Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages651-700

tina PIETII 


~% 
+ 


ri tic P 


y 
+ 

4 
> 
>J 


DIMINEAȚA COPIILO 


REVISTĂ 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 
Inscrisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov S. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: I} AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — 


TRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂAȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


12 OCTOMBRIE 1938 


No. 766 


DE VORBĂ CU CITITORII 


CE ROMAN AŢI DORI SĂ CITIŢI? 


Dragii mei, după cum vedeţi, în numărul acesta s'a 
terminat romanul „Insula Fantomelor“, despre care 
mulți din voi mi-a scris că le-a plăcut foarte mult. 
Dar oricât de mult v'ar fi plăcut, trebue să recunoaşteți 
şi voi, că ar fi cu neputinţă să ne apucăm să-l publicăm 
din nou, sau să dăm măcar un rezumat, cum ne ceru 
un micuț cititor al nostru. Aş dori însă să vă cunosc 
gustul şi să aflu ce fel de roman ați dori să citiți 
în revistele noastre viitoare. Poate romanul unei 
fetițe, care încape din nenorocire pe mâinile unei 
bande de ţigani, poate romanul unei tinere românce 
care a întovărăşit pe unchiul ei, un mare savant într'o 
expediție la Polul Nord? Cine ştie, sar putea să 
aveţi voi o idee mai frumoasă şi mi-aş da toată 
silința să vă fiu pe plac. Prin urmare aştept scrisorile 
voastre. M'ar mai interesa să ştiu, dacă doriți ca 
romanul „Insula Fantomelor“ să apară într'un volum 
frumos şi eftin, ca să-l puteți avea în bibliotecă. In 
cazul că aţi dori acest lucru, scrieți- -mi şi trimiteți-mi 
şi adresele prietenilor voştri, cari ar dori şi ei să 
citească un asemenea roman. Vreau să văd, dacă de 
data aceasta îmi veți răspunde cu tot atâta grabă, 
cum vă răspund eu vouă când mă întrebaţi ceva. Prin 
urmare, sper că peste puţin voi începe să primesc 
răspunsurile voastre, la întrebările de mai sus. 

MĂRCULESCU MICHAELA. — Am primit scri- 
soarea ta, care m'a bucurat nespus de mult. Desenul 
trimis de tine mi-a plăcut şi sper că va plăcea şi 
comisiei, care în momentul de față mai lucrează încă 
la cercetarea lucrărilor voastre. Poeziile nu pot fi 
publicate. Ai talent, dar trebue să mai înveţi şi să 
mai aştepţi pentru a putea scrie poezii cu adevărat 
frumoase. Aş dori să ştiu, dacă desenul în peniță 

este o copie sau original. 

VIOREL I. HAMPU. — Dragul meu, cred că 
numai un medic ți-ar putea spun ce să faci ca să te 
îngraşi, După câte ştiu eu, cel mai bun lucru este 
să iei un medicament întăritor, pe care o să ţi-l 
prescrie” orice medic, să mănânci bine, să stai în aer 
curat, să te joci şi să- -ți faci „bineînţeles şi lecţiile. 
Desenul l-am primit, iar comisia va decide dacă este 
bun sau nu. 

MUNTEANU F. — tea să-ți spun, la jocuri nu 
mă prea pricep. L-am rugat pe redactorul nostru 
care se ocupă cu această rubrică să cerceteze jocurile 
trimise şi să-ți dea un răspuns, pe care îl sper favo- 
rabil. In ceea ce priveşte anecdota versificată, nu poate 
fi publicată. Versurile nu sunt bune, iar gluma în 
sine nu este prea grozavă. Mai încearcă totuşi. 

CORALIA OANCEA. — Nu sunt prea grozave 


lucrurile pe care mi le-ai trimis. Să vedem ce o să 
facem cu povestea care este mai interesantă. Anec- 
dotele sunt însă slabe. Eu nu am pretenție ca să 
faceţi voi anecdote din capul vostru, ci, dacă auziţi 
o anecdotă bună să mi-o trimiteţi mie ca s'o public 
în revistă. Prin urmare... 

RACOVITZKI LIUBA. — Nu mai scrieți atâtea 
poezii. Mi-e capul călindar. Nu înțeleg ce vă vine să 
scrieți în versuri. Este extrem de greu. Mai de grabă 
încercați să povestiți simplu, pe înțelesul tuturor, o 
întâmplare interesantă din viața voastră. 

MATEIAŞ U. — Poezia este interesantă prin ideea 
ei, dar nu poate fi publicată din cauza formei. Vreau 
să spun prin aceasta că versurile şi rimele sunt 
greşite. Anecdota trimisă este bună şi va apărea. Mă 


bucură mult că-ți place atât de mult revista noastră 
şi că ai vrea să o vezi mereu mai frumoasă. Dacă 
vrei să ne faci un serviciu, trimite-ne adresele prie- 
tenilor tăi cari nu sunt cititgai ai revistei. Iţi vom 
fi recunoscători. 

ISTRĂTESCU EUGENIU. — Am primit desle gă- 
rile şi jocul original. Nu aş putea să-ți spun cu 
privire la joc dacă este bun. Nu mă pricep. In ce 
priveşte rezultatul concursului nostru el va apărea 
în cel mult două săptămâni. 

PLOȘTINARU GHEORGHE. — Nu drăguță, eu 
nu sunt niciodată supărată pe nepoțeii mei. Am şi 
uitat de cartea poştală despre care-mi scrii. Am primit 
desenul tău şi l-am predat comisiei. Aş dori să capăt 
mai des veşti dela tine. 

DICESCU EUGENIA. — Data trimiterii jocurilor 
noastre este notată în revistă. De dorit ar fi ca să 
trimiteţi fiecare joc deslegat, deîndată ce apare. Dacă 
nu, la fiecare sfârşit de lună. De poezii nu prea am 
nevoie. Trimite-mi însă câteva ca să văd cum ştii să 
scrii. Desenele mă interesează mult mai mult. 

MINICUCCI LIVIA. — Desigur că băețelul care 
a spus năzdrăvănia pe care mi-ai comunicat-o a fost 
foarte drăguţ, când a spus-o. De publicat nu pot 
însă s'o public. Nu i-ar înţelege hazul nimeni. 

ANIȘOARA cC. — Draga mea, nu prea înţeleg 
cine eşti. N'ai vrea să-mi mai explici odată? Sunteţi 
două fetițe care aveți acelaşi nume? Pe tine cum te 
cheamă cu tot numele? Anişoara Crasiuc, sau cum ? 
Eşti abonata noastră? Povestirea este bunicică şi o 
voi publica. ` Anecdota este însă slabă. Aştept lămuriri. 


R MĂTUŞICA 


Nişte „Poveşti mici““, de N. Papa- 
tanasiu, găsiţi in pagina următoare 


POVESTI MICI... 


Áw w e w U r r —— > a — > a a = > <> ——” x > — pm ‘o r —— —9 


FLUTURAȘUL 


Fluturaşul Libelula are o istorie pe care numai 
prichindeii din munte o cunosc. Spun piticii buni de 
de şagă că, pe fluturaşul nostru lar fi aflat într'o 
margine de drum, sub o tufă de scoruşe, legat într'un 
săculeț din pânză de paing. Arăta tare urît când lau 
scos la lumină: ca un motocel de lână! Şi mavea nici 
aripi, bietul de el! Dar piticii din munte sunt meşteri 
cum nu se află pe tărîmul nostru. Au adus din tainiţele 
ştiute doar de ei, foi albe şi moi de trandafiri — şi 
petale colorate — căzute dela caişi şi zarzări... Mai 
aveau ei la 'ndemână foi roşii de muşcată ori garofiță, 
albastre — de inişor şi cicoare... Şi iac'aşa, au închipuit 
aripioarele nemaivăzut de frumoase ale fluturaşului... 


Şi când s'a arătat soarele peste tărîmul primăverii 
înflorite, i-au suflat duh de viață fluturaşului... Iar 
el a tresărit. Şi-a deschis ochişorii micuţi cât gămăliile 
de bolduri. A rămas uimit de tot ce se 'nfățişa 
înainte-i! Soarele, văzduhurile limpezi, florile pomilor 
învesmântaţi în şaluri de dantelă şi ploițe de muguraşi, 
florile grădinilor... A svâcnit şi a simțit că se avântă... 
Temându-se să nu cadă, a dat din aripile de care era 
tare mândru, şi-a plutit mai departe, peste raiul 
Primăverii... S'a ridicat — tot mai sus — spre soare. 

Apoi, a coborît spre pajiştea cu flori nenumărate, 
linişor. A poposit pe-o ramură de iasomie... L'au 
poftit florile albe şi l'au îmbiat să guste un pic de 
nectar şi să soarbă o mărgea de apă... Şi ospătând, 
el acolo — a ascultat toată povestea Albei-ca- 
zăpada, pe care n'o ştia... 

S'a abătut însă prin grădină un băețuş, cu o plasă 
de prins fluturaşi... S'a bucurat când l'a zărit pe 
fluturaşul Libelulă, între florile de iasomii... 

Era, bietul, dus pe gânduri — la domniţa Albă- 
ca-zăpada. Şi-apoi, nu bănuia că un băețuş cu o 
suliță cu plasă e un duşman amarnic pentru fluturaşi... 
De-abia se trezise pe lume, doară ? 


Băețuşul l'a prins uşor, cu două degete şi l'a luat 
în casă... A tresărit puţin fluturaşul, când l’a străbătut 
acul... Dar pentrucă în cutia cu fluturi şi gâze mai 
erau multe făpturi asemenea lui, s'a bucurat — I-a 
chemat, dar nu i-a răspuns niciunul... Incremeniseră 
cu aripile şi picioruşele încordate. Chiar şi o Cucoană 
chifteriță, care sta alături de un cărăbuş cafeniu... 

Fluturaşului i-a bătut inimioara... Curînd i s'a stins 
totul dinaintea ochilor şi i s'a părut că se cufundă 
în văzduhuri cenuşii... 


DIMINEAȚA act, za 
+ COPIILOR 


En 


POVESTEA ALBEI-CA-ZĂPADA 


Aflăm pe Albă- ca - zăpada 

In basm ! O vezi? Ca’n iconiță ! 
Ştii, fluturaş, a fost odată! 

E printre crini ca o domniță ! 


Impărăteasa rea voit-a 

Ca s'o ucidă, în pădure. 

Dar ea, de Domnul ocrotită, 
Porni sburînd, peste răsure... 


Piticii au primit-o bine, 

Ca şi pe Gulliver, odată! 

La maş’ i-au dat miere, afine, 
Şi 'n păhărel, rouă curată | 


Aflând împărăteasa, toate, 
Veni în cadru şi-o ucise. 
Au plâns piticii, zile, şapte, 
Pe Alba cu pleoape 'nchise. 


Şi-aşa, pe-un pătucean de mlajă. 
Cum odihnea ea, luminată, 

Se 'nchipui Voivod de vrajă, 
Soare 'mpărat, din zarea 'naltă. 


O luă cu dânsul, colo'n munte, 

Şi 'n floare-o preschimbă, Măritul, 
Când se iveşte el, să-i cânte, 
Străluminând tot răsăritul. 


* 
» * 


CEI ŞAPTE PITICI 


Cei şapte pitici erau, acum, tare amărîți : Albă - ca - 
zăpada plecase dela ei... Dar supărarea avea să le 
treacă tare curînd: Soarele minunat o luase pe 
domniță în palatul cel de sticlă, dinspre răsărit. 
Și-apoi, el îi dăduse din nou viață ! 


Iar domnița le făgăduise c'are să se 'ntoarcă mai 
târziu, la primăvară, în pădurea cea fermecată, în 
care îşi aveau ei căsuţa... 

Le-a trecut, nu-i vorbă supărarea... Și sfătuesc, în 
jurul focului, cum să-şi treacă iarna... In munte, nu 
au de ce merge... Și-apoi e primejdie, acum... Ştiu ei 
ce au de făcut! Au să închipuiască o cununiță 
minunată pentru domnița care a , plecat... Ca să i-o 
dăruiască în ziua când are să pogoare din rădvanul 
Soarelui — Voevod. Vor meşteri la o pereche de conduri 


4 


de sticlă, cu legături din steluțe adevărate, din acele 
care cad prin păduri — de pe cer, dar nu le află 
nimeni, nici când... 

Pentru cununiță au să trudească Bărbițfă şi 
Sfredeluș... O mână de ajutor are să le dee şi 
Spiriduș, care nu-i spiriduş — ci nvmai meşter mare 
la prins pietrele scumpe pe cununițe. 


Cât priveşte condurii de sticlă, are să lucreze 
Bob-de- mei. Poate să-i ajute la toată munca 
Țumburuș, cel cu năsucul cârn şi cu bărbița 
lunguiață. 


privighetoarei  Miculi, care a plecat mai deunăzi 
spre miazăzi. 

Cât despre prichindelul codiță, avea şi el rostul 
lui — la primăvară. Avea să strângă de peste poeni 
şi pajişti — toți greeruşii cântăreţi şi toate păsăruicile, 
ca să-i deprindă cânturi felurite... 

Numai vezi că, tot istorind ce minunății au să 
gătească ei pentru sărbătoarea întoarcerii celei mai 
minunate domnițe, au adormit... Şi lung le-a fost 


somnul până în primăvară... 


Ceilalţi doi, meşteri în alt chip, au socotit să 
adune tot soiul de minunății — ca să împodobească, 
tărîmul — peste care Alba va fi împărăteasă, după 
trecerea iernii... Prichindelul Tami -mic va afla toate 
poveştile pădurii : povestea izvorului fermecat care 
ţâşneşte din stâncă ori istoria aproape neadevărată a 


PRIETENII 


REVISTEI 


Când s'au trezit, pădurea era verde şi înflorită... 
Izvorul şopotia cu glas neştiut un basm nemaiauzit,— 
păsăruicile ciripeau, iar domnița Alba — le bătea în 
ferestruica aburită a căsuței lor. 


N. PAPATANASIU 


NOASTRE 


E pi e 1 


Rs pf f. 7 ză 


MOARTEA LOCOTENENTULUI 


WNXTĂLIA care urma să 
“€ aibe loc a doua zi se 
anunța înverşunată. Sol- 
dații noştri luptaseră 
vitejeşte, dar duşmanii, 
— “3 mai numeroşi atacând 
prin surprindere, înaintaseră în satul 
Doineasca, dela poalele munților 
Vrancei. Ostaşii noştri s'au retras 
cu lacrimi în ochi, în fața acelora 
cari veniau să cutropească glia stră- 
moşească, dar în privirea tristă stră- 
lucea speranța sfântă a recuceririi 
pământului drag. 

Peatru a doua zi, în zori, se 
pregătise atacul. La adăposturile 
lor, soldații se odihneau. Unii dor- 
meau, alții citeau pentru a mia oară 
scrisorile primite dela cei de-acasă, 


p 
ira 


PI, 
447, Mi 


alții, încremeniți în fața unei foto- 
grafii, sărutau chipul unei femei 
ce ținea în brațe un copil, iar mai 
în colo, grupuri-grupuri, stăteau 
soldați de vorbă. Deodată, caporalul 
Tase atrase atenția grupului său 
asupra unui soldat care, mângăind 
o lulea, ca pe un pui de vrabie, îşi 
fixase privirea în zare. 

— Ia priviți la Toader, colea în 
colț, cum îşi mângăie luleaua, zise 
caporalul pe şoptite. Cum i s'au 
mai umezit ochii! Trebue să se fi 
întâmplat ceva. 

— Să-l întrebăm, spuse un soldat. 

— Ştiu eu, gândi caporalul, parcă 
ar fi mai bine să nu-l supărăm. 
Poate se gândeşte omul la nevastă 
şi copii, şi, cine ştie, în dorul lui, 
să nu i se pară, aşa cum stă fără 
să clipească, tot gândind că e în 
mijlocul lor, că e iar acasă, la gos- 
podăria lui şi deh! mare păcat am 
face să-l trezim din visul ăsta fru- 
mos... à 

Dar în clipa, aceea, din ochii lui 
Toader, picurară lacrimi cari înce- 
pură să-i alunece pe obrajii galbeni 
şi supți de nesomn şi nemâncare şi 
având privirea mereu ațintită asupra 


DIMINEAŢA 
+ 


unui chip nevăzut ce părea că-l 
vede acolo unde pământul se întâl- 
neşte cu cerul, duse luleaua la gură 
şi o sărută. 

Atunci caporalul Tase, nu mai 
putu răbda şi se îndreptă spre el, 
întrebându-l prietenos, ca şi cum 
numai nevoia de o glumă îl adusese 
la el: 

— Ce-i mă, Toadere, nu mai ai 
ce face cu lacrimile de le scoţi pe 
toate din fundul ochilor? Te po- 
meneşti că plângi, că nai tutun 
pentru lulea! Păi, ce nu spui, taică, 
să-ți dea subsemnatul nişte iarbă 
uscată clasa I-a, să-ți umpli pipa. 
Dar cu o condiţie: să nu mai plângi, 
că pică lacrimile în lulea şi stinge 
focul. 


Toader întoarse imediat capul la 
vorbele caporalului, îşi şterse lacri- 
mile şi spuse, zâmbind cu amără- 
ciune: 


— Nu-s lacrimi pentru tutun, 
domnule caporal. Deh, ca omul, 
m'am gândit şi eu la ceva, şi bles- 
temații ăştia de ochi m'au dat de 
gol. : 

— Dacă nu-i pentru tutun, atunci 
de ce tot mângăi luleaua? îl întrebă, 
iscodindu-l pe de aproape caporalul. 

— Of, dac'ai şti ce poveste-i şi 
cu biata asta de lulea! 

— Păi, zi-ne-o tu, ca să ştim. De 
unde vrei să ghicim. Noi, afară că 
vom face praf din duşman, la atacul 
de mâine, nu ştim nimic. Aşa că, nu 
mai sta pe gânduri şi spune care 
ţi-e povestea. | 

— Tristă întâmplare, camarazilor 
— începu Toader să vorbească sol- 
daților cari se adunaseră curioşi, în 
jurul lui. Luleaua aceasta o am dela 
bunul nostru locotenent, Victor Radu 
care a murit acum cinci zile, în 
lupta dela: Nehoeni. Cu câteva zile 
înainte, mă găsise stând pe un butuc 
şi rămas pe gânduri, că nu primisem 


COPIILOR 


r pe Li >. 
S o 


VICTOR RADU 


nici o veste de acasă. S'a apropiat 
atunci de mine şi îmi spuse: 

— N'avem veşti de-acasă Toadere? 

— N'avem, răspunsei eu, gata să 
dau în lacrimi. 

— Şi pentru asta plânge un viteaz? 
Se poate băiatule? Păi, ce suntem 
noi, bărbați sau femei? la te uită 
în ochii mei: să vrei să dai de-o 
lacrimă şi nu dai! Fă bine, te rog, 
şi te uită! 

M'am uitat într'o doară, fiindcă 
îmi spusese el, dar când colo, ce să 
vezi: avea ochii umeziți mai rău ca 
mine. 

Atunci el îmi zâmbi şi-mi spuse, 
prefăcându-se că n'ar vrea să-l audă 
cineva: 

— Sst! Nici mie nu mi-au venit 
veşti de acasă de aproape două luni, 
şi-mi lăsasem copila bolnavă. 

Şi  de-odată  aşezându-se lângă 
mine, îmi grăi cu glas mulcom: 

— Măi Toadere, îi fi având şi tu 
gândurile îndreptate spre ai tăi şi 
poate că vrei să stai singurel, dar 
ia lasă-mă să stăm de vorbă o lecuţă 
şi să vorbim de casa noastră. Tuai 
nevastă? 

— Da, să trăiţi! 

— Copii, ai? 

— Am doi: un băiat şi o fată. 

— Să-ţi trăiască, Toadere! Și eu 
sunt însurat şi am o fetiță de 8 
anişori. Un îngeraş coborit pe pă- 
mânt. Când am fost acum două luni 
în permisie şi m'a văzut intrând pe 
uşă, era pe seară când venisem, a 
sărit din pătuț şi a strigat de 
sculat toată strada: : 

— A venit tăticul scump, a venit 
tăticul drag. A sărit de gâtul meu, 
m'a sărutat şi i-a spus soției mele: 

— Vezi, mămicule, Dumnezeu ne-a 
ascultat şi tăticul a venit. Și nu e 
rănit. Şi are decoraţii. Și mai uite 
ce barbă are. Şi e rău în războiu, 
tăticule? Şi nu-i aşa că nu mai pleci 
niciodată, tăicuțule? 

Mă întreba, mă săruta şi mă strân- 
gea drăgăstoasă de gât. Am luat-o 
apoi, am culcat-o, am spus împreună 
„Tatăl nostru“, iar când m'a văzut 
plângând, mi-a spus: 

— Nu mai plânge, tăticule. O să 
fie pace, căci Pam rugat şi eu şi 
mămica pe Dumnezeu, să nu mai 
fie războiu, 

A doua zi, în zori, trebuia să mă 
întorc pe front. M'am sculat când 
încă era noapte afară şi m'am îm- 
brăcat încet, să nu-mi trezesc copila. 
Am băut cafeaua pregătită de ne- 
vastă şi, când să ies din casă, mă 
pomenesc cu fată-mea — nu ştiu 
nici eu când se îmbrăcase — că 


= 43 
— CD 
"i FEET A Sa 


a Ahi l y ETA 
E r y 


vine din odaia ei şi, plângând îmi 
spune: 

— Nu mai pleca, tată, mai stai. 
Nu te las să pleci. 

Am luat-o în brațe şi i-am spus: 

— Nu se poate, puiule. Nu vrei 
tu să bată tata pe duşmani? 

— Ba da. 

— Atunci, dacă nu plec, nu mă 
pot lupta. 


— S'aştepte şi ei un pic, că noi 
te-am aşteptat atâta până să te 
vedem. aa 

Mai m'a rugat ea câtva timp însă 
când a văzut că nu vreau să mai 
stau, a scos din buzunar o lulea, 
mi-a dat-o şi mi-a spus: 

— Uită-te tăticule, ce ţi-am cum- 
părat cu banii din puşculița mea. 
Să fumezi din ea şi să-ți poarte 
noroc. Să ştii că duşmanul n'o să-ţi 
facă niciun rău, căci luleaua asta 
o să te ferească de toate relele. 
Când vei fuma din ea să te gândeşti 
la mine. 

Am plecat imediat ca să nu izbuc- 
nesc în plâns în fața drăgălăşeniei 
ei. Din poartă, strigă într'una, până 
nu mai mă văzu: 

— S'o fumezi sânătos, tăicuță, şi 
să te gândeşti la mine şi la mămica... 

Soldatul Toader tuşi o clipă, îşi 
puse chipiul pe o „ureche, privi la 
lulea şi apoi continuă povestirea: 

— Dacă ați şti, camarazi, ce pri- 
vire avea domnul locotenent când 
îmi povestea toate astea! 

A doua zi am pornit atacul. Ca 
întotdeauna, locotenentul era în 
fruntea noastră şi ne îndemna la 
luptă, cum numai el se pricepea: 

— „Haideţi, voinici, să'nveţe duş- 
manul ce e aia soldat român!“ 

Gloanţele şuerau deasupra noas- 
tră, ghiulelele explodau cu droaia, 
dar nimeni nu se gândea să dea un 


pas înapoi. La un moment dat, depe 
o colină, o mitralieră începu să ne 
secere. Cădeau oamenii noştri ca 
spicele de grâu sub tăişul secerii. 

„Nu vă lăsați! Grupa I-a în ju- 
mătate la dreapta, asupra mitralierii 
de pe colină! comandă locotenentul. 
Au tras soldaţii într'acolo şi după 
zece minute mitraliera inamică nu- 
mai exista. 

— Inainte, flăcăil Vedeți că 
Dumnezeu nu ne lasă! Mâine sun- 
tem la casele noastre! 

Deodată păli. Sângele începu să-i 
curgă şiroaie din tâmpla dreaptă. 
Un glonte îl lovise fără milă. Se 
prăbuşi la pământ Am sărit într'o 
clipă să-l ajut, dar el, cercând să 
zâmbească, glumi: ZI 

— Lasă, Toadere, de morţi aveți 
voi nevoie? Nu te îngriji de mine. 
S'or îngriji ciorile de asta. Daţi-i 
voi înainte. Că de veți învinge, nu 
va fi nimeni mai mulțumit ca mine. 

— Să vă leg la cap, domnule lo- 
cotenent — făcui eu — că nu-i 
vorba de moarte. 

Puterile însă îl slăbeau. D'abia 
mai putu să îngâne: 

— Când te-oi întoarce acasă, treci 
pe la nevasta mea... spune-i că mam 
gândit la ea... la fetiță... la căsuţa 
noastră... du-te, Toadere... biruiți!... 
biruiţi ...... 

Ascultându-i ruga, plecai cu du- 
rere, dar şi cu însuflețirea cea mai 
mare, după ceilalți tovarăşi. 

— Ne-a murit locotenentul! le 
strigai eu. Să biruim, ca să-i fie 
somnul liniştit, 


la cap o cruce pe care o adusesem 
cu mine. 

Soldaţii, tăcuți, ascultau trista 
povestire a lui Toader. Acesta şter- 
gându-şi lacrimile, înghiți odată 
adânc, parcă voia să i se ducă du- 
rerea pe gât, şi vorbi: 

— Imi spusesem că orice se va 
întâmpla, voi aduce luleaua loco- 
tenentului acasă, la nevastă-sa. Dar 
azi a venit Vasile Pruncu din per- 
mis. El e din sat cu locotenentul. 
Mi-a spus că fetița, care era bol- 
navă, murise şi că, în tot timpul 
boalei, aiurind din cauza fierbințelii» 
spunea: 

— Mamă, îl văd pe tăticu... Mi-e 
dor de tăticu. Tăicuţă, vino... Vino, 
că suntem singuri... vreau să te 
văd tăicuțule! 

Biet copil! Acum sărutam luleaua 
copilaşului acesta sfânt. Mă gândiam 
la bietul dom'locotenent. 

A vrut soarta să-şi vadă copilul 
tocmai sus, în rai, iar fetița să-şi 
întâlnească tăticul, mai curând decât 
credea... 

Noaptea cădea greu peste sufle- 
tele şi mai grele ale soldaţilor. 
Grupul se sparse şi fiecare se re- 
trase la locul lui. Căutau să doarmă. 

Dar gândurile fiecăruia sbura 
peste casa unde au lăsat pe cei dragi. 


A fost bătălia crâncenă, dar praf 
şi pulbere se alesese din toți duş- 
manii. 

Pe seară, m'am întors pe câmp şi 
i-am căutat cadavrul. L/'am găsit 
ținând în mână strâns luleaua. Faţa 
îi era luminată. Murise cu ochii 
deschişi. Parcă zâmbea de o tainică 
mulțumire. 

I-am luat luleaua din mână, am 
băgat-o la mine în buzunar şi apoi 
lam îngropat creştineşte, punându-i 


Cerul era senin şi acoperit cu ste- 
lele mai strălucitoare ca oricând: 
Toader privea spre steaua cea mai 
luminoasă. Lângă ea zări una mai 
mică. Şi rămase cu privirea într'a- 
colo. - 

I se părea lui, că cele două stele 


sunt locotenentul cu fetița lui. 


GEORGE MANOIL 


Acum vin „GHIDUŞIILE“. 
Intoarte pagina! 


GHIDUȘII 


Inimă bună 


— Domnule farma- 
cist, aşi dori o otravă, 
care să nu omoare şoa- 
recii, să-i amețească nu- 
mai şi să-i facă să-şi 
piardă pofta de mân- 
care. 


Memoria 


— Voiam să vă citesc 
ceva din lucrarea mea: 


„Cum poți avea memo- 
rie“, dar am uitat caie- 
tul acasă! 


DRE RSI RED 


Practic 


CLIENTUL: 


— Pe unde se deschi- 
de cutia aceasta ? 


VANZĂTORUL : 
— Găsiţi în cutie toate 
desluşirile necesare. 


Ce poți face fără 
bani 


— Fără bani nu se 
poate face nimic! 

— Ba da! 

— Ce? 

— Datorii! 


Recomandație potrivită 


— Chelner, aş vrea 
un desert, dar nu o pră- 
jitură. Aş vrea ceva a- 
crişor. 

— Poftiţi domnule 
aici aveţi lista de vinuri. 


Asta e o nenorocire 


— Mi-ai spus că mă- 
garul pe care mi l-ai 
vândut  n'are niciun 
beteşug şi e chior. 

— Asta nu e beteşug, 
e o nenorocire! 


— Domnule, închide 
te rog fereastra vago- 
nului. Afară e frig! ` 

— Dacă o închid 
crezi că o să se încăl- 
zească afară? 


ANIMALEL 


UN JOC DE SO 


Ca să jucaţi jocul acesta, aveţi nevoie 
de doi lei şi de un număr de boabe de f 
Jucătorii, oricâţi la număr, capătă un 
boabe. Fiecare se aşează la jumătate de i 
care stă deschisă revista şi încearcă să a 
pe unul din rotocoale. Dacă banul cade 
stă scrisă o cifră cu + atunci jucătorul a 
din casa comună, făcută din depunerile j 
putul jocului, numărul respectiv de boab; 
la — atunci jucătorul trebue să plătească 
numărul de boabe respectiv. Dacă banul 
două sau trei cercuri se face socoteala, a 
numerile înscrise, iar jucătorul trebue si 
încaseze, după cum e rezultatul. Jucătoru 
mai multe boabe este învingător. In loc 
juca pe-bomboane, fructe, sau bile. 


DIMINEAȚA orez. 


e 


COPIILOR 


sIETATE 


de câteva monete 
asole, porumb etc. 
anumit capital de 
netru de masa pe 
runce banul exact 
intr'un cerc, unde 
re dreptul să-şi ia 
ucătorilor la înce- 
>, Dacă banul cade 
| în casa comună 
cade deodată pe 
dunând şi scăzând 
1 plătească sau să 
l care câștigă cele 


de boabe se poate 


> 


ZDRĂVANE 


K 
(se 
o 
y 
ESA 


ISS 
g 
4 
© 
AN 
A 
R 


N: 
NISE 
WS 
oaza 
IS 


f 


SD X 
SR 


VPETRESRV.. 


| > 


Generos 


— Astăzi se împlinesc 
25 de ani, de când am in- 
trat în serviciul D-vs., 
domnule Georgescu. 

— Bravo, dragul meu. 
Poftim un tampon noul 


DESENUL MAGIC 


lată un nou joc, care nu 
intră însă în concurs. Colo- 
rați în felul următor: în 
locul însemnat cu O cu ca- 
feniu deschis; locul însemnat 
cu 1 cu cafeniu închis; locul 
însemnat cu 2 cu galben în- 
chis; la 3 colorați cu albastru 
deschis; la 4 cu azuriu; la 5 
cu. albastru închis; la 6 cu 
verde-gălbui; la 7 cu verde 
albăstrui; la 8 cu violet 
deschis şi la 9 cu negru. 

