Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages201-250

Serg mmn m ame m a ape 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 9 


Razbunarea papagalului 


dut n 
— —AÀAllli-— 
Q | | 


f) Tică, Mişu văd pe stradă i ştrengari, cum sunt din fire, 
e un moş cu papagal atá-i gata de scandal. 


Ta A " 
2) Tică'ncepe — el e capul — Geaba-i spune biet moşneaygul 
Si de coadă rău il trase. Să stea şi'n pace să-l lase. 


Papagalul de durere 
ău de tot s'a'nfuriat. 


4) Se repede'n nas la Tică, Cine nu-i cuminte, pururi 
Dá-i şi-l strânge şi-l ciupeşte— Pedepsit e ş'o páfeste. 


PAG. 10 90000000000000000000090000090000000000000000 DIMINEAȚĂ COPIILOR 


Hornarul iscusit 


Astăzi Radu vrea să fie 
Chiar hornar de meserie 
Că-i Duminică şi mare 
Grijă de abecedare. 


Si, strengar fär de pereche, 
A "mbrácat o haină veche 
Asvárlità de bunic; 

— Pare "ntrnsa un pitic. 


Dar ii trebue şi scule: 

Perii, sârme, sfori destule, 
Urcă "n pod, se 'nvárte "n casă 
De răscoală nici nu-i pasă. 


lată rufe atârnate 

Colo'n curte... nu-s uscate, 
Le aruncă toaten praf 

Și mai rupe şi-un cearcea]. 


Strânge jránghia in brațe, 
Vrea o mătură să "nhate, 
Vede peria în cui... 
„Poate. -este chiar a lui?" 


Și acu sunt toate gata 

— Bună o să-i jie plata — 
Vatra-i neagră şi murdară 
Freacă, rade, scurmă iară. 


Când mămica lor soseşte, 
Faţa i se 'nveselegte 
„dată, mamă am lucrat 
Hornul fi Pam curățat.” 


Așa zice el, dar vede 

Că mămica lui nu-l crede, 
Nu-i hornar adevărat 
Alintatul de băiat, 


Ci-i un mare -stricător ; 
Vântul duce rufe "n sbor, 
Frânghia s'a innegrit 

Și miroase a pârlit. 


lară peria stufoasă 

Este arsă, este roasă. 
Vatra-i spartă întrun loc, 
Mama-i supărată foc. 


Ce te-apuci de ce nu ştii? 
Mai cuminte vreau să fii 

Si să "nvefi că făr de rost 
Cel mai prost hornar ai fost. 


Suzi Sourtu-Galaţi 


REZULTATUL CONCURSULUI LITERAR 
Vulpea cea şireată şi corbul 


Un corb sburând de-asupra unei stâne, 
Fiind păzită doar d'un singur cáne, 
S'a furişat uşor şi a furat 

Un cas ce sta afară la svântat. . 


Un corb mâncând un cag e de mirare 
Si după mine-i chiar minciună mare. 
"Dar ăsta-t bazmul celor lingușiți 

Si de-i aga, nu strică să-l citiți. 


Si-aga cu cagu'n cioc, sburând voios, 

Se opri pun pom cu trunchiul scorburos. 
Aci și-avea o vulpe vizuina, 

Sireatà foc si hoafd, bat'o vina, > 

Ce cum zări pe Corb cu cagun cioc 
Cum să i-l ia, se si gândi pe loc. 


li zise vulpea corbului: — „Amice, 
„Frumos mai eşti şi mândru, mam ce iat 
„Ai cioc micuf si ghiare mici, frumoase, 
„Ai pene dese, negre si lucioase, 

„Insă păcat de-așa mândră ființă, 

„Cum alía'n lume nu e cu putință, 
„Măiastră, cum in viață-mi mam văzut, 

„Că Domnul nu (i-a dat şi-un glas plăcut. 


Când corbul auzi aga cuvînt 
Ne-având se vede nici un dram de minte, 
Cum sunt toți corbii si cu osebire, 
Prea ingümjat de a vulpii- lingusire, 
Voind s'arate celei ce sta jos, 
Că glasul său e dulce si frumos, 
Deschise ciocul, crocănind cu foc, 
In timp ce casul îi căzu din cioc. 


Povestea mea aci s'a terminat, 
lar casu 'ntreg de vulpe fu mâncat 


De-aci putem a trage "nvád(iüminte: 

— Când cel şirefi ne laudă de zor, 

„Să nu nencredem în a lor cuvinte, 

„C'adeseori nu-i cinsten vorba lor”. » 
Cristian 


Domnita orfană. 


ra un soare mare şi un cer albastru, albastru 
de primăvară. Nourii se duseseră, vântul se 
m ascunsese în văile munţilor si castelul era 
ae» scáldat intr'o baie de luminá orbitoare. 
Biata Domniţă sta la fereastră aiuritá de 
atâta frumuseţe si se cáznea să scoată cât mai mult 
căpuşorul ei frumos printre zăbrelele groase, ba 
din când în când, scotea mânuţele ei palide si le 
lăsa să atârne afară, în soare. O fericire fără nume 
o cuprindea atunci din creştet pânăn tălpi şi gla- 
sul ei slab începea să îngâne un cântec pe care-l 
uitase de mult... de pe timpul când maica ei trăia 
încă. In odae era frig şi umed. Pereţii de piatră 
erau negri, în vatra mare nu se mai făcea focul 
de multe! săptămâni. Din tavan atârna un felinar 
în care ardea zi şi noapte o lumânare... 
De-odată tresári si se 'ntoarse, rosindu-se toată. 
O uşă se deschisese si se 'nchisese trântindu-se la 


loc: „„Adelaida!” se incruntase doica ei, uscată şi 
bătrână. 


„Ce- făceai la fereastră?” — Mà incálzeam!"... 
şopti fetiţa podidind-o lacrimile, dar doica bătrână 
o ameninţă cu degetul, îi arătă poruncitor gher- 
gheful întins pe un scaun şi ieşi trântind uşa în 
urma ei.. Ah! Ce trist e! In odaia întunecoasă, 
fetiţa plângea... Deodată afară, -drept sub fereastra 
ei, de pe potecuţa ce urca in sus, pe stânca de 
piatră, în lumină, se auziră paşi şi şoapte, şi în 
curând sunetul ciudat si dulce al unei mandoline 
sültárete. Fetiţa ridică repede ochii ei albaştrii şi 
ascultă, mirată. , Tim-tim-[im-tim...." Cânta subţi- 
rel mandolina afară şi paşii şi glasurile se tot 
apropiau... se repezi la fereastră şi o tresărire o 
zgudui toată... Tiganii! Veneau într'o ceată lungă, 
cu cobze si cu odoare, cu pletele în vânt, îmbră- 
cati, in zdrenţe strălucitoare şi in capul lor mer- 


gea un bărbat tânăr cu barba mică şi neagră, cu o 
manta mare de argint azvârlită pe umeri... 
»liganii!" şoptise fetiţa trásárind de spaimă, dar 
ochii de drac de sub căciula ţuguiată o si zăriseră. 
Cu mâna la inimă o privise rânjind şi se duse... 
Afară e noapte şi stele fără număr acoperă cerul. 
„Ce este?" Domnița mică tresare in patu-i mare, 
acoperit de perdele grele... Tim-tim-fim-fim...." Ti- 
ganii! îi trece ca un cuţit prin inimă, dar înainte 
ca să fi putut dezmetici, vede o mână mare, nea- 
gră cum pătrunde pe fereastră, apucă gratiile una 
câte una si le îndoaie, apoi un cap cu o căciulă 
ascuţită pătrunde în odae o umbră înaltă, o ră- 
suflare fierbinte... 
Domnița Adelaida a leşinat... De geaba e acuma ` 
afară şi vântul curat al nopţii o mângâe şi măgă- 


„Tuşul pe spatele căruia au culcat-o, o leqgăniă uşor 


în trapul lui cuminte... : 
Au trecut zece ani de atunci. Intr'o dimineatiy 
de primăvară, pe potecuţa de lângă castel, trece din 
nou ceata Țiganilor pribegi. ,, Tim-tim! Tim-tim! Tim- 
țim!..” cântă mandolinele si şoaptele, si glasurile 
şi paşii nu milai contenesc. Dar deodată, din mij- 
locul lor, o fată înaltă subţire şi albă se opreşte, se 
desprinde. Ochii ei albaştri se întorc mari des- 
chişi spre zidurile-i posomorâte' şi greoaie, spre - 
ferestruicile cu trei rânduri de gratii... O amintire 
parcă se deşteaptă in ei o tresărire de spaimă, 
o tristețe adâncă. Genuchii ei se îndoaie şi gura 
ei sărută uşor pământul părintesc, apoi faţa i se 
luminează, braţele ei se deschid spre cerul mare, 
albastru, se ridică în picioare şi uşoară ca o pa- 
săre o ia la fugă după ceata Țiganilor ce se de- 
părtează uşor... „Țim-ţim, ţim-ţim”.... răsună ve- 
sele mandolinele si şoaptele si râsetele... că nimic ` 
nu e mai scump pe lumea asta decât libertatea.... 
gena Floru 


PAG. 12 * 


i 


$999969999999900099999999966099 DIMINEATA COPIILOR 


ică odată un impárat tare avut sa gân- 
dit să-şi facă un palat mare şi frumos, 
cum n'a mai fost altul pe lume, ca să ră- 
mâie pomenire după el în vecii vecilor. 

A chemat el atunci meşteri mari din lu- 
mea toată şi le-a spus că să nu cruţe nici bani, 
nici osteneală şi să facă palatul. 

Dar meşterii, când au auzit cam ce le cere im- 
păratul, nu s'au încumetat să s'apuce de aşa lu- 
crh şi s'au întors care de unde a venit. Numai 
unul, venit de pe alte meleaguri, a zis cá el se 
prinde să facă palatul numai să nu-i puie vistier- 
nicul palatului stavilă la bani. 

După ce sa înţeles el cu vistiernicul, a adus 
meşterul nişte oameni ciudaţi de prin cine stie ce 
locuri depărtate, cari vorbeau întrun graiu neîn- 
feles. Au început ei a măsura locul, a bate ici 
un ţăruş, colo un par şi alergau şi forfoteau toată 
ziulica de colo până colo, tot măsurând şi vor- 
bind în graiul lor. 

La câtăva vreme meşterul se duse la vistiernic 
şi-i ceru iar bani, zicând că-i trebuie să mântuie 
palatul fiindcă pereţii de marmoră i-a ridicat şi-i 
trebuie acoperişul. 

Vistiernicul, oarecum neincrezátor, vru să vadă 
şi el ce ispravă a făcut meşterul pentru cát bă- 
net ii dăduse până atunci. Dar mare-i fu mira- 
rea când nu văzu alta decât ţăruşii şi parii şi 
incolo nimic. 

— Unde-i palatul, meştere? întrebă el. 

— Priveşte-l. Ia te uită câtu-i de măreț, ce pe- 
reți mândri de marmoră, ce încăperi minunate. Dar 
stâlpii ăştia de porți cum ţi se par? 

— Care? 


de Lia Hârsu 
Asta şi ăsta, şi astlalt şi ăst de 


— Aştia toţi. 
colo? 

Şi cu atâta însufleţire vorbia meşterul, şi cu 
atâta zor forfoteau cei de lucrau, de colo până 
colo, cá vistiernincul, ca să nu pară că nu se 
pricepe, zise şi el că tare-i mândru palatul şi-i 


: dădu bani. 


Când se mântui sorocul pus de Impárat ca 
să fie gata palatul, meşterul veni si pofti pe im- 
părat să poftească cu toţi sfetnicii. şi curtenii, ba 
să vie şi norodul tot să vadă minunea pe care 
a infáptuit-o el. 

Se gáti impăratul in haine mândre muiate 'n 
fir de aur, se gátirá curtenii si jupâniţele, im- 
páráteasa si domniţa si pornirá cu tot alaiul si 
cu norodul dupá ei sá vadá palatul cel mai fru- 
mos de pe lume. Meşterul mergea in frunte să 
le arate calea. 

Ajunserá cu toţii la poalele colinei pe care o 
alesese împăratul ca să se înalțe minunea minu- 
nilor. 

— Aici e Măria Ta! 

— Unde? 

— Ici în faţa Măriei Tale. Te uită ce minune. 
Pereţi de marmoră albă de-ți ia ochii. Acoperişul 
de aur, care sclipeşte in bătaia soarelui de zici 
că-i chiar soarele pogorit din cer. Stâlpii de por- 
fir şi podoabe numa 'n argint si pietre scumpe. 
Priveşte, Măria Ta. Văzutu-sa minune mai mare, 
palat mai mândru şi podoabe mai sclipitoare? Pri- 
veşte Măria Ta. Veacuri după veacuri s'or trece, 
palate s'or nărui, noroade or pieri, dar palatul acesta 
mândru o fine 'n vecii vecilor. Priveşte, Măria Ta, 
ba nu, poftiți în palat cu toţii, să vie şi norodul, 


DIMINEAȚA COPIILOR *99999999999999999999990999999909999990909909099 PAG. 13 


Norodul, curtenii şi sfetnicii steteau cu gura căs- 
cată şi priveau, apoi merserá după meşter in pa- 
lat. ^ | EN EA 

— Ce mândru-i...., ce frumos..., ziceau cu toții, 
privind cu ochii mari ca şi când ar fi văzut cine 
ştie ce minune. 

Dar impăratul nu vedea nimic alta decât un loc 
netezit şi câțiva pari si ţăruşi. 

Oare să am eu orbul găinilor? Mi s'o fi slă- 
bit vederea, gândi impăratul. Să spun? Să nu 
spun? M'or lua toți drept nebun că nu văd eu 
ce văd ei şi m'or da jos din scaunul Impără- 
tiei. Mai bine să tac şi să spun şi eu că văd 
ce nu văd. 


— Frumos, frumos, n'am ce zice, da 
parcă... 

— N'are cusur, Măria Ta, şi de-i umbla lu- 
mea 'n lung si 'n lat, aşa mándreje nu se mai 
află. Acu m'aşi ruga de plată, mai zise meşterul. 

— Numără-i, vistiernice, banii, făcu împăratul si 
vistiernicul dădu meşterului zece pungi cu bani de 
de aur. Dar când fu să vâre meşterul pungile cu 
bani în buzunar, unde mi se porni o ploaie din 
aceia nápraznicá şi începu a cădea de sus cu gă- 
leata, cá muiă hainele cele de catifea ale impá- 
ratului, iar domniţa şi împărăteasa, precum şi ju- 
pâniţele incepurá a tipa că le ridică vântul şi ploaia 
rochiile cele scumpe peste cap, iar norodul o luă 


meştere, 


la fugă care încotro, ca să caute adăpost. 

Atunci vázurá cu toţii că meşterul ii trăsese pe 
sfoară si că palatul nu fusese aevea, ci numai in 
închipuirea lor. 

Dădu poruncă impăratul să puie mâna pe meşter 
şi să-l bage la temniţă, dar meşterul o ştersese 
în învălmăşeala cu toţi oamenii lui şi dus a fost 
până "n ziua de astăzi. : 

Lia Hârsu 
———— ok ——— 


Coada câinilor 


Cică de mult, de mult, câinii porniră răsboi con- 
tra lupilor, cari mereu le cătau pricină, le furau 
oile puse sub paza lor şi de multe alte de soiul 
acesta. 

După ce s'au hârţuit ei-grupuri-grupuri, veni in- 
tr'o zi vremea bătăliei celei mari, în care toată ar- 
mata câinilor avea să se ciocnească cu grosul arma- 
tei vrâjmaşe: a lupilor. a ; 

Dar vezi că aceştia, fiind mai deştepţi, se suiră 
pe un vârf de deal şi acolo se intárirá în şanţuri 
şi redute, aşa cum se obişnueşte la răsboi. 

lar câinii, rămaşi în vale, trebuiră să plece la 
atac de jos in sus. Cum lesne vá închipuiţi, e mult 
mai uşor celui care stă în deal să prăvale pe cel 
ce vine din jos de pe coastă, decât celui care, a- 
tacând din vale, voeşte să răpună pe duşmanul în- 
tărit în şanţuri şi redute. 

Asa dar, au ţinut căpeteniile câinilor sfat şi-au 
hotărît ca, mergând la atac, să lase toţi câinii cozile 
în vale, pentru a fi mai uşori la alergătură. 

Zis şi făcut. Fiecare câine desprinse coada dela 
locul ei, şi-o lăsă in vale. , 

Apoi, în urlete fioroase şi 'n zeci de lătrături, 
atacul porni şi bătălia se încinse. 

Lupii au fost mai tari însă şi după o luptă in- 
versunatá, care (inu o zi si mai bine, din zori 
pàná in noapte, armata cáinilor fu infrántá si ne- 
voită să o ia la fugă, in vale, scoborând dealul, 
urmăriţi de lupi. 

Dar, cum era noapte si nu se mai vedea bine, 
odată ajunşi la locul unde îşi lásaserá cozile si 
cum nu era timp să mai stea să caute, fiecare câine 
luă la nemerealá, coada pe care o găsi şi o puse 
la locul ei. ; 

De-aceea, dragii mei afi văzut totdeauna, când 
se întâlnesc doi câini, merg unul spre altul şi se 
uită fiecare la coada celuilalt, să vadă dacă nu care 
cumva e a lui. 


Petru Carpen 
VYYYYVYVYVVVYYYYYVYYVYYYYVYYYTYTTYTYYYYYYYYYYYYYYTYYTYYYVYYTYYTY 


Cititi 


Almanahul Scolarilor pe 1926 
Preţul 20 LEI 


PAG. 14 


Putiná Mitologie 


Legenda lui Politem 


In numărul trecut al revistei noastre am publi- 
cat povestea intitulată „Cei trei fraţi şi vampirul”. 
Povestea aceasta nu este altceva decât legenda, fi- 
reşte mult schimbată, a Ciclopului Polifem, despre 
care găsim toate amănuntele în Odisea lui Homer, 
vestitul poet grec din antichitate. 

Iată în rezumat cum este legenda lui Polifem: 

In rătăcirile sale pe mare, viteazul, dar mai ales 
vicleanul Ulisse ajunse si în fara Ciclopilor, nişte 
uriaşi de o forţă neînchipuită, fioroşi la înfăţi- 
sare, având un singur ochiu în mijlocul frunfii si 
hrănindu-se mai mult cu carne de om. 

Cel mai groaznic dintre Ciclopii aceştia era Po- 
lifem în a cărui peşteră intrase Ulise şi cu doispre- 
zece tovarăşi. Polifem lipsea în momentul - acela, 
dar când se intoarse seara şi-i găsi pe musafirii 
nepoftiţi, le făcu o primire la care drumeţii nu se 
aşteptau câtuşi de puţin. 

Puse anume mâna pe doi dintr'inşii, îi izbi de 
pereţii peşterei şi îi şi mâncă pe loc. 

Vă închipuiţi groaza celorlalţi, căci nici pe dânşii 
nu-i aştepta o soartă mai bună. 

Numai Ulise nu-şi pierdu curajul şi nici viclenia. 
Asa, la o întrebare a lui Polifem cum il chiamă, Ulise 
ii răspunse cá numele sáu este Nimeni. li dete 
după aceea să bea vin si Polifem bău până ce a- 
meii si se trànti să doarmă. 

Pe când dormea, Ulise si cu tovarăşii săi ii in- 
fipserá in ochi o sulá arsá in foc si Polifem isi 
pierdu vederea. 

Incepu însă să (ipe şi să cheme in ajutor pe 
Ciclopii ce trăiau prin împrejurimi. 

Aceştia venirá la intrarea în peşteră şi-l intre- 
bară că cine i-a făcut rău. 

Nimeni”, fu răspunsul lui Polifem. 

Auzind vorba aceasta, Ciclopii se duseră fiecare de 
unde venise. A doua zi de dimineaţă Polifem, care 
pusese în peşteră şi turma sa de berbeci, se aşeză 
la eşire pipâind pe fiecare berbece în parte şi cre- 
zând cá în chipul acesta ii va prinde pe drumeţii 
cari ii scoaseră ochiul. 

Ce făcu şiretul de Ulise? Legă împreună cu nu- 
iele câte trei berbeci; sub berbecele dela mijloc 
puse câte un om, iar cei doi berbeci dela margine 
il ascundeau. 

Aşa au putut ei să scape teferi de răzbunarea 
groaznicului Polifem. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


DE-ALE COPIILOR 


Nicuşor îi zice mamei sale: ‚Mamo, hai să ne 
jucăm împreună!” 

— „Nu pot, fiindcă n'am timp. 

— Şi dece n'ai timp? 

— „Fiindcă lucrez. 

— „Şi dece lucrezi? 

— „Ca să câştig bani. 

— „Şi ce ai să faci cu banii? 

— „Am să-ţi dau să mănânci. 

Nicuşor se gândeşte puţin, apoi zice: „Dacă-i 
aşa, lasă lucrul şi hai să ne jucăm, căci nu mi-e 
foame”. 


Mămico 


Nu-mi place shimmy 

Nici fox-trotul nu-mi place 

Imi place ciocolata 

Deci vreau ,SUCHARD" şi pace. 


COPII, 


Nu e mai frumos suvenir 
Decât „LIR Si TIBISIR" 
Povestirea de copii 

Ce-i in sapte smecherii, 
Un volum fuga să-l iei 
Si sá dai numai 15 lei. 


BRERREBERREEENREREEBZESESEDERENZESRENKEEREEEBSRSEREBRERREGSRE 
„TINERETUL” 4 
BIBLIOTECA PENTRU TINERET SI ADULŢI 


In Biblioteca ,Tineretul" au apărut 
până acum următoarele lucrări : 
No. I. Regele râului de «ur, de John 
Ruskin, traducere de N. Batzaria. 
Pretul lei 5 
No. 2. Clopotul fermecat, poveşti ori. 
ginale de Ali-Baba. 
Preţul lei 5 


No. 3. Fluerul năzdrăvan, poveşti po- 
pulare ruseşti. Din ruseşte de Ali-Baba. 


Preţul lei 5 


No. 4. Of si Tepelus, povestire dela 
Românii din Macedonia. 


Preţul lei 5 


No. 5 6, 7 si 8. Inchisoarea de flori, 
restes de Max Nordau, traducere de 


» Batzaria. 
Preţul lei 20 


De vorbă cu cititorii 


t ————À 

Gh. H. Dásc.-Sendriceni, — Poeziile cu caracter pa- 
triotic se reuşesc cu greu. Când sunt slabe, rămân ca o 
declamaţie cu fraze goale, deşi răsunătoare. 

„AL. S. Din.-Urziceni. — „Păpuşa”. In „strofa a treia 
rimezi mare tot cu mare, în strofa a cincea scrii: „pă- 
puşa-i amufitá" în loc de „mută” sau „a amuţit”. 
strofa ultimă „plângă” nu poate rima cu „aducă”. In- 
dreaptă nepotrivelile acestea şi trimite-o din nou. 

