Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages201-250

A 
GE wegen Fi 


Lui, Dodo, apa şi curăţenia îi sunt tare 
antipatice. 


Vrea să-şi bată joc de el zâna caraghioasă 
şi îl încoronează rege al nespălaților. j 


ZANA CARAGHIOASĂ ȘI REGELE NESPĂLAȚILOR. 


Mergând impleticit, către regatul lui 


n wus „Dodo“ se grăbeşte. 


Dar  nespălaţii fac regulat rău 


mirositor. 


POVEŞTI ORIENTALE 


Ali se ducea. pe jos la Fez. In oraş un prieten îi 
atrage atenţia că burnus-ul *) e pătat de ulei. Alie 
supărat, pentrucă nu mai poate să se întoarcă acasă 
ca să se schimbe, şi merge înainte. 

După câțiva paşi un alt prieten îl opreşte. 

— Ali; ia uită-te, ai 
o mare pată de ulei pe 


burnus! 
Ali surâde în silă şi 
" mulţumeşte, dar începe 


să piardă răbdarea. 

Inainte de a intra în 
Suk (magazia de cereale) 
un alt prieten vine cuo 
faţă îngrijorată. 

— Te burnus-ul 
pătat de ulei, Ali! Ali 
nu mai poate. Pata acea 
de ulei devine un ade- 
vărat supliciu. De odată ia o hotărâre înţeleaptă; Cum 
i se mai iveşte în cale un alt amic sau vre-o cuno- 
ştiinţă — şi înainte ca amicul sau cunoştiința să 
deschidă gura, — el se grăbeşte să-i zică: 

— ţi atrag atenţia că am o mare pată de ulei pe 
burnus o vezi? Ei! bine acum să vorbim de altceva. 


*) Burnus = o haină largă de obicei albă, purtată de Arabi. 


LEGENDA PAĂLANJENULUI 


A fost odată o femeie văduvă. Ea avea un singur 
băiat, care se numea Ionel. Ne mai având cu ce să-l 
hrănească, l-a trimis să-şi caute de lucru. 

Mergând așa, Ionel intră ucenic la o fabrică de te 
sătorie. După câţiva ani, mamă-sa se îmbolnăvi de o 


Incât ţinându-şi nasul, şi înfuriat regele 
„Dodo“ se retrage 


Şi reîntorcându-se la zână, îi zice: Eh 
ia-ţi comoara, nu o vreau. Nu. 


boală foarte grea, fără de scăpare. Vrând să-şi vadă 
încă odată feciorul, ea rugă pe un om din sat să se 
ducă să-l cheme. După multă căutare, omul trimis îl 
găsi pe Ionel lucrând. 

Spunându'i cele întâmplate, Ionel răspunse : — ,„La- 
s'să moară, că e bătrână! Eu nu pot veni, că am 
prea mult de lucru“. 

Auzind mamă'sa că Ionel n'a vrut să vie, se întristă, 
se lungi pe pat şi înainte de a-şi da sfârşitul, zise : 

„Eu lam iertat, dar acum Dumnezeu să-l judece, 
că El este mare şi puternic“. 

Din acea clipă Ionel s'a prefăcut în păianjen. Deaceia 
trăieşte fără fraţi, fără surori și fără părinţi. Oamenii 
îi strică pânza şi-l omoară. 

SEGAL M. VICTOR 


ORIGINA PLANTELOR z 


Toate florile care înfrumusețează şi ne îmbălsămează 
grădinile, toți pomii cari cresc prin livezi, toate legu- 
mele, nu îşi au obârşia din acelaş loc. 

Garoafele vin din Italia, crinul din Siria, iasomia din 
India, liliacul şi anemona din Ceylan, macul din Turcia, 
hortensiile şi margaretele din China, heliotropul din 
Peru, stânjenelul şi răsurile din Franța. 

Portocalul, caişii, cireşii, viţa de vie au fost aduse 
din Indii, precum şi nucile, castanele, smochinele. Dintre 
legume, cartoful, napii, roşiile sunt originale din Ame- 
rica; fasolea din India; sparanghelul şi spanacul din 
Asia Mică ca şi hreanul. Anghinarea provine pin Spa- 
nia, pătrunjelul din Sardinia, bostanul din Rusia, cre- 
sonul din insula Candia, lăptucile din insula Cos. Țelina, 
lintea, postârnacul și morcovul sunt produse franceze. 


11 


D 


Li 


A 
batiste, porumbei — Băeţii şi fetiţele extaziaţi 
rămăseseră cu gura deschisă. 

Les Jeffos, cei mai curajoşi acrobați ai aerului 
mergeau pe sfoara întinsă cu bicicleta — Printre 
ei era -un băețel tânăr de 10 ani, foarte bun 
acrobat. 

Cineva spuse : 

— Puternic băeļaş, dând cu 
cotul lui Oliviero, care răspunse: 

— E un copil născut în circ. 
Muzica acum cânta Carmen. 
Clic-Clac în costum de toreador, 
cu sabie şi batistă roşie în mână 
anunță lupta lui cu taurul. 

Şi încă ce taur ! Intră în pistă 
legănându-se şi se așeză jos. 
Clic-Clac încercă să-l provoace, 
dar taurul aruncă pe nas praf alb. 

— Am murit ! strigă Clic-Clac 
ma omorît cu praf de strănutat. 
Toţi spectatorii râd, iar taurul 
se uită scandalizat la lume. 
La urmă se întoarce şi-i tremură 
coada de frică. Clic-Clac urlă. 

— Moarte taurului, moarte taurului ! 

Din ochii animalului țâşneşte apă ca lacrimile, 
iar Clic-Clac îl şterge la ochi cu batista, şi luân- 
du-l la braţ pe taur, salută asistența şi pleacă. 

Copiii râd de nu mai pot, căci au bănuit că în 
taur era August cel prost, travestit. 

Alt August Scamelli vine cu niște ghete mari, 
cu gulerul larg, cu pantaloni cadrilați şi cu un 
aer tâmpit. 

— Vă prezint pe Bruno, o mică insectă ce am 
capturat-o în pădurea neagră pe când mânca 
miere. Dansează tango argentin, și scoate o vi- 
oară să-l acompanieze! Copiii râd cu hohote. 

Pe urmă Scamelli vine cu două girafe şi vrea 
să le puie pălării pe cap, dar e prea mic — Nu-i 
rămâne decât să crească ; se duce după culise 
şi apare cu nişte picioroange. Când le-a pus pă- 
lăriile pe cap, girafele au început să le mănânce 
una alteia. Au mai fost o mulțime de numere 
senzaţionale prezentate de Frederic, foci ce se 


E 


jucau cu mingea, lei şi tigrii din Bengal, un 
măgar dansator, (care nu era altul decât Clic- 
Clac) elefanţi cu cornacul lor hindus, Billy-boy, 
teroarea Pampas-ului şi a fost chiar şi o pauză 
când s'a mâncat ciocolată şi înghețată. Şi-au mai 
fost multe, dar voi n aţi plătit locul ca să vi le spun. 

Dar totuş să ştiţi că cel mai 
frumos lucru a fost parada dela 
sfârşit, atunci au fost revăzuți 
toți cei ce fuseseră aplaudaţi 
până atunci: girafele, Sforicică, 


guștii, îmblânzitorul, elefanții, 
Congolezul Zuglu, Saturn nubi- 
anul, trapeziștii, japonezul, caii 
şi Saada în fine, mai frumoasă 
și mai enigmatică decât oricând. 

Oliviero cu bărbia în mână 
era în extaz. Prima dală vedea 
el, un spectacol întreg. 

Işi strânse hârtiile pe care 
abia schițase și se închise în 
cabină unde desenă la perfec- 
(une tot ce văzuse. Când Saada veni să-l ia la 
culcare, el o sărută şi-i spuse: 

— Nu ştiam Saada că eşti atât de frumoasă ! 
Şi Saada care era nomadă, răspunse : 

— Frumuseţea este a laurilor roşii și laurii 
roşii sunt amari. 

— Dar Dumnezeu mwa făcut laurii roșii ca să 
fie mâncaţi, ci i-a făcut ca să miroasă frumos 
şi cine știe poate, ca să fie desenaţi. Când veni 
d-l Carelli să-și îmbrățişeze copilul acesta 
dormea zâmbind. 

Tatăl găsi desenele şi înmărmuri de fericire. 
Artiştii circului întrebară pe d-l Carelli dacă wau 
lucrat mai bine azi decât altădată. 

— Da, ca probă! răspunse el arătându-le 
desenele. 

Priviră cu toţii! Clic-Clac întoarse un desen 
strigând : 

— Uite ce e scris: 

„Circul Carelli Tată & Fiu“. Atunci scoaseră 
pălăriile şi strânseră mâna patronului. 


12 


Zik piticul, focile, clovnii, Au- ` 


"e 


Cel mat mare clopot din lume 
este acel din templul Chionin, la 
Kioto, în Japonia. El cântăreşte 
74 tone şi e nevoie de douăzeci 
şi cinci de oameni puternici ca 
să-l facă să bată. 


Un om cu haine jerpelite, se 
duce să cumpere ţigări cu o mo- 


N 


A 


LL 
S 


a 


nedă de o sută de lei, nou-nouță. 
Tutungiul îl priveşte bănuitor. 
— De unde ţi-ai procurat această 
monedă? 
— A, am de astea câte 
pentru 45 şi 55 lei bucata! 
— Cum? şi spui asta de față 
cu toată lumea? 
— Ei şi! Oricine poate face la 


vrei 


= S S Sint Ei 
| e 


fel: 45 şi 55, fac tocmai o sută 
de lei! 


Există o decorație, în Portugalia, 
Ordinul lui Hristos, care autoriză 
pe deținătorul ei să pătrundă că- 
lare în orice biserică. 


— Cum vrei să cânți, 
instrumentul n'are 


când 
nicio coardă? 

— Pentru un începător, merge 
şi aşa, tată mare! 


ne ajunge 


cursa următoare... 


— Şi dacă paraşuta nu se des- 
chide? 

— N'are aface. Scopul ei este 
atins în orice caz ! 


13 


+ 


MUHII 


— Mă duc eu, zise Radu — numai 
cât să pun şeaua pe Cârlionț !“ 

Două minute mai târziu alergam în 
galop pe drumul tare, şi străbăteam o 
noapte dintre cele mai întunecoase ce 
văzuserăm vreodată. 

— „Repede, repede!“ îmi tot striga 
Radu, abia respirând. Dar nu trebuia 
să-mi mai spună; Mugurel mă scăpase 
de la moarte, ce past fi făcut eu pentru 
ea? Sburam ca vântul, printre copacii 
înalți ce mărgineau drumul. Deodată 
mă lovii de ceva tare, nu putui să-mi 
pu echilibrul şi căzui în genunchi, iar 
Radu fu dat peste cap la trei metri 
de locul unde căzusem eu. 

Mă ridicai cu oarecari dureri prin corp 
îndreptându-mă către micul meu stăpân ce încerca 
zadarnic să se scoale : 

„Miam scrântit piciorul! murmura el; mie cu 
neputinţă să-l mişc. Şi Mugurel care aşteaptă! Oh! 
ce nenoroc !“ 

El mai încercă odată să se scoale dar căzu gemând. 
Mă hotărâi atunci; aplecându-mă spre el îl mângâiai 
încetişor cu botul pe obraz, şi pornii la galop mai 
departe. Fusesem de mai multe ori în oraș, şi cunoş- 
team bine locul unde era casa doctorului; era a doua 
în dreapta pe strada nouă. Sosii lac de apă căci aler, 
gasem nebunește un sfert de oră; şi fără să mă 
odihnesc dădui tare cu piciorul în ușă. Nu se mişcă 
nimeni, bătui încă odată, şi încă odată. O fereastră 
se deschise atunci, deasupra mea: — Ce e? Cum, 
un cal?“ 

Cineva se auzi dându-se jos pe scară, uşa se des- 
chise și apăru bunul doctor în halat: 

— „E calul lui Daniel! zise el privindu-mă peste 
ochelari şi încă fără călăreț... astai curios! Ce n'aşi 
fi dat atunci să pot vorbi! Nu putui de cât să-l trag 
de halat, dând din coadă în toate chipurile. Doctorul 
ridică din cap cu un aer bănuitor: 

— S'a petrecut ceva nu-i așa Cârlionţ şi tu vrei să viu ?! 

Nechezai fericit tră- 
gândul şi mai tare de 
halat. 

— „Bine! viu dar 
lasă-mă cel puţin să mă 
imbrac“. 


brăcat, în grabă. Imi sări 
in spate şi plecai val 
vârtej în direcția casei 
noastre. Iată drumul; co- 
paci negrii... încetinii 
mersul: 

— „Cåârlionț“, se auzi 
o voce înceată. 

Doctorul descălecă: 


14 


Dispăru şi reveni îm- 


M nuli mi l all 


— „Tu eşti Răducule rănit, mititelule!** 

Radu ridică în zadar căpşorul: 

— „Un picior scrântit, mai nimic. 
Dar e vorba de Mugurel... lăsați-mă 
aci... duceţi-vă repede acasă“. 

Doctorul nu fu de aceiaş părere; 
luă pe Radu în braţe, îl ridică pe șea 
şi plecă în trap mic. Eram obosit şi- 
mi tremura picioarele; şi câte odată 
cercuri negre îmi apăreau în faţa 
ochilor. Dar nu mă oprii decât în 
pragul casei. 

Incendiul se stinsese; pompierii ple- 
caseră. Un miros acru de lemn ars 
umplea văzduhul. 


Doctorul fără să zică un cuvânt 
intră în casă cu Radu. Rămăsei singur 
în mijlocul grădinei. Năduşala îmi curgea dealungul 
picioarelor şi n'aveam un singur păr uscat. Mă 
simţeam atât de vlăguit încât credeam că voiu muri. 

Aramă apăru deodată: 

— „Ah iată-l pe Cârlionţ! unde a fost şi acesta 
până acum? In fine mai bine să te văd aci decât 
ca pe bietul Moftişor.** 

— „Dar unde să te găzduesc astă seară, acum când 
ţi-a ars grajdul? Ah! poate în hangarul cu bărci.“ 

Desigur că nu ştia de cursa mea până în sat și 
cât alergasem. Se petrecuseră atâtea lucruri în noaptea 
aceea ! Şi fără să mă privească mă duse la o mică 
baracă cu acoperişul jos de tot, unde îmi făcu loc 
îngrămădind întrun colţ vechile bărci. Şi apoi se 
duse în grabă să aducă puţine paie, o găleată cu apă, 
şi o găleată cu ovăz. Apa era rece şi cum miera 
tare cald o băui pe toată. Aşi fi avut nevoie de un 
frecuş cu şomoiogul de paie şi de o pătură groasă. 
Năduşala s'a răcit pe capul meu şi în curând mă 
simţii îngheţat. Picioarele, pieptul şi capul mă dureau. 
Mă lungii pe paie încer- 
când să adorm dar mă 
simţeam din ce în ce 
mai rău; înfine spre di- 
mineaţă auzii uşa deschi- 
zându-se şi pe Aramă 
intrând. Scosei un neche- 
zat care îl făcu să sară 
spre mine, plin de în- 
grijorare. Nu -puteam 
să-i spun cât eram de 
bolnav dar mi se părea 
că el pricepuse: 

Sărman cal! zise el; 
mi sa povestit isprava 
ta. Ah! dacă aşi fi 
ştiut toată povestea ta 
aseară te-aşi fi îngrijit 
mai bine, darn'am obser- 
vat nimic, idiot ce am 
fost. 


MARIETUȚA NEGREA 


cea mai tânără abonată a 


Va urma revistei noastre 


IMPRIMERIILE ADRVARUL $. A.. BUCUREŞTI 


eeur 


k 
a 


N 


Şi totuşi e aşa de uşor să fii înşelat ! 
D-na Lidia a mai fost înşelată de câteva 
ori. In fine tu îmi ceri 3000 de lei ca să 
îți vindeci cu banii aceaştia vaca, şi îmi 
promiţi în schimb lapte şi unt. Fie, Ma- 


rioaro ! Şi Dl. Andrei dădu 3000 lei 
copilei. 

Deci de mâine incolo vom avea şi noi 
lapte proaspăt şi unt bun de la voi. — Ma- 
rioara nu ştie cum să mulțumească D-lui 


Andrei: „Dumnezeu să vă binecuvinteze“ „şi pe 
dumneata la fel, coniță“ spuse ea cu lacrimi în 
ochi. Şi când ese din oraş strigă cât o ţine gura 
de fericire: Juncana, eşti salvată ! şi o sărută pe 
bot... şi apoi se grăbeşte spre casă însă nu prin 


VA 

VAL 
GE 
LG o S 


A 
CN - Sek - 


străzile principale ale oraşului aşa cum a învă- 
țat-o D1. Andrei deoarece vacile nu au voe să 
meargă prin centrul oraşului. 

Dar de odată... se opreşte înspăimântată. 

Vede eşind dintr'o casă cu faţa lui urăcioasă, 
pe vechiul ei inamic, care o mai atacase odată. 


Şi atunci tremurând strigă : „Hoţul ! 
Hoţul ! Lumea ese în stradă, oameni cura- 
joşi se reped; hoţul încearcă să fugă, dar 
e prins şi dus la comisariat. Marioara îl 
acuză şi arată cu degetul d-lui comisar: a- 
cestom că ia furat o scrisoare eri, e un hoţ! 


ipag! 
A 


EN W) 
— Copila aceasta e nebună, răspunde 
hoțul n'am mai văzut-o nici odată, pot 
să o probez, eri am stat în casă toată 
ziua. Comisarul zice Marioarei: bagă de 
seama fetițo e grav să acuzi un nevinovat, 
Marioara se face galbenă la faţă... 


PÂNZA ŞI 


Intr'o prăvălie se nimerise odată, cao bucată de pânză 
şi o bucată de mătase, să fie aşezate pe acelaș raft. 

— Ce urâtă şi aspră eşti! — spuse mătasea. 

— Fiecare este aşa cum l-a făcut Dumnezeu, — 
răspunse cu umilință pânza. 

După puţin timp, intră în prăvălie o doamnă ele 
gantă, însoţită de argatul ei, un ţăran voinic. Doa- 
mna cumpără mătasea şi ţăranul pânza. Ajungând 
acasă, mătasea fu prefăcută într'un şal, cu ciucuri lungi 
şi moi. Pânza fu prefăcută întro cămașă albă, 
pentru Petrişor, copilul cel mai mic al argatului. Că- 
maşa era purtată numai Dumineca, iar restul săptă- 
mânei era păstrată cu grijă în dulap. Şalul de mătase 
era purtat în toate zilele de doamna cea elegantă. 
Intro zi, pisica stăpânei, îi făcu două rupturi mari. 
Şalul fu dat Marioarei, sora lui Petrişor. Aceasta îl 
prefăcu într'un guler care avea să împodobească că- 
maen fratelui ei. 

Când se întâlniră mătasea cu pânza, cea dintâi zise: 

— Dragă surioară, îmi pare bine că ne vedem, ca 
să-ţi cer iertare pentru purtarea mea nesocotită față 
de tine. 


— Nu e nimic, — răspunse pânza — asta Sp 


pentru tineret. Redacţia și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. 


MĂTASEA 


servească drept pildă. De-acum înainte vom trăi îm- 
preună fără să ne lăudăm cu merite închipuite. 


GABRIELA BELIGRĂDEANU 
CI. IV primară 


se apreciază cafeaua 
cu lapte, insă cu franck 


a gege 
„DIMINEAŢA COPIILOR». Editura „Ziarul S, A.R. București, Inscris sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. lifov S. |. Com. Revistă Ilustrată 


Tel. 3.84.30. Cec Poştal 4083. Red. responsabil: N. lonescu. 


Prețul abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale În numerar conform aprobării 


Direcţiei Generale P. T.T. Nr. | 


5.585/939 
+ 


EC FRIOTURA DEU. 
P cioash ME 


E FOARTE PUNĂ 
"Tree ep Bug E fni 
CV EAWAA S CM- 

Topi PRATITI 


N 
AFARA eu vot p 


mt pp e A 
Qi OBRALNIU 


PP A APE A nit 


RETELE ERA NUNA 
A Gocosi calh nosi A 


d 


GEN 


em: 


LA 


EE 


A 


DK" 


LIOTECA OUNSRSITAMI AŞI 


CĂPIȚA 


Puțin timp după aventura 
cu pisica Tibert, Vulpea mer- 
gza la întâmplare pe câmpie. 
Deşi umbla de dimineaţă nu 
găsise nici păsări şi nici alt fel 
de vânat, şi căutând mereu se 
depărtase foarte mult de Vâl 
cele. Pe câmp se vedeau din 
loc în loc cäpite de fân. Dintr'odată auzi cântecul unui 
piţigoiu. Bănuind că este şi cuibul în apropiere, Vul- 
pea căută un şiretlic care să-i aducă un bun ospăț; 
se ştie că piţigoii au o carne delicioasă. 


Vulpea se îndreptă către arborele dela care por- 
neau cântecele şi dintr'odată strigă; ,— Piţigoiule 
dragă, unde eşti?“ 

— Aici, răspunde un căpşor mic care ese dintre 
frunze. 

— Piţigoiule, regele Nabilul, a poruncit să fie pace. 
De azi înainte lupii nu vor mai mânca oile 
şi nici urşii pe berbeci. 

— Şi nici păsărelele? întrebă. — o mică 
voce ? 

— Nici; sunt fericit să mă supun ordi- 
nelor regelui, şi deaceea am venit să ne 
împăcăm. Te rog dă-te jos dragul meu să 
te sărut. 

Vulpea speră, cum va fi păsărica lângă 
ea so înhaţe într'o clipită, dar pițigoiul nu 
este prost şi ne-o va dovedi. 

. — Dragă prietene vin îndată, dar cu con- 
da să închizi ochii. 

Vulpea se gândi că este o condiție cam ciudată, 
dar că tot va putea prinde păsărica deoarece îi va 
auzi fâlfâitul aripilor. 

li spuse că primeşte propunerea şi se culcă pe 
burtă cu ochi închişi. Această atitudine e dulce şi 
inspiră încredere. 

Piţigoiul ia în cioc o bucată de muşchiu şi îl lasă 
să cadă pe butul vulpi, care socotind că o atinge o 
aripă, încercă să prindă pasărea din sbor; dar, spre 
uimirea sa, nu prinde nimic. 

Deschide ochii şi vede pasărea sus. 

— Dragul meu, zise el, ai trecut prea repede și 
nu te-am putut îmbrățişa; să mai încercăm odată: 
iată eu închid ochii. 

Tot mereu pițigoiul arunca verdeață și mereu 
Vulpea înghiţea în sec. Până când, deodată ea deschide 
ochii să vadă ce se întâmplă şi pricepe că pasărea şi-a 
bătut joc. Se înfurie şi plecă repede sub privirile 
pline de dispreț ale piţigoiului. 

* 


» 


Şi de astă dată, vulpea a fost învinsă de unul mai 
slab decât dânsa, şi încă cu propria ei armă, cu 
vicleşugul. 


ROMANAL VULPH 


CAPITOLUL V 


DE FÂN 


Plină de mânie şi lihnită de foame, vulpea se 
aplecă peste un râu mic. Dintr' odată însă încreme- 
ste locului de uimire căci vede plimbându-se printre 
ierburi la rădăcina unui copac pe bâtlanul Ciocmare. 

Bâtlanul este o pradă bună şi uşoară căci este o 
pasăre proastă. Vulpea se tot gândeşte cum să puie 
laba pe el şi să-l mănânce. 

Nu fu nevoe să se gândească mult, căciîi veni 
numaidecât o idee năstruşnică. Adună câteva vreascuri ` 
pe cari le leagă cu ierburi şi le aruncă în mijlocul ` 
apei, care l-a dus o bucată până în dreptul bâtlanului; 
acesta La scormonit cu ciocul şi văzând că me 
nimic interesant şi-a îndreptat atenţia în altă parte. 
Atunci vulpea face încă un ghem și încă unul şi 
încă unul, le aruncă unele peste altele până ce se 
făcu o moviliţă destul de înaltă în apă. Bâtlanul după 
ce constată că nu e nimic interesant printre acele 
ierburi, nici măcar vr'un grăunte, n'a. mai dat atenție 
la ceea ce se întâmpla în jurul lui. La urmă Vulpea 
sare deasupra plutei, se apropie de Ciocmare 
care ciripea voios şi hap! cât ai clipi, la 
şi înhățat la şi înghiţit. 

