Dimineata Copiilor/Dimineaţa Copiilor, 1940 (Anul 17, nr. 829-881) 804 pag/DimineataCopiilor_1940-1669232382__pages1-50

` 
2 
. 
. 
e 
å 
z 


VAŤ ČR 
FN 
Y 


CA OMYBRSITÁTU (GL ] 
TRE LA ee waq am F - š | 


pA 


pies... 


l 


: 
. 
. 
t 


vD 


CUVINTE REGALE 


Munca este corolarul credinței, pentrucă fără 
ea, nimic nu se poate injaplui. 


Munca harnică si stăruitoare, individuală sau 
colectivă, este pârghiu progresului şi civilizației 
omenirii. 

In sufletul fiecărui străjer trebue să se inrå- 
dăcineze lozinca, că realizările lui individuale 
sunt toate peniru folosul obştesc. 


Noi nu suntem o școală, noi suntem o credinţă, 
un avânt. 


Educaţia nouă care vi se cere: o educaţie de 
dragoste, dar şi o educatie de disciplină; iată 
baza pe care va trebui agezatá nouu clădire a 
Statului román. 


Munca nu este numai o cheltuială de energie 
fizică sau intelectuală, ci gi o credință şi o 
lisciplină. 

Prin românism vreau să înțeleg societatea 
virtuţilor latente ale acestui Neam, ca så facă 
din el una din gintile cele mai puternice și cele 
nai falnice ale lumii. 


Străjeria nu este școala de carte, ea este școala 
vieții pentru un neam întreg. 


Străjerul înainte de toate trebue crescut să 


ie un bun cetățean. 


Fiecare tânăr trebue crescut în credința că 
ste mândru de a fi român, că este mândru de 
ara lui, şi că, prin sentimentul lui de solidaritate 
națională şi prin muncă neprecu petitá în folosul 
»bştesc, trebue să contribue la progresul Patriei. 


Străjerul trebue så desvolte esența virtuţilor 
'omånismului gi så le pună prin voinţa şi credința 
a în slujba României. 


wasssasass............... 


$ 


RÂNDURI 


PENTRU 


= STRĂJBRI 


POTET TT ET buss 


A NUL NOU 


Serbarea obiceiurilor şi datinelor de Anul Nou este 
un prilej de întărire a credinței față de țară. 

Asistând la aceste sărbători, voi, iubiţi străjeri, vă 
veţi da seama de tráinicia neamului nostru, care în 
ciuda vitregiei vremurilor, şi-a păstrat nestirbite cre- 
dinta, obiceiurile şi datinele străjereşti. 

Dacă ne-am putut păstra fiinţa etnică în vremurile 
de mare primejdie, este sigur că de-acum când suntem 
mai mulți, uniţi şi conştienţi, afirmarea noastră va fi 
mai viguroasă. 

In ziua Anului Nou, când totodată cade şi Sfântul 
Vasile, străjerii, mai ales cei dela sate, se duc cu 
plugul tras de boi sau de cai, intovåråsindu-se mai 
multi laolaltă. Fiecare are o misiune mai dinainte 
stabilită; unii cu bice, alţii cu buhaiul, sau cu batårul, 
alții cu clopotelul, iar alții cântând: 

Aho! Aho! copii şi fraţi 
Staţi puţin şi nu månati. 


. ` ` ` . . ` ` . ` . . . ` . . “ . 


Micutii străjeri umblă cu sorcova, colindànd pela 
casele cunoscutilor, urându-le belşug și viață lungă, 
prin frumoasele cuvinte : 

Sorcova 

Vesela 

Să trăiţi 

Så infl riti 

Ca merii 

Ca perii 

Ca. Toamna cea bogată 
De toată indestulatá. 

Anul ce vine să fie pentru noi toţi, iubiţi strájeri 
si străjere, un an de prosperitate, pace si să mergem 
înainte cu sufletul înălţat, cu dragoste de muncă şi 
cu încrederea că vom putea fi la înălțimea chemării 
noastre. 

Sănătate ! 


PROF. CONST. C. ALCAZ. 


CURIOZITATI 


In Africa tráieste un popor 
de pitici, care vânează pan, 
tere şi leoparzi numai cu 
ajutorul arcului si al sågetii. 
După părerea lor, ei sunt 
feriti de orice primejdie, 
graţie unei doctorii vrăjite, 
pe care femeile o aplică 
bărbaţilor pe o rană din 
mijlocul fruntii. 


In pădurile Guyanei din 
America de Sud trăieşte 
un cåråbus ciudat. Cu 
ajutorul antenelor sale in 
formă de fierăstrău, el 
poate cuprinde o cracá 
de grosimea antebraţului, pe care o taie invårtindu-se 
în jurul ei cu repeziciunea unei mori de vânt, și asta 
în timpul cel mai scurt. z 


— 


Simtul locului la 
porumbeii călători e 
unic în tot regnul 
animal. Din această 
cauză, ei au fost 
folosiți încă în an: 
tichitate pentru transmiterea ştirilor. Astăzi, se pro- 
cedează astfel: Intâiu se scrie scrisoarea, apoi se foto; 
grafiază şi se micşorează pe un film. Acesta e pus 
întrun tub, care se leagă de piciorul porumbelului. 
Porumbeii mai sunt folosiţi si pentru a lua ei însuşi 
fotografii. Micul aparat fotografic, pe carel primeşte, 
se deschide la un anumit timp, dela sine. Porumbeii 
călători sunt deasemenea foarte rezistenți si sboară 
până la 1000 de kilometri. 


Intrebuintánd metoda numită 
orologie, bazată pe cantitatea 
de materii radioactive sau 
mineralele pe care le conţin 
rocile, savanții au conchis că 
planeta noastră are între unTmiliard şapte sute două 


A APĂRUT 


PREȚUL LE! 30 


zeci şi cinci de milioane şi un miliard opt sute douăzeci 
de milioane de ani. 

La această vârstă, ce interesează câteva secole mai 
mult sau mai puţin! 


Un botanist cu practică 
îndelungată a descoperit 
în pădurile virgine din 
Chili o plantă ciudată, 
care nu numai că respiră 
ca orice animal, dar și 
tuseste ca oricare dintre 
voi. E deajuns ca o adiere 
de vânt s'o atingă, sau 
ca un fir pe praf să se 
așeze pe una din frun- 
zele sale, pentru ca planta 
să fie cuprinsă de un acces de tuse. Frunzele ei din 
verzi se fac roşii, sunt cuprinse de un tremur, şi scot 
un sgomot asemănător unui strănutat răsunător. 


Ştiţi câte”albine trăiesc într'un stup? Inainte se cre- 
dea că vreo 10.000. Azi se ştie că ele sunt în număr 


de 60.000 — 70.000. 10.000 de albine cântăresc un 
kilogram. 


Primul balon cu aer cald sia luat sborul la 21 Noem: 
brie anul 1783. Pentru vremea aceia, lucrul părea de 


necrezut. Balonul aparţinea fraţilor Montgolfieri, care 
l-au inventat, 


s 


CRAIUL FLORILOR DE MÁR 


Povesti de MARGARETA PETCU, desen de ANCA RUDEANU 


GHIATA... 


Lunga iarnă canadiană începuse. Pe lac, lângă mal, 
se vedea un strat de ghiata, care în curând avea să 


acopere toată întinderea apei, transformând-o intr'un 
minunat loc de joacă. 

Joan Forster era voioaså gândindu-se la Aidanstele 
zile ce vor urma, cånd tot tinutul va fi acoperit cu 


un. strat gros de omăt, când se vor auzi zurgălăii să- 


niilor şi târşitul patinelor. 

Pentru o întreagă lume de copii, iarna canadiană 
înseamnă prilej de veselie şi de joc. Dar Joan Forster 
iubea mai mult iarna, decât verdeata verii. Şi apoi, 
era nerăbdătoare să-şi încerce yachtul de ghiatá, special 
construit de tatăl ei. 

„Multumesc lui Dumnezeu că nu tråesc într'o ţară 
unde nu este ghiatá“ — se gândea ea îndreptându-se 
spre Bluff, o înălțime de unde putea vedea toată în- 
tinderea lacului. 

Bluff îi oferea o vedere minunată; acolo putea fi 
singură şi vedea fumul ieşind din coşurile fermei La, 
keside, actuala ei locuinţă. 

Câteva păsări sburau spre Sud. 

Joan inspiră adânc aerul proaspăt, apoi cuprinsă de 
o netármuritá bucurie începu să cânte şi să danseze. 
Deodată, din apropiere, se auzi glasul vioi al unui 
băiat. Joan se întoarse; la spatele ei văzu un tânăr 
ceva mai răsărit decât ea, înalt şi bine făcut. Fu atât 
de surprinsă, încât făcu o mișcare greșită şi, fără să 
vrea, se pomeni întinsă pe zăpadă. 

Sări însă repede în picioare, neluând în seamă ges; 
tul de ajutor al străinului. Cine era şi de unde venea? 

Desi el făcuse sfortári ca să nu râdă, desi el nu-și 
bătuse joc de ea, Joan se simţi extrem de ridicolå. 

Pentru .a îndrepta situația, tânărul rupse tăcerea: 

— Sper că nu te-ai rănit, — zise el. Sunt Jerry 
Hunter şi stau dincolo, la Willonvale, ferma unchiului 
meu. Mă pregătesc să deviu fermier, si deaceea mă 
aflu aci,—adăugă Jerry, făcând un semn în direcţia 
fermei Willonvale. Joan era de felul ei foarte priete- 
noasă; totuşi, ea se simțea stânjenită din cauza acestui 
străin, care invadase singurătatea. 


- -——— —— - - - — = 


„Se agezá, apucă cârma si porni, bucuroasă că face un 


SAKT ST gå Je Pan BT IP 
a EK ai oi nu că 
` 


r - 


` ; < j až 


— Sunt Joan. Forster, — Pane ea rece. Jar ed 
dumneata te afli pe moşia Lakeside: Willonvale ° 
termină la tufisul de colo, — zise ea arătând mai ; 
multi pomi. po ii i er 

Regretă imediat aceste cuvinte, 'era însă prea târziu. — 
Jerry intelesese zâmbetul ei si repete rece, dar po- 
liticos: 

— Scuzaţi-mă, nu ştiam că am comis un delict. 

Inainte ca Joan să se poată scuza, băiatul dispăru > 
printre copaci, 2A 

Ruşinată, Joan se întoarse spre casă gândindu-se: 
Am fost o proastă, nu era vina lui că am căzut. Era 
foarte drăguţ şi ne-am fi putut imprieteni; o så creadă 
că sunt o sălbatică. 

Intr” adevăr, era păcat, mai ales că printre vecini se 
aflau câţiva prieteni de vârsta lui Jerry, cari simțeau ` 
nevoia unui camarad: acum însă era prea târziu ca 
să mai repare ceva. 


på 


[1 
i 


ró 
vad! 


va 


k 2a k RE Å 

Gerul se mentinu si peste două zile se putea patina 
la marginea lacului. Joan îşi pierdea mult timp pati 
nând. De vreo două ori ea îl văzu şi pe Jerry; acesta 
însă, spre regretul ei, patina în cealaltă parte a lacu, 
lui. Ar fi vrut să patineze cu el, căci făcea figuri 
foarte frumoase, şi apoi ar fi dorit să repare gafa 
dela Bluff. H admira dela distanţă, gândindu-se, nu 
fără regret, că el ar fi putut so înveţe multe în arta 
frumosului sport de iarnă, L 

„Incă o zi, se gândi ea, şi va putea să încerce ` 
yachtul. Dar nu mică îi fu mirarea, când văzu dimineața 
ghiata lacului începând să se topească! 

Cerul era noros şi atmosfera caldă. Joan era plicti- 
sită şi-şi privea cu regret yachtul. 

Privind din nou spre lac, îi veni o ideie. Bătea un 
vânt bun şi ghiata nu era "prea topită. Va încerca 
Chiar acum yachtul. Lângă mal nu poate fi pri A 
mejdios şi apoi... chiar tăticu spunea că yachtul nu HY > 
este prea greu de condus. 

Aruncă o privire,fugară spre casă, AE T că 
nimeni nu o vede si trase yachtul pe ghiatá. In timp — 


ce orânduia pânzele, îl văzu pe Jerry Hunter venind |. 
spre ea: o salută dela distanță şi se opri în apropierea ei. — — 
— Nu mas incumeta să pornesc cu yachtul, —zise 
el. Ghiata nu este destul de solidă. N. a 
Joanei nu-i plåceau sfaturile. Zåmbind, de astå datå fe: 
mai prietenoasă, zise: sa 


— Mulţumesc, cred totuşi că este destul de solidă v 
lângă mal; nu mă voiu avänta prea departe. Păcat å 4 
numai că vremea e urâtă. i 

— E groaznică — răspunse el. Şi desi părea că 
mai are de spus ceva, plecă. 1 

Dar tocmai atunci vântul mişcă puţin yachtul „Joan m 


sport atât de pasionant. | 

Odată pornită, corabia luă viteză. Joan constată că 
nu era greu de condus un yacht. Din ce în ce mai > % 
repede, ajunse la capåtul celălalt al lacului; atunci se = 
întoarse, aplecându-se în partea opusă, pentru a echi- ; 
libra inclinarea yachtului. Mergând i impotriva vântului, E 
înainta mai încet şi fu chiar întrecută de Jerry, care Be 
sbura pe patinele sale. Joan intoarse yachtul si pentrita- yap 
a fi mai mult in båtaia våntului, se depårtå de mal, AN 
Yachtul luă viteză; ghiata scårtåia sub greutatea lui, 


a at 


f dia ai d 


06. AE 
dl 


TA: 


. ghiata era întreagă; dar când coti, ghiata 


o dh TE — 7 — | 3 
i ? 

i 

i 

1 


E : . ` “le . A 
dar Joan nu lua în seamă pericolul, ci, in «culmea ve- 


„seliei, se avänta mai departe, tot mai departe. 


Crac! Un sunet caracteristic o făcu să se sperie. 
Deveni palidă ca ceara. Când văzuse spărtura ce se 
formase între ea si mal si care se mărea din ce in 


Š ce mai mult, intelese primejdia. 


— „Voi cădea în apă, — se gândi ea, căci mă aflu 
tocmai în locul unde ghiata este mai subțire“. 

Joan făcea sfortári desnădăjduite pentru a ieşi din 
zona periculoasă, dar vedea cu groază căapa se întindea 
tot mai mult între ea si el. 

Vru sá se îndrepte spre Willonvale căci acolo 
se sparse 
cu sgomot tocmai în calea yachtului, care se lovi de 
de o bucată de ghiatå spartă. Yachtul páru că sare 
in aer, iar Joan fu asvârlită departe pe ghiatá. Ea isi 
zări yachtul dispărând într'o gaură mare, plină cu apă; 
apoi totul începu să .se învârtească în jurul ochilor ei. 

Când îşi reveni, yachtul dispăruse complet sub apă; 


ea încercă să se ridice, dar simţi o intepäturá in ge- 
nunchi şi căzu din nou, gemând. 


— Mi-am spart genunchiul, nu mai pot merge, — se 
gândi ea. 

Dându-și seama de situația în care se afla, îi inghetå 
sângele in vine, căci ghiata pârâia necontenit în jurul ei. 
 Incepu să strige după ajutor si deodată îl văzu pe 
Jerry, care se îndrepta cu viteza unui bolid spre ea. 

— Ce sa întâmplat? i-ai fracturat genunchiul? 


„Trebue să te duc cât mai repede acasă, altfel... 
Fata se urcă cu greu în spatele băiatului, dar 
„observă că se clatină. 


— Nu pot, mai bine lasă-mă aci! 
— Eşti uşoară ca un fulg, — zise el râzând. Si 


porni cu ea în cârcă, pe unde i se părea că ghiata era mai 
„rezistentă, 


på 


Pe Joan o durea genunchiul îngrozitor, dar nu-l mişca 
de frică să nu provoace căderea salvatorului ei. Nici 
nu gemea, ci strângea numai din dinţi. Se gândea cât 
de puternic e Jerry, deși nu avea mai mult de şaispre- 
zece ani. 

Trebue să fii mort de oboseală, — zise Joan după 
câtva timp. 

— Incă nu, răspunse el. Mai ai puţină răbdare si 
ajungem pe ghiatå solidă. 

Dar nu sfârşi ce avea de spus, că ghiata se sparse 


in zigzag, cu un sgomot asurzitor şi apa începu så 


năvălească din toate părțile. Numai puteau da înapoi 
căci acum era prea târziu; singura soluţie era så ina, 
inteze cât mai repede. 
— Tinee bine, — strigă Jerry, patinând cu toată 
viteza spre spărtura care ii despårtea de partea mai 
solidă. Joan vru să strige, având impresia că merg 


“spre dezastru; dar spaima o împiedică. Ajunşi in fata 


spărturii, Jerry îşi încordă toate puterile și făcu o 
săritură, împins ca de un resort. 

— Hopa, ţine-te bine, — strigă el. 

Săritura tinu numai câteva clipe, dar ele îi păruseră 
nesfârşit de lungi. 

Acum se aflau de cealaltă parte a gheții, aproape 
de mal. Erau salvaţi. 
«Ca în vis, Joan îşi dădu seama > că salvatorul ei o 
aşezase pe pământ. Veniseră o mulțime de oameni, 
însă Joan nu-i vedea. Lesinase. 


439. > 


` Intinså pe un pat improvizat în bucătăria fermei delá — 


Willonvale, Joan zâmbea salvatorului ei. Genunchiul o 


“durea încă, dar nu era nimic grav. Un doctor, chemat 


în grabă, spuse că peste o săptămână va putea umbla. 


på 


Së Nu tiam mulţumit încă, — spuse Joan. Ce ne- 
bună am fost că nu ţiam ascultat sfatul si m'am a: 
venturat pe ghiatá. Meritam să-mi pierd yachtul. 
Și nici nu mi-ai reproșat măcar, că mi-ai atras atenţia. 

Jerry rosi si råse. | 

— Eh! Lasă, răspunse el. Cât despre yacht, îl vom 
scoate în curând din apă; lacul nu e prea adânc în 
locul acela. 

Fata Joanei se lumină de bucurie. 

— Vorbeşti serios? Eu credeam că l-am pierdut 
pentru totdeauna! 

„După un moment de ezitare, Joan întinse mâna 
băiatului, 
_— Regret că am fost atât de aspră la Bluff, — 
zise ea. Nutream mereu gândul să mă scuz, 
El râse din nou şi dădu mâna fetei. 


— Cred, — răspunse Jerry, — că a fost vina 
mea; am râs de felul cum dansai. Si acum să faci 
-bine såti vindeci genunchiul, — şi sper cà má vei 
lăsa pe mine să conduc yachtul, când se va reface 
ghiata ! 


INVITAȚIE PENTRU COPII ASCULTĂTORI 
MAGAZINUL COPIILOR 


Å augę 
ME 20 


PALATUL CARLTON 


— t 


vă invită să luați parte în mod gratuit la NUNTA PÁPUSILOR 
expusă la vitrina magazinului dela 16 Decembrie la 24 Decembrie a. c. 


a iz “uQ ¿“ . 


mi s 


lie 


HA 


VÁ 


— ..leul rănit de moarte se aruncă asupra mea si 
muri. Leoarcá de sângele scurs din rănile lui și din 
ale mele, istovit de luptă, eram cât pe-aci să mă sufoc 
sub pântecele imblånit al fiarei. Camarazii mei mă gå- 
siră abia a doua zi dimineaţa, mă scoaseră de sub ca: 
davru si puţin după aceia imi veni în fire. 

