Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1941 (Anul 18, nr. 882-924) 686 pag/DimineataCopiilor_1941-1669232450__pages201-250

da 
DRE i 


FLUTURELE DE LAMPA | 


șa cum încep mai toate poveştile, aşa începe 
şi povestea de față — adică: A fost odată ca 
niciodată, a fost odată un împărat mare şi 
puternic ce stăpânea peste ținuturi întinse 
ş'ale cărui bogății nepreţuite nimeni pe lume nu le 
putea socoti. Impăratul acesta avea trei băeţi și trei 
fete; trei brazi și trei crini în floarea vieţii. Pe lângă 
marile bogății ce-l făcuseră vestit până'n marginile 
lumii, faima sa neîntrecută se datora altei comoare. 
O comoară al cărei preț nu sar fi putut socoti cu 
tot aurul şi nestematele lumii. Acest lucru nepreţuit 
era „făclia vieţii veșnice”. Intr'una din sălile cele 
mai frumoase ale palatului împărătesc se afla așe- 
zată într'un sfeșnic de aur, bătut numai cu diamante 
și mărgăritare cât oul de porumbel, arzând neîn- 
cetat „făclia vieţii veșnice”. Flacăra ei răspândea o 
lumină vie ca lumina soarelui și niciodată nu se is- 
prăvea făclia, după cum niciodată nu se stingea 
flacăra. 

Făclia aceasta avea darul ERER, de-a lungi 
viața omului păstrându-l tânăr și puternic sute de 
ani. Dacă împăratul sau alții din jurul lui se sim- 
țea bolnav și istovit de puteri, era de ajuns să stea 
numai câteva clipe în fața făcliei că pe dată se în- 
sdrăvenea şi întinerea, astfel că la curtea împăra- 
tului nu se prea vedeau fețe gârbovite, dar se pu- 
teau număra vârstele cu sutele de ani. Impăratul 


MITICĂ 
nule. 
prețurile. 
ACCIDENT 


10 metri. 


prima treaptă. 


— Mitică, vezi domnul acela? 
Se pare că are un creer de aca- 
demician. 

— Da? Cred că academicianul 
n’a observat încă substituirea. 


Ei 
DISTRACȚIE 
La pescuit. Un trecător. 
— 'Trebue să fie plictisitor, să 
stai aşa mai multe ore în același 


— Hm!... nu chiar așa de plic- 
tisi tor : de obieeiu ai întotdeauna 
„doi -tre = Sa: u care 


„te mai d 


— 77. 


soi 

2 U 4 
nea 
rar a 


ID MUMOR 
LA RESTAURANT 
— Aş vrea ceva sărat, dom- 


— Să vă dau atunci să citiţi 


Eri am căzut depe o scară de 


— Şi n'ai păţit nimic? 
— Nu, fiindcă am căzut depe 


* 
INTRE Ei 


— şti re care este dife- 
loc. rența între un termometru și 
profesoara noastră ? 


4 4 4 5 Poe b TEn E n A CED A 
A: e k X J < ua LIRI w w” “a 
Trs 4 Le i 3 i E - 
f A . ar ia g = re ar) A 
“A ' y a EFH G 


singur număra trei veacuri de viață. D'apoi sală E 
lui? Părea tot așa de tânără și rumenă ca fetele 
împăratului și n'avea decât patru sute ga, ani îm- S 
pliniți. i? 
Tată numai că atunci când nimeni nu se aştepta, ; 
se coboară din văzduhuri un demon îngrozitor și 
învăluind palatul în negură şi vuet asurzitor, pune 
mâna pe făclia vieții veșnice și p'aici ţi-e drumul...! 
Intr'o clipă bătrânețea se abătu pustiitoare în 
palat şi unul după altul muriră toți, afară de fetele 
și băeţii împăratului, singurii tineri cu adevărat. 
Băiatul cel mare care se pricepea la vrăji și fer- d 
mece, nu știu ce făcu, cum drese că deodată se pre- E; 
făcură toţi şase în niște fluturi ae, unii r mai 


caute „făclia vieții veşnice“. A 

Povestea spune mai departe că până în zilele noa- i 
stre fluturii aceia și urmașii urmașilor lor au cău- | 
tat zadarnic făclia, căci nu i s'a mai putut da 
urmă. Şi astăzi se văd încă în jurul lămpilor apr 
se sburând sumedenie de fluturași atrași de Himipă 
Tot povestea spune că fluturii aceia sunt ui i 
celor şase copii ai împăratului cari aleargă mereu Eii 
atraşi de lumină în căutarea „făcliei vieţii veşnice“ A 1 
dar vai! sărmanii mor adesea uciși de flacăra arză- p; 
toare a lămpilor. EAT 


în zilele a căror nume se ter 
CU pia 
* 
INCHIPUEȘTE-ȚI 
Clientul : Pe unde se desehi- 
de cutia aceasta ? 
Vânzătorul : Găsiţi în cutie 
toate deslușirile necesare. 
* E: 
PRACTIC 4 
Doctorul : Ei, domnule Pope es- 
cu, mai ești bolnav? adi 
Popei Păi, aani 


RI E îi vorbi pisica, iar căpetenia şoarecilor porunci 
NED ecalai celui mai isteț, să facă întocmai. 

Ce făcut deșteptul şoarece ? Işi înmuie codița în 
; ÎN i vielerari apoi o învârti de câteva ori într'o cutie 
i plină cu piper iute și ducându-se la Domnița, pe 
3 când aceasta dormea, îi vâri coada în nas. Domnița 
„strănută, așa că inelul îi căzu de sub limbă. Șoarecele 
„îl luă între dinţi și-l duse pisicii, care dădu celui prins 
- drumul. 
= Pisica, ţinând în gură preţiosul inel, se sui din nou 
„pe spinarea câinelui, care porni iarăși să treacă ma- 
-= rea înnot. Dar cam pe la mijlocul apei, se întoarse 
spre pisică și îi zise : „Arată-mi puţin inelul, ca să-l 
„văd ce fel este”. 

„Pisica vru să i-l arate, dar inelul căzu în apă și se 
„duse în fundul mărei. 

„Acum ce ne facem ?” se întrebau ei mâhniţi şi 
supăraţi. 
"Tot deșteapta de pisică trebui să găsească leacul. 


SURDUL 


“Un ofițer de marină se Cinane dintr'o călătorie 
fi făcută într'o insulă foarte depărtată. Adusese cu dân- 
sul şi un tânăr sălbatic, care din cauza unei boli ce 
Ara în timupl călătoriei, devenise cu totul surd. 
ta = Intro seară, mai mulți prieteni se strânseseră la 
E ofiţerul de marină, ca să facă muzică. Tânărul săl- 
„batic, care n'avea nici o ideie de instrumente de 
„muzică pe cari le vedea pentru întâia oară, urmărea 
„cu privirile și foarte curios diferitele mișcări ale mu- 
_zicanţilor, cari cântau cu violoncelul, cu vioara, cu 
„ trompetea şi cu flautul. 
E „Deodată, izbucni într'un hohot de râs. 
_ „Oamenii aceștia, zise el, nu sunt în toate minţile, 
Sol nu pot să-mi închipui ceva mai de prisos decât 
„ce fac ei. Cu toate că se muncesc atâta, văd că nu 
„se alege nimic din munca lor“. 
x A Cu toate acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu și 
prin ştiinţa unui medic priceput, tânărul sălbatic, 
„îşi căpătă din nou auzul. 
i Mare şi nespusă îi fu mirarea când, intrând în 
si la de concert, observă că fiecare mișcare a degete- 
„lor, fiecare lovitură din arcuș sau suflare din gură își 
"aveau rostul lor şi scoteau sunetele cele mai plăcute. 
Ens „Cât eram de nebun, strigă el, când îmi râdeam 


3 y 


our a cu tânărul acesta sălbatic. fosei căile și 
i: aptele lui Dumnezeu, fără să cunoaștem exact mo- 
-tive ele pentru cari Tatăl ceresc face cutare sau cu- 


i lucru. Dacă reuşim vreodată să cunoaştem aceste 


nunatți Jla vederea ati ui. 


= sa | 
Când eşiră la marginea itai ea se puse la pândă 
şi prinse pe mai marele peștilor. „Dacă vrei să scapi 
cu zile, îi zise ea, spune peștilor tăi să găsească și 
să-mi aducă inelul, care a căzut în fundul mărei”. 
Peştii căutară mult, dar până la urmă găsiră inelul 
și-l aduseră pisicei, care dădu celui prins drumul. 


Veseli și mulțumiți, câinele și pisica își urmară 
drumul și duseră lui Mitru prețosul inel. 
Mitru îl puse îndată sub limbă și zise: 


vastă mea”. 

Și s'a făcut așa, precum a dorit. Din ziua aceea ni- 
meni n'a știut unde și cum a pierit Domnița cea pu- 
țin credincioasă. Cât despre Mitru, se ştie că şi-a luat 
de nevastă o fată din sat și că a trăit cu dânsa mai 
mulți ani fericiţi. Şi se mai știe că pisica și câinele 
au fost ţinuţi în cinste mare, până ce au murit de bă- 
trânețe. 


Fetiţa cea bună 


A fost odată un soldat bătrân, invalid, cu piciorul 
de lemn. Soldatul acesta ajunse într'un sat unde se 


îmbolnăvi şi cum nu-și mai putea urma drumul, fu- 


silit să poposească într'un hambar. Micei Sanda, fata 
unui muncitor sărac, i se făcu milă de el. In fiecare 
zi se ducea să-l vadă și-i dădea câțiva gologani. Dar 
într'o seară, cinstitul soldat o întrebă neliniștit : 

„Scumpă fetiţo, am aflat că părinţii tăi sunt săraci. 
Spune-mi sincer de unde ei banii ce-mi dai, săci mai 
bine aș muri de foame decât să primesc un gologan 
furat. 

— O, răspunse Sanda, fii fără teamă, acești bani sunt 
bani munciţi. Ca să ajung la școală, trec printr'o pă- 
durice plină de fragi. Culeg câte un coșuleţ plin pe 
care-l vând, iar banii, cu învoirea părinţilor mei, ţi-i 
dau dumitale, căci ei îmi spun că sunt oameni şi mai 
săraci decât noi cărora trebuie să le venim în ajutor, 
pe cât putem”. 

Ochii bătrânului soldat se umplură de lăcrămi și 
îmbrățișă înduioșat fetița. 

Scurt timp după aceia, sosi în sat un general cu 
pieptul plin de decoraţii. Se opri la poarta hanului 
ca să odihnească puțin caii și auzind despre soldatul 
bolnav se duse să-l vadă. 

Bătrânul îi vorbi despre fetiţa cu sufletul atât de bun. 

„Cum, spuse generalul, un copil sărac a făcut a- 
tâtea pentru tine ! Ei bine, eu, fostul tău şef, nu pot 
face mai puţin. Voi porunci să fii dus la han, unde 
vei fi bine îngrijit”. 

Porunca lui se îndeplini. Pe urmă se duse la pă- 
rinții Sandei. 

„Fetiţo miloasă, pentru fiecare gologan pe care 


„l-ai dat bătrânului soldat, îți voi da câte o monedă 
de aur. căci bunătatea ta m'a mișcat până la lacrimi”. * 


— Ne daţi prea mult, agate a “puii aiva mk 


„Palatul 
meu să se facă iarăși la loc, iar din palatul nevestei, 
mele să nu rămâie nici o urmă — și nimic din ne- 


p3 de pă Ai i è “3 $ L s 2 L 
Pi Pa EX y £ 


 GMIOCELUL ȘI BRANDUŞA 


e dimineaţă se pornise zi frumoasă. Printre 
crengile. îmbobocite ale pădurii răsăria soa- 
rele. Inceput de primăvară. 

Pe o vâlcea cu guler de zăpadă, Brândușu 
sta gânditoare în hainele-i viorii. Se gândea, se gân- 
dea. Dar de-odată tresări. Se apropia un voinic mân- 
dru, pășind printre tufe pe costișă. 

Era Ghiocel Făt-Frumos, fiul primăverii... Ple- 
case în lume să mai înveţe și el câte ceva. 

„Dar cine o mai fi şi aceea de se oglindește în se- 
ninul cerului?!” se întrebă el ferind în lături. 

Brândușa începu să-și împletească părul aurit. 

Și ce rochie frumoasă avea!... Tii!!... Și lui Ghio- 
cel i-a căzut dragă Brândușa. Și Brândușa l-a plă- 
cut pe Ghiocel, Și pentru asta s'au înţeles să facă 
nuntă, 

- Ghiocel Făt-Frumos s'a dus la Zăpada, mama fetii 
și-a 'ntrebat-o: 

„Doamna Zăpadă, vrei să-ți dai fecioara după 
mine ? 

— Ia-oọ, maică ! 

— Dar domnul Pământ ce zice ?! 

— Nu-l mai supăra... E tăcut din firea lui, ori l-ai 
întreba, ori nu l-ai mai întreba, tot pe gândul vos- 
tru `o să fie. 

— Să trăeşti, maică Zăpadă! 

— Să trăiţi și voi, copiii mei. De acum are cine 
îngriji de bătrâneţele mele“. 

Nunta s'a făcut în ziua de Mucenici. Nuntă cum 
n'a mai fost. 

Cununia s'a sfințit subt un colnic. Un alun ţinea 
lumânările, o cinteză cânta din strană, iar popă le 
era cucul... i 

Apoi s'a întins masă mare într'o rarişte a pădu- 
rii. S'au strâns nuntași din lumea toată. Soarele, 
mare nun, sta în capul mesei. Nectarul auriu curgea 
în pocale de argint și apoi în gurile mesenilor. Pe la 
o vreme s'au chefuit nuntașii și au început a chiui. 
Era vorbă și larmă. Jucau pitulicile pe poiană. Dacă 
a văzut ceru că prea sau întrecut petrecăreţii cu 
gluma, a trimis în fugă noaptea. Soarele de frică s'a 
pitulat pe după muche. Nuntașii s'au pornit care în- 
cotro. Ba bufnița de mult ce băuse, s'a rătăcit prin 
pădure, de-au găsit-o pițigoii a doua zi cu nasul în- 


tr'o scorbură. 
Sa Ei 
UN RASPUNS INŢELEPT 


Un leu trecea prin pădure în tovărășia unui mă- 


„gar. Era măgarul pe care regele animalelor îl luase 


ca trâmbițaș, vrând să sperie. glasul lui pe celelalțe 
fiare din pădure. 

O cioară, însă, obraznică așa cum sunt toate cio- 
rile, îi strigă de sus dintr'un copac: „Frumos tova- 
răș de drum ţi-ai găsit, leule ? Mă mir cum nu ţi-e 
rușine să mergi cu un măgar. 

— Nu mi-e rușine să merg alături de unul, de ale 
cărui servicii am nevoe”, îi răspunse foarte înțelep- 
teste leul. ; 


i gi a 
meni 1 X EARS Jä z pă 
e oameni nai m ci decât dân: r aa t Că 
F , a = X- (Mir 


oamenii cu adevărat man, când au nevoe 


Cum se ajută mai 
între E mă 


ntr'o pădure seculară din Africa, trăia o famili i 
numeroasă de maimuțe. Maimuţele acestea ea 
ajutau totdeauna între ele, la nevoie. pret e 
era frig, în timpul nopţii, se lipeau una de alta 

şi dormeau îmbrăţișate. Astfel, se încălzeau și 1 
aveau nevoie de plapomă. 2 
Ziua făceau plimbări prin pădure, însă nu pe i 


ci pe vârful copacilor, sărind de pe o ramură pe alta. 
Când o maimuţă vedea un copac cu fructe coap i 
chema și pe celelalte și toate se săturau, mâncând 
în voie. aa 
Odată, o maimuţă a văzut un leopard ce se furi E! 
printre copaci. Ea s'a gândit, imediat, că fiara v ad 
să prindă vreuna din ele, ca să se ospăteze. Văză 
du-l, maimuța a dat un țipăt pătrunzător, iar si 
tele ei înțelegând că le ameninţă un pericol, si 'au suit it 
repede până în vârful copacilor unde nu putea: i fi 
prinse de pici o fiară. 
„In pădurile africane însă toţi copacii sunt aco; ope- 
riți cu ghimpi ascuţiţi, care se prind de părul mai- ai- 
muţelor și li se înfig în piele producându-le o dureri e 
groaznică. Maimuţele ştiu să-și scoată singure ghim- 
pii din mâni. Din spate nu pot însă să le scoată 
Atunci maimuţele își vin într'ajutor, căi 
una alteia ghimpii ce le supără. 
- O maimuţă mică s'a suit odată tocmai în vår 
copacului pentru a sta puțin la soare. In t 
acesta a trecut deasupra în sbor un vultur. 
servă pe ramură maimuța neastâmpărată. Ca o 
geată s'a lăsat în jos și și-a înfipt ghiarele î în ea 
a o duce în cuibul lui. 
Maimuţa însă s'a apucat de ramurile copacul ui și 
a început să țipe disperată. ză 
Auzind țipetele, maimuţele i-au sărit în ajut 
năpustindu-se toate asupra vulturului. Ele l-au mu 
cat așa că vulturul, á trebuit să lase maimuţ 
pace, bucurându-se că a scăpat teafăr. sA 
De atunci nu a mai vânat nici odată maimuțe, ‘i 
toate că erau de două ori mai mici GE ai sla >i e 


nd 


“AVENTURILE 


: CĂPITANULUI HATTERAS 


ka de JULES VERNE 


Duk putea să-și reclame partea sa de muncă în 
această educație, el le dăduse lecții de bună cama- 
raderie și servise ca pildă, în calitatea sa de câine 
englez, foarte migălos asupra chestiunii demnității ; 
i-a trebuit mult timp ca să se familiarizeze cu acești 
„câini „care nu i-au fost prezentaţi”, şi în principiu 
el nu le prea vorbea ; însă nevoit să împartă aceleași 
pericole, aceleași lipsuri, aceiași soartă, aceste ani- 
male de rase diferite se împrieteniseră încetul cu 
încetul. Duk, care avea o inimă bună, a făcut pri- 
mul pas şi această lume cu patru labe a devenit în 
curând o grupă de prieteni. 
Doctorul mângâia pe groelandezi și Duk nu pri- 
vea cu gelozie aceste mnâgâieri. 
Oamenii nu erau și ei în deplină sănătate, dacă 
unii trebuiau să tragă, ceilalți trebuiau să meargă. 
Au plecat la șase ceasuri dimineața pe o vreme 
frumoasă după ce au urmat coastele băii și au tre- 
cut capul Washington, au apucat drumul drept spre 
Nord. După șapte ceasuri de marș călătorii pierdură 
din vedere conul farului și Fortul Providenţei. 
Călătoria se executa în condițiuni bune, mai bune 
= decât exepediţiunea întreprinsă în plină iarnă, ca 
= să caute cărbune! Hatteras lăsase atunci în urma 
lui, pe bordul vaporului său, revoltă și desnădejde, 
„fără să fie sigur de țelul spre care se îndrepta; el 
„părăsise un echipaj pe jumătate mort de frig, ple- 
= case cu nişte tovarăşi slăbiți de mizeriile unei ierni 
~ polare, el, omul care trebuia să meargă spre Nord, 
; a trebuit să se întoarcă spre Sud ! Acum, din con- 


A rap IPEE Fern Ona AN 


ra 


tră, înconjurat de prieteni viguroși și plini de să- 
= nătate, de curaj şi îmbărbătare, ei merg greu spre 
„Nord, spre acest țel pe care îl urmărise toată vieața ! 
„Niciun om nu era aproape de a dobândi această glo- 
= rie imensă atât pentru țara sa, cât și pentru el în- 
suşi. Se gândea el la aceste lucruri așa de naturale 
„inspirate de situaţia de față ? Doctorului îi plăcea 
„să le presupue şi nu se îndoia de loc de dorinţa lui 
3 atât de vie. Bunul Clawbonny împărtăşia bucuria 
| „prietenului său şi dela împăcarea celor doi căpitani, 
el era cel mai fericit dintre oamenii, cărora ideea 
„de ură, invidie, și întâietate, îi erau străine, lui, cea 
„mai desăvârșită creatură ! Unde vor ajunge, care va 
= fi rezultatul acestei călătorii ? El o ignora, însă ea 
(papes sub bune auspicii: Şi era deajuns. 
| Coasta occidentală a Nouei Amnerici se prelungea 
spre Vest prin o serie de băi dincolo de Capul Was- 
_hington. Călătorii pentru a evita aceste ocoluri, 
„după ce au trecut primele povârnișuri ale munte- 
E. lui Bell, se îndreptară spre Nord, de-alungul podi- 
guir superioare. 


A 


P Rin covor alb care se perdea în zări, pe care sania 
4 „aluneca uşor, iar oamenii, încălțați cu snow-shoes 
(botine de patinat) mergeau mai iute şi sigur. 


; Drumul se putea uşor recunoaşte, acul busolei de- 


Călătoria se făcea cu ușurință, câmpiile ofereau 


enea mai epn, leneş cppirtindugs; de polul mar 


netic, el numai ain, e e NA ă, PEE EN 


trecut, el se întorcea către el și arăta Sudul unor 
oameni care mergeau spre Nord. 

De altfel, doctorul imagina un mijloc de orien- 
tare foarte simplu care înlătură necesitatea de a se 
uita mereu la busolă. Odată poziţia recunoscută, că- 
lătorii, pe o vreme senină, ochiau un obiect exact 
așezat spre Nord și situat cam la două sau trei mile 
înaintea lor, şi mergeau drept spre el. Ajunși acolo, 
alegeau un alt punct de orientare în aceiași direcţie 
și așa mai departe. In chipul acesta, nu se depărtau 
prea mult de drumul drept. 

Căldura creștea, zăpada se topea cu 1 totul î în unele 
locuri urmând capriciile solului, pe când în alte 
locuri își păstra albeața ei neatinsă, mari bălți de 
apă se formau ici și colo adesea adevărate lacuri. 
Călătorii se înfundau în ele câte odată până la ge- 
nunchi, râdeau și doctorul era fericit de aceste băi 
neașteptate. 

In timpul mersului n'a uitat să vâneze, căci tre- 
buiau să-și procure o alimentare proaspătă, așa că 
Altamont și Bell fără a se depărta de convoiu, cer- 
cetau râpele înconjurătoare și împușcau rațe, gâște 
sau iepuri cenușii. Aceste animale erau foarte spe- 
rioase, fugeau foarte iute, şi te apropiau cu greu de 
ele. Fără Duk, vânătorii ar fi stricat mult praf de 
pușcă. 

Hatteras i-a rugat să nu se depărteze mai mult 
de o milă, căci nu se putea pierde nici o zi sau un 
ceas, iar timpul frumos nu ţinea decât trei luni. 

De altfel fiecare trebuia să meargă aproape de 
sanie, pentrucă atunci când aveau să treacă prin- 
tr'un loc periculos, o prăpastie sau po âhatigetii prea 
repezi, să împingă de ea sau să o sprijine ; și de câte 
ori nu o descărcară complet, ca să se poată furișa pe 
aceste cărări strâmte ! Când se strica ceva, Bell era 
gata să repare. 

A treia zi, Miercuri 26 Iunie, călătorii au dat de 
un lac în întindere de mai multe pogoane, însă din 
cauză că era ferit de soare, ghiața era destul de tare, 
ca să îngădue călătorilor și saniei să treacă pe ea. 

De aci ţinutul scobora pe nesimţite, și doctorul 
trase încheierea, că nu se putea întinde mai mult 
spre Nord, prin urmare Noua Americă nu era decât 
o insulă, şi deci nu se putea intinde până la pol. 

Temperatura se ridică la 7 gr, centrigr. de căl- 
dură, şi dădea naștere la ploi mari, pe care călătorii 
le primeau cu răbdare, cu plăcere chiay. 

In ziua de 29 Iunie Bell ucise o vulpe şi Altamont 
a fost foarte fericit, că a doboriît un bou de mosc, 
dând astfel o probă de sângele rece și îndemânare, 
ceea ce atrase admiraţia doctorului. Boul a fost tăiat 
în bucăţi, procurând o hrană proaspătă și îmbel- 

eugată. | 

La 30, ţinutul, contrar așteptărilor, deveni foarte 
accidentat. Un vântuleţ care sufla cu oarecare vio- 
lență din spre Sud, se schimbă îndată într'o adevă- 
rată furtună, care se afundă printre stânrile acope- 
rite de zăpadă și munţi de ghiaţă, care luau forme 
de hummoek (dealuri) și iceberguri (munţi). 

După furtună urmă o vreme caldă și umedă, ceea 
ce grăbi mult desgheţul ; din toate părțile se auzeau 


pârâituri de ghețari, care se amestecau cu apr 


Wa a |] 
a y 
An b 


tele asurzitoare ale avalanşelor. (i. 


tând pe genunchii unchiului, Pârvu, care făcu- 

se cu părinţii săi o călătorie până la Con- 
stanța, zise : 

„Unchiule, am văzut marea. O, o! dacă ai 


şti câtă apă e într'însa! Și am văzut și ce este în 


fundul mărei: tot felul de lucruri chiar şi cutii vechi 
de sardele, o ghiată ruptă”. 

La cuvintele acestea, un- 
chiul râse și îi întoarse 
vorba zicându-i : „Știu că 
ai văzut marea, dar te în- 
şeli când creiz că ai văzut 
ceeace este în fundul mă- 
rei. Aceasta nu se vede de 
la țărm, unde oamenii au 
aruncat cutia de sardele şi 
gheata cea ruptă, ci tre- 
bue să mergi departe, a- 
colo unde marea este adâncă de mai multe sute de 
metri. Acolo au cercetat oamenii învăţaţi ceeace 
este în fundul mărilor și al oceanelor. 

„Așa au văzut că în fundul mărilor şi al oceane- 
lor sunt ţinuturi și peisagii minunate cu munți și 
păduri și că trăesc acolo plante foarte curioase și 
pești ciudaţi. 

— O, povestește-ne ceva -despre lucrurile aces- 
tea, îl rugară nepoţii, strângându-se în jurul lui. 

— Ascultaţi, zise unchiul. Mai întâiu trebuie să 
știți că plantele și florile din fundul mării nu sea- 
mănă de loc cu cele ce cresc în grădinile noastre. 

Ele sunt mai mult animale, decât flori și plante. 
Iată, de exemplu, anemona care crește în fundul 
mări. Ai crede că e o floare. Are foi de toate culo- 


Ce este în fundul mării? 


rile: albe, roze, albastre. Insă, așa cum trăește, 
este un animal. Bunăoară dacă un peștișor o atinge, 
anemona se închide, înhaţă peștele și îl înghite. 
Alta. Știţi voi ce e mărgeanul ? 5 
— Ce să fie? O piatră. Iată că am la gât un baer 
de mărgean, grăi Silvia. A 
— Şi cu toate acestea, făcu unchiul, nu e tocmai ţ: 
o piatră, ci este un animal care trăește și numai Să 
când moare, se preface în piatră. In fundul mărei d 
mărgeanul creşte ca un copăcel fără frunze, e roşu A 
ca purpura şi are la marginea crăcilor sale nişte zi 
flori mici şi înstelate cu raze albe. Dar această plantă A 
așa de frumoasă face ouă, iar din ouă se fac alte | 
plante la fel. Și când ajunge la sfârșitul vieţii, planta 
se preface într'un mineral, o piatră tare ca mar- 
mora. Această piatră e mărgeanul. i 
De asemenea, cât de ciudați sunt peștii cari tră- 
esc în fundul mărilor! Unii dintr'înșii pleznesc ca 
nişte băşici, de îndată ce-i scoţi din apă. Alții au 
ochii mari, foarte mari, ce le țin loc de adevărate 
lămpi, ca să le lumineze drumul în întunerecul din 1 
fundul mărilor şi oceanelor. La alți peşti, solzii le 
strălucesc, parcă ar fi nişte becuri electrice. In 
sfârşit, mai sunt în fundul mărei peşti care dau din 
tot corpul o lumină în mai mutle culori: roşie, verde, 
albastră, ca și cum ar fi ceva faruri mititele. 
Şi câte bogății din corăbii și vapoare ce s'au îne- 
cat nu se găsesc în fundul mării! Și câte cetăți vechi 
și palate mari acoperite cu apă! Se poate, își în- 
cheie unchiul vorba, să sosească o vreme când să 
poată fi scoase din nou și scăpate multe din bogă- ; 
țiile ce zac acum în fundul mărei“. 


DN moMo 
RR ———— 


1.1. .: rm een oo o...... 
CR —————— —————————————————————————————————————————————————————————— 


UN TESTAMENT CURIOS | 


Un tată lăsă celor patru fii ai săi toată averea sa 
printr'un testament, scris precum urmează: 

„Veţi împărţi între voi în patru părți egale toţi 
banii, însă diamantele care sunt toate de aceiaşi mă- 
rime și pe care le veți găsi în lada de jos, le veţi 
împărți în modul următor: 

„Ion va lua un diamant și a cincea parte din cele 
ce rămân. 

„Radu va lua două diamante și a cincea parte 
din cele ce rămân. 

„Marin va lua trei şi a cincea parte din rest. 

„Petrică va lua patru și tot a cincea parte din rest. 

„Dacă mai prisosesc, le veţi vinde și veţi îm- 
părți banii frățește. Sper că din dragostea ce mi-aţi 
purtat, nu o să vă supăraţi că nu v'am făcut părți 
egale“. 

Totuși, cei patru frați nu fură mulțumiți de acest 
testament așa de curios. Care nu fu însă mirarea 
lor, când la împărțirea diamantelor, văzură că toate 
părţile lor erau egale ? 

Cum era cu putință aşa ceva? Iată explicația : 

Toate diamantele erau în număr de 16. Ion luă 
un diamant, plus 1/5 din rest, ceeace face 3. Deci : 
1+3=4. 


3 pace Bai „= 


Radu luă 2, plus 1/5 din rest care era acum 10, 
adică încă 2. Deci: 2+2=4. 

Marin luă 3, plus 1/5 din rest, care era 5, adică 
încă 1. Deci: 3+1=4. 3 

Petrică luă 4, plus 1/5 din rest, care era acum i 


zero. Deci: 4+0=4. 
CAL 
MAGARUL LEULUI 


Un măgar oarecare fusese luat odată în slujbă de d 
către un leu, care făcuse dintr'însul pe trâmbițașul 
său. 


frate ? 3 

— Şi de ce să nu îndrăznesc ? îi întoarse celălalt: 
măgar vorba. Eşti oare mai abitir decât mine și mai 
mult decât un măgar, fiindcă mergi în urma. leului ? 


E 


 leguminoasă ; 


ii 


oma. : 2. Acolo se lu- 
crează pământul; 5. Formă; 6. 


Diftong ; 7. Pământ arat ; 9. Horă 


țărănească (Oltenia) ; 10. Gen de 
11. Puternic; 15. 
Budiștii din Japonia; 16. Negoţ 
cu mărfuri ; 18. Lucrase pămân- 
ul; 26. Papagal american ; 27. 
fântul catolic ; 28. Porție ; 
[edic și alchimist italian (1250— 
316) ; 31. Sfios ; 32. Verb de pri- 


măvară la ţară. 
VERTICAL : 1. Animal ce tra-. 


( e plugul ; 2. Locuitori dela țară ; 


3. Rege al Franţei (922—936); 


Ivită ; 5. Cărăuș; 7. Râu în A- 


cu dependenţele ei sinonim cu 
ina ; 12. Rărit ; 13. Comună în 


Por EET 


i AN AIR 
= 


ii A 


i pe: să N ză 


ă ; i Eia AY i Ai Sidi pă Hi AEUR. 


2 SR 


- sare ; 


AAA „pei 


dia 


po 
Pirineii Orientali ; 
turi într'un canal; 17. Soare-ră- 
18. Munte în Asia compus 
din: lucrez pământul + timpul 
când se lucrează pământul ; 22. 
Hrană; 24. Numele Siriei și Me- 
sopotamei (bibl.) ; 25. Zi a săptă- 
mânii ; 29. Fructul arborelui aba. 
e © 


Șaradă EEE 


Aveţi în faţă o șaradă ` 

Ea din trei părți este formată, 
Prima-i o notă muzicală, 
Ultima este o vocală. 

Și cea din mijloc nu-i prea grea 
Un fluviu vă va arăta. 

Iar toate trei de veţi uni, 

Nume de fată veți găsi. 


sri I. Com. Revistă ilustrată ta finerei. Redacţia și ja ni S. Th. 


te ri 4.083. „Red. responsabil : 


G. lonescu. Preţul abonament 


65. Plata taxelor postale în numerar „conf 


14. Despărți- S 


Un rara a cetate acest 


tablou pe o stradă din Capitală. 


