Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages401-450

CU JUCĂRII 


Orizontal : 1) Consoană. 
2) Pronume popular. 3) Ghici 
ciupercă ce-i: copacul care 
face nuci!... 4) Hot cu şapca 
trasă pe ochi care umblă noap- 


AN - x : : 
me ua μι | tea si fură prin magazine. 5) 
Πε HALE Forţat a lua ο jucărie. 

e Vertical: 1) Mănunchiu 
de pene frumoase, ce orneazá 
o pălărie sau chipiu. 2) Ani 
Ότο". male periculoase pentru οἱ, pe 
care le găsiți in vitrina oricărui magazin cu jucării. 
3) Animal pe care se călăreşte. (Copiii au unul de 
lemn) 4) A şaptea pe portativ. 5) Un ten! 


LABIRINT 


| 


| 


,Prostutul* 
din dreapta 
sus, pe care 
Lati admirat 
în filmul 
„Albă ca ză- 
pada“, vrea 
cu tot dina, 
dinsul să se 
întâlnească 
cu ,Sfiosul*, prietenul sáu care se află în stânga jos. 
Căutaţi să-l conduceţi prin aceste multiple garduri, ca 
să ajungă nevătămat la amicul său. 

El îşi încredinţează dvs. siguranţa, convins că-l veţi 
servi. 
Ce spuneți, puteţi oare să-i faceți acest serviciu? 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


Jocul anagramelor : Paşă, apas, sapă; lat, late, 


alte; Omur, Roma, maor; Ragi, gări, Riga; arat, 
rată, ţară, cină, căni, Nica. 
La plimbare : Ss, mașina, cp, tur, stai, ala, gonit. 
Vc, prun, apă, şoferi, ba. 
Reconstituire: 121 114 119 
116 118 120 
117—122. 115 
De strajă: Ev, strájer, cor, na, aromare, Hro, ec, 
nimănui, iem, a ama, pu, atac, n, ten, tv, tonă, ostenii, 
orar, a, aţintea, ritm, o, sre, i, ia, m, au. 
Fluvii europene: Podul, Ebrul, Rinul, Tamisa, 
Ural, Sena, Soare, dela A la B: Dunárea. 
Joc de atenție: Al doilea şi al șaptelea. 


„PATRU BOL CU LANTE N 
αοβδΕ ΜΕ... 


Orizontal : 
1) A cánta 
din -când in 
când pe ace- 
laş ton mo- 
noton: „Hi 
plávan! Bea 
Joian!* 6) 
Numele ce se 
dă boujui 
fátat intr'o 
Joie. 10) Bou mare si voinic. 12) Pe ce trece plugul 
flácáului din figură. 15) Aratul câmpului. 17) Iad. 
19) Face să incolteascá sămânţa în brazdă. 20) Câmp 
mare semănat. 21) Intr'un asfintit de soare trece'ncet 
şi scârţâind. 22) Nume de bou. 24) Păzitor de boi. 
26) Guşa boului. 27) Arată direcţia plugarului. 28) 
Arin. 29) A brăzda ogorul. 30) ...la, la! 31) Cămaşă 
ţărănească. 

Vertical: 1) Imi dau sufletul. 2) Un fel de viță 
de vie. 3) Nota redacţiei. 4) Un fluviu în Franţa, 
compus din două vocale... 5) Flăcăul care îndeamnă 
boii in figura noastră... 7) Servește! 8) Măsură de 
suprafaţă. 9) Plantă cu floarea de culoare roz-albăstrie. 
10) Bun (Bucovina). 11) Aceştia sunt bine veniţi 
pentru plugar. 13) A curăța grajdul boilor. 14) Ne 
gatie. 17) Postav gros. 18) Prima pe portativ. 21) La 
dreapta, Cerbane! 23) Pune mâna... 25) Măsuri de 
suprafaţă. 25 a) Boală de piele. 


MOS ROATĂ 
PĂTRATUL MAGIC 
Faceţi litera M din 2 tăeturi! 
999 
COPIII .4.$OLARIA ` a 


«$i debili, pinatos etc. — 


E Sti. După [niste No. 59 Eae 

Š Tel. 2274 

$ Direcfiunes medicalo- 
higienică 


99 Dr. A. STROE 


Bucureşti Γο', 9.949’ (Consultaţiune: gratuitz) 
Medic permanent, Surori.petagoge calificate. Confort modern. 
Masă bogată (vitamine? Deschis tot anul. Preparatiuni pentru 

cursu primar şi gimnazial 
Aviz! SUNT EXCLUȘI CONTAGIOSII 
Cerci) .ntoOrmat un, picspecte 


E NENTA CURAGIUS 
[ANCA CARD.  -ᾱ 


LA ŞCOALĂ 


— Vasile, 
scrie-mi o 
pagină cu 
„nu sunt 
atent“. 
De ce nu 
mă asculti? 

— Nu 
sunt atent, 
domnule 
profesor ! 


— Acum 
GC ocu 
dă-mi un 
exemplu 
despre 
semnifi 
catia cu- 
vintelor 
„mult“ οἱ 
„puţin“. 

— lată: 
ca să faci 
o casă, o cărămidă e puţin; iar dacă 
ea iti cade în cap e mult. 


G A 


Calul suia, din greu, dealul. Nà 
dugise. Muştele îl necájeau, iar zăbala 
îi ardea gura. Dădea mereu din cap 
să-şi lărgească dârlogii, până ce călă- 
retul îi lăsă cu totul slobozi. Acum 
mergea cu capul în pământ, cu coama 
împrăștiată in tot lungul gâtului, cu 
buza de jos spânzurând, cu mijlocul 
frânt. De sus cădeau într'una razele 
soarelui ce-i străbăteau prin păr şi-i 
beşicau pielea. Dealul se urca rotunjit, 
ca un sân, iar marginile lui se prà 
văleau repezi, scufundate, acoperite de 
alunişuri. Unde şi unde câte un stejar 
se ridica din fundul prăpastiei, deo; 
dată, mânios parcă, dar vârful lui 
rămânea mai jos de înălțimea șoselei, 
albe, ca un drum de moară, înnecată 
de colb la cea. mai mică adiere de 
vânt. Calul se opri câteva clipe, suflă 
puternic, apoi o smucitură a frâului 
îl sili iar să pornească. In sfârşit mai 
făcu cei câţiva paşi de ajunse în 
vârful dealului. Calul ridică puţin 
capul. Drumul se întindea neted, sco- 
borînd prin mijlocul pădurii care în- 
cepea să se arate mai deasă, mai 
bătrână. Tocmai în fund, târgul sticlea 
în soare, crucea bisericii străpungea 
seninul, — în razele soarelui părea că 
pâlpâie şi dânsa ca o flacără. Un 
vântuleț răcoros ii infásura gâtul şi 
crupa ca într'o pânză udă. Isi incordá 


PR d 


Ae f^ 


Wo te AtineRqU T - 
"Ç ` - ` 


Z A 


muşchii si o luă in trap. Deodată, 
răsărită ca din pământ, o trăsură trasă 
de doi cai mari, negri, sbură pe lângă 
dânsul. Calul deabia putu să prindă 
scânteierea țintelor de argint în care 
erau bătute hamurile. Trecerea celor 
doi telegari îi dădu şi mai mare pu- 
tere. Apoi târgul se arătă din ce în 
ce, şi calul, care mai venise odată, 
întrezări parcă grajdul mic unde îl 
așteptase, atunci, ieslele cu  fânul 
proaspăt. Era răcoare, nu se găsea 
măcar o ferestruică prin care să strá 
bată căldura cât de cât. Şi în faţa 
lui i se păru că se ridică deodată, în 
fund, o iesle mare-mare, în care un 
cal, doi, o sută, mănâncă strașnic din 
iarba coaptă, şi că pentru dânsul e 
e un locuşor mic deoparte. O să în- 
capă tocmai bine. 

Lovitura unei vergi îl făcu să tre- 
sară. Până la târg nu mai era mult. 
Vântul iar se curmase, pădurea pe 
margini stătea încremenită, arsă. Cei 
din urmă copaci rămaseră în urmă; la 
dreapta si la stânga, câmpul, acoperit 
mai tot de lumânărică, se întindea 
departe, până în poalele munţilor in- 
tunecati. O smucitură a dârlogului 
din dreapta îl îndemnă să ocolească 
fără întârziere, trecu santul pe o po, 
dişcă ce se îndoi sub greutatea lui; 
poticni, simţi călăreţul p.ăvălindu-i-se 


o 


. până peste gât; o ploaie de lovituri il 
făcu să-şi ia seama la mers. Câmpul 
parcă îl mai învioră. Târgul rămăsese 
în urmă, la stânga: mergeau aiurea. 
Vedenia cu ieslea se şterse, cele dintâi 
căsuțe acoperite cu stuh, ale satului, 
se împrăştiau printre îngrăditurile de 
nuele. Câţiva purcei fugirá, guițând, 
din drum; un câine se luă după el 
lătrând amarnic; o femeie se întorcea 
dela fântână cu o tigvă plină cu apă 
pe umăr. La poarta țarinei stătură. 
Stăpânul sáu se scobori, deschise poarta, 
căci jitarul lipsea, nu mai încăleca, 
îi aruncă dârlogii peste oblâncul selii 
de-i încorda gâtul, si porni pe jos. In 
mijlocul satului, lângă biserică, se opri. 
Ajunsese la crâşmă. Pe lavite, femei, 
mosnegi, si câţiva copilandri, stau cu 
pieptul peste masă, cu capul sprijinit 
de mână, cu ulcelele dinainte. 

Stăpânui îl duse din dos, lângă un 
gard, şi-i legă dârlogii de un par. 

-Calul rămase singur. Intoarse capul 
după stăpânul care plecase grăbit. 
Primprejur niciun fir de iarbă, de fân, 
nimic; niciun jgeab cu apă. Dincolo 
de gard, o mulțime de poloboace pline 
cu hugtile borşului vărsat din ele. Din 
altá parte venea miros de otet. Spre 
crâşmă se auzeau glasurile celor ce 
beau. In cătina de alături vrăbiile il 
asurzeau. 

Frânt de drum, înnecat de colb, 
plecá in jos capul. 

Deodatá un zumzet ugor ii lovi 


auzul, si in aceeaşi vreme un fior îl 
furnică in tot trupul. O gâză mică, 
obosită să mai sboare aiurea, îi nimeri 
într'o nare. Calul se pregăti să sufle, 
s'o gonească, dar fără veste un miros 
de câmp, de flori, i se împrăștie până 
în suflet, şi-l răcori ca un izvor. Gâza 
îşi scuturase aripile pline de colbul 
de aur al florilor prin care sburase. 
Calul o lăsă, o simţi cum iese şi 
porneşte, sprintenă cu picioruşele mă- 
runte, în susul frunţii. Cu coada 
ochilor de abia o zări, gi strălucirea 
ei îi aduse aminte de sclipirea țintelor 
de argint, de pe hamurile celor doi 
fugari. Apoi o văzu cum ο ia 
de-a-curmeziişul pe lângă ochiul lui; 
o simți cum merge deasupra pleoapei, 
infiorándu4 uşor cum i se ridică pe 
gât, pe sub coamă, cum, se suie până sus, 
lângă ureche, şi rămâne acolo, la umbră. 

Multumit, calul îşi apropie genele 
şi dormitează. 


PE UNDE? 


Ce drum urmează prin- 
tesa ca să ajungă la 


castel ? 


— Vrei siti fotografiez pe cei 
trei gemeni, si văd cá nu mi-ai adus 
decât unul? 

— Şi nu este deajuns? Toţi trei 
sunt la fel! 


ROMANUL VULPII 


(Cont. din pag. 3-a) 


— Dreptate, Sire, dreptate. Vulpoi a omorât pe 
fata mea, pe sármana mea fată Scarpină-cu - piciorul. 
La tăiat capul. Aveam douăzeci de copii, Sire, şi nu 
mi-au mai rămas decât patru. Toţi ceilalți au fost 
gâtuiţi şi luaţi de acest mizerabil. Chiar eu însumi 
nu-i am scăpat din labă decât prin minune. 


— Hu, hu, hu. La moarte, Vulpoi, la moarte! 
strigă norodul, care iar îşi schimbă părerea. Cântă-limpede 
rămase nemișcat, îndurerat. Urs, Tybert si Isengrin 
incepurá din-nou să spere, căci din-nou regele urlă 
şi rage de indignare. Vulpoi e dezesperat, şi nu mai 
aşteaptă decât o minune. Se vede deja spânzurat de 
capătul fringhiei care spânzură, acolo, cu limba scoasă, 
pe când inamicii lui, cu toţii, mulţumiţi, vor veni să-l 
tragă de coadă. 

Creerul lui se osteneşte să inventeze vre-o vicien'e 
nouă. Tresare căci aude pe rege dând ordin călăului 
să-l înhaţe imediat şi să-l spânzure pe vinovat. De 
data aceasta, s'a isprăvit. Vede cu ciudă pe pisică, 
pe lup si pe. urs cerând să fie ei călăi, autorizaţie 
ce este dată de rege cu bună voinţă ca o slabă com- 
pensatie a suferințelor ce au îndurat. Cei trei inamici 
se apropie de el și îl batjocoresc fără milă. 

— Să ne grăbim, zice Tybert, cine ştie altfel nu 
ne mai putem răzbuna. 

Să nu dăm regelui răgaz să-şi schimbe ideia- 
Tu Urs, care eşti cel mai puternic, păzeşte pe Vulpoi: 
Isengrin imi va ţine scara până eu mă sui să ἀρᾶς 
fringhia. 

Vulpoi nici nu mai încearcă să se apere, Ştie prea 
bine că dacă îi vine vr'un ajutor, acela îi va veni mai 
degrabă de la mintea lui decât de la forța lui. Dar 
deodată si pentrucă tot se sfârşise totul, el se în- 
dreaptă spre rege si il roagă să-i dea dreptul să vor, 
bească. Regele ii dá voz, cu toate şoaptele mulţimei. 
Tybert zice celor doi prieteni ai săi: 

— Degeaba mai ne grăbim cu spânzurătoarea. Totul 
se nárue. 

Vulpoi joacă ultima lui carte si pentru ca să scape, 
nu pregetă în faţa ori cărui mijloc. Calomnia va fi 
arma sa cea mai de temut εἰ nu va cruța pe nimeni. 

— Sire, vreau, ca înainte de moarte, acum când 
nimic nu mă mai poate scăpa şi când trebue să mă 
prepar pentru călătoria din urmă, vreau să mărturisesc 
toate fárá de legile mele, toate, cu o mare sinceritate, 
astfel încât nimeni după moartea mea, să nu fie tulburat 
sau bănuit pentru vre-o crimă ce eu am înfăptuit şi 
despre care nu s'ar şti autorul, Nădăjduesc cá pentru 
acest gând Dumnezeu va avea milă de mine. 

Se auzi un murmur de mirare şi de aprobare, 
Tybert se aplecă spre tovarăşii săi si le zise: „Să ne 
ferim, să plecăm numai decât“, 

— Dece? Va mărturisi. Şi cum ar putea márturi 
sirea lui să ne facă nouă vreun rău? ziseră cei doi 
proşti care nu pricepuseră, ca Tybert, că introducerea 
discursului lui Vulpoi îi va servi pentru o nouă 
viclenie. Noi rămânem. 


Tybert, el însă, igi luă tălpăşiţa. 


10 


V a îşi începuse deja mărturisirile. Relele sale 
puise lumea. Mulțimea era atât de mirată încât nu se 
mai gândea să se supere. In popor se auzeau exclama- 
tiuni: ,,Ah bine, ştiu acum unde s'au dus suncile mele 
pe care le-am căutat atâta. 

— Sărmana mea mică surioară! zicea un cocosel. 
Şi eu care credeam că sa înecat! Şi fiecare făcea 
câte o descoperire de noui nenorociti. 

Si Vulpoi vorbea cu un aer plouat şi vocea smiorcăită. 
Stătea liniștit pe estrada unde era spânzurătoarea dar 
ochii îi scânteiau. 

— Acum zise el, trebue să mărturisesc spre marea 
mea rușine că ași fi omorât încă și mai multă lume 
şi asi fi furat şi mai mult dacă n'agi avea comoara 
care îmi permite să trăesc. 

Regele care era hrápáret — vicleanul de Vulpoi 
ştia aceasta — sări în sus pe tronul său: 

— O comoară? Ce comoară? Unde e ea? Cum ai 
pus stăpânire pe ea? 

— Este o avere foarte mare. Pietre preţioase, şi 
aur cât să umpli pivnițe întregi. Cum am găsit-o? 
Aceasta nu pot să o spun decât dumneavoastră, Sire, 
şi veţi vedea poate atunci cât am fost de calomniat. 
Când a fost bănuită chiar fidelitatea mea către 
Majestatea Voastră. 

Regele în grabă dădu ordin să fie deslegat Vulpoi. 
Ceea ce se şi făcu. In fine era aproape liber! 

Se duse să vorbească cu Regele și Regina într'o 
cameră a palatului, ferită de curiosi. 

— Sire, vă voi spune întregul adevăr, cu toate cá má 
costă să pârăsc pe tatăl meu si pe vărul meu Grimbert. 
lată toată povestea. Tatăl meu a complotat cu Grimbert, 
Isengrin, Tybert şi Urs. Trebuia să fiti omorât, şi Urs 
să vă ia locul. Pentru aceasta trebuia o armată. Tatăl meu 
descoperise o comoară care dă putință să fie plătiți soldaţii. 
Totul era gata. Din întâmplare, aflai despre com- 
plot, căci, tatăl meu ştiind iubirea mea precum şi 
admirația mea pentru Majestatea  Voastră, mă inde- 
părtase de aceste lucruri. Urmării pe tatăl meu fără 
ca el să má observe, și intr'o zi fusei destul de norocos 
şi îl surprins astupând cu pământ o groapă. Imediat 
ce plecă, scormonind găsii comoara. 

Am ascunso într'un loc sigur. Complotul nu reuși, 
soldaţii nu vrură să meargă la războiu fără să fie plă- 
titi. Tatăl meu deveni nebun de dezasperare. Scăpasem 
astfel viața Majestății Sale οἱ în curând voi fi spâr: 


zurat pe când Isengrin, Urs, Tybert si Grimberg au - 


să trăiască fericiți si răsplătiți de către Majestatea 
Voastră, ei care îi doreau moartea. 

Vulpoi căzu pe gânduri melancolic zicând acestea, 
cel puţin asa părea. In adevăr, el gândea ce efect 
făcuse asupra regelui discursul său. Trădătorul nu so, 
văise să invinováteascá chiar pe propriul său tată si 
pe cel mai bun prieten al său, numai ca să dea mai 
mult impresia de adevăr, născocirei sale. Viclenia reuşise. 

Regele şi regina erau miscati şi amândoi se gândeau 
la comoară. 

--- Vulpoi te eliberez. Greşelile tale vor fi uitate. 


E V| ULPOI îngenunchiază, mulţumeşte, şi joacă toată 

comedia recunogtintei. Apoi, lămurind dorinţa si 
adevăratul motiv al regelui: 

— Ah! Sire, luaţi această comoară care nu-mi amin, 


| erau de zece ori mai grozave decât şi le inchi - 


Pe 


UN CIORCHINE 
DE BONBOANE 


Pentru o gustare sau ca să faceţi 
un dar unei prietene, iată un mod 
plăcut de-a oferi bonboanele : le 
inveliti în hârtie celofan roşie şi 
le legaţi unele de altele cu un fir 
de mătase tot roşu. Pe un beţişor 
de lemn prindeti ciorchinele. de- 
asemenea si cáteva frunze de hártie 
ceratá verde. 


PENTRU CĂMĂȘILE 
DE NOAPTE 


Acest drăguţ cátelug din feutru sau 
pânză groasă colorată, închis cu un 
„Eclair“ în spate, croit dublu, cu o 
fundă de panglică la gât, e cât se 
poate de practic pentru ca în timpul 
zilei să adăpostească o cămaşe de 
noapte. Il ţineţi pe divan sau pe 


pat, la îndemână. 


* 


PAGINA FETITELOR 
I ; 
UN JOC VESEL... 


Şi puţin complicat! Ajunge un 
pahar puţin înalt de ouă şi câteva 
jetoane de os. Fiecare jucător are 
altă culoare de jetoane. Cu un be- 
tisor apăsaţi pe jetonul vostru ast- 
fel ca el să sară în paharul de ou. 
Cine a izbutit mai întâi să trimeată 


toate jetoanele în pahar a câştigat. 


UN COLIER NOU 


Se face din semințe de dovleac. 
Culegeti mari, frumoase, egale, 
şi le lăsaţi să se usuce. Apoi le 
vopsiți cu o culoare de lac, vie. Le 
inşiraţi la capătul asculit având 
grije să puneţi între ele câte o 
perlă sau o mărgea de sticlă de 
culoare opusă. 


Umeri pentru haine . 


P 


Pentru bluzele subtiri sau rochiile 


de mátase, umerii de lemn nu sunt 


potriviti deoarece agaţă şi rupe. 
Dar, puteţi repara acest rău înve- 
lind lemnul pe făşii de stofă bine 
întinse. In acest scop alegeţi cati- 
fea, creton inflorat, sau orice rest 
nefolosit dela rochiile mamei 


voastre. 


Se poate face din feutru sau 


dintr'o pereche de mănuşi vechi. 
Are patru părți după cum se vede 
şi din desen — cusute între ele pe 
muche. Un şiret petrecut prin bu- 
toniere permite să-l strángeti la 
gură, iar o iniţială de culoare 


opusă o înveseleşte ! 


13 


TOTO SI - 
GEORGICA 


A V ENTURTES 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Doušzeci si sapte zile de mers 


Preparativele fură întrerupte din cauza trebuintei de 
a dormi si a se odihni, de care fiecare simţea că are 
nevoe; însă înainte de a se culca, naufragiatii se reu- 
niră dinaintea sobei, şi nu cruţară lemnele de foc; 
bietii oameni își permiserá un lux de căldură, cum nu 
mai erau de multă vreme obișnuiți. Carnea conservată, 
pesmetii și câteva cești de ceai îi mai înviorară, dându-le 
buna dispoziție şi speranţa încrezătoare în viitor. 

La şapte ceasuri dimineaţa, lucrul fu reluat şi ter- 
minat cu totul cam pe la trei ceasuri seara. 

Incepuse a se întuneca, soarele reapáruse la orizont 
încă dela 31 Ianuarie, însă nu ráspándea decât ο lu- 
mină slabă şi scurtă; din fericire, luna răsărea la zece 
ore şi jumătate pe un cer limpede, şi razele sale erau 
suficiente să lumineze drumul. 

Temperatura, care scoborise simţitor de câteva zile, 
atingea acum 37 grade-cent, sub zero. 

Momentul plecării sosi. Altamont primi cu bucurie 
vestea plecării la drum, cu toate că sdruncinăturile ar 
fi putut să-i mărească suferințele; a făcut să înțeleagă 
pe doctor, că acesta va găsi pe bordul Porpoisei me, 
dicamentele antiscorbutice asa de necesare vindecării lui. 

Il transportă deci pe sanie gil agezá cât mai comod 
posibil. Câinii, bineînţeles şi Duk, fură înhămaţi; călă- 
torii aruncară atunci o ultimă privire pe podișul de 
gheață, unde zăcea Forward. Mica trupă, pe un 
timp uscat, se afundá în cetăţile din spre Nord-Nord- 
Vest. 

