Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages51-100

À ; ; nS 5 A 
Wm = e e 
DiPii NERA TR COPLOR 
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI. - STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI. — TELEFON Ge? 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
28 IANUARIE 1925 


UN NUMĂR 3 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se inapoiază 


Chiţibuş şi lucrurile scumpe 


Chiţibuş sboară „acum vre-o câteva minute pe- 
deasupra lucrurilor scumpe, care erau înşirate acolo 
la împărțeală, apoi se aşeză pe o cioată în faţa 
lupului. 

— Ascultă, lupule, zice el; tu nici nu-ţi închi- 
pui unde te gândeşti acuma. Negreşit că tu te 
gândeşti mereu să te duci la tine, la vizuina ta? 

— Se înţelege, zice lupul. 

— Ce se înţelege! Nu se mai înţelege nimic. 

Unde suntem noi acuma, e aşa departe de-acolo, 
că ar trebui să mergi poate vre-o zece ani şi nu 
ştiu încă dac'oi ajunge. Cât ai alergat pe câmp şi 
când ai trecut apa, eu te-am făcut de ai ajuns 
prin altă lume, pe alte locuri. Acuma dacă te-aş lăsa 
pe tine să te 'ntorci îndărăt, nu mai nimereşti, să 
tot mergi câte zile îi avea. 

Dar eu nu te las aşa rătăcit şi înstrăinat, că 
măcar că eşti o fiară sălbatică, ştiu că tot ţi-i dor 
de locul şi de pământul unde te-ai născut şi unde 
ai deschis ochii. 

Să ştii însă că acuma, ca să te duc îndărăt, tre- 
bue să te prefac din lup în măgar. 

— Cum se poate?l... 

— Da, nu se poate altfel. 

— Bine, dar să râdă lumea de mine?!... Neam 
de neamul meu, am fost tot lupi, cari de cari mai 
zolţoşi şi mai îndrăzneţi şi eu acuma să ajung 
măgar !!... 

— De, dragă, nam ce-ţi face, de ce ai mân- 
cat măgăruşul bătrânilor?! Să ştii însă că avem 
de făcut un drum cam lung. Deaceea, hai, aşează-te 
colo şi mănâncă. 

Chiţibuş cât sburase pe sus, văzuse tot ce er: 
pe-acolo. Astfel văzuse într'o ladă, mulţime : 
arme de porc şi de vițel. Ii arătă lupului şi li: 
vaşeză la masă. 

In vremea asta, Chijibuş s'apucă de alte treb.: 
Se duce în cort, unde erau lucrurile şi bagajele hc’ 
"io, se uită peste ele şi aleae două lăzi potri 


de Th. D. Speranţia 


vite, aşa cam câte de-o baniţă fiecare. Ele erau 
legate una de alta cu curele anume ca să poată 
fi puse pe cal. Chiţibuş le face semn cu degetul şi 
de acolo de unde erau ele, într'o clipă s'au mu” 
tat lângă foc, alături de lucrurile scumpe. 
RUA 


După aceea, face semn cocoșului, face semn cru- 
cei de mărgean, face semn diamantului celui mare 
şi altor lucruri scumpe, care i-se par lui. Şi toate 
aceste lucruri pe dată, cum le face semn, se in- 
vălesc repede în nişte bucăţi de pânză curată şi 
pe asean frumos în una sau în alta, din cele două 


PAG. 4 


Q 
Când apoi au fost toate aşezate frumos in lăzi 
şi lăzile închise şi când şi lupul a isprăvit de 


mâncat, atunci- face un semn asupra lupului şi-i, 
gice: Acum într'o clipă să te faci'măgar, cum era ` 


măgăruşul pe care l-ai mâncat. 


í 


Şi pe dată, lupul a fost prefăcut in măgăruş. 

Atunci Chiţibuş a făcut semn la cele două lăzi 
cari numaidecât s'au aşezat pe spatele măgăruşului. 

Apoi, s'a aşezat şi el într'o ureche a măgarului 
şi hii la drum. 


Pe drum merg ei o bucată, aşa ca vre-o jumă- 
tate de zi, fără să întâlnească un om. 

Acuma când încep a se vedea oameni, Chiţibuş 
întrebă pe lup. 

— Ce zici? Vrei să rămâi măgar, aşa Cum eşti, 
ori vrei să te fac lup? 

— Ba „mai bine aş vrea lup, căci Wein: mi-e 
ruşine sä fiu mägar. 

— Bine, dragă; dar dacă mai acuş nu ţi-o SÉ: 
cea, atunci să nu fie vina mea. 

— De ce să nu-mi placă? 

— Nu ştiu, vei vedea, zice Chiţibuş şi îl face lup. 

Mai merg ei aşa o bucată şi numai ce deodaţă 
Saude strigând un om: 

—' Uite, mă-ă-ă-ă!! Uite un lup, op lup cu-lă- 
zile în spate!... Ho! Ho! Pe dânsul mă-ă-ă-ăl... 

Şi deodată mulţime de oameni par "că au ieşit 
din pământ, incep să alerge. 
„m Aoleo „strigă lupul către Chiţibuş, scapă- -më 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


că e vai de pielea mea, dacă mă ieau in pri- 
mire. 

„Chiţibuş îl preface insă numaidecât în măgar, 
precum fusese, şi când . “ajung oamenii- acolo, se 
miră: ` 

— Uite mă, că nu e lup, e un măgar!... 

— Dar cum se părea că e lup?!... 

— Bine, e măgar, dar e fără stăpân! Unde i-c 
fi stăpânul. 

i uite e încărcat. Oare ce-o fi având acole 
în lăzile astea? 

Şi oamenii se reped să caute în lăzi. 

— Uite, mă, lucruri scumpe de aur şi de pietre 
nestimate!... . 

— Hai să le împărţim. 

— Ba eu nu voiu să le impart cu nimenea, căci 
op am dat intâiu peste măaar .că e fără stăpân. 

— Ba să Import, 

_— Ba nu! 

— Ba da. 

— Ba nu! i 

“Cu încetul ajung la ceartă, iar din cearta, la 


bătaie. 


Se, încinge o bătălie de vre-o douăzeci de inşi 
care se întind. de păr, îşi trag pumni în cap, călcâe 
in obraz şi în ochi şi ciupituri şi mușcături cât 
poate fiecare. 

Unul din ei desfăcându-se însă o ia repede spre 
măgar, 

— Hai să-mi aleg ceva de Polo dintr'o ladă şi 
apoi s'o':rup, de fugă. 

: Dar: când ajunge. acolo, - Wale nu -se decid, 
par'că-ar fi fost crescute, aşa erau de închise. 

După ăsta vin şi alţii, apoi alţii, până ce vin 
cu . toţii si -s'apucă acum să tragă de lăzi ca să 
le-ia de pe măgar. 

— Să mergem la judecată „strigă unul. 

— Da, să. mergem la judecată, zice un altui, 
să - spunem judecătorului, . şi ce va zice: el, aşa 
să „fie. 

— Aşa să fie, mai ZE alții, şi-o pornesc 
toţi la drum împrejurul măgarului. 

Cum merg însă aşa, Chiţibuş deodată zice: 

— Măgarule „cât de mare eşti, tot aşa de mare 
să rămâi, dar să te. prefaci în lup! 

Şi măgarul de preface în lup; iar oamenii cu 
riaţi: 

— Lupu mă! Lupul!... şi o rup de fugă. 

(Va urma) Th. D. Speranţia 


nn ee POD 


S'a dus Haplea la popa din sat, să-i ceară o 
roată, că i sa rupt căruța în mijlocul Teleajenu- 
lui şi iată cum i-a cerut: 

„Părinte Roată, 'să-mi dai o herbelişte de popă, 
că mi s'a rupt e KR în mijlocul căruţii”. 

i Trimisă de |. Lonstantin 


„DIMINEAȚA COPILCI” - Se PAG. ? 


MUSAFIRII NICULINEI 


Niculina are astăzi De păpuşi începe vorba: «Ce luăm întâi ? întreabă 
Musafire—știţi pe cine? <Uite-a mea e mai curată!» «Prăjituri sau ciocolată?» 
Pe Lilica, Mia, Gina, Zice Lili, iar Adina: Gina repede cu vorba: 
Doina, cele două-Adine. «Ba nici nu e pieptănată!»  <Pe-amândouă de o dată !: 
Poartă 'n braţe fiecare N'are-astâmpăr Niculina, Doina zice: «Mie, dragă, 
Pe păpuşa sa iubită. Tot aleargă, se muncește, Nici nu-mi place ciocolata, 
Nu e chip so lase acasă, Pune masa cu tacâmuri Insă cer pentru păpuş:, 
Plânge, biata, și-i mâhnită. Şi gustarea pregătește. Na mâncat de ieri, biata ! 


— «Fu tot pentru păpuşica  Sgomot e și veselie 
Rog să-mi dați o prăjitură», Şi drăguțe mai sunt toate, 
Zice Mia, însă hoața „Să le ţie Domnul Sfântul 
li şi face vânt pe gură. In noroc și sănătate. 

+ 


PAG, © Si dnei ea parere 


Dip viața animalelor 
Incă ceva despre elefanți 


- Despre elefant, care este cel mai mare animal 
de pe pământ, s'ar putea scrie cărţi întregi, 

Din cauza frigului din timpul iernei, elefanții 
nu trăiesc în Europa. li găsim în Africa, unde 
sunt cei mai mari şi în India, unde sunt domesti- 
ciți, pe când în Africa trăiesc în stare sălbatică. 
Elefantul domesticit este blând ca un miel, pu- 
ternic cum nu este alt animal şi, poate, chiar cel 
mai inteligent, In India elefanții sunt daţi pe mâna 
copiilor, cari mau nici o neplăcere cu dânşii. 

Ceva mai mult. Când o indiană, care are un 
copil în Tase, pleacă de-acasă, îl pune pe prunc 
la pământ înaintea elefantului şi se duce liniştită. 
Nu numai că nu-i face vre-un rău, dar nu permite 
nimănuia, fie om sau animal, să se apropie de 
copil. 

Cu trompa sa, elefantul poate ridica un arbore, 
cu ramuri, cu rădăcini, cu tot, purtându-l pe din- 


ţii săi. Această trompă ce pare atâta de grosolană, 


este aşa făcută, încât elefantul poate lua de jos 
şi acul cel mai mic. 

lată povestea unui fapt adevărat. La un spita! 
din insula Ceilan (India), trăia un elefant cu care 
doctorii şi bolnavii se obişnuiră mai bine decât 
cu un câine. Intr'una din zile, elefantul acesta văzu 
că unul din bolnavi, aruncă pe jos, în loc să-l 
înghită, un hap ce-i dăduse doctorul. 


d be AN 
Kaz 


Ko WEEN A ; Net 
Elefantul apucă numai decât hapul cu trompa, 
il băgă cu sila în gura bolnavului şi suflă cu pu- 
tere „pentru ca hapul să meargă jos în stomah. 

Dinţii elefantului, cari îi es afàră din gură, sunt 
de fildeş şi îi servesc ca armă de apărare. 

Serviciile ce elefantul îi le aduce omului, sunt 
așa de mari, în cât este o crimă şi un păcat, ca 
să De ucis. 

- Stan Protopopesca 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Arbori de opt mii de ani 


Ştiţi unde sunt arbori aşa de bătrâni? Departe 
de aici, tocmai în California, unde găsim deaseme» 
nea cele mai multe societăţi cari fac filme de ci- 
nematograf. 

Dece? Pentrucă în California este o climă foarte 
plăcută şi dulce, cu cer senin, cu mult soare şi 
cu un pământ foarte roditor. 

lată, ilustraţia de mai sus, ne arată un arbore 
poreclit „Wawona”. Are vârsta de peste opt mii 
de ani şi în trunchiul lui a fost săpat un fel 
de tunel, prin care trăsuri şi automobile trec cu 
cea mai mare înlesnire. Arborele acesta are o în- 
nălțime de 135 de metri, ceeace înseamnă că va 
trebui să punem unul peste altul vre-o sută de 
copii mai, mici, ca să ajungem tocmai în vârful lui 


O rețetă 


——— 


Sânge din nas. — Acela căruia începe să-i curgă 
sânge din nas, va sta drept în picioare şi cu capul 
puţin înclinat înapoi. Să respire adânc şi încet. In 
felul acesta sângele oprit în cap, se va scurge lesne 
prin vinele gâtului şi de acolo la plămâni. E foarte 
rău să pleci capul înainte atunci când îți curge 
sânge. Să se mai ştie că nu e nici un pericol dacă 
din întâmplare înghiţi sânge. 

Incă un sfat preţios nu numai în cazul acesta, 
ci în ori şi ce neplăcere vi sar întâmpla: să fiti 
liniştiti si să nu vă speriaţi nici odată. 

————— a 


Se. 


: 


DIMINEATA COPIILOR S 


AE CES = DE en 


PAG. îi 


Povesiea crisamntemei 


de E. Marghita 


(Urmare și sfârşit) 


Intr'o Duminecă, — trecuseră două zile, de când 
tiganca, dăruise micei Margareta crisantema ce-o 
găsise fetiţa — pe când copila se pregătea să schim- 
be apa din pahar, aşa precum o rugase floarea, acea 
sta o întrebă: 


— „Astăzi ai timp să stăm de vorbă împreună? 

— Da, azi sunt liberă toată ziua: e Duminec: 
şi lecţiile mi le-am făcut de-aseară. Te rog să-mi 
spui povestea ta. 

— Da, dar mai întâi, te rog, tae'mi coada niţe! 
mai scurtă, ca să pot suge mai bine apa din pahar. 
Ti-am explicat data trecută, că acum, când nu mai 
am rădăcină să se îngrijească de mine, mă hră- 
nesc astfel. 

Capătul cozii sa muiat de:tot şi nu mai poate 
suge bine; de aceea, din când în când, trebue si 
mi-l tai. 

Margareta îndeplini dorința crizantemlei, având 
grijă să şteargă foarfecii, înainte de a-le pune la 
loc, ca să nu ruginească. Apoi duse floarea în 
»dăiţa ei, la geam, se așeză pe un scaun şi ascultă 
wm Iuare-aminte ce avea să-i spună minunata floare. 

— „Ti-am spus că eu vin din Japonia, o ţară 
depărtată, unde poți vedea multe lucruri frumoase. 
Eu şi floarea de cireş suntem florile cele mai dragi 
japonezilor şi în cinstea noastră se dau serbări 
splendide în parcurile de acolo. 

— Dar floarea de cires nu are atâtea petale ca 


tine, zise Margareta. Chiar vroiam să te întreba 
De unde îţi vin atâtea petale subţirele? 

— Am să ţi-o spun, fetiţo, răspunse floarea. 

Odinioară, de mult, arătam cu totul altfel, decât 
icum. Toată floarea mea era compusă dintr'o sine 
jură petală, mare şi lată, cât palma. 

Şi se întâmplă, că un tânăr japonez. trebui să 
Jee în Europa, unde avea să rămână mai mult 
imp. Mama lui era în culmea desnădejdii, căci 
se temea că prin ţările străine tânărul va uita de 
cei de-acasă. Şi micul japonez într'adevăr, avea 
gândul ascuns, să nu se mai întoarcă în ţara lui. La 
despărţire, el dete mamei o floare — o crisantemă, 
aşa cum eram pe atunci. Şi-i spuse mamei: „Dacă 
te vei gândi la mine vei suferi, că sunt departe. 
De aceia îţi dăruiesc această floare: Să nu te gân- 
dest la mine, decât atâtea zile, câte petale are 
crisantema. 

Dar mama scoase un ac de argint din părul său 
bogat și cu el îmi tăie floarea în o mulţime de 
petale subţirele. Şi de atunci eu sunt floarea ci 
cele mai multe petale. 


— E adevărată povestea? întrebă Margareta. 
— Adevărată sau nu, răspunse floarea, dragostee 
ie mamă în orice caz e adevărată şi e pretutindeni 
aceeaşi, în toate veacurile și în toate ţările. 
E. Marghita 


Léiert atb: Ak A a aN Sg) 89 CEA, cen e BEEN eg ` e EA 


Pentru copii deştepţi 


Când pornind de dimineaţă, 

Mă duceam drept la piaţă, 
Cine crezi în drum că mi iese ; 
Şapte mici negustorese, 


Poartă bietele "mn spinare 
Şapte saci de fiecare 


OI) 


Ce-au întrînşii ? Aide, ghici. 
Câte șapte mari pisici. 


lar pisica fiecare 


Im prag de casă... 


Şurioarei mele Lucişor 


"Ai clădit în prag de casă 


O căsuță, o minune, 
Pentru mândra ta crăiasi, 
Gătită ca o „„mileasă” 
O păpuşe, o minune 

De „„mnumoasă....” 


Trei cutii de bombonele 
Au fost tot materialul, 
Dar ai înşirat pe ele 
Flori frumoase de zorele 
Și-o oglindă ca cristalul 
Cu clipiri. de stele... 


in trei vase de bucate 
Ai- tăiat felii de pară, 
Dar de cine-au fost păpate 
Felioarele-aromate, 
Nu-mi Spui „dragă Surioară, 
Păpuşa te bate?... 


Las că ştiu eu! Păpuşica 
Nu e lacomă ca tine... 
Te faci că-i dai bombonica 
Şi-o mănânci tot tu... mămica:.. 
Căci ei nu-i e tocmai bine. 
Mititica! a. 
Toma Rădulescn-Ghena 


Şapte mici pisoi îşi are. 


Pa GT Mă 


i 7 ý i d d — „Totdeauna când viu acasă, zise o doamnă 
i Ces către servitoarea sa, te găsesc dormind.” 
i (ON — „Aceasta înseamnă că niciodată nu pot stă 


d ; fără a face ceva”. 
Hai să facem socoteală, 
Să nu spui că-i păcăleală: - 
la le numără pe rând 
Şi mi-adună-apoi în gând: 
Saci, pisici, negustorese 
Cu pisoi cam cât îţi iese? 
Dacă poți răspunde drept, 
Eşti atunci copil deştept. 


x + x 


O doamnă chetă. Prezintă tava la un bogătaș 
care îi zise: — Nam nimic”. 
— „Luaţi, domnule, chetez pentru cei săraci”. 


xXx 


— „Dacă vă pedepsesc domnişoară, zise o gu- 
vernantă către mica sa elevă, să nu credeţi că e 
pentru plăcerea mea”. 

— „Pentru plăcerea cui? răspunse fetiţa.” 


Trimise de Const, Theodoridis- Brăila 
——— co — —— 


Ce este aia din care să tot iei şi se face și 


mai mare? 
“(ad904D] 


1. „Ninge, Froso, ce plăcere! 2. Să se ia cu ei la trântă! 3. „Stai, nu trage!" zic copiii, 
Zice Haplea și văzând Una, două, ese 'n stradă insă Haplea, ţi-ai găsit: 
Cum copiii sar, se joacă, ŞI făcând vr'o zece bulgări, Ca nebun dă și-i pocneşte, 
Ce-i trâznește lui prin gând ? Svârie Haplea in grămadă. Râde vesel, mulţumit. 


4. „Hai pe el, măi, 
Zice un mai curagios. `= 
ŞI pornesc viteji! noștri, 0 
Nu se lasă mai pre jos. ` 


5. Poe! un bulgăre pe trunte, 6. „Ura, ura!“ strigă micii, 
Altul nasul îi turteşte. Trag într'una, nu se lasă, 

` „M'au smintit”, îşi zice Haplea, „Hai deschide-mi iute, Frosa! 

` Stânga'nprejur și-o tulește. Şi se 'ncuie Haplea 'n casă, 


7. Stă puţin, apoi își zice: 8. „Pai că vine unu 'n poartă, 9. Dar, drăcie! Fuse Frosa! 
„Es în curte incetișor Asta este... bun venit!“ „Eşti nebun ori ai turbat?" 
ȘI de-acolo 'n blestemații ` Și viteazul nostru Haplea Zice, dă cu măturoiui 

rag cu buigări, trag de zor- Drept LE l-a izbit Câte ? nici n'am numărat, 


D 


vn. ve "AID 3 "am, 


ve 


PAG. 10 SEENEN, 


Dece? Dece? Dece? - 


De ce dormim şi visăm ? 


Răspunsul la întrebarea de ce dormim, este foarte 
simplu: dormim, ca să ne odihnim. In timpul som- 
aului, tot corpul nostru, creerul, inima, plămânii, 
muşchii, stomahul, etc., se odihnesc. Copiii mai 
ales, au nevoie de mult somn, pentrucă ei cresc 
în timpul când dorm. 

Mai înainte de a trece la chestiunea visurilor, 
să spunem că în vremurile vechi, popoarele săl- 
batice credeau — bine înţeles, foarte greşit — că 
omul când doarme, se duce în alte locuri şi că 
aceasta ar fi cauza pentru care visează. 

Să-i lăsăm pe sălbatici în credinţele lor greşite 
şi să arătăm în puţine cuvinte cum se face că 
visăm, 

Când dormim, înseamnă că nu ne dăm seamă 
de cele ce se petrece în jurul nostru. Totuşi, noi 
suntem acolo şi chiar când dormim foarte adânc, 
facem, sau cel puţin credem că facem, tot felul 
de lucruri. Aşa, când visăm şi visăm foarte des. 
numai că nu ne aducem totdeauna aminte după 
ce ne deşteptăm. 

Un sgomot cât de mic, cum ar fi suflarea unui 
vânt uşor sau chiar sgomotul ce-l face o frunză 
când loveşte geamul dela fereastră, ne face să vi- 
săm. Insă cele mai multe visuri şi mai cu seamă 
visurile turburi, vin dela stomah. 

Dacă mâncăm prea mult înainte de culcare, sau 
dacă mâncăm lucruri ce nu le putem mistui, creerul 
dostru se turbură noaptea, se deşteaptă în parte, 
dar nu atâta ca să ne putem da seamă de locul 
unde suntem şi de cele ce ne închipuim că fa- 
em. 
Oricum, e de folos să ştim că visele nu înseamnă 
eva, că nu trebue să ne lăsăm impresionați de 
ele şi că tâlmăcirea lor este cea mai inutilă pier- 
dere de vreme, 


Stie-Tot 


-O 

Victor fu dat de tatăl său la un preparator ca 
să-l înveţe limba germană. După vre-o trei săp- 
tămâni, mama sa care-l vedea citind o carte de 
germană, îl întrebă: 

— „Victor, acum ştii să vorbeşti cu un Neamţ?” 

— „Da, mamă, răspunse acesta, numai dacă 
Neamţul ştie româneşte!” 

s.. 


lonel dojeneşte mereu pe fratele său Ghiţă, din 
cauză că este un prost. Intro zi, pe când erau 
singuri în casă, acesta îl întrebä: 

— „Cui semeni tu aşa de prost, măi Ghiţă?” 

— „Cui?, de cât fratelui meu!” răspunse aceste 


mbind. 
i Trimisă de Betty-Buzăo 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Negrilă nu e prost 


Negrilă, îmbrăcat de 
data aceasta ceva mai 
uşor și mai subţire, a 
găsit într'o zi în pustiu 
o cască uitată acolo de 
cine ştie care colonist. 

Negrilă n'are nici o 
nevoie de ea, ca să o 
întrebuinţeze în loc de 
pălărie, Totuşi, deștept 
cum îl ştim, îi găseşte 
alte întrebuinţări. Aşa, 
legându»i o sfoară, scoa- 
te cu dânsa apă. 

Nu numai atât, Nu, pre- 
cum vedeţi şi d-voastră, 
lată, într'o zi fiindu-i 
prea cald şi voind să se 
răcorească, Negrilă oum- us 
ple cu apă şi o atârnă 
de craca unui arbore, 
In modul acesta Negrilă E 
al nostru făcea o baie 
sau mai bine zis un duş 
foarte plăcut. | 

După puţină vreme, & 
Negrilă prinsese un leu 
pe care izbutise să-l do- 
mesticească. Când mer- 
gea să se plimbe cu leul, 
Negrilă o întrebuința ca- 
sca drept botniță. Ve- 
det), prin urmare, că nu- | 
mai prost nu este dră- 
guțul şi simpaticul no- 
stru Negrilă. 


Deșteptăciunea Linei 


Cucoana:. Lino, du-te şi ea de 10 lei murături. 
Lina: Incă nu sunt, coniţă. g 
Cucoana: Dar de unde ştii asta? 
a: Păi... astă vară, când venirăm dela băi, 
negustorul nici nu deschisese butoiull.. 


Trimisă de Elsa Glasberg 


DN 


ve 


DIMINEATA COPIILOR” 


= PAG. 1 


Călătoriile unchiului meu 


de N. BATZARIA 


(3) (Urraare) 


13.— In luptă cu un vapor de războiu 


Soarele răsărise de mult, când căpitanul va- 
sului de pirați ne dădu voie să eşim sus pe bor- 
dul corăbiei. Ziua începea bine: cerul era senin şi 
marea liniştită. De pe bord se desluşeau bine ca- 
sele albe de pe o insulă, căreia nu ştiam cum îi 
zice. 