Veţi obţine o imagine de 
toată nostimada. 


La școala militară 


— Elevul Ionescu, nu-ți 
dai nici-o osteneală. La 
vârsta d-tale, Napoleonera 
primul în clasă. 

— Iar la vârsta d-voastră, 
domnule căpitan, era ge- 
neral|... 


Unde sunt servitorii? 


— In hanul ăsta nu se 
vede niciun servitor când 
ai nevoie. 

- Ii veți vedea în 
schimb când va fi să daţi 


bacşişurile. 


UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU TINERET . 


CAPITOLUL XXV. — SALVAREA 


Minunatul vas al marinei de război britanice „Pan- 
tera” căuta de o lună de zile pe naufragiaţii de pe 
bordul hidroavionului „Smeul”. Comandantul navei 
care era totodată un foarte bun prieten al căpitanului 
Allan răscolise toate colțurile indepărtate ale Oceanu- 
lui Indian în speranţa că va găsi o urmă a prietenu- 
lui său şi a celor trei tovarăși ai acestuia. Dar de fie- 
care dată trebuise să se reîntoarcă la bază învins. 

Nimeni nu văzuse „Smeul” dela decolarea sa din 
insula Natal. Părea că a fost înghiţit de valurile mării 
şi cum rezerva de cărbuni pe care o avea „Pantera” 
la bord era pe sfârşite, comandantul se hotărise să 
revie în port și să renunţe la orice cercetare. Dealtfel 
şi cei mai mari specialiști şi mai buni cunoscători ai 
Oceanului Indian susțineau că este cu neputinţă ca 
cei patru oameni ai echipagiului hidroavionului să 
mai fie în viaţă. 

Intr'o bună dimineaţă, când comandantul navei de 
război era mai disperat din cauza nereușitei expedi- 
tiei lui, apăru la orizont o pânză mică a unei corăbii. 
Spre marea mirare a echipagiului „Pantera” care era 
obişnuit să vadă fugind asemenea corăbii la ivirea 
unui vas de război, deoarece deobiceiu aceşti aventu- 
rieri ai mărilor se ocupă cu contrabanda, corabia, în 
loc să se depărteze se apropia mereu mai mult, ca și 
cum ar fi voit cu orice preț să fie văzută de cei depe 
crucișător. 

Intr'adevăr, când distanţa între cele două vase se 
micşorase simţitor, ofiţerul care era de cvart strigă 
unuia din mateloţi, care era cunoscut pentru privirea 
sa ageră, să vadă ce semnalizează cei depe bordul co- 
rabiei. Se ştie, că marinarii au sistemul lor de con- 
vorbire în timp ce sunt în larg. Există un alfabet din 
steaguri de diferite culori, care orânduite întrun anu- 
mit fel fac să se înţeleagă între ei marinarii întregii 
lumi, indiferent dacă își cunosc limba sau nu. Spre 
exemplu pentru a cere unui vas să oprească se înalță 
un steag de anumită culoare. Dacă vrei să-i ceri aju- 
tor se înalță alt steag şi așa mai departe. - 

Marinarul privi o vreme cu ajutorul unui binoclu 
către corabie şi apoi spuse: 

—- Vor să ne comunice ceva. Ne cer să ne oprim. 

- Crucişătorul stopă. 

— Ne întreabă dacă nu am primit un mesagiu ra- 
diotelegrafic de ajutor. 

—- Răspunde că nu! Şi cere-le să se apropie. 

Ofiţerul era furios, căci era convins că cei depe bor 
dul corabiei vor numai să-și bată joc de cei depe cru- 
cișetor, susținând că ar fi primit o chemare radiotele- 
grafică pe care admirabilele aparate aflate la bordul 
navei de răsboi britanice să nu le fi prins. Cu toate 
acestea, stăpânindu-şi mânia, făcu pe placul aventu- 
rierilor. 

Intre timp sosi pe punte și comandantul crucişeto- 
rului şi se interesă care este cauza opririi. Ofiţerul îi 
raportă. Corabia se apropiase foarte mult, astfel că 
se putea vorbi cu cei dela bordul ei cu ajutorul unei 
pâlnii. 

— Hei, tâlhari ai mărilor, strigă comandantul, des- 
pre ce mesagiu este vorba? 

— Cutii de sardele ofticoase, strigă la rândul lui că- 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


+ 


| 


pitanul micuţei corăbii, află în primul rând că nu 
suntem pirați. Am primit în timp ce ne aflam în larg 
un mesagiu radiotelegrafic, extrem de slab. Poate să 
fi fost numai o glumă. Nu garantez. Aparatul de emi- 
siune nu părea să aibe mai mare putere de un măgar 
şi jumătate, căci abea am înțeles ce vrea. Eu o să 
vă spun în orice caz ce am aflat și apoi treaba voas- 
tră. Nu mă mai amestec. 

— Bine, scrie raportul şi aruncă-ni-l pe bord. Dar 
ia seama să nu ştergi vopseaua ligheanului tău des- 
fundat, spuse comandantul în hohotele de râs ale ma- 
teloţilor. i 

Felul acesta de a vorbi al marinarilor nu are nici 
o urmă de răutate. Așa înţeleg ei să glumească, chiar 
dacă în sinea lor se stimează și ar fi în stare să-și 
riște viața unii pentru alţii. 

Căpitanul corăbiei începu să se caute prin buzuna- 
rele unsuroase ale hainei sale, în căutarea petecului 
de hârtie pe care-și scrisese mesagiul primit cu atâtea 
zile mai înainte. Intre timp, schimba cu comandantul 
crucişetorului tot felul de amabilităţi ca și cele de 
mai sus fără ca nimeni să se supere. In cele din ur- 
mă, după o căutare destul de îndelungată, căpitanul 
corăbiei exclamă: 

— Uite-l! Ia ascultaţi!... şi începu să citească mesa- 
giul lansat cu câtva timp înainte de naufragiaţii depe 
Insula Fantomelor: „S. O. S. Smeul... Insula Fanto- 
melor... cinci grade sud... optzeci de grade est... apro- 
ximativ... semnal luminos... S. 0. S.” 

— Mii de draci, strigă căpitanul crucişetorului Ce 
aţi făcut când aţi primit știrea asta? Aţi răspuns. De 
o lună de zile sunt în căutarea „Smeului” şi eram cât 
pe ci să ne reîntoarcem în port fără să fi făcut nimic. 

— Nam răspuns nimic! Guvernul nu: mă plăteşte 
pentru treaba asta și apoi nici n'am aparat de trans- 
misiune la bord... 

— Ai dreptate. Nici nu ai fi putut face nimic cu 
lotea asta răpciugoasă. 

Spunând aceste cuvinte căpitanul puse mâna pe 
comanda navei, ordonând ca totul să fie gata pentru 
plecare. i 

— Lotcă, nelotcă, strigă căpitanul corăbiei, eu una 
ştiu: cu barca mea fără motoare şi nevopsită nu mi-e 
frică nici de cea mai teribilă furtună. Eu sunt un a- 
devărat lup de mare, pe când voi sunteți nişte miei. 

Marinarii râdeau în gura mare. Comandantul cru- 
cişetorului strigă: 

— Bine, bine! Vă mulțumesc pentru marele servi- 
ciu pe care mi l-ați făcut. Poate că vă pot servi și eu 
cu ceva. Am niște vopsea la bord, n'aveţi nevoie? 

— Mulţumesc pentru vopsea. Mai bine ne-ai da 
nişte tutun. Aveţi? 

In tot acest timp corabia se apropiase mereu mai 
mult, astfel că acuma se putea vorbi fără greutate 
dela un vas la altul. Comandantul crucişetorului a- 
runcă la bordul corăbiei câteva pachete de tutun. Ma- 
rinarii isbucniră în urale. Corabia îşi întinse pânzele 
și se depărtă. 

„Pantera” descrise o curbă elegantă şi porni cu 
toată puterea mașinilor ei spre ţinta indicată de me- 
sagiul primit cu ajutorul celor depe corabie. A doua 
zi spre zori nava se apropiase de Insula Fantomelor, 
astfel că putea fi văzută din înaltul catargului. Ofi- 
țerul de evart își anunţă imediat comandantul, care 
se minună mult, deoarece crezuse că insula se află la 


„10 


mai mare distanță. In clipa în care comandantul sosi 
pe punte, unul din marinari anunţă: 

— Mesagii prin radiotelegrafie! 
= — Sunt transmise depe insula care se vede în de- 

părtare? întrebă comandantul. 

. — Da! Este un S. O. S. care a fost repetat de două 
ori depe culmea colinei care se vede acolo! Trebue să 
fie echipagiul „Smeului”, răspunse ofiţerul. 

— Avem noroc băeţi. Dacă mai dura mult rămâ- 
neam fără cărbuni. Mecanicul să sporească viteza na- 
vei. Timonierul să îndrepte vasul spre insulă. 

- Toţi marinarii se adunaseră pe covertă. 

— Pare să fie vorba de echipagiul „Smeului”, spu- 
se unul dintre ofițeri întinzând binoclul său coman- 
dantului. 

— Cu siguranţă. Instalaţi pe bord oglinzile pentru 
răspuns Dacă au şi ei un binoclu, atunci vor vedea 
cu siguranță că ne ocupăm de ei. 

Dar chemările aparatului dela bord au rămas fără 
răspuns, căci naufragiaţii nu puteau intercepta, adi- 
că primi ştirile depe vas. 

— Iată încă un mesagiu, spuse ofițerul semnaliza- 
tor. 

— Repede! Ce spune? întrebă comandantul foarte 
enervat. 

Intre timp, vaporul apropindu-se de insulă, cei pa- 
tru au putut vedea semnalele şi fără ajutorul bino- 
clului. 

— Echipagiul depe „Smeul”, răspunseră cei patru 
cu ajutorul heliotelegrafului, care era instalat pe co- 
lina Scheletelor, între două stânci, la adăpostul săge- 
ților veninoase. 4 

— Sunteţi însă în viață cu toţii? 

— Toţi, dar murim de foame şi de sete. Dușmanii 
ne asediază. 

Pe bord ştirea produse uimire. Marinarii începură 
să se neliniștească. Bănuiau că cei patru o duc greu, 
dar nu ar fi crezut că sunt în pericol a muri chiar în 
clipa în care salvarea era atât de aproape. Ce inamic 
îi asedia? 

—- Cine vă asediază? transmise heliograful. 

De data aceasta nu mai primiră nici un răspuns. 
In schimb, unul dintre ofieri isbucni pe neașteptate: 

— Sunt asediați de sălbateci. li văd cu ajutorul bi- 
noclului. Patru oameni se află pe culmea colinei, în- 
tre nişte stânci. Sălbatecii îi înconjoară din toate lo- 
curile. Situaţia lor este foarte grea. 

— Dumnezeule — exclamă unul dintre ei — cu 
credeam că Insula Fantomelor este nelocuită! 

-— Şi eu! 

-- Şi eu! 

— Lăsaţi vorba, spuse comandantul. Nenorociții a- 
ceia sunt înlr'o situație disperată. Mi-e teamă că nu 
vom ajunge la timp ca să-i salvăm. Ar fi îngrozitor. 

Nava se apropiase acuma deabinelea de insulă. La- 
guna se vedea clar, după cum puteau fi văzuți și nau- 
fragiații și sălbatecii. In momentul acela ofițerul sem- 
nalizator primi cel mai disperat mesagiu depe insulă. 

— Sălbatecii ne atacă. Situația este disperată! 

— Doamne ajută! strigă comandantul. Trebue să-i 
salvăm, Tunul nr. 1 să fie gata! Ochiți sub creasta co- 
linei. Atenție! Il cunosc pe Allan. Işi va vinde scump 
pielea! Incărcați! 

Pe bord nu mai vorbea nimeni. Vocea comandantu- 
lui suna ca o trompetă în toiul luptei. 

--- Ochiţi! 

Urmă o clipă de tăcere apăsătoare. 

O bubuitură puternică cutremură aerul. Alte două 
lovituri porniră pe aceeaş cale. Nu se mai putea trage 
nici un toc. Vaporul era prea aproape de insulă. Dar 
ghiulele veniseră la timp spre a semăna groaza în 
rândurile sălbaticilor. Nava se opri. Trei bărci de sal- 
vare fură lăsate pe apă. Marinarii, bine înarmaţi, ico- 
mandaţi de trei locotenenți coborâră. Bărcile lor se 
apropiară de țărm întrun loc ferit, astfel ca mica ex- 


11 


să PREV RS Ve, Pe Ir EAEN PCD LA a ANEI 


* 
a g. -F ra Í 4 
r x Rr fe i w À r E 


EEN SA X 


pediție să cadă în spatele dușmanilor, dacă aceștia ar 
mai fi continuat atacul. Marinarii străbătură neobser- 
vati jungla, astfel că sălbatecii, în retragerea lor de- 
zordonată veniră drept în fața lor. Carabinele intrară 
în funcţiune. 

După jumătate oră de mers, mica expediție se afla 
pe culmea colinei Scheletelor. Tom, care se mai ținea 
încă pe picioare, strigă bucuros: 

— Au sosit. Suntem salvaţi! 

După câteva minute marinarii îi înconjurară pe cei 
patru naufragiaţi. Revederea era emoţionantă. Toţi 
plângeau de bucurie. Allan își recăpătă însă îndată 
stăpânirea de sine şi salutând milităreşte se apropie 
de comandantul marinarilor. 

— Căpitanul aviator Allan mulțumește în numele 
echipagiului hidroavionului naufragiat „Smeul”, sal- 
vatorilor lor. 

Mişcat şi cu lacrimile în ochi, ofiţerul comandant 
nu fu în stare să dea nici un răspuns. Luă însă mâna 
lui Allan și o strânse călduros. 

- Aţi trecut prin clipe grele... spuse el în cele din 
urmă. 

— Apă... apă... se auzi un glas stins. 

- Daţi bidoanele cu apă încoace băeți, strigă ofiţe- 


rul atunci. 
. 


Vu), 


3 Í . ci - 

Naufragiaţii băură lacomi apa binefăcătoare, După 
aceea căpătară un păhărel de coniac şi puţină supă 
conservată cu un biscuit. Dacă ar fi mâncat mai mult 
riscau să moară, deoarece stomacurile lor nu mai 
funcționau normal. In timp ce înghiţea cu încetul du- 
micaturile, Allan povestea celor din jurul său aventu- 
rile înfiorătoare prin care trecuseră. Unul dintre ofi- 
teri se puse în legătură cu nava, la bordul căreia se 
mai afla comandantul și cu ajutorul helio-telegrafiei 
îi comunică raportul asupra stării celor patru. Deo- 
dată Allan îşi aminti de Mindana pe care-l lăsase în 
agonie în peşteră. p 

— Spune câtorva marinari să pătrundă în peşteră, 
spuse el. Il vor găsi acolo pe faimosul șef al acestor 
sălbateci. E cea mai îngrozitoare fiinţă care am po- 
menit-o vreodată. E un bătrân de peste o sută de ani... 

Unul dintre ofiţeri, întovărășit de doi marinari înar- 
maţi, pătrunseră în peşteră, dar reveniră curând, Min- 
dana murise. Imbrăcat într'o togă de mătase purpu- 
rie, cu toate bijuteriile lui de mare preot pe mâini şi 
haine, sta ţeapăn pe tronul din mijlocul încăperii. O- 
chii lui priviau ţintă bolta întunecată de piatră. La 
picioarele lui zăcea cadavrul preotului lovit cu spada 
de Allan... j 

iei nuă rămase tăcut, apoi murmură numai pen- 
tru el: 

— Profeţiile lui Mindana sau împlinit. Vraja lui 
Roaneck a fost ruptă. Sunda Adormită nu mai exis- 
tă... preoţii au pierit... templul este sub ape... pasărea 
cu aripi albe a venit dela soare-răsare... 


(Continuare în pag na a 14-a) 


Jocuri, ati desleagă BICĂ, 
* Băeţaşul fără frică. 


f 
f 
j 


stă NAD T 


GHICIŢI: „CINE ESTE?..“ 


7 

Wir M p 
paa 

“anwa 7 


A 
Za Zi 


Desenatorul nostru a uitat, se vede treaba, să 
facă fața fetiţei de mai sus, pe care totuşi o cu- 
noaşteţi cu toţii... 

Ca să fiți mai siguri că e ea, 
Jocul deslegaţi şi veți vedea! 


ORIZONTAL: 1) E pe față şi cu ajutorul lui 
mirosim (Insă să nu ni-l luăm niciodată la purtare!). 
2) Se învaţă la şcoală, odată cu cititul, mai întâiu pe 
tăbliță şi apoi pe caiet. 6) Să nu se audă muscal... 
7) „Va...“, semn că povestirea nu s'a terminat încă. 
9) Animal pe care se călăreşte (Copiii au unul de 
lemn). 10) Copac cu flori foarte frumos mirositoare; 
din florile lui, uscate, se face un ceai bun contra tusei. 
11) Un fel de aluniţă, pe piele. 


VERTICAL: 1) Ghici ciupercă ce-i: copacul care 
face nuci! 3) Noaptea strălucesc frumos pe bolta al- 
bastră a cerului. 4) Ca un pantalon ce trebue cârpit. 
5) In poveste, trăiesc pe tărâmul celălalt şi se bat cu 


DIMINEAȚA O 
hd COPIILOR: 


DC e 


Feţi-Frumoşii. 6) Tovarăşul de năzdrăvănii al lui Bran. 
Dacă aţi găsit toate cuvintele, citiţi rândul dela 
2 vertical (literele care vă lipsesc sunt H şi Y) 
şi apoi rândul dela 8 orizontal (vă lipseşte M) 
şi veţi găsi numele întreg al fetiţei pe care aţi 
admirat-o în mai multe filme. 
Aşa-i c'aţi găsit-o?... 


Premianții jocurilor pe luna lunie 


1). Dimitrie Lungu — Loco. 
2). Rozalia Vulcănescu — Piatra-Olt. 
3). Medy Gardon — Târgovişte. 


Deslegătoriijocurilor pe luna lunie 


BUCUREȘTI: Adrian Rotaru 8; Albini Marian 5; 
Andrei Gheorghe 8; Antoaneta Jeana Iordăchescu 6; 
Benedict A. Landau 1; Dimitrie Lungu 5; Ducu 
Angela 7; Emirzian A Zareh 6; Georgescu M. Savin 8; 
Gigi Baim 5; Goldhan Iosif 8; Gottesman Octav 6; 
Kleckner I. Carola 8; Klepper A. Ervin 1; Louise 
Kristen 7; Mircea Abramovici şi Lilian Pestriacoff 5; 
Mirela Pătraşcu 8; Monica Hornştein 8; Mozeş I. 
Andrei 2; Nicolae Persu 1; Niculescu I. Ioan 2; 
Pavlovici Ioan 7; Rothman Lizitte 8; Vanghele 
Constanța 6; Viorica Torcătoru 8. 

Bacău: Jean Călnianu 7; Băneasa (Ilfov): Marin 
Stoica 6;  Boişoara (Argeş): Eugenia Petrescu 8; 
Câmpina: Beloiu N. Nicuşor 1; Căuşani Noi: Ina 
Brativu 8; Cernăuţi: Cotovanu Emilian 8; Leo Moisiel; 
Cetatea Albă: Iurcenco Vasile 1; Chişinău: Parhoti 
Eugen 6; Rădăuțeanu Serghie 8; Cluj: Rafael E. 
Vasile 8; Craiova: Gicu I. Obagiu 7; Sara Heller 8; 
Stănculescu I. Marinel 8; Deleni: Caracoja Cristofor 1; 
Focşani: Nelu Herşcovici 8; Grăţieşti: Lidia Petruleac 
7; Hotin: Waisman Meer 2; Huşi: Leon Gh. C.7; 
Iaşi: Iulian Feldman 3; Nedelcu: Filip şi Florian 
Băcanu 7; Orăştie: Vasilica Cornel 6; Orheiu: Alexei 
Valeriu 1; Plătăreşti: Deev Aristark 3; Rădăuți: 
Aric Postelnik 6; Romanați: Rozalia Vulcănescu 4; 
Sanatoriul Filaret: Radienco T. Mişu 3; Lilhoasa: 
A. Moldovan 7; Soroca: Suzana Rabinovici 1; 
Ştefăneşti: Mielu şi Marcel Margulius 6; Știrbeşti: 
Nicu Gh. Pârvulescu 7; Tătăreşti: Jenea Grosman 1; 
Târgovişte: Medy şi Biby Gardon 5; Tg. Mureş: 
Ileana Posmulescu 8; Tighina: Mahleanca Valeriu 7; 
Turnu Măgurele: Duty Necşulescu 7. 


-CUPON DE JOCURI 


Numele și pronumele --.. 


Adresa 


Seria Il 


12 


Luna Octombrie 


NĂZDRĂVÂNIILE 


BICA: 


Bică jucător de şah 


Băeţaşul ăsta-i Bică 
Năzdrăvan şi fără frică. 


Tata şi cu Nea Grigore . Lângă ei Bică privește 
Joacă şah de vreo trei ore. Şi atent îi chibiţeşte. 


Tata stă şi meditează 
Pe Bică îl pasionează, 


Cum mişcarea a ghicit, „Calul“ iute l-a mişcat, 
In capul tatei s'a suit Tata un pion a luat! 


Acum, unchiul chibzuește. 
Pe el, Bică-l chibiţeşte. 


Nea Grigore-i asudat „Uite, mişcă'ncet „căluţul'“, 
Şi nepotu-i transpirat. I-a şoptit Bică drăguţul. 


Dar el a ştiut ce face: 
L-a 'nvățat greşit să joace 


13 


Ca tata neapărat 7 Fuge Bică prin odaie 
Să-l facă pe unchi „şah-mat'. Marei frica de bătaie! 
i MOŞ-LICA 


Pagina a 16-a e pentru 


STRĂJERI! :— :— 
ME TA tt 


rare IE 
P2 


EREI e e IT IRENE IEZI aS pr . 
e RF EROI a a e NT EI AE R Thi 


INSULA FANTOMELOR 


(Urmare din pagina a 11-a) 


Ofiţerul de marină îl asculta uluit, căci nu înțelegea 
nimic. Credea că Allan aiurează. 

Puterile celor patru naufragiaţi erau pe sfârşite. 
Mizeriile îndurate atâta amar de vreme se răsbunau. 
Dinţii le clănţăneau, căci frigurile bălților nesănătoa- 
se le pătrunseseră în sânge. Niciunul dintre ei nu 
mai era în stare să se ţie pe picioare. 

-— Repede băeţi, spuse unul dintre ofiţeri, Trebue 
să-i ducem îndată la bord. Altfel mor de extenuare. 

Câţiva marinari voinici îi ridicară pe braţe şi cobo- 
riră cu uşurinţă panta colinei spre marginea apei. Se 
îmbareară şi după câteva minute cei patru se aflau 
în îngrijirea atentă a medicilor dela bord. 

„Pantera” porni din nou în larg luând direcţia spre 
Melbourne. Radiotelegrafia anunţă însă între timp Ìn- 
tregii lumi salvarea celor patru eroi. Nava mergea în- 
cet căci provizia de cărbuni era pe sfârşite. Allan şi 
lovarăşii săi se însdrăveniră încetul cu încetul. 

Ziarele întregii lumi publicau acuma fotografia ce- 
lor patru eroi. La Melbourne li se pregăti o primire 


LARA AAAA Ad 


triumfală. Zeci de avioane eşiră în larg în întâmpina- 
rea „Panterei” spre a da onorul celor patru explora- 
tori viteji. Misterul Insulei Fantomelor era deslegat, 

Guvernul australian organiză o nouă expediție, pu- 
să de data aceasta sub comanda căpitanului Allan, 
care exploră insula în toate colțurile. 

Dar Tom şi Sandy? 

După ce au fost sărbătoriți cum se cuvine pentru 
vitejiile lor, se află motivul care i-a făcut să plece în 
raid. Se cercetă statutul premiilor Rhodes şi se con- 
stată, că aceste premii se pot acorda fie pentru pre- 
miul J la învățătură sau pentru dovada de vitejie şi 
caracter în împrejurări grele. In baza acestei dispo- 
ziții cei doi tineri căpătară bursa mult dorită şi putu- 
ră să-şi continue studiile în Anglia. 

Faima celor doi tineri eroi depe Insula Fantomelor 
se întinse însă peste întreaga lume. 


SFÂRŞIT 


Deslegările jocurilor pe luna lulie 


CUVINTE INCRUCIŞATE IN CERC 


De jur împrejur: Babadac - tăbăcar - caracal - paravan- 
vănător - camarad - paralel - sanitar - căpitan - toporaş - 
ocări - asemâna. 

Spre centru : Banani- Aral- băteți - acolo - dar - al - 
Tamisa-arat - baracă - avară - cad - an - cărare - Panama - 
vată - care - pie - sos - Po - pa ! 

GHEORGHE ANDREI 


JOC COMBINAT 
Sbucium - lacrimă - mâncare - armăsar - marinar - 
muşcată. 
L. LEOVA-— Galați. 


PUŢINĂ GEOGRAFIE 


Ras - Cahul - Don - oră - Ron - ada - Amara -t- Atena - 
Ur -d - cimitir-r-za- Caraş- AAR -n - aci- Roman- 
Ural - a - rai - uşă - o - vară - cea - Olt - k - S - aba - Niş-ic - 
bis - sec - ili - pa - m - ac - sprâncene - pa - t - am - Mamaia- 
a- lăutar - ar - Galați - rea - tem - atlase -al - răriți - a - 
Vineri -ac -r -ar - domestici - Ur - e - ud - dos - aia - Ica - 
ac -pom - pol-c-a-h -ura - han -ades - r - pin - rus -c - 
citi - sădim - Aro - M - şir - silit - an - c - Etruria - b - oi - 
Egipt - r - Maroc - ouă - ren - măr - aci - năsos- uni. 

LEOVA A. LĂZĂROIU - Galaţi. 


A SOSIT „MARELE CIRC“ 


La -uf -ac - Spin - tobă - s - p - răci - circ - tra - o - aaa - 
elefanți -s - ă. 


GRĂDINARUL INȚELEPT 
Caracal — Predeal. 


ENIGMĂ 
Umbra. 


LEOVA A. LĂZĂROIU 


„COCO, SCOATE UN BILET“ 


C - nun - potop - arie - pol-sc - ac - moi - g-coco-răvaş- 
c -bilet -ou -el-s-e-1. 
R. 


Premianții jocurilor pe luna lulie 


1). Coţovanu Emilian — Cernăuți. 
2). Mirela Pătraşcu — Loco. 
3). Lulu şi Lucia Ionescu - Băicoi-Prahova. 


Pentru a inlesni copiilor dobândirea unor premii i distincții 


Ceia ce s'a anunţat în „Dimineaţa Copiilor" că fabrica vestitului săpun 
Bobb Germandrâe Paris cu prilejul jubileului ei de 120 de ani acordă 
premii în bani și obiecte utile de zeci de mii de lei, copiilor din în- 
treaga țară, cari vor deslega cele 3 probleme apărute în ziare și reviste, — 
a avut de urmare că Fabrica Germandrâe a primit mii și mii de scrisori 
dela copii. 

Sunt foarte mulți copii care ne roagă ca în loc de 3 probleme grele 
să dăm numai o singură problemă, ca să dăm astfel posibilitatea tuturor 
copiilor să ia parte la acest concurs jubiliar. 

Satisfacem dor'nța acestor copii și anunțăm de data aceasta o singură 
problamă. 


CE ESTE SĂPUNUL? s, 


Răspunsul să nu treacă de 15 cuvinte dar să cuprindă tot ce 
explică rostul și compoziția săpunului. 

Cele mai bune răspunsuri vor fi premiate de juriul constituit cu 
premii de 5.000, 3.000, 2.000, 1.000 10 premii a 500 Lei și 120 de 
tocuri rezervoare, cu peniță_de aur. 


DIMINE 


ALA 


Toţi copiii să complecteze bonul de mai jos și să-l trimeată pe adresa : 


Fabricei Germandrâe, București VI, Str. Bozianu 27 —29/B într'un. plic 
deschis cu timbre numai de 1,50, până la 20 Octombrie 1938. 


BON 


Răspuns la concursul jubiliar al Fabricei Germandrâe Paris. 


Semnătura: (numele și pronumele) 
Oraşul (iudețul). ....... 


Sipudai: și Nomărăl:p 70 ete T în top me ei e de vele va, ip le , 


dis oi e e. ro pile ci d. e. 


Anul şi ziua nașterii o . . eru . .. .. .. . ... 


RESTAURANTUL 
MAIMUȚELOR 


La grădina zoologică din Londra, 
câteva maimuțe dintre cele mai 
inteligente, oferă zilnic vizitatorilor 
de toate vârstele, un spectacol din 
cele mai amuzante la ora când îşi 
„iau ceaiul“ după toate regulele 
etichetei engleze. k 

Felul cum se servesc aceste 
nostime animale de serviciul compli- 
cat ce li se pune pe masa „elegantă“, 
cu care mănâncă, fac deliciul publicu- 
lui venit înadins să le vadă. Exem- 
plul lor a fost urmat şi de alte 
grădini zoologice, care au început 
să puie pe pensionarii, lor maimuțele, 
să învețe manierele elegante în ve- 
derea, unei reprezentații în public. 
Astfel la „Zoo“ în Anglia s'a 
organizat pentru început câte un 
mic restaurant, la care iau parte 
zilnic doi gardieni şi 3 maimuțe. 

Exact la orele trei şi jumătate 
după amiază cei doi gardieni gi 
invitații lor sosesc cu coşulețe cu 
provizii şi serviciul necesar pentru 
masă şi aşezându-se întrun colț 
umbros al grădinii se dedau la 
deliciile unei gustări pe iarbă verde, 
spre marea distracție a mulțimii. 

Zilele trecute însă, gardienii 
constatară că maimuţele dispăruseră 
tocmai când să înceapă masa. La 
strigătele lor una din ele anume 


Lee ra RR] TA Pa: TEA 
Pl : z 


tanta { 7, ağ 
vaika cuplat RA atit A E 


Juno, îşi făcu apariția, se uită 
curioasă în jur apoi fugi iarăşi înapoi 
de unde venise. Ingrijorat, un 
gardian se luă după ea şi încurând 
află ce o făcu pe ea şi tovarăşele 
sale să nu vie la restaurant. Cineva 
din public aruncase peste gardul 
ce înconjoară „cartierul maimuțelor“ 
nişte hăinuțe de copil şi cele 3 
maimuțe, foarte vesele suceau şi 
răsuceau în mână acele obiecte noi 
pentru ele. 