Din grabă prea mare a ęomis însă 


o sumedenie de greșeli. Le puteţi 
observa ? | 
ee 
Enigmă 


La rădăcina unor „conifere” o 
„fată? ne spune povești dintr'o 


„țară din America de Sud”. Care 


să a acea țară ? 
e 9 G 


Labirint 


Plecând din centrul A, treceţi 
prin B, ca că ajungeţi cu bine 
în C. 

ee 
Deslegările jocurilor din numărul 
precedent 

CUVINTE INCRUCIȘATE : 
Cărare, strada, abate, atârna, te, 
amărât, t, urin, arait, p, asum, e- 


- lev, iar, c, an, v, l, atacat, ideal, 


t, torent, lm, apa, Estonia, a, r, t, 
Rion, schelet, am, Saac, arab, tie. 
PATRAT MAGIC : Amara, pa- 
lat, acasă, rămas, arada. | 
LANȚUL ENIGMA : tara, uris, 
real, nasa, uzat, saca, elev, vara, 
emir, rama, iapa, nain. 
TURNU SEVERIN. 


„0. 895) 
ANUL BUNI 
(9 Apr. 
1941 , 


| 1) Capra noastră plină de înţelepciune, 2) Acest scaun minunat, măi vere, 3) Apoi capra dar îl face, 


Lui Put-Codiţă-i arată o invențiune Te ridică dintr'o dată până la mere. Epurașului că-i place 


pe 
Li 
i 4) Un hamal se şi prezintă Şi grăeşte tare, tare, 5) Şi până să răspundă... bine Epuraș... capra speriată 
l Barbă neagră... ochii țintă. „Sunt gata să-l iau la spinare”. Cu el fuge lupul de câine Rămaseră cu buza umflată, 
| 
h 
P 
f 6) Dar în curând epuraş deghizat Şi din copac cocoțat 1) Apoi făcând că-i cerșetor Dar hoțul lup, hoț și avar 


In casă intră binișor Zice: „dupe cerşit ai venit în zadar. 


După hoțul de lup a plecat Se uită de-i acasă cel ce a furat 


10) Leşinat întis rămase | 


9) Şi când ajunse în tavan şin is ră WA = 
r epuraș dupe el scaunul trase, 


Lupul nu mai făcea un ban. pr Ja 


p > É z á £ 
SNS h i GŠ r : Ti 


>> 


di i r -e pr 
y é AL AA F hat 
Su PI E a dd e 
E a e > Tae ART 
, E Ac, dr 


iy 


——— CURIOZITĂȚI -ERTA 


PEȘTII IȘI SCHIMBA CULOAREA 


Peștii, ca și multe alte animale iau culoarea me- 
diului înconjurător în care trăesc. Coloraţiunea lor 
se schimbă deci după loc depinzând de modul în 
care reacționează celulele pigmentare. 

Când aceste celule se dilată, pielea capătă o cu- 
loare negricoasă, când ele se strâng pielea capătă o 
nuanță mult mai deschisă. 

Acest fenomen este în legătură cu vederea. 

Fisiologul Ponchet a observat într'o zi, că un bar- 
bun din acquariumul său nu lua, ca toţi ceilalți cu- 
loarea fundului. Barbunul era însă orb, iar lipsa o- 
chilor împiedica dilatarea celulelor pigmentare, gra- 
ție cărora se produce colorațiunea. 

Ponchet extrase barbumului glanda hipofiză şi 
văzu că, în ciuda culorii mediului, pielea lui devine 
mai clară. Ii administră apoi un extras de hipoliză, 
iar pielea lui deveni din nou de culoare cenușie. 

Aceste experiențe dovedesc că viziunea unui fund 
clar provoacă la pești o reacțiune nervoasă care res- 
trânge celulele pigmentare și o dilatare dacă fundul 
este de culoare închisă. 


© 
CE ESTE FLORO-CIMENTUL 


Se ştie că cimentul — a cărei fabricație a fost des- 
coperită în 1796, de englezul Parkers — este produ- 
sul unui arnestec de argilă și calcar. Calcarul, fiind 
pisat — atunci când este tare — sau măcinat sub 
apă — atunci când este mai moale — se amestecă 
cu argilă, fie pe cale umedă, fie pe cale uscată. 

„ In primul caz, se utilizează un aparat de fărămi- 
țat, băgat în apă ; în cel de al doilea, se pulverizează 
în massă. Se fierbe apoi amestecul 30—50 ore. Se 
obţine astfel un ciment mai bun sau mai rău, după 


cantitatea argilei ce cuprinde. Cu cât cuprinde ar- 


gilă în cantitate mai mare, cu atât cimentul este mai 
bun. El poate cuprinde și până la 30% argilă. 


Cimentul singur nu este suficient de rezistent. De À 
aceea, atunci când se fac construcții se întăreşte cu 


bare de fier care dau rezistența necesară (betonul 
armat). 

Când se toarnă plăci de ciment — de exemplu 
pentru acoperirea unei case — atunci se face un a- 
mestec de ciment și de fibre de animant. Acest a- 
mestec, zis fibro-cimerit, se reduce în plăci subțiri 
prin presiune. Astfel, se pot obține plăci plare sau 
ondulate, după cum este forma tiparului. Amiantul 
constitue armatura cimentului, dându-i rezistența 
necesară. 


e 
CARE A FOST PRIMUL JOC CU MINGEA 


Dintre toate eroinele antichităţii, Nausicaa este 


„singura pe care Homer o reprezintă jucându-se cu 
~ mingea. Prin urmare o putem considera drept in- 


ventatoarea acestui joc, de vreme ce ne oferă cel mai 
vechiu exemplu... 

„După ce Nausica și servitoarele ei au mâncat, 
zice Homer, în cea de a șasea repsodie din Odysea, 
ele își desnoadă legăturile dela cap și se joacă cu 
mingea. Atunci Nausica își începea cântecul“. Ast- 


fel, Nausica jucându-se cu mingea, cânta în acelaş 


timp. 


Acest joc numit de Greci urania, era un fel de 


dans, în care jucătorii, rând pe rând, aruncau și 


„prindeau mingea. Unul din ei trebuia s'o arunce 
spre cer, de unde și numele mingii de urania sau 


mingea cerească. Alţi jucători săreau în sus, după 
ritmul cântecului, vroind cu tot dinadinsul să prin- 
dă mingea din sbor. Cel care o prindea, păstrând 
totdeauna cadenţa, o arunca la rându-i în aer. 

Relatările de mai sus par a fi mulțumitoare. Dar... 
din ce era făcută această minge ? 

| e 

GAȘTELE CARE AU DESCOPERIT AUR 

Mai toată lumea a auzit de gâştele cari au salvat 
cetatea Capitoliu. 

De curând s'a aflat de o nouă ispravă a acestor 
palmipede. 

Soţia unui giuvaergiu din Plevna a cumpărat din 
piaţă două gâște. Pe când le curăța, a băgat de sea- 


mă că în stomacul lor se află un praf galben deo 


strălucire deosebită. 


Părându-i-se ciudat acest fapt, ea l-a întrebat pe 


soţul ei, care cu ochiul lui de cunoscător a recunos- 
cut că acel praf e aur curat. 

Interesându-se de unde au fost cumpărate gâștele 
dânsul a cercetat rul din preajma târgului și-a do- 
vedit că nu se înșelase deloc în bănuelile lui. Intr'a- 
devăr, în nisipul acelui râu a găsit aur. 

Cu mulţi ani înainte, un cercetător a descoperit în 
Africa locuri unde se află diamante, numai datorită 
faptului că în stomacul struţilor pe care îi împuş- 
case găsise câteva diamante necioplite, hrană foarte 
aleasă pentru stomacul păsărilor. 


ALBINA INSETATA 


O gospodină din Canada a putut urmări câteva 
zile în şir cum o albină pătrundea prin fereastra bu- 
cătăriei, se ducea la cișmea și aştepta până apărea 
picătura din care sorbea însetată. 

Intr'o zi, gospodina, punând la încercare pe zbu- 
rătorul musafir, la ora când știa că trebue să apară 
a închis fereastra. 


Când albina a venit și a văzut că n'are pe unde - 


intra, a început să bâzâie la geam, rugându-se, par- 
că, să i-se deschidă. 

„Bineînţeles, gospodina, care a băgat de seamă a- 
cest lucru, i-a dat drumul înăuntru. 

Fericită, albina a intrat în bucătărie, s'a învârtit 
de câteva ori, încoace și încolo, și s'a îndreptat spre 
cișmea așteptând răbdătoare picătura de e ati cu care 


să-și astâmpere setea. 


+ 


ă $ 
t oa Sp i Kig ss ti ta E o 
s EE mS mn. 


BE 


~ C; Bpan 
Sin aT Eiai Wa 
PANELS “Pa 


te ua „jupoaie de aen 


Pasărea care râde... 


3 oporu, ca să arate că un om e prost, spune că 
râd şi curcile de prostia lui... Fără îndoială, 
nimeni nu crede că aceste păsări râd, nici 


măcar proştii. Totuşi, în unele țări, este o 


pasăre care râde, anume alcionul. 

Marinarii cu care faimosul corăbier Cook făcuse 
prima călătorie în jurul lumii erau, neîndoios, oa- 
meni puternici și inimoşi, obișnuiți cu cele mai pri- 


` multă luare aminte la oamenii care se odihnesc la` 


umbra lor. 


„Şi deodată râde cu hohote, caşi cum ar spure: 
„Ehe, sunt și eu aici”. Ce mai încolo încoace, alcio- 


„nul e atât de caraghios, încât australienii. îl numesc: 


mejdioase întâmplări, dar spun cronicile din acele- 


“timpuri că atunci când s'au oprit pentru prima dată 
pe coastele australiene, un fapt neobișnuit î îi înmăr- 
muri. Se uitară în jurul lor, -dar nu văzură nicio 
vietate. Deodată auziră niște hohote de râs. 

Dar oricât ar fi de curajos, în faţa unei astfel de 
întâmplări, fiind. într'un loc necunoscut, e cu nepu- 
tință să nu te sperii... 

Tot așa și marinarii, de pe corabia lui Cook, la 
auzul hohotelor începură speriaţi, să ţipe: „Un duh 
rău sălăsluește prin aceste locuri !” 

Dar nu era nici un duh rău sau bun, deoarece ho- 
hotele de râs, deși omenești, ieșiră din gâtlejul unei 
păsări, ciudatul “alcion austr aliaj: numit și „Martin 
pescarul care râde”. - y 

Alcionul e din fire prietenos și liniștit şi nu se 
ferește de om. 

Câteodată se cocoţează pe 
bătăioasă se năpus- 
tește asupra șarpe- 
lui, îl înspăimântă 
și încearcă să-l ră- 
pună. Când e încre- 
dințat de biruinţă, 
își arată bucuria 
prin hohote puter- 
nice de râs. 

Se urcă apoi pe o 


copaci, 


privește cu 


Cine grăia adevărul? 


Un băiat se juca odată cu un șarpe îmblânzit. 
„Prietene şarpe, îi zise băiatul, aş fi fugit departe 
de tine, dacă nu știam că ţi s'a scos otrava din 
dinți. Voi șerpii sunteți tăpturile cele mai rele și mai 
nerecunoscătoare. 

„Da, am citit în cartea în care o învăţ la şcoală 


cum un țăran, om bun şi milostiv, a găsit într’o zi 


de iarnă un șarpe îngheţat de frig și cum l-a pus “ 


în sân, ca să-l încălzească. 

„Șarpele, însă îndată ce s'a simţit mai bine, l-a 
mușcat pe ţăran, așa că bietul om a murit. Vedeţi 
ce răi sunteţi voi șerpii. 

— Cunosc şi eu povestea aceasta, grăi șarpele 
la rândul său, şi mă mir cât de mult au schimbat-o 
şi pocit-o oameni, fiindcă ea sa petrecut cu totul 


altfel. Anume, țăranul pe care îl lauzi pentru bună- 


tatea şi mila lui, crezuse că șarpele era în adevăr 


„îl ridică de jos cu gândul să-l âică acasă și săi 


îngheţat și de oarece era un șarpe frumos colorat, 


* 


„„măscăriciul păsărilor”. 


Nu e mai mare decât un corb, e cafeniu, are ari- 
pile azurii ca și gaița noastră. Muncitorii australieni 
nu se îngrijesc când să se ducă la lucru sau când 
trebue să se întoarcă acasă, deoarece. alcionul are 
grije să-i vestească. Fiindcă niciodată nu greşeşte 
ora, oamenii l-au numit „ceasul plugarilor”. ks 

Inainte cu o oră de răsăritul soarelui, plugarul e 
trezit de mai multe râsete, care de care mai cara- 


ghioase, parcă o droaie de draci ar râde și şi-ar bate 
„joc de el. Şi aceasta e cântecul ciudat, cu care alcion 


nul vesteşte dimineața. 
La nămiezi aceleași, râsete sgomotoase se aud din 


nou, şi răsună iar prin pădure, când spârele începe 


să apună. z 


Și, ca și cum toaté acestea n'ar fi nimic, năstruş- 
nicul măscărici să îndeletnicește și cu prinderea şi 
distrugerea șerpilor. 


Atunci când zărește prada, i-se sbârlesc toate pe- 
nele dela cap în chip de ciuf, și cu această înfățișare 
creangă, rupe şar- 
pele în bucățele și 
cu multă poftă îl 
mănâncă. 

Râde. ca şi un 
om, ține locul unui 
ceas și scapă pădu- 
rea de șerpi veni- 
noși : ce mai puteţi 
cere unei păsărele ? 


"Măgarul si cioara 


Un prost găsește zică pe cineva și mai prost, 


care îl admiră şi caută să-l imite. Nu de florile mă- 


rului e vorba, care spune că mare este grădina lui 
Dumnezeu. Ca dovadă pentru cele pia până aici, 
poate servi și povestea ce urmează. - 


Intr'o zi, unui măgar, care, pe semne, era sătul şi 
odihnit, îi veni poftă să arate tuturor puterea și mai 


ales frumuseţea glasului său. O luă, așa dar, razna 


pe străzi și pe drumul mare și o porni să sbiere așa 


de puternic, încât răsunau văile și pădurile. 


Câţi îl auzeau, se grăbeau să-și astupe urechile şi : 


să zică: „Dobitocul! Cum nu-și dă seama, că sbie- 
ratul său e tot ce poate fi mai plăcut ? „Şi oamenii 


gro 


şi celelalte vietăți sona să fugă departe, ca să nug 28 


audă. 
„Numai o cioară « era „ încântată. 


a gus frasi ja 


n împărat, care era foarte iubit pentru bu- 
nătatea sa, văzu într'o noapte un vis, care îl 
_turbură şi îl mâhni peste măsură. 
Se făcea că o dihanie urâcioasă, așa un fel 
i hienă, intrase pe furiș în palat, se repezise la îm- 
părat, ameninţându-l să-l muște, apoi, urcându-se 
pe tron, şezuse acolo în locul împăratului. 

A doua zi împăratul chemă la el pe toți sfetnicii, 
pe toți înţelepții dela palat, pe toţi ghicitorii. şi pe 
toate cărturăresele din cetatea de scaun şi le ceru 
să-i tălmăcească visul. 

Se gândiră şi se frământară mult cu toţii și fie- 
care căută să răspundă întrun fel oarecare, dar 
nici unul nu putea să tălmăcească visul, aşa cum 
s'ar fi potrivit mai bine. Văzând-aceasta, împăratul 
îi goni pe toţi şi oprind numai pe marele sfetnic, îi 
porunci zicându-i: „Să pleci numai decât la drum 


şi să cutreieri toată împărăţia, căutând pe unul care 


s'ar pricepe să-mi tălmăcească visul. Și să nu te în- 
torci, până ce nu găsești un astfel de om”. 
Marele"sfetnic porni la drum și luă pe rând cetă- 
țile și satele din împărăție — o împărăție care era 
foarte întinsă. Se oprea peste tot şi punea crainici 
să cheme şi să strângă pe toți oamenii. Ii întreba 


apoi pe rând dacă printr'înșii nu este vreunul, care 


| să poată tălmăci visul împăratului. 

) Cei întrebaţi însă răspundeau: „Cei mai înţelepţi 
şi oamenii noștri cei mai învăţaţi sunt la palat în 
jurul împăratului. Dacă n'au putut ei să tălmăceas- 
„că visul împăratului, cum vom putea noi, oameni 
neștuitori și fără învăţătură de carte ?” 

Se apropia anul de când marele sfetnic pornise 
la drum și tot nu putuse găsi ceeace îi poruncise îm- 

„ păratul. Se plângea și se văita 'singur zicându-și: 

„Cum voi putea să es înaintea împăratului și cum 

voi avea curajul să-i spun că n'am găsit pe omul, 

care să-i tălmăcească visul ? 

_ Impăratul mă va goni dela palat și, poate, mă va 
arunca la închisoare”. 

Cu astfel de gânduri triste, se culcă într'o după 
amiază caldă de vară la umbra unui brad, vrând să 
se mai răcorească și odihnească. 

Pe când stătea așa, iată că se apropie de el un 
păstor tânăr care, văzându-i cât este de mâhnit și 
amărât, îi vorbi cu blândeţe, zicându-i: 

„Stăpâne, arăţi destul de necăjit. Fii bun şi pof- 
tește în casă la mine. Sunt sărac, dat tot se găsește 
o bucată de pâine, ca să-ți potolească foamea și apă 
rece, ca să-ți potolească setea. 

— Nu mi-e foame și nici sete nu-mi este, îi răs- 
punse marele sfetnic adăugând: necazul meu este 
mult mai mare. Sunt de aproape un an pe drumuri, 
ca să găsesc pe cineva care să tălmăcească visul îm- 
păratului și mă întorc îndărăt, fără să fi găsit un 
astfel de om” 

Auzind aceasta, tânărul păstor zise : „Dar ar pri- 
mi, oare, împăratul să-i tălmăceasc eu visul ? 

— Cum !? îi întoarse vorba marele sfetnic, mirat 
din cale afară, Ai putea tu, un biet păstor și un bă- 
iat aşa de tânăr, să.tălmăceşti un vis pe care nu l-au 

„putut tâlmăci toţi înţelepții împărăției ? 

„— Da, pot! răspunse păstorul cu toată hotărîrea. 


E VISUL IMPARATULUI  - 


împărțe ? Q, nu tu dară n am m gresit, înc cu 


își închipuia că yoibente alt cineva. 
=p. i iad . 


Atunci marele sfetnic dete păstorului un cal de 
călărit și porniră amândoi spre cetatea de scaun a. 
împăratului. Pe drum însă, marele sfetnic era me- 
reu chinuit de un gând neliniștitor. 

„Nu cumva, își zise el în sine-și, nu ştie nimic și 
a spus numai așa, ca să poată eși înaintea împăra- 
tului ? Se podea BE să ca ri să Si mai | i eg 


mine ! de 


unui râu, URIEN se gi Tantal Dar oori 
numai decât, pe când marele sfetnic era frământat 
de gânduri, aşa că nu putea să adoarmă. i 

Dar pe la miezul nopţii văzu că un leu neobișnuit 
de mare eşi din pădurea vecină, se- apropie de păs- 
tor, îl linse încet pe mâini și pe obraz, apoi se înde- 
părtă, intrând din nou în pădure. 

„E un semn că păstorul acesta este plin de curaj 
și de înţelepciune” își zise marele sfetnic și din 
ceasul acela îi pieri neîncrederea și îndoiala. 

In dimineața următoare porniră iarăşi la drum şi 
pe înserate ajunseră în cetatea de scaun şi merseră 
drept la curtea împăratului. 

Marele sfetnic se înfățișă împăratului și îi zise: | 

„Am adus un tânăr păstor, care spune că poate < 
să tălmăcească visul Măriei Tale”. i 

Iar păstorul vorbi la rândul său zicând: ¿Visul 
Măriei Tale este lesne de tălmăcit. Dihania urâcioa- 
să este un duşman, un om rău, care se găseşte în- 
palat aproape de Măria Ta. Vrea să vă omoare și A 
să vă ia locul pe scaunul împărătesc. = 

— Dar cum l-aș putea descoperi pe ticălocul a- 
cesta ? întrebă împăratul speriat. Să 

— Porunciţi ca mâine dimineaţă să se strângă și 
să se înșire în curtea palatului toţi sfetnicii, toţi ofi- 
ţerii și toţi slujitorii Măriei Tale. Cu ajutorul lui 
Dumnezeu, vom putea găsi pe vinovat”. 

Impăratul făcu întocmai. A doua zi curtea pala- 
tului era plină de sfetnici, de ofiţeri și de slujitori, 
care se mirau și nu înțelegeau pricina pentru care 
fuseseră chemaţi și strânși cu toţii la un loc. a 

Insă, iată că un glas ce părea că vine din cer, se 
auzi zicând: „Acela care se gândește să răpună via- 
ţa împăratului, să se arunce numaidecât la picioa- 
rele Măriei Sale și să-i ceară iertare. Dacă nu face . 
aşa, va cădea fulgerul şi-l va trăzni”. ? 

Mulțimea din curte se cutremură de acip la 
auzul acestui glas tainic. 


Dar din rândurile ei eşi unul tremurând şi căzu ( 
la picioarele împăratului. Mărturisi că el fusese plă- i 
tit de un dușman al împăratului, ca să-l omoare pe i 
acesta, apoi să-i ia locul. 4 


Impăratul se arătă îngăduitor față de omul, care 
venise cu gândul de a-l omorî. Opri însă pe păstor 
la palat, îl încărcă de daruri și făcu din el sfetnicul 
și prietenul său nedespărțit. 

Nu întrebaţi însă ce era cu glasul din cer. Glasul ; 
acesta nu era alt glas decât glasul păstorului, care | 
ştia să-l prefacă în așa fel, încât auzindu-l, oricine 


AOO 
Se E mt AC. E A 
„mi. Fc CR 


IP PC PE. n a. 


eci de mii de oameni — atrași de mirajul 
mingiei — populează terenurile de football 
sau de rugby, unde 22 sau 30-de jucători, în 
partide mai mult sau mai puţin înverșunate, 
o fugăresc... o lovesc, o strivesc, o trimet în toate 
direcţiile timp de ore întregi, 
af pentruca să revină în joc pe 
acelaș teren. 

Toţi o iubesc sau o urăsc 
E 2 uneori, dar nimeni nu se în- 

é CA treabă de unde vine această 
N care coincide cu însăși istoria 

4 footballului. 

Acum câteva mii de ani, în China se desvoltaşe 
un joc cu mingea asemănător footballului de astăzi. 
O minge constituia deliciul tinerilor chinezi, ai că- 
ror strămoși o pomenesc în amintirile şi poeziile lor. 

Puţin- mai mult se ştie de jocurile vechilor greci, 
de „aporaxis” și „episkiros”, care se practicau la 
serbările religioase și naţionale elene. 

Jucau două tabere (echipe), folosind o minge 
mare, umplută cu paie. In mijlocul terenului de joc 

«era o grămadă de pietre pe care stătea conducătorul 
jocului.. Acesta arunca mingea în teren și cele două 
echipe căutau s'o ducă, cu ajutorul mâinilor sau 
picioarelor, peste linia din partea adversarilor, linie 
care astăzi coincide cu poarta. Firește, adversarul 
— cu mijloace proprii — încerca să zădărnicească 

*— acţiunile acestea. 


N Din Grecia, jocul „episkiros” a fost transplantat 
È „de romani, care l-au cunoscut. sub numele de „,har- 


A ee an erau aceleași: o minge aruncată ju- 

“ilor celor două tabere și dusă spre partea ad- 
lui. 

Qa aani, sportul acesta cu mingea a cunoscut o 

^ Ntare. Tinerii şi bărbații l-au dus cu ei în 

— între două bătălii, în pauză — se 
această minge. 

7 eh tn Britania, unde — spun tra- 

orașe, Derby și Chester, l-au 
poca cuceririlor romane. 
englezi duc originea sportu- 


S ul a act lor. vremuri; to 1 
ul 1314) sa: 


o formă evaluată. 


1 modă — se" 4 > pe stră- 
» minge de Mein care 
a acest ani:zament şi 


desvoltat Anat de 
ari şi încur nd 

a fost mu 
rzicea — Suh 


u mingea pe 


notițe, ara tă 
h a atins- n 


ISTORIA DE WMI DE AYI A UNEI WING.. ACI DE PUB i 


Sau, cum s'a născut și s'a desvoltat sportul care astăzi a cucerit o lume întrea 


minge, de viaţa, evoluţia ei, 


1863 — la un nou regulament, 


CRE ES a 
i aS FR vă 
1 a r a TA PY) 

r paard 


A 


ia 
k 


Jocul, chiar în forma aceasta legată de unele 
reguli, n'a fost fără pericol; dovadă, ordonanța 
Reginei Elisabeta, care — în 1542 — a inte 
practicarea acestui joc în cuprinsul Londrei. 

In acest timp, în Italia, jocul numit „gioco d 
calcio“ cucerise păturile clasei de sus. Nobilii s 
amuzau cu plăcere cu un fel-de sport-asociație, pe 
care-l practicau pe un teren de 100 m. lungime și 
50 m. lăţime. Două echipe de câte 27 jucători se ing 
străduiau să ducă mingea — după anumite reguli — 
pe terenul adversarilor: 

Acest sport devenise aproape naţional la ita 
şi era nelipsit de pe programele serbărilor d 
amploare dela curțile nobililor. - 

Cu timpul, jocul cu mingea a fost uitat. Numai ig 
în Anglia, nu, unde a urmat o linie de mare des- 
voltare, în ciuda severelor ordonanțe regale. P A 7 

Amintirea însă, a rămas vie în memoria- -o 
zilor şi nu lipseau decât inițiativele pentruca sportul 
care pasiona poporul, să renască. 

Aceasta s'a întâmplat la sfârşitul sec. XIX, când A 
jocul cu mingea a avut un mare rol la educația Ps 
şcolarilor. Intre iure şcoalelor n'au născut regu- 
lamentele ; numer sporturi, printre care şi atle- 
tismul, au pătruns. rândul masselor, într'o formă 
mult schimbată. dă | 

Şcoala din orașul Rugby a fost aceea care, la 
începutul sec. XIX, a reînviat vechiul joc cu min- 
gea. Iar la mijlocul aceluiaş secol, a fost introdus 
în popor. 

Jocul acesta a fost numit rugby, după numele 
oraşului. Èz, 

El şi-a păstrat scopul originar : ducerea mingiei 
— cu mâinile sau picioarele — spre poarta adver- 
sarului, dar forma mingii s'a schimbat, deven el: să 
ovală. 

In anul 1855 a luat ființă primul club de rugby, 
a cărui activitate n'a urmărit decât propaganda. 

In a doua jumătate a sec. XIX sa găsit însă 
rugby-ul este prea dur și, în general, este un spor 
periculos. Și s'a încercat o simplificare care să 
micşoreze riscurile. 

„Astfel, plecând dela principiul să se interzi 
jucătorilor — cu excepţia celor doi portari — să 
atingă mingea cu mâna, „re- de 
au ajuns — îr 


Ab 
S T 


AA 3 


U OF 
PNI ~. 


>- 
> 


ay "a 
ri 


e 
$. 


formatorii“* 


care punea bazele sportului cu 
mingea numit football, diferi! 
de rugby. 

Noua formă a acestui joc a 
sedus o mulțime de cluburi de 
rugby, care — chiar în 1863 — 
s'au transformat în cluburi de 
football şi sau grupat într'o 
instituție numită „Football As- 
sociation“. 

“Sportul cu balonul rotund s'a desvoltat ti 
în proporti de necrezut, Uul aa E Dă | 

(Uh 


u T 


PA 
w 


-cluburile în marea Britanie şi curând au început 


şi pentru titlul de campion. 

S'au ivit rivalități, apoi amatorismul s'a deghizat 
: şi s'a născut profesionismul. 

Cluburile începuseră să-și plătească pe ascuns 
jucătorii, dar faptul a fost descoperit, provocând 
un mare scandal. 

“Pe continent, footballul a câştigat teren după şi 
= prin învăţămintele englezilor. In cele mai multe 
ţări, l-au răspândit englezii, explicându-l şi făcân- 
-~ du-l simpatic. De cele mai multe ori, primele chu- 
buri s'au înființat din iniţiativa englezilor. 
 Footballul a găsit câmpul cel mai fertil în Dane- 
marca, Germania, Elveţia, Austria și Cehoslovacia. 

- Din Europa Centrală, footballul s'a propagat în 
ţările scandinave, iar prin Viena în Ungaria, unde 
s'a desvoltat foarte repede. 


E. 3 
Eo EE E 
ot 

E 

E 


E TREIFRAȚI 


S fost odată un om care avea trei fii, iar casa 
E în care locuia îi era toată averea. Fiecare din 
fiii săi dorea să fie stăpânul casei, însă omul 
nu ştia cum să facă ca să nu nedreptățească 
pe nici unul. 
$ Cel mai nimerit lucru ar A fost. să vândă casa și 
Y prețul să-l împartă de o potrivăda toți, dar nu se pu- 
= tea hotărî, deoarece o avea ie pesade săi. 
j Intr'o zi, îi luă de o parte și le zise: „Mergeţi în 
„ lumea largă, alegeţi-vă câte o meserie, învăţaţi-o 
bine, și când o să vă întoarceţi, acela care va fi mai 
„meşter în meseria lui, va fi stăpânul casei”. 
i; Gândul acesta le plăcu și astfel cel mai mare zise 
- că se face potcovar, mijlociul bărbier, iar al treilea 
„ maestru de scrimă. Se despărţiră apoi, după ce se în- 
= eleseră ca la ziua hotărâtă să se întâlnească acasă 
la tatăl lor. 


Fiecare dintr'ânșii își alese un bun profesor, care 
îl învăţă meseria dorită, cum nu se putea mai bine. 


me =E 


Į N} 
` Ei M-a d + 


"4 


teşti și era foarte sigur că el va fi stăpânul casei. 
 Bărbierul bărbierea pe boerii dela Curte şi credea 
deasemenea că el va lua casa. Cel mare primi mai 
= multe lovituri de sabie în vreme ce învăța mânuirea 
„armelor, dar își zicea scrâșnind din dinţi, fără să-și 
$ Eero spe: „Dacă-mi va fi teamă, casa n'o să 
„fie a mea” 
„ Când se “fmnplini vremea sorocită, cei trei fii ve- 
5 „miră la tatăl lor, dar nu găseau prilejul ca să arate 
„ceiace știau. In timp ce vorbeau între dânșii foarte 


ET ff ear 8 — > 


pt i 


„că zăriră un iepure, care alerga în spre ei. „Atunci 
E; S strigă bărbierul, iepurele pică tocmai într'un ceas 
bun”. Şi mai înainte ca iepurele să ajungă în dreptul 
i: lui, își pregăti briciul de ras și săpunul, iar în clipa 
„în care iepurele trecea alergând pe dinainte-i, se luă 
"D după el, îl săpuni din fugă și îi rase mustaţa, fără să-l 
t -oprească şi fără să-i atingă un fir din părul celălalt. 
asta e ceva nemai văzut, zise tatăl, dacă frații 
nu fac și mai bine, să da a ta e casa”. 
o ai mai târziu acolo ace 


Pa. 
CEAT 


a 


„să joace între ele, pentru diferite trofee sau premii 


“Băiatul cel mare ajunse poteovarul cailor împără-. 


nedumeriţi de felul cum își vor arăta meseria, iată | 


Rusi în țările isa: Franța, Spania şi Talia, 
și sud-estul Europei acest sport a prins mai greu. 

Desvoltându-se atât de mult, la începutul sec. 
XX statele au hotărit să se constitue într'o federaţie 
internaţională. 

Și, la 21 anul 1904 a luat ființă FIFA (Federaţia 
internațională de football asociație), cel mai mare 
for internaţional și cu aceasta, footballul intrat în- 
trun cadru oficial — a început să progreseze cu 
pași de uriaș. 
Da a e Pe 


Iată istoria mingii şi, prin ea, a unui întreg sport. 
Astăzi, mingea de football a luat forme regula- 
mentare : trebue să aibe o circonferinţă de 675—700 
cm. și — la începutul jocului — o greutate de 

396—453 grame... 


„Tată, zise poteovarul, ai să vezi ce ştiu să fac“. 
Și alergând după trăsură, scoase unui cal, aşa cum 
fugea, toate patru potcoavele şi îi puse altele în loc. 
„Eşti un viteaz fără de pereche, îi spuse tatăl, l-ai 
întrecut pe fratele tău și mi-e foarte greu să aleg 
între voi doi”. 