Stăteam aşa admirând frumuseţile cu cari Dum- 
nezeu înzestrase natura, când aud îndărătul meu 
că sunt chemat de cineva. Un călător, prizonier 
ca şi mine, îmi spune că şeful Amr-bin-Salad, a 
dat poruncă să se strângă toţi călătorii făcuţi pri- 
zonieri, pentru că are să le împartă ceva impor- 
tant. După ce ne-am strâns cu toții, Amr-bin-Salad 
a luat cuvântul, zicând: 

»V'am chemat să vă spun ce am de gând să 
fac cu voi. Mai întâiu daţi-mi toţi banii câţi îi 
aveţi. Nu-i cer atâta pentru mine, cât pentru to- 
varăşii mei, cari îşi au şi ei nevoile lor şi fa- 
milii de întreţinut”. 

Aşteptă puţin, pentru ca să scoatem şi să-i dăm 
lui pungile în cari ne păstram banii, după aceea 
continuă: „,Căpitanului corăbiei de pe tare vam 
făcut prizonieri, i-am dat cuvântul să nu vă omor 
şi să mă port cu voi, cât mai omeneşte. Mă voiu 
ține de cuvântul dat. Cu toate acestea, eu nu v'am 
prins aşa de plăcere, ci ca să am un folos de 
pe urma voastră. lată ce gândesc în privinţa a- 
ceasta: vă voiu duce la proprietăţile mele de pe 
coastele Africei. Nu vă spun de pe acum locul 
unde se găsesc aceste proprietăţi, deoarece nu pot 
şti ce mi se poate întâmpla până ajungem. Acolo 
vă voiu pune la muncă. Unii din voi veţi munci 
pământul, alţii veţi îngriji de vite şi de gospo- 
dăria mea”. 

— Şi ne vei ţine aşa toată viaţa? cuteză să în- 
trebe unul din călători. 

— Ferească Dumnezeul se grăbi Amr-bin-Salad 


să-i întoarcă vorba. Nu toată viaţa, ci numai şapte. 


ani. După şapte ani, sunteţi cu toţii liberi să vă 
întoarceţi la satele şi la casele voastre. Bine-înţe- 
les, eu nu vă voiu goni, dacă vă mai place să staţi 
la mine. Vă mai spun că în cei şapte ani, nu veţi 
primi vre-o plată, însă veţi avea parte de o în- 
treţinere cât mai bună şi mai omenească. Aceasta 
este hotărirea mea. Orice rugăminte de a vă da 
drumul mai înainte de împlinirea celor şapte ani, 
este zadarnică. Ka 

Aşa vorbi Amr-bin-Salad, făcând după aceea cu 
mâna un gest în semn că adunarea s'a sfârşit şi că 
să ne ducem de lângă dânsul, Ne- etras cu 


E 


Z 


capetele plecate şi cu inima zdrobită de durere. 
Eram osândiți la o robie de şapte ani și nevoiţi 
să trăim în mijlocul a cine ştie ce oameni săl- 
batici! Doamne fereşte, poate în mijlocul a ceva 
negri, cari se hrănesc cu carne de om! Așa îşi 
ziceau şi aşa judecau cei mai în vârstă decât mine 

Nu cumva pe mine mă înveselise tot ce spusese 
Amr-bin-Salad? Nu, decât adevărul este că nici nu 
mă întristaseră peste măsură. Ba chiar după o tre- 
cere de câteva minute, începusem să găsesc că, 
la urma urmelor, nu aveam tocmai cuvinte să mă 
plâng de soarta mea. Merg în Africa, am prilejul 
să cercetez un continent așa de depărtat şi de 
puţin cunoscut, stau cât îmi place la Amr-bin-Sa- 
lad, apoi într'o'bună dimineaţă o şterg tiptil, merg 
mai departe, cercetez alte ţări, învăţ limbi străine, 
fac cunoştinţa altor popoare. Da, zic încă odată, 


că nu era tocmai rea hotărirea lui Amr-bin-Salad. ` 


Ce-mi păsa mie că ceilalţi prizonieri își smulgeav 
părul de disperare şi plângeau ca nişte femei bă- 
trâne? 

Intre acestea, sosi şi vremea prânzului. Spre mi- 
rarea şi bucuria noasiră, de data aceasta nu am 
fost serviţi cu pâine neagră şi tare şi cu nesufe- 
ritul peşte sărat. Pâinea era albă şi moale, iar 
în loc de peşte, am avut o delicioasă friptură de 
berbec. - > 

Am înțeles. Nu de florile mărului vasul nostru 
se oprise peste noapte în portul la care nu am 
avut voie să ne uităm, p 

Inaintam mereu, favorizați de o mare liniştită 
şi de un vânt care sufla în direcţia cea bună. De 
jurîmprejur, atâta cât puteai cuprinde: cu “ochiul, 


sus frumosul cer al lui Dumnezeu: e tot ce 
deam, 

Dar iată că pe la ora de chindie se zări în 
direcția dinspre miază-zi, o coloană de fum care 
înainta, apropiindu-se de corabia noastră. „Vre-ur 
vapor oarecare”, mi-am zis eu, fără să-i dau vre-c 
atenţie deosebită. | 

Nu tot aşa au făcut însă Amr-bin-Salad şi cei- 
lalţi pirați. Indată ce-au zărit fumul, s'au încrunta: 


la faţă şi au început să vorbească foarte agitaţi, 


între“ dânşii. Nu le pricepeam graiul, dar înţele- 
geam lesne din gesturile ce făceau şi mai cu seamă 
din mutrele lor speriate, că apariţia fumului le dis- 
plăcuse foarte mult. La un moment dat, am văzut 
că aşează tunul ce-l aveau pe vas în partea de 
unde se vedea coloana de fum, că îl cercetează, 
il şterg şi după aceea îl încarcă. Era întâia oară 
când vedeam cum se incarcă un tum- 


nu se mai zărea nicăeri pământul. Jos marea 5 
Q 


CH 


-A 


KA 


Pr, 


Li 


Ze 


ärgere Em. e e tor ~ 
Kg VEH GEAR 


După ce au terminat cu tunul, toţi piraţii, cari 
deobiceiu mergeau dezarmaţi, îşi luară puştile, pi- 
stoalele şi iataganele, fiind gata de luptă. 

Incepusem să înţeleg. Pe pirați îi ameninţa o 
primejdie şi încă o primejdie foarte mare, dacă ar 
fi să judecăm după spaima ce-i cuprinsese. lar 
primejdia nu putea veni decât din partea va- 
sului care trimitea în văzduh coloanele de fum. 

Coloana de fum se apropia cu o iuţeală sur- 
prinzătoare. Acum desluşeam bine vaporul, care pă- 
tea să fie făcut cu totul altfel decât corabia pi- 
taţilor. 

«Şi iată că din senin, văzduhul răsună de o de- 
bunătură puternică, venind dela vaporul ce-i în- 
grozise pe pirați. Aceştia mau întârziat cu răs- 
punsul, ci au tras şi ei cu tunul. Tunul piraţilor 
insă, ca şi când ar fi trezit din somn vre-o sută 
de tunuri cari dormeau pe vasul ce se apropia, 
căci de-odată se auzi o detunătură aşa de pu- 
ternică, încât un moment am avut impresia că ce- 
tul se nărue asupra noastră. 

Dar ma fost numai sgomotul, ci ceva rău de 
tot pentru pirați şi corabia lor. Anume, mai multe 
ghiulele au căzut pe corabia noastră unde au făcut 
explozie; omorînd pe loc trei pirați şi rănind pe 
câţiva dintr'înşii. Ba chiar au fost răniţi şi trei 
dintre călătorii făcuţi prizonieri. 

Văzând aceasta, călătorii au fost cuprinşi de o 
panică de care — o mărturisesc — m'am molipsit 
şi eu însumi. Alergam ca nebunii, încoace şi încolo, 
ne mai ştiind unde să ne âăscundem şi să ne a- 
dăpostim. 

Amr-bin-Salad, care nu-şi pierduse o clipă sân- 
gele rece, observă zăpăceala noastră şi, supărat, 
ne porunci, să ne coborîm jos, acolo unde dor- 
misem noaptea trecută şi să nu ne mişcăm, până 
œ ne dă el voie. 

Socotind că acolo suntem mai fer de gloanţe 
aşi ghiulele, ne-am şi grăbit să ne ducem, aşa că 
nu mi-a fost cu putință să văd desfăşurarea iuptei. 
Nu era însă greu să-ţi dai seama că piraților numai 
bine nu le mergea. Inţelegeam aceasta din ţipe- 
tele şi gemetele ce veneau de sus şi din exploziile 
cari deveneau din ce în ce mai dese. 

Dar, o nenorocire! Nici în ascunzătoarea noastr“ 
nu eram la adăpost. Una după alta, două ghiulele 
trase de tunurile vasului duşman, au căzut la câți- 
va metri de noi. Din fericire, aceea care căzuse 
mai aproape de mine, ma făcut explozie. Altfel 
maş fi dus chiar de-atunci, în lumea celor morți. 

Insă obuzul care a făcut explozie, a pricinuit 
o mare nenorocire: a omorit pe doi dintre călă- 
tori şi a produs un inceput de incendiu. Era uşor 
să-l stingem, dar neaştepiata şi neplăcuia vizită 
a celor două ghiulele, ne speriase într'atâta, că 
ne-am pierdut cu desăvârşire cumpătul. 

Fără să ne mai putem da seamă de ceeace fa- 


Sr 


eck TA Dr CC CATI -7 
PR ZS Zén > e 


ia L 


ké 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


cem, am lăsat să se întindă focul, iar noi ne-am 
urcat din nou pe bordul corăbiei, socotind, aşa 
îngroziţi cum eram, că acolo am fi mai la adăpost. 

Au trecut mulți ani de când sau petrecut 
cele ce povestesc aicea. Totuşi, parcă îl am şi 


acum înaintea ochilor, îngrozitorul spectacol pe care ` 


l-am văzut pe bordul corabiei de pirați. 

Mai întâiu ma izbit un puternic miros de carne 
fripiă. Fără să vreau, ochii îmi căzură asupra ceva 
care mă face şi astăzi să mă cutremur. Anume, 
unul din pirați, era lungit fără viaţă la pământ, 
cu pieptul rupt şi desfăcut, de bună seamă de un 
obuz de pe vasul duşman, pe când picioarele ne- 
norocitului luase foc şi ardeau. La câţiva paşi mai 
încolo, un cap, despărţit de corp, se uita cu nişte 
ochi a căror privire te pătrundea şi te îngrozea. 
Te îngrozea, şi cu toate acestea nu puteai să-ţi 
iei privirile dela el. 

Mai încolo, doi-trei pirați, greu răniţi, se zbă- 
teau în durerile agoniei. Cei ce mai rămăseseră te- 
feri, stăteau strânşi în jurul tunului, care nu mai 
trăgea. Şi pe bordul corăbiei focul se aprinsese 
în mai multe locuri. In loc de-al stinge, piraţii 
descărcau puşti asupra vaporului duşman, care acum 
era aşa de aproape, încât distingeam chiar și fi- 
gurile marinarilor de pe dânsul. Aşa am putut des- 
uşi că erau îmbrăcaţi în uniformă din marina mi- 
litară şi că, prin urmare, vaporul cu pricina, era 
un vas de războiu. 

Marinarii începură să tragă în pirați şi cu pu” 
ştile, culcând dintr'o salvă încă trei-patru la pă- 
mânt. Acum nu rămăsese în total decât 5—6 pi- 
rat), pe cari nu-i atirisese gloanțele sau obuzele 
trase de pe vapor. Insuşi Amr-bin-Salad şe ţinea 
cu greu în picioare din cauza unei răni, care îi 
rupsese braţul drept. 

Cât despre noi călătorii, situaţia noastră nu era 
mai bună. In adevăr, ne găseam ameninţaţi în a- 
celaş timp de trei primejdii: de primejdia de a 
fi omoriți de gloanţe sau obuze, de primejdia de 
a pieri înecați, dacă se scufunda corabia de pirați 
şi, în al treilea rând, de primejdia de a fi arşi de 
vii de focul ce se aprinsese pe corabie şi care nu 
mai era chip să fie stins. 

Disperarea ne-a făcut să încercăm un mijloc de 
scăpare. Am scos anume din bagajele noastre o 
cămaşă albă şi am legat-o de catargul corăbiei. 

Era semn că ne predăm. Am observat că piraţii, 
câţi mai rămăsese în viaţă, nici mau încercat să 
ne împiedice, pe când cei de pe vapor, observând 
steagul alb, care era cămaşa noastră, încetară de- 
odată focul .se apropiară şi mai mult de corabie. 
Printr'o manevră foarte dibace, lăsară cu o iuţeală 
de “necrezut, două bărci în mare. In bărci luară 
loc vre-o douăzeci de marinari, la a căror ve- 
dere piraţii aruncară puştile din mâini şi căzură 
în genunchi, rugându-se de iertare. Marinarii vor- 
beau franțuzeşte. “Va urma 


Set NEE TEEN 2 - 
PN Gs Ge re EE 


Dot 


ă BC 


[+ hi 


„DIMINEAȚA COP::LOR” 


„Roza Mărei“ 


e 


A fost odată un rege persan, care cucerise multe 
țări şi strânsese bogății fără număr, dar care era 
nemângâiat „pentrucă Dumnezeu nu-l hărăzise cu 
un copil. Cuprins de amărăciune, se retrase într'o 
insulă depărtată, unde îşi construi un palat măreț 

Intr'una din zile, un negustor îi aduse o sclavi 
de o nespusă frumusețe. Regelui îi plăcu aşa ce 
mult, că o luă numai decât de soţie. 

Frumoasă era sclava, dar cu dânsa se intâmpla 
ceva ciudat: nu vorbea cu nimeni şi nici măca: 
cu regele. In toate zilele, de dimineaţa până seara 
stătea la fereastră cu ochii ţintă spre apa mărei. 

Aşa trecu un an şi iată că la sfârşitul anulu: 
fosta sclavă şi acum regină, dădu naştere unui 
copil, cât se poate de drăguţ. 

La vestea că are un moştenitor, regele cât p'aci 
să iînebunească de bucurie. S2 aruncă la picioarele 
reginei şi îi zise: „Frumoasa mea, dece nu-mi vor- 
peşti?” 

Regina zâmbi şi, în sfârşit, răspunse zicând: 
„Rege şi stăpâne, din ziua în care am fost adusă 
în palatul tău ca o biată sclavă, te-ai puriat cu 
mine cu toată bunătatea şi drăgălăşenia. Pentru 
aceasta iţi mulţumesc. Gândeşte-te la durerea unei 
prințese de sânge, când se vede că a fost vândută 
sa o sclavă!” 

— Cum? Eşti o prinţesă? strigă regele uimit. 

— Da, sunt Roza Mărei, răspunse ea cu mân- 
drie şi regele Silah, care mi-e frate, domneşte peste 
cea mai bogată împărăție: din adâncul mării. Din 
nenorocire, ne-am certat între noi. Acum un an, 
împărăţia noastră a fost cotropită de duşmani, cari 
ne-au distrus şi palatul. Ca să nu cad în mâinile 
lor, fratele meu a vroit să mă mărite după un 
prinţ care trăieşte pe pământ. Propunerea aceasta 
ma supărat. Am fugit din adâncul mării şi am 
eşit pe ţârmul insulei acesteia. Acolo am fost gă- 
sită de negustorul care mia vândut ca sclavă. 

— Dar eu nu te-am tratat ca sclavă. 

— Tocmai pentru că te-ai purtat aşa de bine, 
mai făcut regină şi m'ai iubit cu toată dragostea, 
nu mam arùncat din nou în mare, ca să-mi găsesc 
pe fratele meu, aşa cum gândeam. Acum când a- 
vem un fiu, îl voiu chema eu pe fratele meu, ca 
să i-l arăt. 

După aceasta, Roza Mărei aruncă în foc o bu- 
căţică dintr'un lemn rar şi se făcu un fum care 
înălțându-se, eşi pe fereastră, pe când regina spunea 
nişte descântece într'o limbă necunoscută. 

Marea începu să se umfle, valurile se depărtară 
şi din mijlocul lor eşi un tânăr frumos şi îmbră- 
cat în vestminte strălucitoare. Era Silah, regele 
Mărei şi fratele reginei. După dânsul veneau o 
mulţime de curteni şi de doamne dela Curte. 


Silah se duse drept la palat şi văzând-o pe so 
ră-sa, îi zise: „Dragă surioară, i-am biruit pe toți 


duşmanii noştri, acum te poţi întoarce la palatul 
nostru, ca să iei în căsătorie pe un prinţ al mărei”, 

— Dragul meu fraie, eu m'am şi măritat, îi în- 
toarse regina vorba. lată pe soţul meu, regele Per- 
siei, şi iată şi copilul nostru. 

Regele Silah luă pe prunc în braţe şi spre marea 
groază a regelui Persiei, intră cu el în mare, şi 
se făcu nevăzut. 

„Nu te speria”, îi. zise Roza Mărei. „Silah a 
făcut ceiace aveam de gând să fac şi eu. Vrea să 
vadă dacă fiul nostru poate trăi şi sub apă.” 

Şi aşa a şi fost. După câteva minute, Silah îl 
aduse pe micul prinţ. Foarte mulțumit spuse că 
mititelul respirase din apa sărată a mărei, ca şi 
cum ar fi respirat aer şi că nici o picătură de 
apă, nu-i udase hainele. 

„Ce zi plină de minuni!” exclamă regele Per- 
siei, care fu foarte mâhnit că el nu avea puterea 
să se ducă până în fundul mărei şi să cerceteze 
minunatele regate şi impărăţii, cari se găseau acolo. 

Trebui să se mulţumească cu cele ce-i poves- 
teau regina si mai târziu si fiul său, 


PAG, më 


PAG. 14 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Leul, cocosiârcul! si furnica 


A fost odată o biată văduvă, care se trăgea din- 
ttun neam mare şi mavea decât un singur fiu. 
Mama şi fiul locuiau într'o pădure singuri şi re- 
traşi. Acolo fiul primi o creştere bună şi aleasă. 
Ion, acesta era numele băiatului, asculta cu toată 
dragostea bunele învățături şi poveţe folositoare ale 
mamei sale, căreia îi făcea mare bucurie, 

Numai un singur lucru "nu-i era pe plac, dorinţa 
de călătorie a fiului ei. Zi şi noapte Ionel nu 
se gândea la altceva decât la frumusețea şi stră- 
lucirea cetăților şi castelelor îndepărtate de cari 
auzise povestindu-se. Mama cea prevăzătoare con- 
simţea cu atât mai puţin la dorinţa fiului ei de 
a călători, cu cât ştia că e lipsit de mijloace. 

Băiatul se plictisea din zi în zi mai mult în 
pădure până ce într'o zi porni la drum. 

Şi vesel, liber şi plin de speranţe, stră- 
bătea o pădure întunecoasă, când auzi un urlet 
îngrozitor. Işi zise în sinea sa: „la să mă duc 
să văd ce se petrece, poate că dau o mână de 
ajutor” şi se îndreptă spre partea de unde venea 
sgomotul. După ce alergă aşa o bucată de drum, 
văzu că un leu, un cocostârc şi o furnică se certau 
între dânşii în jurul trupului unui cal mort. Insă 
îndată ce-l văzură pe străin încetară cu cearta şi 
îl rugară ca el să le facă dreptate, ceeace tânărul 
dar deşteptul Ionel făcu numai decât. Anume, leu- 
lui îi dete carnea, cocostârcului cu ciocul lung îi 
dete oasele ca să aibă ce ciuguli, iar furnicei îi 
dete capul găunos ca să se poată cuibări într'insul. 

Animalele fură foarte mulţumite de această îm- 
părţeală, iar leul ca mai mare dintre toate îi zise 
lui lonel: „Prietene, vreau să te răsplătesc şi să 
nu pleci de aci fără nici o mulţumire din partea 
mea. Ţine aşadar minte.” Când ai să spui: „Ion 
leul, vei deveni de şapte ori mai puternic decât 
leul cel mai puternic.” 

După leu a grăit cocostârcul: „Prietene, vreau 
şi cu să te răsplătesc. Când vei spune: „lon Co- 
costârcul”, vei putea sbura mai repede decât co- 
costârcii cei mai iuți. Se apropie după. aceea fur- 
nica şi grăi zicând: „Şi eu vreau să te răsplătesc. 
Când vei spune: „Ion Furnică,” vei deveni de 7 
ori mai mic decât furnica cea mai mică. 

Jon şi-a luat rămas bun dela cele trei animale 
şi a pornit din nou prin lumea cea largă. După un 
umblet de câto-va ceasuri, eşi din pădure şi văzu 
că îi nea sa se întindea o cetate mare. 

Când intră în cetate, nu se putea dumeri de cele 
ce văzu într'insa. Toate casele erau înfăşurate în 
stofă neagră, deasemenea toţi locuitorii erau îm- 
btăcați numai în negru. Ion întrebă pe primul om 
ce-i eşi în drum care să fie pricina acestui do- 
liu. Cel întrebat răspunse cu un glas foarte amărât: 
„Ah, fata cea iubită a îmoăratului nostru, este în- 


după Zingerle 
chisă şi ferecată intrun castel îndepărtat şi nu- 
mai e cu putinţă să fie scăpată, pentru că un ba- 
laur” cu trei capete o păzeşte de aproape.” 

Rămas singur, Ionel simţi în suflet o compătimire 
adâncă pentru biata prinţesă. Se hotări s'o scape, 
chiar de ar fi să-şi jertfească viaţa. Intrebă des- 
pre locul unde se găseşte castelul şi după aceia 
o porni la drum. După un umblet de mai multe 
zile, sosi în apropierea castelului, dar acolo văzu 
cu groază că nu era cu putinţă să te urci până la 
el, deoarece muntele era aşa de râpos, aşa de lu- 
cios şi alunecos, că ai fi crezut că este uns cu unt- 
de-lemn. Ion se gândi mult cum ar putea să se 
urce până -la castel, la urmă îşi aduse aminte de 
povestea cu cele trei animale şi zise: „Ion Co- 
costârcul”. Deodată fu prefăcut într'un cocostâre 
şi sbură deasupra muntelui. Acum era înaintea caste- 
lului, dar poata era încuiată, mai tare decât fierul 
şi nimeni nu o putea deschide. Flăcăul nostru îşi 
zise atunci: „Iom Furnică” şi în aceiaşi clipă se 
prefăcu într'o furnică aşa de mică, încât se stre- 
cură cu cea mai mare uşurinţă printre crăpătura 
porţii. După ce ajunse în curte, îşi recăpătă forma 
omenească şi. începu să se uite în toate părţile, 
ca să descopere unde ar putea să fie închisă fiica 
de împărat. 

Pe când stătea aşa, se înfăţişă înaintea sa un 
moşneag foarte mic de statură, dar cu o barbă care 
era de trei ori mai mare decât dânsul. Moşnea- 
gul acesta îl întrebă pe flăcăul nostru: „Tinere, ce 
cauţi aci?” 

— Am venit să scap pe fiica de împărat. 

— Are să-ţi fie greu, de oarece balaurul cel 
groaznic stă zi şi noapte la căpătâiul ei, îl lămuri 
bătrânul. D 

Ionel nu se descurajă, ci îl întrebă pe moşneag, 
unde se găseşte aci o sabie. 

— Du-te sus în cameră acolo vei găsi o sabie, 
dar nu ştiu dacă o vei putea urni din loc, de grea 
ce este. è i 

Ion se duse în cămară şi văzând cât de grea 
este sabia, zise: „Ion Leul”. Deveni atunci de 7 
ori mai tare decât leul cel mai puternic, intră în 
odaia în care era fata de împărat şi cu o singură lo- 
vitură de sabie, reteză cele trei capete ale ba- 
aurului. 

Indată ce muri balaurul, începu un zgomot şi o 
larmă mare în tot castelul, iar muntele începu să 
se aplece din ce în ce mai mult, până când dispăru 
cu desăvârşire. Ion, luând de mână pe frumoasa 
prinţesă, se duse în cetatea împăratului. 

Este de prisos să vă spun ce a urmat. In- 
trebaţi pe cei ce au fost la nunta lui Ion cu fiica 
de împărat şi vă vor povesti mai multe de cât 
mince. 


VA w 
T Za 
% EE 
vi D 
SA QA 
n NA 
Dn LA 
wL PRE 
dä LAR 
S La 
> J 
9 ia i A 
AN N . DA 
V S zoz Ra 


Pornind dintr'un anumit punct şi sărind mereu 
peste acelaş număr de silabe, vom găsi cele patru 
versuri ale unei cunoscute epigrame 


PATRATUL MAGIC 


in aceste patrate să se pună numerile dela n 
până la 19, astfel încât adunate orizontal, ver- 
tical şi în diagonale să formeze 45. 

Comunicată de i. D. Petriceanu 
n OC s 


PROBLEMA AMUZANTA 


Cele trei muze s'au întâlnit cu cele nouă graţii, 
la poalele Olimpului. 

Fiecare muză, avea câte un număr egal de mere, 
pe cari le-au împărţit celor nouă graţii, în mod 
egal, astfel ca la urmă, fiecare muză şi fiecare gra- 
He a avut un număr egal de mere cu celelalte, 

Câte mere au avut muzele la inceputa 


MME EREECHEN 


EA GINA DISTRACTIVA 


ENET UNT E | — m - m 


PAG. 13 


OO 


UN VULCAN IN BORCAN 
Voi ştiţi ce este un vulcan şi că în Neapole şi 


Sicilia sunt cei doi vulcani cunoscuţi Vezuviu! 


şi Etna. 
Ca să aveţi vederea unui vulcan, luaţi o sticlă 


şi umpleţi-o cu vin roşu, astupaţi sticla cu un dop ` 


pe care aţi avut grije să-l găuriți cu un cui rot 
în foc sau cu burghiul. 