Cu toate astea, îi sunt foarte recunoscător leului; 
căci, dacă nu m'ar fi acoperit atât de bine, a-şi fi fost 
sfåsiat de hiene. De aceia vă spuneam, că un mort 
poate salva un om viu, — isi termină Dick povestirea. 

— Un caz interesant, — zise Mike şi aruncă câteva 
vreascuri uscate în foc. 

— Dar există cazuri şi mai interesante, — replică 
Nick, scotåndu-si din întuneric capul prevăzut cu o 
pereche de ochelari mari de os. Dacă doriţi să m"ascul: 
taţi, vă pot povesti o întâmplare dela o vânătoare de 
tigri. 

— Nu mai dorim nimic, — răspunse Mike. 

Dar pesemne că Nick n'auzise, căci se târî mai a“ 
proape de foc si incepu cu vioiciune: 

— Aşadar, era, nu mi aduc aminte exact, cam prin 
1919... 

— Sau 1929, — interveni Mike. 

— Nu mă întrerupe, Mike! Dacă tu nu vrei să 
asculţi, n'ai decât să te culci. Deci, in 1919 sau 1920 
călătoream prin Africa şi vroiam să impusc un tigru. 

— Un tigru în Africa! se miră Dick. 

— Nul întrerupe Dick! — zise melancolic Mike. 
Tigrul probabil, călătorea si el. Venise din Asia, så- 
rise peste Marea Roşie ca să se plimbe puţin prin 
Africa si hotărî în acelaș timp să facă cunoştinţă cu 
Nick. 

— Mă aflam în pădure, — continuă Nick. Era o 
noapte luminoasă cu lună plină. In tăcerea ținutului 
auzii paşii prudenti ai bestiei și apucai ceva mai strâns 
puşca mea cu tragere repetată: un Field No. 2 cu 48 
de focuri, invenţia prietenului meu Richard Field. Nu-l 
cunoaşteţi? Imposibil! Invenţia armei Field No. 1 a 
stârnit senzație în toată lumea. 

El urmărea să inventeze o armă de o extraordinară 
putere, care să exercite un efect aproape egal cu ener- 
gia deicompunerii atomilor, 

Mike oftă uşor, 

— Când s'a făcut prima experiență cu Field No. 1, 
— continuă Nick, — am luat și eu parte. Călătoream 
spre insula Stake-Skerry şi ne hotåråsem să încercăm 
arma intro regiune nepopulatá, pe țărmul Oceanului. 
Field potrivi ţinta la înălţimea pieptului unui om si 
trase. Mă -aşteptam să aud o bubuiturå, nu auzii decât 
un guerat. Abia făcui câţiva paşi ca să privesc ţinta, 
când îl văzui pe Field pråbusindu-se. Il străbătuse un 
glonte oarecare. Rana din piept era mai mare decât 
cea din spate, şi asta îmi confirmă că fusese împuşcat 
dindărăt. 

„Care-i măgarul care a făcut una ca asta?“ strigai 
revoltat. 


NÁTOAREA DE TIGRI 


„Bagă de seamă cum te exprimi! — îmi răspunse 
Field, cu glasul stins. Nu ţi-ai dat seama că era să 
mă ucid singur?“ 

„E oare cu putință? A ricoşat glontul?“ 

„Dimpotrivă! S'a avântat tot mai departe, a ocolit 
pământul cu iuteala fulgerului și m'a lovit din spate“. 

Eram asa de surprins în cât îl culcai pe Field la 
pământ, iar eu încercai să mă ridic. 

In aceiaşi clipă, pălăria mi-a fost smulsă de o mână 
nevăzută. Ridicai pălăria de jos şi constatai că era 
împuşcată. Glontele făcuse un al doilea sbor în jurul 
pământului şi era cât pe aci să mă omoare, 

„Ce o să se'ntâmple acum? îl intrebai pe Field, cul- 
cându-mă repede la pământ. 

„Un dezastru! — răspunse Field. Glontele va ni 
mici totul în drumul lui, făcând o mulţime de victime. 
N'am calculat bine puterea armei mele. Acum, glontele 
va sbura ca o nălucă în jurul pământului până când 
apăsarea aerului îi va diminua viteza. Pe urmă va cå- 
dea din nou pe pământ“. 


„A străpuns oare tot ce a întâlnit în cale? Copaci, 


case, stânci?“ 

„Probabil“, — răspunse Field, şi-şi pierdu cunoştinţa. 

Field avusese într'adevăr dreptate. 

Glontele săvârşise în drum o mulţime de nenorociri: 
omorise, rănise, speriase oamenii și animalele pădurii. 
Drumul lui fusese presărat de cadavre, asemeni perle- 
lor înşirate pe un fir invizibil. Glontele spintecase 
globul pământesc în două. A trebuit să se facă gar- 
duri, să se sape tuneluri si să se inalte poduri. 

Pe mare, drumul primejdios era indicat prin sem- 
nale plutitoare. Legătura între oceane se făcea prin 
transbordare, iar călătorii erau transportaţi prin zona 
periculoasă cu submarinul. Ce nu s'a încercat? Dar 
glontele părea că nici nu observă obstacolele. 

— Si cum Sa terminat cu nenorocirea? — începu 
Dick să se intereseze. 

— Numai Field era în stare să găsească o soluţie. 
Şi într'adevăr, când putu să se ţină din nou pe picioare, 
îi veni de hac. 

„Trebue să trag un contra-glonte“, zise el. 

— Ei si? 

— Şi trase. Gloantele se lovirå cap in cap si se 
sfåråmarå. In urma loviturii, ambele gloante isi schim- 
bară direcţia şi bucăţile se impråstiarå in infinit, în 
direcţia „ursei mari“. ¿ 

— Şi au rånit-0? — întrebă Mike serios. Dar parcă 
incepusesí să povesteşti despre o vânătoare de tigri 
africani, şi acum văd că închei cu vânătoarea „ursei 
mari“! Cum sa sfârşit cu vânătoarea ta de tigri? 

— Puşca nu voia să ia foc, Atunci m'am aruncat 
asupra tigrului şi lam sfâşiat în bucăţi! — răspunse 
Nick înfuriat. 


> 


(AD Pb PN: D: E: 


CÂNTEC DE SORCOVĂ 


Sorcova dela bătrâni 

A fost dată la Români, 

Ca un semn de "mbelgugare 
Şi de viață cu onoare. 

Anul nou sosi în lume 

Cu petrecere și glume 

Şi mi-a spus cu șapte limbi, 
Să iau sorcova "n primire, 
Să mă duc să sorcovesc 
Peste țara ce iubesc, 
Peste-ale toate hotare, 

Și cocoșii au cântat 

Si noi am întârziat. 


COLINDĂ DE SF. VASILE 


Seara Sfântului Vasile, 

Fie vă, boeri, de bine, 

Că de mult a înserat 

Şi noi am întârziat, 

Ca fost vremea de cu seară 
Şi noi nam băgat de seamă; 
Ca fost vremea de demult, 
Şi noi nu ne-am priceput. 
Să se ducă dintre voi 

Orice rele și nevoi, 

` Så se ducă în pustie 
Senapoi să nu mai vie, 

Så se ducă háulind 

Și cu dinţii clănțănind. 

La anul si la multi ani! 


CÂNTEC DE ANJL NOU 


In vârful la nouă meri 

Arde nouă lumânări, 

Pică nouă picături, 

Trei de vin şi trei de mir, 
Trei de apă limpejoară, 

Să facă de-o bäisoará. 

Dar în baie ciw se scaldă? 
Scalde-se Moşul Crăciun, 

Că el este mai bătrân. 

Dară după Moş Crăciun? 
Scalde-se sfinții mărunți. 
Dar după sfinții mărunți ? 
Scalde-se gi omul bun. 

— Măi omule, omul bun, 
Ce te scalzi în rând cu noi? 
— ("am pus casă lângă drum 
Sam adăpat seceloşii 

Sam încălzit frigurosii. 

Tot mai fac Doamne, mai fac 
Poduri tari la ape mari, 
Puturi reci la câmpuri seci. 


PLUGUSORUL 


Mâine anul sť noeste, 
Plugugoru! se pornește, 
Pluguşorul fár de boi, 
Plugugorul tras de noi. 

Si "ncepem a colinda 

Pe la case a ura. 

larna-i grea, omătu-i mare, 
Semne bune anul are, 
Semne bune de belsug 
Pentru brazda de sub plug. 


DETECTIV NU-I ORISICINE, IAR CA BIFTEC NU SUNT DOI. 
TREBUE SĂ Al O PIPĂ ȘI MIROS FIN DE COPOI. 


BIFTEC, CUM SE-OBISNUESTE, OPIUM A COMANDAT 
ȘI ATENT IN JUR SCRUTEAZĂ LUMEA STRÂNSĂ LA FUMAT. 


LUPTA SE I NCINGE CRUNTÁ, CA IN NISTE CATACOMBE: 
RÅPÅIE DE GLOANȚE CASA, MISUNÁ IN AIER BOMBE. 


DAR SURPRIZA NU-I FU MICĂ: „AM DESCOPERIT IN FINE, 
ZICE BIFTEC, — MILIONUL ȘI CASETA CU RUBINE“. 


CHINA NU-I CA ORICE ȚARĂ, SANGHAI NU-I ORICE ORAȘ; 


CÂND TE-AVÂNŢI INTR'O SPELUNCĂ, NIMENI NU-TI MAI SPUNE: LAS. 


CAM SUSPECT, INTRO CLIPITĂ, IN SPELUNCĂ PRINDE SYON, 
CĂ STRĂINUL CEL CU PIPĂ, E CEL MAI TEMUT SPION. 


UNA, GROAZNIC EXPLODEAZĂ, PARCĂ AR URLA TARZAN: 
SPARGE ZIDURI ȘI PE BIFTEC IL ASVÂRLE PRIN TAVAN. 


INSĂ, VAI, CE CRUD FUSESE AMĂGIREA SPULBERATÁ: 
PE BILETUL DIN CASETĂ SCRIS STĂTEA: „MĂ "NTORC INDATÁ“!. 


= ~ EG 


DAR MITU-MIAU NU-I MATINAL; DEȘTEPTĂTORUL L-A LUAT, 
CÂND Al UN CEAS DEȘTEPTĂTOR. IN SCHIMB E CAM ORIGINAL. SĂ NU-L MAI SCOALE 'N ZORI DIN PAT. 


L-A DUS VÄRTEJ, PE CÂMP, DEPARTE, ȘI L-A SVÄRLIT, OF, FERICIT, LA DATORIA LUI, PREZENT, 
DE EL SĂ NU MAI AIBĂ PARTE. PE DUPĂ GARDUL INTÄLNIT. STĂTEA DE PAZĂ UN SERGENT. 


i 


VISA CĂ VINE ANUL-NOU, IN MARS FORŢAT, INCINS LA FAȚĂ: CEASORNICUL, LA TREI FIXAT, 
ŞI-I RĂSPLĂTIT CA UN EROU. APARE — INSPECTORUL MUSTAŢĂ. PE DON SERGENT L-A DEȘTEPTAT. 


VAZÂNDU-L AGER, DE TEMUT, CA MAI SCAPAT DE INCHISOARE, — — DAR CÁ MAI DESIEPIAT, MÄI, FRATE, 
INSPECTORULUI I-A PLĂCUT. IŢI DAU RĂSPLATA CEA MAI MARE. PRIMEȘTE UN CADOU IN SPATE. 


INVENTATORUL MICROSCOPULUI 


ç In târguşorul Dalft din 
Li Olanda, pierdut printre mori 


în anul 1632, într'o familie 
de oameni săraci un copil, 
da cărui glorie trebuia så 
17, întreacă pe a lui Alexandru 


å AR | prin Seba canalurilór hårjo- 
nindu-se cu tovseåstt de joacå in jurul morilor de vånt. 
Mama nul putea ţine din scurt; de aceea, micul 
Antoni rămânea mai târziu peafará şi creştea mai 
liber, sub cerul apăsător al patriei sale. Mama dorea 
să-şi vadă odrasla funcţionar, lipsit de grija zilei de 
mâine si încercă sál dea la şcoala de contopisti. Insă 
Antoni, mânat de dorul lumii, fugi la Amsterdam. 
Avea 16 ani şi se băgă la stăpân. Vindea umbrele 
cumetrelor olandeze. Dar viața orașului mare îl dezámági. 
Amsterdam era una din marile capitale ale lumii, 
pentrucă Olanda era, pe atunci mare putere colonială, 
în luptă cu Anglia şi Spania. 

Antoni se întoarse la Delft şi își deschise o prăvălie. 
Afacerile nu-i prea mergeau. Vremurile erau grele; 
Olanda i începu să-şi piardă renumele de mare putere, 
Ca să-şi mărească veniturile, Antoni van Leeuwenhoek 
primi serviciul de portar la primărie. Avea 25 de ani, 
era tată de familie şi abia îşi câştiga pâinea din du, 
gheană şi de la primărie. 

Cultură multă nu avea. Singura carte, pe care o 
cunoştea aproape pe de rost, era Biblia, tradusă în 
olandeză. Nu se gândise niciodată la cariera ştiinţifică. 
Nu ştia latineste şi habar n'avea de cele ce se petrec 
în lume. Dar auzise că există sticle măritoare, prin 
cari lucrurile apar mai mari şi poţi vedea unele lucruri, 
ce nu se văd cu ochiul liber. Să-şi cumpere așa o 
sticlă, nu era în stare, căci n'avea bani. Se apucă deci 
să-şi slefuiascå singur una, învățând meșteșugul de la 
ceasornicarul, vecin cu prăvălia lui. Tot de la vecinul 
lui, invätá cum så topească metalele. 

Cât nu era ocupat în dugheana lui, stătea la pri 
mărie şi şlefuia sticlele. Ambitia lui era să aibă cea 
mai bună lentilă din Olanda. Vecinii şi prietenii isi 
băteau joc de el, dar nu trecu mult şi Antoni îşi atinse 
scopul. Isi făcu o lentilă cu un diametru de 3 mili 
metri, atât de netedă şi simetrică, cum nu era alta în 
Olanda. Portarul din Delft începu să vadă lumea din 
jur prin lentila sa. Ceasuri întregi stătea aplecat peste 
sticla måritoare si observa fire de păr, picioare de 
gângânii, țesutul frunzelor si mai ales picioare de pă 
duchi. In acel vzac, păduchii erau foarte răspândiţi în 
occidentul Europei. In acelaș timp, continua să slefuiascá 
lentile, ca să poată vedea mai bine în adâncul lucrurilor. 
Astfel trecură 20 de ani, fără ca cineva să ştie ce 
caută în sticlele sale ciudatul portar din Delft. 

Era în a doua jumătate a secolului al 17%lea. In 
Franta era stăpân Ludovic al XIV-lea. In Anglia, trăia 
marele Newton. Ştiinţa îndrăznea să facă primii paşi 


în lumea superstiţiilor. La Londra câţiva savanţi 
întemeiară o „Societate invizibilă“, care pornise lupta 
împotriva întunericului. Exista pe atunci o credință, că 


dacă se face un cerc din praful cornului de rinocer si 


se pune là mijloc unpăianjen, insecta nu poate ieşi din 
această graniță fermecată. Savanţii societăţii indråznirå 
să cerceteze cazul şi văzură că păianjenul trece peste 
praful cornului de rinocer. Mii târziu, „Societatea 
invizibilă“ deveni Academie, numită „Societatea regală“. 

La Delft, trăia un membru corespondent al acestei 
Academii, savantul Regnier de Graaf. Graaf izbuti să 
se uite prin lentilele lui Leeuwenhoek şi scrise la Londra. 
Academia îl rugă pe Leeuwenhoek să comunice ceva 
despre lucrările sale. Portarul din Delft răspunse, 
descriind minunátiile lumii sale. Microbi, încă nu văzuse. 

Intr'o zi, îi veni în gând să pună sub lentilă o 
picătură de apă de ploaie, luată dintr'o oală din grădină: 
„Ura, strigă el, animale într'o picătură. Mario, ia vezi 
cum aleargă! Ce lume!“ Maria era fata lui, în care 
avea mai multă încredere. 

In clipa ceea, Leeuwenhoek descoperise lumea imensă 
a microbilor, ceea ce nimeni, până la el, nu văzuse. 
Când Columb a descoperit America, locuitorii acestui 
continent ştiau de existența lui. Când Alexandru cel 
Mare a dat de India, numai europenii nu ştiau de 
existența acestei părţi a lumii. Dar lumea microbilor 
nu fusese cunoscută de nimeni până la Leeuwenhoek. 

Scrise la Londra. Scrisoarea fu tradusă in englezeste, 
iar savanții Academiei nu ştiau ce să creadă despre 
ciudatul olandez cu animalele invizibile. Academicienii 
îi scriu, rugându-l så le comunice cum fabrică lentilele. 

„Ca să ajung până aici, a trebuit să infrunt batjca 
cura vecinilor mei, så mă chinuesc zi si noapte“ scria 
el. Dar nu desvălui secretul. Atunci, Academia din 
Londra însărcină pe Robert Hooke si pe Nehemia 
Grew să facă o lentilă fină. Si la 15 Noombrie 1677, 
Societatea regală din Londra văzu pentru prima dată, 
că olandezul avusese dreptate. Leeuwenhoek fu numit 
membru al Academiei. 

Deveni celebru. Petru cel Mare îl vizită, regina 
Angliei veni la Delft să vadă microscopul lui Leeuwen- 
hoek. In scrisorile sale către Academia din Londra, el 
spunea: ,,Vreau să aflu adevărul, să scot omenirea de 
pe drumurile rătăcirii, so 
duc pe calea adevărului“. 

Până la adânci bătrâneţe 
el continuă så slefuiascå 
sticle, să cerceteze tot ce 
întâlnea în cale. Pretutindeni, 
dădea de forme noui ale 
lumii, pe care el o zárise 
pentru prima dată. Dar, lui 
nu-i fu dat să înțeleagă 
rostul şi importanţa micro, 
bilor. 

El muri în vârstă de 91 
ani, în anul 1723, scriind 
ultima scrisoare Academiei 
din Londra. 


@ e @ 
pagina jocurilor 
TT UIL CU CUBURI de chibrituri, adică partea de care acestea se aprind. 


„Pe ghetele voastre s'a depus astfel o cantitate sufi- 
cientă de substanţă necesară ca să se aprindi chibritul 
NGN 
Vee 
oe 
Ea 
eee da 


cu uşurinţă. Veţi avea grije ca până la executarea 
S 


experienţei să nu umblati. 


Cuburile trebuesc astfel orânduite încât rândurile 
orizontale și verticale, precum și cele 2 diagonale să 
dea suma 16. 


Broasca ţestoasă vrea să ajungă la cuibul ei. Pe ce 
drum trebue să meargă? 


POSTA REDACŢIEI 


Rugăm pe d. Vasilescu N. Niculae să treacă între 
orele 6-7 pela redacţia noastră. 


9 că e ° e ° o o ë 
; CEL MAI PRACTIC 
NE CADOU 
de Sf. Sărbători 
ECONOMIA ADUCE BOGĂŢIE 


Impreunând aceste desene decupate, veţi obține un 
iepure foarte drăguţ. 


CHIBRITUL MAGIC 


chează monedele a 10 lei și 


Jntrebi un prieten dacă poate aprinde un chibrit 
suedez, trecându-l de talpa ghetei. 

Nimeni nu va izbuti! 

Totuşi, e foarte ușor, îi răspunzi tu; şi ca să demon: 
strezi ceea ce spui, iei un chibrit din cutie si frecându/l 
de talpă, îl aprinzi fără greutate. 

Explicaţia e următoarea: fără să ştie prietenii voştri, 
cu câteva minute înainte de a propune acest joc, vă 
veţi freca bine tălpile cu partea neagră a unei cutii 


arată cât s'a strâns. 
Se deschide satomat numai 
la Lei 1000.— coaţinut. 
Operația se poate repeta 
fară sfârşit. 

