Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530_

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE Pentru multe persoane caniba- lismul nu este decât o amintire în- grozitoare din timpurile dedemult. Unii cred că în vremurile noastre, când omul alb a cercetat toată lumea, şi când marele deşert saharian, este trecut de automobile, începând din interiorul coloniei Algeria şi până la malurile râului Sénégal, „mâncă- torii de oameni“ sau „vânătorii de capete“ cum sunt supranumiți, nu mai există decât în cărțile de aven- turi destinate tineretului. Să nu vă înşelați... In centrul Africei canibalismul există. La sfâr- şitul unui războiu după o luptă între triburi diferite, învingătorii au dreptul să omoare pe prizioneri. Aceştia, după ce sunt torturați, FAKIRII NU Aţi auzit desigur şi voi despre fakiri, cari sunt un fel de călugări din India. Indienii îi respectă foarte mult, deoarece cred că fakirii pot face minuni. Intr'adevăr, sunt unii dintre ei cari dorm pe paturi de cuie şi de cuțite foarte ascuţite, fără să se rănească, alții stau în- chişi într'un mormânt vreme de câ- teva zile, fără mâncare şi aer, iar alții înghit săbii şi tot felul de o- biecte tăioase. | Savanții au constatat că nu este vorba de nicio minune, deoarece toate aceste isprăvi au fost imitate de oamenii de prin bălciurile din Europa. Ca să impresioneze pe neştiutori, fakirii învață dela alți fakiri mai bătrâni tot felul de trucuri, ca să poată face aşa zisele minuni. Este LA CASA CANIBALILOR capătă lovituri de moarte din partea şefului canibalilor care îşi rezervă dreptul la partea cea mai gustoasă din corpul celui ucis. Ca dovadă publicăm această foto- grafie luată recent de un misionar american, care: a vizitat insula Opaha. Oraşul în care a sosit era în săr- bătoare; celebra victoria. asupra luptătorilor dintr'un oraş vecin. — Unde sunt prinşii întrebă cu- rios misionarul. Locuitorii îi arătară casa şefului acelui trib, unde spre marea lui surprindere observă o serie de capete, expuse frumos pe fațada clădirei. Şi aceştia erau toți răspunse el: aveau ce mâncal.. FAC MINUNI adevărat că unii dintre ei fac ex- periențe interesante şi adevărate, dar cea mai mare parte sunt nişte oameni simpli. Dia S-a d sd n Una din minunile fakirilor, este că lasă ca un bărbat voinic să bată DIMINEAŢA -* cu un baros pe o nicovală pe care o ţin ei pe piept. Lumea se miră, dar nu este nici o minune. Nicovala fiind de fier şi plină pe dinăuntru, toată puterea loviturii se pierde până să ajungă pe pieptul fakirului, care nu simte decât o sguduitură uşor de îndurat, ARBORELE DE CACAOA Scriitorul Bernardin de Saint Pierre, autorul cărții „Paul şi Vir- ginia“ a scris într'un rând următoa- rele: „Cui îi datorăm noi că putem întrebuința zahărul, şocolata şi alte multe alimente bune la gust? Unor indieni cari umblă goi, unor sărmani negri, sau unor săteni simpli.“ Nu trebue să uităm aceste lucruri, spre a nu privi cu dispreț pe oameni cari merită toată mulțumirea noastră. Primii oameni cari au băut cacaoa şi au mâncat şocolată, au fost mexi- canii. In anul 1520, spaniolii, cari au ocupat Mexicul au învățat şi ei să prepare boabele de cacaoa şi au adus acest obiceiu în Europa. Cu toate acestea au ținut secret sistemul de fabricare al şocolatei, aşa că la Paris s'a băut prima dată cacaoa în anul 1660, Arborele de cacaoa este înalt de aproape cincisprezece metri. Ramu- rile sunt drepte şi subțiri, iar fruc- tele se aseamănă unor castraveți având semințele mari cât sâmburii de portocală. Fructul de cacaoa poate atinge o mărime de 15-20 centimetri. Când se coc fructele, ele sunt cu- lese şi se scoate din ele sămânța, care este pusă în lăzi şi acoperită cu frunze de banane. După câteva zile de fermentare sămânța este pusă la soare ca să se usuce. Numai după aceea este măcinată, şi se fabrică din ea şocolata. COPIILOR a ai i DR ppan e Ara hani srati JE — Vasilică, încetează cu sgomotul ăsta. Nu mai bate toba, căci nu pot lucra. — Am înțeles tăticule, de azi în- colo o să bat toba numai când vei dormi tu. Răspuns prompt PROFESORUL :—Numeşte-mi un lichid care nu îngheaţă, Popescule? ELEVUL. — Apa fierbinte!... De mirare! PROFESORUL: Există peşti cari se hrănesc numai cu sardele! MITICĂ : — Dar cum pot deschide cutiile? Nu prea înțelege Costel — frățior mai mare — vine dela şcoală şi îşi găseşte pe frățiorul mai mic — pe Mişu—cu ochii roşi. — De ce ai plâns, Mişule? — M'a bătut tăticu. — De ce? — A zis ca sâ-mi vie minte la cap... dar spune-mi Costel... Cum poate să vie mintea la cap când mi-a dat la palmă? [nouta ȚUL BEI. Li La un vânzător de antichități — Cu ce îmi garantezi d-ta că acest tablou are o vechime de 300 ani ? $ — Pe onoarea mea, că am văzut cu ochii mei, când pictorul a pictat tabloul !... Confuzie — Mamă, a căzut termometrul, — Zău! Cu cât? — Cu vreo opt metri — de pe balcon în stradă !... Intre copii. — Vrei să ne jucăm de-a Adam şi Eva ? Tu-mi dai mărul, şi eu îl mănânc |... Monetele false. — Vrei să fii casier? Ştii să distingi o monetă falsă de una bună? — Desigur ! Monetele bune mi le primeşte toată lumea, iar pe cele false mi le refuză. Tot la restaurant. CLIENTUL : — Mâncarea nu-mi place deloc astăzi. Am mâncat altădată mai bine. PATRONUL : — La noi nu!... DESENUL SURPRIZĂ — Il Promite foarte mult... — Da, da! Ştiu! Eu sunt croitorul lui şi-mi tot promite că o să-mi plătească... vezi pe tânărul acela ? Savanți Trei băeți stau de vorbă. MIȘU (de 5 ani). Ştiţi voi, că vacile cele albe dau lapte?! IONEL (de 6 ani). Da, vacile negre dau cafea neagră. MIELUȘ (de 4ani). Atunci vacile cenuşii dau cafea cu lapte!... Un sfat Cum puteți şti dacă servitoarea a umblat la zaharniță? — N'aveţi decât să băgați o muscă în zaharniță. Dacă deschideţi apoi zaharnița şi nu mai găsiți musca, e un semn că cineva a furat din zahăr !... Bătrânul Mumuilă se duce la baie. — Dă-mi un bilet! cere el. — Să vă dau mai bine o cartelă cu 12 bilete, revine la mai ieftin, îi propune casierița. Douăsprezece bilete ? se miră Mumuilă. Dar cine îți spune d-tale că voi mai trăi 12 ani?!... _Imprimeriile Adevirul S. A. Bucureşti E N In republica Andora, care este situată între Franţa şi Spania, trăiau pe vremuri doi tineri, cari se numeau Jose şi Rosalia. Fiind aproape de aceeaş vârstă se hotărâseră să se căsătorească. Jose era contrabandist, adică trecea mărfuri peste graniță, fără să plătească vamă. Meseria a- ceasta, deşi urâtă, era privită ca Meromata, care era un om rău şi aspru. Intr'o noapte, pe când Jose şi ajutorul său Cortejo, încercau să foarte onorabilă de oamenii de prin partea locului. Tat:1 Rosaliei, voia însă să o mărite cu un funcționar, rită cu bolovani. Cortejo se duse în recunoaştere şi descoperi că jandar- mii, ştiind de trecerea convoiului, aşteptau ascunşi în apropiere ca să-i priridă pe contrabandişti. Jose în- făşură picioarele catârilor. în cârpe :3 = iaat Mali eee 3 întâlni cu Moromata acasă la Ro- salia. Jose îl provocă la duel, dar Moromata îi spuse răzând răutăcios: „Bagă de de seamă, căci mi-e tare El a fost închis şi judecat, iar în cele din urmă condamnat la moarte. î äs dar i-a | BitostTeia rieputinșă. 7 Inţsio zi, el se -mwr treacă peste graniță un convoi de mărfuri, ei au observat că o punte peste care ducea drumul, era acope- şi trecu puntea fără să facă sgomot. Cortejo, care era ultimul din convoi alunecă însă şi fu prins de jandarmi. teamă, că tu o să mori de mâna mea, fără ca să ne batem“. (Continuare în numărul viitor) DIMINEAȚA * SE O =l SĂ O O v : Cont cec postal 4083 REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. dă Editura ;Ziarul“, 3 A. R. Bucureşti „REDACȚIA ŞI ADMINI TRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE : ) PLARUL 5 LEI. — I 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 31 AUGUST 1938 No. 760 DE VORBĂ CU „CITITORII 0 PAGINĂ CARE LIPSEŞTE DE MULT DRAGII MEI, Mulţi dintre voi mă întrebaţi dacă am închis concursul literar. Trebue să vă răspund de îndată că nu mă gândesc la acest lucru. Concursul nostru literar este permanent. Din cauza mulțimii fotografiilor pe care am trebuit să le publicăm însă în ultima- vreme, nu mai am avut loc şi pentru pagina concursului literar. Este singura cauză din care nu au apărut bucățile pe care mi le-aţi trimis, Să ştiţi însă, mă gândesc la aceia cărora le-am răspuns că le voi publica bucăţile, că ele vor „apărea în unul din numerile viitoare ale revistei noastre, deîndată ce voi avea loc. Până atunci, puțină răbdare. Să trecem acuma la răspunsuri. PLOȘTINARU GHEORGHE. — Bineînţeles că-ți „vei primi premiul. Am să te rog însă un lucru: în scri- soarea viitoare, caută să scrii mai pe înțelesul tuturor. Scrie aşa cum vorbeşti. Drept să-ți spun, în ultima carte poştală sunt unele lucruri pe care nu le-am priceput. IRIS E, ROZEANU. — Dragul meu, chestiunea pe care mi-o reclami în legătură cu abonamentul, depinde de mine. Trebue să scrii o carte poştală pe adresa revistei, dar Secției de abonamente, care cu siguranță că va controla şi va îndrepta greşala. In ceea ce priveşte premiul, mă surprinde şi pe mine că - „nu l-ai primit încă, deoarece eu ţi l-am trimis. Poate că l-ai primit între timp ? GURTOVOI LOTTA.—Dragă fetiţo, bucata pe care mi-ai trimis-o m'a impresionat şi pe mine foarte mult. E scrisă frumos şi întâmplarea este cu adevărat foarte tristă.. Imi place mai ales, fiindcă scrii despre sentimentul prieteniei, care este dintre cele mai frumoase pe care le poate avea omul. teps noutăți * dela tine. EUGENIU ISTRĂTESCU. — Sunt foarte bune ambele povestiri pe care mi le-ai trimis. Mi-a plăcut mai ales aceea care este intitulată „Bunica“. Cealaltă are nevoie de unele îndreptări. Descrierea câmpului în vremea secerişului este reuşită. ALMA HORN. — Răspunsurile în legătură c cu jocu- rile le dă redactorul paginei „Joc şi joacă“ şi aceasta “peste puțină vreme te voi nu numai dacă este nevoie. Imi pare foarte bine că ai început să deslegi jocurile publicate de. noi. Sper că găsi printre premianţii jocurilor, ba poate chiar şi printre colaboratori. Că revista ngastră îţi este pe plac, mă bucură gorpus de mult. LEON DAVID. — Dragul meu, se poate că la cele- lalte concursuri să fi avut mai mult noroc. De data asta nu prea ai. Intâmplarea cu tânărul salvat dela înnec este desigur frumoasă şi interesantă. Iubirea aproapelui este prima datorie a oamenilor. Numai că povestirea nu prea este chiar aşa ca să poată fi premiată la concursul nostru şi deci să se publice. Mai încearcă însă, căci ai darul de a povesti limpede s aceasta este foarte mult. ALFRED PUIU. — Povestirea trimisă nu cadrează cuo revistă pentru copii. Şi apoi este lipsită de viață, nu emoționează pe cititori. Se vede că este mai mult un rezumat, decât o compoziție originală. Ori pentru „un rezumat, ai scris prea multe pagini. Mai încearcă totuşi, A FELICIA PREDOIU. — O prietenie până la moarte este bună. Dar nu o pot publica în cadrul con- cursului şi iată de ce: ai talent şi ai fost premiată odată. Acuma mi-ai trimis, încă două sau trei bucăți. Și ele sunt bune. Dacă voi publica însă numai compoziţiile tale, atunci ce facem cu ceilalți cititori ? Nu este cavalereşte, dacă eşti mai tare, să “baţi pe toţi cei pe cari îi ştii mai slabi ca tine. Răspunsul acesta mai este pentru un cititor, care, căpătând un premiu, acuma vrea să ia toate premiile literare pe care le mai avem. CARMEN CRĂCIUN. — In primul rând o mică îndreptare : concursul, l-ai văzut în revistă, iar nu „la“ revistă. Desenul mi-a plăcut. Cum nu sunt eu însă aceea care hotărâsc în chestiunea aceasta, ci un comitet format din mai mulți pictori, îmi pare foarte rău că nu pot răspunde la cele ce mă întrebi., Ai răbdare să se dea rezultatul. aici să te dist rezi? at T A z p -ieo E PE T ~ ARET" e - - —-- PE POETA a OD TR E PO IE hd: dei Vp = Ari ea A Ceai N be “ $ ! y PY LIBRARIE Băeţaşul ăsta-i Bică Cum uitase — ce poveste ! Dar de cadou, parale n'are. Năzdrăvan şi fără frică Azi doar ziua mamii este. Tare-i gol prin buzunare. CAYT ucenic 4 Iată, vede un afiş: Imediat cum fu angajat. Duşumeaua'n plus o freacă „Cat ucenic, dau bacşiş“. S'a şi pus pe măturat. Cât mai mulţi bani vrea să facă. A muncit ca un erou, Trece pe la librărie Iar când iese, Bică are Şi-are acum bani de cadou. Intră iute'n prăvălie, De sub braţ, o carte mare. La uşa casel strigă-odat': Mama-i tare-emoţionată Şmecher eşti, Bică 1 Se poate? „La mulţi ani! Vezi ce ţi-am luat?! Şi despachetează'n dată. Imi luaşi „Carte de bucate“ I? MOŞU-LICĂ DIMINEAŢA mezi SA = lLO S + COPIILOR = ECU pe ata ARII i Ra tal „PIC-PIc: (POVESTEA UNEI RÂNDUNICI) CA EPARTE de noi, în ţara în care plantele K nu mor niciodată, pe țârmurile lacului Victoria, la izvoarele Nilului, poposiseră de multă vreme o rândunică şi un rândunel, Cuibul îl aveau într'un cocotier înalt, 14 unde nu puteau ajunge decât şarpele şi maimuţica. Şarpele le distrusese odată cuibuşorul, dar cele două păsărele şi-l reclădiseră oftând. Chiar a'doua zi vorbisetă cu Bim, maimuţica, iar când şarpele veni din nou, se pomeni în cap cu o nucă mare, care îl cam ameţi şi-l făcu să-i treacă pofta de fapte necuviincioase. Bim era bun prieten cu cele două păsărele. Le urmărea hărnicia şi-i plăcea să le vadă trecând ca săgeata deasupra copacilor uriaşi. Dar iată, că de două zile, Pic-pic, rândunica, şi Cirip, rândunelul, începuseră să facă sboruri lungi şi nu veneau decât seara acasă. Iar când Bim îi întrebă, Cirip îi răspunse că vântul le adusese pe aripile sale vestea că în țările mai reci primăvara sosise, iar copacii au înflorit, aşa că ele, păsărelele, vor trebui să plece iar într'acolo. Intr'adevăr, patru zile mai târziu, un punct se ivi în zare. Crescu repede şi, în curând, se zări bine. Era stolul rândunicilor. Se apropia ca săgeata, deasupra lacului, îndreptându-se către miază- noapte. Pic-pic şi Cirip priviră în jurul lor. „La revedere, dragă Bim !“ — strigară păsărelele şi întinseră aripioarele, luându-şi sborul şi alăturându-se tovarăşelor lor. Sus, în vârful cocotierului, Bim îşi şterse o lacrimă; şi le urmări trist, cu privirea, până ce nu se mai zăriră. Zi şi noapte sburară, poposind mereu pentru a nu obosi prea mult, când într'o dimineață, în fața ochişorilor lor apăru marea, nesfârşita mare. Rândunelele se înfiorară şi Pic-pic câtă îngrijorată către Cirip, care clipi uşor din ochi. Intinderea nesfârşită de apă, verde, cu valurile rostogolindu-se cu sgomot, le îngrozea. Câte oare vor ajunge de cealaltă parte? Fără să vrea, îşi ridicară cu toate ochişorii către cer. Acolo le era scrisă soarta |! „ Şi abea acum începu adevărata călătorie. O corabie mare apăru a doua zi la orizont şi păsărele hotărâră să se lase pe catargele ei. Când aceasta fu ajunsă, întregul stol putu să se odihnească şi să se hrănească nestingherit. Marinarii, înveseliţi în singurătatea lor, le primiră cu voioşie şi micuţele ființe avură o zi bună. Cirip aduse lui Pic-pic o bucăţică de pesmete şi rândunica mâncă cu lăcomie din ciocul lui. Când se sătură, băură puțină apă ce se strânsese într'o scobitură, apoi vărându-şi căpuşoarele în pene, adormiră obosite. Noaptea se lăsase şi odată cu ea nori negrii se îngrămădiseră pe cer, Le trezi un legănat groaznic şi o umezeală neplăcută. O furtună puternică izbucnise. Vântul puternic mătura marea, ridicând talazuri, care furioase, izbeau vasul din toate părţile, făcându-l să | | | trosnească din toate încheieturile. Fulgerile lumina ca ziua şi tunetele se alungau deasupra norilor rostogoliți în atmosferă. Deodată, o scânteie orbitoare, o trosnitură ca şi când cerul s'ar fi surpat, apoi o lovitură groaznică cutremură corabia, care se nărui pe o coastă. Strigăte şi țipete răsunară în mijlocul potopului de apă, pe punte, în timp ce pe cele două catarge, căci unul se rupsese, păsărelele tremurau ca varga, cu penele ude şi cu frica în suflet. Pic-pic privi în jurul ei. Nimeni. „Cirip, cirip !“ se tângui ea, dar bietul rândunel se zbătea în mijlocul valurilor necruțătoare. Noaptea ce o petrecu fu de pomină. Vasul se scufundă spre ziuă şi păsărica rămase agățată de o scândurică. Zorile vestiră o zi minunată şi marea se linişti, încet, încet. Pic-pic rămăsese însă singură. Soarele o uscă repede şi, plină de durere, rândunica îşi reluă sborul către primăvară. Trecură săptămâni întregi de istoveală, dar într'o zi păsărica zări însfârşit uscatul. Totul era verde şi înflorit. Pe cerul de un albastru minunat pluteau norişori mici, albi; asta o înveseli puțin pe Pic-pic, care plină de curaj, îşi luă sborul înainte. Alte zile trecură, zile în care păsărica lăsase în urmă munți albi, câmpuri verzi şi ape turburi, până ce, într'o bună zi, malul înverzit al Dunării se ivi în depărtare. Mica rândunea îşi mări puterile, trecu apa ca fulgerul şi se avântă pe câmpiile înverzite, înălțând triluri repezi. Işi simţea sufletul plin de bucurie, „o fericire ce-i țâşnea din ochi- şori, din cântecele ei, din toată ființa ei. Oh, natura era încântătoare ! lată pomii înfloriți, iarba verde şi grasă, colo o turmă cu un păstoraş, iată un râu, un izvor... iată satul unde îşi avea cuibul... i „Cip-cip-cirip !“ — şi plină de voioşie, pasărea se înălța mai sus. Colo, jos, într'un tufiş, un răutăcios întinse o praştie. Pac! — Pic-pic simți că pământul se învârteşte în jurul ei, avântuli se frânse brusc şi, ca o piatră, căzu în jos. Se încordă însă înainte de a atinge pământul şi, cu greu, izbuti să sboare mai departe, cu aripioara dreaptă sfârămată. O ceaţă i se puse înaintea ochilor. Ajunse la ştreaşina unei case, îşi văzu cuibul şi se agăță cu ghiarele de margine. Se clătină înapoi, vru să stea dreaptă, însă căzu pe spate, cu gâtul întins. „ Şi păsărica muri cu ochii înlăcrimați... LICĂ HOREN intoarce pagina. Vei găsi romanul, SUFLET DE STRĂJER". PE E E Sa cls d În Piz ca ile De. Pi ae da P: 4 v Erik" a Caz a PIERDUȚI IN NEGURI. OAPTEA coborîse ca o ceață groasă pe vale. In vilele înşirate dealungul şoselii naționale, se aprindeau, ici şi colo, lumini. In căsuțele ţărăneşti, urcate pe poala muntelui şi înconjurate de covorul alb de nea, opaițele fuseseră stinse, iar lumea OLOCOANDONDAPa se dusese la culcare. Crăciunul trecuse în linişte şi voie bună. Ce-i interesa pe oameni vifornița păgână de afară, atunci când în magazii butucii se grămădeau unii peste alții, iar în pod, şuncile grase de porc, atârnau, pe grinzi, la afumat. Cu toate acestea, la postul de jandarmi din Zamora nu dormea încă nimeni. Şeful postului, plutonierul Marin, primise de ştire, prin telefon, că un grup de drumeți, pornit să ducă de-ale mâncării oamenilor ce se aflau închişi de viscol, pe culmea Omului, nu dăduse încă nicio veste, dupăcum se înțeleseseră, dela prima casă de adăpost, din drum. Este drept, că printre cei cari înfruntau muntele, spre a duce ajutor semenilor înconjurați de nămeții uriaşi, se afla şi un bun cunoscător al drumurilor şi potecuțelor Bucegilor, comandantul de străjeri, Victor Bălan, un om curagios şi gata ori când la sacrificiu. Alarma fusese dată de îngrijitorul uneia dintre casele de adăpost, aflate pe şeaua Caraimanului. Se ştia, că dela o vreme se întâmplau pe munte lucruri neobicinuite. Numeroşi drumeţi, pe cari nenorocul i-a dus singuri pe potecile mai retrase, dispăruseră, fără, să se fi putut afla ce s'a întâmplat cu ei. In prima clipă s'a crezut că s'au prăbuşit prin prăpastii, dar patrulele trimise în căutarea lor n'au găsit urme prin locurile primejdioase, ba se mai întâmplă că într'o noapte, nu cu mult înainte de Crăciun, o seamă de tâlhari să fi înconjurat casa de adăpost din apropierea canionului Haroabein, fără să fi putut însă prăda nimic, deoarece drumeții aflători acolo, sau apărat f cu armele în mâini. Posturile de jandarmi, aflate i poalele Bucegilor, au trimis de îndată patrule pe urmele tâlharilor. După ce-au străbătut toate văile, patrulele acestea s'au adunat la Casa Babelor, sub comanda unui sub- locotenent, pornind de acolo, în grup, spre casa de adăpost depe Omul, de unde aveau să coboare prin punctul numit Gaura, la Bran. Iată însă, că vremea, care fusese până atunci senină, s'a stricat dintr'odată. Furtuni năprasnice de zăpadă şi geruri, cum nu s'au mai pomenit vre-odată în Bucegi, au tăiat calea jan- darmilor viteji, porniţi în urmărirea tâlharilor. . După socoteala celor de jos, compania aflată sub comanda tânărului sublocotenent, trebuia să fi ajuns la casa de adăpost depe Omul. Se ştia însă că îngri- jitorul casei nu avea alimente îndestulătoare, pentru atât de multă lume şi deaceea comandantul legiunii, foarte îngrijorat, mai ales fiindcă vremea nu se li- niştea, a ordonat să se formeze o coloană de salvare care să ducă în saci, merindele şi medicamentele tre- buincioase celor aflați închişi de zăpezi. O nenorocire nu vine însă niciodată singură! Deoarece viscolul rupsese legăturile telefonice dintre culmea muntelui şi vale, comandantul ceruse coloanei de salvare, să semnalizeze la caz de nevoie, prin lumini sau focuri de armă, situația în care s'ar