Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages101-150

e Cel mai vechi 


post de Radio : 


n Ml se 


— UN SISTEM INTREBUINȚAT DE INDIENI — 


restia, ne spune că vestea căderei Troiei a 
fost primită de Clistemnestra o noapte după 
ce fusese expediată. Distanţa pe care a par- 
curs-o știrea era de 555 de kilometri, de-a- 
dreptul peste marea Egee. Cum a ajuns atât de 
repede știrea ? Prin semnale făcute dela o insulă la 
alta aprinzându-se câte un foc mare. Şi nu au fost 
decât 9 astfel de posturi prin care a trecut vestea. 

Tot în vechime au existat semnalele făcute cu 
ajutorul făcliilor aprinse care erau așezate între 
meterezele tunurilor, încât alcătuiau un alfabet 
dinainte cunoscut de toți paznicii cetăților. Ca să 
poată vedea mai uşor, aveau un fel de tuburi ge- 
mene, fără sticle, bine înțeles, dar care ajutau pe 
cel care privea să vadă mai ușor locul unde era 
așezată făclia şi astfel să citească mai uşor ştirea 
care i se comunica. 

In Africa negrii își camunică cu o repeziciune 
nemai pomenită ştirile cu ajutorul unei tobe speciale, 
pe care transmit ca și un alfabet al telegrafiei fără 
fir, veşti dela un sat la altul. „Telegrafiştii“ aceștia 
ai negrilor sunt educați din cea mai fragedă copi- 
lărie spre a putea înţelege şi transmite cât mai re- 
pede orice sunet pe care îl primesc sau care li se 
dictează. Ei nu fac nici un fel de altă muncă și sunt 
îngrijiţi de locuitorii satului întreg. 

Toba lor este făcută dintr'un trunchi de copac 


care a fost scobit neregulat și peste care se întinde 


o piele de animal. 
Dar din toate mijloacele de transmisiune a şti- 


rilor, nici unul nu întrece în iscusință, dibăcie şi în 


tainicul înțeles, emițătorul indienilor din regiunile 


Amazoanelor și care se ai az, „KAMBARISU“. 


a. 
Teve 


AA BAGA a. 
a e ra vre 


lată cum este construit acest străvechi post de 
emisiune, ca să-i zicem aşa.. 

Se sapă o groapă adâncă de vre-un metru şi ju- 
mătate plină cu nisip bine bătătorit. Peste acesta 
se pune un strat tot atât de gros din bucățele de 
lemn amestecat cu bucăți de piele netăbăcită : în 
mijlocul acesteia se aşează un trunchi de palmier, 
lung de un metru și complect golit. Trunchiul acesta 
este și el la rândul lui umplut în aceiași ordine cu : 
nisip, așchii de lemn, bucăţi de oase și piele netă- 
păcită. Peste groapa cea mare și peste gura trun- 
chiului de palmier, se așează plăci de cauciuc ne- 
prelucrat. 

Acum iată cum funcţionează această minunată 
invenţie indiană: Cu ajutorul unei măciuci făcută 


din cauciuc şi piele netăbăcită, un indian care cu- 


noaște alfabetul, ciocănește pe placa de cauciuc 
care astupă trunchiul de palmier. In imediata apro- 
piere a locului unde ciocănește, nu se poate auzi 
absolut nici un sgomot, în: schimb, la postul apro- 
piat construit în acelaş fel se aud perfect sgomotele 
măciucei de cauciuc care transmite, iar indianul 
care aude tălmăcește pe loc sensul semnelor pri- 
mite. 

Nici un învăţat nu a putut să ASE acest 
sistem străvechi. A trebuit să se închine în fața 
ştiinţei tainice a băștinașilor Americei de Sud şi 
să admire. 

Și cu aceasta se „adevereşte zicătoarea : „nimic 
nu-i nou sub soare“. Sistemul întrebuințat de in- 


dieni este un post de emisiune și de recepție (radio - 


şi aparat de recepție !) care exista de mii de ani 
într'unul din cele mai misterioase regiuni dă 
lume... . pă l 


a. 


DIN TINEREȚEA LUI LUI BUFFALO BILL 


e vremea când omenirea nici nu gândea la 

calea ferată, iar prin văzduh nu săgetau decât 

pasările cerului, călătoria dintr'un loc în- 

tr'altul se făcea cu mare greutate: nu exi- 
stau drumuri şi-apoi, bandiții mişunau la tot pasul, 
iar fiarele te sfâşiau mai înainte de-a avea timpul să 
le zărești măcar. De aceea, când cineva trebuia să 
plece într'alt loc, aștepta până se adunau cinci, şase 
inși, și de-abea atunci pornea. 

Cu scrisorile, era şi mai greu. 

Incetul cu încetul însă, s'au înființat societăţi de 
călătorie şi mai târziu chiar servicii poștale. 

Astfel în America de Nord, în Statele Unite, 
„Russell-Nordell et Major”  înjghebaseră chiar o 
afacere din transporturile poștale prin ajutorul unor 
curieri speciali. ` 


-~ In ce fel, vom vedea îndată. 


Li se dădea un sac cu scrisori, un cal și un revol- 
ver cu porunca să-l ducă la bun spa de cealaltă 
parte a pustiului... 

Că întâlnea în drum urşi, iuni, indieni sau bandiți, 
era treaba lui. Liber să-și lase pielea sau să se aleagă 
numai cu frica, curierul trebuia să ducă scrisorile și 
să nu facă prea mult rău calului... 

Treabă uşoară... pe cât se poate vedea. 

Şi cu toate astea, pela 1852, numărul curierilor 
crescu, prin înscrierea unui copilandru de vreo nouă 
piik ST 

Acesta era Buffalo-Bill. k : 

De atunci 'nainte, îl vedeai mereu din zece n zece 
zile pe spinarea căluţului său, spintecând aerul în 
goana i era lea a calului — — adevărat a smeu! - 


IPP ICI” ac TATE 


LIOF 


Sacul plin cu aur și hârtii de valoare atârna de 


oblâncul șelei, iar revolverul îi era la îndemână 


pentru orice 'ntâmplare. 
Astfel străbătea micul Buffallo-Bill pustiul. Popa- 


„surile de noapte le petrecea sub cerul liber, dormind 
-= Cun ochiu și stând la pândă cu celălalt. 


Desertul e și el un loc destul de populat... și singur 
în mijlocul lui, nu prea e bine! 

Fără să ne oprim la animalele sălbatice pentru 
care un tânăr cu sau fără cal, e un prânz ce mai mult 
le-aţâță foamea, fără să punem la socoteală șerpii cu 
clopoței cari numai printr'o înţepătură pot omori si- 
gur în mai puţin de un sfert de oră, sunt indienii 


de-a căror existență e bine să ţinem seama și mai 


ales bandiții, pentru care aurul din sacii cu scrisori 
avea mare valoare... 

Și'n acea vreme trăia un bandit, care vârâse spai- 

ma în toți călătorii pustiului şi căruia nimeni nu-i 
atinsese nici un fir de păr. Se numea Slade, și prin- 
tre alte pozne, o mai făcea și pe aceasta: tăia ure- 
chile numai celor cari îi cădeau în mână și erau 
dela serviciul poștal. Apoi le dădea drumul zi- 
cându-le : 
„Spuneţi stăpânilor voştri că aurul dii sacul cu 
scrisori e pus bine de Slade. Ca să vă creadă, ară- 
tați-le urechile și poftiți-i la mine, dacă nu se vor 
încredința numai cu-atât.” 

.„Işi mai bătea și joc, după alte toate. 

De câteva luni, aproape zilnic curierii se întor- 
ceau cu urechile tăiate... Sacii cu scrisori nu mai 
ajungeau unde erau trimiși, decât arare ori, printre 
curieri spaima creștea din ce în ce mai mult, și-ade- 
sea se lipseau de pâinea câștigată cu atâta amar... 

Micul Bill nici nu se sinchisea, deși știa că într'o 
zi sau alta va trebui să dea ochii cu banditul. 

Și prilejul nu'ntârzie : într'o zi, pe când galopul 
căluțului său scurta distanța ce-l despărțea de cel 


de-al treilea popas, se auzi un strigăt. Fără să zică 


ceva, se opri, dar întinse revolverul... ochi... trase... 
şi dispăru „ca o nălucă în norii de praf, fără a se 
mai interesa de rest. 

Banditul a 'rămas rănit pentru prima dată în 
viaţa sa... 

Şi de cine? de un copil!... 

De-aceia, dorinţa de răzbunare clocotea cu furie 


în sângele său. Ca să amăgească pe micul Bill că 


nu-l mai pândeşte nici-o primejdie, lăsă în pace p 
toți purtătorii de scrisori.. 
„Cu toate astea, pândea zi şi noapte cu ochii în 


patru, gata în orice clipă de luptă... 


Intr'o noapte, banditul mergea pe șosea... Un 
galop îndepărtat îl făcu să tresară: era ziua când 
trebuia să treacă micul Bill... i 


Slade îşi opri calul şi se pregăti: întinse în mij- 


locul drumului o cursă și încălecă din nou... La 


lumina slabă a lunei zări forma neagră a unui cal, 
mărindu-se în goana-i nebună... Slade își îneăbdă 


“revolverul și înaintă... 


- Dar în locul ştrengarului, văzu o fată bine îmbră- 


„_cată... cu pletele fluturate de vânt şi rochiţa flutu- 
rând în aer, care venea de-adreptul spre el... 


Ca să fii bandit, nu'nseamnă că nu poţi fi şi om.. 


Sp Si-apoi, se'ntâmplă prea rar ca o asemenea frumu- 


seţe să treacă prin pustiu, încât, inimă de BEE să 


fii, şi tot nu te-ai arăta ursuz !... 

Cât ai clipi din ochi, Slade sări jos de pe cal şi 
se apropie de călăreață. 

„Iartă, frumoasă fetiță ce-apari în astă noapte 
ca zâna pădurii acesteia pustie, îndrăzneala mea. 
Nu-ţi fac nici un rău!“ Şi ca să-și dovedească gân- 
durile bune ce nutrea, făgădui să o însoțească până 
la cel mai apropiat popas, unde-și va putea schimba 


şi calul... 


Și cum ivaros el așa... odată simți ceva rece iis 
pindu-i-se de tâmplă. Ridică cu grabă ochii şi... 
bătaia razelor de lună recunoscu înspăimântat fi- 
gura micului Bill. Da, pe chiar micul Bill în per- 
soană, care râdea cu poftă sub părul falş sburlit şi 
care, dându-și seama că nu va putea lupta prin 
forță contra unui duşman atât de puternic, născo- 
cise acest șiretlic pentru a-i veni de hac. 

Şi înainte ca banditul să se pocăiască, pentru 
faptele sale, căzu la pământ; un bubuit puternic 
sfâșiase liniștea nopţii, iar glonţul eşit din ţeavă, 
răvăşi o clipă creerul banditului și-și luă apoi 
drumul șuerând până se'nfipse în scoarța unui 
copac. 

Ca și cum nu Sar fi petrecut nimic, curajosul 


Buffallo-Bill își urmă drumul, duse scrisorile la 


locul lor şi la înapoere, fu primit de cei cari 
suferiseră din cauza banditului, cu mult alai, ca un 
adevărat erou.. 


go 


CE ESTE „PEGAS ?” = 

Pegas este un cal mitologic, ceeace înseam- 
nă că n'a existat niciodată în realitate, ci nu- 
mai în închipuirea oamenilor. Pegas era închi- 
puit ca un cal înaripat, care, dintr'o lovitură 
de picior, făcu să țâșnească pe muntele Heli- 
con fântâna numită Hiparena, care era închi- 
nată Muzelor. 

Se mai zice „a încăleca pe Pegas” (accentul 
cade pe litera a). „A încăleca pe Pegas” este 
o figură literară și înseamnă „a face versuri“, 
de oarece se presupune că poeții, ca să-și ia 
avânt poetic și să fie mai bine înspiraţi, tre- 
buiau să încalece pe Pegas. 


S 
ARBORELE CANTAREȚ 


Este vorba de „,sosar”, un arbore cântăreţ, care 


trăește în Nubia (Africa). 

Când vântul adie se aude un cântec ce pare o 
dulce melodie de flaut. 

Bineînţeles, indigenii au ţesut o mulțime de le- 
gende în jurul acestui fenomen. Observatorii euro- 
peni cred însă că aceste note muzicale se datoresc 
vântului care șueră printre miile de găurele făcute 
de insectele ce trăesc pe ramurile și pe frunzele ar- 
soru : 


CEI TREI PEȘTIȘORI DE AUR 


POVESTE POPULARA SARBEASCA 


n om oarecare avea trei peștișori de aur. Ii 

ținea într'un eleșteu mic și curat şi avea 

mare bucurie de pe urma lor. 

- Deseori stătea la marginea apei, fărâma 
»âine și le arunca peștișorilor în apă. 

Frumoşii peştișori veneau lângă el şi prindeau 
iărămiturile de pâine. Stăpânul lor le zicea : „Peşti- 
şorii mei frumoși ! Dacă vroiți să aveţi parte de 
viață lungă și fericită, să vă păziţi de următoarele 
două lucruri : întâiu, să nu treceţi nici o dată prin 
găurile sârmei de fier și să nu mergeţi în balta cea 
mare. Al doilea, să nu înotaţi niciodată deasupra 
apei, când eu nu sunt lângă voi“. 

Se pare însă că peștișorii nu prea înțelegeau. De 
aceea, ca să-i facă să înțeleagă mai bine, omul luă 
o nuia și lovea în apă ori de câte ori vreun peștișor 
vroia să înoate deasupra apei. 

„Fără îndoială, că acum m'au înţeles“, 
el și plecă de acolo. 

După plecarea lui, cei trei peștișori au început 
să se sfătuiască și să-și vorbească între dânșii, 
vrând să afle pricina pentru care bunul lor stăpân 
nu le dă voe să treacă prin sârma de fier și să 
meargă în balta cea mare și pentru ce nu le dă voe 
să înoate deasupra apei. 

„El însuși, zise unul din cei trei peștișori, merge 
toată vremea afară din apă, iar nouă dece să nu 
ne dea voe să înotăm deasupra ? 


— Şi dece să stăm aicea ca într'o pușcărie, zise 


îşi zise 


al doilea peştișor, şi ce am păţi dacă ne-am mai 


plimba din când în când şi în balta cea mare? 

— Se vede bine, grăi din nou cel dintâiu peşti- 
Şor, că stăpânul nostru e om rău şi că nu ţine la ` 
noi. Altfel, ne-ar fi dat și nouă voe să ne mai bucu- 
răm de bucuria vieţii. 

— Eu unul, îi întoarse vorba al doilea peștișor, 
n'am să țiu seamă de ce ne-a spus și am să merg 
numai decât să mă plimb în balta cea mare. 

— ar eu, strigă cel dintâiu peștișor, mă voiu 
ridica la suprafața apei și mă voiu bucura de lumina 
şi de căldura soarelui“. 

Numai peştișorul al treilea £ a vrut să fie ascul- 
tător şi a judecat în felul ce urmează. „Trebue să 
fie vreo pricină bine chibzuită, pentru ca bunul 
nostru stăpân să ne povăţuiască așa cum ne-a po- 
văţuit. Nu e adevărat că nu ţine la noi și că nu 
dorește să fim veseli și cu voe bună. Dacă nu ne 


iubește, nu ne-ar fi dus așa mult de grije, nu ne-ar 


fi dat fărămituri de pâine și nu s'ar fi bucurat când 
ne vede cum prindem și mâncăm fărimiturile. Nu 
e adevărat că el este om rău. 

Despre partea mea, am să fac aşa cum ne-a pe 
„văţuit, orice ar fi să se întâmple“. 

Peştișorul cel bun și ascultător rămase în tundul 
eleșteului, pe când ceilalți doi făcură așa precum 
“îşi vorbiră. Unul trecu printre găurile sârmei de 
fier şi intră în balta cea mare, iar al doilea eşi la 


i aa suprafața apri; jucându-se cu razele soarelui. 


Jucându-se și bucurându-se, a mai își râdeau 


| COLTUL FETELOR E 
PU TINA FANTEZIE 


u numai mama dar și fetiţele au fantezie, 
„când e vorba de modă. Fetiţa educată, va fi 
mâine doamna căreia îi place să se îmbrace 
cu lucruri grațioase, şi câteodată chiar îndrăs- 
nețe. Tinereţei îi plac chiar bizareriile : nu le şade 
rău nici chiar culorile vii, acestor tinere fete. Me- 
lancolia toaletelor închise ne este lăsată nouă mame- 


lor, să îndreptăm deci către ce e frumos în viaţă, pe 
aceste fete tinere, cărora viaţa le surâde. : 

Modelul pe care îl prezentăm nu e de altfel așa 
de îndrăsneţ : combină trei culori de mare efect. Cu- 
loare gris, roșul și albastru „turchino” sau tur- 
quaise” al marinarilor noştri. 


Jacheta gris — e croșetată, trei ochiuri drepte, 


unul pe dos, nare mânicele „turgoise”. Rochia este 


de lână roşie-„lac” adică acea culoare denumită 
„lac garance” — (lac roșu) cu mâneci scurte şi guler 
rotund de in alb şi puţin scrobit. Funda e făcută 
dintr'o panglică gris, roșu și turqoise. Fusta e de i 
formă clasică cu pliuri în faţă și în spate. Centura e 
de piele albastră cu vipuști roșii. Ciorapii de lână 


gris cu marginele în albastru și gris „fonce” (închis). R~? 


Astfel îmbrăcate fetiţele pot să suporte orice frig. “Vă 
e a A 


de al treilea peștișor, care rămăsese în fundul ele- 


şteului celui mic. z 

Dar să vedeți ce nenorocire s'a întâmplat. Nici F 
n'apucă primul peştişor să intre bine în balta cea 
mare, că o știucă răutăcioasă se repezi asupra lui 
şi-l înghiți pe loc. Al doilea peștișor, care se juca 
la suprafața apei, a fost răpit de o pasăre de pradă. - 

Numai peştișorul al treilea, peștişorul cel cuminte 
şi ascultător, rămase în viață. Bunul său stăpân 
care s'a bucurat de ascultarea lui, mergea în toate 
zilele la el, îi arunca fărămituri și-l îngrijea cât s : 
poate de bine. i Se 

Aşa se face că peştişorului cuminte i-a mers de 
minune și a trăit încă mulți ani după moartea to- 
orior săi. aS i pie ie 

z F PL é ziy e ) Xa 


“luat ghioaca de-a spinare și, călare pe un ar- 


e VITEAZUL VITEJILOR € 


E "P'wPp'w AMA ARAMA A a Pyy {CAAA 

eparte d'aici, peste nouă țări și mări, pe 
unde soarele n'apune nici odată și po- 
mii rodesc de câte două ori pe an, pe 


acolo zice c'a răzbit odată un viteaz 


d'al nostru. 


Ion îl chema pe voinicul fără seamăn, care, 
după ce-și încercase puterile cu toţi vitejii de 
prin părțile aceste și îi dovedise pe toţi, și-a 


măsar ce vărsa foc pe nări, p“ “aci ti-e drumul... 
A umblat el, a umblat până ce n'a mai dat 
de cale bătută de picior omenesc. Ajunsese, 


_ pasă-mi-te, la marginea pământului, tocmai 


acolo unde începe tărâmul celălalt. 


După multă forfotă prin codrul în care era. 


gura de unde răzbeai dincolo de lumea asta, 
a noastră, Ion și-a priponit bidiviul într'un lu- 
miniş, voind să-și taie cale singur prin desișuri. 

Da’ căluțul năzdrăvan, de colo: 

— Stăpâne, nu te depărta de mine, fără să 
ai ceva dela mine, ca să nu rămâi fără tova- 
răș. lată căpăstrul meu. 

Flăcăul luă căpăstrul, iar armăsarul adause: 

— Cum ai avea nevoe de .mine, bate din 
căpăstru și eu sosesc într'un suflet! 

Ion o luă tăindu-și cu securea cărare prin 
desișul ce-i îneca drumul și îl astupa. 

Merse el așa, zi de vară până 'nseară, uci- 


zând și speriind jivinele ce-i ieșeau în cale și 


chiuind cu cântecele învățate dela maică-sa: 


„Frunză verde foi de nuc, 
„Dor mi-e mamă să mă duc 
“Peste deal, peste colnic, 

Că nu-s degeaba voinic”. 


Iar codrul clocotea la glasul lui și pe aripile 
vântului îi aducea un răspuns neașteptat : 

— Alelei ! Pui de lele ce-mi ești ! 

Și mai încet: 

— Aoliu ! Mi se pare că ăsta-i 
vanul ! 

Iar Ion al nostru chiui și mai abitir, cercând 
tăișul paloșului și răcnind vesel: 

— Eu sunt și-s venit pe voinicie! Cine vrea 
să se măsoare cu mine ? 

Codrul prinse a vui avan, 
apropiere, clocoti ca din 
un glas furios: 

— Cine a 'ndrăznit să calce ținuturile mele ? 

Ion nu-și perdea piuita cu una cu două, însă 


Ion Năzdră- 


iar undeva, din 
fundul pământului, 


văzând c'a pus de mămăligă, și-aduse aminte 


r 


dau pradă pons ? 


de căluţul lui. 


Mai bine cu el, decât singur ! 
Nici n'apucă să scuture bine căpăstrul și se 


și pomeni cu fugarul lui, spumă alături : 


— Așa-i, stăpâne, c'am avut dreptate ? 

— Văd și eu c'ai dreptate — vorbi Ion. — 
Da' vorba-i că nu văd năpârca de zmeu să vie 
colea, să ne 'ncercăm puterile. 


— Ionică, Ionică — rosti un glas din preajmă, ` 


zău că mi-e milăde tinerețea ta... De ce să te 


PPP pp pp pp POPP IPP Po PR 


— Nu- -ți fie milă, suflet blestemat!—se îndârji 
Ion — că nici mie nu o să-mi fie milă de tine. 
— Dacă ti-i vorba aşa — adause glasul — 

aidem să ne luptăm ! 

„Și ţinte pânză, să nu te rupi! 

Unde nu porni să bubue codrul năprasnic, 
ca'n mijlocul uraganului, iar fulgere și trăznete 
începură să brăzdeze bezna ce cuprinsese 
deodată pădurea. Și în vreme ce se zgălțăiau 
și copacii prinși ca de friguri, ce să vezi, măre 
Doamne ? 

Unde mi se arată câtă mi-ţi mai dihania cu 
cap de om, dar cu trup și pântec de fiară săl- 
batecă, cu aripi năstrujnice și cu o gură clă- 
pângă, cât toate zilele de mare, pe care vărsa 
jeregaiu încins și nori negri de fum, de să-l 
înăbușe și mai multe nu pe viteazul nostru. 

Pomenitu-s'a vreodată să ga viteaz, fără 
de luptă ? 

Ion stătea zâmbind lângă armăsaru-i minu- 
nat care și el avea dar minunat, suijlând cu 
putere, potolind și stingând jeregaiul afurisit 
al zmeului. 


Dacă vă și văzu zmeul că nu-i poate face nici 


un rău voinicului, cu puterile diavolești, grăi : 

— Văd că te poți măsura cu mine. 

Cum vrei însă să ne încăerăm : să ne pălim 
cu durda, sau cu paloșul să ne tăiem? 

Iar Ion, înfipt: 

— Ba, în luptă dreaptă, că e mai curată și 
dela Dumnezeu dată ! 

— Cum vrei! — închee dihania. 

Și se încinse lupta, pe viață și pe moarte 
între voinicul nostru și jivina spurcată, care 
izbuti odată să-l apuce pe Ion de mijloc, vâ- 
rându-l în pământ până în. brâu- 

Iar Ion se aruncă în sus, năpustindu-se pe 
zmeu și vârându-l în pământ până la gât. 

Și până să prindă de veste zmeul ca să se 
ridice, Ion apucă paloșul și harș! îi și făcu 
gât roșu! 

Ion încălecă apoi, pornind vesel spre mar- 
ginea pădurii, unde se zăreau pietrele de hotar 
dela împărăția zmeului. ; 

O țară întreagă, minunată, zăcea acolo, sub 
puterea hăpsanului de zmeu, care, după ce uci- 
sese pe împăratul d'acolo, vârâse în temniță 
toată suflarea omenească, în stare săi se împo- 


trivească și luă de soție pe fata celui ucis de el. 


Viteazul nostru sparse lacătele temnițelor și 
dădu drumul lumii aceleia oropsite, să se bu- 
cure și ea de frumusețea luminei și a tuturor 
bunătăților ce dădeau din pământul Sala bla- 
goslovit. 

Omenirea aceea, scăpată de pacoste, se ruga. 
de Ion cel viteaz, ca să nu mai plece d'acolo 
și să se suie pe tronul cel fără de stăpân. 

Iar Ion al nostru, ce să facă și el? De voie, 
de nevoie, trebui să le facă pe placul oame- 
nilor acelora, însurându-se cu fata împăratului 
și suindu-se pe tron, ca să impărățească penea 


„tinuturile gelea binecuvântate... 


u e vorba nici de o definiție de geometrie și nici 

de o discuţie asupra punctuaţiunei. Punct și Vir- 

gulă erau bărbat și soție în lumea rațelor. 
Natural aceste două personagii de bătătură 


nu se născuseră cu aceste nume ; gospodina, o frumoasă 
femee și cam originală, îi botezase din cauza caracte- 
risticului mot care le atârna din creștet până pe cioc 
raței și care stătea dârz în mijlocul frunţei la răţoi. 

Trebue să mărturisim. numaidecât că Punct și Vir- 
gulă erau două splendide exemplare din rasa „rațelor 
mute“ — căci trebue să știți că există o rasă foarte apre- 
ciată de rațe mute, cărora nu e chip pentru nimic în 
lume să le scoţi o vorbă din cioc! 

| Perechea își făcu intrarea triumfală în zgomotoasa 
bătătură rezervată orătăniilor, printre multe alte rațe 
măcăitoare, şi găini cotcodăcind, și porumbei care își 
murmură drăgăstos. 

Şi iată-le pe toate aceste creature strânse în jurul 
perechei mute, întrebându-le o mie de lucruri : 
veniți? De ce sunteți așa de liniștite și de rezervate? 
Ce intenţii aveți despre viața noastră aci în comun? 
Etcetera... 

"Dar Punct și Virgulă plimbându- se mândri, păreau 

- că nu observă pe nimeni și nimica; ca și cum ar fi fost 
în plus şi surzi. Erau însă frumoși şi impunători cu fru- 
moasele lor mantale de pene negre și cu moțul alb ca 
zăpada pe cap! Frumoşi dar originali, aristocrați, închişi 
într'o rezervă austeră: erau desigur obișnuiți în singu- 
rătate să mediteze profund. 

"Un fel de ostilitate se născu între Punct și Virgulă 
şi ceilalți locuitori ai bătăturei. Și gospodina pricepu că 


greu se vor înţelege cu restul orătăniilor. Nu doar că 


„Punct şi Virgulă nu s'ar fi înţeles între ei; brava şi cu- 
mântea Virgulă avea un caracter dulce şi supus, iar 
| Punct un temperament hotărât şi dispus să fie şef şi să 

y comande, şi totuşi se putea vedea tocmai de aceea între 
ei domnind un perfect acord. Totdeauna împreună ca 
doi nobili în haine de ceremonie (acel negru al penelor 
îi făceau pe ei să pară foarte ceremonioși), ei trăiau o 
„viaţă aparte şi nu se amestecau cu orătăniile din bătă- 
„tură. Chiar aan Prepezueo mâncărei gospodine. a 


SPRE EE EE AE IE TE i n 


De unde 


zi Aok dă, 


unghiu al ogradei la umbra unui stufos măciş care 


cartierul general al luiPunct și Virgulă. Chiar câr 


plimbau ei mergeau singuri şi la ore diverse de t 
ceilalți. Atunci când lungul cârd de' rațe, gâște şi găi 
se întorceau în ogradă, iată pe Punct și Virgulă car 
încetișor porneau la plimbare chiar atunci când luna eri 
sus pe cer. Toate acestea erau lucruri puțin cam extra 
vagante pentru o societate de rațe ; și care făceau să si 
vorbească despre ele în lumea orătăniilor : 

— Dar ce cred oare că sânt dumnealor, la ur 
urmelor ? 

— Că sunt frumoși n'avem ce să zicem! Dar na 
voce ! X 

— Oh mare nenorocire să nu poți să vorbeşti ! | 

— Fac prinsoare că n'au putut să-și spună niciodat 


nici cel puţin : „te iubesc“! 


— Ce stupizi mai par! 
— Ba ce nenorociţi ! È 
— Și copiilor lor ce au să le spue ? 
Și pentru că Punct şi Virgulă erau muţi, dar nu era 
surzi, multe din aceste vorbe le ajungeau la urechi, ` 


Iată toate aceste orătănii în jurul perechei mute i 
i f 
poate chiar că puneau o parte din ele chiar la inimă. 1 
în felul lor își ziceau, strângându-se unul lângă alta ul 
Suntem condamnaţi la tăcere şi la această solitud 
— Cum să putem trăi printre creaturi AD Dă oa 
când nu poți scoate o vorbă ! ! Pastă e 


— Desigur ar fi tare plăcut să avem voce! 
"Și noaptea pe lumina lunei când nimeni nu-i putea . 
observa, Punct și Virgulă încercau să întindă gâtul, 
să deschidă ciocul şi să încerce subțirile lor coarde v 
cale, în speranța că o voce va eşi capabilă să expri 
un gând, un sentiment. 

Dar nimic; nici cel mai mic sunet nu eșise vreo- 
dată din acele gâtlejuri. 


«e 


bere. SY 


lar. 


Noaptea când nimeni nu-i putea observa, în- 
cercaseră să întindă gâtul... 


„Nu putuseră să-şi spue nici cel pitin „te iubesc“ 
“Copiilor ce le vor spune ?“. Aceste două fraze mai a. 
făcuseră mare impresie asupra Virgulei. Și atunci se 

- lipise de tovarășul său, lipindu-și umărul de umărul său 

şi încercase cu ciocul o deșartă tentativă de a vorbi. | 

In acele sforțări ea vrea să zică : Te iubesc! Și mă 
gândesc la clocit. 

Și la clocit întradevăr Virgula se gândi. Și într'o 

~ noapte furtunoasă micile ciocuri bătură în pereţii ouă- 

lelor anunțând că nașterea lor era apropiată. Dar bunule 

Dumnezeu ce mai vânt! Ce furtună de apă şi vânt! 

_ Atât era de tare furtuna încât picăturile de apă vântu- 

! rate de furtună stropeau chiar cuibul atât de bine apărat. 

Virgula tremura. Și în cuib puișorii gungureau. Oh de 

; ar putea să le spue lor ceva în acel moment ! Să-i îmbăr- 

Fi Ape cu un cuvânt cu un sunet de voce ! Să le zică să 


S T 


Ei a 


Ans 


Easa 
fe ptea liniștiți că furtuna + va trece. Virgula ştia că mâine Să 


A Pa în 


LC $ ~ o Rt x PArt Th eR n! As aji 
MA BE E AETS n i y 
t pipa bea bi - 


e me 


soarele are să apară mai frumos și mai cald, și mai ştia 
că într'o noapte ca aceea era necesar să dubleze căldura 
şi dragostea pentru puișorii ei. Toate acestea ar fi vrut 
să le spue dacă ar fi avut o fărâmă de grai. Și în acea 


L 


Dimineața când gospodina găsi pe Virgula. 
golașe de pene, pricepu și plânse... 


rece noapte ca puișorii ei scumpi să nu răcească ea își 4 
smulse pene din frumoasa ei tunică neagră și căptuşi cu 
ele cuibul celor dragi şi pe care frigul îi putea ucide. 
Ast-fel încât nici o picătură de apă nu-i ajunse, şi nici 
un suflu de vânt nu-i răci. Câteva picături de sânge 
apărură pe corpul rănit al Virgulei care rămăsese jumu- 
lindu-și penele goală, față în faţă cu furtuna numai cu 3 
moțul ei alb pe cap. 
Și astfel ea îi ocroti. 
Punct pricepu durerea, sacrificiul mamei; și pentru- 
„că în egoismul său bărbătesc nu se simţea capabil de 
atâta sacrificiu, deschise cât putu frumoasele sale aripi 
negre și făcu un fel de acoperiș, sub care primi pe mama 
jumulită de pene, golașe și pe puișorii mici și care se "A 
simţiră de-acuma de două ori mai siguri şi mai protejați. 
Dimineaţa următoare când gospodina găsi pe Vir- A 
gula goală fără pene, pricepu și plânse de emoție. E 
Nici o orătanie din ogradă nu avu curajul să zică 
o vorbă de ocară sau ironică la adresa Virgulei. Chiar 
din potrivă toată ziua fu o mare linişte. = k 
Virgula nu avusese vorbe ca să le spue cuvinte de 
dragoste copiilor ei dar făcuse pentru ei ceva care pre- 
țuia mult mai mult decât vorbele. i | 


3 v 
r ? Pi 
j sol ii AR) 


<p a 5 * i à 
Á Y A i - P d n 


d E - e o S 


PRINSOAREAE 


rappoletti era un nepricopsit care exercita 
profesiunea de scriitor într'unul din cartie- 
rele populare -din Piza. Era un băiat cu 
inimă bună, foarte muncitor și mai ales 
foarte inteligent. Dar câteodată celor mai fericite 
înzestrări corespunde și cea mai mare lipsă de no- 
roc. Una din principale ale lui Trippoletti era obij- 
nuinţa de a lua în râs pe ori şi cine, să facă glume 
şi să întindă curse celor încrezători ; și în această 


îndeletnicire trebue să recunoaștem că era neîn- 


trecut. 

firea antică era " foarte dibaci să iasă din orişice 
încurcătură. Cea mai 
w faimoasă dintre toate 
bow fu gluma ce făcu lui 
Cicala, un oare care tip 
pa ce locuește în cartierul 

fin, © Bargostretto. . 
GR Intro zi 'Trappoletti 
„şi un prieten al său 
į Menico începură în faţa 
&  ospătăriei lui Cicala o 
„discuţie foarte aprinsă 
şi care foarte curând 
„atrase atenția proprie- 

tarului ospătăriei şi a 

câtor-va curioși. 

