Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages501-550

PRI 


9 


AA- A 


R, e e 


v 


9 


Voastre are soarele îm piept, luna în spate şi doui 
luceferi în cei doui umeri. 

— Aşa eram să zic şi eu răspunse dela spatele 
ciobanului, boerul cel neruşinat. 

— Toată lumea rămase uimită când auzi semnele 
ce spuses2 ciobanul şi mărturisirea împăratului că aşa 
este: de unde până aci ce auziră zicându-se de 
unii, alţii; 

— Ba, că fata ar fi cocoşată. 

— Ba, că ar fi şchioapă. 

— Ba, că ar avea un semn de măslină, cireașă, 
coarnă, ori de alte poame pe care împărăteasa, fiind 
grea cu fata, ar fi poftit la vre-una dintr'ânsele, şi că 
ar fi furat-o spre a-şi potoli pofta. Că, după ce ar fi 
mâncat poame, în locul unde a pus mâna mai întâiu 
pe trupul ei, în acelaş loc s'a făcut, semnul poamei pe 
trupul fetei. Că acel semn ar fi în cutare ori în 
cutare loc. 

— Unii, ba, că una. — Alţii ba că alta. 

Împăratul şi împărăteasa se aflau într'o ‘mare în- 
curcătură. Nu ştiau pe care să aleagă din doui. Unii 
din sfatul împărăției ziceau să aleagă pe fiul de boer 
mare, fiindcă el zisese că tocmai așa era să spue şi el. 
Alţii ziceau să alează pe cioban, fiindcă el ghicise cel 
dintâiu semnele fetei. Împăratul lăsă ca să-și aleagă fata 
pe cine va voi mâine de dimineață, tot de față cu 
sfatul. Lăsă adică fetei timp să se gândească până a 
doua zi. 


Până atunci împăratul porunci să-i omenească pe 


“amândoi ca pe nişte mosafiri mari şi să-i găzduiască 


în palaturile împărăteşti. Le pregătiră o cameră cu 
două paturi în care să mâe peste noapte. 

Până a nu însera, ciobanul se furişe de fiul de boer 
şi se duse deşi cumpără nişte floricele-boabe. 

Intorcându'se, îl întrebă fiul de boer : 

Dară unde fuseși, prietene? 

Mă dusei de-mi cumpărai „an cuţitaș, răspunse el. 
Ce să faci cu el? 

Imi trebue. 

Cum auzi așa fiul de boer, se duse de-şi cumpără 
şi el un cuţitaş. 

După ce se întoarse, cina fiind gata, se puseră de 
cinară, apoi merseră să se culce. 

Cămara în care intrară era aşa de mândru împo- 
dobită, în cât bietul cioban se mira cum o să calce 
el pe velinţele şi scoarțele alea scumpe ce erau aşter» 
nute pe jos. El se ciudi şi mai mult când văzu pe 
fiul de boer mare că intră şi calcă fără milă peste 
dânsele, ca şi cum ar fi fost cine ştie ce zdrențe. 

Pereţii erau albi ca laptele şi cu nişte vărgi de aur. 
La ferestre erau nişte perdele de, mătase d'aia bună şi 
groasă, întinsă pe nişte drugi de aur. Pe lângă păreţi 
nişte laviţe și o masă de lemn mirositor, lucrate cu 
meşteşug. 

Paturile erau de o parte şi de alta ale cămării şi 
cu un fel de oranist d'asupra numai mătăsărie d'aia 
bună înmuiate în fir, aşezate pe patru stâlpi lucraţi 
ca melcul şi cu nişte dungi de aur. Aşternutul era de 
nişte pânză albă ca zăpada şi subţire de s'o spargi cu 
limba. Perina de cap, era îmbrăcată cu pânză de bo- 
rangic de cea mai aleasă. 


Ciobanul intră cu sfială. Abia călca, ca să nu strice“ 


a 


velinţele. Se puse binişor în pat ca să nu se mototo- 


= 7 7 2 
2$ 


lească albiturile. Iară fiul de boer cum intră se aruncă |. 


pe un pat, par'car fi fost la dânsul acasă, şi se tolăni. 

După ce 'se stinse lumânarea, ciobanul începu a 
ronțăi la floricele prin întunerec. Cum auzi feciorul 
de boer, întrebă din patul său: 

— Da ce faci tu acolo, prietene? 

— lacă ce să fac? mi-am tăiat nasul şi îl mănânc, 
pentru aceea mi-am cumpărat cuțitaşul. 

Indată şi feciorul de boer, își scoase cuţitașul, îşi 
tăie nasul, şi începu a ronțăi și el, crezând că asta 
trebue să fie ceva. Nu-i venea lui să crează că o ase- 
menea faptă n'o să însemneze vre-o izbândă la norocul 
pe care nădăjduia să pue mâna. 

Il durea de durut; dar răbda în piele ca un drac, 
până o vedea cum o s'o scoaţă la cale. 

Mai târziu iar aude pe cioban ronțăind. 

— Dar ce mai faci tu acolo, prietene? 

— Ce să fac? iacă mi-am tăiat urechile şi le mănânc. 

Indată şi le tăie şi feciorul de boer şi începu a 
ronțăi şi dânsul, ca să nu rămâie mai pe jos decât 
ciobanul. Í 


Toată noaptea nu s'a putut odihni de durere. Se 


svârcolea ca lipitoarea când îi dai sare. Dar îi era 
ruşine să țipe ori să geamă. i- 

Ciobanul adormi şi trase un puiu de somn până a 
doua zi, de să se ducă vestea. 

Când se sculară fură poftiți înaintea sfatului împă- 
rătesc ca să-și aleagă fata un mire; când colo, ce să 
vază? Feciorul de boer, slut, ciont şi plin de sânge ca 
un stârv, pe care îl dete afară ca pe un marţafoi şi 
becisnic. t 

Apoi porunci să se schimbe hainele ciobanului, şi îl 
luă de-l duse la biserică unde îl cunună cu fara. Să 
lăsăm că veseliile ţinură multă vreme; dar băgând de 
seamă Impăratul că ginere-său nu e prost, ci că din ce 
în ce iscusința lui se ascute, îl puse să judece câteva 
pricini din cele mai grele. Ginerele împăratului era 
din firea lui om drept, blând şi cu frica lui Dumnezeu. 
Sfatul împărăției rămase cu gura căscată când auzi 


hotărârile cele drepte ce le dase el. Atunci împăratul, 


mândru că ia trimis Dumnezeu un aşa ginere ager la 
minte, se scoborî de pe scaunul împărăției, fiindcă 
era şi bătrân, şi puse pe ginere-său împărat în locul 
lui, care, de va fi trăind, împărăteşte şi azi. 

Iar eu: 


Incălecai pun mărăcine 
Să m'asculte ori și cine. 


P. ISPIRESCU 


— Care sunt dinţii, cari se 
nasc ultimii la om? 


— Dinţii de aur. 
e 


NU MĂ UITA" 


(LEGENDĂ LETONĂ) 


(T zi Dumnezeu cree animalele, plantele 
e (EX) și le zise lor: Mergeţi, trăiţi și fiți 
fericite. 

Dar animalele şi plan- 
tele răspunseră: Aş- 
teaptă bunicule, ai uitat 
să ne dai un nume la 
fiecare. 

— Nume? Bine. Lă- 
sați-mă să mă gândesc 
puțin. Voi sunteţi aci 
mai bine de un milion. 
Nu pot într'o clipă să 
scot din buzunare atâtea nume... 


LQ 


D pp stătu pe nori şi trecu mult timp 
gândindu-se. Apoi chemă unul după altul 
animalele și plantele şi le dădu la fiecare câte 
un nume, sfătuindu-i : è 

Nu uitaţi cum vă cheamă, fiți atenți. Altfel 
are să fie rău. 


12 


| 


„nu mă uita“. Haide 


se duse, 


După un an, Dumnezeu chemă pe toate ani- 
malele şi plantele. El întrebă pe fiecare: Cum 
te chiamă? Și cu toții 
îşi aduseră aminte de 
numele său. Numai o 
oarecare mică floricică 
nu ştiu să răspundă. Ins- 
păimântată murmură: 
bunicuțule, am uitat. 

Dumnezeu o amenință 
cu degetul: — Nu tre- 
buia să uiţi. Ca pedeap- 
să acum, te voi chema 


acum du-te. „Nu mă uita“ 
li era atât de 
rușine şi deaceea încercă să se ascundă printre 
celelalte flori. Și azi este atât de rușinoasă încât 
crește prin locurile liniștite şi singuratice. 


e © © 
Bunicul. — Cunoşti alfabetul Ionel? 
„Ionel. — De sigur, bunicule !... 
Bunicul. — Şi ce literă vine după A...?. 
Ionel. — Toate celelalte. 


= n 
E 4 Ma 


9 


Xaql 


IN LUNA LUI GUSTAR 


E Fe off ama Mae 
AR aE TE fructe acri- 
ALU ev (re H şoare. Arbore 
ENE E IE 


cu fructe ce 
aterizează în 
gurile nătă- 
fleților. 2) 
Mare în Eu- 
ropa. Serve- 
şte un fruct. 
Pronume. 3) 
Lună a anu- 
lui în care 
fructele sunt 
din abun- 
denţă. In 
cel cu fân să 
nu cauţi acul. 
4) Majesta- 
tea Regală. 
Linişte! Pojar 
(Mold.) 5) 
i Pronume. O- 
: raş în Unga- 
ria. 6) Doctor. Impreunare. 7) Negaţie. A întârâta, 
a plictisi. 8) Fructe foarte gustoase. Incep rugăciunea. 
9) „Fructul preferat de Moş Martin — Ceea ce se 
întâmplă cu fructele în luna August. 10) In el pune 
fructele cel ce strânge recolta. A preţui paguba făcută 
de vite într'o țarină. 


N. 


Bi i 
EI E, 
OCE ELL 


{ 


Vertical: 1) O au toate fructele. Pălăria oricărui 
sportman. 2) Strugure necopt. Un om cu capul în jos! 
3) Cât o livadă cu 15 copaci. Partea dinainte a unui 
zid. 4) Jupiter, la Greci. 5) Fructe cu care este certată 
coana vulpe. 6) Ordinea ceremoniilor unui cult. Stru+ 
gure american, foarte gustos și aromat. 7) Fructele cele 
mai dulci şi mai bune din ţara noastră. 8) Şarpe din 
India, numit şi „șarpele cu ochelari“. Conjucţie. 
9) Strugure necopt. Culoare cbişnuită la fructe. 10) 
Plantaţie rară de copaci. Fructe, 


CUVINTE IN PĂTRAT 


Orizontal : 1) A executa o me- 
lodie din instrumente. 2) Gustări 
neplăcute. 3) Personaj biblic. 4) 
Tărâţi pe jos. 5) Arini. 


Vertical la fel. 


K 


n 


DE-ALE LUL AZOR” 


Orizontal: 1) Privitor la N 
câine. 5) Prima pe portativ. + 
7) Numire dată cărții de joc 
începătoare. 8) Aşa cum e 
Azor față de stăpânul său, 
10) Cele mai mici părticele 
dintrun corp. 11) Oală 
(Mold.) 12) Fluviu în Spania. 
13) Rămâi pe loc. 15) Ş fran- 
ţuzesc. 16) Cele mai credincioase animale de pe lângă 
casa omului. 


Vertical: 1) Căsuţa lui Azor. 2) Tipul din figură. 
3) Pronume. 4) Negaţie. 5) Câini de curte boierească. 
6) Pâinea cea de toate zilele a lui Azor. 7) O rudă 
de a lui Azor. 9) Căţel. 13) Insignă studenţească. 
14) Plantă textilă. 17) Fir de urzeală. 


UNDE SUNT? 


In figura noastră, observați 
18 obiecte ce au aparţinut la 
optsprezece persoane, care s'au 
dus să se plimbe în crângul 
ce se observă în dreapta. 

Priviţi un moment figura 
şi apoi numărați după obiecte 
ce ocupațiune au persoanele 
în chestiune. | 


LABIRINT 


Incercaţi, întrun minut 
să arătați Marioarei drumul 
până la prietenele ei de 
joacă. 


Deslegarea jocurilor din No. precedent 


Dela munte: Bucegi, pas, anini, pisc, stoc, J, ici, 
cub, munte, arap, stana, anost, se, r, i, cer, ir, ad, 
nor, bu, pasat, urni, acas, măreț. 

La mare: Am, plajă, m, Tataia, Ica, ome, găitan, 
marea, a, lg, iman, rada, băi, arar, l, a, navă, soi, 
raita, vara, cp, atai, a, Aa, căldură. 


< 
Cum procedați? i A E za 
kd 


13 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Foca și ursul 


Călătoria continuă fără de niciun accident, carnea 
de urs era din belşug şi se mânca bine; între mica 
caravană domnea cea mai bună dispoziţie, graţie spi- 
ritelor de duh ale doctorului şi filosofiei sale plăcute; 
acest om de seamă găsea totdeauna în traista sa de 
savant atâtea învățăminte de tras din fapte şi lucruri. 
Sănătatea sa se "menținea bine; 
toate ostenelile şi privaţiunile. Amicii lui din Liver- 
pool lar fi recunoscut numaidecât, mai ales după 
frumosul şi nesecatul său humor. 

Sâmbătă dimineaţa natura imensei câmpii de ghiață 
începu să se schimbe simţitor, ghețari răsturnaţi, văi 
mai dese, deluşoare mai numeroase, arătau că muntele 
de ghiață suferise o mare -presiune; de sigur, vreun 
continent necunoscut, vreo insulă nouă, restrângându-se 
a produs această răvăşeală. Blocuri de apă dulce mai 
numeroase şi mai mari erau semne neîndoielnice că se 
apropiau de coastă. 


Prin urmare exista în apropiere un pământ nou, şi 
doctorul ardea de dorinţa de a îmbogăţi harta emis- 
ferului boreal. Nu-şi poate cineva închipui câtă plăcere 
e să ridici ţărmuri necunoscute și să le însemni pe 
hartă cu creionul. Aceasta era mania doctorului, după 
cum a lui Hatteras era de a pune piciorul la polul 
Nord, şi se bucura dinainte gândindu-se la numele cu 
care va boteza mările, strâmtorile şi cele mai mici 
sinuozități ale acestor noui continente. De sigur, în 
această glorioasă nomenclatură nu va omite nici pe 
prietenii săi, nici pe „„Graţioasa Sa Majestate“, nici 
familia regală, nu se va uita nici pe el însuşi şi va 
boteza un oarecare „Capul Clawbonny** — spre de- 
plina-i satisfacţie. 

Aceste gânduri lau frământat aproape toată ziua. 
Seara 2u făcut cu toții, ca de obiceiu, bivuacul îm- 
preună şi au veghiat rând pe rând în timpul nopții 
pe aceste meleaguri necunoscute. 

A doua zi, Duminică, după o cină minunată cu 
labe de urs şi care a fost excelentă, călătorii s'au în- 
dreptat spre Nord, abătându-se puţin spre Vest şi 
deşi drumul era mai anevoios, cu toate acestea se 
mergea iute. 

Altamont, din vârful saniei, observa orizontul cu 
foarte mare băgare de seamă, iar tovarășii lui erau 
prada unor nelinişti involuntare. Ultimile observaţiuni 
au dat exact 83,15 latitudine și 12,15 longitudine, 
deci locul unde se găsea vaporul american ; chestiunea 
de viață sau de moarte avea să-şi capete o soluţie 
definitivă chiar în aceea zi. 

Insfârşit, către două ceasuri după prânz, Altamont, 
ridicându-se în picioare, opri mica caravană printr'un 
„strigăt puternic, şi arătând cu degetul o masă albă pe 
care oricine ar fi confundat-o cu vreun munte, el 
exclamă : Porpoise ! 


14 5 


nu prea slăbise, cu 


Vaporul Porpoise. 


La 24 Martie, Dumineca Floriilor, e o zi de mare 
serbare ; 
împodobite cu flori şi ramuri, clopotele răsună în aer 
şi atmosfera e plină de parfumuri îmbătătoare. 

Insă aici, în această ţară pustie, ce tristeţe, ce 
tăcere! Sufla- un vânt aspru şi înţepat, nici măcar o 
foaie uscată, nici măcar un fir de iarbă. 

Şi cu toate acestea pentru călătorii noştri era o zi 
de sărbătoare, fiindcă găsiră însfârşit acele mijloace 
de hrană de care fuseseră lipsiţi şi condamnaţi la o 
moarte sigură. 

luţiră pasul, câinii trăgeau cu mai multă vigoare; 
Duk lătra de bucurie, astfel mica caravană ajunse în 
curând la vaporul american. 

Porpoise era cu totul ascuns sub zăpadă; nu mai 
avea nici catarguri, nici coşuri, nici lanţuri, toate 
astea fură sfărâmate odată cu naufragiul. Vaporul 
era înțepenit în nişte stânci, care nu se vedeau de loc 
atunci. Porpoise răsturnat pe o coastă din cauza 
violenţei izbiturii, cu partea de dinainte întredeschisă, 
părea impropriu locuirei. 

De aceasta sau convins căpitanul, doctorul și 
lohnson, când au pătruns după multă osteneală în 
interiorul vaporului după ce au dat la o parte pătura 
de ghiață mai groasă de cincisprezece pași, însă deși 
se vedea urme de animale primprejur, cu toate 
acestea, spre marea bucurie a tuturora, depozitul de 
provizii rămăsese neatins. 

— Dacă aveam, zise lohnson, combustibilul şi hrana 
asigurată, această găoace nu mi se părea proprie de 
a fi locuibilă. 

— Ei bine, răspunse Hatteras, vom construi, o 
colibă de ghiaţă şi ne vom instala bine pe continent. 

— Fâră îndoială, reluă doctorul, însă să nu ne 
grăbim ; să facem treaba cum se cuvine, la nevoie ne 
putem adăposti în mod provizoriu şi în vapor, până 
când ne vom construi o casă solidă, în stare de a ne 
apăra contra frigului și animalelor săibatice. Mă 
însărcinez eu să fac pe arhitectul, şi o să mă vedeţi 
la muncă! 

— Nu mă îndoiesc de talentul dv., dle Clawbonny, 
răspunse lohnson; ne vom instala cum va fi mai 
bine, însă mai întâi 
vedem ce conţine acest vapor; din nenorocire, eu nu 
văd nici şalupa, nici luntrea și aceste resturi sunt a- 
proape putrede pentru a putea construi o luntre nouă. 

Cine ştie! răspunse doctorul; cu timpul şi cu răb- 
dare poate să iasă bine lucrurile. Acum nu e vorba 


de a naviga, ci de a ne construi o locuință, de aceia - 


propun să nu facem alte proecte, ci fiecare la 
vremea lui. 

— Aceasta e lucru înțelept, răspunse Hatteras, să 
începem ceea ce e mai „urgent. 

Cei trei tovarăşi părăsiră vaporul, se întoarseră la 
sanie şi împărtășiră aceste idei lui Bell şi Americanu- 
lui; Bell se declară gata să înceapă lucrul. Americanul 
clătină din cap, însă cum această discuţiune ar fi 
fost zadarnică în aceste momente, se opri la planul 
de a se refugia pe bordul vaporului Porpoise, iar 
mai târziu să se construiască o locuință încăpătoare 
pe coastă. 

(Va urma) 


străzile satelor şi oraşelor din Europa sunt- 


trebue să. facem inventarul, să- 


$ 


YETTA i SE iul, 


FABULĂ 


INDIANĂ 


(COCOSTÂRCUL, PESTIȘORII ȘI RACUL) 


O DATĂ în India s'a întâmplat să fie o vară foar- 
494| te călduroasă. nu vă vine să credeţi? Intr'o pă 
dure erau două lacuri, unul mare şi altul mic; în cel 
mic trăiau nenumărați pești iar pe cel mare creșteau 
nenumărate flori de lotus. Cu arşiţa, micul lac ră- 
mase aproape sec pe când apele lacului cel mare pro- 
tejate de frunzele de lotus care sunt largi și mari, 
rămaseră aproape intacte şi răcoroase. 

Un co:ostârc, trecu printre cele două lacuri, văzu 
peştii şi sê opri să se gândească stând într'un singur 
picior: * 

„Peştii aceia, — se gândea — vor fi pentru mine 
bune bucățele. Dacă îi atac pe neaşteptate chiar, ei 
sunt foarte repezi şi îmi scapă. Ar fi mai bine dacă 
aşi proceda cu şiretenie”. 

In acel moment un peştişor scoase botul afară din 
apă şi întrebă pe cocostâre: — La ce te 
gândeşti, venerabilă pasăre ? 

— Mă gândesc la jalea soartei tale şi 
aceia a fraţilor tăi. Voi suferiţi în apele 
prea scăzute ale lacului, nefericiţilor! 
Dacă lacul se seacă de tot voi sunteţi 
condamnaţi să muriți cu toţii, sărmani 
peştişori! Ah! mi se strânge inima de 
jalea voastră ! 

Peştişorii şi frăţiorii săi destul de turburaţi, îl în- 
trebară pe cocostârc cu teamă: — Venerabilă pasăre 
nu cunoşti vre un fel de a ne scăpa ? 

Cocostârcul se prefăcu gânditor, şi apoi zise: 

— Cred că am găsit un fel de a vă scăpa. Aci 
în apropiere e un lac minunat, cu mult mai mare 
decât acel în care trăiţi, acoperit de frunze şi flori 
de lotus, care apără apele de arşiţa soarelui. Dacă 
vreţi, vă voi lua unul câte unul în cioc şi vă voi 
duce în lacul cel mare; ast-fel veţi fi salvaţi. 

In acel moment se auzi un râs ironic: era un rac, 
care zise: — Mă minunez: de la facerea lumii, nu 
am ştiut niciodată că un cozostârc se interesează de 
pestişori pentru alte motive decât să-i mănânce. 

Cozostârcul luă o înfăţişare umilă şi stingherită şi 
zise protestând: , 

— Cum, răutăcios rac, tu mă bănueşti că eu vreau 
si mint nişte nenoroziți də pestişori ameninţaţi de o 
moarte aşa de năpraznică? — Şi intorcându'se către 
pestişori adăogă: — Vorbzs: numai pentru binele 
vostru. Dar dacă nu mă credeţi puneţi la încercare 
buna mea credință: alegeţi pe unul din voi ca eu să-l 
duc până la lacul cu frunze de lotus. El îl va vedea 
şi pe urmă eu am să-l întorc aci înapoi. 

Peştii acceptară şi fu ales un vechi peşte foarte 
înțelept: Cocostârcul îl duse în cioc la lacul cu lotus, 
îl lăsă să înoate în apa răcoroasă cât îi plăcu și apoi 
îl întoarse înapoi în lacul cel mic: bătrânul peşte în- 
cântat, convinse cu uşurinţă pe frățiorii lui să se lase 
transportaţi, de către cocostârc... 

Ah! ce nebunie! Unul după altul cocostârcul îi 
luă şi se prefăcu că-i duce spre lacul cu lotus pe 


AREA VEEN Poe titlul tii i ciinii ad 


când el într'adevăr îi mânca pe la mijlocul drumului 
între cele două lacuri. 

Rămase numai racul care nu era deloc liniştit des- 
pre soarta peştilor şi se gândea: „Mie teamă că ia 
mâncat pe toți, cocostârcul... Dar dacă e adevărat de 
ce mă tem, îi voi răzbuna pe toți!“. 

JE E rândul tău, — îi zise cocostârcul cu un aer 
inocent. 

— Vrei să te transport la lacul cu lotus? 

— Cu mare plăcere — răspunse racul — dar cum 
ai să mă transporţi? 

— In cioc, cum am făcut şi cu ceilalți. 

— Nu, nu, carapacea mea lucioasă m'ar face să 
alunec pe gâtul tău cu mare ușurință. Lasă-mă să mă . 
caţăr cu picioarele mele pe gâtul tău, voi fi cu bă- 
gare de seamă şi n'am să te fac să suferi. 

Cocostârcul consimţii. Ajuns la jumă- 
tatea drumului se opri însă sub un 
arbore. 

— Ce faci, întrebă racul — eşti oboa 
sită și de acea te opreşti la jumătatea 
drumului ? 

Cocostârcul 
răspundă. 

— Dar ce văd, continuă racul? Ce 
este oare acea grămadă de solzi la rădăcina copacului? 
Ah  prădătorule, ţi-ai bătut joc de peştişori, ei? 

„Dar eu n'am să mor înainte de a te ucide pe tine... 
Şi strângea gâtul cocostârcului între labele lui puter- 
nice fără milă, 

— Dragă racule, mă doare, îl ruga cozostârcul, te 
voi duce la lac, stai liniştit... 

— Inainte atunci! — ordonă racul. 

Cocostârcul merse până la lac și întinse deasupra 


lui gâtul aşa în cât racul n'avea decât să se lase să 
cadă în apă. ; i 

Dar el era hotărât să răzbune pe pestişori şi, înain- 
te de a da drumul pradei, îi tăie dintr'o strânsătură 
gâtul perfidului trădător. 

 Răutatea nu e totdeauna victorioasă, zice fabula in- 
diană; curând sau mai târziu plăteşti răutățile, şi cu- 
rând sau mai târziu întâlneşti ca și cocostârcul, un 
rac care să răzbune victimile inocente. 


fâstăcit nu ştia ce să 


eoe 
> Un peisaj de toamnă 


Desen tri- 
mis de citi- 
toarea noas- 
tră Marina 
Vasiliu. 
Jud. Botoşani 
Ştefăneşti. 


15 


a5 


TEN x aa 


7 E naa" ain; 
AA: : PRE RE 
za Pe i 


Pentrucă lozul cel mare a câştigat Solomon Mai ales că venind în vizită Marchizul Strâmbădinnas.. 
El şi Dorotea au să schimbe totul în salon. > Le zisese: dragii mei, stilul „Liberty“ de mult nu mai are haz. 


al 


e | BRE 
E rez 


ied} At 


TN 

9 N 

Solomon şi Dorotea la acest gest de nobil musafir 
Intr'un moment au hotărât să-l schimbe în „Empir“. 


Mobila „empir“ comandată în camion venea Sărmana Dorotea, transformă salonul în stil „oriental“ 
Când zărită, fu refuzată de Baronul Satarabelea. Dar Ducele, Barbişon zise: e comod dar prea banal. 


e< Şi astfel Solomon şi” Dorotea de dimineaţa până'n seară Căci aşa se întâmplă dacă toţi amestecă în oală 
Cară... tot felul de mobilă în sus şi în jos pe scară. Până la urmă, Solomon şi Dorotea au reuşit să aibă stilul... „duşumea ghală“ 


CI ACER SO OEE E RAC ET CE TAC A DCS APE DT NOR ORGIE A UPGRADE ORE ALR EEST DEE CI = PREA PRI CE a ST EA PRR EEE 

„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 

Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel 3.84.30. Cec Poștal 4083. 

„Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 numare) 299; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata 
taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 


REŢUL 5 LEI Imprimeriila „„Adeverul": $. A. Bucureşti 


. f PA 


21 AUGUST 
1940 


ANUL XVI/ 
No. 863 


Şi astfel grăeşte gardianul: 
Aci veţi sta până la anul; 


ASS 


Prietene, acu 
Zice Miau, o 


se impune 
evaziune. 


Lui Cuţulache îi lasă gura apă, 
Şi deaceia, cu furie începe şi sapă. 


Şi în acel tunel profu 
Cu toţii în grabă pătr 


BIBLIOTECA 


DIMINEAȚA CO 


„_— 


Un milion pe şin, 


Ori daţi un milion despăgubire, 
Asta nu-i chiar puţin. 


Ori vă predau pe toți, la stăpânire. 


i ZZZZ 


TIS, 
/// Ai 
OWELA 


Cuțulache, pot să te asigur serios, 


Apoi Miau fără să mai zică un cuvânt, 
Că aci e ascuns un bun os. 


Bagă de seamă că pejos e numai pământ. 


Sapă frate, 
Un tunel de libertate 


Şi bietul câine 
Pentru o pâine, 


Numai Cuţulache e mânios, 


Şi tunelul îi scoate, 
Totul a fost poveşti... niciun os. 


Pe toţi la libertate. 
în 


ONIVERSITATII AŞ 


| 8001. 1940 


LUPTĂTORII 


Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să 
fie dușmani. Şi amândoi cocoși frumoși. 

Unul negru, — cu toate lucirile pe care negrul le 
poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele 
subţiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre 
pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripele, negru-as 
pru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, une- 
ori sure, ca oţelul. Și penele lungi, mlădioase și în- 
toarse ca nişte arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii 
ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu 
ochii neliniştiţi ca nişte gâze, creasta plecată, ştrengă- 
reşte, roşie, aprinsă ca para focului. 

Celălalt alb. Alb pieptul, — cu unde brumate, ca 
argintul odoarelor vechi; albe aripile, cu un alb moale, 
ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vâr- 
furile penelor puţin-puţin gălbui ca suflate cu aur; 
albă coada bogată la pene, uşoară, răsfirată. Şi dea- 
supra capului cu ochi galbeni, plutitori în mărgeanul 
pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută şi roşie ca o 
garoafă. 

Nu se puteau suferi; îşi aruncau priviri tăioase 
printre spărturile gardului ; fiecare se silea să trâmbi- 
ţeze mai înainte zorii zilei. Şi totuşi prilejul nu-i adu- 
sese față în față, să se măsoare. Astăzi însă clipa do- 
rită de amândoi sosise pe neașteptate. 

Cucoşul alb, cu găinile lui, ieșise pe tăpşanul de 
dindosul casei, la scurmat. Era o zi frumoasă de pri- 
măvară, pământul era jilav, plin de mustul din care 
se și hrănea cea dintâi urzeală a lăvicerului ierbii. 

Cum scurma aşa cocoșul îşi auzi tovarășele şoptind. 
Ridică semeţ capul, şi drept înainte, de partea cea- 
laltă, vrăşmașul negru se proptise gata de luptă. Gă- 
inile se opriră ; înțeleseseră că aveau ceva de privit. 

O scăpărare şi s'au repezit. S'au oprit faţă în față, 
cu gâturile întinse, cu penele gulerelor sburlite, cu a- 
ripile puţin desfăcute şi date înapoi. Cel negru bătu 
odată din pinteni şi se loviră piept în piept; apoi se 
deslipiră repede şi, cu capetele pe spate, se avântară 
din nou, prinzându-se în ghiare, izbindu-se scurt, a- 
prig, cu aripile în coapse. 

Erau grozav de voinici amândoi: cel negru ceva 
mai iute, cel alb mai cumpătat. 

Şi iarăși se deteră înapoi, cu gâturile întinse de mai 
să se desprindă din trup. Ca și cum i-ar fi suflat 
odată vântul aşa s'au ridicat dela pământ. Se înde- 
sară pene în pene, căutând să se apuce cu pliscul, să 
se sfâşie cu ghiarele. Se feriră pe urmă în lături, să- 
riră unul deasupra celuilalt ca şi cum ar fi vrut să 
se răpească în văzduh ; și însfârşit se ţinură locului. 
Cel negru prinse creasta dușmanului în ascuţitul plis- 
cului ; cel alb îi înfipse ghiara în gât. Plini amândoi 
de sânge, tremurând, stătura așa până când durerea 
îi învinse ; atunci se smuciră înapoi, pândind clipa 
când să se răpuie. 

Sângele clocoti deodată în trupul amândorura ; ochii 
le vedeau roşu ; turbaţi, se năpustiră, de astă dată pe 
vieațăşi pe moarte. 

Stratnşi în ghiare ca în nişte cleşte, cu pliscuri îm. 
plântâ e unul în carnea celuilalt, se rostogoliră la pă- 
mânt şi iar se înălţară, aprigi, în picioare. Săpară 


i 


pământul “cu pintenii, și țărâna sărea împrăștiată. Pe- 
nele, negre și albe, sbârlite, smulse, resfirate, se ames- 
tecată în lupta abrașă, aşa că trupurile lor se conto- 
piseră, alcătuind parcă o floare ciudată, o floare chi- 
nuită de furtuna ce-i împrăștia petalele în vânt. 