Figura 2. Figura 3. 


Luaţi un borcan de sticlă, în care aşezaţi sticie 
ca vin roşu, şi cu nisip, pământ, sau ghips, faceţi 
în jurul sticlei, o formă de vulcan, care să o astupe 

Gaura făcută în dop să fie astupată cu un be- 
ţişor legat cu aţă ca în fig. 3. 

Turnaţi apă şi astupaţi sticla cu forma vulcanului, 
astfel ca să treacă de 12—14 c. m. peste vârful 
lui. can fig. 2. 

Trageţi uşor de aţă ca să iasă beţişorul şi atuncea 
veți vedea că vinul roşu care este mai uşor ca apa 
va începe să iasă din sticlă în sus şi vă va da 
impresiunea unui vulcan ce erupe, ca în fig. 1. 

Comunicată de inginerul Aristide Ştetânesca 


Wa Et ee, O 


ZëROtaperëaapema notia 


De vorbă cu cititorii 


Dav. A. Jos.-Loco.— Rugăm să ne spui de unde ai 
subiectul legendei „Celor patru anotimpuri“. A doua bu- 
tată a d-tale „Morală“ seamănă prea mult a predică. 

D. L. V.„Caracal.— L-a văzut”, „s'a întins” se soriu 
aşa, iar nu la şi sa, cum scrii d-ta. Invaţă întâi aceste 
Jucruri elementare, mai învață punctuaţia şi pe urmă să 
te gândeşti a fi scriitor. 

Cor. Corn.-Oradea Mere.— Nu e nici o nevoe să ne 
trimiti poezii de alţi autori. Sa 

Em. È An.-Bârlad.—„Puiu* e o poezie bunicică, dar 
ja unele versuri accentul ritmic nu e observat. Indrep- 
lează partea aceasta, evită şi desele Mots şi tri- 
mite-o din nou. 

C. C. Pop.-Tulcea. — Din cele trimise de d-ta, am 
putea publica bucata „Morarul fără griji“, dar după ce 
vei spune titlul ei în original și cartea sau revista din 
care ai tradus-o. 
e) 

Soluţiile jocurilor din numărul de faţă se vor pu- 
blica de către noi în No. 51 al revistei. Cititorii le 
wor deslega pentru ei, fără a ne trimite nouă re- 


zultatele. 
Sege 


In pagina distractivă a numărului viitor, veţi găşi 
soluţiile tuturor jocurilor din No. 48, 49 şi 50 a 
„Dimineţei Copiilor” precum şi numele deslegărilor 
jocurilor din No. 48. 


Lumea ştie... 


Ciocolata cea mai fină, 
Lucru-i stabilit şi clar; 
Toată lumea ne-o şopteşte: 
„Alta nu-i de cât „Suchard”, 


COPILAȘI 


Când Mămica și Tăticu 
Vă întreabă ce doriţi? 
Spuneţi: Hai la Magazinul „CARMEN SYLVA“ 


Unde toate le găsiţi. ` 
Str. Lipsceni 68 


A apâruts 
Prețul-curent No, 2, de mărci poştale 
24 ventru colecţiuni, al casei 

D BIRNER 
Bucureşti, Calea Victoriei 128 
Si se trimite gratis la cerere, 


Citiţi „SUFLETE DE VITEJI” 


PIPI Ap 
( Seat? WR Zen KT, SENG, 

$ A E MAL EA E 
` Ca E 


KI EG S, 
E E RERET bla 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Jota o 

Gr. N.-Boigrad— Trebuie să ne spui de unde ai luat 
bucățele cu „Oaia mută“ e „Luna“. 

M. N. S-Loco.— Regretăm că nu: am putut alege de- 
eât o glumă. Bucata cu „Grecul. (nu grecu, cum scrii 
d-ta) nu merge, iar cea cu „Oul fermecat” nu ne-ai spus 
de unde este luată. y i 

A. Lun.-Loco.—Una măcar din glumele trimise de d-ta 
nu e „originală“, după cum ne scrii. 

C. I. B.-Nicoreşti. — IO vom publica o glumă: Ches- 
tiunea cu „cunoștința“ las-o pentru mai târziu. Te sfă- 
tuim să înveţi mai bine ortografia. j 

P. Georg. — „Ghicitorile* trimise de d-ta sunt popu 
lare şi cunoscute. PR EM 

H. A. T-Loco.—lţi vom publica două glume. 

N. C. M.-Buzău. — „In noaptea de Crăc un“ nu e o 
„poveste“, cum îi zicid-ta. ci o descriere cu multe ima- 
gini şi comparații, aşa cum scriu începătorii. 

EI R.—. Moartea lui Martin“. Zici că era o zi căldu- 
roasă, pe când afară e ger. i 

E. S-Loco.—,„Animalul rozător“. Este o re nevoe să-l 
mai facem de râs pe bietul Radu ? 

P. Man.-Roman.—Crezi că avem aşa de multă vreme 
liberă încât să-ți mai dezlegăm și problemele? 

C. D. 1.:C. de Argeş. — „Moş Crăciun”. Serii „Vestea 
aceasta toţi: o știe“, ceeace nu este corect.. . 

V. Her.-Bolgrad.—Nu avem nevoie de traduceri, căci 
avem prea multe. Mulţumiri pentru osteneala de a ço- 
pia bucăţile lui T. Pamtile pe cari le cunoșteam şi noi, 

I. G.-Vadu S.— „Spulberări” şi „O rază neagră” sunt 
poezii de impresii şi necazuri personale cari nu prea se 
E cu programul nostru. „Un suflet bun“ este prea 
ungă pentru ceeace ai vrut să relevezi. | 

D. W„Loco.—,„Galoşii Ini Hăplişor“ nu e aşa de spije 
rituală cum ai crezut. 

„A. T. Cr„Arad—.Vine vara“. Mai e mult până atunci. 

J. Perl-Loco, — Scrii așa: „La o Băcănie vine un 
Glient...“ Cuvintele subliniate se seriu cu literă mică, 
nu majusculă ca în limba germană. 

Eng, Sev.-.Loco.— Noi îţi dorim sănătate şi aşteptăm 
să mai creşti, ca să-ţi publicăm poezii. Mai târziu vei 
scrie mai binc, j 

D. Sch.-Loeo.—.„Urechile lui Midas". Ai văzut că avem 
o distinsă colaboratoare căreia D este încredinţată par- 
tea cu subiecte mitologice. e 

Mir. Nic.-R. Sărat—Lasă-te de astfel de recomandații 
cari numai spre lauda d-tale nu sunt. 

Dum. D. N,-Brdila, — Nu e lesne să faci glume ori- 
ginale reuşite. . 

El. Mac.-Câmpina. — „Convorbirea a două fetiţe“ a 
sosit prea târziu,, l 

Sid. EL.-Loco.—„Povestea unui țigan". Acum să citeşti 
şi să creşti sănătos. Mai târziu vei fi şi scriitor. 

M. Ş.-Bacău. — Glume în felul celor trimise de d-ta 
au mai fost publicate. 


M. Bl-Loco. — Traduceri din limba latină ? E prea ` 


mult pentru micii noştri cititori. 

N. T. D.-Buzău,— În felul anecdotei „Cireşele boeru- 
lui“ noi am publicat mai de mult o glumă, numai că 
în loc de cireşe au fost smochine. 

Aur. G. M.-Arad.—Un elev de clasele primare e prea 
mic pentru a face poezii originale. 


Atelierele „ADEVERU L“ S, A. 


ge geo 


E y 


DIMINEATA 


iNo. GOPHLOR 


REVISITĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


(A 


Dorelică dragă, fă slv! frumos! 


Y 


AVN) 
ANNY 
ACON 
PIN. 


E 


DIRECTOR: N, BATZARIA 


$ 
7 
SH 
Lei Pi 
: / 


d + 
/ 
Lë 
d 
Zä 
Lei 
A f 
d 
Ze 
vi dd 
GE 
gy 
D 
d 
b f 
Py + 
/ 4 
7 d 
Cé déi 
ZE 
TA E 
EG . 
GP 
e Li 
A | H 
£ t 
A AM 
ëss + 
ERE 
E 
asi i 
/ 
E 
A 
A 


EFN. 
x * 

NA ki 
RD 


IN 
Ga? AMIN 


PRETUL 3 Lei 


PAG. 2 


BIBLIOTECA 
„Dimineaţa Copiilor: 


Dragi cititori! Vă dăm o veste pe care credem 
că o veţi primi cu mulțumire. 

Vă spunem anume că am hotărât să Bublicăm 
pe lângă revistă şi cărți separate cari vor face 
parte din „Biblioteca Dimineaţa Copiilor“: În cu- 
rând va eşi chiar prima carte din accastă Biblio- 
tecă. Titlul ei va îi „Regele Râului de aur“. E o 
minunată povestire de vestitul. scriitor englez 
John Ruskin şi suntem siguri că va fi citită cu tot 
Interesul atât de copii, cât şi de oamenii mai 
mari. 

Gândul nostru este să scoatem astfel de cărţi 
fa fiecare 15 zile câte una. Scrise într'o limbă ro- 
srânească cât mai curată sl mai îngrijită, tipărite 
pe o hârtie de calitate bună, şi cu un conţinut cât 
ge poate de bogat și de interesant, cărțile din 
„Biblicteca Dimineaţa Copiilor“ urmăresc acelaş 
scop ca şi revista „Dimineața Copiilor“: să in- 
struiască, să distreze, să dezvolte în copii şi ti- 
peret gustul de citire, să formeze și să înlărească 
într'inşii sentimentele de inbire de țară şi de a- 
proapele nostru, Pentru atingerea acestor sco- 
puri vom da lucrări originale şi vom alege tot ce 
este ma! bun şi mai de seamă din literaturile 
străine. $ A 

Experiența ce am făcut-o cu revista „Dimi- 
Deag Copiilot“ ne este de mare folos pentru ca 
să putem face din „Biblioteca Dimineaţa Copii- 
lor“ care e pusă sub acelaşi direcţie, o publicaţie 
cât mai corespunzătoare menirei sale. 

Din partene vom depune toată munca de care 
suntem capabili și toată dragostea ce avem pen- 
tru cetățenii de mâine, ca speranțele şi aşteptă- 
rile cititorilor să nu fie înșelate. 

Suntem îneredințaţi că din partea lor și din 
partea tutulor celor ep sunt pătrunși de covâre» 
şitoarea importanță a unei astfel de publicaţiuni 
vom avea sprijinul necesar. 

Şi acum, dragi cititori, așteptați apariţia cărții 
„Regele Râului de aur“. 


In curând vom anunta o nouă serie de 
mari premii ce „Dimineata Copiilor” oferă 
gratuit prin tragere la sorţi abonaților şi 
cititorilor. Premiile acestea vor întrece 
În număr şi bogăţie pe cele ce am acor- 
dat anul trecut. Deocamdată, cităm prin- 
tre nouile premii: a) premii de câteva mii 
de lei în numerar; b) sute de bilete gra- 


tuite de cinematograf: c) cărți de valoare ` 
bie, sie," 


ai 
ke 


„DIMINEAȚA COPIILOR: 


lim sfârşit 


Cerul întunecat priveşte crunt spre pământ iar 
soarele, ca o cadână şi-a ascuns discul sub marama 
norilor. E frig!... Fulgi albi plutesc şovâind prin 
aer. E frig de tot! 

Ar vrea să miaune şi nu poate, dee as- 
cuțite ies şi intră convulsiv în tecele lor naturale. 
O ustură de ger toată pielea corpului, pe care se 
lungesc, sarbede, câteva fire de păr înegrit. Ahi 
boala asta îngrozitoare! Unde-i blăniţa ei albă de o- 
dinioară, blăniţa în care se afundă o mânuţă grasă 
de copil? Şi unde-i cărniţa fragedă, care-i mânjea 


-trandafiriul botului, cu sângele roşu, roşu aprins? 


Unde-s? San dus, dar de ce sau dus? Era 
atât de cald şi bine în cotlonul sobei fierbinți! 
Era atât de cald acolo şi e atât de frig aici! Pă- 
mântul îngheţat bocnă îţi arde tălpile cu biciul ge- 
rului. Şi e din ce în ce mai frig! Ol cât de bine era 
în casă! De multe ori, seara, ghemuindu-se alin- 
tată în poalele unei roghiţi, în faja sobei, stătea cu 
ochii țintă la zbuciumui focului şi, mulţumită, își 
torcea atât de dulce firul nevăzutului ei aler... Era 
atât de binel... 5 

In jur perdeaua fulgilor e de nepătruns. Covorul 
alb de zăpadă se îngroaşă mereu... Pleoapele i-se 
apleacă silit. O tremurătură!... Simte că Le frig 
ingrozitor! Pe ochi i se aşterne o ceaţă din ce în 
ce mai groasă. Şi apoi intuneree, întunerec orb... 

Târziu de tot s'a potolit ninsoarea. Zăpada cre- 
scuse până la brâu, iar dedesubt, acoperit de stra- 
tul atât de gros al fulgilor, zăcea înţepenit trupul 


unei pisicuţe moarte. e 
Aurei Lambrino-laşi 


Prieteni a evăraţi 


Prietenii adevăraţi, sunt foarte rari, Ca întărire 
a adevărului. acesta, reproducem aci, după fabulistul 
latin Phedru, o anecdotă despre casa lui Socrate, 
vestitul filosof grec din vechime. 

Filosoful Socrate îşi clădea o casă mică de tot. 
După cum e obiceiul oamenilor, fiecare simţea ne- 
voia să-şi dea părerea. Un trecător H zise lui So- 
crate: „Cum e cu putință ca un om așa de vestit 
şi de mare cum eşti, să-ţi faci o casă aşa de mică?” 

Socrate îi răspunse: „Aș fi foarte fericit, dacă 
aşa mică precum este, aş putea să o umplu cu prie- 
teni adevăraţi”, 

é aasi O pe 

Mama dä Suzanei o bucată de pâine şi un bas- 
ton de ciocolată. Suzana mănâncă numai ciocolata 
fără a se atinge de pâine, Intrebată dece mănâncă 
numai ciocolată ea răspunse! d 

— „Tata mi-a spus gilele trecute să nu fac două 
lucruri dată? 


EH 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


(A 2) 


Kä 


Ei -~ 


ERTER COPIILOR 


REDACŢIA $i ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREŞTI. — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN ` 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
4 FEBRUARIE 1925 


| UN NUMĂR 3 LEI 


IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate na se înapolază 


“Omul care înverzeşte copacii uscați 


(POVESTE JAPONEZĂ) 


cra 


A fost odata ca niciodată, daca mar fi, nici nu 
sar povesti, şi fiindcă este, deaceea se povesteşte. 

A fost odată un moşneag cu suflet bun, care avea 
un câine frumos și credincios. 

Intr'o zi, moşneagul nostru trecu cu câinele său 
pe lângă casa lui. Deodată câinele se opri într'un 
loc şi incepu să scormonească, cât putu, cu labele, 
In gunoaie, cum fac adesea câinii. 

Moşneagul nu-i dădu nici-o atenție şi vru să 
treacă mai departe. Câinele, însă, nu-l lăsa în pace, 
ci lătra tare după el şi îl luă de haină şi îşi târi 
stăpânul până la locul scormonit. 

Câinele începu să scormoneaască şi mai tare şi 
lătra mereu. Omul nostru se mira şi nu pricepu 
nimic. Insă, fiindcă câinele şedea nemişcat din acel 
loc, il făcu să creadă, că acolo trebuie să fie 
ceva şi de aceea incepu şi el să sape. 

Dar, deabia începuse să adâncească groapa, când 
te să vadă? $ 

Din fundul groapei, unde săpa, deodatä apäru o 
lumină aşa de strălucitoare, că la soare» te puteai 
uita, însă acolo ba. Mirat se uită mai de aproape 
şi văzu o grămadă de galbeni noi lucitori, nenu- 
măraţi. 

Ii luă cu dânsul acasă cu mare bucurie, mul- 
țumind câinelui său cel credincios, 

Vestea se duse numai decât ca gândul în tot 
satul. Despre aceasta auzi și vecinul său. Acesta. era 
un moş foarte rău la suflet, de care se ferea tot 
satul. A 

Vecinul cel răn nu mai putea de necaz şi ni 


ştia cum să facă, să aibă şi el aşa mulţi bani din, 


irodată, Numai decât se duse la moşneagul nostru 
şi-i luă câinele cel bun; cu toate că nici stăpânul, 
nici câinele nu 'voia; el însă il duse cu dânsul, 
unde voi. j i 
Câinele nu voia să meargă cu nici-un pret si 


a săi RN = li a WT A LA wf e i. fl BW 


— de Yasuharu Aoky 


se împotrivea din răsputeri, dând din labe cât pute 
tea. Atunci vecinul, în lăcomia lui, crezu că din 
nou câinele scormoneşte acolo şi începu şi el să 


(lĂ 


E 
A 
S 

X 

N 

N 
S 
s 


d 
ee 


SE atpigs 
Ah MA - 


Se 


SE 
GE 


Ge 
i, 


SE 
ME 
/, 


IIe E E 
mina strălucitoare a galbenilor, el dete cu ochii nu 
mai de gunoaie murdare şi nesuferite, 

De necaz atunci, omori câinele pe loc. 

Auzind această veste tristă, moșneagul nostru îl 
înmormântă cu mare durere lângă casa lui. Sala 
sădi un Go CA semm d 


Zi 


PAG. 4 [E alai gi ia iti iii E iti iune ani 


Acest pom crescu repede mare şi frumos. 
Pentru moşneag, era singura mângâiere, să se uite 
fa acest pom, ca să-şi amintească de mult iubitul 
Bău câine. | 
Intro zi se gândi că ar fi mai bine să in- 
trebuinţeze acest pom şi îl tăie. Trunchiul cel gros 
pl pomului îl scobi şi făcu o piuă mare din el. 
(In care Japonezii bat orezul şi apoi fac prăjituri. 
colo aşa se obişnuieşte). Cum bătea el orezul 


fiert în piuă, deodată boabele de orez se prefăcură 


în galbeni. El nu mai putea de bucurie, văzând 
atâta bogăţie, în casa lui. 


Vecinul lui însă se supără foc; se duse la moşul 


nostru şi-i luâ piua in care bätuse orezul şi voi 


să-şi încerce şi el norocul. 

Când colo, mare-i fu mirarea şi mâhnirea, că 
în loc de aur strălucitor, orezul se prefăcu în gu- 
noaie. 

Văzând acest lucru neaşteptat, el nu mai putea 
de supărare. Se înfurie şi tăie piua în bucăți şi 
o băgă in foc. Moşneagul nostru strânse cenuşa 
cu multă grijă şi o păstră într'un coş. 

Intr'una din zile, veni un vânt puternic, încât 
țăspândi cenuşa din coş în toate părţile. Vântul 
o presără pe crengile uscate, fără frunze, ale 
unui pom. 

Atunci pe acele crengi, ca prin minune, dintr'odată 
crescură frunze verzi şi totdeodată şi flori frumoase. 

Văzând această minune, omul nostru presără ce- 
tuşa rămasă pe alţi pomi uscați. 

Mare îi fu atunci mirarea, când toate crengile 
uscate se iînverziră de-odată şi întloriră. Acum, in 
jul casei lui, toţi copacii uscați mai inainte, in- 


„DIMINEAȚA COPIT OR: 


floriră, — de ţi se părea că venise primăvara in- 
cântătoare, cu păsărele voioase şi cu flori frumoase. 

Din întâmplare, tocmai atunci trecu pe acolo şi 
regele cu suita lui măreaţă. Regele se opri ui- 
mit şi admiră această minune nemaipomenită. Re- 
gele îl lăudă mult pe omul nostru cu suflet bun — 
şi, ca răsplată îi dete daruri bogate şi frumoase, 
cum nu mai văzuse el niciodată in viaţa lui. 

Câtva timp după aceasta, vecinul lui pofti pe 
rege. să vină să vadă minunea pe care o va face 
el. In acea zi veni şi regele, ca să vază lucrul de - 
mirare. 

Moşul cu suflet păcătos, se sui cu coşul plin cu 
cenuşe întrun copac uscat, cu gândul de a-l in- 
tineri. 5 

Cum era el suit sus pe copac, de acolo împrăștia 
cenuşa. Aceasta, fără să facă să apară florile 
cele frumoase pe copac, căzu jos şi intră în ochii 
regelui care se uita în sus, așteptând minunea mi- 
nunilor. Văzând aceasta, regele se supără foarte tare 
şi il puse în închisoare. 

Astfel moşneagul nostru cu inima bună, scăpă 
de vecinul cel rău şi trăi ani mulţi şi fericiţi, 

Yasuharu Aoky 


E atâta dor... 


Din dealul de sub soare 
coboar'o păstoriță, . 
mânând cu o mlădiță 

o turmă de mioare. 


Doinind încet, pe cale, 
sburdalnică se duce, 
sătucul ei străluce 

ca de-aur jos în vale. 


v 
> Prelang talanga sună A Ki 
`~ în turma de Moare.. 
ş spre Apus — încetul soare =— 
puterea îşi adună. ` ` jiii, 


Şi mândra păstoriţă 
mai trist doineşte ?n vale.. 
e-atâta dor şi jale à 
când cântă-o păstoriță. Y, 
Sandu Gilavaciog, Merenii de jos-Viaşca 
` ——— =  " 
La o lecţie de istorie, profesorul întreabă pe o 
elevă: 
— Cine a fost cel mai însemnat rege al Ebreilor? 
Eleva, neştiind, face semn vecinei să-i spună. 
Dar nici aceasta nu ştia şi-i zice: „Habar n'am!” 
Eleva răspunse repede: 
— Cel mai însemnat rege al Ebreilor a fost — 
Habar-Nam. 
Trimisă de Nicolae S. Florincescu-Horeza 


E T 


Cu $ TE e EE O AANE i IES n, S i SS Bh ee ba A 
„DIMINEAȚA COPIULO"”» PAG. 3 
Didi e ocupată 
Astăzi este ziua în care Didi trebue să mufe 
cească de dimineața până seara târziu. Gândiţi-vă 
şi d-voastră. Mai întâiu a trebuit să spele toate 
rufele Corinei, căci aşa o cheamă pe păpuşea Die 
dei. Le-a întins apoi frumuşel pe frânghie, pene 
tru ca să se usuce. După ce se uscă, va trebui să 
ile calce şi să orânduiască în dulăpior. i 
4 Der cu atâta n'a scăpat Didi de treabă. Trebug 
CH neapărat să-i facă baie Corinei. Sunt şapte zila 
i de când nu i-a făcut şi Corina nu mai este aşa 
¿ curată, cum trebue să fie o păpuşe cuminte. Să vă 
| mai spun însă ceva, dar să nu se afle că o şiţă 
ela mine: Corinei nu prea-i place baia, plânge, 
{ se. zbate în apă şi vrea să iasă cât mai repede, 
Nu e ca micii noştri cititori, cari se spală bine şi 
š fac baie regulat. ` 
MÄ sx 
Ce 
Dece murim Copilaş drăguţ 
Povestea de mai jos este dela un popor sălbatic Copilaş drăguţ şi bun 
din insulele Oceaniei. O publicăm, pentru ca să se. Este noapte şi e lună 
vadă ce credinţe greșite au popoarele înapoiate. Hai fă nani — eu îți Spun 
"Fii cuminte, noapte bună, 
O femeie bătrână şi bună ca pâinea cea caldă 
muri şi fu îngropată. Intro zi, femeia, aşa moartă Fie somnul tău ușor 
cum era, eşi din groapă fără ajutorul cuiva şi se „ Plin de visuri îngerești; 
aşeză pe marginea ei. Se Căci cuminte puişor, 
Intâriplător, tocmai atunci trecea un copil pe a- ` “Tu ai fost şi drag îmi ești... 
colo, ciruia ea îi zise: 
„Adu-mi puţin foc, ca să mă încălzesc”. Co- . Mămiţica ta îţi cântă, 
pilul se codi să meargă să caute foc şi îşi văzu mai Tu la faţă "nviorezi 
departe de drum. A Și în noaptea asta sfânţă 
Atunci biata bătrână muri din nou. e Drăgălaș adormi — visezi., 


Dacă acest copil ar fi fost ascultător, noi mam - 
ä murit niciodată deabinelea. Ne-ar fi îngropat, Lângă leagăn ici-aproape 
dar am fi putut eşi din groapă şi încălzindu-ne la S Stoluri sunt de îngeraşi; 
focul sacru, am fi reînviat. R Ochii tăi închiși de pleoape 


Dar pentru că acest copil n'a vrut să asculte ` li visează drăgălaşi... 
pe femeia cea bătrână, murim şi nu mai înviem Petru A. Basil 
niciodată. EE EE eaii 


Din nemţeşte de Augustina $ Cine ese noaptea în sat si nu-l latră câinii? 
n OO E EERO (mund) 


e N PERRY AR 


CEA wf. Amien 


PAO. 6 


Ceva despre crocodili 


titi 


e 


Crocodiiii cari sunt cu drept cuvânt regii şer- 
or şi ai tutulor târâtoarelor, trăesc în fluviile 
râurile tutulor continentelor afară de Europa. 
Când e tânăr, crocodilul se hrăneşte de obiceiu 
cu peşti, la bătrâneţe însă îi plac mai mult anima- 
lele patrupede şi oamenii. Stă la pândă, se aruncă 
asupra victimei sale pe care o prinde în fălcile sale deo 
putere fără seamăn şi o târăşte în apă. 