Fiecare igi reluă locul lui obişnuit, Bell in frunte 
arătând drumul, doctorul οἱ şeful echipajului de lăturile 
saniei, veghiând şi împingând sania la nevoe, Hatteras 
în urmă, rectificând drumul. 

Mersul a fost destul de repede, pe această tempe; 
ratură foarte scăzută; gheaţa era tare alunecoasă. Cei 
cinci câini trăgeau uşor această încărcătură, care nu 
trecea de vreo nouă sute de livre. Cu toate acestea 
oamenii şi animalele osteniră repede εἰ fură siliţi să se 
oprească adesea pentru a răsufla. 

Către şapte ceasuri seara, luna ieși dintre ceţurile 
care învăluiau orizontul. Blândele sale raze străbăteau 
atmosfera si aruncau o lumină vie pe care ghețarii o 
reflectau cu claritate; muntele de gheaţă se întindea 


14 


, 
< < 
κα. A 


EONI 
pati 


Cr ta 


Ὢ 7 


4 
8 
(2 

3 


pai EN 


S 


spre Nord-Vest intr'un podiş vast, perfect orizontal. 
Niciun deal, nicio vâlcea. Această parte a mării parcă 
inghetase în mod liniștit ca un lac lin. 

Era un imens deșert, drept şi monoton. 

Aceasta a fost impresiunea, pe care priveliştea a 
născut-o în spiritul doctorului şi pe care o comunică 
tovarăşului sáu. 

— Ai dreptate d-le Clawbonny, răspunse Iohnson. 
e un deșert, însă n'avem teamă că o să murim de sete! 

— Un folos, de sigur, reluă doctorul cu toate 
acestea, această imensitata îmi arată un lucru: că nu 


trebue să fim foarte departe de pământ; in general, 


apropierea de tármuri este semnalată printr'o mulțime 
de delugoare de gheaţă, οἱ în jurul nostru nu zărim 
niciunul. 

— Orizontul e neatins de ceață, răspunse lohnson. 

— Negreşit, însă dela plecarea noastră nu străbatem 
decât o câmpie şeasă, care amenință să nu se mai 
sfârşească. 

— Ştiţi, dle Clawbonny, că plimbarea noastră e 
foarte primejdioasă. Ne-am obişnuit cu ea, dar această 
suprafaţă îngheţată pe care noi mergem, acoperă prá 
păstii: fără fund. 

— Ai dreptate, amice, însă să n'avem teamă că o 
să fim inghititi; rezistența acestei scoarte albe pe acest 
frig de treizeci gi trei de grade e foarte mare! Si bagă 
de seamă, că ea tinde din ce in ce să se mărească, 
căci sub aceste latitudini zăpada cade nouă zile din 
zece chiar în Aprilie, chiar în Mai, şi chiar în lunie, 
şi cred că grosimea acestei pături nu e departe de-a 
ajunge treizeci sau patruzeci de picioare (10—12 m.) 

— Atunci să n'avem nicio teamă, răspunse lohnson. 

— In adevăr, noi nu suntem ca acei patineuri de 
râuri, care se tem la fiecare clipă ca ghiata să nu se 
rupă sub paşii lor; da, noi n'avem să ne temem de 
un astfel de pericol. 

— Se cunoaşte forța de rezistenţă a gheţei? întrebă 
bătrânul marinar, totdeauna dornic de a se instrui în 
tovărăşia doctorului. 

— De sigur, răspunse doctorul; ce nu se măsoară 
astăzi, afară de ambiția omenească! Nu-i ea aceea, care 
ne mână către acest pol boreal, pe care omul vrea să-l 
cunoască? Dar să revin la întrebare! O ghiaţă groasă 
de două degete (5 cm ) suportă un om; de trei degete 
şi jur átate (9 cm.) un cal cu cáláretul lui; de cinci 
degete (12 cm.) un tun! de opt degete (18 cm-) o 
baterie de artilerie cu totul înhamată, și insfàrsit de 


zece degete (25 cm) o armată de o mulțime de 


oameni! Pe unde mergem acum ai putea să zidești vama 
din Liverpool sau Palatul parlamentului din Londra. 


(Va urma) 


V 


να, 


Câteva experienţe asupra electricităţii 


— 


= —- nt. 
— : Mla 
v 
iv iti i ME 
οι ον 


Luaţi o foaie mare de hârtie de desen sau de îm- 
pachetat pe care o incálziti bine, o aşezaţi întinsă pe 
o masă uscată bine, o frecati cu o cârpă de lână (dar 
frecati puternic) aruncaţi o legătură de chei la mijloc, 
apoi ridicaţi hârtia apucând-o de două colţuri (1); 
dacă cineva isi apropie degetul de chei va face să 
iasă o scânteie destul de mare. Această operaţie reu- 
şeşte când vremea e foarte uscată. 

Altă experienţă 
de efectuat tot pe 
vreme uscată: ase, 
πα un scaun cu 
picioarele în nişte 
pahare groase de bu- 
cătărie (pahar de 
iaurt de ex.) (2) 
aşezaţi-vă pe scaun 
cu picioarele rezema- 
te de barele scaunului 
aga in cât să fiti cu 
totul izolat de pi 
mânt, pe genunchi 
veți tine o pisică 
dacă va vrea să stea 
cuminte. Apoi o per; 
soană a cărei mână va fi şi ea bine uscată, şi puţin in, 
călzită, va mângâia de mai multe ori spatele pisicii fără să 
apese; în curând veţi auzi trosnituri provocate de 
perii pisicii care se electrizează, şi dumneavoastră chiar 
veţi fi electrizat în aşa mod încât dacă cineva îşi va 
apropia mâna de mâinile sau de faţa D-tră veţi 

—simţi o mică ciupitură provocată de descărcarea 
electrică. 


PAGINA ΒΑΙΕΤΙΙ ΟΚ 


Şi iată acum cum să faceţi să danseze mici păpuși 
(de 2 cent.) tăiate în hârtie subțire (foiţă). 

Veţi aranja între două cărți groase o bucată de 
sticlă uscată bine. (3) si la circa trei centimetri dea- 
supra mesei. Bágati dedesubt pápugile si frecati puternic 
cu o cârpă de lână bine înțeles tot foarte uscată sau 
de mătase; si veţi vedea în curând pápugile ridicán- 
du-se în sus, lipindu-se de sticlă, căzând şi sărind iar 
ca οἱ cum ar dansa de mama focului. 


Vagoanele 


Iată mai multe 
vagoane negre 
şi albe, aşezate 
pe nişte şine ce 
se unesc între 
ele prin mai 
multe ace (ac = 
macaz). O locomotivă sosește din sensul indicat prin 
săgeată, ea urmează un drum oare care împingând va- 
goanele ce întâlneşte si revine până la urmă la punctul 
de unde a plecat. Atunci ea împinge vagoanele care 
sunt astfel aşezate: unul negru, unul alb, unul negru unul 
alb etc. Care este drumul cel mai scurt pe care loco 
motiva l-a străbătut spre a reuşi acest aranjament? 


ο ΕΠΗ 
NNN 


v v v 


Tăiaţi aceste patrusprezece figuri 
negre οἱ agezati-le asa încât să obţineţi 
o singură figură neagră reprezentând 


un pătrat care să aibă aceleași 


dimensiuni ca şi pătratul alăturat. 


„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov 5. |. Com. Revistă ilustrată pentru 
tineret. Redacția și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: 
un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 


/ IMPRIMERIILE „ADEVERUL" S. A.. BUCUREŞTI 


15 


e 


AVENTURILE 


SANTINELEI 
MATAPAN 


POZNELE LUI 


«ν A. BUNĂ ZIUA 
NL: ἀπ S RIKV! ή 


5 PENTRU CA VENI VORBA 
NU EVMĂCRED ! _ 
RIKy... 


ASTEAPTA UN MOMENT- $À HI AMIN- 
ο 
RIkV... TRECE 


€! 


-— TUN ER UN | 


MICKEY MOUSE 


CÂND. VÀNZAT): 
RUL DE FRINGHII 


DE RUFE APĂRU.. 


N AM GUST DE SFADA.. ΕΙΚ 
AM IM 


$I BIETUL MIKEY INLOC PE 
MATEMATICI A LUAT O a 


26 IUNIE 


EJ DIMINEAȚA COPIILOR 


C ίσως 


(e 
paa 


MIAU DORME 
LINISTIT .. DAR FURIOS 


(RATA ÎL INHATÀ ! 


SI Cu o m. 


ÎL TREZESTE ȘI 
BIETUL MIAU CÂT co 


—I  —NAsIOI. o 
———— 


ŞI APOI E 
PACE a 
RATA SFORA- 


ES aim A 
Sp (RATĂ IM ` 
E |^ ΙΝΕΕΡΕ T 


RIAU SE WË VCEPE B 
^ PE PERDEA...  LÍA .. VAI DE 


“( COADA Lui 
Vo MAU 


DAR NIAU PERVEUA 
Ἢ IN CAP Lui RATA ARUN 
TE CA. RATA'! CNOK- 
Aur... SI MIAU I 
IN FINE VA DORMI LINI- 
STIT. 


T ^ CAPITOLUL X 
| | | 99 


MOARTEA FRICOSULUI 


D RUMUL e lung si alb. 
Cerul  scânteiază de 
lumină. Razele soarelui stră- 
bat frunzele copacilor si se 
joacă pe șosea. Viaţa e 
bună, se gândeşte Vulpoi. 
Dacă ar fi fost asa cum 
doreau inamicii mei, acum 
aşi atârna agăţat de spân- 
zurătoare si toți şi-ar bate 
joc de mine. O mică minciună jără altă bază de 
cât ușurința prostească cu care crede regele 
orice, și iată-mă, stăpân dacă nu pentru tot- 
deauna, dar cel puţin pentru multă vreme pe 
picioarele mele și pe coada mea. Să ne înveselim 
deci cât putem mai bine. 

Două umbre merg pe lângă Vulpoi. Una mare 
este Bellyn, berbecul , cealaltă mică este Fricosul, 
epurele. Sunt cele două personagii pe care Leul 
le-a dat seniorului dela Vâlcele să-l escorteze 
până acasă. Bellyn este bun și prost. Nu vede 
mai departe de cât vârful nasului său, şi Vulpoi 
simte că în curând acesta va fi o victimă. Vulpoi 
vorbeşte cu chibzuială. 

Fricosul, el este o persoană foarte credincioasă, 
religioasă, și cu obiceiuri atât de blajine încât e 
luat deseori în râs. Lumea zice că e fricos. Ce 
calomnie! El este prevăzător, αἰᾶία tot. 

Vulpoi, cu aceste două persoane incapabile să 
vadă râul unde-va, joacă rolul păcătosului cure 
se pocáegte. In bunătatea ei fără de margini 
Majestatea Sa l-a ertat. Dar el Vulpoi se simte 
cât e de bandit şi va regreta o viaţă întreagă 
crimele sale. De aceea printr'o viaţă fără pată 
de aci înainte el va arăta regelui recunoştinţa sa. 


* 


BENCINOSUL vorbește astfel şi se gândeşte in 

| acelaş timp să dea o lovitură. Cei doi tova- 
γᾶρί de drum il îmbărbătează căci ei cred cu 
ușurință cuvintele sale mincinoase. Şi in sinea 
lor îşi zic: 

Vulpoi nu e un asa de mare criminal din mo- 
ment ce se pocăește. Si amândoi îmbărbătează 
pe călătorul ce le-a fost încredinţat, să reînceapă 
o viață nouă și să urmărească drumul drept al 
binelui. Predica durează vreme îndelungată. Vul- 
poi își zicea: Aveţi să-mi plătiți scump plictiseala 
ce înghit acum dela voi. Dar se [inea umilit si 
privirile lui arătau o mare recunoștință pentru 
bunele sfaturi care ii erau date cu atâtă mă- 
rinimie. 

In curând ajunseră în preajma vizuinei de la 


Vâlcele. Vulpoi nu mai putea de fericire, cei doi 
tovarăşi erau mulțumiți că străbătuseră jumătate 
din drum, căci soarele începea să ardă rău. Deci 
cu bucurie, „toată“ lumea intră. Vulpoi zise 
tovarășilor. Așteptaţi-mă in sala aceasta. 

Mă întorc numai de cât să-mi îmbrăţişez ne- 
vasta si copiii. 

Vulpoi sue cu pagi de gigant scara. Ce bucurie 
să se revadă între aceste ziduri pe care era cât 
pe aci să nu le mai vadă vreodată. 

Hermeline, Marin $i Piazărea tresar, apoi ţipă 
de fericire, văzându-l sănătos si bine pe tatăl și 
stăpânul lor, pe care îl așteptau cu sufletul la 
gură. Fu un moment mișcător de duioșie fami- 
liară. Apoi Vulpoi, practic, povesteşte tot ce s'a 
petrecut de când a plecat. Cei trei stau plin de 
admiraţie, în fața lui. Insfârșit, zice: Acum 
haide la masă. Mor de foame. Ce avem de 
mâncare ? 

— Oh! sărmanul meu soţ, fiii noştri nu sunt 
în stare să vâneze și cămara noastră e goală. 
Deabia ne ţinem zilele de când ai plecat. 

— N'are nici o importanță. Am să pun în 
aplicare un plan ce aveam deja în cap. Ajutaţi- 
mă. Vulpoi se duce la ușe. 

Fricosule, Fricosule, scumpul meu prieten, 
υἱπ-ο incao. Nevastá-mea îmi spune că sunteți 
rudă îndepărtată. 

Si Vulpoi pufneşte de râs şi zice: 

— Drăguţ Fricos, ce prostuț mai e! Ce crezi 
că vom face oare cu tine ? Haide sunt cumsecade: 
cu ce sos vrei să te mâncăm? 

Sărman Fricos! Privirile flămânde, mai bine 
decât cuvintele, îi spun care va fi trista lui soartă. 
Aleargă încoace, încolo, dă din lungile lui picioare 
dinapoi, sărind si căutând să scape. Uşa e închisă. 

— Ajutor, strigă el vino încoa Bellyn! 

Dar Bellyn îl aude oare? 

Unul contra patru, se lăsă înghesuit într’ 
colț. Vulpoi se aruncă asupra lui, şi cáte-va se- 
cunde după aceea sărmanul Fricos asa de blând 
şi de liniștit nu mai există. Blana lui are câte-va 
picături roşii. Hermelina începe să-l despice. 

— Acum trebue să ne 
scăpăm de celalt fără să-i 
dăm de bănuit, zice Vulpoi. 

Şi se duce să-l regăsească 
pe Bellyn. 

Bellyn are faţa mohorâtă. 
Vulpoi soseşte, cu aerul 
bunului gospodar care 
vrea ca oaspetele să se simtă bine în 
casa sa. [ 


| MIU TRA mohorátá a lui Bellyn il surprinde pe 
AES Vulpoi care își zice: Să fi auzit el oare 
strigătele ? Se face și mai bine voitor si se în- 
dreaptă spre el cu surâsul pe buze. 

lartă-mă, Bellyn, dacă te-am făcut să mă 
aștepți. Dar trebue să pricepi si tu veselia de-a[i 
revedea familia, casa, mai ales când eram să le 
părăsesc pentru totdeauna; a trebuit să văd dacă 
totul a mers bine în lipsa mea. 

Si minutele trec fără să se observe. Sunt cu 
adevărat supărat cá te-am făcut să mă aștepți. 

— Unde este Fricosul? întrebă deodată Bellyn, 
lăsând la oparte politeţele. 

— Dar pe ce ton zici acestea amice! Nu ești 
mulțumit de ospitalitatea mea? Fricosul e cu 
nevastá-mea, verişoara lui. Si stili cum sunt fe- 
meile, mai vorbáre[e decât Margot, coțofana. 
După cum si acest Fricos e un mare υοτυᾶτεί, 
acestea spuse fără intenţia de a-l supăra, vorbesc 
amândoi atât de mull și de repede încât nimic 
nu e mai obositor decât să-i 
asculți. Şi-au amintit rude si prie- 
teni, şi le-ar trebui o ord ca să 
termine. Am plecat astupându-mi 
urechile. 

— Dar, zise Bellyn, surprins de 
aerul cumsecade al lui Vulpoi de 
ce adineaori am auzit strigând: 
Ajutor, veniți de mă scăpaţi? 

— Ah-ha am dat de dracul, se 
gándea Vulpoi, dar spuse cu voce 
tare: 

— Eşti așa de bănuitor încât 
probabil cá ji-au [iuit urechile. 
Poate că nici nu ai greșit căci 
nevastă-mea si cu Fricosul au strigat amândoi 
când s'au revăzut. Ai auzit, dar n'ai înţeles. 

Pentru a-i spulbera şi cele din urmă bănueli 
care se citeau pe fața lui Bellyn, Vulpoi fu în- 
ἀτᾶσπεί şi zise: 

— De altfel ware să fie mare păcat să le în- 
trerupem conversaţia. Am să chem pe Fricos. Dar 
încă odată nu pricep de ce acest lucru vă inte- 
resează atât de mult. 

Dar înainte ca Valpoi să fi chemat, Bellyn 
interveni şi cu tonul convins, zise: Nu mai e 
nevoe, te cred. Uf! Ce fericire, se gândi Vulpoi. 
Dar plictisitor mai e! Oare mare să plece mai 
repede de aci? 


x 


AR tocmai ca să răspundă dorinței gazdei, 
---4) Bellyn continuă astfel: — Scumpul meu 
Vulpoi, trebue să te părăsesc. Ora e înaintată, 
$i cu toată plăcerea ce îmi face să stau cu tine, 
ocupațiile mele mă cheamă în altă parte. Nu 
uita bunele hotărîri de azi de dimineață. N'ai 
ceva de spus celor de la Curte? 

— Ba da, pentru Rege chiar. Nu va fi mai bun 
sol decât d-ta. Aşteaptă-mă un moment te rog. 

Se duce in sala unde a omorât pe  Fricosul. 
Isi găsește acolo familia lui ocupată cu friptul 
câtor-va bucăţi. Dar capul zace intr'un colț, uitat. 


D 


El ia capul îl pune întrun mare sac îl leagă- 


bine la gură. $i explică nevestei sale mirată, de 
cele ce făcea, ideea ce ia venit și râzând cu 
hohote, se duce să întâlnească pe berbec care 
aşteaptă, cu 'aerul lui impunător $i demn, care 
nu-l părăseşte niciodată... 

— lată, zise Vulpoi. Vezi sacul acesta. Εἰ 
conține hârtii şi documente foarte importante 
ce le-am promis regelui $i de care are mare nevoe, 
urgent. El (ine mult la aceste hârtii, οἱ prin ele 
voiu intra în grațiile lui. Poţi spune că mai 
ajutat şi tu la întocmirea acestor acte și vei fi 
răsplătit. Nu încerca însă să desfaci sacul. 

— Eşti cel mai bun prieten, zice Bellyn 
recunoscător. 

— Da, zise Vulpoiu râzând pe înfundate... 

— Prostul nici nu bánuegte ce duce cu el, se 
gândi Vulpoi râzând pe înfundate. Acum hai să 
vedem dacă sărmanul Fricos are o carne gustoasă, 
Bine fript trebue să fie delicios. Ast/el va fi 
servit la ceva după moartea sa, dacă a fost 
nefolositor şi prostănac în cursul 
vieții sale. 

$i întorcându-se la Hermelina, 
Marin şi Piazărea el cină bine, 
căci sărmanul epure era gras cât 
trebue ca să fie friptură bună. 


x 


BAN timpul acesta, Bellyn mer- 
ES) gea, convins de importanţa 
lui. Ducea scrisori regelui! Regele 

il va felicita, şi îi va da avere şi 

Onorurt. 

După cum se vede, Bellyn era 
 vanitos. Se gândea cá în faţa lui 
lumea se va închina și va spune când va trece: 

— E inteligent, puternic bogat! 

Sosi infine la Curte, $i ceru să vorbească în 
secret cu regele. Acesta îl întrebă: 

— Unde a rămas Fricosul pe care l-am trimes 
împreună cu tine? 

— A rămas la Vâlcele, Sire, încântat că a re- 
găsit acolo o rudă, pe nevasta lui Vulpoi supusul 
credincios al M. Sale. 

Sire, vă aduc aci documente pe care Vulpoi 
şi cu mine le-am băgat împreună în sac. lată-le, 
Sire. Ştiu că ţineţi mult la ele. Leul deschide 
sacul. Si scoate capul lui Fricos. Priveşte un 
moment fără să priceapd, iar Bellyn rămâne 
inmármurit. Apoi regele izbucnește. 

— Trădătorule care ai omorît pe tovarășul tău 
$i acum îndrăznești să acuzi pe Vulpoi. Garda! 
Luaţi pe acest ticălos şi băgaţi-l în închisoare. 

— Majestate... dar nu l-am ucis eu! 

— Cum nu l-ai ucis tu, mai ai curajul să 
vorbeşti după ce te-ai lăudat adineauri cá l-ai 
ajutat pe Vulpoi cu sfaturile tale? Impingi min- 
ciuna $i cinismul prea departe. Garda! Ridicaţi 
păcătosul ; aruncaţi-l la carcerd. M'am purtat prea 
aspru cu lsengrin. Daţi-l pe acest trădător să-l 
mănânce, și de azi înainte oile, mieii și toate 
rudele lor să fie hrana lupilor. 

Aşa se şi făcu. Si din acea zi lupii mănâncă 
oile. 


POVESTE ADEVĂRATĂ 
DA de jucării 


ΚΦ! a domnului Osman era 
într'adevăr ceea ce se nu: 
meşte paradisul copiilor, 
pentrucă orice copil găsea 
aci, fără să aștepte mult, 
darul său: o păpușă, un 
căluţ, un săculeţ, un trenugor. 

Prăvălia era aşezată cu 
fereastra si uşa în colţul 
străzii chiar pe piaţa școalei, 
unde era o grădină, mici 
căsuțe, câteva bănci verzi, εἰ basinul cu peşti roşii. 
După masă, erau mai mulţi copii în mica piaţă decât 
păsărele în coroanele copacilor; şi cu toţii făceau o 
gălăgie care înveselea pe locuitorii vecini şi pe guvernan- 
tele ce însoțeau copiii. 

Acele guvernante însă, sau mamele copiilor care-și 
aveau guvernante, trebuiau să aibă o sută de ochi, şi 
toti deschişi, peutrucă dacă puneau mâna pe un cerc 
sau o minge, băiat sau fetiță, o zbughiau, și trebuia 
să alergi după ei. Dar îi găseau totdeauna în acelaş 
loc, intruniti în faţa vitrinei sau uşii prăvăliei cu 
jucării, privind cu un deget în násuc şi cu ochii cáscati 
darurile lui Dumnezeu ce împodobeau acel paradis. 

Acolo era Năsosul cu un nas lung şi subțire, cu 
picioarele de cârpă οἱ cu o rană la cap. Era frumoasă 
zâna Cosânzeană adormită în pătucul ei brodat. 

Era maimutoiul acela mare si urât, atât de urât 
încât iti făcea frică... Erau puşti, săbii si tunulefe. 
Erau patine, tricicle si automobile. Şi mai erau atâtea 
alte lucruri acolo... 

Copiii şi copilele priveau pe stăpânul 
prăvăliei, un bătrân subtirel și máruntel 
puţin palid dar totdeauna surâzător, 
care, când vedea fetele şi băeţii îm- 
preună, ieșea din umbra prăvăliei pe 
prag, la soare: cu mâinile la spate, 
cu capul puţin aplecat pe o parte, 
şi cu ochii luminogi. Si făcea semn 
când unuia când altuia să intre. 