afla. In fruntea coloanei de salvare pornise comandantul de străjeri Victor Bălan, un adevărat copil al mun- telui, înalt, voinic şi frumos, care de îndată ce auzise că o companie de bravi oşteni se afla în pericol, n'a pregetat să le fugă într'ajutor. Ca bun străjer, n'a voit să ştie de pericolul mare în care se arunca, căci DIMINEAȚA E macel d * COPIIL în» fi pă i. as sie WG OR - comandant, nu avea să înfrunte, dupăcum se va vedea mai încolo, numai urgia muntelui, ci şi răutatea bandei de tâlhari şi spioni, cari făceau nespus de mult rău țării. Un lucru este sigur, că deşi trecuseră 48 de ore dela pornirea coloanei de salvare, niciunul din pos- turile de jandarmi nu primise vreo veste dela viteazul Bălan. Ingrijorarea creştea necontenit. Comandantul legiunii de jandrmi era disperat, căci acum nu mai era vorba numai de salvarea vieții oşte- nilor, ci şi de salvarea celor douăsprezece. persoane, pornite sub comanda lui Victor Bălan, spre a le duce ajutor. | Ingrijorarea era însă cu mult mare în sânul sto- lurilor de străjeri, cari îl cunoşteau pe comandantul Bălan, şi cari îl iubiau. Din clipa plecării, în fiecare dimineață şi după amiază, străjerii se adunau la postul de jandrmi, spre a afla veşti dela cei plecaţi. Orele treceau însă, fără să aducă nici o noutate. Pe fața străjerilor se putea citi îngrijorarea. Intre timp, viscolul bântuia cu aceeaşi furie. La postul de jandarmi din Zamora, comandantul convocase pe toți şefii de post din împrejurimi, spre a se sfătui cu èi. Intr'o odaie. alăturată se afla un grup de stră- jeri mai răsăriți, cari aşteptau, cu nerăbdare, să afle care sunt hotărîrile luate de comandant. Printre străjerii aceştia se aflau şi trei prieteni buni, Sandu, Nicu şi Toma, cunoscuți pentru curajul şi devotamentul lor şi oameni de încredere ai comandantului cohortei. Sandu era băiatul unui funcționar al fabricei din Buşteni, un flăcăiandru roşcovan, cu câţ va pistrui _pe nasul lui subțire şi ascuțit. Intre camarazii din stol era poreclit „Veveriţă“, deoarece mavea nicio clipă linişte şi oriunde era de făcut ceva, săria şi el. Oridecâte ori stolul era la ananghie, Veveriţă găsia o soluție. Mijloacele cele mai năstruşnice i ieşiau din capul cu părul roşu şi sburlit şi nu odată s'a întâm- plat ca victoriile stolului să fie datorite acestui băețandru sprințar. Nicu şi Toma erau porecliți de camarazii „Gemenii“, deoarece se asemănau ca două picături de apă. Cu toate acestea, nu erau frați. Nicu era băiatul unui sătean din Buşteni, iar Toma era băiatul docto- “rului dintr'o plasă apropiată. S'au cunoscut în şcoala primară. Cum se asemănau foarte mult, învățătorul, de îndată ce i-a văzut, le-a pus întrebarea: — Sunteţi fraţi?. — Nu — răspunse Nicu. — Nu suntem. frați, nici nu ne înrudim. Şi într'adevăr, nici aăcat numele de familie nu se potrivia. Cu toate acestea, mai rar două fiinţe să se asemenea într'atâta. Erau amândoi liniștiți, cumpătaţi la vorbă şi la faptă şi hotăriți să facă orice, atunci când o cerea nevoia. Din prima zi de şcoală, Nicu şi Toma erau nedespărțiţi. Işi făcea lecţiile împreună, şedeau în aceeaşi bancă, aveau aceiaşi prieteni şi la joacă erau mereu cot la cot. Când sa înființat Stră- jeria, băeții au cerut şi comandantul a admis, ca să facă amândoi parte din acelaş stol. Şi cum Sandu le era cel mai bun prieten, a cerut şi el acelaş lucru. Aşa s'a făcut ca cei trei prieteni să fie nedespărțiți la joacă, la învățătură şi în stolul de străjeri. In noaptea când s'a întâmplat cele ce povestim, cei trei băieți, şedeau, după cum am spus, în camera alăturată de unde se ținea sfatul jandarmilor şi astepta, nerăbdători, hotărîrile.> — Băieți, spuse într'un târziu, 'Toma — ce ne facem dacă nu se linişteşte viforniţa şi dacă iubitul nostru comandant nu dă niciun semn de viață? — Ştiu şi eu? — răspunse Nicu. Să cca şi lor ANE fi: i ai: PAA hoasate: domnul iar. al legiunii de jandarmi. Cum va voi dânsul, aşa vom face! — Nu zic să nu dăm ascultare, — spuse atunci Veveriță. — Dar parcă m'ar bătea gândul să mai formăm o coloană de ajutor, şi să pornim pe urmele domnului comandant Bălan. Cred că-i vom fi de folos, dacă-l vom ajunge din urmă, aducând cu noi medi- camente, căci bănuesc că s'a întâmplat o nenorocire. Nicu şi Toma au rămas pe gânduri. — Are dreptate Veveriţă — spuse, într'un târziu, Toma. — Desigur că domnul comandant Bălan ar fi dat de veste, dacă lucrurile ar fi fost în ordine. Cine ştie însă ce ne ascunde negura; care înconjoară muntele. Dacă s'au rătăcit pe o vale periculoasă? Dacă au fost atacați de tâlharii, despre care se spuse că ațin po- tecile muntelui? — Asta n'ar fi bine — spuse Nicu. — Mă gândesc însă ce putem face noi ca să-i venim în ajutor, Ce spui Veveriţo? — As „e bună! — strigă Veveriţă, sărind depe scaun, — cum ce putem să facem? Putem să facem foarte multe. Nu ne-a învățat oare domnul comandant Bălan să tragem cu revolverul şi cu puşca? Nu ne-a : învățat să formăm coloane de salvare şi să dăm ajutor drumeților rătăciți pe munte? Cred că mai înainte legiunii de jandarmi, să ` „porn im în căutarea coman- dantului nostru iubit. ; URI F '* — Trăiască Veveriță! — glas, Nicu şi Toma. — Asta trebue să facem! Cei trei străjeri şi- au în fun peste urechi şi au ieşit afară în viforniță, ducându-se fiecare, în grabă, spre casele lor. După mai puțin de jumătate oră, Gemenii şi Ve- Veriţă se aflau complet echipați, cu bocanci sdraveni 'în picioare, îmbrăcați gros şi cu raniţele în spinare, s în odaia alăturată, din casa postului de jandarmi. e Deabea intraseră, de câteva clipe, când se deschise uşa odăii în care se ținea sfatul, iar comandantul legiunii de jandarmi intră înăuntru. ' — Ce-i cu voi, băieți? — întrebă comandantul, care-i „cunoştea. foarte bine. — Ce-i cu tine, Veveriţo, nu |. mai ai linişte? De ce nu te duci să te culci? = — Să trăiţi domnule comandant — Spuse atunci | găduiţi să pornim în căutarea sa. Faţa comandantului legiunii se întunecă. ` Intr'ade- A d Le, în timpu! sfatului ce se ţinea la post, s'au „ discutat mijloacele, spre a veni în ajutorul celor dis- p> păruți şi nu se găsise altă soluție, decât să se cheme 2 ajutoare, dela Ploeşti şi Bucureşti. Jandarmii cari mai rămăseseră la posturi, nu puteau fi trimişi în patrulare pe munte, deoarece s'ar fi chemat să se lase fără pază comuna. Este drept că unul din şefii posturilor de jandarmi ; fusese de părere să se formeze coloane de ajutor dintre străjerii mai răsăriți. Dar cine avea curajul să ceară unor flăcăiandrii să în- frunte urgia muntelui, pe o Mar atât de grea? Şi mai ales, cum se puteau rimite copii, împotriva tâlharilor cari bântuiau muntele, căci comandantul nu stătea la îndoială că a victimă acestor răufăcători. | | — E cam greu lucrul ăsta, băeți — spuse” “atunci comandantul de jandarmi. — Nu ne este teamă de greutate, - domule coman: dant — răspunseră cei trei străjeri, într'un glas. — Ştiu că nu vă este frică de greutate. Gândiţi-vă însă că veţi .avea să înfruntați nişte tâlhari cruzi, cărora mi-e tare teamă că nu lesa pnn pe piept, nici comandantul vostru. — Domnule comandant — spuse atunci “Veveriţă, | ` : „de toate să dăm o goană până acasă şi să ne pregătim haine călduroase şi raniţe | pentru drum şi după „aceea să cerem îngăduința, domnului comandant al fete atunci “întrun A at, într'o clipă, căciulile "domnul comandant Bălan se află în „pericol, prin Hi hăurile munţilor? Am venit să vă rugăm să ne în- Bălan, comandantul de, străjeri, şi oamenii aflați cu el împreună, au căzut” „Veveriţă — cum.o să ne ducem să ne culcăm, când | e bue să-l u pre aia TAE i orbește. N rii THE E, ieşind cu un pas înainte — sunt arar pe care un copil ca mine nu trebue să le vogbească. Cu toate acestea, fiindcă este vorba de salvarea comandantului nostru, domnul Bălan, voi vorbi: am aflat şi noi de banda de tâlhari care se ascunde undeva, pe culmile Bucegilor şi mai ştim că ei se află în slujba unei - „ţări duşmane nouă. Dacă pornim împotriva lor, ne servim țara şi tronul şi aceasta este datoria oricărui străjer. De ce să ne fie teamă? Suntem oricând gata să ne dăm viața pentru țară. Comandantul legiunii îl privi drept în ochi pe băiat. Simția o căldură în jurul inimii şi privirile "i se împăiănjeniră de lacrimi. — Sunteţi trei băieți viteji — spuse comandantul — şi care vă iubiți țara. Vă dau voie să porniţi pe munte, în căutarea şefului vostru! Dumnezeu să vă ajute! — Sănătate! domnule comandant — strigară atunci, într'un glas, cei trei străjeri. — Vă rog însă, băieți — continuă comandantul — să-mi ascultați sfaturile mele şi să fiţi prevăzători. Nu plecaţi la drum înainte de mâine, în zori, când „vom încerca să formăm o coloană mai mare, ca s'o- trimitem împreună cu voi. Luaţi-vă arme, mâncare şi îmbrăcăminte groasă, căci nu se ştie ce vă aşteaptă şi mai cu seamă, fiți prudenţi şi gândiţi-vă la tot ceea ce ați învățat, în timpul instrucției. Curajul! nesăbuit este tot atât de nefolositor ca şi frica. E ` bine să fii curagios, dar să fii cumpătat şi să ai curaj pisei când trebue, adică, cu rost. Acum peine asă asă şi vă giha ETA CAPITOLUL II P PE VALEA URLÄTOAREI | l $ i Intunecimea mai aco epea încă văile, itunci când Gemenii şi Veveriţă au venit la postul de jandarmi. Aci au găsit încă 12 camarazi $ itrăjeri, cari răs- - punseră chemării comandantului, fiind gata, ca şi cei trei prieteni, să pornească în căutarea celor aflaţi în „pericol. s După puțină vreme, sosi la post şi comandantul legiunii de jandarmi. Străjerii au luat „poziţia de drepţi, dând onorul, comandantului. După aceea, co-? „mandantul le spuse: — Băieți ! Inainte de a porni la drum, alegeţi-vă un gef, ca e ara vă conducă şi de care să ascultați. te făce niciodată nimic bun, fără un şef şi fară A Sm: lina desăvârşită a celor cari- tre- neze. Pe cine îl vreţi de şef? >~ © Străjerii s'au privit o vreme între ei, popă care Toma spuse: `- — Domnule comandant, cred că cel mai bun sef ar fi Veveriță l — Da, da, să fie Veveriţă glas ceilalți străjeri. `- — Bine, băieţi — +Spuse comandantul! — să fie Veveriță şeful. Cum” vreți voi! Aşi vrea însă ca Veveriţă să nu vă conducă numai după capul lui, — deştept — dar prea necumpătat şi să mai asculte şi de sfaturile lui Nicu şi Toma, care sunt mai liniștiți. De bună seamă, că vorbele comandantului au fost ascultate, întocmai. | După un sfert de oră, coloana de salvare por în getul — Strigari într’ un ` ordine, pe şosea, spre începutul văii Urlătoarei, care ducea mai repede pe culmea Jepilor. Deşi valea este grea pentru vreme de iarnă şi mai ales când e iii ! niță, străjerii au ales-o, pentrucă este mai scurtă. — Străjeri ! — spuse Veveriţă, de îndată ce căloana ajunse la începutul văii. Incepem acum urcuşul ! vă rog să fiți „cumpătaţi, ca să nu se întâmple vreo.ne- norocire, căci eu răspund de viața voastră. . i Acesta este începutul românului „SUFLET DE STRĂJER“ de Madu Ţurcan. Cartea a apărut de curând. r ` „INSULA FANTOMELOR“. p w e. di ăpuși din A wv ~ lá w sârmă şi lână Lucrul acesta este foarte uşor de făcut. Trebue numai puțină răbdare şi bunăvoință. In figura 1 se vede cum trebue să pui primele fire de sârmă. In figura 2 lucrul este arătat mai clar. Sârma trebue să fie mai multă, ca păpuşa să fie mai solidă. Figura 3 arată cum trebue să legi primele fire de lână, astfel ca să ia ființă mâinile şi trunchiul păpușii. Fig. 4 cum se pun picioarele, iar în figura 5, cum trebuesc fixate. Păpuşa este gata. Mai trebue numai să-i zu- grăviţi chipul. Dacă faci două păpuşi şi le legi între VRĂJITORUL Ca să jucaţi acest joc, aveţi nevoe de un tovarăş, numit medium. Mediumul se leagă la ochi şi se aşează pe un scaun. Vrăjitorul trece în spatele lui, îl atinge uşor cuo linieşi apoi îl întreabă, ce culoare uu ales persoanele de faţă? Mediumul va răspunde de îndată culoarea, pr deşi nu a fost de faţă la alegerea ei. Iată cum: — vrăjitorul se înțelege cu mediumul, că de-lîn- treabă: Ce culoare am ales ? să răspundă: Roşul La întrebarea: Care-i cu- loarea? — să răspundă: Verde! La întrebarea: Cu- loarea? — -să răspundă: Galben! La: Spune culoa- r" ~< (e) Q real—să răspundă: Violet] La: Ghiceşte culoa- mA rea! — să răspun- ; dă: Albastru! La: a Spune! — să răs- pundă: Alb! lar GA la: Spune repede culoarea! — să răspundă;Negru! Prin urmare, toată greutatea este ca vrăjitorul şi mediumul să ție minte întrebările şi culorile care sunt în legă- = tură cu ele. Dacă cei faţă de cari faceţi experiența nu ştiu de această înțelegere secretă, ei se vor mi- nuna mult. ele, atunci ai un‘ frumos semn de carte (figura 6). Se mai pot face păpuşi, îndoind sârma cum se vede în figura 7 şi înfă- șurând-o cu lână (fig. 8). Făcând apoi un schelet de sârmă ca în figura 9 şi înfăşurându-l cu lână, obţineţi cățelul din figura 10. Ochii se fac din două mărgele negre, Ei | Tăiaţi atenţi cu o foar- fecă figurile din desenul alăturat, adică atât chipul fetiţii, cât şi hainele. Luaţi seama să nu tăiaţi jos benzile de hârtie albă prinse de rochie. Lipiţi chipul fetiţii de un carton nu prea gros, apoi îmbrăcați păpuşa astfel obținută cu hainele de prințesă egipteană. Veţi vedea ce frumos arată. Nici nu o veţi mai recu- nouşte, DIMINEAŢA $ ? COPIILOR Cursa de automobile La jocul acesta parti- cipă doi jucători. Fie- care dintre ei își alege un automobil: unul roşu, celălalt albastru. In locul automobilului roşu se poate pune un pion alb, iar în locul celui albastru, un pion negru. Pionii sunt puşi în câmpurile A (primul) și în câmpul B (al doilea). După aceea A aruncă zarul (un singur zar) şi-şi mută pionul cu atâtea câmpuri, în direcția săgeţii, câte puncte i-a ieșit. După aceca dă şi B cu zarul şi mută la fel, tot în direcția săgeţii. Rostul jocului este ca auto- mobilul A să-l ajungă pe automobilul B, sau B să-l ajungă pe A. Dacă A îl ajunge pe B, a | că teatru tesar Thad n NRS = .! âştigat A. Dacă B ilaj > pe A. d si câștiga ` M O R | S C A câştigat că il ajunge pe atunci a câștigat B Se socoate că un automobil l-a ajuns pe celălalt, când dând cu zarul, nimereşte în acelaş câmp cu adversarul său, In drum sunt însă piedici: când jucătorii ajung în câmpul 1, nu au voie să dea odată cu zarul; când ajung în câmpul 2 trebue să dea cinci câmpuri înapoi; în câmpul 3 se drege şoseaua, astfel că trebue să aştepte ca adver- sarul să dea de trei ori cu zarul; în fine, când vreunul A din jucători ajunge în dreptul câmpului 4, care formează o punte, are dreptul să treacă de partea cealaltă a dru- mului. Luaţi însă bine seama: automobilele trebue să se ajungă între ele, nu să se întreacă. Prin urmare să fie (A n CATAN Taie un pătrat de hârtie colorată. Crestează colțurile ca $ “în figura 1. Indoaie cele patru colțuri spre centru, ca în figura 2. Infige un ac la mijloc şi fixează totul într'un băț, ca în figura 3. Pentru ca morişca să nu alunece pe ac în sus şi în jos, puneţi o mărgea în punctul însemnat cu P. Dacă ţineţi această jucărie în bătaia vântului, morişca se învârtește, iar culorile dau o imagine foarte frumoasă. amândouă pe acelaş câmp. — m e m DIMINEAȚA = i COPIILOR UN ROMAN DE AVENTURI REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE : Tom Bevis şi Sandy Mackay sunt tovarăşi de joacă şi de şcoală. Necăjiţi că nu au putut obţine un pre- miu şcolar care să le ajute să-şi continue studiile în Anglia, cei doi băeți au pornit să se plimbe cu o barcă în largul oceanului, în golful Melbourne. Pe neaşteptate apare la orizont hidroavionul căpi- tanului Allan, un erou național al Australiei. La amerizare, mecanicul hidroavionului cade în apă şi. e cât pe ci să se înnece, dacă nu ar fi sărit în răsplată, căpitanul Allan îi plimbă pe băeți cu hidro- avionul, iar în cele din urmă, îi ea cu el în sborul Melbourne-Londra. La prima escală, adică odihnă, aviatorii sunt amenințați de un bătrân sălbatec, anume Mindana. Ei nu iau în serios blestemele ne- grului şi pornesc a doua zi în sbor, dar sunt sur- prinşi de un ciclon şi aruncați pe o insulă părăsită. Zile întregi, naufragiații încearcă zadarnic să intre în legătură cu restul lumii. In cele din urmă ei îşi dau seama că au căzut pe o insulă misterioasă, poreclită Insula Fantomelor, care după ştirea căpita- nului Allan este locuită de nişte canibali fioroşi. Naufragiaţii nu au provizii şi nici prea multe muni- țiuni, aşa că încearcă să facă economie şi cu unele şi cu altele, apărându-şi totuşi îndârjiți viața. O mică navă cu pânze, care venise până în apropierea insulei, s'a depărtat după puțin timp, cu toate semnalele disperate ale celor patru tovarăşi de nenorocire. Sin- gura lor speranță a mai rămas un mic aparat de te- legrafie fără fir, dar care nu prea este puternic. zAparatul este pus în funcțiune dar este slab. Intr'o „pe când în tabără nu se afla nimeni, locuitorii m,isterioşi ai Insulei Fantomelor distrug aparatul de radio-telegrafie. Băeţii, Tom şi Sandy găsesc tabăra în flăcări şi nici o urmă a căpitanului sau a lui Jarock. „Disperaţi, deşi este noapte, pornesc în junglă trăgând rachete luminoase, spre a-i salva pe tovarăşii lor mai mari, cari au căzut în mâinele sălbatecilor. 14. In e de ioare, piticul obişnuia să străbată jungla cântând dintrun flaut pe care băștinașii îl ARAN fermecat. Adevărat este că la sunetul piți- găiat al flautului, toți şerpii veninoși eşeau de prin ascunzătorile lor, urmându-l pe Teiaco. Şerpi Cobra, şerpi cu clopoței, ba chiar şi un neam de șopârle ve- ninoase se apropiau ca vrăjite de omulețul acesta urit și nu îndrăzneau să se atingă de el. Teiaco ştia că ordinele lui Mindana nu pot fi discutate și de a- ceea, fără să mai spuie un cuvânt, îşi scoase dela brâu flautul și începu să cânte. Intre timp, război- nicii sălbateci se adunară în jurul lui Mindana și aprinzându-și torțele, aşteptau ca șerpii să facă mi- nunea şi să ucidă cu veninul lor pe cei doi băeţi. , Chiar în clipa în care Teiaco începuse să cânte, Tom şi Sandy se opriră locului spre a-şi număra cartuşele care le mai rămăseseră. Răstimpul acesta scurt, nu mai mult de șaizeci de secunde, le salvă viața, căci de şi-ar fi continuat înaintarea nebună spre peșteră, ar fi ieşit în calea şerpilor, care eşiseră afară spre a se apropia de Teiaco. Băeţii observară lumina palidă a torțelor ce luceau între arbori și dându-și seama că dușmanii lor se a- MEATA flă acolo, deschiseră din nou focul asupra grupului „acestora. Intretimp, în jurul piticului se adunaseră „toţi şerpii veninoși ai junglei , vrăjiți de sunetul flue- rului. Tciaco avea tocmai de gând, ca printr’ un: fel pe care-l cunoștea numai el, să dea poruncă şerpilor să se năpustească asupra băeților, spre a-i ucide, când Sanddy trase din nou o rachetă luminoasă, care aruncă o spaimă odată, Tom, trăgea ultimele. cartuşe cu carabina. Bu- buiturile armei şi mai ales lumina verzuie a rachetei PENTRU TINERET nebună asupra sălbatecilor. Tot- - îngrozi pe mâncătorii de oameni, cari fără să mai ţie seama de ordinele lui Mindana, o luară la goană spre inima codrului urlând ca în gură de şarpe. — Mai trage o rachetă Sandy, spuse Tom, care ob- servase spaima duşmanilor. -Racheta se înălță printre arbori, luminând jungla, apoi căzu în mii de raze asupra copacilor. De data aceasta, sălbatecii păreau cuprinși de nebunie. — Să fugim Mindana ! strigau ei. Albii aceştia sunt fiii diavolului şi au prăbuşit cerul, au aruncat stelele: de pe boltă şi trag după ei iadul. Roaneck nu mai există. Vraja a fost ruptă. Lumea piere în faţa bleste- melor albilor... i- Tom şi Sandy îi văzură pe sălbateci luând-o la goană spre peşteră, apoi ocolind-o cu teamă şi .cău- tând scăpare cât mai departe de casa lui Roaneck, adică de grota celor o mie de suspine, Șerpii, elibe- raţi de vraja piticului și speriaţi și ei de lumina ne- așteptată care acoperea jungla, se ascunseră grăbiţi prin scorburi, astfel că drumul celor doi viteji spre închisoarea tovarășilor lor era liber. CAPITOLUL XVIII VITEJILOR NU LE STA NIMIC IN CALE In tot timpul luptei, care sa desfăşurat la poalele colinei Scheletelor, cei doi băeţi au dat dovada unui curaj nebun. Nu aveau decât un singur gând şi anu- me să-şi salveze prietenii din ghiarele Sălbatecilor. Ce se întâmplase însă în acest răstimp cu cei doi pri- zonieri ? Allan şi Jarock, cari încercaseră să resiste duşma- „nilor lor, fură învinşi şi legați. Erau acoperiți de răni, iar fața le era însângerată. Căpitanul leşinase.