Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages251-300

așa de puternic, o rupseră de fugă, către Cetinge — 
lăsând pe teren câţi-va morţi și răniți. 


C 
şi 
g. 
Eed 
Sm 
4 sj, 
ce 
t 
<x E} 
z 
g 


Din observator trebuia să aibă în 
supraveghere tot terenul în jos 


Cât despre Giandura, valorosul Genevez, în câte- 
va zile se făcu bine. Acum a reînceput să se joace 
iar cu maimuța — eroica maimuță care scăpase de 
pericol armata în acel moment critic. 

De atunci Gianduia nu se mai despărțea de mai- 


muţă. -zo 
INVIDIOSUL ŞI SGARCITUL 


nvidiosul și sgârcitul mergeau într'o zi împre- 
ună pe drumul mare. Se știe că invidiosul și 
sgârcitul sunt fraţi de sânge și că rareori îi vezi 
despărțiți unul de altul. Şi cu toate că mergeau 
împreună de atâta vreme, invidiosul şi sgârcitul se 
urau așa de mult, că nici nu-și vorbeau. 
Purtau fiecare dintr'înşii în spinare câte un sac, 
a cărui povară îi îndoia pe amândoi până la pământ. 
Sacii aceștia erau plini cu galbeni de aur, galbeni 
de cari ei nu se atingeau, măcar ca să-și cumpere 
o bucăţică de pâine și să-și potolească foamea, care 
îi chinuia. r 
Din când în când, invidiosul își arunca privirile 
asupra sacului purtat de fratele și tovarășul său de 
drum și își zicea, făcându-se verde la față de necaz 
şi ură: „„Par'că sacul lui e mai mare, par'că el are 
mai mulţi galbeni decât mine”. 
La rândul său sgârcitul, privind sacul invidiosu- 


lui se făcea galben la față și zicea: „Văd că păcăto- 
sul meu de frate merge mai încovoiat decât mine, 
ceeace înseamnă că sacul lui e mai greu și mai plin 
decât al meu. O, cum aș face să am și eu mai mult 
decât dânsul ?” 

Dar pentru ce duceau ei în spinare o povară așa 
de grea de pe urma căreia n'aveau nici un folos şi 
nici o plăcere? Nu-i întrebaţi, căci nici ei mar fi 
putut răspunde. Cu toate că abia se târau din pri- 
cina greutăţii banilor, fiecare se plângea că n'are 
destul, că povara este foarte ușoară și atât invidio- 
sul, cât și sgârcitul ar fi dorit să fie mai grea, cât 
mai grea. 

Și cum mergeau ei așa pe drumul mate și pră- 
fuit, iată că le eşi înainte un moșneag cu o barbă 
mare și lungă și-i întrebă : „Vă ajunge oare atâta 
cât duceţi în spinare și mai doriţi ceva ? 

— Avem prea puţin, o nimica toată şi dorim mai 
mult, mult mai mult decât avem”, se grăbiră să 
răspundă într'un glas invidiosul şi sgârcitul. 

La auzul răspunsului acestuia, moșneagul zâmbi, 
aruncă asupra celor doi nemulţumiţi priviri de com- 
pătimire și după ceeace le vorbi în felul următor : 
„Iată, vam eşit întru întâmpinare, ca să vă spun că 
vă pot îndeplini pe loc toate dorinţele. Puteţi cere 
orișice, puteţi cere averi, cum n'a mai avut nimeni 
pe pământ, puteţi cere o viață cât mai lungă, în 
sfârşit, tot ce vă dorește sufletul. Să ştiţi numai un 
lucru: după ce voiu da totul aceluia din voi, care va- 
vorbi mai întâiu, voiu da de două ari atâta celui de 
al doilea. Şi acum vă ascult”. i 

Moșneagul tăcu, dar nici cei doi frați nu se gră- 


' biră să deschidă gura. Invidiosul se făcu și mai ver- 


de la faţă, iar culoarea feţei sgârcitului deveni mai 
galbenă decât lămâia. 

Invidiosul își zicea în gând: „Ași muri de necaz 
în clipa în care voiu vedea că nesuferitul acesta are 
de două ori attâa cât voiu avea eu”. 

Cam la fel se gândea și sgârcitul, care își zicea 
în sinea sa: „La ce îmi va folosi o avere cât de 
mare, când voiu ști că un altul, fie el acest nemer- 
nic de frate, va fi de două ori mai bogat decât mine? 
Sau la ce îmi va folosi o viață cât de lungă, atunci 
când voiu ști că el va trăi încă odată atâta ?” 

Şi nici unul, nici altul nu deschideau gura și nu 
se hotărau să ceată ceva moșneagului care le eşise 
în drum. 

Decât moșneagul aşteptă, cât aşteptă și la urmă 
le zise : „Văd că taceţi și că nu spuneţi nimic. A- 
ceasta înseamnă că n'aveți nimic de cerut. Dacă-i 
așa, îmi iau rămas bun dela voi și mă duc în drumul 
meu”. Și se pregăti să plece. 

Văzând aceasta, invidiosul se hotărî să vorbească 
După ce fu încredinţat încă odată de moșneag că 
al doilea va avea de două ori atâta cât a cerut cel 
dintâiu, zise fulgerând cu priviri de ură pe fratele 
să sgârcitul : „Eu nu cer decât un singur lucru: 
să-mi scoţi un ochiu! 

Inţelegeţi lesne pentru care cuvânt ceruse lucrul 
acesta : pentru ca sgârcitului moșneagul să-i scoată 
amândoi ochii. 


RESE ERE 


Ws. x a x SIA 

E n om cumpărase cândva o bucată de pământ 
pe care voia să-l muncească, pentru a avea 
îs cu ce să-și hrănească familia. 
Se Intr'o dimineață, când omul nostru săpa 
R de zor, se opri deodată din lucru. Pe o creangă a 


copacului din marginea acelui loc, o pasăre cânta 
minunat. Avea glasul subțirel și dulce. Omul voind 
- So prindă pentru a o duce acasă într'o colivie, îi 
< puse un laţ și o prinse. pasărea văzând primejdia, îi 
zise : „Dacă îmi dai brumul, îţi voi spune trei se- 
F crete, pe cari voi oamenii nu le cunoaşteţi încă și 
= cari Îți vor fi de mare folos“. 
„ Auzind aceasta, omul nostru dădu drumul păsă- 
rii care își luă zborul, așezâdu-se pe aceeași 
„creangă. . 
=. Penele îi erau toate sbârlite de spaimă; după ce 
N îşi trecu de mai multe ori ciocul printre ele, așezân- 
= du-le începu să vorbească omului care îi da zor 
i să-i spună ceeace îi făgăduise. 
Să nu crezi tot ceeace ți se spune : iată cel din- 
„_tâiu secret al meu”. Țăranul strâmbă din nas de 
mânie. „Apoi asta o ştiam și eu”. 

— Dacă o știai, răspunse pasărea, să nu mai uiţi 
şi de asemeni te sfătuesc: Să nu plângi ceeace mai 
„avut niciodată : iată și al doilea secret. 

„_.— Ce, îți baţi joc de mine? Imi spui tot ceeace 
z ştie lumea întreagă. Și apoi cine crezi că o să plân- 

_gă ceeace n'a avut niciodată ? Destul. Spune-mi re- 
g pede al treilea secret. 

i — Al treilea secret este acela, pe care dacă ci- 
neva îl va ști, nu va fi sărac niciodată. 

4 — Oh! dacă l-ași afla, căci eu am făcut tot ce 
mi-a stat în putință și tot n'am ajuns om bogat. 


Tors’ 


— 


nui împărat îi crescuse pe degetul mic dela 
piciorul stâng o bătătură. Pe vremea aceea 
nu erau doctori aşa de pricepuţi şi nu se 
cunoșteau încă leacurile, cari — cel puțin 
„aşa se spune — te vindecă de bătături. 
Din pricina acelei bătături, împăratul — cât de 
Împărat era el — suferea și mergea șchiopătând. 
Insă, aşa era în vremea aceia, când șchioapătă 
împăratul, sfetnicii și supușii n'au voe să umble 
epți şi să nu sufere. 
Şi aşa, care de piciorul drept, care de piciorul 
“stâng, toată lumea se văeta de bătături și toată lu- 
„mea mergea schiopătând. Din pricina aceasta, împă- 
„răţiei aceleia i se dăduse numele de „,Impărăţia 
_şchiopilor”. 
E: _ Impăratul, însă, era mulțumit, văzând că supușii 
„săi ăi caută să-i fie pe plac și să sufere de acelaș be- 


Sug. 
ate una din zile veni la Curtea împărătească un 
boer tânăr, care trăia retras la moşia sa, aşa că nici 
n'ajunsese până la dânsul vestea despre întâmpla- 
rea cu E pătătura împăratului şi despre scrinteala 


“ Povestea pasărei “deştepte 


GRF WEN sale ema ra cd dis ce base și (ra Da 


Să nu dai pasărea din mână, pentru aceia de pe 
gard ; iată și al treilea secret. 

Țăranul era negru de mânie. 

— Ce îmi spui tu ? Astea-s pentru copii; nu mi-ai 
spus nimic din ceeace nu știam. 

— Nu le știai, răspunse pasărea; Altfel cum mi-a 
fi dat drumul ? Și acum, ascultă, îţi voi spune luc- 
ruri pe cari nu le știai. Dacă m'ai fi tăiat, ai fi găsit 
în corpul meu o piatră fermecată, destul de mare 
însă, care are darul de a împlini toate dorinţele 
cuiva”. 

Țăranul simţea că i se oprește răsuflarea de atâ- 
ta necaz, își bătea fruntea cu mâna și se mira și el 
de atâta prostie din parte-i. Pasărea, de sus de tot, 
din vârful copacului, cânta și se bucura de această 
întâmplare. Apoi grăi din nou ţăranului: 

„Ascultă, omule, cum poţi crede că în corpul meu 
ar putea fi o piatră atât de mare, cum ţi-am spus? 
Ai dovedit, așa dar, că nu știai nimt din tot ceea- 
ce te-am învăţat. Mai întâiu ai crezut tot ceeace 
ţi-am spus, al doilea, mi-ai dat drumul din mâini 
pentru o făgăduință de care nu erai deloc sigur, și, 
al treilea, ai plâns și te-ai jeluit după un lucru pe 
care nu l-ai avut niciodată, piatra de care îti vor- 
beam. Și isprăvind de zis aceasta, pasărea luă sbo- 
rul, pentru a nu se mai întoarce niciodată în locurile 
acelea, .unde florile se uscaseră, pomii își desbrăca- 
seră frunzele, fântâna secase, iar țăranul nu se mai 
îmbogăţise. 

Trebue, așa dar, să ne amintim cu toţii, totdea- 
una, că „acela care poftește sau râvnește la mult, 
pierde tot”, după cum ne spune și povestea pasărei 
deştepte. ` 


Când șchiopătează Impăratul 


Tânărul boer descălecă de pe cal și îndreptân- 
du-se spre sala în care se găsea împăratul, începu 
să umble așa cum umblă toți oamenii, cari sunt în- 
tregi la cap și la picioare. 

La vederea acestui tânăr, care nu mergea șchio- 
pătând şi se ţinea drept ca bradul din munte, toţi 
sfetnicii și curtenii se porniră pe râs și pe batjocu- 
ră: „Priviţi, priviţi, strigau ei arătându-l cu dege- 
tul, un om care nu știe să umble, așa cum trebue să 
se umble în împărăţia noastră !” 

Dar împăratul, văzându-l, nu râse și nu făcu haz, 
ci se posomori rău de tot și-i zise încruntând sprân- 
cenele : „Tinere, cum se face că dintre toţi supușii 
mei numai tu n'ai nicio bătătură și nu mergi șchio- 
pătând ?” 

Tânărul boer ENS atunci despre ce este vorba 
şi, deştept cum era de felul său, răspunse numai de- 
cât: „Inalte stăpâne ! In privința aceasta eu stau 
mai rău decât toți supușii Măriei Tale. Sunt plin de 
bătături. Şi de aceia, dacă se pare că eu umblu mai 
drept, este că din pricina bătăturilor şchiopăt de: 
ambele picioare”. 


Giufa duce la păscut pe mar- 
ginele fluviului vaca sa. 

E tare cald, și întrun anumit 
punct bravul om, care se așeza- 
se la umbra unui copac, adormi. 

Vaca încetul cu încetul se în- 
dreptă către grădina lui Giafar 
— şi aci începu să mănânce o 
grămadă de fân. 

Deodată soseşte Giafar, care 
intră într'o furie albastră, și îl 
duce pe sărmanul Giufa în faţa 
cadiului satului. 

In fața Cadiului, Giafar re- 
clamă douăzeci de scudi pentru 
daune și interese pentru fânul 
mâncat de vacă. e 

Judecătorul întreabă pe Giufa: 

— Câţi ani ani? 

— Două zeci de ani. 

— Nu glumi. Barba ta e com- 
plet albă. 

— Domnule Cadi : e mai uşor 
să crezi că eu am douăzeci de ani, 
decât să credeți că vaca mea a 


Când, odată cu sosirea prime- 
lor zile călduroase, margaretele 
se trezesc prin poieni și toporaşii 
se ascund sub frunze, vântul 
aduce cu el niște flori micuţe, 
luate cine ştie de unde, atât de 
ușoare, încât par făcute chiar din 
aerul primăverii. Nu au nume; 
nimeni nu le-a văzut înflorind ; 
le găsim pe neașteptate în crăpă- 
tura unui zid, la marginea unei 
străzi ; şi o clipă mai târziu, 
sunt iar duse departe de vânt. 

Intr'o grădină bătrână se născu 
cea mai uşoară dintre floricelele 
acestea tremurătoare. Era făcută 
din seninul acela curat şi lim- 
pede, pe care îl are numai cerul 
în Septembrie și era atât de 
mică, încât rămase speriată şi 
minunată la vederea lumii mari. 
Auzea în jurul său un susur 
dulce ; erau ierburile care șop- 
teau : „Biată floricică albastră“ ! 

Poate fiindcă era atât de să- 


È 2 mér Esa 


T 


POVEȘTILE LUI GUFA. 


mâncat într'o oră de douăzeci de 
scudi, fân. 


Giufa se întoarce în suk (în 
sat). E înfometat și fără un ban. 
Lângă negustoria unui măce- 
lar el se opri. Se opreşte în ad- 


mirația unor frumoase bucăţi 
grase, a unor biftecuri fragede, 
şi în fața unor costițe de berbec. 
Deodată, dupe ce a privit în 
jur, luă o cotletă și o ascunse sub 
burnus (haină, ca un halat). 


racă, încât n'avea nici măcar un 
nume, poate fiindcă era cea mai 
mică floare căzută din poala Pri- 
măverii ? Cine știe ! 

O furnică mică începu să se 
urce pe tulpina ei; dar se grăbi 
să coboare, simțind că sprijinul 
prea subţire se îndoia sub ea. 

„Ce floricică de nimica toată!“ 
zise furnica și plecă supărată. 

Un fluturaș violet, care rătă- 
cea pe tufele goale, se legănă un 
pic, atras de bobocul albastru. 

Dar se gândi că nu făcea să-și 
piardă timpul și se întoarse spre 
o margaretă cu gulerul scrobit. 

Apoi îngerul serii trecu și dădu 
fiecărui fir de iarbă boaba lui de 
rouă ; dar uită de floricica cea 


Dar măcelarul îl văzuse. 


voință, lasă acea cotletă. La pre- 
țul acela nu pot să ţi-o dau. i 7 

— Dar eu, răspunse nemulțu- 
mit Giufa — nu pot să Eo 
un ban în plus. 


Tie ce-l avea la îndemână și şi 
îl omorî. i E 
Vecinul începu imediat o cear- 
tă cu Giufa. i 
Și iată-l încă odată pe Giufa 
în faţa Cadiului. - 
— De ce ai omorît câinele? . 
— Câinele vrea să mă muşte 
și eu m'am apărat. ; 
— Ca să te aperi puteai m 
întrebuințezi mânerul. târnăco- 
pului. Ed 
— Aşi fi făcut aşa domnule 
Cadi, dacă câinele ar fi încercat n 
să mă muşte cu coada nu cu 
dinții. E 


ușoară, așa de ușoară, că o sin- i 
gură picătură, ar fi strivit-o. 4 
Floricica se întristă. Privi ce- 
rul care avea 'culoarea limpede 
a inimii sale ; tânjea spre cer, ca 
spre o patrie îndepărtată. . 
„Un suflu de vânt o desprinse 


E 
în vis pe ierburile înflorite şi pe x 


pietrele străzii. Dar cum să a- 
jungă la cer ? a AB 
Acum vântul o cobora încet, 
încet, într'un loc umbrit și floa- 
rea se opri pe o mână palidă. 

Era mâna unui călugăr, îng 
nunchiat în chilioara sa goală. E! 
surâse nemișcat și urmă să se 
roage. Dar o bucurie mare îi pa 
umplu sufletul, văzând floricica "ali 
pe care Dumnezeu i-o trimisese 
în dar, ca să-i vestească primă- - 
vara. i 
Atupa, pe aripa mevinovată a a 


rilor trecute. Nu se poate spu- 
că acest mod de a-și acoperi 
dispăruse complet. In 


German 


A Franţa: regimentele de dragoni 
3 rtau cască și coadă de cal atâr- 
„„nată de ea. La noi pompierii pur- 
„tau cască — și în mai toate ţările 
pompierii erau ast-fel înzestrați : 

_— Afară de coifurile pompierilor 
celelalte coifuri serveau numai le 


In timpul răsboiului mondial 
Satu 1 însă apăru ca mijloc de a- 
„părare a capului. Se constatase 
mpe primul an de război că mulți 


“soldaţi mureau sau erau răniți 


din cauza loviturilor primite la 
cap, prin glonț sau schijă de o- 


buz. Se încearcă atunci experi- 


enţa cu coifuri metalice destul de 
subţiri şi se constată că ele erau 


suficient de rezistente la gloan- 
te, schije de obuz sau de grenade 
să nu le pătrundă. 

Atunci în locul capelei — sau 
beretei se introduse coiful. ' 

Și astfel apărură coifuri meta- 
lice de diverse forme — unele 
mai rezistente altele mai puţin - 
rezistente. Se caută de către une- 
le țări să se dea coifului o formă 
estetică; altele se preocupară să'l 
facă practic, adică apt să prote- 
jeze capul, fruntea, ochii, tâm- 
plele şi gâtul. Alte state cerură 
sfatul sculptorilor și al medicilor. 


Se studia chiar și forma coifuri- 
lor întrebuințate în antichitate. 


se reuşi să se aleagă o cască care 


să răspundă exigenţelor războiu- 


lor moderne. 

Trebue să considerăm că odată 
cu întrebuințarea căștei — numă- 
rul soldaţilor răniți la cap se 
micşoră. 


Francez Englez 


Adeseori dupe ce lupta s'a ter- 
minat soldatul își scoate casca din 
cap — o învârteşte în mâini și 
observă 'o înfundătură, o zgârie- 
tură, pe care în toiul luptei nici 
n'a simţit-o, atunci mângâindu-și 
casca soldatul murmură : 

Am scăpat și de data aceasta. 
Și dacă capul mi-e încă sănătos, 
aceasta ţi-o  datorez pa — casca 
mea iubită. 


FLOREA 


n vremea când vrâjitori, vrăjitoare și zâne tră- 
iau pe pământ, amestecându-se în traiul oame- 
_nilor, trăia un biet orfan, cu numele de Florea 
Fusese luat de un moșier bogat ca să-i păzească 
urmele sale, în schimbul mâncării. Micul Florea o 
ucea greu de tot, mânca pâine neagră și uscată, era 
rezit de stăpân cu noaptea în cap și trimis la câmp 
„cu vacile și oile. Sărmanul băiat care se culca în 
taul, sărea repede la strigătele și înjurăturile stă- 
pânului său, căci era ascultător, supus, blând, cu 
nimă bună şi îşi iubea animalele date în grija-i și 
otdeauna gata să ajute pe 'cei ce aveau vre-o ne- 
voie. 

Moșietul avea un băiat, Ion, poreclit „Incăpăţâ- 
natul” din pricina răutăţii și șireteniei sale; Ion a- 
sta umbla să facă rău, și deseori pe capul lui Flo- 
1 se spărgea răutatea lui. Florea nu îndrăznea să 


r fi făcut fără adăpost şi fără pâine ? 
tr'o zi, pe când mergea în urma turmelor sale, 
o cioară, pe care o LS o ţinea cu labele şi 


noşie, veni un bătrân. Florea oad îşi mânca þu- 
„_căţica de pâine neagră, care îi se dăduse drept cină. 


Și ast-fel dupe multe At adi pei 


CEL BUN 


nu e el stăpânul moșiei și că de îl va culca pe străin 
în grajd, stăpânul îl va alunga. Totuşi, 
toată lumea dormea, Florea îl lăsă să intre în grajd, 
îl culcă în așternutul său de pae și îi dădu o jumă- 
tate din bucăţia sa de pâine. Bătrânul primi cu re- 
cunoștință cele date și se culcă. 

A doua zi în zori, bătrânul se sculă şi dădu să ple- 
ce. Când tocmai să iasă din grajd, se întâlni faţă în 
față cu Ion Incăpăţânatul, care se sculase de vreme 
ca să-i joace lui Florea un renghiu. 

Când văzu pe bătrân, începu . să-i strige: „,„Ho- 
țule, cerșetorule !” și vru să-l lovească cu o furcă, 
dar atunci bătrânul se prefăcu în vrăjitor și plin de 


putere și tenereţe, se urcă încetișor în sus, purtat, 


de un nor luminos. Ion se opri speriat, iar vrăjito- 
rul strigă: „Eu sunt vrăjitorul Merlin, pe mine m’ai 
scăpat, bunele Florea, sub forma ciorii și a șopâr- 
lei. Cunoşteam inima ta cea bună, dar am vrut să o 
mai încerc. Nenorocirile tale sunt de acum ispră- 
vite”. Şi cu o lovitură de băț atinse zidurile conacu- 
lui dela moșie; zidurile se dărâmară cu un sgomot 


groaznic, în timp ce moșierul și fiul său fură prefă- 


cuți unul în bou, celălalt în vițel. Aceasta era pe- 
deapsa pentru răutatea lor. Pe când cele două dihă- 


nii fugeau, Florea se văzu îmbrăcat în haine fru- 


moase, într'o moşie nouă și minunat de frumoasă. 
Mulţumi bunului vrăjitor și îl rugă să aibă milă de 
foştii lui stăpâni. Vrăjitorul îi promise că după ce 


Anul îl rugă să-l găzduiască, fiind noapte şi se vor îndrepta, îi va preface din no e) işi 
l prevestind o furtună. Florea îi răspunse că vor fi slugi pe moși. Rh 4 3 
x SCA A ay, “fu $ DD RC te ia : á ai i tR 
EA Dida pe pază Dat Aa : EA aiei - 
Si . aa Rp Si =: Date d AT E paine E Ey € că 
Mt d PE ip Pa n 


pentrucă 


| 


cana Va 


-POVE 


cum multă, multă vreme, trăia în dul 
Koţuke în templul din Morinji, un preot 
bătrân. 

Acest preot era foarte obișnuit cu 
slujba pregătirei și servirei ceaiului, cunoscută 
sub numele de Cianoiu; și întradevăr, cea mai 
mare plăcere în viața sa era săvârșirea aces- 
tei ceremonii. 

Intr'o zi i se întâmplă să găsească întro 
prăvălioară un ceainic vechiu, cât se poate 
de frumos, pe care-l cumpără pe dată și-l adu- 
se acasă cu el, bucurându-se de forma și înfă- 
țișarea lui artistică. 

A doua zi, admiră din nou târguiala făcută, 
învârtind și sucind ceainicul din toate părţile. 

„Eşti de o frumusete desăvârșită, îi zicea bă- 
trânul preot. Voiu invita toți prietenii la Cia- 
noiu, și toți se vor minuna văzând un ceainic 
atât de drăguţ S 

Iși așeză comoara pe o cutie, de unde putea 
fi văzută mai bine și tot admirând-o, făcea pla- 
nuri cum își va invita musafirii. Dar după câtva 
timp i se făcu somn și începu să moțăie așa 
că în cele din urmă capul i se lăsă încetișor 
pe masă, și adormi. 

Se întâmplă atunci o schimbare ca din po- 
vești. Ceainicul începu să se miște. Din gâtul 
lui apăru un cap păros; în partea opusă se 
ivi o coadă stufoasă; apoi, se arătară patru 
picioare, în timp ce o blană subțire acoperi 
puţin suprafața ceainicului. In cele din urmă, 
sărind de pe cutie, începu să sară prin toate 
colțurile odăei, întocmai ca un bursuc. 

Trei studenți, cari citeau într'o odai6 vecină, 
auziră sgomotul și când unul dintrînșii privi 
pe furiș prin crăpătura ușei, mare îi fu mirarea 
văzând ceainicul cu patru picioare dansând 
în sus și în jos prin odaie. : 

„Vai, e îngrozitor! Ceainicul s'a prefăcut 
întrun bursuc”, strigă el. 

— „Cum ! zise al doilea student. Imi pare să 
spui că ceainicul s'a schimbat în bursuc? Hai- 
da de!” Zicând așa își împinse colegul la o 
parte și privi pe furiș în odae, dar i se făcu 
și lui frică de ceeace văzu și ţipă: 

„Este o statie ! Vine la noi — să fugim !” 

Al treilea student nu se sperie atât de ușor. 

„Veniţi, cred că e mai curând o glumă, zise 
el. Voiu trezi pe Sfinția Sa, ca să vadă”. 

Intră în odaie și, scuturând pe preot strigă: 
„Deşteaptă-te ! Sfinția-ta, deșteaptă-te ! S'a în- 
t&mplat un lucru ne mai pomenit !” 

— Ce este? întrebă bătrânul, frecându-și cu 
nepăsare ochii. „Ce sgomot nesuferit” | 

— Şi cum vrei să nu fie sgomot, când s'a 
întâmplat un lucru atât de ciudat ca acesta. 
Priveşte numai! Ceainicul Sfinţiei-Tale a că- 
pătat picioare și aleargă pe-aici ! 


— Ce! ce! ce! ce tot spuneți acolo? întrebă 


preotul - — ceainicùl a căpătat piriomia) Ce-i 


“sulul tăvălug, căruia îi creștea o pereche 


și începu să-l izbească cu putere. Dgriati 


trânul, ceaincul își revenise din nou Ae iu 
sa obișnuită și ştătea liniștit pe cutie. 

„Sunteţi caraghioși, băeți! zise preotul. U 
ceainic stă pe o cutie — desigur că nu er 
mic ciudat în asta! Nu, nu, am auzit eu de 


aripi și sbura, dar de când sunt, n'am auzit 
ceainicul care să se plimbe singur! Nu mă 
face niciodată să cred așa ceva”. 

Dar cu toate astea, preotul era cam li 
și începu să se gândească la întâmplarea d 
timpul zilei. Seara, când rămase singu 
odaie, dădu jos ceainicul, îl umplu cu pă 


ce apa începu să fiarbă: „Frige! frigel” st 
ceainicul, și ta să sară în sus pe foc. 


nu era viață în acel ceainic, căci numai 
sunet metalic clang! clang! răspunse lovitu 
lor puternice ale studentului. 

Bătrânul preot se căi acum din inimă de a 
cumpărat ceainicul cel răutăcios, și se gând 
cum să se scape de el, când îi veni în min 

să-l dea căldărarului să-l topească. 

„Acesta-i omul care-mi trebue”, își zise 

> A PER E | 
preotul. Târgul se încheie curând într'adev 
căldărarul cumpără ceainicul cu puţini ba 
și-l luă acasă încântat de negustoria făcută. 


că e chiar mai bun decât i se păruse la înc 

put, așa că se culcă foarte mulțumit. et: 
Dar în mijlocul unui vis plăcut, căldăra 

tresări de- odată, părându-i- se că a auzit ci 


și privi în jurul său, nu putu să vadă 4 
nimeni. Eis 

„Cred că nu era decât un vis”, își zise e 
se întoarse apoi pe cealaltă parte și ador 
din nou. 

Dar fu turburat încă odată auzin pe cine 
strigându-l : „Căldărarule! Căldărarule! Sco 
lă-te! Scoală-te! să 
__De data asta sări în sus, trezit deabinele 
iată! iată! ceainicul, cu cap, coadă, picic 
și blană de bursuc, plimbându-se în sus ș 
jos prin odaie. 
„Statii! statii!” strigă căldărarul. Dar ce! 
cul îi zise râzând: 

„Nu-ţi fie frică, scumpule. Nu sunt stafie 
numai un ceainic năzdrăvan. Numele meu e 


AVENT 


K: 
i 


- 
f 


CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Pe suprafața acestor ape ciudate, păsările sburau 
în stoluri, ca nişte nori deşi şi groşi de vijelie. 
Păsări călătoare, păsări de țărmuri, păsări de 


mare, ofereau în totalitatea lor toate speciile marei 


familii acuatice, delə Albatros, aşa de cunoscut în 
ținuturile polare, până la rața mărilor arctice, însă 
cu mult mai uriașe. Țipetele lor produceau un sgo- 
mot asurzitor și continuu. 

Câţiva din acești monștri aerieni aveau până la 
douăzeci de picioare înălțime, ei acopereau cu 
totul șalupa. Doctorul era mâhnit că nu putea să 
le găsească asemănare în arsenalul său științific. 
Apoi, când privirea sa părăsea minunile cerului şi 
aluneca pe suprafaţa acestui ocean liniștit, el în- 
tâlnea specimene nu mai puţin ciudate din regnul 
animal : meduze a căror lățime atingea peste trei 
sute de picioare, ele serveau ca hrană speciilor ae- 
riene, și pluteau ca adevărate insulițe, în mijlocul 


algelor şi varebilor uriași. Ce diferență cu celelalte. 


meduze microscopice observate de Scorely în mările 


„ groenlandeze, și pe care acest navigator le evalua 


7 


EP i 
Y - 


=. 


= puțin conştiinţa pericolului, 


Poa as a E ac A iuti 


t y 


la treizeci și trei de triliarde opt sute cincizeci şi 
opt de biliarde pe un spațiu de două mile pătrate ! 
In sfârşit dacă privirea se înfunda în apele trans- 


i parente priveliştea nu era mai puțin supranaturală ; 


mii de peşti de toate speciile brăzdau agest element; 
ei aci se cufundau cu repeziciune în adâncimea 
mării și ochiul le vedea cum dispar încetul cu în- 
cetul, ca niște spectre fantasmagorice, aci se mă- 
reau, apăreau la suprafață. Monștrii marini nu pă- 
reau de loc speriați de prezenţa șalupei, și o mân- 
gâiau în trecere cu enormele lor aripi înnotătoare. 


Acolo unde pescuitorii de balene de profesie s'ar fi 


speriat cu drept cuvânt, navigatorii n'aveau cel 
deși unii din aceştia 
atingeau proporţii uriașe. 

Tinerele vaci de mare se jucau între ele, inorgul 


de mare fantastic ca inorgul, armaţi cu dinţi lungi, 


strâmţi și conici, cu care se servește pentru a fe- 
restrui păturile de ghiață, urmărea cetaceele cele 
mai de temut; numeroase balene svârlind pe nări 


coloane de apă, umpleau aerul de un șuierat par- 


ticular, delfinul polar cu coada desfăcută, cu largi 
aripi înnotătoare corale, despica valurile cu o iu- 
ţeală uimitoare, hrănindu-se în cursa sa cu peștișori 


şi scrumbii, pe gând balenele mai leneșe înghiţeau 


liniștite moluște încete și indolente ca și ele. 

In adâncimi balenopterul cu botul ascuţit, ana- 
narkul groenlandez, lungueţ și negricios, cașalotul 
gigant, specie foarte răspândită în toate mările, 


pluteau în mijlocul bancurilor de marmură cenușie, 


unde se dădeau lupte omerice care înroșeau cu 
„sânge oceanul pe mai multe mile ; delfini cu spatele 


„lucitor, toate speciile de foce, de morse, de câini, 
„de cai, de urși, de lei şi de elefanţi marini păreau 
„că au ieșit la păscut pe umedele pășuni ale ocea- 


nului, şi doctorul admira aceste animale numeroase 
„tot așa de liniștit, ca și cum ar fi admirat crusta- 


U RICE 


f As X +* 
ceele și peștii dia bănui e: ci PR dela Zoological- 
Garden din Londra (Grădina zoologică). 

Ce frumuseți, ce varietăți, ce puteri ale naturei ! 
Către seară, Hatteras și tovarășii lui pierdură din 
vedere coasta Nouei Americi. Noaptea sosise în 
aceste ținuturi echinoxiale (noaptea egală cu ziua), 


“însă soarele își lărgea razele sale, descriind un cere 


roșiatic paralel cu acela al oceanului. Șalupa scăl- 
dată în această lumină oblică, nu o putea părăsi 
căci se mișca cu ea. 