Apoi intro zi, intro urâtă zi, 
copiii şi fetiţele găsiră prăvălia cu 
jucării închisă. Pe poartă şi ρε 
vitrină era lăsat oblonul de fer. 
Αφιερίατᾶ, dar prăvălia nu se des 
chise. Mica adunare de copii deveni 
în curând o mare adunare, οἱ in Ἡ 
spatele celor mici erau mamele si a:f melsa Pali 
guvernantele, curioase gi îndurerate, š ENA AU 
cerând informaţii dela vecini. Dar 725592 
prăvălia rămase închisă și multe zile || ὴ 
după aceea, şi nimeni nu ştia de ce. ille 


R 


A FLARÁ pe urmă mamele si 
| guvernantele. 

In paradisul “copiilor se petrecuse 
un lucru îngrozitor. 


4 


Făcându-se socotelile 
prăvăliei de către oamenii 
legei, se observase că lipsea 
din prăvălie o mare sumă 
de bani. Furnizorii de jucării 
dădeau stăpânului prăvăliei 
marfă pe datorie dar el nu 
putea să-i plătească. El era 
un om sobru, cumsecade, 
fără mari nevoi, trăia mo, 
dest, şi in cassa lui de 
bani erau puţini gologani. 
Unde se dusese deci cág 
tigul atâtor păpuşi, paiate, 
tricicle care fuseseră vândute de oare ce nu mai erau 
în prăvălie? 

Se bănuia c'ar fi fost un furt la mijloc, dar 
cercetările poliţiei înlăturaseră această bănuială, si chiar 
proprietarul cu surâsul său prietenos, dar destul de 
hotărât, spusese că hoţii n'au intrat niciodată în 
prăvălia sa. 

Bani n'a avut mai niciodată. 

Era vorba deci de un nebun, de un nebun cumsecade. 

Fu dat în judecată și la judecată nebunul cum, 
secade s'a apărat în modul următor: 

— Domnilor judecători, dumneavoastră poate că 
nu ştiţi, dar eu ştiu ce înseamnă durerea unui copil, 
durerea secretă micii lui inimi când nu poate să aibă 
ceea ce un altul are. Sughitul unui copil neîmpăcat 
e un lucru care-ţi rupe inima. Eu ştiu cum se plânge 
la această vârstă. Am fost un copil destul de sărac, 
şi fără cineva care să se gândească să-mi îndulcească 
sărăcia. 

Jucării nam avut niciodată. Nu aveam o rudă 
bogată şi bună care să-mi dăruiască 
o jucărie, un mic obiect oarecare; 
şi mi-am petrecut zile întregi privind 
la vitrinele prăvăliilor cu jucării... ! 
Imi lăsam inima în acele vitrine. 

In gând deschideam cutiile cu 
jocuri de pietre, de construcţii, şi 
puneam piatră peste piatră, coloană 
peste coloană, pentru a face palate 
şi castele. 

Castele în vânt, bine înţeles ! 

Intr'o zi încercai să mă împriete» 
nesc cu un domnigor, care avea un 
depozit de lucruri frumoase, si le 
arunca intr'un lac, si le rupea ca sá 
aibă altele; in acea zi când má - 
propiai de el ii luai o pisicutá micá 
şi neagră, un Miau - Miau si îl dusei 
în dosul unui gard ca să văd cum 
era făcut, pentru ca săl mângăi, 
pentru ca să-l tin la piept ca in 
căldura unui cuib. In acea zi însă 
mă făcură să plâng, mă ocărâră, îmi 
strigară hoţul, pui de hot...! 

Acum, domnilor judecători, nu 
mai pot să văd plângând copiii, cum 
făcusesem eu în acea zi. De aceea 
când am putut, am dăruit copiilor 
care veneau in fata prăvăliei mele, 
tot ce am avut. Copiii care se joacă 


e 


b 


în piață după ce au 
terminat şcoala nu au 
bani în buzunare, sunt 
aproape toti săraci: şi 
ce sunt ei vinovați de 
sărăcia lor? Cu un 
lucru nimic eu am fácut 
in fiecare zi câțiva 
fericiţi, şi am fost 
fericit şi eu de fericirea 
lor... 


FU CEASTA o aflară 

| mamele εἰ guver* 
dar 
spuseră copiilor, care 


nantele, nu o 
după câte-va zile 
uitară pe bătrânul, 
Osman. Si 
paradisului copiilor se 
deschise o librărie 


în locul 


pentru oameni mari. 


PENTRU CEI 


Nu sunt licee numai pentru copii: în Statele Unite 
este unul si pentru foce! Inteligentele animale sunt 
învăţate acolo si devin acele foce acrobate, echilibriste, 
muzicante atât de admirate în circuri. O focă care 
prinsă vie costa 2 sau 3000 de lire, valorează până 
la 75.000 lire când iese laureată din colegiu. 


fak 


Unii microbi, aceste fiinţe infinit de mici, nu mor, 
în sensul pe care noi îl dăm cuvântului. Microbul la 
un anumit moment încetează de a mai fi, el se împarte 
în două, care devin alti doi microbi, şi care se im, 
part la rândul lor, şi aşa mai departe. Astfel se 
perpetuează fără să moară. 


e 
e 


Animalul care fu primul ales de om ca animal de 
mácelarie nu fu boul, nici calul dar... cine sar mai 
gândi? — câinele. In resturile bucătăriilor străvechi 
din caverne, se găsesc într'adevăr oase de câini, si 
numai de câini. 


- 


Pământul se încălzeşte din ce în ce? Se pare că 


CURIOSI 


da, cu toate cá iarna trecutá a fost asprá; temperatura 
medie a insulelor Svalbard s'a ridicat de la 1910 — 
la 1937 cu 9 grade. Sá deviná oare Polul un loc de 
vilegiaturá pentru vară? 


O HARPÁ 
VEGETALĂ 


O constitue un 
pin de o specie 
foarte rară care 
creşte — se 
spune — în pro; 
vincia Massachus- 


sett. 


CULTURA 
CÂND COPILUL MERGE 


Până la trei ani nu e nevoe să se impună mișcări 
copilului. Exerciţiile pe care le face singur îl întăresc 
mult mai bine. De la primii paşi copilul are destule 
munci fizice de făcut. Pe picioarele lui încă nesigure, 
slabe, timide, el va face splendide eforturi ca să nu 
cadă 

Bratele, bine înțeles, vor luzra ca braţele dansato- 
rului pe fringhie. 

Apoi va cădea, de zece, de două zeci de ori, şi de 
zece, de două zeci de ori se va ridica căutând pun:te 
de sprijin ici şi colo. 

Apoi va trebui obligator să se cațăre. Copilul, cum 
se simte mai tare pe picioare, devine mai sigur, mai 
curagios, va fi chiar eroic, se va sui pe scaune, pe 
fotolii, etc... 

Ar fi deadreptul ridicol, ca în această perioadă 
numai fizică a copilului, perioadă de un naturism efi- 
cace, ar fi o repetăm ridicol, săi luăm brațele si 
picioarele si să i le migcám sub pretext că ii facem 
cultură fizică. 


FIZICĂ 


LA COPII 


Cărţi semnate de profesori diplomați de cultură 
fizică, au sfătuit mișcări pentru copiii sub trei ani, 
ceea «6 este o greşală după părerea noastră. 

Să-l lăsăm deci să lucreze în voie, să-l lăsăm să în- 
deplinească mişcările fizice care îi sunt naturale; δᾶ | 
lăsăm să se joace cum numai copiii ştiu s'o facă, 
adică după gustul lor, după preferințele lor, după 
instinct. a 

Va veni destul de repede ziua, către trei zeci de 
ani, când copilul devenit om, se va vedea obligat 
dacă voeşte să rămână svelt, elegant, tânăr, să se si 
lească în fie care zi la exerciții de cultură fizică... 


Astfel încât ca să rezumăm, să lăsăm copilul până 
la trei ani, să-şi trăească viața lui de mic animal, dar 
să avem grijă să nu stânjenim întru nimic joaca lui. 

Cochetăriile mamei sunt deseori defavorabile, căci 
pentru motive de eleganță unele mame transformă co- 
pilul in cârnat, îmbrăcându/l în haine ridicole de 
carnaval şi contrare higienei. 

Să ne aducem aminte că cea mai frumoasă eleganţă 
pentru copil, este goliciunea pur şi simplu. 


UN NUME CE MĂ ONORA 


„„Căţel“* mi se spunea de-asemeni. 


Eu nu mă supăram de fel 
Doar nu-i nenorocire dacă semeni 
Cwn cuf, drăguţ şi mititel. 


$i, mai ales, de ce te-ai supára 
Când nu ai nici un pic de-asemănare 
Cu câinii, cei neghiobi, din mahala? 


$i-apoi, nu e de cât o întâmplare 
Că'nfățişarea bieţilor dulăi 
E ca a oamenilor răi. 


Eu cred că şi Grivei 

Ar protesta de-ar auzi că vrei 

Să il asemui, negreşit, 

Cu fața, nu ştiu cărui porc vestit. 


De ce i se cuvine o așa insultă? 


De ce să facem vorbă multă 
Remarca asta nu e nouă — 
Nu vi s'a întâmplat și vouă 
Să întâlniți căţei flămânzi 
Cu ochi mai blânzi 
Decât a multor oameni gravi ca leii? 

Mi se striga „căţel“ fiindcă iubeam căţeii! 


Nu-i fugăream cu pietre prin ogrăzi — 
Si le făceam în lăzi 

Culcuş — 

Si dus 

Cu donila dela cismea. 

Si să mănânce le dădeam, câte ceva. 


FULGERELE 


Fulgerele în formă 
de minge — a căror 
existență a fost adesea 
pusă la îndoială de sa- 
vanti — au fost de 
curánd fotografiate. 


Acest fenomen pro, 
babil 


decât într'o atmosferă 


nu se petrece 


saturată de praf. 


Sergentul. — Να pricepi absolut 
nimic, ce faci ca civil? 
Recrutul. — Funcţionar de 
D-le Sergent. 
Sergentul. — Ah pricep. Curáti birou- 
rile, umpli călimările, οἱ schimbi sugativele. 
Recrutul. — Oh nu, întrebuințăm un sergent in 
retragere pentru această treaba. 


bancă 


e Cerșetorul. Doamnă ce a-ţi zice dacă, 


ar plânge copiii d-stră cerând pâine? 


(Ole 


Doamna: — Aşi fi fericită. Ei nu. 
se mai opresc din plâns cerând cio; 


colată. 


ΡΕ MIȘCĂTOARELE CĂRĂRI... 


ORIZONTAL: 5) Mateloti. 9) Pânza la o corabie. 
12) Vas de artilerie marină. 16) Boală de piele. 17) 
Tramway pe şine mişcătoare... 19) România Mare. 
21) Sport marinăresc. 22) Loc pentru adăpostul co- 
răbiilor, in port. 23) Aripa înspumată a mării. 24) 
Cel mai înalt grad în marina militară, comandantul 
unei flote. 25) Adnota. 26) Corabie ce pluteşte sub 


apă!... 27) Pronume. 28) Unitate de viteză a unei 
corăbii. 29) Cea de 15 August e închinată Marinei 
Române. 


VERTICAL: 1) Unealtá de fier cu doi dinţi care 
se lasă in fundul mării spre a intepeni corabia. 2) 
Coada vasului. 3) Hot la drum de apă. 4) Un cap 
fără cap! 5) Cotoiu (Mold.) 6) Momeală cu care 
se atrage un animal. 7) Ziua ei se identifică cu cea 
a marinei. 8) Plantă. 9) Mă ivesc. 11) Mijloc de 
apărare. 12) Pronume. 13) Con fără vârf! 14) Două 
consoane. 15) Fluviu în Italia (Pad.) 18) Balaur 
oltenesc. 20) Măsură marină de 1609 m. 22) Fruct. 
23) Tub gol. 26) A şaptea pe portativ. 


ORICE STRĂJER TREBUE SĂ ŞTIE... 


că deslegând această problemă 
criptografică pornind dintr'un 
anumit loc si urmând apoi 
un drum perfect simetric... 


va găsi datoria lui de străjer. 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


Mâna, Joian, 
lan, car, boian, 


„Patru boi cu lan[u'n coarne“: 
bourean, țarină, arătură, ο, ad, ro, 
bouar, ii, la, anin, ara, tra, 5, ie. 


Vitrina cu Jucării: P, al, nuc, apes, silit; panas, 
lupi, cal, şi, t 


GATA-LA- DATORIE” 


ORIZONTAL: 1) Sfántul Párinte. 
3) Produsul găinei. 5) O rudă bună 
cu magarul căci îi seamână leit și 
care se utilizează în armată la căratul 
sus pe munți. a materialului de arti- 
lerie. 6) Societatea România. 7) Măsură 
de suprafață. 8) Acolo soldatul îşi 
dă viaţa pentru Patrie, Regele si 
credinţa sa. 11) Sală academică. 12) 
O porcoavă şi un şarpe !... 13) La 
teleton 15) Eroina piesei „Năpasta“. 
17) Nu pune mâna dar fură... 18) 
Cerut ajutor, 22) Aduce ploaie. 23) 
Despart în- două pâinea. 25) Majes- 
tatea R gală. 26 Două vocale. 

VERTICAL: 1) Subsemnatul. 2) Unealtă de șlefuit. 
3) Paza ţării, a legii, a neamului, a regelui; un fiu 
al neamului care să fie tot timpul la datorie. 4) Stri- 
gătul pe care-l scoate soldatul când a pus pe fugă şi 
învins pe inamic. 5) Cu ea în mână stau de strajă 
ostașii noştri la fruntarii. 7) Atât durează stagiul 
militar al unui soldat cu termen redus. 9) Mai mari 
ca un sergent (pl). 14) Notă muzicală. 16) Se în- 
trebuinteazá şi în armată. 16a) Cu el pornesc în 
marş soldații. 19) Impárátia turcească (od.). 20) Pe 
tăria ei se bizue independenţa si gloria unei ţări. 21) 
Ostasii stau de strajă la granițele ei, având ca armă, 
voinţa lor neclintita de-a nu lăsa picior de străin s'o 
treacă. 


| LABIRINT 


| Ariciul din figura noastră igi are 

ascunzişul sub văgăuna de mai sus. 
| Pe unde trebuia sá se tárascá ca 
(E — să ajungă la ea? 


4 Fiecare 


COPIII LA. f FOL ARIA. 


institut climato -tera- BEA 
peutic pentru copiii 
B debili, sănătoşi etc, — 
À BR Óv 


Str. După [niste No. iJ 
Tel. 2274 

Controlul medicalo- 
higienică 


"Dr. A. STROE 


Bucureşti Tel. 3,94.9^ (Consultuţiune: gratuiti) 
Medic permanent, Suror;.petagoge calificate. Confort modern. - 
Masă bogată (vitamine). Deschis tot anul Preparatiuni pentru 

cursul primar 5! gimnazial 
- Aviz! SUNT EXCLUȘI CONTAGIOȘIL. 
Ceret informat uni prospecte 


CE FACI ATUNCI 
ACOLO ?. 


SL gi zi 
N SUS 9 IN 
J05.... 


E D» 0 


— Aşa dar, te-ai mai certat εἰ altă 
dată cu prietenii tái; ca pedeapsă te 
vei culca astă seară fără să mănânci. 

— Nu e nimic tată; tot nu mi-au 
mai rămas decât trei dinţi. 


— Chel- 
ner, acest 
biftec este o 
adevărată 
curea, iar 
acest cuţit 
nu tae deloc. 

— Perfect; 
ascuţiţi cuti 
tul pe biftec! 


SUZANA _ 
ARE O CLOSCĂ 


DRAGA, GAINA NOASTRA 
NU FACE NIMIC... 


CÂND DEODATA «ΛΙΝΑ CLOC ... .. 
| Si SUZANA REPEDE 


] X A OUL..... 


ειος 
CLOC 
` CLOC 
*2' CLOC 


u^ 


TOVA 


E încă întuneric. Pământul e jilav 
de rouă gi brazdele rásturnate, în a- 
jun, de către fierul plugului, miroase 
a proaspăt. In văzduh o rață sălbatică 
sboară, furişându-se, măcăind speriată, 
ca alungată de glonț. Pe o grămadă 
de  coceni, plugarul, rămas peste 
noapte în câmp, doarme învelit cu 
nişte saci; şi mai încolo boulenii 
treji, Duman si Joian, stau cuminţi, 
cu gâturile întinse, așteptând jugul. 
Dar departe, în sat, încep să cânte 
cocosii, căci zorile prind să mijească. 
Lumina se cerne din ce în ce mai 
deasă, şi în vreme ce cununa cerului 
se luminează, pe pământ se desluşesc 
toate : satul, încolo pe coastă; ca 
urnită din loc, pădurea; în fund, 
dealurile gemene, unul după altul, ca 
pe o scară. 

Şi în cea dintâi clipă de revărsare 
a luminii grija, care ţârâie la urechea 
plugarului ca un greier, îl scoală. 
Omul aruncă sacii la o parte, sare 
în picioare, îşi freacă ochii cu dosul 
mânii stângi si cu dreapta igi în- 
dreaptă salele.. Apoi porneşte spre 
boi. La înjugat... Slabi, de li se ve- 
deau coastele ca nişte arcuri, sub 
piele, boii îşi încordară muşchii, îşi 
potrivesc bine cerbicea în jug, — şi 
pornesc, împlântându.și picioarele ca 


N'AI OUĂ «2 


ἡ COLONELUL Ge” 
Îi FĂCUOCÂNTARE . 


CUM DRACĂ CLOSCĂ 


R Á SIII! 


niste tárusi de otel. Şi cum merg asa, 


aud din urmă fâşâitul cutitului cum - 


intră în pământ ca într'un miez de 
pâine, iar, uneori, glasul plugarului, 
cum îi îndeamnă şi-i îndreaptă pă- 
rinteste : 

— Cea, Duman, tată! 

Ei îl ascultă ca nişte copii; si, 
mereu, dâra neagră a brazdei se dea 
páná dela un capát la altul al lanului 
ca pe un mosor. 

Se lumineazá incet, incet, ín pas 
cu boulenii parcá. E linigte. Un stol 
de grauri se lasă, pieziş, in apropiere. 
Razele soarelui îşi scutură, tremurând, 
praful de aur în aer. Şi boii simt, 
după cum e purtat plugul de coarne, 
că puterile stăpânului au mai slăbit. 

— Hăis, Joian, tată! 

lar la glasul lui, răspunde, ca din 
nişte dumbrăvi înflorite în adâncuri, 
ciripitul gădilitor al ciocárliei... 

E cald. Pământul parcă fumeji. 
Grumazul lui Duman prinde să lu- 
cească de sudoare; jugul îl frige. Şi 
din urmă glasul mai mâniat al stă- 
pânului îl zoreste : 

— Hai, Dumane, hai! 

Boii nu trag nici mai tare, nici 
mai încet; căci cunosc ei cuvântul 
nerăbdător şi necăjit al stăpânului. 
Păşesc liniștiți, intelepteste, εἰ in 


4 


[2 


ΗΝΙ.. VITEZĂ 
COLONELE . 


ochii lor cuminţi si negri parcă se 
resfrânge si mai tare faţa neagră a 
pământului scormonit de plug... 

S'a încălzit de tot. Soarele frige. 
Duman parcă-şi simte picioarele tre- 
murând, mai cu seamă dreptul dinainte, 
în copita căruia ia intrat un piron, 
mai acum câtăva vreme. li e sete. 
Dar din urmá glasul aspru acum, al 
stăpânului nu-i dă răgaz. Bouleanul e 
deprins, — mai aşteaptă încă ceva; 
şi nu întârzie mult: o vargă i se aş 
terne pe spate, lăsând o dungă peste 
pielea udă. Omul ţipă: 

— Sireace, sireace! 
lupchii ! 

O albină, rătăcită, se tine morţiş 
de plugar, şi el o alungă, înfuriat, cu 
mâna. Un graur s'a desprins din stol 
şi s'a lăsat pe spatele lui Joian, care-l 
poartă, îngăduitor, ca pe un prieten, 
iar înaintea plugului, ca un vornicel 
ce arată calea, un cocostárc păşeşte 
agale, privind când cu un ochiu, când 
cu altul spre pământ, înfingându-şi 
uneori ciocul. 

— O, ahoo! 

Soarele s'a înfipt in creștetul ceru- 
lui si de acolo dogoreşte văzduhul. 
Țarina e încropită ca şi cum ar fi 
turnat cineva pe deasupra apă fiartă. 

Boulenii răsuflă din greu. Impreju- 
rul gâtului simt, ca o sgardă de fier, 
urma jugului scos. Plugarul le-a dat 
o mână de coceni din cari ei de abia 


Mâncavterar 


aleg câte unul. Un prichindel de co; 
pil ia adus şi omului de máncare: o 
bucată de mămăligă cu ceapă. Dar 
decât mâncarea, odihna parcă e mai 
priincioasă. Omul face un sac moto- 
tol sil pune sub cap. 

Boulenii nu mai mănâncă; prichin- 
delul le-a adus o oală cu apă în care 
nici nu le intră bine botul. Apoi ră- 
màn aşa cu puterile sleite, sub arsita 
soarelui. Graurii, cocostârcul, au sburat. 
Au rămas ei singuri în câmp. 

In dreptul lui Duman doarme plu- 
garul, cu fata arsă, bătut de razele 
fierbinţi ale soarelui, ale căror impun- 
sături îi scot broboane de sudoare. 
Duman se uită la dânsul, si dela 
dânsul îşi poartă privirea la umbra 
care parcă se topise din el, de i se 
asternuse, moale ca o ceaţă, la picioare. 

Si parcă înțelege, parcă simte, parcă 
în mintea lui se face deodată o lu, 
mină omenească: porneşte cu paşi 
grei, se apropie de stăpân, până când 
îl înveleşte în umbra trupului lui 
trudit, ca într'o pânză răcoroasă. 
Apoi, cu ochii închişi, bouleanul ră- 
mâne în soare, încremenit, cu ge, 
nunchiul piciorului drept îndoit, gata 
să unească iarăși plugul pe brazdă. 


EM. GÂRLEANU 


AM! IATĂ 0 DREZINA.... 


CE FERICIRE... 


SI, CUM DE FRICA, PANA — _ 

, LA RÂUL SALVATOR FUCISERA EX 
ÎNAPOI... ACUH AU 5 K PÂNĂ —— 7 > 
LA BUCUREȘTI - 


es Spu- 
ne-mi prie- 
tene, cine 
tra făcut 
buclele? 

— Mà 
mica. 

— Si nà. 
sucul ob; 
raznic? 

— Tot mamica. 

— Şi ochii frumoşi, negri? 

Λία mi ia făcut Coco pentruză 
iam luat mingea. 


In această 
mică for- 
táreatá af- 
ricană, stă 
de veghe 
un credin- 
cios soldat 
Ascar. Ci 


ne îl vede? 


SINGURĂ SUB CERI!.. 


Zeci de ani, poate veacuri de când stă singură, sub 
cer, înfiptă în trupul câmpului pustiu, a câmpului 
năpustit din toate părţile de vânturi. Cioplită în 
piatră, crucea îşi întinde braţele desfăcute în lături, 
ca un uriaş încremenit într'un fior de desnădejde. In 
zilele cu soare puternic, de vară, umbra i se întinde 
până departe, sărutând pământul, ca un crucificat 
coborit, de pe crucea suferinței lui. 