Dar puterile li se sleiră. Niciunul nu biruise. Se 
mai încordară odată şi se descleştară doboriţi, însân- 
geraţi, răsuflând cu greu. Din creasta celui alb se 
prelingeau picături de sânge. Pe pieptul celui negru 
se aşternuse o dungă roşie, de care se lipise o pană 
albă din haina potrivnicului. 

Şi cum stăteau așa, găinile se apropiară mulţumite 
şi mândre parcă fiecare de stăpânul lor ; îi încurajară. 
lar luptătorii, după ce se mai priviră odată ca şi cum 
şiar fi zis: „pe mâine!“ se despărţiră, ţanţoşi, fie- 
care în mijlocul alaiului său. 


VASILE CEL CINSTIT 


Vasile, fiul unui cărbunar, stătea sub un arbore 
şi plângea amarnic. Pe acolo trecu un vânător foarte 
bine îmbrăcat. Văzând copilul în lacrămi, îi zise; 
„Copile, ce ai de plângi astfel?“ 

— „Ah! domnule, zise copilul ; tata mi-a dat bani, 
să mă duc în oraș să plătesc farmacistului o dato- 
rie: dar, vai... am pierdut punga şi banii“. Auzind 
aceste cuvinte, vânătorul scoase din buzunarul său o 
punguliță de mătase roşie, în care se vedea lucind 
câţiva galbeni de aur. O arătă copilului şi-i zise: 
„Această pungă nu este a ta?“ 

— „Nu, domnule, punga mea nu era aşa de fru- 
moasă şi nu avea decât argint înăuntru“. — „Dar 
aceasta“, zise vânătorul scoțând altă pungă de o în- 
făţişare proastă, „nu este a ta?“ 

— „Ba, da“, strigă Vasile înflăcărat de bucurie, 
recunoscând punga sa, „este chiar ea“. 

Vânătorul i-o înapoie numai decât și adăogă: „Pen: 
tru că eşti un băiat cinstit, îţi dăruesc şi această 
pungă de mătase cu banii ce-i conţine“, 


Totul e relativ 
— Coco e un bătrân! 
Gândeşterte : are deja tot 


părul crescut. 


Aare ce 


v 


A COLO sus, în munţii 
înalți, un păstoraş — 
se povesteşte de o veche 
legendă alpină, — îşi strân- 
gea caprele pentru ca să le 
ducă la stână. O capră neagră, 
stranie şi capricioasă, nici 
nu vrea să audă de întors 
acasă, şi îl făcea să o caute 
peste râpi şi viroage. 

Ah! blestemată — îi strigă 
păstorașul când înfine reuşi 
so prindă. — Căpriţa mea 
albă nu m'ar chinui ca tine! Dar cum fu, cum nu fu, 
când ajunse în sat, băgă de seamă că tocmai Bărbuţa 
albă (aşa o numea el) lipsea. 

„S'o fi pierdut pe când alergeam după cea neagră, 
— se gândi tânărul țăran. — Am să bag la stână pe 
celelalte și mă duc repede s'o caut...“ 

Şi astfel făcu... în noaptea care deacum se lăsase 
plecă pe potecile munţilor. Din când în când fiuera 
prelung şi chema: „„Bărbuţă albă! Bărbuţă albă...!“ 

Dar căprița pierdută nu răspundea la chemare. 

Pistorașul o căută îndelung — ore dupe ore. Către 
dimineață, intră într'o baracă de lemn, şi se aruncă pe 
un maldăr de fân care era acolo şi adormi. 

Dar deodată auzi uşa scârțâind şi deschizându-se: 

„Şi totuşi fusese închisă cu drugul de fier“ se gândi 
băetanul. 

Şi pe când se gândea „astfel văzu că intra pe ușă 
un pitic uscăţiv, cu un cap mare şi cu o faţă bătrâ- 
nicioasă şi schimonosită. 

El, trăgea după el, căprița albă. 

Inspăimântat păstorașul se cufundă în fân, sperând 
că piticul n'are să-l vadă. 

Omuleţul nu părea că l-a observat. Se apropie de 
căminul care era în baracă, şi aprinse un foc de vre- 
ascuri. Apoi scoase din buzunar un cuţit mare, omori 
capra, o jupui, o tăie în bucăţi şi o fripse. Când fu 
bine friptă şi rumenită, piticul se apropie de grămada 
de fân şi zise liniştit păstoraşului : 

— Nu vrei să guști puţin ? 

El făcu semn că nu, şi se înspâimântă și mai mult, 

pe când celalt începu să mănânce cu mare poftă car- 
nea friptă. Această friptură scotea un miros de-ţi venea 
apă în gură, aşa cum îi venea micului păstor care nu 
cinase seara. 
Când ajunse la ultima bucăţică, piticul (se părea im- 
posibil ca un aşa mic pitic 
să poată înghiţi o capră în- 
treagă) se întoarse încă o- 
dată câtre micul ţăran şi îi 
zise : — Hai, gustă o îmbu- 
cătură... 

Copilandrul nu mai putea 
să rabde şi muşcă din coapsa 
gustoasă pe care piticul i-o 
întindea. 

Dar repede se dete înapoi înspăimântat de ce făcuse... 

Piticul termină el de mâncat şi coapsa — rozând-o 
până la os. Apoi se sculă făcu câteva semne cabalis- 
tice, deasupra maldărului de oase şi oscioare pe care 
le aruncase pe jos şi zise şi câte-va cuvinte de neîn- 
peles : — Abragruste, abadagrani.. . 


> e Dia tii r LTTE E a om aie aut meu. sta MI II a a 


Şi minune! lată că Băr- 
buța albă renăscu din oasele 
ei, mai frumoasă și mai chi- 
peşă decât înainte. 

Intr'o secundă însă piticul 
dispăruse ducând dupe el 
şi capra. 

Păstoraşul readormi. 

Dimineaţa când se deş 
teptă auzi un behăit, pe care 
el îl cunoştea prea bine, a- 
fară lângă uşă. Sări în sus 
şi deschise şi căprița pier- 
dută dădu buzna gudurându-se pe lângă picioarele lui... 

Ah ce bine îmi pare, ce bine îmi pare că te-am 
găsit! — zicea păstorașul mângâind-o — Acuma re- 
pede să ne întoarcem acasă... 

Şi porni în jos cu capra pe potecile munțilori. 

Dar capra mergea greu trebuia să o tragă de frân- 
ghie. Copilaşul se întoarse şi observă că şchiopăta și mer- 
gea greoi. O privi bine şi 
băgă de seamă că era rănită 
la o coapsă : într'un loc lip- 
sea o bucată de carne... 

„Imbucătura ce am în- 
ghiţit azi noapte!“ — se gândi 
copilandrul. — „Ah ce bine 
că n'am mâncat mai mult !* 

Din fericire întradevăr ! 
In puţine zile căpriţa se 
vindecă ; şi nici un pitic n'a mai încercat astfel de 
purtări — nici cu .căpriţa nici cu ciobănașul, 


Bâtlanul de stuh îşi 
poate înfoia toate pe- 
nele, dela cea mai mică 
până la cea mai mare, 
când se înfurie... 


— De ce ai eşit în stradă 


ca să-ţi bei doctoria ? 
— Nu vezi: pe sticlă 


scrie, uz extern. 


ISTORIE POLIȚISTĂ 


RINCIPESA Ricciolina 
și spiridușul Alibruno 
sburau lin în aer spre re- 
gatul Frumosuluisurâs, pe 
una o purta haina ei roşie, 
pe celălalt aripele; dar pe 
când copila se minuna de 
splendoarea soarelui, Ali- 
bruno nu mai contenea să 
scruteze  zările, fiindu-i 
frică de răutăţile Ortrudei, 
vrăjitoarea puternică şi inamica casei domnitoare. 
Auzi deodată un fâlfăit de aripi şi observă 
un mare vultur negru care din fundul cerului 
se arunca drept în jos spre ei. 

-— Prințesă, întinde toate  năframele tale 
albastre, acoperă-ţi cu ele capul, şi lasă-mă pe 
mine să le întind eu în jurul nostru. 

Ricciolina îl privi minunată şi apoi speriată 
îl întrebă: — Nu mă amăgi, e vorba de viaţă şi 
de moarte ? 

Atunci ea se supuse și năframele făcură un 
fel de nori luminoşi în jurul lor. Vulturul se 
zăpăci şi pierzând direcţia începu să facă mari 
târcoale, scoborându-se până în marea vale care 
era sub ei, căutându-i în zadar. 


Alibruno respiră ușurat : 

— Ortruda ne persecută: să fim  prevăzători. 

Prinţesă ! 

Surâsul, care râdea în gropițele obrajilor copilei, 
se stinse; ochii ei mari păreau întristaţi. 

Dar spiridușul stă de veghe? dintr'o deschidere 
a munților eşeau în acel moment vre-o douăspre- 
zece mari păsări negre: 

— Corbii vrăjiloarei ! Lor le plac norii şi se 
aruncă spre noi! hRicciolina, desfă nodurile nă- 
framelor, rupe-le și aruncă-le în aer! 


Şi, chiar Alibruno ajută cu mâna liberă şi cu 
picioarele ca să rupă, năframele subțiri care îi 
"înconjurau; și naframele pluteau ușoare în aer, 
ca niște nori ușori, iar corbii se năpustiră în ele, 
încurcându-se în ele până nu mai putură să se 
miște; și acel ames- 
tec de albastru ca 
zarea şi negru ca 
pana corbului căzu 
jos zdrobindu-se de 
stânci. 

Dar iată că ade- 
văraţii nori apăreau 
pe crestele munților; 
se înmulțiră şi cu- 
prinseră tot cerul, 
şi începură tunetele 
şi fulgerele. 

— Ortruda a des- 
lănțuit această fur- 
tună contra noastră: 
să sburăm mai jos 
Prinţesă. 


NP i 


UN SBOR DRAMATIC 


MEA 


Se scoborâră până a- 
proape de pământ iar 
norii îi urmăriră furioși 
şi plini de mânie. 

Alibruno se gândi că 
e mai bine să se lase 
jos pe pământ ca să as- 
cundă pe Prinţesă în vre-o 
grotă sau sub ramurile 
copacilor. 

Ei avură norocul să 
găsească cuibul pe care îl părăsise vulturul ca 
să-i urmărească; erau acolo trei pui de vultur, 
mici, şi moi la pipăit, încă fără aripi; ei se a- 
ciuiră acolo fericiţi de căldura pe care o ţineau 
puii şi cuibul plin de pene; şi copila simțind 
palpitarea vieţei la puii de vultur se simţi 
fericită şi bucuria îi reveni. Şi astfel trecu 
furtuna. 

— Prinţesă trebue iar să sburăm: de jur îm- 
prejur nu sunt de cât stânci şi văgăune, nu 
putem să aşteptăm să ne găsească vulturul în 
cuibul lui. 

Ricciolina zise: — Nu-mi mai e frică! 

Și porniră în sbor unul dus de aripile sale iar 
cealaltă purtată de năframele ei azurii. 

Dar cerul era încă acoperit de nori, și începu 
să cadă o ploae subţire, deasă și rece. 

Picăturile de ploae care. la început alunecau 
pe luciul năframelor de mătase, încetul cu înce- 
tul se lipiră pătrunseră în naframe, le îngreună 
in aşa hal încât ele începură să cadă în jos pe 
corpul copilei. 

— Alibruno nu mai pot să sbor, simt că am 
să cad! 

Intr'adevăr ei scoborau fără încetare cu toate 
sforțările lui Spiriduş: el care înfruntase mii 
de pericole și le învinsese se simţi descurajat ; 
el vedea sub ei stâncile şi văgăunele în care era 


imposibil să aterizeze fără să se rănească copila, | 


iar piscurile ascuţite se apropiau din minut 
în minut. 

Poate că Ortruda, vrăjitoarea îi pândea ca să 
prindă în ghiarele ei ascuţite pe mica Ricciolina. 

Atunci strigă: Rege al vânturilor, Rege al 
vânturilor ! 

Şi deodată din nor apăru regele spaţiului, pe 
calul său argintat, împodobit cu clopoței: şi 
Alibruno se prinse cu 
mâna liberă, de coada 
animalului. 

:— Cine îngreunează 
in halul acesta pe cel 
mai nobil cal din 
lume ? — urlă Regele 
Vânturilor cu o voce 
puternică. 

— Sunt eu, Alibruno, 
unul din spiridușii regi- 
nei Doristella, și cu mi- 
ne e Ricciolina, sora re- 


gișorului Frumos surâs. 
w = R á $ 
4 T E i 


._—— SI IESE 


Regele Vânturilor atunci izbucni întrun râs 


— Am să vă duc până în apropierea Pa- 


prietenos și sgomotos şi aplecându-se din șea latului. Şi îi duse şi îi aşeză întradevăr pe 


întinse mâna să prindă pe săr- 
mana, mică prințesă tremurând 
şi o aşeză cu drag în fața lui 
pe șea. 

Alibruno se cățără ținându-se 
de coadă suindu-se în spatele 
călărețului aerului. 

Şi ce mai râdea Regele Vântu- 
rilor ! 

Şi pentrucă era el acolo 
năframele Ricciolinei se  uscau, 
norii se răspândeau, şi totul 
cerul devenea albastru; râdea 
chiar şi Prinţesa, înveselită de 


sunetul clopoțeilor şi de iuțeala sborului. 


turnurile palatului regal, şi 
plecă mai departe sunând ironic 
din clopoței. — Berzele acoperi- 
șului observară repede întoarce- 
rea surioarei regişorulul şi înce- 
pură să clămpănească din cioc 
şi să bată de bucurie din aripi. 

Atunci, privind în sus, locui- 
torii îşi revăzură pe mica lor regină. 

— Prințesa  Ricciolina | Prin- 
țesa Ricciolina! 

Printre râpe şi  viroage, 
vrăjitoare Ortruda auzi acel strigăt 
de veselie, şi de mânie feroce 


îşi mușcă mâinile. Fusese învinsă. 


IN MIEZUL VERII 


O fişie nesfirşită 

Dintr'o pinză pare calea, 
Printre holde rătăcită. 

Toată culmea-i adormită, 

Toată valea 


Liniştea-i deplin stăpînă 

Peste cimpii arşi de soare, 

Lunca-i goală; la fîntînă 

E pustiu; şi nu se 'ngînă 
Nici o boare 


Numai zumzetul de-albine, 
Fără "'ncepere şi-adaos, 
Curge "'ntruna, par'că vine 
Din adincul firii pline 

De repaos. 


Şi cît vezi în depărtare 
Viu nimic nu se ivește... 
lată însă, colo `n zare. 
Mişcător un punct răsare 

Şi tot creşte. 


Poate-i vr'un bătut de soartă, 

Care-aleargă pe cîmpie 

Intr'atita lume moartă ! 

Dor îl mînă, griji îl poartă, 
Domnul ştie! 


Poţi acum să-l vezi mai bine — 

E femeie, o sărmană, 

Strîns la piept în scutec ţine 

Un copil; şi `n sîrg ea vine, 
Vine `n goană. 


De călduri dogoritoare, 
Foc aprins îi arde chipul; 
Un cuptor e roșul soare, 
Şi cărbune sub picioare 


E nisipul. 


Cînd ajunge la fintînă, 
Jos pe-o pajişte săracă 
Pune-odorul ei. Din mină 
Saltă cumpăna bătrină 


Şi se pleacă. 


Scirţiind, din nou ea creşte. 
Mama toarnă cu tot zorul 
Apă `n pumni, apoi grăbeşte 
La copil şi-i răcorește 


Obrăjorul. 


Bea apoi şi ea pe fugă, 
Merge iarăși după asta 
La copil şi-i dă să sugă; 
Frînt'aşa pe-o buturugă 


Stă nevasta. 


Şi e linişte pe dealuri 

Ca "'ntr'o mănăstire arsă : 
Dorm și arinii de pe maluri 
Şi căldura valuri-valuri 


Se revarsă. 


Nici un nor văzduhul n'are 
Foc sub el să mai ascunză; 
Nici o pasăre n'apare, 

Nu se mișcă "n larga zare 


Nici o frunză. 


E. CINE III 


de G. COŞBUC 


Singur vintul, colo, iată, 
Adormise la răcoare 
Sub o salcie plecată — 
Somnoros în sus el cată 

Către soare 


Mai e mult! şi ca să-i fie 
Scurtă vremea, pînă pleacă, 
El se uită pe cimpie, 
Flueră şi nu mai ştie 


Ce să facă. 


Dar de-odată se opreşte : 
Peste ochi îşi pune-o mînă 
Şi zimbind copilăreşte, 
Curios şi lung priveşte 
Spre fîntină. 


— De 
ce ai lăsat 
să fie păl- 
muit Ro- 
bert ? 

— AI 
să pricepi, 


apăr..... 
— Ce făceai? 
— Eu îl pălmuiâm. 


ALBINELE 


[p ORSICA. scăldată de Marea 
L Mediterană, era, în evul mediu, 
deseori năvălită de bande de Arabi, 
care veneau în puternice galere, (bărci 
ce erau puse în mişcare de prizonieri 
vâslaşi) prădau, duceau în sclavie 
femei şi copii, şi făptuiau tot felul 
de silnicii şi crime. 

Pentru aceasta coastele Mării Me- 
diterane precum şi insulele, erau pre- 
văzute cu turnuri de veghe şi apărare 
unde populaţia se refugia cu avutul 
ei, şi de unde cu îndârjire ea se 
lupta cu atacatorii. 

Şi iată că într'o zi, gardianul din 
turnul de pe marginea mării al fru- 
mosului sat Cocino, din Corsica de nord, văzu câteva 
galere de pirați îndreptându-se către coastele insulei. 
El dădu imediat alarma pentru populaţie, se strânseră 
în grabă proviziile şi lucrurile mai de preţ, şi popu- 
laţia plină de jale şi oroare se îndreptă către una din 
puternicele ture, construite pe timpuri de Pifa — şi 
mai târziu de Geneva. Oamenii s'au suit la metereze 
şi de acolo asistau la debarcarea piraţilor, care cu 
sălbatice strigăte de războiu se pregăteau să prade şi 
mai ales să răpească femei și copii, pe care îi vor 
vinde pe urmă cu bun preț, drept sclavi în Marocco. 

Fu bătaie mare: oamenii din ture şi pirații de jos 
se luptarâ până aceştia începură asediul și nu se mai 
mişcară de la baza turelor, așteptând ca apărătorii 
lor să se predea din cauza foamei; şi atunci va 
începe masacrul. 

Inchişi în turnuri, apărătorii sperau ca ajutoare să 
le vină de la cei din interiorul insulei. Până atunci 
însă ei nu pierdeau vremea ci căutau toate ocaziile să 
facă inamicului cât mai mult rău; însă acesta e nu- 
meros şi foarte bine înarmat. Nu se putea încerca o 
ieşire pentrucă în acest caz, copiii şi femeile ar fi 
căzut pradă arabilor, era de bănuit deci că atacul va 
fi lung și se va sfârşi în mod tragic. Nimeni nu se 
plânge însă : corsicanii sunt oameni mândri, de rasă 
pură, care nu admite frica, şi în momente de pericol 
devine mai tare şi mai dârză. 

Zilele treceau triste și la fel. Se străduiau apără- 
torii să inventeze noui mijloace de apărare; dar totul 
era în zadar, situaţia devenea din zi în zi mai rea. 
Din ordinul şefului se făcu o revizuire a proviziilor, 
pe care diversele fa- 
milii le putură aduce 
cu ei, pentru a fi îm 


cei din cetate. 

Dar iată că la Că- 
pitan, care aștepta cu 
nerăbdare terminarea 
verificărei proviziilor, 
se prezentă un bătrân 
pe care toți cei din 
cetate îl respectau, şi 
care spuse că exami- 


părţite egal între toţi 


ARABII 


nând obiectele aduse în cetate crede 
că a găsit un mijloc ca să scape de 
asediatori. 

— Să fie într'adevăr posibil? zise 
căpitanul neincrezător. 

Bătrânul dete din cap afirmativ, 
şi făcu semn la câțiva oameni care 
duseră fie-care câte un cilindru făcut 
din scoarţe de copac. Căpitanul recu- 
noscu imediat în acele obiecte, stupii 
crescătorilor de albine. 

— Ce să facem cu stupii aceștia? 
— întrebă el dezamăgit. Credeţi 
poate că albinele au să poate să facă 
miere penttu toți? Cine a avut oare 
ideea să aducă în cetate aceşti stupi, 
în loc de alte obiecte mult mai necesare? 

— Unul desigur care nu putea bănui măcar cât 
de prețioasă era să devină strania lui idee, zise cu 
voce puternică bătrânul. Apoi pe scurt spuse căpi- 
tanului ce înţelegea să facă cu acei stupi. Acesta fu 
repede convins şi aprobă. 

Stupii fură duşi atunci 
în vârful turnului; și bă- 
trânul începu să strige şi 
să lovească în stupi, din- 
năuntrul lor se auzi un 
zumzet înfricoșător. In acest 
moment bătrânul deschise 
stupii și se retrase. Albinele 
înfuriate ies din stupi şi 
văzând jos acea mulțime 
de arabi, se reped furioase 
contra lor, îi înţeapă, îi 
atacă fără preget până 
când aceştia înebuniți de 
durere, şi înfricoşaţi de 
superstiţiile ce se nasc în 
mintea lor, fug spre mare, 
ajung blestemând până la galere și se îndepărtează 
urmăriţi de vitezele aliate ale Corsicanilor, 


— Ce sa întâmplat 
în 1265? 

— Sa născut Dante 
Alighieri. 

— Şi în 1270? 


— Dante Alighieri a 


împlinit cinci ani. 


ORIZONTAL: 
1) Puterea na- 
vală a unei na- 
ţiuni. 5) Plantă. 
6) Ea trece şi 
ÎI pietrele rămân. 
8) Pronume 9) 
Serviciul mari- 


tim. 11) Nu 
duc grija de 
bani. 12) Ho- 


tarul întinderi- 
B lor marine. 14) 
Pun mâna dar 
nu fur. 15) Liga 
Navală Româ- 
abis Dă, al cărei pre- 
tial! sedinte activ 
este însuşi M. 
S. Regele. 16) Locuitor al mărilor şi oceanelor. 19) 
Articol. 21) Cea de 15 August este închinată Ma- 
rinei Române. 22) Oală (Mold.) 23) Un fel de an- 
coră. 25) Comandant turc. 26) In vârful lui flueră 
măreț pavilionul. 

VERTICAL: 1) Ţârmul unei ape. 2) Catart mi- 
niatural. 3) Ține să nu cad. 4) Ziua ei se identifică 
cu cea a marinei. 5) Străjerul apelor. 7) Cel mai 
înalt grad în marina militară, comandanții unei flote. 
9) Pronume: 10) Majestatea Regală. 12) Cu gâtul de 
girafă este simbol de siguranță pe bordul unui cano- 
niere. 18) Pronume. 20) Ocean în miniatură. 22) 
Fiuviu în România. 24) Conjucţie. 25) Lucrez pă- 
mântul. 


Un joc pentru cititorii noştri 


Lipiţi de- 
senul de mai 
sus pe o bu- 
cată de car- 
ton, pe care 
îl veți tăia 
apoi frumos; 
deasemenea 
şi cele trei pă- 
trățele şi cele 
trei cercuri 
mici. Şi acum să începem să jucăm. Unul din jucă- 
tori ia fişele pătrate şi le aşează pe pătrăţele albe de 
pe latura dreaptă a jocului: celălalt jucător face ace- 
laş lucru cu fişele rotunde pe care le așează pe cele 
trei cercuri albe din stânga jocului. Acum fiecare tre- 
bue să caute să-şi ducă fişele mai repede în poartă. 


Pentru fişele pătrate poarta este formată din trei 
pătrăţele negre așezate în formă de triunghiu în mij- 
locul jocului; iar pentru fişele rotunde este formată 
din cele trei cercuri negre tot din mijlocul jocului. 

Fiecare jucător trebue să miște pe rând câte una 
din fişele lui dintr'o despărţitură într'alta, urmând 
drumurile încolăcite ce leagă despărţiturile între ele. 
O fişă pătrată nu poate fi plasată însă pe un cerc 
şi invers, afară de cele patru pătrăţele negre în care 
se găsește câte un cerc alb. Numai aci pot fi plasate 
şi fişe pătrate şi fişe rotunde. Veţi observa că acest 
joc trebue jucat cu atenţie şi trebue să te gândeşti 
bine înainte de a face vreo mişcare. 

Este dela sine înțeles, că un pătrat negru cu 
cerc alb, ocupat de unul din jucători, nu poate fi în- 
trebuinţat de celălalt jucător și închide drumul chiar 
şi aceluia care l-a ocupat, căci la acest joc nu.se 
poate „sări“. 


Perspicacitate 


Priviţi cu atenţie de- 
senul acesta și socotiți 
pe o bucată de hârtie 
care sunt greșelile comise 


de desenator. 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


In luna lui Gustar: Zarzăr, păr, Egee, in, ma, 
August, car, mr, st, cari, aia, Raab, s, dr, unire, ba, 
agasa, n, a, prune, ru, smeură, coc, caş, ispăşi. 


De-ale lui Azor: Canin, do, caz, supus, atomi, ol, 
ter, stai, et, câini, b, i, t, e, a. 


Cuvinte în pătrat: Cânta, amari, Natan, trași, 
anin. 


qm 


AA- WN EYN 
Va A 


ANTS 
e % 
= (zel. 
Ci ANAN ET 
NESSA A 
OJIA 
OTAN 


ELASIN 
E ANANN 


a A 


Ce va apare? 


NA 


Inegrind cu un creion toate 
spaţiile care conţin puncte ne- 


gre veţi da peste un desen. 


| 
7 


GREUCEANU 


fost odată ca nici odată, etc. 

A fost odată un împărat şi se numia 
împăratul Roşu. El era foarte mâhnit că în 
FC Ay zilele lui, nişte smei furaseră soarele şi luna 

de pe cer. 

Trimise deci oameni prin toate ţările şi răvaşe prin 
oraşe, ca să dea în ştire tuturor că oricine se va găsi, 
să scoată soarele și luna dela smei, acela va lua pe fie-sa 
de nevastă şi încă şi jumătate din împărăţia lui, iară cine 
va umbla şi nu va izbândi nimic, acela să ştie că i se 
va tăia capul. 

Mulţi voinici se proticăliseră semeţindu-se cu uşurinţă 
că vor scoate la capăt o asemenea însărcinare; şi când 
la treabă, hâţ în sus, hâţ în jos, da din colț în colț și 
nu ştia de unde s'o înceapă și unde s'o sfârșească; vezi 
că nu toate muştele fac miere. Împăratul înşă se ţinu 
de cuvânt. 

Pe vremea aceea se afla un viteaz pre nume Greuceanu. 
Auzind şi el de făgăduinţa împărătească, ce se 
gândi, ce se răspândi, că numai îşi luă inima în dinţi, 
încumetându-se pe ajutorul lui Dumnezeu şi pe voinicia 
sa, şi plecă şi el la împăratul să se închine cu slujba. Pe 
drum se întâlni cu doi oameni pe cari slujitorii împără- 
teşti îi ducea la împăratul ca să-i taie, pentrucă fugiseră 
dela o bătălie ce o avusese împăratul acesta cu nişte 
gadine. Ei erau trişti, bieţii oameni, dară Greuceanu îi 
mângâie cu nişte vorbe aşa de dulci, încât le mai veni 
niţică inimă, că era meșter la cuvânt Greuceanu nostru. 

El îşi puse nădejdea în întâmplarea aceasta şi își zise: 
Imi voi încerca norocul. De voi isbuti să induplec pe 
împăratul a ierta pe aceşti oameni dela moarte, mă voi 
încumeta să mă însărcinez şi cu cealaltă treabă; iară de 
nu, sănătate bună! 

Mă voiu duce de unde am venit. Asta să fie norocul 
meu: niciodată nu strică cineva să facă o încercare. 

Şi astfel, poftorindu-şi unele ca acestea, aide, aide, ajunge 
la curtea împărătească. 

Infăţişându-se la împăratul, atâtea îi povesti, aşa cuvinte 
bune şi dulci scoase şi atâta meșteșug puse în vorbirea 
sa, încât şi împăratul crezu că pe nedrept ar fi să omoare 
pe acei oameni; că, mai de folos i-ar fi lui să aibă doi 
supuși mai mult, și că mai mare va fi vaza lui în lume 
de s'ar arăta milostiv către popor. 

Nu mai putură oamenii de bucurie când auziră că 
Greuceanu a măgulit pe împăratul până într'atâta, încât 
la făcut să-i ierte. Mulţumiră lui Greuceanu din toată 
inima, şi îi făgăduiră că în toată viaţa lor se vor ruga 


de P. ISPIRESCU 


lui Dumnezeu pentru dânsul ca să meargă din isbândă 
în isbândă, ceea ce și făcură. 

Această isbândă o luă drept semn bun, şi Greuceanu, 
mergând a doua oară la împăratul, grăi cu cuvintele lui 
mieroase cele următoare : 

— Mărite Doamne, să trăeşti întru mulţi ani pe lu- 
minatul scaun al acestei împărăţii. Mulţi voinici s'au legat 
către Măria Ta să coată dela Smei soarele şi luna pe care 
le-a hrăpit de pe cer, şi ştiu că cu moarte au murit, 
fiindcă n'au putut să-şi îndeplinească legămintele ce au 
făcut către Măria Ta. Şi eu, Mărite Doamne, cuget a 
mă duce întru căutarea acestor tâlhari de Smei, şi mi-ar 
fi voia să-mi cerc şi eu norocul, doar-doar va da Dum- 
nezeu să ajungem a putea pedepsi pe acei blestemaţi de 
Smei, pentru nesocotita lor îndrăsneală. Dar fi-mi milo- 
stiv, şi mână de ajutor. 

— Dragul meu Greucene, răspunse împăratul, nu pot 
să schimb nici o iotă, nici o cirtă din hotărîrea mea. Şi 
aceasta nu pentru altceva ci numai şi numai pentrucă 
voesc să fiu drept. Poruncile mele voiu să fie una pen- 
tru toată împărăţia mea; la mine părtinire nu este scris. 

Văzând statornica hotărire a împăratului şi dreptatea 
celor vorbite de dânsul, Greuceanu cuvântă cu glas voinicesc: 

— Fie, Mărite împărate, chiar de aş şti că voiu peri, 
tot nu mă voiu lăsa până nu voiu duce la capăt bun 
sarcina ce îmi iau de bună voia mea. 

Se învoiră, şi peste câteva zile şi plecă, după ce puse 
la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu fața 
curată din această întreprindere. 

Greuceanu luă cu dânsul şi pe fratele său şi merse, 
merse cale lungă depărtată până ce ajunse la Faurul pă- 
mântului, cu care era frate de cruce. Acest faur fiind 
cel mai meşter de pe pământ, era și năzdrăvan. Aici se 
opriră şi poposiră. Trei zile și trei nopţi au stat închişi 
într'o cameră Greuceanu cu Faurul pământului şi se 
sfătuiră. 

Şi după ce se odihniră câteva zile, şi mai plănuiră 
ceea ce era de făcut, Greuceanu şi frate-său o luară la drum. 

Indată după plecarea Greuceanului, Faurul pământului 
se apucă şi făcu chipul lui Greuceanu numai şi numai 
din fer, apoi porunci să arză coşnița ziua şi noaptea şi 
să ţină chipul acesta fără curmare în foc. 

lară Greuceanu și frate-său, merseră cale lungă, şi mai 
lungă, până ce li se făcu calea cruci, aici se opriră, se 
aşezară pe iarbă şi făcură o gustărică din merindele ce 
mai aveau, și apoi se despărţiră, după ce se îmbrăţişară, 
şi plânseră ca nişte copii. 