"w 


VI=TU=5C 
NA 


` 

) 
+ 
4 
Li 
[i 
m 


Nu le-a trebuit mult însă ca să-şi 
dea seama că e vorba de nişte haine 
şi în câteva clipe îşi împărțiră între 
ele diversele obiecte, îmbrăcându-le 
în modul cel mai fantezist. 

E uşor de priceput ce senzaţie au 
făcut, apărând astfel gătite în fața 
publicului care le aştepta să le vadă 
luând masa şi care au avut astfel o 
supriză în programul zilnic. 


Prelucrare de ADRIAN ROTARU 


-= 


REBUS 


Deslegând acest joc veți găsi trei ver- 
suri dintr’o doină foarte cunoscută. 


Dacă revista ţi-a plăcut, 


citeşte-o iar, dela început. 


PENTRU STRĂJERI 


SE NCEPÂND cu numărul 

N acesta, dragi străjeri, 
vom avea în această 
publicație, din nou o pa- 
gină a străjeriei,pe care 
am întrerupt-o numai 
în timpul vacanței, unde să putem 


trai daia 


roet 


Ce este străjeria? Ce înseamnă 
salutul „Sănătate“? Ce înseamnă 
„Pavilion național“ ? Şi câte altele. 

Mai vom da explicațiuni în 
legătură cu lucrul manual, sănătatea 
străjerului, felul cum trebue să se 


à 


Primul raport în jurul „Pavilionului Național" din com. Rusova nou jud. Caraș. 


sta de vorbă, cu toți camarazii 
noştri din întreaga țară. 

Poate vă întrebaţi cum ? 

Iată : 

Vom începe de acum înainte să 
publicăm în această pagină, — foto- 
grafii ale şcoalelor străjerite, străjeri 
la lucru, apoi să dăm explicație pe 
înțelesul vostru a străjeriei, etc. 

Vom răspunde tuturor la toate 
întrebările ce ni le veți pune, în 
legătura cu străjeria. 


< 


e e r. an 


poarte în societate, familie, la şcoală, 
etc. 

Iată deci, dragi străjeri, câte 
lucruri frumoase trebuesc aci expli- 
cate, pentru ca să fiți convingi de 
însemnătatea Străjeriei, şi ceea ce 
Marele Străjer, a voit să facă. 


DESCHIDEREA 
NOULUI AN ŞCOLAR 


suntem la începutul 


Şi pentrucă 
TPT 


An 


Străjerii în jurul Pavilionului național execută exerciții. 


Chiar vă rugăm, ca orice nelămu- 
rire aveți, să ne scriți căci cu drag 
vă vom da explicații pe înțelesul 
vostru. 

Acesta este şi rostul acestei pagini. 

Nu v'ați întrebat voi niciodată?; 


(PREE! 


noului an şcolar, vom începe cu 
ridicarea „Pavilionului Naţional“. 


Strânşi în jurul catargului, cum 


îi vedeți în fotografia No. 1 
ascultă raportul d-lui Comandant, 
sfaturile mai marilor. 

Deci prima grijă a lor, a fost 


după cum se vede, să fie în jurul 
Comandantului. 


Să-i asculte sfaturile şi să cânte 
voioşi, cântecele străjereşti, atât de 
frumoase. 

Prima grijă a d-lui Comandant, 
a fost împărțirea străjerilor în 
grupuri, pe care unii din voi cred 
că le ştiţi cum se numesc. Eu am 
să le explic altă dată. 

Deocamdată, să ştim că aceste 
grupuri au un şef, şi trebue să 
asculte de el. 

Tot la început străjerii au pornit 
să-şi împodobească clasele. 

E o întrecere între ei, care să 
aibe sala de clasă, mai frumos 
împodobită. 

Iar cei care acum merg pentru 
prima dată la şcoală, învață dela 


Cel mai mic străjer dela Sovata 


camarazii lor, să salute: Sănătate, 
după cum vedeți în fotografia No. 3 
pe cel mai mic străjer. 

Tot în prima zi, elevii străjeri, 
au ţinut să arate, că n'au uitat cele 
învăţate în anii trecuți. 

Iată-i sub comanda domnului 
Comandant, cum execută în jurul 
Pavilionului Naţional, exerciţii 
pentru întărirea corpului. 

Ce mândri se simt, când d'asupra 
lor fălfâie tricolorul ţării. 

Par'că îi apară de orice răutate. 

Aşa, dragi străjeri, păşind voioşi 
în noul an şcolar gândul să ne fie 
la cel ce conduce această țară, şi e 
Comandantul nostru la toți: Marele 
Străjer. 

In numărul viitor vom vorbi despre 
organizarea străjeriei. 


In întreaga țară, în primele zile Sănătate ! 
ale noului an şcolar, străjerii, au 
avut grijă să ridice Pavilionul V. GHEŢEA 
Naţional. Comandant străjer 


i Imprimeriile Adevărul s. A. Bucureşti 


ukr 


O 
AI 


evista noastră 
minunată 


Nu e scumpă. Poti 
So iei, 
Astăzi numa cu 


La aa aaaaaaa ad 


PRIETENII 


MIHAIL CĂRĂUȘ 


REVISTEI 


T 


IN AŞTEPTAREA PREMIILOR 


CONCURSUL FABRICEI DE SĂPUN BOBB-GERMANDREE- PARIS 


Concursul jubiliar al Fabricei Germandrée- Paris, 
despre care s'a vorbit, de repetate ori în această 
revistă, — s'a încheiat. 

Au sosit enorme stocuri de scrisori dela copiii 
sărguincioşi din întreaga țară. 

In momentul de față juriul instituit, cercetează cu 
toată atenția răspunsurile primite. Lucrările de 
selecționare vor dura până la finele acestei luni, iar 
la 2 Noemvriè vom anunța în această revistă şi la 
Radio, rezultatul concursului, ‘publicând lista 
fericiților premiaţi. 

Dar şi toți ceilalți copii cari “au luat parte la 
concurs vor primi o surpriză plăcută, fie la domiciliu, 


Atila a fost supranumit 


. ~ . dt 
„Biciul lui Dumnezeu“. 


fie la şcoală, dacă au trimis răspunsurile lor în 
plicul colectiv al şcolii ce frecventează. 

Acum copii, pregătiți-vă pentru al doilea concurs 
al Fabricei de săpun Bobb - Germandrée - Paris, care 
va avea loc în luna Noemvrie: CÂNTECE DE COPII 
LA RADIO, — când veți fi voi judecătorii, cine 
merită să fie premiat. Indemnaţi şi pe prietenii Dv. 
cari n'au luat parte la primul nostru concurs, să 
participe de data asta. 

Cu toţii veţi fi răsplătiți cun dar de Crăciun. 


Noroc şi sănătate. 


PROFESOR BOBB 


NOASTRE 


g 
(] 


y 
/ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 
Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării -Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: ! AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — 


STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


19 OCTOMBRIE 1938 


No. 767 


DE VORBĂ CU CITITORII 


TOT PREMIILE 


De data aceasta trebue eu să vă scriu câte ceva 
despre premii. După cum ați văzut, unii dintre voi 
au obținut premii pentru felul în care au deslegat 
jocurile publicate de revista noastră. Toți aceia cari 
au fost premiaţi, sunt rugați să ne scrie o carte 
postală, în care să ne solicite premiul şi mai ales să 
ne dea adresa exactă, pentru a i-l putea trimite. Noi 
nu avem toate adresele, deoarece unii dintre voi ne 
scriu spre exemplu : sunt elevul X. Y. din clasa a 
III-a a şcolii „C. Negri“. Dar nu ne dă numele 
oraşului şi nici adresa lui de acasă. Prin urmare 
unde să trimitem premiul cuvenit? La şcoală? Vă 
rog prin urmare, pe cei cari ați căpătat premii, de 
data aceasta la concursul de jocuri, să ne trimiteţi 
adresa exactă. 

VASILE ZAIŢ. — Glumele trimise sunt bune şi 
vor apărea. Dar de ce ţii neapărat în primul număr ? 
Nu te gândeşti că mai sunt şi alți cititori cari au 
trimis colaborare şi că rândurile lor au tot atât drept 
să apară ? la seama şi la viitoarea colaborare, nu te 
mai repeta, adică dacă trimiți o glumă, caută ca cea 
de a doua să nu se asemene cu prima, cum este cazul 
cu cele pe care mi le-ai trimis. 

HUBERT PAUL. — Poezia este bună şi va apărea. 
Imi pare bine că ţi-ai amintit de mine şi mi-ai scris. 
Aştept şi alte noutăţi. Trimite-mi adresele prietenilor 
tăi, cari nu citesc încă revista noastră. 

HELLER SARA. — Glumele sunt bune. Jocurile 
le-am dat redactorului nostru care se ocupă cu 
această chestiune. 

TICHINOVSCHI ESFIR. — Anecdota versificată 
pe carte mi-ai trimis-o este bună, dar dacă nu mă 
înşel am mai citit-o pe undeva, iscălită de altă 
persoană. Nu ai vrea să-mi aminteşti cine era autorul? 

DICESCU EUGENIA. — Draga mea, scrisorile 
tale au fost primite. Cred că între timp ai şi citit 
răspunsul meu. Pentru orice eventualitate, iată că 
repet: trimite-mi anecdote, desenuri şi poezia. Vom 
vedea dacă sunt bune şi în caz favorabil le vom 
publica. In ceea ce priveşte concursul de care mă 
întrebi, nu am niciun amestec În organizarea lui şi 
nici nu cunosc pe cei cari l-au organizat. A fost 
numai o reclamă publicată în revistă şi atât. 

JANINA. — Să-ţi spun drept, nu ştiu la ce scrisoare 
te referi. Poate că ai iscălit-o altfel. In orice caz 
ai fi trebuit să-ți repeți întrebarea, căci nu este exclus 
ca scrisoarea să se fi pierdut. In ceea ce priveşte cele 
câteva greşeli de tipar apărute la jocuri, este dela 
sine înțeles, că ele nu vor fi socotite ca puncte rele 
pentru concurenți. 


ANTON TH. LUDOVIC. — Im pare bine că le-ai 
hotărât să-mi scrii. Trebue însă să te întristez 
scriindu-ți că nu. am niciun amestec în concursul 
de care îmi vorbeşti. Iţi urez în orice caz mult succes. 

IONEL VIZANTY.— Aştept colaborarea ta nepoțele. 
Și mai ales aştept veşti. 

EMILIŢA S. P. — Fără îndoială că mă bucur 
foarte mult că mi-ai scris. Rândurile tale m'au 
înseninat. Aştept acuma o corespondență mai vie şi 
poate chiar şi unele colaborări pentru revistă. Ce ar 
fi să-mi trimiți nişte desene? După cum ai văzut în 
unul din ultimele numere, am publicat desenele unui 
colaborator care are talent. Sărut-o pe Puişor, cea 
cu părul bălaiu, din partea mea. 

CARALECI STAVĂR. — Romanul „Suflet de 
Străjer“' este o carte pe care v'o recomand tuturor, 
căci este foarte instructivă. Costul ei este de 30 lei. 

LYA SOVĂREL. — Desigur că ai primit “cartea 

„Suflet de Străjer“, pe care m'ai rugat să ţi-o procur 
eu. Ţi-a plăcut? Scrie-mi | 

DIANA MADELEINE KAPPEL. — Chestiunea 
cu revistele este prea veche spre a se mai putea face 
ceva. Dacă se va mai întâmplă însă să nu primeşti 
vre'o revistă, scrie atunci pe adresa „DIMINEAȚA 
COPIILOR“ — SECŢIA ABONAMENTE — STR. 
CONST. MILLE 5-— 

MĂTUȘICA 


A A APĂRUT 


SUFLET DE STRAJER 


de RADU ŢURCAN 

cel mai frumos roman din viața străjerească. 
Aventurile a 3 străjeri cari cutreeră 
munții Bucegilor, înfruntând pericolele 


văilor prăpăstioase acoperite de nămeţi, 


pentru salvarea comandantului lor. 


a 
í 
E 
i Cel mai frumos cadou pe care-l puteţi oferi copiilor 


voştri, odată cu inceperea anului şcolar, este volumul 


SUFLET DE STRĂJER 


De vânzare la toți librarii şi depozitarii de ziare din țară, 
precum şi la editura autorului, str. V. A. Ureche 23, Bucureşti 


SĂ VĂ SPUN EU UNA BUNĂ: 
DOI COPII PLECARĂ'N LUNĂ. 
POVESTEA ASTA SO CITIT 
IN PAGINA 6-A O GĂSIŢI 


S) AMILIA despre care este vorba în această 
povestire trăia într'un sat, dintr'o țară 
nu departe de a noastră. Deloc bogată, 
familia aceasta moştenise dela nişte stră- 
buni un petec de pământ. 

„>>. Aici ridicase tatăl o căsuţă cu două în- 
căperi, restul pământului folosindu-l pentru cultivarea, 
fie cu grâu, fie cu tot felul de legume. Pentrucă 
familiei îi lipseau mereu banii, şeful ei—adică tatăl — 
s'a gândit să puie pe locul pe care-l stăpâneau cât 
mai multe feluri de plante, pentru a fi scutiți de a 
cumpăra bucatele dela alţii. Astfel se explică de ce 
pe un petec de ogor numai, vedeai crescând aici ală- 
turi de spicul auriu de grâu, mingea rotundă de 
varză verde sau roşie, ştiuletele de porumb, conul 
mustăcios de morcov şi altele. 


Toate acestea ar fi îndestulat familia — care, e 
timpul s'o spunem, era compusă din cei doi părinți 
şi patru copii drăgălaşi, niciunul trecând de doispre- 
zece ani — dacă ar fi fost ploaie la vreme, întot- 
deauna, sau dacă soarele ar fi bătut cu putere atunci 


când era timpul coacerii. Dar aceasta nu se întâmpla— 
aşa după cum ar fi fost dorința şi rugămintea fa- 
miliei. Câteodată ploaia nu cădea pe micul ogor cu 
săptămânile, iar altădată tocmai când soarele trebuia 
să bată mai puternic pentu a coace bine 

bobul de grâu, venea câte-o ploaie care r 

ținea mai multe zile, cu furtună sau 
grindină, stricând nu numai recolta, dar 
şi toate socotelile acestor gospodari. 

Ați înțeles desigur, cu toții, că nu 
prea era mare belşug în familia aceasta. 
Dar toate lipsurile treceau aproape ca 
neobservate, pentrucă o mare dragoste 
şi înțelegere domnea în casa gospodari- 
lor. Părinţii se iubeau între ei şi îşi 
adorau copiii, iar aceştia nu eşiau din 
vorbele tatălui şi ale mamii. Lucrau pă- 
mântul împreună, dela cel mai mare la 
cel mai mic, toți punând mâna, pentru ca 
bucatele să iasă cât mai bune şi mai multe. 

Dimineaţa, când soarele nu se ivea încă 
pe cer, eşiau cu toţii la câmp, şi nu reveneau 
decât seara când întunerecul începea să-şi 
facă loc printre copaci şi lauri. 

Aşa îi găsim noi la începutul minunatei 
întâmplări pe care o veți afla îndată. 
După o zi de muncă la câmp, familia s'a 


Rafael Sanzio este cel mai vestit pictor 
din timpul Renaşterii (1483-1520) 


SI -H MTA > AV = LLR iE 
i . că PT pa Fr PP 


Li 


întors acasă. Seara s'a lăsat domoală peste tot satul, 
îmbrăcând casele într'o haină neagră, la care strá- 
lucesc, ca nişte nasturi de alamă, luminile ferestrelor. 
Mama a întins masa şi e gata să servească bucatele. 
Toţi sunt în jurul mesei şi cu poftă aşteaptă porția 
de mămăligă, care întreagă încă, în mijlocul mesei, 
răspândeşte un abur ce măreşte pofta tuturor. Iată 
că mama a pus mâna — spre bucuria celor de față — 
pe o lingură de lemn şi vrea să 'nceapă să 'mpartă 
fiecăruia porția ce i se cuvine. 

„Dar de ce s'a oprit? Şi de ce nimeni din familie 
nu se mai gândeşte la mâncare? Incotro s'au îndreptat 
privirile lor! Ce i-a făcut să-şi uite foamea? A fost 
numai o închipuire sau a fost adevărat? 

— Cioc! Cioc! Cioc! 

De data asta s'a auzit foarte bine. Toate privirile 
s'au îndreptat către uşe. Cine să fie? Bătaia din uşe 
nu pare a fi a unui vecin, a unei făpturi omeneşti. 
Ciocănitul deabia s'aude. 

— Cioc! Cioc! Cioc! Tot atât de încet, ca şi prima 
şi a doua oară. Copiii s'au speriat. Cel mic vrea 
parcă să'nceapă a striga. Dar tatăl îl potoleşte repede. 

— Nu-i nimic. Staţi liniştiţi. Şi-apoi cu voce gravă, 
întreabă. 

— Cine e! Hai, răspunde! 

- Cioc! Cioc! Cioc! 

— Răspunde, nu'nţelegi? — repetă deastădată în- 
furiat tatăl. 

„„Niciun răspuns. 

Tatăl se ridică dela masă şi porneşte spre uşe. 
Deabia apucă clanţa şi cât a crăpat doar uşa a fost 
deajuns micii făpturi să intre în casă. Copiilor le-a 
trecut sperietura. Și tatălui, care era înfuriat că nu 
primise niciun răspuns la întrebările sale pare a-i fi 
trecut mânia. Şi nici nu se putea altfel pentrucă avea 
în față un omuleţ, tare simpatic cu figură blândă şi 
ochi scăpărători. Omul acesta mic de statură, mai 
mic chiar decât un pitic, nu putea face niciun rău 
nimănui. Şi-apoi ce fermecătoare mantie roşie, ca 
sângele poartă acest drăcuşor, care s'a furişat în casa 
gospodarilor noştri. Până a nu apuca săi se pue 
vreo întrebare, omulețul care s'a dovedit a nu se în- 
curca la vorbă a şi pornit să se recomande. 

— Văd că vă uitaţi cu mirare la mine a început 
el. Ei bine am să mă prezint îndată. Sunt floarea de 


mac! 
— 2 


OVESTEA MACULUI 


aO ANRE RE E „sai 


PR: 


— De ce vă mirați? Sunt Macul roşu — uitați-vă 
doar la pelerina mea — floarea care creşte pe câmpuri 
şi prin grădini. Macul care întrece prin roşeață pe 
omul mănios şi cerul în asfințit de soare. 

Şi-acum pentrucă m'am recomandat — a continuat 
repede musafirul — vă rog să-mi dați voe să vă spun 
de ce am poposit în casa dumneavoastră. Trebue să 
ştiţi că vin de foarte departe, tocmai din Impărăția 
Norilor. Drumul a fost lung şi n'am mâncat nimic 
de două zile. Am fost atras de aburul acestei mă- 
măligi, pe care o zăresc pe masă şi deaceea am 
intrat să mă ospătez. 

— Bine, dar la noi n'ai cam prea nimerit-o, încercă 
să spună tatăl. Uite noi suntem mulți la masă şi 
Dumnezeu n'a prea fost darnic cu noi. Suntem săraci 
şi cu ce-o rămâne dela masa noastră nu cred c'ai 
să-ți poți potoli foamea. x 

— Nici nu mă gândesc să aştept până veți termina 
voi de mâncat — reluă repede şi pe un ton îndrăzneț 
omulețul nostru. Mi-e foame ca niciodată şi vreau 
eu întâiu, mâncare. - 

„„Şi până să prinzi de veste Macul se repezi pe 
masă şi din câteva înghițituri reuşi să mănânce a- 
proape toată mămăliga. 

Copiii priveau frumoasa floare — întruchipată în 
acest drăcuşor obraznic—cu uimire, şi nu mai puteau 
fie de frică, fie de 
emoție să spună un 
singur cuvânt. Vă- 
zându-i nemişcați şi 
speriați Macul li se 
adresă astfel, cu un 
ton blând şi cu multă 
căldură în voce: 

— Vă văd speriaţi 
scumpi copilaşi. Şi 
mă priviți de parc'aş 
fi un bandit. N'aveţi 
dreptul să mă ju- 
decați atât de rău. 
Vreau să fiu prieten 
cu voi, pentrucă 
mie-mi sunt tare dra- 
gi copiii. Hai, mai 
bine spuneți-mi cum 
vă chiamă? 

“Copiii la început 
se codiră să-şi spună 
numele, dar fața Ma- 
cului arăta atâta bu- 
nătate şi ochii lui exprimau atâta dragoste, încât 
deşi se vedeau rămaşi flămânzi, copiii consimțiră 
să-şi spună numele. 

— Pe mine mă cheamă Margareta, spuse fata cea 
mai mare, albă la față şi cu părul blond. 

— Şi pe tine? 

— Pe mine mă cheamă Violeta, făcu cea de a doua, 
cu părul negru şi ochii sirălucitori. 

— Dar tu de colo? 

— Eu sunt Camelia, răspunse un glas de fetiță 
căreia deabia i se vede căpşorul deasupra mesei. 

— Incântat, copilă! Acum a mai rămas numai ca- 
valerul, cel mai mic, de colo, care ţine degetul în 
gură. Tu nu vrei să-mi spui cum te chiamă? 

— Lui îi spune Bujor — răspunse tatăl în locul 
copilului, singurul care încă nu-şi venise în fire bine 
după această neaşteptată şi nedorită vizită. 

— Ce nume frumoase! — exclamă Macul roşu. 
Margareta, Violeta, Camelia şi Bujor, — numai nume 
de flori şi încă din cele mai frumoase. Eu sunt 
Macul, cu floarea roşie ca sângele, dar sunt şi fratele 
vostru pentrucă voi tot nume de flori purtați. De 
aceea vă rog să nu vă supăraţi că v'am mâncat porţiile 
şi să mă ertaţi, cum aţi erta unui frate de-al vostru. 

— Ba n'am să te ert deloc — făcu de astădată 
mama, care până acum nu se amestecase deloc în 


discuție. Nu pot să te ert, pentrucă mi-ai lăsat copiii 
fără hrană în astăseară. Ce-a mai rămas în farfurie 
nu poate sătura nici pe unul singur. 

— E adevărat! — spuse cu oarecare tristețe în 
glas, Macul. Am lăsat copiii nemâncați... Şi-mi pare 
rău... Aşi vrea însă să fac ceva pentru ei, pentrucă-mi 
sunt dragi şi îi consider ca frați. Am şi eu anumiţi 
prieteni, poate că le-aşi putea fi cu ceva de folos. 

— Da? — întrebă mai mult în batjocură tatăl. Şi 
cu ce-ai putea să le fi lor de folos, dumneata care 
nu-ți poți procura, cu prieteniile dumitale, nici 
măcar o bucată de pâine. 

— Văd că mă iei peste picior, — zise sigur de 
sine şi fără supărare Macul. Poate că ai dreptate să 
te porți aşa, după cele ce ţi-am făcut. Trebue să 
ştii însă că dacă n'am cerut nimănui dintre prietenii 
mei nimic până acum, pentru mine, personal, sunt 
gata să o fac pentru copiii dumitale. 

— Şi cam cine sunt prietenii dumitale, — făcu 
din nou tatăl pe un ton ironic. 

— Prietenii mei sunt: Impăratul Luminii, Regele 
Vânturilor, Stăpânul Norilor... 

— Opreşte-te, spuse repede tatăl. Prietenii dumitale, 
care după nume par a locui în cer sunt prea departe 
de noi aşa că nu văd cum i-ar putea ajuta. Credeam 

„că ştii pe vreun negustor, de pe la noi, să le dea 
i nişte haine, că astea 
care le poartă s'au 
rupt de mult, sau 
vreun librar, ca să 
le pot lua cărți de 
şcoală mai eftin. 
Suntem săraci şi 
n'avem cu ce ne a- 
junge. Şi-apoi ogorul 
ăsta pe care l-am 
moştenit dela părinţi 
poate că ne-ar daatâta 
hrană cât să mai şi 
vindem, ca să căpă- 
tăm în schimb parale, 
dar nici soarele, 
nici ploaia nu ne 
prea ajută şi vin 
tocmai când nu e 
nevoe. Noi muncim 
pământul de dimi- 
neață până seara — 
aşa că ne facem din 
plin datoria. Dar vezi 
că n'avem la timp ploaie şi nici căldura ca să ne 
coacă bine bucatele. 
— Am găsit! — sări ca ars Macul. 


— Da ce te repezişi aşa, interveni repede tatăl. 
— Am găsit cheia ajutorului pe care voiam să-l 
dau familiei dumitale. 
(Continuare în pag. 15-a) 


Paginele 8 şi 9 frate, 


Sunt astăzi, chiar minunate! 


| s 3 RANY 
TOT E TA ia i - E E 


N noaptea asta 
trebuia să se 
îndeplinească 
planul. Totul 
era pregătit. 
In magazia 
din fundul curții aştepta 
racheta bine pitită. Lu- 
crasa la ea, împreună cu 
frățiorul său mai mic, Săn- 

“del, o grămadă de timp. 
Explozibilul era  dease- 
meni la locul lui. Vai, 
cât a mai căutat tata, care 
era inginer de poduri, pa- 

chetul cu explozibil! Dacă nu l-a găsit, a crezut că, 

poate, îl dusese mai demult pe şantier. Să fi ştiut că 

Dánel îl luase, şi mai ales pentru ce îl luase: pentru 

o călătorie în lună! 

Ideea îi venise într'o zi, când citise o carte intitu- 
lată „Oameni în lună“. L-a fermecat această călătorie 
pe care o descrisese autorul gi pe care, la drept 
vorbind, n'o prea înțelesese el, un băiețaş de opt 
anişori. 

Deatunci n'a mai avut linişte. Va merge şi el în 
lună. Va face o rachetă de forma unei bărci, la un 
cap va pune un tub mare cu explozibil, de care va 
lega un fir. Firul se va aprinde, tubul va exploda şi 
racheta va sbura spre lună. Direct spre lună. Fiindcă 
el a pus rachetei şi o cârmă, ca nu cumva să schimbe 
direcția. 

Racheta o făcuse din scânduri, aşa cum se face o 
barcă. Insă ceva mai adâncă. Apoi a acoperit-o cu 
tablă, pe care o cumpărase cu zece lei dela țiganul 
care vinde fier vechi. El ştia de cea cumpărat tabla, 
căci, atunci când l-a întrebat Săndel dece cheltuieşt= 
banii de prăjituri pe tablă, el i-a spus: 

— Uf, mic şi prost mai eşti! Stai să-ți explic: 
când firul va atinge tubul, explozibilul se va aprinde 
şi cum racheta e din lemn, am îmbrăcat-o cu tablă, 
să nu ia foc. 

Insfârşit, seara mult aşteptată sosise. Adică prima 
seară cu lună plină. Aşa plănuise el: să ajungă în 
lună, când luna e mare şi rotundă, ca să poată vedea 
tot ce e de văzut. Nici prin gând nu i-ar fi trecut 
să ajungă acolo când e semilună şi nu ar putea să 
vadă astfel luna întreagă. Cine ştie când va mai avea 
timp să meargă în lună. Și-apoi acolo el nu poate 
sta mai mult de o noapte, căci -a doua zi trebue să 
fie la şcoală, şi, dealtfel, ziua nici m'ar avea ce căuta 
în lună, fiindcă ziua nu e lună. 

Era o seară de vară, foarte senină. Stelele păreau 
diamante strălucitoare, pe care un om bogat le asvâr- 
lise, din belşug, pe cer. Luna, rotundă şi galbenă, 
părea mai -veselă ca oricând. S'o fi bucurând oare că 
va primi musafiri? sie T: 

Lumea se culcase toată. Dănel a ieşit cu Săndel, 
tiptil, tiptil, din odae, şi s'a strecurat în curte. 

— Incet, încet, şopti Dănel, încărcat cu provizii 
ca pentru o excursie. Să nu ne audă cineva! 

N'avea grijă, şopti la rândul său Săndel. Bag eu 
de seamă, numai că d'abia merg din cauza aparatului 
fotografic. Vai, ce poză vom mai scoate în lună! 

— Ai luat magneziu? 

— Nu. 

— Atunci, cum vom putea fotografia pe întuneric? 
Of, uituc mai eşti! 

— Nu te necăji, am eu bani: cumpărăm în lună 
dela o prăvălie. 


ONNIOOI PCU Z 


Neptun este planeta desco- 
perită în 1846 de Leverrier. 


Ir SII 


O CĂLĂTORIE IN LUNĂ 


Incet, încet, au ajuns lângă magazie. Când să 
deschidă uşa, deodată auziră o voce aspră: 

— Ce e cu voi aci, la ora asta, neastâmpăraților? 
Fuga în casă; Ia te uită: eu îi credeam în pijama şi 
ei sunt îmbrăcați ca pentru plimbare! 

Copiii îngălbeniră. Era guvernanta, care tocmai se 
plimba prin grădină şi dase peste ei. 

— Suntem pierduţi, spuse Săndel. 

— Stai, că am un gând! se lumină Dăne!], şi 
adresându-se guvernantei, îi spuse: 

— Nu te supăra, te rog. Mâine e ziua băețaşului 
vecinului cel sărac şi vrem să-i facem o surpriză. 
Am ascuns în magazie o jucărie pentru el — o barcă 
— şi acum vrem să punem şi câteva dulciuri în ea, 
ca* dimineaţa, când va veni aci, să dea peste ele. 

— Dar asta o puteaţi face mâine dimineaţă. 

— Nu, că ne-ar fi văzut şi am fi stricat totul, 
spuse Dănel viclean. Nu vrei să vezi şi mata darul ? 

— Arătaţi-mi-l, dar după acea mergeţi la culcare! 

Dănel şi Săndel intrară în magazie să scoată 
racheta. Inăuntru Dănel şopti frățiorului său ceva la 
ureche. Acesta râse şi îi răspunse: 

— Voi face -chiar aşa. 

Au scos racheta afară. Săndel s'a suit în ea. Guver- 
nanta, la rugămintea copilului, s'a suit şi ea. Săndel 
începu să-i explice cum au făcut-o şi începu să-i 
arate şi pachetele cu alimente, desfăcându-le pe toate. 
In timpul acesta, Dănel, neobservat de guvernanta 
care era cu spatele la el şi asculta la Săndel, dădu 
uşor foc firului care trebuia să aprindă explozibilul. 
Apoi, se sui şi el fuga în rachetă şi se aşeză în 
spatele guvernantei, ca aceasta să nu se întoarcă cumva 
şi să vadă flacăra ce se. apropia de rachetă. 

— Ei, acuma la culcare! zise guvernanta. 