* "Nu- mai Jarock îşi mai dădea seama ce se întâmplă cu ei. Cu toate acestea, lucrurile i se păreau atât de fantas- tice încât nu-și credea ochilor. —- Căpitane, căpitane... unde suntem...? întrebă el cu glas încet. i ş Allan nu-i putea răspunde însă, astfel că PANE tăcu din gură.. Nu se auzeau decât gemetele lui Allan care abia își trăgea respirația., Obișnuindu-se. cu se- miobscuritatea peşterii, Jarock îi văzu pe cei doi paz- - nici cari stăteau ca niște statui în apropierea lor, cu săbiile scânteetoare în mâini. astfel că le ceru puţină apă. Sălbatecii păreau însă că nici nu-l aud. Rănile îl dureau, îi era, foame şi se simțea slăbit. Cu toate acestea nu scotea nici un gea- măt. De undeva, din adâncul peşterii venea un vuet surd, ca şi cum ar fi fost o mulțime de oameni care -- vorbea şi ‘ofta: Deaceea se numise peştera celor o mie de suspine.. Căpitanul îşi veni într” un tâiziu în fire şi privi a-. tent în jurul său. li văzu şi el pe cei doi sălbateci Era chinuit d sete, * f > = DE ta rhea oran ed meg w r aee pd i E am ras i O t E? en sat fas v f i stăteau de veghe şi privi atent peştera, eki mând: - — Dumnezeule... locurile astea le-am mai văzut în vis... mai există însă o peşteră şi mai mare... acolo am văzut Sunda Adormită și camera de tortură, a giegellanizi cuvintele. căpitanului şi întorcându-și capul, atât cât putea către el, îi spuse: — Eşti treaz căpitane? _— Sunt treaz — răspunse acesta — dar cine ești tu? Sărmanul nu-și amintea nimic din cele ce se în- tâmplaseră cu puţin mai înainte şi delira. — Sunt Jarock... Jarock... mecanicul... nu-ţi mai a- minteşti căpitane de lupta din pădure ? De flăcăii noştri? De vitejii noștri băeţi? Allan oftă adânc. Făcu o sforțare supraomenească şi se ridică în capul oaselor. La numele băeţilor își reveni complet în fire. Işi amintea acuma de totul. Unde erau băeţii? Sărmanii de ei. Unde era Sandy, Tom? Dorea din tot sufletul ca ei să fi căzut în lup- tă, decât să fie prizonierii acestor sălbateci. — Ah ! — spuse Allan — dacă mi-ar cădea în mâ- nă vrăjitorul acela bătrân, l-ași ucide ca pe un „pui de găină. — Căpitane — Jarock încercă să se apropie de el — cum de n'am băgat noi de seamă că insula este lo- cuită? Se pare că sălbatecii aceştia locuese aci.. — Am fost nebuni, Jarock. Trebuia să ne ‘dăm sea- ma din clipa în care am găsit urma piciorului acela în junglă... va! — Ce neam 'or fi? — Nu încape îndoială... Jarock... — îi răspunse că- pitanul cu greutate — că am avut nenorocul să că- dem tocmai pe insula unde se află cel mai, însemnat „templu al voodoișştilor. Aici locuese marii preoţi ai “acestei religiuni sălbatece, cari sunt urmaţi de elevii lor, pe cari îi învaţă să practice cruzimile acestui cult... — Ingrozitor ! Cred că nu mai scăpăm vii de aici ! Am auzit şi eu câteva despre blestemaţii aceștia... ` — Ah! De aș şti numai care a fost soarta celor doi băeţi — continuă Allan — sărmanii de ei... Se opri, că cei doi sălbateci auzindu-i vorbind, şi temându-se ca nu cumva să-i vrăjească, se apropiară de ei cu săbiile ridicate. Tasmo le strigă furios: — Tăcefi din gură, câini albi, sau vreţi să murdă- riți cu glasul vostru spurcat templul lui Roaneck... Jarock, care nu-i înțelegea, le spuse însă: — Vreau apă. Daţi-mi puțină apă... Tasmo se înfurie şi rotind sabia furios prin fața lui Jarock, îi spuse: — Taci sau Îți tai capul ! Mecanicul înțelese în cele din urmă și tăcu. Insă Allan, care cunoștea limba sălbatecilor îi spuse: — De ce nu ne ucizi mai repede, câine sălbatec... As eana, care ştia însă « ce torturi. îi aștepia. pe cei, k > doi prizonieri, îi spuse râzând cu cruzime: — Nu te grăbi diavol alb... tu nu trebue să mori atât de curând. Vei trece mai întâi prin camera chi- nurilor, unde te vom sacrifica zeului şi regelui nos- tru Roaneck... Urmă o tăcere mormântală. In încăpere. nu se mai auzea decât vuetul peşterii. Jarock svâcni odată, ca şi cum ar fi fost trecut de un curent electric și spuse: — Focuri de carabină, căpitane ! Le auzi? — Da Jarosk ! Băeţii vin în ajutorul nostru... aud şi văjăitul rachetelor trase cu pistolul Webley... - Dumnezeule, cum au putut străbate jungla spre a ajunge până la noi? — Vai de ei, spuse căpitanul — vin la o i odirte si- gură... Ascultară cu atenţia încordată. Băgară de seamă că cei doi sălbateci cari stăteau ză pază, vorheau ee riați între ei. ăpitane, spuse Jarock: Să ştii că se întâmplă ceva neașteptat. Intr'adevăr, băeţii noștri dându-și seama de situa- ţia disperată în care se aflau, se aruncară. în luptă cu un curaj înzecit, apropiindu-se de intrarea peșterii. Sălbatecii cari stăteau de pază erau atât de înspăi- mântați, încât nici nu mai ținură seama că cei doi prizonieri vorbesc între ei. Tasmo se apropie de in- trarea peşterii şi se reîntoarse cu faţa cadaverică. — Caraguuu ! strigă el. Diavolii albi au dat foc junglei. Au prăbușit cerul şi au adus cu ci sfârșitul lumii. Arano seapropie şi el de gura gta şi reveni tot atât de speriat. — Vah! Vah! Să fugim Tasmo ! „Cu toată spaima sa, canibalul nu uită însă de ura pe care o avea contra celor doi prizonieri albi. Se îndreptă spre ei cu sabia ridicată deasupra capului. Vraja lui Roaneck nu mai există. sp M /, — Ai dreptate, spuse Arano. Să-i ucidem întâi «şi apoi să fugim. lată, tovarășii noștri se ascund în în- tunericul codrului. peste puţină vreme... Va urma Vrei să râzi, vesel să -i Mindana este rănit și va muri — Chelner, când ai de gând să-mi aduci sfertul meu de pui? — Când vor fi comandate şi celelalte sferturi. Vin vechiu Cârciumarul: Vinul ăsta îl am de 33 de ani în pivniță! Clientul: se vede că este atât de prost, că nu a voit nimeni să-l cum- pere. Bravo Florico! — Florica are obiceiul ca în fie- care seară, înainte de culcare să se ducă să o sărute pe mama ei. Serile trecute, fiind în camaşa de noapte care este foarte lungă, s'a încurcat în ea. Când mama eia strigat-o ne- răbdătoare, Florica i-a răspuns: — Nu mai pot veni mămico. Mi s'au rătăcit picioarele în cămaşă. La şcoală. INVĂŢĂTORUL: — O epidemie este ceva, care se întinde foarte repede. Dă-mi un exemplu, Nicule! NICU: — Magiunul, domnule învățător. Hai să râdem Dragii mei copii, vreme de câteva luni am tot cules pentru voi glume, care mai cu haz, care mai fără haz. M'aţi ertat desigur dacă nu erau toate frumoase. Acuma vreau însă să văd, dacă nu ştiţi cumva şi voi vreo glumă frumoasă, pe care s'o public în revista noastră. Mulţi dintre voi mi-au cerut îngăduinţa să scrie şi ei în pagina aceasta de năz- bâtii şi ghiduşii. Intâiu m'am co- dit, fiindcă o glumă bună este foarte greu de cules. Acuma m'am răsgândit însă. Sunt gata să pu- blic glumele sau ghicitorile pe care mi le veţi trimite şi dacă vreuna din ele va fifoarte bună, atunci va căpăta un premiu. Aş- tept scrisorile voastre. Moneta falsă. — Domnule, moneta asta nu e bună | — Nici mâncarea servit-o nu era bună ! care mi-ai — Il vezi? Face din pian ce vrea? — Dece nu-l închide ? bd Soluție. — Poți să-mi împrumuți 5 lei pentru tramvaiu ? — Regret, n'am decât numai 100 lei. — Foarte bine, asta îmi ajunge pentru o maşină !... La restaurant. — Ascultă, chelner ! Nu-ţi dau nici un bacşiş, astăzi; berea a fost infectă... — Dar bine domnule, am fost eu în bere ? — Asta mai lipsea... La cazarmă. Un recrut, oridecâteori se comanda la exerciţii, să facă la stânga, el făcea la dreapta, aşa că întotdeauna venea nas în nas cu camaradul vecin. — Bine mă, dobitocule, — îi strigă plutonierul, — asta se cheamă stânga la tine? — Nu, s' trăiţi, dar voiam să văd dacă ştie ăstălaltul !... co.ooococoece PESCARUL GHINIONIS T ecococococee CITIŢI IN PAGINA 14-a MINUNATA VIAȚĂ A LUI LIVINGSTONE PROCAS ȘI CELIDOR În / ză Celidor şi Isa fură închişi în ceru din nou Isei să-i fie soție, dar ucidă pe cei doi. Intre timp însă, aceeaş închisoare. Sub amenințarea viteaza fată îl respinse şi de data Origal era chinuit de remuşcări, că-l va ucide pe Celidor, Procas îi aceasta. Furios, Procas se jură să-i atât pentru trădarea sa ruşinoasă, cât mai ales pentru faptul că-l ucişi, Origal intră în temniță în- în cap, ucigându-l, căci îşi dăduse supărase pe tatăl său. Intr'o noapte, soțindu-l pe Procas. La un moment seama, cât de rău este acesta. După când urma ca Celidor şi Isa să fie dat el îl lovi pe Procas cu un fer aceea îl eliberă pe Celidor şi-l SUA LUA ) SSIR VEURE - scoase afară din închisoare, iar „însă întâmpinați de Livius şi prie- dintre oamenii lui Livius, crezând trupul lui Procas îl închise într'o tenii săi, cari veniseră să-l scape că Origal le este duşman, îl răni celulă. La intrarea închisorii fură pe prințul pe care-l iubeau. Unul cu o săgeată. Bucuroşi că Celidor ÎN za este în viață, prietenii lui îl făcură datina. Origal se făcu bine, dar se trăit până la sfârşitul vieții ca simplu rege. După aceea luară trupul lui lepădă de obiceiurile lui rele şi se plugar, iubit şi respectat de toată Procas şi-l îngropară cum cerea duse la moşia tatălui său, unde a lumea. In pagina a 16-a e loc, -Sru ~ E r o - A E > pentru DISTRACȚII şi JOC. ba a NUL dintre cei mai ne- obosiţi cercetători ai ținuturilor — încă ne- cunoscute până la el, ale Africei. Iată omul S și fapta lui David Livingstone! David Livingstone s'a născut acum 145 ani, într'o casă sărmană, în 1813, la 13 Martie. Era al doilea copil dintre cei şase, ai unui negustor de ceai din orăşelul Blantyre, provincia Lamark (Anglia). La vârsta de 10 ani, micul David lucra din răsputeri, în atelierele de țesătorie din orăşelul natal, ca să-şi ajute familia muritoare de foame. Seara, după ce s'a întors acasă, ci- teşte pe apucate ca să cunoască multă, cât mai multă din ştiinţa lumii: ştiinţele naturale, geografie, limba elină, limba latină... La nouă- sprezece ani e țesător. Cu banii - strânşi cu greu, urmează la Glasgow — un curs de medicină şi teologie... In anul 1840, doctorul David Livingstone porneşte în Africa de sud, ca medic misionar, Se întâlneşte cu misionarul Moffat în Africa de mijloc. După patru ani, se statornici în Kolobeng. După încă doi ani, adică în 1849, doctorul Livingstone pleca din Kolobeng — ca să se apropie de lacul N'gami. Tocmai în 1853, după nenumărate peripeții şi mari neajunsuri, ajunge la Sfântul Paul — în Loanda, La 24 Septembrie, străbătu țârmul drept al râului Coanza — şi ajuns la Lombé, unde întâlnise numeroase caravane de sclavi, trecu prin Coango şi cobori în Zambezi, de unde n'avea să plece până la 3 Noembrie 1855. Cercetează vestitele cascade ale lacului Victoria. Apoi, părăseşte Zambezi ca să pornească spre nord- est. După câteva ocoluri, ajunge în preajma Mozambicului. (9) corăbioară, Ma-Robert, îi în- gădui să urce până la gurile marelui fluviu Kongone. Descoperă lacul Nyassa — în 1862. | Din pricina climatului, doamna Livingstone moare în acelaş an, la 27 Aprilie. Doctorul se întoarce, după o lipsă de cinci ani, la Londra — (10 Iulie 1864) — ca să-şi ti- părească o carte nespus de însemnată: Zambezi şi afluenții săi. Li După doi ani debarcă din nou la Zanzibar. E cea de-a patra călătorie prin inima Africei, Din pricina greu- DIMINEAŢA COPIILOR tăților, a drumului, mai toți însoți- torii săi îl părăsiră şi răspândiră chiar vestea că doctorul Livingstone a murit. El nu şovăe. Ține neapărat să cerceteze ținuturile dintre lacul Nyassa şi Tanganyka. In Februar, ajunge în cele din urmă, la Ujiji. De-aci, se hotăreşte să urce — pe lângă Tanganyka, până aproape de Nil. La unsprezece zile după intrarea lui în Ujiji, se auziră câteva detu- nături de puşcă. Aşa dar, un alb venise să-l întâmpine pe doctor, îmbătrânit şi slăbit peste măsură, în vremea din urmă. — Doctorul Livingstone ? — în- trebă el. = — Da! — ' răspunse el, descope- rindu-se. Işi strânseră mâinile, bucuroşi. - — Mulţumesc celui de sus, spuse iar albul, că mi-a îngăduit să vă mai văd. — Sunt fericit că mi-a fost cu putință să te mai întâlnesc! — rosti Livingstone. Albul era americanul Stanley, „care pornise de-a lungul şi de-a latul Atricei, în căutarea lui Livingstone, „pentru ca — după nesfârşite pri- mejdii, să-l ajungă la Ujiji. La 12 Iulie 1872, Stanley, după ce face o călătorie îndelungă — cu doctorul — în împrejurimile lacului Tanganyka, se desparte de el —ca să se întoarcă în patrie. Livingstone îşi reia cercetările, întovărăşit de 48 oameni trimişi de Stanley, prin părțile de sud ale lacului Tanganika. După o.lună, caravana ajunse la Moura, în timpul furtunilor prici- nuite de secetă. Veniră loile ne- sfârşite. La începutul lui Ianuarie 1873, Livingstone se afla în apro- piere de. lacul Banguelo. Cine ştie pe unde avea să mai peregrineze acest neastâmpărat cercetător al tainițelor africane ? Insă la 1 Mai, acelaş an, doctorul Livingstone — moare. - La ceasurile patru — de dimi- neață — cei cinci oameni care-l escortau, intrară în colibă. David Livingstone, îngenunchiat lingă pat, David Livingstone intră întrun sat african. eT părea că se roagă. Unul din tovarăşi îi atinse obrazul cu degetul: era rece. Vestea tristă se răspândi ca ful- gerul... è E i „x Vestea aceasta a îndurerat întreaga omenire. Dar ştiinţa — mai ales — a pierdut un explorator dăruit ca nimeni altul. A străbătut cel dintâi — ținuturi necunoscute, într'o climă schimbătoare mereu, neobosit, prin- tre fiare, printre sălbateci. Cerce- tările lui sunt pline de preț, în ce priveşte geografia locurilor sau în legătură cu viața jivinelor, a insec- telor şi a plantelor continentului negru. E cel dintâi care poartă cu- vântul Domnului printre sălbateci, ca misionar. David Livingstone şi-a jertfit viața pentru ştiinţă, aceasta nu tre- bue să se uite, nicicând. N. PAPATANASIU Că de: să pe - 28 k f N 4 A í Gadi 9 Săp ' oa TOREO A v W ika, n P V'am anunțat de săptămâna trecută, că vom prelungi concursul de colorit, pentru ca să participaţi absolut toţii la el. Ne ţinem de cuvânt şi publicăm încăodată desenul pe care trebue să-l colorați, însă numai cu două culori principale şi cu culorile pe care le puteţi | obține din unirea acestora. Să vă lămuresc: luați spre exemplu roşu şi albastru. Dacă a- mestecați roşul şi albastrul, obţineţi violet. Prin urmare, puteţi co- lora desenul cu „roşu, cu albastru, cu roz, cu azuriu şi cu violet, Puteţi face însă şi alte combinaţii, cum ar fi verde cu galben, sau albastru cu galben, sau roşu cu galben şi aşa mai departe. © Ne ÎN iceebasă mai ales ca desenul să fie îngrijit colorat, iar nu “talentul vostru. Desenul cel mai frumos colorat va primi premiul L-iu: UN APARAT DE RADIO CU _GALENĂ, IAR DESENUL VA APĂREA PE COPERTA REVISTEI; Premiul II: un aparat cu galenă ; Premiul III: un aparat de radio cu galenă ; Premiul IV: o cutie de aquarele; Premiul V: cărți literare din editura ADEVERUL. Desenul îl puteţi pături, căci nu se strică. Coloritul poate fi făcut cu creioane colorate, sau pastel — sau cu culori de apă, sau aquarele. In orice caz, vă rugăm să ţineţi seama că ne interesează mai ales felul în care se prezintă desenul <a îngrijire. Dacă desenul este îm- păturit neglijent, pătat, sau mai ştim noi cum, poate să fie oricât de bine colorat,că nu va primi niciun premiu. Şi acuma, la sfârşit să vă mai dau o veste bună: văzând cât de multe răspunsuri am primit, ne-am hotărât să mai acordăm încă cinci mențiuni, în afară de cele „cinci premii, în cărți literare pentru tineret și diferite obiecte folositoare. Ultima dată pentru primirea desenelor pentru citi- tămână de conc trimite încă unul sau mai multe pe acelaş nume. b Š a z a pă A i ibi 4 wr 27 = j bi Mb ie di d Păi i] 7 LTP AP 9. oi aa SY PESK ELLA AT a Soare poa ei . n'U P E a y J UEA Das a pe Ade, SER s R g petic TY alei Da: Li y p rs T At - Pa 4 $ i te i $ torii din Bucureşti este ziua de 3 Septembrie, iar pentru cei din provincie ziua de 7 Septembrie. Completaţi cu Ei -atenție bonul şi nu-l despărțiți de desen şi mai ales i scrieți citeț. Cei cari au mai trimis un desen, mai pot Principalul lucru este să fie îngrijit colorate. Pi: Aa 5 sg y AR iseuind. fa strada i 2-30 ei al Aaaa oraşul (comuna) județul Dacă revista ţi-a plăcut, citeşte-o iar, dela început. a bre pei E SA N ai Sia cz Pi aie iai ea cect re a pe ar y X y% y SS Er 49 t ` NOAPTE; BUNĂ ! ORIZONTAL: 1) In nopţile se- nine e înstelat. 4) Regina palidă a nopților. de vară. 6) Spune. 7) Nu. 8) Acum. 9) Un fel de 'aluniță pe piele. 10.) Evlavioşi, cuviincioşi. 12) Invăţat francez, care a scris „Viaţa lui Isus“, 13) Nu fură, dar aproape... 15) Atât, însă pe jumă- tate. 16) Se lasă noaptea. 18) Ele dorm noaptea în țarc. VERTICAL: 1) Pasăre de noapte al cărei cântec aduce numai rău, după cum crede poporul. 2) Moşul care vine noaptea pe la gene. 3) Zeul soarelui la vechii egipteni. 4) Insecte de noapte, cu nişte... becuri electrice în spinare. 5) In noaptea Naşterii Domnului ei au fost călăuziți de o stea. 6) Stau în pat zi şi noapte... 7) Intuneric de-ți dai cu degetele în ochi. 9) Când soarele face loc lunei şi stelelor scânteetoare. 11) Plantă textilă. 15) Noaptea, el... nu mai mişcă din urechi! 17) Lac în „continentul negru“ (Africa). LEOVA LAZAROVICI-GALAȚI | Luna August de i5 = 7 m — — — zi i og = Uy a Es x E + f Ea "A Aaa” Āu CUPON DE JOCURI Numele şi pronamele .................... DRK OAE UN NUMĂR CURIOS Este un număr care înmulțit cu 3, 6, 9, 12, *15,.18, 21, 24, sau 27, dă totdeauna produse ale căror cifre sunt la fel. Acest număr e 37. Incercați şi veți vedea! De exemplu: 3x37=—111, 6x37— 222, 9X 37=333, 27 X37=999, şi aşa mai departe. MYRIAM FRAENKEL 0 problemă de observatie soi Desenatorul care a făcut figura de mai sus a comis unele greşeli. Să vă vedem: Le descoperiţi?... CUVÂNT IN DESCREȘTERE Cuvântu' întreg de-l pomeneşti Mi te cutremuri, te 'ngrozeşti; Dar capul, iute de i-l tai, De un animal de apă, dai... Şi acum curaj şi fă la fel. Dar vezi să umbli încetinel. Ei na ! de ce n'ai ascultat? Aşa e că te-ai înțepat?... ADRIAN ROTARU JOC COMBINAT NUL U RR a AAAAAAAA ĂĂ CD EEEEEE $ IIII L NNNN PP RRRRR SSSS T UU V. | Cu literele de mai sus se vor alcătui cuvinte ale căror înțeles îl dăm mai jos: PRIMUL TRIUNGHIU: 1) Aspri,. 2) Fructe cu coaja tare. 3) Ridi- cătură de nisip. 4) Lichid. 5) Cam- pion. 6) Consoană. AL DOILEA TRIUNGHIU: 1) Consoană. 2) Conjuncţie. 3) Răută- cioasă 4.) Care nu-s dese. 5) Ani- male -urechiate. 6) Dat cu peria. INTREG DREPTUNGHIUL: 1) Judeţ în Oltenia. 2) Patina din greşală pe ghiață. 3) Fluviu în România. 4) Protejare. 5) Ucigaşi. 6) Infricoşat ca un iepuraş. GHEORGHE ANDREI DESENUL MAGIC Umpleţi cu culoare roşie locurile însemnate cu litera R, cu galben locurile însemnate cu litera Y, cu verde locurile însemnate cu litera G, cu albastru locurile însemnate cu litera B. Veţi obține un desen minunat. PREŢUL 5 LEI. „A. Bucureşti Bibi tace, Universi A — > pi Imprimeriile Adevirul z z ` $ PEIA A k. x 2 a iU măi La 4 ig fa: E os DAPO KI HURU I Ati Gicu şi Lică erau doi frați, al căror părinte plecase într’o expediție periculoasă în Africa Centrală. Copiii Ali PA |i NSA rămăseseră împreună cu mama lor, pe care o iubiau diñ toată inima. Intr'o zi, sosi la moşia celor doi fratele tatălui lor, unchiul George, pe care nimeni nu-l iubea, deoarece era un om rău, şi aduse la cuno- ştiinţa familiei, că tatăl lui Gicu şi Lică murise în timpul expediției, ucis de canibali. Unul dintre prietenii nepoților tot felul de daruri: spre a se împrieteni cu ei. Copiii nu-l sufereau însă, mai ales de când o sănătoasă şi că George a închis-o aci, spre a le putea fura averea. Acasă copiii erau păziți de câinele rău al unchiului lor, şi care se numea Flic. Intr'o zi unchiul George aduse BIBLIOTECA DBAVBASITATU!, IAS |; 19.007, 1938 lui George era un medic cu faimă rea, care avea o casă de nebuni, într'un sat depe malul mării. George isgonise pe Elisa, fata din casă, care-i crescuse. Intr'o zi Gicu şi Lică cerură cu tărie să fie duşi să-şi Castard; le va fi Gicu, loc ascuns în grădină, auzi două glasuri. Era în casă pe un oarecare spunându-le copiilor, că profesor. In aceeaş noapte, aflându-se într'un o internă pe mama celor doi copii aci, spunând că a înebunit din cauza durerii. In schimb, unchiul dădea, vadă mama. La un moment dat, când nenorocita femeie îl îmbrățişa pe Gicu, îi şopti la ureche că este ŢIA | f FA A BEA cari Castard, puneau la cale uciderea celor doi frați. (Citiţi continuarea în numărul viitor). unchiul George şi Proră se numeşte partea dinainte a vaporului iar pupă partea dinapoi. puii Gi aaa, DIMINEATA COPIILOR REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Perlodice la Trib. Ilfov S. I. Com. Cont cec postal 4083 Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: ? AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI, — EXEM- PLARUL 5 LEI. — STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 7 SEPTEMBRIE 1938 No. 761 DE VORBĂ CU CITITORII Pentru fiecare, un premiu Imi scrieți mai toți, dragii mei, arătându-mi că sperați să luați vreunul din premiile pe care le-am hotărât la revistă pentru cel mai bun desen. Nu zic nu. La războiu trebue să pleci cu credința adâncă în victorie. Unii dintre voi însă mi-au scris, că având nota 10 la desen, sunt siguri că vor eşi învingători, iar alții, încântați de cele ce au făcut, mi-au scris pur şi simplu, că abea aşteaptă să primească premiul, ca şi cum nici nu ar mai interesa ce credem noi ceştia dela revistă. Vă scriu toate acestea, spre a vă atrage atenția asupra unui defect uricios: să nu fiți închipuiți. Nu zic că nu aveți talent voi cei cari mi-ați scris aşa. Să vă gândiţi însă, că în România asta mare mai există şi alți copii poate chiar mai talentați decât voi şi cari au şi ei nota 10 la desen. Aveţi încredere în voi, dar nu fiți vanitoşi, adică să nu credeți că aşa ca voi nu