Vulpea e fericită că i-a izbutit şiretenia 
şi că a mâncat ceva bun. Acum se pregăteşte. 
să se întoarcă acasă la Vâlcele. Dar noaptea 
începe să se lase și de teamă să nu se 
zăpăcească, se hotărește să înopteze pe niște 
căpițe de paie din apropiere. Ajunge în. 
câmpie, se suie pe o căpiță. proaspătă şi cu 
conştiinţa şi cugetul liniştit, jupân Vul 
poi adoarme somnul celor drepţi. 


* 


Când se trezi disdedimineaţă, Vulpea vede tot 
câmpul acoperit cu apă. Micul râu din apropiere 
umflat din pricina ploilor, se revărsase şi acoperise 
cu o mantie lichidă toată câmpia din vecinătate. 

Apa creştea mereu. 

Vulpea vedea cu groază cum apa e gata să ajungă 
până la dânsa, şi-i era frică. 

Un altul în locul ei ar fi spus: 

— Iată, pedeapsa tuturor nelegiuirilor mele se 
apropie !, şi s'ar fi căit. 

Vulpea însă, dimpotrivă, se revolta, nu voia să 
moară, şi în mintea ei născocitoare căuta să iasă din 
încurcătură. 

* 


Soarele era deja sus şi 
jupân  Vulpoi nu descoperise 
stratagema* ) care să-l scape din 
situaţia aceasta nenorocită. 

— „Adio soţie, adio fiii 
mei, adio Vâlcele“, 


*) Stratagemă = șiretlic de războiu, pen- 
tru a păcăli pe dușman; viclenie, tertip 


mda 


fa 


Ty 


A 
Li 
ł 
E) 
a 
8 


tâiu la expoziţie cu tabloul meu! 


Paul dădu busna strigând: casa noastră nu mai e de vânzare, trăiască Marioara, numai datorită ei am căştigat premiul îr.- 


Dragă Marioară, iar ai făcut o faptă; bună. Tatăl şi toţi ai casei o îmbrăţişează. 
— Ea m'a împrumutat cu 200 de lei care azi se întorc înmulţiţi cu o sută. 
Cumpărătorii cari veniseră să cumpere casa, pleacă dezamăgiți. 


RK S Lët e Dy i 
, Marioara aleargă in curte şi priveşie la toate sbtatui,e ce vor i¿mére ale saie; işi amizicşie şi ce vaca ei, pe cere o mân- 
gâie zicându-i „nu te voi pierde nici pe tine, mai ales pe tine“. 


a , , Şi fericită reîncepe să muncească. După şase luni, totul e refăcut: alte vaci au fost cumpărate, totul e mai frumos decât 
odinioară, pentrucă Marioara a ajutat pe Paul când avea nevoe — fără să pregete — din toată inima. 


d TTT 


Nevasta spărgăto- 
torului: De ce te-ai 
întors atât de târziu 
aseară? 


— Tatăl: Cum se 
face că fiul meu are 
zero la matematecă? 

— Profesorul: Pen- 


+ (o 
OG 


Unchiul: 
Ce preferi să-ţi 
dau, un măr 
întreg, sau două 


Spărgătorul: Am trucă n'am găsit încă jumătăți? 
i -îucrat... o notă mai mică, domnule. Coco: Două jumătăţi! 
e Unchiul: De ce dragă, nu e 
: Nu s rbeşte de ; ? > 
N evasta: N pe ge A Spanacul, aliment extrem de să- acelaşi lucru? 
Ai Oepargtte in ziarele: Ce ai ` nites Më ap patiia în Orient. Coco: Nu! La două jumătăţi, 
dimineaţă... E urât să minţi în Arabii lau adus în Spania, de unde pot să văd dacă merele sunt bune 
halul ăsta! sa răspândit în toată Europa. înăuntru! 
A €999999099999999999899909999999990900906990999089909999999080990999909090990990999090990909090000000vooooe 
E Z 
| Dar iată că se vede în depărtare sosind un Gran cu sare în partea opusă. Săteanul se înfurie și loveşte 
barca: sărmanul om, văzuse o fiinţă mișcându-se pe la întâmplare. Furia sa creşte atunci când vulpea "ei 
căpiţa de fân şi-i veni în ajutor, crezând poate că e bate joc de el: 
un copil fugit dela părinţii săi. — Ah, ce îndemânatec eşti dragul meu prieten! 
Apropiindu-se vede pe jupân vulpoi şişi freacă Rar am văzut atât de bun ochitor. Ah! mai ucis. 
> mâinile de bucurie la gândul că blana îi va aduce Am murit! 
“an preţ bun. Țăranul insultat de acest fel de a i se vorbi, sare 
„Vulpea însă îşi arată dinţii; nu e încă prinsă și dio barcă pe căpiţă. Dar după cum ap bănuit de sigur, 
» lupta va fi grea. vulpea nu-! aşteptă ci sare în barcă, vâsleşte repede 
"Țăranul se apropie cu barca de căpiță. Incearcă să şi lasă omul caraghios şi cocoţat sus pe moviliţă. 


răpue animalul lovindu/l cu lopeţile, dar vulpea nu 
se predă așa uşor. Când omul loveşte într'o parte, ea 


Ajuns pe pământ, o ia la sănătoasa, spre vizuina 
lui dela Vâlcele. 


Intr'adevăr cu totul altfel era 
odinioară şi când mă gândesc la 
timpurile acelea îmi vine chiar să 
râd. Acum o jumătate secol aveam 
7 ani. Pe atunci copiii, nu se năş 
teau așa de deştepţi ca voi azi; 
eu am fost totuşi un copil isteț. 
Imi aduc aminte că la vârsta aceia 
fragedă, mi se zicea, că sunt deja 
un „omuleț“; şi acest omuleț fu 
îmbrăcat într'o uniformă albastră 
cu pantaloni lungi și dat intern la 
şcoala C. 

Dacă vă povestesc că eram un 
„„omuleţ“, nu vreau să mă laud, să credeți cumva că 
eramo minteexcepțională, ci vreau numai să vă asigur 
prin aceasta că îmi pot aduce foarte bine aminte de 
acele timpuri. De altfel voi dragii mei copii sunteţi 
astăzi mai din vreme „omuleţi““, cam pela 4 ani, având 
în vedere că la 7 ani sunteți străjerii Ţării. Şi sincer 
vorbind, de 50 ani încoace voi copiii sunteţi mult mai 
luaţi în seamă, cu mult mai mult chiar, decât oamenii 
mari, 

Acum o jumătate veac, educatorii noştri, încercau 
să întârzie dezvoltarea copilului de frica contactului 
prea timpuriu cu viaţa. 

Puţine erau casele în care copiii stăteau la masă cu 

părinţii, mai ales când veneau musafiri; aceasta nu din 
pricina zburdălniciei lor, cât de teama ca nu cumva 
conversațiile oamenilor mari să fie supărătoare urechilor 
- celor mici. 
In casa noastră ca şi a bunicilor mei, eu eram lăsat 
„totuşi să stau la masă cu cei mari, poate tocmai pentru 
că eram considerat un adevărat „omuleț“; dar îmi 
amintesc totuşi, că de câteva ori 
am. fost sculat de la masă sub di- 
verse pretexte ce mă mâhneau. 

— Băgaţi de seamă, auzeam zi- 
când pe bunicul meu sau pe bunica 
mea, şi deodată cu toţii tăceau. 
Surprins atunci roteam ochii și mă 
vedeam privit de toți ca un ne- 
poftit. Mă  roşeam,  rămâneam 
încurcat, şi cineva mai milos îmi 
zicea : Paulică tu ai terminat de 
mâncat, nu-i aşa? ai voe să te ri- 
dici dela masă, să te duci afară. 
Alte ori mi se zicea: du-te în bu- 
cătărie la Margareta să-ți dea un 
biscuit. Şi nu era scăpare, chiar 
dacă Paulică avea încă în farfurie 
un măr; trebuia să se grăbească 
să-l bage în buzunar şi să-și ceară 
voe, să plece afară când nici prin 
gând nu-i trecuse așa ceva. 

Dacă ordona capul familiei să 


Trebue în fiecare clipă să salutămu.+ 


se servească masa, toți copiii tre- 
buiau să fie la locurile lor. Când 
apărea supa sau primul fel de mân- 
care, bunicul se scula, îşi făcea 
semnul crucii şi spunea , Tatăl 
nostru“; din fericire îl spunea 
repede şi numai după ce ne mai 
închinam încă odată ne așezam în 
fine jos. Apoi bunicul binecuvânta 
pâinea care era în fața lui şi 
începea să o împartă, pe când bu- 
nica amesteca supa înainte de a 
ne-o împărți; 
mâncăm până ce bunicul nu ducea 
la gură prima lingură repetând fraza sacramentală 
„Dumnezeu să ne binecuvinteze“. 

Vă mărturisesc că după atâtea binecuvântări, chiar 
de n'aveai poftă de mâncare, ţi se făcea o foame 
de lup. 

N'aşi putea spune că în toate casele se observa 
riguros această regulă. Imi amintesc că atunci când 
eram invitaţi la unchiul meu, care se credea oarecum 
boer, nu se mai respecta acest ceremonial. 


respectaţi, chiar exagerat de respectaţi. Când le vorbea 


` trebuia să le zicem „Dumneavoastră“ şi chiar unchiul 


meu când vorbea despre bunica zicea ,,Dumneaei“. 
Nu era permis să te duci la culcare până nu ve- 
neai să zici noapte bună părinţilor şi fără să le fi 
cerut binecuvântarea. lar dacă te purtase-și urât, puteai 
fi sigur că nu ţi se va da binecuvântarea şi atunci 
nu dormeai liniștit toată noaptea. 
Când eşiam cu tata mare în oraș, trebuia să-mi scot 


pălăria şi să-mi fac cruce de câte ori treceam prin faţa © 


unei biserici... şi erau multe biserici 
în orașul nostru. 

Dacă vorbeam, trebuia să mă 
exprim întrun mod perfect, vai, 
ce se întâmpla de greşeam vreo 
vorbul ! 

Trebuia la cei 7 ani ai mei să 
cunosc limba română ca Titu Ma- 
iorescu, sau cel puţin ca un 
membru al Academiei. Imi amin- 
tesc de morala strașnică a unchiului 
meu Aristide, atunci când i-am 
spus că am primit un ghiont dela 
un coleg. Mi-a ţinut o predică de 
o oră, ca să mă facă să înţeleg 
că acel băiat mi-a dat un „pumn“ 
în cel mai rău caz. 

Pentru te miri ce, plouau pe- 
depsele: pâine şi apă o zi întreagă, 
la culcare fără să mănânci, masă 
fără fructe, la colţ sau în genunchi. 
Pentru un caz mai grav, te tră- 


d 


Pe acele timpuri părinţii erau mult, foarte mulige 
m, 


© 


eeben 


ed 


n eul mea 


nu începeam să 


f 


[y 


` 
< 
rà 

A 


; 


wë 


p~ 


ET EE 
E j 


` 


«+ leam păstrat vreme îndelungată. 


"ege: 


SA 


Wb, a.m II > 


A 


geau de urechi, sau căpătai câteva palme peste 
moalele spatelui, palme ce vă asigur le țineai minte 
multă vreme. 

Erau repezi de mână pe acele timpuri părinții. Dar 
nu numai ei erau aşa, ci şi profesorii la școală aveau 
acelaş rău obiceiu. Nam să uit liniile la palmă ce-am 
primit dela Domnul Bozianu, care mi-a fost scurtă 
vreme profesor; urmele acelor linii 


Era oarecum o disciplină nemţească 
şi la modă în școală versurile lui 
Giusti : 
— „Ce bine se învaţă vorbele, 
— când se înmlădie nuelele“. 


Nici vorbă să ne amestecăm pe 
atunci în chestiuni de politică, 
chiar cei mari când vorbeau po- 
litică se retrăgeau prin colţuri. 
Dacă eram surprinşi cu un jur- 
nal în mână eram aspru pedepsiţi; 
a ceti cronica zilei era lucru ru- 
şinos, şi interzise erau copiilor astfel de blestemăţii. 

Ni se îngăduiau puţine distracții, iar seara trebuia 
să ne culcăm de vreme. 

Cinematograful (educativ) nu exista încă şi trebuia 
să ne mulțumim cu Lanterna Magică, care te adormea 
mai abitir decât cornurile cu mac. Câte odată mergeam 
la circ sau la panoramă şi numai dacă aveam timp. 
Erau însă pe acele vremuri, teatre de păpuşi în care 
artiştii erau de lemn şi vă rog să credeți că nu erau 

mai puţin valoroşi decât cei în carne şi oase, care se 
pretindeau genii. 

Cât despre educaţia fizică era cu totul neglijată, 
nici învățământul general nu era prea grozav. Lupta 
şi boxul erau socotite îndeletniciri de hamali, iar jocul 
cu mingea aşa zisul football nu ajunsese la locul 
de cinste la care a ajuns azi; tennisul nu fusese încă 


A merge pe o maşină cu două roţi 
era încercare de nebun... 


importat, iar bicicletele — acele stranii maşini cu două 
roți, — erau pe atunci bune pentru nebunii care 
vroiau să-și rupă gâtul cu orice preţ. Băeţii de boer 
îşi desvoltau mușchii cu scrima, cu călăria; cei de 
categoria mea cu oina şi ţurca. 

Dar pe cât de puţin însemnată era educația fizică, 
pe atât de exagerată era cea sentimentală, muzică, 
desen, recitări, declamare, etc., etc... 
erau obligaţii cărora ne supuneam 
de voe, de nevoe. 

„Poezie... la orice pas, parcă am 
fi trăit în Arcadia! Poeţii creșteau 
ca ciupercile. 

Dacă se învăţa puţin, nu era 
numai vina noastră : pe acele vre- 
muri nu aveam decât lumina zilei, 
nu exista lumina elecrică și când 
se întuneca, să mai studiezi la lu- 
mina lămpii cu petrol, era un 
adevărat eroism. Lafe 

Când am intrat în pensionul 
C..., socotit pe atunci cel mai 
bnn, seara când se întuneca, apărea un servitor 
cu trei lămpi pe care le agăța în tavan; după o ju- 
mătate de oră toată clasa mirosea a gaz şi funingine, 
şi dacă aveai nasul fin era un chin. 

Pâlpâitul celor trei flăcări îmi făcea poftă de somn, 
încercam eu să nu adorm prinzând muşte (când erau) 
dar cu toate acestea, în scurtă vreme sforăiam ca o 
locomotivă. Atunci pedagogul nostru Escouffier punea 
doi colegi să mă ţină de subţiori şi să mă facă să 
dansez dansul ursului. Vă voi povesti altă dată cum 
se dansa acest dans al somnorosului. 

Mă grăbesc să vă mai spun încă odată că dacă 
învăţam puţin, era numai pentrucă nu aveam destulă 
lumină; și a fost deajuns să se introducă becul Auer, 
ca deodată internatul să scoată la iveală pe Eminescu, 
cel mai mare poet al acelor timpuri. 


OPOSSUM 


Opossum-ul este un animal, urât respingător şi an- 
tipatic. Are capul lung şi plat terminat cu un -bot 
ascuțit, corpul scund şi nu prea lung, greoi; picioare- 
le îi sunt scurte. Are o coadă de 40-45 centimetri, 
rotundă şi acoperită cu peri numai către rădăcină pe 
când restul e goală şi acoperită cu coji subţiri. El a- 
parţine clasei Marsupienilor. Opossum-ul e foarte răs- 
pândit în America, mai ales în Brazilia şi Argentina; 
se găseşte și în Australia, în Noua Zeelandă, şi în alte 
ţări îndepărtate din Europa dar de unde începe să 
dispară. Din familia acestui animal se cunosc diverse 
specii. 

Acest mic animal ajunge la maximum 40-50 cm. 
dar sunt de obiceiu ceva mai mari de cât un şobolan. 

Femeile Opossum sunt prevăzute în partea pântecu: 
lui cu un fel de pungă, chemată marsupio, formată 
dintr'o cută a pielei. In această pungă stau puii dea- 
bia născuţi şi unde găsesc țâţele pline de lapte, şi se 
poate spune că nu fac câteva zile de la naştere de cât 
să sugă. Puii când s'au făcut ceva mai mari stau cu 
plăcere pe spinarea mamei, și pentru ca să nu cadă ei 
își înnoadă strâns codițele lor cu a mamei. 


Opossum-ul trăeşte în păduri şi în boschetele (tufi- 
şurile) dese, şi e un animal de copac şi construit ca 
să trăiască pe copac, pe care se caţără foarte bine, şi 
cu mare iuţeală, servindu-se de degetele mari ale la- 
belor care se opun celorlalte precum și de picioarele 
posterioare, și mai ales de coada care poate să prindă 
crăcile ca un al cincilea picior. = 

E un animal cât se poate de leneș, îşi petrece toată 
ziua dormind ghemuit în culcuşul lui, care e deobi- 
ceiu în scorbura unui copac. Dacă se apropie cineva 
ţipă înfricoşător ca să facă spaimă, dar stă gata de 
fugă la cea mai mică mișcare. 

E un animal carnivor, mănâncă păsărele, mici ma- 
mifere, reptile, insecte, şi e mai ales inamicul cote- 
ţelor cu găini. Pentru aceasta dar mai ales pentru 
blana lui care e foarte căutată e foarte vânat. 

Speciile cele mai importante sunt: Opossum-para- 
guaiensis din America de Sud, al cărui blană e de cu- 
loarea tutunului (havane) închis presărat cu perișori 
albi; Opossum-aurita aşa numit din cauza urechi- 
lor lui mari; Opossum- Australian, care dă cea mai 
frumoasă și mai prețioasă blană. 

In America şi în alte ţări, e căutată şi gustată și 
carnea acestui animal. i 


BOIERUL CEL MÂNDR 


T RĂIA odată pe meleagurile noastre un boier bogat 
ES şi frumos ca un prinț. Pământurile și bogăţiile sale 
erau fără număr. Casa lui era mare şi frumoasă ca 
palatul unui rege. In fiecare zi se făceau acolo petre» 
ceri cu mâncăruri şi băuturi alese, unde veneau numai 
cei bogaţi. Nici un sărac nu avea vreun ajutor dela 
el. Nici nu îndrăzneau să se apropie de palatul lui 
pentrucă servitorii asmuțeau câinii răi după ei. Pentru 
răutatea lui, Dumnezeu l-a pedepsit. Tot corpul lui 
s'a acoperit cu rugină; numai faţa ia rămas curată. 
Ca să nu vadă lumea boala el purta mănuşi lungi pe 
care nu le scotea nici odată. Se despărţii de prietenii 
săi şi trăia singuratic în palat. Singurătatea îl tortura 
şi de aceea se însură cu o fată din celălalt capăt al 
împărăției, care era foarte frumoasă, bună şi evlavioasă. 
Când a auzit de răutatea lui şi cum La pedepsit 
Dumnezeu, n'a vrut să creadă vorbele lumii pentrucă 
vedea că fața lui era curată şi frumoasă. Dar na 
trecut mult după nuntă, ea a înțeles tristul adevăr, 
pentrucă vedea că niciodată el nu-şi scotea mănuşile. 
S'a întristat mult dar se ferea să nu ştie nimeni de 
suferința ei. Intr'o zi i-a spus că vrea să se ducă până 
la apropiata mânăstire, ca să se roage. Acolo trăia un 
bătrân şi neprihănit călugăr şi dela el voia să ceară 
sfat cum ar putea să răscumpere păcatele bărbatului 
ei. După ce sa gândit puţin, călugărul i-a spus: 

— Tu poţi să răscumperi păcatele bărbatului tău, 
dar asta o să fie foarte greu. 

— Sunt gata să îndur totul numai să-l mântuiesc 
de ruşinea asta, spuse hotărit tânăra femeie. 

— O să trebuiască să cerşeşti desculță şi zdrență- 
roasă, până ai să strângi 100 de galbeni, — zise bă- 
trânul, — atuncea birbatul tău o să fie iertat și 
rugina va pieri de pe trupul lui. 

— O să fac tot ce mi-ai spus, — îl încredinţă ea; 
sărută mâna călugărului şi plecă. 

Trecând printr'o pădure, întâlni o femzie bătrână 
şi săracă, care aduna vreascuri. Femeia era îmbrăcată 
cu o rochie zdrențăroasă și pe umeri purta o haină 
cusută toată din petice. 

— Măicuţo, nu vrei să-mi dai rochia şi haina ta? 
O săţi dau tot ce am pe mine. 

— Vrei să glumeşti fata mea, de ce îţi trebuesc 
zdrențele mele? ` ` 

— Vreau să fiu săracă, dece — nu întreba. 

— "Di le dau maică dacă vorbeşti serios, dar sără- 
cia este grea, și în curând ai să te căieşti de hotă- 
rârea ta. 


De 


EE 


U 


HR. SPASOVSCHI 


E LE îşi schimbară hainele, şi soţia bogatului a ru- 
zat-o să nu spună nimănui despre asta. După aceia 
porni la drum. 

Nu după mult timp ea întâlni un ţăran, întinse 
mâna şil rugă să o miluiască cu ceva. Țăranul se 
uită la ea şi când văzu căi tânără şi sănătoasă o 
întrebă dacă vrea să meargă la el ca servitoare. 

— De Paşte am săi fac rochie nouă, de Sf. Du- 
mitru o să-ți dau trei oi, de Crăciun o săi dau o 
sută de lei şi când vei împlini anul, o săi dau o 
vacă şi un vițel, te învoieşti? — zise el. 

— Nu, eu trebue să cerşesc, aşa vrea bunul Dum- 
nezeu, — zise ea. 

— Ce leneză eşti, biciul îţi trebue ţie! — zise el. 

Femeia simţi cât este de greu să cerşească și cu 
lacrimi în ochi îşi continuă drumul. 

Se apropie de un sat necunoscut. In apropierea lui 
erau două pietre mari. Pe una din ele stătea un cerşe: 
tor cu o strachină înaintea sa. Drumezaţa era foarte 
obosită şi se apropiz de cealaltă piatră să se odihnească. 

— Pleacă de aici!, ţipă cerşetorul. — Pe această 
piatră stă nepotul meu. Noi cerşim împreună. Tu vrei 
să ne iei bucățica dela gură? 

Dacă nu vrei să pleci am să-ţi măsor spatele cu 
cârja asta — şi începu să învărtească cârja deasupra 
capului, gata s'o lovească. 

Oftă adânc biata femeie şi porni din nou. A mers 
mult abia ţinându-se pe picioare, la urmă ajunse într'un 
oraş mare unde nu mai fusese niciodată. Porni spre 
biserică şi acolo înoptă sub straşina bisericii. Ziua 
umbla să cerşească prin casele marelui oraș iar în zi 
dz sărbătoare stătea în faţa bisericii şi întindea mâna 
pentru milostenie. Mătura şi curăța biserica şi curtea 
iar preoţii o lăsau să doarmă într'o odăiță părăsită, 
lăngă clopotniţă. 


D 
$ * 


/ BI ARBATUL ei, când a văzut că nu se mai întoarce 
LD acasă, se neliniști foarte mult. Trimise servitori 
să o caute la mânăstire. Acolo is'a spus că plecase de 
mult. Au căutat- şi la părinţii ei, dar n'au găsit-o. 
Atunci s'a gândit că ea îl părăsise pentrucă ştia totul. 
Atât de mult o iubea încât a hotărât să pornească 
s'o caute singur. S'a dus mai întâi la mânăstirea unde 
bătrânul călugăr îl întâmpină foarte rece. 

— Nu duceai tu o viaţă numai în petreceri şi în 
belşug? — îi spuse el supărat. 


SE 7 
ee E "See 


D É 
Lä e 


— N'ai fost aspru şi nedrept față de săraci? Şi ca 
pedeapsă n'a acoperit Dumnezeu corpul tău cu rugină? 
Soţia ta a avut dreptate de te-a părăsit. Fructele bune 
nu se păstrează la un loc cu cele stricate ca nu cumva 
să se strice şi ele. 

Boerul a căzut în genunchi înaintea călugărului şi 
i se rugă de îndurare. 

— Nu trebue să aştepte îndurare omul care toată 
viața lui a fost un tiran, — îi răspunse călugărul. 

Inima bozrului se rupea de durere. A început să 
plângă amarnic. Când călugărul a văzut sbuciumul 
lui şi că se căeşte din inimă, bătrânul se milostivi şi-i 
spuse: 

— Corpul tău este acoperit cu rugină dar se vede 
că inima ţi-a rămas curată, căci te căeşti de păcatele 
tale. Oricine se căește din inimă, capătă îndurare. 

Du-te, ajută pe cei săraci, fă fapte bune, colindă 
toate bisericile şi Dumnezeu o să-ţi ajute să ţi găseşti soţia. 