De vânzare la 
M. A M. Kestenband, 
Bucuresti, Str. Şelari No. 9 
ou Lei 100.— bucata. 
Expediem în toată tara cu 
ramburs de Lei 100,— plus 
Lei 30,— pentru transport 


Patent Brevet Regal loman 


— Fotografia pe care o porți pe 
piept e a ta? 

— Da, dragă. Mi-am pus-o ca mama 
să mă recunoască, atunci când port 
masca contra gazelor. 


— Un om, care nu poate să se 
exprime corect, e un măgar. Ai înțeles? 
— Nu... 


— Te-am chemat, dragă doctore, 


deşi nu cred în ştiinţa medicilor din 


ziua de azi. 
— Nare aface prietene; 


nici 


măgarul nu crede in  leacurile 
medicului veterinar şi totuşi, acesta 


il insånåtoseste. 


— Tocmai in clipa asta 
gândeam la tine!... 


mà 


— Mario, de ce nu iei termometrul? 
Aşa nu poți să ştii dacă apa e prea 
fierbinte sau prea rece. 

— Ba da, conitá. Dacă copilul se face 
vânăt, apa e prea rece; iar dacăse face 
roşu ca racul, atunci e prea fierbinte. 


— Nu te apropia prea mult de aparat; 
mi se pare că speakerul are guturai. 


å 


vag) 


"© 


k] Ra Å 


wamaq =s 


y 


— > 


A 


E 
mi 


W Ç 


La umbra unui palmier, două girafe, poate 
mama si fiica, ascultă sau poate că așteaptă pe 
cineva. Motivele feţei de masă, perna şi mijlocul 
de masă, care întovărășesc ansamblul, se potri- 


vesc prin pitorescul lor mu numai pentru cei 
mici, ci și pentru. cei mari. ; 


, 


ww 


Intr'adevăr, garnitura poate fi folosită atât în 
camera copiilor, cât şi în odaia de lucru a mamei. 
Broderia se execută în puncte petrecute, așa 
că plantele și animalele obțin un relief frumos 
pe fondul alb al pânzei panama, pânză foarte 
potrivită pentru această broderie.. (Intoarce pag.) 


ANL 


A 


v 


ME 
Z ST 


J Ñ 
s 


= 


NS 

Z pl 
š 
N DIN 
== 


Z 


x 


Å 


å 
< 


— 


a 
— 


"ss 


NJ A 
9 04] 
bZ | 


j 
| 


=Š 


w IN 
YPRE Aa 


dy, AN AN 


MJ “Z< 
7 Sn 


PLNÝ o 
“Z 2 GMN M 
S 
- P 


BEL 


ZE 


; 
i 
H 
! 
i 
i 
i 


da va on anal 5 


7 . š 


Zimáľalša voasliä 


“DESPRE IMBRĂCĂMINTE 


Căldura corpului e produsă de mişcările corpului şi 
de alimentele pe care le mănâncă, şi e păstrată de 
îmbrăcăminte. 

Nicio îmbrăcăminte nu trebue să fie purtată nein- 
trerupt 24 de ore. 

Corpul nu trebue ţinut prea cald cu ajutorul haine- 
lor şi nici ferit cu teamă de aier. Prin aceasta, el se 
moleseste si devine sensibil la multe boli. 

Capul, în special, trebue ţinut cât mai la rece; căci 
el e destul de apărat şi încălzit cu ajutorul părului 

Oamenii, care sunt expuşi unei mari schimbări de 

-Căldură si frig, fac bine dacă îşi îmbracă pe corp o 
xflanelá de lână sau de lână şi bumbac. 

Imbrăcămintea udă şi cu deosebire ciorapii. uzi sunt 
cele mai frecvente cauze de răceală. Din această pri- 
cină vor fi schimbaţi, după împrejurări, cu alţii uscați. 

Atentiune: Imbracå-te astfel, după cum suportă 
corpul. Nu te lăsa pradă prejudecåtilor, neroziilor modei 
şi nesocotintei, care pot vătăma sănătăţii si aduce di- 
formări corpului. 


CURÁTENIA 


„Curăţenia este jumătate de viață“. Ea întreţine si 
fortificå sănătatea, moralitatea, onoarea si demnitatea 
“omului; ea îi ;::-emnează mintea şi-l imboldeste la muncă. 
Å Lipsa de cur“(cnie îi răpeşte omului sănătatea, cin, 
stea si demnitatea; ea il trândăveşte şii răpeşte res- 
pectul şi iubirea celor destoinici. 

Lipsa de curăţenie provoacă adeseori boli grave; căci 
pe pielea întregului corp se usică și se lipesc sudoarea 
şi grăsimea si epiderma. Dacă aceste materii nu se in, 
depărtează cu apă şi săpun, atunci porii corpului se 
astupă şi omul devine sensibil la tot felul de boli, 
Spălarea zilnică a obrazului, a mâinilor, gâtului și a 
pieptului e mai muit decât necesară, e neapărat tre- 
buincioasá. Tot astfel spălarea picioarelor. Dar corpul 
trebue spălat în întregime. Şi acest lucru nu-l putem 
„obţine decât făcând baie, cel puţin de două ori pe 
săptămână. Deasemeni, nu uitaţi să vă spälati dinții. 


MIȘCAREA ȘI MUNCA 


Mişcarea corpului, activitatea şi munca, în special 
în aier liber, sunt o binecuvântare pentru om. Ele de: 
termină foamea şi setea, ajută la mistuirea mâncărurilor, 
curăță sângele şi menţin organele corpului” sănătoase, 
dau linişte si somn uşor. Munca dårueste omului o 
sănătate înfloritoare şi viață lungă, linişte şi bunå-dis- 
poziţie. 

Numai încordarea peste măsură a puterilor poate 
păgubi. Şase zile să munceşti, iar a şaptea să te odihi 


' nesti! Pentru fiecare om, care a muncit șase zile în 


şir, odihna în ziua de Duminecă e indispensabilă. 


SOMNUL 


Somnul trebue să refacă puterile pierdute prin misi 
care si muncă; pentru asta ne e dată noaptea. Numal 
copiii mici, bătrânii şi oamenii bolnavi dorm şi în timpu, 
zilei. Copiii trebue să doarmă 10—12 ceasuri; cei mai 
în vârstă 8 ceasuri. 

Dacă dormi prea mult sau într'un pat prea cald, te 
simți molesit. Så nu dormi intro odaie caldă, cu aerul 
stricat, ci într'una bine aierisită şi ferită de umezeală. 
Culcă-te când te-a cuprins oboseala si scoală-te imediat 
ce te-ai desteptat. Nu respirati nici ziua, nici noaptea 
decât pe nas. 


INGRIJESTE-TI SĂNĂTATEA 


Pentru a putea munci şi a te putea bucura de viață, 
omul trebue să fie sănătos. Pe lângă curăţenia sufle; 
tească, bunul cel mai de pret al omului este sănătatea; 
deaceia, menţinerea ei este o datorie. 

Pentru ca omul să se menţină sănătos şi voinic, e 
trebue, încă de mic copil, să facă gimnastică, să înnoate, 
să patineze. Mişcările în aier liber întăresc corpul şi-i 
dau sănătate, 

Omul trebue să se străduiască necontenit să-și pă- 
streze sănătatea cea mai deplină, fără de care orice 
bun nu mai pretuieste nimic. 


ÎN că 

„DIMINEAŢA COPIILOR". Editura ,Ziarul" S. A. R. București. Inscrisă sub Nr. 238 Rea. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată 

pentru tineret. Redacţia și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, București. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsabil: N. lonescu. 

Preţul abonamentelor: un an (52 numere) 200; 6 luni (25 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor postale în numerar conform aprobării 
Direcţiei Generale P. T.T. Nz. 15.585/939 


UNA-I MIA, ALTA-! COCA, 
SEAMÂNĂ, DAR NU LA MINTE; 
MIA-I REA ȘI E POZNASÁ, 
COCA-| BUNĂ ȘI CUMINTE. 


ȚĂCĂLIE INSĂ PLEACĂ; 

| SE-AUDE GREU OFTATUL. 
CUM SE FACE CĂ PE BANCĂ 
A UITAT IAR APARATUL? 


BUCUROASE, FERICITE 
ȘI VIOAIE CA DOI PUI, 
II INMÂNĂ APARATUL, 
SPRE UIMIREA DUMNEALUI. 


FERICITE AMÂNDOUĂ, 

AU PORNIT AZI LA PLIMBARE. 
CERUL E SENIN, ALBASTRU, 

IAR GRÁDINA.| TOATĂ "N FLOARE... 


MIA. GEANTA CERCETEAZĂ, 
INSĂ COCA-I INTELEAPTÄ. 

CU UN GEST SI CU O VORBĂ, 
II ARATĂ CALEA DREAPTĂ, 


PĂGUBAȘUL INSĂ VINE, 

CU O CLIPĂ MAI TÂRZIU. 
STAU MIRATE MIA, COCA, 

CE SĂ CREADĂ NU MAI ȘTIU, 


EXEMPLARUL 5 LEI 


CAVALERUL ȚĂCĂLIE 

LÂNGĂ GEANTĂ SA POSTAT. 
EL O FI PROPRIETARUL 
NOSTIMULUI APARAT? 


INTR'UN GÂND ȘI O SIMTIRE, 
FĂRĂ SĂ STEA MULT LA SFAT, 
S'AU DUS DUPĂ ȚĂCĂLIE, 
CEL UITUC ȘI SUPĂRAT. 


DAR DREPTATEA SE ARATĂ 

SI ACUM, GA ALTĂDATĂ. 
HOTUL, CÂT AR FI DE MARE, 
DE CE FURĂ PARTE N'AREI 


0 


ISTÁ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


IUI O TÚ OT s 
Š ' x S 


DUPĂ FAPTA ȘI RASPLAT 


"RMANUL, 3. ION IN CAR ACUMA SARE 5. ŞI, STÂND SINGUR LA TAIFAS, 
ȘI-ȘI APRINDE O TIGARE. S'A TREZIT C'UN PUMN IN NAS. 


4. AR MAI VREA ȘI O „TURCEASCÁ": 6. CAND TE-AJUTĂ UN OM, FRÄTESTE, 
LA CE BUN SĂ MAI MUNCEASCĂI NU FUGI, STAI ȘI MUNCEȘTEI 


Å MER ge na Fo sus 3 Nige A e ANA 
[EEE ea EE gå z PRE r te 
TT AE EE GE VET: i VĂ uC. RE 


` 


DRAGI STRĂJERII 


` Rândurile de față vi le scrie un fost ostaș, unul 
din sutele de mii de fii ai acestei țări, care la chemarea 


sfântă a Patriei a luptat pentru visul de veacuri al 
acestei natii mult încercate, vis pe care îl vedeţi azi 
înfăptuit, v sa 

Tăria generaţiilor din trecut isi avea obârșia în idealul 
pentru întregirea neamului. Acesta era focul sacru la 
care-şi incålzea sufletul un neam întreg; acesta era 
izvorul in care gi călea puterile tot norodul acestei țări. 

Dela mic la mare, dela Vlădică până la opincă, 
făurirea României-Mari, a României în hotarele si 
drepturile ei fireşti, era însăşi rostul vieţii lor. 

Dar odată acest ideal împlinit, rămânea o sarcină 
şi mai grea, acea de al păstra nestirbit, aşa cum a 
fost înfăptuit de sutele de mii de vieţi, care stau azi 
la dreapta Domnului. 

După o.pace scurtă, au revenit iar vremuri turburi. 

Tunul bubuie din“ nou. cu furie in toate colțurile 
lumii. Nesiguranta zilelor de mâine trebue să ne puie 
în gardă. i 

Voi, dragi străjeri, copii de luptători, care vă bucurati 
de roadele jertfelor aduse pe altarul Patriei de părinții 
şi bunicii voştri, — voi, care sunteți mândri că trăiţi 
pe pământul României întregite şi libere, — voi, mai 
mult ca oricine aveţi o sfântă si, străjerească datorie 
de îndeplinit! 

Deviza străjerilor: „Credință şi muncă, pentru Ţară 
şi Rege“, simbol al devotamentului şi conştiinţei, iden- 
tificate cu sufletul vostru neprihănit, — vă impune să 
dovediti că ati inteles grelele clipe prin care trecem; 
să dovediti că inima voastră e alături de grijile gi ne 
voile întregii suflări româneşti! 

Dragi străjeri, cred că miati ghicit gândul. Cred 
„„că cugetul meu a fost.dinainte si al vostru; dar ca 
unul: mai în vârstă, m'am crezut dator să vi-l impår- 
tăşesc: Subscrieţi din putinul pe care-l aveţi strâns 
„bonuri pentru înzestrarea armatei“. Arătaţi lumii 


RÂNDURI > 


(iu 


GER lin, 


STRÄJERI 


că „armata albă“, creată de marele şi înțeleptul vostru 
Rege, îşi înţelege menirea si.si cunoaşte datoria ceasului 
de față. Arătaţi lumii că această „armată albă“ e o 
realitate vie, care simte româneşte şi care înţelege 
să-şi „dea obolul pentru. 'siguranţa “fruntariilor si 
pacea Țării, ama Č Br pe JEF 

Gestul vostru insufletit. si darnic va avea harul 
faptelor eroice şi vă va înscrie în istoria Țării ca pe 
niste vrednici urmaşi ai acelor care n'au precupetit 
nimic, pentru a vă dărui România-Mare, de-acum şi 
de-apururi! Sănătate! 


Prof. AD. BICK 


Invalid de războiu, decorat cu Virtutea Militară 
și Medalia Militară franceză. 


i iy 7 Z 
> VJ A 


y D OJ ⁄ 


A 
⁄ 


CURIOZITATI 


Cele mai puternice animale nu sunt 
leul, elefantulsau alti uriasi, ci tocmai 
cei nai mici reprezentanti ai lumii 
animale: insectele. Păianjenul sau 
rădașca (un cărăbuş) sunt în stare 
să ducă în spate o greutate de multe 


corpului lor. Lăcustele, de pildă, 

sunt buni săritori. Dacă un ommatur ar vrea să sară, 
în raport cu mărimea lui, atât de sus ca o lăcustă, 
atunci ar trebui să sară peste o casă cu opt etaje. 
"Mai rău i-ar merge dacă ar vrea să imite purecele; 
căci atunci ar trebui să sară peste turnul Eiffel! 


ori mai mare ca a 


PLANTE CARE CONŢIN PIETRE PREȚIOASE 


In insulele Filipine 
creşte un bambus cu, 
noscut, denumit rabas- 
hir, care conţine un 
opal ale cărui reflexe 
n'au nimic deosebit de 
ale gemelor cu acelaș 
nume întrebuințate în 
bijuteria curentă. O: 
palul rabashirului este 
ceva mai scump, din 
pricina raritátií sale. 
Nu toate tulpicele a- 


cestui bambus cuprind opale; trebuesc tăiate mai multe 
mii şi examinate cu deosebită 'atentiune ca să. găsești 
în vrunul din ei o piatră roz verzui, frumoasă. 


S'au găsit de asemeni în unele nuci de -cocos, 
mărgăritare cu ape frumoase ca şi cele de Ceylon. 

Aceste perle sunt foarte mici, şi dimensiunea “ lor 
trece dela mărimea gămăliei unui ac până lá aceea a 
unui bob de mazăre. Câteva muzee din Europa posedă 
pietre prețioase de acest fel, dar numărul lor este 
extrem de redus, ceea ce lămureşte de paine! de ce 
sunt privite ca mite comori. 


al o 6UTIENG TI 


Fu-Tieng” -Ti sau iarba vieții, este o plantă ciudată, 
care creşte in China; Igi; si Ceylon, pe anumite te- 
renuri. SA 

După cum: eÉ te sšu o arată, această iarbă are 
facultatea să prelungească simţitor pi: fiinţelor cari 
se hrănesc cu ea. sas 


Se pare că indigenii regiunilor unde creşte cunosc 
de mai multe secole puterea; ei miraculoasă. Ei au 


observat anume că elefanții, care mâncau . regulat Fu- 
Tieng-Ti, trăiau până la adânci bătrâneţe. Atunci au 
încercat şi asupra lor virtuțile acestei plante uimitoare. 

După spusele unui savant, care a studiat această 
plantă, ea ar conţine o supra-vitamină, care nu se 
găsește în altă parte. 

In curând se va şti desigur, care sunt proprietăţile 
ierbei vieţii. 

Mari cantităţi de Fu-Tieng-Ti, sosesc mereu in 
Anglia unde oamenii de ştiinţă încearcă să-i răpească 
supra vitamina si secretele ej. 


Dacá vreunul din noi 
vrea sá modeleze un avion, 
trebue sà lucreze cu foarte 
multă precizie. Cu deo, 
sebire de important e 
cântărirea înaintea star- 
tului. Trebuesc puse atâtea 
bucăţi de plumb p: corpul aparatului, până ce avionul 
îşi menţine echihbrul. 


Pe drumurile de ţară din 
Ungaria se întâlnesc în timpul 
verii bărbaţi, care duc în spate 
legături foarte mari de nuele. 
Aceştia sunt reparatori ambu- 


lanti de scaune. 


Viespele formează colonii, care ating uneori cifra 


de 5000 de PP Ele i isi clådesc si cuiburi subte 
rane, cu neputinţă de cucerit. 


O AVENTURA IN INDIA 


Ne aflam intr'o seară la unul din prietenii noştri, 
doctorul Fred, în minunatul chioșc din mijlocul par- 
cului, şi ne petreceam timpul la o partidă de Whist. 
Servitorii noştri, — în India e obiceiul ca fiecare să-și 
ia cu sine servitorii, atunci când se duce în vizită la 
un prieten, — alungau cu evantaiele lor mari si mici 
fåntarii moschito şi făceau să adie aier proaspăt peste 
capetele noastre, în timp ce servitorii casei ne serveau 
limonadă dela ghiatá si alte băuturi răcoritoare. Gazda 
noastră ne distra pe de altă parte povestindu-ne aventuri 
vânătoreşti, când deodată se schimbă la față, oprindu-se 
din joc şi din vorbă. 

— Joacă mai departe, doctore! — i se adresă cåpi- 
tanul de vis-å-vis. Nu ţi-e bine? Eşti foarte palid la faţă. 

— Täcere, — răspunse doctorul cu un ton, care ne 
emotionå pe toţi, în timp ce fata lui devenea tot mai 
palidă. 

— Tie rău? — întrebă un altul, gata să se ridice 
şi să-i vină în ajutor. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, — replică doctorul, 
cu glasul stins şi tremurat, punând cărțile pe masă, 
nu vă miscati, dacă ţineţi la viața mea! 

— Ce vrea să spună ? Şi-a pierdut minţile? — întrebă 
căpitanul, privindu-mă mirat. 

— Nu vă ridicaţi, nu vă miscati, vă implor ! — zise 
din nou doctorul, cu un surâs chinuit. Orice mişcare 
îmi poate aduce moartea ! 

Ne uitam uluiti unul la celălalt. 

— Staţi liniștiți, — urmă el — si totul va mai putea 
lua un sfârșit bun. Mi s'a încolăcit un șarpe cu ochelari 
în jurul piciorului. 

Sub prima impresie, pe care o făcuse asupra noastră 
aceste cuvinte, eram gata să împingem scaunele noastre 
înapoi; dar privirea implorătoare a victimei ne îndemnă 
să rămânem locului, desi primejdia în care ne aflam 
cu toţii era vădită, deoarece la fiecare incolåcire, şarpele 
putea trece dela nenorocitul nostru prieten la unul din 
noi. Pe cine il nimerea această soartă, se putea consi- 
dera mort; atât de primejdioasă şi de ucigătoare e 
mușcătura acestui şarpe. 