mai este nimeni. Vă faceţi de râs şi este păcat. VASILE BOLFĂ. — Jocul, cum îi spui tu, este bine colorat — aşa cred eu. Să vedem ceo să creadă şi domnii din comisiune. In orice caz îmi pare foarte bine, că-ți place revista. Iți urez şi eu sănătate şi voie bună şi mai aştept noutăți dela tine. BALD]I ECATERINA. — Mi-e foarte greu să-ți spun, dacă desenul este greşit şi de ce este greşit. Să ştii însă dela mine, că la concursurile pe care le facem noi, ne interesează poate mai mult chiar decât talentul “felul îngrijit în care a fost făcută lucrarea, adică forma exterioară. Un desen frumos colorat, dar cu pete de unt pe hârtie, sau cu numele scris neciteţ, capătă o notă mai mică. Te anunț, că peste puțin, vom începe un nou concurs, care va fi şi mai inte- resant şi la care vom da premii prețioase. M. VIOREL SOCU. — Dragul meu, nu uita că surpriza mai poate fi de un fel: s'ar putea să nu te găseşti printre premianți! LIA S. — Drăguţă, ți-aş mai scrie odată ce am scris data trecută. Poezioara pe care mi-ai trimis-o nu este.rea, dar nici atât de bună ca să fie publicată. Şi apoi, de ce iei subiecte atât de triste, care nu se potrivesc cu un copil? Citeşte mult, în felul acesta vei învăța să scrii frumos. Dar nu te grăbi ca să scrii. Mai ai răbdare. HUBERT PAUL. — Neciteţ mai scrii, dragul meu. Am trebuit să-mi pun două perechi de ochelari, ca să pot descifra scrisoarea. De ce eşti atât de bătăios? Nimeni nu ţi-a spus că nu te-ai pricepe la colorit. Şi apoi, crezi că de eşti elev al şcoalei normale, trebue musai să ai talent la desen? Nu te supăra, dar un om care scrie aşa cum ai scris, se numeşte: ji i : a i | R" a | i pad tite i auf aaa să PEPI POPP ar 0 N N ÎN a DN a e arogant. Sper că în scrisoarea viitoare îmi vei dovedi că m'am înşelat. MYRIAM FRAENKEL. — Nu este nevoie'să ne faci dovada, că ai lucrat singură, dând ur fel de examen aici la redacție. Desenul, după părerea mea, este bun. Dealtfel se vede că ai talent. Să sperăm că domnii din comisie vor fi şi ei de părerea mea, dacă nu vor găsi pe altcineva cu mai mult talent. Iți mulțumesc mult pentru drăguța ta scrisoare şi îți urez şi eu: Sănătate! VALERIU ALEXEI. — Dragul meu, eşti de părere, că meriți un mic cadou şi ne ceri pur şi simplu o minge de footbal. Cred că cel puțin câteva mii de copii dintre cititorii revistei sunt de părere că merită un „mic cadou“ şi ar dori şi ei o minge de footbal! In cazul acesta ar trebui să deschidem o fabrică de mingi. Scrie-mi dacă ți s'a publicat vreo compunere în revistă şi în care număr şi voi vedea ce este de făcut cu tine. Petrecere bună. MIA. — O carte frmoasă: SUFLET DE STRĂJER de colaboratorul nostru Radu Ţurcan. Peste puțin voi publica şi eu pentru nepoții mei dragi, o carte cu povestiri. „Pagina Fetiţelor“ va lua ființă în luna Septembrie. Persoana de care mă întrebi a plecat departe de tot şi nu mai vine înapoi. Rezultatul concursului se va da spre sfârşitul lunii Septembrie. Școala începe în ziua de 15 Septembrie. Eu nu pot pleca nicăieri în vacanță, deoarece trebue să stau la redacție să scriu pentru voi. Trimite-mi adresa ta de acasă, adică acolo unde locueşti tot anul. Acuma ţi-am răspuns la toate întrebările. Sper că eşti mulțu- mită. PILOF C. — Sibiu. — Am primit un kilogram de poezii şi am ales una singură, pe care trebue însă să o refac. Iți mulțumesc şi mai aştept veşti. VICTOR. PETRESCU. — Fotografia pe care mi-ai trimis-o apare numărul viitor. Poezia este bunicică, dar nu pentru o revistă destinată tineretului. Prea este din calea afară de tristă. Primesc desene pentru revistă, indiferent ce reprezintă, dar care trebue să fie... bune. Pot fi şi colorate. Trimite-mi ceva, ca să văd şi eu. De deranjat nu mă deranjezi, ci din contra îmi faci plăcere să-mi scrii.. ANIŞOARA.— Greşelile pe care le-ai făcut nu și le pot spune, deoarece eu nu fac parte din juriu. Nu înțeleg ce vrei: lista premiilor sau a premianților. Premiile le-am publicat la începutul concursului. Premianţii vor apărea abia după hotărîrea juriului. Prin urmare, răbdare. MĂTUȘŞICA Distrează-te citind pe loc, Revista noastră la mijloc. <s Moartea contrabandistului Moromata plecă răzând cu răutate. Acesta fusese urcat pe eşafod şi măsură, Jose şi Rosalia-plecară dela Jose îşi luă rămas bun dela Rosalia, Jose constată spre marea lui groază, locul supliciului. Rosalia, dându-şi încercând să-l salveze pe Cortejo. că Moromata era călăul. Trişti peste seama cu ce fel de om voia să o căsătorească tatăl ei, se hotărî să potriva jandarmilor din pricina Jose şi avură şi un copil. Intr'o fugă cu Jose în munți. Din ziua cărora murise Cortejo pe eşafod. noapte, pe când Jose se afla cu to- aceea, cei doi luptară cu furie îm- Intre timp, Rosalia se căsători cu varăşii săi în munţi, un trădător denunță totul jandarmilor, cari îl cori pe prins, spunăndu-i că tot de rie o casă în fața eşafodului şi în prinseră pe Jose şi-l întemnițară. mâna lui va muri. Rosalia care nu ziua în care Jose fu urcat pe locul Moromata, veni în celulă şi-l batjo- voia să îngăduie acest lucru, închi- . de chinuri, îl împuşcă. Contraban- distul scăpase de o moarte ruşinoasă. de nimeni întrun sat din Franţa, rie atât de urâtă contrabandiştii din Rosalia scăpă de urmărirea poliției, crescându-şi copilul în frica de Andora, erau oameni buni. trecu granița şi trăi necunoscută Dumnezeu. Căci deşi aveau o mese- SFÂRȘIT Ceasul de buzunar a fost inventat de Peter Hebe la Nuermberg, in anul 1500 X Kismet sau soarta Şeicului BAB BEN ASSAN AHOMEDANII cred în destin, adică în fapte care se petrec din voia lui Allah, Eme fără ca oamenii să li se poată pune în cale. In limba arabă, destinul se numeşte KISMET. Iată o prea frumoasă povestire culeasă din viața maho- medanilor şi unde legenda în- tăreşte credința în „Kismet“, Dincolo de colinele Iordanului, într'un ținut mănos în curmali, unde palmierii dau umbră multă în vremurile când soarele arde puternic, trăia acum o mie de ani Şeicul Bab Ben Assan. Cetatea puternicului Şeic era înconjurată de ziduri groase pe care brațe puternice le-a zidit vreme de două zeci şi cinci de ani, Cetatea era mândria ținutului căci era cea mai frumoasă din partea locului. Săli mari pline de bogății arătau, că pe Şeic l-a învrednicit Allah cu o bătrânețe fără necazuri. Intr'adevăr, în tinerețea lui, Şeicul s'a arătat viteaz în războaie, iar Sultanul cel Mare de dincolo de apa sărată i-a dat tot ținutul din jurul cetăţii cu şapte sate şi şapte păduri de curmali. Cu toată vitejia pe care a arătat-o în tinereţe, cu tot aurul şi bogățiile care se aflau în lăzile din castel, o mare tristețe domnea în cetate. O vrăjitoare a prezis cu cincizeci de ani în urmă, atunci când s'a născut puternicul Şeic de astăzi, că atunci când Bab Ben Assan va fi mai semeț şi mai bogat, o moarte năprasnică îl va răpune. Se apropia sorocul când Ben Assan trebuia să plece către Poarta Sultanului să aducă daruri stăpânului său şi drumurile erau înțesate de tâlhari. Degeaba s'au trimis potere, degeaba s'a pus preţ pe capul şefului bandiților. Ținutul era mereu prădat iar tâlharii tăiau mereu capete pe care le trimeteau la curtea Şeicului. Bab Ben Assan era neînfricat. Ştia că tâlharul Ahmet Ibn Gossar va fi odată prins şi spânzurat, căci Allah nu iartă pe cei care calcă legile Coranului. Voia imediat ce se va întoarce dela Poarta Sultanului să se pună el în fruntea unei oşti de viteji şi să scape ținutul de pacostea tâlharilor. Cum timpul trecea şi sorocul fixat de Sultan era foarte aproape, Şeicul Bab Ben Assan a încărcat multe bogății pe cămile şi a luat cu sine o mână de oameni înarmaţi până în dinţi şia pornit către Poartă. Drumul principal spre cetatea Sultanului era cel înțesat de tâlhari. Ca să se păzească bogăţiile de bandiți, Şeicul a pornit pe un drum mai lung care şerpuia prin munți. A trimis înainte potera să deschidă calea şi într'un zor de zi a pornit. Drumul prin munte dura trei zile şi trei nopți. A mers Şeicul nostru fără să păţească nimic, trei zile şi două nopți. In a treia noapte, când somnul îi era adânc un sgomot grozav s'a auzit din munte, o piatră mare s'a prăvălit în jos şi a trecut tocmai peste cortul Şeicului, omorând numai pe Bab » Ben Assan. Destinul s'a împlinit. A scăpat de tâlhari, dar a murit căci aşa a sorocit Allah. Opt zile a fost plâns bunul Şeic Bab Ben Assan. A fost înmormân- tat cu alai, iar pe locul unde a murit a fost ridicat un monument care poate fi văzut şi astăzi. G. FAUR Zâna nopţii a venit Blândă, adumbrind cărarea Și în drum a risipit Inserarea, "w Ingeraşii sfredelesc Cerul tot cu găurele Şi prin ele-argint-privesc Ochi de stele. i O păpuşă. De sub deal iese zâmbind Luna, tare năzdrăvană, Aur peste tot svârlind, De pomană, ț r TR í Ai eaa l dt ao aa i maaha Din crâng, cum s'a înserat, S'a dus gloata jucăuşă Şi în iarbă a uitat O zăreşte un-greeraş, Gata inima să-şi frângă, Şi îi cântă pătimaş, Să nu plângă. a. Cântă-atâta de frumos Greerele la vioară, f N E R A R = Că şi bradul cel vânjos Se'nfioară. ve e „P Şi păpuşa-adoarme lin. Florile adorm şi ele. Pentru pază îngeri vin Dinspre stele. Liniştea-i stăpână-acum;: Doarme satul, doarme oraşul. Treaz mai e şi cântă 'n-drum: Greeraşul. MANOLE DELEANU Intoarce pagina pe dată, Ai o poveste minunată. PY -— - $ >= or e 4 Erz ERA iy db aa MARII CALA ai AI PĂMÂNTULUI CRISTOFOR COLUMB SEN veacul al 15-lea, adică între anii 1400 f şi 1500, a vieţuit în: apusul Europei, omul care a câştigat faima descoperirii Americii: Cristoforo Colombo. S'a născut în Italia, se crede, în 1446. Se zice că In tinereţe, s'a sbuciumat grozav, a luptat greu pen- tru pâine. Incă din aceste vremuri şi-a pregătit misiunea pe care o avea în lume: să deslege o taină a pământului. A cercetat ştiinţa vremii lui, câtă era, despre cuprinsul lumii, despre călătorii şi navigație, hărțile întocmite până atunci. El însuşi desena foarte |fru- moase hărți. Istorisirile marinarilor cari se'ntorceau din călătorii îndepărtate, îl fermecau şi-i întăriau gândul. Pe la jumătatea veacului al 15-lea, navigatorii portughezi izbutiseră să înconjure Africa pe la miază-zi, iar insulele şi coastele Africane până la Capul Bunei Speranţe vor fi cercetate amănunțit. Dar despre tărâmurile încă neştiute în acele timpuri, se închipuiau nenumărate legende, care măriau nesigu- ranța cercetătorilor. * * * Columb se hotărâşte să plece în Portugalia, unde ` ştiinţa despre lume este mereu înoită, unde veştile marinarilor sunt mereu mai ciudate. A cercetat multă vreme porturile, corăbierii, sosiți, pe desenatorii de hărţi terestre. In Portugalia, cunoaşte Columb pe vestitul geograf florentin Toscanelli. Dela Toscanelli află Columb gândul, că drumul spre ţările Indiilor, țările cu aur şi miresme, se poate întreprinde nu numai spre răsărit ci şi pe calea apusului. Acum, s'a stator- ag, nicit în sufletul lui Columb, marele gând, care l-a purtat spre strălucirea numelui, pentru veşnicie. Cere regelui Ioan al Portu- galiei — să fie ajutat, ca să întreprindă o călătorie spre țara Indiei, pentru a aşeza alt drum spre tărîmurile bogate în mirodenii (atât de prețuite în AA şi aur. Cererea lui a fost respinsă, iar la Curte, a fost socotit drept nebun. Nespus de amărît, Columb trece în Spania. Poposind la o mănăs- tire, La Rabida, se împriete- neşte cu starețul Juan Peretz, bine cunoscut la curtea Spa- niolă. Starețul dimpreună cu unii corăbieri din portul apropiat, Palos, găseşte că planurile lui Columb ar putea fi îndeplinite. Il mână deci, cu scrisori de prezentare, la curtea Spaniolă din Cordova. Dar Spania este, în timpul cela, în războiu cu Maurii. Regina, Isabella de Castillia, îl primeşte şi-l ascultă pe Copenhaga se mai numește şi VENEŢ MA NORDICĂ. LA. la patrusprezeceani a călătorit pemare. Columb, îl ajută băneşte, dar numai după multă vreme va putea să-i dee corăbii şi bani mulți pentru drum. E Invățaţii spanioli însă, i-au socotit gândurile drept nişte închipuiri, fără de vre-un temei. După multe rătăciri prin Spania, tocmai când voia să revină în Portugalia, e chemat de regină la Curte. Războiul cu Maurii s'a încheiat cu victoria Spaniolilor. S'au scurs însă multe zile, până i s'au dat lui Columb corăbiile trebuitoare. In cele din urmă, trei nave cu pânze: „Santa Maria“, „Pinta“ şi „Nina“ au fost adunate în portul Palos. Comandantul „Pintei“ era Alonzo Pinzon, un foarte încercat corăbier. „Santa Maria“ era condusă de Columb, amiralul flotei. La 3 August 1492, din portul Palos, cele trei corăbii se avântau pe Ocean înspre apus. x * * In istoria lumii, călătoria lui Columb; înseamnă începutul altor vremi, altor credințe, altei ştiinţe. Cristofor Columb e un îndrăzneț călător, care s'a îndepărtat pe întinderea Oceanului, în timpul când navigația nu era prea sigură, când veştile despre forma pământului şi întinderea lui, erau cu totul nesigure şi în mare parte neadevărate. Chiar Columb nu ştia mai mult decât toți navigatorii şi geografii din timpul său. Dar el a crezut adânc, că va afla o nouă cale spre Indii, pornind spre apus deşi ştiinţa vremilor nu vorbia despre rotunzimea pământului. ka * * După trei zile, se strică cârma „Pintei“. Se opresc cu toţii în insulele Canare. La sfârşitul lui Septem- brie, trec prin marea Sargasselor, cea plină de ierburi. Spaima matrozilor iscă o răzvrătire: proviziile scădeau, corăbiile vechi luau apă, călătoria ţinea prea mult. La 12 Octombrie, se iveşte „pământul“ mult aştep- tat: insula Guanahani, din grupul insulelor Bahama. Locuitorii acestor insule, pe care Columb îi ia drept indienii asiatici, (căci nu bănuia că a descoperit o lume nouă!), erau blajini, copilăroşi. Au primit pe Columb cu sfială, socotindu-i pe călători drept ființe cereşti. .“. După insula Guanahani, pe care -l o numeşte San Salvador, Columb află o altă insulă: Santa Măria dela Conception, o alta: Fernandina şi o a patra: Isabella. Pretutindeni, băştinaşii i-au primit ca pe nişte zei, stăpânitori ai Cerului şi-al tunetului (tunurile!). Mereu, Columb care se crede în apusul Asiei, cercetează dacă nu cumva a ajuns în India. Niciodată n'a putut el să se socotească sosit într'un alt continent, pe alte tărîmuri decât Asia... Nici până la moarte, el n'a voit să ştie că a descoperit o lume nouă, care avea să poarte numele altui navigator: Amerigo Vespucci. + * * La 21 Noembrie, Alonzo Pinzon pleacă să cerceteze marea şi ținuturile dimprejur. Corabia „Santa Maria“ însă, rămâne pe uscat. Nu- mai pe „Nina“, cele două echipaje nu puteau să se întoarcă în Spania. O parte din oameni au rămas într'una din insule. Doar „Nina şi „Pinta“ se'ntorc în Europa.. Vineri, 15 Martie, „Nina“ ancorează în portul Palos, de unde plecase, tot într'o Vineri. „Pinta“, condusă de Alonzo Pinzon sosi în seara aceleiaşi zile. Reîn- toarcerea lui Columb a fost triumfală, împărătească. Regele Ferdinand şi regina Isabella l-au primit cu toată cinstea cuvenită unui descoperitor al unor ținuturi noui. Cu el aducea plante, jivine şi făpturi omeneşti, din acele locuri, aur mult, daruri... câte ciudățenii! Vestea sosirii lui a zguduit omenirea! r*+ O. nouă flotă spaniolă a fost pregătită, în mare grabă: Şaptesprezece corăbii, în fruntea cărora mergea nava-amiral: Marigolante. Plecarea: 23 Septembrie — din portul Cadix. După 14 zile de călătorie, la 3 Noembrie — sosirea în insulele Dominica şi Guade- lupa. Apoi, după două săptămâni, în Espagnola, undi fuseseră lăsați matrozii spanioli. Aceşti colonişte fuseseră însă ucişi de către băştinaşi. Care era pricina? Spaniolii se purtaseră rău cu indioşii (cum îi numeau ei). Aceştia le răspunseseră la fel! Dar acest fapt, a hotărît de soarta tuturor locuitorilor din insule şi de pe țărmurile vecine: nişte robi şi au statornicit un comerț întins cu pie aduşi de peste Ocean. ts In Aprilie 1444 Columb pleacă din insula Espagnola să afle ținuturi nouă, din India! Află insula Cuba, insula Jamaica... încă multe insule... Dar el crede mereu c'a sosit în India. Din această a doua mare călătorie, Columb se'ntoarce în Spania, dar e primit fără bucurie, căci n'aducea cu el aurul făgăduit, de care Curtea avea nevoie. Columb e desnădăjduit şi amărît: nimeni nu mai avea încredere în el — şi nici în bogăţiile tărîmurilor de peste Ocean. + x * Mai târziu, va pleca în a treia călătorie, dar cu un echipaj de oameni scoşi de prin închisori, într'atât lumea se temea de nesiguranța vieţii, în India. Drumul acestei călătorii a fost luat mai spre Sud, de astă dată, căci Columb socotia să ajungă în India. Sfârşitul călătoriei e tot în insula Espagnola, unde era guver- nator fratele lui Columb: Bartholomeu. Viaţa în insule era plină de grozăvii: spaniolii veniți aci nimiceau satele şi stăpânirile localnicilor, răspândind spaima şi cruzimea. Indioşii erau supuşi la - munci, la biruri, la robie, la chinuri. Columb nu poate stăpâni această deslănțuire de cruzimi şi împilări; era un slab conducător. Revolta unui oarecare Roldan, a prilejuit lui Co- lumb mari amărăciuni iar în Spania, învinuiri grele. Curtea Spaniolă trimite pe Franzisco Bobadilla, care odată debarcat în San Domingo, îl arestează pe Columb, dimpreună cu fiul său: Diego şi fratele său Bartho- lomeu. Intors, în lanţuri, în Spania, Columb se apără şi capătă dreptate. * * * A căpătat, în cele din urmă, corăbii, nişte biete caravele, nesigure pentru cea de-a patra călătorie (Continuare în pag. 14) In pagina a 12-a să ştii, BICĂ FACE NĂZDRĂVENII. Spaniolii au făcut din ei- UN TENIS ORIGINAL Pentru cei mai îndemăna- lată câteva curiozităţi din lumea largă: 1). Omul depe munte, este o stâncă ce se află în Brazilia, în apropiere de Rio de Janeiro. Este izbitoare asemănarea stâncii cu un chip de om ; 2. — Marcu insulei Sft. Elena, având chipul regelui George al V-lea a! Anglici, este o curiozitate, deo;rece prin nasul re“elui pare să fie trecut un inel. Este numai o greşală de tipar; 3. — Ştiaţi că limba șarpelui îi foloseşte acestuia şi ca organ al auzului şi al mirosului? ; 4. — In Japonia - trăeşte un neam de cocoşi, a căror coadă atinge lungimi de câliva metri. Pen: tru a i se purta coadu sunt necesari cel puţin doi oameni, tici dintre voi, iată un model spre a vă face singuri rachetă de tenis şi mingi. Luaţi o creangă de alun, îndoiţi-o şi legaţi-i capetele, astfel ca să formeze (figurile marginile cu un cui roşit în foc şi petreceți sfoară tare prin găuri, ca în figura 3. Mingile cârpă (fig. 5) din hârtie (fig. 6) sau din pene, care sunt înfipte intr'un dop de plută, ca în figura 4. Sunt instru- mente de sport eftine şi uşor de făcut, GĂIN, Ia o cutie o parte a cap hârtie de perg 2, Treci o s ment. ind ca în fg. ca cotco mănerul rachetei 1 şi 2). Găuriţi-i pot fi făcute din cum se vede şi în ilustraţia noastră; 5. — Exploratorii Saharei sunt foarte miraţi, văzând cum prepară băștinașii jumări de ouă de ştruţ, chiar în coaja oului. Coaja este foarte rezistentă astfel că nu plesneşte la dogoare. Se taie un capac din coajă, iar oul este prăjit în oala rămasă chiar din el; 6. — Păsările acestea curioase trăesc în Africa şi :u obiceinl să-şi ofere una alteia daruri folositoare, adică lucruri de mâncare; 7. — In pădurea Lewinston din statul Idaho din America de Nord, doi arbori s'au în'răţit în creştere, având o creangă comună, Autorităţile au pus un aviz pe pom, pe care scrie: Ceeace a unit Dumnezeu, nu trebue să fie despărțit de oameni. O carte frumoasă şi instructivă e A IN CUTIE > chibritiri. Taie afară cului şi înlocueşteo cu iment, ca în figurile 1 şi ră cu nod prin perga- vide cutia şi trage sfoara, şi 4. Se va auzi un sgomut ăcitul unei găini. „SUFLET DE STRĂJER“. Citeşte-o ! UN TREN DIN CUTII = ȘI MOSOARE = Pentru jucărie asta aveţi nevoe de câteva cutii de chibrituri, sau cutii mari de tutun sau ţigări de foi, câteva bucăţi de lemn, nişte sârmă cuie mici şi sfoară. Fig. 1 arată cum trebuesc puse roţile la „vagon. Fig. 2 cum se fac roţile. Fig. 3, cum arată un vagon v zut dinti'o parte. Fig. 4 un vagon gata făcut. Fig. 5 reprezintă tenderul locomotivei. Fig 6 reprezintă locomotiva gat: făcută uvând şi un coş dintr un mosor. Lucrul este foarte uşor. Trebue numai pu'ină atenție şi bunăvoință. UN ROMAN DE AVENT Allan şi Jarock înţeleseră că nu mai trebue să spe- re că vor fi salvaţi. Numai o minune îi putea scăpa din ghiarele călăilor lor. Căpitanul încercă cu dispe- rare să-și desfacă legăturile. Intre timp, afară, în faţa peşterii, zăpăcela era de nedescris. Sălbatecii îşi pierduseră capul și nu știau cum să se salveze mai repede. Tom și Sandy ajunse- seră chiar la intrarea peşterii, în clipa în care au tras ultima rachetă. — Pieriţi diavoli albi — strigă atunci Tasmo, iar sabia lui sta gata să cadă asupra capului lui Allan. — Tom ! Sandy ! strigă atunci acesta cu disperare. In aceeași clipă un foc de armă răsună în apropi- ere. Tasmo se clătină o clipă pe picioare, apoi se pră- buși lovit în plin de glontele lui Tom. Auzind glasul căpitanului, cei doi băeţi intraseră în peşteră, la timp spre a salva viața șefului lor. Jarock strigase și el