Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages1-50

Ei 


3 PESCARUŞ PRINDE UN SUBMARIN = 


DI ie piere A a i A A ER oere IN a A Pali acd a. 
SS 
1. Pescăruș în barcă, linişti Aturisită zi! ru reușește 2. Când d'odată barca saltă Ah! își zice; acest mister 
Stă frumos la pescuit. Să prindă nici chip un peşte. Cât p'aci să cadă'mn baltă, 


ø 


3. N'a trebuit multă așteptare, Şi Pescăruș cât e de mie 4. Iar acela când eşi Cu lopata atins : PA bi 
Iată că un submarin apare, Pricepu căi vorba de inamic, Pescăruș îl și croi, Pe podea întins. fă 


5. Şi don Căpitan Atins la mustață . 6. Se deşteaptă apoi „Căpitane : drept în por 
Câti de vlăjgan de... Cer se agaţă. Sau de nu eşti.. mort, 


sa ai g7 e] 


fa Wr F FA i x t a A ] 


port conduce cu un suspin micii vor şti d 
da... al său propriu submarin. Fără ură fără... pică Că nu pot lup 
Necula st AE T e ice RN iinn aa e A 


COLONIALE 


BROASCA ȚESTOASA ȘI CELE DOUA STRIDII 


POVEȘTI 


ucrurile se petreceau într'o mică insulă a 
arhipelagului „Gambier“ care face parte 
din Oceania franceză. 

Această insulă situată în Polynesia, este 
puțin cunoscută, şi nu este bogată. Ea sa format 
ca multe insule din această regiune, din corali, care 
sânt mici animale apromerate, înfăşurate într'o ca- 
rapace calcareasă ; ele au construit în decursul vre- 
murilor edificii sub-marine care azi, ies la supra- 
fața mării şi formează. mici insule, și tocmai pe o 
ast-fel de insulă se stabilise o familie franceză, în- 
crezătoare în posibilitatea să găsească în aceste lo- 
curi, viață ușoară și fericită. 

Tatăl se chema, Maurice Ranvier, şi era în pu- 
terea vârstei. Odinioară călătorise mult, fusese în 
marină, şi visase totdeauna să vină să se instaleze în 
în una din insulele Oceaniei, unde credea el, viața 
era mult mai agreabilă de cât în orașele industriale. 
ale bătrânei Europei. Nevastă-sa, care îi era cre- 
dincioasă, şi care credea în visurile lui şi în speran- 
tele lui, îl urmase cu plăcere. Cât despre cei doi 
copii ai lor Paul și Madelaine, se obijnuiseră repede 
cu această viaţă în aier liber, şi în plină libertate. 
Cunoşteau toate colțurile insulei şi își petreceau 
cele mai frumoase are plimbându-se şi alergând pe 
sub cocotieri. 

Mai erau câţi-va locuitori în insulă, dar erau 
foarte blânji şi cumsecade. Mai de grabă încă ca 
soţie, ei aveau părul negru şi lucios, piele de culoare 
frunzelor uscate. Traiau din vânat, şi mai ales din 
pescuit. Casele care erau cât se poate de simple : un 
acoperiș făcut din frunze şi susținut de patru stâlpi. 
Cât despre mobilă, ea se compunea din bănci, Ma- 
macuri, coşuri împletite, şi din câte-va vase de pă- 
mânt decorate, apoi din ghioace, arcuri și săgeți. 

Mica casă a lui Maurice Ranvier era mai solidă şi 
mai bine înzestrată, și nevasta sa reusise să crească 
păsări de curte. Ar fi putut să fie fericiţi dacă darul 
lor de a face avere s'ar fi realizat. Dar erau departe 
de a fi reușit. Nu găsiseră niciuna din bogăţiile pe 
care fostul marinar închipuise să le găsească în 
aceste locuri. Și de multe ori, când copii erau de- 
parte de ei alergând şi jucându-se pe plaje, cei doi 
soţi făceau noi planuri le călătorie. Dar de data a- 


ceasta se gândeau să se întoarcă în Europa cea bă- 


trână. 

Numai că iar treceau corăbiile pe lângă mica lor 
insulă pierdută, şi chiar când treceau niciunul din 
ele nu se opreau. 


Și pe urmă această plecare ar fi fost pentru Mau- 


rice Ranvier şi femea lui, o adevărată decepţie, și 
o mare mâhnire, să părăsească insula lor fără să fi 
făcut, dacă nu avere, fără să fi instalat un mic sta- 
_biliment unde să fi acumulat câte unele din produ- 
4 4 sele coloniale atât de căutate. Dar Mauric Ranvier 

cătuase în zadar în pădurea care acoperea o parte 
. a insulei, nu găsise nici unul din acele lemne de 


(poveste polynesiană) 


preţ care creșteau în insulele vecine, şi apoi provi- 
zile lor de făină și de conserve erau pe sfârșite. 
Maurice Ranvier, construise un cuptor care le dă 
putinţa să aibă totdeauna pâine foarte bnuă, şi în 
ziua când war mai avea făină, se gândeau că iar fi 
tare nenorociţi. Fără îndoială, așa cum ziceau veseli 
Paul şi Madeleine, când se vorbea în faţa lor de 4 
zile fără pâine care se apropiau, va fi totuşi ceva de 
mâncare. Oare nu devenise Paul un îndemnatic o- 
chitor al nucilor de cocos, și Madeleine nu aducea 
ea adeseaori, coşuri întregi pline de excelente 
scoici ? Totuşi cei doi copii erau trişti la gândul să 
nu mai aibă pâine,nu atât pentru ei, cât pentru prie- 
teni lor, animalele. 

Paul şi Medalaine luaseră obiceiul să oprească 
din porţia lor de pâine zilnică, o parte ce o rezervau 
peștilor care veneau totdeauna în partea plăji unde 
se jucau copii. 

Venea și o mare broască țestoasă, ai cărei ochi 
mici și rotunzi străluceau de veselie, sub pleoapele 
ei 2bârcite, când adăoga pe lângă firimiturile de 
pâine și foi de salată sau fragi. Dar ceia ce o încânta 
pe Madelaine e că din vârful cocotierilor se scobo- 
rau spre ea valvârtej ca să prindă pâinea pe care ea 
le o arunca, cele mai frumoase păsărele din lume, 
aceste pâsări cu penele alat de bogat colorate, cum 
numai în pădurile guyane-ei se văd. 

Toate aceste fiinţe fuseseră înblânzite de Paul şi 
Madelaine şi ele veneau în fie care zi la aceiași oră 
şi în același loc. 

Acesta se petrecea în jurul unui lac mărginit de 
câte-va rânduri de cocotieri. De aci se vedea splen- 
did, marea, și fiind la adăpostul vânturilor alipee, 
se simţea făcut răcoarea adierei mărei. Și când copii 
soseau alergând în colțurilelor de pâine şi fărămi- 
turi, o mișcare generală se facea în acest colț de in- 
sulă atât de liniştit până atunci. 

In apă ; pești se apropiau săltând şi desenând ar- 
curi de argint la suprafața mări; din înaltul coco- 
tierilor, păsărele în mii de culori se scoborau în 
cercuri și ciripind voios, și deodată se observa pe 
plajă un munticel de nisip ce se mișca, se ridica și 
lua viaţa ; era marea broască ţestoasă care ieşea din 
ascunzătoarea ei şi venea încetișor dând din capul 
în care strălucea mici ei ochi negri. 

Deobicei Paul și Madeleine îşi primeau oaspeţi 
voioși și sărind de plăcere, cea ce nu înfricoșa de 
loc pe aceste animale era deopotrivă se zărea că le 
înveselea bucuria copiilor şi pe ele. Păsărele căuta 
şi ciripeau și mai vârtos, pești săreau mai voioşi, iar 
broasca își lungea gâtul şi își bălăngăia mai tare 
capul, cea ce era un semn de satisfacţie, ori în acea 
zii cu toate că cerul era albastru, și vântul dulce, 
cei doi copii nu erau veseli ca de obiceiu. Ei se așe- 
zară la marginea micului lac și aruncau fărâmituri 
peștilor şi păsărelelor, însă cu mișcări de automate, 
și se putea vede dpeu ochii lor roșii că plânseseră, 


Şi în conversaţia lor, atât de veselă odinioară, nu era 
în ziua aceasta de cât tristeţe şi regrete. 

„E ultima oară că le mai aruncam bucățele de 
pâine prietenilor noştri, zise Paul ; nu mai e făină“. 

— Probabil că e ultima dată şi când îi mai ve- 
dem, adăooă Madelaine ; Sala e hotărât să părăseas- 
că insula noastră, are să facă o plută ca să se ducă 
în drumul vaselor. 

— Dacă am fi găsit măcar mijlocul să ne îmbo- 
găţim, în insulă, zise Paul dând din cap. Dar n'am 
găsit încă cel puţin lemn preţios, nici fructe cum 
sânt dupe cât se pare, în Martinica sau în Guade- 
lpua... 

— Tot ce poți culege aci, sânt nuci de cocos ! în- 
trerupse Madelaine ridicând din umeri, nu vom 
putea fi rentieri din nuci de cocos. 

— Poate că nu vom fi nenorociți dacă vom părăsi 
insula, zise Paul, căutând să se consoleze. 

— Pentru noi, spuse Madelaine, nu va mai fi de- 
cât regrete şi supărări când nu vom mai avea fru- 
mosul nostru cer albastru, şi vom pierde libertatea 
noastră, peştişori noştri, şi păsărelele noastre, şi pe 
brava noastră broască țestoasă... 

— Și ei au să ne regrete ! întrerupse Paul. 

S'ar fi zis, că broască, pești ei păsărelele price- 
peau acest dialog al copiilor, căci păsărele nu mai 
țipau wvoioase, pești nu mai săreau afară din apă, 
iar broasca își băgase capul între umeri, fără să se 
uite la o foae de salată, care într'o altă zi au făcut-o 
atât de fericită! 

Și era adevărat. Păsările, peştii şi broasca nu nu- 
mai că auziseră dar înțeleseseră tot, tot ce vorbi- 
seră în doi prieteni ai lor. 

Și ast-fel când Paul şi Madeleine dispăruseră 
dupe cocotieri, păsările înloc să sboare, rămaseră 
lângă pești, şi broasca nu se duse la ascunzisul ei. 
Și între animale care erau legate deja de multă 
vreme între ele prin distribuirea de bunătăți așa de 
frumos oferite de Paul și Madelaine, se ținu un 
mare consiliu : 

„Prieteni noștri au să ne părăsească, constată un 
peşte“. 

(Și dacă, mulţi savanţi şi pescari susţin că peşti, 
mici şi mari, sânt muţi, este pentru că ei nu cu- 
nosc pești din ţările tropicale ei toţi voiau să vor- 
bească deodată). 

— Prietenii noștri nu mai au făină explică un alt 
pește. 

— Şi cu făină iei fac pâinea afirmă un al treilea... 

— Dacă war fi decât vorba de făină, întrerupse 
o pasăre cu penele roşii, gris şi albastre, totul sar 
aranja. 

Cunosc un copac care le ar da făină, şi încă multă. 

— da dar declară o altă pasăre cu penele verzi şi 
galbene, nu vor numai făină, caută și bogății, și nu 
o vor găsi pe această sărăcăcioasă insulă. 

— Cine ştie „interveni broasca dând din micul ei 
cap. 

Şi ea adăogă luând un aer misterios : „Cunosc pe 
cineva care ar putea spune multe despre această bo- 
găție. 

Am să vă încunoștiințez mâine“. 

Chiar în seara aceia, broasca ţestoasă, care era 
o broască țestoasă de mare, cu toată încetineala miș- 


cărilor ei fu repede pe niște stânci, unde ea era st- 
gură să întâlnească pe acel faimos „cineva, care ar 
putea spune multe despre bogăţie“. 

Nul căută multă vreme. Persoana pe care vrea 
să o întâlnească broasca se tolănea leneș la Inuă. 
Dar dormea numai pe jumătate, căci înainte ca broa- 
sca care îşi măsura pași să sosească în faţa lui, fai- 
mosul personaj îi zise bună seara pe jumătate voios 
pe jumătate mârâit. Era întradevăr un animal stra- 
niu cel ce era cunoscut de broască. Avea un cap 
lungueț, cu ochi rotunzi şi un mare bot mai rotund 
încă. 


Corpul lui semăna cu cel al focei, și înota tot atât 
de bine. Era unul din ultimi LAMANTINI (laman- 
tin) din regiune. Fuseseră mulţi odinioară laman- 
tini în jurul insulelor Martinica, dar dispăruseră în- 
cetul cu încetul. Strămoși noștri îi botezaseră Oa- 
meni marini“. Acest Lamantin care se refugiase în 
arhipelagul Gambier, și pe care îl cunoștea broasca 
era foarte bătrân. Poate pentru că era așa bătrân 
ştia el atâtea. 

Dupe că răspunse deabia la bună seara ce îi dă- 
duse bătrânul lamantin, ea îi povesti totul despre 
cei doi prieteni ai ei care nu mai aveau pâine și ca- 
re căutau bogății. 

„Pâina, zise broasca war fi așa de grav. O pasăre 
mi-a spus că se însărcinează să le o găsească, dar 
averea unde se poate găsi aceasta ? Eu nu cred că 
să se găsească pe această săracă insulă. 

— Intradevăr nu se găsește aci, zise, lamantinul 
dând din capul lui gros. Dar dacă nu se găsește ave- 
rea pe insulă se găsește poate sub insulă. 

— Dedesubt? repetă broasca intrigată. 

— da, dedesubt, insistă lamantinul. 


Și scoborând vocea ca și cum ar fi fost vorba de 


un mare secret, el explică: 

„Sau acuma oameni care de pe vase speciale se 
afundă în mare să caute ceva, ce ei preţuesc mult, 
deoare ce se obosesc atât ca să-l găsească. 

„Acest lucru, ştiu ce este. Ți-l voi da mâine di- 
mineaţă. 

Pentru noi ware nici o importanță, nici o valoare. 
Dar se pare că pentru oameni e o adevărată avere“ 

A doua zi dedimineață broasca fu precis la în- 
tâlnire, şi lamantinul îi dădu două stridii pe care le 
adusese din fundul mărei. 

„E numai atât! strigă broasca supărată. Nu era 
nevoe să te superi pentru atât“. 

Bătrânul Lamantin dete din cap în dreapta şi în 
stânga, c(ci aşa făcea el când vrea să ridice din 
umeri. 

Pe urmă se hotărâ să explice acestei broaște „u- 
şoare de minte“ 

Sânt stridii care sânt mai de valoare de cât altele. 
Acestea două ce am găsit conţine un mic corp tare, 
strălucitor, sidefos, rotund și ce se chiamă PERLA. 

Se pare că aceste perle valorează câte odată cât 
o adevărată avere. lată deocamdată două dacă nu e 
de ajuns am să-ţi mai aduc altele. 


Marea broască, mulţumiri lău cele două stridii 


sub carapacea ei. Ea îşi aduse aminte ca a surprins 


odată marinari pe o plage care se certau din cauza: 


unor perle, despre care îi vorbise bătrânul laman- 
tin. Desigur că acestea aveau o mare valoare, 


cs 


Şi la ora când de obicei veneau pe plaje Paul și 
Madelaine, prieteni lor animalele îi așteptau. Peş- 
tișori jucau în apă, păsărele de toate culorile 
îi pândeau din vărful arborilor, şi broasca îi aștepta 
pe o grămadă de nisip, cu cele două stridii în faţa ei. 
Și ora se facea sârpie și cei doi copii nu mai 
veneau. 

O păsărică plecă să facă o recunoaștere, şi se în- 
toarse anunțând că Paul și Madelaine ajuta pe ta- 
tăl lor să construiască o plută. 

„Mici noștri prieteni vor să părăsească SPA a- 
firmară mai mulți peşti, care ştiau foarte Bone ce 
este o- plută“. 

— Şi tocmai le aduceau mijlocul să facă Ai 
spuse una din păsărele. 

— Și cu mijlocul de a se îmbogăţi răspunse 
broasca. 

— Trebue să îi împiedecăm să plece, fiind o pa- 
săre mă oblig eu la acesta. 

Și pasărea o sbughi ca o săgeată în direcția casei 
unde locuia Paul şi Madelaine. 

Cei doi copi erau ocupați să strângă scândurile cu 
care să fabrice tatăl lor pluta. Nu se gândeau la 
mici lor prieteni, mai ales că nu mai aveau pâine 
să le ofere. Familia mâncase în seara precedentă 
ultima bucăţică. 

Profitând de un moment când cei doi copii erau 
singuri, pasărea cu penele roşi, gris, albastre, încep 
să sboare în jurul lor țipând încetișor. 

Copiii o recunoscură îndată. 

„Nu mai avem pâine pentru tine! spuse 
tristă Madeleine. 

— „Am mâncat ieri ultima bucăţică, adăogă 
Paul. 

Dar pasărea nu plecă, insistă, din contra, se 
apropie şi reuşeşte să facă să priceapă pe Paul că 
vrea să-l conducă. Și loviturile lui din aripi sunt 
atât de îndemnătoare, micul lui ciripit atât de 
convingător, încât cei doi copii se hotărăsc să ur- 
meze pasărea. 

Pasărea cu penele roşii, gris şi albastre s'a alipit 
mai ales de Paul pe care îl conduce într'un colț al 
pădurii. Cei doi copii o urmăresc curioși, şi pătrund 
întrun adevărat coridor de liane şi de plante. 
Pasărea sa oprit în faţa unui copac, cum nicio- 
dată până acum copiii nu mai văzuseră. Era înalt 
de vre-o cincisprezece metri, frunzele lui foarte 
crestate, aminteau frunzele smochinului, și unul 
din fructele lui căzute jos era verzui și mai mare 
ca un cap de om. 

Paul îl ia de jos și îl deschide: „Nu e fructul, 
spune el, e numai învelișul. lată fructele“. 

Și arată Madeleinei vre-o cincisprezece fructe 
de mărimea unei castane, care erau în mijlocul 
unui miez făinos. 

Pasărea continuă să sboare în jurul lor dar de 
data aceasta cântând voios. 


„Cu siguranță că ea a vrut să ne arate aceasta 
`. zise Madeleine. Fructele acestea trebue să fie bune 


„de mâncat. 

~ — „Să le ducem acasă“, zise Paul. 
Și iată că din nou pasărea începe să-i urmeze 

ciripind. Şi apoi trece în fața lor și îi face să pri- 

ceapă că vrea să-i ducă aiurea. 


4 


Copiii se supuse râzând. 

In curând cotind printrun mic drum ajnug la 
lacul și plaja cu cocotieri, unde îi aștepta cu grabă 
celelalte păsărele, peștişorii şi broasca. 

Cu toată stângăcia ei, broasca e prima care reu- 
şeşte să atragă atenția Madeleinei, şi ea îî arată 
cele două stridii care acum s'au deschis. 

„„Stridii cu perle“ ! strigă Madeleine — repede 
să le ducem acasă! 


De data aceasta păsărelele nu îi mai rețin. Și 


deabia copiii au dispărut dupe cocotieri că peşti- 
şorii zic broaștei : 

„Au aerul tare fericit“. 

— „Le-am făcut întradevăr un frumos cadou“ 
spuse broasca. 

Și ea explică peştișorilor irati că cele două 
stridii ce ducea Madeleine, valorează mai mult 
decât un mare vapor plin cu smochine, ananas, vin 
de muscade, girofle sau cafea. 

Și deabia Madeleine arătă cele două perle mamei 
sale și aceasta strigă fericită : 

Dar acestea sunt BOGAȚIA! 

In timpul acesta tatăl nu mai puţin fericit, explica 
lui Paul care îi arăta fructele arborelui misterios : 

„Acest arbore e acela ce se chiamă „,Jaquier'* 
„este arborele de pâine“. 

Apoi admirând la rândul lui perlele adăogă : o 
fericire nu vine niciodată singură. Cu pâinea ne 
vine și fericirea, nu mai e cazul să construim plute. 
Vom continua să fim fericiţi aci. 

Paul şi Madeleine pe care îi felicitau părinţii lor 
de minunata descoperire, nu spuseră cum bravele 
lor animale îi ajutaseră să reușească. 

Dar de atunci nu trecu zi fără ca pe plaja coco- 
tierilor, să nu se petreacă masa obijnuită a priete- 
nilor lor, cărora le fură recunoscători, atât păsăre- 
lelor cât și peștişorilor şi bravei broaște țestoase, 
şi Madeleine ca să poată să le aducă bunătăţi 
împleti un coş, un coș mare, mare. 


e 2 
CORBUL ȘI RACUL 


Un corb deasupra mării, văzu lângă apă un rac 
târându-se și mergând deaîndărătelea. 

Se repede corpul, îl ia în cioc și-l duce în pădure 
ca să-l mănânce. 

Ințelege bietul rac că se prăpădește și-i zice cor- 
bului : „Corbule dragă, știi că eu am cunocut pe 
tatăl și pe mama dumitale — alții ca dânșii mai rar 
să găsești !” 

— mUhul !“ răspunse corbul, fără să-și deschidă 
ciocul. 

— „li ştiu și pe fraţii tăi și pe surorile tale — fru- 
moși mai sunt, să le fie de deochi!“ 

— „Uhu !“ făcu iarăș corbul cu pliscul închis. 

— Dar cât sunt ei de frumoși“, zise mai departe 
racul, „nu te ajung pe tine în frumuseţe. lar dacă e 
vorba de minte și înțelepciune,un al doilea ca tine 
nu se găsește cât e pămnâtul de mare și întins...“ 

Cuvintele acestea îi plăcură corbului, care, vrând 
să-i mulțumească racului, deschise ciocul și în chi- 


„pul acesta îl scăpă pe rac care căzu la pământ, fără 


să-și facă mare rău. 


-az 


„Ai dl: 2 în a E UNEN pie = 


+. A 


p grl 
Je gå 


W 


4 N 

ai 

iza 
sp 


Moş 
o bojdeucă de pământ, pe cari omăturile iernii o acoperă, şi ţiuie 
vântul avan prin hornul scund, zicând un cântec trist de sărăcie, 
Are un suman petecit, şi ros, are pe deasupra multe năcazuri, pe 
cari, le-'mparte cu singura ființă, ce-i mai îmbucură bordeiul, cu 
baba, fiindcă aşa cum îi şi ea năcăjită, cată ades să-l mângâe. 

— Că lasă moșule, că nu-i prăpăd, că Dumnezeu ne are grije. 
Și așa, numai cu mângâierile babei, se mai ostoiește moșul. 

Azi a ieşit la arătură, cel din urmă, fiindcă mavea plug. Pe cel 
de-acum Pa 'mprumutat de la un vecin. Boii, îi are din anii mai 
tineri. Cudalbu, mai cu seamă, e bătrân de tot sărmanul, și 
te d dal: JA prin pielea roasă, coastele dau să iasă afară de nemâncare. 
o EASAN Când Pa scos azi dimineață din şandramaua ce ține loc de 

i denă stal, s'a ’npleticit, şi s'a clătinat, ca bătut de crivăţ. Moşul ľa 
= | ENE căi a A privit năuc şi a grăit: 

ll pitt SĂ a SeA — Ce-ai măi Cudalbu, ce-ai măi bătrânule, ăi hi bolnav, măi 


oş Andrei Terentea, gospodar în mânăstireni, a ieșit cu plu- 


| SSW DAL gul în dimineața asta de primăvară, să-şi are şi el, pe- 
| 4 tecul de țarină, ce-l are la crucea lui Năstase. 


Andrei, e cel mai sărac gospodar din sat. Are 


sărmanule ?... 

Cudalbu l-a privit cu ochii umezi 
pe moşneag şi-a pornit după to- 
varășui de jug. 

Acum, moş Andrei a intrat în 
țarină, cu plugul străin şi cu boii 
lui bătrâni, şi îndemnându-i cu 
glas blajin, a prins să tragă prima 
brazdă, în glia din care eșeau 
aburiri călduţe. 


© o # 


Eaa A a T a r a T T T E T L E T L AL E E E E E RE E E „rrome: 


CE SPUN STRĂZILE BUCUREŞTIULUI 


tiți, fără să vă gândiţi ? Popa-Soare, Popa- 

Nan, Popa-Petre, Popa-Tatp, atâtea nume 
vechi și frumoase, ce amintesc pe preoții bătrâni, 
cu bârbi mari albe, ce-au fost așa de iubiţi de ma- 
halele prin care autrăit, încât numele lor au rămas 
ca niște amintiri blânde, binecuvântate de toți.. A- 
poi, strada Fântânei, unde trebue să fi fost o fân- 
tână vestită, cu apă minunată, unde se adunau pe'n- 
serate cărăușii și călătorii pe caii lor și se așezau la 
taifas povestind despre minunile locurile îndepăr- 
tate de unde veneau de zile întregi, (căci pe atunci 
nu erau trenuri). Sau : strada Teilor, unde erau niște 
tei bătrâni de zeci și zeci de ani, vestiți de mari și 
de stufoși „care și ei chemau pe drumeți să se adă- 
postească într'un popas odihnitor la umbra lor. Sau: 
strada Icoanei, unde se găsea o icoană făcătoare de 
minuni, cum se povestește că se găsise în trunchiul 
unei stejar bătrân, iar când a căzut stejarul de bă- 
trânețe, s'a zidit în locul unde fusese el o biserică în 
care s'a adăpostit icoana, iar strada aluat și ea nu- 


'ați gândit vreodată ce însemnează nu- 
mele străzilor din București, pe care le ros- 


- mele de : Strada Icoanei. Apoi străzile ce poartă di- 


ferite nume de meseriași. Știți că mai înainte vreme 
și la noi ca și în alte ţări, fiecare ramură de meseriași 


aveu o întocmire a ei numită breaslă sau corporație, 
cu o căpetenie, cu mai marii ei și cu regulile ei, în 
care nimeni din altă breaslă nu se putea amesteca. 

Ei fixau preţul lucrului, al materialului, fiecare u- 
cenic unde trebuia să lucreze și erau rău pedepsiţi 
acei care se abăteau del aaceste regule. Aceste 
bresle de meseriași trăiau de obiceiu cu toţii la un 
loc, într'o mahal „sau cartier, pe o stradă a lor. De 
aci a rămas numele străzilor : Strada Tunarilor, a ce- 


lor ce făceau tunuri, strada Clopotarilor, a celor ce 


făceau clopote pentru biserici, a Precupeţilor, a 
Oltenilor, a Țăranilor, a Mătăsarilor, a Lipscanilor, 
cei ce vindeau lipscănii, mărfuri aduse dela Lipsca, 
oraș în Germania, adică: aţă, nasturi, mosorele, 
etc., apoi strada Oţetarilor, a Postăvăriilor, a Taba- 
cilor celor ce tăbăceau pieile, a Fierarilor, a Șela- 
rilor, a Dorobanţilor, a Zlătarilor (țiganii care strân- 
geau aur pentru domnie) și atâtea altele, cu o ex- 
plicaţie istorică, de care vom vorbi altădată. 

Ce a mai rămas astăzi din toate acestea? Nimic 
decât numele, de aceea e bine să nu-l uităm și să-l 
păstrăm cu sfințenie ca pe o scumpă amintire a tre- 
cutului. 


Igena Floru 
5 


> 4 


DC SN 


— DR N 


era frumoasă să o sorbi 

într'un pahar, dar mai avea 
două daruri cum nu se poate mai 
prețioase și cum nu mai găseşti 
la fetele de astăzi. Vedeţi şi ju- 
decați şi d-voastră: 

Când râdea, pe buze îi înflo- 
rea un trandafir, iar când plângea, 
lacrămile ei erau boabe de măr- 
găritar. 

Moşneagul mavea  nevoe să 
muncească vreo muncă grea şi 
obositoare, strângea trandafirii şi boabele de măr- 
găritar ale fetei şi le vindea. Vestea despre frumu- 
sețea cea fără de pereche a fetei moșneagului şi 


n moșneag avea o fată. Şi 
g fata aceasta nu numai că 


despre darurile cu cari era înzestrată, ajunse până . 


la urechile împăratului, care era şi tânăr și flăcău. 
Şi împăratul îşi zise: „Aceasta și nu alta îmi va fi 
nevastă!“ Şi chemând pe sfetnicul său cel mare îi 
zise: „Să trimeţi pe cineva şi să-mi aducă aicea pe 
fata moşneagului. Am hotărât să o iau de nevastă!“ 

Sfetnicul trimise, ca să o aducă pe fata moșnea- 
gului și pe fiică-sa, însoțită de mai multe slujnici, 
şi de oameni de pază. Fata stfetnicului împărătesc 
era şi ea în vârstă de măritat, însă pe lângă urâtă 
foc, mai era cicălitoare și rea de inimă. Să vedeţi 
ce făcu. O luă pe fata cea frumoasă a moșneagului 
şi o duse pe drumuri pustii şi neumblate. După ce 
umblară şi rătăciră multă vreme, fetei moşneagului 
îi se făcu foame şi-i zise fetei sfetnicului: „Surioaro, 
dă-mi ceva să mănânc că nu mai pot de foame!“ 

— „lți dau, dar dacă mă laşi să-ţi scot un ochiu !* 
îi răspunse fata cea rea și fără de suflet. 

Şi fără să aştepte măcar răspunsul, înfipse un cuțit 
în ochiul drept al fetei moșneagului, i-l scoase şi-l 
puse într'o cutie, închizându-l cât mai bine. 

Ceva mai încolo fata moşneagului zise : „Surioaro, 
dă-mi puțină apă că nu mai put de sete!“ 

— „ți dau, însă dacă mă laşi să-ţi scot şi ochiul 
celălalt“. Şi-i scoase şi ochiul cel stâng, închizându-l 
de asemenea într'o cutie. Apoi lăsând-o pe fata cea 
frumoasă în pustietatea și sălbăticiunea aceia, fata 
sfetnicului se înţelese cu slujnicile şi cu oamenii de 
pază să-i spună împăratului că ea și nu alta este 
fata moșneagului. 

Impăratul crezu şi se cunună cu fata sfetnicului. 
In zadar însă aștepta el ca ea să râdă şi să-i înflo- 
rească trandafiri pe buze sau să plângă și să-i pice 
din ochi boabe de mărgăritar. Ea nu râdea niciodată, 
dar nici nu plângea cu lacrimi, ci stătea toată ziua 
ursuză şi supărată. 

Cât despre sărmana de fată a moşneagului, ea fu 
găsită după vreo două sau trei zile de o babă care 
„căuta pe acolo nişte ierburi de leac şi de descântat. 
„Şi babei îi se făcu milă de biata fată fără ochi şi 

„o luă acasă la dânsa. De mulţumire și de recunoştinţă, 
fata și râse totodată plânse. Şi numai decât pe bu- 
zele ei înflori un trandafir de o culoare roşie închisă 
ca sângele, iar din ochi îi picară două boabe de 
„mărgăritar. 

Fata îi zise apoi babei: „Du-te cu trandafirul 
acesta înaintea porților palatului împărătesc şi strigă : 


6 


-| Fata cu trandafiri} 
și mărgăritar 


— Poveste dels Românii din Macedonia - 


„Trandafir pentru ochiu! Trandafir pentru ochiu!“ Şi 
să nu-l dai până ce împărăteasa nu-ți dă pe el un 
ochiu omenesc“. 

Și totul se întâmplă aşa cum trebuia să se întâmple. 
Impărăteasa auzind că pe stradă o femeie vinde un 
trandafir în schimbul unui ochiu omenesc, se grăbi 
să-l cumpere, plătindu-l cu unul din cei doi ochi ai 
fetei moşneagului. Fata aceasta și-l puse la loc și în 
două trei zile ochiul se lipi bine, așa cum fusese 
mai înainte şi fata văzu printr'insul. De bucurie mare 
râse din nou și un nou trandafir îi înflori pe buze. 
|| dete babei care îl vându de asemenea împărătesei 
— Ştim că împărăteasa era fata sfetnicului — în 
schimbul celuilalt ochiu. Așa putu fata moşneagului 
să-şi capete din nou amândoi ochii, precum îi avu- 
sese mai înainte. 

Din când în când fata moşneagului şi mai plângea 
câte puțin. Nu de altceva, dar ca să mai facă ceva 
boabe de mărgăritar pe care le cumpăra tot împă- 
răteasa, plătind pe ele bani din gros. Şi după ce a 
strâns şi trandafiri și boabe de mărgăritar, într'o zi 
ascunse un trandafir la sân și de faţă fiind și împă- 
ratul, se făcu că râde și scoase trandafirul zicând: 
„Uite, am râs şi un trandafir mi-a şi înflorit pe buze !* 

Impăratul îi văzu înşelătoria, dar se făcu că o crede. 


Intraltă zi împărăteasa ci-că plânse și arătă două 
boabe de mărgăritar din cele ce cumpărase. 

Fata moșului însă râdea mereu și mereu îi înflo- 
reau trandafiri pe buze, iar baba se ducea cu ei în 
oraş şi-i vindea. Trecuse toamna, se lăsase o iarnă 
grea cu zăpadă multă şi cu ger: baba vindea mereu 
trandafiri înfloriți şi care de care mai frumoşi. 

Toată lumea se mira de unde găsește baba tran- 
daf ri aşa de fragezi pe o vreme când nu mai era 
nici o formă de floare sau măcar de un fir de iarbă. 
Află şi împăratul şi intră la bănueli, pe când într'insul 
se trezi nădejdea şi bucuria. 


Şi împăratul le chemă pe toate fetele din cetatea 
aceea la o şezătoare la palat. Se duse și fata moş- 
neagului şi cum intră ea, palatul întreg se lumină şi 
străluci de frumuseţea ei. Ea însă, cu ochii plecaţi 
în jos, cu părul înfășurat şi ascuns într'o broboadă, 
tăcută și sfioasă, se așeză întrun colț şi începu să 
toarcă cu furca. 