— Fac prinsoare pe două sticle de vin vechi că 
va cădea la stânga ! strigă Trappoletti. 

— Eu mă prind că va cădea la dreapta! striga 
Menico. 

Cicala fiindu-i frică că nu cum-va prinsoarea să 
se desăvârşească aiurea, invită pe necunoscuţi să 
intre în localul său și se grăbi să le aducă cele două 
sticle de vin vechi zicându-le : 

— Cine va pierde va plăti. 

Trappoletti și Menico băură conștiincioşi cele 
două recipiente, şi apoi se ridicară și plecară fără 
să cheme să plătească. 

Dar acesta se grăbi să le reamintească celor doi 
despre plată. 

— Ei dar sticlele mele de vin cine mi le plă- 
teşte ? — zise el. 

— Cine a pierdut prinsoarea, zise liniștit i a 
letto. 

— Bine dar pe ce ați pariat ? 
~- — Prietenul meu, răspunse Trappoletto, afirmă 

că Turnul dela Pisa va cădea la dreapta, pe când 
eu bănuesc că va cădea la stânga. In așteptarea 
timpului până când veţi vedea cine din doi va avea 
dreptate ţineţi contul deschis. 


=] 


Dar într'o zi când n'avea lăscae în buzunar, 
născoci și puse în practică una și mai bună, ca să 
er id o masă pe gratis. 


Fac prinsoare pe două sticle 
de vin vechi 


-~ Întră într'un restaurar Poe fel ei 


vorbă cu necunoscutul. 


domn cu aer de genital care bine înţeles intros 

pentru prima oară în acel local. BA 
Când începu să mănânce Trappoletto intră în 
— Ee pentru prima oară când dejunaţi în ac st 

restaurant ? È 
— Da am sosit nu de multă vreme dela 
— Atunci ați dibăcit bine acest restaurant, 


Cine vine pentru prima oară să mănânce și să b 


fără să cheltuească un ban. 

— Dar mare nici un fel de sens ce-mi spune ei! 
zise mirat clientul bănuitor. A 

— Şi totuși acesta este adevărul! — Veţi A 
pariaţi cu mine 50 de lire că veţi mânca pe grat 

— Primesc ! răspunse provincialul cu entusiasm. 

Când ajunseră la fructe Trappoletti se sculă dela 
masă cu un pretext banal și, după ce chemă isa bi 
parte pe chelnerul care îi servise, îi Hak acest 
discurs : 4 

— Domnul care mănâncă lângă masa mea a fos 
închis doi ani într'un ospiciu de nebuni. Și pentru a l 
că el are ideea , £ 
fixă că în res- | 
taurante se mă- | . 
nâncă pe gratis, | 
te rog să nul! 
contrazici, fie-ți | 
milă de el. Eu 
sânt infirmierul ; 
său și voi plăti 
masa noastră la 


călătorul care fă- 
cuse  prinsoarea 
cu Trappoletti îi 
zise acestuia : 

— Mi se pare 
că a sosit momentul să vedem cine din noi doi a 
câștigat. Acuma voiu chema pe chelner... E 

Acesta bine înțeles refuză bani domnului pri 0- 


< 
„Dar e fără sens ceeace îmi spuneți Ă 


- vincial, care foarte surprins, plăti lui 'Trappolette 


prinsoarea pierdută declarând că va indica tuturor 

locuitorilor din Siena. VAR 
Și ast-fel 'Trappoletti mâncă fără să cheltuea 

un ban și plătind socoteala totală, mai rămase 

buzunar cu un rest de douăzeci de lire. 


INSECTE URIAȘE 


In Africa e o insectă uricioasă, care nu are ı 
puţin de douăzeci şi cinci și câteodată chiar tre 
de centimetri dela antene până la pântece... >= 

O altă insectă mare e „scarabeul uriaș”. Ant 
lui lungi le folosește ca ferăstraie. 

„Invârtindu-se în ie i 


n om bătrân, când simți că i se apropie ora 
morţii, chemă pe lângă el pe cei trei fii ai 
E „săi şi le dete, între altele, sfatul ce urmează: 
„Copiii mei, vă sfătuesc să nu duceţi nici 

odată grâu să măcinaţi la moara lui Moș Ilie. Să vă 
feriți de morarul acesta, fiindcă este un hoţ și un 
mincinos fără pereche“. 

După moartea bătrânului, băiatul cel mai mare 


luă un sac de grâu și fără să ţie seamă de sfatul ce < 


primise, îl duse să-l macine la moara lui Moș Ilie. 

Moș Ilie îi zise: „Hai să facem o prinsoare : ori 
câștigi încă un sac de grâu, ori pierzi și grâul ce 
„ai adus. 
= — Ce fel de prinsoare ? întrebă băiatul. 
„a — Eu, îl lămuri Moș Ilie, voiu spune o minciună. 
„Dacă tu spui una și mai gogoneaţă, îţi mai dau un 
- sac de grâu. Dacă nu, îmi dai grâul tău. 

— „Fie, primesc“, răspunse băiatul, fără să se 

=~ gândească. ; 
= Atunci Moş Ilie începu : „Acum mai mulți ani, o 
| sămânță de dovleac mi-a căzut în iazul din apa 
morii. Din sămânța aceasta a eșit un dovleac mare, 
aşa de mare, că oameni, vite și căruţe treceau peste 
el, așa cum ar trece peste un pod“. 

“Băiatul încercă să născocească și el o minciună 

la fel, dar n'a izbutit, așa că a pierdut sacul cu grâu. 

„Am să-mi încerc și eu „norocul, zise a doua zi 

fratele mijlociu. 

Şi duse și el un sac cu grâu la moara lui Moș 

Ilie, însă o păţi ca şi fratele său. 

Ziua a treia merse fratele -mai mic, ducând și el 
„un sac de grâu în spinare. Morarul îi spuse și lui 
= povestea cu sămânţa de dovleac, zicându-i apoi: 
„Acum să auzim minciuna ta. 
=  — Eu, răspunde, flăcăul, nu ştiu să povestesc 
minciuni, ci am să spun o întâmplare adevărată. 

„Tata — Dumnezeu să-l ierte — avea multe 
-albine şi mă pusese pe mine să îngrijesc de ele. Le 
= mânam în toate zilele la pășunat pe câmp și prin 
livezi. Seara, la număram pe toate una câte una, 
„apoi le închideam în stupii lor. 

„Insă într'o seară am văzut că una lipsea. Le-am 
închis pe celelalte și am pornit să găsesc albina, care 


J 

= se rătăcise. Dar nu o găseam nicăeri. 

= Ce să fac? M'am dus la marginea mării, m'am 
= Suit pe un ou de vrabie și din vârful lui, am zărit 


AL Al 


„că albina era într'o insulă, care se. găsea în mijlocul 

„mării. 

= „Mam întors repede acasă, am puso şea pe co- 

„coşul nostru, m'am săltat în cocoș şi cât ai clipi din 
pochi.. am şi sburat până la insula aceea“ 

E „Ce am văzut însă acolo? Unui țăran îi murise 

„un bou, tocmai când își ara țarina. Atunci țăranul 

E prinsese albina mea și o înhămase la plug alături 

„de boul ce-i rămăsese. L-am certat pe țăran, i-am 

i luat albina și m'am întors cu ea acasă. 

„Am văzut însă că ceafa albinei se rosese de 
ugul la care fusese înhămată. Am luat atunci o 

nucă, am pisat-o şi i-am pus-o pe rană. 

E este npapie un nuc a răsărit din nuca aceasta 


puterea de 


avea acasă... 


“MAI MINCINOS DE CAT CEL MAI MARE MINCINOS 


cu vârful lui. Şi mai era plin de nuci. Toate bune, 


dar ştrengarii de copii aruncau toată ziua pietre în 


nuc, vrând să-mi fure nucile. 

„Pietrele acestea mi-au umplut grădina. Printre 
“ele am semănat pepeni. Şi vrei să ştii cât de mari 
au crescut pepenii ? Intr'o zi, pe când tăiam unul 
mi-a scăpat cuțitul din mână și a căzut în pepene. 
Am intrat în pepene, ca să-mi găsesc cuțitul, am 
umblat și am scotocit prin el o lună de zile, dar de 
cuţit n'am putut să dau. 

„lată însă că în pepene vine unul, care își 
pierduse douăzeci de cămile. 

— N’or fi în pepene cămilele mele ?“ mă în- 
trebă el. | Rosth 

La cuvintele acestea, morarul nu mai putu răbda, 
ci izbucnind în hohote de râs, zise: „Ajunge atâta ! 
Ai câștigat ! Văd că ești mai mare mincinos decât 
mine și că mi-am găsit nașul“. 


O EXPERIENȚĂ UŞOARĂ ȘI 
= DISTRACTIVĂ 
DANSUL FAȘIILOR LUMINOASE 


Luăm o bucată de carton de forma unei coperte 
de carte școlară și lipim pe ea o coală albă, de hârtie 
subțire. 

Astfel pregătit cartonul, îl fixăm la capătul unei 


' mese. La o distanță de câţiva centimetri, în faţa 


cartonului, aşezăm un pahar cu picior, ale cărui 
margini pi i uns cu glicerină. 

In fața paharului — la o altă depărtare de câţiva 
centimetri punem o lumânare aprinsă. Prin urmare 
avem obiectele așezate în ordinea următoare : car- 
tonul, apoi paharul și la urmă, lumânarea. 

Intr'o mic ceașcă pe care o ţinem oriunde dorim 
— numai pe masă nu — pregătim puţină apă cu 
săpun. Luă apoi din acest clăbuc o beșică cu aju- 
torul unui pai Să o așezăm pe gura paharului. Ori- 


a . putut observa că sunt colorate, nu ? 
Acum stin em lumina din ra z3 nu lăsăm să 


ține în gură şi vom cânta încet prin 
el. Vom fi foarte surprinși văzând că fâșiile lumi- 
noase de pe carton, ascultă de muzica noastră și 
încep să danseze. Dacă vrem să joace cât mai felu- 
rit, mai mișcăm câte puţin lumânarea din loc, sau 
paharul. Vreţi să știți de ce dansează fâșiile ? 
Suflând în tub, producem unde sonore care au 
da mișcare și... bună" dispozi i bășicii 
de săpun. 
Vedeţi, nu mai este nevoie să cereți bani părin- 
ţilor voştri ca să vă duceţi la cinematopak sg 1 puteţi, 


N 


udă 


Aa 


âine e ziua lui Victor. Și Victor se gân- 
dește mereu și își zice. singur : „Ce 
cadouri o să-mi facă de ziua mea mă- 
mica, tăticu și surorile mele ?” 
Așteaptă cu nerăbdare ziua de mâine, casă 
vadă ce cadouri va căpăta. De aceea, ziua de 
astăzi i se pare lungă și plicticoasă. 
In sfârșit, ziua a trecut, iar seara Victor a 
fost dus la culcare. 
- Dar nu poate să adoarmă repede, așa cum 
„adoarme în toate serile. Nu după mult, vine 
mămică-sa și-i zice : „Victore, hai să mergem 


la prăvălia de jucării să-ți alegi cadoul care-ţi . 


place”. 

Victor sare din pat, se îmbracă numai decât 
și pleacă în oraș cu mămică-sa. La vitrina 
prăvăliei, Victor vede o mulțime de mielușei 
pe roate. Cu toţii sunt frumoși și au cu toții 
panglicuțe de care atârnă câte un clopoțel. 

Victor își alege un mielușel, care i sa pă- 
rut mai frumos, apoi se întoarce acasă plin de 
bucurie. Insă pe drum e întâlnit de fiul spălă- 
toresei. E un băiat de aceiași vârstă cu Victor, 
însă slab, galben la față și îmbrăcat foarte 
sărăcăcios. 

„Victore, astăzi e ziua ta, îi zise acesta. 

— Da, îi răspunse Victor și uite ce mi-a cum- 
părat mama, adăogă el, arătându-i frumosul 
mielușel. 

— E și ziua mea, îi zise fiul spălătoresei, 
însă eu n'am căpătat nici un cadou. Mama a 
fost bolnavă, așa că n'a putut să muncească”. 

Lui Victor i s'a făcut milă. „Dacăi-ași da 
mielul meu ? își zise el în gând. Mai pe urmă 


CUM VORBESC INTRE ELE INSECTELE O 


rta de ați manifesta propria gândire nu 
depinde numai de limbă, buze și voce. 
Insectele vorbesc cu antenele pe care 
le au pe frunte. 

Când albinele dintr'un stup nu mai au re- 
gină, nu află toate în același timp acest lucru. 
Lucrul acesta e cunoscut la început, de către 
unele din ele, și apoi acestea, întâlnind alte 
albine, le ating antenele informându-le în mo- 
dul acesta despre cea ce s'a petrecut, și ast- 
fel acestea la rândul lor, transmit celorlalte 
trista noutate a morții reginei. 


Mai mult sau mai puţin în același fel se ex- 
primă și furnicele. Pentru ca să afle dacă ele 
vorbesc între ele sau mai precis spus comu- 
nică între ele chiar când sunt prizoniere, un 
naturalist italian, puse un mare număr într'o 
cameră goală, sigilând în mod ermetic atât 
ușa cât și ferestrele, lăsând numai o topia în 
lopi de Bi Aergă fereastră. 


© © MELUL LUI VICTOR © 


elen și toate furnicile eșiră în urma e 


însă își zise : „Mai bine să-i dau banii ce am 
în buzunar și cu care vroiam să-mi cumpăr 
o cutie de muzică”. Și puse mâna în buzunar, 
ca să scoată banii. Insă, chiar în clipa aceea 
parcă îi șopti cineva la ureche: „Păstrează-ți 
banii !” Şi Victor scoase din buzunar mâna 
goală. . 

Victor se întoarse acasă, dar îi pieri toată 
bucuria. „Dece nu i-am dat lui Petrică fiindcă 
așa îl chema pe fiul spălătoresei — banii sau 
chiar mielul meu” ? 

„Iar mielușelul îl privi cu ochii săi blânzi şi 
îi zise : „Ce rău și ce sgârcit ești, Victore ! isi 

— Nu sunt nici rău, nici sgârcit |!” răspunse 
Victor cu glas tare... și se trezi din somn, căci 
toată întâmplarea până aci nu kian decât un 
vis. i 

Victor a deschis ochii şi a văzut că lângă 
el stă mămică-sa, care îl întrebă: „Victore, 
dece strigi și dece plângi ? 

— Mămico, îi răspunse Victor, trecându-și 
braţele în jurul gâtului mamei sale, nu vrei să 
facem cadou lui Petrică mielul ce vrei să-mi 
cumperi astăzi ? El e sărac și mamă-sa bol- 
navă. 

— Scoală-te să mergem la prăvălie și să A 
cumpărăm doi miei la fel, răspunse mamă-sa. 
Unul pentru tine și unul pentru Petrică. Săl 
inviți apoi pe Petrică să vie astăzi la noi și să 
stea toată ziua”. y 

Victor se scoală numai decât și e foarte bu- 
curos că, de ziua lui, va avea și Petrică o 
bucurie. 


Dându-le drumul în mijlocul camerei furni- 
cile ca nebune începură să alerge în toate 
părţile. Unele se ridicară pe pereți și una şi 
norocoasă ajunse eșirea liberă de lângă fe- 
reastră, intră în gaură ca să iasă afară și 
imediat apoi se dădu jos din nou în cameră şi 
după ce atinse cu antenele ei antenele altor 
furnici, acestea făcură același lucru cu alte 
furnici și în curând toate aflară despre desco- 
perira u unei a La care se ra pal afară. A 


Deci furnicile ca și, albinele comuni într 


se satin perfecta organizare ce ar r putea siku 


imitată chiar de oameni — a furnicilor, albi s 
nelor și atâtor alte insecte. Sf 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI 


HATTERAS 


de JULES VERNE 


— Sunt eu sub ordinele d-tale ? ripostă Al- 
tamont. 

— Negreșit și nenorocire dacă... 

Doctorul, Johnson, Bell interveniră. Era și 
timpul, căci cei doi adversari se măsurau din 
- ochi. Doctorul își simțea inima foarte grea. 

Cu toate acestea, după câteva cuvinte de 
împăcare, Altamont se duse să se culce șuie- 
rând aria naţională „lankee Doodle“, și dor- 
mind sau nu, nu mai spuse niciun cuvânt. 

Hatteras ieși din cort și se plimbă cu pași 
mari, apoi după un ceas intră și se culcă fără 
„să spună un cuvânt. 


Cap. XVI 


ARCADIA BOREALA 


La 29 Mai pentru prima dată soarele nu 
apuse ; discul rase marginea orizontului, de 
abia atingându-l, apoi se înălță numaidecât ; 
se începea perioada zilelor de patruzeci și opt 
de ceasuri. A doua zi, astrul era înconjurat de 
un măreț halo, — cerc luminos —care răspân- 
dea toate colorile prismei. Aparițiuneea foarte 
repetată a acestor fenomene atrase atențiunea 
doctorului ; el nu uita niciodată să însemne 
data, dimensiunile și aparența, însă acest 
halo, observat astăzi se deosebea prin forma 
sa eliptică și dispoziţiunile sale puțin cu- 
noscute. 

Indată apăru toată lumea de păsări. Bande 
de dropii, cârduri de gâște de Canada, care 
veneau din ținuturile depărtate ale Floridei 
sau Arkansas, sburau spre Nord cu o rapidi- 


7 tate uimitoare și aduceau pe aripile lor primă- 


vara în aceste locuri. Doctorul a putut să do- 
boare vreo câțiva cocostârci tineri și chiar o 
barză singuratică. . 

Cu toate acestea zăpada se topea în toate 
părţile sub acțiunea soarelui; apa sărată, răs- 
pândită pe ghiață prin crăpăturile și găurile 
făcute de focă, înlesneau topirea; amestecată 
cu apa mării, ghiața forma un fel de pastă să- 
rată căreia navigatorii polari i-au dat numele 
de slush. Bălți se formau pe pământul care îm- 


| _prejmuia Baia și pământul lăsat liber părea 
| că crește, ca un produs al primăverei boreale. 


Doctorul reluă atunci lucrul grădinei, semin- 


“1ele nu-i lipseau, de altfel fu surprins când 


văzu crescând un fel de măcriș, între pietrele 
„uscate și admiră această forță creatoare a na- 
turei, căreia așa de puțin îi trebuia ca să se 
manifeste. 

El semănă măcriș, care după vreo trei săp- 


ilori de un roz șters, aproape decolorat, de un 
roz în care o mână neîndemânatică ar fi pus 
prea multă apă. Flora Nouei Americi lăsa de 
dorit din toate punctele de vedere cu toate a- 
cestea această vegetație rară și sfiicioasă îţi 
mângâia plăcut vederea. $ 

In sfârșit, se încălzi binişor ; la 15 Iunie doc- 
torul constată că termometrul atinse 14 gr.. 
centigr. de căldură; nu-i venea să creadă 
ochilor, deşi era realitatea însăşi ; ținuturile se 
transformaseră, cascade numeroase și sgomo- 
toase cădeau din toate vârfurile de stânci 
mângâiate de soare, mari blocuri de ghiață se 
desprindeau și marea chestiune a mării libere 
avea în sfârșit să se hotărască. Aerul era sgu- 
duit de sgomotul avalanșelor, care se năruiau 
din vârful dealurilor în fundul văgăunelor și de 
crăpăturile munţilor de ghiață, care se produ- 
ceau cu un huiet asurzitor. 

— Se făcu o excursie până la Insula lohnson 
care nu era în realitate decât o insuliță fără 
importanță, aridă și pustie, însă bătrânul şef 
de echipaj era foarte încântat că dăduse nu- 
mele său acestor câteva stânci pierdute în 
mare. f 

“Hatteras în timpul acestor plimbări, recu- 
noscu cu multă îngrijire ținutul până și dincolo 
de capul Washington. Topirea zăpezilor 
schimbă în mod simțitor configurația ținutului; 
prăpăstii și coaste apăreau acolo unde vastul 
covor alb al iernii părea că acopere niște câm- 
pii uniforme. 

Casa și magaziile amenințau să se topească 
și de aceea adese ori trebuiau să le repare. 

Către 15 Iunie construcția șalupei avansase 
foarte mult și nu era departe de a fi desăvâr- 
șită. Pe când Bell și Iohnson lucrau cu zor, se 
organizaseră câteva vânători în stil mare, care 
reușiră. S'a ajuns să se ucidă chiar reni; deși 
de aceste animale te apropii cu mare greu- 
tate, însă grație metodei întrebuințate de Alta- 
mont, după cum văzuse la Indienii din țara lui, 
au putut să-i ucidă; el mergea târându-se pe 
pământ punând pușca și brațele astfel, ca să 
imite coarnele acestor sfiicioase patrupede, 
apoi se strecura în chipul ăsta până la dis- 
tanța de unde putea să-i lovească sigur. 

Vânatul mai de seamă erau boii de mosc, 
din care Parry a găsit numeroase turme în 
insula Melville, însă se pare, că ei nu prea ve- 
neau pe coastele Băile Victoria. O excursie 
mai depărtată fu deci hotărâtă, ca să poată 
vâna acest animal de preț, cât și pentru a re- 
cunoaște ținutul. Hatteras își pusese în gând 
să recunoască cât mai spre nord această parte 
a continentului, iar doctorul era încântat că 
are prilejul să-și facă o idee generală de con- 
figurația ținutului. Se hotărâ a se merge cât 
mai departe de Fortul Providenţei. Altamont 
socotea să vâneze din belșug, iar Duk era mul- 


pamit: că este și el copărtaș. 
tămâmni crescu cam de vreo schioapă. Buruie- $ : 
mile aaen m arate cu timitate micile lor că 
Sa ale ie SEET fa 


di Ati Îl 


în strălucirea sa divină ; 


CUM SA FĂCU 


T PAPAGALUL. 


POVESTE DIN MITOLOGIA GREACĂ 


PPP PYPTVTITPVPPVOEFPITPVPIrPPPPWV PY 


n Grecia veche trăia odată un rege bătrân, soția 
„îi murise de mult, dar îi lăsase o fată frumoasă 
„ca o floare. Eritreea — acesta era numele ei — 

era gingașă şi sglobie ; avea gura rumenă ca a 

mărgeanului, iar ochii îi străluceau ca două stele. 
Cât era ziua de mare, sburda cu tovarășele ei de 
joacă prin câmpii, culegând flori și împletind coro- 
niţe. De măritiș nici nu vroia s'audă. 
Intr'o zi, pe când Apollo, zeul soare, sbura cu ca- 
rul lui de foc deasupra poenei, unde se jucau copi- 


` lele, rămase fermecat de frumuseţea Eritreei. Lăsă 


caii să sboare singuri, trăgând după ei teleaga de 
foc şi coborî pe pământ prefăcut în ciobănaș. 

Pe când sălta în hora nebunatecă, Eritreea auzi 
melodia, dulce a naiului. Se desprinse din horă și 
mergând după sunet, ajunse la o movilă, pe care 
sta lungit Apollo in haine de cioban și fluera. 

Atunci zeul își lepădă hainele pământeşti şi apăru 
lăudă frumuseţea ei și o 
întrebă ce dorință ar avea, căci voia să i-o îndepli- 
nească. 

Eritreea nu se sperie de loc, când văzu înainte-i 
pe însuși zeul artelor şi răspunse că singura dorinţă, 


_pe care o nutrea de mult timp, era să privească mă- 


care o clipă pe. Olimp, lăcașul zeilor. 

„Apollo se gândi puţin și apoi zâmbind îi zise: 
„ți voiu face voia, dar nu cumva să spui celorlalți 
ce ai văzut, căci e oprit ochiului muritor să privească 
măreţia zeilor”. 

Eritreea promise şi atunci Apollo o făcu mică de 
tot și o ascunse în faldurile mantiei sale. 
Intr'o clipită ajunseră în vârful muntelui Olimp, 


UN GÂND BUN 


„Nu ti-e rușine, Gică, îi zice mamă-sa, să 
mănânci singur tot pachetul de ciocolată, fără 
să te gândești la surioara ta Gina ?” 

— Te înșeli, mamă, îi răspunse Gică. Dim- 
potrivă, tot timpul când mâncam ciocolata mă 
gândeam la Gina. 

— Adevărat?! 

— Da, fiindcă îmi era teamă să nu vie mai 
înainte de a fi isprăvit ciocolata. 


e 
FĂRĂ DURERE 


Un dentist scrisese pe a dela poartă: „Se 
scot dinți și măsele fără nici o durere... Merse, 
un client, ca să-i scoată o măsea, însă bietul 
om a văzut stele verzi, așa de tare l-a durut. 
Zise, așa dar, dentistului : „De ce, ai scris că 
scoţi dinți și măsele fără nici o durere ? 

— Pentru că pe mine nu m'a durut de loc” îi 


Terimr şiretul dentist. 


Ta 


Ter: wry 


FEEFEE ENEA 


PPP PVPPrVrPVFVErVrrvvv vw PPP TEI 


iar Apollo cu Eritreea pitită în haina sa păși mån- 
dru înlăuntrul palatului. i 

Dar vezi că nimeriră prost. Zeii tocmai se cectăli ji 
despre cetatea Troia. Jupiter asculta liniștit, dar 
zeița Venus se certa amarnic cu zeița Junona, că- 
reia îi ținea parte zeița Minerva. 

Când ajunse înapoi pe pământ, Eritreea uită de 
făgăduială și nu-și putut ţine gura. Povesti părin- 
ților ei, prietenilor, curtenilor. Dădu serbări chiar, 
la care povesti în gura mare și se strâmbă după fie- 
care zeu și zeiță cum se certau. 

Asta era prea mult. Junona o văzu din înălțimele 
cerești și supărată, o prefăcu într'o pasăre. Intreaga 
curte care asista la serbare rămase înmărmurită, 
când zări în locul frumoasei Eritreea, o pasăre mică, 
acoperită cu pene colorate, care se ascunse tremu- 
rând sub o creângă. 

Bătrânul tată căzu înspăimântat în genunchi și 
rugă pe Apollo să ierte nesăbuinţa fiicei sale. Zeul 
se îndură de lacrimile părintelui şi dărui pasărei 
voce omenească ; dar nu putut face mai mult, căci 
Junona îl împiedică să-i dea și mintea omenească. 
Pasărea deci nu putea să vorbească ce voia și ce 
simţea ei, ci putea numai să imite cuvintele oame- 
nilor. 

Aceasta fu pedeapsa ce o primi dela zei nesăbuita 
Eritreea, pe care tatăl ei o plânse cât trăi... dar nici 
odată nu erau cuvintele ei, ci cuvinte furate dela 
oameni. 

Și astfel se ivi pe lume seat pasăre, pe care 
oamenii o numiră mai târziu papagal. 


SE OBIȘNUIA CU BAIA 


Un prieten văzu că Murdărescu stătea ne- 
mișcat și liniștit, ținând un deget într'un pahar 
-cu apă. 
„Dece ţii degetul în apă? îl întrebă prietenul 

— Doctorul mi-a spus să fac o bae, răs- 
punse Murdărescu, așa că încerc să mă obiş- 
nuiesc cu baia”. 

e 


BĂRBIERUL POLITICOS 


Un domn dela oraș intră la o frizerie dela - 
țară și se așează pe scaun, vrând să fie bära zi 
bierit. Strigă însă supărat și scârbit : 

„Dar ce înseamnă asta ? Văd că d-ta, dom- | 
nule bărbier, scuipi pe săpun!" K 

Insă bărbierul i-a răspuns liniştit şi zâzmble:. | 
tor : „Asta o fac din politeță pentru dumneata, 
fiindcă nu ești de aci: Când bărbieresc pe 
clienţii mei din sat, îi scuip direct pe obraz”. 


M 


ORIZONTAL: 1. Râuleţ în 
_ghiață 1...+ 2. Arbore din Cey- 
lan; Sport de iarnă ; 3. Acord. 
4. Una din Ciclade; Hăis... 

“Țara Oașului ; 5. Nume mas- 
ZĂ - Il execută skiorul ; 6. 
i: Telegraf, telefon ; Plin cu aţe ; ; 
„ La revedere; 7. Alteța Sa Re- 
gală; A râde cu răutate (fig. 8) 
Comună î în Belgia; A boci; 9. 
“Membri ai Senatului; Ver- 
dele își dă întâlnire la munte 


10. A certa (fig.) ; Suprafaţa u- 
nui teren ; 11. 

_ iuţeală. Sport de iarnă. 

„ VERTICAL : 1. Postit. Aceas- 
ta; 2. Sportul popular al iernii; 
„Il stârnește viscolul și furtunile 
de zăpadă ; 3. Apare în vârf, 

„coboară 'n vale, și-i numai 

- nerv pe skiurile sale. Vehicu- 

ul iernii; 4. Sezonul sporturi- 

„lor; 5. Călcarea legilor mo- 
„xale. Steag ; 6. Cel ce exercită 
pror dela nr. 2 oriz. Ceas ; 

7. Com. în jud. Satu-Mare ; Se- 
„cret; 8. Interj ; Oraș în Româ- 

_nia cu o bogată viață spor- 
ivă; 9. Adverb. Locul sigiliu- 
lui; 10. Ține! Sportivi care 
„trec de 2000 m. 11. A Petibri ja 

ZI Descoperi. 

ga Rima tie jocurilor din Nr. 

f precedent 


IN CARNAVAL: bot, obrazar, 
liis, la, mil, post, man, Mocco- 


e. 

E 
z 
E 

7 
a 
E + 
= 


E 


ARA 
Prj 
z 
EP 3 
y 
4 
2 
t 
a a Să 
E 
nss ` 
E i 
PN 
= 
E 
i 


P 


S. 


1 4.083. 


| let Stilou care sboară pe 


veșnic cu zăpada trecătoare; 


Mers cu mare 


lo, ast, eli, ar, sci, cianura, can 


atta, m, are, na, cub, ia, inar, 
ia, cu, sira, tl, in, mascai, a, 
n, m, datrova, bocu, niș, amir, 
ișc, mija, mia, ana, pi, a 


Din aceste 8 figuri, numai 
două sunt perfect identice. 
Care anume ? 3 


x yi > Ci e 
mm a ETNIAS de me Za A ADE 


Alăturaţi lângă un „pronume 
posesiv” o „notă muzicală” şi 


veți se un lucru toai 


„puteric”. 
e e 
Enigmă — ` 
Un fruct-unit cu un „fenomen 
al naturii” vă dă un „apără- 


tor contra descărcărilor elec- 


trice”. = speră i 
9 e 


Labirint TIA 


Intraţi în labirint și căutați s 


ca plecând din colțul stâng și 

mergând prin centrul A să a- 

jungeți cu bine în B. _ 
ee 


Intrebări cu păcăleli 
1. Am o trăsură mare, la vale 
fuge tare, la șes nebunește, la 
deal găfâiește. a d este? ş 


2. Cum se scrie 12 mii, 12 
sute şi 12 ? 


6 
3. Cum se sfârșesc toate Căr- | 

tile ? 

e 

i O problemă de observaţie 


md i 
ze i SA 


Care sunt greșelile pe care le-a făcut desenatorul tablou- 


“lui de mai sus ? P ai 


ya „DIMINEAȚA COPIILOR“, Editura „Ziarul S: K R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ Periodice la Tribunalul 
| |. Com. petit ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, Str. Th. Masary 7 2.7 


Alăturare Sa sate SSE 


t: i a | E aN Anul XVII 
> îi 26 Febr. 
f 1941 
| 
i 
i 
Í 
f 
i 
i 
i 
i 
1. Stau de gardă, frate, 2. Cu lănci și cu piept tare, 3. Dar Miau-Miau nu-i secătură 
| Cei buzaţi vr'o şapte, E periculos să încerci o debarcare. El încearcă totuşi o aventură. 
I 
| 
| 
| 
t 
i 
| 
> 4. S'apucă de treabă ca un taur 5. El sapă și muncește 6. Se iveşte un maimuţoi 
£ & Sigur că o să dea de aur. Unde-i pare că lucește, Şi pornesc la treabă amândoi. 
FA 
$ 


7. Maimuţoiul fără suflare 8. Dar eforturile lor sânt vane, 9. Miau-Miau saltă în barcă, 
Munceşte cu înfrigurare. Ne-om întoarce mâine, Doamne! Dar şi maimuța se îmbarcă. 


11. In fund de barcă sapă 12. Sărmanul Miau-Miau ` scapă, 


—— > CURIOZITĂŢI 


ARBORELE CARE DA UNT 


Există în Europa diverse imitații care pretind că 
egalează, sau chiar depășesc untul. Intr'adevăr, de 
multe ori îl egalează, dar numai din punct de ve- 
dere al preţului. Este vorba natural, de grăsimea 
vegetală bine preparată. Cât privește gustul, noi 
credem că consumatorii persistă în a prefera tot 
untul natural. 

Se află în Cordilliere un arbore pe care indigenii 
îl numesc „Arborele vacii“, sau „Arborele laptelui'“, 
şi care produce un lichid care seamănă aidoma cu 
laptele de vacă. Savoarea sa este, din toate punctele 
de vedere, remarcabilă. Ba se întrebuințează chiar 
pentru hrana copiilor mici. Trebue să notăm că 
acest arbore crește pe un pământ arid și furnizează 
preţiosul său lichid chiar și pe cea mai mare secetă. 

Faptul poate să ne pară imposibil, dar este totuşi 
Antet, SA fohnină "uz Qin laptele acestui arbore ! 
Și lucru Ene gaivezător : nimeni nu se mai îndoește 
astăzi de superioritatea lui, față de untul pe care 
îl dau vacile. 

De ce nu se transplantează în Europa acest ve- 
getal extraordinar ? Gospodinele sar fi bucurat 
mult, văzând cum acest preţios aliment, untul, 
revine la un preț mai abordabil. 