Doctorul Fred şedea, ca mai toţi englezii în India, 
în cămaşă, pantaloni bufanti şi ciorapi de mătase, sim, 
tind cu atât mai lămurit şi mai penibil fiecare mişcare 
a sarpelui. Faţa lui căpătă o culoare pământie, în timp 
ce el însuşi avea înfăţişarea unei statui de marmoră; 
căci fiecare mișcare a mușchilor putea grăbi mușcătura 
sarpelui; aşa încât privirea si buzele lui rămâneau în. 
cremenite în timp ce vorbea. Astfel rămaserăm cuprinși 
de spaima morţii, minute nesfârşit de lungi. 


— Acum se incoláceste din nou, — intrerupse doc; 
torul tăcerea mormântală, abia murmuránd. Il simt rece” 
în partea de sus a piciorului; se strânge — în numele 
lui Dumnezeu, trimiteţi după lapte! Nu trebue să 
vorbesc tare. Puneti laptele lângă mine si turnati puţin 
şi pe jos! 

Dădui îndată acest ordin si servitorul meu plecă cu 
mare prevedere. 

— Stai liniştit, căpitane! Misti capul. Te implor in 
numele a tot ce ai mai sfânt, nu te mai mişca! Poate 
în curând soarta mea să fie pecetluită. Am soție si 
doi copii in Europa; spuneţi-le că am murit binecuvån- 
tåndu-i, că ultima mea rugăciune am făcut-o cu gândul 


la ei! — Şarpele se incoláceste tot mai sus — le las 
toată averea mea — am impresia că simt respirația 
şarpelui — Doamne, Dumnezeule, så mori in chipui 
ăsta ! 


Fu adus laptele şi indemänatecul meu servitor indian, 
se furişă el însuşi ca un şarpe, îl puse pe locul arătat 
de doctor, dupăce vårsase puţin alături. Abia făcuse 
acest lucru, când doctorul începu să vorbească din nou : 

— Nu, nu! Nare nici un efect; dimpotrivă, se 
strânge şi mai tare. Acum îşi desprinde veriga de sus. 
Nu trebue să privesc în jos; dar sunt sigur că se in, 
toarce înapoi, ca să-mi dea mușcătura de moarte. la-mă, 
Dumnezeule, si måntueste-mi păcatele! — Ultimul ceas 
a sosit — sunt tare; însă asta întrece puterile mele! 
Ba, nu, îşi desprinde si al doilea nod, se descolăceşte. 
Vrea să se ducă la altcineva? 


Ne cutremurarăm cu toţii. 

— In numele lui Dumnezeu, nu vá miscati, nu vá 
ridicaţi, mă paste moartea! Fiţi tari ca şi mine! Co; 
boară tot mai mult, e gata să se lase la pământ. Nu 
vă miscati, dar fiți atenţi! Căpitane, se lasă în partea 
dumitale ! Vai, groaza morţii e prea mare. — Incă o 
strânsoare si sunt mort. Nu, s'a desprins. 


In această clipă infricosåtoare, privirile tuturora erau 
atintite la pământ. Şarpele se îndreptă cu capul ridicat 
şi umflat spre oala cu lapte. 


— Sunt salvat, sunt salvat! strigă doctorul sărind 
în lături şi căzând în nesimţire în braţele servitorilor 
săi. In clipa următoare ne risipiråm cu toţii şi ne inar- 
marăm cu bastoane şi scaune. Şarpele cu ochelari zăcea 
acum mort, iar sărmanul nostru prieten fu dus, mai 
mult mort decât viu, în odaia lui de culcare. 


REICHENBACH 


CI M IL Pp l UR 


Ce apă este `n lume fără nisip? 
(ewe) 
9 
Am o påsåricå cu penele 'n pådure si ea pe baltå. 


(eəanunT) 
@ 


Cu apă mă hrănesc, mâncare nu primesc, dar mån- 
care pregătesc. 


(ero) 
ə 
Intr'un cojoc, patru frati la un loc. 
(Lany) 
© 
Ce e in tufá şi nu råsuflå ? 
(mo) 


Merg peun drum, dar nu-i drum; prind un pui, 
dar nu-i pui; îi smulge penele, dar nu-s pene; şii 
mănânc carnea, dar nu-i carne. 


(2123824) 
© 


Am un bou cu botul şi limba in pământ si coar- 
nele afară. 


(Im8n[a) 
@ 


Am patru fete; toată ziua aleargă și nu se ajung 
una pe alta. 
(npes 3j2920Y) 


z. 


Mă'ntâlni cu un dobitoc: coarne avea, bou nu era; 
samar avea, măgar nu era; în copac se suia, dar 
picioare n'avea. 


(Io) 
° 
Cinel-Cinel : stergar vărgat, pe cer aruncat. 
(Inəaqnəmo) 
€ 
Am un grajd plin de cai albi. 
(mur) 
© 
Stráchinutá verde, fundul nu se vede. 
(euvauey) 


Am douå fete harnice; pe unde merg ele, malul se 
dåråmå. (211227120,]) 


obisriúita poveste a fufa sia  inietuli ; a 
lupului înfometat, hrápáreç. si. viclean, si 
a mielului; blând şi încrezător. 

Poate. Dar cu 0 uşoară variantă in con- 
cluzie. 

*Mielul, eroul acestei istorioare, sedpånd into zi de 

' sub supravegherea - mamei, pästea alegând fir. cu fir 
iarba, fárá så bånuiascå ceva. 
A i Esise afără din obisnuitul taťc al “jocurilor ut: copi- 
„Ťátesti,. „pela“ ăpusul soarelui, uitând sfaturile maică-si. 
° şi, din” salt å in salt, behiind de fericire, se infundase 
in pădure, zi 

Când î îşi dădu seama că se: afla singur si atât de 
datei de; casă, printre copaci „înfeicoători şi poteci 
intórtočhiáte, “îl. cuprinse frica “şi vru să se “întoarcă 
inápoi. aan ča 

Noaptea era întunecoasă si Ge suera aaiim 
tător. 

Mieluşelul nostru in:erci dz mai multe ori sá regå 
sească drumul cel bun, dar nu izbuti: asa că se socotea» 
pierdut cu adevărat, pradă lupului, despre care, mamă-sa 
îi vorbise cu teamă de atâtea ori, şi că lupul va ieşi 
din vizuina lui să-l mănânce. Gândul îi sbură la mai- 
că-sa care se prăpădea de grijă așteptând întoarcerea 
lui, si pe care se putea întâmpla să no mai vadă 
niciodată ; se gândea la fråtiorii lui, care îl căutau la 
ora asta, si. un behăit, asemeni unui sughit, îi ieşi din 
gâtlej. 

Furtuna se apropia. 


Mieluselul, care în acel timp se cátárase pe o mică 
moviliţă greu de suit, tremurând de frig şi de spaimă, 
se străduia să se facă micut, micut, aproape invizibil. 

Fulgerile, care acum „străpungeau din când în când 
întunericul pădurii cu orbitoare lumini, îl făceau să-şi 
dea seama că acel loc, aproape cu neputinţă de cåtårat, 
eta un fel de mică fortăreață, în care era greu să 
pătrunzi prin surprindzre. Și recăpătând puţină spe: 
rantå, se gândi că lupul ar putea cu greu să facă ceea 
ce făcuse el; adică, să se suie acolo. Trebuia “deci så 
aştepte acolo până în zori, când urma să încerce la 
lumina soarelui, să descopere drumul cel bun spre a 
se putea reîntoarce acasă. Până atunci, va veghea cu 
ochii lui mici, buni şi pătrunzători. 

Trecuse poate un ceas, când i se páru că aude un 
foşnet şi se ridică în picioare. In aceeaşi clipă se abătu 
un fulger şi mielușelului îi fu deajuns ca să observe o 
vulpe sfigasă | care sẹ apropia de el“. 


Se cutfemurå, însă” “vulpea: il linişti, spunându-i că şi 


ea se refugiase “acolo, sus, de frica lupului, care da 
târcoale prii. pădure, plin de gânduri ucigaşe ; făuriră 
deci un plan de apărare, în cazul când iramicul ar fi 
avut intenţia să se suie până la ei. 


De abia îşi făcuseră planul, când lupul i îşi făcu apa, 
ritia. Mitasise | dubla pradă. 


Fioros, cu picioarele încordate şi cu gura deschisă 


inspäimáňitátor, lupul începu så suie: spre fortăreaţa 
depe moviliţă, unde îl aştepta, după c cum se gândea el, 
o masă 'îmbelșugată. 


ELUL SI VULPEA 


Dar abia făcuse câțiva pași, când două mari pietre 
se rostogolirå de sus, lovindul, insångeråndul şi dân- 
du-l peste cap până la locul dz unde plecase. Dar lupul 
nu se potoli, ci dimpotrivă, mirosul acru al propriului 
său sânge îl întărâtă si mai mult. 

Urlând ca o fiară lovită de moarte, porni la asaltul 
movilitei cu o furie îndoită, 

Salturile lui erau  desnădăjduite. Ajunse aproape 
de vârful movilitei. Credea — cum sespune — că a pus 
laba pe cele două prăzi, şi-şi pregătea fălcile; dar un 
trăsnet căzu în apropiere, doboråndui pe spate un 
trunchiu gros, care-l strivi. 

Se lumina də ziuă. Furtuna se linistise. Pădurea 
aştepta voioasă răsăritul soarelui. Viaţa îşi relua aspectul 
ei obișnuit. Mieluşelul şi vulpea se sfătuiră. 

— Te voi conduce, — zise vulpea, — până la mar- 
ginea pădurii, apoi ne vom despărţi. 

Si la marginea pădurii îşi luară rămas bun, imbrå- 
tisåndu-se cu picioruşele dinainte. Apoi se despårtirå, 
pornind fiecare spre ursita lui. 


CUM DORM ANIMALELE 


In general toate animalele carnivore, domestice sau 
sălbatice, dorm în aceeași poziţie, adică încolăcite gi cu 
capul rezemat de picioarele dindåråt. ; 

Elefantul dəarm2 în picioare, rezemat dacă găseşte, 
de un trunchiu de copac. 

Calul si măgarul dorm, si ei, adeseori in picioare. 

Muimuta se aşează pe vine, si urangutanul se atârnă 
de vre-o cracă. 

Broasca şi broasca râioasă dorm sezånd, cu capul 
afară în timpul verii, iar iarna se ascund în nămol. 

Crocodilul, caimanul, reptilele, dorm cu pântecele 
pe pământ şi cu gura deschisă. | 

Balena şi broasca ţestoasă de mare dorm la supra: 
fata mării lăsându-se duse de curentul apei şi legă 
nându-se pe valuri. 

Focile şi caii de mare se întind pe mal si se strâng. 
unii lângă alţii. 

Cât despre liliac, acesta are un fel foarte ciudat de 
a dormi; se odihneşte cu capul în jos. 


j | `. 
VA n ` š ; 
a = 
44 41 


` Indepšrtati 24 de chibrituri, astfel încât să rămână 


pagina ao 


LABIRINT TS „PROBLEMĂ. CIFRATĂ 


Cifrele 0 päná 3 11 trebu esc, astfel orånduite in 
cercuri, încât fiecare inel de câte 6 cercuri să dea 
suma de 27. 


`` 


ILUZIE OPTICA: 


Cum o să iasă Ric din propria lui ascunzătoare? 


O față sau două profiluri ? 


DESLEGÁRILE JOCURILOR DIN NR. .:829 


‘g pătrate inlántuite. Insă niciun chibrit să nu formeze DESLEGARE: 
latura a două pătrate. 


DESLEGARE : Broasca ţestoasă trebue să apuce pe 


DESLEGARE: 


Uniti cu o,linie punctele cifrate dela 1 la 40 şi dela 
1 la 30 şi surpriza va fi plăcută. 


is HI 


INSFÁRSIT TE-AM PRINS DIN SBOR, USUREL, PRIN NOAPTEA-ALBASTRĂ,, MITU-MIAU, ZIS ȘI STRENGARUL, 
TANTAKAS PLICTISITOR INTRĂ HOTUL PE FEREASTRĂ. LEAGĂ CU UN FIR TANTARUL. 


ŞI-L TRIMITE DREPT IN CASĂ, BAZÁITU'N LUNG SHUN LAT, ŞI FIIND DE DUH SĂRAC, 
DUPĂ HOTUL BARBĂ-RASĂ. PE BORFAȘ L-A CAM SPERIAT. SA VÂRIT IN PROPRIU-I SAC. 


SR 


DAR $I-ACI BÁZÁJTURA BARBĂ-RASĂ SE GÂNDEȘTE; ȘI IN DISPERAREA LUI, 
PARCĂ NU-ȘI MAI TINE GURA. „PUȘCĂRIA MĂ PÂNDEȘTE I O IA RAZNA, CE SĂ-ŢI SPUI... 


DAR O NIMEREȘTE PROST, SINGUR A INTRAT LA APĂ... — BRAVO, TÄNTÄRAS IUBIT, d 
CU SERGENTUL CEL DIN POST. DE „RĂCOARE" NU MAI SCAPĂ | DE-ACUM SBORI NESTINGHERIT !. 


MITU-MIAU E NECĂJIT, 
DE TÁNTARI IAR E'NCOLTIT. 


A DAT BUZNA IN BALOANE. 


V. P 
N A c 
În A 


- DAR SI-ACUM, CA ALTĂ-DATĂ; 


TANTARII II DAU ROATĂ. 


FURIOSI, TANTARII TOȚI, 
INFIG ACELE IN ROŢI. 


STOLUL DE TÄNTARI, CU TOANE, 


FUGA FĂRĂ DE SCĂPARE, 
IAR SCÂNTEI DE SUB PICIOARE. 


ȘI-A: AJUNS PE INSERAT, 
TOT DE UNDE A PLECAT. 


SI'NTR'O CLIPĂ, VAI DE ELE, FURIOS, STĂPÂNUL VARGĂ, 
S'AU SPART TOATE BUCATELE. DUPĂ MITU-MIAU ALEARGĂ. 


— DOAMNE, UITE O MAȘINĂ; — SARE MITU, DISPERAT. 
DE-O AJUNG, IES LA LUMINĂ... CU NĂDEJDEA CĂ-I SALVAT, 


BUMI BUM! BUM! ȘI IAR BUM! BUM! NEMILOȘI ȚÂNȚARII:;N ROIU, 
A RĂMAS_MAȘINA'N DRUM. IAR SAU DUS DUPĂ PISOIU. 


a AL V A 


Un câne tânăr, care trebuia să se familiarizeze cu 
apa, fusese aruncat de către stăpânul lui într'unul din 


lacurile care străbăteau parcul orașului. Dela o clipă 


la cealaltă, cânele era pus la noui încercări, față de 
care nu părea rău înarmat, căci era desvoltat si puternic. 
De bună seamă însă că era oarecum las, dezorientat 
şi nervos, ca atâţia alți câni; şi numai acestor metehne 
i se datora desigur cursul nedorit al primelor exerciţii 
de innot. 

Când reapăru capul din apa cáldutá, cânele, cu pri 
virea speriată si mirată, încercă pe dată să se îndrepte 
spre Dumnezeul lui carel tratase cu atâta lipsă de 
blåndete. 

Dar, fie cá teama ii paraliza o parte din puteri, fie 
că lacul neted si uleios avea un curent mult mai re; 
pede decât părea ochiului omenesc — în tot cazul, 
animalul nu câştigă deloc spaţiu în direcția stăpânului 
său, ci călcă pe loc, pierzând treptat din suprafață, 
până ce istovit — se hotărî deodată să lucreze in 
direcția curentului, si nu împotriva lui. ` 


Când stăpânul cânelui văzu aceasta, se enervă. Până 
aci încercase să-și atragă bunul prin amăgiri, prin stri- 
găte de mânie si de bunătate prin severitate şi prin 
bătăi din palme — dar acum scotea chemări ingri- 
jorate, căci îşi dădea seama că locul unde aruncase 
cânele în apă — luând în consideraţie intorsåtura 
lucrurilor — nu fusese tocmai bine ales. Parcul se 
afla la marginea oraşului, iar lacul se furisa sute de 
de metri mai departe printr'un canal de piatră, pe 
sub străzi şi case. 


Spre acest canal de piatră — în care apa. lacului 
«se revărsa ca intro gură căscată de balaur — se în- 


drepta cânele cu intenţia de a ajunge din nou la stå 


pânul lui. Nu e de mirare că intro epocă de exa- 
gerată afecțiune pentru cåni, comentariile publicului 
“strâns în pripă erau în defavoarea stăpânului. Dacă 
- ar fi fost vorba de o pisică — lumea ar fi dat uşor 
din umeri, în semn de regret si ar fi privit desnodå- 
mântul ca ceva de neinlåturat. 


Fiind vorba de un câne, chestiunea nu se mai pune 
la fel. Erau unii care văzuseră cum individul asvârlise 
cânele în apă. Ei povesteau cu indignare curioşilor, 
care se'nghesuiau în număr tot mai mare, si toți stri- 
gau că individul e direct vinovat de primejdia de 
moarte a cânelui. 

Cânele încerca să latre, plescăia cu labele dinainte 
afară din apă şi, din această pricină, înnota prost. El 
ajunse astfel în mijlocul apei, de unde nu-l mai putea 
prinde nici prăjina lampagiului. Gura neagră a cana, 
lului îşi aștepta prada. | 


In timp ce grupurile de gurå-cascå se- inghesuiau 
deoparte si de alta a tármurilor lacului, urmărind. pas 
cu pas cânele, ucigașul în perspectivă era batjocorit, 
ocårit si ameninţat cu gesturi: 

— E o ruşine ce ai făcut! 


— Ăsta merită să intre în putke pentu crimă 
premeditată! 

-— Hingherule, miselule, scoate “repede bietul animat? 

— Da, asta o poţi face întradevăr, — zise un 
glas discret. 

O mână grea i se puse pe umăr: 

— Intră imediat în apă! Nu trebue să ştii så"noti. 
Du-te repede după cânele d-tale. Apa nu-ţi ajunge nici 
până la subtiori. 

Şi cum cel disprețuit gi hårtuit mai şovăia şi după 
ce strigarå toți intr'un glas: ,„Haide odată! Ce mai 
stai?“ — vocea cea aspră i se adresă din nou: 

— Canalul e neted, n'are ståvilare, n'are zágazuri. 
Treci uşor prin el. Intr'un sfert de ceas ai ieşit pe 
partea cealaltă, la mal. 

Individul intră cu „pantalonii Ai“ de vará in 
apă. Privea cum apa îi umezeste vesta, cum i a 
coperå ceasornicul, cum îi cuprinde permer cu hårtia 
de douăzeci de mărci. 

Dar nu i se dete răgaz să ia vreo dispozitie“ 

— Poti avea incredere in mine, — accentuá incá 
odată domnul cel teapån, — eu fac parte din serviciul 
de canalizare al orașului; aşa că mă pricep S 
lacului. 

Individul din apă se hotărî deci sá pornească în 
căutarea cânelui înghiţit de gura - canalului, dar i în 
aceiaş clipă cineva îi mai oferi repede o“ lampă elec 
trică de buzunar: 

— O aduci înapoi la Pfenniger, Strada Maré No. 3! 

— Desigur... promise cel härtuit: apoi dispăru în 
bezna de sub zidăria canalului. 