Pop. Teod.-Constanfa. — Schița d-tale „Prima zi de 
Pinar a sosit după apariţia numărului căruia îi era des- 

ată. 

„IL. L An.-Caracal, — Drăguţule cititor, nu te gândeşti că 
şi vremea noastră e prețioasă şi cá nu o putem pierde, 
o manuscrise copiate, cum sunt glumele trimise de 

lon. Gh.-Orşova. — „Legenda pescarului”. Te rugăm, 
lasă-ne nouă grija scrisului. Va veni şi rândul d-tale să 
fii scriitor, dar după ce vei creşte mai mare şi vel 
căpăta mai multă învăţătură. , 

Gh. The.-Buzáu. —  Anecdotele sunt traduse dintr'o 
carte de şcoală, deci sunt bine cunoscute de cititori, iar 
ghicitorile sunt copiate. Si nici enigma „mur-mur” nu e 
originalá. Ni s'a trimis páná acum de cáteva ori. 

And. Cor.-Tárgoviste. — Să-l iubim si, la nevoe, să-l 
apărăm pe Prinţul Mostenitor, dar aceasta nu e un motiv 
ca să-i adresám poezii nereuşite. 

Mor. Băl.-Craiova. — Dece zici cà ghicitorile cu „Nu- 
mele” şi ,,Melcul" sunt făcute de d-ta? Noi te-am citit pu- 
blicate de câteva ori. 

Al. B.-R.-Sărat. — E prea lungă bucata „Grivei si 
gramofonul" pentru ceiace se povesteşte într'insa. 

. lon T. Gr.-Loco. — „„Coozancii Frosinichii”. Incepi aşa: 
„Coana Frosa se zoreste, cá doar mâini e zi de Paşti”, 
agree trecuse, când s'a primit bucata trimisă de 


lon Og. — Povestea „Lupul năzdrăvan” e drăguță, 
dar lasă de dorit felul cum e scrisă. 
„— 00 pnan r 


SINGUR PE LUME 

„Primii oameni erau singuri pe lume”, zise pro- 
fesorul. „Ei bine, lonescule, ce-ai face tu, dac'ai 
fi singur pe lume?” 

— „Oh, m'as duce la Craiova, unde am o mă- 
tuşă”, răspunse râzând Ionescu. 

* * + 

O doamnă, scriind o scrisoare, observă cá un 
tânăr domn o citeşte pe la spate. Atunci adăugă: 

„Aşi mai avea multe lucruri de spus, dar domnul 
Popescu e la spatele meu şi citeşte tot ce-ţi scriu. 

— „lartă-mă doamnă”, exclamă indiscretul, „dar 
n'am citit nimic”. 

Din franjuzeste de Daniela C. D.-Buzău 


O surpriză plăcută 


In ajunul zilei de Paşti am găsit pe biroul nos- 
éru de lucru o cutie adresată „Dimineţii Copiilor”. 
Deschizând-o, am avut o surpriză plăcută. Asezate 
frumos pe vată, erau trei ouă pictate cu îngrijire 
si cu talent. Aceste trei ouă erau de trei mărimi di- 
ferite. Pe cel mai mare era pictat, foarte asemănă- 
tor, chipul lui Haplea, pe al doilea chipul Frosei, 
iar pe cel mai mic chipul lui Hápligor. y 

In aceiași cutie era şi un bile(el cu cuprinsul ur- 
mător: „În semn de dragoste pentru jamilia Hap- 
lea. Melanie Berman". $ 

Vom păstra ouăle acestea ca o amintire plăcută, 
iar drügufei noastre cititoare îi aducem viile noastre 
mulțumiri. 

Mos Nac 
— — — omm kmn 


Láudárosii si modestii 


Trei studenţi cari erau din acelaş sat, intorcân- 
du-se acasă, cerură dela preot, fiecare pentru dân- 
sul, ca să fie numit în locul de învăţător, care 
era vacant. Preotul le zise cá mai întâiu ar tre- 
bui să stie ce a învăţat fiecare dintr'inşii pentru 
ca locul să-l dea acelui care ar fi mai vrednic. 

Cel dintâiu student grăi plin de semeţie: ,,Pà- 
rinte! am învățat asa de multe lucruri, incât n'as 
putea povesti nici în zece ani tot ce ştiu.” 

Al doilea student vorbi şi mai îngâmiat: „Aceasta 
e un fleac, pe lângă ceeace ştiu eu. Am căpătat 
atâta învăţătură cá nu s'ar putea scrie chiar dacă 
toată apa mărei s'ar preface in cerneală şi tot cerul 
in hârtie.” 

Din potrivă, cel de al treilea student vorbi foarte 
modest zicând: „Părinte, şi eu am citit şi învăţat me- 
reu, totuşi ceea ce ştiu este prea puţin, e aproape 
nimic faţă de ceea ce mai e de învățat.” Preotul 
răspunse în felul următor: „Voi cari aţi inváfat 


“totul puteţi să vă faceţi rost ori unde în lume, 


aşa că nu e decât drept ca să purtăm de grije 
aceluia care zice că ştie prea puţin. 

Asa se făcu că studentul cel modest a fost numit 
învăţător; cei doi lăudăroşi părăsiră satul ruşinaţi 
şi de atunci umblă mereu prin lume căutându-şi 
un rest pe care nu-l găsesc, 

(Din nemieste) 
——— OC ——— 


Calcul simplu. 

— „Uite Toto. Tu ai şase mere. Dacă iţi cer eu 
trei, câte mai ai?” 

—,„ Şase.” 

— „Păi cum? Eu ifi cer trei." 

— „Da, dar eu, nu ţi le daul..." 
oom ——— 


PAG. 16 


Curiozitáti, Jocuri, 


Stampila de dop 


Cum putem colora hârtia 


Cu un dop putem face lucruri minunate. Luăm 
două dopuri, pe al căror fund tăiem două modele, 
in felul modelului dat. Amestecând apoi vopsea cu 
clei pe o farfurie, apăsăm bine partea dopului pe 
care avem modelul, in aşa fel incât să se imbibe 
cu culoare. RUTUINMYTUN 


Pe o foaie de hârtie facem frumos si regulat 
modele, în felul celuilalt model alăturat. Putem co- 
lora frumos în felul acesta, scoarfele cărţilor ori 
ale caetelor noastre. 


Strada milionarilor 


Fijth Avenue in New-York este strada principală 
a acestui oraş uriaş şi poate chiar din lumea în- 
treagă. Ea are o lungime de 2 km. jumătate şi 
este populată excepţional numai cu milionari. In 
afară de minunatele vile şi locuinţe ale milionarilor, 
se află pe această stradă şi câteva biserici şi câ- 
teva cluburi. Insă toate aceste clădiri sunt destinate 
numai  întrebuinţării milionarilor. Ziarele americane 
au socotit că averea locuitorilor acestei străzi se 
urcă la peste 30 miliarde dolari. 

Un miliardar din New-York posedă cea mai scum- 
pă scară a lumii. Această scară, care duce la eta- 
jul întâi — casa are numai două etaje — este aşa 
de minunat construită că fiecare treaptă a scărei 
poate fi evaluată la 30.000 dolari. Pereţii şi trep- 
tele scării se compun din marmoră albă. Prin lu- 
crare exactă şi îngrijită, care a costat o sumedenie 
de bani, compoziţia bucăţilor de marmoră dá în- 
făţişare scării, ca şi cum ar fi compusă dintr'un 
singur bloc de marmoră. Rampa scării, este o lu- 
crare artistic săvârşită, impodobită cu aur curat. 
La piciorul scării se află două figuri uriaşe de 
marmoră, care ţin corpuri e.ectrice pentru luminat. 

Construirea acestei scări a costat 500.000 dolari. 


Cât se poate citi într'o viaţă de om 


Socotind că am citi câte 8—9 ore pe zi timp de 
35 ani, rezultatul ar fi următorul: 

Intr'un minut se poate ceti uşor trei sferturi din- 
tr'o pagină de carte obişnuită. In 35 de ani sar 
putea citi, deci aproximativ 4.600.000 pagini, a- 
dică 40.000 cărţi. Ţinând seamă că fiecare pagină 
conţine de obiceiu 30 de rânduri, iar fiecare rând 
cam 9 centimetri lungime, reese că un cititor de 
35 ani, ar putea parcurge cu ochii o distanță de 
13.420 kilometri... stând totuşi pe loc. 

Cum în mediu, fiecare cuvânt este format din 
5 litere, iar rândul de 8 cuvinte, rezultă că numărul 
de litere citite ar fi de 5.520 milioane, adică 440 
milioane de alfabete compiecte. > 

Cât au citit oare marii învăţaţi, care munceau 
nu 8 ore, ci 20 de ore pe zi până la adânci bă- 
trâneţe? | 


Pomul de lapte din Africa 


In partea de sud a Africei unde soarele fiind 
arzător usucă tot, trăeşte un pom ciudat, un pom 
care pare trist. 

Crengile sunt veşteijte şi frunzele atârnate sea- 
mănă cu un pergament. 

Dar pe cât de urit e pomul, pe atât de bine- 
făcător e pentru indigeni. 

Pomul se numeşte de lapte, pentru cá dá un li- 
chid care seamănă la gust şi la culoare cu laptele. 

In zorii zilei negrul aleargă la pomul de lapte, 
face câteva crestături şi bea laptele din el. 

Şi dacă lichidul acesta e lăsat câtva timp la 
aer, prinde o pojghiţă pe deasupra, care seamănă 
cu smântâna adevărată. 


Purcelușul cu noroc 


Prieteni! Dacă trebuie să faceţi vre'un dar cuiva, 
facefi-i un purceluş cu noroc. Nu este atât de cu- 
noscut şi răspândit. Este 
cel mai frumos si cel mai 
uşor purceluş din lume. 

Un ou gol, chibrituri, 
postav si vreo câteva 
bucăţi de hârtie tare, pe 
care o pictăm. Nu mai e 
nevoie de nimic pentru a 
da viaţă animalului. 

Uitaţi-vă la desenul 
de faţă. 


E. 8l. 
Atelierele ,,ADEVERUL*' S. A. 


Dinecron: N. BATZARIA 


LĂ 


REVISTA SAPTAM 


E 
dd 
TEE 
- 
a 


10 


om a fost furat Ha 


ANUL fil De 


PAG. 2 99999999999999999999 


Cine a fost Omer? 


In numărul trecut, la bucata „Legenda lui Po- 
lifem”, am spus că legenda aceea se găseşte în 
Odissea lui Omer. 

Omer, despre care se crede că a trăit cu vre-o 
800 de ani mai înainte de naşterea Domnului no- 
stru lisus Hristos, este considerat cu drept cu- 
vânt, ca cel mai vestit poet grec din timpurile 
vechi. Se crede că sar fi născut în vre-un oraş 
grecesc de pe coastele Asiei Mici, în care anume 
nu se ştie, deoarece şapte din oraşele acelea pre- 
tindeau fiecare pentru sine că ele sunt locul 
de naştere a lui Omer. 

Ceva mai mult. După cercetările unor învăţaţi 
din timpurile moderne, Omer. nici n'ar fi existat 
Si cá poemele despre cari se zice cá este autorul 
lor, mar fi decât o colecţie de cântece populare 
greceşti, puse în ordine mai târziu. Aceasta e o 
părere care rămâne încă să fie dovedită. n 

Două sunt marile poeme de Omer: //iada şi 
Odissea, ambele scrise, bine înţeles, in vechia limbă 
elená. 


Iliada. 


Iliada, scrisă ca şi Odissea in versuri albe, este 
socotitá ca cea mai frumoasá poemá epicá, adicá 
o poveste in versuri de isprăvi vitejesti, Intreaga 
lucrare cuprinde mai multe mii de versuri şi se 
împarte în 24 de capitole sau mai bine zis, cân- 
tece, In aceste cântece se povestesc luptele ce s'au 
dat înaintea cetăţii 7roia din Asia Mică de către 
Greci, începând din momentul de când marele erou 
grec Ahile, supărat, s'a retras sub cortul său şi 
nu mai vroia să lupte impotriva Troienior. Dar 
prietenul său Patrocle, fiind omorît de eroul troian 
Ector, Ahile se inarmeazá din nou, şi-şi răzbună 
prietenul, omorind la rândul sáu pe Ector într'o 
luptă admirabil povestită. în Iliada. Şi se mai po- 
vestesc “o: mulţime d elupte, la cari iau parte si 
zeii si zeițele, ajutând unii pe Greci, alţii pe Troeni. 

Cât despre numele de //iada, acest nume vine 
de acolo cá cetăţii Troia vechii Greci ii mai zi- 
ceau Zion, deci Iliada înseamnă poema în care e 
vorba de războiul întreprins de Greci împotriva ce- 
tájii Troia. i 


TOATE $ Aes TEC 


DIMINEAT A COPIILOR 


- 


N 


Odissea. 


Odissea se imparte, ca şi Iliada, în 24 de cân- 
tece. Este şi ea o poemă epică scrisă în versuri 
albe. Iată în rezumat subiectul Odisseei. 

Ulise, căruia în greceşte îi se zice Odisseus (de 
unde şi numele de Odissea), după cucerirea de 
către Greci a cetăţii Troia, porneşte să se întoarcă 
în patria sa /faca, o mică insulă de lângă Gre- 
cia şi unde el era rege. Ulise, prin înţelepciunea şi 
mai cu seamă prin şiretenia sa, fusese în mare 
parte pricina cáderei Troiei. 

De aceea, zeii cari ţinuseră partea cetăţii cu- 
cerite, l-au prigonit fără cruţare, au dezlănţuit in 
drumu-i pe mare furtuni năpraznice, l-au făcut să 
treacă prin tot felul de primejdii, să rătăcească 
mereu drumul, etc. Peripeţiile acestea sunt foarte 
frumoase şi fac, prin urmare, ca Odissea, să fie la 
citit mult mai plăcută decât Iliada. 


Iliada şi Odissea în româneşte. 


Atât Iliada, cât şi Odissea, au fost admirabil 
traduse în limba română. Traducătorul lor este dis- 
tinsul profesor universitar d. G. Murnu, care nu e 
numai un cuünoscátor al limbei elene, ci este tot- 
deodată un poet fin şi un mânuitor minunat al 
limbei române. 

De aceea, traducerile d-sale sunt adevărate capo- 
d'opere, o podoabă a literaturii române.. 


'" Vatrahomiomahia. 


E un cuvânt cam lung — nu-i aşa? Şi e na- 
tural să fie lung, fiind compus din trei cuvinte — 
toate greceşti. lată cum ar fi despărţit: Vatraho- 
mio-mahia şi înseamnă lupta (mahi) broastelor (va- 
traho) cu şoarecii (mio). Este o parodie, adică o 
imitație în râs a poemelor omerice Iliada si Odissea. 
Se întrebuinţează aceiaşi limbă bogată şi plină de 
imagini şi comparații, acelaş stil de povestiri vi- 
tejeşti, găseşti discursuri cu fraze răsunătoare, şi 
toate acestea pentru ce? Pentru ca să descrie o 
luptă ridiculá a şoarecilor cu broaştele! In această 
nepotriveală de vorbe şi fapte, stă comicul povesti- 
rei care poartă titlul de Varrahomiomahia. 

Vatrahomiomahia a fost de mult tradusă în limbă 
română de către răposatul /. Caragiani, fost pro- 
fesor de limba elenă la Universitatea din laşi, de 
tel Român Macedonean, ca şi d. profesor G. Murnu. 


t Y E i 


tert 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI 


6 LUNI 80 ,, 


A 


2 MAIU 1926. — Nr. 116 


etr 


Ara fost și eu... 


„Am fost şi eu un suflet mic, 
„Și am iubit sfios: 
Pe ,papa", „cartea”, „cuțu Pic” — 
lar prieten, mi-era un pitic, 
Bárbos". 


„Dar prietenul era urit, 
Nu vorbea de loc. 
„Intro zi l-am luat de gât”, 
„L-am asvârlit zicându-i: „zât! 
In foc". 


— „lmi arde barba, tu să. ştii!...” 
„A oftat duios. 
Mirat atunci il izbávii" 
Văzând că 'ncepe a vorbi” 
Frumos”. 


„Pietele lungi imi mângăia” 
„Când venea tăticu; 
»Cuftu Pic în sus sărea”, 
»Usor din buze surádea" 
»Piticu". 


„Când in nouri ne dispáreau", 
„lubite dungi de soare;" 
Toate "m lume se uitau”, 
„Pe nas Picu zicea: ,Hau!" 
De mirare". 


„Cu nasu ^n flori eu rümáneam", 
„Casa-mi părea pustie. 
Doar pe ele le iubeam, 
Desi vai, bine le știam” 
De hârtie”. 


„lmi părea un moş gârbov”, 
„Un copil din carte", 


Director : N. BATZARIA 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuserisele nepublicate nu so înapolază. 


Bunica silabisea ?n ceaslov” 
Vechea poveste a lui lov”, 
Departe...” 


„Doar târziu s'au arătat” 
»Sulife de soare”. 
De pe cerul înflăcărat” 
De vagi umbre turburat", 
Inserare...” 
Si când prin colțuri era noapte, 
Visam cu fruntea ?n poze. 
Pluteau duios im singurătate, 
Dulci miresme nepătate 
De raze. 
lon Spic 


— a 


E NUMAI FLORI 


O! neamul meu cel românesc, 
Priveşte falnic peste zări, 
Căci calea ta în viitor 

E numai flori! E numai flori! 


Prin grele vremuri ai trecut 

. Si-ai suferit adesea ori; 

Dar suferința fi-a adus 

Cununi de flori! Cununi de flori! 


La Mărăşeşti si la Oituz, 

Au sângerat mándri-(i feciori. 
Dar peste câmpu "nsângerat 
Vor crește flori! Vor crește flori! 


Vitejii fi-au căzut luptând 

Sü-si apere moșia lor, 

Pe-a lor morminte de eroi 

Vom pune flori! Vom pune flori! 
Gheorghe |. Ştefan-Buzău 


PAG. 4 


Stelele cázátoare 


— 0 legendă — . 
upá ce Dumnezeu cel bun si sfánt fácu cerul 


şi pământul, se intoarse spre drzjjufii in- 

geraşi si le grăi zicând: „Am şi făcut ce a 

fost mai greu. Uitaţi-vă la pământul cel 

frumos şi la cerul cel albastru! Vedeți- ziua 
luminează soarele şi am lăsat şi pentru la noapte 
o lumină pe cer. Lumina aceasta e luna”. 

„Doresc însă ca luna să arate şi mai frumoasă 
şi să nu colinde singură întinderile cereşti. Do- 
resc să-i dau tovarăşi şi voi, ingeragilor, m'aţi 
putea ajuta la treaba aceasta”. 

Şi bunul Dumnezeu luă doi îngeri de mână, iar 
ceilalţi mergeau după dânsul. 

Şi îi duse Dumnezeu intr'o grădină unde, intr'o 
pajişte verde, erau doi bulgări mari de aur şi de 
argint. Ingeraşii erau foarte miraţi, neştiind ce au 
de făcut. 

Ci Dummezeu luă o bucăţică de aur, făcu din- 
tr'insa o stea şi ridicánd-o in sus, o puse să strá- 
lucească la soare. Ingeraşii căzură intr'o nespusá 
admiraţie. 

„O, cât e de frumoasă!” zise unul dintr'inşii. 
— „Cum aş vrea să mă joc cu dânsa!” strigă 
un altul. 

Dar Dumnezeu grăi şi zise: „Nu, să nu vă jucaţi, 
ci din aurul şi din Apa acesta să faceţi sute şi 
mii de stele şi să le lipiţi pe cerul albastru închis 
al nopţii. Eu mă duc, dar vreau ca in trei zile 
cerul să fie presărat frumos cu stele”. 

Şi se duse Dumnezeu, fiindcă avea multe alte 
treburi de rânduit, trebuia să coloreze păsările, să 
dea florilor parfum si alte treburi ca acestea. 

Cât despre îngerii cari făceau stelele, ei nu mai 
puteau de bucurie, fiindcă li-se dăduse să facă o 
treabă aşa de plăcută. Când un îngeraş nu era 


de Irma ‘Singer 


destul de indemânatic şi nu făcea steaua cum se 
cade, ceilalţi râdeau cu toată pofta. Cu toate a- 
cestea îi ajutau să-şi indrepte greşala. 

Şi aşa, îngeraşii strânseră o grămadă mare de 
stele sub un măr înflorit şi mai aveau de pus 
şi altele. 

Ci vântul cel ibiti zărind în acea grădină 
cerească stelele făcute gata, sări peste gard şi su- 
flă cu toată puterea în grămadă. Toate stelele în- 
cepură să se rostogolească, pe când îngeraşii bă- 
teau în palme de bucurie, râdeau şi alergau să le 
prindă. Cât despre vânt, l-au dat numai decât afară. 

Dar iată că trecuseră două zile şi jumătate, aşa 
că îngeraşii nu aveau decât o jumătate de zi vreme 
pentru ca să lipească stelele de cer. Fiecare în- 
geras luă pe braţe câte un coşuleţ de aur plin 
cu cleiu, puse în coşuleţ o pensulă, iar în mâini 
luă câte două, trei stele. 

Aşa se duseră ei pe cerul. cel întins şi lipiră 
stelele de dânsul. Dar vremea trecea si ingeragii 
mai aveau mult de lipit. ,,Dacá mam fi făcut atâtea 
nebunii şi n'am fi râs aşa de mult, nu mai aveam 
acum nevoe să ne grăbim”, zise plângându-se un 
îngeraş mic si grásuliu, cu aripioare albe ca ză- 
pada şi cu părul buclat. 

— „Nu e vreme de tânguit, ii strigă un al doi- 
lea, ci să muncim repede, pentru ca să fim gata 
la timp şi aşa să-i facem o bucurie „iubitului nostru 
Tată”. 

Şi adevărul este că au terminat chiar în ziua 
aceea. Insă, fiindcă se grăbiră din cale afară cu 
lipitul, multe stele au fost foarte rău lipite. Aceasta 
e pricina pentru care în nopţile de vară cleiul se 
desface şi unele stele cad din cer. 

In româneşte de Vasile Stănolu 


- 


DIMINEAȚA COPIILOR e99999999999996699 


Bărbierul din = vreun ur 


PAG. 5 


Sunt) 


Pe când Harun-al-Rasid era impárat al Bagda- 
dului, tráia in cetatea aceea un bárbier foarte iscu- 
sit, care era în stare să radă clienţii cu ochii in- 
chişi, mult mai bine decât ceilalţi bárbieri. 

Din pricina asta toţi înalții demnitari ai ora- 
sului se bárbiereau la dânsul; renumele său crescu 
şi mândria sa de asemenea; ajunse până acolo că 
nu vroia să bărbierească pe oamenii mai puţin bo- 
gati. Devenise şi lacom în acelaşi timp, şi când făcea 
vr'o afacere, se arăta de-o asprime nemaipomenită. 

Intr'o zi, un sărman lemnar îi aduse o sarcină 
de lemne şi-i propuse să i-o vândă. După multă 
tocmealá bărbierul ii dete un preţ oarecare, apoi 
zise: 

„Bineînţeles că pentru preţul acesta îmi vei da tot 
lemnul din spinarea măgarului tău”. 