Cu toate că are două şiruri de dinţi de speria 
crocodilul înghite mâncarea fără să o mestece, De 
aceea, după ce s'a ghiftuit bine, cade întrun fel 
de nesimţire şi stă aşa multă vreme, ca să-şi mistue 
mâncarea. De altfel, deştept cum este, a înţeles 
că o carne putrezită se sfâşie şi se înghite mai ușor 
decât carnea unei victime omorâte chiar atunci. Din 
cauza aceasta, atunci când nu e prea flămând, tå- 
tăşte corpul omului sau al animalului pe care l-a 
prins şi il îngroapă, pentru ca să putrezească. 

Se povestește chiar că unii oameni cari cunosc 0- 
biceiul acesta al crocodilului, au izbutit să scape 
făcând pe morţii pe când îi îngropa şi după aceea 
dezgropându-se singuri. Gustul crocodilului pentru 
carne putrezită îl Tico ca să fie de mare folos. 
Anume el mănâncă toate leșurile de animale cari 
plutesc pe fluvii şi râuri şi cari ar otrăvi apele. 

Crocodilul are o viață foarte lungă, putând trăi 
sute de ani, dacă e lăsat în pace. De asemenea 
poate creşte foarte mult, în Nilul de Sus, găsindu-se 


“crocodili cari ating o lungime până la 9 metri. 


orpul crocodilului e acoperit de un fel de ţeastă 
asoasâ care în apă se pare că ar fi trunchiul unui 
aroore plutitor. Pe alocuri crocodilii sunt aşa de 
numeroşi şi aşa de îngrămădiţi unul într'altul, că 
ţi se pare că vezi ọ plută pe râu. ~ 

Dar dacă vine un vânător, li-se dă la timp de 
veste. In adevăr, există o pasăre care îi vestește 
că-i ameninţă o primejdie. Pasărea de care e vorba 
mu le face pentru nimica serviciul acesta; ea are 
dreptul să mănânce toate insectele cari se aşează 
pe corpul crocodilului, 

Fapt şi mai curios şi aproape de necrezut: a- 
ceiaşi pasăre îi curăţă dinţii de toate bucăţelele ce au 
pămas, sare ciugulind pe fălcile lui pe cari croco- 


SU) la Une deschise ceasuri intregi. 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Judecător şi bun şi rău 


O vulpe mâncase o găină. Mâncase o jumătate 
și, săturându-se, jumătatea cealaltă o ascunsese în- 
tun tufiș, că să aibă pentru masa de a doua zi, 
Această jumătate de găină a fost găsită însă de 
un lup, care ä şi mâncat-o pe loc. Vulpea l-a dat 
în judecată, 

Judecător era maimuța, care D osândi pe lup la 


o pedeapsă foarte grea, 


g i 

„O, ce judecător bun!” strigă vulpea plină de 

bucurie, à 

udecătorul însă s'a mai gândit puțin şi a in- 
Hp pe vulpe: Dat ia să-mi spui, cucoañă, de 

Wide ai avut-o dufifitata găina?” 

Vulpea s'a încuteat şi n'a ştiut ce să făspundă, 

it judecătorul o osâtidi la o pedeapsă și mai grea. 

WË ce judecător tău!" strigă vulpea foarte su- 
tă. 


m DÉEN 


Câinele în iesle 


Un dulău mare sări în nişte iesle pline cu fân 
unde, simțindu-se bine, se culcă să doarmă. 
lată însă că veni ug bou flămând şi vroi să mă- 


" nânce fân, Dar câinele, îndată ce-l auzi, sări în sw 


şi începu să latre ca un turbat. 


Bietul bou încercă să ajungă până la fân, câinele 
însă îl ameninţă că-l muşcă, 

Boul îi zise: „Dece nu mă laşi să-mi mănânce 
fânul? Tu nu-l mănânci, aşa că nu-ți foloseşte la 
ceva. 

— Ce-are a face, răspunse câinele mârâind. Dacă 
eu nu-l pot mânca, nu vreu şă-l mănânce alt cineva, 

Egoizmul este defectul cel mai urât. 

——— ESSEED — 

Ionel — (venind dela scoală). Mamă, uzi am 
eşit primul... 

Mama, — La învățătură? 


l — Nu, din clasă. 5 
ah A Trimisă de Anăr L Simon-Brăila 


Gage 


Popp 


"Ee e m 


„DIMINEAȚA COPIILOR”. 


Să nu lucräm Dumineca 


ruak 


Se zice că pe când umblau pe pământ, Dum- 
nezeu şi cu Sft. Petru, a murit o femee foartă 
bătrână. 

Această femee, de mică copilă, nu lucrase Dumi- 
neca, ci dumai cele şase zile lucrătoare, Sărbătorea 
Dumineca, ducându-se la biserică, ajutând pe săr- 
mani, pe săraci și făcea câte altele, dar, tot ce 
plăcea lui Dumnezeu. Aşa o duse toată viaţa ei, 
până când, de bătrânejea-i mare, Dumnezeu o luă 
şi o duse 'n sânul bătrânului Avraam. 

Dar această femee, atât de evlavioasă, ascultați 
să vă spun cum a murit: Când era pe patul de 
moarte, se întâmplă ceva, care acest ceva, nu se 
mai întâmplă în ziua de azi. 

Şi anume: Bătrâna chemă lângă patu-i, pe toate 
sărbătorile, în care a lucrat şi n’a lucrat. 

Aceste sărbători erau nişte femei — îngeri — 
înalte și toate îmbrăcate în alb, Bătrâna, cum le 
văzu, se rugă de fiecare, pe rând, în care ştia că 
a lucrat. 

Şi se rugă, să o ierte, că a lucrat câte puţin, 
neducându-se la biserică, în aceea zi. Toate, cu- 
prinse de mila ei şi ştiindu-i faptele bune, o ier- 
tară; Dumineca însă, o iertă şi ea, dar zise: 

— „Ehi bătrâno, toate surorile mele te-au ier- 
tat, că ai lucrat în ziua-lor şi nu te-ai dus la bi- 
serică; Ior dacă cumva se întâmplă să fi făcut 


PAG. $ 


la fel, în ziua mea, neducându-te la biserica men 
nu te iertam niciodată”, j 

~- „Dar, Prea Sfântă Duminecă, eu nu am lucrat 
niciodată în ziua ta; totdeauna eram la biserică, 
preamărindu-te”. 

— „Tocmai pentru asta te iert şi eu; însă da 
călcai câtuşi de puţin porunca mea, când ai fi vea 
nit în cer, te puneam alături de cei păcătoşi, aşea 
zându-te pe un scaun de fier, ce veşnic arde in 
flăcări; dar acuma, vino, căci te primim cu cea maf 
mare plăcere, veselie şi bucurie, căci ai păstrat por 
runca Tatălui nostru, 

După aceste cuvinte, Sft. Duminecă, împreună o 
surorile sale, au plecat vesele, înălțându-se spra 
cer. In vremea aceasta, bătrâna, cu zâmbetul surâa 
zător pe buze, închise ochii, în linişte, După aa 
ceastă întâmplare, nu s'a mai văzut alta la felg 
însă de când am auzit-o şi eu dela o femee Cam 
evlavioasă, mă duc des la biserică şi nu lucrez nie 
mica în zile de sărbătoare, 

i Nicolae Pavel Măniță-Brălla 

aeaee eee GOCE gedd 

(Un sergent către o fetiţă rătăcită): 

— „Unde locueşti?" 

— „La mama!" 

— „Dar mama ta, unde locuoşte?” 

— „La tatal” 

— „Dar tatăl tău, unde locueşte?” 

— „Acasăl” 


Tatăl: „Ionel, ce meserie vrei tu să a 
Ionel: „Eu aşi vrea să mă fac coşar”. 
Tatăl: Dar de ce aşa o meserie?” 
'onel: „Pentruca să nu mă spăl în fiecare zi” 
Trimise de Charlotte Segall 
— SC ka ——— 


„Această broască ţestoasă, de fel din insulele 
Galapagos (America) ar fi cea mai bătrână 
broască de pe pământ, fiind socotită că are d 
vârstă de peste 200 de ani. 


P s$ 


ITE Ta o 


7 


la uitați-vă la noi, 

Ați văzut geg pisoi? 

Suntem- şapte. Ce ` vroiţi? 
Cum ve cheamă co să ştiţi? 
Pisu, Misu, Muţi, Lort, 
Soen, Susi şi cu Dutt, 

Dela stânga socotiți 

Și pe toți ne nimerifi. 

Striză mama: „„Miau-miau-miau! 
„Hai la lapte să vă dau”, 
Deci vă cerem noi iertare, 
Că ne ducem la mâncare. 
Altă dată iar venim 

Să jucăm şi să vorbim. 


Cum cum 
a ` Gi di ' d a 
fost și gie? devenit 

Ar 


Intr'o zi, pe când Păcală se întorcea dela o lăp- 
tărie, îl apucase ploaia pe drum. 
Intâlnind pe Haplea în drumul său îl întrebă ce 
să facă ca să nu mai plouă în laptel 
Acesta îi răspunse: 
=— „Intoarce şi tu oala cu gura în jos” 
+ ` 


Silvia. — „,Câţi ani ai unchiule?”. 
Unchiul. —" „Patruzeci şi doi”. 
Silvia. — Eu am numai 8. Peste treizeci şi 
pairu de ani vom fi de aceeaşi etate. 
 ALemuse de Hauler A. Tudorel-Loco 


câ re La a detinea ES SE Kë d EREECHEN die E 2 r Oe R atini 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 
A sburat Dorel! 


Vi-sa făcut, poate, dor de Dorel, căci- cam de 
multişor n'a fost vorba de dânsul. De aceea, cred 
că o să vă facă plăcere una din păţaniile lui, 

Il ştiţi pe Dorel cât este 
el de jucăuş. Mai zilele tre- 
cute, găsind o minge mare 
de football, se repezi să o 
sfâşie. Vede că mare de 
unde să o apuce, fiind 
foarte umflată. 

Dorel a descoperit însă 
şmecheria. Izbuteşte să o 
prindă mingea de un capăt 
şi vede că mingea începe să 
se dezumfle încetul cu înce- 
tul, pe când el înghiţea tot 
aerul ce era într'iînsa. 

„Dar ce-i- asta?” se în- 
rebă mirat ` Dorelică al 
aostru. Simt că deviu mai 
uşor şi că pielea mea se în- 
tinde intruna. A dracului 
minge, ştiam eu că nu scapi 
teafără din colții mei”. 

„Bine, bine, dar parcă 
mă  îngraş foarte repede. 
M'am îngrăşat aşa de mult, 
încât seamăn mai bine cu 
un purcel decât cu un câine. 
Dar simt că nu mai pot sta 
locului. 

„Na, uite că mă ridic de 
la pământ, fără să vreau. 
Nu cumva m'am făcut o pa- 
săre şi mi-au crescut aripi 
pe cari eu nu le văd? Ei, 
mai domol. Aş, nu e cu pu- 
tinţă. Acum zbor în văzduh, 
dar par'că e destul de a- 
muzant”. 

Iată că se întoarse a- 
casă şi stăpâna lui Dorel. 

Când îl văzu zburând şi 
înălțându-se mereu în sus, 
biata femeie rămase înlem- 
nită de mirare. După ce-şi 
veni puţin în fire, începu 
să tipe: „Nu e colo. sus 
vreun aviator să-l prindă pe 
Dorel?” T 

Nu ştiu dacă Dorel a fost prins de vre-un aviatot 
sau a căzut singur. Ştiu numai că stăpâna sa ls 
pierdut pentru totdeauna. 


„DIMINEAȚA COP?LOR” PAG. "er "stra, 
> de i i "€. 
HAPLEA LA BAL e b CAT e POR E Mrs ÄT 


lety 


S Aa i ` 


EC 


„Mergem, Hapieo ?"--Mergem, Frosa, 2. — Eu mâ'mbrac ca o turcoaică. 3. Tu turcoaică, iar eu turcul 
Pete? ? Ştii, mă prinde că-s subțire. Haplerim ál barosan, 

d de pomină rămâie — Mai e vorbă? zice Haplea, Când mă 'ncrunt odată, Frosa 

Vine lumea să te-admire. Strigă toți AMAN, AMAN! 


Că ne-am dus la bal mascat. 


a. Şi vorbim noi tot turcește: 5. Ese Frosa, Haplea 'ncearcă 6. Nu-i râmâne decât masca 
D „Ah etendi Haplerim“. O pereche de șalvari, i e gata de plecat, 
i — Bre, frumos la tine. Froso, Pune fes. la brâu pistoale ar Dorel ia masca 'n gură 
KA Maratet, bre, aterm! latagane de alea mari. So sbughește ca egen 


La 


R. „Cineii ăsta ? zice lurrea .9. Noaptea ceea bietul Haplea 


Lë Fuge ' n stradá, iarå Haplea 
Ca un turc cum e gătit, „Vr'un scăpat din balamuc? La poliție stă 'nchis. 
Cu șalvari, cu fes, pistoala Hai, sergent, pe el de grabă, Bal mascat cu turc, turcoalcă ô 
Oună ei s'a ranezit Căci ne dă de vrun boclua* 'A_rămas_doar ca un vis- 


PAG. 10 


pr PA 2 A dau aa 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Ppăr-de-Aur şi cei trei urşi 


Intr'un sat din nişte munţi mari şi înalţi trăia 
odată o fetiță care purta frumosul nume de Păr: 
de-Aur. Intro zi, cu toate că maică-sa nu-i dedea 
voie, Păr-de-Aur se duse în pădure ca să culeagă 
flori sălbatice. Nici nu băgă în seamă că soarele 
se pregătea tocmai atunci să se culce. Se însetă, 
ba chiar se înoptă deabinelea, pe când Păr-de-Aur 
se găsea încă în mijlocul pădurei. 


Multă vreme biata fetiță merse, vărsând şiroaie 
de lacrimi şi căutându-şi drumul. La urmă, isto- 
vită de oboseală, şezu sub un arbore mare. In a- 
ceiaşi clipă zări în depărtare scânteind o lumină. 
La vederea luminei Păr-de-Aur prinse din nou curaj 
şi o porni în spre partea aceea. După un umblet 
de câteva ceasuri, sosi, în sfârșit, înaintea unei 
case mici pe care nu o văzușe niciodată şi unde 
avea de gând să ceară adăpost, 

Păr-de-Aur nu ştia însă că această casă era lo- 
cuită de o familie de trei urşi: Tata-ursu, Mama- 
ursoaica şi micul Ursulică. Tata-ursii era un urs 
mare şi gros, Mama-ursoaica era de statură potri- 
vită, iar Ursulică era micuţ-mititel. 

In butătărie era o masă cu trei scaune, Cel din- 
tâiu scăuii era mare şi gros, al doilea potrivit, al 
treilea stăun erg mic de tot. è 

Cei trel urşi se duseseră la plimbare şi mai îna- 
inte de a pleca Mama-ursoaica turnase ciorba în 
trei străchini. Una era o strachină mare şi groasă, 
a doua potrivită, iar a treia mică-miititică. 

Păr-de-Aur sa uită pe fereastră şi de oarece ii 
era tare foame, ciorba din cele trei străchini îi 
păru foarte ispititoare; împinse poarta şi intră. 

„Ce plăcut miroase aicea!” zise Păr-de-Aur. Şezu 
pe scaunul cel mare, văzu însă că scaunul acesta 
era prea mare pentru dânsa. Şezu după aceea pe 
cel de ai doilea scaun, dar tot îi era mare. La 
sfârşit, şezu pe scaunul cel mic care îi se potrivi 
Ce minune 


Luă lingura și repede de tot dădu gata ciorba 
din strachina lui Ursulică, După aceea, simțindu-se 
obosită, îşi zise că i-ar prinde bine un pui de 
soma, 

Se urcă pe scară sus și intră în odaia în care 
se wën trei paturi: întâiul era un pat mare, al 
doilea un pat potrivit, iar al treilea up pătuc mi- 
titel. Incercă mai întâiu să se culce În patul cel 
mare, dar era din cale afară de mare, Nu Lee po- 
trivi nici al doilea. Atunci se trânti îi pătucul cel 
mic şi dormi buştean. 

Nu după mult se întoarseră şi cei trei urși. Plim- 
pepa le ațâțase pofta, aşa că se duseră drept la 
masă. 

„A stat cineva pe scaunul meu!” strigă ursul cel 
mare şi gros cu vocea sa cea mare și groasă. 

„A stat cineva pe scaunul meu!” strigă şi Mama- 
ursoaică, cu o voce potrivită, 

„A stat cineva şi pe scaunul meul” strigă şi 
Ursulică cel mic cu glăsciorul său cel mic. 

După aceea se uitară la străchinile lor, 

„Mi-a gustat cineva din ciorbă!” strigă ursul cel 
mare și gros cu vocea sa cea mare şi groasă, 

„Mi-a gustat cineva din ciorbă!”* strigă Mama- 
ursoaică cu o voce potrivită, 

„lar mie mi-a mâncat-o toată ciorba!” strigă 
Ursulică cel mic cu glăsciorul său cel tic. 

„Cam cine ar putea fi?” strigată de odată ceł 
trei urşi şi se urcară în odaia de dormit, 

Ursul cel mare şi gros alergă la patul său cel 
mare ei gros. „S'a culcat cineva în patul meu!” 
strigă el. 

„S'a culcat cineva și în patul meu!” strigă Mama- 
ursoaica, 

„S'a culcat cineva şi în patul ment, dar iată-o!* 
strigă Ursulică, 

Păr-de-Aur se trezi ï gm d cei trei urşi cari 
uitau la dânsa aprinş mânie, Se sperie aşa 
de mult că sări din pat, cobori scara sărind câte 
şapte trepte de odată şi o luă la fugă în pădure. 

doua zi dimineaţa întâlni pe un bătrân tăie- 
tor de lemne care, cu securea pe umeri, se ducea 
la muncă și-i povesti toată întâmplarea. 

Tăietorul de lemne o cunoștea pădurea cu toate 
cărările şi potecile, aşa că putu foarte lesne să o 
ducă pe fetiţă până acasă la părinții ei, cari o 
întâmpinară cu lacrimi de bucurie. Din ziua aceea 
Păr-de-Aur se făcu o fetiţă foarte ascultătoare şi 
nu se mai duse singură în pădure, 

bag 


Prieten bun e acela care dă sfaturi bune. iar nu 
acel ce laudă nebuniile, d 


Cine se iuţeşte, curând ostăneşte. 


ir pe 


7 e 


“DIMINEAȚA COPIILOR PAG. n, 
Călătoriile unchiului meu 
d bg: de N. BATZARIA 


14. Pe un vapor francez spre Africa 


Mă uitam la marinarii cari au ocupat corabia 
piraților, făcându-i pe aceştia prizonieri, — bine 
înţeles, pe cei ce mai scăpaseră cu viață. Mă uitam 
la dânşii şi nu mă puteam minuna îndeajuns de 
sprintenia mişcărilor lor. Oameni așa de iuți nu 
văzusem până atunci. Par'că ar fi fost căprioare, 
nu altceva. 

Dar şi mai greu de înțeles, era nespusa lor bu- 
nătate şi purtarea lor faţă de pirați. In loc să 
bată, să lovească şi să spună cuvinte de ocară, 
marinarii francezi — am spus mai sus că vor- 
beau franţuzeşte — s'au apucat de altceva. Unii 
dintr'înşii au încercat şi chiar au izbutit să stingă 
focul ce ardea în atâtea locuri pe corabia pira- 
ților. Alţii s'au apucat să îngrijească de cei răniţi. 
Un medic venit de pe vaporul francez, munci din 
greu cu ajutoarele sale, ca să spele, să panseze ră- 
nile celor răniți şi să le potolească durerile. 

Vre-o oră şi ceva a trecut cu operaţia stingerei 
focului şi cu îngrijirile date răniților, După aceea 
căpitanul vasului francez ne strânse pe toți cei te- 
feri în jurul său şi nu-i fu mică mirarea, văzând 
alături de pirați şi oameni cari arătau a fi cum- 
secade şi nu păreau a fi din neamul piraţilor. Unul 
din călători „care ştia franţuzeşte i-a lămurit că 
noi civilii — ca să zic aşa — fusesem făcuţi pri- 
zonieri pe când navigam spre Țara Românească și 
că, prin urmare, noi am fost liberaţi de către vasul 
francez, 

„Ah, Români!” exclamă bucuros căpitanul care 
adăugă; „fraţi de-ai noștri”. 

Căpitanul acesta, un om chipeş, iute şi care pri- 
cepea numai decât tot ce-i spuneai, ne povesti cum 


“sunt luni de zile de când urmăreşte corabia lui 


Amr-bin-Salad. Corabia 'piratului acesta ajunsese o 
straşnică primejdie pentru călătorii de pe mare, Era 
foarte greu de pus mâna pe dânsa, deoarece Amr- 
bin-Salad izbutea întotdeauna să scape, cum s'ar 
vice, printre degete şi să se ascundă. 

„E un om foarte deştept şi foarte îndrăzneț”, ne 
spuse căpitanul francez. „Păcat că s'a făcut ban- 
dit în loc să se fi făcut om de treabă, căci ar fi 


- ajuns departe”. 


— Şi acum când l-aţi prins, nu-i așa că-l veţi 
impuşca sau spânzura şi odată cu el şi pe tova- 
răşii lui? 

— Eu unul, n'am să le fac nimic, nici lui, nici 
tovarăşilor lui, căci eu nu sunt judecător. Este 
dreptul autorităţilor şi tribunalelor franceze să-i pe- 
depsească aşa după cum stă scris la lege, căci in 


afară de lege nu se poate face şi nici nu e bine 
să se facă ceva. 

— Dar cu noi ce faceți? il întrebă din nou pt 
căpitan, acelaş călător, 

— Veţi fi câteva zile musafirii mei, adică mu- 
safirii Franţei, deoarece vaporul nostru, fiind un 
vas de războiu, aparţine Ministerului de Marină 
francez. Vă voiu lua pe vaporul nostru şi vă voiu 
duce la Alger, capitala Algeriei noastre, căci aşa 
sunt instrucţiile mele. De acolo se va găsi lesne o 
corabie sau poate chiar un vapor, care să meargă în 
spre Ţara Românească. 

«Dar, întrebă căpitanul cu un aer ca şi cum 
tocmai atunci și-ar fi adus aminte de ceva, aveţi 
destui bani de drum? 

— Ba n'avem deloc, deoarece piraţii ne-au jefuit 
de tot avutul nostru, îl lămuri călătorul care ştia 
franţuzeşte. 

Căpitanul ne asigură că nu e greu de a-i lua 
îndărăt din mâinile piraţilor şi după aceea se grăbi 
să ia măşurile trebuincioase, ca să putem pleca. 

Mai întâiu piratii cari fuseseră omoriţi în luptă, 
fură aruncaţi în me, atârnându-se de fiecare câte 
o greutate, pentru ca să nu rămână la suprafaţa 
apei, ci să meargă la fund. Un preot de pe va- 
por — bine-înţeles un preot creştin — spuse o ru 
găciune pentru ca Dumnezeu să se îndure de pi- 
rații morţi şi să le ierte păcatele, 

După aceea, căpitanul porunci ca toţi răniții — 
pirați şi călători — să fie transportaţi cu grije şi 
băgare de seamă pe vaporul pe care îl comanda 
el. După răniţi, au fost ridicate de pe corabia pira- 
Diop, toate lucrurile ce se puteau ridica, pentru ca 
la urmă şi noi călătorii sănătoşi să ne ducem pe 
vasul de războiu francez, 

Şi pe când mă întrebam cam ce are de gând să 
facă cu vasul piraţilor, aud un sgomot produs de 
căderea unui corp în apă, apoi numai decât strigăte 
şi o mate agitaţie. 

Ce este? Ce s'a întâmplat? Şeful de pirați, crudul, 
dar totdeodată viteazul Amr-binSalad, se aruncase 
în mare. Se aruncase de bună voie, vrând mai bine 
să moară ,decât să cadă prizonier. Din ordinul că- 
pitanului, s'au aruncat după dânsul, ca să-l prindă 
şi să-l scoată, mai mulți marinari francezi, însă 
ma fost cu putință. Amr-bin-Salad a pierit îne- 
cându-șe. mg 

„A fost un viteaz!” zise căpitanul, care fu foarte 
întristat de întâmplarea aceasta. 

Şi acum iată-ne cu toţii pe vaporul de războiu, 
Piraţii au fost puși jos şi păziți de două santinele, 
pe când nol aveam voie să stăm ori-unde ne-ar î 
plăcut, ` 


PAG. 12 


S'a ridicat ancora şi vaporul s'a pus în mişcare. 
Corabia de pirați era însă tot acolo, iar pe dânsa 
du se găsea nimeni. Nu îinţelegeam cam ce se va 
face cu dânsa, când pe neaşteptate se produse i 
explozie infricoşătoare şi corabia piraţilor sări îr 
aer, cuprinsă de flăcări. 

„l-am pus dinamită şi am aruncat-o în aer”, ne 
lămuri căpitanul care râdea de spaima noastră. 

„Nu puteam s'o iau cu mine, căci mar fi zăbovit 


"mult în drum”, adaugă el. 