Boierul se închină adânc, sărută poala călugărului 
şi plecă dela mânăstire. Incălecă calul său şi hotări 
si nu se întoarcă acasă până nu-şi găsește soţia. Merse 
prin sate şi orașe, făcea multe milostenii şi nu uita 
ca în fiecare Duminică să meargă la biserică să se 
roage. 


In cele din urmă ajunse într'un oraş mare. Când 
să intre în biserică ca de obicei, zări la uşă o femeie 
zdrențăroasă, cu un copilaş în brațe. Cum îl văzu, 
femeia îşi ascunse faţa în broboadă şi întinse mâna 
după milostenie. El se uită la ea, la copilaşul cel fru- 
mos din brațele ei şi făcânduii-se milă szoase punga 
şi turnă toți banii în poala femeii, zicânduii: 

— Pentru tine şi pentru copilaşul tău dau tot ce 
am, din toată inima. lar acolo erau mai mult de o 
sută de galbeni, 

Când femeia ridică capul, broboada îi alunecă după 
faţă şi boierul uitându-se la ea rămase împietrit: era 
soţia lui! Se dete jos depe cal, îngenunchie înaintea 
ei şi-i sărută mâinile. Băieţaşul întinse mâna către el. 
Boierul îl luă în braţe şi strânse cu drag la piept. 

— Să intrăm în biserică şi să mulțumim Domnului, 
— spuse soția. Acolo ea puse toți banii în cutia 
pentru săraci, îngenunchie şi se rugă: — ,,Mulţumesc, 
Doamne pentru mila Ta, eu am vrut să ispăşesc pă- 
catele soţului meu dar Tu ai făcut ca el singur să le 
ispăşească““. 

In momentul acela a căzut toată rugina boierului 
şi luându-și soția și copilașul, au plecat fericiți spre 
casa lor. 

Traducere de AVEREANU ALEXANDRU — Brăila 


SILUETE DE AVIOANE 


In acest războiu, aviația este pe primul 
plan al preocupărilor generale. Astfel orice 
detaliu referindu-se la aviație capătă mare 
interes. 

Vă prezentăm acum în „Dimineața Co- 
piilor avioane de războiu ce se află în ser- 
viciul formațiunilor engleze, avioane de 
vânătoare, cât şi de bombardament. 

Cel de sus este un aparat de bombarda- 
ment bimotor!) ,,Blenhaim“* cunoscut prin 
bombardările efectuate asupra bazelor na- 
vale germane. 

Acest nou model de aparat cu două 
motoare în doi timpi?) fără supape, e fabri- 
cat de către marea uzină Bristol şi de 
1000 cai putere. Fiecare are o viteză de 
470 km. pe oră. 

In cabina din faţă, toată în sticlă, stă 
un observator care mânueşte şi mitraliera. 
Pilotul este așezat mai sus în faţa aripelor; 
in spatele pilotului este o altă turelă pre- 
căzută cu 2 mitraliere gemene. 

Observaţi modul de a camufla aparatul. 
Dedesubtul aparatului și aripilor este gris, 
cocardele sunt tricolore, roşul în centru 
albul la mijloc şi albastru la margine deci 
contrariul drapelului francez — şi pentru ca cercul albastru să se 
distingă de camuflaj este separat de gris cu un cerc galben. 

Aparatul al 2-a este încă în perioada încercărilor. Este un 
avion de vânătoare, şi îl chiamă Martin-Baker; el este con- 
ceput de Inginerul James Martin, în sensul unei uriaşe construcţii 
şi a unei ușoare întreţineri. Cu osatură în tuburi de oțel, şi 
cu pânza împărţită în panouri uşor de montat. 

Acesta este un avion foarte repede, înzestrat cu un motor, Napier 
Tippe „Dagger“ cu 24 de cilindri aşezaţi în H, şi cu răcire cu 
aer. Prin această răcire se suprimă greutatea moartă a radiato- 
rului și a canalizărei. 

Este înarmat cu opt mitraliere” situate în aripi trăgând în 
afara zonei elicelor. 


 Destant 


Avionul de încercări are un dispozitiv 
de aterizaj fin, ale cărui rot Zei picioare 
sunt închise în așa numiții „pantaloni“ °). 
Dar aparatele de serie vor avea un sistem 
de aterizaj ce se ascunde în timpul sborului, 
ceea ce va micşora frecarea aparatului în 
sbor şi va mări viteza. Rezultatele obţinute 
la încercare, adică performanțele sunt ţinute 
în secret. { 

Infine, iacă un al treilea tip de avion 
care a fost botezat „trăznetul cerului“. 

Este un monoplant) _biplace*) de vână- 
toare Boulton-Paul — numele lui adevărat 
este „Defiant“ ceea ce înseamnă provocător 
pe româneşte — şi e un nume destul de 
războinic. . 

Ceva mai mare decât aparatele actuale 
de vânătoare, „Defiant“ de două locuri 
duce doi oameni cu mai mare viteză de cât 
celelalte monoplanuri. 

Forma lui e foarte bine găsită. Are un 
motor Rolls-Royce de 12 cilindri aşezaţi în 
V şi de 1000 c. v. Este înarmat pe lângă 
mitralierele din aripi, și cu o turelă trans- 
parentă şi prevăzută cu două mitraliere 
gemene. 

Radiatorul de răcire al motorului se găseşte spre centrul 
avionului. Deschiderea ce observați în partea din faţă este 
menajată pentru alimentarea cu aer a compresorului”), 

Antena de radio este aşezată sub corpul (fuselage) aparatului. 


|) bimotor — cu două motoare. 

2) doi timpi, adică condensarea celor patru timpi ai motoarelor cu explozie 

obișnuită, adică absorbție, compresie, explozie, evacuare, în 2 timpi 

3) 7 pantaloni" se numesc învelişurile profilate și construite din tablă de fier. 

4) monoplan = aparat susținut în sbor de aripi situate în un singur plan 
(plan geometric). 

5) biplace = cu două locuri. 

6) compresor = aparat unde se comprimă — în cazul nostru aer — pentru 

a supra alimenta combustibilul — arderea benzinei (a exploziei) motorulu. 


M'AM PLICTISIT. AN A 
CERT. VA! DE EA! 


Despre exploratorul Byrd 
E E Un mic 
cititor ne 
întreabă 
un lucru 
foarte... 
practic. 
„Ce poate 
produce 
amiralului 
Byrd o 
expediţie 
ca cea întreprinsă la polul Sud?“. 

Pentru expediţia actuală e cam 
timpuriu să vorbim. Insă în 1928, 
totalul subvenţiilor adunate de el 
au fost de 1.200.000 dolari. In 
1935, Byrd publică în ziarul New- 
York- Times conţinutul jurnalului 
său de bord ţinut la zi, pentru o 
sută cincizeci de mii de dolari. 
Pentru celelalte publicaţii şi con- 
ferințe în legătură cu expedițiile 
sale, mai încasă trei sute de mii 
de dolari. Tot în acel an, Byrd 
adusese câţiva pinguini pe care-i 
vându unor amatori, directori de 
circ şi grădini zoologice, cu cinci 
sute dolari bucata. 

Dorim Amiralului Byrd să iz 
butească cu tot atât succes şi ex- 
pediţia din 1940, şi trebue spus 
că asemenea rezultate sunt în orice 
caz excepţionale, întrucât meseria 
de explorator nu prea aduce celor 
cari o îmbrățișează dezinteresat, 
averi atât de însemnate. 


E 


"ASTEPT DE 3 ORE 
AM IN BATRANIT 


* 


e sant 
\ Micy 
ne STAR 


Profesorul : Cu ce a trezit 
din somn prinţul pe Mândra din 
Pădurea vrăjită? 

Viorica tace. 

Profesorul : Gândeşte-te. Cu 
ce te scoală pe tine mămica dimi- 
neață? 

Viorica: A, da, ştiu cum: 


— Dacă ceasul te costă 100 lei, Cu un burete-ud! 


unde ţi-e câştigul? 
— Câştig destul depe urma re- 


paraţiilor ! INCĂ UN PREMIANT 


— Eu ies primul în clasă la 
Matematecă. 
WE: NEE — Eu ies premiantul clasei la 
WS Geografie, 
Asta e plictiseala pistelor arti- — Şi euies cel dintâi din clasă 
ficiale de sky... când sună! 


D 


Dupa "`" 


Pë 3. EE 


— Am băgat un nasture în 
maşina automată de ţigări. 
— Da? şi cea eat? 


— Vânzătorul de ţigări, din debit. 


Coaforul: — N'are nici o im- 
portanță, domnule, cuveta era deja 


crăpată ! 


Profesoara  lămureşte cele trei 
timpuri din gramatică: Prezentul, 
trecutul şi viitorul, prin 

Profesoara: — Liliana, fii 


găteşte. Ce timp 


Liliana: — Inainte de masă, 


domnişoară ! 


Turistul care nu ştie că Turnul 
din Pisa este înclinat! 


Un centenar 


Dragi 
prieteni, 
timbrul pos, 
tal, micile 
timbre verzi, 
albastre, 
roşii, porto- 
calii, cenușii 
sau violete, 
pe care sunt 
sigur le co- 
lecţionaţi cu 
toțiia împli- * > 
nit o sută de ani. In 1840, englezul 
Rowland Hill avu ideea întrebuințării 
unei mici ilustrații de profil regal, cu 
un preţ modest dar fix. Intr'adevăr până 
atunci, pentru obiectele încredințate ser- 
viciului poştal, se plătea în mod arbitrar 
un preț pe care-l socotea de cuviinţă 
purtătorul pachetului. 

In 1843, cantonul Ziirich din Elveţia, 
îşi însușea la rândul său formula tim- 
brului poştal; Statele-Unite lau adoptat 
în 1847, Franța în 1848. Primele tim- 
bre franceze fură gravate în 1849. Ele 
reprezentau capul zeiței Ceres, zeița ro- 
mană a secerişului. Erau unele de două- 
zeci de centime și altele cărămizii de un 
franc. Acesta din urmă dispăru iute; în 
1850 fu înlocuit cu unul roșu închis. Pri- ` 
mul timbru francez de un franc — cărămi- 
ziu — este de o raritate excepţională. 

In 1880, colecţionarii îl plăteau patru- 
zeci de franci. 

Astăzi valorează 50.000 lei bucata! 

Nu se cunoaşte numele primului co” 
lecţionar de timbre. Se presupune ca fost 
un parizian Legras. Prima vindere la lici- 
Ge a unei colecții, avu loc la Hotel 
Drouat în 1865. Ea nu produse decât o mie 
de franci. Ce e drept francii erau de 
aur, iar timbrele nu erau încă centenare!... 


FURNICILE CE FAC MIERE 


Printre furnicile brave şi muncitoare, este o specie 
care e foarte iubitoare de miere, de acel dulce nectar 
extras din flori, cu atâta muncă de către albine. Mie- 
rea care le place lor nu e însă acea a albinelor, ci o 
miere specială preparată de ele însăși. 

Aceasta specie de furnici trăeşte în Mexico. Nu- 
mele lor ştiinţific e prea complicat şi, pentru aceasta, 
o numim numai cu numele ei comun: furnică făcă- 
toare de miere. 


Cei tari la latină printre voi, vor putea să facă a- 
naliza cuvântului „,melifer“ şi vor vedea imediat că 
e compus din cuvântul mele care înseamnă miere, e 
fera- dela verbul fera (a purta); şi deci aceste fur- 
nici sunt purtătoare de miere. Di aceasta este expre 
siunea justă, pentrucă aceste furnici se transformă 
încetul cu încetul, în adevărate rezervoare de miere. 
Ca înfăţişare ele sunt furnici ca toate furnicile; sea- 
mănă cu furnicile lucrătoare pe care voi cu toţii le 
vedeţi alergând repede pe pământ sau pe trunchiul 
copacilor; numai cu diferența că aceste purtătoare de 
miere, au facultatea să se transforme din când în 
când în rezervoare de miere, sau şi mai bine zis în 
magazine de miere. Abdomenul lor se umflă devine 
sferic şi de culoarea şi transparența mierei. 

Când ajung așa nu se mai mișcă, şi stau agățate de 
bolta camerei ce le serveşte de locuință, fiind totdea- 
una gata să scoată pe gură, ca şi cum aceasta ar fi 
un robinet, o picătură din mierea dulce, pe care o în- 
ghit repede şi cu mare poftă celelalte furnici din fa- 
milia lor. In aceste camere s'au găsit până la 600 fur- 
nici rezervoare de miere. Mierea este extrasă din anu- 
mite flori şi din un fel de stejar mexican, cu gura 
de furnicile ce ies din furnicar, și adusă furnicei re- 
zervor, care o înghite şi o conservă împreună cu aceia 
ce o are deja înmagazinată. Aceste sărmane furnici 
devin încetul cu încetul aşa de umflate, că dacă din 
întâmplare ana se desprinde din tavan şi cade jos, nu se 
mai poate ridica; şi nici nu poate fi ajutată de to- 
varăşele ei. 

Şi în acea ţară nu sunt numai furnicile iubitoare 
de miere, ci, şi oamenii, şi mai ales copiii, care caută 
aceste furnici și dacă le găsesc, strică muşuroiul pen- 
tru ca să găsească camera furnicilor rezervoare de 
miere, şi le culeg, şi cu o poftă ne mai văzută, sug 
abdomenele furnicilor purtătoare de miere ca şi cum 
ar fi caramele şi apoi aruncă sărmana furnică cu ab, 
domenul spart ca și cum ar arunca hârtia în care a 
fost carameaua. 


GEOMETRIE CURIOASĂ 


FA 
PASA 


desen, ar cuprinde într'un singur cuvânt — care dealt- 
fel nu se poate pronunţa — un rând întreg! 
Triunghiul, cele două arcuri şi patrulaterul rezumă 
toate cunoştinţele omeneşti. 
In cazul în care nu izbutiţi, citiţi soluţia. 


Desenul geometric alăturat 
vă pune o întrebare... Cu 
liniile curbe şi cu cele drepte, 


SOLUŢIA 


Această monogramă este reprezentarea grafică a 
celor douăzeci şi şase de litere ale alfabetului! Veri- 
ficând dela A la Z, găsiţi toate literele... 

Toate paginile ce le-aţi citit vr'o dată pot fi deci 
înglobate în această figură. O bibliotecă de buzunar. 
nu găsiți?... 


PRODUCEREA FOCULUI 


Imaginaţi-vă că chibriturile şi brichetele n'ar fi încă 
inventate; cum aţi face ca să produceţi focul? Luând 
exemplu de la popoarele primitive, va trebui să re- 
curgeţi la cele două sisteme: al frecării sau al lovirii. 

Acest al doilea sistem practicat încă de Eschimoşi 
şi Fuegini, consista în lovirea între ele a două pietre 
de densitate diferită; celălalt sistem în frecarea a două 
baghete de lemn. 

Frecarea se face în diverse moduri, după popoare; 
dar trei sunt cele mai caracteristice; primul e frecarea 
cu fierestrăul a unui lemn mai moale pe unul mai 
tare până se aprinde rumegușul. Al doilea mod este 
frecarea în loc învârtind un lemn mai tare în o gaură 
făcută în unul mai moale, şi în fine al treilea mod 
de a face să se nască focul, ecel ce îl întrebuințează 
indienii din America, Australienii şi Polinesii, şi consistă 
în frecarea unei baghete de lemn. Eschimoşii fac un 
fel de sfredel pe care îl învârtesc cu o coardă. 

Dar câtă oboseală! Mare şi comodă invenţie după 
cum judecaţi e deci chibritul, 


IBPUYURE LE MARIN 


Există și un iepure marin, şi dacă vam ruga să 
ghiciţi ce fel de animal e, desigur nu veți reuși cu 
uşurinţă. 

Iepurele marin este un animal fără picioare; totuşi 
are un fel de picior ca să se poată mişca. Fiind ani- 
mal marin trăeşte în apa mării, dar nu e peşte. Este 
o moluscă, și mai precis un gasteropod, sau mai 
pe înţeles un fel de limace cu îmbrăcăminte calca- 
roasă, foarte mică, nerăsucită în spirală, şi la care nici 
nu se vede partea calcaroasă având un fel de manta. 

Micul animal are un corp cărnos şi gros, lung de 
douăzeci de centimetri, larg de zece, de formă ovală, 
cu o talpă largă prevăzută pe lături cu două aripioare 
ce-i servesc la înnot. Se mișcă atât de încet încât spre 
al putea observa, trebue privit multă vreme. Are ca- 
pul rotund și cu două perechi de tentacule, dintre 
care o pereche sunt lungi, triunghiulare, aproape ori- 
zontale şi servesc pentru a pipăi drumul şi a căuta 
mâncarea; cealaltă pereche e ridicată în sus, seas 
mână cu un cap de iepure şi pe ele se află situaţi ochii. 

lepurele de mare care seamână mai mult cu un 
melc, face parte din ordinul Obpistobraniilor, din fa- 
milia Aplysidi, şi trăeşte în Marea Mediterană, mă- 
nâncă de obiceiu alge, mai ales așa zisa lăptucă de 
mare; îi plac şi miciile, crustacei, mici moluște şi 
anelide. Câteodată, probabil din greşeală îşi mănâncă 
propriile ouă. 

Când animalul e înspăimântat, şi se crede atacat de 
vre'un inamic, secretează din anumite celule ce se gă- 
sesc pe marginea mantalei, un lichid de culoare vio- 
letă, vâscos, şi foarte mirositor, care tulburând apa 
ascunde bine animalul scăpându-l de urmărirea duş- 
manului. Sa crezut o vreme că acest lichid avea pro- 
prietăţi depilatorii şi deaceia se chema Aplysia de- 
pilares. lepurii cari trăesc în Marea Mediterană nu 
irită pielea când îi atingem, această proprietate o au 
cei ce trăesc în mări mai calde, şi vă sfătuim să nu-i 
atingeţi. 


JOC IN DREPTIUNGHIU 


de Vasilescu N. Niculae 


Boală de inimă; 
Un fel de gaz; 
Fuse bolnav; 
Imperiu asiatic; 
Eden; 
Nume masculin; 
Personagiu în legendele germane; 
Sfâşii (pop.): 
Moral; 
e Rival; 
Bucată de muzică cântată de un singur om; 
Unul din întemeetorii Junimei; 
Materie lichidă şi uşoară. 


Iniţialele citite de sus în jos dau numele unui mare 
nuvelist român. — Finalele citite de sus în jos, dau 
titlul unei nuvele scrisă de el. 


Midi 


K 


— Munca cea 
mai mare pentru 
mine este înainte 


de cafeaua cu 


lapte. 

— Care? 

— Să mă scoj 
din somn. 


Ca să trăiască, omul are nevoie 
în afară de mâncare şi băutură, de 
lumină şi de aer. Pentru asta în odaie 
ta, dă perdelele deoparte ca să intre 
lumina şi soarele! In timpul nopţii, 
dormi cu fereastra deschisă vara şi 
iarna,. după ce te vei fi acoperit bine. Astfel nu vei 
răci niciodată! 


In Alaska, laptele de ren se vinde îngheţat în 
calapoade. 


& 


e e 


KH 
Nu numai cea mai mare parte a supra 
fett? pământului e acoperită cu apă. Apa 
reprezintă deasemenea cea mai însemnată 


parte din structura ființelor. De exemplu 
oamenii au două treimi din corpul lor, apă. 


NU 
[racla] 


Restricțiuni de 
războiu 


— Mia venit 
o idee luminoasă. 
— Păstreaz-o că 
rişti să capeți o 


amendă! 


PARI 
H Aa | H 


SS 
Si o 
CW 


COC PREȘEDINTE DE CLUB 


O SURPRIZĂ NEPLĂCUTĂ 


Nebunie! sunt singur acasă cu cățelul, Dar mai întâi trebue să găsesc „pe 


mă duc să caut pesmeţi la bucătărie, această javră. Cuţu, Cuţu unde eşti, vino 
şi mâncăm o masă bună. să-ți dau o bomboană, unde te ascunzi ? 


$ 


JH A 


"i 


Nu-i nici în pod! 


Nu-l găsesc în niciuna din camerele de Nu-i nici în pivniță, mam plictisit, 


culcare. 


II las în plata Domnului şi mănânc 
singur pesmeții. 


nu'l mai caut. 


PATRATE DE CHIBRITURI 


Luaţi zece chibrituri, şi propuneţi prietenilor voştri să construiască două 
pătrate, întrebuinţând cele zece chibrituri; -nici un chibrit în plus, 


— o 


E] 


nici în minus. 

Foarte probabil că niciunul din cei prezenți nu va fi 
în stare să o facă; şi atunci îi veţi arăta că lucrul e uşor, 
nu aveţi decât să aşezaţi chibrituri ca în clișeul alăturat. 


VANATORII 
INVTZFBFLCI 


Cel puțin aşa zic ei, că 
sunt invizibili. E vorba de 
Pigmeii din Congo, din care 
cei mai înalţi măsoară un 
metru şi patruzeci de centi- 
metri. 

Aceşti pitici ai junglei vâ- 
nează prin contrast, animalele 
cele mai mari şi mai pericu- 
loase: elefanţi, bivoli sălbatici, 
gorile. Inţelegeţi că le trebue 
un mare curaj; ca SJ ca- 
pete pigmeii beau înainte de a 
pleca la vânătoare o miste- 
rioasă băutură a lor, care cred 
ei, are puterea să-i facă invi- 
zibili fiarelor sălbatece. 

Convinşi de ideia că sunt 
invizibili, ei înaintează cura- 
gioşi prin pădure contra ele- 
fanţilor, bivolilor, sau gorilelor, 
dar câte odată își găsesc moar- 
tea! Mai ales când merg la 
vânătoare de gorile, care sunt 
foarte periculoase, care chiar 
atunci când sunt grav rănite 
atacă pe vânătorii pigmei şi îi 
sdrobesc. 

Se crede că misterioasa 
băutură nu serveşte la altceva 
decât să-i facă să-și piardă cu- 
noştinţele, îmbătându-i şi fă- 
cându-i astfel să nu mai judece 
pericolul la care se expun. 


Judecătorul: 
Purtarea dumi- 
tale e revoltă- 
toare. Ceri mila 
acestei doamne, 
şi când- scoate - - 
portmoneul, i-l furi!... 

Inculpatul : -Ce să fac, 
domnule judecător! Trebuia 
să văd unde îl ţine! 


A 


TK A eg 


BERETIELE 


Simplele berete pe 
care le purtaţi zilnic 
pot fi cu uşurinţă pre- 
făcute, reînoite, astfel 
ca să obţineţi pălări- 
oare mai elegante. 

De pildă, puneţi îm- 
prejurul  deschizăturii 
beretei o panglică co- 
lorată, groasă. Din a- 
ceeași panglică, faceţi 
mici noduri pe care le 
așezați în mijloc. 

Sau, căptuşiţi bereta 


bleumarin cu cea albă ` 


A ete 


din vara trecută, pe 
care bineînțeles mai 
întâi o curăţaţi. Tăiaţi 
romburi din bereta în- 
chisă, ale căror mar- 
ginigle tiviți. Pe dede- 
supt se văd formele 
romburilor albe ce vor 
înveseli noua voastră 
beretă. 

Or, pe o beretă verde 
închisă, coaseți cu lână 
groasă galbenă, albă şi 
roşie un model scoţian 
ce va produce un efect 
de toată frumusețea. 

Insfârşit, puteţi îm- 
podobi cu succes o be- 
retă marron, garnisin- 
d-o cu un buchet de 
floricele tăiate din feu- 
tru de toate culorile, 
cu codițe făcute din 
fire verzi de lână lu- 
cioasă, și pe care-l!” 
veți potrivi după cum 
se vede în modelul de 
mai jos. s 
EVA 


A (e 
e " "tf 


Ioseph Lakanal, 


s'a născut în 1762 la Serres 
(Ariège) şi fu destinat clerului pe 
carel părăsi pentru a se dedica 
învățământului, şi într'adevăr când 
izbucni Revoluţia, el preda filozo- 
fia la Moulins. 

In 1792 fu ales deputat al Con- 
venţiunii apoi membru al ei şi mai 
târziu preşedintele comitetului Ins- 
trucţiunii publice, unde avu iniția- 
tiva unor măsuri însemnate. 

Incepu prin a salva Grădina 
Plantelor pe care o prefăcu în Mu- 
seu de istorie naturală. I se mai 
datoreşte organizarea Şcolii Nor- 
male, şcolii de limbi orientale, a 
biuroului de longitudini, a şcoale- 
lor primare şi a Institutului Na- 
ţional. 