Fiinţele acestor regiuni hyperboriene  simţiră 
totuşi că a venit seara ca și cum soarele ar fi apus 


îndărătul orizontului, căci păsările, peştii şi cetaceele 


dispărură. Unde ? In adâncimile cerului sau ale mă- 
rei ? Cine ar putea-o spune! Strigătele șuierătoare 
şi frământările valurilor agitate de respirația mon- 
ștrilor marini, urmă îndată o liniște mormântală, 
valurile adormiră într'o insensibilă ondulaţiune, iar 
noaptea puse stăpânire pe aceste ținuturi mângâiate 
de privirile strălucitoare ale soarelui. 


Cap. XXII 
APROPIEREA DE POL 


Vremea se scurgea în mijlocul nesiguranţei. Ni- 
ciun punct nu se ivea la orizont. Pe suprafaţa valu- 
rilor nu se zărea acel firicel de iarbă pământească, 
care a făcut să tresalte de bucurie inima lui Cristof 
Columb în mersul său pentru descoperirea Ame- 
ricei. 

Hatteras privea mereu. 

In sfârșit, către șase ceasuri seara, un abur de o 
formă nelămurită, însă ridicat în mod destul de 
simţitor, deasupra nivelului mării, apăru la orizont; 
ai fi zis un nor de fum ; cerul era perfect limpede ; 
acest abur nu putea să fie un nor, căci el apărea 
și dispărea într'o clipă, parcă ar fi fost agitat. 

Hatteras a observat cel dintâi fenomenul, acest 
punct nelămurit, abur neexplicabil. 

Deodată o probă mai sigură îi căzu sub privire, 
căci întinse braţul spre orizont și zise cu un glas 
mişcător : 

— Pământ! pământ ! 

— E un nor, zise Altamont. 

— Pământ ! Pământ ! răspunse Hatteras cu o con- 
vingere de nestrămutat. 

— E un vulcan! exclamă el. 

— Sub o latitudine așa de ridicată ? zise Alta- 
mont. 

— Şi de ce nu? reluă doctorul; Islanda nu-i un 
pământ vulcanic și ca să spun așa nu-i făcut de 
vulcani ? 

— Islanda, da, reluă americanul, dar un vulcan 
așa aproape de pol! 

— Ce te miră, ilustrul nostru compatriot James 
Ross, n'a constatat pe emisferul austral existența 
lui Erebus și Terror, doi vulcani în plină activitate 
la o sută şaptezeci de grade de longitudine și șapte- 
zeci și opt grade de latitudine ? De ce n'ar exista 
vulcani și la polul Nord ? 

— Ei bine, făcu Hatteras, să ne îndreptăm spre el. 

— Vântul începe să-și schimbe direcția, zise 
Iohnson. 

— Să lăsăm geti și cât mai curând. 

Va gi: 


pi e 


naidh pr 


~s 


i Cüm îți ci . atiinci ge întrebă căldă- 


"y nua n 


rarul. „Să te pun într'o cutie?” 
— O, nu, nu! răspunse ceainicul. Imi place 


să mănânc lucruri dulci, și câteodată să beau 


puţin vin bun. Vrei să mă iei în casa ta și 
să-mi dai de mâncare? Pentrucă nu vreau să-ți 
fiu o povară, voiu lucra, făcând tot ce îmi vei 
spune”. 

Căldărarul primi. 

Ziua următoare pregăti un prânz bun pentru 
Bumbuku, care Îi zise: 

„Eu sunt un ceainic fermecat și distins, și pă- 
rerea mea ar fi să mă duci prin tot ținutul ca 
un spectacol, cu acompaniament de cântece și 
muzică” 

Căldărarului, părându-i-se bun sfatul aces- 
ta, deschise un teatru pe care-l numi Bumbuku- 
Chagama. Fericitul ceainic avu mult succes, 


Ma D 


dar dansa pe o frânghie întinsă, făcea tot felul 


de figuri de acrobație și sfârșea prin o plecă- 


ciune adâncă făcută spectatorilor. 
Faima acestor spectacole se răspândi cu- 


rând până în țări depărtate, teatrul gemea zil- 


nic de lume până când în cele din urmă chiar 
și prinții porunciră căldărarului și ceainicului 
său să vie la palat unde aveau loc spectaco- 


lele, spre marea plăcere a prințeselor și doam- 


nelor dela curte. 

In cele din urmă căldărarul se îmbogăţi atât 
de tare, că se lăsă de negustorie și, urând cre- 
dinciosului său ceainic să se odihnească, îl 
duse înapoi, împreună cu o mare parte din 
avere, la templul din Morinji, unde a devenit o 
comoară prețioasă și, se zice, adorat totdea- 
una ca un sfânt. 


Istoria prăjiturii celor doi copilaşi 


n grădina Luxemburgului din Paris, doi Colea 
mergeau ținându-se de mână. Unul părea de 
vre-o șapte ani, celalt de cinci. Udaţi de ploaie, 
căutau să meargă pe aleile, unde era mai mult 

soare. “Cel mare conducea pe cel micuţ, amândoi 
erau îmbrăcaţi în zdrențe şi foarte palizi, având 
aerul unor păsări speriate. Cel mai mic spuse deo- 
dată : „Tare mi-e foame“. Cel mare, cu un aer pro- 
tector, îşi ţinea frățiorul cu mâna stângă, iar în 
dreapta avea un băț. 

Plouase toată noaptea și puțin de dimineaţă, dar 
în Iunie ploile nu se ţin în seamă, așa că abia puteai 


să înţelegi, o oră după furtună, că plouase în 
această zi frumoasă. Pământul se uscase tot atât 


de repede ca lacrimile unui copil. 

Cei doi micuţi părăsiţi, ajunseră în dreptul unui 
mare bazin ascunzându-se îndărătul lui. Cam în 
acelaș timp se mai apropie cineva de bazin. Era un 
bărbat de vre-o cinci zeci de ani, care ținea de mână 
un copilaș de șase ani. Fără îndoială, tatăl și fiul. 
Copilașul avea în mână o prăjitură mare. Micuţii 
noștri, văzând pe cei doi „domni“, se ascunseră și 
mai mult în colţișorul lor. Tatăl şi copilul se opriră 
în dreptul apei, unde câteva lebede începuseră să 
înnoate și priveau cu o admiraţie lesne de înţeles 
deoarece se știe că lebedele sunt foarte frumoase, 
mai ales când înnoată. 

In acest timp copilașul încetă să mai mănânce din 
prăjitură și începu să plângă. 

„De ce plângi“ ? îl întrebă tatăl. 

— Nu mai mi-e foame, răspunse copilul. 

— Nu e nevoie să-ți fie foame pentru ca să mă- 
nânci o prăjitură. 

— Prăjitura asta mă plictiseşte, este prea dulce. 

— Nu mai vrei să mănânci ? 

— Nu. 

— Arunc-o lebedelor. 

Copilul sta la îndoială. Nu mai vroia să mănânce 
prăjitura, dar asta nu era un cuvânt ca să o dea. 
Tatăl zise din nou : „Fii cuminte. Trebuie să-ţi fie 
milă de animale“. Și luând prăjitura din mâna co- 


pilului, o aruncă în bazin. Prăjitura căzu aproape 


de „margine. „Să mergem“, zise tatăl şi luând co- 


pilul de mână, se îndreptă spre aleile scăldate în 
soare. 
Odată cu lebedele, cei doi micuţi se îndreptară 


spre prăjitura, care plutea deasupra apei. Cel mic 


se uită la prăjitură, cel mare spre cei doi cari ple- 
cau. Când nu-i mai văzu, se culcă repede pe mar- 
ginea bazinului și, ținându-se cu mâna stângă, aple- 
cat asupra apei aproape să cadă, întinse mâna 
dreaptă cu bățul către prăjitură. Lebedele, văzând 
inamicul, se grăbiră să ajungă ele cele dintâiu, fă- 
când o sforțare care clătină apa. Acest gest folosi 
micului pescar, căci apa se clătină împingând pră- 
jitura spre băţul său. 

In momentul în care soseau lebedele, bățul atin- 
gea prăjitura. Copilul, cu o lovitură repede de băț, 
sperie lebedele, împinse spre el prăjitura, o apucă 
şi apoi se ridică în picioare. Prăjitura era toată udă, 
dar celor doi copii li-era foame și sete. Cel mai 
mare rupse prăjitura în două, își opri pentru dân- 
sul partea mai mică, iar bucata mai mare o dădu 


frăţiorului său. i oo 
LUPII ȘI MIELUL 


Un mielușel blând și nevinovat văzu cum doi lupi 
se aruncase unul asupra altuia, mușcându-se şi 
umplându-se de sânge. 

La vederea aceasta, mielul, cuprins de milă, aler- 
gă, se puse între dânșii și începu să-i sfătuiască, 
spunându-le să se astâmpere și să se împace. 

Miraţi de amestecul acestui mijlocitor nepoftit, 
lupii se opriră o clipă din luptă, iar mielul se bucură 
din tot sufletul, crezând că poveţele sale au fost 
ascultate. 

Dar de odată cei doi lupi se aruncară asupra mie- 


lului, urlând și zicând : „Ce te bagi unde nu-ţi fierbe 


oala şi ce te privește cearta și sfada dintre noi“? 
In clipa următoare, bietul miel era mort și sfâşiat. 


Așa păţesc cei ce se amestecă în cearta dintre cei răi: 


nu numai pentrucă mergea pe patru picioare, 


E 


ar, 


i 


Se 


PAGINA JOCURILOR 


ige e 


i ORIZONBAL:1: 

"A ucide animalele; 
4. Nasturele dela 
țeava puștii ce ser- 


LA VÂNĂTO AR E VERTICAL : 1. 


De vânătoare; 2. 
Lac în Sudan; 3. 


Acum (Mold.); 4. 


vește la ochit; 7. 
Impușcă cu mult 
sânge rece anima- 
lele sălbatice; 8. 
Măsură ; 9. Nota 
traducătorului; 12. 
Armă ce se între- 
buința de primitivi 


la vânătoare; 14. >` 


Izvor în Algeria; 
16. ...de dincolo de 
negură, lucrare a 
d-lui M. Sadovea- 


nu în care sunt. 


înserate minunate 
poveşti  vânătore- 
şti ; 18. Garanţie; 
19. Rege al Basa- 
nului (bibl.); 20. 
Sfânt la catolici; 
22. Distanţat ; 24. 
Literă slavonă; 25. 
Așa cum e vânăto- 
rul când pleacă la 
vânat; 30. Sfântul 


Xa 


TIR 


E ij 
{ 


t 


Pronume ; 5. Soare 
egiptean ; 6. De 
vânătoare sau de 
război ; 10. Pe el 
vânătorului îi tre- 
murà mâna de 
multe ori; 11. Vâ- 
nător uriaş trans- 


format de Diana 
în constelație; 13. 
Crom ; 15. Vână- 
toare (0lt.), 17. 


Interval între două’ 


sezoane  vânătore- 


şti; 18. Când vâ- 
nătorul nu nime- 
reşte ţinta; 21. 
Strigăt de năvală, 
cu care gonacii 
scot fiarele pădu- 
rii în laminiș; 23. 
Rhodiu ; 26. Apa- 
riţiune ; 27. Com- 


Părinte ; 31. Con- 
jucţie ; 32. Vână- 
torul care se în- 
toarce cu  tolba 
plină; 33. Arată 
direcția vânătoru- 


lui ; 34. Pasăre de e 6 a 

baltă foarte căuta- a Pa ea pt e CA 

tă de vânători; 38. ZI 

Piscul Carpaţilor tee e | cula d 


pune corola unei 
flori ; 28. Afluent. 
al Trotușului ; 29. 
Cetate biblică ; 30. 
Te depărtezi înce- 
tul cu încetul de 
el și te afunzi tot i 
mai adânc în pă- re 
dure în căutarea 


w 
v 
(a 


G 


+ 
D 


zi 


Moldovei ; 39. Co- vânătorului ; 34. 
mandanți turci ; Sean ; 35. Un pi- 
41. Notă ; 42. Pronume; 43. Se- Deslegarea jocului apărut collo prompt şi conştiincios al 
zonul negru al animalelor sălba- în Nr. precedent vânătorului ; 37. Sburătoare să! 
tice; 45. Oraș în Somalia ita- batice căutate de vânători pen- 
liană ; 47. Oraș în A.E.F.; 49. Pascală : Golomani, op, osana, tru carnea lor gustoasă; 39. i 


A împușca mortal un animal; 
50. Mândria pădurilor: supleţe 41. Parcul cu pești și rațe săl- 
şi naivitate ; 51. Vânatul lor cere 3 aie Fer Ata batice ; 43. Arta de a trage la 
adeseori curajul de a-l înfrunta tri, ep, ii, i, răstignit, adam, raiu, ţintă în care sunt versaţi vâ- 
în propria-i vizuină; 52. Sud- a, ta, acu, alee. nătorii ; 44. Nord-Nord-Sud ; 46. 
Sud-Est. e e Sau ; 48. Pronume. 


aula, l, caira, t, g, înoiaţi, o, am,: Alfa şi Omega; 40. Păşune ; 


tr, li, oar, h, ha, ae, lan, pu, rp, 


RONTE TEAC TIE, UP S E à TARAS GIC 7 AS EN NEA PISIC ROMI DE RE E FREE A ER N VEE + EEE PRE UL dn DARA CEE PER DE SE SAE 207 SIDE De BICA RI SUNE 


„DIMINEAŢA COPIILOR“, Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inserisă sub Nr. 238 Reg. Pubi Periodice la Tribunalul f 
Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, Bucureşti. Telefon 2.76.25. 5 
Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: G. lonescu. Preţul abonamentelor: Un an (52 numere) 240; 6 luni -(26 numere) 125; 3 
3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.575/939 : 


aaa 


PREŢUL 5 LEL — imprimerilie „Independența“, București Strada R. Poincaré, 17 


Bibiloteca Unlaarsităţii laşi 


i, 


TIT 

Mii È 
W INN 
i 

W 


1. De acum înainte Miau 
Al sălbatecilor este b 


-Miau eol sprintén 
E ada A hotărit ca nici 


aaa Să nu ţ $ 4 
= rălaseă nectvilizat, * Ši Văzând, nu, cu Vuourie | 


Că n'au v 
ase de bucătă 
i 


EERE O RE rest 


pen 


6. Da, să se servească de ea 3 


Socoteșie, că e o mare belea. x 


~ 4, Miau-Miau, Celor eu pieioarele goale, 3. Sălbatecul pare fericit 
Se gândi să le dea ceva oale, 


Că în dar, o oală a primit. 


A 
ð 


9. Fac o supă; Pun verdeață 


$. Mă volu face eu bucătar, 


7. Ah! gândește al nostru pisoi, à 
Căci constat eu jale, n'au habar. 


Nu ştiu bucătărie, nu’s ca la noi, 


| | ci) ed A SSN WUU AN AY RU, pg, N NOVA \i uit "A ANA 
1 Via dee 00 e atu at tc e N AN g AL 


—— = CURIOZITĂŢI -—=— 


— 


”rrmrr 


3 y 
CINE A INVENTAT CERNEALA la Melbourne şi la Sydnei şi incendiile dezastroase 
tuia fică : ii t „ale pădurilor, au fost întovărășite apoi de o serie 
E gralică, se cuvine să recunoaștem câ de adevărate potopuri, extrem de puternice, mai 
lecţia ne-a venit totdeauna din Orient, dacă e ade- ales în centrul continentului australian. Căile ferate 


CN i e for preia iora re au suferit de pe urma acestor intemperii, într'un 
zare pa mod fără pereche până acum. 


acestui mijloc de scris ar-fi, după cele mai autori- Epe i i 
A sai x: 'a infiltrat pe sub trasee și valurile au fost 
zate păreri, un anume Tâein Chu, care a trăit pe  APa sa infiltrat pe e b 
th i atât de puternice încât au deformat șinele în formă 


vremea glorioasei domnii a împăratului Huang Ti. TEAS 
A : m constatat 
Cerneala, acest părinte al tuturor materiilor li- de elice. Este pentru prima dată când s'a 
acest gen de deformare. 


chide pentru scris, e produs din funingine de mo- ra 
lift disolvată în gumă foarte subțiată la care se o - 
adaugă praf de mosc și camfor de Borneo. O tradiție 


mi lu | ri i A N o LAMA SPECIALA PENTAU USCAREA 


Micone (sec. IV, a. Ch.) ar fi inventat cea 
| Mea, să spunea așa, europenească, din mult de VOPSELELOR 


mn dim a 


i - pă Ap x că si Roma- -$ i : bsorbţiei i 
struguri. Apoi, nelipsitul Pliniu, arată i aie i Cercetările sistematice făcute dai a ar | 
nii aveau cerneala lor de scris pe pap radiațiilor de către lacuri Și Vopsele, 


iptorium ință de 250 
a i zisă „Atramentum Scriptorium , <; oi speciale, cu o putință de 25 | 
această cerneală, zisă , bricarea unor lămpi Sp „euo putin SS e | 


ică scris“ se prepară din funingi- : x iație este con 3 
ap pe Soarte răşinos, „talda“, amestecat cu A n Deaborn j 
nea unui lemn s se întrebuințează astăzi 35.000 lămpi de uscat din l 
Spre baze pur Științifice. Cele mai bune categoria aceasta. 
i formule sunt din sec. XVIII-lea s'au pornit, toate, Intr'un uscător în formă de tunel poate intra 
| sa mara prețioase descoperiri făcute în 1786 de întreagă caroseria unui automobil. Durata operației 
| „chimistul şi farmacistul suedez Carol Wilhelm este numai de 7 minute pentru primul strat, în loc 


Scheel (1742—1786). De atunci, majoritatea cer- de 30 minute în cuptoarele vechi. Acest câștig de 
nelurilor moderne de scris s'a perfecționat cu pro- timp este considerabil pentru o industrie cu debit 
prietățile acidului tanic, ale acidului jalic şi ale mare. 

sulfatului de fer. Despre cea dintâi cerneală simpa- 

tică vorbeşte Phillon din Bizanț (sec. III a. Ch.). e 
Acesta era un lichid extras din gogoși de ristic, 
absolut incolor, care se înegrea atunci când venea CALUL CURAJOS 


| în contact cu o soluție de sare de fer. 


3 


Adeseori s'a vorbit despre istețimea calului, dar | 


| $ fără îndoială, niciodată n'afi auzit de vreo dovadă | 

| CE DISTANȚA POT STRABATE FLUTURII! piei din ia beah animal nobil. 
È e otuși, un țăran din Simeonovo, un orășel din - 

| sh nenumărate ocazii s'a constatat că fluturii pot nordul Bulgariei, a văzut cu ochii lui cum e său 

| parcurge distanţe considerabile. Astfel, au fost a dovedit o îndrăzneală de necrezut. y 


văzuți fluturi africani ajunşi până în nordul Euro a 
TE ; naa pana, - lată faptele: 
se mi n car gi y azut în Spania fluturi In tinutul în care se afla țăranul mișunau o mul- 
„America. Bine înțeles era vorba mai mult — + Dă tei | 
de fluturi transportaţi, aduşi de puternici curenți lime de lupi, cari, orişicine ştie, foamea îi alungă 
cateii, decât de sboruri ordinare. Numai pen- i pomas, 
ru un singur fluture, „monarhul“, s'a putut stabili Intr'o noapte, țăranul s'a pomenit trezit de urle- 
ca preciziune autenticitatea recordului de sbor : el tele scoase de toate animalele din curtea sa. 
o» n Sa 3 străbată până la 3000 km. în perioada Numaidecăât, înarmat cu o pușcă, se duse spre 
ink a ri sale, fără să sufere prea mult de pe grajd. 
brie cestei performanţe, într'adevăr extraordi- Un fapt ciudat îi fu dat să vadă ; într'un colţ al 
e a grajdului, vacile, oile și măgarii lui erau înghe- 
E azi într un loc, şi, înghețafi de frică, scoteau mu- 
FACE PLOILE gete și urlete din ce în ce mai sfâșietoare 
L] 


V - i In miloe 4 A 
Căldura intensă care a bântuit în Australia, în lupta i e lenad = fafa dușmanului, calul se 


cursul verii trecute, mai ales în Sud au î 
ale e ud unde s'au în- Prin ce îndemn s' imți 

g mperaturi de 47° C. la Adelaida, 45° Ç, tovarășii mai i atita e Ers 
e 


= 


` 


ă-și apere 
GY 


7 


Nu numai pentru turistul pa- 
sionat, care a avut prilejul să 
cunoască țara, direct și de a- 
proape, dar chiar pentru cel care 
ar face o călă- 
torie abstrac- 
> tă, numai pe 
< hartă, Româ- 
< nia se înfăţi- 
 şează, de la 
prima vedere, 
„ca o armo- 
— (nioasă entitate 
‘fde aspect: un 
splendid și 
„| vast edificiu 
imam | geografic. Ca 
ws: lun uriaş palat 
de basm, masivul carpatic se ri- 
dică drept în mijlocul ei. Ai 
spune : o imensă clădire de pia- 
tră, cu turnuri nenumărate de 
castel fermecat, de pe ale cărui 
terase privirile şi drumurile co- 
bor spre toate părțile țării. Dacă 
am presupune undeva un ochiu 
magic, prin care să privim în- 
truna din zilele în care Dumne- 
zeu deschide toate ferestrele ce- 
rurilor spre munți, înlăturând 
de pe crestele lor grelele perdele 


de negură, — și ochiul ar putea 
surprinde pură toată această 
fiinţă a României, — am rămâne 


uluiți de câtă frumusețe se 
ascunde între hotarele ei. 

Puţine ţări în lume sunt atât 
de complete. Au un peisagiu atât 
de variat şi de unitar. Iţi vine 
anevoe să crezi, astfel cum afir- 
mă știința că Ţara noastră este, 
pur și simplu, rezultatul unei 
fericite succesiuni de accidente 
geologice. Mai degrabă, ai fi în- 
clinat să te gândești la ea, ca la 
realizarea conștientă și inspirată 
a unui tainic arhitect, care a 
vrut să construiască, asemeni 
unui model perfect, o ţară unică. 
De aceea România poate fi con- 
siderată drept una dintre cele 
mai reușite demonstraţii de arhi- 
tectură terestră. Nu-i lipseşte 
nici unul din cele trei elemente 
mari ale pământului: munte, 
apă și șes. Folosindu-le însă, ca 
pe niște materiale grandioase de 


“construcție, adunându-le de pre- 


tutindeni pentru un stil, cu un 
dosaj, prea savant ca să fie nu- 
mai al întâmplării, marele con- 


structor nevăzut, a dat neamului 
nostru cea mai desăvârșită casă, 
pe care el o putea visa. 

Geografii vorbesc adesea de 
personalitatea fizică a unei țări. 
Formula nu este un simplu cu- 
vânt. Nu avem, pentru a ne da 
seama de adevărul ei, întrucât 
privește Țara noastră, decât să 
presupunem o secțiune în relief 
dealungul României: ce linie 
admirabilă şi câte contraste! 
Ceeace caracterizează însă pei- 
sagiul nostru, în afară de plura- 
litatea elementelor naturale şi 
de această perfectă uniune a lor, 
este neobişnuita diversitate de 
forme a fiecăreia dintre ele. 
Bunăoară munţii: ca pretutin- 
deni cu evidente caractere co- 
mune, diferitele masive care 
compun Carpații păstrează, totuș, 
pentru fiecare regiune, o înfăți- 
şare aparte, pe care o găsim pre- 
zentă, dincolo de aspectul fizic 
perceptibil, în însăşi viața locui- 
torilor ; câte odată în sufletul 
lor şi, aproape totdeauna, în 
creația lor artistică sau practică. 
Parcursul acestor munți dela 
frontiera poloneză până la țărmii 
înalţi ai Cazanelor, acolo unde 
Dunărea noastră seamănă atât 
de mult cu Rinul, constitue o 
călătorie plină de neprevăzut și 
încântare. 

Mai întâiu Munţii Maramure- 
şului : ziduri înalte și aspre, adă- 
postind văi, unde, alături de vi- 
sul liniștit al apelor, s'au grupat 
unele dintre cele mai vechi așe- 
zări românești. Munţii Maramu- 
reșului sunt munţi de legende, 
adăpostind sate în care, grație 
barierelor geografice, sau pă- 
strat, ferite de orice influenţe, 
un tip de o mare puritate etnică 
şi o creaţie artistică printre cele 
mai caracteristice din câte are 
țara noastră, egală cu oricare 
dintre marile creaţii ale celor- 
lalte popoare. 

In directa continuare a lanţu- 
lui maramureşean, Munţii Buco- 
vinei își prelungesc pădurile lor 
masive până în vecinătatea ace- 
lor vestite monumente care sunt 
mânăstirile Bucovinei: remarca- 
bile întru totul prin diversitatea 
originală a arhitecturii lor, cât și 
prin frumuseţea zugrăvelilor ex- 


FRUMUSEȚILE MUNȚILOR NOSTRI 


terioare, lucrate în întregime în 
culori vegetale, a căror formulă 
a rămas, până azi, o taină a tim- 
purilor și a acestor locuri. 

Dedesubt, încep munţii Mol- 
dovei. Ei sunt ca un fel de sin- 
teză între aspectele caracteristice 
ale Carpaţilor Bucovinei şi acele 
ale munţilor Maramureș: mari 
întinderi împădurite, dinlăuntrul 
cărora țâșnesc, ici și colo, vârfuri 
singuratice și abrupte care dau, 
văzute de departe, impresia unor 
semețe stânci marine, contra că- 
rora se sparg continuu imensele 
valuri verzi ale pădurilor dim- 
prejur. 

Ca un pod de legătură între 
acești munţi și restul lanţului 
carpatic, Bucegii, munţi prin ex- 
celență calcaroși, văzuţi din Va- 
lea Prahovei, cu numeroasele lor 
formaţiuni, par, în soarele care-i 
scaldă, strălucitoare palate pre- 
istorice, astăzi în ruină, pe ale 
căror ziduri se cațără pădurile 
de brad, fără însă a le putea 
ajunge vreodată vârfurile. Domi- 
nând deoparte cocheta Vale a 
Prahovei, cu toate așezările ei de 
aer şi odihnă, munţii Bucegi se 
ridică, de cealaltă parte a lor, 
deasupra  Postăvarului, Pietrii 
Mari, și-și lungesc umbra peste 
întreaga Ţară a Bârsei. Specta- 
colul este dintre cele mai impre- 
sionante : în dreapta vârful înalt, 
mereu îmbrăcat de nori, al Po- 
stăvarului, stăpânind vechiul 
Burg teuton al Brașovului; în 


stânga Piatra Craiului şi lanţul 
munţilor Făgărași, la picioarele 
cărora se desfășoară ca o imensă 


(Continuare în pag. 4-a) 


trenă de mătase, câmpia netedă 
a Țării Oltului. 

Locurile acestea  constituesc 
unele dintre cele mai frumoase 
ţinuturi alpine din câte avem. 
Dacă este adevărat că, asemeni 
isvoarelor care țâșnesc sprintene 
din nemișcarea fundurilor geolo- 
gice, munţii nu sunt altceva de- 
cât defi-urile împietrite lansate 
de pământ curiozităţii şi pasului 
omenesc, — nicăeri această afir- 
maţie nu apare mai valabilă ca 
în Făgăraș: idealizaţi de ochi, 
fie printre crengile încărcate pri- 
măvara cu toţi clopoţeii florilor, 
fie văruiți de lumina grea a 
amurgurilor ori îmbrăcaţi ciobă- 
nește în zăpezi, munţii Făgăraș 
sunt, pentru turist, ca o irezisti- 
bilă chemare geografică. Extrem 
de frământaţi, cu vârfuri care nu 
odată depășesc 2.500 de metri, 
torente care țin mereu treze gla- 
suri între pereţii stâncilor și ape 
ducând generoase inima munți- 
lor până'n albia Oltului, Făgăra- 
şii nu sunt, însă, nici când mai 
frumoși ca în vremea toamnelor 
timpurii, când, brusc căzute 
peste noapte, întâile zăpezi așea- 
ză puncte strălucitoare pe vâr- 
furi. Este întâiul avertisment 
al iernii: năframe pe care 
munţii, dela fereastra înălțimilor, 
le flutură verii care pleacă. Bo- 
gaţi în păduri cu esențe variate, 
munţii Făgăraş capătă atunci 
una dintre cele mai frumoase 
transfigurări autumnale: dela 
colorile cele mai joase și stinse 
până la nuanțele cele mai vii şi 
reale, asociate într'o gamă a că- 
rei varietate depășește paleta ce- 
lui mai rafinat pictor. Făgărașii 
își merită atunci întru totul nu- 


mele, cu care turiștii străini l-au 

dăruit: Alpii României. 

| Asemeni Făgărașilor, ţinutu- 

rile de munte ale Hațegului şi 
cea e ae A 


mai cu seamă ale Munţilor Apu- 
seni reprezintă, la rândul lor, o 
altă serie nesfârșită de frumu- 
seți. Aci se unesc, într'un cadru 
de o măreție unică, o viaţă etni- 
că de munte, extrem de origi- 
nală, cu o creaţie artistică plină 
de _particularități neobişnuite. 
Natura s'a luat parcă la întrecere 
cu omul, — și nu știi ce să ad- 
riiri mai mult: costumele înflo- 


rate, pieptănăturile grele, biseri- 
cile semeţe, casele în care lem- 
nul este cioplit cu știința savantă 
a unor bijutieri de rasă, acele 


telefoane primitive care sunt 
tulnicele, — ori râurile subte- 
rane ale Gârdeiului și Coteţului, 
coloanele bazaltice dela Detu- 
nata sau grota care închide, în 
orbita ei fără fund, lumina ace- 
lui ghețar etern, dela Scărișoara! 


Aci, în Parâng, în Retezat sau 
în munții Banatului, totul este 
de o sălbătecie majestoasă. Po- 
tecile sunt rare, iar drumurile 
urmează mai ales cursul apelor : 
ca pretutindeni în munţii noștri 
văile acestor locuri ilustrează 
admirabil măsura în care râurile 
trebuesc considerate drept facto- 
rul esențial al plasticei naturale 
românești : dalta care a tăiat în 
trupul masiv al munţilor, am 
spune vers cu vers, marea poe- 
mă a frumuseţii lor. Spărgând 
platourile și dând glas singură- 
tăților înalte, torentele munţilor 
noştri au sculptat podoabe fără 
egal în piatra înălțimilor şi au 
deschis, în acelaș timp, drume- 
ților, căi către paradisul de pia- 
tră și de cer al munților. 

Căci, ceeace păstrează şi azi 
întreagă, această frumusețe a 
munților româneşti, este tocmai 
inaccesibilitatea lor. Faptul că 
mai au taine. Că mai există re- 
giuni în care omul na pătruns 
sau nu poate pătrunde cu alt 
vehicul, decât propriu-i mers. 

Deaceia, dincolo de toate cele- 
lalte frumuseți ale lor, munţii 
noştri mai au și această valoare 
în plus : aceia de a constitui prin 
ineditul și irezistibila lor che- 
mare, un îndemn la drum şi cea 
dintâi școală de formare turi- 
stică a tineretului nostru. Este 
încă un titlu de glorie al lor. 

Și nu unul dintre cele mai 
mici !... 


alia Ar ca. a dn fu afac a be. 22 at 9 i d ua boala a Pa, i i 
 —— i 


MOIMUȚOIUL ȘI OCHELARII 


Un maimuţoi bătrân simţise că începe să-i scadă 
vederea. 

Cineva îi spuse că leacul cel mai bun pentru o 
asemenea boală sunt ochelarii. 

Cum auzi aceasta, maimuţoiul dădu fuga în oraș 
și își cumpără o jumătate de duzină. Din nenorocire 
însă, el nu știa cum se întrebuințează ochelarii. 

Se suci, se învârti, îi puse când pe frunte, când la 
ceafă, când în vârful capului, îi linse, îi mirosi, 


E 9 E NE D aE L A A e oo vvovyvyvvvvi 


3 păi] 
nimic. Dacă ar fi fost mai mici, i-ar fi înghiţit, dar îi 
era teamă să nu se înece. 

Ori cât s'a chinuit maimuțoiul, n'a putut să-și facă 
vederea mai bună. 

Atunci plin de mânie strigă : 

„Ce minciuni ! Trebuie să fii un prost ca să te iei 
după asemenea vorbe. Ochelarii ăștia nu fac doi 
bani”. Şi blestemând, îi aruncă pe toţi la pământ, 
sfărâmându-i în mii de bucăţi. Toţi proștii spun că 
un lucru nu e bun de nimic, atunci când nu sunt în 
stare să-i înțeleagă prețul lui. Ba dacă pot, îl și 
distrug. 