A fost cioplită în stâncă, ridicată acolo în vremi 
de năstrușnice lupte pentru pământul care o ţine. 
S'au adunat, atunci, drept credincioşii; de jur împre- 
jurul ei va fi fost o mare de capete descoperite, şi 
mii de ochi se vor fi oprit pe partea albă, — pe 
miezul alb și luciu al stanei din munte. Si când pică- 
turle de aghiazmă vor fi stropit piatra de pomenire, 
ostaşi în platoşe vor fi îngenunchiat pe locul în care 
stase bătălia, in care atâţia, — al căror nume era 
săpat în braţele de piatră, — căzuseră morti... 

Şi astăzi după atâta amar de vreme, după ce 
nimeni, si nici cenuşa celor care au ridicat-o nu se 
mai odihneşte acolo unde zăcuse dela început, astăzi 
crucea mai stăruiește ca un martor nepăsător, prin 
faţa căreia se perindă vremea. 

Dar vremea toceşte, vremea roade, vremea scurmă, 
vremea desfundă şi afundă si şterge de pe fala 
pământului atâtea lucruri, şi le nimiceşte. lar când 
nu poate birui dintr'odată, vremea rabdă, cu răbdarea 
macină, cu răbdarea îşi înseamnă puterea. 

Si aşa brațele crucii ce se desfac tot atât de pu- 
ternice în lături, pe fata lor anii şi-au şters aripele, 


şi din slovele acele cari aminteau numele atâtor ostaşi 
biruitori, n'au mai rămas decât urme, semne neintelese 
care, încetul cu încetul, se vor duce şi ele la rândul 
lor. Şi aşa, singură, în mijlocul câmpiei, crucea stă 
ca un loc de popas pasărilor obosite, pasărilor care 
îşi strâng aripile deasupra ei și se lasă pe braţele reci 
de piatră, să se odihnească. Si iarna, stoluri întregi 
de ciori flămânde se abat peste ea ca peste o pradă; 
iar uneori, peste întinsul alb al zăpezii, în fâlfâiri 
grele, câte un corb se apropie şi se aşează pe vârful 
ei, uitându-se de jur-imprejur cu ochi dornici după hrană. 

Un rug de mure şi-a întins ramurile, şi le-a ridicat 
apoi pe piciorul crucii, înfăşurându/l, țesând împrejurul 
lur ca o mreajá de frunze. Rar călător să se abată pe 
la ea. Şi atunci, nepăsător, priveşte o clipă si dà biciu 
calului să pornească mai departe. 

Numai în nopţile furtunatice, când vânturile se nă- 
pustesc nebune de se lovesc parcă în capete, şuierând 
şi vânzolindu-se ca balaurii, în nopţile acelea parcă, 
în preajma crucii se trezesc oștile, si iar se înfiripă οἱ 
stă bătălia pe locul pe care mai fusese, şi glasuri de 
durere şi de groază umplu cu vaietele lor noaptea. 

lar a doua zi, când din norii grei şi suri ploaia 
cade, de pe crestăturile crucii se scurg picăturile de 
apă ca nişte lacrimi izvorite din piatră. 

..9i singură, sub cer, crucea plânge atunci, din 
zori până în seară! 


E.G. 


POMPE TELE. LA 
NA D L. Q 


Trompetele de argint şi de bronz cari 
adunară legiunile lui TutAnk-Amon în 
Egipt acum trei mii de ani și mai bine, 
s'au auzit la Radio în Aprilie 1939, emi 
siunea fiind făcută de un post din Cairo. 


Prudenta este mama înţelepciunii 

— De pildă! Ce idee neghioabă tia 
venit să te deghizezi în femeie ca să călă- 
toreşti cu vaporul! 

— Dragul meu, tu 
ştii ce se întâmplă în 
caz de naufragii: ,, Mai 
întâi femeile si copiii“ 
' ' Vezi cá nu's ne 


bun! 


U.A ΠΒῸΝ ΕΠΕ OA 


In comitetul 
Scott din Vir- 
ginia, se află 
un tunel na- 
tural lung de 
mai bine de 
500 metri, 
străbătut de 
un drum de 
fier îngust si 
de linii tele- 


grafice. 


p 


VALENTIN ȘI 


| 


n ^W (1-3 


Valentin s'a hotárát la urmá 
Sá-i facá lui Coco o glumá 


— 


P . a 
b ὦ 
N 


Umple cu apá rosie de ocará 
Sticlele ce apoi le pune la cămară 


σσ 
^T, 


Coco încântat priveşte într'o doară 
Dar nu observă cá bea apă chioará 


Şi bea două-trei sticle însetat 
Dar nici chip, nici vorbă de îmbătat! 


COCO 


Şi-i zice lui Coco apoi; 
Vrei să vii să bei cu noi? 


Si ducându-se la doctorul Stimt 
Ii zice: Doctore am pierdut al 5-lea simţ! 


GLUME 


Unde se leagă toti sacii din portul 
Brăila ? 
27 
ἜΙΠ3 e 


Care este culmea lăptăriei? 
?? 


'euurg Jere} op Ideo ο Bnw τς 


Ce asemănare există între un croitor 
şi un palavragiu? 
?!? 


“9891012 nje 1$ [nun τᾷ 


Unde este mormântul împăratului 
Traian ? 

Unul: la piciorul patului. 

Altul: la Roma. 


Ἴσεαμοι ur “NN 


SUPERIORITATE 


Un grec si un evreu din zilele 
noastre, discutau împreună, fiecare 
căutând să dovedească celuilalt că 
civilizaţia antică a poporului său a fost 
neîntrecută. Grecul ridică în slava 
cerului binefacerile civilizaţiei elene. 
Evreul nu se lasă nici el mai prejos, 
şi insistă asupra culturei milenare a 
ponorului lui Israel. La un moment 
dat, grecul intervine cu un argument 
hotărâtor : 

— Ştii că făcându-se săpături ar- 


heologice în Grecia s'au găsit cabluri 
subterane, semn că noi am avut încă 
din vechime telegrafie electrică prin 
sârmă. 

— Asta nu e nimic replică evreul. 
La noi in Palestina s'au fâcut săpături 
şi mai adânci si nu s'a găsit nici o 
sârmă! Semn că noi aveam telegrafie 
fără fir. 

S. GOLDBERG 


Elev cl. lll-a Lic. „Ștefan cel Mare" 
Tighina 


BATJOCURA NU E UN 
LEAC 


Iar tot atâta de urât 
Este să dai porecle orişicui 


Si nui 

Atât de păgubit 

Cel poreclit 

Cât cel ce dă porecla! 


E foarte drept, aveam într'adevăr 
. un nas ca sfecla 

Dar ar fi fost de-ajuns un sfat 
Să fiu, in grabă, desvátat 

De necuratul obiceiu 


Nu mi Lau dat amicii mei 
Ci m'au făcut să sufăr, căci şi-au râs 


De un copil ce nu le răspundea 
nici „pâs“ ! 


DE VORBÀ CU CITITORII 


Victorina Minodora Rotaru — 
»Siragul de mărgăritare“ este subiectul 
cunoscutei nuvele a unui mare scriitor 
francez!... Pubhcăm numai lucrări 
originale. 

Moise Figman — Tighina. Am 
publicat materialul ce ne-ați trimes 
într'un număr trecut! Primim cu plă- 
cere si altele. 

Chişcă lon — Ruseni jud. So- 
roca. Am primit desenul, nu se publi- 
că. Revista vi se expediază regulat. 

lancu Orengtein — Odobeşti. 
Metagramele trimise sunt indescifra- 
bile. Scrieţi mai citet şi mai curat. 


Palmierii macrozamia din Australia sunt 
socotiți ca cele mai bătrâne organisme -ee 
există azi pe fața pământului. `, 


11 


TU TE PLICTISESTI, : 
FU HA PLICTISESC, AH O IDEE 
EL SA: 


HAI JA NE JUCAM 


HAL! ÎNCA 0 DATA 
DE DATA ASTA _ 
O PRIND. n 


SI DE DATA 
ASTA TOT CU 
CAPUL ... DAP 
NU MÀ LAS 


SIMT CA INEBUNESC 
VAD NUMA STELE 


VERZI SI CAPUL | 
CAPUL .. νυε'ψυε!! 


C Á N 


A venit un lup din cring 

Și alerga prin sat să fure 

Și să ducă în pădure 

Pe copiii care pling. 

Şi-a venit la noi la poartă 
Si-am egit eu c'o nuia: 

„Lup flămind, cu trei cojoace, 
Hai la maica să te joace“ — 
Eu chemam pe lup încoace, 

El fugea ᾿πεοίτο vedea. 


(CATA ! AŞTEPT! 
A BATE.0!... 


ΜΑΙ INCERC ODATA | 
BATE TARE TOTO ! 
N SA VEZI CA DE 


CORACACIORCICĂ Ἢ 
EU M'AM DISTRAT 
DAR τι εἰ! SSS 


Lok 5 


leri pe drum un om sărac 
Intreba pe la vecine: 

, Poartá-se copiii bine? 

Dacă nu, să-i vir in sac!“ 

Și-a venit la noi la poartă 
Si-am egit eu $i i-am spus: 
,Puiu meu e bun și tace. 

Nu [i-l dau, $i du-te 'n pace! 
Eşti sărac, dar nam ce-ţi face! 
Du-te, du-te!“ Si s'a dus. 


ΤΑ ΠΙΑ 
SCAPAT... 


EU AH CAPUL CAT 
BANITA CE AM 


de G. COSBUC 


Şi-a venit un negustor 

Plin de bani, cu vilvd mare, 
Cumpăra copii pe care 

Nu-i iubegte mama lor, 

Şi-a venit la noi la poartă 
Si-am egit si l-am certat: 
„N'ai nici tu, nici împăratul 
Bani să-mi cumpere băiatul ! 
Pleacă'n sat, Că-i mare satul, 
Pleacă, pleacă!“ Şi-a plecat. 


6 


= =< —< — IIl 


PAGINA FETITELOR 


O PAPUSÁSAC . 


Aceastá pápuge — a cárei rochie se deschide 
la spate — este foarte practicá pentru a fine 
ináuntru ciorapii de cárpit, lucru de máná, etc. 
O atárnati de un cuiu, de clanfa uşii sau d: 
cremona ferestrii. 

CAPUL. Il croiti dupá tipar, lásánd 1 cm. 
pentru cusătură, din mătasea roz pusă în două. 
Coaseti-le pe dos ambele părţi până la gât, în- 
toarceti şi umpleti capul cu vatá. Cu lână 
maron faceti bucle pe capul pápusii, unele mai 
dese, unele mai rare. Cu lână albastră faceţi 
ochii, cu lână roşie buzele. 

MÂINILE. Le croiţi — tot după tiparul 
alăturat tot din mătase roz — le coaseti şi le 
umpleti, întocmai cum ati procedat pentru cap. 

ROCHIA. Luati un dreptunghiu de creton 
inflorat de 40 pe 80 cm. Ináditi stofa pe latura 
de 40 cm. pe o distantá de 15 cm., lásánd restul 
necusut, dar tivit. Indoiti rochia astfel incát 
ináditura să se afle in mijlocul spatelui şi 
inchidefi şi partea de jos cu o cusătură. In- 
crefiti partea de jos cu o cusáturá. Incretifi 
partea de sus în jurul gâtului şi fixafi cu 
puncte dese pe cap. 

MÂNICELE. Două bucăţi din acelaş creton 
cu rochia de 20 pe 30 cm. Inádifi. Incretiti 
partea de jos şi o coaseti de mâini fără să se 
vadă. Táiati rochia în dreptul braţului pe 8 
cm. şi fixati mâneca aici. Inodati în jurul gá- 
tului câteva fire de lână albastră şi în spatele 
capului  atârnaţi-i o panglică tot albastră 
pentru a putea agăța păpuşa. EVA 


=“. .. ~- .. 
. a 


= ===. -- -Á -. 


DACĂ Ai FI CEVA 
HAI GREU, Al PUTEA 
JUCA ÎN ECHIPA NEA 


AVENTURI 
CĂPITANULUI 


LE 
HATTERAS 


de JULES VERNE 


Douăzeci si șapte zile de mers 


— E greu de conceput o astfel de rezistentá, zise 
el, însă adineaori, d-le Clawbonny, vorbeati de zăpadă, 
care cade nouă zile din zece, în mijlociu, in aceste 
ţinuturi, şi e un fapt care nu mai suferă contrazicere, 
dar de unde vine această zăpadă, căci mările sunt în- 
ghetate și nu văd cum ar putea produce această imensă 
cantitate de vapori, din care se formează norii. 

—  Observaţia ta e justă, lohnson, însă după mine, 
cea mai mare parte din zăpadă sau din ploi pe care 
le primim în aceste regiuni polare, se datoreste apei 
din zonele temperate. Sunt simple picături din apa, 
cine ştie cărui fluviu din Europa, ce sa ridicat în aer 
sub formă de vapori, sa format un nor şi care a 
venit în sfârşit să se condenseze aici. Nu-i imposibil, 
deci, ca bând această zăpadă, să nu ne astâmpărăm 
setea chiar cu apa fluviilor din ţara noastră. 

— De sigur că trebue să fie așa, răspunse şeful 
echipajului. 

In acest moment, glasul lui Hatteras, care rectifica 
greşelile drumului, se auzi, şi intrerupse conversaţia. 

Ceaţa se ingrogea si fâcea drumul drept foarte greu 
de urmat. 

In sfârşit mica caravană se opri către opt ceasuri 
seara după ce mersese cincisprezece mile (40 km.). 
Timpul se menținea încă uscat. Se întinse cortul, se 
încălzi soba, cinară, si noaptea o petrecură în linişte. 

Hatteras şi tovarăşii lui erau cu drept cuvânt favo, 
rizati de o vreme bună. Călătoria se urmă fără greu- 
tăți sin zilele următoare, deşi frigul se fácuse așa de 
violent cá şi mercurul îngheţase în termometru. Dacă 
ar fi bătut vântul, niciunul n'ar fi putut suporta o 
asemenea temperatură. Doctorul constată cu această 
ocaziune justeta observaţiunilor lui Parry în timpul 
excursiunii sale la insula Melvoile : acest celebru ma- 
rinar raportează, că un om bine îmbrăcat poate să se 
plimbe fără să-i pese în aerul liber, pe cel mai mare 
frig, dacă atmosfera este liniştită ; însă, dacă suflă cel 
mai ușor vânt, încearcă o durere mare gi dureri de 
cap de o violență extraordinară, care sunt urmate în 
curând de moarte. 

Doctorul de aceea era oarecum neliniștit, căci cea 
mai mică adiere de vânt Lar fi înghețat până sin má 
duva oaselor. 


14 


MĂ DUC SA INTREB 
PE "AMA DACĂ, POT 
SA STAU ΑΝ MASĂ ACU 


La 5 Martie, el a fost martorul unui fenomen par- 
ticular acestei latitudini: cerul era cu totul senin și 
strălucitor de stele, o zăpadă deasă căzu fără să fie 
umbră de nor, constelatiile luceau printre fulgi de 
zăpadă care cădeau pe câmpia de ghiatá cu o regula- 
ritate elegantă. 


A nins aproape două ore, încetă, şi doctorul nu 
putu să dea o explicaţie îndestulătoare acestui fenomen. 


Ultimul pătrar de lună apusese, întunerecul era 
adânc, şaptesprezece ore din douăzeci şi patru, călătorii 
trebuiră să se lege între ei cu o frânghie lungă, ca 
să nu se rásleteascá unii de alții. Drumul drept era 
aproape imposibil de păzit. 

Totuşi, aceşti oameni curagioşi, 
voinţă de fier, începură a obosi, opririle deveneau 
mai dese cu toate acestea nu trebuiau să piardă un 
ceas, căci proviziunile scădeau simţitor. 

Hatteras recunoștea adesea situaţia locului cu aju- 
torul observatiunilor lunare si stelelor. Văzând zilele 
trecând si scopul călătoriei depărtându-se mereu, se 
întreba câteodată dacă Porpoise există în fiinţă, dacă 
acest american n'are creierul sdruncinat de suferințe 
sau chiar dacă, din ură pentru englezi, na voit să-i 
împingă la o moarte sigură. 


deşi susținuți de o 


El împărtăşi aceste bănuieli doctorului, iar acesta 
le combătu cu înverşunare, căci el înţelese cá o riva- 
litate supărătoare există între căpitanul englez şi cel 
american. 


— Aceşti doi oameni cu greu se vor putea menţine 
în bune raporturi, îşi zicea el. 

La 14 Martie, după şaisprezece zile de mers, călă- 
torii nu se găseau decât la al optzeci şi doilea grad 
de latitudine; forțele lor erau cu totul sleite; pe lângă 
asta, trebuiră să reducă la un sfert portia oamenilor, 
ca să păstreze intactă portia câinilor. 


Din nenorocire nu se puteau Ρίζα! pe vânat, că nu 
mai rămăsese decât șapte încărcătoare de praf şi şase 
gloanţe ; în zadar au tras după câteva vulpi si câţiva 
iepuri albi, de altminteri foarte rare prin aceste părți. 
N'au lovit niciunul din ei. 


Totuşi, Vineri 15 Martie, doctorul a fost destul de 
fericit să surprindă o focă întinsă pe zăpadă, pe care 
o răni cu mai multe gloanțe. Animalul neputând să 
scape pe gaura deja astupată, fu prins şi doborit. Era 
de o mărime îngrozitoare. lohnson se însărcină să o 
jupoaie cu dibăcie; însă din cauză că această amfibă 
era foarte slabă, nu au tras cine ştie ce foloase, căci 
nu puteau să-i bea grăsimea, cum făceau eschimogii. 


(Va urma) 


x 
* 


Primul telegraf electric: 
apar 


x 


v| 


tul lui Georges Lesage 
Πα ο ie a 


Georges Louis Lesage era profesor de 
matematică la Geneva. In anul 1760 
el concepu proectul unui telegraf electric, 
pe care-l execută in condiţii practice — 
bazat pe folosirea electricităţii sta- 
tice — în 1774. 

Intrumentul închipuit de el era un 
aparat de demonstraţii ce se compunea 
din douăzeci si patru de fire metalice, 
despărțite unele de altele şi permanent 
muiate într'o soluție rău conducătoare. 

Fiecare fir trebuia să ajungă la un 
electrometru particular, format dintr'o 
bilă de soc atârnată de un fir de mătase. 

Punând o maşină eletcrică sau un 
baston de sticlă electrizată în contact 
“cu unul din aceste fire, bila electrome 
trului care-i corespundea era respinsă, 
şi această mişcare indica litera alfabetului 
pe care voiai s'o transmiti dela o staţie 
la alta. 

Lesage era în legătură cu toti savanții 
distinși ai Europei şi mai ales cu 
d'Alembert care ii sugeră ideea să 
prezinte descoperirea sa drept omagiu lui 
Frederic cel Mare care astfel i-ar 
putea favoriza invenţiunea. Dar regele 
Prusiei era atunci foarte plictisit din 
pricina războiului de șapte ani şi Lesage 
părăsi acest proect. 

Totuşi ideea telegrafiei electrice pà- 
trundea în toate spiritele si se lucra la 
realizarea ei în acelaș timp în Franţa, 
Germania şi în Spania. 

In 1787, fizicianul L'homond construise 
la Paris o mașină mică de semnalizare, 
bazată pe atracţia și respingerea corpu- 
rilor electrice. 

In Germania, Reiser, în 1794 propuse 
luminarea dela distanţă, prin mijlocirea 
descărcării electrice, a diverselor litere 
din alfabet care mai întâi se tăiau din 
sticlă şi se acopereau cu făşii de cositor. 

In Spania, Bettacourt și Salva lucrau 
pentru adaptarea electricităţii la cores- 


pondenţă. 


Reconstituire 
Cele şase 
fragmente 


din stânga, 
lipiti-le în asa 
fel, ca să pu- 
teti alcătui o 
frumoasă 
figură. 


Sen 


Proverbe ascunse 


Covor, bátut, dulceag, mai mult. 
acum, Dunăre, acela. 


('əonpe ynu ‘anp eqioA) 
Omonime, mulțumit, chibrit, căzu, 


ele, peste, şiret, Dumbrava, negatie, 
Zeule, hohot, tărâţe, urăște. 


(Casero 
nazaumn] i$ 21ὁ9πΖΩ!π5 muo) 
Grasul, aba, strigoi, dădacă, 
treaba, laba. 
(equo vorns ceqei9) 
Bidinea, neascultátor, refaci, or, 
bitor, pene, lungă, regásesti. 


('nšəse8 aurq “ej aug) 


[-] 
Monoverbe 
(3—9). 
SEMN 
TE Subsemnat. 
(3—8). 
n Se, o Pescăru 
σος 3 * 
(4— 8). 
pun = ]naripat. 
(3—6). 
ix e 
Er Peniţă. 
I. GOLDBERG 
εἰ. III lic. de băieți „Ștefan cel Mare" 
Tighina 


PAGINA BÁIETILOR 


Insula Vulcan, apáru dintre να” 
luri la 29 Maiu 1937, în cursul 
unei eruptiuni vulcanice. La inceput 
nu fu decât un mic morman de 
námol, care se prefácu apoi intr'un 
munte inalt de 150 m., in rástimp 
de patru zile. 


Degetul 
arátátor dela 
mána dreaptá 
a lui Galileu 
— inventato- 
rul telescopu- 
lui — este cu 
sfintenie 
păstrat într'o 
urnă de cris 
tallaFlorenta 

(Italia). 


Piatra sonoră din Berdshire 
(Anglia) este o trompetă naturaă. 
E deajuns să pui buzele pe una 
din nenumăratele găuri de care e 
străbătută, şi să sufli puţin, pentru 
a obține un sgomot puternic. 


s DIMINEATA COPIILOR". Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru 
tineret. Redacţia și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: 
un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 


IMPRIMERIILE „ADEVERUL" S. A.. BUCUREŞTI 


MAMA Ar SA 1 FAC O GLUMA LUI | [NU HÁ POT TINE 
; DE "ed CE Ai SĂ 


CINE RÂDE 
LA URMĂ... 


ἂν 
Ὁ 
POZNELE LUI MICKEY MOUSE 
` : Eo € 
DE MCUR,LA POD AM UN FOARTE An dict ῊΝ L. Comer I “DA DAR ACUM LHi 
B TRAU -e ! š = TREBUE CLE! DE 
d Ἢ Per?” us PE NINE LiniT. 
NA AU VIZI.. 
| 


POFIIM ΡΟΤΑΙς DRAGA 
SCULELE ἡ POFTIM Q 
- CLEIUL .... Νίκα 


DEFINITIV - 


P DE UNDE SA IAU CLEI 
FARA SCULE, FARA 


KUM...? 


