Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages251-300

„Cri, cri, cri, canta greerul 
Frobert. Se zice, ca aşa isi 
citeste el Biblia la sosirea lui 
Cuptor. E vesel ca n'are nici 
o grijá si are constiinta im- 
pacata. 

— Ah, intr’adevar se aude 
o voce dulce, nu-i decât un tarcovnic care cântă aga 
"de bine. Zi mereu te rog. Imi place atât sufleteste şi 
imi gi place sa aud aceasta muzica religioasa. 

Lui Frobert de spaimă era să-i scape din mână cartea. 
Aceste cuvinte ies din gura lui Vulpoi care mai spune, 
cu un aer cumsecade si trist: 

— Dar de ce nu continui sá cânti, sfinte sihastru? 
Acesti psalmi mangae inima mea de pacatos, nu fi 
crud deci si intrerupe cântecul, Ma gandesc ca poate 
ai vrea sa-mi dai mie cartea de psalmi sa cant gi eu 
singur? 

— Cu mare placere daca crezi cá aceasta ar putea 
să-ți ugureze sufletul de păcate. 

Frobert topãe spre Vulpoi. Se apropie banuitor, si 
deodată, el slabanogul, se vede învăluit in întuneric 
şi sufocandu-se. Vulpoiul roscat, mincinosul, blestematul 
trăsese o labă sărmanului sihastru ca să-l prindă, dar 
Frobert fiind aşa de mic si Vulpoi atât de grăbit nu-l 
apucase bine — nu era chiar sub labă ci sub glesna 
care nu apăsa atât de tare pe pământ. 

Aşa că îşi găsi un loc pe unde să se strecoare bui- 
măcit de lovitură si să se ascundă in ascunzatoarea lui, 
pe cand Vulpoi îl căuta furios de jur-imprejur. $i 
din ascunzătoare dojenea pe trădătorul care ar fi vrut 
să-l mămănânce: 

— Banditule, care vorbeşti de lucrurile sfinte ca 
să-ți înşeli mai sigur victimele, ființă necredincioasa, 
fără milă, şi fără cinste, pleacă de aci, blestematule! 

— Dar de ce te superi Frobert? 

— Cum? indrásnesti să tagaduesti că ai încercat să 
mă prinzi ca să mă mănânci? 

— Ma crezi aşa de tradator! Ah! Dumnezeule nu 
merit să fiu astfel judecat. Dacă te-am îmbrâncit putin 
a fost din prea mare zel, ca să citesc cartea sfântă. 
Adio, eşti foarte nedrept cu mine. 


* 
* = 


Feo este bun, Frobert este iertator gi nu vede 
mai departe de cat varful nasului, dar Vulpoi depa- 
geste marginele ipocriziei într'adevăr. $i greerul n'are 
decat dispret pentru Vulpoi. De aceea el văzând cá nu 
va gási hrana aci, pleacă fără să mai zică ceva şi cu 
coada între picioare. 
Merge mult fără să întâlnească ceva care să merite 
oboseala să fie luat sau atacat, şi, trecând printr'o 


2 


LEUL ȘI LUPUL 


livadă „admiră de departe un taur, o vacă si vitelul ei 


CAPITOLUL VII 


i 


ce pasc sub prevegherea unui paznic. El intră trist in 
pădure. N'are azi noroc, căci, cum il vad toate păsă- 
rile fug. Frica ce raspândeste îl fericeste şi il inciuz 
dează în acelaşi timp; căci dacă este oare cum datorită 
îndemănărei lui şi aceasta il măguleşte, ea face ca tot 
vânatul să se îndepărteze de el, şi aceasta îl înfurie. 

Deodată aude lângă el un sgomot de voci una pu- 
ternică, poruncitoare şi cealaltă slabă şi respectuoasa. 
N'avu Vulpoi timpul sa se ascundă gi iată-l fata in 
fata cu regele animalelor, Leul, însoțit de Domnul 
Isengrin. Lupul mândru dea fi văzut împreună cu 
regele, îşi umflă pieptul gi se uită cu dispreţ la ina- 
micul său. Dar leul, spre mirarea lupului, priveşte cu 
oare care considerare pe simplul muritor care este micul 
Domn de la Vâlcele. Regele este bine dispus azi, cu 
toate că Isengrin i-a povestit toate pataniile îndurate 
de pe urma lui Vulpoi, regele a bine voit să-şi arate 
multumirea răgând de două sau trei ori, încât s'a cu- 
tremurat toată pădurea şi au intrat în culcuşurile lor 
veveritele, cerbii si iepuraşii.Scopul lui Isengrin era 
să facă pe rege sa se supere; dar n'a reuşit, căci re- 
gele se uită cu prietenie la supusul lui despre care i 
s'a povestit atâtea rele. Şi asttel lupul e tare amărât, 
cu atât mai mult cu cât spre a fi pe placul regelui 
care râdea, a trebuit să râdă si el; si astfel a ras de el 
insusi, gi trebue sa recunoastem ca nu e nimic mai 
umilitor ca aceasta pentru un vanitos! 

Regele zise: 

— Vulpoi ne-ai inveselit cu istetimea ta. De aceea 
iti dam voe sa vanezi cu noi. 

* 
* * 


V oo! nu stie cum sa multumeasca pentru aceasta 
iv | ingaduinta neasteptata. Dar leul, cu gandul 
numai să petreacă (căci regi nu petrec prea des), în 
regeasca lui hotărâre a decis să-i pună unul contra 
altuia, pe cei doi inamici şi să se veselească de în- 
a se vor găsi. Si astfel el continuă: 
reau să te impaci cu Isengrin. Nu v'aţi iubit 
până azi, dar am h.tărât sa vă fac prieteni. 

— Oh! dacă aga vrea Majestatea Voastră, eu n'am 
nimic contra, căci nu-mi amintesc nici un motiv de 
ură contra lui Isengrin, ras 
punde afurisitul de Vulpoi 
nesuferit de serios. 

Regele se face ca uita ca 
toata vina e numai de partea 
lui, şi întorcându-se către Isen- 
grin zice iscoditor: 

— Sper ca nai sá te opui 
la o impacare propusa cu atata 


4 


— 


ea. 


| | in ajutor!... 
Amnie. Animalele sunt tot 
| p A ADS fel, în apropierea 


Vulpoi băgă de seamă, cu plăcere, 


J 


sinceritate gi inimă deschisă. Haide acum! Sárutati-vá 
în fata mea: jurati că veți fi prieteni şi că veţi uita 
toate necazurile ce v'ati făcut unul altuia. 

Cât priveşte despre mine, zise Vulpoi, nici nu-mi 
mai aduc aminte. 

Şi amândoi se sărută, deşi fără mare plăcere, mai 
ales lupul. Dar trebue să te supui regelui! 

— Acum să ne gândim la lucruri serioase, zise 
suveranul. Vânăm de azi de dimineaţă, eu şi Isengrin, 
fără să întâlnin nimic. Dar D-ta Vulpoi, ai zărit ceva? 

Vulpoi se gândeşte o clipă: 

— Da, Sire, la eşirea din pădure, în partea aceasta, 
într'o pajişte, am văzut un taur şi o vacă cu vitelul 
ei care păşteau. Dealtfel, dacă Majestatea Voastra vrea 
să asculte puţin, va auzi un dăngănit de clopote. 

Intr'adevăr se auzea un sunet foarte slab de clopote. 
Regele hotári: 

— Vulpoi ai să mergi cu mine. Avem de vorbit. 
Dumneata Isengrin ai sa te duci acolo şi să duci cele 
trei animale. Pleacă. 

— Dar, Sire, animalele sunt cu un păzitor şi el 
are un ciomag. Isengrin va fi omorât şi paznicul va 
pune la adăpost turma sa. 

— Bine, înţeleg. Va trebui să lucrăm cu viclenie. 

Isengrin rămâi cu mine. Vulpoi care e mai viclean 
va pleca la vânătoare singur, noi îl vom 
aştepta aci. 

Vulpoi salută în batae de joc pe 
Isengrin, care acum e suparat ca regele 
il prefera pe Vulpoi, si dispare printre 
copaci... 

Vulpoi se gândeşte: — Acum să te 
ad Vulpoi bătrân, trebue să te arati 
'çysit. Ziua aceasta va hotărî de soarta 
ta la curtea regelui, mai bine zis despre 

terea ta. Oh! minţile mele, veniti-mi 


s oo 


> pe paznic? Acesta sa în- 

frunza deasă. El doarme 

h cap, şi a uitat să-şi 
Siceiu ţăranii. 

-oapă foarte mare 


animale să 
‘ure. Dar 
scoale, 
omag. 


El ia niţel noroi si îl lasă să cadă pe fata pazni- 
cului care se apără ca de muscă. Vulpoi mai aruncă 
odată şi de data aceasta noroiul cade drept pe ochii 
paznicului, pe gură gi pe fata. Paznicul se scoală ca 
ars. Nu poate să vadă din cauza noroiului şi cum se 
freacă la ochi se murdăreşte si pe mâini. Zăpăcit, fara 
ciomag, se duce la groapă să se spele. ; 

Vulpoi il urmăreşte incetisor, şi când îl vede în- 
genunchiat pe marginea groapei, se repede si il impinge 
in apă de la spate încât sărmanul paznic n'are nici 
timp să zică pâs! 

Pe când se sbate în apă, Vulpoi îi aruncă bulgări 
de pământ; în fine găseşte o piatră şi io aruncă în 
cap del zăpăceşte şi îl lasă să se descurce de acum 
singur în apa şi nămolul groapei. lar el fuge în grabă 
pe pajişte. In drum, dă cu nasul de Rege şi Isengrin 
care nerăbdători de atâta aşteptare porniseră într'acolo. 
Ajunşi la marginea pădurei, ei vazusera pe trimesul 
regelui, pe marginea groapei foarte ocupat cu o treabă 
ce nu oputeau observa bine, dar care părea că e o 
joacă a Vulpoiului, judecând după mişcările lui. Isen- 
grin zise: — Priveşti, Sire, ce prost supus şi neascul- 
tător este acest Vulpoi. Il așteptați, si lui putin îi 
pasă. Este o secătură, şi dacă Majestatea Voastră îmi 
permite să-mi dau părererea, părere inspirată de un 
devotament fara margini, ar fi bine sal 
ucideti spre al pedepsi de lipsa de 
respect de care sa făcut vinovat. 

lată în ce fel Isengrin era credincios 
prieteniei jurate. 


* 
* x 


EGELE era mâniat, si primi pe 
Vulpoi cu un aer să înspăimânte 
pe cel mai curagios. Vulpoi fu mirat 
de această primire: 
— Tradūtorule de unde vii? 
_ — Dar, Majestate, executam porunca... 
Şi fáră să mai aştepte Vulpoi începu să povestească 
Leului care încetul cu încetul se îmbună si începu sa 
râdă cu poftă. Când Vulpoi spuse: — Şi-acum Ma- 
jestate animalele vă aparțin, Leul răspunse: Bine 
Vulpoi. Tu eşti o persoană de bun simţ si inteligență 
ce mi-ar plăcea s'o văd mai des la palat. 
E de prisos să mai spun că Domnul de la Vâlcele 
era în culmea fericirei si că sburda de veselie. 
Atunci întorcându-se către Isengrin, Leul îi zise: 
— Cât despre D-ta care n'ai făcut nimic până 
acum, ai să imparti drept aceste animale între noi 
trei, aceste animale ce le-am dobândit graţie unei așa 
de mari deşteptăciuni. Haide Isengrin, ce mai aştepţi? 
Lupul, foarte încurcat după ce s'a scărpinat în cap 
cât-va timp a împărţit astfel: Dumneavoastră, Sire, 
care sunteți cel mai nobil, cel mai puternic, veţi lua 
tarul şi vaca. lar eu voi lua vitelul. Roşcovanul se 
descurca să găsească ceva de mâncat pe aci. N'arė 
fie greu. 
îşi scutură coama, strânge din sprancene, si 
ia o labă lui Isengrin. Sărmanul Isengrin! 
hiarele regale s'au retras, sa dus şi pielea 


(Continuare în pag. 7-a) 


Propun feti- 
tei mele sá ma 
insoteasca la 
vânătoare, Ea 
strigă şi bate 
din palme de 
fericire. Are 
sămi aducă 
noroc. 

Plecăm din 
zori. E o dimi- 
neata frumoasă, 
răcoroasă si 


plină de stele. 
Cu ridicarea soarelui, din toate părțile se aud tul- 


burând liniștea văii lovituri izolate ici gi colo în 
depărtare. Murmura şi şopteşte pădurea. Flueraturi 
ascuţite şi strigăte repetate trec prin aer aduse de vânt. 
Păsările pădurii care acum câteva săptămâni se urmă- 
reau printre crăcile copacilor, pe deasupra capetelor 
noastre, acum la cel mai mic sgomot făcut de un om, 
la cea mai mică bănuială a existenţei omului, fug cât 
le tin aripile, sau se ascund şi stau nemigcate in hatisuri. 

După ce urcarăm o coastă a muntelui pe care 
îucepuse să bată soarele, am ajuns la o movilă impá- 
durită şi răcoroasă, unde lumina soarelui pătrundea 
greu. Aci creșteau numai plante cărora le place ume- 
zeala: sălcii alpine, aluni, etc. — vegetaţia era deasă 
de nepătruns, misunau țânțari şi sburau fluturi albiciogi. 
Din acest desig tasnea în cascade un izvor, printre 
frunzele ierburilor groase ce îl ascunndeau în parte. 

Malurile paraiasului sunt acoperite cu un covor de 
flori pe care apropierea toamnei le fac melancolice 
parcă, — verdele viu a dispărut, totul nu e decât 
nuanțe de galben, roşu şi auriu. 

Acesta este clasicul ascunzis al ba- 
trânului şi singuraticul cocos de 
munte. 

Fac semn copilei să stea la spatele 
meu; mă asigur că pușca e încărcată 
şi o iau în mână gata să trag. 

Ah! dacă asi avea un câine! Il 
văd parcă dând târcoale cu paşi 
masurati in jurul movilei, cu capul 
sus, cu gura închisă, cu ochii arzători, 
mirosind lung; si apoi oprindu-se intin- 
zând botul ca să simtă mai bine mirosul 
unui ascunziş de frunze si rămânând 
nemișcat cu muşchii tremurând sub 
piele, cu picioarele încordate de astep- 
tare pasionată; iar eu ași putea să 
mă prepar liniştit să trag, către punctul 
de unde va sări vânatul. 

Pe când așa singur nu am nici un 
mijloc de a mă orienta. Poate că aci un cocos este 
ascuns? şi dacă e, voi izbuti oare să-l fac să sboare? 
şi încotro va sbura? Dacă eu intru in desig pe aci, 
animalul deştept va merge pe sub frunze şi va sbura, 
tocmai în partea cealaltă, încât nici nu-l voiu vedea; 


4 


COCOȘUL DE MUNTE 


numai atât voiu auzi, sgomotul asurzitor al aripelor 
lui puternice. 

lar dacă încerc să sui pe movilă, cocoşul nu mă va 
aștepta până s'o urc, ci profitând când voiu vi încurcat 
in vre'un hatis — va sbura fără să pot trage. Trebue 
să mă bizui pe noroc. 

Incetişor, cu nerăbdare, cu ochii fixati la crengile 
copacilor, cu urechea atentă, tinandu-mi respiraţia 
încep să înconjor movila: și deodată strig Prrr! asa 
cum se obisnueste să se strige spre a speria păsările 
şi a le face să sboare; arunc în crăci cu pietre; nimic! 
fac sgomot mai tare, arunc cu un bolovan printre 
crăci, nu se aude nimic — desisul e deșert. Ne vom 
opri să mâncăm, și vom merge să căutăm vânat aiurea. 

Mă întorc sa văd dacă fetița mea mă urmărește; o 
văd până la genunchi îngropată în flori şi mergând către 
o coastă de deal scăldată de soare. 

Merg spre ea bănuitor; se vede în acea direcţie un 
grup de copaci înconjurat de ierburi înalte, vreau să 
văd, n'am să mă obosesc mult, aga am să am con- 
ştiinţa împăcată. Plec într'acolo. N'am făcut cincizeci 
de pași când iată, de lângă tulpina unui copac, dintre 
flori, un cocoş enorm se ridică sgomotos, asa de violent 
că mă zápáceste: e atât de iute sborul său, aripile 
deschise sunt imense, şi au pe ele o dungă foarte albă; 
are pene tot asa de albe si la coadă, tot restul cor- 
pului e negru, un negru sclipitor, metalic. 

Trecut momentul de zăpăceală, fără să ochiesc cu 
băgare de seamă, trag aproape la întâmplare, și printre 
ramuri văd dându-se peste cap animalul lovit de moarte, 
iar în aer plutind câteva pene albe gi negre metalic. 

O veselie si un entuziasm de nedescris mă cuprind. 
Mă reped, fără să mai mă uit la găuri gi bolovani 
strigand: A căzut! a căzut! Mă regăsesc aproape de 
locul pe unde am intrat prima dată, 
jos cu aripile pe jumătate deschise, cu 
picioarele întinse,zace splendidul animal, 
care înainte de a muri sa mai târâit 
câţiva pasi judecând după urmele de 
sânge si pene ce se vad. Mă simt apucat 
de brat de fata mea, care fugise spre 
mine gi stă înmărmurită, apoi strigă 
fericită: Tata vezi ce frumusețe? Ma 
duc să-l iau! 

Aproape că nu îndrăzneşte, e prea 
mare: se apropie încet, încet, nu ştie 
de unde să-l apuce și termina prin a'l 
lua de o aripă; dar aripa se întinde, 
e foarte lungă si corpul nu se ridică 
dela pământ; atunci se apleacă şi îl ia 
în braţe cum ar face cu un copil: 
iat-o cupovara ei; una din aripi îi 
acoperă tot pieptul, şi capul lui mare 
îi atârnă pe spate. 

Cocoșul nu e încă mort; deschide si închide încet 
ciocul care pare de vultur și se aude un sughit ușor: 
deodată se svarcoleste, bate din aripi cu furie, impra- 
ştiind în jur mici pene. 

E cel din urmă spasm. Copila înspăimântată îi dă 


i 
| a Bis 


„a 
+ 


o 


drumul jos, si se uită la mâini: sunt roşii de sânge. 
Il lasă pe câmpie şi aleargă spre mine ţinând mâinile 
îndepărtate de corp si degetele 
resfirate; acel sânge cald îi face 
rău, cocoşul îi face milă.... are ochii 
plini de lacrimi. 

O învăţ să se spele in apa para- 
ului și iau eu cocoșul, nemișcat. îmi 
tremură mâinile si mie. 

— Cât l'ai făcut să sufere 
tăticule! de ce? mă întreabă cu 
vocea înecată de milă şi aproape 
dojenindu-mă, fata mea. 

Rămân un moment încurcat: Nu 
vezi ce frumos e? e greu să impusti 
un cocos. nu ştii? şi ai să vezi cat 
e de bun când îl vom mânca! 

— Da, dar e răutate sal faci 
să sângereze așa; și era mult mai 
frumos când sbura! 

Nu ştiu ce să răspund: să am 
eu o inimă rea oare? nu cred. 

Atunci de ce îmi place să omor 


impuscandule, aceste sărmane animale, iar când 
nu reuşesc, de ce mă supár? Eu, care nu pot să ating 
gâtul unui pui, si când văd o 
pisică dând târcoale păsărelelor, o 
iau la goană cu batul. 

Ce insemneaza pasiunea aceasta 
barbară, care în disprețul oricărei 
judecăţi rămâne neînvinsă în mine? 
Desigur nu se poate tăgădui, vână- 
toarea este o cruzime, dar câți oameni 
cu inimă bună nu snnt vânători 
feroci! De ce? Mister! Mister! 

Fără să mai zic nimic, parcă asi 
vrea să-l ascund, bag în sacul de 
vânătoare cocoșul, si arunc departe 
cartuşul gol. 

— Acum, fetița mea, să stăm la 
soare si să mâncăm. Nu aşteaptă să 
fie rugată de două ori, ne aranjăm 
intreflori pe coastă, Soarele esusacum. 

Acolo pe câmpie rămân penele capi- 
te, unele negre, altele albe ca zăpada, 
ca petalele unei flori ce s'a scuturat. 


SCORP 


S CORPIONUL este un animal respingător, si prin 
BJ) forma caracteristică a trupului său se deosebeşte 
repede, după cum repede apariţia lui face să se nască 
desgustul. In general corpul său e lunguet, terminat 
cu o coadă ceva mai îngustă. 

Scorpionul aparţine clasei aracnoidelor. In partea 
din fata capul si abdomenul sunt unite la un loc. 
Abdomenul e compus din 7 segmenti şi coada e for- 
mată din 6 segmenti dintre care ultimul e umflat la 
bază şi terminat cu un vârf ascuţit și îndoit spre în- 
lăuntru, constituind un fel de ac — arma de atac 
şi apărare a animalului. Umflătura conţine veninul pe 
care scorpionul îl injectează cu acul. In fata are pi 
cioare terminate cu foarfeci si mai are încă o pereche 
de asemenea picioare cu foarfeci numite pedi palpi. 

Cel mai mic scorpion e lung de 13 milimetri, 
cel mai mare de 18 centimetri; lungimea medie este 
de 5—8 centimetri. 

Culoarea corpului e uniformă, mergând dela galben 
deschis la negru închis, are uneori însă și reflexe verzi 
tinzând spre cafeniu. Corpul n'are desene pe el înafară 
de Isometrus maculatus, care este de culoare albă cu 
pete obscure. 

Câteodată — foarte rar — scorpionii au două cozi. 
Vederea scorpionului nu e prea desvoltată, deşi are 
multi ochi; aceasta este atât de adevărat, încât ei nu prind 
prada decât când le cade între picioare. 

Viaţa scorpionului nu e bine cunoscută; aceasta se 
explică ușor pentrucă în regiunile cu climă temperată 
nu trăesc mulți. Scorpionii trăesc în locuri uscate şi 
pietroase, putându-se găsi şi în ţinuturi nisipoase și 
deşerte. 

Scorpionul negru — Scorpius flauricadis — gi 


LOON UE- 


Isometrus maculatus traesc in casă. Unii scorpioni 
trăesc sub coaja copacilor; cu toții sunt nocturni, în 
timpul zilei ei stând ascunși sub pietre. les noaptea 
când sunt în plină activitate. In ţările calde unde 
scorpionii trăesc în aer liber, se întâmplă deseori noap- 
tea să intre scorpionii în case să se ascundă în paturi 
sau in pietre. Noaptea pleacă la vânătoare dupa man- 
care, şi răbdători aşteaptă ca o mică insectă sau un 
animal distrat să le cadă pradă. Prinzând prada cu 
foarfecele, îi injectează veninul care pentru acestea 
este mortal. Scorpionul poate răbda luni de zile fără 
mâncare și nu suferă. El nu împunge dacă nu este 
atacat. Veninul lui pentru oameni nu este vătămător; 
acei însă din ţările calde pot otrăvi pe copii. Mama 
scorpioană îşi duce puii încârligaţi pe coada ei. 


Un timbru rar, finlandez 


V'am vorbit acum câteva săptămâni despre faimosul 
timbru francez cărămiziu de un franc, foarte căutat 
azi de colecționari. 

lată semnalmentul unei alte mărci aproape de ne- 
găsit. Este timbrul negru finlandez emis în 1891, 
când Rușii puseră mâna pe serviciul poştal al mare- 
lui-Ducat al Finlandei, silind pe finlandezi să folosească 
mărcile poştale ruseşti. 

Finlandezii au fost întotdeauna patrioţi insufletiti 
de cel mai înalt sentiment naţional; de altfel au do- 
vedito vitejeşte. Timbrul negru dovedește că în 1891 
ei nu erau mai putin patrioți decât azi, iar desenul 
negru era un timbru îndoliat. El are în mijloc armura 
lui Suomi. In semn de tristeţe, cât dură sechestrarea 
rusă asupra serviciilor poştale finlandeze, finlandezii 
adăugau acest timbru alături de cele rusești. 


EA 


Cel dintâi fabricant de hârtie 
a fost viespea. Mii de ani 
înnainte de descoperirea perga- 
mentului lumii antice, vies 
îşi făcea culcugul dintr'un fel 
de hârtie. Omul numai de puţină 
vreme întrebuințează pasta de 
lemn pentru fabricarea hârtiei, 
pe când viespei îi era cunoscut 
acest secret industrial odată cu existența ei pe pământ... 
Imi amintesc că am văzut odată o bucată de lemn pe 
care se vedeau mii de mici semne rotunde; stând la 
panda observai că aceste semne erau opera viespilor, 
ce se duceau să ciupească mici îmbucături, pe care 
după ce mai întâi le transformau în pastă de lemn, 


le prefăceau în mici bucățele de hârtie cu care îşi 


construiau pereţii cuiburilor lor. 

Viespea este o insectă inteligentă si când poate 
găsi hârtie gata fabricată, se scuteste cu plăcere de 
munca obositoare a fabricației. 

Am observat odată la ţară lucrul caracteristic al 
viespelor în jurul unei bucăţi de hârtie ce se găsea 
pe o masă. 

Nu departe se construia un cuib de viespi, şi de 
la acel cuib la hârtie era o mişcare continuă de 
viespi. Hârtia începu să fie intepata dar nu cu acul 
ci cu mandibulele, şi sute de mici găuri rotunde 
aparura, bucátelele de hârtie erau luate şi duse să 
servească la construcţia cuibului lor; şi găurile încetul 
cu încetul se inmultirá până când hârtia depe masă 
fu complet distrusă. 

Ceea ce nu putui vedea, fu dacă viespile intrebu- 
inteaza pentru construcţia lor hârtia asa cum era, 
sau dacă o refăceau în pastă. 