CUM SE POATE TRANSFORMA UN GEAM 
INTR'O OGLINDA 


Se poate observa că, atunci când se transformă - 


un geam într'o oglindă, nu mai este placa sticlei 
care reflectă forma obiectului, ci pelicula străluci- 
toare care s'a depus în spate, geamul ne mai servind 
decât ca suport protector. 
Chiar la instrumentele de optică, întrebuințând 
oglinzi — (telescoapele de exemplu) — pelicula 
strălucitoare este depusă pe fața sticlei care pri- 
mește direct razele luminoase, spre a evita defor- 
maţiile. 
Geamurile destinate a servi de oglindă sunt 
spoite cu cositor, poleite cu argint sau platinate. 
Spoiala cu cositoii însă nu se mai obișnuește. Astăzi 
se folosește următorul procedeu : se introduce sticla, 
cu multă precauţie, întrun amalgam de staniu și 
mercur întins pe o masă înclinată, evitând inter- 
punerea straturilor de aer. Apoi se elimină exce- 
dentul de mercur și se ridică, atunci când amalga- 
mul este uscat. 

Platinajul este foarte rar întrebuințat, din cauza 


preţului ridicat al platinei. Acest metal preţios are 


proprietatea de a transforma geamul în oglindă, 
dacă este luminat în față, dar metalizarea dispare, 
dacă luminarea se face prin transparenţă. 

Astăzi se întrebuinţează mai mult argintul. Se 


poate utiliza, pentru aceasta o soluție amoniacală 


de azotat de argint, la care se adaogă acid tartric, 


= jar ceeace se depune pe sticlă, netezită în prealabil, 
+ este un strat de argint metalic. 


CORPUL OMENESC 


Aţi auzit cu toţii de atâtea ori și poate aţi şi citit 
în legende și basme că statura omenească n'a fost 
totdeauna aidoma celei de azi, adică n'a avut înăl- 
țimea de 1.75 m. cât are în mijlociu un om bine 
crescut și nici greutatea obișnuită de 70 kgr. 

De cele mai multe ori vi s'a spus că omul din 
trecut era un uriaș pe lângă cel de azi și că dea- 
lungul veacurilor s'a tot pipernicit până a ajuns 
aaș cum e în timpurile noastre. 

Ei bine, știința ne învaţă tocmai dimpotrivă. Ea 
a cercetat și a statornicit că omul trecutului era 
mai mic la statură decât cel de acum și că oasele 
și scheletele ce au fost desgropate din pământ și 
care aveau mărimi uriașe nu erau ale oamenilor, 
ci ale animalelor. 


Un țăran rer dintr Frare RRA într'o_zi 


niște oase pe care le arătă lumii într'o baracă la 


bâlci, spunând că ele ar fi rămășițele unui rege 
uriaș, anume Og de Basan. 

Cercetările învăţaţilor au dovedit însă că oasele 
erau scheletul unui animal străvechiu: mamutul. 

De curând sau descoperit nu numai oase sau 
schelete de mamut ci s'a putut desgropa un astfel 
de animal întreg și nevătămat, cu prilejul unor 
săpături în ţinuturile siberiene. S'a desgropat astfel 
și s'a scos la iveală dintre ghețurile și zăpezile Si- 
beriei un animal care a trăit acum câteva sute de 
mii de ani și care a putut fi păstrat nevătămat până 
acum, numai pentru că a fost închis într'un munte 


de ghiață și zăpadă — care după cum se știe are 
însuşirea de a păstra cărnurile. 
Din trupul acestui uriaș animal străvechiu — de 


două ori mai mare decât un elefant, s'au putut tăia 
felii de carne, care au fost servite la un ospăț și 
s'a gustat astfel dintr'o carne ce dăinuia de sute de 
mii de ani... ; 

Dar ca să ne reîntoarcem la corpul omenesc, o 
altă întrebare care își cere răspunsul, este dacă în 
decursul timpului omul nu și-a pierdut în bună 
parte agerimea simţurilor. 

Se știe de altfel că un sălbatec are simţurile mult 
mai ascuţite decât noi albii. 

Este drept că albii ne mai având nevoie să se 
folosească prea des de simţurile lor, pe care le-au 
înlocuit cu unelte și aparate mult mai desăvârșite, 
au făcut ca simţurile să se slăbească cu timpul. 

Dar sunt și unii albi care au simţurile tot atât 
de agere ca şi ale negrilor. 

Tot astfel și mușchii din secolul nostru nu sunt 
mai prejos celora din veacurile trecute. 


Vestita alergare a athenianului dela Marathon | 


până la Capitală — distanţă de patruzeci și ceva 
de km. — este străbătută şi în zilele noastre și chiar 


un atlet român, a câte odată această „alege, 


itruș împlinise douăzeci de ani. Cu 
toate acestea, nu eșise nici odată din 
satul în care se născuse. Altcum, era 
băiat harnic, muncitor și ascuţit la 
minte. Muncea de dimineață până seara, ca să poată 
îngriji de mamă-sa, o femeie în vârstă și văduvă. 

Insă munca lui Mitruş era fără spor, pentrucă în 
satul acela, locuit numai de oameni săraci, nu era 
cine știe ce de câștigat. De aceea, într'una din zile, 
Mitruș zise mamei sale : „Merg în lumea largă să-mi 
caut norocul și să câștig atâta, ca să “ai și tu parte 
de bătrâneţe. liniștite“. 

Mamă-sa îi dete binecuvântarea și îl îmbrățisă, 
stropindu-i obrajii cu lacrimi. Drept merinde de 
drum, nu-i putu da însă decât un codru de pâine 
uscată. E tot ce mai aveau în casă de ale mâncării. 

Mitruş plecă de acasă în zori de zi, iar pe la 
chindie ajunse la un izvor dela marginea unei pă- 
duri. Şezu lângă izvorul acesta, ca să se mai odih- 
nească și să-şi potolească şi foamea. Insă, tocmai 
când se pregătea să mănânce din bucata de pâine 
pe care o scosese din traistă, iată că se ivi înaintea 
lui, eşind din pământ, un șoarece mititel și plăcut 
la înfățișare. 

Şoarecele se apropie fără frică de Mitruș şi îi 
zise cu glasul slab și ascuţit: „Flăcăule, dă-mi și 
mie câteva firimituri de pâine, că nu mai pot de 
foame“. 

In loc de firimituri, Mitruş rupse în două codrul 
de pâine și dând şoarecelui partea mai mare îi zise: 

„Poftim, şoricel mititel, mănâncă şi te satură'“. 

Șoarecele se puse pe ronţăit cu dinţișorii săi 
ascuțiți ca niște ace și după ce mâncă și se îndopă 
bine, îi vorbi din nou lui Mitruş, zicându-i : „Fiind- 
că ai fost așa de bun cu mine, vreau și eu să mă 
răsplătesc. Ia fluerașul acesta și ori de câte ori ești 
la strâmtoare și ai nevoe de mine, suflă în el și eu 
voiu auzi și voiu veni numaidecât. 

Zicând acestea, șoarecele dete lu Mitruş un flue- 
raș mic, așa de mic, încât Mitruș se temea să nu-l 
piardă printre degete. Cu toate acestea, îl luă și-) 
puse cu toată grija în buzunar. 

Şoarecele intră din nou în pământ, iar Mitruș, 
odihnit și sătul, își văzu înainte de drum. Umblă 
flăcăul nostru multe zile și multe nopţi, mergând 
aşa la întâmplare, dar de norocul pe care îl căuta 
peste tot, nu dădu încă. 

In sfârșit, într'una din zile trecea pe la poarta 
unui palat dintr'un oraș mare. Tocmai atunci stătea 
în poartă stăpânul palatului. Il văzu pe Mitruș și 
îi plăcu înfățișarea acestui tânăr care era voinic și 
sprinten. 

„Incotro voinice ? îl întrebă el. 

— In căutarea norocului, boerule, răspunse Mi- 
truş fără sfială. 

— L-ai putea găsi și la mine, îi întoarse vorba 
boerul. Poţi chiar, dacă eşti băiat deștept, să te 


„culci diseară sărac, iar mâine să ajungi un om tare 
i iti 


— Şi ce am de făcut, ca să dea peste mine un 


noroc așa de neașteptat ? întrebă Mitruș. 

— Dormi în noaptea aceasta la palatul meu, îi 
zise boerul, iar mâine dimineață când te chem, să 
vii la mine, ca să-ți spun ce ai de făcut“. 

Dimineaţa următoare, Mitruș fu chemat de boer 
care îi zise : „De două zile, mi-au fugit o sută de 
iepuri și s'au rătăcit în pădure. Dacă îi găsești şi 
până seara îi aduci îndărăt, am să-ți dau atâția bani 
ca să-ţi ajungă câte zile ai de trăit. Insă, dacă nu 
mi-i aduci, să „Ştii că mâine te apinsa în poarta 
palatului meu“ 

Când află Badia ce este vorba, lui Mitruș îi pieri 
orice nădejde și bucurie. Cum să găsești și să prinzi 
o sută de iepuri răspândiți prin pădure ? Cu toate 


acestea, neavând încotro, își zise în gând „Doamne 


ajută !“ și porni la pădure. Când ajunse acolo, umblă 
și căută peste tot, dar nu putu să zărească nici vâr- 
ful urechilor vreunui iepure. 

Trecuse de mult miezul zilei, iar soarele se pre- 
gătea de culcare. Obosit de atâta alergătură şi cu 
inima frântă de durere, Mitruș se așeză pe o butu- 
rugă și căzu pe gânduri grele. „Mai am o noapte 
de trăit !“ își zicea el oftând și vărsând lacrimi. 

lată însă că își aminti de fluerașul ce-i dăduse 
șoarecele. Il scoase din buzunar și suflă în el de 
trei ori și cu toată puterea. 

Să vedeţi acum minune ! Șoarecele se ivi înain- 
tea lui şi îi zise : ,„,Mitruș, fii fără grije!“. 

In adevăr, din desișul pădurei, iepurii începură 
să răsară și să se strângă roată în jurul lui Mitruş. 
Veneau și stăteau smirnă, așteptând să facă tot ce 


li sar porunci. Nici mielușeii cei mai blânzi n'ar fi 


stat aşa cuminţi, cum stăteau iepurii stii în jurul 
lui Mitruș. ~ 
Mitruș îi numără și văzu că sunt o “sută în cap. 


Mitruș se sculă atunci de pe buturugă și porni la 


oraș. Toţi iepurii se ţineau după el, par'că ar fi fost 
câini din cei mai credincioși. Lumea se uita mirată 
şi nedumerită. 

Mitruş intră cu iepurii în curtea palatului și 
chemând pe boer, îi zise: „„Boerule, poftim să-ţi 
vezi turma !“. 

Boerul nu-și mai credea ochilor. Dar din fe- 
reastra palatului se mai uita cineva la Mitruș și la 
iepurii aduși de el. Adică se uita mai mult la Mitruș 
decât la iepuri. 


Acest „cineva“ era frumoasa Ileana, fiica unică 


a boierului. Şi cu cât privea mai mult, cu atâta îi 
plăcea mai tare voinicul și chipeșul flăcău Mitruș. 


Iar povestea se sfârșește, așa cum se sfârșesc mai 
toate poveştile de felul acesta. Mitruș luă în căsă- 


torie pe frumoasa Ileana și moșteni palatul și toată a 


averea boerului. 

Insă, cel dintâiu gând al său a fost pentru mamă- 
sa, pe care a adus-o să trăiască la el și de care i 
îngrijit cu toată irc ra de fiu. 


== 


4 


FLUERAȘUL ȘOARECELUI 


— POVESTE POPULARA — 


e 


ja 


IN TARA RÂ SULUI 


— Vino cu mine, Nicușor, mergem la gară... Vom 
pleca departe... 

— Un moment să-mi pun bereta. 4 
„— Nu-i nevoie... Hai... o luăm pe cărarea asta, 
agale și în două minute am şi ajuns... 

— Dar pe aicea nu mergem la gară, pe aicea e 
drumul pădurii ! 


— Ce-are aface ! E şi acolo o gară... o să vezi !... 


Uite copacul ăsta uriaş — cu scorbura lui: aici e 


ghişeul de bilete... Apropie-te — așa... — şi cere po- 
liticos domnișoarei veveriţe un bilet dus şi întors în 
țara râsului — adică nu, două bilete, că vin şi eu |... 
Cum ??? N'ai auzit de țara râsului ? Dar ai auzit 
doară de țara basmelor și de țara visurilor !... Ei 
bine, țara râsului este vecină cu ele... Să ne urcăm 
în tren... Il auzi cum flueră, cum pufăe? Am şi 
ajuns ! E un tren rapid ! Hai, coboară încet — că pe- 
ronul e pavat cu mingi şi te poate arunca în sus, ca 
să-și râdă de tine !... Ei, dar ce-ai început să râzi 
așa ? A, din cauza șefului de gară care își întinde 
mâna până sus, pe casă... Așa e pe aici: oamenii se 
pot întinde și scurta de parcă ar fi de cauciuc moale! 
Mai stai, nu râde încă, pentrucă pe aici sunt și lu- 
cruri mai grozave... Hai pe drumul ăsta, pe aleea 
asta cu copaci... la te uită la pomul ăla cum stră- 
nută : Hapciu! Hapciu! Uite, casa de colo: scoate 
limba înspre tine și își clatină acoperişul! Uite şi 
trei cai care râd cu hohote — râd și nu se mai 
opresc ! Uite colo poporul: se tăvălește pe jos de 
râs. 

— De ce? 

— Păi nu vezi casa aia care şi-a pus pălăria de 
paie și îi vine prea mică ? Ce vrei să-ți mai arăt ? 

— Deocamdată nimica. Mai întâi să mâncăm 
ceva... Nu-i vreun restaurant pe aici ? 

— Ba da... la-o la stânga... Aici. Intră. Ia loc. 
Hei ! Chelner ! 

— Ce poftesc domnii ? — ha ha ha! Cu ce ha! 
ha ! ha ! vă putem servi ? Ha ! ha ! ha ! 

— Dă-ne o listă de bucate. 

— O listă de bucate ! Ha ! ha ! ha ! Numai decât ! 
ha ! ha! ha !... Poftim: 


LISTA DE BUCATE 


Friptură de țânțar acrobat. 
Lapte de gâscă veselă. 
Salată de măgar cu ochelari. 
Aripioară de mops gâdilat. 
“Grătar special de închisoare. 


— Ce alegem, Nicuşor ? 

— Ha! Ha! Ha! Ha! — Asta alegem... ha! ha! 
ha!ha! 

„Nicuşor se întoarce pe o parte și pe alta în patul 
lui — şi râde — râde — râde — fără de sfârșit. 

— Ce e Nicuşor ? De o jumătate oră râzi în somn ! 


— Ha, ha, ha... Salata de măgar cu ochelari, răs- 
punde Nicuşor în somn. : 


pianistul. 


e i 


i Cumi se fac plăcile de gramaioa 


Uite placa asta neagră şi rotundă pe care aleargă 
acul patefonului... Iţi place cântecul ? Nu mai căuta 
prin'năuntru — nu e nimeni acolo!!! Cutia e goală 
puternic și mai frumos melodia... 

Cântecul e scris pe placă, în șanțurile astea miti- 
tele — tot așa cum vorbele sunt scrise într'o seri- 
soare... Și — tot astfel cum ochii tăi alunecă dealun- 
gul scrisorii citind-o — acul acesta subțire trece 
dealungul șanţurilor descifrând sunetele şi! trimi- 
ţându-le în pâlnie, ca să le auzi puternic și dulci... 

Vioara asta pe care o auzi... 

— Dar cum se scriu cântecele ? Şi unde se scriu 
pe plăci? 

— Stai'să vez m fost şi eu de câteva ori de 
față, — ‘Și am văzut cum „se scriu” cântecele pe 
plăci... Nu vreau ma vorbesc despre toate mașină- 
riile cu care se face această scrisoare... Este deajuns 
să-ți spus că este o odaie mare — în care încape o 
orchestră — și în care se află la mijloc, un fel de 
ureche electrică, făcută din metal și un cărbune 
tare... Această ureche electrică (pe care o numim 
„microfon”) ascultă sunetele orchestrei și ale cântă- 
reţului și le trimite printr'un fir electric în altă 
odaie mică, unde pe un patefon cam ca ăsta, se în- 
vârteşte placa pe care se scrie cântecul... 

— Şi zici că ai fost în odaia aceea ? Unde e? 

— Chiar aici, în București, într'o stradă mai de- 
părtată unde nu e atâta sgomot de automobile... 
Când am intrat eu, orchestra își încerca toate instru- 
mentele : pianistul cânta la întâmplare pe clape, 
vioriștii își acordau viorile, armonica făcea game... 
Cunoști zgomotul ăsta de orchestră cáre se pregă- 
teşte ! Iar șeful orchestrei aleargă încolo și încoace, 
striga : Tăcere ! sau Haideţi ! — până când sa a- 
prins pe podea o lumină verde. ` 

Asta era semn că placa din camera alăturată va 
începe să se învârtească şi să „,scrie” cântecul pe 
care-l va cânta orchestra... Ei bine, în clipa aceea... 

— In clipa aceea, ce s'a întâmplat ? 

— S'a făcut o tăcere extraordinară! Dar ştii? 
extraordinară ! Nici când nu mi-a fost dat să mă aflu 
în mijlocul unei tăceri atât de mari! Nimic nu mai 
mișca. Nici o muscă. Nu se auzea nici o șoaptă. A- 
proape nici o respirație. Am înlemnit și eu pe scau- 
nul din colț și-mi era o teamă grozavă să nu scârțâe 
cumva!!! 

— 7?! 

— N'a scârţâit ! Dar nici eu nu cred să fi respi- 
rat... la mai pune puţin placa la patefon... Observi că 
la început se învârtește de câteva ori fără să se 
audă nimic! (Numai un fâșâit). Ei, asta e tăcerea 


aceea, dela început ! 


— Şi pe urmă? 

— Pe urmă ? A început să cânte orchestra, cum 
cântă o orchestră deobiceiu... adică nu, mult mai 
atentă decât deobiceiu ! Și la sfârșit, când ultimul 
sunet s'a auzit, se întâmplă iarăși o tăcere la fel de 
mare ca și la început, până când se termină placa... 
Asta se știe prin becul verde — care se stinge. Iţi 
închipui ce urât ar fi dacă — după un cântec frumos 
pianistul ar tuşi ! De câte ori ai pune tu placa la 
patefon s'o auzi, au auzi la starat ei cum spuseste 


PEA 


y 


Pescărușul an Dantig 


proape în acelaşi timp, când înfloreau în 
Italia republicele marinăreşti ca Genova, 
Veneția, Piza, Amalfi, etc.... etc..., oraşele 
germanice dela Rin până la Baltică se reu- 
neau într'o ligă care se chema „Hansa“, pentru ca 


Marinarii vorbind ajung copilul și îliau în bancă 


să se ajute unele pe altele în afacerile lor comer- 
ciale, şi să-și apere propria lor libertate şi privi- 
legiile lor ; să se apere fie contra micilor tirani lo- 
cali, sau contra regilor Danemarcei, Norvegiei şi ai 
Angliei care erau geloși de proeperitatas acestor 
orașe. EEEE 

Principalele cetăți care făceau parte din această 
ligă fură Lublin, Colonia, Brunswick și Danţig, şi 
istoria lor este plină de lupte epice susținute contra 
inamicilor lor. Dar printre eroicii marinari care au 
ilustrat istoria Hansei, una dintre cele mai legen- 
dare figuri este aceea a lui Paul Benke, poreclit 
„Paznicul dela Danţig“. 

Intr'o serie de articole Ariel va povesti câteva 
episoade din viața sa. 

= 


De când naviga în sus şi lat prin marea Baltică 
şi prin porturile Mărei Nordului, adică cam de 
vre-o treizeci de ani, straşnicul căpitan Bokelman 


„nu petrecuse o noapte ca cea din 2 Noembrie 1442. 


Poate pentru că în acea noapte era noaptea mor- 
ților. Niciodată nu-i fusese atât de spaimă de sin- 
gurătatea mărilor, nici odată nu auzise atâtea voci 
misterioase între cer şi apă ca în acea noapte stra- 
nie, în care se părea că toate spiritele îşi dăduseră 
întâlnire pe mare ca să asiste la evenimente supra- 
naturale. i 

„Bokelman era un marinar din Danţig și se dusese 
( unde Hansa; faimoasa ligă a oraşelor 


germane, avea unul din depozitele ei cele mai 
importante. 


După ce descărcă aci marfa sa, încarcă dilata 
şi pește sărat, şi s'a dus la Danţig cu frumosul său 


vas, care avea un nume războinic, el se chema 
„Falkenhaus** adică casa şoimului. 

La plecare siibtaia fusese ușurată de un puter- 
nic vânt dela nord, şi vasul zburase ca un pescăruş 
până la Scagerak unde ajunse la sfinţitul soarelui. 


Dar cum veni noaptea vântul se lăsă, şi pe marea 


care rămăsese furioasă se lăsă o ceaţă albă ca ză- 
pada, şi așa de deasă că la doi pași focul lanternei 
aprinse la proră deabia se zărea, gălbue şi cernită, 
ca acele fosforescente pe care marinarii văd pe ca- 
targele navelor în zilele de furtuni, şi care se 
cheamă focurile lui „Sfântul Elmo“. 

Valurile care se zbăteau furioase în acea noapte 
parcă mugeau straniu, păreau că aveau suflet ; erau 
țipete, gemete, şi murmure infinite care te agită 
ă-ți simţi părul vâlvoi în cap. 

— Doamne Dumnezeule !-— murmură căpitanul 
Bokelman pe când sta la cârma vasului, făcându-și 
cruce — fă așa ca să nu mă lovesc de ceva. 

Toate fantasticele legende marinărești îi veneau 
în minte, toate ființele monstruoase îi umpleau 
capul și îi se părea că le vede în fața ochilor sau 
că abia așteaptă să iasă din ceața cea deasă. 

Afstraub gigantul fără braţe şi cu pielea albă- 
strue ; Troldkoner nevestele Troldilor care mănâncă 


pe cei naufragiaţi și cel mai înfricoşător dintre toți, 


Vasul Fantomă. 
Condus de teribilul căpitan Vanderdeken, el apă- 


Toate ființele monstruoase ce apar în vise 
păreau că sunt prezente 


SE aa 


PRR AE 7 ES tea UN N: ei 


so. 


E 
i 


rea aproape totdeauna înainte de furtună, şi, my Ee 
în întuneric- se vede de tenarte patangul niae å 


rescent ca o coloană de foc, vasul care îl va întâlni 


va naufragia fără speranţă de scăpare. 


După Vasul Fantomă, îi era frică căpitanului 
Bokelmann, să nu cumva să întâlnească Vasul 
Morților, pe care marinarii îl numeau „Libera nos“. 

Acesta era acoperit cu mari pânze, și are la proră 


un mare steag cu o coroană, şi când un vas îl vede, 


după o oră va muri cineva la bord. 
— Sfântule Brandano fi bine cuvântat, murmura 


_Bokelmann pe când vasul mergea prin ceaţă, zicând 


o rugăciune pentru sufletele tuturor înecaților din 
toate mările. 

Dar deodată, pe când înainta orbește pe acea 
mare ceţoasă, și pe când căsca ochii cât mai mari 
ca să se poată dirija, deodată o umbră neagră apăru 
la prora vasului. 

— Sfântă Virgină ce are să se întâmple ? 

Să fie oare un alt vas pierdut în ceaţă? 

Bokelmann încercă să cârmească ast-fel încât să 


Severul „căpitan examină - copilul. 


nu se lovească, dar nu avu timpul. Umbra se apro- 
pia cu repeziciune, împinsă de un val gigantic, şi 
deja prora se ciocneşte cu un sgomot înspăimân- 
tător. 

Vasul „Falkenhaus“ e zguduit de lovitură, rezistă 
totuși ; dar vasul celalt mai slab se sfărâmă în 
bucățele. Apoi se auzi țipetele disperate ale nau- 
fragiaţilor care se zbăteau în mijlocul valurilor. 

Apoi nu se mai auzi nimic: rămase pe mare 
numai o singură voce ce persista ca miorlăitul unei 
pisicuţe. 

Inspăimântat Bokelmann ascultă acea voce piţi- 
găiată. Părea să fie plânsul unui copil. Micşoră vi- 
teza vasului şi dădu ordin marinarilor lui să lase 


pe mare o barcă de salvare, ca să culeagă dacă îl 


va găsi pe acel naufragiat, care va mai fi plutind 


„pe valuri — dar mai ales să vadă de unde vine 


acel miorlăit. rază 
Barca plecă şi la vre-o zece metri de vas ceva 


„care mișca întrun coș care plutea pe mare. De 


acolo venea miorlăitul. 
Marinarii se apropiară şi îl luară în barcă şi când 
îl priviră rămaseră minunaţi ; era întradevăr un 


copil în acel coș. 


Cu toate că era ud de apă copilul plângea şi da 
viguros din mâini și din picioare, parcă ar fi vrut 


să ceară ajutor. 


aa dia i DA ie - 


ep aa 


Biia 


Imediat barca se întoarse spre vas și aduse că- 
pitanului Bokelmann copilul. 3 

— Priviţi domnule căpitan ce a rămas din vasul 
ce s'a scufundat! 

Severul căpitan privi micul copil și atât de mare 
îi era mirarea încât căzu în genunchi. Copii el avu- 
sese vre-o zece, dar o creatură ca aceasta nu mai 
văzuse. Acel copil e frumos ca un copil de rege, 
ca una din cele mai luminoase stele ce apar în luna 
Ianuarie. Apoi e desigur un copil de sânge german. 
Aceasta se poate vedea după părul lui de culoare 
bălaie, după pielea lui albă ca spuma mărei, şi mai 
ales după culoarea albastră a ochilor lui. 

Dar de unde vine, cum îl cheamă, care sunt pă- 
rinții lui? 

E zadarnic să-și pue ast-fel de chestiuni. Toţi cei 
ce au fost cu el pe vasul care a naufragiat au pierit 
în valuri. Copilul e așa de mic încât nici „mamă“ 
nu poate să zică. 

— Dumnezeu să fie lăudat, — zise înduioșat că- 
pitanul Bokelmann. — Am să-l duc la Danţig şi 
am să-l dau în grija bunei mele neveste: Unde 
mănâncă zece are să mănânce şi al unsprezecelea. 

Și îşi continuă voios de astă dată drumul prin 


furtună. 


Insemnări de cuvinte 


„VEAC“ şi „SECOL“ 


Care este deosebirea dintre „veac“ și „secol“ ? Şi 
veac (cuvânt de origină slavă) şi secol (cuvânt de 
origină latină) înseamnă o perioadă de o sută de ani. 

Inţelesul diferă însă, când este vorba de cuvinte 
formate din ele și de anumite expresiuni. 

Exemple : Se zice „vânzare de veci”, „locuinţă 
de veci”, dar nu „vânzare sau locuinţă de secole”. 
Se mai zice „viață veșnică”, „veșnica pomenire”. 


dar nu „viaţă seculară”, „seculara pomenire”. 


In schimb, se zice „tradiţie seculară”, dar nu „tra- 
diție veşnică.” Oricum din cuvântul veac, un cuvânt 
intrat de mult în limbă, sunt formate mai multe cu- 
vinte şi expresiuni și ele au o întrebuințare mai 
deasă. 


„TIMP“ şi „VREME“ 


Au aceiași însemnare, dar nu sunt de aceiaşi ori- 
gină. „Timp” e cuvânt de origină latină, iar „vreme” 
de origină slavă. Inţelesul însă diferă la cuvintele 
compuse din ele. De exemplu, timpuriu înseamnă 
ceva care vine, se produce mai de vreme, pe când 
vremelnic înseamnă provizoriu, trecător. 

Pe lângă aceasta, cuvântul „,vreme”, fiind intro- 
dus mai de mult în limbă, are o întrebuințare mai 
deasă şi din el s'au format mai multe expresiuni. De 
pildă, se zice „de vreme ce”, în înțeles de ,„deọa- 
rece”, dar nu poţi spune „de timp ce” 


Se spune însă „timpurile verbelor”! şi nu „vremile 
verbelor”. 


ratie pe XI 


tin 


PRINIUL 


fost odată un prinț rău și îngâmfat, care 

căuta să cucerească toate ţările de pe pă- 

mânt. Prinţul acesta intra cu soldaţii săi 

prin orașe și sate, nimicind tot ce întâlnea 
în eale. Dădea foc caselor, strivea grâul depe câm- 
pii, astfel că oamenii rămâneau săraci și fără de 
sprijin. Din zi în zi, puterea prinţului devenea mai 
groaznică și lumea tremura de frică la auzul nu- 
melui său. 

In fiecare an, aducea comori jefuite, așa că ţara 
lui ajunse atât de bogată, cum nu se mai văzuse alta 
până atunci. 

Clădi palate și biserici măreţe, iar lumea se oprea 
locului zicând : „Ce prinţ vitează și bogat“ ! dar el 
nu se gândea că nenorocise atâtea țări și popoare. 

Prinţul se uita la grămezile lui de aur, dar tot 
i se părea că are puțin și se gândea cum să aibă 
mai mult. De aceea, porni iar cu războiu şi birui 
mai multe popoare. Pe regii cei învinși îi puse în 
lanţuri grele și-i legă de caleașca sa, plimbându-se 
mândru prin oraş. Toată lumea cădea în genunchi 
şi-şi pleca smerită capul în faţa lui, socotind că el 
este cel mai temut și mai tare de pe pământ. 

Numai preoții nu vroiau să i se închine, ci îi 
ziceau : „Eşti măreț, temut şi viteaz, dar în cer este 
unul care este și mai tare decât Măria ta și acesta 
este Dumnezeu ! 


ca A 
=f 


CEL RAU; 


> 


— „Dacă-i aşa, voiu birui și pe Dumnezeu, răs- 
punse prințul, căci nimeni nu vreau să fie mai pu- 
ternic decât mine“. 

Porunci să-i construiască un. car de oţel, care 
numai printr'o mișcare arunca mii de bombe şi 
flăcări de foc. Inhămă un vultur uriaș şi sbură spre 
soare. Ajunse foarte departe. 

Dumnezeu văzând că este aproape de cer, îi 
trimise un înger ca să-l întoarcă pe calea cea bună. 

Prinţul nu vru să asculte de înger și începu să 
arunce cu gloanţe. Un glonte nimeri în aripa cea 
albă a îngerului și o picătură de sânge căzu peste 
carul prinţului. Vulturul se prăbuși mort împreună 
cu carul. 

Dar prinţul nu se lecui şi striga într'una: „Am 
jurat, trebuie să biruiesc! Voința mea se va 
împlini“. 

Ca pedeapsă, Dumnezeu trimise mii de muşte pe 
pământ, mai cu seamă în palat și muștele începură 
să-l înțepe pe prinț. De durere, își rupea hainele şi 
sărea în fața soldaţilor săi. Se înveli în covoarele 
cele mai groase și scumpe, aşa că nici o muscă să 
nu mai poată pătrunde până la el. Insă, o muscă 
se ascunse în urechea prințului și îl mușcă, lăsân- 
du-și otrava acolo. Astfel că-puternicul și mult te- 
mutul prinţ căzu mort şi răpus de o muscă atât 
de mică. 


Pr... „rr pr „o... -..: 
d Ca 


FIINDCĂ A SPART UN GEAM 


onel, elev în clasa treia primară, învaţă bine dar 
este cam neastâmpărat. Are mai ales urîtul obi- 
ceiu de a asvârli cu pietre. Ba chiar se laudă că nu 
nu e alt copil de vârsta lui, care să poată arunca 
piatra aşa departe și să nimerească ţinta, aşa cum 
nimerește el. 
Intr'o zi însă, în ora de recreaţie, pe când se gă- 
sea în curtea școalei, a nimerit așa de bine ţinta... că 
a spart un mare geam dela școală. 


Ce a urmat, se înţelege lesne. A fost pedepsit de d. 
învăţător, iar acasă a fost certat şi pedepsit de pă- 
rinţii săi. 

In ziua următoare, Ionel veni la şcoală, însoţit de 
un geamgiu, care înlocui geamul spart printr'un 
geam nou — de sigur, pe socoteala tatălui lui Ionel. 

Elevii priveau toți cu atenţie și curiozitate cum lu- 
cra geamgiul, cum tăia drept şi repede geamul, ca 
să-l potrivească după măsură, cum îl lipea cu un 
cleiu care se întărea, după ce se usca. 

Pe copii îi interesa mai mult instrumentul cu care 
geamgiul tăia geamul, așa cum am tăia noi o foaie 
de hărtie. 

D. învăţător le arătă atunci bucăţica de diamant 
care era fixată la capătul instrumentului de fier și 
le vorbi în felul ce urmează : 

„„Trebue să știți că dintre toate mineralele, dia- 


mantul este cel mai tare, așa că poate tăia orice alt 
corp, fără să fie tăiât. Cu bucăţica aceasta de dia- 
mant, geamgiul, de exemplu, a tăiat și va mai tăia 
sute și mii de geamuri, bucăţica de diamant, însă va 
rămâne întreagă și nu se va uza de loc. 

— Dar geamurile se găsesc în pământ şi se gă- 
sesc așa cum le vedem puse la ferestre? întrebă 
micul Sandi. 

Invăţătorul râse de această întrebare, ba mai râ- 


seră şi elevii mai răsăriți, care știau cum se face 


geamul. 

Invăţătorul dete apoi lămurirea următoare : „Găa- 
mul, precum știm, este făcut din sticlă, iar sticla nu 
se găsește gata în pământ, ci se fabrică, amestecân- 
du-se nisip cu potasiu. Am să vă povestesc altădată 


felul în care se fabrică sticla. Ba în timpul verii am 


putea merge împreună să vizităm o fabrică de sticlă, 
pentrucă astfel de fabrici avem destule în ţară. 
„Deocamdată, vă spun numai că sunt câteva mii 
de ani de când fenicienii, un popor vechiu, care a- 
stăzi a dispărut, a găsit prin întâmplare modul de a 


se face sticla. Cu toate acestea, nu sunt mai mult de 
două sute de ani, de când se întrebuinţează în ge- 


nere geamuri de sticlă la ferestre. Aceasta, pentrucă 


în trecut, geamurile erau foarte scumpe şi de aceea 


oamenii le înlocuiau prin bucăţi de hârtie.” 


pi 


; 1. Coco, lup de mare 
In vârf de turn e'n aşteptare, 


2. El visează un atac, 
Care îi vine de hac. 


3. Din visul de beznă 
Se repede la sirenă, 


OMUL FARA INIMA 


u fost odată șapte frați, cărora le muriseră 
părinţii. Ingrijeau singuri de casă, tot ei 
măturau, găteau mâncare, în sfârşit, făceau 
toate treburile ce sunt de făcut la o casă. 