Nu era prea mare preţul, dar lemnarul avea ne- 
voe de bani, aşa că primi târgul. Când descărcară 
lemnele, ceru bărbierului să-i plătească. Dar ne- 
gustorul răspunse: „ţi voiu plăti, când vei ter- 
mina de descărcat totul”. 

— „Dar am terminat, făcu lemnarul, arătându-i 
o grămadă de lemne aşezată în curte. 

— Nu, m'ai terminat. Incheiarăm târgul pentru 
toate lemnele pe care le duce măgarul tău, şi n'ai 
descărcat încă samarul, care-i tot de lemn. 

— Cum? strigă lemnarul. Vrei şi samarul? S'a 
mai auzit vr'odată aşa ceva? 

S'au certat şi s'au sfădit mult între dânşii. In 
cele din urmă bărbierul, cu ajutorul unuia din uce- 
nici săi, dădu jos samarul. Plăti apoi lemnarului 
preţul hotărît şi-l dădu afară, cu toate că acesta 
protestă contra nelegiuirei bărbierului şi zise că 
se va plânge judecătorului. 

Intr'adevăr se duse fără întârziere la Ndeattor; 


Dar acesta era unul dintre clienţii bărbierului, şi 
bietul lemnar nu se putu înțelege cu dânsul. 

Degeaba a 'ncercat el mai departe, la un alt 
judecător sau chiar la guvernatorul Bagdadului. Toţi 
erau muşterii bárbierului şi ziceau cá nu se poate 
face nimic, cazul acesta ciudat nefiind prevăzut în 
Coran. 

Dar lemnarul, încăpățânat, nu se lăsă bătut cu 
una cu două. Se hotări să se plângă împăratului. 
Aşa că Vinerea următoare, când Harun-al-Raşid se 
ducea la marea moschee din centrul oraşului, lem- 
narul îi întinse jaiba în care cerea dreptate contra 
nedreptăţei bărbierului. Impáratul care era drep- 
tatea însăşi, citea totdeauna jálbile supuşilor săi. 
Chemă deci pe lemnar înaintea sa. Sărmanul om 
intră tremurând, în palat şi, odată ajuns lângă îm- 
părat, îndoi genunchiul şi sărută pământul din faţa 
tronului. Se ridică apoi. şi aşteptă hotărârea legi- 
uitorului. 

„Ai dreptate din punctul tău de vedere, zise a- 
tunci Harun-al-Raşid; dar un contrat primit trebue 
executat; bărbierul trebue să-şi oprească samarul; 
cât despre tine...” 

Chemând apoi aproape de dânsul pe sărmanul 
lemnar, îi murmură la ureche câteva cuvinte care-l 
făcură să surâdă. 

O săptămână sau două mai târziu, lemnarul se 
duse la bărbier şi, fără să spue vr'o vorbă de 
cearta lor de data trecută, îl întrebă dacă vrea să-l 
radă, pe el şi pe-un prieten de-al său pe care-l 
adusese dela ţară. Negustorul primi şi, după o 
scurtă târguială, lemnarul primi să plătească preţul 
cerut. 

După ce-l rase, bărbierul întrebă dacă acel Pi 
ten va. veni curând. 


PAG. 6 €999660999999999999990000090906090099900000009009 DIMINEATA COPIILOR 


“ „Desigur, nu-i departe; e aci în stradă. Il voiu 
aduce chiar acum”, răspunse lemnarul. 

Plecă afară şi, câteva minute mai târziu se în- 
toarse, trăgându-şi măgarul de căpâstru. 

Bărbierul îl lăsă, dar, nevăzând nici un om cu 
dânsul, îl întrebă unde este prietenul. 

„Prietenul meu? dar iată-l, răspunse lemnarul. 
E rândul lui să fie ras. 

— Să rad un măgar?! strigă bărbierul mâniat 
foc. Wam înjosit îndeajuns răzându-te pe tine; dar 
nu voiu primi niciodată să mă ating de măgarul tău. 
Pleacă! eşi afară, nemernicule, sau te duc în faţa 
judecătorului.” 

Lemnarul nu se mânie. Reaminti numai bărbie- 
rului că trebuia să se ţie de invoiala făcută şi dis- 
cuţia (inu câteva minute. 

In cele din urmă, bărbierul reuşi să gonească 
pe lemnar şi măgarul său. Dar sărmanul om alergă 
drept la palat şi după ce arătă ce-l aduce, fu con- 
dus în faţa împăratului. Ii povesti ce i se întâmplase 
şi împăratul, cu un zâmbet de înţelegere, porunci 
unui soldat să caute pe bărbier şi să-l aducă în 
fața sa. 

„Inţeleg”, zise Harun-al-Raşid negustorului, cá 
ai primit să razi pe omul acesta şi pe prietenul său 
pentru o sumă oarecare de bani. Aşa este? 

— „Tocmai aşa, Măria Voastră”, răspunse bár- 
bierul. „Dar el a cerut să-i rad şi măgarul. Cine-a 
mai auzit aşa ceva!” 

— „Poate ai dreptate”, spuse împăratul. „Dar 
cine-a mai auzit că un samar poate să facă parte 
dintr'o grămadă de lemne de ars? Erai totuşi în 
dreptul tău să ceri samarul; azi însă, e rândul 
lemnarului,. şi el e în dreptul său când ifi cere 
să-i razi măgarul. Incetează discuţia şi termină mai 
repede”. 

Atunci, în mijlocul palatului, în faţa împăratului 
care râdea cu lacrimi, şi-a curtenilor care-şi bă- 
teau joc de el, bărbierul trebui să radă măgarul 
sărmanului lemnar. 

Acesta nu părăsi palatul bunului împărat, fără 
a fi primit dela el un dar minunat. 

Prelucrare de Daniela 


———— ek = — 


GHICITORI 


Am patru surori, cari nu mai mor, 
"(Du402 2$ DUUDOI ‘Dava comägunig ) 


* 
* * 
Care-i animalul care e bogat in bani? 
E (m1) 
* Şi - 
Care-i copacul, veşnic verde? 
'(mpvig) 


Trimise de Bloaz-Făltioeni 


——.— "=> a~e 


REZULTATUL CONCURSULUI LITERAR 


Vulpea şi corbul 
Un corb flămând, în pribegie, 
un bot de caşcaval furase, 
și pe un pom, depe câmpie 
ca să-l mănâncen tihnă, stase. 
Vicleana vulpe mirosise 
si fiindcă e şireată tare, 
„0 ştiţi cu toții, pare-mi-se”, 
porni, iu(ind, în cercetare. 
Zări pe corb cum sta pe cracă, 
și... cum ştia că-i prost ,a groapă”, 
cu vorbe bune, ca să-i placă, 
porni să laude pe foapá. 
„Mă "nchin Luminüfiei Tale, 
tu, pasăre unici?n lume; 
ca să te văd, din lungă cale 
viu, glasu-(i să-l aud cum e". 
El, prostul se umflă in pene, 
căci lauda îl încălzise, 
se pregăti să cânte — alene 
Si ciocu-i, plin, larg şi-l deschise. 
Dar cagcavalul se desprinse 
si o porni în jos, de grabă; 
lacoma vulpe îl şi prinse, 
iL înghiți, pornind la treabă. 
Când... obosit de-a lui cântare, 
văză prostia ce-o făcuse 
și amărit, de supărare 
își luă sborul şi se duse. 


MORALA 


Morala este-o "nfelepciune: 
„că mândru nu fii niciodată 
de ce nu ai, când ţi se spune”, 
cum corbul fuse ca s'o pată. 
Sandu Glavaciog 
—— — sock 99 ——— 


In ora de Geografie. 


Profesorul explicând despre chinezi, întreabă clasa: 
— „Care din voi a văzut chinezi? 

— „Eu, răspunse un elev.” 

— „Şi, unde l'ai vázut?..." 

— „Pe o cutie de ceai!” răspunse ţanţoş elevul. 


Soricelul. 
| — „Mamă, strigă Ionel, a căzut un şoricel în 
putina cu apă.” 
-— 7 Deoa nu l'ai scos?..." 
,Am bágat pisica să-l prindă.” 
Trimise de Eugen Cománescu-Neholu 
— — OO ze ——— 


DIMINEAȚA COPIILOR $0000000000000006000600000000000000000000000e PAG. 7 


Iepurele şi vulpea 


— Din poveştila Negrilor din America — 


nir'o zi, Vulpea puse mâna pe nişte smoală, — 
o turnă într'o găleată, o mestecă bine şi fácu 
din ea o sperietoare din cele ce pun oamenii 
prin ţarini ca să sperie ciorile cari vin să cu- 
leagă gráunfele. 

După aceea boteză sperietoarea Smolitul, îl aşeză 
la marginea drumului şi s'ascunse intr'un tufig ca 
să vadă ce o să se întâmple. Nu-i fu lungă aş- 
teptarea, căci văzu în curând pe Iepure venind tipa, 
tipa pe cărare. 

— Bună ziua, vere, zise Iepurele Smolitului, când 
dădu cu ochii de el. 


Dar Smolitul nu-i răspunse. 

— Ei, ce n'auzi; eşti surd? Dacă eşti surd spune 
ca să strig mai tare. 

Dar Smolitul tăcea chitic. 

— Ei, drăcie! Oare de ce nu o fi spunând 
nimic? se întrebă cu mirare Iepurele. Ia ascultă, 
sperietoarea naibii, ce crezi cá eu iţi vorbesc ca 
tu să taci? Stai cá. te 'nvăţ eu acu mintel. -şi 
hárs! o palmá smolitului. Palma se lipi de smoalá 
si acolo rámase. 

— Dá-mi drumul cá iar te plesnesc, fácu Ie- 
purele inciudat si hârş! altă palmă. 

Acu i se lipi şi palma cealaltă. 

— N'auzi, mái Smolitule, dă-mi drumul cá te 
isbesc cu picioarele. 

Si făcu întocmai precum zise. 

Dar în loc s'o dreagă, mai rău o strică, fiind- 
că i se lipi laba piciorului şi rămase cu celălalt 
picior spânzurat în gol. 

Ei, acu să fi văzut mânie pe Iepure. Se zbă- 
tea sărmanul cu trupul ca prins de alte celea şi 
începu a răcni ca scos din minţi: 

— Dă-mi . drumul, lighioaná, că acu te sfărâm 
cu capul, si dă-i una cu capul drept în obrazul 
Smolitului. 

Dar n'avu nici acu vreun folos, cá ii se lipi 
urechia de obrazul Smolitului de nici nu-şi mai 
putu clinti capul din loc. 

Vulpea stătea tupilatá in tüfis,. vedea toate si 
râdea pe infundate. La urmă ieşi din ascunziş, se 
propti în două labe in fața lepurelui şi zise râ- 
zând cu hohote: 


de Lia Hârsu 


— Ce-i, frăţioare, ce necaz te paste? Bine că 
dădu Dumnezeu să-mi cazi in ghiare. De acun 
nu-mi mai scapi. Cine te puse să te legi de Smo- 
litul care nu ţi-a făcut nimic. š 

Aşa "ţi trebuie dacă te amesteci unde nu-ți fierbe 
oala. Ei, ţi-a ajuns şi ție funia la par. Am pus 
focul pe vatră şi-o să te mănânc la frigare. . 

— Cumătră vulpe, făcu atunci lepureie, fá-màá 
orice-i vrea, fierbe-má, irige-má, numa 'n mără- 
cinişul cel de colo să nu mă svârli.. 

— Parcă mă răsgândii şi mai bine te-aşi spânzura 
de craca ceia de colo, zise vulpea. 

— Spânzură-mă cât de sus ii vrea, numa 'n mă- 
răciniş să nu m'arunci, rogu-te, cumátrá vulpe, făcu 
iar şiretul de iepure. 

— Te-aşi spânzura, dar îmi adusei aminte că 
n'am frânghie; mai bine. te-oi duce la malul apei 
şi te-oi înneca. i 

— Imneacă-mă, dă-mă la fund cât. îi vrea, nu- 
ma 'n mărăciniş să -nu m'arunci, se rugă iar Ie- 
purele. 

— Imi adusei aminte că-i apa departe, aşa că 
parcă-i mai bine a te jupui de viu. 

— Jupoaie-mă, reteazá-mi urechile, scoate-mi o- 
chii, fă ce-oi vrea, numa 'n mărăciniş să nu m'a- 
runci, tare mă rog de tine, cumătră dragă, se mi- 
logi iar Iepurele. 

— Aşa zi, de nimic nu ţi-e teamă. ca de mă- 
răciniş, ei iaca, taman acolo o.să te..svârlu, făcu 
proasta de vulpe, smuci' pé Iepure de pe smoală 
şi-l svârli in márácinig. 

Incepu apoi a ocoli mărăcinii, socotind că i-a 
venit de hac Iepurelui. Dar pe când ocolea ea mă- 
răcinii, auzi pe cineva strigând-o şi când se uită 
într'acolo văzu pe Iepure cocofat pe un butuc şi 
răzând cu hohote. 

— Ei, cumătră vulpe, d! apoi eu in mărăciniş m'am 
născut, acolo am crescut şi tot acolo o să. mor. 
Ce socoteai tu, că eşti mai deşteaptă decât mine? 
şi tot râzând, iepurile se dete odată peste cap şi 
pieri în gaura lui, iar vulpea rămase ca o proastă 
ce era cu ochii cáscafi pe urma lui. 


VUYVEY ev vo XV VAY va veto VevVecevév eve tese com auto T4 YUTYV 
Copii, cereţi . 
»LIR SI TIBISIR" 


thb. è etr 


DIMINEAȚA COPIILOR 


1) Dragii mei, vá rog ferbinte, 
Ca secretul să păstraţi 
Si lui Haplea, cánd soseste, f 
Nici cuvânt să nu-i suflafi. 


2 ) Intro noapte neagră, beznă, 
Merse Haplea prin vecini, 
Vrând să cumpere pe gratis  ' 
Nişte gâşte sau găini. " 


3) Dar umblánd, aude sgomot, 
Pas de oameni ce-şi soptesc: 
»De mă prind“, îşi zice Haplea, 
„Pielea rău mi-o tábücesc". 


4) Bâjbâind prin intunerec, 
In cotet drept nimereste, 
Intră 'ntr'ânsul şi se roagă: 
„Doamne sfinte, mă păzeşte!“ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


TAG o Um TE ID un s NUR VENE I TRU trm PPP 


Lad 


al nostru 6) Tot cu gândul să ciordeascá,  - 


5) Cei de care Ha 


plea- 
Asa mult se speriase, La cotef se duc ei drept. 
Nu erau decât Prostilă „Să luăm întreg coteful!* 


m 


Zice Nase cel destept. / 


* Şi prietenul Tănase. 


7) lau coteţu'n care-i Haplea: 8) „Am furat noi porcul mare, 
„Greu mai e, am obosit!“ | Nu-i usor, deci, afia tue cx 
— Taci din gură, măi Prostilă, Ce mai şunci ce mai slănină! 
Las'că bine-am nimerit! Ce jumári, costite 'n lege!“ 


^ - 


s 


9) Cánd i-aude, Haplea-si zice: 


10) Pe'ntunerec lui Prostilă 


Ei, bátu-i-ar, záu, norocul! Jart! o palmă i-a croit. s 
, Ei fuserá, stai acuma i Ce-a urmat? Aveţi răbdare, 
Să vedem le place jocul? Căci mai e de povestit. 


MOŞ NAE 


PAG. 10 4000600000000000000000000000000000000000000e DIMINEATA COPIILOR 


Niţa, Nuja şi Labus 


Plesetă într'un act în versuri (Urmare dela n-rul 96) de Sarina Cassvan-Pas 


(Scena se întunecă pentr'un moment, când se 
luminează, în locul cote(ului e un cuptor si în mij- 
locul scenei un cazan mare pe nişte pirostrii). 

NIŢĂ 
è (doarme pe grămada de lemne. Purceaua si clogca 
au dinainte câte un sorí alb si o scufă tot albă în 
cap. Cocoșul şi curcanul sunt in frac cu guler şi 
manşete albe. Intro parte si alta a cuptorului sunt 
două ouă mari de carton prin a căror spărtură 
scot capetele doi puişori gălbui) : 
COCOSUL 
Sunteţi cu toţii gata 
Să aplicaţi osânda, 
Vrăşmaşului de colo? 
TOȚI INTR'UN GLAS 
Nici vorbă! 
PORCUL 
Stati fraţilor, nu vă pripifi! 
In viaţă, záu se cade 
Să fifi mai chibzuifi. 
S'a hotárit imi pare, 
Cu voia tuturora, 
Ca pe băiatu-acesta... 
PUII 
Să-l frigem in frigare! - 
NIŢĂ 
(începe să se zvârcolească prin somn, apoi se deş- 
si incremeneste de spaimă) 
COCOSUL 
De atát' amar de vreme 
Noi ne lăsăm mâncaţi. 
Sosit-a poate vremea, 
să fim azi razbunaţi! 
SCROAFA 


Acum lăsaţi vorba! 

E prea mare zăbavă. 

Eu zic să facem puiul 

De om, gătit la tavă. 
CURCANUL 

Ba eu zic pe castane, 

Sau pe varză călită. 

Să-mi fie rasa mândră 

Odată răsplătită! 

CLOȘCA 

Ce te îngâmfi fârtate, 

Cu rasa. dumitale? 

Mai sunt pe aicea nobili, 

Ce face două parale! 


COCOȘUL 
Ci lasă acuma harţa 
Cumătră, te-aş ruga! 
Ne-am adunat aicea 
Să facem altceva, 
Decât să ne intrecem 
In vorbe mari şi late! 
PORCUL 
Măi fraţilor, aicea 
Să fim zău cu dreptate. 
De neamul vostru nobil 
Eu nu mă îndoesc. 
Doar toţi slujit-am vecinic 
Stomacul omenesc! 
De aceia 'n noaptea asta 
Aici ne-am strâns cu toţii, 
Să răzbunăm odată 
Strămoşii şi nepoţii! 
CLOȘCA 
Eu zic să-l fierbem 
Si să-l mâncăm rasol! 
CURCANUL 
Ci fine-fi firea soro, 
Că-ţi dai neamul de gol! 


PURCEAUA : 
Rasol, sau cu castane, 
Tot una imi este mie! 
Săriţi la el cu toţii! 
Să mi-l faceţi piftie! 
Ca să se 'nvefe minte, 
Tot neamul omenesc 
Să-şi bată joc altădată 
De neamul meu porcesc. 
NIŢĂ (tremurând) 
Vai mie! Vă jur că niciodată 
Eu nam mâncat piftie! 
PURCEAUA 
Nici ciorbă, nici sarmale? 
NIŢĂ 
Ba da, dar zău nu făceau parte 
Din neamul Duümitale! 
CLOȘCA 
Au n'ai mâncat nici ochiuri, 
Sau chiar nici ciulama? 
COCOȘUL 
Mai este vorbă oare? Cum judeci D-ta? 
Mă prind că cuconașul 


e aL A 


DIMINEAŢA COPIILOR 0900%000000000000000000000000000000000tb000e PAG. 11 


De n'a mâncat sarmale, 
A înghiţit milioane 
Din puii dumitale! 
PUII 
Să-l frigem dar! 
TOȚI 
Sá-l frigem! 
NIŢĂ (arătând spre Lăbuş) 
Mai staţi înc” un minut! 
Să spue acum şi dânsul 
Dacă m'a fost văzut, 
Ducând la gură ochiuri 
Sau pui, sau chiar sarmale?... 
LĂBUŞ (îi suflă la ureche) 
Să pui o vorbă bună? 
NIŢĂ (împreunând mâinele) 
Mă mai întrebi Lábufá? 
LABUŞ 


Mai necăjeşti vreodată 
Pe draga mea Nunufá? 


NIŢĂ 
Cuvântul meu de cinste! 


LÁBUS 
Ei bine, s'a fácut! 


CURCANUL 
Sá-l judecám înainte! 
Eu nu má dau bătut! 
LABUS 
Vă cer ertare, dati-mi voe, 
Záu numai un minut! 
CLOSCA 
Ba să má er(i matale, 
N'am vreme de palavre! 
COCOȘUL 
S'apoi, mavem timica ` 
De împărţit cu javre! 
“PORCUL 
Tăcere! Ce, iar vá 'ncăeraţi? 
Nu ne-a fost vorba oare 
Sá ne purtám ca frafi? 
CURCANUL 


Eu, frate cu un cáine? 
Vai, záu mi-ar fi ruşine! 
El pentr'un colţ de pâine, 
Te-ar vinde si pe tine! 


(Sfârşitul în No. viitor). 


Curiozitáti, Jocuri, Distractii 


Cartea de vizită si moneda 


Asezati pe degetul arătător al mânei stângi, ți- 
nut într'o poziţie verticală, o carte de vizită, pe care 


puneţi o piesă de un leu sau de doi lei, după cum 
voii, si spuneţi la cei din jurul vostru, cá se 
poate lua carta de vizită fără a atinge moneda. 

Spre a săvârşi aceasta, daţi cu dreapta un bo- 


bărnac puternic cărţii de vizită, care se duce, cât 
colo, lăsând moneda pe degetul arătător al mâ- 
nei stângi. 

Trebue însă, s'aveţi grije ca lovitura bobărna- 
cului să fie dată orizontal în planul cărţii de vi- 
zită, exact cum se vede în figura de mai sus. 


din Eun Gum E 


Desenul acesta ne arată cum dintr'o furnică poţi 
face un elefant. Incercaţi şi d-voastră şi veţi ve- 
dea că nu e tocmai greu. 


Cea mai mare hartă din lume 


Ministerul comerţului maritim din America ,,Schi- 
ping Board” a executat cea mai mare hartă a lu- 
mii înzestrată cu 26 de planşe, admirabil execu- 


. tate în diferite culori. Harta care e de aluminiu, càn- 


tăreşte 4 tone, măsoară 12,60 m. lăţime, 4.50 în 
înălţime. 

Planşele se impreuneazá cu ajutorul buloanelor 
şi se pot demonta sau deplasa după voe. 


——— 
i i ` - " e. $ -À« 


ev. vet 3 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ine nu şi-ar închipui că această poveste e 
o simplă fantezie? Dar din nenorocire, ea 

este plină de adevăr. 
Andrei era fiul unor oameni foarte cum- 
se-cade. Părinţii săi îl iubeau mult şi ni- 
meni nu i-ar fi zis o vorbă de rău, dacă el ar 
fi ştiut cum să se poarte cu toată lumea. | 

Dar nu suferea să i se facă nici o observaţie 
de către nimeni. Invăţătura-i plácu cum îi place 
máfei agurida si pe lângă aceasta ar fi stat toată 
ziua în stradă cu fel de fel de băieţi — cărora 
se vede că şi lor le plăcea învăţătura la fel ca 
lui Andreiu. 