* 
* * 


La ce serveste o viespe? Bunul Dumnezeu a dat 
fiecărui animal o intrebuintare precisă şi un scop 
bine definit, ca de exemplu măgarul şi boul; dar în 
mod general vorbihd, nici o creatură nu e absolut 
inutilă; şi chiar viespea are menirea ei buna şi apre- 
ciabilă într'o grădină. 

Ea se hrăneşte cu insecte si in special cu muşte... 
a căror menire e ceva mai greu de explicat. 


* 
* * 


Acum cati-va ani grădina mea a fost invadată de o 
multime de musculite, care in putine zile au distrus 
toate frunzele copacilor; dar putin dupa aceea o 
armata de viespi observand abundenta de muste, pornira 
in gradina o adeváratá vanatoare, care liberá repede 
livada de acesti oaspeti nepoftiti. 

Viespea este si o foarte îndemânatecă vânătoare de 
paianjeni, pe care ea ii prinde ugor profitând de 
faptul ca ei stau nemigcati, in centrul panzei lor, 
la pândă vanatoreascd dupa muşte; viespea se 
napusteste repede asupra paianjenilor si ii prinde. 


6 


Câte odată totuşi operația nu mergea așa ușor si 
atunci se dă o sângeroasă bătălie, bătălie în care 
viespea isi arată însușirile de curaj şi inteligență. Ea 
atacă adese ori păianjeni foarte mari; are un pumnal 
lung si subțire cu care încearcă să lovească pe inamic, 
sburând în jurul lui la o distanţă bună ca să nu fie 
ea prinsă. 

Paianjenul la rândul lui, e şi el un luptător istet, 
deştept şi crud: inamicul care cade între lungile lui 
picioare nu mai are scăpare. Am fost de faţă la un 
episod dramatic de felul acesta. 

O dată o viespe gresise lovitura şi in loc să se 
năpustească peste păianjen căzu în plasa lui. Imediat 
paianjenul observă greșeala si cum inamicul era acum 
prizonierul lui, cu mare iuțeală începu să alerge în 
jurul său pentru a se asigura că nui va scăpa. La 
început în trei drumuri ce făcu în jurul viespei, tesu 
laturi noui; apoi cu alte fire îi imobiliză aripele. 

Sărmana viespe încercă să lupte, să se apere; dar 
din minut în minut situaţia ei devenea mai tragică, 
şi în curând fu acoperită de o țesătură de fire 
aruncate peste ea de către paianjen, care din când în 
când se oprea o secundă, ca şi cum ar fi admirat cu 
ochi răutăcioşi opera înfăptuită. 

Dealtfel este ştiut: la războiu ca la razboiu; şi in 
acest caz dacă judecăm pe monstruosul paianjen, 
trebue să-i acordăm toate circumstanţele atenuante ale 
legitimei apărări! 


Lotta Svard 


In povestirile mişcătoare ce 
vin din din Finlanda şi cari 
arata cu ce invergunare acest 
mic popor eroic isi apara teri- 
toriul împotriva năvălitorilor, 
ni se vorbeşte adesea de 
lottas — membrele marii 
asociatiuni de femei finlandeze. 

Lotta Svard era o finlan- 
dezá curagioasa, care a trait 
la inceputul secolului trecut gi 
a dat dovada de un eroism 
fără pereche in războiul cu Rușii in 1808. 

Lotta Svard ale cărei isprăvi le-au cântat poeţii 
finlandezi a rămas eroina lor naţională. 

In 1918, când Finlanda is cuceri în fine indepen- 
denta, oamenii constituiră în toate oraşele și satele o 
gardă civică gata sa alerge la frontiere şi în caz de 
primejdie să apere tara. 

lar femeile formară atunci marea ,,Asociatie Lotta- 
Svard“, 

Lotta nu sunt numai simple infirmiere ca cele ale 
Crucii-Rosii, dar ele mai procură personalul bucata- 
riilor de campanie cari urmează -armata, ele confec 
tioneaza si repara echipamentele soldatiior, etc..... 


ZANA CARAGHIOASA ȘI REGELE MOFTUROSILOR 


Dado îşi zice „Rege mă numesc o 
Si ordon tot ce poftesc“ 


Dado fără motiv sbiara 
Si se strâmbă ca o fiară. 


Zana caraghioasá in lege 
Rege al mofturosilor il alege 


Ca sa scape de jale 
Fuge regele la vale 


Oh! Zana nu mai suport 
Coroana un minut s’o port! 


Dar mofturosii fac nazuri 
Iar regele are necazuri 


Metropolitanul 


Se fac acuma la Roma pre- 
parativele Expozitiei din 1942, 
Odata cu aceasta expozitie, 
va fi inaugurat un ,,metropo- 
litan“ ce se află în construcție. 

In aceasta privinta va 
informam ca primul a fost con- 
struit la Londra in 1863. Era 
un mic drum de fier care stra- 
batea un oras intreg in fundul 
unei trangee de 30 metri. De 
aceea fu supranumit ,,under- 
ground“ adica subteranul. 

Noua ani mai tarziu, in 1872, primul metropolitan 
a funcționat la New-York. De astă dată era o cale 
ferată aeriană care circula pe viaducta: „„Elevated“. 
Apoi a urmat Berlinul, şi în urmă Parisul unde prima 
linie de metropolitan fu inaugurată în 1900, cu prilejul 
Expoziţiei Universale. 

De câţiva ani, încă trei capitale au metro: Moscova, 
Buenos-Aires și Tokio, unde prima linie fu dată circu- 
latiei in 1937, 


ROMANUL VULPII 
(Urmare din pagina 3-a) 


capului din partea aceia si in acel loc sangereaza 
carnea goala. El geme de durere. 
— Vulpoi, zice Regele, acest prost nu stie cum se 
face o imparteala cinstită. Fă-o D-ta. 
| vorba aci să păstrezi bunăvoința suveranului de 


| 
[3 trebue să fii cu băgare de seamă. Vulpoi pro- 


fită de nenorocirea altuia. Si să vedeţi acum cum ştie 
el de bine să împartă la fiecare. 

— Sire, e prea adevărat şi cinstit ca D-stra să 
luaţi taurul. Această vacă care e fragedă şi tânără va 
fi pentru Majestatea Sa Regina. Cât despre acest vițel, 
e de drept al tânărului Print, fiul D-stra, care este 
iubit de toată lumea. Cât priveşte pe acesta (şi îl 
arată pe Isengrin) şi eu însumi, vom merge să ne 
căutăm de mâncare aiurea. F 

— Vulpoi, zise regele încântat, cine tea învățat 
să imparti asa de bine? 

— Acest mare prost, zise Vulpoi, aratand pe Isengrin. 

— Vulpoi, am sami aduc aminte de tine, zise 
regele părăsindu-l. 

- Si cine fură fericiți seara?  Hermeline, Marin şi 
Piazărea. Dar cine plângea de ciudă? Isengrin şi ne- 
vastă-sa! 


MAGIC 


PATRAT UL 


Acest pătrat trebueşte ast 
cu chibrituri 


totul separate, încât să 


fel aşezat, cu 
re- 
zulte la o noua agezare patru 
mari compartimente. Cum veti 


proceda? 


Desi Mia este intotdeauna buna, n'a fost 
luată la plimbare cu automobilul 


pe când Coca cea rea se plimbă cu 
unchiul ei în maşină. 


Dar Mia, pe care a închis-o, Coca în- 


cearcă să scape 


Unchiul sboară cu maşina cu o sută de 
kilometri pe oră 


Sărmana Mia, care a rămas închisă, bate 
cu. pumnii şi picioarele in use să iasă 


ot 


“se EE a: 
ie xe as 


apoi liniştită se pune pe citit ca să se 
distreze şi să uite 


In acest timp Coca o pateste, căci 
automobilul se dă peste cap 


Jocul de a Indienii nu este numai 
o plăcere de-a copiilor; mulţi oameni 
mari, chiar profesori, maeștri, oameni 
de afaceri gi studenţi se amuză cu 
acest joc. Această distracție a oame- 
nilor în toată firea are loc în Ungaria. 


Curioşii domni se duc în timpul va- 
cantelor într'o insulă pe Dunăre, se 
îmbracă în acele caracteristice costume 
indiene gi trăesc întocmai ca Pieile- 
Roşii. 

8 


Si acum cu maşina praf si bandajatá, Coca 
soseste cu unchiul 


— Eu 
gtiu ce face 
in aceasta 
clipa si in 
orice mo- 
ment al 
zilei tatăl 
tău, tatăl 
lui Vasile, 
a lui Coco, 
al Luciei, 
al lui Ni- 
cusor gi al 
lui Egon. 

— E cu neputinta! Ce fac? 

— Fac o jumátate duzina! 


Rinocerul, al cárui prost caracter 
a bine cunoscut, se pare că are ceva 
de împărțit cu trenurile cari traver- 
sează teritoriile africane. 


Şi patania cel putin serveşte să nu se mai 
asemene cât timp Coca va fi legată la cap 


Se citează cazul când aceste mari 


animale s'au năpustit contra trenuri? 


lor în plină viteză, cu rezultatul ce 
e lesne de închipuit. Unul dintre ei 
a izbutit chiar să producă deraierea 
unui tren, dar a rămas mort pe loc. 


— Vezi? 
Astazipro- 
fesorul tre- 
bue mai 
întâi să-şi 
consulte 
jurnalul 
pentru a se 
informa, 
înainte de 
asi tine 
lectiile de 


geografie ! 


<= 


Ca de obicei, Coca profită de bunătatea 
„„Sozie“ 


Miei. Toni cel Slab are o 


Toni e pe mare si cine admira fotografia 
lui ? 


Toni, cu Sozia, e un tablou adevărat: 
pălărie militică, barbă nas si bastonas. 


E unchiul său care se gândeşte să mărească 
fotografia şi să-i facă o ramă mare şi 
frumoasă 


"Acum pleacă 


foarte mulțumit cum arată în fotografie. 
în America să facă 
automobile 


Coca si cu Mia nu mai scot un cuvânt 
căci au spart clişeul 


Dar Sozia*) frumos îmbrăcată stă din 
întâmplare lângă fotograful ambulant 


Obiceiuri 


Printre 
multele o- 
biceiuri 
ciudatedin 
insula Bor- 
neo, este si 
acela de-a 
oferi vizi- 
tatorului o 
enormă ti- 
gară con- 
fectionata 
din tutu- 
nul local. O candela aprinsa este ase- 
zata in fata oaspetelui asa ca acesta 
e ispitit sa fumeze numai decat acest 
omagiu care adeseori il incurca. 

Daca n'ar fuma-o, ar jigni profund 
pe cel ce i-a oferit-o. 


*) Sorie==persoană având o asemănare perfectă cu alta. 


Se va repara uşor nenorocirea, fotograful 
face treaba. 


In Mexic, înainte de cucerirea spa- 
niolă, erau așezate stafete speciale din 
trei în trei mile* depărtare unele de 


altele, care transportau peştele proas- 
păt pescuit dealungul coastelor până 


la palatul împăratului Aztec, străbă- 
tând in total o distanţă de aproxima- 
tiv 200 mile. 


*) Mila este o măsură itinerară care la Romani 
reprezenta o mie de pași. Azi e o măsură folosită 
in Anglia, Italia „Germania, etc. și valoarea ei va- 
riază după țară. Mila marină are 1852 metri, 


Unchiul e iar fericit cã'l revede pe Toni cu 
páláriuta mititică, barbă, nas şi bastonas. 


Examen 


we Infi- 
nitivul in- 
seamna 
ceva care 
nu se mai 
termina. 
Spune- mi 
o fraza cu 
un verb la 
infinitiv. 

— © 
doamna 
se îmbracă. 


Pătratul ar 
magic E E 
(bEsLEGARE) | L__] | 
ee a 


9 


MOARTEA LUI FULGER 


de GH. COŞBUC. 


In goana roibului un sol, 

Cu friu’n dinti şi 'n capul gol 

Răsare, creşte 'n zări venind, 

Si zările de-abia-l cuprind 

Si 'n urmă-i corbii croncūnind 
Aleargū stol. 


El duce regelui rūspuns 
Din tabără. Si tine-ascuns 
Sub straiul picurând de ploi 
Pe cel mai bun dintre eroi; 
Atita semn dela rdzboi, 


Si-a fost de-ajuns ! 


Pe Fulger mort! Pe-un mal strdin 
L-a fulgerat un brat hain! 
De-argint e alb frumosu-i port, 
Dar ros de singe-i albul tort, 
Si pieptul gol al celui mort 


De lūnci e plin. 


Sărmanul crai! Cînd l-a văzut 

Si cînd de-abia l-a cunoscut 

Cu vuet s'a izbit un pas 

De spaimă ’n lături și-a rămas 

Cu pumnii stringi, fără de glas 
Ca un pierdut. 


Să-i moară Fulger? Poţi sfărma 

Şi pe-un voinic ce cuteza 

Să ’nalte dreapta lui de fier 

Să prindă fulgerul din cer? 

Cum pier mișeii, dacă pier 
Cei buni așa? 


Dar mine va mai fi pământ? 
Mai fi-vor toate cite sînt ? 
Cind n'ai de-acum sá mai privesti 
Pe cel frumos, cum insufi esti, 
De dragul cui sá mai trūegti, 
Tu soare sfânt? 


Dar Doamna! Suflet pustiit ! 
Cu părul alb și despletit 
Prin largi iatacuri alerga. 
Cu hohot lung ea blestema, 
Si tot palatul plin era 
De plins cumplit. 


La stat si umblet slabă ce-i! 
Topiti sînt ochii viorei 
De-atita vaet ne’ntrerupt, 


10 


Si graiul stins si-obrazul supt 
Si tot vestmintul Doamnei rupt 
, De mina ei! 


„De dorul cui si de-al cui drag, 

Sá-mi plingá sufletul pribeag, 

Intreagá noaptea nedormind, 

Ca s'aud roibii tropotind, 

Sá sar din pat, s'alerg in prag, 
Sá te cuprind ! 


Nu-l dau din braţe nimănui! 
Inchideti-mū ’n groapa lui — 
Mă laşi tu, Fulgere, să mor; 
It laşi părinţii 'n plins și dor? 
O, du-i cu tine, drag odor, 

O du-i, o du-i!“ 


Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! 

N'ai glas de vifor, să jelești; 

N'ai mini de fier, ca fier să fringi; 

N'ai mări de lacrămi, mări să 
plingi ; 

Nu eşti de foc, la piept să-l stringi 

Sá-l incdlzesti! 


Si tu, cel spre bătăi aprins, 
Acum ești potolit si stins! 
N’auzi nici trimbifile ’n văi, 
Nu vezi cum sar grăbiţi ai tai — 
Rideai de moarte prin bătăi, 
Dar ea te-a învins. 


Pe piept colac de griu de-un an 

Si ’n loc de galben buzdugan 

Făclii de ceară fi-au făcut 

In dreapta cea fără temut, 

Si `n mina care poartă scut 
Ti-au pus un ban. 


Cu făclioara pe-unde treci 
Dai zare negrelor poteci 
In noaptea negrului pustiu, 
lar banu-i vamă peste riu. 
Merinde ai colac de griu 
Pe-un drum de 
veci. 


Și ’ntrun  coșciug de-argint 
te-au pus 

Deplin armat, ca'n ceruri sus 

Să fii întreg ce-ai fost mereu, 


Să tremure sub pasu-fi greu 
Albastrul cer, la Dumnezeu 


Cind vei fi dus. 


Mirati si de rásuflet goi 
Vázindu-ti chipul de război 
Să stee îngerii inlemnit ; 

Si orb de-al armelor sclipit 
S'alerge soarele 'napoi 


Spre răsărit... 


lar cînd a fost la ’nmormintat 

Toţi morţii parcă s'au sculat 

Să-și plingd pe ortacul lor, 

Așa era de mult popor 

Venit sá plingá pe-un fecior 
De împărat ! 


Si popi, sirag, cūdelnitind 
Ceteau ectenii de comind — 
Si clopote, gi plins gi vai 
Si-ogtenii'n şir, si pas de cai 
Si sfetnici gi feciori de crai 
Si nat de rind. 


Si mă-sa biata! Cum gemea 

Si blestema gi se izbea 

Să sard’n groapă: „L-au închis 

Pe veci! Mi-a fost si mie scris, 

Să mă deștept plingind din vis, 
Din lumea mea! 


Ce urmă lasă șoimii 'n zbor? 
Ce urmă pestii’n apa lor? 
Să fii cit munții de voinic, 
Ori cit un pumn sá fii de mic 
Cărarea mea şi-a tuturor 

E tot nimic! 


Că tot ce esti si tot ce poţi 
Părere-i tot dacă socoti — 
De mori tîrziu ori mori curînd, 
De mori sătul, ori mori įlūmind, 
Tot una e! Si rind pe rind 
Ne ducem tofi! 


Eu vreau cu Fulger să rămîn! 
Ah, Dumnezeu, nedrept stápin, 
M’a duşmănit trăind mereu! 
Si-a pizmuit norocul meu! 
E un păgin si Dumnezeu, 

E un págin. 


fi 


De ce sá cred in el de-acum? 
In fata lui au toti un drum, 
Ori buni ori rdi, tot un mormint! 
Nu-i nimeni drac gi nimeni sfint! 
Credinfaci val, iubirea vînt 

Si viața fum!“ 


Și-a fost minune ce spunea! 
Grăbit poporul cruci făcea’ 
De mila ei, şi sta 'ngrozit — 
Si-atunci un sfetnic a venit 
Si’n fata Doamnei s'a oprit, 

: Privind la ea. 


Un sfint de-al cărui chip te temi 
Abia te-aude cînd îl chemi: 
Batrin ca vremea, stilp rămas, 
Născut cu lumea intr'un ceas, 
El parcă-i viul parastas 

Al altor vremi. 


Si sprijin pe toiag cátind 

Si 'ncet cu mina ridicind 
Sprincenele, din rostu-i rar 
Duios cuvintele răsar : 
„Nepoată dragă! De ’n zadar 


Te văd plingind. 


De cum te zbuciumi, tu te stingi 
Si inima din nou o fringi — 
Ne doare c’a fost scris aga, 
Ne dor mai rūu ca jalea ta: 
De-aceea, Doamná, te-am ruga 
Sá nu mai plingi. 


Pe cer cind soarele-i apus 

De ce sd plingi privind in sus? 
Mai bine ochii 'n jos să-i pleci 
Se vezi pămîntul pe-unde treci! 
El nu e mort! Trăeşte 'n veci, 


E numai dus. 


N'am cap şi chip pe toli să-i spui 

Si-agi spune tot ce ştiu, dar cui? 

Că de copil eu m'am luptat 

In rînd cu Volbură 'mpūrat 

Si ştiu pe Crivūt cel turbat 
Ca tara lui. 


Ce'oameni ! Ce sînt cei de-acum | 
Şi toți s'au dus pe-acelas drum. 
Ei şi-au plinit chemarea lor 
Si i-am văzut murind uşor ; 
N’a fost nici unul plingátor 
Că viafa-i fum. 


Zici fum? O, nu-i adevărat. 

Război e, de viteji purtat! 

Viata-i datorie grea 

Si lașii se’ngrozesc de ea — 

Să aibă tot cei laşi ar vrea 
Pe neluptat. 


De ce să 'ntrebi viaja ce-i ? 
Așa se ’ntreabd cei migei. 

Cei buni n’au vreme de gindit 
La moarte gi la tinguit, 

Cáci plinsu-i de nebuni scornit 


Si de femei! 


Trdeste-ti, Doamnd, viata ta! 
Si-a mortii lege n’o cáta! 
Sint crai ce schimb’a lumii sorți, 
Dar dacă mor, ce grijă porţi? 
Mai simte 'n: urmă cineva 

Că ei sînt morți? 


Dar știu un lucru mai pe sus 
De toate cite fi le-am spus: 
Credinţa ’n zilele de-apoi 

E singura tărie 'n noi, 

Că multe-s tari cum credem noi 


Si mine nu-s! 


Si-ori cit de amáriti sá fim 

Nu-i bine cá ne dezlipim 

De cel ce vietile le-a dat! — 

O fi viata chin rábdat, 

Dar una stiu: ea ni s’a dat 
Ca so trăim!“ 


Ea n'a mai plins, pierdut privea 
La sfetnic, lung, dar nu-l vedea 
Si wa mai înţeles ce-a zis 

Și nu vedea cum au închis 
Sicriul alb — era un vis 


Şi ea-l trăia, 


Senini de plinset ochii ei, 
Vedea bărbaţi, vedea femei, 
Cu spaimă multă 'n jur privea. 
Din mult nimic nu 'ntelegea ; 
Si se muncea să ştie cei? 

Si nu putea. 


I-a fulgerat de-odată 'n gînd 
Să ridă, căci vedea plingind 
O lume 'ntreagū 'n rugăciuni — 
„In fata unei gropi s'aduni 
Atita lume de nebuni! 

Să mori rizind...“ 


Si clopotele ’n limba lor 

Plingeau cu glas tinguitor ; 

Si-adinc din bubuitul frint 

Al bulgárilor de pūmint 

Vorbea un glas, un cintec sfint 
Si "ndltūtor : 


„Nu cerceta aceste legi, i 

Că esti nebun cind le 'ntelegi ! 

Din codru rupt o rămurea, | 

Ce-i pasă codrului de ea: 

Ce-i pasă unei lumi întregi | 
De moartea meal“ 


Ce va apare? 


Dacă ne 
uităm bine 
la acest 
desen, vom 
vedea o 
invalmasa- 
la de linii 
fără nici-o 
socoteală. 
Aşa sar 
pare la prima vedere, însă iată că 
situaţia nu este tocmai aşa, căci 
dacă vom înegri toate spaţiile făcute 
de aceste linii în care se găseşte 
câte un punct negru în mijloc veţi 
vedea că apare ceva amuzant. Puteţi 
spune ce va apare? 


Le 


Micuța Margareta şi-a invitat la un 
ceai în grădină nişte prietene. lată 
însă că Hector catelusul glumet i-a 
luat serviciul de ceai şi l-a ascuns 
cu cesti cu tot în grădină, prin 
tufișuri. Margareta este disperată 


vedeți? 


E 


ONE NS 
A A. 
PH NK 


TA 


— 


că nu găseşte serviciul şi vă roagă 
pe voi, cititori, să priviţi bine 
desenul de faţă şi să-i spuneţi unde 
sunt ascunse cestile, cu ceainic gi 
zaharnita? 


11 


Retete pentru Rodica 


CARTOFI DE CIOCOLATA 


Fdrdmifaji cât mai mărunt 6 biscuiţi de şampanie 
uscați. li amestecați cu 14 kgr. zahăr pudră, 100 gr. mig- 
dale dulci și un albus de ou bătut spumă. 

Faceţi mici mingi lunguefe pe care le tăvăliți în pu- 
dră de socolatū. Dacăvă place, le intepati și puneţi câteva 
migdale tăiate subțiri, în lung. Sunt foarte gustogi gi 


au aspect frumos. 


* 
* * 


Ştiţi că odată Cacao era o monedă? Aceasta acum câte 
va sute de ani în Mezicul îndepărtat. 


Un proces în jurul Niagarei 


„Marele Incūlzitor“ este numele şefului tribului Se- 
neca din regiunea Niagarei, care a intentat un proces 
societăților electrice din Statele-Unite fiindcă au folosit 
celebrele căderi de apă pentru nevoile exploatărilor lor. 
Toate uzinele din New-York și cele ale provinciei ca- 
nadiene Ontario primesc curentul electric furnizat de 
căderile Niagarei, Şeful indian impută campaniilor de-a 
ft turburat prin instalaţiile lor industriale, posibilităţile 
de pescuit și vânătoare ale tribului său. Se pare că 
tratatul dela Buffalo Creek garantează Pieilor Roşii a 
căror şef este.|Marele Incălzitor, folosința exlusivd a 
căderilor_Niagarei. 


12 


După spusele sale, nu numai că barajele 


au prăpădit în mare parte somonii cari 
plac mult supușilor săi, dar sgomotul tur- 
binelor face sd fugă iepurii odinioară 
foarte numeroși in acea regiune. Pieile- 
Roșii poartă mare pică... pieilor albe; se 
pare că Marele Incălzitor se va prezenta 
în persoană dinaintea Inaltei Curți ameri- 
cane coafat cu cele mai frumoase pene, 
îmbrăcat cu o tunică de blană și încălțat 
cu mocasini*. Nu suntem siguri că nu va 
purta şi arcul şi tolba cu săgeți... 


* Mocasin = încălțămintea sălbatecilor din America de Nord. 


Din lumea celor ce nu cuvântă 


Orizontal: 3) 
Patrupedul 
care are nefe- 
ricirea de a 
avea cel mai 
prost si naiv 
fiu. 6). Era 
mândria osta- 
gului de eri. 
8) Másuri de 
suprafață. 9) 
Pasáre de 
pradá. 11) 
Strigátul lui 
Isus pecruce. 12) Animal domestic. 14) Epoci. 
15) Fratele mai mare a lui Moise. 16) Fi- 
gurá geometricd. 17) Un fel de alifie mol- 
dovenească. 18) Face concurență in mer- 
sul ei, marilor transatlantice!... 20) Negru. 
Vertical: 1) O injecție foarte cunoscută 
2) Saliva patrupedelor. 3) Pronume. 4) Se 
zice că. 5) Nu duce grija de bani, 6) Pa- 
truped rumegátor. 7) Pronume. 9) Tiga- 
nul nostru la auzul acestui cuvânt strigá: 
prezent!... 13) Lucrez pământul. 14) Nici 
tu, nici ea. 16) Este omagiul elegteurilor 
noastre și fala celor ce îl prind în unditū. 
17) Fir de urzeală. 19) Măsură de supra- 
față. 


