Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages301-350

w 


STERGETI-VA BIBELOURILE 


Pentru şters praful o mănușă cu 
un depet este tare nimerită. Ca s'o 
croiți puneţi mâna pe o pânză 
pusă în două şi desenafi forma 
mâinii, cu crelă și ceva mai mare. 
Mai tăiaţi vreu vreo douăzeci de 
făşii de carpe colorate ce veți prinde 
între tivitura măuușii. Ca să in- 
semnaţi degetul mare faceţi in 
dreptul lui un tighel de 6 centi- 
metri. : 


PLANTE DE APARTAMENT 


A sosit anotimpul să 656011 în 
glastre zambile, narcise, jacinte.. 
Pentru ca să aibă însă o înfățișare 
plăcută pictaţi cu ripolin mai îna- 
inte vasele menite acestui lucru. 

Trei sau patru ghivece pe o fe- 
reastră împodobesc frumos o odae 
dar mai ales o cameră de fetiţă ! 

Păziţi plăcile de frig, curent şi 
apă multă. 


PANTOFI DE CASĂ 


کو بر ۹ a‏ 


[Ca să ` confecfionafi acești 
draguti, intrebuinfati 
tâlpi de feutru, ce se vând gata 
făcute. Le acoperiți cu stofă 


pantofi 


dela o haină veche. Pentru partea 
de deasupra papucului, tăiaţi 
câteva fdsii de stofă colorată 
diferit, le potriviţi pe picior si 
le coasefi cu puncte negre, ina- 
intea acului, 


DIFERITE BUZUNARE 


lată câteva modele de buzu- 
nare ce se pot aplica pe o bluză 
sau pe o rochie.{ 

Le croiti duble, le coaseti pe 
margine la un loc, afară de un 
loc mic pe unde le intoarceti pe 
dos. Le călcați si coasefi încă 
odată marginele rar, în chip de 
garnitură, 

Apoi le fixafi pe haina care 
doriți cu un punct nevăzut, pe 
pe dos. 


PERNITA DE ACE 


Pentru această perniță folosiți 
capacul unei cutii goale de pudră 
pe care-l veţi “umple cu tåråfe şi-l 
acoperiți cu o pânză albastră. Mai 
înainte de toate însă, brodati pe 
pânză floricele cu aţă colorată atât 
părțile dimprejur cât şi partea de 
deasupra, le intindefi perfect cu 
ace cu gămălie și apoi le prindeti 
dedesubt cu afd groasă, 


DS CU LT A 
INTRO COLOCHINTĂ 


Cumpărăţi o colochintă de formă 
frumoasă, şi-i tăiați o crăpătură 
sus. După aceea cu o undrea și o 


croșetă ii golifi interiorul complet, 


به" 


Logica lui Petrică, care 


vine acasă plângând 
Mama : Ce sa 
întâmplat ? 

* — Am fost la Nino să 
mă joc puţin, si în loc de 
joacă el mi-a tras o palmă, 
un pumn tare in cap, şi 
apoi un picior aci... şi el 
îşi freacă spatele. 

— Bine ţi-a făcut! De 
câte ori ţi-am spus să stai 
acasă ? 

Petrică după puţină gan- 
dire: — Da, dar când stau 
acasă palmele de la tine le 
capăt! 


mai 


Deslegările jocurilor 
din numărul trecut 


CHRISTOS A INVIAT 
Orizontal : Isus, pin, râpă, 
pască, cosi, aştept, Cină, 
ăst, tura, nani, tiv, Cana, 
ra, itii, pila, Anca, nor, Iuda. 
Vertical: Pasti, pastita, 
ist, vin, incet, ici, apuc, au, 
ur, trap, sac, Anina, poc, 
alo, asin, ar, inar, Ana. 


alegerea locurilor potrivite pentru fiece 
statie, insemnau tot atatea studii ce 
trebuiau facute fara sa se fi avut nici 
un fel de precedent. 

Chiar materialele, in acea perioadă 
în care toată lumea nu se ocupa decât 
de fabricarea armelor, erau greu de pro» 
curat. In afară de asta, Comitetul Bi” 
nelui Public, rechizitionase toate mate- 
rialele disponibile pe parcursul linie, 
oamenii şi caii din împrejurimi. Apoi, 
când în cele din urmă, cu mare greutate 
lemnele, piatra şi metalele erau aduse la 
locul indicat, nu se mai găseau lucra- 
tori. Aceștia plecaseră deoarece nu erau 
plătiți sau li se plătea în asignate. 

Barăcile telegrafice si instrumentele 
mai trebuiau pe deasupra şi păzite de 
rea voinţa și disprețul locuitorilor dela 
tara. Aşa că funcționarii intrebuintati la 
construirea staţiilor precum si agenţii 
cari conduceau, erau siliţi să lucreze cu 
pusca în spate si cu pistolul la brâu. 

Cele şaisprezece stațiuni telegrafice 
legând Parisul de Lille au fost construite 
în mai puţin de un an, după cume 
bine de închipuit, cu preţul unor chi- 
nuri, devotamente si sfortari nepomenite. 


Deslegările jocurilor 


Cei trei străjeri la concertul lui 
Pis-Pisy : Trei culori cunosc pe lume, 
ce le ţin ca scump odor. 

Vârsta ascunsă: 51 de ani. 


Construireaunui post 
telegrafic, in 1793 


Instalarea posturilor telegrafice nuera 
treabă uşoară. 

Claude Chappe care-şi rezervase cons- 
tructia mecanică, însărcină pe cei devo- 
taţi ideii sale cu executarea liniei. 

Or, tocmai la construirea liniilor în 
plină câmpie se întâmpinară cele mai mari 
obstacole. . 

Traseul liniilor, distanța posturilor, 


dreptându-se către Hatteras. 

Acesta, deşi cufundat în gânduri, totuşi a auzit pro- 
punerea sa, căci îi răspunse cu voce blândă: 

— Nu, nu amice, să-şi ia doctorul dacă vrea aceasta 
sarcină. Eu trebue înainte de a se înnopta să iau o 
hotărîre si am nevoe să fiu singur, ca să reflectez. 
Duceti-va. Faceţi tot ce veţi crede de cuviință. Eu mă 
gândesc pentru viitor. 

Iohnson se întoarse spre doctor. 

— E ciudat, îi zise.el, căpitanul pare că a dat uitării 
toată supărarea, și niciodată vocea sa nu mi s'a părut 
mai plăcută. 

— Foarte bine, răspunse doctorul, el şira recăpătat 
sângele rece. Crede-mă, Iohnson, acest om e în stare 
să ne salveze, 

După aceste cuvinte, doctorul își puse gluga în cap, 
îşi luă bastonul în mână și apucă drumul spre sanie, 
în mijlocul unei cete, pe care luna o făcea aproape 
luminoasă. 

Iohnson si Bell se puseră pe dată la lucru. Bătrânul 
marinar, aţâţat de vorbele lemnarului, care lucra in 
tăcere, lovea cu cuțitul în blocul de ghiata, căci nu 
era vorba de a construi ci de a găuri gheața foarte 
tare, în schimb însă foarte solidă, asigurând astfel 
trăinicia locuinţei. In curând Iohnson si Bell putură să 
lucreze mai larg în gaura lor, aruncând afară sfărămi- 


AVE N TURELE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Inventarul doctorului 


Iohnson îl scutură viguros, îl frecă cu zăpadă si reuși 
cu mare greutate să-l scoată din moleșeala sa. 

— Haide, Bell, ţineţi curajul! îi zise el, nu te lăsa 
doborât, ridică-te, avem de discutat împreună asupra 
situaţiei şi ne trebue un adăpost! Ai uitat oare cum 
se face o colibă de ghiati? Vino de-mi ajută, Bell! 
lată un deal de ghiata care ne cere să-l găurim! La 
lucru. Aceasta ne va reda ceea ce ne trebue: curaj și 
inimă ! 

Bell, revenit puţin în fire la auzul acestor cuvinte, 
se lăsă dus de bătrânul marinar. 

— In vremea asta, reluă aceasta, d. Clawbonny se 
va osteni sa se ducă până la sanie și câinii. so tragă 

— Tocmai sunt gata de plecare, răspunse doctorul 
într'o oră mă voi întoarce. 

— Il veţi intovaragi, căpitane? adăugă Iohnson în- 


14 


forma fundului formei căci dacă această hârtie va avea 
cute ele se vor vedea pe faţa prăjiturei noastre și n'ar 
fi frumos. 

Vărsăm compoziţia în formă, şi lovim bine forma 
de masă ca să se așeze compoziţia si apoi o asezim 
la rece până a doua zi. 

Prăjitura scoasă din formă se tae în felii gi se poate 
servi cu smântână proaspătă sau frişcă. 


9 
Dibdcie : 
Desleg, jocurilor din No. trecut | i O 
ere NON 
Un joc de atenţie: 1. Clientul nu | 
are scaun. 2, Tine ziarul invers 3. Ține |] | | 


o tigare în mână și una în gură. 4. 

Chelnerul are o jumătate de cravată. 5. Unul din 

cifrele pe care chelnerul le are pe umăr e inversat. 

6. Unul din agatatoarele cuierului e invers. 
Reconstituire : Un dresor cu un tigru. 
Gemeni : Primul si al şaselea. 


BABE 1938 
Pe 1937 
EEE 1938 


EU N'ASI STA 
ASA PREA 
HuLT..| 


REȚETE PENTRU RODICA 
PRĂJITURĂ DE TURIN 


Această delicioasă prăjitură nu trebue coapta şi se 
pregăteşte cu o zi înainte. Luăm o jumătate kg. de 
castane, le crăpăm coaja si apoi le aruncăm în apă clo- 
cotindă şi le lăsăm aşa trei-patru minute. 

Incepem cojirea având grije să lăsăm cratita pe col- 
tul plitei, şi să scoatem castanele una câte una din 
apă ; castanele nu se cojesc bine decât calde. Să pu- 
nem acum castanele noastre cojite într'o cratiţă, să le 
acoperim cu apă şi lapte, jumătate şi jumătate, şi ter- 
minăm de fiert castanele. 

Când castanele .s'au muiat, le scoatem şi le trecem 
prin sită. 

La acest „purée“ cald amestecăm 100 gr. de zahăr 
pudră, un pachet de zahăr vanilat, 100 grame din cel 
mai bun unt, şi trei mari batoane de ciocolată, topite 
mai dinainte cu o lingură de apă pusă pe foc încet. 

Amestecăm bine totul. Ungem cu unt o formă ne- 
tedă destul de înaltă, sau o formă de „Cake“ drep- 
tunghiulară, asezam pe fund o hârtie care să aibă 


turile ce se deprindeau din blocul compact. 

Hatteras se plimba, însă din timp în timp se oprea scurt; 
desigur că nu avea îndrăzneală să meargă până la 
locul de dezastru al brik-ului său. 

După cum făgăduise, doctorul s'a întors curând, aducând 
pe Altmont întins pe sanie şi învelit cu nişte foi de 
cort; câinii groénlandeji slabi, rupti de oboseală şi fla- 
mânzi, de abia târau sania şi rodeau curelele dela ham. 
De atâta vreme întreaga trupă, animale si oameni, nu 
mâncase nimic şi nici nu se odihnise. 

Pe când coliba se găurea mai adânc, doctorul tot 
scotocind prin lucrurile rămase de pe urmele dezastru- 
lui, avu norocul să găsească o sobitå pe care explozia 
o crutase gi nişte burlane, putin diformate, care se 
puteau uşor îndrepta, si le aduse acolo, cu un aer 
foarte satisfăcut. 

Americanul a fost introdus în această locuinţă şi 
culcat în fund pe nişte pături, iar cei patru engleji 
luară loc lângă foc. Cele din urmă provizii ce mai 
rămăseseră în sanie: puţini pesmeti şi ceai cald, îi mai 
întăriseră de bine de rău. Hatteras nu spunea o vorbă 
şi fiecare îi respecta tăcerea. (Va urma) 


„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura ,,Ziarul” S. A. R. Bucuresti. Irscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Pericdice la Trib. Ilfov S. I. Com. Revistă ilustrată pentru 


lonescu. Preţul abonamentelor: 


tineret. Redacţia și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucuresti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsebil: N. 


un an (52 numere) 200; 6 luni (26 ni mere) 120; 3 luni (13 rı mere) €5. Pleta texelor poştale în numerar conform eprokérii Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 
dd ——————————— —————————————————————————_— C—————— 
IMPRIMERIILE „ADEVERUL" S$, A.. BUCUREŞTI 


13 


eS 


“OLECTIAN 848 


. 000000000 


nu Î-am bătut niciodată ca sål învăţ buna cuviință, 
pentru că s'ar revolta şi ar fi și mai rău. 

Nu suferă de loc să i se facă observaţii. Dacă îi zic 
că e rău, mârăie si se dă la mine... şi apoi „bau, bau, 
bau!“ se duce să se plângă de mine nevestei mele, ca 
să-l protejeze şi la rândul ei să mă certe. Dacă vreau 
să-l pun la proba şi nevastă-mea ma dojeneste, trebue 
să-l vedeţi, hoţul, cum se bucură si dă din coadă. E 
totuşi foarte ascultător daca îi vorbesc cu binele. Eu 
acuma îl pricep perfect; e vorba de demnitatea sa 
proprie. Pare că vrea să spună : „fiecare la locul lui, 
şi toată lumea mulţumită“. 

Când sa înfuriat in mod exagerat, iată-l că fără să 
fi primit vre-o pedeapsă, se ascunde, și stă pitit ore 
si ceasuri. Si totuşi îndrăznind să fie rebel şi să nu 
cedeze, dacă din întâmplare unul din noi ai casei 
ridică vocea şi ceartă pe un altul, imediat câinele 
aleargă să se ascundă. Pentrucă el gândeşte: „poate să 
fie vreun scandal, pentru mine e mai bine să fiu 
prevazator“. 

Ştie să se facă înțeles, totdeauna. Ceea ce vrea, 
vrea. Zahărul e acolo in saltar? Ei bine, să începem 
muzica lătratului, şi nu vom termina pana nu ni se va 
oferi bucatica de zahăr râvnită. Câteodată când izbu- 
teşte, scapă de acasă. Se reîntoarce câteva ore după, 
cu un aer indiferent şi prefăcut, în aşteptarea cine ştie 
a ce dojeni, întrun cuvânt traeste după fantezia lui. 

A învățat singur så deschidă uşa camerei mele, cu 
un frumos salt, cu o repede mișcare de labă pe clanță 
şi intra. Toate aceste sunt un adevărat raționament, 
căci nu e vorba de un câine dresat. 


DI E pildă: l'am învăţat să se ducă la portar pentru ca 
să-mi aducă „corespondenţa“. A trebuit multă 
răbdare ! Dar acum se duce la datorie; أو‎ îndeplineşte 
cu credință însărcinarea delicată. Suie scările ținând 
în dinţi scrisori şi jurnale; fără să se uite la cineva 
sau la ceva, mândru de el; fericit să mă servească... şi 
să mănânce în compensație obişnuitul mic pesmet cu 
migdale. Dar această ispravă nu e gândită, rationata, 
e numai treabă de imitație, şi de vorbă şi instinctivă 
ascultare, 

Intr'o zi se întoarse acasă cu botnita în gură. Se 
rupsese si cum nu vroia s'o piardă, o culesese de jos, 
şi o ducea acasă. Eu aşi înțelege actul instinctiv, dacă, 
rupandu-i-se şi alte ori ar fi fost aspru pedepsit. Pe 
când aceasta întâmplare se petrecea pentru prima oară. 
Şi el aducea acasă instrumentul tarturei lui. Acest act 
al său nu ştiu să mil explic. Nu l'am priceput... 

Câte alte mici episoade ași putea să vă povestesc, 
despre umila viaţa a câinelui meu, Ali, care de altfel 
nu se deosebeşte cu nimic de ceilalți câini. Toţi au 
rațiune. Toţi au inimă de aur. Şi nenorociti, întrun 
anumit mod cu siguranță; pentrucă natura nu i-a 


Vă PREZINT CÂINELE MEU 


IN e multă vreme de când s'a scris despre câini că 
RAR) gândesc. Şi eu sunt de aceiaşi părere. Chiar mai 
mult; cred serios că animalele rationeaza. Bine înţeles 
animalele mai evoluate. Această siguranţă îmi vine din 
multe observaţii ce-am făcut, notând obiceiurile, gus- 
turile, pasiunile, vitiile şi virtuțile animalelor domestici 
care se bucură mai mult decât celelalte de încrederea 
omului. Printre acestea cel dintâi e câinele, tovarășul 
si prietenul omului, după un vechiu si banal elogiu. 
Lăsaţi-mă pentru a vă dovedi cât sunt de adevărate 
cele ce am afirmat, să vă prezint pe câinele meu, Ali. 

Ali e un câine cum sunt atâţia; nici mare nici mic, 
cu părul roșcat, coada stufoasă, botul subțire, iste şi 
cu ochii cel puţin tot atât de expresivi ca ai mei sau 
ai D-tale. 

Intre paranteze: nu ar fi exact să zicem, că inteli- 
genta raţională, adevărată, a animalului începe acolo 
unde se termină instinctul? 

Acum fiți cu băgare de seamă, vă voi spune ceva 
ce are să vă uimească... Minunatul mimetism al unor 
anumite insecte care spre a se apăra de inamicii lor, 
se ascund ochilor acestora transformându-se si impie- 
trindu-se, sau luând aspectul unei frunze, nu e numai 
instinct. Este treabă misterioasă și foarte inteligentă a 
naturei, care luată toată în întregul ei, e creatiunea 
lui Dumnezeu. ° 


Instinctul însă e un adevărat sentiment care e în 
animal — şi chiar în om — ; el împinge la săvârșirea 
unor mişcări şi operaţiuni prin care animalul își procură 
ceea ce îi este trebuitor, mâncare, adăpost, etc... si 
fuge de ceea ce îl vatămă. 

Albina care de mii si de mii de ani repetă totdeauna 
şi în mod constant munca sa, făcând-o nici mai rău 
nici mai bine, ascultă desigur de un instinct 
colectiv al speciei. Sobolanul fără să fi fost învăţat 
de cineva, ca să fure un ou si să-l ducă la cuibul său 
il ia în braţe cu cele patru picioare ale sale lăsându-se 
tras de coadă, de un alt şobolan, nu mai ascultă de 
un instinct, ci de un adevărat raţionament; primitiv 
dacă vreţi, dar raţionament .. rationat. 


paT 


S A ne întoarcem la câinele meu. El — numai şi 
ARI) numai bine înțeles după umila mea părere — are 
o inimă la fel cu a mea (cu deosebirea de diferențele 
morale şi intelectuale!) Este, ca mine, ca noi toţi 
ceilalți, un exemplu viu ale celor mai blajine contra- 
ziceri. Mă iubeşte, mă adoră; nu ca să-mi mulţumească, 
pentrucă eu nu mă ocup de mâncarea lui; dar pentrucă are 
o inimă într'adevăr generoasă. Aceasta nu înseamnă că 
dacă nu bag de seamă si mă apuc sål mângăi 
sau sål tulbur pe când roade un os, să nu mă 
muște fara milă adeseori. 

li port semnele; si nu mi-a fost niciodată frică, 
(nu vă sfătuesc totuși să nu vă fie și vouă frică; cu 
câinele trebue să fiți totdeauna prudenti) după cum 


2 


O casă care ar putea adăposti pe toți 
locuitorii globului 


Acum vre-o treizeci de 
ani un arhitect care avea 
timp liber, s'a distrat să 
calculeze dimensiunile ce 
ar trebui să aibă o casă 
care să adăpostească pe 
toţi locuitorii pământului, 
pe atunci aproape două 
miliarde. 

Această casă ar fi tre- 
buit să aibă 12 kilometri 
lungime pe 12 kilometri 
lărgime şi 308 metri înăl- 
time. 

Ea ar fi trebuit så fie alcătuită din 100 de etaje 
cu un miliard si jumåtate de camere, luminatå de 
douå miliarde de ferestre si cu 2.800 scåri si 54 kilo- 
metri de culoare. 

Fiecare locuitor ar fi avut astfel 30 de metri cubi 
de aer. — Acum treizeci de ani această casa de dimen- 
siuni respectabile, construită în piatră, ar fi eostat 
1.875 miliarde de franci. 


RE 


Un „gnom“ care ajută la rezolvarea 
problemelor 


Cineva, care acum e primar în 
Franţa, povesteşte că a văzut pe 
când era copil, pe lângă fantome 
dansând prin câmpii pe vremea 
violetelor, şi un gnom (pitic). 
Acest pitic a venit la el acasă, pe 
când era şcolar la şcoala elemen- 
tară, şi ce straduia să rezolve o 
problemă. Il văzu sărind pe pupitru, nu mai înalt de- 
cât o ciupercă; îi surâse, şi, numărând pe degete, îl 
ajută să rezolve problema. Cand era copil, viitorul 
primar nu îndrăznise să spue că vedea fantome si 
pitici, fiindu-i frică să nu fie luat în 135: acuma, da, 
o povesteşte tuturor şi e fericit să vorbească despre 
„Clubul“ unde se adună prieteni si unde se întreţine 
cultul fantomelor şi piticilor. 

Cult drăguţ, — există sau nu există fantome, — 
care arată pofta de poezie si de vis a oamenilor, chiar 
când ei sunt în vârstă. Pentrucă numai cu proză, 
precum numai cu pâine, nu se trăeşte. 

Şi fantomele, zânele. si piticii ajută pe prietenii lor să 
trăiască mai frumos. 


înzestrat cu posibilităţi mecanice. Picioare care nu pot 
prinde... Bot rău făcut pentru mâncare... 

Să nu mi vorbiti vă rog de turbarea câinească. Sår- 
manele animale sunt nevinovate chiar când omoară 
oameni. Intr’adevar asa este. 

Dar dacă toţi stăpânii câinilor ar vrea să-i păzească 
bine şi să-i îngrijească, ne permitåndule niciodată să 
iasă pe stradă fără botnita, dacă toţi ar avea pentru 
acest fidel amic al omului grija pe care o merită, ca- 
zurile de turbare s'ar rări foarte mult; căci turbarea 
nu se naşte spontaneu: din contra e totdeauna inocu- 
lată prin mușcături de la câine la câine; şi prea de- 
seori asemenea și omului. 


CER sărmani Câini, care nu gustati prea multe 
d| dintr'o scurtă trecere prin viata. 

Poate pentrucă omul, stăpânul vostru, când si el 
are o inimă, poate să plângă moartea câtorva în cursul 
vieţii sale — scumpi câini, eu vă salut aproape frateste. 
Pentru voi iată, rămâne o mângâiere, un biscuit... şi 
200 de lei pe o taxă comunală! 


VALENTIN ANTON 


SX 
Chibriturile 


Crac! Imediat ce freci chibritul, (de cutia lui) 
iată focul... Ce uşor e, nu-i așa?... Şi totuşi micile 
chibrituri atât de practice n'au existat totdeauna. 

Inainte de inventarea lor, focul nu se putea procura 
decât de la căminul unde ardea în permanenţă, sau cu 
ajutorul „briquet““-elor mai mult sau mai puţin bune. 

Chibriturile au fost inventate în 1832 de un licean 
de nouăsprezece ani, Charles Sauria, elev sarguitor al 
cursului de chimie la colegiul „de Arc“, la Dole în 
Munţii Jura... 

El avu primul ideia, să moaie betisoare de lemn 
întrun amestec ce devenia inflamabil prin frecare, 
compus din clorat de potasiu, sulf si fosfor. 

Insă, la colegiu, timpul lipsind tânărului chimist 
pentru a face experiențe, se hotări să le facă noaptea. 

Şi astfel în noaptea experienței reuși așa de bine, 
încât dădu foc perdelelor dela patul său... Dar din 
fericire incendiul s'a limitat la perdele. Chbritul — micul 
si practicul chibrit, se născuse ! 

Fabricarea chibriturilor azi cere uzine cu un mate- 
rial foarte perfecţionat, care transformă în mici beti- 
şoare de chibrit arbori întregi. Aplicare gămăliei infla- 
mabile زه‎ punerea lor în cutie se face automat, și abilele 
mașini care fac operaţiile acestea trebue în plus să nu 
se înșele si să pue în fiecare cutie numărul exact, 
hotărât dinainte de chibrituri. Cate lucruri complicate 
si savante pentru un atât de mic chibrit! 


lui Nino 


Cu cinci lire cel puţin unul sau 
două volume ar fi putut cumpăra; 
poate chiar trei; şi ar fi avut de 
citit şi distrat pentru câteva zile. 

Nino mergea şi zambia, vor- 
bindu-şi singur. Mergând așa 
traversă un câmp, mare unde 
Joia şi Dumineca dimineaţa juca 
foot-ball, când era liber şi mama 
îl lasa să se ducă, cu prietenii 
lui de școală. 

Era un jucător pasionat; dar 
nu izbutise să vadă o adevărată 
partidă, jucată de grupările spor- 
tive ale orașului. Ah! i-ar fi. 
plăcut să se ducă cel putin odată! 
Acum când avea cinci lire... 

Eş nd din câmp, Nino se găsi 
pe strada şcolii. Strada era plinå 
de prăvălii, una lângă alta, si 
fiecare prăvălie era o ispită pen- 
tru un băeţel ca el. 

Droghistul punea : în vitrină 
caramele, ciocolate, biscuiţi de-ti 
lăsa gura apă. Lăptăria pusese un 
afiş pe care era scris: ,,Friscå bătută și cafea cu 
lapte gata la orice oră“. Fructarul pusese la vedere 
piramide de banane aurite. Magazinul de cartonaje 
expunea, măşti, trompete, stele căzătoare, pachete cu ` 
confetii pentru ultimele zale de carnaval. Ah, ce plăcere 
să ai buzunarele pline şi să poţi să arunci cât vrei în 
ori cine trece! Să stai la fereastră si cu stelele caza- 
toare să faci deasupra liniilor de tramvai o jerba de 
toate culorile ! 