„Nu mai merge așa, zise într'o zi fratele mai 
mare. Haidem să pornim în lume şi să ne găsim 
fiecare câte o nevastă, care să îngrijească de noi și 
de casă“. 

Șase din fraţi plecară, iar pe fratele mai mic îl 
lăsară, ca să păzească, în lipsa lor, casa. Ii făgăduiră 
însă cu jurământ că îi vor aduce și lui o nevastă. 

Mergând ei așa; drumul îi duse printr'o pădure 
în mijlocul căreia se găsea o colibă, iar la poarta 
colibei stătea un moșneag. 

„Incotro, voinicilor ? îi întrebă el. 

— Mergem să ne căutăm neveste şi să găsim una 
şi pentru fratele nostru mai mic. 

— Dacă-i așa, fiți buni și aduceţi-mi şi mie o 
nevastă, pentrucă trăesc singur ca un cuc“, le zise 
moșneagul. 

„Cei şase fraţi îi promiseră, însă numai în glumă, 
pentrucă își ziceau : „„Nevastă îi mai trebue moșnea- 
gului acesta, care este cu-un picior în mormânt ?“. 

După un mers de mai multe zile, cei şase fraţi 
ajunseră la un oraș, unde găsiră șapte surori, toate 
nemăritate și toate tinere și frumoase. 

„Se căsătoriră cu şase din ele, iar pe a șaptea, 
care era mai mică, o luară pentru fratele lor mai 
mic. 

„La înapoierea spre. casă, drumul îi duse tot pe 
la coliba din pădure, unde moșneagul îi aștepta în 
poartă : „A, văd că v'aţi ţinut de cuvânt și că aţi 
adus și pentru mine o nevastă, le zise el, arătând 
spre sora cea mai mică. 

__— Aceasta e nevasta fratelui nostru mai mic, îi 
răspunseră ei adăugând : Am gândit că ai vrut să faci 
o glumă, când ne-ai spus să-ţi aducem o nevastă. 

— Aşa vi e vorba! zise moșneagul încruntând 
din sprincene. Staţi că vă arăt eu!“ 
„Al ceva nu mai spuse, ci luând un băț alb, care 
era peste poarta din colibă, îi lovi uşor pe cei şase 
fraţi și pe cele șase surori, nevestele lor. Atât băeții, 
cât și fetele, se prefăcură în tot atâtea stane, de 
piatră. pat E 

După aceea, moșneagul luă de mână pe fata cea 


mai mică și îi zise : „De azi înainte îmi ești fiică și 
ai să trăești aci la mine. Ai să-mi gătești în toate 
zilele mâncarea și ai să vezi de treburile din casă“. 

Ce să facă biata fată ? N'avea încotro, ci a tre- 
buit să asculte și să se obișnuiască a trăi în coliba 
din pădure. Insă plângea mereu pentru sărmanele 
sale surori, prefăcute în stane de piatră. 

„De ce plângi ?“ o întrebă într'una din zile moş- 
neagul. Iar ea, minţindu-l, îi răspunse: „,Plâng 
gândindu-mă ce am să mă fac eu singură după 
moartea ta“. 

— N'avea grijă, — căută moșneagul să o liniș- 
tească, — fiindcă eu nu pot muri. Și nu pot muri, 
fiindcă eu n'am inimă. Adică am, dar nu este în 
pieptul meu, așa cum este la toți oamenii. 

— Şi unde îţi este inima ? 

— E ascunsă între scândurile din patul în care 
mă culc“, îi răspunse el. 


A doua zi, când moșneagul se întoarse dela pă- 


dure, unde mergea în toate zilele, văzu că patul său 
era tot împodobit cu flori. 

„L/am împodobit în cinstea inimei tale, îi răs- 
punse fata. 

— Te-am păcălit, îi răspunse el râzând. Inima 
mea este între scândurile dela ușă“. 

Ziua următoare, ușa era împodobită cu flori. 

„Iarăşi te-am păcălit, îi zise moșneagul. Inima 
mea nu este nici între scândurile din pat, nici în- 
tre scândurile dela ușa colibei, ci se găsește, de- 
parte, departe de aicea. Intr'un loc unde până acum 
n'a călcat picior de om. In vârful unui munte pus- 
tiu este o biserică veche, foarte veche. Biserica a- 
ceasta are porţi de fier și ziduri așa de groase, că 
nu e chip să poată fi dărâmată, iar de jur împrejur 
este înconjurată, cu o cingătoare, de un șanț foarte 
lat, foarte adânc-și plin cu apă, încât nimeni nu 
poate trece peste el. 

Inlăuntrul bisericii este o pasăre, cum nu e alta. 
O pasăre care trăește singură — și poate trăi mii de 
ani — şi pe care nu o poate prinde nimeni. In pa- 
sărea aceasta este inima mea, adică viața mea. Ea 
nu pot muri decât în ziua în care pasărea va fi 
prinsă şi omorâtă. După moartea mea, oricine ar 
lovi cu bățul meu alb şi vrăjit, care este peste ușa 


colibei, pe cele douăsprezece stane de piatră, dintre 


4. Ce să fie, alarmă mare! 
In tot portul e întrebare. 


care şase sunt surorile tale, iar celelalte șase sunt 
bărbaţii lor, stanele vor căpăta din nou viaţă și 
chipul ce au avut în clipa în care au fost vrăjite. 
Insă, precum ţi-am spus, nu e cu putinţă ca eu să 
mor, cel puțin să mor așa curând, pentru ca tu 
să le poți da viaţă“. 

Nu trecu mult la mijloc şi iată că într'ozi, pe 
când moșneagul era dus, ca de obiceiu, la pădure, 
un flăcău voinic și chipeș veni la colibă. 

„Cine eşti și de unde vii ? îl întrebă fata. 

— Suntem şapte fraţi, începu el să-i povestească. 
M'au lăsat pe mine pentru paza casei, iar ceilalți 
șase s'au dus să-și caute neveste și să aducă și una 
pentru mine. Dar e multă vreme de când au ple- 
cat și până acum n'am din partea lor nici un fel 
de vești. Imi închipui că li s'a întâmplat vre-o ne- 
norocire și, de aceea, merg în căutarea lor. 

— Iată unde sunt fraţii tăi, îi răspunse ea, ară- 
tându-i șase stane de piatră, și iată nevestele lor, 
arătându-i pe celelalte şase. Iar fata, care trebuia 
să fie soția ta, sunt eu însămi'“. 

Ii povesti apoi tot ce s'a petrecut și 
aflat noi înșine. 

„Dacă-i așa, zise flăcăul, voi merge să găsesc şi 
să prind pasărea în care este inima moșneagului. 
Chiar de ar fi să mor, nu mă las până nu încerc să 
sc_p pe frații mei şi pe surorile tale“. | 

După ce luă merinde din belșug dela fata, care 
poate fi socotită ca soția sa, flăcăul nostru, zicân- 


du-și „Cu Dumnezeu înainte!“ porni din nou la 


tot ce am 


drum, mergând așa la întâmplare. Cam pe vremea. 


pı înzului, ajunse la un izvor dela marginea unei 
păduri și șezu jos, ca să mai îmbuce ceva. 

Insă, mai înainte de a începe să mănânce, zise 
strigând cu glas tare : „Dacă este cineva prin apro- 
piere, fie om, fie altă făptură, să poftească să guste 
din merindele mele“. 

Şi iată că eşi din tufiș un taur mare și negru, 
care îl întrebă: „M'ai poftit și pe mine la masă? 

— Da, prietene, îi răspunse flăcăul, sunt mulțu- 
mit că putem sta împreună la masă“. 

Atunci taurul îi zise: „Eu nu sunt obișnuit cu 
astfel de mâncare. Insă, fiindcă ai fost așa de bun 
la suflet, ia cornul acesta. Când ești la grea strâm- 
ae a gag A în el şi eu viu numai decât, ca să-ţi dau 


5. Coco cu teroare 
Constată propria eroare. 


6. Amiralul îi zice uite ici... 


oară, veni sburând un vultur, care îi dee o ar 
Indrăzneţul tânăr mai merse drum lung și o 
sitor și nimeri, în sfârşit, la muntele pustiu în vâ 
ful căruia se găsea biserica veche cu porți de S 
şi cu ziduri groase. i 
Dar nu era chip să treacă peng șanțul” ma 


din apă şi deschise prin mijlocul dia e un 
drum uscat, ue unde tânărul ajunse în faţa biseric 
Aci suflă în firul de păr, dat de mistreţ. Mist 
țul veni și izbind cu colții săi puternici, putut 
facă o copie în zid, prin care flăcăul se strecură 


rea, în care era inima, adică viaţa mmoşneagului 
dela colibă. De aceea, suflă în aripa dată de vulti 
p a 


iar vulturul veni numai decât, prinse pasărea și -0 
dete. 


Dar tânărul strânse pasărea de gât şi o dep 
aceiași clipă, moșneagul căzu la pământ și răm. 
mort pe loc. si 
Ce a urmat, se înțelege lesne. Flăcăul și fata a 
luat îndată băţul alb şi vrăjit şi au lovit cu el ce 
douăsprezece stane de piatră. Cei șase fraţi ai bă 
tului și cele șase surori ale fetei și-au căpătat 
nou viaţă şi chipul așa cum erau în ziua în 
fuseseră vrăjiți de moșneag. E 
S'au întors cu toții veseli acasă şi au făcut șa te 
nunți la care sunt foarte supărat că nam p să 


merge și eu. iii 
GLUME 


O cucoană care scria o scrisoare, se trezește 
un tânăr citea deasupra umărului ei. rea, 
termină cu următoarele cuvinte : 

„Mai am multe de scris, dar domnul x 
spatele meu citește tot ce scriu. 

— ekaan darea „răspunse 


În At A 


PY Ta 


Pi AU, P 


fost odată un pădurar care, trecând prin pă- 
dure după vânat, auzi un strigăt ce părea a 
fi al unui copil mic. Se îndreptă încotr'o auzi 
strigătul și ajunse la un pom înalt unde, sus 
pe o cracă, sta un copil. Mama lui adormise cu ei 


„sub pom și o pasăre răpitoare, pe când sbura pe dea- 
„supra, văzând copilul în poala mamei sale, îl luă în 


cioc şi îl aşeză în pom. 

Pădurarul se urcă, luă PEE jos şi gândi: „Voi 
lua pe copil acasă și îl voi crește cu Lenuţa mea.” 
Il luă și amândoi copiii creșteau împreună, iar pen- 
trucă a post găsit într'un pom unde l-a adus o pa- 
săre, fu numit „Pasăre-găsită”. 

Copiii se iubeau, că atunci când nu se vedeau 
unul pe altul, deveneau triști. Pădurarul avea o bu- 
cătăreasă bătrână care într'o seară luă două găleți 
şi începu să care apă şi merse nu odată, ci de mai 
multe ori afară la fântână. Lenuţa, văzând asta, o 
întrebă : 

„Ascultă, pentruce aduci atât de multă apă ? 

— Dacă nu vei spune la nimeni, răspunse bucă- 
tăreasa, îți voi spune.” 

Lenuţa răspunse că nu va spune la nimeni şi a- 
tunci bucătăreasa zise : 

„Mâine dimineață, când pădurarul se va duce la 
vânat, voi fierbe apa, şi când va fi în clocot, voi 
arunca în cazan pe Pasăre-găsită și îl voi fierbe 
acolo.” 

A doua zi de dimineață, pădurarul porni din zori 
la vânat, pe când copiii erau încă în pat. Lenuţa 
zise atunci lui Pasăre-găsită : 

„Să nu mă părăsești, că nici eu nu te voiu părăsi 
pe tine. 

— Niciodată, răspunse Pasăre-găsită. 

— lată ce aveam să-ți spun, vorbi atunci Le- 
nuța. Aseară bucătăreasa aceia bătrână a cărat atât 
de multe găleți cu apă în casă, că eu am întrebat-o 
pentruce face asta. Ea mi-a răspuns că, dacă nu 


„spun la nimeni, îmi va spune. I-am zis că nu voi 
„vorbi cu nimeni și ea îmi spuse că mâine diminea- 


tă, când tata va pleca la vânat, va fierbe apă în ca- 


- zan, și pe tine te va arunca acolo și te va fierbe. 


Noi trebue să ne sculăm, să ne îmbrăcăm și să 
fugim amândoi.” 
Și aşa, copiii se sculară, se îmbrăcară repede și 


 fugiră. 


Când apa fierbea în cazan, se îndreptă bucătă- 


_reasa spre odaia de culcare a copiilor, vrând să-l ia 
„pe Pasăre-găsită şi să-l arunce în cazan. Dar când 


intră înăuntru și se apropie de pat, văzu că amândoi 


copiii fugiseră. Atunci ea se înspăimântă și zise :, 
„Ce voi spune acum, când pădurarul se va înapoia 


„acasă și va găsi copii plecați ? Repede după ei să-i 
aducem înapoi”. Bucătăreasa trimise trei servitori 


să alerge şi să-i prindă. Copii ședeau la iti 
unei păduri. 

Când văzură de departe pe cei trei servitori ve- 
„nind î în goană. Lenuţa zise lui Pasăre-găsită : 

„Să nu mă părăsești, că nici eu nu te voi părăsi. 

— Niciodată !” răspunse Pasăre-găsită. 


Atunci Lenuţa zise : 

„Tu te faci.un trandafir 
pe el”.. 

Când cei trei servitori sosiră în pădure, nu vă- 
zură nimic afară de crenguța de trandafir cu un 
trandafiraș, iar copii nicăeri. Servitorii vorbiră în- 
tre ei că nu e nimic de făcut și se înapoiară acasă 
și spuseră bucătăresei că nu au văzut nimic decât un 
trandafir cu un trandafiraș. Atunci bucătăreasa cea 
bătrână îi certă și le zise : 

„Trebuia să rupeţi în două trandafirul şi să luaţi 
trandafirașul să mi-l aduceţi acasă. Repede faceţi ce 
vam spus.” 

Servitorii trebuiră să plece a-doua oară și să 
caute copii. Copiii îi văzură venind de departe. 

Atunci Lenuţa zise : 

„Pasăre-găsită, să nu mă părăsești, că nici eu 
nu te voi părăsi. 

— Niciodată — răspunse Pasăre-găsită. 

— Tu să te faci acum o biserică, iar eu înăuntru 
o coroană de lumânare”, hotărî Lenuţa. 

Când cei trei servitori sosiră acolo, nu văzură ni- 
mic decât biserica cu coroana aceia de lumânare 
înăuntru. Servitorii vorbiră iară între ei: „Ce să 
facem noi aici, trebue să ne înapoiem acasă !” 

Când sosiră acasă, bucătăreasa îi întrebă dacă 
nu i-au găsit, iar ei au răspuns că n'au găsit nimic 
decât o biserică cu o coroană de lumânare înăuntru. 

„Proştilor, le strigă ea înfuriată, pentru ce n'aţi 
sfărâmat biserica și nu mi-aţi adus coroana de lu- 
mânare ?” 

De data asta plecă și ea cu cei trei servitori în 
căutarea copiilor. 

Copiii zăriră din depărtare venind pe cei trei ser- 
vitori, iar în urma lor, legănându-se, pe bucătăreasă. 

„Pasăre-găsită, să nu mă părăsești, că nici eu nu 
te voi părăsi, zise Lenuţa ! 

— Niciodată, răspunse Pasăre-găsită. 

— Tu să te faci un lac, iar eu o rață pe el.” 

Când bucătăreasa veni și văzu lacul, se aplecă 
peste el și voi să-l bea. Dar rața veni iute înotând, 
o apusă cu ciocul de cap și o trase în apă. Bătrâna 
vrăjitoare se înecă. După aceasta, copii se înapoiară 
împreună acasă fericiți și veseli și dacă încă nu au 
murit, mai trăesc și astăzi. 


şi eu un aa 


CINE A ADUS PRIMUL IEPURE IN AUSTRALIA 


In anul 1859, un emigrant englez avu ideea s'a- 
ducă din Anglia în Australia o duzină de iepuri 
— animal cu totul necunoscut în acea epocă în con- 
tinentul acesta — cu dublul scop de a contribui la 
alimentaţia țării şi de a popula imensele terenuri 
de vânat. Câţiva ani mai târziu se găsea un număr 
respectabil de iepuri cari aduceau un aport agreabil 
pentru menu-ul cetăţenilor. 

Astăzi, o recompensă de 25.000 lire sterline se 
oferă aceluia care va găsi un mijloc eficace, de a 


scăpa insula de milioanele de 100 Mae care s'au 
- înmulţit în mod îngrijorător ! ! ai ea 


JÁ 


YV 


opila zăcea pe patul ei mic; mama lângă ea 
încerca s'o vindece, s'o scape de moarte, și 
în durerea ei nu lăsa să priceapă pe sărmana 
copilă cât îi era de frică că mare s'o poată 
scăpa de teribila boală. 


Se rugă cu căldura pe care numai mamele se roagă. 


De câte-va ore copila nu vorbea; nu mai cerea 
nimica ; nici cel puțin să bea, după cum făcuse 
toată ziua și toată noaptea, când simte arsura în 
gât și în gură. Mama cu ochii seci și cu inima 
sângerând, sta nemișcată și liniștită cu ochii privind 
fix creatura sa. 

— Mamă! — vocea copilei era slabă, slabă ; — 
mamă ! Imediat se aplecă spre ea: poate că era 
ultima dată, data aceasta ; poate că copila ei n'avea 
s'o mai cheme niciodată... 

— Ce dorești Letiţia ? 


Letiţia ! Ce frumos nume! Și cu câtă bucurie în . 


suflet avu ea în ziua botezului. 

Ce dorești Letiţia ? Ce pot să fac pentru tine? 

Fetiţa se mișcă puțin și mișcă și mânuţele ei cu 
vine azurii. O mișcare ca o uşoară palpitare ; și apoi 
vocea dulce se auzi în tăcerea camerei. Mamă ! Aşi 
vrea să am o frumoasă roză roşie ! 

Un trandafir roșu? Mama privi copila. Poate că era 
în delir. E iarnă copilul meu! Unde aşi putea găsi 
asi o roză roșie ? Și aplecată deasupra ei mama în- 
cerca să o facă să priceapă cât era de stranie do- 
rinţa ei. 

Cu privirea fixată în depărtare copila repeta: 

Aşi vrea o frumoasă roză roșie, ca acea din ta- 
bloul Sfintei Tereza, din biserică, ştii mamă? 
Sfânta cu roze roșii! O durere năpădi în sufletul 
mamei ; copila ei poate vedea deja lumea cealaltă ? 
gândul de a-i satisface ceeace putea fi ultima ei 

ic [decât del. 


= * TRANDAFIRUL ROȘU 


„şi culese o roză albă care supravieţuise, cu to 


în frigul iernei, alergă afară să caute o roză roș: 
i se părea că satisfăcută în acea mică dorință cop 
ei sar fi vindecat. 

Se găsi în frig şi în zăpada care cădea dea 
Alergă la biserică. Se îngenunchie în fața Sfin 
Tereza : rugă cu acea credință fierbinte pe c 
numai mamele o cunosc, şi i se păru că Sfânta T 
reza 9. încuraja, că din buchetul de roze gatere în 
braţe, îi întindea una! 

Fu oare un miracol ? Fu oare o realitate ? Mia E 
nu putu s'o spună nici „odată. Eşi clătinându-se din 
biserică. A 

Se apropie de pdarta închisă, sa unei vile izolat 


iarna crudă și aspră... Ea o strânse la piept ca s’ 
ducă micuţei ei copile ; dar era albă... 
Strângând-o la piept ca so apere de Aa = 


coloră roza în roșu. 
Ast-fel roza roşie, roșie de sângele mamei, fa 


Trandafirul, roşit de sângele mamei 
fu pus în mâinile fetiţei. 


Şi cum avu roza în mâini, respiraţia îi devii A 
mai calmă ; și febra începu să-i scadă. P șI 
Mama aştepta, în rugăciune, cu inima şi gândul ri 
la Sfântă. He 
Și Sfânta, buna Sfântă “Daneza, care răspândeș 
trandafiri pe pământ, auzi şi îndeplini ruga mami 


ZAHARUL LUMINOS 


Cine crede că zahărul poate fi strălucitor ? 
Cu toate acestea, dacă luaţi două bucăţi de z: 
uscate şi le frecaţi între ele, pe regina 
dea că devin luminoase. “Dacă fineți „la „E 


a un împărat tânăr veni o dată un cântăreţ 
bătrân. Cântărețul acesta îi cântă tânărului 
împărat un cântec despre „plăcinta minunată” 
a împăratului din „Impărăţia minunată.” 

Și bătrânul cântăreț spunea cântând și însoţin- 
du-se din lăută: 

„Impăratul din „Impărăţia minunată” era un la- 
com şi un mâncare fără pereche. Intr'una din zile, 
îi veni pofta să mănânce o plăcintă minunată, așa 
cum nu mâncase până atunci nici un împărat de pe 
fața pământului. Trimise, așa dar, vapoarele și coră- 
biile sale în țările cele mai depărtate, ca să aducă de 
acolo fructele cele mai gustoase și mai dulci. Po- 
runci apoi bucătarilor celor mai iscusiţi din împără- 
ție să facă o plăcintă aşa de mare, ca din ea să mă- 
nânce trei mii de oameni și tot să prisosească și așa 
de gustoasă, cum să nu fie altă plăcintă din altă îm- 
părăţie. 

„Bucătarii se puseră pe lucru și munciră ziua și 
noaptea, pentruca în trei luni de zile să facă o plă- 
cintă după pofta și dorinţa împăratului. 

„Insă, când împăratul văzu plăcinta coaptă gata, 
grăi zicând : „Plăcinta aceasta este așa de minunată, 
că eu, oricât de împărat sunt, nu mă simt vrednic să 
o mănânc sau să gust dintr'însa. Și cu atât mai pu- 
ţin sunt vrednici să o mănânce sfetnicii mei și sluji- 
torii împărăției mele. De aceea, nimeni nu se va 
atinge de plăcintă, ci vom clădi în jurul ei o fortă- 
reaţă, iar eu și oștenii mei vom sta să o păzim.” 

„Din porunca împăratului, meșterii și zidarii clă- 


>» 


diră o fortăreață cu șapte rânduri de ziduri groase: 


şi înalte, iar de jur împrejurul lor, săpară șapte rân- 
duri de șanțuri adânci, pe care le umplură cu apă. 

„In mijlocul fortăreței era plăcinta minunată, iar 
împrejurul ei se așezară, stând de pază, împăratul, 
sfetnicii lui şi oastea împărăției. 

Și aşa stau ei nemișcați și ziua și noaptea.” 

Aceasta se spunea în cântecul pe care cântăreţul 
cel bătrân l-a cântat înaintea împăratului celui 
tânăr. După aceea, cântărețul plecă, însă în împăra- 
tul cel tânăr se născu dorința nebună de a gusta din 
plăcinta minunată ce era păzită în fortăreaţa din 
„Impărăţia minunată”. 

Strânse, așa dar, o oaste puternică, se puse în 
fruntea ei și porni spre împărăția minunată, care 
era departe de țara lui. După un drum de mai bine 
de o lună de zile, tânărul împărat și oștenii săi ajun- 
seseră într'o după amiază la o stâncă înaltă. Dela 
stânca aceasta, drumul se despărțea în o mulțime de 
poteci, așa cum se resfiră crăcile unui arbore. 

Impăratul se opri şi toată oastea cu el. Pe care din 
potecile acelea să apuce ? 

Care era drumul ce ducea la plăcinta minunată 
din Impărăţia minunată ? 

Dar iată că o mână nevăzută ridică un fel de per- 
dea de pe stâncă și împăratul văzu, săpate în stâncă, 
aceste două versuri : 


„Cine la plăcintă aleargă, 
Pe drumul acesta să meargă”. 


Şi mai văzu tânărul împărat, săpată tot în stâncă, 


PLĂCINTA IMPÁRATULUI == 


o mână al cărei deget arătător era îndreptat spre 
poteca pe care era drumul adevărat. Impăratul și 
toată oastea porniră deci pe poteca aceea. Merseră 
așa alte multe zile şi multe nopți, până ce ajunseră 
la o mare de foc. Din marea aceasta se ridicau va- 
luri puternice, dar valurile erau limbi de flacări. 
Cum să-ți faci drum prin ele ? Tocmai când tână- 
rul împărat căzuse pe gânduri grele, eşi din mijlocul 
mării o femee de o nespusă frumusețe. Numai că 
chipul îi era de foc, iar părul de flăcări. Femeia 
aceasta cânta cu un glas fermecător, zicând : 


„Cine vrea plăcinte, să nu se teamă de loc, 
Ci să treacă prin flacări și foc! 


Auzind aceasta, tânărul împărat strigă oastei 
sale : „Inainte !” şi el cel dintâiu, dând calului pin- 
teni și închizând ochii, se aruncă în marea de foc și 
în mijlocul flăcărilor, iar toți oștenii făcură la fel, 
luânduse după dânsul. 

Trecură cu toții teferi şi eşiră „neatinși pe ţărmul 

cellalt al mării de foc. Cu toţii, afară de un oștean 

care, pe când se găsea în mijlocul flacărilor, deschi- 
se ochii, vrând să se uite în jurul său. Intr'o clipă, 
oșteanul acesta fu prefăcut în scrum şi cenușe. 

In partea cealaltă a mării de foc se deschidea un 
drum drept, neted, dar cam ciudat în felul său. Era 
un drum lung, așa de lung, că nu era chip să-i vezi 
capătul. Drumul acesta n'avea nici o cotitură, nici 
un suiş sau coborîș., De o parte şi de alta era un 
rând de arbori, însă arborii aceștia semănau așa de 
mult între dânşii, încât nu era cu putinţă să-i 
deosebești. 

Așa se face că împăratul și oștenii, cu toate că 
mergeau mereu și fără să se oprească, totuș credeau 
că stau pe loc. Mergeau mereu, dar sfârșitul drumu- - 
lui tot nu se zărea. 

Impăratul obosise și mai ales se plictisise de atâta 
mers fără spor. In plictiseala lui, cască odată așa de 
tare, că era cât p'aci să-și rupă fălcile. Indată după 
el, căscară și toți oștenii. De căscatul acesta răsu- 
nară pădurile și văile de jur împrejur. 

După aceea, împăratul porunci : ,„,Descălecaţi și să 
poposim la locul acesta !” Descălecară, se culcară şi 
adormiră. Când s'au trezit, văzură că drumul cel 
lung și plictisitor pierise. Inaintea lor se ivi acum 
o fortăreață apărată de șapte rânduri de ziduri înalte 
şi groase și înconjurată de șapte rânduri de şanţuri 
pline cu apă. 

Pe poarta fortăreței stătea scris : 


„Cine fortăreaţa cucerește, 
La plăcinta minunată nimereşte”. 


Tânărul împărat nu mai putea de bucurie, vă- 
zând că, în sfârşit, a ajuns la fortăreaţa în care se 
găsea plăcinta minunată. Dădu oștirei poruncă să 
împresoare fortăreața şi să pornească la cucerirea ei. 

Dar șanțurile nu erau lesne de trecut, iar zidurile 
fortăreței erau, cum am spus, înalte și groase. Pen- 
tru cucerirea fiecărui zid, circ a trebuit să 


Diet, Pi SARE meg pie cz + za oi fa 


d Es > 3 aea ate de 


Vi 


lupte șapte ani împliniţi, așa că tocmai după patru- 
zeci şi nouă de ani, împăratul și oștirea sa au putut 
să pătrundă în mijlocul fortăreței, acolo unde se 
găsea plăcinta minunată. . 

Insă împăratului îi pierise veselia. Plecase de a- 
casă flăcău tânăr și voinic, iar acum era un moșneag 


slab și gârbov. De asemenea oștenii săi, acum bă-- 


trâni cu o barbă albă ce le trecea de genunchi, abia 
se țineau pe picioare. 
Totuși, împăratul vru să guste din plăcinta minu- 
CUM SAU 
ntr'o zi caldă de vară, mă odihneam la umbra 
nucului din grădină. Soarele strălucea pe cer și 
zumzetul albinelor răsuna ca o muzicuţă de copil. 
Mușştele roiau jur împrejur și fluturașii cu ari- 
pioarele împestrițate sburau fără răgaz din floare 
floare. 
Cum mă gândeam departe, mă pomenii înaintea 


mea cu un pitic bătrân, cu barba albă și lungă până 
la pământ. Mă privi lung și îmi zise : „Astăzi vreau 


- să-ți povestesc „legenda norilor” pe care te rog să o 


răspândești mai departe, pentruca fiecare copil să 
știe de unde vin aceştia.” 

„Pe vârful unui munte înalt până la cer, locuia o 
zână frumoasă și cu părul de aur. Toată ziua, zâni- 
şoara se plimba, iar seara scria într;o carte. Ce scria 
însă, nu știu. 

„Pe atunci cerul era mereu senin şi soarele nu 
era întunecat de nimic, ci când venea seara, pălea 
încetișor, până când umbrele nopții îl ascundeau cu 
desăvârșire de ochii oamenilor, lăsând loc stelelor şi 
lunei. 

„Și așa, o liniște domnea peste tot, până când 
într'o seară se auzi un tropot de cal și în faţa zânei 
se arătă un prinţ tânăr, cu ochii negri de tăciune, cu 
părul până la umeri și cu haine strălucitoare de aur. 

— Cine ești și ce cauţi în împărăția mea ? întrebă 
zâna uimită. 

— Sunt Norin, prinţul florilor. Atras de frumu- 
sețea ta, am venit să te rog să-mi fii soție. In ţara 
mea este vecinic cald și totul înflorit. Vino! 

— O, Norine, oare nu știi că nu pot să plec decât 
atunci când acel ce dorește să-i fiu soție, își va părăsi 
forma pământească ? 

— Nu ştiam”, răspunse trist prinţul și întorcân- 
du-și capul vru să plece. 
` „In aceiaşi clipă, pământul se cutremură şi zâna 
pieri. Norin rămase însă pe munte și toată ziua își 
frământa capul ce trebue să facă spre a-și regăsi pe 
aleasa inimei sale. 

Se scurseră câțiva ani și Norin nu găsise nimic. 
Cum pierduse orice speranță să vadă din nou zâna, 
se pregăti de plecare, ca să se întoarcă în ţara lui, 
unde era așteptat cu nerăbdare. Incepu să coboare 
muntele. Era cald. Câmpiile păreau învăluite în flă- 
cări, florile plecaseră capetele lor gingașe. Gângă- 
niile nu mai puteau să sboare și, moleșite, se ascun- 
seseră după firele de iarbă și după frunze. 

Norin călărea fără încetare, când deodată îi apăru 
zâna care arătându-i cerul, îi surâse dulce şi dis- 


tăia, păru. ksi ce trebue să fac”, gândi Norin. Descă- 
d ne 


N 


FACUT 


EA IASAD Tot whi -i era 


nată. Însă plăcinta era mai tare decât piatra şi răs- 


pândea un miros puternic și neplăcut de mucegai. 


Alături de plăcintă, împăratul citi inscripţia ur- 


mătoare : 


„Cine prea mult se lăcomeşte, 
In muncă zadarnică 'mbătrâneşte”. 


„Indărăt spre casă !” porunci împăratul oștenilor 
săi. Dar atât el cât și oștenii săi au murit în drum de 
oboseală și de bătrâneţe. 


lecă depe cal și se rugă bunului Dumnezeu : ,„Doam- 
ne, dacă pot să fiu de folos oamenilor, îmi dau cu 
plăcere viața, Doresc însă să fiu mereu cu dânșii.” 

De abia isprăvi de vorbit, că mai mulţi spiriduși 
răsăriră în faţa lui, săpară o groapă și îl traseră în 
adâncuri. 


Au trecut mii de ani. Dumnezeu a ascultat ruga 


prinţului, prefăcându-l în norii numiţi astfel după 
numele lui. Il vedem în haine cernite și atunci 
plouă. Nimeni nu știe că picăturile de ploaie sunt la- 
crimile lui Norin, care plânge după ţara lui înflorită. 


Il vedem însă și în haine albe, ușoare punctând se- 


ninul cerului și atunci este fericit, căci zâna stă 
lângă dânsul. Când urcăm munţii şi vedem cum cre- 
ştetul lor se pierde în nori, acolo locuește zâna și 
Norin o învăluie în hainele sale, ca să nu o vadă ci- 
neva și să i-o răpească. Astfel dar, prinţul este și cu 
oamenii și cu zâna pentru care ne-a părăsit.” 


De ce răsar întâiu ghioceii? 


LEGENDĂ 


După ce Dumnezeu a făcut zăpada, a chemat-o și 
i-a zis : „„Alege-ţi și tu o culoare !” 

Zăpada se duse întâiu la iarbă şi o rugă să-i dea 
culoarea ei verde. 

„Nu-mi dau eu culoarea mea”, îi răspunse iarba. 

După aceea, zăpada se duse rând pe rând la tran- 
dafir, la viorea, la floarea soarelui, dar toate au res- 


pins-o şi au râs de dânsa. Nici o floare nu vroia să-și 


piardă culoarea de dragul zăpezii. 

Amărâtă și mâhnită, zăpada se așeză lângă o mică 
floare albă și îi zise plângând: „Nimeni nu vrea 
să-mi dea și mie o culoare, aşa că nu e vina mea, 


dacă mă voi purta și eu cum se poartă vântul, care e 


rău numai din pricina că nu-l primeşte nimeni și că 
toți fug de dânsul. 