NU |... UNDE 0 
? 


o ——wF A 
OTET LLL 
» ——— s a — mM 0070 


10 IULIE 


κ DIMINEAȚA COPIILOR 


+) 


AT 


σι 


zt topi ce 
SR a BLUE 


MARTIAL,SCOTAND PIEPTUL DAR MAGARUL'I ΝΑ ἄνα 
DEFILEAZĂ RECIMENTU : ELOR. ALTER GE AVAD LLANAS 


ŞI TOCMAI ATUNCI SE OPRESTE CE VA PATI OARE FLOR ON! NUE MIRARE 
CÂND DON COLONEL SOSESTE MURMURĂ SOLDAȚII IN COR. “` SARE DREPT LA INCHISOARE, 


AM UITAT JA 
IN VAT. Ç 


£^ 


S TELE am vázut pretutin- 


deni răspândite pe nisipul ; vel 
moale al malurilor albastrei ANC 
màri, acolo unde marinarii οι 


dimineaţa, dupăce au strâns 
năvoadele, au aruncat lucrurile 


^ 


de prisos ce se aninaserá in 
návod. 

Sunt de prisos oare stelele 
roşiatece şi strălucitoare ? 

Sunt stelele tovaráge de 
nenorocire ale crabilor, arun- 
cati οἱ ei, aceştia însă se gră- 
besc să intre în apă mergând 
aga de caraghiogsi pe o parte, 
serioşi οἱ grăbiţi! Vor să se reîntoarcă in apă gi cât mai 
grabnic să se afunde în nisip — în care se ascund ca 
întrun mic nor pe care îl provoacă şi singuri şi 
dinadins scărmonind nisipul. 

Stelele, în afară de frumuseţea lor rogiaticá şi 
strălucitoare nu mai au oare nici o altă frumuseţe? 
Ele sunt condamnate să stea pe nisip nemişcate, să se 
usuce la soarele de foc, în timpul verei, şi să moară 
când soarele le va fi uscat ultima picătură din apa 
albastră, apă care e sângele vieţii lor? 

Dacă ar deveni cel puţin aşa de uşoare şi „aeriene 
încât să poată să călăto: 
rească — aproape invizibile, 
cristaline şi fantastice — 
ca meduzele si să se înalțe 
din nisipul unde au fost 
aruncate, în albastrul cerului 
în locul albastrului mării şi 
să se reîntoarcă pe firma; 
ment de unde poate au 
venit odată... 

Cine ştie de ce în ziua aceea ele căzură în mare? 

Dacă ar putea să se întoarcă pe firmament către 
seară, sărmanele stele, atunci când şi îngerii trec 
nevăzuţi, între mare gi pământ, prin lumină sau prin 
umbra serei! 

Dacá cel putin crabii, hotomanii de crabi ridicoli, 
şi-ar aduce aminte de ele, sărmane stele roşiatece și 
lucitoare, când în grabă, repede, după ce au fost 
aruncaţi în lumea puţin liniştitoare a oamenilor gi a 
doamnelor în... costum şi le-ar lua cu ei la întoarcerea 
în mare şi în apă, în nisipul mărunt al fundului 
de mare ! 

Ar fi deajuns ca fiecare din 
ei să plece dupăce ar fi luat cu 
delicateţe o roză a stelei între 
cleştii picioarelor lor, ei fierarii 
nisipurilor... 

Poate că le-ar place să fie 
duse astfel în fundul mării, unde 
curioşii fierari marini îşi au ni 
covalele lor... 


| Αν cu dinţii εἰ lungi, 
| ea se scufundă în nisipul 
moale si pare căl mușcă, dar 
nu face acest lucru cu intenţie! 
— Te muşc şi má afund în 
tine nisip moale, cu lungii mei 


„„ intrată din curiozitate in barcă... 


dinți incovoiati, numai ca”să 
tiu bine, funia care se întinde 
š . de la mine prin mare până la 
îi JE marea barcă care se leagână 
pe valuri. 

— Oh numai pentru aceasta; 
nu crezi, nisip moale? 

Ah, dacă tu ai putea să 
vezi cine e în barcă, dormind 
păzită în fund! Tio spun în 
secret, dar în secret, ştii; e o 
fetiță cu ochii albaştri, care 
sa suit din curiozitate, (cine 
ştie ce credea că are să 
găsească înăuntrul bărcii, 
vre-o scoică sclipitoare...) si suindu-se din curiozitate 
în barcă s'a plictisit (poate fiind-că πα găsit nimic) 
şi a adormit în fundul bărcii şi cine ştie ce visuri 
minunate visează ! 

Cine ştie, scumpă Ochialbastri, poate ti se pare că 
eşti în leagăn ca pe vremuri când erai mică şi te numeai, 
Bucáticá Gelattina, Dulce, Păpuşică, Cocco, etc., etc. 


Dar eu dacă n'agi tine bine barca lângă mal, sărmana 


Ochialbastri, cine stie unde te-ai afla când te vei degtepta? 
Şi dacă iar 
veni gust să 
cheme cu vocea 
ei mică: Tăti- 
cule... Tăticule! | 
de aceea tef 
musc tare si 
înfig până în 
fund dinţii mei, 
scump nisip 
moale, dar sper 
că nu te doare. 
Sunt ancora 
bună, pe care 
toţi o iubesc. 

Şi apoi şi tu surioară trebue să ştii că mă numesc 
Ancora Salvărei.. Şi nu te uita că sunt toată ruginită. 

Mă prăpădesc încetul cu încetul făcând bine desin, 
teresat; dar afundându-mă câteodată o mică perlă se 
lipeşte de mine şi eu o scot să lucească la soare, 
atunci când marinarii sau pescarii mă trag afară pe mal. 

Sunt Ancora Salvărei şi sunt aşa de bună şi aşa de 
frumoasă chiar cu rugina, încât copiii mă poartă ca 
simbol pe hainele lor albastre şi 
albe, astfel îmbrăcaţi înainte de 
a fi marinari sau navigatori. 

Ţine-mă deci cu plăcere nisipule, 
scump nisip de aur, şi lasă pe 
Ochialbaştri să doarmă în fundul 
bărcii lângă mal. 

Si nu trádati secretul meu cu 
nici o Ochinegri care dau târ: 
coale în jurul nostru. Şi dacă 
tu tii cu adevărat s'o vezi pe 
Ochialbaştri, eu voi spune vân- 
tului să te spulbere puţin într'un 
suflu, peşte barcă... 


După ce au luat cu delicateţe o rază 
a stelei în clestii lor... 


Şi pentrucă nisipul de aur la 
“(Continuare in pag. ὃ) 


. 


2 


POFTA DE MÂNCARE 
A PĂSĂRELELOR 


D E câte ori se exclamă vorbin- 
ESI duse de câte cineva: ,, Μᾶ: 
nâncă parcă ar fi o pásáricá'* pentru 
ca să se spună că mănâncă puţin! 

Şi cât suntem de departe de 
adevăr zicând aceasta ! Căci nu este 
animal care în ptoporţie cu omul 
să fie mai mâncăcios decât pasărea. 
Din cauza mișcărei ei incontinuu, 
schimbul organic este foarte rapid 
şi are drept consecinţă extraordinara 
ei poftă de mâncare. 

Ca să începem cu cele mai mici 
insectivore *), ele consumă în fie- 
care zi, vorbind numai de hrana 
solidă o cantitate. egală ca greutate 
cu 30% din greutatea corpului lor. 

. Roerig a constatat că o astfel 
de păsărică, grea de 21 grame, a 
mâncat în 7 zile 43 grame de făină, 
ceea ce însemnează două zeci şi 
opt la sută pe zi din greutatea ei 
proprie. 

Această regulă a fost stabilită 
după experienţe : insectivorele asi- 
milează o cantitate de substanţe 
solide a căror greutate e inversă 
cu corpolenta sau mai pe inte, 
lesul general, cu cât o păsărică e 
mai mare cu atât mai mică e can- 
titatea de substanțe solide de care 
are nevoe si viceversa. 


x 

Cât despre păsărelele din cuib, 
ele, în cea mai mare parte consu 
mă, in primele zile de la naştere, 
o mâncare zilnică a cărei greutate 
ajunge chiar până la 50% din 
greutatea proprie a corpului lor. 

Hrana zilnică a unei mierle, de 
exemplu, este egală cu o râmă de gro- 
simea mijlocie silungá de un metru. 


In proporţie. un om ar trebui să” 


mănânce, zi după zi, un imens 
cârnat lung de 4 metri şi gros de 
22 centimetri! Si încercaţi să cân- 
tăriţi un asemenea cârnat: Nu e 
nici o greutate pentru o cotofaná 
să mănânce la o singură masă un 
vierme din cei mai mari; în com, 
paratie un sfert de vițel sau cam 
aşa ceva pentru om. 

Tot atât de extraordinare sunt 
necesităţile gastronomice ale mâncă- 
toarelor de gráunte. Este cunoscut 
că unele din ele, nu mai grele de 
20 de grame, consumă zilnic (zece) 
10 grame de gráunte. 

Una din poftele, cele mai grele de 


*) Insectivor = mâncător de insecte. 


POVESTE EĂRĂ CUVINTE 


astâmpărat este Corla. Ea digerează așa 
de repede, încât într'o zi poate mânca 
o cantitate de peşte de o greutate dublă 
de cât aceia a corpului său. Câte odată 
se umple atât încât coada ultimei sale 


prade îi rămâne afară din cioc şi totuşi 
câteva ore după asta, iar îi e foame. 

Doctorul Word crede că o corlă de 
trei kilograme mănâncă zilnic cel puţin 
şase kilograme de peşte! 

Alt mâncăcios e pescăruşul cenușiu. 
S'a observat că această pasăre duce de 
mâncare puilor ei de 12 ori în două 


ore. Un naturalist observă că intr'o ` 
colonie de pescăruşi, compusă din 
cincizeci de cuiburi, s'au consumat 
în patru luni cinci tone de peşte. 

lată încă un exemplu de poftă 
de mâncare; uliul rândunelelor, care 
e un fel de vultur, mănâncă tot 
felul de păsări, broaște, şerpi, là 
custe în total într'o zi s'au găsit în 
stomacul lui resturi dela 5150 víetáti. 

Cine v'a mai spune după cele de 
mai Sus :. 

— Mănâncă tocmai ca o pásá 
rică de puţin! 


Mici poveşti de mare 
(Urmare din pag. 2) 


lungul discurs αἱ ancorei de fier nu 
răspunse nimic, nu suflă, bănuim 
că a consimţit, că nu avea nimic 
grav de obiectat si că aştepta nu- 
mai promisiunea unui suflu de vânt 
ca să se ridice puţin, numai dea- 
supra bărcii (care se legâna, se 
legăna...) ca să vadă cu cei o mie 
de mici ochi curiosi şi galbeni pe 
Ochialbaştri. 


ut 


— Stii li 
Stii ce li sa, 


întâmplă copiilor 
care spun min- 
ciuni ? 

— Da, mamă: 
călătoresc pe dru- 
mul de fier cu ju- 


mătate pret. 


— Băeţaşule, 
în loc să stai 


aci şi să te uiţi 


la vitrină, mai 


bine du-te aca- 
să şi studiază 
gramatica. 

— Dar toc- 
mai asta fac, 
studiez... arti- 
colele. 


Vánátorul a 
auzit ráge- 
tul fiarelor 
si se pregá- 
teste sá se 
apere. In- 
tr'adevár in 
vecinátate 


se aflá un 


leu, un leopard şi doi tigri. Căutaţi-i, sunt 


uşor de văzut! 


4 


— Acum vă părăsesc. Mă duc să ajut pe 
tata să-mi facă lecţiile. 


Să-ţi fie ruşine — strig indignatá lui Coco, 
care a făcut ο drăcovenie de ale lui — Acum, 
ca pedeapsă, stai aci lângă zid şi nu te mişca! 

Şi drăcuşorul de loc speriat: 

— Sper cá nu mă împuşti, eh? 


— Eşti nebun, travestit aşa te plimbi pe 
acoperiş? 


— Să-ţi spun, promisesem micului meu 
nepotel care stă la ultimul etaj, că va veni 
Moş Crăciun. 


Ira nu este cuminte, şi ca s'o liniştească, 
mama îi spune: ` 

— Dacă mai plângi, vine Pricoliciul să 
te ia. Uite il şi aud urcând scara. 

— Nu e aşa de prost. Dacă ar fi el, ar 
lua ascensorul. 


— De ce 
te plimbi 
totdeauna 
cu un cátel? 

— Stii, 
sunt atáfia 
hoti, si eu 
am cinci 
dinti deaur! 


— Fiul 
meu vreasá- 
şi petreacă 
viaţa în- 
treagă în 
şcoală. 

Vrea 
să devină 
un învăţat? 

— Ah! nu: 
vrea sá fie 
portar. 


Iată un mă- 
gar. Este as- 
cuns in apro- 
pierea lui gi 
un şcolar— 


Cáutati-l. 


— Tuai 
spart placa 
de patefon? 

— Nu ma- 
mă: a fosto 
lovitură 
mare de to- 


băîn muzica 


dinpatefon! 


< 


v£ 


MICKE, MARE POLIȚIST AMERICAN 


--Π ĂLA odinioară, la Roma un profesor de muzică care 
T era foarte sărac. Era pe timpul când iumea săracă se 
ducea în America să facă avere. Ner ὃν 4. > 

Şi acest profesor de muzică luă indrázneata „hotărâre, 
să plece în America. Intr'o bună zi plecă împreună cu cea 
mai mare bogăţie a lui, un frumos copil de zece ani. 

Sosiră la New-York, dar speranţele curagiosului profesor 
de muzică se loviră de realitatea brutală a acelei lumi care 
avea nevoe de muncitori, nu de artiști. š 

Ca să trăiască a trebuit să se obignuiascá cu munca care 
se cerea pe piaţă atunci; şi copilul fu acela care încurajă pe 
tată, să se mulțumească cu ocupaţii mai practice; 
şi îl încurajă dândui exemplu. 

Michele Fiaschetti — aşa se numea micul roman — era 
înalt şi puternic: la doisprezece ani părea ca de optsprezece 
ani şi avea ochii strălucitori de dorința de a duce la bun 
sfârşit orice muncă i s'ar fi încredințat. Dar de la început, 
cei cei dădeau de lucru, când aflau vârsta lui sau nu-l primeau 
la lucru sau îl plăteau cu un salariu de mizerie. 

Micul Michele nu se descuraja: în timp ce indura oboseli 
mari pentru bani puţini, el căuta 
un alt lucru mai bine plătit; şi 
aşa începu să treacă dintr'o fa- 
brică în alta, dela o mică industrie 
la una mare, şi din ce în ce mai 
lăudat, tot asa după cum sunt 
láudati toti oamenii muncitori. 

Şi Michele Fiaschetti își croia 
drum prin merit şi muncă me, 
todică. 

Dar copilul nu era perfect 
fericit; începea să sufere, consta, 
tând că lucrătorii în America 
erau expuşi atacurilor banditeşti, 
din partea acelor care neplácán: 
dude să muncească nu se dădeau 
la o parte chiar dela crimă. 

Se hotări să lupte contra acestor 
bandiți. 

Cunoscând la perfectie locurile 
şi lumea marelui oraș, acel zdravăn 
băiat deveni agentul Nr. 1279 
al poliţiei din New-York. (su; 
pranumit şi marele Michele) 


„Big Micke“, despre care ati auzit poate po- 
vestindu-se, de luptele lui legendare în contra 
apaşilor, care bântuiau pe atunci orașul. 

Big Micke începu cariera polifistului genial. 
$i curagios, prefăcându-se şi el în bandit şi 
trăind împreună cu toate canaliile din New-York; 
şi după ce cunoscu bine toate locurile, si după 
ce-i prinse cu un teribil curaj, expunându-se de 
zeci de ori revolverelor mitraliere, pe toti capii 
de bande şi eliberă oraşul New-York de aceşti 
criminali, el fu numit: Spaima gangsterilor 
— cel care trimesese pe scaunul electric mai 
bine de șaizeci de bandiți. El îşi urmă misiunea 
lui, de liberator al cetățenilor, de spaima cri- 
minalilor, făcând din aceasta misiune un apostolat; 
şi aducându-și aminte de greutăţile copilului 
emigrant, de luptele şi suferințele începutului 
— deveni pentru copiii emigranților, fratele 
bun si mai mare care le găsea de lucru, îi 
ajuta și alina. 


Prima stenografă tráeste si azi... Este doamna 
Charles Forlier din Milvankee, fiica lui Latham 
Sholes, inventatorul mașinii de scris. 


Strămoșul pisicilor se 


b M 
"f N ` 

΄» αν are să fi fost acest ciudat 

(£M Ῥ 


μμ” ^ mic animal, cu coada 

CU lungă, denumit Miacis, 

şi care trăia acum 30.000.000 ani! 
@ 


Elegantele seco; 
XVI-lea 


purtau nişte con, 


lului al 


fortabile corsete... 
care erau pur și 


simplu din fier! 


5 


` 


γα» “ἘΦ ᾳ ia Îi 


ut 


+£ 


ms 


d 1 
* 


FETITELO 


Ë. ' 
; 


PAGINA 


lată pentru zilele de 
vacanță un lucru pe 
care tinerele noastre 
cititoare îl vor putea executa 
ușor, $i care le va îngădui apoi 
să se distreze, pe fața de masă 
ce-au confec(ionat-o singure. 
Broderia este foarte simplă şi se com- 
pune din cruciulițe ce formează cifrele si 
punctele de feston destul de rare cu care 
este mărginită fata de masă şi cu care se 
despart $i cásufele desenate acolo. Dese- m 
nul se lucrează cu coton-perle gălbui pentru cifre şi al bastru pentru linii. : 
Cunoaste[i desigur cu toatele principiul jocului denumit „Puricele ; 
care consistă în a face să sară un mic ban de os apăsându-l pe 
margine cu un alt ban de os mai mare, pe care-l (ii între două degete. p gag x gU 
Primul bánuf, mic cát o monedă de 1 leu, să fie diferit colorat pentru Ë š Ν š Ν š 
fiecare dintre jucători care trebue să aibă cel puțin câte 3-4 bucăţi. Κ κ ` 
Jucătorii încep partida într'unul dintriunghiurile mesei, însemnat cu KRA Y Di 
0. Pe rând, fiecare face să-i sară bănuţul întâi în spre căsuţa însemnată 
cu 10, apoi către cea cu 50, în urmă la 100 și la 1000. Primul jucător 
care şi-a trimis pionul în căsuţa cu 1000 a câștigat partida. l Y 
Dacă bănuţul vreunui jucător sare intr'un compartiment supertor 
celui care trebue atins, trebue ca acel jucător să-şi treacă la loc 
pionul în căsuţa inferioară si să-și aştepte din nou rândul la joc. 


Inainte de-a începe jocul se trage la sorți ordinea jucătorilor. 


tom. 


die 


= tapy 


CU UNDITA IN AȘTEPTARE... 


ΟΒΙΖΟΝ, 
TAL: 1. Ere- 
te. 4.Patriarh 
biblic. 6. Un 
d şi un teu! 
7. Cap de 
caracudă. 8. 
Imperiul peş- 
tilor 11. Bile 
miniaturale, 
viitori peşti. 
12. Arată 
direcţia pes 
carului. 13. 
Animale foarte tácute. 15. Peşte de apă dulce 
cu dungi late pe spinare 16. Linişte! 18. Dumnea 
lor de colo... 21. Exclamaţie. 22. Ne dă icre negre 
25. Societatea Maritimá Română. 26. Coadă de 

caracudă şi cap de morun. 28. A treia notă pe por, 
` tativ 29. Arbore ce creşte prin locuri umede. 31. 


Partea tare a peştelui. 33. Cap de peşte... 34. Măsuri: 


de suprafață. 36. Prima victimă in unditá. 37. Peştele 
cara evadează din plasă. 

VERTICAL: 1. Uneltă de pescuit. 2. Bărci pescă- 
regti. 3. O cămașă pe care o poartă ţăranca română. 
5. Cap de galáu. 7. Intrebare. 8. Culoare. 9. Tulpină 
de cereale, uscată. 13. La revedere. 14. Un mos care 
te face să dormi. 16. Si un peste adormit... 17. 
Scrumbie ce ţine regim !... 19. Noroiu (Tr.) 20. Vâsla 
peştelui. 23. Fiinţă. 24. Vine un peste! 25. Partea 
osoasă a peştelui. 27. Ceea ce se întâmplă cu peştii 
care nu sunt lăsați în apă. 30. Orăcăeşte în apă, dar 
nu e peşte. 32. Pronume. 35. Cap de calcan si coadă 
de știucă. 

MOS ROATĂ 


Unde sunt? 


In desenul aces- 
ta se găsesc ascun- 
se 5 zâne care 
păzesc fetița. 
Unde sunt? 


Cercurile magice 


Plasati in cercurile alătu- 
rate numerele dela 0-15, astfel 
încât adunándude, să vă dea 
orizontal, vertical şi în diago- 
nal suma de 30. 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


Zi de vară. C, cireş, o, amurg, apă, flori, cer, 
adiat, aa, a, Jon, oca, luga, furtun, rl, ec, am, pat, 
r, rb, udn, troacă, ir, obuz, d, n, ara, arap, mu, a, 
umbră, motor. 


CITI 
CUAL | 


Stelele : Deslegare. 


Proverbul ascuns: Cine se scoală de dimineață 
departe ajunge. 


Moștenirea buclucaşă: deslegare. 3 


OBSERV AŢI... 


Unde este stăpânul acestor | (x 


văcuţe? 


k oe = 
VES 4 (t, 


DESENUL ASCUNS 


Dacá veti uni printr'o linie 
dreaptă toate numerile dela 
1 la 50, din desenul alăturat 
veți vedea ce reprezintă această 
figură. 


Francois - Clement - Sauvage, 


inginer εἰ francez sa născut la 
Sedan (Ardennes) în 1812. 

A intrat la șaptesprezece ani la 
şcoala politehnică de unde a egit 
primul din promoţia lui si a im, 
bráfigat cariera minelor. 

Sauvage sa distins, nu numai 
prin aptitudini ştiinţifice, dar si 
prin deosebite însușiri administra- 
tive. Intr'adevár, s'a făcut renumit 
prin lucrări de tot felul, atât în 
calitate de administrator al compa, 
niei din Orleans cât si ca inginer 
şef al căilor ferate Paris-Lyon - 
Méditerranée. 
| In 1871, fu ales reprezentant 
al Senei in Adunarea Naţională. 

In 1868,căpătă Legiunea de onoare. 

A murit la Paris în 1872. 


AVENTURI 
CĂPITANULUI 


LE E 
HATTERAS 


| de JULES VERNE 


Ultima încărcătură de praf de pușcă 


Tovarágii lui, care au tresárit de speranță la auzul 
sgomotului de pușcă, când l-au văzut cà se întoarce 
cu capul în jos, n'au mai spus nimic; seara sau cul, 
cat ca de obiceiu după ce au pus de o parte cele 
două sferturi de porţii rezervate pentru zilele următoare. 

A doua zi drumul părea din ce in ce mai greu, nu 
mai mergeau, ci se târau; câinii care sfâşiaseră până 
şi măruntaele focei, începuseră să roadă curelele. 

Câteva vulpi trecură în zare pe lângă sanie și doc, 
torul pierzând încă un foc de puşcă urmărindule, nu 
mai îndrăsnea să rigte cel din urmă glonte εἰ cea din 
urmă încărcătură. 


Premiante 


BĂDESCU ELENA 
cl. III-a Primară 
Şcoala de fete Fraţii Rădulescu No. 24 


IONESCU C. ELENA 
CI. IV. primară 

Scoala „Sft. Anton“ ` 

600000000000230000000000000000000000000000000000000000000000000009000000002000000€0000060€ 


PAGINA BÁIETILOR 


Curiozitati 


In nor- 
dul Chinei 
vânzătorii 
de mere 
zaharisite , 
prezintă 
aceste 
fructe ase, 
zate in 
formă de. 
mătură ... 