Dar la acest punct Nino al nostru, care era mai de 
grabă bun la aritmetică, se opri, cu o mână care în 
buzunar strângea biletul de cinci lire şi începu să râdă. 

Făcu socoteala că mergând aşa, bilete de cinci lire 
iar fi trebuit cel putin zece. 

Trebuia să se hotârască; ori mâncare, ori cinema- 
tograf, ori cărţi, ori stele căzătoare... 

Atunci avu un gând filozofic: — E destul de greu 
så cheltuesti bani. Cine ştie câte idei au cei bogaţi... 

Impinse banii în fundul buzunarului de la pantaloni, 
şi intră pe poarta mare a şcoalei, unde ajunsese aproape 
fără să-şi dea seama. Lecţiile ţineau pana la amiază; 
timp de patru ore micul nostru şcolar nu se mai gândi 
la altceva decât la explicaţiile profesorului său, şi când 
sună clopotul ora douăsprezece, ieşi bucuros ca de 
obiceiu. 

Pe scări, la o mică depărtare de poarta mare a 
şcoalei, văzu un grup restrâns. Curios, se opri si el 
şi veni mai în fata. 

Pe jos erau desenate trei portrete în culori : Garibaldi, 
Mazzini, Victor Emanuel II; alături un sărman om 
desena marea frunte si ochelarii lui Camil Cavour. 
Mai departe era un vas 51 deasupra vasului un carton 
pe care scria: „Un sarman artist fără ocupaţie cu 
nevastă si cinci copii, se adresează inimilor bune“. 

Nino citi şi deveni serios. Se gândi: Acest - pictor 


4 


Greseala 


Intr'o zi ducându-se la şcoală, 
Nino găsi la picioarele lui un 
bilet de cinci lire. Inchipuiti-va, 
cinci lire! Nu mai avusese nici- 
odâtă o sumă aşa de mare! 

Se aplecă, luă biletul, il în- 
toarse pe toate părțile; era murdar, 
mototolit, dar era bun: atunci 
. copilul nostru se întoarse şi el în 
toate părțile; i se părea cu ne- 
putință ca cineva să piardă cinci 
lire şi să nu revină in fugă sai 
caute. Dar nu văzu pe nimeni 
care să aibe aerul că ar căuta ceva. 

Un alt băiat ar fi băgat în 
buzunar cele cinci lire foarte 
fericit... Insă Nino rămase acolo, 
cu biletul între degete, lăsându-l 
să fluture ca un drapel: nu avea 
curajul să-l bage în buzunar; i 
Sar fi părut că la furat oare 
cum... Se gândea că poate la 
pierdut o sărmană mamă de fa- 
mile ducându-se dupa cumpără- 
turi; sau poate vreun copil ca 
el, vre’o servitoare, ori vre'un lucrător, unul din atâţia 
lucrători de brutărie, sau din cei ce vând lapte, măcelari, 
şi care pe urmă trebue să dea socoteala stăpânului... 
Intr'un cuvânt nu era liniştit, şi chiar când începu să 
meargă se întoarcea în dreapta şi în stânga, oprindu-se 
din când în când. 

Totuşi după ce merse o bună bucată de drum şi 
văzu că toată lumea se ducea liniştită la treburile sale, 
termină prin a se convinge că stăpânul celor cinci lire, 
or nu observase că le pierduse or renuntase la ele. Poate 
că era un mare domn... 

La această idee îi veni şi lui inima la loc; băgă 
biletul în fundul buzunarului de la pantaloni si începu 
să viseze castele în Spania... 

Trebue să ştiţi şi probabil ati priceput deja, că 
Nino nu era un domn, chiar. Nu i se întâmpla dese 
ori să aibă cinci lire de cheltuit după gustul lui. Cu 
excepția marilor ocazii, adică la sărbătorile importante, 
dacă voia vre’un ban trebuia să'l câștige, lucrând prin 
casă sau în grădină, alergând să facă cumpărături pen- 
tru mama care, ca să vorbim drept, nu era prea fericită 
când îl plătea. 

Dar Nino se mulțumea. Cheltuia când avea; cand 
nu avea făcea economie. Acele cinci lire îi veniseră 
tocmai într'unul din acele momente de economie in- 
voluntară, si vă puteţi imagina că i se păreau căzute 
din cer! . 

Era la cinematograful vecin,un mare film, ocapo-d'operă, 
dupa un frumos roman al lui Jules Verne: aventuri, 
fapte, personajii, vederi extraordinare, şi Nino trecuse 
de nenumărate ori şi stătuse sferturi de oră să con- 
temple fotografiile. Acum, cu cele cinci lire, va putea 
să-şi plătească gustul de a intra să vadă filmul. 

Mai erau încă, la un anticar pe care îl cunoştea, 
multe volume de Salgari, uzate, dar încă în bună stare. 


4 


ar sti cum să cheltuească banii, dacă i-ar avea... Si Nino se simți încurcat. Să arunci acolo doi sau patru 

încet, încet, bagă mâna în buzunar, unde pusese cele bani era un lucru simplu. Dar cinci lire! Toţi s'ar fi 

cinci lire și de care aproape uitase. întors să vadă care e acel domn, sau acel bogătaș 
Ce prostie! Cele cinci lire nu mai erau! Cine ştie! care dă de milă cinci lire... 

Poate când şi-a scos batista, ori penita, ori guma, le Atunci făcu o altă reflecţie filozofică: — E greu să 

pierduse în clasă; sau în curte făcând gimnastică. dai de milă. 


Dar repede îi veni 
o idee luminoasă: una 
din acele idei care vin 
câte odată copiilor cu 
inimă bună. 

Se aplecă către săr- 
manul artist care dese- 
nase ochii surăzători în 
dosul ochelarilor, buzele 
subţiri ale Contelui de 
Cavour în simpatica 
fata înconjurată de o 
barbă: îi dădu cinci lire 
şi zise, făcând un gest vag 
cu mâna: — Tineti-le, 
nu sunt ale mele. Vi le 
di un domn... Apoi 
fugi, pe când pictorul 
se ridică în genunchi 


Cu fata roşie şi a 
proape cu lacrimi în 
ochi, Nino îşi deschise 
drum printre lume şi 
în fugă se întoarse la 
şcoală. 

Deodată cele cin i 
lire i se parura un 
tesaur si ar fi dat ori 
ce ca sa le găsească. 

— Ce ti s'a întâm- 
plat? Il întrebă paz- 
nicul, văzându-l asa 
turburat. 

— Am pierdut bani. 

— Dacă măturând 
îi găsesc sunt ai tăi; 
maine tii dau înapoi. 

— Am nevoe de ei 


imediat — răspunse iar curioşii se întorceau 
Nino, şi intră în clasă, pe când inima îi bătea puternic. să vadă pe donatorul misterios de care vorbise copilul. 
In fine! Chiar sub piciorul băncii ascuns sub lemnul Acum voi îmi veți spune: Dar Nino a făcut totuşi o 


pupitrului, era pretiosul bilet, rupt şi murdar, şi la prostie! Si eu vă voi răspunde: — Poate da, poate nu. 

care nimeni nu se uitase. Nino îl culese cu o emoție Cele cinci lire nu erau ale sale şi aceasta o ştiţi foarte 

deosebită de aceia pe care o simtise azi de dimineață, bine. Cât despre faptul că le-a găsitel şi de întrebuin- 

gând îl găsise în mijlocul străzii si se întoarse în fugă tarea lor, de inspiraţia ce a avut de a le da acelui sarman, 

spre omul cu portretele. nu vi se pare că vedeți aci mâna lui Dumnezeu? Mai 
In vas erau deja câte-va monede: bani de nichel. mare Domn decât El cine putea fi... 


a 


CURIOZITATI PATANIA LUI GIGEL 


"vege get unui fluviu e mai repede la suprafață IGEL se întoarce la şcoală după două zile de 
de cât spre fund, şi mai repede spre mijlocul lui absență, cu o mutră resemnată și melancolică, 
de cât câtre margini. „De ce? Pentrucă frecarea de aducând profesorului această scrisoare a mamei lui: 

marginele albiei râului întârzie mersul apei. „Stimate Domnule Profesor, vă. rog ail scuzati pe 
eee Gigel pentrucă a lipsit dela şcoală. Nu mai e nevoe 
| sal pedepsiţi, deoarece copilul cu care a fugit dela 
Pp cand raul de mare este de regula aproape pentru şcoală sa certat cu el şi la bătut, şi căruţașul în a 
cine navighează (călătoreşte pe mare într'o navă) cărui căruță se suiseră l-a bătut tot pe el, după cum 
„răul de aer“ este o. excepție, 9 nică, excepție A proprietarul pisicei pe care el a fugărit-o. 

Dintre cei ce sboara, nu suferă de răul aerului decât å 4 2 = كلا‎ ee ris 
trei pasageri la mie. ° Apoi lam bătut eu când s'a întors acasă, şi tată-său 
când a auzit isprăvile lui; şi a mai trebuit să-l bat 
© © © odată pentrucă mă dojenea, de ce lam spus أناأ‎ 
Astfel încât cred că nu mai e nevoe să-l bateti si 


E pare că oatecii cântă... Aşa asigură directorul dumneavoastră, cel putin până la o altă nouă ispravă“ 
grădinei zoologice din Chicago — însă lungimea 1 ا‎ | 3 j 
de undă a vocei lor e aşa de mică, încât urechea 


noastră nu o percepe. 


IRUL de mătase dintr'un „cocon“ depănat, poate 
Lu] să ajungă până la lungimea de 600 de metri. 


DESPRE GAINI 


necontestati peste tot neamul găinilor. Când se întâmplă 
între cei bătrâni o ceartă, atunci lupta începe aprigă 
si nu rare ori se întâmplă ca unul să fie ucis. 

Apoi când cocoșului îi vine poftă să sboare, incer- 
cările lui sunt cât se poate de comice. 

Şi ce aere isi dau găinile! Pas infumurat, aristocra- 
tic, par'că ar dansa şi ele; par'că ar arunca îndărăt 
terenul pe care păşesc: capul sus, dispretuitor. Si 
când au făcut oul o spun în gura mare celor patru 
vânturi si nu mai termina laudandu-se. Sunt apoi atât 
de proaste... De multe generații văd automobilele de 
care în loc să se ferească după cum face gâsca de 
exemplu, traversează oarbe de spaimă strada tocmai 
bine ca să fie strivite. 

Ce să mai spunem de cele leneşe care nici nu vor 
să-şi clocească ouăle lor? Câte odată lasă această treabă 
unei alte bătrâne găini sau chiar unei rate. 

Şi apoi puii urmează totdeauna pe mama care ia 
adoptat, mergând în bandă glumind şi ciripind. 

Deci așa după cum vă spuneam, Dumnezeu făcu gi 
pe pui cu aripi ca să poată să fie liberi, să fie duşi 
de vânt, şi să se bucure de spaţiul ceresc. 

Dar puii deabia născuţi n'avură 
de cât un singur gând: să mănânce, 
şi iar să mănânceşi nu pricepură alte 
bunuri de cât bunurile pământeşti. 
Cineva care a vrut săi desvinova- 
tească pe pui spuse că Dracul ca 
totdeauna invidios, pentrucă ei 
puteau să sboare pe când el era 
condamnat la întunericul infernului, 
ieşea din când în când şi arunca 
graunte şi fructe gustoase pe care 
puii le mâncau fără incetare, umflati 
şi cu ochii aplecati numai spre 
pământ, uitând încetul cu încetul, 
cerul. 

Astfel mancacio3ii devenira greoi, pana ce aripile li 
se atrofiară, şi maximum de întrebuințare ce îl au azi 
e că fac un fel de palton, căci nu sunt bane la 
alt-ceva decât la mici salturi, ca să poată ajunge până 
la bastonul orizontal al cotetului, sau craca joasă a 
unui copac unde să doarmă strânşi unii lângă alții, 
cu pieptul umflat si îngâmfat. 

Câte odată s'ar zice că puii au o dorinţă nebănuită 
de a sbura; 
atunci se ridică 
în vârful picioa- 
relor, întind ga- 
turile, se întind, 
deschid aripile, 
bat din ele; dar 
corpul prea hra- 
nit a devenit 
greu şi încercă- 
rile lor rămân 
zadarnice. 

Si care este 
atunci concluzia 


| 


S TT! ceva despre gåini, copii? 
— Ei! Ce intrebare! 

— Da; ştiu că le-ati văzut, dar eu vreau să vă 
întreb dacă le-aţi studiat putin cu băgare de seamă? 
Voi ştiţi numai că fac ouă şi cotcodăcesc, cot-co- 
dac... si că bine preparate sunt o mâncare delicioasă. 
Dar eu repet si vă întreb dacă le-aţi observat cu mare 
atenţie. 

Ati văzut de exemplu ce mândri sunt? Vreti sa 
ştiţi de ce? lată: 

Când în a cincea zi a Cr:atiunei Dumnezeu zise: 
„ca apele să se populeze de o mulţime de fiinţe vii 
şi că păsările să trăiască pe pământ şi în aer“, se 
născu bine înțeles şi puiul, şi cum 
Dumnezeu făcu pe om abia a doua 
zi, prostănacul s'a crezut mai nobil 
decât el pentrucă era mai de mult 
pe lume. 

Gândiţi-vă putin! Aceasta o arată 
şi creerul lor mititel, şi nu degeaba 
unuia mai putin inteligent i se zice: 
„Ai un aer de găină“! 

Dar proba cea mai buna de in- 
gâmfarea găinilor e că au aripi şi nu 
ştiu să sboare. 

Să-i mai observăm putin. 13301 
cum se plimbă prin curte cu un aer 
aristocratic; câte odată se pare că 
dansează; capul însă n'are nici o graţie, îl ţin numai în sus, 
dispretuitor, mişcându-l înainte la fiecare pas. 

Dar dacă profitând de un moment când poarta a 
rămas deschisă intră în grădină, ei pierd orice demni» 
tate; se reped şi mănâncă tot ce le iese în cale, cu 
mişcări repezite şi cu o poftă de mâncare feroce si 
cotcodăcesc in toate părţile co-co-co. Imediat ce au 
fo.t alungaţi, îşi recapătă oatitudine plină de demnitate. 

Dar cocoşeii, ce mai certareti! De cum se întâlnesc 
se înhaţă la luptă. Nemiscati se privesc deaproape, 
din ce în ce mai aproape, cu gâtul întins ca o coardă, 
aşa în cât să se asemene cât mai mult cu un șarpe; 
cu ciocul întins, gata să se repeadă. Apoi unul din ei 
isi scutură capul gi se preface că nu sa întâmplat 
nimic, începând să ciugulească la dreapta si la stânga 
după un fir de iarbă, după o pietricică sau un grăunte 
de grâu. Celălalt face la fel si mulțumiți se duc 
fiecare încotro. Dar cum spaţiul curţii este limitat, 
jată-i că se întâlnesc fata în fata încă odată, şi inamici 
ca şi la început, se repun în gardă gata de duel. 

Nu va mai vorbesc despre cocoşii bătrâni, orgoliosi, 
superbi si cari vor cu ori şi ce pret să fie stăpâni 


6 


Atunci, copiii mei, voi aţi priceput desigur, eå nu 
trebue să trăiţi numai ca să mâncaţi, aceasta este 
treabă də proşti si de egoisti, dar priviți mai mult 
cerul de cât pământul... 

Intr'un cuvânt nu faceţi ca puii! 


Arborele bun la toate 


In India Centrală există 
un arbore, Mhowak-ul, 
al cărui nume nu vă spune 
mare lucru, dar care este 
cu siguranță cel mai fo- 
lositor arbore al creatiunei. 

Intr'adevăr, Mhowak- 
ul dă locuitorilor acelor 
regiuni, tot, absolut tot, 
de ce are nevoe. 

Hinduşii încep prin a-i 
culege florile ce au în- 
fatisarea unor mici fructe 
rotunde. Le usucă şi le 
prefac în făină din care 
fac pâinea. Pot să le facă pe aceste flori să fermen- 
teze, şi atunci obțin un vin plăcut, ţuică sau oţet. 

Fructele Mhowak-ului seamână cu migdalele. Hin- 
duşii scot din ele un ulei de mâncat, si fac și praji- 
turi din ele. 

Când s'au săturat si şi-au astâmpărat setea cu fructele 
şi florile Mhowak-ului, îi culeg frunzele, din care igi 
fac pălării, şi acoperișul caselor. 

Din scoarța Mhowak-ului scot o fibră ce serveşte 
la fabricarea fringhiilor, şi în fine lemnul însuși al 
copacului, foarte uşor de lucrat, este întrebuințat la 
fabricarea adăposturilor lor (a colibzlor). 

Dacă fiecare din noi am putea avea o duzină de 
iMhowaki in grădină, chestiunea scumpetei — foarte 
a ordinea zilei azi, s'ar rezolva cu destulă ușurință ! 


— Nu este drept, 


când suntem pe- 
depsiti ni se suprimă 
prăjiturile şi fructele, 
dar nimeni nu se gân- 
deşte sa ne ia siun- 


tura de peşte. 


acestei vorbării despre pui, sau cum se zicea în anti- 
chitate morala? 

Foarte simplă. Cu toții am fost creați cu tot atâtea 
bune însuşiri şi posibilități, dar trebue să -ştim să le 
cultivăm chiar cu prețul unor renuntari și sacrificii. 


Eschimoşilor 


Stiati că există un episcopat 
dincolo de cercul polar ? Titu- 
larul acestui episcopat este Mr. 
Turquetil, care traeste de mai 
bine de patruzeci de ani in 
mijlocul Eschimosilor. El are 
azi 75 de ani; e foarte sănătos 
gi iubit de supusii lui, care 
sunt nişte foarte credincioşi şi 
devotați creștini. 

Mr. Tarquetil şi a exercitat 
totdeauna misiunea sa în aceste 
regiuni îngheţate, la început in jurul- lacului - Karibu 
şi, de la 1926 în golful Hudson unde locueste si unde 
işi continua apostolatul. Diocesul său se întinde peste 
două milioane cinci sute kilometri pătraţi. Inutil să 
mai spunem că pe această mare întindere sunt multe 
locuri nelocuite. 

Hrana localnicilor consistă aproape numai din peşti. 
Venerabilul Episcop cu toată vârsta înaintată îi pescuieşte 
singur, câteodată pe mai mult de 50 grade sub zero. 
Preocupat să desvolte calitățile intelectuale ale credin- 
cioşilor săi, el a alcătuit o gramatică care să le permită 
să-şi înjghebe o limbă scrisă si astfel să poată vorbi 
cu întregul univers. 

Intr'adevăr, până în prezent nu există în regiunile 
polare, decât dialecte vorbite, — niciodată scrise, fără 
reguli și fără sintaxă, 


Episcopul 


Batiste frumoase 


Moda se întoarce la batiste 
şi foulards-uri decorate. Se 
văd batiste pe care sunt 
desenati soldați în culori, 
pe altele, sportivi în plină 
mișcare; pe cele ale doam- 
nelor, desenatorii au repre- 
zentat imagini incantatoare, 
pastorite, mici căţei plini de 
fundulite, buchete de flori, 
etc... 

Nimic nou sub soare! 

Astfel de batiste existau si odinioară. Erau rezervate 
militarilor cărora le erau date la sosirea lor la cazarmă, 
pentru ca să-și inveleasca lucrurile lor mici. Ele erau 
de pânză cenusie şi aveau margini roșii şi dimensiuni 
respectabile. 

Desene, negre în general, reprezentau diversele ma- 
nevre pe care un recrut trebuia sa le efectuieze in 
timpul serviciului său. Sarje, trageri la ţintă, înaltă 
şcoală, punerea în bătae a unui tun, dupa arma in care ser- 
vea. Se chemau batiste de instrucţie. S'ar putea spune oare 
de micile noastre batiste ilustrate că sunt la fel? Ele sunt în- 
tradevăr foarte frumoase dar n'am putut găsi una care să 
fie într adevăr ,,instructiva‘. : 


CĂRĂMIDA 
DE 


— Mi-am construit singur acest 
automobil. 

— Nu mai spune! Şi merge? 

— Asta n'o ştiu. Până acum n'am 
izbutit să-l scot din sufragerie. 


Farmacistul. — Aveţi lumbago, 
domnule? 
Seniorul. — Nu, rugină! e 
e Gimnastică 


— Toto, 
de ce nu-ţi — Auleu... Dela dumneata a căzut 
mai înveţi cărămida asta? 
lecţiile la — Da. Dar nare importanţă, o 
geografie? poţi lăsa unde este: n'am nevoie de 
— Aş- ea... 
tept sa văd 
mai întâi e 
cum se ter- 
mină raz- Tot e bine, maine voiu avea de 
boiul. Care pălărie are cele mai multe găuri? făcut o mişcare mai puţin în ora 


“red مد‎ erejeq de gimnastică! 


0 salată Şcoala de şofeuri 


Permis de conducere 


و 
T Dn‏ 


4 


/ 


“A 4 
E pp و‎ BM 7 

a / 0 
آم‎ 5 07 / 


være 


ră Stesti ? os Die > Så 
Ce pregåtesti acolo? — Hotåråt cå masina electricå de tuns 

Måncåtorul de săbii. - O salată constitue un mare progres! — Conducea vreunul din elevii 

rusească... d-voastră când s'a întâmplat acidentul? 


Urmăriţi în fiecare Duminică aventurile lui Miss Gladys 


/ cåsli 
tse Gladys 2 


ă concursul celor Vrei pantofi 


_ mult să ție? 
la Gladys 
la prăvălie 
Dă mai mult 
un leu, chiar doi 
Decât să iei 
ghete noi 


La concursul de picioare Ai picioare, ca'n poveşti O amică m'a îndemnat Cu GLADYS i-am lustrui 

Să particip si eu oare? Trebue să indraznesti La concurs m'am prezentat La concurs am reuşit 

Stau, mă zbat,mă chinuesc a pe dă i x > ` i 
Pantofii sa-i lustruesti Numai un pantof lucios Crema GLADYS o minuné 


Doamne. Doamne, a 4 a P? é ١ 
nu'ndraznesc La concurs så reusesti. Face un picior frumos Pretutindeni se impune. 


mai mari ca elefanții si rinocerii, eând sunt ti- 


neri, le place să se joace. 

Un joc special al lor îl au Urşii, care se des- 
fată făcând salturi mortale și fopåind. Locuitorii 
peninsulei Camciatca, în Asia Nord-Orientald, 
au un dans denumit dansul ursului, pentrucd 
e copiat exact după acel al urşilor. Dar nu nu- 
mai patrupedele dansează; dansul e o desfdtare 
iubită şi de anumite păsări, precum cocoşul de 
rocă din America de Sud, care este socotit ca 
cea mai bună pasăre dansatoare. Când şi-a ales 
un loc drept şi curățat de orice murdărie, o 
duzină de aceşti cocoşi se strâng în jur; unul 
din ei se așează în centru, şi înfoindu-și aripile 
şi coada, începe un dans, la început încetișor, 
apoi mai iute, până devine vertiginos. Când co- 
coșul a obosit se retrage, și alții, unul câte unul, 
îi iau locul. Si corbii sunt dansatori foarte des. 


COLECȚIONARI 


RP JXISTA apoi alte animale ce se joacă 
cu un fel de jucării, cum fac pisi- 
cile cu mingile de hârtie, sau câinii 
cu o bucată de os uscat şi fără 

carne, cu care se joacă şi pe care 
il ascund cu grije ca să-l găsească a doua zi. 


Un gust straniu pe care-l capătă anumite animale e 
să spele. Scriitorul Beckman vorbeşte de un urs 
american care se distra spălând tot ce îi cădea 
în mână (sau mai bine zise în labă) într'un bazin. 


Mai fericit era când spăla o sticlă goală : când 
punea laba pe acea sticlă nu mai era chip să 
i-o iei înapoi. Naturalistul Groos, povesteşte tot de 
un urs care făcea cam la fel cu un vas de fier 
pe care il spăla cu mare plăcere de câte ori il 
găsea in apă. 


Un colectivist de lucruri stranii este şobolanul 
de California, pasiunei căruia nimic nu scapă: 
bucățele de sticlă, de fer, de frânghie... Un scrii- 
tor care a descris vizuina acestui animal spune 
că era tapiţată cu cuie așezate simetric, și cd 
erau înăuntru o duzină de furculife şi lingurife 
şi un mare cuţit, scule de lemnar şi chiar un 
orologiu stricat. Pentru a termina această tre- 
cere în revistă a jocurilor animalelor, să amin- 
tim de jocul special al fazanului de Australia, 
care își construeste umbrare pe care le deco- 
rează în interior cu vase, cu scoici, cu pietricele, 
etc... imitând construcţiile copiilor când se joacă, 


Cerșetorul. — Ce-ati face doamnă, dacă 
copiii d-voastră var cere pâine plân- 
gând? 

Doamna. — Aşi fi fericită. De obiceiu 
nu se opresc din plâns cerând cio- 
colată ! 


i 


ele, câteodată, auimbolduri 


ANIMALE CARE SE JOC 


MU este adevărat că animalele se mișcă 
si acționează numai după instinctele 
ereditare : 
proprii, inițiative personale, după 
cum afirmă multi naturalisti moderni, 
care susțin între altele, că animalele se joacă, 
şi că jocul lor le produce o alevărată plăcere 
şi chiar, până la un anumit punct, înţeleg ceea 
ce fac, 


TOBOGANUL LUTRELOR 


OUĂ feluri de jocuri le plac copiilor : 
ori se joacă cu jucării, ori cu prie- 
teni de aceeași vârstă. Animalele fac 
la fel; şi în jocurile lor, ca să spu- 

Ss nem drept, nu prea complicate, ele 

intrebuinfeaz å o mică inteligență, dar o mare 

activitate fizică. Lutra se distrează cu un fel de 
tobogan; caută malul drept, lunecos si aplecat 
al unui fluviu și dupăce lau netezit perfect 
curdtindu-l de pietre, ierburi sau arbuști, se lasă 
să alunece pe burtă rostogolindu-se în apă; apoi 
se suie pe mal și reincep una după alta până 

când obosite se retrag în vizuinele lor pentru 0 

relua a doua zi jocul. 