— Nu fi tristă şi necăjită, îi răspunse mica floare 
albă. Iată, îţi dau eu culoarea mea albă, dacă te mul- 


țumești cu atâta. 


— Ii mulțumesc din suflet, îi zise zăpada, şi nu 
uit binele ce-mi faci. Să ştii că tu vei fi singura 
floare împotriva căreia nu voi avea nici o dușmănie 


și pe care o voi lăsa să răsară, chiar când eu acoper 


pământul. Cât despre iarbă și celelalte flori, să ştii $ 
că eu le sunt duşmana lor de moarte. Câtă vreme voi 


NOURIIL 


fi pe pământ, ele n'au să-și scoată soi afară.” Pi ai 


Po ti * . 8 n iu ri tal: ia sanul 


F 
, 


` 


` datorite acțtiunei 


câteva blocuri 


E torul ; 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Luni 17 Iunie, pe o vreme frumoasă și des- 
tul de călduroasă cei trei vânători înarmați cu 
câte o pușcă cu două tevi, cu un toporaș și un 
cuţit de tăiat ghiața, urmaţi de Duk, părăsiră 
Doctor's House la șase ore dimineața. 

După două ceasuri Hatteras și cei doi tova- 
răşi ai lui parcurseră o distanță de șapte mile 
(10 km.). Nici-o ființă vie nu le ieși în bătaia 
puștei și vânătoarea amenința să fie infruc- 


tuoasă. 


Acest ținut nou oferea niște câmpii întinse 
care se perdeau în zare ; niște râulețe născute 
de curând o brăzdau în toate părțile, bălți 
vaste, nemișcate ca nişte lacuri, se oglin- 
deau sub bătaia razelor de soare.  Păturile 
de ghiață topite lăsau să cadă piciorul pe 
un pământ compus din terenuri  mocirloase 
apelor, așa de abundente 
la suprafața pământului. Se vedea totuși 
schimbătoare de o natură 
foarte curioasă pe pământul pe care îl aco- 
pereau și a căror prezență se explică cu 
greutate ; șisturi  ardezice, diverse terenuri 
calcaroase, care le întâlneau din belșug și mai 


ales specii de cristale curioase, transparente, 


în colori și înzestrate cu o rarificatie particu- 
lară spatului de Islanda. 

Insă, deși nu vânau, doctorul n'avea vreme 
să facă pe geologul, nici nu putea fi savant 
din goană, căci tovarășii lui mergeau repede. 
Cu toate acestea el studia terenul și vorbea 


mergând. 


Fără el, mica trupă ar fi mers într'o muţenie 
completă ; Altamont nu încercă a-i vorbi căpi- 
tanului, care nici el nu prea avea plăcerea 


să-i răspundă. 


La zece ceasuri dimineața vânătorii merseră 


vreo douăsprezece mile spre Est, unde marea 


se pierduse sub orizont. Doctorul propuse să 


se facă o haltă ca să prânzească. După o ju- 
mătate de ceas o porniră iar la drum. 


Ținutul era mereu fără nicio vegetaţie și nici 
o ființă vie parcă nu-l străbătuse vreodată. 

— Hotărât zise Altamont doctorului, n'avem 
noroc astăzi la vânătoare, îmi vine să cred că 


ținutul are puţine bogății animale, însă vâna- 


tul continentului boreal n'ar trebui să se arate 


atât de puțin politicos față de noi. 


— Să nu pierdem nădejdea, răspunse doc- 
trebue să avem în vedere că de abia 
a început vara, și dacă Parry a întâlnit atâtea 
animale deosebite în insula Melville, nu-i 
niciun motiv ca să nu găsim și noi aicea. 

— Cu alte cuvinte, noi suntem mai spre 


Noră, răspunse Hatteras. 


— Negreșit, însă Nordul nu-i decât un cu- 


vânt în aceste pico daia ; trebue să avem 1 în : 


vedere polul iriguros, adică acest pustiu de 


ghiațţă în mijlocul căruia am iernat cu For- 


ward ; ori, cu cât înaintăm, cu atât ne depăr- 


tăm de partea cea mai friguroasă a globului 
pământesc. 

— In sfârșit, făcu Altamont suspinând cu re- 
gret, până aci noi am făcut-o mai mult pe ex- 
cursioniștii decât pe vânătorii ! 

— Răbdare, răspunse, doctorul, ţinutul tinde 
să se schimbe încetul cu încetul și aș fi foarte 
mirat dacă am întâlni vânat pe niște râpi. 

— Trebue să mărturisim, replică america- 
nul, că ne găsim întrun ținut nelocuit și ne- 
locuibil. 

— O, nelocuibil, e un cuvânt prea nepotrivit, 
răspunse doctorul, eu nu cred în ținuturi nelo- 
cuibile; omul, grație sacrificiilor de generații 
întregi și punând la contribuție toată cunoș- 
tința științei agricole, va sfârși prin a face pro- 
ductiv un astfel de ținut. 

— Credeţi ? făcu Altamont. 

— Negreșit ! Dacă ai vizitat ținurile celebre 
unde a fost Teba sau Niniva, ori Babilon, în 
aceste văi fertilizate de strămoșii noștri, vi s'ar 
fi părut imposibil ca omul să fi putut trăi vreo- 
dată ; și atmosfera chiar se viciază după dis- 
pariția ființelor omenești. E o lege generală a 
naturii, care face insalubre și sterile ţinuturile 
unde nu trăim ca și acela în care nu mai trăim. 
Știți bine, că omul sfințețște locul prin pre- 
zența sa, prin obiceiurile sale, prin ocupația 
sa, vom spune chiar prin respirația sa; el mo- 
difică încetul cu încetul exalațiunile pământu- 
lui și condițiunile atmosferice, el însănășește 
ceea ce respiră. Că există locuri nelocuite de 
acord, dar nelocuibile, niciodată. 

Vorbind, vânătorii, care deveniseră natura- 
liști, ajunseră într'un fel de vale, foarte largă, 
în fundul căreia șerpuia un râu aproape des- 
gheţat, expus spre miazăzi. Malurile și coas- 
tele sale erau înverzite. Pământul arăta o ade- 
vărată dorință de a fi productiv, cu cele câ- 
teva degete de pământ vegetal. Doctorul a- 
răta aceste tendinţe vădite. 

— Vedeţi, zise el, câțiva coloniști întreprin- 
zători n'ar putea la rigoare să se stabilească 
pe aceste țărmuri ? Cu dibăcie și cu perseve- 
rență, ei n'ar face cu tot alt lucru, nu ca în 
țările temperate, dar ca într'o țară prezenta- 


bilă ; uite dacă nu mă înșel, chiar niște locui- - 


tori cu patru labe! Șireţii 
bine ! 

— Pe legea mea sunt iepuri polari, exclamă 
Altamont, încărcând pușca. 

— Așteaptă, zise doctorul, așteaptă vânător 
înfuriat ! 

Acest animal nu se gândeșie deloc să fugă ! 
Lasă-le în pace ele o să vină către noi! 

In adevăr, trei sau patru iepurași tineri, să- 
rind printre ierburi și mușchii noui, înaintau 


cunoscu locurile 


către acești oameni, de care păreau că nu se 


sperie ; ei îi întămpinau cu un aer naiv, care 
nu putea deloc să alarmeze pe Altamont. 


PE mai 


== MINUNILE CHIMIEI== 


redeţi că eu vreau să vă vorbesc despre un 


actor de cinematograf cu ochii... 
Nici vorbă de așa ceva copii! 
Hai încercaţi să ghiciţi. Personajiul meu 
are și el ca un zeu ochii pătrunzători și care impre- 
sionează și chiar iluminează. 


fascinanţi ? 


Şi el trăeşte 
în  obscuritatea 
care așteaptă ca 
el să lucească. 
El este născut 
în locuri depăr- 
tate care poartă 
nume dificile. 

Și privirile lui 
ard ceeace admi- 
ră! Ați ghicit ! 
Vreau să vorbesc 
de „Radium“ ! 

Un personagiu pe cât se poate de dinamic, de pu- 
ternic și de tânăr ! Are un foarte frumos arbore ge- 
nealogic, ca anumiți nobili de mare neam, el se 
laudă cu străbunii săi „Uranium“ şi „Polorium“, 
precum și ,,Torium'“, elemente aristocratice asemă- 
nătoare cu el. 

El a avut ca naș la nașterea lui pe Doamna Curie: 
o doamnă extraordinară într'adevăr care își petrecu 
toată viața nu la coafor sau în saloane așa cum fac 
de obiceiu doamnele, ci în vastele laboratorii chi- 
mice ale bărbatului ei unde făcea cercetări, peste 
cercetări, între eprubete care miroseau neplăcut și 
în faţa flăcărilor multicolore, ca să găsească măcar 
un centigram. din misteriosul „radium“, a cărui 
existență această genială femee o bănuise. 

Intr'adevăr dupe un îndepărtat Crăciun în 1898 
doamna Curie anunţă lumei că „radium-ul“ fusese 
descoperit. 

Nici o emoțiune în lume. Ce mare lucru impor- 
tant mai era și aceasta, acest radium, din moment 
ce exista deja Uranium, polonium, torium, care 
aveau aceleași minunate proprietăţi ? 

Făceau fluarescente și vii anumite substanţe, pe- 

„netrau în țesuturile animale, iapa plăcile 
fotografice... 

Radium-ul nu era deci decât iai în plus, un 
intrus, un „târziu născut“. 

Dar nu știa încă lumea cu cine avea de a face! 

Şi când văzu că noul născut era mult mai teribil 
decât predecesorii lui, şi că avea putere de pene- 
trație şi de luminositate de milioane de ori mai 
mare decât elementele similare, și când văzură că 
abia câte-va grame de radium dădeau o fluarescență 
atât de puternică încât un orb ar fi putut-o observa, 
şi că era chiar capabilă să omoare un om, atunci 


-` deabia oamenii începură să-l privească cu un oare 


care respect și minunare. 

Nu vă mai povestesc ce impresie făcu când se 
află că extraordinarul element poseda trei specii 
de priviri pătrunzătoare ! “Razele „alfa“ îndreptate 


către dreapta, r tiu, wa ag) către pos- 


dânsul s'au păstrat până în zilele noastre vre 450 
„de scrisori. i PES L S E Pe 


ga și razele „gama“ îndreptate ca nişte săgeți 
înaintea lui ! 
Oamenii care n'au decât un fel de privire, tre- 
buiră în fața acestei revelații, să se simtă mi 
mici ! | 
Noul personagiu era deci într'adevăr surprinză- 
tor, fantastic și preţios ! 
Preţios într'adevăr în toată accepţia cuvnâtului ! 
Gândiţi-vă că pentru a extrage un singur gram } 
Doamna Curie a trebuit să mânuiască nu mai puțin 
de 10.000 kgr. de pechblenda şi că munca pentru 
extragerea acelui gram costase frumoasa sumă de 
750.000 lire. Ei, ce ziceţi ? A 
Când aţi auzit vorbindu-se despre „radio-activi- 
tate“ despre „,„radio-terapie“ şi despre „radio-scopie“ 
nu v'ați gândit nici un moment că era vorba de Oră ES 
cură «misterioasă, căreia i se asocia melodiile armo- 
nioase transmise de aparatul de. radio, sau confe- $] 
rințele mai mult sau mai puțin strălucite care se 
pot asculta ? i 
Și unul mai fħic dintre voi auzind pe cei mari: 
radio și radium nici n'aţi bănuit că nu sunt rude 
— sau cel puţin prieteni buni. Pae, 
Ei bine aflați dragii mei că elementul „radium“ e 
tot atâta înrudit cu zgomotosul aparat de „radio“. e 
Radium-ul, bizar metal cu multiple puteri miste- dal 
rioase e dintre toate elementele care se găsesc în a 
natură, elementul Rege. 
Fluarescența fantastică a atomilor săi în conti- 
nuă vibrare, penetrațiunea razelor prin corpuri și 
spațiu, puterea lui stranie care poate tămădui din 
corpul omenesc boli obscure, poate să omoare cu 
siguranță și ușor pe cine mânuește cu imprudență 
capsulele care îl conțin, ceeace îl face să apară ca 
un Element-Dumnezeu. E., 
Sau ca un gigant din fabulă, care născut cu mare 
greutate dintr'un morman de lut, în laboratorul 
unei femei geniale, a cucerit repede lumea, mărind 
orizontul științei, luminând cu lumini noui univer- i p; 
sul, și lăsând oamenilor să întrevadă nesperate po- 
sibilități de reușită în toate domeniile. 


vA 


CINE A FOST CICERO! 


Cicero (numele său întreg e Marcus Tullius Ci- 
cero), a fost cel mai mare orator al Romanilor. Dela S 
dânsul ne-au rămas 57 de discursuri, doveditoare 
toate de un puternic și strălucit talent oratoric. Cei $ 
mai vestiți oratori din timpurile vechi sunt doi : De- 
mostene la Greci și Cicero la Romani. 


Cicero, care a fost consul roman, guvernator al Si- h 
ciliei, etc., s'a născut în anul 106 înainte de Hristos, 
iar în anul 43 (tot înainte de Hristos), a murit, fiind 
omorît de oamenii puși de dușmanul său Antoniu. 
Cicero a scris şi câteva lucrări filosofice și tot de : a 


z 


ă | 
i e ră OR E > IER 
tfe si A i ai E EIA eee IP * 
* ae "E va Sa T A 


SE 


e. ORIZONTAL : 1. Astfel de 
să animal este rinocerul ; 7. Pământ 
amestecat cu apă care ne mur- 
dărește pe picioare când plouă ; 
SEA, Hrane ; 9. Bunica lui Hristos ; 
11. La poezie ; 12. Coşul teascu- 
dai de vie; 13. Campioni; 14. 
ește mic cu capul mare; 15. 
Foi mici şi subțiri. 
$i = VERTICAL: 1. Maşină mică 
= de vânturat porumb; 2. A aco- 


=~ Inscriți în fiecare cerc câte o 
„literă, în sensul acelor unui cea- 
__sornic, dela dreapta spre stânga. 
„Literele cercurilor din mijloc vă 
va da înţelesul cuvântului, for- 
tăreață. 

A 1. Coreitură din măgar și iapă; 
2. Listă de greșeli; 3. Mijlocul 
„corpului ; 4. General roman (n. 
454); 5. Drum subteran ; 6. Lu- 
s: mea cea mai aleasă dintr'un 
„oraş. 


a: 


fr „DIMINEAȚA COPIILOR“, Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ Periodice la Tribunalul 


PENEN TE INCRUCIŞATE 


peri un un strat de aramă; 4. 
Cămașă țărănească ; 
chinez ; 
figură ; 7. A povesti; 9. Lucrat 
pământul ; 
12. Nici unul nici trei; 14. Oraș 

în Norvegia. , 


5. Impărat 
6. Animalul nostru din 


10. Postav țărănesc; 


Jos silabic 


ORIZONTAL : 
2. Prefix ; 3. Oraș întărit cu zi- 


1. Pronume; 


duri ; 5. Părticele rămase din 


„ceva spart ; 6. Indrăzneală neso- 


cotită ; 8. Concurenţi ; 9. Nece- 
sitatea ce rezultă din natura 
lucrurilor ; 11. Naturale; 12. 
Plantă ale cărei frunze se mă- 
nâncă ca salată. 

VERTICAL : La fel. 


Deslegările jocurilor 
din Nr. precedent 


DISTRACȚII DE IARNA: Asse, 
patina, Jak, patinaj, unitate, c, 
u, nio, cia, oas, aurian, salt, tt, 
atași, pa, ASR, rânji, a, ans, 
câine, senatori, 
alergat, ski. 


e e 
A Enigme 


O „armă“ trasă de un „pro- 
nume“ a fost ascunsă într'o „tre- 


cătoare'. 
[=) 


Ce „arbore“ are în vârf o 
„afirmaţie“ şi în rest o „rudă“ ? 


“cu ochelari“ 


if, toi, areal, 1, 


Taserieji în fiecare pătrățică 
câte o literă astfel ca să căpătați 
cuvinte cu următoarele semni- 
` fieații e. 

1. Șarpe foarte veninos din 
India, numit „naja“ sau „şarpele 


ce se face la capătul stâlpilor 
unei case ţărăneşti ; ; 3. Strigătul 
leului ; 4. Peşti fără solzi ce sea- 
mănă cu şarpele; 5. Şiret; 6. 
Anotimp cu ploi și tristeţe; 7. 
Campioni. 

Citind inițialele cuvintelor gă- 
site veţi da peste un mamifer 


"insectivor care trăiește sub pă- 


mânt. 
ee 
Omonim 
Văzând „un râu în România“ 
El la pantofi s'a încheiat. 
Un „moş viem privind la 
dânsul 
Zâmbind uşor din cap a dat. 


Cine este? 


Păsările din doaa nostru în 
convorbirea pe care o au nu știu 
că un duşman de moarte îi pân- 
dește. Cine, și unde este? 


„Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București, Telefon 2176.25. 


Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: 


a ani 
o 


P i 


n | 


3 G. lonescu. Preţul abonamentelor : „Un an (52 numere 
3 luni „(13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar „conform Direcţiei 


mp eaa 


); 6 lu i 2 numere) 1 25; 
[a za. 5,5 


; 2. Numele floarei 


2 575/9 737 


-a 


TE 
>a 


t ṣ i J SNN 
; No. 890 
Anul KWINI 
5 Martie 
C 1941 
1. Ah! pe bord Doamne, 4 Vai de noi băeți 2. Buni Miau-Miau îşi propune 
Nu-i mâncare, ne e foame! s Căci plouă cu săgeți. Să salveze lumea din această si- 
- situaţiune. 
! 
3. Se aruncă cu ardoare 4. Nevăzut dela mai 5. Poate să intre nesupărat 
i. Și înnoată pe sub mare. Sosește acest mic animal. Intr'al negrului regat. r 
6. Şi fără să fie văzut, îndată | 1. Apoi niște fructe 8. Iar pe bord mateloţii E 
Leagă un pui fript de o săgeată. De lanci fură legate. Se uită la toți netoții. ; 
haen FR APR 0AE EN EE E er p ea E A NH = 
i ni i da. 104i e săgeți, mirare -11. Şi cu toții strigă ef! — 


—— = CURIOZITĂŢI 


CARE A FOST PRIMA MONEDA 


Acestui principiu — ca monezile cu care se cum- 
pără să fie ele înșile mărfuri, şi nu simple 
semne, — societăţile primitive i s'au conformat în 
mod instinctiv ; de aici n'a mai trecut mult până la 
a găsirea termenului de comparaţie destinat să înles- 
= nească schimbul. 

„ Prima monedă a fost, de exemplu : la popoarele 

de păstori, boul și oaia; la popoarele de pescari, un 
| pește sau o scoică ; la cele care se ocupau cu vână- 
=~ toarea sau agricultura, pieile de animale sau grâul 
„şi orzul, etc. 
Pentru a vedea cum funcţionează aceste monezi, 


în erele preistorice. O vedem chiar şi azi la popoa- 
„rele înapoiate, în Africa mai cu seamă. Unele tri- 
buri se servesc de scoici ; altele de sare ; altele de 
tot felul de obiecte de sticlă, de cuțite, de fâșii de 
bumbac. 

Bucăţele de aramă gravate, care au avut mult 
timp funcţia de numerar în nordul Rusiei, prezintă 
pentru știință acest dublu interes, substituind o fic- 
țiune unei realităţi, şi, rezultând în mod clar din 
vechile monezi ale popoarelor de păstori sau pes- 
cari, au dat naștere speciilor metalice ale naţiunilor 
civilizate de azi. Metalul a început prin a fi folosit 
sub formă de lingouri, bare, plăci, bile sau cilindri. 
Și când lingoul face loc discurilor monetare bătute 
cu ciocanul, amprenta care iese ne amintește de ti- 
pul iniţial. 

Este desigur o evoluție destul de curioasă și su- 
gestivă care ne apare afectată aceluiaș uz : boul viu 
— pielea de bou — lingoul în formă de cap de bou 
— piesa de aramă având un cap de bou desenat pe 

ambele părți. Mai târziu când chiar pe metal toată 
această lungă filiațiune s'a șters, doară limba mai 
păstrează o amintire. Pecunia, cuvânt latin de unde 
derivă termenii : pecunie, pecuniar, vine dela pe- 
ja "CU (vită), şi capital vine dela capul (cap), etc. 


5 e 
DE UNDE NE-A VENIT GHITARA 


Instrumentele cu corzi sunt, toate, originale din 
Orient, unde din timpuri imemoriale. Astfel, ele 
erau de mult în uz la vechii Egipteni. Se pare că 
Europa le datorează Arabilor cunoaşterea lor. 

Instrumentul favorit al Maurilor din Spania era 
= lăuta care, modificată în diferite moduri, a dat naş- 
„tere arhilăutei, mandolei, mandolinei, ghitarei, etc. 
care au fost în mare cinste tot evul mediu, cât și în 
prima parte a timpurilor moderne. 
= Ghitara, între altele, a fost foarte răspândită în 
3 „Franţa, încă din sec. XI. Ea se găsea în palatul re- 
gelui şi seniorilor, până prin sec. ce când a 
fost înlocuită treptat de clavecin. 


è e 
INCEPUTURILE SBORULUI OMENESC 


primitive, nu trebue să ne urcăm numai decât până . 


„In ziua de 19 Sloane 1783, sub ochii cal i 


Domn u SR aia SI 


lui Ludovic XVI şi ai Mariei-Antoineta, a avut loc. 
la Versailles, primul transport aerian. 

Fraţii Montgolfière au construit un balon şi um- 
flându-l cu aer cald, l-au înălțat, atîrnînd de el o 
cușcă în care au fost închiși: o oaie, un Cocoş şi o 
rață. 

In scrisorile lăsate de francezul Bachatiandiit, se 
găsește însemnarea următoarea cu privire la călă- 
toria aeriană a acestor trei animale : 

„Când după aterizare, balonul fu găsit în pădu- 
rea Vaucresson, oaia rumega liniştită, rața se părea 
că nu suferise nimic, în schimb, cocoșul sice; u 
capul spart... 

Ziarul „Tărăbăi...“* din acea vreme, publică un 
ciudat dialog aerian dintre acești primi călători. 
Oaia părea mulțumită, rața neîncrezătoare, iar co- 
coșul... trist. 

Marchiza de Villeroy — o femee de optzeci de 
ani — proorocise pînă atunci că niciodată un balon 
sau alt aparat de sbor, nu se va putea înălța. 

— Ar însemna să-L supărăm pe Dumnezeu ! spu- 
nea ea. 


Totuși, cînd dela fereastră unde fusese adusă pe 
un scaun cu roți, a văzut ridicarea lină a balonului, 
a exclamat : 


— Ah, oamenii ! Vor găsi și taina nemuririi ! Dar 
atunci eu voi fi moartă ! 

Dar nici nu trecu nici doi ani și iată primele jer- 
tfe omenești, după ce Blanchard trecu la 7 Ianuarie 
1785, canalul Mînecii. 


La 15 Iunie, de Rozier și Romaine se urcară în- 
trun balon mai iscusit făcut, înzestrat cu un aparat 
de încălzire a aerului din balon, pentruca la felurite 
înălțimi să-l poată face mai ușor, prin dilatarea vo- 
lumului de aer și astfel să-l ridice mai sus. 

Timp de 27 de minute străbătură văzduhul cînd 
un vînt puternic îi năpusti spre pământ. 

In acelaș moment, o flacăre violetă împrejmui 
pînza balonului ce căzu peste nacelă — coșul în 
care stau călătorii. | 

Balonul se prăbuși la vreo trei sute de metri de- 
părtare de țârmul mării. 

Cei doi călători, de Rozier şi Romaine, muriră. 


Şi tot astfel, unul după altul, au murit dela 1785 
pînă la 1904 o sută treisprezece oameni !... 


In 1880, un acrobat care, atîrna de un trapez la 


600 m. înălțime, făcea diferite figuri, scăpă bara și 


căzu cu o iuțeală atât de mare, încît corpul său, ter- 
ciuit din pricina izbiturii, lăsă urme adinci în pă- 
mînt !... i 


Nici nu-i de mirare ! Căzuse de-a latul cu o vi- 


„teză de 108 m. pe secundă. 


Totuşi nimic n’a fost precupețit, pentru ca ome- 
nites să înainteze pe calea propășiri y să i, sa 


elu și Mia s'au sculat de vreme și, ținându-se 
de mână, au pornit la pădure. Nelu purta 
trecut de braţ un coșuleţ, în care el și surioara 
sa Mia aveau să pună fragile ce erau să cu- 
leagă. 
Nu-i așa că pentru copii este o mare bucurie să 
meargă la pădure, să culeagă fragi și să se plimbe ? 
Cu toate acestea, ochii Miei erau plini de lacrimi 
şi nici Nelu nu părea vesel. Aceasta, pentrucă ei nu 
mergeau la pădure de plăcere sau pentrucă li sar 
fi făcut poftă de fragi. E adevărat, se duceau să cu- 
leagă fragi, însă nu pentru dânșii, ci pentru mama 
lor, care era greu bolnavă. 
` De luni de zile mama lui Nelu și a Miei zăcea în 
pat. Și iată că într'o zi i se făcu poftă de fragi. „Da- 
că aș mânca fragi, zicea ea, cred că am să mă fac 
iarăș bine“. 
Nelu și Mia auziseră vorbele acestea. De aceea, 
în ziua următoare s'au sculat de vreme și au por- 


nit la pădure, ca să culeagă fragi pentru mămica. 


lor, pe care o iubeau așa de mult. 

Indată ce au ajuns la pădure, s'au și pus pe trea- 
bă. In pădure păsările cântau tot felul de cântece și 
sburau din cracă în cracă. Cei doi copii însă nu se 
opreau o clipă, ca să audă frumosul cântec al păsă- 


rilor și nici nu ridicau măcar o dată capul, ca să le 


privească. 

In pădure mai erau şi pomi roditori plini de fruc- 
te coapte și gustoase. Dar lui Nelu și Miei nici prin 
gând nu le trecea să se oprească din culesul fragi- 
lor și să rupă ceva fructe. Ochii lor erau numai pen- 
tru fragi, iar gândul lor, să umple mai repede coșu- 
lețul și să se întoarcă acasă la mămica lor. 

Până aproape de prânz izbutiră să umple coșu- 
leţul până la vârf. Ei însă — ce copii drăguţi ! — nu 
se îndurară să guste măcar o fragă. 

Mulţumiţi că isprăviseră treaba, Nelu și Mia se 
luară de mână și porniră din nou spre casă. Dar 
abia făcuseră câţiva fași, că se ivi înaintea lor — 
așa, de o dată, par'că ar fi eșit din pământ — o fe- 
meie bătrână..., dar cum bătrână ? Gârbovită până 
la pământ, slabă, uscată și sbârcită, baba aceasta 
se sprijinea pe un băț gros și abia putea să se țină 
pe picioare. Ca îmbrăcăminte, era toată îmbrăcată 
în verde. 

„Copii, le zise ea cu un glas tremurător, nu-mi 
daţi și mie câţiva fragi ? Sunt flămândă și așa de 
slabă, că n'am putere să mă plec și să culeg eu 
însumi“. 

Mai înainte de a răspunde babei. Nelu şopti la 
urechea Miei şi-i zise : 

„Ce ar fi, dacă i-am da toate fragile ce am cules ? 
Culegem noi altele. 

. — Să i le dăm“, îi răspunse Mia tot pe soptite. 

Atunci Nelu zise babei: ,„,Mătușico, întinde, te 
rog şorțul“. 

Femeia cea bătrână întinse şorțul, iar Nelu de- 
şertă în el toate fragile de coşuleț. parae noi al- 


CELE DOUA FLORI 


gi. Dar îndărătul lor auziră un glas, care le stri- 
gă : „Veniți. încoa, copii! 

— Ce mai vrea baba dela noi ?“ își ziseră, fiind 
încredinţaţi că tot baba îi chemă. 

Se întoarseră, dar care nu le fu mirarea, când în 
locul babei văzură stând în acelaș loc o femeie, îm- 
brăcată tot în verde, dar tânără și de o frumuseţe 


răpitoare. Această femeie ținea cu o mână șorțul 


plin de fragi, iar în mâna cealaltă avea două flori: 
o floare albă și o floare albastră. 

Nelu și Mia se frecau la ochi și nu mai știau ce să 
creadă de această arătare. Unde pierise baba şi de 
unde răsărise această femeie așa de tânără şi fru- 
moasă ? 

Dar femeia aceasta nu-i lăsă mult în nedumerire, 
ci zâmbindu-le drăgăstos, le vorbi cu toată blânde- 
țea şi le zise : „Nu vă miraţi și nu vă speriaţi, că tot 
eu sunt femeia cea bătrână, căreia i-aţi dat fragile 
din coșuleţ. Eu sunt zâna acestor pâduri și am pu- 
terea să mă fac tânără sau bătrână, după cum do- 
resc. Adineauri am vrut numai să încerc bunătatea 
sufletului vostru. Am văzut că sunteți amândoi 
niște copii cât se poate de buni și de drăguţi. Luaţi- 
vă înapoi fragile și duceţi-le mai de grabă mamei 
voastre, care vă așteaptă. Să știți că o să se facă 


“iarăși bine și sănătoasă“. 


Zicând acestea, frumoasa zână deșertă fragile 
din șorț în coșulețul copiilor. După aceea, le vorbi 
din nou zicându-le : „Să vă dau și aceste două flori 
ce am în mână. la tu, Nelule, floarea cea albă, iar 
tu, Mio, floarea cea albastră. Să le puneţi fiecare 
într'un ghiveciu și să le stropiți fiecare dimineaţă. 
Să ştiţi că aceste două flori vă vor aduce noroc în 
viaţă. Insă, nu uitaţi un lucru : să nu vă certaţi nici 
o dată !“ Aţi auzit ? Să nu vă certaţi nici o dată!“ 

Zâna pieri, iar cei doi copii se grăbiră să meargă 


spre casă. Intrară repede în odaia în care mama lor 


zăcea bolnavă în pat și mai înainte de a-i povesti 
tot ce li se întâmplase, îl întinseră coșulețul cu fragi. 

Bolnava gustă o fragă și de o dată se simţi mai 
bine. Mai gustă vreo două, trei și se simţi vindeca- 
tă şi însănătoșită pe deplin. 

„Mare minune !“ zise ea făcându-și semnul crucii: 

Nelu și Mia nu mai puteau de bucurie. Ii poves- 
tiră apoi, din fir în păr cum se întâlniseră în pădu- 
re cu femeia cea bătrână, cum îi dăduseră toate fra- 
gile, cum după aceea ea se prefăcuse într'o femeie 
tânără și frumoasă, cum le-a dat înapoi fragile şi 
le-a dat cele două flori, de care le spusese să îngri- 
jească și să nu se certe nici o dată. 

„Zâna aceea trebue să fi fost Sfânta Vineri — 
binecuvântat să-i fie numele !“ le zise mama lor. 

Nelu și Mia puseră fiecare floarea într'un ghive- 
ciu și îngrijeau de ele, așa cum n'a îngrijit de flori 
nici grădinarul cel mai priceput. Ingrijite în felul 
acesta, florile crescură, se făcură mult mai frumoa- 
se şi din ele eşiră și alte flori tot atât de frumoase. 
Răspândeau un miros plăcut, care umplea tot satul 


şi oricine trecea pe sub fereastra pe care erau age- si 


ei ca ry 
4 PIRASA 


> E a mrep aT T FARR La F nai 


zate, se oprea să le privească și se minuna de fru- 
musețea lor. 

Pentru Nelu, pentru Mia şi pentru mama lor, flo- 
rile acestea erau în adevăr aducătoare de noroc. 

Dar într'una din zilele, uitând povaţa zânei, Nelu 
şi Mia se certară între ei. Se certară dintr'un fleac, 
dintr'o pricină de nimic, așa cum se întâmplă să se 
certe și alți copii. Seara, la culcare, nu se împăcară. 

Dimineața următoare se duseră, ca de obiceiu, 
să-și vadă florile și se le stropească. Insă, răma- 
seră încremeniţi, văzând că atât floarea albă a lui 
Nelu, cât și floarea albastră a Miei, erau negre, mai 
negre decât pi şi mai uscate decât a frunză 
veștedă. 

„Florile s'au scai și au înegrit, fiindcă ne-am 
certat !“ strigară amândoi copiii într'un glas. Se 
împăcară și se îmbrățișară numai decât, dar florile 
tot negre și uscate rămâneau. 

De supărare, Nelu şi Mia s'au pornit să plângă 
— fiecare lângă floarea sa... Şi să vedeți minune: 
cu fiecare lacrimă cuzută, florile începeau să-și 
piardă coloarea neagră și să înfrăgezească din nou. 

Şi așa, stropite cu lacrimi de pocăință, cele două 
flori și-au căpătat iarăș coloarea, frăgezimea și fru- 
museţea lor. 

Din ziua aceea, Nelu și Mioara nu s'au mai certat 
nici o dată, așa că florile dăruite de zână le-a mers 
bine, dar și lor le-a mers și mai bine. Au crescut 
sănătoși, veseli şi fără să ducă lipsă de ceva în viaţă. 

qw 


O familie tericită 


Mama micului Fănel este rău bolnavă. 

Unchiul Ion, din satul vecin, veni s'o vadă şi îi 
aduse un măr mare și frumos. 

Mama însă îl dădu lui Fănel. Acesta se bucură 
mult şi vroi să-l mănânce, dar îşi aduse aminte că 
surioarei sale Ileana îi plac mult merele și alergă 
s'o. caute. 

Ileana se afla în fundul grădinii, făcându-și lec- 
ţiile de școală. 

Fănel se apropie de ea și îi dărui mărul, iar 
Ileana la rândul ei îi mulţumi. 

“Dar nici Ileana nu mâncă mărul, îl păstră până 
ia venirea tatălui ei dela lucru. 

Când tatăl ședea la masă, Ileana îi aduse mărul 
şi îi spuse: 

„Dragă tată, ai muncit greu în mina caldă, uite, 
îţi dau un măr frumos care o să-ți placă“. 