Mai ‘nainte d'a se despărţi îşi împărţiră câte o basma 
şi se înțeleseră zicând: „Atunci când basmalele vor fi 
rupte pe margini, să mai tragă nădejde unul de altul că 
se vor mai întâlni; iară când basmalele vor fi rupte în 
mijloc, să se ştie că unul din ei este perit“. Mai înfipse 
şi un cuţit în pământ şi ziseră: „Acela din noi, care sar 
întoarce mai întâi şi va găsi cuțitul ruginit, să nu mai 
aştepte pe cellalt, fiindcă aceasta însemnează că a murit“. 
Apoi Greuceanu apucă la dreapta şi frate-său la stânga. 

Fratele Greuceanului, umblând mai multă vreme în sec, 
se întoarse la locul de despărțire şi, găsind cuțitul curat, 
se puse al aştepta acolo cu bucurie că văzuse soarele și 
luna la locul lor pe cer. 

Iară Greuceanu se duse pe o potecă carel 
scoase tocmai la casele Smeilor, aşezate unde-şi înțărcase 
dracul copiii. Dacă ajunse aici, Greuceanul se dete de 
trei ori peste cap şi se făcu un porumbel. Vezi că el 
ascultase năzdrăvăniile ce-l învățase Faurul pământului. 
Făcându-se porumbel, Greuceanu sbură şi se puse pe un 
pom care era tocmai în fața caselor. 

Atunci eşind fata de Smeu, cea mare, şi uitându-se, 
se întoarse repede şi chiamă pe mumă-sa şi pe soru-sa 
cea mică ca să vină să vază minunea. 

Fata cea mică zise: 

— Măiculiţă şi surioară, pasărea asta gingașe nu mit 
se pare ogurlie pentru casa noastră. Ochii ei nu seamănă 
a fi de pasăre, ci mai mult seamănă a fi ochii lui Greu- 
ceanul cel de Aur. Până acuma ne-a fost și nouă! D'aci 
înainte numai Dumnezeu să-şi facă milă de noi şi d'ai 
noștri. 

Pasă-mi-te aveau Smeii cunoştinţă de vitejia lui Greuceanu. 

Apoi intrară câte-şi trele Smeoaicele în casă şi se pu- 
seră la sfat. 

Greuceanu numai decât se dete de trei ori peste cap 
şi se făcu o muscă, şi intră în camera Smeilor. Acolo 
se ascunse într'o crăpătură de grindă dela tavanul casei 
şi ascultă la sfatul lor. După ce luă în cap tot ce auzi, 
eşi afară şi se duse pe drumul ce ducea la Codrul Verde 
şi acolo se ascunse subt un pod. 

Cum se vede treaba, din cele ce auzise, știa acum că 
Smeii se duseră la vânat în Codrul-Verde şi aveau să se 
întoarcă unul de cu seară, altul la miezul nopţiii şi tar- 
torul cel mare despre ziuă. 

Aşteptând Greuceanu acolo, iată, măre, că Smeul cel 
mai mic se întorcea, și ajungând calul la marginea podului 
unde sforăi odată şi sări înapoi de şapte paşi. Dară 
Smeul mâniindu-se, zise : 

— Ah, mânca-o-ar lupii carnea calului ! Pe lumea asta 
nu mi-e frică de nimeni, numai de Greuceanu de Aur; 
dar şi pe acela c'o lovitură îl voiu culca la pământ. 

Greuceanu auzind ieşi pe pod şi strigă: 


iii ÎN iti S r poeanana i 


— Vino, Smeule viteaz, în săbii să ne tăiem, sau în 
luptă se ne luptăm. - 

— Ba în luptă că e mai dreaptă. 

Se apropiară unul de altul şi se luară la trântă. 

Aduse Smeul pe Greuceanul şi-l băgă în pământ în 
genunchi. Aduse şi Greuceanu pe Smeu şi-l băgă în pă- 
mânt până în gât şi-i tăie capul. Apoi, după ce aruncă 
leșul Smeului şi al calului subt pod, se puse să se 
odihnească. 

Când, în puterea nopţii, veni şi fratele cel mare al 
Smeului, şi calul lui sări de șaptesprezece paşi înapoi. 
El zise ca şi fratele său, iar Greuceanul îi răspunse şi 
lui ca şi celui d'intâiu. 

Fşind de sub pod, se luă la trântă şi cu acest Smeu. 

Şi unde mi-aduse, nene, Smeul pe Greuceanul și.l băgă 
în pământ până la brâu. Dară Greuceanu sărind repede, 
unde mi-aduse şi el pe Smeu odată, mi-l trânti şi-l băgă 
în pământ până în gât şi-i tăie capul cu paloşul. Arun- 
cându-i şi mortăciunea acestuia şi a calului său sub pod, 
se puse iarăși de se odihni. 

Când despre zori unde venia, măre, tatăl Smeilor 
ca un tartor, de cătrănit ce era, şi când ajunse la capul- 
podului, sări calul lui de şaptezeci şi şapte de paşi îna- 
poi. Se necăji Smeul de această întâmplare cât un lucru 
mare, şi unde răcni: 

— Ah, mâncate-ar lupii carnea calului; că pe lumea 
asta nu mi-e frică de nimenea, doară de Greuceanu de 
Aur; şi încă şi pe acesta numai să-l iau la ochiu cu să- 
geata şi îl voiu culca la pământ. 

Atunci eşind şi Greuceanu de sub pod, îi zise: 

— Deh! Smeule viteaz, vino să ne batem, în săbii să 
ne tăiem, în suliți să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm. 

Sosi Smeul şi se luară la bătaie; în săbii se bătură ce 
se bătură şi se rupse săbiile; în suliți se loviră ce se 
loviră şi se rupse sulițele; apoi se luară la luptă; se 
sguduiau unul pe altul de se cutremura pământul; şi 
strânse Smeul pe Greuceanu odată, dar aceasta băgând 
de seamă ce are de gând Smeul, se umflă şi se încordă 
în vine, și nu păţi nimic, apoi și Greuceanul strânse 
odată pe Smeu, tocmai când el nu se aştepta, de-i pârâi 
oasele. 

Aşa luptă nici că sa mai văzut. Și se luptară, şi se 
luptară, până ce. ajunse vremea la nămiezi, și osteniră. 
Atunci trecu pe d'asupra lor un corb carele se legăna 
prin văzduh şi căuta la lupta lor. Şi văzându-l, Smeul 
îi zise : 

— Corbule, corbule, pasăre cernită, adu-mi tu mie un 
cioc de apă şi-ţi voiu da de mâncare un voinic cu calul 
lui cu tot. 

Zise şi Greuceanu : 

— Corbule, corbule, mie să-mi aduci un cioc de apă 


9 


dulce; căci eu ţi.oiu da de mâncare trei leşuri de smeu 
şi trei de cal. 

Auzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu 
un cioc de apă dulce și îi astâmpără setea; căci în- 
setoşaseră, nevoe mare. Atunci Greuceanu mai prinse 
la suflet, şi împuternicindu-se, unde ridică nene, odată 
pe Smeu, şi trântindu-mi/l, îl băgă în pământ până în 


gât şi-i puse piciorul pe cap, ţinândul aşa. Apoi îi: 


zise : 

— Spune-mi, Smeule spurcat, unde ai ascuns tu 
soarele şi luna, căci azi nu mai ai scăpare din mâna 
mea. 

Se codea Smeul, îngâna verzi şi uscate, dar Greu- 
ceanu îi mai zise: 

— Spune-mi-vei ori Au, eu tot le voiu găsi, şi încă 
„Și capul retezaţi-l-voiu. 

Atunci Smeul tot mai nădăjduindu-se a scăpat cu 
viață, dacă îi va spune, zise: 

— In Codru-Verde este o culă. Acolo înăuntru 
sunt închise. Cheia este degetul meu cel mic dela mâna 
dreaptă. 

Cum auzi Greuceanul unele ca acestea, îi reteză 
capul apoi îi tăie degetul și-l luă la sine. 

Dete corbului, după făgăduială, toate stârvurile, şi 
ducându-se Greuceanul la cula dela Codru-Verde, 
deschise ușa cu degetul Smeului, şi găsi acolo soarele 
şi luna. Luă în mâna dreaptă soarele şi în cea stângă 
luna, le aruncă pe cer şi se bucură cu bucurie mare. 

Oamenii, când văzură iarăşi soarele şi luna pe cer, 
se veseliră și lăudară pe Dumnezeu că a dat atâta 
tărie lui Greuceanu de a izbândi împotriva împielița- 
ţilor vrăjmași ai omenirii. 

lar el, mulțumit că a scos la bun capăt slujba, o 
luă la drum, întorcându-se înapoi. 

Găsind pe frate-său la semnul de intercalare se îm- 
brăţișară; şi cumpărând doi cai ce mergeau ca săgeata 
de iute, întinseră pasul la drum ca să se întoarcă la 
împăratul. 

In cale, dete peste un păr plin de pere de aur. 
Fratele Greuceanul zise că ar fi bine să mai poposească 
puţin la umbra acestui păr, ca să mai răsufle şi caii, 
iar până una alta, să culeagă şi câteva pere, spre a-şi 
mai momi foamea. Greuceanu, care auzise pe smoaice 
ce plănuiseră, se învoi a se odihni; dar nu lăsă pe 
frate-său să culeagă pere, ci zise că le va culege el. 
Atunci trase paloşul şi lovi părul la rădăcină. Când, 
ce să vezi d-ta? unde începu a curge niște sânge și 
venin scârbos şi un glas se auzi din pom zicând: 

— Mă mâncaşi friptă, Greucene, precum ai mâncat 
şi pe bărbatul meu. 

Și nimic nu mai rămase din acel păr, decât praf şi 
cenușe; iar frate-său încremeni de mirare, neștiind ce 
sunt toate acestea. 

După ce plecară și merseră ce merseră, deteră peste 
o grădină foarte frumoasă cu flori şi cu fluturei și 
cu o apă limpede şi rece. 

Fratele Greuceanului zise : 

— Să ne mai oprim niţel, frate, ca să ne mai 
odihnim și căişorii. lar noi să bem niţică apă rece şi 
- să culegem flori. 

— Aşa să facem, frate, răspunse Greuceanu dacă 
această grădină va fi sădită de mâini omenești şi dacă 
acel izvor va fi lăsat de Dumnezeu. 

Apoi trăgând paloşul lovi în tulpina unei flori care 


10 


se părea mai frumoasă gi o culcă la pământ; după 
aecia împunse şi în fundul fântănei şi a marginilor ei, 
dar în loc de apă, începu a clocoti un sânge mohorât, 
ca şi din tulpina florii, şi umplu văzduhul de un 
miros greţos. Praf şi fărâmă rămase şi din fata cea 
mai mare de smeu, căci ea se făcuse grădină și izvor 
ca să învenineze pe Greuceanu și să-l omoare. 

Şi scăpând şi de această pacoste, încălecară şi plecară 
la drum, repede ca vântul; când, ce să vezi, d-ta? 
Unde se luase după dânşii scorpia de mumă a smeoai- 
celor cu o falcă în cer şi cu alta în pământ ca să 
înghită pe Greuceanu şi mai multe nu; şi avea de ce 
să fie cătrănită şi amărâtă: căci nu mai avea nici soţ, 
nici fete, nici gineri. 

Greuceanu simțind că s'a luat după dânşii smeoaica 
cea bătrână, zise frăține-său : 

la te uită, frate, înapoi şi spune-mi ce vezi. 


Ce să văz, frate, îi răspune el, iată un nor vine 


după noi ca un vârtej. 

Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vân- 
tul şi limpede ca gândul; dar Greuceanu mai zise 
odată fratelui său să se uite în urmă. Acesta îi spuse 
că se apropie norul ca o flăcără; apoi, mai făcând 
un vânt cailor, ajunseră la Faurul pământului. 

Aci cum descălicară, se închise în făurişte. Pe urma 
lor iaca şi smeoaica. De-i ajungea îi prăpădea! Nici 
oscior nu mai rămânea din ei. Acum însă n'avea ce 
le mai face. 

O întoarse însă la șiretlic : rugă pe Greuceanu să 
facă o gaură în perete ca măcar să-l vază în faţă. 
Greuceanu se prefăcu că se înduplecă şi făcu o gaură 
în perete. Dară Faurul pământului se aţinea cu chipul 
lui Greuceanu cel de fer, ce arsese în foc de sărea 
scântei din el. Când smeoaica puse gura la spărtură 
ca să soarbă pe Greuceanu. Faurul pământului îi băgă 
în gură chipul de fer roșu ca focul și i-l vâri pe gât. 
Ea, înghiorţ ! înghiţi şi pe loc şi crăpă. Nu trecu mult 
şi stârvul smeoaicei se prefăcu într'un munte de fer şi 
astfel scăpară şi de dânsa. 

Faurul pământului deschise ușa făuriştei, eşi afară 
şi veseliră trei zile şi trei nopţi de aşa mare izbândă. 
El mai cu seamă era nebun de bucurie pentru mun- 
tele de fer. Atunci porunci calfelor să facă lui Greu- 
ceanu o căruţă cu trei cai cu totul și cu totul de fer. 
După ce fură gata, suflă asupra lor şi dete duh de 
viață. 

Luându-și ziua bună dela frate-său de cruce Faurul 
pământului , Greuceanu se urcă în trăsură cu frate-său 
cel bun și porni la Roşu Impărat ca să-şi primească 
răsplata. 

Merse, merse, până ce i se înfurci calea. Aci se 
opriră şi poposiră. Apoi Greuceanu desprinse de la că- 
ruță un cal și-l dete fratelui său ca să ducă Impăra- 
tului Roşu vestea cea bună a sosirii lui Greuceanu cu 
izbânda săvârşită ; iară el rămase mai în urmă. Inain- 
tând el a lene, răsturnat în căruță, trecu pe lângă un 
diavol şchiop carele ţinea calea drumeţilor ca să le facă 
neajunsuri. Acestuia îi fu frică să dea pept cu Greu: 
ceanu, dară, ca să nu scape nici el neatins de răuta- 
tea lui cea drăcească, îi scoase cuiul din capul osiei 
de d'indărăt şi-l aruncă departe în urmă., 

Apoi tot el zise Greuceanului : 

— Măi, vericule, ţi-ai pierdut cuiul, du-te de çil 
caută. 


Greuceanu, sărind din căruță îşi uită acolo 
paloşul din greşeală. Iară când el își căuta cuiul, 
diavolul îi fură paloșul, apoi așezându-se în mar- 
ginea drumului, se dete de trei ori peste cap şi 
se schimbă într'o stană de piatră. 

Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni 
bine, se urcă în căruță, și pe ici ţie drumul! 
Nu băgă însă de seamă că paloșul îi lipsește. 

Ascultaţi acum şi vă minunaţi, boeri d-voastră, 
de păţania bietului Greuceanu. Un mangosit de 
sfetnic de ai Impăratului Rroşu se făgăduise dia- 
volului, dacă îl va face să ia pe fata împăratului. 
Ba încă și rodul căsătoriei sale îl închinase acestui 
necurat. Impelițatul ştia că Greuceanu fără paloș, 
era şi el un om ca toți oamenii. Puterea lui în 
paloş era ; fără paloş era necunoscut. li fură pa- 
loşul şi îl dete becisnicului de sfetnic. 

Acesta se înfăţişă la împăratul şi îi ceru fata, 
zicând că el este, cel cu izbânda cea mare. 

Impăratul îl crezu, văzându-i şi paloșul, şi în- 
cepuseră a pune la cale cele spre cununie. Pe 
când se pregătea la curte, pentru nuntirea fiicei 
împăratului cu voinicul cel mincinos, ce zicea că 
a scos soarele și luna dela smei, vine și fratele 
Greuceanului cu vestea că Greuceanul are să so- 
se:că în curând. 

Sfetnicul cel palavatic, cum auzi de una ca a- 
ceasta, merse la împărat şi zise că acela este un 
amăgitor şi trebue pus la închisoare. Impăratul 
îl ascultă. Dară sfetnicul umbla d'a "'ncătelea, zo- 
rind să se facă mai curând nunta, cu gând că, 
dacă se va cununa odată cu fata împăratului, 
apoi poate să vină o sută de Greuceni, că n'are 
ce-i mai face, lucru fiind sfârşit. - 

Împăratului însă nu-i prea plăcu zorul ce da 
Sfetnicul pentru nuntă, și mai tărăgăni lucrurile. 

Nu trecu mult şi iată că sosește şi Greuceanu, 
şi înfăţişându-se la împărat, acesta nu ştia între 
care să aleagă. Credea că acesta să fie Greu- 
ceanu, dară nu-şi putea da seamă de cum palo- 
şul lui Greuceanu se află în mâna Sfetnicului. 
Atunci băgă de seamă şi Greuceanu că-i lipsește 
paloșul şi tocmai acum îi veni în minte pentru 
ce nu văzuse el stana de piatra decât după ce-şi 
găsise cuiul de osie, şi se întoarcea la căruță cu 
dânsul. Pricepu el că nu e lucru curat. 

— Impărate prea luminate, zise el, toată lu- 
mea zice că eşti un drept. Te rog să-mi faci şi 
mie dreptate. Mult ai aşteptat, mai aşteaptă, 
rogu-te, încă puţin și vei vedea cu ochii adevărul. 

Primi împăratul a mai aștepta până ce să se 
întoarcă Greuceanu. Acesta se puse iarăși în că- 
ruţa lui cu cai cu tot de fer și într'un suflet 
merse, până ce ajunse la stana de piatră acolo 
unde necuratul îi scosese cuiul dela căruță. 

— Fiinţă netrebnică și păgubitoare omenirii, 
zise, el, dă-mi paloşul ce mi-ai furat, căci de 
unde nu, praful nu se alege de tine, 

Piatra nici că se clinti din loc măcar. 

Atunci şi Greuceanu se dete de trei ori peste cap, 
se lfăcu un buzdugan cu totul şi cu totul de 
oţel, şi unde începu pene a lovi în stană de se 
cutremura pământul. De câte ori da, de atâtea 


Ka 


AAE a 


»* 
Pg 


Sare 


x 
+ 


paors 


x a x xai 


tax 
% `“ 


Mior 
** 


4x re x X x 
LE d ingeras + 
ară d er Rr y 4 to xy 


+ 


r 


ag 
- wk 
yr iei Pati Ay 


x X 
» mică 


ori cădea câte o sburătură de piatră. Şi lovi 
până ce îi sfărâmă vârful. Apoi deodată în- 
cepu stana de piatra de a tremura și a cere ier- 
tăciune. Iară buzduganul ce da, d'aia îşi înteţea 
loviturile, şi dete, până ce o făcu pulbere. Când 
nu mai fu în picioare nimic din stana de piatră, 
câtă prin pulberea ce mai rămăsese, şi-şi găsi Gre- 
uceanu paloșul ce-i furase satana. 

Il luă, și fără nici o clipă de odihnă, veni și 
se înfăţişă iarăși la împăratul. 

— Sunt gata, Mărite Impărate, zise el, s'arăt 
oricui ce poate osul lui Greuceanu. Să vină acel 
sfetnic neruşinat care a voit să te !amăgească, 
spre a nu ne înțelege la cuvinte. 

Impăratul îl chemă. 

Acesta, dacă veni şi văzu pe Greuceanu, cu 
sprinceana încruntată, începu să tremure şi-şi 
ceru ertăciune, spunând cum căzuse în mâinile 
lui paloșul lui Greuceanu. 

După rugăciunea lui Greuceanu, dobândi ertare 
şi dela împăratul, dar acesta îi porunci să piară 
din împărăţia lui. Apoi scoase pe fratele Greu- 
ceanului dela închisoare și se făcu o nuntă 
d'ale împărăteştile şi se încinse niște veselii care 
ţinură trei săptămâni... Şi eu încălecai p'o șea, 
şi vă povestii d-voastră aşa. P. ISPIRESCU 


O broască care cântă 


Un călător a descoperit pe ma- 
lurile Orenoco-lui o broască care 
nu „orăcăe“* ca celelalte broaște 
ci cântă, cântă într'adevăr. Nu 
cântă toată ziua ca greerul ci nu- 
mai noaptea. 

Mai spune acest călător din ţara Orenoco-u- 
lui că această broască lirică are urechea foarte 
muzicală, şi posedă un repertoriu variat : păcat 
însă că nu se pricep vorbele cântecelor ei! Ea 
cântă în „duetto“ cu nevasta sa și chiar „solo“ 
dar numai acasă ; adică în palma dumneavoastră 
dacă prindeţi vre-una şi o duceți acasă. 

Broasca cântăreață e uşor de domesticit, și 
serveşte exploratorilor de păduri din acele locuri 
în loc de gramofon. Ziua stă nemișcată şi taci- 
turnă. Ea se hrăneşte cu furnici, şi cu insecte 
care ies seara şi pe care eale vânează. 


— Aţi stat până la 
terminarea cântecului 
pentrucă sunteţi un 
iubitor de muzică ? 
Nu, 


sunt surd. 


pentrucă 


TOVARĂȘUL DE DRUM 


(POVEȘTI ADEVĂRATE DESPRE ANIMALE SĂLBATICE) 


[T N 1793 într'un port al misterioasei şi îndepărtatei 
T: Indii plecă un mare bastiment spre portul Londra. 
Hamalii se obosiseră mult ca să umple magaziile întu- 
necoase ale vasului; şi singurul pasager al traversărei, 
era pe punte. Primele zile fu închis şi el într'o solidă 
cuşcă de fer, ca o marfă prețioasă şi periculoasă, apoi... 
apoi fu lăsat liber. 

Liber să meargă să sară, să se joace şi să se plimbe— 
liber să se caţere pe catargul cel mare, liber chiar să 
intre în bucătărie, câteodată, şi să-şi facă oarecum 
partea... leului. 

Acest pasager extraordinar era un tigru. Un tigru 
de Bengal, foarte grațios şi mlădios, ca o pisică. Poate 
pentrucă era tânăr, aproape o tigroaică, nu ştia încă 
să fie sălbatică. Sau poate soarta 
o făcuse deosebită de surorile ei? 
Marinarii nu deslegaseră problema. 

Dar din ce în ce mai încrezători 
şi mai desfătaţi îşi petreceau orele 
lungi ale traversării mărilor în tovă- 
răşia straniei prietene. Ea le lingea 
cu atâta blândeţe mâinile lor de- 
formate de muncă... Şi când îi ve» 
dea căzând frânţi de oboseală 
printre fringhiile de pe punte, se 
culca şi ea lângă ei. 

Şi când erau obosiţi de muncă ea venea şi îşi freca 
marele ei cap de picioarele lor închizând de plăcere 
ochii. 

Se termină chiar și acea călătorie, şi tovarășii se 
despărţiră siguri că n'au să se mai vadă vreodată. 

Trecură doi ani. Intr'o zi lumea care se îngrămădea, 
ca deobiceiu, la grădina zoologică din Londra, se 
strânse pe neaşteptate în fața unei cuşti unde se petre- 
cea ceva extraordinar, şi ne înţeles. 

Splendida tigroaică, care de obiceiu cu aer fioros 
şi tăcut își măsura cu pași repezi meschina ei cușcă, 
de data aceasta stă ridicată în două picioare sprijinin- 
du-se de gratiile cuştei, uitându-se fix însă cu ochi 
blânzi la cineva. 

Şi acel cineva scoate un țipăt, iese din mulțime şi 
fără săi pese de pericol, cu braţele trecute printre 
gratii, mângăe cum poate fiara. 

Acum tigroaica de Bengal nu mai e singură în 
lume. Şi bucuria ei e atât de mare încât pare trans 
figurată. Pare o mare, enormă, pisică; linge mâinile 
şi faţa prietenului ei regăsit, şi marele ei cap se lipeşte 
cu ochii închişi, de el. Cei de afară strigă şi aplaudă. 
Marinarul nu s'a simţit niciodată aşa de mare. 

Şi cum el intrase înăuntru, în cușcă şi trecuseră 
două ore, se gândeşte de acuma că ar fi timpul să 
se despartă. Să plece? tigroaica pricepe, şi îl face 
imediat să înţeleagă pe marinar că nu e cu totul de 
aceiaşi părere şi nu înțelege să mai fie părăsită a 
doua oară. 

Şi iarăşi, mângâieri, jocuri şi în acelaşi timp oare- 
cari probe că dacă prietenul va încerca să plece va fi 
constrâns cu forţa să rămână. Ea stă lângă poarta 


12 


care duce spre coridorul intern şi nu se mai mişcă de 
acolo. 

Cei de afară nu mai aplaudă. Toţi se tem deacuma. 

Şi marinarul e alb ca varul. 

Paznicii au încercat toate trucurile. Niciunul n'a 
reușit. Trec astfel alte două ore. Fiara devine din ce 
în ce mai bănuitoare. 

Când situaţia devine aproape disperată se recurge 
la o ultimă încercare, se deschide uşa cuştei şi se 
aruncă afară în faţa uşei o mare bucată de carne 
sângerandă. 

Poate că pentru acea pradă, fiara are să părăsească 
cuşca. 

Şi fiara nu eşi, 

Numai un gest al marinarului 
hotâri. 

El vrea întradevăr să fugă? 
Dar desigur. 

Desigur împreună cu ea. Privin- 
dul cu dragoste, fiara sări afară 
din cușcă. Uşa de fier fu lăsată 
repede. In cușcă numai rămase de- 
cât omul. Mai târziu după ce se 
îndoi un fier el putu să iasă 
hotărât să nu mai primească în 
nici o parte a lumei, ospitalitatea 
vechilor tovarăşi de călătorie. 


Mesagerii Persiei antice se schimbau la lucru, fie 
dealungul drumului regal dintre Susa şi Sardis — 
făcând cei 2400 km. ai parcurșului în şase zile — fie 


cu viteza orară de 16 km. 6566... fiind bine înţeles 
că cursa se urma 24 ore pe zi. 


Profesorul explică clasificarea animalelor. Lecţia 
pare să intereseze chiar pe obicinuitul neatent Vasile; 
profesorul îl întreabă : 

— Am spus că se numesc quadrupede animalele care 
au patru picioare. Găina care are două, cum se 
chiamă ? 

— Jumătate quadruped. * 


Cp 


| A sosit înfine vara: copiii 
| o visează ca şi persoanele 
mari; vara viaţa e mai plăcută 
| şi mai uşoară. 
| X Apoi vara sunt mici am- 
| biții de satisfăcut. Mama 
tinereţei. Mătasea era pentru IP SAS” E O MN 
doamne, şi fata nu se îm- va e S 
brăca în mătase chiar când En Piga ata 
îşi făcea intrarea în societate. 
— Azi, sa întors moda muselinei, și toate fetiţele îmbracă cu plăcere 
rochia de muselină — mai ales că ea se supune cu ușurință cerinţei 
Prima fără mâneci e încreţită în spate, pe jumătatea pieptului 
şi a spatelui. | 
A doua are pliuri fine şi dese care pleacă din spate: sunt oprite 
la cusătura ce se vede şi apoi sunt libere. Trei funde de catifea 
neagră complectează ansamblul. Cea de a treia, are cercuri rotunde 
iar pliurile pleacă de sus şi până jos; tot din pliuri sunt făcute şi 


ne face rochii de „„muselină“* 
moderne; se plisează, se încrețeşte, face mii de volute şi are o înfă- 
mânecile libere, asemănându-se cu nişte aripioare. Creţurile se strâng 


PAGINA FETIŢELOR 
din muselină de aceia care 
țişare plăcută şi distinsă. 
7 SUS. 
Aceste „museline“, se pot broda cu lână subţire perlată (cotton perle). 
Se execută mici buline sau cercuri încrucișate, câte o floare brodată 


la E MUSELINA 
Al l 
| | 
Pe vremuri a fost emblema 1 AR 
Toate trei rochiţele ce vă prezentăm sunt din „„muselină“ roz, 
pe dosul stofei va face un frumos efect. pe 


EVA 


9 


` CĂPITANULUI 


VE N TU RILE 
HATTERAS 


de JULES VERNE 


Vaporul Porpoise 


La patru ceasuri seara, cei cinci călători se instalară 
de bine de rău pe un pod fals, cu ajutorul unor pră- 
jini şi sfărâmături de catarg, pe care Bell a așezat 
nişte scânduri aproape orizontale, aşternând deasupra 
lor saltelele înghețate de ger, cărora mai târziu soba 
le-a redat moliciunea lor naturală. Altamont, sprijinit 
de doctor, a putut cu oarecare greutate, să-și ocupe 
locul ce i se destinase. Punând piciorul pe vaporul 
lui, scoase un suspin de satisfacțiune, care nu păru a 
bună prevestire şefului echipajului. 

— Se simte ca la el acasă, gândi bătrânul marinar, 
şi s'ar zice că el ne invită. - 

Restul zilei a fost consacrat odihnei. Vremea ame- 
ninţa să se schimbe din cauza vântului care bătea din 
spre apus, termometrul din interior arăta 32 grade 
centigrade sub zero. 

La urma urmei Porpoise nu se găsea dincolo de 
polul friguros, şi sub o latitudine relativ mai puţin 
friguroasă, deși apropiată de Nord? 

In ziua aceea au isprăvit de mâncat restul ce mai 
rămăsese din urs cu pesmeții găsiți în interiorul vapo- 
rului, au băut câteva cești de ceai, apoi cu toții sdro» 
biți de oboseală au adormit un somn adânc. 

Dimineaţa, Hatteras şi tovarășii lui se deşteptară 
ceva mai târziu, preocupaţi cu spiritul de idei noui. 
Neîncrederea din ajun dispăruse cu totul şi acum nu 
se gândeau decât cum să se instaleze mai bine. Aceşti 
naufragiați se considerau ca nişte colonişti care au 
ajuns la destinaţie, şi uitând suferinţele călătoriei, nu 
erau preocupați decât a-şi face un viitor mai bun. 

— Of, exclamă doctorul, desmorţindu-şi brațele, am 
ajuns însfârşit, să nu ne mai întrebăm unde ne vom 
culca astăseară şi ce o să mâncăm mâine. 

— De aceea să începem să facem inventarul vapo- 
rului, răspunse lohnson. 

Porpoise fusese echipat şi aprovizionat pentru o 
lungă călătorie. Inventarul dădu cantitățile următoare 
de provizii: şase mii o sută cincizeci de livre*) de 
făină, untură, stafide, două mii de livre de carne de 
bou şi de porc sărată, o mie cinci sute de livre de 
pemican (carne conservată), şapte sute de livre de 
zahăr, batoane de ciocolată, o cutie şi jumătate de 
ceai, cântărind nouăzeci și şase de livre, o sută cinci- 
zeci de livre de orez, mai multe butoaie cu fructe și 
legume conservate, zeamă de lămâe din belşug, rădă- 
cini de lingurică, de măcriş, de brăncuţă, vreo trei 
sute de sticle de rom şi rachiu, o mare cantitate de 
praf de puşcă, gloanțe şi plumb, cărbuni şi lemne 
erau de asemenea din belşug. Doctorul strânse cu în- 
grijire instrumentele de fizică şi navigaţiune şi chiar o 
pilă puternică de Bunsen, care fusese adusă în scopul 
de a face experiențe electrice. 

Proviziile găsite erau îndestulătoare pentru a hrăni 


*) O livră englezească e aproape jum. de kilogram. (N. tr.) 


14 


cinci oameni timp de doi ani, având porţia întreagă 
şi fără a se teme că vor muri de foame sau de frig. 

— atăne existenţa asigurată, zise doctorul căpita- 
nului, de acum nimic nu ne împiedecă de a ne urma 
drumul chiar până la pol. 

— Chiar până la pol, răspunse Hatteras tresărind. 

— Negreşit, reluă doctorul, în timpul lunilor de 
vară, ce ne împiedică de a face o recunoaştere de-a» 
lungul acestor ţinuturi? 

— Dea/lungul acestor ţinuturi, da, dar de-a-lungul 
mărilor cum ? 

— Să ne construim o şalupă cu scânduri din 
Porpoise. 

— O şalupă americană, nu-i aşa? răspunse cu dis- 
preţ Hatteras, și comandată de acest american. 

Doctorul înţelese disprețul căpitanului şi socoti că 
e bine să nu împingă mai departe lucrurile. El schimbă 
subiectul conversaţiei. 