— Incă un pic, te rog, să-ți arăt şi cârma, spuse 
Dănel, care cu coada ochiului vedea flacăra ce mai 
avea doar zece secunde până la atingerea explozibilului. 
Opt secunde. Şase secunde. Patru... Trei... Două... 
Buuuu! Racheta, ca o furtună, îşi luă direcţia spre 
lună. 

— Ajutor! Auleu. Auleu! Țipă speriată guvernanta. 
Copiii d'abia se țineau de râs. 

— Unde mergem, unde mergem?! Continua ea să 
țipe, căutându-şi în fundul rachetei ochelarii cari îi 
săriseră de pe ochi. 

— In lună, spuse Dănel, ridicându-i ochelarii şi 
ajutând-o să şi-i puie din nou pe nas. Hai nu te 
speria, domnişoară Tilda, uite-te ce frumos e pe aci! 

Intr'adevăr, cu ochelarii pe nas, guvernanta se 
însenină la față. Recunoscu frumusețea locurilor pe 
unde treceau. Se îmbună. Ii plăcea şi ei. Dar făcu 
totuşi pe supărata : 

— Lasă, că vă arăt eu, când ne întoarcem acasă. 
Deocamdată să ne uităm la ceea ce se vede,adaogă ea 
plină de admiraţie. 

Numai în cărțile de basme mai văzură ei aşa ceva. 
Drumul trecea numai printre stele strălucitoare ce-ţi 
luau ochii. 

— Voi unde mergeţi? Spuse deodată guvernanta, 

— In lună, nu ţi-am spus? 

— Atunci să ştiţi, că am trecut de ea, fiindcă 
stelele sunt dincolo de lună. Racheta asta merge mai 
repede ca vântul. 

— Ce ne facem? Intrebă Săndel... 

Deodată, Dănel strigă: 

— Suntem salvaţi! Tată un îngeraşi Să-l întrebim 
pe el... Ingeraşule! Eşti bun o clipă! 

— Numaidecât. Să dau de mâncare Cloştii cu pui 
şi viu. 

Când se apropie îngeraşul, Dănel îl întrebă: 


— Nu poți să ne spui pe unde ajungem la lună, 
căci am rătăcit drumul. 

— Trebue s'o luați mult înapoi — îi lămuri în- 
geraşul. Uite, o luaţi drept înainte pe Calea Laptelui 
şi apoi faceți la dreapta. Sau mai bine merg şi eu 
cu voi. Şi eu, dealtfel — merg în lună, ca, pe o rază 


+ 


de a ei să mă duc să-mi fac paza de noapte la căpă- 
tâiul unui copilaş de pe pământ. E bolnav şi l-a rugat 
aseară, la rugăciune, pe Dumnezeu să mă trimeată la 
căpătâiul lui. 

— Poftim în racheta noastră, îl invită Dănel. 

— Mulţumesc, mă duc cu Carul Mare. 

— Nu e liber cumva Carul Mic să mă plimb şi eucu el? 

— Ba da! Hai cu mine. Dumneavoastră, cu racheta, 
luați-o înainte că vă ajungem noi de pe urmă. 

Când s'a suit îngerul în Carul Mare, Dănel l-a întrebat: 

— Dar cum se face că nu cade jos carul? 

— Păi, nu vezi că osia este fixată în Steaua Polară. 
De altfel acolo vei da şi de Carul Mic: Suie-te în el 
şi, hai, spre lună. 

Au pornit. Din carul său, Dănel strigă: 

— Ce-i acolo unde este cercul acela luminos care 
se învârteşte? 

— Acolo este bălciul îngerilor. Târgul Saturn. 
Acolo, în jurul planetei, ne suim pe un cerc mare şi 
luminos şi ne dăm ca în căluşei. 

Carele alergau nebuneşte. Iată-i ajunşi în lună. 
Racheta, cu Săndel şi guvernanta, aştepta acolo. Dănel 
se dădu jos din carul său şi mulțumi îngeraşului 
care, pe o rază, cobori pe pământ, 

In fața lor se afla un glob imens. Printr'o poartă 
uriaşă intrară toți-trei înăuntru. Dar spre marea lor 
mirare nu întâlniră pe nimeni şi de văzut nu vedeau 
decât munți, foarte înalți, dar pleşuvi. 

Curioşi — şi în acelaş timp speriați — înaintau, 
cu paşi mărunți — spre interiorul lunii. Deodată 
zăriră, în jurul unei movilițe, nişte ființe foarte 
ciudate. Imbrăcate în zdrențe, cu un fel de glugă pe 
cap, arătările, cu nişte ochi bulbucaţi, păreau mai 
curând fantome. 

— Cine sunteți voi, întrebă deodată una din arătări. 

— Venim de pe pământ. i 

— A, sunteți oameni! 

— Dar voi cine sunteți? 

— Noi suntem lunatecii, adică locuitorii lunii. 

— Şi ce făceați aci? 

— Vorbeam şi noi despre câte'n lună şi în soare. 

— Dar unde sunt ceilalți locuitori sau numai 
atâția sunteţi? 


— Ba suntem mai mulți. Foarte mulți chiar. Noi 
suntem aci, puşi de pază să anunțăm când vine 
soarele, ca să plece luna. Ceilalţi locuitori sunt la 
capătul lunii, gata de a trage de o sfoară, sprea 
întoarce luna cu spatele atunci când trebue să fie 
semilună pe pământ. 

— Ziua ce faceți? 

'— Stăm cu burta la... soare, dacă ne lasă Pământul 
şi nu ne eclipsează. | 

— De hrănit, cu ce vă hrăniți, căci nu văd pe ati 
un pic de verdeață, niciun animal. 

— Ne hrănim doar cu ridichi... de lună. Câteodată 
însă, câte unul din noi coboară pe o rază şi aduce 
nori pe cari îi mâncăm în loc de frişcă. 

— De distrat, nu vă distrați de fel? 

-— Ba da, ascultând corurile îngerilor cari plutesc 
prin văzduh sau, odată pe an, în August, asistăm la 
jocul de artificii al stelelor căzătoare. 

— Acum, dacă nuvă supăraţi, de ce aveţi ochi aşa 
de mari? 

— Păi, dacă toată noaptea căscăm ochii la stele. 

In timpul discuţiei s'au apropiat şi Săndel şi 
guvernanta şi s'a încins vorbă lungă. Deodată unul 
din lunateci însă se ridică şi strigă: 

— Atenţie, vine soarele! 

La acest semnal, începură şi ceilalți să strige: 

— Vine soarele. Schimbaţi direcția. Plecăm spre 
America. 

— Spre America? Făcu speriat Dănel. Atunci 
trebue să ne grăbim să plecăm spre casă, căci mâine 
am şcoa'ă. 

— La revedere, spuse lunatecul şi când vei fi mare 
şi vei învăţa astronomia, unde e vorba de lună, să-ţi 
aminteşti de noi. “ 

Se suiră toți trei în rachetă iar cei cinci lunateci, 
dela spate, împinseră racheta care zbură — glonț — 
spre pământ. 

Cu capul mereu în spre lună, vorbeau despre 
călătoria lor. Incet, încet, luna dispare dinaintea 
ochilor lor. Noaptea albastră începu să se decoloreze. 
E violetă. E roşie. E albă. Soarele e pe cer. Dar nu 
se pot uita la el, ca la lună. Vai, ce-l mai supăra pe 
Dănel lumina soarelui. Ii scoate ochii. Se freacă într'una. 

— Uite, numai aşa îl trezesc dimineaţa, spuse 
mama către tata. Trebue să dau perdeaua la o parte, 
să-i intre lumina soarelui pe fereastră drept în ochi. 

— Hai, somnorosule, nu te mai freca atât la ochi. 
E 7. E timpul să te duci la spălat. 


GEORGE MANOIL 


EA EET 


TEA Die ii N e > pA pe 
” la d čs FT é ui 
i 


Desenul magic 


Desenul de data aceasta ar putea fi intitulat 
„Fiţi miloşi“. 


liniilor întortochiate și dacă veţi colora spaţiile 


Dacă veţi urmări atenţi mulţimea 


însemnate cu O: roz; 1: violet deschis; 2: cafeniu; 


3: azuriu; 4: cafeniu închis; 5: negru; atunci veţi 


înțelege ce ne-a făcut să publicăm acest desen 
Jocul acesta nu trebue să-l tăiaţi şi să ni-l trimi- 
teţi la redacție, deoarece nu face parte din concurs. 


Este o simplă distracţie pentru voi, în orele libere. 


x 
aI DES. 


oz 


S 


SA 


MÄGARUL VICLEAN Efectele căldurii 


Căci trimestru-i pe sfârşite 
Şi el trebue’ncheiat. 


— Trei 


— Patru 
— Dar 
ghiular ? 


— Gigel, de ce risipeşti săpunul 
ca să faci baloane ? 

— Mămico, la şcoală am învă- 
ţat că nu trebue să facem econo- 
mie la săpun. 


Singura scăpare 


AVOCATUL: — Mă întreb ce-aş 
putea spune pentru apărarea d-tale? 

INCULPATUL: — Spune că d-ta 
ai făcut spargerea !... 


ZA 
S 


Indreptându-se spre clasă 
Intrebă: Băeților, 

Ce efect are căldura 
Asupra corpurilor? 


Bică sări în picioare 

Şi răspunse: „Le dilată“ 
„Bun!“ — îi spuse profesorul 
Dă-mi şi un exemplu’ndată. 


Imediat Bică răspunse 
Privind prin fereastră'n curte: 
— Zilele domne profesor. 
Vara's lungi iar iarna scurte. 


Oră de geometrie 


— Câte laturi are un triunghiu ? 
— Dar un dreptunghiu ? 
un  triunghiu 


— Şapte laturi! 


ne 


MOŞU-LICĂ 


dreptun- 


Corpurile transparente 


Profesorul explică, în clasă ci 
numeşte aceia un corp transpar“ 

— Un corp transparent este at 
prin care putem vedea. 

Să-mi dea Nicu un exemplu 
corp transparent. 


— Gaura cheii, d-le profeso 


Oul lui Columb 


Mircea a auzit la şcoală vorbin 
se despre Columb. Cum nu esteî 
atent, nu a aflat despre cine € 
vorba. Acum două zile profesa 
l-a întrebat: 


— Cine a fost Columb? 
— O pasăre! 
— Cum asta ? 
— Nu a făcut el... oul lui Colur 


= 
D 
S 
2 
= 
Z 
aa 


Iată încă o serie de minunății, care mai de care mai extraordinare, 
care cu toate acestea sunt foarte adevărate. Figura nr. 1 reprezintă un papagal 
ale cărui pene foarte frumos colorate, rămân cenușii dacă pasărea stă în ploaie. 
La nr. 2 vedeți imaginea primului dirijabil militar american — dealtfel şi 
primul din lume — care a pornit în sbor în ziua de 1 August 1908, adică acum 
treizeci de ani; nr. 3 reprezintă un țap cu 4 coarne care aparține unui fermier 
din satul Utah din America de Nord: nr. 5 e imaginea peştelui piraha, care 
nu are mai mult decât 20 centimetri lungime, dar care este cu toate acestea 
un mâncător de oameni. Vai de înnotătorul surprins de o ceată de piraha în 
larg. In câteva minute rămân numai oasele pe el; nr.6 e o mică păsăruică din 
China, al cărei corp este atât de cald, încât oamenii o ţin în mâini pe vreme 


_de ger, ca să-i încălzească; nr. 7: soţia paznicului farului depe insula Guernesey 


a instalat un telefon în leagănul copilului, ca să-şi poată vedea de treabă 
putând totuși să știe dacă micuțul este treaz sau nu. 


PEDEAPSA MERITATĂ 


9 > 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


Bică la scoală 
Bea ml a 


Cin'se scoală dimineața 

Ajunge foarte departe 

— Explică blând domnul profesor 
Și e drept ce-i scris la carte. 


Uite, demonstrez pe dată: 
Un om ce'n zori mi s'a trezit 
Pe un drum — unde umbla, 
O pungă plină a găsit. 


Dară Bică intervine : 

Faptul pare cam ciudat 

Căci cel ce punga o pierduse 
Mai de vreme s'a sculat. 


MOȘU-LICĂ 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 


MÂNCĂTORII 


In Africa australă engleză, în 
deşertul numit Kalahari, locuesc 
nişte triburi negre dintre cele mai 
străvechi din lume. Condiţiunile în 
care trăesc aceşti negri sunt din 


cele mai de plâns. Cei cari au trecut 
de ei au 


prin ținuturile locuite 


DE SERPI 


la alegere. Se mulțumesc cu resturile 
lăsate de lei şi leoparzi, rămăşiţe de 
carne nesmu'se de carnivore de pe 
victimile lor. Hrana preferată a 
acestor negri este î-să carnea de 


şarpe. După ce prind un şarpe şi-l 


putut constata, că nu cunosc între- 
buințarea focului, nu au niciun 
vestmânt, iar singura lor preocupare 
este procurarea hranei. 

Bineînţeles nu sunt deloc delicaţi 


omoară, îl lasă pe suprafața pămân- 
tului; astfel fără să i se frigă carnea 
mănâncă reptila cu aceiaş poftă 
cu care omul civilizat mănâncă o 
trufanda aleasă. . 


UN AVERTISMENT 


Este foarte bine, dacă pleci să 
vizitezi o ţară străină, să cunoşti 
sau cel puțin să înţelegi limba a- 
celei țări, ca să fi în stare să poți 
ceti măcar o inscripţie asemânătoare 
celei, care se vede pe tabloul nostru 
şi care reproduce o înştiinţare de 
pe poarta unei case pirticulare din 
Anglia. 

Neputând să cunoşti sistemul a- 
cestor cuvinte, rişti, dacă te grăbeşti 
să intri în casă fără îngăduința 
proprietarului, să pleci cu o respecta- 
bilă. ruptură a pantalonilor, căci 
avizul arată că un câine rău se află 
în curte. 

Inainte se obişnuia să se puie la 
poartă o tăbliță, cu aceste simple 
cuvinte: Atenţie la câine! Nimeni 
însă nu se sinchisea de sfatul care 
i se dădea şi, neluându-l în seamă —, 
plătea imprudența cu o muşcătură 
dureroasă, sau cel puțin cu o pereche 
de pantaloni sfâşiaţi. 

Din această cauză, formula de pe 
tăbliță a fost schimbată cu aceasta: 


[BEHIND THIS | 
DOR [ă 


acestei 


dindărătul 
pentru ca expresia 


„Câinele. de 
porți muşcă“, 
„muşcă“ să 
prudență. 

Se spune că această formulă spe- 
rie şi pe pungaşii dornici să treacă 
poarta neştiuţi. 


îndemne la mai multă 


pa) CIMITIRUL ELEFANȚILOR 


S I 


AAN AE ATENA OE 


BALENELOR 


vroreeeeereteeeeeeeeeere Pete teneeteeeeteeeeeeeneetttetaeetateeeeteanaeeeeteneneee 


S'a crezut întodeauna, că este o 
simplă legendă lipsită de orice reali- 
tate, credința că marile mamifere se 
retrag, când presimt ora morţii, 
în locuri nepătrunse de oameni. 

De câtva timp naturaliştii au con- 
trolat realitatea acestei legende 
arătând, că nu este vorba de un svon 
răspândit de vânători ci un fapt 
real. In ceea ce priveşte elefanții este 


Pampas este numele 


definitiv stabilit, că atunci când a- 
ceste animale ating o anumită vârstă, 
ele se despart de restul trupei pen- 
tru a muri în singurătate, undeva 
într'o pustietate a junglei. In Africa 
şi în India s'au descoperit numeroase 
„cimitire de elefanți“, dovadă în care 
se poate vedea că mamiferele se re- 
trag, în anumite locuri, pentru a 
muri. 


regiunei 


stepelor din Argentina. 


Acum câţi-va ani, un pescar de 
balene din Norvergia a descoperit 
pe coasta estică a Groenlandei, un 
fapt care aruncă o lumină asu- 
pra misterelor morții marelor mami- 
fere. Pescarul a constatat într'un 
anumit loc, unde marea avea o adân- 
cime mică, numeroase pete de gră- 
sime. 

Examinând locul i sa prrzentat 
un spectacol neaşteptat. Fundul 
mării era plin cu sute de cadavre 
de balene bine conservate în apele 
reci ale regiunii polare. 

Este inutil să spunem că această 
descoperire a adus pescarului o avere 
imensă, findcă se cunoaşte întrebuin- 
țarea mare pe care o are grăsimea 
acestor mamifere. Deatunci s'au mai 
descoperit cimitire de balene în 
Marea Beering şi Oceanul de Sud. 

ADRIAN ROTARU 


ȘOARECELE 
CÂNTĂREŢ 


La căminul industrial pentru copii 
din localitatea Woodstock (Statele 
Unite), directoarea era ocupată în 
sala de mâncare, când auzi o melodie 
foarte uşoară şi fină, fără ca totuşi 
să poată deosebi cuvinte, Privind 
mirată în jurul ei spre a stabili de 
unde vin sunetele, ea descoperă că 
autorul acestora era un şoricel. 

Micul animal fu prins şi pus într'o 
cuşcă şi deoarece continuă să scoată 
sunete, care dela oarecare depârtare 
sunau ca un cântec omenesc, şori- 
celul deveni în curând, răsfăţatul 
copiilor şi materie de conversație 
pentru întreaga vecinătate. 


ss 


Faima sa se întinse în aşa măsură, 
încât societatea de radio a pus 
şoricelul să cânte în fața microfonului 
şi aceasta cu un succes atât de deplin, 
încât experiența a trebuit să fie 
repetată. 

Fireşte, s'au găsit imediat mulți 
amatori cari vroiau să capete anima- 
lul, dar toate ofertele dintre care 
una ajungea până la 1.000.000 lei 
fură respinse. 

D-na Dr. Maud Skyc, care se otupă 
cu studii asupra cancerului şi după 
cum declară dânsa,a experimentat 
până acum cu prilejul cercetărilor 
sale, cel puțin 150 de mii de şoareci, 
afirmă că niciodată nu-i s'a întâmplat 
să afle un şoarece care să scoată 
astfel de tonuri - asemănătoare 
cântului omenesc. Ea crede că anima- 
lul suferă de o boală a plămânilor 
şi că aceasta e cauza cântecului său. 


10 


£ 


d 
L 


VERGA 


N aa 33 r : Pgo > 


ORGANIZAREA STRĂJERIEI 


La ridicarea Pav. Naț. dela $c. prim. No. 1 din Sf. Gheorghe, 
şefii de Cuiburi dau raportul Comandantului de Centurie, 
d-l Const. Timofte. 


Şi acum, dragi străjeri, să vorbim ceva despre 
felul cum este organizată străjeria şi cum lucrează. 
Avem s'o luăm de jos în sus, adică, dela cea mai 
mică grupă, pe care conducătorii au numit-o: cuib. 

Cuibul este prima grupare străjerească şi cuprinde 
6 străjeri. | 

Dintr'un cuib nu pot face parte mai mulți străjeri 
decât 6 şi nici mai puțin. 

Astfel, o clasă de şcolari este împărțită în cuiburi, 
cuiburi de câte 6. Şi aceşti 6 străjeri care formează 
un cuib, au un şef şi un ajutor. Şeful stă întotdeauna 
în fruntea cuibului. El dă raportul, el ține socoteala 
de stricăciunile cuibului, el înfine are toată răspunde- 
rea. Când lipseşte, ajutorul îi ține locul. 

Dragi străjeri, cu cuibul se petrece întocmai ca şi 
cu păsările. Când lipseşte pasărea mama puilor, 
rămâne să aibe grijă cel mai mare între pui. El când 
vin părinții cu mâncare, raportează de felul cum 
ceilalți fraţi ai lui s'au purtat. 

Aşa dar, cuibul este prima organizare străjerească. 

Şi de el depind şi celelalte. 

Mai multe cuiburi la un loc, formează o centurie 

Ea cuprinde pe toţi străjerii unei clase. De exemplu: 
Cis. II a şcoalei primare No. 43 din Bucureşti, 
formează Centuria II-a a acelei şcoli. 

Iată copii că o centurie este o grupare mai mare 
formată din mai multe cuiburi. Şi centuria are un 
comandant. In cele mai dese cazuri, centuria este 
comandată de domnul institutor al clasei, care se 
numeşte comandant. Lui i-se raportează orice. Lui 
i-se dă raportul în fiecare dimineață. 

Dar, dragi străjeri, organizarea străjeriei nu se 
opreşte aci. 


Legiunea Ialomița — Străjerele de curs primar. 


11 


Grupa fetelor din Stolul Gim. Comercial Suliţa la sădirea 


pomilor pe malul Prutului. 


Mai multe centurii la un loc, formează un stol, 
Adică, toate centuriile dela o şcoală: centuria I. 
centuria II, centuria III, centuria IV, etc. formează 
un stol. 

Stolul îl conduce domnul Comandant al Şcolii, în 
cele mai dese cazuri, domnul director. 

Stolul este organizația cea mai mare dintr'un sat 
sau pe o şcoală. 

Toți domnii comandanți dela celelalte centurii, vin 
şi-i dau raportul d-lui comandant al stolului. El 
păstrează registrele stolului, el se îngrijeşte de bunul 
mers al străjeriei dela şcoala sa. Dar mai multe 
stoluri la un loc, formează o cohortă. 

Cohorta este în cele mai multe cazuri, o grupare 
de 2-3-4 stoluri de prin sate sau străzi, sub comanda 
unui comandant. 

Ea numără până la 800 de străjeri. Acum mai multe 
cohorte la un loc formează o Legiune. 


Mi i! 
W Minea amr unu 
i | RT A n 
NL 


Stolul Şcoalei primare Galați. 


Legiunea este organizarea unui județ. Toate stolurile 


i| dintr'un județ, formează o Legiune. 


| Legiunea are un comandant şi un secretar. Ea 
corespondează şi trimite ordine la toate cohortele şi 
stolurile. 
| Intotdeauna, legiunea se află în capitala judeţului. 
| De exemplu: Judeţul Braşov, are sediul legiunei de 
străjeri în oraşul Braşov. Judeţul Prahova are sediul 
legiunei în oraşul Ploeşti. Dar mai multe legiuni la 
un loc formează o falangă. 

Falanga cuprinde judeţele întregei voastre țări. 
| Noi avem 2 falăngi: una a străjerilor.şi alta a 
| străjerițelor. 

Peste toate acestea este Comandamentul. care se 
| află în Bucureşti. 

El are grijă de toată conducerea Străjeriei. El 
organizează de 8 Iunie frumoasa serbare a tineretului. 


| V. GHEŢEA 
Comandant străjer 


MĂ MITICĂ, 
VEZI DE BICĂ! 


EI a a 


z Eate a EES z APOK Koi ii 77 7 


BICA 


Bică negustor de pește 


Băeţaşul ăsta-i Bică Pe-un anunţ dânsul citeşte: Zice Bică: „Minunat! 
Năzdrăvan şi fără frică. „Cumpărăm, de-i proaspăt, peşte.“ Plec la pescuit îndat'.“ 


Ia priviţi-l: ce grăbit Ca în zile de-ale bune Acum, plin de bucurie, 
A plecat la pescuit! Totul merge de minune. Merge spre băcănie. 


Dar băcanul năzdrăvan, Bică pleacă meditând: In Larousse e precizat: 
Spune: Nu, eu vreau calcani „Dar calcan ce-o fi'nsemnând?'“  Calcanul e un peşte lat. 


Peşte lat? E foarte — uşor! Cu maşina de presat Bani îi dă domnul băcan 
Fuga deci la spălători! Orice peşte ese lat. Căci crede c'a luat calcan. 
MOȘŞU-LICĂ 


“Mânăstirea Horezu a fost zidită 
de Constantin Brâncoveanu in 1695. 12 


4 


Sa Booo Den Eee i E n Ais PESEE SCEE 


EAD EAO- 


Faraonul Menephtah pusese pe 
doi mari sculptori să-i facă statuia. 


nare. Faraonul îl izgoni pe Nofer- 
kari. Intre timp însă, un prinț străin 


Noferkari, unul dintre sculptori, îl 
făcu pe faraon aşa cum era el în- 


învinse oastea faraonului, îl arestă 
pe acesta şi hotărî să-l ucidă. No- 


ascunse într'o pivniță, apoi ceru 
prințului învingător dreptul să-l 


Umplu un sicriu cu cenuşă şi în- 
gropă capul statuii, astfel încât să 
pară că este cu adevărat un cap 
de om şi puse pe doi servitori să 
arunce sicriul în Nil. Faraonul mul- 


13 


ucidă el pe faraon, ca unul care 
a fost jignit de el. Prințul îi dădu 


d 


(65 
ri 


țumi salvatorului său şi fugi cu o 
barcă într'un oraş situat în josul 
Nilului, unde avea mulți prieteni. 
Deacolo veni cu oamenii săi pe 


CITIŢI 


tr'adevăr, în timp ce cel deal doilea 
îl făcu frumos, însă fără asemă- 


ferkari, îşi iubea însă stăpânul. El 
luă capul statuii făcută de el, şi-l 


voie. Noferkari îl duse pe faraon 
în pivnița sa, dar nu-i făcu nimic. 


> 


e 


f) 
SMA 


ascuns în oraş, îl prinse pe prințul 
străin şi-l izgoni. Pe Noferkari l-a 
făcut însă primul său sfåtuitor deoa- 
rece se dovedise mărinimos şi mai 
ales credincios stăpânului sãu. 


POVESTEA CE URMEAZĂ 


CĂCI ESTE VORBA DE SETILĂ, 


PĂCALĂ ŞI 


IVAN TURBINCĂ. 


mal. PENEI .7. >, 


PACALA ȘI SETILĂ IN TURBINCA LUIL IVAN 


ĂCALĂ, Setilă şi Ivan Turbincă n'a locuit 
niciodată pe aceiaşi stradă şi nici măcar 
în acelaş oraş. 

Intâmplarea a fâcut totuşi ca ei să 
se întâlnească odată, într'o zi de 
aaao VaArĂ. 

Păcală cobora un deal. Setilă era jos în vale şi 
stropea dealul cu apă din burta lui plină cu trei 
iazuri pe care le înghițise în acea dimineață pe sto- 
maċul gol. Ivan Turbincă venia pe şosea, cântând. 

Văzând că Setilă se cam întrece cu gluma şi mil- 
udă pe Păcală până la piele, Ivan îl paşoli. 

Trebue să ştiţi că Ivan avea puterea să prindă „pe 
oricine în turbincă, dar numai atunci când avea vre'un 
motiv să pedepsească. 

De data aceasta, motivul era că îl scapă pe Păcală 
dela înec, sau cel puțin îl pune la adăpost de răceală, 
căci Păcală era încălzit de chef şi de urcuşul mun- 
telui, aşa că apa îl răcea prea dintr'odată. Afară de 


aceasta, însă, Ivan avea şi o mică răfuială cu Setilă.' 


Acesta îi udase odată turbinca şi Flămânzilă care se 
afla înăuntru, scăpă prin spărtura ce se făcuse. 
Deatunci Ivan o cârpise bine şi îi mai puse şi un 
strat de impermeabil, ca să nu-i mai pese de ploaie. 

Acum Setilă era în turbincă, pe când Păcală, 
cob:rând dealul, dete ziua bună lui Ivan şi se îmbră- 
țişară. 

— Pe'cine mai ai în turbincă? Intrebă Păcală. 

- Afară de Setilă, mai am un hoț pe care îl duc 
tocmai acum la secție şi iau pentrucă l-am prins, un 
premiu de cinci mii de lei. Banii îi trimit lui Moş 
Crăciun, la care am fost în vizită săptămâna trecută. 
Lucrează de zor jucării, dar îi lipseşte material. Mulți 
copii cuminţi vor rămâne nerăsplătiți, dacă nu Paş 
ajuta. Toţi trebue să-l ajutăm. 

Păcală încuviință şi el. Scotoci prin buzunare. 

— N'am decât doi lei. Ți-i dau şi pe ăştia. 

— Am eu o bătută de o sută — se auzi glasul lui 
Setilă din turbincă. — Am găsit-o în buzunarul hoțului 
pe care lai pus aici legat cobză. Cred că din buzuna- 
rul unui hoț nu-i păcat să furi, ca să-i dai ajutor lui 
Moş Crăciun. 

— Adă'ncoace suta | — se răsti Păcală — şi rămâi 
acolo în turbincă. Să nu-ți închipui că drept mulțu- 
mire ieşi afară. 

Ivan deschise turbinca de două degete. Păcală 
strecură palma pe acolo şi apucă suta. 

— Am dat de bine aci în turbincă — spuse Setilă. 
— Hoţul ăsta îmi povesteşte pățaniile lui. 

— Mai strânge-l nițeluş, Ivane! 

— Cu atât mai bine — spuse Setilă. Imi strângi 
burta prea plină şi iese apa în turbincă. Voi avea 
loc să beau alta. 

Ivan nu strânse turbinca, să n'o ude cu apa ce s'ar 
fi vărsat. 

— Hai în oraş — îi propuse Păcală, să mai adu- 
năm bani dela oameni. 

— Aş! Asta mo putem face. Moş Crăciun face 
jucăriile pentru oameni, dar nu cu banii lor. Dacă-i 
vorba aşa, oamenii ar putea să-şi cumpere singuri 
jucăriile. 

— Tot euam să vă ajut—se amestecă în vorbă Setilă. 
` — Anume! — spuse Ivan nerăbdător. 

— WN'are nici pe dracul — Vrea să-l scoţi din 
turbincă — spuse Păcală. 

— N'are nici pe dracu! repetă Setilă, imitând 
glasul lui Păcală. — Na-vă o bătută de douăsute- 
cincizeci şi tăceți odată, că vreau să dorm... Am 
găsit-o în iazul morii, pe care l'am băut până la fund 
şi s'a oprit moara. 

— Găsită, cum să nu ! Furată dela un lucrător. El 
s'a scăldat în iaz şi a scăpat acolo moneda — răspunse 
Păcală. 


Vasco de Gama este descoperitorul 
capului Bunei-Speranţe in 1498. 


— Noroc bun! — spuse Ivan. — Ad'o încoace. 

Ivan deschise turbinca de trei degete şi Păcală 
apucă moneda. 

— Dacă plouă, să mă treziți — spuse Setilă. — 
Vreau să beau ploaie. 

Dar nu putu adormi, căci ei nu tăceau. Păcală se 
împleticise şi nu găsea moneda. 

— Nu ştiu unde să fie! Mi-a căzut din mână. Nu 
ştiu dacă în turbincă sau pe afară. 

O căutară pe jos şi n'o găsiră. In timpul acesta, 
deoarece Ivan uitase să închidă turbinca,. Setilă mai 
lărgise deschizătura de cinci degete şi scoase brațul 
afară. Il înşfăcă pe Păcală, căci pe Ivan care ținea 
turbinca, nu-l putea ajunge. 