Intre acestea, se înoptase de-abinelea. O noapte 
cu stele multe şi frumoase, dar cu destulă răcoare. 
„La masă, la masă!” se auzi o chemare, primită, 
cel puţin din parte-mi, cu toată plăcerea. Am mân- 
cat cu o poftă care, dealtfel, nu-mi lipsise nici 
până atunci. Dacă de rândul acesta am mâncat, 
poate, mai mult, este că mâncările de pe va- 
sul francez erau foarte gustoase, iar oamenii, cât 
se poate de prietenoși şi de drăguţi. 

Pe atunci eu nu ştiam încă franţuzeşte, însă în 
cele trei zile câte am stat pe vasul francez, am 
profitat de ocazie şi am învățat o seamă de cuvinte. 
Intrebam printr'un sistem care îi făzea pe marinarii 
francezi să râdă şi să facă mare haz. Aşa, ţin 
minte că mai întâiu am pus mâna pe pâine şi 
i-am întrebat parte prin gesturi, parte prin cuvinte ro- 
mâneşti cum îi zice pâinei în limba franceză. „Pen” 
(mai târziu am învăţat că se scrie „pain”), mi s'a 
răspuns. 

Dela pâine am trecut la apă, dela apă la carne, 
la cuțit, furculiță, masă, scaun, ete. In prima mea 
lecţie am învăţat aşa vre-o 20 de cuvinte pe cari 
mă grăbeam să mi le scriu într'un caeţel cu tra- 
ducerea lor în româneşte. 

Dar mi-am dat seama că învăţarea de cuvinte 
singure, fără vre-o legătură între ele şi mai cu 
seamă fără verbe, nu-mi foloseşte la mare lucru. 

Ştiam cum îi zice la pâine sau la apă, dar nu 
ptiam să cer pâine sau să întreb unde este apa. 

Mă tot frământam cu gândul: cum să fac să-i 
întreb şi despre câteva verbe şi despre modul de 
a face o propoziţie întreagă? 

„Am găsit-o!” mi-am zis tot singur, după ce m'am 
gândit o bună bucată de vreme. Moin face mişca- 
rea în legătură cu verbul pe care vreau să întreb 
şi totdeodată îl voiu spune acest verb şi pe ro- 
mâneşte. Nu suntem noi Românii, fraţi cu Fran- 
cezii şi nu seamănă oare limba română cu limba 
franceză? Din câte cuvinte franţuzeşti  învăţasem 
până atunci, cele mai multe semănau foarte bine 
cu cuvintele corespunzătoare din limba română. Şi 


dacă seamănă substantivele, dece m'ar semăna şi 


verbele?” ~ 
Ss mi-am făcut socoteala şi a doua zi, nici nu 
erminasem bine cu masa, că, întinzând mâna, i-am 
„is unui marinar cu care mă împrietenisem mai bine: 
„Dă-mi pain!” (S'a văzut mai sus că se citeşte 
pen şi înseamnă pâine). Marinarul a înţeles ce i-am 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


spus, aşa că părând destul de mirat, că mai cer 
pâine tocmai când ne sculam dela masă, voi să-mi 
taie o felie. L-am oprit zicându-i: „Nu foame pain, 
dar cum se zice français (citeşte fransè) dă-mi 
pain”. La urma urmelor ma înţeles şi mi-a ex- 
plicat. 

Cu aceasta era făcut un mare pas înainte. Pro- 
fesorul meu de ocazie ştia acum cu ce scop îl între- 
bam, făcând anume gesturi şi mişcări. Lecţia mer- 
gea strună şi progresele mele erau uimitoare. A 
fost foarte uşor să învăţ, făcând gesturile corespun- 
zătoare, verbele a mânca, a bea, a râde, a plânge, 
a dormi, a alerga, a cânta, etc., etc. Nu puteam 
prinde încă forma timpurilor, cum e adică prezen- 
tul, cum e trecutul sau viitorul, dar nimeni nu 
poate avea pretenţia să înveţe o limbă străină în 
două zile. 

E oare nevoie să spun că a mers foarte repede 
cu învăţarea numeralelor? Degetele mâinei erau pen- 
tru aceasta cel mai bun mijloc de întrebare. Mai 
grea era treaba cu diferitele pronume şi mai cu 
seamă cu prepoziţiunile şi conjuncţiunile. Insă, a- 
tâta cât învățasem dela prietenosul marinar, îmi 
deşteptau pofta şi îmi întăriau hotărîrea, ca mai 
târziu să mă ocup cu tot dinadinsul şi să învăţ 
cât mai cu temei limba franceză. O găseam aşa de 
frumoasă, sunându-mi aşa de plăcut la ureche. 

Ocupat cu lecţiile mele şi cu gândul să nu uit 
cele învăţate, nici nu prea mă uitam pe unde ne 
ducea vaporul. De altfel „nici nu erau lucruri mari 
de văzut. Ştiam că ne găsim în Marea Mediterană 
şi că ne îndreptăm mereu spre Sud, ca să mergem 
în Algeria Vremea era frumoasă şi marea liniştită, 
însă cât puteai cuprinde cu ochiul, nu vedeai decât 
marea cea întinsă şi care părea că mare margini. 

Numai într'o după amiazi — nici nu mai ţin 
minte a câta zi de călătorie era — am intrat în- 


trun port unde am văzut o mulţime de vapoare 


de războiu. (Acum ştiam să fac deosebirea între 
vapoarele de războiu şi celelalte vapoare sau co- 
răbii). Multe din vasele acestea erau mai mari decât 
vaporul nostru. Te speriai uitându-te la lungimea 
tunurilor de pe ele. 

„Unde suntem aici?” l-am întrebat eu pe mari- 
narul care îmi era profesor. 

— In portul insulei Malta, care aparţine An- 
giie Vapoarele ce vezi aicea, fac parte din flota 
de războiu engleză. 

Am stat aproape o zi întreagă în portul acesta, 
de unde vaporul nostru s'a aprovizionat cu de-ale 


, mâncărei, 


Şi din nou a fost ridicată ancora şi vaporul no- 
stru a spintecat marea, luând drumul Algeriei. 
In sfârşit, într'o dimineaţă în zori de zi, am 
zărit uscatul şi o îngrămădire mare de case albe 
Era oraşul. Alger, în al cărui port intram. 
Vu urma 
——— NI II e aa aaa 


Sëcher, De véi 7 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


CALUL DE LEMN 


Pe coastele Asiei-Mici se afla în vechime o cetate 
fenumită ce se numea Troia. Paris, fiul regelui aces- 
tei cetăţi, răpise într'o călătorie făcută în Grecia 
pe Elena, soţia lui Menelas, regele grecilor. Din 
această cauză de zece ani de zile nu înceta războiul 
între troieni şi greci. Troienii fiind bine pregătiţi, 
toate asalturile grecilor erau zadarnice. Totuşi Me- 
nelas nu se putu hotări să se reîntoarcă fără bi- 
ruință. Vedea însă că trebue să se întrebuinţeze 
vreun vicleşug, ca să poată pătrunde în Troia. Se 
sfătui cu generalii săi o noapte întreagă. Cum se 
făcu ziu, eşi din cortul său, strigând: „Război- 
nicilor, pregătiţi-vă de plecare, am luptat destul, 
ne întoarcem acasă”. 

Zeci de mii de strigăte de bucurie răspunseră 
la auzul acestor cuvinte., Apoi Menelas porunci că 
i se aducă îndată cel mai mare meşter în tâmplărie. 
Când veni, acesta îi zise: 

— „Sinon, tu singur eşti în stare să mă ajuţi; 
fă-mi un cal mare de lemn, dar fă-l aşa de mare, 
încât in pântecele lui să aibă loc vreo sută de răz- 


Leg KN AERO A PRE PR ANEN, TE EE ie SS LTE P DI PIPI 
Me Bed Eeer ee Se 


i 


PAG. 13 


de Camelia Ştefănescu 


boinici, fără însă să se vadă deschizătura pe din 
afară. Te însărcinez pe tine să-l duci în cetate. 
Dacă termini cu bine treaba aceasta, îți voi da 
atâta aur incât să nu mai ai nevoie să munceşti 
câte zile vei avea de trăit. Să nu afle, insă, nimeni 
ce ţi-am spus; ne-am înţeles?” 

Câteva zile mai târziu, troienii priveau de pe 
zidurile cetăţii în mijlocul taberilor un cal ne mai 
pomenit de mare ce părea viu. In aceeaşi zi Sinon 
se duse la rege şi fi zise: 

— „Stăpâne, am făcut calul, acuma rămâne să-l 


„duc în cetate. De aceea, te rog să faci ce-ţi voi 


spune”. 

PSinon se desbracă de haină, apoi întorcându-se 
către Menelas îi grăi din nou, zicându-i: „Bate-mă 
aşa de tare, încât să sângerez din tot trupul, După 
aceea mă voi îmbrăca în nişte zdrenţe şi mă voi 
duce la Troieni”. 

— „Şi ce să faci acolo?” întrebă Menelas. 

— „O să mă plâng că te-ai purtat rău cu mine 
şi o să spun că vroi să mă răzbun. Atunci o să 
creadă tot ce le voi spune. 

A doua zi, un biet om galben, slab, acoperit de 
zdrenţe şi plin de sânge, intră în Troia. Intro clipă 
fu înconjurat şi care mai de care îl întreba: 

— „Cine eşti?” 

— „De unde vii în halul acesta?” 

— „Cine te-a bătut aşa?” 

— „Vai de mine, daţi-mi o bucăţică de pâine, 
mor de foame. Câinii aceia de Greci m'au adus 
în starea aceasta, dar am să mă răzbun!” Troienii 
se bucurară mult la gândul că vor afla veşti dela 
omul acesta. 

— „la spune-mi cine a făcut grozăvia aceia de 
cal? îl întrebară Troienii. 

— „Desigur, Grecii vroesc să-l dăruiască zeiţei 
Palas Athena în semn de iubire şi ca binefăcătoa- 
rea zeiță să-i ocrotească în întoarcerea lor. . 

— „Cum? Pleacă? Nu se mai luptă? Atunci am 
scăpat! ) 

— „Ascultaţi-mă pe mine; atâta timp cât calul 
de lemn nu va fi adus în cetate, Grecii vor fi 
mai tari de cât voi. Indată ce l-aţi aduce, vor fi 
în mâinele voastre. La auzul acestor cuvinte, tot 
poporul hotări să aducă calul în cetate. 

Numai preotul Laocon şi cu fiul său, le ziseră să 
mi se iîncreadă în cuvintele Grecului. Pe când vor- 
bea aşa, doi şerpi mari, cu ochi din cari eşiau fla- 
cări, se apropiară de el şi încolăcindu-se în ju- 
ru-i, îl omoriră. Poporul înspăimântat de ce vă- 
zuse, nu vrea să mai întârzie o clipă şi aduse ca- 
lul în cetate. Fiecare dădea 'o mână de ajutor ca 
să-l aşeze in faţa Templului zeiţei Palas Athena. 

Toată ziua petrecură bând şi mâncând, mulju- 


Te E ERE EE T 
| Ehe 


D 
H 4 DH 
j 


A 


E E ai i E A eet 


e Da. 


E 


el 


$ 

i 

EH Bä / d 
- ARRES 


PAG. T4 


miți că au scăpat de Greci, ale căror corăbii ze 
vedeau departe pe mare. 

In mijlocul nopţii, pe când Troienii dormeau, 
se deschise binlşor un capat din pântecele calu- 
lui, şi unul câte unul, eşiră Menelas, Odyseus, 
urmați de o mică ceată de războinici înarmaţi. 

Ajunseră fără sgomot în faţa porţilor cetăţii, se 
păpustiră asupra paznicilor st până numeri cinci, 
porțile fură deschise. Grecii cari se prefăcuseră că 
leacă, aşteptau ascunși, momentul âcesta. Bieţii 

roeni, adormiţi şi nepregătiţi, fură surprinși. Me- 
helas se îndreptă indată spre palat, ca să omoare 

necredincioasa soţie, dar Elena il rugă frumos 


o ierte. 
Cameliă Ştefănescu 


Peştişor înoată! 


Tăiem o formă de peşte cam de 5 cm. lungime 
așa cum se arată în figură. Vopsim peştele aşa 
după cum l-am văzut în natură; căci ei sunt albi, 
galbeni, roşii, violett, negrii, cu aripioare albe sau 


negre. 

Tăiem cu o foarfecă de la coadă spre mijlocul 
corpului, ceeace este arătat cu negru în figură ală- 
“urată. 

Umplem cu apă o farfurie adâncă şi mai mare. 

Aşezăm în apă peştişorul de hârtie, astfel ca 
partea de deasupra tăeturei să rămână uscată şi 
deasupra apei. 

Numai în acest caz peştișorul va innota, la cea 
mai mică mișcare a apei. Mişcare ce o putem pro- 
voca cu un beţişor. 

Dacă vrem ca experienţa să fie şi mai plăcută, 
iar peștişorul să alerge iute de tot, atuncea tre- 
bue să punem o picătură de unsoare în gaura 
rotundă ce am făcut in peştişor, 

"omunicată de inginerul Asiatide Sietänescn 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Rezultatul jocurilor publicate în 


No. 48, 49 şi 50 
No. 48 
Rime mâncate 
.... dimineaţă Jas gesae (indată) 
<... Hăplişor ...- deștept (urât) 
.... gheaţă .... înghe ată 
ss. UŞOF .... Piept (gât) 
....- gums 
t+.. un 
Ae +. Acuma 
ss... tun 
Weg 
Ghicitoare 
(P od—Dop, 


Curiositate matematică 


Cele două cifre sunt 1 VĂ 7: 1+1 A AE DE E 
sau 3 și 7: 3+3+3-+34+34+34+7=25 
sau 3 gi 5: 3+3-+8+3+3454.5=25 


Desenul 


tele dauă pisici nu se văd noaptea. Prin urmare de 
senul va îi complect nogru sau nu se va desena nimic, 


No. 49 
Incurcătură 
š us 3 litri 
TTA 
5 0 3 
2 3 3 
2 0 D 
H 2 H 
5 2 1 
4 3 1 
4 0 4 
geg 
Desenul figurtior 


Problemă 
5 bărbaţi câte 2 pâini = 10 pâint. 
1 femeie o jumătate = o jumătate. 
6 copii câte un sfert == 1 pâine şi jun. 


persoane. "TA pâini, 
h Jelu Colonel!-Oltentga 


Problemă amuzantă 
_ “Tatăl câştigă 60 de lei, Radu 40 şi Pârw 
30 de lei pe zi). 


ze a 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
Cuvinte în patrat 


Dezlegarea este: „Vara culegi şi iarna mănânci”, 
care s'a publicat în No. 22 pagina 8. 


Cuvinte în cero NANN 


Sărind din şase în şase silabe aflăm: 


Semnalul roşu e alarma 


Deci trenul se opreşte afară; 


Se înșelase mașinisiul 
E nasul pai e? gară. 


Probiemă amuzantă 


12 mere. Câte 4 de fiecare. Dând câte un măr la 
ER graţie, au avut fiecare un număr egal, a- 


tiplu al lui 12. 


Patratul magie 


PAG. 15 


Sau 24 mere. Câte 8 de fiecare. Sau orice mul- 


Deslegătorii jocurilor cu premii din No. 48 


Au deslegat toate patru jocurile 
armătorii ciutori: 


„atei E Nelly şi Aurel Păr- 
Marioara  Smărăndescu, 
vi şi Căţu'escu, Clara Leibo- 
vicli, Francisc Vecsler, lancu Mişu, 
Inocențiu Robackei, Kanner Corneliu, 
Gartenberg S. Alfons, lonescu G. El- 
vi:a, Zisman Jacques. 
PALAS (Aradaichioi-jad, Constanţa) 
Ha iu Al, Gheorghe, Simionică Şte- 


BRAILA: Elena L, Albescu 


Av deslegat câte trei jocuri ur- 
mătorii cititori: 

CAPITALA: Ionescu Gh. Constan- 
tin, Beno Biasba'g, M. d'Seel? Tu» 
dosie I., Ioan, Pe: dE Romulus, Dinu 
A besen, Ilie Pe igrad, Elias |. So 
lomon, Farca Mircea, Andreescu Iosif, 
PDurritrescu G. Ştefania, Constantinescu 
1,, Fiorica Michai!escu, Silvia Lorian. 

Basau: ef lea Periberger, 

BUZAU: Şt. Şt. 

CONSTANTA, Tomşa Ioana. 

CRAIOVA: Chire-en Aurel, Petrescu 
Gheo ghe, Păunescu A. Dumitru, 

GALAȚI: Isac Feldman, Hardi Wein 
e ia epraga Aan, Marcel Wein- 

a 


IAŞI: reu Bercu, 

ORADEA MARE, Alfred Negulescu, 
PITEŞTI: Vrabico Grigore, 
R.-SARAT: V. Leu. 
R.-VALCEA: Andrei I. Novac. 


Au deslegat câte două jocuri ur- 
màtorii cititori: 


CAPITALA: Lulu Eet Zaha- 
rescu N. Atanase, C. Gh, Hiera; M, 
Fiarenbaum, Norbert L Gibson, Ma- 
rìa I, Niculescu, Iliescu N. Janette, 
Froimovici Henriette, Alex. Petrescu 
şi Teodora Găinaru, B. Aibaa, El- 
vira şi Emil Şneiberg, Dora Leibovici, 


Frolmovici, Pioeatean |. Const, 


Coca Herşcovici, Lelbovici Bella, te 
fărescu Ille, Maier Fani, Cohn Jac- 
, Meeusor Lepădatu' AI. Adiran, 
unteanu A, Adrian, Leon Shitiman, 
Mâria Vanda.Schifiman Leon. 

ANADALCHIOI (Constanța); Ilie 
IRaicu, Raicu N, Anton. 

BRAD: Aurei Bugariu, 

BREAZA DE SUS: (Prahova): C 
M., Căvescu. 

BOLGRAD: N. Grecov. 

BRAILA: Herşcovici P, Friederich, 

ERA ENI (Turda Arieş): Justian 
Sustin. 

CAMPINA: Sever Urlățeanu, Alex. 
G. L. E, Dion, Constantin Hor- 
jea, Geor C Io Sr 

CARACAL: Sanda I 

CRAIOVA: Grigore I, Corâciu, I- 
lescu L, Ion, Zime: Solomon, Mär- 
cu'escu Scarlat, Victor şi Mircea Rä- 


ulescu, 

CONSTANȚA: Radu G, Berea 

CORABIA: Atecu Velea, 

DRAGAŞANI: N, Aragon. 

GALAŢI: N, Lăzăsescu, Piretter Iu- 
lius; S, Ionescu, N. Alexandru, D. 
pr a lgl Aurel Grunberg, Ro- 
rica I. Ionescu. 

OLTENIȚA: Lemta Niculescu, Gh, 
N. Tonciu'e:cu, Eugenia M. Constan- 


tinescu 
ORADEA MARE: Ecatherina Costin, 
ictor Rusu, 
PITEŞTI: gene K. Carol, Mar- 
wei arol, G. D. 
„ai Eugenia Cojocariu, M, V. 


R SARAT: Neculai Gh. Mihăescu, 
pas SARI B. Aurel. 


Mălnescu, 


SIGH:ŞOARA: Tiberiu Dan. 
VALEA MARE (Dâmboviţa): Con- 
stanțin S, Rusenescu, 


An deslegat câte un joc urmă» 
torii cititori: 


CAPITALA: Ea ai Viorica Nitu; 


Stavară C. Niculae, Stavrescu Maria, 
Voinescu V, Alexandru; Caterina Ca- 
pe:ovici; A. C. D.; Elena A. Gheor- 
hiu; Vu Stoica; idi Solomon; Elsa 
, Porancea; Katz S. Isra2l; Isac Orn- 
stein; Lieberman Emanoil, Buescu V, 
ue: Jacques şi Luci Lobel; Vale- 
rtia Popescu; Alexandru Kindier;; Bo- 
toş Nicu'ae; Dimo Voinea; Boloş Cor- 
nelia, Iiescu M, D: Klein M. Adolf 
BALŞ: Jeanne Şt. Nicolescu, 
BUHUŞ: Virgil Nicolau, 
CALARAŞI: Constanţa N. I. Vă. 
doiaru, 
CAMPULUNG: Nicola Smărăncescu, 
CRAIOVA: Calea I., Aischech D. A- 


de, 
C de ARGEŞ: Coca Feldstein. 
DEVA: Dinu M, Dimitriu; Egon Ta- 


tar 
FAGARAŞ: Rapig Bedrosian. 
FOCŞAIN: Raise! Emilia, 
GALAȚI: Schwartzman Beniamin; A 
Tanenbaum, 
IAŞI: Kogälniceanu Gheorghe, 
LEOVA (Cahul): Liudmila Nem- 
tean 


PITEŞTI: vo Constantinescu, 
PLOEŞTI: N. Filip; Costică Cos- 


tescu; 
R.-Vâ'cea: Märcescu Victor şi C. Io- 
zescu-Cetăjue; Dm şi Mircea Ha- 


ra'ambie. 
SLATINA: S. Nicolau. 
SULINA: Traian C. Udrea 
EEN (Botoşani): 
Wolfinson 
TIMIŞOARA: Țintariu Liviu, 
TOHAÂNUL VECHIU (Făgăraş): LL. 
viu Thomas, 


Moritz 


k*k 


Numele câştiătorilor premilor noa- 
sire pentru „Pagina distraclivă' se 
vor publica în numărul viitor, 

Tot în numărul viitor, vom da şi a 
ncuă serie de jocuri cu premii pen: 
A ei ce ja desleagă, < 


e 


De vorbă cu cititorii 


Tir N. N.-Graiova.— Presupunem că cei ce colabo- 
rează la revista noastră sunt în curent cu cele ce s 
publică într'însa. Așa fiind ne mirăm că d-ta ne trimiţ 
o descriere a „piramidelor” și vorbeşti de cele șapte mi 
nuni, lucruri despre care am scris in numerele trecute! 

A. şi M. Gr.„Fâlticeni. — Nu este admis modul de : 
rima ve'surile din bucata „Copilul şi mama: Preves 
tire" e destul de bună, dar unele umpluturi îi strică e 
tectul. De pildă: „Clătinând din capul Jor: (Nici n: 
puteau să clatine dintr'un cap strein). 

Alex. |. tădu'.-Loco.— N ai citit ceia ce am pub! 
cat de zeci de ori. că nu trebue să se scrie decât pe 
singură pagină şi cu cerneală, iar nu cu creionul ? 


— Alcoolul, tutunul şi neştiinţa, sunt bolile gro- 
rada ale omenirii. Copii, strigaţi acestea în tot 
locul ! | | 


Multe... 


Multe ciocolate "np lume, 

Am mâncat de când mă ştiu! 

Dar când văd „,Suchard”, pe masă, 
Nici nu pot să mă abţin. 


COPILAȘI 


Când Mămica şi Tăticu 
Vă întraabi cə doriți ? 
Spuneţi: Hai la Magazinul „CARMEN SYLVA“ 


Unde toate le găsiţi. 
Str. Lipsceni 68 


A apârut: 
Preţul-curent No, 1, de măroi poştal: 
pentru colecţiuni, al casei 


D BIRNER 
București, Calea Victoriei 128 
8i se (pute gratis ia cerere, 


6.PAR 


dä 


La administraţia revistei „,Dimineaţa 
Copiilor“. se găsesc primele 4 volume 
broşate. Volumele conţin câte 10 numere 
fiecare, adică No. 1 - 10, 11 - 20, 21—30 
şi 31 40, în câte un volum. 

Preţul fiecărui volum este LEI 30 şi 
se trimile franco la domiciliul cititorilor 
cari vor înainta costui respectiv la ad- 
minist: aţia revistei, str. Sărindar 9-11. 
Cititorii din provincie pot expedia costui 
prin mandat postal. 


A H 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Jota Redacţie 


5. M. Em„lot0.— „Pe malul Dunării“ esta o bucată 

o impresii personale și cu tendinţi literare, iar nu o 

ovestire pentru copii. 

If. Cor.-L.oco. — . | ăranul şi zaraful“ e din franţuzeşte, 
lar nu e redată bine românește. Chiar începutul „un 
brav ţăran“ (un brave paysan) dovedeşte aceasta. 

Cal. 1. I. Groiova.— Descifrarea manuscriselor d-tale 
este foarte anevoioasă. Scrii prea mărunt şi rândurile 
sunt prea îndesate unele într'altele. 

I. Î. 1. — „liganu, vânător şi bogatul“ este aşa de 
frumoasă în anecdotele d-lui Th. D. Speranţia. 

Mar. Tul.-Bacădu.— „Pianul de păpuşi“ este o bucată 
prea lungă şi lasă de dorit ca traducere. care e plină 
de iranţuzisme. Incearcă cu bucăți mult mai scurte. Te 
felicităm pentru scrisul curat st ingrijit. 

W.S. Loro.-— „Măgarul regăsit”. In No. 6al .Dimineţii 
Copiilor” găsești la pagina hazhe exact aceeaşi poveste. 

Put. Il.-Arad.-— Snoava cu „Românul şi Bulgarul“ nu 
era nevoe să O traduci din „nemţeşte-, de oarece nemţii 
au tradus-o din românește, aşa că originalul este.ro- 
mânesce d 

Chr. D. D-Botoşanu. — Eşti prea mie, pentru ca să 
poţi face glume originale reuşite. 

lot. Kop.-Focşani.— De ce ne-ai trimis copiată o bu- 


"cată apărută tot în „Dimineaţa Copiilor? 