Susţinu cu toată autoritatea sa, 
stabilirea telegrafului în Franța. 

In 1798, în calitatea sa de co- 
misar al departamentelor Rinului, 
Lakanal îşi îndeplini cu succes a- 
ceastă misiune. 

El a lăsat mai multe lucrări in- 
„teresante, între altele un expozeu 
al măsurilor luate de el pentru „a 
salva în timpul Revoluţiunii, ştiin- 
tele, literele şi artele“. 


Rebus- aritmetic 


de Vasilescu N. Niculae 


a + b-c d-e = orașîn Turcia 


a = Figură geometrică 
`b = Nume masculin 

c = Consoană 

d = Personagiu mitologic 

e = Monedă. 


Jod-our-ue3s-uo) 


Enigmă 
de Vasilescu N. Niculae 


Sunt ceva ce nu se vede 
Nu sunt roşu şi nici verde, 
Stăpânesc pe ori şi cine, 
Fie rău sau fie bune... 
Şiacum cine-o dezleagă, 

E silit să nu aleagă 
Timpul ca să mi-o trimeată 
Căci subiectul e... săgeată. 


lată un dreptunghiu cuprinzând 
24 de “cifre. Formaţi opt figuri din 
câte trei căsuțe fiecare, astfel în- 
cât totalul de 3 căsuțe să fie mereu 
acelaş. 

Căsuţele unei figuri vor fi tan- 
gente pe o latură. 


PUŞCULIŢA 


De Vasilescu N. Niculae 


Puteţi descifra ce este scris pe 


etichetă? 
E un sfat bun! 


Aceste patru desene par iden- 
tice; totuşi sunt diferite. Ne-aţi 
putea răspunde ce deosebeşte de- 
senul al doilea, al treilea şi al 
patrulea, de cel dintâi? 


Jocul cu optsprezece 
dominouri 


RI EEE EREI 


BEE 
Be 


GH E 


Acest pătrat este format din 
optsprezece dominouri astfel așe- 
zate încât suma fiecărei verticale 
sau orizontale fac întotdeauna 
cincisprezece. 

Totuşi unele căsuțe sau jumătăți 
de căsuțe, au fost intenționat lăsate 
albe. Altele trebue să poarte o cifră 
care să satisfacă condiţiunea de mai 
sus; altele din contra trebue să 
aibe zero. 

Sunteţi în stare să însemnați va- 
lorile absente în locul care trebue? 
Incercaţi... şi veţi vedea că execu- 
tarea rapidă a acestui mic lucru 
cere oarecare pricepe! 


CELE OPTSPREZECE 
DOMINOURI 


lată cele şapte căsuțe lăsate 
libere şi a căror valoare trebuia 
aflată. 


VÂNĂTOARE DE BALENE 


Bombonel vă va arăta Tata aruncă harponul *) Doamne Dumnezeule, zice el cu spaimă, 
Cum se vânează balene. Către un mare cegaceu Am greşit! 


M'am zăpăcit îngrozitor Şi din barca dusă de vânt „Ah voi sunteţi, ce curagioşi! 
Şi am urmărit o'barcă; Se ridică un strigăt de mulțumire. Aţi scăpat şi barca şi echipagiul.'“* 
FOC — Mamă pot să mă duc la circ după 
masă? 


— Nu văd fetiţo ce nevoie ai să te 
duci la circ, azi, când mătușa ta Amelie 
e la noi! 


Ce fac aceste şase personagii 
din clişeul de mai jos? 

Observaţi cu atenţie propriile 
voastre gesturi în vreme ce 
veţi încerca să-i imitaţi... şi 
veți afla! Dacă ocupaţiunea 
vreunuia dintre ei var rămâne 
nelămurită în ciuda cercetări» 
lor voastre, n'aveţi decât să 
întoarceți revista pentru a citi 
soluția răsturnată! 


WI 


Comisarul: Ai fost prins într'o prä, 
vălie pe când ascundeai în buzunar un 
obiect pe care-l furaseşi. Ce scuză ai? 

Inculpatul: Domnule Comisar, era 
acolo o placartă în care scria: „Intrarea 
liberă. Nimeni,nu e obligat să cumpere.“ 


¿roa 1$ 12102 ýe ese JoL 
"ensayo INP 
003 əmə pomeaem un ə ‘L9 [e 21dsap WY JWA 
mun mpde e păreaje ‘eauazeo op erg C "më 
Immamteg) 3NpUOI “IN270$ ‘p gun "erzu zën 
"aodop ap JO3PUNŞ "€ '3129U00 UN Ep ‘MIOLA Je SONJA 
un, eaz |V 'einputs o Eapuu ej gp D td 
2352 q |nzewmnu truameo 2se$ ot 2jruniiednao et 


VILNTOS 
IC ad Doamna: Cum găseşti friptura pe 


— care am preparato eu singură? 
D Domnul: E!... mă face să mă gân- 
desc la o şampanie foarte bună. 


Doamna: Imposibil! De ce asta? 
Domnul: Extra-dry! 


— Mario, pentru ce ai pus două pungi 


se apreciaza din 
ce în ce mai mult, 
insă cu Franck 


cu apă caldă la mine în pat? Una, ajungea. 


e e 
N v v 
ll, — Pentrucă una curge, doamnă! 


*) O lancie specială cu care se prind baloanele sau peștii mari. 


/ IMPRIMERIILE ADEVERUL $. A.. BUCUREŞTI 


AVENTURILE 
SANTINELEI 
MATAPAN 


SARPELE 
COBRA A 


EE 


TE ROG, DOUA 
INCHIETATE., UNA, 
DE CIOCOLATĂ Si 
UNA DE FRAGI . 


TE, ROC, DOUA 
INCHIETATE , UNA 
DE CIOCOLATA Si men 
UNA DE FRAGI. Gë 


TE ROC, UNA DE 
CIOCOLATA Si UNA 


dr MIRAT Së KEE 
STI An ADMIRAT E SUPARATA, PUIULE 


STAI ACI NA DUC EU SĂ Age DECE Í ASA SVPĂRATĂ 


ISPRAVA Nu MAI Až, 4 A INGHIEȚATELE , cp GHANA, PE TRU"CĂ SOARELE 
INCERCA sa Mif N Dap sany Ge | TăTicvLe E: TOPIT ÎNCMIEȚATE LE 
e 


EXPLICI. 


AS Hien, 


„DIMINEAȚA COPIILOR”. Editura „Ziarul” S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 

Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administraţia, str. Cons. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel 3.84.30. Cec Poștal 4083. 

Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata 
taxelor poștale în numerar conform aprobării 


27 MARTIE 1940 - No. 842 Direcţiei Generale P. T. T. Nr. 15.585/939 PREŢUL 5 LEI 


te gr 


E: MFC: EAE “ALB 


(URMARE) | i Ak i OH 


„MEMORIILE UNUI 


CN 
Le? 


nute până la Get trenului, sue "dee, 


5: Mă. înveli în trei pă? D „dată | “Radu; “hai Mugurel! Adio! Adio ! 
: turi de lână călduroase, „at  Cârlionţ i“. .. 
alergă în casă şi aduse ` k Işi Tuă pe Soräan de mână şi amândoi fu- 
apă caldă cu care îmi RK on în grabă, fără măcar să fi întors capul... 
făcu un terci de orz pe + hA Peste două zile, se deschise târgul de cai 
care lam mâneat cu pl, Kaf în Satul, vecin d Andrei mă duse acolo, 


după ce mă: țesălase bine. larmarocul era în 
toi când sosirăm. Aramă mă legă între doi 
cai în vârstă, liniștiți, când deodată un om 
surâzând se apropie de mine. —- Dau două 
mii de lei! — -după ce mă cercetase cu bă- 
gare de seamă — zise el. 

-= — Două mii! strigă Andrei, valorează de 


cere, apoi “căzui întrun ¥ 
somn greu. 
Boala mea ţinu .patru 
zile. Căpătasem, spunea 
veterinarul care mă vă- 
-zuse, o bronșită serioasă; 
aveam febră şi nu pu- 


Lä 


team respira fără durere. ni, două i atâta. Dumneavoastră nu l-aţi pri- 
Aramă veghia zi şi noap- $ vit bine! BE $ 
te, la căpătâiul meu, îmi dp — Atunci două. mu trei sute! dar nici 
da isă beau. îmi schimba ` $ un - ban mai mult. Ne-am înțeles. 


` Plăti imediat lui Andrei, mă luă de că- 
păstru şi mă scoase din târg. Intorsei capul 
să văd încăodată pe Andrei; dar el mă ui- 
tase; nu sp gândea decât să-şi numere banii! 

Noul -meu stăpân mă duse la un han să- 
“răcăcios ca înfăţişare, şi dete ordin să mi 
“se dea o bună. Porte de ovăz şi stătu lângă 
“mine cât-mâncai, vorbindu-mi şi mângâindu- 


şi îmi dădea doctorii. `. - 


paiele de aşternut, 
D-na şi D-l Dănilă veneau să mă vadă foarte des 
şi aflai că se vorbea cu interes despre mine în casă. 
Arsura lui Mugurel îngrijită la timp se vindecase fără 
complicaţii, iar Radu umbla cu piciorul bandajat. 
„Niciodată n'aşi fi bănuit că un cal poate să ghi ` 


pa € pa 


xyr 


A 


mm ZA 


cească atâtea lucruri,“ zise odată Aramă în faţa mea: . 
„doctorul mi-a povestit cum Cârlionţ bătuse la ușa lui 


"Ze 


cap E a x e 

şi îl trăsese de halat ca să vie... un simplu cal!... ` y mă. Când terminai, puse şeaua pe Ge 
- Puteţi să vă închipuiți aşa ceva?!“ x „Acum hai să vedem pe Lenuţa! 
e — Eh! Câteodată animalele sunt mai cuminţi de vi Plecai în trap mărunt, oarecum împăcat, 
A gent -murmuri Arok clipin d ohi Ee şi străbăturăm pajişti înverzite; soarele apunea 
E Nechezai voios: «căci e rar să ţi se facă dreptate ! Vi Ge făcuse So, ag GE aju nserăm la brg 
Š- iar Aramă duzindu-mă începu să râdă din toată inima. . bt. iii: co praga gti ge ER 
i TÂRGUL DE CAI 4 „Lenuţa, ei Lenuța“‘, strigă stăpânul meu. 
S : Te — Tată! Ai găsit înfine un cal? răspunse 
i, De atunci am trăit ca un Das la Acoperita. Cu cb o voce limpede. 

toţii se întreceau să-mi facă. pe plac, mă mângâiau, Kr Şi o fetiţă de vre'o zece ani sări diio 


Ka 


+ “îmi dădeau bunătăţi, începând cu Ahdrei şi terminând < rulotă şi "ven spre noi, cu o tingire într'o 


- cu Mugurel cari îmi aducea în fiecare zi, în podul E rog mână şi o cârpă în cealaltă: 

" - palmei, fărămituri din desertul ei. Iubit, alintat, frec- x+ „Oh! frumos animal! strigă ea de cum mă 
ţionat, începusem să mă îngraș și ași fi devenit gras Ta văzu; ce alb e şi ai văzut tată, această mică 
ca un bou dacă o întâmplare „neprevăzută nar fi AS pată neagră, între ochi? Cum d chiamă? 
schimbat lucrurile. Té — Nu ştiu! 


* Atunci am să-l châm „Stea Neagră“, din 
cauza petei acesteia. „Oh! ce drăguţ e! Tre- 
bue să-l încalec“. 

Şi sburară şi tingire şi cârpă, în timp ce 
ea: sprintenă îmi sări în spate. Oh ! ce drăgă- 
laşă fată! Stătea dreaptă ca o adevărată 


Fratele D-lui Daniel se ocupa cu o fabkică de săpun; 
el scrise stăpânului meu rugându-l- să-l ajute la între- 
prinderea lui şi să vină să locuiască cu el. Blajina 
Doamnă Daniel ar fi preferat să rămână la ţară, dar 
viaţa sgomotoasă a orașului atrăgea pe soțul ei; dealt- 
fel Radu şi Mugurel creșteau și aveau deacum ne- 


SZ? 
PEE a 
KK 


na 


voe să meargă la şcoli bune. si k amazoană, pe când cu picioarele ei nervoase 
-  — Mutarea fu hotărâtă, proprietatea vândută unui + îmi strângea coastele. : 
negustor din Bucureşti şi într'o dimineaţă tristă și plo- x Când mă oprii în fine, fără suflare, 
ioasă de Ocţombrie, iubiții mei stăpâni veniră - să-şi ia E ea îmi luă gâtul. 
„rămas bun, înainte de a lua trenul. „AM în braţe şişi 
Aramă îmi spusese, în ajun, că voi fi dus la vii WA? ascunse fața fru- 
torul târg de cai; perspectiva vieţei necunoscute ce ST,  moasă- în' coama 
mă aştepta mă făcea să nechez trist. Radu st Mugu- k mea: 
rel, suspinau şi ei şi nu mai conteneau cu mângâie- di "Stea Neagră 
“rile; dar trebue să o spun, Radu se uita mereu Ia A ne-am. făcut pri- 
# ceas ca să se asigure că n'a întârziat, şi Mugurel re- A eteni Ir: murmu- 
į peta fericită: „Când vom fi la Brăila... Când vom fi *X ră încețişor 


la Brăila...“. Mu mai avem de cât douăzeci de mi- 


Ri 


fetiţa. 


Şi cu vocea mai tare: 

„Bilboquet ! Patapouf ! Titina! Nicki şi Zoe! Veniţi 
niţel încoa voi ceilalți !“. 

Doi băeţi mari şi o fată oacheșă sosiră râzând; după 
ei veneau doi câini galbeni. 

„lată camarazii tăi, prietene, mi-i arătă ea: Bilbo- 
quet, acrobat ex-tra-or-di-nar! Titina, dansatoarea cea 
mai minunată din lume! Patapouf, clovnul la modă! 
Nicky şi Zoe, câini savanţi! Mai avem şi lei: Prinţul, 
Miketa şi Mirliton; dar ştiu. că nu ţii mult să le 
strângi mâna. Şi acum... Salută societatea, Stea Neagră!“ 

Ingenunchiai picioarele din faţă şi nechezai priete- 
nos, în timp ce Nicky şi Zve săreau lătrând bucuroși 
în jurul meu. 

„A înţeles! A înțeles!“ strigă Lenuţa veselă. „Oh! 
bravul mic căluț !“ 

„Bine Lenuţa ce facem cu tingirea ir, 

— Imediat mamă, gata! 

Şi Lenuţa după ce strânse tingirea şi cârpa depe 
jos intră în rulotă, după ce îmi surâse mai întâi 
prieteneşte. 


CIRCUL BADABOD 


Aşa îmi Gout intrarea în circul Badabod. Nam 
văzut încă oameni atât de fericiți ca acești saltim- 
baci. Cântau şi glumeau de dimineaţă şi până seară, 
şi veselia lor era așa de ccmunicativă încât spectatorii, 
la fiecare reprezentaţie râdeau dinnainte, numai când 
îi vedeau. 

Eu eram destinat micuţei Lenuţa, călăreaţa circului. 
Fostul ei cal Barbut, se arătase încăpățânat tot timpul 
lunei trecute, încât „tata Badabod“* după cum îl nu- 
meau toţi pe tatăl ei, hotărâse să-l vândă şi să cm, 
pere un altul. 


LUI 


Deci, Ion cel liniştit, 
Nu vrea să fie plictisit. 


Ion cel liniştit, să rabde nu mai poate, 
Să asculte într'una câte toate. 


ION CEL LINIȘTIT NU-I 


Dar la cinematograf în spate, 
Un om mereu la cap îl bate. 


E departe să bănuiască sărmanul, zău! 
Că lucrurile or să se încurce aşa de rău 


Chiar a doua zi după sosirea mea, Lenuţa veni să 
mă ia din cortul confortabil unde petrecusem noaptea. 
Titina o întovărăşia. 

— Bună ziua, Stea Neagră! îmi zise prietena mea 
sărutându-mă pe bot; cred că ai dormit bine? Titino, 
mângâie-l ce aștepți ? 

Dar Titina îşi puse mâinile la spate, fricoasă. Le- 
nuța începu să râdă: 

„li e tare frică de animale, sărmana!“ îmi explică 
ea; „nu îndrăzneşte să atingă nici pe Zoe!“. 

Mă uitai la Titina şi, cum era cu capul aplecat, 
mă apropiai repede și o linsei pe nas. Ea sări înapoi 
strigând nu prea tare, pe când Lenuţa râdea şi mai 
cu haz: 

„Bravo Stea Neagră! Eşti mai şmecher decât ea. 
Eh Titino, n'ai murit, nu-i aşa? Bombănind, Titina, 
îşi freca nasul; iar Lenuţa râzând, se cățără pe spi- 
narea mea şi mă scoase afară: 

„Hai să înconjurăm pădurea, ce zici? Dacă ai fi 
gata pentru reprezentaţia de astă seară; ce plăcere iai 
face tatei... şi mie!“. 

Inconjurarăm păduricea, încetinind sau grăbind mer- 
sul după porunca stăpânei mele. Când aceasta se în- 
credință de supunerea mea, se ridică deodată în ge- 
nunchi, apoi în picioare pe seg, Lovitura mă surprinse 
şi mă oprii aşa de repede, încât ea își pierdu echili- 
brul şi trebui să se agațe de coama mea ca să, 
nu cadă. 

„Să reîncepem!** spuse ea veselă. Cea de-a doua în- 
cercare merse mai bine, a treia şi mai bine, şi după 
o oră eu alergam la trap cu eleganță în mișcări, pe 
când mica mea călăreață acrobată, în picioare pe 
spatele meu, trimetea sărutări în dreapta şi în 
stânga. 


INCURCĂTURILE i 


PLAC 


Or şi ce pe pânză apare, 
Celui din spate îi face supărare. 


Lat 


Şi că la urmă, el, cel liniştit, 
Să fie atât de groaznic plictisit. 


Drumul cel mai lung 


TEjULI!... Culi!... Culi!... 
iC) Se lăsa noaptea, când 
Pellegrino trecu prin fața 
porţii, şi se opri. Era obo- 
sit, înfometat şi privea trist 
strada ce ducea spre mare, 
îngustă, şi strânsă între două 
rânduri de pini. In fund 
zări umila lui casă cu aco- 
perişul înverzit de mușchiul 
ce creștea pe ţigle, cu stre- 
şinile în ruină: casa mize- 
riei, a foamei și se gândi 
la sărmana bolnavă care 
rămăsese toată ziua singură. lar el? după ce hoinărise 
toată ziua acum luase calea parcă mai grea, întorcân- 
du-se acasă! Şi se oprise în faţa acestei porţi. De ce? 
Cu mâna în buzunarul vestei se juca cu ceva tare și 
pământos ce găsise acolo; un mic cuib de rândunele 
ce-l culesese de sub o cracă, cățărându-se pe tot vre- 
jul unei glicine, numai aşa de curiozitate, să vadă 
cum e făcut. 

Atunci era un lucru viu şi palpitant acel mic cuib 
ascuns în verdeață, din care eşiau patru capete negre 
cu ciocurile deschise şi cu alb la colţuri. 

Cum vor petrece noaptea aceste mici creaturi ale 
lui Dumnezeu ? Pellegrino învârtea între degete acel 
cuib frământându-şi inima cu gândul la cele patru 
fiinţe. mici. 

Şi azi ca deobicei lungise drumul ca să privească 
această poartă, şi acum în faţa ei, uitase de foame și 
de oboseală. å 

O minune acea poartă de fier; era un cap de operă! 

Era masivă şi uşoară totdeodată. Cel mai obişnuit 
metal, cel mai ruginit putea să fie cel mai fin, cel 
mai de preț. 

Ce minunății închidea acea poartă divină? Acele 
bare de fier cu înflorituri măiestre ascundeau desigur 
adevărate bogății ale pământului. 

Pellegrino întinse cu băgare de seamă o mână şi 
împinse uşor una din părți. Fără să scârţâie, poarta 
se deschise — şi Pellegrino, ca prin vis se găsi dintr'o- 
dată în partea cealaltă a porţii, în marele parc al 
vilei. | 

In răzoare, florile, crisantemele erau în plină splen- 
doare. 

Fiecare arbore avea fructe coapte. 

Grădinile erau de -toată frumuse» 
ţea, crengile se îndoiau sub greuta- 
tea perelor, merelor şi piersicilor. 

Aerul mirosea a must. Dar pe 
sub pergole!) atârnau struguri albi 
şi negri. 

Toată bogăţia pământului era a- 
colo; i 

Nu era nevoie decât să întinzi 
mâna... 

Iar -trandafirii, trandafirii... erau 
încă în floare. 


1) Pergolă: colonadă susținând un tavan deco- 
rativ din grinzi. 


PELLEGRINO 


Era mica Madonă a Mării... 


Ispită 


ELLEGRINO privea 

cu ochi mari acești 
trandafiri. Era în mijlocul 
grădinii unul mare de tot 
care poate a doua zi avea 
să-şi scuture petalele. Pelle- 
grino nu-şi mai lua ochii; 
şi într'o clipă fu lângă el. 
Privi de jurîmprejur: ni- 
ment, Intinse repede braţul, 
strânse mâna, îl apucă cu 
trei degete de vrej şi: siff... 
saff... îl rupse. 

Trandafirul se cutremură 
cu totul de smucitura lui Pellegrino — dar .vai! tran- 
dafirul se scutură într'o ploaie de petale roşii. 

Repede, Pellegrino înhăță un alt trandafis, îi îndoi 
tulpina cu dinţii, şi deşi se înţepase la degete îl rupse. 
Culese astfel trei trandafiri şi îi ascunse sub haină în 
partea inimei. 

Ziua se sfârşea într'un cor de ciripit de păsărele și 
murmur de fântâni. 

Vârful arborilor era scăldat în purpură însă o um- 
bră de pace se coborâse deja în grădină. 

Pellegrino simţi că i se strânge inima; să se gră- 
bească! să fugă! 

Ajunse în grabă la poartă şi se găsi în umbra li- 
niştită a străzii. 

Dar deodată, în aerul răcoros al serii se auzi un 
sunet de clopot: don!... don!... don!... 

Era vecernia ! Pellegrino îşi scoase pălăria. Nu tre- 
cea nimeni. Văzu în capul străzii o luminiță roşie 
care ardea: era Fecioara dela mare, Madonina căreia 
i se închinau marinarii şi pescarii, Fecioara a cărei 
icoană e pictată în firida plină de flori. 

Acum. nu mai sunau clopotele: însă Pellegrino le 
mai auzia şi-i venea să plângă. 

Ajuns la firida cu Fecioara, scoase din sân cei trei 
trandafiri furaţi care îl înțepau, se ridică în vârful 
picioarelor şi îi dărui Fecioarei zicând: Sfântă Fecioară, 
iartă-mă ! 

Primeşte aceşti trandafiri — îi vrei? sunt frumoși! 
Eu nu-i mai vreau. Nu ştiu de ce i-am furat !... 

Dar priveşte-i cât sunt de frumoși! cât sunt de 
frumoşi !... 

Stătu un moment liniștit, parcă ar fi aşteptat un 
răspuns. Ochii lui mari albaştri pri- 
veau chipul statuiei, care îl privea cu 
ochii supăraţi. 

. Oh Sfântă Fecioară iartă-mă ! .. 

N'am să mai fac!... 

Lăsă să cadă cei trei trandafiri la 
picioarele Sfintei. 

In acel moment străluci 
lumina farului. 


pe mare 


Grădinile visurilor 


S E înnoptase când Pellegrino a- 
Kl junse acasă. Găsi ușa -inchisă. 
Se urcă în vârful picioarelor pe banca 
de piatră de lângă uşa casei, chiar 
sub fereastră, trecu brațul prin gra- 


tiile de fier şi bătu în geam uşor, apoi din ce în ce 
mai tare. Dar somnul mătușei era aşa de profund, 
încât ea nu se trezi. 

Era poate mai bine să nu o sperie, 
să nu-i turbure întristarea. 

Copilul privi în sus spre bolta 
cerului; stelele luceau ca în paradis, 
un furnicar de flăcări mici. Cerul 
era o grădină cu flori luminoase și 
fântâni de lumină; Calea Laptelui, 
trecea prin mijlocul acelei grădini de 
stele. 

Noaptea era atât de frumoasă, li- 
niştea atât de dulce, încât Pellegrino 
se gândi să doarmă afară, fără să-și 
mai deștepte mătușa. Se întinse som- 
noros pe banca de piatră albă de 
lângă uşa casei, își puse mâinile sub 
cap, şi rămase astfel cu ochii des- 
chişi privind stelele, care sunt un fel 
de ochi ai cerului. Se gândi la ziua 
ce-o petrecuse; fără să facă nimic, nici un bine! 
Se gândi la acel cuib de pământ, de pae şi de fulgi, 
cel avea încă în buzunar. 