— Aoleul 

— Scoate banii hoțule! 

— Paşol! 

Ivan închise turbinca şi Păcală rămase cu haina 
prinsă. 

— Scoate banii, sau te bag în turbincă. 

— Nu-i scot. Acum deabia m'am deşteptat eu. Moş 
Crăciun face jucării fără bani. Ii dă Dumnezeu 
materialul. 

— Nu crăcni. Scoate banii. 

— I-am scăpat în turbincă — spuse Păcală. 

— Paşol! Caută-i! 

Nici nu vroia altceva Păcală, decât să intre în 
turbincă. Nu păcălise încă pe nimeni în acea zi, căci 
era obosit, dar acum, când înțelegea că Ivan era gata 
să-i tragă pe sfoară, vroia să-l înveţe minte. 

In turbincă hoțul gemea legat. Adormise, culcat în 
poala lui Setilă, care era milos din fire. Păcală căzu 
în capul lui Setilă. In turbincă nu era loc decât 
pentru doi oameni aşa că Păcală rămase pe umerii 
lui Setilă, de-a călare. Acesta vroi să-i ardă două 
palme. 

— Nu fi prost, măi Setilă, că am trecut de partea 
ta. Vreau să te ajut. 

Se sfătuiră. ei pe şoptite, pe când afară Ivan aştepta 
cu nerăbdare. Işi făcuse o țigară şi fuma. 

— Ai găsit-o, Păcală ? 

Cioc-boc, la gura turbincii. 

— Găsit-o, găsit-o! 

Păcală ieşi, vesel cum n'a mai fost. 
lui Ivan. 

— Şi ce te-ai veselit aşa deodată? 

— M'am veselit că o să găsim o comoară. Ştiu eu 
o apă în care nişte oameni au scăpat zece pungi cu 
aur. Şi acu, gândeşte-te: Setilă trage apa în burtă, 
iar: noi luăm pungile. 

— „şi le ducem la Moş Crăciun. 

— La Moş Crăciun, dar cum dar!.. făcu Păcală. 
— Nici nu se mai discută. Hai întâi mai repede la 
secție, să depunem hoțul şi să iei cinci mii de lei 


Dete moneda 


- pentru Moşul nostru Crăciun. 


Grăbiră la secție. 

Ivan primi cinci mii de lei şi o decorație. 

„Tot a mea o să fie şi decorația“ — se gândi 
Păcală. „I-o fac eu să mă pomenească!“ 

— Şi acum hai la apă. 

` Merseră la apă. Era vorba de un lac mare cu apă 
sărată-amăruie. De apă dulce nu-i pasă lui Ivan, dar 
de cea sărată-amăruie — o să vedem noi curând! 

— Scoate-l pe Setilă! ceru Păcală. 

— Il scot, nu spun că nu. Dar nici prost nu mă 
crede. Dacă o ia la fugă? 

— Ca să nu fii prost, Ivane, iacă intru eu în locul 
lui, ca amanet. 

Intră Păcală şi ieşi Setilă. Işi suflecă mânecele, 
se aşeză pe brânci şi începu să sugă şi să sugă. 
Vedeai cu ochii cum scade lacul. Picior peste picior, 
Ivan fuma ca un împărat pe tron şi aştepta, pe când 


14 


a p=- a 
00 Ā—— n o 


A'a — 


în turbincă Păcală scosese o drâmbuliță din buzunar 
şi cânta: Zdringă-dring, dringă-zdring... 

Cum stătea Ivan picior peste picior, Setilă, care 
` sorbise lacul pe trei sferturi nu mai aştepta să dea 
„de fund şi odată se “întoarse de-l stropi drept în 
față. Ivan se răsturnă pe spate şi scăpă din mână 
turbinca. Setilă îl mai stropea. . 

— Ajunge, ajunge! Iţi dau tot ce vrei, numai nu 
mă chiori cu apa asta a diavolului. 

— Țuică, ţuică! Duşcă, duşcă! — îi strigă din 
turbincă Păcală. 

Setilă apucă turbinca şi dă s'o deschidă. Nu se 
deschidea. e 

— Fă să se deschidă, 
chiorăsc. 

Ivan strigă „deschide-te turbincă“ şi turbinca se des- 
chise, ieşi Păcală şi jucă o căzăcească în felul lui Ivan. 

— Scoate banii, să-i ducem noi, nu tu, la Moş 
Crăciun — spuse Păcală. 

Ivan se codea. 

— Plecăm cu turbinca şi 
sărat şi amărât. 

Atunci Ivan goli buzunarele. Avea douăsprezece 
mii cincisute nouăzeci de lei, strânşi depe la toţi 
prostanii. 

Setilă şi Păcală se împărțiră frățeşte. Pe urmă 
luară . fiecare deoparte câte o mie cincisute de lei 
şi le lăsară lui Ivan. 

— Noi suntem oameni drepţi. Asta e partea ce ți 
se cuvine pentru prinderea hoțului. Două mii lei 
pierzi pentru nelegiuirile tale. 


Ivane, dacă nu vrei să te 


te lăsăm aci în drum, 


Î0 PPRPRPARRARAPOORRRRARRRARALARAPARARRAPRRAARPARAPARAROPERARORALORORARARO0AROeRA PEPPODOLRODROCOPARRARRODERAOPRARALARRARRAARORARORA DORO PRPORRERA POR eee 


— ţi las şi decorația — spuse Păcală. — De milă! 
Setilă trase dintr'o fântână o gură de apă dulce, 
îl stropi pe Ivan ca să-l spele de sărătură, pe urmă 
îi aruncă turbinca şi ei o tuliră la chef. 
MARCEL MARCIAN 


POVESTEA MACULUI 


(Urmare din pagina 5-a) 


— Ei aşi? — făcu neîncrezător tatăl, măsurând de 
sus până jos pe piticul cu mantia roşie. 

— Îţi râzi de mine, dar vei vedea că nu sunt un 
înşelător şi un lăudăros. Şi cât ai clipi din ochi, 
piticul fără să mai dea vreo explicație îşi trase bine 
mantia pe spate şi dispăru din casă. 

— După un drum lung, făcut până în Impărăția 
Cerului, Macul ajunse la Regele Norilor. Ii spuse 
tot ce i s'a întâmplat pe pământ şi-l rugă să vină în 
ajutor familiei gospodarului, în casa căruia fusese. 

— Dar cum? — întrebă Regele Norilor. 

— Să aduni norii deasupra ogorului binefăcătorului 
meu şi să dai o ploaie bună, ca toate cele cultivate 
de el să aibă apă, pe care tot o aşteaptă de săptămâni 
şi care din cauza secetei a uitat să mai vie. 

— Ai făgăduiala mea că aşa, cum ţi-e voința, voi 
face — spuse Regele Norilor. 

„„Intr'un suflet Macul fugi la castelul unde locuia 
Impăratul Soarelui şi-i spuse şi lui ce i se întâmplă 
pe pământ şi ce văzu în casa ţăranului. 

— Şi eu ce-aşi putea face pentru el? 

— Să dai căldură, trimițându-ţi razele cât mai des 
pe pământul gospodarului care mi-a făcut atât debine. 

— Aşa voi face — spuse grav Împăratul Soarelui. 

„„Au trecut dela vizita nepoftitului Mac multe 
“săptămâni şi familia, pe care el o lăsase flămândă în 
seara vizitei, uitase cu totul de micul drăcuşor cu 
pelerina roşie. Uitase mai ales, pentrucă aveau acum 
de toate pentru hrană şi amintirea acelei seri de 
nemâncare se ştersese. Gospodarul şi familia lui erau 
acum mulțumiți de roadele date de pământul lor. 
A plouat bine, câteva zile, apoi a venit un soare cald, 
iar a mai dat o ploaie şi apoi soarele din nou a bătut 
puternic. Grâul, ca şi toate celelalte bucate, s'au copt 
astfel de minune. Țăranul nostru avea acum de toate 
pentru a-şi îndestula familia. Și mai mult chiar: 
avea de unde vinde, pentru a căpăta în schimb bani 
de haine şi de cărți. Se schimbase totul în gospodărie 
dela plecarea Macului şi nimeni nu-şi dădea seama 
de unde vine toată această bogăție. 


ai> 


.. Intro seară pe când se aflau cu toții la masă — 
o masă încărcată cu tot felul de bunătāți, — nu cu 
mămăligă, ca odinioară — se auziră din nou la uşă 
nişte bătăi ca în seara când a venit Macul. Toți şi-au 
adus aminte într'un moment că iar trebue să fie Macul 
la uşă şi tatăl, pentrucă avea acum din plin tot felul 
de mâncări se repezi la uşă ca să-l poftească pe musafir. 
Era într'adevăr Macul, tot cu pelerina-i roşie, care 
deastădată fu primit cu strigăte de bucurie de către 
copii. Vesel de cele văzute pe masă, Macul, sigur de 
sine întrebă, mai mult în glumă : 

- Ei, ai fost mulțumit cum te-au servit prietenii 
mei : Impăratul Soarelui şi Regele Norilor ? 

Abia atunci îşi aminti gospodarul de vorbele Macului 
şi imediat îi veni în gând tot ce urmase vizitei sale; 
ploaie după o secetă cumplită, căldură, din nou ploaie, 
iar căldură şi însfârşit o recoltă neaşteptat de bună. 

— Aha !, făcu plin de bucurie tatăl. Va să zică n'a 
fost laudă ce mi-ai spus dumneata. Nu-mi amintesc 
într'adevăr, să fi avut atâta ploaie şi căldură venită 
la timp niciodată. Desigur că dumneata ai aranjat 
toate acestea. Iţi datorez pentrucă mi-ai salvat familia 
toată recunoştinţa mea. Spune-mi acum ce doreşti dela 
mine şi cu ce-ţi pot fi de folos. Iţi stau la dispoziţie. 

— Eu n'am nici o altă pretenție, decât să stau 
astăseară cu toți la masă şi să nu vă mai fur 
mâncarea ca în seara aceea, ci s'o mâncăm cu toții, 
că bunătăți văd că sunt destule. 

Mama pregăti repede un tacăm şi pentru Macul 
roşu, mai aduse şi alte bunătăți de prin dulap, şi 
se'ntinse o masă mare, la locul de frunte stând de data 
aceasta Macul, care făcuse atât da mult bine familiei. 

Şi-a mai rămas multe zile Macul la casa gospoda- 
rilor noştri, pentrucă se împrietenise cu copiii foarte 
bine şi se aveau ca fraţii. Părinţii se gândeau chiar 
să nu-l mai lase să plece, socotindu-l ca pe un fiu 
de-al lor. Intr'o bună zi însă Macul a dispărut şi 
deatunci nu s'a mai văzut pe nicăeri. Pe semne că 
umblă prin alte colțuri de pământ, căutând să facă 
bine şi altor familii sărace. ANDREI BRÂNDUȘ 


Dacă revista ţi-a plăcut, 
citeşte-o iar, dela început. ; 


3 
a x 


> 


~d 


Sr o 
AA 


ORIZONTAL: 
domnul profesor... 


1) Tăcere! că vine 

3) Goană nebună 
a automobilului, care face să se 
înalțe praful, să fugă gâştele speriate 


şi să latre câinii. 8) Aşa se mai 
cheamă fluviul Pad, din Italia. 10) O 


alele | jul 


aa 


plimbare până la şosea şi înapoi... 
12) N'au coadă, căci le-a 'nghețat 
în baltă pe când pescuiau, dar joacă 
aşa cum le cântă țiganul. 13) Becul 
puternic dela maşină, care luminează 
noaptea ca ziua. 14) Om care stă 


la volan şi se plimbă gratis cu 
automobilul. 16) „Pat“ a rămas fără 
cap! 17) A şuera din claxon, ca să 
se dea lumea la oparte. 18) Se pune 
şi la motor, dar mai bună-i când 
ţi-e sete... 19) Automobil. 20) Un 
automobilist care-i bate pe toți la 
curse. 

VERTICAL: 1) Băţ mânuit de 
un sergent şi în fața căruia chiar 
şi maşinile se opresc. 2) Iarbă deasă 
şi 'ncâlcită. 4) „Ciur“ fără mărgini! 
5) Când motorul nu mai funcționează, 
automobilul este... de altul. 6) Eu 
sunt, tu..., eleste. 7) Are 24 de ore, 
şi cea bună se cunoaşte de dimineaţa. 
8) Aşa se cheamă când te-ai oprit 
la jumătatea plimbării din cauză 
că s'a spart cauciucul roții. 9) E 
mai mare decât un sat, şi în el 
mişună în toate părțile maşini, care 
mai de care mai frumoase. 11) A doua 
notă muzicală (Ştiţi gama?). 13) Un 
„fus“ fără coadă! 14) Scaunul în 
care stă călărețul pe cal. 15) România 
Mare. 17) „Sac“ fără fund! 


"DESLEGĂTORII 


Bucureşti: Abramovici Clara 4; Adrian Rotaru 7; 
Andrei Gheorghe 7; Apostolescu Paul 6; Babaian 
Simon 7; Benedict A. Landau 3; Bercovici Carol 6; 
Braunştein Alfred 6; Calmanovici Mirel 7; Cojocaru 
Aurel 6; Constantin Moisescu 7; Constantin Varveri 
5; Cristo Angela 1; Dafin Florea 5; Dimitrie Lungu 
7; Felicia Pencovici 7; Focşaner Baier 6; Georgescu 
Vasile 6; Giura Ion 7; Goldştein Lazăr 6; Goltman 
Felicia 6; Hoffman Aurel 6; Ilie Gluckmann 7; Isac 
Armand 6; Iulia Panu 6; Iura Gofman 1; Jenica 
Vasiliu 6; Kiriazin Mircea 7; Kretzulescu Marian 7; 
Louise Kristian 6; Marcel Brad 6; Marian Sutmann 7; 
Marian Vera 7; Mircea I. Vulpescu 1; Mihai Ertzen 7; 
Mirică Alexandru 7; Mirela Pătraşcu 7; Moise Mihai 
5; Munteanu Alexandru 7; Niculescu Paul 5; Oprescu 
Radu 4; Paula Benny şi Lya Fialer 1; Paulina Hai- 
movici 3; P. Teodorescu 6; Preda Panait 5; Puiu 
Mircea 7; Rottman Lizeta 7; Rotner Alfred 7; Russu 
Mihai 5; Savin M. Georgescu 7; Savu Vasile 7; 
Stănescu Nicolaie 7; Stoian Gheorghe 7; Ştefănescu 
Ion 6; Teodoru Drăghici 7; Tomescu Simona 1; Vio- 
rica Teodorescu 6; Vlădoianu M.6; Weisbluth Surica 1; 
Azuga: Gigi Baciu 1; Băicoi: Lulu şi Lucica Ionescu 
7; Bistriţa: Ceampuru Mihai 6; Titty Călinescu 6; 
Brăila: Gutman I. Marius 6; Rosenstein Cornel 7; 
Simon Miclea 6; Buzău: Mareş A. Dumitru 1; Mitică 
A. Mareş 1; Paraschiva Banică 1; Cahul: Soicher 
Calmanovici 7; Caracal: Săndulescu Romeo 7; Călăraşi: 
Felina şi Maria Stoenescu 7; Călimăneşti: Gudman 
Boris 3; Carmen Sylva: Popa, Mihai şi Viorica Genie 
1; Câmpulung: Munteanu Romulus 7; Cernăuţi: Co- 
țovan Emilian 7; Robu Ionel 7; Cetatea Albă: Silly 
Leibovici 6; Chişinău: Gruzian Valentina 2; Cluj: 
Lucian Moroianu 6; Marica Ion 5; Geta St. Zevelini 
1; Mozeş Ion 4; Keskerian Toros 7; Rafael Ervin 
Vasile 6; Virgil Paul 7; Constanța: Dragoş M. Boris 
7; Teodorescu M. Costică 7; Craiova: Sara Heller 6: 
Stănculescu I. Marinel 7; Dâmbovița: Mihai Popescu 
3; Focşani: Georgescu Petrică 7; Schwartz Adolf 7; 


PREŢUL 5 LEI. E 
Nini ihiversitati lasi | DE A ES 


JOCURILOR PE LUNA IULIE 


Galați: Abramovici Schwartz 7; Carola Mişu 7; Lachi 
Gimaş 2; Leova Lazarovici 7; Lia Sufrin 6; Rottsman 
Aurd 7; Giurgiu: Anghelescu Gheorghe 7; Dumitru 
Marcu 7; Iliescu Radu 7; Ioan Brioşă 5; Mihai 
Stamate 6; Nicu Ştefan ó; Rozica Segal 7; Savu 
Marin 7; Valeriu Cornel 6; Hotin: Steinic Zelman 7; 
Iaşi: Marcovici Solomon 1; Zeilic Natan 1; Iţcani: 
Schachter Alfred 7; Mercurea Ciuc: Leon Iridenţa 1; 
Moreni: Bică Leibovici 6; Oltenița: Eugen Călinescu 4; 
Pârvulescu Gh. 1; Roşianu Gheorghe 6; Orhei: Boris 
Lucia 3; Paşcani: Schwartz Harry 6; Piatra-Olt: 
Stanciu Marin 2; Ploeşti: Adrian Bandel 5; Istrătescu 
D. Mircea 1; Monica Herişanu 3; Nuta Nicolescu 5; 
Predeal: Donescu Simona 4; R. Sărat: Dimitriu Mo- 
nica 1; Săveni: Cici Iosipovici şi C. Aronovici 3; 
Silhoasa: A. Moldovanu 7; Târgovişte: Anatolie 
Mirtea 6: Bibi şi Medy Gardon 7; Bramberg Tonny 


- 6; Tg. Jiu: Cănescu Marioara 3; Diaconescu Emilia 3; 


Tg. Măgurele: Corneliu Mircea 7; Constantin Dumitru 
7; Jeni Ionescu 6; Sternberg Baby 6; Teodorescu A. 
7; Tg. Mureş: Ileana Cornulescu 7; Tg. Neamţ: Du- 
mitrescu Angela 3; Tighina: Ardeleanu Dumitru 6; 
Florescu Mihai 6; Ina Britcov 7; Stanciu Vasile 7; 
Timişoara: Oprea Ştefan 6; Teodorescu Elena 1; 
Victor Scarlat 5; Vaslui: Leamu Iţcovici 1. 
R. 


CUPON DE JOCURI 


Numele -3i probuineiă nm pac aa aaa Pi olane 


ADOR nn ceea o ap C A al n a a S T Eh aaa 


Luna Octombrie Seria Ill 


Pa IO ae Dea 


Imprimeriile Adevărul S. A. Bucureşti ig Pa 


Băileţaşul ăsta-i Bică La fereastra” unei case Dinăuntru iese-lonel 
Năzdrăvan şi fără frică. Vede-un coşc'ouă frumoase. Cu un coşuleț la fel. 


Bică-i la vopselărie De cinci lei a cumpărat Fuge acasă'n goana mare, 
Căci idei încep să-i vie. Roşu pentru colorat. Planu-şi pune'n aplicare. 


El în blid toarnă vopsea Far'pe gânduri să mai stea Iar în gând Bică îşi spune: 
Şi începe-amesteca Cloştii dă apa s'o bea Vor eşi ouă minune! 


Dar rămâne vai, tablou: Şi se vaită necăjit: 

PI Apă roşie i-am! dat; Ou-i alb ca orice ou. „Cloşcă proastă am nimerit“, 
în ÎN a iii ii MOŞU-LICĂ 
| Id indi 7 OH RRi ol poveste a MATUŞICHII. 


Ci TITO RII NOŞTRI 


„ORAŞUL ALB" este supra- ; 
numele oraşului MOSCOVA. 2 


“DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 
Inscrisă sub Ne. 238 în Regist. PARNORHpRROŤ Perlodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale în. numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : suc. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — 


DRAGII MEI, - 

Zilele trecute a fost aniversarea naşterii M. S. 
Regelui, iar numărul acesta este închinat Măriei Sale 
Marelui Voevod Mihai de Alba-lulia, care-şi sărbă- 
toreşte aniversarea în ziua de 25 Octombrie. Desigur 
că învățătorii şi profesorii voştri v'au vorbit despre 
însemnătatea acestor zile, de adevărată sărbătoare 
pentru întregul neam românesc. Sunteţi toții străjeri, 
aşa că nu mai trebue să revin şi eu, ca să vă spun 
aceleaşi cuvinte de îndemn la dragoste şi ascultare, 
pe care le-aţi auzit din gura comandanților voştri. 
Vă repet numai deviza voastră străjerească, în care 
sunt cuprinse toate sfaturile şi toate obligaţiile pe 
care le aveți voi, copiii ai acestei țări : CREDINȚA 
ȘI MUNCA PENTRU ȚARA ȘI REGE! 

Și acum să vă scriu câteva cuvinte şi despre ale 
noastre. Vă anunț în primul rând, că peste puțin va 
apărea ALMANAHUL ȘCOLARILOR, care în acest 
an va fi o adevărată minune. E plin cu poveşti, 
nuvele, un roman, o piesă de teatru, curiozităţi, jocuri 
şi aşa mai departe. Am organizat şi un concurs al 
Almanahului Școlarilor, ale cărui condițiuni le veți 
citi atunci când va apărea lucrarea. Vă mai anunț, 
că peste două numere va începe un mare concurs 
popular pentru toți cititorii revistei noastre, deslegă- 
torii urmând să capete premii foarte însemnate. 

Odată cu începerea acestui concurs vom da şi 
rezultatul concursului de colorit, la care au căpătat 
premii zece dintre voi, alți douăzeci fiind menționați 
pentru talentul cu care au colorat. Vedeţi prin urmare 


câte lucruri vă aşteaptă. Fiţi cuminţi, ascultători şi! 


silitori, ca părinții să vă cumpere în fiecare Miercuri 
revista noastră. 

ILIESCU IULIU. — Nu trebue să fi atât de supărat. 
Fiindcă ţi-ai dat însă cuvântul tău de străjer, nu am 


încotro şi trebue să te cred. Am primit jocul acela. 


de societate, dar spre marea mea părere de rău nu 
pot să-l public. Avem alte jocuri în acelaş fel, care 
sunt mult mai frumos desenate, aşa că au întăietate. 
Ca să ne împăcăm, dă-mi voie să te sărut pe frunte. 
Am făcut pace? 

_ROŞANU PETRE. — Inainte dea publica bucata 
trimisă, aş vrea să-ți pun o întrebare; Numele colegului 
pomenit în povestire este cel adevărat? Dacă da, să 
ştii că ai făcut o greşală, căci elar putea să se simtă 

“umilit de faptul că povesteşti tuturor întâmplarea în 
care el nu s'a purtat tocmai cum trebue. Știu că nu 
ai avut intenții rele, dar trebue să te gândeşti la 
acest lucru. In viață trebue să.fii atent şi să nu 
jigneşti pe nimeni — chiar şi fără intenție. 


STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


26 OCTOMBRIE 1938 


No. 768. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


CÂTE PUŢIN 


MARK ARMAND. — Graba strică treaba! Nu ai 
auzit de proverbul acesta? Lasă-mă pe mine să hotărâsc 
când va fi prima ocazie ! 

TUDOSIE GHEORGHE. Poezia „Sfârşitul 
toamnei* este foarte frumoasă. Are însă lucruri, care 
nu se prea potrivesc într'o revistă de copii. Astfel 
că trebue să renunţ la publicare. Trimite-mi altceva. 

ADELSBERGER VALERICA. — Scrisoarea ta 
mi-a făcut mare plăcere, fiindcă m'am convins că 
ştii într'adevăr să scrii atât de frumos. Iţi voi înapoia 
caetul, iar fotografia va apărea cel mai târziu în dovă 
săptămâni. Să-ţi ajute Dumnezeu să iei premiul I şi 
în clasa a II-a. 

CONSTANTIN P. STĂNESCU. — Nepoţele dragă, 
scrisoarea ta este un îndemn pentru noi cei dela 
revistă, să ne dăm şi mai multă silință, ca publicația 
să vă fie pe plac. Sper că romanul nou, a cărui 
publicare o vom începe peste puțin şi celelalte pagini 
instructive, îţi vor fi tot atât de plăcute. 

TRICI BRENNER. — Ambele bucăţi trimise sunt 
scrise cu talent. Poezia nu este însă pentru copii, 
prea este lugubră. Dacă vrei să scrii pentru cei mici, 
trebue să te fereşti de asemenea lucruri. Povestea nu 
are miez, n'are acțiune. Ori o poveste trebue să aibă 
în primul rând acțiune. Citeşte atentă poveştile lui 


Ispirescu. Aştept o colaborare, care să poată apărea. 
MĂTUȘICA 


|] 
A APĂRUT 


SUFLET DE STRĂJER 


de RADU TURCAN 

cel mai frumos roman din viața străjerească. 
Aventurile a 3 străjeri cari cutreeră 
munții Bucegilor, înfruntând pericolele 
văilor prăpăstioase acoperite de nămeți, 


pentru salvarea comandantului lor. 


Cel mai frumos cadou pe care-l puteţi oferi copiilor 
voştri, odată cu inceperea anului şcolar, este volumul 


SUFLET DE STRĂJER 


De vânzare la toți librarii şi depozitarii de ziare din țară, 
precum și la editura autorului, str. V. A. Ureche 23, Bucureşti 


Preţul Lei 30. 


PĂIANJENUL 
FERMECAT 


OVESTEA mea este povestea 
unui suflet bun. Ea s'a petrecut 
acum aproape cinci sute de ani. 
Trăia acolo un nobil pe nume 
Escobald. Acesta îşi alungase 
fratele, spre a-i lua domnia. 
După această faptă, vă puteți da seama, 
dragii -mei prieteni, ce fel de om putea să 
jie acest nobil cavaler. Fratele său lăsase 
un fiu, care, imediat după alungarea tată- 
lui său, fugise departe, ascunzându-se spre 
a nu fi prins. Pe atunci acest băiat avea 
opt ani. Ca să nu moară de foame, a servit 
pe la casele oamenilor, ajutând la păscutul 
vitelor sau la îngrijirea curților, până ajunse un 
bărbat în toată puterea cuvântului. 

Mă veţi întreba voi, şi pe drept cuvânt, de ce nua 
luptat el ca să recucerească castelul tatălui său, aşa 
cum ştiţi că s'a mai întâmplat în alte poveşti de felul 
acesteia? Staţi voi o clipă, dragii mei, ca să vă lă- 
muresc eu pe dată. 

Băiatul acesta pe nume Wiliam, avea o inimă bună. 
Bună, ca pâinea caldă. O clipă nu s'a gândit să por- 
nească contra unchiului său. Işi zicea că, dacă Dum- 
nezeu a vrut aşa, el nu poate lupta contra voinței 
divine. Şi apoi, contra unui cavaler — care mai e şi 
fratele tatălui său — el nu se va răzvrăti niciodată. 
Sufletul lui, bun şi cinstit, nu-l lasă să-şi facă singur 
dreptate. Dumnezeu, cel ce ştie şi vede toate, să-l 
ajute. Şi, într'adevăr, din clipa aceasta, minuni ce- 
reşti vin a se arăta. 

Intr'o zi, se organizase la Curte o mare vănătoare, 
la care fură învitaţi toți prinții ținuturilor învecinate. 
In galopul cailor şi în lătratul câinilor nerăbdători, 
începu goana după pradă. La un moment dat, Esco- 
bald, însoțit de doi sfetnici, se pierdu de restul gru- 
pului, rătăcind fără să mai poată găsi calea. Tot 
mergând ei, zăriră, la umbra unui copac, un țăran 
voinic care citea o carte. 

— Hei, omule — strigă unul din curteni — ia a- 
rată-ne drumul spre Valea Dunei. 

La această chemare, țăranul se întoarse către cei 
ce-l strigară. Când îl zăriră, Escobald şi cei doi sfet- 
nici păliră de groază. In fața lor se afla fratele no- 
bilului, pe care îl ştiau mort. 

Noi însă ştiam că țăranul nu era altcineva decât Wi- 
liam, de care eu uitasem să vă spun că, acum când 
crescuse, semâna cu tatăl său ca două picături deapă. 
Nu-i vorba că şi Wiliam îl recunoscu imediat pe 
unchiul său şi, ne mai stând pe gânduri, spuse: 


III 


— Eu sunt, unchiule Escobald! Eu, nepotul tău, 


Wiliam, mă aflu acum înaintea ta. 

Spunând aceste vorbe, se îndreptă către acesta şi, 
respectuos, îi sărută vârful cismei. 

Din clipa aceia, în sufletul lui Escobald se cuibări 
neliniştea. De acum înainte — gândi el — nu va mai 
putea fi sigur de stăpânire. Şi-ar fi alungat nepotul 
chiar în clipa aceia, ca să scape de el, dacă de după 


o stâncă, nu s'ar fi apropiat de ei un grup de pădu- ` 


rari, cari i-ar fi văzut fărădelegea şi ar fi răzvrătit 
poporul contra lui, povestind cele întâmplate. 

De aceia recurse la un vicleşug şi, prefăcându-se 
că se bucură că-l vede, îi spuse, pe cât se poate de 
drăgostos: 

— „O, însfârşit, Dunner mi te-a scos în cale! 


Razachie se numeşte 0 varietate 
de struguri cu boabe mari. 


De când te-am căutat, nepoate drag. Cum te-a lăsat 
inima să stai departe de unchiul tău? Hai, sue-te aci 
pe cal, alăturea de mine, căci de azi ca fiu te voi 
socoti.“ 

A citit Wiliam în ochii unchiului său numai vicle- 
nie şi ură, dar, supus, s'a suit pe cal, în spatele lui 
şi ajunse, astfel la castel. Acolo se dădu ordin săi 
se pregătească camera cea mare a oaspeţilor şi să fie 
îmbrăcat ca un adevărat prinţ. 

In timp ce Wiliam se îmbrăca Escobald chemă pe 
cei doi sfetnici şi le spuse: 

„Trebue să ne scăpăm de el cu orice chip! Dar 
nu ucis aşa, ca să afle poporul şi să prilejuiesc o nouă 
răscoală. Să găsin un mijloc să piară, fără a putea 
cineva gândi, că noi am putea fi vinovaţii. Eu am 
un plan, pe care rămâne să mi-l puneţi voi în apli- 
care; voi spune că am avut un vis, în care mi s'aa- 
rătat mama mea, care mi-a spus că, până nu voi ucide 
păianjenul din Valea Şerpilor, nu voi avea niciodată 
pace. Voi ruga pe unul dintre voi să se ducă să-l 
ucidă, voi veți spune că sunteți prea bătrâni şi atunci, 
cu siguranță, se va oferi él să se ducă. Și ştiţi voi 
ce înseamnă să te duci în Valea Şerpilor! Cu greu 
ajunge cineva viu până în acele locuri, iar dacă a 
avut norocul să ajungă acolo, păianjenul îl va ucide 
aşa cum a ucis pe toți acei ce au fost pe acolo. A- 
cesta este planul meu!“ 

A lăsat Escobald să treacă o săptămână, timp în 
care n'a ştiut cum să se poarte mai bine cu Wiliam, 
pentru a înlătura orice bănuială a gândurilor rele ce 
le avea, şi apoi, într'o dimineață, chemă pe cei doi 
sfetnici şi pe nepotul său şi, aşa cum plănuise, le 
povesti visul şi, tot aşa cum îşi închipuise, Wiliam 
fu acela care se oferi să-i vie în ajutor. 