Puii de pelican 
măcâe mult dar 
„vocea“: lor este 
bizară si se 
* stinge când se 
fac mari. 


La Singapore 
trăește un fakir 
supranumit ,,0: 
mul pernitá de 
ace cu gámálie** 

` caresuportáfárá 
durere sí i se 
înfigă in piele 
câteva sute ce 
asemenea ace. 


Seara, făcu un popas de mai multe ceasuri, ne mai 
putându se ţine pe picioare şi, deşi drumul era lumi- 
nat de o superbă auroră boreală, ei se opriră. 

- Această ultimă masă, luată Duminică seara sub 
cortul îngheţat, a fost foarte tristă. Dacă cerul nu 
venea în ajutorul acestor nenorociti, erau pierduţi. 

Hatteras nu mai vorbea, Bel nu mai gândea nimic. 

lohnson avu ideea să sape câteva capcane in timpul 
nopţii, însă neavând nicio momeală, cu care să atragă 
vânatul, invenţia sa avu puţin succes. Intr'adevăr, dimi- 
neata când s'a dus să inspecteze capcanele, văzu urme 
de vulpi însă niciuna nu căzuse în lat. 

S'a întors foarte abătut, când zări la vreo cincizeci 
de stânjeni un urs de o mărime colosală, care mirosea 
duhorile ce veneau dela sanie. Bătrânul marinar isi 


închipui cá providenta i-a trimes acest animal pentru - 


a-l ucide, încât fără a deştepta pe tovarășii lui, inhátá 
puşca doctorului şi se luă după el. 
(Va ure). 


Bilat general încheiat la 31 Dec. 1939. — Activ: Acţionari 2.100.000. Cassa numerar 693.749. Disponibil la C.E.C. 114.391 ; 808.140. Diversi conturi 
debitoare 2.526.559, Efecte de primit 8.000.  Maculatură în depozit 63.550. Pierdere 548.547. Total Lei 6.054.789. — Pasiv : : Capital 3.000.000. 
Diverse conturi debitoare 3.054.789. Total Lei 6.054.789. 


Cifra tirajului revistei noastre conform bilanţului: 919.695 — Consiliul 


Prof. A. Basilescu. Acționari deținători a cel puțin o zecime din 


8 


de Administrație al Soc. ,Ziarul" d-nii: C. Orănescu, Prof. G. Strat si 
capitalul social d-nii: C. Orănescu, Prof. G. Strat εἰ N. Păunescu. 


Insomnie 


^ an 
) l dp [ 
(LUT, 


N z —— =? 
L κ 


— Cine 
umblă a- 
colo? 

— Eu nu 
merg acolo, 
eu viu in- 


coace. 


— Cum o 
mai duci cu 
insomnia ? 

— Ceva 
mai bine: la 
început tre- 
buia să nu- 
măr până la 
25.000 ca să 
adorm; 
acumajunge 
să număr 
până la 
24.999 ! 


Doi moşi 
traversează 
un pod. 


Ii vedeţi? 


— Ce faci, 
bagi cravata 
în puşcă? 

— Da,este 
o cravată cu 


glonfigoare! 


— Stii Lenuto ce diferentá existá intre 
profesoara noastră şi un termometru? 

— ? ? 

— Nici una, căci ori de câte ori înseamnă 
un zero... tremurám { 


— Dacă eşti cuminte iti spun fabule. 
— Şi dacă sunt obraznic, ce-mi povesteşti. 


— Cunosc un om care imită perfect glasul 
animalelor; inchipueti când face ca cocoşul... 

— Ce se întâmplă? 

— Răsare soarele ! 


— La fie- 
care extrac- 
țiune sunt 
sigur cá 
reuşesc. 

— Sigur? 

— Da: eu 
fac pe den- 


tistul ! 


—Ajutor; 
scoare-mă 
de aici. Am 
eşit afară 


din desen! 


— Nu sbi- 
era. Poți să 
fii fericit. 
Dacă te căl- 
cam eri ar 
fi fost mai 
rău. 

— De ce? 

— Căci eri 
conduceam 
automobilul 
tatii. 


— Cine 
poate avea 
zahăr in 
timp de ráz- 
boiu fără 
cartelá? 

— Cine? 

— Albi- 
nele din 
flori. 


1 plăcere , 


cine cumpără 


biletele? 


στη 


Na 


S 


SN 


SEN QeSCN ROCA va i Cei N 
SSNN 
IN 


ŞTIU CĂ ATI GLUMIT, PRIETENI 


Un singur nume [use "ndreptá][it : 
„Chibrit. 


Eram slăbuț şi galben ca un stuf 

Și arătam — cum aveam păr buclat 

Şi capul mare — 

Intocmai ca un pămătuf 

Pus întrun colț al casei spre păs- 
trare. 


Fără "'ndoială ar fi fost păcatul meu 
De-ași fi împins deoparte farfuria. 


Insă în casa noastră, tot mereu, 


Era stăpână pe căldura pernei — . 
Venea, de sta o vreme, Sărăcia. 


Si peste capul tuturor, la masă. 


Parcă îmi stă 'naintea ochilor şi 
azi — 


Unghiile ei şi-acuma mă impung. 


Culoarea rochilor lar trupul ei fusese cât camera 


Era culoarea iernei. de lat 
Astfel că noi n'aveam nici loc de 
Si stă pe ea zăpada ca pe brazi respirat. 


Când ninge lung — 


zy Ξ Din volumul „Jucării din creion" 
Cât voalul de mireasă 


de ION TULCEANU 


— 


ŞI APOI CU ALTA 
OCAZIE ALTE 
DOUA 


SASE SI INCĂ DOUA 
FAC OPT ZICE TOTO 


Mama mare. — 
Ascultă Coco, 
tiam mai spus să 


nu te mai dai asa 
pe balustradă. 
Coco:  Arată-mi 


tu cum să mă 
dau pe balustradă. 
: e 

— Tată ce ai prefera să fii, milionar 
sau să ai febră tifoidă. 

— Iată o chestiune stupidă! Milionar 
desigur. 


CIORGICA INSĂ 
STIE SĂ BOXEZE 


μάς 


DOVA SICU 
DOVA που 
DOVĂ FAc 


OPT. S1 CU DOUĂ FAC ZECE 
K- IN ADON BINE 
Doi " 


f 6 


— Totuşi, citesc în jurnal că toti 
milionarii vor muri mai curând sau 
târziu. Și puţin mai jos că numai 13 
la sută din bolnavii de tifoidă mor. 


— Pari foarte mulţumit azi de 
dimineaţă, Valentin. 

— Da mamă. D-ra Profesoară a 
zis că fac progrese la aritmetică, 
Cum aşa? 

— Ei bine, ea a întrebat cât fac 
de 2 ori 2, 


TOTO VEDE . 
ΙΝΤΑΙ DOUA 


DAR PANA CAND... 
ŞI DA SI EL IN... VANT, 


PRIN URMARE ZECE 
IHPAPTIT LA Dol... 
FACE ... CINCI ΑΗ 
REZOLVAT PROBLEMA À 
ÎNCASAT 5 PUNNI ` J 


(SANT ARE 


LA ARITMETICĂ < 


Vecinul meu a răspuns 3, atunci 
ea a zis că nu e deajuns. Celalalt 
vecin al meu a zis 5, şi ea a spus 
că e prea mult. Atunci am încercat 
eu 4 şi ea a spus că e perfect exact, 

9 

Povestirea dumitale e 
bună dar seamănă ca două 
picături de apă cu cea a 
vecinului. Ce însemnează 
aceasta ? 

— Aceasta însemnează că si a lui 
e bună d-le profesor. 


STATÍ CA VA TORPILEZ. 
STRIGA AMIRALUL CHINEZ, COCO MIRAT 
PIPA A SCAPAT, 


A . 
IN DEPOZITUL DE ARTIFicii 
CE TRANSPORTA EL şi AMicii 


- ` A " ^ d a - š - ` 
INCAT INSPAIMINTAT | ŞI LATA CUM DE COCO INCA ODATA 
DA ORDIN DE SCUFUNDAT. BARCA LU) SCUMPA FU SALVATA ... . 


DAR CHINE ZULVI AMIR AL 
4 DE EXPLOZIEI E FRICA IN ASA BAL 


PRICHINDEL NU E CUMINTE... 


A PRICNI š TA (ȘI APOT STI NOI 
DRAGA P ND MAMA AM ADUS ACASĂ EI CE A ZIS ΜΑΜΑ S! $ 
NU Wirt bos aei: DOVA SIMPATICE PUSLA S'A BUCURAT NU-1 AȘA? ἡ ὤντεμ FOARTE 


DOI PRIETENI ESTE 


E CECADÉ 
o MARE CINSTE A 


ων 


SIMPATICE PUSLA- 
MALE, LA TINE ? 


VREA TATA . 
și MAMA A 


PANA SĂ HOTĂRASCĂ PE 
TATAL LUI $) PE HANA 190! 
MURIM DE FOAHE 
IAO INAINTE PRI- , 

a d 


TATĂ DRAGA AM Doi PRIETENI DOVA HAI SĂ NE LUAM 


| Le ^M DyPE EL. 


ASA TÈ-A BĂTUT . { οἱ ο MANCÂH TOTI ie DN s 
UITE ΡΑΙΝΟΕ UNDITA A TREI AC! ΡῈ e eT. (PN 
DE FRIPTURĂ ; γα ! j A S'A FACUT. ACUM 
NOI OTRAGEH' XA (a j | < M TRAGETI INCFTÍs0 
FRUMUSEL ` φῇ "e Ξ 


l = $i INLOC ~ A 
DE FRIPTURA 
f 


„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscrisá sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov. 5. |. Com. ` 

Revistă pentru tineret. Redacţia εἰ administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel 3.84.30. Cec Postal 4083. Ἢ 
: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 numere) 200; ὁ luni (26 TN 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata Ἢ 
taxelor ale ín numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 A 


RETUL 5 LEI | ΠΡ ΕΝ 


17 IULIE 


5i DIMINEAȚA COPIILOR 


No. 858 


DOUĂ FOCURI, DOUĂ MARI ISPRAVE! DOMNUL POLITICOS Sl ZAVAGIULII 


| AL DOILEA bump ! πὶ SI LEOARCĂ αἱ (3. SĂRUT MÂNA OU SA ο) |< "OR !Hon ^ di 
D ¿ES > ARCA VD e i X ὦ 1 MORCOVI.. x 


HIN RĂZBUNAREA FIOROSULUI 


ză 


e pe E q” eo. — v — — rra 


| πα τ ; RIETEN) 


DAR sug Ua 
nA! ARUNc 


di ga. - EVI 


V RĂJITORUL 
LE Ciudă a reuşit să 
inventeze o pereche de 
ochelari cu care se 
putea citi gândul. Nou- 
tatea se răspândi ca 
fulgerul. 

Răutăcioşii râseră ne- 
încrezători. Cei ce se 
indeletnicesc cu intri- 
gile, căutară οὔ află 
amănunte. Nu fu uşor 
pentrucă, după cum 
fiecare ştie, vrăjitorii 
sunt ciudati și foarte 
vicleni, ei știu să se 
apere de iscoditori ca 
să-şi facă farmecele lor. 
Dar Zâna Biancospino reuși totuşi să află ce dorea. 

— Imaginaţi-vă, povestea ea tovarăşelor întrunite 
sub un bătrân stejar, că ochelarii vrăjitorului Ciudă 
dau putinţă, celui care îi poartă, să citească gândurile 
aproapelui său ca într'o carte deschisă! Cu drăceasca 
lui invenţie, vrăjitorul îşi propune să bage zizania 
printre locuitori noştri. pror 

Cuvintele zánei  migcará tovarăşele. Intr'adevár, 
gândiţi-vă ce s'ar întâmpla dacă una din noi ar putea 
să cunoască cu atâta uşurinţă gândurile neexprimate 
ale semenelor noastre? De exemplu, eu întâlnesc pe 
cutare pe care l'am crezut totdeauna un om de bine 
şi pe care lam stimat ca pe un bun amic (bine înţeles 
eu având faimogii ochelari pe nas!). 

— Bună ziua, — îi zic eu cu un surâs — ce plăcere 
să te revăd! 

Şi el îmi răspunde: — Dar dragul meu Anton, 
plăcerea e reciprocă. Aşa zic buzele, întinse într'un 
surâs ceresc. Dar acei blestemati de ochelari citesc cu 
totul altceva: — „Oh am dat peste acest mare plicti 
sitor! Cine se gândea c'am să-l întâlnesc chiar aci? 
Dar trebue să fac pe fericitul si să caut să 
scap de el cât mai repede“! 

Vă inchipuiti efectul unei astfel de descoperiri? 

Eu vă mărturisesc roşindu-mă, sunt un tip nervos, 
n'asi putea înghiţi o astfel de făţărnicie şi nu ştiu 
zău ce iasi face presupusului meu prieten. 

Răspândindu-se obiceiul de a purta astfel de ochelari 
lumea va deveni repede un câmp de box. , 

Toate acestea fură gândite de bunele zâne. 'Trebue 
să facem ceva ca să preîntâmpinăm catastrofa. După 
o conferință foarte însufleţită, zânele cele mai tinere 
hotărâră să înceapă chiar din acea zi lupta contra 
vrăjitorului Ciudă. 

Ele se prefácurá care de care 
mai straniu, cu scopul de a înşela 
pe vicleanul vrăjitor. 

O zână brună se transformă într'o 
vrabie vioae; alta se prefăcu intr'o 
babă gârbovită şi apucată de tre- 
murături; alta se ascunse sub fustele 
unei tàrancute. Zâna Biancospino 
se transformă într'o fetiţă cu hainele 
zdrentuite şi sărăcăcioase, purtând 
în spate o sarcină de vreascuri 
uscate, 


Transformate asa, 
inimoasele zâne se ui 
tară unele la altele şi 
izbucniră într'un hohot 
de râs... : 

Dupá ce salutará pe 
zânele mai bătrâne, o 
luará care incotro prin 
drumurile pádurilor. 
Care oare va avea no; 
rocul să descopere pe 
vrăjitor ? 


e 


JÄ urmărim drumul 

[5] zânei Biancospino: 
e o zànigoará simpatică, cine ştie dacă n'are să reuşească 
tocmai ea! 

Şi merge si merge, poteca pădurii este grea de um, 
blat şi nu mai se termină. Sarcina de vreascuri e grea 
în :spinare. 

Dar iată un luminig scăldat de soare. Atâtea oi albe 
şi cu-làná-lungá pasc iarbă verde si proaspătă. 

— Bună ziua, — salută ciobanul, întorcându-se spre 
ea, mergi la Alba-alba 7 

— Da, prietene, câte poste mai sunt încă ? 

— Incă trei. Ce te face să te duci acolo? Eşti de 
sigur o străină. Nu ştii că la Alba»alba nu e permisă 
intrarea străinilor de câteva zile? 

Buna zână, făcu ochii mari. ^ =- 

Şi de ce nu se poate intra? întrebă ea cu grije mare. 

--- Sa hotărât aga în urma unui fapt straniu — 
zise ciobanul mulţumit că poate să vorbească despre 
acel fapt la ordinea zilei. 

Gândiţi-vă şi dumneavoastră, acum câteva vreme 
sosi la Alba-alba un vânzător ambulant. Vindea 
ochelari. (Zâna  Biancospino tresári). Avea aerul 
cel mai nevinovat din lume. Ochelarii lui erau 
buni şi costau puţin. Mulţi cumpărară. 

— Dar se întâmplă că o astfel de pereche de ochelari 
cumpărată din întâmplare de către Paolone, îl făcu să 
descopere cât de drăceşti erau. (Să ne păzească Dumnezeu 
de aşa ceva!) intr'adevár erau drácesti. Deabia isi 
puse ochelarii, şi Paolone se gândi să se ducă acasă. 
Pe drum întâlni atâţia ţărani, care cunoscándud se 
dădeau la o parte. 

— Dar: cum, şi în ce fel, Paolone se înfurie! 

— Bună ziua prietene, eh! — el urla ca un nebun, 
dar eu citesc alte gânduri în capetele voastre şi să vă 
duceţi... în iad cu toţii. 

Si se încinse ο bătae ca la 
orbi, εἰ vorbe să nu poți să le auzi. 

Sosiră jandarmii să restabilească 
liniştea: Paolone, fu legat, el ex, 
plică cum ochelarii i-au permis să 
citească gândurile celorlalţi, şi ce 
credeau ei despre el... erau lucruri 
nu prea frumoase. 

— Intr'un cuvânt acei blestemati 
ochelari sunt spaima Albei-albei. 
Din când în când sunt furati 
ochelarii de către oameni care vor 


_ 


σ 


ο i al Κω : 


puma 


ο 


ab! I ο πλ ᾱ- ------οοὧ JW... < 
u " = 


b. ' 
IM 1 io ————— a aa a UTR 
= =  — 


să ştie ce trece prin mintea 
prietenilor sau rudelor şi deseori 
se petrec scene sălbatice. Viaţa 
liniştită de la Alba-alba s'a ter- 
minat ! 

Zâna Biancospino se preface 
că e înspăimântată căci ea vrea 
să fie cât mai lămurită. 

— Şi de ce sunt impiedecati 
străinii să intre în sat? 

— Mie mare frică să nu mai 
vină  blestematul de vrăjitor. 
S'au străduit să distrugă ochelarii 
blestemati dar n'a fost cu putinţă: 
nici fierul, nici focul nu pot să le facă ceva! Cine 
oare va libera Alba-alba de acest blestem? 

Păstorul tace gânditor, pe când zâna culege cu 
greutate legătura de vreascuri de jos si oftând se 
scobori la vale printre stânci şi văi. 

Dar cum esi din câmpul de vedere al păstorului 


se opri. Scoase din buzunar un neobişnuit piepten: 


spaniol, înalt şi îl înfipse în păr, învârtind capul 
binişor. Ascultă ce-i spunea minunatul său pieptene 
radio-electric, care îi transmitea incetigor vocea Reginei 
Zânelor. 

— Fata scumpă, ceea ce ţi-a spus acel păstor este 
adevărat. Vrăjitorul Ciudă s'a strecurat iar la Alba-alba 
băgându-se sub aripa unei ciori. El vrea să-şi reia 
ochelarii acum când sia ajuns scopul. Caută/l fără 
preget si luptă-te cu el. Cum vei fi stăpână pe ochelari 
puneţi. οἱ poartă-te după cum neam înțeles! Noroc, 
scumpa mea! 

Zâna îşi scoase zdrentele si murmurá o formulă 
magică şi imediat se transformă din cap până în 
picioare. Se micgorá toată εἰ în locul zdrentelor ii 
„apăru frumoase pene iar faţa i se lungi prefăcându-se 
într'un cioc lung. 

Putin după aceea o frumoasă 
mierlă sbura peste casele din 
Alba-alba şi dispăru în nori. 


fak 


N timpul acesta vrăjitorul 
Ciudă isi reluă forma o- 
menească, si căută ochelarii săi. 
Unde să fie? Biyse învârtea prin 


“strâmtele străzi ale satului pri- 
vind la toată lumea dar mai ales 
la cei ce purtau ochelari. Dar 
nimeni nu-l băga în seamă. Ni 
meni? Nu, iată o tânără fată 
blondă înarmată cu o spectacu- 
loasă pereche de ochelari, care 
îi făcea ochii să pară mari, cu 
pupilele dilatate ca la miopi, şi 
care mergea repede. Vrăjitorul 
îşi ascunse un surâs de triumf: 
a recunoscut ochelarii săi! Fără 
să se gândească la ceva se uită 
în ochii fetei cu insistență. 

Copila isi continuă drumul ca si când n'ar fi nimica. 
Vrăjitorul Ciudă o urmăreşte. Vrea,să vadă unde se 
duce si ce se va întâmpla. 

Necunoscuta întâlneşte multe persoane care par să 
O cunoască si care o salută cu multă bună voinţă. Nici 
un semn de ură sau de mirare, nici un cuvânt de blestem; 
surâsul copilei este primit cu simpatie şi i se răspunde 
cu plăcere. 

Vrăjitorul nu se mai poate stăpâni de ciudă si de 
mirare. Ajuns într'o stradă mai dosnică se apropie de 
ea si o opreşte cu un gest brusc: 

— Dă-mi aceşti ochelari! 

— latii! — răspunde necunoscuta cu cel mai în- 
cântător surâs: dar deodată se transformă necunoscuta 
copilă în Zâna Biancospino! 

Vrăjitorul Ciudă îşi acoperă ochelarii cu mâinile 
dându-se înapoi albca ceara... Regina Zânelor îl priveşte 
crunt. 

Ochelarii îi cad din mâini vrăjitorului, şi căzând 
se aude un sgomot de geam spart iar geamurile dispar 
lăsând un urât miros de pucioasă arsă. 

Vraja s'a risipit. s 

Vrăjitorul Ciudá n'are altceva 
de făcut decât să dispară, cele 
două zâne isi surâd fericite, şi 
transformându-se în două păsă- 
rele dispar în albastrul cerului. 


Aceasta este povestea vrăji- 
torului Ciudă care muri de ciudă 
că-şi pierduse ochelarii iubiţi. 

Spuneţi şi voi o poveste, eu v'am 
povestit-o pe a mea. 


D: G 


GL. UIM E 


Ca de obiceiu, Coco nu vrea să-şi spele fata εἰ amână 
din oră în oră treaba asta. La prânz îi zic: — Nici 
pentru prânz nu vrei să-ţi speli buzele pline de ciocolată 7 

— Lasă după masă, îmi răspunde el, dacă nu-mi 
place mâncarea, rămân cel puţin cu un gust bun pe buze. 

e 

La bâlciul din sat, dresorul unui leu costeliv vrea 
să convingă pe un ţăran să intre in cusca leului, ceea 
ce ar face desigur lumea să vină. 

— Nui fie frică, — îi spune, ca săi hotărască — 


e un animal cuminte. Cel mai greu e să te arăţi 
curagios, să nu te împiedeci, să-l faci să creadă că 
nu ţi-e frică. 

Eh! tocmai, zice ţăranul, n'aşi vrea să mint pe 
acest animal cuminte. 


Bunică Catinca, a adus zaharicale intr'o frumoasă 
cutie. 

Mica Biju face pe timida, nu îndrăzneşte să întindă 
mâna. é 
— Hade, iti dau eu, zice bunica. — Pe care o vrei? 
— Aşi vrea... pe cele ce sunt lipite împreună. 


Povestea 
mica a unui 
greer 


w eo 


vrajitor 


C A toate creaturile acestei lumi se naşte si el, şi 
| se naște greer. Nu se ştie bine de ce destinul, 
sau, ca să spunem mai bine, de ce mama sa, l-a adus 
pe lume în căsuţa nelocuită a unei bătrâne, o mică 
gaură ascunsă la rădăcina unei tufe, în împrejurimile 
oraşului - Florenţa. 

Avea deabia o lună și deja mânca cu poftă foile 
tinere de ridiche, fără să mai socotim că scotea ce e 
drept sunete, cam ascuţite dar cânta destul de bine 
cântecul sáu „cri-cri“; îl cânta scurt gi uşurel în nop- 
tile de Maiu si pe lună plină. 

