Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages301-350

DIMINEAŢA COPIILOR €000000000000000ÂÂ00000Â0000000000oooooeoeee PAG. 13. 


Michi însă îl rugă așa de frumos, că şi lui Tochi îi 
se făcu milă şi luând o ghioagă mare, se duse cu 
Michi. | 

Când ajunseră la grădina cu miere, se aruncară 
asupra lui Moş Martin, iar Tochi îl lovi cu ghioaga 
şi-l lăsă mort pe loc. Veseli şi mulţumiţi, se în- 
toarseră cu toţii acasă. 

Din ziua aceea cele patru degete nu mai eşiră de 
acasă fără Tochi cel puternic, aşa că nu avură 
parte de nici o nenorocire. Lichi rămase mereu în 


mijlocul celorlalte degete şi de aceea i-se zice „de- 
getul mijlociu”. Cât despre Tochi cel gros şi Michi 
cel mic, ei sunt doi paznici la cele două capete 
ale mâinei; Tochi apără pe celelalte degete cu pu- 
terea sa, iar Michi cu deşteptăciunea sa. 

Dar de câte ori e vorba de a se pune ceva la 
cale, se cere mai întâiu sfatul lui Michi. Aceasta 
e pricina pentru care se zice şi astăzi, când ai o 
ideie înţeleaptă: „I-a spus-o degetul cel mic!” 

Din original de Marcu lonescu 


Cum se uită binele făcut! 


n lup căzuse într'o cursă. S'a zbătut şi s'a 
trudit şi cu chiu cu vai a putut să scape. 
A luat-o la fugă, dar a fost zărit de nişte 
vânători, cari nu-l slăbeau de loc. 

Obosit, lupul mergea cu greu, când iată că 
întâlni în drum un ţăran, care ducea în spinare 
un sac gol. 

„Drăguţule ţăran, ascunde-mă în sacul tău şi sca- 
pă-mă dela moarte!” îi se rugă lupul. „Mă urmăresc 
vânătorii şi vor să mă impuşte”. 

Țăranul se milostivi şi-l puse în sac. Nu trecu 
mult şi iată că veniră şi vânătorii cu puştile gata 
să tragă. 

„N'ai văzut trecând pe aici un lup?” intrebară ei 
pe ţăran. 

— „Nu, mam văzut!” răspunse ţăranul cel bun 
la inimă. 

Vânătorii o luară înainte şi se făcură nevăzuţi. 

„S'au dus oare cei cari îmi vroiau moartea?” 
intrebă lupul. 

— „Sau dus”, îi zise ţăranul scoţându-l din 


sac. Dar lupul de colo: „Acum, omule, fii gata să 
te mănânc!” 

— „Ce vorbă-i asta!? făcu ţăranul şi mirat, dar 
şi foarte speriat. Eu te-am scăpat dela moarte şi 
tu te porţi aşa de nedrept cu mine?” 

Dar nici lupul nu se lăsă mai pe jos cu răspunsul: 
„Hai să mergem înainte împreună şi dacă cea dintâi 
fiinţă pe care o vom întâlni va spune că eu n'am 
dreptate să te mănânc, să ştii că nu-ţi fac nimic”. 

Merseră înainte şi întâlniră o iapă bătrână şi aşa 
de slabă, că-i numărai oasele de pe ea. Țăranul o 
întrebă zicându-i: „lapă dragă, fii  judecătoarea 
noastră! Pe lupul acesta eu l-am scăpat dela moarte, 
iar drept răsplată, “el vrea să mă mănânce. E oare 
drept să se poarte în felul acesta?” 

— „Da, e drept, răspunse iapa, căci aşa vă purtaţi 
şi voi oamenii. lată, eu am slujit doisprezece ani 
stăpânului meu, i-am făcut doispreze mânji, am 
muncit pentru dânsul din toate puterile mele, iar 
acum fiindcă am îmbătrânit şi nu mai pot munci, m'a 
asvârlit afară pe câmp, ca să pier de frig şi de 


TN 


PAG. 14, Â00900000000000000000000000000000ooooeoeeeeo DIMINEATA COPIILOR 


foame. Da, nu e decât drept ca lupul să te mä- 
nânce”. 

Bietul ţăran încremeni de groază, auzind judecata 
iepei. Cu toate acestea, se rugă de lup ca să mai 
aştepte până ce întreabă pe încă cineva. 

„Bine, zise lupul, să mai “întrebăm şi pe alt 
cineva!” 

Merseră cât merseră şi deteră peste un câine bă- 
trân căruia ţăranul îi povesti, toată întâmplarea. 

„Lupul are dreptate să te mănânce, căci aşa sun- 
teţi voi oamenii”, grăi câinele fără să stea mult pe 
gânduri. După aceea adăugă: „lan uitaţi-vă la mine: 
douăzeci de ani am păzit casa şi avutul stăpânului 
meu şi acum fiindcă am îmbătrânit şi nu mai pot să 
muşc şi să latru, ma gonit, lăsându-mă să pier 
de foame”. 

— Vezi, omule, zise lupul, că dreptatea tot de 
partea mea este?” ! 

— „Să mai întrebăm pe unul, răspunse ţăranul, 
şi dacă şi acela va spune la fel, mai decât să mă 
mănânci şi să faci ce vrei cu mine”. | 

— „Bine, se învoi lupul, să mai întrebăm pe 
încă cineva!” 

Merseră mai departe şi întâlniră 9 vulpe. Țăranul 
îi povesti şi vulpei tot ce îi se întâmplase cu lupul. 
Dar vulpea de colo: „Nu, că-i aşa, că-i pe dincolo, 
că nu se poate ca un lup aşa de mare să fi încăput 
întrun sac aşa de mic”. 

Şi se jură şi ţăranul şi lupul că aşa e, că a în- 
căput, dar vulpea nu vrea să creadă şi pace. După 
multă vorbă şi stadă, zise: „Orice mi-aţi spune, nu 
cred până nu-l văd pe lup în sac”. 

Țăranul destăcu sacul, iar lupul se grăbi să in- 
tre. într'insul. Vulpea îi zise mai departe ţăranului: 
„Fii bun şi îmi arată cum legaseşi sacul la gură!” 

Țăranul îl legă numai decât, aşa că nu era chip ca 
lupul să mai poată eşi. 

Văzând aceasta, vulpea îi zise ţăranului: „Ian ara- 
tă-mi cum bateţi porumbul voi oamenii!” 

Țăranul înţelese ce anume a vrut să spue vulpea 
şi punând mâna pe băț, îi dete lupului până ce îl 
lăsă mort în sacul în care intrase ca un nătărău. 

„Care e acum plata mea?” întrebă vulpea. 

— „Plata ta?! Iată-o!” Şi nici una, nici două, 
îi dete şi ei vr'o câteva cu băţul şi o omori. 

Un corb care stătea pe craca unui arbore din 
apropiere grăi în limba sa: „Aceasta e dreptatea şi 
recunoştinţa oamenilor!” N. Macedoneanul 
Îl LLLLLLLLLLLLILLI] 


„INCHISOAREA DE FLORI” for- 
mează No. 5, 6, 7 şi 8 din Biblioțeca 
„Tineretul”. Volumul, tipărit cu îngri- 
jire conţine în 116 PAGINI, admirabile 
povestiri, cari au fost traduse în toate 
limbile popoarelor civilizate. 

De vânzare la toți chioșcarii şi la 
toate librăriile. 


= > 


Vulpea şi barza 


O vulpe şi o barză, legând între ele o prie- 
tenie strânsă, trăiau împreună. Şi vulpea şi barza 
aveau fiecare câte trei pui. 

Intr'o zi, pe când barza era dusă de acasă, vulpea 
mâncă unul din puii berzei, iar pe inserate îi eşi 
întru întâmpinare, plângând şi făcând pe disperata. 

„Ce-i? Ce- s'a. întâmplat?” o întrebă barza. 

— „A murit copilul nostru cel mai bun!” îi 
răspunse vulpea printre lacrămi. 

— „Unul din copiii mei ori din ai tăi?” întreabă 
din nou barza. 

— „Din ai tăi!” făcu vulpea vărsând lacrimi şi 
isbindu-se cu pumnii în piept. 

Ce să facă şi barza? Tăcu şi îşi înghiţi du- 
rerea. Nu trecu însă la mijloc o săptămână, că 
vulpea mâncă şi pe ceilalţi pui ai berzei. 

„Cum se poate”, zise barza, „ca mie să-mi moară 
toţi copiii, iar ţie nici unul? Fii bună, du-te la 
Dumnezeu şi întreabă-l să-ţi spue!” 

— „Nam aripi, aşa că nu pot zbura”, îi se 
împotrivi vulpea. 

Atunci barza o luă în spinare şi sbură cu dânsa 
spre înălțimile cereşti, dar când ajunse destul de 
Sus, 'se scutură şi o aruncă de pe dânsa. 

Pe când cădea, barza o întrebă: „Dragă prie- 


tenä, ce ţi-sa întâmplat?” 


De rândul acesta vulpea nu mai avu vreme să 
răspundă, fiindcă se prăvăli şi căzu pe nişte stânci 
de cari îşi zdrobi capul, rămânând moartă pe loc. 

Cu aceasta se dovedeşte că cei răi nu scapă 


niciodată de pedeapsă. 
Vlad Nicoară 
———— Mo kÁ 


De ce nu te poți sătura cu fragi. 


Un copil lacom şi răutăcios culegea într'o zi fragi 
din pădure. 

După ce umplu cu vârf coşuleţul, se întâlni cu 
Maica Domnului care-l întrebă cu blândeţe; 

„Ce ai în coşuleţ micuţule?” 

— „Nimic!?” i 

— „Ei bine, dacă spui că în coşuleţul tău nu 
e nimic, atunci să nu mai fie de nici un folos ce 
este în el.” ' 

Şi de atunci ori câte fragi ai mânca, niciodată 


nu te vei simți sătul. 
Virgil Onofreiu-Petroşani  / 


—— ocko 


O bonboană 


O bonboană la „SUCHARD” 

Este o minune! 

Căci 'n lume am umblat 

Dar... m'am găsit mai bune. 
a — OC 03 — amii 


a 


. 


y 


DIMINEAȚA COPIILOR 


00000000000000000000 PAG: 15. 


= VaALEBA ORINILOR 


băit mult prin sacul cu poveşti până să 

dau de ea. Acum ascultați numai şi de nu 

v'o' place mai spuneţi şi voi câte una să 
mai ascult şi eu la voi, că. sacul meu s'a cam 
golit, dela o vreme, de poveşti. j 

Aşa îşi începea bunicul povestea şi aşa, la rân- 
dul meu o să încerc să v'o spui aidoma. 

— Undeva, într'o ţară oarecare, odată, de mult 
pesemne, că, de-ar fi mai de curând am şti cum 
îi zicea acelei ţări şi când s'a întâmplat povestea, 
de mult zic, domnea în acea ţâră un Crai bun şi pu- 
ternic care îşi îngrijea supuşii cum nu se poate 


fa ei, flăcăii moşului, iată că a venit vremea 
d Jf] să vă spui şi povestea asta... Am cotro- 
H 


mai bine. Dar nu numai grija poporului său o - 


avea Craiul, ci şi grija celor sfinte. Oraşele şi sa- 
tele din ţara lui sclipeau de măreţia bisericilor. 
Turle poleite în aur, cruci îmbrăcate în argint şi pie- 
„tre scumpe străluceau măreţe în bătaea soarelui şi 
glasurile clopotelor de aramă se urcau tremurătoare 
până la ceruri. 

De zeci de ani de când domnea acest Craiu 
şi cu sute de ani înaintea lui, clopotele biseri- 
cilor nu bătuseră decât, pentru- rugăciune. O pace 
dreaptă şi sfântă domnea în ţară şi prin vecini 
căci şirurile de crai ce domniseră acolo în“ lun- 
gul veacurilor nu cunoscuseră decât blândeţea şi 
cucernicia cari împăcase popoarele între ele, aşa 
că grija războaielor ucigătoare de mult pierise din- 
tre oameni. 

lată însă că de la o vreme grija se abătu iar 
prin acele meleaguri. De undeva, de departe, un 
craiu ursuz, necredincios şi războinic, pornit să cu- 
cerească pământul cu oştile sale numeroase şi săl- 
batice, se apropie de aceste ţinuturi în care pa- 
cea îşi găsise sălaşul. Clopotele începură să sune 
a jale. Bătrâni, tineri, femei şi copii se adunau 
îngrijoraţi pe uliţi ascultând sfatul stetnicilor ţării. 
Jalea şi grija puseră stăpânire. 

Atunci craiul dădu poruncă în tot cuprinsul, ca 
poporul, adunând odoarele scumpe ale neamului, 
să se ascundă în munţi. 


Din cetăţi şi sate, valuri-valuri de norod por- 
niră către munte. Să ţie piept duşmanului? Nici 
nu se putea. Meşteşugul războiului nu se cunoştea 
prin acele locuri. Doar bătrânii pomeneau de stră- 
moşii încercaţi în războaie, însă vremea aceea era 
aşa de departe că numai în basme se pomenea 
de ea. A 

— Dumnezeu şi credinţa noastră în El ne va 
mântui — ziceau bătrânii, — sângele nostru nu 
se va vărsa pentru pofta duşmanului. 

Şi aşa, poporul, călăuzit de cei bătrâni, ajunse 


de D. Constantin Mereanu 


într'o. vale adâncă, frumoasă şi roditoare. De jur 
împrejur munţi înalţi îşi ridicau crestele către ce- 
ruri şi numai o trecătoare îngustă, abia văzută, 
lăsa deschisă calea. In această trecătoare oamenii 
îngrămădiră trunchiuri de copaci şi bolovani, in- 
chizând astfel drumul. 

In vremea aceasta oştirile- duşmane năvăliseră în 
ţară, prădând tot şi negăsind picior de om prin 
sate şi oraşe, porniră către munţi, setoşi de sânge. 

Ajunşi pe crestele munţilor şi zărind poporul a- 
dunat în vale, fură cuprinşi de o poftă sălbatică 


de-a ucide. Numaidecât îşi făcură planul să arunce 
de sus bolovani şi arbori aprinşi peste bietul po- 
por fără apărare. 

Jos, în vale, poporul credincios privea cu în- 
grijorare mişcările duşmanilor şi înţeleseră soarta - 
ce-i aştepta. 

Atunci, îngenunchind, cu mic, cu mare, ridicară 
rugăciuni fierbinţi către ceruri. 

— Către Tine, Doamne, ridicăm rugăciunile noa- 
stre şi de la Tine, Doamne, aşteptăm mântuirea! 

Abia fu sfârşită rugăciunea lor şi un vuet ne- 
maipomenit se porni pe vârful munţilor. Un ura- ` 
gan îngrozitor prinse să bată şi în vârtejul lui nă- 
praznic, întreaga oştire duşmană fu prăvălită de 
pe stânci prin udâncimile prăpăstiilor fără fund. 


Far 


p 


In vale, unde credinciosul popor privea uimit 
la urgia cerească ce se abătuse peste crestele mun- 
ților, o tăcere ca de mormânt se lăsă deodată. O 
adiere caldă, ca un suflu sfânt, cuprinse întreaga 
vale. Glasuri depărtate de clopote, venite ca din 
ceruri, sunau armonios. O amorţeală dulce ca de 
somn prinse întreg poporul şi încet, încet ador- 
miră fericiţi... pentru totdeauna... Mântuirea aştep- 
tată coborise asupra lor. 

A doua zi, întreaga vale, unde credinciosul po- 
por îşi găsise mântuirea, era un lan nesfârşit de 
crini albi, cari legănaţi uşor de vânt, îşi împrăştiau 
parfumul lor îmbătător. 

Mai târziu, când oraşele şi satele pustii fură 
iarăşi populate de credincioşi, au numit acea vale 
„Valea Crinilor” sau „Valea Mântuirii” şi când 
necazuri grele îi încercau, veneau acolo unde stră- 
moşii lor. îşi găsiseră mântuirea, veneau să se 
roage şi ei atotputernicului pentru mântuirea lor. 

D. Constantin Mereanu 


RD — 
De vorbă cu cititorii 
I. Dumitrescu-Craiova. — Anticarii n'au totdeauna ace- 


leaşi cărţi, aşa că ar trebui să-i luaţi la rând şi să 
întrebaţi dacă au cartea ce vă interesează. 

Gh. I. Mil.-Craiova. — „Secerătorul” e o poezie dră- 
guţă, afară de versul cu inversiunea, „Din când în când 
pe a lui buze”, dar e prea literară pentru revista noastră. 
De“ asemenea şi traducerea „In luptă”. D-ta ai talent, 
te sfătuim să munceşti înainte, iar pentru copii să faci 
poezii cu acţiune şi cu mai puţine înflorituri de stil. 

Cr. Gh.-Şomcuţa Mare. — Poezia „Zece Mai”, de 
o lungime neobişnuită, nu este propriu zis o poezie. Dra- 
gul meu, nu e aşa de uşor să faci versuri reuşite şi 
mai cu seamă versuri patriotice. 

Sp. Vul.-Brăila. — „Don Porcilă”. Te sfătuim să te 
laşi de astfel de încercări. De unde ai bucata „Orbul şi 
surdul”? Rugăm, răspunde. 

E. T. Ş.-C. de Argeş. — „Păcăleala împăratului”. 
Scrii aşa: „A fost reclamat la împărat..., a fost chemat 
la împărat”. Nu merge. Citeşte cu atenţie poveştile publi- 
cate de noi şi vei vedea care e limba potrivită pentru 
poveşti. 

A. I. N.-Loco. — Anecdota în versuri „De ce taci şi 
nu mă întrebi” arată un progres, dar nu € încă pu- 
blicabilă. Munceşte cu curaj. 

Ios. El.-laşi. — „La şcoală”. Te stătuim să nu în- 
cerci să scrii poezii decât după ce te faci mai mare. Află 
cu ocazia aceasta că româneşțe se zice glumind, iar nwu 
glumând, cum ai scris dumneata. 

B. Moh.-Loco. — „Privelişte” e o poezie care se a- 


“dresează altui public cititor, iar nu cititorilor revistei 


noastre. 

R. Leib-laşi. — Glume şi ghicitori culese din cărţi 
înseamnă mai pe şleau copiate. 

Dacă le publicăm, nu te putem semna pe d-ta. 

lac. Mar.-Brăila. —  Drăguţă cititoare, deocamdată 
să citeşti ce scriem noi cei mai în vârstă şi mai târziu, 
când vei creste si vei învăța mai multă carte, vei fi 


e fala mă — şi de sigur, mai bună decât noi ceştia- 
alţi. 
Ad. Wech.-Loco. — „Cel mai vrednic”. N'am înţeles 


cum ai „prelucrat” povestea scrisă tot româneste. Dacă 
ai schimbat-o sau scurtat-o, n'ai dreptul acesta. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Dece e mai frig în vârful munților? 


———— 


E întrebarea unui cititor şi deoarece trebue să 
scriem ceva mai mult, răspundem printr'un arti- 
col separat în loc de a răspunde la rubrica „De 
toate şi amestecate”. 

Cititorul nostru judecă în felul următor: Cu cât 
ne apropiem de soare, cu atâta este, fireşte, mai 
cald, iar pe vârful unui munte suntem mai aproape 
de soare de cât la câmp. Prin urmare acolo sus 
trebue să fie mai cald decât jos la şes. Insă cum 
se face că se întâmplă tocmai contrariul? 

Să-i dăm acestui cititor — şi în acelaş timp 
tutulor cititorilor noştri — explicaţia cuvenită. 

Mai îmtâiu să vedem cu cât ne apropiem de 
soare, urcându-ne în vârful muntelui. Să ne în- 
chipuim că ne am urcat pe muntele Everest, cel mai 
înalt munte de pe pământ. Cu aceasta ne am apro- 
piat de soare cu cel mult zece chilometri. Dar zece 
chilometfi nu înseamnă nimic, absolut nimic față 
de distanţa de 750 milioane de chilometri, câţi sunt 


“dela pământ la soare. 


lată, iarna, bunăoară, pământul e mai aproape 
de soare decât vara şi cu toate acestea iarna e frig 
şi vara e cald. 

De aceea, să lăsăm la o parte chestiunea cu 
apropierea sau depărtarea, căci ea nu foloseşte la 
nimica. 

Două sunt cauzele pentru. cari la câmp e mai 
cald decât în vârful munţilor. Prima €e' însăşi căl- 
dura pământului, căldura care e a lui, în centrul lui. 
Pentru viaţa noastră şi a tot ce se găseşte pe pă- 
mânt această căldură centrală a pământului este 
indispensabilă. In ziua în care se va stinge, va 
pieri omenirea şi vor pieri şi animale şi. plante. 

A doua cauză — care e- şi cea mai însemnată 
— pentru care la şes e mai cald decât la munte este 
că soarele încălzeşte atmosfera din jurul pământu- 
lui, iar această atmosferă infăşoară pământul ca 
o pătură, ţinându-i de cald. Insă, cu cât ne urcăm 
mai sus, cu atât pătura de aer e mai puţin deasă 
şi mai puţin caldă. 

AA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AA AAA 

In numărul viitor vom publica rezul- 
tatui concursului Nr. 9, precum și des- 
legătorii și premianții. 

CEPT TITI TIT TITI TIT Tr Tr rr Tor rr re mes 


Mi-a sosit mărci poştal străine bune, 100 mărci cu 60 lel, 
conținând colonii şi mărci din toate continentele. Nu mă cu 
alţii căci sunt mărci între mărci; asortimentele mele se găseso 
numai mărci bune. Reviste de mărci cu adrese d2 făcut schimb, 
vând 2 reviste 15 lei. Asosit albumede mărci cu preţuri reduse. 
Carnete de mărci vând cu 8 lel unu. 


Zuri. B-dul Maria 5 Etaj 1. Bucureşti, 
Atelierele „,ADEVERUL“ S, A, 


un DIMINEATA 
SPLE 


REVISTA SAPTĂMANALA 
DIRECTOR: N. BATZARIA 


Citiţi în acest număr: 


Un Român în China 


lu y 


Preţul Lei 4 


=> de mult, 


PAG. 2. 


Moartea unei distinse colaboratoare 


Impărtăşim cu cea mai adâncă părere de rău ves- 
tea tristă că în seara zilei de 23 Mai trecut-a în- 
cetat din viaţă distinsa noastră colaboratoare şi ta- 
lentata scriitoare D-ra I/gena Floru. Din cauza că, 
incepuse să scrie la „Dimineața Copiilor” în vre- 
mea din urmă, mult regretata colaboratoare n'a pu- 
blicat decât puţine bucăţi, în tot cazul însă destule 
pentru “ca toţi cititorii să se convingă de talentul 
ei ca scriitoare de forță, precum şi de dragostea 
răposatei pentru tineretul căruia îi închina munea, 
inteligenţa 'şi o cultură solidă. 

Dela neuitata noastră colaboratoure ne-au mai ră- 
mas în manuscris o bucată pe care o publicăm în 
numărul viitor. 

Prin moartea domnişoarei Igena Floru, care, în- 
tre altele, e şi autoarea frumoasei piese „Fără rea- 
Zăm”, revista noastră, la care răposata ţinea aşa 
încearcă o pierdere dureroasă. 

Să vărsăm câte o lacrimă pe mormântul care 
a închis trupu-i tineresc şi să zicem: ,„,Fie-i ţărâna 
uşoâră!” 


Dece e nouă literatura română? 


Dece Românii au început să scrie aşa de târziu; 
iar alte popoare au inceput aşa de vreme? * 

Pentru motivul că poporul român, care a sufe- 
rit aşa cum n’a suferit alt popor pe fața pămân- 
tului, a trăit mai multe sute de ani-şi despărţit şi 
supus la străini. Şi pentrucă, pe când. celelalte po- 
poare îşi cultivau limbile lor, Românii au avut în 
biserici, în puţinele şcoli ce existau şi la auto- 
rităţi, limbi străine — întâiu limba slavă, după 
aceea limba greacă. 

“Totuşi, în trecut Românii 
popoarelor din Apusul Europei un serviciu de cel 
mai mare preţ. Anume, Românii au făcut. cu. piep- 
turile lor zid de apărăâre a Europei: împotriva Tur- 
cilor cari amenințau să o cotropească. S'au jertfit 
Românii, pentru ca cei din Apus să poată avea 
parte de o viață liniştită şi să poată munci în 
tihnă. 


să ám bine româneşte! 


Unii dintre colaboratori săvârşesc — şi cam des 
— o greşeală de accent, dar”o greşeală care mar 
„trebui făcută. Greşeala constă în aceea că pun sem- 
nul de pe litera 7 acolo unde trebue pus accentul 


“ceiu şi datină, timp şi 
- talent şi pricepere etc., ete. 


au adus statelor şi — 


A 


ca să ne dea sunetul â. 
mănă, pe când trebuie scris 
mână. Să nu ni-se spună că o astfel 
astfel de greşeală e mică şi că mare cine ştie ce 


circonflex, De exemplu, 
ei scriu cănd, plăng, 
când, plâng, 


importanţă. Orice greşeală care arată că nu cu- 


' noaştem în deajuns limba română, pe care suntem 


datori să o învăţăm cât mai temeinic, trebue evi- 
tată. In afară de -aceasta, credem că e lesne să se 
facă deosebirea între ë şi â. E mai de grabă o chestie 


de atenţie. i 


Pseudonim, anonim, E 


“Un cititor înşiră mai multe cuvinte cari se ter- 
mină ca acestea de mai sus şi ne cere să-i expli- 
căm cât mai lămurit ce înseamnă ele. t 

Să căutăm-să-l mulțumim. li spunem mai întâiu că ! 
„toate sunt de origină grecească şi că sunt compuse 
din două cuvinte, dintre cari al doilea (onim) în- 
seamnă ‘nurme. 

Pseudonim înseamnă nume fals, neadevărat. - Când, 
de exemplu, ai scris o poveste şi ai iscălit-o cu. 
un nume născocit, iar nu cu numele tău adevărat, acel 
nume născocit este un.pseudonim. La revista noastră 
numele Ali-Baba şi Moş Nae sunt pseudonime. 