— Acum, când ştim care sunt aprovizionările 
noastre, reluă el, trebue să construim o magazie pentru 
ele şi o casă pentru noi. Materialele nu ne lipsesc şi 
am putea să ne instalăm foarte comod. Sper, Bell, 
adăogă doctorul adresându-se lemnarului, că ai să te 
distingi, de altminteri am să-ți dau şi eu nişte sfaturi 
bune. 

— Sunt gata, dle Clawbonny, răspunse Bell, la 
nevoie eu aş fi în stare să construesc un oraş întreg 
cu case şi străzi, cu ajutorul acestor blocuri de ghiață... 

— Nu ne trebue atâta, să luăm pildă dela locui- 
torii companiei băiei Hudson: ei au construit forturi, 
care i-au pus la adăpost de atacul animalelor și Indie- 
nilor. Aceasta ne trebue şi nouă; să ne fortificăm cât 
mai bine, de o parte locuința, de alta, magaziile cu un 
mic spaţiu între ele şi cu două meterezuri, ca să ne 
apere. Eu mă voiu sili să-mi amintesc cu această oca- 
ziune, de cunoştinţele mele în arta fortificaţiunei. 

— Pe legea mea! dle Clawbonny, zise lohnson, 
mă îndoiesc că am fi putut face ceva de seamă, fâră 
directivele d-tale. . 

— Amicii mei, trebue mai întâi să alegem locul. 
Un bun inginer trebue înainte de toate să recunoască 
terenul. Vii şi d-ta, Hatteras.? 

— Te las pe d-ta doctore, răspunse căpitanul. Fă 
tot ce crezi, eu mă duc să recunosc coasta. 

Altamont prea slăbit, ca să ia parte la lucru, fu 
lăsat pe vaporul său, iar englezii ieşiră pe pământ. 

Vremea era frumoasă, termometrul la amiază arăta 
23 grade sub zero; însă, din cauză că vântul nu bătea 
încă, temperatura era suportabilă. 

Judecând după dispoziția ţărmurilor, o mare întinsăs 
cu totul înghețată, se întindea cât vedeai cu ochii. 
Spre apus ea era mărginită la răsărit de o coastă ro, 
tundă, tăiată de râpi adânci şi depărtate cam de două 
sute de yarzi de plajă şi forma o vastă baie întretă- 
iată de aceste stânci periculoase de care s'a lovit Por- 
poise. In zare, pe continent, se ridica un munte a 
cărui înălțime doctorul o aprecia la o sută cincizeci 
de stânjeni aproape (300 m.) Spre Nord, un promo- 
toriu se pierdea în mare, după ce ocupa o parte din 
baie. O insulă sau mai bine zis o insuliță se vedea din 
câmpia de ghiață la vreo trei mile de coastă, aşa fel 
că nu prezenta nicio greutate să se intre în această 
radă, care oferea un loc sigur şi adăpostit. (Va urma). 


m 
-a 


n”, 


.” 


ze „Boa ai- TF e ii" a i ae de 
A 


De ce? De ce? De ce? 
Ce este și cum se produce ecoul 


Ecoul, adică repetarea glasului 
nostru, este un lucru lesne de în- 
teles. Pentru aceasta e de ajuns să 
ştim ce este sunetul. 

Sunetul nu e altceva decât o 
undă de aer și tot ce opreşte unda 
aceasta şi ne o trimite îndărăt, 
fără să-i schimbe forma, va consti- 
tui un ecou. 

Numai că, pentru ca ecoul să 
se poate produce, ar trebui să nu 
fim prea aproape de zid sau de 
tot ce răsfrânge undele de aer. 
Aceasta pentru ca să dăm urechei 
timpul necesar să audă întâi sune- 


tul însuşi și după aceea sá audă ` 


din nou undele, când vin îndărăt 
„sub forma ecoului. 

Să spunem cu prilejul acesta că 
popoarele din vechime aveau des- 
pre ecou nişte credinţe cu totul 
greşite. Işi închipuiau anume că e- 
xistă o ființă ascunsă şi misterioasă 
care repetă cuvintele fiecăruia. 

Grecii cei vechi credeau chiar că 
a fost o nimfă numită Eco (cu 
accentul pe o) şi că zeița Junona 
supărată pe dânsa, a prefăcut-o în- 
tr'o stâncă, osândind-o să repete 
ultimele cuvinte ale celor ce o în- 
trebau ceva. 

Noi însă, cari ştim cum se pro- 
duce ecoul, nu mai credem în ast- 
fel de superstiții. 


Examen de Științe naturale 


Profesorul: — la spune-mi, Io- 
nel, fierul lăsat la aer suferă vreo 
schimbare ? 

Ionel. — Da, domnule profesor, 
face rugină. 

Profesorul. — Bravo! Dar au- 
rul suferă vreo schimbare ? 

Ionel. — Da, domnule profesor. 

Profesorul. — Oh !.. Şi care 
anume ? 

Ionel. — O schimbare de stăpân. 


Popescu: „Oare a stat ceasul 
d-tale când lai scăpat din mână pe 
pardoseală ?“ 

Ionescu: „Ba bine că nu! Ce, 
credeai c'o să treacă dincolo ?* 


PAGINA BĂIEȚILOR 


Să învăţăm să înotăm? 


Printre acei care acum sunt la 
mare, mulți nu ştiu să se ţină la 
suprafaţa apei. Şi totuşi înotul se 
învaţă foarte ușor când nu ne lă- 
săm cuprinși de frică. lată un mod 
elementar să învăţăm înotul. 

Dealungul plajei, căutaţi şi gă- 
siţi un loc cu fundul uniform (e- 
gal, plan) şi unde apa să fie adâncă 
cât un braţ — dar nu mai mult. 
Ne băgăm în apă şi ţinem corpul 
orizontal şi paralel cu malul mării, 
cu mâinile sprijinite de fund, şi cu 
capul în sus. 

In mod obişnuit corpul omenesc 
pluteşte — așa în cât luând pozi- 
ţia din (fig. 1) corpul în afară de 
mâini va pluti. 


Acum se îndoesc mâinile şi se 
lipesc palmele una de alta, apoi se 
înconvoae picioarele luând poziția 
din fig. 2. Văzut de sus corpul ome- 
nesc are forma fig. 2. 


O 


Acum fără să vă grăbiţi descrieți 
cu mâinile un mare semicerc şi 
se întind picioarele spre a lua 
poziţia conform fig. 3. 


x 


R 


Se repetă mişcarea dar totdeauna 
paralel cu marginea plajei, şi tot- 
deauna ținând capul în sus. 

Repede se va constata că nu e 
mare lucru şi nu trebue mare o- 
boseală ca să plutim. 

La început se poate să aveți im- 
presia de a vă duce la fund. Nu 
vă fie frică! 

Inotând paralel cu marginea 
mării, aveţi posibilitatea să atingeți 
fundul mării, cu mâinile sau cu pi- 
cioarele, înlăturând astfel orice pe- 
ricol. Câteva picături de apă amară 
vă va intra cu siguranță în gură 
sau în nas, dar măcar să fie aces- 
tea toate amărăciunile vieţei. 


Pământul se va răci 
Și tot ce e viu va muri 


Am făcut aceste două versuri, 
ca să arătăm două mari adevăruri. 
Odată — de atunci sunt cine ştie 
câte milioane de ani — nici păe 
mântul, nici luna şi nici soarele nu 
erau aşa cum sunt astăzi. Anume 
mai calde, mult mai calde. Soarele 
ardea mai viu, pe pământ era o 
căldură nesuferită, iar luna nu era 
rece cum este astăzi. 

In adevăr, despre lună știm că 
acum este şi rece și nelocuită: un 
pustiu trist şi care nu are nimica 
frumos într'insul. 

Mai înainte însă luna era cal- 
dă şi, pe semne locuită. Treptat- 
treptat, s'a răcit, a dispărut aerul 
şi a murit tot ce era viu într'insa 
şi fiinţe şi arbori şi flori și plante. 

Acelaş lucru se întâmplă şi cu 
pământul. Din ce în ce devine mai 
rece, până când într'o bună zi va 
ajunge aşa de rece, în cât va pieri 
tot ce este viu. 

Insă, pentru noi şi pentru moş 
tenitorii moștenitorilor noştri de 
peste o sută de mii sau chiar de 
peste un milion de ani să nu avem 
nici o teamă și să nu ducem nici 
o grije. 

Răcirea pământului se face așa 
de încet, că vor trece multe mi- 
lioane de ani până să ajungă un 
corp mort şi înghețat, aşa cum 
este luna. 

Căldura care e în centrul lui 
este lesne învelită şi apărată. E 
apărată întâiu de scoarţa pămân- 
tului, după aceea de aerul din ju- 
rul pământului. Pe lângă aceasta 
şi soarele împiedică o răcire mai 
grabnică. De aceea, putem fi pe 
deplin liniștiți. 


Căutaţi pe 
doamna 
care o ad- 
miră. 


Căpitanul Lup de Mare, Trage focuri, focuri o sută, “Iar, pe. când sta amărât şi gânditor, z — 
Azi, are gust de vânătoare. Dar, rechinii îşi bat joc şi îl salută. Trece încet, încet, un submarin plutitor. 


Drept concluzie, Lup de Mare va fi decorat, 
Pentrucă împuşcând rechinii, un submarin a 
scufundat. 


Ah! vreau să mă răzbun, Dar ce explozie... ce mai plezneşte, 
Pe acest rechin, îl răpun. In viața mea, nam mai întâlnit aşa peşte! 


gt po Pra desi De s 


È 
w 
i 
Ă 
E 


tea 


BAN 


„DIMINEAŢA COPIILOR". Editura „Ziarul“ S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 
Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel 3.84.30. Cec Poștal 4083. 
Red. responsabil: N. Ionescu. Preţul abonamentelor: un an (52 nunərə) 2)9; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata 
taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 
s 15 


PREŢUL 5 LEI iS Imprimeriile „„Adeverul“ S. A. București 


— i [i > ` . 
Ha Unbrarsităţii lagi i 4 Ri = 


28 AUGUST 
1940 


ANUL XVII 
No. 864 


Cu furtunul zis şi „hidrant“ Se poate face până la urmă, Și apoi, instrumentul ca un balon, (dar spionul e în grădină, | 
Şi, cu un cap de elefant, O admirabilă şi bună glumă.” Binişor, binişor,e introdus în salon.  Şmecherul lonel Braghină). 


ZII 


ţi 
W 


Gata trageţi foc din flintă Şi căpitanul Moş-teacă Şi căpitanul bietul! Şi îşi zice, staţi... aşteptare, 
i Şi nimeriți drept în țintă Strigă, aoleo! mă 'neacă! Strânge tare robinetul. Vine repede a mea răzbunare. 


PRE 


WEE 


Şi se întoarce înfuriat, (dar în dulap parcă "'nadins 


|] 

} 

j Când deodată Doamne fereşte, Şi deschide mare ghină, 
| In salonul inundat. . Sta Ionel Braghină închis). 

* 

i} 


Apa in față-i țâşneşte. Uşa după care stă ascuns B'aghină. 


Şi strigă căpitanul Moş-teacă 


Şi cun se întâmplă adeseori Dar, doi draci se înveselesc, 


Am să-ți fac eu poftă, să: jn complotul preparat. E pedepsit cel ce... cade din nori. De pățanie, râd de 'nebunesc. 
f LE Arias 


Sai A mima a emanate 


CUM a DEBARCAT CEZAR n BRITANIA 


N anul 55 înainte 

de Cristos, Brita- 
nia — adică Anglia de 
azi,— este necunoscută 
popoarelor civilizate 
din acele vremuri: poe- 
ţii vorbesc despre ea, 
ca despre o țară legen- 
dară „ultima Thule“ 
așa o numeau ei, acea 
țară pierdută la hota- 
rul lumei. Dar Cezar, 
care cucerise deja 
Galia şi se lupta cu 
Marisci, populaţii bel- 
giene, locuind ţările 
de la gurile Scheldei,— 
ştie că mulți fugari 
belgieni au găsit re- - 
fugiu în misterioasa insulă. 

Cezar mai ştie că în fiecare an, vara, se duc 
în Anglia mulți negustori gali, ducând să vândă 
piei, preparate, haine, obiecte de metal şi nou- 
tăți adică ştiri de pe continent; şi acei negustori 
stabilesc ast-fel un contact viu între Britania şi 
Continent. Cezar a chemat în fața sa câţiva 
din aceşti negustori, dar prea puţine lucruri a 
putut afla de la ei. Atunci împăratul trimete să 
se cerceteze coasta, pe o navă lungă şi uşoară, pe 
tribunul Caio Voluseno, și cu el merge și căpe- 
tenia galică Commio, care duce din partea sa 
Britanicilor asigurări de pace și prietenie, pentru 
că nu înțelege să debarce în insulă ca inamic, 
şi nici să pregătească o cucerire. Ce îl împinge 
pe Commie să viziteze Britania este ideea de a 
pune piciorul acolo unde nici un om din acele 
timpuri (în afară de negustori) nu îl pusese. 

In timpul acesta în portul Izio, din țara Ma- 
risci, se strângea și se înarma, din ordinul îm- 
păratului, o flotă compusă din optzeci de nave 
de transport, şi tot atâtea nave ușoare, nave 
vedete, menite să cerceteze. Două legiuni, a şap- 
tea şi a zecea, trebuiau să debarce în insula 
Britanică. Când Mariscii fură supuşi cu desăvâr- 
şire, şi când Voluseno se înapoie 
cu informațiunile necesare, trecuse 
o bună parte din timpul potrivit 
pentru navigare; în curând în acele 
regiuni nordice iarna trebuia să-și 
facă apariția. 

Corăbiile nu ajunseră toate în 
port; mai lipseau optsprezece, din 
cele pe care Cezar dăduse ordin să 
le construiască. Britanicii în acest 
timp ținuseră ostatec pe Commio, 
care fusese trimes la ei, după cum 
am văzut, să-i amăgească cu decla- 


valeriei să îmbarce oa- 
menii și caii pe cele 
optsprezece. corăbii 
care erau așteptate, 
imediat ce vor sosi, și 
să-lurmărească cât mai 
grabnic; iar el porni. 

In miezul nopții, în 
cea mai mare liniște, 
flota romană ridică 
ancorele şi luă direcţia 
Dubris (Dover). Marea 
şi cerul erau neobiș- 
nuit de senine, luna 
parcă privește de sus 
frumoasele nave ro- 
mane, carelunecau pe 
ape, armonioase ca 
nişte lebede. 

In primele ore ale dimineței, atunci când soa- 
rele se ridica învăluit de nori, Romanii văd în 
depărtare coastele Britanice, și le salută cu stri- 
găte de bucurie. 

Către ora zece flota ajunge în apropiere de 
portul Dubris. 


Le 


D AR Cezar e neliniștit. Bănuește că barbarii 
preveniţi prin semnale, îl aşteaptă înarmați. 

Puțin timp după aceasta o navă-vedetă, trimeasă 
înainte ca să cerceteze, se întoarce cu știrea că 
toate înălțimile de jur împrejurul portului, sunt 
înțesate cu cavalerie şi care armate cu secere: 

Atunci, fără să șovăiască împăratul dă ordin 
flotei să se îndepărteze de coastele Dubris-ului 
la șapte mile, acolo unde ţărmul e plajă netedă. 

Grea, foarte grea este debarcarea aci. După 
ce au fost ancorate navele, legionarii trebue să 
se arunce în apă înarmaţi, cu mâinile împiede- 
cate. lar operaţiile de debarcare sunt deabia în- 
cepute, când se aude înfricoșătorul urlet de răz- 
boiu al Britanicilor 

Au urmărit din înălțimi mișcările flotei ro- 
mane, şi iată-i că îi ajung în goana 
mare, ridicând nori de praf, stând 
în picioare în carele armate cu 
coase, sau intrând în apă pe cai 
învățați să înoate, părând divinități 
maritime. 

Deja sboară primele săgeți. 

Este cea mai bravă parte a po- 
pulaţiei coastelor, care primește pe 
Romani; numai cavalerii şi cei ce 
se luptă din car iau parte la această 
primă bătălie. Colanele de coral și 
de scoici marine care împodobesc 
pieptul războinicilor, arată că e 


rații pacifice şi de prietenie, și Ce- 
zar nu putea să tolereze aceasta. 
Deaceia dădu ordin Prefectului ca- 


Veneau pe cai învăţaţi să 
înoate şi păreau adevărate 
divinităţi marine 


- vorba de şefi nobili şi iluştri; sunt 


înalți, roşcovani, poartă părul lung 


şi mustățile ie atârnă în jos, au însă barba rasă. 
Işi vopsesc faţa cu indigo — pe care îl scot din 
alge marine, și astfel sunt îngrozitori la înfăţi- 
șare; sub aceste măști îngrozitoare ochii le lucesc 
în cap cu o expresie de sălbăticie. 

Cezar dădu ordin bărcilor lungi și ușoare să 
înainteze cât mai mult posibil şi să pună în miş- 
care mașinile de războiu, adică artileria acelor 
timpuri; baliste, chirobaliste, etc. O 
ploae de săgeți enorme, ghiulele de plumb, câlți 
aprinşi, bolovani, începură să cadă asupra bar- 
barilor, aerul părea că luase foc. Caii înspăi- 
mântaţi, începură să fugă, iar barbarii care nu 
cunoşteau existența mașinilor de război, crezură 
că ele sunt monştri contra cărora nu se poate 
lupta. 

De aceia se retraseră şi 
tând să apară Romanii, 
oameni ca şi ei. 

Astfel în scurtă vreme 
plaja fu liberă şi debarca- 
rea se pulu continua. Și 
atunci se întâmplă un fapt 
ne mai auzit printre legio- 
narii lui Cezar. O panică 
ne mai pomenită paraliză, 
pe acei valoroşi soldați 
obişnuiţi cu toate oboselile 
şi toate pericolele: îi ținea 
pe loc o jrică religioasă, 
ca și cum fiecăruia îi era 
frică să înfrunte pentru 
întâia dată mânia zeilor 
protectori ai insulei, insu- 
lă neviolată până în acea 
zil 

Această șşovăială dură 
câte-va minute; apoi pur- 
tătorul stindardului Legiu- 
nei a X-a, rupse spaima 
strigând către legionari: 

— Urmați-mă, eu vreau 
să-mi îndeplinesc întreaga 
datorie către patrie. Faceţi 
aşa că dacă eu voi fi omo- 
rât acvilele să nu cadă în mâinile barburilor. 

Şi ridicând în sus acvilele de aur, se aruncă 
din navă, urmat de mulți soldaţi care doreau 
să apere acvilele romane. 

Incurajări se auziră şi din celelalte nave, ur- 
mate de trâmbițe şı cântece de războiu. . 

Astfel pentru prima oară Romanii debarcară 
în misterioasa insulă. 


fak 


D AR în noaptea următoare se abătu, pe na- 
edj vele romane, răzbunarea zeiței Belisanca 
protectoarea insulelor Britanice. Se porni o fur- 
tună puternică, făcând să se înece o bună parte 
din corăbiile care aduceau pe Cezar și cavaleria: 
ceilalți ajunseră cu greu în porturile vecine. 


se ascunseră aştep- 
pentru a se lupta cu 


Şi ridicând stindardul... 


Apele mărite atinseră chiar şi bărcile trase pe 
mal, şi rupseră lanțuri, catarge iar pe unele 
din ele le împinse contra stâncilor sfărâmându-le. 

In timpul nopții, biciuiţi de un vânt rece. se 
luptară legionarii ca să împiedece ca dezastrul 
să nu fie aşa de grav; iar mulți trebuiră să 
lupte şi ziua ca să repare bărcile stricate. 

Dar culmea răului fu că barbarii prinseră 
din nou curaj. Deci cu toate că Cezar știa să 
jacă minuni de vitejie, nu era însă stăpân pe 
mare și pe furtună, erau ele forțe mai tari de- 
cât ale sale! Siguri de ajutorul ceresc, Britanicii 
atacară tabăra romană, sperând să aibă o răz- 
bunare: dar forţele lor se frânseră contra for- 
midabilelor fortificaţii care înconjurau tabăra. 


ci 


[A | ei se recunos- 
A)| cură învinşi şi trimi- 
seră lui Cezar un amba- 
sador, cerând pace şi 
prietenie şi promițând 
chiar ostateci. 

Deocamdată îl liberară 
pe Commio, ţinul prizo- 
nier cu intenția să fie ars 
la apropiata serbare reli- 
gioasă. 

Impăratul îi cunoștea 
deacuma, și știa ce însem- 
nează prietenia lor. Totuşi 
îi primi cu bună voinţă, 
decis de data aceasta să 
4 nu mai continue mai mult 
y războiul. Ştia deacum că 

cei mai mari inamici ai 
săi nu au fost oameni, ci 
timpul înaintat, vânturile 
şi furtunile. Să-i provoa- 
ce în acel moment al anului 
war fi fost înțelept, iar 
el nu voia să expună mai mult viața legiona- 
rilor săi. 

El prepara însă în mintea lui 
va face anul viitor. 
într'adevăr victoria. 


Nine, 


expediţia ce 
Şi în acea expediție avu 


HoA 


Un mincinos: Eu am văzut odată un mort al 
cărui cosciug era atât de mare că era pus pe trei 
dricuri. 

Alt mincinos: A, eu am văzut un cosciug atât 
de mare încât un cap era aci, iar celălalt nici nu se 
vedea. 

— Nu mai spune! şi ce era în el? 

— Marea Moartă. 


“Vânătorile Căpitanului Grozăvescu 


A STFEL într'ade- 
RS văr: „,Secreta- 
rul“ e un tip şi ju+ 
mătate, printre toate 
speciile; şi contra 
lui șerpii n'au putere. 

El face praf şer- 
pii-mari sau mici, 
veninoşi sau neveni- 
noşi. 

Şi acum ascultați 
povestea ,„Secretaru- 
lui“ pe care d esigur 
că n'o cunoaşteţi. 


SCRIITOR CARE NU SCRIE 


E un Secretar, dar în felul său se înțelege, pentrucă 
e un Secretar cu pene, şi nu știe să scrie şi nici să 
citească. Și ca s'o scurtăm e o pasăre ba chiar o pa- 
săre cam mare, cu toate că aparține speciei răpitoa- 
relor, însă familia Secretarilor e cu totul deosebită. 

Cu acel moț făcut din 23 de pene, Secretarul a 
fost numit astfel din timpurile cele mai vechi: pentru- 
că văzându-l vă aminteşte de acei secretari ce aveau 
urâtul obicei să-şi pue pana după ureche. In Africa 
unde trăește, indigenii îl numesc şi ,„Calul dracului“ 
şi musulmanii „„Pasărea destinului“. Porecle potrivite, 
cu atâtea legende fără cap şi fără coadă, care trans 
formă pe Secretar în o pasăre fabuloasă. 

Când îl vezi e destul de simpatic. Sboară puţin 
sau aproape deloc în schimb aleargă mult şi cu mare 
iuţeală, ore întregi şi fără oboseală, graţie lungilor lui 
picioare. 


"IN PICAJ PESTE ȘŞARPELE PITON 


L'am cunoscut în împrejurimile orașului Capo şi 
m'a impresionat curajul său, (un 
adevărat viteaz al aerului) şi tot 
atât m'a impresionat şi pofta lui 
de mâncare: capabil să mănânce în 
puţine ore, două zeci de broaște 
țestoase mici, cu carapace cu tot, o 
duzină de mari licurici, şi vre-o 
zece şerpi. In Africa de Sud, Se- 
cretarii sunt protejaţi şi deaceia 
este interzisă prin pedeapsă cu în- 
Chisoare, vânarea lor; colonii de 
acolo cresc Secretarii și îi domes- 
ticesc, ei apără cotețul de atacul 
şerpilor, şi intervin punând ordine 
în luptele dintre găini. 

Şi numai după ce am văzut la 
lucru un Secretar, mă hotărâi să între- 
prind ceea ce constitue îndeletnici- 
rea mea. 

Un Secretar era liber într'o câm- 
pie, şi de jur împrejurul lui găinile 
erau răspândite. Dar deodată Se- 
cretarul se transformă în aeroplan: 
o ia la fugă, decolează cu aripile 


Se înalță ţinând în ghiare un 
şarpe mare 


| Tea aaa aa aa e a E PRR RR RM N II E MI 


deschise, se ridică în 
sus cu oarecare greu- 
tate şi la puţină 
înălţime de la pă- 
mânt  planează cu 
mare precizie picaje 
cu aripele strânse. 
După ce a explorat 
solul se ridică în 
sus cu un şerpoi de 
vre O trei metri lun- 
gime. 

Şarpele se zbătea 
şi ridica capul ame- 
nințător; dar Secre- 
tarul cu lovituri de 
cioc, cu indiferență 
faţă de muşcăturile lui veninoase care nu-i fac nimic, 
se apăra. 

Oh! copii! Ajuns la o înălțime cam a etajului al 
5-lea a unui bloc, deasupra unei stânci ascuțite, ştiţi 
ce făcu Secretarul? li dete drumul piton-ului, care 
rămase nemișcat, ca și cum ar fi fost deja îmbălsămat. 
Apoi rotind în văzduh se scobori lângă victimă, se 
apropie de victima sa și după ce-i mai trase un cioc 
în cap, fiind deacum sigur că nare să mai miște, își 
luă din nou sborul triumfal, şi se reîntoarse la găinile 
care îl salutară cu un „,cotcodac“* recunoscător. 


TERIBILUL CORAL, 


Nu m'am gândit de două ori. Cumpărai plătinduii 
scump doi Secretari  domesticiţi: un bărbat și o 
femeie, cărora le dădui numele de Giovannino şi Giu- 
seppina, eleganţi amândoi și cu pene dese de culoarea 
albastră a cerului şi altele de culoare cenușie. l-am 
pus apoi într'o cuşcă prevăzută cu tot confortul, mă 
îmbarcai la Capo pe un vapor care mergea la Rio de 
Janeiro, pentrucă cei doi „Secretari“ şi cu mine a- 
veam să câştigăm o avere acolo, în Brazilia. 

In anii aceia în America de Sud 
era moda hăţurilor, ghetelor, sa- 
coselor, într'un cuvânt a obiectelor 
fabricate din piele de „Corallo“ 
care e cel mai frumos şarpe care 
există în lume, dar mai veninos 
decât teribila viperă neagră; inami- 
cul public numărul 1 al oamenilor 
şi al animalelor din Australia. 

In acele timpuri pielea de Coral- 
lo, vândută la cântar costa mai 
scump decât aurul pentrucă vâ- 
nătorii îi vânau fără puşcă ca să 
nu le strice pielea. Şi nimeni nu 
se gândise la Secretari, omorâtori 
îndrăzneţi şi neobosiţi vânători de 
ori ce fel de şerpi, pentrucă ni- 
meni acolo nu cunoştea posibilită- 
ţile lor. Numai după ce se află 
despre încercările mele, Secretarul, 
fu importat din Africa şi aclima» 
tizat în diverse locuri în Africa 
de Sud. 

„Corallo“ e nu numai cel mai 


wY 


4 


y 


"a 


meaane. s a PRI e e 


yar v 


3 
frumos şarpe din lume dar e şi cel mai frumos colo- 
rat — are o culoare verde-albastră nemai văzută, cu 


puncte roşii. Frumos și extrem de otrăvitor, el locu- 
eşte în pădurile Braziliei. El are un gât lung şi sub- 
ţire un cap plat şi lung şi teribili colți omorâtori. 

Nu-mi pierdu-i timpul. Cu un mare auto-car echi- 
pat perfect şi închis, ca nimeni să numi vadă Secre- 
tarii mei, din Prahyda unde ştiam că era centrul, ma- 
rele cartier, al şerpilor ,,„Corallo“* plecai în simpaticele 
păduri unde plantele şi frunzele căzute ofereau şar- 
pelui „Corallo“ ascunzători minunate, şi mă opri 
acolo undeva. 


DOI MARI CAMPIONI 


`~ 


` 

— Ei acuma, zisei lui Giovannino şi Giuseppinei sco- 
țându-i din cușcă — rămâne 
să-mi arătaţi ce ştiţi să faceţi. 
Eu vam adus până aci. Şi 
dacă nu mă faceţi de rușine 
vă voi duce la mine 
acasă, care este peste mare, şi 
acolo în păduricea de brazi 
am să vă las să vă jucaţi cu 
copiii mei. 

Trebue să nu uitaţi că Gio- 
vannino şi Giuseppina erau 
dresați la perfecţie, încât când 
îi chemam fluerând chiar dacă 
ar fi fost în depărtare, între- 
rupeau orice acţiune ca să a- 
lerge spre mine. Ast-fel când 
scoteau afară din luptă vre-un 
şarpe, îl luau frumos în cioc 
şi ghiare şi îl aduceau la co- 
şul ce era pe autocar, şi 
îl depuneau acolo. Erau într'a- 
devăr doi mari campioni, 
pentrucă învingeau întotdea- 
una prin Knok Out pe adver- 
sarii lor. 

Cine ştie de ce fu aşa! 
Poate  pentrucă strălucitorii 
Corallo nu-i cunoşteau pe 
Secretari, şi văzându-i aşa caraghioşi şi greoi credeau 
că îi vor face praf? Dar faptul e că spectacolul începu 
imediat. 

Dar n'ași fi crezut că în acea zonă să fie atâţia 
Corallo. Se părea că toţi Corallo din Brazilia îşi dă- 
duseră întâlnirea acolo ca să sărbătorească pe cele 
două pasări sosite din Africa. Intr'adevăr ceva roşu 
şi albastru se mișca printre frunze, arăta şerpii ce 
mişcau spre cele două pasări. 

E rândul vostru acum! zisei eu arătându-le repti- 
lele. — Şi fiţi prevăzători. Şerparii întoarseră gâtul 
în spre partea unde le arătasem şerpii şi rămaseră 
surprinşi văzând acei roşiatici şerpi venind spre ti. 
Pricepură că erau şerpi; dar astfel de şerpi nu se 
aşteptau să vadă. Cea care fu atacată cea dintâi fu 
Giuseppina şi de către cel mai mare din şerpii Corallo, 
poate de șeful lor, care se ridică în sus umflându-și 
gâtul şi fluerând. Giuseppina, campioană africană nu 
fu deloc impresionată. „Chiar dacă eşti pătat cu roşu 
îţi viu de hac la fel“ îşi zise ea. Intinse aripile, își 


Intrai în pădurile virgine 


făcu din ele scut și trăgându-i una cu ciocul șarpele 
corallo, care nu se aştepta, căzu scâncind jos. 

— Bravo Giuseppina: ăstai primul! —  urlai mul- 
ţumit. Dar Giuseppina ea nu era mulțumită, luând 
cu ciocul şarpele pe jumătate mort îl trânti de două 
trei ori de pământ şi îl lăsă pentrucă alţi șerpi se 
preparau să o atace. 


INTALNIRE EPICĂ 


Oh! copii! In acel moment Giovannino plecă ca o 
săgeată, cu moțul în vânt ca un bersaglier și se așeză 
lângă Giuseppina. Plecară aşa decişi să lupte. 

Cum să vă descriu epica luptă? Cei doi Secretari 
păreau două balerine de mare talent. Săreau când 
înainte când înapoi, cu mare agilitate, dând aripile să 
le muşte teribililor inamici, 
trăgând pe neaşteptate acele 
lovituri de cioc care sunt spe- 
cialitatea lor, şi luându-i în 
cioc câte 2, câte 3, sburau în 
sus cu ei şi îi lăsau să cadă 
pe pământ unde mureau de 
izbitură. Apoi îi luau cu cio- 
cul şi îi izbeau de pământ 
sau de arbori. Din când în 
când iar săltau în aer și sbu- 
rau ca să atace alți Corallo, 
care erau mai departe, şi nu 
aşteptau atacul,řci îl provocau. 
__O jumătate de oră de 
luptă: timpul trecea, se părea 
că sub bolta verde a pădurei 
din Parahyba venise marea 
roşie — însă sta deacuma li- 
niştită, ca untdelemnul. 