Atunci îşi aminti de povestirile mătușei, își aminti 


de Sfântul Francisco, care numia pasărelele şi stelele 


surorile sale. Căută în buzunar cuibul şi îl aruncă jos 
cu desgust. 

Cuibul se sfărămiţi cu sgomot surd. 

Era un lucru mort. Se gândi la mătuşa care nu se 
sculase şi care era cu siguranță supărată pe el, dar 
mâine... mâine... Acum trebuia să doarmă. Dacă n'o 
să poată dormi? Mătușa îl învățase, ca atunci când 


Se întinse somnoros pe 
banca de piatră 


nu poate dormi, să zică de o sută de ori Ave Maria, 
sau să numere până la un milion, și apoi dela înce- 
put, aşteptând ca somnul să vie şi să-i închidă ploa- 
pele; una, două... o sută... o sută 
două zeci... o sută treizeci... 

In fine Pellegrino adormi şi visă. 

Şi visul lui Pellegrino fu acesta: 

O mână rea îl ţinea apăsat de pă- 
mânt, fără milă. Ar fi vrut să fugă 
şi nu putea; ar fi vrut să strige şi 
vocea lui nu se auzea, şi rândunici 
sburau din toate părţile spre el, rân- 
dunele, rândunele, rândunele, şi toate 
strigau: aci!... aci!.. lui Pellegrino îi 
era frică, mare frică! 

Acea mână puternică îl ţinea în- 
tr'una, îl ţinea strâns. 

Acum rândunelele îi găsiseră inima 
şi Lo mâncau spunându-i în ciudă: 

— Eşti prins, eşti prins, băieţele 
rău! Şi iată că în întuneric se ridică 
mâna albă, osoasă fără carne, a mătuşii care îl dojenea: 

— Pellegrino, o Pellegrino ! 

Atunci Pellegrino se întoarse repede pe partea cea- 
laltă şi se deşteptă: la lumina albă a lunii ce se ridi- 
case sus pe cer, părând o lampă mare, legănându-se 
pe luciul mării, văzu iarăşi lângă el bucățelele cuibu- 
lui mic, sdrobit. 

Tresări. Se întoarse din nou pe cealaltă parte, ca 
să nu vadă. Işi apără inima cu o mână şi adormi. 

Când se sculă, soarele era sus. Şi Pellegrino rămă- 
sese deacum înainte, singur pe lume. 


COPACUL CELOR O SUTĂ DE CAI 


copacul cel mai bătrân din Italia 
Sé și se găseşte la poalele muntelui 
Etna, în Sicilia. Acum o mie de ani 
deja acest copac creştea în câmpiile 
verzi şi printre fântânile susurânde ale 
vechilor popoare care credeau că la 
umbra lui se adăposteau zeii binefăcă- 
tori, 

Regina Ioana de Aragon deşi nu credea în po: 
veştile despre acest copac,într'o zi trebui să recu- 
noască singură virtuțile sale. Eşise cu o sută de ca- 
valeri să vâneze în împrejurimile Etnei,* când deo- 
dată izbucni o furtună teribilă. 

Se vede că regina Ioana nu ştia că arborii atrag 
trăsnetul. Fapţ este că singurul adăpost cu putință 
împotriva ploii torențiale îi apăru arborele despre care 
se povesteau minuni. Insă cu mare greutate deabia 
ar fi putut avea loc sub el, ea și calul său, iar în 
timp ce restul călăreților ar fi trebuit să stea în 
ploae. 


%*) Vulcanul din insula Sicilia (Italia). 


Atunci dându-se jos după cal, se 
întoarse către arbore, rugându-l: 
„dacă e adevărat că tu poți să faci 
minuni, apără-mă pe mine şi pe toţi 
„curtenii mei, şi voi da ordin să fii ve- 
nerat ca un arbore sfânt“. 

Abia termină de vorbit şi arborele şi 
începuse să-şi întindă coroana, să se mărească, şi 
încetul cu încetul se făcu un fel de acoperiş deasu- 
pra întregului grup de călăreți, cari putură astfel să 
privească furtuna si potopul, fără să li se ude măcar 
un fir de păr. 

Regina Ioana îşi ţinu făgăduiala, şi Arborele celor 
o sută de cai, care a rămas enorm de mare, este şi 
azi venerat şi admirat de locuitorii din jurul Etnei; 
ei îl socotesc un fel de geniu protector, al lor. 


© 


FH O1 


clipă ţinu noaptea, cât ţin nopțile de 
vară, când întunericul e numai o strân- 
gere de aripi a luminii. Şi totuşi îndată 
ce se trezi, fluturelui, în răcoarea umedă 


o) 


NEE 


lumea; de aceea zise în sine bănuind: 


„Ce Dumnezeu, răsare soarele atât de târziu!“. 

Dar ca şi cum Dumnezeu i-ar fi făcut pe voie, 
deodată se resfiră din înalt mănunchiul strălucitor al 
razelor de soare, şi peste câmpie năvăli un val de aur. 
Fluturul îşi pâlpâi de câteva ori aripile, şi din vârful 
galben al tulpinei de lumânărică, unde poposise de 
cu seară, îşi luă, sglobiu, sborul. Fiindcă nu fusese de 
mult pe la târg, o luă într'acolo. 

Curând zări o grădină cu fel de fel de flori. Trecu 
pârleazul, şi, mehenghiu, se furișă întâi pe la ferestrele 
casei. Perdelele erau încă lăsate. Ce să vadă? Nimic! 
In schimb de jurîmprejurul privazurilor, cununi de 
zorele se împleteau, cu florile deschise, fragede, liliachii 
bătând în albastru, sinilii bătând în roz, acoperite de 
rouă ca de nişte nestimate. — ,,Fragede flori“, gândi 
fluturaşul, şi, bătându-şi aripile albastre stropite cu 
aur, le sărută pe rând. „Aici am să stau astăzi pe 
vremea arșiței““, gândea ştrengarul. Dar tot privind la 
ele, găsi rozelor o scădere; prea își schimbau faţa: 
dimineaţa într'un fel, la amiază într'altfel, iar seara 
se'nchideau morocănoase. — ,„,Nu-s statornice“ adăugă 
craiul, şi plecă mai departe. Cum sbura, aşa deasupra 
straturilor, mirosul rozetei îi umezi sufletul. Repede 
se cobori de se așeză pe o tulpină de rozetă. Şi cum 
rămăsese, pierdut, răsuflând mireasma îmbătătoare, se 
gândea: — „Nu e floare mai fermecătoare ca rozeta, 
— de geaba! în mireasma ei să mori și mori fericit“, 
Gândind astfel privi mai bine tulpina floarei. Cine-l 
pusese? Mâhnit, îşi mai schimbă din păreri: „Intr'adevăr, 
imbătător miros; dar de ce oare firea nu îmbină nici- 
odată toate însușirile la un loc. Poftim, priveşte, cine 
împrăștie o asemenea mireasmă! Ce flori mărunțele, 
pipernicite, aproape verzi ca şi frunzele“. Şi fiindcă 
în clipa aceea veni până la el adierea unor crini, 
urmă: „Ce are aface rozeta cu crinii, — cu crinii albi 
ca spuma laptelui!““. Fără să stea în cumpănă îşi făcu 
vânt spre lugerul înalt, subţire şi mândru al unui crin 
întârziat. Aşezându-se în potirul parfumat, alb ca ză- 
pada, berbantul, îşi destinse aripile puţin, să se odih- 
nească, dar băgă de seamă că se umpluse de praful 
galben al florii, şi se necăji: „Foarte mulţumesc de 
gazdă, dacă e vorba să ies mânjit!... Şi unde mai pui 
că aici stai ca într'o mânăstire“. Se înălță în aer. Se 
încălzise grozav. „„Parcă e mai cald ca la câmp“, gândi 
sprințarul. In vremea aceasta ochii lui zăriră, aşa, ca 
o şuviţă de sânge. Era un strat de garoafe. „Hai în- 
tr'acolo“; — întinse aripile, lovi de câteva ori aerul 
și se lăsă, uşor ca un fulg, deasupra unei garoafe 
bătute, creață şi îmbălsămată. „„Uite-o floare care nu-i 
năzuroasă, îşi zise; o găseşti pretutindeni; şi cu toate 
astea ar avea dreptul să fie mândră cu fața ei îmbu- 


a dimineţii, i se păru că dormise de când" 


N AR 


jorată. Da, garoafa întradevăr mi-i dragă“. Şi stătea, 
hoinarul, tolănit pe frunzişurile moi ca un paşă, când 
parcă îl ament ceva. „Ce să fie? A! mirosul garoafei. 
Uite asta, cugeta craiul, asta nu-mi place la garoafă. 
Nu putea, adică, să aibă un miros al ei, numai al ei? 


Trebuia să împrumute mirosul pipărat de cuişoare? 
Pfui!“ Sglobiu, îşi văzu de drum aiurea, strănutând... 
Şi ziua trecea, şi rătăcitorul sbura mereu, mereu, fără 
astâmpăr. „Uite acoloun lăvicer Nu mă uita. Fiindcă-s 
albastre ca şi mine, s'or fi crezând. mă rog, lucru mare“; 
Atingându-le, disprețuitor, cu vârful aripei, le lăsă în 
urmă. Ce mai straturi de Ochiul boului! „Sunt prea 
din topor“, băgă de seamă, curtezanul: „ce e floare 
trebue să aibă ceva care s'o înrudească de aproape cu 
cerul, cu aerul... sau cu mine“. Ingâmfat, se împiedică 
de o Gura leului; Mersi, de-al de dumneata găsesc 
ein câmp, la ţară“. „Ei, cu micșunica, se- schimbă 
vorba“, adeveri şiretul, „ăsta da“. Şi se lăsă, elegant, 
în roate, de-a-supra florii cuminţi. Işi strânse aripile 
una, își răsuci mustaţa, făcu ochi mici, micşunica ră- 
mase liniştită; gazdă bună dar nu sprinţară. Flăcăul se 
necăji: „Ho! băbătie, prea te crezi! Eu n'am venit să 
dorm“. Şi fugi, răzând. Mărgăritărelele nu le putea 
suferi, sbură pe de-asupra lor, numai ca să le facă în 
necaz; întrucât privește, Barba-împăratului, îi venea 
rău numai când se gândea la numele ei... Ziua trecea, 
soarele scăpăta; se mai răcorise. O luă în spre Gher- 
ghine. Cocoţate, sus, pe tulpinele lor, gherghinele îl 
priveau nepricepute. „Înalte şi proaste“ zise pierdevară, 
şi, înălțându-se, sus, căuta cu ochii Trandafirii. Ii 
zări. Se cobori încet, curtenitor, se închină în fața 
fiecăruia. „Flori Je paradis, flori măiestre, „flori...“ 
dar cum se întorcea, în dreapta şi în stânga, complimentând 
aripa i se sgârie de un ghimpe. Craidonul o şterse repede, 
fără să se mai uite înapoi... Trecu pe lângă Lalele 
fără să le privească; dar în drum făcu cu ochiul 
Rochiţei-Rândunicii, o veche prietenă, şi spuse o 
vorbă proastă unui Stânjinel scuturat, îmbătrânit, ce 
i se ţinea în cale, Zurnacadelelor le rămăsese doar 
tulpinele; Liliacului frunzele. Mai departe, mai departe. 
Din sbor fură o sărutare unei Cicori, rătăcită pe 
acolo cine ştie cum. Şi Cicoarea îi aduse aminte de 
câmp. „Tot mai frumos e câmpul... Dar nu-i vorbă, 
ein grădină!“... parcă departe, întrun colţ, zări o 
floare, învoaltă, necunoscută. Grăbi dar, deodată, 


de EM. GARLEANU 


începu să orbecăiască. Nici nu băgase de seamă că 
se întunecase. Nu mai vedea nimic. Il apucase noaptea 
în drum. Neputând să mai sboare, se lăsă, la întâm- 
plare, pe un spic uscat, să aştepte zorii, suspinând 
nemulţumit: 

„Ce Dumnezeu se 'noptase așa devreme!“... 


SILUETE- 


In prima serie de si- 
luete, v'am prezentat trei 
avioane englezeşti (1). 
De data aceasta, iată trei 
avioane franțuzeşti. 

Primul esteun puternic 
aparat de bombardament, 
Liore şi Olivier 0.45, 
produs de societatea na- 
ţională franceză Sud-Est. 
El este construit de-a-în- 
tregul din metal, şi este 
gata să răspundă atacurilor 
inamice date cu avioane 
de acelaşi gen. 

Heinkel He III şi Dar- 
nier 17 sau 215. Talia 
acestui avion este ceva 
mai mare de cât aczia a 
lui Darnier şi egală cu 
acea a lui Heinckel. 

El are 16,80 m. lun- 
gime şi o suprafață pur- 
tătoare de 62 mi Greu- 
tatea lui cu încărcătura 
de sbor este de 10.720 
ke Este o construcţie 
foarte solidă, şi poate 
transporta 2000 kg. încăr- 
cătură utilă, la 2000 km. 
„În picaj*) el a atins vi- 
teza de 624 km. Inlocuite 
cu 2 motoare de 1000 C. V., 


aparatul va realiza o 
viteză mai mare de 500 km. pe oră. 

Dispozitivul de aterizaj se ascunde în sbor în dosul 
motoarelor. Două turele ce se pot face nevăzute la 
comandă, armate cu mitraliere, apără şi ele aparatul 


II 


:Curtiss 75 A 


AVIOANE 


deasupra şi de desubtul 
corpului, în afară de mi- 
tralierele ce se află în 
față şi în spate. 

Cel de al doilea apa- 
rat este Morane 40.6, de 
vânătoare, care a fost con- 
struit ca să răspundă 
Messerchmidt - ului ger- 
man. 

Morane-ul 406 este un . 
aparat cu aripa joasă de 
10,61/8,17 şi de 16 m? 
suprafaţa de susţinere. 

Gata de sbor cântă- 
reste 2.450 kg. Viteza 
lui e ceva mai mică decât 
cea a aparatelor germane. 

Un nou tip de Morane 
va ieşi în curând din uzină 
şi va fi cu mult mai 
rapid. Motorul lui 406, 
este un Hirjano. 

Armamentul său se 
compune dintrun tun 
trăgând prin axa helicei, 
şi două mitraliere în aripi. 

Aripa are osatura me- 
alc şi este învelită cu 
Plineax (într'un placaj 
având la mijloc o foaie 
de aluminium subțire). 


Corpul avionului este metalic şi acoperit către cap 


cu acelaşi Plinax și către coadă cu un simplu placaj 


de lemn. 


1) vezi „ “Dimineaţa Copiilor" 
*) picaj = poziția aparatului când Agang cât mai aproape de verticală. 


MAȘINĂ DE DESCHIS NUCI 


desert, 


fornia, 


să strice fructul, 15 kgr. pe. zi. 


Părându-li-se că treaba merge prea încet, 


Când vi se dau nuci la 
sunt sigur că vă dis- 
trează să le spargeţi singuri. 
Nu este o muncă grea şi a- 
ceasta constitue o mică gim- 
nastică, ce ușurează digestia. 
Americanii 
de aceeași părere, şi cumpără 
nucile gata curățate. In marile 
exploatări agricole din Cali- 
unde se recoltează a- 
nual milioane de tone de nuci, 

li se scoate coaja înainte de a fi expediate. 
Un lucrător curăţă în mod obișnuit, frumos, fără 


nu sunt 


Keier 


focul face explozie, 
cade într'un sac, 


din California au înlocuit lucrătorii manuali cu mași- 
nile de spart nuci. 


Aceste aparate funcţionează foarte ciudat. Nucile 
sunt menținute între două curele de piele, paralele; 
ele trec pe deasupra unui mic fierăstrău care le face 
o mică tăetură în coaje, apoi ajung deasupra unor 
tuburi ce introduc în această crăpătură un amestec de 
de oxigen şi acetilenă. 

Aceste două gaze umplu nucile ce sosesc în curând 
în dreptul unei flăcări. Gazul venind în contact cu 
coaja sare în aer, iar fructul 


Maşina „cu explozie“ ce n'am descris'o, îngădue să 


se deschidă într'o oră 400 kilograme. de nuci, adică 


mai mult decât făceau 26 lucrători într'o zi întreagă. 


GR 


Crinoidele sunt animale mici ma- 
rine, al căror înfăţişare amintesc o 
crisantemă, au mărimea unei mâini 
de om şi o coadă subțire şi lungă 
de 90 centimetri. 


lată cum cu o farfurie şi o bu- 
cată de carton tăiat într'un anumit 
fel, şi cu puţină îndemânare, se poate 
produce silueta pe perete a unui 
melc şi a unei paiațe!... 


S'a stabilit că dintr'o mie de per- 
soane cari ating vârsta de 70 ani, 43 
aparţin clerului, 40 agriculturii, 33 
sunt lucrători, 32 militari, 29 avo- 
op, 16 profesori şi numai 24 
medici! 


“animale sunt denumite 


timp de două minute, uscaţile și 


Focuri frumoase 


Pentru cei cărora le place să | 
privească seara arzând focul la 
gura deschisă a sobei, iată câteva 
reţete: 

Muiaţi fructe de pin sau sur- 
cele în următoarele soluţii chimice, 


puneţi-le în foc odată cu celelalte 
lemne. Ca să căpătaţi: 

Flăcări verzi: în patru litri de 
apă puneţi 300 grame acid boric 


„cristalizat; 


Flăcări albastre: la patru litri 
apă, un sfert kilogram sulfat de 
cupru; 

Flăcări roşii: la patru litri apă, ` 
100 grame nitrat de strontium. 


In Africa apuseană trăesc câteva 
rase de rumegătoare ale căror 
coarne, în loc să stea neclintite pe 
frunte, par că nu sunt prinse decât 
de piele şi la cea mai mică miş- 
care a capului se clatină. Aceste 

„boii cu | 
coarnele plutitoare“. 


| 


— Câţi ani ai? 

— Două zeci și unu! 

— Grozav, trebue să fi lilipu- 

tan... i 
— Nu, sunt numai un mincinos! 


Intrebuinţezi un calendar vechiu? kb 


— Ce să fac, în mod forţat: 
am rămas repetent! 


+ 


Soţul iubitor: Draga mea, poate 


Ge frig, apropie-te de foc... 


— Hector, de câte ori ţi-am 
spus să-ţi pui ochelarii înainte de-a 


te apuca de lucru!... 


Vorbire corectă 


— „„Calul şi vaca este la păscut“, 
Ce greşală observați în această 
frază? 

— Tăcere... o mică voce timidă: 

— Este o 


întâi de domn și apoi de doamnă. 


greşală să vorbeşti 


| D . = we o v 
„Ştiaţi că astăzi se fabrică aparate 
| fotografice atât de mici şi de per- 
 fecţionate încât se pot introduce 


| $ v A D 
| cu ușurință în stomacul bolnavilor 


şi fotografia, datorită unui sistem 


luminos special ? 


Eni gemă 
de Vasilescu N. Niculae 


Aruncaţi două consoane între 
două monede şi veţi afla un termen 
bisericesc. 


Se-3s-t1ed 


D 


Se vorbeşte deseori de tutunul 
egiptean. In realitate însă cultura 
acestei plante fiind oprită în Egipt, 
cea mai mare parte a tutunului zis 
„egiptean“ vine din Turcia. 


Fel de a vorbi 


alarmele 
iar vom petrece o noapte 


— Ce nenorocire, cu 
acestea: 
albă! 


o 


Se crede, în general, că gazonul 
este acelaş pretutindeni. E o gre, 
şală: în toată lumea se cunosc până 
în prezent peste patru mii de varietăţi. 
Cât despre muşchiuri, sunt 15.000 
specii împărţite la 528 genuri. 


Când copilul nu mănâncă ` 


Desnădăjdueşti, scumpă 
mamă, pentrucă puiul tău 
mofturos, nu face decât 
să guste mâncărurile? 

lată o idee bună: 
pentrucă toţi copiii sunt 
foarte atenţi la ceea ce vor- 
besc oamenii mari, făcându-se că nu ascultă, pe când ei 
sunt numai urechi şi înţeleg toate; şi având în vedere că 
dorinţa fiecărui copil este de a deveni băiat mare, 
înalt, puternic, sportiv, şi că fiecare fetiță vrea să 
devină o frumoasă domnişoară, și mai ales înaltă... 
şi în fine că orice copil se înspăimântă la gândul 
să rămână mic...... puteți încerca să vă folosiți de a- 
ceste înclinări înnăscute. 


Cum? 
Va trebui ca toţi membrii familiei să se facă pentru 
acest scop — oarecum actori capabili să-şi joace fie- 


care rolul cu maximum de naturalețe și de seriozitate; 
bunicul, unchiul, sau un amic să se facă că dă busna 
în casă după ce a privit cu insistență copilul așa încât 
acesta să se fi văzut observat: — Mi se pare că co- 
pilul vostru e indispus? De la ultima dată când l'am 
văzut s'a făcut mai mic. N'aţi băgat de seamă?“ 

Şi pentrucă mama va răspunde că într'adevăr de 
luni de zile ea n'a lungit nici pantalonii, nici nu i-a 
schimbat ghetele pentrucă nu i s'au strâmtat, un 
altul va întreba: „Poate că nu e destul de bine hrănit 
copilul? Mănâncă de patru ori pe zi, cum trebue să 
mănânce orice copil?“ 

Şi la mărturisirea că: „într'adevăr copilul mănâncă 
foarte puţin, aproape nimica“ un alt membru al fa- 
miliei va adăoga: 

„Nu pierdeţi timpul în vorbe, cântăriți-l și măsura- 
ţi-l cât mai des; supravegheaţi-l incontinuu, căci "asi 
vrea să se întâmple scumpului vostru copilaş ce sa 
întâmplat cutăruia sau cutăruia (Todeauna însă 
spunând numele și pronumele acelui cutare....) şi încă 
alte nume şi alte nume..... care, sărmanii în loc să 
crească și să se mărească... slăbeau şi se micşorau — 
așa cum se micşorează flacăra unei candele care nu 
mai are untdelemn.“ $ 


Atunci mica inimioară, va începe să bată mai tare, 
va bate şi mai tare dacă copilul va auzi printre şoapte 
„clinică, profesor, infirmieră..... pentru ca să hră 
nească trebuia un mare tub de cauciuc băgat pe gură 
până în stomac...“ „şi bagă-i supă, lapte, ouă pe 
tub... 

Şii va bate tare mica lui inimă, când copilul se va 
vedea pus lângă perete şi însemnată înălţimea căpşo- 
rului său; când se va sui pe cântarul farmacistului 
care va scrie pe hârtie greutatea arătată de cântar. 

Şi iar va fi emoţionat copilul când după 2—3 zile 
în care na mâncat, măsurându/l, i se va spune că s'a 
micșorat cu un centimetru, iar la cântar, că a pierdut 
100 gr. din greutate, şi când va auzi pe mama sa 
tot vorbind de clinică, de acel profesor, de acel 
tub dar...., 


Dar îi va veni inima la loc, când după câteva zile, 
în cari copilul de spaimă a mâncat bine, va afla că 
sa înălțat cu 2 centimetri şi că la cântar arată 200 
grame mai mult. 

Szumpă mamă, eu sunt bătrân şi cu mare experiență 
şi vă asigur că ori de câte ori am sfătuit părinţii ei . 
joace această comedie în care am fost şi eu de multe - 
ori chiar primul actor, și când fiecare a jucat 
în mod natural, fără exagerări şi alarmări, comedia a 
avut efect într'adevăr surprinzător. 

Deci dacă copilul Dumneavoastră nu vrea să mă- 
nânce... .„.aduceţi-vă aminte de mica comedie a Doc- 
torului Alma. 


IERNILE GRELE DE ALTĂDATĂ 


In ultimul timp, un mare val de frig sa abătut 
peste toată Europa. In mai multe ţări ale Europei 
Centrale, termometrul s'a scoborit până la patruzeci 
de grade sub zero: în Finlanda şi în Estonia, a atins 
patruzeci şi şase de grade sub zero; este într'adevăr 
un: din cele mai aspre ierni întâlnite în secolul nostru. 

Strămoşii noştri îndurau însă ierni mult mai severe. In 
1329, într'o epocă în care nu era la modă să petreci 
iarna pe Coasta de Azur, Marea Mediterană a fost 
acoperită în întregime pe toată suprafaţa de ghiaţă. 