"Anonim. înseamnă fără nume, adică neiscălit. De 
<. exemplu, bucăţile dela rubrica „De toate şi: ames- 
tecate” sunt anonime, pentrucă mau nici oO iscă- 
litură. 

Sinonim. - Se. numesc 
cari au aproape acelâş 


cuvinte sinonime cuvintele 
înţeles. De exemplu: obi- 
vreme, urmare, și rezultat, 


Ce e „Crucea Roşie“? 
Aşa ng întreabă o cititoare. Iată şi răspunsul nos- 
tru: In anul 1864 s'a încheiat în oraşul Geneva (El- 
veţia) o înțelegere internațională pentru ajutorarea 
„şi îmbunătăţirea soartei bolnavilor şi răniților pe 


> e 


7 


- câmpul | de- luptă. Medicii, infirmierii şi în genere 


toate < “persoanele cari se ocupă cu această operă 
„de îngrijire” poartă la braţ sau pe haină o cruce 
roşie pe -fond alb. Persoanele acestea sunt soco- 
tite ca neutre, adică neluând parte la războiu ŞĂ 
de aceea e oprit să se tragă într'insele cu arma 
sau să fie făcute prizoniere. „Crucea Roşie” se nu- 
mesc totdeodată societăţile cari în timp de pace 
lucrează pentru a fi pregătite pentru vreme de răz-. 
boiu sau se mai ocupă şi cu opere de ajutor la ne- 
voiaşi şi bolnavi, 


>: 


6 LUNI 8 ,„ 


13 IUNIE 1926. — Nr. 122 Director : N.- BATZARIA 
PARANA NARA RARA DO cană 


Mai mult decât o mamă... 


Pe căi necunoscute 
micuța "'naintează, . 
cu pasul, o sfârlează, 
mai iute, tot mai iute. 


` 


Alăturea de dânsa, 
micuț, ca şi stăpâna, 
căţelu-i linge mâna, 
căci ştie că ea plâns-a. 


Se duc, dar unde oare 
micuţii paşii "'ndreaptă, 
prin ţărna aspră, coaptă, 
prin arşiţa de soare? 


Nici ei nu ştiu pe unde... 
plecaţi în pribegie, 

dar unde? ea nu ştie, 

el nu poate răspumde. 


Se ştiu porniţi de-acasă 
de azi de dimineaţă; 

de trista lor viaţă 

şi unde, nu le pasă. 


Sub salcia  pletoasă 
s'opresc să s6-odihnească 
cu milă părintească 
copila 'n poală-l lasă. 


Ea-l mângâie pe blană 
şi-i spune dulci cuvinte, 
vorbind, privind "nainte; 
părea cioplită 'n stană: | 


„Pământul surd şi rece 
i-acopere, sărmanii; 
pribegi, cum trec şi anii 
şi noi pe drum vom trece. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


i REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


- ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI || UN NUMĂR 4 LEI 
à IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscriseie nepublicate nu se înapoiază. 


„Micuţul meu, “de-o soartă, 
orfană sunt acuma... ţ 
nu-i tatăl meu, nici mama 
pe drumul ce mă poartă. - 


„Tu mavea nici o teamă.. 
mă ai mai drag pe mine; 
eu voiu fi pentru tine 

mai mult decât o mamă”. 


Şi 'n dragoste pornită 
la pieptul ei îl strânge... 
cățelul simte, plânge; 

stă salcia cernită. 


Pe drum porniră iară 
copilul şi părinte... 
par două umbre sfinte | 


'n amurgul ce coboară. 
Sandu Glavacioc 
———— DOC kn 


In gară..- 


Trenul a sosit în gară. 
„Moşul Nae-Colonelul 
Alergă să bee'ndată, 
Câte-o halbă, cum -i-e felul. 


Se aşează la o masă 
Potrivindu-şi pipa gură; 
Dar pe dată îl deşteaptă 
Trenul cu-o fluierătură. ` 
Moşul se sculă îndată 
Făcând ochii mari, holbaţi; 
Dar un chelner la iuţeală 
Se-adresă: „Ce comandaţi?” 


Insă Nae-Colonelul 
la bagajul la moment 
Și fugind, răcni pe sală! 
„Prostule, un regiment!” 
Chiriac (Rică) Dragomir-Oituz (Bacău) 


PAG. 4. 


— Poveste din Turochestan — . 


vea margine. Casa lui era deschisă pentru 

toață” lumea şi ziua şi noaptea, iar când 

venea cineva să-i ceară ceva, Atumtai îşi 
dedea şi cămaşa de pe dânsul, numai şi numai 
să-i vie omului în ajutor. 

Vestea despre dărnicia lui Atumtai ajunse până 
la urechile împăratului lamaş, care zise plin de 
pizmă:- „Nimeni nu vorbeşte de dărnicia mea, cu 
toate .că eu sunt împărat şi sunt şi destul de dar- 
nic!” Şi trimise pe câţiva din oamenii săi, ca să-i 
ceară lui Atumtai calul de călărit, care fugea iute 
ca vântul. 

Era vreme de iarnă, aşa că Atumtai care ispră- 
vise toate merindele, n'avea cum să facă rost, ca 
să-i ospăteze cât mai bine pe oamenii impăratu- 
lui. Neavând încotro, îşi înjunghie frumosul său 
cal de călărit — fiindcă atât îi mai rămăsese — şi-i 
ospătă pe musafiri cu carnea lui. 

A doua zi dimineaţa, Atumtai îi întrebă pe tri- 
mişii împăratului pricina pentru care au venit la 
dânsul. Ii Tăspunseră că-l roagă să-i dea impă- 
ratului calul său de călărit. 

La vestea aceasta, Atumtai plecă ochii în jos 
şi începu să plângă. 

— „Dece plângi?” îl întrebară oaspeţii. 

— „Plâng fiindcă nu mai pot să îndeplinesc voinţa 
împăratului”, le răspunse Atumtai, lămurindu-le cum 
de înjunghiase în ajun calul cu pricina, 

Trimişii împăratului se întoarseră la palat şi-i 
povestiră stăpânului lor toată întâmplarea. Impă- 
ratul prinse acum pică şi mai mare şi porunci să 
se găsească un om care să fie gata să omoare pe 
Atumţai şi să-i aducă lui capul. 


e vremea când domnea împăratul /amaș, trăia 
un oarecare Afumtai, a cărui dărnicie m'a- 


Prelucrare.de Marin Opreanu 


In toată împărăţia nu se găsi decât un singur 
om care după ce primi ca răsplată o pungă plină 
cu galbeni, porni în căutarea lui Atumtai ca să-l 
omoare. | | 


i 


Il căută multă vreme, dar nu-l putea găsi. 


In sfârşit, într'o seară omul acela, rupt de obo- 
seală, ceru adăpost şi găzduire la un țăran. Tä- 
ranul îl primi foarte prieteneşte, îi dete să mănânce 
şi să bea şi-i pregăti un aşternut cât se poate 
de bun. 


A doua zi, când se sculă din somn, străinul îi 
povesti ţăranului că e trimis de impăratul lamaş, 
ca să-l omoare pe Atumtai şi să-i ducă lui ca- - 
pul. Totdeodată îi ceru ţăranului sfat cum ar putea 
mai lesne să-l găsească şi să-l omoare pe Atum- 
tai. La vorbele acestea ţăranul eşi afară şi“întor- 
cându-se cu o sabie foarte ascuţită, i-o întinse mu- 
safirului, spunându-i că n'are decât să-l taie, fiindcă 
Atumtai este el însuşi. Şi îşi plecă in jos capul, aş- 
teptând lovitura de moarte. 

Oaspetele rămase năuc şi zăpăcit o bună bu: 
cată de vreme, iar după ce îşi veni în fire, as- 
vârli cât colo sabia şi nu primi să răpue viaţa o- 
mului, a cărui dărnicie era într baii fără de 
margini. 

Se întoarse, prin urmare, ü tegăeciul, lamaş şi-i 
povesti tot ce se întâmplase. Impăratul se căi de 
gândul său cel rău şi zise: „Şi eu sunt darnic, dar 
niciodată nu mi-aş da capul. De aceea mărturisesc 
în adevăr că Atumtai este omul cel mai darnic de 
pe faţa pământului”. 

Marin Opre? - 


OE K EDO m 


DIMINEAȚA COPIILOR 900000000000000000000000000000000ttettedotee PAG. 5 
Cum a fost făcut omul 


ra în ziua a şasea a Facerii lumei. Dum- 
f nezeu cel sfânt se uita la lucrul Său. Ve- 
dea steluțele cele multe, dräguța lună, au- 
ritul soare şi jos de tot pământul cel fru- 
mos. Acolo văzu El livezile cele verzi, în- 
tunecoasa pădure, florile cele felurite şi s'a gân- 


2! fra 


dit în sinea Sa: „E vremea să fac şi un om, care 
să admire ce am făcut”. 

Şi Dumnezeu cel bun şi sfânt căută locul cel 
mai frumos de pe pământ. Locul acesta era o gră- 
dină mare cu arbori mulţi şi înfloriţi, cu flori cari 
se îndreptau spre cer svelte şi strălucitoare în cu- 
lorile lor albe, albastre, roşii şi galbene. Şi se 
duse Dumnezeu la îngeri şi le zise: „Mă cobor 
acum în cea mai frumoasă grădină de pe pământ, 
iar voi să veniţi cu mine, fiindcă vreau să fac 
un om, care să fie stăpân pe pământ şi să-l ad- 
mire câte zile are de trăit”. 

Şi Dumnezeu se cobori pe scara de aur, ple: 
tită din razele soarelui, în cea mai frumoasă gră- 
dină de pe pământ, iar Lui îi urmară. Heruvimii, 
cari sunt îngerii cei mai cuminţi. Au căpătat însă 
voie să vie cu Dânsul, şi micii îngeraşi cei cu 
plete blonde, căci vroiau cu toţii să vadă pe cel 


— Legendă de Irma_Singer — 


HF dle alai. | | R (Egee dA ra, 
dintaiui om.  Heruvimii purtau în mână săbii de 
foc, iar ochii lor aveau o privire serioasă. 

Când se pogoriră cu toţii în cea mai frumoasă 
grădină de pe pământ, Dumnezeu se opri înain- 
tea unei flori roşii şi strălucitoare. Toţi îngerii 
făcură cerc în jurul Tatălui œresc. In rândul din- 
tâiu se aşezară Heruvimii şi săbiile lor ardeau în 
flăcări de foc. Aripile lor erau albe ca zăpada 
şi răspândeau o lumină cu totul stranie. Indărătul 
lor stăteau ceilalţi îngeri din cele pre despăr- 
ţiri. ale cerului. 

Se făcu linişte în rândurile ingerilor, iar Dum- 
nezeu le grăi în felul următor: „Vreau să-l fac 
pe om aşa încât soarele să se bucure, când îl 
vede. Trebuie ca toate cerurile -să se înveselească. 
şi stelele să cânte de bucurie”. Şi chemând pe 
cel mai frumos dintre Heruvimi, îl puse înaintea 
Sa, pentru ca să-l facă pe om i chipul ace- 
stui Heruvim. 

După aceea Dumnezeu luă de jos o mare bu- 
cată de lut. Şi se apropie Heruvimiil şi cu sa- 
bia sa atinse bucata de lut. 

Dumnezeu îşi trecu apoi mâna pe lut, binecuvân- 
tându-l, şi-l înfăşură şi în privirea Sa plină de 
dragoste. Şi veniră alţi îngeri cu trâmbiţi şi cân- 
tară aşa cum numai ei ştiu să cânte. Această mu- 
zică cerească răsună în toată lumea, vestind că 
bucata de lut a căpătat viaţă. Şi bucata aceasta 
crescu, crescu mereu. Se făcu dintr'insa capul şi 
trupul şi mâini şi picioare. 

Dumnezeu îl culcă pe om în verdeață. Cât des- 
pre floarea cea roşie şi strălucitoare, Dumnezeu 
o rupse. Puse apoi mâna Sa sfinţită pe pieptul 
omului care zăcea liniştit în verdeață. Pielea se 
dete îndărăt de amândouă părţile şi pieptul se 
deschise. Deasupra părţii acesteia Dumnezeu ţinu 
floarea cea roşie. Şi o apă roşie şi strălucitoare 
curse în trupul care tresări de o viaţă nouă. Iar 


Bă nm» d 


e 


E, Aaa 


PAG. 5, sononeueontaenonentatoneneneimonetane atasa DIMINEATA COPIILOR 


acestei -ape roşii, "care curse. din doaa cea roşie, 
Dumnezeu “îi dete numele de sânge. 

Ingerii țineau privirile ațintite asupra cerescului 
lor Părinte. Şi Dumnezeu îi privea şi începu să-i 
vorbească unuia” dintre Heruvimi.. Se auzi un glas 


-uşor--şi din depărtare. se apopiău trei- chipuri. Chi- 


i purile acestea veniră fiecare cu totul din altă parte, 
„până ce se opriră “înaintea lui Dumnezeu. Unul 


dintre ce.e trei chipuri era o fecioară sveltă, în- 
fáşurată într'o manta lungă şi-albă, țesută din ra- 
zele lunei. Fecioarei acesteia Dumnezeu îi zise Su- 
flet. Lângă dânsa stătea un copilaș . ai cărui ochi 
aveau privirea cea mai. curată cu putinţă, Atât fe- 
cioara  tăreia. Dumnezeu i-a zis suflet, cât şi co- 
pilul cel mie: veniseră dela depărtări foarte mari, 
căci -cè erat mărgăritare din coroană. dumnezeia- 
scă. Copilului -cu -ochii aşa- de -curaţi. şi aşa de 
minunat de frumoşi, Dumnezeu i dete numele de 
Inimă. l 

Al treilea chip care stătea înaintea Tatălui ceresc 
era un bărbat cu o înfăţişare serioasă, aproape în- 
tunecată. Ochii săi erau aşa de reci, că florile din 
grădină tremurau ori de câte: ori omul acesta se 
uita la dânsele. SA d bărbatului acesta Dumnezeu îi 
zise Mintea. 


Ochii Sufletului erau mari şi visători, deşi a- 


veau aceiași culoare ca ochii cei buni ai copile: 
lui şi ca ochii cei reci ai Minţii. 

Şi bunul Dumnezeu le făcu semn şi arătându- le 
partea deschisă din corp, le grăi zicând: „Intraţi 
în corpul omului şi să ştiţi că: de azi înainte, a- 
ceasta va fi locuinţa itane peni în ziua în care 
moare omul”. 

Bărbatul pe care Dimai îl numia Mintea, făcu 
numai decât un pas spre trupul omului, dar în 


- Cipa aceea Inima se agăţă sperioasă de cutele hai- 


nei Sufietului şi îi zise lui Dumnezeu: „Rogu-Te, 
Cerescule Părinte, nu mă lăsa la un loc cu Mintea, 
deoarece. privirea sa cea rece mă face să treniur, 
iar fruntea sa încreţită mă umple de teamă”.. 

Sufletul mângâie cu dragoste buclele copilaşului, 
aşteptând porunca lui Dumnezeu. 

lar Dumnezeu grăi şi zise: „„Voi cu. toţii ve- 
niţi din Impărăţia mea, iar voinţa mea este ca 
omul să fie aşa cum mi-l inchipuiesc. Insă, fiindcă 
tu te sperii de Minte, vei găsi la Suflet dragoste 
şi ocrotire”. 

lar Mintea aruncă asupra Inimei o privire rece 
şi Inima se cutremură speriată. Şi Dumnezeu luân- 


-du-i pe toţi în mâna Sa, le zise: „Pentru ca şi 


de aci încolo să puteţi privi în sus spre Mine, 
iată că voiu face găuri în capul omului şi prin 


găurile acestea veţi vedea şi luna, şi stelele, şi '-- 


soareie şi întreaga lume”. 
Și iată că intrară tustrei în corpul omului. Mai 


“întâiu Mintea, apoi Sufletul de care Inima era strâns 
lipită. Şi Dumnezeu trecu încet şi lin peste partea 


“chisese Ochii şi ochii aceştia aveau 


cea deschisă, care. se închise. devenind aşa cum fu- 
sese mai înainte. 

Cântări măreţe de slavă răsunară în cercul în- 
gerilor. -Şi răsunară şi trâmbiţele, umplând văz- 
duhul cu arii neîntrecut de frumoase. Soarele stră- 
luci mai puternic, văzând că jos în cea mai fru- 
moasă grădină de pe pământ, s'a ivit sculându-se 
din verdeață cel dintâiu om în toată fruriuseţea sa. 

Şi de odată se făcu tăcere, căci de admiraţia 
ce îi cuprinsese, îţi ţinură răsuflarea şi îngerii 
şi soarele şi stelele. Anume, cel dintâiu om des- 
aceiaşi 
culoare ca Sufletul, Inima şi Mintea. “Ingerii iz- 
bucniră” în strigăte de bucurie şi se îrmveseli firea 
întreagă, văzând pe cel dintâiu om. lar Dumnezeu 
îi vorbi zicându-i: „De azi înainte tu vei stăpâni 
lumea întreagă. Grădina aceasta ţi-o dau ţie, ca 
să trăieşti fericit într'însa şi de aceea i-am zis 
Raiu. Am pus în corpul tău trei fiinţe, eşite toate 
din împărăţia mea. Sunt Sufletul, Inima. şi Min- 
tea. Dar să ştii că e o duşmănie între, Minte Şi 
Inimă. Acum îţi încredinţez ţie stăpânirea peste ele. 


„Şi să mai ştii că eşti dator să crezi “în mine şi 


să mă lauzi, căci aşa vei izbândi să prefaci duş- 
mănia în prietenie. Dar dacă te depărtezi din dru- 
mul meu, duşmănia dintre Minte şi Inimă, va spori 
şi se va. ajunge la o: luptă care S< da în 
tine. Focul acestei lupte pe tine te va, "präpădi”. 

Ingerii se uitau cu ochi mari şi. drăgăstoşi la 
Domnul şi Stăpânul lor, căci erau bucuroși, au- 
zind astfel de cuvinte. li 

Din nou răsunară măreţele cântări şi glasul trâm- 
biţelor umplu văzduhul. 

Dumnezeu se urcă în cer. Strigăte: de. bucurie 
se auziră în firea întreagă şi soarele străluci mai 
puternic. E 

Aşa a fost făcut” Adam. 

In româneşte de Vasile Stănolu 


———— vc kÁ 


Bunătate 

— E: bună pisica dumitale pentru şoareci ? 

— Bună? A! Domnule de o bunătate fără mar- 
gini. Fuge de câte ori vede unul... pentru ca să 
nu-i facă rău.” SIETE cs 


Un profesor” e'evului Ionel: dr, a 
„Mâncăm carnea animalelor. Dar cu, oasele, ce 
se face? 
ə — Se pun pe marginea farfuriei”. 
Ekk af caii 
leri nu eram încă născut, mâine, voii fi mort. 
Ce sunt? (ee tele 
(12p759 ap vmz) 
Eugenia Amudai-Loco 
———————— — 


To n SII 


DIMINEAȚA OP NȚIL OAR steme tie RR A NA A ea PAG. ï. 


Primul Român care a fost în China 


— cm 


Românul acesta, care. a trăit., acum -vreo 
250 de ani, îl cheamă Niculae” Milescu ' sau 
IÈ cu titlul lui Spătarul Niculae Milescu şi s'a 
"dus în China ca ambasador şi om de încre- 
dere al împăratului Rusiei Alexie Mihailo- 

vici, tatăl vestitului împărat rus Petra cel Mare. 
Cu această ocazie spunem aci că noi Românii 
am dat ţărilor şi popoarelor din jurul nostru e 
mulţime de oameni de seamă, oameni cu cari acela 

țări şi popoare se laudă şi se mândrese. 


Un călăreț Român din veacul al 17-lea 


Unul din aceştia — şi chiar unul din cei mai de 
frunte — este şi Spătarul Niculae Milescu, care 
a adus Ruşilor servicii din cele mai mari şi trece 
cu; drept cuvânt ca un scriitor de valoare în lite- 
ratura rusească şi ca*unul din cei mai buni explo- 
ratori geografici din toate timpurile. De asemenea, 
pe vremea când a trăit el, rar se găsea, nu în 
Rusia, unde nu exista un al doilea ca dânsul, ci 
în toată Europa care să-l întreacă în învăţătură şi 
mui ales în cunoaşterea limbilor străine. 

Acest Niculae Milescu era Român din Moldova. 
Se născuse în judeţul Vaslui cam pe la 1630. In- 
văţătură mai înaltă căpătase mai întâiu la Con- 
stantinopol şi după aceea la Universitatea din ora- 
şul Padua (Malia). De felul lui, era un om foarte 


mândru, dar şi tot atât de caii urat: Ca unt 
exemplu de marea lui mândrie serveşte şi faptul ur-. 
mător: Când, după sosirea sa la Peching ca amba- 
sador al împăratului Rusiei, a trebuit să se pre- 
zinte împăratului Chinei, a fost înştiințat că, po- 
trivit regulelor dela Curtea imperială chineză, e 
dator să se închine de 9 ori în faţa împăratului. 

Românul cel mândrit a refuzat cu hotărire, so- 
cotind aceasta ca o umilinţă şi abia după multe 


“rugăminţi şi insistenţe a consimţit să se plece de 


3 ori. 

_ Niculae Milescu era gramatic, adică secretarul Dom 
nului Moldovei Ștefăniță Vodă, care ++ precum ne 
spune un cronicar în limba cea veche, dar atât, 
de frumoasă — pe Milescu „îl ţinea prea bine şi 
tot la masă îl punea şi se giuca în cărţi cu dânsul 
şi la sfaturi”. Insă, ne spune mai departe acelaş 
cronicar, nu s'a săturat de bine şi de cinstea lui 
tofăniţă Vodă, ci a şezut şi a scris nişte cărţi 
viclene şi le-au pus întrun băț sfredelit şi le-au 
trimis la Constantin-Vodă cel bătrân Basarab, în 
țara leşzscă (Polonia), ca să se ridice de acolo cu 
eşti, să-vie să scoată pe Ştefâniţă-Vodă din domnie. 

Dar Constantin Basarab i-a trimis lui Ștefăniță 
Vodă şi băţul şi scrisoarea lui Milescu. Să-l ascultăm 
acum. din nou pe cronicar. (Acest cronicar este 7. 
Neculce, un neîntreccut povestitor). 

„Deci Ştefăniţă-Vodă, cum-a văzut băţul cu căr- 
tile, s'a prea mâniat şi l-a-şi adus pe acel Milescu 
înaintea lui, în casa cea mică şi a pus pe călău de 
i-a tăiat nasul.” 

Rămănând fără nas, i-s'a mai zis şi Niculae Câr- 
nul. „După această păţanie nenorocită, Milescu fuge 
din Moldova, pribegeşte prin- Muntenia, pe la Con- 
stanținopol, de unde nimereşte tocmai în Rusia la 
ducele Frederic Vilhelm la a cărui Curte: a stat 
mai mulţi ani, muncind ca să-şi întregească în- 
văţătura şi unde i-s'ar fi dres nasul. 

In- adevăr, “tot cronicarul Neculce ne spune despre 
nasul: lui Milescu cele ce urmează: „După aceia 
Nicolai Cârnul a fugit în ţara Nemţească şi a găsit 
acolo un 'doftor. de-i tot slobozea sângele din obraz 
şi-l boţea la nas: Şi aşa; din zi în zi, sângele se în- 
chega. de i-a crescut nasul la loc, de s'a tămăduit, 
când a venit aici în ţară, la domnia lui Ilieş-Vodă, 
numai de abia s'a fost cunoscut nasul că-i .tăiat.” 

Intorcându-se în Moldova pe la 1670, prietenul 
său, marele, Mitropolit Dosotei i-a dat o scrisoare 
de recomandaţie către un favorit al Țarului Rusiei 
Alexie “Mihailovici. Cu scrisoarea aceasta Niculae 
Milescu merge la Moscova, unde e numit funcţionar 
înalt. Puţină vreme „după aceasta e trimis ca am- 
basador special la, impăratul Chinei. 

Despre călătoria. sa, îm, China vom scrie în nu- 
mărul viitor, N. B, 


—_._—.— 


8 


o 


Ei; răbdare, căci nu merge 
Treaba chiar aşa uşor, . 
Ba'că Frosa-şi face rochii, 
Ba nu-i gata Hăplişor. 


Ba-i bolnav Dorel de gripă, 
Ba răcit e Urechilă, 

Ba Tănase mare ghete, 

Asta, aia-i cu Prostilă. 


Mai târziu sau mai de vreme, 
Vom veni-—fii liniştit— 
Pâw'atunci te roy, Moş Nae, 
Să-mi răspunzi tu negreşit: 


Ai acasă din lumina 

De Satana născocită, 

Ce suflând ea nu se stinge, 
„ilictrecă“ poreclită? 


Dacă da, s'o dai încolo, 


„Pe'ntunerec stau mai bine, 


La otel, umblând cu dânsa, 
M-am făcut eu de ruşine. 


4 
| Foste 


Numeri zilele, Moş Nae, E: 
Ce-au rămas ca, în sfârşit, 
Să venim şi noi la tine 

Și săsţi zicem „bun găsit“? 


Asta-i -una, iar al doilea, 
Ai un grajd încăpător 

Ca să-l pun pe Urechilă? 
Cât de Frosa, Hăplişor, 


„E mai lesne, iar; Tănase 


-- Să te rog chiar el mi-a spus — 
Vrea să-l laşi ca să se culce 
Sus pe casă, cât mai sus. 


Cu Dorel e lesne treaba, 
Dar ce facem cu Prostilă? 
Eu gândesc car fi mai bine, 
Ca să stea cu Urechilă. 


Ca mâncare, mămăligă, 
Ceapă multă, ustoroi, 

Şi pastramă mai sărată, 
Bunătăţi cum sunt la noi. 


Deci acum te pregăteşti, 
Ca pe toţi să ne primeşti, 
Căci sperăm ca'n zece zile, 
Să venim la Bucureşti. 


N 


DIMINEAȚA I EEEE ANREISE. PAG. 9. 
Altă pâţanie a lui Nicuşor. 