Cei rămaşi se întrebau. dacă n'ar mai fi“ 'nevoe să 
se urmărească mersul evenimentelor, Renuntarå, însă, 
căci lacul răspundea direct în Strada Cârdului, pe 
când ei ar fi avut de ocolit, ajungând așa-şi-aşa prea 
târziu acolo: 

— La urma urmei ce-osă maivedem decât un om ud 
şi un câne ud, — încheie unul consfătuirea. 

Şi avea dreptate. Nu mai era nimic nou de văzut. 
Dar erau în schimb noutăţi de auzit. 

Fără greutate, cu paşi mari, împins mai mult de 
curentul apei, omul alergá în căutarea cânelui. De 


câteva ori alunecă pe fundul väscos al lacului, si tot 


de atâtea ori apa mucedă îi trecuse peste cap. Dar 
braţul drept îl ţinea ridicatca să salveze lampa. Această 
lampă îi fusese de mare folos. Ea îi înlesni să desco- 
pere cânele, pe care-l infágcá de ceafă. şi-l luă apoi sub 
braţ. Plin de negrăită recunoștință, cånele se gudura 


“încoace şi'ncolo, deschizând și închizând botul. Lampa 
-mai avusese darul să-i facă mai suportabil nesfårsitul 


calvar prin singurătatea canalului strâmt şi puturos. 


Intr'un loc îl izbi deodată un miros atât de scârbos, 
urmat de lături, încât îi veni vomiteze. . Sobolanii 


- 


sa. 


ny 


de apă plescăiau speriați în jurul lui. H bătea gândul 
so ia înapoi. Cånele mârâia, vroind să sară de sub 
brat, parte cuprins de dorința de a vâna, parte cuprins 
de îngrijorare. Omul trebuia să ţină cânele, trebuia 
să ţină lampa — transpira în mijlocul apei. 

„ Trecurá ceasuri până luă sfârşit sfertul de oră si 
apăru în calea lui o -dâră de lumină din Strada 
Cârdului. 

Dar ţinta fu atinsă. Cînd ajunse la mal, oamenii se 
strânseră din nou în jurul lui — cu atât mai vârtos cu 
cât pe locul unde acostase se afla o grădină de vară 
plină de oaspeți. Fericiţi de această întâmplare, fiecare 
se grăbi-să-l intrebe de -unde vine sice isa întâmplat, 
Trebuia să dea un răspuns. Se hotări însă să ţină sub 
tăcere precedentele. 

La început vorbi nesigur și în silă — se gândea la 
atitudinea duşmănoasă a celor din parc — apoi, trep- 
tat, se inflåcårå, datorită entuziasmului oamenilor de 
aci, care vedeau în el un erou. Salvase un animal şi 
încă pe cel mai de pret şi mai demn de iubire dintre 
animale: un câne, primejduindu-si totodată sănătatea 
şi îmbrăcămintea, 

El fu condus în grădina berăriei. Trebuia să-şi 
împrospăteze forțele. Cârciumarul îi puse la dispoziţie 
o pelerină birjereascá, primind bucuros, în contul 
consumatiei şi hârtia de douăzeci de mărci muiată de apă. 
„Lasă că So usca ea! Cum? Tot drumul întunecos 
din parcul orașului pân” aci? Bravo, bravo! Dar oricum, 
tot trebue -să fie bucuros cà şia salvat scumpul 
lui cane“. 

Incretind fruntea, omul se uita la cânele imbrobodit 
cu o pătură si așezat înaintea unei farfurii cu bucăţi 
frumoase de carne. Se gândea cum fusese maltratat 


MOȘ MARTIN CEL MILOS 


Cică odată ursul, mergând pe o potecă din codru, 
văzu o furnică cum ducea un bob de grâu de trei 
ori mai mare decât ea. 

— Nuci este greu să-l duci ? — întrebă el. 

— Cum să numi fie greu? — răspunse furnica 
obosită — dar ce să fac, trebue sál duc pänán 
muşuroi, iarna nu se stă flămând... 

Mos "Martin se uită la ea, i se făcu milă şii 
zise : 

— Eu o så te duc şi -pe tine şi bobul táu de 
grâu. Pentru mine, asta-i treabă uşoară. O să vă asez 
frumos pe „limbă. Nui: fie frică, o sá fiu limba 
scoaså pånå la musuroiul tåu si acolo te las jos. 

— Ce bun eşti! — se bucură încrezătoarea fur: 
niză, simțindu-se pe limba moale a ursului. Toatá 


„Niata o săţi fiu recunoscåtoare pentru acest ser- 


viciu.. : 


„Dar, înainte ca furnica să- fi sfârşit multumirile ei, 


Mos Martin închise gura si înghiți gustoasa povară. 


- Traducere de 
AVEREANU ALEXANDRU 
cl. Il-a B. L. C. de băieţi, Brăila 


(desigur că lar fi asvårlit in apă, dacă nu intra de 
bună-voe) — cum isi prăpădise costumul si ceasor- 
nicul, cum trebuia să stea acolo şicum va trebui så plá: 
tească consumatia lui şi pe aceia a cânelui. 

— La drept vorbind, un înnotător prost, bestia, un 


las fără pereche! — îşi dădeau unii cu părerea. 
— Dar „cânele nici nu-mi. aparține mie, — zise el 
in surdinå. 


Ascultåtorii se inflåcårarå cu atåt mai mult. Va-så- 
zică, pentru un cåne străin le-a făcut toate astea? 
Atunci merită într'adevăr admiraţia noastră. Da, iată 
ce înseamnă să fii un veritabil iubitor al bietelor 
animale! e 


El dădu liniştit din cap. Nu, nu -ştia — si nici 
altul nu ştia al cui să fiecânele. N'avea zgardă si deci 
nici marcă. Apoi întrebă ce se va întâmpla cu 
bietul câne. 

Cârciumarul era gata să-l oprească el. In acest fel 
salvatorul era scutit de a mai plăti consumatia cânelui. 

Dar consumatia lui, când se hotári să plece, trebui 
so plătească. Si pe deasupra.taxa maşinei, căci. locuia 
departe de Strada Cârdului, de veselul cârciumar, de 
oaspeţi și de fostul. lui e. care-i adusese” atâta 
glorie si cinste. 


A. M. FREY 


INTREBĂRI CARAGHIOASE 


Ce se află inte munte si câmpie? 


"(18% eq10A ) 
é | 


In ce lună se mănâncă mai puţin? 
"(apz ap 87 21e eonnuəd “211enigag eung ur) 
e 
Ce atârnă pe jgheab si plânge când străluceşte soarele? 
"(ejergå ap animi) 
© 
Ce sboarå si nare aripi? A 
"(mio N) 
9 
Ce are patru picioare şi nu poate merge? 


(este) 
@ 


Cine o duce mai bine, cafeaua sau ceaiul? 
*(vzease əs eonnuad *eneajen)) 


— După ce o să alegi un loc defi- 
nitiv pentru tabloul ăsta, scot toate 
cuiele de prisos. 


— Carabina cu aier comprimat, pe 
care i-am cumpärato lui Gigel, trebue 
să ti sosit acasă... 


REGISORUL DE FILME 


— Vaså-zicå, alergi la 
pod, te sui pe balustradă 
şi te arunci în apă, 

— Dar... nu ştiu sá în- 
not. 

— Nare aface, nu filmez 
apa ! 


COPII SI PĂRINŢI 


— Tată, marea are zece 
metri adâncime? 

— Nu ştiu. 

— E adevărat că luna e 
de brânză? 

— Nu ştiu. 

— Lipesc si  canibalii 
mărci pe scrisori? 

— Pentru numele lui 
Dumnezeu, nu ştiu! 

— Atunci tată, cum ai 
ajuns profesor ? 


MULT SGOMOT 
PENTRU NIMIC 


— Doamne Dumnezeule, 
am înghiţit un ac cu gå 
mălie! Ajutor!! 

— Nu mai face atâta 
tărăboiu pentru un ac! Na, 
ţine alt ac!... 


EXEMPLUL 


— Reptila nu poate să 
stea, nici să meargă, ci se 
târâşte pe pământ. Care din 
voi cunoaşte o reptilă ? 

— Fratele meu ål mic, 
domnule profesor. 


LA ȘCOALĂ 


— Ionescule, cum se nu: 
meste tara unde domnesc 
califii ? 

— California, domnule 


profesor. 


GHICITOAREA: — Vei fi tăiat în 
bucăţi, fiert şi mâncat. 

— Stai puţin... am uitat să-mi scot 
mânușile din piele de porc. 


— Paznicilor no så le treacă vreo- 
dată prin minte să ne caute aici. 


| destul pe eftinå si trainică. Tăiaţi câte două 


x 


O GARNITURĂ 
FRUMOASĂ SI | 
FOLOSITOARE | 
PENTRU BUCĂTĂRIE 


Sua usu SETE sale: a ii ni L 


Cumpårafi pânză de laşi, cure este lată, 


rânduri de fețe pentru dulapurile si mesele 
din bucătărie. 

Desenaţi la mărimea dorită, după cum 
vedeţi in model, marginea si fructele din 
mijlocul lor; lucraţi totul cu coton perle, 
cât mai gros, ce culoare vă place. 


Punctul îl faceţi strâns, dat după ac, 
pentru fructe iar la margine cruciulife şi 
piciorușe drepte. 

Tiviţi îngust la mașină, cu aţă albă si apoi 
faceţi mici ciucuri cu trei fire duble din aţa 
cu care ați brodat; le innodafi strâns apucând 
toată marginea tivitá ca să nu se vadă cu- 
sutura de dedesubt. 


SPORTFUL 


Spre deosebire de gimnastică, sportul nu urmăreşte 
numai desvoltarea fizică, ci şi aceea a spiritului şi a 


caracterului. Repetând aceleași mişcări sau făcând mişcări. 


variate, depunem un efort permanent pentru învingerea 
dificultăţilor pe care le întâmpinăm uneori, susţinem 
o luptă foarte grea. Având în vedere că orice sport 
tinde spre un anumit scop, el stimulează -voința si 
energia, contribuind astfel la desvoltarea personalității 
şi a individualitátií. 

Exercitii de gimnasticá si jocuri sportive au existat in 
toate timpurile la poporul nostru. E deajuns să amin- 
tim jocurile şi luptele naţionale, oina, capra, lupta 
dreaptă, trânta, buşita, care cer hotărâre, perseverență 
şi abilitate. 

Astăzi însă, primează boxul, foot-ballul, tennisul, 
innotul, alergările, săriturile, patinajul, skiul si alpi- 
nismul, — sporturi care au ajuns și la noi la o 
desvoltare demnă de laudă, prin crearea O. N. T. lui 
şi a Stråjeriei. 

Sportul, cum am spus mai sus, este o necesitate, întru- 
cât contribue la desvoltarea armonică a corpului; când 
însă e exagerat sau nepotrivit constituţiei individului, 
atunci el poate avea urmări rele. 


sk 


lată câteva figuri de 
gimnastică liberă, pe 
care le puteţi executa 
acasă şi care pun în 
mişcare toți muşchii 
corpului vostru. Fiecare 
mişcare trebue făcută 
încet, revenind de fie- 
care dată la poziţia 
iniţială. Repetati fiecare 
figură de câteva ori 
şi încetaţi exerciţiul 
îndată ce ati obosit. 


sk 


OG Le | Dr 


Profesorul Delbet, din Paris, spune cå pentru a face 
sport, omul are nevoe de mușchi în stare a fi antre- 
nati de inimă care să poată trimite o mai mare câtime 
de sânge în organe, de rinichi sănătoşi care să elimine 
cât mai multe otrăvuri, provenite din arderea prea mare 
a ţesuturilor cu prilejul sportului, şi de un stomac 
bun, care să mistuie o cantitate mai mare de alimente. 

Dar îi mai trebue omului si un creier în stare să 
determine acţiuni si deståsuråri de energie. 

De aceea, înainte de a începe un sport, e bine să 
ne arătăm unui medic. Acesta e singurul în măsură 
så ne sfåtuiascå ce anume sport e mai potrivit fiecăruia 
din noi. 

Să nu uităm însă că transformând sportul în profesie 
şi a face din el ceea ce trebue să fie, adică un auxiliar 
al vieţii, — riscăm să devenim niște curiozitáti ale 


societăţii. Căci sportul, ca ocupaţie exclusivă, împiedică ` 


îmbogățirea minții sil lasă pe om în stare inferioară 
față de semenii săi. 

Sport, da, să facem cu toţii, însă numai în măsura 
în care contribue la sănătatea noastră, la mărirea puterii 
noastre de muncă, la crearea unei generaţii pline de 
vlagă, activă şi conştientă de menirea ei în viitorul 
națiunii noastre, 


(In numărul viitor: diferite sporturi) 


IMPRIMERIILE ADEVERUL S. A., BUCURESTI 


! 


STIINTIFICE 


O PLANTÁ BUSOLÁ 


A 


Există în nordul Statelor Unite o plantă, care se 


bucură de o proprietate din cele mai curioase, 


Intr'adevăr, frunzele acestei plante cresc întotdeauna 
îndreptate spre Nord, ceea ce permite călătorilor rătă- 
citi să-şi 'regăsească cu uşurinţă drumul, orientându-se 
numai după direcţia frunzelor. ` ' 

De altfel, însăși locuitorii acestei regiuni obişnuesc 
să arate „planta busolă“ tuturor vizitatorilor, amatori 
de curiozitáti. 

Se pare, că indicaţiile plantei sunt tot atât de 
precise ca şi acul magnetic al busolei. 


VOM MÂNCA IARBĂ? 


La o adunare a unor chimiști americani, s'a discutat, 
între altele, valoarea alimentară a unor anumite ierburi 


ajungându-se la concluzia că cerealele tinere si uscate, 


posedă o valoare nutritivă: mult mai mare ca aceia 
a legumelor obişnuite. 

Intr'un viitor apropiat, susțineau ei, omenirea va 
mânca... iarbă în cantităţi considerabile. Fapt este că 
în multe ţări figurează încă depe acum pe listele 
restaurantelor, fânul ca o atracţie culinară. Deocamdată 
mai mult ca o curiozitate, decât pentru valoarea 
nutritivă a acestui produs alimentar. 


GRAIUL PAPAGALULUI 


In Pasadena (California). a avut loc, acum câţiva 
ani, o expoziţie de animale. Cuvåntarea de deschidere 
a fost rostită de un papagal, care, în fata microfonu- 


# lui a pronunţat 75 de cuvinte diferite. Pasărea ura 
bun venit oaspeţilor şi-şi exprima speranţa că expoziţia, 


pe care a avut onoarea So inaugureze, se va bucura 
de deplin succes. Aplauzele publicului inmärmurit si 
strigătele furtunoase „dela început“ n'au izbutit să 
convingă pe orator să-și repete cuvântarea. 


CURIOZITATEA PEȘTILOR 


Un savant american, doctorul Georges Stiles, a con, 
statat, în urma unor minutioase observatiuni, că peştii 
dau dovadă, în general, de o curiozitate extraordinară. 

Aşa, de “pildă, atunci când blocuri de ghiatá acoperă 
suprafaţa apei, peştii în loc să rămâie liniștiți în fundul 
apei, unde n'au nimic de temut, se ridică la suprafaţă, 


> ca să vadă ce se petrece, riscând astfel så fie răniți 


sau chiar ucişi în atingere cu blocurile solide şi tăioase. 
Pe de altă parte, tot împinși de curiozitate, peştii 
obisnuesc să înghită aproape orice obiect, care li se 
aruncă în apă. 
Bazat pe aceste constatări, doctorul Stiles recomandă 
pescarilor să profite de curiozitatea peştilor, pentru a-i 
pescui cu mai multă ușurință. 


 PORUMBEII ȘTIU SĂ NUMERE 


Zoologul german, profesorul O. Köhler din Königs- 
berg, a făcut o descoperire foarte interesantă, relativ 
la anumite facultăţi nebănuite ale porumbeilor. 

El a ajuns la concluzia că-aceste păsări sunt în stare 
să numere. lată cum a procedat profesorul Köhler. 
Trei porumbei, foarte tineri, au fost crescuți în aşa 
fel, încât să se deprindă complet cu persoanele care 
se ocupau de ei. Una din păsări, dresată ca să lase 
din trei gráunte unul neatins, ciuguli un singur grăunte, 
sau chiar două apropiate. Atunci când avea la dispo- 
zitie un grup de patru sau cinci şedinţe, lua tot numai 
două. Cu alte cuvinte, învățase să numere până la 
trei. In cele din urmă, a fost obişnuită să consume 
numai două gráunte din grupuri de trei, patru, cinci 
şi şase, orânduite la întâmplare. Porumbelul nu se a- 
tingea niciodată de al treilea bob sau, dacă încerca So 
facă, o făcea cu o nehotárire, care trăda o „conștiință 
încărcată“. In cele din urmă, pasărea a fost dresată 
să mănânce numai trei boabe din grupuri mai mari, 
ajungând astfel treptat să numere până la patru. 


DIN INTELEPCIUNEA ALTORA 


Gura este călăul, dar si medicul stomacului. 
e 


Nu arunca haina veche, până nu ţi-ai cumpărat 
alta nouă. 


© 
O căsuţă mică e mai de pret când ea ta, decât 
casa mare a altuia. 
& 
Cel mai bun leac împotriva mâniei este timpul. 
8 


Cu cât cineva se desvinoväteste mai mult, cu atât 
e mai bănuit. 
e 
E maibine să întrebi de două ori, decât să gresesti odată. 
© 
Cine primeşte. daruri, îşi pierde libertatea. 
Cu ciocanul de aur poti deschide porţile de fier. 
© 


Trei boabe de mazăre intro bäsicá de porc fac mai 


mult sgomot decât un sac plin cu gráunte, 
k 


CE NU-TI PL 


NU STIE CÁ PISICUTA 
A "NTINS CLEIUL CU LÁBUTA. 


DELA CAP PÁN'LA PICIOARE, 
GATA-| CORA DE PLIMBARE. 


MÂNĂ "N MÂNĂ, FERICITE, 
S'AU DUS UNDE-AU FOST POFTITE. 


ELEGANTĂ FOC, MĂTUȘA 
ISI ADMIRĂ CHIAR MÄNUSA. 


i 


DREPT PEDEAPSĂ, — CE 'NTAMPLARE, — 
TUSA-I SPUNE: „LA CULCARE!" 


ȘI-A RĂMAS CA O NEROADÄ, 
PÄUNITA FĂRĂ COADĂ. 


— V H n n FF — F qv — —— — oe .3< - Q  -—Ə  -—ə—aəy——<—.. 
„DIMINEAŢA COPIILOR". Editura „Ziarul S. A. R. București. Inscriså sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodice la Trib. Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată 
š Redacția și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucureşti. Tel. 3.84.30. Cec Postal 4083. Red. responsabil: N. lonescu. 
r ib 7 date ele: un an (52 numere) 200; 6 luni [26 numere) 120; 3 luni (13 numere) 65. Plata taxelor poștale în numerar conform aprobării 


Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 


EXEMPLARUL 5 LEI 


A G B... 


DREPT PEDEAPSĂ ȘI-A CULCAT 
PĂPUȘICA REA IN PAT. 


CORA PRINDE 'N ZĂPĂCEALĂ 
TRENA TUȘII, DIN GREȘȘEALĂ. 


IAR MORALA ?: CE NU.TI PLACE, 
ALTUIA NICI TU NU-I FACE! 


CURIOZITATI 


Sunt pesti cari pot 
sbura foarte bine. Ei 
execută aceste sbo; 
ruri cu ajutorul ari 
pioarelor aflate pe 
abdomen si pe piept. 

Pestele-råndunicå, de 
pildå, se apårå fåcånd un mic sbor, cånd e atacat de 
pesti mari de pradå. 