In timpul iernii din 1433—1434, la Paris ninse 
patruzeci de zile şi patruzeci de nopți fără între- 
rupere. 

Tot în Franţa, în 1494, negustorii vindeau vinul 
spărgându-l cu secera şi cântărindul ca pe cartofi. 
Tot în acel an, portul Marsiliei fu complet blocat 
de ghețuri. 

Dar astea toate, încă nu însemnară nimic față de 
1658 când în toiul iernii, regele Suediei Carol X putu să 
străbată Baltica pe ghiață, cu piciorul, în capul unei 
armate de 20.000 oameni cu toată artileria, cu toţi 
caii şi cu toate bagajele. 


După engleză, franceza este limba europeană cea mai 
răspândită din lume. 

In afară de locuitorii Franţei şi a coloniilor franceze, 
jumătate din populaţia Belgiei, o treime din cea a 
Canadei, toţi cetăţenii insulei Haiti şi o mare parte a 
societăţii egiptene vorbesc franțuzeşte. 

Trebue adăugate acestor 120 milioane oameni, toate 
elitele țărilor a căror limbă diplomatică este cea franceză. 

Mai ştiaţi că al doilea oraş de influenţă franceză, 
în lume după - Paris, este Montreal, și că numai în 
Egipt se publică 25 ziare franceze? 


VIAȚA SCURTĂ A OMULUI PREISTORIC 


Se prea poate ca voi dragi ce- 
titori să vă gândiţi cu invidie la 
copiii preistorici care, fericiţi, nu 
se duceau la școală, şi nu trebu- 
iau să studieze istoria, ci stăteau 
tot timpul afară şi făceau ca azi 
sport, până creşteau cu toţii mari, 
şi mai puternici der Joe Louis,şi trăiau cât Matu- 
sălem !... 


Eu nu ştiu dacă era aşa — pentrucă n'am trăit 
pe acele timpuri — dacă într'ajevăr duceau o viață 
atât de frumoasă, dar sigur este că în comparaţie cu 
a noastră, viaţa lor era destul de scurtă. 


Aşa ne afirmă profesorul H. V. Vallon care a 
izbutit să examineze dinţii, oasele corpului, și să de- 
ducă vârsta multor oameni preistorici. 

Viaţa oamenilor fosile * era destul de scurtă. Din 
173 schelete studiate, deabia 3 erau ale unor oa- 
meni preistorici ajunși la 50 de ani; nici unul nu a- 
tinsese '70-80 ani, vârstă, azi deseori depășită. Aceasta 
demonstrează, contrar celor ce se cred, că civilizaţia 
nu numai că nu scurtează viața — ci 
o prelungeşte. 


dimpotrivă 
*) Fosilă — animal pietrificat din pământ. 


PURCELUȘUL 


Picioarele dinainte ~ Picioarele dinapoi 


> Ee GE 


Copii, vreţi să faceţi un purce- 
luş caraghios? lată: luaţi un ou 
fiert tare. Apoi dintrun car- 
ton, tăiați urechile şi picioarele după 
modelul arătat. Aceste urechi și 
picioare le lipiţi cu  cleiu, pu- 
ternic, de ou. O bucăţică de bu- 
rete — tot lipită — va forma coada. Cu cerneală î; 
desenaţi botul, nasul şi gura... şi purceluşul pare viu! 


Dacă ai uitat vreodată unde ai 
puslimba de ghete, poţi să te ajuţi şi 
în alt mod. 

Impătureşti un jurnal în mai multe 
şi-l suceşti rotund. El te va ajuta să 
te încalți cu ușurință. 


SUNTEȚI TARI LA 
ȘTIINȚE NATURALE? 


1) Cămila are o cozoașe. 

2) Mamuţii sunt nişte elefanţi cari trăiesc în A” 
merica de Nord. 

3) Furnicarul din America de Sud, are nişte dinţ. 
foarte ascuţiţi, cu care mănâncă furnici. 
4. Coralul este un animal mic, care trăeşte în marei 
5) Girafele îndoaie genunchii ca să doarmă. 
6) Organismul nostru conţize cinci litri de apă. 
7) Caşoletul este o otravă puternică. 
8) Diafragma este un muşchiu. 
9) Olecranul este un os mic, aşezat la baza craniului. 
10) Cartoful pe care-l mâncăm, este o rădicină, ca 
morcovul. 
11) Mercurul este un metal. 
12) Ghiaţa este mai uşoară decât apa. 
Printre aceste afirmaţiuni unele sunt adevărate, 
altele greşite. Care? Atenţie! Cele mu multe sunt 
greşite: le-aţi putea îndrepta? De nu, găsiți răspunsul 
în altă parte a revistei, 


n 


S 


LA GIMNAZIU 


Cei doi peştişori au azi lecţie de latină; dar înainte 
de a se duce la școală au plecat la plimbare. Ei s'au 
rătăcit printre alge şi mărgean şi nu ştiu ce drum să 
urmeze pentru a ajunge mai repede la şcoală. 

Profesorul îşi pierde răbdarea așteptându-i. Care din 
voi vrea să-i ajute pe acești doi pierde vară? 


„li datoreşte -şo- 
feurului leafa pe 


două luni!“ 


GUILBURI .CURIDASE: 


Să începem cu cuibul Capinerei zisă croitoreasă, pen- 
trucă se serveşte de cioc ca de un ac spre a coase 
bine uneie de altele, frunzele din care îşi face cuibul. 
Incepe prin a face găuri în marginile frunzelor şi apoi 
trece prin ele un fir făcut din fibre vegetale. Aceste 
filamente de grosimi diverse, nu sunt lungi; abia trec 
de 2 sau 3 ori prin găurile amintite. Cuibul este aşezat 
la circa 50 centimetri de pământ, între ierburi și 
crăci, și are forma unui cocon; la construirea lui ia 
parte şi bărbatul Capinerei. 

Alt croitor este Ortolanul, cuibul său este făcut din 
fire împletite, iar interiorul este căptușit cu peri de 
cal. Un astfel de cuib, descris 
de  călre“ ap: natupalist, 
era construit din două frunze mari, 
legate gros cu un fir de bumbac pe 
care Ortolanul îl torsese singur. 

In partea de sus el lasă o deschi- 
zătură prin care să vină la cei doi 
pui ai lui. 

Clamiderul de Australia face un fel de stradă acope- 
rită, care îi servește drept cuib, şi pe solul căruia 
aşează pietre şi scoici colorate. 

Ambliorintul din Malesia e grădinar; îşi face pe 
pământ un cuib din mușchi şi îl împodobește cu 
nenumărate flori roşii şi violete pe care le schimbă de 
cum se veștejesc. 

Tessirin-ul din India fixează pe pereții cuibului său, 
lipindu-i cu pământ galben, licurici, care îi luminează 
gratis casa. 


e 0 © 
dä. E Profesorul. — Elevul Popescu, de ce 
ps So te uiţi tot timpul la ceas? 
F E GI Popescu. — Pentrucă trece timpul atât 
ia de repede şi mi-e mereu teamă să nu: vă 


întrerupeți explicația atât de 


interesantă. 
A 


SNU? S TPUT 


Aşa se numea, şi se numeşte încă şi azi 
în Ungaria, de către popor, fiecare nou 
născut până la botez. Aceasta pentru ca 
spiritele rele să nu-l cunoască pe copil. 

După botez urmează un banchet, pentru 
ca să crească copilul sănătos şi fericit. 

Invitaţii au obiceiul să spargă cu 
această ocazie vase lovindu-le de uşa 
casei, și asta tot ca să alunge spiritele 
rele. Mama copilului iese în stradă şi 
împarte bunătăţi la toţi cei ce trec, pentru ca 
nimeni să nu vrea răul copilului ei. 

Din felul cum se mișcă copilul 
leagăn, se fac tot felul de 
despre viitorul lui; dacă 
strânge pumnii va fi 
avar, dacă doarme prea 
mult... va trăi puțin, 
etc... Și când începe să 
vorbească, mama îl în- 
vață această rugăciune: 

— Mă culc în micul 
meu pat, ca în mormântul trupului meu. 
Deasupra capului meu stau trei îngeri, 


în 


preziceri 


primul mă păzeşte, — al doilea îmi în- 
chide ochii — cel de al treilea îmi aş- 
teaptă sufletul. Soarele a apus. Noaptea 
s'a lăsat — totul e în întuneric — 
Dumnezeu să dea o noapte bună, 
bunicului, bunicuței, tatălui meu şi 
mamei mele — nouă tuturora. 
CRW 


Cum să primiţi pe micii voştri prieteni 


lată prilejul de a petrece câteva clipe, făcând 
un lucru folositor și plăcut. 

Desigur că aveţi cu toatele acasă o mobilă de 
ascuns lucruri ce nu le întrebuințaţi în fiecare moment, 
o mapă ori o cutie de carton, nu prea frumoasă. 
Acestor lucruri învechite le puteţi da o viaţă nouă, 
distrându-vă tot odată Tăiaţi din Dimineața 
Copiilor sau din cataloage, desene mici colorate. Aduna- 
tile la un loc aceste obiecte după gustul şi fantezia 
voastră. In locurile rămase libere lipiți bucățele de 
hârtie lucioasă, colorată viu. 

Aşa dar, cu o pereche de foarfeci- şi o bună 
gumă de lipit vă veţi distra de minune! 


Claude Chappe experimentează 
primul său telegraf aerian 


Aşa după cum reese din gravura de 
mai sus, Claude Chappe avu ideea să 
construiască două vase concordante — 
cu o serie de semne prestabilite pe ca- 
dranele lor — pentru a comunica dela 
distanţă. La finele anului 1790 o expe- 
rent publică, memorabilă se făcu cu 
acest sistem telegrafic. Cele două staţiuni 
erau la o depărtare de patru sute de 
metri una de alta. Cadranele erau pre- 
văzute cu câte o pendulă ce funcționau 
perfect în acelaș timp. Când acul ca- 
dranului trecea în dreptul unui semn 
se producea un sgomot puternic asemă- 
nător aceluia produs de două tingiri 
de aramă ce se izbesc. 

Desigur acest mod primitiv nu era 
bun decât pentru posturi puţin 
depărtate. Chappe trebui deci să ridice 
tot aparatul în sus, şi să-i adauge şi-un 
aparat de semnalizare care să atragă 
atenţia la momentul voit asupra cadra- 
nului de semnalizare. Două staţii de 
acest fel au fost stabilite, una la Parce 
şi alta la Brulon; distanța între ele era 
de 15 km. O scândură lungă de Ui 
metru şi ceva mai îngustă, vopsită 
pe o parte albă şi pe cealaltă în negru 
şi putându-se răsuci, era pusă la 4 m. 
deasupra pământului. Când acul horo- 
logiului staţiunii emitente trecea peste 
un semnal de transmis, scândura se ră- 
sucea pe axul ei atrăgând atenţia asupra 
semnalului ce trebuia notat. 

Problema telegrafiei aeriene părea re- 
zolvată cu ajutorul acestui sistem. 

In Martie 1791, Chappe făcu o expe- 
riență publică, ce marcă o epocă. 
convocă municipalitatea dela Parce ca 


Poşta în Alaska 


Lung şi periculos este serviciul 
poştal ce se efectuiază numai pe 
trei ori pe an în Alaska, ţinut 
învecinat cu Siberia. 

Convoiul poștal se compune 
din 8 până la 10 sanii, fiecare 
înhămată cu 20 de câini. Fiecare 
câine are la ham clopoței iar 
zăngănitul  clopoţeilor dau de 
veste centrelor locuite. ca lumea 
să se apropie de curier. Toată 


poşta este culeasă de o sin- 
gură sanie; celelalte duc provi- 
ziile în călătorii. 
In deşertul de 
ghiață, convoiul 
este precedat de 
patru Eshimoși sau 
Indieni, ca să 
A vestească dacă lu- 
pii sunt în apro- 
piere. Când atacul lupilor pare 
de neînlăturat, atunci conducă- 
torii opresc săniile, fac cerc cu 
ele și înăuntru bagă câinii — 
pentru a-i împiedica să se lupte 
cu lupii. Apoi se începe împuş 
carea lupilor. Călătoria ţine 9 
săptămâni, şi costă o mie de 
dolari. Pericolul cel mare e acel 
al turbărei câinilor sau a lupilor. 
Atunci deşi sunt bine armaţi, 
nu toți conducătorii izbutesc să 
se salveze. 
DESLEGAREA DREPTUNGHIULUI 


(Vezi Dimineaţa Copiilor No. 842) 


A—B=CEZAR PETRESCU 
a—b=—DRUMUL CU PLOPI 


oC Qamz3moa>NmO> 
E SOEGrad E Del 
di prCzrrar»>Oam 

| yOornGOrCczCaawI» 


RASPUNSURI 


“SUNTEŢI TARI LA 


ȘTIINȚE NATURALE? 


1) Greşit, cămila are două co- 
coaşe.  Dromaderul are una 
singură. 

2) Mamutul nu mai trăeşte 
nicăeri; este un elefant gorilă a e- 
pocii quaternare. 

3) Furnicarul n'are dinţi, el 
îşi prinde prada cu limba care 
este lipicioasă. 

4) Adevărat, ca şi buretele. 

5) Greşit: Girafele nu pot 
îndoi genunchii. 

6) Adevărat. 

7) Caşoletul este un mamifer 
cetaceu ca şi balena; nu este 
otrăvitor. 

8) Adevărat. 

9) Olecranul este partea su- 
perioară a lui cubitus (unul din 
cele două oase ale antebraţului) 
care împiedică braţul să se în. 
doaie înapoi. 

10) Greșit. Cartoful este o 
tulpină subterană (rizom). Noi 
mâncăm în adevăr rădăcina mor- 
covului. 

11)  Intr'adevăr e singurul 
metal lichid. 

12) Aşa este. 


ȘŞaradă 


Dragi copii din toată ţara 
Citititori şi cititoare. 
Deslegaţi-mi cât mai grabnic 
Această ghicitoare : 

Cu c sunt la orice casă, 

Cu r sunt dureroasă, 

Cu m am fost hrănitoare. 

lar cu p sunt câteodată la motoare. 


Făcută de Vasilescu N. N. şi 
Brătescu D. V. Ion. 


să ia parte la această probă. Mai multė Deslegarea 
fraze fură transmise între cele două stații. 
Totuşi frații Chappe, continuară să C = cană. 
lucreze pentru perfecţionarea sistemului R = rană. 
lor. Când îl socotiră fără defect, îl M = mamă. 
prezentară guvernului. P = pană. 
„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura Ziarul" S. A. R. Bucureşti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată peniru 


tineret. Redacţia și administraţia, str. Cons. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Poştal 4C83. Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: 
un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15:£85/939 
Po n A a n N N i N i N N N ai 


IMPRIMERIILE ,, ADEVERUL" S. A., BUCUREȘTI 


Ion Fior, soldat! Freacă serios Fuior Când deodată la uşă 
Treci, la măturat! şi mătură cu spor. un păianjen, tuşă? 


Cu mătura "1 plesneşte Trage de zor Fuior, Şi apoi sare 
până'l nimereşte! Chiar în don' maior... drept la închisoare! 


FOTOGRAFII DE ZANE lori după țările în care trăesc . Se nasc adulte, nu 


sunt nemuritoare dar trăesc mai mult decât omul. 


Trebue să ştiţi că există, deși pare e o © 
de necrezut, prieteni ai zânelor; oameni 
j serioşi, cu barbă respectabilă, decoraţi, SE ma 
care locuiesc la Londra şi Paris, oraşe |, Fa 
M moderne și pline de mișcare, şi care au 


societatea lor unde se întâlnesc. 

Şi cred încă în zâne „creaturi intermediare între 
om şi înger, cu corpul uşor şi fluid*:* după cum scrie 
în cartea sa Roberto Kirk; și mulți norocoşi le văd, 
şi nu în somn ci în viaţa reală, iar alții mai norocoşi 
reuşesc chiar să le fotografieze, negând ori ce idee de 


înşelătorie. 
Autorul lui Sherlock-Holmes — adică mai exact 
Conan-Doyle — şi surorile de caritate Elsie și Fran- 


ces Wright au fotografiat — la câmp — pe înserate 
patru mici ființe uşoare şi graţioase cu aripioare de 
fluturi. 

Un altul care a văzut zânele, dl C. W. Leadbeae 
ter, ne povesteşte că ele sunt de diverse specii şi cu- 


E 
pe "7 
a 
` 


*) fluid = curgător. 


LA DATORIE 
MATAPAN! 


AVENTURILE 
SANTINELEI 
MATAPAN 


NU STIAM CĂ TE T 
PRICEPI A LA 


E LE CT RIC TATE 


AUZI SĂ 
CHEM REPARA- 
TORUL ?, 

EV CE SANT 


OT Ev AM REPARAT SONERIA. 
NU 2 DUPE CUNUNIA DE ARGINT 
VE! APRECIA GENIUL MEY, 


POATE Pori SA ) || p” : SE | NY STATI CUTOTI ACI SIVA UITATI.) 
REPARI şi e E EE GE LA MINE, vă RoG, NU POT SĂ MA ||] 
HAURA ` E SC CONCENTREZ ` wi 

TOT MI-AM SOS = 

SCULE LE 


f e DRAGA TOATE 
Im cp r Ge, E 
NU SAR PUTEA SA N SANT GATA REPARATĂ 
FIE LINISTE, MA TU ÎNCE ARCA URA zii 
sS. Ee 197 ` > U INCE ARCA MĂTURAA 
ZĂ PĂCITI ! i EA în e = EU VAD pE RADIO, 


SILVIO. REPEDE gue 
SA VEZI CE FACE 


- VINO TU SA VEZI 
CE MATURA ELECTRIC 


HA! LELITO 
IN DEAL LA V 


VIE 


vaca Unbersităţii lași 


men 


EXEMPLARUL 5 LEI 


Yy 


Vulpoi fericit că are brânza, dar nefericit că n'are 
pasărea, se instalează și tot gândindu-se: e de mirare 
cum o brânză bună poate să potolească durerea de 
stomac gol, şi îşi mâncă cu mare poftă brânza. 

Dar când mănânci trebue să și bei, şi Vulpoi îşi 
dă seama de acest adevăr trist după uscăciunea gâtului 
său. Dar unde să găsească apă? Aci nu-i puț iar pârâul 
e departe. Vulpoi merge la întâmplare pe lângă un lung 
zid alb, trist şi fără slârşit. O mică poartă în fine, în 
zid. Şi e deschisă puţin; uitare sau nepăsare. 

Vulpoi îşi bagă nasul, se uită cu un ochi, apoi cu 
cellalt şi fericit îşi zise: „Oh! dar sunt la bunt mei 
prieteni, călugării, care toată vara trecută s'au însăr- 
cinat să-mi procure păsări câte am vrut. Imi aduc bine 
aminte, e un puț în curte. 


Inaintează. Nimeni. Şi, culmea fericirei, printre flori, 
se vede puţul în fundul curţii. Cu mersul lui uşor şi 
repede, întrun minut Vulpoi e pe marginea puţului. 
Se apleacă şi respiră cu plăcere aerul umed ce ese din 
puț. Pe fusul puţului e înfășurată funia care are la 
cele două capete câte o găleată. Vulpoi trage de funia 
care este legată de una din găleți ca să scoată din apă 


pe cealaltă. Dar e atât de grăbit, şi e aşa de sete în. 


cât, îşi pierde în zăpăceală echilibrul şi cade în puț. 
Din fericire pentru el s'a agăţat de funie şi a căzut 
tocmai în găleata ce scobora. 

Dacă cine-va s'ar uita acum în puț, ar 
vedea eşit abia deasupra apei, capul lui Vulpoi. 
Vulpoi nu-i prea liniştit. Tremură pentrucă 
apa e rece, și îi e frică să nu vie călugării. 

E în mâna lor acum, și nu poate să spere 
milă câte găini le-a ucis. Vulpoi are idei triste, 
şi ar fi mai bucuros să se găsească în locul 
lui acum cel mai mare dușman al său — atât 
e de tristă situaţia. Creerul lui iscoditor nu 
găseşte vre'o dibăcie cu care să reuşească să 
iasă din puț. Nimic de făcut din nenorocire. 

„Hei, ce faci acolo Vulpoi?** 

Vulpoi tresare,o rază de speranţă îi luceşte 
în cchi. Norocul nu l-a părăsit, căciacolo sus 
se vede capul ascuţit al unui lup, Isengrin cel Prost, 
şi cel uşor de înşelat. 

„După cum vezi mă gândesc“. 

— Te gândești? Dar curios loc ai ales pentru asta! 

— Se vede că nu ştii ce loc este acesta ca să vorbeşti 
astfel! 

— Şi ce fel de loc este, mă rog? 

— Este uşa paradisului. 

„Ce spui? Paradisul? Dar cum ai ajuns? 

— Cum? Nu ştii că sunt mort de două zale, și că 
la Vâlcele am fost plâns de Hermelina și de cei doi 
sărmani copii ai mer? 

— Ah sărmanul meu Vulpoi! 

— Nu mă plânge! Este o fericire să fii aci. Eşti 
de o sută de ori mai fericit decât pe pământul vostru. 
Un aer curat, un cer senin, mâncăruri ce nu se mai 
isprăvesc, păsări câte vrei şi grase, ah! prietene aşa 
ceva n'ai văzut niciodată. Vei găsi aci miei tineri cum 
n'ai putut pe pământ nici să gândești, şi oi grase şi 
mari pe care nici câine, nici cioban, nu le păzesc. 

Isengrin se aplecă plin de poftă pe marginea puţului. 

Venise noaptea. Una câte una, stelele apăreau pe 
cer, Luna strălucia pe cer. Cerul se oglindea în puț 


şi înconjura pe Vulpoi într'un scânteiat de stele ce 
păru minune, sărmanului prost. 

„Vulpoi, te cred, cum aşi putea să viu la tine? 
Ah cât aşi dori să fiu și eu într'un loc aşa de fericit!“ 
— E foarte uşor. ți pare rău după Dna Hârjeu, neva- 
sta ta? Içi pare rău după copiii tăi? ţi pare rău de 
viaţa pe pământ? 

— Nu, răspunse Isengrin. 

— Atunci fă să fii omorât. 

— Nu e vorba de asta Vulpoi, te întreb n'ași putea 
să viu la tine imediat şi fără să sufăr? 

— „Obh, asta este imposibil“. 

Isengrin face o mutră desnădăjduită... 

» Şi totuşi unui bun prieten ca tine...“ lIsengrin 
reîncepe să spere. 

„Unui bun prieten ca tine (și Vulpoi râdea pe sub 
mustață) am să îi arăt un fel de a veni aci cu totul 
excepţional. Dar cu o condiție. Să nu ai ceva pe 
constiință ? Nici un omor? Nici un asasinat? Nici un 
furt ?“ 

— Nu am nimic din toate acestea, spune Isengrin. 

„Bine, atunci te fac să prof de un mijloc secret 
ce-am descoperit ca să vii deadreptul aci. Vezi găleata 
asta care atârnă de capătul funiei acolo sus? 

Sue-te în ea. Repede, nu-ți fie frică. Fără şovăială. 
Aşa, e bine! Vulpoi socotește că nu mai e nevoie să 
mai dea explicaţii. 

Se simte deodată ridicat din apă. Isengrin 
fiind mai greu decât el, se scoboară în puț, 
pe când Vulpoi iese afară, fericit de reușita 
înşelătoriei lui. La jumătatea drumului, Isengrin 
întâlneşte pe Vulpoi. Destul de mirat, îl 
întreabă: „Unde te duci cumetre? Unde na 
să mai vii probabil niciodată“, îşi bătu joc 
Vulpoi, lăsând pe lup să se gândească liniştit 
la prea marea lui încredere, şi sărird pe mar- 
ginea puţului, aleargă şi se întoarce în grabă 
la Vâlcele unde nevasta sa şi copiii îl credeau 
mort, sau cel puţin că păţise ceva grav. Ii 
linişteşte şi le povesti cele două blestemăţii 
ale lui care îi face să râdă cu mare haz. 
In timpul acesta nenorocitul de Isengrin tremură în 
fundul puțului, și simţea deja pe spate ciomăgeala 
care il aştepta când va fi scos de acolo. Şi nu se 
înşela. Intradevăr dimineața, când se sculară 
călugării, veniră să ia apă. Traseră fără să poată 
să scoată din puț găleata. Când în fine avură ideia 
să se uite în puț văzură fiara în fund, şi crezură la 
început că-i dracul; când văzură greşala lor, se duseră 
să ia lopeţi, târnăcoape, greble tot ce le căzu în mână. 
Se puseră să tragă găleata, şi când sărmanul Isengrin 
apăru, mâncă cea mai crâncenă bătaie din viaţa lui. 