După-un fiuture şi zice: 
Nu mă las până nu-l prind!“ 


1) Nicuşor, băiat sburdalnic, 
Tot aleargă gâfâind 


2) “Micul fluture se-aşează Nicuşor c'o lopăţică 
Pe o piatră ce luceşte, 


Vine'ncet ş'apoi izbeşte. 


3) Fluturelul însă sboară, Piatra-i aaa cu chelie, À 
Dar vedeţi ce s 'antâmplat: Cap de om adevărat. - \ 


4) Furios se scoală, ţipă: 
„Aoleu, ma prăpădit!“« 


Nicuşor lăsând lopata, 
Fuge bietul, îngrozit. 


i oa 


PAG. 1. ceetiistttottsstotottdsósdtodssoðėdssosssose DIMINEATA COPIILOR 
O aripă frântă 


- luna Mai... Sărbătoare... Cerul albastru... 
pădurea verde şi poiana în floare... Uşa de 
Et la căsuţa pădurărului eł deschisă... 
Soarele abea s'a sculat şi mângăe gea 
murile micuţe, ce lucesc pe albul de ză- 
padă al păreţilor aplecaţi de vreme de vârtej şi 
ninsoare... Şi freamătul pădurii e mut... păsărelele 
au uitat să cânte... nici florile nu-şi „şoptesc... E 
aşa mare senin şi linişte peste tot!... 

Deodată se arată în pragul colibei un băeţel al 
pădurarului... 
şug. E voinic... 

Soareie a plouat cu raze peste părul gingaş 
bălai... Fruntea e senină... Ochii au imprumutaţi 
albastrul cerului, te care nu.s'au mai săturat. O- 
brajii sunt rumeni de vântul de primăvară... Un 
zâmbet uşor pe buze... Mişcă mâinile alene şi aşează 
o floare albastră în panglica de la pălăria de pae 
cu boruri late... Cămaşa albă cade frumos pe trupul 
de copil sprinten. E încins cu chimir îngust bătut 
în mărgele de multe culori... Cele albastre răsar 
mai - dese. 

Face câţiva paşi... Dă în cărarea ce se perde 
în pădurea deasă... Pulberea moale îi îngroapă pi- 
cioarele goale. Nu zoreşte... Se pierde în far- 
mecul pădurii tăcute... E aşa deprins cu ea, de 
mic copil a rătăcit fără grijă. Nu cântă, nu 
şueră, nu se  îngână ca alte dăţi, 
nu supere pădurea, care niciodată nu i sa pă- 
rut aşa de frumoasă... Zgomotul sperie flutura- 
şii!... Pe iso se face rarişte în pădure... Poiana 
se zăreşte. aude zburatul păsărilor în copacii 
vecini... Muzica lor duioasă fredonează dulce în 
poiană. Aci soarele şi cerul albastru nu se mai 
ascund sub frunze. Troian de flori. Margaretele albe 
se. împreună cu albăstrelele gingaşe... Sunt aşa de 
multe şi aşa de frumoase... Fluturii nu se mai 
satură să le sărute... Sunt fluturi albi, pătaţi şi 
albaştri... Sboară, sboară, neobosiţi. Băiatul se în- 
viorează... se înveseleşte. Uită că-i supără zgomo- 
tul... Intră în fugă şi nu-i sperie... 

„De ce florile sunt așa de vesele? Ce vorbesc 
fluturii cu ele, de se apleacă aşa de mlădios!P” 

Aleargă cu zor printre flori şi fluturi! Pune pă- 
lăria pe flori. Nu prinde. fluturaş... Unul albastru i 
se pare mai ştrengar! Prea are: aripele gingaşe şi 
prea se joacă în petalele albe ale margaretelor. fru- 
moase!.. Ba e aici... ba e dincolo!!. 

Incet, încet se aplecă băeţelul pe floare şi când 
crede că l-a prins, îi zboară cu zgomot uşor dintre 
degete... 

Din nou încearcă... 
de’ petala cea albă... 
uşor... şi-l prinde... 


lată şi-a prins aripa albastră 
Pune două degete... uşor... 
Petala albă a rămas cu pul- 


Pare de 12 ani. Anii au fost cu bel- ` 


de frică să- 


‘societate omenească totul: pe avocaţi, 


berea fină de pe aripa fluturaşului... Se uita la el... 
E aşa albastru! Ce bine îi par L-a prins cu greu, 
se va juca puţin cu el,-apoi îi va da drumul, că doar 
el nu-l poate bucura ca florile. albe! De odată vede 
o aripă mai coborâtă ca cealaltă... „E şiret flu- 
turelul meu! Vrea să se facă că nu poste zbura ca 
să-i dau drumul repede... Totuşi îl voiu pune pe o 
floare frumoasă să-i „pat din pumni, „când va sbura 
drept „rămas bun... 

Uşurel uşurel, bețe aşează flutur aşul abătut 
pe prima margaretă, pe i se apropie de degete. 
Fluturaşul se sileşte să zboare... Incearcă să în- 
drepte aripile... Nu poate... Şi-a frânt aripa, cea 
mai, plecată... Se mai sforţează până -cade jos við- 
guit de puteri... Băeţelul cu fruntea încrețită şi 
privirile” îngrijorate se îndreaptă spre fluturaş să-l 
vadă... Atunci un gând l-a străfulgerat... El crede 
că a rupt aripioara gingaşă a fluturelui albastru. 
Pe semne nu l-a tras destul de uşor, când se 
aninase de petale... Deodată durerea îl cuprinse 
aşa de tare, că izbucni în hohote pe plâns! 

S'a dus pe clipă seninătatea şi apoi veselia, în 
schimbul durerei amare. Potop de lacrimi curgeau 
şiroi... Şi doar erau mulţi fluturi, prietenii flori- 
lor din poiană! El nu-i mai vedea!... Aripa frântă 
a fluturaşului ştrengâr îi apărea şi în lacrimi 
e le şlergea des. . 

Şi mută vreme a stat culcat între flori cu su- 
fletul frânt din pricina aripei frânte a fluturaşu- 
lui a'bastru, animal de petala „albă 

E foarte dureros să frângem aripi de fluturi, 
dar e şi mai dureros să frângem sufiete cu ideal 

Să nu cunoaştem, aceste dureri... : Mia Dan 

OC kn 


FACTORUL 


Factorul e în ochii mei un funcţionar demn de 
o specială consideraţiune, căci pare că are nu numai 
picioare, dar trebue să aibă şi inimă şi memorie 
(acea memorie care e mama muzelor) şi ochiu pă- 
trunzător. lute şi aşezat, grăbit şi politicos, credi- 
tor şi dorit, prieten al necunoscuţilor căci se în- 
drăgeşte de un nume: pe care-l vede mereu scris; 
de clopoţelul unei uşi pe care-l sună mereu; căci 
descifrează ceiace e greu de cetit, căci dă pe faţă 
pe necunoscut poliţiştilor; căci e vesel când ca- 
pătă bani, şi mai vesel când poate zice: nu. costă 
nimic; căci băgând banii în buzunar, fără să-i mai 
poată refuza, zice mulţămesc. Puteţi alunga dintr'o 
pe profesori, 
întregile Academii şi universităţi; pe factorul 
va trăi mereu, în ciuda tuturor maşinilor. 

__ Din italieneşte de Paul |. Papadopol 


ză Cum: fnergeau “primele trenuri 

Ilustraţia de faţă reprezintă un tren din Anglia 
de “acum vreo sută de ani. Inţelegem cât de puţin 
iute mergea -după călăreţul care mergea înaintea 
trenului. Călărețul acesta purta un steag cu aju- 
torul căruia făcea semne ca oamenii să se dea la o 
parte din. drumul trenului, pentru ca să nu fie căl- 
caţi. Şi să nu vă închipuiţi că omul călare fugea în 
goana calului. Mergea destul de încet, ceiace în- 
seamnă că trenul mergea şi mai încet. 

Cu trenurile: de astăzi „nici armăsarul cel mai 


“sprinten- nu s'ar putea lua la întrecere cu trenul, 


fie şi pe o distanţă mică. De o sută de ani: în- 
coace omenirea a făcut progrese uimitoare. 


Cum se învaţă un câine ca să citească. 


Un englez povesteşte într'o revistă, cum a în- 
văţat pe câinele său să citească. 

Aluat la început 2 cartoane de mărimi egale: 
pe unul.a scris cuvântul „,mâncare”, pe celălalt 
l-a- lăsat gol, 

A aşezat primul carton pe o farfurie cu pâine 
şi 'carnb, iar pe cel nescris într'una goală. După 
10 zile, inteligentul animal ştia să deosebească cele 
două farfurii. Englezul reinoi încercarea cu dife- 
rite cartoane pe care scria: apă, uşa, etc... şisa- 
junse să înveţe pe câine a-i aduce cartonul pe 
care stă scris lucrul dorit. 


In chipul acesta l-a învăţat câteva zeci de cuvinte 
şi astăzi câinele întreţine cu stăpânul său, inte- 
resante conversații alimentare. 


Í1. 


Un munte de. piatră acră 


In China, la o depărtare de 20° km., de oraşul 
Lin-Chik, se află un munte foarte curios şi care 
conţine numai piatră acră. 

Baza muntelui este de 16 km. şi înăl 
600 metri. 

Exploatarea lui se face de süte de ani, şi cu 
toate că anual se extrag mai multe sute de tone, 
preţioasa producţie e departe de-a fi sfârşită. 

Prepararea pietrei acre e foarte simplă. Marile 
bucăţi de cocă după ce se topesc în furnale (cup- 
toare mari), se varsă .în zăcătoare .cu apă cloco- 
tindă; se lasă apoi să se răcească şi piatra acră 
se cristalizează în fundul zăcătoarei în blocuri tran- 
sportabile. ` 


Problemă vanspiicată 


Doi taţi şi cu doi fii au intrat odată la un res- 
taurant. Li s'au servit 4 porumbei fripţi. Fiecare 
a mâncat câte unul şi a mai rămas 1 porumbel, 
Cum S'a petrecut aceasta? 

(m| 1$ app pro 12 wp pu :sundsyy) 


ţimea de 


Inchisoarea de fiori, 
Dragii noștri cititori, 

E frumoasă, captivantă, 

Alta mai interesantă, 

Să mă credeţi, nu găsiţi, 
Dând un pol, deci, vă grăbiţi, 
S'o luaţi și s'o citiți 

Și veţi fi prea mulţumiţi. 


peu TSS T 


PAG 12. 


TURBANUL 


— Poveste orientală — 


a un împărat veni” odată-un om meşter la 
io. E ai şi-i grăi în felul următor: ,Inalte 

Stăpâne, dacă îmi îngădui, vreau să-ţi /țes 

un turban, pe. care nu vor putea să-l vadă 

decât oamenii deştepţi, pe când nu va fi 
chip să fie văzut de către cei. proşti şi groşi la 
cap.” 

Împăratul se miră de vorbele acestea şi-i dete 
omului voe să ţeasă -furbanul. 

Meşterul nostru ceru şi căpătă dela împărat câteva 
pungi cu galbeni drept cheltuială şi mai multe zile 
dearândul nu mai dete; semne: de viaţă. In sfârşit, 
după vreo 'două Săptămâni veni. din nou la palat, 
ţinând în mână o hârtie împăturită. 

„lată, Luminate  Stăpâne, “zise el, 
ceasta este turbanul ce am ţesut.” 

Impăratul luă“ hârtia, o desfăcu, se uită cu toată 
băgarea de. seamă, dar: nu “văzu nimic într'însa. 
„Ce dracu nu cumva am orbul găinilor de nu văd 
nimic?” - îşi zise! el, frecându-se tare la ochi. Dar. 
de geaba se mai uită şi sgâi ochii, căci de văzut, 
tot nu văzu nimic. Şi. îşi zise amărât în gând: 
„Aoleu, n'am ştiut că sunt aşa de prost!” ta: 

Şi la fel îşi ziseră sfetnicii şi prinții, cari de 
asemenea nu vedeau nici urmă de turban. 

Impăratul însă se gândi că mare voe să se dea 


în hârtia a-__ 


de gol în faţa tutulor şi că cel mai cuminte lucri£- 


este să spună că-l vede şi că turbanul e foarte 
frumos. De aceea grăi cu glas tare: „„Meştere, halal 
să-ţi fie, că fuumos l-ai mai ţesut!” Iar meşterul, 
plecând ochii îhjos, zise smerit: „Porunciţi, Lumi- 


„Sfetnicii îi răspunseră: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


[NV IZIBIL 


de AJl-Baba 


nate, să aducă un fes, ca să înfăşor în jurul lui 
turbanul.” 

Aduseră fesul, iar meşterul, făcându-se că des- 
face turbanul din hârtie, începu să învârtească mâna 


„în. jurul fesului. Adevărul e însă că nu avea nimic, 


fiindcă nu ţesuse nici un fel de turban. Cu toate 
acestea, se făcea că tot învârteşte, până când, făcân- 
du-se‘ că a fterminat, luă fesul şi-l puse pe capul 
împăratului. Prinții şi sfetnicii strigară într'un glas: 
„Ce turban frumos! Ce turban minunat!” şi lăudară 
pe meşterul care-l făcuse. 

Dar împăratul, luând pe câţiva dintre sfetnicii 
săi: mai de. încredere, se retrase cu dânşii într'o 
odaie” de alături şi acolo le grăi zicându-le: „Oare 
să fiu eu aşa de prost, că nu văd turbanul?” Iar 
„Să ne bată Dumnezeu, dar 
"nici! noi nu vedem nimic şi nu pricepem ce fel 
de; treabă e aceasta!” 

X La urma urmelor, au înțeles şi împărat şi sfet- 
nici” că meşterul. cu pricina îşi râsese de dânşii, a- 


* legându-se totdeodată “cu o sumă de bani destul de ' 


frumuşică. ` 
Y Prelucrare de Ali-Baba 


> E stânt 


O —cutie- de bonboane 
De „SUCHARD” mă încântă 
Precum şi ciocolata lor 


E — pentru mine sfântă. — " 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ionică Papă-Lapte 


ică ar fi fost odată o femee care avea un 
fecior pe care-l chema Ionică. Şi fiindcă 
băiatul era cam greu de cap şi toate le 


făcea anapoda, îl poreclise lumea Tontul. 
Acum, femeia, care avea după ce bea 
apă, — că avea staulul plin. de vite, ograda în- 


pesa sată de păsări de toate neamurile şi pământ din 
lşug, se gândi intr'o zi să-şi trimeată feciori! 
la târg cu un coş cu ouă să le vândă. Il chemă 
‘pe Ionică şi-i zise: 

— la coşul ăsta cu ouă şi du-te cu el la târg, 
dar bagă bine de seamă să nu te abaţi din cale 
To să pagi, Doamne fereşte, ouăle că atâta “ţi-a 

st. 


— Lasă, mămucă, nici o grijă să nai, 
Coşul cu ouă, porni la târg. 

zu. şi el la rând cu femeile cari aveau câte 
ceva de vânzare, puse coşul dinainte şi așiziță cu 
răbdare muşterii. 

— Proaspete îs ouăle, flăcăule? făcu “unul care 
îi ta târcoalS mai de mult. 

— Is ouate numa de-azi dimineaţă, răspunse Io- 
nică. 

—uEu ți-le- -aşi i „pe toate de-aşi şti că-s bune. 

— Sparge” şi d-ta unul şi-i vedea. 

Omul mă un-ou, îl sparse” şi în locul gălbe- 
“nuşului dădu de un ban de aur. Se făcu că-l do- 
seşte repede, dar lonică îl şi zărise. 

— Ta mai sparge. unul, făcu el. 


şi luând 


Omul mai sparse unul şi iar ascunse un galben. - 


—"1s bune, mam ce zice. Cât ceri pe ele? 
Las” că nu-l mai vând, zise Ionică, . se- ri- 


PAG. 13. 


de Lia Hârsu 


dică de jos şi ducându-se. niţel mai „incolo, -sparse 
toate ouăle, dar” nu “găsi” în “ele. nimic. 

— Vai de mine şi de mine,,ce o-să zică măi- 
cuța când o- vedea că mă întorc : acasă fără golo- 
gani şi fără ouă, zise Ionică şi se porni pe plâns. 

Cum ajunse “acasă îi povesti maică-si "ce-şi cum. 

—» Bine, măi tontule, unde s'a mai pomenit ouă! 
cu bani de aur? Să ştii, că ăla a fost -un  măskă» 
riciu care; şi-a, râs *destine, zise.ea ocărindu-l.” 

La câteva? zile? tiar ii: zise jmaică-sa: ^ 

— Ia, “Ionică, îsnopul fästa de grâu: şi du-te cu 
ella târg; de]; vinde că Feu * mai - am * câte ceva 
de -robotit pe- “acasă” 


Ionică “luă snopul -la spinare: şi „porni „la. drum. 
Merse el ce merse, şi fiindcă dogorea'! soarele -tare, 
îlVajurise un sgmn de: nu- -şi putu mişca! picioa- 
rele.” Puse snopul: jos, „se trânti' la umbra unui” co- 
pac: şi. adormi.: =s N 

In vremea “asta, ; , nişte orătănii cari ciuguleau pe 
unde 'apucau,.. se pustiiră aşupra snopului, mâncară 
toate” boabele, . apoi “se *duseră” la : treaba - lor. 

Ionică ¿seò trezi. din , somn, “mai” lenevi. o leacă, 
apoi- luându-și - snopul în spinare dădu să plece. 
Rămase” însă- pironit; locului, că “de -unde până a- 
tunci - de-abia + îl putuse “duce “de” netu ce era, acu 


nici nu-l mai simţi. 


- Vai de mine şi de ‘mine, făcu el când văzu 
dă, goale, ce o să “zică mămuca, şi? se porni 
pe plâns. : 
Stăpânul . găinilor, care văzuse - ce şi cum, 
atunci: 
— Taci, 


îi zise 


flăcăule, nu - mai . plânge -că- ţi-oi da o 


e a N N 


PAG. 14. ..00000000o0000000eoteeoeoeoeeooeeeeeeeeeeo DIMINEAȚA COPIILOR 


găină grasă s'o vinzi la” târg şi-i lua pe ea mai 
mult decât pe snopul de grâu, şi-i dădu o găină 
mare şi frumoasă. 

Ionică se opri din plâns, luă găina la subţioară, ~ 
şi hai cu ea la târg. 

Iacă şi omul de rândul ălălalt. 2 

— Cum dai găina, flăcăule? 

— Oi da-o cum oi da-o, da nu duimitale, zise 
mânios Ionică. 


+ 

— Rău îmi pare că-i dolofană şi iacă acum a 
ouat, făcu omul, luă găina în mână şi scoase de 
sub ea un ou de aur. > 

- Dă încoa oul că-i al meu, se răsti Ionică. 
Iaca încă: unul, făcu omul şi iar mai scoase! 
un ou de aur, apoi se amestecă printre oameni. 

Ionică, neavând ce-i face, îşi luă găina la sub- 
țioară, şi dându-se mai încolo la loc ferit, scoase 
briceagul de la brâu şi spintecă găina zicând: 

Ce de mai ouă de aur o să-i duc măicuţii. 

Dar găina navea nici de celelalte, dar mi-te 
de aur. 

— Unde-s banii pe grâu? îl întrebă maică-sa. 

Ionică începu a plânge şi-i povesti ce şi cum. 

— Bine te-a poreclit cum te-a poreclit, că tont 
ca tine nu se mai află, îi zise maică-sa şi-i trase 
o sfântă de bătaie. Da nici la târg nu l-a mai 
trimiş din ziua aceea, 

Lia Hârsu 


De vorbă cu cititorii 


Trimiţătorilge de glume şi ghicitori. —” Am scris de 
atâtea ori şṣif scriem şi acum în credința că, în sfârşit, 
se va ţine seamă de cele ce spunem cât mai lămurit 
cu putință. Dăm- anume de veste tutulor celor .cari ne 
trimit spre publicare glume şi ghicitori că nu vom 
lua în cercetare manuscrisele lor decât dacă me arată 
limpede de unde au luat, copiat sau tradus glumele 
şi ghicitorile trimise. Nu e dea'uns să se spună „trimisă 
de”... sau „culeasă de”... sau „tradusă din...  cutara 
limbă”. Pentru traduceri, cerem să ñi-se dea tit! tul cărţii 
sau al revistei şi numele autorului, arătând şi limba 
din care a fost făcută - traducerea... Pe”. ci ri, noi îi 
rugăm mereu să nu fie şi co! 'aboratori, cări + gé materie 
nu ducem nici o lipsă, dar dacă ţin cu orice" pra să cola- 
boreze, să-şi dea osteneala şi să ţie seamă de- condis 


iile ce le punem şi să citească cu atenţie tot ce soriem 


la rubrica “aceasta, fiind chestiuni cari îi, priveste“ direct 
pe dânşii. 


Ne place să credem că nu va mai ti nevoe sa ropě- E 


tăm înştiințarea de față. 


Th. Th. I.-Ploesti. — „Patria. “leg arati de talent ` 
care promite. Te prevenim numai că poeziile cu subiect Hi 


patriotic nu sunt printre cele mai uşoare de: făcut. a e 
P. Gh.-Focşani. —, „Plânsul unui copil”. D-ta poţi :să 


aduci revistei noastre servicii mult. mai mari "da : 


dind-o şi recomandând-o, decât ' colaborând - 

G. Hug.-Reghin. — Poezia „Dragi copii” s 
şi mai e în genul poeziilor--de cari am 'pubiRat” aste: 
Primăvara aproape a trecut, iar nita sosit acum”, -aşa 
cum se spune în poezia d-tale. Deci, regretăm că. nu o 
putem publica. 


3 


Bic.-Făiticeni. — Ghicitori'e ce ai tri mis de råndúl a- ` 


cesta sùnt destul de cunoscute. ` 

R. D. Nic.-Loco. — Nicu al d-tale care nu sa gândit 
la surioara sa, e un lacom şi un egoist care.nu trebue 
dat ca exempiu. Ghicitori'e cunoscute. 

S. Zis.-Bălţi. — Recunoaştem că ţi-ai dat silinţe. fru- 
moase, dar în traducerea d-tale sunt multe greşeli de 
limba română. 


Te sfătuim ca deocamdată să te ocupi mai serios cu. 


studiul limbei române, lăsându-ne nouă grijea scrisului. 


Dul. C. V.-Loco. — Dece ne trimeţi poezii copiate? 


i kr facem cu ele? 
. Țep.-Loco. — „Bătrâna”. Soneteie nu sunt la locul 


Fa: în revista noastră. De altfel, ai înflorituri de stil ce nu 
merg, de pildă, „o- jale dureroasă care îşi imprimă pe-: 


ceții “amare (?)”. Evită cuvintele “mari, căci foarte des 
ele ascund goliciunea de idei. 


I. A. D.-Loco. — „Noaptea e o poezie încărcată cu“ 


epitete muite (deci inutile) şi çue versuri slabe, cum, de 
exemplu ,,„universala fire” şi altele. La d-ta s2: simte o 
influență. a lui Coşbuc, dar imitaţiite sunt rar reuşite. 

I.. B. H.-Bârlad. — Fabula d-tale e prea lungă şi nu 
tocmai reuşită. Unde mai pui că toate animalele (deri, nu 
numai gâştele) sunt desculțe. 


Nic. G. Man.-Ploeşti. — Un e.ev de N a treia pri= 


mară e prea mic, pentru ca să fie scriitor. De asemenea se 
înşeală când îşi închipuie că a găsit greşeli acolo uiide 
ele nu există. 

Să mai ştie acest elev că iscălitura la scrisori se 


scrie totdeauna de mână, iar nu -cu maşina de “scris. , 


S. Auer.-Galaţi. — „In împărăţia craiului negri: e un 
basm. frumos, dar cam lung; aşa că ne ar lua prea mult 
loc. Ra apa îl păstrăm. Mai- târziu vom vedea ce-i 
de făcut 


G. P.-Gara Făurei. — A fi cititorul revistei noastre : nu 
-înseamnă a avea datoria sau dreptul de a scrie lă dânsa. | 
Noi îi rugăm chiar mereu pe cititori să nu-şi dea oste- 


neala să ne trimită bucăţi spre publicare, căci avem må- 
terie foarte multă, atât în proză cât şi în versuri, : 


PAG. 15. 


GOGOGIOGIOGIO CIO GIOGIOGIC COGE COGIC GIL GIOGIOGIOGIOGIC 666 O 


PAGINA DISTRACTIVA __£ 


WO) 


Rezultatul concursului lunar No. 8 


1) Şaradă 
U-MĂR 
3) Joc rombic ` 
BRD 
RIN 
RABAT 
SIBERIA 
NĂRAV 
TIV 
A 
CAPITALA: 


Hu deslegat IV jocuri următorii ci- 
titori: . 