Dar al treilea zise: „Tată, dă-mi voie să-ți arăt. 
la rândul meu ce pot să fac“. Şi cum tocmai începuse 
să plouă, el scoase sabia, o ridică deasupra capului 
şi o mânui astfel că nici o picătură de ploaie nu-l 
atinse. Ploaia se mări în așa fel, parcă ar fi turnat 
cu găleata, însă băiatul se udă tot așa de puţin, ca și 
cum ar fi stat toată vremea în odaia lui. Tatăl vă- 
zând aceasta, nu-și putu ascunde mirarea; „Tu ai 
biruit, îi zise, și casa este a ta”. A 

Ceilalţi doi fraţi, nu mai puţin uimiţi de dibăci” 
fratelui lor, găsiră că judecata tatălui este foar. : 
înțeleaptă. Și cum se iubeau foarte mult între d Ic: 
rămaseră cu toţii să locuiască împreună. cu tg 
în casă. Câștigau mulţi bani cu mese o Mi 
că trăiră fericiți până la o vârstă înajinitată +: 
dintr'înșii muri, iar ceilalți doi, de fure e, bal 
bolnăviră și nu mult după aceea myauriră și ei. k 

Iar din cauză că s'au iubit ațãt de mult, 
puși tustrei în acelaș mormânt:. 


PORCUL ŞI ȘTEJARUL 


da găsită în jul unui stejar, sa e Aaa la mar 
stejarului şi.“i-a tras un puiu de somn. 

Când s'a sculat, a început să sape cu botul i 
rădăcina ejarului. Un corb, care privea de 4 
cracă, “zise că stejarul poate să se vestejeasc 
să c „dacă îi strică rădăcinile. 

Nu-mi pasă de loc de stejar, răspunse porcul. 
e îmi trebue numai ghinde, iar pei, legă 
sc pe jos. 

rost mai eşti, aroun sA strig 
prest si nerecu A Pia 


T 


7 N 
ec că 


E: 2 
„noi 


om începe istorioara de mai jos, astfel cum 

încep toate poveştile din lume. 
Era odată un motan care avea toate calită- 
tile fraților săi, dar mai avea una, cu care 
celelalte pisici nu erau înzestrate : era atât de înfu- 
murat, încât 
uneori sta ga- 
ta să plesneas- 
că de mân- 
drie. > 

Este adevă- 
rat, că avea o 
blană frumoa- 
să, cenușie, 
lucioasă și pu- 
foasă; este a- 
devărat că bo- 
tişorul lui 

trandafiriu 
era împodobit 
cu cea mai 
mândră pereche de mustăţi pe care o pisică putea 
s'o viseze vreodată; este adevărat că mersul îi era 
grațios şi sprinten. è 

Dar la urma urmelor, nu era decât o pisică şi prea 
se întrecea cu gluma cu aerele pe care și le dădea. 

Intr'o zi își făcu intrarea în ogradă un animal 
nou, păunul. 

Motanul își dădu în curând seama, că celelalte 
animale nu aveau decât pentru el; unele din ele 
se minunau de culorile vii ale penelor sale, altele 
de coada lui în evantaiu. Păunul se plimba totuși 
printre celelalte orătănii, își desfășura și mai tare 
coada, așezându-se la soare, ca să scânteeze și mai 
frumos. Cu toate acestea, era destul de şiret ca să- 
nu deschidă ciocul, pentru că știa că are o voce 
urâtă. 

Nu vă pot descrie, dragii mei, furia motanului! 
Era dat uitării! Când își înfoia coada, nimeni nu 
mai alerga speriat, nimeni nu-l mai admira și nu i 
se mai închina. 

Ah ! Ce n'ar fi dat el să înfigă ghiareie în penele 


DUMNEZEU ȘI OA'A 


Sărmana oaie îndura multe din partea celorlalte 
animale. Se duce deci la Dumnezeu, rugându-L, să-i 
mai ușureze soarta. 

Dumnezeu o primi cu bunătate și îi grăi în felul 
următor: „Văd, blânda mea făptură, că nu ţi-am dat 
ceva cu care să poți să te aperi. De aceea, vrei oare 
să-ți pun în gură niște dinți sfâșietori și ghiare tari 


la picioare? ` 
— O, nu, zise oaia, nu vreau să seamăn cu fiarele 
de pradă. 


— Sau vrei să-ți pun otravă în atipani tău ? 
— Nu, nu, se împotrivi oaia, nu vreau să seamăn 
Sies sraa Pati sunt e aaae cele mai genoa 


EON 
La a) i r i ct 


MOTANUL INFUMURAT 


„nu se mai Casa se soarta ei. 


frumos colorate ale păunului! Ei! dar motanul 
avea pretenţia să fie bine crescut. 

Lasă așa dar ca păunul să fie mai departe încon- 

jurat de admiraţia respectuoasă a tuturor și intră 
înicasă, fără să miaune un salut, până într'atât era 
de roş de invidie. Cu toate acestea, nu se dădu bă- 
tut și în sinea lui își zicea că până a doua zi avea să 
redobândească prestigiul pierdut. Intr'adevăr, dis- 
păru din circulaţie câteva zile și se reîntoarse, nu- 
măi pentru a se arăta sub înfățișarea unui păun : — 
Da, dar : un păun și mai frumos ca noul venit, chiar 
dacă de sub pene, eșeau patru lăbuţe cu totul altfel i 
decât labele adevăratului păun. In puţine cuvinte, `- 
pentru a fi admirat, motanul nostru se deghizase. 

Orătăniile nu au luat seama la lăbuţele lui care | 
nu se potriveau de fel cu restul trupului, atât de 
ocupate erau să-i admire penele și coada. Motanul 
era fericit că i se aduceau acum toate laudele, în 
timp ce păunul, nu i se dădea nici o atenţie. 

nsă..., tocmai pe când motanul nostru asculta 
cântecele de laudă ale tuturora, iată că ţâșni din 
casă un şoricel, împins și el de curiozitatea de a 
edea noua minunăţie... Pisica îl simţi, printre pe- 
nele care îi acopereau botul și împinsă de dorința 
stră oșească care conduce „toate pisicile către toţi 
șoarecii, făcu un salt în aer. 
ând puse din nou picioarele „pe pământ, toată 
haina acea frumoasă de PERIE e. 
pene, căzu jos și fără! S- 
să mai țină seama de 
discursurile lăudăroase 
ale celorlalți, motanul 
se întoarse cu șoricelul 
în gură. 

Duşmănia sa pentru 
şoareci, îl vindecă de 
îngânfare şi motanul 
deveni un motan oa- 
recare, pe care nimeni 
nu-l învrednicea cu o 
privire. 


— Atunci, să-ți pun coarne pe frunte și să-ți aa 
întăresc spinarea. . a 

— Nici aceasta, bunele Părinte, aș fi ca un țap = 
şi nu-mi place de loc. să 

— Dar trebue să alegi ceva din toate „abată ES 
pentruca și tu să poți face rău acelora, care vor să-ți 
facă rău. MAR 

Trebue oare să pot face rău? grăi oaia pftând. a 
Dacă e aşa, mai bine lasă-mă cum sunt, căci mi-e j 
teamă că gândul că pot face rău, să nu se deş- 3 i 
tepte în mine, pofta de a-l și face. Şi e mai bine să $ 
îndur o nedreptate din partea altuia, decât să fac- 
altuia nedreptate”. 

Dumnezeu o binecuvântă, iar din ziua aceea oaia E. 


Tir, 


A 
ge ui 


7 a: 
GRAS 


P3 
Ti 


i PT i iaca si caile aaa cd Did 


) ippo ! Spune-mi unde s'au dus acele păsă- 
rele ! 
p Micul Marino, privind din patul său la bol- 
nav, frumosul dreptunghi plin de lumină ce 
era fereastra, și pe unde el nu vedea decât nori fu- 
murii şi melancolici, își 
frânse gândurile lui tris- 
te ca să cheme pe íra- 
tele său. 

— Pippi. Pippo ! Vreau să 
le mai văd odată pe acele 
păsărele ! Și de-ce n'ași a- 
vea şi eu una, aci în ca- 
meră, una  domesticată. 
Chiamă-le ! Cip, cip! 

Micul bolnav are azi pe 
față un mic surâs de spe- 
ranța care fericește pe fra- 
tele său. Dar Pippo care è 
bun băiat și care știe tot fe- 
lul de lucruri, e nevoit să-i 
răspundă : 

— Cum să urmâărești și să prinzi din sbor rân- 
dunelele, dragul meu ? Sânt păsări călătoare, Vin 
din Palestina sau din India și nimeni nu poate să le 
țină în cușcă. 

— Imi pare rău... — suspină sărăcuțul de Ma- 
rino, băgându-și capul sub pernă, tot astfel dupe 
cum o păsărică își ascunde capul sub aripioară. 

- Apoi închizând ochii fără să doarmă totuși, nu 
mai zise nimic. 

Ā am 7 


Dar, dragul de iab ar vrea să revadă surâ- 
sul fratelui său apărând din nou pe fața tristă a lui 
Marino. 

Ce se petrecuse cu Marino despre care vorbii ? 
lată, într'o zi își rupsese piciorul dându-se pe 
ghiață cu prietenii lui de școală, de atunci docto- 
rul îl ține în pat cu piciorul pus în ipsos, dând dis- 
poziţii ca cel puţin două luni să nu se miște de loc; 
de acea lui Marino zilele i se par nestârșite iar nop- 
țile chinuitoare. 

Pippo care îl iubește, a încercat toate glumele 
și jocurile ce știe ca să'l înveselească. Ne putând 
cumpăra banan6, de oarece mama lor e săracă, a 
început să fabrice aeroplane de hârtie. Dar Marino 
neputând să se ducă la fereastră ca să le vadă 
sburând pe deasupra câmpiei, le-a pus trist, pe ale 
lui sub plapomă. 

se gândește săracul Pippo că poate îl va tace 
să râdă îmbrăcându-se în clovn și mergând în ge- 
nunchi sau în patru labe... Și întradevăr era destul 
de caarghios de văzut cu coiful lui de carton și fă- 
„când tumbe ca un adevărat clovn. Dar Marino dupe 

ce a surâs puțin... de abia... iar s'a întristat lăsând 
_ capul greoi pe pernă. 
„Numai acel stol de păsărele prevestitoare ale 


-Ži . ale Dn Li = sdei 


Incepu în mod serios să 
studieze 


` să cu. stra- 


ereastr 


primăverei l'au tăcut pe micul bolnav să-și revie 
din tristețea lui. 
= 


Pippo care nu se lasă ușor descurajat... dupe 
ce se întorcea de la atelierul de fierărie unde "în 
văță meseria, începu să studieze într'o carte fru- 
moasă ce căpătase mai de mult, viața păsăreleloi 
obiceiurile în numele lor. 

Până când într'o noapte se deșteptă având c 
măreaţă inspirație. 

„Toate micile păsărele ce sunt creaturile lui 
bunul Dumnezeu vor deveni prietenele mele“. 

Ele mă vor ajuta să înveselesc pe dragul meu 


- trate. Şi de ce oare bătrâna zănă Ermengarda nu 


m'ar ajuta și ea, învățându-mi meșteșugurile ei? 

Bătrână zână Ermengarda care locuește nu de 
parte de acele locuri într'un castel, toți știu despre 
ea că e foarte iubitoare de păsărele, cărora nu le 
vrea decât binele, și împiedecă în jurul castelului 
ce locuește ca cine-va să le vâneze. Ea însă știe 
cu tot felul de descântece de farmece să le fact 
să vină la castel să intre în el, în turnuri în odăi 
pretutindeni. 

Și iată-l acum pe Pippo îmbrăcat cu hainele de 
sărbătoare și cu pantofii cei noui plecând deadrep 
tul la castelul zânei și intrând în el ca și cum ar f 
intrat la el acasă. 

„Are să-mi zică că sunt girat dar acum o ia 
spre binele l i 
cuiva care 


ppo. ă 
ȘI în ochii | == 
lui lui e atâ&- | S 
ta bunătate |! CCo 
încât se în- ||... 
duioșază i- (7°07 
mediat bă- 

trâna zână, |: 

care nu e; 

într' adevăr 

o zână rău- 
tăcioasă, ba 4 

din potrivă. T 

Şi dupe câ- “¥ 

teva ore 


„Pippo se în- 


toarce aca- 


nli instru- 257 S< 
mente şi în AE TY 
minte cu tot gi dorul de a face bine e așa de mare în 


telul de ochii lui, în cât îţi face bucurie săl priveşti 
descântece. = 


2 Doo puna vreme; cin: pis Marino a 


LÁ Eo eami i 


mw... 


a vrăji 


TARER apoi un sbor ușor, apoi un cântec vesel de 
păsărică, chiar în camera sa. Dar el îşi ține ochii 
închişi, crezând că visează, că visează un vis aşa 
de frumos că ar fi păcat să-l întrerupă. 

Dar ciripitul se repetă, cip, cip, chiar pe patul 
> său. Ah! o mică păsărică vie palpită și dă din aripi 
chiar lângă el. O simte cum îl ciugulește de mână. 

Marino deschide ochii, își ridică repede capul 
de pe persă și privește în jur: e numai Pippo, care 
stă liniștit şi e mulțumit. Dar mai e și o păsărică 
care deodată sare pe marginea ferestrei, parcă ar 


fi domestică de câtăva vreme, și apoi începe să 


cânte parcă în cinstea alor doi, iar pe când din pat 


micul bolnav o privește extaziat, deabia iși crede 
ochilor. 

Dar acum ce se vede în ochiul de fereastră? 
Printre frunze verzi mii de fărâmături de pâine, pă- 
sărica noastră care cheamă și alte păsărele, zicân- 
du-le parcă cu ciripitul ei, să nu se teamă de oare- 
ce se găsesc printre prieteni și bine făcători. 

Și acum iată două păsărele care au îndrăsnit 
chiar să intre în casă — după ce au vizitat cuibul 
ce Pippo le-a fabricat sub ic ad 


D 


— Dragă Pippo, exclamă Marino, vreau să 'nvăł 
dela tine felul cum trebue să te porţi ca să te iu- 
bească păsărelele. 

— Şi repede Pippo zice: 

_ Vrei să vezi de exemplu cum reușești să te 


faci iubit de această mică păsărică ce stă pe tigi 


acolo sus ? 

„El pune pe degetele lui Marino niţel unt pete 
păt şi îi lipește o sămânță în vârful lor. 

— Dece unt? — întreabă Marino, curios. 

— Ai să vezi numai decât. 

Păsărica într'adevăr, insectivoră, având nevoe 
de materii grase, aleargă imediat fericită şi cu co- 


dița în sus, să mănânce mâncarea bună pe mâna 


prietenului ce îi întinde: apoi îi sare pe frunte cu 
atâta grație încât scena e foarte drăguță şi ar me- 
rita să fie fotogratiată. 

Și în dimineața următoare alte păsărele atrase 
de Pippo vin la fereastră — un vas format din o 
coaje de nucă de cocos, plin cu apă proaspătă şi şi 
atârnat la balconul de alăturea, le atrage; păsă- 
relele vor să bea diseară și tot atât de des să se 
scalde. Și vin mereu tot felul de păsărele, unele 
aduse de altele spre această fereastră vrăjită și 
Sep cuvântată. 
| sc Ciu. Ciu... clu Cia, ciu, ciociocioooc..., tace 


tă 


când 'se va face bine... 
dacă și el va a; 


Marino, imitând păsărelele ce deaucum i-au înve- è 
selit inima. Nici nu-i vine să creadă ochilor şi ure- 
chilor — a uitat că are picior ce nu trebue să miște 
de loc câteva zile — dar ce importanță are oare 
„acest lucru, când privește la acești mici și vioi prie- 

teni, care parcă au hotărît să-i ție de urit până 
ba poate și mai departe 


vea grijă de ei. 
(a) 


Şi sărbătoa- 
rea păsărelelor 
în cinstea lui 
Marino conti- 
nuă. Dar sosi- 
rea lor a fost o 
bine-facere nu 
numai pentru 
el — căci oda- 
tă cu venirea 


lor au dispărut m | 


muștele și țân- 
țarii, care unul —__ 
câte unul și u- “ui 
na câte una şi- 


au terminat zi- a < 


lele în guriţele 
acelea ce ciri- 
pesc. așa de . 


gingaș. 


E atâta primăvară şi sboruri vesele... 


spuse că de când vin păsărelele la fereastra lui 


Și într'o zi sosi vecina, care e grădinăziță 


- 


Marino, ea a scăpat de toate gângăniile și viermii 


care îi stricau legumele. 

— Această fericire e opera lui Pippo! strigă 
fratele său mai mic. 

— Nu, e opera zânei Ermengarda, cea iubi- 


toare de păsările cerului, — zice Pippo, pentrucă â 


ea m'a învățat cum să mă port cu păsărelele. 


totul? „ea eat 

— Da, scumpul meu frate, răspunde Pippo și 
cred că vei învăţa iubindu-le ca să nu te plângi 
niciodată când suferi, căci chiar atunci viața re- 
zervă consolare celor ce iubesc. 


CEL MAI MARE COVOR 


— Atunci, ai să mă Invej şi pe mine dela început 


Acum câteva săptămâni a fost expediat în A- 
merica din Armenia un covor care, pentru dimen- 


siunile sale, e socotit cel mai mare din lume. Este 
patrat și fiecare latură măsoară 16 metri, a fost țe- 


sut în întregime de mână și o- întreagă familie, cota- j 


pusă din părinte, mamă și doi fi au lucrat neîntre- 
rupt la el timp de cincisprezece ani. Transportul, i 


Taa 


ain satul armenesc la stațiunea de cale ferată a a- 
cestui covor — a cărui valoare e incalculabilă - — a i 


cerut întrebuințarea a patru cămile. 


— E SE a 


e] 


L 


„ Povestea tristă a doi şoricei 


n] 


n învăţat englez făcu o dată experienţa ce 
urmează: , 

Prinse de vii doi şoricei și îi puse sub un clo- 
pot de sticlă. Sărmanii şoricei erau ca și în 
închisoare. Cu toate acestea, nu păreau nemulțumiți, 
de oarece avea mâncare din belșug. 

In adevăr, învățatul englez la punea în fiecare zi 
“în clopot o mulțime de bunătăţi: bucăţi de caşcaval, 
„făină de grâu, bucăţi de slănină prăjită, nuci, iar în- 
tr o ceașcă apă bună de băut. 

In primele două zile, șoriceii erau veseli şi încân- 
taţi. Mâncau şi rodeau după pofta inimei, beau din 


Să apa limpede, apoi alergau şi se jucau sub clopotul 


de sticlă. Niciodată n'avuseseră ei parte de așa traiu 
îmbelșugat. 

Insă, a treia zi, mâncară cu mai puţină poftă şi 
părură că sunt mai puţin veseli. După aceea zi cu zi, 
pofta le scăzu și le pieri toată veselia, până când, în- 
tr'o zi muriră amândoi aproape în acelaș timp. 

Invăţatul englez nu fu mirat, căci se aștepta la 
moartea lor. Insă, cine poate să ghicească pricina 
pentru care au murit ? 

„Poate că mâncaseră prea mult, va spune vreunul 
din cititori. 

— Nu, pentrucă pofta le-a pierit numai de două 


„zile. $ 


- — Poate că au murit de supărare şi plictiseală, va 


spune alt cititor. 


— Nici aceasta nu e cauza, ci e cu totul alta. Cei 
doi şoricei au murit, fiindcă n'aveau să zepize aer 
curaț'. < -. 


Aceasta e cauza şi nu alta și lucrul nu celulă să 


vă mire. Ascultaţi, vă rog, şi ceeace urmează. 


Aerul ce-l expirăm, adică aerul ce-l dăm afară 
din plămâni, este un aer stricat, care nu mai e bun . 


pentru sănătatea şi viața noastră. La fel de stricat 
este și aerul, pe care animalele îl dau afară din plă- 
mâni. 


Insă, cei doi şoricei, închiși sub clopotul de sticlă, 


respirau mereu acelaş aer, care navea cum să se 
schimbe, așa ca să intre în clopot aer proaspăt. 

Acest aer stricat i-a omorît pe bieţii șoricei. 

Acum când știm aceasta, înțelegem dece la şcoală 
se deschid mereu ferestrele din clasă. Se deschid, 
pentru ca să iasă aerul stricat și să intre aer curat si 
proaspăt. Ă 
"Dacă nu s'ar face așa, elevii s'ar simţi 
timpul s'ar îmbolnăvi. . 


Tot pentru acelaș motiv trebue ca în fiecare dimi- 


neaţă să deschidem ferestrele dela locuinţele noastre 
şi să le lăsăm deschise, până ce se primeneşte bine 
tot aerul. Altfel, cu timpul, ne așteaptă şi pe noi 
soarta celor doi șoricei. 

Trebue să știm bine cu toţii că fără aer curat, nu 
ne putem bucura nici de o sănătate bună și nici de o 
viață lungă. 


Mătrăguna 


Rădăcinele (tuberculele) acestei vegetale iau dese 
ori forme omenești, și pe timpuri această asemă- 
nare a rădăcinei cu corpul 
„omenesc era suficientă ca 
să se facă din ele idole 
pline de virtuţi extraordi- 
nare. 

Chiar culesul lor pe a- 
cele timpuri era o operaţie 


te. Dar mai ales erau cău- 
tate rădăcinile care creş- 
teau în vecinătatea locuri- 
lor de execuție sau acolo 
unde se petrecuse o crimă, 
„ crezând că au o mai mare 
putere vrăjitorească aces- 
tea. Dar nu puteau fi scoa- 
se cu mâna pentru-că pro- 
vocau, așa se credea pe a- 


tunci, moartea celui-care le ar fi scos. din pământ. 


De aceea se săpa de jur în prejurul plantei care 


era legată cu o sfoară ce era apoi prinsă de gâtul 


unui câine, care sărmanul el riscă să moară, pentru 
că el era cel ce scotea (mandragora) — mătrăguna 
din pământ. 

Iar cel ce astfel obținea această rădăcină era de 


2 “acum apărat de ari ce nenorocire ba chiar asigurat 


„de a fi fericit totdeauna. Se mai făcea pe atunci că 


plină de pericol de moar- 


în momentul când mătrăguna era scoasă din pă- 


mânt se auzea un țipăt ascuţit. 


“Toate aceste credințe despre Planta Semihominis 
făceau că ea să aibă un preţ foarte mare. Credem că 
şi pe atunci erau oameni care nu le para de perico- 
lul de moarte și de strigătele ascuţite — și care spe- 
culau naivitatea celorlalţi. Aceștia fără, sfori, câini 
și săpat în prejur, culegeau această rădăcină aducă- 
toare de noroc care într'adevăr începea prin... 


aduce lor mai întâi. ; 
DN | | 
DE UNDE SUNT ȘI CE AU FACUT 


1) Solon, născut la Atena, a fost în fruntea trebi- 
lor publice şi s'a distins prin legile sale foarte înțe- 
lepte. 2) Tales, născut în orașul Milet de pe coastele 
Asiei-Mici, a fost unul din cei mai vestiți filosofi. 
Dela dânsul au rămas nepieritoarele -cuvinte Gnothi 
Seafton (Cunoaşte-te pe tine însuţi). 3) Pitacus, năs- 
cut în insula Lesbos (numele de astăzi al insulei este 
(Mitilene) şi-a liberat patria sa de tiran şi a înzestra- 


- t-o cu legi foarte înțelepte. 4) Bias, născut în locali- 


tatea Priene din Ionia (coastele Asiei Mici), a fost un 
filozof care se lăuda că e sărac. El zicea cu mândrie 
că-și poartă toată averea cu dânsul (Omnia mecum 
porto). 5) Chilon, filozof născut la Lacedemonia. Dela 
el ar fi rămas maxima : Miden agân (în nimic prea 
mult), adică tot ce e prea mult nu e bun. 6) Cleobul, 
filozof, a fost tiran, adică a guvernat în orașul Lin- 


dosdin insula Rodos (Marea Egee). 7) Periandru a fost să 


foarte mulţi ani stăpânitor la Garm (Gerai si 
ep 


$ $ ż 3 


rău şi cu 


ale. 


Un călător european a rătăcit 
prin centrul Africei. Intr'o zi pe 
când şedea la masă, veniră mai 
mulţi canibali cari se uitau la el 
ca la cine ştie ce dihanie. Şeful 
lor se apropie de european, dân- 
du-i un coșuleț plin cu ouă. In 
schimbul darului acesta ceru un 
pahar de coniac, așa cum pe vre- 


- mea aceea era obiceiul în Africa. 


Acest șef purta titlul de „zeul 
ploaiei” și trecea în tot ținutul 
ca un vrăjitor neîntrecut. Pentru 
aceasta negrii se temeau de dân- 
sul și-l țineau în mare cinste. 

După obișnuitele salutări, eu- 
ropeanul i-a cerut șefului negru 
să-și arate prin care putere și 
meșteșugul ! Şiretul de negru se 
deda însă la o parte. 

Atunci  europeanul îi zise: 
„Dacă într'adevăr eşti vrăjitor, a- 
rată înaintea mea ceva din meș- 
teșugul tău. Și eu sunt vrăjitor 
alb. O să-ţi arăt eu meșteșugul 


VRĂJ ITORUL 


tul e cu putinţă... 


meu. Dacă ești cu adevărat „Zeul 
poruncește să plouă nu- 


1” 


poaiei”, 
mai decât ! 


Negrul se văzu în grea strâm- 
toare. A început să spună că pen- 
tru ploaie are nevoie de niște scu- 
le pe care nu le-a adus cu dânsul. 

Dar tu trebue să ştii şi alte 
vrăjitorii afară de ploaie, a zis eu- 
ropeanul. Pentru un vrăjitor to- 
Poţi de pildă, 
să-ți scoţi dinţii toţi din gură ? y AR 

Nu poţi ?... Dacă-i așa, priveş- 
te !” Zicând aceasta, europeanul 


să-i cadă din mână coșuleţul 


își scoase toată dantura care 
artificială și o puse pe păm; 
Toţi negrii au sărit îndărăt < 
rtați și au început să tremure 
spaimă. : 

De mirare, șeful negrilor 


ouă şi rămase împietrit locului; 


După câteva minute, europ 
nul îl apucă pe șef de păr 
zise : „Dar poți oare tu să-ţi ~ 
smulgi deodată părul din cap cu 
piele cu tot ? Nici atâta lucru n 
poţi ?... Atunci, uită-te la mine. z 
Pentru mine aşa ceva e un fleac 
de nimic. Și europeanul își sco A i 
se frumoasa perucă neagră ceo - 
purta din lipsă de păr şi-o arătă 
negrilor care înmărmuriră. Capul- 
pleşuv al europeanului străluc 
la soare ca un os de fildeș. 

„ Negrii țipară de groază şi o 
rupseră la fugă cu șeful lor, ma- ma- E : 
rele vrăjitor şi „Zeul ploilor”. 


bs 
SE A 
e 


c auaa aaae aaa ca aaaaaaaaaaaaaMlMlMl A 


a e 
SRR o pp po pp aaa pp pp pe a i Li ...: 
i 


— Mamă ţi-am făcut un servi- 
ciu. E 
— Cum asta ! 3 

— Când am spart farfuria de 
pe bufet, tanti a spus: „Vai de 
serviciu !” . 

; * 
NEBUNUL 
Un nebun se hotărăşte să fugă 


` din ospiciu. El începe să-și pro- ` 


cure tot felul de sfori, le leagă 
un capăt de fereastra odăii sale. 


Vrea apoi să alunece pe frânghie 


în jos, dar se întoarce disperat și 
ae. SA 


„__— Vai de mine, ce mă fac, 


Ae Fi 
1 E 


Smak yegi dă IDEE 


A F ATA 


strămoși ? A SA e p Ta RT IS 
i {TE z igr? 


HUMOR 


FARA SĂ VREA 

— Cine a mâncat dulceața, 
Puiule ? 

— Eu mamă, dar fără să 
vreau. Căutam mierea și cum era 
întuneric nam văzut ce era în 
borcan. 3 

* . 
UITARE 
La hotel: 

Un călător e gata să-și pără- 
sească camera cu valiza într'o 
mână și cu o cutie într'alta, se 
uită în jurul lui. Apoi întrebă pe 


“servitor : 


— Na'm uitat nimic ? 
— Ba da, bacșișul meu ! 
E 


LA MOŞI 


fiare ? 
—Asta-i bună! Pe mine = 
întrebi care sunt fierar din 


=> F AA si 


— Ai avea curajul să stai în, 


— Unde e fratele tău Vasile? 
— E la spital! 

— Dar ce a păţit ? 
— Nimic, miri ! 


O CUNOAȘTE vi act 


a 31559. d ai 


— Ştii Lili că acest câine n 
cunoaște foarte bine ? 
— Adevărat ? 


E „e socoteala animalelor sălbatice se povestesc 
fel de fel de întâmplări, care de care mai 
ciudate. 

Bunătoară, despre elefanţi se spune că a- 
tunci când îmbătrânesc şi deci nu mai au putinţa 
să-și strângă hrana trebuincioa- 
să, se îndreaptă singuri în jun- 
glă, acolo unde și alți semeni de 
ai lor obișnuiesc să se retragă spre 
a-și da sufletul; sunt locuri necu- 
noscute oamenilor, dar bătrânii 
elefanți le găsesc totdeauna, fără 
greş, cu destulă ușurință. 

Toți locuitorii din India, din Siam şi din Africa 
cred în acest cimitir, dar el nu e într'adevăr decât în 


închipuirea lor. 


Elefantul, ca toate celelalte animale sălbatice moa- 


Te, acolo unde se întâmplă, fie din bătrânețe, fie în 


urma unei boli, sau chiar din pricina unui glonte. 
J Căderea și moartea lui nu scapă niciodată ochilor 
ageri ai păsărilor răpitoare; păsări cari cu toate a- 


cestea, n'au nici ciocul și nici ghiarele destul de pu- 


ternice spre a sfâșia pielea animalului când i-a venit 
moartea. Dar este cineva care se îngrijește să le vie 
în ajutor. Această grije o au în cursul nopții furni- 
cele uriașe, șacaliji, hienele, leii și leoparzii. 

Și astfel, când a doua zi răsare soarele și păsările 
se întorc, ele găsesc pielea sfârtecată și pot să încea- 
pă ospăţul. Apoi, când se înoptează, cârduri de ani- 
male năvălesc asupra scheletului din care, până la 
sfârșit, nu mai rămân decât oasele. 

Și băștinașii au folosul lor depe urma elefanților 
morţi. Indată ce văd păsările de pradă dând târcoale 


= şi coborând în vreun loc, ei se grăbesc s "alerge într'a- 
colo, încredinţaţi că vor găsi hoitul unui elefant. Ei 


iau colții de fildeș. 

Omul ucide cele mai multe animale sălbatice. A- 
poi, numai decât după om urmează crocodilul. Leo- 
parzii ucid numai din plăcere, iar leii fac acest lucru 
doar pentru a se hrăni și apăra. Un leu ucide în mij- 
lociu șaizeci de antilope pe an. Un adevărat prăpăd 


în rândul fiarelor junglei fac apoi câinii sălbateci. 
Fiind alergători sprinteni, când o haită de-a lor gă- 


seşte urmele unei antilope, ei o urmăresc până când 
animalul cade obosit, și atunci îl măcelăresc. 


Cel mai de temut ucigaș e crocodilul care mișună - 


prin toate apele Africei. Crocodilul așteaptă prada, 


când aceasta se apropie de râu, spre a se adăpa, a- 
„tunci o înhaţă de cap sau de picior, lovind-o cu coa- 


da, până o ameţeşte și în chipul ăsta se prăbușește. 
Animalele sălbatice mari nu se prea bat între ele. 


Când ajung la bătrâneţe le cad dinţii și se hrănesc 


cu vietăţi mici. 
Cel mai de temut dușman al animalelor sălbatice 


e tot omul, care prin dibăcia lui le ucide într'un chip 


foarte iscusit. 
TIGRI NERVOȘI 
_ In zilele noastre, omul e mai mult sau mai puţin 


nervos. Dar, ca animalele să aibă „nervi” e o nou- 


Ciudăţenii 


din 
tate care stârnește mirare. Nervozitatea care le cu- 


prinde astăzi pe animalele indiene, este evidenţiată 
de o povestire, pe care au publicat-o de curând zia- 


rele din- Calcutta. 