TINT 
aan di 


Sana 

He 

NN mn, 
VIM ME 


Singur agriculto- 
rul se apuca sá-gi se- 
cere graul, dar nu 
observa ca langa el e 
fiul sau care-l ajuta la 
aceasta munca 
Voi il vedeti? 


X 


„£) 


PAGINA FETITELOR 


Mici desene ,,porte-bon- 
heur“ ce puteţi lucra pe 
lucrurile voastre personale 
ca rochife, egarfe, batiste, 
plicuri ;pentru scrisori, in 
mărimea alăturată sau 
micgorate. 


ELEFANTUL. Acest animal ,in- 
teligent, cand este alb, se zice, ca 
aduce noroc. Din feutru, aplicat pe 
o poşetă, sau un sac pentru ace 
de cusut, este decorativ. 

TRIFOIUL CU PATRU FOI. 
Nu ai intotdeauna prilejul sau no- 
rocul să-l culegi pe marginea dru- 
mului, dar nimic nu e mai lesne 
decât să-l tai din postav verde şi 
să-l coşi pe marginea unei egarfe. 

MICUL PURCEL ROZ, cu coada 
brodată ca un tire-bouchon, este un 
porte-bonheur foarte vesel. Into- 
vărăşit de 13,de o potcoavă, tăiate 
tot din feutru de culoare aprinsă, 
este bine potrivit pentru o pernă 
de divan din stofă verde ca masa 
de biliard, de pildă. 

Toate aceste mici desene ca şi 
multe altele ce le puteţi găsi sin- 
gure: hameiu, lăcrimioare, mâna 
Fatmei, vâsc... întâi le festonati 
singure pe margine ca să nu se des- 
trame țesătura din care le-aţi tăiat. 
După aceea le coaseti jurimprejur, 
fără să se vadă dos, cu o aţă in 
culoarea stofei pe care sunt puse. 


13 


Poporul arde 
Chappe in parcul Saint-Fargeau 


telegraful lui 


Claude Chappe stabilise telegraful 
sau in parcul Saint-Fargeau, la Ménil- 
montant. El incepuse chiar constructia 
unei linii cu mai multe posturi, dintre 
care primul era reprezentat prin magina 
ridicată în parcul dela Ménilmontant. 
Sub protecţia si la reşedinţa unui 
deputat, el se socotia la adăpost de 
neîncrederea poporului. Din nefericire 
însă, aceste prevederi fură ingelate. 

Intr'o dimineaţă, pe când intra în 
parc, fu întâmpinat de grădinar care, 
speriat îi strigă să fugă. 

„Poporul enervat din pricina eveni- 

mentelor, se neliniştise de jocul nein- 
trerupt al semnelor. Vedea aci, vre-o 
uneltire secretă cu regele și ceilalți 
prizonieri din Temple si pentru a 
împiedica orice comunicare suspectă, 
dăduse foc masinei. Claude Chappe, 
consternat, dar nu descurajat, pentruca 
avea incredere in opera lui, se retrase 
gi pentru o bucata de timp nu se mai 
duse la Ménilmontant. Din fericire 
avea prima insugire necesară inventa- 
torului, răbdarea. 

El aşteptă ca un prilej favorabil 
să-i lumineze steaua care apusese pentru 
un moment. Ocazia nu întârzie să se 
ivească, şi asta fu un triumf rasuna- 
tor gi răzbunător. 

Totuşi înaintea succesului ce avea 
să vie, Claude Chappe suferise multe 
plictiseli. El ceruse guvernului să-i ia 
inventiunea sub protecția sa; dar la 
21 Septembrie Convenţia naţională 
înlocuise adunarea legistativă, şi nenu- 
măratele preocupări ale acestei epoce 
turburi făcea să se lase pe tânjeală 
chestiunile care nu necesitau o rezol- 
vare imediată. 

Fraţii Chappe au făcut fata cu banii lor 
tuturor cheltuielilor ce ajunseră su ma 


de 40.000 franci; averea lor per- 
sonală era compromisă şi liniştea 
lor departe de a fi asigurată, căci 
în acele timpuri grele poporul con- 
tinua să privească cu teamă un apa- 
rat primejdios,a cărui întrebuințare 
n'o putea pricepe. 


(2 
GANDACELUL 


Cum venise pe lume nici el nu-şi 
dădea seama. S'a „trezit ca dintr'un 
somn gi parca era de cand paman- 
tul. Nu simtise nici durere, nici 
bucurie. $i mult îşi muncise gân- 
dul: cum rásárise, si al cui era? 
Mic cat un fir de linte, mişca pi- 
ciorusele fragede si ocolea, pe de 
margini, frunzişoara carel adápos- 
tise. Intr'o zi încercă o pornire 
lăuntrică; ieşi de. sub umbra ră- 
coroasă şi dădu buzna afară, în 
ploaie de lumină. Atunci rămase 
pe loc, orbit, de atâta strălucire. 
Incetul cu încetul îi veni inima la 
loc, şi îndrăsni: deschise ochisorii 
mai mult, mai tare, mai mari, îi 
deschise însfârşit bine-bine şi privi 
în sus. Se făcuse mai mititel decât 
fusese. Cu câtă strălucire, ce adânc 
şi albastru se desvelea cerul! Şi ce 
minune! cu ochisorii lui mărunți 
cât nişte fire de colb, îl cuprindea 
întreg. Si ce intunecime, câtă umez 
zeala sub frunzisoara lui. Ce cautase 
dânsul acolo? Iar din mijlocul tariei 
albastre un bulgare de aur aprins 
arunca vapai. 

Tresari. Era el altul? Piciorusele 
nu mai erau ale lui de scânteiau 
asa? Si mai era îmbrăcat in aur! 
Căci gi trupusorul lui, pe care și-l 
vedea pentru întâia oară, scânteia. 
Nu cumva era o faramita căzută, 
de acolo, de sus, o faramita de lu- 
mina inchegata, ratacita pe pamant? 
Si, ca o adeverire, de pe tárâna 
neagra trupul arunca o lumina 
dulce. Ce se mai intreba! Fara in- 
doiala, de acolo cázuse, — acolo 
trebuia să se întoarcă. — Dar ce 
departare! Si cum sa ajunga? Privi 
în sus; şi atunci, deasupra capso- 
rului, zări lugerul unui crin ce se 
ridica asa de înalt, că parcă floarea 


din vârf îşi deschidea paharul chiar - 


dedesuptul bulgarelui de aur ;să-i 
culeagă razele. 


In mintea lui isi injgheba planul. 
se suie pe lujer in sus, sa mear- 
ga si să meargă, până in vârf; şi 
de acolo, la bulgaru! de aur, din 
care credea că se desfăcuse: o sã« 
ritură, — sau o vedea el ce face. 

Atunci se mişcă din nou, şi, 
după ce trecu peste un grăunte de 
piatră cât un munte, gi scobori 
dincolo, se trezi la rădăcina cri- 
nului. Se odihni o clipă, apoi la 
drum, băiete! Mai întâi se rosto- 
goli de pe tulpina lucie de câteva 
ori în tarana. Văzând asta se ri- 
dică, pe picioruşele de dinapoi, şi 
fără să ştie pentru ce, cu cele 
dinainte isi făcu, mognegeste, cruce. 
Pe urmă încercă din nou, si văzu 
că poate. Luciu i se păruse luge- 
rul crinului, şi când colo avea a- 
tâtea adâncituri, atâtea ridicături : 
văi, dealuri. Dar ce mireasmă se 
revarsa de sus!... 


Şi a mers voinicul, a mers. Mult 
să fi mers. Se uită în jos şi-l prinse 
ameteala. Privi în sus şi se cutre- 
mură. Ce, — nu făcuse niciun 
sfert din sfertul drumului! Puterile 
îi cam slăbiseră, dar nu se lăsa. 
Incă vreo câţiva paşi, şi ici, dea- 
supra, parcă se întruchipa o frun- 
zişoară látáreatá, ca o prispă. A- 
colo o să se odihnească. Și iar 
purcese la drum; şi umblă, şi um- 
bla, băiete; si deabia ajunse. lar 
când a poposit, ud de sudoare, că 
părea o picătură de rouă, bulgărele 
de aur scăpătase de amiază. Si 
voinicul privi iar în sus. Privea 
în sus şi nu-şi credea ochilor: zile, 
săptămâni, luni avea de umblat. $i 
cât era de hotărât şi de vânjos 
drumetul, nu-și putu opri un oftat: 

— Uf! că mult mai am de suit. 
Doamne! 


Să 


EM. GÂRLEANU 


Din lumea celor ce nu cuvântă 


Deslegare 
Orizontal:  g—b—vacă—a— 
cal--ari—corb —Eli—câine—ere 
--Aron--cub —a—ir--ratū —arap. 
Vertical: gâr—bale—va—cică 
—are—cerb—li—cioará — ar — 
—eu—crap —ita —ar. 


+„DIMINEATA COPIILOR". Editura „„Ziarul“ S. A. R. Bucuresti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. Revistă ilustrată pentru 


tineret. Redacţia si administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucuresti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsabil: N. 


lonescu. Preţul abonamentelor: 


un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 ni mere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 
IMPRIMERIILE „ADEVERUL“ S. A.. BUCURESTI 


14 


În 


g 


Fiindcă a sosit timpul frumos, mama 
nea dat voe să ne jucăm în grădină. 

E cu totul altceva să poți să te joci în 
aer liber : cerul albastru e nespus de fru- 
mos după nesfargita iarnă; alergări nebu- 
nesti prin livezi, primele flori încep să 
iasă... 

Mica Lia e fericită acum. 

Şi e fericită să se poată juca jocul ei 
preferat, care e Smeul, să-l ridice sus, sus, 
sá alerge cu el pe potecile grădinei, să-l 
simtă prin sfoara tremurând acolo, după cum 
il bate vântul. 

Tăticul ia făcut un smeu 
splendid: e alb, mare de tot si 
sboară foarte bine. Vazandu-l, sus 
pe cer, pare o mare corabie care 
strabate apusul cerului. $i Lia 
simte o mare plăcere cand se în- 
tinde sfoara, cand salta părând o 
fiinta vie. 

Si e fericitá mai ales ca ea mica 
aci pe pământ poate stăpâni 
această mare pasăre acolo sus în cer. 

Dar se întâmplă că într'o zi în care vântul sufla 
cu furie, smeul se smuci mai tare ca de obiceiu şi fetița 
se pomeni pe neașteptate fără nimic în mână. Ea 
încercă să prindă sfoara, dar vai! vântul sufla pu- 
ternic şi smeul într'o clipă fu departe. E dus de vânt, 
se dă peste cap, se sue, scoboară, până când dispare 
după plopii din fundul grădinei. 

Sărmana copilă a rămas uluită şi s'a întors în casă 
tristă: 

Smeul, smeul ei, i-a scăpat, a părăsit-o şi nu se va 
mai întoarce. Dar unde s'o fi dus aşa singur, în sborul 
lui ametit prin cer si pe furtună? 

Lia se duce la fereastră si priveşte în depărtare, 
dincolo de plopii grădinei: cerul către apus e roşu 
şi norii manati de vânt par de foc. In închipuirea ei, 
Lia vede smeul suindu-se tot mai sus, sburând peste 
pajişti, coline, câmpii, ducându-se departe spre tari 
minunate, spre ţările din basme, văzute numai în vis. 

De ce n'a ţinut şi ea bine de sfoară, de ce la 
părăsit ? Dacă ar fi ţinut bine de sfoară, dacă n'ar 
fi dat drumul sforii, cu siguranță că smeul ar fi ri- 


dicat-o şi pe ea in sus și ar fi duso legănând-o spre 


acele locuri minunate. 

Se lasă seara şi mămica o găseşte încă la fereastră 
privind în depărtare, visând şi suspinând, pe când 
nourii depe cerul deja întunecat aleargă fără încetare. 

Trec zilele, gi Lia nu poate să uite smeul, gi nici 


SMEUL 


nu se decide să roage să 
i se facă alt smeu, pentru 
că smeul ei e acela, nici 
un altul decât acela. 

Chiar când se joacă, când învață, amintirea priete- 
nului dispărut îi revine pe neașteptate. Unde o fii în 
acest moment? De ce n'a luat-o cu el, na dus-o 
departe ?... 

Ea îl va regăsi, chiar de ar trebui să se ducă până 
la capătul lumii; ştie că dacă îl caută îl va găsi. Va 
putea astfel să-l înalțe şi dacă se va ţine bine să se 
ridice cu el, fericită, spre cer. 

Atât de mult e atrasă de această dorință de al 
regăsi, de a sbura în văzduh, încât într'o zi îşi ia 
merinde, si se hotăreşte să plece să-l caute. 

Dar de abia a trecut poarta grădinei, şi inima ise 
strânge: printre crăcile unui arbore a zărit smeul ei alb. 

Câtă dezamăgire pentru acea mică inimă! Atâtea 
speranţe, atâtea socoteli şi apoi iată-l aci, la doi paşi 
de casă, printre crăcile unui ulm oarecare. 

I se pare că odată cu el si visurile ei sau năruit 
din cer pe pământ şi au rămas agatate de cracile 
copacului. 

Copila totuşi vrea să-l aibă si se catárá in copac. 
Dar cu cât se sue cu atât i se pare că aude... sause 
înşeală? un fel de sgomot. Se opreşte și nu mai aude 
decât bătaia inimii ei, dar dacă se sue încă distinge 
atâtea mici strigăte, un piuit. E un cuib. Tinandu-si 
suflarea, încercând sa nu facă sgomot, într'o clipă co- 
pila e lângă el şi poate in fine să-l vadă. 

Acum pricepe; sub smeul căzut ca din cer două 
păsărele şi-au construit un cuib, servindu-se de el ca 
de un acoperiş. 

Şi sărmanul smeu 
a servit încă la ceva; 
acum când e aci,e ca 
o aripă albă întinsă 
şi ocrotitoare peste 
aceste mici ființe. 
Inlăuntrul sunt cinci 
puişori fără pene 
care ciripeau într'una 
cu guritele cascate. 
Câtă fericire pen- 
tru Lia. N’a mai 
văzut niciodată un 
cuib asa de aproape, 
si săl fi zărit ea 


cat în copac, sal 
fi descoperit printre 
frunze, îi dă impre- 
sia unei minunate 
întâmplări ! 


- sigură, să se fi ur- 


“yr 


Si nu s'ar satura admirandu i 
daca n'ar pricepe din sborul celor 
două pasarele, mama si tatăl, ca 
micilor puisori le e foame, si ca ei 
îşi aşteaptă mâncarea. Atunci se dădu 
repede jos din arbore, şi atât de 
mare e emoția fetiţei încât fărâmă 
în o mulţime de bucățele pâinea pe 
care o luase si o lăsă bucuroasă pă 
sărelelor. 

E mulțumită, buna copilă, de 


gândul ei bun, chiar dacă ea nu 
ştie că acele păsărele nu mănâncă 
pâine. 

Când hotareste sá se întoarcă 


acasă, isi aduce aminte de smeul 


ei, pe care, în bucuria descoperirii 
cuibului, îl uitase deja. 


Sărmanul smeu! Din toate visu- 
rile de călătorii minunate una sin- 
gurá la care nici nu se gândise, 
bunul smeu a indemnat-o. 

Pentru el s'a suit in vârful arbo- 
relui, din cauza lui a descoperit 
acel mic cuib, pentru care inima 
ei bate inca. Se intoarse atunci si 
îl priveşte salutandul ca pentru 
ultima oară, giil vede acolo, sus, 
agăţat între 
viata 
palpitanda pe care el o ascunde gi 


pe cerul strálucitor, 


cráci dar cu tezaurul de 


o apara. 


T A P 


Toe nu e un animal prea mare. Are insa 

|) capul bine format, gâtul subțire si o coadă mică. 
Urechile le ţine în sus, scurte dar largi; ochii îi sunt, 
de o frumoasă culoare violet. Buza superiorá atârnă 
ca o mică trompă şi se mișcă tot timpul căutând 
mâncarea. Intreg animalul este acoperit cu păr propriu 
neted şi mai mult scurt. Tapirul are aproape un metru 
înălţime şi poate să ajungă lungimea de 2 metri, din 
care 7—8 centimetri, are numai coada. Femelate mai 
mare de cât masculul. Toți tapirii trăesc în pădure 
şi le place mai ales cele dese şi umbroase. Umblă prin 
păduri gi tufişuri, mai ales seara, cautandu-si hrana; 
şi nu pot suferi căldura. Probabil că ziua stau prin 
locurile mai răcoroase ale pădurilor. Le place foarte 
mult să se scalde, şi deabia zăresc apa, fie ea chiar o 
baltă, se tăvălesc foarte fericiți în ea, de aceea sunt 
mai totdeauna plini de noroiu. Tapirii sunt mari duş 
mani ai mustelor si tuturor insectelor care inteapa; 
de aceea se bălăcesc prin noroiu, sperând sá scape in 
acest chip de intepaturi. 

In general tapirii, seamână mult cu porcii, desi unii 
zic cá seamana. mai degraba cu ursii. 

Tapirul, e vanat mult pentru pielea lui, care 
tăbăcită are multe întrebuințări, si pentru carnea fra- 


” geda şi foarte gustoasă. Dar mai mult de cât de oameni, 


tapirul este distrus de animalele feroce. 

Printre diverşii tapiri, cel mai cunoscut e cel din 
America, si anume care traeste în Brazilia. Acest 
tapir are o scurtă coamă, şi părul lui e de culoare 
închisă. E prima specie ce a fost cunoscută şi descrisă 


Destas - eso E am i i 


R UL 


de către naturalisti. Altă specie importantă este cea 
de la Gualdrappa, si care se găseşte in China si Su- 
matra. El are capul, spinarea partea posterioará a 
corpului, coada şi picioarele acoperite de par lung, 
lucios, şi de culoare neagră, pe când restul corpului 
e de culoare albă gălbue. La noi tapirii nu trăesc 
decât în grădinile zoologice; suportă foarte bine clima 
noastră atât de deosebită deaceea a ţărilor lor de 
origine. 


Marina elvețiană 


Cât v'ar părea de ciudat astăzi e o realitate: 
Elveţia are o flotă comercială. 

Acum câteva săptămâni, într'un port din America, 
Sau văzut sosind câteva vapoare comerciale sub pa- 
vilion elveţian. Erau vase pe care republica elveţiană 
le cumpărase din Grecia pentru a se putea aproviziona 
pe mare. 

Aceste cargoboturi ce se duc să caute mărfuri în 
America sau în alte parti ale lumii, le debarcă în 
câte un port european de unde apoi în Elveţia pe 
calea drumului de fier. 

In capul liniilor comerciale ce deservesc Elveţia stă 
Marsilia. 

Desigur că multi dintre prietenii voştri, dacă le 
veți spune că Marsilia este marele port al Marinei 
Elvetiene, ar zâmbi şi nu var credel... 


O dulce desteptare dupa un somn lung 


Ne bucuram si 
salutam cu place- 
re inceputul ano- 
timpului care ne 
libereaza de preo- 
cuparile pe care 
iarna ni le da in 
mod generos, chiar 
prea generos, ca: 
raceala, tuse, bron- 
sita, degeraturi... 
Cu intoarcerea 
primaverii am 
scăpat de încălzit... 
la care e mai ales 
foarte sensibil plămânul portmoneului. 

- Mai norocoase de cât noi unele animale, la cele 

dintâi geruri, se ascund, se închid în vizuină, salu- 
tând pe celelalte care sunt obligate să trăiască în 
pragul şi mizeria iernei zicându-le: „vă salutăm, ne 
vom vedea la primăvară“. Şi grase, unflate si somno- 
roase se culcă gi adorm fără să-și facă cruce. 

Noi facem azi cunoștință, o- 
dată cu esirea ghioceilor, cu 
mai multi din aceşti iluștrii som- 
norosi. Liliacul e primul care se 
deşteaptă cu toate că a fost ultimul 
care s'a culcat, sau mai bine zis a 
căzut în letargie. Letargie incom- 
pletă ca să vorbim adevărat, pentrucă | 
dacă în plină iarnă se întâmplă 
să fie zile mai cáldute, îl vedem 
rătăcind pe cer îmbătându-se de 
lumină, de soare și căldură. Astfel 
liliacul atât de criticat dar totuşi 
insufletitorul apusului de soare, vara 
şi în noapte cu lună... devine sim- 
patic pentrucă aduce cu el, speranţa în plină iarnă, a 
unei primăveri încă îndepărtate. 

Liliacul deci nu cade într'o adevărată letargie. El se 
agata cu capul in jos, de orice sprijin, in pod sau in 
pivniti, in grote, in scorburile copacilor, in cogurile fara 
foc şi rămâne astfel mobil si aproape insensibil. 

Se agata cu ghiarele picioarelor dinapoi, câteodată 
numeroşi formând mari grupuri, şi fiecare se înveleşte 
în membrana aripilor 
lui. Liliacul nu admite 
pe oricine în aceste 
grupuri, care nu se al- 
catuesc fara scandal si 
lupte. Apoi totul e 
dat uitării şi somnul 
îi cuprinde. 

Dar iată că soseşte 
Martie cu căldura lui 
(nu anul acesta. se 
poate vorbi de asa ceva...) cu parfumul arborilor in- 
verziti, cu primele flori ce străbat stratul de frunze 
uscate ale pădurii, şi cu primele mierle. 

Liliacul care are auzul uşor se deşteaptă, iese afară 


Ariciul 


Marmota 


Pintul 


din ascunzigul lui, incepe a sbura 
in zig-zag insufletind cerul gi te- 
mându-se de ploile si vânturile a- 
cestei luni capricioase. 

Un alt mamifer grăbit să se 
deştepte din amorteala iernei este 
ariciul. El îşi construeşte din toam- 
na o vizuina calda la radacina unei 
tufe dese invelita in frunze uscate 
cu care se acopere tot. Amorteala 
lui nu.e completă și când tempe- 
ratura e cu cateva grade deasupra 
lui zero, se desteapta si pleacá in 
cautarea altor vietati mai amortite 
decât el precum: viermi, larve, insecte, etc. 

La sfârşitul lui Martie sau începutul lui Aprilie a- 
riciul trezit definitiv din somn şi nemâncat, începe 
vânătoarea, gi nu dispretueste nici ouăle, nici micile 
păsărele, nici soarecii. Dar ceea ce trebue să facă pe om 
să'l apere este lupta lui fără preget contra viperelor 
de care nu se teme fiindcă veninul lor peelnu'l 
otraveste. 


Liliacul 


Acum va voi aminti de cei trei 
clasici somnorosi ai naturii: viezu- 
rele, pintul gi marmota. Somnul 
viezurelui nu e adânc şi deabia simte 
vremea bună că imediat iese mort 
de foame din vizuina lui de o cu- 
ratenie exemplară, săpată la câțiva 
metri sub pământ, și pleacă în cau- 
tarea hranei: cârtiţe, cuiburi de 
viespi, de furnici, insecte, râme, 
melci fără găoace, etc. totul e bun 
pentru mâncăciosul care a eșit din 
iarnă destul de slăbit. Când va 
veni toamna jupânul nostru va de- 
veni erbivor: s'ar putea spune 
„fructivor“ din cauza marilor distrugeri de fructe, de 
struguri fără să mai vorbim de cartofi, porumb. Ca 
toti somnoroşii naturei pe timp de iarnă, vrea gi el 
să fie prevăzut cu un bun strat de grăsime, când va 
începe somnul. 

Pinţul e si el un 
somnoros bine cu- 
noscut. Din toamna 
se ingrase mâncân- 
du-ne fructele, gi 
prevazator, isi face 
provizii pentru cand 
se va destepta iarna 
daca timpul se in- 
calzeste, vizuina lui 
e in scorburile co- 
pacilor sau gaurilor 
stâncilor. 

Ca infatisare, sea- 
mana putin cu ve- 
verita si are o blană destul de fină, fumurie brună. 
Letargia acestui mic animal a cărui carne era mult a- 


a 


preciata de Romani care ii cresteau in cugti denumite 


Cuibul roscovanului 


T 


„ghiraria“* durează şapte luni. In anumite regiuni el se 
că la începutul iernii deoarece fiind mai gras, 
carnea e mai gustoasă. 

Şi în fine al treilea animal din aceşti clasici ai som- 
nului este marmota, de mărimea unui epure. 

Trăeşte în colonii de 5 până la 15 indivizi care stau 
într'o gaură săpată cu 
grije, căptușită cu ierburi 
uscate. In luna August 
marmota culege ierburi 
şi le usucă la soare; a- 
cest fân e dus in vizu- 
ina in care colonia se 
retrage iarna, si cum 
marmota nu adoarme 
imediat, fânul îi servește 
ca hrană până i se face 
somn. 

Când adoarme, în u- 
nele tari, este prinsă de locuitori gi mâncată, de exem- 
plu în Italia. Gcăsimea groasă ce o acoperă este păstrată, 
pentruca i se atribue anumite virtuţi în vindecarea reu- 
matismelor. 

Pentru a termina frumos această incompletă prezentare, 
iată şi pe foarte drăgălașul mâncător de alune şi nuci, 
de mărimea unui mic şoarece de culoare roșcată în afară 
de burtă, care e albă. Incape intr'o cuşcă de păsărele, 
atât e de mic, sie de o nemaipomenită curăţenie, e 
blând, duce în mână, si ia cu picioarele din fata, aluna, 


Mâncătorul de alune 


bucática de măr, şi roşcovan, cu mişcări gratioase, cu- 
răţindu-şi botul cu piciorugele, devine prietenos, chiar 
dacă a fost prins de puţină vreme. 

Toamna, în păduri, îşi face din ierburi legate bine de 
o creacă cubul în care adoarme până primăvara. Şi 
chiar dacă e adormit şi cineva mişcă cuibul, micul ani- 
mal scoate un țipăt prin care arată că nu e mulțumit 
să fie,deran- à 
jat. 