Klein Leon, Grünberg M., Kivu M. 
Lindenberg, Lăzărescu Jean, Dumitrescu 
Eugen, Virgil Tomezcu, Marcel Engher, 
Spiegel Mişu, Jeana Märculescu, Jean 
Mărculescu, Jean N. Rosman, Petrovicì 
Constantin, Concister M. Rudolf, Peire 
N. Lupea, Karniol Ernest, Cohn H. 
Simon, Milică şi Aurică Ştefănescu, Ce- 
cilia Me:ingher, Mircea M. Vrânceanu, 
David losef, Elena Grideanu, Carol 
Feidman, Abramovici Solomon, Toty 
Penescu, Moscovici-Sapira-Willy, Nicu 
Constan'inescu, Diamant Leon, Samuel 
Milis, Radu Dumitrescu, Panchevici E- 
lena, Haulter. Tudorel, M. . Leibovici, 
Radu Negreanu, Margot D, Ştefănescu, 
Popescu T. Ion, Gottesman Ionel, A- 
gapin |. Florin Mircea, Marcovici A. 
Hlexandru, Marinescu Mircea, Zane R. 
Theodor, Schvartz Henry, Grünberg A- 
vram, Carnio! Charlota, Virgilică dr. A. 
Rädovici, laroslavschy Rudolf, Avram 
Perlmuter, Spiegler Moritz, B. Albala, 
Apostolescu N. Mircea, Victor Scărlă- 
tescu, Maxim D. Silvian, Dinu Albu- 
lestu, Beatrice Spinner, So'omon Asiass, 
lonel A. Lascarov-Moldovanu, M. Brei- 
man, Edu G. Dumitrescu, Selmo Joseph, 
Edgar H. Moissescu, Pya N. Unteanu, 
Emil şi Mircea Gruia, A. Şegal, Klei- 
mann Ade'a, Mihai Carciog, Sergiu E. 
Bischoff, Milly Rostoker, Georgescu D. 
Nicolae, Popp I. loan, Judith Fruchter, 
pa Cornetiiu, Tony. Zaman, Jeana 

Michelsohn, Beno Schlesinger, Klein Cla 
ra, Ciovei Maria, Charllote Leonte, Au- 
rel şi Constantin Ştefănescu, Mihăilescu 


2) Incurcătura (în egal) 
Năravul din fire nu are lecuire 


. © 4) Joc pătrat . 


d 


DESLEGĂTORI! JOCURILOR 


F. Marin, Eugenia Amuday, Roşu [+ Flo 
rian, lancu I. Manoie, Bădulescu T. 
Haralambie, Weissman Carol, Elise şi 
Matilde Samuel, Petrovici Adrian, Titi 
Ştefănescu şi Aurelia Tone, Gheorghe 
şi Nicuiae Lăzărescu, M. Stăncescu, 
Zoica Semo, Mandi Katz, I. Moruzi, 
“ Constantin Paul Rădulescu, Jeana Mi- 
chelsohn, Vasile Vasi'escu,  Haimsohn 
Mandy, Cristescu Niculae, Vasile C. Băl- 
ţătescu, Lucia Rosenthal. 


Hu deslegat III jocuri următori ci- 
titori: 


Grunberg Manoil, Moscovici Albert, 
Popescu N. Niculae, Daviguer Betty, 
Vasi'escu P. Petre, Manfred Pome- 
ranz, Strulovici Rebeca, Vladimir I. 
Cornu, Sepeanu Şerban, Ludvig Mar- 
cus, Simu Gheorghe, Nina Solomone- 
scu, Nedelcu Aurica, Lenuţa B. şi Nicu 
Avramescu, Gatu I. Petre, Ţicu şi Lu- 
cicov Cristescu, Dâm M. Eronim, So- 
nia Camerman, M. Sabetay, Nae Groh- 
man, Mihail Popescu, Georgeta lone- 


scu, Irina Grunberg, Cocea Andrei, 
Nina şi Ida Solomonescu, Vasile C. 
Băltățescu, Domenteld Dula, Nuti, Bébé 


Miri, Sidoriu Z. Alexandru, N. Lalescu, 
Ella Haber, Beratlie P. Ştefan, Reis- 
smann Michel, Borea Strijiniuc, Boris 
Doroşchevici, Moise Ciprut, Anicuţa Ta- 
răiungă, Lola Armand şi P. Goldştein, 
Valeriu şi Florian Ştefănescu, Bruno 
Lecs, Sirena Penchas, Ascher Mibashan. 
Levy Jacques, Vitaly Levy. 


Au deslegat II jocuri următorii ci- 
titori: 


Mandet lonel, Gavril Marcusohn, Ste- 


SAMUR 
ADELA 
MEDIC 
UL A 
RĂCAN 


ri Eugeniu, Louis şi Robert Copel- 
man, lonel Haim, Herman Zeilig, Char- 
lotte şi Emil Streitman, Ioniţă T. Con- 
stantin, Ilie Şerbănescu, Alex. Goiden- 
berg, Avram şi Rafael Handelman, lon 


Ç. Prodan, Edeiştein Jean lonel Du-: 


mitrescu, Sofica Focsaner, Ghişoiu A- 
lex., A'exandiina Georgescu, Alexandru 
Kestler, Renée Bacalu, Elise Bercovici. 


Au deslegat I joc următorii cititori: 


Liza Edelştein, Anton, Alexandru lo- ` 


nestu, Domnica Dinea, Daniel Guttmann, 
Florian N. Taflen, Angela Chinzbuner, 
Manfred Pomeranz, Nunuța Văleanu, 
Gaby şi Mircea Crețu, F. Brand, Mal- 
vina Marcovici, Verona Olaru, losef 
Marcus. K 


PROVINCIE: 


Hu deslegat IV jocuri următori ci- 
titori: 


ALFATAR: Venera Pascal. 

BRAILA: Gh. Cambitzi, Isac I. Iosef- 
sohn, Gabrieia N. Rosner, Spiridon N. 
Vultepsis, Gh. Mihalitianos, Rene ‘Alex. 
Theodossiades, Eustate Falchides, Didi 
Protopopescu. 

BALŢI: Temistocie Poroş, Eliade Pel- 
cescu şi Leonida Costescu,  Namolos 
Namierb, Tity S. Corresi. 

BRAŞOV: loan Şt. loan. 

RUZAU: Dorel Gh. Theodorescu, Pe- 
trică N. Stănescu, M. C. Bădulescu, 
Hara Ben Nemce. 5 

BALCIC: Georgeta Papadopol. 

BRAŞOV: Alexandru Joan Odor. 

BALȚI: Soiomon Breiman, Xenia Pe- 
trov. 


N 
A ? 


PAG. 16. Â0000000000000000000Â0.oooocoooeoeoooeoeoeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


BAZARGIC: Anca Panaitescu, Ma- 
rioara Gheorghiu. 
GARA CARCEA: Emilia Pisaschi. 
CAPALNAŞ: Zeno Moldovan. 
CORABIA: Dumitru Victor şi Marcus 


Artur, i 

CRAIOVA: Jean Shachter şi G. N. 
Buturoagă. 

CARACAL: Niculăiţă I. Dumitru, To- 
mescu Nicolae, Eugen Ştefănescu. 

CAMPINA: Nicolai Dogărescu, Mân- 

tulescu M. loan, Const. P. Horjea. 

CHIŞINAU: Coco ear Popa Jeni, 
Mircea şi Traian Di 

CONSTANŢA: Mam T I. Gheorghe, 
Sorel Avramescu, Blot Trofin, Mircea 
Drăgan, Costică Bogatu, Atanasiu 
Gheorghe. 

CRAIOVA: Victor Buescu, Coandă 
I. Marin, Mihăilă Niculae, M. D. Con- 
stantin, Dumitru Pisoschi, M. Ciocâlteu, 
Ştefănescu Mihail şi Radu, B. Moisescu, 
Haimovici Otto Marcu, Emanuel Lie- 


DROCHIA: Ana şi P 

COM. DAIA: Florea Marinescu. 

GALAŢI: Renée Kousiner, Naiots A- 
dinoel, lulius Zucman, L. şi M. Brei- 
man, Amalia Schvarzmarder, Kaufman 
M., Adult R., Popleşeanu Gh. Anton, 
I, Aronovici, A. Haimovici. 

GIURGIU: Virgil Grigoriu, Alex. şi 
Eugen Sion, Sichitu I. St. Mircea, Con- 
stantin Bulibaşa. 

HAȚEG: Octavian  Şerbănescu. 

ISMAIL: David şi Mariuca Şteiner. 

IAŞI: Marioara Dumbravă. 

TG. FALCIU: Emiilia şi Eugenia Gh. 


Verdeş. 

FOCŞANI: Altarovici Isidor,  Hallel 
Panţer, Stănescu Mihai, lonel Olteanu, 
Emilia Raisel, Avram Iacob. 

Pia Ticu Stoicescue Dorina Tu- 


done SLEA: Şurariu V. Mircea. 
ACESTI: Gică şi Mitică Licule- 


SS OINEŞTI: Faingold Willy. 
ORADIA-MARE: Mr. Breiman. 


OCNA SIBIULUI: Constanţa Petrescu. 


RI tea Iosif M. Avram, A. H. 


Segal. 

„ODOBESTI: Natan şi Ionel Hisner, 
şi H. Mendelovici, Aisner A. M. 
Mom. PRUNDU: Barbů T. Virgiliu, 
Barbu T. lon, Barbu St. Marin, Min- 
culescu Nicolae, Marinescu R. Ilon, Di- 
nescu Gh. lon, Dinescu F. Alexandru, 
Andrei Constantinescu, Tudor I. lie, 
Nae P. Vasile, Doda Dumitrescu, lanoş 
Dumitru, Vasiie T. Gheorghe, Niţă P. 
Traian, Geta R. Marinescu, Georgeta 
A. Marinescu, Fica Constantinescu, 
Anicuţa Constantinescu, - Constanţa Pe- 
tresou, Elena Teodorescu, Ioana Teo- 

dorescu, Sofia Stănescu. 
PITEŞTI: Axelrad L. Maer, Betty 
ră La avidi; Leibovici Mauriciu, 


PLOEŞTI: MinuD. Ionescu, Olga Au- 


gust V. Bălan, Traian. Horjea; Ciugu- 
deanu A. Gheor pe Eugen Schvartz, 
anin DE. VEDE: Petrus şi Mişu 
t 
R.-SARAT: Mihài. Pompiliu, N. Gh. 
ihăescu, 


N. Leibovici, Rodica Florescu. 
Leibovici, Rodica Florescu. 
SASCUT: Dana Petrescu. 
SILISTRA: Cauly Esna. 
SLATINA: Vasile Săvulescu. 
SULIŢA: losif Altarovici. 
hy -JIU: Ion N. Vălceanu. 
T.-MAGURELE: Asendorf A. Avram, 
Ioan N. Grecu, y Torani 


Si E 


a deslegat III jocuri următorii ci- 


ALEXANDRIA: Pralea Gheorghe. 

ALBA-IULIA: Bo: 

BRAŞOV: Zaharia Ef m Stetan Z. 
Teodoru. 


= BEP IE Rela şi Sandu Blumen- 


BUZAU: Eugenia Georges Paul. 
BRA LA: Nicolae şi Cornelia C. Pe- 


CURTEA DE ARGEŞ: Ştefan Gh. 
tefănescu. 

CONSTANŢA: Gigi şi Zoica Roth- 
änder. 


j: A 

CORABIA: Valenţiinois şi Bebe Pâr- 
vulescu, Gică Boicescu, Florescu lon, 
Birşteni Rally. 

CRAIOVA: Romiro Delamare, Minel 
M. Văduvescu, Georgică I. Pârvulescu, 
Dumitru I. Petre, Dragoş Vasile, Re- 
bega C. Mircea, Alex. Costăchescu, 
George C. Casneti. 

CHIŞINAU: Coca. Carmen, Dolores 
Negrescu, Vladimir A. Camiski, Madan 
Gheorghe. 

CERNAUȚI: lonel Doroftei, Leonard 
Doroftei. 

DRAGAŞANI: M. M. Isvoranu. 

FALTICENI: Isac Catz. 

FALCIU: Theodor Gh. Şovăială. 

TG.-FALCIU: Dorel, Bébé şi Rodica 
lonescu. 

GIURGIU: Hiescu N. Virgil şi Sima 
P. Niculae, Rugină C. loan. 

GALAŢI: Ionel R. lonescu, 

LITENI: Vasilică Petrescu, 

GET Kamilo Kaufman, M. C. A. 
Machles, lonescu Gheorghe. 

ODOBEŞTI: Chifu Constantin, Stratu- 
lat Gheorghe şi Dumitru Mazilu. 

COM. PARLIŢI: Caminski Boris, A- 
bram Cotlear. 

COM. PRUNDU: Barbu Gheorghe, 
Gheorghiţă Dumitrescu, Cornelia Ione- 
sou, Memi Ştefănescu, Constantin D., E- 
lena I. Teodorescu, Minculescu Gh. 
Const., Gh. Alexandrescu, Gh. Voicu- 
a tescu, v işor C-tinescu, Barbu I. Ma- 
ria, Tudose T Didina, Tudor Niculae, Ni- 
ae e . Tudose, Marinescu A. Con- 


PUCIOASA: Lăzărel Popescu. 
ge E ee At aceea Ba lata 
Atellereie „ADEVERUL“ S. A, 


— 


PITEŞTI: Stănescu Alexandrina. 
POIANA-CAMPINA: Iordăchescu C. 
Stelian şi Elena Marinescu. 
PLOEŞTI: Bottez D. Constantin. 
PLOEŞTI: Prusan Mircea, Stoenescu 
Gh. D-ru, Focşeneanu I. Gheorghe. 
ROMAN: Loti I. Coleştein. 
R.-SARAT: Abramovici Abram, Ni- 
l-a E; Geo € Cristea C. Pe- 
tric r a şi Alex. Boiculescu 
„SEVERIN: Popescu. A. Const. 


Hu deslegat II jocuri Ei ci- 
titori: : ; 


BUZAU: Gerota Dumitru, R. Const. 
lonescu N. Niculae, lon S. Const., An- 
ton M. Seicărescu şi Fani Ursea. 

SA miră Marcu Wex'e", Ghingo'd 


Kra 
BRAILA: Thierer Dorothée şi Es- 
trella. 
Gea Kitzler M. Naum, Grigore 
BLAJ: Ţucu Maior. 
` CONSTANȚA: Ştefan T. Aurite, Pro 
dan lancu, Silvia şi Gartis Abadjian. 
CHIŞINAU: Ursu Pavel. 
CERNAUŢI: F. Hauben. 
CRAIOVA: Paul P. Băbeanu, Tudor 
M. Militaru, Voiculescu T. Radu. 
FOCŞANI: Edith Zoller. 
` GALAŢI: Marieta Capoianu, Avram 
Hapina, Seoma Han., Alexandru C., 


lon 

"GIURGIU: Rugină C. Emilian, M. 
„ Marinescu. 

IAŞI: Constailţa A. Grigoriu. - 
. ISMAIL: Motniac Marcu, Leonida 
Motniac, N. Malahov, V. Oficinicov şi 
A. Svartz. 

ODOBEŞTI: Dorel şi Nuța Misner, 
Aisner Arnold şi Isidor Zeidelovici, Lei- 
gi Herşcu. 

P.-NEAMŢ: Sava P. Sava. 

PLOEŞTI: la'omiţeanu PE Gh. 
V. Nacu, 

R.-VALCEA: Axente Simion. 

“REŞIŢA: Alexandru Urlăţeanu. 

SLATINA: Constanța Ploeşteanu. 

T.-SEVERIN: eug Albu, Gh. Va- 
siliu, Vasile Ludvi 

TG. CĂRBUNEŞTI: Ciudin Gh. Const. 

TUȘNAD: Titi şi Victor Iacomi. 

TG.-JIU: Stănciulescu Gh. Adrian. 


Au deslegat I joc următorii cititori: 


BRAŞOV: Barbier Arsenie, 
SE e DE ARGEŞ: Ene T. Şte- 


AC: NADIA: lon Popica. 
FC iae Viorica Culiţă Mur- 


P BRAILA: Filip. P. CSU: 
ITCANI: Orest. Samb. 


In numărul viitor vom publica şi 
numele premianţilor eşiţi la sorţi, 
precum şi UN NOU CONCURS CU 


irii ! 


MARI PREMII. 


anot m DIMINEATA 
0) det iba (DEI 


REVISTĂ _SĂPTĂMANALĂ 
Diiecron; N. GATZARIA 


După ce am mâncat două rațe, să-mi citesc revista!” p Preţul Lei 4 


PAG. 2. 


Români în Rusia: 


In afară de Spătarul Niculae Milescu, despre care 
vorbim şi în numărul de faţă, şi alţi Români au 
ajuns în Rusia la locuri de mare cinste şi s'au 
distins prin multa lor învăţătură sau prin price- 
perea şi agerimea minţii. Aşa, unul din sfetnicii 
cei mai ascultați ai vestitului ţar rus Petru cel Mare 
a fost Dumitru Cantemir, care fusese Domn în Mol- 
dova şi în vremea sa omul cel mai învăţat din 
toată Europa. 

Deasemenea, Antioh Cantemir, fiul lui Dumitru 
Cantemir, a fost ambasador al Rusiei în Anglia 
şi în Franţa şi totdeodată un poet şi scriitor de 
valoare. 

Apoi marele chimist Mecinicof, care trăieşte şi 
astăzi la Paris, se' coboară din o mare familie ro- 
mânească din Basarabia, familia Hatmanului Spa- 
dă. Şi-a rustiticat doar numele, căci cuvântul Meci, 
de unde şi-a făcut Mecinicof nu este decât tra- 
ducerea în ruseşte a cuvântului românesc spadă. 
Şi mai sunt şi alţii! 


Câteva explicaţiuni. 


In bucata ce am reprodus din. Neculce la ar- 
ticolul „Călătoria în China...”, sunt unele cuvinte 
şi expresiuni vechi şi cari au, prin urmare, nevoie 
de epxlicaţie. 

Aşa „Sibir”. e Siberia, „impăratul Moscului” in- 
seamnă împăratul Rusiei. Cuvântul „stoliţă” e un 
cuvânt slav care inseamnă capitală. 

„A repezit de olac” înseamnă a trimis iute, fără 
întârziere. Cuvântul olac e un cuvânt turcesc şi când 
e intrebuințat singur, adică fără să fie precedat 
de prepoziţiunea de, aşa cum este în forma de 
mai sus, înseamnă curier, dar mai înseamnă şi cal 
de poștă. 

Cuvintele sfoliți şi olac nu se mai întrebuin- 
țează astăzi. 


—————— 


Ce-i cu barba lui Milescu? 


Tot in bucata ce am extras din cronica lui Ne- 
culce, se spune că insuşi impăratul Petru cel Mare 
i-a ras cu mâna sa barba spătarului Neculae Mi- 
tescu. 

Iată ce-i cu chestiunea aceasta: Când, ţarul Pe- 
tru cel Mare s'a urcat pe tronul Rusiei (acest ţar 
s'a născut la 1672 şi a murit la 1725), Ruşii e- 


DIMINEAŢA COPIILOR 


=- 


i > N 


rau aşa de înapoiaţi, de neciopliţi, văzânduri, 
credeai că sunt. ceva. sălbatici lacăt de oa- 
meni. Petru cel Mare s'a pus să-i civilizeze cu 
de-asila şi între altele porunci ca să-şi radă toţi 
bărbile, fiindcă până atunci mai toţi Ruşii aveau 
obiceiul să se poarte cu bărbi lungi. 

Din cele ce ne spune Neculce înţelegem că şi 
spătarul Niculae ; Milescu purta barbă şi că îm- 
păratul Rusiei, răzându-l cu mâna sa, a vrut să-i 
arate că-l ţine în mare cinste şi dragoste. 


Tar şi împărat. 


S'a observat, credem, că în bucăţile de mai sus, 
vorbind de împărații ' Rusiei, am scris când far, 
când împărat. Aceasta pentrucă ambele cuvinte au 
acelaş înţeles. In adevăr, Slavii (ştim că Slavi sunt 
Ruşii, Polonii, Cehii, Slovacii, Sârbii, Croaţii, Slo- 
venii, Bulgarii), întrebuinţează de obiceiu cuvântul 
far în înţelesul pe care îl dăm noi cuvântului îm- 
pärat. 

Dar origina cuvântului far este latină, nefiind 
decât o prescurtare a cuvântului Caesar (citeşte 
Cezar). Tot din acest cuvânt Caesar vine şi cu- 
vântul german Kaiser, însemnând, deasemenea, îm- 
părat. 


O aripă frântă. 


Unul 'din micuţii noştri cititori, elev în clasele 
primare, ne scrie că bucata „O aripă frântă”, pu- 
blicată în numărul trecut al revistei noastre, i-s'a 
părut prea grea. Aşa este şi noi ne aşteptam la 
aceasta. Dacă, totuşi, am publicat-o, am făcut-o 
pentru motivele următoare: Mai întâiu că cititorii 
noştri nu sunt numai copii, cart acum încep să 
meargă la şcoală sau elevi de clasele primare. Avem 
foarte mulţi cititori printre elevii şi elevele de 
cursul superior de liceu şi chiar printre persoa- 
nele cari au terminat şcoala. Deci, este natural 
să ne gândim şi la aceştia. . 

Al doilea. Schița de care e vorba, era frumos 
scrisă şi am ţinut să dăm cititorilor un model 
de descriere bine „făcută. 


In numărul viitor citiţi, între altele, și 
povestea „Din păstoriță, Domniţă“ de 
Ali-Baba, 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI Il UN NUMĂR 4 LEI 
6 LUNI 80 ,„ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


eecoerseenee 


20 IUNIE 1926. — Nr. 123 Manuscriseie nepublicate nu se înapoiază. 


Moariea pâăpuşii 


Vărsând lacrimi sclipitoare, 
Plânge Eta de ”ntristare 
C'a murit păpuşa... 

Cum era neastâmpărată, 

A picat din pat de-odati 
Si co mână sfăirâmată 

A murit aşa... 

Deşi nu era cuminte 

Si nu lua de loc aminte 
Sfaturile sale, — 

N’ar fi vrut deloc să moară 
Că "'mpreună se jucară 
Vreme multă, — de-aia doară 


- 


Plânge-acun cu jale... 

Si cu lacrime sub pleoape 
Pleacă în grădină-aproape 
De o mică poartă...; 

ln pământ cu grabă sapă 
Si cu grije face-o groapă, 
Ca "niutru să-i încapă 
Păpuşica moartă... 


Când fu gata își aduse 
Păpuşica şi o puse 

În mormântul care 

De pământ fu plin pe dati... 
Margareta "ndurerată, 
Zise-apoi cu voce "ceată 
Către Domnul mare: 

— „Dumnezeule prea sfinte, 
„Bun şi drăgăstos Părinte, 
„Eu deşi sunt mică, — 
„Către Tine, minte trează, 
„Ochiu deapururi ce veghează, — 
„Rogu-Te să ai în pază 
„Scumpa-mi păpușică!....” 


N. G. Mihăeşcu-R,-Sărat 


MERII 


` „Să fi fost ca voi pe-atuncea, 


Zise mama de-odatiă, ` 
Pe când toți copiii ?n juru-i 
S'ascultim, făcurăm roată. 


„Mama mea, bunica voastră, 
A venit c'o poală plină, 
Numai mere şi noi veseli 
La chemarea-i blândă, lină 


li ieşirăm înainte 

Și mâna i-o sărutarăm. 
lari ea ne dete mere 
Si-apoi noi ne depărtarăm. 


Cei cari veni cu mine, 
Luarii merele pe fugă, 
Si-aruncând coji şi semințe, 
O pornirim iar cu rugă. 


Inspre mama să îi ceară 
Să le deie alte mere. 

Si mereu aşa ficură 

Pân” mavură ce mai cere... 


Insă eu am luat sămânța 
Și frumos cu-o mică sapă, 
Am  sădit-o rânduri, rânduri 
Si-am udat-o des cu apă. 


„Jar acum, priviți cu toții 

Câţi meri sunt de ne fin umbră, 
Cuni ne cântă cu-a lor frunze 
Si pe ramura cea sumbră. 


Cum stau mere pârguite 
— Rumene şi coapte — toate, 
Cum stau înaintea voastră, 
Parcă cer a fi mâncate...” 
St. 


PAG. 4. 


000000oe DIMINEAȚA COPIILOR 


I 


. 


s ii x 
ip E E, At 


~. 


Momotaro, copilul din persică 


— Povestə japoneză — 


e mult, foarte de mult, trăiau în satul... 
am uitat cum îi zice, un bărbat şi cu ne- 
vastă-sa, oameni săraci, dar cari ar fi fost 


mulțumiți şi chiar fericiți în sărăcia lor, 

numai şi numai să fi avut un copil. Trăiaų 
însă singuri şi amărâţi, aşa de amărâţi, că şi ve- 
cinilor li-se făcea milă de dânşii. 

Dar iată că într'o frumoasă zi de vară femeia 
se duse la râu, ca să spele nişte albituri. 

Pe când spăla, apa râului aduse drept lângă dânsa 
o persică mare şi de toată frumuseţea. Era groasă 
şi rotundă şi strălucea în trandafiriu la lumina soa- 
relui. Femeia o luă, dar credeţi că o şi mâncă? 
Câtuşi de puţin, ci o puse de o parte, gândindu-se 
să o mănânce împreună cu bătrânul şi bunul ei 
bărbat. 

Şi aşa, întorcându-se pe inserate acasă, dete băr- 
batului său persica pentru ca să o taie în două 
Omul luă un cuţit şi o tăie frumos în două părţi 
de o potrivă, dar care nu fu mirarea lui şi a 
femeiei, văzând că din persică răsare un copil, un 
băeţaş mic-mititel, dar nespus de frumos şi de vioiu 

Nu erau acum pe toată faţa pământului oameni 
mai fericiţi decât bărbatul şi femeia din povestea 
aceasta. Mulţumiră din toată inima lui Dumnezeu 
că-i hărăzise e un fiu căruia îi duseseră dorul 
o viaţă întreagă. lar ca amintire pentru chipul 
minunat cum îl găsiseră, i-au dat numele de Mo- 
molaro, ceiace însemnează „copilul din persică”. 

Momotaro fu crescut cu toată grija şi duioşia, 


o e au... A m 


de Ali-Baba 


dar ostenelile şi dragostea părinţilor nu fură za- 
darnice. Momotaro, crescând, se făcu un tânăr în- 
zestrat cu toate darurile. Işi iubea părinţii tot aşa 
de mult cât îl iubeau şi ei şi zi şi noapte nu se 
gândea la altceva decât cum să-i scape de sărăcie 
şi să le asigure bătrâneţi liniştite. Dar un vis ca 
văzu într'o noapte hotărî de soarta lui şi a părin- 
ţilor lui. 

Anume, nu departe de satul în care locuia, se, 
găsea în mare o insulă unde nimeni nu îndrăznea, 
fiind locuită de duhuri rele. Despre duhurile ace- 
stea mergea vorba că au în peşterile lor comori 
foarte bogate pe cari le păzeau cu toată străşnicia. 
Căpetenia acestor duhuri rele purta numele de 
Monban. 

Momotaro a visat că el sar fi dus în insula 
aceea, că ar fi biruit toate duhurile şi că ar fi pus 
mâna pe comorile lor. Dar ceiace l-a făcut să se 
hotărască, după ce se trezise din somn, să încerce 
cu adevărat cucerirea insulei şi a comorilor, a fost 
că în tot timpul visului zeii Japoniei i-au dat tot 
felul de ajutoare, ca să biruiască duhurile rele. 