Tatăl îi mulţumi şi luând mărul, îl dărui la rân- 
du-i soției sale bolnave. 


Când mama primi înapoi mărul, avu o bucurie 


nespus de mare și se simți fericită că e mama unei 
„astfel de familii. Apoi chemă pe Fănel, care trebui 


să-i aducă un cuţit. 
Și acum mama tăie mărul în patru sferturi egale 
şi fiecare primi câte o parte. 

Bucuria mamei era atât de mare, încât după 


câteva zile se ingătiitegi şi toată casa se umplu de 


fericire. 
„Bucuria este cel mai wg doctor. s 


adta 


arborelui: 


AR DES e 


OMUL RADIO 


La spitalul din Parana (Brazilia) 
este internat un om care, nu 
poate dormi nici ziua nici noap- 
tea, pentrucă primește în cree- 
rul său toate transmisiile radio- 
fonice din lume. Primind o 
transmisiune “ radiofonică de 
muzică sau proză, dacă stă li- 
i niştit o aude până la sfârșit, 
dacă din contră face mișcări sau acte de voinţă, re- 
cepția se schimbă după cum se schimbă recepțiu- 
nea la aparatul de radio când învârtim butonul. 
Doctorii cari studiază straniul caz, zic că neferici- 
tul are un sistem nervos ultra-sensibil, capabil să 
capteze din etern undele cele mai delicate. E vorba 
deci de un fel de om antenă și al cărui creer este 
o adevărată stațiune de radio, miza a în func- 


țiune. 
. 410) BRS 
Măgarul și morcovul 

— Hei, domnule măgar, spuse morcovul; cum 

merge ? . i ail 
„— I-ha, i-ha, i-ha, răspunse măgarul. 

— Imi închipui, spuse morcovul, că asta însem- 
nează : Foarte bine, mulțumesc ! 

— Nu, făcu măgarul, asta însemnează : Să-ţi vezi 
de treabă, „că dacă nu te mănânc. Inţeles ? 

— Da, am înțeles. = 

— Cu atât mai bine și să nu uiţi! 

— Dar spune-mi, cum.. 

— Aha, iar începi. Aşteaptă ! ! 

— Nu, fie-ţi milă, fie-ți milă de mine, se jelea 
morcovul. Ştii ești un animal foarte distins, cel mai 
distins pe care l-am văzut vreodată. 

— Distins ? Nu văd nimic distins la mine spuse 
măgarul. 

— O ! ba da. Și pe urmă, faci o gălăgie așa de te- 
ribilă, mai teribilă decât un cor de pisici. Şi ne mă- 
nânci pe noi, bieții morcovi, cum mănâncă o pisică 
şoarecii. ; 

— Hai, destulă flecăreală, spuse deodată măgarul. 
Aud că sună clopotul pentru masă. Trebue să te 
mănânc acum. Adio ! 

— Adio, miorlăi morcovul. 

Și măgarul îl mâncă. 


ARBORELE CÂNTĂREȚ 


Este vorba de „sosar“, un arbore cântăreţ, 
trăeşte în Nubia (Africa). 

Când vântul adie se aude un cântec ce pare o 
dulce melodie de flaut. 

Bine înţeles, indigenii au ţesut o mulțime de 
legende în jurul acestui fenomen. Observatorii eu- 
ropeni cred însă că aceste note muzicale se datorese ` 
vântului care șueră printre miile de găurele făcute 
de insectele ce trăesc, pe: ramile A „Rea „tru 


care 


o călătorie în China, țara 
ciudățeniilor şi a lucruri- 
lor nemaivăzute. 

Iată-ne întrun port chinez, 


gata să scoborîm pe chei, unde ne 


aşteaptă niște trăsuri mici și u- 
şoare — făcute din nuele împle- 


tite — și trase de câte un... chi- - 


nez? ||... 

„Alături, alți chinezi, care 
poartă în spate, un scaun de tre- 
stie împletită. 

La un semn, chinezul îngenun- 
chie, putând astfel să stai pe scău- 
nel. Apoi se'ndreaptă sprinten 
către locul în care vrei să te 
ducă. l 

Desigur pare ciudat că în Chi- 
na, oamenii şi nu animalele sunt 
acei care trag trăsurile și duc po- 
verile. 

Dacă ne gândim însă la numă- 
rul celmare al locuitorilor, ne 
dăm îndată seama că acolo vieţile 
omenești nu prea au însemnătate. 

La fiecare an, mor sute de mii 
de chinezi din pricina holerei, ciu- 
mei, sau a foametei — și este 
lucru știut cu cât de puţină mân- 
care se mulțumește chinezul ; o 
mână de orez fiert, pe zi, îi este 
deajuns. 

Din păcate, mulţi dintre ei 
n'au nici acest pumn de orez... 

Deaceea, chinezii fac orice, nu- 
mai să-și potolească foamea. 

Albii au un dispreţ atât de 
mare pentru ei, încât se feresc 
chiar să vină în atingere cu ace- 
ști nenorociți a căror mizerie și 
murdărie e de nedescris. 


Desigur, purtarea albilor este 
neomenoasă și de condamnat, 
căci nu este frumos să ne dispre- 
tuim aproapele. Ca să vă arăt pâ- 


nă unde merge această pornire a 


albilor față de chinezi, este dea- 
juns să vă spun că în parcurile 


„de plimbare ale orașelor sunt tă- 
/ 


blițe pe care stă scris: 

— Intrarea câinilor și a chine- 
- zilor, oprită! 

Adică îi așează pe chinezi pe 
aceeași treaptă cu câinii ; cu alte 
cuvinte îi socot egali câinilor... 

La restaurant vom mânca orez 
cu două bețișoare în loc de fur- 


culițe — cine-i în stare ? — şi nu 
vom sta pe scaune ci așezați pe 


chipuri 


IN TARA CHINEZILOR 


ă ne închipuim că am face 


podea pe niște perne, în 
unei măsuţe scunde. 


jurul 


După masă, vom merge să vi- 
zităm o pagodă — biserică chi- 
neză — și vom avea prilejul să 
admirăm statuia lui Buda — zeul 
la care se 'nchină — și mai multe 
de porcelan sau lemn 
sculptat, numite dragoni şi care 
au însușirea — după credinţa chi- 
nezilor — de a goni duhurile rele. 

— Călugării lor au un fel ciu- 


dat de a se 'nchina. 


Iși pun — fiecare dinainte, 
câte o morișcă din hârtie, pe care 
o 'nvârtește vântul. 

Ei spune rugăciunea în ritmul 
moriștei, sucindu-și şi învârtin- 


du-și trupul din ce în ce mai re- 


pede, până cade grămadă ameţit. 
In timpul cât dervișii se roagă, 


este o gălăgie de nedescris, fieca- 
re strigând și urlând mai tare ca 


niște scoși din minţi. 


După ce însă au căzut aproape 


leşinaţi şi cu spume la gură — 


` atât de aprig sbiară — se aşterne 


o liniște adâncă... 
In China este o tradiţie ca de 


- Anul Nou fiecare să-și plătească : 


datoriile. 


aR Ea TOR iA 


In prima zi a anului, oricine 
trebue să fie curat de orice înda- 


torire bănească, chiar dacă peste 


o zi, două, se 'mprumută iar. 
In primul rând, ei își plătesc 
dările, apoi celelalte datorii. 
Pentru aceasta, . chinezii . îşi 
vând fără socoteală, până și hai- 
nele depe ei — numai să n'aibă 


datorii în prima zi a Anului Nou, 


căci cred că, dacă încep astfel a- 
nul, o vor duce numai în îm- 
prumuturi, strâmtoraţi și sără- 
ciţi. 

De Anul Nou, fiecare locuinţă 
are la poartă un lampion — feli- 


nar în formă de pasăre sau pește, 


— și se fac jertfe strămoşilor și 
protectorilor căminului. 
Căpetenia religioasă a chine- 
zilor se numește Dalai-Lama și 
locuește în mijlocul Asiei, în po- 


dișul Tibetului, într'o cetate for- 


mată numai din mânăstiri și care 
se numeşte Lasha. 

Această cetate sfântă adăposte- 
şte numai călugări și nimeni alt- 
cineva nu poate pătrunde înăun- 


trul ei. 


Chinezii fac în fiecare an pele- 
rinaj la Lasha — așa cum maho- 
medanii merg la Mecca, locul în- 
gropării lui Mahomed. 

Ei îl socotesc pe Dalai-Lama ca 
pe reprezentantul lui Buda pe pă- 
mânt. 

Când se se 'ntâmplă de moare 
un Dalai-Lama, atunci toţi dervi- 
şii petrec zile "'ntregi în post şi ru- 
găciune, apoi pleacă în căutarea 
unui nou Dalai-Lama, căci ei 
cred că cel mort se reîncarnează 
în trupul unui copil nou născut 
și trec astfel, uneori, ani de zile 
de căutare, până dau de copilul în 


„care cred că sălășluește duhul ve- 


chiului Dalai-Lama. | 
Mormintele acestor căpetenii 


religioase sunt de o măreție ne- 


întrecută. 

Construite sub pământ, sălile 
în care este depus sicriul cu tru- 
pul celui mort, au înălţimi de pe- 
ste zece metri și pereţii sunt po- 


leiți cu aur și împodobiţi cu 


sculpturi minunate. 


Sai) acestor săli ionita 


E T 
xa 


4 


fene, sunt făcute din aur masiv, în care se găsesc, 
încrustate diamante, briliante și alte nestemate, de 
mărimea nucilor. 

Toţi călugării din această cetate ct au puteri 
şi însușiri misterioase. 

Astfel, unii au o voință atât de mare, încât pot 
aprinde un foc, cu căldura corpului lor, pe care 
pot să-l facă să dogorească întocmai ca şi o plită 
încinsă... 

Şi acum, după această călătorie închipuită, să 
ne 'ntoarcem acasă cu dorința de a mai face și alte 
călătorii de felul acesta. 


ăi 
Zâna primă»verii 


u mai știu din ce pricină Vara se supărase 
odată pe oameni. Zicea că oamenii sunt niște 
fături nerecunoscătoare, că nu preţuiesc așa 
cum se cuvine darurile bogate ce le făcea și 

că mereu cereau mai mult, tot mai mult. 
In supărarea sa dărui întregul pământ lui Moș 
Ghiaţă, împăratul iernei, și hotărî să nu mai vie 
niciodată printre oameni. Moș Ghiaţă fu încântat 


de darul făcut și se așeză ca stăpân pe pământ cu 


gândul ca să rămână așa pentru totdeauna. In vâr- 


ful muntelui celui mai înalt își clădi un palat de- 


ghiață și de zăpadă ; acoperi toate drumurile cu un 
strat gros de ghiață pentru ca să poată merge mai 
repede cu sania ; dărui pădurilor și câmpiilor câte 
o mantie albă de zăpadă și desemnă flori de ghiață 
pe geamurile dela ferestre. 

Dintru început, oamenilor le făcu plăcere schim- 
barea aceasta. Ședeau și ziua și noapeta în camere 
bine încălzite, n'aveau nevoe să muncească, petre- 
ceau, dansau, dormeau, apoi se puneau. iarăși pe 
petrecere. Insă, când iarna a început să ție prea 
mult, au obosit și ei de atâta trândăvie și de atâtea 


t PPYPPP YYVYYY PYP 


petreceri. In păduri, în câmpii nu se mai găsea ni- 


mic de mâncare. De sub lințoiul gros de zăpadă nu 
răsărea nimic, oameni şi animale nu mai puteau 
îndura frigul care nu slăbea de loc. Dar totul era 
în zadar. 

Vara stătea mereu supărată şi nu vroia să-şi 
arunce măcar o privire asupra ut ea şi asu- 
pra oamenilor. 

Bine că zânei Primăverii i-a fost milă de neno- 
rociții de oameni. Se frământa mereu cu gândul, ca 
să găsească în ce fel le-ar putea veni în ajutor. 
Până la urmă găsi ceva. Işi înhămă caii la carul său 
înflorit şi merse cu iuțeala fulgerului la ţărmul 
mării, unde locuia o vrăjitoare bătrână, bătrână. 
Se zice că avea mai mult de o mie de ani. 

„Cum aş putea veni în ajutorul bieților oameni, 
care suferă aşa mult de pe urma iernii ?” întrebă 
ea pe vrăjitoare. X 

Vrăjitoarea, care era foarte EPER TS îi dete un 
sfat bun. Atunci zâna Primăverii se întoarse acasă 
aproape sburând și îndată ce ajunse, își îmbrăcă 
haina cea mai frumoasă și aşa îmbrăcată, merse 
să-i facă o vizită lui Moş Ghiață. 

Paznicii dela poarta palatului lui Moș Ghiaţă, 
sc topiră de căldură, când Primăvara se apropie de 
dânșii. Frumoasa Primăvară zâmbi, iar la zâmbe- 
tul ei palatul lui Moș Ghiaţă se prefăcu într'o baltă 
de apă. Se topi și zăpada de pe munţi, de pe câm- 
pii şi de pe drumuri și pieriră florile de ghiață dela 
ferestre. j 

Când Moş Ghiaţă se trezi din somn, abia avu 
timp să sară în șeaua calului său de furtună și să 
fugă departe, departe. Ii era teamă ca zâmbetul 
Primăverii să nu-l topească și pe el. 

După aceea Primăvara semănă atâtea și atâtea 
flori pe pământ, în păduri, în livezi şi pe câmpii. 
Păsările  începură să cânte și oamenii se apucară 
bucuros de muncă, întâmpinând apoi cu recuno- 
ştință întoarcerea Verii, căreia îi trecuse supărarea. 
De atunci nu s'au mai auzit plângeri pe pământ. 


d TN ih aa ai a a a a a p Pow LA aa basma daca aaa P 


ESTE PLANETA MARTE LOCUIBILA 7 


Astronomii americani Moore și 
Slipher afirmă că pe planeta 
Marte este posibilă desvoltarea 
vieței vegetale și animale. Moo- 
re, care a studiat mai ales așa 
zisele canale ale planetei Marte, 
afirmă că pe această planetă este 
în abundență apă care se pro- 
duce din topirea zăpezei celor 
două calote polare, astfel încât 
atmosfera este săturată de vapori de apă, care per- 
mite unei bogate vegetaţii să trăiască. Această viață 
vegetală a putut fi fotografiată vara trecută din 
observatoarele din Africa, atunci când Marte s'a 
apropiat cel mai mult de pământ. 

Având în vedere condiţiunile similare de mediu 
cu cele ale noastre, planeta Marte ar trebui chiar 
dacă altfel decât pe suprafaţa pământului o viață 
vegetală şi una animală. Cât priveşte părerea 
domnului profesor Sliper discutând problema ex- 
pansiunei vieții în Univers, afirmă și el existenţa 


GA 


vieții în Marte, ba chiar ființe gânditoare, astfel 

după cum sunt oamenii pe Pământ. Dar cine poate 

controla această afirmație ? 
tko 


Să fie locuibilă și planeta Ve- 
nus? Nu există dubiu susține 
un alt astronom, profesorul 
Spencer Jones; pentrucă Ve- 
nus s'ar găsi în aceleaşi condi- 
țiuni ca și Pământul de vreun 
miliard de ani, adică deabia la 
începutul evoluțiunei vieții pe ka 


acea planetă. Aceasta rezultă din examinarea spec- 


troscopică, care a arătat pe lângă existența unei 
groase perdele de nori, multă anhidrită carbonică 
şi foarte puțin oxigen în acea atmosferă. 

Ori cum ar fi viața pe planeta Venus, nu poate 
totuşi fi decât la primele începuturi ale vegetației. 
Dar viața pe acea planetă nu este decât în desvol- 
tare lentă, graduată ; va trebui ca până când viața 
să pulseze în plin să aşteptăm câteva milioane de 


ani. Aveţi această răbdare ? 


= Sie arina ae æ- ape 


„00 EES E aie a talc 


Sp în UT Ut] 


i, polară iz fericită, își ziseră : 


ovestea unui răușor. 


fost odată de mult, de foarte mulţi ani, un 

mic râușor care venea de prin munţi 

stânci, rostogolindu-se în vale. Se ali 

apoi printre pomi și ierburi, şerpuind pe 
câmpiile pe unde pasc vitele și trecând pe lângă 
căsuţa unui gospodar, își făcea loc mai departe, 
când pe ici, când pe colo, până își găsea un drum 
spre mare. 

Râușorul acesta se numea Daron. 

Mai înainte de a se vărsa în mare, se lăţea pe o 
câmpie ispititor de frumoasă. 

In apropiere de locul unde Daron se lăţea, era 
o mică biserică. Acolo, în fiecare Duminică se adu- 
nau bărbaţii, femeile și copii de pe la gospodăriile 
vecine pentru rugăciuni. Cu prilejul acesta, fiecare 
își întâlnea pe prieten. -~ 

Intr'o Duminică pe când Huro, fiul lui Orvan, un 
gospodar de prin împrejurimi, se înapoia dela bise- 
rică spre casă, se opri și privi râușorul. Prin minte 
„îi trecu un gând și își zise: „Eu aş clădi aci o 
moară, iar Daron va învârti roata. Atunci tatăl meu 
și ceilalți gospodari nu vor mai fi siliți să ia drumul 
în fiecare zi peste munţi până la moara din târg, 
ca să-și macine grâul“. Huro vorbi asta cu tatăl 
său, și împreună cu fraţii și servitorii ce îi aveau 
la curte, începură să care lemne și pietre și se 
_puseră pe lucru. In scurt timp clădiră o moară. 

Daron în drumul său spre mare învârtea într'una 
roata morii. 

De pretutindeni veneau gospodari cu saci de 
grâu să-i macine, așa că Huro avea mult de lucru. 

In timpul acesta, trecu pela moară un cârpaciu 

numit David și văzând acolo lumea adunată, își 
zise : „Eu sunt bătrân de acum și în loc să mă duc 
din casă în casă după lucru, de ce n'aș drege ghetele 
aci la moară, când vine lumea la măcinat ? Astfel, 
aş avea mai mult de lucru!“. Şi așa David își 
clădi şi el o colibă lângă moară la marginea râușo- 
rului Daron, iar gospodarii, când veneau la moară, 
își aduceau și ghetele la reparat. 

Intr'o zi veni dela oraş de peste munte un fierar, 
care se numea Prise. Când văzu atâta lume la moară 
şi pe cârpaciu lucrând de zor, își zise și el: „Aici 
„trebue să găsesc și eu de lucru. Voiu clădi și eu o 
fierărie, iar când gospodarii vor avea nevoe să-și 
„potcovească și ei caii, nu se vor mai duce așa de-. 
parte, tocmai la târg peste munţi z vor veni la 
mine“‘ 


Daron, iar când gospodarii veneau la moară, îi- adu- 
ceau de lucru. Prise era foarte ocupat. 


Timpul trecea şi micul râuşor învârtea roata ` 


morii pentru Huro şi da de lucru şi cârpaciului 
David şi fierarului Prise. Până în depărtare se au- 
zeau zgomotele de lângă râușorul Daron. 

Huro cunoscu într'o Duminică la biserică pe fata 
unui gospodar și în curând se căsători cu ea. Când 
David şi Prise îi văzură că duc o viață atât de. 
„De ce să nu ne 


„şi își zise: 


 căsătorim şi noi ?“. Așa ei își găsiră câte o fată şi 


curând se cununară la biserică. 

Intr'o zi a venit acolo un străin, care văzând pe 
nevasta lui Huro cu un copil în brațe în ușa 
morii, precum și pe celelalte două familii ale 
cârpaciului și fierarului, apoi atâția gospodari ce 


veneau zilnic la moară pentru măcinat și alte nevoi, 


se gândi: „Aci e locul de făcut o prăvălie“. Așa că 


își clădi și el o prăvălie acolo și vindea pânzeturi, pă | 


farfurii, pahare și alte lucruri de care toți câţi stă- 
teau şi veneau pe acolo aveau nevoesMicul râușor 
nu văzuse încă atâta mișcare de lume în preajma 
sa. Străinul cu prăvălia era foarte ocupat. 

Soţia lui Huro avea un frate numit Iago care lo- 
cuia în târgul de peste munte. Era un om vesel și 
când venea la moară, la sora sa, toți vecinii se adu- 
nau și ascultau glumele lui. Intr'o zi, le zise: 

„De ce n'aș clădi o cârciumă aci pentru voi toți ? 
Aici am apă pentru fabricat berea“. Iago își clădi 
și cârciuma sa acolo la marginea lui Daron. 

Anii treceau și bătrânul David, cârpaciul, muri 


şi fu înmormântat în cimitirul din marginea râușo- 


rului, iar în locul lui veni alt cârpaciu. Căsătoriile 
se făceau una după alta, copiii se înmulţeau și pă- 
rinţii lor îmbătrâneau. 

Pescarii își clădiră colibele lor una lângă alta la 
marginea râușorului, plugarii mai încolo își făcură 
casele lor în apropierea țarinilor lor și tuturor ca- 
selor acestora la un loc li s'a dat numele de piaţa 
Aberdaron. 

Dar deodată micul râușor se simți obosit. 

El tot mai învârtea moara lui Huro, tot da apă 
pentru berea lui Iago, copiii tot creșteau în preajma 
lui, rațele încă înotau în el, femeile își mai spălau 
pânzele în apa lui, mai era încă zgomotos la văr- 


sarea lui în mare, dar timpul îl obosi și începu să - 


meargă mult mai încet la mare. . 

Mulţi ani mai târziu, într'o zi de vară, Daron 
privi în jurul lui și văzu biserica, moara, prăvălia, 
fierăria, cârciuma, casele pescarilor şi ale plugarilor 
„Câtă deosebire este între liniștea și 


“slăbiciunea mea de astăzi și puterea din zilele mele 


de tinerețe, când dam apa mea din belșug la toată 
lumea ! Acum nu mai pot, că sunt obosit și bătrân. 


Mi-am dat toată puterea vieţii mele și am creiat 
acest loc unde toată mulțimea aceasta poate lucra 


şi trăi în pace și Aberdaron va fi cunoscut. cât timp 


„NOL. mai trăi oameni pe pământ“. 


Prise clădi și el o fierărie la marginea răușorului `- 


-Și micul râușor, obosit, căscă somnoros trecând A 


spre mare, gâdilând cu blândeţe degetele unei co- 
pilițe ce se juca în apă la marginea lui. Ka 


GLUMA 


O cucoană bătrână este în vizită la una din prie- 


tenele ei. Această prietenă are o fetiță care plânge. i 
„Nu plânge ! îi zise cucoana bătrână. Dacă plängi; 


te vei face urâtă, când vei fi mare“. 
„Copilul, printre lacrimi, răspunse: 
„Dumneata ai plâns mult ?. dp i pr 


Războiul între Pisici 


dată domnea un Rege din familia antică a Pisici- 

lor ; el stăpânea sub al său sceptru mulţi supuși. 

Se întâmplă însă că odată îi chemă pe toţi la o 

„adunare : pe FE cea mare plină de forță şiseu- 

E raj, ca cea mai majes- 

7 tuasă stăpână a uliței ; 

; pe Pisicuţa cea mică 

care era oare cum stă- 

până de fermă şi care 

în loc de spadă purta 

un ac cu gămălie ; apoi 

pe autororul furturilor, 

fraudelor și trădărilor, 

pe Motanul Gatone ar- 

mat până în dinți; pe 

Pisoi stăpânul insulei 

Veni Pisica cea mare înarmată Nimica, îmbrăcat în 

până în dinți. pânză de paeanjen ; și 

înfine pe Pisicuţ care ţinea un ascuţit iatagan legat de 

pulpă. Miau-Miau sosește şi el ținând drept scut o cot- 

letă. Miau-Miau era rege şi el și purta o cască frumoa- 

să strălucitoare, și avea un chip de adevărat asasin : dar 

cum era de statură mai de grabă gigantică, mergea că- 

lare pe un dinte de elefant. Regele Mizzio ține un gră- 

tar, pe când Cotoi pe o coajă de pepene, înainta ținând 
strâns o sardea ce furase de pe masa stăpânului său. 

Cu toții înfierbântați de ură și rebeliune așteptau de 
la Rege ordinele. 

— Regele începu ast-fel: — Răutăţile comise de 
șoareci, domni mei, sânt atât de mari încât depășeșc 
măsura, dar i'aşi fi ertat pe aceşti răufăcători dacă în- 
tro noapte întunecoasă, Soarecele Sarcetto war fi ucis 
pe fiul meu, Pisicuțul. Acel blestemat tâlhar zicea că 


pisicile trăesc o viață nedemnă, pasnică, caraghioși, a- 


proape nebuni câteodată, și totdeauna incapabili de ac- 
țiuni generoase. Incât bietul meu fiu, frumosul meu Pi- 
sicuț, îl provoacă la duel. Lupta fu aspră, adversari erau 
plini de ardoare, dar pisicile care serviră de martori, 
mi-au povestit că că acei blestemaţi de șoareci găsiseră 


RAȚA PROFESOARA 


A fost odată o rață. 

Care se credea cea mai deşteaptă rață de pe pământ.. 

Şi care spunea : De ce oare o fi leul regele animalelor ? 
Eu sunt mult mai deşteaptă decât leul. Eu ar trebui să 
fiu în locul lui ! 

Cineva (mi se pare o găină moțată) i-a explicat : 

Leul nu vorbeşte multe, ba nu vorbeşte ċhiar de loc. 
Dar când urlă odată toate animalele se sperie de el. Dea- 
ceea este el regele animalelor. 

„— Eu n’aş avea nevoe să sperii pe celelalte animale. 
De mine ar asculta de vorbă bună! 

— Cum? întrebă găina moțată. Dar nu toate anima- 
lele înțeleg limba ta, limba ,„mac-mac” ! 

— Ce-are. aface?! răspunse rața. Voi 


t 


N vo. 


deschide o 


mijlocul să lungească lupta până seara, şi să oboseasci 
pe sărmanul Pisicuţ, care era deja înfometat, și cărui 
îi arătară prăjit în untdelemn i un muschi gras $ 
împănat. 

Nenorocitul de Pisicuţ al meu întinse o lăbuță, t 
șoarecele Sarcetto, mai iute, îl lovi sub coif. 

Vasalii (supușii) Regelui strigară „război“ jurând [+] 
nu vor cunoaște deacum încolo mila. Din inamici ce vo 
scoate de sub pământ de s'ar ascunde, vor face un mari 
ospăț, la care invitară și pe regele Pisicilor, și de acur 
înainte soarta șoarecilor poate fi considerată ca pecet 
luită. Ca să fie siguri de reușită, profitară și de vechi 
ură ce broaștele aveau pe șoareci, care de acuma aliati 
la această luptă se vedeau victorioase. : 


AB 
lată două sute de mii de mândre pisici aliniate în or: 


dine de bătae, cu căști şi iatagane, pe unele căști sân: 
desenate speranța pe altele visuri se pot zări, iar în ca: 


se cutremură. 


pul coloanei și în coadă se aud Te încât cerul întreg 


Atunci șoarecii numiseră Rege pe Sarcione ; fiul să 
șoricelul era însărcinat să spioneze de aproape pe ina 
mic. Află ast-fel că armatele inamice înaintau în mici 
etape zilnice. Fără să pregete deșteptul Rege Sarcioni me 
chemă lå arme toată şoricăria 
avu grije ca și broaștele să se a 
lăture la această mobilizare se a: 
sigură şi controlă curajul fiecă- 
ruia, și de bună credință declară 
către țară : 

— Pisicile învinse vor plăt ti 
oalele sparte ! 

Şoarec, Şoarice, Şoricel, Câta: 
mai Şoarec conduceau armatele 

şi numai fiul regelui, Șoricelui 
conducea milioane de soldați 
bine echipați, bine aprovizio 
nați cu carne de porc, cu caj 
proaspăt şi cu muşte fără aripi. 4 
Când ajunseră întrun foarte mare șes, în faţa oas 


Pisicuța ținând în 
pumn un paloș ascuțit. 


şcoală în care voi învăţa pe toate animalele limba mea 

Zis şi făcut. | | 

Primul elev care s'a înscris la școala raţei a fost lupul 

El era foarte cuminte. 

La începutul orei, rața a început să explice astfel: 

— Mac — mac — mac — mac... 

Și apoi spuse: f 

— Acuma scrie pe tăbliță ce ţi-am spus eu ! 

Lupul (care era un lup foarte silitor și cumsecade) lu; 
tăblița și scrise : 

Mac-mac-mac-mac. 

. Tot urmând astfel, după două ore lupul știa aproape 

desăvârșit limba rațelor, căci rața noastră era o profe; 
soară admirabilă. i 

Era ora unsprezece și jumătate dimineața 


tei inamicului, gândindu-se la vechia lor istorie, jurară 
ı strămoşilor: — Vom învinge sau vom muri! 

In curând cele două armate plecară la luptă, Regele 
Pisicilor, în capul oastei sale, aștepta lovitura, pe când 
furiosul Sarcetto se avântă, cu lancea întinsă, obligând 
pe șoareci și broaște să se avânte în luptă, ei care deja 

i se gândeau la găurile lor liniștite. 
©:  Căzu Miau-Miau, frumosul său păr se murdări de 
praf şi sânge. Șoarec căzu și el, dând ochi peste cap. 


In curând armatele se aini față în față. 


„ Sarcetto e lângă el întins şi cu sângele scurs din vine. 
O lovitură trasă de o mână (labă) sigură trimite pe Şoa- 
„ec în lumea celor sfinţi. Montapignatta celebrul doc- 
„tor, Rodipane, Șoarecut, Vocedară, cad și ei; o rană în 
: inimă ucise pe Șoborșoarece, zis cel Feroce. Pe când 
x lupta era mai crâncenă Broscoiul Palud se întorcea fu- 
; gând, scuzați, săltând la balta lui z 

& — trădătorul ! 

Ah ! cruda bătălie e departe 
de a se termina. Se dau și se pri- 
mesc lovituri furioase: Se iau 
prizonieri, se luptă pe viață și 
pe moarte, unul cade altul stă 
drept ca bradul, unul atacă al- 
tul fuge, altul încolțit se a- 
pără... 

Ah ! ce de sânge se vedea pe 

jos! Câţi nefericiți strigau ! Nu- 
mai broaștele fugind strigau, 

` război, pe când bisicile obosi- 
seră de atâta luptă. 


> 


Regele Sarcione, 


— Ei, acuma, dragă lupule, cred că într'o jumătate de 
oră vei vorbi la fel de bine ca și mine limba mac-mac'! 

Şi într'adevăr ! După o jumătate de oră, lupul nu mai 

| avea nimic de învăţat dela rață. 

— Lecţia s'a isprăvit ! strigă veselă rața. Du-te acasă 
şi învaţă-i și pe ai tăi ce-ai învăţat dela mine... Dar 
du-te ! Ce mai stai ? ? ? 

Lupul nu se mișca din loc. 

— Nu pot să mă duc acasă, deoarece tot învățând am 
obosit și mi s'a făcut foame! Crede-mă domnişoară pro- 

” fesoară, nici nu mai am putere să mă întorc acasă... 
Trebue mai întâi să mănânc ceva. 4 

Şi — pentrucă nu vedea nimic altceva mai bun de 
mâncat, se apropie de rață şi o mâncă... 

Găina moțată — care privise toate astea de peste 

a agord făcea în sine e ei; 


ENA ? d X 


FSoareci şi Broaște 


- de seară se aude un 


„tălie o greșeală față de 


Lupta era nedecisă. 
Dar iată că în aerul 


vânt de furtună, și de- 
odată începe să cadă 
grindina care loveşte 
pisici și şoareci în cap, 
probabil că Bunul Dum- 
nezeu găsește orice bă- 


SR, 


mr pape 
Supărăciosul Sarcione plecă 
la atac cu o lancie întinsă, 


bunătatea lui. 

Dar pisicile înebunite 
credeau că pot să sfi- 
deze trăznetele divine, 
crezându-se mari oameni pe pământ. 

” Trăsnetele plesneau și cădeau pe câmpul de bătaie 
plin de sânge. Atunci Pisici, Șoareci și Broaște văzând 
că nu e de glumit se lăsară de război. 

Astfel încât strândându-și luptătorii Domnul Pisică 
le strigă „drepți”. Și apoi astfel grăi soldaților, dând la 
fiecare după merit câte o deco- Ve 
raţie : broaștelor atât de scumpi pa 
aliați, le spune că cu cea mai 

mare durere, le declară nepu- 

tința de a învinge acea magică 
forță. Şi adaugă : 

— Suntem frați, trebue ca în 
armonie să împărțim cheltuelile războiului. Pe morți îi 
vom îngropa. Restul trebue să recunoaștem că-mi apar- 
tine. Plecați deacum și așa să fie după cum am zis. 


Numai broaștele fugind 
cereau: Război! 


SI 
S 


— Cot-co-co-dac ! 7 i 
Adică : 
— Ai văzut, raţo, dacă ai „vrut să te faci regele ani- - 


malelor ? 


CUM DORM ANIMALELE 


Aproape totdeauna, caii dorm stând în picioare 
Se zice că un cal nu se culcă decât atunci când este 
bolnav. Girafele dorm sprijinindu-și pe spate gâtul 
lor aşa de lung. Cerbii și căprioarele dorm ţinând: 
` capul drept ca atunci când sunt treji. Câinii, mai 
înainte dea se hotărî să se culce, se învârtesc de 
câteva ori în jurul lor. In sfârșit maimuţele mici, 
care dorm pe arbori, ţin pumnii iad aşa | cum fac 
și mulți copii. Ta A 


j 
K; 


"N 
> 
4 


| 
i 
e] 
$ 
d 


o Åm 


Leonardo da Vinci a fost 
unul din cele mai mari ge- 
nii, cari au trăit vreodată. 
Numeroşi istorici şi ro- 
mancieri au studiat, rând 
pe rând pe înfăptuitor, o- 
pera pe care a lăsat-o și pe 


visărilor sale. 
Niciodată un pămâtean 
Ai n'a fost atât de aproape de 
t spiritul Creațiunii ca Vinci 
D, ẹ şi nici un muritor n’a cer- 
cetat cu atâta patimă legile 
naturi și ale artelor. El a posedat toate cunoștințele 
umane : pictura, sculptura, poezia, muzica, matema- 
tica, astronomia, botanica, anatomia, chimia, arta 


- militară, etc. 