C-O TOS MAIN E H 


u știți cine e Cotoșmănel? Se poate? 
Cotoșmănel e un iepuraș cotofei cu 
ochii ca două bile de sticlă și cu blana 
pestriță. 

Acum e la școală, unde face adevărate mi- 
nuni — după cum spune și mămica lui la cine 
vrea să asculte, și de aceea i-a cumpărat și 
cea mai frumoasă geantă de spinare care a 
găsit-o în magazin — cu o placă, un condeiu 
— şi un burete să te închini le veni— să nu 
le deochi ! 

Cotoșmănel merge pe drum sărind și țupă- 
ind ca o minge, și cântând un cântec care 
începe cu vorbele : 

„Cântaţi cu toții, iepuraşi — dragii mamei 
îngerași...” 

Când, de după un stufiș, hop! răsare în ca- 
lea lui cumătra vulpe, cu ochelarii pe nas: 

— Incotro, bărzoiule ? 

— La școală, răspunse Cotoșmănel, mân- 
dru, de parcă ar fi zis: la sfat cu regele!” 

— Nu mai spune ! Și ce faci acolo ? 

— Invățţ— m'a și făcut „monitor“ 
el umflându-se în pene. 

Vulpea se apucă cu mâinile de mijloc, și 
începu să râdă cu gura până la urechi, ca de 
o glumă foarte înveselitoare. Apoi se făcu 
dintr'o dată iar serioasă, și spuse iepurașului 
buimăcit : 

„Eşti un prost ca și tat-tu, căruia i-am jucat 
o mulțime de feste. Mă prind că nu știi să faci 
o simplă socoteală”. 

Acest lucru întărâtă tare pe micul Cotos- 
mănel și se arătă gata să-și arate știința prin- 
zându-se pe ori ce.— „Buun! urmă vulpea 
privindu-l peste. ochelari — atunci ne prin- 


adăugă 


dem — eu pe un coș de ciuperci — tu — pe 
însăși pielea ta... Ascultă acum care e soco- 
teala : să-mi spui cât face la un loc — cinci 
găini — două rațe — trei mere — șase cai și 
patru ouă... 

— Păi ușor de tot! se grăbi să spue iepu- 
rașul — care, când vulpea vorbea, și înșira 
cifrele pe tăbliță și făcuse adunarea : 

* — Douăzeci... 

— Douăzeci de ce? 

— Două-zeci de... 

lepurașul se scărpină încurcat în cap. Mai 
făcu odată socoteala : 

— Două-zeci de... 

— Ce sunt ăștia două-zeci ? “sbieră vulpea 
holbându-se la el. Vezi că nu știi să-mi spui 
socoteala ?... 

— Staţi, coană vulpe, că vă spui acușica — 
nu vă supăraţi... răspunse Cotoșmănel pe care 
îl treceau nădușelile și încremenise cu conde- 
iul în mână, întrebându-se cum naiba să bo- 
teze afurisita aia de socoteală, unde a ames- 
tecat la un loc găini, rațe, mere, cai și ouă. 

— Mi-a pus capacul zripțuroaica ! își zise- 
el, și inima i se făcu cât un purice. 

— Vezi că nu știi ?! îi suflă cumătra cu un 
surâs drăcesc. 

— lepurașul se făcu mititel în iarbă și tot 
făcându-se că e cufundat în socoteli — o 
sbughi deodată la fugă, de se ridica praful 
norișori în urmă. 

Vulpea rămase cu buzele umflate — se uită 
lung după el: 

— E mai deștept decât tat-su. Nu m'aștep- 
tam să deslege așa de bine pentru el, soco- 
teala ! 


MUZICA CU PAHARELE 


Cel mai simplu instrument 
de muzică ce puteţi construi 
Egur ecel ce veți face din 


diverse pahare de cristal um- 
plute cu apă. 
Se umple încet, încet un pa- 


har de cristal pe când în ace- 
lași timp loviți pe marginea 
lui cu un bețișor 
sau un toc sunt deajuns de 
bune) și veți auzi cum sune- 
tul produs devine din ce în ce 
mai ascuțit. Aceasta e din 
cauză că apa împiedică sti- 
cla să. vibreze; cu cât apa 
se ridică în sus în pahar, cu 
atât rămâne mai mic spațiul 
care trebue să vibreze, și a- 
ceasta produce diversitatea 
de sunet despre care am vor- 
bit. (fig. 1). 

Acum dacă luați opt pa- 


(un creion 


hare, și le umpleţi cu apă în 


*; opt feluri deosebite, veți ob- 


ține un aparat rudimentar de 
muzică, și dupe cât-va exer- 


cițiu veţi reuși să cântaţi o in- 
finitate de cântece. 


In coliba din pădure 


ra în ajunul iernei. Boul se duse în pă- Se sperie bietul bou de cuvintele acestea și 

dure. In drum întâlni un berbece și-l primi și pe porc în colibă. 

întrebă: „Berbecule, încotro ai por- Totuși, n'avu parte de liniște, căci veniră 

nit-o ?” chiar a doua zi cocoșul și gâsca și-i cerură 
— Merg să caut vara, îi răspunse berbecele. să-i primească și pe dânșii. = 
— Să mergem împreună”. „Nu le răspunse boul, aveţi fiecare două 


Porniră şi deteră ceva mai încolo peste un aripi — așa ca să o așterneţi și una ca să vă 
porc, pe care îl întrebară : „„Porcule, încotro ?”  înveliți. 


— Merg să caut vara. — Dacă nu ne primești, îți smulgem toate 
— Dacă-i așa, vino cu noi”. . paele și toată frunza de pe acoperiș, așa că 
Ceva mai încolo întâlniră o gâscă. „Găâscă, pe urmă vei îngheţa de frig tu însuți. 

încotro ?” Boul, vrând nevrând, primi în colibă, pe 
— Merg să caut vara. cocoș și pe gâscă. 
— Hai cu noi”. Acum locuiau câteși cinci în colibă. Coco- 


Mai întâlniră un cocoș, care de asemenea şul se încălzise din nou și începuse să-și cânte 
mergea să caute vara. Și cocoșul se întovă- cântecul. Glasul acestui cântec ajunse însă 
răși cu dânșii. până la urechile vulpei, care nu mai putea 

Acum câteși cinci stătură la sfat, întrebân- după cocoșul cel gras. Decât e vorba, cum să 
du-se : „Iarna cu zăpada și cu frigul ei bate pună pe el? 
la ușe; unde am pulea găsi ceva căldură?" Vulpea, șireată cum e și obișnuită să arunce 

Boul zise : „Să ne facem mai de grabă o% pe alții în foc și în primejdie, se duse la urs 
colibă, fiindcă altfel degerăm cu toții”. Şişi la lup și le vorbi în felul următor: „lubiți 

li se împotrivi însă berbecele, care îi zise :făprieteni, am găsit niște bunătăţi, cum naţi 
„Din parte-mi, am o blană groasă, așa că pot gustat până acum. Pentru tine, ursule, un bou; 
ierna și la aer liber”. iai pentru tine, lupule, un berbece, iar pentru 

Grăi și porcul, zicând : „Despre mine, poate * mine un cocoș. fe 
să fie cât de mare frigul ; îmi fac o groapăîn : — Foarte frumos din partea ta, cumătră 
pământ, mă vâr întrînsa și o duc de minune. dragă, răspunseră ursul și lupul. Nu vom uita 

La rândul ei, se aruncă și gâsca în vorbă niciodată binele acesta. Haidem să mergem și 


și zise: să-i mâncăm pe loc !” 

„Mă suiu întrun brad mai stufos, îmi aștern Vulpea îi duse la colibă. 
de desubt o aripă și mă învelesc cu aripa „Dragă ursule, deschide tu ușa, iar eu intru 
cealaltă. In chipul acesta, frigul nare cum ȘI mananc cocoșul PE a git cae E 
să mă răzbească”. Ursul deschise ușa și sări înlăuntru. Fu ză- 


rită însă de bou, care se năpusti asupra ei, o 
împunse cu coarnele și o lipi de perete. Din 
partea sa îi înfipse și berbecele coarnele în 
burtă, așa că vulpea muri, fără să poată da 
măcar un țipăt. j 

„Dar ce face vulpea atâta vreme în colibă? 

Işi clădi, așa dar, o colibă și se așeză fru- întrebă lupul pe urs. Na dat până EF gata 
mușel întrînsa. Nu trecu mult la mijloc și se UN Păcătos de cocoș? Moș Martine, deschide 
lăsă iarna cu frig şi ger. încă odată ușa, ca să intru n ie s 

Ursul deschise ușa, iar lupul sări în colibă. 
Boul însă îl împinse cu coarnele și-l lipi de 
perete, pe când din partea sa berbecele îi în- 
fipse coarnele în burtă. S'a dus și lupul, mu- 
rind de aceiași moarte ca vulpea. 

Stă ursul afară și așteaptă și își zice singur: 
„Se vede treaba că lupul nu poate să doboare 
pe berbece ; ia să intru și eu”. 

Intră, dar boul și berbecele nu-i făcură o 
primire mai bună, așa că Moș Martin abia 
putu să scape cu zile luând-o la sănătoasa. 

Cât despre cei cinci tovarăși, rămaseră cu 
toții în colibă și trăiră nesupărați până ce 
trecu iarna cea rea și friguroasă. 


„Cucuriguu ! Fac și eu la fel” strigă co- 
coșul. 

Bietul bou văzu că n'are tovarăși buni și că 
trebuie să-și ducă singur de grije. „Faceţi 
cum vIoiți, zise el. Eu unul îmi clădesc o 
colibă”. 


Și iată că berbecele veni la bou și-l rugă cu 
lacrămi în ochi : „Boule dragă, primește-mă în 
coliba ta!” 

— Nu, prietene, îi răspunse boul, te-ai lău- 
dat că ai o blană groasă, așa că poţi să 
iernezi afară. 

— Dacă nu mă primeşti, îți dau jos ușa co- 
libei, așa că pe urmă vei degera și tu”. 

Boul se sperie de amenințarea aceasta şi îl 
primi. 

Dar nu după mult, veni și porcul, degerat 
deabinelea : „Boule dragă, primește-mă în co- 
libă, ca să mă mai încălzesc!” 

— Nu te primesc, sapă, cum te-ai lăudat, o 
groapă în pământ și vâră-te într'însa. 

— Dacă nu mă primești, strigă supărat por- 
cul îți desgrop cu botul parii pe cari se rea- 
zemă coliba, așa că ti-o dărâm toată”. 


hà E € 


Un indrăsnet călător de acum 


o sută 


recătorii care văzură, în 1890, o frumoasă 
carosă oprindu-se în fața porței unui nu mai 
pustiu frumos castel, situat într'una din cele 
mai elegante străzi ale orașului Milano, n'ar 
fi dat mare importanţă faptului, dacă din bogata 
trăsură nu s'ar fi dat jos un bătrân cu barba albă 
și impunător la înfăţi- 
șare, bătrân destul de 
cunoscut dealtfel în 
oraşul amintit. 
Imediat se șopti nu- 
mele său. 
— E don Pedro, ex- 
împăratul Braziliei. 
Era într'adevăr Pe- 
dro al II-lea, împăratul 
detronat care plimba 
cu demnitate prin Eu- 
ropa, melancolia re- 
semnărei şi a exilului ; 
țara sa îl obligase să 
plece ca să se transfor- 
me în republică. 
Intovărășit de câți-va prieteni el intră în casă, și 
eși de-acolo după o oră, de unde eși întovărășit de 
un bătrân foarte curtenitor căruia împăratul îi 
strângea cu dragoste mâna. Carosa porni iar și lu- 
mea celor ce cască gura, se întrebă cine era acel, 
căruia împăratul îi făcuse o vizită. 
Don Pedro, dorise să facă cunoștința și să felicite 
pe primul italian, care intrase în partea necunos- 
cută, neexplorată, a ţărei sale. 


O FRUMOASA BATRANEȚE 


Acel inimos italian se numea Gaetano Osculati 
şi numai graţie modestiei sale, numele lui și renu- 
mele lui nu erau așa de răspândite. Nu pentru-că 
institute sau academii nu știau despre el, nedorind 
nici o popularitate, nu publicase nici o descriere 
despre călătoriile sale, descrieri ce erau însoţite de 
desenuri făcute la fața locului, descrieri despre po- 
poare încă necunoscute ci împreună cu frumoasa sa 
colecție zoologică, el le donase Muzeului de Științe 
Naturale din Milano. Acum el trăia liniştit o viață 
de familie, plină de amintiri, care erau deajuns 
acestui bătrân de opt zeci şi șease de anı. 

Născut în orașul Vedano Olana, era dintr'o fami- 
lie destul de bogată care să-și permită să-și satis- 
facă aceste dorinți de călătorie. Avea înăscut in- 
stinctul și temperamentul exploratorului, foarte tâ- 
năr el călătorise prin Egipt, Asia Mică, Persia și 
Industan. Apoi trecu și călători prin toată America, 
dela Canada până la Țara de Foc. 


IN AMERICA ȘI IN ASIA 


Călătorii grele și obositoare, în acele timpuri și 
în acele țări unde drumul de fer sau vaporul erau 


a. a x 
2 at Ei 


de ani 


necunoscute sau la primele începuturi, în -unele 
locuri stradele și drumurile erau mai mult o do- 
rință decât un fapt, iar pădurile virgine acopereau 
ținuturi întinse în care viețuiau popoare barbare și 
fiare sălbatece, pe atunci și în acele locuri totul 
într'o ast-fel de călătorie era aventură și risc. 

Osculati întreprinse prima sa călătorie în Ame- 
rica în luna Februarie a anului 1834, plecând dela 
Milano și îmbarcându-se la Havre pe o corabie cu 
pânze care ajunse la Montevideo de-abia după două 
luni și jumătate. 

După ce vizită Uruguai-ul, Osculati cu o goeletă 
trecu peste râul Rio de la Plata și debarcă la Bue- 
nos-Aires, în mijlocul unui batalion de soldați răs- 
pândiţi pe plaja de debarcare ca să împiedice pe 
negri să jefuiască pe călătorii care veneau la Bue- 
nos-Aires. 

Traversă Argentina, trecu peste munţii Anzilor, 
călătorind pe catâri, și din Chili, trecând iar pe 
mare ajunse în Peru, vizitând aceste țări unde popu- 
laţia fericită și leneșă își petrecea timpul petrecând 
şi jucând jocuri de noroc. 

A doua călătorie începu dela Marsilia în 1846, 
și se îndrepta spre Asia. Dar omul propune și marea 
dispune. Corabia care fiind-că nu exista pe atunci 
canalul de Suez trebuia să înconjoare Africa nici 
nu trecu în oceanul Atlantic ci la Algesiras un 
incendiu o distruse. Osculati scăpă ca prin minune. 
Un altul s'ar fi întors înapoi, dar el nu, pentru el 
obstacolele și peripeţiile erau tocmai un imbold. 
Tocmai pleca din Anglia o corabie dalmată, care se 
îndrepta spre New-York. El se decise repede : „voiu 
merge în Asia prin partea cealaltă“. 


IN MIJLOCUL URAGANULUI 


Ajuns pe pământul american, vizită Canada, se 


întoarse la New-York și luă loc pe o corabie care 
plecă la Jamaica. 
Dar în dreptul insulelor Bermude un teribil ura- 


(Urmare în pag. 15-a) 


= papi 7 Seagate pepe T a E 


soare dela un notar care mă roagă să trec pe lael 


ntr'o zi (eram student la gimnaziu) primese o seri- 
„pentru importante comunicări“ care mă priveau. 


— Scrisoarea e chiar adresată ție, — observă 
mama mea mirată. 
— Da, — zise tatăl meu. — Și ce-o fi vrând notarul 


Tabelloni dela copilul no- 
stru ? 

— Doamne ce bine ar fi 
să fie o mare moștenire! 
şi începu să danseze sora 
mea. La notari se duce 
lumea pentru ast-fel de 
treburi, 

— Eu trebue să mă 
duc — zisei eu... 

Și noi te vom însoţi, — 
dar nu-ţi fă iluzii, unchi 
în America noi n'avem. 


= 


La notarul 
avui 


Tabelloni 
neplăcuta surpriză 
: să-mi găsesc pe toți to- 
varăşii de şcoală întovărășiți de părinții lor ca şi 
mine. Toți primiseră o invitație la fel cu a mea, la toți 
notarul le făcuse cunoscut că are „importante comuni- 
cații de făcut“. Ne priveam cam pieziş aşa cum şade bine 
între moștenitori. 

— Vă rog domnilor staţi jos — zise d-l doctor Ta- 
belloni — tușind şi ștergându-și cu batista ochelarii. 

Sunteţi toţi două zeci? Părinţii nu contează dar pot 
să asiste. Legea nu se opune. Acum, ca să fim în regulă 
voiu face apelul ast-fel după cum obișnuește să-l facă 
în clasă d-l profseor Euclide della Rosa. Deci fiţi cu 
băgare de seamă: Popescu, Georgescu, Costescu... 


Toţi eram miraţi. Euclide della Rosa era fostul nostru 
profesor de latină, care murise în timpul vacanței cele 
mari : era un tip original, și care vorbea fățiș. Dela el 
era deci să moștenim ? Şi ce anume? 

Părinţii noștri ridicară dispreţuitor din umeri deja 
părându-le rău că sau deranjat. 

— Vă rog domnilor staţi liniștiți și fiţi niţel mai 
puţin zgomotoși. 

— Incep să citesc testamentul lăsat de profesorul 
Euclide Della Rosa, lată: Fiind sănătos la minte şi la 
corp, în scopul de a îi face să învețe bine latina pe 
scumpii dar în acelaș timp răii mei elevi din clasa 4-a 
gimnazială B, hotărăsc cele ce urmează: în fie-care zi 
dela ora 16 la ora 18 notarul doctor Gaetano Tabelloni 
le va citi în biroul său din strada Garibaldi Nr. 4, cartea 
mea nepublicată încă „despre Cicerone“ text latin cu 
traducere și adnotaţii. 

Celor care vor asculta cu atenţie și până la ultima 
pagină le las cei 150.000 de lei, neavând eu moştenitori 
direcţi, şi neavând altă iubire decât pentru latină și 
pentru școală. 

Desigur că trăznetul din senin ar fi mirat mai puţin 
pe toți de faţă decât cele aurite. 


y 


TESTAMENTU 


— E un lucru adevărat aceasta ? — întrebă tata lui 
Popescu. 

— Serios şi legal — răspunse notarul. 

— Vreau să întreb dacă cei 150.000 de lei sunt cu 
adevărat ? 

— In mod cert şi în regulă ei se află depuși la bancă 
şi gata să fie împărţiţi între şcolarii care..: 

— Iertaţi-mă domnule notar — întrebai eu — şi acel 
„Cicerone“ de câte pagini e? 

— Cinci mii şeapte sute pagine dactilografiate. 

Toţi cei douăzeci 
de şcolari ai fostu- 
lui Euclide Della 
Rosa avurăm un 
strigăt în cor: — 
Ah ce plictiseală ! 


=] 


Dacă ar fi fost 
după noi nimeni 
nu sar fi ţinut 
obligat să îndepli- 
nească dispozițiile 
* testamentare, atât 
i de mare e în tine- 
rețe desinteresul 
pentru bani şi la- 
tină, 

Dar fiecare din 
noi aveau câte doi 
părinţi cu eare nu se putea ușor înțelege asupra acestui 
capitol. 

AAAAA A AAAAAA AAAA AAA AA AAA 


COPILUL Și PERELE 


Un țăran avea în grădina sa câţiva peri de o frumuseţe 
rară, cari făceau niște pere mari și gustoase cum nu se 
găseau prin împrejurimi. In fiecare vară, când perele 
erau coapte bine, culegea cu îngrijire un coşuleț plin 
de pere, alegându-le pe cele mai frumoase și trimetea 
pe băețașul lui să le ducă în dar boerului pe moşia căruia , 


4 
$ 
4 
€ îşi avea casa şi grădina. 
4 
4 
í 
Yy 


Toți primiseră o invitație ca a mea 


AAA 


In fiecare an boerul mulțumit de această atenție a 
ţăranului îi făceau câte un cadou care întotdeauna în- 
trecea valoarea perelor, oricât ar fi fost ele de mari și 
scumpe. Odată i-a dat un plug, altă dată o pereche de 


boi, altădată un car, în sfârşit tot ceeace era mai trebuincios. 
PPVVvVYPPVVYVYYPVyYY 7'PYPVVVVYP 


L LUI EUCLIDE 


„ziceam unul 


De ce oare te trimetem noi la școală, ziseră părinţii 


mei — e pentru ca tu să-ţi poţi face o poziţie socială a Două ore după cele de școală... 
să ocupi o situaţie înaltă în viaţă. Acești 150.000 lei: 


sunt o mană cerească care nu-ţi va mai cădea poate nici 


odată în viața ta. FS 


— Dar tată 150.000 lei împărțiți în 20... T 

— Ce împărțiți? — tovarășii tăi de şcoală n'au 
aceiași voinţă să studieze — nici același curaj la muncă, 
şi vei vedea că până la urmă ai să rămâi singur singurel 
la ultima pagină. Tot cam așa trebue că au vorbiti şi 
ceilalți părinţi cu co- 
piii lor căci a doua zi 
la notar ne întâlni- 
răm cu toții. 

Și fiecare din noi 
către 
celalt : puţin îmi pa- 
să de „cicerone“ doar 
ca . să ajut familia 
mea viu aci. 

Toţi aveam după 
cum vedeţi adevărate 
inimi de aur. 

Și notarul după ce 
tuși puţin îşi şterse 
ochelarii cu batista, 
începu : 

„Utrum difficilius 
aut maius esset, ne- 
gare tibi saepius idem 
roganti an efficere id... Utrum e în corelație cu an... 

Douŭ ore de ast-fel de treabă! Nu ştiam ce să admi- 


Ce o fi dorind notarul Tabeloni dela 


copilul nostru 


En Aa A A A i a Aa E AAAA AAAMAAAAAAAAAA 


perele încoace, mi-a căzut una în mocirla unde se scaldă 


v 


De câte ori venia copilul cu perele la curtea boerului, 2 
acesta Îl oprea cu el la masă și când venia rândul pe- 2 
relor de mâncat îi dădea și copilului să mănânce din ele. 

Odată, venind copilul cu ploconul de pere ca de obiceiu, 4 
fu oprit la masă. Când veni rândul perelor de mâncat, 3 
copilul scoase briceagul din buzunar și începu să tae 
tacticos coaja unei pere și, aruncând-o jos, mâncă numai b 
miezul, b 

— Ascultă băete — zise boerul. — Cine te-a învățat 
să mănânci astfel? Tu nu ştii că perele nu se curăță ci 
se mănâncă aşa cu coaje cu tot. 

— Ba ştiu — zise băiatul — însă, vedeţi, când veniam cu 
porcii şi nu ştiu care o fi din toate, aşa că, îi curăţ coaja. 

VvVVvyPvVVPIryYVVYrPVPYPPYyVPPvYVYvvY 


D 


E. BOX... 


răm mai mult, răbdarea celui ce citea sau pe a noastră. 


Să ne ierte bunul Dumnezeu dacă noi în loc să-i 
aprindem candele și să ne rugăm pentru el eram cât 
pe-aci să cădem în păcat în fie-care zi — și să urâm 
pe binefăcătorul nostru. 

Și încetul cu în- 
cetul întâi Geor- 
gescu — apoi Po- 
pescu începură să 
se arate ingraţi cu 
binefăcătorul lor... 
ne mai venind la 
curs. După o lună 
nu mai eram la 
notar decât zece. 
De materia 
loquor arationis e- 
tiam nunc, non de 
ipso genere dicendi... zicea notarul cu vocea lui mono- 
tonă şi care ar fi adormit o sentinelă. Dar noi eram 
atenți, atenți nevoe mare, mai ales un anume Zouzo care 
nu-l pierdea din ochi pe notar. Desigur că părinții îl 
învățaseră să fie atent, să nu fie moale căci ast-fel banii, 
cei 150.000 lei ai lui — ai lor — vor fi. 

Când mă întorceam acasă, ai mei mă întrebau: N'a 
lipsit nimeni azi ? 

— Nu. 

— Păcat. 

— Ar fi mai bine dacă doi sau trei s'ar îmbolnăvi sau 
ar părăsi și ei treaba... la ce pagină aţi ajuns? 

— Suntem la pagina 3112... 

— Curaj ce de lucruri frumoase se pot cumpăra cu 
150.000 lei! 

Da, dar a doua zi prietenul Piumati îmi oferi mie şi 
la alți patru bilete de cinematograf. 

— Nu vă costă un ban, dar biletele erau bune numai 
pentru spectacolul de după amiază. 

Ce trădător acest Piumati ! 

Pentru că o singură absenţă la lectura lui „Cicerone“ 
era deajuns ca să pierzi moștenirea. — Dar eu nu mă 
lăsai dus — ceilalţi însă nu pricepură manevra. 

Dar nici eu nu le spusei... ah... câte lucruri urâte te 
face să faci dorința banului. x 


Dar fui pedepsit pentru urâta mea acțiune — căci 
aproape de terminarea cursului rămăsesem doi: eu şi 
Zouza. — Ei bine când notarul ridică ochii la ultima 


pagină mă văzu că dormeam — ba chiar sforăiam. 

Atunci se apropie de Zouzo și bătându-l pe umăr îi 
zise : bravo ție ți se cuvin cei 150.000 lei. Profesorul 
Euclide Della Rosa va fi fericit acolo în ceruri când va. 
şti că cel puțin unul din elevii lui a ascultat cu profit 
citirea lui „Ciceron“. > 

Eh ! răspunse Zouzo, credeți eŭ mâine va ploua? Se 
prea poate. ti ua : 

Zouzo era surd ea o piatră. 


am si siis 


t 


CASETA FERMECATA 


A fost odată o femeie, care nu era așa bună 
gospodină și din această cauză vedea cum 
averea îi scade în fiecare an. Atunci se hotări 
să se ducă la un pustnic bătrân, care locuia în 
fundul pădurei. După ce îi povesti ce i se în- 
tâmplă mereu, îi zise: 

„Desigur, mi-a făcut cineva farmece, pen- 
trucă ce se petrece la mine în casă, e nemai- 
pomenit. Spune-mi, te rog, ce trebue să fac, ca 
să îndrept răul ?” 

Pustnicul, care era un bătrân deștept, o rugă 
s'aștepte câteva minute și intră într'o odăiță 
alăturată. Eşi după puţin ținând în mână o ca- 
setă închisă și pecetluită. 

„la această casetă, spuse el femeei; du-o, de 
trei ori pe zi și de trei ori pe noapte în bucă- 
tărie, în pimniță, în hambar, întrun cuvânt în 
toate colțurile casei: Vei vedea că în curând 
totul se va schimba în bine. Numai te rog să 
nu uiţi să mi-o aduci la sfârșitul anului”. 

Femeia își puse toată încrederea în miste- 
rioasa casetă și cu mare grijă o ducea de trei 
ori pe zi și de trei ori pe noapte în toate colțu- 
rile casei. 

A doua zi, scoborând în pivniță, întâlni pe 
scări un servitor care furase o cană cu vin. La 


PEȘTELE FURAT 


Un pescar avea lângă coliba sa un eleșteu plin 
cu pește. La două, trei zile odată, Fănel, sluga sa, 
se ducea să vândă din peștele acesta pe la dife- 
riți clienți. 

Intr'o zi, Fănel fură din eleșteul de lângă cona- 
cul boeresc un crap foarte frumos și-l ascunse prin- 
tre ceilalți pești. Avu chiar îndrăzneala să meargă 
să-l vândă cucoanei boerului. 

„ Cucoana însă strigă, de îndată ce văzu crapul: 
„Dar crapul acesta e din eleșteul nostru ; îl cunosc 
foarte bine.” 

Fănel nu numai că nu căpătă bani, dar fu pus 
la închisoare pentru douăzeci și patru de ore. 

După câteva zile, Fănel fură din nou un crap 
din eleșteul boeresc și de data aceasta se duse 


să-l vândă pădurarului. Dar și pădurarul recunoscu 
L 


peștele și-i zise : „Crapul acesta l-ai furat din ele- 


șteul stăpânului meu.” 

Fănel fu ținut acum la închisoare 
trei nopți. 

Cu toate acestea, Fănel nu se vindecă de păca- 
tul hoţiei, ci fură ceva mai târziu un crap de toată 
frumusețea și se duse să-l vândă la piaţă. 

„Cine o să știe acolo de unde am eu peștele?” 
își zise hoțul. 

Dar a văzut că s'a înșelat. Supraveghetorul pie- 
tei, văzând crapul adus de Fănel, strigă: „lată un 
pește furat !” 

De rândul acesta Fănel fu osândit la un an în- 


chisoare. 


trei zile și 


a Ea Pe AP TR E a XI. Pie Pi a: „Ne a 


o oră înaintată din noapte, ea prinse în bucă- 
tărie servitoarele mâncând. Ducându-se la 
hambare și grajduri ea văzu caii, cari erau 
hrăniți cu fân în loc de ovăz, nețesălați de mai 
multe zile. Insfârșit, la fiecare pas ce-l făcea, 
descsoperea alte neorândueli și de fiecare dată 
găsea o nouă pricină care o ducea spre 
prăpăd. 

Când trecu anul, se întoarse în pădure cu 
caseta și spuse pustnicului: 

„Oh ! acum totul merge mai bine în casa 
mea, de aceia te-ași ruga să mi-o mai lași încă 
un an, pentrucă văd că are într'adevăr un leac 
minunat”. 

Atunci pustnicul începu să râdă şi-i răs- 
punse : i 

„Aceast casetă n'o mai pot lăsa, dar leacul 
am să ţi-l dau”. 

Deschise îndată caseta și spre mirarea fe- 
meei, scoase un pătrățel de hârtie albă pe care 
erau scrise aceste cuvinte : 

„Pentruca toate iucrurile să meargă bine în 


casa ta, 
„Trebue ca ochiul tău să supravegheze totul: 


aceasta e singura minune”. 


„Cum e cu putință, se întreba singur, ca toată 
lumea să recunoască îndată peștele furat? Doar 
toți crapii sunt la fel.” 

Fănel nu știa un secret, care era următorul: Lo- 
gofătul depe moșia boerească, mai înainte de a 
arunca în eleșteu crapii tineri, le tăia puţin un 
colț dela coadă. Cei cari nu știau secretul acesta, 
abia puteau să-și dea seama că peștii din eleșteul 
boeresc sunt cu semn. 

Fănel n'avu cum să afle secretul, oricât de mult 
și-a bătut el capul. La sfârșit însă își zise: „Cel 
puțin, am învățat un lucru, anume că un hof, mai 
curând sau mai târziu, este prins și pedepsit”. 

După ce eși din închisoare, Fănel se cuminţi și 
se lepădă de păcatul hofiei. 


pr 
ȘCOALA IN AVION 

In școlile din Olanda s'a găsit de curând un chip 
cu totul nou și deosebit de a se preda Geografia. 
Noutatea stă în faptul că școlile s'au pus în strânsă 
legătură cu școlile de aviaţie, care pun la îndemâna 
elevilor, de câteva ori pe săptămână, mai multe 
avioane, cu care se fac zboruri pentru cunoaşterea 
țării. 

Mai mulţi elevi alcătuiesc laolaltă o clasă și 
împreună cu profesarul lor cutreeră în văzduh mai 
multe sate și orașe, în care timp elevii iau foto- 
grafii din înălțimi și profesorul le lămurește însem- 
nătatea istorică și geografică a fiecărui locșor. 

In felul acesta, pe lângă că elevii învaţă geografia 
într'un chip folositor și interesant, au și multă 
tragere de inimă pentru carte. 


zece sunt la d-ta. Mie nu-mi pla- 


LA BĂCANIE 


Ionel merge cu mama lui la bă- 
cănie. Mama lui cumpără o sticlă 
de vin alb. 

— Cât costă ? întreabă mama. 

Treizeci de lei și dacă îmi adu- 


ceți sticla vă dau cinci lei înapoi. | 


A doua zi Ionel vine la băcă- 
nie şi vrea să cumpere prune. 

— Zece lei chilogramul, îi spu- 
ne băcanul, iar Ionel fără să stea 
mult pe gânduri îl întreabă: 

— Şi dacă vă aduc sâmburii ?.. 


Urcă-te tu pe mine și vezi cât 
cântăresc ! 
@' 


LA JUDECĂTORIE 

Judecătorul: (către hoţ) — 
Deschizi casele de bani ? 

Hoţul : Da, domnule judecător. 


Judecătorul: — Cum reușești 
să le deschizi ? 
Hoţul: — Ei, nu spun eu la 


toată lumea trucul meu. 