Călugării îl lăsară pe caldărâm drept mort, dar el 
îşi reveni şi sângerând, rănit, ca vai de el, se rein, 
toarte acasă, pe când ura contra Vulpoiului creştea 
în sufletul lui. 


3 


T OTO şi Mimi stau 
la marginea toren- 
tului. Şi pe când 
Mimi continuă să arunce 
frunze ce se învârtesc 
întâi în jurul unui bolo- 
van, până să le ia apa 
şi să dispară, Toto deo- 
dată îşi aduce aminte de 
o după amiază petrecută 
în grădina orașului. 

De altfel, ora mesei 
trecuse de mult şi umbra 
copacilor creștea pe po- 
rech, Obosit atunci de 
cât se jucase toată după 
masa nu ştia dacă ar fi vrut mai mult să se, ducă la 
culcare decât să se aşeze la masă. 

Insă în acea îndepărtată după amiază, Toto nu se 
simţise obosit. Cu el mai fuseseră și doi băeței mär, 
şori, din cei ce se îmbracă cu cămașe, bretele şi 
pantaloni nici lungi nici scurţi. 

Par'că la început îşi povestiseră despre nişte lacuri 
şi canale; dar încetul cu încetul Toto îşi aminti că 
se hotărâse când va fi la munte să construiască o 
fântână. 

Şi tocmai acumîși dă seama că se vorbeşte de 
împachetat geamantane şi de reîntoarcere în oraș. 
Zâmbeşte cu milă, văzând pe Mimi distrându-se cu 
aruncatul frunzelor în apă; şi i se pare imposibil ca 
acum cinci minute să se fi distrat şi el așa. 

Ca să faci o fântână trebuesc: apă, un tub, şi o 
gaură în tub. In mod obişnuit apa se ia de la robi- 
netul javaboului; de acolo se leagă bine un tub de 
cauciuc pe care pe urmă îl astupi cu un dop, şi apoi 
se înțeapă cu un ac; când dai drumul la robinet din 
gaură Cem apa ca un Dr subțire. După cum vedeţi 
ca să faci o fântână la oraş e destul să ai un tub de 
cauciuc. 

Dar la munte, şi prin câmpii, apa dacă vrei să o 
ai, trebue să o iei din torent și apoi dacă vrei să o 
conduci până unde să ţâşnească trebue un tub lung, 
lung ca sfoara smeului. Deaceia Toto are să facă 
aşa cum spunea atunci băieţelul acela din grădină. 

Are să sape un canal, mm el 
are să bage o ţeavă de soc, 
care fiind găurită la mijloc în- 
locueşte foarte bine cauciucul, 
şi va acoperi totul cu lut, crengi 
şi iarbă. ` 

' Apa torentului va intra în 
canal, va luneca pe sub pământ, 
până va ajunge la ultima ţeavă 

soc- unde va fi gaura; şi 
apa 'ţâșnind va face o frumoasă 
fântână care va împroşca apa 
sus cât casa. In jurul fântânei se 
va putea săpa un bazin mare pe 
care fântâna îl va umple; şi ig 
bazin se va putea pluti cu barca cu 
pânze şi chiar face războiu naval. 

Fără să mai socotim că sub 
fântână ee va putea instala o 


moară făcută din buch, 
tele de carton. Şi fără 
să mai socotim, că în 
jurul bazinului se poate 
instala un drum de fier, 
şi se poate alerga cu 
automobilul sau triciclul: 


va părea că este chiar 
marginea unui lac, acest 
bazin. 5s 
In dimineaţa următoare, 
Toto strânse toate lopeţile 
şi greblele, chiar și pe cele 
ale lui Mimi, care atunci 
începu să plângă. 
Dar Toto îi zise: — îţi iau şi căruciorul tău. De 


atâta îndrăzneală, suspinele îi rămaseră în gât; dar 
Toto adaogă: — Haide, vino să lucrăm. 


Atunci, văzându-se poftită şi ea, Mimi încetează 
să-şi sufle nasul, şi un surâs apare, un surâs de fe- 
ricire şi neîncredere, si fără să-l mai întrebe ceva, ia 
căruciorul şi se ţine după Toto. 

Toto vrea mai înainte de toate „să-şi prepare 
materialele“. 

Aşa zice totdeauna inginerul care este prieten cu 
tata. Vai, dacă înainte de a începe lucrul nu se 
pregătesc materialele !... . 

Va trebui să adune multe pietre, mult nisip, multe 
crăci de soc, şi multe frunze. Va trebui ca și Mimi 
să-l ajute. Şi să nu se plictisească repede, iată, mi se 
pare că a şi obosit: şi acuma vor trebui făcute 
grămezile de nisip ud; să ia căruciorul, lopata și să 
muncească. 

Dar încetul cu încetul „materialul“ este strâns. 
Patru pietre mari cât un pumn și poate și mai mari, 
alte! zece douăsprezece mai mici, două cărucioare de 
nisip, trei crăci de soc, douăzeci şi şase sau douăzeci 
şi opt de frunze. Se poate începe lucrul. 

— Va trebui să săpăm adânc canalul lângă torent. 
E lucrul cel mai important; pentrucă de aci se va 
lua apa. 

Va trebui să fim atenţi la tuburile de soc. E lucru 
şi mai important;  pentrucă degeaba ai canal bun 
dacă apa nu trece prin tuburi. 
Va mai trebui căutată o creangă 
de soc cu o frumoasă gaură 
care să formeze cişmeaua. 


Şi aceasta e lucru foarte im- 
portant pentrucă la ce ar folosi 
tubul dacă la urmă n'ar Gent 
frumos și sus apa din cişmea? 

Va trebui săpat adânc și mare 
bazinul. Lucru de mare impor- 
tanță, căci e de prisos ca apa 
să ţâșnească sus dacă pe urmă 
căzând, să iasă din bazin și să 
facă tot felul de șivoaie în jur. 

Va trebui ca, înfine, când 
mama va ieşi la fereastră, să se 
creadă într'adevăr la marginea 
unui lac; şi e de necrezut câte 
lucruri sunt foarte necesare 


aşa încât de la fereastrăg < 


S 


TESE G 
WW? 4 


A 


MERE ER TI 


pentru a construi o fântână. 

Adevărata muncă începu 
deabia după masă. Soarele 
se joacă cu apa, care nă- 
văleşte în canalul început. 
Dar Toto tocmai a zis lui 
Mimi, să-i caute o piatră 
RE ceva mai mare, când deo- 
N > dată se aude un „buf“ un 
! strigăt, și un plâns nenorocit, 
o vede pe Mimi care sta 
în apă şi n'avea curajul să 
se mai ridice. 
Dintr'o săritură o prinde, 
} o trage şi o aşează pe iarbă; 
şi Mimi încetează plânsul, 
pentru a-şi freca genunchii. 
Dacă mama are să afle de această bae nevoită, n'are 
să mai permită să ne jucăm pe lângă torent. Atunci 
în grabă şi furios Toto desbracă pe Mimi; pune la 
soare ciorăpicrii, rochița şi ghetele să se usuce; se 
pune la soare și pe el să se usuce bine şi dacă va 
veni cineva şi va vedea ciorapii încă uzi îi va spune 
d că nu e apa, aceia de vină . P 

Dar dupe puțină vreme Mimi reîncepe: iarba îm- 
punge, furnicile înțeapă, soarele arde; şi el îi stoarce 
ciorapii şi îi strică, ciorapii ei, şi face mare gălăgie, 


ee n r ANNIE i 


al 


0 vede pe Mimi care stătea în apă. 


să îi promită ceva; după 
puţină vreme, iat'o că plânge 
îngrozitor; plânsetele devin 
urlete. Mama apare la fe- 
reastră : ţipă şi. ea şi se 
scoboară în fugă. 

Toto priveşte în jur deja 
resemnat, şi cu privirea 
salută pentru ultima oară 
materialul său. 

Copiii nu se mai joacă pe 
marginea torentului. Așa a 
zis mama. 

Şi a spus-o serios aşa 
cum spune ea când lucru- 
rile suht serioase. 

Toto a vrut să povestească 
toată istoria cu fântâna; ar vrea să explice minunăţia 
lacului mare de jurimprejurul casei, nevoia de a avea 
un lac adevărat în jurul casei pentru toate bărcile şi 
mările... Dar mama e serioasă, serioasă şi severă : Ade- 
văratele fântâni se fac numai în lavabou, toate celelalte 
sunt urâte. Se vede bine că n'a învăţat încă să se joace. 
Intr'adevăr când iese la plimbare cu copiii citeşte mereu 
o carte; căci altfel în loc de o fântână şi un lac, ar 
trebui să facă chiar ea, în mijlocul pajiştei un fluviu, 
şi o mare cu bărci. 


| .590.....9909550099tse Sëeeegeegepgeeegeeeggeeeegeeeeeegeegeeeeg 


E. DACĂ. VĂ 


Ce colecţionaţi voi? mărci, cărți poștale, imagini 
sfinte, vignettes-e de cutii de cacao? 

Această mică călătorie în lumea colecționarilor ori- 
ginali are să vă satisfacă gustul și curiozitarea. 

In Franţa se colecţionează mai mult fotografiile cu 
dedicațiile vedetelor de cinematograf, apoi cărţile de 
vizită ale persoanelor celebre. Unii caută cărţile scrii- 

| torilor, ale politicienilor, ale inventatorilor, alţii” ale 

O campionilor de înnot, de ciclism, de box, alţii pe cele 

ale portarilor, bucătăreselor renumite, ale celor ce au 
împlinit o sută de ani. PS ) 

Toate fanteziile sunt aşa dar permise. 

Un colecționar caută acum cărţile de vizită ale şe- 
filor de grup de apărare pasivă şi n'are să fie mulţu- 
mit decât atuuci când le va avea pe ale tuturor şe- 
filor apărărei pasive a Parisului. Pe câtă vreme colec- 
ţionarul vecin al acestuia nu va fi mulţumit de cât 
când va avea un passepartout militar — decorat cu 

acele mici drapele. j 

In Anglia se colecționează mai ales micile vignette 
ce se găsesc în pachetele de țigarete sau de ţigări de 
foi. Se vând chiar albume pentru a le clasa şi păstra. 

Un englez se jura că are deja 100.000 de astfel de 

-7 vignette. 

A Alţii colecţionează cutii goale de chibrituri de toate 
mărimile şi de toate neamurile. Alţii colecționează 
etichete de hoteluri rotunde, pătrate, etc. care se lipesc 
pe bagaje — sau etichete de cutii de brânză camam- 
bert. Dar- doriţi cu siguranță să aflați de colecționari 
cu adevărat originali? 


7 


PLAC COLECȚIILE 


Iată : 

Un locuitor al Elveţiei, stăpânul unei câmpii întinse, 
colecționează toate construcțiile vechi de lemn denumite 
Malet. Le cumpără, le demontează și le reconstrueşte 


în câmpul său care a devenit un curios sat. 
Un Englez bogat are o colecţie de 160.000 


de specii de purici, colecţie care nu vă ispiteşte nui 
aşa? — De altfel el a dăruit colecţia unui muzeu de 


ştiinţe naturale. Colecţionari de omizi, de fluturi, de 
păsări sunt nenumărați. Sunt mai rari colecţionarii de 
şopârle sau broaște țestoase. 

Mai sunt colecționari de vapoare în miniatură, de 
lămpi, de biciclete, de puşti de vânătoare, precum 
cel ce colecționează vechile păpuşi sau gramofoane. vechi. 

O mamă colecţiona ghetele vechi ale copiilor ei, 
din cea mai fragedă copilărie până la pantofii de 
nuntă ai fetei sau bocancii soldăţeşti ai băiatului. O 
alta, toate caetele dela I-a clasă primară cu bastoane 
şi până la cele dela -bacalaureat cu temele greceşti. 

Şi înfine colecţii unice, căci ele sunt nebănuite și 
totu-i la- îndemâna oricui; un castelan din centrul 
Franţei — a mobilat hall-ul castelului său cu pendu- 
lele ce a putut găsi, pe când un colecţionar american 
a vrut să reconstituiască “istoria muzicei colecționând 
toate pianele ce a găsit şi are peste 100, până acuma. 


e a 
ypa 


GIGI CAMPION DE BOX 


Ce ar fi dacă 
am pleca în 
America, copii? 
Haideţi cu toţii 
în America... 
şi după cum e 
adevărat că eu 
sunt Gigi Bom- 
bonel din cauza 
minciunilor 
mari ca nişte 
bombe pe care 
„ziceau“ că le 
inventam când eram un băeţoi ca voi, vă promit să 
vă distraţi fără să vă coste vre-un ban. 

Deci ascultați: 

Intr'o zi tatăl meu, care apoi a fost bunicul vostru 
şi care era nu numai cel mai bogat om din locurile 
acestea, dar chiar unul din cei mai bogaţi oameni 
depe pământ, îmi zise: 

— Ascultă, Gigi: te-ai făcut mare, şi deaceia m'am 
gândit să te trimit să vezi lumea. Țara în care te-ai 
născut a devenit prea mică pentru tine. Şi apoi ţi-ai 
făcut destul de cap aci. Știu că ai lavă*) înroşită 
în vine şi că dacă mai rămâi încă aci va fi vai de 
toţi locuitorii cari te invidiază; eşti puternic ca un 
stejar — eşti mai curajos decât un leu — într'un 
cuvânt eşti înzestrat cu cele mai frumoase însușiri: 
deaceia pleacă cât mai repede. 

lată o sută de mii de lei, să-ți servească pentru 
primele cheltueli. Când îi termini îmi telegrafiezi să-ţi 
trimit alţii. 

Ce să vă mai spun? Mă înduioşai. Luai cei o sută 
de mii de lei, le băgai în buzunar, îmbrăţișai pe tatăl 
meu şi mă dusei către mama, bunica voastră — care 
îmi dădu şi ea încă o sută de mii de lei pentru micile 
mele nebunii. Băgai în buzunar şi acel nimic și plecai 
spre New-York. 

Ajuns acolo trăsei la un hotel cu patru sute de 
etaje. Şi cum mia plăcut totdeauna aerul curat, am 
cerut o cameră la ultimul etaj ca să pot admira îm- 
prejurimile. Din înălţimea aceia — să fi fost doi kilo- 
metri — se vedea tot orașul şi puteam ridicându-mă 
în vârful picioarelor să sgâriu cerul. 

Apoi ieși să mă plimb. Ca să plec chemai un aero- 
plan public care mă scobori în Piaţa Mare, mai mare 
decât satul nostru, cu toate drumurile şi cătunele ce'l 
înconjoară. 

Mă dusei să iau o limonadă gazoasă la o cafenea 
unde se joacă şi biliard. Cafeneaua era plină de lume. 
După cum putui să apreciez din ochi, erau trei mii 
de persoane. Mă apropiai de un biliard şi văzui că 
se felicita un jucător care făcuse treizeci de carambo- 
laje în şir! Mă pufni râsul! 

— Mare ispravă, zisei eu, un băețaş care repeta 
pentru a treia oară clasa trreia elementară, şi poate 
si facă mai multe carambolaje de cât. treizeci!  » 

Eu pot să fac trei mii, pot să o Ou mereu în ca- 
rambolaje zi şi noapte, dar cum n'am gust să pierd 


câteva zile fac o prinsoare cu voi şi să jucăm un joc 
mai greu. 

Scosei din buzunar cele o sută de mii de lei cemi 
dăduse mama mea pentru micile mele nebunii: 

— Eu pun rămășag pe aceşti bani că pot să fac 
carambolaj numai cu două bile pe biliard şi cea de 
a treia pe capul unuia din voi. 

Să fi văzut mutra celor trei mii de persoane! 

Se priveau unii pe alţii, pentrucă desigur nu puteau 
să creadă aşa ceva. 

— Dar dacă se rupe capul celui ce ţine bila? mă 
întrebă unul. 

— Aceasta e cu neputinţă. 

— Dar dacă cumva îi se rupe capul — insistă cel 
dintâi — nu eşti cumva Wilhelm Tell? 

— Dacă îi rup capul spusei îl plătesc cu un milion 
dela Banca Maimuţelor. 

Se vede că ştiau şi cei dela New-York despre 
această Bancă a Maimuţelor, pentrucă unul iese din 
mulţime și cere să ţină el mingea pe cap. 

Eu luai trei bile, una verde una roşie şi una albă. 
Pe cea roşie şi pe cea verde le pusei pe biliard iar 
pe cea albă în echilibru pe capul omului la zece pași 
de biliard. Când pusei mâna pe tac**) nu mai respira 
nimeni. 

— Atenţie — ziseră New-York-ezii. Trăsei lovitura 
în bila roşie. Bila roşie lovi bila verde care sări afară 
din biliard şi sbură bila albă ce stătea în părul celui 
celui ce aştepta cu siguranță să se ducă să scoată 
banii dela Banca Maimuţelor. 

Vă daţi seama oameni buni! Mi se băgară în bu- 
zunar cele o sută de mii de lei ai mamii şi încă o 
sută de mii ce câştigasem la joc. Zisei noapte bună 
fa toată lumea şi plecai. 

Se vede treaba că unuia i s'a părut curioasă isprava 
mea. sau poate ma socotit un vrăjitor, pentrucă 
pe când mă pregăteam să mă duc în Piaţa Mare ca 
să iau aeroplanul și să mă intorc la hotel, observai că trei 
dintre cei ce pariaseră contra mea mă urmăreau. In- 
cetini pasul şi-i auzii vorbind în şoaptă: 

— Gata, ne cade în labă. 

Aşa îmi zisei eu am să vă arăt eu vouă New- 
York-ezilor cum vă transform în piei roşii cu pumnii 
şi ghionturile ce am să vă trag. 


* * 


In acele 
timpuri 
eram su- 
pranumit 
„pumn de 
fier““şicum 
boxam eu 
nu bănuia 
nici cam- 


*) lavă 
zl tac 


materie topită ce iese din vulcan. 
bastonul cu care se lovesc mingile la jocul de biliard. 


pionul de box la toate categoriile. Eram deasupra — Dacă e așa, zisei eu, mai intâi vă dau restul și 
tuturor și asta sper că vă ajunge. pe urmă banii voştri. 

Când mă suiau pe ring îmi puneam singur mânușile, Luai bine măsura, așa cum nu ar fi luat-o cineva 
pentrucă n'aveam nevoe nici de secunzi nici de terţi. nici cu un metru chiar, şi îl trăsnii pe cel ce 
Deabia suna gongul, şi când îl plesneam pe cel ce mi era mai aproape de mine. 
se împotrivea, să fi fost şi 
gigantul din Oronte, se 
tăvălea la pământ ca un 


Totul era perfect calculat, 
cel mai aproape de mine căzu 
trosnind, dădu cu capul în 


TF 
sac cu nuci — şi stătea N Si barba celui ce stătea lângă 
cel puţin o oră. Erau trei! SE el care căzu şi el la rându-i 
Staţi să vedeţi acuma fru- GE lovind pe cel de-al treilea în 
museţe! f bărbie şi căzând astfel toți 

La un anumit moment trei la pământ, cu un sin- 
mă întorc şi mă găsesc nas // gur ghiont, azi i se zice 
în nas cu trei New-York-ezi. „Swing“ am făcut knokout 

— Domnii au nevoe de N trei. Şi dacă le mai ardeam 


oarecare lămuriri asupra > încă un ghiont de cele care 

jocului de carambol practi- azi se chiamă upercut se 

cat de mine? ducea până la cer fără să 
Vreau să le vobesc elegant ca săle arăt că sunt mai cheltuească bani cu aeroplanul. 

mai „gentleman“ de cât ei. li Daa jos ca trei bușteni şi mă dusei să iau 
— Dorim banii noştri şi restul ce-l mai ai în buzunar.  autobuzul-aeroplan, pășind agale. 


— Spuneţi-mi copii, cum se cheamă capela pe care — Fugi repede în casă la mama, îi spuse gră- 
o poartă soldaţii pe cap când merg la războiu? dinarul arătându-se speriat, că aici vine adeseori 

— Se cheamă fanfară, răspunde repede Toto. lupul! 

— Cum spui dragă, fanfară? — Şi dacă vine lupul, cum să te las singur? Trebue 

— De sigur, este scris chiar în cartea noastră de să rămân să te apăr! — răspunde energic şi plin de 
citire : Soldaţii merseră la războiu cu fanfara în cap. mândrie micul străjer. 


Cineva sună la ușe. Ionel 
sare să deschidă. 

— Mama e acasă? In- 
treabă vizitatoarea. 

— Da doamnă. 

— Pot s'o văd? Dar în- 
treab-o mai întâi dacă n'o 


plictis RS @ Ludovic înseamnă ilustru ; purtătorii acestui nume 
— A, nu, nu, doamnă. sunt îndemânateci, metodici, simţitori: ii merge bine 
Mamei vizitele îi fac de- purtând la sine ceva de culoare verde și galben auriu. 


icei ă ă î ă deschis. Ea este energică, curagioasă şi ştie 
obiceiu plăcere... © Vera însemnează deschis. t ă, 
i Geh ap să-şi facă multe prietenii. Piatra ei este chihlimbarul, culoarea 


la sosire dar totdeauna la sie) macului, trandafirul roşu trandafiriu. 9 Diamantul arată unire şi 
plecare. credință, smaragdul speranţă. Jadul, măreție. Rubinul, indrăzneală. 
Safirul, frumuseţe, cinste. 'Topazul, prietenie. Turcoaza, duioșie. 
e Perla, candoare. Fildeşul „voinţă. Coralul, bunătate. Ivoriul, delicateţă. 
9 Cunoaşteţi legenda fluturilor ? Se spune că după ce Creatorul 


Pe o carte postală ilustrată: a terminat Universul, a făcut fluturi ca să se odihnească și să se 


„Multe salutări bunicuţo, 
dela Lucia“. 

„P.S. — Te rog să mă scuzi 
că-ți scriu numai atâta, dar 
pe o carte postală ilustrată 
nu e voe să scrii mai mult 
de cinci cuvinte cu salutări“. 


Mama îl strigă pe micul 
Vasile din curte, ca să-și 
învețe lecţiile, dar copilul 
care se distrează privind pe 
bătrânul grădinar cum lu- 
crează, nu ascultă. 


distreze. Pentru a-i face a întrebuințat aurora, razele dela amiază, 
ale apusului și strălucirea nopții. Dimineaţa făcu fluturii galbeni, 
la dejun pe cei azurii, seara roșii iar noaptea pe cei întunecaţi. 
Când se scoboriră pe pământ, ei se confundară cu florile 
cu cari seminau, şi de atunci florile şi fluturii au legat 
o prietenie eternă. 


Cât costă vasele de războiu 


Marinele 
franceze şi 
britanice 
unite for- 
mează o 
flotă de 
ră zboiu 
foarte pu- 
ternică. 
Dar acea- 
stă flotă 
care le 
asigură în parte stăpânirea mărilor, 
reprezintă o avere colosală; gândiţi-vă 
că cel mai mic vas de războiu costă 
mai multe zeci de milioane de franci. 

Cuirasatele moderne de tip Richelieu 
cari vor fi în curând- terminate, 
costă fiecare două miliarde de franci. 
` Şi cum. la 1 Sept. 1939 flota 
franceză număra douăsprezece cuira- 
sate, douăzeci de crucișătoare, treizeci 
de contra-torpiloare, vre-o cincizeci 
de torpiloare, optzeci de submarine 
fără să mai socotim vasele de 
vânătoare, vedete . aruncătoare de 
torpile etc., etc 

Inchipuiţi-vă puţin câte miliarde 
de franci francezi navighează astfel 
pe toate mările lumii 


Strugurele 


ORIZONTAL. 1) Monedă străină 
5) O ţară îndepărtată de noi. 6) Cotoi. 
7) Unire de voci. 9) Tuns până la 
piele. 11) Il vezi când priveşti în 
sus. 13) In ele se fac lupte Greco- 
Romane, jocuri ` olimpice. 14) Mai 
multe formează un continent. 16) 
Păsările când sunt mici... 