Momotaro se puse acum să se pregătească pen- 
tru întreprinderea cea grea. Invăţă cum să mânuiască 
armele, mai cu seamă cum să învârtească mai bine 
o măciucă foarte grea. Dar greu de tot a fost când 
le a împărtăşit părinţilor indrăzneaţa sa hotărâre. 
Bieţii oameni au plâns cu lacrimi ferbinţi şi s'au 
rugat de dânsul să se lepede de astfel de gând care 
putea să-i aducă moartea. Văzând însă că nu e 


DIMINEAȚA COPIILOR 


chip să-l înduplece pe Momotaro, îşi căutară mân- 
găiere şi alinare în zeii cari sprijiniseră în vis pe 
iubitul lor copil. 

Intr'o bună dimineaţă Momotaro porni la drum, 
iar părinţii săi îi deteră câteva turte de mălaiu 
ca să aibă cu ce să-şi apuce foamea. 

Merse cât merse, când deodată sări înaintea lui 
un câine, care gudurându-se şi lătrând de bucurie, 
îi zise: „la-mă cu tine, fiindcă am să-ţi fiu de 
folos la drum, dar dă-mi mai întâiu să mănânc 
o turtă de mălaiu, că nu mai pot de foame”. 

In loc de una, Momotaro se grăbi să-i dea două 
turte. Câinele le mâncă şi apoi porni şi el cu 
tânărul nostru. Ceva mai încolo întâlniră o mai~ 
muţă şi după dânsa un fazan. Şi maimuța şi fa- 
zanul făcură ca şi câinele şi după ce mâncară câte o 
turtă, porniră să-i dea lui Momotaro ajutor, ca 
să cucerească insula cea blestemată. 

Când ajunseră tuspatru la ţărmul mărei, văzură 
o luntre cu care puteau merge la insulă, decât 
“luntrea aceasta era departe de mare. 

Ce era de făcut? Maimuţa îi zise atunci câine- 
lui: „Tu ştii să înoți. Aşa dar, intră în apă, ia-mă 
şi pe mine în spinare până la luntre, după aceea 
amândoi o aducem până aciea la țărm”. 

Zis şi făcut. Când luntrea fu adusă la țărm, 
intrară într'însa Momotaro, câinele şi maimuța, pe 
când fazanul se înălţă în văzduh şi o luă înainta 
în zbor, ca să caute un loc sigur unde ar fi putut 
debarca, fără să fie văzuţi .de duhurile rele. Mai 
cu seamă luntrea trebuia să treacă nevăzută, căci 
fără luntre cum ar fi putut Momotaro şi prietenii 
săi să care bogăţiile ce se aşteptau să cucerească 
în insulă? | 

Fazanul îşi îndeplini minunat de bine însărci- 
narea sa. Găsi locul cel mai nimerit pentru debar- 
care şi îi duse chiar pe toți până la intrarea în 
peştera, pe care o descoperise unde este. 

Momotaro izbi cu măciuca în poarta de fier a 
peşterei, dar neprimind nici un răspuns, se făcu 
foc de mânie, o scoase din ţâţâni şi intră în peş- 
teră. Dar cum rămase pironit locului de mirare! 

Se aştepta să intre într'un loc întunecos şi în- 
spăimântător la vedere, când colo nimerise într'un 
palat măreț şi strălucitor de lumină. 

Oare aci să fi stat acel Monban, care era să: 
tenia duhurilor rele? ` 

Momotaro era năuc şi zăpăcit, dar prietenii săi 
îl făcură să-şi vie din nou în fire. Aşa mai întâiu 
fazanul sbură înainte, pătrunzând cât mai înlăuntrul 
palatului, după aceea maimuța se cățără pe aco- 
periş, pe când câinele se târî prin pivniţi şi che- 
lare, până ce a avut norocul să dea peste comorile 
ascunse. 

La rândul lor, se întoarseră şi fazanul şi mai- 
muţa, aducând şi ei veşti plăcute. Știind acum tot 
ce-i trebuia, Momotaro se duse drept în sala cea 
mare unde se găsea căpetenia duhurilor rele. In 


PAG. 5. 


drum o mulţime de spiriduşi mici se încercară să-i 
aţie drumul, dar Momotaro învârtind vânjos mă- 
ciuca şi la dreapta şi la stânga, îi puse pe fugă. Mo- 
motaro intră acum în sala cea mare. Domnul şi 
stăpânul duhurilor rele, îndată ce-l văzu, se în- 
cruntă rău de tot şi chemă într'ajutor slugile şi 
paznicii „dar nimeni nu îndrăzni să vie. ki 


Se încinse acum o luptă în doi. Momotaro izbea 
în lege cu măciuca, dar nici Scaraoţchi nu se lăsa 
mai pre jos. Ba chiar părea că e mai tare decât 
tânărul nostru. 

Ci maimuța, sărindu-i lui Scaraoţchi în spate, îi 
astupă ochii cu mâinile, ca să nu poată vedea, iar 
câinele muşca de picioare pe acest duşman cumplit. 

In vremea aceasta fazanul, stând afară, nu lăsa 
ca vreunul din duhurile rele să-i vie căpeteniei lor 
în ajutor şi îi ciocănea în ochi pe ceice se încumetay 
să se apropie. 

Văzându-se rău strâmtorat, Scaraoţchi se rugă de 
iertare, cerând să-i fie cruţată viaţa. Momotaro îl 
iertă, dar după ce puse mâna pe toate comorile 
din insulă. Slugile lui Scaraoţchi trebuiră să care ele 
până la luntre bogăţiile acestea. Când totul era gata, 
Momotaro şi cu cei trei prieteni intrară în luntre 
şi luară drumul spre casă veseli şi mulţumiţi. 

Este de prisos să spunem noi aicea cât de mult 


PAG. ô. 


s'au. bucurat părinţii lui Momotaro, văzându-l că 
sa întors teafăr şi bogat cum nu puteau fi nici 
şapte împărați la un loc. 

Numele lui Momotaro pătrunse peste tot şi vestea 
despre dânsul ajunse şi la urechile unei prin- 
ţese nespus de frumoasă şi al cărei palat era în 
mijlocul unei grădini măreţe. Dar fiindcă Momo- 
‘taro nu o cunoştea, trimise pe prietenul său faza- 
nul, care sbură până acolo şi se întoarse spunând 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 


că fată mai frumoasă decât prinţesa aceea nici nu 


se mai văzuse de când e lumea şi pământul. 


Şi aşa Momotaro a luat în căsătorie pe fru- 
moasa prinţesă şi au trăit cu toţii, adică el, ea 
părinţii lui, maimuța, câinele şi fazanul — fiindcă 
de animalele acestea nu se mai despărțea — o 
viaţă aşa cum mi-aş dori-o şi mie şi vouă, iu- 
biţilor mei cititori. 

Prelucrare de Aii-Baba 


Tu Sosoiu Sosolici, 
Scump - prieten, ce mai zici? 

Eu sunt tare Supiărat, 

Căci de geab’ am așteptat 
Rândul nostru să ne vie, 

Si putem noi a ne scrie, 

Dar Moș Nae — vai, cum este! ~ 
Fără să ne dea de veste, 

La o parte ne-a lăsat, 

Ba de noi a şi uitat, 

Și pe Haplea — să-i: trăiască! — 
Nu mai vrea să-l părăsească. 
Haplea 'n sus şi Haplea ’n jos, 
Că-i drăguţ şi că-i frumos, 

Că-i simpatic, că-i deştept, 

Eu din parte-mi, să-ți Spui drept, 
Zic de Haplea la obraz 

Că-i un prost ce mare haz, 

Deci Moş Nae bine-ar face, 
De-ar lăsa pe Haplea 'n pace, 

Și la noi de sar gândi, 

Regulat de-ar. povesti 

De-ale noastre fapte multe, 

Fapte care să le-asculte, 

Sunt chiar foarte doritori 

Mult drăguţii cititori. 


Pentru astăzi mă opresc, 
Vrut-am doar -să te vestesc 


Că sunt bine, Sănătos, 
Și "'nchinându-mă frumos, 
Iți urez, măi Sosolici, 
Tu regină "ntre pisici, 
Soareci mulți şi mai gustoși, 
Şi pisoi cât mai frumoși. 
Din limba plsicească de Moş Nae 


———— or ——— 


Monştrii marini 


Este vorba de şarpele Megophias care populează 
oceanele şi chiar mările. Să nu credeţi că-i un şarpe 
obişnuit căci ar fi nevoie de cel puţin patruzeci de 
persoane cu braţele întinse spre a-i cuprinde mij- 
locul. Capul său, prevăzut cu doi ochi rotunzi şi 
mari ca o farfurie, este lung de 3 şi lat de 2 metri 
totuşi mic pe lângă trupul său care adesea este 
de 85 metri lungime. Cu toată mărimea sa, el înoată 
cu repeziciune, fiind ajutat de 2 perechi de braţe 
în formă de aripi. 

După cum spun multe persoane care l-au văzut, 
pare să fie f. fricos, căci fuge la apropierea unui 
vapor, cu toate că putea să scufunde un vapor cu 
o singură lovitură de coadă. 

Totuşi, nu doresc nici unui dintre D-tră să aveţi 
ocazia numai să-l vedeţi. 
Îl LILI ILLLILILLIILILITILIT) 


„Of şi TŢepeluş“* este o poveste induloşetoare și 
totdeodată foarte plăcută la citit, Suntem siguri că va face o 
deosebită bucurie cititorilor. Cereţi dar la toate chioșcurile de 
ziare şi la librari 

Un exemplar de 36 pagial cu o frumoasă copertă colorată 
ŞI cu Nustrațiuni în tert Lei 8 


-S 


DIMINEATA COPIILOR 


Ă— ——— 


AĜ. >. 


“Călătoria în China a Spătarului Milescu: 


Spătarul Niculae Milescu a tost trimis în China 
de Țarul Rusiei Alexie Mihailovici, cu două sco- 
puri: 1) Ca să vadă cari sunt drumurile cele mai 
bune între Siberia şi China şi, al doilea, ca să 
încheie legături de prietenie între Rusia şi China. 

Plecând din Rusia în primăvara anului 1675, deş- 
teptul Român porneşte din Peking spre casă în 
toamna anului 1676. Porneşte..., dar n'ajunge, fiind- 
că pe când el era pe drum, la Moscova moare 
țarul Alexie, iar urmaşul acestuia, ţarul Teodor, 
aţâţat de duşmanii lui Milescu, porunceşte să i-se 
ia lui Milescu toate darurile, lucrurile şi scriso- 
rile cu cari se întorcea din China şi să fie exi- 
lat în Siberia, unde Românul nostru, care nu se 
făcuse .yinovat cu nimic, a trebuit să stea câţiva 
ani. 

N'a murit în Siberia, căci, din fericire pentru 
dânsul, în Rusia a, avut loc o nouă schimbare de 
țar, anume în locul ţarului Teodor s'a urcat pe 
tron Petru cel Mare. * 

Minunatul cronicar 7. Neculce ne spune în fru- 
mosul graiu românesc de acum vre-o două veacuri şi 
ceva, ce sa întâmplat cu Spiătarul Niculae” Mile- 
scu, căruia Neculce îi zice mai mult Cârhul, As- 
cultați: 

„Iară mai pe urmă’ ridicându-se Petru Impărat, 
fiul “lui: Alexie Mihailovici, ajuns-a Cârnul din Si- 
bir cu cărți, la dânsul, la împăratul Petru Alexie- 
vici, de i-a făcut ştire de toate ce a făcut şi cum 
este surgun. 

„Atunci Petru Alexievici Impărat îndată a che- 
mat senatorii şi a întrebat zicând: „Unde este das- 
călul meu; cel ce ma învăţat carte? Acum curând 
să-l aduceţi!” 

„Şi îndată a repezit, de -olac şi l-au. adus la 
Petru Alexievici, împăratul Moscului, în Stoliţă, şi 
l-a'întrebat ce. a văzut: şi ce. a păţit; şi i-a plătit 
lucrurile toate acele „dela senatori ce-i - luase până 
la un cap de -aţă.: 

„Și diamantul cel mare, împăratul, după ce lia 
văzut, s'a mirat şi l-a dat în haznaua. cea îm- 
părătească, iar Cârului i-a dat 80 de pungi de 
bani; şi l-a luat în “dragoste şi în milă:şi l-a pus 
iar! sfetnic. 

„Şi când.a ras +barbele, împăratul Moscalilor, 
atunci când şi-a schimbat portul, atunci singur îm- 
păratul: i-a-ras barba cu mâna lui. Şi a trăit Câr- 
nul până” la a doua domnie a lui Mihäiu Vodă 
Racoviţă şi atunci a murit, la 1708, care mare 
cinste i-a făcut împăratul la moartea lui şi mare 
părere de rău a avut după dansul, Că era TEE: 
tor la` acele vremuri”. ~- 

Spătarul Niculae Milescu a dorin: "cu - toăte a- 
mănuntele localităţile. şi. obiceiurile: popoareloi prin- 


2 Maiu 1675 şi a sosit la Pechin 


y a = 


; i an -“ Enigmă 


tre cari a trecut în călătoria sa din Rusia până 
la Peching şi înapoi în două lucrări, cari şi as- 
tăzi pot fi citite şi cercetate cu interes şi folos. 
Una din aceste lucrări are ca titlu „Jurnalul de 
călătorie” până la graniţa chineză, iar a doua 
Descrierea Chinei. Amândouă au fost scrise în 
limba rusă, însă din cea dintâiu există şi o tra- 
ducere românească, făcută în anul 1880. Nici un 
explorator geogratic din timpurile noastre n'a scris 
mai bine, mai frumos şi mai complect decât Mol- 
doveanul Milescu, iar pentru vremea lui, este sin- 
gur în toată Europa. 

Drumul pe unde s'a dus din Rusia până în China 
este, în cea mai mare parte, acelaş pe unde trece 
Transiberianul, cea mai lungă linie ferată. Aşa dar, 
Niculae Milescu a străbătut toată Siberia, o parte 
din “Mongolia, străbătând partea de Răsărit a ma- 
relui pustiu Gobi, a trecut prin Manciuria şi a 


intrat în China, trecând prin marele zid chinezesc, 


sosind, în sfârşit, la Peching după un drum bo- 
gat în peripeții, dar tot atât de bogat şi în su- 
ferințe „lipsuri şi primejdii. 

Drumul prin Siberia l-a făcut în bună parte cu 
bărci pe apa râurilor, după aceea cu cămile şi 
cu cai. A plecat din Rusia, dela: Tobolsc, în ziua de 
în ziua de 
15 Maiu 1676, adică drumul a ţinuf” exact un an 
şi 13 zile. 

' Şi Românul nostru a scris zi cu zi tot ce a vă- 
zut, a făcut o- hartă foarte exactă şi a dat cele 
mai prețioase amănunte. 

Acum câţiva ani lucrările lui au fost din nou 
traduse în limba engleză şi cu prilejul acesta în- 
văţaţii englezi i-au adus mari laude. 

In mod cu totul deosebit, Ruşii trebuie să-i fie 
foarte recunoscători, căci el le-a adus servicii din 


‘cele “mai mari. 


Şi noi ca Români putem fi mândri şi bucu- 
‘Toşi, că din sânul neamului, tit au ieşit astfel 
‘de oameni. STA 4 
i EE N. B. 


—— 


Când sunt singur nimeni nu nig poate întrebuința. 
De 'aceea mi se adaugă totdeauna numeroşi înso- 
jitori. dintre cări chiar cel mai mic membru e mai 
niult decât mine. 

Când merg în urma tuturor insoţitorilor fac ca 
piine să ng de 9 ori mai tare. ` 


(i 0 ki ‘sundsgy ) 


E 


Care e’ "idrea „pe: cate. o purtaţi: în haină? 
_ (7929u9W ‘W. A) 


it. boat sa 


PAG. 8. 


S F 


4 Fiindcă îl plouase 
pe Haplea... 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de MOŞ NAE 


C'o povară grea de lemne 
Vine Haplea pe'nserat 
Din pădure, iară ploaia 
Pân'la oase l-a udat. 


Stând la vatră, Frosa-i zice: 


„Hapleo, dacă vrei mâncare, 


Du-te cumpără la cârciumă 
Şi mălai şi nişte sare”. 


2. intrăm casă: „Froso dragă, 
Ud leoarcă-s, tremur tot, 


ȘI sunt rupt de oboseală, ’ 
ar de foame nu mai pot!” 


4: „Eu nu merg, fiindcă mă plouă, 
Dar digera ar De i 
eşti u ufin îți pa 
Dacă pami te Tai uda”, « 


DIMINEAŢA COPIILOR eve PAG. 9. 


5. W'are'ncotro bietul Haplea, 6. „Eu nu es, ci du-te iarăş 


Meryge'n ploaie, rupt în două, Zi să cumperi nişte ceapă, 
Când se'ntoarce, altă veste ot eşti ud, deci poate curge 
Frosa-i zice: „Fiindcă plouă, Peste tine şaltă apă”. 


7. Capun jos plecându-şi Haplea, 8. Când cu ceapa vine-acasă 


Merge iar la cumpărat, Cum îl vede, Frosa-i strigă: 
Plouă, varsă cu găleata, „Am uitat că mam untură, 
Dar când crede c'a scăpat, Nu pot face mămăligă”. 


—_— 


9. „Eu nu merg; fiindcă mă plouă...” i0. Varsă apa peste Frosa 
Dar şi Haplea ce făcea? Dintr'odată şi-i grăeşte: 
la o.doniţă şi-o umple „Uite-acum eşti ca şi mine, 
Și venind apoi cu ea, Du-te ia ce trebueşte !” 


PAG. 10. 


zi e Vinerea Patimilor! Nu se dau reprezen- 
A taţii copii!” — zisese, făcând o tumbă de 
bucurie, clovnul cel mic, drept în mijlocul 
circului, pe nisipul cel moale — „Ura!” răs- 
punse August Prostul, trântindu-i o palmă 
răsunătoare drept mulţumire şi amândoi se lua- 
seră la încăerare... „Iha! iha! iha!”. începuse să 
zbiere de bucurie măgarul din staulul lui, şi câinii 
dresați, cu părul lăţos şi cu cercei la urechi înce- 
puseră să latre, sărind împrejurul lor. „Azi e Vi- 
nerea Patimilor!... Azi e Vinerea Patimilor!”.... 

Peste o jumătate de ceas, în. circ domnea cea mai 
mare linişte. Clovnii, directorul, August Prostul şi 
toţi artiştii plecaseră. Animalele fuseseră duse a- 
fară, la iarbă şi câinii lăsaţi să se joace prin curte 
după pofta inimii lor. Toate tăceau în circ. Deodată, 
un troznet rupse tăcerea... apoi ceva ca un suspin, 
ca un căscat şi un glas fricos, din altă lume se 
auzi: „Aah! Să mă mai întind şi eu. puţin!” 

Imediat o şoaptă repede îl întrerupse: „St! Eşti 
sigur că nu mai e nimeni în circ?” Dar un glas pi- 
ţigăiat răspunse de undeva din fundul unei loji pră- 
fuite: „„Au plecat toţi! Azi e doar Vinerea Patimi- 
lor?” Al! Da! Vinerea Patimilor!?... şi ca la un 
semnal, de jur împrejurul amfiteatrului, se porni 
un'troznet şi un căscat de parcă toate scaunele 
bătrâne şi slăbănoage s'ar fi întins cu o bucurie de 
moşnegi ce se răsfaţă primăvara la soare... 

„Cât e de greu, domnule, să stai aşa înţepenit şi 
să nu laşi măcar să se simtă că pricepi şi tu ceva!”... 
„Ba să-ţi spun drept uneori cu greu mă ţiu să nu 
»ufnesc de râs, atât de caraghioşi sunt clovnii şi Au- 
gust Prostul!” Şi uneori, frate, mă- doare de-mi vine 
să itip când se aşează pe mine câte o damă grasă 
şi hu se mai mişcă câte trei ceasuri în şir”... „Ew 
îţi spun drept că aseară era cât p'aci să-mi rup 
un picior, numai de plăcerea de a turbura repre- 
zentaţia...” „Dar de ce, nătărăule?” se supără, troz- 
nind din toate încheeturile lui, un minunat cal de 
lemn aşezat pe-un piedestal înnalt, într'un colţ al 
arenei. „Nu era destul. de drăguţ, clovnul cel mic? 


de Igena Fioru 


Nu te făcea şi pe tine să râzi infundat, cu drăco- 
veniile lui?” „Ah copii! Dacaţi şti voi ce ştiu eu! 
se auzi deodată un glas stins venit tocmai de sus, 
din tavan şi deodată se făcu tăcere. Era lanterna 
bătrână, colorată în fel şi chipuri, ce atârna ca o 
floare uriaşă deasupra circului întreg. „Dac'aţi şti 
voil... Inima mea de bunică se rupe de câte ori 
îl văd făcând tumbe în arenă... Tu, calule, eşti 
tânăr, de curând venit aici şi nu ţii minte şi scau- 
nele sunt venite de curând, ele au fost. schimbate 
în urma focului celui mare ce a distrus circul a- 
cum cinci ani şi au fost aduse dela o berărie din 
marginea oraşului; doar fotoliurile bătrâne, care a- 
țipesc colo, în fundul lojii regale şi vreo două 
oglinzi îşi mai aduc încă aminte de frumoasa că- 
lăreaţă mama lui. Ce ochi verzi avea! Ce păr ca 
arama! Şi ce picioruşe frumoase în cismele de că- 
lărit când se îmbrăca pentru reprezentaţie... Ah! 
Era un timp frumos pe atunci! Şi un soare, şi o 
lumină! Directorul de atunci avea obicei, în zilele 
senine să scoată toate pânzele circului ca să se 
acrisească. Ah. Ce frumuseţe! Ce fericire! Rândune- 
lele veneau în zborul lor şi se aşezau pe sticlele 
mele colorate şi vântul de vară răcorea- toate scau- 
nele, toate lojile, care acum dorm înţesate de praf... 
Şi călăreaţa cea frumoasă pocnea din degete şi 
se arunca din zbor, ca un fluture, când pe un cal, 
când pe altul!... Dar într'o zi ea născu pe clovnul 
cel mic şi încet, încet, toată veselia i-se duse. Când 
sărea pe cai se gândea la el, işi aducea deodată 
aminte că nu Va învelit destul de bine când a plecat 
de-acasă şi nu odată, cerşea dela domnii bogaţi 
care-o priviau prin ochiane, o mandarină, sau o 
bucată de ciocolată pentru copilul ei... Dar într'o 
zi! Vai! Copilaşul se îmbolnăvi de vărsat. Cu gân- 
dul la el, ameţită de grije, zorită să se întoarcă 
mai repede acasă, ea făcu o săritură greşită şi 
căzu moartă, cu capul sfărâmat de marginea lo- 
jei regale... Un troznet general a răsunat atunci 


m a e a 


Citiţi urmarea în pag. 11 jos. 


DIMINEAȚA COPIILOR 0000000000000000000000000000000000etoteteoee PAĜ. 11. 


Iepurele şi leul 


Un leu care era rege şi stăpân într'o pădure în- 
tinsă, încheiase cu animalele care se găseau sub 
stăpânirea sa o  învoială şi anume: leul nu va 
atăca vreun animal, când îl întâlneşşte în drum, în 
schimb animalele se legau să-i trimită în toate zi- 
lele câte unul, ca să-i servească de mâncare. 

Aşa merse câtăva vreme până ce veni şi iepurelui 
rândul să fie mâncat. Insă iepurele zise: „Eu nu 
sunt aşa de prost, ca să mă duc de bună voe la moar- 
te, să vedeţi că nu leul mă va mânca pe mine, ci eu 
îl voiu da gata pe dânsul.” Toate animalele râseră 
de lăudăroşenia fleacului de iepure care îndrăznea 
să se măsoare cu leul. 

Dar a doua zi, când era ora de masă a leului, ie- 
purele nici nu se mişcă de acasă. Leul începu să se 
supere şi să amenințe că nu se va mai ţine de în- 
voială şi că va face prăpăd printre animale. 

In sfârşit, cam pe la vremea de chindie, iată că 
veni şi iepurele. 

Işi plecă în jos capul, îşi încrucişe smerit lăbuţele 
pe piept şi dorind leului viaţă cât mai lungă, îi grăi 
în felul următor: „Azi disdedimineaţă am fost tri- 
mis cu încă un iepure, ca să avem cinstea să fim 
mâncaţi de Măria Ta. Insă pe drum ne-a întâlnit 
un alt leu, care ne-a întrebat unde mergem şi că- 
ruia a trebuit să-i spunem adevărul. El se făcu 
foc de mânie şi strigă răstit: „Cine este neruşi- 
m e a ae maene annaa a e a aa a aE e N e aa mme o 

(Urmare din pag. 10) 
în circ, ca şi cum oamenii cu toţii, cu scaunele bă- 
trâne cu lojile de lemn, ar fi vrut să se ridice 
toate deodată s'o ajute... Săraca!... Ce zi groaznică 
a fost atunci... Şi copilul ei nu ştie nimica...” 

Un oftat general urmă povestirei bătrânei lan- 
terne. 

Deodată, o gălăgie mare răsună afară. O uşă 
se deschise, mare, o făclie se aprinse. Doi câini 
lăţoşi se repeziră lătrând în mijlocul arenei şi clov- 
nul cel mic, cu obrajii plini de făină, cu buzele vop- 
site, apăru strigând cât îl ţinea gura: 

— La repetiţie, dom'lor! La repetiţie!... La re- 
petiţie!.... striga mereu clovnul cel mic împingând 
ca un nebun măgăruşul şi câinii în arenă. „La 
repetiţie!...” şi faţa lui strălucea de veselie, pi- 
cioruşele abia atingeau nisipul... 

„Săracul!” şopti un fotoliu prăfuit, acoperit cu 
catifea roşie. „Singur pe lume...” şi aţipi îndu- 
ioşat. 

Dar clovnul cel mic cu ochii lucitori de veselie 
cu obrajii înfierbântaţi, făcea la tumbe şi striga 
înainte: „La repetiţie, dom'lor! La repetiţie!” 