Când ajunse în clasa II-a primară, nu te mai 
puteai înţelege cu el nici în ruptul capului. Toţi 
ai casei nu se mai puteau ocupa de altele, decât 
de el şi de poznele sale. 

Intro zi însă, Andreiu puse vârf tuturor pro- 
stiilor pe care le făcuse până atunci. El refuză 
cu încăpățânare de a se mai duce la şcoală si 
atunci părinţii îi cerură să se hotărască şi să 
aleagă din două, una, adică ori să înveţe carte 
şi să-şi îndrepte purtările, sau să înveţe vre-o me- 
serie. 

Cu toate că o meserie n'ar fi fost un lucru ru- 
şinos pentru Andreiu, el nu vru nici în ruptul ca- 
pului să primească această propunere. Părinţii săi, 
de inimă rea, se hotăriră să-l pedepsească pe An- 
drei -ţinându-l nemâncat, închis în odaia lui, până 


când isi va cere iertare, promiţându-le cá se va: 


face băiat de treabă. 

Dar Andrei era prea încăpățânat pentru a fi ca- 
pabil să ceară iertare, aşa cum fac toţi copiii cu 
creştere frumoasă şi cuminţi. El stătu în odaia sa 
până când îi se făcu atât de foame, încât îi ve- 


de Alex. Bilciurescu 


nea să inebuneascá. Atunci, nu vru să mai ţină 
seamă de nimc şi fugi de acasă. 

El îşi închipui că dispărând de acasă, va fi ru- 
gat de părinţi să se înapoieze şi, de bucurie că 
l-au rugat, ei îl vor lăsa să-şi facă de cap. Dar 
lucrurile se întâmplară cu totul altfel. Părinţii lui 
ziseră că dacă a fost în stare să fugă de acasă, 
aceasta nu era decât o dovadă a răutăţii si in- 
căpăţânării sale. Socotind că acest copil nu va pu- 
tea niciodată deveni un om cum se cade, ei îl 
lăsară să rătăcească prin lume, fără a se interesa 
de el câtuşi de puţin. 

Andreiu când fugi de acasă, se duse la unul 
dintre cei mai buni tovarăşi de nebunii, la care 
era foarte sigur că va fi găzduit. 

Dar părinţii acestui tovarăş nu numai că nu voiră 
să-l găzduiască pe Andreiu, ci îl şi goniră, spu- 
nându-i că fiul lor mare nevoie de asemeni prie- 
teni. 


Se inserase de-abinelea si Andreiu tot mai hoi- 
nárea pe străzi, fără nici o ţintă. De-odată isi 
aminti de un prieten la care ar putea să fie pri- 
mit şi găzduit. Dar acesta locuia foarte departe 
şi Andreiu nici măcar nu-i ştia adresa cum se cade. 
Totuşi nu se dădu bătut şi porni în căutarea lui. 

Alergă mult timp prin noroiul mahalalelor, dar 
îi fu imposibil să-i dea de urmă. Ce putea Andrei 
să facá acum? Noaptea se lăsa tot mai mult. Ploaia 
deasă şi rece de Octombrie îi biciuia obrajii şi 
mâinile. li: era frig. Foamea — asemenea unor 
furci ascuţite si înroşite în foc — îi infepa şi-i 
ardea stomacul. Picioarele, de osteneală nu-l mai 
duceau. Acum nu mai ştia nici pe unde să se 
înapoieze acasă. 

Dar mai mergând câteva minute, cu speranţa 


mar în — ST 


DIMINEAŢA COPIILOR 


de-a ieşi spre centrul oraşului, trecu pe lângă lo- 
cuinţa unui birjar, care avea in curte mai multe 


lf V/ 
ji AI | m^ 


A | 


| 


A 


di 


i, cm ek d 
p 
LC 


- RT, 


cápite de fân pentru cai. Cum această curte era 
împrejmuită de o ulucă veche si dărăpănată, el isi 
putu face loc, pătrunzând acolo si făcându-şi pe 
câteva cápite de nutreţ, un culcuş pentru noapte. 
Insă, spre nenorocirea lui, de-abia trecuse o ju- 
mătate. de ceas şi iată că năpustesc asupra lui vre-o 
trei-patru dulăi, care lătrând până ridicară curtea 
în picioare, erau cât pe-aci să-l sfâşie de viu. 
Birjarul auzind câinii lătrând atât de îndârjit, 
pricepu că trebuie să fie cineva prin curte. Isi luă 
repede pistolul şi ieşi să vadă dacă n'o fi vre-un 
rău-făcător. Andreiu se făcu ghem, băgă capul în 
fân şi stătu astfel împietrit de frica grozavă, că 
pusese stăpânire pe el, de când dulăii ii sfâşia- 
seră toată îmbrăcămintea. Birjarul strigă de câ- 
teva ori: „Cine este?... Răspunde, cá trag!..." Dar 
de unde să mai audă Andrei ceva, infundat cum 
era cu capul în fân şi pe jumătate mort de frică. 
Birjarul văzând că nu-i răspunde nimeni, scos 
din răbdări, descărcă um foc de pistol spre Andreiu. 
De odată se auziră nişte ţipete ingrozitoare, 
apoi nişte gemete, care sfârşiră printr'o tăcere de- 
săvârşită. Birjarul sări numaidecât să vadă ce s'a 
întâmplat şi se mâhni la culme când văzu că era 
un copil ce leşinase. 


PAG, 13 


Ii dădu toate îngrijirile, iar după ce se făcu 
bine, căci rana lui Andreiu mu fusese gravă, il 
duse inapoi la părinţii săi, unde le povesti tot 
ceiace se întâmplase. Dar părinţii nici nu se ui- 


4. tară la Andreiu si nu vrură să-l primească îna- 


poi. Cum Andreiu nu se aştepta la aceasta, se 
simţi extrem de nenorocit si văzându-se fără nici 
un căpătâiu, se rugă de birjar să-l primească la 
el in slujbă. 

Birjarul refuză. Disperat, Andreiu, alergá pe 
la tofi tovarásii sái de joc, povestindu-le cele ce 
pátise, si cerându-le câte un sfat. Dar toţi ridi- 
cau din umere, neputându-i da nici-un ajutor. Acum 
Andreiu ar fi vrut să ceară de o mie de ori ier- 
tare, dar stia prea bine că părinţii nu-l vor mai 
primi înapoi. Neavând încotro, trebui să intre ca 
ucenic la un cizmar, unde era bătut de toţi lu- 


“crătorii. Noaptea, dormea pe jos in prăvălie, tre- 


murând de frig, ca varga. Nu suferea numai de 
frig ci şi de frică, din pricina şoarecilor ce um- 
blau pe acolo ca la ei acasă. 

Intr'o noapte, simțind un şoarece ce umbla drept 
pe pieptul sáu, Andreiu scoase nişte ţipete de puse 
toată casa 'n picioare. 


Cizmarul supărat peste măsură îi dădu o bă- 
tăie bună şi-l isgoni de la el. Andreiu umblă toată 


(Citește urmarea In pag. 14 jos) 


PAG. 14 999999999999999909999999960990999999€449099090909 D/ MINEAJA COPIILOR 


E PAGINA DISTRACTIVA 


GNO 


Rezultatul concursului lunar No. 8 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


1) Joc criptolog 
Rău cu rău, dar mai rău fără rău 


2) Jocul pătratelor 


AGER 
MUST 
ETER 
AGURIDĂ 
LA ŞI 
CIOc 
CORABIE 
DANS 
EMIS 
FRANCEZ 
ADIO 
AVAR 
CALD 


3) Joc paralelogram 
SUMAN 
NISIP 


4) Metagramă 
STRADA 
STRANA 
STRAJA 


lu numărul viitor vom publica si numele deslegátorilor, ale premianțiior precum si un 


NOU CONCURS CU PREMIII. 


(Urmare din pag. 13) 
ziua chinuit de frig si de foame. 

Peste cátva timp, intrá ucenic intr'o ferárie. Dar 
aicea era muncă nu glumă. In fine, timp de aproape 
4 ani o duse Andreiu din ce în ce mai greu. lată 
insă, cá la vârsta de 12 ani se imbolnáveste 
grav: patronul la care şedea, vru să-l trimeată la 
spital, căci după cum îl auzise Andreiu odată spu- 
nând, nu voia să moară ucenicul la el în casă. An- 
drei auzind că ar fi bolnav de moarte, se ridică 
din patul sáu rece, care era în fierărie şi plecă — 
tremurând şi gemând de durere — spre casa pă- 
rinţilor săi. Cázu în genunchi în faţa lor, ru- 
gându-i să-l ierte si fágáduind că-şi va schimba 
complect purtarea. Dar părinţii ii táspunserá cá 
acum e prea târziu, că toţi colegii lui de şcoală 
ii luaserá înainte, aşa cá el nu va mai putea nici- 
odată ajunge un copil cu care ei sar mândri. 

Il ţinură numai până când se vindecă. Il în- 
grijiră bine, iar când se însănătoşi, îi deteră o 
legătură cu câteva rufe şi haine, trimifándu-l la 
meseria pe care şi-o alesese singur. Andrei n'avu 
încotro şi trebui să se supuie. Când se făcu om 
în toată firea, nu era decât un biet lucrător sărac, 
pe când foştii lui colegi de şcoală — care învă- 
faserá, harnic — erau acum oameni cu vază şi 
foarte bogaţi. Alexandru Bilciurescu 


SEE SEE A 


Din legendele florilor 


Panseaua 


In unele din satele Franţei, fetiţele spun pan- 
selei „iarba Rusaliilor”. Intr'adevăr, se povesteşte 
că odată panseaua avea un parfum mult mai dulce 
şi mai ales, chiar decât surioara sa, violeta pri- 
máváratecá. 

Crestea in mijlocul lanurilor de gráu si era mult 
iubită, căci avea culori foarte frumoase si miros 
fermecător; astfel că toată lumea călca în picioare 
grâul ca s'o culeagă. 
„Dar când sosi vremea secerisului, nu mai ră- 
mase nimic pentru hrana oamenilor. Asta necăji 


mult pe mica pansea şi, in ziua Rusaliilor, ea rugă 


pe Dumnezeu să-i iă mirosul cel dulce, pentruca 
nimeni să nu distrugă grâul ca să facă buchete. 
Rugăciunea îi fu ascultată: îşi pierdu mirosul. De 
atunci, fetiţeie-i spun iarba Rusaliilor, în unele din 
satele Franţei. 

In. Anglia, i-au dat un nume fermecător: ele-i 


„spun: „trei capete frumoase sub aceiaşi scufá". 


in româneşte de Coca Marinescu 
BUBSEREREBELEPRRIRENBREDRNRBEZRUNEZRAZREBESREEERESRENREENEVRA 
No. 5, 6, 7 şi 8. Inchisoarea de flori, 
povestiri de Max Nordau, traducere de 

N. Batzaria. Preţul lei 20 


mese ef e 


DIMINEAŢA COPIILOR $0000000000900000000000000000000000000000eee PAG. [5 


De vorbă cu cititorii 


M. P. D.-T.-Măgurele. — Sunt destul de frumoase şi 
mai cu seamă foarte promițătoare cele trei poezii tri- 
mise de d-ta, dar prin tendinţa lor 'pur literară şi 
prin stilul lor ele nu sunt potrivite pentru o revistă 
destinată în primul rând copiilor. Munciţi înainte, căci 
veţi ajunge să scrieţi frumos, numai nu vă grăbiţi. 

Recitiţi şi chiar refaceţi de câteva ori cele ce scrieţi. 

E. T. Vin.-Alba-Iulia. — Poezia cu ,Pipa" e destul 
de drăguță, dar acolo unde spui: „Se întreabă si înjură”, 
e un vers care nu merge de loc. Mai ales cuvântul din 
urmă nu trebuie întrebuințat nici în proză, cu atât mai 
puţin în poezie. De asemenea în strofa următoare: „N'o 
perdui? căci asta una, mi-e plăcută, căci n'a fost rea”, 
repeţi căci si ai cuvinte de umplutură. In afară de a- 
ceasta, vezi de respectă punctuafia şi ortografia. 

Sor. Gr.-Paşcani. — „Stanca şi Vulpea” sosită prea 
târziu, concursul literar fiind încheiat. Trimite-ne, te ru- 
găm, o copie după originalul german al poeziei de Heine 
pe care ai tradus-o. 

R. Teod.-Brăila. — Vom alege din ce ai trimis spre 
publicare, dar te rugăm, mai înainte de a ni-le trimite 
nouă, arată cuiva manuscrisele ca să-ţi îndrepte gre- 
şelile de limba română. Imis den ehome cheron. 

R. D. N. — Zici cá ai „cules din popor” ghicitorile 
ce ai trimis. Ce te faci că alţii le culeseseră cu mult 
înaintea d-tale şi le publicaseră de «mult. 

M. Bot.-Bráila. — Continuă, dragul meu, să fii un 
bun şi devotat cititor şi nu-ţi da osteneala să copiezi 
bucăţi scrise de alţii, căci pe acestea nu le publicăm. 

D. Francisc Vecsler, care a participat la concursul 
literar, locueşte la laşi, pe când a fost trecut ca locuind la 
Bucureşti. 

W. Ad.-Loco. — Iți publicăm o glumă. 

„LI. Seg.-Loco. — Te sfătuim, să începi a scrie cugetări 
mult mai târziu. 

Gr. L-Loco. — „„Vestitorii Primăverei”, destul de bună 
ca o primă încercare. Nu e însă destul de puternică, 
are strofe cari sunt o proză rimată. 

T. Pasg.-Loco. — Traducerea d-tale „Viclenia zadar- 
nică” lasă de dorit. Scrii, bunăoară: „Ben-Sad nu primi 
a se desface de acest animal şi alte franfuzisme ca a- 
ceslea. Faci dovada cá a traduce bine e mai puţin lesne 
de cum se crede. 

Ad. W.-Loco. — Poezia „Ţara mea” arată din partea 
d-tale sentimente vrednice de laudă, dar aceste senti- 
mente sunt slábuf exprimate. Versuri ca „treburi cari 
sporesc" n'au ce cáuta intr'o poezie patrioticá. 

S. I. H.-Botoşani. — „Enigma cárbunarului". De ce 
nu spui, precum erai dator, că bucata aceasta e o tra- 
ducere si cá e luată dintr'o carte de şcoală si că, 
deci, e destul de cunoscutá de cititori? 

Rainh. I. Andrei-Loco. — Am citit bucata „Niculae”, 
şi am văzut că ai un scris destul de drăguţ. In „Dimi- 
neafa Copiilor” însă publicăm si vom publica poveşti 
mai frumoase decât „Niculae” al d-tale. 

Van. L-Hárgova. — „Urcioraşul cu lacrimi”. lată cum 
o faci fraza a doua: „Ea ţinea la el atât de mult, încât 
mar fi putut trái fără el.” E o înşirare si repeţire 
puţin plăcută de pronume personale şi nu e tocmai co- 
rectă, zicándu-se mai bine „la dânsul”, „fără dânsul”. 
Lasă-ne, deci, nouă grijea scrisului de poveşti, mai ales 
cá pe Bechstein îl avem complect, 


Aducem la cunoştinţa cititorilor că s'a pus im vânzare foarta 
frumoasa poveste „Of si Tepelus'', care formează 
No. 4 din „BIBLIOTECA TINERETUL“, 

Preţul 5 lei. 


latá-i, dragă cititor, 
Haplea, Frosa, Hăplişor, 
Despre cari am povestit 
Că pe ou i-a zugrăvit, 
Din o dragoste prea mare, 
Cea drăguță cititoare. 

Cine e mai reuşit? 

Eu de toți sunt mulțumit. 
Ura! zic să ne trăiască, 


Pururi să ne ?nveselească. 
-oen k —— 


NUMAI 


Eu când sunt cam indispus 
Imi-iau o ciocolată 
De mar exista ,SUCHARD" 
Alta, — niciodată. 


COPII, 


Nu e mai frumos suvenir 
Decât „LIR Şi TIBISIR" 
Povestirea de copii 3 
Ce-i in sapte smecherii, 
Un volum fuga să-l iei 
Si sá dai numai 15 lei. 


inchisoarea de flori 


Este titlul unui minunat volum de 
meîntrecute povestiri de MAX NORDAU 
traducere din original de N. BAT. 


ZARIA. 
Preţul unui volum LEI 20 


Citiţi si răspândiți 


„Dimineaţa Copiilor“ 


PAG. 16 


Asta-i Miţu Miţișor, 
Cel pisoi neascultător 


ÎN ae anti ARM Ai a: a a PPP TUI VR Vt Egg aan Coana <a T v M Á——9 - 
d r l p E 7 , CUECOcHmm cR Y 
i 4 - 4a 5 " "T d 


la vedeţi, má rog, ce face, 
Coada cánd nu-si tine'n pace. 


Atellerele ,,ADEVERUL" S. A. 


v DIMINEATA 
ms 
GPS CER 
= REVISTĂ SAPTAMANALA 
= Dinecron: N. BATZARIA 


Frumos concert, dar barza are alte gânduri! PREȚUL LEI 4 


—— 


PAG. 2 


DIMINEAT A COPIILOR 


Cetatea Troia. 


In legáturá cu cele scrise in numárul trecut de- 
spre Iliada si Odissea, cetatea Troia se găsea nu 
departe de coastele Asiei Mici. Astăzi din această 
cetate m'au rămas decât ruine, descoperite şi ele 
cu greu, lângă localitatea turcească /isariic. 

In timpul când sau petrecut cele povestite in 
Iliada lui Omer, Troia era o cetate înfloritoare 
şi puternică, având ca rege pe bătrânul Priam. 
După tradiţie, prinţul troian Eneu, fiul lui Ascaniu 
şi al zeiţei Venus, ar fi fugit din Troia, după 
ocuparea ei de Greci, şi sar fi dus în Italia, în 
provincia Latium (citeşte Laţium), unde sa sta- 


bilit. Aşa s'a făcut legenda cum că vechii Romani. 


ar fi fost de origină troianá. 


Războiul Troian. 


Asa după cum e cântat de Omer in lliada, ráz- 
boiul între Grecii din Grecia şi cetatea Troia, a 
ținut” zece ani. Cauza acestui rázboiu ar fi fost că 
Paris (cu accentul pe a), al doilea fiu al regelui 
Priam, ar fi răpit din Grecia, unde fusese pri- 
mit ca oaspete, pe frumoasa Elena, soţia regelui 
Menelas. j 

Ca să răzbune insulta aceasta, Grecii au -por- 
nit cu războiu împotriva Troiei, pe care mau pu- 
tut-o cuceri, cu toate că se luptau de zece ani de 
zile. Au cucerit-o însä prin viclenie. Anume, după 
sfatul lui Ulise, Grecii au făcut un cal de lemn 
foarte mare şi în a cărui burtă goală şi scobită 
se ascunseseră mai mulţi soldaţi greci, între cari 
şi Ulise. 


Timeo Danaos... 


Calul de lemn fu lăsat înaintea zidurilor cetăţii, 
iar armata greacă se depártá de Troia, prefăcân- 
du-se că se întoarce în Grecia şi că nu mai vrea 
să se lupte. 

Mulţi Troieni au crezut cá acest cal era un dar 
făcut de către Greci, cari în chipul acesta ar fi 
dorit să se împace. Atunci marele lor preot Lao- 
coon ar fi zis acele cuvinte cari ne-au rămas dela 
poetul roman Virgiliu în foarte cunoscuta zicătoare 
latină: „Timeo Danaos et dona ferentes”, ceiace în- 
seamnă „Mä tem de Greci, chiar când aduc da- 
ruri". 


Cu alte cuvinte, le spuneá cá de duşman să te 


- 


fereşti mai ales când se arată drăguţ şi generos. 
Laocoon n'a fost ascultat, Troienii au dărâmat zi- 
dul cetăţii, pentru că buclucaşul de cal nu încăpea 
pe poartă. Peste noapte Grecii din burta calului au 
ieşit, au deschis toate porţile cetăţii, au chemat 
armata întreagă şi aşa Troia a fost cucerită. 


Ce este ,,Bairamul''? 


E intrebarea unui cititor. Ráspundem: Bairamul 
este sărbătoarea cea mai mare a Turcilor, sau mai 
bine zis a tuturor popoarelor de religie mahometană. 
Este chiar singura sărbătoare a lor. Mahometanii po- 
stesc pe fiecare an câte o lună de zile, numită 
luna Ranmazanului. Postesc altfel decât noi creştinii: 
anume, nu mănâncă şi nu beau nimic toată ziua şi în 
schimb mănâncă şi beau noaptea. După luna de Ra- 
mazan, e o sărbătoare de trei zile şi această sár- 
bătoare e Bairamul. După 70 de zile mai sărbătoresc 
odată Bairamul, numit Curban-Bairam, adică Bai- 
ramul când se jertfesc (curban înseamnă jertfă) 
berbeci. 

Adáugüm că in genere mahometanii ţin foarte 
mult la religia lor. 


Aman, Amin, Aliluia. 


Un cititor ne întreabă: „cuvintele aman şi a- 
min, nau oare aceiaşi origină?” Câtuşi de puţin! 
Aman e un cuvânt turcesc si înseamnă ` iertare, 
grație. 

Te lupti cu cineva şi când nu mai poli să re- 
zişti, îi zici: „Aman!”, adică: „lartă-mă!” 

Amin însă e cuvânt dia vechia limbă ebraică si 


"înseamnă „Asa să fie". 


Aliluia, este deasemenea, de origină ebraică şi 
inseamnă: ,Láudati pe Dumnezeu!” Este intrebuin- 
tat în cântările bisericeşti cari exprimă bucuria, 
biruinţa. 


Fiţi buni cu animalele! 


Să nu uităm că gradul de civilizaţie al fiecăruia 
şi mai ales sufletul său bun- sau rău, se cunosc 
şi după modul cum acel cineva se poartă cu a- 
nimalele. Să ştim bine că sunt răi şi că trebuie să 
ne ferim de acei oameni cari simt o plăcere — e 


“o plăcere sălbatică — de a chinui animalele. Copii, 


iubiţi animalele şi aveţi grije de dânsele. 
———— CZ ———— 


DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN MALOS NUMAR 4 LEI 
6 LUNI 80 ,, IN STRAINATATE DUBLU 


9 MAIU 1926, — Nr. 117 Director: N. BATZARIA Manusorisele nepublicate nu se înapolază. 


3 4 


ALS ie ai 


Spune-mi, tată!... VANTUL. 


Spune-mi, tati, cine-i oare Nord, sud, apus si răsăritul, 
Cel mai iute trecător? Pământ si cerul protector, 


Curcubeul tras în zare? 213 Sis - x 
$ gn z al Inchid imperiu ?n care vântul 
Cruntul trăznet? Sau un norP.... S SP PI " 

Isi plimbă visul călător. 


Raza caldă dela soare, i h 
Repeziti pe pământ? E-un prieten, care — ades cu toane — 


Ori o apă curgătoare, K De-l pierzi in al furtunii sir, 
Care murmură în cânt?.... Il regăsești în adierea 
Desmierdătorului zefir... 