Atuncia fluerai şi  sosiră 
Giovannino şi Giuseppino obo- 
siți, cu moţurile ţaplecate, 
după atâta luptă, şi du-te 
vino, să transporte toți ,Co- 
rallo“ din câmpul de bătae, 
la coşurile unde trebuiau de- 
puse cadavrele reptilelor. 

Când terminară recompensai pe cei doi Secretari 
cu o porţie bună de zahăr. 

Şi după aceia luai un kintal de piei de Corallo, 
care îmi fură plătite cu tot atâta aur, mă întorsei în 
ţara mea, cu cei doi Secretari care acum sunt prie- 
teni şi păzitori grijulii ai celor doi fii ai mei, cu 
toate că nu-s aci nici vipere nici Corallo. 


— Era să am o contravenţie 
aseară când veneam acasă. 

— Erau farurile prea luminoase 
dela mașină? 

— Nu, că veneam pe jos. 

— Atunci, nu pricep. 

— Un agent a găsit că eram 
eu prea aprins. 


GRIVEI 


E | bătrân. Intelege că-i bătrân, că-i netrebnic 

că cele câteva zile ce i-au mai rămas 
sunt o povară pe capul tuturora De când 
sa şi îmbolnăvit nu-l mai strigă nimeni, 
nu-l mai mângâie nicio mână, nu se mai 
întoarce spre el nicio pereche de ochi. A 
slujit cu credință. Douăzeci de ani, vară şi 
iarnă, în curtea aceasta a trăit, și a păzit-o. 
In nopțile de toamnă, cu ploile repezi şi 
pătrunzătoare, în nopţile de iarnă, cu vifor- 
nițele năpraznice, el nu stătea în cuşca lui; 
suflând cu greu, încordându-şi mușchii, căci 
era vânos, tăia troianul, cutreera toate col- 
țurile grădinii, şi lătrând, dădea de ştire că 
nu e chip să te poļi apropia de casa stăpăâ- 
nului... Dar în seara aceea, când prinsese 
de pulpa piciorului pe hețul care furase 
mere din pomul de lângă gard? Ani dearândul 
simţise durerile loviturii de ciomag pe care 
i-o dăduse atunci în creștetul capului. Și altă 
dată... Dar câte nu făcuse, câte nu suferise 
Grivei, dulăul credincios al curții! 

Insă vremea trece, viața cu ea. Şi acumă 
îmbătrânise! Nu se mai putea duce nici până 
la ușa bucătăriei, să capete un ciolan, să-l 
lingă. hRămânea uneori zile întregi fără să 
înghită nimic, fiindcă nu se putea mişca. 
Și acum, în urmă, avea nişte dureri grozave. 
Urla. Şi mai ales noaptea, când nu avea cu 
. ce să se mai ia, când nu mai vedea pe cei- 
lalţi câini, când rămânea singur, numai el 
şi suferința lui, — mai ales nopțile îl chi- 
nuiau boala. Şi urla. Mai întâi gemea, 
înnăbușit, cu gura închisă, cu limba sgârcită, 
gemea adânc, ca și cum i se desfăcea inima 
din piept. Apoi îl apucau fiorii; spasmurile 
îi descleștau fălcile şi gemetele îi ieșeau mai 
tari, mai ascuţite. Apoi plângea, plângea 
cum plâng oamenii, cu lacrimi fierbinţi care 
îi lunecau pe bot, și parcă-l ardeau. Şi în 
urmă, înnebunit de durere, nu mai putea 
răbda, în urmă urla,urla groaznic din toată 
puterea măruntaielor lui, cu toată încordarea 
glasului, urla înspăimântător, de răsuna până 
în depărtări, de unde-i răspundea ecoul ca 
un alt câine care îi plângea de milă. Şi di- 
~ mineața, când zorii zilei mijeau, adormea, 
sleit, pe culcuşul lui de paie. 

Şi toți ai casei cari treceau pe lângă el îl 
blestemau. Toţi. Urletele lui le tulbura liniştea 
nopții, le curma somnul și-i făcea să tresară 
speriați, în pat. lar unii credeau că preves- 
teşte ceva rău, că prevestește moartea cuiva. 
El îi auzea vorbind, îi auzea şi-i înțelegea. 
Cu ochii blânzi, şterşi de boală, îi urmărea 
până ce se făceau nevăzuți. 

Ințelegea și aştepta să-i vie ceasul. 

Intr'o dimineață şi-a zărit stăpânul de 
departe, venind spre el, cu mâinile la spate, 
ținând ceva ce sclipi la o întorsătură în 


6 


+ 


P 
LE A PE E E y 
pt i "al a 


Fei 
» 


* * 
Po di poet 


E tai 


se 4% 


a 
ka] 


kad 
Wakai 


x * ANE GSA XX 
ada de y ARER, EE 


taci 


* 
*Axy 


uk 


4 
x Ar 
AE dat de 


+ 


PE: 


e 

bătaia soarelui. Pentru el venea. Atunci, în 
sufletul lui parcă a încercat nu o durere, ci 
o jale, o jale grozavă, o jale adâncă pentru 
stăpânul pe care-l văzuse copil, cu care se 
jucase, cu care mersese pe câmp, la picioa- 
rele căruia se culcase de atâtea ori să pri- 
mească, supus, vergile ce i se cuveneau. Și 
jalea aceasta parcă-i dădu puteri; se sculă 
şi scheuind, plângând, se târi către stăpâ- 
nul lui se târâ şi când ajunse, îi linse pi- 
cioarele ca şi cum și-ar fi luat rămas bun. 
Apoi închise ochii și, încolăcit, aşteptă mult. 
I se făcuse milă stăpânului?. . Bubuitura nu 
curma liniştea ogrăzii. 


Și astăzi simți că nu mai are mult. Și 


parcă-i părea rău să închidă ochii în curtea 
în care trăise, în mijlocul lucrurilor de care 
mar fi vrut niciodată să se despartă, sub 
privirile care nu se mai îndreptau spre el 
prietenoase. Și, deodită, o groază, o frică 
de locul acela în care suferise atâta îl cu- 
prinse. Işi adună toate puterile, apoi ca și 
cum cineva l-ar fi gonit din urmă, se depărtă 
cât putu mai repede, ieşi din curte și o luă 
pe drum, în spre pădure. Când ajunse la 
marginea ei, intră în cel dintâiu stufiș și, 
acolo, între crengile care îi ascundeau vede- 
rea, îşi făcu culcușul. Şi aşteptă. Spre seară 
un fior îi svârcoli trupul, apoi altul. Și încă 
unul— cel de pe urmă. Și în clipa în care-și 
dete sufletul se ridică pe picioarele de dinainte, 
şi, capul întors spre curte, urlă, ca și cum 
şi-ar fi luat un rămas bun. 

Și urletului lui, scurt, de moarte, îi răs- 
punse ecoul, pentru cea din urmă oară, ca 


un-alt câine care-l chema din depărtări. 


EM. GÂRLEANU 


— Dacă nu termini cu 


coteţ. 
— Tot deageaba, pen- 
trucă să şti mamă, că eu 


tot nu fac ouă. 


plânsul te voi închide în 


n 


pa ®t Y ey 


JAZZ-BAND. 


ORIZONTAL: 1) Producţie muzicală artistică, cu 
program ales şi execuţie îngrijită. 6) Regina instru- 
mentelor muzicale. 13) Instrumentele poeţilor. 15) Me- 
lodie uşoară. 16) Pană pentru despicat lemnele. 18) 
Pronume. 19) Local de consumaţie cu muzică. 21) G. 
22) Corpul diplomatic. 23) Modul în care e compusă 
o bucată de muzică. 25) Curăţată. 28) Laie. 29) Mă- 
iestrie cu care se combină sau se execută sunetele. 
31) Pronume. 32) Afirmaţie. 33) Orchestra americană 
ne care o vedeţi în figură. 34) Radu Balan pe batistă. 

" Al fine (în muzică). 37) Arbore cu flori aromate. 

“a revedere. 39) Nu duci grija de bani. 40) Ză- 
'a minţii (pl.) 41) Instrumente de muzică, cu 


ICAL: 1) Instrument de muzică cu șase coarde. 
2. 4) Credinţă populară. 5) A doua din cele 
Cerveşte. 8) Sora mai domoală a pianului. 

"iocârlie... 10) Cămaşă ţărănească. 11) 
“unt făcute tăblițele de şcoală. 14) 
*azzul e nelipsit. 17) Muzicanţi în 

` Locul unde concertează broa» 

are ne dă ocazia să ascultăm 

2) Vas mare de aramă. 24) 

:) Auxiliar al viitorului 27) 

1... 28) Notă muzicală. 30) 

'atec. 36) Fier. 38) Notă 


"Nr. precedent 


"vă, al, sm, am, 


i, EU ali, 


Fluturele 


Se va completa 
aripa stângă cu cu- 
vinte conform vrime- 
lor semnificaţii, iar 
aripa dreaptă cu al- 
tele — anagrama lor- 


1. Prima şi cea mai 


între gângănii. Con- 
strucţie. 9. Așa cum se prezintă orice fluture. In ţara 
noastră sunt vreo şapte; în jud. Olt, Neamţ, etc. 3. 
Incăpere pentru păstrat alimente. Serveşte la ridicarea 
greutăților mari. 4. Desagii excursionistului—Cu suflet 
bun. 5. Este timpul să fie umplut cu dulceaţă ori mu- 
rături — Substanțe de bază a orcărui organism. 6. In- 
tărită cu bere. Așezare de excursionişti. 7. Invierea 
Domnului — Pustiu. 8. Arma vrednicei albine — 
Conjucţii. 9. Animal destoinic — Apă stătătoare. 10 
Pom roditor — Ramură mică. 11- Imită strigătul cor- 
bului — Acoladă. 


Din cele nouă figuri 


două sunt perfect identice. ` 


Un desen curios 


AA 


Observaţi că începe cu litera E, se continuă cu 
celelalte şi nu-i lipseşte nici una, însă nici n'are mai 
multe decât trebue. Incercaţi şi veţi vedea că şi d-voastră 


In desenul alăturat se 
vede o încercare frumoa+ 
reuşită de a 
face un elefant nu alte 
decât scriindu-i nu- 
mele cu litere mari. 


r -ie 


-REE ] ost odată ca nici odată, etc. 
ft A fost odată un împărat. El avea trei 
ly feciori. 

DE Când fu la ceasul morții, îşi chemă fe- 

ciorii şi le zise: 

Feţii mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeţi, 
un lucru numai vă cer: în cele trei nopţi, după înmor- 
mântarea mea, să-mi păziţi mormântul câte unul din voi. 

Cum auzi făgăduiala din gura feciorilor săi, căscă gura 
şi-şi dete sufletul. 

Gătire se făcu de îngropăciune, mă rog, ca la moartea 
unui împărat, şi cu mare alai și jale fu dus la odihna 
de veci. 

Feciorii cari ştiau ce glăsuise tatăl lor când îi eși sufle- 
tul, se puseră de pază; în noaptea dintâiu feciorul cel 
mai mare al împăratului. 

Pândi el ce pândi, şi în puterea nopţii pe când şi 
apele dormeau, se pomeni fiul de împărat cu un oarecine 
că vine şi vrea să desgroape pe mort. Nici că e de 
gândit a-l fi lăsat feciorul de împărat să facă o așa 
nelegiuire, fără de cât se luă cu dânsul la luptă. Şi 
se luptă şi se luptă până ce, când începu să cânte cocoşii 
acel cineva peri ca o nălucă. 

A doua noapte, feciorul de împărat cel mijlociu, păţi 
ca şi cel mare. 

Când se întâlniră ei, se vorbiră să spue fratelui lor 
celui mai mic, păţania lor şi să-l îmbie a primi ca unul 
din ei, pe care-l va alege el, să-l însoțească în noaptea 
când va avea să păzească dânsul, de teamă, ca să nu se 
răpue, ca unul ce era mai tânăr. 

Dară feciorul cel mic al împăratului nici nu voi să 
asculte de unele ca acestea, ci zise: 

— Duce-mă-voi singur, căci trebue să fi ştiut tata ce 
zice, când ne-a poruncit să păzim câte unul singur. 

Şi astfel cum veni seara, se duse la locul de pândă. 
Şi deoarece ştia ce-l așteaptă, el își luă cu dânsul armele 
şi se găti bine de luptă. Pe la miezul nopţii se pomeni 
şi el cu ceva că vine. Vru el să întrebuinţeze armele, 
dară unde îi dădu ăla pas; căci el se arată ca o vedenie 
eşind ca din pământ, şi se luară la trântă. Lupta fu 
crâncenă, căci duhul necurat, — duh necurat era cel ce 
venea să desgroape pe împărat,— îşi puse toate puterile 
ca să dovedească pe fiul cel mai mic al împăratului. 


D 


Vezi că duhul ştia că de nu va putea nici în a treia. 


seară să isbutească, apoi trebuia să-şi mute gândul; nu 
mai putea adecă să-l desgroape nici la amin. Fie însă că 
şi băiatul nu se lăsă mai pe jos. Şi cum spuseiu se lup- 
tară pe capete; dară luptă nu glumă. Curgeau sudorile 
de pe fiul împăratului şiroae, şi nuse da netezului nici cât, 
Lupta ţinu, — şi o luptă de moarte, — până despre 
cântători. Cum se auzi cocoşul duhul pieri ca o nălucă, 


POVESTE 


dar şi băiatul căzu jos de ostenit. De mai ţinea lupta, 
numai cât ai ațâţa un foc sar fi muiat şi cine ştie ce 
întâmpla. Cum căzu fiu! de împărat, în mormântul tă- 
tâne-său, acolo şi adormi. Atât era de rupt de oboseală. 

Când se deşteptă, ce se vedeți d-voastră? Soarele ră- 
sărise de mult şi se urcase ca de trei sulițe. Ce să facă 
el? Să se întoarcă acasă, ziua `n amiaza mare, să treacă 
prin oraş aşa înarmat de sus până jos, îi era ruşine; să 
rămâe acolo, nu se putea. 

Ce-i veni lui în gând, că numai o luă rara, rara către 
o pădure ce era p'acolo p'aproape, ca să-şi petreacă ziua 
cu vânatul, şi mai câtre seară să se întoarcă acasă. Și 
aşa, mergând el prin pădurea aceea, îl apucă gândurile. 
El cugetă, că ce să fie pricina de le-a zis tată-său să-i 
păzească mormântul în trei seri d'a rândul. 

Şi mergând aşa fără să ştie el nici unde merge, și cu 
gândurile duse, se pomeni că pierde poteca şi nu mai ştie 
unde merge. Dă în sus, dă în jos, drumul nu-l mai gă- 
sea. Mai se întoarse în dreapta, mai la stânga, aşi! în 
loc să iasă la lumină, el se rătăcea şi mai mult. Dibuind 
prin codru, şi cercetând să dea peste potecă, eşi la lumină, 
şi acolo în mijlocul luminişului zărește un foc mare şi 
pe foc o crăcătiţă, din care eșia un fel de glas, dară fără 
să ştie el ce să fie. 

Stete locului şi mai ascultă. Auzi ca şi întâi. Se mai 
uită odată, dară nu văzu pe nimeni. Ce să facă? Să se 
ducă acolo, nu-i da meşii, căci nu ştia ca ce drăcovenie 
să fie aia. Atunci întinse şi el arcul, dete drumul să- 
geții şi, tranc ! lovi drept în capul crăcătiței, şi îl dete jos. 

Intr'aceiaşi clipă toată pădurea începu a huui, de-ţi lua 
auzul, şi de odară se arătară înaintea lui şapte smei, îl 
înconjoară, pun mâna pe el, şi se sfătuesc cum să-l pe- 
depsească, pentru ce să dea el drumul Agerului pămân- 
tului, pe carele ei l'au fost închis în crăcătița aceea. 

Unul zicea să-l tae. Altul să-l spânzure. Altul să-l 
jupoae de viu. Alţii în fel de fel de chipuri să-l chi- 
nuiască până l'or omori. Iară cel bătrân dintre dânşii 
zis2 să-l lase cu viață, căci cine ştie la ce le-o fi şi el 
bun, poate că va isbuti el să le fure pe fata unui îm- 
părat după care umblau ei să o răpească, și nu puteau. 

Fata aceasta se afla închisă de tată-său într'o casă, ale 
cărei uşi erau închise. Tat'său odată pe an o lăsa des- 
cuiată, şi atunci, la o uşe sta de pază un cocoș, şi la 
cealaltă era un clopoțel; şi nu putea nimeni să se apro- 
pie, căci cum punea cineva piciorul pe prag, ori clopo- 
țelul se trăgea, ori cocoşul cânta. 


Fiul de împărat se fâgădui că va cerca şi el. Şi aşa 


i PI n în PA, 


PC ie 


jj 


$ 


O 
| 


pe net "e A 

il lăsară smeii viu. El se duse binişor ; şi până a nu pune 
piciorul pe prag întinse mâna fără să-l simță nici măe- 
strele, apucă cocoşul de gât şi i-lrăsuci, de nu mai zise 
nici pis! apoi deschise uşa încetişor, trecu la cealaltă uşă, 
fură clopoțelul, şi se întoarse de spuse smeilor, să intre 
unul câte unul, că el îi aşteaptă la ușă, pe dinăuntru. 

Smeii îl ascultară, orbiţi de lăcomia ce aveau ei să pue 
mâna pe fată. Şi apoi, de smei, smei; de voinici, voi- 
nici; dară se vede că erau cam nătăfleți, de ascultară 


la gura băiatului să intre după dânsul câte unul, unul; 


căci fiul cel mic al împăratului, sta acolo' înăuntru cu 
paloşul în mână, fără să ştie smeii, și cum intrau, el 
hârşti! le lua capul, îi trăgea cu totul în camară. Făcu 
unuia, făcu la doi, până la al şaselea. Dracul de smeu 
cel d'al şaptelea, pe semne că el nu era tocmai atât de 
nătăfleţ, căci par'că-i spuse dracul la ureche ce prăpăd 
li se găteşte acolo înăuntru, că nu-i veni să intre şi fugi. 

Băiatul aşa de încet şi uşor lucrase, în cât fata nu 
simţi nimic. Ea dormea dusă în pat, fără să aibă vr'un 
habar. Atunci se apropie de fată, —şi dreptul lui Dum- 
nezeu! nici că mai văzuse până atunci aşa frumusețe, — 
îi luă inelul ce avea în degetul cel mic și marama de 
pe faţă. Cu aceste două lucruri se întoarse el acasă la 
fraţii săi, fără să le spue ceva, din cele ce i s'au întâmplat. 

Tatăl fetei, împăratul, care ştia că umblă niște smei 
să-i răpească copila, nu mai putu de bucurie când îi văzu 
măcelăriți. Şi cu socoteală că de aci înainte fata îi va 
fi scăpată, puse să se strige prin toate răspântiile cetă- 


. ților din lume că cine va fi acel viteaz care a răpus pe 


smei, să se înfățişeze, ca să-i dea fata după dânsul, şi 
jumătate împărăţia. 

Nu trecu mult și iată că vine la împăratul un ţigan 
urât şi negru, ciumă nu. altceva, şi spune că 
el a omorât pe smei. Şi ca să încredințeze pe împăratul 
de spusele lui, îşi arătă cu mândrie satârul plin de sânge 

` şi hainele stropite. El îşi umpluse satârul şi hainele cu 
sângele unui cal al său, stătut de bătrân şi plin de teg- 
nafes, cu care nu mai avea ce face, şil ucisese ca să-i 
ia pielea. 

Împăratului nu-i prea veneala socoteală să aibă ginere 
pe un ţigan, dară, fiindcă apucase de-i dedese cuvântul 
voia acum ca să şi-l ţie. Şi până să se facă logodna, pofti 
pe ţigan lao masă pe care o dădu împăratul pentru mân- 
tuirea fie-sei de smei. Ţiganul şedea la masă pe şapte 
perne şi d'a dreapta împăratului. 

Pe când mâncau ei acolo şi se chefuiau, iată că vine 


şi feciorul împăratului cel cu izbânda şi d'abia, d'abia, 
isbuti să intre ca să vorbească împăratului. 

Intrând la masa împărătească fiul împăratului începu 
să laude pe cel ce făcuse isbânda şi să heretesească pe 
împărat pentru scăparea fie-sei dela rele. 

— Eu am omorât pe smei, zise ţiganul fudul. Ce 
socoteşti tu băete, cât m'am mai luptat. 


— Aşa o fi verişcane; dară mie pare că tot nu-mi 


vine a crede că tu să fi făcut o așa ispravă. 
— Ce staţi de mai ascultați la bârfelile mojicului ăsta ? 


slujitori! daţi-l afară! 


— O! o! voinicule mai încet, mai încet, te-ai prea 
grăbit: nu e de nasul tău o asemenea bucăţică! Ca să 
te credem că tu ai făcut o aşa vitejie arată-ne: vr'un 
semn, care să ne scoată din bănuială. 

— Dară mai semn ca satârul şi hainele mele cele stro- 
pite cu sânge, ce mai pofteşti? 

— Cel ce a făcut o asemenea vitejie nu crez eu să 
fi fost el aşa de uşurel în cât să nu fi luat vr'un semn, 
cu care să-şi dovedească fapta. 

— Ce mai aşteptaţi slujitor? Daţi afară pe smintitul 
ăsta carele vine .să ne strice cheful. 

— la mai stai o lecuţă voinice, îi zise atunci şi îm- 
păratul, carele ascultase cum nu se înțelegeau ei la cu 
vinte. Cum cam dai tu să se înțeleagă par'că ar veni 
la prochimen. 

— Eu socotesz mărite împărate, că cel ce a făcut o 
asemenea vitejie nu crez să se fi culcat pe urechia aia 
şi să se fi stat numai așa cu degetul în gură, după ce 


a ucis pe smei şi sa văzut stăpân pe cămara unde dor- 


mea împărăteasa, trebue să fi luat vr'un semn cu care 
să dea la iveală vitejia lui. 


Pe când vorbea feciorul împăratului pernele săreau una 


una câte una de sub ţigan. Pe semne că se tot sâcâia 
pe scaun de astâmpăr şi de frică pentru mișelia ce făcu. 

Iară fiul de împărat, încă vorbind, scoase mărema şi 
inelul -ce luase fetei din deget. 

— Aoleo! astea sunt ale mele zise şi fata, şi mi-a 
pierit în învălmășşeala cu omorul smeilor. 

— Na pierit domniță, îi răspunse fiul de împărat; 
eu ţi le-am luat după ce am ucis şase smei, şi îmi pare 
rău că mi-a scăpat şi cel d'al şaptelea. 

Atunci împăratul răsuflă de bucurie că a scăpat cu 
faţă curată pe fie-sa cu o însoţire ce nu-i venea la soco- 
teală de loc. 

Şi înfruntând pe ţigan, după cum i se şi cădea, po- 
runci de aduse doi armăsari neînvățaţi. Legă pe ţigan 
de coadele cailor şi împreună cu dânsul şi un sac de 
nuci. Apoi dete drumul armăsarilor de se duseră în lume 
şi unde cădea nuca cădea şi bucăţica de ţigan, până nu 
se alese nici praful de el. 


t 


Apoi se făcu gătire de nuntă pentru feciorul de îm- 
părat cel viteaz cu fata cea frumoasă ca o zână. Şi 
gătindu-se şi ziua de mult dorită sosind, porniră cu 
toţii la biserică. Lume după lume se luaseră după dânșii, 
să-i petreacă la biserică. Împăratul şi împărăteasa, mirii 
şi rudele lor erau în căruțe ferecate numai în aur, 

Când fură aproape şi mai aveau numai câţiva paşi 
să facă până la biserică odată se auzi o vâjâitură groaz- 
nică, şi numai iată că smeul d'al şaptelea dă năvală 
peste dânşii. Odată plesni dintr'un biciu, şi căruțele 
se făcură stane de piatră fără numai împăratul şi mirii 
scăpară. Pe mireasă o înhăţă smeul de mijloc, o rupse 
dintre ai săi, se înălță în aer şi se făcu nevăzut cu 
fată cu tot. 

Toţi rămaseră buimăciți de spaimă. Iară ginerile se 
supără mai cu asupra de cât toți. Işi muşca mâinile 
de supărare cum de n'a putut el să pue mâna şi pe 
acest blestemat de smeu să-l omoare, căci iată acum 
ce neajuns îi făcu. 

Ce să facă acum? Fără logodnica lui nu putea să 
rămâe ; să se ducă să o caute; dară unde? Se fră- 
mânta bietul şi nu ştia cum să nimerească mai bine. 
In cele din urmă se hotări, ca, orice o fi să fie, el 
să se ducă să-şi caute scrisa. 

Se cercă bietul tatăl fetei să-l oprească, ca să nu se 
răpue şi dânsul în deşert; dară giaba, nu fu cu pu- 
tință al opri; şi-o puse el în cap şi căta să se ducă. 
Işi luă deci nițele merinde cu dânsul şi plecă. 

Eşind pe câmpie, luă drumul d'a lungul şi aide, 
aide, trecu păduri şi văi, trecu pustiuri, dumbrăvi, 
munţi, vâlcele, până ce ajunse la un codru mare, fără 
fără căpătâiu. Orbăcăind el p'acolo prin desiş dete de 
o poiană. Acolo în poiană şedea cineva la foc. Tocmai și 
el îşi isprăvise merindele şi se duse drept la omul ce 
şedea la foc. Acela cum îl văzu, îl cunoscu şi începu 
să-i mulțumească că l'a scos din ghiarele smeului. Pa: 
să-mite era Agerul pământului. Acolo trăia el. 

Stătură ei ce stătură de vorbă, se întrebară de ale 
sănătăţii, îşi spuseră păsurile, şi apoi feciorul de îm- 
părat zise : 

— Acum mă duc să-mi caut logodnica pe care 
mi-a răpit-o Smeul. Nu ştii tu, vericule, încotro va 
fi şezând spurcatul? 

— Cam greu lucru este ce vrei tu. Şi eu te-ași 
sfătui mai bine să-ți cauţi de treabă şisă lași la naiba 
şi Smeu şi tot, că poate să-ți răpue viaţa. 

— Se vede că tu nu înţelegi, îi răspune voinicul, 
că fără de logodnica mea nu mai pot trăi, sunt ho- 
tărit a mă duce după dânsa şi dincolo de lumea asta, 
şi ori voi isbuti să-mi iau soţia, ori îmi voi frânge și 
eu junghetura umblând după dânsa. 

Atunci Agerul pământului văzând aşa, îi spuse că 
Smeul nu este tocmai, tocmai de temut, dară mumă-sa, 
că e şi vrăjitoare de n'are căpătâi și pe eatrebue s'o 
omoare mai întâiu. Apoi îl îndreptă pe unde să meargă 
ca să ajungă la casele Smeoaicei şi ce să facă ca să 
pună mâna pe odorul ce căuta el. 

Atâta voi să ştie feciorul de împărat, şi după ce 
primi dela Agerul pământului câte ceva de ale gurei 
porni şi se duse, și se duse, până ce ajunse la hota- 
rele Smeilor. Şi ca să nu ne pierdem vremea de geaba 
înşirând greutăţile ce întâmpină bietul fecior de îm- 
părat în cale, să vă apu cum a ajuns şi cum a iz 
bândit. 


10 


Aci dacă ajunse, făcu tocmai cum îl învățase Age- 
rul pământului. 

Drăcoaica de mumă a Smeului dormea numaila nă- 
miezi când soarele stă în cruci. Și când veni fiul îm- 
păratului, şi stătu la poartă, ea tocmai adormise, cău- 
tându-i în cap slujnica sa. Această slujnică, şi ea tot 
răpită era şi viță de boer. 

Stând el acolo şi uitându-se la cotoroanța de babă 
cum îi căuta în cap fata, aceasta îl zări. El îi făcu 
semn. Fata puse binişor capul babei pe o pernă, şi 
veni numai decât la feciorul de împărat să vadă ce 
voeşte. 

Şi după ce se înțeleseră la cuvinte, fata îl băgă 
într'o cameră și acolo îl învăţă cum să facă, după ce 
îi făgădui că o va scăpa şi pe dânsa de robia Sme- 
oaicei. 

Baba cloanța, muma smeului, zise ea, are darul să 
nu moară cât va fi cada (tocitoare) ce stă ici după 
ușă. In ea sunt o mulțime de suflete, și când s'ar în- 
tâmpla să o răpue cineva, ea că fuga şi soarbe din 
sufletele închise în cadă, şi câştigă putere şi viaţă din 
nou. 

Fiul împăratului până să se scoale baba, 
de îngropă cada în pivniță. 

După ce se deşteptă baba şi auzi că niscine a ve- 
nit şi vrea să se întâlnească cu dânsa, se duse numai 
decât în camera unde o aştepta fiul împăratului; vezi 
că acolo vdia să vorbească ea cu cei ce veneau la 
dânsa. 

Aoleo! era să uit a vă spune că în curtea Sme- 
oaicei erau de jur împrejur pari înfipţi în pământ, şi 
în fiecare par câte un „cap de om din cei ceîi trăgea 
aţa la moarte şi îi împingea păcatele să-i calce ho- 
tarele. Numai unul mai rămăsese fără de cap şi acela 
striga babei: cap! cap! 

Nu e xorbă, fiul împăratului o cam băgase pe mâ- 
necă de frică, dară îmbărbătat de fată, slujnica babei, 
îşi luă inima în dinţi zicând: vei mai căpăta și tu 
cap la moșii ăi verzi, ori la paştele cailor. 

Viind baba la dânsul, începu să-i vorbească cu nişte 
graiuri mieroase şi ademenitoare, de ar fi supus pe 
nu ştiu ce voinic de ar fi fost. Fiul împăratului ştia 
la ce să se aştepte, şi sta şi el gata de luptă. Incă 
vorbind, baba se făcea că nu ştiu ce căuta prin casă, 
şi luând nişte ițe, ce erau agăţate într'un cui, le puse 
pe dânsa. Odată se schimbă într'o cătană (oștean), cu 
sabia goală în mână. Atunci şi fiul împăratului, fără 
a mai zăbovi nici o clipă, şi mai iute pe cât ai gândi, 
scoase paloşul şi îi tăie capul, retezându/l de nouă ori. 
Vezi că aşa îl învățase fata. 

Afurisita de babă așa cu capul retezat sărea prin 
casă de colo până colo, căutând cada cu sufletele, ca 
să le soarbă, și dacă n'o găsi, căzu jos şi crăpă. 

După aceea fata din casă a babei arătă voinicului 
fiu de împărat, calea ce ducea la casele Smeului, şi îl 
învăţă ce să facă și acolo. 

Şi ajungând la locuinţa Smeului, merse fără frică 
drept în cămara unde şedea logodnica sa, căci ziua 
smeul se ducea la vânat, de unde se întorcea tocmai 
seara. 

Fata de împărat cum îl văzu- nu mai putu de bu- 
curie. Până una alta, el o rugă să întrebe pe smeu în 
ce îi stă puterea, iară fiul de împărat se întoarse la 
curtea babei şi mase acolo peste noapte. 


se apucă 


K 


————— 


g 


5 


Venind smeul acasă, fata îl întrebă unde îi stă pu- 
terea? El îi trase o palmă ca la Urlaţi. Ea, prefácân- 
du-se a plânge şi a fi bolnavă, Smeul se căi că sa 
iuţit şi îi spune-o minciună. Puterea mea, zise el, stă 
în stâlpul porţii. 

A două zi spuse lui Făt-Frumos, şi el nu crezu. 
Fata prefăcându se mâhnită că nu ştie în ce îistă pu- 
terea, păţi însă ca şi de rândul trecut, apoi smeul îi 
spuse încă o minciună. 