Dus in casa 
nu cauta sa 
fuga însă 
pofta lui de 
somn iarna, 
îl face să-și 
caute un as 
cunzis. 

Cel ce va 
povesteste a- 
ceste lucruri 
avea un mos- 
cardino care 
pentru a se 
culca, îi făcu 
bucățele o 
frumoasă carte ilustrată de marele gravor francez Dore 
în mici bucățele cu care îşi construi un cuib. 

Scos de acolo altă dată se servi de mătasea unei um- 
brele pe care o rupse spre a-și face iar un cuib! 


Viezurele 


La negustorul de aparate de radio 


Vânzătorul: Acest aparat vá va mulțumi, 
doamnă. Este foarte selectiv. 

Cumpărătoarea: Bine! Vezi că nu mă 
tocmesc, dar sper ca la acest pret, prevede- 
rile sale meteorologice sunt demne de in- 
credere. Aparatul pe carel aveam înainte 
se înșela trei sferturi din timp. 


Căpitanul: Mi-ai cerut o permisie 
ca să te duci la înmormântarea soa- 
crei d-tale si acum aflu că e sănătoasă 
tun. 

Soldatul:  lertare, domnule căpitan, 
eu n'am spus că e bolnavă. Am afir- 


mat doar, că asi fi foarte fericit să pot merge la 
înmormântarea ei! 


mays 


ses și 


r 


{Quays TRS RT 
sa «A 


EN F 
Pi 


pe orae 
o ea 


— 


LN UNGARIA 


N Ungaria, Sūptūmūna sfūntū nu e numai 
o perioadū de reculegere. Si tot astfel cum 


_ se purifică prin rugăciuni sufletul, se curăță și 
"casa, curtea, sculele si toate lucrurile casnice. 


In dimineața Vinerii Sfinte, lumea se spală, 
face bae. In anumite regiuni, lumea se duce la 
râu, unde se scaldă și aduce acasă apă pentru 
ca să se. spele si a doua zi după Paşti. 

Apoi se duc la biserică pe jos, ori cât de 
mare ar fi distanța până la biserică, pentrucă 
se consideră că ar fi păcat în acea zi să meargă 
cu căruța sau călare. 

Vinerea Sfântă, este sărbătorită printr'o mare 
pocăință: se posteste foarte sever gi nu se vor- 


beste, focul este stins, geamurile sunt cernite. 


Dar a a doua zi când „clopotele se întorc de 
la Roma“ (plecarea lor a fost anunţată sgomotos 
Joia Sfântă, prin clopote sau ciocănituri, acționate 
de copii pe străzile satului), se reîncepe veselia 
şi sgomotul, acesta este un obicei păstrat mai 
în toate țările; în anumite locuri se strigă bătând 
în tingiri, ,,Serpi, broaște, fugiţi, clopotele au sunat!“ 

Dumineca Paştilor sunt duse la biserică ca să 
fie sfintite, pâine albd, şuncă, ouă şi hrean-intr’un 
cos. Acest cog e acoperit cu un şervet sau o faţă 
de masă, și este o întrecere între femei ca 
să fie cât mai albe toate acestea: în alte 
părți, inloc să fie dus la biserică, coșul este lăsat pe 
fereastră Sâmbătă seara până Dumineca dimineață, 
pentrucă Ingerul lui Dumnezeu, trece pe la 


„fiecare casă gi binecuvântează cele ce sunt în cos. 


La masă bine înțeles se îmbie cu ouă roşii 
sfintite. Apoi se agaţă osul guncii de gaura coșului 
ca să apere casa de foc, sau se leagă de grinzile 
tavanului o bucată de prăjitură bine împachetată, 
şi în caz de incendiu se aruncă în foc o bucăţică 
din ea gi focul se stinge, așa cred localnicii, de 
la sine. 
La Szeged și în împrejurimi, se coace Vinerea 
Sfântă o singură pâine mică de mărimea unui 
ou de gâscă, dar nu se mănâncă această pâine. 
Uscată, ea este pusă deoparte, si va fi aruncată 
în cazul unui înnecat spre a-l găsi... In acest caz 
se găurește pâinea şi se înjige o lumânare sfinţită. 
Apoi este așezată pe apă; şi acolo unde lumânarea 
se rostogoleşte în apă se caută înecatul. 
Lunea Paştilor, bdefii trec din casă în casă să 
ude cu apă fetele. Dar nu intră de cât în casele 
în care n’a fost ridicată creaca de salcie pe caie 
au pus-o de cu seara precedentă, la poarta tine- 
relor fete, care nu se supără, îi udă şi ele a doua 
zi disdedimineata cântând. 
Soarele se scoală 
Dumneavoastră Domnilor sculati-vū 
Christos s'a sculat din mormântul său. 
Spălându-ne sufletele! 

gi făcând asa ele udă bine capul tinerilor būeti. 


rf "di ES ça x. a 


ale Pari in Europa 


ENSEADA A 


Ci si in Ungaria, lucrurile se petrec la fel in 
| săptămâna sfântă în Italia unde se face mare 
curățenie de Paști în case. Apoi Preotul trece și 


“binecuvântează casele, precum și mâncările ce 


vor fi consumate la prânzul de Paști: miel, capră, 
cârnaţi şi bine înţeles ouă pictate sau de ciocolată. 
In ariumite regiuni ale Italiei, unde și Crăciunul 
se chiamă Paşti, se deosebesc aceste două sărbători 
zicând Paste de Crăciun (Pasqua del cheppo) gi 
Paștele oului (Pasqua del ove). 

Există la Roma un obiceiu mai puţin cunoscut 
decât prezentarea oaei pascale din a cărei lână 
se fac haine sfinte, Papei; acest obiceiu este pre- 
zentarea palmierilor. 

Acest obiceiu își are originea într'o curioasă 
legendă. Când se innálta pe piața bisericei Sfântului 
Petre, obeliscul (*) adus din Egipt, fringhiile ce 
serveau la ridicarea lui se încălziseră atât de 
mult încât erau să se aprindă, un lucrător observă 
şi avu prezența de spirit să strige: „Agua alle 
corde“ (Apă la coarde = fringhii). Pompierii săriră 
imediat şi astfel un mare pericol fu înlăturat, 
căci dacă fringhiile s'ar fi rupt obeliscul care 
era din o singură bucată de piatră s'ar fi făcut 
praf. Ca recompensă, urmaşii lucrătorului, avură 
dreptul să prezinte în fiecare an de Paști o 
ramură*de Peta apei. 


"3 | augi 


IN FINLANDA 


[> TELE este o mare sărbătoare pentru 

Finlandezi. Si în ajun de Paşti ei isi pun 
civrapii si nu ghetele in fafa căminului, zicând: 
„Femei ale Paştilor aducefi-ne câte ceva‘. Căci 
după legendă, o bătrână femeie e cea care inspec- 
tează căminurile gi pune în ciorapii copiilor cuminţi 
tot felul de cadouri, si mai ales oud pictate sau 
ouă de ciocolată. 

In timpul săptămânii sfinte, mamele finlandeze 
sunt foarte ocupate cu prepararea lui Mammi, 
mâncarea tradițională care trebue să se găsească 
pe toate mesele filandeze, de ziua Paștelui. 

Vrefi să vă dăm reţeta? 

lată: Luaţi făină de secară și malt pe care le 
amestecați bine cu apă, într'o oală de fontă. 
Puneţi si câte-va bucăţi de coajă de portocală si 
lăsaţi să fiarbă câte-va ore. După aceasta, puneţi 
oala în zăpadă (în Finlanda este încă multă zăpadă 
de Paşti cât pe aci să puteţi face la fel şi la 
noi în fará) pentru a provoca o răcire repede. 
Se obţine astfel un fel de porridge, pe care il 
vársati în coșuri mici făcute din coajă de ulm. 

Tata sau frații mai mari pregătesc aceste 


(*) Obelisc = monument egiptean dintr'o singură bucată de platră, de 
obiceiu împodobit cu inscriptii hieroglifice. 


bt 


f 


Pa 


pa ose duc în pădure şi culeg coajă de ulm si o indoae 
şi leagă aşa de curios încât fac un fel de farfurie 
adâncă. Apoi aceste farjurii sunt puse în cuptor 
„şi se fuce la suprafața porridge-ului o coajă care 
|. trebue nu numai să se rumenească, ci să se 
inegreascū. 
Mammi se mănâncă rece, cu smântănă si zahăr, 
| | D şi se pare că e delicioasă. 


É „In ziua de Paşti întorcându-se de la slujbă, se 


culeg ramuri de salcie — este primul copac care 
E scoate muguri si frunze, şi se împodobeşte masa 
şi casa familiară. Se mănâncă oud roşii, se 


mănâncă miel şi înfine Mammi care se oferă 
prieterilor şi rudelor care vin să facă vizite. 
Câte unele menajere prepară până la 10 paniere 
fie care panier pentru 5—6 persoane. 

Mammi, ce frumos nume ! un cuvânt dulce ca 
mai toate cuvintele finlandeze şi care seamănă 
atât de bine cu „Mamă“. 


| 
| IN POLONIA 


ape N timpul săptămânii dinaintea Pastelui se 
i [I] preparū in Polonia o mare cantitate de 
pâinigoare, prăjituri, plūcinte, cūrnati şi pisankit, 
oud rdscoapte pe care sunt pictate scene din 
istorie sau folkloristice, si care in anumite regiuni 
| sunt adevárate mici capo-d'opere Un preot merge 
| din casă în casă să binecuvânteze toate aceste 
? mâncăruri, sau le binecuvântează pe toate la 
| biserică. 
; De Vineri se posteste fără să se mănânce 
| nimic până Sâmbătă. Si e cu atât mai merituos 
| cu cât plácintele si bundtd{ile toate stau pe masă, 
ca o ispită continuă. Țăranii care muncesc din 
| greu, deabia isi ingădue să mănânce cáfi-va cartofi 
„ar lucrătorii câteodată heringi. 

2 __ Sâmbătă seara în schimb. masa e abundentă. 
` © Masa e frumos aranjată: la mijloc prăjiturile, 
cărnuri şi cârnaţi de tot felul, si infine un mic 
miel artificial le păzeşte pe toate. Inainte de a 
se începe masa se tae un pisanki în bucățele mici 
pe care le mănâncă membrii familiei urând fie- 
care celuilalt sărbători fericite. 


In toate bisericile mormântul lui Cristos este 
păzit de soldaţi si împodobit de daruri, iar in 
| sutele unde nu-s soldaţi, pompierii in mare ținută 
| îl păzesc. 


Luni, după ce s'a terminat slujba, are loc 
'smiqus, stropirea cu apă sfântă. In oraș, acest 
stropit se face cu oarecare discreție — dar la 
fará lumea e mai generoasă şi lucrul ia proporții 
„chiar desfătătoare pentru ochii celor ce privesc 
P scena. Poate ar fi trebuit scrise aceste lucruri 
; ca petrecute odinioard.... cine ştie cum il sár- 
$ bătoresc Polonezii azi.... 

Dar Cristos a suferit ca dreptatea să revie 
í pe pământ, şi atunci micile biserici de lemn vor 
fi iarăşi vesele, pretutindeni. 


curioase Isės de bucătărie din coajă de ulm. Ei 


IN ROMANIA 


“ 
(Cik mai in toate tūrile, obiceiurile cele mai 
| pitorești si la noi le întâlnim tot la ţară. 
In noaptea Vinerii Mari, se desfăşoară ceremonia 
doliului Crestinūtūtii. In mijlocul bisericii se aşează 
o masă înaltă pe care se aşterne un covor de 


aur și argint simbolizând giulgiul şi trupul însuşi 


al Domnului, sub care trec copiii si chiar oamenii 
mari, într'un spirit de adâncă devono fata 
de Isus. 


Apoi se citeste prohodul, adicá ceremonia inmor- 


mântării lui Hristos. După aceea mulțimea condusă 


de preot face înconjurul bisericii într'o procesiune 
în capul căreia e dus covorul de aur şi argint. 


Sâmbătă noaptea, la ora 12, la sunetul clopo- 
telor oamenii se duc din nou la biserică pentru 
a sărbători învierea. Preotul cântă Hristos'a înviat, 
apoi aprinde lumănările credincioşilor zicându-le 
„Luaţi lumină“. După slujbă, aceştia pleacă la 
ei acasă având grije să nu lase să li se stingă 
lumânarea a cărei flacăre o apără cu podul 
pulmei; este într'adevăr o adevărată ambiţie să 
aduci lumina dela biserică si să-ţi lumineze “în 
timpul mesii din această noapte. 


In orașe, soldaţi cu drapele sărbătoresc învierea 
în pieţele bisericilor; slujba terminată lovituri de 
tun se trag în cazărmi şi cântă muzica militară. 
Ceremoniile se sfârșesc cu imnul naţional. 


Abia atunci încep ospafurile i în toate căminurile. 
Inainte de-a începe să mănânce şuncă, miel si 


tradifionalii cozonaci, tofi membrii familiei, doi 
câte doi, 1 n ou roșu răscopt pe care 
le ciocnesc sa ndu-gi: — Hristos a înviat ! 


— Adevărat a înviat ! 

Din această clipă, timp de patruzeci de zile 
până la Inaltare, credincioșii nu se vor mai saluta 
decât cu aceste cuvinte cari vor înlocui „bună- 
ziua“ obicinuită. 


In zilele de Paşti, la țară, locuitorii se adună, 
şi în sunetul ariilor naţionale tineretul dansează 
până seara dansuri tradiționale. 


Prima Luni după Paşti, are loc ceremonia 
aducerilor aminte; adică în amintirea morților 
se oferă de mâncat săracilor. După ce s'a celebrat 
o liturghie pentru odihna sufletului rūposatilor 
şi pentru sănătatea celor vii, toată lumea mănâncă 
în comun pe o câmpie, aproape de sat. 


j $ ot 
@ee 


Desenul aláturat nu este cuibul unei 


şoarecele pitic, 

Nu numai păsările construesc cuiburi 
ci şi alte animale, 
şi mici şi unele animale cari fac pui, 
cum am văzut de pildă pe acest şoarece 
cu botul ascuţit. 


| păsări, ci locuinţa unui „manifer numit 


insecte mari 


INTELEPCIUNEA LUI GOHA | 


Goha fu adus in fata Cadi*-ului să servească de 
martor intr'o gâlceavă care nu-l privea. 

— Ce varsta ai Goha? il intreaba la un anumit 
moment Cadi-ul. 

— Nu pricep intre- 
barea ta. 

— Câţi ani? zice Goha 
cu un aer zápácit. 

Cadi-ul isi pierde rab- 
darea. 

Da, de cati ani esti 
pe lume; sau poate Alah 
tia intunecat mintile? 

— Alah e bun si mi- 
los cu mine nu mi-a in- 
tunecat mințile, pe care le am limpezi si senine 
ca un cer fara nori. Dar eu nu stiu nimic despre 
anii mei. i 

Cum nu ştii ce vârstă ai? 

— Domnule Cadiu: eu îmi număr mieii mei gibanii 
mei pentrucă sunt mereu amenințat să-i pierd, sau 
să mi-i fure cineva, dar n'am nevoe să-mi număr anii 
existenței mele, pentrucă nu e nici un pericol sai 


pierd, şi nici nu există pe lume vre-o creatură a lui. 


Alah care să se gândească să mi-i fure! 


* Cadi = cadiu, judecător turc. 


+ 
* + 


Goha, pe când era gata să plece la Mecca fu 
asediat de prietenii care ii dădură fel de fel de insar- 
cinari. Goha zise: — Fiecare să-mi scrie pe un biletel 
ceea ce vrea să-i fac. Drumul e lung și memoria mea 
e scurtă. 

Printre alţii un copil îi dădu lui Goha o foaie de 
hârtie pe care sta scris: „un flueras“ şi odată cu 
foaia de hârtie îi dădu şi un ban. Goha plecă. Işi 
îndeplini pelerinagiul la Oraşul Sfânt, şi se întoarse. 

Prietenii şi vecinii veniră să-l vadă la el acasă. 

— Unde sunt obiectele ce tiam spus să ne 


cumperi? 
Goha arătă numai fluerasul, şi cu un aer mucalit 
explică: — Pe corabie vântul a risipit în mare toate 


biletelele voastre. Singur 
acesta, în care era un 
ban pe care copilul avu 
înțelepciunea să-l dea 
odată cu biletul, n'a fost 
luat de vânt. 


* 
* * 


Goha primegte intr'o 
zi din partea prietenului 
său Maruf in dar, un 
epure. El a invitat pe 


Maruf la masa. Dupa 
doua zile, doi oameni venira la el. 
— Noi suntem, — spun ei, — fraţii lui Maruf 


care ţi-a facut dar un epure. 


8 


POR A ga m L RT eee TAMY coca, Seth KLO 


vi eo 
+ 


Goha le dă pâine şi friptură de oaie. După câteva 
zile sosesc şase necunoscuți. 

— Noi suntem vecinii vecinilor prietenului care ţi-a 
făcut dar un epure. 

Atunci Goha îi roagă 
politicos să intrein casă; 
îi pofteşte să stea pe 
perne moi, apoi le trece 
pe sub nas la fiecare un 
pahar cu apă curată. 

— lată, — zise el 
surâzând, sosul sosului 
epurelui meu care mi-a 
fost dăruit de vecinul 
vecinilor voştri. Alah 
să vă dea poftă bună! 


respiratorie inga- 
due” persoanelor 
cari suferă de gutu- 
rai din pricina fa- 
nulului să se aşeze 
pe un morman de 
iarbă proaspăt co- 
sită fără să le vie 
gustulsăstrănute... 
Acest aparat fil- 
trează grauntele de 
polen până la o 
dimensiune de 
"1/1000 de mili- 
metru diametru. 


Când cata- 
combele din 
Palermo (Si 
cilia) fură 
umplute cu 
sicrie, toate 
acestea fură 
golite de 
scheletele 


cari au fost 


fixate de 
perete cu o 
etichetă. 


. La = 


O nouă mască <: 


UN 


Dopul sferic a devenit un instru- 
ment curent in comert. Intr’adevar 
anumite sticle (de vin, de untdelemn, 
otet, etc....) ce trebue sa fie la inde- 
mana in orice clipa, au fost preva- 
zute cu astfel de dopuri, atât de 
“comercianți cât şi de gospodine. 
Acest dop practic e deajuns să-l 
împingi cu degetul mare ca să des- 
chizi sticla. — Cei îndemânatici 


dintre voi şi cărora le place să lucreze, 
pot fabrica singuri aceste dopuri. 
Materialul necesar este: o duzină de 
dopuri bune, o cameră veche de 


W WREAU 
BA AI SÀ VREI! 


DOP SFERIC i 


bicicletă; câteva cue de aramă cu 
două mici tije ce se pot indoi gi... 
puţină îndemânare! Taiati manşoane 
de aproximativ 6 cm. lungime; la 
un capăt veţi tăia astfel manșonul 
încât să faceţi un fel de bretele 
(B. R.) după cum se vede pe de- 
senul alăturat. Să aveţi grijă să pre- 
parati mai înainte sfere de plută, 
bine netezite cu gmirghel (glas- 
papier). 

Dupa cum indica tot desenul, sfera 
B este ţinută in bretele de cuiul 
transversal C. Figura din stânga arata 
functionarea acestui dop practic gi 
curat. 


Cand puneti pe gatul sticlei man- 
şonul, îngrijiţi ca el să fie întins, asa 


încât să exercite o tracţiune uşoară 


în 1 şi 2, părţile bretelelor. Această 
tensiune (tragere, întindere a cauciu- 
cului) va fi suficientă ca să ţină 
bine apărată sfera în gâtul concav al 
sticlei. 


Când sa golit sticla e uşor să 
scoateţi bretelele și să le puneţi cu 
dop cu tot la altă sticlă. 

După cum vedeţi a trebălui nu 
însemnează întotdeauna a inventa! 
Înseamnă mai degrabă a fabrica sin- 
gur un obiect care prin noutatea lui 
este încă scump. 


Care din voi va fi destul de istet 
să arate drumul de întors acasă la 
această „linie de plecare ?“ 


T 


1017 


MĂRGĂRITARELE 


D ACA cineva e cu adevărat foarte, bun, daca un școlar 
e un model de voință, de inteligență si de dis- 
- eidilna, cum ilnumiti? Ziceti poate „Toto estrálucitor** 
- sau „Caius e un adevărat smarald“? Nu; spuneţi: „e 
d o perlă“, ; 
i Dintre toate pietrele preţioase, numai mărgăritarele 
(care de altfel nici nu e o piatră) a fost aleasă 
drept simbol al perfectiunei! Și totuşi briliantul e 
mult mai luminos, smaraldul şi rubinul mai viu co- 
lorate; perla nu străluceşte, ea e palidă, învăluită în 
nuanţe dulci, delicate si iradiatii uşoare. „Nu sare in 
ochi“ ca pretentiosul briliant : seduce numai prin fru- 
musetea semi-tonurilor. Dar este: Perla! Celelalte 
pietre pretioase reprezinta bogatia; ea e ceva mai 
pretios.; este gratia. 


ie ee 


eo Rs. 


4 + 


excrescenta, rezultatul, unei boli, cum ar fi o 
ubulitá sau o umflatura! Priviti putin ce straniu 
“© destin au lucrurile aci pe pământ... 

E deajuns ca un grăunte de nisip să fie introdus 
într'o stridie, pentru ca să producă câte odată, o iri- 
tare în carnea ' molustei, şi, prin iritare, substanța 
emisă de această carne, care ar trebui să se transforme 
în sidef, să se strângă într'o globulă; în definitiv a- 

- ceasta creşte şi iată că sa născut „perla“. Ce este 
SA o stridie? Este Meleagrina Margaritifera, de unde 
atât de frumosul nume de mărgăritar, cum sunt nu- 
mite perlele în adevărata limbă românească; ce feri- 

3 cită scoică, care din cauza unei boli produce spre 
i plăcerea noastră perlele — sau mărgăritarele ! 


Meleaqrina traeste numai în mările îndepărtate, 

> aproape de coastele Californiei, si de insula Ceylon, 
în jurul Malesiei; Marea Mediterană dă fıumoase stri- 
dii, delicioase să le înghiți cu puțină lămâie, dar a- 

ceste animale mici nu produc decât sidef, bun deabia 
ca să faci nasturi de camase; ele nu suferă de acele 
tumori prețioase... j 

= Deaceea pescuitorii de perle nu se găsesc pe plajele 
europene. 


Ž P să spunem adevărul, nu e altceva decâto 


7. 


Ar fi maibine zis pescării de stridii, pentrucă perlele, 
dacă cum-va se găsesc, se găsesc numai dură ce s'a 
lăsat să putrezească corpul stridiilor şi astfel se află 
mai uşor perla. Dar aceasta este altă poveste. 


Tumoare sau nu, perla a fost pe gustul oamenilor 
(ori mai adevărat pe cel al femeilor.) Din timpurile 
cele mai vechi Egiptenii se înebuneau după ele şi 
Romanii mostenira pasiunea Eg'ptenilor. Şi de atunci 
- valoarea perlelor se ridică mereu ; pe timpul Imperiului 
Roman erau de trei ori mai scumpe decât aurul; la 


PTA LA x + r 
a at “e ~ RAS E ‘Ere 


da 


pi 


decât aurul; azi au ajuns la preţuri şi mai ridicate. 
PERLELE BOLNAVE 


» JOATE că din cauza nobletei lor sunt delicate, şi 
desigur gingăşia lor le măreşte preţul! Spre deose- 
we de pietrele preţioase, care nu sunt decât simple 


10 


începutul secolului nostru, erau de zece ori mai scumpe. 


cristale, perlele născute dintr'o substanță vie, par ceva | 
viu. Şi în fapt îmbătrânesc, se îmbolnăvesc și mor, 
la fel cu creaturile; sau .îşi pierd lumina, se strâng, 
devin opace, redevin o substanţă inerta. k 
Cum este posibil asa ceva? Substanta lor este ata“ 


‘cata cu uşurinţă de acizi gi de gaze, si, prin contactul 


cu pielea, mai ales cu transpiratia care este acidă, 
suprafaţa lor se irită gi se imbolnaveste. ; 

Această rezistență plăpândă şi sensibilitatea lor le-a 
făcut să fie socotite ca misterioase, şi astfel s'au născut 
legendele cele mai gratioase. In Orient se zice că ele 
sunt picături de rouă solidificate, şi sunt limpezi sau 
colorate după cum era cerul când s'au născut. 

Despre viata perlelor există si anecdote istorice, sau 
aproape. Cleopatra, faimoasa regină a Egiptului învinsă 
de Romani, pentru a sărbători şi a întinde mreje lui 
Antonio, învingătorul ei — si pentru câtă-va vreme 
prietenul si proprietarul ei — dizolvă în oţet una din 
perlele sale şi i-o dă s'o bea într'un potir. Gustul n'o | 
fi fost tocmai bun, dar băutura era sigur costisitoare; 
să bei un pâhărel de perlă, nu se întâmplă ori cui! 


- Vedeţi niţel până unde poate merge extravaganta 


femeilor!... 


O PERLĂ DE ŞASE KILOGRAME 


IN acele vechi timpuri, până în ziua de azi, fie în diade- 
D mele regilor, fie în inelele doamnelor, perla a fost tot- 
deauna prezentă, mai ales cândeaare culori rare; perla 
neagră, — care este o raritate între perle, e cea mai căutată. 

Şi cu cât perla e mai mare şi mai regulată ca formă, 
cu atât are valoare mai mare. 