HUMOR 


LA DENTIST 


Clientul : 
doare. 
Dentistul : Nu e nevoe să ţipi. 
Nici nu m'am atins de dintele du- 
mitale. 
Clientul: Nu, dar mă calci pe 
cea mai dureroasă bătătură. 
& 
LA ȘCOALA MILITARA 
— Elevul Ionescu, nu-ți dai 
nici-o osteneală. La vârsta d-ta- 
le, Napoleon era primul în clasă. 
— Iar la vârsta d-voastră. 
domnule căpitan, era general!... 
@' 
GEORGICĂ A IMPARŢIT 
PĂMÂNTUL 
Tatăl: Ce aţi făcut azi la școală, 


Aoleu, cum mă 


Georgică? 
Georgică: Am împărțit pă- 
mântul în două emisfere. 
[ 


CE SA-ȘI PUNĂ! 

— Doctore e extraordinar! 
Devin din ce în ce mai chel. Ce 
să-mi pun pe cap? 

— Pălăria ! 


IL NUNOAȘTE 
— Il cunoşti bine pe Ionescu ? 
— Il cunosc atât de bine, în- 
cât... nu vorbesc cu el. 


Nu te apropia că am mâncat 
usturoi... 


LA RESTAURANTUL DE LA 
BANEASA 


CLIENTUL : Ascultă, chelner, 
cât timp o să mai fiu nevoit să 
aştept până o să  binevoiești 
să-mi aduci jumătatea de pui co- 
mandată ? 

CHELNERUL : Până o veni 
cineva să comande și cealaltă ju- 
mătate. 


Scuzaţi vă rog. Credeam că e un munte... 


LUPUL 


umătrul lup îmbrătrânise rău de tot. Dinţii îi 

căzuseră aproape toți, numai vre-o - două trei 

măsele îi mai rămăseseră pe fundul gurii. 

Blana de pe el se jigărise, urechile îi cădeau 
pleoștite și pline de răni murdare, picioarele abia îl 
mai ajutau la mers, însfârşit, ajunsese într'un hal 
fără hal ; să-i plângi de milă, nu altceva. 

Văzându-se lupul așa prăpădit şi fiind şi în pra- 
gul iernii, se luă de gânduri, neștiind cum să o scoa- 
tă la capăt. Cum sta el așa amărât, numai ce aude 
un sunet subțirel de clopot. Pe dată își aduse aminte 
că pe undeva pe aproape se află o veche mânăstire, 
unde sunt o seamă de oi, capre și mielușele. 

„Acolo e scăparea mea ! — își zise lupul. 

„Mă duc să mă rog şi dacă maicile cuvioase mă 
vor asculta, am să mă călugăresc; — 'mi-ajunge 
viața păcătoasă de până acum. Vreau să mă pocăesc 
și să trăesc numai în post și rugăciuni”. 

Astfel gândind, cumătrul lup porni șontâc, șontâc 
spre mânăstire. 

Când ajunse la portița mânăstirii, se cam codi 
multă vreme, până ce să bată, căci vedeți dumnea- 
voastră, își cam aduse cumătrul aminte că mai fu- 
sese odată pe acolo cu gând să se roage şi după ru- 
găciune plecase cu o mielușea în gură. De atunci, 
maicile luaseră la ele în slujbă pe jupân Dulău, un 
câine mare și lăţos, a cărui treabă în mânăstire nu 
era alta decât să păzească locașul de răufăcători. E 

Pe lângă mânăstire, se mai aciuiase — nu știu 
prin ce întâmplare — și domnia sa Măgarul, care 
toată ziulica numai cânta cu ihuri şi cu ahuri. 

Când, însfărşit, după multă codire cumătrul lup 
se hotări și bătu în portița mânăstirii, îl luă cu fiori 
reci pe şira spinării, când deschizându-se poarta, se 
văzut bot în bot cu jupân Dulău care începu să mâ- 
râie și să se sbârlească. 

Norocul lupului fu că se afla pe aproape şi maica 
stareță, care văzându-l așa jigărit și amărât şi care 
uitase neajunsurile pricinuite de jupân, i se făcu 
milă de el și asultându-i vorba mieroasă şi prefă- 
cută, îl tocmi pe dată portar la mânăstire. 

Din ziua aceea, nu știu cum-se făcea, că mereu 
pierea câte o oaie, câte o capră, iar dacă îl întrebau 
şi pe lupul portar de nu cumva ştie de soarta lor, 
jupânul se da de ceasul morții și-l luă pe „nu ştiu” 
în braţe. ; 

Azi aşa, mâine aşa, până ce într’o bună zi, din în- 
tâmplare, jupânul Dulău prinse pe cumătrul portar 
cu botul înfipt în ceafa unei mieluşele. 

Geaba vru el să arate că mielușaua voise să fugă 
din mânăstire și el a apucat-o de ceafă s'o oprească. 
Carnea fragedă a sărmanei mieluşele îi rămăsese 
printre măsele și-l da de gol. 


POCAIT 


copita şi... poc ! isbi drept la mir pe pramatia de lup 
lăsându-l lat și fără de suflare. 

Mai târziu, când maica stareță căuta în bordeiul 
portarului nu ştiu ce lucruri, găsi acolo toate blăni- 
țele oiţelor ce pieriseră fără de urmă. Abia atunci 
înţelese ce fel de pocăință căutase lupul la mânăs- 
tire și pricepul însfârşit vorba cea veche care spune: 

„„Năravul din fire n'are lecuire”. 


VULPEA ŞI COCOȘUL: 


O vulpe flămândă auzi într'o noapte rece de iarnă 
că un cocoş cânta într'un copac. Vulpei i se făcu 
poftă de carnea cocoșului. Insă fiindcă nu se putea 
sui până la dânsul, se gândi la o șiretenie. 

„Drăguţule cocoșel, strigă ea de jos, cum poţi să 
cânţi așa de frumos într'o noapte așa de rece ? 

— Dau de veste că vine ziua, răspunse cocoșul. 

— Ziua ? întrebă vulpea cu o mirare prefăcută. 
Păi e încă întuneric beznă!” 

Cocoșul umflându-se în pene, răspunse : „Păi noi 
cocoşii simțim ziua de mai înainte și îi vestim so- 
sirea. 

— Așa ceva e de necrezut, ceva dumnezeiesc, răs- 
punse vulpea. Așa' ceva numai proorocii sunt în 
stare să facă. Frumosule cocoș, nu știi cât de admir 
pentru minunatul tău cântec”. 

Cocoșul cântă pentru a doua oară, iar sub copac 
vulpea începu să joace. „Dece joci?“ întrebă cocoșul. 

Vulpea răspunse: „Tu cânţi, iar eu joc de bucurie. 
Cocoșelule dragă, ești regele păsărilor! Zbori prin 
văzduh ; cânți mai frumos decât toate păsările; pre- 
vesteşti chiar lucrurile viitoare. Deaceea cum să nu 
mă bucur că am făcut cunoștința unui prooroc așa 
de înțelept ? Numai de aș fi vrednică să fiu puru- 
rea aproape de tine. Rogu-te dar dă-te jos ca să mă 
pot lăuda și eu pe la prietene că am sărutat capul 
unui prooroc”. 

Cocoşului îi plăcu așa de mult lauda lingușitoarei 
vulpi, că sbură îndată din copac şi întinse vulpei 
capul, ca să-l sărute. Vulpea însă îi strânse capul 
între dinţi și îi zise în bătae de joc: „Nu ești proo- 
roc. Altfel ai fi ştiut că n'aveam de gând să te să- 
rut, ci să mă ospătez cu carnea ta”. 

” Spunând acestea, vulpea îi rupse capul și îl mâncă 
pe loc cu pene cu tot. A 

Invăţătura povestei este că nu trebue să ascultăm 

de lingușitori. 


Jupânul Dulău, nici una, nici două, îl apucă pe Ro] 


cumătrul de beregată și începu să-l joace tontoroiul ° 


prin curtea mânăstirii. 

Lupul se ţinea însă bine și mai, mai să scape din 
colții Dulăului, când norocul aduse pe acolo pe 
domnul Măgar, care nici una, nici două, ridică odată 


AA 


O SPLENDIDĂ OCAZIE 


dea i-a venit bine înțeles lui 
îndoială un adevărat cam- 
idei geniale, apoi el este fără 

Trax. Când e vorba despre 
pion; e mai presus de ori ce min- 
tea omenească poate să închi- 
puiască. Tatăl lui 
Trax pretinde că a- 
ceasta depinde de con 
formaţia craniului lui; 
mama sa însă era con- 
“i  vinsă că el moșştenise 
4 aceasta dela străbuni- 

cul său, care pe tim- 
er lui Napoelon inventase ta- 
bachera automată. Oricum ar fi 
fost, Trax, în felul lui este ce 
se chiamă un adevărat feno- 
men. Să luăm de exemplu afa- 
cerea celor trei cupoane de sto- 
fă sură și vă veți convinge. 

El se plimba într'o zi cu nasul 
în aer şi cu un pachet în care 
avea trei cupoane de stofă sură 
de calitate destul de proastă. 
Nu avea un ban de cinci în bu- 
zunar, și totuși era sigur că va 
găsi și bani necesari cu care 
să-și plătească camera pentru 
trizeci de zile cu începere din 
ziua aceea. 

Intr'adevăr acest „sistem” i 
se prezentă sub înfățișarea cor- 


polentului domn Strup, care 
mergea în fața lui la câţi-va 
paşi. 


După ce primele semne de 
prietenie se manifestară, Strup 
întrebă pe Trax: 

— Ia spune-mi de câţi ani 
oare nu ne-ma mai văzut ? 

— De o bună bucată de vre- 
me, desigur. 

Locuiești tot în piaţa gâștei ? 

— Da dar hai să vorbim de 
tine. Cum merg treburile, afa- 
cerile ? 

— Prost, închipuește-ţi că am 
ajuns să vând ștofe pentru haine 
bărbătești... 

— Ah, vinzi stofe ? Ei bine îţi 
voi cumpăra imediat o bucată 
dacă va fi pe placul meu. De trei 
luni nevasta mea îmi bate capul 
că sânt prost îmbrăcat. Are să 
fie mulțumită dacă îmi voi cum- 
păra o bună stofă. Cât costă ? 

— Mai nimica — trei mii de 
lei bucata. Cu un prieten nu-mi 
place să fac negustorie. 

La revedere și noroc Trax. 


— Adio și îţi 
Strup ! 

D'abeia acela se îndepărtă cu 
pachetul care conţinea stofa suk 
braţ, Trax se grăbi să se ducă la 
el acasă şi rugă pe servitoare să'l 
anunțe pe doamna că doreşte s'o 
vadă şi să-i vorbească. Când në- 
vasta lui Sturp sosi în antica- 
meră, Trax ţinu acest discurs: 

— Sânt un prieten al soţului 
dumneavoastră, care a ajuns să 
vândă stofă, ca să trăiască. E 
vorba de un nou tip de lână, 
creată în stabilimentele din Ta- 
rantella. Dacă v'ași spune preţul 
acestei splendide bucăţi, ați ră- 
mâne întradevăr uimită. Gândi- 
ți-vă : trei mii de lei! 

— Intr'adevăr nu e scumpă 
— zise aprobând doamna Strup. 
Mai ales că veniţi taman la 
timp de trei luni de zile, rog pe 
bărbatul meu să-ți cumpere ștofă 
pentru haine. Am să-i cumpăr 
eu stofă văzând că el cam şo- 
văește ! 

Deabia plecase Trax când sosi 
acasă domnul Strup. 

— Ah ! banditul exclamă el, 
când văzu pe nevastă-sa care Îi 
arată stofa ce cumpărase s'a pri- 
ceput să-mi vândă două cupoane 
de stofă sură. 

El chemă pe tânăra servitoare 
şi îi spuse: Caută să'l ajungi pe 
domnul care fu aci acum câte-va 
minute. Spune-i că e vorba des- 
pre ștofă ; are să priceapă... 

Servitoarea alergă repede ca o 
febră și îl ajunse pe Trax când 
era să întoarcă la colțul străzei. 


mulțumesc, 


Ah vinzi ștofe! 


— Domnul Strup mă trimete 
să vă spun... despre ștofă... 

— Ştiu despre ce vorba, — 
răspunse sigur de sine Trax. 
I-am arătat acum câte-va mi- 
nute această bucată de stofă și 


Ei 


n'a vurt s'o cumpere. Poate că a 
schimbat de idee acuma, după ce 
s'a sfătuit cu bărbatul ei. Poftim. 
la-o și scutește-mă să mă mai 
întore înapoi ! 

— Cât trebue să vă dau? 

— Trei mii de lei. 

Naiva servitoare care avea ba- 
nii în buzunar, plăti şi se duse 
bucuroasă la domnul Strup să îi 
dea cea de a treia bucată de stofă 
sură la fel cu celelalte două. 


Dacă vaşi spune prețul, aţi rămâne 
minunată - 


Trax însă strigă în urma ei: la 
revedere și nu uita să-i spui stă- 
pânului tău că a știut să profite 
de o splendidă ocazie. 


RR 


‘JUDECATA ELEFANTULUI 


Puternicul elefant ajunsese regele 


animalelor. 


pr 


Pe când judeca niște neînţelegeri 
de ale supușilor săi, primeşte o plân- 
gere dela oi, în care acestea se plân- 
geau de Stăpânii lor lupii. „Ce hoţi! 
Ce crimă îngrozitoare” ! strigă ele- 
fantul și pe dată porunci să vină în 
faţa lui toți lupii. 

„Cine v'a dat voe să vă bateţi joc 
de bietele oi? Mi sau plâns că le 
luaţi şi pielea. 

— Chiar Măria Ta, răsunseră lu- 
pii, ne-ai dat voe să le luăm lâna, 
pentruca să ne facem haine de iarnă. 
Dar aceste oi sunt o turmă neascul- 
tătoare și fac atât sgomot pentru o 
biată piele. 

— Bine, bine, zise elefantul, bă- 
gați de seamă și nu vă jucaţi cu fo- 
cul. 

Nu vreau să se mai facă nedrep- 
tăți în împărăţia mea. 

Aveţi dreptul, să vă luaţi câte o 
piele de fiecare oaie, dar nici un fir 
de păr mai mult, M'aţi auzit? Altfel 
aveţi de-a face cu mine și voi fi fără 
cruţare”. 

Bietele oi! vă puteţi închipui ce 
fericite s'au simţit după  înţeleapta 
judecată a puternicului lor rege. 

Puterea fără deșteptăciune nu fo- 
loseşte la nimic. 


13. 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Insă aceste manevre avură de rezultat că 
șalupa se depărta de punctul observat și cele 
mai atente priviri nu-l mai putură distinge. 

Ei nu se mai puteau îndoi de apropierea 
coastei. 

Era sfârșitul călătoriei, și deci scopul atins, 
iar după douăzeci și patru de ceasuri cel mai 
târziu aveau să pună piciorul pe acest pă- 
mânt nou. 

Totuși, în împrejurările de față, nu citeai pe 
fața nimănui bucuria, că o asemenea desco- 
perire avea să se producă : fiecare se stăpâ- 
nea și se întreba ce poate fi acest pământla 
polul Nord. Animalele parcă fugeau, păsările 
în loc să-și caute un adăpost, deși se întune- 
case, sburau spre Sud. Era deci acest pământ 
atât de puțin ospitalier ? Peștii chiar marile 
cetacee fugeau repede de acest pământ. De 
unde provenea această repulsiune, dacă nu 
groază, la aceste ființe însuflețite, care colin- 
dau această parte a globului ? 

Navigatorii își dădură seama de impresia 
generală însă ei se lăsară în voia sentimente- 
lor situaţiei lor, și fiecare simțea cum încetul 
cu încetul somnul le îngreuia pleoapele. 

li venea rândul de strajă lui Hatteras. El luă 
cârma în mână; doctorul, Altamont, Johnson 
și Bell, întinși pe bănci adormiră curând, le- 
gănaţi de visuri. 

Hatteras se lupta binișor cu somnul, nu voia 
să piardă nimic din acest timp preţios, însă 
mișcarea lentă a șalupei îl legăna încet căel 
fu cuprins fără de voie de o ațipeală adâncă. 

In acest timp, un nor uriaș de o coloare măs- 
linie, se urcă la orizont și întunecă oceanul. 

Nu se poate închipui cu ce repeziciune ful- 
gerătoare uraganele izbucnesc în mările arc- 
tice. Vaporii îngrămădiți în ținuturile equato- 
riale vin să se condenseze deasupra întinse- 
lor câmpii de gheaţă dela Nord și aduc cu o 
furie irezistibilă mase de aer pentru a le în- 
locui. Numai astfel se poate explica violența 
furtunilor boreale. 

La prima izbucnire a turtunei, căpitanul și 
tovarășii lui se sculară din somn și se puseră 
să manevreze. Marea se ridica în valuri mari, 
șalupa luată de un violent val, se scufunda în 
prăpastia adâncă, oscilă, apoi se ridică drept 
în sus. 

Hatteras apucă cu o mână sigură bara, care 
se învârtea cu sgomot în capul cârmei ; câte- 
odată această bară, violentă prinsă într'un şu- 
rub, îl împingea și îl curba fără voia lui. Iohn- 
son și Bell lucrau de zor ca să golească apa 
care intrase în șalupă. 

— lată o furtună pe care n'o bănuiam de 


14 


loc, zise Altamont, agățându-se de banca 
șalupei. 

— Trebue să te aștepți aici, la 
punse doctorul. 

Aceste cuvinte se schimbau în șuieratul 
vântului și frământărilor valurilor, pe care 
violența uraganului le prefăcea întrun prat 
lichid, încât era imposibil să fii auzit. 

Nordul era greu de ținut, ceața deasă nu-ți 
îngăduia să vezi mai departe de câțiva stân- 
jeni, orice punct de reper dispăruse. 

Această furtună neașteptată, tocmai în mo- 
meniul când era să-și atingă țelul, părea că 
înseamnă niște înștiințări severe, un semn 
pentru spiritele agitate că nu trebue să mear- 
gă mai departe. 

Au lucrat astfel toată ziua, înfruntând moar- 
tea în fiecare clipă, ne mai putând câștiga di- 
recția spre Nord, ci din contră o pierdeau. 

Dar apropierea de coastă se simțea, în aer 
se arătau semne ciudate. De odată ceața se 
despică ca o pânză ruptă de vânt și prin des- 
chizătura ei fulgerătoare se vedea la orizont 
o coloană de flăcări ridicându-se către cer. 

— Vulcanul, vulcanul !... 

Acest cuvânt fu rostit de toate gurile, dar 
fantastica viziune dispăru, aruncată spre Sud- 
Est, șalupa se depărtă încă de acest țărm pe 
care nu putea să debarce. 

Ce nenorocire, făcu Hatteras, aruncând bara 
din mână, eram numai la trei mile de coastă. 

Hatteras nu mai putea să reziste unei furtuni 
așa de violente ; totuși, fără a-i ceda, coti sub 
vântul pe care se deslănțuiă cu o furie de 
nedescris. Intr'o clipă, șalupa se'răsturnă pe 
o coastă aproape să se scufunde cu totul, însă 
reuși să se îndrepte grație mânuirei cârmei, 
ca şi un cal care îngenunche, însă pe care 
împunsătura de pinten îl ridică. 

Hatteras cu părul despletit, cu mâna înțe- 
penită pe bară, părea că este sufletul acestei 
bărci, cu care se confundă ca și omul și calul 
pe vremea centaurilor. 

Deodată o privelişte îngrozitoare se oferi 
privirilor sale. La câţiva metri, un ghețar se 
legăna pe crestele răsvrătite ale valurilor, 
sălta în sus și în jas ca și șalupa, pe care o 
ameninţa în căderea sa și pe care ar fi sfărâ- 
mat-o numai atingând-o. 

Insă acest pericol de a fi asvârlit în abis 
se mărea și mai mult, căci pe ghețar se afla 
o mulțime de urși albi înghemuiţi unul în altul, 
nebuni de groază. 

— Urşii, urșii! strigă Bell cu un glas 
năbușit. 

Și fiecare era îngroziți de ceea ce vedea. 

Ghețarul făcea salturi îngrozitoare, înlinun- 
du-se uneori drept în sus, că animalele se 
rostogoleau grămadă unele peste altele. A- 
tunci ele scoteau mormăituri care se pierdeau 
în sgomotul furtunei și urlete îngrozitoare ie- 
șeau din această menagerie plutitoare. 


toate răs- 


în- 


(Va urma) 


PAGINA JOCURILOR 


CUVINTE 


Ay 
Yiz 


TRAAN ia 

ORIZONTAL : 1. Vânt căldi- 
cel ce bate dinspre bălți și aduce 
ploaie ; 8. Programul şcolarului ; 
9. Verbal; 11. Fluviu în Italia; 
12. Mișcarea apei într'o direcţie 
oarecare ; 14. Fructul nucului; 
16. George Marinescu în mono- 
gramă ; 17. 'Ţărmul unei ape; 
19. Zeitate greacă care stăpânea 
_ fântânile, pădurile şi munţii ; 21. 
Defileu în drum spre Batua ; 23. 
Stradă îngustă ; 25. Trib dac; 
26. Numele ştiinţific al plantei 
nu-mă-uita ; 27. Locuitor din 
Siam ; 29. Unealtă de rotar ; 30. 
Monedă indiană ; 31. Căutaţi-o 
sub bafcă ; 33. Compartiment pe 
vapor ; 35. Lovitură; 37. Poet 
englez (n. 1140); 38. Parte a 
săniei ; 
42. A cădea în ultimul grad de 


T A 7, 


40. Coliba ciobanilor; ` 


ze ees 


INCRUCIŞATE 


slăbiciune (fig) ; 44. Cositor ; 46. 
Se zice de oile care merg în 
urmă ; 47. A pătrunde; 48. Sis- 
tem de unităţi fizice ; 49. Nu e 
albă ; 51. Tablă de lemn; 52. 
Orășel în Franța ; 53. Masă de 
apă ce cade din stâncă în stâncă. 

VERTICAL: 1. Stațiune de 
radio lângă Braşov; 2. Arbore 
ce crește prin locurile umede; 
3. Baltă de apă sărată pe margi- 
nea apei; 4. Promovez; 5. Pa- 
săre ; 6. Revărsare de apă din 
ploi pe ogoare ; 7. Marginea unei 
ape ; 10. Pronume ; 11. Mare lac 
în Turckestanul rusesc ; 13. Loc 
de drum ; 15. Peştişor de mare : 
17. Apă ce-iese din spălatul fa- 
gurilor storși'; 18. Port de mare; 
20. Puterea navală a unei ná- 
țiuni ; 22. Regiune pe vremuși 


austriacă care a trecut în stăpâ- 
nirea Italiei după războiu; 24. 
Miroase tare și frumos ; 25. Vas 
de sticlă; 28. Tare agitat; 32. 
General turc ; 34. Element; 36. 
Care merită stimă; 37. Sufe- 
rinţa Ioanei D'Arc ; 39. Produce 
în Portugalia ; 41. Râu în Ame- 
rica de N. cu o măreaţă cascadă 
înaltă de 50 m. ; 43. Aduc ploaie; 
44. Cunoaşte ; 45. Băţ de mă- 
măligă ; 48. Presupun 49. Ză- 
padă ; 50. Insuliță în vechiul lac 
Copuis (Beoţia). 
e e 


Bastionul revelator 


E 
Plecați din fiecare cerc în care 
este înscrisă o cifră și așa aşe- 
zaţi în cele șase spaţii — dela 
citră spre „extremitate — cuvinte 
să răspundă la semnificaţiile de 
mai jos. Citind literele două câțe 


două cuprinse în linia bastio- 


nată, ce traversează aceste spaţii, 
veţi afla numele a patru masivi 
stâncoși europeni. ~~ 

1. A scotoci; 2. Oraş lângă 
Varna, pe Marea Neagră; 3. A 
rezolva dintro dată (fig.); 4. 
Nume ce' sfânta Scriptură dă 


duhului” ispititor ; 5. Frământare 


cu Mintea; 6. Mic ca dimen- 
Siufie sau volum ; 7. Pepeni gal- 


Beni (Mold.); 8. Impresiune sa- 
” tisfăcătoare ; 9. Leagă America 


de Sud cu cea de Nord; 10. Un 
fe! de dare ce a fost desfiinţată 
prin reforma lui Const. Mavro- 
cordat (od); 11. A ieșit la lu- 
mină ; 12. Namilă (Mold.). 


CEPE ARE EC RIC RR UER ZEI DIETE CERU AES GP 8 SA SID ȘI TOTII SIE NET DOO, a IND ra SITE a TESTEZ OD CSI SED RS IREA 


„DIMINEAȚA COPIILOR“, Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr, 238 Reg. Pub. Periodice la Tribunalul 
Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25. . 
Cec Poştal 4.083. Red. responsabil: G. lonescu. Preţul abonamentelor : Un arh (52 numere) 240; 6-luni (26 numere) 125; 
3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.575/939 


PREȚUL 5 LË. 


imprimeriile „Independenţa” ; “sucurești, sirada R. Polncare Nr. 17 
Bibiloteca Universităţii lasi „A ihi 


—. d 


” Ma a A ae 


gan întrerupse călătoria lui Osculati, care ajungând 
la Panama traversă istmul și se duse în Ecuator. 
Acolo fu părăsit de caravana ce-și formase cu in- 
dieni, bolnav și lipsit de provizii făcu 2 săptămâni 


Un teribil uragan întrerupse călătoria 


într'o cabană sub ploile torențiale ce cădeau în acel 
timp. Insănătoșindu-se el își făcu o nouă escortă 
mai credincioasă decât cea dintâi și călătorind în 
pirogă el scobori râul Rio-Napo, printre locuri lo- 
cuite de triburi sălbatece, până la râul Amazoane- 
lor care se găsește în Brazilia. Apoi călătorind pe 
Rio-Tocantin sau Gran-Para ajunse în oceanul 
Atlantic — unde se termină această călătorie plină 
de peripeții a acestui lombard care fu cel dintâi 
italian care duse în acele îndepărtate locuri numele 


Italiei. 
Bă E 
CUCERIREA CERULUI 


Pe drumurile cerului omul a întâlnit cele mai 
surprinzătoare posibilităţi de navigaţie. 

Se pare cu primul om care s'a înălțat dela pă- 
mânt a fost preot”l brazilian Lorenzo de Gusmao, 
într'un aerostat, la 3 August 1709. Inălţările cu 
baloanele s'au gener. at la începutul acestui se- 
col când s'au ajuns cele mai mari înălţimi. Aeropla- 
nul însă atinse în 1930 straturile stratosferice 
urcând până la 16.000 metri : dar în 1932 (Piccard) 
a ajuns la 22.000 m., în 193» “Stevens-Anderson 
americani). Aceasta este înălțimea maximă pe care 
a atins-o vreodată omul. Nu este “exclus însă ca 
alt-fel- de mașini să nu ajungă în curând să depă- 
şească şi aceste cote. Dar multe dificultăţi se pre- 
zintă. Pe lângă limita rezistenţei fizice, se pare că 
dupe 60 sub zero frigul ce se întâlnește în stra- 
tosferă se întâlnesc zone toride de 500—1000 grade 
deasupra lui zero. 

Deci planeta noastră este învăluită de un fel de 
„zonă caldă — extrem de caldă. S'ar putea deci ca 
viitoarele aerostate să naufragieze întir'o mare de 
flăcări. Nimic precis însă. l 


"yery 


DESPRE GASTRONOMIE 


Gastronomi se numesc acei oameni cari se pricep la 
alesul și prețuitul mâncărilor. Unii din aceștia nu fac 
altceva decât să născocească tot felul de mâncări cari 
de cari mai... ciudate. Ei au dat la veală prăjituri, 
sosuri și felurite băuturi făcute din zeamă de fructe. 

Acum aflăm că un gastronom american a făcut 
din zeama trestiei de zahăr — care este foarte hră- 
nitoare — un fel de sirop gustos căutat mult de co- 
pii și de cei cărora le plac dulciurile. 

Astfel de băuturi se pot pregăti și acasă din nişte 
pastile făcute din zemurile fructelor, pe cari le to- 
peşti în apă. 

Cartoful a fost adus, după cum se știe, din Ame- 
rica, la 1534. Puţini știu însă că la început a fost 
folosit doar ca plantă de podoabă. La început nimeni 
nu mânca tuberculele din rădăcina cartofului. Dar, 
mai târziu, datorită stăruințelor lui Parmentier, un 
cunoscut învăţat, chimist și membru al academiei 
de medicină din Franţa, oamenii au început să mă- 
nânce cartofi, fie fierți, fie copţi, fie amestecați în 
aluatul prăjiturilor. Cartoful este o legumă foarte 


hrănitoare. PP 
UN CROITOR SARAC 


Un croitor sărac, dar deștept, intră într'un res- 
taurant şi se așeză la o masă la care mâncau și alți 
clienţi ce păreau a fi mai de seamă și mai bogaţi de- 
cât dânsul. . 

Abia se așezase croitorul, și chelnerul aduse în- 
tr'o farfurie mare, așa ca să fie pentru toată lumea 
dela masă, mai mulți pești și foarte gustoşi. Insă cli- 
enții, cari veniseră mai înainte, aleseră doi peștișori 
mici de tot și-i puseră în farfuria croitorului, pe 
când pentru dânșii își scoaseră din peştii cei mai 
mari și mai buni. X 

Croitorul nu zise nimic, ci luă din farfuria sa un 
peștișor, se făcu că-i spune ceva pe șoptite, apoi îl 
duse la ureche, ca și cum vroia să asculte răspun- 
sul peștișorului. 

Vecinii dela masă izbucniră în hohote de râs și-i 
ziseră în bătaie de joc: „Prietene, nu ne spuiși 
nouă ce ai vorbit și ce ţi-a răspuns el ?” £ 

Croitorul însă se făcu că nu-i dă mâna să spună. 
De aceea, răspunse numai cu jumătate de gură: 
„Vă rog, nu mă întrebaţi, am avut de vorbit un 
secret”. 

Dacă răspunsul acesta le ațâță oamenilor și mai 
tare, cerând să le spună. 

Croitorul, făcând pe omul care se hotărăște cu 
greu la ceva, le zise în sfârșit : 

„lată ce e, domnilor. Acum câţiva ani, s'a înecat 
nu departe de aci tata — Dumnezeu să-l ierte. L-am 
întrebat, aşa dar, pe peștișorul acesta, dacă nu l-a 
văzut cumva, însă mi-a răspuns că el, fiind încă 
prea tânăr, nu ştie nimic, dar că părinţii săi, adică 
peştii cei mari din farfuriile voastre, mi-ar putea da 
ceva vești”. 

Vecinii de masă ai croitorului râseră la răspunsul 
acesta, în acelaș timp însă, înțeleseră unde anume 
vroia să bată săracul, dar deșteptul croitor. Și așa, 


“fără să aştepte vre-o rugăminte, îi puseră în farfu- 


rie cei doi pești mai mari. 


Sa 


iio. 869 


Anul KUNI 


7 Mai 
1941 


1, Prin insula sălbatecă, mirare! 2. Când zăreşte o frumoasă maură 3, „Ah de aşi putea, zice furioasă 
Miau Miau, pisoiul, merge la plimbare. Care 'şi netezește a sa coafură, Să mă văd cât sunt de frumoasă!“ 


na 3 


4. Să se vadă! în oglinda din perete 5. $i de pe vas ia, strălucitoare 6. Dar e cald, și de căldură și ardoare, 
Așa fac și ale noastre fete. O oglindă, încântătoare. Miau Miau se oprește, şi se şterge de sudoare, 


7. Oglinda pune în iarbă, încetișor, binişor, 8. Incălzit ca un tăciune, 9. Ah! zice el mulțumit, acum fără strae 
Iar pisoiul, la umbră, trage un somn, ușor. Vine un negru, o urâciune! Mă arunc, mă răcorese, și fao o bae, 


11. Hodorong tronc, plici, plac, 12. Iar Miau-Miau din somn trezit. 
Astă treabă nu-i fu chiar pe plas, Vede cioburi şi un negru cam tâmpit, 


A „LOCUITORII DIN PLANETA MARTE 


Un învăţat, specialist în științele naturale, crede 
că în planeta Marte nu sunt oameni, dar că acolo 
trăesc unele animale şi mai cu seamă animalul, care 
se numeşte castor. 

- Pentru un castor, zice învățatul acela, clima din 
„planeta Marte ar fi minunată. Precum se ştie, casto- 
rii pot trăi atât pe pământ, cât și în apă. Castorul 
are o piele, care îl poate apăra de cele 70 de grade 
de frig din nopţile de iarnă de pe planeta Marte. 