Pasărea ce sboară "n aer? 
Glontul tras de vânător? 


Lâna răsucind pe caier? El mână norii grei de ploaie, 


Ori un vis fermecător?.... à Spre seceta, ce "n verde-o ?mbracáü 
: Si tot el scutură "n Septembre 

Dp n zile? " i "D" 

Este steaua căzătoare: De frunză — ramura Săracă. 


Vântul rece şi nebun? 
Sau „tătici”,, este-mi pare 
d , ` OO " > PE 
Balonaşul de săpun? Ades pornirea lui te "njricá, 
Cu'n geamăt vajnic, cun suspin, 
Spune-mi tată — hai? arată-l Dar, potolit, ti 'ngână-o doini, 
^p "Po F 0 frer. 2 y * H ; 
Cel. ce-i iute trecător? — Furată dîntrun plaiu străin... 
„Fiul meu”, răspunse. tatăl, 
Plin de griji — îndurător: : S 
, Ps El învârteşte roata morii, 


Toate trec, dar si mai iute, lar märii-i iscă valul; el 


Sboară fără a te-aștepta Coboară pasărea din slavă 
Aste zile fericite T Si 'nnaltă zmeul lui Ionel... 
Din copilăria. ta! A 
: urel Dumitrescu-Constanta 
Petru A. Basiliu 
mn 00388 —— 


—— — 00 ke 


PAG. 4 4999999999999999099999999099999990909009090090999 DIMINEATA COPIILOR 


[ELT 
| 


— Legendá[ populară — 


—— PP 2 
Ci-cá au fost odatá un bárbat si o femeie, oa- 
meni săraci şi necăjiţi. Si erau cu atât mai necăjiţi, 
cu cât nu li-se împlinea nici dorinţa lor cea mai 
mare şi mai fierbinte: aceea de a avea un copil, 
care să le fie mângâierea vieţii şi sprijinul bătrâneţii. 
| | (m m 


Dar iată cá intr'una din zile, pe când femeia 
se dusese în pădure, ca să strângă ceva vreascuri, 
ii esi înainte o femeie tânără şi de o nespusă fru- 
museţe: avea ochii mari şi negri ca intunerecul 
nopţii, pielea albă ca laptele şi părul ca mătasea 
cea mai fină. 

„Sunt Maíuia, zise ea, sunt regina zânelor si ocro- 
titoarea copiilor. Ştiu că doreşti să ai un copil si 
am venit să-ţi dau de veste că dorinţa ta va fi 
împlinită. Du-te acasă, sparge un dovleac şi varsă 
intr'insul lapte. Bea apoi un pahar din laptele a- 
cesta. Să ştii că peste nouă luni vei naşte un fiu 
care va ajunge om bogat şi vestit.” 

Şi se întâmplă aşa cum prevestise regina zâ- 
nelor. Când băiatul acela se făcu un flăcău de 
douăzeci de ani, porni şi el în lumea largă în 
căutarea norocului. Cutreerá mai multe împărăţii, 
cercetă cetăţi şi oraşe, dar nu dădu peste noroc. 

După ce flăcăul nostru umblă aşa multe luni, 
într'o zi drumul în duse într'o cetate unde domnea 
un împărat care avea o fiică, frumoasă cum nu 
era aita pe toată faţa pământului. 

Şi împăratul făcuse cunoscut în toată împărăţia 
că frumoasa domniţă va fi dată aceluia care va 
născoci sau va desoperi ceva ce nu se văzuse până 
atunci. 


de N. Batzaria 

Şi iată că se duse şi flăcăul cu pricina şi-i zise 
împăratului: „Ce trebue să născocesc pentru ca să-mi 
dai pe domniţa de nevastă?” 

Impăratul îi întoarse răstit vorba zicându-i: „Sunt 
ani de zile de când se ştie ce-i de făcut şi tu tocmai 
acum te-ai trezit să mă întrebi?” 

Si nici una, nici două, porunci ca bietul tânăr 
să fie aruncat în temniţă. 

Dar după ce se lăsa noaptea, veni în temniţă — 
nu se ştie cum şi pe unde — Matuia, frumoasa re- 
gină a zânelor şi ocrotitoarea copiilor. Si se lu- 
mină temniţa, ca şi cum soarele din cer s'ar fi co- 
borât într'ânsa. 

Matuia îi intinse băiatului un fel de cutie de lemn 
lunguiaţă si un beţişor şi după aceia îi zise: 

„Băete, nu plânge şi nu te prăpădi cu firea, 
căci de acum încep pentru tine zilele cele bune. Sá 
ştii că mâine vei fi logodnicul frumoasei Domniţe.” 

Aşa vorbi Matuia, despletindu-şi apoi părul cel 
lung si mătăsos, grăi mai departe: „Rupe fire din 
părul meu şi împleteşte-l pe cutie şi pe beţişorul ce 
ţi-am dat." 

După ce băiatul făcu aşa cum il invátá Matuia, 
aceasta ii zise iarăşi: „Să ştii că cutia aceasta este 
vioara — vioara care va înveseli pe oameni sau ii 
va face să plângă, aşa după cum vrei voi tu.” Luă 
apoi vioara în mâinile ei albe şi fine şi mai in- 
tâiu râse într'insa, după aceea plânse şi lăsă să 
cadă înlăuntru câteva lacrimi. 

„Prietene, treci acum cu beţişorul, care este ar- 
cugul, peste firele de pár de pe cutie." 

Asa fácu báiatul si incepurá sá se reverse din 


DIMINEAȚA COPIILOR €€969999996099909900900909909090000909090009009000090. PAG. 5 


cutie cântece dintre cari unele făceau ca inima să 
tresalte de bucurie şi de voe bună, iar altele să 
plângă şi să se îndurereze. 

Matuia stătu cu băiatul până în zori, ca să-l 
înveţe cât mai bine arta de a cânta din vioară, 
apoi pieri şi se făcu nevăzută. 


Rămas singur, băiatul chemă pe paznicul închi- 
soarei şi-i zise: ,,Du-má înaintea împăratului” 

Când ii se înfăţişe, flăcăul începu să cânte din 
vioară întâiu nişte jocuri aşa de vesele şi de săltă- 
rete, că împărat, domnifá şi toţi curtenii se porniră 
să joace şi să sară, de gândeai că nu mai sunt în 
toate minţile. 

Băiatul o întoarse apoi pe coarda cealaltă, începu 
adică să cânte unele melodii triste, unele cântece 
aşa de sfâşietoare, că toţi cei de față s'au pus să 
plângă şi să se vaete de ziceai că-i cine ştie ce 
prăpăd. 

După ce a încetat şi s'au mai domolit şi oamenii, 
băiatul îi zise împăratului: 

„Mă mai trimiţi acum Măria Ta la inchisoare?” 

— „Nu la închisoare, ci în braţele mele şi mai 
târziu pe scaunul împărăției în locul meu." 

Şi aşa flăcăul cel sărac luă în căsătorie pe Dom- 
nita cea frumoasă şi după câţiva ani, se urcă si 
pe scaunul împărăției. Păcat că părinţii lui muriseră 
de mult, aşa că nu putuseră să se bucure de fe- 
ricirea de care avusese parte odrasla lor. 

Aceasta este povestea despre modul cum s'a făcut 
vioara. 

N. BATZARIA 


Stântiul Gheorghe 


—— — ai 

Marele martir al creştinătăţii, sfântul Gheorghe, 
a fost de neam foarte nobil, fiind prinţ al Capa- 
dociei, o provincie din Asia Mică. Cu toate că ştia 
că-l aşteaptă moartea, se lepădă de religia păgână 
şi îmbrăţişe religia creştină pentru biruinţa căreia _ 
se luptă din răsputeri, până ce sfârşi cu moartea 
de martir. 

Sfântul Gheorghe a fost militar, servind în ar- 
matele romane sub împăratul Dioclețian. Insă impá- 
ratul acesta deslánfui împotriva creştinilor una din 


` cele mai groaznice persecuții. Zeci de mii de. cre- 


ştini, bărbaţi, femei, copii, fură decapitaţi, arşi de 
vii sau aruncaţi ca să fie sfâşiaţi în circuri de fia- 
rele sălbatice. Care era vina lor? Nici o altă „vină 
decât aceea că erau creştini şi că nu vroiau să se 
închine la idoli. 

Printre creştinii osánditi la moarte din cauza cre- 
dintei lor a fost si sfântul Gheorghe, căruia îi s'a 
s'a tăiat capul în cetatea Nicomedia (tot o cetate din 
Asia Mică) în ziua de 23 Aprilie anul 303. 

Sfântul Gheorghe e unul din cei mai mari sfinţi ai 
Bisericei Ortodoxe. De asemenea el este foarte cin- 
stit şi în Anglia, -unde ziua sfântului Gheorghe 
(totdeauna 23 Aprilie) este socotită ca o sărbătoare 
foarte însemnată. 

Icoanele îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe că- 
lare, îmbrăcat, ca ofițer roman şi străpungând cu 
lancea un balaur groaznic la vedere. Balaurul acesta 
este şi un simbol. Inseamnă adică lupta şi aero 
creştinismului asupra păgânismului. . 


—— — eoe: kz209— — — 


DE-ALE COPIILOR 


D. Sterpelea, care isi cam meritá numele, este in 
vizită la d-na şi d. Măleanu, cari au un báefas de 
6 ani. 

D. Sterpelea il mângâie, il saltá pe genunchi si 
apoi il întreabă: „Nu-i aşa că acum esti mare 
şi-i dai si mămiţichii d-tale o mână de ajutor?” 

— „Da, răspunse băeţaşul, după ce pleci d-ta, 
eu voiu număra lingurile de argint, ca să văd dacă 
nu lipseşte vreuna.” 


xXx 


Nina, care abia a împlinit opt anişori, igi ia 
prima lecţie de geografie cu un profesor, om invá- 
fat, dar care nu prea se îngrijeşte de toaletă. Pro- 
fesorul deschide atlasul, pune degetul m o hartă si 
initenbä: „Ce-i aceasta?” 

— „O unghie în doliu si care TURN curáfitá !" 
răspunse drácoaica de Nina, văzând unghia cea nea- 
grá a profesorului. 


—— — 0 ——— 


PAG. 6 499999999999999999 


LI > hd 


DIMINEAȚA COPIILOR 


e 


EON sa Tee n P We e Za 
At o A ici - ^ 


— A! 


Un . > Rue Vs 


"ovprmT rv 


Ce sunt Cometele ? 


m vrut mai întâiu să explicám ce sunt stelele 
A căzătoare, despre cari „Dimineața Copiilor” 
, à publicat în numărul trecut o legendă plină 
e. de gingásie si de duioşie. Incepem însă cu 
cometele, fiindcă aceasta va inlesni foarte 

mult înţelegerea stelelor căzătoare. 

Ce sunt cometele? Intrebarea aceasta ne-a fost 
pusă şi de un cititor, care a adăugat că el, de când 
e pe lume, n'a văzut nicio dată vreo cometă. Dat 
fiind cá ultima cometă a apărut in 1910, foarte na- 
tural că tânărul nostru cititor să nu fi văzut până 
acum comete. Este insă tot aşa de natural că de 
aci înainte va vedea comete în viaţă. 

Până atunci să căutăm să lămurim noi două în- 
trebări şi anume: Ce sunt cometele? De unde vin ele? 


... 


Cometelor poporul le zice în deobşte stele cu 
coadă. De o“ dată vezi apărând pe cer o stea nouă, 
având o coadă“ nesfărşit de lungă. Steaua aceasta 
străluceşte pe cer câteva zile, câteva săptămâni sau 
chiar două, trei luni şi pe urmă piere din vedere. 

Ea e cometa, despre care până mai acum 40 de 
ani nu se ştia nimic sigur, dar de care încă din tim- 
purile cele mai vechi şi până în zilele noastre multă 
lume se teme, crezând că se va ciocni cu pământul 
şi în chipul acesta va pieri lumea. 

Cel dintâiu care făcu cercetări serioase asupra 
cometelor a fost astronomul englez Halley. Exa- 
minând vechi registre şi însemnări, Halley a izbutit 
să arate că cometele apărute în anii 1531, 1607 
şi 1682 nu erau decât reaparitia uneia şi aceleiaşi 
comete. El stabili aşa dar, că o anume cometă, care 
dela dânsul poartă numele de cometa Halley, apare 
pe cerul nostru la fiecare 75 sau 76 de ani, în care 
timp ea isi descrie orbita ei, adică îşi face drumul 
ei ceresc. Halley a prezis chiar anii în cari va 
mai apare această cometă şi prezicerile sale s'au 
realizat. 

Si de oarece sa stabilit că cometa apărută in 
anul 1910 a fost tot cometa Halley, urmează ca 
această cometă să apară din nou în anul 1985 sau, cel 
mai târziu 1986. Cei cari vor fi în viaţă la data 
aceea vor putea controla dacă o astfel de prezi- 
cere se va înfăptui sau nu. 


Alte comete — şi acestea sunt vreo 20 la număr 
fac un drum mai scurt, deci apar mai des. ln 
schimb sunt şi comete cari apar la intervale mult 
mai. îndepărtate decât cometa Halley. 
LI 

Par'cá ii aud pe cititori zicându-mi: „Toate bune, 
dar nu ne-ai spus încă ce este o cometă, din ce 
e compusă ea şi coada ei." 

Răbdare, căci lámuresc numaidecât. Capul come- 
tei, adică partea aceea care văzută de pe pământ 
arată ca o stea propriu zisă, este compusă din o 
ingrámádire de pietre, de bolovani mai mult sau 
mai puţin mari. 

Fireşte, nu toate cometele sunt egal de mari, 
adică nu au aceiaşi cantitate de pietre, precum, de 
asemenea, nu toate pietrele dintr'o cometă sunt egal 
de mari şi de grele. Unele sunt ca praf, ca boabele 
de nisip, pe când altele cântăresc 15 sau chiar 
20 de mii de chilograme. 

Sunt, precum am spus, comete cu un cap foarte 
mic, ceeace înseamnă că sunt compuse din o îngră- 
mădire mai mică de pietre, sunt însă altele a că- 
ror cantitate totală întrece cu mult greutatea Pămân- 
tului. Cometa Halley, bunăoară, nu e printre cele 
mici. Ea are un diametru de peste 400 de mii de 
chilometri. Vă închipuiţi ce s'ar alege de pământ 
şi de oameni, la caz de cometa aceasta se ciocneşte 
cu pământul. Sá fim însă liniştii: o astfel de 
nenorocire nu se va întâmpla. In întinderile cereşti 
este loc destul pe unde să treacă o cometă, trăgând 
după dânsa şi coada ei, care o face atât de fru- 
moasă si de interesantă. 

* xo 

Acum douá cuvinte despre aceastá coadá, 
nu e o coditá neînsemnată, ci o coadă lungă de 
100, 200 si chiar, dupá cum a fost coada cometei 
apărută in anul 1843, de mai bine de 300 milioane 
de chilometri lungime. 

Ce e coada aceasta? Mai inainte de a ráspunde 
sá spunem cá atunci cánd e departe de soare, co- 
meta n'are coadă si cá această coadă ia naştere şi 
se lungeste pe másurá ce cometa se apropie de soare. 
Anume, pietrele din cari e compus capul cometei 
au intr'insele o atmosferă si mai ales substanţe ga- 
zoase. Substanțele acestea sub influenţa luminei soa- 
relui se dilată, se întind şi formează ceiace se nu- 
meşte coada cometei. Vladimir Astronomul 


care 


DIMINEAȚA COPIILOR 


JOCURI ÎN AER LIBER 


de Locot. Paul Epureanu 


STAFETA (PuRTĂToRII DE ŞTIRD 


Jocul este executat subt supravegherea unui con- 
ducător” (arbitru). Ştafeta, este un joc de alergări 
pe jos. Se aleg 2 partide de câte 6, 8, 10 sau 12 
jucători şi un şef fiecare partidă, şi se hotărăşte 
numărul de metri (50, 100, 200) care va forma 
distanţa ,stafetei". Apoi fiecare şef, îşi imparte 
partida (echipa) în două părţi, numerile fără de 
sot de o parte iar numerele cu soţ de altă parte 
(de ex. 1, 3, 5, 7, 9 partea 1-a, 2, 4, 6, 8, 10 
partea 2-a) (v. fig). Seful este totdeauna in par- 
tea 2-a si ultimul, el este un bun alergátor (fugá- 
tor) pe jos. Părţile se aşează una în faţa celei- 
lalte la o distanţă de 50 sau 100 sau 200 de metri. 


= T 10 (Sef) (Şef) t 10 E 
8 8 
» g 
© ' 6 = 6 > 
D a 4 "a 4 = 
€ " S 
£ 2 2 £ 
|g Conductorul g 
jocului © 
z}|Š | 3 | lia 
g | |8 E $ 
"i E WS Sv 
O 1 (incepátorii) ' Qi 
a 3 a 3 
s. 5 . 5 
L] 7 " T7 
a 9 — — b 10 m. a 9 


Partidele, împărţite în cele două grupuri (părţi), 
se aşează la o distanță de 10 m. una de alta, 
în lături. Conducătorul jocului, dă semnalul de în- 
cepere. Numerile 1, din ambele partide, pornesc în 
fugă către partea doua a partidei, anume către nu- 
mărul 2. Când numărul 1 dintr'o partidă (echipă), 
ajunge şi dă mâna cu numărul 2, acesta o por- 
neşte şi el în fuga mare către numărul 3. Numă- 
rul 3 către numărul 4, 4 către 5, 5 către 6 şi 
aşa mai departe, până când toţi jucătorii ambe- 


TEX 


PAG. 7 


lor partide (equipe) au terminat (parcurs) fuga pe 
distanţa aleasă (50, 100, 200 m). 

Partida care termină“ mai repede drumul, este 
învingătoare. Jocul este una din cele mai complecte 
mişcări de educaţie fizică (formarea si întărirea 
corpului). Fuga (alergarea) pe jos, făcută in mod 
regulat şi treptat, ajută la formarea pieptului (ca- 
vitatea toracică), la desvoltarea şi întărirea - căilor 
de respiraţie, precum -şi la .mládierea (elasticita- 
tea) si întărirea muşchilor totali ai întregului corp 
(fizic) si în special muşchii întregului picior, de 
la coapsă (şold) până în vârful lui. Pieptul este 
temelia tuturor jocurilor şi sporturilor, iar picioa- 
rele temelia corpului omenesc. 

"O bună fugă pe jos aduce corpului binefaceri, 
o rea fugă pe jos, strică unui corp tânăr. Cum 
se poate fugi bine? 

1) Trebuie ca, fizicul: (corpul) să nu fie incor- 
dat (întărit). : 

2) Trunchiul (bustul) trebuie tinut drept, piep- 
tul înafară, pentru ca respiraţia să se facă în con- 
diţiuni bune, iar nu încovoierea spatelui să strângă 
pieptul, micşorându-i volumul (încăperea) lui. Tot 
trunchiul trebuie sprijinit pe şolduri (mijloc). 

3) Capul liber, neîncordat, cu. fruntea ridicată 
şi privirea înainte. Ochii lăsaţi să alunece pe dru- 
mul de fugă, fixaţi asupra obiectelor, din faţă. 

4) Mâinile se vor mişca pe lângă corp în formă 
de manivelă (învârtitoare) în formă de unghiu. Bra- 
tul formează latura de jos, iar antebraţul (partea 
de dinainte a mâinei) latura de sus. Mâna (laba) 
va fi strânsă (pumn), formând o greutate, care 
asvârlită în timpul mişcării, va atrage corpul după ea. 

5) Picioarele se vor arunca din şolduri; dar ma- 
nevra lor (mişcarea repetată) se va face din ge- 
nunchi, in aşa fel încât restul corpului să nu fie 
influenţat (zguduit). 

6) Va exista o legătură între mişcarea mâini- 
lor şi respiraţie. 

Locot. Paul Epureanu 
SPEPDERRBRRRZNSURSREREERESGEOGEEERRDSERRERÜRSUEESERRERSSERRESR 


Inchisoarea de flori. 


Este titlul unui minunat volum de 
neîntrecute povestiri de MAX NORDAU 
traducere din original de N. BAT- 


ZARIA. i 
Preţul unui volum LEI 20 


COPII, 


Nu e mai frumos suvenir 
Decât „LIR Şi TIBIŞIR” 
Povestirea de copii 

Ce-i în şapte şmecherii, 
Un volum fuga să-l iei 
Şi să dai numai 15 lei, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


um afost fura: 
2 A 


1) Stele verzi văzu Prostilá 2) „Eşti beat de-mi dai tu palme? 
De cea palmă ce máncase Öri pe semne-ai 'nebunit ? 
Şi lăsând din mâini cotețul, ` Când ţi-oi trage si eu una...“ 


Se răsteşte la Tănase: [ — „Măi Prostilă, te-ai scrântit ? 


3) Nea Tănase 'ntoarce vorba: 4) Haplea-acuma pe Tănase 
„Chiar de-aş vrea să dau în tine, Chiar de păr îl trage tare, 
N'am trei mâini, iar cele două Ala crede că-i Prostilă 


Imi sunt prinse, cum vezi bine.“ Şi-i strigă plin de turbare : 


e MN La = - 
s b 
| ^re 


5) „Măi nátàngule, ce-i asta? 6) — „Prost, nátàng, esti tu, Tănase, 
Ce mă tragi aşa de păr? Eşti nebun chiar de legat. 
Dacă-i vorba pe bătaie, Nu vezi, má, că port cotetul 7 

Te deznod, te bat eu măr“. Ce tot sbieri ca un turbat?“ 


7) „Ba turbat esti tu !... S'amicii 8) Dă Tănase, dá Prostilă... 
Insă Haplea ce făcea? 
Tot râzând de'ncurcáturá, — 


Jos cotetul îl lăsară 
Şi pe drum, în întunerec 


La bătaie se luară. 


lute putina spăla. 


9) Când sătu 10) Căci uşor e ca o pernă. 
„Vai, coteţul e vrăjit!“ 
Strigă dânşii morti de frică — 


Cei tovarăşi domoliti 
Ridicará iar cotetul, 
Si trántindu-l au fugit, 
MOS NAE. 


Au rămas ei ca trăzniţi. 


m 


i de scărmăneală, 


\ 


PAG. 10 4 


———————————————————— 


— 


DIMINEAT A COPIILOR 


Niţă, Nufa şi Lăbuş 


Piesată într'un act în versuri 


PORCUL 
M'ar vinde, nu mar vinde, 
De asta-mi pasă mie! 
Eu vreau o pace sfântă 
Intre noi toţi să fie! 
PURCEII 
Guiţ, guit, guiţi... 
PURCEAUA 
Purceilor li-e foame, 
Ei haide, vă grăbiţi! 
' CLOSCA 
Sá pun eu pe el mâna! 
Aduceti furculifa! 


PURCEAUA (câtre purceii cari o mángáe cu labele) 


Stati la un loc, ce dracu! 
Mi-aţi murdárit scufifa! 
CURCANUL 


(ese si se întoarce cu o furculiță de mărimea unei 


i 


furci) 
PURCEAUA (se aplecă şi suflă în foc) 
Hai fraţilor, mai bine 
Să dregem puţin focul! 