după ajutor astfel, că deși sgomotul luptei era mare, cei doi auziseră chemarea. — Repede Sandy — spuse Tom — am sosit la vre- me. Cu. Dumnezeu înainte |! Amândoi se năpustiră în întunecimea peşterii. Erau însângeraţi, căci în timpul înaintării lor, primi- seră mai multe răni. Dar ce-i interesa acest lucru. Trebuiau să-și salveze tovarășii ! Tom înţelese ime- diat situaţia. Văzându- pe Arano care sta ghemuit la pământ, întocmai ca o fiară gata să sară, se pregăti să se apere. — Impuşcă-l — îi şopti Sandy, care nu mai avea nici un cartuș în armă. Tom, nepierzându-și cumpătul, roti o clipă cara- bina peste cap, lovindu-l puternic în ţeastă pe sălba- tec. Acesta se prăbuși icnind. Tom şi Sandy smulseră din mâinile celor doi dușmani ucişi, săbiile şi apoi se repeziră spre Allan și Jarock spre a-i elibera” din strânsoarea legăturilor. t — Taie frânghiile, spuse Tom, care luase comanda. Intre timp, eu voi sta de pażă la intrare. Băiatul era hotărît să se apere cu disperare și ni- meni nu ar fi putut pătrunde în peșteră, decât tre- când peste corpul său. Intre timp, Sandy tăia legătu- rile lui Allan şi Jarock. Spre marele lor noroc, spaima sălbatecilor era atât de mare, încât acestora nici nu le trecea prin minte să-i urmărească pe cei doi în peşteră. Preoţii strigau disperaţi: Ai milă de noi Roaneck ! Mindana este pe moarte. El singur cunoaște secretele tale sfinte. Fără el suntem pierduţi... Sandy abea avu timp să-i elibereze pe cei doi, când sălbatecii cuprinși de un nou val de furie, se readu- nau spre a ataca, Mindana deşi pe moarte, mai avu putere să se ridice în picioare şi să reia comanda. — La moarte câinii albi, strigară atunci sălbatecii. La moarte ! CAPITOLUL XIX IN PEȘTERA CELOR O MIE DE SUSPINE — Mulţumesc lui Dumnezeu, că mai sunteţi în viață — spuse Sandy — când Allan şi Jarock se ridi- cară cu mare greutate în picioare, deoarece erau amorțiți din cauza legăturilor prea strânse. — Nu Oraşul Leipzig a fost numit de Goethe, „MICUL PARIS". PENTRU TINERET speram să vă mai găsim în viaţă şi juraserăm să vă răsbunăm şi apoi să murim şi noi. Ce noroc ! — Noroc ? — îl întrerupse Allan. — E o minune. Cum aţi putut străbate jungla? Aţi apărut aci în peş- teră ca doi lei. Nu-mi pot da seama cum sa putut așa ceva, i Apoi, emoţionat, fără să spue un cuvânt, căpitanul îşi desprinse din piept „Crucea Reginei Victoria”, şi o întinse celor doi eroi. — "Ţineţi această decorație — spuse el cu glas tre- murător. — Nici un erou nu o merită mai mult ca voi. Poate că într'o zi, lumea va afla de faptele voas- tre şi atunci veţi primi o și mai dreaptă răsplată. Cum nu ştim însă de vom scăpa de aci, primiţi deco- rația din partea mea. — Totul e frumos, spuse Jarock, care nu pierduse din vedere greaua situaţie în care se aflau. Trebue să ne apărăm,căci dintr'o clipă în alta vom fi din nou atacați. — Are dreptate Jarock, spuse şi Allan. Să ne fa- cem un plan de luptă... Duşmanii noștri sunt vreo treizeci la număr. Unii dintre ei sunt răniți... cu toate acestea sunt totuși mai tari ca noi. Dacă am găsi mă- car ceva de mâncare, sau un strop de apă... Fără să spuie un cuvânt, Sandy puse mâna pe una din făcliile care ardeau în cavernă şi porni să-i cer- ceteze ascunzişurile. — Dacă există ceva de băut sau de mâncare în peştera asta blestemată, spuse el, fiți sigur că voi găsi, Reveni însă cu mâinile goale, căci nu găsise nimic nici în peştera în care se aflau şi nici în gangul care o unea pe aceasta, cu o grotă cu mult mai mare. — Să străbatem coridorul acesta, spuse Sandy. Cine ştie dacă nu ne va duce spre o eşire oarecare, sau cel puţin spre un loc unde sălbatecii aceştia îşi vor fi ținut mâncarea, căci nu-mi vine să cred că postese toată vremea... Ce este foarte curios este sgomotul ne- deslușit care vine din inima muntelui... e straniu... din cauza lui nu am înaintat mai mult,.. mi-era teamă să nu se stingă făclia și să rămâi rătăcit în inima munte- lui. Ce murmur ciudat... — Murmur? întrebă căpitanul tămânând pe gån- duri. Mergea cu mult mai multă ușurință, deoarece se mai odihnise puţin. Cu toate acestea șchiopăta. — Da! Ascultaţi cu atenţie! Ar părea că sunt oa- meni pe aici... Trebue să descoperim ce este... — Mai înainte de toate, trebue să fim însă siguri de sălbatecii aceştia doi — spuse Allan, arătându-i pe cei doi paznici, cari zăceau acuma fără mișcare la pă- mânt. Nu trebue să ne încredem în ci. — Auziţi sgomotul de voci care vin din afară? — Probabil că pun la cale să atace grota în care ne aflăm, spuse Tom, care stătea de pază la intrare, su- praveghind în aceeaş vreme pe cei doi sălbateci. Allan se plecă asupra celor căzuţi la pământ. li cer- cetă cu atenţie, apoi spuse: — Asta-i mort.. glontele tău a făcut minuni, salvân- du-mi viaţa dragă Sandy... d — Eu cred însă, că cel de al doilea nu este mort, ci se preface numai — spuse Tom. Par'că aşteaptă mo- mentul propice să se arunce asupra noastră... Abea spusese aceste cuvinte, când Arano sări în pi- cioare cu repeziciunea fulgerului și se repezi asupra lui Jarock, care se afla mai aproape de el. Avea în ~ hai W mână un cuțit, Din fericire se împiedică de trupul neînsuflețit al tovarăşului său, astfel că se clătină ne- sigur pe picioare şi mai înainte ca naufragiații să se poată arunca asupra lui, porni în goană mare afară din peşteră, Tom, care i se afla în cale, nu avu timp LN i —— i să-l oprească. A fost o adevărată minune că Jarock nu a fost grav rănit. Cuţitul sălbatecului îi trecuse pe lângă gât, sgâriindu-i pielea, fără a-i face însă un rău prea mare. — Ducă-se pe pustii, spuse atunci căpitanul. Ii va veni şi lui vremea răfuelii... până una alta nu ne arde să avem prizonieri, pe care să trebue să-i suprave- ghiăm... ne-ar face numai greutăți... In clipa în care Arano apăru în fața sălbatecilor adunaţi în jurul peşterii, se auzi un strigăt sălbatele eşit din zeci de guri. Pe semne, că războinicul lui Roa- neck povestea tovarășilor săi cum a reușit să se scoată din ghiarele diavolilor albi, cum i-a înșelat și prin ce pericole trecuse. - Cei patru eroi părăsiseră între timp mica peșteră în care stătuseră până atunci, intrând pe coridorul în- gust şi întunecat, care duce în munte. La un moment dat drumul le-a fost tăiat de o uşă mare şi solidă. Cu oarecare greutate au reușit să o sucească pe țâțâni deschizându-şi calea mai departe. Deindată ce au tre- cut, au închis uşa, fixând-o bine, astfel că de ar fi fost urmăriţi, sălbatecilor le-ar fi trebuit vreme îndelun- gată, ca să o poată deschide. — Inainte, spuse căpitanul încurajându-și tovarășii. Sandy mergea înaintea tuturor, ținând o făclie pe ju- mătate arsă, în mână. Băeţii erau înarmaţi cu săbiile celor doi sălbateci răpuşi. Căpitanul avea carabina, iar Jarock pistolul Webley. Din nefericire nu mai aveau însă nici un glonte, astfel că aceste arme nu le erau de mai mare folos decât niște ciomege. Allan și Jarock fuseseră dezarmaţi de sălbateci atunci când fuseseră făcuţi prizonieri. Acuma se te- meau că sălbatecii vor întrebuința acele arme de foc împotriva lor. Căpitanul era însă de părere, că acest lucru este cu neputinţă, deoarece urmașii lui Roaneck se temeau de orice obiect al albilor, crezând că este vrăjit.. In orice caz trebuia să înainteze cu cea mai mare băgare de seamă. Teama mare a celor patru naufragiaţi era că făclia pe care o avea Sandy se va stinge și vor rămâne prizo- nieti în inima muntelui, sortiți unei morţi îngrozitoa- re. Cu toate acestea sperau că vor eşi cu bine şi din i această încercare. : s — Fiţi atenţi băeţi, spunea din când în când Allan. Nu se ştie ce au pus la cale diavolii aceștia negri... să | nu 'cădem în vreo cursă. Au mers astfel yreme îndelungată cu pas: încet și | nesigur. Coridorul! de stâncă cotea când la . dreapta, | când la stânga, cobora și urca, astfel că le era impo- sibil să se orienteze. Deodată se pomeniră într'o peş- teră uriaşă, mult mai mare decât aceea prin care tre- cuseră. 1x S i Hira Nu-și puteau da însă bine seama de mărimea ci ade- vărată, deoarece nu aveau decât o singură făclie, aceia a lui Sandy, care dădea şi ea o lumină destul de slabă. Murmurul acela ciudat, care-i întâmpinase din prima clipă devenise acum mai tare, încât se pă- rea că isvorăște chiar din locul unde se aflau. — Parcă ar fi șoaptele unei mari mulţimi de oa- meni —- spuse Tom cu glasul gâtuit de emoție. Ce să fie oare? s — Poate că este o imitație a Galeriei Şoaptelor din catedrala Sfântului Paul dela Londra, spuse Sandy glumind, în timp ce spunea însă aceste cuvinte ridică întâmplător privirile şi ceeace văzu făcu să-i îngheţe surâsul pe buze. — Priviţi! strigă el arătând un punct spre tavanul peşterii, Tremura din tot corpul. Am văzut miște ochi de foc, cari mă priveau țintă! Când ceilalţi priviră în acelaș loc, nu mai văzură ni- mic. Ă | SPIN Tom avusese însă timp să se convingă că Sandy nu aiura, astfel că spuse: „Dumnezeule, ce o mai fi și. 1” asta Tovarăşii băeților se opriră așteptând reapariția o- chilor de foc, dar nu văzură nimic. Căpitanul luă a- tunci făclia din mâna lui Sandy şi spuse: — Prostii! Probabil că este vreo viclenie a sălbateci- lor aceștia, vreo „minune” a Voodoismului. Mă aş- teptam la lucruri de acest fel. Ne aflăm doar în sanc- tuarul acestei religii sălbatece, care adoră pe „diavol”. După părerea mea ne aflăm la picioarele unei statui, a unui idol uriaș... Ey — Credeţi? întrebară întrun glas băeții. _— Sunt sigur. Trebue să fie o statue imensă, un fel de Budha colosal, iar luminile pe care le-a văzut San- dy nu sunt decât ochii stâtuii, făcuţi din pietre preţi- oase, care sunt luminate printr'un sistem oarecare. Vă asigur că nu aveţi nici un motiv să vă temeţi. — Prin urmare suntem, ca să spunem așa, în odaia de dormit a Sundei Adormite. — Exact, Sandy, răspunse căpitanul, numai că noi avem să o cam turburăm. (Continuarea în pag. 14-a). = In pagina a 13-a: REGE PE UN AN. A ETEN RĂPIT arma a aice NĂZDRĂVĂNIILE BICA, MUZICANTUL Băețaşul ăsta-i Bică Cum sta tare plictisit Din cutia de țigară Năzdrăvan şi fără frică O idee i-a venit Işi va face o chitară Cu un ferestrău şi-un cleşte C'un ciocan mare şi greu Dar ceva îi mai lipseşte! Instrumentu-şi construeşte. Bică lucrează mereu. Deci spre grajd el se grăbeşte. Şi făr'ca nimeni să-l vadă Patru fire doar a luat Şi-acum cântă pe stradă Rupe iepii păr din coadă. ~ Patru corzi a fabricat. Pentru Lili-o serenadă. Cântă fără de cusur Nu ! Căci iată Lili-l udă Domnul ,„Bică“ indignat Mândrul nostru trubadur ? Parc'ar fi o paparudă. Pleacă trist şi cam... plouat. MOŞU - LICĂ Anglia a avut primele mărci poştale în anul 1840. NTR'O ţară, trăia odată un om foarte bogat. El avea un servitor credincios, pe care-l iubea şi vrând să-l răsplătească îi dărui o mare avere, lăsându-l să plece unde va voi. Aranjându-şi lucrurile într'o corabie, omul pleacă plin de recunoştinţă față de fostu-i stăpân. După câteva ore dela plecare, izbucni o furtună mare şi valurile înghițiră corabia cu oameni şi bo- găţiile lor. Numai servitorul scăpă pe o scândură, şi ajunse la țârmul unei insule. Acolo se nelinişti, căci era fră- mântat de gândul că nu-i va veni nimeni în ajutor. In curând se linişti, căci mergând, se convinse că insula nu-i pustie. După un scurt timp zări în depărtare nişte pete mari argintii. Erau zidurile înalte ale capitalei insulei. Apropiindu-se de porţile ora- şului au apărut ca din pământ boeri îmbrăcați în haine scumpe, brodate cu aur şi îngenunchind în fața sa, l-au proclamat rege. L'au dus apoi la palatul regal, clădit din marmoră, l-au urcat pe tron şi prezentându-i demnitarii insulei, l-au ales ca şeful lor. Toată întâmplarea apăruse în ochii omului nostru, ca un vis ferme- cător. Zilnic primea în audiență pe miniştrii şi ofiţerii țării, care îi arătau încrederea şi devotamentul po- porului. Era preocupat totuşi fără încetare de un gând: nu putea să înțeleagă cum îşi alege o țară un conducător străin, fără să-l cunoască. Un slujitor credincios îi desvălui în ascuns misterul, spunându-i, că poporul a rugat pe Dumnezeu, să le REGE PE UN AN Prelucrat după limba franceză m tema Ma e i Ne ln me a Dn a trimeată într'o anumită zi, în fiecare an, pe un străin pe care-l vor proclama ca regele lor. In acea zi, regele cel vechiu este desbrăcat de hainele scumpe pe care le purta, e îmbrăcat în hainele cu care venise la dânşii şi este dus fără milă pe o barcă până pe o insulă deşeartă şi neroditoare, unde-l lasă fără hrană şi lipsit de toate celelalte. La vestea aceasta fostul servitor s'a cutremurat şi întrebă pe sfătuitorul său, dacă predecesorii lui n'au ştiut ce-i aşteaptă. Supusul îi răspunse, că regii ştiau de viitorul lor, dar orbiți de strălucirea aurului şi a pietrelor scumpe, cu care au fost împodobiţi în timpul domniei; atraşi de frumusețea şi bogățiile vieţii pe cari o duceau, ei au vrut să se folosească de fru- mosul lor prezent şi nici decum nu voiau să pătrundă cu gândul zările viitorului. Acum gândul regelui era să trimeată 'n ascuns în insula cea deşartă mai mulți oameni, ca să are pământul şi să-l facă roditor, să zidească palate, să planteze grădini frumoase. Zis şi făcut; şi ca într'un basm insula cea deşartă devenise un adevărat rai, ascuns de ochii miniştrilor acelei țări. Când s'a terminat anul, miniştrii au venit la palat, l-au desbrăcat de hainele sale scumpe şi l-au dus în insula cea deşartă. El n'a fost trist şi nu s'a speriat, căci ştia dinainte ce-l aşteaptă, pornind liniştit la locul ce-şi pregătise pentru a duce în tihnă şi belşug, bătrânețea sa... GH. IOSIF-Chişinău Corespondenţă pentru păsări... Administrația Poştelor şi Tele- foanelor din câteva state ale Ame- ricii de Nord, a avut o idee minu- nată. Factorii poştali rurali din a- ceste state trebue” să străbată în mod regulat, distanțe enorme prin câmpii şi păduri unde iarna este deosebit de aspră pentru sărmanele păsări care nu mai găsesc cu ce să se hrănească. Acestor factori rurali, pe lângă corespondența de distri- buit locuitorilor satelor, li s'a mai încredințat un fel de pachețele des- tinate păsărilor. Sunt nişte pungu- lite umplute cu grăunţe. In anumite locuri, factorii desfac aceste pache- te — pungulițe şi le depun pe pă- mânt. E lesne de închipuit cu câtă bucurie le primesc destinatoarele înaripate cari, după ce „ospățul“ s'a repetat de-trei patru ori, recu- nosc cu preciziune locul, Ziua şi chiar ora distribuirii. - O floare de 2 metri și jumătate Grădina botanică din New-York se poate mândri astăzi cu o floare, socotită ca fiind cea mai mare din lume. Vreme de cinci ani, rădăcina s'a odihnit în seră până când în ziua de 27 Mai a. c. botaniştii au constatat că îmbobocise pe ne- aşteptatate, iar acum a dat naştere unei flori de dimensiuni într'adevăr impresionante. Ea atinge înălțimea de 2,50 metri şi are o circomferință de 3,85 m. Tulpina măsoară 45 cm. în lățime şi 45 cm. în circomferință. Acest gigant al florei care este originar din Sumatra şi seamănă cu un clo- pot răsturnat, pe dinafară e galben şi verde, înăuntru castaniu închis, iar pistilul deasemenea galben, pe când tulpina are o culoare albastră închis cu pete galbene. Dă pagina şi vei găsi Năzbâtii, haz, şi Ghiduşii. s „0 a MARII CĂLĂTORI AI PĂMÂNTULUI: C R I (Urmare peste Ocean. Cea de pe urmă. Ajunge totuşi la San Domingo, unde va trebui să schimbe o corabie. Guver- natorul, Ovando, nici nu vrea să ştie de aşa ceva. Va pleca mai departe. ; Columb navighează spre apus, apoi spre sud, trece pe lângă Nicaragua şi Costarica. Popas în portul Cariai. Columb caută mereu India. Ajunge în Istmul Panama. Furtuni neîntrerupte îngreuiază drumul. In Veragua, Bartholomeu vrea să întemeeze o colonie, dar pentrucă spaniolii se poartă rău cu localnicii, aceştia încep războiul. Spaniolii sunt siliți, în cele din urmă, să plece. Numai pe două corăbii (căci una s'a scufundat) ajung cu greu în Jamaica. Un trimis al lui Columb, Diego Mendez, pleacă la San Domingo, dar numai după şase luni se'ntoarce cu o corăbioară şi merinde. O altă corabie mai mare e trimisă la Jamaica şi Columb poate să ajungă în insula Espagnola, la San Domingo. E bolnav greu. .". In acele vremi, împilarea localnicilor ajunsese la culme: erau prigoniți, ucişi, chinuiți. In loc să se răspândească credința creştină, Spaniolii aduc cu ei cele mai mari amaruri şi rele. * * * Tot bolnav, Columb se’ntoarce în Spania, în Noem- brie 1504. Nimeni nu-l întâmpină. E uitat. La 26 STOFOR COLUMB din pag. 7) . Noembrie, moare regina Isabella, chiar, aceea care l-a sprijinit atât. Se luptă să-şi recâştige averea. -” In 1505, la 5 Februarie vorbeşte cu Amerigo Vespucci, navigatorul care descoperise acelaş Conti- nent ca şi Columb, Continent care — pe nedrept — a luat numele de: America. Și acum încă, Columb crede c'a aflat drumul Indiilor; nu poate să primească drept adevărate spusele lui Vespucci. x * p > Moare la 25 Mai 1505, acum patrusute treizeci şi trei de ani şi e înmormântat în mănăstirea franciscană din Valladolid, Rămăşiţele i-au fost strămutate, de mai multe ori, din Valladolid la Sevilla, de-aci la Espagnola, în San Domingo. In 1673, un cutremur de pământ nimici catedrala din San Domingo. Oasele Amiralului au fost depuse, în 1745 — când insula trecu la francezi, în Domul din Havana. A fost — mereu — şi după moarte — un neobosit călător. Unul din marii călători ai pământului. N. PAPATANASIU INSULA FANTOMELOR (Urmare din pagina 11-a) In clipa aceea Tom scoase un strigăt de spaimă. Statuia scoase un răget adânc, apoi ochii se aprinseră din nou într'o culoare verde. — Straşnic, exclamă Allan. Mă aşteptam -că bătrâ- nul Roaneck va face tot posibilul ca să ne înspăimân- te. Nu va reuşi însă. Comediile astea nu prind la oa- meni civilizaţi. Se vede însă că pe Roaneck îl supărară cuvintele căpitanului. căci abea terminase acesta cuvintele, cînd din gura sa monstruoasă se auzi un şuerat, iar trei şerpi negri se strecurară afară, întinzându-se amenin- țători spre cei patru tovarăşi. Erau trei cobre negre din specia cea mai veninoasă care există pe lume și a căror mușcătură este mortală şi absolut fără leac. — Dumnezeule, strigă Sandy dându-se cu un pas înapoi. . Cele trei reptile nu avură însă timp să se arunce a- supra nenorociţilor năufragiaţi, căci Allan se repezi ca fulgerul la Sandy, îi smulse sabia din mână și în clipa următoare se năpusti asupra şerpilor ucigându-i Lucrurile s'au petrecut atât de repede, încât cei de faţă abia îşi dădură seama de întâmplare. Când ori- bilele animale zăceau ucise la pământ, Allan se opri gâfâind şi împreunându-și mâinile adresă o scurtă ru- găciune de mulţumire lui Dumnezeu pentru ajutorul dat. — Am scăpat eftin, — spuse el întrun târziu, șter- gându-și sudoarea depe frunte. — Ce or mai fi punând la cale diavolii ăştia negri, spuse Sandy. — Dumnezeu ştie, răspunse Allan. In orice caz, n este un loc prea plăcut pentru noi. — Ce păcat că nu maj am nici un glonte — spuse şi Tom. Mare bucurie aș fi avut să-i fi tras una d-lui Roaneck! „— Ai dreptate băete! Din nenorocire nu ne-a mai rămas nici măcar o rachetă ca să putem lumina peş- Strutul e cea mai mare pasăre. Pisica are optsprezece ghiare. ———————— tera blestemată și să vedem clar unde ne aflăm, căci mi-e tare teamă că vom rămâne peste puţin în întune- ric adăugă Jarock. Deodată tresăriră cu toţii, căci Sandy scoase un stri- găt de... bucurie. — Hura! lată făclii! O mulţime! Zeci de făclii! Vom avea lumină câtă vom voi... lată ce candelabre minu- nate... sunt toate de aur şi încrustate cu pietre preţi- oase... probabil că folosesc la sinistrele ceremonii ale sălbatecilor... Allan suspină. — Nu ne interesează bogăţiile care sunt aci în peş- teră. Sunt mai însemnate făcliile, În clipa următoare fiecare dintre cei patru avea câte o făclie în mână. Lumina gălbuie era suficientă spre a alunga umbrele. Peştera era uriașă, circulară, având un diametru de aproape două sute de metri. Era aranjată ca un templu păgân, cu pereţii acope- riţi de aur şi nestemate, Dar ce era mai de seamă era statuia uriașă la pi- cioarele căreia se aflau cei patru. Era un chip diform, dintr'un metal gălbui care după toate probabilitățile era aur. Statuia era aşa de înaltă încât ajungea până la tavanul: peșterii. In jurul ei se afla un lanţ puter- nic menit să ție la distanţă pe credincioşii cari nu erau demni să se atingă de chipul lui Roaneck. La picioa- rele statui se aflau o pereche de sandale de aur, pe care le îmbrăca desigur marele preot când oficia. Dar ceeace atrase mai ales atenţia celor patru, înspăimân- tându-i mai întâi, pentru ca apoi să-i umple de mânie fără seamăn, era altarul. Acolo, pe o masă acoperită cu o bucată de pânză ţesută cu aur se aflau niște cra- nii omenești, oase și resturi de carne chiar. După toate probabilitățile, sacrificiile omenești se făcuseră de puţină vreme, (Va urma) Preblemă... — Cine a făcut problema ? — Tata. — Singur? — Nu l-am ajutat şi eu puţin. Arde circul — Domnule director, s'a aprins circul ! i — Chemaţi imediat pe omul care înghite foc !... Explicație. — Măi Petrică, compoziţia ta „Câinele nostru“ e exact aceiaşi ca şi a lui frate-tăul — Fireşte, domnule învă- țător ; e vorba de acelaş câine | Lămurire. — Ce loc ocupi în şcoală piciule ? — Dacă aş izbuti să întrec pe unul dintre colegi aş fi penultimul. Pisica vecinului. — Adineauri din greşală v'am călcat pisica cu auto- mobilul. Imi pare rău şi aş vrea să o înlocuesc. — Cu plăcere! ştii să prinzi şoareci ? ! Explicabil. CLIENTUL: Domnul de colo e servit cu mai multă atenție, decât mă serveşti pe mine. Te rog să chemi pe patron |! CHELNERUL: Dar dom- nul acela e patronul ! A urmat rețeta! — Ai făcut doctoria ce ţi-am prescris, şi nu-ți merge mai bine? — De loc. — Poate că nu urmezi indicația doctoriei ? — Din contra! Nu scrie pe ea să ţii fiola ermetic închisă? Ei bine... nici n'am deschis-o |... Are dreptate Patronul supune unui examen pe postulant : — Eşti vânzător bun ? — Excelent, vă asigur de asta. ` — In negustoria noastră e nevoie uneori... să ştii să minți... Te pricepi? — De minune. — Englezeşte ştii ? — Mai bine ca un englez. — Bine, te angajez. A doua zi o nobilă doamnă engle- zoaică se prezintă în raionul noului angajat şi atunci iese la iveală, că acesta nu pricepe o boacă englezeşte, Patronul se răsteşte la el: — Păi bine, omule, spuneai ieri că şti la perfecție engleza ? — Exact! Dar mai întâi m'aţi întrebat dacă ştiu să mintl... NĂSBÂTII ȘI GHIDUȘII Om ambițios! — Ioane, fă ce-oi face, ca la Cră- ciun grădina mea să fie tot atât de frumoasă ca a vecinului. Intre prieteni. — Eşti un adevărat măgar,— doar coarnele îţi. lipsesc. — Hahaha ! Măgar cu coarne! Dracu 'a mai văzut? — Ei vezi, — atunci nu-ţi lipseşte nimic | CÂINELE VICLEAN 09: Unchiul cel bogat scrie nepotului său: „lţi trimet cei 100 lei pe care mi-i cereai, dar trebue să-ți atrag atenția asupra unei mici greşeli din ultima ta scrisoare : »100 se scrie cu două zeruri, nu cu trei“ ! Mai de mult. PROFESORUL: — Mi se pare, că ultima dată tot la d-ta m'am tuns ? BĂRBIERUL:— Nu cred, domnule. Numai de doi ani am înființat frizeria ! Consecință. PROFESORUL : — Cum poți să-mi dovedeşti, Ionescule că pământul e rotund ? LICEANUL: — Scuzați domnule profesor, dar eu n'am afirmat niciodată asta! O soluție. — De! dragul meu, nu se poate face nimic fără bani! — Ba da,... datorii ! Dacă revista ţi-a plăcut, citeşte-o iar, dela început. s Q Py e e la) | {i Nae % SD Tep „UF! CE CĂLDURĂ...