Camoscii din Alpi fac si ei ceva asemănător: 
plictisi{i să sară din vârf în vârf de copac ur- 
mărindu-se, improvizează şi ei toboganul, jocul 
lor preferat. 

Dupăce au găsit povârnişuri acoperite -cu ză- 
padă, se dau jos și alunecă pe ele sute de metri. 
Prietenii lor. de aceeaşi neam îi privesc și fac 
la urmă la fel; exerciţiul reincepe totdeauna in 
acelaș loc. 

Puteţi închipui o maimuţă călare pe un porc? 
Si totuşi învățatul Humboldt zice că a văzut 
una care în fiecare dimineaţă aştepta eşirea unei 
turme de porci, sărea călare pe spatele unuia 
din ei, și nu era chip să o faci să plece de acolo. 
Si un alt învățat povesteşte de prietenia între o 
mică pisică si un urs, care se jucau între ei, 
aşa încât într'o zi ursul făcu să cudă din gre- 
salå jucându-se, pisica în apă. 


DANSURI ŞI SALTURI MORTALE 


EVERITELE vara şi toamna încep 
jocuri foarte vii, alungându se unele 
pe altele pe trunchiurile copacilor 
şi sårinl din cracă în cracă. Tot asa 
fac si maimufele. şi Carlo Groos, 

valoros naturalist, povestește despre o maimuţă 

domesticită care se antrena legând un lanț de 

o cracă si legănându-se cu mare desfătare. Tu- 

turor animalelor le place de altfel să se joace: 

puii de vulpe de exemplu, oferă un drăgăluş 
spectacol, căci nu numai că sc rostogolesc pe 
pământ cum fac pisicile şi unii copilaşi, dar 
organizează false bătălii. Leii, Tigrii şi animale 


19 


tenia. Praful e cel mai mare dușman al casei, intra 
printre crăpăturile podelelor, pe lângă uși, se strânge 
sub mobile; şi când nu e curatit imediat face un fel 
de fulgi in care se aciuiază microbii, atât de periculoși 
sănătăţii, precum si larvele insectelor care apoi invadează 
casa si paturile. 

Chiar la cinci ani o fetiţă poate să înveţe si să ştie 
să mature; se găsesc în comerţ măturele mici pe mă- 
sură mâinilor mititele, si fulgi cu- mânerul rotund 
pentru alungat praful. Dar înainte de a matura trebue 
curatit praful depe toate obiectele din cameră, lucrurile 
mărunte trebuesc duse aiurea, strânse pe o masă si 
acoperite cu o pânză veche sau jurnale. Albiturile 
patului strânse pe un scaun, dacă nu scoase afară; 
saltelele se scot la aer şi ele. 

Golită camera cât 'se poate mai mult, se mătură 
încetişor, apăsând, măturând bine prin colţuri, deschi- 
zand ferestrele ca să iasă praful şi să-l curăţim chiar 
de pe ele, băgând mătura pe sub mobile până lângă 
zid, urmărind crăpăturile cărămizilor cu mătura pe 
muche, făcând să iasă afară acel puţin pământ care 
se strânge totdeauna în crăpăturile cărămizilor. Mur- 
daria se strange in centru si când camera e gata cu- 
ratata, se împinge cu mătura in foras; cu un bastonas 
se caută in foraş, acele, boldurile, nasturii şi apoi se 
aruncă murdăria în cutia specială de gunoaie si res 
turi. Se aşteaptă o jumătate de oră înainte de a intra 
în camera, pentru ca pulberea ridicată cu ocazia mătu- 
ratului să se aşeze; apoi, dacă aveţi o perie mai ma- 
turati odată. Treaba aceasta trebue făcută în fiecare 
zi a anului — pe cald sau frig, în zi de lucru sau 
sărbătoare cu ușile şi ferestrele deschise, 


Labirint 


Țăranul, a cărui 
casă se află prin- 
tre mlaștini tre- 
bue să se intoar- 
că acasă, târziu 
noaptea. Ce drum 
va trebui sa a- 
puce ca să nu 
cadă în vreuna 
din mlastini ? 


animal 


De reconstruit un 


Adunați aceste 
bucăţi şi veţi 
obţine un fru- 
mos pelican. %. 
Dacă nu izbu- 
titi, uitati-va in 
pagina 14a a 
revistei. 


ae. 
rg 
an Cw 


11 


O nechibzuită plimbare pe mare 


Doi copii mărişori din Sussex, Anglia, luară acum 
câtva timp o barcă de pescuit ca să facă o scurtă 
plimbare pe mare. Tinerii mateloti nu erau prea mes- 
teri în arta navigaţiei. E chiar foarte probabil. 

In orice caz ei făcură o mare greșală a cărei con- 
secinta era să fie mortală. Un vânt ce se iscă deodată, 
duse barca departe de țărm. Așa de departe... asa de 
departe, încât cei doi nefericiti fură duși „à la dérive“ 
până în mijlocul Canalului Mânecii. Vă inchipuiti care 
era situaţia lor, în mijlocul mării şi în voia valurilor, 
pe o mică barcă şi pe o mare furtunoasă, fără mån- 
care, fără haine groase, caldu- 
roase, si întrun cuvânt cand 
noaptea, se lăsă, fără nici o 

speranță de scăpare. Se înfăptui 
E totuşi un miracol: un „cargo“ 
= ( vapor de comerţ) apăru la ori- 
-zont si cei de pe vapor obser- 
„vară pe cei doi copii ce rata- 
” ceau in voia intamplarii; Cargo ul 
= - se îndreptă spre ei şi trimese o 
barcă să-i salveze. 

Comandantul „Cargo-ului“* primi pe cei doi copii, 
dar cum Time is money (timpul e bani) după cum 
zic englezii, itinerarul lui fiind fixat, nu avea dreptul 
să se abată din drum, şi prima oprire a vaporului era 
Montevideo... lată deci pe cei doi mici engleji îm- 
barcati pentru un lung voiaj peste Atlantic. Fred 
Therden și David Anstrey — acestea sunt numele 
lor, vor avea astfel ocazia unică să vadă epava lui 
Grav von Spee şi apoi, când un vapor englezesc se 
va duce spre Marea-Britanie, să-i repatrieze si să-şi 
revadă părinţii care, vă rog să credeți că înainte 
de a fi primit telegrama comandantului vaporului sal- 
vator, erau grozav de nelinistiti. l 


عر 


PF. 


Cum face mica stăpână a casei 


curăţenie şi ordine 
OPILE, nu e niciodată prea devreme să în: 
vatati cum se tine casa în ordine; voi sun: 
teti stăpânele mici de mâine, viitoare soţii 
şi mame de familie şi trebue, chiar din cea 
mai fragedă vârstă, să iubiţi casa în care 
v ‘ati născut şi ati crescut, înconjurate de grijiile cele 
mai atente, pentru ca să iubiţi şi voi mai târziu, casa 
în care veţi fi stăpâne absolute. 

O casă curată şi în bună rânduială este cea mai 
mare fală a unei femei; confortul o găsesc acolo bar- 
batii, tatăl, fraţii, soţul, care sunt toată ziua afară ca 
să agonisească cele necesare femeilor si copiilor; este 
cea mai mare satisfacţie pe care stăpâna casei le-o 
poate oferi. 

N'are însemnătate casa dacă e mare, frumoasă şi 
bogată, apartamentul cel mai mic şi mai modest, dacă 
este ţinut cu grije si iubire, strălucind podelele pe jos, 
geamurile, ușile, mobilele, totdeauna ordonate şi curate, 
valorează cât un palat. 

Baza principală a unei case bine îngrijite este cură. 


O EPIDEMIE 


celor doi copii, pe supraveghe- 
toare şi pe bucătăreasă. 

In clasă nu se petrecuse 
nimic.  Mâncarea, totdeauna 
mâncarea, de acolo poate să 
vie răul. Ca totdeauna făcută 
cu grije şi controlată; contro- 
lată ca în toate zilele... Nici 
mai mult nici mai puţin. 
Bucătăreasa, supraveghetoarea, 
maestra şi directoarea jurau şi 
asigurau că cei doi copii tre- 
bue să fi luat boala din afara 
şcolii. 

In timpul acesta se petrecea 
ceva neobişnuit. Telefonul suna 
necontenit. O altă prietenă a soției mele era nelinistita 
pentrucă, şi copilasul ei era la pat, şi se plângea de 
dureri de stomac. Şi încă un telefon. O a patra sau 
o a cincia doamnă... mama unui prieten al lui Gian- 
carlo, — anunţă că drăcuşorul ei nu putuse să se ducă 
la grădina publică fiind reţinut în casă de o indispozitie 
identică cu cea a fiului meu gi a celor de la şcoală... 

Era deci vorba de o epidemie! 

Mamele tinura o întrunire, şi nesatisfăcute de răs- 
punsul directoarei, se prezentară unui inspector. Acesta 
vorbi imedi .tdirectorului general al învățământului primar; 
care impresionat — provoacă numirea unui comitet de 
medici compus din sanitarul comunal, medicul militar 
şi un inspector. 

Patru sau cinci familii erau deja molipsite. 

Dar iată; prietena nevestei mele veni în grabă la noi 
surâzătoare ca după un triumf. Veselă? 

— Am găsit în geanta copilului 
ciocolate. 

lată deci cauza răului... 

Soţia mea le observă. Se bătu cu mâna peste frunte. 
Isi aduse aminte că a uitat deschis sertarul comodei 
unde băgase cutia cu ciocolatele medicamentoase... 
Alerga să controleze; cutia nu era! Intreba pe Gian- 
carlo, mangaindu-l, tinandu-si respiraţia. $i Giancarlo 
candid ca inocenta — spuse totul din fir in par. Luase 
cutia si in aula scoalei la ora gustarii, mancase cioco- 
latele si impartise (pentrucă nu era egoist) câteva 
bucățele şi prietenilor. Şi gustaseră cu toţii cu delicii 
acele ciocolate... medicinale care făcea bine organis- 
melor bolnave, şi provocau oarecari supărări celor 
sănătoase... 

Când văzui despre ce era 
vorbă certai pe soția mea că 
nu a închis cu cheia sertarul. 

Apoi a trebuit să mă prezint 
doamnei Directoare şi să-i 
spun că epidemia era provo- 
cată de Giancarlo. 

Şi la şcoală, unde așteptau 
înspăimântați, ancheta şi în- 
chiderea şcoalei reveni voia 
şi rasetele argintii ale co- 
piilor sănătoşi. 


meu câteva 


Deacuma putem să punem 
cutia pe masa de noapte. 
Giancarlo e mai bine. E chiar 
vindecat. 

— Foarte bine. Atunci vom 
păstra cutia şi să sperăm că 
nu va mai servi nimănui. 

Nevasta mea zicând acestea, 
deschise caseta şi băga cutia 
în fundul casetei printre alte 
nimicuri: şi pace. Eu fericit 
de vindecarea copilului meu, 
nu mă mai ocupai de doc- 
tori... şi de ciocolate medica- 
mentoase. Mă apucai de lucru 
cu ardoare si plăcere, după 
încordarea nervoasă provocată de gândul că Giancarlo 
— idealul meu viu — rațiunea mea de a trăi, fiul 
meu, suferea de dureri de cap şi de stomac. Din feri- 
cire acum se vindecase, graţie îngrijirilor mamei sale, 
care executa cu scrupuloasa grije prescriptiile doctorului 
Atila. In spiritul meu neliniștit reapăru seninătatea 
perfectă. Mergeam la birou, refăceam socotelile, exa- 
minam facturile şi scrisorile comerciale, răspundeam 
domnisoarei de la birou, şi mă reintorceam acasă liniştit, 
si fericit să-mi regăsesc pe Giancarlo, printre batalioa- 
nele de soldați de plumb, printre păpuşele, atent să 
potrivească elicea unui aeroplan, sau roata unui ca- 
mion. Si eram satisfăcut. Si bineînțeles era satisfăcută 
şi nevastă-mea. 

Dar se spune că fericirea mare nu ţine multă vreme. 

Intr'o după amiază de ceață şi frig ma grăbeam să 
mă întorc acasă sa gust plăcerea căldurei căminului şi 
să mă desfăt de conversaţia cu omuletul meu de fiu. 

Cum şi dece? Giancarlo nu era bine. L'am găsit 
fără febră dar în pat şi cu stomacul infasurat. 

— Nu te speria. Suferă puţin. Mâine chem pe 
doctorul Atila. 

— De ce mâine, şi nu azi? Eram impresionat si 
preocupat. Telefonai doctorului care veni înaintea pran- 
zului să vadă pe micul bolnav. Atila îngriji bine pe 
puisorul meu; se uită la ochii lui, la gâtul lui, îi pipăi 
rinichii, examină inima si îi pipăi pulsul. I! cerceta serios, 

— Nu găsesc nimic anormal. 

Poate că totul se datoreşte unei indigestii. Poate că 
ce a mâncat la şcoală nu i-a priit. 

Această ipoteză părea posibilă, pentrucă si un alt 
camarad al copilului meu, în- 
tors dela şcoală fusese pus în ° 
pat... Si mama lui telefonase 
nevestei mele, comunicânduri 
ce spusese doctorul... Se hota- 
râse ca nevasta-mea si prietena 
ei să se ducă la directoarea 
şcoalei si să-i aducă la cuno- 
stinta cele petrecute. Direc- 
toarea rămase surprinsă despre 
cele aflate, si îndurerată tot- 
deodată. Făcu imediat o an- 
chetă. Intreba pe profesoarele 
12 


3 
PEE 


EVA 


= wou 8 
= sss 5 
Os & o 
Sk S§S Ss 
Es 3 3 
SS: 0 
= ب لا بے‎ 
~ o e 
„1529 8 
eos ade 3 
33 pre, RS 
Petz e 
ES SE 3 
reg. Ren 33 Y 
ESS=S 5 y 
2 9 RD ge 
oo os 
Sig See 
Q بح ما‎ ~~ 0 
2S a OA 
5 SR ce 
SEL § IRS 
كور ب 001 3 و د دن‎ 
3 goes. 8 
Se SERENE 
SLÆDE = 
FEO 
393333, 
SRI SEA 
ده ن حدق‎ 5 
ب ™= بد‎ 
به عات‎ SAS 
S] O 3 Ve هوه‎ 
دحو اح‎ RRR © 


ce. Se pot 
ă broderie. 


VA PLACE SA LUCRATI IN CRUCIULITE ? 
ăcut eşi sporni 
odobi multe lucruri cu aceast 


Sunt ușor de f 


imp 


5 


FETITFELOR 


PAGINA 


Este filia care atinge uneori dû 
lungime de 10 cm., care e foarte 
răspândită în pădurile Indiei. 
Larvele acesteia împing mime- 
tismul atât de departe încât 
îşi insugesc culoarea portocalie a 
mladitelor cu care se hrănesc! 


Zece mii de vipere la Paris 


Zece mii de vipere la Paris. Nu 
vă speriați ele nu sunt libere în 
grădina Tuilleries, nici pe pajiştele 
grădinei Luxemburg. 

Cele zece mii de vipere sunt 
bine păzite, în siguranță, la insti- 
tutul Pasteur, în localuri de unde 
ele nu pot scăpa şi intrebuintarea 


lor este rezervată numai fabricati- 
unei serurilor destinate, tocmai ca 
să vindece muscaturile celorlalte 
vipere. 

Intr'adevăr serum-ul contra ve- 
ninului de viperă este fabricat din 
parti ce se iau din veninul proas- 
păt. Dar cum îşi procură institutul 
Pasteur această cantitate conside- 
rabilă de vipere? 

Foarte simplu, le cumpără dela 
anumiţi specialişti, vânători de vi- 
pere, foarte numeroşi; aceasta se 
pricepe fără să o mai spunem, în 
regiunile unde aceste răutăcioase 
animale sunt răspândite. 

In Franche-Comté, în Auvergn" 
şi in Vandee, o viperă costă 4 
franci. Mai este oare ne” 
adăogăm că vânătoarea | 
nu e totdeauna fără 
nu poate să fie ' 
un specialist?“ 


f | 
w 


eare crocodil depune în cuibul său 
30 — 60 ouă albe, de mărimea si 
forma celor de gâscă. Apoi aco- 
peră ouăle cu pământ vegetal, si 
le supraveghează până se crapă ca 
să iasă puiul. 

Dl. Campbel recurge si la clo- 
citoarea mecanică, pentru ca să-şi 
mărească numărul reptilelor sale 
deoarece vinde cu 4, 5 dolari bu- 
cata, la câteva zile după naştere. 
El creşte, numai pe cei pe care 
vrea să-i vândă mai scump, când 
sunt adulți si lungi de câţiva me- 
tri proprietarilor de circuri care 
îi prezintă ca numere de atracţii. 

Ştiţi cum îi hrăneşte? Prima 
săptămână, deabia scoşi din noroi, 
cu carne Chiar stricată dar sufi- 
cientă. Şi îi desparte unii de alţii, 
după mărime, deoarece cei mai 
mari mănâncă pe cei mici. 
Crocodilii, nu sunt inteligenţi; nu- 
mai cu mare greutate crescătorul 
reuşeşte să-i înveţe pe câţiva jocul 
„toboganului““. 

Plâng crocodilii, dar el nu ica văzut 
niciodată să verse acele faimoase 
lacrimi, ,,lacramile de crocodil“... 


Reconstituirea Pelicanului 


O frunză roasă? Un fragment 


@ academie a câinilor 


Ştiţi şi voi ca 
Englejii au ace- 
iaşi mare iubire 
pentru animale 
cât si pentru oa- 
meni, dar de a 
ceastă data ع‎ 
vorba de o iubire interesata pentru 
amicul omului. Il trimit la scoala 
ca să devină un câine învățat si 
la urmă să se „producă“ în circuri 
unde se plăteşte intrarea. Pentru 
aceşti elevi cu patru picioare, En- 
glezii, au deschis la Londra o ade- 
vărată Academie. Durata studiilor 
de dresare e de cel puţin trei luni, 
şi prețul pensiunei destul de sărat. 
Dar câinilor nu le pasă, nu plă- 
tesc ei... 

Care sunt materiile... ce se stu- 
diază? Nu se învaţă să latre lati- 
neste si greceşte, ci numai să nu- 
mere până la zece acei cu incli- 
natii spre matematici bine înţeles: 
însă toți învaţă să sară ca acro- 
batii, să stea frumos, să se poarte 
frumos cu pisica casei, și rău cu 
celelalte animale de vânătoare. La 
sfârșitul studiilor, se întruneşte o 
comisiune de examen, si, dacă au 
reușit se dă în labă... candidaţilor 
o diplomă. La ce serveşte? Pentru 
a fi cumpărat si a se aduna la 
pret costul şcoalei. 

Câţiva din aceşti câini ieşiţi de 
la Academie au reușit să-şi facă 
bune situaţii în viață. 


Crescdtorul de crocodili 


Vazand ca din 
pielea tăbăcită a 
PR crocodililor se fac 
yoy ghete, genţi, pungi 
le foarte căutate de 
mee femei, americanul 
H. Campbel avu 
ideea bizară dar practică şi bă- 
noasă, să crească oligatari (o 
specie de crocodili) într'o fermă 
de la Hat-Springs (Statele-Unite) 
tot aşa precum alţii cresc pui sau 
porci. 

„Crocodileria“* Campbel se află 
într'un mare parc irigat de cursul 
unei ape si care formează diverse 
lacuri. In luna Iulie crocodilul în- 
cepe sa-si facă cuibul, ingramadind 
cu ajutorul piciorelor posterioare 
crăci, frunze şi pământ. Apoi fie- 


14 


a | 


Uhu se preface politicos 
Şi le dă o mare furculifa de aur. 


Puiu zice : răutăcios! 
Aceste glume nu se fac celor ce lee foamel.. 


Bine înțeles părţile nu sunt toate 
egale, unele sunt mai frumoase și altele 
sunt mai puţin interesante. 


3 
Suedia creşte... 


Pretutindeni în Suedia, gi în de- 
osebi în nordul țării se inregistrea- 
ză o scădere de teren, care câştigă 
în înălţime si în unele regiuni cu 
câte un metru pe secol! Acest 
fenomen ciudat a atras atentiunea 
geologilor, hidrografilor şi geodezilor 


. TE y oe . kK 
sued2zi renumiţi intruniti în conferin- 


tå la societatea suedezå de Geofizicå. 
Au fost examinate mai multe ipoteze, 
dar problema n'a fost incå rezolvatå. 
Ei cred cå Suedia este intr'o crizå de 
crestere, si se crede cå in curånd va 
atinge o talie de adult! 


La şcoală 


PROFESORUL. — 


Ca = 
Toto, ce e aia sea? BESES 


TOLO: ea 
PROFESO .UL. — 
Gândeşte-te. Ce pune 
tatăl tău pe un cal 
Dumineca? Ştiu că e mare sportiv .. 

TOTO — Ah! Ştiu... O sută de 
lei... O sută pe un cal! e 


petit 


S4 LY 
KS XL 


Pe o stradă albă si la deal A 
Sc suie înfometați, Puiu şi Puica. 


Dar friptura care e de cauciuc 
Deabia o inteapa şi explodează. 
O problemă 
despre împărţirea unei lipii 


Ştiţi să împărţiţi cu trei tăieturi 


de cuţit o lipie în opt părţi? 


Hai ganditi-va putin ! 
Nu găsiţi soluția ? 
Atunci iată răspunsul sub forma 


un ıi desen: 


După cum vedeţi prima taietura 
cu cuțitul trebue să fie circulară si 
celelalte două obişnuite tăieturi simple 
cu cuțitul. 

Si pentrucă ع‎ vorba de imparteala, 
ati şti voi să împărţiţi o lipie în zece 
parti numai cu patru tăieturi de cuţit? 

Nu prea ştiţi? 

lată încăodată un desen explicativ 


E iludiaată ca ziua padurea 
Deoarece piticii au mare sărbătoare. 


BES 
Puiu cu furculita in mâna alearg 
Să dea asaltul unei fripturi; 


Precis 


— Te-am rugat doar să ai grijă, 
când o fi să dea laptele `n foc! 

— E ceea ce am gi făcut dragă 
mamă: la al patrulea clocot, era 
ora 14,57 minute şi 12 secunde. 


Asigurare 


“N MAMA. — Mi se 
pare că tata o să te 
ia la cinema. 

Du-te de te spală 
repede. 

TOTO. — Nar 
fi m'ai bine sa mă 
fac dacă-şi schimbă 


asigur? Ce ma 
părerea ? 


2 


CUM SE FACE EDUCAȚIA LENESILOR 


POVESTE POPULARĂ LETONĂ 


ţăranii ca să 
prânzească. 

Nevasta sa îi 
ieşi în cale: — 
Barbatele am mă- 
turat o jumătate 


de odae. 
-= — Bine. — Si 
bărbatul îi dădu 


o jumătate de 
de farfurie de supă si o jumătate de felie de pâine. 


* 
* * 


In cea de a treia dimineață ţăranii veniră să prân- 
zească. | 
Nevasta le ieşi în cale: 

— Barbatele am măturat 0033 

— Bine. Şi bărbatul îi dădu o farfurie întreagă de 
supă şi o felie întreagă de pâine. 


k 
* * 


In cea de a patra dimineaţă, mătură odaia, aprinse 
focul, puse oala la fiert şi alergă în întâmpina'ea 
birbatului: 

— Bărbăţele, barbatele, apa fierbe. Vino să pui 
înăuntru slănina. 

— Bine — răspunse bărbatul. 
putut 


— Dar pentruca ai pune oala la foc, 
vei putea pune 
şi slanina, Tine, 
iată cheile. 

Nevasa luă 
cheile si din acea 
zi fu cea mai 
bun gospodină din 
lume. 


AIATUL 
unui factor 
voia să se însoare 
cu fata altui 
factor vecin, dar 
dar acesta nu 
vroia să io dea. 

Zise: Fata 
mea e foarte le- 
nesa, băete, şi nu 


vreau să te fac 
nefericit. 
Der tânărul răspunse: — Dă-mi- totuși. Eu știu leacul 


să vindec lenea. 

— Bine fie. Tânărul îşi duse nevasta acasă. 

La prima săptămână tânăra nevastă munci, dar în 
cea de-a doua, începu să se lenevească. 

Bărbatul nu zise nimic. 


* 
* * 


Intr'o dimineaţă el se duse cu ţăranii la coasă. Se 
întoarse la prânz: dormia, masa nu era gata. 

Bărbatul nu zise iar nimic. 

Mâncă totuşi ce se găsi şi se duse iar la câmp. 
Dar la plecare bărbatul închise dulapurile şi luă cu el 
cheile. 

La prânz şi seara 
făcu la fel. Ne- 
vasta cauta de 
mancare dar nu 
gasi ce. 


sk 
* Ed 


A doua zi dimi- 
neata bărbatul se 
întoarse acasă cu 


EXERCIȚIU DE DESEN 


Care dintre voi poate Jesena, acest 
drăguţ pitic şi cățelul său dintr'o sın- 
gură trăsătură, după ce v'aţi uitat bine 
la ei? 

Incepeti dela ochiul piticului! 


> 


Cavalerie inari- 
patå polonezå care 
exista in sec. 17; 
era una din tru- 
pele cele mai te- 
mute din câte a 
cunoscut istoria 
vreodată, 


gaie“ (lopeti de o 
formă specială) co« 
mandă Toto). 

Barcuta împinsă cu 
putere trecu fluxul de- 
stul de slab al lacului. 
Indepartandu-se de in- 
trarea grotei, vazura ca 
lumina se micşora 
încet-încet. Pedro lăsă 
grija conducerei bărcii 
amicului său, ca să 
aprindă o făclie. Lu- 
mina flăcărei roşiatice, 
făcu să-şi ia sborul un 
stol de liliaci enormi. 
Fura deajuns câteva 
impuscaturi de revolver 
ca să scape de acești supărători șoareci sburători. 