Dar tot torcând, îi povesti furcii: „Şi a fost o îată 
frumoasă căreia când râdea, îi înflorea pe buze un 
trandafir şi când plângea, îi picurau din ochi boabe 
de mărgăritar. Dar fata unui sfetnic împărătesc...“ 
şi-i spunea mai departe povestea sa. O auzi împă- 


a e aaa II a 


ratul şi-şi zise: „Aceasta trebue să fie fata moşnea- 
gului l‘ 

Ca să se încredințeze şi mai bine, vru să o facă 
să râdă. 

Chemă, aşa dar, pe soitariul palatului. Și soitariul 
spuse şi făcu atâtea ghiduşii, că toate fetele şi toată 
lumea dela palat izbucniră înhohote de râs. Nici fata 
moşneagului nu-şi putu stăpâni râsul. Dar cum râse, 
cum pe buzele ei înflori un trandafir. 

Mai era nevoie de altă dovadă că ea era vestita 
fată a moşneagului ? Fireşte că nu. lar ce a urmat, 
se înțelege dela sine. Fata sfetnicului fu izgonită cu 
ruşine dela palat, iar împăratul se cunună cu fata 
moșneagului și trăi cu dânsa ani mulți şi fericiți. 


Legenda viorelei 


In vremi de mult trecute venise primăvara cu- 
prinzând văile şi pădurile. 

Adusese multe flori primăvara, să le răspândească 
în vale, să împodobească codrul şi să facă cunună 
isvorului ce stă în poiana taînică. Văzu primăvara 
că-i lipsește o floare și fu cuprinsă de jale şi mer- 
gând, ajunse lângă isvor. Tristă îşi pleacă ochii și 
zări un picătură de rouă care strălucea pe un fir de 
iarbă. Ea îşi oglindi ochii în picătura de rouă, ochii 
plini de lacărămi şi atunci se înfăptui o minune, din 
lumină, din umbră și din picătura de rouă răsări o 
floare, care întrupa tot seninul ochilor ei. Era mică 
floarea, de un albastru închis, tremura toată, la- 
crimile primăverii o udară şi ea crescu mângâiată 
de seninul ochilor ei. Aceasta e. legenda viorelei, 
micuță floare. 

Micuță floare albăstrue 
Ce crește lângă cărărue, 


e 2 


PICTORUL ȘI AMERICANUL 


Un pictor sărac, care aştepta în zadar renumele 
şi bogăţia, trăia foarte trist în mansarda sa. Un 
american bogat veni întâmplător să-i vadă pânzele. 
Plin de bucurie pictorul puse în fața amatorului 
străin cele mai frumoase tablouri, care din nenoro- 
cire nu atraseră atenți ailustrului oaspete. Disperat, 
pictorul puse sub ochii americanului o pânză albă. 

— „Ce reprezintă pânza ?” întrebă americanul. 

— „Aceast aeste trecerea Ovreilor prin marea 
roşie !” 

— „Aoh ! Yes (da) şi unde sunt Ovreii ?” 

— „Au trecut.” 

— „Yes! Very Well (foarte bine), dar unde sunt 
Egiptenii ?” 

— „Egiptenii ? N’au venit încă”. 

— „Superb! Admirabil! Dar unde este Marea 
Roşie ?” 

— „Marea Roşie ? S'a retras !!.. 

„Uite o adevărată cap d'operă!” strigă ameri- 
canul și plăti pentru pânza goală... 40000 lei !... 


PL dea a 


ALBINA ȘI FURNICA 


— Răspuns la „Greerele şi Furnica“. — 


De-atâta post îndelungat, 
Furnica, iarna, pe 'nserat, 

Căzu ca moartă lângu'un stup. 
Albina lung la ea privi ` 

Şi'n urmă astfel îi grăi: 

— „Ce cafi aici, pe lângă stup 
„Când locul tău e'n furnicar ?” 
— „Vai! a răspuns furnic'amar 
„Păunul, cruntul meu dușman, 
mA dărâmat căsuța mea. 

„O ! am plecat curând din ea. 
„Şi-așa, ajuns-am la aman ; 
„Părinţii mei sunt morți de-acum, 
„Eu merg pe-al foamei aspru drum. 
„Era să mor, când am zărit, 

„Al tău palat; prea scumpa mea, 
„Văd bine că cerșirea-i grea; 
„Dar pân'aicea n'am primit 
„Pomană 'n viață-mi, nicidecum. 
„La tine însă vin acum 

„Căci eu, cum te-am văzut, mi-am zis : 
„Albina este muncitoare 

„Şi, ca și mine, strângătoare. 

„In casa ei știu c'a închis 

„Miere dulce în știubei, 

„Haină nu-i inima ei 

„Și o să-mi dea tot ce-am sperat, 
„Puțin mi-ajunge ; mi-e destul 
„Cu cât un puiu este sătul; 
„Căci foame-mi este, zău, turbat. 
— „Aşa ?” răspunse-albina, atunci 
„Pe altu-afară tu-l arunci, 

„in drum, să piară 'nfometat? 
„Căci greerele mie mi-a spus...“. 
— „Cum? greerele ti-a.. ?'' — „Da, mi-a spus 
„Că l-ai gonit ca pe-un ciumat. 
„El este prietenul meu bun. 
„Ce-ai face tu, de te-aș goni? 
„Aşa e că de foame ai pieri? 
. „Dar nu ! nu sunt așa de rea, 
„Poftim pășește 'n casa mea 

„Și 'nvaţă să cunoști cu mult mai bine. 
„Mizeria, ce te-a lovit pe tine. 


410)? 


GURIOZITAŢI 


Cei mai bogaţi oameni de pe pământ se găsesc 
în Statele-Unite ale Americei de Nord, iar printre 
dânșii cel mai bogat este fără îndoială Enric Ford, 
vestitul fabricant de automobile cu marca „Ford“. 
Averea lui Ford trece de un miliard de dolari, 
ceeace înseamnă peste 200 de miliarde de lei de 
ai noștri. 


a SE) 


Cine nu învaţă la tinerețe, plânge la bătrâneţe. 


ra odată o sărmană prințesă. Mamă 

parcă mar fi avut, iar tatăl său Regele 

murise când avea fustele scurte. Noul 

rege era un om răutăcios şi alungă pe 

mica orfană de la castel: 

„încolo în voia lui Dumnezeu! 

nimic din moştenirea părintească, numai o 

veche coroană de aur, pentru-că o fată de 

rege nu poate să rămână chiar când e să- 
racă fără o coroană de aur. 

Prinţesa orfană se retrase în munţii alba- 

ștri şi acolo îşi ducea zilele din mila celorlalți. 

- Haina ei roşie ca mărgeanul repede deveni 

zdrențe; mergea desculță şi numai coroana 

de aur ce purta pe cap, lăsa să se vadă 

că era o fată de Rege. 


Si ea plecă pe aci 
Nu-i dăduse. 


"Ţăranii cu inimă 


„bună îi dădeau care o bucată -de pâine care un 
bănuţ; şi ea trăia aşa. 

Când se făcu mai măricică se duse în pădure ca 
să culeagă fragi. Si pe când culegea auzi tropăitul 
unui cal. Pe un cal alb călare un trubadur rătăcitor. 
Chitara îi atârna pe spate şi avea trei coarde de aur. 


Trubadurul şi 
sărmana prințesă 
se priviră şi chi- 
“tara care îi spân- 
zura la spate înce- 
pu să cânte singură 
şi inima sărmanei 
fete de rege începu 
să-i bată mai re- 
pede. 

Tânărul opri ca- 
lul său alb și fără 

„să zică un cuvânt 
„întinse mâna prin- 
țesei. Si aceasta 
„fără să scoată o 
= vorbă îi întinse 
= ambele mâini. Si 
„astfel merseră îm- 
-~ preună, 
b: La asfințit săr- 
-~ mana fică de rege 
„zise mi-e frig. 
„ Tânărul cântă 
din chitară şi, mi- 
nune! Si deodată 


g 
ati 


de 1 masă de purp 


veselă de aur, 


E P 
$) A, 

dă pe 
care ședeau tacâmuri şi 
cupe de 
cristal, de jur împrejur stă- 
teau lachei şi feciori sara- 
cinezi îmbrăcaţi în haine 
stacojii. 

Sărmana fică de rege 
se uită atunci în oglindă, 
şi când văzu că are haina 
de zdrențe şi . picioarele 
goale, se înroși şi zise: 

— Mi-e ruşine. 

Chitara cântă din nou 
şi ea observăcă era dea- 
cum învăluită într'o man- 
tie regală, brodată în aur 
şi ornată cu perle adevă- 
rate, iar în picioare avea 
deacuma nişte pantofi au- 
riți. Se privi în marea 
oglindă și iarăşi roşi, da, 
de data aceasta de plă- 
cerea de a se vedea aşa 
de frumoasă ca o zână. 


Apoi se aşezară la masă. 
— Mi-e somn! zise mai târziu sărmana fată de 


rege. 
Chitara cântă din nou cântă și un alcov apăru, 


un alcov cu cearceafuri baldachin, perdele toate de 
mătase, Patul avea forma unei imense scoici de aur, 


Pe un cal alb venea un trubadur rătăcitor 


apăru în faţa lor + un foarte fru- 


mos castel din marmură zidit şi cu aramă învăluit. 
ri „Ei intrară prin poarta castelului luminaţi de o sută 
„de candele trecură peste scări de marmură, şi ajun- 
„seră într'o mare cameră îmbrăcată în aur. 

„— Mi-e foame ! — zise atunci sărmana fată de rege. 


= Trubadurul din nou cântă din chitară, şi deodată 


= apäăäru în faţa lor o mare masă acoperită de o față 


cul galben. 


cu un mare bal 
dachin, iar în mă- 
tasea lui erau țesu- 


bolta cerească şi 
toate minunile 
nopţei. 

Sărmana prin- 
țesă atunci se culcă 
şi dormi ca un în- 
ger până se făcu 
ziuă. 


E x 
Dimineaţa când 
se sculară nu mai 
era nici urmă de 
castel şi de toate 
minunățiile. Ei erau 
lângă trunchiul 


unui bătrân fag 
culcați pe iarba 
“moale. Deasupra 


capetelor lor cânta 
un mierloi cu cio- 


Sărmana fică de Rege îşi frecă ochii 


şi, când se uită la ea se văzu iar în rochia zdren- 
țăroasă şi în picioarele” goale. 
Toată ziua apoi rătăciră prin pădure, dar spre 


seară trubadurul iară cântă din chitară și iară intrară 
întrun palat de marmură iar benchetuiră în pahare 
‘de cristal, farfurii de aur şi dormiră în paturi cu 


cearceafuri de mătase, 


te pietre preţioase ! 
reprezentand luna. * 


i 


A său : 

— Mie îmi trebue un 
existe nu numai când tu cânţi 
să poţi să locuești atât iarna 
sunt o fată de Rege. Si dacă t 
cer, te părăsesc şi mă întorc î 

Trubadurul se 
duse atunci în 
oraş. Acolo se 
aşeză în piaţă, 
își puse bereta 
jos şi începu să 
cânte din chi- 
tară. 

Lumea şi tre- 
cătorii bogați se 

|à opreau în jurul 
i lui, deoarece 
cântecul lui le 
mergea la ini- 
mă, ei aruncară 
mulți bani în be- 
reta lui. Când 
se termină cân- 
tecul una din 
coardele de aur 
se rupse. Tru- 
badurul strânse 
bani, cumpără o 
casă de piatră 
şi conduse acolo 
pe sărmana fată de Rege. 
S aşCâtă-va vreme stătură aşa, dar într'o zi sărmana 
fată de Rege zise : 

La ce-mi serveşte casa de piatră dacă trebue să 
„merg în zdrențe? Fă-mi o haină de mătase altfel 

te părăsesc. 

«k Pentru că eu sunt o adevărată fată de Rege! 

“ “Trubadurul se duse în oraş şi cumpără o roche" 

de mătase țesută cu perle adevărate. 

Si de data aceasta se rupse la chitara lui o coardă 
de aur. 
Nu multă vreme dupe aceasta sărmana fată a Re- 
gelui zise : 


castel, care să 
hitară, ci în care 
vara. Pentru că 
u faci ceeace îţi 
unți mei albaştrii. 


eter 


Epe peer or ae 


Chitara răsună din nou şi ea se văzu îmbrăcată într'o mantie regală, 
țesută în aur și perle. 


— La ce-mi servește casa de piatră și frumoasa 
roche de mătase dacă trebue să merg cu picioarele 
goale ? Cumpără-mi papuci de aur alt-fel eu te pă- 
răsesc ! 

„Nu multă vreme dupe acea sărmana fică de rege # 
avu alte dorinți : dorea în camera ei de dormit o 
sofa aurită, în sufragerie farfurii de argint și în ca- 
merile de servi- 
tori vrea să aibă 
servitori. 

Trubadurul 
întinse coarda 
de aramă pe 
chitara lui şi se 
duse iarăși în 
oraş. Acolo lu- 
mea bogată îl 
primi cu bucurie 
şi zise: lată a 
sosit trubadurul 
cu coarde de aur 
la a sa chitară. 

Dar coardele 
de aramă răsu- 
nară aşa de urât 
încât lumea în- 
cepu să râdă şi 

gi. ZA a 3 să-şibatăjoc de 
Ce Am el. Lumea fi zise 
că e un încurcă 
lume și el tre- 
bui să fugă umi- 


lit şi cu buzunarele goale. 

Când sărmana fică de Rege află că bărbatul ei 
nu-i aducea nimica, izbucni în plâns, și până târziu 
în noapte curseră lacrimile sale. Trubadurul vrea să 
o consoleze şi de aceea luă chitara în mână; dar 
sărmana prinţesă îi zise: opreştete! mă doare capul 
de aşa muzică! 

Trubadurul atunci îngălbeni, nu zise nimic, dar 
se duse în pădure. Acolo sdrobi de stâncă chitara, 
apoi dispăru în pădure şi nimeni nu-l mai zări. 

De atunci prințesa rămase să trăiască în sărăcie 
lucie şi lacrămile ei nu mai încetară. 


LA A A A AAA AAA AAA AAA AR AA AA A a A AAA AARAAAARARARARAR A TFT PPEP PTT ETY TP FPT T TFTP AAA AA da a aaa al 


Cunoştinţe folositoare 


Din ce se compune aerul? 


Un cititor ne pune întrebarea aceasta. Trebuind 
să scriem ceva mai mult, n'am putut să răspundem 
la rubrica „De toate și amestecate“. 

De sigur, astăzi se știe foarte bine din ce se com- 
pune aerul — aerul pe care-l respirăm și fără de 
care n'am putea trăi nici un minut. 

Numai, să ne înțelegem : este aer și aer. Cu alte 
cuvinte, există o mare deosebire între aerul curat 
de afară și aerul din încăperile unde stau mulți oa- 
meni sau unde nu se deschid decât rar ferestrele. 
Aerul acesta e stricat și foarte vătămător sănătăţii. 

Aerul curat însă, adică adevăratul aer, se com- 
pune din câteva gaze, cari toate sunt incolore și 
transparente. In numărul gazelor din care se com- 
pune aerul intră și așa numitul acid carbonic pe 


dă 
Å 


X 
A Xe A a t PER p 2 r npp dpi de ame 
Rail în co dă m acu ba oase mata, - catei aaa pipa & -N ait 


care îl dăm afară din noi când respirăm și care ser- 
veşłe ca hrană plantelor și fiorilor. 

Mai sunt în aer și alte câteva gaze descoperite 
nu de mulți ani, precum și mici cantități de apă în 
formă gazoasă. Dar apa, precum și gazele acestea 
nu formează, luate la un loc, decât o foarte mică 
parte din aer. Aerul se compune aproape în între- 
gime din două gaze: 
conținutul lui îl formează azotul, care este indis- 
pensabil pentru viață, deci și pentru noi oamenii, 
restul de o cincime de aer e formată din minunatul 
gaz — oxigenul, — fără de care n'am putea trăi 
nici un minut. 

Așa este compus aerul curat. Cât despre aerul 
din odăile închise, el are, în primul rând, prea mult 
acid carbonic și prea puţin oxigen. Şi mai are și 
alte gaze vătămătoare sănătății. 


aproape patru cincimi din ` 


e 


ntr'o pădure mare şi deasă, se găsea un palat 
vechiu în care locuia singură cuc o femeie bă- 
trână. Baba aceasta era însă o vrăjitoare foarte 
iscusită. Peste zi se prefăcea în pisică şi în 
bufniță, şi abea seara îşi lua din nou chipul ei de 
om. Se pricepea să atragă la dânsa vânatul din 
pădure şi păsările din cer, le înjunghia, le gătea şi 
le mânca. 

Când vreun drumeț oarecare se apropia până la 
o sută de pași de palat, trebuia să se oprească și nu 
se putea mșca din loc pân ăce nu-i dedea baba voie. 
Dar dacă se întâmpla ca vre-o fată curagioasă să se 
apropie şi mai mult de palat, fata aceasta era pre- 
făcută în pasăre, pusă într'o colivie și dusă într'una 
din încăperile palatului. In chipul acesta vrăjitoa- 
rea avea vre-o şapte mii de colivii cu păsări așa de 
rare. 

In vremea aceea trăia o fată pe care o chema Io- 
rinda şi care era mai frumoasă decât toate celelalte 
fete. Iorinda era logodită cu lorindel, un tânăr 
cât se poate de chipeș. Amândoi ţineau foarte mult 
unul la celălalt. Intr'una din zile, logodnicii aceștia 
se duseră să se plimbe în pădurea în care era pala- 
tul vrăjitoarei. 

„Bagă bine de seamă“, îi zise :lorindel Iorindei, 
„să nu te apropii prea mult de palat”. 

Era o frumoasă după amazi, printre crăcile arbo- 
rilor soarele se arăta luminos în verdele închis al 
pădurei, pe când o turturică plângea pe un copac 
bătrân. 

Iorinda şșezu jos la rădăcina copacului acesta și se 
porni pe plâns; cu dânsa plângea şi Ioringhel. 
Amândoi erau așa de mâhniți, par'că le-ar fi sunat 
. ceasul morţii ; se uitară în jurul lor, văzură că se 
rătăciseră și nu mai ştiau pe unde să se întoarcă 
acasă. 

Soarele era pe jumătate deasupra muntelui și pe 
jumătate îndărătul lui. Iorindel se uită printre ar- 
bori și văzu aproape de dânsul zidul cel vechiu al 
palatului ; se îngrozi și se îngălbeni la față ca turta 
de ceară. Iorinda cânta : 


„„Păsărica mea cu inelul cel roșu 
Cântă necazul și durerea ; 
Ii cântă turturelei moartea 
Ii cântă... fich, fichi-fich P? 


lorindel se uită la Iorinda și o văzu prefăcută 
într'o privighetoare ce cânta foarte frumos. O buf- 
niță cu ochii aprinși sbură de trei ori în jurul ei, 
strigând de fiecare dată : „Şu, hu, hu!” 

Iorindel nu putea să se miște din loc: stătea ca 
o piatră, nu putea nici să plângă, nici să vorbească, 
nici să miște cât de cât mâna sau piciorul. Soarele 
apusese ; bufnița sbură într'un tufiș din care eşi nu- 
mai decât o babă încovoiată, galbenă și slabă : avea 
ochii mari și roșii, iar vârful nasului ei coroiat îi 
ajungea până la bărbie. Bodogăind cuvinte neînţe- 
lese, puse mâna pe privighetoare şi fugi cu dânsa. 


10 


IORINDA și IORINDEL 


după Fraţii Grimm 


Cât despre lorindel, nu putea nici să zică ceva, nici 
să se miște. 

In sfârșit, baba veni din nou și spunând un des- 
cântec, îl dezlegă pe Iorindel care îndată ce putu 
să se miște și să vorbească, se aruncă la picioarele 
babei și o rugă să-i dea îndărăt pe lorinda sa. Vră- 
jitoarea însă îi zise să-și ia pentru totdeauna nădej- 
dea dela Iorinda, şi se duse lăsându-l singur. Iorin- 
ghel strigă, plânse, se văită, dar totul fu în zadar. 

La urmă, neavând încotro, se duse într'un sat 
străin și se tocmi păstor la o turmă de oi. 

Deseori dădea târcolae prin jurul palatului vrăji- 
toarei, dar nu se apropia prea mult de dânsul. 

In sfârșit, într'o noapte visă că găsise o floare ro- 
şie ca sângele şi că în mijlocul floarei acesteia era 
un mrăgăritar mare și frumos. Rupse floarea acea- 
sta, se duse cu dânsa la palatul cel blestemat și văzu 
că tot ce atingea cu floarea era deslegat de vrăji- 
torie. Și mai visă lorindel că în chipul acesta îşi 
căpătă din nou pe Iorinda. 

Dimineaţa, când se trezi din somn, se puse să 
caute prin munţi şi prin văi, doar-doar va găsi o 
astfel de floare ; și căută până în ziua a noua când, 
în sfârșit, o găsi într'o dimineaţă. In mijlocul poti- 
rului ei era o picătură de rouă, mare cât mărgărita- 
rul cel mai frumos. Cu floarea aceasta în mână, Io- 
ringhel se duse drept la palatul vrăjitoarei. Atinse 
poarta palatului cu floarea şi poarta sări în sus. In- 
tră în curte și după glas se îndreptă spre partea un- 
de erau coliviile cu păsările cele multe. 

Nimeri tocmai în sala în care chiar atunci vră- 
jitoarea dedea de mâncare la păsările din cele şapte 
mii de colivii. Indată ce-l văzu pe Iorindel, vrăji- 
toarea se făcu foc de mânie, îl împroșcă cu otravă 
şi cu fiere, dar la depărtarea de doi paşi se opri, căci 
nu putea să se apropie mai mult de dânsul. 

Iorindel nici nu o luă în seamă, ci se psue să cer- 
ceteze coliviile cu păsări. Erau acolo mai multe sute 
de privighetori, așa că nu ştia nici el cum va putea 
să-şi găsească pe Iorinda ? Văzu însă că baba luă pe 
furiș o colivie și fugi cu dânsa, vrând să iasă de 
acolo. El însă sări asupra ei, atinse cu floarea 
şi colivia și pe dânsa. Vrăijitoarea își pierduse acum 
toată puterea, pe când Iorinda stătea în fața lui, tot 
așa de frumoasă cum fusese şi mai înainte. 

Iorindel le prefăcu din nou în fete, și pe toate 
celelalte păsări şi se întoarse apoi acasă cu Iorinda 
și trăiră împreună o viaţă lungă și fericită. 


2 Əd 


Intoarce-mă 

Haplea, mergând odată pe drum, văzu o piatră 
mare pe care scria ; „Intoarce-mă ! Haplea ‚după 
opinteli strașnice, reuși să întoarcă bolovanul. Pe 
fața dedesupt a pietrei găsi atunci săpate cuvintele : 
„Intoarce-mă 1 aloc acum, ca să se mai păcălească 
şi alți proști ca tine!” 


>» 


etița mergea, târând papucii prea mari pentru 
dânsa pe strada umedă de brumă a micului 
oraş de provincie. 

Era în ajunul Crăciunului. Lume multă for- 
fotea pe stradă. In grămezi mari, mărfurile erau așe- 
zate în mijlocul trotuarului. 

Fetița se numea Ilenuța, și n'avea decât 7 ani. 
Ar fi fost frumoasă, dacă ar fi fost spălată şi dacă 
ochii ei verzi ar fi zâmbit. Dar ei nu râdeau nicio- 
dată, căci Ilenuţa era o fată nenorocită. Părinţii ei 
muriseră şi acum locuia l aniște străini care se folo- 
seau de dânsa silind-o să cerșească. In fiecare seară 
trebuia să aducă câte zece lei. Se întâmpla de multe 
ori să nu-i aibă sau, avându-i nu se putea stăpâni să 
nu-și cumpere o prăjitură știind bine totuși că va fi 
bătută. 

In seara asta sfântă,, părinţii vitregi plecaseră de- 
acasă, iar pe dânsa o trimiseseră pe străzi să cer- 
şească. Ilenuţa se simțea chiar mult mai nenorocită 
ca de obiceiu, căci în jurul ei erau părinţi cari cum- 
părau copiilor lucruri frumoase și pentrucă știa că'n 
noaptea ceea Moș Crăciun vine din cer ca să pue ju- 
cării în pantofii celor mici. 

Inaintea unei vitrine se opri. Rămase câteva mo- 
mente înlemnită în fața unei păpuși mari, învelită 
în mătăsuri albe și dantele, în mâini cu mânuși de 
piele, păpuşe care închidea ochii când o culcai, și a 
cărei gură întredeschisă nu lăsa să se vadă decât doi 
dinți de șoricel. ` 

Tlenuţa, tremurând în rochiţa ei găurită, se gân- 
dea : „Cu siguranţă, păpuşa asta mare nu va fi nici- 
odată a mea ; eu nu voiu avea nici măcar una mică. 
Chiar dacă Moş Crăciun ar voi să-mi dea una, n'ar 
şti unde s'o pue, căci eu n'am pantofi. 

Deodtaă zări însă, aproape de ea, în mijlocul 
străzii, o grămadă de încălțăminte de tot felul, iar 
lângă ele negustorul, un bătrân gras, dormita. Do- 
rința 6lenuţei era atât de puternică, încât vocea con- 
științei wavu timp s'o previe. C'o mișcare de mai- 
muţă dibace trase spre dânsa, — neputând să alea- 
gă, — o pereche de pantofi enormi, pantofi de că- 
ruțaș sau de lucrător, fi fugi repede cu dânșii. 

In întunerec, orbăcăind, urcă fetița cele şase 
etaje care duceau la podul ei. Aprinse îndtaă lumâ- 
narea înfiptă î ngâtul unei sticle, şi aşeză pantofii 
cei mari lângă soba aproape dărâmată în care nu 


era nici urmă de foc. Se ghemui apoi în lada în 


care-i serve adrept pat și adormi pe dată. 

O lumină mare umplu odăița. Un moş bătrân 
stătea în mijlocul odăii, fără să se vadă pe unde 
şi cum intrase. Un moș mic, încovoiat, cu barba 
mare, albă, cu cismele pline de zăpadă, și cu părul 


lung, mai alb decât chiar zăpada de pe cisme. 


In mână avea un caet mare, în care erau înscrise 
toate străzile, cu numărul casei şi numele locui- 
torilor. Il răsfoi cu băgare de seamă și, când ajunse 
la foaia pe care o căuta, privi în odaie şi zărind 


pe Ilenuța ghemuită în ladă, spuse tare: — „Da, 


iată fetița însemnată în registru ! Trebue să am şi 


pentru dânsa ceva !” 


OI e AN d. EPET VBEN A naa a). a En 


= FETIȚA CU PANTOFII MARI 


| 
| 
| 


La cuvintele acestea scoase din sacul pe care-l 
ducea în spinare păpuşa pe care copilul o admirase 
cu câteva minute mai înainte... Dar se opri de-odată. 

„Ce însemnează asta, își bat joc de mine ? Pan- 
tofii aceștia sunt ai unui om mare, nu ai unei fetițe!” 

Și moşul așeză păpuşa la loc pe unde-o scosese. 
Apoi privi mult timp, cu-o privire tristă şi un aer 
de mustrare pe drăgălașa Ilenuța, și dispăru tot 
atât de misterios cum intrase. 

Ilenuţa plânse și suspină mult timp după asta, 
apoi, cu ochii înlăcrămaţi încă, adormi. 

A doua zi, când se deșteptă, părinții ei vitregi 
nu se întorseseră încă. Se uită îndată la pantofi 


dar văzându-i goi, își aminti de vizita lui Moș Cră- 


ciun și felul cum o privise. 
Se gândi câtva timp la faptul acesta, apoi se îm- 
brăcă repede, luă câte-un pantof în fiecare mână, 


coborî dintr'un salt cele şase etaje și alergă la casa 


bătrânului cismar. 

Ilenuţa îi întinse pantofii, cerându-i iertare, și 
povestindu-i lucruri din care bătrânul nu înțelese 
nimic alt decât că fetița îi aducea marfa sa îndărăt. 

Işi chemă atunci soția, care tocmai pregătea ca- 
feaua cu lapte în odaia alăturată. 

„Ascultă tu pe mititica asta, poate o vei înţelege!” 
„Și Ilenuţa își reîncepu povestea, în așa fel că soția 
cisarului își dădu bine seama de ce era vorba. 

„lată o fetiță cu adevărat cinstită, dar care-i să- 
racă și nenorocită. Fapta ei arată că are inimă bună. 
Pare liniștită și va fi drăguță fiind îmbrăcată si 
pieptănată. De douăzeci de ani dorim noi o fetiță. 
N'ar fi bine s'o adoptăm pe aceasta ? 

Și bunul cismar o adoptă pe Ilenuţa. Degeaba au 
vrut părinții ei vitregi s'o ia înapoi, nu mai aveau 
nici un drept. 


GHICITORI 


Taie-mi capul, scoate-mi limba, 
și lasă-mă să vorbesc. Ce sunt? 
“(eued ap |njepuo9) 


dă-mi să beau 


AI E 


Ce nu sunt trei pe lume? 
"fom u 
[may4 ganpegew j$ amw əjsod jund 199 ej pea 


Când nu fierbe oala pe mașină? 
"(20 aie,u pug3) 


Cine nu s'a născut, și totuși a murit, 
"luiepy) 
Cine merge totdeauna la culcare și niciodată nu 
doarme ? 
` "(ejoueos) 


A 


> e 


ză 


“5 : 
Ela et DR wsi Și Pr se , DR E pei 


FIACARA ALBASTRĂ 


ntr'o casă veche, veche de tot, trăia singur ca un 
cuc un moșneag așa de bătrân că părea că Moar- 

tea uitase 'de dânsul. Rar se pomenea ca o slugă 

să stea mult lor moșneagul acesta ; cine stătuse 
câtăva vreme acolo, povestea că în casa aceia, care 
se vedea affi cercetată de duhuri rele, nu te simţeai 


_ tocmai în largul tău. Noaptea auzeai cum umblă și 


fac zgomot stfaii și umbre, vedeai țâșnind flăcări din 
colțurile întunecoase și erai îngrozit cu tot felul de 
vedenii. 

Intr'un rând moșneagul de care e vorba luă în 
serviciu o fată pe care o chema Anicuţa. A doua zi 
moșneagul o întrebă cu ma dormit, așteptându-se să 
se plângă şi ea de stafii și de vedenii. Anicuţi îi răs- 
punse că a dormit cum nu se poate mai bine. Şi la 
fel îi zise în dimineața următoare. In dimineaţa a 
patra însă Anicuţa îi zise cam încurcată : „Mai toată 


moaptea a jucat și a săltat în jurul patului meu o 


luminiță albastră și lumina aceasta îmi șoptea în- 
truna: „Du-te, Anicuţo, du-te, Anicuţo!”, așa că 
n'am putut să închid ochii decât spre dimineață după 
cel dintâiu cântat de cocoși”. 

Din pricina că lumina cea albastră se arătă câte- 
va nopţi la fel, şi Anicuţa vroi să părăsească, așa 
cum făcuseră și celelalte înaintea ei, acea casă de 
vedenii și stafii. Dar îi venea foarte greu stăpânu- 
lui ei care îi zise : „Anicuţo, nu te speria ! Să știi că 
stafiile n'au nici o putere asupra fetelor car au inima 
curată și nu sunt fricoase. Ascultă să-ți dau un sfat 
foarte bun : Dacă te mai cheamă lumina cea albas- 
tră „îmbracă-te ute și du-te după dânsa: Numa caută 
să fii bine cu băgare de seamă și să nu iai nimic din 
parte-, să nu pui mâna pe nimic din ce îți dă, să nu 
faci nimic din ce îți spune și să cauţi ca lumina cea 
albastră să fie mereu înaintea ta. Dacă faci întocmai 


cum te învăţ, se prea poate ca o mare fericire să dea 


peste tine”. 

Seara ce urmă, abia se culcase Anicuţa în pat, că 
luminiţa cae albastră se porni din nou să sară şi să 
joace și să-i șoptească: „Du-te, Anicuţo! Du-te, 
Anicuţo ! 

— „Dacă e nevoe”, zise Anicuţa sculându-se din 
pat şi îmbrăcându-se în grabă, „hai să mergem !” 

— „Haide, Anicuţo !” șopti iarăși flacăra. 

— „l lergi înaintea mea !” îi grăi fata și flacăra 
porni, coborând trpetele scărei şi ajungând până la 
uşe ade chelar. ,,Decshide, Anicuţo !” șopti PREMS 
din nou. 

— „Deschide tu !” îi răspunse Anicuţa, „eu n'am 
cheie ! 


„Şi iată că flacăra se făcu într'o băbușcă mititică, 


îmbrăcată în alb, care suflă o dată în gaura cheiei și 


deschise ușea: chelarului. Baba, care răspândea din- 


_tr'însa o lumină albăstrie, coborî, mergând înaintea 


Anei, treptele chelarului și se duse până în colţul 
din fund. Acolo stătea răzimat de perete un târnă- 
cop. Baba arătă cu degetul spre târnăcop și şopti: 
„Anicuţo, sapă aicea o gaură !” 

— „Sapă tu”, îi întoarse Ana vorba, 
nu-mi trebue așa ceva”. 

Băbușca puse atunci mâna pe târnăcop şi săpă 


12 


„căci mie 


zdravăn în pământ. După puţin, iată că eşi la iveală 
o căldare plină cu tot felul de lucruri frumoase, cu 


vechi galbeni de aur și cu găteli de mărgăritar ia de 


pietre prețioase. 

— „„Anicuţo, ridică și scoate afară căldarea !” îi 
șopti baba. 

Dar Ana îi grăi foarte liniștită : „Ridică-o tu!” 

De voe, de nevoe, baba scoase căldarea din pă- 
mânt și o pusie înaintea Anicuţei şi se auzi un răsu- 
net și un zăngănit puternic de multul aur și argint 
ce era în căldare. 

— „la-o şi du-o sus în odaie la tine!” 
baba. 