Născut în 1452 în târgul Vinci din Toscana, a fost 
încredințat de părintele său Ser Piero, lui Andreas 
Verrochia, ca să-l învețe pictura şi sculptura. De 
timpuriu Leonardo s'a convins de faptul că observa- 
țiunea naturii trebuie să primeze asupra imagina- 
țiunii. 

Intre timp s'a ocupat și cu studii stiințifice și lu- 
crări de ingenreie. La Pavia a urmărit cu o deose- 
bită sârguință lucrările de anatomie ale lui Antonio 


„ della Torre. 


OPERA ARTISTICĂ 


Arta sa ca desenator este neîntrecută. Ea exprimă 
prin forma sa sensibilă cele mai neînsemnate nuan- 


_țe de sentiment, nesprijinindu-se decât pe real pen- 


tru a atinge idealul. Ca pictor, a realizat efecte mi- 
nunate. 

Fecioara pe stâncă constituie o primă etapă a ar- 
tei sale picturale. 

Sfânta Anna, tablou neterminat, marchează o ex- 
presiune mai pătrunzătoare decât în lucrarea prece- 
dentă, formele sunt mai largi și aci figurile încep să 
schițeze acel surâs nedefinit, care în Gioconda, a 
luat un caracter definitiv. 


Cina cea din taină, pictată în mânăstirea Saint 


Marie-des Graces (Milano), este încă, deși pe jumă- 


tate ştearsă, una din cele mai mari opere picturale 


~ a tuturor timpurilor, prin ritmul compoziţiunii, ca- 


racterul dramatic al capetelor apostolilor, a atitudi- 
nii, a mâinilor, prin neasemuita măreție inter iasă 
'şi de reculegere a ansamblului. 


In muzeul de la Londra se pătrează o perii rea- 


lizare artistică a lui Vinci : Sfântul Ion Botezătorul, 


„care constituie ultima etapă a felului său de a picta: 


„peisajul face loc-unui fond obscur, desenul pare mai 
gingaș, surisul și chiar trăsăturile feţei produc o im- 


presiune enigmatică şi echivocă. 
5: EA Leonardo a lăsat lumii un tratat de pictură care - 


aceia care a fost obiectul 


g, de ki i 


ar fi rezumatul lecţiunilor sale ținute la Academia, 
care-i poartă numele. 

In 1482 se duce la Milano, unde s'a prezentat lui 
Ludovic More, căruia i-a adus în dar o vioară de 


“argint, construită de el. Acestuia îi oferi serviciile 


sale de inginer militar, architect, pictor și sculptor. 
Ducele însă l-a ocupat ca organizator de serbări și 
i-a comandat statuia eqvestră de proporţii colosale 
(8 metri înălțime) a tatălui său, Francesco Sforza. 
La această operă Leonardo da Vinci a lucrat mai 
mult de 16 ani, dar n'a fost niciodată turnată. Cu 
ocazia unor lupte în Milano, rău voitorii au sfărâ- 
mat statuia. Au nămas însă numeroase schiţe și 
modele, cari relevează uriașele dimensiuni ale ace- 
stei lucrări. De altfel nu ne-a parvenit nicio altă 
operă sculpturală a genialului artist. 


SAVANTUL TUTUROR ȘTIINȚELOR 


Vinci este cunoscut ca un mare savant. El a lăsat 
un colosal repertoriu de materiale, alcătuit din nu- 
meroase note, manuscrise, aflate în diverse biblio- 
teci. 

La Milano s'au realizat după schițele sale modele 
în lemn, sticlă sau fier, pentruca cercetătorii să-și 
poată da seamă de lucrările și descoperirile mae- 
strului. 

El a executat un proiect pentru secarea mlaștine- 
lor Pontine, lucrare realizată acuma câţiva ani: 
planuri de orașe-model, întrebuințarea puterii că- 
derilor de apă și a planurilor înclinate. Ca inginer 
militar a imaginat un tun cu repetiţie. 

Cercetările sale botanice sunt consemnate în nu- 
meroase tabele și schiţe, cari reliefează o adâncă 
observare a plantelor și a înmulţirii lor. 

Toate planurile cari au rămas arată ingeniozitatea 
şi știința aerodinamică a genialului savant. 

In anul 1516 îl găsim în Franţa pe lângă regele 
Francisc I, apoi la castelul Cloux, unde făuri niște 
planuri de canalizări, cu toate că i s'a paralizat 
mâna dreaptă. Aci se sfârși din viață în 1519, acest 
om excepțional. 


k++ 


Ca artist-pictor Leonardo da Vinci rămâne cea 


mai desăvârșită personificare a Renașterii ; ca sa-, 


vant, un geniu neîntrecut. 


CE CONȚINE APA MARILOR 


Mai mult decât orice, apa mărilor și a oceanelor 
conține sare, și anume în mijlociu 35 grame de sare 
pentru fiecare kilogram de apă. 

Sunt însă mări care au sare în proporții mult mai 
mari. De exemplu, Marea Moartă are aproape 100 


grame de sare la un kilogram de apă, din care cau- 


ză nu e cu putinţă să te înneci într'ânsa. Apa Mării 
Negre are între 15—18 pati de sare la i kg 


“LEONARDO DA VINCI | 


MAESTRUL TUTUROR ARTELOR ȘI ȘTIINȚELOR 


—— PN O i as 


nud ar e 
i Da Moar a a Dat tea 


MUNTELE 


ici o așezare re- 
ligioasă a creş- 
tinătăţii orto- 
doxe n'are în- 
semnătatea și vechi- 
mea comunității mo- 
nahale de pe mun- 
tele Athos. Aci s'a 
concentrat credința 
şi tradițiunea, cari 
în decursul veacuri- 
lor au creiat pe aces- 
te meleaguri un cen- 
tru, către care sau 
îndreptat  aspirațiu- 
nile credincioșilor că- 
tre viață curată și 
mântuire. 
Muntele: Athos 


(Haghion Oraș al Grecilor, adică Sfântul Munte) 


măsoară 45 km. lungime și o suprafață de 321 km. 
El se leagă de continent cu o peninsulă largă de 
2 km. ; înălțimea sa de 150—200 metri pe ţârmul 
mării, depăşeşte în mijloc 2000 m. 

In anchitate numele Athos a avut o istorie a sa. 
Aci s'au ridicat cinci orașe grecești înfloritoare, cari 
plăteau tribul Athenei și al căror nume este citat 
de geograful Strahon : Dion, Acroathon, 'Thysos, 
Cleones şi Olophyscos ; ele, însă, au dispărut fără 
să lase urme. 

Darius I pierdu 300 vase și 20.000 oameni când 
a încercat să înconjoare capul peninsulei, ca să nă- 
vălească în Grecia. Fiul său Xerxes încercă să sape 
aci un canal, dar n'a reușit. 

In timpul Evului Mediu Athosul a intrat în um- 
bră. Se pare, după unele documente scrise, că în se- 
colul al IX-lea, mai mulți oameni religioşi au ales 
aceste locuri, pentru ca să ducă aci o viață de călu- 
gări. TIntemeiate în cursul domniei bizantine, mâ- 
năstirile Athosului dobândiră, în scurtă vreme, o 


mare prosperitate grație generozității împăraților 


din Constantinopole și daniilor pioase, precum și 
donațiunilor suverânilor Serbiei, Bulgariei, Moldo- 
vei și Munteniei. l 

Latinii, Catalonii, Turcii au făcut numeroase in- 
cursiuni în comunitățile athonite, fără însă ca a- 
_cestea să îndure pagube grave. 

Către 1400, fiecare mânăstire din Athos avea mai 
mult de o mie de călugări ; în secolul al XX-lea ele 
atinseseră apogeul. După căderea Constantinopolu- 
lui, în 1453, călugării au întreținut raporturi bune 
cu Sultanii. 

Sfântul Munte a devenit curând centrul spiritual 
al întregei Ortodoxii. 

Rusia a jucat un mare rol în cursul secolului al 
XIX-lea în destinele mânăstirilor. Ocupat de Grecia 
în 1912, Sfântul Munte fu în timpul marelui război, 
obiectul cercetărilor mai multor misiuni de savanţi. 

Din punctul de vedere confesional, mânăstirile 


„depind de patriarhul din EAE In număr 


=i 


ATHOS. 


de 30, dintre cari 20 
mânăstiri principale, 
ele grupează o popu- 
laţiune de 4000 că- 


doxă. 
puși regulelor fixate 


de Sfântul Athanasie 
întemeietorul şi or- 


ganizatorul micilor 
comunităţi, numite 
„lavre''. Fiecare mâ- 


năstire este condusă 
de un egumen, ales 
pe viață, asistat de 
trei epitropi şi de un 
sfat de bătrâni. 
Toată viaţa acestui 


lugări de religie ati P 


Călugării sunt su- 


popor de călugări se mărgineşte la evlavie. Unii ; 


dintre ei se ocupă cu agricultura şi lucru manual, 
printre cari pictura de icoane și sculptura în lemn, 
ocupă un loc principal. 


Cea mai bogată mânăstire a Athosului, Vatopedi 
este situată într'un amfiteatru de verdeață, lângă 


un mic golf pe marginea mării. In biblioteca aces- 


tei mânăstiri sunt adunate 8000 volume şi peste 


1500 manuscrise. Aci călugării arată vizitatorului 


Geografia lui Ptolomeu în manuscris, care cuprinde 


şeaptesprezece capitole și 42 hărți geografice în 
culori. Se mai poate admira o serie de psaltiri şi 
evanghelii medievale cu desemnuri și legături de 
toată frumuseţea. | 

Mânăstirea se compune dintr'un număr foarte 


mare de construcțiuni cu culori sclipitoare şi din 


numeroase schituri. 
pentru grâu, 


Se mai găsesc aci magazii 


lemn, etc. 


O mânăstire caracteristică a Athosului este La- 
vra, una din cele mai mari şi vechi aşezări mona- 


hale. Drumul de acces la mânăstire este foarte greu. 
Fondată în 963, Lavra cu zidurile și turnurile sale | 


crame de vin, depozite de untde- 


3 


crenalate are aspectul unui târgușor medieval. Bi- 


serica are o cupolă piramidală : Frescele sunt opera 


lui Theofan din Creta (1535). Edificiul este pavat 
cu plăci de porfir și marmură multicoloră. Stranele 
sunt îmbrăcate cu splendide faianțe în stil persan. 
Arhondăria este decorată cu picturi din secolul 
al XVI-lea ; mese de marmoră fac admirația vizi- 
tatorilor. 
Dar Lava, ca și Vatopedi, reține atențiunea prin 


z 
4 


24 


magnifica sa bibliotecă, care conţine 5000 volume 


şi 2100 manuscrise. Lavra se mândrește cu măre- 


tele sale pergamente ca de pildă : Codul Epistolelor 


Pauline, din secolul al V-lea. Călugării arată cu 


mândrie bogate tablouri și edicte de aur, semnate aa | 


de împărații bizantini. 


Pretutindeni în schiturile și mânăstirile Atu = 


lui ospitalitatea tradițională se por cu toa 5 
cinstirea Na Haiibetanir creştineasc 


EET Tn 


x. 


„ocru neni, zise Hatteras. 


AVENTURILE 
„CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


In curând ei săreau printre picioarele docto- 
rului, și acesta îi mângâia cu mâna zicând: 
„— De ce să primim cu focuri de pușcă pe 
acei ce caută mângâieri? Moartea acestor 

„mici dobitoace ar îi inutilă ! 

— Ai dreptate, doctore, răspunse Hatteras, 
trebue să le lăsăm viața! 

— Dar aceste rațe care sboară spre noi, ex- 


. clamă Altamont dar acești călăreţi care înain- 


tează așa de gravi pe lungile lor picioroange ! 

O întreagă bandă de înaripate veniră înain- 
tea vânătorilor nebănuind pericolul pe care 
grație doctorului știuseră să-l înlăture. Duk, 
chiar, se stăpânea rămânând încremenit. 

Era o priveliște curioasă și mișcătoare, să 
vezi cum aceste frumoase animale aleargă, 
sburdă și sbor fără nicio teamă. Ele se puneau 


„pe umărul lui Clawbonny, se culcau la picioa- 


rele sale, se ofereau chiar să le mângâie, pă- 
reau că nu știu cum să primească pe acești 
oaspeti necunoscuţi; numeroase păsări sco- 
teau țipete voioase, se chemau una pe alta și 
veneau din diferite părţi ale văii; doctorul se 
asemăna cu un adevărat vrăjitor. Vânătorii 
continuară drumul lor urcând țărmul umed al 
râului urmat de această bandă prietenoasă, și 
la o cotitură a văii, ei văzură o turmă de opt 
sau zece reni, care pășteau câțiva licheni pe 
jumătate îngropaţi sub zăpadă; animale plă- 


cute la vedere, grațioase și liniștite cu acele 


coarne dantelate care fac pe femei mai mân- 
dre deecât bărbații; cu pielea lor, care lepă- 
dase lâna albă de iarnă pentru a lua o coloare 
neagră cenușie de vară, ei nu păreau nici mai 
sperioși nici mai puţin sfioși, ca iepurii sau 
_ păsările din acest ținut liniștit: Tot așa trebue 
să fi fost relațiunile primului om cu primele 
animale la începutul lumii. 

Vânători ajunseră în mijlocul turmei fără ca 
aceștia să o iala fugă; de data asta doctorul 


„avu de luptat cu Altamont ca să-i stăpânească 


instinctele sale vânătorești care făcea să i se 
urce sângele în cap americanului. 

Hatteras privea cu un aer foarte mișcat 
aceste blânde dobitoace, care veneau să-și 
„trece botul de hainele doctorului, amicul tutu- 


| ror acestor ființe însuflețite. 


— In sfârșit, noi n'am venit aici ca să vâ- 
năm? zise Altamont. 

— Ba da, ca să vânăm boi de mosc, răspunse 

 Clawbonny. N'am avea ce face cu acest vânat, 


| „căci avem provizii îndestulătoare; lasă-mă să 
3 mă bucur de acest spectacol mişcător când 


“omul se amestecă cu aceste sfioase animale 
cărora nu le inspiră nicio teamă. 
_— Asta înseamnă că n'au văzut 


niciodată 


— Natural, răspunse doctorul, și de aci pu- 
tem trage concluzia că aceste animale nu sunt 
de origină americană. 

— De ce? întrebă Altamont. 

— Dacă ele ar fi fost născute în America sep- 
tentrională, atunci ar fi știut ce înseamnă acest 
mamifer biped și bimao, care se numește om, 
și la vederea noastră ar fi luat-o la goană! Din 
contră, e mai probabil, că ele au venit din Nord 
că ele sunt de origină din aceste ținuturi necu- 
noscute ale Asiei, de care oamenii noștri nu 


s'au apropiat niciodată și că ele au traversat 


ținuturile vecine polului. Așa dar Altamont, n'ai 
nici un drept să le reclami ca compatriot. 

— O, răspunse Altamont, un vânător nu se 
uită cu atâta băgare de seamă și vânatul e tot- 
deauna din țara aceluia care-l ucide! 

— Haide, liniștește-te bravul meu Nemrod! 
Cât despre mine aș renunța să mai trag vreun 
foc de pușcă în viața mea, decât să bag groaza 
în această încântătoare populațiune! Să fim 
buni când se poate ! bunătatea e o forță! 

— Bine, bine, răspunse Altamont, care nu 
prea înțelegea de loc- sensibilitatea doctorului, 
însă aș vrea să vă văd înarmat cu această bu- 
nătate în mijocul unei bande de lupi sau de 
urși! 

— Urçii și lupii nu vor veni niciodată la noi, 
ca iepuri sau reni. 

— De ce? răspunse Altamont; 
văzut niciodată oameni? 

— Pentru că aceste animale sunt prin firea 
lor feroce, și ferocitatea, ca și răutatea, atrag 
bănuiala. 

Cu această lecţie de filosofie naturală se în- 
cheie conversaţia. 

Toată ziua au petrecut-o în această vale, pe 
care doctorul a botezat-o Arcadia boerală, și 
la care tovarășii lui au consimțit; seara, după 
cină, care n'a costat viața nici unuia din locui- 
torii acestui ținut, cei trei vânători au adormit 
în scorbuna unei stânci, par'că într'adins făcută 
pentru a le oferi un adăpost confortabil. 


nici ele n'au 


Cap. XVII 
RAZBUNAREA LUI ALTAMONT 


A doua zi, doctorul și cei doi tovarăși, se deș- 
teaptă după o noapte petrecută în cea mai 
mare liniște. Frigul fără a fi prea aspru, se cam 
întețite în zorii zilei, dar bine înveliți au dormit 
adânc sub paza animalelor liniștite. 

Vremea se menținea frumoasă; ei hotăriră să 


consacre și această zi recunoașterii ținutului și 


căutători boilor de mosc. 

Trebuia să i se dea și lui Altamont putinţa de 
a vâna, și se hotări că, chiar dacă boii ar fi 
blânzi, să aibă dreptul să tragă în ei. 


LEGENDA BISERICII 


recum se ştie, vestita bi- 

serică Sfânta Sofia dela 

Constantinopol, una din 

cele mai frumoase biserici 
creștine de pe pământ, a fost 
clădită de împăratul roman Jus- 
tinian l-iu, care a domnit dela 
anul 527 până la anul 565. In le- 
gătruă cu clădirea- acestei bise- 
rici, este o frumoasă legendă, pe 
care o povestim în cele ce ur- 
mează. 

Era într'o noapte din ant 537. 
Impăratul Justinian dormea foar- 
te agitat. Până și în somn îl ur- 
mărea gândul despre biserica 
„ Sfânta Sofia, pe care vroia să o 
facă așa, în cât să fie cea mai 


Biserica Sfânta Sofia, în timpul iernii 


frumoasă din întreaga lume creş- 
tină. Arhitecţi vestiți îi prezin- 
taseră mai multe proecte, dar 
nu-i plăcuse nici un proect. 
Dintr'o dată, somnul împăra- 
tului deveni mai liniștit. Şi iată 
mână un pergament, pe care era 
că i-a apărut un înger, ţinând în 
desemnat planul nouei biserici, 
întocmai așa cum o dorea şi o 


visa el însuși. După acest plan, 


s'a început numai decât clădirea 
bisericii.  Treisprezece mii de 
maeștri zidari munceau fără în- 


trerupere, pe când din ţările cele . 


mai îndepărtate se aduceau pie- 
tre prețioase, marmoră fină, aur 
şi fildeș pentru înfrumusețarea 
noului lăcaș al Domnului. 
Clădirea înainta repede și sosi 
ziua când în văzduh se ridică 
una din cupole, minune aproape 
„necunoscută până atunci. Dar îm- 


păratului i se dete vestea că se 
isprăviseră toți banii. Prin ur- 
mare, frumosul vis al lui Justi- 
nian părea că n'are să fie înde- 
plinit. 

Insă, într'o zi, pecând se plim- 
ba amărât în jurul clădirei, la 
care meșterii nu mai lucrau, îi 
apăru din nou, îngerul ce i se 
arătase în vis. 

„Nu fi amărât, îi zise îngerul, 
și poruncește la câțiva din mi- 
niștrii tăi să meargă cu mine, 
luând şi câțiva catâri. Iți spun 
că mâine vei avea banii trebuin- 
cioși“. 

Patru miniștri cu douăzeci de 
catâri merseră după înger. Fă- 


S 
sdl 
R 


cură un drum lung, străbătând 
un câmp pustiu, până ce, în sfâr- 
şit, ajunseră la un palat măreț. 
Intrară în palat, străbătură mai 
multe săli de un lux ca în basme. 
Așa ajunseră la ultima sală, o 
sală mai mare decât celelalte și 
care era plină de grămezi de 
bani de aur. Miniștrii încărcară 
aceşti bani pe cei douăzeci de 
catâri și se întoarseră în triumf 
la Constantinopol. Acum, lucră- 
rile la biserică începură din nou 
şi cu o râvnă mul mai mare. 
Mai trecu timp la mijloc. In- 
tr'o zi la amiazi — biserica era 
aproape isprăvită — toţi lucră= 
tori lăsaseră lucrul şi merseră să 
se odihnească. lăsând pe un co- 
pil, ca să stea de pază. Pe neaș- 
teptate, copilul acesta văzu un 
fulger de aur sus la catapiteasmă 


iar când plecă ochii, văzu că în- 


Li 
ms Fi | - 


SF. soria 


gerul, care se arătase Rae, 
lui, stătea acum înaintea lui. 

„Nu te teme, îi zise îngerul, 
ci du-te și tu cu cellalți lucrători, 
Eu am să fiu pentru totdeauna 
păzitorul acestei biserici“. 

Tremurând tot de emoţiune, 
copilul alergă să povestească mi- 
nunea la ceilalți lucrători, dar 
nici unul din aceștia nu putu ve- 
dea pe înger. 

Totuși, îngerul stă de pază. Au 
trecut de atunci veacuri multe, 
s'a prăbușit imperiul roman, Tur 
cii au cucerit Constantinopolul 
şi au prefăcut biserica Sfânta So- 
fia în moscheie, însă îngerul n'a 
plecat, ci stă ca un paznic cre- 
dincios. Uneori, s'ar părea că ve- 
chile ziduri stau gata să se nă- 
rue, dar nu se întâmplă nimic, 
de oarece îngerul, invizibil și tă- 
cut, se plimbă printre ele și le 
întăreşte din nou. 

Şi — spune aceiaşi legendă — 
are să sosească și ziua în care bi- 
serica Sfânta Sofia va deveni ia- 
răși o biserică creştină. Atunci, 
unde se ascunsese când Turcii 
din zidul de după Sfântul Altar 
„intraseră în biserică, va eși preo- 
tul îmbrăcat în odăjdii și va con 
tinua sfânta slujbă ce întrerup- 
sese. O dată cu preotul, va apare 
din nou în toată strălucirea sa, 
îngerul, care este ocrotitorul bi- 


sericii. 
BINEFACERILE ZAHARULUI 
Zahărul, unul din rarele ali- 


mente pe care organismul omu- 
lui le asimilează direct, este mai 


„trebuincios corpului decât ori- 


care alt aliment. Firește însă că 
abuzul nu e bun. La copiii mici 
zaharul ajută mult la creşterea 
lor, la adulți desvoltă și întăreş- 
te mușchii. In acelaș timp cei 
care fac drumuri lungi fie pe jos 
fie cu bicicleta, suportă mai u- 
şor oboseala, måncând zahăr. S'a 


socotit că pentru forța mușchilor 
un kilogram de zahăr face cât 3 Rp. ; 
kilograme și jumătate de carne Xa 


şi cât 12 circa Fă de keme 
verzi. 


“PAGINA JOCURILOR | 


TOBOŞARUL 


EP 
paaa) 
en | 


ORIZONTAL : 1. Ţuică (Ol); 
5. Stofă fină de mătase; 6. Po- 
por nomad din Scitia ; 7. Barcă 
de pescari italieni; 8. Pătul de 
porumb în Moldova; 12. O a- 


Cei trei câini 


După ce veți examina atent 
cele trei capete de câini din de- 
senul de mai sus ne puteţi spu- 

„ne dacă ochiul câinelui din stân- 
ga e mai aproape de ochiul câi- 
nelui din centru decât de acel al 
câinelui din dreapta? 


Poștal 4.083. Red. responsabil : 


veţi în fața voastră și în stânga 
toboșarului ; 13. Şir de sunete 
plăcute ce se pot executa și cu 
toba ; 15. Fluviu în Germania; 
16. Toboșarul | 

VERTICAL : 1. Zăpadă ; 2. Cei 
care fac mai mult sgomot într'o 
fanfară ; 3. Scufiţă ; 4. Ilustru poet 
italian, autorii marei poeme e- 
roi-comice  „,„Orlando-Furiosul“ ; 
9. Nume masculin; 10. Dibaciu; 
11. Despică cu cuțitul; 13. Il 
poți scoate din armonică, dar nu 
prea din tobă ; 14. Mangan ; 17. 
Dau în tobă cât ce pot, ca să 
Ñ jipe cât ce poate... 

e e 

Deslegările jocurilor din Nr. 

precedent 

Cuvinte încrucişate : mamifer, 
noroiu, i, araie, ana, rima, drob, 
ași, c, foițe, a, n. 

Joc silabic : ce, cu, cetate, fă- 
ramă, temeritate, rivali, fatalitate, 
curate, telina, ma, na. 

Din cerc în cerc: catar, erată, 
talie, Aeţiu, tunel, elita — Ce- 
tate — 

Șarpele : cobra, amnar, răcnet, 
tipari, isteț, toamnă, ași — câr- 
tiță — 

e o 
Labirint 


Căutaţi ca să plecați din punc- - 


tul A din stânga jos, astfel încât 
parcurgând prin B, să ajungeţi 
cu bine în C. Care este drumul? 


Vine primăvara... 


ORIZONTAL : 3. Cel de zăpa- 
dă se va topi de focul... soare- 
lui; 5. Nota primăverii ; Wy EN a] 
baltă mai întinsă, în care broaș- 
tele dau concert cu ocazia pri- 
măverii ; 9. Floricele de primă- 
vară cu miros frumos și de cu- 
loare violetă; 13. Țăranul lu- 
crează pământul primăvara ; ; 14. 
Prefia ; i 15. Incepe să desgheje 
și „ea provocând pe alocuri 
inundații ; ; 17. Odată cu venirea 
primăverii, el îşi revarsă razele 
și căldura sa binefăcătoare asu- 
pra tuturora; 20, Pomadă mol- 
dovenească; 21. Unul care se 
bucură de sosirea primăverii ca- 
re vestește „apropierea vacanței ; ; 
24. Fluviu în Germania ; 25. Șef 
(od) ; 27. Crește prin locuri u- 
mede, dar înverzește primăva- 
ra ; 28. Floare de primăvară ; 30. 
Plec afară; 31. Lună cu mărți- 
șoare, muguri și zâmbete lumi- 
nate de soare. 

VERTICAL : 1. Bucată de mu- 
zică pentru un singur artist; z 
Pronume ; 4. Zintâiu din Martie, 
prins cu lănţişor la gât; 6. A a- 
găța ; 8. Vehicul; 10. Ceasuri; 
11. La revedere !; 12. Lui în- 
suşi ; 15. Anunţ; 16) Nu duci 
grija de bani; 18. Puncte albe 
mișcătoare pe smaraldul câmpu- 
lui abia înflorit; 19. Dela o pri~- © 
măvară la alta ; 20. Işi scoate și 
ea capul la iveală... 

e © 
ALATURARE 

Alăturând o „figură geome- 
trică“ de „pământ“ și de un 
„Verb“, veţi găsi o „mângâiere“. 


DIMINEAŢA „COPIILOR“, Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ Periodice la Tribunalul 
fov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București. 
G. lonescu. Prețul abonamentelor: 
3 aoan 65. Plata taxelor Dee în numerar conform i ec Dadi Gen 


Telefon 2; 76. 25. 


Un an (52 numere) 240; 6 luni (26 nunen aaa 


erele P. Te T. Nr. EREE 


12 Mart. 
1941 


1. Inspectorul Moșulică, Stând pe bancă... împărătește, 2. Atunci, furios, don Căpitan, „Să mă maimuţăreşti... te înva! 
Pe cine oare are pică? El pe Căpitan maimuţărește. Cu un pumn înfundă al său „burlan” Ori ești moș ori eşti paiață. 


3. lată acum pe cei doi..lui Azorică - SȘapcă, barbă și caftan 4. Azorică mândru latră Don Căpitan Moş-teacă 
Ii prepară un rol... o jucărică Parcă ar fi... don Căpitan Don Căpitan tresaltă. Il cam bănuește oleacă 


5 Voinicos și îndrăcit Azor, în sec înghite, 6. La fugă o întinde, Pe don Căpitan sileşte 
Pe Azor la şi plesnit. Dar nu uită,... ţine minte. Și, de pantaloni îl prinde. Să se retragă.. voinicește. 


Nu-i frumos pentru așa viteaz 8. Aturisit Azot Moșulică Inspector 
Să stea în grădină ca un praz. Pleacă du-te că... mor Scapă-mă te impler. 


— CURIOZITATI == 


A că F 
[i 


es < 
re 
ip x 
> "UN PIN NAZDRĀVAN PEDEPSE MEDIEVALE 
P. e . w A 
A Statele din sud, unde se cultivă mult bumbac, Răutăcătorii pot să se felicite de abolirea pedep- 
= caută să înfiripeze o altă cultură, care ar putea, la selor barbare care li se aplicau condamnaților în 
4 sr să înlocuiască bumbacul. Se crede că s'ar evul mediu. Toată lumea ştie ceva, destul de vag, 
pe: ai g nT soi de pin, De saie mai puțin de despre foc, apă, roată, etc. 
à mzani,- din care se poate fabrica hârtie. Un învăţat In Anglia erau unele pedepse relativ ușoare, pen- 
i a izbutit să scoată din tulpina acestui soi de pin o tru delietăla mai simple. De arema eka ONE 
` hârtie bună pentru tipărirea gazetelor şi a cărților. : sep PAH araa 
' À alt dt: 3 la o oarecare distanţă, o bucată de fier încins. Nu 
Ă celaș învățat a descoperit, în afară de aceasta, t ă it t d t 
| Kiril din Sud ina ai ină erăsi cunoaștem amănunţi acest procedeu, pentru a eva- 
că pinul din Sud cuprinde și puţină grăsime care x 

x 3 a $ - lua temperatura blocului. Desigur că exista un bi- 
| seamănă cu cea a animalelor și care s'ar putea folosi rou special care să decidă în această privință, dela 

= pentru fabricarea culorilor. POS p i 

caz la caz, 
o $ AEP AER O altă pedeapsă constă în a introduce mâna în- 
i G COMOARA . e ogari trun vas cu apă clocotitoare, pentru a scoate de 
| GRGOMO INTR'O SCORBURA acolo un obiect. După gravitatea faptului comis. 
p- "Un grup de drumeți, în timp ce se urcau pe un Nivelul apei era mai mult sau mai puțin ridicat. 
munte, din pricina unei ploi puternice s'au adăpostit Un al treilea procedeu consta în a înghiți o 
în căsuţa unui pândar. Acesta, spre a grăbi ca hai- enormă bucată de pâine uscată. Acest supliciu nu 
nele drumeților să se usuce, a băgat în sobă un era atât o pedeapsă, cât mai mult o probă de încer- 
butuc de stejar. care. Dacă omul era vinovat, trebuia să moară su- 
Focul abia se aprinsese, când în trosnetul lem- focat. In tot acest timp, asistența recita rugăciuni, 
nului care ardea, s'a auzit şi un sunet de metal, din pentruca Cerul să intervină, asigurând astfel trium- 
acelea pe care-l fac monedele de argint. ful justiției. 
` Intr'adevăr, în butuc se aflau nenumărat: monede Y 
: care, în timp ce lemnul ardea, cădeau în jăratec. 
Văzând aceasta, cei din cabană au scos butucul APA CARE OMOARA i 
stingându-l cu apă. Atunci s'a băgat de seamă că în > 
scorbura butucului se mai aflau o sumedenie de Un cerşetor fu primit într'o zi în spital, pentru 
f monede de argint. o boală destul de uşoară. E regula, când se intră 
într'un spital, de a se îmbăia pacienții. 
N Dar cerşetorul se sbătea ca un drac. 
CEL MAI BATRAN POTCOVAR DIN FRANȚA 
„Nu vreau să fac baie“, sbiera el ; dacă îmi faceţi 
. In localitatea Saucey-le-Long, din Franţa, a fost baie, mor! Infermierii își bătură joc de el și nu-l 
=. sărbătorită zilele acestea pentru a 96-a oară, ziua cruțară. Corpul lui avea un strat gros de jeg. Neîn- 
de naștere a potcovarului Emile Vernet, care a  doios, asta era prima baie din viaţa lui. 
împlinit în acelaș timp 81 de ani de când se înde- I] luară deci și îl curăţiră conştiincios, înainte de 
= letniceşte cu această meserie. Căci, cu toată vârsta a-i da un pat. 

„sa înaintată, bătrânul potcovar, umflă și azi foalele Puțin timp după aceea, infermiera se apropie de 
„cuptorului său și bate zilnic cu o putere abia slăbită, e] petru a-l întreba de sănătate. Ea avu surpriza de 
„eu ciocanul în nicovala sa, spre a da formă potcoa- a.] găsi leșinat. Chemă doctorul de serviciu, care 
A velor. Muncește cu aceiași râvnă și voie bună ca și se îndreptă spre căpătâiul lui, dar înainte ca el să 
4 în tinerețe. poată interveni, omul murise. 
pr © Să fi fost frica? Un fenomen de auto-sugestie ? 
; -ALBINELE Autopsia nu trădă nicio leziune susceptibilă de a 
ă Pentru a recolta o livră de miere, o albină trebue Provoca moartea. Misterul planează încă. 

„să parcurgă mai mult de 50 km. și să viziteze mi- 

= Hoane de flori. © 

E Din fericire, aceste harnice insecte ştiu destul de 

ia bine ce înseamnă echipele și munca în serie. CAT DE ADANCI SUNT MARILE 

E e Mările şi oceanele au aceiaşi înălțime la supra- 
78 die, față, însă se deosebesc mult prin adâncimea lor. 
RECORD DE VITEZA t p 


var 


lyt 


Știți care este cea mai rapidă sburătoare ? 
„> Vulturul şi rândunica ating o medie orară de 45 
„km. Șoimul ajunge până la 95 km., pe când rața 
“sălbatică bate recordul, cu un maximum de viteză 
=~ -de 135 km. pe oră! 


- 


SĂ S Ja J e dz h i a 


ELF P - 
= - Ei A a 2 Pi 3 
PI A. ¿ A? s ra = a N 
d ta A a Ciu dă 
Pe , ., . is 2 
3 i A `~ ` 


Cea mai mare adâncime s'a găsit în oceanul Pacific, 
unde apa are o adâncime de aproape 10 mii de 
metri. 