A plecat eroul nostru, chiar în aceiaşi zi, spre Va- 
lea Şerpilor. Era cale. de două zile şi două nopți până 
acolo. Simțise că nu-i lucru curat cu visul unchiului 
său, dar nu crâcnise de fel. In ziua plecării, se în- 
chinase în fața icoanei, spunând: 

„Mare Ti-e puterea, Doamne! Facă-se voia Ta, 
precum în ceruri aşa şi pre pământ!“ 

Nu eşi bine din oraş, că şi începură piedicile, pe 
cari bine-înțeles, parte din ele le pregătise din timp 
sfetnicii lui Escobald. Când ajunse la Podul Dure- 
rilor, întins peste o apă adâncă, începu şirul primej- 
diilor prin cari trebuia să treacă. 

Pe când se afla la mijlocul podului, se pomeni, 
de-odată, înconjurat de o bandă de tâlhari, cari stătu- 
seră ascunşi sub pod. Fără teamă, Wiliam scoase spada 
şi, mănuind-o voiniceşte, puse pe goană pe tâlhari, 


înspăimântați de curajul şi puterea unui astfel de 
viteaz. 

A trecut podul, nu fără a mulțumi lui Dumnezeu. 
După drum lung ajunse la Turnul Duhurilor Rele, 
numit astfel fiindcă cine se oprise acolo vreodată, a 
doua zi fusese găsit mort. Se spunea că duhuri rele 
îl locuiau şi oricine trecea pe acolo, pe singurul drum, 
care se afla pe marginea unei prăpăstii, se simțea 
cuprins de amețeli şi ființe nevăzute îl înpingeau 
spre fundul prăpăstiei. 

Wiliam se opri la fântâna de lângă turn, descălecă 
şi dădu calului însetat să bea apă. Apoi, încălecând 
din nou, scoase din buzunar o iconiță şi, privind-o, 
se rugă: 

„O, Sfântă Maică, călăuzeşte-mi calea şi ajută-mă 
să ajung cu bine în Valea Şerpilor.“ 

Spunând aceste vorbe, sărută cu evlavie iconița. 
Dar în clipa în care gura lui atinse chipul Sfintei 
Fecioare, se auzi bubuitură puternică şi turnul cel 
uriaş se prăbuşii în prăpastie, în timp ce o voce tai- 
nică se auzi: 

„Mergi fără teamă, fiule! Credinţa ta va învinge 
toate piedicile!“ 

S'a închinat Wiliam şi a pornit mai departe, cu 
iconița mereu în mână. Deaceia când a trecut prin 
Pădurea Morţii, fiarele sălbatice, de cari nimeni nu 
scăpase până atunci, se dădură în lături, la vederea 
lui, ca cele mai blânde animale domestice. 

A doua zi în zori, ajunse, însfârşit, la Grota Şer- 
pilor. Grota aceasta se numia astfel nu pentrucă avea, 
ci avusese şerpi, despre cari se spunea că au dispărut 
de când apăruse în acel loc un păianjen care, cu o- 
trava lui, îi ucisese pe toți. Iar de atunci, acelaş 
păianjen ucidea pe orice călător care poposia în 
preajma grotei. 

Când s'a apropiat Wiliam de peşteră, păianjenul 
părea că doarme în mijlocul plasei lui. Eroul nostru 
nici nu se îngrozi la vederea lui, ci, din contră, frânt 
de oboseală, se întinse pe iarbă şi, privind spre 
păianjen, spuse : 

— Gând rău îmi poartă unchiul Escobald. Ce-i şi 
povestea aceasta cu păianjenul ! ? A vrut să viu până 
aci, doar ca să scape de mine, crezând că voi muri 
pe drum. Iată-mă acum în fața unui păianjen ca 
oricare altul, care trăieşte aci în grota asta singuratecă. 
Mai bine rămân aci, decât să ucid o biată ființă 
nevinovată, ca apoi s'o aduc lui şi să fiu ucis la 
rândul meu... Nu, nu omor această viețuitoare nevino- 
vată de dragul unui om viclean. 

Când a pronunțat ultimile vorbe, de-odată, în fața 
sa apăru o flacăre albăstruie şi, în locul unde era 


păianjenul, zări un bătrân cu o barbă mare albă, 
îmbrăcat ca un rege, care începu a grăi: 

Nu te speria, fiule! Eu sunt strămoşul tău, regele 
Bartolo, care fusesem pedepsit, fiindcă îmi ucisesem 
tatăl ca să-i iau locul la domnie, să mă transform în 
păianjen şi să rămân aşa, până când voi întâlni un 
suflet de om bun. Iată-te, însfârşit, pe tine, căruia 
ţi-a fost dat să-mi ridici blestemul. 

Se aşeză bătrânul alături de Wiliam şi îl întrebă: 

— Ce vânt te aduce pe aci? 

Ii povesti viteazul toate cele întâmplate, din fir a 
păr, şi când sfârşi povestirea, bătrânul îi spuse: 

— E om rău unchiul tău, dar nu dispera. Dumnezeu, 
care vede toate, nu te va uita niciodată. Acum odih- 
neşte-te, ia-ți apoi păianjenul şi întoarce-te, fără de 
grijă, acasă. 

— Nu vii cu mine? întrebă Wiliam mirat. 

— Unde să mă mai duc? Sunt un bătrân care nu 
mai este bun de nimic. In curând voi muri... Sunt 
însă destul de mulțumit că mi-e dat să mor ca un 
om şi nu ca o ființă blestemată şi urâtă de toată 
lumea. Ia, în schimb, această oglinjoară — mai spuse 
bătrânul scoțând din buzunar o oglindă micuță de 
aur — şi de câteori te vei găsi în impas, priveşte în 
ea şi spune de trei ori: „Ajută-mi oglindă!“ şi tot- 
deauna vei avea ajutorul la care vei gândi. 

Au mai stat de vorbă, şi-a luat Wiliam oglinda şi, 
mulțumind bunului bătrân, a plecat să aducă unchiului 
său păianjenul. A trecut iar prin Pădurea Morţii, 
fără ca fiarele să-i facă vre-un rău,a trecutiar pe la 
Turnul Duhurilor Rele, unde acum crescuse, peste 
noapte, o sumedenie de trandafiri şi nici la pod nu 
i-au mai ieşit tâlharii, cari nu erau decât oameni 
puşi să-l ucidă, 

Când s'a apropiat însă de palat, l-a zărit, din vârful 
turnului, paznicul, căruia i se dăduse sarcina să su- 
pravegheze şi să anunțe dacă se va întoarce cumva 
prințul, în cazul când ar fi avut norocul, de necrezut, 
să scape de primejdiile ce-l pândiseră. Zărindu-l, 
paznicul dădu semnalul. 

Când sfetnicii îl anunțară pe Escobald de întoarcerea 
viteazului, acesta deabia se mai putu ține pe picioare, 
de atâta spaimă şi furie. Mâniat, ordonă: 

— Douăzeci de soldați se vor îmbrăca imediat într'o 
uniformă inamică, vor ocoli palatul şi se vor preface 
că vin a ne ataca. In clipa în care Wiliam va fi 
aproape de poarta castelului, atunci se va desfăşura 
atacul, în timp ce paznicul, prefăcându-se că ar fi 
dormit şi nu ar fi văzut sosirea duşmanilor, va striga: 


(Continuare în pagina a 14-a) 


COPILE! SĂ NU DOREȘTI INAINTE DE 
VREME FLOAREA „VREAU“. CITEŞTE PO- 
VESTEA CE URMEAZĂ ŞI MĂ VEI INŢELEGE! 


—. S -' 


FLOAREA „VREAU“ 


POVESTEA UNEI DUPĂ AMIEZE DE TOAMNĂ 


Pic: pici. pic... 
Stropii de ploaie bat în geamul, care răsună ca şi 
clapele pianului lovite de degete stângace de copil. 

Pic... pic... pic.. > 

Uf! Ce plictiseală! Dorel nu mai are astâmpăr. Cu 
ce să-şi treacă după amiaza asta lungă de toamnă? 
Jucăriile nu-i mai sunt pe plac, de citit nu poate 
citi din cauza întunericului care a cuprins camera şi 
de plimbare nici nu poate fi vorba. Afară toarnă cu 
găleata. 

Uf, uf şi iar ufff! ; 

Mămica lucrează în odaia cealaltă, la lumina unei 
lămpi cu petrol. Ar citi el la lumina aceea, dar 
mămica i-a spus, că nu-i dă voie, căci îşi strică ochii. 
Prin urmare se plictiseşte. 

Și ar vrea... ar vrea... nici el nu ştie ce. Dar ar 
vrea ceva care să-l scoată din toropeala după amiezii 
acestea- obositoare. 

— Mămico! 

— Ce-i Dorele? 

— Vreau să mă plimb pe stradă! 

— Nu se poate, că plouă! 

— Vreau să-mi dai o bucată de cozonac. 

— Nu se poate Dorele. Tăticul trebue să 
vie îndată şi ne aşezăm la masă. 

— Vreau... iG 

— Ascultă-mă Dorele, să ştii că floarea 
„vreau“ nu este pentru copii- ca tine. 

— Există o floare „vreau“? Unde creşte! 
Vreau să mi-o dai. E 

— "Ți-am mai spus că nu este o floare 
pentru copii. Am să-ți spun povestea florii 
acestea, care de îndată ce ajunge pe mâna 
copiilor, îi face să puie la cale numai 
năzdrăvănii... 

Dorel s'a întins pe sofa, şi-a încrucişat 
mâinile sub cap şi ascultă., s 

Hei! Dar unde este mămica! 

— Mămico, unde eşti? 3 TA 

Nu-i răspunde nimeni. | , | | 

— Mămico, nu vreau să stau singur... ii, 

Ce să vezi însă. Casa era pustie. Mămica 
nu era nicăieri. Par'că nici n'ar fi fost 


La 


4 
v 
V/, 


Cruciată este numele expediţiunilor, intreprinse 
de creştini in Evul-Mediu impotriva păgânilor. 


ERAN 
NEDY 

| Ati 
A e 


N 
` 


de MĂTUȘICA 


vreodată în cameră. Lui Dorel i se făcu 
frică. 

— Nu vreau..., începu el să scâncească. 

— Hi-hi-hi! râse cineva cu glas argintiu. 

— Cine râde de mine, se încruntă Dorel. 

— Hi-hi-hi! Eu! | 

— Eu! Riki-Pikil 

Dorel făcu ochii mari. 

— Care Riki-Piki? Unde eşti? 

— Aci lângă tine! N 

Deabea atunci îi trecu prin minte lui 
Dorel să privească la picioarele lui. Şi ce 
să vezi : un omuleț, un ăla cât un cot, cu 


o barbă mai mare ca el şi cu o căciulă 
ţuguiată şi mițoasă în vârful capului, râdea 
ţinându-se de pântec. 

— Hi-hi-hi! 

— Domnule, spuse încruntându-se Dorel 
Nu vreau să râzi de mine! 

— Nu mai spune, domnule Dorel! Nu' 
vrei? Imi pare că nici nu ştii că vreau este 
o floare, care nu trebue să se afle în mâna 
copiilor: 

— Ba ştiu! Şi mămica mi-a spus-o! Dar nu vreau 
să ştiu de aşa ceva. Eu vreau să capăt floarea. 

Piticul nu mai râdea. Și pe drept cuvânt, de când 
era el pitic şi asta era de foarte multă vreme — nu 
mai pomenise copil atât de încăpăţănat. Ia auzi aci! 
Ii spune mămica lui ceva şi el nu vrea să o asculte. 
Aşa ceva nu văzuse nici în țara piticilor, unde copiii 
de pitici sunt ştiuți că sunt şoltici şi neastămpărați. 

Dar lasă, că o să-l înveţe el minte. 

— Imi pare, Dorele, că te plictiseşti şi că n'ai ce 
face. Nu vrei să vii cu mine în țara piticilor? 

— Vreau, dar nu pe jos. 

— Nu, o să chem căruța cu urşi năzdrăvani, 
ne va duce într'acolo. Să nu te sperii! 

— Piki scoase din hăinuța lui de catifea un fluer 
de argint şi îl duse la buze. s À 

Dar ce să fie asta? Păretele camerii a dispărut şi 
înăuntru intră busna, mai mult plutind, o trăsură 
trasă de doi bidivii, cum nu mai pomenise Dorel 
vreodată. Nici cai nu erau, nici urşi şi nici altă 
ființă, dar erau câte puțin din toate. I se cam făcu 


care 


AA 
l SĂ (i 
NENON 


La 


= frică şi tare ar fi vrut să fie pe aproape şi mămica 


lui, ca să-l apere la nevoie. Camera era însă goală, 


“iar Riki-Piki îşi râdea în pumni şi-l invita să ia loc 


pe pernele trăsurii. 

Se urcă, iar piticul se aşeză lângă el, se auzi 
deodată un zgomot mare şi întunecimea îl cuprinse 
ca într'o pia neagră. 

— Hi, hi, bitii 

Aprigi, iuți ca nişte smei. 

Să mă duceți cum e gândul A 

Pe unde nu bate vântul. 

Chiar în țara fermecată, 

Unde nu-i noapte vreodată. 

Unde cresc ierburi şi flori, 
+ Cum n'au pe pământ surori. 

— Am ajuns! 

_— Ia te uită! Dorel nu se mai dumirea. Nici nu 
ştiuse că a ținut ochii închişi toată vremea. Acuma 


“privea în jurul lui şi nu se mai sătura. In fața ochilor 


i-a făcut vreodată un 


-alegi decât una sin- 


săi se întindea o câmpie plină cu flori, care mai de 
care mai frumoase şi mai „mirositoare. Coborî din 
caretă, alături de Riki-Piki şi porni pe o potecă 
printre straturile înmiresmate. 

— Ce frumoasă floare este cea albastră, 
Dorel arătând un 
răsad. 

— E întradevăr 
foarte frumoasă, îi 
spuse piticul. 

E floarea recu- 
noştiinței. Cel care 
o poartă nu uită 
niciodată.pe cel care 


spuse 


bine. Nu vrei o floare 
Dorele? Dar nu uita, 
că nu ai dreptul să-ți 


gură din toate câte le 
vezi aci. 

— Nu-mi aleg încă, 
răspunse Dorel. Nu 
vreau floarea asta. 
Dar floarea aceea 
galbenă, care se vede 
acolo, ce este? 

— E floarea invi- 
diei! 

— Dar aceea verde? 

— E floarea răutății. 

— Dar cea roz? 

— E floarea bunătății. 

— Dar cea mov? 

— E floarea îngăduinței. 

— Oh! exclamă Dorel. Spune-mi Riki-Piki, dar 
floarea ceea roşie ca sângele, ce este? 

Piticul se făcu, că şi cum n'ar fi auzit întrebarea 
copilului. 

— După cum vezi, florile acestea sunt hărăzite 
oamenilor şi fiecare trăeşte, după floarea pe care 
şi-o alege. Alegeţi şi tu Dorele o floare. Ia-ţi floarea 
bunătăţii, îți va fi de mare folos în viață. - 

— Nu vreau! Vreau să ştiu ce floare este aceea roşie. 

— Ia-o pe cea roz, a îngăduinței. 

— Vrea să ştiu ce floare este aceea roşie! 

Văzând că nu are încotro, Riki-Piki îi spuse: 

— Imi pare rău Dorel, că te încăpăţănezi şi vrei 
să afli numele acestei flori. E floarea încăpățănării, 
floarea „vreau“ cum i se mai spune, i 

— Vreau o floare. 

— Nu-mi cere asta Dorele. Nu lua floarea „vreau“. 
Vei avea numai neplăceri în viață. 

— Dă-mi o floare Riki-Piki. . 

Dar Riki-Piki nici nu se gândia la aşa ceva. Atunci 
Dorel se plecă şi când piticul privea în altă parte, 
rupse o floare roşie şi o băgă în buzunar. 


| 


— Vreau să plec acasă, Riki-Piki. 

Deabea spuse cuvintele acestea şi careta minunată 
se ivi în fața sa. 

— Ai rupt o floare, spuse Riki-Piki trist. Nu te 
mai pot reține. Orice dorință a ta se va împlini, 
deîndată ce o vei spune cu glas tare. 

Şi iată, că abea spusese Dorel cuvintele acestea, 
că se şi pomeni în. fața casei lor. Era o după amiază 
frumoasă de toamnă. Porni pe stradă, la întâmplare. 


Se pomeni în fața atelierului zugravului de firme. 


Oh, cum ar fi vrut el să poată intra înăuntru, să 
amestece singur culorile şi să zugrăvească tot ce-i 
trecea lui prin minte pe păreți. Pe uşă scria însă, că 
nici un străin nu avea voie să pătrundă în atelier. 
Ce-i păsa lui Dorel de ce scria pe uşă. Avea doar 
floarea minunată în buzunarul hainei. 

— Vreau să intru înăuntru, spuse el cu glas tare. 

Minunea se împlini, căci uşa se deschise deîndată 
ca atinsă de o mână fermecată. Intră în atelier. Iată 
toate minunăţiile. Găleţile cu culori şi pensulele. 
Apucă-te de treabă Dorele! Cât ai clipi din ochi, 
păreții erau pl'ni cu tot felul de chipuri hâde, care-i 
păreau însă minunate lui Dorel. Ei, dar ce să fie asta? 

Un omuleț mititel sări dintr'o găleată şi începu 


să strige cu glas 
pițigăiat: 
— Ce cauţi aci, 


copil neastămpărat ? 
De ce nu ne laşi în 
pace? 

Iată că din toate 
galeţile eşiră omuleţi 
mititei, cari erau 
colorați după cum 
era şi găleata din 
care eşeau, şi fiecare 
din ei striga la Dorel. 
Ba mai mult chiar, 
se repeziră cu toţii 
asupra lui şi începură 
să-l împingă spre 
uşă. 

— Vreau să fiu 
voinic şi să-i bat, 
spuse Dorel cu glas 
tare. 

Zadarnic însă. 
Omuleţii erau mai 
tari ca el şi-l împingeau cu putere. Ce se întâmplase? 
Unul dintre ei îi scoase floarea „vreau“ din buzunar 
şi Dorel nu mai avea nici o putere, Şi cum se gândea 
pipa ce să facă, bâldăbâc! într'o găleata cu vopsea. 

- Ha, ha, ha, hihihi, hahaha! râdeau omuleţii. 

— Vai de mine, ce mă fac! se gândi Dorel. Cum 
mă duc acasă în halul ăsta. 

Și cât ai zice trei, o luă la goană pe uşă spre casă. 

Nă vă mai spun ce primire i-a făcut mămica lui. 
L-a desbrăcat şi a început să-l spele şi plângea săraca, 
deoarece vopseaua eşea greu şi o dureau mâinile. Și 
seara tatăl lui a venit supărat dela lucru şi era 
foarte obosit, căci trebuia să muncească mai mult, ca 
să plătească paguba făcută de Dorel la vopselărie. 
Era mare tristeţe, ce să vă mai spun. Lui Doreli se 
făcuse inima, mică, de părere de sai căci îşi iubea 


„părinţii şi începu să plângă. 


_Mămica lui, bună ca toate mămicile, s'a apropiat 
atunci de el, l-a mângăiat pe cap şi i-a spus: 

— Nu mai plânge copilul „mamii, fii cuminte. Ai 
văzut că nu trebuia să nu mă asculți şi să cauţi 


„floarea „vreau“? Ți-am spus eu că nu e pentru tine. 


Când vei fi mare, atunci vei şti ce să doreşti şi-ţi 


„va fi de folos. Mai ai răbdare! 


Și Dorel deschise atunci ochii şi o îmbrăţişă pe 


(Continuare în pag. 14) 


Să vezi ce păți Nicuşor, 


„In țara piticilor“. (Pag. 12). 


taca E i . Aa el alea le ap t sij rag LD v k PI 
Ş d r - Sah | 


Trăiască Măria Sa 


| nostru, căci să ştiţi 
dragii mei, că şi M. S. 
Marele Voevod Mihai 
este Străjer: 

Ba chiar primul 
Străjer al Ţării. Primul 
care a înțeles gândul 
Marelui Străjer. 

Să mai ştiţi că M. S. 
Regele, Marele Străjer, 
care Işi iubeşte mult 
fiul, a alcătuit o clasă 
specială, cu elevi de 
ârsta Lui şi cu profe- 


Măria Sa Voevodul Mihai, în excursie. sori aleşi. 
Clasa are 12 elevi; 
IUBIȚI STRĂJERI dar ei nu sunt luaţi la voia în- 
tâmplării. 
Intrerupem azi explicaţiile cu Majestatea Sa Regele a ţinut 


privire la străjerie, dată fiind ca Voevodul să aibă colegi de 
importanţa acestei zile, pe care clasă, fiii acestui neam peste care 
noi, ca străjeri, nu trebue s'o va domni mai târziu şi ei repre- 


trecem nesărbătorită. zintă ţinuturile româneşti, fiind 
Toată Tara, dela mic la mare, lotdeodată cei mai harnici copii. 
simte azi o nespusă bucurie. Aşa dar Marele Voevod învaţă 


carte cu camarazii Lui, unii din ei 
fiind săraci. 

Profesorii acestei şcoli depun 
o muncă foarte mare, pentru ca 
să dea Voevodului o pregătire cât 


"ma : ERAT, z i 2 e- ATNA è IL] + 
Tronului României. mai completă, mai temeinică şi D M: 
Sărbătorim aşa dar, pe Camaradul mai aleasă. é 


Sărbătorim în ziua de 25 Octom- 
brie, iubiți străjeri, aniversarea 
5 naşterii M. S. Marelui Mihai 
Voevod de Alba-Iulia, Moştenitorul 


Din toate colțurile țării 
toare — străjeri, de pretuti 
în cale. Cu feţe vesele g 
urare, când neamul tot se 
Măriei Tale. 


Copii, în a căror priv 
soglindeşte, Iti urează, vlă. 
Fiu al Celui ce falnie țara 
mult să ai în viața pe car 


Pe Intemeietorul Carol, 
torul, pe Ziditorul Car 
minunate, când azi copii 
întreg poporul, să-Ți strige 
Sănătate!“ 


Fotografiile sunt reproduse din Bule: 
M. S. Marele Voevod Mihai dă raportul d-lui Maior adjutant Teofil Sidorovici, comandantul grupei cu aprobarea Direcțiur 


DIMINEAȚA = za d 
* > COPIILOR astă 8 


(cătunul — di rii NE | i j 


BRE sae Vo) 
“MBa 
% arna-iult® 


iriei Tale 


cu sufletul în sărbă- 
ndeni, Iti ies cu flori 
i vin să-Ti facă azi 
bucură de naşterea 


ire iubirea de neam 
stavrule mândru regesc, 
ne-o cârmuește, noroc 
e lângă ei i-o doresc. 


pe Ferdinand Intregi- 
pl să-l ai ca pilde 
i vin, şi-odat cu ei 
străjereşte: „ Voevoade, 


linul şi Almanahul Străijii Ţării 
ii Propagandei. 


9 


Şi să ştiţi digi străjeri, că 
Voevodul înva e oarte bine. 

Impreună cu 2dolegii, umblă 
prin toate colțurile ţării, prin 
munţi, pe văi, prin sate şi oraşe. 

Nu uită niciun loc istoric, 
pe care să nu-l viziteze. Dar 


nu numai cu învăţătură se ocupă 
deşi este fiu de Rege, a muncit 
în atelier şi a lucrat la rând 
cu lucrătorii. A învăţat să con- 
ducă singur maşina. 

Impreună cu colegii, 
fost ziua sădirii pomilor, a săpat 
şi a sădit pomi la rând cu 
ceilalţi. Invaţă de toate şi nu uită 
că are o mare misiune în viitor. 

la parte după cum vedeţi în fotogra- 
fii, la exerciţiile străjereşti. Cunoaşte 
foarte bine dansurile şi cântecele 
noastre naţionale. 

Pentru aceasta, azi 25 Octombrie 
1938 când aniversăm 17 ani dela 
naşterea Voevodului nostru, se cade 
să fim veseli şi să ne rugăm pentru 
sănătatea Lui. 

Uniţi în cuget 


and a 


și în simţăminte, 


de dragoste şi respect față de Patrie 


3 


La inaugurarea Lunei Bucureștilor. 


şi Tron, să rugăm Cerul fierbinte, să 
hărăzească M. S. Voevodului Mihai, viaţă 
lungă şi glorioasă şi vrednicie de a scri 
în Cartea Neamului, fapte mari ca Mihai 
Viteazul, căruia îi poartă numele, - 
pentru binele neamului şi a țării. 


Trăiască M. S. Regele Carol al II-lea ! 


Trăiască M. S. Marele Voevod Mihai 
de Alba - Iulia. 


Sănătate ! 
V, GHEŢEA 


Comandant Străjer 


ie 
> 


A ENARE AA 


M. S. Marele Voevod Mihai prins în horă la Mânăstirea Putna. 


"A AER 


Ci j 3 -- BA Pg 


RE E TE i E PR IE i A, 
bi GAS A TOS ar 


E DOL 


r PI r my EEr PRE IF F RR LOE ' 
IN A TSART or TE PPE PEPSI PIE 
e A i a ar" i aP AN NDI E WEA $ - i 


CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE 
ein aa o e a OS a Es 6 aa 5 38 07) 
USCAREA POMILOR 


Un inginer cehoslovac K. Strogl, 
a pus de curând la punct un procedeu 
interesant, destinat să apere lemnul 
împotriva putrezirii. Pentru aceasta, 
e nevoie în primul rând să cojim 
pomul încă în stare vie şi numai 
după aceea să-l tăiem, atunci când 
frunzele sunt complect uscate. 

Savantul ceh a ajuns la această 
descoperire în urma unui raționament 
relativ simplu. El şi-a dat seama că 
atâta vreme cât posedă intacte frun- 
zele, arborele poate continua să 
respire şi să asimileze, pe când, 
dimpotrivă, lipsa unui înveliş protec- 
tor, îl expune acțiunii căldurii şi 
luminii, ceea ce provoacă o uscare 
progresivă. Tăiat după ce e bine 
uscat, trunchiul furnizează un lemn 
foarte rezistent. 


Putrezirea rapidă a lemnului se 
explică prin mai multe cauze. 
Principala se datoreşte prezenței în 
fibrele lui a unor substanțe organice 
ce slujesc ca hrană ciupercilor, care 
atacă lemnul. Or, scoțând scoarța 
arborelui împiedecăm oarecum dru- 
mul prin care aceşti paraziți pătrund 
în trunchiul copacului. Pomul astfel 
tratat, este nu numai uscat, ci şi 
perfect sterilizat. Cu alte cuvinte, 
realizăm un fel de „mumie vegetală“, 


care întocmai ca şi mumiile animale 
poate fi conservată oricât de multă 
vreme, şi rezistă la intemperii. 
Procedeul pomenit e destinat să 
fie aplicat mai ales bradului şi 
fagului, adică pomilor al căror lemn 


este mai puțin apreciat de construc- 
tori. Intr'adevăr, mărind „rezistența 
lemnului i se acordă un fel de 
nobleță, care îl fac comparabil cu 
lemnul de lux. 


(Prelucrare de ADRIAN ROTARU) 


CEL MAI VECHI MUZEU DIN LUME 


Cel mai vechiu muzeu din lume 
îl posedă oraşul Hara, fostă capitală 
a Japoniei. Este stabilit fără putință 
de îndoială, că acest muzeu a fost 
întemeiat în anul 756. De atunci şi 
până astăzi, muzeul a rămas neschim- 
bat, niciun obiect nou ne mai fiindu-i 
adăugat colecției. In tot cursul anului 
este închis şi o singură zi doar, în 
primăvără, poate fi vizitat de public. 


In această epocă vine regulat şi o 
comisiune trimisă de autorităţi, care 
are datoria să constate dacă toate 
obiectele sunt la locul lor şi nimic 
nou nu a fost adăugat. 


Muzeul posedă vreo opt mii de 
obiecte. In orice caz ele datează 
dinainte de anul 756, deci de pe 
vremea dinastiei împăratului Şomu 
şi a împărătesei Kovmo. Multe din 


comorile acestui muzeu sunt obiecte 
decorative, făcute într'un fel cum 
nu s'a mai uzitat de atunci. Lucrări 
în lemn şi lac, mobile superbe, 
emailuri nepreţuite, stofe superb 
brodate şi vopsite, arme mestru 
împodobite, sunt păstrate acolo. 

Unele provin din China, altele 
sunt de origină coreană..Mare parte 
din piesele muzeului dovedesc o 
influență de artă străină. Foarte 
des sunt reprezentaţi elefanți, cămile, 
vânătorile de tigrii, ceea ce dovedeşte 
o influență venită din sudul Asiei. 
Alte obiecte denotă urme din arta 
persană, pe când altele poartă sem- 
nele evidente ale influenței greceşti 
şi a celorlalte state mediterane din 
acea vreme. 

Cum se presupune, că toate piesele 
acestui cel mai vechi muzeu al lumii, 
sunt confecționate de  Japonezi, 
aceasta este o dovadă că fiii Soarelui 
îşi desăvârşeau cultura în țări în- 
depărtate, ceea ce denotă că dorința 
de învățătură care caracterizează şi 
astăzi poporul japon, era foarte 
desvoltată de  Japonezi şi acum 
douăsprezece veacuri. 


(Prelucrare de ADRIAN ROTARU) 


Mămăligă Vodă a fost porecla 


domnitorului Grigore Calimache 


LACUL MINUNE 


In insula Kildin din Oceanul 
Ingheţat arctic, în apropiere de 
coasta Murman, se află un lac, cu 
o structură extrem de ciudată. 

Intr'adevăr, apa acestui lac cu- 
prinde suprapuse cinci straturi 
deosebite, care însă nu se amestecă 
niciodată între ele. In partea 
superioară avem astfel o pătură de 
apă dulce de o grosime de aproape 
un metru. Dedesubtul ei urmează. 


un alt strat de apă sărată. Mai 
„adânc se găseşte o pânză de apă 


marină sărată. i 
La o adâncime de 12—13 metri 
există un strat roşiatic, a cărui 
culoare e datorită unor bacterii roşii. 
Insfârşit, la fund apa e otrăvită 
de hidrogen sulfurat. Faptul bizar 
că aceste diverse straturi nu se 
amestecă niciodată între ele, este 
explicat de unii specialişti prin 
părerea că ar exista o anumită comu- 
nicație între acest loc şi marea 
apropiată, comunicație prin care se 
infuzează necontenit apa sărată. 