Igena Floru 
——— DOC E 00 ——— 


natul acela cari zice că e mai mare decât mine şi 
care nu ştie că ţara aceasta este întreagă a mea?” 
Aşa zise şi opri pe tovarăşul meu. Eu, care abia 
am putut scăpa prin fugă, nici nu cutez să repet 
cuvintele de ocară ce a spus leul acela pe soco- 
teala Măriei Tale.” 

Foc şi pară se făcu leul nostru la 'auzul acestor 
cuvinte. „Nu poţi să mi-l arăţi pe obraznicul a- 
cesta?” întrebă el pe iepure. 


— „„Da”, zise iepurele ducându-l la marginea u- 
nui puț foarte adânc. „Duşmanul Măriei Tale locn- 
eşte în puţul acesta, dar eu, de teamă, nu mă pot 
apropia mai mult, decât dacă mă iai între picioare.” 

Aşa făcu leul care, ajungând la marginea pu- 
tului, se uită jos în apă unde îşi văzu chipul său şi 
chipul iepurelui dintre picioare sale. Dar el crezu 
că e duşmanul său cu iepurele ce furase. Furios, 
sări în puț, unde se înecă, pe când iepurele o luă 
cât mai iute la picior. . 

Fabula aceasta ne arată că poţi fi cât de-puter- 
nic, dar îţi ese rău, dacă mai minte şi pricepere. 

Stan Protopopescu 
LA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AA 


„INCHISOAREA DE FLORI” for- 
mează No. 5, 6, 7 şi 8 din Biblioteca 
»„Tineretul”. Volumul, tipărit cu îngri- 
jire conţine în 116 PAGINI, admirabile 
povestiri, cari au fost traduse în toat 
limbile popoarelor civilizate. i 

De vânzare la toţi chioşcarii şi ia 
toate librăriile. 

Preţul 20 LEI 


> mie 


PAG 13. 


RAI A 


> 


pp 
2, 


Sculptorul din Pădurea Neagră 


cuia într'o colibă clădită în mijlocul bra- 

zilor din Pădurea Neagră. Cât era ziua 

de mare, făcea din lemn soldaţi, cai, case, 

biserici, iar negustorii din împrejurimi ve- 
neau şi-i cumpărau jucăriile acestea, lucrate cu multă 
măestrie. 

Intr'o dimineață un negustor foarte bogat bătu 
la poarta colibei sale. Negustorul acesta, care ştia 
despre talentul de sculptor al lui Fritz, venise 
cu gândul să-i cumpere dintr'odată toate jucăriile 
ce ar fi găsit făcute gata. 

Fritz alergă să-i deschidă şi-l duse pe negustor 
în partea din colibă care îi servea de atelier. Ră- 
mase însă uluit şi îngrozit de ceiace văzu înaintea 
ochilor. Toate jucăriile în lemn ce făcuse muncind 
din greu atâtea luni de zile, toţi soldaţii, caii, toate 
casele şi bisericile sculptate de dânsul zăceau la 
pământ, sfărâmate până la cea din urmă. 

Bănuelile sărmanului Fritz căzură asupra unui 
sculptor din vecinătate, un anume Caro! Topfer, 
lucrător leneş, rău şi nepriceput. Acesta nu mai 
putea de invidie şi necaz, văzând că Fritz se pri- 
cepea la sculptat mult mai bine decât dânsul şi 
că era iubit de toată lumea. 

Dintr'odată Fritz, care rămăsese pironit locului, 
aude îndărătul său un glas tremurător. Se întoarce 
şi vede o babă bătrână, sbârcită toată, încovoiată 
până la pământ, şi atingând cu nasul bărbia în- 
doită în spre gură. 

„Fritz, îi zicea ea, nu te prăpădi cu firea, fiind- 


TA riiz Burgher era un tânăr sculptor care lo- 
F 


că omul care ţi-a stricat jucăriile îşi va primi pe- 
deapsa. Deocamdată e vorba de altceva: te rog 
să-mi faci în lemn statuia mea, dar să mi-o faci 
aşa ca să-mi semene cât mai bine şi să fie tocmai 


-de talia mea”. 


Lui Fritz îi veni să râdă, uitându-se la acea- 
stă babă încovoiată în două şi urită de ziceai că 
e Mama Pădurilor. „De bună seamă, baba nu e 
în toate minţile”, îşi zise el în gând. 

Totuşi, nu vru să o supere sau să o jignească 
cu ceva cuvinte puţin cuviincioase, ci îi răspunse 
cu blândeţe că el nu ştia să facă decât jucării 
mici şi că nu făcuse niciodată vre-o statue de mă- 


“rimea omului. 


Decât baba nu ieşia dintr'ale sale. „Poţi să-mi 
faci statuia, îi zicea ea, nici nu-ţi închipui cât 
de mare e talentul tău; încearcă şi vei vedea că 
poţi!” 

— „Ei bine, să încercăm!” îi zise şi Fritz care 
nu vroia să o supere, se duse să ia lemn şi scu- 
lele trebuincioase. Dar când se întoarse, în locul 
babei stătea o femeie tânără de o frumuseţe fără 
de pereche. 

„Fritz, îi grăi ea cu o voce dulce care părea 
un cântec melodios, am vrut să încerc bunătatea 
inimei tale. Altul în locul tău i-ar fi râs în obraz 
şi ar fi imbrâncit-o pe baba cea urită şi înco- 
voiată. care cerea să i-se facă statuia. Tu însă te-ai 
purtat altfel şi n'ai vrut să mă jicneşti. lată acum 
şi răsplata: eu sunt zâna care ocrotesc ştiinţele 


DIMINEAȚA COPIILOR 


şi artele şi vreau ‘ca “talentul tău să devie; aşa 
de mare, încât să fie admirat de toată lumea”. 

Zâna atinse cu beţişorul ei vrăjit capul sculpto- 
rului şi după aceea pieri fără urmă. 


Fritz rămase multă vreme nemişcat locului, dar 
având înaintea ochilor chipul fermecător al zânei. 
„lată ce statue am.să fac!” strigă el cuprins de 
entuziasm. Se puse pe lucru şi în câteva zile sculp- 
tă în lemn o statue cum nu se mai văzuse prin lo- 
curile acelea. Sculptori şi pictori, negustori şi boeri 
venea dela depărtări mari, ca s'o admire. 

Singurul care avu necuviinţa să vorbească de rău 
ne mai pomenit de frumoasa statue fu Carol Topfer, 
dar cine lua în seamă .bârfelile acestui om invidios? 

Trecu aşa câtăva vreme, când într'o noapte Fritz 
auzi că din atelierul său eşeau nişte ţipete înfrico- 
şetoare. Dădu fuga să vadă ce este şi alergară şi 
vecinii, cari. de asemenea auziseră tipetele. 

Ce se întâmplase? Ceva îngrozitor şi de necre- 
zut! Statuia apucase de mâini pe Carol Topfer şi-l 
strângea ca în cleşte de fer. 

In zadar se căzniră cu toţii să-l scape. Nu era 
chip şi fel ca statuia să-i dea drumul. 

Lui Fritz îi dete atunci în gând să ceară aju- 
torul zânei. „Zână frumoasă şi binefăcătoare, zise 
el, omul acesta a fost destul pedepsit, te rog, fie-ţi 
milă de dânsul şi scapă-l!” 

De odată atelierul se umplu de o lumină stră- 
lucitoare şi zâna Artelor apăru, ţinând în mână 
beţişorul vrăjit. „Om rău la inimă, îi zise ea lui 
Carol Topfer, ai. venit să sfărâmi statuia aceasta 
aşa cum stricaseşi celelalte jucării făcute de Fritz. 
lată-te acum : pedepsit . pentru răutatea şi invidia 
ta şi să-i mulţumeşti lui Fritz, pentrucă te scap şi 
iți dau drumul”. 

Şi cu o lovitură de beţişor îl scăpă pe sculptor 
din strânsura mâinilor statuiei şi apoi pieri din 
nou, pe când sculptorul fu .huiduit de mulţimea 
strânsă acolo... | i 
Prelucrare de -Łeontina-Maura-Ştefănescu 


PAG. 13. 


işi vorbesc oare animalele ? 


Cred că ne-am pus cu toţii întrebarea aceasta. 
In legătură cu dânsa mai e şi intrebarea: Pot 
să vorbească animalele? 

Dacă e chestiunea ca animalele să vorbească aşa 
cum vorbim noi, adică o limbă omenească, nu gă- 
sim decât un singur animal şi anume papagalul, 
care, precum ştim, poate să ne imite, spunând câte 
o frază, două. 

Mulţi învăţaţi au căutat să afle dece nu pot şi 
alte păsări să vorbească sau mai bine zis să imite 
limba omului, aşa cum poate papagalul. 

Cao ar fi, după învățații cari s'au ocupat cu 
chestiunea aceasta, că celelalte păsări maud aşa de 
bine sau n'aud în felul în care papagalii aud şi 
prind cu urechea sunetele. Se ştie că nu poţi i- 
mita un sunet pe care nu-l auzi bine şi aceasta e 
cauza pentru care copiii, născuţi surzi, sunt şi muţi. 

Insă, nu trebue să uităm faptul că dacă papagalul 
poate să repete unele cuvinte pe care le aude des, 
aceasta nu înseamnă că înţelege ce spune. Nu înţe- 
lege nimic, semănând în această privinţă cu o placă 
de gramofon care reproduce un cântec sau un dis- 
curs, dar din care, natural, ea nu pricepe nimic. 


s.b 

Să căutăm a răspunde şi primei întrebări: Işi 
vorbesc animalele între ele? Da, însă nu pentru 
toate animalele. Se ştie numai că multe animale işi 
vorbesc şi se înțeleg, dar, de sigur, nu în felul 
nostru al oamenilor. 

Maimuţele, bunăoară, produc cu gura un mare 
număr de sunete, fiecare sunet însemnând altceva, 
numai că aceste sunete nu exprimă ceva idei, ci 
numai senzaţii. In această privinţă le-am putea ase- 
mui cu un copil mic care nu ştie încă să vorbească, 
adică să pronunţe corect cuvintele, dar ştie să-şi 
exprime întrun fel bucuria, într'altfel teama sau 
supărarea. 


x 

Un lucru de mirat şi care e aproape o minune 
este felul în care işi vorbesc şi se înțeleg între 
dânsele unele insecte, cari trăesc împreună în gru- 
puri, cum sunt albinele, furnicile etc.. Insectele a- 
cestea au antenele cu care se ating unele pe al- 
tele şi cu ajutorul cărora îşi comunică uneia al- 
teia intenţiile şi senzațiile. 

Ca o dovadă că aceste făpturi aşa de mititele, 


dar aşa de harnice şi de muncitoare îşi vorbesc 


între ele, ştiind să-şi împărtăşească tot ce: simt 
şi doresc, este faptul că trăesc împreună şi lucrează 
împreună şi în bună înţelegere. Altfel o viață ca 
aceasta nici n'ar fi fost cu putinţă. 

Un mare şi vestit învăţat francez, J. H. Fabre, a 
scris despre traiul şi obiceiurile insectelor cele mai 


frumoase şi mai minunate cărți. 
Li 


PAG. 14. 


Botezul păpuşei 


Un salon în casa doctorului Negrescu, într'o vilă 
elegantă dela Sinaia. Fiica doctorului, mica Ileana 
de zece ani, intră la ridicarea cortinei, ţinând în 
braţe o păpuşe. Ea merge spre uşa, care dă în 
grădină, strigându-şi prietenele venite în vizită, cu 
„câteva minute mai înainte. 


SCENA I. 
lleana apoi Paul, Mişu şi lonel 


ILEANA: Veniţi mai iute! Paul! Mişu! Ionel! 
Veniţi să serbăm botezul păpuşii pe care mi-a 
dăruit-o unchiu Mihaiu, eri! 

PAUL: (intrând cu ceilalți): A! ce bine! O să 
petrecem minunat! Cine o să fie naşul? Eu, nu?” 

ILEANA: „Nu tu. Eşti prea tânăr. Mişu, e mai 
mare şi deci el va fi naşul”. 

MIȘU: „Atunci se va chema Mişulina. Vrei?” 

ILEANA: „Nu, nu-mi place. Nu e nevoie ca fina 
să poarte acelaş nume ca naşul ei”. 


PAUL: „,„Nu înţeleg, pentruce nu!” 

ILEANA: „Nu, nu vreau. Vreau un nume aparte 
pentru păpuşa mea”. 

IONEL: „Ce fel de nume vrei?” 

ILEANA: „Flavia! Vă place?” 

IONEL: „Ce idee! Flavia! Nu-i frumos”. 


ILEANA: „Atunci Lydia?” 

PAUL: „Draga mea, îţi plac numai numele de 
tragedie. Nu!?” 

MIŞU: „Ce aţi zice de Irina?” 

ILEANA: „Nu vroi. Pe profesoara mea de pian 
o cheamă Irina. N'o iubesc de loc!” 


- IONEL: „„Atunci?”. Dă-mi un calendar, lonele”. 
IONEL: „lată-l”. 
PAUL: „Uite... Sf. Casian... O s'o cheme Ca- 
siana”. i 
MIȘU: „„Casiana? Ha, ha, ha...” 
PAUL: „Prostule, ce râzi? Uite-te, dacă ştii să 
citeşti... Uite-te la dată...” - 


"MIŞU: ,,29 Februarie... Sf. Casian... St. Casian 29 
Februarie... O dată care nu vine decât la patru ani 
odată. Tu nu înţelegi că eu, ca naş, no să am 
de făcut cadouri finei mele decât la patru ani 
Odai 17. Ze 

Adaptare de Elsa Glasberg 


Inchisoarea de flori, 
Dragii noștri cititori, 

E frumoasă, captivantă, 

Alta mai interesantă, 

Să mă credeți, nu găsiţi, 
Dând un pol, deci, vă grăbiţi, 
S'o luaţi și s'o citiți 

Și veți fi prea mulțumiți. 


DIMINEAŢA COPIILOR 
Sa fii deştept pentru tine însuţi 


porunbiţă scotea în fiecare an câte o pe- 
6) reche de pui, dar de asemenea în fiecare 


an o vulpe venea sub arborele: în care po- 

rumbiţa îşi avea cuibul şi-i zicea: „Dă-mi 

unul din puii tăi, că de unde nu, mă suiu 
în arbore şi îţi mănânc toţi puii şi te mănânc şi 
pe tine”. 

Şi biata porumbiţă se vedea silită să-i dea vul- 
pei un puiu, pentru ca în chipul acesta să scape dela 
moarte pe al doilea puiu şi să se scape şi pe 
ea însăşi. 

Intr'una din zile veni în vizită la dânsa jupânul 
corb, care o întrebă dece stă aşa de mâhnită şi 
amărâtă. Porumbiţa îi răspunse: „Fiindcă azi e ziua 
când trebue să-i dau blestematei de vulpi unul din 
iubiții mei puişori, că de unde nu, vine şi mi-l 
mănâncă şi pe al doilea şi mă mănâncă şi pe 
mine însumi”. 

— „Proastă mai eşti!” o certă corbul, „dar nu 
ştii că o vulpe nu se poate sui în arbore? Fii 
fără teamă şi nu-i da nimic!” 

După plecarea corbului, veni vulpea şi zise: „,Po- 


rumbiţo, aruncă-mi de sus unul din puişorii tăi, 


că de unde nu, mă suiu la tine şi vă mănânc pe 
toţi”. 

— „Poftim de. te suie!” îi 
vorba. 

Vulpea rămase mirată de atâta curaj din partea 
porumbiţei. „Dar cine te-a învăţat să vorbeşti în 
felul acesta?” o întrebă ea. 

—  „„Corbul!” îi spuse porumbiţa, crezând că se 
laudă cu vorba aceasta. 

Vulpea nu mai întrebă alt ceva, ci porni glonţ 
în căutarea corbului. „Iubitul mew corb, îi zise ea, 


intoarse porumbiţa 


nu „ştii cât mă minunez de iuţeala cu care sbori!, 
„Când suflă vântul din partea: 


Decât spune-mi: 
dreaptă, în care parte întorci tu capul?” 

— „In partea stângă!” 

— „Şi când suflă din partea stângă?” 

— „In partea dreaptă!” 

— „Dar când suflă din amândouă părțile?” 

— „Atunci îmi ascund capul sub aripi”. 

„lan să văd cum faci asta!” zise mai 
departe vulpea. 

Corbul, fără să bănuiască ceva, îşi vâri capul 
între aripi, dar în aceiaşi clipă vulpea se aruncă 
asupra lui şi-l strânse de gât. 

„Ar fi fost mai bine”, îi zise ea sfâşiindu-l. 
ca să fi fost deştept pentru tine însuţi şi tot pen- 
tru tine să-ţi fi păstrat sfaturile ce ai dat porum- 
biţei”. 

Şi îl şi mâncă pe loc. Vlad Nicoară 


CUPON PENTRU CONCURS 10 


"TETU T anin 


~ 


PAG. 15. 


SOGIOGIOGIO GIOGIOGIOOIE GOGE GIOGIOSIL COGIOGIOGIOGIC GIOGIO GIC FIE GIC GIOZIOGIC GIOGIOGIOGIE SO 


„PAGINA DISTRACTIVA 


DOGO5OGIOGIOGIOSIOGIOGIC 969 
CONCURSU L Li UNAR Ne. 10 
x La acest nou concurs oferim următoarele premii; PREMIUL Ii. — Zece numere alese din „Biblioteca Dimineaţa“, 
PREMIUL |. — Lei 150 într'un bon de volume dela librăria PREMIUL IV. — Un volum elegant „,Sufete de viteji“, Editura 
Stănciulescu. Cartea Românească“. 
PREMIUL Ii. — Un cm pe timp de un an la „Dimineaţa PREMIUL V. — ve tre frumos broşate, din „Dimineaţa. 
Copiilor“ opiilor** 


lată și jocurile cari trebuesc deslegate şi trimise la redacţie cel mai târziu după 20 de zile de la apa- 
riția prezentului număr : : 


1) Incurcătură 2) Joc aritmetic 


e b ere ș Pşezaţi în fiecare din aceste pä- 


trăţele cifre de la 1 la 16 fără să 


o | u (Din această încurcătură repetați de două ori cifrele; astfel 
n n i că adunate fie orizontal, vertical sau 
e an s aflaţi o zicătoare strămo- diagonal (de la 1—2 şi 3—4) să 
vă dea acelaş rezultat, adică ci- 
cp pipip iu Pad) fra 34. 
att tia 
e a 3) Şaradă 
A Ti AER E ST Este curios, dar foarte adevărat 
EN a lie Că deşi nu-s de găsit în apă 
4) Intrebare In jântâniă sunt de donă ori aruncat 
Și chiar de stau în întuneric 
Ce vă aparține cu adevărat şi totuşi alții între- Lumina mi-e sălaşul de veci preferat. 


Duințează mai mult decât dv.? ———— 


CITITORI! Odată cu deslegările trimeteţi şi CUPONUL PENTRU CONCURS din pag. 14. 
ES —=> 


Rezultatul concursului lunar No. 9 


DESLEGĂTORII CONCURSULUI No. 9 SOSIȚI CU INTARZIERE 
Au deslegat 4 jocuri următorii ci- Au deslegat 3 jocuri următorii ci- Au -deslegat 2 jocuri următorii .ci- 


titori: titori: titori: 
E ri că Diomid Rotaru. 
` BUZĂU: Firea I. Eugen. p. ILOAEI: Gicuţă N. Contz. CARACAL: Georgescu I. Paul. 
TG. OCNA: Lucreția I. Cornea. ODOBEŞTI: Benedict şi Carolina BUCUREŞTI: Elena şi -Anicuţa A- 
V. CALUGAREASCA: Ioniţă 1. Pan- Gobisleng. vramescu. 
tilimon. R. VALCEA: Toma Coca Ionescu. 


PREMIANŢII: 
Au eşit la sorți la concursul lunar No. 9 urmă- PREMIUL fl Rugină C. loan, Giurgiu. 


torii premianțţi: - Ciovei Maria, Bucureşti 
PREMIUL |.- Georgeta Papadopol, Balcic, Cagligătorii din provincie sunt rugaţi a ne trimite 
” ll, - Kleimann Adela, București. adresele complecte, iar cei din Capitală să se pre- 
> MI. — Marin I. Gheorghe, Constanţa. zinte spre a li se înmâna premiile. 
LL LL LL LL LL LL ll ALL LL LL LL LL LL LL LL LL ll lee ele ele bell ll 4) 
Mi-au sosit mărci poştale străine bune, 100 mărci cu 60 
Co p ii r lei, eee apar şi ta r fl syari continentele. Nu mă 
APA: A n compar cu alţii căci sunt mărci între mărci ; în asortimentele 
Voi ştiţi că azi „SUCHARD mele se găsesc numai mărci bune. Reviste de mărci cu adrese 
E cea mai bună ciocolată da făcut schimb, vând 2 ist 15 lei. Au sosit albume de mărci 
Şi nu te poţi lipsi de ea i cu prețuri reduse, Carnete de mărci vând cu 8 lei unul. 


Când ai gustat din ea odată. Zuri. B-dul Maria 5 Etaj 1. București, 


Connie di 0 At cai i n aa ap a 


TIENE 


PAG. 16. 1..0000000000o000000000000000o0000oooooeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


De vorbă cu cititorii 


V. Roș.-Constana, -— TW. toată dreptatea, când spui 
că nimeni pe lumea aceasta nu s'a născut învăţat, însă 
întâi înveţi, mai capeţi şi experiență şi după aceea încerci 
să devii scriitor. Altfel, heerde fäcute la o vårstà 
prea mică şi când ai de învăţat totul — începând cu biata 
ortografie şi cu punctuaţia — nu pot ir: reuşească. Cariera 
de nu merge „pe încercate” , Ci „pe învăţate”. 

Kir. Iv.Silistra. — „Oteţ Paisie”, adică pe româneşte 
călugărul Paisie n'a fost de loc poet, ci el este cel 
dintâi care a scris bulgăreşte istoria poporului bulgar, 


aşa că dela el se începe cultivarea limbei şi formarea 
lteraturei are. Te sfătuim să-ţi dai osteneala să-ţi 
rin ia scrisul care se citeşte cu greu şi nu e tocmai 
rumos 


Or. Dv.-Galaţi. — Regretăm că nu putem publica nici 
„Orfanul”. E un subiect trist, cu inutile înflorituri de stil. 
Totuşi, n'ai nici un motiv să te descurajezi şi să spui 
că aceasta e ultima încercare ce o faci. Din potrivă, 
mata acum abia începi şi chiar nici nu e bine să reuşeşti 
dintr'o dată. 

0.-Cernăuţi. — „Albina şi furnica”. Dragul meu, 

o înşirare de mai multe rânduri cu cuvinte a căror ultimă 
spaga se aiye, nu înseamnă o poezie. Te sfătuim 
să laşi pen mai târziu încercarea de a face versuri. 

Tr. 1. Caisa. — „Cum erau Ruşii...” Şi poezia 
işi are anumite reguli privitoare la rimă, accent ritmic, 
număr de silabe etc. reguli pe cari dumneata nu le 
cunoşti încă. Nu uita deasemenea că poeziile cu subiecte 
patriotice sunt printre cele. mai grele de reuşit. 

.- „ — „Banul norocos”. Dragul meu, în- 
tâmolări din toate zile nu sunt totdeauna subiecte bune 


ipe. 
Em. şi Mir. Gr.-Loco. — Ne ați trimes spre publicare 
glume copiate. Ce să facem cu ? 

I. = itge — Regretäm foarte mult că n'am avut 
putinţa să alegem ceva din pozziile trimise de d-ta. In 
„Drapelul expresiuni inversate ca „al Patriei onor” nu 
se mai întrebuințează. In genere versurile din această 
poezie sunt slabe, iar pentru traducere ţi-ai ales din 
poeziile germane cele mai grele d2 tradus. 

D. St. Han.-Loco. „Vulpea, ştiuca...”. Două obser- 

vaţii. Intâi scrii rândurile aşa de îndesate unele într'altele 
că nu e loc pentru a face cea mai mică îndreptare. 
Al doilea. O anecdotă asemănătoare cu aceasta am pu- 
blicat de mult în revistă. Când mai trimiţi ceva, nu 
uita să dai şi numele autorului şi titlul cărţii din care 
ai făcut traducerea. 
Ed .-Păşcani. — N'ai citit că am scris de nenu- 
mărate ori la rubrica „De vorbă cu cititorii” că nu pu 
blicăm glume şi ghicitori până ce trimiţătorii lor nu ne 
spun timia A unde le au luat? 

P. St. B.-Loco. — Poezia „Nepoţica” 

dar ai unele nepotriveli cari o fac nepublicabilă. 


arată un pro- 


res, T 
Dacă ai putinţa, treci într'o după amiazi între 5—7, pe 


la a pe pi ca să-ţi facem în treptăriie necesare. 
C.-Iaşi. „Văcsuitorul de 
trinasi de dumneata e mai de grabă " 


e rea credinţă decât 


Un cititor. — Grosimea stratului de atmosferă din jurul 


ământului este de 70—75 de chilometri. 

Neg. F. 1. N.-Oradea. „Il pleut la bergère” nu 
e bine tradusă. A traduce cuvânt cu cuvânt nu înseamnă 
a face o bună traducere. 

T. Gh. L.-Fălciu. — „Rămas bun”. Versuri cu „ocean de 
chine” şi „lacrima urgiei” nu merg. Nu e deajuns să 
rimeze cuvintele, ci se mai cere să aibă şi un înţeles. 


Sp. Vul. -Brăila. — „Haplea tată vitreg”. De ce să-l mai: 


încurcăm pe ac Nae care îl cunoaşte aşa de bine pe 
Haplea? te ANE RIERA 2i 


pete. din Ghiduşia 


SACUL CU GLUME > 


Liseta: Mamă, mi-e frică să „dorm singură. în 
odaie, stai d-ta cu mine. 

Mama: Nu pot sta căci trebuie să spăl. Dormi 
copilul meu, — îngerii te vor păzi. ! 

Liseta: Mamă, stai d-ta cu mine, iar ingerii vor + 


“spăla. Fă, Vara al Aa! 