— „Ba să o duci tu, că pentru mine e foarte grea”, 
făcu Anicuţa. 

Baba luă căldarea pe umeri și gări din nou şșop- 
tind : 

— „Haide, Anicuţo, mergi înaintea mea !” 

— „Ba să mergi tu, căci îmi luminezi drumul”. 

Și baba se văzu nevoită s ăiasă ea întâiu din che- 
lar. Acum mergea însă încet, căci căldarea era grea 
de tot, așa că baba ofta și gemea tot drumul până la 
odaia Anicuţei. 


Acolo o puse căldarea jos, iar Anicuţa se culcă din 
nou în pat. Flacăra cea albastră începu iarăși să salte 
și să joace în jurul patului. Anicuţa își făcu atunci 
semnul crucii şi zise: „Tu mi-ai ajutat mie, Dum- 
nezeu să-ţi ajute ţie! 

Baba îmbrăcată în alb apăru din nou înaintea 
Anicuţei și chipul său strălucea de bucuria cea mai 
curată, iar după aceea pieri pe neașteptate. Anicuţa 
adormi liniștită și când se trezi dimineaţa, își în- 
chipui c ătotul nu fusese decât un vis înșelător. Căl- 
darea însă era acolo înaintea ei și plină de o comoară 
de mare preţ. 


Din noaptea aceea nici o stafie n use mai ivi în 
casa moșneagului. 


îi șopti 


RE EA t; 


Deosebire importantă 


Sărăcescu găsește cu cale să facă câteva obser- 
vaţii lăptarului, care-i pune prea multă apă 'n lapte. 
Cu toate astea, din diferite consideraţii, face ob- 
servaţii pe un ton glumeț. 

— la ascultă, îi zice el, știi ce deosebire e între 


un lăptar și o vacă? . 
— Nu. 

— Deosebirea e că vaca dă totdeauna laptele 
curat. 

— Așa e, zice lăptarul, dar mai e o deosebire cu 
mult mai importantă. 

— Care? 

— Aceea că vaca nu dă niciodată laptele pe da- 
torie. 


w 


Undevași cândva trăia un ţăran, om sărac și îm- 
povărat de o familie grea. Muncea bietul om ca 
nimeni altul, dar nu se alegea nimic din toată munca 
și truda sa. Praf și scrum se făcea tot pe ce punea 
el mâna. 

Intr'o după amiază, așa amârât și negăjit cum era, 
se întinse la soare și închise ochii, ca să se gân- 
dească mai bine cum ar putea săse scape de viața 
chinuită ce o ducea. Și cum stătea așa gânditor, iată 
că fu apucat de somn și visă un vis destul de ciudat. 


Un omuleț veni la dânsul și după ce făcu asupră-i . 


de trei ori semnul crucii, îi zise să meargă la podul 
cu un picior de lemn, că acolo își va vedea norocul 
și va da peste fericirea după care aleargă zadarnic 
de atâta amar de vreme. 

Țăranul nostru așteaptă să se înopteze și să se 
culce toţi ai casei și după aceea o porni la drum. 
Mai înainte de a pleca își binecuvânta însă pe co- 
pii, pentrucă era hotărât să nu se mai întoarcă, 
dacă nu încep și pentru dnâsul zile mai bune. 

Stătu bietul țăran la podul cu un picior de lemn 
toată noaptea și a doua zi până la chindie, dar nu 
i-se arătă ceva deosebit și dintre drumeţi unul mă- 
car nu se opri și nu-și aruncă privirile asupra lui. Ţă- 
ranul a început să plângă de supărare. Nici un știa 
ce să facă : să plece ori să mai aștepte? 

Ba într'un rând, uitându-se la apa ce curgea sub 
pod, se gândi să se arunce într'unsa și să sfârșească 
în chipul acesta cu toate durerile și necazurile. 

Dar pe când era frământat de gânduri așa de ne- 
gre, iată că văzu venind spre dânsul, șchiopătând 
şi abia ducându-șitrupul, un cerșetor bătrân, slab 
și cu o barbă albă ce-i trecea de cingătoare. 

„Acesta mai era lipsă !“ îşi zise țăranul printre 
dinţi. Eu nu pot ajuta pe nimeni, ba e vremea ca alții 
să se milostivească de mine și să-mi dea o mână de 
ajutor“. 

Cerșetorul, însă, apropiindu-se de ţăran, îi grăi 
zicându-i : „Ei, prietene, cum îţi mai merge ? Și 
dece așa de supărat și amârât ?" 

Țăranul n'avu încotro, ci-i povesti cerșetorului 
toată povestea vieţii sale necăjite, bine înţeles, 
fără să uite visul ce-l visase în ajun. 

— Omule, întoarce-te acasă, îl sfătui cerșetorul 
care adăugă : Nu te lua după vise, căci ele sunt ca 
spuma și ca bruma, așa că nimic nu se alege din- 
tr'nsele. N'am visat și eu azi noapte că în satul Să- 
răceștii-de-Jos, în curtea unui bordeiu de lângă 
moară se găsește îngropată o oală plină cu galbeni? 
Dar n'am fost așa de nebun să mă iau după vis“. 

Aşa vorbi cerșetorul cel bătrân și după aceea își 
căută înainte de drum. Rămas singur, țăranul începu 
parcă să viseze din nou. Sărăceștii-de-Jos : dar era 
satul lui ! Bordeiul de lângă moară : dar era borde- 
iul lui ! Ei, dar știi că n'ar strica o încercare!” Așa 


socoti țăranul și se întoarse acasă mai mult alergând 


decât umblând. 

După ce se înoptă bine, săpă în curte și, o, mi- 
nune ! dădu peste o oală mare și plină cu galbeni. 
De atunci își luă rămas bun dela sărăcie și ajunse 
omul cel mai bogat din satul său și din satele din 
prejur. . Prelucrare de Ali-Baba 


A EE VO ENE MEO e it e Aaa A = a . IPP SP SPT am t 


Unde este adevărul? 


Au fost odată trei frați şi o soră. Pe cei trei 
frați îi chema: Focul, Aerul, şi Adevărul, iar pe 
sora lor o chema Apa. Erau tuspatru împreună, glu- 


mind şi petrecând. Când sosi însă vremea să se 


despărțească, Apa îl întrebă pe Foc : „Focule dragă, 
unde te găsim pe tine, cândam mai 
întâlnim ?” 

— „Mă găsiți foarte lesne”, răspunse Focul. 
„Cum vedeţi o piatră mai tare, loviţi-o cu o bu- 
cată de oțel și eu voiu răsări dintr'însa, voi scă- 
păra sub forma unei scântei. Dar pe tine, frate 
Aer, unde te găsim ? Unde ești tu acasă la tine?” 

Aerul răspunse: „Uitaţi-vă la arbori și îndată 
ce vedeţi că frunzele lor tremură și se mișcă, să 
știți că eu sunt acolo. Dar pe tine, surioară Apă, 
unde te găsim ?” 

— „Săpaţi la rădăcina oricărei trestii şi să ştiţi 
că eu sunt acolo.” Așa grăi Apa care, întorcându-se 
spre Adevăr, îi zise : „Dar tu, frate drăguţ și nobil, 
unde stai tu ?” : 

Adevărul răspunse oftând : „Aţi arătat voi tustrei 


dori să ne- 


locurile unde puteți să fiți găsiți. Din nenorocire, 


eu nam nici o locuință care să fie a mea. Nu vrea 
nimeni să mă găzduiască și cu toții au pe mine 
pică şi dușmănie”. 

% Əd 


0 legendă de azi decpre Prometeu 


La sfârșitul bucății despre Prometeu, publicată în 
numărul trecut al revistei noastre, am spus că aminti- 
rea despre Prometeu s'a păstrat până astăzi la locui- 
torii din Caucaz. lată, precum am promis, una din le- 


gendele cari se povestesc încă prin satele din munții 
Caucazului : 


De mult, foarte de mult, un uriaș care avea un 
singur ochiu în frunte, cuteză să pătrundă în tainele 
în cari Dumnezeu înfășurase vârful muntelui Elbruz. 
Uriașul acesta se cățără până la șeau care este în- 
tre cele două vârfuri, pe stânca din care își ia naş- 
tere un izvor cristalin. 

Dumnezeu însă nurăbdă aceasta și-l ferecă pe 
aceiași stâncă cu un lanț foarte lung pe uriașul care 
se încumetase să-i pângărească tainele. De atunci 
au trecut ani foarte mulți, uriașul a îmbătrânit. 

Lunga sa barbă îi cade până la genunchi, trupul 
său, odată așa de puternic, 
tot și chipul său semeţ e brăzdat de sbârcituri. 

Ca să-l pedepsească și mai rău, Dumnezeu i-a 
trimis o pasăre de pradă, care vine în toate zilele 
să-i sfâșie uriașului inima. lar când nenorocitul a- 
cesta se pleacă în jos, ca să bea apă, pasărea i-o 
ia înainte și bea dânsa toată apa până la cea din 
urmă picătură. 


Apa izvorului acesta are însă o însușire minu- 


nată : cine bea dintr'însa, va trăi în vecii vecilor. 
Dar va sosi o vreme când Dumnezeu se va su- 


păra pe noi, fiii cei păcătoși ai lui Adam. Atunci îi 


este acum șubred de 


va da uriașului cu un ochiu drumul și va fi vai și 


amar de oameni ! Căci pe oameni își 


va răzbuna 
uriașul de toate chinurile și lungile sale suferințe. 
ME, 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 

_— lată cum. Trăgând de această frânghie, 
noi dăm jos parul care susține pătura de ză- 
padă de deasupra minei, cadavrul vulpei va 
apare deodată deasupra  taluzului, și atunci 
animalele flămânde printrun lung post nu vor 
sta la îndoială să se repeadă asupra acestei 
prăzi neașteptate. In acest moment, voiu da 
foc minei și vor sări în aer deodată și oaspe- 
ţii și prada. 

Hatteras, căpătând deplina încredere în 
amicul său, nu mai ceru nici-o explicaţiune. El 
aștepta. Insă Altamont voia să știe totul. 

— Doctore, zise el, cum ai să calculezi cu 
atâta preciziune, ca fitilul să facă să explo- 
deze mina la timp ? 

— Foarte simplu, răspunse doctorul ; 
ce calcula. 

— Vei presăra praf de pușcă pe galerie ? 

— De loc, aceasta va putea să dea greș. 

— Va trebui atunci ca cineva să se devo- 
teze, ca să pună foc minei? 

— Dacă e nevoie de un om, se grăbi să răs- 
pundă lohnson, apoi mă ofer eu bucuros. 

— E inutil, amice, răspunse doctorul, și în- 
tinzând mâna bătrânului șef de echipaj, îi zise: 
aceste cinci vieţi sunt prea prețioase și ele 
vor fi cruțate. D-zeu să ne ajute! 

— Atunci, iăcu americanul, eu nu mai înțe- 
leg nimic. 

— Nu zău, răspunse doctorul surâzând, dacă 
nu poți să ieși cu obraz curat în astfel de îm- 
prejurări, apoi la ce-ţi, mai servește să înveți 
fizica ? 

— Ah, fizica, făcu lohnson, izbucnind de bu- 
curie. 

— Da. Noi avem aici o pilă electrică și ca- 
blu eleciric îndestulător. Vom pune foc minei 
cu ajutorul electricităței, când ne va plăcea, 
instantaneu și fără pericol. 

—Ura | repetară cu toții în cor, fără a se în- 
griji dacă sunt sau nu auziți de inamicii lor. 

Pe dată, firul electric fu întins în galerie dela 
casă la mină. Unul din capete fu legat la pilă 
și celălalt cufundat în mijlocul butoiului, iar 
cei doi poli puțin depărtaţi unul de altul. 

La nouă ceasuri dimineaţa totul era gata. 
Era și timpul, căci urșii se năpustiseră cu furie, 
ca să dărâme casa. 

Doctorul socoii că a venit momentul priel- 
nic. lohnson s'a dus în pulberărie, fiind însăr- 
cinat ca , să tragă frânghia de care era legat 
stâlpul. Işi ocupă numai decât postul. 

— Acum, zise doctorul tovarășilor lui, pre- 
gătiți-vă armele, pentru cazul când asediatorii 
nu vor fi uciși dela prima izbucnire a minei și 


14. : 


n'am 


ploadează ieşiţi afară... 


așezaţi-vă lângă lohnson ; îndată ce mina ež- 


Am înțeles, răspunse americanul. 

— Și acum, am făcut tot ceea ce era posibil 
omenește ; noi ne-am ajutat, să ne ajute și 
Dumnezeu ! 

Hatteras, Altamont și Bell se duseră la pul- 
berărie. Doctorul rămase singur lângă pila 
elecirică. 

Indată el auzi glasul îndepărtat al lui Iohn- 
son : 

— Bagă de seamă |! 

— Totul merge bine ! răspunse doctorul. 

lohnson trase cu putere de frânghie, parul 
căzu, apoi ei se năpusti spre gaura din zid și 
priviră. 

Suprafața taluzului se cuiundă. Cadavrul 
vulpei apăru deodată deasupra sfărâmături- 
lor. Urşii surprinși mai întâi, nu întârziară să 
se năpustească asupra acestei prăzi noui. 

— Foc! strigă lohnson. 

Doctorul dădu numaidecât drumul curentu- 
lui electric, o explozie îngrozitoare urmă, casa 
se mișcă parcă ar fi fost un cutremur de pă- 
mânt, pereţii se crăpară. 

Hatteras, Altamont, Bell năvăliră afară din 
pulberărie, gata să împuște. 

Dar armele nu fură de niciun folos; patru 
urși din cei cinci, cuprinși în zona exploziei se 
prefăcură în bucăţi de nerecunoscut, pe când 
celălalt, pe jumătate ars, o luă la goană. 

—Ura, ura, ura, izbucniră tovarășii lui Claw- 
bonny, pe când acesta se repezi surâzând în 
braţele lor. 


Cap. XIV 
PRIMĂVARA POLARĂ 


Toată ziua au petrecut-o reparând casa de 
ghiață, care se resimțea mult de pe urma ex- 
ploziei. 

Se dădură la o parte blocurile de ghiață în- 
grămădite de urși și se curăţiră din nou pe- 
reții. 

A doua zi, temperatura scăzu deodată la 9 
grade-centigrade, sub zero. O astfel de scă- 
dere fu resimțită numaidecât și de oameni şi 
de lucruri. Vântul care bătea din spre Sud 
aducea pe aripele lui primele semne ale pri- 
măverei polare. 

Această căldură, relativă se menţinu mai 
multe zile, iar termometrul la umbră, arăta 
chiar 1 grad centigr. Simptomele desghețului 
începură să se arate. 

Ghiaţa începu să se crape, câteva țâșnituri 
de apă sărată izbucneau ici și colo, ca niște 
jocuri de apă dintr'un parc englez. Câteva zile 
mai târziu începu să plouă chiar din belșug. 

O ceață deasă se întindea deasupra zăpezi- 
lor ; era un semn de bună prevestire, căci to- 
pirea acestei grămezi imense era apropiată. 
Discul palid al soarelui parcă se cobora mai 
mult, și arunca raze mai lungi deasupra ori- 
zontului, iar noaptea ținea abia trei ceasuri. 


RAPE HON (Va urma) 


3 w 
ATE En 2) AN RL PE. wS 


PAGINA JOCURILOR 


JOCUL 


ORIZONTAL : 1. Prescurtare 
geografică ; 3. Astăzi ; 5. Oraş în 
România, cu o bogată viață spor- 
tivă, în timpul iernii; 10. Sgo- 
mot mare ; 11. Senzaţie de frig; 
12. Materialul cu care ghețarii 
alpini întrețin puterea de ero- 
ziune torențială a râurilor; 13. 
Prune necoapte cu gust acrișor ; 
14. Leu (turc) ; 15. Loc de iernat 
pentru vite; 16. A locui; 18. 
Inalt ; 19. Exponentul gerului 
continuu ; 21. O întâlnim în se- 
rile de toamnă; 23. Pronume; 
25. Organizaţia tineretului ita- 
lian ; 26. Il torc iarna femeile la 
clacă ; 27. Râu în Franța. 

VERTICAL : 1. A cădea pe 
ghiață ; 2. Paşi de skieuri; 3. 
Pădurea în timpul iernii; 4. 
Pulberea de argint și nestemate 
în care se freacă pământul; 5. 
A face mărunt; 6. Listă; 7. 
Exista ; 8. Pronume; 9. Apă 
multă din topirea zăpezii; 11. 


—— 


Deslegările jocurilor 
din Nr. precedent 


La mulți ani: Răvaşe, Sănă- 
tate, La mulţi ani, an, sui, or, 
dar, tu, oa, ani, urări, us, anio, 
ac, cs, cra, ah, ai, revelion, pe, 
le, nou, ia iv, os, lac, re, usa, pa, 
c, na, ax. 


PPP 


Talpă de răzimat; 16. Fulg de 
zăpadă ; 17. Tot (Mold.); 18. 
Topitorul de zăpezi necăzute; 
19. Frig la superlativ ; 20. Inde- 
zirabilul care stârnește viscolul 
şi furtunile de zăpadă ; 24. Notă 
muzicală. 
GERAR 
e e 


Drumul la cămilă 


Nina şi Titel au mers să vizi- 
teze animalele dela un circ. Ii 
interesează însă mai mult o că- 
milă cu două cocoaşe și doresc 
să o vadă de aproape. 

Dar de unde stau ei şi până 
la cămilă drumul este cam în- 
curcat. Cine le poate arăta acest 
drum, fără să se înfunde ? 

Să încerce drăguţii cititori și 
îl vor găsi. 


Ce apare? 


Inegriţi cu creionul spaţiile în 
care se află câte un punct și veţi 
avea în față un frumos desen. 


Rata şireată 


In desenul acesta sunt două 
rațe, nu numai una. Insă rața a 
doua, fiind mai şireată şi mai 
inteligentă, a ghicit pricina pen- 
tru care stăpânul lor le dă 
boabe să mănânce: vrea să le 
prindă şi să le taie. De aceea, 
s'a ascuns. Totuşi, este în dese- 
nul de față. Căutați-o, că o veți 
găsi — şi chiar foarte lesne. 


o e 
Șaradă 


Șarada care o propun 

In trei părți o descompun 
Prima parte o găsiţi 
Dacă'n sus vreţi să priviți 
lar a doua o aflaţi 

Pe când iarna vă jucaţi 
Cea de-a treia și finală 

E o notă muzicală. 

De cuvântul ce-l găsiţi 
Aveţi nevoe, când scriţi. 


y ma 
i 


TRU ȘASE REG 


$ 


0 ROCHIE PE. 


ru sis d Eat "F ie iadi 


T 


n a RR ET 
2. La braț cu ea, marinel, 
Şi cu motanul după el, 


i AEA: U AN aaee y Or A N P A AER E E AE E tă 
3. Suveranului se închină: 4. Cadoul a fost primit, 5. Miau-miau, aceasta e întrebarea: 
— „Un cadou pentru Regină“. Regele chiar sa înveselit. Ce fel va fi darul.. mâncarea 


A up 
d Da ta ASR 
1. Ah! zice marinel întruna, 
Am o singură rochie... una! 


Şase neveste de! că nu's bou 
Ii prezintă, cele şase neveste. Arată-le deci al tău cadou. 


í p ea PEE Pe A 


Marinel zice: cu acea rochie n'o brod 


7 8. Dar cele șase negre urgii Și cei doi ca să scape 


Gonesc, vorbesc ca surugii Fug inima în ei se sbate. | 
POEMUL, KALPI D PEE II z st 2] 


ESSN à ` - 

“DIMINEAŢA COPIIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ Periodice la Tribunalul Ilfov S. |. Com. 
ilustrată pentru tineret. Redacția și administrația, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25. Cece Poştal 4.083. Reed. responsabil: © 
Ionescu. Prețul abonamentelor : Un an (52 numere) 240 ; 6 luni (26 numere) 125 ;.3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numer 
n conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.575/939 Ă DN 


IIE 4 
__ PREŢUL 5 LEI, — 


e irc aia 


"DIMINEAŢA COPIILOI 


ARMATA LUI PAPUC 


No. 883 


1. Colea'n vale stau buluc, Stau trişti fără să vorbească 2. Când deodată sus pe cer zăresc, Care către ei lasă să cadă 
Toţi soldaţii lui Papuc, Se gândesc, de Crăciun ce au să Un avion, un semn dumnezeesc, O bombă — sau ceva ca ol 
primească ? La 


Venetia PE Coe a aa e 8 ore A NOPTI A 


3. E desigur o bombă mare, E acum pe burtă culcată 4. Dar bomba era o lădiţă lar cei patru ostași ai lui Papu: 
Care cade aşa la întâmplare, Falnica armată. Și o lădiță nu explodează, bădiță. Işi zic voinicește: mă duc s'oa 


5, Să nu fie o bombă un infernal”, Vrea să ştie ce drăcie 6. Dar când sunt ai lui Papuc o sută, Și în ladă ce mirare 
Cu băgare de seamă don Caporal, Stă ascunsă în cutie. i Cu o ladă, chiar cu două, tot se luptă. ¿ Numai lucruri de mânc: 


Z ANANA 
T BESTEA medie] 
7. Căci ei de la răziii MART. 1941 | Dar la plăcinte Şi ce să vă mai spun, 


Tot înapoi Inainte Totul era pentru Crăciun, 


Te AR 


CE ESTE ȘI CUM SE PRODUCE ECOUL 


Ecoul, adică repetarea glasului nostru, este un 
lucru lesne de înţeles. Pentru aceasta e deajuns să 
ştim ce este sunetul. 

Sunetul nu este altceva decât o undă de aer şi tot 
ce opreşte unda aceasta şi ne trimite îndărăt, fără 
să-i schimbe forma, va constitui un ecou. 

Numai că, pentru ca ecoul să se poată produce, 
ar trebui să nu fim prea aproape de zid sau de tot 
ce răsfrânge undele de aer. Aceasta pentru ca să 
dăm urechei timpul necesar să audă întâi sunetul 
însuşi şi după aceea să audă din nou undele, când 
vin îndărăt sub forma ecoului. 

Să spunem cu prilejul acesta, că popoarele din 
vechime aveau despre ecou nişte credinţe cu totul 
greșite. Iși închipuiau anume că există o ființă as- 
cunsă şi misterioasă, care repetă cuvintele fiecăruia. 

Grecii cei vechi credeau chiar că a fost o nimfă 
numită Eco și că Zeița Junona supărată pe dânsa, a 
prefăcut-o într'o stâncă, osândind-o să repete ulti- 
mele cuvinte ale celor ce o întrebau ceva. 

Noi însă, cari ştim cum se produce ecoul, nu mai 
Beta t în astfel de superstiții. 


CANTECUL UNEI PRIVIGHETORI 


Un atelier de filme americane a cheltuit suma de 
40.000 dotari (aproape opt mitioane lei) pentru în- 
registrarea cantecuuu une: prwighetori. Cu toate că 
numarul acesta n'a durat decat » minute, totuşi pen- 
tru acest lucru mai mulți ingineri şi pricepuţi meg- 
teşugari au stat la pândá 14 zile şi 14 nopți aştep- 
täna ca privighetoarea să se apropie de microfon şi 
să cânte. Abia în a paisprezecea zi inginerii au reu- 
şit să prindă cântecul păsării. Dar cheltuelile făcute 
pentru această placă întrec cu mult până acuma ce- 
lor mai buni cântăreți la radio... 


CROCODILUL DIN FAȚA CASEI 


Fără îndoială, niciodată nu sa mai întâmplat să 
nu puteți intra în casă din pricina unui crocodil 
uriaș, care s'ar fi aşezat liniștit în faţa uşii voastre. 

Totuși, o astfel de întâmplare s'a petrecut de cu- 
rând la Darwin, o mică localitate din Australia. 
Două fice ale unui fermier se înapoiau într'o seară 
dela plimbare. 

Ajunse acasă, văzură în faţa ușii un crocodil lung, 
numai de vreo doi metri şi jumătate, care nu părea 
deloc hotărât să plece.... 

Au trebuit să caute ajutoare şi să aștepte aproape 
două ore până au scăpat de acest musafir nepoţtit. 

Dar banii câştigaţi de pe urma pielei crocodilului 
mângâiară pe locuitorii supăraţi de această întâm- 
plare puţin plăcută. 


FLUTURII CARE OPRESC TRENURILE 


De multe ori se întâmplă ca unele trenuri să fie 
nevoite să se aprească din pricina câtorva animale 
care se încăpățânează să meargă pe şini. 


E ceva cu totul neașteptat însă ca un tren să fie i 
împiedicat să înainteze de niște fluturi. 

Şi totuşi, faptul s'a petrecut de câteva ori în Aus 
tria şi Ceho-Slovacia, unde fac prăpăd niște fluturi i 
foarte vătămători grânelor. i) 

Fluturii aceștia se. așează pe linii în număr atât i 
de mare, încât locomotivele strivindu-le sfârșesc Ai 
prin a aluneca. n câteva rânduri sau incim p ; 
chiar nenorociri detsul de mari. T 


a 
+” +1 K 
P. 4 > y 


PLOAIE ARTIFICIALA ' “HN 
Se poate produce ploaie artificială ? ; 
Doi învăţaţi au băgat de seamă că după incendii 


mari plouă și şia-u pus în gând să facă mari focuri 


cu ajutorul petrolului, pentru a produce ploaie în 

timp de secetă. Sp 
Dar acest chip de a face ploaie pare puţin pri- 

mejdios și costisitor. j 


UN LAC CIUDAT 


In insula Kildin din Oceanul Ingheţat se află un ` 
lac c uo alctăuire foarte ciudată. 

El cuprinde cinci straturi de apă, unul peste altul, 
având fiecare câte o înfățișare anume. 

- La suprafaţă e un strat de apă dulce, gros de un 
metru, apoi vine un strat de apă sărată, după el ur- 
mează o pătură de apă marină sărată, mai adânc se 
află un strat de apă roșiatică, iar la fund e un strat 
a cărui apă are un miros de ouă clocite. 

Ciudăţenia e că aceste straturi nu se amestecă 
niciodată. > 5 


CUM SE RACORESC VIESPILE 


Când e prea cald, viespele se răcoresc făcându-şi 
vânt cu aripioarele, iar când căldura ajunge de ne- 
îndurat, storc o picătură de lichid din corpul lor, 
răcorindu-se astfel întocmai ca noi oamenii, după 
ce am asudat. 


d 
; 
| 
i 


@ 


Ghiaţa... arde. Umpleți un .pahar 

-~ cu ghiață sfărâmițată, şi fără să vă 

vadă nimeni adăugați în vârful co- 

nului, format de această ghiață, câ- 

teva bucățele de camforă. 

Camfora după cum este foarte bine cunocut, are 
aceiași formă și culoare ca ghiața. 

Astfel că nici unul din cei prezenţi nu va observa 
nimic anormal. 


Tocmai în acest moment se va produce minunea. 
Apropiaţi un chibrit aprins de vârful ghieţei. Pe 
punctul precis unde ați pus camfora, și veţi vedea 
spre mirarea și curiozitatea celor prezenți, ghiaţa 
aprinzându-se, şi va arde câteva minute, renumele 
d-voastră de vrăjitor va avea încă nevoe să mai fie A 
demonstrat ? ? H 


rR 


Pi 


II IRI”, 


ra 
yii A, 


fost odată un băiat care auzise vorbindu- 
se mult despre meșteșugul vrăjitoriei și vroia 
să-l înveţe și el. Dar pe oricine întreba, pri- 
mea răspunsul că nu știe și că nici nu vrea 
să știe de un astfel de meșteșug. Băiatul se duse 
atunci într'ro pădure întunecoasă și strigă de mai 
multe ori : „Cine mă învaţă vrăjitul?“ lar ecourile 
ra și ale văilor răspundeau : „Vrăjitul ! vrăji- 
tul |“ 

După o bucată de vreme se ivi dintrun tufiș o 
babă bătrână, cum nu putea fi alta. N'avea nici un 
dinte în gură și avea niște ochi roșii și înfricoșetori. 
Baba era încovoiată de spinare, iar păru-i alb îi 
neni în jurul capului și fâlfâia în bătaia vân- 
tului. 

li strigă băiatului : „Vino cu mine!“ și-i făcu 
semn să meargă după dânsa, căci ea vroia să-l în- 
veje meșteșugul vrăjitului. 

Băiatul se luă după babă și ea îl duse din ce în 
ce mai adânc în pădure, până ce deteră în sfârșit 
într'o mlaștină în care era o colibă veche, urâtă și 
pe jumătate căzută. In coliba aceasta era o fată tâ- 
nără și frumoasă căreia îi zicea Lizica. Baba însă 
nu spunea dacă fata îi era ori nu fiică. Afară de fată, 
mai erau în colibă trei broaște râioase, iar de lanţul 
din vatră era atârnat un ceaun în care fierbea o 
zeamă neagră, făcută din untură de pește, seu de 
iepure, precum și tot felul de mafe și oase. 

Pe una din broaște baba o puse pe prag, ca să 
stea acolo de pază, pe a doua o trimise să-i pregă- 
tească băiatului un așternut, iar pe a treia o puse 
pe masă, poruncindu-i să lumineze și să țină loc de 
lumânare. 

Broasca se căzni să lumineze cât putu mai bine, 
dar ori câtă lumină verzuie răspândeau ochișorii ei, 
lumina lor nu era măcar cât lumina unui licuriciu. 

Baba și Lizica mâncară din mâncarea din ceaun, 
ba și băiatul fu nevoit să guste din zeama cea nea- 
gră, dar sărmanului de el îi se făcu greață și nu mai 
putu. Se plânse că-i tare obosit, se culcă și adormi 
îndată cu gândul că a doua zi începe învăţătura 
lui în meșteșugul vrăjitului și că ar fi foarte frumos 
dacă Lizica ar vroi să-i dea lecţii de vrăjit. Baba 
însă îi șopti fetei : „Am mai prins unul! O friptură 
gustoasă | Mâine să mă scoli de vreme, mai înainte 
de răsăritul soarelui, ca să-l înjunghiem'”. 

Şi baba și Lizica se duseră să se culce, dar pe Li- 
zica nu o apuca somnul. li era foarte milă gândindu- 
se că drăgălașul de băiat e sortit să moară. Și îi era 
groază și de ea însăși, văzându-se nevoită să fie 
slujnica urâcioasei vrăjitoare. De mult, de când era 
o fetiță în vârstă mică, vrăjitoarea o răpise deia 
părinți și o adusese în pustietatea aceea unde o 
învățase meșteșugul vrăjitului : cum să zbori în văz- 
duh iute ca săgeata, cum să te faci nevăzut de alții, 


cum să iai chipul altor ființe și așa mai departe. 


Gândindu-se la toate acestea, Lizica se hotări 


să-l scape pe băiat și să fugă și ea. Il trezi din somn 
„şi-i şopti încet Bag tot : 
bA 


„Băete dragă, scoală-te și 


„căci lemnele sunt umede și fac fum, dar stai și te 


cât moartea“. $ 

— „Dar nu trebue să învăţ aicea arta vrăjitului po aks 
întrebă Gigel, căci așa îl chema pe băiat. 

— „lasă de o camdată vrăjitul și scoală-te să fu- : 
gim, căci și eu voiu fugi cu tine“. 

— „Cu tine merg bucuros ori unde o fi“, zise 
Gigel. | 
Ţinându-se d emână, eșiră încetişor din colibă, 
iar Lizica, mai înainte de a pleca mai departe, scui- 
pă pe pragul porţii și după aceea amândoi fugiră 
cât îi țineau pcioarele. 

Dar scârțâitul ușor ce-l făcu poarta deschizându- 
se și închizându-se o trezi pe babă care strigă din 
pat : „Lizico, scoală-te, cred că numaidecât se lu- 
minează de zi !”. 

In locul fetei, răspunse de pe prag scuipatul pe 
care Lizica îl descântase : „M'am sculat ! Stai și te 
odihnește până ce mătur coliba și fac focul“. 

După puțin baba întrebă din nou : „Ai aprins fo- 
cul?” Scuipatul din prag îi răspunse: „Incă nu, 


odihnește până ce se aprinde bine“. 

Baba se mai odihni ce se mai odihni, iar în vre- 
mea aceasta cei doi fugari se îndepărtau din ce în 
ce mai mult de coliba cea blestemată. | 

Intre acestea, răsări și soarele, iar baba care ați- 
pise din nou, sări în sus răcnind : „Copil afurisit ce 
eşti | Soarele a răsărit, iar tu nu ţi-ai dat osteneala 
să mă trezeșt ! Dar unde te ascunzi?“ La întrebarea ku 
aceasta nu primi nici un răspuns, căci soarele usca- a 
se scuipatul din prag. 

Baba nu mai putea de necaz, văzând că cei doi 
copii fugiseră. Puse mâna pe o coadă de măturoiu 
și izbi în poartă. De o dată coliba pieri și se făcu 
nevăzută. După aceea se prefăcu într'un nour, în- 
călecă pe măturoiu și porni prin văzduh cu iuțeala 
vântului în căutarea celor doi copii. 

Dar Lizica, despre care știm că cunoştea vrăji- 
toria, îi zise lui Gigel : „Vezi, băiete, norul de pe 
cer ? E vrăjitoarea care ne va ajunge în curând. Eu 
însă mă voiu preface întrun tufiș cu mure, iar pe 
tine te prefac într'o mură“. Și așa și făcu. 

De sus din văzduh baba văzu murele și înţelese 
ce sunt. Se lăsă dar jos pe pământ, se prefăcu din 
nou în babă și una după alta mâncă toate murele. 
Toate — afară de una singură, și aceasta era Gigel. r 
Tocmai când să pună mâna pe dânsa, tufișul se 
prefăcu într'un lac, iar mura într'un răţoiu mic. dă 

Baba își aruncă un papuc în văzduh și papucul 
se prefăcu într'un uliu care se repezi să prindă rața. 
Răţoiul se dete numaidecât la fund, iar uliul se izbi 
cu ciocul de o undă, care îl și înghiţi pe loc. După 
aceea răţoiul eși din nou la suprafaţă. 