Barca plutea pe lângă unul din pereţii grotei, de- 
corată în mod fantastic de stalactite. Toto si tovarășul 
său îşi propuneau mai întâi să facă ocolul complet al 
lacului. Insă ajunși în fund observară o galerie care 
se deschidea în peretele stâncos însă atât de joasă în- 
cât trebuiră să se aplece ca să poate trece. Intrara şi 
o parcurseră ajungând într'o altă cavernă foarte largă; 
adevăratul isvor necunoscut al Fluviului Roşu. In această 
înaltă boltă naturală, — invadată şi ea în parte de apele 
lacului — era o atmosferă umedă şi caldă, înăbuşitoare. 
Şi cu toate că era o nabuseala sufocanta, Toto con- 
tinuă să vâslească. Pedro tinea sus făclia fumeganda. 
Deodată uşoara barcă se lovi de un obstacol nepreva- 
zut. Şi apoi se ridică in sus, se invarti de jur împrejurul 
ei însăşi, gata să se răstoarne. O lovise coada puter- 
nică a unui enorm caiman de caverna, 

Nu fără spaimă tinerii văzură eşind la suprafață 
monstrul respingător, orb, dar conducându-se după miros 
în agresiunea lui brutală. 
Pedro trase câteva gloanțe 
în corpul hâd. 

Focurile fură semnalul 
începutului luptei. 

Alţi caimani apărură din 
toate părţile; o duzină. Şi 
aceştia aveau ochii atrofiati 
de lungă şedere in obscu- 
ritate, dar, mâncăcioşi şi 
nemåncati se repezeau la 
prada pe care o gustau... 
cu mirosul. 

Toto lăsând din mână 
pagaia, luă revolverul. 

Pocniturile răsunau sinis- 
tru, şi rareori igi greseau 
ţinta. Raniti, monştrii con- 
tinuau totuşi să atace şi să 
se svarcoleasca. 

lată că o reptilă reuşeşte 
să inhate cu dinţii barca. 
Toto il trăzneşte cu un 
plumb, dar în spasmul 
morții, caimanul strânge 
fălcile. Pânza cauciucată se 
deşiră şi barca se scufundă. 


CAVERNA INFERNALĂ 


S s adevărat, 
ADI] Toto? 

— Caramba! Ni 
meni nu mă cunoaşte 
mai bine ca tine. Ai 
impresia că eu sunt 
un palavragiu ? 

— Nu, desigur? 

— Dealtfel, crede- 
mă pe mine, Pedro! 
Cu toate că treaba e 
foarte obositoare, între- 
prinderea nu va fi de 
loc eroică. Monstri te- 
ribili? Fiare de apă 
necunoscute? Basme 
pentru fetițe ! 

— Cu atât mai bine 
sau... cu atât mai rău. 91 mie îmi place riscul, să 
ştii. In tot cazul viu cu tine. Fie ori ce-o fi. 

— Aşa te vreau, Pedro! 

Cei doi tineri vânători hotărâți să plece în expe- 
ditie, începură să se pregătească. Era vorba, de data 
aceasta, să cerceteze isvorul misterios al Fluviului Roşu. 
Acest sub afluent al lui Rio Grande de Norte iese 
dintr'o caverna, mare, profundă, şi aproape de nepătruns. 

Despre acea grotă se povesteau legende din bătrâni. 
Locuitori i din împrejurimi, puţin numeroşi și primitivi 
spuneau că acolo este refugiul fantomelor. 

Astfel, stapaniti de spaima superstitiilor, niciunul nu 
se ducea acolo sus. Pe de altă parte, puţinii albi din 
localitatea pe jumătate pustie, preocupaţi numai de 
îmbogățirea lor cât mai grabnică, si de dorinţa de a 
pleca, se ocupau cu de toate numai cu speleologie nu. 

Deosebiti de ceilalți, Toto Salinas şi Pedro Alvarezo, 
iubeau pericolul, erau atraşi de necunoscut. Incarcati 
fiecare cu provizii suficiente plecară în revarsatul zo- 
rilor unei limpezi zile de i 
Aprilie. Suitul tinu patru 
zile عل‎ obosealå continuå. 
Insfårsit,indråsnetiiexcursio- 
nisti, reusira să întindă cor- 
tul tocmai acolo unde apa 
fluviului esia din poalele 
muntelui printr'o mare 
deschizătură. 

La primele cercetări, tinerii 
descoperiră că în cavernă 
era un lac mare şi înfrico- 
gator. Isi îngăduiră o zi 
întreagă de repaus, şi a doua 
zi de dimineaţă se sculară 
bine dispuşi. 

Se asigurară mai înainte 
de toate de buna functio- 
nare a marilor lor revolvere. 
Apoi umflară mica barcă de 
cauciuc, o încărcară cu cele 
trebuincioase, o dusera pe 
braţe şi-o asezarå în apele 
linştite ale lacului. 

Barcuta abia putea să-i 
ducă pe amândoi. 

— Puneti mana pe ,,pa- 


Afară e lumina splendidă a zilei. Incetul cu încetul 


Cei doi cad în apa rece ca ghiata. Ca să inoate Pedro 


aruncă revolverul, de altfel armele sunt goale si nu întunericul se destramă. 


In fine tovărăşii simt pământul sub picioare. Se 
târăsc până ies afară, si se aşează pe mal. Inspaiman- 
taţi, extenuati... dar salvaţi. 


* 
* * 


Apelele izvorului Fluviului 
Roşu, duc la suprafața lor mari 
pete de titeiu, care se disolvă 
apoi în cursul fluviului. Căzând 
din întâmplare înuna dinele flacăra 
făcliei lui Pedro ea provocase 
prima aprindere, care provocă 
pe celelalte aprinderi, cărora cei 
doi tineri le datorau propria 
lor salvare. 

Petrolul! Aurul lichid al tim- 
purilor actuale. 

lată de ce, dupa expeditiunea 
celor doi valoroşi speleologi, 
sosiră experţii care incepura să 
pună în valoare terenul din jurul 
izvorului deacuma fără mister al 
Fluviului Roşu. 


mai e posibil să le reincarce. Bestiileurlând, patru sau 


cinci  nerănite, înconjoară pe nenorocitii vânători. 
Să fie sfârşitul lor oare? 

Pe neașteptate, ţâşneşte din 
apă o flacără puternică. Sare, 
oscilează, recade şi se stinge. 
Alte flăcări trecătoare se aprind 
în apropiere şi în depărtare. 

Pe fata lacului nu sunt de- 
cât flăcări care se aprind, ilumi- 
nand pereții grotei, făcându-i 
să strălucească în mii de 
sclipiri. 

Inspaimantati monstrii fug in 
fundul apei. 

Pe cand inoata cu indemanare 
ca să nu fie arşi de flăcări, cei 
doi tineri privesc la acest lac 
aprins ce-şi schimbă aspectul în 
fiecare clipă. 

Toto şi Pedro găsesc" deschiza- 
tura, şi ajutați de reflux, trec 
cu grabă înotând prin canal. 


DE NEGHINĂ 


dacă n'am părticica mea de pământ, se întreba gân- 
gania? Unde să mă asez ca să rămân liniştită? Atunci 
în faţa i se ridică deodată casa, locuinţa stăpânului 
grădinii. „Sus, acolo, trebue să fie bine... dar e prea 
înalt. Să se ridice cu cumpatare“. Intâi sbura pe vârful 
unei gherghine, de acolo pe un copăcel, pe un călin; 
pe urmă pe iedera dimprejurul balconului.  Insfârşit, 
iato: a ajuns. S'a așezat pe marginea stresinei. Uf! 
cum arde tabla, Soarele o dogoreşte, — un chin. Va să 
zică şi aici, — iad. Şi gândul o munci iar: ,,Ce rost 
avea pe lume?...““. Toate celelalte vietati păreau că au 
o chemare. Si fluturul? Cumde nu. Dar fluturul e 
încântarea ochilor, e floare sburătoare, e o picurare 
vie din curcubeu. Furnica îşi face casă, agoniseste, — 
trăiesc mii la un loc; furnica dacă ar fi de o sută de 
ori mai mare izar fi destulă mintea pe care o are acum, 
în vreme ce atâtea dobitoace, mari cât munţii, dacă ar 
fi de o sută de ori mai mici, nu le-ar ajunge mintea 
pe care o au cum sunt. Albina... Toate, toate. Şi ea? 
Seama ei pe lume?... 

In clipa ceea gâza prinse cu ochişorii o semene a ei 
sburând pe sus, căutând poate un loc de scăpare ca şi 
dânsa. Dar nici n'apucă bine să se uită la ea, când, 
ca o săgeată, o rândunică se repezi din cuibul de sub 
streşină şi prinse din sbor tovarăşa de suferinţă. Peste 
o clipă se auzi tipetele de bucurie ale puisorilor cărora 
rândunica le aducea hrană. $i gângania, biata, isi dete 
seama : „Vezi asta e soarta noastră: sa hrănim pasă- 
rile care au ce căuta pe lume!“... 

„„Gâza întinse aripioarele, se lasă în gol, pluti putin; 
apoi săgeata străbătu din nou aerul. Se auzi o pâlpâire 
de aripi. Şi îndată, puişorii primeau, gălăgioşi, pe mama 
bună ce le aducza iar hrană. Em. Gârleanu 


5 


CÂT UN FIR 


Nu trebue sa fii cât un munte de mare ca să poţi 
judeca. Ci de-ai fi cât o neghină, ori cât un fir de 
colb, dacă ai, în căpşorul tău, scânteia dumnezeiască 
ce cuprinde lumea, tiri deajuns: știi ce esti, de unde 
vii şi încotro trebue să te îndrepți. Gândirea aceasta 
i-o spusese gânganiei o furnică. Şi spusa muncitoarei 
îi intrase atunci pe o ureche şi-i ieşise pe alta. De abia 
văzuse de câteva zile lumina soarelui, pământul, florile ! 
In iarbă i-au părut toate un raiu; dar când a întins 
aripioarele şi-a sburat, mirându-se că poate să străbată 
aerul, când apoi a căzut, istovită de oboseală, pe o 
frunză, atunci întâia-şi dată a cunoscut greul. Şi spu- 
sele furnicii i-au venit în minte... Ce era? O gânganie 
mică, fără strălucire, rotundă, ca o semanta. De unde 
venea? Din iarbă; tinea minte ca sé trezise sub o 
rochita rândunicii. Dar încotro avea să se îndrepte? 
Ei, asta era greul! 

S'a scoborit de pe frunză, şi-a purces să caute din 
nou furnica. A umblat încoace, încolo, — furnica nicăeri. 
Altele a întâlnit, — dar grăbite. Furnicile nu prea stau 
de vorbă. A mers mult si bine; altă gândire n'a mai 
auzit. Intelepciunea e rară, se gândea biata gânganie. 
Şi acesta a fost al doilea necaz al ei. E greu începutul! 
Intr'o zi o prinse o ploaie: din nebăgare de seamă căzu 
întrun sivoiu. De abia scăpă, pe un paiu. Iar alta dată. 
— ce spaimă Doamne! stătu o clipă, fără suflare, sub 
talpa cismei grădinarului. Avusese noroc de o pietricică 
ce lăsase lângă dânsa un gol. De ce-ti atârnă viata în 
ziua de azi! Dar trebuia să se păzească cu tot dinadinsul. 
Traiu e acela când eşti nevoit să-l cumpanesti în fie- 
care clipă? Umbla numai pe dibuitele : cercetând, oco- 
lind, ispitind. Colo e apă, dincolo oameni, mai la o 
parte un cărucior cu copii. La ce m'a lăsat Dumnezeu 


a 


ad 


cum se și făcu, iar pentrucă prin ciocå- 
nătoare se întâmplase aceasta Atotputer- 
nicul spuse îngerului să-și şteargă degetul 
de capul ei, să rămâie însemnată. 

„ Ce să vezi însă? Așa le-a luat ochii 
celorlalte paseri roșul ciocănitoazei că 
toate au năvălit la ea, să se atingă de 
dânsa, să capete și ele măcar cût de 
puțin din fata sângelui. Cel dintâiu stic- 
letele. Dar dintr'o picătură ce s'alegi ? 
Pe urmă şi-au amestecat penele care cum 
le-a tăiat capul. Vrabia, fiindcă era cald, 
s'a scăldat îndată în fårånå şi s'a făcut 
ca dracul. Cioara, foarte înțeleaptă, ce-a 
gândit: ,, Eu nu-s proastă, cu pana mea 
Ivo să mă ia nimeni în seamă și o să 
mă înmulțesc în pace. la să rămân cu 
neagră cum sunt“, Si neagră a rămas. 
Tot astfel si corbul. Puţine au avut în- 
felepciunea să se roage de Dumnezeu să 
le facă el cum o crede în nemărginita 
lui mărinimie. Aşa Prea-Inaltul şi-a atins 
degetele de penele păunului și-a făcut: 
prigoria, gangurul, scatiul. Ba chiar si 
eu am întins aripele de mi-a pus albas- 
trul de pe ele. Uite. Mărturisesc cam putin, 
însă şi aşa e bine că tot mi-a venit 
mintea cea de pe urmă. Dar cel mai 
folosit, îţi închipui a rămas păunul, căci 
tot albastrul, aurul si verdele, disprețuit 
de celelalte paseri, iau rămas lui. lar el, 
de bucurie, si cum avea un glas minunat, 
sa pus îndată să cânte, si cântă, cântă, 
fără să ia seamă că Dumnezeu, obosit, 
vroia să ațipească puţin. De trei ori i-a 
poruncit Atotputernicul să tacă. El de 
unde! îi da înainte. Atunci, dintr'un 
tufis, iată și priveghetoarea! Priveghe- 
toarea, pe vremea ceea era cea mai le- 
neså pasere: dormea şi ziua si noaptea. 
Si fiindcă acuma se trecuse cu somnul, 
nimerise şiea la spartul târgului, si aler- 
gå la Prea-Inteleptul să-i schimbe şi ei 
penele, că nu vroia să rămâie așa cum o 
mâzgălise în grabă, vecina ei, vrabia, cu ce 
putuse lua și dânsa de pe aripe. Dumnezeu 
însă se supără foc de lenea privighe- 
toarei si o lăsă așa, ba o si pedepsi să 
nu mai doarmă nici nopțile de acum 
înainte. Dar fiindcă priveghetoarea sbură 
pe umărul Atotputernicului, si se rugă, 
frumos, de iertare, și fiindcă indurarea 
lui Dumnezeu nu cunoaște margini, i se 
făcu milă Ziditorului de păsărică. Insă 
nu-și mai putea lua lua cuvântul înapoi. 
Ce să facă? Tocmai atunci îi lovi auzul 
glasul păunului. Si ce se gândi Dumne- 
zeu ? Să treacă glasul păunului, privi- 
ghetoarei: pentru pedeapsa mare care 
i-o ddduse se cuvenea, in schimb, si un 
dar mare. Ba scăpa și de cântecul ză- 
ludului. Zis şi făcut. De atunci prive- 
ghetoarea cântă așa de frumos, iar pău- 
nul schiaună ca o mata . la așa!“. 


* 
+ 


x 
a 


Soe 


d 
° 


X x 5 A ë 
ul etnia ER 


< 
we 
* 


. 
Wa 


x 
XK 
ve 


a = 
te fe te ee 


* 


+ 
¥ جد ¥ 


A K 
æn 


æ thx 


IN FEE’ DE: FEL DE FEŢE 


0 mea e foc. V'am destăinuit pd{ania 
ASS) ciocănitoarei și de atunci şi-a pierdut incre- 
derea în mine. O săptămână întreagă am rugat-o 
până să-și tie cuvântul, să-mi spuie cum au că- 
pătot paserile penele lor așa de minunate la vedere. 
Ascultaţi ce am vorbit cu Gaifa: 


Eu. — Pasere dragă, iti făgăduesc că de acum 


înainte n'o să mai spun altora nimic din ceea 
ce-mi împărtăşeşti. 

Gaita. — Lasă că te cunosc. Așa mi-ai vorbit şi 
rândul trecut, şi mi-ai pus ciocănitoarea pe cap, 
de-mi amărăște zilele. 

Eu. — Gaifa dragă, mă jur... 

Gaita. — Jurămintele tale sunt ca fulgii mei de 
de uşoare. Lite: 

(Isi scoate un fulg cu ciocul și-l lasă să plu- 
tească în aer). 

Eu. — Gaiţă dragă, crede-mă, jurămintele mele 
sunt ceva mui grele... 

Gaiţa. — Lasă! lasă!... Insfdrsit, o să-ţi spun 
şi povestea asta, și atâta tot... 

Eu. — Şi lada’n pod! ٠ 

Gaita. — Așa. Ascultă : La început toate paserile 
aveau penele de două feluri: albe si negre, ca 
ziua şi noaptea. Decât Dumnezeu se cam săturase 
să le vadă pe toate la fel. Şi ce şi-a zis: „Bine, 
dacă la trup îs deasebite. de ce mar fi şi la, 
pene? Atunci s'a uitat în sus, in jos, şi-a hotărît 
îndată unui păun — pdunul era alb, cûnla mai 
frumos decât toate si era si paserea lui de casă — 
a hotărît aşa dar unui păun să-și ia sborul, in 
zorii zilei, prin înaltul cerului, să-şi moaie penele 
în. albastrul văzduhului şťn aurul răsăritului, 
apoi să se lase pe pământ, să-și poarte aripele 
prin verdele ierbii. După ce păunul a îndeplinit 
toate acestea, de-ți lua ochii cu strălucirea lui 
dacă-l priveai, Dumnezeu a poruncit unui vultur 
să adune toate sburătoarele cerului şi, după ce 
s'au strâns la un loc cu toate, Prea Sfântul le-a 
spus că vrea să le infrumusefeze. Arătându-le, 
păunul le zise să-și aleagă fiecare, de pe trupul 
lui, felul penei in care ar vrea să fie îmbrăcată. 
Si ca să-l vadă mai bine paserile pe păun, Dum- 
nezeu îi porunci să-și rotească coada şi de atunci 
păunul căpătă darul acesta. Paserile cerului însă, 
deprinse mereu cu albastrul văzduhului, cu ver- 
dele ierbii si cu aurul soarelui, puţine au ales 
penele acestea, și mai toate s'au bucurat de soco- 
teala sticletelui. Vezi dumneata, mic şi afurisit : 
„Doamne, zise el, amestecăm noi cum ne-o tăia 
capul“. Dumnezeu a zâmbit şi a încuviințat că 
cele care voiau să asculte de sticlete să facă după 
cum le-a sfătuit el. Tocmaiatunci, hop! şi ciocăni- 
toarea, care întârziase cun trandafir alb în cioc. 
Prea-lnaltul o chemă să o mustre că a rupt floarea, 
apoi porunci unui înger să-i aducă trandafirul, 
să-l miroase. Ingerul, când luă crenguța, se îm- 
punse întrun spin și îndată îi ieși în vârful de- 
getului o bobifa de sânge. Fiindcă din pricina 
trandafirului răsări cea dintâi picătură de sânge 
pe lume, Dumnezeu meni floarea să se facă roșie, 


6 


ri 


VAZUT NQ-‏ اما 


ILE MANUSI 


DE Box ALE اللا‎ 
Toro 2 


Regina Charlotta a Angliei, soţia lui George al III-lea, 
a răspândit moda pomului de Crăciun? Toţi copiii ar 
trebui să-i fie recunoscători pentru acest obiceiu plăcut. 


EE: 


In Malaesia nu se poate semăna orezul până ce n'a 
venit vrăjitorul, mai înainte, să ardă un fel de răşină 
în orezărie. Acel care ar îndrăzni să treacă peste acest 
obiceiu nu şi-ar mai găsi pacea cu vecinii! 


aN 
Căldura şi frigul ce resimtim nu sunt decât rezultatul 
vitezei cu care circulă moleculele ce compun aerul din jurul 


nostru. Cu cât aceste molecule se mişcă mai mult, cu 
atât e mai cald. 


Mică ştiinţă nautica 


Şalupă  Corabie cu pânze 


Corabie Goeleta Corabie grea cu 
de marfa două catarguri 
© o 9 


11 


Cultură fizică la copii 
— INTRODUCERE — 


S] OTE vorba de cultură fizică pentru copii, 
AA adică pentru mica ființă care se naşte, şi 
ذم‎ cere, în mod treptat, până la completa 
7 creştere, are nevoe, pe lângă gesturile care 
îi sunt naturale, de exerciţii bune şi care 
să-i permită să devină om cât mai curând. A te naşte, 
este desigur, o performanță destul de frumoasă; dar nu- 
mai să vezi lumina zilei nu-i destul, şi nici de cum să 


_creşti la întâmplare până devii om. 


Mica fiinţă trebue condusă către perfecțiune fizică, 
tot astfel cum sunt conduşi primii săi paşi, primele sale 
vorbe. 

Născut din părinţi normali, adică fără grave boli, co- 
pilul se poate foarte bine desvolta în cursul grelei exis- 
tente ce e hărăzită omului în epoca noastră. 

Dacă copilul este născut din părinţi alcoolici, tuber- 
culosi, sifilitici, etc..., copilul dela început are un greu 
handicap de învins. Şi s'o spunem clar, mai ales acești 
demosteniti, din cauza lipsei de igienă, de educaţie făcută 
dela început, sunt cei ce nu profită de avantajele edu- 
catiei fizice. 

Şi altfel de cât se crede în deobşte, că viața modernă 
aproape numai cerebrală, n'are nevoe de efort fizic, noi 
vom mărturisi că viata modernă grație desvoltarei ideei 
sportive, a dat generații puternice, sănătoase si dornice 


de exerciţii în aer liber. 


* 
7 9 

Cultura fizică a copilului, ca si cultura fizică a adul- 
tului nu trebue făcută numai din vorbe. 

O bună fotografie — o bună schiță sunt mai clare și 
mai uşor de înţeles de cât o lungă descriere. 

Să lăsăm la o parte tot ce sa scris despre cultura 
fizică şi pentru cei mici să adoptăm metoda cea mai 
apropiată de natură, adică un naturism care deja în 
ţările nordice a dat frumoase roade. 


5 & e 
In unele regiuni ale Chinei, sunt plătiți 
sonoră, ca să scoată urlete cât mai sgomo- 


toase şi prelungite lângă sicriele morţilor 
„de vază“ 


„„bocitori şi bocitoare, înzestrați cu o voce 


re NITITICĂ [A~ MĂ PE 
ARIPIOARA TAS 


es aX 


NT 
PĂSĂRICA FURIOASĂ 
Extraordinar, cântăreața asta mă 
ia drept un camion de mutat 
bagajele ! 


MAMA CROCODILĂ (fiului 
ei). — Dacă nu eşti cuminte copilul 
meu şi te depărtezi de mine, până 
în trei luni te vei transforma într'o 
pereche de pantofi ! 


EXAMINATORUL 9 
Iti pun o problemă de n) 
aritmetică. Dacă ar 
cădea o pisică într'un 
put fără fund, şi sco- ] 
boară câte trei metri 
şi se ridică de atâtea ori câte doi 
metri, după cât timp ar ieşi afară? 

Elevul inegreste trei pagini cu 
socoteli şi ia o a patra foaie albă. 

EXAMINATORUL. Este in 
zadar sa ma faci sa-mi pierd timpul. 
Dacă erai inteligent, ai fi priceput 
că pisica nu va esi niciodată! و‎ 

ELEVUL. Pardon, domnule pro- 
fesor. Nimic nu ne grabeste iar eu 
mai am hartie. Daca imi mai acordati 
zece minute, veti vedea ca pisica 
va esi prin Australia. 


— Sa vedem, sar putea scrie 
„Chior“ fără litera i ? 

— De sigur, domnule profesor: 
Korb 


Poveste scoțiană 

— Toto, ce faci 
acoloin genunchi, pe 
marginea trotuaru- 
lui? 

— Am niste prie- 
teni cari vin in vi- 
= zită la mine diseară... 

şi atunci, ascut acul 
de patefon pe care lam împrumutat 
dela vecinul meu. 


TOTO. — Mar i:o, nu 
gåsesti cå tata bate acest 
cuiu in perete ca un tunet? 


MAMA. — Dar, dar 
nu face chiar asa mare 
sgomot. 
TOTO. Nu, dar se spune că 


trăsnetul nu nimereşte de două ori 
în acelaş loc. 


Iluzie optică 


Aceste trei mame cu copiii lor, au 
toate aceiaşi înălțime. 


e 
— Se pare ca 


unele bijuterii 
poarta nenoroc! 


— Da, de exem- 
plu un inel de 
căsătorie. 


PROFESORUL. 
— Cum silabisesti 
cuvântul ,,anhidri- 
dă“? 
ELEVUL. 
Cujgreutate, dom- 
nule profesor! 


Admirand aceasti frumoasa 
lebada, puteti observa si un om. 
Care din voi il vede? 


ROBERT. 
Ce increzut este 
Vasile. Pentruca 
tatal sau e medic, 
el crede cae fiul 
unui specialist ! 

LEON. -— Spe- 
cialist! Ha, ha! Probabil fiindcă 
n'are decât un singur client. 


Culmea politetii 

— Oh! scuzati- 
ma dacă v'am mers 
pe picioare, spune 
doamna în ats 
tobuz, domnului. 

— Nu va scu- 
zati doamna, nu 
e nici o nenorocire. Mi se întâmplă 
şi mie adesea să merg pe propriile 
mele picioare. 


— Am suit multe scări şi sunt 
tare obosită. Acum cântă tu singură 
la pian. 

12 


PAGINA FETITFELOR 


lată câteva mici obiecte decorate cu lucru de mână 
pe care le puteți face cadou sau impodobi camera 
voastră cu ele. 

De pildă un carton acoperit cu feutru albastru dea- 
supra căruia puteţi coase mici stele albe tăiate tot din 
feutru. Acest model îl mai puteţi face din hârtie colorată 
lucioasă, lipită tot pe carton. Când totul e gata, fixafi un 
calendar deasupra. 