Dacă văzu fata că fiul de împărat nu crede — vezi 
că ştia el ce ştia, — ea se făcu bolnavă. Când veni 
smeul a treia zi dela vânat, găsi pe fată în pat. Se 
du:e el s'o întrebe ce are şi ea îi răspunse: am căzut 
la pat de întristare, pentru că tu tăinueşti de mine 
în ce stă puterea ta. Smeul trase fetei și de astă dată 
o calcavură de auzi câiniin Giurgiu. Atunci ea se 
prefăcu atât de bolnavă în cât Smeul crezu că o să 
dea mâna cu moartea. Şi câindu-se de ceeace făcuse, 
şi voind s'o mângâie, îi spuse drept: 

— Puterea mea, zise el, stă într'o scroafă care se 
tăvăleşte cât e ziulica într'o lăcovişte de lapte dulce. 
Acea lăcovişte nu este tccmai departe de aci. In scroa- 
fă este un epure, în epure o prepeliță, şiîn prepeliță 
sunt trei viermi. Aceştia sunt puterea mea. 

Atâta voi fata să ştie. 

Cum se făcu ziuă și smeul se duse la vânat, iată 
că vine şi fiul de împărat să cerceteze, despre cele ce 
aflase fata dela Smeu, căci dorul de a-şi vedea cu un 
ceas mai înainte logodnica acasă, nu-i da răgaz să ză: 
bovească mai mult. Fata îi spuse tot ce află din fir 
până în aţă: iară el plecă numai decât. De milă, din 
silă, luă el şi nițele merinde ce-i dase fata; dar lui 
nu-i ardea de mâncare. 

Merse, merse şi iară merse. Merindele se sfârșiră. 
El merse voiniceşte până ce în deseară ajunse lihnit 
de foame şi setos, de să ferească Dumnezeu, într'un 
codru, unde dete de o colibă. Intră înăuntru şi găsi 
un om orb ce-şi mânca mămăliguţa cu lapte dulce. Se 
apropie şi el binişor; fără să prindă de veste orbul şi 
mâncă până ce-şi momi foamea oarecum. Orbul băgă 
de seamă că prea se sfârşeşte curând leguma de pe 
masă. Se miră. El ştia că altădată îi era de ajuns 
mâncarea: de astă dată însă nu se săturase. Inţelese 
el că trebue să se joace vre-o drăcie la mijloc. Atunci 
întrebă : 

— Cine este de-mi ajută la mâncare? De este om 
bun, fie binevenit; iară de este om rău, săse depăr- 
teze, că nu va fi bine de el. 

— Om bun, moşicule, sunt călător, şi până una 
alta, aş voi să găsesc ceva de lucru. 

Unchiașul cel orb primi bucuros să intre la dânsul 
în slujbă. Il puse să-i ducă turmulița de oila păşune; 
'dar avu grije a-i spune să nu care cumva să treacă 
peste hotarele moşiei lui, pe locul scroafei din lăco- 
viştea de lapte dulce, că va fi vai de capul lui, şi va 
pierde şi oile. 

Fiul împăratului se făgădui că va asculta de cu- 
vântul orbului; dară chiar în ziua dintâi trecu, şi oile 
păscură iarba cea mare şi moale ca mătasea ce se a; 
fla pe moşia scroafei cu nesaţiu. Când veni seara a- 
acasă, laptele ce deteră oile fu deajuns pentru amân- 
doi, şi încă şi rămase. Orbul se minună şi zise fie-sei 
să se ia după dânsul a doua zi să vază da minune 
ce face argatul, 


Cum plecă cu cile argatul în dimineața următoare 
fata făcu precum îi zise tată-său. El se duse drept, ca 
pe ciripie, tocmai pe moşia scroafei cu oi e la păşune; 
Fata se spere, dară se piti şi tācu din gură, să vază 
ce se va întâmpla. 

Ce să vedeţi D-voastră? Unde veni scroafa cu o 
falcă în cer şi cu una în pământ, şi năvală la arga- 
tul orbului să-l sfâşie şi mai multe nu. Fiul împăratu- 
lui sta ţanţoş cu paloșul în mână şi se luară la luptă; 
şi lupte-se, şi lupte-se până ce amândoi obosiră de 
abia se mişcau. 

Atunci zise scroafa : 

— Dacar fi cineva să-mi dea niţel lăstar de tres- 
tie şi un ciob de lapte din lăcoviştea mea de lapte 
dulce ţi-aș arăta eu cum cutezi a-mi călca hotarele. 

— Dacar fi cineva să-mi dea şi mie un colac 
să'mbuc şi o bărdacă de apă de izvor să beau, ţi-aş 
arăta şi eu ţie cine sunt eu, zise şi fiul împăratului. 

Când, iacă fata unchiaşului celui orb, care privea 
la lupta lor, că vine şi dă fiului de împărat să îm- 
buce colacul ce şi-l luase ea, ca să aibe ce mânca la 
pândă, şi fuga se repezi de-i aduse şi o bardacă de 
apă dela izvor. Flăcăul mâncă şi bău, şi prinzând pu- 
tere, răsturnă pe scroafă, se puse călare pe dânsa, şi-i 
tăie capul. 

Apoi o spintecă și îngriji să nu scape epurile. Puse 
mâna pe dânsul şi spintecând epurele, prinse prepeliţa. 
Şi scoțând din rărunchii prepeliţei cei trei viermi, îi 
băgă în sân după ce le suci niţel gâturile. 

Intorcându-se la unchiaş, îşi luă ziua bună dela orb 
şi dela fată, spunându-le că în curând vor afla despre 
dânsul, şi într'un suflet se întoarse la Curtea Smeului. 

Aci dacă ajunse îşi schimbă veșştmintele, se făcu 
doctor şi începu a striga: 

Leacuri de vânzare leacuri! 

Smeul cum auzi, trimise de-l chemă, că lui nui 
prea era bine. De câteva zile, găinea aşa lâncezând. 
Nu-i erau toţi boii acasă, vezi bine, că puterea lui se 
află acum în sânul fiului de împărat. Se îmbolnăvise. 

Dacă veni fiul împăratului şi îl întrebă  Smeul de 
poate să-l facă sănătos, prefăcutul doftor îi spuse că 
se va însănătoși, dacă se va scălda în lapte de epe. 
Smeul porunci numai decât şi-i făcu ò bae din laptele 
epelor lui, pe care le pusese dânsul de le mulse. Când 
intră în bae Smeul, fiul împăratului mai răsuci o toană 
gâturile vermilor, iar Smeul, odată sări în sus zicând. 

Acum mi-e bine ca şi când eram la sânul mamei. 

Şi dând doftorului daruri scumpe îl pofti la masă. 
Vezi că Smeul nu cunoaște cine era doftorul. Ospă- 
tându-se, şi stând ei la taifas, fiul împăratului întreabă 
pe smeu; De ce treabă sunt bicele alea ce le ţii atâr- 
nate fiecare pe cuiul său pe peretele din fund? 

— Cu unul, răspunse smeul, dacă voiu plesni odată 
toate turmele mele se fac o nucă. Dacă voiu plesni 
cu al doilea toate cuprinsurile mele ee fac un măr 
lar cu al treilea bici când plesnesc la spatele orcărui 
lucru, îl schimb în stană de piatră şi când plesnesc 
cu el față se desface făcutul şi vine la adevărata 
lui ființă lucrul împietrit. 

Cum află despre asta fiul împăratului, ieşi afară și 
suci de tot gâturile viermilor: iară Smeul crăpă indată. 

Apoi luă bicele, plesni cu unul și toate turmele şi ci- 
rezile Smeului se făcură o nucă, pe care o băgă în 

((Continuare_în pag. 14) 


11 


FABULĂ AMERICANĂ: 


ăia odată în Corsica o fată 
E.) care se chema Catarinella. 
intr'o zi, când Catarinella şi cele 
dovă surori ale ei, se duceau să 
adune lemne la poalele muntelui 
auziră o voce care zicea: 

— Catarinella, sue-te mai sus. 

Fetele se înspăimântară. 

A doua zi vocea misterioasă se auzi din nou și tot 
aşa în zilele următoare. Dar tot auzind vocea care o 
chema, Catarinella se obişnui şi zise surorilor ei. 

— Să ne suim să-vedem ce vrea vocea? 

— Zănatico, vrei să te omoare? Ai face mai bine 
să-ți strângi vreascurile tale şi să te întorci acasă. 

— Dar fata era curagioasă şi nu vru să asculte. 

Işi sărută surorile şi plecă în direcţia de unde ve» 
nea vocea. Cu cât se suia spre vârful muntelui 
Incudine, vocea repeta: — Catarinella sue-te mai sus. 

Merse, merse, către seară fata întâlni un grădinar 
care îi zise: 

— Ah! sărmană copilă ce ai venit să faci aicisus? 
Vei muri dacă nu îndeplineşti treaba care îţi va fi 
impusă. 

Şi o duse în cea mai frumoasă sală a celui mai fru- 
mos castel ce s'a văzut vreodată. 

Sala era plină de statui. Şi păzitorul statuilor în- 
trebă pe copilă: 

Catarinella dacă nu răspunzi la ce am să te întreb, 
graiul îţi va pieri -pentru totdeauna, şi ochii tăi se 
vor închide deapururi luminei. 

— Ah! sărmana de mine! şi ce trebue să fac ca 
să mă salvez? 

— Vezi statuele acelea? Sunt aici că nau putut 
face ce le-am cerut eu. Dar pentrucă tu ești fru- 
moasă şi cumsecade, treaba ta are să fie mult mai 
uşoară. 

— Ce trebue să fac? 

— Vino şi priveşte. 

Copila se apropie şi zise: — Văd oameni îmbră- 
caţi ca prinții: trebue să fie cel puţin conți sau mar- 
chizi. 

— Şi pe cela în firida lui, îl vezi? - 

— Da. 

— Este copilul regelui, are douăzeci de ani şi tu 
trebue să te căsătoreşti cu el. 

— Să măcăsătoresc ?... Ah! sărmana de mine! Va 
trebui să-i redau viaţa? 

— Tocmai: aceasta e treaba care 
trebue să o faci tu. Dacă nu reu- 
şeşti vei fi transformată în statue 
de piatră pentru o sută de ani. 

— Ce trebue să fac? 

— Trebue să toceşti aceste şapte 
perechi de fier, şi aceste trei cio- 
mege de lemn. — Vei rătăci din 
stradă în stradă, din castel în cas- 
tel, din ţară în ţară, şi nu te vei 
întoarce aci decât atunci când cele 
şapte perechi de ghete de fier şi 


cele trei ciomege vor fi cu totul Şi încetul cu încetul pe când cânta, 


tocite, primele de atâta mers şi 


12 


din pământ castelul 


cele de al doilea de atâta bătut la 
uși. 
K 
+ * 


Catatinella luă ghetele şi ciomegele 
şi porni. Merse treizeci de zile şi 
nopţi fără să se oprească. 

Spre sfârşitul drumului intră într'o 
pădure și se găsi în faţa unei ca- 
bane părâsite, acoperită cu ederă 
şi glicină. Bătu la poartă. 

— Puru! Paru! Puru! deschideţi! sunt o sărmană 
fată care cere ospitalitate pentru astă noapte. 

Veni să deschidă un bătrân cu o mare barbă albă 
care se scobora până la picioarele lui. 

— Intră copila mea. Sunt o sută de ani de când 
n'am mai văzut o figură omenească. Dar, ia spune-mi 
unde mergi aşa singură? 

— Merg rătăcind prin lume; trebue să tocesc şapte 
perechi de gh=te de fer şi trei ciomege de lemn. 

Şi Catarinella îi povesti totul. din fir în păr. În ziua 
următoare când eca gata de plecare bătrânul îi zice: 

lată o pară în care poţi cânta minunat. 

Vei sosi cântând în fața Palatului Regal şi îi vei 
spune: „Pera ! Pera! Nu mă uita!“. şi reped: va eşi 
din pământ palatul unde stă fermecat fiul regelui. 

Catarinella mulțumi bătrânului şi îşi continuă dru- 
mul, traversă fluvii, se sui peste munţi și in fine a- 
junse într'o câmpie unde un om sărman săpa lângă 
cocioaba lui. 

— Vrei să mă primeşte pentru câtva timp? 


— Cine eşti? 
Catarinella îi povestipăţania ei şi omul îi dădu o 
nucă, zicându-i: — lată o nucă, din care vei putea 


să cânţi toate cântece'e ce vei vrea. Şi dacă vei zice 
„Nucă! Nucă! nu mă uita!“ va eşi din pământ 
moara Regelui, care va începe să macine grâu cât vei 
vrea. Şi acum du-te: pe drum vei întâlni un sihastru 
care îţi va da şi el ceva. A 

Catarinella după un an întâlni întradevăr pe sihastru. 
Şi acesta îi dete o migdală cu care puteai să faci să 
vorbească şi să danseze chiar morţii. 

După multă vreme copila ajunse la oraşul Regelui. 
Intâlni un cortegiu care acompania un mort; repede 
începu să cânte din migdală şi mortul se sculă şi în- 
cepu să vorbească și să danseze în faţa mulţimii în- 
mărmurite. 

Toţi se strânseră în jurul Catarinellei şi Regele o 
întrebă: 

— Cât vrei pe mandolina ta? 


nici pentru argint. 

Regele îi promise oraşe şi palate 
dar Catarinella refuză, şi Regele tre- 
bui să renunţe să o hotărască. 

Totuşi o pofti să vină la el 
seara. 

Copila primi şi seara plecă spre 
palatul regal cântând din nucă o 
muzică atât de minunată încât Re- 
gele se sculă dela masă și se duse 
la fereastră. Văzu că la moara sa 
roata se învârtea, şi zise 


se înălța x i 
Catarinellei : 


— Nu o vând nici pentru aur 


Pon a a e 


o ao Tuma ii igo Attra ne De a 2 a aaa Za e T aT 


Ce frumoasă este muzica aceasta ! Vinde-mi nuca ta! 
dar copila refuză, şi scoase afară din sac para şi în- 
cântă pe toți cu o muzică încă şi mai frumoasă. 

Şi încetul cu încetul, pe când cânta se vedea eşind 
din pământ castelul în care sta fiul regelui transfor- 
mat în statue. Sala statuelor apăru, Regele îşi recu- 
noscu fiul şi credea că inebuneşte de durere. 

Catarinella ! Strigă — ia averile mele, viaţa mea, dar 
dă-mi para ta. 

— Nu, — răspunse copila, — dar dacă 
îţi vrei copilul tâu înapoi, urmează-mă. 

— Şi unde vom merge? Nu mai văd 
castelul unde fiul meu stă fermecat... 

Intr'adevăr la ultimele acorduri 
perei, castelul dispăruse. 

— Ca săi găseşti copilul tău tre- 
buie să-l cauţi departe, departe, la 
muntele Incudine. la carosa ta şi pleacă. 

Regele dădu ordin să se înhame la 
carosă (caleașcă) caii săi cei mai fru- 
moşi şi pofti pe Catarinella să se sue pe 
capră. Dar copila refuză zi ând: 

— Trebue să tocesc şi ultima pereche 
de ghete de fer. Du-te inaintea mea și 
când ajungi la muntele Incudine opreş- 
tete şi nu merge mai departe, când vei auzi o voce 
care îţi va spune să te sui sus; altfel va trebui să 
toceşti ca şi mine şapte pere-hi de ghete de fer şi trei 
ciomege de lemn înainte dz aţi regăsi copilul tău! 

— ţi mulţumesc Caterinella, — zise Regele şi 
plecă. 9 


ale 


x 
* * 

Merse ce merse, şi copila observă cu bucurie 
că se tociseră ghetele sale de fer şi ciomegele ei de 
lemn. Şi în fine muntele Incudine apăru în lumina 
apusului de soare și la poalele muntelu: Regele aştepta. 

— Aşteaptă-mă încă puţin — îi zise copila — mă 
voi întoarce să te iau. 

Catarinella ajunse la caste! şi când intră arborii din 
jurul castelului începură să cânte, pietrele să danseze 
şi animalele să vorbească. Şi toţi o salutară. 

Bună ziua, Catarinella, bună ziua! 

Bună ziua, bună ziua ! răspundea Catarinella. 

Paznicul îi veni în întâmpinare. 

Ai tocit ghetele şi ciomegele ? 

Da, iată-le. 

— Foarte bine. 

Şi acum vreau să deştept la viață pe fiul Re 


gelui. 
— Nu încă. Mai întâi dă viaţă tuturor celora care 
îl înconjoară. 

— Catarinella muiă vârful unuia din ciomegele de 
lemn într'o apă pe care i-o dădu paznicul şi atinse 
statuile zicând : 

— Cu apa aceasta îți redau viaţa. 

Şi statuile începură să meargă şi să vorbească. 

Ajunsă în faţa fiului Regelui, Catarinella îi dădu 
trei mici lovituri, zicând : 

— Cu această apă îţi redau viaţa. 

Prinţul se deşteptă. 


Ii deschise un moşneag cu o barbă 
mare albă ce i se scobora până 
la picioare 


— Unde e tatăl meu? întrebă el. 

— Aci în apropiere. 

Şi copila se duse să-l caute. Gândiţi-vă și voi la fe- 
ricirea Regelui când îşi îmbrățişa fiul său! Il strângea 
pe inimă, aşa de tare încât era cât pe aci să-l înăbușe; 
dar el repede îi zise: 

— Fiule, această copilă a vânturat lumea ca să te 
salveze : e drept ca tu să o recompensezi însurându-te 
cu ea. 

Fiul regelui nici nu vroia altfel 
pentrucă mai bună şi mai frumoasă 
decât Catarinella alta nu era. 

Nunta fu sărbătorită chiar în acea 
zi şi fură poftiţi la nuntă toți tovarâşii 
de închisoare, cărora nu le venea să 
creadă că pot să mănânce şi să bea, 
după atâta timp de post. 

Puţin timp după nuntă Catarinella şi 
soțul ei plecară în Regatul lor. 

Când ajunseră în Capitală, clopotele 
începură să bată ca de sărbătoare, şi 
apoi trei săptămâni în şir se auzi cea 
mai frumoasă muzică ce se poate in- 
chipui.. 

Erau para, nuca şi migdala care dau un concert 
toate trei împreună. 


` 


Un nume ce mă întrista 


Şi mi se mai spunea „cap prost“. 


Părerea mea-i că n'avea nici un rost 
Porecla asta 


Deoarece năpasta 
Prostiei incuibate 'n minte 
Nu prea m'a biciuit fierbinte 


Nu poţi să socotești prostie 
Că am intrat într'o luxoasă farmacie 
Cu o pereche de papuci de reparat 


Şi-am căutat 
Să cumpăr nasturi şi bretele. . 


La un savant care citea în stele. 


Din volumul „Jucării din creion” 
de ION TULCEANU 


Micul Nicuşor pe când lua laptele, dete o lovitură 
cu mâna şi poc! căzu paharul cu lapte. 

— Ştiam c'o să-l verşi, zise mamă-sa supărată. 

— Păi dacă ştiai, întreabă Nicuşor, de ce nu-mi 
spuseşi ? | 


13 


EYVENTURILIE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Vaporul Porpoise 


Se află chiar în scobitura coastei un mic port foarte 
accesibil vapoarelor, dacă vre-o dată s'ar fi desghețat 
această parte a Oceanului Arctic (polar). Totuşi, după 
povestirile lui Belcher şi Penny, toată această mare 
trebue să fie desgheţată în timpul lunilor de vară. 

Pe la mijlocul coastei, doctorul observă un fel de 
platou circular pe un diametru de vreo două sute de 
picioare aproape ; el domina baia din trei părți, şi a 
patra era închisă de un zid drept, înalt de vreo două- 
zeci de stânjeni, unde nu te puteai urca decât pe 
scări în ghiață. 

Acest loc păru bun pentru a aşeza o construcție 
solidă şi care se putea fortifica uşor; natura chiar fă- 
cuse primele începuturi, deci trebuia să se profite de 
dispoziţia lui. 

Doctorul, Bell şi lohnson se suiră pe platou cu aju- 
torul scărilor tăiate în ghiaţă. El era perfect plan. 
Doctorul, după ce a recunoscut poziția minunată a 
locului, hotărî să curețe de zece picioare zăpada în- 
gheţată ce-l acoperea. Trebuia într'adevăr să zidească 
locuinţa şi magaziile pe o bază solidă. > 

Luni, Marţi şi Miercuri s'a lucrat fără odihnă; în 
sfârşit se dădu de pământ: era format dint'un granit 
tare cu porii deși, care, lovit, suna ca un pahar. E 
mai conținea şi cristale feldspaţi. 

Doctorul dădu dimensiunile pe planul snow-houseu- 
lui (casei de ghiață) : patruzeci de picioare de lungă 
pe douăzeci de largă şi zece de înaltă, împărţită în 
trei camere : un salon, un dormitor şi o bucătărie. La 
stânga, se găsia bucătăria la dreapta dormitorul, în 
mijloc salonul. 

Timp de cinci zile lucrul a fost sârguitor. Materia- 
lul nu lipsea, pereţii de ghiaţă trebuiau să fie destul 
de groşi pentru a rezista desgheţului şi să nu rişte a 
se găsi fâră adăpost în timpul verii. 

Pe măsură ce casa se ridica, ea luă o formă bună ; 
avea patru ferestre la fațadă, două pentru salon, una 
pentru bucătărie şi alta pentru dormitor, geamurile 
erau făcute din superbe table de ghiaţă, după moda 
eschimosă, prin care lumina trecea, ca printr'un geam 
mat. 

Dinaintea salonului, între cele două ferestre, se lun: 
gea o galerie asemănătoare unui pasaj acoperit pe unde 
se intra în casă: o ușă solidă luată dela o cabină a 
vaporului o închidea hermetic. După ce să terminat 
casa, doctorul era foarte încântat de opera sa. In ce 
priveşte stilul arhitecturei ar fi fost greu de spus, 
deşi arhitectul mărturisea preferințele sale spre stilul 
gotic saxon aşa de răspândit în Anglia; însă înainte 
de toate era vorba de soliditate ; doctorul se mărgini 
a orna faţada cu puternici stâlpi, în formă romană; 
deasupra lor un acoperiș în pantă (aplecat) se rezema 
de pereții de granit. Tot aceştia serveau şi ca spri- 
jin burlanelor sobei pe unde ieşea fumul afară. 

— Când exteriorul casei a fost terminat, se ocupară 
„de instalaţia interioară. Se transportară în camere pa- 


14 


“4 $ y ; i v å c = 
turile de pe Porpoise pe care le aşezară în formă 
circulară în jurul unei mari sobe. Băncile, scaunele, 


fotoliurile, mesele, sorinele, fură puse în.salon, care 
servea şi de sufragerie; însfârşit în bucătărie fură 
instalate mașina de gătit şi celelalte vase. Pânza de 
corabie întinsă pe jos ţinea loc de covoare, şi servea 
şi de ușe între camere. 

Pereţii casei aveau o grosime de cinci picioare și 
tocurile ferestrei semănau cu nişte guri de tun. 

Toate acestea erau foarte solid făcute și ce se putea 
cere mai mult? Ah! Dacă ar fi ascultat pe doctor, 
ce n'ar fi făcut din această ghiață și zăpadă care se 
potrivea aşa de uşor la toate combinaţiile ! In timpul 
zilei rumegau mii de proiecte- admirabile pe care nu 
se gândeau de loc să le realizeze, ci ca să-şi mai uşu- 
reze munca în comun prin bogăţia spiritului lor. 

De altminteri doctorul, un bibliofil pasionat, citise 
cartea aşa de rară a d-lui Kraft, care avea ca titlu 
Descrierea amănunțită a unei case de ghiaţă 
construită la Sft. Petersburg în lanuarie 1740, 
cu toate obiectele ce erau înăuntru. 

Şi această amintire ațâţa spiritul său inventiv. El 
povesti chiar seara tovarășilor lui minunea acestui 
palat de ghiaţă. 

— Ce sa făcut la Sf. Petersburg, zise el, nu putem 
să facem şi noi aci? Ce ne lipseşte ? Nimic, nici chiar 
imaginaţia. 

— Vrea să zică era frumos? întrebă lohnson. 

— Minunat, feeric, amice! Casa a fost construită 
din ordinul împărătesei Ana şi în ea şi-a serbat, în 
1740, nunta unuia din măscăricii ei; avea aproape 
mărimea casei noastre; însă dinaintea fațadei erau 
şase tunuri de ghiață pe afetele lor; s'a tras de mai 
multe ori cu gogoloaşe de zăpadă şi praf de puşcă şi 
ele nu plesniră. Erau și mortiere; astfel că no: putem 
la nevoie să instalăm o artilerie formidabilă, bronzul 
nu ne costă nimic, el ne cade din cer. 

(Va urma) 


Poveste țărănească 
(Urmare din pag 11) 


sên; şi plesnind cu altul, toate cuprinsurile Smeului se 
schimbară întrun măr, pe care iarăşi îl băgă în sân. 
Şi luându-și logodnica, se duse la orb dar nu-l mai gâsi, 
căci murise; luă deci cu dânsul pe fata ce slujia sme- 
oaicei şi se întoarse cu toatele acasă la împăratul, so:rul lui. 

Şi mergând în fața carelor şi cailor cari rămaseră 
stane de piatră, de când răpise Smeul pe fata împăr. tului, 
plesni de trei ori în faţa lor, şi se făcură la loc cum erau 
în ziua când merseră la cununie ei şi toţi cei de prin căruțe. 

Cele două fete ce le adusese cu sine fiul de împă- 
rat, le dete de neveste fraților lui. 

Şi se făcu o nuntă înfricoşată, d'alea impărăteștile, 
cum seamăn nu mai avu pe faţa pământului, şi se făcu 
o veselie de o ţinură minte cât trăiră locuitorii acelei 
împărăţii. 

Am fost şi eu acolo şi am văzut toațe chefurile, 
căci de n'ași fi fost, de unde aş fi ştiut eu să vă po- 
vestesc. 

O lingură scurtă pe nasul cui n'ascultă. 


P. ISPIRESCU 


La 


| 


Pi 


N 


Chibriturile care merg 


Luaţi două chibrituri, cră- 
pați vârful unuia din ele şi 
ascuțiți vârful celuilalt, așa 
fel încât să-l puteți fiza în 
crăpătura practicată, așa încât 
să rămână bine fixate şi să 


formeze un unghiu ascutit. Apoi 
așezați cele două chibrituri că- 
lare pe lama unui cuţit pe 
care îl ţineţi cu o singură mână 
orizontal deasupra mesei, ast- 
fel în cât cele două gămălii să 
atingă ușor suprafața mesei. 
Mişcările involuntare și incon- 
ştiente ale mâinii, vor face să 
meargă chibriturile. Cu puțină 
obrăznicie se va pulea atribui 
fenomenul... spiritelor. 


De ce cerul este albastru? 


Cauza pentru care este sau 
mai bine zis îl vedem albastru, 
a fost găsită în secolul din 
urmă de câtre un învățat en- 
glez. lată ce ne spune el. 

Cerul îşi primeşte lumina dela 
soare. Când nu e soare, culoa- 
loarea cerului este închisă. Aşa 
find, trebue ca în văzduh să 
fie ceva care păstrează pentru 
sine celelalte culori din care 
este formată lumina soarelui 
și resfrange numai culoarea 
albastră. Această culoare se 
resfrânge asupra ochilor noştri 
şi de aceia noi vedem cerul 
albastru. 

Invăţatul englez de care am 
pomenit, a putut să descopere 
că acel „ceva“ care resfrânge 
culoarea albastră, se compune 
dintr'un fel de praf foarte mă- 
runt, că nu e cu putință să-l 
vedem și de care e plin aerul. 


> Dacă ar fi posibil — ceeace nu 


ate — ca aerul să fie curăţat 
` -praful acesta, cerul mar mai 
astru, căci l-am vedea 
“are închisă și nu toc- 

~ 


` 


PAGINA BAIEȚİLÓRŘ 
O constructie usoară si 


distractivă 


PARAȘUTISTUL 


M ATERIALUL necesar pen- 


tru construirea acestei ju- 
cării, este uşor de găsit. 
Desigur că printre bucățele- 
le de pânză rămase de la 
mama voastră sau dela suro- 


rile voastre trebue să fie şi 
vre-o bucată de mătase de 60 
cm. de diametru. (B). Veţi 
ruga pe mama sau pe sora 
mai mare să v'o tivească şi 
să-i facă şi 12 găuri tivite şi 
egal distanțate una de alta. 
In mijlocul parașutei trebuesc 
făcute patru găuri pentru eşi- 
şirea aerului când paraşutistul 


se scoboară — pentrucă cele- 
lalte găuri de la margine sunt 
destinate legăturilor firelor 
care ţin pe parașutist; în fie- 
care gaură de acestea va trece 
un fir de mătase (C) care o- 
dată reunit cu celelalte 11 fire 
vor trebui să aibă o lungime 
de 60 cm. In fig. Nr. 1 la litera 
A, vedeţi cum trabuesc legate 


cele douăsprezece fire de mă- 
tase; apoi veţi lega pe para- 
rașutist trecând firul de măta- 
se prin gaura făcută înadins 
în cască (D). 

Dar până acum nu vam 
explicat cum trebue construit 
parașutistul: îl veţi fabrica 
calculând exact modelul alătu- 
rat (E) pe o scândurică sub- 
tire şi apoi tăind-o cu un fie- 
răstrău de traforaj. Pentru a-i 
da greutatea necesară se va 
lega de gleznele lui atât cât 
trebue (adică făcând câteva- 
încercări) fir de plumb (F) 
astfel încât scoborârea să se 
efectueze vertical. 

In fine îl puteţi picta pe pa- 
rașutist în culoare „maron“ 
dar fără să uitaţi bretelele în- 
crucișate care nu sunt altceva 
decât bretelele de care se e: 
ță parașuta. 

Pentru aruncare împachetați 
parașuta așa în cât să faceți 
un pachet şi puneţi-o în spa- 
tele paraşutistului, apoi arun- 
cați-l în aer vertical, cu ajuto- 
rul unei praștii sau chiar cu 
mâna; vântul va deschide pa- 
rașuta, iar bravul soldat para- 
şutist se va scobori liniștit la 
pământ. 


Ideile lui Pierino 


— Eu ași 
camufla şi 
proectilele 

—De ce? 

— A şa 
inamicul 
nu le va 
vedea ve- 
nind. 


15 


Tărtăcuţă, sărman băet Şi cu toate muzelele Dar pe când impacheta orice acadea Şi pe el poetul plin de duh 
Are un defect, s'a născut poet. El împachetează caramelele Dia văzduh Pegas, calul poeţilor Il invită să sboare prin văzduh 
descindea. s 


Şi sboară uşor Şi deodată Pegas îl lasă să cază Unde la umbra unui castel de seamă 


Şi cu poezia în inimă 


De coada lui Pegas s'anină Pe cer şi pe nor Pe o splendidă a cerului oază Era un arbore şi ce mai poamă! - 


Ji Zbor 


d 


GA i FAA 
> dee 


Când apăru deodată, Doamne! Şi îi oferă ea şi negrii toţi, Dar când inghite Tărtăcuţă mititel, Şi la gust de caramele ©% 
O odaliscă cu o farfurie cu poame. Dulciuri ca în o mie şi una de nopți Simte în gură gust de... caramel In minte îi vin numai belele 


Şi din vis şi poezie Şi se pomeneşte vai de zilele mele Dar locul lui e deja ocupat De un robot drăguță 
Cade în trista realitate vie. Hodoronc tronc în fabrica de De un automat brevetat Ce luă locul lui Tărtăcuţă. 
caramele j 
CNC CE PRE EN CR A RC NOR TREE A SERE E ETE ER E REETA 
„DIMINEAŢA COPIILOR". Editura „Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilf 


Revistă ilustată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel 3.84.30. 
Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 nunsre) 299; & luni (26 numere) 120; 3 luni (I 
taxelor poștale în numerar conform aprobării” Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 


PREŢUL 5 LEI Imprimeriile „Ader 


(po eta e) 


t i 


„tt: DIMINEAȚA COPIILOR 


No. 8655 


Şi astfel începe istoria Ar fi putut altfel să înceapă, Toată ziua, în piață strigă tare, Dar degeaba... marfa nu prinde 
Lui Negrescu Hogia Dacă n'ar fi ajuns să vândă ceapă. Ceapă mare, ceapă mirositoare. Până seara niciuna nu vinde. 