Plantele au in timpul 
jernei o mare insemnå- 
tate. In acest anotimp, 
ele sunt singura verdeață; 
iar umezeala pe care o 
råspåndeste frunzele lor 
purifică aerul camerei. 
Din această cauză e bine 
; ca ele să fie udate cât 
maiřdes şi anume cu apă cåldutå. 


Ştiţi că automobilul se 
pune în mișcare cu aju- 


torul benzinei. Benzina 


se extrage din titeiu. In 
anul 1859, un american, anume Dralee, La adus 
pentru prima oară la suprafaţă, cu ajutorul unei ţevi 
lungi. Dar cum a ajuns în pământ? O parte din titeiu 
are o vechime de „abia“ 50-80 milioane de ani şi Sa 
format odată cu straturile de pământ din acele epoci. 
Alt titeiu s'a format însă acum 300-400 milioane de 
ani, şi anume din grăsimea peştilor! Căci pe fundul 
mării există uriaşe cimitire de peşti, care devin tot mai 
mari. Ca dovadă, e faptul că ţiţeiul se găseşte numai 
acolo unde au fost odinioară mări sau tårmuri de 
mări şi că se găseşte totdeauna în tovåråsia sării de 
mare. 


Coliviile de păsări trebuesc 
ţinute totdeauna foarte curate, 
altminteri micile păsărele cån- 
tătoare se îmbolnăvesc uşor. 


Trebue de asemenea să 
grijă să le dăm în fiecare zi 


avem 


apă proaspătă. 


Culcușul câinelui trebue 
să se afle totdeauna la 
adăpost de curent, căci 
se poate întâmpla să ră- 
cească. Deasemeni, câinele 
trebue să aibă o pătură 
> o perná curatá sub 
el. 


Z c—2p0c 


Un pullover din lână de An- 
gora e ceva foarte frumos. Dar 
ştiţi că această lână se obține 
foarte greu? Un iepure de An; 
gora dă pe an numai 250 gr. 
de lână şi aceasta abia ajunge 
pentru un singur pullover. 


In India, guvernul fågåduise 
să plătească pentru fiecare şarpe 
ucis o sumă oarecare, Bástinasii, 
foarte siretí, au făcut crescătorii 
de șerpi, nădăjduind să câştige 
în chipul acesta însemnate sume de bani; dar au fost 
descoperiţi. 


Cel mai mic trandafir care există isi 
are originea în China. El atinge inål- 
timea de numai 20 cm. Frunzele lui 
sunt mici de tot, iar florile, foarte nu: 
meroase, au o culoare roză, minunată. 


In America de Sud creşte un arbore, 
numit Kuma. El are flori minunate si 
nişte fructe foarte gustoase. Indigenii 
taie arborele, şi culeg fructele de pe 
trunchiul tăiat abia dupăce sau copt. 


Că în timpul iernei 
noastre aspre, clima 
în insulele Malaeze 
e mai caldă decât 
în timpul verii noas- 
tre, asta o ştiţi de- 
sigur din ora de 
geografie. Locuitorii acestor insule s'au gândit deaceia 
la o băutură răcoritoare. Ei iau o nucă de palmier, 
învelesc o jumătate în frunzele amare ale palmierului 
şi presară deasupra puţin var pulverizat. Băutura e 
foarte răcoritoare, 


v 


O familie, táticul, mama si bäetelul se plimbau ca 


„deobiceiu pe drumul care duce spre Pol; grupul mergea 


alene; era o dimineaţă splendidă de Mai. 

— Ron-Ron! făcu deodată tatăl; aerul ăsta îmi 
atåtå în adevăr pofta de mâncare. Ce-ai spune, draga 
mea soţie, de o mâncare de focă bine preparată? 

— Dragă, — răspunse soția măgulită, — mă faci 
să-mi lase gura apă. 

Bäietelul, care se juca vesel printre picioarele mamei 
şi tatei, cum auzi vorbindu-se despre mâncare, exclamă 
în limba lui: 

— Ngu, Ngu, Ngua! 

Ceea ce se poate traduce în bună românească prin: 
„Mămico, am o poftă de mâncare strasnicá!“ 


* 
* * 


Dar, ori cât scrutară cu ochii câmpia de gheturi 


eterne, nu se vedea până în depărtare decât întinsul 
deşert lipsit de viață. 

Ursul clătină capul încetişor, mirosi aerul şi conchise: 
„nu, nu se vede nimic!“ 

* 
k * 

Şi încet-încet, grupul îşi vedea de drum, fără să 
scoată un cuvânt. 

Nevestica suspină din când în când: 

— Akb, ce urât viciu să fi pofticios! 
lar ursuletul miorlăia neîncetat : 

— Mie foame, ih-ih, vreau să mănânc! 


* 
* * 


Tot mergând si oftând ajunseră pe o înălțime de 
ghiatá cu vârfuri si vâlcele dantelate pe margini. Si 
plimbându-se pe ea, se deschise înaintea lor o vale, 
şi în mijlocul ei o dulce şi neașteptată vedere. Grupul 
nostru obosit se cutremură: era o focă grăsulie, care 


dormea. 


Lângă ea se zárea o fåsie de mare si apoi din nou 
ghiagå. BES 

— Ron, Ron! făcu ursul. Iată, am descoperit mån- 
cărica pe care o doream; nimeni să nu mai miste, 
fiți calmi gi cu băgare de seamă, mă duc să cuceresc 
masa de prânz. 

Şi pas cu pas, fără să facă sgomot, porni către 
frumoasa şi somnoroasa focá, cu ochii deschişi gi cu 
mari bătăi de inimă. Ceilalţi doi îl urmăreau cu privirea. 
Deodată se auzi destul de departe un sunet nelămurit, 
nemai auzit, straniu. 


* 
+. + 


Ce să mai fie? Curios şi îngrijorat, ursul isi incetini 


fatalul său mers, întoarse către nevastá:sa un ochiu 
mirat, casi cum ar fi cerut un sfat sau un ajutor, pe 
când sunetul se apropia tot mai limpede gi mai triumfă- 
tor, de parcă ar fi avut aripi. 


* 
x * 


Ce să fie? Ce să fie? De departe, pe neaşteptate, 


a apărut un punct negru, care se apropie, se tot apropie, 
se măreşte, capătă o formă și umple spaţiul de sgomotul 
său puternic si sonor. 
Ň * 
* * 

Foca, såråcuta, se desteptå dintr'odatå din dulcele:i 
somn, priveşte împrejur si vede înspăimântată cà are 


drept în față o namilå de urs; o trec sudori reci, se- 


aruncă dintr'un salt în mare și dispare într'o clipă. 


* 
x. x 


; 

Pe când aeronava majestuoasă (care din voi, copii, 
n'ati recunoscut-o?) trece prin văzduh, ea părăseşte 
în lumina soarelui o lume, pentru a saluta altă lume; 


(> 


firesc că 


dar ajungând aproape deasupra Polului, ea își micso, 
rează viteza sborului. 
på si * 

Şi înclinând gratios prora, asemeni unui salut nobil 
şi curtenitor, prima ţintă a călătoriei e insfårsit atinsă 
în chip glorios, după mii de dificultăţi. Acum coboară 
încetişor, se leagănă, stă, pluteşte deasupra albei imensitáti. 

* 
* * 

Urşii or mai fi încă acolo? Şi dacă n'au găsit asa 
uşor vânatul, e sigur însă că cei trei urși cu nasul 
în vânt au păstrat extraordinara scenă... 

Iată că o lungă săgeată, purtând o flamură, cade 
repede, taie spațiul, sburând şi se înfige puternic 
în ghiatå. 


* 
+ x» 3 


Un minut, două, cinci... Grupul de urşi e încă aci 
şi priveşte cu nasurile în sus; nu se mai aude sgo- 
motul motorului; frumoasa navă nu mai e decât un 
punct negru, pierdut în depărtare. 

— Dar deodată — să fie oare cu putinţă? — gål- 
gâie din apă un râs sufocat. 


Cine râde acolo? Mirat, ursul se uită si 
că din apă iese deodată un bot negricios, pe care 
îl cunoaşte... Foca? Da, chiar ea, care ascunsă si fără 
sgomot s'a desfåtat în fata acestei privelişti. 


iată 


* 
x x 
Si pentrucă tânăra focă a fost la școala tritonilor, 
şi având în vedere că citea „Dimineața. Copiilor“, e 
pricepuse totul. 


Ea se întoarse deci către urs cu mare plecăciune. 
Să mă ierti, începu foca, dacă din întâmplare nu 
ţiam dat azi dimineaţă prilejul unui bun ospăț. Su, 


părarea dumitale e uşor de înțeles, dar nu e vina 
mea, ci e vina dirijabilului. | 
x 
x * 

— Ce spui? că nu înţeleg nimica.  . 

— Bine mă voiu explica în două vorbe. Monstrul 
înaripat care tăia văzduhul si din cauza căruia m'am 
trezit din somn, se chiamă dirijabil. 

Dar nu e un monstru, oh, nu; înnăutru gâlgâie 
viaţă puternică şi organizată — gânduri preţioase care 
imping vibrând nava înaripată. 


* 
* * 


Cum? nu înţelegi? E bine, atunci transmite un sărut 


copilului, şi omagiile mele nevestei tale. Şi făcând o 
caraghioasă reverență celor trei urși, desteapta focå 
dispăru. 
x 
k x 

Şi asa sa întâmplat că intro frumoasă dimineață, 
o familie de urşi făcea tăcută drumul înapoi. 

— Foca e animalul cel mai idiot, — zise ursul. 

Fiul îl aprobă, iar ursoaica tăcu și suspină adânc. 


CEMI LI TARI 


Am un bou roşu; unde se culcă iarba nu mai creşte. 


(Inooa) 
Am o nuia, îngrădesc tara cu ea. (input9) 
Ce nu poti urca in pod? (edreo1)) 


"Am un iaz cu malurile verzi, apa roșie si peştii negrii. 
(apa apauadag) 


å 
Š at 
zei SONNE N 


TREI DOUĂZECI SI CINCI 


— Se prea poate să miros o leacă a rachiu... per, 
sonal mi-e cu neputinţă să constat faptul, cum a spus 
Napoleon la momentui oportun... m'am obişnuit anume 
să umblu așa mereu şi să miros... că de... nici tran; 
dafirul nu poate să miroase... că miroase. 

Dac'asi putea să ciupesc până mâine ceva mai mult 
de trei emi... atunci a-și fi vesel. 

Ai fost cu băgare de seamă, domnule... am zis 
„vesel“... ăsta-i un cuvânt care nu se mai prea aude 
în zilele noastre. 

Ştii ceva... hai să intrăm pe gang... si ascultă ce 
ţi-oi spune... şi daco fi să treacă vr'un curcan, få 
asa cașicum mai cunoaște... bate-må pe umăr si zi-mi 
Waldzmar... și atunci s'a dus dracului toată autoritatea 
lui si trebue să-şi tie carnetul de musama în buzunar. 

E vorba despre o pereche de cizme, care au jucat 
un anumit rol în viața mea pårlitå... şi cu care erau 
incáltate picioarele noduroase ale unui profesor, care 
avea un nume scurt şi o barbă lungă... sau o fi alt; 
minteri?... şi care se înfuria oridecâteori veneai şi sunai 
la el, când studia în cărţile lui despre Romani. 


Am fost de multe ori la el şi mereu se'nfuria si 
se făcea roşu ca o bilă de biliard... De, îmi cunosc 
eu oamenii şi atunci lăsam ochii în jos şi trăncăneam 
povestea cu nevasta și paispce copii şi fără lucru încă 
depe vremea Războiului de Treizeci de Ani... Şi cum 
stăteam așa și holbam ochii în jos... la cizmele lui... 
am început să le cunosc... Erau pătrate la vârf, parcă 
aduceau cu doi ipopotami... Şi aveam o ciudă pe ciz- 
mele alea... dar tot mai bine era så te uiţi la cizme 
decât la mutra lui... că tare era uritå... desi i-am 
văzut-o numai o singură dată... parcă era un morcov... 
şi pe deasupra mai purta şi nişte ochelari... de, ca orice 
profesor... aşa cere meseria lui. 

Omul ăsta era tare morăcănos şi nu știa deloc de 
glumă... Stătea toată ziua si buchisea latineşte si gre- 
ceste si uitase cu totul că mai există pe lumea asta 
şi asa ceva ca pärjoala, rachiul gi castravetii muraţi... 
ştia numai că la Roma a fost odată un împărat bătrân, 
care-şi måncase soacra întrun moment de furie... dar 
la ce bun să ştii una ca asta?... Azi nu se mai pune 
decât chestiunea circulaţiei... şi p'asta o cunosc pe 
dinafară... că doar nu fac decât să bat mereu drumurile. 

Şi cizmele erau aidoma cu omul... erau tare urå- 

cioase şi fără inimă... n'aveau nici o înțelegere pentru 
viața mea pårlitå... si de câte ori coboram treptele, 
îmi era teamă să nu mor. 
Care va-så-zicå, însfârşit a devenit atât de furios pe 
mine, om cuminte, încât a dat tignalul... mă'nţelegi... 
şi atunci au pus mâna pe mine doi sergenti... şi mau 
dus la răcoare... cu lanţuri si fiare la picioare... Nicio- 
dată nu mia dat măcar unu de cinci... sau o ciosvârtă 
de peşte... nu... hai, cárábánesteste... n'ai văzut firma 
dela ușă... 

„Munca înnobilează; munceşte, omule!“ ...tine minte 
această învățătură... Dear fi ştiut ce muncă e să cer- 
gesti... hehe! 

Și acolo am stat numai printre ucigași. 


Şi în fiece noapte, cismele profesorului intrau fru; 
musel in carcera mea gi dansau pe cugca suflerului, 
colea sus. 

De câte ori voiam sá trag capacele peste ochi, veneau 
ipopotamii dracului si topåiau pe nervii mei plåpånzi, 
de mă treceau sudorile ca niste mărgăritare de primă- 
vară... încât aproape să cred că m'am ticnit de-a-binelea... 
Dar atunci am pus mâna pe unul din saboti şi Lam 
izbit de tártácuta mea... şi atunci mam luminat, că 
sunt normal! 

Nu râde, domnule!... Paznicul de noapte dela clo- 
citoare era sigur că m'am scrântit la minte... şi a 
venit doctorul si mi-a pus mâna pe puls... dar cu toată 
inteligenţa lui mare n'a putut să iasă la socoteală cu 
mine... şi atunci au trebuit să-mi dea drumul... Şeful 
de post mi-a dat la plecare un pachet de tutun şi un 
picior prietenesc în spate... e omul cel mai nobil din 
toată poliţia... şi are totdeauna muståtile umede. 

Aşa că m'am trezit din nou singur în marele oraş... 
cum stă scris în romanele ieftine... cu poze amăgitoare 
pe deasupra... de unu douăzeci şi cinci... şi atunci 
m'am dus de-a-dreptul la prietenul meu, profesorul, 
să-i mulțumesc pentru fapta lui rea... şi, mai ştiu şi 
eu, să-l plictisesc puţin, pentrucă a avut inimă bună... 
dar nu era acasă... şi nici no să vie aşa curând, 
spunea cineva... stersese putina pe când mă aflam 
„înăuntru“... la răcoare... aşa că am scăpat fără să-i 
mai văd cizmele. 

Dar aseară trec pe strada Florilor... meşterul Krum- 
berg, croitorul, isi făcuse de petrecanie cu o bucată 
de sârmă... şi se făcuse zarvă şi lumea dădu buzna 
într'o curte... pentru cu totul altceva. 

Şi cum mergeam aşa... zăresc cizmele profesorului... 
ipopotamii... in galantarul unui negustor de vechituri... 
Aproape să legin... a trebuit så mă sprijin de un 
felinar ca să nu cad de-alungul trotuarului. 

Mi s'a făcut verde înaintea ochiilor... şi atunci am 
intrat cu băgare de seamă în prăvălie... am făcut asa 
ca şi când asi fi fost treaz... și am întrebat cât costă 
cizmele... 

— Trei douăzeci şi cinci!... 

Cizmele profesorului trei douăzeci si cinci!... ce 
înjosire! 

L-am văzut înaintea mea... dar n'am lăsat să bage 
de seamă!!... şi am spus c'o să revin când voiu fi în 
stare så mă prezint ca un al doilea Henry Ford... 

Pe urmă miam strâns cocoaşa si am zbughit-o 
afară din prăvălie, pe stradă... pe strada pustie casi 
viaţa mea. 

Dă-mi trei şi douăzeci şi cinci, dom'le! ...să cumpăr 
ipopotamii... 

Vreau sá ncep o viaţă nouă... vreau sá ncep o viaţă 
mai bună... vreau să muncesc cinstit... fieti milá si 


då-mi trei douăzeci şi cinci, dom'le!... 


ROBERT STORM PETERSEN 


T 


pagina jocurilor 


DIS PE Å F 
Ai 
2 1% 


Inláturati 7 chibrituri din această figură, ca să rămână 
13 pătrate. 


Care omizi se întâlnesc pe drum? 


pg 73 
NG 3 
15 
NA s i 
FS, Jr) 
27 


Uniti cu o linie punctele, in ordinea lor crescåndå 
si aflati de ce a luat-o la fugå bietul Ricå. 


INA 
DESLEGĂRILE JOCURILOR DIN NR. 830 


Cine“ găseşte drumul dela marginea floarei spre PROBLEMĂ CIFRATĂ 


mijlocul ei ? DESLEGARE: 
9 2 10 
8 4 5 7 
0 3 1 
11 6 


HE) 
DESLEGARE: | | 
Figura de mai sus e formatá din 9 chibrituri. Prín | | | | 
schimbarea a trei bete să se formeze un pătrat si două me U 


triunghiuri. 


MITU-I VESEL, CE-I MAI PASĂ, O IA 'N BRAŢE ȘI SE CARA DOMNUL NAE, IN ZORI DE ZI, 
A GĂSIT O MINGEN CASĂ. UȘUREL CU EA AFARĂ. A TOCMIT CAMIONAGII. 


VIN HAMALII CU COVOARE CĂLĂTORULUI, VECINE, 
SĂ LE SCHIMBE CRUDA SOARTĂ. MARI ȘI GRELE IN SPINARE. TOT CU DRUMUL II STĂ BINE. 


INSFARȘIT, APOSTOLESTE DAR DEODATĂ, PE O FEREASTRĂ, O DESCHIDE, O CITEȘTE 
DUPĂ CASĂ O COTEȘTE. SBOARĂ O SCRISOARE-ALBASTRĂ. ȘI SURÁDE INGEREȘTE. 


DAR SURÁSUL EN ZADAR. SPERIAT DIN CALE-AFARĂ, CÂND L'O PRINDE STRÂNS IN GHIARĂ, | 
SVARAR, TÁSNESTE UN FANTAR. MITU-MIAU E FOC ȘI PARĂ VAI DE SOARTA LUI AMARĂ. 


—— 


TENG 


Ei 


MITU-MIAU STRÂMBĂ DIN GURĂ, ȘI MERGÂND PE DRUM AGALE, FAR'AI DA UN BOB ZĂBAVĂ, 
DORNIC E DE-O AVENTURĂ O GĂINĂ-I IESE'N CALE. MITU-I GATA DE ISPRAVA. 


ë å 


FUGE DUPĂ EA, CA VÂNTUL, TOT FUGIND CA UN OGAR, BUN DE POZNE ȘI BELELE, 
LABELE-I N'ATING PĂMÂNTUL, IATÄ-L LA UN POTCOVAR. FURĂ SACUL CU CAIELE. 


ih as: EE IT TEN 


= aliil 


PER å 


ȘI LE'NFIGE "NCET, PE TOATE, CURIOASĂ, GÅINUSA, 
IN CATE-$I-PATRU ROATE. CU CAIELE-ȘI UMFLĂ GUȘA. 