Un indigen își conducea carul cu boi printr'o pă- 
dure, în apropiere de Misjore, 
când deodată i se ivi un tigru în 
drum; omul fu cuprins de o spai- 
mă teribilă. Emoția sa fu atât de 
puternică, încât căzu din căruță. 
Tigrul, care cu instinctul său de 
felin se aruncă asupra oricărei 
prăzi neputincioase, îl atacă și sfârșitul n'ar mai fi 
întârziat mult dacă n'ar fi intervenit băeţelul său 
care se afla în căruţă. Acesta luă un bidon gol de pe- 
trol şi lovi fiara din toate puterile, cu rezultatul că 
tigrului i se făcu frică, își lăsă victima și fugi. 

Această lașitate a tigrului nu mai e o noutate în 
India de azi. In cursul ultimului secol țara aceasta s'a 
schimbat mult; automobilele, care au înlocuit în 
mare parte caii gonesc prin junglă și tigrul a învăţat 
să se teamă de sahibii înarmaţii cu puști. 

„Tigri mai sunt încă mulţi în India”, scrie un vâ- 


„nător de animale mari, „însă caracteristica lor prin- 


cipală nu mai e curajul ci lașitatea. Când sunt fugă- 
riţi de gonaci spre cursele ascunse, unde îl așteaptă 
omorâtorii lor, e suficient o cârpă care atârnă întâm- 
plător de un tufiș, pentru a-i devia în direcţia lor, 
spre puști. Azi, tigrul duce o viaţă chinuită. Trista 
necesitate care îl silește să se ţie ascuns, îi pune ner- 
vii la grea încercare. Rareori se lasă surprins de om, 
dar maimuţele, prezente pretutindeni, îl miros cu 
ușurință și comunică prezenţa sa cu un strigăt răgu- 
şit. Când maimuțţele fac să răsune scâncetul lor fu- 
rios, atunci se ştie că un tigru se află în apropiere, 
iar animalul se retrage supărat și tremurând în as- 
cunzătoarea sa. 


MAIMUȚELE RĂZBUNATOARE 


După cum aţi mai citit, maimuţele sunt niște 
fiinţe inteligente care știu la nevoie să se ajute în- 
tre ele. Poate că aţi fi aflat, că unii savanţi sunt de 
părere, că inteligenţa se măsoară 
după memorie. Maimuţele au me- 
morie destul de bună. La graădi- 
na zoologică din Berlin, exista o 
maimuţă foarte blândă, care era 
iubită de toți vizitatorii grădinii. 
Copiii mai ales o  îndrăgeau, fi- 
indcă atunci când îi dădeau bom- 
boane și alune făcea giumbuș- | 


lucuri şi-i distra. 

Intr'o zi, o fetiță mai răutăcioasă, în loc să-i dea 
micuţei maimuţesbomboane, i-a dat niște pietricele 
colorate. Animalul s'a înfuriat și cu siguranţă că ar 


lumea animalelor - 


fi muşcat-o pe fetița fără minte, dacă nu s'ar fi aflat 
prin apropiere un gardian care s'o liniștească. 


După două săptămâni aceiași fetiţă a venit lângă 


cușca maimuţei. Copilul nu se mai gândea la întâm- 
plarea supărătoare. Maimuţa n’o uitase însă, căci de 
îndată ce a putut, și-a înfipt mănuţa în umărul feti- 
ţei sfășiindu-i rochia. i 

Se povestesc cazuri, în care maimuţele nu au uitat 
gesturile binevoitoare față de ele şi au venit şi ele, 
la rândul lor, în ajutorul celor cari s'au purtat bine 


cu ele. Poate că faimoasa carte „Tarzan” nu este nu-. 
mai o invenţie și că un pui de om a fost crescut cu 


adevărat de maimuțe întocmai ca și cum ar fi fost co- 
pilul lor. 


AY, 


UN CÂINE cui N SINUCIS 


Faptul este adevărat și arată ării tă devota- 
ment al câinilor. 


Câinele, despre care este N devenise nebun 


de disperare în urma morții stăpânei sale. Luat de o 
vecină, se ghemui într'un colț al camerei, fără să se 


miște. Noua sa stăpână îl mângâia, îi vorbea frumos - 


și îi dedea mâncare bună. Insă câinele stătea nemiș- 
cat și nu se atingea de mâncare. 

Se vedea bine că e hotărît să moară de foame. 

Insfârșit, într'o zi, când fereas- 
tra apartamentului era deschisă, 
câinele se ridică dela locul său din 
colţ și după ce linse, în semn de 
mulțumire, mâinile nouei stăpâne, 
sări pe fereastră și căzu jos în stra- 
dă, unde rămase mort. 


UN PISOIU SBURĂTOR 


Din America, continentul tuturor ci a ne 
- vine o veste care o să vă uimească foarte mult. 
O doamnă din New York povestește un fapt foar- 
te ciudat, care arată, afară de istețimea unor făpturi 
cu totul deosebite și cu porniri potrivnice, făcute, 
parcă, să se urască: un pisoi și un porumbel. 
„Trebuind să mă mut cu toată familia la New- 
York — povestește doamna — mi-am ales locuința 
într'un mare block-haus, la al zecelea etaj, aducând 
cu noi o pisică ,„Araminta”. După câteva zile născu 
doi pisoi. Noi ne-am oprit unul, pe care l-am chemat 
Peppermint. 
La New-York se găsesc o sumedenie de porum- 
bei, încât aceștia îi îngăduiau să se apropie 
„şi unii din ei aflând numaidecât de sosirea noilor so- 
siți, veniră şi ei să se aşeze pe muchea deafară, dela 
fereastra bucătăriei. 
Când văzu porumbeii, Peppermint începu să se în- 
vârtească de colo până colo, urmărindu-i cu privi- 


ii esp d a di il iti emeai da m af aana d ei tu PD DEP IPIT 7 Pop Ea 


'sfios și blând cu prieteni săi porum- 


rea, părând că vrea să se năpustească asupra lor, 
după cum obişnuiesc, destul de des, semenii lui. Dar 
nu din pricina asta era atât de ne- 
astâmpărat. El sări depe scaun pe 
muchea ferestrei, ca să privească 
porumbeii sburând împrejur și o- 
prindu-se ca să ciugulească grăun- : 
țele puse anume pentru ei. 

Incetul cu încetul, Peppermint, | 


bei, știu să-și câștige încrederea lor, încât arek îi 
îngăduiau să se apropie foarte mult de ei. Porumbeii 
gânguriau bucuroşi şi pisoiul își arăta mulțumirea 
sforăind dulce. 

Intr'o zi, nu mică ne fu mirarea când am văzut un 
porumbel aplecându-se şi pe Peppermint urcându-se 
pe spinarea lui. 

Deodată, porumbelul desfăcu aripile şi îşi luă sbo- 
rul. 

Ne-am gândit, bineînțeles, că n'o să mai vedem 
niciodată pisoiul. Dar; după zece minute, iată că po- 


rumbelul se întoarce și se așează la fereastră cu că- 


lătorul lui foarte mulțumit. 
Sunt câteva săptămânii de atunci. Peppermint își 
îndeplineşte sborul zilnic. . 
In curând, pisoiul va crește și va deveni prea greu 
pentru pormbel; va trebui să facem rost de o rață 
pentru plimbarea sa zilnică. 


NAZURILE ELEFANTULUI JAPINO 
Toată lumea știe că elefanții sunt de felul lor ciu- 


daţi, încât uneori se încăpățânează ca și copiii cu toa- 


ne și nu e cu putință să-i mişti din loc nici măcar cu 
un milimetru. 

Ce rușine pentru un astfel de animal așa de urias 
și înzestrat cu atâta istețime. 

Dac'ar fi măgar, ar mai merge.. 
dar așa... 

Nu de mult, s'a putut citi în ziare ciudata veste că 
elefantul Japino, mândria Grădinei Zoologice din 
Brooklin, (New-York) că deși cincizeci de paznici îl 
loveau cu vergi lungi și încercau să-l tragă cu lan- 
țuri groase într'un camion, el nu se urnea niciun 
centimetru. 


„să nu meargă, 


Ce se petrecea în capul animalului în acel moment 


nu se poate. ști întocmai, dar lucru sigur e că neîn- 
duplecatul J apino își aținti privirea ochilor săi lim- 
pezi asupra unui copilaș bălai. 

Văzând că orice străduinţă 
de a-l urni e fără folos, copi- 
lașul se gândi să dea încăpă- 
țânatului animal câteva nuci. 

“La prima nucă, Japino a 
îngăimat ceva în semn de 
mulțumire, la a doua a făcut un pas înainte şi la a 
treia a sărit frumușel în camion. 

Incăpăţânarea lui Japino, după părerea mea, e din 
pricina că în ziua aceea el voia să fie luat cu binele 


nu cu asprime, cum au încercat păzitorii grădinei. 


Precum vedeți, și animalele au mândria lor. 


TISERE de LA 


CA VEN a Ri LE 
„CĂPITANULUI HATTERAS 


a de JULES VERNE 


Avalanșele polare sunt de o repeziciune înspăi- 
- mântătoare şi diferă mult de cele din Suedia sau 
Norvegia. La început se formează un bulgăre de ză- 
= padă, care, în prăvălirea sa, se mărește cu stâncile 
„ce întâlnește în cale, și cade cu o iuțeală crescândă 
- devastând podurile distrugând satele, însă ele ţin 
=~ mult timp până să se rostogolească. In ţinuturile 
=- polare însă, deslipirea unui bloc de ghiață e neaș- 
-~ teptată, fulgerătoare, căderea sa nu-i decât clipa de 
~ plecare, şi oricine se găseşte pe traectoria sa e sdro- 
„bit; nici ghiuleaua de tun nu-i mai repede nici ful- 
. gerul mai izbitor; a se deslipi, a se prăvăli șia 
“sdrobi nu-i decât o singură acţiune pentru avalan- 
şele polare ; această prăvălire e însoţită de tunete 
- îngrozitoare şi de stranii ecouri repetate cu un glas 
mai plângător decât sgomotos; 


-~ duceau câte odată adevărate schimbări. Cât ai clipi, 
ţinutul se metamorfoza, muntele devenea câmpie 
“sub acţiunea unui desgheţ brusc, pe când apa de 
„ ploaie infiltrată în crăpăturile marilor blocuri se so- 
- didifică din cauza frigului de peste noapte, ea sfă- 
 râma atunci orice obstacol, din cauza forței sale de 
„extensiune mai puternică în stare solidă, decât în 
= Stare de vapori, și acest fenomen se producea cu o 
_ repeziciune înspăimântătoare. 
, La 3 Iulie, călătorii au dat iar de câmpii mai ne- 
tede. 


La 
ii E Privirile lor fură atunci izbite de un nou feno- 


Ke ților celor două continente: caravana urma un lanț 
i de coline înalte cam de vreo cincizeci de picioare, 
£ „care păreau că se prelungesc vreo câteva mile; pan- 
` ta din spre răsărit era apopetită: de zăpadă, însă de 
„o zăpadă cu totul roșie. 

„Se înţelege surpriza fiecăruia și exclamaţiile lor, 
i când dădu de această pânză cărămizie Doctorul se 
grăbi dacă nu să-i liniștească, cel puţin să-i lămu- 
rească, asupra acestui fenomen, căci el cunoștea 
„„ această particularitate a zăpezilor roșii din lucrările 
gA analizelor chimice făcute de Volaston, de Candolle 


mu numai i pol, das: și în Elveţia în mijlocul Alpi- 
„lor. De Saussure a cules o mare cantitate de pe Bre- 
= {ven în 1760 și căpitanii Ross Sabine şi alţi ai au 
A tori ne vorbesc despre ea. 

Altamont întrebă pe doctor cauza acestei ac tat 
Rp: B iite extraordinare și acesta îl lămuri că această 
E colorație se datorește prezenței unor corpuscule or- 
58 Ee: multă vreme mpi g au întrebat dacă 


kedlor microscopice din giair trado, | pe care 
Baüer le-a botezat redo nivelais. 
Atunci doctorul, răscolind Zophda: cu bastonul, 


E 


Aşa dar, sub ochii mirați ai spectatorilor se pro- 


„men, care multă vreme a ațâțat curiozitatea savan- 


| „două picioare și „ha. îi făcu să calculeze ~ 
À m E S 


câți putea să fie pe un- spațiu de mai multe mile; 


unii savanți socoteau până la treizeci şi patru de mii 
de ciuperci pe un centimetru pătrat. 

__— Această colorațiune, după dispoziţiunea coas- 
tei, trebue să fi fost dintr'o vreme foarte îndelun- 
gată, căci aceste ciuperci nu se descompun nici prin 
evaporare, nici prin topirea zăpezilor, ci își păstrea- 
ză neatinsă coloarea. 

Fenomenul, deși explicabil în sine, nu era totuși 
lipsit de ciudăţenie, coloarea roşie răspândită pe o 
mare întindere, reflexul razelor de soare pe acest 
covor purpuriu producea efecte bizare, dădea lucru- 


rilor din prejur: stânci, animale, oameni, o coloare — 


de flăcări, ca și cum ar fi fost luminaţi de un incen- 
diu lăuntric, iar când zăpada se topea, părea că 


râuri de sânge se scurg sub picioarele călătorilor. 
Doctorul care n'avusese răgaz să studieze această 


substanță, când a zărit-o pentru prima dată pe 
Crimsâncleffs a lui Bafin, cum era la largul lui, că 
umplu mai multe sticle. ș 

Acest pământ roş— âmpia de sânge”, cum o 
botezase — după două ore de mers a dispărut, iar 
ținutul și a luat Mepettul obișnuit. 


cai XX 
O NOAPTE DE FURTUNĂ 


Toată ziua de 4 Iulie a fost o ceață deasă. Drumul 
spre Nord n'a putut fi ținut decât cu mare greutate 
la fiecare moment trebuia să-l rectifice cu compa- 
sul. Din fericire nu s'a întâmplat niciun accident. 
Bell numai și-a pierdut snowshoes  (patinile), care 
care s'au sfărâmat de un colț de stâncă. 

— Pe legea mea, zise Iohnson, credeam că, dacă 
m'am depărtat de malurile Tamisei, am dreptul să 
suport mai greu ceața, însă văd că m'am înșelat. 

— Ei bine, răspunse Bell, să aprindem torțele, ca 
la Londra sau Liverpool! £ 

— De ce nu? replică doctorul, ce idee, s'ar mai 
lumina ceva drumul, cel puţin o să vedem călăuza 
și o să ne conducem mai bine. 

— Dar, zise Bell, cum o să ne procurăm torţe ? 

— Din câlţi îmbibaţi cu spirt și fixaţi în vârful 
bastoanelor noastre. 

— Bine zici, răspunse Iohnson, și acestea se pot 
face la iuțeală. 

— După un sfert de ceas, caravana și-a reluat 
mersul sub lumina torțelor în mijlocul unui întune- 


rec umed. Insă dacă mergea tot drept înainte, nu | 


mergea și mai iute, căci ceața nu avea să se risi- 
pească mai înainte de 6 Iulie. In adevăr, atunci un 
vânt care bătea din spre Nord alunga această ceaţă, 
ca nişte sdrenţe de stofă ruptă în bucăţi. 

— Doctorul recunoscând poziţia, constată că nu 
mersese mai mult de opt mile pe zi cât timp ţinuse 
ceața. 

La 6 Iulie, se grăbiră să câștige timpul pierdut, 
și plecară disdedimineaţă. Altamont și Bell o porni 
înainte să sondeze terenul și să descopere” vânatul ; 
Duk îi întovărășea. Vremea se făcuse iarăşi frumoa- 
să, și uscată, călăuzele deși erau la două mile îna- 


niciuna din pyri in 


intea saniei, doctorul nu perdea Edi: din vedere ' 


ET PA divanul ini cica za ini aa € aci Dif al at dee lata 


E Taia. cau a pati E TEN TEN E EPONE 


VULPEA ȘI VIEZURELE 


Viezurele nătâng și fricos mai fricos chiar 
decât epurele, răbda dela o vreme, cumplit 
de foame. Nimic din ceeace i-ar fi putut 
folosi drept hrană, nu mai găsea în jurul 
viziunei lui. 
ță de acolo și bietul viezure n'avea cura- 
jul să se depărteze prea mult de casă. In- 
tr'o zi, hămesit de foame, își luă inima 'n dinţi 
și, tupilindu-se pe după arbori, ajunse la mar- 
ginea pădurii, pe unde curgea o apă mare și 


plină cu pești. La malul ei un pescar tocmai se 
pregătea să arunce năvodul. Viezurele, când 


văzu omul, gata să o ia înapoi la sănătoasa; 
dar îi eși în cale cumătra vulpe. 

— Bun găsit cumetre ! zise ea. Ce vânt te-a 
adus aici? Mi se pare mie că ţi-a venit pon 
de pește și ai venit să dai cu undița. 

Viezurele tăcu. Vulpea ghicise. Nu venise el 
înadins pentru pește, însă tot foamea îl adu- 
sese p'acolo! 

— Uite ce e cumetrie — adăogă vulpea — 
hai să ne prindem tovarăși! Vezi tu pescarul 
acela ? Coșul lui e plin cu pește gustos și 
proaspăt. 

Hai să îl furăm ! 

— Cum ? întrebă viezurele speriat și gata 
s'o rupă la fugă. 

— Ho! Nu te speria voinicosule, că n'am să 
te pui să duci tu greul. Uite cum: eu o iau prin 
fața omului și mă prefac oloagă de picioarele 
din'napoi. Omul, vâzându-mă așa neputin- 
cioasă se va lua după mine să mă prindă. 
După ce se va depărta o bucată bună de coșul 
cu pește, ție nu-ți rămâne de făcut decât să iei 
coșul și s'o ștergi cu el în pădure. Ne vom în- 
tâlni în fața locuinţei tale ca să împărțim pra- 
da frățește. 


Viezurele, care moștenise dela părinți frica 


și sfatul de a nu lega niciodată tovărăşie cu 
vulpea, rupt însă de foame și fericit că din to- 
vărășia cu vulpea îi va veni o hrană bună cu o 
muncă destul de ușoară, primi târgul. Atunci, 
vulpea, prefăcându-se beteagă de picioare, 
începu să se târască pe marginea gârlei sche- 
mând de durere prefăcută. 


ea. | 
— Tii! ce mai cojoc o să-mi fac din tine cu- 
mătră — gândea el. 


Vulpea, mai târiș, mai în patru labe își păs- 


tră distanța până când crezu că la depărtat 
destul de coș și odată își scutură blana și ca 
glonţul se afundă în pădure. 

In vremea asta viezurele luase coșul cu pește 


1 x | 4 Mici ex 


Vânatul fugise la mare distan-. 


Cum o văzu pescarul porni în goană după 


000 aud E Pa 


mi De al 3 i 


și o aștepta pe cumătra vulpe în fața vizuinei. 

— l-a fă patru grămezi egale cumetre - — zise 
vulpea sosind. 

— De ce patru cumătră ? 

— Fă așa cum îţi spui eu ș'ai să vezi. 

Viezurele făcu precum îi spuse vulpea 

Vulpea se sculă țanțoședn două labe și grăi: 

—Grămada asta „mi se cade” pentrucă eu 
am găsit planul furtișagului; astălaltă gră- 
madă „mi se cuvine“ fiindcă eu am dus greul 
prefăcându-mă oloagă și astălaltă e „părticica 
mea”, | 

Zicând așa, își luă grămezile de pește deo- 
parte și începu să 'nfulece. Bietul viezure, ră- 
mase năuc și în cele din urmă se apucă și el să 
mănânce din grămăjoara lui care nu-i ajunse 
nici să-i amețească foamea. 

Niciodată să nu te gen cu cei răi și 
vicleni. 


Fricoși, dar nu proşti 


Doi țigani, îmbrăcaţi cu ce avea mai bun pe dân- 

şii, porniră într'o zi după cerșit și... după șterpelit. 
- Pe drum, lângă o pădure, văzură venind din par- 
tea cealaltă un turc călare pe un cal frumos și înar- 
mat până în dinți. De frică, Țiganii au rămas ca îm- 
pietriţi. 

„Ce staţi aicea ? i-a întrebat turcul răstit. 

— Ni-e frică de câini și n'avem câte-un băț să ne 
apărăm, răspunseră cei doi țigani, cărora le clăn- 
ţăneau toţi dinţii din gură. | 

— Şi de ce nu vă tăiaţi din pădure câte un băț? 

— Suntem oameni săraci și n'avem cuţit”. 

Turcu scoase iataganul și le zise : „Luaţi iataga- 
nul meu și mergeţi să vă tăiaţi câte un băț. Dar ve- 
niți mai iute. | 

— Dar în pădure sunt mulţi lupi”, îi întoarse vor- 
ba ţiganul care luase iataganul tureului. 

Turcul îi dete atunci pistolul dela brâu, ca să se 
apere de lupi. Țiganul intră în pădure, iar tovarășul 
său rămase lângă turc. 


Trecu o oră, trecură două și cel din piiois nu se i 


mai întorcea. 
„Ce nu mai vine blestematul de cioroiu ? întrebă A 
turcul, care își pierduse răbdarea. Du-te tu, ţigane, 


şi-l caută”. 


Ţi-ai găsit, ţiganul nici nu se urnea din loc. Tur- 
cul îi zise atunci: „Ține-mi tu calul și eu mă due 
să-l caut”. i 

Pe țiganul din pădure nu l-a găsit, dar când s a 
întors, se făcuse nevăzut cu cal cu tot și ran care 
păzea calul. ape 28 


woa 
i 


E AIE E aa LS 


rel a 


Cec Poștal 4.083. Red. responsabil: 
3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei. G 


ORIZONTAL : 2) Românii, 
rătăcind din toate părţile la 
atac. 5) Culoare de pe dra- 
pelul nostru ce simbolizează 
sângele vărsat de sute și mii 
de viteji pentru întregirea 


A E A cui este mănușa? 


In desenul de față sunt 


cinci mâini, iar în fiecare mâ- 
_nă ţine câte un fir de aţă. La 


celălalt capăt al unuia din 
cele cinci fire este o mănușă. 
Acum siliți-vă să găsiți care 
din cele cinci mâini ţine firul 
mănușei. : 


Şaradă 
Prima parte o vocală 
A doua măsură agrară 
Ambele de le uniți 
Râu în Elveția găsiți. 


SUNT SOLDAT ŞI CĂLĂRET... 


7) Nici unul nu i 


neamului. 
poate fi făcut de duşman pes- 
te hotarele de veci ale tării 
noastre. 8) Cinematograí în 
Capitală. 9) Arată direcția u- 
nei divizii. 11) Birjar. 16) Be- 
neficiu dat samsarului. 
Cuvântul cel mai scump ro- 
mânului de care nu s'a atins 
nimeni fără să-și ia plata! 
19) Moment de mulțumire (fig. 
20) A se ivi (Mold.). 
VERTICAL: 1) Işi dau viata 
pentru Patrie. 2) Loc unde nu 
este nici durere, nici întris- 
tare și unde visează să ajun- 
gă orice muritor. 6) Stau de 
straje la fruntariile țării noa- 
stre. 10) Pe tăria ei se bizuie 


` independența și prestigiul u- 
nei țări. 12) Stau față 'n față 


— vorba cântecului — și's 
gata de atac în orice mo- 
ment. 13) A o lua la fugă. 14) 
Balaur din Oltenia. 15) Orbia 
însângerată. 16) Subsemna- 
tul. 17) Conjucţie. 


n Enigme 


Un „campion”, mâncând „o 
plantă textilă” s'a transfor- 
mat întrun „animal“ 


Un „oraș francez” pierde o 
„notă muzicală” și se trans- 
formă întrun „arbore fruc- 
tifer”. 

pe 


Deslegările jocurilor din Nr. 
precedent 


Din câmpii și miriști: c, țară, 
galop, ar, od, arătură, alu- 
nele, citis, tare, oma, trafic, 
arase, a, val, re, susan, u, 
atala, avea, z, r, ruf, rație, 
abana, in, O, timid, taran. 

Enigmă: Brazi-lia — BRA- 
ZILIA. 


18) 


Dig AA 
Patru skiori se îndreptează 

spre această casă de adă- 

post. Cine îi vede? 

e e 


Polindrom 


Direct de mă citiți, 
O fructă găsiți. 
Invers de o luaţi, 
Negru o să aflați. 

e e 


Fagurele 


Așezați în fiecare fagure 
din figură, începând cu por 
țiunea indicată de săgeată; 
dela stânga spre dreapta cu- 
vintele rezultate din semnifi- 
cațiile: 1) A  mâncat-o Smă-.- 
rândița lui Creangă. 2) Neno- 
rociri. 3) Plantă din ale cărui 
semințe se face undelemn. 4) 
Intrument de ridicat greutăți 


+ mari. 5) Fructul călinului. 6) 


Tivga în care țăranul duce 
apă la câmp (Mold). 7) Rodul 
lămâiului. 


„DIMINEAȚA COPIILOR“, Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ Periodice la Tribunalul 


Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, Str. Th. Masaryk 17, București. E: 
telor : Un an (52 numere) 240; 6 luni (26 numere) 125; 
Generale = DI e 


G. lonescu. Preţul a 


Telefon 2.76.25. 
P. T. T N: 15.57. 


E Ea g f S 
RETTE k 

w H > 
* FA] „> ada: 


ACT] Dratul 7 Lai 


` şi nu se auzise 
„ nimic. suspect. 
- Printre salu- 


~ 


O voce clară şi veselă din mijlocul“pădurei strigă: 

— Motorul funcționează, domnule profesor !... 

Și deodată, cu o săritură ușoară, eşi din tufiş, is- 
teață figura lui, Ulise Valci. 

— Foarte bine, răspunse profesorul Gaddi. — 


Atunci imediat vei strânge cortul, pornim la drum. 


Archeologul Adelmo Gaddi, un om sănătos care 
nu părea deloc să aibă șeaizeci de ani, câți avea în 
adevăr, era de aproape o lună la Lassa, în sudul re- 
giunei Tigrai pentru ca să termine însărcinarea pe 
care Ministerul Africei Engleze i-o încredinţase; și 
anume să studieze importantul centru religios din 
Roha (Lalibala) și bisericele sale dintr'o piatră, (mo- 
nolitice). Era întovărăşit de Ettore Spada, unul din- 
tre elevi lui cei mai buni, care la douăzeci şi cinci de 
ani ai săi, se înfățișa serios și gânditor; era întovă- 
rășit şi de Ulise Valci, un tânăr de optsprezece ani, 
glumeț și zburdalnic, foarte îndemânatec la condu- 
sul automobilului. 

După o jumătate de oră mica caravană călătorea 
într'o regiune complect părăsită —un adevărat de- 
şert. Drumul era îngust aproape că nu se putea 
merge. Dar tânărul automobilist infipt bine la volan 
nu-și pierdea buna. dispoziţie. 

De când expedițiunea părăsise coasta, nu întâl- 
niseră nimic 
care să-i su- 
pere; și totuși 
în săracul sat 
pe care cei trei 
italieni îl tra- 
versaseră cu o 
zi mai înainte, 
fuseseră infor- 
mați de o că- 
petenie indi- 
genă, despre 
anumite tri- 
buri nomade 
cam dubioase. 


Și în acea 
dimineaţă în- 
tr'adevăr pă- 
durea fusese 
foarte liniștită 


s 


vý 
€ 
= 


OMUL SALAMANDRA 


rile masive pe drum, Ulise Valci zicea surâzând : 

— Şi bine vedeți, aci nu sânt decât maimuțe... 
Ceva mai departe se vedeau grupuri de maimuțe: 
care schițând strigăte ascuțite sărea pe crăci fugind. 
spre vârful copacilor. 

— Să ne oprim aci, zise archeologul. Cine ştie de- 
ce aceste miei animale sânt atât de înspăimântă- 
tate. 

Profesorul Gaddi și elevul său se dădură jos din: 
automobil, pe când Valci care rămăsese le volan ur- 
mărea cu interes acrobaţiile grupului de maimuțe. 

— Poate că s'au înspăimântat de -sgomotul auto- 
mobilului, zise elevul. 

— Se poate, — răspunse archeologul; dar se prea 
poate tot așa de bine ca ele să vadă altceva ce noi 
aci jos nu putem observa. 

Deodată un sgomot de crăci făcu să se întoarcă 
cei doi oameni, şi apăru ochilor lor cinci feţe de săl- 
bateci cari sărind le tăiară drumul. Aveau pe corp 
mii de tatuaje, și ţineau în mână mari lăncii, iar din 
gât le eșeau sunete stinse și inspăimântătoare. 

Tânărul automobilist dădu drumul motorului, și: 
era gata să se repeadă cu automobilul ca să sdro- 
bească acea barieră omenească, când vocea profeso- 
rului ordonă : Opreș-te Opreş-te ! 

Mașina se opri, și Ulise  Valci se dădu jos. Un 
sălbatec înaintă câţi-va pași şi începu să strige; în- 
soțind strigătele sale cu gesturi destul de vorbitoa- 
re. Numai archeologul reușea să priceapă ce vrea să 
spună acel sălbatec, şi el îl traduse imediat priete- 
nilor săi. 

— Maimuţele sânt sacre, Sfinte, În aceste locuri, 
— zise el, și supărarea lor pretind acești sălbateci 
este cauzată de sosirea noastră care sântem vânduți 
diavolilor. 


Dod ca și cum ar fi primit un ordin cei cinci 
sălbateci se aruncară asupra acestor nefericiţi, care 
culmea nenorocirei își lăsaseră armele lor în auto- 
mobil. 

Fură legaţi fedeleș și însoțiți 
în fundul pădurei. 

Ajunseră într'o luncă în mijlocul căreia zăcea 
un gros trunghiu de copac scobit ca un cazan. 

Negrul care vorbise când i'a capturat banda de 
sălbateci, început iară să vorbească adresându-se 
profesorului. Ceea ce îi oferă profesorul ca să scape. 
Nu facem să fie pe placul negrului — iar D-l pro- 
fesor îngălbenit de groază trebui să spună tovară- 
şilor săi că ei vor să îi ardă de vii. 

=) 

Fără să mai piardă timp cei cinci sălbateci înce- 
pură să prepare un mare rug la marginea acelui 
triunghiu găunos. Focul fu gata în scurtă vreme: dra- 
ma era pe punctul să se producă. 

Era o linişte de mormânt. Un negru lega pe tâ- 
nărul Valci, când acesta le face semn că vrea să vor- 
bească cu profesorul Gaddi. 

— Spunele acestor sălbateci că vreau să mor ars 
în scorbora copacului... 

Sălbatecii ascultă cuvintele archeologului, și pri- 
miră propunerea și puseră pe Valci în locul dorit. 

Deacum se vedea numai capul tânărului de- 
pășind. 

— Domnule Gaddi, — zise cu vocea calmă Valci, 
să le mai faceți o ultimă propunere: dacă focul nu 
va reuşi să mă ardă ei au să ne dea libertatea. 

— Ai înebunit, băiatul meu ! — exclamă archeo- 
logul. 

— Te rog comunică-le d-le profesor această ul- 
timă dorință a mea — vă rog! a 

Atunci încă odată învățatul servi drept interpret, 
şi sălbatecii izbucnind într'un hohot de râs și pri- 
miră prinsoarea propusă. 

Dupe cate-va minute, limbi de foc amestecate cu 
nori mari de fum, începură să se înalțe în jurul 
trunghiului de copac. Se auzi în curând trosnind 
coaja care lua foc; dar lucru de necrezut, prizonie- 
rul rămânea indiferent. Și când primele flacări 
atinseră corpul său se stinseră ca prin minune. 

Sălbatecii priveau minunați. Unul din ei luând 
furios o torță, se apropie de trunchiul copacului, dar 
încercările ca să facă să se aprindă trunchiul fură 
zadarnice; ba chiar torța i se stinse în mână. 

Această misterioasă facultate a omului alb, zăpăci 
pe cei cinci negri. Urma un lung sfat între ei. 

Apoi șeful despărțindu-se de grup se apropie de 
profesor și îi zise ! 
= — Negri din păduri se închină î în faţa marei for- 
ţe ce stă închisă în corpul omului alb — forţa dia- 
bolică — și vă vestește că sunteţi liberi. 
„Facem un semn celor săi și ei dispărură. 

Profesorul şi elevul său ca şi cum s'ar fi deștep- 
„tat Big n, aribil vis, alergară către tânărul tova- 
aul r pe tc mt A 


de  sălbateci duși 


a 


 îmibrățișară: cu vesele. 
batjocoritor. 

Intâmplarea se SER așa cum paroa nebu- 
nesc să spere cineva. 