ARBORELE URIAȘ 


Există în lumea aceasta un arbore, 
care creşte în Oceania şi ajunge la 
o înălțime de 160 metri. Acest fel 
de arbore se numeşte eucalipt. 

Bisericile şi turnurile cele mai 


înalte ale oraşelor noastre s'ar putea 


ascunde întregi sub ramurile lui, 
căci se găsesc unii eucalipți cari 
n'au ramuri decât dela 150 metri 
în sus! 

Ei sunt aşa de groşi, încât în 
scorbura unuia au putut să intre 
trei călăreți, cu cai cu tot şi să se 
întoarcă înapoi fără să descalece. 
Copacii noştri, de câțiva metri 
lungime, ar fi alături de eucalipţi, 
ca nişte frunze subțiri... 


23.000 de rândunele in aeroplan 
spre tările calde 


O societate vieneză pentru 
protecția animalelor a prins astă 
toamnă 23.000 de rândunele, cari 
întârziaseră să-şi ia sborul. Cum 
toate erau bolnave şi amenințate să 
moară de frig, rândunelele au fost 
aşezate în colivii mari şi transportate 
într'un aeroplan la Veneţia. Dar nu 
toate au rezistat, pentrucă 20 la sută 
au murit în drum. 

Ajunse la Veneția, unde li s'a 
pregătit un prânz special, rândunelele 
au fost eliberate. Au ciripit o zi 
întreagă sub soarele cald al Italiei 
şi au pornit-o în sbor spre țările 
de Sud. `- 


10 


| 


. = 
7 


pe 


zece pacheţele sub braț 


rugător. 
— Steluţe, steluțe, 


a ere 
moase! 

Toți însă treceau grăbiţi prin fața 
ei fără a o privi-măcar. Intristată, 
copila porni încet în susul străzii. 
Nu vânduse nici azi decât patru 
cutii. Abia câştigase un sfert de 
pâine. Iar se va duce fără vânzare 
acasă şi iar îi va striga tatăl ei cu 
vocea răguşită de băutură: 

„Nici azi mai făcut nimic leneşo! 
Păi de, ce naşte din pisică şoareci 
mânâncă! Ştia prea bine ce înseamna 
vorbele astea. Pisica era mămica. 
Fetiţa oftă adânc. Eh, dac'ar trăi 
mămica, n'ar mai tremura ea prin 
ger. Se opri deodată. Rezemat de un 
burlan de streaşină un băețaş mai 
mic decât ea plângea cu sughițuri. 
Se apropie de el. 

— De ce plângi? îl întrebă cu- 
rioasă. 


Copilul o privi mirat cu fața udă 


de lacrimi. 

— De ce plângi? întrebă din nou 
vânzătoarea de steluțe. 

Incet, acesta ridică de jos o cutie 
de lemn. 

Uite-te! 
ramea. + 3 

Un tovarăş de suferință gândi fe- 
tița privindu-l cu milă. Poate mai 
sărac decât ea. Bietul, nu avea pe 
el decât o hăinuță subțire şi drept 


n 


N'am vândut nici o ca- 


ICA vânzătoare cu cele 


îmbia trecătorii cu glas 


doamnelor, steluțe fru- 


încălțăminte nişte 
bocanci foarte 
mari, numai găuri. 

— Tu n'ai ma- 
mă? îl iscodi ea. 

— Niċi mamă, 
nici tată. 

— Cine te îngri- 
jeşte atunci? 

_— Nenea Spiru, 
da zice să câştig, 
că sunt băiat. 

_— Mâncare nu 
vrea să-ți dea? 

— Ba îmi dă. 

— Atunci de ce 
plângi? N'ai vân- 
dut azi, vinzi mâi- 
ne. j 

. — Pen'că mi-e 
tare frig şi vreau 
să-mi iau d'un 
franc pâine. 

-— Numai pen- 
tru asta plângi? 
De ce nu te duci să 
te culci acasă?. 

— Da eabiaopt 
şi nu mă primeşte 
până la unspece. 

— Şi ţi-e foame 
i rău? 

— Imi vine să 
plâng... şi micul comerciant se porni 
din nou pe plâns. 

— Nu mai plânge, îl certă vânză- 
toarea. Uite, eu n'am bani, că i-am 
lăsat acasă şi n'am mai vândut ni- 
mic, dar facem altceva. Tu roagă-te 


lui Dumnezeu să vând eu o cutie 


de steluțe şi dacă ai noroc îți iau pâine 
„— Imi dai un franc pentru pâine? 
Vrei o caramea? 

— Nu vreau nimic, dar îţi dau 
numai dacă vând. Orfanul râse în- 
veselit. 

— Mă rog frumos, da-mi dai? 

— ţi dau, nu-ţi fie frică, râse 
buna fetiță şi voi să se avânte cu 
marfa ei în mulţime. Dar nici unul 
nici altul nu observaseră cum o 
doamnă frumos îmbrăcată se oprise 
curioasă lângă ei şi le ascultase toate 
vorbele. Ea strigă deodată către vân- 
zătoare. 

— Fetiţo, ai steluțe? Aceasta se 
întoarse uimită de norocul orfanului. 

— Am doamnă, steluțe frumoase! 

— Câte cutii ai de vânzare ? 

— Zece cutii, doamnă. 

— Cu cât mi le dai pe toate? 

— Trei zeci de lei doamnă, răs- 
punse fericită fata. 

Doamna îi dădu banii, luă cutiile 
şi se depărtă câțiva paşi. Cei doi 
copii nici nu luară în seamă, că ea 
se oprise din nou. 

— Iată-ţi leul. Ţi-aşi fi dat şi doi 
acum dar nu pot să spun, că am 
cheltuit doi lei. Micul înfometat luă 
recunoscător moneda şi fugi spre 


VÂNZĂTOAREA DE STELUŢE 


făcătoarea sa privi zâmbind în urmă-i. 

Işi îndesă apoi banii în buzunarul 
paltonului şi porni gândindu-se la 
sobița de scasă pe care o va aprinde 
curând. Nu făcu însă nici doi paşi 
şi o mână înmănuşată o atinse pe 
umăr. Speriată, se întoarse dar îh- 
tâlni faţa surâzătoare a doamnei. 

— Unde te duci acum? o întrebă. 
: — Acasă doamnă. Mi s'a făcut 
frig pe stradă. 

— Il întrebai adineauri pe miti- 
tel... Dar tu ai mamă? 

— Nu doamnă. De doi ani a murit. 

— Din ce trăeşti? 

— Din ce câştig şi din ce mai 
îmi dă tata. ; 

— Dacă ţi-e frig, de ce umbli atât 
pe gerul acesta? 

— Sunt săracă. Trebue să fac ceva. 
Nici tata n'are bani. . 

— Dacă eşti săracă de ce dai bani 
băiatului. 

Copila lăsă ochii în jos apoi răs- 
punse după o clipă de codire. 

- I-am dat doamnă, pentrucă... 
pentrucă el este mai sărac decât mine. 
Mi-a fost milă. Eu nu sunt chiar 
copil, dar el era mai mic şi îi era 
foame... 

— Iţi plac copiii mici? 

— Imi plac doamnă. 

— Am şi eu un copilaş de doi i 
ani. Vino cu mine să ţi-l arăt. 

Copila o privi uluită, dar doamna = 
repetă îndemnul şi luând-o de mână 
chemă o maşină în care se urcară. 
După câtva timp scoborâră în fața 
unei case mari. Când intrară i se 
păru că visează şi se temea de sfâr- 
'şitul visului. Acum doamna o purtă 
prin nişte odăi ca cele din cărţile 
cu poveşti. Numai covoare, tablouri 
şi lucruri frumoase. 

Intrară într'o cameră în care toate 
erau vopsite în alb unde întâlniră 
o femee care ținea în braţe un co- 
pilaş, ca o păpuşe mare îmbrăcată 
în dantele. ` 

Iți place copilaşul meu? întrebă 


- doamna, 


— Imi place doamnă, e ca un în- 
geraş, răspunse încet fetița. 

— Dacă-ţi place, ai să rămâi la 
mine. Am să-ți fac hăinuţe frumoase 
şi n'ai să mai umbli prin frig. Sin- 
gura ta grije va fi copilaşul. Vrei? 

Drept răspuns copila îi căzu la 
picioare plângând. 

— Asta nu-mi place, râse doamna. 
Te-am adus la mine ca să nu mai 
plângi. Mai bine vezi dacă te place 
dumnealui, care cam plânge ca şi 
tine. Hai spune-i ceva să râdă. Cu 
lacrimile fericite în ochi vânzătoa- 
rea de steluțe luă copilaşul în brațe 
şi începu să declame cântând 
„Stelu-ţe, steluțe, pentru copilaşi 
frumoşi!“ l 

Mititelul izbucni într'un râs ar- 
gintiu şi bătu din palme căsnindu- 
se să repete ,„,Telu-ţe, telu-țe!“ 


„cea mai apropiată brutărie. Bine- ROVIN 
POVESTEA CU „STELUŢE': 
E TRISTĂ, DREPT VĂ SPUN. 
IN SCHIMB EA TE INVAŢĂ. 3 
COPILE SĂ EEI BUN. 


TARA PITICILOR ȘI 


TARA LUI 


U mai citesc poveşti! — a hotărât deunăzi 
Nicuşor. Acela care scrie poveştile crede 
că noi copiii, suntem proşti şi nu luăm 
seama la minciunele pe care ni le spune. 
„Nu spun, că nu e frumoasă povestea cu 
pustnicul Daniel. Aş ţine mult chiar, 

să rătăcesc şi eu odată într'o pădure, ca să-l pot în- 

tâlni, să-l aud vorbind blând... dar ce culoare are 
barba lui? 

Acu, de culoare nu mai spun nimic. N'o ştiu—şi 
pace! Dar cum să mi-l arate pe pustnicul Daniel, aici 
cu barba până la brâu, aici până la pământ şi dincoace, 
ia, o barbă de moşneag oarecare! 

Dacă-i aşa, poveştile sunt nişte minciuni gogonate. 

Poate că pustnicul Daniel nici nu are barbă. O fi 
spân... Am să las casă şi masă şi mă duc în pădure 
singur că nu mi-e frică“. 


pe DOANA 
c 


+ 
+ + 


Oraşul rămânea în urmă şi 
casele nu se mai vedeau. 
Nici ţipenie de om, nici lă- 
trat de câine... O cioară striga 
cron-cron-cran-con şi mi se 
urca, pieziş. Iarăşi se lăsa 
în câmpie şi iar, pe aici 
încolo, în sus. Se ducea 
spre oraş. 

Nicuşor văzu de departe 
pădurea, cu trunchiurile de 
copaci drepte alăturea ca 
nişte voinici. Intr'o fugă fu 
lângă ei. Intră în pădure 
cântând de bucurie. Imbrăţişa 
copacii şi încerca trunchiu- 
rile: pe care s'ar putea urca. 

Acum făcea tumbe printre 
copaci. Din tumbe în tumbe, 
ajunse în inima pădurii, unde 
soarele nu mai avea putere să 
pătrundă, şi era întuneric. 


„Trebue să mă duc acasă“ 
hotărâ Nicuşor, speriat de 
atâta linişte. S'ar fi întors 
acasă, dacă n'ar fi auzit foş- 
nete uşoare: 

— Cine este?— întrebă el speriat, abia stăpânindu-şi 
spaima. 

Glasuri melodioase răspunseră: „Noi suntem, piticii 
din barba pustnicului Daniel“. 

Dacă află aşa, Nicuşor se îmbărbătă şi le vorbi ca 
unor prieteni de joacă. 

— Şi ce faceţi voi aici? 

— Ne jucăm toată ziua în pădure — vorbi unul 
mai răsărit. 

Ştiai numaidecât că nu-i altcineva decât voevodul 
piticilor. 

Nicuşor nu vedea încă pe nimeni. Piticul vorbea 
înainte şi îi spunea decenu pot fi văzuţi de oameni. 
Nicuşor ar fi vrut să-l întrerupă, ca să-l întrebe de 
barba pustnicului. Dar piticul nu mai contenia. 

— Acum pustnicul Daniel se roagă pentru noi şi 
pentru copii. Barba lui deasă şi încâlcită trebue să 
se fi strâns mult. Azi e frumos în pădure şi am plecat 
mai toţi piticii. Am rămas numai câțiva, ca să-i fie 
de ajutor pustnicului. Tu te gândeşti acum la el? 


Smeul a fost Cinoscut de chinezi şi a fost inven- 
tat după -anul 206 i. Hr. de către generalul Han-Sin 


NICUŞOR 


— Desigur că mă gândesc! 

— Atunci să ştii că firul tău... 

— Al meu? 

— Cum nu ştiai! Fiecare copil are un fir în 
barba lui. 

— Ce culoare are firul meu — se grăbi Nicuşor. 

— Dacă te grăbeşti, aşa cum nu mă vezi, nici n'o 
să mă mai auzi —- îi răspunse piticul mângâindu-şi 
bărbița. (Căci avea şi el o bărbiță—un smoc de fire). 

Nu mă întrebaţi de ceilalți pitici? Ei se jucau de-a 
v'ați ascuns printre copaci. Unul mai hoțoman s'a 
ascuns în mâneca lui Nicuşor. 

Cum am spus, voevodul piticilor îşi mângâia bărbuța. 

— Firul tău, Nicuşor dragă, s'a legănat ca de un 
vânt. (Şi vorbă să fie, unul dintre piticii rămaşi pe 
lângă pustnic, se dă acum în firul tău ca în scrânciob). 

Piticii străjeri i-au dat de 

veste  pustnicului. El îşi 

aduce aminte de tine şi te 
binecuvântează. Ai să creşti 
mare şi frumos. 

Nicuşor bătu din palme de 
bucurie. 

(Piticul din mâneca lui 

- întindea un dans drăcesc pe 
latul brațului lui Nicuşor. 

Şi ceilalţi pitici jucau pe 

rând iar pe cel din mânecă 

nu-l mai găseau). 

Potolindu-se, Nicuşor voi 
să întrebe ce culoare are 
barba pustnicului, dar nu 
cuteza. 

Ințelegător, aşa cum se 
înțeleg oamenii buni între ei, 
voevodul piticilor îi şi răs- 
punse, fără întrebare: 

— Ce crezi tu că barba 
pustnicului e albă sau neagră 
sau de altă culoare? Barba 
lui trebue să fie pe placul 
tuturor. Ea are toate culorile 
din lume. Fiecare fir e altfel. 

— Georgică ce fel de fir 
are? 

— Jar mi te repezi?... 
Nicuşor plecă fruntea. Se 
gândi acum la firul lui, pe 

care nu-l vroia nici negru nici roş, nici albastru ci 
de o altă culoare de nespus, pe care o văzuse el 
totuşi, în vis. Da, da, în vis. Şi cerca s'o vadă şi acum. 

Era târziu. Paşii serii erau aproape şi piticul încetă 
vorba. „Trebue să ne întoarcem acasă“. 

— Unde acasă? — întrebă Nicuşor. 

— Cum unde? După cum ţi-am spus, în barba 
pustnicului Daniel. Acolo e țara noastră. 

„Halal țară! se gândi Nicuşor. „Să vedeți voi țara 
mea!“ Dar uită gândurile acestea, căci acum, ca într'un 
film văzu cele ce urmează. 

Voevodul piticilor sună de trei ori din corn şi toată 
piticimea răvăşită în pădure se strânse grămadă. La 
urmă de tot, piticul din mâneca lui Nicuşor țâşni şi 
el în capul unuia şi de acolo, dintr'o tumbă peste 
capetele tuturor, căzu în picioare, în fața voevodului 
şi se plecă: — La ordin, Măria-Ta. 

— Hai treci în rând! 

Dacă plecau piticii, păsările începură a le cânta. 
Piticii erau aşezaţi toți în rând şi acum auzeai numai 


12 


Š 


zumzetul paşilor lor mărunți 
furnicând pământul şi co- 
manda voevodului: „Un-doi, 
un-doi... drepțil. 

Erau departe, dar Nicuşor 
îi mai vedea, ca prin ochelari. 

Afară de pitici nu se 
vedea decât ceva neînțeles 
la început. Nicuşor desluşi 
însfârşit barba pustnicului. 
Culori nemaivăzute luceau şi 
luminau în întuneric. Voe- 
vodul se aşeză primul, în 
mijlocul bărbii. De acolo 
comandă ruperea rândurilor 
şi piticii toți năvăliră la 
barbă. Se cățărau şi se cio- 
rovoiau în barbă, câutându-şi 
locurile prin desişul firelor 
încâlcite. In timpul acesta, 
barba se răsfira în toate 
părțile şi firele se descâlceau. 
De unde la început barba 
era strânsă cât a unui moş- 
neguț, acum ținea până la 
pământ, în mii şi mii de 
sclipiri, cu mii şi mii de 
ochi ce dau să ațipească. 

Foarte curând se făcu 
tăcere. Era noaptea şi desigur 


— „Culcă-te, trepăduşule, 
că n'ai să te poți scula di- 
mineață“. Piticul făcu un 
salt până la culcuşul lui şi 
arătă firul. — Stă țeapăn şi 
nu mi se pleacă. Nu mai pot 
de somn. Dar geană de geană 
nu se prinde. 

Atunci pustnicul duse mâi- 
nile amândouă sub cap la 
ceafă într'o încordare şi săl- 
tându-se, chemă cu voce 
de bas: 

— Nicuşor! 

Nicuşor se cutremură. 

— Du-te acasă Nicuşor şi 
te culcă. Nu-l mai chinui pe 
bietul pitic. Şi firul tău, 
firul tău păleşte. Culcă-te, 
Nicuşcr, să se aplece şi firul, 
să-şi culce ciolanele. 

Nicuşor mai trase odată 
cu ochiul şi văzu că piticul 
fără somn era tocmai cel 
din mâneca lui, iar firul 
țeapăn mare altă culoare 
deciit cea văzută de el în 
vis. Spuse piticului „la re- 
verlere“ şi mulțumit de tot 
ce aflase, o luă la galop 


că şi pustnicul adormise.Pitici nici vorbă. Sforăiau spre oraş, fuga acasă stinse lumina şi se culcă, de 
în cor. Unul numai se plimbă ca un lunatec prin milă ce avea pentru bietul pitic. 
țara lui, pe spinările celorlalți. Ajunse la bărbia 


pustnicului. Pustnicul clipi şi încruntă privirea. MARCEL MARCIAN 


"vV 


Shirley lucrează pentru păpuşa ei 


Micuța Shirley 
Temple (se citeşte: 
Şirlei) se pregăteşte 
să-şi îmbrace păpuşa. 
Vreţi să vedeţi ce: 
lucrează ? Faceţi ce 
vă spun: 

Tăiaţi cu foarfe- 
cele acest desen 
împrejur: îndoiți-l 
apoi întrun anumit 
fel.. Veţi avea la 
început un plic. Insă 
după felul în care 
„veţi îndoi cele patru 
părți, veți obţine: 

1. Shirley se pre- 
găteşte să taie un 
tipar. 

2. Shirley a tăiat 
tiparul unei fuste 
de păpuşă. 

3. Shirley a tăiat 
fusta şi bluza pentru 
păpuşa ei. 


N. B. Jocul acesta 
nu intră in concurs. 


PE CEI CE LECŢIILE-AU FĂCUT, 
NOI ACUM II POFTINM 
IN PAGINA DE „JOC $I- JOACĂ” 
REPEDE SĂ NE'NTĂLNIM. 


a Pa A3 


A 
Azi 
< 5 
7 
E E 
mada . > p > A 
sos im T TE A e Trupo 3 „La l 


„Prinţule, opreşte-i până venim noi, căci mă duc 
să dau de veste“. 


El va striga, dar nimeni nu se va mişca din cetate. 


Soldaților, cari se vor îmbrăca în haine duşmane, le 
veți da ordin să tabere asupra lui şi să-l lovească 
fără milă. 

Lucrurile se petrecură aşa cum rânduise nobilul 
cel rău. Dar în clipa când fu atacat, Wiliam, amin- 
tindu-şi de bătrânul Bartolo, scoase oglinda din 
buzunar şi, gândindu-se la o oaste de cinci mii de 
voinici, privi în ea, spunând de trei ori: „Ajută-mă, 
oglindol''. La aceste cuvinte, un fum se înalță în 
jurul său şi când se spulberă în văzduh, cinci mii 
de călăreți înarmaţi se aflau alăturea de el. 

— La ordinele tale, cavalere Wiliam strigară în cor. 

Inspăimântați, cei douăzeci de soldaţi se întoarseră 
în galop nebun, înapoi spre castel. Escobald, care 
văzuse din turn cele ce se petrecuseră, dădu ordin 
spumegând de mânie ca toată armata sa să pornească 
contra lui Wiliam, iar el însuşi, îmbrăcat cu armura 
de război, se aşeză în fruntea oastei sale. Oştirea lui 
Escobald era de douăzeci de mii de oameni. Dar a 
fost de ajuns ca Wiliam să mai ceară odată ajutorul 
oglindei fermecate şi douăzeci de mii de viteji apărură, 
ca din pământ, să lupte pentru el. Bătălia fu crâncenă. 
O luptă corp la corp, călare şi pe jos, se încinse 
între cele două armate duşmane. 

Escobald, simțind că pierde lupta, căuta cu privirea 
locul în care se afla nepotul său. Il zări la marginea 


' şi pre pământ“. 
| 


PĂIANJENUL FERMECAT 


(Urmare din pagina a sa). 


+ 


drumului, luptând cu cinci soldaţi deodată. Galopând, 
veni cu furie nebună spre Wiliam şi strigând soldaţilor: 

„Plecaţi, lasaţi-mi-l mie pe acest viteaz, care se 
crede fără de moarte!“ şi se năpusti asupra lui. Călare 
amândoi, începură să se atace. Unchiul era mare 
meşter în mânuirea lancei, dar mâna nepotului era 
zdravănă şi tot atât de îndemânatecă. Ii era totuşi 
greu lui Wiliam să-l biruiască, deoarece Escobald 
era îmbrăcat de sus până jos în fier, pe când el lupta 
aproape cu pieptul gol, fără nici-un fel de armură 
pe el. Dar tot luptând, ajunse pe marginea unei 
prăpastii. 

— Aici îți va fi mormântul, strigă Escobald deodată 
şi, dând câți-va paşi calul înapoi, se repezi cu lancea 
spre pieptul lui Wiliam. Acesta însă, la timp, se dădu 
cu armăsarul său în lături şi Escobald, nimerind în 
gol, se prăbuşi în prăpastie. 

Soldaţii cari priviseră tot timpul la lupta dintre 
unchiu şi nepot şi nu se amestecaseră izbucniră 
în urale: r 
- — „Trăiască Wiliam! Trăiască 
stăpân!“ -~ 

Frânt de oboseală, Wiliam mulțumi soldaților şi le 
ceru să se retragă în cetate. Rămas singur, scoase 
iconița, o sărută şi îngenunchind, privi, lăcrămând, 
spre fundul prăpastiei. Apoi închinându-se, murmură: 

— *Facă-se voia Ta, Doamne, precum în ceruri aşa 


viteazul nostru 


GEORGE MANOIL 


PADOOOPOROLOROrORROLAORARRORARROORRRRROLOROOOORORLRRoLoLrereeeer Â0000000000000000000000000000000000000000900000PPePPPOPPPRRRORI Perenne nonnen nerra 


FLOAREA 


„VREA U“ 


(Urmare din pag. 7) 


măicuța lui, care sta plecată peste el şi o sărută 
dulce pe obraji. 

— O să fiu cuminte mămico! 

— Dar ce ai făcut Dorele? întrebă măicuța. Nu ai 
făcut nimic. Ai adormit aci pe sofa şi te-am trezit 
acum, căci a venit tăticul la masă. 

— Am dormit? Atunci n'am făcut nici o pagubă? 
Nu am stricat culorile la vopselărie? 


Brazilia a fost descoperită de 
portughezul Cabrol in anul a1 500. 


— Nu! f 
Şi Dorel surâse fericit. 


— Acum te înțeleg mămico, de ce nu este floarea 
„vreau“ pentru copii ca mine. 


Sări jos depe sofa, se duse de se spălă pe-mâini 
şi înainte de a se aşeza la masă îl sărută dulce şi 
pe tăticul, pe amândoi obraji. 


MĂTUȘICA 


100000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000oeeeteeeaoeeee LA iile iiililiriiiii ii itiriii 
. 


~ 
d. 
<- 


CĂPRIOARA 


ORIZONTAL : 1) Frumos animal de pădure, cu picioare 
lungi şi coarne multe la cap.4) Oglinda în care îşi face 
căprioara toalete... 6) „Deoh“ a rămas fără cap şi fără 
picioare! 7) Cincizeci şi două de săptămâni. 9f Câţi ani 
are un cerb cu 8 coarne? 11) „Tap“ fără coadă! 13) Un 
fel de cerb care trăieşte la Pol şi care trage sania 
eschimosului. 15). Animal cu foarfeci la picioare şi cu 
coade la cap. 17) Au puşcă la umăr, traistă şi ogar şi 
sunt mari duşmani ai căprioarelor. 20) Scaunul călărețului, 


pe cal. 21) Mare lac în Asia. 


VERTICAL: 1) Animal de casă, rudă bună cu căprioara, 
însă nu aşa sperioasă. 2) Notă muzicală sau „ren“ fără 
coadă... 3) Al căprioarei este lung şi ascuțit. 5) O jumătate 
de „poză“ 7) Aşa se mai cheamă un decametru pătrat. 8) 
Aluniță (să nu credeți că e „neg“). 10) Soţul mamei. 12) 
Sprintenă ca o căprioară. 14) Tănase are unul mare, şi 
cam şi-l ia la purtare! 16) Este din os şi îl poartă unele 


NN 


RPE S 
Ai 


animale pe cap; după numărul lor se cunoaşte câţi ani să 
are cerbul. 18) Poftim. 19) „Rasă“ numai pe jumătate! | 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA AUGUST 


Alfred - Buc. (10); Cristache I. Virgil-Slăreşti (2); 
Arnold Wecksler - Galaţi(2); Predescu S. Paul-Giurgiu 
(2); Păunescu Virgil - Braşov (9); Ina Bretcov- 
Tighina (6); Manea Ion -Soroca (5); A. Mihăescu - 
Buc. (10); Louise Kristian - Buc. (10); Parhoţi Eugen- 
Chişinău (10); Stanciu M. Petre- Oltenița (10); 
Stroescu Constanţa-Buc. (10); Ionescu G.Emil - Buc. 
(8); Tănase Florea - Buc. (10); Carolina Băcilă-Sibiu 
(7); Dimitrie Lungu - Buc. (10); Mioara Oprescu- 
Ploeşti (10); Reva Alexandru - Buc. (3); Tintescu A- 
lexandru - Cahul (3); Marian Vera- Buc. (10); Paul 
Macsa - Constanţa (10); Ionescu Constantin - Brăila 
(4); Petre Mărfu (7); Popa I. Elena - Băneasa (10); 
Haimovici Paulina - Buc. (4); Pinţescu Adina - Cahul 
(7); Petrescu I. Stelian - Craiova (1); Vanghele Cons- 
tanţa - Buc. (9); Stănculescu I. M.-Craiova (10); Ra- 
„paport Aurel - Buc. (7); Porumb, Vasile - Giurgiu 
(9); Lizetta R.-Buc.(10); Tatiătuad: Eugeniu - Buc. 
(9); Livia Meinicucio - Buc. (5). i 


PREMIANŢII 


Premiul I: Stanciu D. Maria - Romanați. 
II: A. Mihăescu - Bucureşti. r 
III : Popa I. Elena - Băneasa. 


Cristescu Polixenici - Bucureşti (10) ; Moldovan 
Artene - Silhoasa (10); Henlent Paul- Focşani (8); 

- Geta M. Zinveliu - Cluj (2); Adela Sireteanu - Buc.(2); 
Melinte Costel- Bacãu (2); Varga Tiberiu - Sighetul- 
Marmației (10) ; Gruzin şi Valentina Galinani- Chişinău 
(5); Iancu Simion -Soroca (2); Moses I. Andrei- 
Cluj (1); Dumitrescu G. Dan- Buc. (2); Schachter 
Alfred - Suceava (10); Dimitrie Anton - Buc. (10); 

` Ileana Tămaş- Arad (10); Constantin G. Chiţescu- 

Silistra (2); Dumitrescu V. Constantin- Buc. (2); 

Frida şi Simon Beer- Iaşi (2); Niculae Xenopol- 

Buc. (4); Paul Predescu - Buc. (2); Sorescu Vasile - 

Loco (2); Mațchevici Anatolie- Hotin (7); Dinu 

Brafman - Buzău (10); Camil Clarius - Buc. (10); 
Adrian Rotaru - Buc. (10); Erico Ştern - Piteşti (1): 
| 
| 


'Alevra Constantin - Buc. (7); Mihaela Orescu - Predeal 
(2); Mimy Moscu - Buc. (2); Bârlea Stelian - Buc. (2); 
Andrei Gheorghe - Buc. (10); Vladimir Mitică- Buc. 
(3); Florica Teodorescu - Ploeşti (4); Medy Griimberg- 
Buc. (2); Gaby Boboc-Buc. (7); Endreich Harry - 
Buc. (7); Horn Alma- Cernăuţi (5); Ion Aniţan- 
Câmpulung-Bucuvina (5); Savu Petre - Buc. (10); Lia 
Sufrin - Galaţi (7); Giubeanea I. Constantin - Doftana 
(7); Ionescu M. Petre- Buc. (8); Avram M. Dumitru - 
Buc (7); Adrian Bandel- Ploeşti(8) ; George Alexandru- 
Iaşi (7); Leon Gh. Constantin- Huşi (7); George 
Moroianu - Târgovişte (10); Emil Schuster- Buc. (1); 
Gică Covolan - Giurgiu (3); Stela Balomiri - Cluj (3); 
Lucreția Wisinovsky - Buc. (10); Mirela Pătraşcu - 
Buc. (10); Petre A. Constantin- Cluj (7); Petre 
Lăzărescu - Cetatea-Albă (7); Căplescu Stelian - Buc. 


(10); Mioara Marinaş- Galaţi (10); Luca Boris - Orhei 
(2); Gică Rotaru - Galaţi (9); Stanciu D. Marin - 
"Romanați (9); Mihail Al. Urziceanu - laşi (3); Liviu 
Toma Florea- Cluj (3); Aurelia S. Bobos - R.-Vâlcea 
(1); Rothman Harry - Jimbolia (3); Băcilă Carolina - 
Sibiu (3); Alexandru Alimănescu- Buc. (1); Rozalia 
şi Leonora Grünberg - Ismail (2); Melly Kresnansky - 
Bârlad (10); Sara Heller -Craiova (9); Rotner C. 