Cât despre mărime, în aceşti ultimi ani s'a descoperit 
un maximum fenomenal: o perlă de şase kilograme! 
Această minune dusă in America în 1934 de cresca- 

torul de perle Wiliam Dowell, vine din arhipelagul 
Filipinelor. Cel dintâi descoperitor, un indigen, își găsi 
moartea în încercarea lui de a o smulge gigantei mo- 
luşte care o conținea pentrucă aceasta închise repede s 
valva prinzând un picior al indigenului, care muri 
înecat. Fu nevoe de patrusprezece plonjari indigeni ca 
să scoată la suprafață, după o obositoare muncă de 
câteva ore scoica însăşi, care cântărea 160 kilograme. 

Perla trecu în posesia unui șef indigen. Acesta re- 
cunoscător lui Dowell, pentrucă-i vindecase o fată, 
îi dete extraordinara perlă (după cum vedeţi chiar în 
insulele semibarbare medicii ştiu să perceapă onorarii). 

Ea este cea mai mare perlă cunoscută până azi, 
dar cu toate acestea si cu toate că are ape foarte fru- 
moase, are o valoare comercială modestă, din cauza 
formei sale neregulate, asemuitoare cu un creer ome- 
nesc. Ea nuecuadevăratoperlă ci ceea ce giuvaergii nu- 
mesc o sufldturd. Astfel de suflături, dar nu atât 
de mari, se găsesc şi au forme curioase ca: peşti, 
sticle, şerpi etc... 

Această ciudată şi enormă perlă, sau suflătură, 
judecând după proporţia stridiei care o cuprindea, 
trebue să fi avut o etate respectabilă; experţii o cal- 
culează de la 600 de ani la 1000. | į 

După cum vedeţi câte odată perlele au viata lungă... 


pm 


Saar 


„DR 


E A BAS 


Prin pom e ciripit şi cînt, | 
Văzduhu-i plin de-un roșu soare 
Si salciile’n alba floare — 

E pace’n cer si pe pūmint 

— Rásuflul cald al primăverii 
Adus-a zilele'nvierii. 


Si cit e de frumos in sat! 
Crestinii vin tácuti din vale 
Si doi de se'ntilnesc in cale 
Isi zic: Hristos a inviat! 

Si ride-atita sărbătoare 

Din chipul lor cel ars de soare! 


Si-un vînt de-abea clătinător 
Sopteste prin văzduh cuvinte; 
— E glasul celor din morminte, 
E zgomotul zburării lor! 

Si pomii fruntile-si scoboară 
Că duhul sfint prin aer zboară. 


E linişte. Si din altar 
Cintarea’n stihuri repetate 
Departe pinū'n văi străbate — 
Şi clopotele cîntă rar: 

Ah, Domne! Să le-auzi din vale 
Cum rid a drag și pling a jale! 


4 


Biserica, pe deal mai sus, . 
E pliná astázi de luminá, 

Cá ’ntreaga lume este plină 
De-ace'as gind, din cer adus: 
In fapta noastrá ne e soartea 
Si viața este tot, nu moartea. 


Pe deal se suie ’ncetigor 
Neveste tinere si fete, 

Batrini cu iarna viefii’n plete; 
Si ’ncet, in urma tuturor, 
Vezi sovdind cite o būtrinū 

Cu micul ei nepot de mind... 


Ah, iar in minte mi-ai venit, 
Tu, mama micilor copile! 

Eu stiu cá si ’n aceste zile 
Tu plingi pe-al tūu copil dorit! 
La zimbet cerul azi ne chiamū. 
Sint Pastile! Nu plînge mamă! 


GH. COȘBUC 


PRIMUL PATRAR 
ULTIMUL PĂTRAR 


Observati 
desenul de 
dedesubt... 

„Si va va 
fi uşor sa 
constatati 
ca cele pa- 
tru cercuri 
care ilcom- 
pun, sunt 
cele doua 
aspecte extreme ale Lunei. 

Acestz „cornuri“ daca le putem 
numi asa, au mai multe puncte de 
intersecție şi cercurile, jumatatile 
de cercuri 5-6 şi 4-7 sunt tangente 
în 2. 

E vorba acum să desenăm fi 

gura plecând de la un punct dat, 
în patru curbe numai gi fără să 
părăsim hârtia ! 
Sunteţi oare capabili să raspundeti 
acestor condițiuni, ştiind că punctul 
de plecare poate să fie indiferent 
4. DOM Ot 

Luaţi un creion şi căutaţi! 

Dacă nu reusiti n'aveti de cât 
intoarceti revista si să citiţi soluţia. 


jeYepo [NUOrAII georpra 

1} es Bley aqmo ned ve] 916 

‘H wan un + ‘G-L ‘g UN viepo 

woul “Suter “O UN T ty TÃO 
eqind tqnp o tape S UA T 

: mIogemin 2352 

sznozed ap jnuniq ‘9 el ep wad 

-a2ur ps “e3dope w:ueun pow ur 

pun eBuras aids jnsiayq powo 
axedajd ap pund un wasae eg 


VILATOS 


COEZIUNE 


lată o mică ex- 
perienta care va 
va permite sa de- 
monstrati forta de 
coeziune care tine 
impreunate mole- 
culele apei: este 


în fizică ,,tensiu- 
nea superficială a 
unui lichid“. 

Taiati dintr'o carte de vizită un 
disc A, urmat de un dreptunghi, 
şi faceţi două îndoituri B C în 
unghi drept, după cum arată schiţa 
alăturată. 


- veți mira de greutatea pe care o 


ceea ce se chiamă 


Asezati acest carton îndoit 
pe marginea unui pahar, cercul în 
interior gi apoi turnati apă până 
când lichidul atinge cercul. 

Acum, puteţi să puneţi mai multe 
piese de un leu pe dreptunghiul 
orizontal care iese din pahar, și vă 


r 


i 
bai. bio ad fe J UY „rr 


puteti pune pe acest mic drept- 
unghiu pentru a învinge forța de 
coeziune care tine lipit de apă 
discul rotund. 


a - 
5 + 
P= A aye? | 


a's 


Vrei să cumperi un fulger ? 


Ce eR 


Un fulger 
nu are ma- 
re valoare. 
S'a calcu- 
lat ca ener- 
gia nece- 1 
sară producerii unui fulger repre || 
zinta costul a 10 kilowatiore, Asta | $ 
înseamnă consumul a 25 becuri de e 
40 wati care ar lumina 10 ore. Žv 
Această energie la o uzină 

electrică costă vreo sută de lei. — 


k a 
e Ed A f 


Profesoara. — Am 
văzut că Ronul se 


varsă în Mediterana. — 
De unde izvoreste, . 
Toto? | 
Toto. — De unde N 
izvorăşte? Din cealaltă parte, RE 
domnişoară. o 
+ A oF a 
‘POR PBT EN bE oe 


Prietena mea, Adela, T 
E o fetiță bună, i. 
Adesea insū-i place 
Sá spuie o minciună... 


R 

Azi o întrebai la şcoală D 
De ce eri a lipsit ? „a 
„Din cauză de boală, A 
Ráspunse, negregit!“ = 
2 

Dar aflând dela Mia 3 
Cá ea m'a mintit, = ~~ 
Am rupt prietenia k 
Si ne-am despărțit, || set 


MORALA: Sá nu spui minciuni | Ed 
De vrei prieteni buni. | 


IRINA KK 


A 


SA TE INVAT EV LUPTA CU CE/ HAI TARI, 
ÎL IEI IN BRA TE ÎL STRANG/ PANA PIERDE 


RESPIRATIA s) 
IL Put Jos 


| DAR Mich poru 
ACUN APL HAL 


UF! BINE GHA 
(REZVT 


— Eu nam nevoie de 

e carnet. Daca am de insemnat 
ty ceva, scriu pe manseta. 

“ — Atunci, banuesc că ai 

totdeauna o bucată de cret: in buzunar! 


Petrică se duce la ghiseul poştal: 
» — Am venit să ridic o scrisoare“. 


— „Pentru cine, dragă ?“ 
— „Asta trebue să fie scris pe plic“, 
răspunde nedumerit Petrică. 


12 


-E PREA COMPLICAT, EU TEINVAT SISENUL 
NEY! TV TE PITEST LA PICIOARELE LVI IAR 


W BRÂNCI 
SI EL CADE 
À ONGYR 


x 


toc Ô TREAGE 
JA I DEA 
BRAN CI 


SI ACUN TINET- -HA 
Pic OARELOR 


Fotogra- 
ful: Miati 
spus cá aveti 
doi gemeni de 
fotografiat ? 

Mama: 
Da, dar unul 
e bolnav; 
aşa că foto- 
grafiază-l de 
| două ori pe 
~ acesta. 


Intro Joi după masă la şcoală 


Portarul. — Doriţi să-l 


vedeți pe dl. Director, 
domnule ? 
Domnul. — Nu, vin 


= la scoala dela 2 la 4. 

Portarul. — Nu înţeleg? ! 

Domnul. — E simplu. Fiul meua 
capatat doua ore de arest pentruca 
şi-a greşit problemele. Or, cum eu sunt 
acela care i le-a făcut... 


ITE ZA TREIA 
CA 1 PERICOL, 


AH fA TI ARSI 


să lucrezi ? 


COLO A P/ERDYT 
CURAJUL 


COCO DRACA VINO Jas 
UN SISTEM 


Monica. — Tată, de 
cë peci? 

Tata. — Mă duc la 
= lucru, dragă. 
Monica. — De ce 


Tata. — Ca să câştig bani. 
Monica. — Ce să faci cu banii? 
Tata.— Să-ţi cumpăr tie de mâncare. 
Monica.— Ei bine, azi nu-mi e foame. 
Vrei să rămâi să te joci cu mine? 


— Mama, 
mama, a sarit 
un şoarece in 
oala cu lapte. 

—Dumne- 
zeule! Si ce-ai 
facut ? 

— Eu ni- 
mic, dar am 
aruncat ina- 
untru si pisi- 
cuta, ca sa-l 
prinda ! 


a 


PUIU VREA SÀ 
DEA ALARMA. 


O IDE! ANU Aa DYIY NY SE DESCURAJEAZĂ 


CU PIETRE IV SENNA 


e clu ua M vremi. 


Urmăriţi in fiecare Duminică aventurile lui Miss Gladys 


Vrei pantofii 
mult să fie ? 
la Gladys 
la prăvălie 
Dă mai mult 
un leu — doi 
Decât să iei 
ghete noi 


Vai ce carte minunată Când eram mai pasionată Nu adorm, rămân trează Am pus pantofii pe masă 
Aşi sfarsi-o dintr'odatã De erou amorezata Romanul mă obsedează Şi s'a luminat în casă 

Şi m'am pus să o citesc Apare mama, furioasă Ce să fac să-l sfârșesc Secretul lor vreţi să-l ştiţi? 
Intr'o noapte s'o sfârşesc Şi ia lampa de pe masă. Pe întuneric să-l citesc? Cu GLADYS sunt lustruiti. 


ARA raha 
7 4" K 4 


N É 
q e d 3 
` i 


PENSIE 


oy a 
r 


1 


ig 

e 

į 

> 
o 
LŽ 

. 


"1" ps 


o Fr pc a TX 
r “ 


TEEM Alp reer? sf 
ever +? 


AFI 


` 


Experiența telegrafică făcută 
la 12 Iulie 1793, in fata 


Comisarilor Conventiunii 


Telegraful aerian al lui Claude 


Chappe — care avea dușmani pu- 


ternici si perseverenti — isi găsise 
in schimb in persoana lui Lakanal 
un aparator indraznet. 


Aşa se face cá la 2 Julie 1793, 


Conventiunea consimti ca o expe- 
rientá sa aiba loc in fata unei 
Comisiuni desemnate de ea in acest 
scop. 

Aceasta experientá fu solemna: ea 
avea să hotărască de soarta inven- 
tiunii. Experienţa avu loc pe linia 
dintre lacul Saint-Forgeau şi termi- 
nandu-se la Saint-Martin-du-Tertre, 
pe o linie de treizeci si trei de 
kilometri. 

Claude Chappe cu vocabularul 
in mana statea cu Daunou la Mé- 
nilmontant. La statia Saint-Martin- 


du-Terte erau Abraham Chappe — 


cu acelas vocabular — impreuna 
cu Lakanal si Arbogast. 

Succesul acestei experiente fu 
deplin. Ea fu atât de convingătoare 
în privinţa perfecțiunii sistemului 
Chappe, încât nimeni n'a şovăit să 
o recunoască. Conventiunea, in ge- 


- dinta dela 25 Iulie, adapta oficial 
„telegraful Chappe si poruncia ,,Co- 
_ mitetului Mântuirii Publice“ sã în- 
fiinteze pe teritoriul francez, o 


linie de corespondentá formata 


„dintr'un număr de posturi necesare... 


Un inginer olandez care reprezintă 
o societate olandeză . de „pescuit 
epave a obţinut dela guvernul 
spaniol, concesiunea exploatării co- 
morilor din golful Vigo. 

“In golful Vigo sau scufundat 
în 1707 mai multe vase mari ce 
se întorceau din America încărcate 
cu aur. 

Pentru a pescui aceste tezaure 
aflate la o mare adâncime în apa 
mării, trebue să ai la îndemână un 
material special şi important. Sca- 
fandriere de metal, clopote pentru 
scufundare, macarale, lanturi, etc. 

Numai societatea olandeza amin- 
titã mai sus s'a specializat in acest | 
gen de pescuit, gi este- inzestrata 
cu materialul necesar. 

Deaceia guvernul spaniol a in- 
sărcinat-o cu această complicată 
misiune a căutării tezaurelor de la 
Vigo. 


"Când. se 
dublează 
dimensiunea 
unei fotogra- 
fii, suprafaţa 


ei se măreşte 


de patru ori... 


“Beethowen unul din geniile mu- ` 


zicei, s'a náscut la Bonn in 1770. 
Era fiu gi nepot de muzicant. Din 
cea mai frageda copilárie fu silit 
sá studieze muzica gi la 17 ani il 


uimi pe Mozart cu talentul său de | 
„ compozitor. Se stabili definitiv la 

Viena in 1792. Aci găsi prietenii 
preţioase. cari il făcură să îndure | 


mai uşor grelele încercări ale vieţii: 
griji familiare, lipsă de bani... si 
mai cu seamă surzenia progresivă 


care la îndepărtat complect de | 


lume în ultimii ani ai vieţii. 

Beethowen imuri în 1827. Opera 
sa cuprinde între altele liturghii 
ca cea Solemnă în re major, 
simfonii cum sunt Simfonia he- 


roicá, Pastorală, Simfonia IXa. 


sonate, etc... .. re 


In căutarea aurului din mări 


pet > 


= > > 
fy Re ayes 
4 


VENINUL SERPILOR 


Sa pus la 
punct o noua 
metoda dea 
extrage*) veni- 
nul serpilor cu 
ajutorul  şocu- 
lui**) electric 

Procedeul 
vechiu consta în a tine capul rep- 
tilei pe deasupra unui pahar şi 
să i se comprime glandele... 

Metoda electrică, oferă superio- 
ritatea unei curátenii mai mari, a 


unei eficacitáti mai mare şi a eli. 


minării oricărui corp strain. 
Veninul de sarpe seamana cu 
zeama de portocale, iar marile 
reptile tropicale dau cate doi cen- 
timetri cubi din această substanță 
la fiecare extragere. Insă această 
operaţiune nu se poate face decât 
odată la două săptămâni. i 
Murdžriile sunt îndepărtate din 
lichid cu ajutorul unui centrificator. 
Tot aşa se scoate şi frişca din 
lapte cu mașina specială de separat 
-smêntâna de lapte. 
După aceea, otrava este uscată 
şi are înfăţişarea gráuntoasá. 
Veninul serpilor foloseşte in mai 
multe scopuri: cele mai cunoscute 
sunt prepararea serurilor împotriva 
muşcăturilor de reptilă şi în tra- 
tamentul hemofiliei***). 


In Arabia toate orologiile, pen- 
dulele si ceasornicele trebue să fie 


potrivite zilnic, ora fiind determinată 


acolo de poziţia soarelui. 


Sri 
— tert et 
; Ra . 
x Axi } 
KET 
D Ka x 
p 1 


) extrage = a scoate din... 
*) șoc = izbitură, lovire. : 
**) hemofilie = predispozifie la homoragiis  - 


~ 


Ñ 


> 


er | 


ca rent pe 


ią 


A + ~~ 
e J q, 
4 ~ Ts i ad 


ne i i 75 
E 3 4 e 


HRISTOS A INVIAT! 
Orizontal: LA P ANDA 


1. Mantui- 


r P i 
| 


pou M 


$ torul lumii. Trei şoareci se 
23 

2 Arbore 4 v a . 

7 oaca in jurul 
2 totdeauna | J 


verde. 3. acestor pisicute 


Pranestie 4-456 oe 4 
pasti fără însă ari vedea. 
Anafură de 


Paşti. 5. A In zadar pândesc | 
tăia cu coasa. 
6. Stau în- 
. trun loc sunt bine ascunși. 
pana sa vad pe cineva. 7. Masa lui Hristos cu Apo- Unde? 
stolii, in Joia Mare. 8. Acest (pop.) 9. Figura la gu 
jocul de şah. 10. Dormi. 11. Făşie cu care se termina 
poalele unei rochii. 12. Acolo a facut Isus prima mi- 
nune. 13. Soare egiptean. 14. Iti. 15. Unealta de 
slefuit. 16. Eroina piesei „Năpasta'. 17. Si ridicân- 
du-şi ochii in sus, Apostolii zăriră pe Isus înălțându-se 
pe o „masă de aburi“. 18. Văzând că a vândut sânge 
nevinovat, s'a spânzurat. i 
Vertical: 1. Invierea Domnului. 2. Floarea Paştilor. 
3. Acest. 4. Se bea de Paşti. 5. Care abia se mijca. 
6. Nu mai departe de vârful nasului. 7. Pui mâna. 
8. Interjectie. 9. Oras în vechime. 10. Mers al calului. 
11. E de pânză, si toamna se umple cu nuci. 12. 
Fructul aninului. 13. Răspunsul scurtului circuit pro- 
vocat de războiul òalelor roşii. 14. La telefon. 15. 
Măgarul Domnului. 16. Răstorn pământul cu plugul. 


14 17 


ele, căci goarecii 


UN: JOG: DEBS 
ATENȚIE | 

Priviţi cu atenție || 
clişeul de mai sus, gi 


raspundeti-ne ce greşeli | E 
a comis desenatorul 


17. Cel ce vinde in. 18. Bunica lui Isus. e ee 
MOS ROATA acestei figuri? Es 

ae 

© Er 

| $ k 

DIBACIE | a 

© 7 O scriere dreaptă arată un caracter energic; o scriere | 

i E No S aplecată trădează o fire sentimentală. Ascutita, scrierea 

Pis acest ipatti i aparţine desigur unei naturi personale, iar rotundă O — 
construit din bețe arată mare bunătate. Bine înțeles aceste indicatiuni 


| sunt generale. a 
de chibrituri, luaţi Ak 2 


la o parte 16, in į | - i 
aga fel încât sá va RECONSTITUIRE -SVAN 
i ; 445 a | E Mr 

amana doua patrat hs ; i = 
Ein É taci Rios | Ce reprezintă figura de mai jos? è S AN 
mari gi două mici. o e Răspunsul nu-i aşa de uşor, însă dacă veți uni 

A E - numerele dela 1 la 34 şi dela 1 la 55 printr'o linioara = 

2 dreapta va veti lamuri numai decat. (a 


GEMENII 


„Din opt poze felurite 
Doud sunt la fel croite. 
Care sunt de le aflati, 


Premiul o sa castigati!... 


le re 
aminteste 
trecerea 
Ingerului 
extermina- 
tor care 
ucisese 
sat 10 
noapte pe 
nouii nas- 
cuti ai Egiptenilor (pentruca 
Faraonul nu voia să permită po- 
porului ebreesc să părăsească 
Egiptul) şi nu ucise pe fiii ebreilor; 
le aduce aminte totdeodată de eşirea 
lor din Egipt, sub conducerea lui 
Moise. 

Sărbătorirea Pastelui la ebreii 
antici dura sapte zile, de la 10 la 
17 ale lunei ,,Nisan‘‘. 

In ajunul primei zile se mânca 
mielul de Pasti. 


Ştiţi că regele 
Franţei, Ludovic 
XIV, purta o pe- 
rucă lungă până 
în mijlocul spa- 
telui pentrucă 
voia să-şi acopere 
spatele care era 


puţin adus? 
e 


In ce lună mănâncă lumea mai 
puţin? 


aIIENIQ2A euny UI 


Zizi merge pentru prima dată 
cu mama ei la tara. 

— Mamico, ce fel de animal e asta? 

— O vaca! 

— Si ce are pe cap? 

— Coarne! 

In acest timp vaca mugeste. 

— Mamico, pe care corn asuflat 
vaca? 


16 


Unii copii au obi- 
ceiul să culeagă flori 


bage în gură. Apoi 
ore întregi le mes 
tecă. Ei nu ştiu ca 


/ 


acest lucru e foarte periculos şi că de 
multe ori li se trage vreo boală 
sau chiar moartea de aci. Pe ier- 
buri şi paie trăesc adesea niște 
foarte 


ciuperci invizibile, uneori 
otrăvitoare. 


LA DOCTOR 


— Scoa- 
te limba 
afară, aşa! 

— Ah 
doctore, ce 
mai aş: 
tepti ca să 
iei un pur- 
gativ?! 


Un simț îndeosebi de desvoltat, 
este simțul mirosului. Dacă se 
pulverizează a 100 bilioana parte 
de vanilină (al cărui miros il cu- 
noasteti din bucătăria mamei) într'o 
sală mare, noi putem totuşi să 
mirosim această inimaginabilă parte 
mică de tot. 


9 
Numai 
tv A | 


tăeturi! 


1 3 


Taiati din 
hartie un 
cerc si intre- 
bati pe prietenii vostri daca pot 
sa-l imparta cu trei taieturi in opt 
parti egale. Atunci incep incercarile 
si chibzuiala, dar nimeni nu va gási 
repede solutia! Desenele alaturate va 
arata cum se face. Se tae cercul 
întâi in jumătăţi, apoi în sferturi. 
Cele patru sferturi le puneţi unele 
peste altele si apoi cu o singură si 
ultimă tăetură ati împărțit cercul 
în opt parti egale. 


şi ierburi şi să le - 


PASTELE CRESTINESC 


pastrea- 
ză urmele 
sarbatoas 
reiebraice, 
dar este 
sarbatoare 
cu carac- 
ter crestin, 
chiar e cea 
mai mare 
sărbătoare crestineascá ţinută in 
amintirea Invierei lui Isus Cristos, 
care constitue evenimentul cel mai 
glorios al existentei Sale, proba 
cea mai luminoasă a divinității 
*Sale, baza credintei noastre. 

In amintirea glorioasei zile a 
Invierii lui Cristos, apostolii hota- 
rara ca Dumineca, ziua aniversarii 
Invierii, sa fie ziua de sarbatoare 
saptamanala a crestinilor, pe cand 
pentru ebrei ziua de sărbătoare 
săptămânală este Sâmbăta. 


a Fiti buni si blânzi 
cu animalele. Ani- 
malele sunt dealtfel 

_ recunoscátoare pen- 

tru tot binele ce li 

se face. Uneori gi 

ele au nevoie de un 

cuvânt bun şi o mica 

dragoste intocmai ca si un om. Nu 

uita ca un animal nu poate vorbi 

gi nu-ţi poate spune ce-i lipseşte 
sau ceea ce îl face să sufere. 


— Tata, unde izvoieşte Ialomiţa? 

— Nu prea-mi aduc aminte. 

— Şi atunci am să fiu pedepsit 
eu la şcoală pentrucă tu nu ştii 
geografie. 


PAGINA FETITELOR 


SĂRBĂTORI VESELE! 


lata cáteuanobiecte drágute 
pe cari le pūteji pregăti 
dinainté, pentru ale putea 
dărui de Paști rudelor si prie- 
tenilor voştri. Confectionate 
din fetru cu aplicafiuni „tot 
de fetru, nu costă scump și 
se lucrează foarte repede: 

Saculefde pastrat ace din 
fetru albastrii deschis, apli- 
zeaļiuni ceva mar-inchise, cu 
aripioare pe care coasefi un 
clopot albastru inchis, cu dri- 
pioare si nouri albi pringi cu 
afd în aceeași culoare. Capac 
pentru ouă, făcut din fetru 
alb, in forma unui cap de 
cocoș, Creasta o tăiați din pos- 
tav roşu pe care-l veţi prinde 
în cusátura dela mijlocul 
capului. Ciocul e galben tot 
cusut înăuntru, iar ochii din 
mărgele negre. 

Sac în formă de ou. 1! tai 
din cinci. sau șase bucáli 
după tiparul ce vedeţi in pa- 
gina. Feliile le coasefi pe 
> muche. Il inchidefi cu un 

eclair“ de care agátati un 

- elopofel. 
Pernitele si invelitoarele de, 


cărți le vefi impodobi cu puis 


gori din fetru galben. Firele 
de iarbă le puteți lucra cu 
fire groase de lână verde. 


Q 


Pe EN TUR IL ES 


CAPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Inventarul doctorului 


Capitanul Hatteras isi faurise 
un plan indrasnet: sa intreprinda 
o calatorie spre Nord sisa rezerve 
Angliei, patria sa, gloria de a 
descoperi polul boreal al lumii. In 
acest scop, indrasnetul marinar fa- 
cuse tot ce sta in puterile omenesti. 


Dupa ce luptase noua luni de zile 
contra curenților şi furtunilor, dupa 
ce sfárâmase munti de ghiatã gi 
rupsese banchize, dupa ce luptase 
cu trigurile unei ierni fără pereche 
în regiunile polare, dupa ce rezu- 
mase în expediţia sa lucrările pre- 
decesorilor lui, le controlase gi re- 
făcuse, pentru a spune astfel, istoria 
descoperiri or polare, după ce impin- 
se vaporul său Forward dincolo 
de mările cunoscute, însfârşit dupa 
ce îndeplinise aproape jumătate din 
- misiunea sa, îşi vedea acum planu- 

rile sale mari gata să se nărue! 