Cei trei italieni se duseră repede, repede, la autos 
mobilul lor. Valci se așeză la volan, motorul începu Met 
să se învârtească iar Valci exclamă : 

— Ce nărozi acei sălbateci ! Dacă ar fi știut... 


Pi, x 
avut ce e drept o idee genială? gi 


Limbi de foc și nori de fum încenură să se date, a ru 
— Desigur — afirmă surâzând actele — dar n 
te rog explicăne cum ai făcut ? 21 dd 
— Pe când negri erau atenți să prepare Pet pi 
m'am furișat şi am luat din automobil aparatul « de 3 
stins. focul pe care lam ascuns cu mine în trunchiul 
scorburos în care fusesem băgat; observasem însă 
el o mare crăpătură. f 
Negrievăzând numai capul meu, nu puteau să si = 
pravegheze şi mişcările mele. Inainte ca flacările 
să mă atingă eu însă vărsai pe mine conținutul apa- 
ratului. Iată acum v'am arătat care a fost misterul. 
— Bravo Ulise! Eşti într'adevăr deştept ca un 
grec — strigă Ittore Spada pierzându-și pentru un 
moment aerul său majestos. -z APE 
— Ai putut să reziști focului tocmai ca şi o sala- 
mandă : te vom numi de aci înainte „Omul sala- 
mandră“ zise drept concluzie profesorul Gaddi. 
Un uruit mai puternic de motor, câteva zmucitu 
şi micul grup porni vesel pe drumul de întors. 


Ouăle de Paşti ale iepuraşilor 


n dimineața zilei din Joia 
mare, Adina şi Nelu fură che- 


aicea și alte ouă ? Dacă le fac în 
grajd, se poate întâmpla să le 


lui Albuleţ era plină de sânge, iar 
botul lui Rozişor era tot roșu de 


maţi de părinţii lor, cari le spargă vaca sau calul sau să vie sângele ce-i cursese. Numai Ju- 
ziseră : „Copii, haideţi la vre-un hoț și să le fure. căreț nu păţise nimic, dar stătea 
grajd, unde locuiesc iepurașii — Să-i adu- tremurând de spaimă sub un sca- 
voştri, că o să vedeţi ceva fru- cem”, zise și un din colțul odăei. 
mos”. Nelu, care fă- „Pufi, răule, îi strigă Adina 


Adina şi cu frățiorul său mai 


cea tot ce spu- 


mâniată și izbindu-l cu latul pal- 


mic Nelu nici nu așteptară să mai nea soră-sa. mei. Așa paznic ai fost tu ? Marș 
fie rugaţi, ci săriră câte două, — Şi o să-i de aci !” 

câte trei treptele scărei și deteră punem în o- Pufi își lăsă urechile în jos, își 
năvală în grajd, unde își aveau daia de pă- luă coada între picioare și ieși pe 
locuința Albuleţ, Rozișor şi Ju- puşi, zise şi ușă afară. Ajutată de Nelu, Adi- 
căreț. Așa se numeau cei trei ie- Nelu. na aduse o farfurie cu apă, o câr- 
purași, pe cari Adina și Nelu îi — Dar să 


primiseră în dar cu câtăva vreme 
mai înainte dela părinţii lor. Ce- 
eace găsiră acolo copiii, îi făcu 
să sară în sus şi să izbească în 
palme de bucurie. 

„O, ce ouă mari și frumoase !” 
strigară ei într'un glas. 

In adevăr, lângă iepurași, -cari 
nici nu s'au speriat la vederea co- 
piilor, căci erau buni prieteni cu 
dânșii, stăteau drepte și cu vârful 
în sus două ouă roșii. Dar nu erau 
ouă obișnuite, ci erau mari de 


"tot, fiecare cât şapte ouă la un 


loc. 

„Ce fel de ouă sunt și de unde 
au ieșit aicea ?”, se întrebau co- 
piii, privindu-le cu ochii, dar ne- 
având curajul să se atingă de ele. 

Intre acestea, însă, veniră și 
părinţii lor. 

Ei, Adino şi  Nelule, le ziseră 
ei, iată ce ouă frumoase de cioco- 
lată v'au făcut de Paști iepurașii 
voştri. 

„— Cum? Albuleț, Rozişor şi 
Jucăreţ au făcut ouăle acestea ? 
întrebară copiii în culmea miră- 
rei. 

- — Da, chiar ei sau unul din- 
trînșii, însă nici noi nu știm care, 
fiindcă ei nu vor să spună, dar 
dacă sunteți cuminţi, să știți că 
mai fac până în ziua de Paști. 

— Dar lăsăm aicea cele două 
ouă? întrebară din nou copiii. 

— Nu, aveţi voe să le luaţi, 
însă nu le veți mânca decât în 
ziua de Paști”. 


Adina luă un ou, Nelu luă pe 
al doilea și le duseră veseli și fe- 


= riciți în odaia lor. 


După ce rămaseră singuri, A- 
dina îi zise frățiorului ei: „Nelu- 
le, n'ar fi mai bine să aducem în 
casă și pe iepurași, ca să ne facă 


nu ne vadă mama și tata, făcu 
Adina. 

— Să nu ne vadă”, îi 
Nelu vorba. 


Pândind ora când tatăl lor era 
dus în târg, iar mama lor era o- 
cupată cu treburile prin casă, A- 
dina și Nelu merseră pe furiș în 
grajd, luară iepurașii şi-i duseră 
în odaia de păpuși. Se jucară cât 
se jucară cu dânșii, dar după a- 
ceia își ziseră: „Nu putem sta 
toată vremea aicea căci o să ne 
caute mama și o să ne dăm de 
gol. Mai mai bine să-l aducem pe 
Pufi şi să-l punem să-i păzească”. 


Il aduseră pe Pufi care, pre- 
cum, poate, știți era cățelul lor. 
„Pufi, îi vorbi Adina, vei sta aci 
şi vei păzi bine pe Albuleţ, pe Ro- 
zișor şi pe Jucăreţ. Vezi să fie cu- 
minţi și să nu strice ceva prin o- 
daie. Dar și tu să te porţi bine cu 
dânșii. 

— Hm.m.hm”, răspunse Pufi, 
adică : „Lăsaţi pe mine şi fiți 
fără grije. 

Copiii ieșiră din odaia de pă- 
puși şi se duseră la masă, unde 
erau așteptați de părinţii lor, că- 
rora nu le spuseră nici un cuvânt 
de tot ce puseseră ei la cale. 

După masă, nu i-a mai răbdat 
inima și au dat din nou fuga în 
odaia în care închisaseră pe cei 
trei iepuraşi,  încredințaţi pazei 
lui Pufi. 

Insă, se îngroziră de ceeace 
văzură. Mai întâiu laptele din 
castron, pus pentru iepuraşi, fu- 
sese băut de domnul Pufi, care 
era tot alb pe bot și se lingea cu 
limba mulțumit de isprava fă- 
cută. 


întări 


Aceasta nu era nimic. Urechia 


pă curată și șterse și spălă sân- 
gele de pe urechia lui Albuleţ și 
de pe botul lui Rozișor. 

Ce să facă acum cu iepurașii ? 
„Să-i lăsăm să stea singuri în o- 
daie, zise Adina. 

— Să-i lăsăm”, repetă Nelu. 

Seara, copiii se culcară în pă- 
tucurile lor cu gândul că a doua 
zi au să găsească odaia de pă- 
puși plină cu ouă roșii, făcute de 
iepuri. Se culcară și adormiră cu 
gândul acesta. 

A doua zi, dis-de-dimineaţă, 
săriră din pat și merseră în picio- 
rușele goale la odaia unde era ie- 
purașii. Ce-i drept, pe jos odaia 
era plină, dar nu de ouă roșii și 
nici de altfel de ouă. Ci era plină 
de păpuși și de alte lucruri pe 
cari, peste noapte, iepurii, jucân- 


-du-se între dânșii, le revășiseră 


și în bună parte le stricaseră. 

Iată, rochia Ninetei, păpuşa 

favorită a Adinei, era ruptă fer- 
feliță și rupt era un picior dela 
calul de lemn al lui Nelu. 
De asemenea toba lui Nelu era 
găurită toată, fiind ruptă de din- 
țişorii ascuțiți ai iepurașilor. Mai 
era spartă o oglindă și răvășit era 
patul păpușilor. 

„Vai, ce au făcut răutăcioșii ie- 
puraşi !” strigară copiii, cari se 
așteptau la ouă roşii, iar nu la 
stricăciunile ce vedea înaintea 
lor. 

— Nu-i mai ţinem aici, 
Adina. 

— Nu-i mai ţinem, zise Nelu. 

—li ducem din nou la grajd. 

— Din nou la grajd”, repetă 
Nelu. 
Totuși, în prima zi 


zise 


de Paşti, 


după ce Adina și Nelu se sculară, 
se spălară și se îmbrăcară în hai- 


4 


PE 
7 rea, APR pe DEI, AT AD IP IA A i Le atu 


=N As 


„ne de sărbătoare, părinţii lor, lu- 


ându-i de mână, îi duseră din. 
nou la grajdul în care locuiau 
Albuleţ, Rozișor și Jucăreţ. 

Ce văzură acolo ? Văzură pe 


cei trei iepurași stând drepţi pe lor român. 


labele dindărăt, iar 
prejurul lor, aşa ca o cunună, fel 
de fel de ouă, unele roșii, altele 
galbene, altele albastre, de for- 
mau împreună un minunat trico- 


Vedeţi ce au făcut drăguţii de 
iepuraşi !” le ziseră părinţii, iar 
Adina şi Nelu nu mai puteau de 3 
bucurie, văzând că iepurii nu 
s'au supărat, cu toate că păţiseră 
destule. 


de jur-îm- 


UMBRE CHINEZESTI — 


Vretți să vă distraţi prietenii 
de Paşti? Iată câteva jocuri 
de umbre chinezeşti, pe care 
Je puteți realiza cu ușurință 


plasând o lampă sau un bec 
electric la circa un metru dis- 
tanță în dreptul mâinilor. Imi- 


tând poziția mâinilor din ima- 
ginele noastre, veți obține pe 
pereți, umbrele de mai sus. 


Povestea iedului jupuit 


scultați, vă rog, povestea iedului pe ju- 
mătate jupuit, iar pe jumătate uscat. 
A fost odată un țăran, care avea un 
iepuraș. Țăranul acesta se duse într'o 
zi la câmp, unde văzu un ied culcat la pământ. 
Pielea iedului era pe jumătate jupuită, iar pe 
jumătate uscată. 

Ţăranului i-se făcu milă de ied. Il luă, îl duse 
acasă și-l culcă în grajd. Seara, după ce a 
mâncat și s'a odihnit, țăranul eşi puțin în gră- 
dină, urmat de iepure. Iedul eși atunci din 
grajd, intră în casă și se încuie pe dinafară. 

In vremea aceasta, iepurașului, venindu-i 
pofta să mai mănânce ceva, se duse la ușa 
casei și dădu să o deschidă cu lăbuțele. Ușa 
însă nu se deschidea. „Cine-i în casă?” întrebă 
iepurașul. 

„Eu, iedul pe jumătate jupuit și pe jumătate 
uscat. Să știi că dacă ies afară, te omor”. 

lepurașul se sperie, fugi în drum și acolo se 
porni să plângă. Și iată că veni jupânul lup și-l 
întrebă: „De ce plângi?”. 

lepurașul îi răspunse : „La noi în casă sa 
ascuns cineva care vrea să mă omoare. 

— Vino cu mine, îi zise lupul, că-l dau eu 
afară”. . 

Când veniră înaintea ușei, 
„Cine-i în casă?” 

— Eu, iedul pe jumătate jupuit și pe jumă- 
tate uscat. Să știi că dacă ies, te omor”. ` 

Se sperie și jupânul lup, care o rupse la fugă 
în pădure, iar iepurașul se duse la drumul 
mare și se porni din nou să plângă. 

Și iată că veni cocoșul cu creasta roșie și cu 
pintenii ascuțiți și-l întrebă: „Dece plângi?” 


lupul întrebă : 


POI e" 


lar după ce iepurașul îi povesti și lui întâm- 
plarea, cocoșul îi zise: „Vino cu mine, îl dau 4 
eu afară”. 


Când ajunseră la ușe, iepurașul, ca să-l spe- 
rie pe ied, începu să strige: 


„Vine cocoșul cel vestit, 
Ține'n mână un cuțit, 

Cu iepurele s'a sfârșit, 
Căci va fi tot ciopârţit” 


Fi 


Dar iedul din lăuntru: 
că-l omor”. 

Se sperie și cocoșul și o rupse la sănătoasa, 
iar iepurașul se duse iarăși la drumul mare, f 
unde se porni să plângă. 2 

Veni acum sburând o albină și-l întrebă: a, 
„Dece plângi?” lepurașul îi povesti și ei toată 
pățania. E 

Albina sbură la casa iepurașului și întrebă: 
„Cine-i înlăuntru ?” 

—Sunt eu, iedul pe jumătate jupuit, pe jumă- 
tate uscat. Dacă es, să știi că te omor”. 

Albina, însă, nu se sperie, ci se făcu foc de 
mânie. Incepu să sboare în jurul casei, zum- 
zuind și sbârnâind. După aceea, zărind o gaură 
în zid, intră în casă și se porni să-l înțepe pe 
ied în partea unde era mai rău jupuit și unde 
știa că-l doare mai tare. Iedul dete un țipăt de 
durere, sări pe ușe afară și... p'aci ti- e drumul. 

Dar iepurașul intră din nou în casă, mâncă şi 


„Dacă es afară să știi 


x, a ?, > 
n rad X É Oa ar A A IE LA 3 
EA TNE sd vila Ra a oa 


Yy 


bău după pofta inimii, și după aceea se culcă y 
să doarmă. Hea 
şi si 

NE a 


Di 


PIPER E RR PI CP OCOL LT 


MÂNTUITORUL 

Sr EL | u departe de comuna noastră, o mare și fru- 
moasă comună de munte, se găseşte înfipt 
s întrun vârf de deal, mai înalt decât dealu- 
0-a rile dimprejur, o cruce cu chipul răstignit al 

= Domnului Isus Cristos. Este o cruce veche, pusă cu 
truda şi cheltuiala unui bun creștin, care doarme de 
mult somnul de veci în liniștitul cimitir al comunei. 

Ne povesteau oamenii bătrâni că bunul creștin 
z: care o ridicase, avea un singur copil, care îi căzuse 

„„ bolnav de o boală pentru care doctorii nu puteau 
„găsi nici un fel de leac şi tămăduire. Atunci omul 
se îndreaptă cu rugăciune fierbinte către Mântuito- 
rul lumii, jurând că dacă îi scapă dela moarte pe 
băiatul bolnav, îi va ridica în vârful dealului o cru- 
„ce cu chipul Lui dumnezeesc. 
| Bolnavul s'a făcut bine, iar omul s'a ţinut cu bu- 
= Curie de jurământul ce făcuse. 
Tot bătrânii din comună mai povestiau că chiar 
„_ în noaptea zilei îr. care crucea fusese pusă în vârful 
3 dealului, s'a săvârşit o minune. Anume, a doua zi 
A drumeții văzură spre marea lor, mirare că un izvor 
„cu apă limpede și rece răsărise la câțiva paşi de cru- 
„ce, cu toate că până atunci nu se văzuse acolo mă- 
P “car o picătură de apă. 
% 


art i Ar 


Ti 


-Izvorul acela ajunse în curând un izvor tămădui- 


F tor de tot felul de boli și neputințe trupești. Mul- 
> țime mare de bolnavi și suferinzi de prin satele şi 
comunele de prin prejur venea la dânsul și cei mai 
£ mulți își găseau leac şi uşurare. lar potrivit unui 
ȘI vechiu obiceiu creștin, lăsau în apa izvorului câte 
> un ban de argint. 

n X Treceau pe acolo fel de fel de oameni. Treceau 
“creştini, treceau și Turci; nimeni însă nu avu gând 
aşa de rău, ca să întindă mâna și să fure din banii 
aceia. 

La sfârșitul fiecărui an mergea câte un preot dela 
biscrica din comună, însoţit de epitropii bisericii, și 
strângeau toţi banii din izvor, care erau apoi între- 
buințați pentru ajutorarea oamenilor săraci și ne- 
voiasi. 

Gândindu-mă, aproape fără să vreau, la crucea 
„din vârful dealului, mi-a venit în minte o mare mi- 
Aa nune săvârșită de ea tocmai în sfânta noapte a In- 
© vierei l 
= Băiatul unui vecin al nostru, băiat cam de aceiași 
vârstă cu cel care scrie aceste rânduri, căzuse bol- 
= nav de o boală, pentru care singurul medic pe care 
îl aveam în comună nu găsea nici un leac. 
= Intr'o dimineață, bolnavul chemând pe părinţii 
i săi, le zise: 

„In noaptea aceasta a venit la mine Domnul nos- 
ru lisus Cristos şi mi-a spus că dacă vreau să mă 


nA g 


AD să stau acolo de seara până dimineaţa. 

„= A fost un vis”, îi răspunse tatăl său. 

Dar băiatul de colo: „Nu, tăticule, n'a fost vis, ci 
„adevărat. A venit lisus Christos, mi-a vorbit și mi-a 
„spus că dacă vreau să mă fac bine, să merg într'o 
pa „seară la crucea lui și să stau acolo singur până a 
t dova 2i . 


fac sănătos, să merg la crucea din vârful dealului și 


SUS HRISTOS 


Decât că părinţii săi nu se hotărau să-i îndepli- 
nească dorința aceasta, mai ales că, deși ne găseam 
în rele din urmă zile ale lui Martie, dar vremea era 
încă rece şi zăpada nu se topise. 

Zi de zi însă bolnavului îi mergea mai rău. Iar în 
fiecare dimineață le zicea părinților săi: „Iarăşi a 
venit Iisus Christos și mi-a spus să merg la crucea 
din vârful dealului”. 

Intrasem în săptămâna Patimilor. Medicul spu- 
sese că nu mai e nici o nădejde de scăpare a bolna- 
vului. In dimineața zilei de Vinerea Mare, acesta, 
chemând din nou pe părinţii săi, le zise: „Azi noap- 
ie Domnul și Mântuitorul nostru lisus Christos a 
ven't din nou şi a fost tare supărat pe mine. Mi-a 
spus că dacă nici în noaptea Invierii nu mă duceţi 
la crucea din vârful dealului și nu mă lăsaţi acolo 
singur, o să mă pierdeţi, fiindcă nu mai am multe 
zile de trăit”. 

Ce să facă și părinții ? „să-l ducem, zise mama 
lui, se prea poate ca Mântuitorul să vrea să facă o 
minune în sfânta noapte a Invierii. 

-— Să-l ducem”, se hotărî, în sfârșit, şi tatăl său. 

Ti duseră, luând cu dânșii o saltea și mai multe 
pături, ca să-l învelească bine, căci în vârful dealu- 
iui sufla un vânt rece și puternic. 

A doua zi, adică în prima zi de Paști, bolnavul, 
care acasă la el abia se putea mișca din pat, veni 
singur pe jos din vârful dealului și așa de sănătos, 
ca şi când nici odată nu fusese bolnav. 


E 
De ce măgarul e măgar 


Când Dumnezeu a creat lumea, strânse pe toate 
animalele și fiecăruia îi dete un nume. 

— Numele tău va fi „cal? — zise unuia dintre 
animale. ; 

Apoi se uită la un animal impunător, cu o coamă 
frumoasă, și îi zise: — Tu vei fi regele animalelor 
şi numele tău să fie „leu“. 

Un al treilea animal capătă numele de „lup”. 

Și ast-fel se întâmplă cu toate animalele. 

După această împărțire de nume, Dumnezeu ordo- 
nă animalelor să se întrunească a doua zi. 

Pe atunci asinul era încă un drăguţ animal, foarte 
drăguţ, chiar. Nu avea încă urechile lungi. Și 
Dumnezeu îi dăduse un nume foarte frumos, care 
nume era tocmai cel pe care nu'l are și azi. 

Ziua următoare sosiră deci toate animalele. Și 
atunci Dumnezeu pe unul după altul la întrebat cum 
se numea. Fie-care dintre ele ştiu să-și spună nu- 
mele. Numai acel mic animal drăgălaș, atât de dră- 
guţ, îl uitase pe al lui, frumosul nume ce căpătase de 
la Dumnezeu. Atunci leul îl luă de urechi și îi le tra- 
se așa de tare încât se lungiră. 

— Ah, tu asinule îi zise apoi Dumnezeu — ai ui- 
tat aşa de repede numele tău ? 

De atunci îi rămase numele de măgar şi îi rămase 
şi urechile aşa lungi. 


e, ră 
i „ati 
` 


Prin pomi e ciripit şi cânt, 
Văzduhu-i plin de-un roșu soare, 
Şi salciile 'n albă floare — 

E pace 'n cer și pe pământ 

— Răsuflul cald al primăverii 
Adus-a zilele 'nvierii. 


Și cât e de frumos în sat! 
Creștinii vin tăcuţi din vale 

Și doi se 'ntâlnesc în cale 

Iși zic: Hristos a înviat! 

Şi râde-atâta sărbătoare 

Din chipul lor cel ars de soare! 


Și-un vânt de-abia clătinător 


MICI AMUZAMENTE 


2 BATAIE INTRE CLOWNI 


ROPASTI 


Şoptește prin văzduh cuvinte: 
— E glasul celor din morminte, 
E zgomotul sburării lor ! 

Şi pomii frunţile-și coboară 

Că duhul sfânt prin aer sboară. 


E linişte. Și din altar 

Cântarea 'n stihuri repetate 
Departe până 'n văi străbate — 
Şi clopotele cântă rar: 

Ah, Doamne ! Să le-auzi din vale 
Cum râd a drag și plâng a jale! 


Biserica pe deal mai sus, 
E plină astăzi de lumină, 


Că 'ntreaga lume este plină 
De-acelaș gând, din cer adus ; 


sfoară și încercaţi să le învârtiţi. 
Spre marea mirare a voastră, 
veţi băga de seamă că cel copt 
se învârtește pe când cel crud, 
nu. 

„Explicaţia e foarte clară : 
- In oul crud conţinutul e tare 
șI strâns legat de coajă, așa că se 
învârtește împreună cu ea, pe 
când în conținutul oului crud, 
fiind lichid, împiedică din această 


aa te 8.0 0 1! TAS 


Lipeşte pe carton figurile 1, 2, 
3 şi 4 şi decupează-le apoi. Gău- 
rește punctul A, a, B, şi b şi 
leagă punctele, însemnate cu a- 
celeaşi litere (adică A cu A și a 
cu a, și așa mai departe). Cuiele 
cu care aţi făcut legătura trebuie 
să se miște în voie, în locurile 
lor. Cele lucrate până acum au 
înfățișarea figurei noastre, no. 6. 
Cele două mânere 3 şi 4 se prind 
la capete și se mișcă încolo și 
încoace, astfel clownii încep o 
luptă foarte comică. 

* 


Sali SARE NU se E INYARTEȘTE 


% 
URAREA DE PAȘTI IN OU 


Fierbându-se laolaltă în oţet, 
10 grame de praf din gogoaşă de 
ristic și 5 grame de alun pulve- 
rizat, se capătă o cerneală mi- 
nunată. 

Cu această cerneală se scrie 
pe un ou crud: „Sărbători feri- 
cite". După ce se usucă scrisul, 
fierbem oul până devine ou tare. 

In acest chip, scrisul de pe ou 
dispare, intrând înăuntru. Oul 
pare la fel ca oricare altul. Acest 
ou se poate trimite ca ou de pă- 


căleală prietenilor, cari, fără în- 
„deială, vor fi nedumeriţi văzând 


i lat T 
g 


“Sunt Paștile ! Nu plânge, mamă! 


rat — şi-l prindem sus, pe sârmă. 


In fapta noastră ne e soarta 
Și viaţa este tot, nu moartea. 


Pe deal se suie 'ncetinel 
Neveste tinere și fete, 
Bătrâni cu iarna vieţii 'n plete, 
Şi 'ncet în urma tuturor, a 
Vezi şovăind câte-o bătrână să 
Cu micul ei nepot de mână.. . 


Ah, iar în minte mi-ai venit, 
Tu, mama micilor copile ! 
Eu știu că și 'n aceste zile! 
Tu plângi pe-al tău copil dorit T 
La zâmbet E azi ne chiamă. 


G. COŞBUC 


pe iii roca DE PAȘTI 


Putem foarte uşor să ne facem 
singuri un iepuraș de Paşti, ca: 
aleargă. Se taie dintr'un car 
cam tărișor două cercuri, a şi 
Din sârmă subțire se face pos 
mentul din desen, căruia trebi 
sân atârnăm o bilă de plun 
Acun. desenaţi iepurașul pe un 
carton subţire — eventual colo- 


Dacă iepurașul este prea greu, d 
trage la pământ bila de lunii 
Atunci nu ne rămâne decât ! 
să facem iepurașul mai ngoni 


E 


plumb (d). Cele două cereri 


PLASA FERMECATA 


ntr'o pădure -- pe care numai Dumnezeu o 
ştie -— îşi duceau viața de azi pe mâine un 
moş şi o babă. Cu ajutorul lui Dumnezeu își 
făcuseră după puterea lor o colibă în care să 

se adăpostească. 

Ei nu aveau copii şi de aceia moșul trebuia să 
umble după hrană ; această hrană și-o procurau în 
mare parte dintr'un lac cu pește. 

Pe câ: era moșul de darnic pe atât era baba de 
sgârcită. Moșul se scula de dimineaţă de tot, își lua 


„plasa făcută de babă și pleca la pescuit. Când venea 


acasă, baba gătea peștele, dar totdeauna găsea un 
prilej ca să se certe cu moșul. Acesta răbda toate 
ocările babe și era mulțumit că are cu ce trăi. 

Intr'o dimineață moșul se sculă de vreme ca de 
obiceiu, își luă plasa și plecă să pescuiască. 

Ajuns la baltă, lăsă plasa în baltă, dar când o 
scoase afară văzu cu mirare că nu prinse nimic. O 
mai lăsă la fund odată de două, de nouă ori, dar... 
nimic. Așa ceva nu i se mai întâmplase moșului 
nic'odată. Tocmai pe la amiază prinse un pește pe 
care-l luă în grabă să-l ducă acasă. 

Mergând spre casă și gândindu-se la felul cum 
va fi primit de babă, se întâlni cu un om îmbrăcat 
în sdrenţe și care se vedea că era flămând. 

Cum văzu pe moș, sărmanul om îi eşi înainte și 
i se rugă: 

— Fie-ţi milă şi pomană de un om care nu a 
mâncat de trei zile! 

--—- Ţi-aş da cu dragă inimă, dacă a-și avea ceva 
mai muit dar nu am decât un peşte, pentru care 
mă trudesc de az: dimineaţă să-l prind; ia-l și 
mănâncă-l fiindcă văd că ţi-e tare foame. Eu am 
să găsesc ceva ciuperci și fructe pe care le voiu 
mânca împreună cu baba. 

—- Dumnezeu să te răsplătească pentru binele 
ce-mi faci, că tare îmi era foame, zise cerșetorul și 
se îndepărtă mulţumit. 

Moşul adună câteva ciuperci și mere pădureţe pe 
care le aduse acasă. Aci baba îl luă la zor: 

-— Bine nătărăule de şapte ceasuri de când ai 
plecat la pescuit şi vii fără nici un pește ? Ce sunt 
ciupercile şi merele astea pădureţe? Unde e peștele? 

— Uite,... aşa şi-aşa, îi povesti moșneagul. 

După ce-l mai ocărî câtva timp, baba găti ciuper- 
cile, având grije să nu-i dea moșului decât vre-o 
două, și tot atâtea mere pădureţe. 

Moșul se mulţumi și cu atâta şi nu zise nimic. 
In sine-și era mulțumit de ce făcuse. 

A doua zi, moșul porni din nou la pescuit. Când 
scoase plasa din apă văzu cu bucurie că se prinse- 
seră o mulțime de peşti. 

Tocmai mulțumea lui Dumnezeu pentru acest dar 
neașteptat, când, tot pe neașteptate, văzu pe babă, 
care răsărise înaintea lui ca din pământ; baba se 
luase după moș ca să vadă cum face, că vine acasă 
fără pește. Când văzu atâta peşte îl luă la zor: 

— De ăștia îmi ești şarlatane? spui că nu ai 
prins nimic și, cine știe cui vinzi peștele ca să-ţi 


„cumperi ţuică. Dar ţi-arăt eu acasă, fii pe pace! 


Și baba, deșşertând peștele în șorț, o luă spre 
casă blestemând în timp ce moșul rămăsese trăsnit. 
Mai apoi, venindu-și în fire afundă din nou plasa 
și o scoase iarăși plină cu pește. 

Mulţumi lui Dumnezeu și porni spre casă. Dar, 
ca și în ziua trecută se întâlni din nou cu cerșetorul, 
care se rugă iar: 

— Ai milă şi astădată de mine. Sunt tare înfo- 
metat și Dumnezeu te va răsplăti. 

— Cu plăcere omule. Astăzi am avut mult noroc. 
Ţine : dela mine puţin și dela Dumnezeu mai mult. 
Și zicând aceasta moșul vru să-i de-a peştele ; dar 
cerşetorul îl opri zicându-i : 

—, Nu mi-a trebuit peştele tău ; ci, am vrut să 
te încerc dacă ești milostiv. Mergi pe aceiași cale 
ca şi până acum. 

Moșul mirat, nu știa ce să mai creadă ; când deo- 
dată văzu cum cerșetorul se prefăcu într'un nor alb 
şi dispăru din faţa ochilor. 

Abia acum pricepu moșul că cerșetorul, nu era 
altul decât Dumnezeu și închinându-se merse mai 
departe către colibă. 


Când ajunse aci văzu cu mirare că baba nu era 
acolo și nici prin împrejurimi. Ce se întâmplase ? 

In drum spre casă, baba se întâlni şi ea cu așa 
zisul cerşetor. Acesta cerându-i ceav de mâncare, 
fu alungat și blestemat de babă. a 


Dar când era ca să ajungă acasă simţi cu groază, 
cum peștele în șorț se prefac în broaște, șerpi şi 
șopârle, care se suiră pe gâtul babei mușcând-o. 
Inebunită de spaimă, baba o luă la fugă în cotro 
văzu cu ochii uitând de toate. Și poate o fi fugind 
şi astăzi, dacă nu va fi scăpat-o cineva de șerpii și 
broaștele pe care le căpătase din cauza sgârceniei 
sale. 

DUMITRU C. SOARE 
Cl. II-a — Seminarul Central 
București 


ȚARANUL ȘI NEVASTUICA 


Un ţăran prinsese acasă la el o nevăstuică, pe 
care se pregătea să o omoare. 

„Cruţă-mi viaţa, i se rugă nevăstuica, tremurând 
de frica morţii. Ştii doar că eu îţi sunt de mare 
folos. Iţi curăţ casa de șoareci, cari îţi fac atâtea 
stricăciuni“. 

Țăranul îi răspunse: „Dacă ai prinde și omori 
şoarecii, ca să-mi faci mie un bine, ţi-aș dărui și 
eu viaţa. Insă tu vrei să te lauzi cu o faptă pe care 
o faci pentru pia şi folosul tău, iar nu fiinăcă 
te Snipes la mine“ 


pi i acte atu o aia aie e 


| AI PR Eee ea Macici Éro cică tuia ea. 


- TAINA OULELOR ROŞII... 


DE CAND DATEAZA OBICEIUL OUALELOR 
ROȘII 


in îndepărtatele vremi obiceiul oului roșu, a 
trecut în generaţii, dela individ la individ, 
dela neam la neam și a ajuns până la noi. 

Cu certitudine nu se știe care popor a 
înroşit cel dintâi ou și când anume. Ouă roșii de 
piatră s'au găsit în morminte cari datează de mi- 
lenii, după cum s'a aflat 
că chinezii  înroșeau 
oule cu două mii de ani 
înainte de Hristos. Dar 
e de presupus că şi a- 
ceștia au moștenit obi- 
ceiul din timpuri și mai 
îndepărtate. 

Religiile tuturor po- 
poarelor au introdus 
oul roșu în ceremoniile 
cultului lor. Astfel, la 
Egipteni, deosebim un 
cult special, la equi- 
noxul de primăvară — 
Paştele nostru cu care prilej ofereau ouă zeului 
creator. Perșii, deasemenea aveau obiceiul ca de 
Anul Nou (20 Mai) să-și dăruiască reciproc ouă 
„colorate, felicitându-se. Scriitorii Pliniu, Ovidiu, 
Juvenal, menţionează în operele lor că la Romani 
sărbătorirea equinoxului de primăvară se făcea cu 
ouă colorate diferit. 