— Zii mereu cái zici 
bine, băiatul meu ! îi spunea 
întotdeauna un bătrân greer 
din vecinătate, un maestru 
de cânt greeresc. Si greera- 
sul, fericit, plăcându-i să 
cânte nici nu aştepta noap. 
tea. Cânta chiar pe căldura 
mare a soarelui de amiază. 
Cu capul afară din gaură 
gustă rácoarea nopţii până . 
dimineaţa, când atipea. 


Intr'o seară greerașul nu 
se mai auzi. 

Plecase repede, repede, să 
cheme pe doctorul Coarneîntoarse, un mare doctor 
greer din localitate, -ca să îngrijească pe mama lui 
căreia i se făcuse mai rău, era paralitică și acum o mai 
durea şi un picior. Dar pentrucă timpul era rău, şi 
pentrucă doctorul Coarneîntoarse era domol la mers, 
până să se întoarcă greeragul acasă, sámana sa mamă 
zăcea moartă de trei ore. Astfel spuse, doctorul Coar- 
neintoarse care pentru această vizită extraordinară 
ceru şase gráunte de meiu proaspete. 

Plânse mititelul ; şi cânta pe nopţile cu lună durerea 
sa, întrerupând ritmul cântecului sáu cu uşoare plân- 
sete, ce se desluşeau în simfonia greerilor acelei tarini. 


Era singur deacum. Rude nu avea decât îndepăr- 
tate, iar pe tatăl său nici nu-l cunoscuse. 


Se zicea că sărmanul său tată, încrezut şi leneş, pe 
deasupra orb şi şchiop, fusese omorât într'o încăerare 
cu trei răgace cărora incercase să le fure o frunză 


de ridiche. 
* 


Intr'o seară greerasul cânta frumoasei nopți de vară 
şi era aproape beat de parfumul umed al unei flori de 
iasomie, parfum dulce şi proaspăt. Şi pe când se de- 


4 


lecta de acel divin parfum simți că-i gâdilă cineva 
picioarele şi ieși din găurica lui. 

Nu mai făcuse aşa ceva! 

Se simți strâns într'o mână puternică parcă de otel 
asa era de tare gi fu aruncat într'o cușcă, unde multi 
ca el erau și ei prizonieri. Se dădu lângă o cunoştinţă 
a sa care plângea de ti se rupea inima. 

— Ei şi acum ce va fi? zise greeragul cu o voce 
pierdută. 

— Acum, — răspunse bătrâna, cine ştie unde vom 
merge, dragul meu; eu, vezi, nici numai am lacrimi ca 
să plâng; dar tu? 

— Nici eu. 

— Şi unde erai când ai fost prins? 

— Eram acasă cântam si mă pregăteam să mă culc, 
dar mata? 

— Eu mă pregăteam să mă duc la nunta nepoatei 
mele Cântănvale, si acum mă vezi, sunt aci. 

Discursul fu întrerupt de o smucitură sdravănă 
a cuştei. Ajunseră la o casă, la jumătatea coastei. 

La lumina lămpii văzură faţa unui om care se uita 
în închisoarea lor, şi care puse înăuntru frunza de 
salată οἱ de ridiche, și închise repede cuşca pentru ca 
micile insecte să nu încerce să fugă. Un „cri“ două 
sau trei, dar nu erau decât 
plânsete ale sărmanilor 
prizonieri. 


Li * 
j In dimineața Ináltárii, du- 


pă mult drum, ajunseră la 
Florența, si omul din seara 
trecută puse cuşca jos pe 
pământ şi greerii se găsiră 
în mijlocul a unei mulţimi 
de oameni, cari iscoditori 
priveau si chibzuiau despre 
aceste sărmane mici animale. 

Din când în când omul 
lua un greer şi primea în 
schimb bani... Incetul cu încetul cuşca se goli toată; 
şi greeraşul se ascunde tot mai mult, să nu fie prins 
şi vândut. 

O doamnă blondă, care ţinea de mână un copil roz 
ca o floare şi grăsuţ ca un miel, se apropie de cușcă: 
copilagul nu mai putea de bucurie εἰ arăta cu degetul 
ca gi cum ar fi vrut să zică: 

— Il vreau pe acesta! 

Vânzătorul de greeri băgă mâna îopcuşcă şi prinse 
greerașul ; apoi îl închise într'o cușcă mică colorată, 
făcută din lemn şi fer gi o dădu copilasului. 

— „Cât costă ? “ în- 
trebă frumoasa străină. 

— Zece lire. 

Doamna plăti si luă 
báetagul de mână οἱ se 
pierdu pe  strádutele 
oraşului. 


Doctorul 
Coarnestrâmbe 


* 
Intr'un mare hotel 
al orasului, greerasul 
din țarină avu toată | 
îngrijirea $i cinstea 
(cont. în pag. 5) 


1. 


Pr GA GS 


Desigur că ati aflat şi voi dela părinţii 
vostri, prin radio sau din ziare, de 
greaua încercare ce-a -suferit scumpa 
noastră țară românească, prin pierderea 
Basarabiei și o parte din Bucovina. 

Dar, iubiţi copii, o nenorocire nu vine 
niciodată singură. Din această pricină, 
Românii din acele ţinuturi cari s'au 
refugiat lângă noi, au rămas fără 
gospodărie, fără rostul pe care fiecare 
om il agoniseşte delungul vieţii. 

Copilaşii veniţi din acele ţinuturi sunt 
trişti şi lipsiţi de multe. Nu au hăinuţe, 
nu au jucării, nu au ghetufe, iar unii 
nu au nici atâta mâncare câtă foame 
le este. 

V'am spus aceste lucruri, nu ca să 
întristez inima voastră bună şi mică, 
dar ca să rog pe aceia dintre voi cari 
s'au plictisit de jucării vechi şi au mai 
multe, pe aceia cărora le-a rămas hainele 


COPII, 


mici sau cari au o mică economie pusă 
deoparte pentru fapte bune, să ceară 
voe părinţilor lor, și dacă ei le îngădue, 
să trimeată câte ceva pentru ajutorarea 
copiilor refugiaţi din Basarabia şi 


Bucovina, pe adresa revistei noastre: 
Dimineaţa Copiilor Str. Const. Mille, 
No. 5-7-9 — care le va preda locului 


în drept. 

Astăzi, când din fragedă copilărie, voi 
sunteţi străjeri şi învăţaţi să vă apăraţi 
țara, o să fiţi fericiţi desigur gândindu-vă 
să iubiți pe micii voştri fraţi πᾶ- 
păstuiți de soartă,. săraci $i indurera[i, 
si veţi avea bucurie făcându-le si lor 
cât de puțin, viaţa mai bună. 

Revista va publica regulat si în fiecare 
săptămână numele, adresa şi ceea ce a 
trimis fiecare din micii ei cititori. 

Sănătate ! 
BALTHAZAR 


Ελ aL 


Pe o buturugă, Ce îi părea, 
Un iepure sgchiop, 


Sta bând apă, . 


Ingrozitoare 


š A Si, uitând 
Dintr'un ciob. 

De bucata, 
Dintr'odată 


Văzu o arătare, O luă la 


Cea cioboasă, 
sănătoasa 


Dar cea arătare 
Nu era decât 


Umbra lui cea mare... 


OPRESCU MIRCEA 
d. II B. L. C. N. B. 
BUCURESTI 


POVESTEA MICĂ A UNUI CREER VRĂJITOR 


(Urmare din pag. 4) 


posibilă, in acea zi a Ináltárei. Copilul doam- 
nei blonde vrea ca greerul să fie pe masă 
la prânz; si ori ce bucăţică de mâncare era 
întâi oferită greeragului negru. Dar greerașul 
nu vrea să mănânce. Se hotărâse să moară 
şi vrea să moară. Insă se gândea totuși la 
mica lui casă de pe deal acolo sus, se gân- 


dea la frumoasele nopţi cu lună plină, la 
parfumul florilor.... 

Când se culcă soarele scoase un mic „cri“ 
şi încă unul; apoi înclină căpşorul, întinse 
picioarele si îşi dete sufletui, 

Copilul blond ca şi mama sa crezură că 
a adormit, şi îl lăsară în pace. 


Acesta e portarul 
Blocului Serdarul 


Fuior îşi zice, „Doamne“, 
Ce mai de galoane. ` 


Si-1 salută martial 
Crezând că-i domnu' General 


Dar Căpitanul Teacă 
Il opreşte aşa... o leacá 


„Ai să saluti mâine d 
Si pe cel ce duce páine?"* 


Fuior trist si amărât la inchisoare 
Se intreabá, pe cine sá salute sau nu oare? 


DUPĂ ASEMÁNAREA LOR 


Făcuse Dumnezeu aproape toate 
lighioanele pământului. Ii rămăsese de 
invietuit numai câteva. Pe acestea se 
hotări să le plăsmuiască după sfatul 
celorlalte. Astfel putea să cunoască 
şi inima şi mintea acelor cărora le 
dăduse suflet mai dinainte. 


Aşa, după povata leului care vroia 
să ştirbească din măreţia tigrului, 
făcu mâţa; după gustul raţei, zuliară 
pe lebedă, făptui gâsca; după placul 
elefantului,  ironist, născu goarecele. 
Ascultă chiar de măgar care-l rugase 
că, decât ar mai face un dobitoc pe 
lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, 
doar-doar o putea prinde un sunet 
mai armonios. 

Dumnezeu ştia că fiecare dim vie- 
tátile acestea își vor avea pe pământ 
menirea lor; că, cu cât vor fi mai 
multe, cu atât se vor inlesni mai 
bine una pe alta; că nici urechza 


6 


măgarului n'o să prindă nota privi- 
ghetoarei, după cum nici mărimea 
elefantului πο să poată  batjocori 
micimea şoarecelui. 

De aceea Atotputernicul se plimba 
pe pământ, întrebând și ascultând în 
dreapta şi in stânga. Intr'un rând, 
odihnindu-se pe o piatră, se gândea 
cum să mai dea ο vieţuire aerului. 
Şi cum căta cu ochii primprejur, iată 
că vede sub o frunză, o broască; o 
albină şi-un fluture pe câte o floare; 
şin mijlocul unei mreje, tesute între 
două crengi, un paianjen. 

Dumnezeu zâmbi, le chemă la el, εἰ 
le spuse: ρος. 

— Ascultaţi, vietăţilor, vreau să 
vă dau pe ziua de astăzi încă o to; 
varășă. Doresc să aud povata voastră, 
— cum οἱ ce înfăţişare să-i alcătuesc. 
Mergeţi οἱ vá sfătuiți dintr'untài 
între voi şi veniţi cu lucrul gata. 


de EMIL GÂRLEANU 


Cele patru vieţuitoare se traseră 
mai la o parte, în sfat. 

— Bine, dragilor, se umflă broasca, 
nu-i ajunge Prea Sfântului că ne are 
pe noi? O să lase atâtea fiinţe pe 
pământ, cá nu ne-o ajunge cu ce ne 
hrăni. Ia să-i croim noi o dihanie cum 
n'a mai vázut nimeni, — doar l'om 
sátura. 

Şi şu-şu-şu, su-gu-su. — se sfătuiră! 
Apoi, câteşi patru, veniră în fata 
Domnului. 

— Ei? le întrebă Dumnezeu. Tu, 
broasco, ce sfat îmi dai? + 

Inalt prea sfinte, zise broasca, pri- 
vitimi ochii si facecţi-i noui vietui 
toare Ja fel. 

Bun! Dar, tu, fluture? 
Priviţi-mi trupul. 

Bun! Dar, tu, albină? 
Priviţi-mi aripele. 

Bun! Dar, tu, păianjene? 


Goarna sună tare 
La culcare 


Si din somn levent 
Scoală don sergent ! 


— Priviţi-mi picioarele. 

— „Bun! Foarte bine!* răspunse 
Dumnezeu si zâmbi: ochi de broască, 
trup de fluture, aripi de albină şi 
picioare de paianjen! lată lighioana 
pe care o doreau ele! 

— „Acum să-l vedem“ ! zise albina, 
încet, broaştei. 

Dar Dumnezeu blagoslovi în aer, 
apoi întinse palma. $i în mâna Dom- 
nului răsări, deodată, noua vieţuitoare. 

— lată sora voastră. Vă place? 

Cele patru sfătuitoare răspunseră, 

- codindu-se: | 
— Dă... Mărite Doamne!... 
Si Dumnezeu înţelese că noua 
vieţuitoare era într'adevăr frumoasă. 
Tocmai în clipa aceasta uite şi-o 
gopârlă. S'o întrebe şi pe asta, se 
gândi Dumnezeu : 
— Ei, tu, şopârlă, ce zici că-i mai 
Q lipseşte ființei acestea ca să se desi 


vârşească sfatul celor patru tovaráge 
ale tale? 


— „Sprinteneala mea, Doamne“, 
răspunse cu acreală, șopârla. 


Qe 


4 
Z c XM 


In marele dormitor 
Dorm toti gi Fior 


Si pe scară 
Il scoboarà.... Fior !! 


— „Fie! Du-te!“ porunci Dum- 
nezeu făpturii cele noui care se ridi- 
case pe vârful degetului său. 

Si aga, din răutatea celor cinci vie, 
tuitoare, sbură, pentru întâia oară pe 
pământ, nebunatica și gingaga libelulă. 


Dar ar fi nedrept să nu se ştie că 
dintre toate vieţuitoarele numai rân- 
dunica fusese mărinimoasă. Ea rugă 
pe Dumnezeu să dea vieatá unei alte 
rândunele mai chipeşe ca ea. Si 
Dumnezeu îi făcu hatârul: insufleti 
lăstunul. Dar pentru inima cea bună 
a rândunicii o lăsă tot pe dânsa mai 
frumoasă. 


Pentru voi, curioşilor! 

Sunt oameni care au simțul orien- 
tărei, ca porumbeii sau ca busola. 
Indienii din Madagascar au acest simţ 
foarte bine desvoltat, care s'ar putea 
numi „al șaselea simț“ 

Ei găsesc cu mare uşurinţă în mod 
instructiv nordul: şi cum noi vorbim 


Dar cine doarme 
Şi cântă, Doamne ? 


Să fie oare 
Tot la inchisoare ? 


de dreapta si stânga cu aceiaşi uşurin- 
tá ei vorbesc de nord si de sud. 


* 


In cursul tuturor rázboaielor na- 
poloniene, marea armată franceză a 
tras in total un milion de lovituri de 
tun. 

In timpul Marelui Războiu — numai 
armata franceză singură a tras peste 
un miliard de lovituri de tun. 


* 


Din o sută de răni la rázboiu, mai ` 
putin de douá la sutá, sunt ráni la 
cap sau la piept, restul sunt ráni la 
cele patru membre. 


Haz 


Tata foarte sever: 

— Coco. 

— lată-mă. 

— N'ai fumat oare tu ţigara de 
foi ce am lăsat-o pe masă? 

— Ba da, dar credeam că e de 
ciocolată 


# 


Experienţa de telegrafie electrică, 
făcută de Jean Alexandre în 
faţa prefectului Vienei 


In 1790, trăia la Poitiers un lucrător 
aurar renumit în oraş pentru talentele 
sale nemaipomenite. Intr'adevár după 
diferite perturburări în cariera sa, el 
concepu ideea unui aparat — pe cared 
execută — οἱ care nu era altceva decât 
un telegraf electric, denumit mai târziu 
Telegraful cu cadran. 

Jean Alexandru scrise lui Chaptal, 
ministrul de interne de pe atunci, cerán- 
du-i mijloacele necesare ca să vie la 
Paris şi să-şi supue invenţiunea primului 
Consul. Dar cum subventia întârzie să 
sosească, inventatorul ceru acest lucru 
şi prefectului din Viena care mai inte; 
legător, acceptă. 

Expediția reuşi pe deantregul şi entu- 
ziasmă pe spectatori cari o decretară o 
operă de geniu. 

Dar Jean Alexandre era sărac; el nu 
putu face cheltuelile necesare triumfării 
telegrafului său cu cadran şi trebui să 
părăsească frumoasa lui întreprindere, cu 
ajutorul căreia, ceva mai târziu, câţiva 
oameni deveniră celebri. 


Cucoana — Mario, 
pune-mi te rog scrisoa- 
rea asta la cutie. 

Maria — Vai, Doa- 
mná, dar e un timp sá 
nu dai un câine afară! 

Cucoana — Da? Ei 
bine, atunci lasă pe Azorică acasă. 


8 


OMUL SI LUPUL 


Π |N pădurile dese şi umbroase, 
ES un om mergea la vânătoare 
de epuri. Avea puşca încărcată 
cu alice, o ţinea pe spate, şi 
mergea îngândurat, puţin mâh- 
nit pentrucă nu sărea nici 
un epure. 

Deodată, întrun hăţiş, se 
pomeni în fata unui lup, încolăcit 


la rădăcina unui copac. Se uitară 
unul la altul şi lupul întinzân- 
du-şi membrele începu: 

— Cazi bine oh! omule. 

— De ce? 

— Pentrucă rasa ta si rasa 
mea nu s'au înţeles nici odată. 
Şi azi vreau să mă socotesc cu 
tine, înainte de a ne lua la 
bătae. 

— Foarte bine? După cum 
vezi nu mi-e frică. Ne-am întâl- 
nit din întâmplare: tu te odihneai 
iar eu căutam un epure 
care na venit la întâlnire. 
Suntem amândoi cu sângele rece. 
E bine să ne încălzim puţin cu 
discuţia. 

— Ai dreptate. 

— E rândul tău să începi. 

Lupul nu se lăsă rugat. Toate 
cuvintele urâte ce învățase dela 
oameni i le spuse. Omul ascultă 
făcându-se că e foarte atent. 
Lupul se încâlzea din ce în ce. 
Zicea : 

— Răspunde banditule! Imi 
iei cele mai bune bucățele de 
la gură: vulpi, epuri... Imi as 
cunzi oile... Eşti un răufăcător, 
vino mai aproape să vezi dacă 
nu mă voi răzbuna. 

Ţi-a sosit ceasul. 

Şi omul tăcea gânditor. 

— Nu ai curajul să te bati 


cu mine? Vino mai încoace; să 
lăsăm vorbele, să trecem la fapte, 

Şi ca să se arunce mai bine 
face ο învârtitură in jurul lui 
însuşi. ; 

Omul profită ca să-i tragă un 
foc, care îl lovi sub şira spinării 
unde începe coada. 


Lovitura şi durerea îl făcu sà 


fugă; şi fugind se gândea. 
— Dacă astea sunt vorbele 
lui — ce trebue să fie faptele lui? 
Şi omul râdea...... 


Poşta redacţiei 


Oprescu Mircea si Ionescu 
Gheorghe, Str. 
Nr. 15, Bucureşti. Desenele in 
creion nule putem publica. Exe- 
cutatile in tug. 


* 


Mircea Voicu — cl. III L. 
M. B. — Constanţa, materialul 
ce ne-aţi trimis nici nu se poate 
citi; e scris cu creionul pe o 
hârtie murdară. 


* 


Teich S. cl. VI, Tg. Neamţ, 
Str. Stefan cel Mare Nr. 214. 
Primim bucuros orice fel de lucrare 


care sá se incadreze in revista 
noastră. E 


* 


Marina Vasiliu, Cl. I Liceu- 
Ştefăneşti jud. Botoşani. Desenul 
trimis se publică. 


ATLAS 


Psihologie 


Clienta — 
Imi garantezi că 
această gtofá e 
solidă ? 

Negustorul 
— Doamnă, 
dacà n'ati fi atát 
de sănătoasă, v'agi spune că và 
va tine toată viaţa 


Cultul Patriei- 


PĂSĂRICĂ, PĂSĂREA |... 


Orizontal: 
3. Vi de-an- 
dárátelea. 5. 
O potcoavá 
si un sarpe! 
T Ce 9. 
Munţi în pen. 
Balcanică. 


13. Măsură 
veche de capacitate. 14. Impozit. 15. Copil de păsărică. 
17. Ucigător de oameni condamnaţi. 20. Conjucţie. 
21. Sală de conferințe. 24. Vehiculul ţăranului. 25. 
Pasăre cu pene foarte frumoase și coada în formă de 
evantaiu. 27. lată-mă aci! 28. Fiţi atenţi! 29. La 
revedere! 31. Roma este capitala acestei ţări. 


Vertical: 1. Plisc de pasăre. 2. E rotund-oval, alb 
şi-l face orice pasăre. 4. Pásáricá mititică, ce stă mai 
mult pe lângă casa omului. 6. Toate păsările plutesc 
în aer. 8. Ei formează etatea voastră. 10. Acum 
(Mold.) 11. Acolo. 12. Cureluşă de meșină. 15. Ra- 
mură de fulgi. 16. Pană de lemn. 18. Bold. 19. Notă 
muzicală. 20. Intonez un cântec. 22. Uşă neterminată. 
25. Animal sălbatic de pădure ce vine noaptea pe la 
stână, 25. Pei, poet francez. 26. Fluviu în Egipt. 30. 
Nici eu, nici voi. 


CUM VEŢI PROCEDA? 


Să se aşeze aceste puncte în aga fel, ών. 
încât liniile care le vor uni, tot două 


câte două, să fie în număr de 9! Se pune însă con, 
[ία ca niciuna din aceste linii să nu se întretaie, 


Figura alăturată e compusă din 5 
puncte şi 8 linii drepte care unesc a- 
ceste puncte două câte două. 


- STITI SĂ RATIONATI? 


Grádinarul acesta e necájit 
pentrucá i se furá merele din 
pomii săi. Hotărit să pună capăt 
odată pentru totdeauna furtu- 
rilor, el ia un colac de sârmă 
şi-şi imprejmueste copacii astfel 
ca fiecare din ei să fie izolat 
de ceilalți prin sârmă. Dealtfel, 


terenul — de formă pătrată— 


era mai de mult împrejmuit cu sârmă. Pentru a izola 
copacii între ei grădinarul face cu sârmă 8 linii drepte, 
cari prin încrucişările lor formează mici terenuri având 
fiecare câte un singur pom. Cum a legat sârma? 


LABIRINT 


Micuța noastră din 
figură ar dori să ajungă 
la ceilalţi prieteni pentru 
a mânca cu ei. Cum 
drumul este prea încurcat 
vă roagă pe voi, iubiţi 
cititori, să-i arátati drumul | 
cel mai scurt. 


O curioasă iluzie optică 


Priviţi fix şi lung acest ciudat 
desen. După câteva secunde, il veţi 
vedea schimbându-și de cinci ori 
aspectul. Când va fi un copac... 
în două sensuri; când o pălărie cu 
boruri mari si fără fund. Veţi vedea 
apoi o altă pălărie, apoi oa treia... 


Un joc pentru 
cei mici 


Vreti să găsiţi ceva 
frumos ? 
Uniti cifrele la rând, 


printr'o linie dreaptă. 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


Uliu, Noe, s, dt, ca, apa, icre, la, peşti, biban, a, 
st, ei, a, oa, morun, S. M. R., am, mi, arin, os, pe. 


Cercurile magice : 


Deslegare. 


J; - — — — - - — —T€———— s — 


ΠΕΝ τν τι Ἐ 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Ultima încărcătură de praf de pușcă 


Ajuns în bătaia puștii, o puse la ochi, însă in mo 
mentul când să apese pe piedică, simţi că-i tremură 
braţul, mánugile sale de piele îl împiedicau, le scoase 
repede şi apucă puşca cu o mână mai sigură. 

Deodată scoase un strigăt de durere, pielea degetelor, 
arsă de frig, rămase lipită de ţeava puștii, iar arma 
căzu pe pământ, descărcându-se şi trimeţând ultimul 
glonţ în spaţiu. 