Trimisă de M. Sullțeanu-Loco 
.. 


Și cerşetorul. Site 
n — Cât ai câştigat cu cerşitul? 
erşetorul. — Crezi că sunt nebun să-ţi spun. 
Te i căzţi vine gust să-mi faci concu- 
renţă. i i i RI 
Ey s». ; > 
In tren. i 
Conductorul (către Haplea): — Biletul, vă rog. 
Hăplişor (care a observat ce face conductorul 


cu „ele, zice): — Nu i-l da, tăticule, că ţi-l Ar 
reşte. 
ssa 
Hăplişor la farmacie. a 


Hăplişor. — Daţi-mi un praf de chinină, dom- 
nule farmacist, dar, vă rog să nu fie deloc amar. 


x*e 
Prostilă. — Am auzit că-ţi clădeşti o casă nouă. 
Haplea. — Natural că una veche nu-mi pot clădi. 
Trimise de Mily A, erati aa 
La piaţă le 
Nicu. „Cât dai ouăle?  : Pee it 
Negustorul: „2 lei 50. 
Nicu: „Cântăreşte-mi patru!” ` i 
Trimisă de R. Theodoslades-Brălla 
GHICITORI 
lua trece prin dreptul ‘soarelui şi nu face umbră? 
(muga): 
z: 
Cine bate- şi- nu lucrează - nimic? - 
(7n131440sv3) j“ 
Trimise de Rădulescu Haralambie-Loco 
* * * > r 258 
Il simţi, îl auzi, dar nu-l vezi. . -4 


‘(rmui A). 
Trimise de Bloaz-Făltioeni 


E potiri, în das papa ea 
Și la gust e dulcişoară ~ ~ ! EA 
lar înăuntru ea are. | 
Un sâmburaș mic şi. tare: 


-(ase gdu ) 
„ Culese de Nicolai M. Malahov-Ismall 


Atelierele „ADEVERUL“.S: A. 1 


nn du XE Aramea L 


m DIMINEATA 
GOD 


REVISTĂ_SĂPTĂMANALĂ 
Di:necron. N. SATZARIA 


BARZA : „SI MAI CITIŢI MULTE ALTE BUCĂȚI FRUMOASE !“ =F . PREȚUL 4 LEI 


"AA P >= 


PAG. 2. 


Religie şi geografie. 


Cititorul nostru Riz.-Cor. dela Cavarna ne scrie 
următoarele: ;,„In geografie scrie că pământul s'a 
rupt din soare, iar în religie că pământul l-a făcut 
Dumnezeu. Care din două să credem?” 


La întrebarea aceasta am mai răspuns în No. 98. 


al revistei, spunând acolo că Dumnezeu a creat 
întregul univers sau mai bine zis materia din care 
este făcut universul. Mai pe urmă, în virtutea 
unor legi naturale, materia creată de Dumnezeu s'a 
unit şi s'a despărţit după timp şi împrejurări. Aşa că 
chiar de s'ar dovedi că pământul e rupt din soare 
— ceeace nu este dovedit — aceasta nu înseamnă că 
ar fi vreo contracdiţie între ce ne spune religia 
şi ce ne învaţă ştiinţa. 


Cuvârtul „,autocefală“. 


Cititorul nostru Ar. F. din Capitală ne scrie ur- 
mătoarele: „Sâmbătă, 1 Maiu, anul 1885, Biserica 
română a fost declarată autocefală: Ce însemnează 
cuvântul autocefală şi de unde vine?” 

Răspundem: „„Autocefal (femenin autocejală) e 
un cuvânt grecesc, compus din două cuvinte, şi 
înseamnă care e stăpân pe sine însuşi (de Lou 
lui) şi nu este supus cuiva. 

Până la 1885, Biserica ortotoxă română era su- 
pusă Patriarhiei ortodoxe dela Constantinopol, iar 
la 1885 a fost recunoscută, cu consimţământul a- 
celei Patriarhii, de Biserică aufocefală. 

Astăzi, precum ştim, Biserica română este înăl- 
țată la rangul de Biserică patriarhală. 


Ce-i cu Balta-Liman? 


Acelaş cititor ne întreabă unde este Balta-Li- 
man şi ce s'a făcut acolo pentru Ţara Românească? 

Răspundem: Balta-Liman este un cartier la Con- 
stantinopol şi acolo s'a încheiat în anul 1849 o con- 
venţiune (înţelegere) între Ruşi şi Turci, privitoare 
la Principatele române Muntenia şi Moldova. In 
această convenţie, făcută după stingerea revoluţiei 
din Muntenia, se prevedea între altele că Domnii 
Principatelor vor fi numiţi de guvernul turcesc pe 
câte 7 ani, că în loc de Adunări alese de popor 
vor fi divanuri (tot Adunări) formate din boieri 
numiţi de Domn, că Rusia şi Turcia aveau drep- 
tul să ţie, pentru o perioadă de câţiva ani, armate 
în ţara Românească, etc., etc. 


+ 


Datorită muncii bunilor patrioți români şi vite- 
jiei soldatului român, astăzi în loc de două Princi- 
pate mici, slabe şi umilite de statele celelalte, avem 
o Românie puternică, întinsă şi care se bucură de 
o întreagă independenţă, aşa că din convenţia dela 
Balta-Liman şi din alte convenţii şi tratate în genul 
acesta, n'a rămas altceva decât o simplă amintire. 


Cine a fost Samuel Micu (Clain) ? 


E a treia intrebare a aceluiaş cititor. 

Răspundem: Călugărul Samuel Micu, care şi-a 
tradus numele de Micu în acela de K/ein (citeşte 
Clain) după numele unchiului său, episcopul baron 
Klein, s'a născut în anul 1745 la Sad lângă Sibiu 
şi a murit în ziua de 13 Mai 1806 la Buda-Pesta, 
unde a şi fost înmormântat. 

Samuel Micu, Român unit din Ardeal, ocupă 
un loc de cinste în literatura română şi în trecutul 
de dureroase lupte ale fraţilor din Ardeal. Bun filo- 
log, teolog învăţat şi istoric de seamă şi patriot en- 
tusiast, Samuel Micu a muncit şi a luptat toată viaţa 
pentru neamul românesc. Dela dânsul avem peste 
40 de scrieri, scrise — pentru vremea de atunci — 
în cea mai aleasă limbă română. 

Printre aceste scrieri cităm o gramatică a limbei 
române — care este cea dintâiu, adică cea mai 
veche, — Istoria Românilor, Istoria bisericească, 
Dicţionare, traducerea Bibliei, etc., etc. 


Origini de cuvinte. 


Cititoarea noastră, d-ra Ana Gomb..., doreşte să 
ştie origina cuvintelor „parabolă” şi furios”. 

Parabolă e un cuvânt de origină grecească şi 
înseamnă pildă, o scurtă povestire care cuprinde 
un adevăr important. Cele mai frumoase parabole 
din toate punctele de vedere sunt cele din Evan- 
ghelii. Cine nu ştie, bunăoară, minunata parabolă 
a „fiului risipitor?” 

Furios e un cuvânt de origină latină şi în- 
seamnă, când zicem, de exemplu, om furios, un 
om care se găseşte apucat de o mânie foarte mare. 


Ce înseamnă „,etc.''? 


Etc., adică etcetera, cum trebuie pronunţat, iar 
nu ecetera sau etecetera. Cuvântul acesta e for- 
mat din două cuvinte, ambele latine şi anume din 
et şi cetera. Et înseamnă și, iar cetera, celelalte, 
adică, întreg și celelalte. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON Z w 


ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI || 


6 LUNI 80 ,„ 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU : 


27 IUNIE 1926. — Nr. 124 


Puricele și elefantul 


_Şi-unde ?ncepu să fugă, cu purecu ?n ureche, 


Un purice odată, dragii mei, 


La trup, — cum ştiţi — cât bobul cel de mei, ea 
S'a întâlnit cun elefant, 
Gigant, 


Care i-a zis îndată, cu mândrie: 

— „Ce cauţi, mă, la mine pe moşie?... 

Nu vezi că-mi strici semănătura 

Cu urmele ce faci?... Dar ce-mi răcesc eu gura, 


Spunând unui bicisnic cum trebui să se poarte?... 
Hai, repede, găteşte-te de moarte!...” 
— „Ingăduie-mi, stăpâne, doar un cuvânt să-ți 


Dar elejantu 'ndată s'a aruncat, nebun, 
Pe purice, să-l jacă pijtie de Crăciun... 
Atunci sărmanul purec nu Sa lăsat, ci sprinten, 
A strâns și el din pinten 

Și dintrun salt mortal jără pereche, 
Pătrunse la gigantic în ureche!... 

Si-unde începu să-l piște, 

Și-unde ?ncepu giganticul să sbiere, să se miște, 


Director : N. BATZARIA 


[Spun!...» 


Manuscriseie nepublicate nu se înapoiază. - 


de V. Militaru 


Ca un luat din Ele, ca ur lovit de` streche; 
Se tăvăli ?n țărână şi iar porni pe goană, 
Ciupit mereu mai tare de mica lighioană 
Și, fără să mai vadă, în goana lui nebună, 
Căzu într'o adâncă şi tainică genună, 


De se făcu puzderii şi ncremeni pe veci... 

— „De. mă lăsai în pace, ai fi ptut să treci, 
Să-ţi vezi de drum "nainte... eu nu-ți jăceam nimic, 
Dar tu crezuși, nătângul, că, purecul de-i mic, 

ll poți turti ?n picioare, voinice, cd pe râme, 

Fir a visa vreodată ca el să te sjărâme!”... 


Așa grăi, pe urmă, ieşindu-i din ureche 
Vrăjmaşul cel de purec... Deci, zicătoarea veche 
Din moşi-strămoșşii. noştri, nu-i spusă la "ntâmplare, 
Că: „Buturuga mică, răstoarnă carul mareh 
. Militaru 
———— coc kÁ 


TRECE LUNA 


Sus pe cer, încântiitoare, 
Trece luna tot zâmbind, 
Printre stele lucitoare, 

Pe drum veşnic, pribegind. 


Si de sus mărcața lună 

Sti priveşte pe-orişicine, 
Nu vrea nimănui Să-i spun 
Unde merge, de-unde vine? 


Tainic, blândă se opreşte 
Unde dorm cei copilaşi, 
Vis de flori le jiureşște 
Visuri dulci de îngeraşi. 
Maria Teodorescu-Sinaia 


PAG. 4 


— Poveste din Balcani — 


n împărat dăduse de veste în toată iîmpă- 

răţia că cine poate să taie o piatră, aşa 

ca dintr'insa să curgă sânge, omul acela 

va fi făcut cel dintâiu sfeinic împărătesc. 

La vestea aceasta, mulţi flăcăi voinici 

alergară din toate unghiurile ţării, dar de tăiat, 

nici unul nu putu să taie piatra; ba încă se mi- 

rau şi nu pricepeau cum e cu putinţă să tai o 
piatră şi să curgă sânge dintr'insa. 

Intr'un sat trăia insă o fată foarte deşteaptă, 
o fată care era păstoriţă. Auzind şi dânsa 
de vestea cu piatra, se imbrăcă în haine de băiat, 
se duse la împărat şi-i zise: „Luminate Stăpâne, 
eu mă încumet să taiu piatra!” 

Şi s'a răspândit peste tot zvonul că, iată, s'a 
găsit un tânăr care se încumetă să taie piatra şi 
aşa s'a strâns mulțime mare de popor ca să vadă 
minunea aceasta. 

Când sosi ziua în care păstoriţa trebuia să în- 
junghie piatra, împăratul, urmat de mai marii îm- 
părăţiei, eşi afară pe câmp, acolo unde în faţa 
tuturor, fata trebuia să-şi arate vrednicia. 

Și adevărul e că scoase cuțitul din teacă, dar 
mai înainte de a se apuca să taie piatra, se în- 
toarse spre împărat şi-i zise: „Impărate, mi-ai ce- 
rut să taiu piatra aceasta, aşa ca dintr'insa să 
curgă sânge. Decât dă-i mai întâiu un suflet şi 
fă ca să capete viaţă, iar dacă după aceea nu o 
pot tăia, taie-mi mie capul”. 

Impăratul rămase mirat de răspunsul acesta şi-i 
întoarse vorba zicându-i: „Fără doar şi poate că 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de Ail-Baba 


eşti tânărul cel mai deştept din împărăție şi am 
de gând să fac din tine un sfetnic mare. Ba chiar 
te voiu socoti ca pe fiul meu, dacă poţi să aduci 
la îndeplinire ceeace îți voiu spune”. 

Păstoriţa îi răspunse: ,„,Pornnceşte, împărate, şi 
dacă lucrul e cu putinţă, mă voiu căzni să în- 
deplinesc porunca Măriei Tale”. 

Impăratul îi zise: „ţi cer să te întorci în sat 
la tine, şi de azi în trei zile să vii îndărăt ai- 
cea, dar iată cum vreau să vii: să călăreşti, şi 
să nu fii călare, să-mi aduci un dar şi să nu-mi 
aduci; cu toţii, mic şi mare, vom ieşi afară să 
te primim; tu însă să faci aşa ca să te primim 
şi să nu te primim”. 

Păstoriţa se întoarse în sat la dânsa şi se rugă 
de ţărani să-i prindă de vii vre-o trei-patru ie- 
puri şi doi porumbei — ceiace ţăranii au şi făcut. 

In ziua a treia, când trebuia să meargă din nou 
la împărat, deşteapta păstoriţă puse fiecare iepure 
într'un sac aparte, dete ţăranilor să poate sacii 
şi le zise: „Când vă voiu spune să daţi iepurilor 
drumul, voi să le daţi numaidecât drumul”. Ea 
însăşi luă cei doi porumbei, îi puse călare pe o 
capră şi porni la împărat, ca să-i dea de veste 
împăratului despre sosirea ei. 

La vestea aceasta, împăratul, urmat de sfetnici 
şi de o mulţime mare -de popor, ieşi afară din 
oraş, ca să o primească. 

Când păstoriţa se apropie de împărat şi văzu 
marea mulţime de oameni ce-i ieşise întru întâm- 
pinare, porunci ţăranilor ca să dea iepurilor din 


DIMINEAȚA COPIILOR 6666660006060660000066066006060000060ttttte VA. Î. 


„aci drumul chiar înaintea ochilor mulţimei strânse. 
Mulțimea aceasta, văzând cum fug iepurii, se luă 
după dânşii să-i prindă. 

Păstoriţa, care venea călare pe capră, mergea 


“când pe jos, ţinând capra între picioare, când că- 


lare, ridicând picioarele în sus, ca să nu atingă 
pământul. Când se apropie numai la câţiva paşi 
de împărat, scoase porumbeii ce-i purta la sân şi-i 
întinse împăratului, dar în clipa în care impăratul, 
ținând mâna întinsă, vru să-i prindă, fata le dete 
drumul, iar porumbeii sburară. 


După toate acestea, păstoriţa îi grăi impăratu- 


lui, zicându-i: „Vezi, Inălţate Stăpâne, că oame- 
nii veniţi cu Măria Ta mau primit şi nu m'au 
primit, că eu am venit călare şi totdeodată n'am 
călărit, şi că ţi-am adus un dar şi nu ţi-am adus”. 

— „Cu începere de astăzi îmi vei fi ca un fiu”, 
îi zise împăratul îmbrăţişând-o. 

Insă ea îi şopti la ureche: „Eu nu sunt băiat, 
ci fată!” 

La auzul acestor cuvinte, împăratul, care se ni- 
merise să nu fie căsătorit, se bucură foarte mult 
şi o luă de soţie pe tânăra păstoriţă, care prin 
deşteptăciune ajunse să fie Domniţă..., dar ce zic 
eu Domniţă? Ajunse împărăteasă deabinelea şi chiar 
una din cele mai bune şi mai vestite impărătese 
ce au fost vre-o dată pe pământ. 

All-Baba 


SALUTUL 


După Edmondo dë Amicis 

Ați observat vreodată că sunt destule persoane 
bine educate şi amabile care nu ştiu să salute? E 
la ei o lipsă de isteţime şi de grație’ pe care bu- 
năvoinţa n'o poate de loc îndrepta; ba chiar e 
cu atât mai rău, dacă se sforţează, pentrucă par 
prefăcuţi, siliţi. Cunosc o doamnă frumoasă şi bună 
care în conversaţiune e politicos de simțită, dar 
care pe stradă răspunde la salut cu un semn atât 
de brusc din cap, încât ai crede că acel act de 


- politeţe o plictiseşte; şi cred că îşi dă seamă de 


acest cusur; din această cauză — oridecâteori poate, 
preferă să nu salute. Tot aşa sunt foarte numeroşi 
bărbaţii cari, nu din mojicie, dar dintr'o nepricepere 
naturală, işi scot pălăria cu un gest greoiu, abia 
uitându-se la persoana pe care o salută, caşi cum 
ar saluta de nevoie şi din silă. Au un salut urât, 
tot aşa cum unii au un mers urât, iar atii o pro- 
nunţare urâtă, Din contră, sunt artişti înăscuţi cari 
în actul descoperirii capului şi în înclinare, în în- 
toarcerea corpului şi în privire, în surâsul cu care 
intovărăşesc acel gest pun în mod natural, o uşu- 
rinţă, o armonie, o expresiune de simpatie şi de 
respect atât de vie şi atrăgătoare, încât par a fi 
făcut din arta salutului un studiu deosebit, cu vreun 
profesor de politeţe. 
Paul |. Papadopol 


MOȘNEAGUL 


Tot trăgând dintro țigară, 
Se 'nvârteşte prin ogradă; 
Soarele, ştrengar de vară 
Râde ’n păru-i de zăpadă. 


Obosit, oftând în taină, 

Stă la umbră sub stejar, 
Și ’n a bătrâneței haină 

Pare-al lumei solitar. 


Adormind îşi vede vie 
Tinereţea-i trecătoare, 
lar pe fața-i argintie 
Râde-a visurilor floare. 
Anton Gurgu 


AAAAAAAAAAAA AA AAAAAAAAA AA AAA AAAAA AAA AAAA AAAAAAAAAAAAAAAAA 


Sub titlul „Cum dreptatea nu piere.nici o 
dată“, Ali-Baba va publica în numărul viitor 
o poveste foarte frumoasă, iar Moș Nae... 
uite că nu vrea să spue de acum. 


PAG. 6. denoteeoatebtoeeteoâoi tote tetododonteteeoeee Di MINE ATA COPIILOR 


Din viața şi faptele lui lui Cristofor Columb 


itind viaţa şi luând Eunostină de Po aa 
nemuritorului Cristofor Columb, descope- 
ritorul Americei, vedein unele lucruri foarte 
triste şi anume cum serviciile cele -mai mari 
sunt răsplătite câteodată cu recunoştinţa cea 


Cristofor Columb g 


mai neagră. Dar vedem şi ceva foarte îmbucurător, 
anume cum un om care are o voinţă de fer şi un 
curaj neîntrânt izbuteşte -în ce şi-a pus în gând 
să tacă şi birue toate piedicile ce-i stau în drum. 
Aşa s'a întâmplat şi cu Cristofor Columb. 
Cristofor Columb, Italian ‘qe. origină, sa năs- 
scut cam pe la 1440 (nu se ştie exact anul naşte- 
rei saie) în oraşul Genua din Italia de Nord din 
părinţi nobili, dar cari îşi pierduseră averea, ajun- 
gând scăpătaţi. Din cauza aceasta Columb părăsi, 


abia ieşit din copilărie, patria sa, şi se duse i Met 


Portugalia. 

Citise cu adevărată lăcomie cartea în care Marco 
Polo îşi povestise călătoria în. China. Citirea a- 
ceasta făcu ca în mintea 'lui Columb să se nască 
un plan foarte îndrăzneţ. pentru vremea aceea. A- 
nume, planul de a face pe apă drumul pe care 
Marco Polo îl făcuse pe uscat. Anume Columb cre- 
dea că pământul e rotund, ceiace se socotea atunci 


de catolici ca un păcat. de. moarte, şi mai era 
convins că luând drumul pe: Ocean şi. mergând 
mereu spre Apus, „va trebui să ajungă în China 


sau la sudul Chinei, adică în India, ţară despre 
care lumea n'avea decât cunoştinţe foarte nelămu- 
rite. Nici.nu bănuia existenţa < Americei, pe - care 
a descoperit-o „fără să ştie. 

Insă Columb era om sărac. In Portugalia . trăia 
din vânzarea globuriior şi sa eu qE cate le de- 


pi Răi ve ÜG 


wa st Rl păi ALBE Y Ke 


semna el însuşi. De aceea, se adresă regelui Por- 
tugaliei, cerând ajutor, dar mavu nici un succes. 
Văzând aceasta; trecu la 1484 din Portugalia în 


Spania şi se rugă de sprijin pe lângă regina Zsa- 


bela a Spaniei. Aceasta îl trimise să-şi explice 
proectele sale înaintea unei comisii compusă din 
preoţi, savanţi şi marinari. Cu toţii îşi râseră de 
bietul Columb şi ziseră că ideile lui sunt gânduri 
de om nebun şi care a pierdut credinţa în Dum- 
nezeu. 

Dece? Pentrucă Columb susținea că pământul e 
rotund! 

Descurajat, Columb porni îndărăt spre Portu- 
galia, făcând, din lipsa de bani, drumul pe jos 
împreună cu fiul său Diego. Când ajunse în por- 
tul Palos, bătu la poarta unei mănăstiri, cerşind 
o bucăţică de pâine şi un adăpost, fiindcă nu mai 
putea de oboseală. Din fericire, stareţul acestei mă- 
năstiri, om inteligent, îl ascultă cu atenţie, îl opri 
acolo şi interveni el pe lângă regina Isabela. 

Se făcu o nouă comisiune şi, în sfârşit, după 
multe lupte şi greutăţi, Columb izbuti să obţină 
dela regina Isabela ceva ajutoare în bani şi să 
pregătească trei corăbii cu pânze: Santa Maria, 
Nina şi Pinta. Cu aceste corăbii porni el în ziua 
de 13 August 1492, îndreptându-se mereu spre A- 
pus, şi ajungând în noaptea din spre 12 Octom- 


“brie acelaş an, la mica insulă Guanahani de pe 


Ccrabia lui Columb „Santa: Maria“ 


coastele , Americei de Nord. Această insulă fu bo- 
tezată San-Salvator. 
Columb însă credea că debarcase pe coastele de 


răsărit ale Asiei şi nu ştia că a descoperit marele 
continent al Americei. 


(Citește urmarea în pag. 7 jos) 


Ic a — 


DIMINEAŢA COPIILOR 


egele Miau mare nici coroană cu briliante 
ȘI (2 pe cap, nici mianta de purpură cu hermină 
iè pe umeri şi nici sceptru cu rubine în mână 
El wa stat nici odată pe tronuri regeşti 
dar — vă asigur — că e rege! Şi nu 
pentrucă /stăpâneşie vre-o ţară întinsă, ci numai 
pentrucă el e stăpânul vetrei bine încălzite. Capul 
lui cât o tărtăcuţă turtită, cu urechile ca două vre- 
juri mici, stă toată ziua plecat şi somnoros. 
Regele Miau nu are altă ocupaţie decât să-şi 
spele blana ca de tigru cu un burete roz şi fin pe 
care-l face din limba lui, subţire ca o petală de 
trandafir. El e rege, fiindcă nici un alt motan n'are 
voe să stea pe vatra lui. Cât se arată şi atlul pe 
vatră, îl şi vezi pe Miau, sbârlindu-şi mustăţile 
şi scoțând un rând de triluri amenințătoare: „„Mirrr,! 
Miîrrr, Mirr, Mirr, Mirr!...” 


(Urmare din pag. 6) 


După ce mai descoperi insulele Cuba, Haiti 
şi alte câteva, se întoarce în Spania unde e pri- 
mit cu un entuziasm de nedescris. 

Columb făcu încă două călătorii şi descoperi şi 
alte insule şi o parte din continentul american. 
Totuşi, până la moarte el a rămas cu credinţa că 
pământurile descoperite de dânsul, făceau parte din 
India. 

Aceasta e cauza pentru care indigenilor din Ame- 
rica li-se zice şi Indieni. 

Am spus la începul că pentru marile servicii 
ce a adus Spaniei şi omenirei întregi, Columb a 
fost răsplătit cu nerecunoştința vea mai neagră. 
In adevăr, pe când făcea a treia călătorie, re- 
gele Ferdinand al Spaniei, ascultând de nişte ca- 
lomniatori şi invidioşi, porunci să fie arestat şi 
pus în lanţuri, el care dăruise Spaniei un con- 
tinent întreg. Fu scăpat de regina Isabela, ocro- 
titoarea lui, dar după moartea Isabelei, Columb 
fu lăsat să-şi sfârşească viaţa în sărăcie şi uitare. 

Muri în ziua de 20 Maiu 1506, cerând să fie în- 


mormântat cu lanţurile în cari fusese pus. 
N. B. 


Dar cu toate că Regeie Miau işi petrece cea mai 
mare parte din vreme pe vatră, totuşi mar avea 
nici un motiv să uite de-a da şi câte-un bună 
ziua şi pârdalnicilor de şoareci. .Regele Miau nu 
sare niciodată să-i facă prizonieri, ţinându-i între 
baionetetele ghiarelor sale. Dar aceasta să nu se 
creadă că no face pentrucă îi sunt simpatici şi 
nici fiindcă nu-i vede, ci pentrucă el — ca orişice 
rege — are oştirea sa. 

Indată ce se arată pe vatră sau prin cameră, 
vre-o sfirlează de şoricel, ţâşii, sare câte-o mâţă 
şi îl înhaţă de gulerul său pufos. Când se aude 
„Chiţ, chif’, Regeie Miau deschide ochii, priveşte 
isprava pisicilor harnice, apoi îi închide din nou, 
satisfăcut şi mândru, ca şi cum ar fi fost el, acela 
care a înfăşcat prada, şi începe să dea drumul fu- 
sului şi să toarcă până-l uită Dumnezeu: „,Sfirr, 
sfirr-sfirr, sfirr...”” Şi Regele Miau, e rege pentrucă 
el e singurul dintre pisicile şi căţeluşii casei, care 
poate ocupa orişice loc doreşte, fără să fie supă- 
rat de nimeni. Lui nu-i e frică nici de Griveiu. Cât 
e Griveiu de mare şi de puternic şi tot nu îndrăz- 
meşte. să se ia la harţă cu Majestatea Sa Miau. li 


‘e de ajuns lui Griveiu să-l vadă pe Miau cu coada 


ca un brad de Crăciun, cocoşat ca o cămilă, cu 
mustăţile umflate ca două bidinele ca să fugă. 