“ OZ > |? K) A, E Sfo 33 || EI = > ORIZONTAL: 1) Acum, pe moldoveneşte. 3) Stropea cu apă ca să-l mai răcorească, 4) Băeţii tatălui. 5) Strămoşii lui se spune că ar fi fost un soiu de maimuțe uriaşe. 7) Repaosul drumețului sub umbra unui copac la marginea şoselei. 10) Aşa se mai numea soarele la vechii egipteni.'11) Cu măsura asta se bea mai mult vin decât apă... 12) Ca un maimuţoi, ce face ca noi. 13) Două litere din „Circ“. 14) Pe căldura asta o facem la râu sau acasă în albie, să ne mai răcorim un pic. 16) Rumeniți -de căldură, cum sunt strugurii de pildă. VERTICAL: 1) „Rămas bun“ ce se face cu batista de către cei ce-au plecat să se răcorească la munte sau să se prăjească la mare. 2) „Domnul“ din figură, nebărbierit, cu joben şi umbreluță (să nu se CUPON DE JOCURI Numele și. pronamele ------..-.----------is----oonnnonineinenosssootnninnsnornsnnnntnnnnnen se Luna Septembrie Seria | PREȚUL 5 LEI. Paikitaiana linbvareitătii lael i} li pârlească !). 3) ,,.... | ce căldură...“ 6) Aşa cum este un vântuleț sau un duş rece pe căldura asta. 7) Pe hârtie poate fi de cerneală, pe piele poate fi de soare, 8) Un fel de joben pe care-l poartă preoții la slujbă. 9) Umblu ca maimuțele din creangă 'n creangă. 10) Numai o jumătate de „rimă“. 14) Un bon fără coadă ! 15) Nu noi, nici voi, ci..., 16) Aşa cum e afară când îți curge apa pe obraji şi termometrul arată 40 de grade. CARTEA DE VIZITĂ MAGICĂ MIA TAŞCU Amestecaţi literele domnişoarei de mai sus şi veţi vedea că sub acest nume se ascunde o prietenă a voastră. Cine-i ? MISTERUL BALAURULUI Cum ajungeţi la ochiul balaurului pornind dela coadă ? Drumul se poate arăta cu o dâră de creion. Incercaţi şi sunt convins că veți reuşi curând... Imprimeriile Adevirul S. A. Bucureşti mA DMI! mini! (ASI BIBLIOTE Var cu hatá notătidarea DIMI COP NĂZDRĂVÂNIILE BICA Bică rezolvă criza TA RE RM td tii na dl a i i Băeţașul ăsta-i Bică iată un afiş cam mare: „Aş veni, îşi zice Bică, Năzdrăvan şi fără frică. „Hai, veniţi cu noi la mare!“ Dar n'am bani nici de-o surcică“. Hop că alt afiş zăreşte: Cumpără crema îndat' i O ideie sănătoasă: „Crema noastră vă'negreştel“ Căci pe loc s'a luminat. Va aduce mare-acasă Intră repede 'n odaie, Ia borcanul cel cu sare, Din balt'-alungă un purcel Işi pune costum de bae Să vedeţi ce gânduri are! Şi răţoiul singurel ma E Dance MIR a LAA i > CAII Şi apoi — şi mai grăbit — Astfel, criza-i rezolvată: Toarnă crema de'negrit Marea acasă-i instalată. ~ Bică svârlen a rea to din n uta 193 MOŞU-LICĂ CITITORII NOŞTRI BUCURIE PENTRU COPIII ȚĂRII CU PRILEJUL JUBILEULUI FABRICEI DE SĂPUN „GERMANDREE-PARIS“. IUBIȚI COPII, O veste bună pentru voi, copiii țării “românești: Sunteţi invitați la mari serbări jubiliare, cari vor ține din Septembrie până la Crăciun, cu prilejul jubileului de 120 de ani al fabricei de săpun Germandrâe- Paris, care pregătește.o serie de concursuri distractive, cu fel de fel de premii, cadouri și surprize. Primul concurs constă în deslegarea a 3 probleme. Gândiţi-vă bine, frământaţi-vă niţel creerul. Truda voastră nobilă va fi rasplătită cu premii frumoase. Rugaţi pe părinții și pe dascălii voştri, prietenii voştri mai mari, — să vă ajute la deslegarea celor 3 probleme, lată aceste probleme ale primului concurs, organizat de fabrica de săpun Germandrâe-Paris: PROBLEMA |.— Cum pot trei persoane, care-și datoresc unuj altuia câte 2000 lei, să achite această datorie totală de 6000 lei numai cu una mie și să mai zică unul altuia: mergi? PROBLEMA ||. — Ce urmăresc oare acele animale cari deși n'au niciun fel de legătură de rudenie între ele, se asociază totuși? Acei, cari ne-am petrecut timpul prin munții noștri, am putut observa asociația ce se stabilește între diferitele păsări ale plaiurilor noastre și turmele de oi ce ies la pășune. De ce aceste păsări se așează pe spinarea oilor? Sau. de ce mica pasăre Bufag trăiește toată vremea pe spinarea fiorosului rinocer fără ca acesta să-i facă nimic? De ce monstruosuj rechin, piratul mărilor, protejează micul peștișor Remora, care-l însoțește în toate călătoriile ? Care e rostul întovărățirei acestor doi pelerini, unul sălbatec, altul slăbuț și neputincios ? De ce s'a stabilit o asociaţie între florile cari trăesc în fundul mărilor, ca: actiniile, holoturile și meduzele cu peștii, crustaceele și viermii ? PROBLEMA Ill. — Ce este săpunul? Răspunsul la această problemă să fie de cel mult 15 cuvinte, să fie popular, pe înțelesul tuturora şi să nu fie prea științific sau chimic. Deslegarea acestor 3 probleme o veţi trimete deodată pe adresa: | Fabrica Germandrée Bucureşti strada Bozianu Nr. 27 a. Puteți să vă uniți mai mulţi copii şi să ne trimiteţi înlr'un singur plic răspunsul Dv. la cele 3 probleme ca să aveți cheltueli mai muci de poştă. lată premiile ce oferă fabrica Germandrâe-Paris: PREMII IN BANI: Premiul |: Lei 5.000.— ai H3 „ 3.000.—. „a Hlk: „ 2.000.— „» IV: „ 1.000.— 10 premii a lei 500-— PREMII IN OBIECTE PREȚIOASE: 120 cadouri jubiliare cu prilejul jubileului de 120 de ani; 120 tocuri rezervoare excelente cu penițe de aur: Dar și copiii aceia cari nu vor putea să deslege toate trei probleme, ci numai două sau chiar rumai una, încă vor primi un dar jubiliar, fiindcă și-au dat silința să le deslege. Li se va da și posibilitatea să doilea pentru copii și mai impunător ia parte la al concurs la marele concurs jubiliar al fabricei Germandrâe-Paris pentru cel mai bun cântec de copil, concurs, ce va avea loc în luna Noembrie, când se vor împărți iarăşi premii în bani şi obiecte utile. Vor cânta 4 copii la Radio-București și prin votul vostru veţi hotiri cine să primească premiul |, II, III, IV. Să fiți voi judecătorii, prin votul vostru, cine merită să fie premiat. Pentru votul vostru veţi primi un dar din partea fabricei Ger- mandrâe-Paris. Adresa voastră s'o trimiteţi complect şi scrisă limpede fabricei Germandrte, indicând oraşul, strada, numărul, numele Dv. anul şi ziua naşterei, cel mai târziu până la 10 Octombrie 1938. PROFESOR BOBB Acum la muncă și noroc buni - DIMINEAȚA COPIILOR REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicațlunilor Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. - Cont cec postal 4083 l Editura „Ziarul“, S. A. R. Fucureşti REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: ! AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 14 SEPTEMBRIE 1938 No. 762 DE VORBĂ CU CITITORII SCRISORI PREFERATE trebue să fiți supăraţi pe mine dacă întârziu, uneori îţi este pe plac. Te felicit pentru premiul pe care Dragii mei, v'am scris în repetate rânduri că nu | împlinit peste puțină vreme. Imi pare bine că revista cu răspunsurile. Un nepoțel al meu, îmi scrie totuşi l-ai luat. Sper că anul şcolar care începe va fi tot oarecum supărat, că prefer anumite scrisori şi că lui atât de bun pentru tine. nu i-am răspuns de trei săptămâni de zile. Foarte NICHITA ELICIA. — Dragă mea fetiță, nu ştiu adevărat. Am să-i explic acuma, de ce fac aşa. Trebue cum să-ți mulțumesc pentru rândurile tale atât de mai întâi de toate să dau răspunsurile privitoare la inimoase. De câte ori primesc o scrisoare atât de concurs. Unii dintre voi îmi cereți lămuriri, care drăgălaşă, îmi pare rău că nu pot să cunosc mai de sunt însemnate dacă vreți să luați parte la întrecerea aproape pe dragele mele nepoțele şi dragii mei nepoți. pe care am aranjat-o. Prin urmare, este mai important Iţi mulțumesc şi eu din tot sufletul pentru amabili- să răspund unuia dintre voi cum trebue să coloreze tatea ta şi te sărut. desenul, decât să spui altuia cum o duc şi dacă mai MILIAN FELICIA. — Am mai repetat odată dese- sufăr de dureri de cap. Fiţi prin urmare înțelegători nul pentru concurs aşa că poți să mai trimeţi un şi aveți răbdare. Vă rog să mă credeți, că vă iubesc desen sau câte vrei. Desenul copiat nu poate fi luat pe toţi foarte mult şi că veți primi fiecare în parte în considerație, deoarece regulele concursului nu răspunsul meu. permit acest lucru. ZONIS ELISABETA. — Draga mea, revista NIURIC ELSTEIN. — Nu se dau premii când noastră este şi pentru copii dar mai ales pentru tine- expira abonamentele, Clubul despre Carene scrii, NU ret, adică pentru elevi de liceu. Prin urmare, nu este || mai există, aşa că nu putem trimite nici o insignă. nevoie să intervin să ți se primească desenul. VERA SCHECHTER. TAN Modestia este cea mai FERESTER N. — Dragul meu, fotografia nu este frumoasă podoabă a omului. Nu uita acest adevăr. reuşită, aşa că mi-e tare teamă că nu se va putea Desenul este bine colorat, dar nu uita că sunt şi alți tipări. Pentru revista 758, cere depozitarulùi din oraş copii talentați, poate chiar mai talentați ca tine. Prin să ţi-o aducă el. Sau eşti abonat? Atunci reclamă urmare, nu fi atât de sigură de premiu. a Ă secțiunei de abonamente. Nu. înțeleg de ce să mai NEICU NICOLAE. — Mă bucură mult, că eşti repeți clasa a 4-a, din moment ce ai trecut. Dacă mulțumit de concursul nostru. Te anunț că în cursul poți, urmează mai departe. lunii viitoare, vom începe un nou concurs, de data TAȘCĂ LUCIA. — Profesorii: tăi, au 'dreptăte! || aceasta cu premii foarte valoroase. CORNELIA OLTEANU. — Nu lăsa niciodată modestia de o parte, cum îmi scrii mie. E preferabil să fii totdeauna modestă. Asta nu înseamnă să nu fii vei ţine de promisiune, şi vei fi cu adevărat activă. conştientă de calitățile pe care le ai. Desenul este Primeşte o îmbrățişare din partea mea. bun, dar nu sunt în măsură să-ți spun dacă vei fi şi IRIS E. ROZEANU. — Am primit toate scrisorile tu printre premiante. tale. La ultima îți voi da răspunsul cuvenit data EEE Cr PI E7 7 = viitoare. Poeziile le-am citit. Unele sunt bunicele. PENTRU VOI TOȚI. — Dragii mei, după Som ați aflat desigur, d. Radu Ţurcan a scris o carte Voi alege ceva şi pentru „Almanahul $Școlarilor“, za : Fi foarte frumoasă, care se numeşte „SUFLET DE di de peptic rit Dl ea AP ui STRĂJER“. E un roman dintre cele mai interesante, 4 A $ în care sunt descrise aventurile şi isprăvile eroice MADELEINE DIANA ROMAN. pet Nu gon dacă ale unor prieteni, toți trei străjeri, porniţi să-şi caute vei lua un premiu, drăguța mea. Ai răbdare să se comandantul care se rătăcise în Munții Bucegi. Ca întrunească domnii din comisie. = Raj hotărâ. l să vă puteți procura toți cartea, am hotărât, ca aceia NEAȚA I. TRAIAN. TI Dragul reci întâmp area dintre voi cari doresc s'o aibe, să trimită pe adresa IF a Aona PARE aţa cu adevărat Hepe OBaNEa, următoare: Redacţia Dimineaţa Copiilor, pentru Mă- Cred însă că ceilalți cititori ai noştri nu vor înțelege | tuşica, str. Const. Mille 9—11, Bucureşti, suma de despre ce este vorba. Nu este destul să scrii că un treizeci de lei în mărci poştale şi adresa completă şi lucru este foarte impresionant. Lucrul acesta trebue clar scrisă. In schimb va primi acasă volumul, cu o să se înțeleagă lesne de oricine, care ar citi povestirea dedicație din partea autorului. şi fără să o cunoască pe acea bătrână. Mai scrie. ELENA I. STOIAN. — Dorința ta va fi fapt MĂTUȘŞICA Desenul este reuşit. Iţi urez succes şi în fața comi- siunii. Mă bucură nespus de mult, că am căpătat o nepoată atât de drăguță. Sper că de azi înainte, te „Povestea cu arătâări“ 3 e în pagina următoare. N POPOR PE PU AB 7 S PREIEI SI A IC Sute pi ace DA DOR e, IA, pam Xa LAT PRE fă 5 RR Dei dă : w Poveste ciudată cu arătări N palatul lui din înalturi, durat numai din limpezimi şi văpăi, Duhul Basmului a prins a-şi spune, cu jumătate glas, cam aceste vorbe: Să — „O, ho-o! Ia să ne mai desmorțim, == puţintel, oasele! O-ho-o! Şi glasul îmi pare, o lecuță cam ruginit, de când n'am mai pornit svon de poveste prin lume“. „Hai, Duhul Basmului! Ți-i greu, ai? Ți-aşteaptă flăcăiaşii şi copilițele, poveştile tale. De mult, n'ai mai mânat glasul—să şopotească lângă urechiuşele micu- ților ghiduşii ori istorii cu zâne şi Feţi-logofețil“ „Te-ai lenevit, măi, Duhul Basmuluil“ „Păi, se poate, frăţie, să uiţi ' matale atâta puzderie de copi- laşi? N'ai tu ştiinţă că bunicii şi bunițele lor, nu ştiu decât un singur basm — şi acela-l tot spun mereu şi mereu?“ Í „Şi-apoi, acum e numai bună |. vremea, de taclale şi şotii. Zâna | primăvara a pogoriît căruţa ei de sticlă, tot în alaiu de flori, ca'n toți anii începători. Iată de-aci, din înalturi, se zăreşte prin cleştarul cerului, întreg pămân- tul, aşa cum e luminat de soare şi împodobit cu flori de tot soiul“... prs DIMINEAŢA — e, g COPIILOR „Hei! unde mi-i ochiana cea fermecată? (Era cât Pe-aci să nu bag seamă că-i pe policioară, chiar lângă nasul meu!). Tii, ce limpede se zăresc priveliştile, de peste toate plaiurile lumii!“ „Hai, ce mai aştepţi, Duh de basm? Lasă ochiana colea, pe policioară, vâră în buzunar piatra ceea scumpă, da, aceea care-ţi îndeplineşte orice dorință -şi cuşma care te face nevăzut. Ai stat destul în casa mătăluță şi-ai picotit, îndeajuns!“ „Hai, la drum, Duh de basm! Ce minunat e să ă plu- teşti prin limpezimile văzduhului'“, * » * Tot sburând uşor peste întinderea lumii, Duh de basm a auzit svon de glasuri. A pornit să scoboare... Nu prea desluşia bine cine anume glăsuia... Erau păsăruici, oare? Ori, micuţi copilaşi? Trebuia să se încredințeze într'un fel ori altul, dumnealui. Privind mai cu luare aminte a zărit el cine anume ciripea, jos, pe glie: vre-o trei copilaşi—mici numai cât nişte gângănii (aşa i se păreau lui, din înalturi). Se jucau în curtea unei căsuțe albe, cu acoperişul de țiglă roşie, din marginea pădurii. — Ce-ar fi să poposesc aci? — şi-a spus Duhul “Basmului. Tare îl îmbia gândul! Şi-a pogorît, uşor, binişor... Şi de după o tufă de iasomie, a tras binişor cu urechia, nu-i vorbă — un piculeţ — fudulă! Dar ce A PRE, mă rog, i pitcoacele cele de fetiţe i şi ţâncul de băețan? Tare - minunate lucruri mai spu- | neau: — Sunt cinci păsăruici, | Lizucă! — ţinea morțiş $ băetul. — Unde vezi tu cinci, Săndel! — voia să afle | Lizuca. ` | — Uită-te, bine, colo pe | crenguța ceea! Nu-i aşa | că le vezi şi tu Mioară? — Da, Săndel! — Sunt | cinci! — era de părere şi Mioara, o fetiță cu zulufi ` de aur.—Na! c'au sburat! — Dac'aşi fi fost şi eu asemeni Măriucăi, fetița ' pădurarului, poate că le- "aş fi zărit, de'ndată! — spune Lizuca. Ochişorii ei parcă sunt fermecaţi, ştiţi? » Da! — Mi-a spus că ea J zăreşte îngeraşii şi ar- ` hanghelii cum sboară, prin înalturile cerului. Iar când văzduhul e ` limpede, cum e apa izvora- ` şului, privirea ei deslu- | şeşte pe însuşi Domnul, cu lisus şi Maica Prea- curata... — Tare minunat! — şopteşte Săndel. F — Intr’altă parte a ce- | sh DORS Su îi ati Pret, 4 R d 4 i fă că a “a bi : oaia a Y 1Y g r A i » le e tă a y ai : rului, ea vede sfinții şi apostolii, mişcându-se într'o grădină, ca'n basm! — istoriseşte mai departe Lizuca. Iar în înserare, când se duce să se culce, Măriuca vorbeşte cu îngeraşul care o păzeşte, până trece Moş Ene şi revarsă peste ochişori, mireasmă de somnoroasă. “a In clipa ceea, Duhul de basm nu mai poate răbda şi prefăcându-se într'un moş bătrân de tot, li se arată micuților, în poarta casei chiar. Copiii se miră, mai întâi, căci nu l-au văzut venind pe cărare, apoi stau de vorbă cu el. Şi cum moşul se arată tare blajin şi tare sfătos, copiii se împrietenesc tare iute cu dumnealui. lar de- cum moşul le spuse că e nespus de dornic să vadă şi el pe fetița pădurarului din sîhlă, ei se hotărâsc să-l însoțească chiar până la colibă, în codru. Zis şi făcut, iată-i pe toți patru călătorind spre coliba pă- durarului, I-a întâmpinat chiar fetița pădurarului, Măriuca. Venea alergând pe cărăruia luminată de soare. — Ce bine c'ați venit în pădure! — s'a bucurat ea. Copilaşii au lămurit-o de ce anume au venit aci şi Moşul care era cu ei, voia s'o vadă. — Da, fetița moşului! — a glăsuit Moşul, la rân- dul lui. — Am venit să te văd! Copilaşii aceştia, care-au venit cu mine, istorisiau lucruri minunate despre tine. -Ochii tăi, spuneau ei, văd departe, peste Fire. E un dar Dumnezeesc, tainic. Să ne aşezăm, puțin, aci — pe prispă. Tu ai să priveşti printre lu- minişurile copacilor— şi ai să ne spui ce desluşeşti. dincolo de sticla cerului. - — Hai, Măriucă! — o îndeamnă Mioara. — Că ne spune pe urmă moşul un basm nemaiauzit. — Un basm? Tare-mi plac basmele, moşule! Bunița mea — care a plecat, ştia să-mi spună aşa de frumoase basme! — Unde a plecat bunița ta, Măriucă? — o întrebă Moşul adică`Duhul Basmului. ; — Măicuța zice că a pornit tare departe, pe un drumeag de lumină, ca să spună poveşti şi copilaşilor cari s'au prefăcut în îngeraşi micuți. z Şi bunița îmi citea — minunat de tot — dintr’o carte groasă, istorisiri cu viața Domnului nostru Iisus Christos. Voind moşul să ştie care e acea carte, cu basme sfinte, i-a adus Măriuca — din colibă — o Evanghelie groasă, cu coperţi de argint şi scrisă numai în litere înflorate. Şi'n umbra copacilor înalți, le-a citit moşul, — ca şi bunița Măriucăi, basmul învierii lui Iisus Christos Mântuitorul — şi istorisirea sfântă a înălțării Lui la ceruri. Iar la urmă, după ce mogul şi-a ridicat ochelarii aburiți de pe nas, ca să-i şteargă, a întrebat-o el, din nou—pe Măriuca: — „Şi tu, Măriucă, vrei să-mi spui ce desluşeşti în înalturile cerului, când pri- veşti într'acolo? da A privit cu ochii ei limpezi şi albaştri, cum sunt florile de cicoare, Măriuca — şi-a vorbit ca din vis, despre tot ce vedea: — „Trec cetele de îngeraşi — chiar de-asupra copacilor pădurii, gata- gata să-i atingă! Cerul întreg s'arată parcă gătit cu i- coane vii, zugrăvite pe sticlă. Sfinţii în „straie de flori albe, cu tipsii de aur îm- prejurul capului. Chiar Maica cea sfântă a lui lisus se preumblă, pe drumurile cerului... Acum, trec arhanghelii cu săbiile de flacără şi cu veşminte albastre. Trâmbi- țele răsună prelung... In urmă, vin heru- vimii şi serafii cântând, spre*slava Dom- nului, | pe E t TI EI: TA ET DC TAT 2 pri E ORA TPI zr a SE A A A A N A A A E. Şi-a rămas Măriuca cu ochii pierduţi, de parcă ar fi ascultat cânturile îngerilor, din slavă. — S'a stins întreaga vedenie! — a spus ea, mai apoi. — Nu mai văd nimic! S'a înserat! — Intr'adevăr! — a zis moşul, ochii tăi sunt mi- nunați, Măriucă! Ceilalţi copii — şi Măriuca dimpreună, nu uitaseră încă de basmul făgăduit. S'au rugat deci, să le spună moşul o poveste. . — Povestea? A, da, dal — de'ndată! Iacă, acum o pornesc... măi, copii, numai că eu nupot prea bine istorisii... Dar dacă vreţi, haidem atunci pe cărăruia ceea. Vedeţi voi, de-aci încolo, sentinde dumbrava minunată, tărîmul poveştilor... Adică împărăția mea! — Impărăția matale? — s'a mirat Măriuca. — Eşti, cumva, împărat? — Sunt Duhul basmului fermecat! S'au minunat micuţii dar nu s'au speriat. — Şi unde e împărăția matale? — a vrut să ştie bine, Lizuca. f — Aci, încolo, pretutindeni, puişori... Dar aci, în ` dumbrava asta, basmul îşi țese cea mai frumoasă vrajă... — le-a spus Duhul. Am hotărît apoi, dimpreună, să însuflețească moşul — un basm cu adevărat, ca să nu mai stea el să le istorisească... Copiii s'au aşezat cu el pe o buturugă, şi-au aşteptat, un timp... După câ- teva clipe, s'a desluşit în albastrul înserării, din umbra pădurii, o lumină ca o văpaie vie... Şi povestea sa închipuit... - - Iată; pe cărare, patru pitici, nu mai 'nalți decât floarea de mac | — s'a minunat Măriuca. — Cu tichiuțe roşii, pe creştet !