-La sgomotul detunăturii doctorul alergă și înţelese 
totul, când văzu animalul luánd-o liniştit la fuga: lohn- 
son, cu totul abătut nu se mai gândea la suferințele lui. 

— Sunt o adevărată muiere! strigă, el, ca un copil 
care nu ştie să-şi stapânească durerea! Ah! tocmai la 
vârsta mea. 

— Intră în colibă, lohnson, îi zise doctorul, căci ai 
să degeri, nu vezi cum ţi sau învineţit mâinile; hai, 
vino! vino! 

— Να merit îngrijirile d-tale, d-le Clawbonny, răs- 
punse şeful echipajului! 

— Dar intră o dată incápátánatule! Vino, vino 
indatá, ca sá nu fie pe urmá prea tárziu! 

Si doctorul tárind pe bátránul marinar sub cort, ii 
puse amândouă mâinile intr'o oală cu apă pe care căl- 
dura sobei o menţinuse lichidă, si deci rece, dar abia 
şia muiat lohnson mâinile că îngheţă imediat în con- 
tact cu ele. 

— Vezi, zise doctorul, ai intrat tocmai la timp, 
căci de mai întârziai, eram nevoit să-ți tai mâinile. 

Graţie îngrijirilor date, orice pericol a fost înlăturat 
în mai puţin de un ceas, cât a trebuit să-i facă frecti- 
uni repetate pentru a reda circulația sângelui degetelor 
bătrânului marinar. Doctorul i-a recomandat mai ales, 
să ţină mâinile departe de sobă, a cărei căldură ar fi 
putut provoca accidente grave. 

Dimineaţa s'au lipsit toti de masă, căci carne conservată 
sau sărată nu mai era de loc. Nici măcar o fărămitură 
de pesmeti. De abia s'a găsit o jumătate de livrá de 
cafea. S'au mulțumit cu această băutură caldă si au 
pornit la drum. 

— Nu mai avem niciun pic de hrană! zise Bell lui 
Johnson, cu un vădit accent de desnădejde. 

— Să avem încredere în Dumnezeu, zise bătrânul 
marinar numai Cel Atotputernic ne poate scăpa. 

— Ah, căpitanul Hatteras! reluă Bell; el ar fi putut 
reveni asupra primelor sale expeditiuni, nesimtitorul 
însă nu va reveni niciodată şi nu vom mai revedea 
niciodată tara noastră! 

— Ai curaj, Bell! Iti mărturisesc, că acest căpitan 
este un om îndrăzneţ, însă alături de el este un alt 
om îndemânatic. 

— Doctorul Clawbonny ? zise el. 

— Chiar el! răspunse Iohnson. 

— Ce poate să facă el într'o astfel de situaţie? re- 
plică Bell dând din umeri. Ar putea să schimbe aceste 
bucăţi de ghiatá in carne? Ce, el e Dumnezeu, ca să 
poată face minuni? 


10 


— Cine ştie? răspunse şeful echipajului, cu toată 
îndoiala tovarăşului său. Eu am mare încredere în el. 

Bell dădu din cap, apoi căzu într'o adevărată 
mutenie. 

Ziua n'au făcut decât abia trei mile (2 km.), iar 
seara n'au mâncat nimic, câinii erau gata să se sfágie 
între ei, iar oamenii simțeau violente crampe de foame 
în stomac. 

` N'au văzut picior de animal. Şi chiar dacă ar fi 

zărit, la ce lear fi folosit? Nu se poate vâna cu 
cuțitul. Numai lui lohnson i se părea că vede, la 
vreun kilometru, ursul uriaş care urmărea nenorocita 
caravană. 

— El ne pândeşte, igi zise el, vede în noi o pradă 
sigură. 

Dar lohnson n'a spus nimic tovarășilor lui. Seara 
au făcut popasul obişnuit, şi n'au băut decât o ceaşcă 
de cafea. Nenorociţii simțeau că li se impáienjenesc 
ochii, capul îi durea si chinuiti de foame nu puteau 
să doarmă măcar o oră; vedenii ciudate parcă ii 
urmăreau. 

Sub o latitudine, unde corpul cere neapărat să fie 
întărit, nenorocitii nu mâncaseră de treizeci οἱ şase de 
ceasuri, şi astfel i-a găsit dimineața de Marţi. Cu 
toate acestea, insufletiti de un curaj $i o voinţă supra, 
omenească, ei porniră la drum, împingând sania pe 
care câinii nu o mai puteau trage. 

După două ore au căzut sleiti de putere, Hatteras 
vroia să meargă mai departe. Totdeauna energic, in, 
trebuinta acum rugámintele pentru a hotărî pe cama, 
razii lui sâ-l urmeze, desi însemna a le cere imposibilul. 

Atunci, ajutat de lohnson, făcu o colibă intr'un 
munte de ghiatá. Acești doi oameni păreau că'şi sapă 
mormântul. 

— Vreau mai bine să mor de foame, decât de frig, 
zicea Hatteras. 

După dureroase sfortári coliba fu gata si se adi 
postiră cu toţii acolo. Astfel isi petrecură ziua. Seara 
în timp ce tovarășii lui rămâneau nemiscati, lohnson 
avu un fel de nălucire, el visa la ursul cel uriaş. 

Acest cuvânt, repetat adesea de el, atrase atentiunea 
doctorului, care ieşind din amorteala sa, întrebă pe 
bătrânul marinar pentru ce vorbeşte de urs și de ce 
urs era vorba. 

— De ursul care ne urmărește! răspunse Iohnson. 

— De ursul care ne urmăreşte? repetă doctorul. 

— Da, de vreo două zile! 

— De vreo două zile? L-ai văzut? 

— Da, se ţine după noi cam la vreo doi km. 
depărtare. 

— Si de ce nu mi-ai spus până acum, lohnson? 

— La ce var folosi? 

— E drept, făcu doctorul, nu mai avem niciun 
glonte. 

— Nici chiar un drug de fier, vreun cui măcar! 
răspunse bătrânul marinar. 

Doctorul tăcu şi căzu pe gânduri. După câteva mo- 


mente zise şefului echipajului : 


— Eşti sigur, că acest animal ne urmăreşte? 

— Da, dle Clawbonny, s'aşteaptă la un ospăț 
îmbelşugat. Ştie cá n'o să-i scăpăm! 

— lohnson! făcu doctorul, mişcat de aerul de des- 
nădejde al tovarăşului său. (Va urma) 


D 


s 


BOXEURII 


S TUDIIND practicarea sportu- 
4j rilor în diferitele ţări din 
lume, ești îndată izbit de modul 
deosebit în care fiecare popor se 
adaptează caracteristicelor felurite 
ale fiecărui sport în parte. 

Examinând boxul, de pildă, con- 
statăm că Englezii şi Americanii 
nu înțeleg în acelaş chip ceea ce 
se numeşte arta nobilă. In Anglia 
este socotit ca o gimnastică a 
pumnului; faci sfortári să loveşti 
cât mai pe adversar, tu însă {6 
rindu-te cât poţi să fii lovit. 

Stăpânirea de sine o are cel ce 
se serveşte de obiceiu de pumnul 
stâng. 

In Statele-Unite puţin interesează 
matchul academic; knock-out-ul este 
totul. 

Dar iată că şi Chinezii sau 
dedat, la rândul lor, boxului. La ei 
exista deja un sport cu pumnii, 
dar care nu se aseamână întru 
nimic pugilismului, aşa cum il în- 
teleg albii. Ei. puteau lovi orice 
parte a corpului; chestiunea lovi 
turilor interzise nu se punea, 
întrucât totul era permis în principiu! 

Lucru curios, însă, se socotia ca 
ο dezonoare să loveşti la cap, si 
Chinezii dispretuiau acest mod de 
a ataca. In schimb, cátá cruzime in 
alegerea locurilor sensibile ale restu« 
lui anatomiei! In asa hal, încât 
înaintea luptelor mai important era 
obiceiul să fie obligat organizatorul 
să garanteze o serioasă indemnitate 
familiei pentru cazul când pugi- 
listul ar fi fost grav rănit sau 
ucis... 

De câţiva ani încoace însă, nu- 
merogi studenti chinezi, după studii 
îndelungate in Statelele-Unite, în- 
torşi în ţară, au început aclimati. 
zarea unui box mai rațional. 

O altă constatare extrem de in- 
teresantă este chipul în care 
Orientalii se antrenează la acest 
sport. 

Ei îşi exercitează ambele mâini 
intr'un mod perfect egal. Inainte de 
a se gândi la dezvoltarea forţii, ei îşi 
supraveghează puterea de rezistență, 
respiraţia, supletea. 

Primul lucru care-i interesează 
este dezvoltarea văzului. Un boxeur 
Chinez, în timpul antrenamentului, 


PAGINA ΒΑΙΕΤΙΙΟΚ 


CHINEZI 


se va trezi când în zorii zilei, când 
pe întuneric şi va încerca să deo, 
sebească tot felul de lucruri din 
jurul său. 

Va învăţa după aceea să se 
menţină în echilibru în toate im. 
prejurările, pe o masă anume 
construită în acest senz. Aceasta, 
ca să capete uşurinţă si iuţeală in 
mișcările neprevăzute. Se mai an, 
trenează si se sue în copaci — nu 
ca să fugă de adversar — cum 
pretinde un humorist— dar ca să 
obtie o mai mare rezistenţă în 
luptele corp la corp. 


Incă un punct original de reamin- 
tit este că boxeurul chinez se ana 
trenează să gi cadă des. El vrea 
întradevăr să se deprindă să fie 
aruncat la pământ în mod cât mai 
puţin primejdios pentru el. 

Nici mănuși şi nici bandaje in 
timpul antrenării; în prealabil el 
îşi supune numai mâinile unei în- 
tăriri progresive, care poate ţine 
câteva luni. 

Rasa albă fiind esenţial mai 
puternică din punctul de vedere al 
randamentului muscular decât rasa 
galbenă, boxul chinezesc nu ame» 
nintá să cucerească lumea. Cu atât 
mai mult cu cât chestiunea greutăţii 
joacă un rol covârșitor, iar pugi- 
liştii abundă mai cu seamă în ca, 
tegoriile mici. 

Boxeurii chinezi nu fac trucuri. 
Există însă în vocabularul sportiv 
internaţional, un termen care de, 
semnează pe luptătorii deprinşi să 
folosească o mie si una de şiretenii 
pe ring: Se zice că sunt... „chinezi“. 

Ceea ce îngădue să conchidem 
cu un paradox îmbucurător care 
afirmă că singurii care nu's chinezi 
sunt tocmai „Chinezii“. 


Rânduri dela cititori 


TIGANUL SFÂNT 


Nu ştiu cum se rătăcise odată 
un ţigan într'o biserica unde nu 
mai fusese niciodată. Văzând el 
că oamenii şi femeile sărută icoanele, 
ce-i trăsneşte prin cap? 

—  Jupân cliser, — zise — n'aşi 
putea să mă fac si eu sfânt să mă 
sărute și pe mine oamenii? 

— Cum să nu! răspunse para, 
cliserul. Du-te numai şi te lipeste 
între icoane si ţine lumina asta în 
mână. Dar să nu te mişti de fel, 
auzitu-m'ai ? 

Tiganul făcu întocmai după spu- 
sele paracliserului. Se lipi de perete 
şi rămase smirnă până ce începură 
oamenii să sărute pe rând icoanele. 
Aşteaptă el cu ochii plecaţi si cu 
faţa smerită până când îl sărutară 
bărbaţii, dar când să-l sărute. ne- 
vestele οἱ fetele se sfârși lumânarea 
şi mucul începu să-l frigá pe degete. 
Mai rabdă bietul ţigan, cu chiu cu 
vai, până îl sărutară şi babele, dar 
mai încolo pace bună. Ne mai 
putând să ţină mucul de lumină 
în mână, îl zvârli cât colo zicând: 

— Dute cătran, făclie şi hal 
de o să te mai ţie... 

Şi de acum în colo să se facă 
sfânt cine-i neam de sfânt, iar cine 
nu, să s'ageadá la dracu afară din 
biserică ! 

TEICH S. 


cl. IV-a G. |. B. Tg.-Neamţ 


— Il cunoşti pe 
Protopopescu ? A 
murit şi a lăsat tot 
ce avea unui orfe- 
linat. 

— Frumos din 
partea lui. Darnic 
om! Cât a lăsat? 

— Opt copii. 


Tatăl. — Nu te 
gândeşti decât la 
foot-ball. Mai sunt 
totuşi şi alte lucruri 
interesante în viață! 

Fiul. — Ştiu tată, 
dar nu sunt eu bun 
pentru ele. 


Q) x 


ATELUS 
"URSULET 


IE 1 k kw — DAS vi DUM VL GRAS PREPARA 
Cx EL - f ο N FOCUL PENTRU COT LETE 


aie cte » of 


d Sai = 


PE rp comte < : = 
* ΝΕ ce „Bun w "Tt δαν E Tie 


D) T T 


Lo 


με. CE LE δι 
MANCAT. TOATE? 


ματς 
PACE . $i '$ Pope, 
di: 


„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura ,Ziarul" S. A. R. Bucureşti. Inscrisá sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 

Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, sir. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel .3.84.30. Cec Postal 4083. 

Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata 
taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 


—————————————————————— —  —— — Y 


PRETU " 
| 


macaraua. Si astfel, cu totul liber de orice piedică, 
»Indráznetul* pági în apusul cerului cocomeratez. 


[97 primarul, care rămăsese agăţat cu dezaspe. 
rare de balconul nacelei avu curajul să privească 
in jos, scoase un urlet de spaimă pe când simțea cum 
totul se învârtătea in capul lui. Balonul sbura pe 
deasupra pieţei mari la circa trei sute de metri [πᾶ]: 
time pe când un vânt bunişor îl împingea înspre cen- 
trul orașului. Domnul Radicchi cu ochii cât pumnul, 
vedea, dedesuptul lui pe spectatori mici cât furnicile, 
alergând prin câmpie în toate direcţiile. Se putea încă 
lămuri grupul de pompieri, care ducea după ei o 
lungă scară încercând să găsească drumul montgolfierei 
în vana speranță să ajungă până 
la ea şi să salveze pe primul şi mult 
iubitul tată αἱ oraşului Cocomerate. 
Primarul clătinându se se in; 
toarse către Căpitanul Falcone 
care era în spatele lui, dar în 
adevăr nu se putea jura că era 
Chiar el! Vântul îi luase casca 
colonială, trimiţând-o la plimbare 
prin văzduh împreună cu voalul 
albastru. Jumătate din faţa lui 
semăna cu cea a indráznetului 
aeronaut de acum cinci minute, 
dar jumătatea cealaltă fără barbă 
era a unui necunoscut. 

— Barba! zise primarul ză- 
păcit. Cine dracul eşti? Dar n'are 
importanță, fă ceva să mă scapi. 
Am cinci copii şi un negot de 
drogherie care merge foarte bine. 

— lartă-mă! zie drept răs 
puns, jumătatea de căpitan Fal- 
cone, aruncându-se în genunchi 
în faţa lui. Din nefericire nu 
pot să fac nimic... Niciodată nu 
m'am gândit că sar putea in; 
tâmpla o astfel de nenorocire. 

— Cum, dumneata, faimosul 
navigator al aerului nu ştii ce să 
faci în acest teribil moment? 
Ah, Dumnezeul meu, în ce mâini asasine am căzut. 

— Da, este adevărat sunt un asasin! mă deghizasem 
pentru a nu fi cunoscut, o parte din barbă sa desli- 
pit pe când mă tăvăleam prin fundul nacelei! 

— Trebuia să vi se deslipească capul mai bine. Ar 
fi fost o dreaptă pedeapsă !... Dar cine eşti în definitiv? 

— Vă voi spune: mă chiamă Crispino Pallechia si 
toată viața n'am fost decât... cizmar. 

— [Infam trădător, urlă primarul plin de ciudă. 

--- Fie-vá milă — milă, am băgat toate economiile 
mele în această întreprindere în speranța că voiu câştiga 
multi bani.... 

— Speculant pe pielea mea, brigand ce esti! Şi 
totuși prendentele ascensiunii făcute la Bargojassero au 
mers așa de bine. Mi se părea că sunt un adevărat vultur. 

— Eşti o cioară si nimic mai mult decât un mizerabil. 
Când ne vom scobori, dacă n'o fi ca să mergem 


= 


` 


deadreptul la cimitir, am să te fac să iei cel puţin 
un secol de închisoare! ώς κ 

In acel moment „„Indrăzneţul“* pierzând din forţa 
de ascensiune şi împins de vânt trecea repede peste 
casele din Cocomerata. Macaraua care spânzura de 
fringhie lovi acoperișul locuinței preotului, si apoi 
lovi şi tiglele caselor vecine. Zgomotul ajunse la ure- 
chile d-lui Radicchi care privi cu frică în jos. 

— Ce oroare, zise el cu vocea schimbată. Montgol- 
fiera scoboară, ne vom pomeni în fluviul Tarchinotto. 
— Capit... Falc... Crispecio... la dracu cu numele tău, 
aruncă lest... 

— Lest? N'am lest! 

— Aruncă-te pe tine atunci ! 

Pentru a începe aruncă jos geanta cu banii furati... 
e destul de grea. 

— Ah nu, nu puteţi să-mi cereti aceasta. Banii îmi vor 
servi ca să-mi recumpăr un atelier 
de cismărie — cum să trăesc altfel? 

Aşa banditule, strigă primarul 
— ai să faci poate încă ghete 
în restul vieţii tale, dar în închi- 
sorile statului. — Luat prin sur, 
prindere, fostul căpitan Falcone 
nu putu opune decât o slabă 
rezistență. (Geanta de piele gal- 
benă smulsă fu aruncată de către 
primar in aer, unde dându-se 
peste cap răspândi toti golo- 
ganii in vázduh. Sacrificiu inutil 
totuşi — după câteva secunde | 
apele albastre ale fluviului atin- 
geau balconul nacelei. — Câte-va ` 
strigăte sufocate, o împroşcare 
cu stropi si Tarchinotto înghiți 
pe ,Indráznetul* cu nenorocitul 
său echipaj. 

Cáti-va curagiosi cetăţeni, arun- 
cându-se într'o barcă, τευοἰτᾶ 
după mari sfortári să aducă la 
mal pe cei doi aeronauti care sco- 
teau apă pe gură ca nişte fântâni 
arteziene. D. Primar Radicchi in, - 
ghiţise atâta apă încât doi oameni 
zdraveni stând în picioare pe sto-. 
macul său tot nu reușeau să facă 
să-i iasă toată apa afară. 

Valorosul comandant al ,,Indráznetului** nu aşteptă să i 
se dea la rândul său ajutoare. Ci sculându-se când putu, 
o luă la sănătoasa cât il είπα picioarele, spre poarta ora 
şului, apa scurgându-se depe el ca de pe un câine muiat. - 


Š 
e 


IL A Cocomerata, palavrele in jurul extraordinarului 
SA] eveniment nu mai conteneau. In seara zilei de 5 
lune 18, în spatele prăvăliei farmacistului, spiterul înainte 
de a începe obișnuita partidă de cărți opri orice comen- 
tarii. Pe când fixa prin sticlele verzi ale ochelarilor lui 
pe comandantul gărzii, el declară triumfător : 

— Spusesem, eu bine că misteriosul căpitan se va 
duce să se plimbe prin fundul fluviului Tarchinotto! 
Eh!... Eh!... Şi încântat începe să amestece cărțile de joc... 


COPII, PÁZITI-VÀ DE DOMNUL BINE INFORMAT 


C UNOASTETI pe omul care stie tot. Care a 


MI vorbit odineaori cu importante persoane, 
şi e informat despre ori și ce? Ştie mari 
secrete, οἱ atâtea și atâtea i se spun în fiecare 
zi, pe care el în secret le răspândește de jur 
împrejur. 


D ACĂ cine-va spune: „am citit în jurnal ur- 

mătoarea informație“... el surâde superior, 
pentru ca să lase să se creadă că acea infor- 
πια[ίε e dată înadins pe jumătate adevărată și 
imperfectă, şi misterios vd murmură la ureche, 
că despre acea informație el vă poate spune 
multe... 


C E spune el e din cele mai bune isvoare, 
nemai auzite... căci sunt Anumiți şi Anu- 
mite, care's rude cu înalte personagii, ştiu toate 
despre importantele evenimente și el de la ei 
ştie... 
N U se sfieşte să declare deadreptul că la acest 
lucru sau la acel fapt a fost de faţă, sau 
povestea ce vă spune, afirmă si jură că a fost 
de față un frate al sáu, sau un nepot, sau văr 
— care dacă nu era chiar prezent era vecin. 


ς I se plânge aproape şi se căinează că desti- 
Em] nul a crezut necesar să facă din el depo- 
zitarul tuturor secretelor de importanță mondială 
făcându-l să sufere, fiind el primul care să fie 
informat despre lucrurile triste sau grave. 


S I dacă de atâtea ori spune minciuni cu gura 
EM plină şi cu mare insuflefire, e pentrucă nu 
mai poate să [ind în el, e prea plin de informaţii... 
şi mincinosul astfel încetul cu încetul începe să 
creadă minciunile ce inventează. 


ς I dacă am căuta bine de unde ea el infor- 
E mațiile am descoperi — că deformează 
tot ce aude, si tot ce pricepe — și tot încurcând, 
in mintea-i strâmbă... tălmăcește mincinos tot ce 
prinde. 


A 5574 e „cel ce ştie tot“ οἱ care în adevăr 
nu știe nimic, acesta e informatorul care, 
nu informează pe nimeni, acesta e mincinosul 


4 


care spune atâtea gogone[e încât te întrebi dacă 


o face din răutate sau din prostie? 

Astfel sunt acești strategi, profeţi care ne bat 
urechile — dacă avem timp să-i ascultăm. 
Feriţi-vă de ei... 


HUMOR 


La masă pun o farfurie εἰ cinci cirege şi îi zic 
lui Coco: 

— Sunt cinci cireşe, mănânci una şi apoi împarte 
pe celelalte în două părți egale si spunem câte jumá- 
táti ai. 

Eu plec pentru câteva momente de la masă şi când 
mă întorc îl găsesc gânditor uitându-se în farfurie. 

— Cauţi soluția? îl întreb eu. 

— Soluţia am găsit-o tăticule, caut cireşe... 


Explic prietenului meu într'o frumoasă predică precum 
cá, trebuesc respectați bătrânii. 

— Toti, toţi? 

— Desigur. 

— Ei bine atunci hoţii şi bandiții nu mai îmbătrâ- 
nesc niciodată. 


Ce însemnează autodidact ? 
— Că a învăţat singur să meargă cu automobilul? 


Ë` 


Pisicuta stă ghemuită în poala Mariei. Mititica 
fetiță ο mângâe si o sfătueşte să-și păzească sănătatea, 
să nu mănânce prea multe dulciuri, să nu facă nebunii, 
şi mai ales să se culce devreme seara. 

— Eh! eşti o mamă bună, — îi spun eu. 

— Fac exerciţii să spun acele prostii, ce am să fiu 
obligată să spun în serios când voi fi mamă. 


` 


Toni nu vrea să înveţe, si tatăl lui îşi pierde 
răbdarea. | 

— Cap de lemn, ce ai să poti să faci în viaţă? 

Si el liniștit: Dacă am cap de lemn am să mă fac 
maiu de bătut. 


K> 
» 


A.