Urlând de furie, vrăjitoarea asvârli în apă şi pa- 
pucul al doilea, care se prefăcu întrun crocodil. 
Crocodilul se repezi după rățoiu. Rățoiul sbură de 
unde er ași se așeză mai departe pe apă. Apa care 

(urmare în pag. 4) 


— 


pii 
J ` 


a 


CĂ 
Nae, 


f 
liv 
- 


îl stropea pe crocodil se prefăcu pe spinarea lui în 


piatră. Crocodilul deveni așa de greu încât se 
înecă. 

Nici acum urâcioasa vrăjitoare nu se dădu bă- 
tută. Șezu jos la marginea lacului și se puse să bea 


toată apa dintr însul. In trupul ei apa se prefăcu în- 


să în foc și focul acesta o arse și o făcu să plez- 


nească. Vrăjitoarea muri, rățoiul se pretăcu din nou 
în Gigel cel drăguţ, iar focul în Lizica cea drăguță. 
Din ziua aceea băiatul și fata deveniră prieteni ne- 


despărțiți. 
8 Ə 


Curiozități marine 
Sărbătoarea rechinuľui 


Rechinul este cel mai 
feroce dintre monștrii ma- 
rini : el poate să mănânce 
pe om ca pe un mic peşti- 
şor oare care, poate să-l 
sfâșie cu dinții lui de 
ivoriu şi de formă triun- 
ghiulară, aşezaţi în şease 
rânduri atât în falca de sus cât şi în cea de jos şi 
pe deasupra acești dinți sânt și mobili (mișcători) 
căci monstrul poate grație mușchilor ce se află în 
jurul dinţilor să-i ridice și să-i scoboare. 

Teribila gură a cărei circonferență poate să ajungă 
până la doi metri, e așezată în partea de jos a ca- 
pului astfel încât animalul trebue să se întoarcă 
peste cap ca să prindă prada care nu se găsește sub 
el. Această conformaţie specială a făcut pe în- 
drăsneţi să se gândească la un mod de a ucide acest 
monstru. Anumiți negri de pe coastele Africei se 
duc să'l vâneze înnotând şi când animalul se în- 
toarce într'o parte, ei îi spintecă stomacul cu cuțitul. 

Și totuși acest teribil oaspete al mărilor este con- 
siderat de ei ca cel mai rapid şi sigur mijloc de a 
ajunge în paradis. 

„Sărbătoarea rechinului“' era un rit foarte crud 
care se făcea (şi poate se face și acuma) de oare cari 
triburi tocmai în onoarea teribilului sgual. 

„Se strângeau împreună multe bărci pline cu pui 
şi capre destinate nesăţiatei foame a monstrului, 
dar lucrul cel mai oribil era sacrificiul omenesc. 
Copilul, victima predestinată, era îngrijit şi sărbă- 
torit până la vârsta de zece ani. In ziua oribilei 
sărbători el era legat de un stâlp și aşezat pe o 
plajă nisipoasă ; marea creștea, creștea, și iată că 
venea şi rechinul, al cărui miros simțea carnea 
omenească... Şi pe când se petrecea oribila dramă 
mama copilului se bucura pentru că din stomacul 
monstrului copilul său se va duce drept în paradis. 


e 2 


BISERICA SFANTA SOFIA 

Vestita biserică Sfântă Sofia dela Constantinopol 
a fost clădită de împăratul roman Justinian pe rui- 
nele unui vechiu templu pâgân. Una din cele mai 
mari și mai frumoase biserici din lume „Sfânta So- 
fia” a fost prefăcută în moschee în dată după cuce- 


l. lava sosea rechinul. 


„rirea Constantinopolului de către Turci în anul 1453. 


e atunci și până astăzi ea este o moschee. 
SA N a Ro A 
iul aa dă, dee o 2 x ý 


M'am văzut pe mine însumi ca tânăr, aproape. 
un copil, stând în biserica scundă din sat. Inaintea 
icoaneior vechi, lumânările subțiri de ceară ardeau 
ca pete roșii, iar fiecare flacăre mică era înconju- 
rată de o coroană având culorile curcubeului. Era 
întunerec în biserică. Totuși, popor mult stătea în 
jurul meu. 

Şi nu vedeai decât capete creștine de ţărani. Din 
când în când se legănau, se plecau în jos, se ridi- 
cau din nou ca și spicele coapte, când sutlă printre 
ele ca o undă ușoară vântul răcorilor al verei. 

De odată cinvea veni dindărătul meu și stătu în 
rând cu mine. Nu m'am întors spre dânsul, am sim- 
tit însă numaidecât că omul acela este Hristos. Și 
în acelaș timp -au pus stăpânire pe mine și înduio- 
șarea şi un sentiment de curiozitate, dar și un senti- 
ment de teamă. Am făcut o sforjare asupra mea și 
m'am uitat la vecinul Hristos. 

In chipul lui n'avea ceva deosebit — o figură 
așa cum sunt toate figurile omenești. Ooar ochii 
privesc ceva în sus, liniștiți și senini. Buzele îi sunt 
închise, dar nu strânse : buzele de sus par chiar că 
se odihnește sprijinindu-se pe buza de jos. Purta o 
barbă nu tocmai mare și despărțită în două. Ţinea 
mâinile împreunate și nemișcate. Și hainele de pe 
dânsul erau la fel cu hainele celorlalți oameni. 

Imi ziceam în mine însumi: „Dar cum e Hristos 
omul acesta? Așa de simplu! O, nu, nu e cu pu- 
tință !”. 

M'am dat mai încolo, dar nu mi-am putut lua 
privirile dela omul acela simplu, despre care mi s'a 
părut din nou că e Hristos, 

Şi am făcut o nouă sforțare asupra mea. Și am 
văzut din nou chipul acela, care semăna cu toate 
chipurile omenești, având aceleași trăsături obici- 
nuite, ba chiar neînsemnate. 


Impărțire frățească 


Se povestește din bătrâni, că odată Ștefan Cel 
Mare, Domnul Moldovei, cutreera țara ca să îm- 
partă dreptatea. Pe drum îi eși înainte un cerșetor 
care îi se rugă să-l ajute cu ceva. Ștefan Cel Mare 
îi dete un ban de argint. 

„Milostive Stăpâne ! N'ai împărţit pe dreptate cu 
fratele Măriei Tale“. 


TURGHENIEV 


— „Ce? Eşti fratele meu? Dar de când asta?” 


întrebă mirat, viteazul Voivod. 

— „De bună seamă, că suntem fraţi, îi întoarse 
vorba deșteptul cerșetor. Nu ne rugăm și Măria Ta 
și eu aceluiaș Dumnezeu și nu începem rugăciunea 
noastră cu cuvintele : Tatăl nostru?“ 

Domnul Moldovei răspunse râzând : „Ei, da, așa 
este, suntem frați, decât tu ţi-ai primit partea ta și 
mai mult decât ţi-se cuvine; fiindcă dacă fiecărui 


fiu al Tatălui nostru i-aș da atâta cât ţi-am dat și ţie, 
va trebui să vând fara întreagă. Du-te, așa dar, în 
voie bună și nu uita că dacă fiecare frate îţi dă 


câte un ban de argint, în curând săculeţul tău va fi 
Wi 


plin“. 


Aa 


Ec Sa 


0 ii ai 
fi 


să dal 


Z 


> 


FA. 


| 


CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Y TIY. 
4 Ea 
S 


Alte semne mai puțin însemnate se iviră; câ- 
teva ptarmigame, aceste gâști polare, câțiva 
pescăruși și ierunci reveniră în bande, aerul 
se umplea puțin câte puţin de tipetele asurzi- 
toare, ale acestor prevestitori ai primăverei. 
Iepuri, pe care îi vânai cu ușurință, își făcură 
apariția pe țărmurile Băiei, ca și șoarecii po- 
lari, ale căror găuri formau un sistem de șan- 
țuri regulate. 

Doctorul arătă tovarășilor lui că aproape 
toate aceste animale își lepăd părul sau pe- 
nele albe din timpul iernei pentru a îmbrăca 
cu altele de vară; ei se fac primăvărateci vă- 
zând cu ochii, pe când natura le pregătește 
hrana sub formă de mușchi, maci, laptele 
stâncii și iarbă. 

Odată cu aceste animale inofensive reve- 
neau inamicii lor înflămânziţi : vulpile și lupii, 
ale căror urlete jalnice se auzeau în timpul nop- 
ților. 

Lupii din aceste ținuturi se asemănau foarte 
mult cu câinii ; ca și ei latră și adesea așa de 
bine, că înșeală urechile cele mai deprinse. Se 
zice că aceste animale întrebuințează acest 
mijloc spre a atrage câinii în cursă și a-i sfâ- 
șia. Acest fapt s'a petrecut la Baia Houdson și 
doctorul îl observă și în Noua Americă; lohn- 
son avu grija să nu lase câinii slobozi, ca să 
nu cadă în cursă. Cât despre Duk, el văzuse 
multe altele și el era prea mândru, ca să se 
ducă să se arunce în guar lupului. 

Au vânat mult, timp de vreo cincisprezece 
zile ; proviziile cu carne proaspătă erau în abu- 
dență. Au ucis prepelițe, gâște sălbatice și or- 


tolani (un fel de păsări polare), care aveau o . 


carne delicioasă. Vânătorii nu se prea depăr- 
tară de Fortul Providenţei. S'ar putea spune că 
vânatul venea singun înaintea puștilor lor, el 
însuflețea în mod ciudat prin prezența lui a- 
ceste plăji tăcute, și Baia Victoriei luase un as- 
pect neobișnuit, care înveselea ochii. 

Desgheţul făcea progrese vizibile, termome- 

trul arăta 0 grade centigr., torenţii începură a 
mugi prin văgăuni și mii de cascade răsăreau 
ca din pământ pe povârnișul coastelor. 

„ Doctorul, după ce a curățat un pogon de pă- 
mânt, semănă spanac, măcriş și cochelaria, 
care suni excelente preventive contra scorbu- 
tului ; vedea cum răsar din pământ mici frun- 
zulițe verzi, când cu'o repeziciune de neînțeles, 
apăru iarăși frigul. Intr'o singură noapte ter- 
mometrul scobori la 22 centigr. Totul a fost în- 
ghețat ; păsările, quatrupedele, amfibiile dis- 
părură prin farmec. Găurile făcute de foci se 
astupară, crăpăturile de ghiață dispărură, 


ghiața își recapătă tăria sa de granit și casca- 


dă s 


biz: PN a 4 iei SC Ma EL a 
L E dele apucate în căderea lor înlemniră în lung x 


tine, ambițios: de a țărei mele. 


EST a Mitte "Tita andini EPN s7 


fire de cristal. VEMS 
Era o adevărată schimbare la față, care se N 
produse într'o singură noapte, cea de 12—13 


Mai. Când Bell, dimineaţa, dădu cu nasul afa- 


cu zăpadă. RL 
— O, natură boreală, exclamă doctorul, pu- 


țin cam mâhnit iată isprăvile tale. Haide, eu 


sunt gata să-mi reîncep însămânțările”. ice 0 
Hatteras privea lucrurile mai puțin ca filo- fa 

sof ; el se grăbea să reînceapă cercetările. In- 

să a trebuit să se resemneze. y aD 
Frigul fusese foarte mare aproape toată luna pS 


lui Mai, vânătorile au fost întrerupte, nu atât  ă— 
din cauza vremii, cât din lipsa vânatului. Din 
fericire, rezerva de carne proaspătă nu era 
încă pe sfârșite. 3 e a ăi 
Ei se găseau prin urmare condamnați la o 
nouă inactivitate; în timp de cincisprezece 
zile, 12—25 Mai, vieața lor monotonă n'a fost  ž 
turburată decât prin un mic accident. O boală 
gravă, anghina, lovise pe neașteptate pe lem- K 
nar ; amigdalitele sale foarte umflate și falşa 
membrană care le acoperise ar fi putut pune i 
pe gânduri pe doctor asupra gravității boalei  — 
dacă el n'ar fi fost în elementul lui. Boala, gra- 
ție doctorului, a fost repede înlăturată, trata- si 
mentul urmat de Bell foarte simplu, iar farma- 
cia aproape. Doctorul se mulțumi să pună câ- 
teva bucățele de ghiață în gura bolnavului ; în 
câteva ceasuri umflătura începu să dea îna- 


“poi şi falșa membrană dispăru, iar după două- 


zeci și patru ceasuri Bell era în picioare. 
Toţi se mirară de puterea de vindecarea 
doctorului. 4 
In aceste zile de răgaz, doctorul hotări să 
aibă cu căpitanul o convorbire ; era vorba de id 
a-l face pe căpitanul Hatteras să revină asu- ; 
pra ideei de a lua drumul fără să ia cu el vreo | 
șalupă, vreo luntre, o plută sau în sfârșit ceva, 
cu care să treacă marea sau strâmtorile. Că- | 
pitanul așa de dârz în părerile sale, se pro- 
nunțase categoric contra întrebuințărei vreunei Aad 
luntre făcută din resturile corăbiei americane.  — 
Doctorul nu prea știa cum să înceapă, șicu 
toate acestea era neapărat nevoie să se hotă- i 
rască cât mai repede asupra acestei chestiuni, 
căci luna Iunie avea să aducă posibilitatea 
marilor excursiuni. In sfârșit după multă refle- 
xiune, într'o zi îl luă pe Hatteras de o parte și 
cu aerul său de blândețe îi zise: Dr 
— Hatteras, mă crezi tu amicul tău ? EES 
— Te mai îndoiești, răspunse căpitanul foar- 
te mișcat ; ești singurul și cel mai bun prieten i 
al meu. | ; 
— Dacă îţi dau un sfat, reluă doctorul, un 
sfat pe care tu mi l'ai cerut, l'ai privi ca desin- 
teresat ? € 
— Da, căci ştiu că nu te-a condus niciodată 
interesul personal ; dar unde vrei să ajungi? 
— Așteaptă Hatteras, mai am să-ți pun o în- 
trebare. Mă cerzi tot așa de bun englez ca şi 


{Va urma) 


DELE? 
w- da | 
He 1. t 
1 PA 
tun . . 
$a a marginea unei păduri mari și dese, era o 
e căsuță singuratică în care trăia o femeie 


As b 


harnică și unicul ei copil, Vilm, cel cu obra- 
E, jii bucălaţi. Intr'o seară — şi era tocmai 
seara din ajunul Crăciunului — mama lui Vilm tre- 


Pia 

= buia să meargă până la târg pentru oarecari treburi 
i Își târgueli. Mai înainte de a pleca, îi zise lui Vilm: 
„Ascultă, puiule, să nu ieși din casă! Afară în pă- 
= dure e Baba Cloanţa Cotoroanţa, care îi ia pe co- 
= piii cei mici. Dacă ești cuminte, să știi că-ți aduc 
„turtă dulce”. 

R Femeea plecă și încuie ușa, dar uită j închidă 
S și fereastra. Nu trecu mult la mijloc și Vilm care 
= ` stătea la fereastra deschisă și se uita afară, văzu 


zeu: 


A Pe e 


= gustoase, Insă care nu-i fu mirarea, vă 


„zburând deasupra lui o pasăre minunată, cu strălu- 
citoare pene verzi și aurii. Doritor să prindă pasă- 


rea cea frumoasă, Vilm sări pe fereastră afară și se 


luă după pasăre, alergând cât îl tineau icioarele. 
Pasărea sbura mereu în spre pădure și din ce în ce 
mai adânc în pădure. 

Vilm o urmări şi o văzu cum zboară pe un turn 


vechiu și acolo pieri și se făcu caile Vilm se 
duse alergând la turn, se cățără pe treptele de pia- 
tră și vroia tocmai să deschidă poarta cea mare a 
turnului, când poarta se deschise dela sine. Băiatul 
intră și se pomeni într'o sală întinsă. In sala acea- 
sia era o masă lungă de stejar, iar pe masă o mul- 
time de farfurii de aur încărcate cu fripturi și mân- 
cări din cele mai gustoase. In colțurile sălei erau 
grămezi mari de aur, iar la perete stătea atârnată o 
colivie în care era o pasăre cenușie. 

Vilm vroi să îmbuce numai decât din! mâncările 
cele gustoase, dar pasărea cenușie îi strigă : 


„Băiete, nu munca, | 
Doar nu-i mâncarea fa. | 
Ci-i pentru Zabic, | 
Vestitul pitic“. | 


După aceea pasărea eși din colivie si puse lui 
Vilm în mână o bucăţică de pâine, aiiai kát mÂS- 
ta să mănânci! 

Dar lui Vilm nu-i plăcea să mănânce ; b bucăţică 
de pâine uscată, ci se așternu și mâncă zdravăn din 
friptură și din celelalte mâncăruri cari erau așa de 
ând că tot 
ce scotea din farfurie se înlocuia dela sine. 

După puțin Vilm auzi un tropăit pe treptele de 
piatră : venea piticul. Fără să mai stea pe gânduri, 

Vilm se ascunse sub fața de masă care atârna până 
jos la pământ. Piticul intră și vroi să șeadă în jețul 


“său de dinaintea mesei. Incercă de mai multe ori, 


dar de fiecare dată cădea și se rostogolea jos, 
fiindcă era așa de mic încât nu ajungea nici până 
la ghetele lui Vilm. Dar după multă caznă, putu să 
„se urce în scaun și începu să mănânce. 
Vilm, pe care piticul nu-l văzuse, nu-și pierdu 
vremea, ci își umplu buzunarele cu aurul dintr'un 
colț al sălii. Insă, pe când făcea treaba aceasta, fu 
„văzut de pitic. 
— „Măi, hoțule, îi strigă piticul, ia vino încoa ; 
vino, că nu-ți fac nici un rău!“ | 
= Vilm sări în sus, puse mâna pe un cuțitaș de ar- 


„după urme. Nu pătrunsese mult în pădure, când 


gint ce era pe masă şi se repezi asupra piticului, yA 
vrând să-l străpungă. Și iată că răsună o detunătură £ 
strașnică și... c esă vezi? In locul piticului stătea 
acum înaintea lui Vilm bătrâna și urâcioasa aceea 
de Baba Cloanja. ? 

Cât ai clipi din ochi, și baba se prefăcu într'un 
cal, iar pe Vilm îl schimbă într'o pisică sălbatică. 
Calul o luă pe pisică în spinare și o porni razna cu 
dânsa. 

Intre acestea .se întoarse dela târg și mama lui 
Vilm și, firește, nu-și găsi băiatul acasă. Văzu nu- 
mai înaintea casei urme de picioare și din aceste 
urme bănui că Vilm fugise în pădure. Se luă și ea 


iată că din partea cealaltă venea în goana mare 
calul care purta și pisica. Alături sbura însă și pasă- 
rea cenușie, care strigă atât cât îi îngăduia pu- 
terile : 

„Femeie, nu-i vreme de stat, 

Ci iute scapă-ţi pe bălat!“ 


Mama lui Vilm putu să-l apuce calul de coamă, 
îl tinu strâns cu o mână, iar cu mâna cealaltă defe 
jos pisica. Pisica se strânse numai decât la pieptul 
ei. Decât acum pisica fu prefăcută într'un vultur. 
Pasărea cea cenușie, care sbura mereu alături, strigă 
din nou: 

„Nu-i vultur, nu-i vultur ce fil, 
E Vilm, e băiatu-ți să știi!“ 


Vulturul izbea sălbatic din aripi, totuși maică-sa 
îl finu strâns și fugi cu el. Eși din pădure, dar biata 
femeie se prăvăli la pământ pe jumătate moartă. 
Când se trezi din leșin, se văzu zăcând înaintea 
casei și având în brațe pe micul său Vilm. 


qi. 
CE VA FI? 


Ce reprezintă această 
schiță ? Poate un nou tip 
de ochelari pentru presbiţi? 

Observaţi bine: şi apoi 
daţi un tur de un sfert de 
cerc, astfel ca discurile să se suie unul peste celalt. 
Cu puţină atenţiune puteți descoperi înăuntru cele 
zece cifre arabe dela 1 la 10. 

E un frumos exercițiu de numărat. 


-s E UR 


CAND S'A INCEPUT ȘLEFUIREA DIAMANTULUI 


Popoarele antice n'au cunoscut diamantul, 

Acesta, extras altă dată din minele din Goleon- 
da, se găsește azi în Indii, în Ural, în Brazilia, în 
America de Sud. NE: E 
` Abea în secolul XV-lea Louis de Berquem din 
Bruges a născocit șlefuitul diamantului, Primul dia- 
mant a fost purtat de Carol Temerarul. Din acea 
epocă datează moda diamantului, care s'a răspân- á 


tie ya 
€ 


papp 42 pa J i 4 a i 
È Fi îi ZA 4 
Da 


JUTE -: z L R 
ik rodi eg ATARE, X 
N PLANETA ME 


i acum, dacă din lună ne-am întors pe pă- 
mânt, hai să o pornim din nou, ducân- 
du-ne rând pe rând în fiecare din cele 
opt planete. Ne vom plimba puțin și, al 
doilea, vom vedea cum sunt, dacă trăiesc pe ele 
ceva fiinţe vii ; te pomenești chiar că găsim oameni 
cu cari ne împrietenim și ne trimitem după aceea 
ilustrate cu vederi. 

Să începem cu planeta care este cea mai apro- 
piată de soare. Această planetă este, precum știm, 
Mercur. 

Mercur este cea mai mică din planete, Cu ochiul 
liber nu o putem vedea niciodată. Dar chiar cu te- 
lescopul nu e așa de lesne de văzut, pentrucă fiind 
aproape de soare, este cufundat în focurile Soare- 
lui. De aceea chiar îi s'a dat numele de Mercur, 
fiindcă se ascunde, fuge privirilor noashe. Adică o 
planetă care se poartă cam hoțește, iar la Romani, 
Mercur era zeul comerțului, dar și al hoților, 

A fost chiar un vestit astronom, care a trăit cu mai 
multe sute de ani înaintea noastră. li zice Copernic, 
Polonez de felul lui. Copernic s'a căznit toală viața 
să vadă planeta Mercur și n'a putut. Aceasta pentru 
că el se uita cu ochiul liber, iar telescopul a fost 
construit pela 1600, adică vre-o jumătate de veac 
după moartea lui Copernic. 


i | | 


Astăzi însă se știe cum este Mercur. Intâiu se știe 
că e de vre-o 23 de ori mai mică decât pământul 
și că se învârtește cea mai repede în jurul Soare- 
lui. De ce? Fiindcă e cea mai apropiată. Așa dar, 
iată cu ocazia aceasta o regulă pe care nu e greu 
să o ținem minte : Anume : o planetă, cu cât e mai 
aproape de Soare, cu atâta se învârtește mai iute 
și cu cât e mai departe, cu atâta se învârtește mai 
încet. 

In legătură cu aceasta mai știm încă ceva. Adică 
știm că un an nu este altceva decât timpul în care 
o planetă se învârtește în jurul Soarelui. Așa dar, 
anul dela o planetă la alta diferă. Dacă pământul 
se învârtește în jurul soarelui în 365 de zile și câ- 
teva ceasuri, cu alte cuvinte, dacă anul nostru este 
de 365 de zile și câteva ceasuri, Mercur se învâr- 
tește în jurul soarelui numai în 88 de zile, așa că 
anul pe Mercur nu este nici cât 3 luni de ale noas- 
tre. Așa, dacă un tânăr de 15 ani s'ar duce pe Mer- 
cur, acolo i s'ar zice că este de 60 de ani trecuți. 

Numai că... de, sunt două mari piedici la mijloc: 
întâiu că nu ne putem duce și al doilea..., aicea Do- 
rina îmi taie vorba și îmi zice : „Dar cum nu ne pu- 
"i duce ? N'ai spus că Mercur este foarte aproa- 
pe Ja } 

— „Să ne înțelegem, Dorino ! Intâiu n'am spus 
că e foarte aproape, al doilea, am zis că e aproape 
de soare, nu de pământ. Și chiar de soare, să nu 
crezi că e la doi pași, că adică hop ! sari din Mercur 
și nimerești în Soare. Distanţa dela Mercur în soare 
este aproape 60 milioane de kilometri. Știi ce în- 


seamnă aceasta ? Dacă pornești cu un tren care să 
> străbată 60 de kilometri pe oră și dacă trenul aces- 


À stă 2 
EAA ai 


CUR, CEA MAI APROAPE DE 


clamă ea „ce frumos este aci! Dar ” 


ia i Cea i. PE ma ERA . k 

E E EA T dai i due babe aa Ra e VE PRE > 
Ea i "E $ 4 pi 4 a? f 

E f 


sută de ani și mai bine, ca să te poți duce din l 


Mercur în Soare. 


„lar dacă vrei să mergi de pe pământ la Mercur 


cu acelaș tren și cu aceiași viteză, îți vor trebui 
aproape 200 de ani, ca să te duci acolo. Și nici un 
om nu poate trăi atâta“. 

Să presupunem însă că am încălecat pe o rază 
de lumină și ne-am dus. Brrr! Doamne Dumne- 
zeule ! Dar ce-i asta ? Când pe pământ în zilele cele 
mai calde de vară avem 40 de grade la căldură, zi- 


cem că ne-am topit, că nu mai putem. Inchipuiți-vă 


acum o căldură de 4 ori, chiar de 5 ori mai mare și 
veţi avea temperatura de pe Mercur. Deci, nu ne- 
putință de stat, nici chiar de dus, că ne-am frige. 
Din cauza acestei călduri prea mari, pe Mercur 
nu e apă (fiindcă ea nu poate fi în stare lichidă) și 


nici aer nu este. Verdeaţă ? Flori ? Arbori ? Nici po- . 


meneală de așa ceva. Mercur e o uzină fierbinte cu 
niște gropi imense de cositor topit. Așa fiind, nici 
un om nu poate trăi acolo și nici vre-o altă ființă 
vie. Deci, departe de el și să căutăm alte lumi, alte 
planete unde să nu fim fripți și topiți, cum am fi pe 


Mercur, Eme 
VIOREAUA 


"O viorea, ce se găsia într'o vale, lângă un pâ- 
râu, se gândia : 

„Dita cauza locului prea jos, nu văd nimic din ce 
se petrace în lume ; vreau să fiu mai sus. „și scoase 


deci rădăzinele și porni la drum. „Din vârful dea- 


lului, voi putsa avea o vedere mai largă“, își zise 
vioreaua, Ajuns. !> locul dorit, își împlântă rădă- 
cinile în pământ, 

Abia trecu o zi și își zise din nou : „De-aci nu pot 
vedea întreaga lumte, trebue să mă mut pe muntele 
din apropiere“. Și vio.reaua porni din nou la drum ; 
nu ajunse încă repede șii trebui să se oprească de 
multe ori, ca să se odihnească. In sfârșit, cu ghetele 
rupte și abia răsuflând, sosi pă munte. „Ah", ex- 
nu pot vedea 
toată lumea. Muntele este și mai muli ; de-acolo mă 
voiu uita chiar în cer și voi vedea pe buni Dumne- 
zeu cum conduce lumea, înconjurat de îngerii dră-- 
gălași”. 


nicepu să tremure, se acoperi cu șorțulețţu-i verde., 


dar zadarnic, căci piciorele și mâinile îi înghețară. 
Vioreaua începu să plnâgă jalnic și lacrimile i se 
prefăcură în ghiaţă. 


mA, de-aș fi rămas în vale |“ spuse plângând săr- č 
mana de ea. După acesta se întoarse și căzu moartă | 


la pământ, 


SOARE. 


i d y 
0 = 


MANTAUA DE PURPURĂ > ~ 


pi E e 
4 
À 


Poveste din timpurlie vechi 


ERE IEZI A EI ERE Pi II RE TE 


In şfârşit, căpetenia paznicilor îi aduse lui Daria 
mulţimea care forlotea și se uita la frumoasele la cunoştinţă că un grec ce'e in ruptul capului să 
mărturi, era şi un grec, pe nume Silonte, înfă- fie primit də rege căruia i-ar fi tăcut odată o mare 

șurat într'o manta de cea mai vie culoare de purpură. plăcere. anti $ 
Frumusețea şi strălucirea mantalei acesteia atra- „Nu țiu minte- zise Dariu, ca vre-un grec să-mi 3 

seră băgarea de seamă a ueui tânăr chipeș, voinic fi făcut o plăcere cât de mică: De aceea, lăsaţi-l : 

şi înarmat cu arme grele şi lucioase. Tânărul ace- să intre, ca să-l pot face de râs şi de ruşine“. E 

sta, care făcea parte din garda regelui persan, se Insă, odată ce-l văzu pe Silonte, îl recunoscu iC 

apropie de Silonte şi-l întrebă. „Nu-mi vinzi mie şi-şi aduse aminte de ziua îndepărtată când primise 
mantaua de purpură? îţi dau oricât mi-ai cere“. în dar mantaua de purpură. Mai înainte ca grecul 

A Silonte, văzând dorința cea mare a Persanului, îi să fi putut spune ceva, Dariu îi zise: „Da, tu mi-ai ni 

jntoarse vorba zicându-i: „Nu o vând, dar fiindcă făcut darul care ma bucurat mai mult ca orice în 

văd că îți place aşa de mult, ţi-o dau în dar“. viaţă. Acum când sunt rege, vreau să te răsplătnsc 
Au trecut ani la mijloc. Norocul celor doi tineri  dându-ţi aur şi argint ori cât ai dori“ 

se schimbase mult. Aşa tânărul şi voinicul persan — N'am venit să ţi cer bani, îi răspunse Silonte, 

ajunse un rege atotputernic cu numele de Dariu ci un serviciu mult mai mare. Insula Samos, patria 

Istaspe care a fost cu oştile sale şi prin locurile me», a fost cucerită de un tiran, care l-a ucis pe 

f acestea cu mult mai înainte de cucerirea Daciei de fratele meu Policrat ce domnea acolo și pe mine m’a 

i către Romani. surghiunit. Ajută-mă ca această insulă să fie libe- 

lată că întruna din zile un grec, exilat din țara rată, fără multă vărsare de sânge. 
sa, se prezintă la palatul lui Dariu, cerând să=i vor- -— Samos va fi liberă! grăi apăsat puternicul 
bească regelui. „Lăsaţi-mă să intru, se ruga el de rege Dariu. Porunci ca o oaste numeroasă, coman- 
paznici, pentiucă şi eu odată i-am făcut făcut rege dată de Otane, unul din cei mai buni generali per- 
lui un dar de care fusese aşa de mulțumit, incât , sani, să pornească întru hberarea insulei Samos. s 
nu se poate sănu mă primească şi să nu mă asculte“,/ A fost de ajuns ca oastea aceasta să se apropie 
Ați înțeles că grecul acesta nu era decât Silonte, de Samos, pentruca tiranul şi ceilalți dușmani ai lui 


$ piața cea mare a cetății Mefis din Persia, printre 


~ 


oa 


n dig Pn a m e e AAL 77 


care ţinea mortis să i se dea drumul până în șdla Silonte să o rupă la fugă, fără să încerce vre-o îm- 


cea mare unde regele Dariu stătea pe un troŵ de 
aur. p. 


potrivie cât de mică. 


sie ea az Aa 


Din italleneşte 


n de e e e a e d a a n na i a a a a a a a a a a a i d 


Un urs mai omenos decât omul 


In vremea de demult un prinț, care era un vână- 


h tor pătimaș, dete în pădure pæěste o ursoaică. Ur- 
soaica aceasta avea un puii mic de vreo lună. 
F Prinţul se luă după ursoai:că. Ea, biata, și fugea, dar 
7 şi se oprea, căci puii său nu putea să alerge așa 


de iute. Și plângeza jalnic sărmanul de puiu şi se li- 
pea de maică-:sa, ca să fie ocrotit şi apărat. 
In sfârșit., prinţul o ajunse pe ursoaică şi o izbi cu 
„lanisesa, rănind-o foarte greu. Ursoaica, strângân- 
aC du-și ce puteri îi mai rămăsese, se ridică pe cele 
: două picioare dindărăt și vroi să-l strângă pe prinț 
şi să-l înăbușe. Prinţul însă scoase sabia și o stră- 
punse. Ursoaica se prăvăli la pământ, iar prinţul, 
apucându-l pe ursoiu de gât, îl puse pe șeaua ca- 
lului și luă drumul spre casă. 

„Il duc, îşi zise el, fiului meu lonel, ca să se joace 
„cu dânsul“. | 

Nu departe de locul unde prinţul o răpusese pe 
ursoaică se întinseseră corturi unde prințul cu prin- 
fesa și cu fiul lor lonel, precum și ceilalţi vânători 
aveau să petreacă noaptea aceea. 

Micul lonel se bucură foarte mult de ursoiu. li 
dete să mănânce, să bea și după aceea îl culcă 


Ei ta 


= ARM AI pia tea T 


DEY TFE Uz > 


lângă dânsul la intrarea în cort. În curând lonel și 
ursoiu adormiră ca doi prieteni buni unul în bra- 
țele celuilalt. 

Un vis urât îl trezi din somn pe tatăl lui lonel mai 
înainte de a se lumina de zi. Visase că ursoaica îl 
sfâșiase pe lonel. aș 

Speriat și tremurând din tot trupul, eși din cort, i 
când... ce să-i vadă ochii ? Puiul de urs și lonel dor- 
meau îmbrățișaţi, iar lângă dânșii şedea veghind 
ursoaica pe care.prințul o rănise în pădure, dar nu 
o omorâse deabinelea... Se luase după urmele lui 
şi se târâse până la cort, unde își găsise ursoiul, 
dar nu singur, ci împreună cu fiul prințului. 

„Vai de mine !” îşi zise prinţul îngrozit, „s'a dus 
iubitul meu lonel, acu vezi că-l sfâșie fiara cea săl- 
batică !” 