„Obiceiurile și credinţele acestea păgâne au trecut 
în religia creștină și s'au acomodat cu dogmele ei. 
Cei dintâi creștini au păstrat și au lăsat moștenire 
datina oului roșu tuturor popoarelor creștine, cari 
pun tradiția aceasta în legătură cu sângele — moar- 
tea şi învierea — Domnului lisus Hristos, Creatorul 
lumii creştine, după cum primele popoare au con- 
siderat oul roșu ca simbol al creaţiunii Cosmosului. 

Oul roşu a rămas, în cultul nostru ca și crucea, 
simbolul biruinţei contra diavolului. 


TRADIȚII 


In legătură cu ouăle de Paște sunt mai multe 
tradiţii. Amintim câteva din diverse provincii. Pre- 
tutindeni însă, la Români, acei cari se duc la In- 
viere, se spală cu apă în care sa pus un ou roșu 
şi un ban de aur sau de argint. Oul roșu simbo- 
lizează sănătatea şi sprinteneala, iar moneda curățe- 
nia aurului sau a argintului și bogăţie. 


In satele din munții Apuseni, flăcăii obișnuiesc 


ca în Sâmbăta Paștilor să pornească în grup la 
pădure, de unde aduc butuci pe cari îi descarcă în 
cimitir. Seara, flăcăii îi aprind şi întrețin focul în 
toate cele trei zile de Paşte. Toţi oamenii stau afară, 
în curtea bisericii până vine preotul, şi atunci intră 
cu toții în sfântul lăcaș. 

După liturghie credincioşii iau „Paște“ și dau un 
ou roșu. 

In Moldova, în Banat și în ţinutul Vrancea este 
obiceiul ca în ziua întâi de Paște să nu se mănânce 


ouă roşii, crezându-se că celui ce mănâncă i se vor 


n Malin 0 iii a e Sa 


face bube pr cap. De asemenea nimeni nu mănâncă 
ouă roşii până ce mai întâi nu împarte pomană 
morților. In Transilvania și Banat, în ziua de Paște 
se dau „moşii“ de sufletul celor morţi. Celor ce vin 
cu „moşii“ li se dăruesc ouă roșii. 

In Fălciu este obiceiul ca, în noaptea Invierii, să 
se pună sub perna fetelor ou încrestate, pentru a 
se mărita mai repede. 

In Vâlcea, atât copiii, cât şi oamenii maturi, tre- 
bue să poarte în buzunare ori în sân un ou. Numai 
așa le va merge bine tot anul. In partea de Nord 
a Basarabiei se obișnuiește ca după slujba dela a 
doua Inviere, băieţii şi fetele să rămână în ograda 
bisericii, unde se joacă „de-a mâţa cu şoarecele“, 
învârtindu-se mereu. 

Bărbaţii şi femeile se strâng în cimitir; unii 
joacă cărţi, alţii cântă, iar alții mănâncă pască şi 
ouă roşii. A doua zi de Paște se duc la biserică 
numai oamenii însuraţi și nevestele lor. Fetele stau 
acasă şi așteaptă să vină băeții cu ,„,udatul“ : le dau 
un mănunchiu de busuioc muiat în cofiță şi le 
urează sănătate. Fetele le dau câte două ouă și 
pască. 

In Macedonia, până la Dumineca Tomei la vizită, 
pe lângă dulceaţă și cafea turcească se dă și câte 
un ou roșu. 


OUĂLE ROȘII ŞI MEDICINA POPULARĂ 


Mulţi cred în puterea miraculoasă a ouălelor roșii 
dela Paște și ca atare sunt întrebuințate pentru 
tămăduirea multor meşteşuguri. Astfel prin Transil- 
vania se obișnuește a se face descântece pentru mai 
multe boli, precum : de dureri de măsele, dureri de 
urechi, de grumaz, de roșeață, etc. Deasemenea per- 
soanele slabe, anemice, se spală în fiecare Duminică 
cu apă rece, proaspătă, în care pun trei ouă roșii, 
crezând că se vor rumeni la față, precum roşeala 
lor. La fel, coaja oului roșu, care a fost sfinţit în 
prima zi de Paște, prin unele regiuni, se întrebuin- 
țează la vindecarea frigurilor. 

Ciocnitul ouălelor se obișnuește pretutindeni și se 
face cu un anumit ceremonial. Ieşind dela Inviere, 
sătenii se așează la masă și după ce gustă mai întâi 
din pască şi din celelalte lucruri sfinţite, încep a 
ciocni ouăle. In Vâlcea este 
obiceiul ca întâi să ciocnească 
soții. Nevasta ţine oul și băr- 
batul  ciocnește, spunând: 
„Hristos a înviat“ şi i se răs- 
punde : „Adevărat a înviat“ 
Ciocnesc apoi părinții şi copii, 
şi părinţii cu celelalte rude, 
prieteni sau cunoștințe şi, 
însfârșit toți cei cari se în- 
tâmplă să fie la masa lor. 

Acelaș obiceiu este şi în Basarabia, unde se crede 
că rudele cari nu ciocnesc, nu se mai întâlnesc pe 
lumea cealaltă. 


Prin Bucovina este credinţa că trebue să ciocnești 


ca să nu te rătăcești în pădure. 


ma RE Pi e Pe tt 


E 


rE TETONA IY 
LT a ji E 


j 


x $ | 
„Profesorul: —. Victore, câte 
i itipente sunt ? 

ictor : — Cinci. 


1, 2, 3, 4,5. 
s 


Tare 


Aiae se duce la fotograf și 
ere să fie fotografiat „a la mi- 
w. Fotograful îl trage în poză 
că stă, și stă, și tot stă, 
a fotografia. 

e s'aude, domnule, cu „a 
nutu “ dumitale, că aştept 
[de ce oră? 

— Numai un minut şi este 
gata, îi răspunde fotograful. 

5 lai trec cinci minute. Mitică 


i — "Ce s'aude, domnule, că 
 |mapucă noaptea ? : 
Incă un minut, stimate 


s'enfurie Mitică. Bine, dar ce are 


P rofesorul: — Numără-mi-le. 


că durează atât de mult ? 

— Să vedeți, începe fotogra- 
ful, nu ştiu de ce, dar nu va 
eşit capul şi deaceia mă căznesc 
atâta. 

— Asta-i bună, ţipă Mitică, 
dă-o și așa că tot o trimit la ci- 
neva care nu mă cunoaște. 


Nina mer 
unde văzu | 
întoarse acas 


a 
— Bunică; 
MITICĂ E NEMULȚUMIT mal, care în 
Mitică şi-a cumpărat o pereche eaa inaia 
de mănuși și după două zile vine PESCARUL | 
supărat la negustor şi-i spune : — Eu mă | 


siguranță că | 
„ mirabil penti 


— Domnule, am cumpărat eri 
o pereche de mănuși dela dum- 


neata şi mi-ai spus că sunt foarte i — Chiar a 
trainice. i în locul acest 
— E adevărat. Vă rog ţine un nici unul. | 
an de zile cel puţin. | 
Ei bine, domnule, află că A NU-I ALU | 
nu m'au ținut nici măcar două Tata : Ionel, ca să văd că de — Fii, do 
zile. 3 acum vei fi cuminte, spune-mi scoţi ochii cu 
— Cum asta ? Ei Renae ce re purta ? é — van 
să : : lone iindcă eşti mai tare — Cum ii 
— Le-am pierdut eri. Pee Pai i că stat a 
9 -— Da, daj 
- mea, e împri 

IsuRâs| 
e i FOARTE MU 
` — Puiule, dacă noi trei îți dăm | 
câte o prăjitură câte o să ai? ! ge 


— O să am... o să am... încă IP 
nu destule. a 
* : j 

— Intro zi plecai la vână- ) y 
toare. Hop o prepeliță. Ochesc Ia 7 


dar nu putui să trag. f 

. c] K àbi 0 d — S< Í 
Directorul de teatru către Se rupsese pușca : | 
actor : — Nu, o uitasem acasă. — Eu su 
Lucrez 24 di 

In ] i î i ; * R à 
E a cls E e i > — Eşi, domnule, afară din lac -—- Asta-i 
ADE it 8 căci aci nu e voe să înnoţi. 24... | 
A i ră: 5 — Păi, eu nici nu ştiu să --- Da, de 
ctorul : Pentru ce ? EEN sd al aa 


Directorul: Sper că asta va AMAAAAAAAAAAAAAAAAAA, 


TAR spectatorii. j S P R A V A 


! 


— 


e 


je odată la un circ 

an elefant. Când se 

ă spuse bunicii: 

am văzut un ani- 

loc să mănânce cu 

piu aşa, cu coada. 
e 


E: la pescuit. Cu . 


aici este un loc ad- 
ʻu crapi. 

şa. De două luni vin 
ia şi n'am prins încă 
| [ ] 

mnule, atent, că-mi 
1 umbrela dumitale ! 
pil. pas 
nposibil, când vezi 
z ochiul meu ? 

f nu este umbrela 
amutată. 


NCITOR 


at foarte muncitor. 
» ore pe zi. 

bună. Ziua are doar 
2 su 


r eu mă scol cu o 
reme. 


PP a Drag 0 


NU-I GHICITOR 


Bravo Ionele! 
acum viitorul... 

— Viitorul ? 

— Da! 

— Imi pare rău, dar nu sunt 
ghicitor. 


Spune-mi 


| DEFINIȚII AMUZANTE | 


Purice — Lipitoare în minia- . 


tură. 
Nemuritori 
mor în mizerie. 
Vis — Ediţia ilustrată a som- 
nului. 
Fa — Sub-sol. 
Curea — Prânzul săracului. 
Voce — Cerneala vorbirii. 
Notes — Biblioteca ideilor. 
Lacrimi — Saramură de du- 
rerc. 
Idiot — Omul pe care nu-l] 
înțelegem. 


PREA CINSTIT 
La directorul unui circ se pre- 
zintă un tânăr cerând un post. 
Din întâmplare nu mai e liber 
decât locul  îmblânzitorului de 
lei. 


Oameni 


care 


BABA AAA AA A AAAAAA 


LUI COCO ? 


Lin Ain An Aa 


5. Care 


— Vei vedea că nu e greu de 
loc, spune directorul. Ajunge să 
intri în cușcă și să convingi leul 
că nu ţi-e frică. 

Imposibil, domnule director. 
Sunt prea cinstit ca să înșel pe 
cineva în halul ăsta. 


A GĂSIT LEACUL 


Liliana este o fetiță care vor- 
beşte foarte mult. Intr'o zi este 
bolnavă. 

— Are nevoe de odihnă, atâta 
tot, spuse doctorul, fără să o con- 
sult prea mult. 

— Oh, priviţi și limba, îl rugă 
Liliana, dornică să știe ce are. 

— Da, da, și ea are nevoie de 
odihnă. 


PE STRADA 


— Mă, Georgele cu ce se ocu- 
pă domnul care stă la voi în 
gazdă ? 

— E cel mai mare inventator ! 

--- Dar ce inventează ? 

--- In fiecare lună inventează 
o minciună, ca să nu-i dea lui 
tata chiria... 


UN COPIL SINCER 


Mama o cheamă foarte supă- 
rată pe Liliana și-i spune: 

— Nu ţi-e rușine Liliano ? In 
bufet erau trei prăjituri și acuma 
e numai una. Cum se poate asta ? 

—- Păi mămico, era întuneric 
şi n'am văzut-o și pe cea de a 
treia. 


PRUDENȚA 


„—- Când vei veni la mine 
nu te urci în ascensor. 

- De ce? E periculos? 

--- Nu, dar locuesc la 


SR 


| SPUSE ŞI cit ; 


MAI E INTUNERIC ? 


Doi frați dorm în aceeaș can 
ră. Intr'o dimineaţă, unul = 
ei se scoală și fără să-și sco: 
capul de sub plapumă strigă 


celălalt : 


ric? 
- Petrică răspunde : 


—- Nu știu, stai.să aprin 


mina ca să văd. 
9 


ŞTIE SAU NU ȘTIE! 


Comisarul : 
dumitale : 


Martorul accident 


viitorul în palmă. 
Comisarul : 


Care este pro 


— Pentrucă, mai este p 


ao aia 


A 


Cit 


Foarte bine, i 


teşte te rog, acest paS 


şi semnează-l. 


Martorul : Vedeți că... hm.. 


nu știu să citesc. 


AAA AAAAAA ananas ia aa 


„6, Ceeace văzând Coco în fine 


RE 


: inamic Į prizonier îl leagă b 


AE: ip 


LE 


AVENTURILE 


„ CĂPITANULUI HATTERAS 


aes de JULES VERNE 


: Ajunşi la acest punct, călătorii se întrebau dacă 
=~ -trebue să meargă mai departe. 
p- — Să mergem, răspunse Hatteras. 
| Seara însă, un vânt destul de violent începu să 
= bată din spre Nord; au trebuit să caute un adăpost 

sigur pentru cort în fundul unei văi ; cerul era ame- 
= ninţător, norii lungueți brăzdau aerul cu mare 
„ iuțeală, atingeau pământul așa de aproape că abia 
= -putea să-i urmărească cu ochii în cursa lor nebu- 
= nească. 

— Ni se pregăteşte o noapte urâtă, zise Iohnson 

i după masă. 
Urechea prea agitată percepea în mugetul gene- 
= ral niște sgomote ciudate, ca pârâitul clar al cor- 
i purilor care se sparg. 

— Se produc acolo, zise doctorul, niște izbituri, 
ca şi cum îiceberg-urile şi ice- -fieldurile sar bate 
între ei. 

— Da, răspunse Sebit s'ar spune că. scoarța 
pământească se dislocă cu totul. Ascultaţi, n'auziţi ? 
ăi — Dacă am fi aproape de mare, reluă doctorul, 

= aş crede- că sunt adevărate rupturi de ghețari. 

e „_.— In adevăr, răspunse Iohnson, acest sgomot nu 
= se poate explica altfel. 

Furtuna dură zece ceasuri fără întrerupere şi 
„niciunul nu putu să închidă ochii toată noaptea, 

_petrecând-o într'o adevărată neliniște. 

„> Din fericire furtuna se potoli din primele ceasuri 
| = ale zilei; au putut în sfârșit să părăsească cortul, 

care a rezistat cu hotărîre. Doctorul, Hatteras şi 
= Tohnson se îndreptară spre colina înaltă cam de 
„trei sute de picioare aproape, pe care o urcară cu 
„ușurință. 

Privirile lor se întinseră asupra unor ţinuturi 
metamorfozate, făcute din stânci, din vârfuri ascu- 
= țite şi cu totul lipsite de zăpadă. 
F Vara urmă brusc iernei alungată de furtună, 
„zăpada curățită de uragan ca de o lopată, nu avu- 

sese vreme să se topească, iar pământul apărea în 
„toată aspra sa ariditate. 


Sy Direcția încotro privirile lui Hatteras se concen- 
= trau acum, era spre Nord. Zarea părea scăldată în 
E vapori negricioși. 

EC — Iată, care ar putea fi foarte bine efectul produs 


de ocean, zise doctorul. 

— Aveţi dreptate, zise Hatteras, marea trebue 
„să fie acolo. 
= — Această coloare e ceeace se chiamă blink, zise 
“Iohnson. . 

— Adevărat, reluă doctorul. 

— Ei bine, să mergem la sanie exclamă Hatteras, 
şi să ne apropiem de noul ocean! 

Cei trei englezi se întoarseră în vale, pregătiră 
SĂ sania, ridicară cortul şi plecară la drum. Fiecare 
„se temea să nu regăsească urmele din ajun, însă 
pe tot restul călătoriei n'au mai întâlnit pe pământ 
„nicio umbră de strein sau de indigen. Pupi trei 
„ceasuri au ajuns ze coastă. 


E di 
x 


pas 
sos 
pi 


aia 


tai 


— Marea ! mare ! strigară toţi în cor. 

— Şi marea e desgheţată, exclamă căpitanul. 

Intr'adevăr furtuna a curățat dintr'odată bazinul 
polar, gheţurile rupte și dislocate, pluteau în toate 
direcţiunile, cele mai mari formau icebergurile 
(ghețarii plutitori), sau „ridicarea ancorei“, cum le 
botezaseră marinarii, care pluteau în largul mărei. 
Câmpia suferise un_ înverșunat asalt din partea. 
furtunii, o ploaie de mici sfărâmături, de bucăţi şi 
de praf de ghiață acopereau stâncile vecine. Puţinul 
ce mai rămăsese din ice-fieldurile (câmpia de ghiață) 
la nivelul coastei părea putrezit ; pe stâncile de care 
se izbeau valurile, se prelingeau alge marine și tufe 
de varech decolorat. 

Oceanul se întindea cât vezi cu ochii, fără ca 
vreo insulă sau vreun nou pământ să-l țărmuiască 
la orizont. 

Hatteras după ce AA dat seama de configurația 
coastei, a decis chiar în aceeași zi să se facă pre- 
gătirile de plecare. 

Acestea trebuia să se termine până seara; cortul 
a fost deci întins și după o masă întăritoare, înce- 
pură lucrările. In vremea asta, doctorul și-a luat 
instrumentele pentru a-și alege un punct de unde 
să ridice poziția hydrografică a acestei părți din 
baie. 

Hatteras grăbia lucrul, era zorit să plece, el voia 
să părăsească pământul solid şi s'o ia înainte, în 
cazul când vreun detașament ar ajunge la mare. 

Doctorul la întoarcere găsi toate terminate. Vă- 
zând șalupa liniștită și la adăpost de vânturi, îi veni 
în minte să dea un nume acestui mic port și propuse 
pe acela de Altamont. 

Această propunere fu admisă fără nicio discuţie, 
căci fiecare o găsi justă. Prin urmare portul se 
numea de acum Altamont-Harbour. 

După calculele doctorului, el se găsea situat la 
87 gr. 15' de latitudine și 118 gr. 35' de longitudine 
Est de Greenwisch, adică trei grade de pol. Călă- 
torii au mers o distanță de două sute de mile (300 
km.) dela Baia Victoriei până la Portul Altamont. 


Cap. XXI 
MAREA DESGHEŢATĂ 


A doua zi lohnson și Bell procedară la îmbarca- 
rea efectelor de campament. La opt ceasuri pregă- 
tirile de plecare erau terminate. 

După un sfert de ceas, fiecare își luase locul pe 
șalupă, care cu frânghiile desfăşurate și cu pânzele 
sale întinse, ieşi repede din Altamont-Harbour. 

Plecarea începuse Miercuri, 10 Iulie ; navigatorii 
se găseau la o distanță foarte apropiată de pol, 
exact la o sută șeaptezeci de mile (280 km.), şi dacă 
ar da de pământ în acest punct, călătoria pe mare 
trebuia să fie foarte scurtă. Vântul era slab, dar 
favorabil. Termometrul arăta plus 15 gr. centgr. 
prin urmare destul de cald. 

Pânza lichidă, colorată de nuanțele cele mai vagi, 
se înfățișa în mod ciudat transparentă și înzestrată 
cu o necrezută putere de împrăștiere, ca și cum 
ar fi fost făcută din carbură de sulf. Această pânză 
diafană îngăduia s'o străbaţi cu privirea până în 
adâncimile sale fără fund. Şalupa părea suspendată 
pe un abis fără fund. 

(Va urma) 


m ce SC ft 


e Tue SETI LE, 


To 


SFATURI PRACTICE 


Untul și untura se desprind 
mai bine de pe hârtie dacă pu- 


neți pachetul zece minute în apă 


rece. 
© 


Lucrul cel mai grav este însă 
că v'aţi pătat rochița șezând pe 
iarba verde și cineva v'a spus, că 
petele acestea nu mai ies ? 

Nu vă temeţi, căci nu este a- 
devărat. 

Luaţi locul pătat, muiaţi-l 
bine în spirt curat şi frecaţi ușor 
locul, până ce vedeţi că pataa 
dispărut. Apoi clătiți totul cu apă 
rece. 


Ca să scoateţi o ţeapă din mâ- 
nă, este suficient să luaţi o sticlă 
cu gâtul lat cum sunt acelea de 
lapte şi să o umpleți pe trei sfer- 
turi cu apă clocotită. Pe gura sti- 
clei, ţineţi locul cu ţeapa, apă- 
sând tare. După puțin timp, ţea- 
pa iese afară cu foarte mare ușu- 
rinţă.... 


Puţină zeamă de lămâie pusă 
în apa în care fierbem varza, face 
să dispară mirosul caracteristic 
pe care această legumă îl răspân- 
dește în apartament, când o gă- 
tim. Acest procedeu mai dă legu- 
mei un gust foarte bun. Trebue 
să aveţi lămâi de rezervă în casă, 
căci este un fruct foarte util în 
menaj.. 


p sr pe r ? 


Pagina F etifelor 


Totdeauna numai mamele sânt 
acelea care știu ori când să trans- 
forme, să modifice, să refacă dân- 
du-le o viață nouă — acelor hai- 
ne care până mai eri zăceau a- 
bandonate. Mamele cunosc va- 
loarea banului azi. 

Iată aci alăturat un mic model 
drăguţ, scos dintr'un pardesiu de 
al mamei pe care ea nul mai 
purta de câţi-va ani. E o stofă 
bună moale și caldă. Şi a fost 
dată la vopsitorie și vopsită într'o 
frumoasă culoare verde închis. 
Mânicele au fost frumos prinse 
și la guler s'a pus o mică blană. 
Toca e de catifea maron cu o floa- 
re aplicată de culoare verde și al- 
bastră. Și mânicile sânt brodate 
cu aceiași floare — dar interiorul 
lor e căptușit cu blană. 

Nu e nimic extraordinar dupe 
cum bine vedeți, dar totul e a- 
ranjat cu armonie perfectă. 


Câtă veselie sânt capabile să 
creeze mâinile unei mame, și ce 
fericire sânt pentru casă când Sie 
răi să unească bunul gust cu e 


PUŢINA BUCATARIE 


Mămica voastră a făcut de P 
bătorile Paştelui ouă destule. Ar 
fi nostim să faceţi o surpriză 
prietenelor voastre și să faceţi şi 
voi cu mâna voastră ouă. 

Luaţi 140 grame de zahăr, 150 
de grame cu albușul a două ouă. fa 


mici pe care le tăvăliți în cioco- A 
lată rasă. Trebue să le lăsați 48 
de ore să stea înainte de ale 


servi. 
9 


USCATURI DE RONȚE 


Faceți o cocă din 70 de grame 
de făină, 40 de grame de unt, și 
20 de grame de zahăr puțin găl- 
benuș și puțină zeamă de lămâe. 

Din această cocă tăiați covri- 
gei, steluțe și alte forme, pe care 
le ungeţi cu albuș de ou şi le pre- 
săraţi cu zahăr pisat mare, apoi 
le puneţi la cuptor. 

e 


FRUCTE GLASATE 


Cred dragele mele că vă plac 
foarte mult fructele glasate. De- 
aceea vă dau o rețetă să le pu- 
teți prepara singure. Bateți în= 
tr'o farfurie un albuș de ouă cu 
puţină apă rece. Spălaţi fructele 
foarte bine şi muiaţi-le înăuntru, 
apoi le tăvăliți în zahăr pudră, 
până ce s'au acoperit cu un sti 
gros. 

După aceia le puneţi pe o tavă 
acoperită cu o bucată de hărtie 
pergament, le aşezaţi la soare sau 
pe cuptorul sobei aproape răcit 
După ce s'au uscat le puneţi în 
tr'o farfurie de servit. f: 


© e 


u trei zile înainte de Paşti adică în Joia- 
Mare, se scoală omul de dimineaţă și își mă- 
tură casa. Gunoiul măturat îl duce apoi în 
mijlocul curții şi îi dă foc. 
Se spune că focul și fumul acesta împiedecă vier- 
mii şi gândacii de a se apropia tot anul de casă. 

La acest foc oamenii își încălzesc picioarele, ca să 

„ fie feriți de boală tot anul iar femeile aleg unt în- 

= tro oală. Untul ales este bun pentru toate bcalele 

= şi necazurile de peste an. 

= Tot ca să fie bine se aprinde dela acest foc o obia- 

= ]ă şi se înconjoară cu ea toată casa. 

TR In această zi copiii umblă pela casele oamenilor 

şi cer ouă de pomană. 

| In noaptea de înviere bărbaţii aduc pe umeri la 

= biserică coșuri pline cu diferite alimente: pască, co- 

= zonaci, colaci, ouă roșii, miei, cârnaţi, nuci, etc. 

. După ce preotul a sfințit aiimentele are loc un 
spectacol foarte curios. Oamenii se reped care mai 
de care, se face o învălmășeală mare, fiecare își ia 
coșul cu alimente, îl urcă pe umeri și pe urmă ți- 

= ne-te fugă până acasă. 

= Intr'o clipă biserica e goală iar pe ulițele satului 

bărbaţii aleargă ca niște nebuni. | 

Acest obiceiu are — după unii — următoarea ex- 
plicație: se crede că acela care îi va întrece pe toți 
va fi cel dintâi în sat, munca îi va fi cu spor, grâul 

„îi va încolţi repede, etc. 

„In acelaș timp se crede că cel ce va sosi ultimul 


SA ap CI Sate 


acasă va muri, sau i se va întâmpla o nenorocire în 
cursul anului. 

Acest obiceiu își mai are o explicaţie într'o le- 
 gendă bătrânească, care circulă deopotrivă și prin 
satele din Rusia Subcarpatică, prin Galiţia și prin 
satele românești dela graniţă. 

Se spune că pe vremea când umblau poștalioane 
mari cu câte patru cai s'a întâmplat că un poștalion 
a fost atacat de niște vagabonzi, cari au omorât oa- 
menii și au furat lucrurile de valoare. 

Impăratul fiind mâniat tare de cele întâmplate, 
a trimis numeroși soldaţi ca să-i prindă pe fugari. 

Soldaţii neștiind unde să-i găsească pe tâlhari au 
-intrat în sate și cum era chiar în ziua de Paște, au 
„găsit oamenii la biserică și pe toţi cari nu au încă- 

put să se încue înăuntru, i-au tăiat. 
„De atunci a rămas obiceiul ca oamenii în noaptea 
„de Inviere să se teamă și imediat ce le-a blagoslovit 
popa păștile, să fugă acasă. 


PAȘTELE BLAJINILOR 


A Aşa bunăoară, Paştile Blajinilor este o datină a 
= cărei rost se cuvine să-l lămurim... Iată ce se crede 
în popor în privința Paştilor Blajinilor. 

„Dincolo, pe tărâmul celeilalte lumi, trăeşte pe 
malurile apei Sâmbetei un neam de oameni foarte 
credincios şi blând, numit „neamul blajinilor”. A- 
„cești oameni trăesc o viață cucernică, pli de cu- 
>: „răţenie şi sfințenie. Tot anul o duc numai în post și 
„rugăciuni şi niciodată limba lor nu păcătuiște cu 
4 Teo e dale şi nu au altă ocară decât : Du-te la 


TRA 


aaa nică aA a ia 


de Sfintele Pasti 


= Obiceiuri 


Bucuria lor cea mai mare este de Sfintele Paști, 
când se întâlnesc cu nevestele lor la prasnicul cel 
mare al Invierii — căci, deşi sunt însurați, acești 
bărbați stau tot anul departe de căminele lor. 

Dar bărbaţii oameni, nu au de unde şti când cad 
Paştile... Deaceea, românii aruncă în prima zi de 
Paşti cojile ouălor roșii, în undele râurilor, ştiind că 
aceste coji vor aduce vestea Invierii Mântuitorului, 
neamului blajinilor depe tărâmul celeilalte lumi... 

Odată cu cojile ouălor, se mai lasă prins de coaje 
şi puţin albuș, fiert, pentru îndestularea blajinilor. 

Dar acest neam de oameni atât de cumpătat se 
mulţumeşte cu atât de puţin, încât se spune că doi- 
sprezece „,blajini” se satură cu un ou... 

Până să ajungă ouăle pe meleagurile „blajinilor” 
trec aproape șapte zile. Așa că ei prăznuesc Sfin- 
tele Paști cu șapte zile după pământeni în Lunia 
după Duminica Tomii. 

Creștinii, mai przănuesc odată Paştile în acea zi, 
în semn de înfrățire cu „blajinii”. 

Românii se adună în livezi şi pajiști pe care iar- 
ba de abia mijește și ciocnesc ouă roșii şi carafele 
cu vin în amintirea blajinilor de pe malurile Sâm- 
betei. 


PAȘTELE CRUCII ŞI PAȘTELE INVIERII 


La început sărbătoarea Paştilor era despărțită în 
două părți deosebite : în Paștele Crucii şi în Paş- 
tele Invierii. Paştele Crucii se serba în ziua de Vi- 
neri şi era o sărbătoare de întristare, cu rugăciuni 
continue, şi cu post foarte aspru. Ii zicea Paștele 
Crucii, fiindcă, în ziua de Vineri Mântuitorul fusese 
răstignit pe cruce. Și în această zi se pomeneau toc- 
mai suferinţele și moartea lui Iisus Hristos. In ziua 
de Duminică se serba Paștele Invierei cu bucurie 
mare și cu cântări de laudă. Mai târziu însă sărbă- 
toarea Paştelui a rămas numai ca sărbătoarea Invi- 
erii Domnului, o sărbătoare de bucurie, de fericire, 
de înviere a speranţelor. 


PRIETENUL LEULUI 


La Tabora, în Tanganica, leii se învățaseră să ata- 
ce turmele indigenilor. Ca să scape de ei au fost puse 
mai multe curse, reușindu-se să fie prinși mulți din- 
leoninii amatori de vite. 

Intr'o zi însă, un negru a eliberat din cursă un leu. 
Dat în judecată, negrul a povestit că leul dădea des 
târcoale casei lui, reușind până la urmă, să se îm- 
prietenească. 

De multe ori, când vânatul leului era abundent, el 
nu uita să treacă pe la casa negrului și să-i lase şi lui 
o provizie de carne. Fiindu-i teamă că odată leul- 
prieten va fi prins în cursa întinsă, negrul pândea 
pentruca atunci, când a fost prins, să-l libereze ca un 
prieten fidel, ce-i era. Tribunalul spatelui, acest Si 

J 


£ cru, la achit 


T 
{ 
4 


na 


pa NS 


-In căutarea lui Dumnezeu 


ra odată o femeie săracă, săracă, încât n'a- 

vea după ce bea apă. Pe lângă aceasta, Ma- 

ria, căci așa o chema, era și foarte leneșă. 
é Stătea cât îi ziulica afară, privind la trecă- 
tori și ronțăind semințe de floarea soarelui. Nu fă- 
cea niciodată foc, n'avea o suveică și nici o bucă- 
țică de pâine. Vă închipuiţi în ce hal era casa ei şi 
cât de mult o iubea șoarecii, căci își puteau face de 
cap, oricând vroiau. 

Intr'o seară, când era foarte flămândă, văzu tre- 
când pe lângă casa ei o femeie, care ducea un săcu- 
leţ cu făină. 

„Cine ţi-a dat acest lucru, binecuvântat de Dum- 
nezeu” răspunse surâzând străina. 

Intr'o altă seară, când îi era foarte frig, Maria 
văzu pe un moșneag, cu o legătură de lemne în spi- 
nare. | 

„Cine ţi-a dat acest dar al cerului ? 

— Mi l-a dăruit Dumnezeu”, răspunse moșnea- 
gul. 

Altădată, când în zadar căuta să se învelească în 
pătura-i zdrenţuită, văzu trecând o bătrână, cu un 
mare ghem de lână. La întrebarea Mariei, cine i-a 
dat ghemul, bătrâna răspunse : „Dumnezeu !”’ 

Hotărât, toţi întâlneau pe Dumnezeu, afară de 
dânsa. Și deoarece foamea și frigul o chinuiau tot 
mai mult, Maria porni în căutarea lui Dumnezeu 
care era atât de darnic. 

Merse, merse, merse, până ce dădu de o moară, 
care măcina de zor. Morăreasa rugă pe Maria să-i 
ajute la legatul sacilor. „Te-aș ajuta cu plăcere, îi 
răspunse aceasta, dar merg în căutarea lui Dum- 
nezeu”. 

Și merse, merse, până întâlni o copiliţă, 
strângea surcele la marginea unei păduri. 

„Femeie bună, vino-mi în ajutor, am de lucrat 
atât de mult, o rugă fetiţa. 

— „Ți-aş ajuta cu plăcere, dar sunt grăbită”, zise 
Maria și-și văzu de drum. 