LABUS 


(o împinge pe la spate, ea isi párleste puţin urechea) 


Asa, aşa, cumátrá! 
Si ţie aici '[i-e locul! 
CLOSCA 
Vai soro, zău ia seama, 
Miroase a pârlit. 
CURCANUL 
Fii gata mái băete, 
Că ceasul s'a 'mplinit! 
NIȚĂ ( plângând). 
Mi-e frică, vai mi-e frică! 
Zău scapá-má Lăbuş! 
LĂBUŞ 
Să-mi juri credință mie, 
Şi te-oi scăpa acuş. 
NIȚĂ 
Hi jur ce vrei Lăbuţă, 
Dar scapă-mă de aci. 
LABUS 
Eu plec, să ai răbdare, 
Că nu te-oi părăsi (ese) 
PORCUL 
Măi fraţi, dacă e vorba 


(Urmare EN ded n n-rul 116) 


de Sarina Cassvan-Pas 


Sá ospătăm, ei fie! 

Atuncea, se cuvine, 

Să-mi daţi mie, ce-i mai de seamă, 
Se înţe.ege mie! 


CURCANUL (arătând spre cloşcă) 
Să 'mpartă cumătriţa, 
Că e mai înţeieaptă! 
COCOŞUL 


O, ho, dacă-i pe dânsa, 
Va face parte dreaptă! 


CUR CANUL 
Vreau pulpă eu! 

COCOȘUL 
Si eu costiţă! TA pai 

PURCEAUA 


(injige furculita în cingătoarea biiialului şi-l fine 


deasupra cazanului) 
NIȚĂ (se zbate şi. plânge în hohote) 
PORCUL i 
Tăcere! Cine vine? : 
CLOȘCA 
Imi pare co fetiţă. 4 
CLOȘCA 
Si 'n urma ei, ce văd? 
CLOȘCA 
Săriţi, săriţi! Prăpăd! 
PURCEAUA 


(lasă jos băiatul. Toţi se strâng ingroziti la un loc) 


CURCANUL 

Vai, ochii mei ce văd? 
NUTA (intră) 
Pui, puişorii mamei 
V'aduc o veste rea, 
Fugiţi cât mai e vreme, 
Fugiţi din calea mea! 

CLOȘCA 
Dar ce ai cu noi? vorbeşte! 


NUTA 
Eu vin ca sá vá apár. 
In urma mea-i o vulpe, 
Ce vrea să và sfâşie. 
Fugiţi cât mai e vreme 
Şi până să nu vie! 


Y 


DIMINEAȚA COPIILOR 10000000000000000000000000090000000000000ooe PAC. İl 


CLOȘCA 
aleargă la ouă şi le bate cu ciocul. Din ele es doi 
pui cari o iau la goană împreună cu clogca) 
NUTA 
Si D-ta, ia seama, 
Boer impintenat, 
Se apropie 'ncet vulpea, 
Va fi aci indat. 
COCOSUL 


CURCANUL 
Vai ráu m'am speriat! 

(Lübus intră cu o blană de vulpe pe spate. Toţi fug 
care încotro. Niţă rămâne buimac în mijlocul scenei) 
NUTA 

Ce stai asa buimac? 
NIŢĂ 
Mi-e frică soră Nuţo, 
Şi nu mai ştiu ce fac. 
NUTA 
Ti-e fricá? Si de cine? 
Au nu cumva de mine? 
NIŢĂ (finându-şi respirația) 


Cucuriguu! 


Nu, de ea! 
NUTA 
De care ea? 
NITÁ i 
De vulpe! 
NUTA 


De vulpe? ha, ha, ha! 
(se repede si trage blana de pe cáine) 
NIȚĂ (uimit) 
Cum, tu erai Lăbuţă? 


LABUS 
Da, eu eram stăpâne! 
NIŢĂ 
Hi mulţumesc drăguță. 
LĂBUŞ 
Nu-mi mulţumi chiar mie. 
NIŢĂ 
Dar cui să mulţumesc? 
LĂBUŞ 
Aceleia ce are un suflet îngeresc. 
NUTA 


Taci, taci, Lábus! 
O faptă oricât de minunată, 
Isi pierde frumuseţea, 
Când este trâmbiţată. 
NIŢĂ (sare lå ea si o sărută) 
Iti mulţumesc si fie 
Şi lui Lăbuş in parte, 


Că aţi făcut minunea 
Ce m-a scăpat de moarte. 
Drept mulţumire, iată, 
Iti jur pe ce am mai sfânt, 
Că nu te-oi mai mâhni 
Cu cel mai mic cuvânt! 
Si nici de animale 
Nu m'oi lega vreodată 
Precum n'o mai fi poamá 
De mine scuturată! 

LABUS (către. public) 


S'auzi aşa cuvinte 
Zău-i o mare plăcere. 
Să mai veniţi şi mâine... 


S'acum... la revedere! 
CORTINA 
—— Qao —99— —— 
Din legendele florilor 
Trandafirul 
Incă din timpul când erau -adoraţi zeii vechi, 
trăia în Corint — vestită cetate a Greciei — o 


prințesă de-o frumuseţe fără pereche, numită Ro- 
danta, nume care 'nsemnează trandafir. Casa ei era 
totdeauna plină de prinți si de regi, cari voiau 
să-i dovedească dragostea lor, si s'o ia în căsă- ` 
torie. 

Ca să scape de mulțimea pretendenților, Rodanta 
se ascunse în templul albei si drăguţei zeițe a 
modestiei, Artemis. Dar ei o urmăriră, şi popo- 
rul le ajută să dărâme porţile templului sfânt. Zeița, 
mâniată din pricina acestei nelegiuiri, schimbă pe 
Rodanta întrun trandafir roşu, aprins de rosafa 
de care se acopereau obrajii prinţesei, când ad- 
miratorii ei îi aduceau prinosul respectului lor. Din 
contra, cei care pătrunseră cu forța în altar, fură 
preschimbaţi în spini, astfel că ei azi acum tran- 
dafirul de orice atingere. 

In româneşte de Coca Marinescu 


z —— — DOC k OO 


Învățătorul. — la să-mi spui Ionică, cum se nu- 
meşte un om care fură? 

Ionică. — Tace. 

Inwifütorul. — Ei, cum o să má numeşti tu pe 
mine, dacă aş băga mâna in buzunarul tău si aş 
scoate 5 lei? 

Ionică. — Vrájitor! 


Ce cuvânt cu 4 litere nu se citeşte Muere 
exact? i 
“(sm mpugano) 

Trimise de F. Hauban-Cernăuţi 


—— — — eoe 00 — — — 


PAG. 12 


după Reinick 


ei dintâi oameni, adică Adam şi Eva, au 
fost isgoniţi, precum ştim, din raiul pă- 
mântesc. Odată cu ei, au părăsit raiul şi 
toate animalele cari din ziua aceea au de- 
„venit duşmane omului. Cele mai sălbatice 
şi mai rele dintre animale, ca tigrul, leul, lupul, 
ursul şi altele, şi-au căutat ‘adăpost în păduri, 
trăind din furt şi omor, prigonind şi sfâşiind ani- 
malele mai slabe. Dintre acestea, cele mai multe, 
ca de o pildă, cerbii, iepurii si căprioarele, cáu- 
tară să se ascundă în găuri şi în vizuini şi trăiră 
zi şi noapte în frică şi teamă. Dar animalele mai 
blânde şi mai prietenoase, ca boii, oile, câinii şi 
multe altele, ţineau să aibă din nou un stăpân, aşa 
cum le fusese mai înainte omul, care să le ducă 
de grije. 

Tinurá, asa dar, un sfat mare si hotárirá ca 
maimuța să fie aleasă ca stăpân şi împărat, mai 
cu seamă că ea semăna mai mult cu omul. Era albă 
la faţă, ca şi omul, mergea pe două picioare ți- 
nându-şi trupul drept în sus şi avea şi două mâini. 

Insă, pentru ca să fie şi mai bine pregătită pen- 
tru însărcinarea aceasta, o trimiseră să stea câtăva 
vreme în apropierea omului dela care să înveţe tot 
felul de meşteşuguri pe cari să le impártágeascá 
apoi animalelor. 

Si aşa, maimuța se duse acolo unde Adam si 
Eva locuiau cu copiii lor. Se cáfárá intr'un pom, 
uitându-se de acolo la tot ce fac ei. Dacă te-ai fi 
uitat la înfăţişarea ei serioasă şi atentă, ai fi zis 
că dacă nu învăţa ea meşteşugurile omeneşti, apoi 
nu mai învaţă nimeni. 

In zilele dintâi maimuța căuta să înveţe cum fac 


PIPI IRI ea ARIA a > 0 


CÂND ANU A VR 


DIMINEAT A COPIILOR 


UT | ATUS, | 


pr 


oameni ca sá-si clădească o colibă, fiindcă şi ani- 
malele voiau să se pună la adăpost când o fi vre- 
mea rea. 

Si din pomul în care era cocoţată, maimuța văzu 
cum Adam luă o secure cu care izbi în arbori, până 
ce-i rostogoli la pământ, cum făcu dintr'înşii grinzi 
şi scânduri cu cari îşi dură o colibă frumoasă. 

Abia s'a uitat maimuța la toată treaba aceasta, că 
isi zise: „Dacă e numai pe atâta, apoi lasă că ştiu 
şi eu să fac la fel”. 

Si dete fuga indárát la animale. Le chemá pe 
lângă dânsa si le vorbi in felul următor: ,,Stafi si 
vedeţi cum sunt eu cel mai straşnic meşter zidar din 
lume!” Şi punând mâna pe un ciomag ce văzu pe 
jos, începu să izbească nebuneşte în toţi arborii. 


Animalele, speriate, feriră în lături, arborii însă 
nici nu s'au clátinat din loc. 
Animalele îşi râseră de maimuţă, ceeace o su- 


DIMINEAȚA COPIILOR €999999999999999999909999999909999999990009099909 PAG. 13 


pără rău de tot. Cu toate acestea, îşi zise în sinea 
sa: „Să mă văd întâiu stăpână peste e!e, p'urmă 
le arăt eu cum se râde mai bine!" 


Se duse din nou la Adam şi Eva, ca să învețe 
de data aceasta cum se cultivă pământul, fiindcă 
animalele aveau nevoe de aceasta, pentru ca să-şi 
semene nutreţ. 


Din pomul ei maimuța văzu cum Adam luă o 
sapă, cum o înfipse în pământ si cum o apăsă 
puternic cu mâna. După aceea văzu cum îşi legă o 
traistă de cingătoare, din care aruncă tot feiul de 
grăunţe din pământul săpat, pentru. ca in viitor 
să crească dintr'insul grâul şi alte cereale. 

„Aceasta nu e nici un meşteşug, isi zise maimuța, 
las’ cá fac si eu şi chiar mai bine" si ca o hoaţă 
si sireatá ce este, ii furá lui Adam sapa si traista 
de gráunfe si fugi grăbită. „„Veniţi, veniţi, le strigă 
ea, ca să vedeţi ce plugar nemaipomenit sunt eu!" 

Luă sapa, o înfipse în pământ si apăsă deasupra 
cu mâna din toate puterile. Făcuse însă o mare 
greşală: în loc să pue fierul în pământ, îl pu- 
sese deasupra, aşa că apăsând, îşi tăie mâna în 
două şi fugi tipánd ca din gură de şarpe. 

Din fericire, un câine care era în apropiere, ii 
linse rana, aşa că îi se potoli durerea. Atunci îşi 
zise: „La urma urmelor, săpatul e un fleac şi o 
prostie, semánatul e totul.” Luá aşa dar, traista 
de gráunfe, care traistá era goală de tot si de 
aceea o umplu cu pietricele şi nisip. Si-o .legă 
apoi de trup şi începu să umble în sus şi in 
jos şi să arunce cu tot zelul pietricele şi nisip 
in toate părțile, până si în obrazul si în ochii 
animalelor. 

După ce animaiele isi şterseră ochii, văzură că 
plugarul cel năstruşnic nu le aruncase decât praf 
în ochi şi că din praf şi din nisip nu era nici o 
nădejde să răsară ceva nutreţ. De aceea, deteră 
din cap şi-i intoarserá maimufei spatele. 

In săptămâna a treia maimuța isi puse în gând 
să înveţe mestesugul gătitului de bucate, fiindcă 
vremea incepuse să se răcească. „Dacă le gătesc 
“animalelor o ciorbă caldă” — așa își zicea mai- 


mufa în sinea sa — „nu se vor mai putea lipsi 
de mine.” 

Se duse şi văzu cum Adam făcu o grămadă de 
vreascuri uscate şi apoi le dete foc cu un tăciune 
ce-l luase din colibă. Deasupra focului acesta Eva 
atârnă o oală de pământ, puse in oală varză si 
după o oră ciorba era gata. 

„Dar asta e o jucărie!” isi zise maimuța si sã- 
rind din copac, răpi din foc un tăciune aprins şi 
dădu fuga la animale. 

„Am să vă fac, le zise ea, o mâncare, ca să vă 
lingeti labele! Decât, dragilor mei câini, fuga să-mi 
strângeţi ceva vreascuri uscate şi pe urmă lăsaţi 
pe mine!” 

Câinii aduserá grámezi de vreascuri,maimuţa puse 
intr'insele tăciuneie aprins si o flacără frumoasă se 
ináljá veselă in aer. 


Nu după mult însă focul începu să se cam stingă. 
„Stai că-l aprind din nou!” strigă maimuța şi su- 
flă cât putu într'insul, asa cá scânteile sburară si 


4 


PAG. 11 9000000000000000000000000ooooeoeoeoeeeeeeeee DIMINEATA COPIILOR 


căzură în blana animalelor din prejur, arzându-le 
binişor părul. 

„Nu e nimic”, le consolă maimuța, „bucurie fără 
ceva necazuri nu se poate.” 

Luă după aceea o foae mare de lăptuci, o atârnă 
prinzând-o de două bete deasupra focului, o umplu 
cu apă ce cără cu pumnul dela un râu din apro- 
piere şi puse în apa aceasta urzici şi tot felul 
de buruieni ce crescuseră la marginea drumului. 

Dar iată că foaia de lăptuci se rupse în două, iar 
apa din care urma să facă ciorbă se vărsă în foc şi-l 
stinse. Aşa dar, se sfârşi pentru totdeauna şi cu 
mestesugul gátitului. 

Animalele incepurá acum sá murmure si nici nu 
mai vroiau să audă de priceperea si înţelepciunea 
maimufei. Ea însă le vorbi răstit, zicându-le: ,,Sá 
vă fie ruşine, că vă pierdeţi aşa de iute curajul. 
La urma urmelor, dacă nu învăţăm noi, să înveţe 
copiii noştri. De aceea, mă duc să învăţ de data 
aceasta dela om cum trebuie crescuţi copiii.” 

Si aşa, săptămâna a patra maimuța se sui din 
nou in copacul ei. Tocmai atunci fipau şi plângeau 
copilaşii Evei, că nu se mai auzea nimic din pricina 
lor. Si iată cá Eva esi din casă, îi înfăşură intr'o 
pânză, ii puse întrun coşuleţ rotund şi îndată ce 
începu să-i legene, copilaşii se liniştiră si ador- 
miră. lar pe copiii cei mai mari, Eva îi sărută când 
erau cuminţi, şi-i pedepsi cu bătaia, când nu erau 
ascultători. 

Abia văzuse maimuța toate acestea, cá igi zise: 
„Acum ştiu bine cum se face creşterea copiilor, e 
deajuns să ai o pânză, aşa cum au oamenii.” Se 
dete jos din copac, fură o pânză pe care Eva 
O pusese să se usuce pe un arbore din apropiere 
şi legând-o de un băț, făcu un steag cu care se 
duse plină de bucurie la animale. 


„Aduceţi incoa pe toţi copiii voştri”, le strigă 
ea”, într'o oră le-am şi făcut creşterea”. 
Şi se umplu livedea de viței, mânji, miei, iezi, 


căţei, purcei, pisoi şi alţi mulţi. Unii sbierau, alţii 
nechezau, alţii behăiau, alţii lătrau, urlau, miorlăiau, 
de ziceai că cine ştie ce prăpăd e pe acolo. Pur- 
ceii însă ţipau şi guitau mai mult decât toţi ceilalţi. 

Deşteapta de maimuţă prinse şase purceluşi, ii 
puse în bucata de pânză furată pe care o legă aşa 
cum se leagă un pachet şi atârnă legătura acea- 
std de craca mai subţire a unui arbore. Se cáfárá 
şi ea pe arbore, ca să legene ramura. Dar abia 
o împinse cu piciorul, că se auzi crac! şi legătura 
cu purcei pică la pământ. Nu se mai auzi nici un 
glas dela purceii dintr insa. 

„Vedeţi cum i-am potolit pe purcei!” strigă ea, 
. umflándu-se de bucurie si desertáciune. 
Dar când scroafa, mama purceilor, desfácu legă- 
tura, ce-i fu dat să vadă? Toţi purceii záceau morţi! 

Animalele îşi pierdură acum toată răbdarea şi 
toată încrederea în maimuţă. Văzură că maimuța e 
o făptură proastă şi lăudăroasă care nu-şi dedea 


y 


silința si nici nu era in stare să învețe ceva cu te- 
meiu şi rânduială. De aceea, o goniră din mijlocul 
lor şi se întoarseră din nou la om, care era sortit 
să le fie stăpân şi deveniră animalele lui de casă. 
Cât despre maimuţă, ea se gândeşte şi astăzi 
cum să ajungă stăpâna animalelor, pentru aceasta - 
caută mereu să imite pe om. Insă fiindcă face to- 
tul pe jumătate şi învaţă mai mult ca să se distreze 
şi să se strâmbe, decât pentru ca să se folosească, 
este şi rămâne toată viața ei o maimuță şi nimic 
altceva. 
' Prelucrare de Ali-Baba 

—— oc L————— 


Poveste glumeafaà 


Odatá iepurele s'a dat p ghiatá. 
s'a lovit foarte ráu. 
„Ghiaţa aceasta este prea tare" — 


A căzut şi 


se gândi ie- 


purele — şi o întrebă pe ghiaţă: 
— „„Ghiaţă, aşa de tare esti tu? 
. — ,Tare!"s — îi răspunse ghiafa. 


— „Dar dacă tu eşti tare, de ce te topeste pe 
tine soarele? Soarele e mai tare ca tine”. 

Apoi se intoarse spre soare şi-l întrebă pe a- 
cesta: , 

— „Soare, aşa de tare esti tu?" 

— „Tare? — îi răspunse soarele. 

— ,Dar dacă tu eşti aşa de tare, de ce te aco- 
pere pe tine norul? Norul este mai tare şi ca tine”. 

Apoi se întoarse spre nor şi-l întrebă pe acesta: 

— „Tare esti tu, norule?" 

— ,Tare" — îi răspunse norul. 

— „Dar dacă tu eşti aşa de tare, de ce te fe- 
reşti de vârful dealului? Dealul e mai tare şi ca 
tine”. 

Apoi întrebă pe deal: 

— „„Dealule, tare esti tu?" 

— ,Tare" — ii răspunse dealul. 

— ,Dar dacă tu esti tare, dece te găureşte pe 
line soarecele? Soarecele este mai tare ca tine". 

Apoi il intrebá pe soarece: 

— „„Soarece, tare esti tu?" 

— „Tare — îi răspunse soarecele. 

— „Dar dacă tu eşti tare, dece te mănâncă pe 
tine pisica? Pisica e desigur cea mai tare...” 

Din ungureşte de Petrinca Petre 
——— — | kM 


Raüáasunet 


Cel mai bun dessert la masá 
Este o ciocolatá. buná 
„SUCHARD” ne-a dovedit-o 
Al cărui nume, azi, răsună. 
ETTITITII TITI LILI LILI LL LUI 
Când omul îşi pierde drumul, e bucuros să gă- 
sească cárarea. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


OGC 6490196961959 


PAGINA DISTRACTIVA 


59 


PAG. 15 


CONCURSUL LUNAR No. 9 


La acest nou cohcurs oferim următoarele premii: 

„Biblioteca Dimineața“ şi 1 

volum „România văzută de departe“. 

PREMIUL Il. — Zece volume din „Biblioteca Dimineaţa“ si ,,In- 
chisoarea de flori“ de Max Nordau. 


PREMIUL |. — Zece volume din 


lată jocurile de rezolvat: 


1) Saradá 


Si la nume si la treabá 
Sunt cu frate-meu la fel; 
Ne 'mbrácám cu-aceeasi 
Fâră-a mă 'ntálni cu el. 
lar de ai cumva plăcere, 
Ca in două să mă tai, 

Ai vocală, 'ntáia parte, 

Şi de-un fruct in urmă dai. 
De nu mă ghiceşti — în fine 
Mă vei ridica, ştiu bine. 


haină 


2) Incurcátura (în egal) 


AAĂCDEEEEFIII 
LLNNNRRRRUUUV 


Găsiţi un cunoscut proverb românesc. 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 


CAPITALA: 


Au deslegat patru jocuri următorii 
cititori: 

Gică Dumitrescu, Ascher Mibashan, 
Vaiots Adinoel, Spiegel Mişu. 


Hu deslegat trei jocuri următorii 
cilitori: 
Ho- 


Dani:o Vladimir Constantinovici, 
Cosma Z. Vergil, 


ria St. Christescu, 


Zane Salomeia, Constanţa Grigorian, 
Edu G. Dumitru, M. Rottman, Ferman 
Carol, Suru Miron, Cohn H. Simion, 


D. Brihailescu, Dumitrescu Eugeniu. 


Hu deslegat 
ciiitori: 
Marcovici: A. Alexandru, Henry Perl- 


două jocuri următorii 


man, lrina I: Simon, Jean N. Rosman, 
JZane R. Theodor, Stefan C. Antal, 
Anicuta Tara:ungá, Apostolescu N. 
Mircea, G. Gorun, Beratie P. Stefan, 


Silvian D. Maxim, Side.iu Z. A.exandru, 


de Gh. Prietenul 


3) Joc rombic 


PREMIUL III, — ,,Almanachul Şoolarilor!' pe anul 1928 şi ,BI- 
blioteca Tineretul“ No. 1—8 incl. 
PREMIUL IV. — 1 volum „Inchisoarea de flori“ şi 1 voium „Lir 


şi Tibişir“* ediţie de lux. 
PREMIUL V. — Idem, Idem. 


m consoană 
"mug fluviu 
[S3 8 ME scázámánt 
BEBBSNMUiaAsa 
enmnmuma obiceiu 
[Lu M I la haine 
a vocală 
(Vertical și orizontal! la fel) 
4) Joc pátrat 
nonoogo blană scumpă 
gaoocgco nume de fată 
oaoaoaocg doctor 
onaooocg stradă îngustă 
oooaoao soldat prost 


Orizontal-vertical la fel. 
CITITORI! Odată cu deslegările trimeteti si CUPONUL PENTRU CONCURS din pag. 16. 