Bine înţeles, castorii din Marte n'ar fi făcuţi la 
„fel cum sunt castorii ce trăesc la noi, pe pământ. 
Aşa, un castor din Marte trebue să aibă ochii mai 


mari, de oarece lumina soarelui este mai puţin vie. 


De asemenea, trebue să aibă corpul mai mare, de 
oarece puterea de gravitațiune a planetei Marte 
este mai mică. Tot așa, pieptul castorilor din Marte 
_ trebue să fie mai desvoltat, iar respiraţia mai activă, 
de oarece în atmosfera din planeta Marte este mai 
puţin oxigen. 

Așa crede specialistul, de care am pomenit. Insă 
adevărul este că, până astăzi, nimeni nu i-a văzut 
şi n'a vânat pe castorii din Marte. Existenţa lor nu 
este, prin urmare, decât o presupunere științifică. 
Numai că presupunerea aceasta se întemeiază pe 
unele fapte aproape sigure, ca existența în planeta 


= Marte de apă şi de plante. 


> s 
VOCEA CAINELUI 


Vocea actuală a câinelui este numai o consecință 
artificială a civilizaţiei. De fapt, înainte de a deveni 
animale domestice câinii nu lătrau. 

Câinii încă în stare sălbatecă, la fel cu lupii şi 


= alți membri ai familiei canine urlă, grohăie, chelălăe 


iar nu latră niciodată. 


„CARE ANIMAL E MAI DEŞTEPT 


Un învăţat american, vrând să măsoare inteli- 
= gența animalelor a avut ideia nimerită să facă o 


„cușcă a cărei ușă se deschidea pe dinlăuntru. In 
„această cușcă, americanul punea un oarecare ani- 


mal și după timpul în care animalul descoperea 
E dheria şi reușea să deschidă ușa, se vedea gra- 
eu lui de inteligență. 

După experiențe numeroase, animalul cel mai 
î inteligent, adică acela care reușea să deschidă ușa 
“în timpul cel mai scurt era maimuța. Veneau după 
NS aceea la rând câinele, pisicile, calul și șoarecele. 


TREI MILIOANE DE INSECTE 


at, Cabinetul de entimologie al Muzeului de Istorie 
în „Naturală din Francfurt posedă trei milioane de 

_ insecte, printre cari 30 de mii libelule din toate 
peciile i 60.000 oppe « de suple, ea a sunt ca- 


din cauza oxidului fe fiei 


GHEȚARI INEGRIŢI 


Se cunosc urmările dezastruoase ale secetei care 
constitue un adevărat flagel în unele regiuni ale 
Asiei Centrale. Cauza acestor valuri de secetă este 
astăzi bine determinată, deoarece s'a băgat de seamă 
că ele se oră întotdeauna în anii în cari topirea 
ghețarilg «PU a]L ngea „un anumit minim şi nu ali- 

h ult marile râuri. : 

Mai Suite comitete de savanți au elaborat, și 
lucrat la planurile cele mai diferite pentru a com- 
bate seceta făcând cu toții cercetări însemnate. 

In sfârșit, un - meteorolog numit Shukov găsi o 
soluție pe cât de simplă pe atât de ingenioasă şi 
care, spre deosebire de toate celelalte, nu cerea nici 
un fel de cheltueli. După părerea lui Shukov, este- 
destul să se „Vopsească ghețarii în negru pentru ca 
topirea lor să fie sporită. 

Se știe într'adevăr că ghețarii cari sunt de un alb 
albăstrui refractă razele solare în loc să le absoarbă. 

Dimpotrivă, în virtutea unei legi fizice pe care 
orice școlar o cunoaște, culoarea neagră atrage şi 
absoarbe razele, ceeace ne şi face să preferăm iarna 
vestminte închise la culoare şi vara vestminte de 
coloare deschisă. 

Metoda lui Shukov care a fost pusă la încercare 
a dat rezultate extraordinare la aceeași tempera- 
tură, în plin soare, cantitatea de ghiaţă topită a fost 
de cinci ori mai mare la umbră, adică în condițiuni 
în cari însușirile coloarei negre nu se puteau mani- 
festa în întregime, această cantitate s'a dublat totuși. 


e 
COSMETICA PASARILOR 


Expoziţia de păsări din Transvaal a avut un epilog 
juridic. Mai mulţi fermieri au fost reclamaţi pentru 
înşelătorie deoarece au uzat de cosmetice pentru a 
înfrumuseța animalele expuse. Printre altele, cre- 
stele cocoșilor premiaţi fuseseră înroșite cu creionul 
de buze. e Ă 


COLOANA PIRAMIDELOR DIN EGIPT 


De multă vreme, arheologii își băteau capul şi 
nu înțelegeau cauza pentru care pietrele marilor 
piramide din Egipt au, într'o anumită lature, o co- 
loare de un roșu închis, coloare ce nu se găsește 
la nici o piatră din Egipt ori din alte ţări. 

Unii din arheologi susțineau că această coloare 
se datorește influenței soarelui, alţii, că s'ar datori 
influenței timpului și nisipului, iar alţii, că pietrele 
ar fi căpătat această coloare din cauza unor plante. 

Adevărul este însă că se înșelau cu toţii. Acest 
adevăr, mult mai simplu, a fost descoperit nu de 
mult de către profesorul Pochan dela Institutul 
egiptean. Profesorul Pochan a găsit anume că pie- 
trele piramidelor au căpătat. coloarea roşie închisă 


d, 


Doe SE 


E - Bosăi 


Multe minuni se văd la supra- 
faţa pământului, dar tot așa de 
multe se văd și pe fundul mări- 
lor și oceanelor. Este însă greu 
de pătruns în adâncimea aceea 
de mii de metri, unde domnește 
un" întunerec de nepătruns, și 
unde cu greu trăiește vreun ani- 
mal aquatic sau plante marine. 
Sunt însă mări şi oceane puţin 
adânci, unde omul a putut pă- 
trunde în decursul timpurilor. 

Astfel locuitorii insulelor Ta- 


hiti, Solomon, și altor multe din“ 


Oceania, se afundă fără nici un 
aparat, în apă unde stau câteva 
minute și pescuesc de pe fund 
scoici în care se găsesc perle ve- 
ritabile. Aceşti  pescuitori de 
perle n'apucă adânci bătrâneţi, 
căci mor înecaţi, fiind prinși de 
niște teribili cârcei la-mâini și la 
picioare. 


CAT SUNT DE ADANCI 
MARILE 


Mările şi oceanele au adân- 
cimi variate. Astfel Marea Bal- 


Povestea lăcrămioarelor de Mai | 


In vremea când lisus — bine- 
cuvântat să-I fie numele ! — era 
încă un copil, se duse într'o li- 
vede acoperită de florile cele mai 


frumoase. Incântat de minunata: 
vedere, lisus se opri o bucată de 


vreme în mijlocul lor, mângâin- 
du-le și spunând fiecărei flori 
câte un cuvânt de dragoste și 
prietenie. 

Când își luă rămas bun dela 
ele, le zise: „Fiţi vesele şi feri- 
cite, drăguțele mele flori! Să 
știți că veţi primi totdeauna la 
vreme dela Tatăl meu ceresc tot 
ce aveţi nevoie: roua răcoritoare 


şi limpede şi lumina aurită a 
soarelui“. 
Inimioarele florilor cântau 


acum de bucurie și fericire. Din 
zori de zi şi până noaptea târziu, 
nu vorbeau între dânsele decât 
despre Copilul dumnezeesc, des- 
pre bunătatea și strălucitoarea 
Lui frumuseţe. 

Numai o singură floare, o 
floare mică de tot, stătea amă- 


i pierdute î 


PA 


Ka- 


tică, Nordului și Marea Mânecei 
nu trec de 50 metri adâncime, 
pe când Oceanul Pacific atinge 
în unele locuri peste 10.000 me- 
tri. Or, lumina nu poate străbate 
decât până la cel mult 200 m. 
Atunci este explicabil ca ani- 
malele marine să nu trăiască de- 
cât până la adâncimea aceea. 
Foarte puţine animale trăesc la 
adâncimi mai mari, şi în acest 
caz nu au ochi, sunt lipsite cu 
totul de vedere, căci nu le-ar 
servi la nimic ; ele se mișcă prin 
pipăit. 

Cele mai caracteristice animale 
marine sunt: Mărgeanul, socotit 


cuvânt de mângâiere și nici un 
zâmbet. De aceea era amărită, 
iar din ochişori îi picurau lacrimi 
de durere. 

Când vecinele sale au văzut-o 
că plânge şi că-i curg mereu la- 
crimi, şi-au râs de dânsa și în 
bătae de joc i-au dat numele de 
„lăcrămioara‘“‘. 

„Lăcrămioara“ își înghiți acum 
lacrimile, dar străpunsă de mâh- 
nire, își plecă în jos, tot mai în 
jos căpşorul, până ce se prăbuși 
la pământ şi căzu adâncită în 
somn. 

Pe când dormea, iată că în- 
cepu să viseze un vis nespus de 
frumos. 

- Se făcea că bunul copil Iisus 
venise din nou la livede, de 
rândul acesta mergând drept la 
dânsa. Cele mai aurite raze ale 
soarelui îi împletiseră o cunună 
în jurul frunţii. Și întinzând 
mâna, lisus binecuvântă pe mica 
„lăcrămioară“ şi îi grăi cu cu- 
vinte blânde și dulci, cari îi mer- 
seră lăcrămioarei la inimă : 


Lo „Drăguţ 
2; Bi Pr Rg i -iy 
mă iu ubești 3 aşa de m 3 şti 


pa ih 
ti nesocotiă de 


lăcrămioară, tu care „tu Să pre 
Sem e Tisus. 


mult timp plantă, deari pe: 
fixat în stâncă, Actinia, al cărei 
corp este ornat cu culori E, 
Steaua de mare, având forma - 
culoarea unei stele ; Ursinul Ae 
ariciul de mare, al cărui corp 
este acoperit cu ţepi. 

Caracteristica acestor ina 
este că atunci când sunt atinse, E 
unele se contractă, iar altele îşi 
pierd din frumuseţea coloritului. 

Afară de aceste animale 
date ale mărilor se mai găs 
pe fundul lor şi bogății pămân 
teşti, ajunse acolo prin furtuni, 
ciocniri între vase, etc. 

Astăzi sa putut câştiga dis 
bogăţiile pierdute înainte vreme. 
Prin ajutorul scafandrierilor, cari 
în costumul lor carcateristic se 4 
afundă până la vasul scufundat, a 
se mai scoate la lumină câte ceva ua 
din bogăţiile aflate acolo. mie 

Acum Sau inventat maşini 
cari sondează mările mai puţin 
adânci şi pot scoate prin pompe 
aspiratoare diferite obiecte mă- 
runte de valoare. 


e 
5: 


sii 


fiindcă ai o îmbrăcăminte mo 
destă și care nu străluceşte. Dar 
să nu plângi şi să nu-ți amărăşti 
sufletul. Te voiu înălța deasupra 
celorlalte flori, cari şi-au râs de 
tine. Tu vei fi cea mai fruma i 
floare din luna lui Maiu. Iți hă- 
răzesc şi frumuseţe şi parfum 
dulce. Iți mai hărăzesc darul a Y 
vesteşti puterea fără margini a 
Tatălui meu din ceruri și fac i in 
tine o floare iubită de erg, A 

Când s'a trezit din somn, lă- 
crămioara a văzut că străluceş S 
în frumosul soare de primăvar j 
şi că e împodobită cu clopoței de e 
argint. De jur împrejur, luna 
Maiu se ivise în toată frumuse- = 
tea și măreția. 'Țâșneau mii de 
fântâni, mii de păsări cânt 
mii de flori înfloreau. Insă 
cât de mult se trudeau, nici ur 
din florile acestea nu putea să 
vestească slava și puterea lui 
Dumnezeu. i 

Şi iată că de prin munți şi ` ai 
se pornește un vântuleţ uşo 5 
plăcut și lăcrămioara începe 
cânte din clopoţeii săi e 


eri ruri 


DS i ri 
că A AA ; ȘI 
Z N TETE 
i zY 
pai i i 
. 
- 


zicea Indrăznețul. 

Murind măcelarul, văduva sa se hotărî 
să-și trimită copilul să cutreere trei ani prin lume, 
pentru ca astfel să învețe și să cunoască multe, iar 
după întoarcere să se apuce de meseria tatălui său. 

Astfel Indrăzneţul își pregăti merinde pentru 

drum și plecă însoţit de un câine credincios. 

Merseră ei, zi și noapte și ajunseră la o pădure 
mare. și întunecoasă. 

Tocmai când erau prin mijlocul ei, le eși înainte 
A o ceată de hoți. Câinele se purtă vitejește, mușcând 
pis mai mulţi dintre răufăcători, dar unul din ei, plin 
k 


Een fost odată un măcelar, care avea un fiu aşa 
meet de deștept și curagios, că toată lumea îi 


i 


ETEN RENS 


m, 
Paaa 


de furie, îl împușcă. 
Băiatul, văzându-se fără nici un ajutor, o luă la 
- fugă şi astfel scăpă cu viață. Tot rătăcind prin pă- 
= dure, ajunse la un bordei, pe pragul căruia stătea 
S nemişcată o femee bătrână. Indrăznețul se apropie 
ă de dânsa și plângând îi povesti cele întâmplate, apoi 
& o rugă să-i arate drumul pe unde ar putea eşi în 
lume. Bătrânei i se făcu milă de el şi zise: „Eu am 
= mai mulţi câini frumoși și vreau să-ţi dăruesc unul“. 
„ Apoi făcu un semn. In aceiași clipă se ivi un câine 
& mare și frumos. „Cred că îți place, grăi bătrâna, e 
“ uş câine foarte voinic și credincios“. 
Indrăzneţul răspunse: „E frumos, dar al meu 
era mai frumos“. Bătrâna făcu iarăşi un semn și 
` lângă ea veni un câine mai frumos decât cel dintâi. 
Băiatul zise totuși că al lui îi plăcea mai mult. Iarăşi 
z un semn și de data aceasta Indrăznețul văzu cel mai 
s frumos câine ce se poate închipui. 
D Atunci zise: „Acesta îmi place; îl iubeam mai 
„mult pe al meu, dar sunt mulțumit și așa“. Bătrâna, 
= însă, îi dărui toţi trei câinii, rugându-l să se gân- 
dească și la dânsa câte odată. Apoi scoase un flueraș, 
„pe care i-l dădu zicând : „Când vei fi în primejdie, 
= flueră de trei ori, din acest flueraș, și câinii îţi vor 
= veni în ajutor, oriunde ai fi“. Pi 
Să Indrăzneţul mulţumi bunei bătrâne şi plecă mai 
E departe însoţit de cei trei câini, cari săreau voioși 
= în jurul lui. Merseră astfel, până aproape de seară, 
„fără să poată eşi din pădure, când ajunseră la un 
= han. In faţa casei o slujnică spăla niște vase. Văzând 
= pe băiat, se sperie și făcu din ochi un semn, ca și 
= cumar fi voit să spună, că e mai bine să se depăr- 
„teze cât mai repede de această casă. In aceeași clipă, 
: e însă, se ivi în prag hangiul, care, foarte prietenos, 
= pofti pe drumeț înăuntru. Fiindcă era foarte obosit, 
= [ndrăznețul intră şi ceru ceva de mâncare și de 
„băut. După ce sfârşi masa, hangiţa îl rugă să treacă 
= în odaia alăturată să se culce. 
= Avea în mână un taler, pe care erau trei pâini- 
_şoare. Hangiul luă o lumânare și trecu înainte, iar 
„băiatul și hangiţa îl urmară. 
= Indrăzneţul rămase foarte mirat de cele ce văzu 
„în odaia unde fusese dus. Era plină de arme. Pe 
> pereți atârnau funii, lanțuri, cătuși și tot felul de 


PTa 


= lucruri cari servesc pentru a lega un om. 


TAN Băiatul întrebă pe hangiu, ce 


4 


[ag 


pai bi 
r E K 
îi d POR. 
$ 6 r 
» a.y Si 
. 
să a & - 
OL 


armele acestea. Hangiul spuse că într'o pădure așa 
mare ar putea să-i atace hoţii și de aceea e nevoie 


de arme de apărare. 


In timpul acesta, hangiţa aruncă o pâinişoară ‘de 
pe taler și pe când hangiul deschise a doua ușe, 
unul din câini, ademenit de pâine, rămase în odaia 
cu arme. Odaia în care se găseau acum părea o 
dugheană de haine. Erau tot felul de haine pentru 
bărbaţi, femei și copii, lucrate numai în mătase, aur 
și argint. In timp ce hangiul deschidea o a treia ușă, 


hangița mai aruncă o pâinișoară şi al doilea câine 


rămase în camera cu haine, iar Indrăzneţul se văzu 
într'o încăpere, ce părea visteria unui împărat. Pe 
lângă pereţi, erau vase pline cu bani de aur. In 
dulapuri de sticlă erau tot felul de pietre scumpe, 
cari sclipeau de-ţi luau ochii. Dar nici n'apucă să 
vadă bine tot ce era acolo, și hangiul deschise a patra 
ușă. Indrăzneţul voi să intre, dar când privi înăun- 
tru, i se sbârli părul de frică. Odaia aceasta era 
goală şi întunecoasă, iar pereţii erau mânjiţi de 
sânge. Pe jos erau atâta sânge închegat, că abia 
puteai merge. Intră îngrozit, fără să bage de seamă 


că și al treilea câine rămăsese în odaia de alături. 


După ce intrară, hangiul încue ușa şi apoi zise: 
„Pregăteşte-te să mori“ și luă din cui o secure 
mare, pe care se mai vedeau încă pete de sânge. 
„Iţi las viaţa, mai zise el, dacă îmi făgădueşti că te 
faci hoț și te prinzi tovarăș cu noi“. 
Indrăzneţul îi răspunse că mai bine primeşte 
moartea decât să se facă hoţ, dar se rugă să-l lase 
să-și spună rugăciunea înainte de a muri. Pe când 
se ruga, scoase fluerașul din sân și flueră de trei 
ori. Deodată câinii eșiră ca din pământ, şi repezin- 
du-se la hangiu, îl rupseră în mii de bucăți. 
Hangiţa, însă, se aruncă la picioarele băiatului, 
și cu lacrimi în ochi îl rugă să-i cruţe viața, căci îi 


va fi de mare ajutor. 


„Lasă-mă să trăesc, zise ea, și îţi voiu dărui o 
tabachere fermecată de aur, care te poate scăpa din 
multe primejdii. Dacă cineva trage pe nas tabac, 
după ce ai întors capacul la dreapta, nu se mai 
poate mişca, decât după ce trage din nou, după ce 
ai întors capacul la stânga ; afară de asta, îţi voiu 
arăta un drum ascuns, pe unde să poți scăpa de 
tovarășii brăbatului meu“. 

Indrăzneţul se înduplecă și luând tabacherea, 
plecă pe drumul arătat de femee, mulțumind lui 
Dumnezeu că a scăpat cu viaţă. 


După ce eşi din pădure, merse el cât merse, când 
se întâlni cu o trăsură îmbrăcată în negru. In tră- 
sură şedea o fată foarte frumoasă, de asemeni îmbră- 
cată în negru și care plângea. Indrăzneţul se apropie 
de ea şi o rugă să-i spună de ce e amărâtă, căci 


i, dar acesta n'a vroit 


a us 


care își iubește țara 


s'o dăruiască vrăji orului, 


pe a ho 
ca să scape 3% FEEN 
De aceea plâng şi e îmbrăcată în negru. 4 

Indrăzneţul îi făgădui că o va scăpa din ghiarele 
vrăjitorului, dacă îl ia ca slugă. Prinţesa se învoi 
și astfel ajuns la vrăjitor, care o aștepta foarte 
bucuros. Nu-i păru de loc bine când văzu că fata 
vine însoțită de un băiat așa tânăr şi voinic. In- 
drăznețul îi spuse că el este sluga prințesei și sco- 
țând tabacherea din sân, întoarse capacul spre 
dreapta şi apoi îl rugă să ia puţin tabac. Dar nici 


n bâtlan şi o barză locuiau într'o mlaștină. 
Bâtlanul își făcuse o colibă, iar în partea 
cealaltă a mlaștinei își făcuse și barza o 
colibă. 

Bâtlanul, însă, se plictisea să tot trăiască singur 
cuc. De aceea își zise : „Mă duc să cer berzei mâna 
și să o iau de nevastă“. 

Placi! Plici! străbătu încet toată mlaștina și 
ajunse la coliba berzei. Ca un bun cavaler ce era, 
bătu politicos în poartă. i 

„Intră |!“ grăi barza, care era acasă. 

— Am venit, îi zise bâtlanul, să te cer de ne- 
vastă. à 

-= Fugi încolo, îi răspunse barza răzându-şi de 
el nu mă mărit eu după o pocitanie ca tine“. 

Bietul bâtlan se întoarse la coliba sa foarte ne- 
căjit şi supărat. 

Trecu la mijloc puţină vreme și barza se căi de 
purtarea sa. „Bâtlanul nu era chiar așa de urât își 
zise ea ; mă duc să-i spun că pinar să mă mărit 
după el“, st S A 

„Plici! placi! barza străbătu toată mlaştina şi 
ajunse la coliba bâtlanului. ,,Vecine, îi zise ea, mam 
răsgândit : primesc să mă mărit după tine“. 

— „Acum nu vreau eu“, răspunse bâtlanul, 
berzei poarta în nas. 

Rușinată şi supărată foc, barza se întoarse la 
coliba ei. 

Mai trecând o bucată de vreme, bâtlanul își 
zise : 

„Am-făcut rău că m'am purtat așa de mojic cu 
barza ; mă duc să-i cer iertare și să-i spun că o 
iau de nevastă“. 

Placi ! Plici! se duse la coliba berzei și îi zise 
acesteia : „Vecino, iartă-mă și hai să ne căsă- 
torim ! 

— „Nu mai vreau!“ răspunse barza, care nu 
uitase rușinea ce păţise, și îi întoarse spatele. 

Dar cu vremea îi trecu și berzei supărarea și de 
aceea într'o zi se duse din nou la bâtlan și-i zise: 
„Te-am iertat şi am venit ‘Säi spun că te iau de 
bărbat“, 5 

Dar bâtlanul, care era încă supărat, îi răspunse : 

- Vezi eu 1 nu te iau de peran ; 


s n'a 


O poveste fără sfârsit 


Z 


pucase bine bătrânul să vagă na; 

nu se mai poate mişca. Atunci Indrăzneţul 
că îl poate face să se scoale, dacă îi făgădueşte 
lasă fata de împărat să se întoarcă la tatăl ei și n 
nu se va mai atinge de țara lui. Neavând ce faci 


că n PA 


Când se potoli și el și se duse din nou la bază, 
barza îl dete afară. 
Şi aşa, se duc mereu unul la celălalt, dar niii s 
odată nu sunt amândoi împăcați, aşa că nu izbu- = 
tesc să încheie cu această povegte şi să se căsă- N 
torească. 


dia 
Au fost odată două surori, una bogată şi fără 
copii, cealaltă văduvă și având cinci copii în vârstă 
mică. Și mai era așa de săracă, încât de multe ori 
ea şi copilașii flămânzeau zile întregi. 
Intr'o zi, ne mai putând răbda de foame, se duse PE. 
la soră-sa şi îi zise : „Copiii îmi mor de foame; mă 
rog dar ţie, care ești bogată, să-mi dai un codru de 
pâine“, 
zicându-i : Daia căci n'am nimic !“. 
Câteva ore mai târziu, bărbatul sorei bogate 
întoarse acasă. Dar când vru să taie pâinea, v 
că din pâine curg picături de sânge. Nevastă 
speriată, îi povesti întâmplarea cu sora ei. 
Auzind aceasta, omul se grăbi să meargă în a; u 
torul văduvei şi-i duse tot ce se gătise pen ru 
mâncarea lui. Insă, când se întoarse îndărăt, auzi 
zarvă mare și văzu limbi de flăcări și nouri de fur 
cari se ridicau spre cer. Ii luase casa foc. S 
Arse casa şi tot avutul său : „Vai de mine şi de Pr 
mine, că vom muri de foame !“. ; 
Dumnezeu are grije de cei nenorociți, îi răspu 
sora cea săracă, dar bună, care alergase în 
torul ei. 
Femeia, care fusese bogată, se văzu acum 
să cerşească din poartă în poartă, dar nimeni 
milă de dânsa. Soră-sa însă îi Sasi ja Ej: pai 
panen ce căpăta. 


RR 
nN 


= 


Á T. 2 aN 


= [ntrun oraş din Germania s'a 
„pus în funcţiune un automobil în 
„care pot merge 31 de persoane, 
şi care mai are o mică încăpere 
~ unde cei ce vor să mănânce gă- 
= sese ca şi în tren, diferite mân- 
= cări: o ceașcă de cafea sau un 
= pahar de bere. In acest autobuz 
; se mai găseşte o bibliotecă și un 
aparat pentru ascultătorii de ra- 
= dio. Cu asemenea distracții, dru- 
= mul pentru călători pare scurt și 
„plăcut, chiar când vremea e 
„urâtă sau când autobuzul trece 
prin locuri mai puţin frumoase. 
îi | ai e 
îi: Un preot din Kingsville, în 
A provincia Ontario, din Canada. 
care era foarte milos, a lăsat să 
se odhinească, în biserica lui, pă- 
; sările călătoare. El s'a împriete- 
= Dit atât de mult cu micile păsă- 
rele, încât acestea se așezau fără 
„frică pe umărul lui. Când încep 
„să pornească în migraţiune, el 
= pune la piciorul fiecărei păsărele 
„câte un inel cu inscripţii din bi- 
= blie și cu rugămintea de a fi 
„ înștiințat de ori cine va prinde o 
„pasăre. Eschimoșii și Pieile Roșii 
cari au prins asemenea păsări, 
„le-au dus misionarilor creștini 
„pentru a le ceti ce scrie pe inele. 
„ Când au aflat ce scria, mulţi s'au 
=. creştinat. Datorită acestui preot 
= Sa putut afla unde sau rătăcit 
= multe din aceste păsări. Unele 
„din ele au fost găsite în golful 
Hudson, în Brazilia, în Chile, în 
Argentina și chiar în Africa de 
S+ Nord. 


3 di 


pp! B 
Gi jir Numeroși astronomi au urmă- 
orit cu telescopul cometa Finsler. 
Ai „Acest instrument a fost născocit 
4 în anul 1609 de copiii unui olan- 
dez, fabricant de lunete, anume 
| Jaques Metius. Intr'o zi, copiii 
i yi jucându-se cu două sticle în fe- 
lul celor dela ochelari, băgară 
| de seamă, că punându-se una în 
faţa celeilalte, ele măreau mult 
Obiectele cari se aflau atat dosul 


liință pent 


Ea: r SA 
i ELN. YE 


Ei sp us Ei 


lor. Un an după aceea, Galileu 
se servea de această descoperire, 
aducându-i câteva îmbunătățiri. 
Şi astfel s'a descoperit telescopul. 


Cea mai mare floare din lume 
se află în vrădina botanică din 
New-York. Vreme de cinci ani a 


“stat în seră (un fel de cutie de 


sticlă) până când în ziua de 27 


Martie, botaniștii au văzut că 


începuse să îmbobocească. Acum 
a dat naștere unei flori de o mă- 
rime nemai întâlnită. Ea are o 
înălţime de 2.50 m. și o circom- 
ferință de 3.85 m. Tulpina mă- 
soară 45 cm. în înălțime şi 40 
cm. în circomferință. Această 
floare care este de fel din Su- 
matra și seamănă cu un clopot 
răsturnat, are pe dinafară cu- 
loarea galbenă și verde, înăuntru 
castaniu închis, iar tulpina al- 
bastru închis cu pete galbene. 


A 


Li 
Toţi birjarii din Turcia au 
primit o poruncă severă că nu 
mai au voie să poarte bici. Auto- 
ritățile au făcut această lege pen- 
tru a sili pe căruţași și birjari 
să se poarte mai blând și mai 
omenește față de animalele lor. 
» 


La Londra, un doctor a năs- 
cocit un post de telegrafie cu 
ajutorul căruia a isbutit să trans- 
mită peste Atlantic bătăile de 
inimă ale unui bolnav pe care-] 
îngrijea. Alţi doctori, aflând dc 
această încercare, s'au adunat 
într'o casă, la ţară, unde au așe- 
zat un post receptor foarte pu- 
ternic, cu ajutorul căruia au 
auzit cât se poate de lămurit 
bătăile de inimă ale bolnavului, 
putând să stabilească de ce boală 
suferea. Dacă se va isbuti să se 
îmbunătățească această minunată 
născocire, atunci bolnavii în 
împrejurări grele, vor putea fi 
consultaţi dela depărtare den cei 
mai mari ooi, ; 


In vechiul Egipt, unii răufă- 
cători erau pedepsiți cu scoate- 
rea dinţilor. Oamenii cinstiţi cari 
aveau nenorocul să-și piardă din- 
ţii din neîngrijire sau din altă 
pricină, alergau repede la meșşte- 
rii pricepuţi de pe atunci, pentru 
a-şi înlocui dinţii și a-și putea 
păstra numele de oameni cinstiţi. 


In unele sarcofaguri (coşciuge' 


s'au găsit în gura mumiilor dinţi 
făcuţi din porcelan. Astfel se 
crede că Egiptenii din vechime 
au întrebuințat cei dintâi dinţi 
falși. 
9 

Portland, un oraş din America, 
este numit oraşul trandafirilor, 
din pricină că locuitorii de acolo 
au o adevărată dragoste pentru 


=, trandafiri. Când portlandezii săr- 


Li 


bătoresc „ziua trandafirului“ cu- 
leg milioane de trandafiri, cu 
care împodobesc străzile, casele, 
tribunele și carele trase de cai 
— și ei la fel îmnodobiţi. Ei au 
atât de mulţi trandafiri, încât 
dacă s'ar face o socoteală, ar veni 
câte 108 trandafiri de locuitor, 
pe când la Canne, cunoscut ca 
orașul florilor, numărul tranda- 
firilor ar fi de 5 pentru un lo- 
cuitor, iar la Paris de un singur 
trandafir de B 


Sor 


Intr'o dimineaţă, nu mare fu 
mirarea unui învăţător, al unei 
școli primare din Tokio, când în 
locul unui elev, văzu într'o bancă 
din clasă pe un bătrân general 
pensionar. Intrebat de învăţător 
ce caută acolo, acesta răspunse 
că nepoţelul lui fiind bolnav, a 
venit să-i țină locul. El a urmat 
astfel cursurile regulat timp de o 
săptămână, până când copilul s'a 
însănătoșit și sa înapoiat la 
școală ca să-și înlocuiască un- 
chiul. Firește că în acest timp 
bătrânul general pensionar ținea 


i la curent pe nepoțelul său cu i 
ri | predată în clasă. iat două 


ae 


> 3 
„d ot i 


po 


rE. 
“F 
i, ! 
e AR 


GRĂDINĂ ZOOLOGICĂ | 


ai întâi de toate, poate că mulţi cititori 
vor voi să știe ce înseamnă cuvântul 
zoologie, care, după cum se şi vede, nu-i 
un cuvânt românesc. Aşa dar să purce- 
dem la lămurireu acestui cuvânt — vom face, cum 
se spune în știință, filologie — și cum tot deodată 
vom stabili și origina acestui cuvânt, vom face şi 
etimologie. 

Cuvântul de mai 
sus se poate des- 
părți în două: 
prima fiind zoo, 
iar a doua, logică. 

Aşa că ne vom 
ocupa pe rând de 
fiecare din aceste 
două cuvinte. 

Zoo, vine dela 
grecescul Zoon 
care înseamnă a- 
nimal. lar partea a doua a cuvântului de care ne 
ocupăm, vine tot din grecește, dela logos, ceeace 
vrea să zică, vorbire. 

Deci alăturând semnificaţiile celor două părți 
din cuvânt, căpătăm : vorbire-animale sau vorbirea 
despre animale. 

Iată dar ce înseamnă cuvântul zoologie : vorbirea 
sau ştiinţa animalelor. 

Desigur că o grădină zoologică va fi o grădină 
în care se vor afia animale cu care se ocupă această 
știință : zoologia. 

Una din cele mai mari şi mai frumoase grădini 
zoologice din Europa este cea din Hamburg (port 
însemnat în Germania.) In această grădină fiecare 


WA III Yo vyvvoyvovvyvyovyv vea 
= i e e 


Țăranul în Cer 


A murit odată un țăran sărac, dar om cinstit şi 
care nu făcuse în viață nici o faptă rea. 

După moarte, țăranul se duse drept și bătu la 
poarta raiului. 

In aceiași zi cu dânsul murise și un boer putred 
de bogat, dar care de asemenea fusese în viață om 
drept și temător de Dumnezeu. 