Și merse, merse, până văzu pe prispa unei căsuțe, 
pe o bătrână, care ţesea o pătură de lână. Nu vroia 
s'o ajute nici-pe aceasta și alergă tot mai departe. 

Merse atât de mult, încât obosi și își pierdu cu- 
rajul. 

Unde s'a ascuns oare Dumnezeu ? Nu-L va găsi 
„miciodătă ? Şi cum va putea să-L recunoască ? De- 
odată zări pe un băețaș, ca rupt din soare și care 
cânta ca o priveghetoare. Maria îl întrebă, dacă nu 
cumva întâlnise pe Dumnezeu ? Băeţașul răspunse, 
surâzând galeș: „Se poate întâlni oricând și sub 
orice înfăţişare. Dar vezi că nu ese decât înaintea 
acelora, cari muncesc” 

Femeia înţelese tărie totul şi-şi plecă în jos ca- 
pul, rușinată. La întoarcere, se opri la bătrâna şi-i 
ajută să ţese pătura de lână. Aceasta îi dădu ca răs- 
plată un ghem de lână, din care să-și facă o broboa- 
„dă călduroasă. Indreptându-se spre casă, dădu de 
fetița, care nu isprăvise încă cu strânsul surcelelor. 
Maria o ajută și aceasta îi dădu voe ias ia un braț 


X CES 


care 


T SAA 
ses i 


Sar 
S 


de surcele, căci pădurea era a ei. In sfârșit, nime 
şi moara. a. 
Morăreasa se bucură de ajutorul neașteptat și la 
plecare îi dădu un săculeț cu făină albă. 
Maria se întoarse acasă, bucuroasă și primise a 
tâtea lucruri. Făcu curat în odaie, aprinse focul, 
puse pâiriea la copt şi începu să-și lucreze o broboa- 
dă din lâna căpătată. 
Din ziua aceea, Maria deveni foarte muncitoare | 
și vieţii şoricei trebuiră să-şi caute un alt adăpost. 
De multe ori, stând la gura sobei și lucrând câte 
ceva, femeia noastră își aducea aminte de băețașul 
acela drăguţ și de vorbele lui : „Dumnezeu se poate | 
întâlni oricând și sub orice înfățișare. Dar nu apare 
şi nu an decât pe oamenii, cari muncesc cu hăr- É 
nicie” 


ini ! -p 1 ; a $ E | 
Nici prea sus, nici prea jos 
O pasăre — dacă nu mă înșel, una căreia îi sia 


câneparul — își făcuse cuibul tocmai în vârful ce- 


lui mai înalt stejar din pădure. 

„De aceia, pe sus, 
zicea pasărea, privesc la 
celelalte păsări și la toate 
făpturile ca un împărat 
la supușii săi’ 2 


ria sa nu ținură mak 
adevăr, două zile mai târziu, pe când umbla d 
hrană, izbucni o furtună, iar bradul cel înalt fu cu 
cat la pământ cu cuib, cu tot. 

Când se întoarse câneparul și văzu nerorocire 
îşi zise în sinea sa: „M’am înșelat și n'am soc 
bine. Nu trebue făcut cuibul sus, pentru că îl ni 
cește fulgerul. De aceea, am să-l fac cât mai jos, | 
cât mai aproape de pământ”. 

Şi îşi făcu un cuib nou într'un tufiș, care abia s 
ridica asupra pământului. Dar și aci îl pândeau lt 
neplăceri. Tot praful din drum se aşternea pe cu 
iar viermii și şopârlele dădură năvală şi-l prăpă 
diră. A 

Acum câneparul își alese un alt copac, nici p 
înalt, nici prea jos și care era într'un loc mai fe 
şi mai ascuns. Acolo își făcu el pentru a treia o: 
cuibul și de rândul acesta avu parte de zile linişt 
şi sigure. : 

Invăţătura fabulei este că omul în viaţă nu tre- 
bue să râvnească nici la bucurii prea mari, dar RR: 


fost odată un țăran, care trăia mulțumit şi li- 
niștit cu nevastă-sa și cu cei doi copii : Ileana 
și mititelul de Ivănușcă. 

„lleano, îi zise fetiţei maică-sa, noi ne du- 
cem cu tatăl tău la târg şi îți aducem de acolo pră- 
jituri şi o păreche de pantofiori frumoși. Tu să fii cu- 
minte, să păzești bine pe Ivănușşcă și să nu cumva să 
ieși din casă”, 

Părinţii plecară la târg, însă Ileana uită d povața 
mamei sale şi ieși din casă, luând în braţe și pe mi- 
cul Ivănușcă. Il puse pe acesta în iarba verde, iar ea 
începu să sburde și să alerge încoace și încolo. 

Și iată că veniră în zbor lebedele sălbatice, luară 
pe aripele lor pe Ivănușcă și sburară cu el departe, 
departe de tot. Când se întoarse Ileana, de Ivănușcă 
nu mai era nici urmă. Il căută peste tot locul, îl strigă 

_de nenumărate ori, dar Ivănușcă nu era şi nu era. 

Sus pe cer se zăriră o clipă lebedele sălbatice, dar 
după aceea pieriră îndărătul pădurei negre. 

Se ştia însă de mult prin locurile acelea că lebe- 
dele sălbatice sunt niște fiinţe rele, cari făceau pa- 
gube mari, şi furau pe copiii mici. Ileana ghici că tot 
ele lau luat pe Ivănușcă și de aceea începu să alerge 
înspre partea pe unde le văzuse sburând. 

Alergă multă vreme, până ce întâlni în drum un 
cuptor plin cu pâine caldă. „Cuptorul dragă, îi zise 

= Ileana, spune-mi încotro au sburat lebedele sălba- 
x “țice? 

— Mănâncă mai întâi pâinea mea de secară și după 
aceea am să-ţi spun. 

— Nu sunt obișnuită să mănânc pâine de secară îi 
răspunse Ileana, fiindcă acasă la noi mâncăm numai 
pâine albă de grâu”. 

Cuptorul închise gura și nu mai spuse nimic. 

Mai încolo Ileana întâlni un măr pădureţ. 

„Drăguţule măr pădureţ, spune-mi încotro au sbu- 
rat lebedele sălbatice ? 

— Mănâncă mai întâi merele mele pădureţe și 
după aceea am să-ți spun. 

i — Nu sunt obișnuită să mănânc mere pădurețe, îi 
„răspunse Ileana, fiindcă acasă la noi mâncăm numai 
~ - mere din cele mai bune”. 

Mărul pădureţ închise gura și nu mai spuse nimic. 

Mergând tot înainte, Ileana întâlni un râu de apă, 
ale cărui margini erau de mămăligă. „Drăguţule râu 
de lapte, spune-mi încotro au sburat lebedele sălba- 


e 


f tice ? 

E — Bea mai întâi din laptele meu și mănâncă din 
= mămăliga mea și după aceea am să-ți spun. 

= — Dar acasă la noi, îi răspunse Ileana, mâncăm 
numai smântână dulce”. 

Râul de lapte închise gura și nu mai spuse nimic. 
= Ileana mai umblă și colindă mult, străbătu câmpii 
„şi păduri, până ce întâlni un ariciu. 

4 „Drăguţule ariciu, spune-mi încotro au sburat le- 
= bedele sălbatice ? 

— Priveşte în partea aceea !” 

Ileana privi și se îndreptă spre partea unde îi 
spuse ariciul și întâlni o colibioară, care era așezată 
pe picioare de găină și se învârtea mereu. In coliba 


aceasta şedea Baba Iaga, vrăjitoarea cu picioărele de 
os. La fereastra colibei şedea însă Ivănușcă, jucân- 
du-se cu mere de aur. 

Ileana se furișă în colibă, fără să fie văzută de Baba 
Ilaga, luă în braţe pe Ivănușcă și o rupse la fugă. De 
astădată veniră însă lebedele sălbatice și se luară 
după dânsa. Cât p'aci să o ajungă. Unde să se as- 
cundă biata Ileana ? 

Și iată că ajunse la râul de lapte și îi se rugă zi- 
cându-i : ,„,Drăguţule râu de lapte, ascunde-mă ! 

— Bea mai întâi din laptele meu și mănâncă din 
mămăliga mea” 

Ileana bău lapte și mnâcă mămăligă, iar râul o 
ascunse în apa sa. Lebedele sălbatice nu o văzură și 
sburară înainte. 

Ileana eşi din râu şi după ce îi mulţumi, își văzu 
înainte de drum. Văzând că nu o pot găsi, lebedele 
sălbatice se întorceau îndărăt, așa că era să o vadă 
din nou. Tocmai atunci Ileana se găsea înaintea mă- 
rului pădureţ. 

„Drăguţule măr pădureţ, rogu-te, ascunde-mă ! 

— Mănâncă mai întâi merele mele pădureţe”. 

Ileana le mâncă repede, iar mărul pădureţ o as- 
cunse între ramuri și o acoperi cu frunzele sale. Le- 
bedele sălbatice sburară, fără să vadă ceva. 

Totuși, nu scăpă încă de o primejdie, fiindcă mai 
încolo lebedele sălbatice o ajunseră din nou, ba chiar 
o atinseră cu aripile. Tocmai atunci Ileana se găsi 


“înaintea cuptorului plin cu pâine. 


„Drăguţule cuptor, ascunde-mă ! 

—Mănâncă mai întâi pinea mea de secară”. 

Ileana îmbucă la repezeală pâinea de secară, iar 
cuptorul o ascunse așa de bine, că nici de rândul a- 
cesta lebedele nu putură să o vadă și se întoarseră 
la coliba din pădure, iar Ileana se întoarse acasă cu 
iubitul său frățior Ivănușcă. 


Zgârcitul furat 


„Nenorocitul de mine ! se plângea vecinului său 
un zgârcit. In noaptea trecută mi-au furat comoara 
pe care o tineam îngropată în grădină și în locul 
ei mi-au pus o piatră“. 

Vecinul său însă îi răspunse zicându-i : 


„Tu n'aveai de gând să te foloseşti vreo dată de 
comoara ta. De aceea, închipue-ți că piatra e o co- 
moară, aşa că nu eşti mai sărac decât mai înainte. 

— Chiar dacă n'aș fi mai sărac de cum am fost, 
îi întoarse zgârcitul vorba, însă nu-i așa că omul 
care mi-a furat-o este cu atâta mai bogat decât 
mine ? Gândul că un altul a devenit mai bogat cu 
suma furată mă face să turbez de mânie“. 


m PA 


a. 


PASCALA 
Maaaanaa H 


ES AI 


ORIZONTAL: 1. Admiratori 
ai francezilor ; 8. Operă literară : 
10. Mărit este Domnul Isus Hri- 
stos ; 11. Publicaţie anuală; 13. 
Se pocăiră ; 15. Sculați din mor- 
mânt ; 17. Inainte de amiazi ; 18. 
Transilvania ; 20. Măsură orien- 
tală ; 21. Râu în Elveţia; 23. 
Nici da nici nu; 24. Diftong; 
20. Zeul turmelor şi al păstori- 
lor ; 27. Inceput de Paşte; 29. 
Rup mijlocul; 30. Râu în ve- 
chime ; 31. Interjecţie ; 32. Vin- 
tre ; 33. Pe crucea cioplită de el 
însuși, țintuit cu piroane, și-a dat 
sufletul Fiul lui Dumnezeu, ru- 
gându-se pentru mântuirea că- 
lăilor săi : „lartă-le lor Doamne, 
că nu știu ce fac“; 36. Primul 
muritor ; 38. Veșnicul și fericitul 
lăcaş al Mântuitorului ; 39. Pro- 
nume ; 40. Acum (Mold). 


VERTICAL: 1. Munte din 
preajma Ierusalimului, locul de 
supliciu al lui Isus; 2. Campion 
la spartul ouălelor roșii...; 3. 
Nctă muzicală ; 4. Un con fără 
cap; 5. Plante; 6. Prostul; 7. 
Isus Nazarineanul, Regele Iudei- 
lor * 8. Oală (Mold.); 9. Suferin- 
ţele Mântuitorului pe cruce ; 12. 
De trei ori prima literaă din alfa- 
bet ; 14. Dela un Paşte la altul; 
16. Pentru ele au fost osândiţi 
la moarte cei doi vecini de cruce 
ai lui Isus; 19. Rândunică de 


mare ; 22. Soldaţii îl împunseră 
pe Cristos cu sulițele spre a se 
convinge dacă a murit sau nu; 


25. Se face ocolirea lui în Vine- 
rea Mare când se cântă și Proho- 
dul , 26. Arătându-l pe Isus mul- 
țimii, a zis „lată omul“ ; 27. In 
mumentul când luda venea cu 
soldaţii să-l prindă pe Isus, acest 
apostol a tăiat unuia dintre ei 
urechia, fapt care l-a făcut pe 
Isus să-l dojenească : „Bagă sa- 
bia în teacă. Cel 'ce scoate sabia, 
de sabie va muri“ ; 28. Alt nume 
dat Argeșului ; 34. Personificarea 
pământului ; 35. Fără valoare; 
37. Afirmaţie. 
e e 


Unde sunt ? 
7 Y7 
(ip A 
E ( j| 


Doi indieni urmăresc acest ani- 
mal pentru a-l vâna. Fiara se gă- 
seşte în mijlocul pădurii, însă cu 
toată agerimea simțurilor sale nu 
poate observa pe urmăritorii ei. 

Dumneavoastră îi puteţi găsi ? 


ADA 
24) 2 g) T 
Raa 


Găsiți greşelile făcute de desenatorul scenei de mai sus. 


Problemă de observație 


Reconstituire 


Decupați foarte exact bucățe- 
lele de mai sus și alăturați-le în 
așa fel, încât să obţineţi o floare 
albă. 

(E 
Deslegările Jocurilor 
din Nr. precedent 


Sunt soldat și călăreț : m, mii, 
roş, pas, aro, 0, i, la, a, proscar, 
samsarlâc, stat, oază, îţi, i, b, a, 
O, i 4 A, 


e © A 


Intră cine vrea... 


şi iese cine poate!... 
e o 


Dacă daţi cu 
„campion”, el se va preface în- 
tr'o „floare de primăvară”. 


il II P 


SS 


„secura” întrun 


—— d "on dâ Pepe i. da J j: de, a ui SD molii i K us APR Li ap e Fa 3 e T3 < = 9 Iy e aR + = 
PERAN A- CON aen t i pa Zi . A pita a Vă 
3 te Ex : a 3 

f wS 

b z T 3 
p » 

a ma m m m „— 
> ui 


A a 
KS Az ” - 
„d n-a Lia and 


e făcuse noapte sus pe muntele durerii... Sol- 
dații puși de pază fugiseră înfricoșați de cu- 
tremurul care sdruncinase pământul din te- 


Cele trei cruci stăteau strajă nopții, 
trupurilor răstignite. Din când câte un suspin îndu- 


cu povara 


k 
| à .. 
4 melii. 


rerat spărgea tăcerea nopții. Suspinau morții pe 
cruce ? Nu ! Jos la piciorul crucilor plângeau, înă- 

„ bușit, mamele celor trei răstigniţi: Isus şi cei doi 
tâlhari. Intr'un târziu plânsul lor conteni și iarăși 
tăcerea de mormânt cuprinse pământul. 

Către ziuă, trezindu-se fiecare din picoteala în 
care căzuse, s'au pus iar pe bocit. 

— Vai nouă! zise mama tâlharului din dreapta, 
„către mama celuilalt tâlhar, — fii noștrii n'ar fi pă- 
timit chinurile răstignirii dacă acest Isus nu păcă- 
tuia în faţa legilor. El singur e vinovat. 


Te îi LASA a 
y i 


- — Astupă-ţi gura, femee, și nu mai grăi aseme- 
nea cuvinte nedrepte. N'ai văzut minunea dumne- 
zeiască în ceasul când El și-a dat duhul? Nu huli 
numele Lui, ci mai bine închină-i-te, căci cu adevă- 
rat Fiul lui Dumnezeu este ! — zise cealaltă femee. 

— Dacă așa ar fi fost, sar fi mântuit pre el de 
moarte și n'ar mai fi pătimit. 

In vremea aceasta se făcuse ziuă bine și drume- 
ţii începură să treacă spre oraș pe poteca ce suia pe 
Golgota. | 

O femee care mergea spre târg cu un coș de ouă 
şi auzise sfada biei două femei, se vârî în vorbă 
dând dreptate celei care îl hulea pe Isus. 

— Cum poate cineva să creadă că el a fost Fiul 
Domnului, când Domnul e de viață luminat, iar cel 
care zace pe cruce e fiul femei acesteia care plânge 
alături de voi. 


ZANA 


= Intâlnisem odată o zână, care alerga foarte gră- 

= bită fără să-i pese de numărul anilor ce-i ducea în 
spinare. 

„Eşti așa de zorită și ne părăseşti așa de curând? 

— Ah! nu mă întreba. Sunt foarte mâhnită ! De 

câteva sute de ani nu mai văzusem lumea voastră 

şi iată acum nu mai înţeleg nimic. Incerc să dăruesc 

=- frumuseţe tinerelor fete, curaj băeţilor, sănătate ce- 

lor bolnavi, dar în zadar. Nimeni nu-mi primește 

darul. Toţi mă întreabă dacă am aur și argint, căci 


| Dacă aţi fi întrebat hăţișurile, câmpiile, acolo jos 
B în livezi: — La ce bun sunt copacii? — ele ar fi 
= răspuns fără şovăială: 

— Servesc ca să ne apere de vânt. 

Alt scop mai bun pentru ele, mar putea să fie; 
E şi numai așa se explică de ce copacii tineri sau bă- 
le, trâni sunt așa de mari şi tari ca nişte giganţi. Căci 

vântul sosește plin de răceală după ce sa strecurat 

Fierin văile munților şi furios că a scăpat din strâm- 


astea sunt singurele lucruri pe cari le doresc. Alerg 


aşa de repede, căci vreau să mă scap de această lu- 
me în care florile crângurilor îmi cer să le fac să fie 
diamante, iar fluturii îmi cer cai și trăsură cu care 
să alerge prin livezi. 

— Nu, nu! răspunseră câteva flori, mici, gin- 
gașe, cari auziseră ceeace vorbisem cu Zâna. 

Noi avem picături de rouă pe frunzele noastre, 
ba, putem spune chiar, în ciuda nebuniei fluturilor, 
că noi avem aur şi argint. 

— Iată, zise Zâna, acestea sunt singurele fiinţe 


cu judecată pe cari le pot lăsa pe pământ”. 
ge | 
VIOLETELE CARI AU INVI 


VÂNTUL 


toarea munţilor se răzbună pe livezile nevinovate 
acolo jos în vale. 

Dar mai întâi întâlnea pădurea cu miile și miile 
ei de sentinele, cu milioanele și milioanele de frunze 
şi rămuleţe care îl oprea și îl domolea, încât eșind 


“d n“pădure îşi pierdea și răcoreala lui, îl îndulcea 


încât mângâia iarba și clătina agale lanurile. 

Dar în acele zile dela începutul lunei Martie, 
vântul care tăcuse acolo sus, ocupat cu înghețarea 
zăpezilor și apelor pe piscuri, cu ce ură se scobori 
din închisoare prin strâmtele văi ! 

Martie, ca un copil nepieptănat cu nasul roșu 
de frig ; cine ar fi crezut că are o respirație așa de 
puternică şi plămâni atât de tari? 

Şi culmea întâmplărei, frunzele arborilor erau 
noui, tinere și zingașe ; bătrânele trunchiuri de co- 
paci-nu terminase încă învăţătura care le-o făcea în 
fie-care an lor, cum să lupte şi să reziste vân- 
tului ; iar vântul ce sufla era pin, de tinerească 


ri pe >. 


i 
f 
1 


putere, nimeni nu-i rezista, lumea părea a lui... Dar 
mai presus de toate îi plăcea vântului să îşi admire 
agerimea lui-; se transformase în firicele de vânt 
care șuerau a șagă. și se jucau răutăcioase cu frun- 
zulițele cele tinere și neştiutoare. 


=] 


Grâul deabia născut, începu să sufere şi să se 
plângă amarnic. 

Salatele și răsadele de legume trimesesă amba- 
sadori la copaci ; şi ambasadori fură păsărelele care 
strigară supărate a- 
cestor figuranţi că de 
data aceasta nu-și țiu 
cuvântul și că nu mai 
își meritau renumele 
timpurilor trecute. 
Chiar și păsărelele e- 
rau stânjenite de a- 
ceastă neputință'a pă- 
durei : cuiburile su- 
fereau de frig şi ca să 
poată cloci mamelor 
le trebuea căldură și 
liniște. Deaceia păsă- 
rele fură ambasadori 
nu prea politicoși și 
spuseră acestor plicti- 
sitori giganți că de azi înainte îi consideră buni de 
nimica. 

Toată lumea ştie că în lumea copacilor nu prea 
se preţueşte tinereţea, ci mai de grabă maturitatea 
și chiar bătrânețea sănătoasă, care întărește rădă- 
cinele, aceste braţe de giganţi care tari şi noduroase 
prind stâncile în cătușele lor una câte una, îmbră- 
țișând ast-fel chiar muntele ; o adevărată muncă 
de giganţi, pe care acei tinerei copaci din vale nici 
nu pot să o gândească încă. 

Injosiţi și ofensați arborii strânseră frunzele noui; 
în loc să le îndemne la rezistenţă, şi se văzură ră- 
murele ce se legănau sespe în loc să reziste vân- 
tului furios. ` 

Ast-fel vântul de Martie tăios și care avea încă 
mirosul zăpezilor ce colindase, era fericit să alerge 
nestingherit peste livezi și grădinile de zarzavaturi. 

Totdeauna sufără cei umili de plânsul umililor. 
Plânsul răsadelor fu auzit de micile flori din pă- 
dure. Se întrebară neliniştite, violetele, ghioceii, 
toporașii... ce se aude ?... Ele nu sufereau de frig 
pentru că vântul trecea pe deasupra lor, dar sufe- 
reau de durerea celorlalte flori, așa era de dulce 
sufletul lor proaspăt de flori. : 

— Dar ce e de făcut? 

Și se aplecau căpșoarele melancolice, în sus şi în 
jos urmărind suflul vântului, adunându-se unele 


lângă altele și întrebându-se. Ce de forță în contra 
umilei lor neputinţe. 

Ce se întâmplă ? 

Incetișor, foarte încetișor, o floricică mai puţin 
chipeșă care nici nu se observa între viorele, topo- 
rași, ghiocei, zise senină : 

— Se va întâmpla ceva. 


9 


Și începură din nou să facă un lucru care aitura 
li se părea de prisos: 
unui parfum puternic, care te ameţțea. 

Un suflu de vânt se scobori din întâmplare mai 
jos şi simţi parfumul nou și straniu, se scobori şi 
mai jos şi îl mirosi. Bun, frumos, frumos parfum! 
Şi luă cu el un val de parfum și îl duse să-l miroase 
şi alte suflări de vânt, şi atunci și ele se scoborîră 
să miroase mai deaproape florile. Incetul cu încetul 
toate vânturile până și acela care zbura mai sus se 
scobori, el vântul rece care mirosea a zăpadă, să 
miroasă parfumul cel nou. 

Ast-fel vânturile reci şi rele întârziară pe lângă 
trunchiurile de copaci, printre iedere și ierburi, acolo 
unde cresc viorelele — ca să simtă parfumul lor 
cel suav. 

Pe când jos în vale grâul încolţit creștea mare 
şi viguros, iar legumele își dezmorțeau frunzele așa 
dupe cum fac copiii în faţa sobei când li s'au înghe- 
țat mâinile de frig. 

După ce petrecu cât-va timp în pădure, vântul 
încercă să plece iar în zbor. Dar suflarea vântului 
nu mai avea aceiași tărie, se simţea bine vântul 
lenevind printre iedere şi ierburi, tolănindu-se pe 
moalele mușchi. Alergase atâta. Și nu era chiar 
obligator să plictisească valea. 

Ast-fel toporașii și ghioceii aducând laude viole- 
telor, mulţumiră pentru toate plantele pe care 
vântul de Martie le-ar fi ucis. De când violetele 
ascunse şi liniștite erau atât de fericite încât dacă 


Un suflu de vânt simți parfumul suav şi nou, 


ar fi fost albe în loc de violete ar fi roşit de 
plăcere. 
Şi dacă ar fi avut curajul să iasă din modestia 
care le este cea mai de preț podoabă ar fi strigat: 
Am învins vântul! Am învins. 


Z aa iai HIE EYA e 


dete drumul din carolele lor - 


[ia 3 


(eu Su a 3... 


" 


ta 


LI ai 


Ey aha 


i 
-. 


1) Mare, fi-vă ascultarea, Ce vă vom povesti, hei 2) Despre celebrul baron Tindichea, Căci balaurul de ar avea capete sute, 
Căci, e teribilă întâmplarea, Despre un balaur cu capete trei. Și al său servitor, ce din diblă zicea, Ei pornesc totuși cu el să se lupte. 


4 
3) Și în miez de noapte, Ce pe potecă pândeau 4) Dar baronul viteaz Cele trei capete taie, 
Nimeresc trei capete cât o... cetate Şi gurile mari căscau. Dând cu spada în necaz Ca pe simple măruntaie, 
5) In loc de balaur trei stupi tăiase Aceasta le fie amărnică învățătură 6) Şi de ii ustură oleacă Mai ales că miere dulce mâncară, 
Trei stupi de albine mânioase. Ce păţiră,.. ce mai înțepătură Până la urmă o să le treacă. Și de nu fu balaur, nu se făcură chit 
de ocar 


[amore aveau RSRS E 


pl NR 


- 


pre > 


— >> 


Ea pi a 
d 


e CURIOZITĂŢI—— 5 


VACA ȘI CEASUL 


La abatorul Kiskunhalas (Ungaria) tăindu-se o va- 
că, s'a găsit în stomacul ei un ceas de aur. După pri- 
mele clipe de uimire, cei cari avură norocul să facă 
descoperirea, se grăbiră să și-l însușească. Nu se ştie 
însă cum vestea despre această întâmplare ajunse la 
urechile măcelarului pentru care să tăiase vaca. A- 
cesta, deși nu putea spune de unde vaca luase ceasul 
se socoti ca stăpân al vacii şi proprietar al ceasului. 
deoarece s'a găsit în stomacul ei. 

Omul avea dreptate, dar din nefericire, negusto- 
rul de vite, dela care cumpărase vaca, veni și el, ce- 
rând să i-se dea lui ceasul, sub cuvânt că nu-l soco- 
tise în prețul de vânzare. Şi acesta avea dreptate. 
Dar, — vai, — ţăranul care fusese primul stăpân al 


> buclucașei vaci, se ridică și el, spunând, pe drept cu- 


vânt, că vaca n'a putut găsi ceasul decât pe pămân- 
tul lui, și că, prin urmare, i se cuvine cel puţin a tre- 
ia parte din el. Iar dacă adevăratul stăpân nu va fi 
găsit în timpul cuvenit, trebuie să-i rămână în între- 
gime lui. 

Vă închipuiţi în ce încurcătură se găsește judecă- 
torul. Numai de n'ar face și el ca Solomon, împăra- 
tind ceasul în atâtea părţi câţi stăpâni are. 


Y 
CIUDAȚENII IN LUMEA ARBORILOR 


Un călător american, Sullenberg, a descoperit în 
insula lava doi arbori cu trunchiurile apropiate 
care se contopesc la o înălţime de opt metri, dân- 
du-ne astfel priveliștea minunată a două trunchiuri 
despărțite cu numai o singură coroană. 


* 


O altă ciudăţenie din tărîmul plantelor se află în 
orașul Stratford din Anglia .E arborele care mă- 
nâncă fier. Pe semne acest arbore caută prin acest 
mijloc să-și răzbune semenii care sunt tăiați fără 
milă de fierul topoarelor... 

lată în ce chip s'au petrecut lucrurile: Un gard 
de fier ce se afla la treizeci de centimetri de trun- 
chiu, a fost încetul cu încetul înghiţit de scoarța 
copacului ce se lăţia în fiecare an aproape văzând 


„cu ochii. 


Atunci când s'a atins trunchiul copacului de 
gard, s'a „băgat de seamă o creștere mai mare a 
lemnului în punctele de întâlnire. Și această cre- 
ștere a prins să se facă întrun chip foarte repede. 
Bineînţeles, fierul avea însușiri minunate care fă- 
ceau ca arborele să se mărească atât de iute. 
Acum grilajele sunt înfipte deadreptul în scoârța 
trunchiului, la o adâncime de zece centimetri. 


e 
TYRANOSAURUL 


Acest monstru, despre care paleontologiștii spun 


„că ar fi fost cel mai mare carnivor din câţi au popu- 


lat vreodată fața pământului, aparține acelei lumi 
reptiliene înglobate sub numele de dinosaurieni, ca- 
re au stăpânit timp de mii de secole pământul (in- 
clusiv mările) și care a dispărut, fără să lase alţi ur- 
mași, în afară de alte specii care-i erau atunci con- 
temporane (șerpi, crocodili, broasca ţestuoasă, șo- 
pârlele), perpetuate până în zilele noastre. 

Numele științific al monstrului care i-a întrecut 
pe aceia ai basmelor copilăriei noastre este: Tyra- 
nosaurus rex, adică, în traducere liberă: tiranicul 
rege al saurienilor. 


Scheletul a fost găsit în deșertul Montana. El mă- 
soară 14,30 m. lungime și 5,62 m. înălțime. Mem- 
brele superioare se prezintă într'o vizibilă dispro- 
porție faţă de cele inferioare. Primele serveau la a- 
puarea prăzii, și numai acestea din urmă erau des- 
t nate mersului. Coada, lungă și masivă servea drept 
sprijin (în repaos și de cumpănă (în timpul mersu- 
lui). Anatomia monstrului arată că se deplasa prin 
sărituri cum fac cangurii. De remarcat maxilarele-i 
puternice, prevăzute cu dinți teribili ; prin acest ul- 
tim amănunt se poate stabili că tyranosaurul era ex- 
clusiv carnivor și că trăia pe lângă dinosaurii ierbi- 
vori. 

Să nu uităm că dinosaurii prezentau, cel puţin a- 
tâtea varietăți de forme și de dimensiuni ca și mami- 
ferele. Unii erau tereștri ; alţii, absolut acvatici ; şi 
unii puteau chiar s ăsboare, ca liliecii, mamifere do- 
„tate cu aripi. 

e 


„NEDUMERIREA SALBATECULUI 


Nu e mult timp de atunci, un sălbatic dintr'un trib 
de piel roșii, a venit pentru prima dată în viața lui 
în marele oraș Mexic. 

Deoarece niciodată n'a văzut nici străzi pavate 
și niciuna din îmbunătățirile aduse de ceeace nu- 
mim noi „progres'”' adică desăvârșirea mijloacelor 
prin care omenirea poate să-și facă viața mai plă- 
cută și mai ușoară, sălbaticul se mira într'una de 
minunile pe care le vedea. Cineva avu ideea să-i 


arate un telefon, lămârindu-l că acest aparat ciu- 


dat răspunde la orice întrebare și rugăminte. Au- 
zind acestea, bravul nostru indian, ceru numărul, 
cu gândul de a-și comanda o pereche de pantofi, 
căci pavajele i-a cam pus la grea încercare sanda- 
lele sale mexicane. 


Deci, cere numărul și așteaptă, când o voce, care 
i-se pare lui că vine din altă lume, îl întrebă: 


„Dacă nu te superi, ce număr vrei?” Inebunit de 
spaimă, sălbaticul o zbughește din cabină și miş- 
cându-și furios braţele, scoase strigăte puternice : 
„Dracul, Dracul !“ 


Căci, după cum gândea el, numai dracul putea 
să ghicească gândurile lui. 


OF arie A află la la întretăierea străzii re cu ce-a 


Pentru europeni, mai ales pentru popoarele din 
răsăritu' Europei, America este o țară ciudată, cu 
obiceiuri foarte neînțelese. Este și firesc să fie așa, 
deoarece noul continent s'a desvoltat într'un timp 
foarte scurt și într'un chip care se deosebește de 
desvoltarea celorlalte continente. 

Deaczea, cine călătorește în America, rămâne 

uimit de ciudățeniile pe care le vede. Acolo, totul, 
dela case și până la cele mai neînsemnate obiceiuri, 
se deosebește de lumea europeană. O călătorie în 
noul continent nu poate fi 
decât un lucru foarte plă- 
cut și folositor în acelaș 
timp, căci americanii sunt 
un popor ridicat în scurtă 
vreme, prin muncă temei- 
nică și cinstită, și dela ei 
se pot învăța multe. 