VERTICAL. 1) Din el a făcut 
Dumnezeu pe om. 2) Un personagiu 
în religia ebraică. 3) Animal mare 
care seamănă cu elefantul numai că 
are corn în loc de trompă. 4) Fluviu 
compus din două litere. 5) Monogram 
din P.M. 7) Nume de fată. 8) 
Animale care trăesc mai mult în 


| 
| 
Siberia. 10) A mâncat până nu mai © | 
poate. 12) Notă muzicală. 15) „Acolo | 
se duc oamenii buni și credincioși. | 


VASILESCU N. NICULAE 
CI WER CMN | 


| 

București | | 
D | 
| 


O minută de foc: două | 
miliarde de franci | 


Armamentul tuturor vaselor de | 
războiu, reprezintă şi el o avere. | 
Ştiţi că un torpilor: când' a des- 

coperit un submarin, aruncă contra 
lui o serie de grenade submarine. £} 
Fiecare grenadă cântărește două sute 
de kg. şi valorează şase mii de franci. 
Pentru a scufunda un submarin, tor- 
pilorul Sirocco a aruncat nouă gre- 
nade, ceea ce reprezintă o cheltuială 
de 54.000 franci. O mină flotantă, — 


| 


acele mine 
pe care 
vasele de 
războiu le 
pun cu 
sutele în 
zonele ce 
trebuesc 
protejate 
de apro- 
pierea 
inamicului 


0 FARSĂ ră 
Suzanei! 


E 


S? costă 75.000 de franci, iar o torpilă 


530.000 de franci. 

Atunci când toate tunurile unui 
crucișător, ca Marseillaise trag în 
același timp şi numai un minut, costul 
acelor muniţiuni revine la 351.000 
franci. O minută de foc a cuirasatu- 
lui Dunkerque costă 1.200.000 franci, şi 
o minută de foc a cuirasatului Riche- 
lieu, va costa două milioane de franci. 

In aceste condițiuni, vedeţi cât 
costă o luptă navală, care ar dura 
Câteva minute numai! 


e 
Piramida 
de V. N.N. 


O ORIZONTAL: 1) Consoană. 2) 


Se pune la sticle ca să nu intre mur; 
dăriile. 3) Când un lucru a fost 
luat fără voia stăpânului. 4) Un 
arbore care crește prin ţinuturile calde 
ale Africei. 

VERTICAL. 4) Consoană. 3) 
Notă muzicală. 2) Ial de aici... 1) 


Somn. (visez!...) 5) Rămâne dela 
treieratul grâului. 6) Pronume? 7) 
Consoană, 


Saradă 
VASILESCU N, 
Prima parte de cătaţi 
La mare pe țărm îl aflaţi, 
lar a doua de vreți s'o ştiţi 
Un obicei rău găsiți 
lar a treia de vă căzniţi 
La Granch o găsiţi. 
Vorbele de le uniţi 
In orice casă o găsiţi. 


"anpe = 2PINȚIeg 


E 


N 


— Spune-mi băeţelule, cine a în- 
vins pe Perși? 
— Nu ştiu domnule profesor, nu 
mă pricep la. lupte!... 
è 


Enigmă 


Puneţi o consoană într'o gârliță 
din judeţul Neamţ şi veţi avea nu- 
mele unui sat din Bucovina. 


"UeUIjO = OEmOCH 


Omizi în cortegiu 


Ştiţi că 
anumite 
insecte 
formează 
adevărate 
societăți. 
Este cazul 
în deosebi 
la albine, la 
furnici şi la 
termite. 

In ţară 
noastră, omizile brazilor (pinilor) trăesc 
în colonii, într'un cuib în formă de 
minge, pe care ele le construesc în 
vârful crengilor pinului. 

Aceste -omizi al căror corp este a- 
coperit cu peri fini şi înţepători Ca 
şi urzicile au obiceiul să iasă, noaptea, 
pentru ca să-şi caute hrana. 

Ele se plimbă atunci una după 
alta urmând capul şirului: pentru 
care motiv li s'a dat numele de omizi 
ce merg în cortegiu. 

Dacă din distracţie ducem pe cea 
dintâi în spatele ultimei, atunci se 


„face un cerc şi se învârtesc până 


când mor de oboseală. Astfel le-a 
făcut să se învârtească un naturalist 
timp de opt zile. 


PARAȘUTIȘTII 


A TI auzit vorbindu-se despre „parașutiști?“ 
all Ei constituesc un corp special care a 
intrat în acțiune prima oară în actualul 
războiu. 

Până acum numai câte-va armate posedă 
astfel de corpuri, ele constituind o noutate, 
de aceia credem că vă va place să ştiţi ce scop 
urmăresc, de ce mijloace dispun, şi ce difi- 
cultăți întâmpină. 


Scopul lor 


` oe „parașutiștilor“ îl indică însuşi 
ERĂ] numele lor. 

Ei trebue să se arunce din aeroplane ziua, și 
noaptea, prevăzuţi cu o paraşută, și să sco- 
boare. neobservaţi pe teritoriul inamic; să 
cauzeze pagube inamicului minând podurile, 
incendiind depozitele de  munițiuni, sau 
aruncând în aer o centrală electrică, etc. 


Iuțeala  „căderei libere“ 


D ACĂ „paraşutistul“ când părăseşte apa- 
d) ratul și se aruncă în gol, nu ar des- 
chide imediat paraşuta, ce crezi că s'ar în- 
tâmpla? Crezi poate că va cădea la pământ 
cât ai clipi din ochi? 

Nu, o persoană care se aruncă în gol din- 
trun aeroplan, după un moment de emoți- 
une puternică, după cum e ușor de înțeles, 
se obişnuieşte cu căderea, într'atâta încât 
unele persoane foarte antrenate se lasă să 
cadă așa numai pentru a face sport, câteva mii 
de metri, înainte de a trage de coada care 
face să se deschidă parașuta. 

luțeala în „cădere liberă“ nu este excesivă: 
din cauza rezistenței ce-o opune aerul; un 
corp omenesc cade cu iuțeala de două sute 
cincizeci kilometri pe oră. luţeală mai mică 
de cât aceia a unui aeroplan modern. Este 
deci posibil, unui aeroplan, de a prinde o 
persoană căzută în atmosferă şi să o culeagă 
ca pe o floare. In războiu deci un aeroplan 
poate să ajungă pe inamicul care s'ar fi aruncat 
din aeroplanul său spre a scăpa. 

Dacă cineva ar avea sângele rece ca atunci 
când cade în atmosferă să întindă brațele st 
mâinele opunând o mai mare rezistență aerului, 
iuțeala căderei s'ar reduce la mai puţin de 
jumătate: la o sută de kilometri aproximativ. 


Iuțeala de cădere cu parașuta 


C AND nu e vânt, şi aerul e calm, o para 
ASA] uta normală trebue să asigure o iu- 
țeală de scoborire care să nu depășească 
şase metri pe secundă şi la această viteză 
aterizajul e relativ uşor. 

Când suflă un vânt moderat de şase metri 
pe secundă (gândiți-vă la vântul care mişcă 
rrengile copacilor, încetişor) parașutistul ate- 
şizează urmând o linie oblică înclinată cu 450, 
ci cu o viteză ce este rezultatul vitezei de cădere 


Ki 
A 


LE ENE i 
A: 


each 
WE 


Kë 


x 
EN 


WI 


zb 


D 


a WR 


a 
EN 


as D x "a Sep X x 
* bei t. 
D CA Eoy D e A 4 VW. în d De 


a. 
a Se 


Li 


Ky 


o KR P 
et 3 


æ% Zeie 


şi avântului: de 8 metri și jumătate, pe secundă 


E ca şi cum greutatea individului s'ar fi dublat, 
şi sosirea la pământ atunci e mai bruscă decât 
în cazul precedent. In cazul când un pilot, 
surprins de o furtună ce i-ar demonta apa- 
ratul, obligându-l să sară cu parașuta şi dacă 
vântul atunci ar avea o viteză de două-zeci 
de metri pe secundă (cea ce face 72 km. pe 
oră) el s'ar găsi într'o poziţie foarte periculoasă, 
pentrucă el în cădere ar fi de unsprezece ori 
mai greu decât în realitate, și deci aterizarea 
ar fi extrem de periculoasă. 

Dar aterizarea începe să prezinte pericol 
serios, chiar dela viteza vântului de 10 metri 
pe secundă. Intr'adevăr parașutistul poate fi 
comparat atunci cu o persoană împovărată 
cu o greutate destul de mare în spate și 
obligată să sară dintrun automobil ce ar 
alerga cu 30 km. peoră. Gândiţi-vă ce căzătură 
ar suferi în aceste condițiuni? 

Primejdii 
A ANTUL reprezintă, deci, cel mai mare 
A pericol pentru parașutiști în momentul 
aterizării. 

Mai întâmpină la aterizare, şi alte difi- 
cultăți paraşutistul; atât ziua cât și noaptea, 
Să presupunem că inamicul vrea să presare 
teritoriul adversarului cu patrule de parașu- 
tişti în plină zi. Intreprinderea este extrem 
de grea, pentrucă trebue ţinut socoteala de 
mitralierele antiaeriene, și de toate sistemele 
de observare şi apărare antiaeriană care 
imediat ar intra în acţiune, în momentul 
observării parașutiștilor. 

Dar noaptea această întreprindere? S'au 
încercat parașute speciale, pentru noapte. 
Dar rămâne totuşi chestiunea obscurității ce 
face ca aterizarea să fie o adevărată proble- 
mă. Au fost cazuri într'adevăr tragice de ast- 
fel de aterizări nocturne. 

Unul de exemplu, se termină, deasupra 
cuștei cu lei a unei grădini zoologice. 

Un altul rămase prins cu aparatul său 
(parașuta) între firele electrice de mare tensi- 
une şi se alese cu grave arsuri. 

In Statele Unite un aviator, aruncându-se 
din aparatul său, ateriză într'o câmpie de 
cactuși plini de ţepi. 

Rămase înfipt în o mie de pumnale şi fu scă- 
pat aproape muribund de persoane care din 
întâmplare treceau pe acolo în automobil. 

Curenţii aerului şi direcţia lor constituesc un 


grav pericol. Sa întâmplat astfel, că 
un paraşutist a fost târât in mare de un 
curent neprevăzut care sufla în acea direcţie 
pe când toate semnalizările indicau curentul 
de la mare spre pământ. In aceste ultime 
săptămâni Ruşii au întrebuințat mulți pa- 
raşutişti contra Filandezilor. Parașutiștii vor a- 
duce în viitor servicii însemnate armatelor azi 
însă greutăţile ce au de învins sunt încă multe, 


PITICII SALBATECI 


SĂLBATEC este un cuvânt ce face totdeauna im- 
presie, căci trezește ideea acelor mari diavoli negri, 
înarmaţi cu arc şi lance, pururi gata să prindă pe 
sărmanii naufragiați din romanele de aventuri... şi pe 
bieţii aviatori din ziarele de azi... De aceea nu e uşor 
să-ți închipui că te afli în plină Africă, în inima a- 
cestui Continent negru şi misterios, că ai putea figura 
pe hărţile geografice diverse etichete ici şi colo, pe 
care stă scris „hic sunt leones“; nu e uşor să-ți ima- 
ginezi o populaţie de negri; pitici sălbateci într'adevăr, 
însă cinstiți, buni, liniștiți, modeşti ei prietenoși. 


INDEMÂNATECI CA MAIMUȚELE 


Ei se numesc Pigmei, înalți de-o şchioapă... Pe tim- 
pul când şchioapa era de un metru și patruzeci. A- 
cesta e statura mijlocie a Pigmeului, care are capul 
mare şi rotund, pieptul bine dezvoltat, pântecele umflat; 
picioarele subțiri şi scurte şi cu care prinde orice lucru, 
întocmai cum se serveşte de mâini. 

Ilustrul cercetător Antonio Marazzi care a descris 
viaţa Pigmeilor, ne povesteşte că dacă acestui pitic îi cade 
din mână un fruct sau un obiect, el nu se apleacă 
să-l ia, cil prinde cu piciorul eil trece cu iuțeală în 
mână. Datorită acestei însuşiri precum și darului ne- 
întrecut de-a imita, Pigmeii fac să fie asemuiți cu mai- 
muţele cărora le şi seamănă foarte bine. 

Ei stârnesc admiraţia, nu numai pentrucă sunt de 
treabă, dar mai ales pentru orânduirea lor socială în 
care nu există nici un obiceiu crud şi barbar — ca 
la multe popoare africane. Pigmeii nu sunt antropo- 
fagi, nu ţin sclavi, nu fac sacrificii umane şi sunt 
extrem de vijelioşi: ei oferă Dumnezeului lor vânatul 
cel mai frumos şi peştele cel mai mare, după cum de 
câte ori se aşează la masă aruncă la spate şi-o bucată 
pentru Dumnezeu. 

Locuesc bucuros în peşterele stâncilor. Unii se a- 
ciuesc în inima pădurilor virgine fără să clădească sate. 
Trăesc de azi pe mâine, fără ambiţie de-aşi îmbunătăţi 
soarta. Au foarte desvoltat simțul familiei. Aceasta 
este totdeauna tare numeroasă şi este sub autoritatea 
patriarhală a șefului familiei: preot legislator, magistru 
şi jandarm. 


OBICEIUL CEL MAI CRUD 


Copiii încep dela o vârstă fragedă să însoțească pe 
tatăl lor la vânătoare; ceva mai mărişori ei se eman- 
cipează. Atunci trebue să facă parte dintr'o curioasă 
asociație de înţelepţi cari îi supun la o probă ciudată. 

Acesta e singurul obiceiu crud al Pigmeilor. Tână- 
rul pigmeu care doreşte depe acum să fie un om... şi 
să-şi, facă o situație cu sfaturile societăţii în care 
trăeşte trebue să îndure efectul lui „iboga“. E vorba 
de un fruct ce produce o beţie cu vedenii și care îi 
permite să stea zile şi nopţi întregi fără să bea sau 
să mănânce. Or, ce se întâmplă? Tânărul Pigmeu e 
dus în mijlocul pădurii, i se leagă mâinile la spate, 
i se dă de băut „iboga“ și e părăsit acolo. 


INVIZIBILITATEA 


Timp de patru-cinci zile, acel nenorocit merge hai- 
hui prin pădure până când capul tribului trimite pe 
cineva să-l caute, îi dă să bea o altă băutură care-l 
trezeşte, şi îl întreabă ce a văzut când era beat. 

Dacă povestea place, el îşi trece cu succes ucenicia 
în asociaţia dela care primeşte ajutor şi sfaturi pentru 
vânat şi pescuit, dar mai ales secretul cum să se facă 
nevăzut. Această reţetă secretă se compune dintr'o 
coaje de copac, căreia Pigmeii îi atribue puteri mira- 
culoase, denumită ,„,Moduma“ dintr'o salată de foi ce 
seamănă cu camforul, din semințe de Palmier, dintr'o 
furnică-leu, dintr'un „Pipistrello“ şi dintr'un peştişor. 
Din toate aceste curioase lucruri, Pigmeii prin bătae 
obţin o pastă pe care o fierb, în timp ce amestecul 
fierbe, ei recită versuri misterioase, se spală pe frunte 
cu fiertura şi se cred invizibili. 

De unde se vede că chiar cei mai mici sălbateci, 
chiar înalţi de-o șchioapă, pot avea fantezie și spiritul 
celor o mie și una de nopți. 


Această tânără 
anamită de 16 
ani, duce acasă 
capul unui 
hipopotam, pe 
carel va găti 
mama ei, spre 


bucuria nu- 


meroasei familii. 


e o oè 
Labirint 


Mergeţi dela litera A la 
litera B. prin toate came- 
rele, prin toate uşile dar nu 
de două ori pe aceiaşi ușă. 


Răspunsul în altă parte 
a revistei. 


VASILESCU NICULAE 
L. C.M. V.M. 


A 


ANII 


RA DIUM-UL 


ADIUM-UL se ştie, este substanța cea mai 
scumpă din lume. Un gram de radium 


radium din lumea întreagă nu e mai mare 
decât câteva sute de grame. 

Astfel de la începutul războiului Franța 
şi Marea Britanie, s'au străduit să adăpostească de bom- 
bardamentele ' aeriene, toate. comorile de radium 
ce aveau. 


Cele 70-80 de grame de radium ce poseda Anglia, au 
fost îngropate în ascunzători foarte bune, adăposturi be- 
tonate și care se găsesc la 20 de metri adâncime în 
pământ. 

Aceste adăposturi sunt construite în vecinătatea spitale 
lor unde se întrebuințează radium, adică unde se tra- 
țează cancerul. 


La Londra de exemplu se găseşte acuma 45 grame de 
radium, distribuit la 5 spitale, şi ca atare îngropat în 
cinci profunde ascunzători unde obuzele şi bombele nu 
îl va putea nici odată atinge. 

Tezaurul de radium al Angliei este astfel bine apărat 
şi permite să se salveze graţie lui în fiecare an mii de 
vieți omeneşti. Dar radium-ul are și inconvenientul de a 


DIN 


costă foarte mult, şi dealtfel stokul de ~ 


GE BEE 


PĂMÂNT 


emite radiațiuni foarte puternice şi care ard tot ce se 
găseşte în. vecinătatea lui. 


Şi ne cutremurăm gândindu-ne la stricăciunile ce ar pu. 
tea produce aceste câteva grame de radium care. ar fi 
deodată eliberate, în - mijlocul. orașului, printr'un bom, 3 
bardament ! i: 


Rodica 


Banane aprinse: 


Reţete pentru 


Alegeţi banane mari, frumoase, le curăţiţi de coaje 
şi le tăiaţi în lung în două. Le presăraţi cu zahăr pisat 
fin, le treceţi prin făină, prin ou bătut, apoi din nou? 
în făină. 

Le prăjiţi într'o tigae în unt proaspăt, le aşezaţi pe o 
farfurie întinsă şi le pudraţi cu zahăr. In momentul când . 
voiți -să le mâncaţi, le stropiți cu Kirsch şi dați foc, ` 
bineînțeles sub supravegherea mamei." Dacă stingeți lu- 
mina, obţineţi un efect foarte mare! 


Nori roşii: vreme frumoasă şi vânt 
Nori galbeni: vânt şi timp urât 


Este o veche credință că a 
găsi o potcoavă sau un trifoi 
cu patru ‘foi; acesta aduce 
noroc. Alţii cred că dacă 
doarme câinele cu botul spre 
ușe vin musafiri, că un greere 
în bucătărie e semn de bogăţie; 
că rândunica ce sboară 
aproape de pământ vestește 
ploaia! Dacă întâlniți la pes- 
cuit sau pe malul mării ca- 
racatițe, iarna va fi rece, tot 
așa precum ne-o arată şi ce- 
pele cari sunt acoperite cu 
prea multe foiţe. Infine, când 


Dacă măgarul se tăvăleşte prin în toiul unei frumoase zile 
D praf, cu siguranță vine timp fru- de vară, pasărele tac dintr'o- 
i mos! 


dată, aceasta însemnează că 
furtuna nu e departe. 


O turmă de oi vine spre voi: suc- 
ces şi bogăţie 


VIERMI 


Mamă trebue să ţii ochii bine 

deschişi când îţi creşti copiii, pentru 
a nui scăpa nimic din ceea ce pri 
veşte sănătatea lor; ochii tăi să fie 
bine deschişi mai ales asupra anu- 
mitor obiceiuri copilăreşti — în a- 
paren naturale dar care pot fi 
din contră primele semne ale unor 
proaste, foarte proaste obiceiuri, 
ce se pot transforma în pasiuni 
bolnăvicioase. 
Dacă vezi pe băiatul tău sau pe 
fetița ta (mai deseori pe ea) ducând 
mâna şi scărpinându-se sau încer- 
când să se scarpine..... acolo unde 
buna cuviință vrea să nu duci 
mâna..... priveşte, cercetează... caută 
să descoperi cauza actului neplăcut... 
care mai totdeauna este manifes- 
tarea unei inflamații locale ce tre- 
bue vindecată. 

Această neplăcută tendinţă tre- 
bue imediat înlăturată, când e vorba 
de o invazie de paraziți — cari 
trebuesc înlăturați numaidecât. 

Şi dacă privind bine locul, te 
convingi că nici o roşeaţă nu in- 
dică o inflamație; dacă observându-ţi 
copilul te convingi că acel act nu 
e un obiceiu urât, supraveghiază 
zilnic ceea ce copilul elimină din 
intestin. Dar priveşte cu băgare de 
seamă, nu te mulțumi cu o arun- 
care de ochi, asupra culoarei și 
consistenţei materiilor, ci caută 
bine, scormonind cu un beţişor. 
Dacă vezi că ceva se mişcă acolo, 
că găseşti firişoare albe subțiri cât 
un perişor şi lungi 2—5 milimetri, 
iată atunci aplicaţia acelui act urât. 
Mica ta creatură are intestinele 
invadate de viermuşori. Intr'adevăr, 
mişcarea lor continuă în ultima 
porţiune a intestinului şi în jurul 
lui dau acea mâncărime numită 
prurit. Obiceiul lor de a ieși afară 
pentru o mică plimbare, poate să 
fie periculos căci ei se pot intro- 
duce atunci în uretră, şi de acolo 
în băşică, şi să transporte cu ei 
unii din microbii ce mişună în in- 
testin, şi să vă provoace o inflamație 
a acestor organe și chiar ocistită, 

Suind în sus ei pot ajunge până 
la rinichi şi provoca, puroiu la ri- 
nichi sau aşa zisa pionefrită. 

Deci fiți cu ochii deschişi, obser- 
vaţi ce ar putea veni în contact 
cu materiile fecale şi ar putea a- 
duce în alimentare ouă de aceşti 


INTESTINALI 


viermi; adică infectarea salatelor, 
fructelor, etc. 

Şi dacă cu tot fiertul legumelor, 

fructelor, copilul tău tot are viermi 
atunci gândește-te la mijloacele de 
a-i expulza. 
—-Adu-ţi aminte că aceşti viermi 
locuesc de preferință în ultima 
parte a intestinului şi că aci tre- 
buesc învinşi. 

Deci în fiecare seară fă-i o clis- 
mă cu mică presiune, în care ai 
disolvat 1/2 lingură de săpun în 
pulbere, sau în care s'a fiert 30 
grame de foi de sena. 

Observând indicaţiunile medi- 
cului, paraziții în puţine zile vor 
fi omorâţi, iar copilul salvat de 
oaspeţi nepoftiți şi periculoși. 


Deslegarea strugurelui 


ege 


RRIS 


FILOSOFUL 


E mare, negru ca întunericul; 
| numai vârfurile labelor sunt 
albe, ca şi când lumina zilei i le-ar 
fi pătat într'adins. Din capul cu 
fruntea puternică, mare, ochii verzi 
înfloresc noaptea ca două scântei. 
E cel mai frumos motan al târgului. 
Dar de frumuseţea lui nu-și dă 
seama, — de bărbăţia lui însă, da; 
pentru aceea, în ceasuri de veghere, 
când i se pare că-şi zăreşte chipul 
în talerul lunii, şi-şi vede înfățișa- 
rea bărbătească, simte un fior ce-i 
străbate prin spate și-l ondulează, 
de mândrie, până în vârful cozii. 
Trăieşte singur. Ziua stă ascuns 
cum poate, şi unde poate. Ziua 
doarme; numai când soseşte cea- 
sul prânzului care îi vine singur 
în labă, se trezeşte, morăcănos. 

Căci mâncarea nu La ispitit 
niciodată. Să bei şi să înghiţi aer 
când ţi-e sete de înălțimi ameţi- 
toare, aceasta e adevărata hrană, 
dar aceasta-i o taină pe care nu- 
mai el o ştie. Când ziua fuge din 
faţa nopţii, el porneşte; a tot 
stăpânitor, păşeşte măreț, peste 
acoperămintele întregului târg. Se 
plimbă dela un capăt la altul al 
mahalalelor, căci nare dragoste 
deosebită pentru niciun colţ. De 
aici ca şi de acolo firea lui îl 
îndeamnă mereu aiurea. 


In sufletul lui nu tresare nimic, 
— decât în cele câteva zile când 
dragostea îl chinueşte. Căci dragos- 
tea e pentru toți acelaşi veşnic 
chin. Şi niciodată nu se simte mai 
fericit decât după nopțile acestea 
de sbucium, când, liniştit, gândeşte 
la ele cu desgust. 

Numai farmecul nopţii îl îm- 
bată. Când târgul se cufundă în 
tăcere de moarte, el veghează, de 
sus, de pe straşina vreunei case. 
Și priveşte. A văzut multe: întâl- 
niri ferite, în colţuri de grădini; 
rugăminți duioase, de după fereşti 
deschise; îmbrățișări pătimaşe, în 
unghere de ziduri; despărţiri sfâ- 
şietoare, în praguri de uşi. O 
întreagă țesătură de patimi ca și 
sus, în lumea acoperișurilor, cu 
deosebirea că jos firul patimilor 
se torcea mereu, fără de niciun 


răstimp. Şi în schimb liniştea 
cerului cum îl minuna! Niciun 


frământ, niciun sbucium; cunoștea