Tot pentru calendare, dar mai mici, coasefi des și 
şi bine pe dosul unui carton în formă de inimă, o bucată 
de pânză imprimată ce o veţi găsi cu siguranță printre 
resturile de croitorie ale mamei voastre. Blocul il lipifi 
cu clei tare la mijloc. 

Un calendar cu filele libere se potriveşte minunat în 
buzunarul de postav roșu cusut pe un carton acoperit tot 
cu postav de aceiași culoare. Pe ambele părți lipifi flor 
ricele din diferite culori din feutru. Dacă vă place să 
coaseţi, le puteți broda. 

Ultimul model: câte o bucată de carton acoperit cu 
hârtie colorată. La mijloc are două tăieturi prin care 
petreceţi un centimetru. Aşezafi acest obiect deasupra 
mesei voastre de lucru; îl veţi avea oricând la îndemână 
şi vă va face mare plăcere știind că l-aţi confecționat 
singure. 


SES E E 2 
Sea | 
BB Z 


Stiti să faceţi pacienţe? 


Un total de treisprezece 


Această pacien{a se face 
cu un pachet de 52 cărți 
de joc. 


Cărţile le socotiți după va- 
loarea lor, asul valorând unu: 
doi, doi, etc... valetul va- 
lorează unsprezece; dama, 
doisprezece, regele, treis- 
prezece. 

După ce ați amestecat căr- 
tile si le-aţi tăiat, asterneti 
un rând de opt cărți, dintre 
cari scoateţi cărţile perechi 
ale căror puncte adunate la 
un loc fac un total de 13. 

Se pot adifiona punctele 
oricăror cărţi indiferent de 
culoare sau de familie. 

Locurile rămase goale din 
pricina îndepărtării cărților 
formând 13, două câte două, 
sunt înlocuite cu cărțile urmă- 
toare din pachet. 

Regii — care valorează 18 
— pot fi ridicaţi separat, 
unul câte unul. 

Când din tabloul de opt 
cărți ce-l aveţi întins dinain- 
tea voastră nu puteți ridica 
nici un rege sau nici o pe- 
reche de cărţi, atunci pacienta 
s'a închis. 


Dimpotrivă, vă iese, atunci. 


când reușiți să ridicați rând 
pe rând toate cărțile ingirate 
pe tablou, grupându-le, bine 
înțeles, în pachete de câte 
două care să însemneze un 
total de 13. 

Fiţi atenţi însă, că nu aveţi 
dreptul să aveți pe tablou 
mai mult de opt cărți deodată. 


MĂMICA MEA 


Am o mămică frumoasă si bund 
Cum nu a mui fost. 

Ea pentru mine strânge şi adund 
Lucruri cu rost. 


Adesea când se face seară 
Si eu m'am culcat, 

O aștept să apară, 

Să-mi de-a un sărutat ! 


Mămica ta, o drag copil, 
E tot atât de bună! 

Tu trebuie doar s’o asculți, 
Si să nu spui minciuni. 


IRINA 


LUPTA VIEŢII 
Gazel 


Copiii nu ”nfeleg ce vor! 
A plânge-i cumintia lor. 


Dar lucrul cel mai laş în lume 
E un bărbat tânguitor. 


Nimic nu-i mai de ris ca plinsul 
In ochii unui luptător. 


O luptă-i viata; deci te luptă 
Cu dragoste de ea, cu dor. 


Pe seama cui? Eşti un nemernic 
Cînd wai un tel hotăritor. 


Tu ai peaităi! De rai pe nimeni, 
Te lupfi pe seama tuturor. 


E tragedie ”nålfåtoare, 
Când biruiţi oștenii mor. 


Dar sînt eroi de epopee, 
Când braţul li-e biruitor. 


Comediant e cel ce plinge, 
Şi-i un ne-om că-i dezertor. 


Ori care-ar fi sfîrşitul luptei, 
Să stai luptând, căci ești dator. 


Trăesc acei ce vreau să lupte ; 
lar cei fricoși se pling şi mor. 
De-i vezi murind să-i laşi să 
moară, 
Căci moartea e menirea lor. 


p” 
4 

1 

0 

| 

| 
firs 


Carnot anunțând Conventiunii 
ştirea trimeasă prin telegraf a 
victoriei asupra Austriacilor 


Telegraful dintre Paris şi Lille înce- 
puse să funcţioneze la sfârşitul lunii 
August 1794. Imprejurările ce dictară 
expedierea primii telegrame către Con- 
ventiune înscriu o pagină glorioasă în 
istoria Franţei. 

Oraşul Condé fusese luat dela Aus- 
triaci. In aceiaşi zi, adică la 1 Sep- 
tembrie 1794, la amiazi o telegramă, 
pornia din turnul Sf. Ecaterina أو‎ sbura 
din staţie în stație dusă de aripile vân- 
tului până în Luvru la Paris. 

Sosise tocmai în momentul când Con- 
ventiunea își deschidea şedinţa. Carnot 
se urcă pe tribună si ţinând o hârtie 
in mână, zise cu vocea tremuranda : 

„Cetățeni, iată ştirea ce ne soseşte 
prin telegraful prin care voi Laţi stabi- 
lit între Paris şi Lille“ 

Condé este restituit Republicii; 
predarea a avut loc azi dimineață 
la ora șase. 

Aceste cuvinte fură primite cu un tunet 
de aplauze. 

Deputaţii se ridicară cu toţi în picioare; 
tribunele izbucniră întrun „bravo!“ 
prelungit; un entuziasm patriotic strânse 
inimile întregii adunări care scoase un 
strigăt lung în cinstea nouei inventiuni 
atât de strălucit inaugurată de anunţul 
unei victorii. 

Inventatorul era larg răsplătit pentru 
toate umilirile suferite; Lakanal putu 
fi mândru de protectiunea pe care o 
acordase lui Claude Chappe. 


14 


— lată cum sa întâmplat, răspunse şeful echipa- 
jului. Am făcut totce mi-astat în putință ca să împiedic 
această crimă, 

— De asta sunt sigur, lohnson, şi voiu adăuga că 
agitatorii îşi puseseră de mult în gând săajungă aci. 

— Tot aşa e şi părerea mea, zise doctorul. 

— Şi a mea, reluă lohnson, căci aproape îndată 
după “plecarea d-voastră, căpitane, chiar din ajun, 
Shandon, supărat contra d-tale, s'a făcut mai rău şi, 
îmbărbătat de ceilalți, a luat comanda vaporului. 
M'am opus, dar în zadar. După aceea, fiecare făcu 
ce ia plăcut. Shandon îi lăsa în voia lor: el voia să 
arate echipajului, că timpul ostenelilor şi lipsurilor 
trecuse. Aşa nu mai făcea niciun fel de economie, 
aprindea focul mare în sobă, se ardea chiar din brik. 

Proviziile de hrană erau pe mâna oamenilor, lichio- 
rurile de asemenea și pentru nişte indivizi lipsiţi de 
multă vreme de băuturi spirtoase, vă inchipuiti ce abuz 
au făcut! Aceasta a fost dela 7 la 15 Ianuarie. 

— Aşa dar, zise Hatteras cu o voce aspră, Shan- 
don a învins echipajul la revoltă? 

—. Da, căpitane. 

— Să nu mai vorbim niciodată de el. Acum con- 
tinuă, Iohnson. 

— Către 24 sau 25 Ianuarie s'a făurit planul de 
a părăsi vaporul. S'a hotărît de a câştiga ţărmul a- 
pusean al mării lui Baffin, şi de acolo, cu galupa, 
trebuia să atingă ti- 
nuturile  baleneiare 
sau chiar aşezările 
groenlandeze de pe 
coasta răsăriteană. 
Provizii erau din bel- 
sug; bolnavii, exci- 
taţi de nădejdea rein- 
toarcerii, mergeau 
mai bine. Se începu 
prin urmare prepa- 
rativele plecării ; s'a 
construit osanie des- 
tinată a transporta 
merindele, combus- 
tibilul şi şalupa ; ea 
trebuia sa fie trasă 
de oameni. Speram 
mereu că o să vă 
intoarceti, capitane, 
desi mă temeam de prezența d-tale; n’ati fi obţinut 
nimic dela, echipaj, care mai de grabă v'ar fi măcelărit, 
decât să rămână pe vapor. Erau cuprinși de nebunia 
de a fi liberi. Am chemat pe toţi tovarășii mei unul 
după altul, le-am vorbit, i-am sfătuit, i-am făcut să 
înțeleagă la ce pericole se expun, însfârşit le-am spus 
că parasindu-va, comit o laşitate. Plecarea a fost ho- 
tarita pentru 24 Februarie. Shandon era nerăbdător. 
Ingrămădi în sanie si in şalupă tot ce a putut să in- 
capa ca provizii si lichioruri; a încărcat o mare pro- 
vizie de lemne; chiar pereţii tribordului au fost dá- 
ramati până aproape de linia de plutire. 

(Va urma) 


AVENTURILE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 


Cele dintâi cuvinte ale lui Altamont 


Către opt ceasuri seara, cerul se desbrăcă câteva 
minute de ceturile sale reci; stelele străluceau viu 
într'o atmosferă foarte rece. 

Hatteras profită de această schimbare, ca să fixeze 
înălțimea câtorva stele; luându-și instrumentele, el ieşi 
din colibă fără să spună un cuvânt. Vroia să ridice 
poziţia spre a sti dacă muntele de ghiatå nu s'a abătut. 

După o jumătate de ceas, intră în colibă, se înghemui 
într'un colt şi rămase cufundat într'o nemiscare adâncă, 
care nu prea seamănă cu somnul. 

A doua zi, zăpada începu să cadă din belşug. Doc- 
torul se putea felicita că a făcut cercetările sale în 
ajun, căci o pătură groasă de zăpadă acoperi îndată 
câmpia de ghiata si orice urma a exploziei disparu sub 
un giulgiu de trei picioare grosime. 

Toată ziua n'a fost posibil sa iasă din colibă. Din 
fericire locuința era destul de încăpătoare, sau cel 
putin aga părea acestor călători sdrobiti de oboseală. 
Sobita ardea bine, doar cu vârtejuri violente, care 
arunca câte odată fumul în interior; totuși la căldura 
ei se puteau face băuturi calde, ceai sau cafea, care 
prindeau de minune pe o temperatură așa de scăzută. 

Naufragiatii — căci am putea foarte bine să le dăm 
acest nume, — o duceau destul de bine cum nu mai 
fuseseră obişnuiţi de multă vreme; în prezent nu se 
„gândeau decât la această căldură binefăcătoare, la a 
ceastă odihnă momentană, uitând şi sfidând viitorul 
care îi ameninţa cu o moarte asa de apropiată. 

Americanul suferea mai puțin si revenea încetul cu 
încetul la vieata; el deschidea ochii, însă nu putea să 
vorbească. Pe buzele lui arse zăreai urmele scorbutului. 
Nu putea să scoată un sunet dar auzea totul, aşa că 
a fost pus în curent cu situația sa. El dădu din cap 
în semn de mulțumire că se vedea scăpat de sub în- 
velişul de zăpadă, și doctorul a fost destul de înțelept 
să nu-i spună că încă n'a scăpat de moarte, căci în 
cincisprezece zile sau trei săptămâni cel mult n'au să 
mai aibă ce mânca. 

Către amiază, Hatteras ieşi din mutenia sa, se apro- 
pie de doctor, de Iohnson si de Bell. 

— Amicii mei începu el, trebue să luăm împreună 
o hotarire de difinitivă asupra celora ce ne rămân de 
făcut. Inainte de asta, însă, aş ruga pe Iohnson să-mi 
spună în ce împrejurări s'a petrecut actul de trădare. 

— La ce s'o ştii ? răspunse doctorul ; faptul s'a tăcut, 
să nu ne mai gândim la el. 

— Din contră, eu mă gândesc la el, răspunse Hat- 
teras. Dar după ce Johnson ne va spune totul nu mă 
voiu mai gândi. 


„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. Bucuresti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată pentru 
tineret. Redacţia și administraţia, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucuresti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsabil: N. lonescu. Prețul abonamentelor: 
un an (52 numere) 200; 6 luni (26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor pcstale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 


IMPRIMERIILE ,,ADEVERUL" S. A., BUCURESTI 


15 


Exemplarul 5 le 


m 


CUHOARA 
U> ig 


a 
ا‎ 
3 
= o 
maat 
yy 
eae = 
> 5 
5 


3 


TØR! 


SI CU TIKETELE 


copiilor : 


ANUL XVI! 


° DIMI NEA 


W 


I, 


romanul vulpii 


PĂȚANIA_ CU URSUL 


întrun fotoliu in fafa focului care-i încălzeşte 
botul, şi declară crezând cu adevărat cc va umple 
de fericire pe rudele sale bune: 

Mă văd aşa de prietenos primit, încât am să 
viu mai des, nepoate. Bine am făcut că n'am 
crezut toate prostiile ce se spun despre tine. De- 
acum poți să te bizui pe sprijinul meu. Dar până 
atunci nu mă lăsa să mor de foame. lasă vedem 
ce ai să-mi dai? 

— Ehei! scumpe unchiu, zău nu prea ştiu. 
Căci azi ne-am hrănit cu singura hrană ce am 
găsit pe aci si a cărei gust e cât se poate de rău. 

— Cum se poate ? se miră Ursul, întunecându-se 
la faţă. 

— Miere. Ce mai mâncare! uf! 

— Cum! miere ? Dar este mâncarea mea pre- 
perată. Repede du-te si adu-mi. E un adevărat 
paradis la tine, scump nepot ! 

— Nu am aci în casă. Dar dacă vrei să vii 
cu mine, vei avea câte vrei si chiar mai multă 
de cât îți trebue. Dacă ași fi ştiut că ai să vii, 
mi-ar fi făcut mare plăcere să culeg si să ţi-o 
prepar eu. 

— Imi dau seama de dragostea ta pentru mine, 
Vulpoi, şi am să mi-o amintesc, dar du-măl la 
miere. ê 

Vulpoi râde în gûnd şi făcând cu ochiul familiei 
sale, iese urmând pe Urs. In timpul acesta Her- 
melina, Marin si Piazdrea, bănuesc pe bărbatul 
şi tatăl lor că vrea să-i facă una ursului și se 
bucură dinainte de ce le va povesti Vulpoi peste 
puţin. 


* 
* * 


(plies copaci se văd două siluete care se 

îndepărtează mergând către sat, una din ele 
e greoae, cealaltă ușoară și împodobită de o fru- 
moasă coadă stufoasă. Sunt cei doi tovarăși. In 
curând Vulpoi, anunță pe Urs: 

— Vezi luminișul acela acolo? Acolo e locul 
unde ai să găsești atâta miere cât îţi trebue ca 
să te saturi şi să te desgusti de 
ea pentru totdeauna. 

Și Vulpoi râde singur spunând 
acestea, pe când Ursul nu mai 
poate de nerăbdare. 

Vulpoi ştia că în timpul zilei, 
pădurarul tăiase lemne. 0 știa, 
pentru că era s’o păţească, din 
cauza unui trunchi crăpat in 
două și în care bătuse pene 
pentru ca să find îndepărtate 
cele două părţi ale trunchiului. 


TE sa Vulpoiule ! 
E24) Ursul stă în fata caste- 


lului de la Vâlcele si chiamă 
cât îl tine gura pe stăpânul 
castelului. Până acum nici 
un răspuns. Uşa e închisă 
şi ferestrele la fel. Să nu 
fie oare nimeni înăuntru? 

Ursul începe să-și piardă 
răbdarea. Fiind dintre pu- 
ternicii pământului, n’are 
obiceiul să aștepte. Urlă mai tare și bate cu putere 
în uşa ferecată si legănându-și corpul său greoiu 
caută să vadă prin ferestrele castelului ce se petrece 
înăuntru. Dar degeaba. Cu toate că e cât o ma- 
tahală, e totuşi prea mic ca să ajungă până la 
ferestre. 

Vulpoi însă stă acasă în familie; dar se teme 
de hoinari, și când e liniștit acasă, nu-și caută 
belele decât dacă nu poate scăpa de ele. De aceea 
cu băgare de seamă el se uită să vadă cine bate și 
strigă aşa tare, deşi vede pe domnul Urs. Fără să-i 
mai fie teamă se gândeşte : 

— lata multă vreme de când nu mi-am mai 
bătut joc de nimeni, si scumpul meu unchiu (erau 
rude îndepărtate) sosește tocmai la timp ca să-i 
joc o festă. Nu e prea inteligent. Nu-i nici prea 
rău. Ne vom veseli frumos! 

Se scoboară în sala unde Hermelina, Marin şi 
Piazărea — după ce mâncaseră stăteau la gura 
sobei, în fata unui bun foc de toamnă care scotea 
mare vâlvătaie — și-i sfdtueste să se arate pri- 
mitori cu Ursul. Apoi deschide ușa. 

Dar greu mai vii să deschizi nepoate! Eram 
să plec, crezând că nu esti acasă, cu toate că am 
mare nevoe să mă odihnesc și să mănânc ceva. 
Ce mai fac nevasta și copiii tăi? 

— Ai să-i vezi singur şi să citeşti pe fețele lor 

„cum arată, precum și plăcerea ce le face sosirea 
dumitale. 


x 
* * 


VI LPOI bagă pe domnul Urs în casă îl săr- 
i} bătoresc cu toţii, se gudură lângă el si îl 
măgulesc. Ursul nu fără oare care teamă intrase 
în casa lui Vulpoi, acest blestemat, despre care 
se șopteau tot felul de fără de legi. Dar îşi 
zisese: — „In definitiv sunt mai puternic decât 
el; iar cum mai.pofi să crezi că e un afurisit, 
acest nepot cumsecade care mă primeşte aşa 
de bine si a cărui familie e atât de drăgălașe 
cu mine?“ 

Fără nici o teamă deci, Ursul se așcază. bine 


2 


Si când sosesc țăranii, Ursul e deja departe. 
* 
* * 
JERGE mult, mai mult se tărâe, şi par'că ar 
HAJ avea pe cap o glugă de sânge. Când după 
multe oboseli, ajunge la curtea nobilă, el e primit 
cu strigăte de milă, de spaimă şi de furie. 

— Excelenţă, cine v'a făcut asta? întreabă 
Regele care știe că Ursul este unul din cei mai 
credincioşi vasali. 

— Vulpoi, trădătorul, relegiuitul, strigă acesta 
sleit de puteri, Justiţie, Sire! 

Mânia regelui este teribilă. Nu mai poate de- 
acum să se îndoiască de trădarea stăpânului dela 
Vâlcele. Pune să i se. povestească toată pățania, 
apoi, scuturându-și coama cu furie, chiamă pisica 
Tybert, lângă el. 

— Tybert, tu care ai minteaagerd ai să pleci 
imediat la Vâlcele si ai să chemi pe Vulpoi ime- 
diat la curte. 

De altfel el nu spusese lui Tybert de ce esu- 
părat pe Vulpoi şi nici despre viclenia 
ce intrebuintase răutăciosul ca să-și 
bată joc de bietul Urs. 

Sărmanul Tybert! 

Pisica e silită să se supnnă; când 
regele comandă toţi trebue să se în- 
chine. Pleacă cu sufletul cernit, căci, 
fără să bănuiască ce îl aşteaptă, ştie 
bine că Vulpoi nu-l iubește si n’are 
să-i fie milă de el dacă îl va avea în 
labă. 

Tybert întâlnește o cioară și îi strigă: 
„Cioară sboară în dreapta mea! (ştiţi cu toți că 
ciorile aduc noroc) Şi cioara sboară... în stânga 
ei. Tybert este nenorocit; dar se pregăteşte de 
luptă şi înaintează curagios. In curând ajunge la 
Vâlcele. 


* 
2 * 


V] ULPOI stătea la una din ferestrele castelului 

său. Cum zăreşte pe Tybert scoboară să-l 
întâmpine. Il primeşte cu mare alaiu ca si cum 
s'ar bucura de venirea lui. 

— Ce motiv îmi prilejueste venirea ta, verişorule? 

— Vulpoi, Majestatea Sa te chiamă la curte 
ca să-i dai socoteală despre fapte de cari eu de 
altfel wam cunostiintd. Majestatea Sa porun- 
ceste să pleci imediat spre curte. 

Vulpoi având aerul celui care mare nimic pe 
suflet declară : 

— Nu pot să-mi dau seama din ce motive 
Majestatea Sa mă chiamă; dar poţi fi sigur că 
imediat ce pot, voi pleca... Şi cum mă părăseşti 
deja? Nu rămâi puțin cu mine? Dacă vrei vom 
călători împreună după ce vom fi prânzit bine. 
Ei ce zici? lată îți dau ceva care îți place mult. 
Nu bănuești ? Soareci, verişorule | 

Tybert, încântat, se vede deja ron{dind șoareci 
cu grămada. Totuşi se codeste. Nu are deloc 
încredere în Vulpoi. Si totuși sunt tare gustoși 
şoarecii | Se înduplecă. 


(Continuare în pag. 10) 


3 


Acele două pene țineau deschisă crăpătura in 
deajuns, ca Ursul să poată băga nasul. 

Vulpoi se întoarce către Urs şi-l sfdtueste: 

— Vezi crăpătura aceasta: bagă-ţi nasul. Ai să 
găsești în fund miere; dar nu mânca prea multă: 
ai putea să te îmbolnăvești, îi spune batjocuri- 
toarea vulpe. 

Ursul, cu mare poftă se aruncă peste copac, îşi 
aşează cele două labe din faţă pe lemn, bagă 
capul în crăpătura arborelui din ce în ce mai în 
fund căutând mierea, pe care bine înțeles nu o 
găsește. 

— Esti mulțumit, unchiule? întreabă Vulpoi. 
Doar un mâcăit îi răspunde. Ursul e prea ocupat 
ca'să scoată o frază întreagă. Socotindu-l destul 
de ocupat, Vulpoi îi sue în gât şi repede scoate 
cele două pene de lemn. Când Urs încearcă după 
ce îi trece mirarea să se sbată si să iasă simte 
că e prins de bot, de cele două părți ale trun- 
chiului ce se apropie din ce în ce mai mult una 
de alta. 

Sărmanul Urs! De câte ori face 
vre-o sforțare ca să scape i se pare 
că i se jupoaie pielea botului, atât de 
mare e durerea. Furia lui e si mai 
mare, căci foarte cumsecadele lui nepot 
care l'a primit asa de bine, care Va 
mâgulit, acum își bate joc de el, dan- 
sează de bucurie văzându-l pe sărmaul 
urs sbătându-se de durere. 

— Scumpe Urs nu mânca atâta. Mai 
lasă și pentru alta dată. Nu-i așa că 
e bună? Haide vino, e vremea să ne 
întoarcem acasă. Nevasta mea ar putea să se 
neliniștească, 

Ursul se lupta mereu cu arborele. Dar acesta 
e mai tare de cât el și nu-i dă drumul. Sărmana 
fiară e obligată ori să moară acolo sau să scape 
de capcană lăsându-i și pielea capului şi botul. 

In acest moment pădurarul a cărui colibă e în 
apropiere, desteptat din somn de mărăituri si 
ldtréturi, se scoală, aprinde un felinar şi se duce 
să vadă cine face atâta sgomot. 

— Sdrifi pe urs, pe urs! strigă el; ursul s'a 
prins singur! 

Si se duce să cheme tot satul. Se aprind lămpi 
în fiecare casă, țăranii ies, înarmaţi cu instru- 
mentele de munca câmpului, cu mături, topoare. 
Si pleacă cu toţii spre luminiş. Se văd deja 
luminele printre copaci. Vulpoi care n’astepta 
decât atât trage un mare salut domnului Urs أي‎ 
ii zice: — Observ dragă unchiule că nu te poate 
nimic opri de la mâncare. Atunci îți zic adio! 

Și pleacă cu un aer demn. Ar sta bucuros să 
vadă ce se va mai întâmpla de pe urma isprăvii 
lui, dar prudența îl sfåtueste să se întoarcă la 
Vâlcele. 

Ursul aude strigătele de moarte. Desnădăjduit, 
face o mare sfortare, hotărât mai bine să piardă 
o bucată de piele decât să-şi piardă viața, trage 
tare şi isi liberează nasul însângerat. Pielea botului 
a rămas în crăpătură. Nu mai zăboveşte și sdrobit 
se duce la curtea regelui să se plângă și să ceară 
dreptate. 


INTRE DOUA MAME 


vinşi că noi nu putem vorbi, încât au scris şi tipărit 
aceasta și în cărţile lor! 51 sunt foarte siguri de 
ceea ce spun! Se îndoesc puţin chiar şi copiii care 
sunt mai deştepţi şi mai apropiaţi de noi; dar cei mari de 
atâtea ori afirmă si repet această prostie că până la 
urmă copiii termină prin a o crede. (Intrerupându-se 
deodată gi ciulind urechile). Nuti se pare ca se aud 
gemete venind dinspre casă? A intrat poate câinele 
mare de vânătoare, sau poate vre-o viperă, şi poate că 
se leagă de căţeii mei! Mi se pare că-i aud gemând. 

Loly. — Prostuţo... Stai liniştită! Cum crezi că ai 
putea să-i auzi gemând de acolo tocmai, până aci! oh... 
dar te pricep, să ştii! e frica că li s'ar putea întâmpla 
ceva lor, care te face să te gândeşti la lucrurile cele 
mai absurde! Da, absurde, pentrucă si câinele de vånå- 
toare s'ar feri să se atingă de căţeii tai, iar cât despre 
viperă, oh, cum vrei să se sue sus, sus în apartament, 
să intre în camera garderobei.., Şi apoi sa mai auzit 
vreodată să fie vipere în grădină? Fii calmă mai bine, 
şi ascultă-mă: Tu nu poţi să faci nimic pentru mine, 
dar înainte de a pleca vreau să-ţi vorbesc. 

(Cele două animale s'au apropiat acum atâta încât 
par o singură ființă, amestecate cu pământul gi frun- 
zele dela rădăcina bătrânului stejar. In umbră nopţii, 
numai ochii lor fosforescenti se vedeau; ca patru lămpi 
de cristal minunat în care se reflectau umbrele nopţii). 