Rezultatul concursului lunar No. 8 


Virgiliu P. Popescu, N. Bobeica, E- 


lena si Anicuţa Avramescu. 


Hu deslegat un joc următorii ci- 
titori: 


Grigorescu S. 
Georgescu 


Renée  Bacalu, 
N: Gheorghe, Zilber M. 
David, Verona Olaru, Andreescu A. 
Andrei, Mihalcea S. Mihail, Melania 
şi Dorin Petrescu, Marcu Chr. Boris, 
Weissman R. Nathan. 


Ion, 


PROVINCIE: 


Hu deslegat patru jocuri următorii 
ci'itori: 


ALEXANDRIA: Voiculescu Constan- 


tin. 

BUZAU: Rachmuth S. Bercu, P. N. 
Stánescu si Dorel Gh. Theodorescu. 
CAMPINA: Constantin Horjea. 

FOCŞANI: Avram lacob. 
JUD. FALCIU: Emilia Gh. Verdeş, 


Fânel si Licuşor Vanganu, Dorel Bebe 
şi Rodica Ionescu. 
GALAŢI: Popleşeanu Gh. 
LIPCANI: Horia Hulubei. 
ROŞIORI DE VEDE: Petrus şi Mişu 
Nicolaescu. 
R.-VALCEA: Mircea  Arghiropol, 
Micu Florinescu şi Nicuşor Manolescu. 


Anton. 


Au deslegat trei jocuri următorii 
cititori: 

ALEXANDRENI: M. Breiman. 
BRAILA: Spiridon  Vultepsis, Isac 
I. Iosefsohn. 

BARLAD: Grigore Costescu, Nelly 


Beldicescu. 
BALCIC: Papadopol Georgeta. 
BALTI: Ana si Sara Breiman. 
CORABIA: Valentina si Louis So- 
caciu, lon Florescu Piciu, Va:entin Ni- 
culescu si Puiu Pârvuescu. 
CRAIOVA: Emanoil Lieberman, Ste- 
fánescu Mihail si Radu. 
G. CIOCANESTI: Constantin Dra- 
gomirescu. 


su ul au 


BIBLIOTECA 


rATH 


David ^ 
Steiner 


MOINESTI: Wyli Faingold, Bercu si 
Haim Valdman. i 

ODOBEŞTI (jud. Putna): Avram M. 
Iosif şi Klein A. Morit, Mázilu Du- 
mitru şi Chifu Constantin, Moriţ si 
Cerna Mendelovici, C. Mihai, Avram 
Iosif si Artur H. Segal, Heinerich si 
Sofia Mendelovici, Paulina si Moritz 
S. Grainich. 

PRAHOVA: Surariu V. Mircea. 

PLOESTI: S. I. Filip. 

ROMAN: Beca Leibovici. Sami Blu- 
menfeld, luster si Leibovici N. Cecilia și 
M. Blumenteid, Raşelica si luju Hizic, 
Maria E. Macovei. 

R.-SARAT: Cristea C. Petrică. 

TECUCI: Elisabeta Berbeciu, Alecu 
Catighera. 


a si Herman 


Hu deslegat două jocuri următorii 
cititori: 


ADJUD: Marioara Pătraşcu. 

ARSACHE: Didina .Culof. 

BARLAD: Emilian Costescu. 

BUZAU: Fásie N. Nicolae, Costel 
şi V. Simionescu, Tirea S. Eugen. 

CRAIOVA: Rabeca Mircea, Tenea 
I. Dumitru, Jean Schăchter, Dumitru 
Pisoschi. 

CONSTANŢA: Bloţ Trofin. 

CAMPINA: Simon şi Solomon Keiss. 

CHIŞINAU: Rotaru Diomid. 

CĂPĂLNAŞ (ud. Seveiin): Zeto Mo'- 
dovan. 


CALARASI: N. N. Dumitrescu. 
FOCŞANI: Emil şi Lizica Hubert, 
COM. LITENI (jud. Fălticeni): V. 
Petrescu. 


PPE EI PE POE OP 


PPP d 


MACIN: Gabrovschi I. Niculae, Flo- 
rica Iorgulescu, Marioara Doros, Me- 
lesteu, Soricencu Timaniuc si Moscu. 

ODOBESTI: Dragomir A. Teodor si 
Dragomir N. Grigore, Genoveva I. 
Rudich si Aisner lone, Ozias Abra- 
movici, Frunzá lonel, Stericá Bogdan, 
Dumitra Botgros, Virgilá Botgros, Na- 
tan si Ionel Aisner, Lenuţa si Geor- 
gica Helciu, Herman si Otto Grainich. 

PLOESTI: lalomiţeanu I. Mircea, Gh. 
V. Nacu. 

PITESTI: Betty si Licá Davidescu. 

COM. PRUNDU (Jud. Argeş): Barbu 
Virgiliu, Barbu St. Marin, Barbu lon, 


Dinescu lon, Nae P. Vasile, Tudor 
I. Ilie, Vasi'e T. Gheorghe, loana 
Teodorescu, Niţă P. Traian, Danţa 


Petrescu, Minculescu N., Silica Stă- 
nescu, lonas Dumitru, Marinescu R. Ion, 
Geta R. Marinescu, Andrei C-tinescu, 
Fica C-tinescu, Anicuţa C-tinescu, E- 
lena Teodorescu, Alexandru F. Dine- 
scu, Georgeta A. Marinescu. 

PODUL ILOAEI: Gicuţa N. Contz. 

ROMAN: Luiza şi Jean Bayer. 

TURNU-MAGURELE: Niculae Pa- 
lade. 


Au deslegat un joc următorii ci- 
titori: 


ARAD: Claruta şi Mitică Held. 

BUZAU: Dinescu St. Gheorghe. 

CONSTANȚA: Amilcar Dumitru, A- 
nastasiu Vasile. 

CARACAL:  Nicolăiţă N. Dumitru, 
Tomescu B. Nicolae. 

CALARASI: Brátulescu B. Alexan- 
dru. 


"a ur pev "- go PP 


DIMINEAŢA COPIILOR 


CRAIOVA: Tenea S. lon, Ramiro 


' Delamare. 
FALEŞTI: Avram Şnaider. 
GIURGIU: Rugină loan. 


R.-SARAT: Abramovici Abram. 
SASCUT: Dana Petrescu. 
R.-VALCEA: Ninel Pieşoianu: 
MEHEDINȚI: Burducea losif. 
MUREŞ: Cosma Barnă. 
ROMAN: Avramică Fraimovici. 


PREMIANTI! 


Au ieşit la sorţi următorii cititori cari 
au câştigat cele 5 premii oferite la con- 
cursul lunar No. 8. 

PREMIUL I. — O colecție broşată 
anul II-lea „Dimineaţa Copiilor”, Gică 
Bucureşti. 


lese din „Biblioteca Dimineaţa”, Avram 

Iacob, Focşani. | 
PREMIUL IV. — Lei 50 numerar, 

Elena si Anicuţa Avramescu, Bucu- 
i 


reşti. 

PREMIUL V. — Almanahul Sco- 
larilor pe 1926, şi Bibl. Tineretul No. 
1, 2, 5, 4, Elisabeta Berbeciu, Tecuci. 


* co 


Câştigătorii din provincie sunt ru- 
gati a ne trimite adresele lor complecte 
spre a le trimite premiile, iar acei 
din Capitalá sá se E personal 
la redacţie între orele 9—12 si 3—7. 


S. St. Eug.-Giurgiu. — Premii pentru concursul literar 


De vorbă cu cititorii 


N. N. Cher.-Bráila. — Mulţumindu-vă pentru interesul 
ce-l purtaţi revistei, părerea noastră este că desenul cu 
pricina nu prezintă vreun inconvenient. E la fei cu Fetii- 
Frumosi, cari tuie capete de zmei, balauri şi alte dihănii. 
Se poate însă ca şi dv. să aveţi dreptate, aşa că vom 
ține seamă de observaţiile făcute. 

Unui cititor pasionat. — Vom căuta ca in curând să 
satisfacem dorinta exprimată prin înfiinţarea unei noui 
rubrici in care să dăm scurte biografii ale scriitorilor 
de seamă. 

V. Petr.-Liteni. — Te înşeli crezând că d-ta ai „năs- 
cocit” glumele trimise. Din trei glume trimise, două sunt 
arhicunoscute. Pe una din ele o publicăm. 

C. N. Ner.-Ploesti. — „Povestire”. Poveşti în genul 
acesta, când nu sunt populare, cum sunt cele publicate 
de noi, se reuşesc foarte cu greu. In afară de aceasta, 
intro povestire cu zâne şi vrăjitoare, arătarea de finu- 
turi precise (cum ai făcut cu Marea Mediterană) nu se 
obişnueşte. Iar cuvinte ca „transformă”, „venin”, etc. n'au 
ce căuta într'o poveste cu caracter popular. Apoi intro- 
ducerea e cam lungă. 

N. C. P.-Craiova. — Povestea „Ionuț orfanul" este 
mult mai lungă decât ar fi trebuit si concepută si chiar 
scrisă în gen de nuvelă, ceiace nu prea se potriveşte 
cu conţinutul ei fantastic. Lăsaţi-ne vă rugăm, nouă grijea 
oveştilor, căci avem putinţa să alegem dintr'o colecţie 
oarte bogată şi foarte variată, 


p 5 95 PVC ER 


din n-rul 107 nu s'au dat decât la trei cari au trimis 
cele mai bine făcute lucrări. Asa fiind, regretám cá n'a- 
vem ce premiu să-ţi trimitem. 

El. G.-Ploeşti. — „E primăvară”. Socotim cá sunt de- 
ajuns câte poezii am publicat despre primăvară. Acum 
n'avem decât să ne bucurăm de frumusețea ei. 

Bol. Hp.-Suceava. — Traducerea d-tale e luată dintr'o 
carte de şcoală, iar noi am dat de veste de nenumărate 
ori să nu ni-se trimită astfel de traduceri, fiindcă sunt 
bine cunoscute. 


A mărci străine'diferite bune lei 12 


» n » n » 


500 » » n n » 100 


» p » » 200 

28 5, »,  Calitate finá ,, 40 

Pretul curent trimet ccntra 5 lei 

n mărc de poştă neuzate. Cumpár 

mărci Române vech! si noi. Caut 

reprezentanți serioşi FRIDMAN, Bu- 
4 cureşti, Mircea-Vodă 9. 


| CUPON PENTRU CONCURS 9 | 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


m DIMINEATA 
GOBPHLOR 


REVISTA SAPTAMANALA 
Dingecron: N. BATZARIA 


„Să citim, să citim 
cu toţii!“ 
PREŢUL 4 LEI 


PAG. 2 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


“Munca lui Sisif. 


Cine e Sisif? Ce înseamnă munca lui Sisif? E un 
cititor care ne pune aceste două întrebări. 

Răspundem. Sisif a fost, după legendele vechilor 
greci, rege în Corint. Fiindcă făcuse o mulţime de rău- 
táti pe pământ, a fost condamnat pe lumea cealaltă să 
urce, împingând-o, o stâncă dela poalele unui munte 
până în vârful lui. Dar îndată ce stânca ajungea pe 
vârful muntelui, se rostogolea din nou jos, aşa că 
nenorocitul de Sisif trebuia să reînceapă zi şi noapte 
aceiaşi muncă. De aceea, expresiunea „munca lui 
Sisif” se întrebuințează ca să arate o muncă. pe 
cât de grea, pe atâta de zadarnică. 


Cuvintele streine din limba română. 


Un cititor nu e plăcut impresionat de faptul că 
limba română are aşa de multe cuvinte străine şi 
vrea să ştie, ca un fel de mângăiere pentru dân- 
sul, dacă mai sunt şi alte limbi în categoria aceasta. 

Dragul meu, aproape nu există popor civilizat 
a cărui limbă să nu fi primit cuvinte străine, pre- 
cum, de asemenea, nu există popor care să nu se fi 
amestecat cu alte popoare, iar popoarele cari fac 
excepţie dela regula aceasta nu sunt tocmai prin- 
tre cele cari stau în fruntea civilizaţiei. 

Astfel de popoare sunt, de exemplu, Negrii din 
centrul Africei, Pieile-Rosii, indigenii din insu- 
lele Oceaniei. Aceştia, trăind izolaţi, nu s'au ames- 
tecat cu alţii si asa că şi graiul lor — un graiu 
primitiv, cât se poate de sărac, nu s'a amestecat 
cu alte graiuri. Popoarele civilizate ale lumei sunt 
insă amestecate şi ca sânge şi ca limbă. 


Popoare amestecate. 

Englezii, de pildă, cari au astăzi statul cel mai 
întins şi mai puternic de pe pământ, sunt un a- 
mestec de Celţi, Scandinavi, Saxoni, Normanzi fran- 
iuzifi , etc., iar o jumătate din cuvintele din limba 
lor sunt de origină latină. 

Francezii, a căror bază naţională o formează ve- 
chii Gali de origină celtică, au într'inşii, pe lângă 
sânge roman, si mult sânge germanic. Vechii Franci 
de exemplu, erau de origină germană. 

Germanii au într'inşii foarte mult sânge slav. 
Bunăoară, vechii locuitori ai Prusiei erau Slavi, 
aşa că Prusacii de astăzi sunt mai de grabă Slavi 
germanizaţi.. Chiar şi numele de Prusia vine dela 

„„Borusia, adică Rusia de Vest. Apoi numele mari- 


lor oraşe germane, ca Berlin, Dresda, Lipscá, Bres- 
lau, etc. sunt de cea mai neaoşe origină slavă. 

Si la /falieni,.mai cu seamă la cei dela Nord 
si dela Sud, gásim un mare amestec cu popoare 
stráine. 


Ca popoarele, si limba. 


După cum fiecare popor s'a amestecat intr'o mă- 
sură mai mare sau mai mică cu alte popoare, la 
fel s'a întâmplat şi cu limba vorbită de fiecare 
popor. i 

Intru cât priveşte limba română, ea are in primul 
rând foarte multe cuvinte slave, fiindcă şi contactul 
şi amestecul Românilor cu Slavi a fost mai pu- 
ternic şi mai îndelungat. 

Mulţi Slavi s'au topit in massa poporului ro- 
mân, dar au lăsat urme din limba lor. Pe lângă a- 
ceasta, sute de ani, limba slavă (e vorba de vechia 
limbă slavă) a fost limba bisericească şi chiar ofi- 
cială a Românilor. 

Astfel de împrejurări au făcut ca o mulţime de 
cuvinte slave să intre în limbă. 

Mai sunt în limba română şi cuvinte turceşti, 
greceşti, puţine nemfesti si ungureşti, dar ele sunt 
în număr neînsemnat. Ay 


Cum se înfățișează limba română. 


Mai întâiu să nu se uite că in limba română poţi 
forma fraze întregi, fără să intrebuinţezi cuvinte 
străine, pe când nu poţi forma o singură propo- 
ziţie, fie ea cât de scurtă, numai cu cuvinte de 
origină străină. 


Al doilea. Cu toată mulţimea cuvintelor străine : ~ 


(vre-un sfert din totalul cuvintelor), limba româ- 
nă este, prin elementele latine dintr'insa, prin fe- 
sătura ei şi construcţia frazelor, prin modul de for- 
mare şi de pronunțare a cuvintelor o limbă netăgă- 
duit neolatiná şi încă una din cele mai frumoase si 
mai mlădioasă. Nu e o limbă aspră, care să te sgârie 
la ureche când o auzi ,dar nici prea moale cum 
e de pildă, limba ialiană. ] 

Al treilea. Treptat, treptat, limba română inlá- 
tură cuvintele de origină slavă, fără să primească 
în limbă sunt de origină latină, aşa că limba ro- 
altele în schimb. Cuvintele nouă pe cari le introduce 
mână capătă din ce in ce o înfăţişare cât mai 
latină. 


———— 


DIMINEA'T 


COPIILOR 


ah 
5 ENS. REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
: & . JBUCURESTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/6? ^ P) 
$}; 5 ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI ||UN NUMAR 4 LEI PD E 2 
zat S um 6 LUNI 80 , !!IN STRĂINĂTATE DUBLU D x LJ 
16 MAIU 1926. — Nr..118  . ; Director : N. BATZARIA Manuscriseie nepublicate nu se înapoiază. 
994400000048 hé 444409009949900004400044 409904099 00049400044094899899509099009904940094 909 0909000909444449099999 0094000 09000009099949 99444909. 009000940909000000000900099999990909000009094090099900000 909 409490909000 909099 90400 90049040000958 
[TA ESTE PRI CAL 248 
Pe o potecuţă, i „Zic doar un cuvânt: Si tot bat metanii. 
Vine o bábutà „Să fii ca un sfânt!” Bunicufa vede, 
La bisericuţă. — „Bunicuţă, lasă Dar nu-i vine a crede 
Merce'ncetinel „Des stlengal acasă, Cal ei Marinică 
Lâng'un princhindel. „La biselicuţă, Nu face nimicá 
Inima-mi dá. ghes, „Dlagă bunicuţă Şi-i găseşte vină . 
Să ştiu si-eu cine's. „Nu má misc, nu cânt Că nu se închină: À 
Ea: e o bunică. „Voi sta ca un sfânt!’ „Bine, măi haiduce, 
El: e Marinică Iatá-i păşind rar „Ţi-ai uitat de cruce?” 


Scumpu-i nepotel, Spre sfântul altar. „Nu vleau să mă'nchin! 
Mic şi frumusel... Bătrânii sfátosi „Ce, dacá's clestin! 

Calcá "ncet si rar, Aci sunt stioşi. „Fiindcă pe pământ 

Ce mare ştrengar! Stau şi se închină, „Eu sunt ca un sfânt. 
„Uite, mă Marine, Cu privirea lină. „Sfânt de pe pelete, 

„Să ştii dela mine Nu mai spun nici glume „Ce te clezi băete! 

,Cán bisericuță ..Si-au uitat de lume!.... „Şi eu văd cá nici 

„Nu-i frumos, puicuţă, Prin colţuri pitite, „Sfinţii de aici, 

„Să te mişti mereu. Babe'ncáruntite „Cu fața senină 

„Auzi, dragul meu? Ascultă litanii „Nu se mai închina!” 


NOSE era Valeriu Măgureanu 


| dap Pa Ad bo PESO ACE: 


Un lup îngreuiat de -ani, 
Sătul de-amar şi vrăjmăşie, 
De-atâta sgomot si urgie, 
Porni să "mpace pe duşmani, 
Ingândurat plecă la vale 
Spre satul ce-l zărea departe, 
Unde svárlise multă moarte, 
Si semünase-atáta jale!... 


Când l-au văzut venind agale, 
Intregul sat fu în picioare, 

Cu furci, cu sape, cu topoare, 
Injuria(i, ieşiră "n cale. 
Credeau că vine iar să fure, 
Dar el cu-adâncă umilință, 
Vorbea cu lacrimi de căință, 
Milosi să fie, să se "ndure. 


„Vă jur că mam făcut cuminte” 
„lertaţi-mă, uitaţi de toate!” 
„Vreau să mă curăț de păcate” 
„Si bun voi fi de-acum nainte”. 
„Fiți blânzi!” Ei însă cu furie 
Il isgoneau vrând să-l omoare, 
Nu vreau saud de iertare. 
Sărmanul lup, plin de mânie, 
Porni spre prietena-i pădure, 
Zicându-și plin de-amărăciune: 
„Eşti mult mai rea ca mine, lume!” 
Si iarăși începu să fure. 

lertati pe cei ce-și cer iertare, 
Oricât le-ar fi vina de mare! 


Lucreția Dăscălescu 
———— Cr ———— 


PAG. 4 49999999999990090990090000090000000000000000 DIMINEATA COPIILOR 


ezi mormântul din vârful dealului? Si vezi 
grămezile acelea de pietre cari acoperă o 
o întindere aşa de mare? Acolo fusese îna- 
inte vreme un târg înfloritor din care n'a 
rămas astăzi în picioare decât mormântul 
din vârful dealului.” 

Asa imi vorbea, pe când treceam printr'o vale 
adâncă, tovarăşul meu de drum Dinu, cu care stră- 
băteam munţii şi văile frumoasei noastre Macedonii. 

La întrebarea mea, Dinu îmi spuse şi povestea 
mormântului şi a ruinelor din jurul lui. 

Povestea aceasta glăsueşte precum urmează: 

Pe întinderea acoperită de ruine şi grămezi de 
pietre si ridica odată un târg despre a cărui bogă- 
tie mersese faima departe, departe de tot. Dar dacă 
erau bogaţi în averi, locuitorii târgului aceluia erau 
impietriţi la inimă. Mai cu seamă faţă de Dumne- 
zeu pierduseră orice credinţă. In tot târgul, cât 
era el de mare şi de întins, nu se înălța nici o bi- 
serică, nu se auzea nici o rugăciune, nu se făcea nici 
o slujbă bisericească. 

In zadar le trimitea Dumnezeu tot felul de semne, 
în zadar Maica Domnului se arăta în vis la o 
mulţime de oameni. Ei se incápáfánau in nelegiuirea 
şi lipsa lor de credinţă. 

Aşa a mers până când într'o zi o femeie tâ- 
nără şi bogată, după ce isi pierdu rând pe rând 
soţul si pe cei doi copii, se întoarse cu inima şi 
cu gândul spre Dumnezeu si isi cheltui toată averea 


42 


Mormântul 
din vârful 
dealului 


0 legendă de N. Batzaria 


pentru ca să clădească tocmai în vârful dealului o 
biserică mare şi frumoasă pe care o închină Maicii 
Domnului. Iar Maica Domnului o întrebă: „Ce rás- 
plată doreşti pentru binele ce mi-ai făcut mie şi le- 
gei creştine?” 

— „Doresc, răspunse femeia, să rămân în viaţă 
atâta vreme cât şi biserica va rămânea în picioare.” 

— „Fie precum doreşti!” zise Maica Domnului şi 
pieri înălțându-se la ceruri. 

Unul după altul anii treceau, mureau bătrânii, 
îmbătrâneau si cei tineri şi mureau şi ei, numai fe- 
meia care făcuse biserica rămânea în viaţă. Când 
trecea pe la casa ei, Moartea întorcea capul şi fu- 
gea grăbită, mergând să secere alte suflete. 

Vremea curgea, au trecut şi alţi ani, au îmbătrânit 
şi au murit toţi câţi se născuseră atunci când fe- 
meia ajunsese la o vârstă înaintată. 

Ea însă trăia, fiindcă şi biserica pe care o clă- 
dise stătea neclintită pe temeliile ei. 

Venise altă lume, cu alt port şi cu alt graiu. 
Ea nu mai cunoştea pe nimeni şi nici nu se putea în- 
felege cu lumea aceasta. Era ca un suflet care nu-şi 
găseşte odihna, ca o fiinţă rătăcită de pe alte tărâ- 
muri. Se săturase de viaţă. Cerea să vie Moartea 
şi să o ia şi pe dânsa. Dar porunca era să nu 
moară decât în ziua în care sar fi prăbuşit si 
biserica. Biserica însă era mai tare ca ori când. 