Ursoaica însă mormâi prietenos și aproape pe 
şoptite și linse cu limba atât pe ursoiu, cât și pe lo- 
nel. După aceea, apucându-l pe ursoiu cu dinţii de i 
gât, fugi cu el în pădure, fără să se atingă de lonel. 

Prinţul nu se mai luă după dânșii ; se rușinase de 
nobila și frumoasa purtare a ursoaicei care se ară- 
tase mai omenoasă și mai milostivă decât dânsul. 


, 


ITE 
< 
x 


- 
2y 


aE 0 
TIETE 
CN 


7 
mai 


Ar e Aa i 


po A 
-A 


da 
ERA 


e E os 


» 


x 


ranță să aibă vreo-dată nici jucării nici prăj 


T 


FETA 


gem TA yee IRA rasp 


Titorello fiul sărmanului Neri, mavea nici o 


Dar ca să spunem adevărat nici nu prea le dp 
In rugăciunile sale către bunul Iisus Cristos cațe pe 
năştea el ceruse un dar foarte prețios: un miei 

El vedea mergând pe drumurile munţilor påsto 
rii, care mânau la păscut mari turme de oi, şi să- 
rind în jurul lor o mulțime de miei, cu blana creaţă, 
behăind de veselie sau poate de foame pe lângă 
mamele lor. 

— Oh ! blând și bun lisus — zisese ridicând către 
Cer mâinile împreunate, — dă-mi un mielușel. Mi 


| sânt atât de dragi. 


Plângând în genunchi în fața altarului 


Această rugă a lui fu auzită de către fiul unui 
bogat cioban care iubea pe Titorello, şi în ziua de 
Crăciun, cu voia tatălui său, alese pe cel mai mic 
mielușel dar și cel mai frumos totdeodată, și pu- 
nându-l într'un coș împodobit cu flori și frunze îl 
trimese cu această inscripție: „il traii copilul 
Iisus“. 

Lui Titorello i se părea că niciodată n'are să mai 


Il mângâia cu capul pe mâini şi pe spate 


aibă în viața lui parte de o veselie şi fericire aşa de 
„mare. Ingriji mielul cu dragoste. Dar mielul nu era 
fe fericit. Fear behăia cu o mică voce care E yoa 


nu știa încă să mănânce. Titorello îl lua în brațe ș şi 
îl ducea în grădina din spatele casei, unde crescuse 
o iarbă moale și parfumată. Dar mielușelul nu w 
să mănânce şi behăea tot mereu. `. 

Atunci Titorello vru să ceară milă și Sfat ada 
bunul nostru domn lisus Cristos, care îl trimisese şi 
cu mielușelul î în braţe se duse la biserică. Plângân ând 
în genunchi în fața altarului, rugă şi pe Fecioară TA 
care în icoana ei cu brațele împreunate adora pe 4, 
Copilul Divin. Dar pe când o privea și mielușelul 
obosit de atâta behăit adormise cu căpşorul sprijinit 
de spatele lui, o inspiraţie îl lămuri. 

— Caută pe mama lui! ` 

Nu pierdu un, minut. Se închină și zise: mulțu- i 
mescu-ţi ție Fecioară. Apoi se duse la ciobanul cel 
bogat și la copilul lui care îi dase mielușelul şi le 


zise: — Am făptuit o faptă crudă, aceia dea lua 
pe acest pui dela mama lui, care îl caută poate și 
plânge. E a „n 


Chiar atunci se auzi din staul un behăit, care 
părea un plâns, și mielușelul deodată ridică capul IA 
şi răspunse cu un behăit aproape vesel. fe 

— Vezi, zise celuilalt copil Titorello, — aveam. dz. 
eu dreptate. Aceasta e mama lui. - a, 

— Așa cred și eu. Bx 

— Atunci cel mai mare dar pe care tu mi-l poți 
face e să, mă laşi să duc monel Le ei. í pi Et, 


` AA 2 i 


Ad 
Y 
t3 
[A] 


å 
. — ~ m cai | 
e g PBehăea cu o mică voce ce semăna a plâns . 


Intr'adevăr, intrară în staulul oilor, și asistă la 
un dulce exemplu de iubire de mamă. Sărind peste | 
obstacole, mama se îndreaptă către Titorello, care 
lăsase jos mielușelul, și acesta începu să sugă cu 
poftă viața dela sânul mamei, pe când mama Sunt 
semn de mulțumire şi fericire își freca capul de 
mâinile și spatele lui Titorello, care plângea a 
emoție. i$ 

— Dar mielul e al tău, îi spunea celalt băeat. II ] 
vei putea lua când vei dori. 

Ast-fel în fiecare zi Titorello aștepta să treacă 
turma de oi la păscut. Mielușelul îl recunoștea şi se 
ducea spre el. Se lăsa luat în brațe, mângâiat, 
rutat iar mama cu capul mângâia mâinile și spatele e. i 
copilului în semn de prietenie. 

Apoi mielul deveni mare, şi Titorello îl ce 
Pentru a doua oară îi i salvă viaţa, pentru-că « fu . 
Par fi dus și pe el la abator. 


Da Ia A iu SIRIAN, 


AR PRA A 


n vremea când Domnul Dumnezeu — slăvit să-l 

fie numele — umbla pe pământ, luă într'o zi o 

căruță hodorogită cu două roți, înhămă la dânsa 

x o mârţoagă slabă şi prăpădită şi, îmbrăcat ca 

„cerşetor, se duse întrun sat cerşind pe la toate 

porțile. Seara ceru pentru dânsul și pentru cal 

adăpost la casa și la curtea unui om bogat. 

E „Casa mi-e plină de musafiri, iar în grajduri nu 

încap nici vitele mele, așa că nu te pot primi“. 


tă „Aşa îi răspunse omul cel bogat. Și la fel îi răs- 


| punseră și ceilalți oameni cu dare de mână din sa- 

„tul acela. 

Se înoptase și cerșetorul, despre care știm cine 
era, rămăsese cu cal și cu căruță pe stradă și se 
j uita de jur împrejur doar-doar o trece cineva căruia 

să-i fie milă de dânsul şi să-l adăpostească la noapte. 

Sufla un vânt rece și se vedea că vremea merge 

spre zăpadă. 

Și iată că un țăran sărac care se întorcea dela 
„câmp îl vede pe cerșetor și-l întreabă: „Prietene, 
„dece stai afară pe o vreme așa de rea şi nu-ţi cauţi 
un adăpost ?“. 
$ — „Am căutat, dar n'am găsit“, răspunse cerşe- 
i i „torul, „nici pentru mine şi nici pentru bietul meu 
cal“. 

A = — „Dacă-i așa, poftim la mine!“ îi zise tuica: 
„Casa mi-e mică şi nici grajdul nu mi-e mare, dar 
o să ne chivernisim așa cum a dat Dumnezeu“. 

Și aşa cerșetorul — știm cine era — se duse la 
casa ţăranului celui sărac. Acesta scoase afară din 
șopron căruţa sa şi puse la adăpost căruța cerșe- 
torului, îi legă calul în grajd lângă măgarul său, 
iar în iesle puse fân din belșug, ca să aibă ce mânca 
şi calul și măgarul. Pe cerșetor îl luă în casă la 
căldură și-l ospătă cu tot ce avea și cum putu mai 
bine. li pregăti apoi pe sobă un așternut moale și 
călduț. Atât înainte, cât şi după cină țăranul cu 
nevastă şi copii îşi făcură rugăciunea cu glas tare, 
iar cerșetorul se rugă cu dânşii. 

Dimineaţa următoare, cerșetorul îi zise ţăranului: 
„Ascultă dragul meu prieten, vino şi tu odată la 
„mine şi în casa mea, ca să mă plătesc şi eu de 
pi atea ce mi-ai arătat şi să te ospătez pe tine, 
cu aceiaşi prietenie cu care și tu -m'ai ospătat și 
m'ai primit“. 

— „Dar cum să-ţi găsesc locuinţa ?“ îl întrebă 
„țăranul pe cerșetor. 

— „E lesne de găsit“, îi lămuri cerșetorul, mergi 
numai după urma roţilor dela căruța mea. Roţile 
căruțe? mele sunt mai late decât ale altor căruțe 
şi trăsuri, aşa că se deosebesc îndată şi nici nu se 
şterg repede“. 

Țăranul îi grăi zicând : „ți mulțumesc, frate, să 
ştii că viu, dacă am vreme; iar dacă se întâmplă 
şi nam eu vreme, trimit pe cineva din ai mei. In 
satul acesta mai am doi fraţi de mamă și amândoi 

sunt mai bogaţi decât mine“. 

— „Vie cine o veni, numai să-mi fie drag mie“, 
zise cerşetorul şi îşi căută înainte de drum. 


PE A 


E cai 


UI I AA A E 


zi 
b SA, 


: 
Îi Su 
în 
Ro 


4 de s> shd yy 


etorul şi i grădina r i 


După plecarea cerșetorului, ţăranul cel sărac se 


duse în grajd ca să-l măture și că-l curețe. Vede 
însă că străluceşte ceva, se pleacă și ia de jos patru 
potcoave de aur, cari nu putea fi decât dela calul 
cerșetorului. 

Și bietul ţăran cade nedumerit pe gânduri: 
„Sfinte Dumnezeule, dar ce fel de cerșetor care își 
potcovește caii cu aur! Ori se vede că a venit să 
mă ispitească. Păstrez potcoavele, ca să le dau 
înapoi cerșetorului, când mai trece pe aicea sau 

- când mă duc eu la dânsul“. 

Din grajd se duce în șopron şi găseşte și acolo 
patru şuruburi de argint. „lan poftim“, îşi zise el 
în gând, „şi şuruburile acestea trebue să fie din 
căruța cerșetorului. Nu înţeleg cum au putut să 
cadă așa toate. Dar știi că îi se poate întâmpla pe 
drum o nenorocire, îi sare o roată, sau îi se rupe 
sia“. Și iarăși căzu pe gânduri : 
zeule, dar ciudat mai e şi cerșetorul acesta care 
pune la căruță şuruburi de argint. Pe semne o fi 
vrun boer bogat care umblă așa ca cerșetor, ori te 
pomenești că e vrun prinț sau chiar împăratul“. 

Țăranul puse bine spre păstrare și șuruburile, 
după cumf ăcuse și cu potcoavele. Dar când se uită 
mai bine în șopron la locul unde fuseseră peste 
noapte roţile căruței, văzu că urmele de roți stră- 
lucesc ca argintul și străluceau așa mai departe în 
curte şi pe câmp. „Sfinte Dumnezeule, dar ciudat 
mai e cerșetorul acesta !** își zise din nou țăranul. 

Când după aceea îi întâlni pe fraţii săi vitregi, 
le povesti tot ce se petrecu cu cerșetorul, cu 'calul 
şi căruța cerșşetorului, cu potcoavele de aur şi cu 


_şuruburile de argint. Se duseră fraţii săi vitregi și 


văzură şi ei cu ochii lor urmele argintii dela roțile 
căruței cerșetorului. După ce trecu câtăva vreme la 
mijloc, fratele cel mai mare puse la căruță doi cai 
sprinteni, cum nu găseai alţii şi o porni la drum și 
nu spuse altuia decât numai ţăranului celui sărac, 
adică fratelui său vitreg, că are de gând să se ţie 
de urmele argintii ale roţilor şi să se ducă până la 
locul unde s'ar sfârși ele.. 

Țăranul cel sărac îi zise: „Drum bun şi noroc, 
dragă frate, doream să vin și eu, dar cum să-mi las 
casa ? Precum știi, copiii mei sunt mici și trebue 
să muncesc în toate zilele, ca să le pot aduce de 
mâncare“. 

Și așa, fratele mai mare, ţinându-se mereu de 
urmele căruţei cerșetorului, merse mai multe zile 
prin păduri şi câmpii, străbătu munţi și văi. Tocmai 
eșise dintr'o pădure și dăduse într'o câmpie întinsă 
şi şeasă, când zări de departe un râu care şerpuia 
prin câmpie, iar peste râul acesta un pod, cum 
drumețul nu văzuse până atunci. Podul era de lemn, 
dar foarte frumos şi făcut cu un meșteșug de care 
nu te puteai minuna în deajuns. Drumeţul nostru 
trece peste podul acesta și nimereşte într'o altă 
câmpie, încinsă de jur împrejur de o pădure. 

In câmpia aceasta şi nu departe de urmele ar- 


gintii vede el o cocină de porci, având de o paria i 


„Doamne Dumne-. 


uy 
Di 


nui 


AE a: 
i Gi: AN 
N 


Maa piyaa dpi s pai hie ai e A 
„o albie plină cu apă. In jurul cocinei erau doi porci 


murdari și foarte urâţi. Se învrăjbiseră din pricina 
hranei şi se aruncaseră unul asupra celuilalt. Işi 
smulgeau părul cu dinții, îşi rupeau carnea de pe 
trup, așa că la amândoi le curgea sângele gârlă. 

Ingrozit de vederea aceasta, druemțul dă cailor 
un biciu şi pleacă mai departe. 

După o bucată de drum, ajunge la un alt pod. 
E tot de piatră, însă nu pare clădit din mai multe 
pietre, ci par'că ar fi fost săpat într'o singură piatră. 
Călătorul trece peste podul acesta şi sosește într'o 
livede. In livedea aceasta e un stog de fân în jurul 
căruia aleargă doi boi, izbindu-se cu puternicele 
lor coarne ; sânge le curge la amândoi și totuși nu 
se lasă. Te îngrozești când îi vezi cum se înţeapă 
şi se izbesc și-i auzi cum urlă și mugesc. Din nenu- 
mărate răni sângele le curge şiroaie. 

Drumeţul stă, privește şi se miră că nu e nimeni 
acolo care să-i despărțească. Se vedea bine că nu 
se vor opri până ce amândoi nu vor cădea morţi 
la pământ. 

Drumețul își vede din nou de drum și ajunge 
iarăși la un pod care era peste un râu ceva mai 
mare decât cel de mai înainte. Podul era tot de fier 
şi așa de frumos că drumeţul nu se mai sătura 
privindu-l. 

Trece și peste podul acesta și în câmpia în care 
intrase acum era un deal în vârful căruia răsărise 
un tufiș verde. In jurul tufișului alergau doi tapi 
şi se izbecu cu capetele așa de tare, încât le 
trozneau coarnele. Amândoi erau acoperiți de sânge 
și te îngrozeai când îi vedeai cum se lovesc. Dru- 
mețul se uită puţin la dânșii şi după aceea merse 
iarăși înainte. Și iarăși întâlni un râu şi un pod 
care sclipea și strălucea din depărtare. Când se 
apropie de pod, omul rămase cu ochii holbaţi de 
mirare. Podul era de aramă și tot de aramă erau 
grinzile cu cari era pardosit, ceva ce numai în vis 
ai putea să vezi. 

Drumețul trece şi podul acesta și dă într'o vale 
lungă și lată, închisă din toate părțile de dealuri. 
In vale o furcă de lemn înfiptă în pământ şi în 
furcă sunt bătute cuie. De cuiul dintâiu e agăţat 
un sfert de vițel tăiat, în cuiul al doilea un sfert de 
miel și în cuiul al treilea un sfera de porc. Lângă 
furcă erau doi câini unul negru și al doilea cu pete 
albe și negre. Se luptau între dânşii pentru carnea 
ce atârna în furcă, își sfâşiau însă unul altuia car- 
nea de pe trup și se mușcau de te îngrozeai văzân- 
du-i. Din răni sângele curgea gârlă. 

Drumeţul se uită puţin şi după aceea merse mai 
departe. Zărește un nou râu și un pod, la care însă 
nu te puteai uita, aşa de tare strălucea. Când se 


apropie, vede că podul acesta era tot de argint, şi 


frumos așa cum nu văzuse nici în vis. Se oprește 
şi se dă jos din căruță ca să-l vadă mai bine : grinzi, 
stâlpi, parmaclâc, totul e de argint. Incearcă să 
scoată o grindă şi trage cât poate. isa sunt 
lungi, late şi groase. 

Trage încoace și încolo și în sfârșit izbutește să 
scoată o grindă, care este așa de grea, că abia poate 
să o ridice. Drumeţul se uită în toate părțile, vede 
că nu e nimeni de jur împrejur şi îşi zice apoi sin- 


în ear bnr le e, cu gt şi cu peer cailor m 


după aceea fuga îndărăt acasă. Atâta argint îmi 


ajunge pentru câte zile mai am de trăit“. 

Așa și făcu şi după câteva zile de drum sosi acasă 
la dânsul în puterea nopții. Scoase din căruţă grin- 
zile de argint și le ascunse în grajd. Insă, când se 


duse a doua zi dimineața, ca să se uite la ele, grûn- 
zile şe prefăcuseră peste noapte în grinzi de lemn 


putred şi viermănos. Omul le sparse și le între- 
buință ca lemn de ars. 

După câtăvu vreme porni pe acelaș drum și al 
doilea frate vitreg, care văzu şi el tot ce văzuse și 
fratele său mai mare, dar nu se opri nicăieri, ci 
trecu pe podul de argint şi se pomeni într'o câmpie 
întinsă și șeasă. Bietul om nici nu mai ştie unde 
să se uite mai întâiu : de o parte, lângă drumul pe 
care erau urmele argintii dela roţile căruţei cerșe- 
torului stă un om, și izbeşte cu braţele în jurul său; 
un stol de corbi se repede asupra-i, vrând să-l lo- 
vească în ochi cu ciocurile ; obrajii omului sunt o 
rană și iată că acum nu-și poate apăra nici ochii. 
Ceva mai încolo pe un deal vede un moșneag cu o 


„barbă lungă și albă ca zăpada. O pereche de boi îi 


zmulg părul, așa cum ar smulge fân dintr'o căpiță, 
dar cât de mult smulg ei, tot atâta crește numai 
decât în loc. Moșneagul plânge și se vaită și se 
roagă de Dumnezeu să-i trimită moartea. De unde 
îi smulg boii părul, sângele îi curge șiroaie. 

Ceva mai încolo e un măr încărcat cu mere; de 
povara merelor, crăcile îi se pleacă până la pământ. 

Sub pomul acesta e un om care vrea să rupă 
mere ; mai ales că e flămând rău de tot, dar îndată 
ce rupe unul, mărul îi se preface în mână în praf 
şi pulbere. In partea cealaltă vede ceva și mai 
ciudat : un nenorocit, însetat de-i arde gâtlejul de 
sete, aleargă după o fântână, voind să bea apă ; dar 
şi fântâna cu apă, cu ciutură, cu tot, fuge și se de- 
părtează mereu de dânsul. Și multe alte minunății 
vede drumețul în câmpia aceea. 

Omul își văzu înainte de drum și iată că din 
depărtare ceva strălucește ca și razele soarelui. E 
un pod, dar un pod făcut numai din aurul cel mai 
curat. 


Te dor ochii şi ţi se umplu de lacrimi, când te: 


uiţi la dânsul. Și drumeţul nostru face ceeace făcuse 
şi fratele său cu podul de argint. Scoate două, trei 
grinzi de aur, le încarcă în căruță și fuge acasă, 
unde le ascunde în grajd. Dar şi grinzile acestea 
se prefăcură până a doua zi în grinzi de lemn putred 
şi viermănos. 

De atunci a trecut vreme multă la mijloc. Co- 
pacii ţăranului sărac care adăpostise şi ospătase pe 


cerşetor, crescuseră mari, iar nevasta îi murise; el 


însuși îmbătrânise cu totul. Și cum se gândea într'o 
zi la tot ce văzuse şi încercase în viaţă, îi veni în 
minte și cerșetorul cu căruța şi cu calul lui... Se 
uită înaintea sa şi vede că strălucesc încă, par'că-ar 
fi din ziua aceea, urmele argintii ale roților dela 
căruța cerşetorului. Și țăranul nostru se hotărăşte 
să se ia şi el după urmele acestea și să meargă în 
căutarea cergetorului. Işi înhămă, aşa dar, măgăru- 
şul la căruță şi o porni la drum. Luă cu dânsul și 


(urmare în pag. 12) 


Hasoa de aur și A EA de ere ca să le 


Ata 


dea îndărăt cerşetorului, dacă se întâmplă şi-l wa 
seşte. 

Trecu și el pe drumul şi peste podurile pe cit 
trecuseră fraţii săi vitregi şi văzu tot ce văzuseră 
și ei. Este însă așa de cinstit, că nici prin gând nu-i 
trece să întindă mâna şi să ia ceva despre care știe 
că nu e al său. De aceea, trecu fără să se oprească 
și fără să se lăcomească și podul de argint şi podul 
de aur și ajunse la un zid minunat și care se în- 
tindea așa departe, că nu era chip să-i vezi capătul. 
Zidul era înalt, făcut numai din pietre preţioase cari 
străluceau tare de tot. Nici nu e cu putință să te 
uiţi la dânsele. Și mai avea zidul acesta o poartă 
mare, toată din aur şi împodobită cu diamante, 
unele albe, altele negre, altele galbene sau verzi. 
O frumuseţe și o minune ca în povești. 

Țăranul cel sărac nu se mai satură, admirând 
tot ce vedea înaintea sa. Poarta e încuiată. Bietul 
țăran se dă jos din căruţă, îi dă drum măgarului 
să pască, iar el îşi ia din căruță traista în care 
pusese potcoavele de aur și șuruburile de argint. 
Se duce apoi la poartă, trage zăvorul și poarta se 
deschide. 

Acum să fi avut omul și o sută de ochi, că tot 
nu putea să vadă minunile ce erau acolo : o grădină 
întinsă, așa de întinsă, că nu o puteai cuprinde cu 
ochiul, într'însa fel de fel de pomi roditori, unii cu 
floare, alții având pe ei fructe coapte, și atâta de 
frumoase, încât nu te mai saturi privindu-le. Mai 
erau minunate flori cu parfumul cel mai fin, şi 
poeni și livezi și dealuri și izvoare. Din fântâni apa, 
limpede ca lacrima, curgea prin ţevi de diamante. 

In pomi cântă păsări frumoase cum omul nostru 
nu văzuse niciodată. Auzindu-le cântecul, uitai și 
de mâncare și de băutură. 

Țăranul cel sărac stă locului uimit de mirare, 
Nu ştie dacă visează ori e treaz, dacă mai trăieşte 
ori dacă a murit. Se uită de jur împrejur în toate 
părţile, merge înainte prin grădină încet şi ţinân- 
du-se mereu de urmele argintii dela roțile căruței 
cerșetorului. Drumul îi era mereu printre grădini 
cu pomi roditori, printre grădini de flori, printre 
păduri şi crânguri, printre poeni și livezi. Nu i-e 


“foame, nu i-e sete și nu simte nici o oboseală. 


E năpădit de bucurie la vederea atâtor frumuseți 
şi din ochi îi curg lacrimi de fericire. Se oprește 
din când în când, se uită ba la una, ba la alta, 
ascultă, merge mai încolo — când iată că dintre 
arbori și tufișuri se ivi înainte-i cerşetorul. 

„Prietene, lăudat fie Domnul nostru Iisus 
Hristos !“ îi strigă el cerşetorului. 
= — „In vecii vecilor, Amin ! îi răspunse cerșe- 
torul, întinzându-i mâna. 

.— „Mulţumesc lui Dumnezeu că te-am găsit!“ 
făcu țăranul din nou. „Ai să fii bun și să-mi spui 
ce este tot ce-am văzut și mai văd eu pe aicea. Dar 
mai întâiu să-ți dau potcoavele și șuruburile ce le 


pierduseşi, când ai petrecut noaptea acasă la mine“. 
= Le scoase din traistă şi le dete cerşetorului ; acesta 


le aruncă în jos în verdeață și-l duse pe cerşetor 
mai departe prin grădină. 

Țăranul îi se rugă să-i spună ce este tot ce văzuse 
pe drum. Şi tot plimbându-se prin minunata gră- 


Fi d 


dirt, ereti i Pustiu zic iti „Cei j doi pe p 


pe cari i-ai întâlnit, după ce ai trecut podul ii 2 l 
lemn sunt doi veri buni, cari aveau pe pământ totul 


din belşug, dar cari se urau, se certau şi se băteau 
mereu. Boii cari se izbesc cu coarnele și pe cari 
i-ai întâlnit, după ce ai trecut podul de piatră, sunt 
doi vecini, cari și-au petrecut viața pământească în 
certuri şi sfezi. Și la fel vor trăi în lumea cerească. 

„Țapii pe cari i-ai întâlnit, după ce ai trecut po- 
dul de fier, sunt de asemenea doi vecini cari pe 
pământ trăiau în nestinsă dușmănie şi căutau să 
se prăpădească unul pe altul. Și la fel vor trăi şi în 
lumea cerească. Câinii din jurul cărnei de pe furca 
de lemn sunt doi frați buni, cari pe pământ se 


luptau și se sfâșiau între dânșii pentru averea pă- 


rintească. Și la fel vor trăi în lumea cerească. 

„Omul acela căruia corbii îi sfâșiau obrajii şi-i 
smulgeau ochii e un fiu care pe pământ s'a purtat 
rău cu părinţii săi, lovindu-i şi lăsându-i să sufere 
de foame. Acum îşi primeşte şi el răsplata. 

„Moşneagul căruia boii îi smulgeau părul, e un 
țăran care punea boii să pască în holdele și livezile 
străine. In sfârşit, omul care aleargă după fântâna 
cu apă este un bețivan de rând“. 

Pe când cerşetorul îi dădea ţăranului lămuririle 
acestea, îl ducea din ce în ce mai departe prin gră- 
dina cea frumoasă. La urmă, țăranul îi zise cerșe- 
torului : 
şi să-l adap, ca să nu sufere de sete; cât despre 
mâncare, știu că sa săturat, păscând în iarba cea 
grasă. După aceea, te rog să-mi dai voie să mai stau 
în grădină, ca să-mi satur ochii și sufletul de fru- 
museţile ce sunt aicea“. 

Cerșetorul îi zâmbi prietenește şi-l însoţi până 
la poartă. Când ajunse afară, la locul unde își lăsase 
măgarul şi căruța, țăranul vru să-și ia rămas bun 
dela cerșetor. Acesta îi întinse mâna şi-i zise : „Să 
vii din nou, te aştept cam spre seară !“. 

Rămânând singur, țăranul se uită de jur împre- 
jur, dar de măgar nu era nici o urmă. Trece un 
pod, caută, mai trece altul, al treilea, al patrulea, 
merge mai departe, măgarul nu era nicăieri. In 
sfârșit, merge până la cel din urmă pod, la podul 
de lemn, dar măgarul nu-i şi nu-i. Acum merge 
înainte, umblând tot pe jos şi ținându-se mereu de 
urmele argintii, până la satul său. Când sosește 
acolo, nu-și recunoaşte satul și nici pe oamenii ce 
locuesc într'însul.' Totul se 'schimbase, alte case, 
alţi oameni. Intreabă bietul om de căruța sa, de 
copiii săi, de fraţii săi vitregi. 


Nimeni nu poate să-i dea vre-o lămurire și toată 


lumea se uita mirată la dânsul. Bietului om nu-i 
rămâne altceva de făcut decât să se ducă din nou 
la cerșetor. și să-l întrebe ce este ceeace s'a întâm- 
plat cu dânsul. Când intră în grădina cea frumoasă, 
cerșetorul îl primi prietenește, iar țăranul rămase 
în vecii vecilor în acea grădină care nu era alta 
decât i ciao raiului“. 


- Mama — "Ce-ai învăţat azi, Ionel, la școală? 


A Ionel. — Alfabetul... 


: Mama. — Si pe urmă? : er: pai a aa 


“ Ionel. — L-am uitat. okej ME: pa A EEA 


„Prietene, aş dori să-mi văd măgăruşul, . 


Când eram fetiţe, rochiile brodate făceau deliciile 
mamelor noastre. Toate florile grădinilor erau re- 


prezentate pe E noastre de tere 2 şi de 
organdină. 


LA AAAAARAA. Le ac FYTIT 


BRODERII 


a a a 7 a y 


Mai puțin pe hainele noastre de lână care erau 
îmbogățite cu pliuri, cu volănașe şi cerculețe. 

Nimeni nu ar fi îndrăsnit să brodeze gângănii pe 
hainele de copii. 

Totuși în toate epocile, copiii au avut o specială 
înclinare pentru animale. 

Astăzi aceste animale sunt peste tot, pe pereţi, 
pe copertele caietelor, pe mobile. Era de așteptat 
să apară şi pe haine. Mici căsuțe cu mici plante şi 
bine înţeles cu mici pitici au invadat gulerile şi bu- 
zunarele, etc., etc. 

Acum este rândul animalelor, şi fantezia le crează 
după cum le poate desemna o mână de copil. 

Jacheta ce w'o prezentăm e de lână roşie închisă 
la gât și încheiată cu nasturi până jos. Guleraşul e 
de in alb și cu colţurașe neregulate. Mânecile sunt 


din tricot verde ca sticla, două speciale girafe bro- 


date în fir galben şi maron, fac ca ele să fie de o 
graţie nevinovată ca gândurile copilașilor. Uşor de- 
semn pe care ori și ce mână îl va putea executa sin- 
gură. Broderia îndulcește linia clasică. De acum 
încolo chiar pentru băieţii noștri va arăta gândul 
nostru : practicul, sveltul și armonia. 


POPA AR TTT EEV PYT FVV YV PPPV VY yV Y V rry rry 


HUMOR 


E acasă! 


— Spune-mi, fetițo, tatăl tău este acasă ? 
— Nu ştiu, domnule. Trimit îndată servitoarea. 
Ea știe ce să răspundă. 


Scrisoarea pătată 


— Ai făcut o pată în scrisoarea pe care vrei să 
o trimiţi unchiului Nicu. Trebue să o copiezi încă- 
odată, 

— Ah, nu face nimic, tată. O putem trimite și 
așa. Când e în plic, nu se vede. 


La școală ERIE 


— Slab, elevule Matei, ești tare slab. 
— Vai și eu care iau untură de pește. 


Pe stradă 


„Trece un dric elegant pe stradă. 


— „Cine a murit?“ 
— „la din dric”. 


Ce caută! 


— Ce cauţi lonele? 

— Caut o monedă de 2 lei. 

— Unde ai pierdut-o? 

— Dar n'am pierdut-o, caut una. 


Plictiseală... 


— Tăticule, dumneata ai văzut vreodată un ci- 
clon, care poartă prin aer case, pomi, oameni și tot 
ce întâlnește în cale, ca acela care a bântuit de cu- 
rând prin America? 

— Nu dragul meu. 

— Dar o trombă marină ai văzut vreodată? 

— Nu! 

— Nu ai auzit nici de un șarpe de mare? 

— Nici | 

— Ce plicticos este să îmbătrânești fără să fi vă- 
zut nimic. 


Ce este un bun negustor 


— Tată, ce este un bun negustor? 
— E acel, la care te duci să cumperi un buton la 
cămașă și care-ţi vinde un costum întreg. 


k$ è 
Frosa. — Cu cine semeni tu Hăplişor, ştii? 
Håplişor. — Cu tăticul. 
Frosa. — Şi tăticu-tău cu cine seamănă? 
Hăpiişor. — Cu mine. 

k $ $ 


Nicu. — Toto, de acasă dela tine, e departe 
până la şcoală? 
Toto, — Ca dela şcoală până acasă. 


i dă * 


E 9 Diet ei 


> Ae 
TEC 
Se dej 


r DĂ 
Pi La 


yè 
se 


E 
= 


TI IA 
PS. š y 59) 


PISTEI EDS 
A f petr 
r. e 
. A fi 


STIUT FIPS E 


me: Map IT mm Me 


- mezișul și treceţi peste mine“ 


75 DR e ST ee qwa 
E a a VĂ 


PENNO 
a, 


ăina și cocoșul se duseră la Muntele Nu- 
cilor. Incă de acasă se înțeleseră între 
dânșii că cine găsește un miez de nucă, 


| să facă parte și celeilalte. 


Găina găsi cea dintâi o nucă mare, foarte mare. 
D roia să-i mănânce singură tot miezul, fără să-i 
deă și cocoșului. Decât miezul de nucă era așa de 


. gros încât găina nu-l putu înghiţi, că îi se opri în 


gât. Și se speriase găina, că se îneacă şi moare. 

De aceea strigă: „Drăguțule cocoșel ,dă fuga și 
adu-mi puţină apă, altfel mă înec !“ Cocbşul alergă 
la fântână şi-i zise: „Fântână dragă, dă-mi apă ! 
Găina a înghiţit un miez de nucă mare şi acum se 
îneacă“. 

Fântâna îi grăi : „Du-te mai întâiu la mireasa şi 
cere-i mătase roșie !“ 

Cocoșelul dădu fuga la mireasa și-i zise: „Mi- 
reasă drăgulă, dă-mi ceva mătase roşie! Mătasea 
vreau să o cau fântânei. Fântâna îmi va da apă. 
Apa o voiu da găinei. Găina a înghiţit un miez de 
nucă mare și acum se îneacă“. 

Mireasa îi întoarse vorba : „Du-te și adu-mi mai 
întâiu cununa mea. Stă agăţată într'o salcie“. Co- 
coșelul alergă la salcie și luă de pe ea cununa. O 
aduse miresei, iar mireasa îi dete mătase roșie. Mă- 
tasea cea rojie o dete fântânei, iar fântâna îi dete 
apă. Cocoșeul veni cu apa la găină, dar era prea 
târziu : Găina se înecase și acum zăcea moartă și 
nemişcată. 

Cocoșul era din cale afară mâhnit că-i murise 
găina care îi era așa de dragă. Plânse așa de tare, 
că auziră și 'reniră toate animalele, cari de aseme- 
nea plânseră pe găină. 

Şase șoricei făcură un cărucior în care să o ducă 
pe găină până la mormânt. Când căruciorul fu ga- 
ta, şoriceii se înhămară la dânsul, iar cocoșul se co- 
coță pe capră și făcea pe vizitiul. 