Şi ca să uite; văzând că n'are noroc, Şi destul de acru Şi se instalează ca un doge Dar bine înțeles din mână nu-i scapă 
Se hotărâşte cu ceapă cu tot să Se duce la Teatru In cea mai frumoasă loje Coşul lui cu acea frumoasă ceapă. 
părăsească acel loc. i 


i Pe scenă autorul, recomandă Dacă plång cei din sală Să fie oare plânsul subit Ori miros de ceapă trăzneşte 
Li Actorilor, plânsul la comandă Va fi succes şi mare gală Pentrucă autorul i-a sfătuit? Prin sală se plimbă... pluteşte? 


| Siacurâud pu tâșii ns 
Pilas, PIRES ngop AOEN. 1040) 


Mare succes.. eu mă simt că sbor, Dar autorul... ştie bine 


7 im j 6 Şi, cu un milion termină istoria, 
capul În nori... fericit autor. De unde acel miros vine, 


Trist începuta istorie, a lui 
Negrescu Horia 


aa, 


RĂZBOIUL 


N liniștea cerului deodată 

se aude sgomotul a o 
sută de motoare. Cupola ce- 
rească aproape că se cutre- 
mură. . 

De la orizont un nor de 
oțel vine repede. Sunt trans- 
atlanticele cerului, escadrilele 
de bombardament, însoțite de 
escadrilele de vânătoare care 
roesc în jurul lor. 

Mii de fulgi albi apar în 
jurul lor, sunt exploziile obu- 
zelor trase cu înverșunare de 
către artileria anti-aeriană. Dar roiul merge înainte, 
fără să ţie seamă de puţinele victime care cad 
sbârnăind, lovite de moarte. Sbârnăitul motoa- 
relor devine arogant. Incepe să se simtă primele 
efecte ale bombardamentului. Străzile orașului 
sunt transformate în văpăi de foc. Dar deodată 
urletul motoarelor se opreşte. Elicele nu se mai 
învârtesc decât de vântul căderei în jos a apa- 


LE 
i 


_ ratelor. Câteva aparate se desechilibrează și cad. 


Ce s'a întâmplat ? 
OPRIREA MOTOARELOR LA DISTANȚA 


S'a întâmplat un lucru aproape normal și la 
care trebuia să ne aşteptăm. Apărarea conira 
avioanelor a intrat în acțiune și a oprit motoarele 
la distanţă. 

Momentul e tragic pentru cei ce atacă. Vor 
cădea toate aparatele ?... Nu pare: Cad de sus 
aripi, elice... dar carlinque *) - ele rămân suspen- 
date parcă în aer cu toate că nu mai au orga- 
nele care le menţin în sbor.. 

Cum se poate acest extraordinar echilibru ? 
Nimic extraordinar. Parașule enorme s'au deschis 
și susțin cabina care conţine piloţii, cabină care 
sa deslipit în mod automatic de aparat. 

Dar aerul este înveninat, şi atunci... 

Descrierea acestei bătăi aeriene ar putea con- 
tinua. Se 

Dar cetitorii sar întreba, dacă 
wam vrut să începem un nou gen : 
de roman fantastic și de aventuri, |. 
sau ceea ce am spus are un oare-..|. 
care fond de realitate. 

De cât să răspundem, ne vom 
limita să dăm documentele care 
ne-au făcut să imaginăm, astfel 
după cum am descris-o „bătălia 
aeriană a viitorului, lăsând pe citi- 
tori să decidă dacă toate acestea se 
vor putea întâmpla. + 

De multă vreme jurnalele `- 
din lumea întreagă, au amintit des- - 
pre încercările de a se obține oprirea. 


Flota se ascunde sub nori arti- 
ficiali, ca să scape de tunurile 
sburățoare. 


“J Partea unde stă echipajul, 


Consecința neprevăzută a oprirei unui motor 
la distanţă. 


ŞTIINŢIFIC 


motoarelor la distanţă. Cu 
câțiva ani în urmă s'au făcut 
interesante experienţe la fron- 
“tierea austro-ungară, în sco- 
pul de a provoca aterizarea 
prin mijlocul razelor trimese 
de pe pământ. Se utiliza nu 
numai influența electro-mag- 
netică, dar şi cea chimică 
| prin ajutorul undelor ultra 
ii. ie scurte, care pot să fie diri- 
jate de pe pământ în orice 
direcţie, încercându-se să se 
altereze procesul de aprin- 
dere al motoarelor. - 
Rezultatele au demonstrat posibilitatea de a 
opri completamente aprinderea la scurtă distanța 
şi greutatefde a influența avioanele în sbor din 
cauza slabei energii electrice ce se poate produce 
până azi. De atunci nu s'a mai vorbit despre 
aceste încercări dar e probabil că experienţele 
să fi continuat. iu 
Cât despre parașutele pentru avioane s'a de- 
monstrat de câţiva ani posibilitatea de a se libera 
la momentul pericolului cabina de restul apara- 
tului şi ea să se scoboare în ajutorul parașutei 
fără pericol. | . 


PULBERI VENINOASE ȘI RAZE MORTALE 


O revistă ştiinţifică acum câtă-va vreme informa 
că s'a găsit mijlocul de a se învenina aerul cu 
ajutorul avioanelor. Principiul e foarte simplu: 
e cunoscută forța de absorbţie a argilei, care 
este întrebuințată pentru aceasta în industria cu- 
lorilor și a petrolului. 

Această putere de absorbție se poate mări prin 
ajutorul procedeelor chimice. pe 

In acest mod pământul se poate „impregna“ 
(îndestula) cu gaze pe care le va elibera mai 
târziu. Dacă aceste gaze sunt veninoase, de ex- 
emplu iperita sau fosgen, iată că sa fabricat deja 

pulberea care să învenineze aerul. Mii 
„de tone din astfel de pulberii ar 
“putea ‘astfel să fie lăsate să cadă 

deasupra regiunilor ce se doreşte să 

fie otrăvite. Şi în această direcție 
s'au făcut experiențe. S'a constatat 
că pulberea veninoasă rămâne sus- 
pendată în aer şi că aceste pulberi 
constituesc astfel nori mortali, ba- 
riere de netrecut şi care pot rămâne 
în aer chiar 8 zile. O incursiune 
aeriană prin acești nori ar constitui 

pentru piloții care ar încerca-o o 

moarte sigură și teribilă. Afară nu- 

mai dacă aceştia mwar fi prevăzuţi 
cu măști speciale care să neutrali- 
zeze efectul gazelor. 

Sa mai anunțat în diverse colțuri 


n — 


Q 


9: 


ale lumii ultima invenție în- 
spăimântătoare : raza mortală. 

Este oare posibil azi un 
astfel de aparat care să emită 
la distanță raze ucigătoare? 

A afirma sau a nega în a- 
ceastă materie pare indrăzneţ, 

Constatăm numai că razele 
soarelui sunt câte odată uci- 
gătoare (insolaţia). 

Se pare că „ozonul“, 
atmosferei (ozonul este 
ozigen condensat) care se for- 
mează sub influența descăr- 


In timpul experienţelor cu pulberile ce înve-.. 
ninează aerul, se aprind focuri pentru ca să 


alunge pe aceşti nori omorâtori 


cărilor electrice și a razelor 
ultra violete, are ca scop să 
ne protejeze de efectul mortal 
al razelor solare. 

Razele mortale există deci 
deacum în Cosmos. 

Reuşi-va oare omul să smulgă 
naturei acele raze şi să le 
întrebuințeze în scopul de 
a-și omori semenii ? 

Să sperăm că pe acel în- 
drăzne| natura îl va ucide 
cu ocazia încercărei sale te- 
merare. 


FASOLEA, FIRUL DE PAI ȘI CĂRBUNELE 
(POVESTE POPULARĂ LETONĂ) 


NTR'O zi o fasole, un fir de 
pai şi un cărbune aprins se 
gândiră şi se hotărâră să facă o 
călătorie în jurul lumei. Zis şi făcut; 
merg ei ce merg și ajung la un 
fluviu. 
— Trebue să-l traversăm. 
— Dar cum să facem? 
Firul de pai avu o idee. 
Se întinse de pe un mal pe ce- 


lalt mal al iluviului şi zise cărbu- 


"nelui să treacă peste el. 


Cărbunele ascultă şi începu să 
treacă spre celalt mal al fluviului 
mergând pe firul de pai. 

Dar firul de pai începu să ardă 
şi să se aplece. Se rupse. 

Cărbunele căzu în fluviul rece. 

Fasolea care sta pe mal începu 
să râdă. 


Râdea, râdea fără să se mai 
poată ţine. 

Râse atâta încât i se rupse capul 
în două. 

Din fericire trecu pe acolo un 
croitor, 


mi dl ien A Di 


Dar acel croitor avea cu el nus. 
mai fir negru. 

Cu fir negru croitorul cusu capul 
fasolei. 


Din acea zi fasolea are într'o 
parte o linie neagră. 
la uitaţi-vă bine la fasole. 


Leul, ursul şi vulpea 


Leul şi ursul începură se se bată 
între ei pentru o bucată de carne 
pe care puseseră mâna. 

Ursul nu vroia să lase să treacă 
ceva dela dânsul, iar leul lăsa şi 
mai puţin. Se bătură aşa de mult, 
în cât amândoi își prăpădiră pute- 
rile şi se prăvăliră la pământ. Toc- 
mai atunci trecea pe acolo jupâ- 
neasa vulpe care, văzând bucata de 
carne o înfăşcă și fugi cu dânsa. 

e.. 


Tata. — lonel, ca să văd că de acum 
ai să fii cuminte, i-a să-mi spui tu de 
ce te-am bătut ? 

lonel. — Pentrucă eşti mai tare decât 
mine. 


DOI FRAȚI PREMIANȚI 


XENIA FLORESCU 


F. umoasa-Teleorman 


NICU  PEORESCU 


Frumoasa-Teleorman 


La d 


TOCUL 


E! bine sau nu e bine ca 
părinții să insiste, ca 
scumpele lor odoare să de- 
vină oameni mari ? 

Cazul cu Martin mă face 
să zic nu, adică, nu e bine, 
pentrucă deobiceiu oameni- 
lor mari li se întâmplă mai 
multe nenorociri decât celor- 
lalți, sau, sunt mai -puțin 
invidiaţi de către semenii lor. 

Martin care este fiul unui 
strălucit ofițer... de stare 
civilă, ar fi putut să trăiască 
modest şi liniștit la umbra 
gloriei părintești (şi ca să 
spunem adevărat el s'ar fi 
mulțumit așa) dacă tatăl său mwar fi citit istoria 
lui Hector. 

Hector, ştiţi bine, faimosul războinic din anti- 
chitate, despre care se zicea „Tatăl său nu fu așa 
de puternic“ — acest gând se plimba necontenit 
în capul d-lui ofiţer al Stărei Civile, gândindu-se 
la fiul său Martin. 

— In fine îl întreba nevastă-sa — ce doreşti 
să devină copilul nostru mai mult decât tine ? 

— Să-și aleagă singur câmpul de activitate 
care se potriveşte mai bine... 

— Tată — zicea Martin — mie îmi place să 
semăn varză. 

— Oh prostuțule, eu vorbesc în metaforă. 
Ceea ce doresc este ca tu să devii un mare în- 
vățat sau literat. 


Dar chiar spre literatură Martin n'avea nici o 
înclinare, lui Martin îi plăceau... cărțile poştale 
frumos ilustrate, pentrucă pe ele este loc mai 
mic pentru scris. Cât despre ştiinţe mavea nici 
o dispoziţie. | sé 

— Nu mă priveşte —. zise la urma urmelor, 
tatăl lui, descoperă şi tu o îndeletnicire care să 

3 te facă demn de 
~J o statue în piața 
oraşului. 


HOCUL unde 
54| locuia familia 
lui Martin fusese 
ridicat la rangul de 
oraş pe când Mar- 
tin era lăsat repe- 
tent la examenul 
de clasa 4-a liceală. 

Cu toate acestea 
tatăl său nu îşi 
pierdu speranța în 
viitorul fiului său; 


Cele mai riguroase cercetări nu 
descoperiră nimic. 


rească. Din 


ELECTRIC 


din contră el văzu în aceasta 
un semn al destinului său 
glorios; nu oare toți marii 
oameni au fost proşti şcolari ? 

— Prostuț, Martin, vei de- 
veni într'o zi o făclie a 
ştiinţei. 

Şi Martin fu ascultător, 
acceptă să devină într'o zi o 
făclie a ştiinţei. Cea dintâi 
care observă acest lucru fu 
femeia portarului casei unde 
locuiau. 

Francisc, zise ea înlr'o zi 
bărbatului ei care era înca- 
sator la Uzina Eelectrică — 
Francisc, dacă toți ar consuma 
atâta electricitate câtă consumă familia d-lui 
Ofițer al Stărei Civile uzina ta sar îmbogăți. 
Francisc dete din umeri. Eu sunt omul datoriei — 
dar pot să-ţi spun că ceea ce încasez dela ei nu-i 
mare lucru. 

— Oh — zice surprinsă portăreasa, cu toată 
iluminația „a giorno'* pe care o au totdeauna în 
casă ? Cum se explică aceasta ? 


Barbatul şi nevasta se uitară unul la altul și 
văzură fiecare în ochii celuilalt, bănuiala — oare 
Ofiţerul... truca contorul? Să fie cu putință? 
Un funcţionar cinstit ca el... totuși Francisc un 
funcționar nu mai puţin cinstit decât el, se 
gândi că este de datoria lui să avertizeze pe 
pe controlorul uzinei electrice. 


Dar cele mai minuțioase cercetări ale conto- 


rului nu descoperiră nici o încercare de inter-. 


venție străină, îu buna lui funcționare. Totul era 
în cea mai 
bună ordi- 
ne. Și totuşi 
apartamen- 
tul: ofițeru- 
lui de stare 
civilă era în 
fiecare “ 
noapte mai 
splendid 
iluminat, şi 
acest gen 
de ilumina- 
re se comu- 
nică apoi şi 
celorlalte a- 
partamente 
dar fără ca * 
consuma- 
rea electri- 
că să se mă- 


Localitatea unde sta Martin fusese de 
curând ridicată la rangul de oraş. 


a 
$ 
? 
U 
e7 
QE 
d 


m 


e, 


Q 


xy 


contra consumul electric se micşora și odată cu 
el şi veniturile Uzinei Electrice. 


e 


S l astfel deveni această chestiune un adevă- 
MĂ rat mister luminos în fața căruia directorul 
Uzinei Electrice, ne ştiind ce să mai facă — ră- 
mase perplex. Dete ordin să fie în mod direct 
supraveghiată casa ofițerului Stărei Civile. Nimic 
deosebit nu fu observat în ati- 
tudinea lor, în afară de faptul 
că făcea lungi plimbări prin 
oraş şi că Martin mânca înghe- 
tate şi mergea la cinematograf 
fără să se gândească la econo- 
mie, atât el cât şi părinții lui, 
care dinpotrivă priveau toate 
aceste lucruri cu ochi plini de 
admirație, parcă ar fi privit o 
panoramă. 

Ne mai știind ce să facă di- 
rectorul Uzinei Electrice chemă 
atât pe tată cât şi pe Martin 
în biroul său şi le zise sever: 
Domnilor de mine nu vă puteţi 
bate joc. Vă acuz în mod for- 
mal de manevre nepermise asu- 
pra contorului de lumină. Cum 
procedați nu ştiu... dar vai... 

— Noi, protestă ofițerul.., noi 
nu suntea hoți de lumină elec- 
trică Ceea ce consumăm și ce consumă și vecinii 
noştri este lumina ce o fabrică fiul meu Martin, 
adevărată lumină a științei... el eare... 

Directorul ridică asupra facliei ştiinţei şi a ta- 
tălui său doi ochi înspăimântați: Să fie oare ne- 
buni? Și fu şi mai convins de ce bănuise când 
tatăl zise: — ridică tocul şi arată-i, și Martin 
scoase tocul dela gheată și îl puse pe masă. 

— Ce mai e și asta? 

— E un toc de gumă domnule inginer — răs- 
punse Martin. Un toc inventat de mine care a- 
plicat la orice gheată, pusă în mișcare de picio- 
rul omenesc, produce energie electrică, când mergi. 
El este compus din două discuri cu o rotiță şi 
între discuri sunt bucăţi de pâslă acidulate, după 
cum puteți să vedeţi. lată aci... mergând pro- 
voacă contactul şi desvoltă o anumită cantitate 
de electricitate, care prin şiretele ghetelor pre- 
lungite prin pantaloni până la buzunare o trans- 
portă în două buzunare laterale. Aci se găsesc 
două cutii de metal care funcționează ca nişte 
acumulatori, și care se încarcă cu electricitate.. 
Intorcându-se acasă omul cu tocurile electrice 
poate aplica electricitatea la ori ce lampă şi are 
astfel o foarte bună lumină. 

V'o spun eu zise mândru tatăl.. 
inventator fiul meu Martin. 

Martin este o adevărată făclie aprinsă a spi- 
ritului științific. 

“EL aştepta ca inginerul să înghenunchieze îa 
fața micului fenomen — care reușise încă odată 


4p 


pr 
È 


= 
3 

=> 

( 


. este un mare 


Martin scoase tocul şi îl puse pe masa 
D-lui Inginer. 


„fiat lux“, însă inginerul era deacuma ocupat să 
calculeze paşii pe care cei care se foloseau de 
aparat, făceau în fiecare zi — şi calculând canti- 
tatea de electricitate ce se putea produce cu tocul 


“lui Martin, fără să cheltuești un bun, își băgă 


mâinile în păr! 


BE 


\ CEASTĂ invenţie era pur și simplu ruina 
Uzinei Electrice, mii şi mii de muncitori 
vor rămâne pe drumuri, înce- 
pând cu el şi terminând cu 
Francisc. Trebuia oprită catas- 
trofa cât mai era timp, şi cu 
ori ce preț. 

Nu, nu, omenirei nu trebue 
să i se dea nimic pe degeaba, 
pentrucă dacă nu e nimeni 
care să vândă, şi dacă nu se 
vinde, adio câştig! (Comerțul 
este sufletul vieţei sociale. 

In consecință Martin fu de- 
clarat pe jumătate nebun. 

Apoi se găsiră argumente 
contra tocului electric, că ar 
produce lumină  răufăcătoare. 
Se intentă apoi un proces care 
costă multe parale pe tatăl lui 
Martin, şi rezultatul fu că to- 
cul electric a fost interzis ca „periculos pentru 


„sănătatea ` publică“. 


LEGENDA „CUBORILOR 


Culorile se întâlniră într'o câmpie și 
începură 'să discute. Fiecare: se laudă 
pe sine. 

— Eu — zicea galbenul — semăn 
cu aurul şi sunt cea mai frumoasă. 

— Sunt cea mai frumoasă eu — 
zise albastrul. 

Aerul are culoarea mea și 
marea este tot de culoarea mea. 

In acel moment sosiră câți-va copii cu un steag. 
Atunci roșul, galbenul și albastrul, începură să strige: 

— Suntem cele mai frumoase culori când suntem 
împreună. 


chiar 


LA POȘTĂ 


— E prea grea scrisoarea d-voastră, mai trebue 
o marcă de 1 leu. 
— Ca să fie şi mai grea? 


T 


sa 


PĂTLĂGICA ROŞIE 


M AMĂ, când treci în faţa zarzavagiului şi vezi 
coșurile pline cu pătlăgele roşii, cumpără imediat 
gândindu-te la copilul tău, pentru-că pătlăgica 
roşie, mai ales crudă, e unul din cele mai dumneze- 
eşti daruri ale naturii. Miezul ei e bogat în proteine, 
şi deaceia e atât de hrănitor, în cât locuitorii din 
anumite regiuni, unde cresc în ambundență pătlăgelele, 
se hrănesc cu ele singure, (gândiţi-vă la lucrătorii 
noştrii — salahori sau zidari... muncitori din uzine 
şi veţi vedea că şi noi facem parte din acele regiuni) 
— sau ele constituiesc baza alimentaţiei lor — vara. 
E atât de bogată în fer, ferul acela care intră în 
compoziţia sângelui colorându-l în roşu şi care are 
însărcinarea să ducă în fiecare parte a corpului oxi- 
genul din aer— aşa că mâncând multe pătlăgele roşii, 
sângele va fi cu atât mai oxigenat. 

Tot atât de bogate sunt pătlăgelele în vitamina A 
acea vitamină care ajută corpului să se împotrivească 
bolilor infecțioase — astfel că mâncând multe pătlăgele 
roşii căpătăm mai mare rezistență la bolile infecțioase, 
şi deci şi copiii vor fi mai puternici şi vor rezista mai 
bine acestor boli, atât de frecvente la copii în primii 
ani, încât scarlatina şi vărsatul sunt zise boli de copii. 

Dar pătlăgeaua roşie mai conţine și vitamina D — 
acea vitamină care înlesneşte depunerea sărurilor 
de calciu care ajută la constituirea oaselor astfel în 
cât mâncând multe roşii — copiii vor întări sistemul 
lor 0:03, ei care are atâta nevoie de calciu. 

Dar nu sa Sfârşit încă lista binefacerilor ce ne 
rezervă roşiile, ele conţin încă săruri şi acizi mine- 


_ rali, care pe lângă că deşteaptă pofta” de mâncâre dar 


în același timp înlesnesc digestia, astfel încât crude 
sau astfel preparate încât să nu-şi piardă calităţile, 
ele devin pentru copii principalul element nutritiv, 
care le ușurează hrănirea — (nutriția) şi deci creş 


terea. 


ECI mamă, cum va trebui să prepari acest fruct 
preţios ? 

Mai înainte de toate gândiţi-vă că pot tran- 
sporta ouă de paraziți, murdării, etc., ele vor trebui 
să fie foarte bine spălate şi şterse cu o cârpă curată. 

"Veţi stoarce sucul și îl veţi îndulci cu miere sau 
zahăr şi îl veţi da după ce au fost alăptaţi sugacilor, 
câte o linguriţă după fiecare alăptat — mai ales celor 
ce sunt alăptaţi artificial, pentrucă în laptele fiert, 
sau tratat industrial lipsesc vitaminele, ce văzurăm că 
abundă în roşiile crude. 

Se poate adăuga 2-3 linguriţe din zeamă proaspătă la 
făini şi paste glutinate (fierte în supă) înainte 
de a servi aceste paste copilului. (Aceasta este hrana 
ce se dă copilului care a depășit 6 luni), când are 8 


6 


"SFATURILE DOCTORULUI 


dinţişori, adică când a trecut de un an ise va da cu sos 
de roşii, la toate pastele făinoase. Când a trecut de 
2 ani îi veţi da 2-3 linguriţe în următoarea cremă: 
din 2 roşii bine spălate şi coapte, veţi stoarce sucul 
şi îl veţi amesteca cu puţină sare, zeama dela o ju- 
mătate de lămâie şi 2 lingurițe de untdelemn — ce 
veţi amesteca bine cu furculița — până veţi obţine 
un fel de maioneză, lar când copilul d-stră a depăşit 
6 ani îi veți prepara delicioase mâncări din roşii crude, 


totdeauna spălându-le bine mai întâi. Salatele mai ales 


sunt forma cea mai proprie, tăiate subțire în felii, cu 
zeamă de lămâie și cu untdelemn bun şi abundent. 


F e e. 


Domnul din Boksten 


MĂPÂND pământul în regiunea 
5 Boksten lângă Gothemborg (Su- 
edia) o misiune arheologică a 
avut surpriza să găsească corpul 
bine conservat al unui om închis 
întrun bloc de ghiață. Fiind impo- 
sibil să-l identifice necunoscutul ju chemat ,,Dom 
nul din Boksten““. Domn pentrucă avea în buzu- 
nare monezi de aur şi bijuterii. Era probabil un 
bijutier care fusese surprins de o furtună pe 
când se întorcea acasă? Sau un încasator de im- 
pozite care se întorcea după ce încasase impo- 
zitele? Corpul lui îmbrăcat în lână era într'o 
complectă stare de conservare. Când fusese în- 
ghiţit de ghiaţă? După oamenii de ştiinţă şi după 
monezile ce avea în buzunar — cam acum 550 de 
ani. Cinci secole în ghiaţă! Br! Br! Acum, „Dom- 
nul din Boksten', zace în vitrina muzeului dela 
Varbcrg, în care, ca să nu se descompue, este 
menținut la aceiaşi scăzută temperatură. 


Un premiant 


MIRCEA GEORGE A. 
MUSTAȚĂ 


Pr. I cl. I primară 
Petrești Județul Ilfov 


Z 


a id o a 


. 


> M_I 0 8 8 
sea III a 
ETEN y a HEE ir 


~ 
- ` 


ORIZONTAL: 1) Campion. 3) A paşte gâştele. 


9) Picioarele, mațele şi ficatul unei gâște într'un cu- 


vânt. 11) Lipsit de bani. 12) Primele litere din al- 
fabet. 13) Pe ce pasc bobocii din figura noastră. 14) 
Sărman. 16) Avea un acces de tuse. 20) Loc pentru 
păscut bobozii. .24) Material pentru construit boboci 
neînsufleţiţi. 25) Poftim. 26) Cântec monoton de 
gâscă... 27) Arbori ce cresc mai ales prin lacuri băl- 
toase. 29) Ghici ciupercă, ce-i?!... 30) Pomadă din 
Moldova. 31) O gâscă mai mică! 33) Zeu suprem, 
la Fenicieni. 31) Incheietura braţului. 35) Priveşte aiu- 
rită cum se duc bobocii pe gârlă — puii ei dragi! 
36) Zea, 

VERTICAL : 1) Dispune de câteva gâște. 2) Gâsca 
din văzduh. 3) Primii fulgi ai unui boboc. 4) Foarte 
vechi. 5) Corp ceresc. 7) A vui. 8) Vânzător de 
haine sau lucruri vechi. 10) Boboci de toamnă. 12) 
Particulă a optativului. 15) Interjecţie. 17) Uneltele 
croitoreselor. 18) Serviciul Maritim Român. 19) Numai 
alea de gâscă servesc la mâsgălit. 21) Om de stat 
turc. 22) Gâsca uscată, în care poţi să baţi un cuiu. 
24) A socoti. 26) Bărbăţelul gâştei. 27) A cânta pe 
gâscăneşte. 28) Animal domestic. 29) Cetate biblică. 
30) Oraş în Italia. 32) „,Bazin de înnot** pentru gâște. 


Deslegările jocurilor din Nr. precedent 


Jazz-band : Violină, a, lire, b, arie, r, ie, se, bar, 
go, cd, ton, spălată, lae, arta, al, da, jazz, rb, of, tei, 
pa, ai, aiureli, ocarine. 

Gemenii: Cele două figuri perfect asemănătoare 
sunt: Nr. 1 şi 5. 

Fluturele : Albină-binală ; aripat-piatra ; paste-stepa; 
cca; callac; marram; cra-arc. 


== ua, ei Perma ea me E A a 


veţi da peste o zică- 


Inscrieți în fiecare 
căsuță, câte o literă 
astfel ca să obţineţi cu-- 
vinte cu ajutorul defi- 
nițiilor de mai jos. 
Dacă jocul a fost des- 
legat citiți literele din 
pătratele punctate și 4% 


toare românească. 

la. Nu mai departe de 
vârful nasului! 1b. Nici 
unu nici trei. 2a. Bunica lui lisus — 2b. Coadă de 
ciocârlie. 3a. Teatru sub plapomă! — 3b. Bâutură. 
4a. Oglinda în care îşi face căprioara toaleta. — 4b. 
Cântec în care poeţii cinstesc pe cineva. Sa. Măsuri 
de suprafaţă — 5b. Gura animalelor. 6a. Lampă elec- 
trică — 6b. Animal periculos pentru oi. 7a. Animal 
de apă, cu foarfeci la picioare — 7b. Turn luminător 
pe coasta mării. 8a. Fir de urzeală — 8b. Posedă. 9a 
Apa d-lui Beţivescu — 9b. E pe faţă şi cu ajutorul 
lui mirosim. (Insă să nu ni-l luăm niciodată la purtare!) 
10a. Exclamaţie sportivă — 10b. Imită sunetul unei 
lovituri. lla. Animal pe care se călătorește — 11b. 
Apă stătătoare, 12a. Pălărie turcească. 


Cuvinte potrivite... şi încrucișate 
(PEPENE) 


ORIZONTAL : 


1) Trebue să-l ai ca 
să-ţi poţi cumpăra 
un pepene. 4) Fruc- 
tele afinului. 9) Pe- 
pene verde- rotund, 
cu coaja subțire şi - 
de culoare uniformă 
verde. închis. 11) 
Credinţă populară. 
12) Tragedie de Sha- 
kespeare. 13) Legă- 
tură de verige. 14) 
Pepenii verzi din Oltenia. 16) Titlu dat marilor boeri 
(odinioară). 18) "Ţăranca. 22) Desfăcea un pepene. 
23) Vechea capitală a ducatului Auvergne. 24) Aest. 
25) Prefix. 26) Ghilotina pepenului. 27) Plecă afară. 

VERTICAL: 1) Arhitect francez. 2) Plantă ier- 
boasă, numită şi alior. 3) Râu în Bavaria. 5) Le fac 
copiii din pepeni scoțându-le miezul şi punând apoi o 
lumânare în mijloc. 6) Venit domnesc (odinioară). 7) 
Unchiu. 8) De acolo apare soarele roșu ca un pepene. 
10) Lucruri drepte. 15) Nicolaie. 17) Pepenele gal- 
ben, în Moldova. 18) Postav. 19) Ca la 25 oriz. 
20) Nice. 21) Cursurile efectelor publice. 22) Nu 
scot o vorbă. 


E vânt de zor, 
Balonul o rupe in zbor 


fost odată ca niciodată, etc. 
A fost odată un Împărat mare şi puter- 
k nic. Abia la vremea cărunteței dobândi și el 
VL | My un copil. Bucuria lui fu nespusă când se 
văzu şi el tată, şi toată împărăţia lui fu 
veselă dimpreună cu dânsul, căci acest împărat era 
bun, drept şi temător de Dumnezeu. Pentru aceasta 
el făcu mult bine poporului său. Şi toți într'un gând 
şi într'o glăsuire deteră mărire Domnului că sa îndurat 
a le da un moştean al împărăției. 

Acest împărat puse de gând ca pe fiul său să-l dea 
să înveţe toate meseriile și toată procopseala cărturarilor. 

Fiul împăratului creştea într'o lună cât alţii întrun 
an. Când fu de opt ani, părea că este de optsprezece. 

Dacă văzu așa, tată-său, împăratul, îl dete la carte, 
după ce învăță filosofia şi citirea pe stele, dela cei mai 
iscusiţi dascăli, îl dete la cel mai meşter vraciu de învăţă 
şi meșteșugul leacurilor. 

Văzând tată-său, Împăratul, că fiu-său, are ţinere de 
minte grozavă, şi ia în cap uşor cele ce i se arăta, se 
umplu de mulţumire sufletească, căci Dumnezeu îi dase 
copil tocmai după gândul său. 

Invăţând el toată cartea, Impăratul începu a trimite 

pe fiu-său din cetate în cetate să înveţe toate meseriile, 
a auzea că în cutare cetate este câte vr'un meșter 
mai dibaciu, și că acea meserie nu se află pe la dânsul, 
îndată îl trimetea să înveţe și acea meserie. 

Astfel umblă fiul Împăratului din ţară în ţară, ca şi 
un pribeag, până ce învăţă toate meseriile de pre pământ, 
Și întorcându-se la palaturile tatălui său, socotea că 
acum 0 să se strângă de pe -drumuri. 

De bucurie că are aşa un fiu pricopsit și de iscusit, 


tatăl său făcu o masă mare, unde chemă pe toți împă-.. 


raţii, vecinii lui, ca să le arate fiul său procopseala. 

Insuşi fiul împăratului porunci la bucătari și le arătă 
cum să facă bucatele. Mesenii nu ştiau cum să mai laude 
gustul acestor bucate. Când iată, că vine și fiul împă+ 
ratului la masă. Se chefuiră, deci, şi ştii, vorba ăluia, 
vorba, vorbă aduce. Incepură împărații a povesti despre 
judecăţile şi dreptăţile ce făcuse fiecare în împărăția sa. 
Intre altele unul spuse că se va căi cât va trăi el, pentru 
că a osândit pe un om drept, învinovăţit fiindcă ar fi 
furat nişte lucruri ; pe când altul a fost hoţul, precum 
se dovedi mai în urmă. 