Loly. — Plec, pricepi, după atâţia ani petrecuţi în 
casa pe care o iubeam, cu toate că nu-mi arăt cu uşurinţă 
sentimentele mele, pentrucă aşa e neamul nostru, pisicesc. 


Tomy. — Dar de ce pleci? 

Loly. — Nu bănueşti, prietena mea? 

Tomy. — Poate, din cauză celor întâmplate... 
Loly. — Intr'adevăr, cum vrei să stau într'o casă 


în care oamenii cruzi mi-au luat puişorii mei. Oh! n'a 
fost vina lor, nu! Ei erauacolo toţi trei, Domnica, 
Ieronim, si Luciana, aplecati pe culcusul nouilor mici năs- 
cuti, şi îi mângâiau. şi îi priveau cu drag, şi se jucau 
în mii de chipuri cu ei. Erau patru pisoi, patru fra- 
tiori, patru dragalasi de pisicuti pufoşi, şi mi i-au luat. 
Ştiu, oamenii nu cred că fac nimic râu luându-i! 
Teoriile lor în ceea ce ne priveşte sunt altele decât 
pentru ei: la ei niciodată nu 
se ia fiul de la mamă, şi ea 
niciodată nu îl părăseşte! Dar fiind 
vorba de pisici, oamenii se gândesc 
altfel. Domnul Inspector cu oche- 
larii lui, şi nevasta-sa... da, ei 
au fost cei ce mi i-au luat, o 
ştiu prea bine. Am auzit ce au 
spus când au venit să-mi vadă 
pisicutii! Nici nu sau aplecat 
spre culcus, păreau desgustati... 
pe când sărmanii mei pui erau 
aşa de frumoşi şi lucioşi! Copiii 
însă nu... scumpii copii ! ei ziceau: 
Nu mămico nu-i luaţi dela Loly, 
„căci Loly plânge! „Nu tată, 
te implor, lasa-i aci pe pisicuti“. 


Loly (o pisicuta plumburie). 

Tomy (o „terrier-ă“ pur 
sânge). 

(Conversatia are loc în col- 
tul unei gradini boeresti. E pe 
inserate; stapanii sunt plecati 
la plimbare cu automobilul si 
copiii. In casa mare liniştea e 
solemnă; grădina începe să fie 
întunecată de dle serii. Loly şi Tomy stau colac la 
rădăcina unui stejar bătrân). 

Tomy. — Dormi? 

Loly. — Crezi că pot să dorm! Şi apoi nu ti-asi 
fi spus să vii aci, ca să mă vezi dormind! Vreau să-ţi 


vorbesc ! 
Tomy. — Lucruri grave? 
Loly. — Foarte grave, şi am nevoe să vorbesc cu 


cineva; dacă nu-ţi voi spune tie care eşti singura mea 
prietenă !... Aveam odinioară o pisicuta care-mi era 
atât de scumpă; dar a dispărut, şi nu ştiu ce sa mai 
întâmplat cu ea. De altfel tot tu esti prietena mea 
cea mai bună, Tomy! 

Tomy (măgulită, lingandu-si părul). — Iti multu- 
mesc. Prietenia noastă a sfidat chiar legenda care zice 
că pisicile şi câinii nu pot fi prieteni. Tot oamenii au 
inventat si povestea aceasta; pe când câinii şi pisicile 
cari sunt ființe cumsecade, ca şi noi sunt prieteni între 
ei... Da, dar să trecem la ceea ce vrei să-mi spui... 
pentrucă ştii, nu pot să stau mult aci. Mă aşteaptă 
mititeii mei; i-am aşezat eu frumos în coşul vătuit ce 
mi la dăruit Domnica şi am fugit până aci ca să fiu 


exactă la întâlnire. Dar tot stau pe ghimpi... Hai — 
vorbeşte ! 
Loly — (foarte tristă, ghemuindu-se din ce în ce). 


— Eşti grăbită... e aşa de adevărat, si e atât de bine 
să fii grăbită! Te aşteaptă puii! Dar nu pleca repede 
totuşi, te rog! Stau la cald, bine aparati în coșul 
moale... nu trebue să te temi de nimic! pe cândeu te 
rog să-mi dai zece minute... 

(Loly nu mai poate să continue; de emoție i se 
strânge gâtul). 

Tomy. — (apropiindu-se cu 
drag, şi punându-i o låbutå, care 
pare înmănuşată în alb, pe spate). 

— Plângi, Loly? Dar ce e? 
ce e? 

Loly. — (trecandu-si o låbutå 
peste ochi). — Ce e... e că... plec... 

Tomy  (neîncrezătoare). 
Pleci ? 

Loly. — Sst! nu ridica vocea! 

Tomy. — Nuci fie frică, ştii 
prea bine că oamenii nu pricep 
limba noastră : şi apoi putem să 
pălăvrăgim pana mâine de dimi- 
neata, si în prezenţa lor chiar, 
siguri că nu vom fi pricepuţi; 
până într'atât sunt oamenii con- 


4 


zic ei, este trimisă de Providenta! Şi cine ştie dacă nu 
au dreptate! Mă voi duce în una din acele case să 
depun pe pragul usei pe fiul meu unic, gi voi începe 
să miorlăi, am să-mi împreun labele... uite... aşa... crezi 

tu că n'are să le fie milă de mine? 


Tomy. — Roagai mai bine 
aşa pe stăpânii noştri şi rămâi aci! 
Loly. — Nu, nu pot să mă 


rog de cine mi-a luat trei puişori 
deabia născuţi... Pot să fiu umilă 
cu un necunoscut, cu un sărac 
ca mine; cu cine nu mi-a făcut 
încă nimic, nici binele nici răul! 
Cu ei nu mai e posibil nimic! 
Și unde i-ar fi pus pe sărmanii 
mei pisoi, unde i-ar fi aruncat? 
Nici nu vreau să mă gândesc! 

Tomy. — Eşti nenorocită, Loly? 

Loly. — Sunt îndurerată ! Ştiu 
că ura nu ar fi demnă de mine 
care am trăit lângă oameni; sunt 
mândră; ura nu e un sentiment 
mândru. Mă doare însă atât de 
mul, încât nu mai pot să rămân aci. Poate că ura s'ar 
naște în sufletul meu dacă ași rămâne... şi eu nu vreau 
să urăsc pe nimeni... vreau să rămân o pisică bună, 
eu... Dacă mă duc, va rămâne numai rana mea; dar 
voi putea să mă gândesc la această lume de aci cu 
indulgență! oh, de departe e mai uşor să compatimesti. 

Tomy. — Curagioasă Loly, eşti o bună pisicuta, ai 
ascultat şi tu când guvernanta citea o poveste pentru 
copii, şi îi învăţa să nu urască pe nimeni, ci zicea 
„Când cineva e otrăvit de ură, ar trebui să ridice 
och i spre cer și să privească stelele“. 

Loly (cele două mici animale ridicară capul spre 
cer). — Da... şi pentrucă e noapte, Tomy — să privim 
cerul şi stelele; si să îndepărtăm orice gând de ură. 
Guvernanta vorbea şi pentru mine în acea zi fără să 
ştie. Şi ştii de ce ti-au lăsat catelusii tăi? Pentrucă tu 
eşti o căţeluşă de rasă, şi mititei tăi fii erau aşteptaţi 
cu bucurie: Doamna Pisicescu vrea 2م‎ unul, contesa 
Păsăreanu vrea pe un altul... câini de lux, câini care 
merg la plimbare cu stăpâna... cu totul altceva este 
pentru voi viata! Dar când tii voi lua au să fie mă 
ricei şi tu ai să suferi mai puţin, şi cel puţin vei sti 
ce s'a întâmplat cu ei. Pe când eu... Eu nu sunt de- 
cât o simplă si obişnuită pisică, bună pentru şoareci, 
şi copiii mei nu vor putea să se mândrească cu nimic. 
Va trebui, Tomy, — ca eu să privesc adese stelele ca 
să nu urăsc! Scoate-mi, Tomy, această panglică albastră 
dela gât, te rog! Scoate-mi acest semn al sclaviei unei 
pisici domestice... vreau să fiu liberă în această noapte, 
liberă şi puţin sălbatică, şi să merg pe stradă fără 
vreun semn care să-mi amintească trecutul meu. Nu 
voi fi decât o mamă, în lume, cu puiul 
ei în dinți, gata să-l apere, liber şi el, şi 
voiu merge până voi găsi ospitalitate. 

Tomy (se ridică putin pe picioarele 
dinapoi, luă pisica în braţe şi cu dinţii 


rupse panglica). — Ce rău îmi pare că 
pleci! 
Loly. — Mulţumesc. Mă simt mai bine 


acum... panglica aceea, când mi-au legat-o 
(Continuare în pag. 6). 


3 


. 


Eu eram lângă culcuș şi ascultam şi mă gândeam cu 
drag la acei dragi copii, care îmi apărau pisicutii mei. 
Dar d1 Inspector murmura gi doamna sa îi tinea isonul; 
Aceşti copii sunt nebuni . .am avea vila plină de pisici... 
Deajuns, deajuns, afară... afară“. 
Şi astfel, fără răutate, dar din 
cauza unui greşit punct de ve- 
dere al lor despre viaţa pisicilor, 
mi-au răpit copiii mei sărmani. 
Sunt de plâns, multi oameni ar 
fi vorbit la fel... dar nici un 
copil, desigur n'ar fi vorbit astfel. 
Şi pentruca leronim plângea mai 
mult decât ceilalţi, îl luară din 
cameră şi îl puseră în pat ca să 
se liniştească. Dimineaţa trei din 
pisoii mei nu mai erau. Venise 
în timpul nopţii omul dela grajd, 
să mă prindă pe când dormeam, 
asa primise ordin dela stăpâni, si 
se vedea bine că şi lui îi părea 
rău. Eu nu dormeam, nu... tu ştii 
că noi mamele dormim după cum 
se zice numai cu un ochiu închis. Dar ce rezistenţă 
puteam să opun eu voinţei și forţei acelui om? Eu nu 
sunt supărată pe el. Imi luă numai trei, cel deal patrulea 
era atât de aproape de mine între labele mele care îl 
imbratisau, încât nu reuşi să mi-l ia. Omul zise : „Bine... 
til iau maine dimineață, in această noapte nu pot så-ti-l 
iau; ,,Loly eşti feroce“. Intr'adevăr trebue să fi avut doi 
ochi de foc, Tomy, şi unghiile mele erau gata; pentru 
mititelul meu labele mele erau de puf când îl strângeam 
în braţe, dar unghiile erau gata în teaca lor; omului îi 
fu frică. Imi adusei în noaptea aceea aminte de originea 
mea sălbatecă, şi cred că îndepărtata mea strabunica 
tigresă din regiuni arzătoare, nu a fost mai sălbatecă 
decât mă simţeam eu atunci. Şi totuși n'am izbutit sa 
salvez decât unul... 

Tomy (mişcată)) — Sărmană prietenă! te plang! pentru- 
că dacă mie mi s'ar fi făcut aşa ceva, aşi fi nenorocită! 

Loly. — lar eu sunt într'adevăr nenorocită! 

Tomy. — Şi unde e singurul tău fiu? 

Loly (Aplecându-se la urechea lui Tomy). — L'am 
ascuns în fundul grădinei într'un loc sigur; aştept să se 
facă noapte bine pentru ca să-l iau şi să fug cu el. 
Scumpul! Scumpul! Am să-l ridic uşurel de pielea 
gâtului si am să mă duc! 

Tomy. — Si unde ai sa pleci? 

Loly. — Nu stiu... am sa calatoresc toate noaptea... 
mă voi duce departe, am să merg până se va face ziua... 
nu ştiu dar cred că ar fi mai bine să mă duc într'o 
casă săracă, unde sosirea pe neaşteptate a unei pisici 
cu pisoiul ei, este privită ca o binecuvântare dumne- 
zească. Eu nu mai sunt foarte tânără, ştii, Tomy, şi 
cunosc lumea, si am fost în multe părţi 
înainte de a veni aci; ei bine, am constatat 
adeseori că inimile cele mai bune, cele mai 
generoase, se ascund în casele sărace, pline 
de copii slabi şi cu nasurile care le curg, 
case de lucrători, de oameni simpli, care 
poate că au mintea încă plină de prejudecăţi; 
ştii de exemplu, ţăranii neştiutori, cred cu 
adevărat că dacă alungi o pisică iti merge 
rău; şi totdeauna îi deschid ușa, pentrucă 


fost întotdeaună bune prietene, și a venit acum ora să 
ne despartim ! (Tomy si Loly se îmbrățișează emotionate). 

Tomy (ducându-se) Adio! Adio! 

Loly. — Nu da de veste la nimeni înainte de mâine 
de dimineaţă. Eu plec la miezul nopţii. Adio! 

(Tomy se îndepărtează. Loly rămâne ghemuită la 
rădăcina stejarului. Din când în când isi ridică spre 
cer, pupilele, scrutează frunzele căutând stelele, şi atunci 
se stinge putin flacăra fosforescentă a ochilor săi şi în 
inima ei de pisică îndurerată se coboară bunătatea cerului). 

E noapte bine deacum. In desișul stejarului cântă 
privighetoarea. Loly traversează grădina cu băgare de 
seamă, cu pisoiul ei în dinţi, ajunge poarta, şi o ia pe 
stradă, având ca tovarăşe numai stelele. 

Dimineaţa Loly a ajuns la o fermă frumoasă, toată 
albă, în plină câmpie. Traversează aria şi se aşează în 
fata pragului casei unde toată lumea doarme încă; 
pune puiul ei pe treaptă, isi împreună labutele ca 
pentru rugăciune; două labute de catifea şi miaună: 
vocea e omenească; uşa i se deschide: un strigăt de 
veselie primeşte pe mamă si copil. 


părea că face plăcere stăpânei... dar nu, nu era decât 
desertaciune, deşertăciune... Intr'o casă mare, aristocra- 
tică, şi pisica trebue să aibă zorzoane! 

Tomy. — Dar copiii? 

Loly. — Oh! copiii! de ei îmi pare rau, iti jur! 
Ştiu că leronim va plânge, şi chiar Domnica şi Lu 
ciana... Caută să le explici de ce am plecat. Voi câini! 
sunteți mai prietenoși, mai draguti, mai jucăuși, si ştiţi 
să vă faceţi pricepuţi de oameni mai bine decât noi pisicile. 


Tomy. — Am să fac tot ce-mi va sta în putinţa 
ca să mă priceapă. Dar într'adevăr te-ai hotărât? 
Loly. — Da, vreau să scap cel puţin pe unul din 


copiii mei. El mă aşteaptă acolo, dacă ai şti, cât e de 
nevinovat? Şi acuma du-te Tomy. Te-am chemat ca 
să-ţi spun toate acestea... dar nu vreau sa te mai tiu: 
ştiu că nerăbdarea ta e mare; saluta-i din partea mea, 
spunele lor că nici eu, nici copiii mei nu leam fi 
făcut vreun rău, ci dimpotrivă ar fi crescut împreună 
şi s'ar fi iubit foarte mult. 

Tomy (plângând). — Imbrăşişează-mă Loly, am 


ØB کک‎ 


Negut puse ghiarele pe el, şi-l 
mâncă frumugşel. 

Codel avea acum douå lo- 
cuinfe pline de bunåtåti. Când 
ii era cald se strecura tiptil 
printre flori si se ducea la lo- 
cuinfa din câmp. larna sta sub 
cămară la căldură, A dus-o asa 
mulți ani fără griji şi ferindu-se 
de ghiarele lui Mârtan. 

CORNELIA OLIMPIA ROTARU 


CI. II Liceul „Domnița Ileana" 
Bucureşti. 


e 
Dihorul 


este disprețuit de toate animalele 


de pradă, afară de „„joimăriţă“* (bou 
de noapte). Acesta fiind lipsit de 
simţul mirosului nu se arată atât 
de rau voitor fata de dihor care 
miroase infect. 


— Cine m'a pus să ies din 
căsuţa mea? se văita el. Par'că 
naveam ce mânca |! Nu ştiu cum 
să mă înapoez. 

Pe când se gândea cum să 
iasă din încurcătură zări un 
alt soricel cu blâniţa de culoare 
mai închisă. 

— Ce te plângi? întrebă 
acesta. 

— Uite, m'am rătăcit, spuse 
Codel, fără să-i povestească cum 
ajunsese acolo. 

— Hai cu mine să ne plim- 
băm şi apoi te duc eu până 
aproape de casă. 

Codel primi bucuros. Soricelul 
de câmp, care se numia Negut, 
îl plimbă prin căsuţa sa ce se 
afla întrun lan de grâu, orz, 
porumb, ouă de păsări și chiar 
păsări moarte. Se ospătară bine 
şi apoi îl conduse pe Codel 
până aproape de casă. 

— Joi te aştept la mine să 
vezi şi tu ce bunătăţi am eu! 

Negut îi făgădui şi veni. Dar 
Codel după ce-l plimbă din 
cămară și prin pod îi zise: 

— Ti-a plăcut? acum hai la 
preotul nostru să-i sdrufi mâna. 

Si unde credeţi că l'a adus? 
Chiar la Mârtan care torcia ca 
deobicei la căldură:  Mârtan 
atâta aștepta; cum îl văzu pe 


RÂNDURI DELA CITITORI 


SORICELUL ŞIRET 


CA chit! se auzea mereu 
ASA] sub usa bucătăriei. Dar aco- 
lo locuia într'adevăr Codel, un ṣo- 
ricel drăguţ; avea doi ochigori ca 
mărgelele si un bot mic ascuțit. 
Locuinta lui era sub dușumeaua 
bucătăriei de unde își săpase 
o galerie până în cămara mare, 
plină de bunătăţi, din care Co- 
del ciupea câte puţin ca să 
poată gusta din toate. De Mâr- 
tan-cotoiul cel mare— ştia să se 
ferească foarte bine. Il învățase 
doar mama sa. Dar intro zi 
tot era $o pdfeascd. Pe când 
stătea în 0511112610010 lui ii 
veni un miros plăcut de friptură. 
Scoase capul prin gaura din 
perete dar nu-l văzu pe Mârtan. 

— Bun! isi zise şoricelul. Voiu 
putea gusta puţin şi mă voiu 
intoarce repede inapoi. Dar cand 
se apropie de fripturd, impietri 
de spaimă. Marian dormea la 
căldură sub mașină. Ce să facă? 
Inapoi nu se putea duce. Atunci 
unde? Zări un cog în care ser- 
vitoarea aruncase resturile de 
zarzavat. Se ascunse acolo la 
iuțeală si aşteptă momentul să 
se întoarcă la căsuţa sa. Servi- 
toarea însă luă coşul şi aruncă 
gunoaiele în fundul grădinii 
într'o groapă. Cu mare greu- 
tate izbuti Codel să iasă de 
acolo. 


6 


Greseala pictorului 


Pictorul Giovani vrând să dese» 
neze o figură care să se oglindească 
în apă, a făcut unele greșeli. 

Priviţi bine desenul şi încercaţi 
să le observați si voi... 


O mică problemă 


In acest desen e cam greu să 
recunoasteti despre ce e vorba... 

Totuşi, dacă înşiraţi pe o bucăţică. 
de hârtie toate literele de mai sus 
într'o ordine veţi vedea cu plăcere 
că totul se limpezeşte si totodată 
veţi obține numele acestui ucenic 
de brutărie. Incercaţi !... 


O problemă de construcţie 


Luaţi o bucată de hârtie cadri- 


lată, un creion şi încercaţi să re- 
produceti grație patratelelor, daca 


asta va uşurează treaba — cele 
gase figuri geometrice reprezentate 
mai sus. 


Apoi, taiati perfect aceste figuri 
depe hârtie, si încercaţi sa rezolvati 
următoarea problemă : 

Compuneţi o cruce latină din 
aceste șase figuri geometrice. 


Cuvinte potrivite 


şi încrucişate 


ORIZONTAL : 1) Armă cu care 
se apară albina. 3) Ramură de copac 
pe care cântă privighetoarea sau... 
picior (dacă-i mai uşor !...) 5) Cele 
mai blânde animale. 6) Când îl bagi 
în apă se iroseşte. 8) Popor. 10) 
Ultima pe portativ. 11) Macaie 
toată ziua şi se plimbă leganandu-se 
prin ogradă. 13) Sunet de trompetă. 

VERTICAL: 1) Răstorn paman- 
tul cu plugul. 2) Patru roate fere- 
cate, scartie pân'nu mai poate, iar 
cei boi ce-l trag din greu, se tot 
leagănă mereu. 3) Sită mai rară. 
4) Locuinţă. 5) Sau. 7) Conjuctie. 
9) Proverbul spune că în cel fără 
câini poţi să te plimbi fără bat. 
12) Nici a mea şi nici a lui!... 


e 
Cifrele magice 


i 
Wi 


TG 


In desenul nostru o bufnita se 
uită nepăsătoare la nişte cifre. La 
ele se uită ea sau la altă vietate? 
Acest lucru îl puteți afla dacă veti 
uni toate acele puncte în ordinea 
lor numerică. 

Ce vietate scot ele la iveală? 


Cucul 


(I INTRO zi cucul se duse så 
E: | facă ouă în cuiburi străine. 
Dar cucul a făcut ouăle și a plecat 
din ţară. Pasărea care făcuse cuibul 
a venit acolo 1و‎ a văzut oul. 2 
ştia că n'a făcut niciun ou, ia oul 
şi-l aruncă jos. Oul s'a spart. Cucul 
a venit iar la noi în ţară şi a venit 
până la cuibul unde pusese oul dar 
a văzut că în cuib nu mai e oul. 
Cucul a sburat peste o apă şi a 
ajuns la alt cuib. El a căutat la 
cuibul al doilea oul şi tot nu l-a 
găsit. Pe urmă a ajuns la alt cuib 
şi tot n'a fost oul. El a obosit de 
atâta sburat şi a căzut jos. O pisică 
a auzit cu-cu și a spus altei pisică: 
„Acolo jos e ceva bun de mâncat. 
Hat vin cu mine acolo“. 

Pisica a mers cu ea si au ajuns 
pana la cuc. Pisica cea dintai care 
auzise cu-cu, a spus — „Jumătate 
din el e al meu, jumătate e al tau. 
Pisica a doua a spus. — ,,Totul e 
al meu, nu vreau să dau din el“. 

Cum se certau ele a venit o altă 
pisică şi a spus. ,,Dacå doi se ceartă 
al treilea câştigă** şi la mâncat pe 
cuc. 

BADLER MAX 


de 8 ani, cl. Il-a, Școala Primară de băieți 
„Mihai Chisanovici", Cernăuţi 


Aritmetică 


Tata face repetiţii de aritmetică 
lui Coco, care cu numerele nu prea 
e prieten, promitandu-i un mic dar 
dacă va răspunde bine. 

— Ascultă; cincizeci de bani pe 
zi, cât face pe săptămână? 

— Face 3 lei şi cincizeci de bani. 

— Bravo, iată darul, — trei lei 
şi cincizeci de bani. 

Şi Coco în gând: ,,Ce prost am 
fost! dacă ași fi ştiut că are să-mi 
dea bani ziceam, cincizeci de lei. 


La şcoală 


Am o nepotica de şase ani, care 
e în clasa întâia primară. Alaltăieri 
am fost s'o iau de la şcoală. 
Deabia mă văzu şi îmi sări în 
cale si-imi arată un caet zicându-mi: 
Uite-te unchiule, azi am avut cu 
siguranţă o notă bună! Doamna a 
scris pe caet o vorbă lungă, lungă... 
Deschid caetul; şi cuvântul lung, 
lung, era: „Insuficient“. 


CIOC!… 


— Veverita? De ce? 

— Uråti mai sunteti voi, scatiii, 
că nu știți nimic. Nu-i cunoşti po- 
vestea? Să ţi-o spun! 


(Mărturisesc că vreo câteva ciri- 
piri nu le-am înţeles, dar le-am ţinut 
însă minte. Acasă i le-am spus gaitei, 
şi gaița mi le-a tălmăcit. Așa, vă pot 
spune, întocmai, după zisele măcă- 
leandrului, povestea ciocani- 
toarei): 


...„ De mult, m’asculti scatiule? in« 
cepe măcăleandrul, de mult tare, la 
‘nceput, pe când oamenii erau puţini 
de tot, şi poamele și mai puţine, ve- 
verita a dat, într'o buna zi, peste un 
pom ciudat, cu roada rotundă, tare, 
dar cu miezul dulce şi gustos. Dă- 
duse, frate, peste alun. Lau plăcut 
alunele şi, vezi, ființă prevăzătoare, 
să nu mai pateasca, cum © patise, 
când rosese o iarnă întreagă coaja 
copacilor, să se hrănească, ce iva ve- 
nit în gând? Să strângă alune. Şi 
şi-a umplut scorbura de cu toamnă. 
Tocmai se bucura că dăduse norocul 
peste dânsa, făcea planuri mari, să 
nu se miste toată iarna din căsuţa ei, 
nici cu vârful botului să nu miroasă 
vifornita când, într'o bună dimineaţă, 
se sgarie la un picior într'o coajă. 


CIOC! 


CIOC! 


Si paserile se inteleg intre ele. 
Dumneavoastrå poate nu må veti crede. 
Atåta pagubå! Dar eu stiu multe 
asupra lucrului åstuia dela gaita mea 
care, fiindcă am invatat-o să vorbească 
omeneste, mi-a descoperit atâtea taine 
ale graiului păsăresc. D ta, spre pildă, 
auzi ciripind o rândunică, crezi că 
iza venit, asa, un gust, să facă gala 
gie, în vreme ce dânsa dă poveţe 
puişorilor ei: „Nu eşiţi la marginea 
cuibului!“ „Nu strigati când nu sunt 
eu cu voi!“ ,,Tst! pisica!“ O vra 
bie ciripeste pe gard. Dumitale putin 
iti pasă. Si iei, biata! i-a sărit inima 
din loc: ,,Uliul!** In nopţile cu lună 
asculti privighetoarea, — te încântă; 
ajungi să crezi că pentru tine își varsă 
în gâlgăiri ploaia de mărgăritare. Nici 
nu banuesti că-şi plânge numai dra- 
gostea ei. 