Ca și ţăranul, aşa și boerul cel bogat veni să bată 
la poarta raiului. Veni Sfântul Petru cu cheile raiu- 
lui, deschise poarta și pofti pe boerul cel bogat să 
intre. Pe țăran însă nu-l văzuse, așa că l-a lăsat 
afară și a încuiat din nou porţile raiului. 

De afară, țăranul auzeau că boerul fusese primit 
în raiu cu cântece, cu muzică și cu o nespusă bucu- 
rie. In sfârșit, când totul se linişti din nou, Sfântul 
Petru veni din nou și dete ţăranului drumul în raiu. 

Țăranul se aștepta să fie primit şi el cu cântece, 
cu muzică, însă așteptarea sa a fost zadarnică. E 
adevărat că a fost primit cu dragoste şi că îngerii 
i-au eşit întru întâmpinare, dar nimeni n'a cântat 
vre-un cântec în cinstea lui. 

Văzând aceasta, țăranul întrebă pe Sfântul Petru 


soiu de animale are un parc al lui, astfel întocmit, 
încât să pară cât mai asemănător cu ţinutul în care 
trăieşte fiecare animal. i 

Leii, din grădina zoologică din Hamburg nu lân- 
cezesc prin cuști, ci se'nvârtesc liberi într'un pare 
destul de mare, în care ierburile sunt aduse tocmai 
din marile regiuni ierboase ale Africei, patria mari- 
lor animale erbivore și a leilor, care, natural, trăesc 
pe lângă animalele 
erbivore, ca să se 
ospăteze cu carnea 
lor. 

Astfel, leii din 
Hamburg nu-și dau 
de loc seama că 
trăesc închiși, căci 
tot ce se află în 
jurul lor este aido- 
ma cu ţinuturile 
de unde au fost 
prinși. 

Elefanții, așișderea, trăesc în locuri asemănătoare 
cu întinse câmpii, presărate cu lacuri, în care își 
îmbăiază zilnic trupurile enorme. 

Focile și urșii polari au un bazin anume făcut 
și îngheţat cu frigorifere. 


Pe sloiurile de ghiață din acest bazin se leagănă. 


mormăind urșii, iar din apele îngheţate își scot ca- 
petele cu mustăţile de promoroacă, focile cele 
greoaie, cu corpul gros cât un sac de făină. 

Toată această grădină zoologică din Hamburg, 
nu-i, după cum vedeţi, decât un întins parc, în care 
fiecare animal trăește liber, în mijlocul ținuturilor 
în care s'a născut și s'a obișnuit să trăiască. 


„în 8 404804 A af d daf fe tf a ct E fata fs d fe E AAA AAAARĂ 
i a a ini 


care să fie pricina de nu i se face nici o cinste: 

„Nu cumva, zise el, şi în cer se merge cu părti- 
nire, așa cum se face pe pământ? 

— Nu, îi răspunse Sfântul, și tu ne ești tot atât 
de drag, ca și boerul care a intrat înaintea ta, așa 
că și tu te vei bucura, ca și el, de toate fericirile 
raiului. Insă, vezi, omule: ţărani săraci ca tine 
intră în raiu în fiecare zi, pe când boeri bogaţi abia 
dacă vine unul la o sută de ani“. 


e revărsau gorile când încă 
căpitanul englez  sforăia 
în cabina sa, în acelaşi 
timp un tunet de lovituri 
de tun se auzi, și în zare apă- 
rură formeie amenințătoare a pa- 
tru vase danțigheze, având la 
locul de onoare steagul oraşului 
Danţig. 

— Corsarul din Danţig ! — A- 


cest strigăt se auzi dintr un colţ 
în celalt al portului, și într'o 
clipă echipajele engleze, surprin- 
se în somn, apărură pe punte. 
i! Ofițerul secund năvăli în cabina 
comandantului, şi îl găsi zăpăcit 
căutându-și hainele. 

— Milord, corsarul din Danţig 
e în fața portului şi sfidându-ne 
ne provoacă la luptă. 

Ah !... strigă amiralul englez, 
— a sosit înfine! N'a făcut rău 


dau atac cu vasul meu Saint- 
John. Am să-i arăt eu acestui 
îndrăsneţ băiat, cât e de periculos 
să ai de a face cu marina Ma- 
jestăței Sale Regelui Marei Bri- 
tanii.: 
-` Se îmbrăcă repede, luă spada 
în mână, şi ajungând repede pe 


pinton: de omana dete ordin 


că a venit să mă întâlnească. . 
Chiar azi de dimineață am să 


să iasă spre larg escadrei, către 
semi cercul ce îl formau navele 
danțigheze ce înaintau spre port 
cu pânzele umflate. Erau patru 


galere de un tonagiu mijlociu, şi. 


armate destul de modest. Cum 
îndrăsneau să sfideze vasul Saint 


John care era teroarea mărilor? 


—— Nu am nimic de zis — cor- 
sarul nu e lipsit de euraj. Intre 


execută ordinele mele? Am A 

spânzur pe toți vinovații. Ofițerii 

lui fac cere în jurul amiralului. 

Un farmec, împiedică parcă, va- 
oră am să termin eu el şi îl voiu sul amiral să se miște. ) 
duce în lanțuri în fața regelui Nemișcarea lui Saint John, ne- ` 
Eduard. Apoi se întoarse către prevăzută şi fără explicație făcu ` 
ajutorul său: — „Ridicați anco- ca tot echipagiul să fie apucat - 
rele și să pornim contra- lui. In de o indescriptibilă panică. Cu 

cap mergea Saint John şi cele- toții își pierd capul, cele mai 
AAAAAAAAAAAAAAA AAA AA AAAAAA4 


dAAAAAAAAAAAA tă 


lalte vase urmau. Vom sparge 
centura inamică ca o catapultă 


VASUL ANCHILOZAT 


Ordinul e transmis tuturor 
vaselor. Se aud strigăte, comande 
precise. Pânzele se întind, anco- 
rele scârțâe eșind din mare, arti- 


leriștii se dosesc după balustrade 


cu feștilele aprinse şi deja încep 
să se miște vasele ca să lase să 
treacă în cap vasul amiral. 

Dar vasul amiral mu se mișcă. 
Oamenii însărcinaţi cu mișcarea 
ancorelor fac sforțări supraome- 


- neşti ca să pună în mișcare an- 


grenajele care scot ancorele. 
Angrenajele nu funcţionează. 
roțile dințate nu se mișcă. 
Cârmaciul la cârmă sguduie și 
se căzneşte, dar nici el nu poate 
face nimic şi cârma e înţepenită. 
Paolo Beneke, a turnat în an- 
grenaje plumb topit ! 


r: 


Saint John rămâne legănat pe 


ape, fără să poată să înainteze un 


metru. In timpul acesta celelalte 


apropiindu-se vasele inamice, 


— Dar ce se întâmplă oare? ` 


urlă comandantul. De ce nu se 


„vase sau urnit, și văd cu spaimă 


stranii ipoteze trec din gură în 
gură. Să nu fie Traldkonner, vră- 
jitoarele mărilor, care au bătut 
cu cuie ancorele de fundul mă- 
rei ? 


)rdini apar pe vasele englezești. 
imiralul fuge dela ancore la 
ârmă ca un zănatec, și în tim- 
pul acesta corsarul din Danţig a 
ajuns cu patru vase la intrarea 
portului și trage în escadra en- 
gleză cu toate tunurile vaselor 
sale. 

Britanicii trec la baterii şi răs- 
pund cu foc nervos dar neprecis. 
Bătaia e deacum pierdută. In 
scurtă vreme Saint John ia foc, 
şi alte două galere cu velele 
rupte de canonadă iau foc pe bor- 
dul lor. 

Nu mai e nimic de făcut decât 
să se predea. 

Drapelul alb e ridicat 
pe catargul vasului Saint 
John, și o jumătate de 
oră după aceea coman- 
dorul englez, pe când suia 
cu greutate scara care 
conduce la puntea de co- 
mandă a vasului danţi- 
ghez, vede înconjurat de 
marinarii săi pe un tânăr 
foarte frumos și nu mai 
în vârstă decât douăzeci 
de ani care îl aștepta. 

— Veniţi Milord — zise 
tânărul erou, chiar dacă 
mar mai fi de loc bere 
Stahlhof în Londra eu to- 
tuși vă voi oferi un pahar 
din cea mai bună bere. 


TOȚI CONTRA LUI 
PAOLO BENEKE 


Pentru multă vreme 
vasul Saint John deveni 


Aa a Aa A Aa Aa Aa Aia A AAAAAAAAAAAAAAAA a AAA 


a 


vas amiral pentru Paolo Beneke, 
şi străbătu marea nordului în 
lung și în lat, fără ca englezii să 
poată să se răzbune. 

Dar regele Eduard nu uitase 
ofensa adusă și văzând că singur 
nu va putea să se răzbune pe 
Paolo Beneke, aşteptă momentul 
propice când să poată să lupte 
găsinduși un aliat. 

Ora sosi când regele Franţei 
plecă la luptă în contra provin- 
ciilor Hanseatice. Șeaptesprezece 
vase plecară dela Brest spre coa- 
stele Flandrei ca să se unească 
cu vasele engleze. Atunci Regele 
Eduard începu ostilitățile, luă 
personal comanda flotei şi ëu 


douăzeci de vase scobori spre 
coastele olandeze. 

De data aceasta corsarul dan- 
țighez nu-i va mai scăpa şi se 
gândea deja să-l ducă la Londra 
cu ștreangul de gât, şi să-l bage 
în închisoare. Ştirea că forţele 
navale: ale celor două mari pu» 
teri erau în război contra ţărilor 
Hanseatice, preocupă mult pe 
toate orașele germane care fă- 
cură mari sforţări şi trimiseră 
cât mai mari ajutoare, construind 


> 


sau cumpărund vase. Danţig tri- S 


mese şease sub comanda lui 


monim în gA Ia 


Paolo Pi A şi atât de mare 


A era pericolul încât de data aceasta 
se îmbarcă şi bătrânul însă încă 
__vânjos căpitan Bokelmann. 


 INDRASNEAȚA MANEVRA 


„ Când Paolo cu cele șease vase 
ale sale ajunse pe coasta Flan- 
| „drei, găsi alte şease galere pe 
E: N care le trimesese Brema și Fles- 
singa şi se mai aştepta să so- 

= sească cele dela Hamburg. 
SA i Imediat comandanții se adu- 
£ nară în consiliu de război. Situa- 
ţia era foarte serioasă. Regele 
Eduard al Angliei, după ultimele 
| informaţii, era în capul a două- 
Yi „zeci de nave şi se îndrepta spre 
p E erion, şi în curând va sosi 
şi escadra franceză. In ce fel să 
se opună ei celor douŭ escadre ? 
Cei mai bătrâni căpitani prin- 
= tre care şi Bokelmann fură de 
ee să se îndepărteze de coa- 
„stele Flandrei şi să nu primească 
i: lupta, înainte ca forţele tuturor 
„oraşelor Hanseatice să se fi reu- 

mit, 


T3 Ls An dq. aceai castă ere, 


zise Beneke. Noi tre ue să 
tem pe regele Angliei înainte să 


ast-fel încât să ceară un armi- 
stițiu. 

Dar cine și-ar lua răspunderea 
unei fapte atât de riscate ? 

— Mi-o iau eu, — zise Paolo 
Beneke, și repede luă comanda 
flotei în care era şi Saint John. 

Planul său era foarte îndrăs- 
neț : Să intre în portul flamand 
înaintea regelui Angliei, şi când 
acesta va sosi să-l surprindă prin- 
tro manevră şi să-l facă prizo- 
nier. 

Planul reuşi pentru-că Regele 


Angliei ajunse în portul olandez ` 


numai cu o mică parte din vasele 
sale. Deabia ajunse vasele en- 
gleze, se văzură înconjurate de 
cele douăsprezece vase Hansea- 
tice, luate cu asalt la abordaj. 

Regele Eduard fu condus pe 
vasul Saint John unde Paolo 
Beneke îl primi cu vorbe ironice : 

— Poftiți Majestate, aceasta 


sosească Francezii, şi să-l batem 


e casa dumne neavoastr ă i. O să A p eg 
d 3 pentru ca 
alei elibereze din felină pe 


aceea, 


regele său, Anglia ceru un ùr- 
mistițiu, iar regele Eduard semnă 
o pace care da oraşelor Hansea- 
tice toate privilegiile ce avuse- 
seră în porturile engleze. 


MAREA NU VREA SA-L 
PRIMEASCA MORT 


Paolo Beneke, eroul a o sută 
de lupte pe mare, nu muri pe 
mare, ci în timpul unei ciume la 
Danţig. Danțighezii îl plânseră 
şt hotărîră ca acestui marinar 
erou să i se dea drept mormânt, 
marea — care este mormântul 
marinarilor. — De pe mare ve- 
nise Paolo Beneke, în mare tre- 
buia să se odihnească. 

Dar de patru .ori aruncat cu 
pietate în apele mărei, de patru 
ori spune legenda corpul său fu 
adus încet la mal în faţa portului 


Danţig. 
Pentru mare el trebuia să 
rămână nemuritor. Z 


= MORARUL 


a: fost odată un tânăr flăcău pe care îl chema 
E, Călin. Călin acesta era deștept, isteț la 
muncă și tot odată cât se poate de cinstit. 
Ri Și tocmai din pricina că vroia să rămână 
r gameti, Călin părăsi într'o bună dimineață satul său 
î „şi porni în lumea largă. 
„_ Vrând să învețe morăritul, până atunci fusese 
„slugă la câţiva morari din satul său. Schimbase mai 
mulţi stăpâni, însă nu pentrucă era nestatornic sau 
că i-ar fi plăcut să umble de colo până colo, schim- 
 bând mereu stăpânii. 
= Pricina era că toţi morarii la cari se băgase ca 
„slugă nu se purtau cinstit și furau din grâul și 
porumbul, adus la moară ca să fie măcinat. 
Şi Călin îşi zise : „Merg să-mi caut un stăpân, 
care să fie cinstit și să nu fure“. 
RSi așa într'o bună dimineață Călin părăsi satul în 
| care se născuse și crescuse și porni în lumea largă. 
Ierse o bucată de drum, până ce ajunse la un 
= „ răuleţ, care curgea șerpuind printre livezi şi grădini. 
„Râuleţul î îi șopti în graiul său și-i zise : „Vino cu 
mine „mai departe! Vino cu mine mai departe!“. 
Călin ascultă de sfatul acesta și se ținu de apa 
râului. Merse așa două zile și două nopţi, când râu- 
_leţul, care se făcuse acum un râu cu apă multă, îi 
_şopti din nou zicându-i: 


” 


p. „Aicea te oprește 
B- Șin juru-ţi privește, 
Ba Până ce găsești, 
Moara ce doreşti“. 


Pouden un Sage onya 


BLESTEMAT 


Şi de rândul acesta, Călin ascultă de povața 
râului. Oprindu-se din mers, privi de jur împreju- 
rul său. Drept înaintea lui, străluceau în lumina 
soarelui turlele aurite ale unei cetăți mari și atât 
de frumoasă, că lui Călin i se păru mai întâiu că 
e un vis ceeace vede. 

Dar pe când privea minunat la cetatea cea fru- 
moasă, fu izbit de un sgomot puternic ce venea din 
dreapta sa. 

Sgomotul acesta era dela o mulțime de pietre 
de moară. 


Și în adevăr, când flăcăul nostru își întoarse pri- 
virile spre partea aceea, văzu că nu departe una de . 


alta erau înșirate mai multe mori de apă. 
„Aicea e de mine !“ își zise Călin și alergă într'a- 
colo, ca să vadă morile mai de aproape. 


Erau vreo zece mori și se părea că fiecare îi face - 


semn și-i spune: „,Vino la mine! Vino la mine!“ 
Călin însă nu se. grăbi, căci n'avea obiceiul să ia o 
hotărîre pripită. Se uită cu toată băgarea de seamă 
la fiecare moară în parte. Dintre toate, una, care 
era mai mare, arăta totodată a fi cea mai bună și 
mai nimerită pentru dânsul. 

„Ia să-mi încerc norocul aicea !“ Așa își zise Călin 
și intră în moara aceea. 

Acolo, însă, ce-i fu dat să vadă? 

Șapte perechi de pietre se învârteau într'una, 


: Se tavirteigeg dar ı nu nae? 
ac dea ee È 


POT" 


/ 


250 


inau nimic, nici un bob de râu sau de ra 1 h tate din por m bul să! man 
i învârteau aşa în gol. A PD n m'a îndemnat să fac şi jur 
Ai : atunci când femeia mi sa: plâns că-i lips 
nici o slugă sau clectneta. porumbul. 
Pe Călin îl trecură fiori PAEO văzând această „Dar femeia, ridicându-și privirile spre „cer i 
moară ciudată. Se întoarse chiar să iasă repede rugat lui Dumnezeu să vădească printr'un 
dint: 'ânsa, când ochii îi se opriră pe peretele din vinovăția mea. Rugăciunea ei a fost ascultată. IT 
stânga. clipa aceea am fost schimbat într'o pisică. E Fiți 
Sprijiniţi de peretele acesta, erau șapte saci mari pe care tu ai lovit-o de atâtea ori cu băţul și ai 
şi plini până la vârf cu grâu, iar pe sacul dintâiu alungat-o din moară. 
şedea o pisică, dar ce pisică ? Mare cât trei pisici „Fusesem, așa dar, osândit să rămân în chip Ad 
și cu o păreche de ochi îngrozitori la vedere. Se pisică până în ziua în care va veni un morar cin nstit | 
părea că din ochii aceștia scapără fulgere. și care n'a furat nici o dată în viață. Morarul a cela a 
Și pisica se uita la Călin, par'că ar fi vrut să-l ești tu, așa că tu m'ai dezlegat de groaznicul blest t 
sfâșie. şi ai făcut să-mi capăt din nou chipul de om 
Călin, însă, îşi reveni în fire din spaima prin care „Nu știu — grăi mai departe moșneagul E, 
trecuse și își zise în gândul său: zile mai am de trăit. Oricum, chiar dacă ar fi 
„E păcat să stea aicea atâta grâu, iar pietrele de mor astăzi, voiu muri mulţumit că mi-a fost i iertat 
moară să se învârtească în gol. Hai mai bine să mă păcatul cel greu în care căzusem și că voju mu ri 
apuc şi să macin grâul“. ca om, iar nu ca o dihanie urâcioasă. 
Se duse, aşa dar, să ridice sacul dintâiu, pe care „Lăsând însă în voia lui Dumnezeu Sfântu if 
stătea pisica. Pisica, însă, nu vroia să se miște din hotărască de viaţa sau de moartea mea, tiu c cu ot 
loc şi străpungea pe Călin cu privirile ei groaznice. dinadinsul să primeşti ca, începând din ziua d de 
Dar băiatul nu se sperie, ci luând un băț, o alungă astăzi, să-mi fii tovarăș la moara aceasta, iar eu mă 
și o scoase pe poartă afară. Luă apoi sacul și deşertă leg cu jurământ ca după ce închid ochii pe vecie, 
grâul, ca să fie măcinat. moara să fie a ta și numai a ta“. 
După ce isprăvi cu el, se duse să ia al doilea sac, Așa vorbi bătrânul morar, iar Călin ie E 
dar spre mirarea sa, văzu că pisica era acum pe rămână la moara aceea. 
sacul acesta. Și se sbârlea și miorlăia, de te apuca Nu trecu multă vreme la mijloc şi bătrânul 


groaza. morar muri, iar Călin rămase singur stăpân pe 
> Decât lui Călin nu-i mai era frică. Puse din nou moara, care era cea mai mare şi mai frumoasă | din 
mâna pe băț, îi croi vreo două, trei pe spate şi o tot ținutul acela. w Pe... 
dete din nou afară. a A 
Când veni rândul să ia al treilea sac, pisica tot fe îi 


acolo. Nu înțelegea nici Călin când și pe unde se 
întorcea. Cu toate acestea, o alungă din nou și făcu LUPUL IN PIELE DE OAIE: 
ji aşa, până ce puse să fie măcinat grâul din toți sacii. EA 
i Dar când fu măcinat cel din urmă bob din cel Un lup sugrumase și după aceea, bine înțeles, 
din urmă sac, în moară răsună deodată un strigăt, mâncase o oaie neobișnuit de mare. Se lie a 
de se cutremură moara din temelii. Insă nu era un în pielea ei, așa că dacă nu te-ai fi uitat la dân 
strigăt de groază, ci un strigăt de bucurie. cu băgare de seamă, ai fi crezut că e oaie adevăra 
Călin se întoarse spre partea de unde venise După isprava aceasta, lupul se strecură într ro 
strigătul acesta, dar ceeace văzu îl puse în mare turmă, amestecându-se printre oi. „Ce bine a m să 
nedumerire. o duc aicea ! îşi zise el. Am de mâncat oi din be şu 
Inaintea sa stătea un moșneag așa de bătrân, că fără să-mi dau vre-o osteneală și fără să mă a me- 
ai fi crezut că este de când lumea și pământul. Gâr- nințe vreo primejdie“. i 

> bovit rău de tot, avea o barbă albă ca zăpada și care In adevăr, în fiecare noapte, pe când păst 
îi cădea până la genuchi. Sprincenele îi erau așa de dormea, lupul sugruma câte o oaie și se j a 
groase și de lungi, că dacă nu le-ar fi ridicat cu dânsa. 
mâinile, n'ar fi fost chip să vadă. Pe hainele sale Dar n'a mers așa multe zile, fiindcă păs stor 

era presărată făină, așa cum sunt de obiceiu hainele văzu că oile îi se împuţinează mereu. De ac 
morarilor. cercetă una câte una fiecare oaie din turmă, 
Moșneagul acesta se apropie de Călin cu paşi ce descoperi lupul care mergea îmbrăcat în p 
tremurători, îl îmbrăţișe şi-i zise : „Să trăești întru de oaie. j 
mulți ani, flăcăule, că m'ai dezlegat de blestem ! „Tu mi-ai fost musafirul !* îi zise ciobar 
— De care blestem ?“ întrebă Călin foarte mirat ridicând băţul ciobănesc, îi dete câteva zdravene pe 
şi de cuvintele moșneagului şi de moșneagul însuși, cap, până ce îl dobori mort la pământ. = 
care răsărise așa ca din pământ. „Dar, tăticule, îi zise păstorului fiul său, „de ur nde 
Moșneagul însă vorbi mai departe, povestind să-ți dea în gând că sub pielea unei oi se a 
precum urmează : „Astăzi se împlinesc tocmai două lupul cel groaznic ? ? i 
sute de ani, de când am fost blestemat de o văduvă. — Băete, îi întoarse tatăl său vorba, nici 
Era o biată văduvă săracă şi mamă a cinci copii să nu te laşi amăgit de haine și să nu judeci 
nevrâstnici. Adusese la această „moară, care este a cineva după felul cum e îmbrăcat. Nu j 
; n sac cu , ca să-l macin. Dar duhul și înțeleapta zicătoare : „pusi haina fa 
al lăcom iei m a împins să-i npepe a o nont face haina“ 


ORIZONTAL : 1. Loc de plim- 
bare pentru cei ce au automobil ; 
„4. Organul automobilului... ; 8. 
„Amiral venețian (m. 1792); 9. 
„Compartiment nasal...; 10. Cu- 
„vânt ce-l face pe orice șofer să 
stea pe loc; 11. Membrele auto- 
mobilului ; 13. Plăcere foarte 
mare (când te plimbi cu limuzina 

de ex.); 15. Unitate de viteză a 
ei corăbii ; 16. Romancier por- 
tughez (m. 1900); 18. Unge mă- 
runtaiele limuzinei ; 20. Punct 
rdinal vis-a-vis de soare ră- 
re ; 23. Epitet ce se dă marilor 
i chinezi; 25. Veşnic la plim- 
bare cu automobilul ; 27. A miriga 


y mai.. gal 1-98. 

„ară uscată ; 34. Pomi foar- 
> mari din regiunea tropicală; 
6. Literă grecească ; 37. Chem 
„proces ; 38. Rămâne — în ca- 
il cel mai fericit — depe urma 
nui accident de automobil; 40. 
pion automobilist; 42. Cu 
e că are două nu sboară ni- 


VERTICAL : 1. Spaima şofe- 
rilor ; 2. Aci îşi iau avânt auto- 
mobiliştii ; 3. Adnota; 4. Mere; 
5. Com. în jud. Satu Mare; 6. 
A face să stea; 7. Plimbări cu 
avionul ; 12. La orice șofer (vorbă 
să fie...) ; 14. Zdup ; 17. In cruce; 
19. Cameră mare pentru festivi- 
tăți ; 20. Patruped modern: bea 
benzină și ulei; 22. Acoperișul 
automobilului ; 24. Lăsat pe altă 
dată ; 26. Arzător (fig.) ; 27. Chi- 
tară; 28. Boala şoferilor; 29. 
Adăpost pentru automobile ; 32. 
Măsură japoneză întoarsă; 35. 
Program pe ore ; 39. Nichel; 41. 
Subsemnatul. 


Cine sunt? 


Să fiu cunoscută de loc nu doresc, 

Deci caut mai bine să mă înve- 
selesc. 

Când nu mă cunoști, 
supărat, 5 

Iar când mă cunoşti, răsufli uşu- 
rat. Tir 


eşti tare 


Ghicitoare geografică 


In Spania sau China să nu mă 
căutați, 

Să ştiţi că pe-acolo de m 
dați, 


ine nu 


De sigur, mă afli la noi, în Bu- 


curești 

Și în România ușor mă găsești 

Iţi spun — și spunându-ţi —= eu 
simt bucurie : 


„Cu mine se'ncepe frumoasa Ro- 


mânie. 
e e 


Romb 


1.- Consoană ; 2. Zeamă; 3. 
Arogant ; 4. Țară în Europa; 5. 
Neturburat ; 6. Posed ; 7. Vocală. 

VERTICAL : La fel, 


Labirint 


aar drumul pe care îl va 


haats oaia 


urma ie Cl spre a ajunge la, 


Puneţi în fiecare căsuţă câte o 
literă astfel ca să căpătați 16 
cuvinte de câte șase litere fie- 
care. 

Dacă cuvintele corespund sem- 
nificaţiilor citiţi inițialele acestor 
cuvinte şi veţi da peste numele 
unei plante cu flori galbene şi 
plăcut mirositoare. 

1. Plantă mirositoare ; 2. Plan- 
tă todeauna verde; 3. Urzică 
mică ; 4. Plante de grădină cu 
flori roşii ; 5. Stanţă de opt ver- 
suri ; 6. Plantă cu flori albe; 7. 
Indemn spre rău; 8. Arbușşti cu 
flori albe ; 9. Plantă frumoasă de 
grădină cu felurite culori; 10. 
Ciulină (Bot.) ; 11. Mirare adân- 
că; 12. Plantă otrăvitoare; 13. 
Grăsime ; 14. Arbust cu floricele 
albastre ; 15. Continuare ; 16. A 
semna. 

e © 


i ~ Gemenii 


a fel. Ci 


Ri 
e opt paiațe nu 


Cadranul I 
1-2 Cameră 2-3 Mârţoagă 3-4 
Scândură groasă 4-5 Soră mai 
mare 6-7 Gen de plante cuprin- 
zând mai bine de 100 specii 7-8 
Șef (od) 8-9 Butoiu pus pe roate 
pentru cărat apă. 
Cadranul II 
5-9 Una din cele 5 rugăciuni 
zilnice prescrise mahomedanilor; 
10 Sera plantelor 10-11 Naviga- 
tor portughez 11-12 Tivga cu 
care ţăranul duce apa la câmp 
12-13 Rândunică de mare 13-14 
Părul de pe bărbie 14-16 Comun. 
Cadranul III 
11-15 Dumneata 15-16 Fluviu 
în Spania 16-17 Deșert 17-18 
Fire de aramă pentru antene 


Joc sportiv 


Cas- ştra - to - p- toa - of - 
dé - ca- ben - da -'mo- an -zi - 
to- na - car -ye - Ja. 

Cu ajutorul silabelor de mai 
sus puneţi câte una în fiecare 
căsuță astfel ca să găsiți cuvin- - 
tele definite mai jos. Dacă totul 
e corect, silabele din căsuţele în- 
semnate, citite în continuare vor 
da o uliţă a vitezii, producţie 
modernă. 

1. Mare automobil pentru tu- 
riști ; 2. Balaurii ce se hrănesc 
cu uleiu, beau benzină și scot 

„pe nări; 3. Pluviu în Italia; 


Din silabă în silabă 


Il găsiţi? 
i] 


Triunghiu 


TPEFEEFEEE] 
TEOT 
DB 8 pa ie. 


1. Operă de Rossini; 2. 
indicând evenimente din acei 
zi la diferite epoci ; 3. Trans] 
nerea unei litere într'o vorbă 
4. Reprezentarea în E 
Membrană optică ; 


HATTERAS 


de JULES VERNE 


APITANULUI 


dezi tremurau de frică, Duk însă rămăsese nemișcat. 
Hatteras şi tovarășii lui erau muţi, nu le veniră 
minte nici cel puţin ideea ca să Re barca 


E drüncinat. 
Un sentiment vag, mai mult de mirare decât de 
groază le stăpânea minţile ; admirau acest îngrozitor 
F. spectacol, care completa lupta elementelor deslăn- 
„uite ale naturii. 
In sfârșit, ghețarul se îndepărtă puţin câte puţin, 
pins de vântul căruia șalupa cu pânzele lăsate 
tea să-i reziste și dispăru în ceaţă, mai semnalând 
din când în când prezenţa sa prin mârâiturile de- 
= părtate ale monstruosului său echipaj. 
„In acest moment furtuna își îndoi violenţa, era 
adevărată deslănțuire a elementelor atmosferice ; 
luntrea ridicată deasupra valurilor, o luă la fugă 


mbră ca o mare pasăre albă ; o gaură circulară, un 
W Ma€lstroem, se formă în golul valurilor ; navi- 
gatorii, prinși în acest vârtej, alunecau cu așa vi- 
ă, că valurile li se părea că stau pe loc. Se afun- 
u încetul cu încetul în fundul prăpastiei, care 
îi atrăgea să-i înghiţă de vii. 


ețeala îi cuprinse. Simţeau în ei acest senti- 
E inbi al abisului ! 


i ui, iuţeala cu care fusese aruncată o asvânii în 
o atare de centrul de atracțiune, că scăpă prin tan- 
ge tă de acest vârtej circular aruncând-o în afară 


x 


de el 
Cap. XXIII 
DRAPELUL ANGLIEI 


Mies. zise doctorul. 
E părut, făcu Iohnson și Bell. 


ară în jurul lor. Nu apăru nimic pe suprafața 
răsvrătite. Duk începu să latre ae şi vroia 


ridicară toți cinci. Priveau în jurul lor speriaţi. - 


și 
e ia și Telia ri rătăcitoare F eni j 

Iohnson şi Bell începură să ăsta cu u putere. 
timp de un ceas nu părăsiră locul catastrofei. Il 
căutară, dar în zadar. Nenorocitul Hatteras, smuls 
de uragan era pierdut. 

Doctorul îl chemă, strigă, trase focuri de armă, 
Duk însoțea glasul său de lătrăturile sale jalnice, 
însă nimeni nu răspunse celor doi prieteni ai căpi- 
tanului. O mare durere îl cuprinse pe Clawbonny. 
Lăsă capul între mâini și începu să plângă. 

In adevăr la așa distanță de coastă, fără nici o 
vâslă, fără nicio bucată de lemn de care să se spri- 
jine, Hatteras nu putea să ajungă cu viață pe coastă, 
și dacă cineva ar fi atins, această coastă atât de 
dorită nu putea fi decât cadavrul lui rece și intrat 
în putrefacție. 

După un ceas de căutare, trebuiră să reia drumul 
spre Nord, luptând cu ultima furie a furtunei. 

La cinci ore dimineaţa, 11 Iulie, vântul se potoli, 
marea se liniști puţin câte puţin, cerul reluă seni- 
nătatea sa polară și după un mers de trei mile, 
pământul răsări în toată splendoarea sa. 

Acest continent nou nu era decât o insulă sau 
mai degrabă un vulcan drept ca un far la „polul 
boreal al lumii. 

Muntele în plină erupție, vărsa o massă de pietre 
arzătoare și bucăţi de plăci aprinse păreau că se 
agită sub sguduituri repetate cu o respiraţie de 
gigant ; massele arzătoare le asvârlea în aer la 
înălțimi mari, în mijlocul coloanelor de flăcări 
uriaşe şi scursorilor de lavă care se rostogoleau pe 
coastele sale în torenţi năvalnici. 

Dedesuptul ilacărilor pâlpâind, unduia o imensă 
pânză de fum roșie la bază și neagră la vârf. Fumul 
se ridică în mod măreț și se răspândea pe delături 
în valuri dese. 