Cum auzi Impăratul care dedese ospățul, 
către fiul său şi îi zise: 

— Ştiu că, dacă un Impărat voeşte să fie drept şi 
adevărat stăpânitor supușilor săi, trebue să „ştie toate 
meseriile, ca să cunoască prin însuşi ochii săi păsurile 
fiecăruia. De aceea, fătul meu, te-am dat să înveţi toate 
meşteşugurile. Nu mi-a venit în gând că şi hoţia este 


8 


se intoarse 


Şi cu el în aer trage 
Soldaţii ce incearcă să-l lege 


Lup de mare e luoru obişnuit 
Ori şi când şi orice ar fi el e la pescuit 
Li 


H O ȚŢ UL 


un meşteşug. Aceasta îţi rămâne să mai înveţi după 


care te vei face un împărat ca Solomon, împărat cum 
altul nu va mai fi pe lume. 

— li! tată, răspunse fiul de împărat, carele se ruşină 
şi se roşise ca o sfeclă, cum de mă osândești astfel ca 
pe un vinovat de codru. 

Şi sculându-se dela masă, se duse, unde se duse el, și 
se întoarse numai decât, peste așteptarea tutulor, cu o 
slugă a lui credincioasă, aducând niște scânduri, stinghii, 
drugi, odgoane şi pânze. Cu aceste se apucă, ajutat de 
sluga lui, de clădi un fel de foişor. 

Gătindu-se foişorul, se urcă într 'însul şi învărtind nişte 
şurupuri şi nişte vârtejuri la niște meşteşuguri ce avea 
acest foişor, începu a pluti în vânt, și pe când se tot 
urca, el își luă ziua bună dela toți cei de faţă care ră- 
măseseră cu gurile căscate şi cu ochii bleojdiţi la dânsul. 
Mumă-sa cât p'aci era să-i vie rău = inimă rea: dară 
îşi ţinu firea. 

După ce îl pierdură din ochi, mesenii se sculară şi se 
imprăştiară ca puii de potârniche, ne mai voind a adăuga 
la mâhnirea Împăratului, care se vedea de pe față că 
era prea mare. 

Fiul împăratului, după ce călători câtva. prin văzduh, 
prinse a se cobori. Când, ce să vezi Dumneata? Osânda 
il duse a se lăsa tocmai înnaintea unei cocioabe de bor- 
dei sărăcăcios. 

Era seară. Bătu la uşe. Cei din "'năuntru, ó pereche 
de oameni jigăriți, întrebară : 

— Cine e acolo? 

— Om bun, le răspunse fiul de împărat. Deschideţi, 
că sunt un călător. 

li deschiseră. Când intră în bordei, el băgă de seamă 
că muerea aruncase ceva sub pat. 

— Dară ce vânt te aduce pe la noi? 

— Sunt străin. Acum am sosit din alte împărății. 
Rogu-vă să mă găzduiți. ro a 

— Bucuros, cu ce vom putea. i i 

— Foarte vă mulţumesc, le mai zise el. “Nu va fi 
degeaba. Dar de ce vă stingheriți din lucru. Lucraţi, nu 
vă opriţi pentru mine. Am băgat de „seamă că făceați 
ceva când am venit! 

Muerea vru să îndruge câteva minciuni. Dară bărbatul 
îi luă vorba din gură şi zise: 

— Săi spunem drept. Dumneata ești oaspetele nostru, 
şi crez că nu ne vei pe mâna stăpânirei. Eu sunt 
hoţ. Meseria aceasta nu mai are căutare, de când Impă- 
ratul a pus nişte slujbași ai dracului de strașnici și de 


a~ 


> 


A i 


Pa 


„N 


Pescuit el însuşi acest om 
Este târâit şi plesnit de un pom. 


IMPĂRAT 


aspri pentru unii ca noi. Abea ne mai ţinem zilele, cu 
câte'o găină sau altă pasăre ce putem să ciordim de pe 
ici, de colo. Şi tocmai jumulea o gâscă nevasta mea, 
când ai venit d-ta. 

— Tocmai ce căutam și eu. Dumnezeu m'a adus la 
voi. Scoateţi gâsca de sub pat şi face-vă-ţi meșteșugul. 
De azi incolo sunt al vostru. Mă bag ucenic la d-ta să 
mă înveţi acest meşteşug. 

Şi până jumuli şi găti gâsca, fiul împăratului ieşi afară 
își strânse foișorul, desfăcându-l din toate încheieturile 
şi-l puse bine, unde să nu dea nimeni peste dânsul. 

Se puseră deci la masă şi se chefuiră până ce cocoşii 
începură a vesti că vine alba în sat. 

A doua zi se înțeleseră ei la cuvinte, şi fiul de împă- 
rat rămase sub ascultarea hoțului, ca să înveţe meșteșugul 
dela dânsul. 

— Tot meșteșugul este, zise hoţul într'una din zile, 
să ciordeşti fără să te prindă cineva. 

Să buzunăreşti şi pe dracul, fără să te vadă nici pui 
de om sau de altă gadină; 

Să n'apuce să cază şi tu să găsești: 

Orice ţi s'o părea că nu este pus bine de altul, tu 
să ei şi să păstrezi; 

Marghiolia, vicleşugul, îndrăsneala, isteţimea, şotia şi 
cu tot neamul lor, să fie uneltele tale. 

Fiul de împărat asculta şi băga la cap. 

După trecere de timp, în care fiul: împăratului se în- 
deletnicise la meșteșugul boţiei, văzând el că lucrurile îi 
merg strună, zise : 

— Meştere, când ai de gând să mă scoţi calfă? 

— Când mi-i fura ipingeaua de pe mine. 

După ce mai trecu, merseră într'o zi la vânat. Acolo 
în pădure, stând să facă popas, se tolăniră fiecare pe 
ce avea, la umbră de copaci şi la răcoare, ca să-şi aro- 
meze oarecum. Hoţul îşi aşternuse ipingeaua. 

De - odată hoţul auzi miercăitul unui epure, ca şi când 
îl apucase ogarul. Se scoală, se uită prin prejur, şi nu 


` Şi astfel balon şi soldați 
De către Lup de mare sunt salvaţi. 


vede nimic. Soţul său, fiul împăratului, adormise, şi-i da 
nişte sforăeli de părea că mână porcii. Se culcă iarăși. 


Nu șşezu mult, și tocmai când era să-l fure iarăși 
somnul, auzi încă odată acelaş mieicăit şi cu totul 
p'aproape. 

- Odată sări drept în sus. 

— Ce naiba, trebue să fie ceva. Mă reped să văz ce 
drăcovenie să fie aceea. 

Şi fiind un crânguleț într'o depărtare cât arunci cu 
piatra, se duse într'acolo, de unde i se păru lui că vine 


Şi ca de obicei din orice intâmplare 
Pentru viteazul Lup de mare numai onoare. 


miercăitul epurelui. Pe când se ducea hoțul, fiul impă- 
ratului se scoală binişor, şi pâş! pâş! îi ia ipingeaua 
frumuşel, o îndoieşte şi o ascunde într'o scorbură de 
copaciu, şi iarăşi se culcă. 

Acestea le făcu el mai iute decât ai gândi. 

Hoţul, dacă văzu că nu e nimic în crâng, dete tuturor 
răilor şi epure şi tot, şi se întoarse să se odihnească. 
Când, ia ipingeaua de unde nu e. Se uită prin prejur, 
şi nici o frunzuliță măcar nu se mişca. Fiul împăratului 
horcăia de socoteai că o să deştepte şi pe morţi. 

Bietul hoț rămase ca lovit de trăsnet. Simţi că alt 
n'are cine să-i fi jucat renghiul acesta, decât ucenicul lui. 

Se suci, se învârti, dete târcoale prejmetelor; ipin- 
geaua nu e. In cele din urmă, după ce îl înnecase ne- 
cazul, se duse să-şi deştepte ucenicul. 

Acesta dormea mort. Il sgudui, îl scutură, ca de când 
încep să vă povestesc și abia-abia se deşteptă. 

Somnoros cum era, și tot frecându-se la ochi, începu 
să se jeluiască că n'are parte să doarmă şi el măcar un 
somn, și că din pricina asta o să se ducă dela un ase: 
menea stăpân, care nu-i dă răgaz cât ar adormi cineva. 

Hoţul văzu că ucenicul are să-l întreacă, şi zise: 

la lasă astfel de vorbe, și dă-mi ipingeaua, că 
acum eşti calfă, ai scăpat de ucenicie. 

Când auzi fiul împăratului de unele ca acestea se 
duse într'un suflet de-i aduse ipihgeaua, şi legară : amân- 
doi tovărăşie pe bine şi pe rău. 

Incepuse a mișca binișor la meseria lor, de când se 
făcură tovarăși. Vezi că fiul împăratului era mai äger 
de mână, mai isteț şi mai îndrăzneț. ~ 


Intr'una de zile feciorul de î împărat se. duse la vânat, 
ia aşa, cam în doru lelii, fiindcă m'avea altă treabă. Um- 
blând el prin pădure, odată aude un grohăit de porc 
p'aproape de dânsul; căută și mai iute decât ai gândi 
fu şi acolo. Când, ce să-i vadă, ochii. Wn mistreț cât 
toate zilele de mare prăvălise.. pt un flăcău tânăr la față, 
şi se silea a-şi putea colții dif arcul ei bee aes 
a-l sfâșia. 

Fiul împăratului îşi scoase cuțitul de vânătoare, şi cu 
un curaj ne mai auzit se repede asupră mistreţului; îi 
înfige cuțitul drept în ochi, și îl dă tumba peste cap, 
îi mai dă vr'o două lovituri bune în cap, şi-l lasă mort 
acolo, locului. 

Făcu ce făcu şi aduse nițică apă în căciulă, stropi pe 
ăcăul care leșinase, şi îl mai învioră. 

Acesta, când se - deşteptă şi văzu pe isbăvitorul său, 
zise : 

— Ceremi oricât vei voi şi-ţi voiu da prony această 
facere de bine. 

— Bani au şi ţiganii, îi răspunse fiul de împărat, 


+ 3 


fl 


9 


dară cinste nu. Să nu socoteşti că pentru bani am 
făcut ce am făcut eu acum pentru tine. 

Se ruşină oarecum flăcăul cu pricina; dară mai prin- 
zând limbă, îi spuse şiretenia cum venise la vânătoare 
cu mai mulţi tovarăşi, cum zăr'se mistrețul şi se luase 
după dânsul, şi cum nu-l lovise bine, şi el se năpustise 
asupra lui şil prăvălise de era să-l trimeată pe lumea 
cealaltă. 


Pasă-mi-te și acesta era fiu de împărat, și încă fiul 
împăratului locului aceluia. 

Se împrieteniră şi se duseră la palaturile împărătești. 
Împăratul nu ştia cum să mulțumească străinului că 
iza“ scăpat copilul de moarte. li dete voe ca să vie la 
palat ori când va voi, fiindcă el nu primia nici o altă 
răsplătire. A 

Străinul, fiu de împărat, de câte ori mergea pe la 
Impărat, de atâtea ori el cerceta și băga de seamă la 
tot ce era pe acolo. 


După câtăva vreme, el zise odată tovarăşului său: 

— Tovarăşe, mi sa urât cu borfăşia, să facem și 
noi o hoţie care să mai simță. 

— Ce vrei să facem? 

— lacă, să mai mergem și pe la hasnava împără- 
tească, că doară n'o fi foc. 

— Da ce stai d-ta de vorbeşti, omule? D'apoi acolo 
aoleo! ce de păzitori mai sunt. 

— Noi să mergem pe unde nu sunt păzitori. 

Se hotăriră, și într'o noapte şi plecară. Fi îşi luară 
şi uneltele trebuincioase. Şi fiindcă fiul de împărat ştia 
toate meşteșugurile, el cunoştea şi zidăria. Se apucă și 
numai din două casmale, scoase câteva cărămizi cât 
putea omul să intre. Aceasta pe dela uliţă, pe unde 
nu păzea nimeni. El intră, umplu două căciuli cu gal- 
beni şi eşi. Apoi potrivi, cărămizile la loc, ca să nu 
se cunoască pe unde au intrat. 

Nu se poate spune bucuria ce avură când se văzură 
cu atâta zăcălău de bani. Venirâ acasă şi dormiră, ca 
şi când usturoi nu mâricase şi gurile nu le miroseau. 

A doua zi mare vâlvă se făcu în oraş când se află 
că sa spart: visteria împăratului. Toți se minunau și 
se cruceau nedumirindu-se pe unde să fi intrat tâlharii. 

Nu mai puţin şi Impăratul intră la chibzuiri, cum 
ar face să prinză pe acești hoţi cutezători. 

Fiul împăratului, cel ce făcuse pozna, se duse ca 
totdeauna pe la împăratul, se făcu şi el că se miră 
de atâta cutezare, și zise: 

— Cel ce a făcut o asemenea hoţi: îndrăsneață nu 
se poate să nu mai vie măcar încă odată. 

Impăratul locului puse tot felul de paznici la visteria 
lui şi aştepta. 

Hoţii, după câteva zile, când se” mai potoli vâlva, 
veniră iarăși, — fiindcă se dedulciseră ca calul la 
_tărâţe, — scoaseră cărămizile și fiul împăratului zise 
tovarăşului său : 

— De rândul trecut am intrat eu: acum intră tu. 
Așa mi se pare că cere dreptatea. 

Tovarăşul n'avu ce zice, căci așa era. Intră deci în 
hasna, şi fiind mai lacom, luă câţi galbeni putu el 
duce şi-i aduse tovarăşului la gură. Acesta íi primi. 
Când să iasă şi el haç! în sus, haț! în jos se simți 
că este prins în laţ, şi nu poate eși. Fiul împăratului 
n'avea timp de pierdut, ce să facă? Se apucă şi el 
de-i tăie capul îl luă cu dânsul și p'aci ţi-e drumul. 


10 $ 


Dară când ajunse acasă? aoleo! Unde era Dumnezeu 
să vază bocetele şi vaetele muerii, când îi arătă capul 
bărbatului ei? Țipa de socoteai că o pune în țeapă. 


„_ Fiul împăratului îi puse mâna la gură şii zise: 


— Sst! că ne-am topit. Să nu te auză cineva, că 
nu e bine de noi. 

Şi după ce îi spuse toată șiretenia pricinii, o îm- 
păcă spuindu-i că-i- lasă ei toți banii ce au furat, şi 
îi mai făgădui că-i va aduce şi trupul bărbatului, ca 
să | îngroape ca 'oamenii şi cu toată rânduiala. 

Iară dacă s2 făcu ziuă, slujiturii împărătești găsiră 
trupul fâră cap şi-l duseră la împăratul. 

Acesta se da de ceasul morţii şi mai multe nu, cum 
de să nu prinză pe tâlhar viu, nevătămat. 

Fiul împăratului se duse şi el pe la palat şi auzind 


-cele ce ce plănuiau, se pregăti şi el a-și ţine făgăduiala 


ce dase nevestei tovarăşului său. 

Sfătuind cei doisprezece boeri, socotiră cu mintea 
lor că tâlharii trebue să fie cel puţin doi, că cel viu 
este peste poate să nu vie a lua şi trupul mortului. 
Găsiră, deci, cu cale, a pune trupul cel fără cap în 
mijlocul pieţei pe o schetă cu trei trepte, şi de jur 
împrejur s'ujitori ciri să păzească toată noaptea. 

Aşa şi făcură. 

Fiul împăratului, hoţul, se duse şi el de cumpără o 
mârțoagă de cal răpcigos şi bubos, şi slab, de era 
numai pielea şi osul, mai cumpără o hodoroagă de că- 


ruţă şi un butoiu de rachiu, şi după ce încărcă căruța, | 


înhămă la dânsa rab'a lui de cal şi o porni spre locul, 
unde era pus trupul mortului spre vedere. 

P'aci prin prejur era o uliţă noroioasă. P'acolo avu 
poftă el a trece. Când ce să vedeţi Dumneavoastră, 
cinstiţi boeri? Unde mi se înnămoli oţopina de cal, 
de nu mai putea nici picioarele să și le miște, necum 
să mai târască şi căruţul cu butoiul de rachiu. Hi! 
în sus, hâţ! în jos, să se miște din loc calul, ba. 

Şi unde miţi începu a face o gălăgie, de credeai 
că s'a aprins târgul. 

Căpetenia păzitorilor trimise pe unul să vază ce 
pacoste a mai dat peste nevoiașul ăla, de om, carele 
are de gând' să scoale tot orașul în gura lui. 

Văzându-l păzitorul cum se nevoia a-şi scoate calul 
şi căruţa din noroiu, i se făcu milă de el. 

Fiul împăratului, cum îl văzu, îi zise: 

— Ducte neiculiţă, de mai adu vr'o câţiva oameni 
de-mi ajutaţi să ies din acest noroiu, şi vă voiu cinsti 
ca pe nişte oameni de treabă. 

Indată veniră mai mulţi păzitori, îi luară şi cal, şi 
teleguță şi butoiul şi tot, pe sus, de-l scoaseră din 
glodul unde se nămolise. 

El nu ştiu cum să le mulțumească mai bine; işi 
frământa mâinile de bucurie şi prinse a da cep bu- 
toiului. Le dete de băură cât poftiră, şi duseră şi celor 
ce rămăseseră de pază pe lângă trupul mortului cel 
fără cap. 

Nu trecu mult şi păzitorii fură cuprinși de un somn 
vecin cu moarte. Unde îmi mai sforăiau voinicii noștri 
de paznici, de pare că era cine ştie ce mare turmă de 
râmători. Pasă-mi-te rachiul din butoiu era cu afion. 

Fiul împăratului, cum îi văzu lungiţi și trântiți ca 


cine ştie ce blende, se apucă de-i desbrăcă de hainele 


lor şi îi îmbrăcă în haine călugărești. Apoi, luând 
trupul mortului, se duse în treaba lui, 


O 


e 


4 


at 


a 


9 


Când văzu femeia trupul, iară începu a boci. El 
iară îi puse mâna la gură și o opri de a face sgomot 
căci, de se va afla, nu va fi bine de ei. Ea tăcu, 
după ce văzu că nu e glumă, şi primi şi cea mai mare 
parte din suma furată. In chiar aceiași sta ei se 
puseră și îngropară mortul. 

Când se deșteptară păzitorii, și se văzură îmbrăcați 
în haine călugărești, nu puteau crede ochilor ce li se 
arăta. Se mai frecară la ochi, se mai uitară și văzură 
că aşa este. Cel ce se deșteptase mai întâiu, se duse 
la tovarășul de lângă dânsul şi începând a-l înghioldi, 
îi zise : 

— Moş călugăraş, moş călugăraș, ce cauţi tu aci? 

— Dară tu, călugăre, ce cauţi? îi răspunse. 

Atunci toți deodată începură a răcni unul la altul: 

— Ce cauţi aci, călugăre? arătându-se cu degetul. 

Şi se făcu o tulburare şi o răscoală între dânşii, de 

nu-i putea da nimeni de căpătâiu. Ei tocmai târziu se 
desmeticiră şi se dumiriră, că omul cu rachiul de astă 
noapte n'a fost lucru curat. 

Dară când îmi văzură că trupul lipseşte, 
atunci! unde îmi începură o ceartă şi o hălălae între 
dânșii, de-ţi venea să-ţi iei câmpii. Se învinovățeau ca 
dracii unii pe alţii. 

— Ba că tu ești pricina. 

— Ba că tu ne-ai îndemnat să ne ducem să-i a- 
jutăm. 

— Ba că tu ai fost cel d'intâi care ai băut. 

Toate erau cum erau. Dar cum şi când sau călu- 
gărit ei? Şi cum să se înfăţişeze ei la împăratul? 

N'avură încotro. Aşa se duseră. 

Impăratul se luă cu amândouă mâinile de barbă 
când văzu că vine la dânsul o ceată de călugări. El 
nu ştia, vezi, cine sunt şi ce vreau. 

Când află că.sunt paznicii lui, unde mi-l umflă un 
d'alea cu lacrămi, şi râse până ce se strâmbă. 

Paznicii, biet, deteră în genunchi şi-şi cerură iertare. 
Ei spuseră toată şiretenia. 

li iertă impăratul de vr'o osândă, chipul; dară intră 
la mai mare grije. El se temea ca nu care cumva acest 
hoț atât de iscusit să nu-i ia domnia. Nu mai chemă 
sfatul împărăției, fiindcă începuse a-l cam bănui şi pe 
dânsul, ci își frământa cugetul, cum ar face să pue 
mâna pe hoţ, spre a-i face de petrecanie. 

Hotări dară, el cu mintea lui, ca că iscodească şi 
pe mari fi pe mici să ispitească și prin boerime și 
prin prostime, ca doar, doar va ajunge să pue mâna 
pe un așa tâlhar vestit, care îl pusese pe așa gânduri 
negre. 

Pentru aceasta puse să se gătească un ospăț înfri« 
coşat, la care pofti numai boerime neaoșe. La acest 
„aspăţ fu poftit, fără doar și poate şi fiul de împărat 
cel străin. 

La ziua hotărâtă se adunară toţi oaspeţii. Veseliile 
se intinseră până noaptea târziu. Căci după ce se 
sculară dela masă se puseră pe joc.. Şi trage-i la dan- 
ţuri, la hori, la brâuri până ce, când se deşteptară, 
ajunseră pe la cântatul cocoşilor din miezul nopţii. 

Când să se spargă adunarea, împăratul veni la mij- 
loc şi zise cu graiu cam poruncitor: 

„Boeri, d-voastră, noaptea este înnaintată şi ca să nu 
se întâmple cuiva vre-o meteahnă dela niscaiva du- 
huri necurate, ori făcători-de-rele, eu am găsit cu cale 
în mintea mea, să mânaţi aci până la ziuă. Cămara 


este mare; vă încape pe toţi. Alături de aci este că- 
mara fiicei mele. Fiţi fără grije și vă repauzaţi de os- 
tenelile danţului şi săltărilor din astă noapte. Domnul 
să privegheze asupra voastră a tuturor“. 

Aşa zise împăratul, şi aşa trebuia să se facă. Că 
hâr, că mâr, pace; zisa împăratului nu se putea de- 
zice. 

— Vai de mine, tată! cum să mă culc eu cu uşa 
descuiată, alături cu cămara unde dorm atâţia băr- 
baţi străini, zise fata tatălui său. 

— Nu numai atât, fata mea, dară încă să fii cu 
lumânarea stinsă şi să ai la îndemână niţel muc de 
lumânare. De va veni cineva la tine, tu să-l mângâi 
cu mâna pe obraji, rugându-l să mai stea şi mângâin- 


“dul să-l mânjeşti niţel cu muc de lumânare ; şi acesta 
“draga mea copilă, cu atât mai mult trebue să o faci, 


cu cât ea este pentru mântuirea împărăției. 

Pasă-mi-te împăratul umbla să prinză pe hoț prin 
viclenie. Asta fu chemarea boerilor la ospăț. Căci 
îşi zicea împăratul, de va fi dintre boeri un aseme- 
nea om isteţ, trebue să fie şi îndrăzneţ. De nu va fi 
dintre boeri, apoi tot cu tertipuri prin tagma prosti- 
mei să-l caut. | 

Hotărârea împăratului se puse pe lucrare întocmai. 
Se culcară toți cu totul şi adormiră. Numai ploapele 
fetei de împărat nu putură da în gene, câtuşi de cât. 

Flul de împărat cel hoţ, nici el nu adormi măcar 
cât ai da în cremene. El iși tot răsucea mustața și 
se încumeta, duce se-va ori ba? Iară când fu cam pe 
după miezul nopţii, când şi apele dorm, se sculă bi- 
nişor, se uită pe soții săi, cari toți dormeau bumbeni 
şi pâş! pâş! trecu în cămara fetei de împărat o sărută 
şi se întoarse apoi să se culce şi el. 

Fata împăratului își făcu dresurile cum o învățase 
tatăl său, împăratul. 

Hoţul, până a nu se culca, se duse la doniță să 
bea niţică apă, căci îi era sete. Uitându se în doniţă, 
el văzu că pe obrazul lui din stânga sunt nişte pete 
negre. In camera unde dormeau oaspeţii impäratujoi lu- 
mânarea àrse toată noaptea. 


Ei! aşa :mi ţia fost povestea? zice. el iiicetijoe: stai 
măi, dară să-ţi arăt eu cu.cine ai de aface. 

Şi cu inima țăcânind, şi umblând mai uşor decât o 
pisică când pândeşte la șoareci, luă muc de lumânare 
şi mânjii pe toţi oaspeţii care” “dormeau, pe obraz, la 
fel cu mânjitura lui de pe faţă, apoi se culcă şi el. 

Impăratul se sculă mai de dimineață decât toți. 
Şi în revărsat de zori vine prin cămara pe unde dor- 
meau oaspeţii, spre a se uita la dânşii, nu care cum- 
va este vreunul din ei mânjit după cum îşi povăţui- 
se fata. 

Când colo, ce să-i vază ochii? Toţi erau mânjiţi. 
Speriat, se duse într'un suflet în cămara unde dormea 
fie-sa ; şi cu grai neliniștit zise fie-sei: 

— Bine, frate dragă, toţi te-au sărutat? 

— Ba nu, tată, unul numai a venit pe care l-am 
mânjit, după cum mi-ai poruncit dumneata. 

— Şil cunoşti? 

— Ba nu, căci era întuneric. 

Impăratul îşi muşcă buzele. Apoi porunci păzitori- 
lor să nu lase pe nici unul din oaspeți care ar voi 
să plece. 


(Continuare în pag. 14) 
11 


COCOSUL şi CAINEUE 


U N cocoș frumos și 
A| ingâmfat își puse 
n minte (minte de cocoș) 
să viziteze casa stăpânei 
sale. Odată o găină de 
rasă străină care fusese 
ţinută câteva zile în casă 
ca apoi să fie trimisă 
la o expoziţie internaţio» 
nală, îi povestise ce mi- 
nunăţii erau în casă, şi că trecând în faţa unui fel 


de geam se vedezu apărând şi dispărând coeoşi și găini. 


Cocoșul râse -bătându-și joc oare cum de ea; pen- 
trucă înţelepciunea sa, era atât de mare, încât nu-i 
permitea lui să creadă astfel de fleacuri. Totuşi 
murea de nerăbdare să vadă de aproape aceste minu- 


năţii, şi tot roia în jurul casei doar de-o găsi momen- - 


tul potrivit să intre. Nu era uşor lucru, pentrucă pe 
scările casei, câinele avea obiceiul să doarmă, şi mai 
ales avea somnul uşor, şi de câte oriicocoșul se apropia, 
el ridica capul şi mărâia; e drept încetişor dar era 
- îndeajuns ca să-l sfătuiască să se îndepărteze. 

Intr'o după masă de Octombrie, pe când toată 
familia era în vie, cocoșul băga de seamă că poarta 
casei era deschisă şi câinele nu era la locul lui obişnuit. 
Se gândi că era timpul potrivit, şi cotcodăcind înce- 
tişor, se sui pe scări şi intră în casă. 

Se învârti, ici şi colo prin camere, ee sui la etajul 
superior, ciuguli câteva firimituri dulci de prăjituri, 
bine înţeles tot cotcodăcind cu un aer de satisfacţie. 
Dar nu vedea nici cocoşi, nici găini, şi se gândea că 
tare proastă mai era prietena sa străină, când într'o 


cameră unde era o stranje mobilă lungă şi largă care 
ocupa mai mult de jumătatea camerei, văzu apărând 
un cocoș pieptos, care lungea gâtul cu „un aer de 
mândrie. PPE TY 

— Ta priviţi, acesta trebue să fie vre-un imbecil 
care m'a urmăfit, sau e vre-un protejat al stăpânei. 


Dacă ar fi frumos cel puţin. Işi. dă aere, mă imită, 


Chiar aşi putea spune că mă maimuţăreşte... 

„ Cine eşti D-le? — întrebă el lungind gâtul către el.— 
Mă maimuţăreşti cu adevărat? Am să te fac să regreţi. 
Vei vedea imediat “cine e mai tare. 

Ne primind nici un răspuns şi văzând aerele pro- 
vocante ale aceluia pe care îl credea un alt cocoș, se 
oţâră şi se îndreptă spre oglindă: — Mă sfidezi? 
Bagă de seamă! Sunt neam de războinic. Ingâmfatule, 
pretenţiosule... 

Şi trase un teribil cioc în oglindă. 

Un mârăit care părea un râset îl făcu să se oprească. 
Era câinele, — Prostule, nu vezi că acel cocoș eşti 
tu însuți Aasaia 

Te vezi în oglindă așa cum eşti într'adevăr. Coco- 
; şul plecă ruşinat şi bini- 
şor, binişor, supărat pe 
străina care nul preve- 
nise. — Ce stupidă mai 
eşti! Ai crezut că vezi 
cocoşi şi găini. Ai văzut 
o singură găină şi aceia 
erai tu. Eşti frumoasă dar 
prea eşti proastă. 

Găina, care ştia de mult acest lucru, îl privi lung 
şi se duse să picoteze cu tovarăşile sale. =>. vs 


M 


In vaduri ape repezi curg 
Şi vuet dau în cale, 
lar plopii în umedul amurg 
Doinesc eterna jale. 
Pe malul apei se'mpletesc 
„Cărări ce duc la moară — 
Acolo, mamă, te zăresc 
Pe tine *ntr'o căscioară. 


Tu torci. Pe vatra veche ard, 
Pocnind din vreme 'n vreme, 

Treivreascuriruptedintr'ungard 

„Jar flacăra lor geme: 

Clipește-abia din cînd în cind 
Cu stingerea *n bătaie, 

Lumini cu umbre-amestecind 
Prin colțuri de odaie. 


Cu tine două fete stau 
Şi torc în rind cu tine; 

"Sînt încă mici şi tată wau — 
Şi George nu mai vine. 

Un basm cu pajuri şi cu zmei 
Incepe-acum o fată, 


12 


A M A 


Taci ş'asculți povestea ei 
Şi stai îngîndurată. 


Și firul tău se rupe des, 
Căci ginduri te frămâîntă, 
Spui şoaple fără de "'nţeles, 
Şi ochii tăi stau ţintă. 
Scapi fusul jos; nimic nu zici 
Cind fusul se desfiră... 
Te uiţi la el și nu-l ridici, 
Și fetele se miră. . 


„0, nu! Nu-i drept săte”'ndoeşti! 
La geam tu sari de-odată, 
Prin noapte-afară lung privești— 
„Ce vezi ?** întreab'o fată. 
„Nimic... Mi s'a părut așa!“ 

Şi jalea te răpune, 
Şi fiecare vorbă-a ta 
E plins de 'ngropăciune. 


Intr'un tirziu, neridicînd 
De jos a ta privire: 
„Eu simt că voi muri 'n curînd, 


de G. COȘBUC 


Că nu-mi mai sînt în fire... 
Maui ştiu și eu læ ce gîndeam ? 
Aveţi şi voi un frate... 
Mi s'a părut caud la geam 
Cu degetul cum bate. ~ 


Dar n'a fost ell... Să-l văd venind, 
Aş mai trăi o viaţă, 

E dus, şi voi muri dorind 
Să-l văd odată 'n faţă. 

Așa vrea poate Dumnezeu, 
Așa mi-e datul sorții, 

Să wam eu pe băiatul meu 
La cap, în ceasul morţii l“ 


Ajară-i vint şi e 'nnorat, 
Şi noaptea e tirzie; 
Copilele ţi s'au culcat — 
Tu, inimă pustie, 
Stai tot la vatră, 'ncet plingind: 
E dus şi nu mai vine! 
Ș'adormi tîrziu cu mine'n gind, 
Ca să visezi de mine! 


ra 


ha 


ab 


4 
he