Trădarea sau mai bine zis descurajarea echipajului 
său, obosit de atâtea încercări, nebunia criminală a 
câtorva agitatori îl aduse într'o situaţie îngrozitoare : 
din optsprezece oameni imbarcati pe bordul vaporului 
nu-i mai rămăseseră decât patru şi aceştia lipsiți de 


„mijloace de hrană, de vapor şi la mai bine de opt 


mii de km. departe de tara lor. 


Vaporul Forward explodase sărind in aer chiar 
dinaintea lor și le distrusese cele din din urmă mijloace 
de hrană. 


Totuşi curajul căpitanului Hatteras nu slăbi în fata 
acestei îngrozitoare catastrofe. Tovarasii care îi mai 
fămăseseră, erau cei mai buni din echipaj şi cei mai 
capabili de sacrificiu. El făcu apel la energia şi la 
ştiinţa doctorului Clawbonny, la devotamentul lui Iohn- 
son si Bell, la propria sa credință în reuşita între- 
prinderii, si îndrăsni să le vorbească chiar de speranță 
în aceste momente- de desnădejde, asa că a fost înțeles 
de tovarăşii lui hotărâți, care îi-răspunseră cal vor 
urma fără şovăire. 

Doctorul, după cuvântarea plină de încredere a 
căpitanului, vroi el însuşi să se covingă de situație, şi 
părăsind pe camarazii lui care se opriseră la vreo trei 
sute de metri de teatrul catastrofei, se îndreptă într'acolo. 

Din Forward, acest vapor construit cu grijă, din 


acest brick, aşa de scump, numai rămăsese nimic; 
blocuri de ghiaţă răsturnate, resturi fără formă, inne- 


grite, arse, drugi de fier indoiti, bucăţi de cablu încă 


arzânde, ca nişte fitiluri de artilerie, iar mai departe 
coloane de fum în spirală, se ridicau ici şi colo pe ' 


podişul de ghiati, măr urisind silenta exploit. Tunul 
e pe puntea de dinainte a vaporului, 
câţiva metri, sta lungit pe un bloc de ghiata, parcă 
ar fi fost pus în bătaie. Pământul era presărat cu sfa- 
râmături divers2 pe o riză de vreo sută de metri; 
corpul vaporului zăcea sub o grămadă de ghiata; iar 
munţii de ghiatá, in parte topiti de căldura incendiului, 
îşi recăpătară acum tăria lor de granit. 

Doctorul căzu pe gânduri, amintindu-şi de cabina 
sa devastată, de colecția sa pierdută, de instrumentele 
sale preţioase făcute praf, de cărțile sale ravasite gi 
prefăcute în cenuşă. Atâtea bogății nimicite ? Cu ochii 
inlacrimati -contemplă acest uriaş dezastru, gândindu-se 
nu la viitor, ci la această nenorocire fatală, care îl 
izbise drept în inimă, 

In curând fu ajuns din. urmã de Iohnson ; pe chi- 
pul bătrânului marinar citeai urmele unor mari sufe- 
rinte; ei se luptaseră cu camarazii revoltați, ca să 
apere vaporul ce li se dăduse în pază. 

Doctorul întinse mâna şefului echipajului, pe care 
acesta i-o strânse cu tristeta. 

— Ce-o să ne facem de-acum amice ? îi zise doctorul. 

— Cine poate să ştie? răspunde Iohnson. 

— Mai întâi. reluă doctorul, să nu ne lăsăm pradă 
descurajării, să fim bravi. 

— Da, dle Clawbony, raspunse batinul marinar, 
aveți dreptate ; în fața dezastrelor mari trebuesc luate 
hotărîri mari. Suntem la o grea strâmtoare; să eşim 
din ea. 


— Sárman vapor! zise suspinând doctorul, eram 
atât de legat de el sil iubeam cum își iubeşte cineva 
vatra părintească sau casa in care a petrecut O vieatã 
întreagă; şi acum, uite, n'a mai rămas nimic din el !... 

— Cine ar fi crezut, dle Clawbonny, că această 
grămadă de bârne şi scânduriaresăne mâhnească atâta! 

— Dar salupa? reluă doctorul, uitându-se în jurul 
lui, nici ea n'a scăpat de distrugere? 

— Ba da, dle Clawbonny : Şandon și bavacigė care 

ne-au parasit, au luat-o cu ei. 

— $i luntrea? 

— Nu. Iato sfárimatá în mii de bucăţi! Uitaţi-vă, 
doar aceste cateva bucati de tabla calda au mai ramas 
din ea. 


— Nu ne-a mai ramas atunci decât acest H alkeboat? 
(luntre de cauciuc). 


— Da, graţie ideii ce ati avut de a o lua cu dará 
in excursiune. 

— Putin de tot, zise doctorul. 22 

— Ah, mizerabili tradatori, care au fugit, exclama 
Iohnson. Dumnezeu să-i pedepsească cum merită! | 

— Iohnson, răspunse cu blandete doctorul, nu tre- 
bue să uităm că suferința i-a încercat aspru. Numai 
cei mai destoinici ştiu să rămână buni în nenorocire, 
cei slabi cad! Să-i deplângem pe |. tovarășii noştri. de 
nenorocire, dar să nu-i blestemăm !... 

După aceste cuvinte doctorul rămase câteva minute 
tăcut, plimbându-si privirile neliniştite asupra logalksiai, 
' — Unde sania! Intrebá Iohnson. | 

— A ramas la vreo doi km. in. urmã. 


— Sub paza lui Simpson? sių Sag 


aruncat la 


ii 


> 


"ŢI 


y Veer 


Pat S o sei 
2 CE eee ogi 


Pontipo conduce senin 
un puternic submarin 


Care esind la suprafață 
în două elici se agaţă 


E vaporul „Dominante“ 
care acum nu mai merge înapoi sau inainte 


Pontipo, om de sport 
il impinge pana 'n port 


— Nu, nu amice, Simpson, sărmanul | Simpson a 
a cazut, de oboseala. 

— Mort? răspunse şeful echipajului. 

— Mort! strigă medicul. 

— Nenorocitul! zise Iohnson, şi cine ştie, poate 
şi noi vom ajunge în curând să-i invidiem soarta. 

— Insă pentru un mort, reluă doctorul, în schimb 
am adus cu noi un muribund. 

Un muribund? 

Da, căpitanul Altamont. 

Doctorul povesti în câteva cuvinte întâlnirea lor. 
Un american! exclamă Iohnson. 

Da, toate fac să creadă că acest om este un 
cetăţean al Statelor-Unite. Dar nu prea ştiu bine ce 
sa întâmplat cu corabia Porpoise, care desigur a 
naufragiat, şi ce caută el în aceste ţinuturi. 

— A venit aci ca să piară, răspunse lohnson ; şi-a 
dus echipajul la moarte, ca şi toţi aceia, care au avut 
îndrăsneala să se aventureze sub aceste cercuri ! Dar cel 
putin, d-nule Clawbonny, scopul excursiunii d-stra a 
fost atins? 

— Nu vezi această grămadă de cărbuni? răspunse doctorul. 

— Da! facu Iohnson. 

Doctorul dădu trist din cap. 

— N'a mai rămas nimic? întrebă” bătrânul marinar. 

— Nimic! Merindele ne lipsesc, oboseala ne doboară 
încetul cu încetul. Nici n'am atins măcar coasta semna- 
lată de Edward Belcher! 

— Aşa dar, reluă bătrânul marinar, nu mai avem 
„deloc combustibil. 


Si astiel fără cboseală 
făcu iar o mare scofală! 


Pontipo e foarte onorat 
şi încă odată premiat. 


— Şi nici vapor pentru a ne întoarce în Anglia! 

Doctorul şi Iohnson tăcură ; iti trebuia un curaj de 
fier pentru a privi drept în fata această îngrozitoare 
situatiune. 

Insfarsit, reluă șeful echipajului, pozitiunea noastră 
e limpezită. Cel puţin ştim la ce să ne aşteptăm! Insă 
ne grabim, temperatura e foarte scăzută: trebue 
ne construim numaidecât o colibă de ghiata. 
— Da, răspunse doctorul. Cu ajutorul lui Bell, lu- 
crul ăsta va fi uşor. Apoi ne vom duce să căutăm 
sania si să aducem pe American, sin urmă vom tine 
un sfat cu capitanul Hatteras. 


— Bietul capitan! facu Iohnson, care uitase aproape 
de sine, cât trebue să sufere! - 

Doctorul si şeful echipajului se reintoarsera la tova- 
rasii lor. 
ji Hatteras era in picioare, nemiscat, cu braţele incru- 
cisate, ca de obiceiu, tacut si cu privirea pierduta in 
golul spaţiului. Pe chipul său reapărea ne§ovairea obişnuită. 
+ La ce se gândea acest om extraordinar? Il preo- 
cupa pe el situația sa desnădăjduită sau proectele 
sale distruse ? 

Visa el să se înapoieze fiindcă oamenii, elementele 
naturii, totul conspiră contra încercărei sale? 

Nimeni nu i-ar fi putut cunoaşte gândurile. Ele nu 
se tradau de loc. Credinciosul său Duk rămase lângă 
el, înfruntând o temperatură scăzută de 36 centigrade 
sub zero. 

Bell întins pe ghiata, nu făcea nicio mişcare, părea 
neînsuflețit, şi această nesimţire putea să-l coste vieata, 


să 
să 


ay e căci risca să îngheţe tun. 

— Nici merinde. 

o Nu: (va urma) 
„DIMINEAŢA COPIILOR“. Editura „Ziarul“ S. A. R. Bucuresti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. Revistă ilustrată pentru 


tineret. Redacția și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucuresti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: 
un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P.T.T. Nr. 15.585/939 


IMPRIMERIILE „„ADEVERUL“ S. A., BUCURESTI 


19 


i 
$ 
4 


GIGANTUL 


Pe când anotimpurile nu se 
intelesera să-şi împartă munca 
anului, era aga cum e uşor de 
bănuit, ca în toate societățile 
rău Orgnnizate, multă dezors 
dine; şi pătimeau drept con- 
secinta, bietii oameni. 

Rautacioasa si batrana iarna 
infofolita si cu glugá, purtând pe spate saci mari cu 
zăpadă ca s'o răspândească peste toate țările, avea 
obiceiul să poposească ici şi colo, şi deabia reușea în 
365 de zile să viziteze jumătatea lumii. 

Primăvara, această zână drăguță, îmbrăcată in voa- 
luri şi parfumată cu violete, drūgalaga dușmană a 
iernei, căreia îi place să sosească in vârful picioarelor 
tocmai când bătrâna friguroasă întoarce spatele şi ia 
drumul plecării — nu era observată decât de către 
baetii cărora nu le pasă de frig. 

Ei se joacă încă în zăpadă şi au în ei germenele 
primăverii vieţii — sunt deci prietenii ei de totdeauna. 

— De ce pleci, ziseră ei timpuriei Primăveri, nu 
vezi că Iarna doarme sub ghiata? 
Ea continuă să doarmă, de ce nu 
rămâi ? 

— Nu, nu, copilagii mei; daca 
eu raman se vor deschide toate 
ferestrele si se vor naște. atâtea 
floricele. Voi veti face desigur 
atâta gălăgie, Iarna se va destepta 
si ma va alunga cu suflári de vant 
rece, rece, incat m'ar face sa mor. 
Ma voi intoarce mai tarziu, daca 
voiu avea timp. 

Dar de cele mai multe ori săr- 
mana Primavara nu gásea timp sa 
se mai întoarcă, si multe tari rămâneau și rămân încă 
şi azi sub zăpadă. 

Primăvara si vara însă, bune prietene, ca femei fru- 
moase ce sunt, serau geloase una pe alta şi pentruca 
Vara era mai blondă, cea mai puternică si mai vioaie, 
punea repede pe fugă pe cealaltă! 

Astfel sărmana Primăvară, suavă şi dulce ca o copilă, 
alerga când încoace când încolo, se apropia cu un 
surâs ca să fie bine primită, răspândea câţiva ghiocei 
din corsetul ei plin cu flori, şi apoi plângea ploaia ei 
subțire care parfuma aerul cu miros de miere. 

Or, se întâmplă, că ratacind d'ici colo, Primăvara se găsi 
într'o mare grădină, care îi păru părăsită, atât era de 
sălbatecă. 

Adevărul e că niciun anotimp nu pátrunsese vreo- 
dată în acea grădină, pentrucă se zicea că proprietarul 
era un gigant egoist care nu dădea voe nimănui înăuntru. 

Primăvara nu ştia asta și chiar de ar fi ştiut e atât 
de uşuratecă încât ar fi intrat totuşi. Aşteptă să se 
facă noapte şi sări peste zid, intră, puse flori şi frunze 
la toti copacii, fire de iarbă în toate livezile, si raze de 
soare pretutindeni. Apoi se ascunse între crăcile unui copac. 

La ora 7 se auzi un mare sgomot: era gigantul care 


se deştepta urlând. 
20 


„A TA a "| 1 m 
krpe Coley asi} | 


RABONITO 


Se auziră apoi paşi enormi şi un strigăt de surprindere : 
— Ce minunăţie ! zise gigantul. Cine mi-a împodobit 
astfel grădina ? De câtă vreme n'am mai văzut flori şi n'am 
mai simțit. soarele !... Sglobia Primăvară era cât pe aci 
să-ispunăcă ea făcuse totul, dar se mulțumi să râdă uşurel. 

— Cine o fi şi acesta? îşi zicea ea, merită darul 
meu. Ar trebui să văd dacă nu e un rău, miar părea 
rău, şi repede, repede, m'ași duce să chem Iarna. — 
Zicând acestea rămase ascunsă și aștepta. 

Gigantul se plimbă în lunggi în lat, culese câteva 
floricele, apoi, fericit, se întinse la umbra capacului 
unde era ascunsă Primăvara si adormi. 

Dar cum fu sau cum nu fu, copiii acelui sat, mer- 
gând la şcoală, trecura prin fata grădinii gigantului 
egoist — pe care O ştiau totdeauna stearpa şi necul- 
tivată — fură inmarmuriti de înfăţişarea ei nouă, 
tipará de fericire gi aveau mare poftă să intre să facă 
nebunii prin livezile înverzite. 

Unul din ei începu să se suie pe poartă dar cel 
mai máruntel îi convinse să nu facă aga ceva. 

— Nu intra, nu intra, nu ştii că gigantul nu permite 
nimănui să intre? Ar fi în stare 
să ne mănânce pe toti fripti!... 

Şi plângea de spaimă. Primăvara 
deabia auzi aceste cuvinte si il si 
chemă cu vocea ei dulce: 

— Intraţi fără frică copiii mei. 
Gigantul doarme aci la umbra 
copacului şi dacă vă va amenința, nu 
vă fie frică, vă voi apăra eu. 

Cum sapoti rezista la invitaţia 
Primăverii? Nu e posibil, şi copiii 
săriră uşor peste zid, şi tine-te acum, 
sărituri, alergări, învârteli şi fericire... 

La sgomotul lor gigantul se 
deşteptă si începu să strige: 

— Răutăcioșilor, haimanalelor, cine v'a dat voe să 
intraţi? Nu ştiţi că e grădina mea? Nu ştiţi că eu asi 
putea să vă mănânc pe toti fripti? Fugiti repede si nu 
vá mai intoarceti. Nimeni nu trebue sá patrunda in 
gradina mea mai ales acum cand s'a facut aga de fru- 
moasa. Ati înţeles? Aşi vrea să știu, cine v'a facut 
sa intrati? 

— Primavara, indrasni sa spunã cel mai máruntel 
cu o voce plangareata. 

— Primavara? Si cine e aceasta Doamna Primavara, 
care indrázneste sa dea ordine in casa mea? 

Copiii care de frică se strânseseră cu toţii sub' ar- 
borele unde era ascunsă Primăvara, fără să vrea se 
uitara în sus spre ea. Aceasta cu gingășie se întoarse 
spre aut, şi îi vărsă deasupra capului lui chel un 
coş de flor 

— AS citer eu ilustre gigant gi nu mi-e frica de 
loc de tine! Eu sbor prin văzduh cu o sută de poste 
pe ora gi tu nu vei putea niciodata sá ma ajungi. Mai 
degraba daca nu-ti place, sunt gata sa ma duc si sa 
iau cu mine soarele, florile, iarba si trifoiul si toate 


* Vip 


-4 


Această podoabă frumoasă si foarte 
originală, este făcută în întregime din 
gráunte exotice, ce le puteţi găsi eftin 
la negustorii de grâne sau seminţe, pe 
care ei le vând in sáculete mici; sunt 
lunguete şi rotunde, iar culoarea lor na- 
turală este cafenie și roșie. Se pot bine- 
înțeles vopsi în culoarea dorită. 

In desenul alăturat, niţel mărit, vă 
arătăm modul cum să le combinati si 
să le ingirafi pe o atá cele mici la mij- 
loc, la margine cele lunguiete și mari. 

Pentru a insira mai ușor gráuntele, 
cu un ac gros, e destul să muiafi boa- 
bele câteva minute în apă caldá,—ca să 
se moaie fără să se sdrobească— când 
le intepati. 

Potriviti gráuntele după desenul ald- 
turat. Colierul va avea forma unor frunze 
de dafin, prinse sus gi jos cu un fir. 
Pe părţi spicele alcătuite dintr'un grup 
de trei gráunte in evantai, sunt ames- 
tecate la marginea din afará cu márgele 
rotunde. Cele două bucăţi ale colierului sunt prinse in fafa de un medalion central, al cărui 
model il aveţi tot aici. El are forma unei stele din boabe lunguefe având jurimprejur mărgele 
mari rotunde. 

Colierul se închide cu un închizător de metal auriu sau argintiu, pe care-l puteţi cumpăra tot 
foarte eftin în orice prăvălie de mūruntiguri. 

Acest colier e original si frumos, mai ales dacă aveți grijă să armonizati bine culorile între ele 
gi să le potrivifi bineînţeles gi cu chipul vostru. EVA 


plantele, gi într'adevăr asa am să fac, dacă tu n'ai sa Primăvara se întoarse cu toate darurile ei, se intoar- 


A 


1 


deschizi poarta gradinii tale, tuturor copiilor ce trec pe 
stradă, pentrucă află si tu că Primăvara e făcută numai 
pentru copii si pentru grădină, care cât de măreaţă ar 
fi nue vie şi frumoasă dacă nu se aud guritele şi jocurile lor. 

Şi dintr'odată dispăru şi cu ea dispărură într'o clipă, 
soarele, florile şi căldura. Fântânile secară ca prin mi- 
nune, copiii fugiră înainte ca gigantul să se fi sculat 
de sub copac și să se răzbune pe ei. 

Văzându-se singur printre pietre si uscăciuni, dupa 
ce gustase atâta frumuseţe, gigantul își simți inima 
strangandui-se în piept, şi pricepu cum trăise singur, 
rău si trist şi îi veni să plângă cu mari suspine. 

La auzul acelor suspine, Primăvara care împreună 
cu copiii se ascunsese în dosul porţii, îi fu milă de 
acel mare gigant care acum o chema astfel: 

— Intoarce-te dulce primăvară şi numai asa mă voi 
putea purta cu bunătate cu toti şi numai aga voiu 


„putea trăi fericit. 


Primăvara îi ceru să-i dovedească sinceritatea do- 
rintei sale. 

Atunci pentru a aráta cat de mult o dorea sa se 
întoarcă, desrădăcină un copac gi începu sa dărâme cu 
el zidul grădinei. a 


ee 


sera si copiii, care fácurá o mare hora in jurul gigantului, 
Pentru prima data in viata lui, gigantul Rabonito se 
simtea fericit. 


se apreciază din 
ce în ce mai mult, 
însă cu Franck 


21 


et a 


tă 


O TRAGEDIE SUBMARINA 


Ei bine — zise 
unchiul Bomba 
— fiindcă ce- 
reti cu orice 
preţ, vă vom 
povesti o isto- 
rioară, cu con- 
ditia să nu va 


getele in nas. 
Mica lume de 
ascultători se 
strânse in jurul 
unchiului Bom- 
ba care incepu: 
— ,,Lucrurile 
s'au petrecut pe 
când eram sca- 
fandru. Ma scufundasem de atâtea ori (de opt zeci 
de mii de ori) dar scufundarea despre care am'să vă 
vorbesc,ma hotari să părăsesc meseria aceasta. 


Trebue sa stiti cá aveam printre locuitorii márilor 
un mare numar de prieteni. Da, domnilor! 

Pestii pentru mine ar fi sárit in tigae chiar fara sa 
fie dati mai intai prin faina; toti ma iubeau. Era 
deajuns sá ma arunc in apa ca o multime de pesti 
să-mi dea târcoale si să ma sărbătorească. Unii mi se 
așezau pe spate, alții pe mâini gi uneori îi găseam chiar 
în buzunarele pantalonilor. Mamele peştioaice îmi dă- 
deau, peştişorii lor ce se purtaseră rău să-i pedepsesc, 
prajindu-i la tigae dar eu interveneam si puneam tot- 
deauna o vorba buna pentru ei, casa fie iertati. 

Era un peşte căruia îi eram foarte drag; un peşte 
fierăstrău, cel mai bun peste pentru maioneză ce se 
poate imagina. Era preferatul meu. Il intalnii si in 
aceia care era sa fie ultima mea zi de scafandru. 

Pe cand tăinuiam iată că apare un peste care se 
vedea dupa infatisare că era tare infometat. 
Voi ştiţi că peştele cel mare mănâncă, dacă poate să-l 
prindă, pe cel mic. Ca sá n'o mai lungim, rechinul, 
căci infometatul era un rechin, înţelegea să facă numai 
o inghititura din prietenul meu peşte fierăstrău care 
n'avea decât 9 kilograme. $i toate acestea fara pic de 
respect pentru persoana simandicoasă care eram eu, 
persoană care vorbea cu peştele fierăstrău. 

Peştele fierăstrău încercă să scape de urmăritor 
ascunzându-se în spatele meu. Rechinul îmi da târcoale 
şi peştele fierăstrău la fel. Ma ameţiseră. Atunci imi 
pierdui răbdarea şi dădui un picior cam spre coada 
monstrului. Monstrul mări viteza până reuşi să prindă 
pe fierăstrău şi hat! îl înghiţi mai mult de jumătate. 
Numai capul prietenului meu esia din gura monstrului. 

Repede ca fulgerul, îl apucai de cap şi trăsei cu 
dezasperare ca să-l scot din gura rechinului. Dar vai! 
rechinul trăgea mai tare decât mine. Deodată adver- 
sarul meu fugi lătrând (lătrând pentrucă in italie- 
neste rechinului i se zice „pesce-cane“ adică peste 
câine) si ma văzui pe spate ţinând în mâini capul si 
gira spinării prietenului meu, deoarece carnea rama- 
sese în gura câinelui peşte. 


22 


mai bagati de- . 


NT“ 


Desfacui mâinile si sărmanul meu prieten, in halul 
in care era, ma privi cu recunostintási plecă aşa cum 
se afla, numai cap şi schelet, încetişor, incetisor, innotand. 

Bum! făcură copiii în cor şi unchiul Bomba, cu un 
aer prefăcut că-i supărat plecă zicând: 

— Pe mâine copii, pe mâine!“ 


VULTURUL SI CORBII 


In unele fabule corbul este înfățișat ca o pasăre 
lăudăroasă şi neinteligenta; de astă dată însă vă voiu 
povesti o mică istorioară ce vă va face să aveţi 
o părere mai dreaptă de această pasăre, destul de ras- 
pândită la noi în ţară. 

Cunoasteti desigur cu toţii corbul, cu ochii vioi, cu ciocul 
mare şi puternic şi cu penele frumoase, negre. 


In oraşe, ei se fixează mai cu seamă pe turlele bi- 
sericilor ca să-şi facă cuibul şi să-şi crească puii. 

La tara isi fac culcușul pe arborii cei mai înalţi in 
pădure, şi din aceste observatorii, supraveghiază câm- 
piile şi fermele : nimic nu scapă agerimii lor. 


Un pădurar ne-a povestit că observând de aproape 
o vară întreagă viata ce duceau corbii a văzut că 
aveau o purtare extraordinară. Nu se migcau dintr'un 
loc la altul decât în stoluri mari, strânși unii de alţii 
şi gata să se apere între ei în caz de primejdie. 

A mai observat iarăşi, că de câte ori corbii cronca- 
neau întrun ritm mai repezit decât cel obicinuit, 
micii epurasi, prepelite si codabaturile, — toată lumea 
aceasta mică — dispărea ca prin farmec. Se ascundeau 
prin viziuni, pe sub ramurile joase ale arborilor, într'un 
cuvânt se puneau într'o stare de apărare pasivă. 


Ca să constate ce dușman aveau toate animalele 
acelea fricoase, pădurarul puse o capcană în mijlocul 
unui luminiş prinse un iepuras si ce văzu noaptea 
următoare? Un vultur îşi prinsese laba în cursă! Desigur, 
alungat din munţi de vreo furtună, vulturul fusese 
luat de vânt şi adusaici unde cáutându-si un adăpost des- 
coperise si epurele care-i făcuse poftă! 


Regele păsărilor, nenorocit să-şi piardă libertatea, 
cum zări pe pădurar luă o hotărâre vitejească : începu 
cu ciocul ca de oțel să-şi zdrobească piciorul prins in 
cleştele capcanei ca prin acest sacrificiu să se poată libera! 