Mosc. EL.-Loco. — N'avem noi în româneşte fabul: 
„Broasca mică cât un ou...” ca să o mai tradueem din 
nemţeşte ? i 

S. A.-Roman. — Nu te grăbi să faci bucăţi originale, 
ci învaţă carte, învață ortografia, punciuaţia şi... limba 
română. N'ai de ce să te grăbești să fij scriitor. 

Gh. P. M.-Ploesti. — .Neajunsurile...* slabă şi cu in- 
versiuni (Al său copil'etc.) care nu o întăresc. 

Em, Arng.-Bârlud.— Puiu: arată că ai taient, dar nu 
cunoşti încă tehnica versului și nu ştii: să respecţi ac- 
centul rilmic. i 

Ur. si Buzău. — Să mai crești şi pe urmă să scrii 
pentru publicat. i 

J. Perl-Loco.— „Carnea lui Iacob", Ar trebui mai muli 
respect de cele sfinte. í 

 Soi-JLop — Avem destule și. hazuri: şi:jocuri dis- 
tractive ; totuşi nu refuzăm ce este bun. Nu putem 
spune însă. când le va veni rândul. 

Mar. Ker.- laşi.—Intâi învaţă punctuaţia şi ortografia, 
pe urmă să trimiţi bucăţi spre publicare. ` 

Wa. Sa -Lnco.—„Damon și Dias", Nu putem da din 
viaţa vechilor. greci: mai mult decât ceeace dăm în po- 
veştile cu subiect mitologic. „Un răspuns înțelept: pre- 
supune, pentru a fi bine înţeles şi gustat, cunoştinţe pe 


cari nu le au micii cititori. 


I: Ber,-Craiovă —-Ce fèl de „ideal' este acela ca toată 
viața să nu faci: aitceva decât să 'cânţi din caval. 


Cal. 1. Craiova. — „Iarna e o poezie drăguță, dar nu 
„pentru O revistă de copii. 


Nu uitaţi să cumpăraţi volumul 
„Sutfiete de viteji“ 
cartonat și frumos ilustrat 


mea 


ul 


ătelierele „ADEVERUL“ S. A- 


4 


% 


MORAR NAN doi o ia o Eeer RRE t ac ali ei 


D 


[i 
Ac Mi 
CES 


DIMINEATA 
iNo GOPHLOR 


D 2 REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


DIRECTOR: N. BATZARIA 


SN Ki D e Se 
EE Se 


"d 
IPP ANA nn em 


Cucunguu! Un ari si cei multi înainte! "PRETUL 3 Lei 


Rouile mari premii oferite de către „Dimineaţa hu" 


Anunţăm cu plăcere pe iubiții noştri abo- 


Pentru un abonament pe timp de un an 


nați şi cititori că revista noastră oferă o: yor primi 15 bonuri speciale. 


nouă serie de mari şi importante pre- 
mii, a căror tragere va avea loc înainte de 
vacanța cea mare. 

Incepând cu No 53al „Dimineţei Copiilor” 
numărul care apare săptămâna viitoare, citi- 
torii vor găsi la ultima pagină a revistei 
câte un cupon de premii numerotat. Vor 
fi în total 16 cupoane pe cari cititorii le vor 
strânge cu îngrijire și apoi le vor expedia 
administrației noastre și vor primi în schimb 
câte 5 bonuri speciale pentru participare 
la tragere. 

Abonații vor primi bonurile speciale pentru 
participare la tragerea premiilor chiar atunci 
când achită abonamentul sau reînoesc abo- 
namenteia vechi cari expiră—și anume: 


Pentru un abonament pe timp de 6 luni 
vor primi 10 bonuri speciale. 

Așa fiind, abonaţii nu vor mai trebui să 
strângă cupoanele cari se vor găsi la ultima 
pagină a revistei, 

Amintim că prețul abonamentului este: pe 
timp de un an (52 numere) Lei 150; pe timp 
de 6 luni (26 numere) lei 80. 

Abonaţilor în curs le vom expedia la timp 
bonurile la cari au dreptul. 


Abonaţii mai primesc gratuit, chiar când 
se abonează, câte o scoarță legată în pânză 
cu o frumoasă copertă în culori în care vor 
putea păstra toate revistele anului întâi, 
adică dela No. 1-52, 


lată şi lista marilor premii: 


1.—Un premiu în numerar de Lei 3000. 

2.— n» » nm nm » r» 2000. 

Zu nm nm nm nm » v» 1000. 

4.— » H „ » nm » 500, 

5.—Un tostum de haine marinar, după măsură, 
Seia magazinul „Carmen-Sylva”, str. Lipscani No. 68. 

6.—Una frumoasă rochiţă, după măsură, de la 
magazinul „Ruleta” piața Sft. Gheorghe. 

1.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântece) 
œl mai mic gramofon pentru copii. 

8.—UN CINEMATOGRAF cu trei filme. 

9.—UNA GARNITURA cu unelte de trafora. — 
Toate acestei 3 premii sunt furnizate de casa „O- 
deon”, Calea Victoriei 79. Bucureşti. 

10—17.— OPT PREMII, pentru 8 câștigători, 
constând fiecare din câte o colecţie complectă No. 
1—52 (Anul 1) „Dimineața Copiilor” 
pânză cu o frumoasă copertă în culori, 

18.—UNA MAPA imitație piele, pentru purtat cărți. 

19.—UNA CUTIE AQUARELE 12 tuburi şi o 
pensulă. b 

20.—UNA MAPA de birou, imitație piele, format 
mic fantesie. Toate aceste trei premii sunt furni- 
zate de către cunoscuta librărie A, Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 6. 

21—22—23.—TREI PREMII constând fiecare în 
Sie patru intrări gratuite, pentru 2 persoane, la 4 
programe diferite, la cinematografele din capitală 
Sau profjincie. d | 

242e PATRU PREMII constând fiecare in 


egată în. 


câte trei intrări gratuite la trei programe diferite — 2 
prepare — la cinematografele din Capitală sau 
provincie. 

28—32.—CINCI PREMII constând fiecare în câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematografele din Capitală sau provincie, 

33—42.— ZECE PREMII, fiecare premiu con- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă originală cu excelenta apă de co 
lonie parfumată „Botot-Paris”, conţinând v kgr 

2) Una sticlă apă de gură „Botot”, Paris. 

5) Una cutie praf de dinţi specială pentru copii, 

Aceste premii sunt furnizate de către concesionarul 
casei „Botot” din Paris, d-l B. Lax, str. Otete- 
lişanu, 7. i 

43—45.—TREI PREMII, 3 jocuri Stroja, ptimels 
jocuri româneşti; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare. 

Fiecare joc este compus dintr'o cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate de către „Cultura Naţională” 
Bucureşti, Str. Paris No. 1. 

46—50.—CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 

51—55.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de un an la Di. 
mineaţa Copiilor”, : 

56—60.—CINCI PREMII constând fiecare din 


câte un abonament gratuit pe timp de 6 luni ls 
„Dimineața Copiilor? SS" | 


+t 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


DIMINEATA COR: iLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI, — STRADA SĂRINDAR 3-11 BUCUREȘTI — TELEFON 6167 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
- 11 FEBRUARIE 1925 
Mura ana = "wer vy "rw wer 


Li 


Cu numărul de față revista „Dimineața Copiilor” 
împlineşte un an de la apariţie. Este prima a- 
niversare căreia îi vor urma, de sigur, foarte multe 
altele. După un an de muncă neîntreruptă, de in- 
grijiri ca la un adevărat copil, şi de dragoste din 
partea cititorilor, „Dimineaţa Copiilor” intră în al 
doilea an de viaţă, bucurându-se de o sănătate de- 
săvârşită şi cât mai înfloritoare. 

A fost așa de bine primită de cititori, în cât a 
devenit pentru dânşii o prietenă de care nu se pot 
despărţi. Din când în când, dintr'o pricină oare- 
care, câte vreun cititor — o, foarte rar — se supără 
pe dânsa. Se supără, însă nu o părăseşte şi nu 
incetează de a o iubi, citind-o cu tot interesul şi 
primind-o cu toată dragostea, 

Foarte mulţi cititori, când ne scriu, nu mai in- 
trebuinţează expresiunile „Onorată Redacţie” sau 
„Domnule Director”, aşa cum se obişnueşte, ci scriu 
deadreptul „/ubită. Revistă”, „Dragă Revistă”, 

Ei işi cunosc „Revista”, cu ea stau mai bine de 
vorbă, ea li-e prietena, aducătoarea de plăcere şi 
mulţumire. 

lar subsemnatul care de un an de zile duc singur 
grija conducerei şi redactărei acestei reviste, cu toată 
oboseala ce o simt de pe urma unei munci care nu- 
mai mică n’a fost, voi continua să muncesc cu a- 
ceiaşi dragoste pentru a face din „Dimineața Co- 
plilor? o revistă cât mai bună, cât mai potrivită 


UN NUMĂR 3 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Un an de viaţă 


a 


scopului pentru care a fost înfiinţată. Cen mai fru- 
moasă răsplată a muncii depuse. şi a vremei chel- 
tuite o găsim în bucuria şi în dragostea cu care ci- 
titorii aşteaptă şi citesc revista. 

Cu prilejul acesta ţinem să dăm cititorilor şi 
oarecari lămuriri de altă natură. Unii dintre citi- 
torii noştri mai răsăriți ne cer să nu publicăm 
lucruri pentru copiii mici, de oarece ei sunt acum 
mari şi ar vrea ca toată revista să fie făcută numai 
pentru dânşii. Cititorilor acestora le spunem mai 
întâiu că revista noastră are cititori şi mai mici şi 
mai mari şi că, prin urmare, este de datoria noastră 
să căutăm să-i mulţumim pe toți. 

In al doilea rând, o bucată scrisă chiar pentru 
copiii cei mai mici poate fi citită cu interes şi de 
copiii mai mari şi chiar de oamenii mai mari. 

E deajuns să fie bine scrisă. Cât despre partea 
aceasta noi ne dăm toate silinţele ca tot ce se 
publică în revistă să fie cât mai bine scris din toate 
punctele de vedere, 

Aceasta e cauza pentru care suntem cam severi 
cu manuscrisele ce ni-se trimit. Ţinem, în interesul 
cititorilor, ca revista „Dimineața Copiilor” să fie 
cât mai bună, din ce în ce mai bună. Şi aşa va fi. 

Deocamdată ne exprimăm şi noi mulţumirea că 
am reuşit să păşim în anul al doilea, încurajați de 
dragostea cititorilor al căror număr sporeşte mereu, 

a N. Batzaria 


GES 


D 


T 


"PAG. b 
è? 


„A fost odată un om sărac, sarac lipit pămân- 
tului, care, numai Dumnezeu ştie cu ce-şi ducea 
traiul „de azi pe mâine. Singura lui mângâiere era 
Teana — fata lui — despre a cărei frumuseţe şi 


inţelepciune se dusese veste. Săracul, atât de mult 
îşi iubea fata, încât ar fi fost în stare, zile 'ntregi, 
a stea nemâncat spre a-şi îngriji cât mai bine 
ata. 

Intr'una din zile — omul nostru — sta de vorbă 
cu un vecin, văetându-se de sărăcia lui, 

— De-aş avea numai a zecea parte de noroc 
pe câtă înţelepciune am în casă — zise el — aș 
fi tot atât de bogat ca şi împăratul, 

Intâmplarea făcu ca tocmai atunci să treacă pe 
acolo împăratul, îmbrăcat ca un simplu negustor, 


şi auzind vorbele săracului ,se apropie de el şi-i 


— Omule, am auzit cuvintele tale şi vreau să pun 


la încercare înţelepciunea de care îmi vorbeşti. Ştiu 
„că eşti om sărac şi vreau să te ajut. Peste cinci 


zile vino la mine şi-ţi voiu dărui aur destul ca 


“să nu mai duci grija zilei de mâine. 


Zicând astfel, impăratul plecă, lăsând foarte în- 
curcat pe bietul sărac, care, habar m'avea că cel 
cu care stătuse de vorbă, era chiar împăratul. 

' A doua zi, se trezi dis de dimineaţă cu un strein 
care îi dădu un pacheţel spunându-i că e dela strei- 
nul cu care vorbise în ajun. 

Săracul desfăcu pachetul dar înăuntru nu găsi 


nimic aliceva decât a bucată de cărămidă roşie, Se 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


Fata săracului cea înţeleaptă 


de D Ccnstantin Mereana 


întoarse să întrebe pe trimis ce înseamnă aceasta, 
dar trimisul dispăruse fără urmă. 

A treia zi, un alt om veni şi-i lăsă un alt pachet 
în care săracul găsi un pumn de nisip, amestecat cu 
mici scoici de mare. 

A patra zi, se ivi al treilea strein aducând şi el 
un pachet pe care dându-i-l săracului zise: „Stăpânul 
meu te aşteaptă mâine la el acasă, la ora arătată 
în acest pachet şi... streinul dispăru ca şi ceilajţi 
înainte ca săracul să-l poată întreba ceva. 

Desfăcând şi acest pachet, nu găsi 'm el decât 
două, trei mucuri de lumânări. Nedumerit — săra- 
cului îi veni în minte să întrebe pe fata lui ce în- 
semnătate pot avea acele obiecte. 

— Tată zise fata, după ce privi o clipă lucru- 
rile — bucata de cărămidă roşie, arată că locuinţa 
în care stă streinul acela e zidită de cărămidă roşie. 
Nisipul şi scoicile din al doilea pachet inseamnă, 
că, locuinţa aceasta se află la malul mării, iaf lumâ- 
nările arată, că, ora la care trebe să te duci, 
e ora când se aprind lumânările, adică, după a- 
pusul soarelui. Cât priveşte streinul acela, să ştii 
tată, că, a fost împăratul, căci singura casă făcută 
din cărămidă roşie, la malul mării, e palatul împăra- 
tului. Acum, pregăteşte-te ca la ora când se aprind 
lumânările să fii acolo. 

Săracul porni cam uluit către locuinţa impăratu- 
lui. Când ajunse în fața palatului, se aprindeau 
tocmai. lumânările. Cuprins de sfială, săracul, intră 
în palat şi se înfăţişă împăratului. 

— Văd — îi zise împăratul — că ai putut des- 
lega cu multă înţelepciune semnele mele. Trebue 
să-mi spui însă cine ţi-a ajutat, căci, singur ştiu că 
mai fi fost în stare s'o faci. 

Strâns cu uşa, omul nostru fu nevoit să spue 
tot adevărul. Atunci împăratul, dându-i o pungă 
cu aur, îi zise: — Du-te acasă şi spunei ficei tale 
că de astăzi într'o săptămână vreau s'o aduci aici, 
dar, „să vie fără ca să vie, să fie fără ca să fie şi 
s'o văd fără să mă vadă”. Bietul sărac, porni abătut 
spre casă şi spuse fiicei sale, de-a fir a păr, tot 
ce se 'ntâmplase. 

— Mare lucru nu-i — răspunse fiică-sa. Du-te în 
oraş şi adu-mi aci pe cel mai bun pictor de chipuri. 

In curând, săracul veni acasă însoţit de pictor 
şi după puţină tocmeală, pictorul se învoi să facă 
chipul fetei pe preţul pungei de aur pe care împă- 
ratul i-o dăruise săracului. 

Când se 'mplini săptămatm, tabloul era gata şi 
săracul porni cu el spre palat. 


— Iată luminăţie — zise el, după cum îl învă- 


tase fiică-sa şi arătând tabioul — fata mea a venit 
fără ca să vie, este ea Jär ca să lie, o vedeți (ră 
să vă vadă ~ 


DS 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Împăratul rămase uimit de atâta înţelepciune şi 
oprind pentru el tabloul fetei înțelepte dărui pe 
sărac cu o avere... să „nu mai ducă griiă toată 
viața lui. 


|: 


A 
e 


Dupa puţin timp, E care nu era însurat, 
tot privind tabloul, cu chipul atât de frumos al fetei 
înțelepte, se îndrăgi foarte de ea şi peste puţină 
vreme, o luă de soţie şi făcu nuntă de s'a dus 
pomina şi la care nuntă, am fost şi eu, că, de nu mă 
duceam, m'aveam de unde afla povestea săracului 
ş'a fetei înțelepte. D. Constantin Mereanu 


æ 


DIN TRAISTA LUI HAPLEA 


Intr'o zi de iarnă Haplea se lungi la marginea 
satului. 

— „Ce-i cu tine, măi Hapleo?" îl întrebară mi- 
"aţi trecătorii. „Ai inebunit?” 

— „Nu”, răspunse Haplea foarte liniştit. „Am 
de gând să cumpăr acest loc şi să construesc o 
casă. Tocmai aici gândesc să ridic soba şi din 
cauza frigului, m'am culcat pe sobă ca să mă in- 
vălzesc”, + 

ses 

Intr'o noapte, copilul cel mic al lui Haplea, Ha- 
dlişoru No, 2, se deșteptă şi după cum îi era obi- 
ceiul, începu să tipe. Mama lui, neputând să-l li- 
niştească, rugă pe Haplea să-l liniştească el. Ha- 
alea însă se făcu că n'aude. 

Atunci femeia supărată zise: „Copilul nu este 
amai al meu, ci și jumătate al tău!” 

— „Dacă-i aşa”, răspunse Haplea, „ocupă-te tu 
ie jumătatea ta, iar jumătatea mea las'o să plângă! 

Trimis e de Miza Han-Uala// 


minică, Negrilă, care îşi 


“frumoasă. La întoarcere 


menage" PO po.» 


PAG. 1 


Umbrela lui Negrilă 


Ia uitaţi-vă puţin la Weg, că nu mai este 
cum îl ştiaţi. Prietenul nostru Negrilă s'a impro 


voţonat şi s'a boerit. 


In ziua aceea de Du- 


cumpărase în ajun o pă- 
Arie de doi poli, eşise la 
plimbare, pentru ca pălă- 
ria sa să fie văzută şi ad- 
mirată de toţi cei de co- 
'oarea cărbunelui. 

Totul a mers foarte bine 
la dus. Numai atâta că în 
loc de oameni, n'a întâlnit 
în drum decât şerpi şi ṣo- 
pârle, lighioane cari nu 
ştiu să admire o pălărie 


însă treaba s'a schimbat Fă 
rău de tot, pentrucă de d 
odată s'a pornit o ploaie 
torențială. 

Ce făcu Negrilä? Zäri 
o ciupercă mai mărişoară 
şi, scoțând cuțitul dela 
brâu, o tăie dela rădăcină, 
ca să-i servească drept 
umbrelă, „Şi acum mare 
PN să plouă”, îşi zise 

„Pălăria mea e bine 
adäpostitā”, 

Dar sa mai întâmplat 
ceva. Din cauza ploaiei ce 
cădea pe dânsa, ciuperca 
începu să crească foarte 
repede. O vedeai cu ochii 
cum creşte, făcându-se din 
ce în ce mai mare. 

Când Negrilă ajunse a- 
casă, nevastă-sa, pe care 
o vedeţi cât este de dră- 
guţă, rămase cu gura căs- 
cală, văzând minunea de 
umbrelă cu care venise 
deşteptul ei bărbat. 

Il rugă chiar pe Negrilă să-i facă ei cadou. frue 

ngasa umbrelă. Drăguţ cum este, Negrilă ma out 
10 refuze. 


ODC N DOD i 
Profesorul, — Andreescu Elena 
Eleva. — Prezent. 


Profesorul. — Caetul d-tale este plin de untura 
Eleva, — Nu, d-le profesor, este de unt. 
Trimisă da Clâmance Claudia 


Li 


PAG. s 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Ridichea lui Dedu ivan 


Dedu: lvan a sădit o ridiche, Şi ridichea a cre- 
scut- mare, aşa de mare, că bietul Dedu Ivan cât 
trăgea şi se căznea, dar nu era chip să o scoată. 


gea de Dedu Ivan, Dedu Ivan trăgea de ridiche: 
eu toate acestea, nau putut să o scoată. 


Işi chemară ei şi pe nepoţica lor. Nepoţica tră- 
gea de babă, baba de Dedu Ivan, Dedu Ivan de ri- 
diche; cu toate acestea, mau scos-o. 


Nepoţica îşi chemă pe Pum, cățeluşul. Căţeluşul 
trăgea de nepoţică, nepoţica de babă, baba de Dedu 
Ivan, Dedu Ivan de ridiche; cu toate acestea, n'au 
putut să o scoată din pământ 


E e 
Pum de căţeluş, 
cățeluşul de nepoţică, nepoţica de babă, baba de 
Dedu Ivan, Dedu Ivan de ridiche; cu toate acestea, 
mau putut să o scoată din pământ. 


Miţu l-a chemat pe şoricelul Pichi-Pichi. Pichi- 
Pichi trăgea de Miţu, Miţu de Pum, Pum de nepo- 
ţică, nepoţica de babă, baba de Dedu Ivan, Dedu 
Ivan de ridiche. Lë Dez 

Kg A 


a 


Acum, când s'au strâns atâţia, şi cu ajutorul lui 
Pichi-Pichi, au tras cu toate puterile şi bum! au 
căzut cu toţii la pământ, dar au putut să o scoată 
şi ridichea, 


ECH 
0 


a 


Daten, BER a e E R a] T Ss PEREȚII EES ETER A Diii i Mt ang RRE Alt A AR ET ir) Bega) deer PAM 
$ . ` d D WW f ` A £ 


„DIMINEATA COPI LOR” 


Sp E ec? 
L Astăzi, Froso, se 'mplineşte 
Anul când am început 


Prin revista mea iubită 
Să deviu om cunoscut 


lrecut-au la revistă, 
Căpitanul cu lonel, — 
Urechilă cu „Jurnalu!”, 
Ba Dorel și Azorel.” 


" 7. Hai, prietene Moş Nae, 
tu scump desenator, ` 
Mânâ'n mână tot 'nainte, 
Până când va fi s mor, 


mme e) 


ANIVERSAREA UI HAPLEA 


SP 


ará dânsa, cine 
Cine sunt și cine ești? 
Ba zicea de mine lumea: 


„Na, un Hapiea din Hăplești 1° 


Și cu tine, Froso dragă, 
Nu plecăm, căci cititorii 


Daţi de veste, să se știe: 
Haplea încă nu s'a dus, 
Că ni nare gând de ducă 

că multe sunt de spus — 


Sunt drăguţi şi mă iu 


9. După mo 
Voi lăsa mo 


e azi însă lumea 'ntreagă 
Până 'n margini de pământ 

Râde 'n hohot şi mă știe 

Toţi copiii cine sunt. 


in 


Câuta-voi ca din parte-mi 
Tot așa să le plătesc. 


S — spuneţi şast 
ştenitor 
„La SE E la vatră 
Pe iubi „Hăonlişor. 


Ki 
d 
Zu 


ki 
"e 


PAG. 10 


` „DIMINEAȚA COPIILOR 


Un şarpe înăbușind o fetiță 


Prietenul Ion Bărbăţianu, care a cutreerat o mul- 
time de țări, ne povestea într'o zi întâmplarea ce 
urmează: 

Când am plecat dela Paris, ca să merg la Lon- 
dra, un cunoscut al meu francez îmi dete o scri- 
soare de recomandaţie pentru lordul Hardisson, un 
englez bogat şi foarte original, precum veţi vedea 
numai decât, Sosind la Londra, m'am dus a doua 
zi la casa lordului Hardisson, Fui întâmpinat de 
un servitor, căruia i-am dat, ca să o inmâneze 
lordului, scrisoarea de recomandaţie. Servitorul se 
întoarse după un minut spunându-mi că onoratul 
lord mă roagă să-l aştept puţin în odaia sa de 
lucru, de oarece este ocupat în salon cu un an- 
ticar dela care vroeşte să cumpere nişte tablouri. 

Odaia de lucru a bogatului lord era plină de 
statuete scumpe și de picturi rare. Nu mă săturam 
admirându-le, când privirile mele fură atrase de 
ceva care era tocmai în fund. Anume pe o pernă 
de catifea era aşezat un şarpe, făcut, pe semne, 
din metal, însă cu atâta măestrie, în cât ai fi 
jurat că e şarpe natural, 

„Mam apropiat, ca să-l văd mai bine şi să-l 
ating... când, Dumnezeule, prin ce groază am tre- 
cut! Şarpele nu cra făcut din nici un fel de me- 
tal, ci era un şarpe adevărat şi cât se poate de viu, 

„lată-l cum înalță capul, scoate limba şi începe 
să se târască spre mine. L-am văzut că este enorm. 

Dintr'o săritură fui afară din odaie. „Ajutor! Un 
şarpe!” strigai eu cât mă ţineau puterile. 

„La strigătul acesta, lordul Hardisson eşi din 
salon şi îmi zise: „Tinere, te-ai speriat de po- 
mană! Şarpele e îmblânzit şi nu-ţi face nici un 
rău. Vei vedea numai decât,” 

„Se îndreptă spre odaia sa de lucru şi îi strigă 
şarpelui în limba engleză: „Here, Thomas, my litle 
friend!” (Vino'ncoa, Toma, micul meu prieten). Şi 
iată-l pe şarpe, căci el era Toma, încolăcindu-se în 
jurul corpului lordului Hardisson și punându-şi ca- 
pul pe gâtul lordului. Eu înlemnisem de groază. 