15 


“Luna Octombrie 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele mon ep 


i 


Dacă revista ţi-a plăcut, a 


citeşte-o iar, dela început. 


e m i E 


5. CHIDUSII 


— Unchiul tău a murit de moarte 
naturală? 

— Nu, domnul meu. L-au căutat 
trei medici. 


Ghidușilă la spânzurătoare 


Nu ştiu prea bine ce a făcut odată 
Ghiduşilă, dar ştiu sigur că a fost 
condamnat la spânzurătoare. In ziua 
execuției fu suit pe estrada unde 
trebuia să aibe loc spânzurătoarea. 
Călăul îi trecu lațul de după gât 
şi apoi începu să tragă de funie. 

Ghiduşilă care până atunci părea 
foarte liniştit, când se văzu ridicat 
în sus, începu să facă semne dispe- 
rate. Călăul, crezând că are de co- 
municat ultima dorință, se opri şi-l 
cobori iar la pământ. Atunci Ghi- 
duşilă supărat îi spuse: 

— Ce ai înebunit? Spânzurătoarea 
ca spânzirătoarea, dar ce tragi aşa 
de sfoară, nu vezi că erai cât p'aci 
să mă sufoci? 


La o conferință 


PLASATORUL: 

— Domnule, conferința a început 
de un sfert de ceas. Vă rog intrați 
încetişor ca să nu deranjați pe 
nimeni. 

— Dar ce, 
lumea ? 


a şi adormit toată 


em ae An PI LI e e ae N n e m m m m m n m î.. e a a o O 


AAAA MATCHUL 


Tot la spânzurătoare 


De data aceasta este vorba de 
Nâzbătică. Este şi el condamnat la 
moarte, tot prin ştreang. Aşa cum 
este obiceiul, cu o zi înainte de 
executare, preotul vine la el şi îl 
întreabă care îi este ultima dorință 
pentru ai fi realizată. 

— Ultima mea dorință, spuse el, 
ar fi să locuiesc, înainte de moarte, 
cincizeci de ani în insula Haway. 


La poliție 


Doi vagabonzi sunt prinşi şi duşi 
la poliţie. 

— Unde locueşti, întrebă comi- 
sarul pe unul din cei doi. 

— Locuesc pe maidanul de peste 
drum. 

— Dar tu unde ai domiciliul, fu 
întrebat celălalt. 

— Sunt vecin cu dumnealui, răs- 
punse vagabondul spre hazul tu- 
turora. 


La școală 


— Ce este o oglindă? 

— O bucată de geam. 

— Nu e deajuns. Ce se mai pune 
unui geam ca să devie oglindă? 

— O ramă. 


De-ale lui Mitică 


— Mamă, întreabă Mitică, 
să'mbrac ciorapul pe dos? 

— De ce întreabă mama. 

— Fiindcă pe față e rupt. 


pot 


i imprimeriile 


Om de caracter 


— Nu, domnule, eu sunt un om 


de caracter. Nu sunt ca aceia 
ce-şi schimbă culoarea cu una cu 
două. 


Foarte simplu 


INVĂŢȚĂTORUL CĂTRE ELEVI: 

— Cine poate să-mi spue ce n'a 
existat acum 50 de ani? 

UN ELEV: 

— Automobilul, aeroplanul, tele- 
fonul şi lumina electrică. 

Un alt elev ridică degetul din 
bancă şi răspunde zorit: 

— „Eu şi frățiorul meu, domnule 
profesor“. 


Dacă 


BIRTAȘUL, CATRE CLIENT: 
— Cred că v'a plăcut mâncarea ? 
CLIENTUL : 

— Da, mi-ar fi plăcut mai mult 
dacă vinul ar fi fost atât de bătrân 
ca găina şi găina atât de tânără 
ca vinul !... 


La școală 


PROFESORUL: 

— Cel mai mare poet englez, Mil- 
ton era orb. Ia spune-mi tu, cel din 
banca întâi, să vedem dac'ai fost 
atent. Ce cusur avea Milton? 

— Era poet! 


SCRIMĂ WMARARARSI 


A 


Adevizăl S. A. Bucureşti 


aT, ee 


PRINȚESA GENOVEVA. — Pe 
vremea de demult, când oamenii 
erau încă pe jumătate sălbateci, 


o hog fn AOA 
= 3 71 ui 
AR Vl 


Aes 
|} 


ERN ri i yg 
BAs az 
eg To p Faai F. 
E he up, A 
E Pare: S aE i 


său Manfrid, care era un flăcău 
voinic şi curagios, şi cel mai bun 
arcaş al neamului său. 


regele barbar Gothon, a învins pe 
regele alaman, un neam germanic, 
Ruginald. Ruginald a pornit cu 


Manfrid prinsese un pui de cerb, 
îl domesticise şi obşnuia să-l între- 
buințeze drept cal, gonind cu el 


întreaga sa familie, spre inima 
pădurilor nerăscolite încă de pasul 
omenesc. Singura sa bucurie era fiul 


III 


prin desişurile pădurii, pe urmele 
vântului. lIntr'o zi, pe când se 
plimba prin pădure, a auzit o muzică 


minunată. Şi cum nu mai pomenise 
niciodată aşa ceva, se apropie de un 
desiş, de unde veneau sunetele şi 


pe cai. Prins de o ură nesăbuită, 
micul sălbatec încordă arcul, intind 
cu săgeta mâna sărmanei fete. Un 
strigât scurt urmă gestului nebun 

i i i=ferul ascuțit 


BIBI pătitindei [tăi ineei] rânind-o. 


privi printre crengi. Ceea ce văzu îl 


minună mult, 
Intr'o caretă minunată se afla o 


Zadarnic l-au căutat cavalerii pe 
răufăcător. Acesta fugise. Prinţesa 
Genoveva, fiica regelui Gothon, fu 
adusă rănită la palat, unde zăcu 
multă vreme bolnavă. Regele hotărâ 
să pornească cu oaste spre pădure 


tânără fată, care cânta la harpă, 
iar în jurul ei şedeau şi ascultau 
alte fete şi câțiva cavaleri, călări 


spre a-l prinde pe făptaş. Intretimp 
Manfrid, care nu era chiar atât de 
rău, plângea amarnic şi se căia că 
s'a purtat ca un sălbatec. 


Va urma 


B 


E 


‘TUS 
t 


gz Ta Te 2 za ———— 7 ct 
Ei Pica 3 SERT izg PARIA BE in FITI 


IEI Cea e Zac 


ii b: ih i A 


CINE A CÂŞTIGAT PREMIILE FABRICEI GERMANDREE - PARIS 


MULȚUMIRI PENTRU COPIII ȚĂRII 


Suntem azi în plăcuta situație de a împărtăși scumpilor copii, — 
cari așteaptă nerăbdători de atâtea zile,-— hotăririle juriului, în ce 
priveşte distribuirea premiilor în bani și obiecte prețioase celor mai 
bune deslegări ale problemelor primului concurs organizat de fabrica 
vestitului săpun  BOBB-Germandrâe—Paris, cu prilejul jubileului «ei 
de 120 de ani. 

lată aci deslegările celor 3 probleme. 


PROBLEMA l-a. In circuitul închis al celor 3 creditori și debitori 
în acelaș timp.—mia de Lei circulă de 2 ori şi astfel se achită 6.000 
Lei cu una mie, care ajunge iar de unde a pornit. a 

PROBLEMA Il-a. Un răspuns scurt: AJUTORUL RECIPROC. 

Sau un răspuns mai cuprinzător: 

„Lâna oilor este o adevărată cameră de alimente pentru păsările 
amatoare de insecte, de aceia aceste păsări se lasă pe spinarea oilor, 
pe care le scapă de insectele parazitare încuibate în lâna lor, serviciu 
pe care oile îl plătesc oferind păsărilor o mâncare gratuită, la o masă 
veșnic pusă. 

-Tot așa mica și nevinovata pasăre Bufag, de aceia se odihnește pe 
spinarea uriașului nasicorn, Rinocerul, fiindcă pe spinarea rinocerului 
trăiesc atâtea insecte, și de aceia camaraderia rinocerului cu a păsăricei 
este utilă amândorora, unuia fiindcă îl scapă de paraziți, celuilalt 
fiindcă-i oferă putinţa de a se nutri fără multă bătaie de cap, și 
fiindcă rinocerul este surd și miop, când vine pentru dânsul o primejdie 
de moarte, mica păsărică, Bufagul depe spinarea lui, cu auzul și văzul 
foarte agere, îl prevestește de pericolul ce se apropie, sburând de pe 
spinarea lui. 

lar florile din mare de aceia se asociază cu viermii 
pentru a se ajuta reciproc în lupta pentru existenţă. 
trăiește în corola Actiniei slujind drept. momeală prăzei din care se 
înfruptă și el. Racul de mare Melia, se folosește de Actineie în mod 
şi mai ciudat, ia câte una în fiecare din foarfecele sale, și pornește la 
vânătoare, ca și când s'ar duce în întâmpinarea vânatului cu câte un 
buchet de flori în fiecare mână. Dar buchetele acestea sunt flori 
otrăvitoare, al căror suc paralizează vânatul și apoi racul împarte 
vânatul cu florile mării, adică cu Actineiele sale. 

PROBLEMA Ill-a. Cel mai bun, mai natural, mai nevătămător mijloc 
de curățenie pentru oameni, animale, rufe, gospodărie. 


și crustaceii, 
Amphiprionul 


Au deslegat toate cele trei probleme: 818 copii. 
‘à u numai două z 7,2127 vi 
FR se numai o singură problemă 19.272: 
Au trimis răspunsuri greșite 14.003 „| 
Numărul total al copiilor cari au luat 

parte la concurs este de . > 31.310 „œ 


- Aci mai jos publicăm lista celor 136 fericiți copii, premiaţi și 
distinși, 

Juriul constituit a avut în vedere la distribuirea premiilor, nu numai 
exactitatea deslegărilor, ci selecționând răspunsurile cele mai bune, să 
se oprească la acelea cari întruneau o serie întreagă de calități: stiluj 
concis și limpede, (căci lungimea, prolixitatea nu-i o calitate) expunerea 
netedă, nu colțuroasă și greoaie, fără întortochieri, dovada că a înțeles 
problemele singur, n'a copiat dela altul, a știut să se folosească de 
ceea ce a învățat la școală. Și aci e momentul să aducem un cald și 
sincer omagiu corpului învățătoresc, care cu atâta tragere de inimă se 
consacră instruirei copilașilor. Progresul e vădit. 

Din multe răspunsuri naive, s'a desprins sufletul de copil nealterat, 
a ieșit la iveală, luminos, nu numai inteligența unui băiețaș sau a unei 
fetițe, dar și humorul din tonul glumeţ, Și însușirile acestea în fașe, 
trebuiesc încurajate, ajutate și stimulate. 

Acestea sunt considerentele de cari au ținut seama membrii juriului, 
cari au cercetat toate răspunsurile și valoarea deslegărilor trimise de 
copiii țării, decernând premiile și darurile fabricei Germandrâe astfel: 
Juriul s'a văzut silit să fracționeze premiile anunţate, fiind enorm de 
mare numărul răspunsurilor satisfăcătoare primite. Astfel: 

PREMIUL | de lei 5.000 a fost împărțit în 4 premii de câte 1.250 
lei la următorii: 1) Mircea Dumitrescu Ploeşti, 2) Școala primară de 
fete No. 2 cl. V-a (48 eleve) Dorohoi, 3) 20 eleve dela școala pri- 
mară Vima Mare (jud. Someș), 4) 20 elevi dela școala primară No. I 
băieți, Hotin. 

PREMIUL || de lei 3.000 se împarte în 4 premii a câte 750 lei la 
următorii: 1) Olga Schina Loco, 3) V. Lev. Caliga Chişinău, 3) 
Simina Lăzărescu Loco, 4), Puicuţa Saizer cu Morel Atanasie și Dorina 
Enculescu Braşov. . 


Darling este fluviul cel 
mai lung din Australia. 


PREMIUL IIl de 2.000 lei se imparte în 4 premii a câte 500 lei la 
următorii: |) Școala de fete No. 2 cl. Prim. Dorohoi. 2) Costelși 
Marioara Duţu, Dumitru Duţu și Andrei Dumitrescu Buzău, 3) Vasiliu 
Costel, Tiberiu Anastasescu și lonescu Virgil, Constanța 4) Rita, Rolf 
și Krut Kessler Bistrița. 

PREMIUL IV de lei 1.000 împărțit în 4 premii a câte 250 lei la: 
Carmen Vasiliu Botoşani, Virginia Rossignon Bucureşti, Petrovici Lică 
Bucureşti, Griga Traian Năsăud. 

CELE 10 PREMII A 500 LEI se împart în 20 premii a câte 250 lei 
la următorii: Victor M. Petrescu și Maria Lăzărescu Boişoara, jud. 
Argeș, Băloiu ` Vasile și Tudorie Nicolaie Sapoca — Buzău, Clăruța 
Velblum Loco, Dan Argintaru Cluj, Dan Dumitrescu, Carmen Sylva 
Constanţa, Dinu și Nicolaie Gallin Focşani, Dudu Vrabia Bălţi, Pica 
și Lenuţa Diaconescu, Piteşti, Ilenuța lonescu Gârcina jud. Neamţ, 
Ștefan Bădulescu Ploeşti, Florica Scorțar Arad, Gheorghe Petruc 
Oradea, Mariana Soiu, Loco, Geta și Claudiu Murariu Lugoj, Gheor- 
ghë Rotaru laşi, Vladimir Pelin Bugaz, Lucian Rennel, Braşov, 
lonescu P. Alexandru Loco, Emanoil Stoica Loco, Maria Chiorean Cluj. 

CELE 120 TOCURI REZERVOARE CU PENIȚĂ DE AUR, primesc 
următorii copii, ca premiu jubiliar dela Fabrica Germandâe Paris. 

Ladislau Gered Aiud, Octavian Zamfirescu, Albeşti-lalomița, Eugenia 


Bozianu Arad, Cezar Bontăș Bacău, Cornelia lonescu Răpeanu 
Bacău, Robert Alistar Gara Băicoi, Elena Ghiban Bârlad, 
lonel Aurel Cioreanu Băileşti, Manoliu Mihai Bârlad, Tulo 


Zissu, Bârlad, Gabriela Bosie Bârlad, Gheorghe Avrămuțiu, Brad, 
Elisabeta Weinberg, Braşov, Clemensa Hrenonschi, Braşov, Roza Gidro, 
Braşov, Dumitrescu A. Marcela, Brăila, Aurica Găină, Brăila, lonescu 
Gh. Mariana, Loco, Mihai Bălășescu, Loco, Lică Căruțașiu, Loco, Pop 
Gheorghe, Loco, Gh. Vintilă Loco, Ganea Maria, Loco, Draia Dorina 
Loco, Viorel Colţescu, Loco, Teodorescu Aristide, Loco, Gheorghe 
Vaida, Loco, Al. Popescu, Loco, Bucur Virginia, Loco, Florescu Radu, 
Loco, Cărare Victoria, Loco, Vasiliev Andrei, Loco, Bulumac lon, Loco, 
Antonescu N. Gheorghe, Loco, Nutzi Ass Loco, Valeriu Vera, Loco, 
Szâni loan, Loco, Săvuț Maria, Loco, Soare Emil, Loco, Pârvulescu 
Claudiu, Loco, Ana Florescu, Loco, Rosescu Tudor, Loco, Claudiu N, 
Loco, Munteanu Alexandru Cozmeşti-Fălciu, Constantin M. Ivan 
Mărunțiş-Buzău. Călinescu Dan, o elevă din Școala No. 39, Dumitrescu 
lonel, Blaj, F. Bernstein, Bălți, Ubțanu loan, Botoşani, Onofrei loan, 
Botoşani, Midvighi Mihai, Buzău, Dinescu loan, Buzău, Aurel Teodo- 
rescu, Buzău, Milescu Stăncuţa, Buzău, Constantinescu C. Gheorghe, 
Buzău, Fifi Preot Popescu Călugăreni-Prahova, Grigorescu N. Gheor- 
ghe, Călăraşi, Ianculescu Ștefan, Câmpina, Cioca M. Elena C.-Lung 
Muscel, Eleonora Stănescu, Caracal, loan Roman Cărbunești-Gori, 
Belcief Hief Belciu Cavarna, Stanca Braha, Cernăuţi, Netea Mircea, 


„Cernăuţi, Amy Andronache, Cernăuţi, Baca Sever, Cernăuţi-Rosa, 


Munteanu Vasile Cerna-Vodă, Coifman Ester, Chişinău, Gherșcovici 
Sioma, Chişinău, Eugenia Burduja, Baroneasa Kemenyi Mikolt, Cluj, 
Maria Morar, Cluj, Rosznyai Elisabeta, Cluj, loan Maier, Cluj, Gabi 
Husser, Constanţa, Sosiade Constanţa, Corabia, Rosica Lillu, Craiova, 
Simion Murgăşeanu, Craiova, Natalia Băleanu, Dej, Puica Ana Grozav, 
Deva, Marcela Haţieganu Diciosânmarțin, Crișan Emil, Dumbrăveni, 
Sora Serghie Bucur, Făgăraş, Dina Șerban, Focşani, Anton Vârlan, 
Galaţi, Lucia Truia, Galaţi, Popescu R. Florina, Giurgiu, Zissu C. 
Paul, Giurgiu, Cornel Costandache, Huşi, Darie Iordache Vasile, Huși, 
Mardare N. Emil, lași, Mihail Dorel, laşi, Jose Smilovici, laşi, Nicolaie 
Pralea, Ismail, Cornelia Antoniu, Ismail, Veturia Costa, Lugoj, Băsceanu 
Mircea, Moreni. Sterenco Cornel, Nadlac, Mircea Moarcăș, Olteniţa, 
Dalia Adreicuț, Orăştie, Solomon Filiarschi, Orhei, Elena Popescu, 
P.-Neamț, lonescu Nina, Ploeşti, Paul Negulescu, Piteşti, Hirsch Sofia, 
Rădăuți, Maria Ciubreag, Roşiorii de Vede, Gheorghe Constantinescu, 
R.-Vâlcea, Stoica Aurelia, Reşiţa, Ignea Rodica, Roman, Enache Virgil, 
Sibiu, Ghenghe Victor, Sighet, Petre |. Dănescu, Slatina-Olt, Stempel 
V. Soroca, Toma Gheorghe, Timişoara, Constantinidi Emil, Târgu 
Mureș, T, Anton Ludovic, Tr. Severin, Amortițu Vasilica, Tulcea, 
Angelescu N. Constantin, Loco, Bebe A. Tatomiră, Dorohoi, Udroiu 
Lucia, Loco, lonescu Al Gheorghe, Loco. 

Separat mai trimetem câte un dar și acelor copii cari au luat parte 
la concurs, dar n'au putut deslega toate problemele, un drăgălaș album 
jubiliar, bogat ilustrat, în opt culori, cu patru note muzicale, în vederea 
celui de al doilea concurs al Fabricei BOBB Germandrâe, de astădată 
concurs muzical la Radio, când se vor împărți copiilor țării din partea 
fabricei de săpun Germandrâe, alte premii în valoare de sute de mii 
de lei. 

Cu acest prilej țin să exprim cele mai călduroase mulțumiri, tuturor 
copiilor pentrucă au răspuns în număr surprinzător de mare la invitația 
mea, să ia parte la marele concurs cu premii și daruri ale Fabricei de 
săpun BOBB Germandrâe, cu prilejul jubileului ei de 120 de ani de 
existență. ; 

Acum să vă vedem la lucru copii, la al 2-lea concurs: — întrecerea 
cântăreților din lumea copiilor la Radio. 

Fiți dar atenți: Duminică 27 Novembrie are loc acest concurs, 

La revedere 


Profesor BOBB 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET E 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE r 


Inserisă sub No. 238 în Regist. Publicațiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Cont cec postal 4083 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcției Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — 


N U 


DRAGII MEI, 


Am primit în ultima vreme o serie de scrisori cari 
m’au uimit. Prin acele scrisori, mi se cereau premii 
de către nepoțeii mei şi ştiţi pentru ce? Intr'una din 
scrisorile mele am dat un exemplu că nu mi se dau 
adresele complete şi am pomenit la întâmplare o 
şcoală „C. Negri“. Ei ce credeți? Mulți dintre citi- 
torii noştri cari învață la acea şcoală, au crezut că 
este vorba despre ei şi îmi cer acuma premii. Repet, 
că puteam numi oricare altă şcoală în locul şcolii „C. 
Negri“. Voiam să dau numai un exemplu. Prin ur- 
mare să ne înţelegem: când apar în revistă numele 
premianților noştri, îi rugăm pe cei despre care este 
vorba să ne trimită adresa completă spre a le putea 


trimite premiul. In ultima vreme au apărut în repe-—| 


tate rânduri numele premianților la concursul de 
jocuri. Au fost mereu câte trei premianți de fiecare 
lună. Pe aceia îi rugăm să ne dea adresa completă! 
Cititorii noştri cari au fost publicați numai la des- 
legători, nu au dreptul la premiu. Cred că de data 
asta ne-am înțeles. 


ISTRĂTESCU EUGENIU. — Scrisorile tale mă 
bucură oridecâte ori le citesc. Imi pare foarte rău că 
nu pot să-ți răspund atât de des pe cât aşi dori. Am 
luat act de dorința ta dea citi romanul „O româncă 
la Polul Nord“. Se pare însă că nu vei avea noroc, 
căci cititorii cari doresc să public romanul fetiţei 
răpite de țigani este mai mare. In chestiunea jocurilor 
trebue să ai răbdare. D. redactor îţi va Siapunde 
personal. 

GĂTEJ GHEORGHE. — Povestirile pe cari mi 
le-ai trimis nu le pot publica, dragul meu. Intenția 
este bună, dar nu este bine realizată. Intâmplări ca 
aceea cu omul care vrea să taie cu briceagul nişte 
copii, nu pot publica. In schimb ai o idee bună cu 
desenele. Voi înființa pagina pe care mi-o ceri. Mi-au 
cerut-o de altfel foarte mulți dintre voi, dar n'am 
avut loc de ea. Peste două săptămâni va fi realizată. 
La revedere. 

VICTOR PETRESCU. — Regret dar nu scriu ni- 
mănui cărți postale. Citeşte rândurile de mai sus cu 
privire la desen. După cum ai văzut ţi-am publicat 
două desene şi mai aştept altele tot atât de reuşite. 
Cu literatura merge se vede mai greu. 

ANTON. TH. LUDOVIC.— Dragul meu, la cartea 
ta poştală, nu am nimic nou de răspuns. Concursul 


acela nu este organizat de noi, aşa că nu avem nici 
un vot acolo. 


NE-AM 


STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


2 OCTOMBRIE 1938 


No. 769 


DE VORBĂ CU CITITORII 


INTELES! 


PUFUŞOR. — Dacă surioara ta îți spune Pufuşor, 
se vede că ştie ea de ce o face. Te pomeneşti că ai 
părul bălaiu, ca un puf de pui mic? Sau îi fi o pi- 
sicuță neastâmpărată? Pufuşorule (iată şi eu îţi spun 
la fel). Mătuşica îți sărută ochişorii şi mai aşteaptă 
veşti dela tine. , 

EMILIŢA SILVA. — l-am scris lui Pufuşor şi 
acuma vii tu la rând. M'am bucurat şi eu foarte mult 
că s'a făcut pace şi mă rog întocmai ca tine lui 
Dumnezeu, ca oamenii să fie buni, să se iubească 
între ei şi să fie îngăduitori. Eşti o fetiță mică, cu 
suflet mare. Să trăeşti. 

ECATERINA CHIRSANOV.—,,O seară de toamnă“ 
este bună şi va apărea, Mă bucur foarte mult, că-mi 
făgădueşti şi alte scrisori. Le aştept. Sănătate! 


M. STANCIU. — In privința revistei nu pot lua 
nici o hotărâre spre a o trimite în Gara Piatra Olt. 
Sunt lucruri care privesc administrația revistei. Jocu- 
rile le-am dat redactorului nostru special. Poezia 
„Toamna“ e bunicică, dar nu este publicabilă. Are 


cuvinte întrebuințate ne la locul lor. 


SAMSON JITNIȚCHI. — Ai dreptate. Micii vân- 
zători de ziare duc o viață foarte grea. Voi publica 
bucata pe care mi-ai trimis-o. 

MĂTUȘICA 


A APĂRUT 


( 
E DE STRĂJER 


de RADU ŢURCAN 
cel mai frumos roman din viața străjerească. 
Aventurile a 3 străjeri cari cutreeră 


munţii Bucegilor, înfruntând pericolele 


văilor prăpăstioase acoperite de nămeți, 


PN a a aj 


pentru salvarea comandantului lor. 


Cel mai frumos cadou pe care-l puteţi oferi copiilor 
voştri, odată cu inceperea anului şcolar, este volumul 


SUFLET DE STRĂJER 


De vânzare la toţi librarii şi depozitarii de ziare din ţară, 
precum şi la editura autorului, str. V. A. Ureche 23, Bucureşti 


Preţul Lei 30. 


SALUTUL STRĂJERESC 


DRAGI STRĂJERI, 


Să vorbim astăzi despre salutul 
nostru străjeresc. Poate şi voi v'aţi 
întrebat: Ce înseamnă ridicarea a- 
ceasta a mâinilor în sus, în loc de 
bună-ziua? 

De ce nu mai scoatem pălăria sau 
şapca de pe cap şi să salutăm pe 
domnii profesori ca până acum, cu: 
bună-dimineaţa, bună ziua, bună- 
seara. 

Da! Aveţi dreptate. Să recunoaş- 
tem, că acest salut era câteodată 
chiar frumos. 

De exemplu: 

Când mergeai la şcoală de dimi- 
neață, gândiți-vă că trecea cineva 
pe lângă voi şi vă spunea: bună 
dimineața. 

Ce însemna aceasta? 

Că el vă ura dimineață bună, adică, 
să vă meargă în această dimineaţă 
bine; să ajungeţi binişor la şcoală, 
să învățați bine, să fie timpul fru- 
mos, şi altele. : 

Iată deci dragi străjeri, ceea ce vă 
ura prin „bună dimineaţa“. À 

Dar când mai târziu, un coleg vă 
întâlnea pe stradă şi vă 
spunea: „bună ziua“, ce 
însemna? i 

Că toată ziua să fie 
frumos, să fiți ocrotiți 
de rele, să ajungeţi să- 
nătoşi acasă, să învăţaţi 
bine,adică, toată această 
zi să vă meargă bine. 

Şi era frumos acest 
salut: „bună-ziua“. 
„Bună“, îți răspundea 
celălalt. 

Şi cu bună-seara la 
fel. y 

Dar dragi străjeri, ia 
închipuiți-vă voi că 
mergeați pe stradă, aşa 
după masă, pe la orele 4. 

Vara e mai lumină; 
iarna e aproape întu- 
neric. 

Intâlniți un om. Tre- 
bue salutat, căci aşa ați 
învățat. 

Ii dați „bună ziua“. 

El vă crede nu ştiu 
cum, când vede că se 
întunecă. 

Ii dați bună-seara şi 
else uită la ceas. Seara 
la patru!? Se poate. 
Şcolarii aceştia nu au 
învățat la şcoală. 

Dar dacă cineva se 
scoală dimineața, mai 
târziu, şi soarele e as- 
cuns în nori. Nu se 
uită la ceas. 

Intâlneşte un om pe 
stradă şi spune: bună 


dimineața. Omul se uită urât la el, 
îl măsoară de sus până jos, şi-i 
spune: ia ascultă mă băete, tu în- 
veți la şcoală? Cum poți spune tu 
„bună dimineața“ la orele 9—10? 

Iată deci dragi străjeri, câte poate 
păți un străjer, după urma salutului, 
fără voia lui. 

Atunci Străjeria, s'a gândit la un 
salut care să se spună, şi dimineața, 
şi seara, şi la douăsprezece. Mai se 


spune şi la intrareaîn clasă şi la 


eşire. 

Aşa dar, mereu. 

Salutul acesta este: Sănătate! ' 

Dar când se salută, se ridică şi 
mâna dreaptă în sus. 

De ce? 

Iată: 

Intâiu, pentrucă aşa salutau stră- 
moşii noştri, Romanii. 

Al doilea, pentrucă străjerii nu 
mai poartă pălărie sau şapcă, ci 


bască. 

Cum poți scoate repede basca de 
pe cap şi cum să saluți cu ea? 

Iată deci şi un bine. 

Și să recunoaştem dragi străjeri, 
salutul străjeresc -este frumos. Ia 


Ludovic al XIV-lea a fost 
numit şi „Regele Soare“! 


aib 


zidita 


gândiţi-vă voi când salutați cu toți 
la şcoală: [Sănătate, ce frumos se 
aude. 

Apoi, ce să doreşti unui om decât 
„Sănătate'*? 
Poate să fie el cât de bogat, dacă 
m'are sănătate, degeaba. 

Poate să fie cel mai mare om de 
pe lume, dacă n'are sănătate, în- 
zadar. 


Poate să ştie loată şcoala lumii, 
dacă n’are sănătate, nu-i foloseşte 
la nimic: 

Poate să fie cât de învățat, dacă 
m'are sănătate, e în zadar. 

Atunci, dragi străjeri, vedeţi, că 
fără sănătate, degeaba avem de toate. 

Iată ce urăm noi, prin salutul: 
Sănătate! Românul spune, că-i mai 
bună ca toate. 

Și aşa este. 


V. GHEŢEA 


Comanant străjer 


Pavaj cu lână 


O! nouă invenţiune, 
experimentată cu suc- 
ces în America şi An- 
glia constă în utilizarea 
lânei pentru.... pavarea 
străzilor. Procedeuleste 
următorul: Pe funda- 
mentul netezit cu valțu- 
rile se depune un strat 
gros de lână, acoperit 
la rândul lui cuo pă- 
tură de asfalt, peste 
care începe abia pava- 
jul propriu zis. 

Graţie acestui proce- 
deu de construcție se 
obține, după cât se afir- 
mă un pavaj extraordi- 
nar de rezistent şi ela- 
stic, se evită trepida- 
ţiile vechiculelor şi în 
acelaş timp se realizează 
o apărare împotriva 
primejdiei inundațiilor. 

In Statele Unite ale 
Americei s'au pavat 
până acum după acest 
sistem străzi în lungime 


totală de 1500 de Ki- 
lometri. 


(Prelucrare de 
Adrian Rotaru) 


4