Cu acelaş prilej, pădurarul a descoperit si un minu- 
nat exemplu de solidaritate din partea corbilor care 
prin croncănitul lor furios şi iute anunță pe toti lo- 
cuitorii pădurii să se păzească de prezența păsării 
rapece cezi pândeste lacomă ! 


4 

į 
CS í 

+ 
o 

| 

r 
a A 


azil 


s 


t. 


Are 


Focul grecesc sau tocul lichid 


In anul 672 după Christos musulmanii entuziasmați 
de victoriile câştigate în Asia Mică, porniră cu o 
puternică flotă contra Constantinopolului, capitala 
Imperiului Oriental şi cetate innaintata a creştinătăţii. 
Voiau să pună astfel piciorul în Europa. 

Atacul avu în primul moment un succes important: 
o mare spaimă cuprinsese deja cetatea creştină. Dar 
deodată totul se schimbă. Se văzu întâi una, apoi alta, 
zece apoi, douăzeci de corăbii arzând si nori grosi de 
fum ieşind, prin care se făceau din când în când 
flăcări roşii. Parte din flota musulmană fu distrusă iar 
parte silită sa se retragă. 

Populaţia Constantinopolului, recastigandu-si curajul, 
strigă ca s'a petrecut o minune, si înălță rugi de mul- 
tumire lui Dumnezeu. In realitate nu se petrecuse 
nimic supra-natural. Trupele de apărare ale cetății 
îndepărtară pericolul aruncând împotriva vaselor ina- 
mice butoae încărcate cu materii inflamabile, care, 
iesind din aceste bombe primitive, produceau incendii 
ori unde cădeau. 

Ceea ce producea mirarea, privind la acel spectacol, 
era că flacăra în contact cu cu apa in loc să se 
stingă din contra mai rău se intetea si focul se mărea 
mai bine. 

Musulmanii dupa un an venira din nou sa atace 
cetatea. Apărătorii servindu-se de aceleaşi mijloace 
întrebuințate prima dată siliră iarăși flota inamică să 
se retragă. 

Credincioşii lui Mahomet nu dezarmară nici după 
această nouă înfrângere. In 717 şi 718 incercara 
încă odată Creștinii, mari maeştri in intrebuintarea 
focului, îi învinseră foarte uşor şi de această dată. 
Cetatea fu salvată: scăpată datorită acestui foc. 

Ce erau aceste focuri misterioase, din ce se compu- 
neau? Materia inflamabilă se numi focul lichid si mai 
pe urmă focul grecesc din cauza marei întrebuințări 
ce fu făcută de Greci în Marea Mediterană. 

Se povesteşte că în secolul al VILa un fugar arab, 
un oarecare Callinico, din Heliopolis, s'a prezentat 
împăratului de la Constantinopol, oferindu-i formula 
unui teribil mijloc de apărare şi atac. Acest mijloc 
era un amestec de salpetru, sulf, rășină şi alte ma- 


a 


terii conbustibile, care atunci când ardeau, aveau pro- 
prietatea de a se lipi de obiecte, şi chiar nici apa 
nu putea stinge acest foc. De aci denumirea lui de 
foc lichid sau foc marinăresc. 

Invenţia apăru măreață, poporul fu cuprins de ui- 
mire, ca in fata unui fapt inexplicabil. Impăratul 
Constantin al VII, răspândi svonul în popor că for- 
mula acestui foc, i-a fost adusă de un înger din ceruri. 

Inamicii zisera că dimpotrivă era o invenţie drăcească. 

Cineva, băgând de seamă imposibilitatea soldaţilor 
de a rezista focului lichid, deplânse valoarea omului 
— care cu acest foc s'a sfârşit. 


Balistă. 


Dar istoria a demonstrat că nici o armă cât de 
puternică si ucigătoare ar fi, na micşorat vreodată 
valoarea soldatului, 
care este totdeauna 
principalul  făuritor 
al victoriei. 


ee 
Căutaţi căpitanul 
acestui transatlan- 


tic 


-- Tată unde merg? 
-- La vânătoare de 
elefanți. 
--la te uită ce 
proști sunt! Stau 


pe un elefant şi 


nici nu observă. 


PRE CANG UR) 
pn RE HANANCA 
4 te 


- 


(niai 
KN 


CE AR FI SA 
REPARI DATUL 


MICKEY FACE 


RABIT E CANGURUL 
SA FAA RAL 


BAE 


.— we 


n om 


1940 


MAIU 


DSS; 


Atletul ,,dovleac“ 


w UTETI să ridicaţi „halterele“ tatii? 

Ma indoesc. Cate chilograme puteti 
ridica cu braţul întins? Cred că nu prea 
multe ! 

Ei bine! ţinând socoteala de fragilitatea 
lor, de talia lor în comparaţie cu a voastră, 
plantele sunt mai puternice decât voi. 
Ele au muşchi buni. 

Da, aşa e. 

Credeţi oare că e uşor să ieși din 
pământ? Credeţi că drumul se face de la 
sine? Pământul e greu. Când o plantă 
vrea să iasă din pământ, să străpungă 
pământul care e deasupra grăuntelui ce 
incolteste, ea trebue deci să facă o sfortare. 

Acest efort, un savant care se ocupă 
de botanică gi care se numeşte DA Coupin, 
Va măsurat. 

Cum asa? Acesta face parte din dese» 
nele cărţii voastre de fizică; acul balanței, 
dynamometru... Este prea complicat pentru 
noi. Să ne mulțumim, să ne miram de 
rezultatele obţinute şi riguros controlate. 
Cea mai puternică dintre toate plantele 
măsurate e dovleacul. Dovleacul pentru ca 
să iasă să vadă soarele, desvoltă o forţă 
de 210 grame. După dovleac, fasolea des- 
voltă 140 grame. Bobul dă 133 grame. 
Lintea numai 8 grame. Ce leneşă! Violeta 
e şi mai lenesa. Dar Begonia. Tine recor- 
dul lenii. Putin ii lipseste sá se obtina 
să iasă, numai ca să nu se obosească, 
Ah! dar uitasem — tutunul: 1 gram. 


A trimite la calendele greceşti... 


NSEMNEAZĂ să refuzi să faci ce se 
aşteaptă sau ce se cere de la dumneata, 
adică „a-l trimete la calendele greceşti. 
Calendele — cuvânt care indică prima zi 
a fiecărei luni, există numai la Romani. 
Grecii n'aveau calende, zi fixată la Roma 
pentru plata datoriilor, şi deaceea se ex- 
plică pentru ce „a trimete la calendele 
greceşti“ însemnează a trimete pe cineva. 
într'o epocă himerică, pe care în conse- 
cintá nu o va vedea niciodată. 


Dactilotipie 


SINA de scris este o invenţie modernă 

care pe bună dreptate aparţine engle- 
zuor. Numele ştiinţific al ei este: Dacti- 
lotipe — In 1714 un tehnician englez, anume 
Mill, imagină un aparat foarte incomod şi 
foarte complicat, aparat care permitea după 
o serioasă acrobație cu fiecare deget sa 
imprimi pe un cilindru de hârtie litere 
care la urmă formau. cuvinte... Acest stra- 
mos al elegantelor noastre maşini de scris 
„portative“ nu se distingea nici prin 
eleganță nici prin ușurință de manipulare, 
dar era totuşi o imprimerie, al cărei rezultat 
depăşea cu mult în rapiditate pe cel al 
imprimeriilor de atunci... 

Americanii au reluat mai târziu invenţia 
lui Mill, au perfectionat-o cu ceea ce mintea 
lor proprie ştiu să găsească, şi nu trecu 
mult până când izbutiră să alcătuiască o 
maşină capabilă să ecrie o scrisoare într'un 
timp record. Thurber, din Brooklin, fu 
cel care în 1845 găsi primul model practic 
de Dactylograf. Foarte repede, alti ingi- 
neri americani simplificară mașina lui 
Thurber și făcură funcţionarea ei mai 
simplă si mai uşoară. 

Impregnarea literelor cu cerneală, care 
pusese şi ea o grea problemă fu realizată 
prin adoptarea panglicei cu cerneală grasă, 
capabilă să dea tot felul de culori, să 
dureze destulă vreme şi să fie uşor schim- 
bată când s'a uzat. 

Am avut ocazia să privesc la o expoziţie, 
un prim model de mașină de scris... In- 
tradevăr era mai mică ceva decât un pian! 
Şi îmi închipui cu greu că secretarele din 
acele timpuri să fi luat cu ele maşina de 
scris în călătorie... Numai dacă nu aveau 
precautiunea să fie intovarasite de o căruță 
suplimentară, 


Mi-am condus copilul la ,,Aquarium‘ 
şi iam vorbit despre -obiceiurile peştilor. 

— Vezi, peştii — îi spun eu — trăesc 
din furt şi crimă. Cei mari, ca rechinii, 
mănâncă pe cei mici: Sardele, anchois, 
barbuni, etc. 

— Cum? exclamă el minunat. — $i 
cu ce deschid cutiile ?... 


DAR ZA) 


= PUIU, PUICA 


LICURICII 


Si 


Puica si Puiu se intorc acasá, iei, 
tinându-se dupa un mic licuriciu. 


Dar Puica pasind vartos 
se pomeneste deodata jos! 


Pe cand Puiu isi mângãe surioara 
alti licurici luminoşi sboară. 


Surioară — zice — Puiu acest licurici vioi 
ne conduce drept acasă la noi. 


OUL DE 


Hai băete, mână mai iute să ajungem la conac! 
Vreau să văd ce face Mandruta, draga tatei! 

Dar cine putea să fie acest călător care străbătea în 
grabă pe şoseaua prunduită ce duce spre satul Stânca, 
decât boierul Stefanache? Locuia în moșia sa vestită 
prin frumoasa aşezare intr'un imens parc, păstrase casa 
veche bătrânească. li făcuse puţine modificări, aşa că 
semăna cu un castel. Mobile vechi, încă frumoase 
plăceau tuturor vizitatorilor. Drag îi era boerului cas- 
telul; dar Mandruta, fetiţa lui de patru ani îi era mai 
dragă decât lumina ochilor. Frumoasă ca o păpuşică, 
răsfăţată şi îngrijită de toti ai casei. 

Se apropia Paştele, marea sărbătoare a creștinătății. 
Toţi erau ocupați cu scuturatul, văruitul, şi nu-şi mai 
vedeau capul de treburi. Mandruta nu avea voie să se 
joace cu alti copii, se juca pe balcon agezând papusile 
şi ursuletii. Copiii din sat priveau şi ea era foarte 
bucuroasă. Uşa se deschise încet gi boerul Stefanache 
intră în vârful picioarelor. Se apropie de Mândruta si 
astupându-i ochii, întrebă: 

— Ghici cine e? 

— Ştiu, e taticu! 

Boerul o luă pe genunchi și sărutând-o zise; 

— Ce vrei să-ţi aducă epurasul de Paști, Mandruto ? 

— Vreau un ou ce ciocolată, dar mare, si Mandruta 
făcu un cerc mare prin aer. Boerul plecă la ocupațiile 
sale. Sosi si Pastele. Când Mandruta deschise ochii, pe 
masă se rasfata un ou mare de ciocolată. 


Şi tot mereu alte luminiti s'aprind 
in noapte, din creacă în creacă sărind. 


CIOCOLATĂ 


Si copiii fără ca alte patanii sá 'ndure 
ajung la sărbătoarea din pădure. 


— Ce frumos e! ce frumcs! si mare! zise fetiţa 
bătând din palme. Táticule, mămico, veniţi să vedeţi 
ce mi-a adus epuraşul. Şi părinţii intrară mirându-se 
de frumuseţea oului. 

— Dar Mandruta voia să facă în ciudă copiilor din 
sat cari o priveau prin gratiile grădinei. Ea aseza oul 
pe balcon şi privi la copii, cari strigară: ce frumos şi 
mare e! Mandruta era foarte fericită. Dar părinţii o 
chemară să meargă la plimbare. Fericită că se îmbră- 
case cu o rochita nouă, uită de ou și porni cu ei în 
trăsură. Era bucuroasă de tot ce întâlnea în cale. Petrecu 
ziua jucându-se cu alte fetiţe. Sosiră acasă târziu. Obosita 
adormi repede. 

A doua zi când se sculă se duse pe balcon să vadă 
oul, Dar vai! Era topit. Puişorii si celelalte surprize 
din el nu se mai cunoşteau. Incepu să plângă si văzând 
pe copii râzând, lil aruncă zicându-e: 

— Voi l-aţi omorât pe frumosul meu ouşor. Copiii 
mâncau cu poftă. Mandruta de necaz luă de pe masă 
nişte ouă roşii dintr'o farfurie şi aruncă în copii, unu 
câte unul ca să-i lovească. Copiii făceau mare haz şi se 
băteau ca să apuce fiecare cât mai multe ouă. Când 
nu mai rămase niciunul, Mandruta alergă la taticul ei 
şi zise: — A murit oul de ciocolată, să-i spui tăticule 
epurasului să-mi aducă altul! 


CORNELIA OLIMPIA ROTARU 


Cl. II, Liceul Domnița Ileana București 


UN BATRAN ORIGINAL 


Mătuşa Fausta, abia sculata 
de la masă, isi luă de brat pe 
cei doi nepoți şi plecă cu ei 
prin grădina plină de tranda- 
firi la vale pe un drum ce se 
scoboară printre vii şi măslini 
până la un zid, jos, de unde 
se vedea tot orașul Florența 
dimpreună cu cerul care plutea 
deasupra lui, încântător. 

Bagati de seamă că eu va 
vorbesc de o zi destul de indepar- 
tată; de o vreme când viata 
nu era aşa de grăbită ca acum. 
Existau ce e drept tramvaie 
electrice, primele linii; dar nu 


se visau — sau mai bine zis 
erau visuri, — automobilele și 
aeroplanele. 


Matusa si nepoteii se age- 
zara langa zid, la umbra unei 
frumoase pergole, si incepura 
să-şi povestească o grămadă de lucruri, asa cum făceau 
de obiceiu după ce nu se văzuseră o bucată de vreme. 

Deodată îi turbură o voce. Mătuşa întoarse capul, 
copiii se ridicară aproape speriați. 

— Conita, am terminat, şi salută. 

— Ah, tu esti Giani? Ne-ai speriat... exclamă ma- 
tuşa Fausta răzând. 

— Ah! chiar spaima! si printre frunzele verzi ale 
pergolei apáru un bátrânel cu fata sbarcita gi cu párul 
alb. Spinarea lui era frântă în două, ca gi cum ar sta 
aplecat spre pamant cáutând ceva. Rase si el, atin- 
gându-si palaria cu douž degete in chip de salut. 

— De ce ai terminat? Te-ai grabit. 

— Vei pricepe — răspunse bătrânul fixand-o;cu doi 
ochi mari încă strălucitori pe sub genele stufoase: 
lucrez dela şase dimineaţa; si sunt aproape orele două 
„„cele opt ore ale mele le-am facut deci. Si apoi opt 
ori zece... Mi-am făcut suma pe ziua de azi. Acum însă 
îmi incarc pipa cu tutun gi numai lucrez nimic până mâine. 

— E fericit nu? zise mătuşa celor doi copii, care 
priveau pe mosulet surăzând. Il recunoasteti? E Giani 
care vine din când în când să sape 
câmpul la noi. Vedeţi? Ce a făcut 
acolo e munca lui de azi de dimi- 
neata. Si arată o groapă lungă si 
profundă la câțiva paşi depărtare. 

— De multă vreme faci meseria 
asta, Giani? 

— Sa fie vreo saizeci de ani. 
V'o spun eu! Nu iam numárat 
niciodata; dar am inceput de cand 
eram copil.. Si nu mi se pare cae 
o meserie mai grea decat alta. 

— Obositoare.... murmura mica 
Evelina. 

— Duamneata zici aga pentrucă 
mă vezi cu spatele adus! Trebue să 


4 


ştii: e numai deprinderea. De 
atât stat aplecat pe sapă si 
târnăcop devine obiceiu. Dar 
nu sunt cocosat să știi; vrei sa 
ma vezi stand drept ca dum- 
neata? lată, priveşte! 

Si Giani, întinzând brațele 
pe lângă corp stătu în poziţia 
soldatului, drept, şi rămase așa 
căteva secunde zâmbind copiilor. 
Părea un alt om. 

— Desigur dacă agi sta tot 
timpul asa m'asi obosi. Imi 
place mai bine să stau plecat. 
Deacum toată lumea sa des 
prins cu mine aşa, nevasta nu 
zice nimic, deci nu-mi mai 
pasă. 

Matusa şi nepoții râdeau din 
toate inima. 

Pe cand vorbeau astfel, 
Giani scosese pipa, o pipă 
neagră, şi începu să o umple, fărămând între degetele 
galbene si noduroase câteva bucățele de ţigări de foi 
pe care le scotea din buzunar. Apoi o aprinse cu un 
chibrit cu gămălia de sulf, şi începu să tragă din pipă, 
privind în sus, printre primele rotogoale de fum. De- 
odată însă tresări. 

— Atunci conita, dacă n'ai să-mi mai poruncegti 
nimic, plec. | 

Miătuşa Fausta rase: Giani, această întrebare politi- 
coasă e inutilă pentru că dacă aşi avea chiar ceva să-ţi 
poruncesc, dumneata tot te-ai duce... 

— Si asta e adevărat. Ai si dumneata dreptate. 
Dar mâine mă întorc. 

— Pentru azi e deajuns! 

— Aşa a fost totdeauna obiceiul meu. De ce sa 
luptat atâta pentru libertate... Şi eu am fost soldat, 
ştiu dofhnişorii desigur? Intâi cu Garibaldi, şi apoi cu 
Victor Emanuel; si am luptat totdeauna pentru liber- 
tate. Sunt liber și lucrez liber. Când mi sa spus: 
Giani e o groapă de săpat: sunt atâţia metri cubi şi 
se dă atâta. Mi-e deajuns. Eu mă duc la câmp la 
ora care îmi place, stau cât vreau, 
dacă mi-e foame mănânc, şi când 
sipatura e gata mă- duc să-mi iau 
banutii mei. Dar să lucrez la ora 
impusă de alţii... nam voit nicio- 
dată. 

— Ei, ei... bagă de seamă să nu 
dai exemple proaste acestor copii. 
Putina disciplină e necesară... 

In meseria mea pot s'o duc aşa. 
Desigur dacă asi fi într'o fabrică... 

Dar am muncit mult, ştiţi? Vara 
m'am sculat la patru dimineaţa 
câteodată ca să fiu la fata locului 
şi să nu mă apuce soarele de 
amiazi. Şi dacă la ora 12 termi- 


nasem, imi luam cele 3-4 lire ale mele si plecam ca 
un domn. 

— Ei şi dacă — zise Robertino care până atunci 
ascultase pe bătrân cu mare băgare de seamă şi curio- 
zitate, — dacă cineva tear 
fi‘ chemat să câştigi alte 
treizeci de lire ? 

— Dacă n'aveam mare ne- 
voe, nu ma duceam. Lžsam 
sa castige bani si altul. Banii 
nu m'au facut niciodata sá-mi 
pierd cumpatul. Cand am avut 
în buzunar atâta cât să-mi 
ajungă o zi m'am odihnit. Nici 
când eram tânăr nu m'am 
grăbit, am lucrat incetigor, 
încetişor şi cumpătat. Apoi 
m'am însurat, a trebuit să-mi 
fac o casă, atunci se înţelege că am muncit ceva mai 
mult. Dar acuma suntem bătrâni; eu si bătrânica man- 
căm cât două pasărele. Cu foarte puţine lire trăim 
bine. Un păharel de vin, puţină pâine cu o ceapă. 
Duminecă o bucată de slănină pentru supă, Vinerea 
ceva fasole si sărătură,.. lată ce ne trebue. 

$i dacă mai am putin tabac pentru pipa, nu mai 
îmi trebue altceva. 

— Traiti singuri? 

— Singuri. 

— Si fiii vogtri? 

— N'am avut niciodată. Dar ne simțim bine gi aga. 
Cu atât mai mult că acum nici n'am gti in ce parte 
a lumii ar fi, si ce batae de cap ne-ar fi dat. 

— Ar fi putut sá fi fost copii buni, exclama Eve- 
lina aproape supărată. 

— Ai dreptate şi dumneata — răspunse Giani rá- 
zând pe jumătate, fără să-şi scoată pipa din gură. 

— Dar pentru noi oameni sărmani, bătăi de cap 
avem si asa destule. 

— Ai drum mult de mers până acasă? întrebă 
Robertino. 


= = E = 


F i ; Té E À E ER a. 


— Nu va puteti da seama, trebue sã strabat toata 
Florenta, stau tocmai acolo sus, langa Fiesole... Striga 
şi-ţi răspunde tocmai de acolo... Copiii se întoarseră 
către partea în care făcea semn cu mâna. 

— Trebue să mergi o oră 
şi jumătate cel puţin! 

— Numai pe jos? 

— Numai pe jos! 

— Intr'adevár! exclamara 
împreună cei doi copii, pri- 
vindu-se cu mirare. 

— Sunt obisnuit. Pentru 
mine sa merg 5-6 kilometri e 
ca pentru dumneavostră. 5-6 
paşi ! 

— Să nu lungim prea mult 
povestea, strigă veselă mătușa 
Fausta. — lată azi vreau să-ţi 
plătesc tramvaiul. Vei fi acasă într'o jumătate de oră 
si ai să fii mai putin obosit. 

— Giani întinse mâna. 

— Eu nu cer nimic şi nu refuz nimic. Va multu- 
mesc. Şi dacă nu mai aveți într'adevăr nimic de po- 
runcit de data aceasta mă duc. La revedere. 

— La revedere Giani. Şi nu uita să iei tramvaiul. 
N'asi putea să v'o fagaduesc, eu care n'am luat trenul 
niciodată ! Acum, când mi-ati dat aceşti bani eu îi voi 
întrebuința mai bine să-mi cumpăr tutun pentru pipă... 
Să fiţi fericiţi dumneavoastră si domnişoarele. Şi bă- 
trânul plecă fumând, frânt în două, cu haina aruncată 
pe spinare, şi cu mâinile la spate. 

— Ce omulet curios, exclamă Evelina. 


— Imi place! zise Robertino, întorcându-se câtre 


mătușa sa. Trebue să fie un om bun. 

— Da, e un adevărat.Florentin din neamul celor din 
trecut ; putin cam ciudat dar care ar putea invata pe 
multi cari nu fac nimic, să muncească gi să nu fie 
ingamfati. 


Se uitara cu toti dupa el pana dispáru, apoi matusa 


si nepotii continuará sa povesteasca de cate toate. 


CURIOZITATI 


Câteodată si profesorul nostru o scranteste. Odată 
se supărase pe Popescu. 

— Să taci, m'ai înţeles? strigă el. Eşti tu profe- 
sorul, poate ? 

— Oh... nu... 

— Ei, atunci nu mai spune atâtea prostii! 


Toate vietuitoarele au un număr de ochi perechi: 
începând cu cei doi ai noştri şi până la mai multele 
mii ale mustei. In albia unui fluviu american, numit 
Canadianul, a fost descoperit un licurici preistoric 
cu trei ochi. Şi a fost botezat Corylorinchus. 


S'au compus poezii fără litera r, pentru cei care îl 
pronunţă rău. O minte ciudată a scris un roman fără 
litera e; bine înţeles e vorba de un american, E. V. 
Wright... Ce timp de pierdut au literatii de dincolo 
de Atlantic! 


Noi credem că balena este un animal rar. Ei bine, 
pescarii de balene, — japonezi, norvegieni, englezi şi 
germani — în ultimele timpuri, au prins aproape 30 000 
de balene într'un an. Gândiţi-vă ce munţi de carne... 
ce fluvii de ulei... 


i Se i ha i 


, 


/ ~ Yrs 
i į j d x ar a 
eels =. k ke 4 ee oe E i uvi ii E eo 


ARTISTI DE CIRC 


S PECTACOLUL care se desfăşoară intr'un circ e 
ARĂ] totdeauna un spectacol preferat da copii. Saltim- 
bancii, şarlatanii, jongleurii, cei ce scot panglici pe nas, 
somnambulii, gimnasticii, caliretii, imblanzitorii, etc, 
iată numeroasa familie ce compune de obiceiu compania 
circului in care acrobatul domneste ca un suveran prin 
indrasneala si prin indemanarea lui. 


Pe timpul lui Terenzio, aceste spectacole faceau 
concurență teatrului, in Roma antică, jongleurii erau 
idolii multimei; Sub Carol VI de Valois, un echilibrist 
pentru a face solemnă intrarea Isabelei de Bavaria, 
dansă pe o fringhie întinsă între turnul bisericei Notre» 
Dame şi turnul Palatului. 


Pe timpul lui Napoleon I celebra doamnă Saqui 
căpăta titlul de „prima acrobată a Imperiului“ — 
Echilibristul Blondin traversă cataracta Niagura pe o 
fringhie întinsă. Au fost într'adevăr pe timpuri artiști 
curioşi si pasionaţi. Alberto Zucca aminteşte de unii 
dintre ei. Basilio Bartoletti fu luptător, echilibrist, 
balerin, director, impresar, si, când bogat ca Cressus, 
când sărac ca lov. 


Miss Zaco, zisă diva aerului, zâna sburătoare pentru 
periculosul ei salt al „plongeur-ului“, pe când era încă 
copilă văzuse o gravură, reprezentând o catapultă 
romană; întrebă ce era şi i se răspunse că era un 
aparat antic de războiu cu care se aruncau pietre 
contra inamicilor. Se gândi că acel instrument ar putea 
arunca în aer gi o persoană. Făcu să i se construiască 
o catapultă modernă, și cu ea era aruncată în spaţiu. 