SE SMUCESTE'N SUS, CA FRIPTĂ 
DAR RĂMÂNEN CUI INFIPTĂ. 


iu : i i : søt 
ȘI PE CÂND NICI NU VISEAZĂ, CADE, VAI, — I-AUZI SUGHITU ? CARE"FĂRĂ FI NDURARE 
CAUCIUCUL EXPLODEAZĂ. DREPT IN LABELE LU! MITU, O INFIGE IN FRIGARE | 


REPUBLICA SAN MARINO 


Aproape verticală, majestoasă si izolată, se innaltá 

stânca albă a muntelui „,Titano“, care cu cele trei 
vârfuri ascuţite şi albastre, pare că vrea să sfredelească 
bolta cerului. 
+ Printre aceste vârfuri, si în jurul lor, strânsă între 
ziduri innalte trăeşte de şaisprezece secole, glorioasa 
republică „San Marino“, care, cu toate furtunile ce 
sau abătut peste omenire în acest lung răstimp, şi-a 
păstrat nestirbitá independența. 

De o parte se întinde înverzita câmpie ,,Romagnola“, 
care coboară până la apele mării; de altă parte, apare 
lanţul altor munţi, plini de înfricoşătoare văgăuni, si 
culmi, care ne amintesc de numele şi de viaţa unui 
mare sfânt: aceia a sfântului Leo. Pe aceste vârfuri 
dese, azi încărcate de nori, trăeşte de veacuri un grup 
de meşteri, legaţi între ei de o iubire fráteascá, si 
având legături de prietenească solidaritate cu cei din 
republica "San Marino. — Náscute împreună, cele 


ee 


PPE ea > o | 

ZZ. 4 VIE, er, . 

s hai AN 
” s. 


U pd 


două oråsele, care domină o mare parte din Marea 
Adriatică au trăit ani de-a-rândul aceiaşi existență, si 
chiar despărțite, încă au continuat să rămână unite 
în amintirile lor istorice. 

Către jumătatea secolului al 4-lea ajunseră pe ma- 
lurile Adriaticei, în preajma oraşului Rimini doi 
dalmati tineri si voinici. Pe unul îl chema Marino, 
iar pe celălalt Leo. Sculptori ca toţi locuitorii coastei 
ei găsiră repede o ocupaţie printre ;lucråtorii care 
lucrau la construcția zidurilor oraşului romagnol. Cei 
doi străini ştiură să-şi câştige simpatiile tovarășilor de 
muncă, şi cum ei erau creştini, iar ceilalți (nu, incer- 
cară să convertească la cuvântul evangheliei acea 
mulţime de lucrători, — printre [care unii pricepurå 
adevărurile propăvăduite si se alipiră lor. 


= sa 


Văzând roadele pe care le dădeau încercările lor, 
Marino si Leofisi continuará apostolatul, părăsind 
câmpia si ducându-se să se stabilească printre locuitorii 
munților, unde erau carierele de piatră. Fiecare din ei 
îşi alese câte un loc; acelea care le mai poartă şi azi 
numele lor venerate. Ziua lucrau tăind piatră, iar 
seara adunau lucrătorii, predicând învăţătura lui Cristos 
Ridicară chiar două biserici, unde se adunau discipolii 
tot mereu mai numeroși, si în- acelaş timp organzará 
lucrătorii din acele locuri în asa chip, ca fără nici o 
pagubă, să aibă totdeauna” de lucru bună — stare 
så se apere de asalturile vrájmasilor. 

Cei doi sfinţi nu se mai intålnirå mniciodti; se 
vedeau si îşi vorbeau unul altuia numai prin frátia 
divină, rămânând însă fiecare pe vârful muntelui său. 
Câte odată își schimbau între ei chiar sculele meseriei 
lor, aruncându-le Fprin aer dela unul la altul, cu 
toată distanța destul de mare între cei doi munti. 

Când murirå [infăptuirea celor doi “apostoli fu 
continuată de urmașii lor. :Pe pământul unde San 
Marino își desfåsurase odinioară opera lui de apostol, 
se menţine intactă și azi, în republica liberă, breasla 
meseriașilor cioplitori”de piatră. 

Cu timpul, pe cele trei piscuri ale muntelui 
„Titano“ fură ridicate trei fortărețe care seamănă 
cu trei pene înfipte pe o beretă alpină. 

Locuitorii din San Marino, „Samarinezi“, cum le 
zic Italienii, tinurá mult la biblia lor si sturá de multe 
ori să se transforme din simpli tăietori de patră în ostași 


devotați și viteji. 
CESARE G. MARCHESIN 


PROVERBE 


Gura rea taie mai rău decât sabia. 
Acolo unde e minte, nu se ascunde, ci iese la iveală. 


Tot ce zace sub zăpadă, iese într'o zi la lumină. 
e 
Puterea constă în înfăptuiri, 


E bine săai prieteni, dar să n'ai niciodată nevoe de ei. 
e 


Cineti surâde prea mult, tea înșelat sau vrea să 
te 'nșele. 


e 
Iubeste-ti vecinul, dar nu-i dărâma gardul. 


4 
Unde est; bine venit, dute cât mai rar. 


Băiatul cel cuminte Fetița cea cuminte 


K +? Ñ PA FA P 


Era odată un båetel cuminte. Ştia sá 4 cålåreascå, 
patineze, să facă pe M+Cráciun jdin dzápadá jşi 
pescuiască cu undita. 


É ñj A £ hu 


Ştia să vorbească frumos, să cânte din mandolină, 


= Era odată o fetiță cuminte. Mătura si stergea praful 
så o V ii ciudă 
din casă, ştia să coasă şi să calce. 


Inváta istorie, geografie, matematică si se întorcea 
încărcat de premii la sfârşitul anului școlar. 


pi $2 


. Juca foarte bine Wolley-ball şi popice. Se juca frumos cu păpuşa şi juca tenis. 


ka Er 


Azi, el este bunicul meu. Acum, este bunica mea. 


så danseze sisi învăţa bine toate lecţiile, 


— Ecaterino, iti interzic pentru 
ultima dată să mai foloseşti casca 


mea ca ceaun de mămăligă. 


Cumpărătorul: Bine, însă 
trompa e demodată... 
N'ai cumva un elefant cu claxon? 


— Numeşte-mi un animal, care 
mu mai există. 

— Canarul meu, domnule pro- 
fesor. 

— Hm, adică cum? 

— Da, domnule profesor, la 
mâncat pisica! 


A) 


od 


— Doamne, Dumnezeule, iar 
te-ai bătut cu cineva. Uite, iti 
lipsesc doi dinţi din faţă. 

— Nu, mamă, nu-mi lipseşte 
niciun dinte, îi am pe amândoi 
în buzunar. 


NOROC 


Petrică: — Mamă, ce e mai 
rău, când te calcă o mașină sau când 
îţi rupi pantalonii? 


Mama : — Bine înțeles, când te 
calcă o maşină. 
Petrică: — Atunci avui noroc, 


căci mi-am rupt numai pantalonii! 


GHINION 


— Eri a fost ziua ta, — îl in- 
tâmpină cu vorba o vecină pe micul 
Costel, —. si ceai căpătat? 

— Ce să capăt, răspunse acesta 
trist, — dureri de stomac! 


— la ascultă, — pescuiesc eu 
sau pescuieşti tu? 


Profesorul : Dumitrescu, i-a spu- 
me-mi, ce este vântul? 
Eleva: Este... este... aierul care 


se grăbeşte! 


— Hi, ce ghinion! Era un peşte 


adevărat ! 


"a SL 


Um ou, 100 gr. zahăr, 100 gr. 
făină, o lingură de rom, o ceascå 
de nuci date prin maşină; bäteti 
cinci minute oul s zahărul, 
adăugaţi romul, făina, amestecafi 
bine, si la urmă nucile. Ungeti 
cu unt din belşug o tavă, aşezaţi 
mici grămăjoare din această pastă si le eoaceti la 
foe potrivit zece minute. 


Spálati cu atenţie o salată 
de cicoare și o ştergeţi cu un 
şervet; tocati-o bine. Curátati 
trei ouă råscoapte si tocatile 
deasemenea. Pisati 25 nuci; 
preparati salata cu sare, piper, 
untdelemn și oțet. 

In altă farfurie turnati maioneză peste nuci s 
puţin usturoiu. Amestecati totul la un loc, presárati 
pe deasupra capere. 


Spargeti întrun vas 6 ouă, 
atâta zahăr si făină cât cântă- 
resc ouăle, coaje de låmåe 
sí un pahar de nuci pisate. 
Frecați făina, zahărul, gålbe- 


500 gr. cartofi, o salată de 
cicoare creatá, 230 gr. nuci curățate, 
1 elină, oţet, . maioneză, sfeclă. ` 
Puneti frumos intro farfurie de salată 
un rând de cartofi tăiați felii sub- 
tiri (fierti si răciţi), wa strat de 
salată tăiată fin, un rând. de nuci, 
un rând de teliná rasă, stropiti totul cu oțet de vín 
acoperiţi cu maioneză sí pe deasupra impodobiti 
totul cu felioare de sfeclă. 


Două ouă, un pahar de zahăr, 
unul de făină, o lingură de rom, 
una de zahăr, una de unt, ua 
sfert de nuci tocate. Spargeti 
ouăle întregi, bätetile până se 
întăresc, apoi adăugaţi zahărul, 
făina, nucile, romul, untul frecat, 
intindeti pasta gi tňiatio in felii 
groase de un deget. Intindeti-le 
pe o tavăşi punetile la cuptor 
20 de minute. 

Se păstrează bine în cutii de metal. 


-Curåtafi salata de păpădie, 
spălaţi-o în mai multe ape şi ştergeţi 
bine; pregătiți o vinegretá, råstur- 
natio intro farfurie, puneţi salata 
pe deasupra și invårtifi; pe dea- 
supra presårati 12 nuci tăiate 


märunt: ele vor ďa un minunat 


si deosebit gust salatei 


LE Nada 


ATLETICA UŞOARĂ. Sub această denumire se 
înțelege un grup de exerciţii sportive ca: alergările, 
sáriturile, aruncările de discuri, suliti, greutăţi, etc... 

E caracteristic că acela care se antrenează pentru 
alergări pe distanţe scurte, — alergări de viteză, — 
nu izbutește totdeauna si in alergåri pe distanţe lungi, 
— alergári de fond; căci fiecare exercițiu cere un 
antrenament special. 


ALERGĂRILE : Antrenamentul pentru orice aler, 
gare se compune în primele douåtrei săptămâni 
dintr'o alergare pe distanțe variând între 300.600 m. 

Această alergare se face pe vârful picioarelor, ţinând 
corpul şi capul puţin înclinate în faţă, privirea va fi 
îndreptată drept înainte; mâinile, strânse în pumni, 
stau îndoite şi se mişcă în voie. Acest fel de alergare 
se mai numeşte și alergare de stil. 

De bună-seamă că suferinzii de inimă si de boli 
de plămâni n'au voie să practice acest sport. 


ALERGÁRI DE VITEZĂ: 100—400 m. Acei care 
se antrenează pentru aceste alergări, trebue să le facă 
numai pe vârful picioarelor. Respirația trebue să fie 
adâncă şi regulată; pasul trebue să fie egal de mare, 
fără a suferi schimbări. 

Antrenamentul variază între 3—4 luni şi se face de 
trei ori pe săptămână. Ca la oricare dintre sporturi, 
se cere ca omul să fie perfect sănătos. 

Alergările de viteză au darul de a fortifica atât 
mușchii picioarelor, cât si acei ai braţelor, pieptului 
şi ai spatelui. 


ALERGĂRILE DE FOND. Aci nu mai alergăm pe 


vârful picioarelor. Piciorul se ridică numai puţin dela 


pământ; atât ca să se poată executa mișcările. 

Antrenamentul se face pe distanță de 1000 m., 
mărind zilnic distanța, până la distanţa dorită. 

Pentru alergările până la 5000 m. antrenamentul se 
face de trei ori pe săptămână. 

Mai există o categorie de alergări, aceia de obstacole 
sau garduri, spre deosebire de cele precedente, numite 
„alergări plate“. 

Gardurile au înălțimea de 1,06 m. fiind răspândite 
pe toată distanța, la o depărtare de câte 9 metri între 
două garduri. Dela linia de plecare la primul gard: 
14 m. şi dela ultimul până la punctul de sosire: 15 m. 

Ca săritura să nu fie prea primejdioasă, gardurile 
nu sunt intepenite, ci libere, putând fi uşor trântite jos. 

La aceste alergări reuşesc mai bine tot cei innalti. 

Cursele de 800 m., 1000 m. și 1500 m. fac parte 
din categoria semi-fondului. 

In afară de alergările de fond, mai există proba 
clasică, cunoscută sub denumirea Marathon, pe o 


distanţă de circa 42 klm. 


SĂRITURA IN INNÁLTIME. Se face peste o bară 
de lemn, sprijinită de doi pari la orice innáltime. 

Oamenii innalti izbutesc in general mai bine; asta 
nu înseamnă însă că cei de o statură mijlocie nu pot 
avea si ei succese. 

Avântul, — presupunând că bătaia se face cu 
piciorul stâng, — se face oblic către bară, aproximativ 
la 45%, plecând din partea dreaptă. 

Batem cu piciorul stâng, ridicăm piciorul drept odată 
cu mâinile după care urmează şi piciorul stâng. 

Ajunşi sus, trecem piciorul drept peste bară, låsån- 
dul jos, apoi trecem stângul, atingând pământul cu 
piciorul drept. 


SĂRITURA IN INNÁLTIME, FĂRĂ AVÂNT, cere 
însușiri naturale : să fii innalt si, să ai picioare lungi si 
subţiri. 

Aceasta o executăm în felul următor: ne ridicăm 
de câteva ori pe vârful picioarelor, ridicăm mâinile 
orizontal înainte, apoi le ducem cu putere de jos în 
sus, săltând corpul peste înălțimea barei, după ce 
ne-am oprit o clipă lângă bară. Se cere o schimbare 
bruscă a vitezei. 

Cum am mai spus, aceşti alergători trebue să fie 
foarte innalti, dotați cu muşchi lungi şi subţiri. Pasul 
trebue şi aci să fie regulat, întins; genunchiul nu 
trebue ridicat ca la alergările de viteză; iar mâinile se 
mişcă foarte puţin. Respirația se face pe gură. 


SĂRITURA IN LUNGIME. E de două feluri: cu 


avânt si fără avânt. 


SĂRITURA CU AVÂNT se face venind cu toată 
viteza până la prag; batem puternic cu piciorul şi 
ridicăm mâinile. Când ajungem in aier, apropiem pi- 
cioarele de piept. In acest timp am lăsat mâinile in 
jos, ca apoi, în clipa când atingem pământul cu pi- 
cioarele să ne ridicăm brusc, ca să nu cădem înapoi. 


SĂRITURA FĂRĂ AVÂNT se face astfel: Stăm cu 
picioarele apropiate, ne ridicám pe vârful picioarelor, 
cu mâinile în sus; îndoim apoi uşor genunchii, lăsând 
mâinile în jos înapoi, ţinând corpul aplecat înainte. 


SĂRITURA CU PRÁJINA. Este cel mai frumos 
exercițiu de atletică uşoară. El se execută în chipul 
următor: Venim cu viteză până în dreptul barei, în- 
figem prăjina în gropita de lângă bară şi, după ce am 
bătut cu piciorul, ne tragem sus cu amâdouă mâinile 
pe prăjină, astfel ca picioarele să se ridice împreună, prin 
dreapta sau stânga prăjinii, împingem picioarele peste 


bară şi întoarcem corpul cu faţa spre ea. Ajunşi cu 


pieptul deasupra barei, impingem prăjina înapoi, căzând 


de partea cealaltă, în nisip. 
(urmează) 


STIINTIFICE 


RADIO SI PLANTELE 


De câtva timp cercurile ştiinţifice acordă o deosebită 
importanţă acțiunii pe care o exercită asupra creşterii 
vegetalelor, undele radioelectrice, în special undele scurte. 
Abia de curând însă savanții au reușit să-și explice 
mecanismul acestei influențe atât de ciudate. 

Printr'o serie de de experienţe delicate s'a dovedit 
că seva plantelor, circulând in canalurile capilare, pro- 
voacă o electrizare, care se traduce printr'o diferență 
de potenţial între două puncte ale tulpinei. Fenomenul 
e dealtfel reciproc. Intr'adevår, stabilind o diferență 
de potenţial electric între două asemenea puncte, se 
provoacă o ascensiune sau o coborire a sevei în ca- 
nalurile capilare. Acest fenomen o fost observat în 
mod particular la muscate si fuxine. 

Totul se petrece, ca si cum seva acestor plante ar 
transporta sarcini electrice negative, pe cånd sarcinile 
pozitive ar råmåne fixate de peretii canalurilor. Interesul 
principal al acestei observatii, il constitue inså faptul 
cå miscarea sevei se face mai lesne in directia ridicårii 
decât in aceea a coboririi. Aceste plante se comportă 
deci ca un adevårat detector, intrucåt laså curentul så 
treacå mai jos intr'un sens decåt intr'altul. 

E de ajuns så tåiem cu cåtiva centimetri in lungime 
o tulpinå de muscatå, si s'o introducem intre placa 
unei lămpi de înaltă frecvență si grătarul unui ampli, 
ficator, pentru a realiza astfel un excelent detector, 

Sub influenţa undelor scurte, se constată că seva 
se ridică cu mai multă rapiditate, tot pentru acelaș 
motiv. Dacă radierea e prea intensă, putem vedea tulpina 
că se încălzeşte şi chiar crapă, întocmai ca o siguranță 
electrică, se topeşte din pricina unui curent prea puternic. 


SĂNĂTATEA ESCHIMOȘILOR 


Exploratorii arctici, care au trăit mai multă vreme 
în mijlocul eschimosilor, susțin că această populaţie e 
ferită de o mulţime de boale, care bântuie, în general, 
în toate continentele și în special în Europa. 

Astfel, eschimosii nu suferă niciodată de diabet 
(boală de zahăr), cancer si arterioscleroză; deși carnea 
e hrana lor de căpetenie. Eschimosul consumă pe zi 
3— kg. de focă, morsă sau balenă. Untura de focă 
este una din mâncărurile lui favorite. Ficatul de focă 
este deasemenea foarte apreciat. In schimb nu-i place 
ficatul de urs alb, nici uleiul de balenă, care de altfel 
nu e socotit ca un aliment. 

Acest fel d: hrănire furnizează organismului toate 
substanțele necesare. Timp de 10 luni din 12, o plantă 
cu bobul mic slujeşte eschimosilor ca legumă si desert. 
La acestea se mai adaugă pîinea, pe care le-o aduc 
uneori albii. Cu toate acestea, cschimosii nu sunt mai 
niciodată bolnavi. 

RADIO POLIȚIA 

Două sute de poliţişti ai orașului Brighton din 
Anglia au fost echipați de câtva timp cu câte un re- 
ceptor de radio. 


IMPRIMERNLE ADEVARUL S. A., BUCURESTI å 


Aceastå inventie, foarte interesantå, a devenit po- 
sibilå, numai in urma progreselor radiotehnicei. 

E lesne de inteles cå pentru acest scop se impune 
folosirea unor receptoare foarte uşoare si totuși destul 
de sensibile. 

Aceste două condiţii esenţiale au fost realizate de 
un tânăr inginer englez Dean, care a reuşit să pună 
la punct un post de radio pentru poliţişti, a cărui 
greutate nu depăşeşte 800 de grame şi care poate fi 
introdus cu ușurință într'un buzunar al hainei. 

In ce priveşte antena, ea este ascunsă în spatele 
hainei. 