Pe drum îi eși înainte vulpea și-l întrebă: „In- 
cotro, cocoșelule ?“ — „Mă duc să-mi înmormân- 
tez găina“, răspunse el. 

— „lmi dai și mie voe să viu la înmormântare ?” 
întrebă din nou vulpea. — uiţi dau, răspunse coco- 
șelul, decât ușează-te în partea dindărăt a cărucio- 
rului ; în pariea de dinainte le vine greu de tot că- 
luților mei“ 

Şi se așezii vulpea în partea dindărăt. Apoi unul 
după altul veniră lupul, ursul, cerbul, leul şi toate 
animalele dir pădure. Se așezară cu toate în căru- 
cior și așa străbătură pădurea. Și iată că ajunseră la 
un râu. 

„Cum să irecem dincolo?” întrebă cocoșelul. 
Era acolo un fir de paiu care zise : „Mă pun eu de a 
curmezișul, heceți peste mine“. 

Dar când cei șase șoareci vrură să treacă peste 
el, firul de paiu alunecă și căzu în apă. Și căzură și 
bieţii șoareci și se înecară. Drumeţii noștri ajunseră 
la strâmtoare, când iată că veni un cărbune. Cărbu- 
nele zise : „Sunt destul de mare. Mă pun deacur- 
„ Şi cărbunele se așe- 
ză în apă, dar se sfărâmă și se duse la fund. 


14 


Moart ea _găinei 


ja 
E poa: A Se 
dd i nai 


Văzu aceasta o piatră şi-i se făcu milă. Vroi să-i 
vie în ajutor cocoșelului și se așeză ea peste apă. 
Cocoșelul care trăgea acum la cărucior, putu să o 
ducă pe găina cea moartă în partea cealaltă a râu- 
lui. Se căzni însă să-i tragă și pe ceilalți cari stă- 
teau în partea dindărăt a căruciorului, decât erau 
prea mulți și prea grei. Căruciorul se răsturnă în 
apă și toți musafirii aceștia se înecară. 

Cocoșelul rămăsese acum singur cu găina cea 
moartă. li săpă o groapă și o puse într'însa. De asu- 
pra gropii făcu o movilă pe care se așeză și se jeli 
și se căină așa de mult, până ce muri și el. 


"rr 


UNDE ȘI CE A FOST CETATEA NICEA 


Un cititor care a văzut pesemne în ziare că Bise- 
rica noastră a serbat aniversarea a 1600 de ani dela 
ținerea la Nicea a primului sinod creştin, ne întrea- 
bă unde este Nicea și ce fel de cetate a fost. 

Răspundem în câteva cuvinte : Nicea, care astăzi 
poartă numele de Isnik, se găsește în Asia Mică, 
aproape de coastă și nu departe de Constantino- 
pole. Intemeiată cu vre-o trei sute de ani și ceva 
mai înainte de lisus Hristos, Nicea a fost o cetate 
însemnată în timpurile vechi, fiind chiar capitala 
Bitiniei. Patria astronomului Hiparc și a istoricului 
Dion Cassius, Nicea a fost cucerită de Turci, cari o 
stăpânesc și acum, în anul 1326. ' 

Astăzi este un orășel sărac și în care partea cea 
mai interesantă sunt ruinele din vechime. 


CINE Ii INVAȚA ? 


Cine îi învaţă pe păianjeni să țeasă minunata lor 
pânză și păsările să-și facă cuibul? 

E întrebarea unei mici și drăguțe cititoare. 

Răspundem că păianjenii, păsările și în genere 
toate animalele au o însușire pe care noi oamenii 
nu prea o avem. Insușirea aceasta se numește in- 
stinctul. Noi tot ce facem, trebuie să învăţăm ; ani- 
malele fac, prin instinct, fără ca să le înveţe cineva. 

Insă, pe când animalele nu știu să facă toată via- 
ła decât unul și acelaș lucru, puterea noastră a oa- 
menilor de a învăța mereu lucruri noui și, deci, de 
a le face, nu are margine. 


CARI SUNT POPOARELE SLAVE ! 


In legătură cu cele ce-am scris rândul trecut des- 
pre alfabetul cirilic, un cititor vrea să ştie amănun- 
jit cari popoare sunt slave și cum se împart după 
religie. 

Răspundem : Popoarele slave trăesc în Europa 


- şi sunt următoarele : Rușii, Polonezii, Cehoslovacii, 


Sârbii, Croaţii și Bulgarii. Dintre acestea Rușii, Sâr- 
bii şi Bulgarii sunt ortodoxi, iar Polonezii, Cehoslo- 
vacii și Croaţii sunt catolici. Se înțelege că limbile 
acestor popoare seamănă între ele, tot aşa cum 
seamănă între.ele și limbile neolatine. 


Nina a Si tabu 


i iti (e 


ORIZONTAL : 1. - Matu a- 
fricană care seamănă mai mult 
cu omul; 6. Un fel de viță; 10. 
Nu mai departe de vârful nasu- 
lui ! 13. Face o socoteală; 14. A 
ascunde ; 16. Cel mai scump cu- 
vânt pentru un bun român; 18. 
Secretarii primăriei rurale ; 20. 
Hrana de toate zilele ; 21. Artist 


celebru de cinema ; 23. Dumne- 


zeu la Italieni; 24. Inchietura 
braţului ; 25. Vitrina unei pră- 
vălii ; 27. Măgar; 31. Striga cu 
broaștele ; 32. Plantă din fami- 
lia camposeelor; 34. Părinte; 
35. Joc popular; 37. Plecat a- 
fară ; 38. Aurit; 39. Rachiu ob- 
tnut prin distilarea melasei ; 40. 
Notă muzicală. 

VERTICAL : 1. Larvele vier- 
melui de mătase; 2. Bărbăţelul 
raţei ; 3. Lanţ de munți în Creta; 
4. Oraş în Franţa ; 5. Insufleţit ; 
7. Situaţiune ; 8. O vedeţi în fi- 
gură ; 9. Rău în Franţa; 10. In- 
terj. ; 11. Bir (ad.); 12. Oameni 
în ultima vârstă a vieţii ; 15. Co- 
merț ; 16. Fraged; 17. Jalbă 
(od); 19. Prăjină lungă la care 
se înhamă caii; 20. Numeral; 
22. Tot ce trebuiește pentru un 
servici ; 26. Macagiu ; 28. Fluie- 
rul lui Fănică Luca ; 30. Fără ia 
Crăciunul nu are farmec ; 33. Li- 
niște !; 36. Campion. 


Capetele comice 


E) 
aa || WTE YE l 
SES EY URO SĂ x KWA = 


= T| SE aA 
Saar ast 7 


cu EA aele din acest de- 
sen, urmând liniile albe. 

In felul acesta veți avea 12 
bucăți. După ce le-aţi tăiat, a- 
mestecați bucățile între ele, apoi 
încercați să faceți din nou patru 
capete. Repetați jocul și veți ob- 
ține mereu capete foarte comice. 


e o N 


Dublu triunghiu 


E, 
A 
PEKEL 


PRIMUL TRIUNGHIU. Ori- 
zontal: 1. Suport pentru tăiat 
lemne ; 2. A poseda ; 3. Partea 
dinainte a unui zid; 4. Soare e- 
giptean ; 5. Vocală. 

AL DOILEA TRIUNGHIU. 
Orizontal : 6. Vocală ; 7. Posed ; 
8. Oraş în Peru ; 9. Macagiu ; 10. 
Loc și stațiune balneară în Ialo- 


miţa. ý 
Vertical la fel. 
e e 
Metagramă 


Cu Z sunt pasăre de lac 
Cu N pot face chiar o masă 
Cu B sunt câteodată rasă 
Cu C mă pot plimba pe lac 
Cu D vin lemnelor de hac 


iai i sati E ciudă iuli “A gi ii PA 


Deslegările jocurilor din Nr. i 
precedent e. 


Jocul iernii: tr, azi, Predeal, i 
larma, fior, apa, urlup, Aslan, z, 
ni, tarlă, sta, e, ridri, ghețar, E: 
ceaţă, ele, alti, in, a, Saar, la, e. ăi 


ee | if 
Un joc greu i 

Luaţi o sfoară lungă de aproa- ză 

pe un metru şi puneți-o pe jos is | 

bine întinsă. Țineţi strângând 


tare, un capăt al sforii între de- 
getul mare și degetul arătător de 


„la mâna dreaptă, iar capătul ce- 


lălalt între degetul mare și de- 
getul arătător dela mâna stângă. 
Incercaţi acum să treceţi peste i7 
sfoară, fără să o atingeți și fără 
să luați din mâini capetele. i 
Veţi vedea că nu este o încer- 


care tocmai uşoară. SE, 
MP. 

o o SAN 

Combinare SaN 


Dacă combinați doi „calcari? 
veți omorî un „barbar”. 


Unde sunt ? 


In figura noastră observați 18 
obiecte ce au aparţinut la 18 
persoane, care sau dus să se 
plimbe în crângul ce se observă 
în dreapta. 

Priviţi un mament figura. şi 
apoi numerotaţi după obiecte ce 
ocupațiuni au persoanele în che- 
stiune şi fiecare de ce sex este. 


E ag 20 e oc a 


: 1. Timpul este ameninţător: 
„Aşteptaţi fraţilor“ 


că, 


E apr ie a 


Ei 


P 2. Inamicul cu mitraliera trage 
PIA Cortul străpunge 


Aurul din stele 


A fost odată o fetiță căreia 
mama, 
„Şi biata fetiță era aşa de săracă încât nu avea o 
„odată în care să stea și nici un pătuc în care să se 
„culce. La urmă nu mai avea altceva decât hainele de 

pe dânsa, iar în mână o bucăţică de pâine ce i-o 
„ dăduse un om cu inima milostivă, 
Totuși, fetița era așa de bună și așa de cuminte! 
Și văzându-se că e părăsită de toată lumea, o por- 

„ni şi ea afară pe câmp, lăsându-se în seama și grija 
„lui Dumnezeu prea Sfântul. Și iată că-i ieși în drum 
„un om sărac și îi zise : „Mică fetită, dă-mi ceva să 
„mănânc, fiindcă nu mai pot de foame!“ Fetiţa îi 
„FE „dete întreaga bucăţică de pâine ce avea și-și căută 
F mai departe de drum. 
A Ceva mai încolo fu întâmpinată de un copil care 
= îi se jeli și-i zise : „Mi-a îngheţat capul, dă-mi ceva 
„să mi-l înfășor!“ Ea își scoase căciulița și i-o dete 
= Copilului.. După o bucată de drum fu întâmpinată 
de un alt copil, care tremura de frig și era aproape 
„gol. Fetița cea bună își scoase rochia de pe dânsa 
şi o dete copilului acesta. La urmă intră îptr'o pă- 
dure unde o apucă noaptea. 
= Şi iată că mai veni un copil şi-i ceru cămășuja, 
iar fetița se gândi și-și zise: „E întuneric ṣi nu mă 
„vede nimeni, așa că pot să-mi scot şi cămașea E Și 
„nici una, nici două, și-o scoase și i-o dete copilu- 
„lui care i-o cerea. 

Și cum stătea așa nu mai avea nimic pe dânsa, 
“Sa „căzură deodată în jurul ei stelele din cer și, căzând, 
„se prefăcură în galbeni mari și strălucitori. Și cu 


îi murise și tatăl i 


Intâmplăse ori şi ce se va întâmpla, 
Dânsul cerul va înfrunta 


Și trage timp de o oră, 
Ca o sită cortul perforează __ Strigă: inundație simţ că mor... 


"Pr 


IMINEAȚA COPIIILOR”. Editura „Ziarul”' S. A.R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ Per 
tă pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București. Telefon 2.76.25 
„ Preţul abonamentelor : Un an (52 numere) 240; 6 luni (26 numere) 125; 3 luni (13 num. 
conform aprobării Direcţiei Generale P. f: T. Nr, 15.575 


EAEAN AE Ea 4 aan e 
etape cpr nndapende 


In adăpost muiați 
Se refugiază aceşti soldați. 


In cort soldatul Fuior : vi 


toate că își dăduse cămașa, fetița avea acum o 
cămășulă nouă și făcută din pânza cea mai fină. işi NR 
strânse galbenii de jos și ajunse bogată pentru 
toată viața. 


Le 9: Re 
ali Ré 
GHICITORI ar 


Dece câinele mănâncă oasele pe unde le găseşte ? a 
“(pund 2] ps IPUN 9782049 ILD U VIPUNJ) 

` Dece vițelul când e mic, e prost ? 
aon 2 1N) 10407 1$ popa 2 m) DUDU popung) 


| 
Când se face boul vacă ? Á 
(22491999 D INP 13 PUYI) RS 

Trimise de Ionescu I. Elena-Loco 


e 2 Goo 


CEVA DESPRE NEOLATINI A “i 


Neolatini suntem noi Românii, dar nu numai noi, 
ci mai sunt și următorii : Francezii, Italienii, Spaniolii, 
Portughezii, o jumătate din locuitorii Belgiei (Valo- 
nii) și o parte din locuitorii Elveţiei. 

Aceștia numai în Europa. In America î însă, Mexico 
micile republici din America Centrală și toate sta- 
tele Americei de Sud sunt neolatine, In statele neo- 
latine din America se vorbește limba spaniolă afară 
de Brazilia unde limba vorbită e cea portugheză. 
Vedeţi, dar, că ní roşi Ao 
decât Slavii. îi 


"ANUL XVII 


Wi 


1. Un submarin inamic Stătea în fund de chitic 2. Marinel îl simte cu al său broscoi Cu el să pornească război 
Nici prea mare nici prea mic curagioși sar amândoi, Eee a 


ssa 


x 


3. Dar broscoi la ai lui pești Să i se aducă despre submarin 4. Marinel pe broscoi călare Conduşi bine înțeles de un peşte 
Dă ordine ca... în poveşti veşti Pleacă voios în explorare i de mare 


5. După o oră de călărie j Ajung submarinul ah! ce mai $ Și cum îl vede dintro săltare Și leagă de periscop a lui sem- 
Marinel cu a lui pălărie călătorie Marinel e pe submarin călare nalizare 


mul. 3. Şi astfel echipa broscoi-Marinel Réuşiră sei săi a aibă vict K 23 
Via Li time Marinel călărind pe broscoi fru- mlm îm E 
“are profun zime E (3 muşel dci sei 


A ea R ui i = 7... = 


Di M „roas 


——— == 


VANATOAREA. DE GREERI 


s S Când începe vânătoarea, oamenii iau puşti de 
| vânătoare, laţuri, semănând moartea printre iepuri, 
mierle, potârnichi și sitari. Tot așa și copiii din 
Noua Caledonie, pornesc după vânat şi iau şi ei 
__ puști ca și oamenii mari. 
Tar ei nu vânează nici păsări și nici căprioare 
ci... greeri. . | 
BE In timpul căldurilor dogoritoare, când soarele îşi 
Ee "aruncă razele fierbinți pe pământul acestei țări și 
oamenii se topesc de cald ce-i, greerele nu mai 
_ poate de fericire, și-și arată bucuria cântând. Inchi- 
„puiţi-vă ce chinuitor trebuie să fie cântecul acestei 
insecte care nu numai că stă ascunsă, ci pe lângă 
aceasta, în loc să cânte cu gura ca alte vieţuitoare, 
se folosește de o chiteră — cu un sunet nu prea plă- 
cut — pe care o ţine sub aripi. 
í. Dacă pe noi ne supără acest cântăreţ nevăzut, 
pentru Caledonieni însă este un adevărat chin. 
= Ei socotesc greerele un fel de pacoste, și din a- 
ceastă pricină îl urămreșc cu înverșunare. 
Şi iată încă dece: 
In primele cinsprezece zile din luna Februarie, 
| greerele se pune să roadă tinerele rămurele ale ar- 
borelui de cafea atât de ușor și cu atâta luare aminte 
încât nici nu se bagă de seamă că arborele suferă 
din pricina asta. 
| : Dar răul vine după asta. 
pi “Rămurica înfloreşte ca și înainte şi dă chiar 
fructe. Şi iată că fapta greerului, mai bine zis, fapta 
~ rea a lui iese la iveală. Fructele se pârguiesc și 
| greutatea lor creşte. 
| 08 Crenguţa, care a fost roasă până la mijloc, nu se 
| A mai poate susține şi se rupe. 

Adio roade. După cum se vedeeo adevărată nă- 
pastă. Și de aceea băștinașii urmăresc greerele cu 
A îndârjire i bineînţeles, la timp, când insecta își în- 
S cepe lucrul ei atât de vătămător arborelui. Şi pe 
| = cine să însărcineze cu această vânătoare care cere 

răbdare şi dibăcie ? 

Fireşte, pe copii, cari își îndeplinesc cu mult drag 
3 însărcinarea ce li s'a încredințat. 

B; Copilul, după ce prinde greerii, îi înşiră pe o ţe- 
pe puşe și porneşte. Când prada e bogată și vânătoarea 
„se prelungește, înfometat și obosit, ca orice vână-, 
„tor care se preţuește, își pregătește singur o gustare” 
Be ca să-și mai amăgească foamea. 

Ia greeri, așa înșirați cum sunt pe ţepușe, şi îi 
pune la frigare. 
SA După câteva minute, friptura răspândește un mi- 
„ros plăcut și copilul flămând o înghite cu poftă, 
~- fiindcă, lui i se pare că are un gust de alune. 

Sa Dacă focul nu e aprins, el îi mănâncă și cruzi. 


| Pentru el sunt gustoşi şi așa. 
Ee 2 
| CEL MAI SUBȚIRE ȘI MAI MIC CEAS DIN LUME 


E > „O fabrică de ceasuri din Elveţia a fabricat cel mai 
~ plat ceas din lume (are o grosime de numai doi mi- 


CURIOZITĂȚI 


emni nebuni. Cei mai mulţi dintre nenorociţii ace- 


limetri) și pe cel mai mic, al cărui cadran are un 
diametru de trei milimetri. 
Fireşte, pentru a vedea ceasul trebue să te uiţi cu | 
microscopul. “ae 
e iei e 


COPACI CIUDAȚI 


In Mexic, în orașul Cuernava crește copacul di- 
naitmă. Fructele lui sunt mari cât portocalele, au 
coaja subțire și fac explozie când sunt coapte. 

Cel ce e lovit de o bucată de fructe e grav rănit. 

Din acest copac se scoate stricnina. 

Papaya e un fel de copac-răcitor. 

Fructele lui dulci și zemoase sunt mari ca pepe- 
nii. Pe ramurile papayei se poate vedea în acelaș 
timp muguri, flori, frunze și fructe coapte. 

Frunzele și fructele au însuşirea de a da frăge- 
zime cărnii crude tari, care se agaţă de ramurile co- pă 
pacului ca într'un răcitor. Băștinașii pun carne de | 
găină. bătrână în copac, o fierb a doua zi și carnea 
e tot atât de gustoasă ca și cea de pui. 


e 


“ 


UN SAT DE NEBUNI 


Satul acesta se numește Ban-Keun și se găsește 
în Indochina și anume în posesiunea franceză Laos. 
In această provincie cazurile de-nebunie sunt des- 
tul de dese și nu e rar să întâlneşti în călătorii oa- 


ştia cred că au un bivol în burtă. Când ajung peri- 
culoși, sunt trimişi în satul Ban-Keun, unde rămân 
până la moartea lor. $ 

Ca să se asigure că au de-a face cu un nebun 
adevărat, locuitorii din Laos îi leagă, aceluia care 
dă semne de nebunie, şi mâinile și picioarele și după 
aceea îl aruncă în apă. Dacă înnoată deasupra apei, 
e semn că nu este nebun. Dacă, dimpotrivă, cade 
la fund, ceeace se nipona foarte des, e dovada“ 
că este nebun în toată regula, deci bun de trimis 
în satul Ben-Keun. $: 

De multe ori nu scot din apă decât un cadavru. 


e 
ORIGINEA UNOR CUVINTE 


Testament. — E un Robinet. — lată un 
cuvânt de origină latină, cuvânt de origină destul 
de curioasă. In limba 


venind dela verbul tes- 
tare, care înseamnă „a 
face mărturie“. In tim- parcelă pentru mici. A 
purile vechi, testamen- fost un timp când cheia 
tul nu se scria, ci era dela fântănă avea forma 


- unui cap de, miel. De 
ape i Ala a dr mar- aci a venit şi cuvântul 
tori de persoana, care robinet, pe care noi . 
vroia să-şi exprime ul- l-am împrumutat dir 
tima dorință. NI libma fran p75 ó y 


l 


franceză este cuvântul 
robin, care este şi ca o 


N | 


"DUPE m 
— - 


ppn 4 A s gi 
varika (08 A SI Fi 


A fost odată un negustor care avea un sin! 
gur fiu. Când băiatul acesta ajunse în vârsta 
de însurătoare, tatăl său îi zise : „Fiule, du-te 
şi cere în căsătorie cutare fată bogată; să 
știi că te va lua, fiindcă eu am și vorbit cu 
tatăl oi”. siti P | 
Băiatul îi întoarse vorba zicându-i „Tată, 
mai înainte de & iace aceasta, vreau să cu- 
treer lumea și să văd că poate mă ajută no- 
rocul să dau peste o fată mai frumoasă decât 
„aceea de care îmi vorbeşti”. 
"Tată său îi răspunse : „Bine, du-te cu p 


€ 


“nezeu !” ; 
Băiatul o porni la drum și merse și mers 
până ce se rătăci într'o pădure. Deodată văzu 
= înaintea sa o colibă care stătea pe un picior 

de găină și se învârtea mereu. Intră în coliba 
aceea și găsi acolo pe un moșneag care era 
așa de alb, parcă ar fi fost scăldat în lapte. 
Moșneagul acesta însă nu era om, ci era în- 
suși Norocul. Flăcăul nostru îi dete bineţe zi- 
| cându-i : „Bună vremea, moșule | 
pica — „Bună să-ţi fie inima, flăcăule, 
bun te aduce pe la mine? 
— „M'am rătăcit, am zări! 
trat întrînsa”. 
Băiatul se uită în jurul său și văzu că în 
b- coliba aceea erau trei scaune: unul de aur, 
al doilea de argint și al treilea de aramă. „Ce 
sunt scaunele acestea ?” îl întrebă el pe moș- 
neag. : 

— „Când stau în scaunul de aur, îl lămuri 
moșneagul, copilul care se naște în vremea 
T aceasta, va avea parte 


ce vânt 


“coliba și am in- 


viață, când stauîn namaak de argint, va fti 
mai „ap fericit ; iar când stau în scaunul de 


i: i câţi se nas st în ta vor fi 


lata aramă, t 
oaia 
— „Dar când m'am născut eu, 
_ căul, în care scaun stăteai d-ta ?” 
— „In scaunul de aramă”. 

— „Dar când sa născu 
| celui bogat ?” PL AR 
ba = _Ţ7 — „Tot în scaunul de aramă; dar stăteam 

= scaunul de argint, când s'a născut slujnica 

or. 
f „ Pe această slujnică s'o ceri 
|. _căci aşa vei fi fericit”. 
Băiatul îi mulțumi moșneagului și se în- 

toarse acasă la tatăl să, căruia îi ceru voie 

să ia în căsătorie pe sertătoarea din casa ne- 

gustorului. 3 

Tatăl său îi întoarse vorba și-i zise : „Oare 

| ești în toate minţile ? Du-te încotro vroiești și, 
| dinspre partea mea, fii blestemat! Nu mai 
| vreau să aud de tine, care vrei să mă faci de 

râsul lumii“. 

i Băiatul se duse cu EEN acestea la slujnică, 
| îi dete îmbrăcăminte nouă, o luă cu sine șise 
f cunună cu dânsa. Toți râdeau de dânsul, nu- 

mai tatăl său plângea. 


întrebă flă- 


în căsătorie, 


Li 


iu 474 H Si E rr p Piger t- 


e noroc mare în 


FATA NOROCOASA ES 


Tânărul mire îi dete nevestei sale BaSe 
zece galbeni Și îi zise: 
mărfuri, ca să facem un negoț cu ele!” Ea se 
duse la târg și cumpără un car cu cărbuni. 
Văzând aceasta, bărbatul ei își zise în gând : 
„Dar prost am mai fost că m' am luat după 
vorbele moșneagului. Văd că m'a minţit și că 
nici gând ca să-mi meargă bine în viață !” 

Dar când se duse a doua zi să ia din căr- 
bunii aceia, ca să fiarbă ceaiul, în loc de 
cărbuni găsi o grămadă mare de galbeni 
strălucitori. 

Atunci își zise din nou în gând: „Acum să 
văd dacă e adevărat tot ce mi-a spus moș- 
neagul'. 

Şi din ziua aceia trăi el cu nevastă-sa o 
viață fericită și îmbelșugată. 


să bă 
Dece soarele n'are stele ? 


$ — Poveste africană -— 


Ci-că dintru început, atunci când Dumnezeu fă- 
cuse cerul, și soarele era înconjurat de o mulţime de 
stele, așa cum este astăzi luna. Ba chiar stelele din 
jurul soarelui aveau o putere mare de tot: încăl- 
zeau și ardeau de uscau pământul, prăpădind toată 
iarba și toate semănăturile. 

Intr'o zi însă luna — şireată cum o ştim că este 
îi zise soarelui : — „Hai să ne aruncăm copii (adică 
stelele) în mare și să-i înecăm V’ 

== „Bine, să-i aruncăm” ! îi întări soarele vorba. 

„Ce făcu însă hoața de lună ? Işi ascunse copiii, 


iar în locul lor luă o grămadă de petricele și umplu 


un sac cu dânsele, zicând că l-a umplut cu cópiii. 
Soarele, din potrivă, nu făcu nici un fel de înșelă- 
torie, ci își strânse într'un sac toți copiii, adică toate 
stelele din jurul său. 

Porniră apoi împreună și ajunseră la țărmul mă- 
rei. Luna se grăbi să-şi deşerte cea dintâiu în apă 
sacul cu pietricele. Soarele, nebănuind că a fost în- 
şelat, şi-a deșertat și el sacul în care îi avea pe co- 
piii săi adevăraţi. 

Când omaenii de pe pământ văzură că soarele e 
acum singur pe cer, se bucurară mult, căci nu mai 
puteau trăi din pricina prea marei clăduri ce o tri- 
meteau copiii soarelui. Intru acestea, trecu ziua, 
sosi noaptea și eşi luna în mijlocul nenumăratelor 
stele. Soarele văzu atunci că fusese înșelat și de 
atunci el are pe lună o pică mare și o dușmănie 
nestinsă. 


POMII DIN NULIA CARE CANTA 


Insectele care trăesc pe acești pomi, pricinuesc 
niște pocnete, şi când vântul suflă printre crengi, 
se aude un cântec foarte plăcut, | 


„Du-te și cumpără 


i 


, 
an bá mp si 
“E DY T N 


fă i 


ze ai Le N, 


fost adat un țăran care avea o femeie 
drăguță, dar cam prea într'o ureche. In- 
tr'o zi, când omul era dus de acasă, 
veni un cerșetor cerând o bucăţică de 
pâine. Femeia, de altfel bună la inimă, îi puse 
înainte o supă de varză, spunându-i tot deo- 
dată că varza nu e tocmai bună. Vroia adică 


„să-i spună că în anul acela varza nu cres- 


cuse destul de bună. Cerșetorul însă crezu că-i 
spune că supa de varză nue așade bine 
făcută și de aceea îi zise : „Ar trebui să-i pui 
mai multă untură l!” 

După plecarea cerșetorului, coana Veta cea 


deșteaptă luă o bucată mare de slănină, o 


tăie în bucățele mici și le lipi de varza din 
grădină în credința că în chipul acesta varza 
va crește mai mare și mai bună. 

Mirosul de slănină ajunse însă până la na- 
sul câinelui din vecini. Fără să stea mult pe 
gânduri, câinele veni glonț și începu să mă- 
nânce slănina de pe varză. Supărată, coana 
Veta alergă după câine, îl prinse, îl târî în 
pivniță și acolo, după ce-l legă de cepul unui 
butoiu plin cu vin, începu să-l bată fără milă. 
Bietul câine trase ca un nebun de sfoară, până 
ce scoase cepul și o rupse la fugă cu sfoara 
și cu cep. 

Coana Veta se luă după el și după multă 
alergătură, izbuti să-i ia înapoi cepul. Când 
se întoarse însă la pivniţă, ce să vadă ? Vinul 
din butoiu cursese, așa că pe joseraud de 
tot. Acum ce să-i trăznească prin cap deștep- 
tei noastre ? Luă un sac cu făină ce o aveaca 
să facă pâine și o presără toată pe jos, peniru 
ca în chipul acesta săse usuce pământul din 
pivniță. Seara țăranul veni acasă și văzu că 


se alesese praf de slănină, de vin și de făina 


de grâu... 

Se ivi cu toate acestea o împrejurare, când 
prostia femeiei îl scăpă pe țăran dintro mare 
încurcătură. S'a întâmplat anume că țăranul 
a găsit o comoară într'o țarină a boerului din 
sat. 

Şi cu toate că o jură pe nevastă-sa să nu 


deschidă gura și să nu spună nimănuia nimic, 


coana Veta nu știu să păstreze taina, așa că 
în curând prinse de veste și boerul. Il chemă 


pe țăran și-i porunci să-i aducă lui comoara 


găsită. Țăranul îi răspunse că nu știe nimic și 
că el n'a auzit de nici o comoară. 

„Nu minţi ! îi strigă boerul răstit, „însăși 
nevastă-ta te-a trădat și a spus la lume! Și 


„ca să te dau și mai bine de gol, să vii mâine 


din nou și să o aduci și pe dânsa !” 

Pe drum până acasă, țăranul își bătu capul 
cum ar face ca să iasă din încurcătura acea- 
sta. Acasă îi zise  Vetei celei într'o ureche: 
„Ascultă, nevasto, știi că e în țară război și 
prăpăd. Se așteaptă ca dușmanii să năvă- 


lească chiar astăzi în sat la noi, așa că cel 
mai cuminte lucru e să ne ascundem. Eu fug 


mai multe găuri. Când coana Veta simți apa 


coana Veta : 


la pădure, iar tu să te ascunzi în groapa cea 
mare din dosul casei noastre. Indată ce văd 
că s'au dus dușmanii, viu și te scot dintr'însa'. : 
Zis și făcut. Coana Veta intră în groapă, | 
țăranul o acoperi cu o piele de vacă, iar peste 3 
piele presără din belșug boabe de meiu și de 3 
porumb. Şi iată că alergară din toate părțile 
găini, gâște, raje, ca să mănânce meiul și po- x 
rumbul. Sgârâiau, izbeau cu picioarele în pie- 
lea de vacă și strigau într'un glas: „Ga-ga- 
ga!” S 
„O, ce: mai război groaznic e colo sus!” își 
zise singură coana Veta, „bine că eu mam 
ascuns aicea |” $ 
Seara târziu țăranul vărsă pe piele apă 
caldă și anume în partea unde pielea avea - 


pe cap, zise mulțumită : 
sfârşit ! 
ploaie !' 
A doua zi țăranul veni din nou și o scoase 
pe nevastă-sa din groapă. „Războiul a trecut”, 


„Bine că plouă în 
De mult nu căzuse o ir di de 


FEN ami Pa 


„decât haisă mergem la curtea boe- 
rului | în pe ACE ae 

Pe drum auziră mugetul jalnic al unui vițel, 
închis întrun  șopron. „Dragă bărbate”, îl 
întrebă ea, „Cine eme și plânge în halul 
acesta ? ga: ear) 

— „Să mergem mai iute“, îi- răspunse țăra- 
nul, căci au venit dracii din iad și-l bat pe 
boerul nostru”. : 

In sfârșit, au sosit la curtea boerească și 
s'au înfățișat boerului. Acesta o întrebă pe 
„Nu-i așa că bărbatul tău a 
găsit o comoară?” 4 

— „De bună seamă că a găsit!” îi întări ea 
vorba. : 

— „Şi când a găsit-o?” o întrebă din nou 
boerul. 

— „Nu cu „mult mai înainte de marele răz- 
boi „ga-ga-ga”, îi răspunse ea. 

— „la nu mai bate câmpii ! făcu boerul rå- 
zând, când a fost un astfel de război ?” ; 

— „In vremea când cădea ploaia cea 
caldă”, îi zise coana Veta. 

— „Ploaia cea caldă! Dar de șase săpătă- 
mâni n'a căzut din cer o singură picătură”. 

Dar coana Veta de colo: „Se vede treaba 


că boerul nu știe nimic de ploaia cea caldă, 


fiindcă tocmai atunci dracii din iad îl băteau 
în șopron“”. 

La cuvintele acestea boerul se supără foc 
și-i dete afară și pe dânsa și pe dânsul. lar 
țăranul se alese cu comoara cea găsită. 


| n tânăr epuraș și un 
bătrân elefant se 
plimbau într'o dimi- 
neaţă prin pădure — 
așa numai ca să se plimbe şi 
ca să respire ceva aer curat. 
Discutau amical și cu în- 
sufleţire, povestindu- şi ve- 
sele istorioare, când pe ne- 
aşteptate auziră urletul ti- 
grului. 
— Tigrul! zise elefantul, tremurând pe cele pa- 
tru pcioare groase ale lui. Š 
Și începu să fugă. 
Epurașul sărind în urma E SC, pen Ie zicea : 
` — Sărmanul de mine ! Acea urâtă bestie mă va 
mânca dintro înghiţitură..... 
Din mine are să facă cincizeci sau șasezeci de în- 
ghiţituri dar nu e mult mai plăcut crede-mă... gemu 
elefantul galopând. 


— Are să ne 
ajungă dintr'un 
moment într'al- 
tul prietene, zi- 
se puțn apoi e- 
purașul mort. de 
spaimă. Fuga e 
zadarnică. Cul- 
că-te jos: mi-a 
venit o idee! 