Mările din Europa n'au ca adâncime nici 1000 
de metri, iar adâncimea Mării Negre este mai mică 
şi decât 500 de metri. 


j t 
a ATARA í 
s h ie Doe i, > 


di 


n tot orașul Ispahan din Persia, nu era alt 

tânăr mai bine făcut la trup, mai priceput şi 

mai isteţ la minte, decât Saadi, care, în timpul 

când începe povestea de față, împlinea vârsta 
de douăzeci de ani. 

Saadi își mai ascuţise mintea prin învăţătură că- 
pătată la cele mai înalte școli și la cei mai mari în- 
văţaţi din vremea aceea. Insă, cu toate darurile a- 
cestea, Saadi era sărac lipit şi singur în tot oraşul, 
deoarece părinţii îi muriseră şi n'avea alte neamuri. 

Intr'una din zile, Saadi își zise: ,Voiu pleca 
să-mi caut norocul la Teheran. Teheran este capi- 
tala ţării, este oraș mare, așa că îmi va fi mai ușor 
să găsesc de lucru. 

Porni pe jos cu traista în băț. In după amiaza 
aceleiaşi zile, ajunse la o fântână pe marginea că- 
reia stătea un alt drumeţ, vrând să se odihnească. 

„Imi dai și mie voe să beau puţină apă din fân- 
tână ? îl întrebă Saadi cu un glas blând și rugător. 

— Nici nu trebue să-mi ceri voe, răspunse dru- 
mețul, căci fântâna n'a fost făcută de mine. Eu nu 
sunt decât un drumeţ sărac, care merg la Teheran 
în căutarea norocului. 

— Dacă-i așa, să facem drumul împreună, îi zise 
Saadi, pentrucă și eu merg tot la Teheran. 

— Şi să legăm prietenie și frăție, adăugă drume- 
țul zicând : pe mine mă chiamă Malec. 

— Iar pe mine Saadi.” 

Malec era un tânăr fără învățătură de carte și 
puţin isteţ la minte. Insă, avea un suflet bun, ca și 
Saadi, și o putere de uriaș. 

Mergând ei afândoi împreună, ajunseră în ziua 
următoare la un rîu peste care nu era nici un pod, 
iar apa ploilor umflase așa de mult rîul, că nu era 
chip să-l treacă cu piciorul. 

Pe când stătea gândindu-se ce ar putea face, iată 
că fură ajunşi din urmă de un soldat, care avea o 
înfățișare mândră și arăta că e plin de curaj și în- 
drăzneală. : 

„Haidem să trecem rîul înnot ! zise soldatul. 

Ba eu zic că e mai bine să aşteptăm să scadă apa 
lui, îşi dădu Malec cu gândul. 

— Nu e bine nici aşa, nici aşa, grăi la rândul său 
Saadi. Dacă încercăm să trecem rîul înnot, se prea 
poate să ne înnecăm. Dacă așteptăm să scadă apa, 
ne apucă noaptea și se prea poate să ne atace şi să 
ne omoare vreo ceată de tâlhari. Cel mai cuminte 
lucru ar fi să găsim vreo barcă și să trecem cu ea 
de partea cealaltă a rîului.” 

Căutară și găsiră nu departe de locul acela o barcă 

răstrunată pe uscat. 
„Era însă o barcă aşa de mare, că ar fi trebuit zece 
oameni, ca să o poată întoarce și să o împingă până 
la rîu. Insă, nu în zadar Malec avea o putere uriașe. 
Apucă singur barca, o întoarse și o dusă pe braţe 
până în apă. 

De barcă era legată și o frânghie destul de lun- 
gă. „Acum, zise Saadi, cum am face să legăm al 
doilea capăt al frânghiei de vreun arbore din par- 

„tea rgia a rîului. Aşa am putea intra tustrei în 


jatok și fimp SA ia putea Tie: ie 


Toe = 


— Lăsați pe mine!” grăi soldatul, care nu stia à 
ce e teama de primejdie. 
Luă în dinți capătul liber al frânghiei, iar el se- 
aruncă vitejeşte în apă și izbuti, luptându-se cu va- A - 
lurile, să treacă în partea cealaltă a rîului. 
Saadi şi Malec intrară în barcă, iar soldatul, tră- 
gând cu putere de frânghie, barca ajuse la țărmul 
celalt al rîului. 
„Voinice, zise soldatul Saadi, văd că ești un vi- 
teaz fără pereche. De aceea, spune cum te cmiama 
şi primește să ne fii prieten şi tovarăș. 3 
— Numele meu este Valid, răspunse soldatul, şi 
vreau să leg cu voi frăție pe viață și pe moarte.” 
Aşa se strânseră ei trei, dintre care Saadi era cel 
mai deştept, Malec cel mai puternic, iar Valid cel 
mai curagios. i 
Pe înserate, ajunseră într'un sat sărăcăcios, ale 
cărui case erau niște cocioabe de scânduri. Insă lo- 
cuitorii satului n'arătau a fi oameni cu gânduri 
bune și curate. 
Cu toate acestea, cei trei prieteni se opriră la cea 
dintâi casă și cerură să fie găzduiţi la noapte. 
„Intraţi !” le zise stăpânul casei, un om încrun- 
tat la chip. Intrară și fură duși în odaia din fund, 
o odaie care n'avea nici o fereastră. In afară de 
aceasta, stăpânul casei încuie ușa pe din afară. 
„Nu sunt semne bune, zise Saadi. Mi se pare că 
am căzut într'o vizuină de tâlhari !” 
Işi lipi urechea de ușă și ascultă. In odaia de ală- 
turi, o odaie mare și care dădea în curte, era o mul- 
time de oameni înarmaţi, care vorbeau între ei cum 
să aştepte miezul nopţii și să omoare pe cei trei 
prieteni. 
„Ne vom apăra cu toată vitejia ! zise Valid, eme 
Saadi spuse cele ce auzise. 
— Insă ei sunt prea mulți, iar noi suntem nu- 
mai trei și n'avem alte arme decât sabia ta, Valide” 
îi întoarse Saadi, vorba. ? 
După puţină gândire, Saadi vorbi din nou zi- 
când : „Nu e alt chip de scăpare, decât să facemo 
gaură mare în peretele din dos al odăiei și să ieşim 
pe acolo, Haide, prietene ` Malec, încearcă-ți pu- 
terile !” i 
Malec n'aşteptă să i se zică de două ori. Puse 
umărul și când împinse o dată cu toată puterea 
scândurile şi bârnele de lemn săriră cât colo. Se 
făcu o deschizătură mare și cei trei eșiră prin ea, 
văzându-și mai departe de drum. 
Când la miezul nopţii tâlharii au intrat în odaie, 
rămaseră ca tâmpiţi, văzjând că nu e nimeni. 
Prietenii noștri. sosiră cu bine în orașul Teheran 
şi acolo se apucară de treabă. a: 
Saadi deschise o şcoală, Malec ajuta pe negustori 3 
lă căratul mărfurilor și la încărcatul cămilelor, iar 
Valid intră ca ofițer în armata împăratului. Lo- 
cuiau câte și trei împreună și trăiau între dânşii mai. Zeal 
bine de cum ar trăi frații de sânge. | 
pups câtva gop o răscoală i popri izbucni A 


MR, 
veS 
T 


- 


aihio h: 
5 — - Continuare î mi pag. „4-a z Mne pie 

k R; t e Zane 
Lara si ca ai ESen îi a-i lia pa N => sh E, po a 


împărat și să omoare pe miniştri, care făceau mari 
nedreptăţi și îi împilau cu biruri grele. 

Insă Valid, chemând în ajutor și pe Malec, se 
puse în fruntea oștenilor, care rămăseseră credin- 
cioși împăratului și izbuti să înfrângă răscoala și să 
răpună pe răsculați. Drept răsplată, împăratul îl 
numi comandant peste toată oștirea, iar pe Malec 
îl făcu mai mare peste poliţie și jandarmerie. 

Dar împăratul mai făcu ceva. Sfătuit de Valid, 
luă ca sfetnic al său pe Saadi, care fu foarte folo- 
sitor împărăției prin deșteptăciunea și priceperea sa. 

Şi iată cum cei trei prieteni, fiindcă au trăit în 
bună înţelegere și au pus frățeşte la mijloc, unul 
deșteptăciunea, al doilea puterea și al treilea cura- 
jul, au ajuns oameni bogaţi și în cinste mare. 


ZE 
Nu uitaţi că... 


„„în cimitirul localității Brockley din Anglia 
există un mormânt la căpătâiul căruia este o ins- 
cripție : „In amintirea bătrânului peşte. In acest 
mormânt este îngropat bătrânul peşte. A trăit 20 
de ani, după care a murit spre mâhnirea prietenilor 
săi, căci era atât de domestic încât mânca din mâna 
lor. La 20 Aprilie 1855 el muri“. 

* 


„„albina își acoperă stupul cu un înveliş pe care-l 
obține prelucrând cu saliva ei cimentul. Acoperă- 
mântul acesta e atât de tare încât nu poate fi stră- 
puns cu un ac fin de oțel. O mică viespe însă reu- 
şește să perforeze cu acul ei subțire acest perete 
tare şi să depună ouăle ei în larvele și crisalidele 
albinei. 

* 

„„în Evul Mediu, nenumărate medicamente erau 
preparate din cerbi. 

Măduvă și sânge de cerb erau prefăcute în me- 
dicamente întăritoare, secrețiunile stomacului ser- 
veau drept calmante ale sângelui, iar scoarţa ce se 
despuia depe coarne slujea ca leac contra otrăvirilor. 

E: 


„„în America de Sud a fost împământenită o 
floare căreia indienii îi spun „flecara“ pentrucă 
emite tonuri neîntrerupte, ce se aseamănă unui 
zumzet. Sgomotul provine întocmai ca freamătul 
frunzelor din împrejurarea că, la cea mai mică 
adiere de vânt, petalele floarei se freacă unele de 
altele și zumzăe. 

x 

„s'a descoperit o pastă eficace pentru a putea lipi 
sticla spartă. Faceţi o pastă cu : Silicilat de potasiu : 
50 gr. ; Nitrat de bismut: 2 gr. 5; magnesiu: 5 gr. 
Ungeţi bordurile spărturei cu această pastă, lipiţi 
ambele bucăţi și ţineţi-le fixe timp de aproape o 
jumătate oră: este singurul produs care merită 
atenție. “i 

„„China deține 80% in antimoniul existent în 
toată lumea. Numai în provincia Human se extrage 
anual 20.000 tone. š 

„sunt în lume 610 milioane boi şi vaci, 93 mi- 


„lioane cai, 700 milioane oi, 300 milioane porci, 175 
“milioane capre, 40 milioane măgari şi catâri, 70 


milioane bivoli și aproape 3 milioane cămile. 


„țin latineşte decât voi, copii, 


VINA LIMBII LATINE 


Ducele Nicolae al III-lea de Este dorind să aibă 
un șoim pentru vânătoare, scrise în latină, așa după 
cum se obișnuia atunci între 
învăţaţi, unui primar al Mo- 
dene-i acest bilet : 

Copias accipitrem et mitte 
nobis ligatum in sacculo ne 
afugiat. 

Primarul, care ştia mai pu- 


traduse  „accipitrem“ (șoim) ~ 

drept „arciprete“, și crezând că acesta făcuse vreun 
rău, îl trimese pe arciprete aplică aci a Ar legat 
într'un sac ducelui de Ferrara. 

Ce s'a întâmplat ? întrebă Nicolae si III-lea vă- 
zând eşind din sac sărmanul arhimandrit. Eu am 
cerut un șoim și mi se trimete un arhimandrit ? 

Aflând despre greșeală, ducele râse cu hohote şi 
de atunci dădu ordin ca în corespondență să se 
întrebuințeze limba vulgară, adică Italiana, ca să 
împiedice pe ignoranți să ia păsările drept arhi- 


mandriți. e 
SEMINOLII DIN FLORIDA 


Haideţi cu mine în Florida de sud. Vreau să vă 
fac cunoștință cu Seminolii, care sunt sălbateci cu 
faţa de bronz, dar singurateci și oameni foarte ga- 
lanţi. Nu fură, nu se bat între 
ei, nu știu să mintă (nici chiar 
femeile care sunt cinstite şi 
muncitoare) nw au frică de ni- 
mic — şi când sunt prieteni, 
sunt până la moarte. 

Se îmbracă cu o tunică de 
bumbac de culori foarte vii — 
în picioare pun pica An și în jurul gâtului își leagă 
batiste cu foarte multe culori. 

La mari sărbători își pun pe cap un impozant 
turban cilindric şi pe care îl susțin cu un cere de 
argint care este simbolul tribului lor. 

Femeile Seminole au fuste largi care se târâe pe 
pământ, bluze largi cu mâneci lungi și un fel de 
mantelină. 

La gât poartă salbe de perle de culori vii. Ele 
merg totdeauna desculțe, dar în schimb cos cu ma- 


șina de cusut. 
S 2 


INCERCAŢI... 


„să desenaţi aceşti câini dintr'o singură trăsătură 


de creion, fără a ridica mâna de pe hârtie. 


"Ea ete, 


AI 


a 
i 


"IP 


oi tineri se certau pentru un rămășag. 
„Eu, zise unul — mă voi duce înainta ta în 


oraș. Nu mă face numai să-mi scuip pe 
picioare. l 
— Eu, — răspunse celălalt — îmi ajunge să-mi 


leg sforile dela opinci și sunt gata. Inainte de a te 
gândi, mă vei vedea înapoiat.” 

Acești doi tineri s'au înțeles în felul următor: 
cine va ajunge primul în oraș, va primi o pungă cu 
bani dela celălalt. i 

Un moşneag care călătorea cu dânșii îi privi și le 
zise zâmbind : 

„E mai bine să-mi daţi mie banii, căci rămășagul 
îl voiu câștiga eu. 

— Tu?! strigară amândoi tinerii într'un glas. Ia 
priveşte-te, abia-ţi duci picioarele. 

— Asta nu-i nimic, răspunse moşul. Daţi-mi nu- 
mai cuvântul că îmi veți da banii. Dacă eu câștig 
rămășagul. 

— Poţi să ţii d-ta pungile cu bani, fiindcă noi 
nu-ți cerem d-tale nimic. 

— Nu, vă voiu da și eu ceva. Vă voiu spune o zi- 
cătoare veche, rămasă dela bunica și bunicu. 

Atâta am, atâta dau.” 

Cei doi tineri priviră cu compătimire moșul şi 
porniră la drum cu toate puterile. | 

In depărtare se zăreau acoperișurile caselor din 
oraş în mijlocul cărora se înălța cupola de aur a bise- 
ricii. lar deasupra cupoalei se răsfrângeau razele 

- soarelui ce ajungeau împrăștiate în toate părțile ase- 
menea unor fire de mătase. 

Dar cei doi tineri vedeau numai drumul cel drept 
din fața lor, ridicând nouri de praf cu picioarele 
lor repezi. 

Bătrânul își aprinse  luleaua și porni prin văi, 
privind când orașul, când pe cei doi tineri. 

La început tinerii mergeau împreună, dar mai 
apoi unul întrecu pe celălalt. 

Nu după mult timp soarele se ascunse după munți. 

Bătrânul nu se grăbea. 

Nu-i nimic că va ajunge noaptea în 
puţin va ajunge bine și sănătos. 

Când se'ntunecă peste tot și din partea orașului 
strălucire ferestrele celor mai înalte case, bătrânul 
auzi pe cineva oftând în drum. 

Tot aşa de „agalea' , el se apropie > ce să vadă ? 
Pe unul din cei doi tineri. 

„Dece te-ai covrigit așa, flăcăule ? 

— Mă doare pântecele, moșule... 

Mă doare pântecele, moșule... 

— Cred, cred... Stai să te ridic.” 

Bătrânul ridică pe tânăr, îl apucă de mijloc și 
porni tot aşa de încet. 

— Reazămă-te, fiule, reazămă-te de umărul meu, 
îl îmbia moşul simțind suferința tânărului. 

Tânărul târa picioarele cum putea, oftând. „Sa 
dus punga !” 

Bătrânul tăcea și nu zicea nimic. 


oraș, dar cel 


Pe când Săcură . amândoi vreo sută de PAR, aud 
a nd. ei 


pe cineva g EE i iti 


Li 


„Auzi ceva ? 

— Aud, moșule... 
fi păţit și el? 

— O să vedem.” 

Făcură câţiva pași și ce să vadă? 

Celălalt tânăr şedea în șanțul de lângă drum, ridi- 
cându-și un picior pe care-l freca, sufla în el și gemea... 


Tovarășul meu ! Oare ce o mai 


„Ce-i cu piciorul ? întrebă moșul, aplecându-se 


să-l vadă. 
— Mi l-am scrântit. Aturiaițul de pietroi ! 


— Pietroiul nu-i de vină, fiule. Când piciorul se 


grăbeşte, nu vede unde calcă. Hai acum, ia băţul 


meu și pornește.” 

Tânărul cu piciorul scrântit se ridică și porni schio- 
pătând, pe când se sprijinea în toiagul moșului. 

Era miezul nopții, când ajunseră la marginea ora- 
șului. Aici erau câteva clăi de fân. Moşul lăsă pe cei 
doi tineri să doarmă în fânul parfumat, își luă apoi 
toiagul și se'ndreptă singur pe strada principală. 

Dar moșul nu făcu nici o mie de pași și tinerii 
trezindu-se, îl strigară : 

„Moşule nu ţi-ai luat pungile. 


— Așa, da! şi moșul se'ntoarse. Apoi adăogă cu 


seriozitate : Daţi-le încoace !” 
Tinerii au scos pungile și rușinaţi, i le-au dat. 
Moșul le luă, le scutură bucuros și le înapoie. 
„Nu-mi trebuie. 


— Dar zicătoarea, moșule, zicătoarea rămasă de E 


la bunica și bunicul ? 


RĂMĂŞAGULE 


— A da, zicătoarea, cât p'aci să uit de ea. Iată E. 


cum este: 
„Cine merge încet, departe ajunge.” 
Iar acum la revedere, — pe mâine în oraș'.... 


„fe 


ROZETA SPORTIVA — 


' A SA 
ZI i 


(i 
SU) 


Priviţi cu atenţie această figură și emanate 


paie sau 


care sunt ppor desenate Traa ‘da mai sus. 


p 


IE 


CRISTOFOR 


=: 


FE DE Sata 
Fe n dă Me DUFA 
d - 


„mare și mergând spre Apus ? 


| induci bătrânețea. — 


ăm aci fotografia lui Cri- 
stofor Columb, care, pre- 
cum se ştie, a descoperit 
în anul 1492 America. 
Adevărul este că Cristofor Co- . 
lumb nici nu bănuia existența 
Americii, ci el și-a făcut soco- 
teala ce urmează: Pământul este 
rotund, iar înaintea lui, vestitul 
călător Marco Polo, mergând pe 
drumul de Răsărit și “străbătând 
Asia Mică și China, ajunsese 
până în India. 
De ce n'ar ajunge în India şi fa 
Cristofor Columb, pornind pe ravele“. 
Aşa s'a făcut că în vara anului 
1492 a pornit din micul port 


Fabricile primăverii 


Copii, să știți că fabricile primăverii există cu 
adevărat. Dacă vreţi, puteţi să nu credeţi în exi- 
stența lor, cu toate astea, cum începe să bată pri- 
mul vânt mai călduţ, aceste fabrici încep să lucreze. 

Bine'nţeles, că nu le puteţi vedea, pentru că sunt 
prea mici. Aproape de suprafața pământului, ele au 
atâtea ateliere și atât de mulţi lucrători, nevăzuţi 
de noi, că este de necrezut. 


Vântul s'a încălzit. Soarele a început să încăl- 
zească puzderia de cuptoare. Apa din zăpada topită 
a umplut cazanele și mașinile cu aburi au pornit. 
La un ordin par'că, seminţele de tot felul au fost 
crăpate şi lucrătorii trag din ele mătasea verde a 
erburilor şi catifeaua florilor, udată cu tot felul de 
parfumuri. 

Iarba și tulpinele subţiri sunt împinse prin pă- 
mânt, ca să se scurgă prin ele mai multă apă și 
mai multă căldură trebuincioasă  minunatelor 


fabrici. 


In curând nu mai este colț de pământ, care să 
nu fie verde sau smălțuit cu flori mirositoare. 
Mugurii și florile pomilor nu mai sunt, dar în locul 
lor au fost puse frunze, ca să umbrească păsările 
cerului şi jocul copiilor. 

Aţi văzut, copii, frumuseţea pe care v'o dăruesc 
micii lucrători din fabricile Primăverii. Cu toate 
că sunteţi mici, voi sunteţi oameni mari, chiar niște 
uriași pe lângă ei. Prin urmare, dacă veți fi harnici, 
o să dați părinţilor voştri multă bucurie. 

Pâinea muncii și florile iubirei voastre de vor 


Palos dela sudul Spaniei cu câ- 
teva zeci de marinari și cu trei 
corăbii cu pânze, vestitele „ca- 


După luni de zile pe mări ne- 
cunoscute, după grele suferințe 
și ameninţări din partea marina- bia. 


rilor, au reușit, în sfârșit să 
zărească pământul și plini de 
bucurie au strigat: „Terra! 


de Răsărit a Americii de Nord. 
Insă Cristofor Columb n'a ştiut 
că descoperise un nou continent, 
ci era încredințat că sosise în 
India. 

Mult mai târziu un alt Italian, 
Amerigo Vespuci, a  cutreerat 
noul continent și l-a făcut cu- 
noscut în Europa. De aceea, 
America poartă numele lui, pe 
când numele lui Columb a fost 
dat numai unei republici din 
America de Sud, anume Colum- 


“BROAȘTELE ȘI VIAȚA LOR 


Broaștele trăesc prin bălți şi lacuri şi se hrănesc cu 


musculițe şi insecte pe care le prind cu limba şi, 
iată cum : 

Dacă ați observa o broască, atunci când prinde o 
musculiță, ați vedea că svârle limba afară. 

Intr'adevăr, în loc ca limba broaștei să fie prinsă 
în fundul gurii — cum o au bunăoară, oamenii — 
este prinsă în faţă, lângă dinți. 

Așa că, atunci când vrea să prindă o iati, un 
capăt al limbii, ficsat lângă dinţii din faţă, rămâ- 
ne pe loc, iar celalt capăt se desprinde din fundul 
gâtlejului, ieşind afară. 

In acest fel, limba broaştei câştigă în lungime, 
putând să prindă muște la o depărtare chiar de 10 cm. 


Mai toate broaștele depun ouăle în apă, apoi le- 


lasă în voia soartei. 

Sunt anumite broaște mai grijulii. Ele răsucesc în 
formă de cornet frunzele depe fundul bălții și-și de- 
pun ouăle înăuntru, pentru a le feri de lăcomia pe- 
ştilor. 5 

Altele, cum sunt cele din Brazilia (America de 
Sud) clădesc un cuib de nămol în care pun ouăle. 

Timp de două nopţi, ele clădesc în apă până la 10 
cm. peste suprafaţa apei, un zid rotund, de formă co- 
nică și care pare un mic vulcan. 

In craterul — gura — acestui vulcan de nămol, 
ele-și depun ouăle și le păzesc până la ieşirea mor- 
molocilor — aşa se numesc puii de broască. 

Aceştia se aseamănă râmelor, dar încetul cu înce- 
tul mormolocul ia forma unei broaște, însă cu coadă. 

După un oarecare răstimp de metamorfoze — pre- 
faceri — coada se scurtează din ce în ce, iar în 
schimb, picioarele iau o mare desvoltare, mai ales 
cele dinapoi. j 


In cele din urmă, “coada piere gi; broasca apare aşa 3 
~ cumo stim. a Aa e iul a S 


Terra !“. Ajunseseră pe coasta 


- 


“ARICIUL ȘI IEPURELE 


ată ariciul şi cu un frate al său hotărî să facă 
iepurelui o glumă. | 
La capătul pădurii se afla o groapă mare și 
adâncă. Și iată aricii se așezară unul la un ca- 
păt, iar celalt la alt capăt al gropii. Primul ariciu se 
apropie de un iepure și îi zise: 

„Ascultă, iepurașule ! Știu că te lauzi întotdeau- 
na că ești cel mai iute la fugă, dar eu, drept îţi spun, 
mai că te-aș întrece. 

— Ha, ha, ha ! așa ceva n'aș fi crezut să aud vreo- 
dată, răspunse iepurele. 

Dar dacă dorești, poftim! Și încă ceva, uite, 
dacă mă vei întrece, să-mi smulgi mustaţa. 

— Bine, răspunse ariciul. Dacă crezi, haide ; dar 
uite că nici eu nu mă las mai prejos și pun o con- 
diție de care ne vom ţine amândoi: în cazul că te 
voiu întrece, am să-ți scot ţie zice fire din mus- 
taţa ta. 

— S'a făcut ! răspunse iepurele. Mă gândesc cu 
multă părere de rău ce va suferi blana ta! 

— Dimpotrivă, răspunse ariciul, eu mă gândesc 
ce va suferi mustața ta. Ei, acum știi ce avem de 
făcut, iepurașule. Deoarece tu ești mai mare decât 
mine, vei alerga în jurul groapei deasupra, iar eu, 


ariciul îl ajunge sau nu. Ajuns în partea cealaltă a 


tie iepurele găsi ariciul acolo. Se înțelege, era 
ratele ariciului şi iepurele nostru nu știa asta. 

„Ei, ai văzut ? Dece ai întârziat ? M'am plictisit 
așteptându-te, îi zise ariciul cu un aer de erou. 

— Nu, nu, asta nu se poate, ariciule ; 
căm încăodată”. 

Și iepurele se puse pe o fugă nebună ; dar la ca- 
pătul celălalt îl aștepta al doilea ariciu. 

Ce, zici, frate dragă, de întârziere ? Dă-mi încoa 
mustața ! 

— O, nu, nu, scumpule ariciu ! Să alergăm încă- 


odată şi apoi fie ce o fi. 


— Fie și așa cum vrei tu !” îi răspunse ariciul. 
Și iepurele iar se puse pe o fugă, de credeai că 
nici nu atinge pământul. 


să încer- 


Dar ariciul îl aștepta de acum la capătul celălalt. 


„Acum s'a sfârșit ! Dă încoa mustaţa! Nu-ţi mai 
îngădui nimic.” 
Nu mai era nimic de făcut, iepurele trebui să-i 


dea mustaţa, căci, socoti iepurele, a nu te ţine de 


cuvânt, e ceva josnic și așa ceva nu sa pomenit în 
neamul iepurilor. 

Ariciul îi smulse zece fire : cinci din ele le întipse 
deasupra buzei fratelui său, iar celelalte cinci fire, 


în fundul ei”. 


Zis şi făcut. Iepurele începu să alerge ca o să- 
geată și nu întoarse capul măcar odată să vadă dacă 


pentru sine. 


așa de rară. 


De atunci se zice că iepurele a rămas cu mustaţa 


Cc 


MICI AMUZAMENTE 


JOCUL CELOR 11 LUNI 


Desemnaţi pe un carton cele 
11 luni, pe urmă puneţi pe masă 
lunile numerotate. Ca să jucaţi 
primul jucător aruncă zarurile 
și numără punctele. Zarurile din 


desenul de faţă arată trei puncte.. i 


Jucătorul ia luna câștigată și o 
ține lângă el. Al doilea, al trei- 
lea, etc., fac la fel, până ce nu 
mai rămâne luni. Uneori jocul 
durează mult, de oarece fiecare 
jucător căruia îi es punctele lu- 
nei câștigate, pierde, bine înţeles, 
lovitura ce a dat. Când nu mai 
rămân luni, fieacre jucător face 
adunarea: punctelor din lunile ce 
a câștigat. 


Câştigător e acela care a avut 
ia re mal multe: punere: l 


JOCUL CU ALFABETUL 


Se reuşeşte mai bine când 
sunt mai mulți jucători. Unul 
din jucători, după ce a'ales o li- 
teră din alfabet — să zicem 
litera b. — va întreba pe rând 
pe ceilalți : „Eu sunt...? Merg la 
un? Mă numesc...? Invăț...? 
Vând...? Cumpăr...? 

Cei întrebaţi vor răspunde pe 
rând, trebuind să complecteze 
propozițiunea cu un cuvânt, care 
să înceapă cu litera b. De exem- 


plu : „Eu sunt bărbat. Merg la 
biserică. Mă numesc Barbu. In- 


văţ botanica. Vând bluze. Cum- 
păr bețe“. 

Apoi se trece la altă literă, 
propusă de alt jucător. Este mai 
interesant și mai distractiv ca 
răspunsurile să fie complectate 
cu cuvinte şi fraze amuzante. 
Cei ce nu găsesc răspunsul, plă- 


tesc o amendă sau. sunt puși să . 
facă ceva hazliu. 


CHIBRITUL CARE NU CADE 


Spuneţi prietenilor voştri că 
puteţi face ca un chibrit să stea 


Poate că unii din cei de față să 


încerce, dar este sigur că nu 
lată cum se poate 


vor reuşi. 
reuși. 


Iei un chibrit neaprins şi uzi 


cu puțină salivă degetul mare 
și degetul arătător. Strângi pu- 
țin chibritul între aceste două 


degete, ţinându-l dela - capătul 


care n'are gămălie. Il „ţii, așa, 235 
până ce se înmoaie. de salivă. y 


Apoi pui acelaş capăt al chib 
tului-pe o masă de scânduri. 


.. 


Pa A 


e 
ak retragi încetişor mâna şi ài să 
„vezi că chibritul stă pre: G S 


A: 
drept pe o masă, fără să cadă. 


ără discuție tata Ploiosul și mama Ploae 

d erau, și sânt încă, părinţii cei cu mai mulţi 
a: copii din lume ; fiii lor sau mai bine zis 
ficele lor sunt atât de numeroase încât nici 
„cel mai mare expert contabil sau cel mai bun ma- 
i | o 


= tematician nu ar putea să calculeze cu preciziune 
numărul -picăturilor de ploae. Și cine sar încumeta 
să treacă în inspecție atâtea fete capricioase şi vor- 
băreţe ? ? 
Mai ales dacă vă gândiţi că ele se pot reuni 
împreună şi să alcătuiască” picături mai mari, sau 
| săse împartă în bucățele microscopice așa încât să 
| pară în loc de picături de ploae, fum; sau se pot 
„uni împreună şi să formeze o singură adunătură, 
sau să se transforme în invizibili vapori de apă și 
să se întoarcă în cer. 
B Ast-fel sunt de schimbăcioase aceste fete ale tă- 
| ticuluį Ploiosul şi ale mămicei Ploioasa. 


| să Aceste nenumărate 
i _ fete vioaie și extrava- 
i E gante de foarte mulți. 
= dm ba chiar de foarte 

multe secole se plimbă 
„dela cer la pământ şi 
| Amvers fără să se obo- 
| sească vreodată, 
| După cum știți fie- 
| care, picăturile de ploae 
stau la început sus, pe 
| E, cer, având grija să se 
| 


împartă în părticele 
„ foarte mici ca să fie 
` uşoare. Ingrămădeala 


„acestor mici stropi de 
A apă formează nori. De 
„aceea și norii sunt atât 

= de mofturoși având în 
„vedere din ce se com- 
= pun. Rătăcesc de colo 
„până colo prin aer, aju- 
„taţi de unchiul Vântul, căruia îi Aa să îi împingă 
în toate părţile pe acești nepoți. 
âteodată unii dintre. aceşti nori, mai cu mot 


"Ti 


DAR piu 


ales vara înălțându-se chiar foarte sus. Insă acești 
nepoţei ai vântului pentru această îndrăsneală a lor 
sunt pedepsiți imediat de domnul Frig Troposferic. 
Acest domn cât ai clipi din ochi îi transformă în 
ghiaţă pe care apoi o aruncă pe pământ sub formă 
de :grindină. Și toată lumea știe cu cât de puţină 
plăcere sunt primite aceste bucățele de ghiaţă, acea- 
stă grindină, de către oameni. 

De alt-fel aceste picături de ploae, în anumite 
epoci ale anului se încăpățânează să cadă cu nemi- 


„uita, crezând că fac foarte bine, uitând că sunt alte 


locuri unde sosirea lor e mult așteptată şi bine- 
cuvântată. Și aşa ele reușesc să facă în unele părţi 
inundaţii iar în altele secetă. Oamenii le-ar învăța 
pe aceste fete capricioase cum să se poarte dar e cu 
neputinţă. Fetele tăticului Ploiosul și ale mamei 
Ploae sunt incorijibile. 1 


Intorcându- -ne la legenda noastră care e veche de 
mii de ani, familia aceasta chiar în timpurile de 
demult trăia cam cum trăeşte azi. Adeseori o vizita 
unchiul Vântul, care cu o părintească dragoste du- 
cea la plimbare grupuri, grupuri de nori, și îi ajuta 
să se transforme în ploae care să cadă pe pământ, 
iar apoi ajuta să se evaporeze picăturile împreună 
cu soarele, așa încât să se poată întoarce din nou 
în familie. 

Viaţa aceasta nu era totuși de disprețuit ; solagi 
e totdeauna plăcut. Dar domnişoarele Picături nu 
erau mulțumite, ba chiar cu această plimbare tot- 
deauna aceiaşi dela cer la pământ și dela pământ 
la cer începuseră să se plictisească tare de'toţ, era 
această plimbare prea monotonă. 

Tot mereu același drum în toți anii... 
distracție ! 


şi nici o altă 


Călătoresc de colo până :colo prin spaţiu, ajutate de mediul, căruia fi place 
E - să le împingă în toate- părțile 7 


gi nu erau chiar aşa de capricioase, căci pe acea 
vreme despre care voma nu zeita nici cinema- 
tograf nici tenis. 


t ceilalţi. se sue mult mai sus decât ceilalți; mai ÎL iza made “ Ploiosul ș și mamei Ploae, le pios 
` ys 


> OOA WESENS 


PPE