— a strigat Lizuca. — Cu bărbiţe, ca de lână ! — a şoptit Săndel. — Cu papuci de pâslă! Că nu s'aud mergând, ca veveriţele | — a vorbit tot în şoaptă şi Mioara. — Aşa, vorbiți uşor de tot! — le-a spus încet Moşul. Până-i aduc încoace! — Ca să vorbim cu ei? — a întrebat Lizuca. — Sigur! E tare uşor! — I-a răspuns Duh de basm, întorcând, pe nevăzute, o piatră scumpă dela pălărie. — Iată, c'au şi pornit încoace. S'au apropiat piticii, câţi erau acolo. — Ba, unul din ei, neînfricat, a şi început a vorbi, mai întâi către moş: i. — Cu adâncă plecăciune, Duh de basm. Când am văzut sclipind piatra scumpă cea vrăjită, am ştiut că eşti aci. Ai adus pe aceşti micuți ca să le'nfățişezi un basm, cumva? l — Intocmai, prichindelule! Dar fii bun, rogu-te, . d (Continuare din pag. 14) Două poveşti frumoase * găsiți în paginel n > P : i PE ci i J 5 > e 6 şi A: ý RA odată un om sărac, care trăia din te miri ce. Şi acest om nu avea decât un singur copil, pe care-l chema Florin. pa mere Intr'o bună zi bietul om simți că i se apropie sfârşitul. Atunci chemă înaintea sa pe fiul său şi-i zise: — Florine! De-acum vei rămâne singur. Vei vedea şi tu, ce greu o să-ți fie fără tatăl tău, care Dumnezeu ştie, cum te-a crescut şi te-a făcut mare. Rămâne ca tu să lupți cu greul vieţii, hrănindu-te singur, că doar eşti mare şi voinic, încât mai pereche în tot satul. Avere n'am să-ți las, căci şti bine, cocioaba asta nici a noastră nu-i. Şi să nu uiţi, să mă duci lângă măicuța ta, sădindu-mi groapa sub umbra vişinului înflorit. Deodată bietul om tăcu. Şi-o lacrimă se rostogoli printre gene, în timp ce Florin începu a plânge, ca un copil ce-şi iubeşte primii săi părinţi. Se zice că tot satul a plâns şi a a regretat moartea acestui om, care era de o bunătate rară, şi care a muncit cu înseninare. Florin văzându-se singur, fără niciun ajutor, se hotări în cele din urmă să se ducă în lume, că doar îşi va găsi şi el un rost în viață. Şi aşa făcu. După ani de zile de neodihnă, sbucium şi griji bietul Florin, bătu la porţile Albului-Impărat. Impăratul văzându-l tânăr şi voi- nic, îl primi binevoitor, şi-l ospătă ca pe un străin venit depe alte meleaguri, şi-l opri locului. Nu după multă vreme însă împă- ratul se îmbolnăvi, de dorul fiicei sale, pe care i-o răpise într'un miez de noapte un câne de smeu uriaş, lăsând ca în palatele sale împără- teşti, să străbată întunericul tristeţii. Nici nu vă închipuiţi, dragi copii, câtă durere se furişase în sufletul împăratului, cât şi în toată împărăția lui, căci nu era nimeni ca Domnița, s'o întreacă în frumusețe, mai ales că era ageră la minte nevoe-mare. Se zice căau venit din cele patru colțuri ale lumii cei mai iscusiți vraci şi filozofi, însă niciunul nu-i: putea da de urmele frumoasei dom- nițe, aducând în împărăţia împăratu- lui lumina fericirii. Intr'o zi însă tânărul Florin, văzând că nu-i niciun fel de- chip de a regăsi pe stăpâna lui, îşi luă inima în dinți şi se duse înaintea împăratului şi-i zise: — Impărate, fie-mi cu iertăciune. „Dintre toţi cei chemați la curtea ta domnească, poate eu voi izbuti să dau de urmele Domniței. Aşa îmi spune mie inima. DIMINEAȚA — Bine, Florine. Dar nu-mi vine a crede. E cu neputinţă! — Nicidecum, împăratel.. Doar sânt om în toată firea. Şi ce mai pui, nu mă tem de nimeni. Numai de Dumnezeu. — Dacă zici tu aşa, ia căluţțul meu uşor ca fulgerul şi du-te în paza Domnului. Florin nici nu mai stătu locului, şi-o sbughi spre grajd, luând calul şi hăt porni la drum. Şi mergând el aşa cale lungă să-i ajungă, ajunse la marginea unei păduri. Deodată din desimea ei îşi făcu apariția o namilă de femeie cât toate zilele, încât te lua groaza. „La vederea ei Florin nu-şi pierdu curajul şi descălecă. — Ehi, tinere frumuşel, ce vânt nou te aduce prin împărăția mea. Ai venit să-mi turburi liniştea?.. Zise acea namilă de femeie cu o voce îngrozitoare. — Caut pe frumoasa Domniţă a Albului-Impărat. — Şi tocmai prin aceste pustie- tăți? Oare nu ţi-e teamă cam să te pun şi pe tine în frigare, cât şi pe tovarăşul tău, pentru ospățul de asta-seară?.. — Nicidecum! „Şi deodată acea namilă de femeie se repezi asupra lui Florin, şi cât ai număra una, îl asvârli cu cal cu tot în mijlocul pădurei, unde era numai şerpi şi balauri, şi câte alte arătări. Dar Florin nu se dete învins. Scoase paloşul dela brâu, şi după o luptă aprigă, omorî pe toţi şerpii şi balaurii, cât şi pe namila de femeie. Imediat încălecă pe cal, dar n'apucă să facă câțiva paşi şi hăt apăru înaintea lui un smeu cu nouă capete şi-i zise: — Bine-ai venit voinicelule! — Bine te-am găsit, uriaşule. — Hai la luptă! — Hai! Și s'au luptat ei la luptă dreaptă, până în cele din urmă smeul cu toată puterea lui, fu doborât la pământ şi omorât pe loc. Repede încălecă pe cal şi după câteva zile şi nopți de mers, iarăşi înaintea lui apăru o bătrână gârbo- vită de ani. — Tinere, voinicele, ia opreşte oleacă, dacă ţi-e cu voia. Sânt zâna norocului şi a fericirii. Și după cum ştiu ce gând te-a duce prin împărăția mea ascultă ce-ţi voi spune: La auzul acestor cuvinte Florin ` stătu locului.. _— Să auzim bătrâniico. — Uite ce voinicule, ia floarea asta, care creşte la mine în grădină. E floarea fericirii. Cu ajutorul ei poţi pătrunde în împărăția smeului uriaş, unde se află ascunsă Domnița după care umbli. — Mulţumesc bătrânicol — Să mergi sănătos! Şi deodată bătrâna dispăru, cât ai clipi din ochi, în timp ce Florin ajunse ca gândul, ca vântul în împărăția smeului uriaş. Cum era foarte greu de pătruns, îşi aduse aminte de floarea fericirii, şi o aruncă în aşa fel, încât toată împă- Tăția smeului se prefăcu ca prin minune, într'o grădină plină de flori, de cântece şi păsărele. văzându-se can basme, se furişe tiptil din ascunzătoarea ei, recu- noscând pe Florin, care ştia desigur că venise s'o scape din iadul de foc. Şi Florin fără să mai stea locului, o luă pe Domniţă, întorcându-se în împărăția Albului-lmpărat. Dar de- odată în urma sa smeul uriaş, care prinzând de veste, alerga de mama focului, urlând şi aruncând foc pe nări şi gură de se cutremura şi frunza din codru. Florin atunci scoase iar paloşul din brâu şi când fu ajuns din urmă -de smeu î! ucise pe loc. Şi după nouă zile şi nouă nopți de mers, ajunse la împărăţia Albului- Impărat, unde acesta se însănătoşi, încât se duse vestea dincolo de regiunile împărăției sale. Şi s'a încins după aceea o nuntă de se duse pomina, unde şi eu de bucurie am jucat o sârbă d'aia mare, cu Sfarmă-Piatră, Sfarmă-Lemne şi Barbă-Cot. ION STĂNESCU MONICA NEGREANU Premianta cl. I-a Şcoalei No. 3 »„C. Romanescu“ Domnița, 4 J N fost odată o femeie, care se ruga zi şi noapte să-i dăruiască Dumnezeu un copil. Şi iată Cel Bun i-a ascultat ruga. Femeia a născut; dar nu un copil ca toţi copiii, ci un cap de miel. A plâns femeea când a văzut ce i-a dăruit Dumnezeu dar mai pe urmă a început să se obişnuiască cu capul de miel — mai ales că începuse să şi vorbească cu graiu o- menesc — şi toată dragostea sa de mamă o revărsa asupra aşa zisului ei copil. Şi astfel, trecură aproape două zeci de ani, când într'o zi Cap de miel, auzind că fata Impăratului a trimis svonul că vrea să se mărite, îi zise mamei sale. „Mamă, du-te la Imnărat şi spune-i că fiul dumi- tale vrea s'o ia pe fică-sa de soţie. Să-i mai spui că la miezul nopţii va veni în camera Domniței, dar toate găurile să fie astupate, până şi cea dela broasca uşii, iar luminile să fie stinse toate!“ Mai de voe, mai de nevoe, se duse mama lui Cap de miel la Impărat şi-i spuse totul aşa cum era învățată. Impăratul care voia ca viitorul său ginere să fie tot din poporul său, primi spusele mamei lui Cap de miel şi astfel când sună miezul nopții, palatul Im- părătesc se scufundă în întuneric şi în camera Dom- niței se auziră trei ciocănituri la uşe. „Cine e? întrebă fata Impăratului aproape speriată. .. — „Deschide şi ai să vezi!“ îi răspunse glasul lui | Cap de miel. Deschise Domnița uşa camerei sale şi văzând cum intră, rostogolindu- se pe jos un cap de -miel, voi să țipe dar în aceiaşi clipă, Cap de miel se dădu de trei ori peste cap şi se făcu un tânăr mai frumos ca soarele. Și în întunericul care îi înconjura, îşi jurară să nu se despartă niciodată. Când începură să cânte cocoşii, Cap de i ded înainte de a pleca spuse fetei de Impărat: — „Frumoasă Domniţă, încă de când eram în pân- tecele mamei, m'au vrăjit Ursitele ca timp de două zeci de ani să fiu cap de miel. Mai am încă trei luni şi împlinesc două zeci de ani şi apoi voi rămâne om ca toți oamenii. Dar să te fereşti să spui cuiva cine a venit în noaptea asta la tine, că mă pierzi pentru totdeauna!“ Și după ce-şi luă rămas bun dela fata Impăratu- lui, Cap de miel se dete de trei ori peste cap şi luându-şi chipul de cap de miel, dispăru şi se duse acasă. Şi astfel trecură cele trei luni şi în ultima zi Im- păratul, care era ros de curiozitate, o întrebă spu- nându-i că nu-i va da voe să se mărite cu flăcăul acela, dacă nu va spune cine este. Cu lacrimi în ochi, Domnița, care vedea că nu are nici o scăpare, spuse totul şi imediat cum termină de spus, se opri la fereastră un porumbel şi vorbi cu grai omenesc: — „Nu te-ai ținut de cuvânt, fată de Impărat, de aceia, de azi înainte nu mă vei vedea, decât, dacă vii să mă cauţi şi dacă mă vei găsil“. Apoi dispăru porumbelul şi fata de Impărat se porni pe plâns, care o slăbi şi o ofili şi văzând că nu poate face nimic cu plânsul, îşi luă un cal şi o desagă cu merinde şi plecă dela palat, în căutarea masa CAP DE MIE Larre de I. GHEORGHIU PETRE `‘ lui Cap de miel. Şi merse o săptămână încheiată până când ajunse la un castel în ruină unde poposi. „„In timpul acesta, la un alt castel, în apropierea celui în care poposise fata de Impărat, şase porumbei se lăsaseră din slava cerului şi dându-se fiecare peste cap îşi luară înfăţişarea a şase feți frumoşi. Unul însă, în timp ce se da peste cap, şi-a agăţat coada de streaşina palatului şi i s'a desprins un fulg care mânat de vânt, sbură în spre palatul în care poposise fata de Impărat. Acest porumbel, care îşi agățase coada de straşină, era chiar Cap de miel. Şi a sburat fulgul din coada lui Cap de miel, până a ajuns la fereastra palatului unde era fata de Im- părat, care recunoscând fulgul, îşi dete seama că trebue să fie prin apropiere şi Cap de miel şi astfel eşi din palat şi începu să caute până ajunse la pa- latul unde Cap de miel cu tovarăşii săi se ospătau. Intră înăuntru fata de împărat şi luând pe furiş mâna lui Cap de miel într'a sa, o strânse şi îi spuse: — „Cap de miel, te-am căutat şi te-am găsit, aşa că de acum înainte tu ai scăpat de blestem, iar eu ştiu că nu ne vom despărți niciodată. Văzând Cap de miel, că într'adevăr fata de Impă- rat îl iubeşte îşi luă rămas bun dela tovarăşii săi şi plecă în țara sa, unde îl primi întreg poporul cu i 5 multă bucurie. După puțin muri Impăratul, tatăl fetei şi pe tron se “sui Cap de miel şi poate mai domneşte şi până acum, dacă n'a murit. p * Surpriza mare vine acum. Dă pagina! RIP) Revolta animalelor Tot soiul de animale, Se întâlniră odată, In inima pădurii, Despre om să desbată, Fără a-şi pune frâu gurii. „Ce caraghios e omul, A spus cangurul tare, E'nalt, tocmai ca mine, Dar de sărit nu sare. Găina, mai moţată, Spune ġġ „Din una, două, De ce spune că-i rege, Şi nici măcar nu ouă. Iar oaia, blânda oaie, Suspină cu glas trist: „Mie-mi şi fură lâna... Vezi, — omul— e egoist 1“ Iată o mică dis- tracţie, a cărei solu- ție nu trebue să o trimiteţi revistei. Nu este vorba de un con- curs, ci de un joc numai pentru voi. Coloraţi în felul ur- mător desenul: a- colo unde găsiţi scris nr. O, lăsaţi alb; în locurile unde este nr. 1 colorați cu ce- nuşiu; nr.2 cu gal- ben; nr. 3 cu galben închis; nr. 4 cu ocru; nı. 5 cu cafeniu des- chis; nr. 6 cu cafeniu închis; nr 7 cu al- bastru şi nr. 8 cu negru. Veti obține un desen de toată fru- museţea. 'Incercaţi. Boul, cu ochi ca noaptea, Adaugă : „Bine frate, Mă cară ziua'ntreagă La muncă, şi... mă bate“. — Ce să spun eu atuncia, Şi n'o strig într'o doară: ÎN iile aia, 2x24! pt — Măgarul mişc'u Zâmbind: „Spu Aţi auzit vreo Un om, frumos „Concluzia“, ac Cotoiul preşedi „Voi fraţi, ave! Toţi contra lui Propun decât + Şi să-l preface Să hotărâm de El să ne fie rc Sunt pasăre micuță, Văzut-ați om că sboară ?“ Un crap cu solzii lucii A mormăit aşa ; „Oamenii ăştia nu ştiu Măcar a înnota“. Se auzi de'ndată Un fioros lătrat. Grivei vorbeşte: „Omul, Are-un miros ciudat“. LICĂ — Daţi-mi voie să vă prezint pe prietenul nostru Lică. E un băețel de toată nostimada, nu- mai că-i place puţin prea mult să se îm- brace elegant. Nu zic să nu te îmbraci frumos, dar să-ţi fie toată ziua gândul nu- mai la îmbrăcăminte este prea mult. la în- cercaţi şi voi şi ve- deţi care costum îi vine mai bine lui Li- că. Tăiaţi figura afa- ră din revistă, lipiţi- o pe un carton sub- tire, decupaţi şi hai- nele având grijă să nu tăiaţi jos benzile albe şi îmbrăcaţi-l, A spus-o cu mi Să fi auzit ton Dar, iată, că d Se-afla şi un b Şi le jucă pe s Aşa, numai din Că bietele anin Au rupt-o'ndat Doar vulpea, ci Ascunsă cu'mn d Se tot ținea č Zicând: „Eu ri O fi el omul i Ca) Rău şi fire ne: Dar drept este Că ştie să nel Nu e moral, di O recunosc şi Dar ce-i faci î Aşa vru Dumn R. rechia, ă-l batem, n sdrob, astăzi, b“. indrie. față, aston. pate, toană, iale la goană. ' rămase ihor, pântec d de mor. ară, oată. un lucru, ată! 1 contra, su. npotrivă: zeu“, ADU ŢURCAN LIA. — Să vă prezint acuma şi pe sora lui Lică, Lia, sau mai bine zis, domnişoara Lin.E şi ea o fetiță drăguță, dar suferă de aceeaş boală ca şi fratele ei. li plac rochițele mai mult decât şcoala. E ruşinos, căci Lia trebue să aibe de ocamdată grijă de carte. Fiindcă a luat premiul I mama ei i-a cumpărat însă o sumedenie de rochiţe. Ia încerc ţi-i-le. Vedeţi dacă-i vine bine. în. bzi: loteca Uniy DESENUL MAGIC 2 Iată încă un desen magic. De data aceasta este vorba de ceva mai uşor. Nu aveţi nevoe decât de patru culori, aşa că nu este ceva prea com- plicat. Coloraţi de preferință cu creioane, în felul următor: locurile însemnate cu nr. 0 rămân albe. Cele însemnate cu nr. 1 se vor colora cu cafeniu deschis; cele cu nr. 2 cu albastru des- chis; cele cu nr. 3 cu galben, iar cele cu nr. 4 cu roşu. ih y Da CU AS oN i Giy 7 A SĂ lor: „SUFLET DE STRĂJER“ de Radu Ţurcan. 9 => ANT-MEICR UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU TINERET 16. — Doamne Dumnezeule, strigă Tom, Ce este asta? Sacrificii omeneşti? Ce oroare! — Ce îngrozitor, strigă Sandy cu glas tremurător. Să plecăm mai repede de aici. Nu pot îndura specta- colul acesta. Craniile acestea le voi vedea cât voi trăi. Allan nu-și pierdu însă cumpătul ci se apropie de altar. Era totuși furios, căci împotriva felului său de a fi blestema cu glas tare pe sălbatecii cari comise- seră asemenea crime. — Oseminte — gemu el — oseminte omeneşti... — Gata căpitane, gata — se rugau băeţii. Să plecăm de aici! Allan declară însă cu glas tare, că trebuiau să re- ziste spre a lămuri groaznicul mister al peşterii. — Trebue să resistăm cu orice preţ, băeţi... din mo- ment ce am ajuns până aici nu mai are nici un rost să dăm înapoi. Trebue să descoperim sinistrul mister al Insulei Fantomelor. y Cuvintele căpitanului avură darul să-i liniştească pe cei doi. — Credeţi că sunt oseminte de oameni albi? întrebă Sandy, — Nu încape nicio îndoială, — răspunse căpitanul — sunt rămășițele unor nenorociţi naufragiaţi, ai unor pescuitori de perle sau călători ai vapoarelor a- runcate de furtună pe malurile acestea stâncoase. lată se mai văd și urme de îmbrăcăminte.... — Iată căpitane... o busolă... — E o busolă luată dela bordul unui vas, spuse Jarock. ,. Allan începu so examineze cu atenţie. Poate că găsea numele vaporului naufragiat. Poate... Dar mai înainte de a ajunge la un rezultat oare- care, urechea îi fu isbită de un sunet metalic, Era dangătul unui clopot de vapor. Se auziră trei bătăi clare. CAPITOLUL XX. “TREI BĂTĂI DE CLOPOT ` Dong! Doong! Doooong! Vuetul bătăilor umplu întreaga încăpere, luând pentru moment auzul celor trei. Apoi sunetul se pier- du, până ce nu se mai auzi decât murmurul înfioră- tor al peşterii. — Trei bătăi de clopot, spuse Jarock. — Sunau puţin a moarte, îi completă Sandy gân- durile. Toţi patru ridicară privirile peste capul lor şi văzură atârnând peste capul lor un clopot imens, în felul celora dela bordul vapoarelor. | — E sunetul clopotului pe care l-am auzit în jun- glă, spuse în cele din urmă Allan. — (e mi se pare curios, continuă Sandy, este că nu văd nici o funie cu ajutorul căreia se poate trăgea clopotul, după cum nu văd nici cum este atârnat de tavan. Cu toate acestea trebue să fi fost cineva care l-a tras.... — O fi iarăși vreo blestemăţie a vrăjitorilor negri, spuse Tom nervos. Cei patru naufragiați se aflau acum exact sub clopotul care atârna de tavan. Fără să ştie erau ur- măriţi de două priviri încărcate de ură, a unei fiinţe gata la cea mai groaznică răsbunare. „Allan fu primul care-și dădu seama de pericol. Le- găturile care țineau atârnat clopotul, erau slăbite încetul cu încetul, imensa greutate de aproape o tonă amenințând să strivească în prăbuşire pe cei patru. — Inapoi, urlă Allan dându-se de o parte. Ceilalţi îi urmară exemplu. In clipa aceea clopotul se prăbuşi cu sgomot infernal la pământ, exact pe, locul unde cu câteva secunde mai înainte se aflaseră cei patru. Când se mai liniștiră se apropiară de clopot. Allan îl cercetă cu atenţie, spunând apoi: — Aveam dreptate. Citiţi şi voi ce scrie aci! Băeţii se apropiară și citiră. — E numele unui vas englez! — Aşa este, spuse Allan. Este vasul pe care-l co- manda bunicul meu. V'am povestit în seara aceea în junglă povestea lui și poate că aţi crezut că aiurez. Iată dovada bănuelilor mele. — Atunci... schetelele care se află în altar... spuse Tom. Să nu mai vorbim despre lucrurile acestea îi luă Sandy vorba din gură. Nu are nici un rost să ju- decăm un trecut pe care nu-l mai putem îndrepta. Să cercetăm mai degrabă peştera. Am văzut pe aci în apropiere lăzi pline cu adevărate comori... Intradevăr, în apropierea altarului se aflau cufere pline cu aur şi pietre preţioase, lucruri jefuite desi- -gur de sălbateci dela bordul navelor naufragiate în apropierea insulei. — Luaţi seama — le spuse Allan. Imi pare că nu este ceva curat pe aici. Fiţi prudenţi şi nu vă depăr- taţi! In faţa celor, patru naufragiaţi se- aflau comori imense, cu care s'ar fi putut cumpăra o întreagă ţară. Allan îi privea pe cei trei tovarăşi ai săi, cari îşi pierduseră calmul la vederea atâtor bogății. Jarock urmă exemplul celor doi băeţi şi începu să vânture pietrele preţioase şi aurul care se afla în lăzile de lângă altar ba mai mult chiar, începuse să-și și um- ple buzunarele. Tom şi Sandy lăsâu nestematele să le alunece printre degete, bucurându-se de răsune- tul cristalin al căderii lor. —- Doamne Dumnezeule, strigă la un moment dat Tom, asta-i curat comoara lui Sinbad călătorul. Da- că am putea să scoatem din peștera asta blestemată numai o parte din această avere, am fi cei mai bogați oameni din lume. — Ce ai face cu atâţi bani, întrebă Sandy. — Ce aș face? Mi-aş cumpăra tot felul de lucruri, aș da bani mulţi de tot săracilor, așa ca s'o ducă și ei bine... nu te gândeşti... aici sunt aproape două mii de miliarde... : ş — Mai mult chiar, spuse şi Jarock. Allan care stătuse până atunci foarte liniștit de o parte, fu cuprins și el de aceeaș nebunie și uitând de pericolul în care se aflau se apropia de lăzile cu co- mori. Din fericire însă pentru ei toți, uluiala șefului dură numai foarte puțină vreme. — Daţi-vă de o parte — strigă el. Toate lucrurile acestea sunt blestemate! Blestemele morţilor vă vor lovi şi pe voi dacă vă atingeţi de aurul lor... Jarock privi uimit. Era atât de bucuros că găsise- ră comoara. p3 — Nu avem nevoie de aur şi pietre prețioase, con- tinuă Allan. Avem nevoie de mâncare şi de un strop de apă în clipa asta... X rd 10 aani — Apă... apă... gemură băeţii. — Nu trebue însă să disperaţi. Vom găsi și apă. Să părăsim peştera blestemată şi să ne vedem iarăşi sub cerul liber... Nu uitaţi că toate aceste averi au aparținut unor sărmani naufragiaţi, întocmai ca şi noi, cari au fost asasinați în chip mişelesc în această peşteră... să fugim