Pentru acei dintre voi 
cari nu-și pot îngădui o 
călătorie așa de lungă şi 
costisitoare, publicăm azi 
o parte din însemnările 
scrise de un român care 
a'stat și a călătorit mai 
mulți ani prin toată Ame- 
rica. 

„Acolo, spune acesta, 
totul este altfel gândit și 
făcut decât aiurea. Ameri- 
canul lucrează într'alt chip 
de cât noi, începând lu- 
cruri foarte greu de dus 
la bun sfârșit, cari pe noi 
ne-ar îngrozi. Inalță case 
cu sute de etaje, seacă râ- 
uri şi lacuri, abate din 
drum ape repezi și sapă 
prin munţi tuneluri de mii 
şi mii de metri lungime, 

„fără să-i pese că această înghite bani mulţi, muncă 
uriașe și de multe ori este însoţit de jertfe omenești, 

Americanu! nu se înspăimântă de nimic; el face 
tot ce-i poate aduce folos, cu stăruință, bucuros că 
poate munci. Este totdeauna însufleţit, voios și por- 
nit pe lucruri mari; tot ce face este mare şi altcum 
decât în alte părți. Chiar clădirea caselor este acolo, 
ceva deosebit, iar orașe ca: New-Yorkul, Filadelfia, 
San-Francisco, Holywoodul, Los-Angelos sunt ade- 
vărate minuni pe cari nu ni-le putem închipui. 

Casele au aci o înălțime ameţitoare. La New-York 
sunt unele din ele cari au peste o sută de etaje, că de 
multe ori acoperișurile sunt înfipte în nouri. De 
aceea se și numesc sgârie-nouri. Toate aceste case au 
schelete din drugi mari de oțel, iar temeliile lor 
sunt peste 20 metri băgate în pământ. Săpatul pă- 
mântului se face cu mașini anumite, cari merg cu 
aer comprimat și cu dinamită. 

New-Yorkul este tăiat de străzi largi și drepte, 
numite avenu-uri, cari sunt numerotate. Cea mai 


70 d AZ A ză 


A F aea ai 


ta 
PS 
z 
A 


«pe acoperişul terasă sunt terenuri de tenis și foot- 


TERSA 
ciudăţeniilor 


de-a 5 avemue. Are 104 etaje și-o lărgime de 70 me- 
tri, şi se crede că în înălțime nu a fost încă întrecu- A Š 
tă, deoarece are 458 metri. 

Zeci de ascensoare urcă și coboară sute de mii de 
persoane pe zi, cu o iuțeală care mă face să zâmbesc, 
gândindu-mă la ascensoarele din Bucureşti. Iuțeala Fi 
cea mai mică este 1 metru pe secundă și cea mai CA J; 
mare 2. Ascensoarele sunt conduse mai mult de fete 
tinere, cu creştere aleasă, cari lămuresc pe cei ce LR > 
cer orice fel de lămuriri. 


“+ sol 


Clădirea Chrysler are 
98 etaje cari se termină SE 
cu un turn de cristal, care 
în zilele însorite se vede 
dela mare depărtare, în a- 
fara orașului. Această clă- 
dire este pe faimoasa stra- 
dă a 42-a, care azi e ge ; 
‘de sgârie nori. 
Ultima clădire, care tonă 
trece orice aşteptare înce Se 
privește mărimea și felul 
cum e clădită, este fai- 
moasa Radio-City, clădită 
de Standard Oil pe întin- 
sele proprietăţi dăruite de E. 
J. D. Rockefeller, marele = 
bogătaş. = A 
Este pe a V-a Avenue, 
“între a 48-a şi 50-a stra- 
dă, terminându-se la Vest 
cu a VI-a avenue. A V-a 
avenue între a 42-a şia 
59-a stradă, este cel mai E a 
ales cartier din oraş. 
Fațada clădiri pe a V-a 
avenue, în fața Catedralei 
Sf. Patrick, este formată 
din două clădiri ale Fran- 
ței și Angliei în cari sunt 
birouri de import ; ȘI șI export, o expoziție statornică a 
mărfurilor, precum și consulatele acestor ţări. i ; 
Ocupând o suprafață de 25.000 m. p., clădirea 
Radio-City este un oraş întreg într'un oraș. Afară 
de parter, unde sunt câteva bănci și câteva etaje cu 
birpuri, restul clădirii este ocupat de apartamente. A 
La al 30-lea etaj sunt două străzi cari se e pe~ 
străzi pe cari te miri că nu vezi trecând automobile; 
găseşti în schimb, pe-o parte și pe alta, tot felul de 
magazine, restaurante, teatre și cinematografe, gi Să 
sală de operă și chiar o catedrală. 
La al 7-lea etaj sunt staţii de radio-emisiune, şi i 


ball, un basin cu apă de mare și plaje de nisip, unde să l 
copiii pot sta la soare. La înălțimea de 380 metri, pe 

care o atinge această clădire, sgomotul asurzitor a P 
circulației orașului şi mirosul de benzină nu ajung. 
E totdeauna aer curat, și oricât de cald ar fi în Oraș, 
aici sus e vecinic o adiere în de vânt, cu aer «€ de 


Rr iire veche, în stil roman, în formă a j a care 
pe vremuri era tezaurul Statelor-Unite. Clădirea 
„_ întreagă este din marmură şi are la intrare statuia 
EEn lui George Washington, primul preşedinte al State- 
: lor Unite, care este numit și „tatăl țării sale”. 
3 4: Când în oraș sunt călduri  dogoritoare și lumea 
= — moare din pricina lor, în birourile acestei clădiri e 
si plăcut şi răcoare, deoarece pe unde în timpul iernei 
„vine căldura, vara se trimite are  frigorifiat (adică 
= răcit). Ventilatoarele electrice nu prea sunt acum 
aşa de întrebuințate. 

America este ţara filmelor cinematografice, aci 
„fiind cele mai studiouri (ateliere) în care se lucrea- 
„ză necontenit filme de tot felul. 

„Pe întinsele terenuri s'au ridicat ateliere, cu fel 
e fel de mașini, apoi ateliere în cari actorii joacă 
„piesele cinematografice. Pe-âfară se clădesc case și 
As chiar străzi întregi, așa după cum cere înscenarea 
= filmelor. Deaceea, cel ce intră într'o fabrică de fil- 
me, rămâne uluit de câte minunăţii vede acolo. Ici 
„se vede o casă veche de acum două sau trei sute de 
p F ani, colo se zărește un han rusesc, mai în fund o co- 
rabie de lemn, un „poştalion, sau o sanie. 

Merg mai departe prin acest studio-hangar și pot 
= vedea o stradă dintr'un oraș din Maroc, cu nisip pe 
Și jos, cu colibe de carton presat, imitând perfect lutul 
By - văruit. 

2 i __Intr'un colț se face un film cu EN din viața 
n mr eschimoşilor. Pentru a reda tăria frigului polar, sce- 
= nele sunt filmate într'un frigorifer uriaş. 
Insoţitorul meu îmi dă o blană și o căciulă, și in- 
_trăm. Temperatura este 15 gr. sub zero, 
mari de ghiaţă artificială formează locuinţele eschi- 
-= moşilor, așa numitele „ingloouri”, ca niște stupi de 
albine. Zăpada artificială este formată din cristale 
= de ghiaţă, cari sunt împroșcate cu aer comprimat, 
„din care pricină ţi-se pare că ai în față zăpadă ade- 
= Vărată. Frigul acesta era necesar pentru a face pe 
actor să joace cât mai natural, și aburii ce-i ies din 
gură când vorbește sunt veritabili. 
= - B uşor de înţeles dece când se pune atâta grijă în 
alcătuirea filmelor, americanii trec drept cei mai 
„buni meşteri din lume. Ei nu se dau în lături dela 
nimic, dela nici o cheltuială ca să întocmească fil- 
me cât mai aproape de adevăr. 

“La Los Angelos se pot face filme în orice anotimp 
al anului. 
= Sunt apoi deşerturi cu claus copleșitoare, 
palmieri, cu dune de nisip și vânturi ucigătoare. 

In altă parte sunt niște triburi de indieni, cari 
s'au mutat pe-acolo, ca să fie mai aproape când va 
fi nevoe de ei în anumite filme. 


it 
AA 


cu 


toată civilizaţia din jurul lor. Astfel, în vecinătatea 
Eoia se găsesc orice fel de privelişti, pen- 
„tru orice fel de subiecte : mare, șes, munte, zeta 


blocuri - 


„Şi-au păstrat costumele pitorești și obiceiurile, cu? 


spre. scie a sunt aparat el 
parașuta. i A 


Automobilele cari trebuie să cadă într'o prăpastie 


“cad, bineînțeles, fără oameni, se sfarmă, apoi între 


sfărâmături se aranjează câţiva inși, răniți sau mu- 
tilați artificial. 

Două trenuri, cari trebuie să se ciocnească, sunt 
pornite unul către celălalt, cu vagoane cu tot. Me- 
canicii, în momentul când măresc iuțeala, sar din 
locomotive și catastrofa e gata. 

Se întâmplă uneori când, în lupte cu ` indienii, şi 
caii sunt sacrificați. Se iau, bineînţeles, cai bărtâni 


cari sunt împușcați în timpul fugii, chiar de cei cari. 


îi călăresc. Calul cade natural. “Călărețul î însă se pre- 
face numai, căzând uneori, fără voie, bineînţeles, 
foarte rău, pomenindu-se cu un braţ sau un picior 
scrântit. California, a cărui capitală nu' este San 
Francisco, după cum mulţi cred, ci Sacramento, este 
centrul industriei filmului. 

Industria aceasta cheltuiește anual mai holt de 


cât 100 milioane de dolari pentru a produce zecile 


de mii de kilometri, cari desfată publicul din toată 
lumea. Sunt filme ca Ben Hur, Parada cea mare sau 
Nimic nou pe frontul de Vest cari au costat mai 
mult de un milion de dolari fiecare. 

In America se călătoreşte foarte mult cu trenul, 
astfel că se scurtează mult depărtările între orașe. 
Avioanele pornesc la ore anumite și sosesc tot așa, 
sburând şi noaptea în timp ce călătorii dorm fără 
grijă. 

Sunt în America multe, între alte ciudăţenii, și 
restaurante pe roate în chip de vagoane, cu tejghele 
şi scaune. Ți se dă pe prețuri mici o supă sau o frip- 
tură gustoasă pe care o mănânci la repezeală ca să 
poţi după aceea să-ți vezi de treburi. 

Americanii se dovedesc foarte pricepuți în toate 
ramurile. 

„Astfel, când e vorba i cumpărat ouă proaspete. 
ei fac aceasta într'un fel al lor deosebit. Ouăle sunt 
aşezate în nişte cutii de aluminiu ușoare, în care în- 
cap o duzină, astfel puse, cu arcuri cari ţin ouă a- 


târnat. Cutia chiar dacă ar cădea, e cu neputinţă ca 


un ou să se crape măcar, necum să se spargă. In acest 
chip, americanul care locuește î în oraș se abonează la 
ouă, cum te-ai abonat la un ziar. Fermierul îţi trimi- 
te săptămânal ouăle la care ești abonat, în cutii cari 
sunt cunoscute la poștă și trimise numaidecât. Cutia 
o trimiți negustorului tot prin poștă, fără nici o taxă, 
întreagă fiind plătită de fermier, o sumă anumită pe 
un an întreg. 

Și încă un lucru ciudat, alunele pe cari noi le nu- 
mim americane, nu ştiu dece, au fost aduse în Ame- 
rica prin secolul al șaptesprezecelea din Asia, şi nu- 
mele lor botanic e Arachis Hypogoela, totuși le spu- 
nem americane, fiindcă au fost aduse la noi din A- 
merica, unde se produc câteva sute de milioane tone 
anual. > 

Dar mai sunt şi alte ciudățenii în America, ciudă- 
țenii cari vor fi cunoscute la timp. 


4 


UN MĂGAR 


E imensă şi înverzită 
grădina Prater din Vie- 
na. Şi pe când veselul 
oraş trăia în seninătate 
şi fără de griji pe tim- 
purile imperiale, aleele 
umbrite de platani şi de 
castani  sălbateci erau 
străbătute de galopadele 
călăreţilor în fiecare di- 
mineaţă. 

Cai de sânge, cavaleri îndemânateci, superbi ofi- 
țeri, amazoane uşoare, care purtau în jurul pălă- 
rioarelor foi lungi voalate care fluturau în vânt. 

Pe lângă pădure era drumul destinat copiilor. 

Acolo în cărucioare sau ţinuţi de mână de gu- 
vernante, se plimbau în fie-care dimineaţă copiii. 

Era trist pentru acești sărmani micuţi să se miște 
agale aproape să stea pe loc când... 

lată însă că doi din ei fură mulţumiţi. Erau fiii 
unui mare personagiu. Pentru fiii marilor perso- 
nagii se ştie, lucrurile au fost totdeauna mai puțin 
grele în viaţă. 

Ast-fel într'o dimineață, doi noui cavaleri intrară 
în grădina înverzită a Praterului. Erau îmbrăcaţi 
întrun frumos costum, erau așezați pe o frumoasă 
şea şi un splendid valtrap (pătură ce se pune sub 
șea) dar o luară ei singuri pe drumul rezervat co- 
piilor pentru-că :... sub acele şei și sub acele val- 


CURAJ DE PRISOS 


Un cățeluș, care călătorise în țări îndepărtate, la 
întoarcere povestea prietenilor săi rămași acasă. 


„Dacă e vorba de câini, nu sunt alții vrednici de 
acest nume, decât dulăii din India. Uite, jur pe ca- 
pul bunicei mele, că am văzut cu ochii mei cum 
dulăii aceștia nu se sperie nici de lei și se iau la 
luptă cu dânșii. 

— la ascultă, îi tăie vorba un câine de vână- 
toare, de luptat, s'or fi luptând ei cu leii, însă spu- 


DE ISPRAVĂ 


trapuri nu erau cai focoși, ci doi măgăruși... Ascul- 
tători, răbdători şi cuminţi. Guvernantele mergeau 
alături fără să se gândească la nimic atât erau de 
senine. 

De odată... 

Poate din cauza că a-tras frâul prea tare un 
nepriceput conducător de măgăruș ? Sau poate o 
poftă a lor să se ia la întrecere într'un teribil galop? 
Căci deodată unul din măgăruși ridică capul și o luă 
în goană nebună. Micul călăreț fu aruncat din șea, 
și pentru că un picior îi rămase prins în scară, fu 
târât în fugă nebună. 

Toată lumea începu să strige înmărmurită de 
groază. In apropierea copiilor nu erau decât guver- 
nantele. Strigară și ele, dar de spaimă nici nu se 
mișcară din loc. | 

Strigau şi rămăseseră stane de piatră. Pe când 
ele strigau, micul copilaș era târât în fuga desperată 
a măgarului. 

Corpul lui micuţ la fiecare pas se lovea de pă- 
mânt. Nu era nimeni care să-l scape ? 

Da, din fericire, era celalt măgar. Se porni în 
galop și el dar fără ca să-și piardă călăreţul, care 
se ținea bine de șea cu amândouă mâinile. 

Ajunse din urmă pe celalt măgar, deschise o 
enormă gură și îl apucă de ureche. 

Măgarul care fugise întâi nu vru să-și piardă 
urechia. Se opri cu un urlet de durere și ciudă. 
Micuţul călăreț fusese salvat. 


ne-mi : ai văzut vr'un leu, răpus și biruit de câinii 
tăi din India? 

— Nu, așa ceva n'am văzut, răspunse cățelușul 
adăugând : Oricum, se cere mult curaj ca să te iai 
la luptă cu un leu. 

— E un curaj de prisos, îi se împotrivi câinele de 
vânătoare, dacă nu-l pot răpune pe leu. Și mai do- 
vedește că dulăii aceia din India sunt mai proști de- 
cât noi, iar nici decum mai buni și mai harnici.” 

Câinele de vânătoare avea dreptate. 

Curajul întrebuințat la locul său arată puţină 
inteligenţă și pricepere. 


MILA LUI BUDDA 


In o cameră a unei locuințe chinezești, o copilă 
care se numea Teu-You veghea corpul surioarei. 

Frântă de durere, Teu-You începu să roage pe 
Budda. 

— Fă dumnezeule plin de milă ca viaţa să revie 
în această cameră. 

Budda auzi ruga lui Teu-You și mișcat de cererea 
lui Teu-You se gândi ast-fel. 

„Intr'adevăr moartea este necesară vieţei, și dacă 
calc eu însumi regulele divine, cine știe la ce com- 
plicaţii mă expun. Totuși pentru odată, — zise el, — 
vreau să fericesc pe mica fetiță Teu-You”... 

Și Budda promise că viaţa se va întoarce în acea 
cameră. - 

Puțină vreme dupe într'adevăr corpul moartei 
deveni roz începe să i se miște pieptul și corpul să 
nu mai fie ţeapăn. 


In același timp se întâmplă un fapt straniu și te- 
ribil totdeodată. 

Muștele moarte care erau pe pereţii camerei în- 
cepură să-și miște aripile și își luară sborul. 

O mierlă înbălsămată începu să cânte. Și o piele 
de tigru care era întinsă 
la picioarele patului luă 
formă de tigru şi scoase 
un urlet înspăimântător - 
și se repezi la Teu-You ` 
pe care o mâncă — Mica 
ei soră moartă trăi după 

” cum trăi și mierla. 

Se întorsese viața... 
poate chiar prea adevăra- 
tă... în acea mică ca- 
meră. 


e ‘n 


ia 


ică şi cu sora sa Marioara mergeau într'o di- 
mineaţă la şcoală. 
„Haide mai repede, Lică să nu ajungem 
târziu, zise Marioara aranjându-și cărţile 
din geantă. Mai este puţin până la orele opt”. 
„Bine Marioaro, merg mai repede”, răspunse fra- 
tele său, luând de jos o bucăţică de creion de culoa- 
re închisă pe care îl văzuse înaintea lui. 
Cei doi copii se grăbiră să ajungă mai repede la 
școală. 
Avură norocul de a sosi la timp, ca să-și poată 
ocupa locurile și să răspundă „prezent !” când fură 


strigaţi la catalog. 


Ora întâia, aveau Aritmetica. Lui Lică nu-i plă- 


cea Aritmetica și pentru aceasta când eșea la lec- 


ţie, nu ştia nimic și căpăta notă rea. 

Această zi părea a fi pentru el cea mai nenoro- 
cită din zilele vieții sale de şcoală. Intâiu pierdu 
cartea de Aritmetică. După ce a căutat-o prin ban- 
că zece minute, a găsit-o în coșul cu hârtii. După a- 
cea pierdu creionul. 

„Domnul Georgescu, zise profesorului, dacă 
dumneata mai pierzi timpul în felul acesta, o să te 
pun la arest”. 

Lică nu mai căută creionul și atunci își aduse a- 
minte de bucăţica de creion, pe care îl „găsise în 
drum și-l băgase în buzunar. Il scoase și începu să 
scrie cu el. Ce ușor i-a fost să facă socotelile ! Nici 
nu trebuia să se mai gândească ! 

„Georgescu, îi zise profesorul, admirabil ! Toate 
răspunsurile sunt bune ! Şi ce curat sunt scrise !,, 

Ceilalţi elevi din clasă priviră mirați la Lică. Li- 
că lua în totdeauna trei la Aritmetică, iar acum că- 
pătă nota zece ! 

„Cei cu tine, Lică ? îl întrebară prietenii, când 
fură în recreaţie. 

— Nu știu, răspunse Lică surâzând cu mândrie. 
Se poate ca tocmai acum să fi ieșit la iveală deștep- 
tăciunea mea ! 

— Şi de ce nu sar putea ? zise Marioara serioa- 
să, văzând că ceilalți râd fără să creadă în cele spu- 
se de Lică. „Eu întotdeauna am zis că Lică o să se 
deştepte într'o zi”. 

Marioara iubea mult pe fratele său, cu toate că 
era convinsă că Lică e ca oaia, în chestie de deștep- 
tăciune și căuta ca toți colegii să-l iubească, cum îl 
iubea ea. 

Ora a doua aveau Istoria. Lică răspunse foarte 
bine la toate întrebările. La toate. Nu răspunse ca 
în alte ore că Garibaldi descoperise America sau că 
Robespierre cucerise Sahara. 

„Nu înţeleg ce-i cu mine, își zicea Lică. Eu n'am 


ştiut niciodată bine la istorie, iar azi noapte mi-am 


uitat cartea de istorie în sufragerie, așa că n'am 
putut să citesc măcar un rând”. 

Băiatul nu putea înțelege cum azi ştia cel mai 
bine lecţiile. Acum două zile spusese că Parisul e în 
Germania. Când l-a întrebat profesorul care sunt 
cele cinci părţi ale pământului, el răspunse : 

„Cele cinci părţi ale pământului sunt patru: A- 
frica, Europa și Franţa”. 

„Lică luă nota zece la fiecare obiect. Isprăvindu-se 


postinor ue n 


lecţiile, profesorul îl chemă și-l felicită, ceeace fă- 
cu pe Marioara să sară de bucurie. Spre casă, îi 
zise ; 

„Sunt foarte bucuroasă că ai luat nota zece la 
toate obiectele, să fi văzut cum se uita Gigi la tine 
cu necaz că l-ai întrecut azi” 

Ajunseră în strada îsi iai 

„Acum trebue să merg la mătușa, mi-a spus 
mama să văd cum mai este”, zise Marioara. 

„Lică se îndreptă singur spre casă. ; 

Deschise poarta grădinei și intră. In grădină, 
văzu un pitic mititel stând pe ciuperca cea mai 
mare din grădină. 

„Ce faci aci ? întrebă Lică foarte surprins. 

— Am venit să-mi caut creionul, răspunse pi- 
ticul. 

"— Creionul tău ?! exclamă Lică, mirat. 

— Da, creionul ce am găsit, este al lui. N'o să-l 
dau înapoi. Este un creion fermecat și o să-mi fie 
de folos pe viitor, se gândea Lică. In fiecare zi o să 


“iau nota zece. Dar aceasta nu ar fi lucru cinstit”. 


O privire către pitic, care era foarte trist, îl ho- 
tări. 

„Prietene, zise Lică, eu am găsit creionul acesta 
azi dimineaţă aici. 

Este al tău ? Și scoase din buzunar bucăţica de 
creion. 

— Da, da, aceasta este ! exclamă piticul foarte 
vesel. Luă creionul din mâna bui Lică a îl băgă cu 
grijă în buzunar. 

„— Iţi mulțumesc foarte mult”, 
rind de pe ciupercă. / 

Incepu să joace foarte vesel, dar deodată se opri 
din joc. 

Mi se pare că ţi-a fost de folos”, îi zise lui Lică. 

— Da, mi-a fost de mult folos, — răspunse Lică 
mâhnit. 

— Dar cu toate acestea, când ai situ, că că al 
meu, mi l-ai dat înapoi. 

— Da, nu puteam să iau lucrul altuia, și îți tre- 
buie ţie. 

Imi trebuie, căci folosește la predarea lecţiei zâ- 
nelor, dar tu ești băiat cuminte și nu pot să-ți dau 
altceva mai bun decât sfatul acesta: Să cauţi să 


— zise piticul, să- 


răspunzi tot aşa de bine fără creion, cum ai răspuns 
cu el și vei vedea că o să poți, căci 
zicătoarea : Voește și vei putea! 
— O să vreau și o să pot, vă promit”, răspunse 
Lică. 
Lică a vrut și a putut. De atunci a fost el, care 
a luat cele mai bune note din clasă. 


spune vechea 


a 
ra 
pa 
* 


„Nu prinde nici unul. lar Lili mă întrebă : „Dar 
cine a alergat după doi iepuri și n'a prins nici 


unul“ ? 

Eu îi răs- 
pund  zicân- 
du-i: „Uite, 

” Lili, despre 


zicătoarea a- 
ceasta este o 
e fabulă, adică o 
a poveste cu a- 
nimale, însă o 
poveste din 
care noi oa- 
menii avem 
de scos o în- 
vățătură fru- 
moasă și folo- 


sitoare. 
„lată cum 
este fabula: 


Un câine de 
vânătoare se 
luase după un 
iepure tânăr, 


INVENȚIE 


Cine aleargă după doi iepuri O 


MUMOR 

CRĂCIUN IN ZI DE PAȘTE | 
— Ştii că odată a căzut un 

Crăciun în zi de Paşte ? 

— Ia nu mai vorbi bazaconii ! 

— Bazaconii ? 


e -A 


şi era cât p'aci să-l ajungă. Iată însă că dintr'un tufiș 
sări un iepure mai mare și mai gras. „Mă iau după 
iepurele acesta, își zise câinele, fiindcă e mai mare - 
decât cel dintâiu'“. | y 

„Lăsă, aşa dar, pe iepurele tânăr să-și vadă de 3 
drum şi se luă după al doilea iepure. Insă iepurele 
acesta, fiind odihnit, alerga mult mai iute decât 
primul iepure, pe când câinele, obosit de alergătura 
ce făcuse până atunci, alerga cu greu, gâfâind şi 
oprindu-se la tot pasul. 

„Şi aşa, după ce văzu că zadarnică e toată aler- 
gătura sa, câinele se întoarse cu urechile pleoștite, 
și cu coada între picioare, fără nici o ispravă. B 

„Tot ce am spus până aci este o fabulă ; ea însă 
ne învaţă că atunci când ne apucăm de o treabă, să 
nu ne gândin: ia alta până nu o isprăvim. 

Căci dacă incepem o treabă şi apoi trecem la 
alta, nu isprăvim nici una şi ne pierdem vremea 
de pomană. Za 

„lată de ce e foarte înțeleaptă zicătoarea că cine 
aleargă după doi iepuri, nu prinde nici unul“. 


Stai să-ți ex- 


plic : Intr'o zi de Paște am mers 
la plimbare cu amicul meu Ion. 
Pe stradă, Ion s'a împiedicat și a 
căzut. 

— Ei şi ? 

—. Păi pe Ion îl mai cheamă și 
Crăciun. Deci Crăciun a căzut în 
zi de Paște. 


— Am făcut o invenţie care 
cred că o să mă facă celebru. 
— Ce invenţie ? 
— Am găsit un mijloc contra 
| pungașilor de buzunare. 
— Cum asta ? 
Foarte simplu. 
haina fără buzunare. 
* 


TRICĂ ESTE PRIMUL DIN 
CLASĂ 
Intr'o zi Trică s'a întâlnit cu 
un prieten care l-a întrebat : 
3 — Spune-mi Trică tu eşti pri- 
\ mul la ceva în clasa ta ? 
i — Desigur a răspuns Trică. 
Sunt primul care es din clasă 


„când s lopoţelul. 


SOCOTEALA LUI 


Iţi faci 


— Tatăl tău e cismar și te 
lasă să mergi cu pantofii rupţi ? 
— Din contră, merg cu ei 
rupţi, ca să aibe tata un client. 


FON a? na a ta) MI ES face cea 
i ” = m i E Li 


= LL] 
Doi copii stăteau de vorbă, 
pe stradă. ge 

—  Tăticul meu nu doarme 
noaptea de fel. 

— Păi de ce nu se duce la 
un doctor ? yi 

—' Sa dus dar nu are cei 
face, că-i paznic de noapte la 
această fabrică. x 


j 
poi 


CE MANÂNCĂ ! “=> Dă 

Georgel învață să citească și 
silabisește toate afișele și anun- 
țurile pe cari le întâlnește. Fh 

Eri, la grădina. zoologică, a 
durat aproape un sfert de oră 
până ce a citit anunţul care spu- 
nea : „Este interzis să se dea de 
mâncare animalelor“. După ce 
a terminat obositoarea lectură, ne 
Georgel se întrebă: Dar atunci 
ce mănâncă bietele animale ? 


j^ G A Sa PGA Me Te 


e hoaţă, Aida! 

Repede, îi sărea în spinare de pe un umăr, 
pe altul, își băga mâinile în păr, îl trăgea de 

s mica lui bărbuță ca o pensulă pe care el o lăsa 
ii: să crească ca să-și dea un aer de muschetar. 

Dacă reușea să 
pună mâna pe ți- 
gări sau chibrituri, 
fugea, şi se suia 
sus pe o creacă cât 
mai departe. Și 
trebuia timp până 
să se hotărască să 

O chema Gian- 
duia şi era dela 
Parta Palazza — şi 
ținea la acel ani- 
mal. 

Un animal Aida? 

Da desigur. Din 
EFG; Etiopia și ea. 
e: „ Stăpânul ei mare iubitor al lui Verdi, un fel de 

„ Aida-ist și el, căci pe lângă că iubea muzica lui Ver- 
a i di dar când îl avea a cânta chiar din ocarină, 
ki „mici nu bănuia că Aida aparținea speciei numite 
3 = cercopitechi, frumoase şi mici maimuțe ce trăesc în 
E toată Africa Orientală. Era întradevăr foarte dră- 
ra gută, Gianduia. Cu faţa ei triunghiulară luminată 
de ochii ei şireţi, cu corpul ei puţine! şi învelit în- 
„to blană moale, şi dacă nu-ți venea s'o pupi cel pu- 
_ țin te înveselea numai dacă te uitai la ea atât era de 
comică. Era tovarășa  nedespărţită care te ajuta 
să-ţi treacă timpul. 


= tisit în viaţă. Locuia într'un boabal colosal Giandu- 
„ia îşi făcuse acolo un fel de cuib colosal, din patru 
scânduri ce aranjase pe cât putuse mai bine. Lângă 
„el avea o sirenă de alarmă, gata să o facă să urle la 
prima necesitate. 
„_ La observatorul său improvizat se putea sui ur- 
= cându-te pe o lungă scară, omul de gardă aci tre- 
buea să supravegheze bine terenul la rădăcina boa- 
a „ babului, pentru-că era acoperit de hăţiș şi erburi 
ssd _sălbatece. 
s S Nu era vorba, nu se puteau teme asalturile ma- 
= Sive. Aviatorii noştri făceau dese sboruri de recu- 
= noaştere şi nu observaseră concentrări 
„muntenegrene. Dar totuşi, inamicul temut putea 
“folosindu-se de desișul pădurei să încerce un atac, 
= — cu formaţiuni uşoare și . rapide — cea ce se nu- 
= mește o lovitură. Deci trebuia să sesstea de veghe. 
~ Pe când Gianduia, jucându-se ca totdeauna cu 
= maimuța își ţinea ochi bine deschişi, ceilalți patru 
$ sau cinci soldați și vre-o treizeci de dubati (soldați 
S indigeni) sub ordinele unui sublocotenent, lucra ca 
T Să construiască în grabă un fort. Micul port se apă- 
a cu câteva santinele, dar oameni pe sol se părea 
a închişi întrun cerc de verdeață, 


care îi împedica 


a fie « de pază a tuturor era dat meai genovez. 
Antal site, | te-a ec aa 


MA 


=~ Fără acest patru-ped vesel Giandenia sar fi plic- 


de trupe 


să vadă mai departe în jur. Rolul celui care trebuia 


In acele locuri la frontiera între Barana şi Che- 
nia, și la acea oră, la începutul dupe amiezi, termo- 
metrul arăta ceva mai puţin de 55 gyade la diac 
Răbdare ? 

Gianduia era SA de sudoare. Dar ce impor- 
tanță avea aceasta ? Câteodată era aproape sufocat 
de aerul arzător, dar totuși el îşi îndeplinea misiu- 
nea conștient de importanţa rolului său, chiar dacă 
judeca că acest rol era-umil, el făcea. din executa- 
rea ordinului un act de înaltă nobleţe. Oare nu era 
el mândru să lupte la marginea imperiului așa de 
glorios cucerit? ` 

Totdeauna atent tânărul de veghe privea în zare. 
Aceasta era principalul și aceasta era lucrul de că- 
petenie. 

Când de'odată... 

Işi ascuţii privirile, să fie oare o inşelare a ochi- 
lofi 

Aida ăi că ia și ea parte la această atenţie a 
tânărului. 


"Pricepea ea oare ? Cine știe până unde animalele - 


urmăresc, chiar nedeslușit perfect, gândul omului ? 
Nu era o viziune, nu era o greșeală. La mai puţin 
de un chilometru, își făcea loc printre “crăci şi vre- 
juri oameni înarmaţi, și se putea fără strălucirea 
baionetelor. Pi 
Gianduia tresări. 
Și repede începu să învârtească manivela sirenei. 
Ah ! blestemat destin ? 


< 


Tocmai când începea să învârte manivela tânărul 


căzu fără suflare, lovit de o insolație. 


IL trăgea de bărbuţă i 


i 
Ay