Elefantul ur- 
mă sfatul și se 
întinse în iarbă, 
făcându-se că 
se  sbate, pe 
când epurașul, 


BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ 


Biblia sau sfânta Scriptură este strângerea 


la un loc a scrierilor cari compun Vechiul și 
Noul Testament. Vechiul Testament se com- 
pune, la rândul său, din 39 de cărţi, iar Noul 
Testament din 27. lată cari sunt acestea din 
urmă : 4 Evanghelii, una Faptele Apostolilor, 
una Apocalipsul și 21 de epistole ale vopi 
apostoli. 
D 


CEL MAI GROS ARBORE DIN LUME 


Cel mai gros arbore de pe pământ se găseşte în 
„Mexic și este un chiparo. Are o circonferință de 52 
metri și jumătate. Treizeci şi unu de oameni înalți 
cu braţele întinse și atingându-se abia cu vârful de- 
getelor, ar putea să-l impresoare. Inălţimea acestui 
chiparo nu este în proporție cu grosimea; nue 
„înalt decât 57 de metri. Cât despre vârsta sa, se 
= crede că are peste 800 de ani, ceeace înseamnă că 

există mai i înainte de descoperirea Americei de Eu- 


x 


ULUI 


suit pe spatele lui, îl te cu ici dinții și îi tonei 


cu lăbuțele. ` 
— Ajutor! Ajutor! începu să strige elefant 


astfel după cum îl învățase inteligentul său piete 


Epuraşul mă mănâncă de viu ! 
Tigrul care se apropiase, se opri mai la o parte, -> 
înmărmurit. 
— Ce văd ochii mei, exclamă el? Un epure care 


învinge un elefant, și e gata să-l mănânce. E nemai 
“auzit ! y 


Pe când Tigrul se gândea astfel, epurele se în- 


toarse spre el și strigă : Ah ! cu toată suflarea pe care = 


o avea în piept, — tată aci un tigru... Acesta are 
poate pielea mai moale decât acest pachiderm. Tre- 
bue ori ce sar întâmpla să mănânc azi... 

Și zicând aceasta se aruncă spre Tigru... 
du-și ochii în mod înspăimântător. 

Văzând înaintând spre el acest purice animal, ca- 
pabil să înfrângă un elefant tigrul fu cuprins de o 
astfel de spaimă încât întoarse spatele și o rupse la 
fugă. 

Epuraşul se preface că-l urmărește câți-va metri ; 
apoi se întoarse către elefant care în acest timp se 
ridicase în picioare și întinzându-și şi strângându-și 
lunga trompă murea de râs. 


4'0)p 


ANTROPOFAGI ȘI CANIBALI 


Un cititor ne pune două întrebări : Prima în- 
trebare : care este deosebirea între aceste 
două cuvinte ? Răspundem : nu e nici o deo- 
sebire, în ce privește înțelesul lor de astăzi. 
Și unul și celălalt înseamnă „mâncători de 
oameni”. Ca origină însă, cuvântul „antropo- 
fag” este cuvânt grecesc, însemnând exact 
„care mănâncă oameni”, pe când cuvântul 
„canibal” e luat dela Spanioli și vine dela ca- 
ribal-caribe-Caraib. lar Caraibii erau un trib 


rotin- 


„de sălbateci cari se hrăneau și cu carne .de 


o A 


om. 


MAI EXISTĂ ANTROPOFAGI ? 


Aceasta e a doua întrebare a cititorului 
nostru. 
„Răspundem : din nenorocire, da, mai sunt — 


bine înțeles, nu în Europa, unde nici nu se știe A 


dacă au fost vreodată. Antropofagi însă, a- 
dică oameni cari își mănâncă pe semenii lor, 
se mai găsesc în Australia, în Melanesia și în 


Africa Centrală. Firește, nu toți locuitorii Aus- 


traliei, Melanesiei, sau ai  Africei Centrale 
sunt antropofagi. Ba chiar marea majoritate a 
Australienilor sunt oameni civilizați, cari E 
orașe mai frumoase decât foarte multe din 
orașele din Europa. 

Se găsesc însă în ținuturile pe cari le-am 
enumărat unele triburi rămase în stare de săl- 
bătăcie și cari nu s'au lepădat încă de mora 
zitorul nărav de a mânca oameni. 


á 
d: 


Ay 


T a 
aaa FON 


După Satie, în ce privește depărtarea dela 
soare, vine planeta Uranus. Descoperitorul acestei 
planete este vestitul astronom William Herschell 
(citește Herşel), născut la Hanovra (Germania) la 
anul 1822. ~ 

Mai îniante de a spune ce se ştie despre planeta 
Uranus, socotim că e folositor să scriem ceva despre 
viața nespus de grea ce a dus-o el. 

“Plecând din Germania, Herchell s'a dus în An- 
glia unde își câștiga viața ca muzicant. 

Şi acum să reproducem după marele astronom 
francez abatele Th. Moreux : 

„Deşi muzicant, științele îl pasionau însă pe Her- 
schell. Așa, după ce muncea cu muzica și cu lec- 


„ţiile de muzică 15 sau 16 ore în șir, se odihnea — 
după cum spunea el însuși — studiind matematica 


înaltă și fizica. In curând astronomia îl atrase cu 
o putere mai mare. Nu se mulțumea cu cele ce citea 


în cărţi, ci vroia să vadă el însuși minunile cerului. 
Din nenorocire, telescoapele costau foarte scump, 
iar sărăcia în care trăia Herchell îl împiedca de a 
„face o nouă cheltuială. 


„In vremea aceasta Herchell își aduse în Anglia 


şi pe soră-sa Carolina, care era să-i dea un ajutor 
" din cele mai prețioase. 


„După ce m'am dus la Londra — povestește ea 
în memoriile ce a scris — frate-mio m'a luat la 
plimbare, ca să-mi arate orașul, dar nu mi-aduc 
aminte să fi văzut alte prăvălii, decât numai pră- 
vălii de opticiani”. 

„Totuși visul lui Herschell trebuia să se împli- 
nească în curând. Neputând să-și cumpere un teles- 


„cop, se hotărî să și-l construiască singur. Piesa 


TEL URANUS 


principală la un telescop este o oglindă concavă me- 
talică, tocmai oglinda aceasta trebuia să o facă. 
„Spre marea disperare a Carolinei, toată casa 
a fost răsturnată cu fundul în sus și toate și toate 
odăile au fost prefăcute în ateliere pentru construc- 
ţia de oglinzi. Lustruitul oglinzilor era neînchipuit 
de anevoios. Şaisprezece ore în continuu nu putea 
să-și ia mâinile de pe metalul din care se făcea 
oglinda, căci pierea tot lustrul. Carolina Herschell 
povestește că în orele de masă punea ea însăși mân- 


-carea în gura fratelui său, iar între timp îi citea 


poveşti. 

„Aşa a muncit Herchell un an de zile fără între- 
rupere și a trebuit să reînceapă acelaș lucru de 200 
de ori, penrtucă de tot atâtea ori nu izbutise, însfâr- 
şit, a putut să facă o oglindă destul de bună de un 
diametru de 12 centimetri și jumătate şi să obțină 
telescopul cu care a început să examineze cerul”. 

Cu ajutorul acestui telescop el a văzut în seara 
de 13 Martie 1781 planeta Uranus despre care până 
atunci nici nu se știa că există. 

Uranus e o planetă mai mică decât Jupiter şi 


decât Saturn, dar nici așa de mică, fiindcă este de 


71. de ori mai mare decât pământul. 
Depărtarea sa dela soare este de 3 miliarde ks 


chilometri adică de 20 de ori mai departe decât pă- 


mântul. Dn această cauză lumina și căldura soarelui 


ajung de 368 de ori mai slăbite la Uranus, ceeace 


înseamnă că acolo e întunerec mai toată vremea 


și că îngheți de frig. 


Mai știm că Uranus se învârtește în jurul soare- 


lui în 84 de ani de ai noștri şi că nu e locuit, ba 
chiar nu prea e speranţă că va fi vreodată. 


nr arareori E R E L R RE T rA a a ore: 


Coana vulpe ce-a păţit, când prea mult s'a lăcomit 


Coana vulpe hoinărea prin pădure, când nu mai 
erau fragi și mure. De jur împrejur tot căuta ceva 
de mâncare, dar nimic nu găsea. Și iată că de un 
arbore se apropiase, de care nu știu cine agățase o 
tobă destul de mare, iar când vântul sufla tare, o 
cracă'n tobă că izbea, sgomot mare zău făcea. 

Vulpea'n coa, 'ncolo tot privind, vede spre ea 
venind, .un cocoș înalt, frumos, de mâncat foarte 
gustos. Iute-iute ea sa ascuns întrun tufiș cam 
nepătruns și de-acolo mi-l pândește și din ochi nici 
nu-l slăbește. Râde şi-şi zice bucuroasă: „Zău că 
tare-s norocoasă: un cocoș aşa de gras! Să se 
apropie îl las și-l mănânc apoi pe loc, ba nici nu-l 
gătesc la foc“. 

Dar când vulpea-așa 'şi vorbește, vânt puternic 


„se pornește, pune arborii 'n mișcare, craca ’n tobă 


trage tare, vulpea bum! când a auzit, speriată-a 


tresărit. Când în fire și-a venit, drept spre arbore-a 
privit. Vede toba și-și grăește, singură se socotește: 


„Dacă vocea-i aşa groasă, carnea-i este şi mai 
grasă ; așa dar, nu-l mai aştept pe cocoș ci merg 
chiar drept aici, la asta, ce-are-a face, cum îi zice 
dacă-mi place“ 


Ese din rai RR de pe drum, din depărtare 


cocoşelul o zăreşte, întins acasă mi-o zbugheşte și 
se-ascunde în coteţ, unde cântă iar semeţ. Iară 
vulpea ce făcea ? Cu chiu, cu vai că se urca, pân’ la 
tobă se târa. Când acolo s'a urcat, mult pe gânduri 
n'a mai stat, ci cu dinți de lăcomie, se grăbeşte să 
sfâșie toba, dar când a văzut, că nu este ce-a crezut, 
că e goală, scorboroasă, că-i uscată și greţoasă, că 
nu-i lucru de mâncat, tare zău s'a mâniat. 
„Geaba-mi zice că-s șireată, sunt o proastă și-o 
netoată, pe cocoș eu l-am lăsat, ca să-mi scape și 


m'am dat după umbre 'nşelătoare, după tobe sună- 
toare. Sunt de râs și de ocară și-o să meargă” 


sfoară 'n ţară, că cocoșul m'a prostit și-un copac 
m'a păcălit“. 


Și cu coada 'ntre picioare, o porni 'ncet pe cărare. 
a pA nrw 


apean Met COBA 


MANTALE DE IARNA 


- Iată... 
plin, iar copii noștri trebue pe frigul aspru să se 
ducă în fiecare zi la școală. Mamele printre alte 
multe treburi trebue să se îngrijească și de hai- 


nele calde ale copilașilor. Bine înţeles că primul 
lucru de făcut este să revedem hainele din anul tre- 
cut. Pe cât e posibil, mama lungește, lărgește și 
transformă. Dar în fiecare lună copiii noștri cresc ; 
spatele se lărgește, braţele se lungesc, cel care era 
gras slăbește și cel care era slab se îngrașă. 

Și atunci suspinând lucrurile vechi sânt puse 
deoparte. Trebue ca să facem bine celor care nu pot 
în fie-care an, să-și îmbrace dupe cum ar vrea crea- 
turele lor. 

Și iată-ne ajunşi la lucrul foarte important atât 
pentru băeți cât și pentru fetiţe : mantaua-palto- 
nul. Această haină trebue să răspundă la două con- 
dițiuni : să fie cât se poate de practică și să fie tot- 
deodată și frumoasă. 

Băeţii sunt totdeuana cei mai dezordonaţi. Pen- 
tru aceștia culorile cele ma practice sânt: maron, 
gris foarte rar roșul turchiu. 

Paltonașul ce prezentăm e din lână gris ca plum- 
bul, de formă clasică, bine închis cu pieptul dublu. 
Pălărie de feutre culoare galben închis. 

Cele două modele , pentru fetițe sânt mai fru- 
moase bine înţeles. 

Primul e de lână de culoare verde cu garnituri la 
gât, la buzunare și la mâneci din catifea de culoare 
maron; celalt e un palton de fantezie de culoare ro- 
şie aprins, cu picăţele verzi cu o tocă de lână de cu- 
loare verde închis. 

Desigur e simplu să schimbăm culorile, trebue ți- 
nut seama; numai de faptul că a contrasta culorile 
se obține un rise n sigur. i 


adică e iarnă adevărată : școalele merg în 


ml - i 
Pondichéry în India, este o stranie calita ai 
cărei locuitori au obieciuri destul de originale. De 


"exemplu, acele mici treburi pe care oamenii sărmani 207 


din lumea întreagă le lasă în seama copiilor, aci 
sunt lăsate nici mai mult nici mai puţin în seama ` 
elefanților. i 
Elefanți, sub picioarele cărora tremură pământul, 
capabili să dărâme cu o lovitură un zid și să scoată 
din rădăcină cu trompa un copac, întrebuințaţi altă- 
dată să ducă în spinare turnuri de război pline cu 
oameni înarmaţi, acești elefanți la Pondichery merg 
de ici colo ca niște cuminţi băeţi, se opresc la poarta 
caselor și prăvăliilor — desigur că nu le este po- 
sibil să intre, și se reîntore cu pachetele sau.. . cel 
puțin cu o scrisoare... înfine cu cea ce sa cerut 
abilităței lor, după cum vedem prețioasă chiar în 


lucrurile mici. 


Se pare de altfel că elefanți nu sunt lipsiţi nici 
de grija de a executa o însărcinare dată și nici de 
simţul responsabilităței — precum este deja cunos-- 
cută inteligența şi delicateța lor. 

Intr'o zi cine-va însărcină una din aceste respec- 
tabile ființe să ducă o căldare spartă la reparat. f 
Poate că elefantul cunoştea deja prăvălia căldă- 
rarului său poate că cei ce Pau trimes au știut să-i 
o indice cu preciziune. Faptul e că luând afumata 
căldare, și ducând-o la locul unde trebuia dusă, 
aşteaptă până fu reparată și se întoarce cu ea în 
trompă bălăngănind-o în semn că îşi îndeplinise 

misiunea. 

Aceasta fu o treabă uşoară. 
` Insă complicațiile apărură după. Căldarea fusese 
rău reparată. Gaura nu fusese perfect astupată. 
Stăpânul căldărei îi arată elefantului. 

Elefantul pricepe... Pricepu mai ales cu mare 
tristețe că trebue să pornească iar la drum. Nu doar 
că era leneș, ferească Dumnezeu; chestiunea era sei 

Dacă fusese ușor ca 

el să priceapă cum va 
face deacum el elefan- 
tul să-l facă pe căldă- 
rar la rândul lui să pri- 


Iată-l pe sărmanul e- 

lefant din nou pe “dru- 

muri mergând preocu- 

pat. Și astfel merse el 

multă vreme. Apoi a- 

jungând în fața unei 

fântâni care țâșnea lim- 

pede și proaspătă, de- 

odată deveni vesel. 

Işi umplu căldarea și restul drumului îl făcu în 
fuga mare. 

. Căldărarul atent la treaba lui simți deodată o 


șuviță de apă care îi cădea pe cap. Elefantul era y 


afară la ușă, dar cu trompa ajunsese până la locul 
unde lucra căldărarul și ţinea deasupra lui călda- 


rea cu apă rău reparată. Prin gaura căldărei apa îl 


stropea pe neglijentul căldărar pe faţă gât și păr... 
Şi ast-fel chiar şi căldărarul pricepe. Şi de a- 


ceastă dată acest deștept animal se întoarse acasă F X 


fericit... căldarea nu mai curgea. 


u știu cărei inspirațiuni se supuse profesorul 
Folk, un domn puțin cam chel însă în schimb 
înzestrat de natură cu o mare barbă, care 

.- atunci când bătea soarele în ea, avea stră- 
„Iuciri de aramă sau de aur; nu știm, o repetăm, 
cărei inspirațiuni se su-- 
puse deci profesorul Tolk 
când se hotărâ să adop- 
teze pe Zumba, un mic 
negrișor negru precum e 
cărbunele de fontă, pe 
care îl culesese o misiu- 
ne Congoleză întrun sat 
din Africa, 


Poate pentru că nu a- 
vea copii, poate din do- 
rinja de a nu trăi singur 
cu Zac, soția sa; sau 
poate să fi fost numai din 

simplă manie de a fi ex- 
IE Smeu se tort centric. Aceasta este de- 
E sigur mania cea mai periculoasă care poate pune 
„stăpânire pe un om. Și mai ales ea este cauza a 
„multe neplăceri. 


De altfel micul negrișor destul de drăguţ, cu 
toate că-i spânzura buza inferioară și era și cam 
„prea groasă, se obijnui greu cu primele noțiuni de 
AXĂ „civilizaţie pe care vru săile dea d-l profesor. 
“Domnul Tolk trebui să lupte mult ca să-l învețe să 
nu lipăească laptele dintr'o strachină așezată pe 
jos, și să-l desveţe să doarmă într'un cuib de frunze 
„uscate ce-și aciuea când într'un colț când într'al- 
tul al camerei lui. 


Dar unde Zumba se arătă la largul lui fu în 
marea grădină care înconjura casa familiei Zac- 
Tolk. In acest loc plantele luaseră înfățișarea or- 
golioasă a arbuștilor, în plantele agățătoare se 
| înălțaseră fără spaimă de amețeli până în vârful 
„arborilor. 


PRONUNȚAREA CUVINTELOR LUNGI 
æ Un cititor ne întreabă însemnarea unor cuvinte 
„şi totdeodată ni se plânge că, din cauza lungimei lor, 
nu le poate pronunța cu înlesnire. Intre acestea sunt 


je 


“şi cuvintele prestidigitator, dominati și imper- 

_meabilizare. 

Să le luăm pe rând. Primul, dè origină italiană, e 

„compus din două cuvinte : presti care înseamnă iute și 

i digito (deget), adică cel ce face iute cu degetele, adică 
 scamator. Știind aceasta, cred că îl putem pronunţa 

ai lesne. 

La al doilea, baza este mensura (măsura) la care îi se 

augă preficsul inco și suficsul bil. 

„La al treilea să știm întâiu că adjectivul este 

i impermeabil căruia îi adăugăm terminaţiunea izare sau 
“a ca să facem infinitivul. , 


Aceste vegetații aduceau desigur micului aiid 4 
can, aminte de vre un colțișor delicios al pădurei 
tropicale Congoleze. Și pentru că foșnetul frunze- 
lor este înțeles numai de copii pădurei, Zum PE, | 
când se lăsa noaptea se ducea pe terasă și se pă- 7 
rea văzându-l că pricepe aceste cuvinte miste- l 
1ioase ce veneau dinspre grădină : i “a 

— Copil al pădurei, ce faci aci, în acea ca- A 
meră plină cu mobile și obiecte al căror uz, tu + 
nu-l cunoști ? Ce faci tu întins pe pat, pe când pe 
pământ e iarbă moale și parfumată care sunt mult 


Incepu să vânezecuun felde „lasso“ 


mai dulci decât cearceafurile tale de in? 

— Ce ași putea să fac ? — răspundea copilul. 
Dorm prost ! 

Apoi Zamba luă obiceiul să se culce afară K) r 


CE SUNT MACEDONENII ? 


Un cititor ne întreabă: „De-ce origină sunt Mace- 
donenii și ce fel e limba macedoneană ?“. l 
__ Răspundem : Astăzi nu există nici o nație și nici o 
limbă macedoneană.. Macedonia este o țară împărțită 
între Jugoslavia și Grecia (și Bulgaria are o mică parte) 


NOROCUL. 


E 


ti 


hiar să se facă pe întuneric că vânează o fiar 
maginară. Curajos, pe întuneric se cățăra p 
| 'opaci, trecea pe sub crăci și alerga pe urmele 
antasticului animal, deranjând numai famili 
nui liniștit cintezoi. 
=~ Acest episod fu începutul unei lungi serii de 
eplăceri ce trebui să sufere profesorul, pentru 
ă negrișorul, făcându-se ceva mai mare și neo- 
nuit cu mâncările europene, ceru să se hră- 
sască numai cu banane, să bea suc de palma și 


ă aibă până și noaptea la îndemână un scut şi o- 


ancie. In plus Zumba începu să vâneze cu un fel 
le „lasso” pe care îl împletise cu îndemânare, 
sicile vecinilor, ca și cum ar fi fost cai sălbateci. 
Jar lucrul fu aflat de către profesor care fu obligat 
ă plătească o amendă în favoarea societăței 
entru protecția animalelor. 

Altă dată a trebuit mari intervenții ca să fi 
prit pe african să nu înceapă o teribilă luptă cu 
ub, băiatul Căpitanului, care glumise cu el pe 


hestia culoarei feţei lui. Și numai cu mari promi-` 


ni Zumba s'a înduplecat, promițând să uite 
jiensa ce i se făcuse. Ba chiar din acea zi deveni 
peru lui Lub, atât de mult încât acceptă ca 
b să vină să se joace cu el când era liber. 

In contact-cu micul european, caracterul ne- 
"ului părea să se amelioreze ; într'adevăr, încetă 
să se mai cațăre pe copaci ca tigrii, se mulțumi 
jă se joace cu cercul, cu bilele, sau să prindă 
icurici. Această viață dusă până la începutul pri- 


= 22200 


y s 
i în care locuesc, deseori amestecați unii cu alții, dife- 
ite naționalități ca: Români, Bulgari, Greci, Turci, 
tC., și fiecare naționalitate își vorbește limb sa 
roprie. Macedonenii din vechime cari au avut ca rege 
ntre alții și pe vestitul Alexandru cel Mare, au pierit, 
a că astăzi n'a rămas nici o urmă dintr'ânșii. 


ete când se petrecu faptul care hotărt pe 


rofesor să renunţe la adopțiunea africanului. 

Imaginaţi-vă că într'o seară, pe când se 
întorcea de la cinematograf cu soția sa, domnul 
Tolk, observă că în grădina din spatele casei se 
ridica o mare coloană de fum negru. Elavuca 
un presentiment de nenorocire, alergă la fața lo- 
cului și se găsi în fața acestui spectacol: pe 
un jăratec aprins zăcea într'o mare căldare plină 


cu apă, sărmanul Lub, cu părul măciucă în cap 


şi cu ochii holbaţi de frică. 
Apariția oportună a profesului avu efectul 


să întrerupă dansul acompaniat de cântec exotic 
pe care Zumba pe jumătate gol îl dansa în 
onoarea victimei. - 

Mi se pare de 
prisos să mai a- 
daog până la ce 
punct d-l Tolk, își 
smulse barba și 
strigă : 

— Fugi de-a-ci 
sălbatecule! Fugi 
repede din casa 
mea, antropofag in- 
corijibil. 

Apoi luând pe 
Zumba de o ureche 
îl duse la Misiunea 
Congoleză, jurând 
ca în viitor să fie 
mai prevăzător în 
alegerea copiilor de înfiiat. 

El zise în concluzie : 
Natura își reia drepturile totdeauna. 


Pe un jăratec aprins zăcea legat în- 
tro căldare... 


CE SUNT IENICERII ȘI SPAHII ? 


Un cititor ne spune că învățând pe din afară poezia 
„Hogea Murat“ de nemuritorul poet Vasile Alecsandri, 
a întâlnit într'însa cuvintele ieniceri şi spahii şi vrea 
să știe ce înseamnă și dacă astăzi mai sunt de aceștia 
în oastea turcească. 

Să-l lămurim pe scurt. lenicerii erau la început 
soldaţii turci cari de copii trecuseră dela religia creştină 
la religia mahomedană. In armată formau un corp a 
parte şi erau temuţi pentru vitejia lor. Sunt tocmai o 
sută de ani de când a fost desființat corpul ienicerilor. 


Nici spahii (cuvântul înseamnă călăreți) nu mai a 


există cu numele acesta în armata turcă. Există însă 
în armata franceză din Algeria şi din Tunis. Spahi 


Arabi. 


sunt regimente de cavalerie formate din Algerieni şi 


fost odată un fiu de împărat, care nu vroia 
să se însoare, pentrucă — zicea el — nu 
găsește nici o fată care să-i placă. Tatăl 
său îi arătă rând pe rând 365 de fete, iar 


la a 366-a pe care tânărul nici nu vroi măcar s'o 
privească, tatăl său se supără și îi zise: „Eşi din 


împărăția mea și du-te de-ți caută singur ne- 
vasta ; dar să știi că dacă peste doi ani cu în- 
cepere de astăzi nu te întorci cu o nevastă, te 
desmoștenesc -şi o dau împărăția uneia din 


rudele mele”. 


Feciorul de împărat se duse să găsească o 
vrăjitoare bătrână și îi zise: „Tatăl meu ţine 
cu orice preț să mă însor; spune- -mi te rog, 
unde pot să găsesc pe cea mai frumoasă fată 
din lume ?” 

— „Cea mai frumoasă fată din lume, îi răs- 
punse vrăjitoarea, locuiește cu surorile sale în 
Palatul celor trei portocale ; dar palatul acesta 
este foarte departe de aici. 

— „Şi totuşi mă voiu duce până acolo !” zise 
prințul. 

— „Dacă e așa, apucă pe drumul ce-l vezi 
înaintea ta și mergi drept înainte fără să te 


oprești. 


Când ajungi la palat să intri în grădinile lui 


și acolo să cauţi un portocal care dă numai trei 


portocale pe aceiași cracă ; rupe-le dintr'odată 


și fără să te sui în arbore. In chipul acesta vei 


avea în mâinile tale minunea pe care o cauţi 
și pe urmă se va întâmpla ceeace trebue să se 


întâmple”. 


Feciorul de împărat plecă. Umblă multe zile 


și multe nopți până ce sosi într'o țară fără ver- 


deață și fără apă, arsă și uscată de secetă. 


ó Acolo văzu un palat strălucind de alb ce era și 


intră într'însul ca să întrebe dacă nu e acesta 


. palatul celor trei portocale. 


„Nu e aicea, îi răspunse o fată aproape nea- 


gră de oacheșă ce era, dar tatăl meu Soarele se 


va întoarce peste puțin și poate va ști să te în- 
drumeze"“. 

Nu trecu mult la mijloc și iată că palatul stră- 
luci și moi puternic, căldura se făcu din ce în 
mai nesuferită, lumina mai orbitoare, și Soarele 


intră. 


„Miroase a carne proaspătă! zise el, Nu 
cumva e friptura ce vrei să-mi faci pentru prân- 
zul meu ?” 

— „Ah tată, ceeace miroases nu e friptură. E 
un nenorocit de băiat care întreabă de palatul 
celor trei portocale și căruia i-am promis că îl 


"vei îndruma”. 


— „Dacă băiatul acesta nu e bun de fript, să 
se ducă de aici. Nu știu unde este palatul pe 
care-l caută, dar sora mea Luna, care o babă 


ce-i bagă nasul în toate, poate să-i spue”. 


Feciorul de împărat, foarte mulțumit că poate 


- scăpa teafăr din palatul acesta în care pielea 
începuse să i se runienească, plecă nuamidecât 


= CELE TREI PORTOCALE | 


— Poveste populară 22 EEEN, — 


trei portocale ?” întrebă el intrând înlăuntru. 


- tul celor trei 


părul despletit, dar tatăl meu Vântul cred că 


leghe depărtare după muntele Azaleelor. 


= p 


~ 


și umblă mult în căutarea palatului Lunei. Sosi 
în sfârşit într'o țară cu păduri și livezi întune- 
coase și zări la țărmul unui râu argintiu vă, pa- 
lat de marmoră albastră. 

„Mi-ați putea spune unde este palatul celor 


— „Nici eu nu știu unde este acest palat, îi 
răspunse o fată albă ca floarea de iasomie; 
șezi jos și așteaptă puțin, Luna care mi-e mamă 
se va întoarce numai decât și ea îți va spune. en 

Feciorul de împărat auzi după aceia un cân- 
tec de privighetoare. Palatul se lumină de o lu- 
mină tainică : Luna venea. 

„Miroase a carne proaspătă, zise ea. Nu cum- 
va e friptura pe care mi-o faci pentru masa mea 
diseară ?” o întrebă ea pe fiică-sa. 

— „„Nu mamă, nu e friptură pentru tine. E 
un băiat sărman care vine din partea unchiu- 
lui meu Soarele, ca să te întrebe unde e pala- 
portocale”. ; 

— „Dacă bătiatul acesta nu e bun de fript, 
să se ducă de aici. 

Nu știu unde este palatul celor trei portocale, 
dar fratele meu Vântul, care este foarte istet 
și se vâră peste tot, știe cu siguranță". i 

Tânărul plecă și de a colo și umblă multă 
vreme până găsi palatul Vântului. Sosi într'o 
țară unde ttoți arborii erau rupti, strâmbaţi, 
scoși din rădăcină și păreau că-i trăsese ci- 
neva de păr. Acolo văzu el un palat de piatră 
cenușie care n'avea decât o poartă și nici o 
fereastră. Intră și întrebă unde este palatul 
celor trei portocale. 

„Nu e aicea, îi răspunse o fată tânără și cu 


ştie; așteaptă puţin că iată că se întoarce. 

Din depărtare se auzi un vâjâit puternic ; co- 
pacii se plecară până la pământ, iar palatul 
tremură din temelii, ca și cum ar fi fost gata 
să se nărue și Vântul intră ca un vârtej. 

„Miroase a carne proaspătă! Nu cumva mi- 
rosul acesta vine dela friptura ce mi-ai pregă- 
tit”? îi zise el fetei sale. 

— Dacă nu e bun de fript, să se ducă de ai- 
ceea ! Palatul celor trei portocale este la patru 


Flăcăul cel tânăr străbătu muntele Azalleelor 
și zări un palat mult mai frumos decât tot ce 
și-ar fi putut închipui. Trecu printr'o poartă 
măreață, după aceia într'o curte așternută cu 
marmoră și se pomeni într'o grădină plină cu 
arborii cei mai frumoși. Dar atât grădina, cât 
și casa erau pustii. Tânărul nostru se plimbă 
peste tot, cercetă toate tufișele și în sfârșit des- 
coperi un portocal răsărit printre o mie de alți 
portocali și care era înflorit, dar care avea 
pe o cracă, trei portocale. Feciorul de împărat 
sări în sus, ajunnse până la cracă, o rupse și 


— Urmare în pag. 11 — RERE 


cele trei fructe minunate. 

Trebuia acum să se întoarcă acasă pe acelaș 
drum, însă nu mai putea de foame și de jur îm- 
prejur nu era nici o locuință omenească. Cele 
trei portocale răspândiau o aromă ameţitoare. 
Numai putând să se împotrivească ispitei de a 
mânca una, alese pe cea mai mică și o rupse 
în două. Scoase însă un strigăt de uimire. Din 
- porttocală ieși o fată tânără și care era așa de 
frumoasă încât prințul își uittă de foame și stă- 
„tea zăpăcit nemai săturându-se de a se uita la 

dânsa. 
„Dă-mi pâine” îi zise fata. 
— „N'am,” îi răspunse feciorul de împărat. 

— „Dacă n'ai, intru din nou în mica mea por- 
tocală și mă întorc la portocalul meu”. 

Potrocala se închise din nou și se făcu nevă- 
zută cu fată cu tot. Feciorul de împărat nu mai 
îndrăznia să deschidă o altă portocală mai 
înainte de a fi găsit ceva pâine. In sfârșit întâlni 
niște păstori care-i deteră o bucată de pâine; 
mâncă o jumătate dintr'însa, după aceia dân- 
du-se mai la o parte, deschise și a doua porto- 
cală. Și din portocala aceasta ieși o fată mai 
frumoasă decât cea dintâi şi îi zise: „Dă-mi 
pâine !” 

— „Poftim !” îi răspunse feciorul de împărat 
dându-i bucata ce-i păstrase. 

— „Dă-mi și apă !” zise din nou fata. 

— „N'am !” 

— „Dacă n'ai, intru din nou în portocala mea 
și mă întorc la arborele meu.” ; 

Portocala se închise din nou și se făcu și ea 
nevăzută cu fată cu tot. 

Feciorul de împărat care rămăsese cu bucă- 
tica de pâine în mână o porni din nou la drum 


și multă vreme căută un izvor de apă. După ce-l 


găsi, umplu cu apă o scoică de sidef pe care o 
purta le dânsul. Puse apoi și pâinea și apa pe 


o piatră și deschise și a treia portocală. leși şi 


de aci o fată care întrecea în frumusețe pe ce- 
lelalte două. i 

— „Dă-mi pâine !” îi zise fata. 

Prințul, care nu văzuse niciodată o frumuseţe 
așa de desăvârșită și care stătea uimit înaintea 
ei, îi întinse bucățica de cui Fata zâmbi. 

— „Dă-mi și apă 1” zise ea. 

El îi dete și scoica de sidef. Și nici nu îndrăz- 
nia măcar să respire de teama că piere și 
această fată cum pieriseră celelalte două. 

„Foarte bine ! zise fata zâmbind din nou. Văd 
că ești un tânăr voinic, fiindcă m'ai căutat așa 
de departe. Și mai văd că ești și cuminte, fiindcă 
ai știtut cum să-mi îndeplinești dorința. Iti voiu 
fi nevastă, dar cu condiția că nu te vei întoarce 
numai decât la palatul tatălui dumitale și că 
vom sta un an de zile în grădina cea frumoasă 
în care ai cules cele trei portocale”. 

— „Un copil ! Ai un copil ! O ce bucurie ! Tre- 
bue să fie făcut ca și mama lui din florile tran- 
dafirului, frământate în lapte. Arată-mi numai 
acest copil frumos și mă duc de aicea pe de- 
plin mulțumită. 

— „Dacă e așa, iată că mă dau jos, zise tâ- 


„acesta supărat îi strigă zicându-i : 


ierta pentru supărarea ce ţi-am făcut-o”. 