Cerul, până la o mare înălţime, îmbrăca o coloare 
cenușie ; întunecimea care a domnit în timpul fur- 
tunei, și-de care doctorul nu şi-a putut da seama, 
provenea desigur din valurile de cenușă care puse- 
seră în fața soarelui o pânză de nestrăbătut. El şi-a 
adus atunci aminte de un fapt asemănător petrecut 
în 1812, în plină amiază, în insula Barbage pe care 
a cufundat-o în întunerec valurile de cenușă arun- 
cate de craterul insulei Sft. Vincent. 

Această enormă stâncă aruncată de flăcări, răsă- 
rită în plin ocean, avea o înălțime de o mie de stân- 
jeni, aproape ca aceea a vulcanului Hecla. 

Linia dusă din vârful său până la bază, forma cu 
orizontul un unghiu de unsprezece grade. Pe mă- 
sură ce șalupa se apropia, parcă ieșea câte puţin 
din mijlocul valurilor. In jurul lui nu se vedea 


- nicio urmă de vegetație. Nu era nici chiar țărm, 
A 


căci coastele sale cădeau drept în mare. 

— Vom putea oare să debarcăm ? zise doctorul. 
Nu văd niciun colț de plaje pe care să putem pune 
piciorul ! 

— Poate să ne pară astfel unde suntem departe, 
răspunse Iohnson, însă poate acolo să găsim unde 
să ne adăpostim luntrea, şi aceasta e tot. „ce ne 
trebue. 

ra - Să me 


să 
— SĂ FIM INVENTIVI — 


Simt şi copiii noștri momentele 
severe prin care trece națiunea. 
In toate școlile se lucrează, se 
fac din lână tot felul de îmbră- 
căminte, pentru ostașii noștri 
care păzesc granițele. Toate lu- 


_crurile  trebuesc întrebuințate 
chiar cele mai vechi și mai de- 
modate. 

lată de ce PT Pina aceste 
două modele de stil niţel cam 

“învechit. Aceste copile sunt îm- 
brăcate în costume cam severe 
însă nelipsite de graţie. 

Cea mai mică poartă o haină 
făcută din catifea maron şi o 
fustă de catifea verde. 

Mica „manta“ nu e decât 
un vechi guler de culoare crè- 
me“. 

Două mici flori țin părul răs- 
pândit pe frunte. Cea mare 
poartă o haină de catifea neagră 
(era o veche rochie a mamei) 
simplă ca formă și garnisită cu 
organdi roz. 

9 


geti SENDIN 


brn A 
ba 
nd di cazi 


PREIA FETITELOR 


- 


observe, luaţi o bucată de suga- 
tivă albă, o udați cu benzină și 
frecaţi locul atât până dispare 
pata. Hârtia trebue să o schim- 
baţi din când în când... 

9 


Periile de dinți trebuesc să fie 
foarte bine clătite după ce au 
fost întrebuințate. Le păstraţi cel 
mai bine într'o etajeră mică, 
specială pentru perii de dinţi, 
acolo stă agăţată şi poate să se 
usuce bine; într'o cutie închisă 
prinde foarte ușor mucegaiu. 

9 


Pieptenele îl curăţaţi cel mai 


„bine şi ușor cu o bucată de vată 


muiată în benzină sau spirt. 

Vata trebue schimbată des 
până ce iese curată, ca și cum 
ar fi nouă. După ce a fost cu- 
rățat bine între dinţi și mânerul 
lui, luaţi o bucată de flanelă și 
frecați uscat pieptenele. 

® 


Dacă vreți ca lâna pe care o 
tricotați să nu intre la spălat 
înainte de o lucraţi când se află 
încă în scule, o muiați în apă 
clocotită. O puneţi la uscat pe 
frânghie fără să o stoarceţi. Scu- 
lele de lână trebuesc legate în- 
tr'o parte ca să nu se încurce 
lâna. 

E. 


O umplutură bună pentru per- 
nele de canapea și cele de păpuși 
sunt resturile de mătase destră- 
mate și petale de trandafiri us- 
cate, resturi de ciorapi de mă- 


„tase, capoc și talaș de lemn. 


PUŢINĂ BUCATARIE 


BASTOANE CU SARE 


150 de grame de cartofi fierți 
reci și trecuţi prin sită, se ame- 
stecă cu 150 grame făină și se 
frământă bine. Această cocă o 
lăsaţi să stea câteva ore la un 
loc răcoros. 

Apoi o întindeţi foarte subţire, 
o ungeţi cu gălbenuș de ou și 
presărați pe deasupra kimen şi 
sare, sau brânză cu sare. Tăiaţi 
cu ruleta ini de Beyra unui 


pe gale curățate şi date pr 
mașină cu zahăr şi puţină apă 
fierbinte, până se face o erona 
mai groasă. i 

Această cremă o ungeţi E 
biscuiţi şi serviţi la ceai. 
vedea că prietenele voastre v 
mânca mai cu poftă. 

e 

COMPOT DE COAJE DE .- 

PEPENE 


Coaja pepenelui verde o tii 


ia 


neţi pe o sită să se , scurgă. E 
cotiți v 4 Sarata coaje de P 


tot atâta apă tri az sirop. 

Bucăţile de coaje se pun 
sirop și se lasă să se lege mai 
tare. Adaugaţi la urmă zeama 
unei lămâi. Acest compot dacă 
este bine legat îl turnaji în bor- Da 
cane și ține toată iarna. 


PRAJITURI DE MERE = 
__Coaceţi A mere la cupto 


pa de E iai ru ba 
şi albușul bătut dela două ouă. 


Umpleţi cu această compoziție 
compotiera, garnisiţi cu fruct 
proaspete şi ţineţi la ghia 
înainte de a servi. ; 

® 


CA SA NU SE INEGREASCA 

MERELE , i 

Irina are voe să ajute la bucă- 
tărie la curățitul merelor. Fie- - 
care măr pe care Îl curăță Irina, 
mămica ei îl pune într'un vas cu 
apă în care a pus câteva pi 
de oțet sau zeamă de 
„Mămica pentru ce faci lu 
acesta“ ? întrebă Irina foi 
curioasă. (za dă 

„In felul acesta, merele 
mai ee m gaos i i 


— Eu am văzut odată un coş- 
ciug atât de mare, că a trebuit 
să-l pună în trei dricuri. 

— Asta nu-i nimic. Eu am 
văzut un sicriu aşa de mare, că 
un cap i se vedea, iar celălalt nu. 

— Nu mai spune. Şi ce era 
în el? 

— Marea Moartă. 

9 
SCHIMBA GEOGRAFIA 

După ce-și termină rugăciunea 
de seară, Mirica adăugă : 

= Şi mai dă, Doamne, ca Ve- 
neţia să fie capitala Italiei. 

— De ce ? o întrebă mama. 

— Fiindcă aşa am scris la teză 
şi mi-e frică să nu fi greșit. 

9 
RUDA APROPIATA 


— Domnule şef, mi-a murit c 


= rùdă apropiată şi vă rog să-mi 


dați liber azi după amiază. 

— Cine ţi-a murit? 

— Vărul de-al doilea al cum- 
natului meu, care ţine pe sora 


mea vitregă din a treia căsătorie 


a fostei mele mame vitrege. 


No ma e inu 
„DIMINEAȚA COPIILOR“, Editura „Ziarul“ S, A. R. București, Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Pub. Periodice la Tribunalul 


N'A FACUT NIMIC 
La familia Ionescu vine în vi- 
zită o doamnă foarte urâtă. 
— Sărută pe tanti, Ionele. 
spune mama. : 
— Dar n'am făcut nimic, mă- 
aico, spune rugător Ionel. 
@ 


ARE SU LET BUN 
A 


E 


N 


— De ce ai spus o minciună ? 
— Am vrut să salvez pe ci- 
neva dela bătaie. 
— Pe cine? 
— Chiar pe mine! 
IL] 


LUNA NOUA 


— Toată lumea vorbește des- 
pre Luna nouă. Aș vrea să știu 
ce se face cu lunile vechi! 

— Cred că le taie bucăţi și fac 


din ele stele. 
9 


NU FACE 

— Petrică, dacă ești cuminte 
îți dau zece lei. 

— Nu mă obosesc eu pentru 
atât de puţin. 


— Dragă îţi spun că am un 
ghinion nemaipomenit. Tot ce 
fac îmi iese pe dos. Și pariez că 
dacă aş întemeia o fabrică de 
săpun, a doua zi nu va mai fi 
modern să te speli pe mâini. 

% 


DE-ALE LAPTARULUI 

— Vezi, băiatule, ce fac aci? 

— Da. Turnaţi apă în lapte. 

— Nu este adevărat. Torn 
lapte în apă. Aşa că, dacă te'n- 
treabă clienţii, poţi jura cinstit 
că eu nu torn apă în lapte. 

[] 


IONICA GHICITOR 


— Cu ce te mai ocupi, Mitică? 

— M'am făcut ghicitor. 

— Poţi să-mi dai dovada ? 

— Sigur. Spune-mi în ce an 
te-ai născut și-ţi spun câţi ani ai. 


Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25. 


„ imprimenile „inde 


2 


 Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: G. lonescu. Preţul abonamentelor : Un an (52 numere) 300; 6 luni (26 numere) 160; 
3 luni (13 numere) 85. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale SP: 1.7. Na. 


15.575/939 


1, „Ar trebui, e dorință firească, 2. Să le dăm tutun deci să fumeze, 3, In a mea cabină năzdrăvane, 
Să-i facem pe negri, să iubească“, Poate așa, să se'mbuneze'! Vei găsi, zice căpitanul, havane. 


4. Să trăeșşti, răspunde marinarul, căpitane! 5. Și cu cutia de ţigări în mână, 6. Sălbateci! de peste mări și ţări, 
Mă scobor în fugă după havane. Marinarul acum către mal, mână; Primiţi în dar, aceste ţigări! 


1. Toată acea lume neagră, 8. Li se spuse: ceeace va urma, 9. Chibriturile acuma pe loc, 
Pe două rânduri aleargă. E prima lecţie a celui ce va fuma. In mână luaţi şi dați foc! 


11. Poc, poc, bum, bum, fum, 
Pe fugă marinar că... te răpun. 


PATRIA FARMACIEI 


Intre secolul 6 și 13 știința farmaceutică nu era 


la nici un popor mai perfecționată, şi condusă pe 


căi mai solide ca la arabi. Ă 
Cine voia atunci să vândă medicamente trebuia 
mai întâiu să aibă o autorizaţie din partea autori- 


tăţilor și să ia în seamă exact prescripţiunile ce se 


emiteau pentru a se administra clienţilor. Primele 
rețete au fost prescrise la Bagdad. 


e 
ASCUNS PRINTRE FLACARI 


Mai ciudat decât peștele-cerneală care secretează 
o licoare neagră atunci când se vede ameninţat, este 
racul oceanelor care se învelește într'o secreţiune 
roșie ca flacăra, atunci când simte în apropierea sa 
un dușman. © 


ȘTIINȚA INVINGE IARNA 


După cum se știe, iarna este coșmarul tuturor 
agricultorilor și în special al horticultorilor. Soarele 


se depărtează, toate vegetalele fragile trebue, ca și 


oamenii, să se pună la adăpost, să se acopere, să 


` se încălzească. 


Recomandațiuni pe cât de: delicate, pe atât de 
grele ! Electricitatea însă va schimba toate acestea. 
Graţie ei se poate înlocui astrul zilei în ceeace pri- 
vește încălzirea pământului în care seminţele ger- 
minează. După 10 ani de cercetări „Societatea elec- 
trică de lucrări agricole“ din Franţa, a găsit mijlo- 
cul de a lupta contra frigului. 

O instalație specială de fire electrice este făcută 
în pământ. Incălzirea electrică a pământului pro- 
duce o temperatură uniform repartizată : Nu există 
puncte reci, nici puncte calde. Aportul acesta de 


„căldură e constant și nu variază ca acel al bălega- 
_ rului. Temperatura pământului încălzit electric este 


independentă de variațiile brusce ale atmosferei. 
Un simplu buton... şi grădinarul nu se mai teme 


„de iarnă și de ger. 


Recoltele ce le produce un asemenea pământ în- 


= călzit electric sunt precoce, viguroase, sănătoase 
şi omogene. 


In felul acesta progresele ştiinţei au ajuns să 
învingă complet ravagiile pe cari le fac schimbările 


= — de temperatură în atmosferă. 


Omul a biruit natura! 


p” Li 
TRADIŢII... 
> 
$ = 
P A 


Nu în toate timpurile și țările â fost obiceiul de 


l a se ridica în picioare când se făcea un toast. In 
= Anglia, în secolul al 17-lea, se spunea toastul în- 
= doindu-se genunchiul; iar în Scoția se sta — în 


timpul toastului — cu un picior pe scaun şi altul 
pe masă. Ofițerii și marinarii englezi au conservat 


Fa „încă obiceiul secular de a rămâne pe scaun când 
2 se bea în sănătatea regelui. 


MODA BARBILOR 


In secolul al 14-lea se punea atâta preț pe barbă 
printre nobilii spanioli încât aceștia lăsau să le radă 
barba ca să-și aplice bărbi false. de diferite forme 
și culori după haina ce o purtau Sau după dispo- 
ziţia în care se aflau. 


6 
INCEPUTURILE PARAȘUTEI 


Se pare că parașuta ar fi fost cunoscută încă dela 
începutul secolului al XVII-lea. Dar ideea e şi mai 
veche. Se povestește că un mic. rege al Indiei avea 
obiceiul, când i se aducea înainte un supus vinovat 
de o crimă, să poruncească a fi aruncat din înălţi- 
mea unui turn. Obișnuia însă să-i dea un fel de 
umbrelă primitivă, hărăzită să-i micşoreze căderea. 
Dacă vinovatul căzând nu murea, era grațiat. 

In 1732, Sebastian Lenormand se aruncă dela 
primul etaj cu o umbrelă solidă de 80 cm. diametru, 
ajungând jos fără să păţească nimic, afară de o 
zguduitură puternică. Mai târziu fabrică o umbrelă 
de 2 metri diametru, agățând de ea o oaie. Apoi 
svârli animalul în gol din înălțimea unui turn din 


Avignon. Experienţa a avut succes și prima para- 


șută veni astfel pe lume. 


OMUL FARA PRONUME 


In Chicago trăește un anume dr. Gatewood care 
nu are nici un pronume. Când s'a născut, părinţii 
săi au hotărît să nu-i dea nici un pronume pentruca 
el singur să și-l aleagă când va fi mare. Omul însă 
nu sa putut decide nici până astăzi pentru vreun 
nume. l 

e : 


MENAJ IDEAL 


In Kansas există obiceiul ca soții să mănânce 
dintr'o singură farfurie până când se produce prima 
ceartă. 

Soții Sander din Kansas, căsătoriți în 1911, mă- 
nâncă și azi dintr'o singură farfurie deci încă nu 
sau certat. 28 ani de pace conjugală... Adevărat 
record. 

9 


VOCEA ARTIFICIALĂ 


Mulţi oameni cărora din motive de boală li se 
extrage o coardă vocală, pot totuși să mai vorbească 
și să cânte. La unii sa desvoltat un laringe fals în 


“esofag, cei mai mulţi însă întrebuințează un tub cu 


o membrană vibratoare. Această membrană este 
pusă în mișcare prin aer comprimat care, cu aju- 
torul unor mici foale așezate sub subsuoară este dus 
în gâtlej. Un membru al Senatului Statelor Unite 


vorbește chiar la ocaziuni oficiale cu o astfel de 


voce artificială. ESI ăi 


ve d 
pc ed z P4 
Py. . gir nT O e PI] r < 
sâfa e g y è 
PRR E EEEE E E 
+ - Wa S E iy EEA. 


a migi iti, dm /_ de 


Țicuşor se întorsese dela şcoală cu nasul vânăt 
de frig, cu urechile tot așa de vinete și cu 
mâinile aproape degerate. 

„Moş Nae, zise el frecându-și mâinile și 
țopăind, ca să se mai încălzească, am îngheţat, e 
un frig de crapă pietrele. Ne-a spus d-l învăţător 
că astăzi a fost ziua cea mai rece, fiindcă la orele 
8 dimineaţa termometrul arăta 26 de grade sub zero. 
Nu-i așa că 26 de grade sub zero înseamnă foarte 
mult și că nu se poate un frig mai mare decât acesta?“ 

Moş Nae zâmbi la întrebarea aceasta și-i răspunse: 
„Se găsesc pe pământ oameni și țări, unde un frig 
de 26 de grade e un fleac, o floare la ureche, o zi 
aproape caldă. 

— Şi oamenii din ţările acelea mai pot trăi și nu 
se prefac cu toții în blocuri de ghiață ?“ întreabă 
din nou Nicușor, mirat de spusele lui Moș Nae. 

Moş Nae însă zâmbi pentru a doua oară şi apoi 
grăi zicând : „Omul, dragul meu, este mai tare decât 
piatra și decât oţelul și mai rezistent decât orice 
animal. Omul trăește și rezistă și în frigul cel mai 
mare și în țările cu căldură tropicală, unde văzduh 
şi pământ se încing ca un coptor ars. Dar să-ţi 
vorbesc ceva despre țările cu climă mult mai rece 
decât a noastră şi să-ți povestesc un fapt, care sa 
întâmplat în adevăr“. 

Și Moş Nae, după ce trase de câteva ori din ţiga- 
| rea de care, spre disperarea lui, nu se poate despărți, 

„continuă în felul următor : „Ai auzit și citit chiar 
despre Polul Nord și despre frigul de acolo. Mai știi 
că în regiunile vecine cu polul Nord soarele nu se 
iveşte săptămâni şi luni de zile dearândul, așa că în 
toată vremea aceasta domnește un întuneric, pe care 

îl mai împrăștie razele lunii şi sclipirea stelelor. 
„Cu întunericul, calea-valea, că tot te-ai putea 
| împăca mai lesne cu dânsul. Ce te faci însă cu frigul 
şi cu zăpada ? E frig, dragul meu, dar cum frig ? 
De două ori atâta cât e la noi în zilele cele mai reci, 
fiindcă nu rareori termometrul se coboară la 50 de 
grade sub zero. Nici nu-ți închipui ce înseamnă 50 

grade sub zero. 

„Cu toate acestea, acolo sunt oameni, nu aşa de 
numeroși ca în țările noastre din Europa, dar tot 
sunt oameni, cari trăesc și rezistă la frigul acela. 
„Eschimoșii'“', așa le zice oamenilor acestora, își fac 
casele de zăpadă şi de blocuri de ghiaţă și fii sigur 
că aceste case nu se topesc niciodată. Cât despre 
primejdia de a lua vreodată foc... 

— O, întrerupse Nicușor, cum e cu putinţă să ia 
foc nişte case de zăpadă și ghiață ? 

— Nu e cu putinţă, îi întări vorba Moș Nae, po- 
vestind mai departe. 

In ţinuturile acelea ninge, ninge cu nemiluita luni 
de zile dearândul. Ştii până la ce adâncime ajunge 
uneori zăpada ? Până la 1500, ba chiar pe alocuri 
şi până la două mii de metri, așa că nu răsar din 
zăpadă decât vârfurile munţilor înalți, vârfuri cari 
par ca niște insule. 

Din zăpada aceasta se formează sloiuri de ghiaţă, 
blocuri mari de o lungime de mai multe mii de 
metri. Şi așa, într'o zi sau, mai bine zis, într'o 

CU eat căci de săptămâni de zile soarele nu răsărise 
$ Te i A 
SE Ea e E na pă SN foita far i : AR) 


pci z 


ac- TIA 


he imi 


Povestea unui munte de ol iată 


întorcea dela pescuit. Toți oamenii dintr'însul erau 


astfel de munte și din vas nu s'ar fi ales decât țăndări. 


trele. Aveau termometre, ca să știe ce temperatură 


sau e încă departe de noi. Fz; pS 


a PoE 


în regiunile acelea, un adevărat munte de F er pe, 
şi zăpadă se desfăcu din nesfârşita întindere albă 
şi înghețată şi alunecând încet, ajunse la mare. 

Doamne, Dumnezeule ! Cu ce-sgomot, cu ce vuet 
groaznic se prăvăli în apa mării. 

Credeai că se prăbușise pământul unei țări întregi g 
sau că avusese loc un cutremur de pământ nemai 
pomenit până atunci. Marea se turbură până în 
adânc și apele se ridicară în valuri puternice. . 

Muntele de ghiață începu acum să plutească și, 
împins de apă, se îndreptă spre părțile de Miazăzi. 
Acolo era mai cald și soarele răsărea în toate zilele. 
Soarele își aruncă razele sale asupra acestui mon-  ă 
stru de ghiață. O mică parte din zăpadă porni să 
se topească, picurând în lacrimi de argint. 

Privit din depărtare, muntele de ghiaţă înfățișa 
o priveliște cum nu se mai poate de frumoasă. Stră- 
lucea la lumina soarelui, de ţi se părea uneori că 
este un munte făcut numai din perle și diamante, 
alteori că este un palat din basme cuprinse de flăcări.  — 

El însă înainta mereu spre Miazăzi, ziua și noaptea. a 

In una din aceste nopți vasul „Steaua Polară“ se 


PI 


veseli fiindcă norocul îi ajutase să pescuiască o ba- 
lenă, de pe urma căreia erau să se aleagă cù un 
câștig destul de frumos. a- 

Erau veseli, însă totodată foarte atenți. Se găseau = 
în apropiere de peninsula Labrador din America de PAN 
Nord şi ştiau că din pricina munților de ghiață CE 2258 
vin din ţinuturile îngheţate, drumul este prin părțile 
acelea plin de primejdii. O ciocnire a vasului cu un 


Deaceea erau atenţi și cercetau mereu termome- 


este în văzduh și mai aveau și termometre agățate 
de vas și puse în apă, ca să vadă dacă nu se produce 
cumva o schimbare a temperaturii în apă. a, 
Şi tocmai aici e marea primejdie. In adevăr, dacă 
temperatura din apă scade, aceasta e semn că în 
apropiere se găsește un munte de ghiaţă. "E 
De odată, căpitanul tresări. -C 
„Tomi, strigă el speriat ajutorului său, ne ame- 
nință o nenorocire. Temperatura mării a scăzut, în i 
văzduh se simte chiar un frig mai tare, iar marea 
se turbură în fiecare clipă. Dar din care parte vine 
blestematul munte de ghiață ? Vine din fața noastră, 
dela spatele nostru, din coastă? Cu neputinţă do p 
înțeles. Și nici nu putem şti, dacă e prea aproape Să 


— Să încetinim mersul vasului, răspunse aju- 
torul, pentru ca la caz de ciocnire cu monstrul de 
ghiaţă, izbitura să fie mai puţin puternică, să che- 
măm pe punte pe toți oamenii din echipagiu şi... să SE 
ne rugăm lui Dumnezeu să ne vie în ajutor. i 

Pe când ei vorbeau așa, iată că în întuneric apăru să 
deodată muntele de ghiață. Din fericire, el trecu 
alături de vas, fără să-l izbească și-și văzu înainte s 
de drum. Bo 

„Unde sa dus? întrebă Nicușor. 

— A mers mereu spre Sud, departe, departe, până 
ce căldura l-a topit cu desăvârși re. p 

4! € b 


bna ! 


ntinsa pădure a Congo-ului, 
“ţinut nesănătos și greu de 


străbătut, cuprinde încă şi 


astăzi multe enigme miste- 
rioase. 

Exploratorul călătoreşte aci 
sub întunecate tuneluri de frun- 
ze, cari degajează o umezeală 
înăbuşitoare de etuvă. In pe- 
numbră, ici-colo, o mică lumină 
scânteiază ca o stea în noaptea 
ramurilor de copaci uriaşi, aco- 
periți cu muşchiu : stâlpii cate- 
dralei de umbră toridă, cari sus- 
țin un acoperiş de frunze gras 
până la 50 metri. 

O tăcere doborîtoare, alt aspect 
al pădurii tropicale, apasă greu 
aci, unde pare că toată viața a 
fost înăbușită de această vitali- 
tate vegetală exuberantă, care se 
epuizează prin ea însă-și, deoa- 
rece pământul este acoperit cu o 
puzderie de copaci morți. 

Dar aceasta este numai în apa- 
rență : viața este pretutindeni 
ascunsă. lată că apare fluturi 
enormi, uriași și minunaţi în 
această temperatură de cloci- 
toare. Sub trunchiurile căzute și 
roase de coloniile de termite mi- 
şună periculoși sporpioni albaștri; 
reptile, printre care teribilul Ce- 
rast, colosală viperă cu coarne, 
al cărei venin este mortal, se tâ- 
răsc prin desișul de ierburi. Din- 


= colo în adâncimea verde sunt 


fiarele mari; numai urmele lor 
se zăresc, deoarece simțind apro- 
pierea omului, fug dinaintea lui. 


LEGENDE ȘI BASME 


Dar deodată, într'un loc mai 
puţin des al pădurii, între arbo- 
rii gigantici, se văd lucruri cu- 


rioase: un fel de cuiburi mari, 
` răsturnate cu fundul în sus, niște 


mici cupole făcute din bețe 
curbate și acoperite cu frunze, 
cari nu au nici un metru înăl- 


. țime. Un câine mai mare de'abea 


s'ar putea adăposti în ele. Sunt 
locuințe omenești : colibele pig- 


„meilor. 


Numele lor se trage din gre- 


cescul pugmaios, care înseamnă 
4 . 

lung de un cot; ceia ce arată că 
aceste ființe cu talia mică erau 


cunoscute în antichitate. 
- Intr'adevăr, ei sunt menționați 


k oin rândul al treilea al Iliadei. 


E de AL me E ci A Di 
n Fai A e] a ii er Ii iza: Iti 
m l > 
5 : i », 


Mai târziu Aristotel povesteşte 
despre un popor de pitici, care 


locueşte în sudul Egiptului. Incă 


în secolul al V-lea înainte de 
Christos, Herodot istorisește a- 
ventura celor cinci Nazamoni 
(taurezi), plecaţi din Libia, din- 
colo de întinsul pustiu; aci au 


fost ademeniţi de niște oameni 
mici, cari vorbesc o limbă necu- 
noscută. Dar toţi acești autori nu 
repetă decât tradiţiunile vechi 
deoarece egiptenii încă din vre- 
muri imemoriale ştiau mai mult 
decât grecii despre aceste ființe 
misterioase. 

Prin urmare, încă din primele 
epoci ale civilizației, se ştia că 
există pe lume oameni cu totul 
deosebiți de ceilalți, un fel de 
pitici. Dar, din cauză că nu erau 
bine cunoscuţi, sau răspândit 
legende extraordinare pe contul 
lor. In Grecia şi Orient sunt 
descriși luptând pe țărmurile 


Oceanului cu .un popor şi mai 


ciudat numit Gruei, în timp ce 
Nordul îi asimilează cu Koboldi, 
cari locuesc sub pământ, unde 
prezența lor este semnalată de 
flacările cari țâșnesc din adân- 
cimi şi prin sgomotul forjelor, 
deoarece ei sunt făurari iscusiţi. 

Şi astăzi circulă legende simi- 
lare, pe cari le povestesc negrii. 
Astfel ei spun că pigmeii sunt 
fraţii gorilei. Odinioară ei stăpâ- 
neau țara, astăzi însă trăesc în 
profundele singurătăţi ale pădu- 
rii imense. Totuși sunt atât de 
puternici, şi vai de acela care 
stârneşte mânia piticilor, locui- 
tori ai adâncurilor pământului și 
ai împărăției flăcărilor... 


open: ci au r re A C 


Legende curioase, pe care le 
regăsim identice la popoarele 
Europei septentrionale. Dar şi 
folklorul nostru cuprinde basme 
cu „Statul-palmă sau Barbă-cot“ 
acești pitici, cari colindă lumea 


subpământeană, 
iepure şchiop ! 

Cine sunt în realitate acești 
mărunți locuitori ai pădurilor 
ecuatoriale din Africa Neagră ? 


călări pe un 


PRIMII BAȘTINAȘI 
AI AFRICEI 


Rase de pitici există și în In- 
dia, Madagascar şi Noua Gui- 
neie, dar cei mai numeroși și 
mai misterioși sunt pigmeii afri- 
cani din ţinuturile lacurilor, Con- 
gului și Ubanghi. 

Ei se împart în două mari tri- 
buri : 
din urmă sunt o familie de oa- 
meni minusculi, amintiți de pri- 
mii exploratori. Cei mai mari 
dintre ei nu depășesc 1,50 m. 
înălțime, iar „uriaşii“ 1.55 m.; 
talia mijlocie a femeilor măsoară 
cel mult 1,45 m. Prin urmare ei 
formează o rasă de oameni foarte 
scunzi, a căror mică înălțime e 
exagerată în legende. 

Ca fizic, se remarcă prin forma 
nasului. Acest organ este strâmt . 
la rădăcină și foarte larg la bază 
unde formează un  triunghiu 
foarte turtit, încât privit din 
profil, dispare complet în dosul 
obrajilor. Ochii bulbucaţi, buza 
superioară mare, obrajii fără 
pomeţi eșiţi, bărbia redusă, gâtul 
subțire și scurt ; brațe lungi, pi- 
cioare scurte, corpul și faţa aco- 
perite cu un fel de puf. 

Femeile par'că au niște favo- 
rite. Adăugaţi şi mirosul de fiară 
pe care-l exală trupul lor și aveți 
imaginea unei ființe apropiată 
de maimuțe, ale căror instincte 
cățărătoare le posedă în -gradul 
cel mai desvoltat. 

De unde vin acești ciudaţi 
oameni ai pădurilor ? Este pro- 
babil că ei reprezentau pe primii 
băștinași ai ținuturilor, înainte 
cu mult de invazia negrilor. Cu 
aceştia nu au nimic comun, nici 
chiar în ceia ce priveşte culoarea 
pielei, pentrucă mai toţi, nu sunt 


Batua şi Wambuti. Aceştia . 


pai 


galbenă-roșie, ton care amintește 
pe acela al „pielei de porc“ tă- 
băcită. 


INTRE NEGRI ȘI PIGMEI 


Exclusiv vânători, pigmeii nu 
se nutresc decât cu carnea crudă 
a animalelor, păsărilor, reptilelor, 
furnicilor albe, larve de cărăbuș, 
etc. Ei nu au nici o cultură, in- 
dustrie sau artă. Câteva dansuri 


şi cântece primitive nu le ridică 


gradul de omenie. Armele lor şi 
rarele lor unelte sunt de lemn şi 
este mai mult ca probabil că 
negrii au -dreptate când afirmă 
că înainte de venirea lor, pigmeii 
nu cunoșteau nici întrebuințarea 
focului nici vorbirea articulată. 
S'a constatat că nu au o limbă 
proprie ; ei vorbesc, bolborosind 
mai mult sau mai puţin, limba 
tribului negru învecinat. 

Deși vânători şi carnivori, pig- 
meilor le plac fructele, laptele 
şi legumele. Cum și le procură ? 
Desigur prin furt, când au prile- 


jul... Dar înlăturarea conflictelor 
este de dorit... și atunci jata ce 
se petrece. 


Negrii, cărora le este cam frie 
de acești omuleți misterioși, de- 
pun, seara, înaintea colibelor lor, 
ofrande : banane, orez, sorgo, 
destinate să îmblânzească pe ne- 
„văzuţii vagabonzi ai pădurii. A- 
ceștia vin noaptea, când nimeni 
nu-i supraveghează, strâng daru- 


rile şi dispar... dimineaţa indige- 
nul găsește, în cenacul golit, un 


vânat proaspăt, adus cu discre- 


țiune de o ființă recunoscătoare. 
Sau mai vede grădina plivită de 


ierburile rele și Ag pd pătăturii 


apărate de fiarele răufăcătoare... 
Toate acestea însă arată că 
între pigmei și negri există rela- 
țiuni de bună vecinătate. Ei au 
nevoie unii de alții: unii procură 
carne, ceilalți primesc în schimb 
câteva obiecte indispensabile : ca 
vârfuri de săgeți, lulele (pigmeul 
este un fumător îndrăcit) şi le- 


gume. Piticul nu suferă sclavia 


sau răul tratament și numai ca- 


douri și promisiuni pot aduce pe 
fugitivi la sentimente mai bune. 
Aceasta nu însemnează însă că 


- 


între cele două rase s'au legat 
strânse prietenii. 
de negri urăsc pe „rudele mai- 
muţei'* pigmei sălbatici şi mize- 
rabili. 

Aceștia sunt misterioșii pigmei, 
aceşti africani, obiectul atâtor le- 


gende şi basme. Nu se știe de 


unde au venit, dar tipul lor a 
rămas intact : — umanitatea pri- 
mitivă. Un singur fapt nu se 
poate tăgădui : au venit înaintea 
altora în Continentul negru. 
Astăzi sunt destinați să dispară. 