Aşa mulţumită gaitei mele, am 
ascultat dăunăzi, o convorbire între 
un măcăleandru şi un scatiu. Să 7*0 
spun: 

„Cioc! cioc! cioc“ se aude de de- 
parte. Măcăleandrul zice: 

— E ciocănitoarea. 


— Ciocănitoarea, răspunse scatiul, 
ce-o fi ciocănind mereu? 


— Caută veverița, il deslugeste 
măcăleandrul. 


Un ordin formal 


— Pentru a patra sută șaptezeci 
şi doua oară, iti poruncesc: ,,sus 
mâinile!“ 


De 
ce porţi 
această 
hârtie? 

— Ştii, 
tata mia 
spus că 
trebue să 
tin sus nu- 
mele fami- 
liei. 


4% 
| Hat D 
L 


B SOA REG 


Astronomul la teatru. — La ora 
0,92 (oră siderală) vedeta trece sub 
un azimut*). 


O prin fata cuştii sufleurului. 


+) Azimut=unghiul cuprins într'un plan vertical și 
cercul meridian luat ca original. 


Ce 
serviciu 
mizerabil! 
Apăs pen- 
tru a treia 
oară pe bu- 
ton şi as- 
censorul 
tot nu 
merge. 


AJ FĂCUT-O د‎ 
PE EA PRAF. 


— Vezi bine... Ssst! Uite-o... 


Ma uit si eu. O fulgerare roşie 
străbate luminişul. Ciocinatoarea se 
catara cu ghiarele de trunchiul unui 
mesteacăn şi-l ciocăneşte de jos până 
sus. Apoi trece la alt copac și la altul, 
Fagul sună mai tare, frasinul mai ina- 
buşit. Un stejar găunos răsună ca un 
hârb. Şi ciocănașul bate mereu, se 
duce, se şterge din ochii mei. De 
abia se mai aude, departe: 


Cioc! cioc! cioc! 


Scatiul piuie iar : 

— Ştii una, frate măcălendre? Eu 
cred că tot ce mi-ai spus sunt numai 
nişte vorbe. Ea ciocaneste fiindcă suge 
din mustul copacilor, — io fi plăcând 
hrana asta. 

Măcăleandrul se supără; 

— Se cunoaşte că esti pasere ne- 
isprăvită. S'o fi hrănind ea cu mustul 
copacilor, dar ce şi-o fi zis: Daca 
mi-i dat să ciocănesc mereu, cel putin 
să trag din asta un folos, să mă 
hranesc!**, 

— Asai! încheie scatiul. 


Acestea le-am auzit mai dăunăzi 
povestite de către un măcăleandru 
unui scatiu. Un lucru însă: dacă veniți 
cineva pe la mine, să nu spuneţi 
cumva gaitei mele cele ce vam des- 
tăinuit. Ma asurzeste cu ocările. Vă 
rog! 


il FAC PRAF.. 
LÅ ss 
ot 


Cauta, — coaja de aluna? de unde? 
că ea încă nici nu se atinsese inca 
de merindele stranse. Cerceteaza: un 
sfert de alune mâncate! S'a mâhnit 
veverița, dar sa şi mâniat. Sa pus 
la pândă, să prindă pe hot. S'a ghe- 
muit în fundul scorborii, una cu co« 
pacul, şi-a aşteptat. Ce era? Cioca- 
nitoarea, cum o vezi: sai ici, vara-te 
colea, da de scorbura, in scorbura de 
alune, gi, cum e iscusita, a inte- 
les ea ca in alune trebue sa fie 
ceva. 

Plisc are, slava Domnului! Crat! iaca 
şi miezul. Bun! Crat-crat-crat, s'a pus 
pe mâncat. Din ziua aceea venea in 
fiece amiază să-și ia prânzul. In di- 
mineata când o pândea veverița, a 
sosit tot asa sglobie, dar de abia in- 
tra în scorbură că veverița se re- 
pezii. 

Ciocănitoarea vroi s'o sbughească 
afară, dar veverița o prinse de coadă! 
103:1 în sus, da-i în jos, lasă coada, ca 
şopârla în laba veveritei, şi pe ici 
tii drumul. Mai târziu, când i-a ve- 
nit inima la loc, şi sa văzut fără 
coadă, s'a întors la veverita să se 
roage de dânsa. Na mai intrat in 
scorbură, şi smerită, a bătut cu cio- 
cul: Cioc! cioc! cioc! Dar veverița isi 
mutase culcusul! De atunci mereu 
ciocăneşte la fiecare copac, dar nici 
că dă de răspuns... 

— Zi, de atunci, întrebă scatiul, 
n'are ciocănitoarea coadă... 


CULTURA FIZICĂ LA COPII 
INAINTE DE TOATE, NATURISM! | 


Să trăiască copilul gol cât mai mult 
timp posibil, adică până la vârsta, la 
care morala noastră o permite, este o 
higienă minunată. 

A trăi gol înseamnă a trăi sănătos. 

Noul născut are destul timp înaintea lui ca să trăiască 
îmbrăcat, adică să-și înnăbuşe toracele, gâtul, picioarele, 
braţele şi gambele în haine de prisos dar impuse de 
obiceiu şi de morală. 

Din a 5-a sau a 6-2 lună să nu se mai infese copilul, 
să i se pună o uşoară centură care să-i tie rinichii, 
şi săi fielăsatela aer și la lumină, braţele, picioare, 
spatele, etc. 

Părinţi, mame, trebue să vă obişnuiţi cu ideia că 
progenitura voastră este un mic animal, un mic animal 
de rasă, dar totuşi un animal, — nimic mai mult. 

Si deci copilul trebue să trăiască ca un animal. 
Un creer nu încă, ci gale solide, spate lat, plămâni 
puternici, genunchi buni. Sunt caraghiosi parintii care 
la aceasta vârstă vorbesc despre inteligenţa copiilor lor, 
şi ca unui câine ei comandă copilului lor „fă frumos“! 

Acestea spuse, ne permitem să informăm pe părinţi 

că toate aceste exerciţii descrise mai jos nu sunt ele 
singure capabile să transforme pe un copil firav într'un 
premiu întâi de sănătate; mai înainte de toate trebue 
aer, şi a face exerciţiile ce le indicăm într'un loc 
neaerisit, ar fi ridicul si chiar periculos. Copilului îi 
trebue mai întâi aer curat şi soare, nu aer şi soare 
prin haine ci direct pe piele, adică pe corpul complet gol. 

In definitiv ce este cultura fizică decât o gimnastică? 
Cuvântul gimnastică vine de la cuvântul grecesc gumnos 
care însemnează gol. 

A deprinde pielea cu intemperiile, cu aerul, cu 
vântul, cu soarele, asigură o sănătate deplină. 

Hippocrat scria : „Aerul are o înrâurire deosebită 
asupra trupului omenesc, ca să-i strice sau să-i întărească 
sănătatea; şi o dovadă este că un om care ar putea 
trăi câteva zile fără hrană, n'ar putea-o duce o clipă 
fără aer, atât este acesta de necesar vieţii“. 


3 
STIATI CĂ... 


Crucea-Roşie a fost fondată de un elvețian, Henri 
Dunant. Ideea acestei opere generoase îi veni într'o 
seară de Iulie 1859, după bătălia dela Solferino dintre 
Italieni şi Francezi. El se hotări să convingă toate 
ţările de utilitatea ei şi izbuti. 


Samuel Morse, creatorul telegrafului magneto electric, 
nu era inginer ci un artist. Westinghouse, care lăsă 
numele său frânelor aeriene, exercita profesiunea de 
dulgher iar Pullman avea o întreprindere de lucrări 
publice. 


ROMANUL VULPII 


(Urmare din pag. 3-a) 


— Și... unde? 

— Aci alături; vezi casa aceia cu acoperișul 
ascuțit: In pod odinioară jupân Martin a pus 
mult grâu. Acel grâu a atras mulți șoareci. Ei 
chefuesc acolo si s'au îngrăşat tocmai cât e bine, 
ca să fie buni de mâncat. Haide vii? 

Tybert e convins. Lăcomia l-a dat gata. Nu-si 
mai aduse aminte că odată sau chiar de mai 
multe ori Vulpoi şi-a bătul joc de el. Dacă ar 
putea ceti în creerul viclean al tovarăşului său, 
iată ce ar fi văzut: nu erau nici șoareci nici 
grâu în acel pod, ci un lat întins de jupân Martin 
pentru ca să-l prindă pe el, roşcovanul, care prea 
deseori îi vizita bucătăria şi ograda trecând prin 
acel pod. Vulpoi  bănuitor scăpase de acea 
cursă, dar spera că îl va face să cadă în cursă 
pe sărmanul Tybert. Atunci se va fi cotorosit de 
pisică care era rivala sa si la viclenii, căci Mar- 
tin şi fiul lovesc puternic. 

Cei doi pungasi se suie pe acoperiş şi se stre- 
cură în pod. O gaură. Vulpoi zice incetigor 
lui Tybert: 

Prin gaura asta poți să treci în podul alăturat 
unde sunt goarecii tăi. Bagd-fi capul şi treci 
cu curaj. 

Tybert, se codeste un moment, numai unul, 
si intră. Vulpoi îi strigă: Ce greoi ai devenit 
Tybert, ce încet mai mergi |. 

Incurajată, Pisica, intră în gaură şi crezând că 
şi-a atins deja ţinta, se simte deodatăcu gâtul în lat. 

Miaună cu disperare si vede cam târziu vicle- 
nia tovarăşului său. Se sbate, se tăvălește, dar 
cu ce se sbate, cu atât mai mult latul se strân- 
ge. Vulpoi râdea ca un nebun. Sgomotul ce face 
pisica în pod trezeşte pe stăpânul casei care vine 
în pod împreună cu fiul său, și crezând că hoțul 
a fost prins, înfaşcă fiecare câte un băț și dau 
din răsputeri cu bâtele si chiar îi scot un ochiu, 
Vulpoi a fugit de mult, crezând că inamicul său 
murise. 

Tybert se apără cum poate. Infine tot sbătân- 
du-se, zgâriind, rozând, rupe laţul, sare in obra- 
zul celor doi, îi zgârie, scoate părul celuilalt, îi 
zăpăceşte şi dispare. 

El fuge multă vreme, cu toate că rana îl doare, 
şi soseşte ca o vijelie la Curtea Regelui. Acolo 
el repetă plângerile ursului şi declară: 

Majestatea Voastră trebue să facă dreptate. 
Crimele Vulpoiului sunt nenumărate. El omoară, 
asasinează, fură, pradă şi culmea nelegiuirilor 
care le întrece pe toate a maltratat pe trimesul 
Majestății Voastre! El a nesocotit autoritatea, 
demnitatea și gloria, Voastră. Sire, trebue sân- 
gele lui pentru ca să repare crimele lui. 

Toţi curtenii, aprobară şi Leul, ridicându-se 
de pe tron şi răgând dă ordin să se ducă paz- 
nicii si să-l aducă pe Vulpoi ca să fie dat în 
judecată pentru omor, furt si crimă de ,,lese- 
majestate!“ 


10 


SILUETE DE AVIOANE 


post de mitralior. Trenul de aterisaj se strânge în sbor. 
Viteza ajunge până la 390 km. şi sarcina ce poate så 
ridice e de 500 kgr. iar raza deactiunee de 800 km. 


IC a de al treilea aparat este un mic aparat de vână- 
toare cel mai bun din U.R. S. S. Se numeşte I—16 
poreclit „Rata“. Szamănă cu un avion de cursă ame- 
rican. Observati nasul lui plat cu două găuri de aera- 
tie, şi cele două largi racorduri ale aripilor de fuselaj. 
Este prevăzut cu un motor M.—25 de 700 C. V. 
I—16 sboară cu 400—450 km. se ridică până 9600 
m. şi poate să stea în aer două ore. Este armat cu 
patru mitraliere, două pe capotă, și două în aripi. 
Dimensiunile lui sunt : anvergură 7 m. 25 lungime 5.50 m. 
Semnele distinctive ale avioanelor Sovietice sunt 
„stele roșii“ pe aripi, pe fuselaj si pe emperajul ver- 
tical (al coadei) în anumite cazuri, şi anume când a- 
paratul nu are numărul escadrilei. 
© © © 


Cel mai înalt pod din lume 


Dacă arunci un chibrit de pe podul „Royal Gorge 
Bridge" (cel mai înalt din lume) se aude foarte clar 


1 


1 
2 


fest) EB 
sgomotul căderii, când chibritul atinge fundui pråpas- 
tiei adâncă de 400 metri. 

Desigur că pereţii acesteia sunt constituiți şi răsună 
întocmai ca un tub acustic. 


11 


ATA de data aceasta, o serie de avioane sovietice.‏ ابجع 
HT Aviația sovietică este puţin cunoscută în Europa‏ 
şi chiar în lumea întreagă.‏ 

Organizarea unei industrii aeronautice a fost făcută 
de inginerul Tupolief, creatorul typurilor A. N. T. 
(acest tip mono-motor a bătut recordul lumii de dis- 
tanta în linie dreaptă). Colaboratorii săi principali: 
Grigorovitch şi Polycarpow au desenat două tipuri de 
avioane de vânătoare. 


M ARELE quadromotor A N T No. 6 datează 
Mi deja de şase ani. E construit în întregime 
din metal, are linii simple; cu însușiri aerodinamice 
moderate : e mai de grabă un avion de transport decât 
de războiu. Motorul pune în mişcare o helice cu două 
perechi de pale (aripi) şi cu pas fix invariabilitatea 
unghiului de atac al helicei. Radiatoarele așezate sub 
motoare creează o mare rezistență la înaintarea apa- 
ratului. Trenul de aterisaj cu patru roţi nu se ascunde 
în sbor. Aripa trebue să aibă cam 25 metri anvergură 
şi fuselajul 25 metri lungime. Viteza nu poate să 
depăşească 250—270 km. 


Che de al doilea aparat cu mult mai fin este ins- 
IC] pirat de vechile aparate de bombardament ame- 
ricane Gleen L. Martin. Acesta este S. B.—2 cu două 
motoare de 750 C. V. Motoarele sunt închise sub 
capotă şi prevăzute cu radiatoare frontale (în faţa ca- 
potei) partea din fata a Carlingueei (spaţiul rezer- 
vat ocupanților aparatului) In spatele pilotului e un 


< 


torul ocular. Nebuni cu toţii? 
Nu, același lucru s'a întâmplat 
cu pompierii care au venit să 
stingă un incendiu care totuşi 
n'a izbucnit în niciuna din cele 
douăzeci şi patru de ore? 

Şeful poliţiei la început vru 
să-i bage pe toți la arest, apoi 
Sa dus să-l vadă un doctor, 
pentrucă chiar lui, într'o seară, 
iau luat pardesiul si într'altă 
seară i lau adus înapoi, fara 
să poată spune ora celor două 
întâmplări. 

Pe straniul hot, şeful poliţiei 
nu-l văzuse; dar alte victime 
îl văzuseră; şi fiecare îi descria 
în mod deosebit de cealaltă, poate pentrucă misteriosul 
individ se maschează, se grimează .. 


* 
* * 


Lucrurile se inråutåteau din ce în ce, devenind 
tot mai în explicabile şi neliniştitoare. Pe neastep- 
tate, locuitorilor unei 
regiuni le căzu barba 
şi părul, devenind cheli 
cu toții ca bilele de 
biliard. Doctori şi învă- 
tati din toate părțile 
alergară să vadă „aceste 
capete de cartofi“ după 
cum fură numiți nefe- 
ricitii locuitori, dar nici 
unul nu reuşi să explice 
curiosul fenomen. 

Din contră trebuiră să 
scape în fugă, deoarece 
propriul lor păr începea 
să cadă după cum cad 
frunzele toamna. 

Şeful poliţiei, veni ca să facă „cercetările oficiale“ 
şi află numai atât: că înflorirea de capete de cartof 
coincidase cu prezenţa în oraș a unui curios vilegia- 
turist, care se plimba pompând aerul cu un fel de 
aspirator de praf. 

Află unde locuia, dar nu mai era acolo. Dispărut ! — 
„„Trebue să fie, se gândi şeful poliţiei, — trebue să fie 
acelaş necunoscut al glumelor ce se întâmplă în afară 
de orariu: M'aş prinde pe nu 
ştiu ce; dar dacal prind... 
„Dar unde să-l prind? El părea 
să aibă darul să fie deodată 
în mai multe locuri, pentrucă 
două informaţii extraordinare 
sosiseră zilele acelea: negrii de 
la Equator îşi pierduseră cu 
desăvârşire greutatea, si can- 
gurii din Australia făceau 
salturi aşa de mari încât se 
pierdeau în stratosferă. Aceste 
ştiri fură in mod oficial con- 


(Continuare în pag 14) 


POVESTE EXTRAORDINARĂ 


E RA odată... Nu, am să 
vă spun îndată ce era, 
pentrucă, ştiind, povestea mea 
nu ar mai fi extraordinară 
decât din acest punct de ve- 
dere: că s'ar isprăvi odată cu 
începutul. 

E mai bine să stiti cauza 
faptelor ce vă povestesc, la 
sfârşit. Deci ascultați. 

In calendarul lumii a fost 
un an, care părea la prima 
vedere normal ca toți anii 
ceilalți, dar în care lumea 
trebuia, să se minuneze si să 
se apuce cu mâinile de păr din cauza lucrurilor extra- 
ordinare, şi de loc plăcute, ce se întâmplau. 

De la început trebue să mărturisim că, în acel an 
se petreceau tot felul de glume. Câte o pălărie, sub 
care era capul învăţat şi gânditor al unui profesor, îşi 
lua sborul si se înălța în mijlocul unei străzi pline de 
lume, fără ca pro- 
prietarul ei så 
poatå spune cine 
ia luat-o. Altora 
le dispărea punga 
şi câteodată, chiar 
li se întorcea ina- 
poi, totdeauna în 
acelaş fel mister 
rios; dar cel mai 
straniu era că عله‎ 
meni nu putea să 
precizeze ora fur- 
tului sau a resti- 
tuirei. 

— Sa vedem,— 
zicea şeful poliţiei 
celor care se plân- 
geau, şi care se 
inmulteau pe fiecare zi, — D-stra de exemplu domnişoară, 
va plangeti de o carte ce vi s'a furat de un necunoscut: 
dar când? La ce oră? 

— Nu ştiu. Dela opt la douăsprezece, nu, fiindcă 
eram la birou, după aceea, cu atât mai puţin nu, 
pentrucă... Şi lămurea ce făcuse în fiecare oră a zilei 
şi a nopţii: în niciuna din cele douăzeci şi patru de 
ore ea nu fusese furată, prin 
trădare; şi totuşi îi dispăruse 
cartea! Nu era un vis, nu, 
nici o fantezie, mai ales că 
nu vorbise cu nimeni în tot 
timpul acela... 

— Ah, Dta, tinere, erai 
cu D-ra când acela... 

— Da — şi iam tras o 
palmă. 

— Foarte bine: la ce oră? 

Tânărul dă din umeri: nu 
ştie nici el! Faptele într'adevăr 
se întâmplau, dar nimeni nu ştia 
la ce oră; nici victima nici mar- 


12 


Partea din spate a gulerului este tot cu colţi cum se vede şi in 
fata, şi nu este deschis. 

Jos la dreapta, este un guleraş marinăresc, nou ca formă, pre- 

văzut cu găuri făcute cu impunsatorul şi încheiat cu un şiret ca. 
la ghete. Gulerul este de pichet alb. Panglicele cusute pe el pot 
fi roşii sau bleumarin cu încheetura la fel, după gust. Spatele — 
ca şi fata — este pătrat. 
Inainte de-a face aceste guleraşe — dacă vă plac — le croiti din 
hârtie subţire, pe care o potriviti uşor pe voi ca să vedeţi modelul 
cum iese precum şi mărimea voită. In acest fel nu riscati să stri- 
cati stofa. 

Dacă pânza din care le lucraţi se spală atunci o ţineţi o zi în 
apă, ca să nu se micşoreze gulerul la spălat. 

EVA 


2 


så 
ȚEL] po 


75 CEL 
1 ZERIT i pr nen لك‎ 
gE re 
> PE a 


8 
4 
> 
4 


Her rA ED 
DG ل‎ 


a 
g 


HTT, 


2 
y 


i 
- 
E 
= 
2 
ma 
a 

3 


= 


Pagina 
fetiţelor 


a N BE E E 


De multe ori un guler frumos şi mic dã farmec şi elegantã celei 
mai simple rochii. 

Sus la stânga, vedeți un guleraş de olandă sau de pichet albastru 
deschis. Este tăiat din două bucăţi, cusut, întors şi călcat bine. 
Se încheie la spate cu un nasture de sidef, tot albastru. 

Sus la dreapta. Lucrati întâi nouă petale duble, întoarse şi tivite 
pe margine la maşina de cusut — astfel încât să le rămâie o bor- 
dură de un centimetru. După aceea — aşa cum vă arată desenul — 
prindeti toate petalele cu o făşie de pânză tăiată de-a-curmezişul 
şi tivită îngust. Se încheie în faţă tot cu un nasture. 

Jos la stânga, vedeți un guler de stofă subțire, mărginit cu un 
şiret de lână sau de panglică, şi încheiat la o parte cu o fundă. 
Ca să puteţi face funda cum doriți şi să nu se sucească şiretul, 
în locul unde vine înodat îl strangeti cu un fir de ata la culoare, 


DOUAZECISICINCEA 


ORA 


(Urmare din pag. 12) 


Pentrucă seu sunt un mare in- 
vatat să ştiţi. Poate că va indoiti 
d-le comisar. 

Comisarul telefonează la balamuc. 
Un milion fusese economisit. Dar 
un mare învăţat, inventatorul „orei 
extraordinare şi suplimentare“ nu 
mai putea, vai de el, să-şi mărească 
faima. 

Dar totuşi, cititori, nu se ştie 
dacă voi nu veţi avea mai mult 
noroc. E deajuns să aveţi cucuiul 
inventatorilor, şi un cucuiu nu e 
greu de obţinut, n'ar fi decât să 
ştii cum să te dai jos pe scări! 


wea’? 


Deslegările Jocurilor 


CUVINTE POTRIVITE ŞI IN- 
CRUCISATE. Orizontal: ac, crac, 
oi, rac, ruc, gi rata, ta. Vertical: 
ar, car, ciur, casa, or, ci, sat, ta. 

GREŞEALA PICTORULUI. 
1) Lipseşte băiatul depe carul cu 
fân. 2) Carului îi lipseşte o roată. 
3) Celui de al doilea bou nu i se 
văd picioarele din urmă. 4) Țăranul 
nostru are pantalonii şi pălăria albă. 
5) Copilul de lângă ţăran, are pan- 
talonii şi părul alb. 

CIFRELE MAGICE: Un iepuraş. 

O MICĂ PROBLEMĂ: Alfred. 


Deslegători 


Au deslegat jocurile din ultimele 
trei numere ale revistei noastre : 

Dumitrescu Traian, cl. IV pri- 
mara sc. nr. 1 mixtă, str. Kalimachi 
nr. 11, Bucuresti. i 

Maxa Bercovici, cl. III primară 
Ploeşti. 


POSTA REDACŢIEI 


lancu Orenstein, str. M. Cogal- 
niceanu, Odobesti.—Cu mare plăcere 
vam fi publicat jocurile trimise, 
dar sunt scrise ne îngrijit și nu se 
pot citi. 

Matei Rottmann, cl. IV primară, 
Galati.— Încearcă să ne trimeti alte 
lucrări; poezia nu merge pentru 
revista noastră. 

Chișcă Ion, comuna Ruseni jud. 
Soroca. — Foarte frumos desenezi. 
Ne pare rău că nu putem publica 
ce-ai trimes, dar trebue desenat în 
tuş sau cerneală. Cu creionul nu 
se poate reproduce. 


firmate de cele mai serioase agenții 
de presă. 


* 
* * 


Trebuia numită o comisiune de 
anchetă pentru ca să cerceteze şi 
să afle cine este responsabil de 
aceste fapte, sau mai bine, să se 
publice un concurs cu premii pentru 
cine va descoperi pe autor? 

Reuși propunerea șefului poliţiei 
de a se pune un premiu de un 
milion, care să fie plătit autorului 
însuşi, dacă s'ar preda. „Astfel sunt 
sigur că-l voi prinde“, îşi zise; şi, 
întradevăr, imediat se prezintă la 
el un vecin al său, care locuia în 
mansardă şi îi mergea faima că a 
pierdut-o Vineri. 

— Domnule comisar, zise el, eu 
sunt. 

— Te văd, ce doreşti 7 

— Milionul. 

— Milionul ? Tu? Glumesti sau 
eşti nebun? 

— Il merit d-l comisar, ca drep- 
turi de autor. Eu sunt cel ce a 
făcut totul; furtul cărţii Domnişoarei, 
înflorirea şi înmulţirea capetelor de 
cartofi... Oh, un lucru foarte simplu 
şi până la urmă spre binele tuturora. 
Nu se spune că timpul e bani? 
Eu am adăogat o oră la orologiul 
timpului: 25 după obișnuita 24; 
şi cea de-a 25-a este ora extraordi- 
nară (toată lumea încearcă să facă 
ore „extraordinare“ pentru ca sa 
câştige mai mult) o puneam între 
10 şi 11 sau între 4 51 5, după 
cazuri şi după cum îmi convenea 
mai bine pentru lucrurile mele. 

lată de ce nimeni nu putea să 
spună ce oră era când eu îi luam 
pălăria si pardesiul : era o ora care 
pentru ceilalți nu exista. 

— Dar înflorirea şi înmulţirea 
aceasta de „capete de cartofi“? 