de aici... cât mai repede cu pu- tință... Intr'adevăr, oprirea lor fusese puţin prea lungă. Mindana, deşi era grav rănit, reuşi totuşi să-și stăpă- nească durerile și să adune în jurul său pe puținii săi ostaşi cari mai rămăseseră sdraveni. Nebuni de furie, sălbatecii se hotărâseră să se răzbune groaz- nic pe cei patru albi, cari îndrăzniseră să pătrundă în inima templului lui Roaneck. Spionii lor urmări- seră din galerii ascunse toate mișcările celor patru și dacă nu-i uciseseră, era o adevărată minune, Min- dana dase doar ordin, ca albii să fie chinuiţi, aşa dar, ei nu aveau dreptul să le scurteze chinul. In timp ce naufragiaţii se aflau în fața comorilor lui Roaneck, Teiaco, piticul monstru şi omul de în- credere al marelui preot Mindana, se apropie de acesta din urmă spunându-i: y} “— Stăpâne, diavolii albi au găsit comorile lui Roa- neck şi au pătruns fără teamă în altarul prea sfânt. Vrăjile mele nu au nici o putere asupra lor. Işi râd de noi toții şi ne vor omorâ... — O! Roaneck — gemu atunci Mindana — aruncă toate blestemele tale asupra câinilor albi, fă-i să piară şi să plătească cu viața îndrăzneala lor. Dă drumul apelor muntelui, ca să-i înnece! — Stăpâne, diavolii albi nu se mai pot întoarce pe drumul pe care au pornit. Retragerea lor este tăiată... - — Cu atât mai bine. Ascultă-mi poruncile fără în- târziere... Tciaco privi drept în albul ochilor pe stăpânul său şi când acesta îi făcu semn cu capul să plece, îi să- rută poalele hainei. — Du-te fiul meu, spuse Mindana. Trebue să facem şi acest lucru spre a pedepsi îndrăzneala diavolilor albi. Voința lui Roaneck trebue să fie îndeplinită. Nu vor putea fugi din fața apelor năvalnice şi se vor înneca! .Tciaco se mai înclină odată și plecă, spre a aduce la îndeplinire porunca îngrozitoare. In vremea aceasta, eroii noştri mai continuau să admire comorile templului. Tresăriră însă deodată când auziră un muget adânc care venea din idolul uriaş care se afla lângă ei. Era glasul lui Roaneck, care căuta să înspăimânte pentru ultima dată pe cei patru viteji. Tciaco reuşise să se strecoare nevăzut în Peştera ce- lor o mie de suspine. Mai periculos decât toți șerpii lui, piticul monstruos se afla acuma în imediata apro- piere a celor patru albi, pe cari îi privia cu ochi plini de ură. Fiara aceasta cunoștea toate tainițele muntelui şi toate secretele preoților templului, așa că era de în- . teles că el era omul de încredere al marelui preot Tciaco se apropie de un bloc mare de piatră care se afla nu departe de idolul uriaş şi puse în mișcare un mecanism simplu, dar foarte ingenios, care avea mi- _siunea să dea de o parte stânca. Piticul stătu o clipă spre a se convinge că mecanismul funcţionează bine, “ascultă vuetul mereu puternic al apelor ce se apro- piau năvalnic de peșteră şi apoi scoase un strigăt pă- trunzător de bucurie care-i făcu pe cei patru tovarăși să se înfioare. $ Din cauza întunecimii, piticul abea că ar fi putut fi văzut de cineva. Numai râsul său răsună sinistru în tăcerea peşterii. — Dumnezeule, ce o mai fi și asta, strigă Sandy a- runcând din mâini şi din buzunare comorile pe care le avea. Ceilalţi doi tovarăşi îi urmară exemplul. — E un cutremur de pământ — strigă şi Tom. — lată că păreţii peșterii se frâng. Suntem pierduţi... suntem îngropaţi de vii! CAPITOLUL XXI VRĂJILE LUI ROANECK Clipele care au urmat acestei constatări făcute de cei doi băeţi fură îngrozitoare, Sărmanii naufragiaţi, cari se credeau aproape de eliberarea lor se pome- neau acuma lipsiţi de orice speranță de scăpare. Se ştiau pierduţi şi în ochii tuturor se putea citi dispe- rarea,. ws p — Auziţi... auziţi vuetul acesta — strigă Jarock — iată apele care năvălese în peşteră din tot locul... In locul unde se aflase cu puţin mai înainte blocul uriaș de piatră era acuma un gol pe care apele năvă- leau înspumate... — Suntem pierduţi... acesta ne este sfârşitul... Băeţii priveau cu ochi îngroziţi valul de apă şi se țineau de mână. Erau convinși că pentru ei nu mai e- xista scăpare. Surprinşi de întâmplări, ei credeau că se întâmpla- se o catastrofă și că numai astfel se- putea explica i- nundarea peşterii. Erau uzi până la piele şi le era fi ii i i Poni frig. Nimănui nu-i trecea prin minte că aceasta este una din îngrozitoarele răzbunări ale lui Roaneck, ulti- ma încercare de a distruge pe duşmanii săi, dar tot odată și distrugerea templului şi îngroparea tuturor acelor comori. Căpitanul fu primul care-şi reveni din uluială. Işi (Urmare în pagina 14-a) Unde este pagina de „JOC şi JOACĂ“? Găsiţi-o! A. TS ESET = i ki a jan -Doinei Aa lin 1 PALY A EI Pe CA EER AAT it 0 AR REINA A A? a IN Ed d E ii hdd, palet Ă UE A Ad al 2 a Pit at cutie îm ai za do aie, pg Pat s AN aai Aadi EE E OL INNS EEEE ENS 5 IIS i Ee Al ? OS Iff a „BUNĂ DIMINEAȚA" ORIZONTAL: 1) Mă prăbuşesc de sus. 4) Dimineaţă de tot, când încep să se deschidă zorâlele şi soarele n'a răzbit încă să gohească întunericul. 5) Cădem. 7) „Dimineaţa“ cea mai frumoasă (O aveţi în față!) 9) Cerul se oglindeşte în apele lui limpezi... 11) Ce spun când nu spun „da“. 16) Haine sau aşternuturi. 19) Aceea. 20) Când te scoli cu ea în cap vezi că abia se revarsă zorile... 22) Se lasă în zori pe iarbă şi pe flori. 24) De două ori prima vocală. 25) Locul de unde soarele se înalță dimineața pe bolta cerească. 26) Inceput de lene... VERTICAL: 1) Vestitorul pintenat al dimineții. 2) Om negru şi buzat. 3) Zori de zi. 4) Spun.6) Se naşte în zori cu aripioare date cu pudră, sboară din floare în floare şi moare în amurg. 8) Lună de vară cu dimineți senine. 10) Aşa se întreabă la telefon. 13) Se scutură în zori de rouă. 15) Fură. 17) In fie- care an. 18) Dânsa. 21) Dimineaţa te scobori din el. 23) Il roade Griveiu. L. A. LĂZĂROIU CUPON DE JOCURI Numele şi pronumele Adresa Luna Septembrie Seria Il DIMINEAȚA = 7 COPIILOR VI | Afişul misterios Intr'o noapte au fost arestați mai mulți oameni, cari au fost prinşi lipind pe ziduri diferite afişe. Ceea ce era însă curios era că aceste afişe nu cuprindeau litere obiş- nuite, ci diferite semne. Iată unul din ele: Duşi la poliție ei au spus că s'au servit de E | îti pia [EEE MAE Fh SANAA | semnele de mai jos, care înlocuesc, la rând, literele alfabetului: Şi, într'adevăr, cercetându-se conținutul afişului, prin înlocuirea semne- IIS INA ~} lor cu literele corespun- DEONEUNANANC Z |- zătoare din alfabet, s'a SIA AP NAVZS găsit că oamenii sunt N nevinovați şi li s'a dat drumul. Aţi putea să ne spuneţi şi nouă cam ce scria pe afiş? UN DESEN DIN CIFRE Uniţi cifrele din acest desen în ordinea lor numerică, adică, ducând o linie dela 1 la 2, la 3 şi aşa mai departe. Veţi obține un desen de toată nostimada. 12 Cei doi copii trebuiau să asculte nu se gândea decât la fugă, căci cămară tot felul de lucruri de ale în fiecare zi lecţiile făcute de omul ştia, că viața. lui şi a fratelui său mâncării şi înaceaş noapte au părăsit unchiului lor. Cu toate acestea Gicu era în pericol. Intr'o zi, au luat din casa, hotărâți să fugă la oraş. Câinele unchiului lor i-a simțit, dar mai şi în zori au eşit pe şosea. Se aflau- mănânce şi să se odihnească. O înainte de a fi dat alarma, cei doi la vreo 15 kilometri de casa lor. pisicuță înfometată se apropie de dispăruseră. Au mers toată noaptea Au intrat într'o pădurice ca să ei, iar cei doi frați miloşi, i-au dat de mâncare. Când s'au ridicat să nească. Iată însă, că pe neaşteptate intrat mai adânc în pădure. Intre plece, pisica i-a urmat. Gicu a pus-o au auzit trompeta unui automobil. timp, unchiul lor, întrebă pe un în coş, ca bietul animal să nu oste- Era maşina unchiului lor. Speriați au sătean, dacă nu a văzut trecând cumva nişte copii. Săteanul fără să lui, care le luase urma. Animalul crezând că câinele a dat de urma ştie, i-a arătat celui ce întreba era cât pe ci să dea alarma, când copiilor îl urmară într'o direcție drumul luat de Gicu şi Lică. lată Gicu îşi aminti de pisică şi-i dădu însă, că pe neaşteptate, Gicu şi Lică drumul. Câinele se luă pe urmele s'au pomenit în fața câinelui unchiu- pisicii, lătrând furios, iar urmăritorii, greşită. (Va urma) | De ce cătaţi aşa de zor? LE „NĂZBÂTIILE“-S la locul lor. | | | „a (Urmare din pag. 5) de spune copiilor cum te numeşti, căci vor să te cunoască. ~ Pe loc, princhindelul a şi prins să-şi numească tovarăşii: — Acesta, cu năsucul cât o crăiță, e meşterul Firicel. Ştie împleti firul de aur cu cel de argint. Toarce aurul din stele şi argintul lunii. Dumnealui, care e cam fudul de urechi, se chiamă Bărbiță ! E un prichindel tare de treabă. Deşi-l strigăm Bărbiță, m'are nici fir de barbă, pe cât vedeţi! El culege bobițele de rouă de prin păhăruțele florilor şi de pe frunze, de'nchipue apoi mărgăritare strălucitoare. Cestălalt, e maistoraşul Cri-cri, deprins a lucra, mai ales, cununiţe. Iar eu, — a adăogat el, — findcă-s cel mai mic, îmi spun: Bob-de-mei! Numai să ne fie cu iertăciune, dar suntem tare-tare grăbiţi! 5 — Cum aşa, se poate? — a zis Duh de basm. Eu socotiam c'o să stăm, un piċculeț, la sfat şi vorbă lungă. Altfel, nu vă mai scoteam — de prin tainiţile voastre. — De sfat şi vorbă lungă nu fugim nici noi! — a spus Bob-de-mei. — Dar zânele sânziene sânt pe aproape. Noi am adus aici praful de aur ce ne-a prisosit dela lucrul cununițelor şi-al sculelor scumpe. Leom întâmpina alaiul cu pulberi de aur, risipite pe unda Zefirului uşor. a In felul acesta, straiele lor capătă o strălucire minunată. Ce mândru va fi alaiul sânzienilor, când va sosi în palatul Ilenii Sinziene, domnița basmului! — Atunci, prichindeilor, porniţi! Zânele sunt pe-aproape. N'a trecut multă vreme şi printre trunchiuri s'au arătat Sânzienele, în straie cu totul şi cu totul de aur, de parcă s'ar fi avântat în lumina lunii. — Eu le zăresc! — a şoptit, uimită, Lizuca. — Şi eu! Și eu! Şi eul — au şoptit şi copilaşii. — Ele sunt duhurile florilor de sânziene! — i-a INSULA lămurit Duhul. — Iată, s'au înălțat! Au pornit spre palatul durat numai şi numai din stele lucitoare, unde sălăşlueşte Ileana Sinziana, Zâna zânelor. — Nu se mai văd! S'au ridicat pe Calea Laptelui! — a mai adăogat Măriuca! 7 — Şi piticii s'au făcut nevăzuți, în tainițele pă- mântului. Apoi, Duh de basm a luat cuvântul: Iată, copii, am ajuns iarăş, la coliba domnului pădurar. Pentru voi, Mihăiță, Mioara şi Săndel, åm „trimis eu veste acas’, că sunteți aci. Au să vină să vă caute. Tu, Lizucă, te afli lângă măicuţa! Eu vă spun: rămas bun! Să ştiţi că, Duhul basmului vă are dragi şi că are să vină, iară, adesea, să vă caute şi să vă mai deschidă, din nou, porţile basmului. 3 Dar el se şi înălțase printre cetinile copacilor.. Și tot grăia: — Mă mai auziți? Zefirul m’a ridicat sus, sus tare sus! Peste pădure... In înalturi... Printre stele, copilaşi — până 'n împărăția mea... * * * Lizuca o întrebă pe Măriuca: -— Măriuca, tu îl mai zăreşti? - ; — S'a urcat până în steaua cea mare! Şade acum la o ferestruică şi se uită cu o ochiană, la noi. — Fireşte, e o ochiană fermecată! — şopteşte Săndel. — Ce minunat! — Tare minunat! rosteşte Mioara. Și celor patru copilaşi nu le mai iese din minte întâmplarea aceasta fără de seamăn, cu Duhul de basm cu prichindeii şi Sânzienile în straie cu totul şi cu totul de aur! De pe prispa colibei din pădure — au rămas cu ochii prinşi de stelele fără de număr, din înâlturi. N. PAPATANASIU FANTOMELOR (Urmare din pagina 11-a) aminti de râsul batjocoritor care se auzise cu puţin mai înainte de catastrofă şi înțelese imediat ce se în- tâmplase. Ochii săi ageri se obişnuiseră cu întunericul din peşteră; astfel că observă umbra piticului care în- cerca să se refugieze înainte de a fi ajuns de puhoaie. — Săriţi! strigă Allan, — puneţi mâna pe el! De nu suntem pierduţi! — Pe cine? Unde? întrebară ceilalți tovarăși. — Pe piticul acela monstruos, iată-l! Allan făcu o săritură, trecând peste şuvoiul de apă - care despărțea acuma peștera în două. Tom, care-l vă- zuse şi el pe pitic, fiind mai aproape de acesta, puse mâna pe el, putu reține. A Cei patru porniră totuşi pe urmele piticului, căci îşi dădeau seama, -că chiar de nu aveau să-l prindă, ur- mărindu-l, tot ar fi fost salvaţi. Căpitanul puse şi el odată mâna pe pitic, dar din ca- uza repeziciunii mișcării, alunecă şi căzu. Tciaco reuși să smulgă făclia din mâna lui Sandy şi o stinse, mai înainte ca băiatul să fi putut face ceva. Prizonierii nu mai aveau acuma decât o singură făclie şi anume pe ` aceea a lui Tom. Făclia lui Jarock se udase, iar aceea a căpitanului se stinsese în momentul căderii acestuia în apă. In întunecimea aproape completă care dom- nea în tot locul, Teiaco mai scoase un strigăt de vic- torie şi dispăru. dar pielea fiindu-i udă şi vâscoasă, nu-l - — Moarte şi chinuri diavolilor albi! Hahahahaha! — Suntem învinşi, spuse întrun târziu Tom, făcând sforțări ca să-și menţie făclia aprinsă, | — Nu încă — îi răspunse Sandy. — Diavolul acesta trebue să fie prin apropiere. Il vom descoperi! — Pe aici prin apropiere trebue să fie o deschiză- tură în stâncă, prin care să ne putem strecura, spuse şi căpitanul. Să o căutăm. — Dacă am putea închide calea apei, exclamă Ja- rock privind ţintă locul unde se aflase mai înainte stânca. i | Era însă cu neputinţă. — Poate că piticul s'a retras pe drumul pe care am pătruns noi, aci, spuse Sandy. x — Să cercetăm, răspunse Allan. Au trecut cu toții din peşterea mare în coridorul în- gust pe care-l străbătuseră până în acel loc. Dar apele erau aci cu mult mai mari, astfel că riscau să se în- nece, Inaintau mai mult înotând astfel că după un răstimp, când apele erau gata să stingă şi făclia lui Tom, căpitanul dădu ordin de reîntoarcere. In peştera mare, apele ajungeau până la genunchii celor patru prizonieri şi urcau cu repeziciune. — Asta a fost o cursă diavolească, strigă furios căpi- tanul... ştiam de sistemul ăsta al sălbatecilor. E ultima răsbunare ai acestor fii ai diavolului, când se văd pierduţi. t 1 i ) lei (Va urma) i . TPI art Tea JIA Ai IF ŢI Pa » SIRIEI II SIZE A T CR A a Pa T Li Daia: A SLN d ADI er FA zssD Ol BUNI PRIETEN Ia "am crezut niciodată că între un câine de curte şi o cioară se poate lega o priete- nie, ca aceea despre care vă voi povesti acum. In curtea în care locuesc, proprietarul „Bar Siberia meu are un câine, căruia i s'a dat numele atunci când a fost adus dela țară, de Hector. E un câine ciobănesc, nu prea mare, dar blând şi iubitor de oa- meni. Nu muşcă niciodată, iar lătratul lui e mai mult un strigăt de bucurie, decât un țipăt de alarmă. Alături de casă este o grădină mare, în care îşi are locuința o cioară. E tot atât de neagră ca toate ciorile pe care le cunoaşteţi şi nu face nimănui nici un rău. Ba din contră chiar se arată a fi foarte bună la suflet. La convingerea asta am ajuns, observând de luni întregi, cât de bine se'nțelege cu Hector, câinele curții. Hector capătă desigur în fiecare zi câte un ciolan şi câte o bucăţică de carne chiar. Dar poate, că are gust în câte-o zi şi de vreo prăjitură sau de ceva dulce. Atunci, parcă înțelegându-i gândul, nu ştiu cum se face, că odată apare cioara pe gard cu câte-o bucăţică de zahăr în gură. Hector ridică ochii lui mari spre uluca unde e cioara, mârăie de câteva ori, dă din coadă, şi la moment cioara lasă bucăţica de zahăr jos, spre marea bucurie a lui Hector. Lucrul acesta l-am observat nu o singură dată şi trebue să mărturisesc că am căpătat din cauza aceasta pentru cioara de pe gard o mare simpatie. E mai mare dragul să o vezi cum vine dimineața şi se aşează pe gard, aşteptând pe Hector ca să-i dea „bună- dimineața“ şi cum are grije să-i aducă mereu altceva bun de-ale mâncării. Şi Hector dealtfel se arată a fi un camarad sincer, pentrucă atunci când capătă vre-o farfurie cu mân- care, latră de câteva ori şi imediat apare cioara, care se lasă jos în curte şi începe să ciugulească din farfurie. De câteva zile proprietarul a luat o hotărîre care privea pe Hector. Observase stăpânul casei, că Hector nu-şi mai făcea datoria de păzitor. : Dormea noaptea în loc să stea de strajă la poartă şi numai dădea niciun semnal, când copiii de prin ve- cini băgau mâna prin gard să rupă florile din curte. — Eu nu-l mai ţin pe Hector,—a spus într'o zi proprietarul, văzând câte flori au rupt copiii. SA Hotărârea asta n'a aflat-o Hector, care tocmai eşise în stradă, ci a auzit-o numai cioara, care asista de pe gard la discuţia dintre proprietar şi soția lui. Cioara s'a întristat desigur când a auzit cele ce aveau să se întâmple lui Hector, dar n'a disperat. L-a aşteptat liniştită să vină în curte şi apoi, după masă, când toată lumea dormea, cioara s'a dat jos în curte şi găsindu-l pe Hector, i-a adus la cunoştiință cele aflate din gura stăpânului. Pa a eg — Şi acum ce trebue să fac, zise, plictisit, Hector? — Ce trebue să faci? Să cauţi să te îndrepți şi să dai dovada, că eşti trebuincios acestei curți. — Dar cum? — făcu nerăbdător Hector. — Am eu o idee, care dacă ne va reuşi vei fi salvat, Şi cioara rotindu-şi ochii înspre fundul curții spuse: — Ia priveşte! — Da! Văd nişte rufe, atârnate pe frânghie. — De aici va veni scăparea ta, făcu sigură de sine, cioara. — Nu înțeleg, nimic, —răspunse Hector. — Vei vedea îndată! Şi până să apuce să mai spună Hector vreun cu- vânt, cioara s'a şi repezit în fundul curții şi a început cu ciocul ei să desprindă cârligele care țineau rufele pe frânghie. Una, câte una, cămăşile, cearşafurile, prosoapele, şervetele, cădeau jos, pe pământ, în timp ce Hector privea nedumerit. După ce n'a mai rămas nimic pe frânghie, cioara care lucrase de zor, spuse, deabia ținându-şi răsuflarea: — Acum hai ajută-mă să facem o legătură mare din aceste rufe. — Dar nu înțeleg, nimic, — făcu din nou mirat Hector. — Cum nu înţelegi, Doamne, zise cioara surprinsă că Hector nu i-a priceput planul. — Uite, adăogă ea. Facem un pachet şi-l lăsăm aşa, în curte. Când se va scula stăpânii tăi, şi nu vor vedea rufele pe frânghie se vor speria tare şi te vor acuza că nu eşti bun de nimic, ba poate vor încerca să te şi bată. Furia lor va trece însă repede pentru că sosind aici vor găsi rufele făcute pachet şi-atunci îşi vor închipui că au intrat hoți şi-au încercat să fure, dar tu i-ai pus pe goană, apărând astfel avutul stăpânilor tăi. Fericit că a înțeles acum planul ciorii, Hector în- cepu să lucreze de zor la strângerea rufelor şi până nici nu prinseseşi de veste, toate albiturile erau acum strânse într'un mare balot ce odihnea pe jos. Când s'au sculat stăpânii, după un somn dulce de după masă, şi-au eşit în curte au început să strige: — Hoţii, hoţii! Dar, ajungând în fundul curții au găsit acolo toate rufele strânse aşa cum ştim. Bucuria lor a fost mare şi desigur că primul gând li s'a dus către Hector, care, straşnic păzitor al ca- sei, le-a apărat atât de bine avutul. Din ziua aceea Heç- tor a început să fie arătat la toți ca mo- del de câine păzitor şi credincios şi nimă- nui nu i-a mai trecut măcar prin cap să-l alunge. Iar Hector şi cioa- ra şi-au continuat prietenia lor strânsă şi plină de sinceri- tate, împărțindu-şi ca doi frați buni, nu nu- = tg} mai mâncările, dar şi 4, bucuriile, in ANTON CUŞMĂ “Dacă revista ţi-a plăcut, citeşte-o iar, dela început. Dr £ rA A e Toa "Mi EAJ DA! ZII a OE > - AI £ SPE ITI x > T SE pE" EP EN 2 > ry PP pi e TARI - i > 4 J Fu DAW L-a ars! — Salutare Ionescule ! Dar cum te-ai schimbat |! Ţi-ai ras şi mustă- tile ? — Da,dar cum de m’ai recunoscut? — Să-ţi spun drept, după figură nu te mai recunoşteam, noroc că ai pe tine paltonul meu, pe care ți l-am împrumutat anul trecut şi pe de familie — Sunt sărac, dar bună. Tatăl meu a avut o situație înaltă ! — 2?! — Era tinichigiu. Repara acope- rişurile sgârie - norilor. Un mic şmecher. Băeţii din clasa IV-a trebuiau să deseneze acasă, pe tăblițele lor un şoricel. A doua zi dimineaţă, Ionel arată profesorului tăblița goală. — N'ai auzit măi băete ce ţi-am spus eri? De ce n'ai desenat un şoricel ?“, — „Ba, l-am desemnat, domnule profesor. Dar se vede treaba că eri noapte l-a mâncat pisica noastră, atât de bine l-am făcut“ ! Confort. — Aveţi în orăşelul dv. lumină electrică ? — Da, însă numai vara... când fulgeră ! care ai uitat să mi-l dai înapoi ! La școala primară. — Care animal ne dă osânza? Toţi elevii într'un -glas : — Măcelarul |... Nu înțelege. — Mamă, de ce întinzi rufele la soare ? — Ca să se albească. — Păi eu de ce mă înegresc, dacă stau la soare ? Di e a a — Dacă eşti primul din clasă, spune-mi cât fac 10+10 ? — Dumneata nu ştii ? — Desigur că ştiu.... — Atunci de ce mă întrebi pe mine ? Servitoarea cea nouă. Lina e o fată voinică dela țară. Dar încolo, proastă ca noaptea. Cucoana a pus-o să şteargă praful şi o găseşte în picioare cu bocancii pe un scaun de catifea, ştergând un tablou. — „Bine Lino, nu puteai să pui o hârtie sub ghete?“ — Lăsaţi coniţă, că ajung şi aşa!... Cu ochii închişi. — Tăticule, ştii să iscăleşti cu ochii închişi ? — Desigur. A — Atunci iscăleşte-mi carnetul de note]... ALTĂ AVENTURĂ A LUI TRICĂ PREȚUL 5 LEI. Lat" —