Saltul mortal, este pentru acrobati cel mai frumos 
ornament al meseriei lor. Pentrucă, saltul mortal ne- 
fiind divizibil în timp, nu admite nici un mod de 
preparare, bine sau rău, trebue făcut întreg ca să 
nu-ţi rupi coastele, şi trebue început exerciţiul de tânăr 
când corpul nu e încă format, pentruca la adulți 
coloana vertebrală e mai putin flexibilă. Sunt acrobati 
cari în timpul exerciţiilor lor isi transformă corpul 
intr'o adevărată roată care se învârteşte cu mare 
iuteala într'un spaţiu foarte mic, şi apoi sar în picioare 
drept pe spinarea tovarăşului lor. In saltul mortal cu 
trambulina se poate sări peste douăsprezece cai și în 
înălțime, se poate ajunge până la cinci metri. Piemontezul 
Aghemio a sărit la circul Medrano de la Paris peste 
şase mari elefanți, așezați unul lângă altul. 

Printre acrobatii sburători, Alexandru Stechel, deveni 
faimos. Cu cele trei trapeze oscilante ale lui, el tra- 
versa parterul celor mai mari teatre din lume, fără să 
puie rețeaua de salvare, care a fost impusă obligatoriu 
câțiva ani mai în urmă. 

Celencutos-ii care sburau de la un trapez la altul, 
executau dublul salt mortal la ducere gi dubla fimeta 
la întoarcere. In domeniul jongleriei, Japonezii sunt 
marii maeștri ai lumii. Ei știu să facă să se rotească 
deasupra umbrelelor lor, mingi, inele, discuri, farfurii, 
etc. Lovesc cu vârful spadei sau cutitului în portocale 
sau mere la o distanță de 20 de metri. Intind un fir 
de ata de catieva metri si pe el fac să se învârtească 
şi să alerge o farfurioară. Si este iarăși o specialitate 
a lor aruncatul cutitelor, ceea ce se chiamă la circ 


6 


„ţinta umană“. Ei nu se mulţumesc să arunce cutitele 
cu un singur brat, ei întrebuințează ambele braţe, astfel 
încât atunci când lucrează se vede o adevărată ploae 
de cuțite sosind în dreapta şi în stânga, înfigându-se 
în lemn gi prinzând ca intr'o capcană capul şi m2m- 
brele femeii, astfel că ea nu se mai poate mişca; şi 
când te gândeşti că un singur cuţit rău trimes ar putea-o 
ucide... 


Antipodigtii sunt cei ce lucrează cu picioarele; ei 
fac să danseze cu picioarele diverse obiecte şi câte 
odată una sau mai multe persoane. Spaniolul Almado 
învârtea cu picioarele sale o masă grea, lungă de trei 
metri şi largă de un metru. Suzana Schaffer învârtea 
cu picioarele un pat de două persoane, cu persoanele 
înăuntru. E drept că persoanele erau reprezentate prin 
două păpuşi ce se speriau când se simțeau sburând cu 
pat cu tot şi învârtindu-se în gol. 


Oamenii-şerpi sunt cei care au o flexibilitate extra- 
ordinară. Şi aci trebue să vorbim despre legenda care 
vrea ca oamenii şerpi să fie supuşi din cea mai fragedă 
tinerețe la cele mai groaznice suplicii pentru a obţine 
impresionanta suplete şi elasticitate a membrelor lor gi 
mai ales a coloanei vertibrale. Nimic nu e adevărat din 
toate acestea; chiar Victor Hugo, descriind pe hoţii de 
copii, s'a înșelat foarte mult. Numai cu exerciţiul 
metodic si gradat se obține elasticitatea articulaţiilor 
şi a ligamentelor, pentru a îndeplini acele exerciţii în 
care omul poate să se frângă în două, să imite șarpele, 
crocodilul, să-şi pună capul între picioare şi să intre 
cu un asalt într'o cutie, întocmai ca o cârpă. 

Pe lângă aceşti artişti ai circului se învârteşte neamul 
„clown't-ilor şi ai paiatelor, artişti gi ei care fac multe 
salturi mortale, fac tumbe de orice gen, sunt într'un 
cuvânt gi ei buni, foarte buni câte odată acrobati... 
chiar de prima categorie... însă pe lângă arta lor gim- 
nastică întrebuințează si ştiinţa comicului. 

Cât durează cariera acestui gen de oameni? două 
sau trei decenii cel mult, apoi cu maturitatea corpului, 
muşchii isi pierd calitățile, devin mai putin indrasneti 
şi atunci... se mulţumesc cu profesoratul, cu instruitul 
celor noui pe care îi recrutează mereu Circul. 


Şoarecele nostru este în primejdie. 
Ce drum va parcurge el ca să ajungă la una din 
capcanele de mai sus. Ati încercat? 


JOCUL DE-A VIZITELE 


Maria rămăsese tristă după plecarea 
verişoarelor şi prietenelor, încât rugă 
pe mama să le mai invite din nou, 
promitandui că o sa fie bună gi 
cuminte. 

Ema şi Ana, Laura si Emilia Lin- 
tes se întoarseră, hotărâte să se distreze 
mai bine decât data trecută: copila £ 
doritoare să le facă să uite purtarea LB 
ei nepoliticoasa dela ultima vizita, le a 
lăsă să se joace in odaiaei cat poftira. 

Totuşi după ce desbrácará si îmbrăcară păpușile, 
după ce încercară o comedie cu teatrul de păpuși, 
fetiţele se plictisiră. Atunci Maria, drăguță, propuse 
să se joace de-a vizitele, ideie primită de toate cu 
mare entuziasm. 

Mama îngădui să se scotocească printre „toalete“ 
rochiile vechi, pentru ca să ga- 
sească cinci prezentabile de vizită: 
Maria şi Ema se împodobiră cu 
> prosoape vărgate, pe cand Ana 
Laura si Emilia isi potrivirá şa- 
luri de felurite culori; mai cara- 
ghioase decât atâta nu puteau fi; 
dar copilele încredințate că le 
stă frumos, socotiră admiraţie 
râsul bucătăresei gi al servitoarei, 
ce priveau spectacolul transfor- 
mării lor în cucoane. 

Maria fericită să facă pe stă- 
pana casei, cara in camaruta ei 
un mic divan, cateva fotolii, scau- 
ne, ca să facă un salon frumos. 

Gino se învârtea prin casă, străin 
la acest joc feminin: Maria băgă de seamă că laran- 
gul ei îi trebuia un servitor şi-şi rugă fratele să intre 
în serviciu. Acesta neavând nimic de făcut mai bun, 
primi însărcinarea : și cât ai clipi din 
ochi îşi potrivi din hârtie o mare cra 
vată albă, şi intră în salonul, unde 
Maria stătea ca o stăpână anunțând: 

— Principesa Mofturoasa. 

— Marchiza Infuriata. 

— Contesa Capricioasa, 

— Baroneasa Prostuta. 

Si intrara Ema gi Ana, infofolite in 
prosoape, Laura si Emilia tinand in bra- 
te pipusi pe jumatate rupte. 

Făcură reverentele de rigoare, cu mare 
greutate reuşiră să stea jos, încurcate 
de hainele pompoase. 

— Scumpă Principesă, ce mulţumită 
sunt de vizita Dumneavoastră. Soţul 
D-stra ce mai face? $i fiii săi? întrebă 
Maria. 

— Bine; am douisprezece, toti mofturoși. 


| 


i 


—— 


— Sarmana Principesă! Exclamara 
celelalte doamne. — De ce ii lasati sa 
fie așa ? 


— 


„RS 


p 


— lam băgat pe toti la şcoală gi 
“am sai tiu acolo până au să se facă 

e mari... Şi această drăguță mică con- 
_tesă, cum se numeşte? zice mângâind 
capul spart al păpuşii. 

— O chiamă Fany si e greu bol- 

navă : are o paralizie senilă... şopti Ana. 

— Câte griji dau şi copiii!... a- 

daugă suspinând Maria. — Şi soțul 

dumneavoastră ? 

— Soţul meu e plecat într'o lungă 
călătorie : sper că, la întoarcere, are sămi aducă un 
frumos dar; o pipuje de exemplu... 

— Te jozi încă cu păpuşa? se miră Emilia cu un 
ton de milă. 

Dar Ana schimbând vorba: 

— Eu, nu.. vreau să spun copiii mei. 

Şi Maria care se credea obli- 
gată să adreseze câte un cuvânt 
fiecăruia : 

— Baroneasă, unde crezi că 
ai sa te duci în viligiatură a- 


nul acesta ? 
— lată, răspunde Laura în- 
gâmfată — soçul meu, vreau 


sa spun Baronul, cand e vorba 
de viligiatura nu se uita la chel- 
tuiala, se gandeste sa mergem 
sus la munte; ne-am plictisit sa 
ne ducem mereu in Elvetia, asa 
numai ca sa schimbam anul a- 
cesta vrem sa ne ducem in 
Siberia... 

Bum! exclama Gino din 
departare, stand in presupusa anticamerá. 

Maria scandalizata de îndrăzneala servitorului, il 
mustră gi îi poruncește să servească ceaiul. Ginoe fericit 
de acest ordin, aleargă la bucătărie să 
ia o oală, pe care Olimpia bucătăreasa o şi 
pregătise pentrucă-i poruncise mama. 

După ce-a aşezat pe tavă încărcătura, 
Gino zice, incetisor, stăpânei sale : 

— Stau şi eu să iau gustarea cu voi? 

Maria îşi ia prea în serios rolul de 
stăpână ca să poată permite aşa ceva 
servitorului să se intovaraseasca cu so- 
cietatea aristocratică, şi zice: 

— Dumneata du-te la bucătărie ! 

Dar pe Gino, această escludere dela 
plăcerea gastronomică a jocului, nu îl 
încânta. El plănueşte o teribilă răzbunare, 

Se duce în grădină, ia una din lungile 
pompe pentru stropit altoiurile, si în mo- 
mentul în care copilele sunt mai atente la 
gustare, un tasnet de apă, aruncat cu pom- 
pa cade în mijlocul camerii şi al fetitelor, 
pe când ceştile de ciocolată se varsă peşa- 
luri, prosoape, și capetele sărmanelor cu- 
coane care fac fără să vrea un duș!... 


7 


 DOARNE RĂU SE SINTE 
i RACIT. e 


Bunica şi-a pus ochelarii ca' să îtae 
tortul. 


— Bunicuto — întreabă "unul din 
nepotei — de ce iti pui ochelarii? 
— Pentrucă nu prea vad, gi 


ochelarii máresc lucrurile. 
— Atunci bunicuto, cand tai feliile 
scoate-ti-i! 


— Da, acesta canta la vioara cand 
era civil!... 


8 


PENTRU DUMNEZEU. SE 
AUDE VOCEA MANE!, CE Tor 
COTROBOESTI PRIN 


CASA r. 


— Despre ce vorbeam, inainte de 
a fi deranjate? 


Cati oameni suntem pe suprafata 
pământului? După o statistică de la 
sfârşitul anului 1938 populaţia lumii 
ar fi de 2.143 milioane de fiinţe 
umane, din care mai bine de juma- 
tate se găsesc în Asia. 


Oelevă a mea, —sunt institutoare 
întrun mic cătun, — a venit azi 
foarte târziu la şcoală. 

— De ce aşa târziu, Mândro? 

— Doamnă, am așteptat să facă 
găina oul... 

— Curios motiv!... De ce? 

— Pentrucă mama cu preţul oului 
trebuia să-mi cumpere caetul. 


Ei! opreste-te nu vezică jonglez cu 


nevastă-mea! 
<a, 


" mania 


ACUM PRICEP DECE 
ERA MURDAR SI VREA 
5 -a SA FACA BAE | 


Urmăriţi în fiecare Duminică aventurile lui Miss Gladys 


Miss jese la plimbare Vrei pantofi 


_ mult să tie? 
la Gladys 
la pravalie 
Dă mai mult 
un leu, chiar doi 
Decât să iei 
ghete noi 


Astăzi este zi cu soare Ric e tare supărat O ideie i-a venit Astfel amândoi porniră 
GLADYS pleacă la Că pe labe nu-i curat Cu GLADYS le-a lustruit Toată lumea îi admiră 
CE oshi al PE ma do Ce să facă să le schimbe Si cu labe sclipitoare Adevăr e ce se spune: 
Sunt pantofii de luciosi. Ca şi el să mi se plimbe? Pleacă mândrula plimbare Crema GLADYS: o minune 


f 


IMPĂRAŢII ROMANI LA MASA 


Erau mancaciosi sau sobri împărații romani? Ce 
mâncáruri preferau? Le plácea bogátia mesei sau 
simplicitatea ? 

Iuliu Cezar, fondatorul imperiului si capul gloriosului 
neam al Cezarilor era sobru gi mânca putin. Isi petrecuse 
tineretea parte in Roma, parte in Asia gi se deprin- 
sese cu luxul; era frumos ca înfăţişare şi se îmbrăca 
elegant — deaceia s'ar fi putut crede că el ar fi fost 
şi un mare iubitor de mese copioase. Dar dimpotrivă 
bea foarte putin şi mânca tot atât de putin; aceasta 
o recunoșteau chiar dușmanii lui, mânca putin, mâncăruri 
foarte simple, şi nu numai pe câmp ci chiar în oraș 
mânca adeseaori în picioare. Era chiar pedant în in- 
grijirea corpului desi îi plăcea ori ce eleganță şi deli- 
catete, se hrănea totuşi cu mâncări banale şi simple. 
Se povesteşte că îi era atât de indiferent ce mânca, 
încât la un banchet punânduii-se înainte untdelemn 
vechi şi rânced pe când celorlalți se strâmbau, el se 
prefăcea că mănâncă cu mare satisfacție spre a nu 
supăra pe cel ce îl primise. 

Octavian Cezar Augustus, nepotul său, fu gi mai putin 
mâncăcios decât el. Poate că din cauză că era bolnavicios 
şi debil de când era copil. Ii plăcea mult pâinza nea- 
gra şi dintre cărnuri îi plăceau peştii săraţi, cagul din 
lapte de vacă și smochinele proaspete, Nu avea oră 
fixă pentru masa; putinul ce îl mânca, il mânca când 
avea timp. Sunt cuvintele lui din anumite scrisori ce 
sunau astfel: 

„In trăsură am mâncat pâine şi curmale“ și în altă 
parte „Pe când mă întorceam acasă dela Palat in 
litieră*) am mâncat un sfert de pâine şi câte-va boabe 
de struguri“, intralt loc: „Nici chiar un iudeu, 
scumpul meu Tiberiu, nu observă postul de Sâmbătă, aga 
cum am făcut eu azi; fiind în bae după ora 1 noap- 


_ tea, luai două inghitituri de mâncare, înainte de a 


începe să mă ung“. Tot din natură era si prea putin 
băutor de vin; pe când se afla pe câmpul de raz 
boiu la Modena, scrie Corneliu Nipote, nu bea niciodată 
mai mult decât trei pahare. De obiceiu la banchete nu 
se atingea de mâncări, pentrucă mânca singur înainte 
sau după ce se termina banchetul, ca să nu dea tonul 
celorlalți prin abtinerea lui de la -mâncare... 

Cu totul altfel, a fost Tiberiu, care pentrucă îi 
plăcea prea mult vinul, prietenii săi l-au denumit ,,Bi- 
beria“ (de la verbul bibere=bere) sau Caldio Nerone. 
(„„nerum“ în latineşte însemnează vin) în loc de Ti- 
berio Claudio Nerone. Se povesteşte că, odată in oras 
băuse şi mâncase o noapte întreagă şi două zile. Ii 
plăceau mesele încărcate, mâncările străine, vinurile 
preţioase. Iubea deasemeni pe băutori şi mâncăcioși și 
se spune că dădu două sute de „sesterti“ (bani romani) 
unui poet care a cântat în versuri, stridia... 

Caius Caligula intrecu pe Tiberiu în fast şi în bo- 
gatia serbărilor ce organiza. 

Bea pietre pretioase (perle) topindu-le in otet, invitatilor 
le da pâine si mâncăruri aurite, zicând că trebue să fie 
în viaţă or Cezar or un om modest (la mâncare). 
Fácea să se prepare mâncări ce le imagina el, totdeauna 
măncări gi chiar glume, si câte odată glume groaznice. 
Uneori administra justiția stând la masă și pedepsea 
Chiar cu moartea pe loc. A construit o plută de lemn, 


10 


cu săli de banchet și loji, cu băi, etc. cu acestea in- 
conjura malul mării şi plajele campaniei, benchetuind 
şi cântându-i orchestrele. 

Mai lacom la mâncare de cât el Claudiu, succeso- 
rul său, desi bolnav de stomac, oferea banchete fas- 
tuoase cu mai mult de 4 sute de tacâmuri. Ii plă- 
cea să invite la masă odată cu fiii săi, fete şi baeti de 
nobili pe care după obiceiul timpului îi ţinea lângă el. 

Cu altfel de gusturi şi cu alt suflet decât blândul 
Claudiu era Neron, care igi trata invitații de la prânz 
până la miezul nopţi, şi îi trata cu cel mai mare fast, 
îi distra cu actori, cu mimi veseli, atleți şi muzicanți. 
Ii invita la masă la cunoscuţi săi si poruncia să se 
prepare mâncări foarte costisitoare si stranii. 

Aulo Vitellio a trecut în istorie ca prototip de 
mâncăcios. El nu mânca, ci stingea mâncarea de 
5—6 ori pe zi. A fost celebru banchetul ce i-a oferit 
un frate al său şi la care o mâncare, prin mărimea 
ei extraordinară, fu numită scutul Minervei. Acest 
fel de mâncare era compus din ficátei de peste, 
creer de fazani, limbă de papagali, icre de murene 
(un peşte foarte apreciat de Romani). Veţi şti că era atât 
de lacom încât, fura carnea de la sacrificiile preoţilor, 
pe când sacrificau zeilor, şi intra în tavernele cele 
mai ordinare si mânca pâinea gi resturile mâncărurilor- 
din ziua trecută. 

Vespasian, era cumpătat şi îi plăceau mâncările pre- 
parate simplu. La masă era prietenos, vorbea cu toţi 
şi râdea ; niciodată în cursul zilei nu era aga de prie- 


tenos şi iubitor ca la masă. Cei din jurul său alegeau 


acest moment ca să-i ceară ceva. Dădea și banchete, 
márete, aşa cum trebuia să dea împăratul lumii. Titus, 
fiul său, cunoscut pentru bunătate, tatăl iubirii între 
oameni, avea şi el poftă bună la masă, din cauza 
trupului său sdravăn. La masă voia ca invitaţii să se 
sature dar modest. 

Domitian, înfine, mânca bine la prânz, seara mânca 
numai un măr, si bea un pahar de apă. Din câte am 
povestit se vede cum şi stăpânitorii lumii pot avea 
pofte, nebunii, vicii întocmai ca şi simpli muritori. 

Dar celor cari au fost cu adevărat mari regi gi 
împărați nu le-a păsat de mâncare gi au fot numai 
preocupaţi de binele popoarelor sau ale Imperiului. 


e litiorá = pat purtat de patru sclavi ca o brancardă; astfel se 
plimbau nobilii. 


VÂRSTA ASCUNSĂ 


Matusa Domnica îşi serbează 


în această lună, ziua de nas- 


aa 
( 


es 
E 


N 
| 
vo ER 


f 
Bi qua À 


tere. Adunând cifrele intr'o a 
numită ordine veţi afla vârsta 


doamnei. 


Păsărelele si obiceiurile lor 


Un meteorolog precis 


XIST A o pūsūricū verde, foarte curioasd, 
care desi nu cunoaște ce însemnează 
aceea „grave depresiuni în sudul 
Islandei“ sau ,,anti-ciclonii stationari 

din Europa centrală“, e mai precisă 
totuși în prevederea timpului de cât toti savanții 
ce alcătuesc buletinul meteorologic al zilei de 
mâine. 

Intr'adevūr, când timpul se stabileşte pentru 
multă vreme, uscat și frumos, când atmosfera 
este limpede și neîncărcată de vapori, nu se aude 
ciripind decât rare ori această păsărică; dar 
deodată ce ea începe să ciripească gi să se ne- 
liniștească de dimineaţă si până seară, atunci se 
ştie că timpul se va schimba şi că ploile vor 
începe. Ea continuă așa câte-va sáptá nani, adică 
atâta timp câttimpul prost continuă, dar cum 
ciripitul ei încetează, puteți fi siguri că timpul 
frumos va reveni. 


Barometre cu viaţă 


I ciorile prevăd cu siguranță timpul. 
O Ele iarna stau reunite in cuiburi, 
pe copacii inalfi. 

Timpul poate sá fie foarte linistit 
când se bagă în cuib, dar deodată 
fără ca nimic să dea de bănuit, în timpul nopții 
părăsesc cuiburile și se scoboară pe ramurile 
mai joase, dacă nu părăsesc chiar copacii. 

Când se întâmplă așa până dimineaţa vremea 
se strică. 

Fiecare individ dintr'un trib de ciori e inteligent. 

E sigur că presiunea atmosferică le influenţează 
simțurile ca pe barometru. 

Aceste păsări când pleacă de la locurile lor 
> obișnuite se duc către un adăpost apropiat, dacă 
furtuna e aproape. Căpitanii de vapoare dacă le 
întâlnesc în drum știu că furtuna va veni repede, 
după sborul lor obosit, și iau măsuri de precauţie 
mulțumind in minte micilor incunostiinfdtori 
negri. 

Corbul îşi părăsește cuibul înainte de furtună. 
Am cunoscut unul care isi făcea cuibul de ani 
de zile în acelaș loc. De două ori însă el isi 
părăsi cuibul și se duse să se adăpostească 
departe; de fiecare dată fugise în fata unei 
teribile furtuni. 


Locuinţă pentru noapte 


gingașă întâmplare s'a petrecut acum 
cáti-va ani. Câteva rândunele se strân- 
seseră în jurul casei mele în aștep- 
tarea călătoriei ce ele întreprind in 

- fiecare an in sudul Africei. Era cėtre 
sfârşitul | toamnei, intr'o noapte de furtund pu- 
ternicd. 


Rândunelele se agezaserá pe crácile copacilor 
când timpul era încă frumos, dar simțind că ceva 
se va produce în cursul nopții căutau un alt 
adăpost. 

Si aleseră, un loc curios, ceea ce demonstrează 
că pdsdrelele si chiar alte animale sălbatice, 
aleargă după ajutorul omului, când au nevoe de 
ajutor. 

Unul din ai casei, după noaptea furtunoasă, 
auzi un curios sgomot într'o cameră de dormit, 
nelocuită. Deschise ușa si o găsi plină de rân- 
dunele. Ele stăteau pe ramele tablourilor, pe 
spatele scaunelor, pe marginele mobilelor, pe 
usciorul ușilor, într'un cuvânt oriunde ele găsiseră 
loc pentru piciorușele lor. Dar, fugiră imediat 
prin fereastra deschisă de cum văzură deschi- 
zându-se ușa. 

Aceste drūgūlase păsărele avuseseră -nevoe de 
un refugiu pentru o noapte si găsind fereastra 
deschisă, intraseră zăpăcite, adápostindu-se im- 
potriva ploii si furtunei, 


Cei trei auger la concertul lui Pis-Pisy 


La o ser- 
== bare dată in 

cinstea lor, 
trei cercetași 
străjeri au 
a. fost foarte mi- 
rati de sur- 
priza familiei 
lui Pis-Pisy, 
când la ple- 
care le-a cân- 
tat un imn de 
al lor. 

Citind în- 
trun anumit 
sens literele 
X) din figura veti 
j găsi două rân- 
uu y duri din acest 


A ul IN ah cântec. 
Ji Le 


mee 


Rey 


ARK! 


Vreti sa desenati?... 


„„dacū da, 
griti cu creionul spaţiile 
insemnate cu un punct ne- 
gru şi veți obține o poză 
frumoasă, 


atunci ine- 


oe A as 

( J us 
bei oe 

= S ES TSK 


11 


Pofta-Mare in dimineata asta 
e cel mai mare la bucătărie. 


Deodata un caine infometat 
inhata rasolul. 


Si la intrecere cu Poftã-Mare, 
cel cu patru picioare fu mai tare! 


Poftă-Mare s'a întors fara fiertura 
dar în schimb ce a găsit în bucătărie? 


TATĂL. — Profesorul 
tău se plânge că nu faci 
nici un progres, si ca 
eşti ultimul din clasă la 
toate. 


FELIX. — In tot cazul 
sunt mai tare de cât el la citire. 
TATĂL. — Cum aşa? 
FELIX. — Desigur. El nu izbutește 
să-mi citească scrisul, pe când eu 


— Tare aşi vrea să ştiu cine.a 
lăsat un săpun de bărbierit printre 
vopselele mele?! 


12 


Pe maşina de gătit 
s'au ars toate mâncările! 


Tăticu mi-a cumpărat acest tren 
numai de o săptămână şi nici nu se 
mai joacă cu el! 

[<] 


DOMNUL. — Scoala-te, dragă, 
plange copilul! 
DOAMNA. — Ah! este a zecea oara 
de cand ma duc sa vad ce are. In 
definitiv, te-ai putea deranja si tu din 
când in când. Copilul este jumătate 
al tău, jumătate al meu... 

DOMNUL. — Da... dar cred că 
acum plânge jumătatea ta! 


Şi nenorocirea de la bucătărie. 


ca deobiceiu, se termină la închisoare... 


— Mama, pot 
merge să mă joc un 
sfert de ora? Profe- 
soara ne-a spus 


că 


o să fie o eclipsă 
la ora 9. 


== 


oat: 


? 


— Desigur, dar nu mai târziu. Şi 


ai grije mai ales, sa. nute apropii 


prea tare! 


— A awt 
spus sá nu iau un cal alb ca 
ducă prin zăpadă! 


{v 


sa 


dreptate cine mia 


mã