Se dete jos și puse pe iarbă copilul care 
dormea. Arăpoaica se uită minunată la dân- 
sul, se uiia și la prințesă și tot pieptănându-i 
frumosul păr aurit, o puse prin întrebări foarte 
meșteșugite să-i spună povestea vieții. 

Când Arăpoiaca află ceeace doria să știe, 


luă trei ace de oțel, spuse trei cuvinte de vrajă 


și înfipse acele în capul prințesei. 
Prinţesa se schimbă numai decât într'o tur- 
turică albă care zbură în arbore și gunguri așa 


copilul când văzut chipul ei negru și urât, se 


de jalnic, încât copilul se deșteptă și începu 
să plângă. Arăpoaica a vrut să-l mângâie, dar 
supără rău de tot, ţipă și mai tare și o împinse 
cu pumnișorii. Arăpioaca îl ridică atunci în 
braţe și îl privi învârtind ochii ei mari. „Dacă 
nu taci, am să-ţi zic Pricoliciu”. 

Mic cum-era copilul, nici nu știa ce dihanie 
e Priocliciu, dar se sperie de femeia cea rea și 
nu mai plânse. Arăpoaica se sui cu el în copa- 
cul cel mare. 
` In seara aceleaşi zile, feciorul de împărat 


„veni ca să-și ia nevasta și copilul. Lăsând pe 


soldaţii de pază la marginea pădurii, se duse 
singur spre arbore. Arăpoaica îl auzi venind. 
și-i strigă fără să se arate: „Ai venit, iubitul 
meu bărbat ?” 

— „Da, am venit. Dă-te jos repede cu copi- 
lul îi răspunde prințul. 

Când veni cu copilul în brațe, prințul se dete 
îndărăt de spaimă : „Oare unde mi-e prințesa, 
zise el, și cum se face că a luat o slujnică așa 
de neagră ?” = 

— „Nu, nu-i nici o slujnică, ci prințesa, ne- 
vastă-ta, sunt eu!” | 

Feciorului de împărat nu-i venea să creadă 
într'o astfel de schimbare; căută în copac, o 
întrebă pe Arăpoaică : ea îi răspundea așa de 
bine la toate întrebările, încât a trebuit să-și 
zică șie 1 că această e cdi, și nu alta este 
nevastă-sa. : 

— „Dar cum se face că ai înegrit atâta ?” o 
întrebă el. 

— Precum știi, bărbăţele, soarele și vântul 
te înegresc. Sunt arsă de soare, dar îmi va 
trece când voiu sta la palat. 


Necăjit rău de tot, prințul o luă pe ea și pe 
fiul său, dar când să înfățișeze tatălui său, 
„Care va 
să zică, asta fuse minunea despre care-mi vor- 
biai. Pentru așa ceva nici nu era nevoie să te 
duci așa departe, pe când avem aicea atâtea 
fete frumoase. 
baţi joc de mine, văd că ai câștigat”. 

Bătrânul împărat nu se potoli decât după ce 
văzu pe nepoțelul său, dar fu așa de amărât 
că are ca noră o Arăpoiacă, încât muri câteva 


săptămâni mai târziu. Prințul fu foarte mâh-. 


nit. Arăpoaica însă abia își ascundea bucuria, 


“căci din ziua aceia ea era împărăteasă. 


— Urmare în pag. 12 — 


lati iz ai “aşa cum pina ind Dae s n vei A 


lar dacă cumva ai vrut pi 


= mează din depărtare. 
- sfioasă dar și prietenoasă se apropie de el și 


“âteva zile după moartea bătrânului m 

at, grădinarul văzu în aleele grădinei împă- 
„rătești o turturică albă, care părea că-l ur- 
Se oprii, iar turturica 


Er începu să-i vorbească gungurind foarte dulce : 


r 


zise ea răstită — căci sunt păsări cari 
nenorocire. Să le prinzi pe toate și să le duci 


 „grădinarule, cum îi merge împăratului ?” 


— „Impăratul este sănătos”. 

— „Să fie fericit. Dar împărătesei negre ?” 

— „Și ea e sănătoasă”. 

— „Fie blestemată! Dar copilul ce mai 
face ?” 

— „Ca toți cei de vârsta lui, câte odată râde 


„câte odată plânge, dar e un Sepii așa de 


frumos !” 
— „Domnul să-l aibă în stânta Sa pază ! 


- Grădinarule, îți mulțumesc!” Și turturica zbură. 


A doua zi grădinarul tăia verdeața din gră- 


_dină, turturica veni din nou lângă dânsul: 
_ „Grădinarule, ce mai face pia ae ae i 


— „Bine“. 


— „Fie-i somnul plăcut ! Dar împărăteasa 


cea neagră ?” 


— „Şi. ea bine“. 
— „Să-i fie somnul fără deșteptare ! Dar co- 


pilul ce mai face ?” 


— „Azi dimineață, când am dus flori la pa- 
lat, copilul cel. frumos cânta”. 

— „Vai! și eu plâng”. 

Tocmai atunci împărăteasa cea neagră 


apăru la cotitura aleei și turturica văzând-o, 


zbură. 
— „Nu-mi place să văd turturici în grădină, 
aduc 


bpucătarului meu, care le va jumuli de pene și 


„le va frige. Dacă în opt zile mai văd pe aicea 


o singură turturică, să știi că dau ordin să-ți 
tqgie capul”. 

Vrând, nevrând grădinarul, trebui să as- 
culte. Intinse curse și a doua zi turturica cea 
albă a fost prinsă și cu ea și alte turturici. 
Grădinarului îi păru foarte rău, căci el prin- 


-sese dragoste de această pasăre ciudată; vru 


chiar s'o scoată din cursă fără să-i smulgă 


„Dar copilului ?” 
„Azi dimineață plângea, chemându-și pe 
maică-sa'”. 
— „Vai! și eu în curând am să mor!” 
Tocmai atunci trecu împăratul și o văzu pe 
turturica cea albă: „„Grădinarule, zise împă- 
ratul, du această pasăre guvernantei fiului 


penele. Turturica însă îl întreba întruna zi- 
cându-i : 
'— „Grădinarule, cum îi merge împăratului ? 
— „Bine“. 
— „Dar împărătesei Ani 
— Şi ei bine“. 


: meu şi spune-i să aibă grijă de dânsa. Prințu- 
Xa lui, îi va plăcea să se joace cu ea” 


Grădinarul îndeplini cu bucurie porunca 


= aceasta. Turturica fu pusă într'o frumoasă co- 


livie cu apă, cu boabe de porumb și de câ- 


„nepă. 


In timpul cinei, împăratul își aduse aminte 


„De unde a pe dihania aceasta ? strigă: | 
împărăteasa înfuriată ; am să-i tai capul gră- 


dinarului !”. 
= „Cat ești de rea !” îi zise împăratul și oftă 
aducându-și aminte de frumoasa și atât de 


blânda iată pe care o iubise în florile ri 


nei minunate. 
Impărăteasa se făcu că întoarce Gcal ca 


să n'o mai vadă turturica. Aceasta, spre ma- 
rea bucurie a copilului, făcea încet ocolul me- 


sei și îi gungurea mereu fiului ei. Fără să se 


sperie de strigătul de bucurie al copilului, tur- 


turica luă din farfuria lui un bob de orez și îl 


mâncă. Luă apoi un alt bob de orez din far- 


furia împăratului și îl mâncă deasemenea. La 
urmă se apropie de farfuria împărătesei, dar 
nu luă nimic dintr'ânsa, ci ea lăsă acolo ceva 
căruia nu-i putem zice pe nume. 5 

— „luaţi de aicea pasărea aceasta sau de 
unde nu, să știți că mor chiar acuma!” strigă 
împărăteasa în culmea furiei. Și pe când îm- 
păratuli care nu-și putuse stăpâni râsul din 
cauza celor întâmplate, prinse turturica, împă- 
răteasa cea neagră se făcu că leșină. 

Impăratul însă mângâia blând turturica. ȘI 
tot mângâind-o, fu foarte mirat, văzând că 
printre penele din cap, turturica avea trei 
puncte tare și aspre. Suflă în pene, ca să le 


mai dea la o parte și văzu o gămălie de ac,. 


apoi încă una și încă una; le scoase unul 
după altul și când scoase și pe cel din urmă 
ac, nevastă-sa, dar adevărata nevasta, adică 
prințesa cea frumoasă, eră în brațele lui. 
Râzând și plângând în acelaș timp, tânăra 
femeie îi povesti cum fusese înșelată de Ară- 


poaică. Impăratul vru s'o pedepsească pe- 


Arăpoaică, dar aceasta își revenise numai de- 


cât din leșinul ei și o șterse fugind cât mai 


iute. Pe când o căutau, ea dete fuga întrun 
gang întunecos și nu văzu un oblon deschis 


deasupra bucătăriei. Prin oblonul acesta căzu 


într'o căldare plină cu untdelemn fierbinte în 
care își găsi numaidecât moartea: 

Impăratul și împărăteasa trăiră zile multe și 
fericite în frumosul lor palat și mai făcură şi 
alți copii, pentru ca întâiul lor născut să aibă 
cu cine să se joace. 


UN OBICEIU URAT 


Este și acela pe care îl au unii Români dea 


nu se saluta între dânșii în limba română. 
Cum, adică, nu sună bine și frumos, când îi 
spui persoanei pe care o saluți „bună dimi- 
neata”, bună ziua”, „bună seara“, „la reve- 
dere” și sună mai frumos sau înțelege, mai 
bine, dacă-i spui în altă limbă? Dece să ne 
disprețuim propria noastră limbă care, din 
fericire, este o limbă și frumoasă și armo- 
nioasă ? ; i 


ARI LE PUTE: TI CONFECT ȚIONA 
SINGURI: 


PAPUȘI CARE SE DAU „UȚA“ 

Luaţi lumânarea obijnuită de stearină și dupe ce 
îi veţi face feștilă și în partea cealaltă, ast-fel în cât 
să poată arde la ambele extremități ; la mijlocul ei 
introduceţi, dupe ce ați înroșit, o sârmă așa în cât 
să poată arde la ambele extremităţi ; la mijlocul ei 
introduceţi, dupe ce aţi înroșit, o sârmă așa. în cât 
atârnând lumânarea să pară ca o balanță .Apoi pu- 


PRE i aaa A di” ia a | 


neţi sub cele două capete ale lumânărei câte o îar- 
„furie ca să cadă acolo stearina, și aprindeţi cele 


două feștile ; veți vedea atunci cum lumânarea se 
apleacă când într'o parte când în cealaltă parcă s'ar 
da uţa niște nevăzute păpuși sau pitici. 

Dar dacă lipiți voi pe capetele lumânărei — ni- 


Când se poate spune adevărul 


acal plecaseră la drum pentru o 

„uaseră cu ei ceva de mâncare: 
Leul luase un 
epure; șacalul 
o găină. 

Către amia- 
ză leul se opri 
să tragă un 
mic somn, şi 
rugă pe șacal 


Un leu și un 
lungă călătorie. 


să vegheze a- 


supra somnu- 
lui său: dar 
mai cu seamă 
să bage de sea 
mă la epwre şi 


la găină. Tre- 


cu mai bine 
de o oră în li- 
niște. 

Dar deabia regele pădurilor se deșteptă, șacalul, 


„îi vesti că găina făcuse un ou. ~ 


— Să nu minţi, spuse leul. Nu e găina ta care a 
făcut oul; ci epurele meu. Tu vrei să profiți de som- 
nul meu ca să mă înșeli, dar nu sânt atât de prost 
dupe cum mă crezi. Epurele meu a făcut oul și ca 
atare îmi aparține. 

— Ascultă... dragă prietene, protestă cab. 

- — Nu vreau să ascult nimica ! Să ne continuăm 
„ caătoia Voi întreba pe ori cine vom întâlni și vei 


ji paul Pita 


şte siluete din hârtie — de cai — sau cai și călă- 
reţi, atunci veţi asista întradevăr la darea Uţa a pă- 


pușilor. 


DEGETUL MAGIC 


Luaţi câte-va chibri 
turi și așezaţi-le pe ma- 
să în ordinea numerică 
indicată, ast-fel în cât 
să reproduceţi desenul E 
ce vedeți. Dupe ce ați chemat pe prieteni dumnea- 
voastră obișnuiți, spuneți-le că vă veți freca câte-va 
minute degetul arătător de la mâna dreaptă, că a- 
cesta se electrizează şi că veți reuși să faceți să se 
ridice capătul chibritului No. 2. Atunci însă apă- 
sați cu mâna stângă în punctul A și apropiați tot- 
deodată degetul arătător. de No. 2. Ca să reușiţi e 
necesar să faceți câte-va exerciții, bine înțeles fără 
să vă vadă cine-va, cu o uşoară presiune în A chi- 
britul No. 2 se ridică și se lasă în jos ca şi cum ar 
recaţiona la magnetismul degetului dumneavoastră 
electrizat prin frecarea cu cârpa de lână. 


vedea că nimeni n'are să vrea să creadă minciunile 
tale... 

Mergând câtă-va vreme întălniră un măgar. 

— E adevărat, întrebă leul, că ouăle le fac epu- 
rii iar nu găinile ? 

„„Dar.. Dar de sigur — bâlbâi măgarul, tremu- 
rând vargă, — desigur... 

—Ai auzit ? zise leul, întorcându-se către șacal. 
Și își văzură de drum înainte. La un deal dădură 
peste un epure, o cămilă, o barză și un rinocer. Și 
cu toții întrebaţi, asigurară de frică, că întradevăr 
epurii şi nu găinile fac ouăle. 

Regele pădurei era p 
gata să pape oul când ji 
şacalul zări ceva mai 
departe o maimuță 
vioae și deşteaptă. 

— Să o întrebăm și 
pe aceasta —-zise şa- 


calul. i 


— Maimuţă — zise leul cu voce cât mai teribilă ăi Ji 
putu să urle, — răspunde la această întrebare : 
epurele sau găina fac ouă ? 4 

Maimuţa prudentă se apropie de un mare copac, 
se cațără pe el și când fu în vârf, strigă: Epone 
nu e în stare să facă ouă ! 

Leul scoase un înfricoșător urlet, dar maimuța, | iS 


care era la loc sigur, nu îi fu frică, ba din pr „A 
'ducând o mână spre botul ei îi făcu cu tifla! Lăcă 


Ca să poţi să spui adevărul, e deci necesar să a 
în Rs rai 7 


CEN 


- CĂPITANULUI 


z e: „APR de JULES VERNE 

i __ Hatteras fixă asupra doctorului o privire mi- 
în rată. 

i Ca — Da ? răspunse el, întrebându-l din privire 


= asupra scopului întrebării sale. 

| — Vrei să ajungi la polul Nord, reluă docto- 
=- rul înțeleg ambiția ta; o împărtășesc, însă 
= _7 spre a atinge acest țel, trebue să luăm toate 
“măsurile. 

„— Ei bine, până aici n'am sacrificat totul ca 
i să reușesc ? 

— Nu, Hatteras, n'ai sacrificat repulsiunile 
personale, și în acest moment te văd gata să 
refuzi mijloacele neapărat trebuincioase pen- 
tru a atinge polul. J 

— Ah! răspunse Hatteras, vrei să vorbești 
de această șalupă, de acest om... 

„— Haide, Hatteras, să raționăm fără pa- 
„ Siune și să examinăm această chestiune din 
toate punctele de vedere. Coasta, pe care am 
iernat, poate să fie întreruptă, nimic nu dove- 
dește că ea se prelungește până la a! șaselea 
= _ grad spre Nord. Dacă observaţiunile ce am 
| adunat până aici se justifică, noi trebue să 

dăm la vară de o vastă mare liberă. Ori, în 
fata Oceanului Arctic, liber de sloiuri de 
ghiață și propice unei navigațiuni ușoare, ce 
„ne facem noi dacă ne lipsesc mijloacele de 
a-l trece. 
Hatteras nu răspunse. 
„Vrei să te găsești la câteva mile de pol 

fără să poţi reuși să ajungi până acolo ? 

Hatteras lăsă să-i cadă capul între mâini. 

> „Şi acum, reluă doctorul, să examinăm ches 
~ , tiunea şi din punctul de vedere moral. Inteleg 
A ca un englez să-și sacrifice averea și vieața 
pentru a da Angliei o glorie mai mult, însă 
=_= > întru cât ar putea întuneca sau reduce gloria 
= acestei descoperiri o luntre făcută din câteva 
Să scânduri luate dela o corabie americană, de- 

la un vapor naufragiat și fără de valoare? 

Oare dacă ai întâlnit chiar tu însuţi, pe acea- 

stă plajă, o corabie părăsită, ai mai fi stat la 

îndoială să te servești de ea ? Nu-i așa că șe- 
tului expedițiunei îi aparține beneficiul reu- 

_şitei ? 

„Și atunci, te întreb, dacă această șalupă 
construită de patru englezi, ridicată de patru 
“englezi, nu va fi engleză din tălpi până la 

creștet ? > 

+ Hatteras tăcea încă. 


=  șalupa care nu vă merge la inimă, ci omul. 
wS — Da, doctore, da răspunse căpitanul, acest 
= american pe care îl urăsc din toată inima, a- 
= cest om pe care fatalitatea ni l-a ammncat în 
„cale... 


paap 


“violență ; nu poate să rămâie la Fortul provi- 


seră la Porpoise ; lemnul nu lipsea, 


„Nu, făcu Clawbonny, să vorbim sincer, nu-i 


tru a putea fi transportată pe sanie. 


— Ca S te farei] 
— Ca să mă piardă ! Nu-mi bat scoate din 3 
minte o idee care mă ucide; acest om este — 
capul unei expedițiuni trimise de guvernul 
Statelor-Unite. E 

— Şi chiar dacă ar fi așa, Hatteras, cine ne n 
dovedeşte că această expediție a căutat să F 
ajungă polul? America nu poate să încerce, a 
ca și Anglia trecerea peste Nord-Vest? In er 
acest caz Altamont ignorează absolut proiec- 
tele noastre. 

— Ei bine, de le-ar ignora totdeauna | 

— Va sfârși tot mereu prin a le cunoaște, 
căci nu putem să-l lăsăm singur aici ! | 
— Şi de ce? întrebă căpitanul cu oarecare —— 


denţei ? 

— El nu va consimți, Hatteras, și apoi să 
părăsești pe acest om, de care nu suntem si- 
guri că-l vom mai găsi la întoarcere, ar fi nu 
numai ceva nesocotit, dar neomenesc. Alta- o ă 
mont va veni, trebue să meargă cu noi, însă 
cum nu este necesar de a-i da de pe acum idei | 
pe care nu le are, să nu-i spunem nimic, și să E 
construim o șalupă destinată în aparență ca 
să facem recunoașterea acestor noui ţinuturi. 

Lui Hatteras nu-i prea venea să se decidă 
fipar doctorul aștepta dela el un rhspuis, ho- 
tărât. 

— Dar dacă acest om refuză să consimtă a-i 
lua bucăţi din corabia sa ? zise, în sfârșit, că- 
pitanul, 

— In acest caz, ai tot dreptul să construești 
această șalupă fără voia lui și el nare ce să 
pretindă. 

Chiar seara, după masă, Cl&wbonny aduse 
vorba asupra unor proiecte de excursiune în 
timpul verei, cu scopul de a face ridicarea 
hydrografică a coastelor. i 

Gândesc că ne veți însoţi Altamont, zise el. 

— De sigur răspunse americanul, trebue să 
știu până unde se întinde acest ţinut al Nouei 
Americi. 

Hatteras fixă privirea asupra rivalului său. 

— De aceea, reluă Altamont, să facem ce-i 
mai bine cu resturile ce ne rămân, din Por- 
poise să construim o șalupă solidă, care săne 
ducă mai departe. 

—Ai auzit, Bell, zise cu voiciune doatoiail E 
de mâine ne punem la lucru. Saen 


4 

f J% Cap.XV Fi 
TRECEREA SPRE NORD-VEST A 

A doua zi Bell, Altamont și doctorul se du- - + 


vechea 
șalupă cu trei catarguri, sfărâmată de izbitu- = 
rile ghețarilor, putea să procure părţile nece- 
sare celei noui. Lemnarul se puse deci imediat 
pe lucru, trebuia să racă o luntre în stare dea 
pluti pe mare, și cu toate acestea ușoară pen- 


CEA DINTAIU BICICLETA 


a fost inventată în anul 1817 de francezul Drais, 
inspector al pădurilor. Tot el a inventat și „dre- 
zina” de pe iiniă ferată, care drezină îi poartă nu- 
mele. Abia îu 1854 Fischer a inventat pedala bici- 


cletei. 
Y 


CELE DINTAI PLICURI DE SCRISORI 


au fost făcute în anul 1830 de către un librar en- 
` glez, anume Brever, iar în anul 1845 tot un englez, 
anume Hill, construi cea dintâiu maşină de fabricat 
plicurile. : 


o 
DINAMITA 


această materie a cărei putere de explozie enormă, 
a fost inventată în anul 1866 de către suedezul No- 
bel fondatorul unui premiu care îi poartă numele. 
Dinamita aduce, între altele, servicii foarte mari la 
"struirea tunelelor și la deschiderea şoselelor, 
* ajutorul ei stâncile greu de spart sunt arun- 

or cu multă ușurință. 


Y 


mul 1833, însă abia în anul 
am a izbutit să perfecțio- 
tunci întrebuințarea chi- 


AAA AAAAAAARAAAAA AA 


HUMOR 


"i spui unde se 


e mai multe 
tate“ 


INVENȚII ȘI INVENTATORI 


briturilor a început să se răspândească în toată 
lumea. 
Y - 


PRIMUL FONOGRAF 


a fost construit în anul 1877 de către marele inven- 
tator și vestitul savant american Edison. E drept 
însă că principiile pe care se bazează fonogramul 
fuseseră descoperite cu mai mulți ani înainte de că- 
tre francezul Charles Cros, dar Edison este acela 
care a reușit să aplice aceste principii. 


Y 


PRIMELE AUTOMOBILE 


își fac apariția cam prin anul 1875. Erau trăsuri au- 
tomobile, puse în mişcare cu petrol. La 1881 a fost 
construit primul automobil cu motor electric, la 
1586 automobilul cu motor cu benzină. De atunci 
automobilele nu numai că s'au înmulţit peste mă- 
sură, dar s'au perfecționat foarte mult și continuu 
să se perfecționeze. 
© 


CEL DINTAIU VAPOR CU ABURI 


a fost construit în anul 1807 de căpitanul american 
Robert Fultan, cu care a navigat pe lacul Hudson, 
dintre Statele-Unite și Canada. Iar în anul 1819 s'a 
fšcui prima călătorie din America în Europa și a- 
nume dela New York la Liverpool, cu un' vapor cu 
aburi. 


LARA AAA AAAAAAAAAAAARAAA AAA 444 A.A. 


Puiu : „„Pentrucă mamei mari îi tremură mâna și 
că se varsă jumătate“. 


Ca să n'audă! 


Tănase, care nu ştie să citească, primește dela un 
prieten o scrisoare. Merge cu ea la Haplea și îi zice: 
„Hapleo, citește-mi, te rog, scrisoarea aceasta tare, 
dar tu astupă-ți urechile, că, poate, nu-mi convine 
să auz: ce-mi scrie prietenul meu“. 


e 
x 


"mnă care nu era mulțumită de bucătăreasă, 
si îi dete drumul. Insă, din banii pe 
əsasa .asvârli câinelui un ban de 


apă 


- consumat... 


s „dă AN /egație ; 18 


ORIZONTAL : 3. Gimnastică 
ritmică în sunet de jazz-band; 
6. Muzică pe picioare; 8. Con- 
tinent în Europa; 9. Locul de 


grija de bani ; 14. Modul în ca- 
re e compusă o bucată de mu- 
zică ; 16. Cutie care ne dă oca- 
'zia să ascultăm în fiecare zi mu- 
zică de dans ; 20. Sunet de trom- 
petă ; 22. Instrument muzical in- 


dus; 23. Mandolina negrilor; 
25. Melodie ușoară; 28. Horă 
ce se joacă pe vine; 30. Horă 


țărănească ; 32. Instrument de 


“jazz; 34. Arvună (dr.) ; 35. Scă- 
-~ pat din vedere ; 37. Locotenent; 


39. Nota pe care o cântă flăcăii 
fetelor ; 40. Notă muzicală ; 41. 
Tirbușoane ; 43. Dans nervos; 
46. A vui; 48. Cal; 49. A aco- 
peri cu zăpadă ; 50. Fructul cas- 
tanului ; 52. Astăzi ; ; 53. Mândru ; 


l 54, Ţin tactul cu piciorul. 


VERTICAL : 1. Orchestră ame- 
ricană „en vogue” ; 2. Prima no- 
tă muzicală; 3. Afirmaţie; 4. 


Notă muzicală bisericească ; TO 


| -Jgheabul teascului ; 
pe- Dania: 9. A plânge cu jale 


7. Râu îr 


11. Ruteniu ; 
Macagii | 
PA 8. APEPI 


Nu mai mult; 


„Plăci ornament ; 


A pe 
| | | lii 


muzică ; 12. Nu duci 


e 
i10. ei 


cor Edity 
E j in ma lri P. 


viu în Franfa ; 23. Petrecere mul- 
ticoloră, dela care jazzul e ne- 
lipsit; 24. Ciolan; 25. Linie ce 
trece prin centrul unui corp ; 29. 


Arie de dans ; 30. Păsări din or- 


dinul cântărețelor; 31. Sclavi; 
33. Al fine (Muz.) ; 36. Măestrie 
cu care se combină sau se exe- 
cută sunetele; 38. Bucată de 


muzică pentru trei voci ; 41. Ga- 


lopul regulat. al notelor; 42. 
Vorbesc pe note...; 45. A ae- 
risi ; 46. Instrument muzical ; 47. 
Poartă ; 51. Diftony. 


Unde-i vânătorul ! 


In desenul de faţă vedem un 
leu, însă leul nu e singur, pen- 
trucă un „vânător 


stă la WY z g 
„stă săi N 


Cu S cam rar la om sărac, 
Cu R să văd ce drum să fac, 
Cu C la rochii şi bătrâni, A 
Cu G boală (nu de plămâni). a 


Deslegările Jocurilor din Nr. 
precedent 


Cuvinte potrivite și încrucișa- 
te : Gorila, asma, ici, b, a, adu- 
na, tăinui, ţara, notari, pâine, 
star, ocacai, a, ct, aster, tata, ar- 
can, ieșit, aurat, rom, si, 


Jocul cifrelor 


In locul li- 
terelor din de- 
sen, să se pu- 
nă cifrele 1, 
2, 3, 4 5, și 6, 
așa încât su- 
ma lor pe cerc 
și pe fiecare 
dreaptă să fie 
10. 


Carte de vizită 


Să se pr „ocu a“ d 
lui de mai sus și local 
de o exercită. Ji 
atenția cititorilor, 


„cartea de v vizită 
“nimic, 


—————————7_———7— 


" DIMINEAȚA COPIILOR 


EPURAȘUL MAI TARE DECAT LUPUL 


1. Epurașul, Puf Codiţă, Şi îi zise: „ce fericire Și unul pe celalt, Dar, cel geamantan ca în poveste, 
Intâlni pe cea căpriță, Ce plăcută întâlnire“. In braţe s'au luat. Cât se prepară... ia-l.. că nu mai este! 


2, Hătrul nostru, epuraşul Puf Codiţă. Capra însă capu-şi crapă Puf Codiţă examinează Capră ; tu ţine-te de cioc, 
Se gândi: aceasta e a lupului fiţă, incercând ca să priceapă. Pe capră o consolează, Ai să vezi, că vine la loc. 


3. Epuraș oare dupe mure Sau pentru că acolo în desiș Şi la lup, chiar la lup în casă, Dar deodată ah! Doamne Isus; 
Aude o voce: „Mâinile sus”. 


Plecă grăbit în pădure ? Lupul blestemat iși are ascunziș? Intră, Puf.-Codiţă nici nui pasă. 


Jucă lupului o fiță, 


“CAT MANANCA UN PAIAJEN 


ză 


i 
4 


Í Un mare naturalist englez, care a studiat mai ales 


jcât poate mânca un păianjen. 


4 


ry 


) e insectelor, a avut răbdarea să socotească atâta 


Nakuralistul acesta avea un cântar special cu care 
cântărea insectele mai înainte de a li se da să mă- 
nâhce și după ce mâncau. 

“ Așa a putut calcula că, la greutate egală, o per- 


„“soană adultă, pentru a mânca aceiași cantitate ca 


- 


- păianjenul, ar fi trebuit să înghită: 


2 boi întregi, 
13 miei, 10 porci și 4 butoiașe de pești în 24 de 


ore. 
2 
CAT SE POATE CITI INTR'O VIAȚA DE OM! 


„Socotind că am citi câte 8—9 ore pe zi timp de 
35 de ani, rezultatul ar fi următorul : 

Intr'un minut se poate citi ușor trei sferturi din- 
tr'o pagină de carte obișnuită. In 35 de ani s'ar pu- 
tea citi, deci aproximativ 4.600.000 pagini, adică 
40.000 de cărți. Ținând seamă că fiecare pagină 


~ conţine de obiceiu 30 de rânduri, iar fiecare rând 


cam 9 centimetri lungime, reese că un cititor de 35 
de ani, ar putea parcurge cu ochii o distanță de 
13.420 kilometri... stând totuși pe loc. 

Cum, în medie, fiecare cuvânt este format din 5 
litere, iar rândul de 8 cuvinte, rezultă că numărul 
de litere citite ar fi de 5.520 milioane, adică 440 
milioane de alfabete complecte. 

Cât au citit oare marii învățați, cari munceau nu 
8 ore, ci 16 ore pe zi până la adânci bătrânețe? 


9 
DIN CE SUNTEM FACUȚI 


Despre corpul omului se susține că ar fi făcut din 
puțin nămol. Adevărul însă era cam întraltfel și 
suntem mai aproape de acest adevăr, dacă am 
spune despre corpul fiecăruia din noi că seamănă 
cu prăvălia unui droghist sau a unui fabricant de 
produse chimice. Aceasta pentrucă în alcătuirea 
corpului nostru intră o mulțime de materii. 

Din ce suntem făcuţi? Mai întâiu, suntem făcuți 
din apă. Apa formează două treimi din greutatea 
corpului nostru. Jumătatea de treime, care rămâne, 
este formată din carbon, mai simplu, cărbune. Vin 
apoi în ce privește cantitatea, oxigenul, hidrogenul 
și azotul, adică trei gaze. 
` Printre materiile solide, sunt diferite săruri, for- 
mate din amestecul a vreo zece substanţe și anume : 
clor, care se găsește mai ales în țesuturi, fosfor, mai 
ales în scheletul nostru ; sulf (pucioasă), în sânge 

-şi carne; fluor, în oase, în țesuturi și în lichide; 
calciu (var) în schelet și în dinţi; magneziu, în te- 
suturi și în lichide ; în sfârșit, fler, în cantitate mică, 
se găsește în sânge. 

- Prin urmare, corpul nostru este ceva mai compli- 
cat, „decât „puțin nămol“. 
9 


ki 


 CURIOZITĂTȚI 


PRIMELE MARCI POŞTALE 


Era acum o sută de ani, în Scoția. Intro zi, poș- 
talionul care aducea scrisorile de departe pentru 
fiecare locuitor al satelor prin care trecea, înmână 
o scrisoare unei fetițe sărace care aștepta cu înfri- 
gurare o'veste dela fratele ei plecat de mult, într'o 
țară îndepărtată. După ce-i dădu scrisoarea, poşta- 
lionul îi ceru prețul cuvenit pentru osteneala lui: doi 
silingi. Biata copilă încremeni de frică. De unde era 
să-i dea o sumă așa de mare? In fața desnădejdii 
bietei fetițe, unul din călătorii care se aflau în dili- 
gență, se înduioșă și plăti datoria fetiţei, ca'să poată 
să-și cetească scrisoarea 

Acest călătot së numea Rowland Hill. După ce 
plăti, călătorul rămase cufundat în gânduri. | se pă- 
rea foarte nedrept sistemul acesta de a nu preda o 
scrisoare destinatorului decât după achitarea unei 
sume. 

Mulţi ani mai târziu, Rowald Hill, găsi un mijloc 
pentru a scoate pe toată lumea din încurcătură. El 
se' duse la Londra unde ceru o audienţă Reginei 
Victoria și cu ajutorul ei, închee o convențţiune cu 
guvernul țării. Câteva zile după aceasta, apărură 
primele mărci poștale din lume cu chipul reginei 
Victoria. Costau un penny. Franţa, la rândul ei, urmă 
exemplul Angliei și în 1849 s'au emis și aici primele 
mărci franceze cu chipul republicii. Apoi foarte re- 
pede, începură și celelalte țări să introducă ssitemul 
mărcilor poștale. 

® 


AȚI ȘTIUT CĂ..... 


Omul pierde în fiecare ceas 100 de calorii ; acea- 
stă cantitate de căldură ar fi suficientă ca să ridice 
temperatura unui litru de apă dela zero grade la 
temperatura la care clocotește. 


d -2-'e 


Sensibilitatea ochiului variază odată cu mersul zi- 
lei. Astfel ea este maximă la ora 14 (2 după amiază) 
și minimă între 3 și 4 dimineața. 


pe-a 


Un cal poate trăi 25 de zile fără să mănânce, 17 
zile dacă nu mănâncă și nu bea apă, și numai 5 zile 
dacă are mâncare și nu are apă. 


= e:e 


Numărul pasagerilor care au străbătut Oceanul 
Atlantic anul acesta a fost de 1.462.544. Din cele 
trei companii translantice, vapoarele companiei 
White Star line, a transportat cei mai mulți pasageri. 


Prof. ȘTIETOT 


=- — 


Răsplata unei fapte bune este că ai făcut-o. 
(Seneca) 


Să-ţi placă mai bine să fli sfătuit, decât lăudat.