Inainte ca știința să poată să-i 
cunoască, ciudații mici vânători 
din pădurile ecuatoriale se vor 


întoarce în lumea încântătoare a 
legendelor, ducând cu ei secretul 
originei. 


PATRIA JUCARIILOR 


Unchiul începu să povestească la copii: 
„E tare frumos acolo, mai bine ca în basme. 
Gândiţi-vă și voi numai și numai jucării. Te uiţi 


jucăriilor. 


Aici sunt şi multe vietăți. Aproape toate pe cari 
le vezi în pozele de prin cărți, le recunoști în ţara 


Multe triburi 


AE e n aaa 


min dreapta jucării, la stânga, înainte, înapoi, încolo 
şi'ncoace jucării. 


Asta e ţara jucăriilor. 

Soldați de plumb cu pușca la umăr păzesc la 
poarta castelului. 

Un automobil mic aşteaptă pe cineva, la scară. 
Cornistul sună ca să dea de veste și în pragul pa- 
latului apare Prinţesa — o păpuşe frumoasă de pică 
— se urcă și pleacă să se plimbe. 

Unde ? i 

Păi, nu are ea unde? Acolo se întind cele mai 
frumoase parcuri. Parcuri cu alei umbrite de pomi 
înfrunziți, pajiști numai o floare și havuzuri î în cari 
înnoată peşti auriţi. 

In țara asta te întâlneşti nas în nas cu y Țăndărică. 
Il vezi cum se dă mereu tumba și cum zana veșnic 
glume. sa $ 


n EI Pa DOI EN E S ONT 


AETS A EE R E AD x eE. 


Și toate se au bine între ele. 

Urşii stau cu mieii la un loc, gi privighetoarea 
cântă pe aceaşi cracă pe care stă vulturul. 

Și ce mai e în ţara asta minunată ? 

Aici, munţii sunt din di până în creștet din 
cuburi pictate. 

Unde este ţara asta ? 

Nu e așa departe. Imbrăcaţi-vă să mergeţi cu 
mine“. 

Copiilor nu le venea să creadă una ca asta. 

S'au îmbrăcat miraţi, la stăruințele unchiului. 

Şi unchiul i-a dus la vitrina unei librării. 

— Aici e ţara jucăriilor ! 3 

Şi a cumpărat nepoților cuminţi jucării multe ca 


A 


să pă minte de când au fost în țara jucăriilor... 


PS e 


ONI 


UR 


Poat Taaa, 


LORE: OPE R: 
d 4 i 


-rina nu le-a citit. Nu le-a citit... 


omnița Aurina era singurul copil al lui Aur- 
Impărat. Locuia într'un palat de aur și totul 
era de aur în palatul acela. 

Aşa, priviți mai întâi la îmbrăcămintea 
Domniței Aurina. Pe cap, purta o coroană de aur. 
Numai că nu era lesne să vezi unde sfârşeşte co- 
roana și unde începe părul din capul Domniței, căci 
şi părul ei era de aur și strălucea mai puternic decât 
soarele. Insă, dacă îl atingeai, vedeai că era moale 
ca mătasea și ușor ca fulgii de zapadă. 

Tot de aur erau rochița Domniței. Aurina, cingă- 
toarea, pantofiorii și ciorăpiorii ei. 

Când mergea să se joace în grădina palatului de 
aur, Domnița aceasta lua cu ea o lopăţică de aur 
şi o găleată, care era tot de aur. Insă de aur era și 
nisipul și pietrișul de pe cărările din grădină. Ba 
mai au povestit unii că și florile și pomii din gră- 
dină erau de aur. Nu știu, dacă a fost chiar așa. 
Știu numai că grădina palatului era împrejmuită de 
ziduri înalte şi groase și că zidurile acestea erau de 
asemenea de aur. 

Inlăuntrul palatului, nu era nici un lucru, care 
să nu fie de aur. De aur erau, bunăoară, mesele, 
scaunele, paturile, farfuriile, cuţitele. Ba până și 
măturile cu care se măturau încăperile palatului 
erau de aur. 

Ce fericită trebue să fi fost domnița Aurina că 
trăia într'astfel de bogății ! Trebue să fi fost fericită, 
mai cu seamă că era și frumoasă cum nu se găsea 
alta pe toată întinderea pământului. S'au păstrat 
şi până astăzi câteva din poeziile în care poeţii din 
vremea aceea lăudau frumuseţea și drăgălășenia ei. 

Am citit şi eu două, trei din poeziile acestea. 

Sunt destul de frumoase, numai că Domnița Au- 
, fiindcă Domnița 
Aurina nu ştia să citească. 

„Aurina n'are nevoe de învăţătură de carte ! T zicea 
Aur-Impărat, adăogând : bogățiile ce-i rămân după 
urma mea, prețuesc mai mult decât toată învăță- 
tura lumei“. 

Spunea aşa, mai ales că nici el nu ştia nici să 
scrie, nici să citească. Tot ce ştia să facă, era să 
mănânce şi să doarmă, să doarmă și să mănânce. 

Din pricina acestui traiu de trântor şi lacom, se 
îngrășase peste măsură. Când umbla pe jos — 
ceeace îi se întâmpla foarte rar — de departe arăta 
ca un butoiu mare de aur. 

Cu toată bogăţia și frumusețea ei, Domnița Aurina 


~ nu era fericită. Se plictisea de orișice și se supăra 


fără vreo pricină. Mai ales, zi și noapte era fră- 
mântată de un gând : de gândul de a merge să vadă 
ce este dincolo de zidurile, care împrejmuiau gră- 
dinile palatului. Ajunse la vârsta de 16 ani şi până 
atunci nu eșise o singură dată din grădinile pala- 
tului și nu văzuse nici un alt copil. 

Dar într'o zi, pe când se juca singură în grădină, 
Aurina auzi un sgomot uşor. Dintr'o floare mare și 


„în forma unui clopot eşi un fluture. Dar nu un flu- 


ture obișnuit, ci un fluture mare cât un vultur și 


„totul de aur. 
= Fluturele se opri lângă Aurina şi-i zise, 
| Cat fe ia ie pe tou, e it la te 


DOMNIȚA CU PĂRUL DE AUR 


„clădire de aur. Zărea doar niște locuinţe mici, joase; 


“întâmpinarea ei trei copii, galbeni la față și îmbră- 


vorbin- 


du-i cu graiul omenesc: „Domniţă, sue-te în spi- 
narea mea și te duc să vezi ce este dincolo de gră- 
dinile palatului“. 

Domnița Aurina se sui numai decât în spinarea 
fluturelui, care, luându-și sborul, o duse în vârful 
zidurilor de aur şi o lăsă acolo. 

Domnița era speriată și uimită. Speriată, că a 
lăsat-o, uimită, de ceeace vedea înaintea ochilor. 
Până atunci, ea își închipuia că și ceilalți oameni 
trăesc în palate de aur și sunt îmbrăcaţi în haine 
de aur. 

Insă, în zadar se freca la ochi și privea ţintă, 
căznindu-se să vadă cât mai bine. Cât putea cu- 
prinde cu privirea, nu zărea nici o urmă de vreo 


acoperite cu șindrilă sau cu pae. Şi mai zărea, 
umblând încoace și încolo, oameni care păreau 
îmbrăcați în zdrenţe, iar nici de cum în haine de aur. 

Se mai nimerise apoi că ziua aceea. era o zi 
ploioasă și posomorâtă, așa că totul arăta trist și 
urât. 

Domnița Aurina se freca la ochi și se întreba 
nedumerită : „Este oare cu putinţă să fie astfel de 
case și oameni îmbrăcaţi în zdrenţe ? Sau poate că 
visez ?', 

Dar pe când îşi făcea întrebările acestea, o mână 
nevăzută puse lângă dânsa o scară. Scara aceasta 
nu era de aur, ci o scară obișnuită de lemn. Domnița 
se coborî pe scară şi ajunse jos, în lumea pe care 
o zărise din vârful zidurilor de aur. Se cobori, așa 
cum era îmbrăcată în toate zilele: cu coroană de 
aur pe cap, cu rochie și cingătoare de aur, cu ciorapi 
şi pantofi de aur. 

Insă, făcu abia câțiva pași, şi iată că veniră întru 


caţi în haine vechi și rupte. 

Unul din ei, ceva mai răsărit decât ceilalți doi, se 
apropie de ea şi o întrebă: 

„Nu-i așa că ești o zână, picată din cer? ? 

— Nu, răspunse ea râzând, nu sunt zână, ci sunt 
Domnița Aurina, fiica lui Aur-Impărat. Dar voi, s 
întrebă ea, dece sunteți îmbrăcați în zdrențe şi dece si 
sunteţi galbeni la față ? 

— Pentru că suntem copii de oameni săraci“, îi 
întoarse vorba tot copilul care îi vorbise mai întâi. 

Domnița Aurina nu înţelegea ce înseamnă ,oa- 

meni săraci“. De aceea, îi întrebă foarte mirată: 
„Dar cum se face că sunteţi săraci ? De ce părinţii 
voştri nu vă îmbracă și pe voi în haine de aur și 
nu vă dau să mâncaţi, cât aveţi poftă ? Şi de ce 
n'aveţi și voi case de aur, păpuși şi jucării de A, 
așa cum am eu ?“. 

Copiii râseră la întrebările soia După aceea, 
tot copilul mai răsărit o lămuri, zicându-i : „Părinţii 
noștri muncesc din zori de zi şi până noaptea târziu. 

Unii muncesc la câmp, iar alţii în gropi adânci și | 
întunecoase, de unde scot aur. Insă, tot aurul ce-l 
scot din pământ este numai pentru tatăl Luminăţiei . 
Tale. Tot pentru el este A rodul muncii J de pei =” 
drag E ze ae de tă 


ensal 


m e T a ta g 
a a 


crai i se  deslegase limba, Să v vezi ce este seara la 
locuinţele noastre ! Iarna e frig, de tremurăm cu 
toţii, iar în toate lunile anului, este foame, plâns și 
sărăcie. Suntem galbeni la faţă, pentru că de cele 
mai multe ori, ne culcăm flămânzi... Dar vino cu 
noi și să vezi puţin ce este în casele noastre“. 

Domnița Aurina merse cu cei trei copii și intră 
prin mai multe case. O podidi plânsul şi i se sfâşie 
inima de durere, văzând în ce sărăcie și e trăiau 
nenorociții aceia. 

Și ştiţi ce făcu? Strânse pe toți oamenii din sat 
la un loc şi le zise: „Vreau să vă viu într'ajutor și 
să vă scap de necazuri“. Zicând acestea își scoase 
coroana de aur, se desbrăcă de rochia de aur, își 
scoase și pantofii de aur și ciorapii de aur şi dete 
toate oamenilor din sat, spunându-le: „,Vindeţi 
lucrurile acestea și vă împliniţi nevoile. Să știți însă 
că eu am să vă duc de grije şi de acum încolo“. 


Să creadă 


fost odată un țăran, care avea un cocoș. Intr'o 

zi, cocoșul găsi un bob de mazăre și începu 

să cheme găinile, ca să li-l dea. Țăranul, 

însă, luă bobul de mazăre și-l semănă în 
pământ. 

Zi de zi, bobul de mazăre creștea tot mai mare 
şi mai înalt. Ajunse până la streașina casei, iar ță- 
ranul găuri streașina ca să-i facă loc. Ajunse până 
la acoperiș, iar țăranul găuri acoperișul. Bobul de 
mazăre crescu în sus, tot mai sus, până ce ajunse 
la cer. 

Văzând aceasta, țăranul zise nevestei sale : 

„Ascultă, femeie, mă cațăr pe bobul de mazăre 
şi mă urc până la cer, ca să mai văd ce e pe acolo“. 

Nevastă-sa îi răspunse : „Dacă ai atâta curaj, 
urcă-te“. 

Şi aşa țăranul, cățărându-se pe bobul de mazăre 
mai cu greu, mai cu trudă, se urcă până la cer. 
Acolo totul era nespus de frumos şi omul nostru nu 
se mai sătura, privind în toate părțile. In mijlocul 
întinderei cereşti era o sobă mare, iar pe sobă stă- 
teau grămezi nesfârșite de purcei fripţi, gâşte fripte 
şi prăjituri care de care mai dulci și mai gustoase. 
Totul era după placul inimei, numai că lângă sobă 
stătea de pază o capră cu șapte ochi. Ă 

Țăranul se gândi o bucată de vreme la ceeace era 
de făcut şi apoi zise într'o doară: 

„Ochișor, ochișor, închide-te !“. 

Şi iată că se închise unul din cei șapte ochi ai 
caprei. Văzând aceasta, țăranul strigă cu glas mai 
tare : „Ochișor, ochișor, închide-te ! Capra închise 
încă un ochiu. Așa închise ea unul după altul șase 
ochi la rând. Insă, al șaptelea ochiu, pe care capra 
îl avea în spate, stătea deschis și se uita la ţăran. 

Țăranul nu mai stă mult pe gânduri, ci sări pe 
sobă și mână și bău, până ce-se îndopă. bine de tot. 
După aceea, se dete jos şi se lungi pe o laviţă, ca 
să-i mai tragă un pui de somn. 

Când dormea, veni Dumnezeu și capra îi povesti 


TNR, al şa ele Ro nezeu s 
č 2 va E Saca gafa 


| ce a, La a chemat pe 


tot ce făcea țăranul, căci ea văzuse totul cu ochiul Fu 
„unu y „vie teamă să vă culeaţi în ea eT 


sA H f pe: ig ES N AL 4, ii éi 
a de 4. 


Se întoarse apoi la palat desculță și îmbrăcată 
numai în cămașe, dar foarte mulțumită că putuse l 
să facă o faptă bună. Dar când Aur-Impărat, tatăl 
ei, o văzu că vine desculță și desbrăcată, se supără 
aşa de mult, că de supărare căzu mort la pământ : 
Domnița Aurina rămase acum singură stăpână pe 
palatul de aur şi pe toate bogăţiile din palat. Se 
grăbi î însă să le vândă, să dărâme şi zidurile de aur, SH 
iar banii căpătați îi cheltui, ca să gonească sărăcia că 
din tot cuprinsul împărăției. 
Când îi sosi vremea să moară, fu plânsă de a 
poporul și socotită ca o sfântă. ; Ie 


cine vrea i 


îngeri, cari au dat afară pe ţăran, alungându-l din | 
împărăția cerească. 

Țăranul veni din nou la locul, unde era vârful 
bobului de mazăre, care crescuse până la cer. Insă, 
nu mai găsi o urmă dintr'însul. Ce era de făcut? E. 
Strânse și el fire de păianjen și împleti din ele o 
frânghie. Legă un capăt al frânghiei de lună, iar 
el se lăsă în jos. 

Alunecă țăranul mai jos, tot mai jos, când — ne- 
norocire : — se sfârşi frânghia. Dar până la pământ Í 
mai era mult. Țăranul își făcu atunci semnul crucii 
și se lăsă în văzduh. Bum! și căzu tocmai într’o 
mlaștină. 

Se cufundă până la gât și nu era chip să sai pă 
Dar iată că veni o gâscă mare, își făcu un cuib pes 
capul lui și mai făcu în cuib şi câteva ouă. 

Țăranul, însă, care nu era chiar aşa de prost, 
pândea vremea când gâsca vroia să sboare şi se 
apucă de coada ei. Gâsca izbi din aripi, trase cu- 
toată puterea și-l scoase pe țăran din mlaștină. 

Și așa țăranul avu norocul să scape cu zile şi să E 
se aleagă pe deasupra cu o gâscă și mai multe ouă. 

Se duse apoi acasă și povesti totul nevestei aa $ 


AER T 28 
NEGUSTORUL ȘI CORABIERUL 


Un negustor a întrebat pe un croitor de ce fel 
de moarte a murit tatăl său. Corăbierul a răsp 
„Tatăl meu, bunicul şi seg cea meu au mu 
pe mare“, ză 

— Şi nu vi-e teamă, spuse negustorul mati | 
parte, ca să mergeţi pe mare ?“. ia 

— „Dar, spune-mi, te rog, întrebă corăbierul ul 
unde au murit tatăl, bunicul și străbunicul tău ?. K 
— Cu toții au murit în pat, răspunse negustorul 
— „Cum, întrebă de astă dată coräbierul 1 


E. 
| 


Ja s 


S R 
igit RART" 


` DPI pe . : 

Aoh gi SA Dad ic: j N 4 a E AC. i dn ac S DE dan n E- 

f P . é o a a Fota Ta’ = e fe OR 

b: o CA r Ag re 
sy 27 


gaz: Id d 


TES rii Fori k CX, 
i aia 


 CIUPERCA OTRĂVITOARE 


louase mult. Și după ce a plouat, a stat. Şi 
după ce a stat ploaia, a apărut pe mușchiul 
verde al pădurei ceva mic, îndesat şi neplă- 
X cut şi lucrul acesta era o ciupercă veninoasă. 

„Acest soi de ciuperci vin aproape nepoftite la lu- 
mina zilei. Apar deodată și după ce au apărut, nu 
se mai îndură să plece. Se înfig în mușchi şi pri- 
_vese în jurul lor, cu ochi răi, înțepate și veninoase. 
Aşa şi ciuperca noastră. Ședea burzuluită și avea 


„de lată de jur împrejur. Ceiace era sub pălărie, era 
-loc gol, şi locul ăsta gol era de închiriat. 
i Mai întâi a venit ca chiriaşi o familie de şoricei : 
o doamnă cenușie, cu o puzderie de şoricei mici cât 
vârful degetului. Câţi erau, ciuperca n'a putut să 
„ştie niciodată. Erau așa de fugarnici și așa de sprin- 
teni, încât ciuperca număra întotdeauna doi în loc 
a „de unul, sau unul în loc de doi. Erau însă prea 
= mulți. Şi când mama lor — cum sunt cele mai 
„multe mame — nu era acasă, fiind dusă după de-ale 
„mâncării, mititeii se jucau de-a prinselea, în loc de 
= țâșnituri iuți, de jur împrejurul ciupercei, sburând 
= Ca nebunii pe piciorușele lor moi, că-ţi era mai mare 
[E dragul să stai să-i priveşti. Ciuperca însă nu vedea 
| E cu ochi buni toate sburdălniciile acestea. Stătu su- 
_părată toată ziua și toată noaptea, chiar după ce 
familia se dusese la culcare. Otrava din ea creștea 
şi la urmă, când nu mai putu ţine într'însa atâta 
3 A otravă adunată, se adresă, cu gura strânsă, chi- 
fa “riaşei: 
„Mulţumesc de așa chriași !... 
Ee | 
Fă, te rog, bine şi te mută“. 
Sărmana mamă plânse și se rugă, mititeii chiţ- 
__căiră şi întinseră lăbuţele spre dânsa, însă ciuperca 
E e rămase neînduplecată. Și așa, plecă nenorocita fa- 
sA milie să-și caute un nou adăpost în pădure. 
E Odată locuința goală, ciuperca îşi înghiţi otrava 
ji luă hotărîrea să nu mai închirieze niciodată la 
vre-o familie, ci doar numai dacă sar ivi vre-un 
| Î domn singur. 
„Nu trecu mult, și se “prezintă un tânăr broscoi, 
„cavaler, și închirie locuinţa. 
„La început a fost foarte simpatic şi liniștit și a 
i dormit până seara. Odată însă cu răsăritul lunii, se 
| trezi şi el şi o porni spre lacul din apropiere, la 
Es A societatea corală. Ciuperca era mulțumită. Se făcu 
însă târziu şi din ce în ce mai târziu, și tânărul 
broscoi nu se mai întorcea. In sfârșit, în zori de 
zi, apăru şi el, beat mort, cu ochii grozav de 
nN e căscând o gură cât o șură, și cântând din 
„toate băerile inimii. Cânta bucata favorită a socie- 
Ta corale : 


dd: My e 


Ai copii !... E des- 


A i „Foaie verde fir de ploaie, 
EI? Balta să trăiască, 

r Neamul nostru să ni-l moaie 
Și să-l înverzească...“. 


A — Hei, nu urla aşa, se răţoi ciuperca, Asta-i 
t  mojicie isk: an Jumea ee toiul PON 1... 'Ți-at pier- 


7 -o pălărie roşie cu puncte albe și cu o bandă grozav . 


„Şi să-l înverzească“, urlă înc'odată broscoiul, 
apoi trânti picioarele unul peste altul de plescăiră, 
și adormi îndată. Ciuperca tuna şi fulgera. Stătu 
otrăvită până la ziuă, apoi de dimineaţa până seara, 
iar când veni seara și chiriașul se sculă să meargă 
la societatea corală, îl opri mânioasă : 

' „Mulţumesc de așa chiriaş !... ţipă ea. D-ta te 
duci la societatea corală !... E desgustător !... Fă bine 
te rog și te mută...“. 

Tânărul broscoi lăudă foarte mult societatea co- 
rală : o societae nobilă, compusă numai din artişti 
și în care nu pot intra decât domni din înalta so- 
cietate. 

Dar toate astea nu ajutară la nimic. Ciuperca 
era neînduplecată. Atunci, se supără și broscoiul: 

„Eşti o holeră bătrână !... Ce crezi, că numai pă- 
lăria d-tale roşie și caraghioasă e singura locuință 
de aci? 

Mă mut la o foaie de brusture pe care-o cunosc 
personal, scorpie afumată !“. 

Zicând acestea, se învârti pe un picior, își puse 
mâinile la spate și porni la societatea corală. De 
atunci încoace a dormit sub foaia de brusture (pe 
care o cunoaște personal !...). Ciuperca însă își jură 
ca în viitor să nu mai închirieze la nimeni. 

Un timp trăi liniștită, dar într'o zi băgă de seamă 
că sub pălăria ei, locuia cineva și acel cineva era 
un licuriciu. Un licuriciu e o rază de lună aparținând 
cerului, însă rătăcită și rămasă pe pământ. Licu- 
riciul se prefăcu acum într'un copilaș mic, „mic de 


- tot cu părul de aur şi ochii de raze. 


Numai cât îl văzu ciuperca, și se învenină până'n 
creştet. 

„Nu mai închiriez ! !“ ţipă ea cu ciudă. 

Licuriciul râse. 

„Nu mai închiriez, ţipă înc'odată ciuperca. Fă-ţi 
calabalâcul și Şterge-o ! Pe 

Licuriciul râse din nou și-și scutură sub ciupercă 
întreaga comoară de raze a pletelor sale. 

Ciuperca rămase o clipă fără grai. Apoi își luă 
în dinți toată otrava pe care o adunase și înţepată, 
se adresă licuriciului : 

„Mulţumesc de așa chriaş!... 
riciu |... E desgustător !... 

Fă bine şi te mută“. 

Stropul de lumină nu se mișcă din loc. Se auzi 
însă un râs atât de limpede şi atât de copilăros, încât 
ciuperca se învineţi de mânie. Ea pufui și trăsni, iar 
licuriciul râse și rămase. 

In sfârșit, într'o noapte, ciuperca ajunse așa de 
înveninată, încât era gata să plesnească. Cu o smun- 
citură își smulse picioarele sale mici din muşchi și 
o porni la drum legănâdu-se, cu multă băgare de 
seamă şi cu multă teamă. 

Licuriciul râse din nou din toată inima și părul 


D-ta ești un licu- 


său risipit în mii de firișoare de aur scălda în lu- 


mină mușchiul pe care se odihnea. 
Pe jumătate moartă de ciudă, ciuperca hoinărea 


prima cotitură în „pădure, dădu cu ochit: Sa ; 
geek, me uini, zderie, 


4 el 
PLS o ii 
ai A 
A m p 
- Č S p a a MAOR 


mai departe, legănându-se cu băgare de seamă. La O 


o bucurie pe care câte odată o făcea nerăbdătoare 
chiar mama noastră. l 
Doamna Cleopatra nu era o femee excepțională 
dar ea reușea totuşi să ne intereseze în cel mai înalt 
grad. Sosea aproape totdeauna în primele ore ale după 
mesei, îmbrăcată în alb' vara și sur iarna. Pe capul ei 
împodobit de un păr foarte negru, (prea negru având 
în vedere vârsta ei) stătea triumfătoare o pălărie neagră, 
totdeauna aceiași, și care avea ca ornament păsărele 
îmbălsămate. l 


N: copiii aşteptam vizitele doamnei Cleopatra eu 


Vocea doamnei Cleopatra devenea așa de dulce 
şi de caldă 


Mama, vara, îi oferea un pahar de limonadă şi o. 
lăsa în tindă, împreună cu noi, până sosea ceva mai 
târziu cu gustarea. Doamna în acel interval de timp ne 
punea întrebări, totdeauna aceleași întrebări, la care 
răspundeam distraţi și ea ne lăsa să atingem și să ne 
jucăm cu păsărelele cari garniseau pălăria, păsărele ce 
e drept niţel cam jumulite de atâta vreme de când 
erau cocoţate acolo. Cu mici strigăte Berto care era cel 
mai mic mângâia acele păsărele împăiate și dorea să știe 
povestea. lor, povestea lor întreagă. Printre noi, câți-va 
o cunoșteau de multă vreme, dar vocea doamnei Cleo- 
patra, devenea așa de dulce și înduioșătoare, când înce- 
pea să povestească, încât nu se putea face alt-ceva decât 

"să o asculţi cu răbdare. Incepea totdeauna prin a povesti 
„ despre Lili. Lili fusese pe timpuri o cănăriţă foarte dră- 
guță, dar foarte supărăcioasă. Doamna Cleopatra o ţinea 
într'o cușcă ; Lili sbura întotdeauna îngândurată și pri- 
vind spre fereastră ; iar în ochii ei se putea ceti o dorință 
„plină de melancolie. x . i 
Intro zi însorită, Lili găsi deschisă ușa coliviei şi 
sbură în bucătărie. Părea înfine fericită ; dar apoi un 


ergo pare à i: = 80 i de Pi À z3) a a a Sul 


t. 


corp cald şi moale al lui Lili. Pisica lăsând din gură 


suflu de vânt deschise fereastra, și cănărița se așeză pe 
tacul ferestrei. Apoi nebună de fericire traversă curtea 
şi se așeză pe un mic zid, şi acolo printre edera deasă, 
găsi alte fericiri care o zăpăciră. Doamna Cleopatra care 
văzuse totul sosi urlând ; dar îi căzu la picioare micu 


prada fugise... Și Doamna Cleopatra ținea în mâini p 
sărmana Lili plină de sânge. £ 

Să se separe de ea acum pentru-că murise ? Nici 
gând. O duse la îmbălsămat şi îşi împodobi o mare pă- 
lărie. Se gândi că ast-fel cănărița va putea merge prin 
soare, în libertate, după cum dorise -atât de mult în 
viață. 

Cuşca goală, atârnată de zidul alb fu de atunci tristă 
şi mută. Ast-fel că doamna Cleopatra se hotărî să cum- 
pere pe Pucci; un scatiu cu gușa aurie. Mânca multă 
salată verde și puţin meiu, dar mulțumea stăpânei lui 
cu o ploae de note argintii. li plăcea să stea vara pe te- 
rasă, adora umbra deasă care o proecta un smochin din 
curte, dar nu-i plăcea de loc frigul. Scatiii de obiceiu 
nu prea se tem de frigul ernei, dar acesta nu era ca toți 
scatiii — de aceea doamna Cleopatra îl păzea de frig, 
punându-l de cum se răcea vremea în bucătărie. 

Dar în mijlocul lunei Ianuarie, ea găsi pe Pucci sgri- 
bulit în fundul cuștei, era... mort; îl luă, îl duse și pe 
el la cel ce îmbălsăma păsărelele, și întorcându-se acasă, 
cumpără doi mici papagali care cârâiau subțire şi vesel. 
Când sosi primăvara clociră şi se născu un singur mic 
papagal, care era numai: cap și pene şi foarte urât în 
totul. Apoi se transformă și deveni și el drăguţ și cârâi- 
tor ca părinţii lui. 

„Se obişnuise să iasă cu tata şi mama sa din cușcă 
și să sboare prin cameră. l 

Pe când părinții sburau dela o mobilă la alta, el pre- 
fera să se aşeze pe parchet. 

Intr'o zi pe când doamna Cleopatra se învârtea prin 
bucătărie, ea simți ceva fraged sub călcâi. Scoase un 
urlet, se aplecă și pricepu, ah! însă mult prea târziu, 
că mersese în plin peste micul papagal. 

Il duse și pe el la îmbălsămare și îl adăogă pe pă- 
lărie lângă ceilalți doi. 


AAAAAAAAAAMAAAAAMAAAAL AAAAA 


- 3 


CUM SE APĂRĂ PROFESOR 


kE 

a 

U. 

p E 
p.r 

a 


- 


Se gândi că nu mai rămăsese mult loe pe pălări 
pentru părinţii lui, când şi aceştia vor muri. 
Dar destinul lor nu era ca și ei să orneze pălări 
doamnei Cleopatra. 
Papagalul într'o bună zi găsind ușa cuştei deschisă 
“plecă și nu se mai întoarse; femeea lui rămase singură 
și tristă ; îl căută pretutindeni, plângând între cei patru 
pereţi de sârmă ai coliviei. Işi 
pierdu penele, deveni melancolică 
şi... muri, Și pentru că era tare 
jumulită, doamna Cleopatra o 
închise într'o cutie de tutun și o 
îngropă întrun colț al grădinei. 
Casa fu din nou tristă și goală, 
până când colivia fu din nou 
ocupată de o mierlă. Negricioasa 
pasăre imita la perfecțiune trilu- 
rile  celor-lalte păsărele; câte 
odată chiar fluera. Era vioaie, 
sărea toată ziua ținând coada în 
sus deschisă ca un evantaliu. 
Intr'o după amiază doamna 
N eah primi o vizită; era 
Ditemi Zelli cu băețelul său, micul Paul. Acest băețel 
era slab, negricios și cu doi ochi adânciți în orbite încât 
ți se strângea inima când îl vedeai. Nu surâdea niciodată; 
stătea pe marginea fotoliului ținându-și mâinile încru- 
„_cișate și buzele lipite parcă. 

— E bolnăvicios zise cu durere mama sa. 

Dar deodată ochii lui se îndreptară spre colivie și 
parcă nu mai erau așa de trişti. Iar când Negricioasa 
începu să fluere o canţonetă veselă, buzele lui Paul se 
întredeschiseră și apăru un trist surâs. 

— Ce frumoasă e — zise, și cum ași vrea să am 
şi eu una la fel! Plecând se opri pe pragul camerei și 
» se uita la colivie. 

— Mai vino pe aci când vrei, zise cu sinea 
doamna Cleopatra. 

Dar Paul nu se mai întoarse. Veni însă mama eu 


Lili zări colivia des. 
__ehisă şi sbură în bucă- 
tărie 


acești patru mici prieteni. 


de doamna ic ae de regat ei și « de e zeori i 


ochii plini de lacrimi, să ceară împrumut pentru câte-va 
zile mierla. Paul era în pat grav bolnav și vrea să revau 
| mierla. Să 4 
Doamna Cleopatra, alergă la micuțul bolnav împreun ă 
eu colivia şi zise: E a ta. Ți-o fac cadou! Negricioasa | 
are să te înveselească și are să te ajute să te faci bine. 
Şi copilul se însănătoși. Redeveni vesel, sănătos și 
puternic. Intr'o zi aduse îndărăt mierla doamnei Cleo- 4 
patra. : È 
— Nu mai flueră, nu mai cântă, zise el trist. 
Poate că e bolnavă sau poate că e numai tristă ! 
M'am gândit că aci la dumneavoastră... 
Dar mierla nu se făcu bine. i 
„Şi iat-o îmbălsămată împreună cu Lili, cu Pucci, 
cu papagalul cel mic, zicea doamna Cleopatra scoțându-şi 


E- 
i 
d, 


U 


E a ta, Ți-o dăruesc, Negricioasa are să te 
înveselească ` 


pălăria ei cea mare, arătând cele piita păsărele ghemuite i 
ca întrun cuib. 3 
— E oare cine-va care mă crede nebună pent u 
această manie a mea... să-mi duc cu mine cele patru 
păsărele ale mele ? Şi apoi ce importanță are ! 
Fie-care își găseşte fericirea acolo unde alţii 
nu bănuiesc: eu am găsit-o pe a mea în a păstra 


Iar voi copii îmi păreți mie niște păsărele şi 4 
şi eu viu ca să mă consolez auzindu-vă ciripind. i 

— Dar pe noi doamnă Cleopatra nu ai de gând 
ne pui în colivie și pe noi, nu-i așa? zise deodată cel 
mai obraznic din bandă. i 

Tocmai atunci sosi mama, care ne spuse că era 
gustarea, şi ast-fel se termină conversaţia. Iar noi 
răm scoțând ţipete ascuţite spre sala de mâncare, u