S'a mai întâmplat ceva cu această femeie de care 
nu se atingea Moartea. Anume, când îi ceruse Maicii 


DIMINEAȚA COPIILOR 0000000000000000000000000000000000 tt ceteceoe PAG. 3 


Domnului să-i dea o viaţă aşa de lungă, uitase să-i 
ceară şi sănătate şi tinerețe care să nu apună. 

Aşa că, trecând anii, femeia se gârbovise, se 
sfrijise şi se uscase de credeai că-i cine ştie ce 
dihanie. 

Picioarele nu o mai ţineau şi abia mai zărea ceva 
cu ochii. 

Şi socotind că e mai mult moartă decât vie, îşi 
făcu chiar în mijlocul bisericei mormântul şi intră 
intr'insul, culcându-se ca una care ar fi murit dea- 
binelea. 

Un an întreg stătea ea nemişcată si întinsă in 
mormânt. In noaptea de Paşti, însă, îndată ce preo- 
tul vestea credincioşilor că „Hristos a inviat!", eşea 
şi dânsa din mormânt, căpăta din nou pentru trei 
zile putere de viaţă, mânca şi bea ca şi ceilalţi oa- 
meni şi apoi se culca din nou în mormânt până la 
Paştele viitor. 


Trecuseră sute de ani dela clădirea bisericei şi 
femeia stătea în mormânt şi eşea în Noaptea Invierei. 

Dar iată cá un războiu groaznic se dezlánfui a- 
supra fárei. Un duşman aprig şi de lege pâgână nă- 
văli, arzând si pustiind totul in drumul sáu. Si 
avea ce avea duşmanul acesta cu sfintele locașuri de 
închinăciune. Nu lăsa dintr'insele nici piatră peste 
piatră. Năvăli, aşa dar, şi asupra târgului de care 
e vorba, îl arse, îl jefui şi dărâmă biserica din te; 
melii. i 

Dar în clipa in care se prăbuşiră zidurile sfin- 
tei biserici, femeia din mormânt închise ochii pe 
vecie şi Moartea ii luă sufletul, ca să-l ducă in 
lumea celor drepţi. 

Aceasta e povestea mormântului din vârful dea- 
lului şi a grămezilor de pietre din jurul lui. 


N. Batzaria 


Povestea Primăverii si a Zetirului 


e mult, foarte de mult trăia un neam de oa- 

meni mari, în putere, mândri şi de jur îm- 

prejur temufi şi vestiti în acelaş timp pentru 

vitejia lor. Erau înalţi, asa de înalți, încât 

dacă ridicau mâinile, ajungeau culmile mun- 
ților; trăiau sub cerul liber, se hráneau cu rădă- 
cinile şi cojile copacilor, iar de băut, aveau apa 
limpede şi rece a izvoarelor. 

Impăratul lor era Viforul şi avea de soţie pe 
Vijelia. Era înţelept, harnic, dar aprig la mânie. 
Supuşii săi îi dădeau ascultare ca nişte copii şi-l 
slăveau ca pe un zeu. Un singur lucru nemulţumea 
poporul. Moştenitorul tronului, fiul Impăratului, era 
un copil mic, plăpând, cu părul de culoarea aba- 
nosului şi ochii de jeuri. 

Oştenii se sfătuiră între dânşii, şi 
plini de grijă şi respect la Impărat. 

„Slăvit de-apururi să fii, împărate, şi zeii să-ţi 
dea o viaţă lungă şi plină de fericire, dar dacă 
puterile au să-ţi slăbească, oare atunci cine are 
să mai cârmuiască cu atâta înţelepciune şi vitejie 
fara noastră, căci feciorul tău e tare slab şi nu-i 
putem încredința faima poporului nostru. De aceea 
am hotărit ca să fie pusă la încercare puterea fiului 
tău, aşa după cum a fost şi-a Măriei Tale.” Aşa 
ziseră ei. 

Se apropia timpul sosirii împăratului şi cu asta 
şi Zefir, unicul fiu trebuia să-şi arate puterea. Im- 
părăteasa plângea zile de-arândul şi grija nu-i da 
pace. Avea gânduri rele si presimţea biata cá n'o 
să-şi mai vadă odorul. 

Era ziua când Zefir se depărta de ai săi. Timp 
de un an trebuia să rătăciască prin lume şi dacă la 
întoarcere faptele săvârşite de el în această vreme 


se duseră 


de Zoica Rioci 


| P4 » TW | 
M «e. col 


PAG. Ó 1.00000000000000000000000000000000000000006e D/ MINFAȚA COPIILOR 


erau. socotite de bune, atunci 
lui, după moartea Impăratului. 

Zefir n'a şovăit. Şi-a luat ziua bună dela tată-su, 
a sărutat mâna maică-si şi s'a dus. 

Ziua aceea avea o lumină ce părea că vine din 
alte lumi. Cerul era albastru. O dungă de nori 
„albi, uşori, plutea spre miază-noapte, însemnând pe 
cer o dungă luminoasă ce tăia înălţimea spre a scă- 

ăta dincolo de orizont, in nemárginirea unde era 

oapte. 

Printre frunze:e pomilor strălucirea soarelui se ru- 
pea in vártejuri de fire aurii. Păsări ascunse cântau 
prin pomi. 

„Zefir, băiatul zglobiu, trecea prin toate aceste 
frumuseți şi se minuna de câte vedea. Era aproape 
de sfârşit anul de când plecase de acasă şi el nici 
nu se gândea că na săvârşit vre-o faptă ca să 
merite o cât de mică laudă. Dar prea puţin îi păsa 
lui, dacă tronul o să-l moştenească el sau altul. Cu 
atât mai bine, avea să fie liber! Era o minune să-l 
fi văzut cum sburdă plin de viaţă şi fericire, de 
par'că toată lumea ar fi fost a sa. 

Dar de odată se opri şi rămase ca încremenit. 

Din spre soare-răsare se vedea venind o fată 
frumoasă de nu ţi-ai mai fi luat ochii dela ea. Pă- 
rul ei era intocmai ca bobul de grâu copt, iar de 
sub fruntea luminoasă se vedeau doi ochi albaştri 
nespus de mari şi frumoşi. Gura mică, o cireaşă 
pârguită, îţi zâmbea drăgălaş. : 


domnia rămânea a 


Când ajunse în faţa lui Zefir, sprâncenele i-se 


ineruntará pentru o clipă apoi. zise cu glas dulce: 

„Cine esti tu, de unde vii, şi cu ce drept imi 
calci meleagurile? Oare nu ştii că fara asta este 
împărăţia mea? Adevărat nu pentru mult timp încă. 
Im curând am s'o părăsesc şi, în locul meu o să 
vie sora mea Vara. Sunt atâtea ţinuturi cari m'a- 
teaptă cu dragoste. Căci trebuie să ştii... sunt Pri- 
măvara. Răspunde-mi dară? 

— „Sunt fiul Viforului şi al Vijeliei, frumoaso, 
şi rogu-te nu-mi lua în nume de rău îndrăzneala 
ce-am avut de a-ţi călca -fără de voie Impáráfia; 
pedepseste-má, dacă asa ţi-i voia.” 

„Primăvara, ai cărei obraji se îmbujoraseră, lăsă 
ochii în jos şi zise: j 

„Nam să te pedepsesc. Nu! Si cum aşi face-o. 
Nu eşti şi tu tot atât de frumos pe cât sunt şi eu?” 

— „Eşti bună, nemárginit de bună. Si pentru 
bunătatea şi frumuseţea ta am să te urmez de-aci 
înnainte peste tot locul.” 

Astfel s'a şi întâmplat. De-atunci frumuseţea Pri- 
măverii însoțită de adierea caldă a Zefirului, nu 
sa mai despărţit. Şi tot de-atunci oameni urăsc 
nespus Viforul şi Vijelia cari au îmbătrânit, dar 
tot ei domnesc si-acum în împărăţia lor. Cu fiul 
lor însă, nu s'au mai întâlnit şi nici mau să se 
mai întâlnească vr'odată. 


BOC 00 — — —— 


Zoica Ricci 


Cele trei ghicitori 


O fată de împărat — aşa cum se obisnueste 
în basme şi în poveşti — spusese cá nu va lua de 
bărbat decât pe flăcăul care va putea să-i răspundă 
aşa cum trebue la trei ghicitori. Dacă vreun tânăr 
se încumeta să încerce şi nu izbutea, ştiţi care era 
soarta nenorocitului acela: nici una, nici două, îi se 
tăia capul, care era pus pe zidurile cetăţii şi lă- 
sat zile întregi în vederea tutulor. 

lată cà într'una din zile veni la palatul împără- 
tesc un croitoraş, nu cine ştie cât de priceput la 
meseria sa, dar deştept nevoe mare. 

„Ce-i cu tine?" îl întrebă împăratul, măsurându-l 
cu dispreţ din ochi de sus până jos. 

— „Am venit să dezleg ghicitorile Domniței şi 
să o iau de nevastă”, îi răspunse croitoraşul nostru, 
fără să clipească măcar din ochi că se găseşte în 
fata împăratului. 

— „Dar dacă nu le dezlegi?” 

— „Am să mă uit ca să văd cum îi va sta ca- 
pului meu pe zidurile cetăţii.” 

Şi aşa croitorul cel tânăr fu dus înaintea Domni- 
fei, în jurul căreia se găsea strâns sfatul cărtura- 
rilor si infeleptilor împărăției. 

Domnița ii zise: „Spune-mi cine este acela care 
îmbrăţişează toată lumea şi tot pământul şi nu poate 
fi îmbrăţişat de nimeni?” 

— „Soarele! răspunse flácául cel deştept, fără 
să stea mult pe gânduri. 

— „Aşa este! Aşa este!” strigară întrun glas 
cărturarii şi învățații împărăției. 

Domnița puse, cam supărată, a doua întrebare 
şi grăi zicând: , Care este mama care pe copiii 
cei mici îi hrăneşte, iar pe cei mari îi înghite?” 

— jMarea!" strigă croitorul, „marea care hră- 
neşte peştii şi înghite râurile ce se varsă intr'insa." 

— „Aşa este! Asa este!" strigará întrun glas 
cărturarii si învățații împărăției. 

Domnița se făcuse foc de mânie. Totuşi, puse 
şi a treia întrebare şi zise: ,,Care este arborele ale 
cărui frunze sunt deoparte albe şi de partea cea- 
laltă negre?” 

— „Anul cu zilele si cu nopţile!” strigă plin de 
bucurie croitorasul, care cu răspunsul acesta dez- 
legase cele trei ghicitori. 

— „Aşa este! Aşa este!” strigará într'un glas 
cărturarii şi învățații împărăției. 

Socot cá nici nu mai e nevoe să spun cum s'a 
sfârşit treaba aceasta. S'a sfârşit asa cum se sfâr- 
şeşte mai în toate poveştile. Croitoraşul a luat de 
nevastă pe Domnița cea tânără şi frumoasă, a trăit 
bine şi fericit cu dânsa, iar după moartea împăra- 
tului s'a urcat el în scaunul împărăției. 


Marin Opreanu 


—— — ovem 08 — — — 


Monge d 
d aci 


DIMINEATA COPIILOR 9000000Â0000000000000000000000090oeoeoeeoeeee PAG. 7 


Cei trei peştişori de aur 


I 


n om avea trei pestisori frumosi de aur. 

li ţinea intr'un mic elesteu curat si ade- 

sea ii plăcea să-şi petreacă timpul lângă 

dânşii. De multe ori şedea pe marginea 

' eleşteului aruncând peştişorilor fărâmituri de 

pâine. Peştişorii, innotau sprinteni, înghițind cu lă- 

comie fárámiturile de pâine, aruncate în apă de 

omul cel bun. Totdeodată omul le da. şi sfaturi, 
zicându-le: 


„Peştişorii mei! Dacă voiti să trăiţi fericiţi, nici- 
odată să nu treceţi gratiile de fier dela eleşteul cel 
mare. Apoi când nu sunt eu cu voi, să nu innotati 
la suprafaţa apei!” Insă peştişorii nu l-au infe- 


les. Omul s'a aşezat lângă gratiile de fier cari 
despárfeau eleşteul cel mic de cel mare. Dacă vre-un 
peştişor voia să treacă gratiile, el cu un báf lovea 
în apă, speriindu-l. Peştişorul, speriat, innota în- 
dărăt. Deasemenea când vre-unul se ridica la supra- 
fata apei, îl speria cu báful. 


é II. 


Odată peştişorii s'au strâns la un loc, clătinând 
din micul lor cap. Nu puteau înțelege de ce omul 
acesta aşa de bun nu-i lăsa să treacă prin gra- 
tiile de fier in eleşteul cel mare, sau să petreacă 
la suprafaţa argintie a apei? 

— „„Doară şi el umblă pe acolo, pe sus — zise 
unul dintr'înşii; — de ce mam putea si noi să 
petrecem puţin la suprafaţa apei?” 

— „Și de ce voieşte să ne ţină închişi? — zise 
celălalt. Oare ce ar strica, dacă din când în când 
am trece în eleşteul cel mare? 

— „Zău, nemilos om este stăpânul nostru — zise 


din nou primul peşte. — Nu ne iubeşte de loc, de 
aceea nu ne lasă să petrecem!” 

— „Eu nu dau nimic pe vorbele lui — zise ce- 
lălalt — şi deaceea mă voiu duce în eleşteul cel 
mare!” 


— „Eu însă — strigă din nou cel dintâiu peste — 


în timpul acesta mă voiu juca la lumina argintie 
dela suprafaţa eleşteului.” 

Numai peştişorul al treilea a avut atâta minte, 
ca să cugete astfel: 

„Că acest om bun ne iubeşte, e lucru adevă- 
rat. Dealtfel .dece ar veni de atâtea ori la noi? 
Dece ne-ar arunca fărâmituri de pâine in apă? 
Dece s'ar bucura dacă noi mâncăm aceste fărâ- 
mituri? — Nu! — el desigur nu este om nemilos 
şi ne voieşte numai binele. Eu voiu face deci ceeace 
doreşte el, deşi nu ştiu că dece doreşte el în 
felul acesta”. ca 


III. 


Pestisorul cel mic intr'adevár a rámas pe fun- 
dul apei. Cei doi pestisori insá au fácut ceeace 
şi-au pus in gând. Unul a trecut prin gratiile de 
fier in elesteul cel mare, iar celălalt a început să 
se joace la lumina argintie de pe suprafaţa apei. 
Amândoi au râs de al treilea peştişor. L-au bat- 
jocorit că e fricos, deoarece n'a venit să se joace 
cu dânşii. 

Dar vai! — ce sa întâmplat? 

Abia a intrat unul dintr'înşii în eleşteul cel mare, 
şi s'a repezit la dânsul un peşte mare şi l-a în- 
ghiţit. lar pe celălalt care se juca şi petrecea la 
suprafaţa apei, l-a observat o pasăre răpitoare care 
lăsându-se repede ca fulgerul pe suprafaţa apei, 
l-a prins şi l-a mâncat. Numai al treilea peşti- 
sor, cuminte: şi ascultător, a rămas în viaţţă. 

Stăpânul lui cel bun l-a îngrijit bine şi cu dra- 
goste, toată viaţa lui. 

Din ungureşte de Patrinca Petre 


——— eem —— 
Pământul 


Pământul e o bună mamă darnică pretutindeni 
unde e atins de aer, de lumină, de soare, de apă. 
Ajunge puţină ţărână într'un vas spart, pentruca 
aerul să aducă seminţe şi vreun firicel de iarbă 
fină să încolţiască. Ajunge puţină ţărână pe un 
acoperiş pentruca . puţin muşchiu verde să apară; 
ajunge puţină ţărână in crăpătura unei pietre pen- 
truca ea să dea colţi. Nu vedeţi ce mai flori säl- 
batice pe câmp pe care nimeni nu le-a semănat ni- 
ciodată? Sunt adevărate' bogății naturale pe care 
pământul binefácátor le. oferă ochilor nostri si a- 
desea ca hrană şi ca medicament pentru sănătatea 
noastră. 


După Matilde -- 
A T 


> de Paul I. Papadopol 


Hapleo dragă, țim-te Domnul ` 
Sănătos si fericit. 
Si mai află-apoi din parte-mi 
Că scrisoarea-fi am primit. 


Am citit-o — se 'n(elege — 
C'o nespusă bucurie, 

Veseli sunt şi cititorii, 
Fiindcă Haplea vrea să vie. 


Scump prieten, cer iertare, 
Insă noi la Bucureşti 
N'avem case ca palate, 
Cum aveți voi la Hăplești. 


lară tu mi-ai dat de veste 
Că veniți cu toții droaie, 
Mulţumesc, dar, vai! îl faceți 
De rușine pe Mos Nae. 


N'am o casă tocmai mare, 
Si de-aceea mam gândit, 
Să mă rog si de prieteni 
Să vă dea de găzduit. 


Azi la unul, mâine la-altul, 
Rând pe rând fiți musafiri, 
Toată lumea vă primeşte 
Cu o mie mulțumiri. 


Când o s'ajle cititorii 
C'ai venit, că ești aci, 
O s'alerge să te cheme, 
Peste tot te vor primi. 


Deci pornește mai de grabă, 
Nu mai sta pe la Háplesti, 
Si să dai o telegramă, 

Ca să ştim la București. 


Vom ieşi cu mic cu mare, 

Cu alai să te primim, 

Si strigând: „Trăiască Haplea!” 
Cum e drept să te cinstim. 


MOȘ NAE 


Versuri de Haplea 


Scrise pe Albumul unei cititoare şi reproduse 
intocmai cu scrisul si: ortografia lui Haplea. 


À d mi 


HAPLEA 


PAG. 9 
U^ TEI: 


Pichi Pichişor şi Mifu Mifisor Tu 


DIMINEAT A COPIILOR 


1 Pe birou ră e când se plimbă In odaie intrá'ndatá 
Micul Pichi Pichişor, Domnu Miţu Miţişor. 


2) „Ha, te-am prins !* îi strigă Miţu, 'N călimara cu cerneală 
„Vrei să scapi, dar vezi n'ai unde !* Intrá Pichi si se-ascunde. 


3) Vine Mifu, se tot uită, Trage tare, iată Pichi 
Varful": cozii i vede-afară, | lese-acum din cálimará. 


4) lese, dar priviți Vin oste di e Mă Mă mănâncă " strigă Mipu 


Straşnic, zău, de speriat, ute putina-a spălat. 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ce sunt stelele căzătoare ? 


^ 


red că aţi văzut stele cari cad. 


In nopţile 
de vară, mai cu seamă în nopţile din luna 
lui August,'aceia cari stau lungiţi pe spate 
afară la aer liber, au ocazia să vadă cum 
câte o stea se pare că se deslipeşte de pe 

cer, vine în jos, sclipeşte puţin şi apoi piere cu 

desăvârşire. 

E o stea care a căzut, iar în popor e credinţa 
că cu fiecare stea ce cade e un suflet omenesc care 
Sboară. Fireşte, e o credinţă care nu se întemeiază pe 
ceva serios. 

De unde vin şi ce sunt stelele acestea? 

Dacă ne uităm pe cer, vedem că toate pornesc 
din acelaş punct şi anume din partea cerului unde 
este constelația de stele, numită constelatia lui Per- 
seu. Aceasta e o simplă impresie. 

Cât despre natura lor, ea e bine cunoscută. Sunt 
frânturi foarte mici din corpurile cereşti. Inchipui- 
fi-vá, de exemplu, cá luna s'ar preface în milioane 
de bucăţi. 

Fiecare din bucăţelele acestea poate deveni un 
corp independent, rátácind pe cer până ce izbeşte 
atmosfera pământului. 

Această ciocnire îi ridică temperatura, îl face să 
strălucească o clipă mai puternic şi după aceea 
să se stingă şi să piară, devenind ceiace numim 
în deobşte sfe/e căzătoare. 

Iuţeala cu care stelele căzătoare circulă, mai în- 
nainte de a cădea şi a se stinge, în spaţiile ce- 
reşti este de 40 până la 42 de chilometri pe se- 
cundă, adică aceiaşi iufealá cu cometele. 


* 
* + 


Chestiunea de a se şti de unde vin stelele acestea, 
care este origina lor, nu e încă pe deplin lámu- 
rită de ştiinţa Astronomiei. 

Explicaţia ce pare mai apropiată de adevăr este 
următoarea: Când soarele, pământul, luna si ce- 
lelalte corpuri cereşti au ajuns prin condensarea, 
strângerea la un loc a materiei din care sunt com- 
puse, să capete forma lor de astăzi, o mulţime 
de părticele nu s'au alipit de ele, ci au rămas, 
aşa cum ar rămânea soldaţi izolaţi după o luptă 
sângeroasă, independente şi hoinărind de capul lor 
prin intinderile cereşti. 


Merg aşa, până ce în hoinăreala lor vin în dru- 
mul pământului. Şi la vre-o sută de chilometri dea- 
supra noastră, apropiindu-se de atmosfera pămân- 
tului, se ‘ciocnesc cu dânsa. 

Din această ciocnire acele corpulefe cărora le zi- 
cem stele căzătoare, se aprind, strălucesc o clipă 
şi apoi se sting, pierind pentru totdeauna — multe 
dintr'insele căzând pe pământ, precum vom vedea 
ceva mai jos. 

* i * 

Dar aceste stele cázátoare sunt si de origini 
cometară. Adică unele comete. pătrund in orbită 
pământului şi atunci se desfac (se desagregrează), 
se “fărimiţează si cad pe pământ sub forma de 
ploaie de pietre, asa cum a fost de câteva ori 
cazul. Aceastá ploaie de pietre e compusá, fie din 
pietricele márunte, ba chiar unele adevárate boabe 
de nisip, fie din bolovani mari de sute, sau, une- 
ori, de mii de chilograme. 

Aceste pietre sau mai exact aceste sfărâmături 
de corpuri cereşti, cari cad pe pământ, sunt ceiace 
se numeşte bolizi, cărora în graiul poporului li- 
se zice pietrele căzute din cer. 

Anual, cad pe pământ ca la o mie de bolizi. 
In oraşul New-York este muzeul care confine cea 
mai bogată colecţie de bolizi. In acest muzeu se 
vede marele bolid găsit în insula Groenlanda. Greu- 
tatea lui este de 36.500 de chilograme. . 

Ce s'ar alege. de noi si de casele noastre, dacă 
am fi bombardati cu o ploaie de astfel de bo- 
lizi! Din fericire, putem dormi liniştiţi: aşa ceva 
mare să se întâmple. i 
Vladimir Astronomul 


LAAMA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AA AAAA 


Inchisoarea de fiori 


Sub titlul „INCHISOAREA DE FLORI” 
a apărut o alegere din cele mai fru- 
moase şi mai duioase povestiri ale ce- 
lebrului scriitor MAX NORDAU, tra- 
duse pentru prima dată în româneşte 
de N. BATZARIA. 

Preţul unui volum de sn 120 
de pagini LEI 20.