— Nu ştiţi, D-le comisar, ca 
dacă aerul ar avea mai puţini vapori 
de apă şi pulbere noi am fi cu 
toţii cheliti de razele ultraviolete 
ale soarelui? 

Am facut această probă cu o 
maşină ce am inventat, şi experienţa 
a reușit foarte bine, după cum aţi 
constatat. 

Cât despre negri şi despre canguri, 
mi-a fost deajuns să fac să se in- 
vârtească pământul ceva mai repede, 
şi forţa centrifugă a produs acele 
efecte bizare... 


 PISICUŢA 


Mita e o pisicuţă, 
Mică și drăguță, 
Si la mâncare 
Are poftă mare. 


Dupăce-a mâncat, 

Isi linge botişorul; 

Să se plimbe, neîncetat 
O apucă dorul. 


Soarecii când o zăresc, 
Cum umblă după masă, 
Ei blănița şi-o păzesc 
Fugind în a lor casă. 


Cititorule, de ai şi tu o pisicuţă 
Mă prind că si a ta e tare 
drăguță ! 


IRINA 


FLE ر‎ 


G EU- M-E 


Drăcuşorul meu care e în clasa 
întâia primară, întorcându-se azi 
de la şcoală, îmi arată caetul unde 
se trec notele la purtare. Văzând 
că are numai „bine“ (in loc de 
foarte bine) il dojenesc, şi vreau 
să ştiu de ce. 

— Să vezi, mamă, — îmi răs 
punde el cu un aer inocent, azi 
doamna profesoară se grabea şi de 
aceea scria numai vorbe scurte ca 
să nu piardă timpul. 


Un băiat trebuia să scrie despre 
factorul poştal „impresii“. Şi 
printre altele scrise această frază: 
„„Sărmanul factor“! E ocupat toată 
ziua şi nu poate măcar să se 
plimbe puţin. 


14 


acum putem să luăm o hotărâre in cunostiinta de cauză. 

— Vorbeşte atunci, zise Hatteras, care lăsă capul 
să-i cadă între mâini. El putea astfel să audă pe to- 
varăşii lui fără să-i privească. 

— Haide Bell, zise doctorul, ce partidă emai bine 
să o urmăm? 

— Nu mai e nevoie să reflectăm multă vreme, răs 
punse lemnarul, trebue să ne întoarcem fără a mai 
pierde nicio zi, nicio oră, fie spre Sud, fie spre Apus, 
şi să atingem coasta cea mai apropiată... mai cu seamă 
că ne vor trebui vreo două luni de călătorie! 

— Dar noi n'avem merinde decât pentru trei såp- 
tămâni, răspunse Hatteras, neridicindu-si capul. 

— Ei bine, reluă lohnson,să facem în trei săptămâni 
acest drum, căci aceasta este singura noastră putință 
de scăpare, chiar dacă ne-am tari în genunchi, trebue 
să plecăm și să ajungem în 25 de zile. 

— Această. parte a continentului boreal nu-i încă - 
cunoscută, răspunse Hattetas. Am putea întâlni obsta- 
cole, munţi, ghețari, care vor opri cu desăvârşire dru- 
mul nostru. 

— Nu văd în asta un argument hotărâtor, ca să 
nu încercăm călătoria, răspunse doctorul: vom suferi 
şi mai mult şi evident, vom restrânge merindele noa- 
stre la strictul necesar, afară dacă nu vom da de vânat. 

— Nu nea mai rămas decât o jumatate de livră de 
praf de puşcă, răspunse Hatteras. 

— Vezi, Hatteras, reluă doctorul, cunosc toată te- 
meinicia obiectiunilor tale si nu mă las sedus de vreo 
speranță zadarnică. Dar citesc în ochii tăi, că ai un 
proect mai practic. 

(Va urma) 


15 


A VEEN TUR TEE 
CĂPITANULUI HATTERAS 


de JULES VERNE 
Cele dintâi cuvinte ale lui Altamont 


Insfârşit, în ultima zi a. fost o adevărată orgie, 
au jefuit, au prădat si în mijlocul betiei lor, 
Pen şi încă alţi doi au dat foc vaporului. M'am 
bătut cu ei, m'am luptat, m'au trantit la pământ si 
m'au lovit, apoi aceşti mizerabili, cu Shandon în frunte, 
au luat-o spre răsărit şi au dispărut din faţa privirilor 
mele. 

Am rămas singur, şi ce puteam face eu contra 
acestui incendiu, care cuprinsese tot vaporul? 

Gura de incendiu era astupata de ghiata şi n 'aveam 
o picătură de apă. Forward, două zile se topi în flă- 
cari, iar despre ce a urmat ştiţi. 

După sfârşitul povestirii, urmă © tăcere destul de 
adâncă în coliba de ghiață. -Acest tablou lugubru al 
incendierii vaporului, pierderea acestui brick aşa de 
preţios, impresionara viu spiritul naufragiatilor şi se 
simtira în fata imposibilului de a se mai putea întoarce 
în Anglia. Nu îndrăsneau să se privească de teamă să 
nu surprindă pe chipul unuia din ei urmele desnădejdii 
absolute. Nu se auzea decât respiraţia greoaie a ame- 
ricanului. 

Insfârşit Hatteras rupse tăcerea. 

— Iohnson, zise el, iti mulțumesc; ai făcut totul, 
ca să poţi scăpa vaporul meu. Insă singur, natural că 
nu puteai să rezişti. Incăodată iti mulțumesc şi să nu 
mai vorbim de această catastrofă. Să infratim sfor- 
ţările noastre pentru scăparea tuturor. Suntem aci patru 
prieteni, si viaţa unuia valorează cât şi viaţa celuilalt. 
Fiecare trebue să ne dăm părerea ce estz mai bine 
să facem. 

— Intreaba-ne, Hatteras, răspunse doctorui îi sun- 
tem cu toţii devotați, îi vorbim din fundul inimii. 
Aveţi cumva vreo idee? 

— Eu personal, n'aş putea s'o spun, zise Hatteras 
cu mâhnire. Părerea mea ar părea interesată. Vreau 
să cunosc mai întâi pe a voastră. 

— Căpitane, zise Iohnson, înainte de a ne pronunţa 
în nişte împrejurări aşa de grave, ag vrea să va pun 
o întrebare importantă. 

— Vorbeşte, Iohnson. 

— Eri ai recunoscut poziţia noastră, ei bine câm- 
pia de ghiață a deviat ceva s'au se găseşte în acelaş loc? 

— Nici nu s'a mişcat din loc, răspunse Hatteras. 
Am găsit-o, ca şi înainte de plecarea noastră, între 
80, 55“ latitudine şi 97,35“ longitudine. 

— Şi la ce distanță suntem de marea cea mai apro- 
piată in spre apus? întrebă Iohnson. 

— Cam la şase sute de mile (960 km.), răspunse 
Hatteras. 

— Şi care-i marea aceasta... 

— Strâmtoarea lui Smith. 

— E aceea pe care am trecut în Aprilie anul trecut? 

— Da. | 

— Bine, cåpitane, situatia noastrå este cunoscutå 


VA 


+ 


ANTICAR. 
reparater ole 
Jucâri i: 


VM E BINE. BUNICA NU VA ORB- 
SERVA NICIODATA DEOSEBIREA 
DECÂT DACA VA VO! SA SE DEA gi 


EA PE BALVSTRASA 
Yo 


IN gos! 


MA SINT 
CA © JUCA- 
RIE SIRI - 
Cara! 


AVENTURILE 
SANTINELEI 
MATAPAN 


ANTICAR 
Féporator de 
lucâri 


„DIMINEAȚA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. 


Poștal 4083. 


20; 3 luni (13 numere) 65. Plata 
15.585/939 


Imprimeriile „„Adev 


“ $. A. Bucuresti 


Revistă ilustrată pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Cons. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel 3.84.30. Cec 
Red. responsabil: N. lonescu. Preţul abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (26 num 
taxelor poștale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T.T. 


PREŢUL 5 LEI 


6 E l D O i E R A 1 Muritorii ştiau felul de a-l măguli pe Prometeu si eg 
T de a-i atåta amorul propriu. 
— Cerusem lui Zeus, spunea un ţăran să-mi trimeata 
| ei lovi cu o piatră mare . ploaia pentru legumele mele. Nu m'a ascultat sau n'a 
| în cuiul ce-l înfipsese în butoi şi reuşit să mi împlinească dorinţa. Dar tu, Prometeu, sunt 
doaga găurindu-se se prelinseră câteva sigur că ai să-mi faci aceasta. 
picături. Epimeteu atunci scoase cuiul, Prometeu se căznea, isi frământa mintea, petrecea 
şi vinul tåsni. ziua şi noaptea gândindu-se şi apoi inventa stropitoarea. 
— Mare ispravă, zise batjocoritor — Afrodita nu-şi apără propriile ei păsări! spunea 
Prometeu fratelui său. Nu te-ai gândit un crescător de păsări. O rugasem să împiedice bufni- 
să aduci un vas, tele si cucuvaele să-mi sângereze turturelele în timpul 
Atunci, din două lucruri unul: sau 
laşi să se piardă vinul, sau pui cuiul la 
loc în gaura butoiului, și vinul nu mai curge. 


=, 


nopții, dar în fiecare dimineață găsesc câteva rănite. 
Dacă ai putea, Prometeu, să găsești mijlocul să opresti 
acest dezastru, ti-asi aduce tie darurile ce duceam zeiței. 


Fa 


| 


$i atunci Prometeu inventă pătulul... 

Oamenii profitau în acest chip de rivalitatea dintre 
Olimpieni și Prometeu, Erau în definitiv foarte fericiţi 
oamenii, Nu cunoşteau bolile corpului și nici pe cele 
ce rod sufletul : invidia, dorințele josnice, ura. Desigur 
le lipseau multe lucruri care fac viata plăcută, cu toate 
invențiile lui Prometeu, dar în schimb erau sănătoși 
și fericiți, 


Şi totuşi dore u mult un lucru pe care nici Prometeu 
insuşi nu reuşise să le dea: | 


Focul. 


ER ig 
închidă într'un tarc; dar degeaba! El slabea 
imediat sau furios ca era inchis, se repezea 
la cel care-l închisese. Trebuia atunci repede 


înăbușit sub pământ sau înecat în apă. 
Ceea ce oamenii ar fi voit să aibă era, 

nu această ființă furioasă şi care dispărea 

ușor, ci focul etern, acel ce nu moare şi 


pe care Zeus îl păstra cu gelozie în Olimp. 
Prometeu căută degeaba mijlocul ca să 


răspundă dorinței oamenilor, dar nu izbutea. Adeseori 


când trăznetul scria pe cer litere de foc, el îşi zicea ي‎ 


că e un las. 

Trasnetul îi arăta drumul ce ar fi trebuit să urmeze. 

— De ce n avea el oare curajul să se introducă În 
Olimp, să se ducă chiar în locul de unde pleca trăs- 
netul, să fure scântei din focul divin? Daca ar reuși 
să facă aceasta, oamenii vor avea pentru el mai multă 
venerație decât pentru zei. El ar alunga pe zei din 
inima lor si va răzbuna astfel pe tatăl său si pe Titani. 

Gândul acesta îl neliniştea. 

Intr'o zi se hotări să-l înfăptuiască. Nu vorbi despre 
hotărîrea sa nimănui, nici chiar fratelui său. 

Când fu să plece zise lui Epimeteu : 

— Frate te părăsesc, s'ar putea să lipsesc multă 
vreme. Fii cu băgare de seamă, câtă vreme voi fi 
plecat. Nu te încrede în nimeni, începând cu tine însuți. 

Nu încerca să faci lucruri noui. Fii tare fata de 
rugăciunile oamenilor. Nu primi nici daruri dela ei. 
E periculos. i 

Epimeteu ascultă intr'o doară aceste sfaturi. Nuri 


plăcea ca Prometeu, pentrucă era mai mare, să-i facă 
morală. 


— Nu poţi să te gândești la toate, murmură Epi- 
meteu, supărat. 

om Da, dar tu nu te gândești la nimic. Tu nu te 
gândești la ceva decât atunci când s'a întâmplat. E 
prea târziu atunci. 

T De ce să te gândeşti înainte de a se fi întâmplat 
ceva? Dacă nu se întâmplă nimic tiai obosit mintea 
degeaba, 


Epimeteu puse podul palmei ca să astupe gaura făcută 
lar Prometeu tot batjocoritor continuă : 
— Asta eo oboseală, dragă frate, care n'o să te 
facă să te imbolnåvegti. Din fericire prevåzusem ce se 
va întâmpla. Altfel ai fi fost condamnat să rămâi pentru 
totdeauna cu mâna lipită de acest butoi. Di-te 


ha Cu mat la o 
parte si lasă-mă să fac eu treaba. 


şi : : Dili 
Cu un aer nemulțumit, Epimeteu se dete putin la ce pricinuise SSS i tneencasoră să/l imblanzeasca, sår 


parte sau într'alta puteai să opresti sau să 
laşi să curgă vinul. Prometeu repetă de 
mai multe ori operația şi explică fratelui 
bd ® 0 
său funcționarea canelei, 
— Ce zici despre invenția mea? întrebă el. 
— Este ingenioasă, într'adevăr, murmură 
par'că în ciudă Epimeteu. Şi, bine înțeles, 
n'ai s'o păstrezi pentru noi, această invenţie. 
Ai să faci să faci să profite de ea toată lumea după 
cum faci deobiceiu. 
= Dacă şi alţii se serve:c de ea afară de noi, ce 
rău fac? Ne va fi ea oare mai puţin folositoare din 
această cauză ? răspunse Prometeu. 
Cu mici deosebiri scena aceasta se petrecea intot- 


deauna între cei doi fraţi. Epimeteu şi Prometeu erau 
totuși doi fraţi care se iubeau. 

Fiji unuia dintre Titani, Japet — pe care cei din 
Olimp îl învinsese — ei erau acum obligați să trăiască 
printre oameni, desi atât prin statură cât şi prin in- 
teligenta erau superiori oamenilor. 

Prometeu mai ales, care era foarte iubit, se arăta și 
el către oameni tot atât de iubitor. 

Aceştia îi vorbeau nu ca unui Dumnezeu, ci ca 
unui stăpân sau ca unui savant. In cazul când oamenii 
n'ar fi îndrăznit să supere pe fiii Olimpului cu rugă- 
ciunile lor, ei nu se sfiau să se ducă la Prometeu şi 
sål roage săi scoată din încurcătură. 

Prometeu era mândru de altfel că i se cerea sfatul. 
Nu iubea de loc pe cei din Olimp şi e uşor de înțeles; 


el ar fi vrut să facă mai mult bine celor de pe pământ 
de cât le făceau zeii. 


2 


Şi era îndeajuns totuși ca să aprindă incendiile 
cerului si pământului întreg. 

Prometeu se apropie. Temându-se ca lumina focului 
să nul trădeze, întinse båtul şi îl băgă în jăratec. Si 
repede îl scoase astfel încât focul ce intrase înnăuntru 
să numai poată ieși. Dar reuşi abia după mai multe 
încercări, şi când văzu o picătură de rubin sclipind în 
interiorul lemnului, fugi. 5 

In proba lui nu observă că o scânteie căzuse pe 
jos şi că ea rămânea acolo, că era martorul care 
cunoştea pe hot. 


ESR 


A RTEMIS care se scula cea dintâi 
dimineața, trecând prin sala 
mare, văzu scânteia acuzatoare. Ea 
alergă să-l instiinteze pe Zeus şi pe 
toţi zeii. Furtul nu putea fi tagaduit. 
Niciodată vreo picătură de foc nu 
se despartise de focul principal. 

Trebuia să-l fi smuls cineva de 
acolo. De altfel urma sandalelor se 
vedea mică pe jos. Cine a putut 
avea indrasneala să pătrundă in 
Olimp? 

— Bine mai suntem paziti! ocări 
Zeus. Intr'o bună noapte mă voi 
pomeni furat cu pat cu tot și nu veţi 
vedea asta decât a doua zi. Trebue să prind negresit 
pe criminal si sal pedepsesc întrun chip groaznic. 
Trebue, să mă ajutaţi ! urlă Zeus către Apolo, Hefaistos. 
Hermes, si Ares care stăteau în picioare incremeniti 

Vinovatul n'a avut timp să se depărteze prea mult. 
Plecaţi, supravegheați toate cărările; după ce-l desco- 
periti, lasatil în seama mea. 

Cei patru zei se depărtară si se înapoiară rând pe 
rând, spunând că nau văzut nimic deosebit. Singur 
Hermes observase pe drumul care scobora din Olimp 
un călător de înălţime puţin obişnuită, dar care mergea 
liniştit cu un toiag în mână, ca ori ce drumet. 

— Nu mă priveşte! porunci Zeus. Urmează/l, spi- 
onează-i orice mişcare. Nu m'ar mira să fie vreunul 
din fiii lui Titan, poate chiar Prometeu care încearcă 
să ajungă popular printre muritori bătându-şi joc de 


un zeu! 
(Va urma) 


— Fii liniştit, răspunse el. Sunt în stare să mă 
descurc singur... Nu te întreb unde te duci, spuse el. 
De altfel probabil că nici nu vrei să-mi spui. Stai cât 
trebue acolo unde te duci; ai să regăseşti casa aga 
cum mi-o laşi, nici mai bine nici mai rau. 

Prometeu privi cu tristețe pe fratele său. Il va mai 

revedea oare? Se va întoarce vreodată acasă? Sovåi 
o clipă. 
In definitiv aveau oamenii atât de mare nevoe de focul 
divin? Au să fie ei cu mult mai fericiţi? Deoarece 
zeii nu le dădeau focul, ştiau ei 
poate mai bine de ce. 

Alungă aceste gânduri ca ne- 
demne de el. Strânse curelele sanda- 
lelor sale şi cu un pas hotărît, plecă 
lovind pământul cu batul său. Acest 
bat era găurit la mijloc; Prometeu 
trebuia să ascundă acolo focul pe 
care avea sål fure dela cei din 
Olimp. Dacă nu va fi prins asupra 
faptului, nu va putea fi bănuit: 
va fi confundat cu călătorii și pe- 
lerinii ce străbat drumurile. 

Merse mult până să zărească 
Olimpul. Socotise că pentru a izbuti 
să se sue pe munte într'o noapte 
fara lună şi să se furişeze in Pala- 
tul Zeilor înainte de auroră, prin- 
cipalul era să nu fie zărit nici de 
Leto, nici de Hecateu care sar grăbi să-l denunțe. 

Ascuns într'o cavernă el aşteptă sa se intunece bine, 
şi apoi începu să se sue pe munte. 

Nu se vedea aproape de loc, din fericire potecile 
erau aşa de bătute încât dâra lor albă îl călăuzea. 
Totul părea adormit; Olimpul nici nu era păzit. Zeii 
încrezători în spaima ce inspirau, nu se gândeau că 
cineva ar avea îndrăzneala să se apropie de locuinţa 
lor. 

Ținându şi răsuflarea, Prometeu sui treptele Palatu- 
lui. La fiecare treaptă, se lipea de ea şi aştepta. Ni- 
mic nu mişca. Trebuia să aba curaj. Impinse poarta 
si intrăîn sala cea mare; acolo el zari arzând, în mijlocul ei, 
focul etern. Era roşu şi aprins şi totuşi dulce la privit, 
încât Prometeu fu minunat dela început; s’ar fi zis ca 
era o catifea de jeratic acel foc; nu egia din el nici o 
flacără. Semana mai mult cu un rubin decât cu dra- 
gonul pe care oamenii îl văzuseră alergând prin câmpiile 
lor. Trebuia să fie tare scump, de oare ce o cupă de 
mărime mijlocie îl cuprindea pe tot. 


e GHA ING DA- Mi-o" SES 
NASI DA-0 „PEN-I || SEAHANA ATÂT DE BÎNE 
Cu o MASNA ADEVĂRATA, 


VINDE-Mi-o0 


cu 400 ...ةع‎ x 
TRU NENIO IN 


CA SERGENTI TE VOR (PR! 
> s MLSV ناما‎ . 


cu noi, îi vom da de mâncare, © vom îngriji şi vei 
vedea că se va face bine. 

Şi astfel, prima parte a aventurei micutei ratusti 
sălbatece, avu un sfârşit bun. Fu pusă în grădina fru- 
moasei case de ţară acoperită cu ţiglă roşie, iar de 
jurîmprejurul grădinei se întindea un zid ce o închidea 
şi împiedica animalele prădalnice din câmpie să intre, 
să fure si să răpească. lar deasupra zidului era întinsă 
sârmă ghimpată. 

Să intri în curte? Dar cum? 

Dihorul... de la distanţă isi lingea buzele cu tristeţe 
şi cu părere de rău se întoarse înapoi suspinând. 


* 


E departe dă târcoale mereu și observase că mica 
D ratusca sălbatecă se bucura de mare libertate, şi 
o mare poftă îi venea la gândul că ar putea-o avea 
în fundul stomacului... 

In toate zilele la ora somnului de după amiază săria 
zidul grădinei şi cu vocea înceată (dihorii sunt pru- 
denti) vorbia cu ratujca: — Scumpeteo! de ce nu 
spui stăpânului tău să ţi dea o jumătate de ora de 
libertate adevărată? Am face o plimbare împreună. 
Ştii ce de lucruri bune de mâncat se găsesc în impre- 
jurimi... 

— Mac! Mac! Mac! — îi răspundea cântând ră- 
tusca. Si ridicând în sus piciorul ei palmat până la 
înălțimea ciocului... Cucu, domnule pirat! 

Dar într'o zi, la o fereastră apăru arendasul, care 
suferea de insomnie, (lucru ce nu ştia dihorul). 

Ei, ei, domnule dihor hot: aci nu e permis să vanezi; 
şi dacă nu vrei să ai neplăceri... 

Omul pusese mâna pe un fel de instrument cu două 
ţevi. Şi dihorul, care era prudent, ţâşni jos depe zid, 
o luă la sănătoasa si fugi, fugi cu sufletul la gură... 
până îi veni rău. Dar nu fără ca unul sau două alice 
să nul fi atins din sbor, intrandu-i piezis în picior, 
astfel că trebui să facă ultimii paşi schiopatand. 

— Ce prost caracter mai au şi oamenii... 

— Dar tu, ratusca caraghioasă, dacă te prind, daca 
te prind... 


* 


D IHORUL hoț, sta în pra- 
gul casei sale, gânditor. 
Cu vânatul nu prea mergea. 

Concurența între dihori era 
mare ; de câteva vreme nu se 
hrănea decât cu rădăcini, cu 
fructe verzi întocmai ca o 
veverita, el un animal care 
nivor ! 

Si urmărea, cu stomacul 
gol, aceste gânduri melancolice, 
când văzu  desenându-se pe 
pământ şi fugind repede umbre 
albăstrii. 

— Oh! iată aviatorii! De 
iaşi avea sub unghii; dar nu- 
mai unul câte unul şi pe cei 
mai tineri; cei bătrâni au car- 
nea prea tare). Ah, dacă asi 
putea... Ah, o idee... cine are 
o idee? 


DUM! 

Råtusca care sbura 
in coada formatiei 
triunghiulare a stolului, 
simti © sdruncinåturå 


Dihorv 


SBuRăto P, 


electrică în întreaga aripă dreaptă. Apoi îi veni ame- 
teala, văzu pământul care lua locul cerului şi cerul 
locul pământului, şi tot invartindu-se, invartindu-se; 
când se deşteptă nu mai era în stolul sburător cu cele- 
lalte ratusti, ci în mijlocul unui tufiş. 

Aripa îi sângera dar ea, ratugca, sta chitic, liniştită. 
Şi cum îi mai bătea inima! Pricepea că dacă vana- 
torul care trăsese acea împuşcătură în stol, ar fi bănuit 
existenţa ei acolo, vai, vai! O răsucire a gâtului... 
Bârr !... Dar, norocul ei! Vânătorul n'avea câine si 
mirosul omului nu e încă atât de perfect încât să 
egaleze pe cel al amicului său cu patru picioare, astfel 
încât ratusca, spionând printre frunze, văzu pe teribilul 
vânător îndepărtându-se dezamăgit... 

Un foşnet la spatele ei o făcu să se întoarcă inspåi- 
mântată... Ce e? Doi ochi pătrunzători roşiateci, scli- 
pitori o priveau fix, un bot ascuţit o mirosea. Era un 
animal cu corpul lungaret, mlădios, şi acoperit cu par 
roșcat... 

— Vai, mama mea! Lupul! 

— Nu, nu, dragă; binişor, binişor! Eu sunt prie- 
tenul tău. Nu ştii că dihorii iubesc mult păsările? 

— Eu... Eu... 

— Nu scânci... Stai liniştită... — Şi dihorul se întorcea 
privind în jur.. până nu se mai zări vânătorul. 

Atunci, schimbând tonul bestia rea zise: 

— Spune-mi, n'ai fost tu care anul trecut, din in- 
tâmplare ai ciupit pe fiul meu cel mai mic? 

— Eu? Dar eu nici nu mă născusem anul trecut! 

— Acum pricep! Desigur că tu ai citit fabulele lui 
Fedru si îmi dai acelaş răspuns pe care il dete mielul 
lupului... 

— Fedru? Dar n'am fost vreodată la şcoală! 

Domnul Dihor sbârci din nas şi zise : — Asa? Şi 
o spui cu asa neobrazare? Iti permiti, în timpurile 
noastre, ci cu toată obligaţia sfântă ce are oricine 
de a se instrui,să nu te duci la 
şcoală, să fii ignorantă ca o... 

Aşteaptă, aşteaptă !... 

Si se pregătea să se repeadă 
când... 

O voce tânără răsună (diho- 
rul făcu o săritură în lături si 
se ascunse printre ramurile de 
alun, ce se aflau la o parte). 

Vocea zicea: Tata, maces, 
maces! Culege-mi putin? Oh! 
Ia priveşte, priveşte acolo! Un 
porumbel mare; ce mare e! 

— O ratusca tânără! Dar 
e rănită! O vom duce acasă 


4