Lordul mă lămuri zicându-mi: „L-am prins eu 
însumi în Africa încă de când era mic şi l-am 
crescut în odaia mea.” 

Voind însă să scrie ceva şi de oarece şarpele il 
jena, îi spuse, vorbindu-i frumos, să se desiacă 
de pe corp şi să se ducă la locul lui de pe pernă, 
ceeace şarpele făcu la moment. 

Pe când lordul scria, intră, în odaie o fetiţă. 
Era Miss Jane, fiica lordului. Fetiţa începu să glu- 
mească cu şarpele, care îi se încolăci în jurul cor- 
pului, aşa după cum făcuse cu lordul. 

Nu după mult însă Miss Jane îngălbeni la faţă, 
începu să tremure și dete un țipăt de spaimă. Ce 
se întâmplă? Sarpele mu glumea. ci se gringen 


din ce în ce mai tare în jurul fetiţei. Incă puţin şi 
fetița ar fi căzut moartă şi înăbuşită. 
„Thomas, down!” (jos) strigă lordul Hardisson, 
dar şarpele nu ascultă de nici o poruncă. x 
Mă simt mândru, spunând că eu sunt acela care 
am scăpat viața sărmanei fetiţe. Am scos un re- 
volver ce-l purtam în buzunar, am lipit ţeava de 


capul şarpelui care nici nu mă băgă în seamă, gi 
am tras în aşa fel ca glontele să nu o atingă pe 
Miss Jane. Şarpele muri subit şi desfăcându-se căza 
ja pământ. | 

„Mare şi nespusă fu bucuria lordului Hardisson 
care nu mai ştia cum să-mi mulţumească. Totdeo- 
dată ţinea să afle şi cauza pentru care șarpele se: 
sălbăticise pe neaşteptate, 

Şi a găsit-o. Miss Jane îşi pusese puţin par- 
fum numit musc şi care se extrage dintr'o plantă 
ce creşte în ţinuturile din Africa unde trăesc şerpii 
aceștia. Mirosul de musc i-a redeşteptat şarpelui 
apucăturile de fiară sălbatecă. 

| Prelucrare de Vasile Stănoiu 


— Cel mai vechiu pod din lume, e in King- 
rong, în China şi unește vârful a doi munţi. B 
de SOU metri, 

— le ———— 


H 


[DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG. N 


Călătoriile unchiului meu 


(15) 
15.— In oraşul Alger 


Cădeam din mirare în mirare. La ce mă aşteptam, 
ce ideie îmi făcusem eu de Africa şi co vedeam şi în- 
tâlneam la tot pasul în oraşul Alger în al cărui 
port ne debarcase viteazul şi atât de drăguţul co- 
mândant al vasului francez de război! 

Ce credeam eu în închipuirea mea despre Africa? 
Că ar fi dela un capăt până la celălalt o ţară bar- 
bară, sălbatecă, locuită numai de negri cari stau gata cu 
dinţii ascuţiţi, ca să sfâşie şi să-l mănânce pe pri- 
mul om de coloare albă ce le-ar fi încăput pe 
mână. | 
Nici în vis nu mi-ar fi trecut prin gând ca a- 
colo să fie altfel de oameni. Cât despre oraşe, nici 
vorbă nu putea fi de aşa ceva. Cel mult ceva bor- 
deie şi ceva colibe de paie. 

Şi mai ştiam — bine, bine, n'aş putea spune de 
unde — că în Africa nu sunt decât pustiuri ne- 
sfârşite locuite numai de lei, de tigri şi de alte ase- 
menea dihănii. Aşa dar, negri cari mănâncă oa- 
meni albi şi fiare sălbatice cari îi mănâncă şi pe 
negri şi pe albi. Cam astfel de locuitori mă aşteptam eu 
să văd în Africa. Când colo, mai înainte chiar de 
a debarca, mi-se înfăţişau privirilor mele lucruri cari 
răsturnau toate cunoştinţele şi toate credinţele mele. 

lată, pe când vaporul care ne adusese, manevra 
ca să intre în port, mă uitam drept înaintea mea 
nemai săturându-mă de frumoasa privelişte a o 
raşului Alger. Nu vedeam nici broderie, nici colibe de 
paie, cum îmi închipuiam eu, ci numai case mari, 
albe, curate, frumoase. Unele dintr'înselele erau chiar 
palate în toată puterea cuvântului, aşa cum nu vă- 
zusem undeva până atunci. Dar cât de frumos sunt 
orânduite casele pe coastele dealurilor pe cari e aşe- 
zat oraşul Alger! Ce spectacol impunător, privit 
din partea mărei ! 

Hotărit, nu intrăm într'o ţară sălbatică şi nu ne 
ameninţă primejdia de a fi mâncaţi de negri sau 
Sfâşiaţi de fiare sălbatice. De aceea, putem păşi 
pe pământul Africei fără nici o umbră de teamă. 

In sfârşit, iată-ne pe cheiu. Mirarea mea merge 
crescând. Nu mă puteam dumeri nici din cauza 
oamenilor pe cari îi vedeam umblând pe străzi şi 
nici din cauza frumuseţilor de străzi şi de bulevarde 
ce vedeam întinzându-se în toate direcţiile. Mă in- 
trebam chiar în mine însumi: „Nu cumva coman- 
dantul vasului ne-a debarcat în vreun port mare şi 
frumos din Europa și numai aşa ca să glumească 
şi să mai petreacă pe socoteala noastră, ne-a spus 
că aicea am fi în Africa?” 

Căci vedeţi şi judecaţi și &-voastră. Mai întâiu cei 
„mai mulţi trecâtori 


de N. BATZARIA 


(Urmare) 


Europeni din cei mai neaoși — ei şi femeile lor 
cari mergeau îmbrăcate după ultima modă dela Pa 
ris. Cei mai mulţi din trecătorii aceştia vorbeau 
fanțuzeşte, alţii vorbeau o limbă care ar fi fost ori 
italiana ori spaniola. 

Alături de Europeni întâlneai, ce-i dreptul, și 
oameni pe cari după imbrăcăminte şi graiu li Inte: 
legeai că nu sunt Europeni. Erau Algerienii despre 
cari va fi vorba mai încolo. Deocamdată spun numai 
de dânşii că nu erau negri la faţă, că mulţi din- 
tr'înşii aveau o înfăţişare distinsă şi frumoasă și 
că nu arătau de loc a fi oameni răi şi cu atât mai 
puţin că ar fi poititori de carne de om. 

Când dela cheiu, am pornit să ne ducem la otelul 
unde urma să fim găzduiţi, am intrat Intro stradă 
largă, dar aşa de largă în cât nu era cu putinţă 
să deosebeşti pe cineva care ar fi trecut in partea 
cealaltă şi aşa de lungă în cât nu-i mai zăreai 
capătul. Mi s'a spus că e „Bulevardul Republicei”, 

— Al Republicei Algeriene? am întrebat eu în 
neştiința mea, 

— Nu, al Republicei Franceze, pentrucă Algeria 
nu este altceva decât o colonie a Franţei. Străzile 
acestea curate, largi şi bine îngrijite, grădinile pu- 
blice unde găseşti răcoare şi o umbră aşa de plăcută, 
clădirile aşa de frumoase şi impunătoare, numeroa- 
sele şcoli, teatrele, minunatele şosele, căile ferate 
etc., etc., totul a fost făcut de francezi, după ce au 
ocupat Algeria. Ei au adus aci cultura şi civilizaţia, 
făcând să progreseze și să ajungă la o stare înilori- 
toare o ţară cufundată până atunci în barbarie şi 
jefuită de nenumăratele bande de hoţi de uscat 
şi de hoţi de mare, 

Şi nu e mică acestă frumoasă colonie a Franţei. 

Ca populaţie m'are, ce-i drept, decât vreo cinci 
milioane locuitori, ca întindere insă este mai mare 
chiar decât Franţa. 

— Şi e mare oraşul Alger? am întrebat eu din 
noy, 

— Nu e prea mare, dar nici mic nu se poate 
spune că este, Are vreo sută de mii de locuitori. 

— Aproape de zece ori mai mare decât comuna 
mea natală mi-am zis eu. 

«Dar, în sfârşit, uite-l: un arap, adică un negru, 
primul pe care-l vedeam în viața mea. Adevărat că 
era negru ca un cărbune. „Nu, nu se poate”, mi-am 
zis eu, „ca omul acesta să se fi născut aşa de ne- 
gru. Trebuie să fie văpsit”. Şi ca să mă conving dacă 
este aşa, mi-am scos batista, am udat-o la un ca- 
pat şi apropiindu-mă de dânsul, i-am trecut ba- 
tista udă şi pe mână și pe obraz, apăsând şi fre- 
când mai tărișor. 


pa atrăzila orasului Alger en — Aranul sa uitat la mina, a zâa gd si-a căutat 


PAG. 12 


înainte de drum. Pe semne că îi se mai întâmplase 
aşa ceva. 

După ce s'a îndepărtat el, m'am uitat la batistă 
şi am văzut că nu eşise pe dânsa nici un fel de 
coloare. Era, prin urmare, o dovadă că negrul cu 
pricina se născuse aşa cum arăta. 

Incă o întâmplare ce cred că merită să fie în- 
semnată pe hârtie. Pe când mă apropiam de otel, 


„aud urlete şi râsete puternice. „Aicea trebuie să 
1 De ceva lei şi tigri”, mi-am zis eu foarte spe- 


et, cu toate că până atunci nu văzusem nici lei, 
nici tigri decât pe hârtie. 

Şi uitând pentru moment că mă găsesc într'un oraș 
civilizat, mă aşteptam ca lighioanele să sară asupra 
mea din vreun colţ sau din dosul vreunui arbore. 
Mă linişti călăuza care ne conducea la otel spu- 
nându-mi că e adevărat că ceeace auzisem era un 
răget de leu, dar că nu ne ameninţă nici un fel de 
primejdie, de oarece leul acesta, ca' şi câţiva tigri, 
leoparzi şi alte fiare sălbatice fac parte din gră- 
dina zoologică a Algeriei şi sunt închise în cuşii de 
fier de unde nu e chip să iasă. 

Dacă-i aşa, să mergem la otel şi să ne odihnim, 
căci de mult nu mai ştiam ce-i odihna adevărată şi 
cum sunt nopţile petrecute pe uscat. 

A zis un învăţat — şi cu drept cuvânt — că dacă 
ținem să trăim sănătoşi să ne obicinuim a ne scula 
cât mai de dimineaţă, aşa ca soarele când răsare, 
să nu poată zice: „lată un leneş care doarme încă!” 
Insă, după prima noapte în care am dormit la un 
otel din Alger soarele răsărise de mult, pe când 
eu eram încă în pat. Am fost trezit de sunetele 
gin ale unei muzici care cânta un marş mi- 

tar. 

M'am uitat pe fereastră şi am văzut o companie 
de soldaţi, purtând o uniformă cam ciudată, dar 
care îi prindea de minune. Aveau pantalonii roşii 
şi foarte largi, o foarte scurtă tunică albastră, iar 
pe cap, în loc de cihpiu sau capelă, un fes stacojiu. 
Dacă maş fi ştiut cum e uniforma turcească, aş 
fi crezut, luându-mă mai cu seamă după fes, că 
aceştia erau soldaţi turci. (Mai târziu am aflat că 
nu erau decât spahii, adică soldaţi francezi din Al- 
geria şi vestiți pentru vitejia lor). 

Trezit de muzica militară, m'am sculat şi după 
ce m'am îmbrăcat, am şi ieşit în oraş. Până la 
orele 3 după amiazi eram liberi, iar la orele 3 
trebuia să ne ducem la prefectură, unde urma să 
ni-se comunice ce se hotărâse despre noi. 

Aşa fiind, până la orele 3 puteam să vizitez pe 
indelete oraşul. Mi-am însemnat în gând numele 
otelului, pentru ca la caz de mă rătăcesc să întreb 
şi să am după ce mă îndrepta. 

Mergeam pe stradă, pe frumosul Bulevard al Re- 
publicei, dar eram frământat de un gând care nu 
mă părăsea. „Algeria, Algeria!” îmi ziceam sin- 
gur, „parcă am învăţat noi ceva la şcoală despre 
Algeria i” 


-DIMINEATA COPIILOR» 


Nu-mi reaminteam însă ce anume, când, apucând 
pe o stradă laterală, văd scris în franţuzeşte: „Rue 
de la Numidie” (Strada Numidiei). 


„Asta este! Aici a fost Numidia!” am exclamat * 


eu aşa de tare, în cât trecătorii s'au oprit, uitându-se 
la mine ca la unul care nu este în toate minţile. 

Da, acum îmi aduceam aminte. Invăţasem adică 
noi la Zstoria romană că Algeria de astăzi nu este 
alt ceva decât Numidia din vechime, acea Numidie 
care avea cavaleria cea mai bună şi cu care Ro- 
manii avuseseră atâta de furcă. 

Dar, stai..., stai... ma domnit oare aicea regele 
Masinisa, acela care i-a ajutat pe Romani să în- 
frângă pe marele şi viteazul general cartaginez A- 
nibal? Şi ma fost oare rege al Numidiei vestitul 


'Jugurta, acela care se lăudase că-i poate cumpăra 


pe Romani şi cetatea lor? Da, aici pe pământul 


“Algeriei a domnit Jugurta care a câştigat câteva 


victorii asupra Romanilor, dar care la urmă a fosi 
zdrobit de nu mai puţin vestitul general roman 
Marius, făcut prizonier, dus la Roma înaintea ca- 
rului de triumf şi aruncat în închisoarea Mamer- 
țină care există şi până în zilele noastre şi unde se 


-zice că ar fi stat închişi şi sfinţii apostoli Petru 


şi Pavel, 

Trecutul, legându-se cu prezentul, lucrurile că- 
pătau pentru mine o înfăţişare cu totul nouă, mult 
mai simpatică şi mai interesantă. Pe stradă nu mai 
vedeam Francezi, nu mai vedeam Algerieni. Invia- 
seră pentru mine vremile vechi. Vedeam Numizi, 
vedeam neinfrântele legiuni romane, cari împlân- 
taseră vulturul Romei pe meleagurile acelea, vedeam 
regi barbari, generali romani. Şi mergeam, mergeam 
drept înainte, fără să mă uit la dreapta sau la 
stânga şi fără măcar să ştiu încotro mă duc. Eram 
ca un somnambul. 3 

De odată însă mă pomenesc într'o stradă nemai- 
pomenit de îngustă pavată în mod original. A- 
nume, pavajul era format din trepte pe cari tre- 
buiai să te urci, aşa cum te-ai urca pe treptele 
unei scări. Aceasta mia trezit din visarea mea. Mă 
găseam — am ştiut aceasta mai târziu — în partea 
arabă a oraşului. Nu mai erau case mari şi înalte, 


nu mai erau străzile largi şi frumoase şi nu mai 


era viață şi mişcare. 
A (Va urma) 
Mama lui Toto îl întrebă pe el şi pe fratele său: 
*— Care din voi, doi a luat cireşe fără permisiunea 
mea? Am găsit sâmburii pe jos. " 
— Nu sunt eu, mămicule, se grăbect- Toto să 
răspundă, eu am înghiţit sâmburii. 
***¥ 


— Cum Toto, nu ţi-ai făcut problemele? 
— Nu domnule profesor, la ce să le mai fac, 
pentrucă d-ta ştii totdeauna rezultatele. Z 


ee Ve ee ae 


wën zf 
IER) 


„DIMINEAȚA opt AR” 


D y PETT E Aia 
Zéck ea, Cour wäite Ae el 
déi € pe Vi 
t ; 


DAG. 13 


Fiul vrājitorului 


Cic'a fost, copii, odată 
Intro ţară 'ndepărtată 
Și ?ntr'un codru neumblat 
Un castel de speriat, 
Negru, trist, îngrozitor, 
Locuit de-un vrăjitor, 


De vestitul Pirifon 

Şi cu fiu-so Criton. 

Un copil nerăsărit, 

Şapte ani nici na "'mplinit. 
Vrăjitorul într'o zi, 

Drum departe când porni, 


2 Ai i em ai TH 


e EAE TLEER N ASA 


Zice: — „Ascultă, Critonică, 
Nu te-atinge de nimică, 

Mai ales să nu vrăjeşti, 
Căci se poate so păţeşti”. 
Pleacă tatăl, iar băiatul 
Vrea să facă pe "'nvăţatul, 
Vrea s'arate tutulor 

Ce-i un fiu de vrăjitor. 
Scoate cartea de vrăjit 

Şi se-apucă de citit, 

Tot se uită, răsfoieşte 
Singur astfel işi grăeşte. 
„Cred acum cam învăţat, 
lau şi băţul fermecat, 

Şi pe cine-l întâlnesc 

Eu pe dată-l şi vrăjesc”. 
Din odaie cum eşi, 


Şi se-apucă să prefacă 

Unu "pn bou, pe-alta 'n vacă 

Pe Lenunţa 'ntr'o găină, 

Intro curcă pe cea Lină. 

Şi 'ntr'un porc cam dolofan 
Mi-l schimbă pe moş Coman.. 


IN tot castelul va lăsat 
Om în vită neschimbat. 
Până când de-atât vrăjit 
Chiar Criton s'a plictisit. 
Ins” acuma vom vedea 


Două slugi că-mi "'ntâlni. 
Hocus-pocus, bamba-ron 

Tot descântă "neet Criton. 
Iar cu băţul când a dat, 

In măgari mi le-a schimbat. 
Da, mai, dar cum socoţi? 
Cu urechile trei Co. 


Critonică ce păţea. 
Vremea e să stea la masă, 
Dar nu-i nimenea prin casă, 
De mâncare să-i gătească, 

Şi de treburi să "'ngrijească. 
Trece ziua şi-i flămând 

Stă băiatul tot plângând, 
Cartea mare — o tot citeşte, 
In nădejdea că găseşte, ` 
Vrun mijloc cei fermecaţi, 


Si mm lighioane ce-a schimbaţi, 


Plin Criton de bucurie, 

Buzna dă "mn bucătărie 

Tot citind şi tot vrăjind 

Şi cu băţu "neet lovind, 

Pe femeia ce gătea 

Intro gâscă mi-o schimba. - 
Critonel cel blestemat 
Sarg — acuma, sa turbat, ` 


PAG. A 


Cum au fost să-i facă iar, 
Insă truda-i fu 'n zadar, 
Şi când plânge trist Criton, 
Vine ta-so Pirifon 

Spune vorbe două-trei 

Şi minune, dragii mei! 
lute-iute 'mtr'un minut; 
Jar pe toți mi i-a făcut, 
Cum fusese fiecare. 

Căci nici nu e de mirare, 
Că-i dibaciu şi iscusit. 
Vrăjitor aşa vestit, 

lar Criton a căpătat 


Grea pedeapsă. L-a schimbat... 
Cât de mult de vaţi gândi, 
Eu mă prind nu veţi ghici. 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


La schimbat într'un purcel, 
Plânge-acuma Critonel, 

Dar nimic nu-i foloseşte, 
Anul pân'nu se "'mplineşte. 
„Nu e chip şi nici mijloc 
Ca să-şi vie iar la loc. 


Povestea de mai sus are şi o mică 
poveste. Anume, d-ra Mira Han dela 
Galafs ne-a trimes-o în proză, alătura 
rând totodată şi originalul. rusesc după 
care o tradusese. Originalul find însă 
în versuri, am socotit că e mai bine 
să o traducem tot în versuri, 


CUM SĂ NE JUCĂM 
Leger 


Un gard la casa lui lonel! 


Ionel ca proprietar al unei case, n'a putut so 


lase vraişte. S'a gândit deci sa-i facă gard, de 
jur împrejur. Vreţi să ştiţi cum a procedat? Foarte 
simplu: 

A luat o bucată de carton, dela cutie de ghete 
verde, ca să fie mai frumos gardul și a făcut întâi 
următorul desen pe el cu linia şi creionul: 


iu WE pe Les Kb mengen EE ama S d 2 emmmer 
SCH D e ës Së: 
Colţurile le-a lipit frumos cu hârtie gumată, iar 
poarta — că trebuie şi poartă la casă, e lipită într'o 
parte, iar de cealaltă se închide cu un fel de „Vor- 
reiber” făcut din hârtie lucioasă dela şocolată. A- 
cum nimeni nu mai poate pătrunde în casa lui 
Ionel, şi micul proprietar e foarte fericit. 


DL aer Taşiea 
1) Vezi numerile 39 gd 45. 
| pee m DOC m aaa aa 
Marioara. — „Bună, ziua, dragă, nu ştii cât să 
fie ceasul? v eg 
Pompillia. — „Cinci fix!” 
Marioara. — „Mulţumesc, la 4 trebue să fiu la 
cursul de piani, ; 
Trimisă de Mitzy N. Stoica-Loto, 


bw 


Dece? Dece? Dece? 
De ce avem cegmarul și c ce. e somnambulismul ? 


Coşmarul nu este altceva decât un vis foarte urât, 
deseori ingrozitor. Când cineva are coşmaruri foarte 
dese, prin aceasta arată că e nevoie să se caute la 
un medic. 

Dar veţi întreba: „poate un medic să te facă să 
nu mai visezi? Nu chiar să nu visezi, dar în tot 
cazul poate face să mai coşmaruri, vindecând cauza 
care împiedică sângele să meargă la creier în mod 
regulat şi uniform. 

a cei mai mulţi coşmarul provine dintr'o func- 
ționare rea a stomahului, aşa că având un stomak 
bun şi mneincărcându-l, nu mai visezi urât. 

Somnambulizmul este aceea... să zicem boală, care 
H face pe unii oameni se umble noaptea in somn, 
bine înţeles, fără să-şi den seamă de fapta aceasta. 
Somnambulizmul este puţin periculos, ba chiar nu 
e de loc periculos dacă ştim cum să ne purtăm 
cu somnambulii. Dar cea mai bună purtare este să 
nu-i speriem, trezindu-i în mod brusc. Când un 
somnambul a părăsit patul şi a eşit afară din odaie 
sau din casă, tot ce avem de făcut este să-l sfă- 
tuim, vorbindu-i cu binele, să se întoarcă din nou 
în pat, şi să fim siguri că ne va asculta. 

Să mai ştim un lucru: somnambulii sunt foarta 
prudenţi. Chiar când se urcă, de exemplu, pe uy 
acoperiş, el merge cu băgare de seamă. 

Nu i-se poate întâmpla rău decât dacă-l sguduirţ 
şi-l trezim brusc, lucru de care trebue să ne ferin 
cu tot dinadinsul. i 


< ch 


Z E eegend 
- Ce naşte din neînsufleţit însufleţit 
ŞI din insufleţit neînsuflețit? 


Tou? 1$ mo) 
OG tsx 
Ce e lat cât păşeşte găina 
Şi e lung cât vezi cu ochi? S 
E SE" (jor vuan); 
Trimise de N. (a 2400, 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


PREMIILE NOASTRE 


După cum am făgăduit, desl deslegătorilor tuturor Jo- 
«urilor publicate în numărul 48 al revistei noastre, 
le vom da premii. Deşi hotărâsem la Inceput ca nu- 
mărul premianţilor să fie de zece, în dorinţa de a 
face cât mai mare bucuria cititorilor, am revenit 
asupra hotărârii noastre acordând premii tuturor ci- 
titorilor cari au deslegat toate jocurile. 

lată acum lista premiilor, precum şi a fericițilat 


câştigători: 
DIN BUCUREŞTI: 


Colecţia broșată „Dimineaţa Copiilor” No. 1—10: 
$) Nelly şi Aurel Pârcătăbescu, str. Suvenir No. 1. 
2) Zi: Smărăndescu Loc. C.F.R. (Grandy str. 

o 24. 

România văzută de departe, de N. Batzaria: 

5) S. şi A. Căţulescu, calea Moșilor No. 390. 
e Clara Leibovici, str. Romană No. 199. 

5) Francisc Vecsler. Fără adresă. 
6) Iancu Mişu, calea Rahovei No. 125. 
a Inocenţiu Rabacki, calea Plevnei No. 103. 

Kanner Corneliu, calea Moşilor No. 69. 

9) Gartenberg S. Alfons, B-dul Maria No. 45. 

10) Ionescu G. Elvira, str. Pomul Verde No. 22. 
in inchisorile Turceşti, de N. Batzaria: 

41) Zissman Jacques, Şos. Cotroceni No. 11 bis. 


DIN PALAS (Anadolchioi-Constanţa) 
+ In Inchisorile Turceşti, de N. Batzaria: 
p Vasiliu Al. Gheorghe, Gara Palas. 


Simionică Ştefan. 
DIN BRAILA 
än Inchisorile Turceşti, de N. Batzaria: | 
14) Elena L. Albulescu, B-dul Cuza No. 212. 
seg 
In afară de aceasta se va da fiecărui premiat 
câte trei volume diferite din „Biblioteca Dimineaţa”. 
o... 