O staţie centrală de emisiune trimite mesagii într'un 
limbaj obişnuit. Aceste mesagii sunt precedate de semnale, 
perceptibile cu uşurinţă, chiar fără a avea casca tele- 
fonică la ureche. Imediat ce primeşte semnalul, poli 
tistul ascultă mesagiul care-i este adresat. In oras bătaia 
aparatului atinge 16 km. si la ţară 50 km. E lesne 
de înţeles marile servicii, pe care radio-ul le poate 
aduce poliției. Intr'adevår, pe calea aceasta, se dau 
agenţilor, cu maximum de rapiditate, semnalmentele 
răufăcătorilor, numele automobilelor, etc., şi o serie 
întreagă de indicatiuni, extrem de necesare pentru 
urmărirea infractorilor şi asigurarea ordinei publice. 
Această încercare fiind deplin încununată de succes 
sa hotărât ca toţi agenţii poliţiei engleze să fie echipați 
cu un asemenea aparat, 


DIN INTELEPCIUNEA ALTORA 


Maimuta rămâne maimuță, chiar dacă o asezi pe 
un jilt de aur. 
» 

Cine se intovåråseste cu toată lumea, nu e prieten 
cu nimeni. 
© 

E mai bine săi cårpesti o haină veche întrun 


ungher, decât să cersesti în văzul lumii. 


o 

O viaţă dezordonată nu păgubeşte nimănui mai mult 
decât aceluia careo duce. 
8 

Linguşitorul ţine intro mână apă, în cealaltă foc. 
e 

Cine vrea să facă rău, găseşte pricină. 
e 

Nu oricine închide ochii, doarme. 


e 
Cine învaţă multe meserii deodată, acela nu învaţă 
niciuna. 


e 
Doi oameni pot cânta deodată, dar nu pot vorbi deodată. 


` 


a 


i č e — 


DOMNUL GOIE STA PE BANCĂ, 


UNA.| MIA, ALTA-| COCA : AMÂNDOUĂ, IN GRĂDINĂ. 

SEAMÂNĂ, DAR NU LA MINTE: ȘI-AU ALES CU GRIJĂ LOCUL. ADIEREA IL PĂTRUNDE; 

MIA-| REA ȘI E POZNAȘĂ, MINGEA SBOARĂ DE MINUNE, NU ŞTIE CE IL AȘTEAPTĂ 
TOT MAI ANIMAT E JOCUL, PESTE CATEVA SECUNDE. 


COCA.| BUNĂ ȘI CUMINTE. 


SBOARĂ GOIE, NU SE 'NCURCĂ. 


MINGEA MIEI, CA BOLIDUL, ARS DE-OTRAVA RAZBUNĂRII, 

SPAȚIUL REPEDE STRĂBATE AMENINȚĂ CU BASTONUL E GRĂBIT CA O STAFETĂ, 

ȘI SE-OPREȘTE DREPT IN FAȚA ȘI NĂUC, PORNEȘTE RAZNA DAR IN DRUM, PE NEGÂNDITE, 
DUPĂ FATA CU BALONUL. VEDE-O NOSTIMĂ CASETĂ. 


LUI NEA GOIE CALISTRATE. 


STRĂBĂTUT DE 'NFIORARE, DESCHIZÂND DISCRET CASETA, CUM S'A INCHEIAT POVESTEA ? 
GÂNDUL SPRE NOROC I! SBOARĂ. E IN CULMEA VESELIEI. TOT ASA CA ALTĂDATĂ: | 
UITÁ PENTRU CE GONISE, MIA RÂDE FERICITĂ, 
GOCA-I TRISTĂ, SUPÄRATA. 


CE-AR PUTEA SĂ FIE OARE? 
N'O FI — DRACE — O COMOARĂ? Ș1-1 DĂ COLIERUL MIEI. 


«DU OR". Editura „Ziarul“ $. A. R. Bucuresti. Inscrisă sub Nr. 238 Reg. Publ. Periodiee la Trib. Ilfov S. |. Com. Revistă ilustrată 
pentru tineret. Redacția și administrația, str. Const. Mille (Sărindar) 5-9, Bucuresti. Tel. 3.84.30. Cee Pogtal 4083. Red. responsabil: N. loneseu. 
Prețul abonamentelor: ua an (52 numere) 200x 6 luni (26 mumere) 120: 3 luni (13 numere) 63. Plata taxelor poștale în numerar sonfr 37 aprobării 


Direcţiei Generale P. T.T. Nr. 15.585/939 f 
————— n 


EXEMPLARUL 5 LEI 


ET 


"— 


832 


DETECTIV NU-I ORISICINE, IAR CA BIFTEC NU SUNT DOI, DUPĂ CE-A PRIVIT IN SPAŢIU, PRIN OCHIANUL DE CINCI LEI, 
TREBUE SĂ AI O PIPĂ ȘI MIROS FIN DE COPOI. A DESCOPERIT RIVALUL IN CABANA „LA DOI SMEI”. 


1940 Nr. 


NENFRICAT CA SHERLOK HOLMES ŞI ADULMECÁND PE NĂRI, ȘI PE CÂND ZÂMBEA IRONIC DETECTIVUL PLIN DE ZEL, 
A LUAT FUNICULARUL, IN DOI TIMPI ȘI TREI MIȘCĂRI. CIOCUL ȘI-A INFIPT UN VULTUR IN PARÂMA DE OȚEL. 


STRATĂ e 17 IANUARIE 


BIFTEC, ABĂTUT O CLIPĂ DIN TURNEUL TEMERAR, . DAR DESTINUL, BLÂND CU DÂNSUL, I-A MAI POTOLIT FIORII: 
FACE CRUCI ȘI SE GÂNDEȘTE LA CORTEGIUL FUNERAR. CĂCI IN LOC SĂ-L CULCEN HĂURI, L-A LUNGIT PE ROATA MORII. 


A ILU 


REVISTA 


ul INSĂ ROATA SE NVÁRTESTE. CA LA ORIȘICARE MOARĂ, FERICIREA INSĂ-I FUSE ȘI ACUMA SPULBERATĂ; 
; f Bk pu ȘI PE CÂND NICI, NU" GÂNDEȘTE, BIFTEC IN CABANĂ SBOARĂ. ELOCVENT VORBEA PE MASĂ UN BILET: „MĂ'NTORC INDATÁ“! 


é 
TITÁN 


=-= sa “S 


DRAGI STRÁJERI, 


Crăciunul, Anul-Nou şi Boboteaza au însemnat săp- 
tămânile trecute, pentru tot norodul acestei țări, nu 
numai prăznuirea unor datini străbune, ci şi o îmbăr- 
bătare, un îndemn de pace, dar totodată o afirmare a 
solidarității naţiunii şi a integrității noastre teritoriale. 

Urmând tradiția voevozilor care au cârmuit destinele 
acestei Ţări, Marele nostru Rege, in nesfársita-I grijă 
şi iubire pentru țară şi neam, a coborit în mijlocul osta- 
şilor, care stau de strajă la granițele din apus şi răsărit, 
rostind cuvinte ce au pătruns adânc în inimile noastre, 
şi care au avut darul să răsune până dincolo de hotare 
şi să fie ascultate şi înțelese aşa cum se cuvine. 

Si nici nu putea fi altfel, când rostirile Regelui nu 
făceau decât să cristalizeze si să consfinteascá crezul 
unui întreg neam, stăpân pe drepturile lui şi aprig ho- 
tărît să şi-le apere cu orice jertfe, dacă se va încumeta 
cineva să i le ştirbească. 

La Chişinău, printre urmaşii răzeşilor moldoveni, a 
fost reconfirmat acest drept etnic şi istoric al Români- 
lor asupra ținutului de dincolo de Prut. 

In cuvinte evocatoare şi pline de vibraţie lăuntrică, 
Majestatea Sa Regele a spus: 


„Sentimentul pe care il am totdeauna, când påsescg 


pe această bucată de pământ dintre Prut și Nistru, 
este că nu vin într'o țară realipită României, ci vin 
intro țară care a fosi, este si va fi totdeauna pământ 
românesc, 

Urmele marilor Voevozi, — la Cetatea Albă, Hotin, 
Soroca și câte altele, — sunt pilde vii ale acestui 
trecut gi sunt chezășii sigure ale viitorului. 

Cetățile cari au fost, acum veacuri, stråjuitoare 
efective ale unei granițe, în sufletul nostru al tuturor 
si al celor de aci si al celor din alte părți ale pă- 
mântului românesc, trebue să însemne astăzi stråjui- 
toare morale a ceea ce este gi va fi veşnic românesc“, 

După ce a relevat devotamentul  conlocuitorilor 
minoritari ai Basarabiei, Regele a continuat: 

„Acest gând, de a forma cu toții un singur Neam, 
supus unui singur crez, unei singure dorințe, unei 
singure hotăriri, este acela care va putea, contra ori- 
cărei vitregii, să ne întărească mai mult, să ne facă 
mai puternici. 

Acest gând al Unirii tuluror puterilor românești, 
— oricare ar fi obârșia lor, — este un gând care Må 
munceşte an de an si care, pe zi ce trece, am bucuria 
de a vedea că se împlinește. 

Cântecele vechi ale poeţilor noștri, in care atåt de 
frumos se spune cum dușmanul nu poate răzbate 
acolo unde este unire, trebue să fie veşnic în sufletul 
tuturor Românilor. 


RÂNDURI 


PENTRU 
STRĂJERI 


Aceslea nu sunt cuvinte, ci trebue să [ie fapte; 
fapte hotărite ale tuturor celor cari își iubesc Patria 
şi cari vor, în sufletul lor, ca granițele veşnice al 
României să nu fie nici odată cotropite. Căci numai 
prin unire, — unire în gânduri și simfiri, cum spune 
poelul, — numai asa Țara va fi veșnică si hotărit 
apărată“. 

Sunt aceste rostiri de o profundă înțelepciune şi 
înaltă ținută morală, rostiri care galvanizează conştiinţa 
tuturor românilor într'o Românie veşnică şi strâns unită 
sufleteşte, în vremuri de răscolitoare frământări şi de 
grea restrişte pentru lumea întreagă. 

Sunt rostiri de „otelire a sufletelor“, chemări Ja „fapte 
hotárite“, când ceasul şi nevoile o vor cere. 

Voi, străjeri, care vä indreptati zi de zi gândul si 
inima spre Supremul vostru Comandant, fiți pildă vie 
a unirii şi datoriei, — semn vădit că vati pătruns adânc 
de lozinca: „Credinţă şi muncă pentru Țară si Rege". 

Sănătate! 


PROF. AD. BICK 


CURIOZITATI 


Există omizi care con, 
sumă intr'o singură lună 
o cantitate de şase sute 
de ori mai mare decât 
însăşi greutatea lor. 


Ceapa era considerată de către Egip- 
teni ca ceva sfânt. Romanii susțineau 
că lămâia e otrăvitoare. Spanacul e ori- 
ginar din Persia. 


Strutul vede foarte bine, însă n'are 
miros bun. Antilopa 
are simțul mirosului 
foarte desvoltat, însă 


nare vedere bună. 


Din această cauză 
se găsesc totdeauna împreună şi se 


" 


apără reciproc împotriva primejdiilor. 


Nu vi se par interesante florile 
alăturate? Totuşi, nu sunt flori, 
ci antenele unor insecte, care ser; 
vesc la pipăit, la mirosit, iar uneori 
la mers si la agăţat. Priviţi-le ce 
minunat sunt resfirate. Ultima an- 
tenă pare un adevărat evantaiu. 


Un telescop îndreptat spre pla- 
neta Saturn ne înfăţişează această 
-stea laolaltă cu cele zece luni, dintre 
care, cea mai mare are o rotatiune 
de 550 de zile, iar cea mai mică, 
de 22 '/, ceasuri. Inelul, format din 
cele trei cercuri, e alcătuit din mai 
multe mii de luni mici. El are o 
lăţime 66.000 kilometri şi o grosime de numai 100 
kilometri. Temperatura lui Saturn trebue să fie foarte 
rece, deoarece soarele apare acolo de o sută de ori 
mai mic ca pe pământul nostru. 


Pe vapoare si în hotelurile mari se în- 
trebuinteazá tot mai mult stergarele de 
hârtie. După folosire, stergarele se aruncă 


la gunoiu. 


Nu pretutindeni e viaţa femeilor aşa 
uşoară ca la noi. La Oshima, în Japonia, 
femeile se duc la o depărtare de 5-6 Aš 
kilometri ca să găsească apă, pe care o 4 


aduc acasă în ciubăre destul de mari. 


Ati văzut vreodată un ani 
mal răzând sau plângând cu 
adevărat? Desigur că nu. Acesta 
este un privilegiu al omului. 
Pentru acest lucru avem în 
creer câteva centre de râs şi 
de plâns. Nervii comunică im, 
presiunea mai departe, muşchii 
obrazului se întind (când râ- 
dem) sau se destind (când plângem). Uneori, după ce 
am plâns mult, ne simțim aproape usurati. Acest fe- 
nomen n'are nicio legătură cu lacrimile vărsate, ci e 
datorit faptului că prin respiraţia adâncă ne aerism 
mai bine plămânii, alimentåndui cu mai mult oxigen. 

Bucuria si teama se manifestă la om deasemeni 
imediat. Când se bucură, arterele de sub piele se di 
lată şi omul roşeşte. Când suferă o spaimă, atunci 
arterele se strâng, si omul devine palid. Astfel, pielea 
noastră se pregăteşte pentru toate influențele din afară. 
Când e foarte rece, ne ghemuim. Această mişcare o 
săvârşim instinctiv, ca så expunem frigului numai o 
parte din suprafața corpului. — Ati ştiut aceste lucruri 
interesante? 


Bez 
db 


VIL EE > 17 aşează unul peste 


Eschimosii, locui- 
torii regiunii polare 
de nord, nu locuesc 
ca noi in case de 
lemn sau din piatră, 
ci în case de ghiatå. 
Ei îşi clădesc singuri 


Aa 
[TESNÉ 


| La œ aceste case tăind 
f blocuri mari de 
x ghiatá, pe care le 


/ ~ altul, până ce casa, 

€Z, W in formă de cupolă, 

gheață repede, până 

astupă toate cråpå- 

rentă. Vă inchipuiti poate că eschimoşii sar putea 
lipsi de această casă? Nu, căci în interiorul ei, căptu- 


I 
Z TA 7 e terminată. Apoi 
Z Í A A 
- — 
turile. Fereastra e tot 
sit cu blăni de focă, e mult mai cald decât afară, 


toarnă apă, care in, 
din ghiatá, însă dintr'o bucată de ghiatá foarte transpa, 
în aier liber. 


ULTIMA AVENTURA A 


Harun al Rasid 
fusese pe vremea lui 
foarte indispus si 
plictisit. In timpul 
preumblårilor sale, 
venise in atingere 
cu poporul — in 
vâltoarea căruia do- 
rise nespus de mult 
să se amestece. De 
câte ori îşi scotea 
masca sub care se 
ascundea — fie ca 
băiat de prăvălie, fie 
ca ucenic de frizer 
sau cântăreţ de stradă 
—- nu-i rămânea in 
suflet decât un gust amar. El se identifica totuşi atât 
de mult cu aceste roluri, încât, intro bună zi se 
revoltase de-a-binelea din pricină că un călător, pe 
care-l purtase mai prin tot Bagdadul, il plătise foarte 
prost. 

Astfel ajunse el la ultima-i aventură. 

Inainte cu o noapte, Harun al Raşid descoperise o 
panoramă cu artişti ambulanti; care nu-i fu uimirea 
văzând pe unul din ei, înghițind cuțite. l-ar fi plăcut 
să pătrundă în dosul culiselor, pentru a da şi el de 
urma vicleşugului; dar oamenii, crezând că au de-aface 
cu un vagabond, îl deteră afară, aplicåndu-i 
sdravănă lovitură de picior. 

In ziua următoare, el dădu ordin garderobierului 
Curţii să-i aducă o pereche de pantaloni bufanti, de 
culoare roşie, si o scufitá cu zurgălăi — apoi părăsi 
castelul, singur-singurel, prin tunelul ce dădea in grå- 
dină. El se prezentă stăpânului panoramei, căruia i se 
recomandă drept comediant armean, şi imitator al 
glasului animalelor. 

Fiind angajat, el se împrieteni cu omul care inghitea 
cuțite şi invåtå pe dată meşteşugul acestuia. Mai târziu, 
când publicul începu så se adune în fata panoramei, 
Harun al Raşid, cuprins de plictiseală, cobori depe 
scenă si se amestecă prin mulțime, unde zárise o 
frumoasă fată etiopiană, depe urma căreia i se trase 
apoi toate belelele. 

Această fată se numea Sorajda. Lui Harun al Rasid 
îi plăcuse cozile ei incolácite. 

Fata se plimba cu un clown; si Harun al Rasid 
constată că clownul îi cam furase inima fetei, lucru 
ce nui prea venea la socoteală. Totuşi, el se hotărî, 
aşa cum se afla travestit, să se facă iubit de Sarajda. 

Dar lucrurile mergeau greu. Fata nu punea mare 
pret pe pantalonii lui roşii si bufanti: ea nu lua în 
seamă nici cuvintele lui frumoase; ci privea cu toată 
atenţia taraba multicoloră si pe scamatori, care pá: 
reau să fie mai pe gustul ei. Las'pe mine, — isi zise 
în gând Harun al Raşid. Dimineaţa nu se mai duse 
acasă, ci rămase în mijlocul actorilor ambulanți, pe 
care-i rugă să-i incredinteze si lui un rol cât de mic, 
nepretinzând în schimb nici o plată. Aceaştia pregăteau 


LUI HARUN AL RAȘID 


tocmai o farsă pompoasă cu titlul ,,Califul* în care 
apărea şi figura lui Harun al Raşid. Când auzi acest 
nume, Harun al Raşid izbucni în râs. Apoi, luând o 
mutră serioasă, se oferi să interpreteze el rolul — întru- 
cât cunoştea perfect toate particularitátile renumitului 
Calif, imitându-l aidoma. El fu supus unei probe, după 
care i se incredintá rolul. După trei zile avu loc 
reprezentatia. Harun al Raşid, actorul, (bine 'nțeles că 
apăruse sub pseudonimul Hassan) avu un deplin succes 
în rolul lui Harun al Raşid. După reprezentaţie, 
Sorajda se postă şi ea în dosul cortinei, unde veniseră 
toți curioşii doritori să-l vadă; iar pe seară pornirá 
împreună. 

Urmară zile frumoase. Harum al Raşid o numea pe So- 
rajda, porumbita lui, iar fata îl desmierdafsil råsfåta: il 
numea făuritorul fericirii ei, prinţul ei, căruia vroia 
să-i fie sclavă. Harum al Raşid închidea ochii, şi se 
gândea ce-ar spune Sorajda, dacă ar afla că exage- 
rările ei corespund adevărului. 

In felul acesta se scurseră trei luni pline. Hassan 
mai jucă pe scenă de nenumărate ori rolul lui Harun 
al Raşid; iar Sorajda era invidiatá din pricina lui 
Hassan, pe care lumea îl considera drept viitorul 
ei sot. Harun al Rasid îşi amâna mereu plecarea — 
şi în fiecare seară își zugrăvea nemărginita fericire, 
dacă ar lua-o pe Sorajda în palatul lui, mårturisindu-i 
adevărul, drept supremă răsplată pentru iubirea şi 
fidelitatea ei. 

Intro bună zi, el se hotărî să-şi pună în aplicare 
planurile sale, luând drumul palatului. Dar aci găsi 
poarta, care dădea spre tunelul de sub pământ, 
încuiată pe dinăuntru; el porni deci spre poarta mare