Dar orişicine trebue să se gândească la ce ne 
poate aduce ziua de mâine. Regele Miau. nu se 
gândea însă la aceasta. Ce-i pasă lui de ziua de 
mâine, dacă astăzi se simţea rege în toată casa şi 
mai cu seamă pe toată vatra? Cum sta, într'o 
noapte, liniştit ca de obiceiu, iată că vede în faţa 
lui, răsărind un bot ascuţit şi ciudat cum nu mai 
văzuse până atunci. Cine era? Un guzgan, ce ve- 
nise să facă rost de ceva merinde. De oarece avea 
un caracter cam certăreţ, se luă repede la încăereală 
cu Miau care aştepta în zadar ajutor din Pra 
pisicilor. 

A doua zi de dimineaţă, Regeie Miau era ca vai 
de lume, cu mustăţile smulse şi cu urechile zdren- 
uite de fierestrăul fin al dinţilor guzganului. 

Alexandru Bilciuresgu 


PAG. 8. 


Cum și-a mușcat 
Haplea nasul 


de MOŞ NAE 


1. Dela „Paradisul Modei” 2. „Cum mă prinde, Hapleo dragă ?” 
Grand-Bazarul din Hăpleşti, Zice ea stând la oglindă. 
Frosa ia o pălărie, — „Nu-i de nasul tău, muiere, 
Ca s'o poarte'n Bucureşti. Cum vrei dar ca să te prindă ?” 


op a e y a e Der 


I aa 


3. — „Nu-i de nasul meu?!” şi Frosa he Bietul Haplea fuge'n stradă, 
Foc şi pară de necaz, Curge sângele izvor. 
Muşcă-i, sgârie pe Haplea „Ce-ai pățit şi ce-i cu tine ?” 


Şi pe nas şi pe obraz. |! întreabă-un trecător, 


- vee 


DIMINEAȚA COPIILOR 


“PAG. 9. 


5. „Ce să fie? Stând la masă, 6. —,Taci, măi 'Hapleo, nu mai spure 
Eu de seamă m'am băgat La minciuni tot gogonate, 
= mâncând cu lăcomie, Gura-i jos 
asul singur mi-am muşcat”. 


şi sus e nasul, 
Să-l ajungi dar nu se poate”. 


j PER 


7. — „Jos e gura ?” zice Haplea, 8. — „,Totuş, Hapleo, nu se poate 
„Dar să-ţi spun, vezi, am uitat, Nici pe scaun nici pe masă, 
Că atunci când mi-l muşcasem, Nasul nu-l ajunge gura 

Pe un scaun m'am urcat”. Chiar de te-ai sui pe casă”, 


` > 
= 


[ 
N 


i3 


bi 
1 


\i 


wili 


(N 


(ÎN 
N 


i 


Când se vede strâns cu uşa, 10. „,N'am de geaba eu pe Frosa, 

Zice Haplea cam răstit: PA „Vino, dragă !” i-am strigat. 
Bine, mă, dar ține minte a veni ca să m'ajute 

Că sunt om căsătorit”, Şi cu dinţii ma mușcat!” 


PAG. 10. 


cocoooce DIMINEAȚA COPIILOR 


Til Buhogiindă pictor 


Credem că cititorii noștri au observat că po- 
vestea „Turbanul invizibil”, publicată în numărul 
122. seamănă, în ce priveşte fondul, cu pove- 
stea „Hainele cele nouă ale împăratului” de An- 
dersen, publicată în numărul 21 (Anul 1) al re- 
vistei noastre. Bucata ce publicăm mai jos, aşa cum 
a fost prelucrată după textul german de colabo- 


oinărind aşa prin ţară, Til Buhoglindă se 
duse şi în cetatea Marburg, unde stăpânea 
o peconiele de Hessa, care îl întrebă că ce 


meserie are. 
„Sunt pictor”, îi zise Til Buhoglindă. 

— „„Dacă-i aşa, îi întoarse contele vorba, cât îmi 
ceri să pictezi pe peretele din salonul cel mare 
al castelului pe strămoşii mei şi pe cei ai soţiei 
mele?” 

— „O să vă coste 400 de galbeni”. 

— „Dacă tabloul va fi frumos, îţi dau bucuros 
400 de galbeni şi pe deasupra îţi mai dăruiesc 
ceva”, îi zise contele. 

Buhoglindă luă înainte o sută de galbeni, zi- 
când că vrea să-şi cumpere culori şi să mai ia 
oameni ca să-l ajute la lucru. 

După ce găsi trei oameni cari îi se părură mai 
potriviţi, zise că vrea să se apuce de lucru. 

Puse însă de mai înainte condiţia ca nimeni, a- 
fară de dânsul şi de ajutoarele sale, să nu intre 
în salon, până ce nu termină de pictat. 

Buhoglindă se închise cu ajutoarele sale în sa- 
lonul castelului, spunându-le că dacă îi dau cu- 
vântul să tacă şi să păstreze secretul, toată treaba 
lor era ca să nu facă altceva cât era ziua de 
mare, decât să joace ţintar, cu cărţi sau oricum 
ar fi ştiut dânşii. Se înţelege că oamenii primiră 
cu mare bucurie, fiindcă până atunci nu câştiga- 
seră cu trândăvia nici o para chioară. 

Aşa merseră lucrurile vre-o trei, patru săptămâni. 
La urma urmelor vroia şi contele să vadă până 
unde ajunsese pictorul cu tabloul. Ii ceru, aşa dar, 
să-i dea voie să intre în salon şi să se uite la 
ceiace făcuse până atunci. 

„Primesc cu toată plăcerea să-l vedeţi, îi întoarse 
vorba Til Buhoglindă, decât sunt dator să vă spun 
de mai înainte că cel care a minţit măcar o sin- 
gură dată în viaţă, nu poate să vadă tabloul meu”. 

Intrară - amândoi în salon, unde Buhoglindă a- 
târnase o pânză lungă pe peretele pe care era 
vorba să-l picteze. Indată ce contele veni înain- 
tea pânzii, Buhoglindă o trase îndărăt şi cu un 
beţişor ce-l avea în mână, începu să-i arate con- 
telui pe peretele gol. 

„lată, zicea el, omul acesta este cel dintâiu conte 
de Hessa; a luat de nevastă pe o prinţesă, fiica 


ratorul nostru Marcu Ionescu, are și ea acelaş fond. 
In chipul acesta cititorii noştri au ocazia să vadă 
că poveștile diferitelor popoare seamănă între ele, 
deosebindu-se mai mult prin forma în care sunt 
redate. 


lată acum şi povestea „Til Buhoglindă pictor”: 


bunului şi blândului Justinian, care deveni mai târ- 
ziu împărat. Acesta de aici e Adolf, fiul celui de 
mai sus; dela dânsul îşi trage obârşia Vilhelm cel 
Negru, dela acesta Ludovic cel Cucernic şi aşa mai 
departe până la Luminăţia Voastră. Nu că vreau 
să mă laud, dar adevărul e că am făcut un ta- 
blou frumos, cum nimeni altul nu l-ar îi putut 
face. Priviţi numai ce bine am colorat obrajii per- 
soanelor de pe dânsul”. 

Contele nu vedea altceva decât peretele gol. A- 


DIMINEATA COPIILOR eeeeesoseeoeooseseseoosooeteosteeerooerooee PAG. 11. 


cum Îşi „aduse = aici dă vorba pictorului care Spu- 
sese că nu poate vedea tabloul, omul care a min- 
- ib» măcar o singură dată în viață. Contele vedea 
:“acum că nici el nu fusese tocmai curat în pri- 
„Vinţa aceasta. Dår nevoind să se dea de gol înaintea 
lui Fil Buhoglindă, îi zise: „Iubite meştere, îmi 
“place tabloul dumitale, numai că eu nu sunt destul 
de cunoscător în picturi, ca să pot Prgini cum se 
cade, toate amănuntele”. > * 

După ' cuvintele acestea, contele părăsi “salonul şi 

se duse la soţia sa, căreia îi zise că a văzut ta- 
bloul -şi că l-a găsit. destul de frumos. . Contesa 
îşi exprimă! şi ea dorința să-l vadă. Til 'Buho- 
glindă zise că nare nimic împotrivă, numai. că-i 
puse şi ei.în vedere că tabloul nu poate fi văzut 
decât de persoanele cari nau minţit niciodată în 
“viaţă. 
„„. Contesa intră în salon, Buhoglindă trase: din nou 
pânza şi arătând cu beţişorul pe peretele gol, în- 
cepu să îndruge din nou la verzi şi uscate, po- 
vestind de rândul acesta despre tot neamul con- 
tesei. 

O păţi şi contesa, aşa cum o păţise şi Cote 
Nu avu nici ea curajul să spuie că nu vede ni- 
mic şi lăudă mult, lucrul pictorului. 

Insă, atât ea, cât şi contele vroiau acum să-i 
pună pe curteni la încercare, ca să vadă dacă prin- 
tre dânşii se găseşte vreunul care să nu fi minţit 
niciodată. Aşa dar, toți boerii dela 'Curte şi cu 
cucoanele lor, fură chemaţi în salon şi se luară 
cu toţii la întrecere, ca să se minuneze care de 
care mâi mult şi să-l acopere pe pictor de laude. 

Dar cea mai tânără domnişoară dela Curte strigă, 
izbucnind în hohote de râs: „Dar, pentru Dumne- 
zeu, ce admiraţi atâta? Nu vedeţi că nu e decât 

peretele gol şi că nu este nici urmă de vre-o pic- 
tură? 

Boerii şi cucoanele îşi muşcară buzele de ne- 
caz, iar unii mai supărăcioşi se răstiră la dom- 
nişoara, care spusese adevărul, făcând-o gâscă şi 


proastă. Dar contele o luă sub ocrotirea sa şi pu- . 


nând mâna dreaptă pe câpul ei, zise: „Din toată 
lumea de aici, e singura care nu ştie ce e min- 
ciuna! Cu ajutorul. acestui pictor străin, am vrut 
să pun la încercare şi să văd dacă aveţi obiceiul 
să spuneţi adevărul. Ştiu acum cât de puţin temeiu 
potpune în viitor pe cuvintele voastre”. 

“Grozav se mai ruşinară boerii, iar cei mai în- 
drăzneţi dintr'înşii săriră asupra lui Til Buhoglindă 
vrând să-l ia la bătaie. Insă fură opriţi de conie, 
care le zise: „Dimpotrivă, trebuie să-i mulţumim 
omului acesta căruia eu am să-i dau o răsplată fru- 
moasă” 

- Contele îşi îndeplini numaidecât promisiunea, dând 
câteva pungi cu galbeni deşteptului Til Buhoglindă 
care,' după aceea, se grăbi să părăsească cetatea 
Marburg: 

sai Pralucrare de Marcu lonescu 


Curiozităti, Jocuri, Distracţii 


Saluturi originale 


lată câteva din nenumăratele feluri originale prin 
cari se salută diferitele popoare. 

In Japonia se salută prin scoaterea papucilor 
din picioare; în /ndia se atinge bărbia aceluia 
care este salutat. Regele Fernat primeşte în au- 
dienţă stând în picioare pe când supuşii săi 
stau aşezaţi. Laponii apasă cu putere nasul -per- 
soanei pe care o salută. 

Egipteanul întreabă: „Cum mai respiaji In- 
trebarea e aproape la fel cu aceea cu care te în- 
tâmpină europeanul, care spune „Cum vă merge?” 
sau „Ce mai faci?” 

Dar culmea originalităței este atinsă desigur în 
Filipine. Locuitorii aceştia insulari apucă un pi- 


cior al aceluia pe care-l salută şi-îşi si obrazul 
cu dânsul. 


Ce lucruri vesele putem vedea 
Coşul fumează, dar fără tutun! E ceva curios, nu?! 


Spiritism 


La acest joc pot juca multe persoane. Una din 
ele se face „,Spiritul”, o altă persoană ,,Maistrul!”. 
Acesta din urmă porunceşte societăţii să tacă. un 


minut, spunând Spiritului: 

„Spirite! ascultă vorba mea, 

Nu te mişca, nu te mişca 

Pân' ce eu nu-ţi voiu spunea...” 

Apoi tace. Cineva din societate, nerăbdător va 
spune ceva. Acesta trebuie observat şi de spirit 
şi de maistru. O altă persoană va zice ceva. Tre- 
buie observată. i 

După aceea spiritul iese afară. Maistrul spune 
celui ce a vorbit întâiu o propoziţiune. Când spi- 
ritul se reîntoarce, ghiceşte spre marea mirare a 
tuturor, cine deţine propoziţiunea spam de mai- 
stru. i 


Wodan 
In ce parte se găsesc oraşe fără case, fluvii 
fără apă, județe fără đocuitori? 
(vuy 24 cy) 


C — 


PAG 12. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


f 


pe 


Povestea cântărețului 


— Dumneata, Moş-Giovani, nu ne-ai spus nicio- 
dată măcar o poveste! 

Cinci copii făcuseră roată în jurul unui unchiaş 
alb şi frumos ca un sfânt, dar îmbrăcat în straie 
roase şi peticite, un sărac pe care stăpânii casei 
îl miluiau cu bani şi cu de-ale mâncării, de câte 
ori se abătea pe la casa lor. 

— Ne spui, moş-Giovani? 

— Ce să vă spun? Nu ştiu nici o poveste, nici 
una. 

— Cum se poate! se miră Linica, fetiţa cea sprân- 
cenată şi cu ochii verzi ca marea. Nu ştii tu po- 
vestea cu Harap-Alb? 

— Nici pe-aceea cu măgăruşul lui Haplea? 

— E-ei! D'apoi de mutrişoarele astea nici nu 
s'a auzit încă prin ţara mea. 

— Spune atunci o poveste cu oameni din ţara 
ta, moş-Giovani. Trebuie să ştii. 

Unchiaşul oftă din adâncul inimii: 

— Am ştiut odată. Acum am uitat tot, copii. 
Sunt un bătrân necăjit şi nu mi-i gândul la po- 
veşti. 

Fetiţa dădu din cap foarte mâhnită, iar ceilalţi 
copii îşi ţuguiară şi ei buzele a supărare. Atunci 
lui Moş-Giovani îi păru rău că supărase copiii. 

— lată, zise el, o poveste tot aş şti eu să vă 
spun. Numai că e tristă şi nu-i de cele cu zâne 
şi cu lei-paralei, ci-i o poveste adevărată, adică 
întâmplată. 

— Spune-o moş Giovani, spune-o! 

Moşul se aşează pe banca din grădină, pe când 


de Alice Gabrielescu 


copii, dornici să audă povestea, se apropiau mai 
mult de el, ca să nu scape nici un cuvânt. 

— Era odată, începu moşul, un tânăr voinic, 
blajin şi frumos fără pereche. Părinţii îl pierdeau 
de drag, iar lumea cealaltă, numai văzându-l, se 
însenina la faţă... 

— Poate era Făt-Frumos? întrebă subţirel fe- 
tita cea sprâncenată. 

Moşul se supără: 

— Apoi v'am spus că nu-i poveste de pe celă- 
lalt tărâm. Ascultaţi. Tânărul acesta, pe lângă fru- 
museţe şi deşteptăciune, mai primise de la Dum- 
nezeu un dar scump: cânta, cânta din gură ca o 
pasăre măiastră. Trecătorii se opreau în drum când 
cânta el, vecinii îşi lăsau treaba ca să asculte, şi 
cu cât înainta în vârstă, glasul lui era mai mlă- 
dios, când dulce şi jalnic de-ţi sfâşia inima, când 
puternic şi vesel, de săltai pe loc. Ii mersese ve- 
stea în tot ținutul şi din zece orașe îl chemase 
pe cântăreţ să vie să le inveselească petrecerile 
şi praznicele. Dar la concertele lui! Se înghesuia 
lumea în sală cu trei ceasuri înainte. Vă închi- 
puiţi cât bănet câştiga şi câte daruri i se aduceau, 
dar el, întocmai ca greerele din poveste, nu punea 
nimic deoparte, nu se îngrijea de ziua de mâine. 
Cânta, juca şi petrecea cu prietenii, parcă viaţa 
lui trebuia să fie o desfătare nesfârşită, nu ca 
a celorlalți oameni: amestec de dureri şi bucurii. 

Şi, odată, iarna, ieşind în zori de la o petre- 
cere, înfierbântat de joc, a răcit. S'a sculat pe 
la prânz cu o durere în gât că abia putea vorbi, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


A chemat doctorul 

— Până diseari să mă faci sănătos. Trebuie să 
cânt la concert. i 

— Nu până diseară, dar până într'o lună dacă 
te fac sănătos, sa-mi mulţumeşti. Mă tem însă că 
nici atunci... 

Şi temerea doctorului s'a adeverit. A trecut o 
lună, două, şi cântăreţul nu şi-a mai recăpătat mi- 
nunatul său glas. Cânta şi acum, dar răguşit, ca 
dintr'o tobă spartă şi lumea care îi plângea de 
milă întâiu, a început a-l ocoli. Bietul cântăreţ 
care nu mai era tânăr acuma, nu ştia altă me- 
serie, nu vroia să înveţe, şi cum m'avea cu ce 
trăi, se încăpăţâna să cânte mereu cu glasul lui 
cel răguşit şi înfundat. Dar lumea nu voia să-l 
audă, îl batjocorea şi-l gonea, uitând că atâţia ani 
cântăreţul acesta îi desfătase cu glasul lui ferme- 
cător. Il alungau... Atunci, şi el, scârbit, se ho- 
tări să-şi părăsească ţara... 
fa Ce oameni răi! zise încet băoţelul cel mă- 
rişor. 

— Ba nu-s atâta oamenii de vină, băiete, oftă 
moşul. Că omul înțelept nu trebuie să se bizue nu- 
mui pe darul hăräzit de Dumnezeu şi care se poate 
pierde oricând, ci trebuie să muncească, să învețe, 
şi banii câştigaţi să nu-i zvârle în petreceri şi 
nimicuri aşa cum a făcut acela despre care v'am 
povestit. 


Ajungând aci, moşul se sculă de pe bancă, îşi 
îndreptă traista pe umeri şi o porni iute spre poartă. 
Copiii se uitară mirați unul la altul, apoi, aler- 
gând, ajunseră pe bătrân. 

. — Moş-Giovani, dar nu ne-ai spus ce s'a făcut 
pe urmă cântăreţul? 

Bătrânul nu putu să le răspundă. Il îneca un 
suspin, iar de pe obraji i se prelingeau două şi- 
ruri de lacrimi. Plângea, chinuit de păreri de rău, 
căci bietul moş-Giovani îşi spusese povestea lui. 

Alice Gabrielescu 


hi cartea peste noapte sub căpătâi, 
i lecţia”. 


PAG. 13. 


EI, y f 


Cine nu învaţă nu;ştie 


Nu era băiat mai silitor în întreaga şcoală decât 
Ştefan. Lecţia co e dedea învățătorul astăzi, el 
o aducea mâine dimineaţă în cap la şcoală. Dacă 
vrun băiat nu ştia lecţia, învățătorul zicea: . 

„Spune tu, Ştefane, lecţia!” Şi Ştefan o spunea 
frumos, cu glasul tare, încât se auzia în întreaga 
clasă. 

Intr'o frumoasă după amiază de primăvară Ştefan 
se duse cu prietenii săi la câmp. Acolo s'au adâncit 
aşa de mult în joc, încât numai seara pe întu- 
nerec au ajuns acasă. De ostenit ce era de atâta 
jucat cu mingea, Ştefan abia putea să mai mişte 
mânile şi picioarele. 

Işi luă cartea şi încercă să înveţe, dar pica de 
oboseală. Insfârşit, închise cartea, şi gândindu-se 
puţin o puse sub perna patului în care dormia. 

— „Pentru ce ai pus cartea acolo?” — îl întrebă 
tatăl său care văzuse totul. 

Ştefan răspunse: 

— „Am auzit dela Ionel, că dacă ne punent 
dimineaţa ştim 


— „Aşa? Bine! — zise tatăl său — Ionel ştie, 
desigur că a mai încercat până acuma”. 

După acestea, Ştefan s'a culcat foarte liniştit... 

Dimineaţa când s'a sculat, cel dintâiu gând al 
lui Ştefan a fost să încerce să spuie lecţia. Insă 
nu ştia nici un cuvânt. Vai! Ce mai spaimă a tras! 
Necăijt, îşi luă geanta cu cărţile să plece la şcoală 
Dumnezeule, Dumnezeule, ce va fi cu dânsul? Ca 
va spune domnul învăţător? Numai astăzi de nu 
l-ar întreba... 

Insă domnul învățător tocmai pe Ştefan l-a in- 
trebat întâiu. 

Ce ruşine mare pe capul lui, când se văzu că 
nu ştia lecţia, el care până atunci trecea drept ela- 
vul cel mai bun! ) 

Na avut dreptate ionel. Dar Ştefan tot invă- 
tase ceva: „Că cine nu învaţă, nu ştie”. 

Din ungureşte Petrinca Petre 

———— 00 N — 


Minciuna umblă prin lume, iar dreptatea stă la 
un loc. 


` 


PAG. m. 900000000000000%000000000000%0000000ede00609 DIMINEATA COPIILOR 


Cea mai bună prietenă 


e băncuţa de sub teiul ce-şi resfiră cu dăr- 

nicie umbra, două fetițe stau îmbrăţişate. 

P Cea mai mare, ține strâns pe pieptul ei, ca- 

pul micuței; şi cu mişcări duioase îi dez- 

miardă părul şi obrajii plânşi, căutând s'o 
mângâie prin cuvintele-i blânde. 

Chiar şi păsărelele ce ciripesc nebunatice îi spun 


prin gunguritul lor: „Nu mai plânge Irino!” Iar 
trandafirii, 


parcă: 


prin mişcarea lor graţioasă îi şoptesc 
„Nu mai fi mâhnită” 


— Nu mai plânge lrino, o rugă şi surioara să- 
rutând-o. 

— Dar simt un gol nesfârşit aci! Şi fetiţa îşi 
duse mâna la inimă. 

— Iţi va trece; eşti prea copilăroasă şi nu tre- 
buie să fii atât de mâhnită. Prietena ta nu me- 
rită nicio lacrimă. Tu ai iubit-o, iar ea sa pur- 
tat urit cu tine. Ai ţinut şi tu la o fetiţă fără ini- 
mă, care ţi-a răsplătit prost prietenia. 

Irina stă cu capul plecat şi printre pleoapele 
închise îi şiruiesc lacrimile. 

— Ai dreptate Cristino, rosteşte ea printre su- 
ghiţuri; dar nu ştii ce înseamnă să pierzi o prie- 
tenă. Pe Lenuţa am iubit-o mai mult ca pe tine 
şi n'am crezut-o atât de rea. Nu plâng că nu 
mai suntem prietene; plâng că m'am înşelat. Şi 


de Eufrosina Semenescu 


mă doare atât de mult sti Bietul 
a murit ceva în mine. » 

Şi Irina plânge iar. 

— Tu ai prietene, Cristino? 

— Trăiesc bine cu toate colegele mele; pe toate 
le iubesc la fel, dar prietene mam decât una. 

— Şi nu te-a făcut să plângi niciodată? 

— Nu! 

— E colega ta? 

— Nu; e mai mare, mult mai mare decât mine. 
Şi frumoasă şi bună ca un înger. Când ceva îmi: 
apasă sufletul, mă destăinuiesc ei şi prin cuvinte 
blânde ştie să-mi alunge mâhnirea. lar poveţele ei, 
îmi prind totdeauna bine. 

Când sunt bolnavă plânge într'ascuns şi noap- 
tea şi-o petrece în veghere. i 

Irina ascultă mirată pe surioara ei. 

— Şi nu te-a pârit niciodată?- Na spus min-: 
ciuni să te facă să suferi? 

— Prietena mea?! Nu, niciodată! Şi-ar da viaţa 
pentru mine şi-ar face orice să-mi înlăture o Su- 
părare. 

— Cât eşti de fericită Cristino! spuse” fetiţa mâh- 
nită. Dar care-i prietena .ta? Trebuie să fie vre-un 
înger. Ah, ştiu! E îngerul tău păzitor. 

—-Da, e un înger; e chiar mai mult ca un în- 
ger, rosteşte Cristina cu ochii scânteietori. 

— O, du-mă la ea, du-mă la ea, se roagă Irina 
împreunându-şi mâinile. Oare ar vrea să fie şi 
prietena mea? 

— Ar fi chiar fericită. Vei alergă “la pieptul 
ci, îți- vei deschide sufletul spunându-i tot ce te 


Ştii tu,- parcă 


„apasă. Cuvintele ei vor. şti să te mângâie, căci 


ea vorbeşte atât de frumos şi cu atâta dragoste! 
Dar trebuie să fii sinceră cu ea şi să nu-i ascunzi 
niciodată nimic. Hai cu mine! 

— Luându-se de mână, ele făcură câţiva paşi şi 
cea mare şopti: 3 

— Uite prietena mea. Ea vine Spre noi. Aleargă! 
în brațele ei. 

— E mama! exclamă Irina. Şi fetita. aleargă să 
găsească mângâiere la prima ei dezamăgire, la sâ- 
nul aceleia ce i-a dat viaţa. In braţele ce-au le- 
gănat-o când era mică, lângă inima ce bate pu- 
ruri cu dragoste pentru ea, fetiţa îşi descărcă toată 
povara lacrimilor. 

Eufrosina Dompndenii 
———— o o ———— 
Intre prieteni: 
— „E! vei tace în anul acesta băi? 

— „Nu! prietene, eu până nu învăţ să înnot. 

nu intru în apă!” 
Trimisă de Eiena Vaina-Brăila 
———— = Fr ————