“ Câştigătorii din Capitală se vor prezenta la re- 
facţia revistei „Dimineața Copiilor”, între orele 6—6 


p. m. pentru a primi premiile, celor din provincie 


urmând ca premiile să 
aoi prin poştă 


——— Doe XI 
In numărul de faţă dăm o nouă serie de jocuri 
„Astractive, cari urmează a fi deslegate de către 
cititori în termen de cel mult zece zile. 
Deslegările se vor trimite pe adresa revistei noa- 
sire, purtând pe plic menţiunea „Pentru Concurs”, 


Se vor acorda şi de data aceasta zece premii de 


H se expedieze de câtre 


NEE GNI OND 6) 9/0) 910) 9.0) EELER CROGI 


PAGINA DISTRACTIVA 


O problemă grea 


Un bătrân giele, avea o bucată ge loc, In 
formă de pătrat. Intr'un colţ al acestui loc, el şi-a 
clădit o casă, care ocupă tocmai un sfert din pă- 
tratul nostru, precum se vede în figura de mai sus. 

El vrea ca restul pământului, având o suprafaţă 
egală cu trei sferturi din pătrat, să-l împartă celor 
patru fii ai săi, iar lui să-i rămână casa. Impăr- 
țirea pământului însă, trebue făcută în aşa fel, încât 
partea cuvenită fiecărui copil să fie egală cu a 
celorlalţi, şi nu numai atât, dar părţile între ele 
să aibă aceiaşi formă geometrică. 

Prin urmare, dragi cititori, munciţi-vă creerul pen- 
tru a afla, cum se imparte porțiunea neocupată 
de casă pe figura noastră, in patru părti egale si 
semănând, între ele. 

——— D= 


RR 
2. Iincurcătură 


Pe un pian se află un papagal iar In faţa pia- 
nului şi a papagalului, un copil. La un moment 
dat, copilul începe să se învârtească în jurul pia- 
nului, dându-i ocol, iar papagalul se iînvârteşte şi 
el în jurul său, astfel că tot timpul să rămână cv 
faţa la copil. 

După ce copilul a isprăvit de făcut un înconjur 
al pianului, de câte ori a făcut înconjurul pa- 
pagalului? 


3 Cuvinte în patrat 


en e en 


H H RH BR  ponş. 

H DR H 3 LA TABLOU. 
2 Ba 2 8 ADJECTIV, 
am m m LA FAŢĂ. 

De sus în jos, la fel. 


Comunicat de Alecu Veba-Corabia 
rr PR e" 


KÉ 


PAG. 10. 


De vorbă cu cititorii 


Inştiinţare.— Nu se va da la aceăstă rubrică sau la 
„Poşta Redacţiei” nici un răspuns despre glume, ghici- 
tori, probleme -amuzante sau bucăți trimise pentru 
'„Pagina distractivă“. Răspunsul va fi că vom publica 
pe cele bune şi nu vom publica pe celelalte. ` 
: Cu ocazia aceasta repetăm rugămintea adresată citi- 
torilor de a fi mai puţin zeloşi cu colaborarea, asigu- 
rându-i că avem materie din: belşug, atât originală cât 

traduceri, 

Cititorului căruia nu-i plac poeziile.— Cererea d-tale 
de a nu se publica nici o poezie este exagerată. Nu ju- 
deca numai după d-ta, ca să ziei că poeziile nu sunt 
plăcute. Dacă nu-ţi plac d-tale, nu înseamnă că nu le 
plac și celorlalţi. Să nu fim așa de pretenţioşi încât să 
cerem ca toată lumea să aibă gusturile noastre. 


Cititori, primul număr din 
BIBLIOTECA 
„Dimineaţa Copiilor‘ 


va fi „Regele Râului de Aur“ care va à- 
pare în curând. 


Si copiii.. 


Toţi copiii de la şcoală, 

S'au convins şi este clar, 

Că cea mai fică ciocolată, 
Astăzi nu-i de cât Suchard”. 


COPILAŞI 
vând Mămica şi Tăticu 
Vă întreabă ce doriți ? 
Spuneţi: Hai la Magazinul „CARMEN SYLVA" 
Unde toate le găsiţi. 
Str. Lipsceni 68 


A apârut: 
ni Preţul-curent No, 1, de mărei poştale 
zl pentru colecţiuni, al casei 


D BIRNER 


Bucureşti, Calea Victoriei 128 
Şi se trimite gratis la cerere, 


in curând va apare: 


„ui CTURA“ 


„Floarea literaturilor străine" 


Publicaţie săptămânală cu concursul celor mai 
d'stinşi scriitori i 


gb etil] ui 
pi di 


o; 


TATI | 
du | D 


€ 


KAN cu eet e Aa ba d 


d 
= 


Joşta” 


Ov. Id. Bârlad. — „Un suflet bun“. Ai tradus dintr's 
carte de școală și nal tradus bine, abuzând de pronu- 
mele personale el, ea, 

M. G. Gl.laşi.— „Mai sus”. Aceeași observaţie ca mai 
sns. 

Mar. Cap.-Loco.—„larna“. O elevă de clasa I-a (fie şi 
Cen e prea mică pentru a face poezii origina 
reuşite. 

Cr. de W.Loco.—Nu e de ajuns să spui „prelucrare*, 
ci mai trebue să spui cine îi este autorul, din care carte 
şi din care limbă ai tradus. De altfel, bucata e cuno- 
scută. : 

Aur. Lug.-Aradul nou.—„Poamele de aur”. Eşti prea 
mic pentru a fi scriitor. 

Ec. Sloi0.— Povestea calului cu stridiile a fost publi- 
cată de noi. 

Luc. Pop. — La mânăstirile noastre nu se întâmplă 
astfel de lucruri, așa că fapta interesează puţin pe ci 
titorii din România. 

JL T. D.-Popești. — Gluma cu Crăciunul în ziua de 
Paști n'a fost trimisă numai de d-ta, de aceea nu te-am 
semnat. Au copiat-o şi alţii, cum o copiaseşi şi d ta. 

Mav. Dum.-Bârlad.—„Căldarea cu galbeni". scris şi 
cu creionul şi pe ambele feţe ale hârtiei. 

Cas. N. Br.-C. Lung. — „Datoriile către patrie" ier 
forma n care e redată, se adresează unui public cititor 
mai măricel decât copiii. 

N. M.-Buzău.— „Albina și porumbiţa“. De ce nu spui 
că e o bucată tradusă ? IO vom publica două ghicitori. 

LA. C-Alezandria, — „Pisica“. Inversiunile dela prie 
mele două versuri („Al său nume”, „Al său renume" 
arată încă dela început că e o bucată slab versifica 
De altfel, nu avem nici o nevoe de versuri. 

Car. Gl.-Brăila, — „Păţania lui Badea Dumitru“ are 
unele fraze prea lungi și expresiuni ca „Îi aplică“, „ime- 
diat“, „îi se adresă“ etc, cari nu sunt. potrivite pentru 
o povestire cu caracter EE Retă-o şi trimete-o din 
nou, arătând totdeodată de unde ai luat-o, 

Z. C. A.-Giurgiu—,„Trică-Trică” arată că al o vârstă 
mică şi să nu faci de acum poezii. 

N. Stoic.-L.0e0.— „Copilul care ştie carte“ se cunoaşte 
că e o traducere puţin reușită din franţuzeşte. 

G. Loș.-Loco. — „Ce D-zeu dé este bun“. Expresiuni 
ca „devorară“, „locatarii (? 1) cetăţii“ etc. mau ce căuta 
într'o povestire, 

Gh. Laz-Roman.—„Găina cu ouăle de aur”, Zici căe 
tradusă „din româneşte“. Dar în ce limbă ? 

S. M, Ar.Puleşti.—Bucăţile trimise sunt drăguțe, dar 
m a de d-ta şi nici nu spui măcar de unde le aj 
ua 

V. Ig.-Oradea M.—.Dracul înşelat“. Nu era nici o ne- 
vole de a o traduce din nemțește, de oarece avem în 
românească o bucată asemănătoare mult mai frumoasă. 

V. St-Pitești—Dar cum să tesemnăm pe d-ta. când 
altul e autorul celor trei fabule trimise ? Că ţi-ai dat 
osteneala să le copiezi, asta nu înseamnă nimic, 

St. Ştef.- Buzău. — „Portretul prietenului meu“. Avem 
cu subiectul acesta o foarte frumoasă anecdotă de Th. 
D. Speranţia. 

Tos. Gius.-Loco.—Iți vom publica cele mai multe din 
glumele traduse din italieneşte, AeA: 


Atelierele „ADEVERUL= $. A. 


no GOPHELOR 


REVISTĂ SAPTAMÂNALĂ ! 
D'necron N, BATZARIA 


Uraa! Am intrat în anul al doilea! PRETUL 3 LEI 


b 


a te 


Wl mari premii oferite de către „Dimineața Copiilor” 


Anunţăm cu plăcere pe iubiții noștri abo- 
nați şi cititori că revista noastră oferă o 
nouă serie de mari şi importante pre- 
mii, a căror tragere va avea loc înainte de 
vacanța cea mare, 

Incepând cu No. 53 al revistei „Dimineaţa 
Copiilor”, adică chiar numărul acesta, citi- 
torii vor găsi la ultima pagină a revistei 
câte un cupon de premii numerotat. Vor 
fi în total 16 cupoane pe cari cititorii le vor 
strânge cu îngrijire și apoi le vor expedia 
administraţiei noastre şi vor primi în schimb 
câte 5 bonuri speciale pentru participare 
la tragere. 

Abonaţii vor primi bonurile speciale pentru 
participare la tragerea premiilor chiar atunci 
când achită abonamentul sau reinoesc abo- 
namentele vechi cari expiră—și anume: 


A > 
` 


Gi 


DO 


Pentru un abonament pe timp de un an ` 


vor primi 15 bonuri speciale. 

Pentru un abonament pe timp de 6 luni 
vor primi 10 bonuri speciale. 

Așa fiind, abonaţii nu vor mai trebui să 
strângă cupoanele cari se vor găsi la ultima 
pagină a revistei. 

Amintim că prețul abonamentului este: pe 
timp de un an (52 numere) Lei 150; pe timp 
de 6 luni (26 numere) lei 80. 

Abonaţilor în curs le vom expedia la timp 
bonurile la cari au dreptul, 


Abonații mai primesc gratuit, chiar când 
se abonează, câte o scoarță legată în pânză 
cu o frumoasă copertă în culori în care vor 
putea păstra toate revistele anului întâi, 
adică dela No. 1—52, 


lată şi lista marilor premii: 


1.—Un premiu în numerar de Let 3000, 


2— p» E e s Le a o 
3— nm D nm nm Di D 1000. 
Än nm DI nm » 500, 


H) LO 

5.—Un costum de haine marinar, după măsură, 
cela magazinul „Carmen-Sylva”, str. Lipscani No. 68, 

6.—Una frumoasă rochiță, după măsură, de la 
magazinul „Ruleta” piaţa Sft. Gheorghe. 

1.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântece) 
Cl mai mic gramofon pentru copii. 

8.—UN CINEMATOGRAF cu trei filme. 

9.—UNA GARNITURA cu unelte de traforaj. — 
Toate acestei A premii sunt furnizate de casa „O- 
deon”, Calea Victoriel 79. Bucureşti, 

10—17.—OPT PREMII, pentru 8 câștigători, 
constând fiecare din câte o colecţie compleciă No. 
1—52 (Anul I) „Dimineaţa Copiilor” legată în 
pânză cu o frumoasă copertă în culori. 

18.—UNA MAPA imitație piele, pentru purtat cărţi, 

19.—UNA CUTIE AQUARELE 12 tuburi şi o 
pensulă, 

20.—UNA MAPA de birou, imitație piele, format 
mic fantesie. Toate aceste trei premii sunt furni- 
gate de către cunoscuta librărie A. Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5. 
„ 21—22—23.—TREI PREMII constând fiecare în 
åte patru intrări gratuite, pentru 2 persoane, la 4 
GZ diferite, la cinematografele din capitală 

u provincie, 
A 24—27.—PATRU PREMII constând fiecare D 


câte trei intrări gratuite la trel programe diferite — 2 
persoane — la cinematografele din Capitală sau 
provincie. 

23—32,—CINCI PREMII constând fiecare în câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematografele din Capitală sau provincie, 

33—42.— ZECE PREMII, fiecare premiu con- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă originală cu excelenta apă de co- 
lonie parfumată „Botot-Paris”, conţinând W ko, 

2) Una sticlă apă de D? „Botot”, Paris. 

3) Una cutie praf de dinţi specială pentru copil. 

Aceste premii sunt furnizate de äre concesionarul 
casei „Botot” din Paris, d-l B. Lax, str. Otete- 
lişanu, 7. 

43—45.—TREI PREMII, 3 jocuri Stroja, ptimele 
jocuri românești; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare, 

Fiecare joc este compus dintr'o cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate de către ,,Cultura Naţională” 
București, Str. Paris No. 1. dë 

46—50.—CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 

51—55.—CINCI PREMII constând fiecare din 


câte un abonament gratuit pe timp de un an la „Di- 


mineața Copiilor”. 
56—60.—CINCI PREMII constând fiecare din 
te un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copie, -` 


EW 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


DIMINEATA CAB: î Lara 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREŞTI. - STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI — TELEFON Ger 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
SASE LUNI 80 , 
18 FEBRUARIE 1925 


PITICUL 


Lui Viotorel 
Si bunicul începu: 

„FA fost odată de mult, tare demult, spre miază- 
noapte, într'o ţară depărtată, o domniţă tânără şi 
frumoasă, strălucitoare ca soarele, cu ochii negrii 
ca noaptea şi părul auriu ca mătasea porumbului 
căzut în valuri dese pe umeri. Şi pe domniţă o 
chema Doina. Tot norodul o iubea, şi seamăn pe 
lume nu avea, să cați cu anii Creştea Domnița în 
dragostea tuturor, creştea ca o zi de primăvară. 

Dar odată, pe cână se juca prin grădina pa- 


istulu. din pământ îi ei inainta o stâroitură de 


| UN NUMĂR 3 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


de V. P. Câmpineanu 


om, mare cât un degetar, cu barba albă, lungă până 
la glesne, şi ploconindu-se de trei ori în faţa dome 
niţei, îi zise: 

— Crăiaso... i 

— Cine mă chiamă?... 

— Eu, 

— Dar unde eşti?,., 

— Jos. Margi încet că mă calci, şi văzând că 
domniţa l-a zărit, îi grăi, umflându-se în pene: 

— Sunt un trimis al împăratului ţării mele. El 
e tânăr, bogat şi frumos ca şi tine. Auzind de bună- 
tatea, frumuseţea şi înţelepciunea ta, m'a trimis să 
te cer împăratului, dar frica să nu cad de pe scările 
de marmură ale palatului, sau să nu mă strivească 
vre-o strajă cu tocul cismei, ma făcut să mă pre- 
zint întâi ţie. Ridică-mă, domniță de jos. la-mă 
la tine! Ți-aduc daruri măreţe „şi băgând mâna în 


fundul buzunarelor, scoase de acolo nişte Dës 


mai mici ca nisipul. 

— Ce-s astea? îi zise domniţa. 

— Aur, Crăiaso; aur căzut din soare; aur cu 
care vei fi îndestulată. Iți vom face castele din 
marmoră albă ca spuma mării, cu fereşti de cristal 
şi porţi de argint; îţi vom presăra calea cu mărgă- 
ritare, şi tot poporul de la mic, până la mare, te 
va iubi, 

Pe impăratul nostru îl cheamă Falnic şi-i infe- 
lept şi viteaz nevoie mare. El te va indrăgi mai 
mult de cât oricine Io lume, şi alături de el, vei fi 
fericită. Aide domniţo, nu sta pe gânduri. Du-mă 
la tatăl tău, căci Falnic te-aşteaptă cu înfrigurare, 
iar domniţa, râzând de jucăria pe care-o tinea in 
palmă, se repezi pe scările palatului. 

Sus, în sala tronulyi, bătrânul Vifor, înconjurat 
de sfetnici, ţinea sfat. Domnița intră, aisen 
du-se spre împărat, îi zise: 

— lertare, iată, dar împăratul Falnie, a trimes 
stafeiàä care cere să-ți vorbească. 


La gerett ` ` e e ER. gd es 


CS 
=> 
— / 


. gs 


Zem: n LA Ke 


PAG. 2 


— Să intre, zise bătrânul şi ridicându-se drept 
n jeţul ce-l ocupa, făcu semn slujitorilor de la use, 
_— Nu te mai osteni tată, că el a intrat... 

— Aici?... se miră impăratul. Hei bată-te norocul, 
fata mea, ai început din nou să glumeşti. 

— Ba de loc, răspunse Doina, a intrat odată cu 
mine... Ce, nu-l vezi?... 

Şi împăratul frecându-se la ochi, îşi plimbă pri- 
girea prin mulţime. 


buu: 


zeg a oa; asie d oae ai- Seege o wai we e 


— Nu-l văd fata tatei, apoi nedumerit zise: 

=- Să vină în faţa mea stafeta împăratului Falnic, 

— Aicea-s, mărite! E 

— Unde, Doamne, că nu te văd? 

— In palma domniţei, şi Doina întinzând mâna, 
D aşeză uşor pe spatele tronului. Piticul după ce; 
se închină respectos în faţa împăratului, grăi tare: 
cu glasul piţigăiat: š 

— Mărite!... Stăpânul meu, viteazul împărat Fal- 
nic, auzind despre înţelepciunea şi bunătatea dom- 
niţei, ma trimis pe mine, sfetnicul său, de a-l gi- 
neri, cerând de la Măria Voastră, pe Domniţă. De 
aceia, rogu-te, Mărite, de a te găti de nuntă, şi 
a da sfoară în ţară, ca norodul să ştie că împă- 
ratul Falnic „cel mai frumos, înţelept şi viteaz stă- 
pânitor din lume, va avea ca mireasă pe Doina, dom- 
niţa Voastră, apoi ploconindu-se adânc înaintea adu- 
nării, dădu să plece. 

— Dar und' te duci?.. 

Læ Apoi, Mărite, să-i aduc stăpânului buna veste... 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


— Ho, viteazule, nu te grăbi, fata mea è încă tå- 
nără, trebue să mai crească... 

— Să crească, se inspăimântă piticul. D'apoi, Mà- 
rite, nu-i deajuns?... Stăpânul meu o vrea şi aşa, 
el aşteaptă. 

— Bine, să aştepte. Să aştepte sănătos. Să mă- 
nânce să crească şi el, şi atunci când o fi înnalt 
ca fata, să vină singur să i-o dau de nevastă, şi 
râzând cu bunătate, îl apucă în mână pe piticul 
înspăimântat, şi chemând o slugă, îi zise: 

— Il duci până la marginea împărăției. Ai grije 
de el, să nu-l pierzi pe drum, dar piticul, sbă- 
tându-se în mâna împăratului, strigă: 

— Nu-mi trebue! Nu mi-e frică!... Merg şi sine 
gur, Mărite!... sunt călare... 

— Dar când ajungi?... 

— Curând. Aştept ca să mă sufle vântul, în ţara 
stăpânului meu. 

Şi bunicul tăcu. Noi rămăsesem cu gurile căscate, 
nepricepând că "mn lumea asta se găsesc oameni 
mai mici ca noi, ` 

V. P. Câmpineanu 


——— ne ——— 
Vinovată 
Mama zice supărată: 
„Nu ştiu cine mi-a umblat 
La borcanul cu dulceaţă, 
Hoțul. cine-o ji, să-l bat?” 


Lelioara, mititica $ 
Și-a lăsat în jos născiorui 
Și obrajii de zăpadă 

Se fac roşii ca bujorul, 


lese grabnic din odaie 
Și se'ntoarce cu-o păpuşă — 
lar în urmă-i lipicioasă 
A rămas clanța la uşă. 


„Mamă, zice Lelioara, 
Să-ţi spun drept... azi dimineață 
Păpuşica avea buba 
Şi plângea... i-am dat dulceaţă, 
Ana Ni.ulescu-Cudreanu 
— — DIC DA MM 
Nu-i mirare 


Stăpâna. — Nu vezi, Miţo, ce pline de praf 
sunt scaunele acilea? ` 
Miţa. — Nu-i mirare, că ma şezut încă nimeni 
pe ele azi. 
Trim!să de Stefan Barbu 


La ultima pagină a numărului de față 
aăsiti CUPONUL DE PREMU No. 4 


p 


Lë 


Ze 


„DIMINEAȚA COPILCI» 


ZDUP ŞI BEBI 


dup este un căţeluş bălan şi lăţat 
ca o oaie. Bebi este un papagal verde, 
ca o frunză de nuc. Zdup are la gât 
o sgardă roşie de lac, pe care i-a dă- 
ruit-o stăpânul său când a împlinit şase 
luni de viață. Bebi are şi ei pe cap un 
smoc de pene roşii ca focul. Coada sa 
cea lungă este deasemenea roşie. Zdup 
ştie să latre şi să facă „frumos”, pentru 
o bucăţică de zahăr, sau pentru o pră- 
jitură. Bebi ştie să spuie, „eu sunt cu- 
minte”, cau „ce mai faci?” şi să se în- 
vârtesc pe cioc, pe lemnul pe care stă 
toată ziulica. 

Intr'o zi Zdup, care cam are urâtul o- 
biceiu de a umbla cu nasul pe sus, miro- 
sind după ceva bun de mâncat, dădu 
peste o găină friptă, care răspândia un 
miros aşa de plăcut şi ispititor, încât, 
sărăcuţul de el, — îi „läsa botișorul apă”. 
Ce să facă? Să fugă şi să trateze cu 
dispreţ friptura? Sau să închidă ochii şi 
So mănânce? Voi ce-aţi fi făcut? De 
bună seamă că, cuminţi şi cinstiţi cum vă 
Ştiu, aţi fi lăsat friptura la locul ei pe 
bufet. Şi, bietul Zdup, nu prea ştie ce e 
cinstea. > 

lată-l cum se înalță pe lăbuţe mirosind 
şi căutând să ajungă cu botişorul său 
umed până la friptură. Puțin, puţin şi 
o va şi înhăţă! Una, două,... gata! A luat 

Zdup friptura? 


Nu, ma liat-o fiindcă Bebi — papagalul — a 


şi strigat odată tare la el: „Ce mai facil” 


Dece greșește Bălan lon ? 


Profesorul. — la priviţi ortografie 
La scrisoarea lui Bălan) 
Dacă n'o 'nvăţa să scrie, 
Va mai sta la noi un an... 
Să trimiţi tu o scrisoare 
La iubiții tăi părinţi 
Cu aşa greşeli, îmi pare 
Lipsa bunei cuviinţi|... 


Etevul, — Cu tot dinadinsul doar: 
Eu greşelile le "aleg 
Căci sunt oameni dela yară 
Şi "o altfel ei nwnţeleg!... 


ges —- 


Teodor Castrişanu 


Şi bietul Zdup a lăsat şi friptură şi tot, făcând 
„frumos”, de frică să nu-l spună stăpânilor săi 
şi să mănânce bătae. 


Domnul învă!ător 


Fraţii Gheorghe şi Costică 
Amândoi copii de şcoală, 
Se muncesc să desemneze 
Chipul Domnului, pe-o coală 
Vor să-l pună în perete, 
Ca aminte să-și aducă 
Cum că trebuie să ’nvețe 
Când de nebunii s'apucă. 
Când să-l isprăvească, Nic, 
Care-i clasa întâi, îngână: 
„Ca să semene cu Domnul, 


Pune-i şi-o nuia în mână!” 
F, Voicu b:ooşu 


M. h 


e ET A - IT PE EP e a o a pa ae aaa 


| PAO, d 


Zânişoara ierbei 
i de W, Curtman 
În livadă, unde se află iarbă verde și cresc flori 
Erumoase, trăieşte o zânişoară într'un sl drù- 


out, care este așa de mic, în cât 1l acoperă iarba 
Când se face ziuă şi soarele răsare, se deşteaptă 
păsărelele şi odată cu ele şi zânişoara, sărind sprin- 
tenă din pătuşorul ei. După aceasta, merge la pi- 

căturile de rouă şi zice: „Vreau să mă spăl”, şi 
numaidecât floarea zice: „Eu vreau să-ţi fiu vă- 
snişorul tău de spălat!” Şi după ce s'a spălat, merge 
la fântâniță, care zice: „Eu vrea să-ţi fiu oglinda 
ia!” Şi după ce şi-a făcut toaleta şi sa curățat, 
încât e curată şi frumoasă, atunci frunzişoara zice: 
„Eu vreau să-ţi fiu umbreluţa tal”. Zânişoara este 
mulţumită şi se plimbă prin livadă; atunci vine 
fluturele şi-i zice: „Nu merge pe jos, eu vreau să-ţi 
fiu căluşorul tău!” Şi fluturele o ia pe spatele 
său şi zboară peste flori, frunze, lanuri, şi-o lea- 
gănă mult încoace şi "o colo, până când ea oste- 
neşte şi 'nflămânzește, apoi o duce acasă. Acum 
Blbina aduce miere la masa ei şi gândacul îi aduce 
0 linguriţă de aur, cu care ea mănâncă. După a- 
ceasta, iarba îi face umbră şi păsărelele îi cântă, 
încât ea doarme până când inăbușeala a trecut. 
Așa petrece zânişoara ierbei până la amiază în 

steluş şi după amiază, ba încă şi seara, o sfâr- 

te cu mult mai frumos. 

Din nemțeşte de M. P. Rosettianu 


KO modesti si ouncliork 


: „DIMINEAȚA COPIILOR" 
Dinte peniru dinte 


Un meşter tâmplar, pe când lucra pe acoperișul 
unei case, alunecă şi căzu de acolo jos în stradă. 
Ce se întâmplă însă? In loc să cadă la pământ, 
căzu asupra unui trecător care fu omorât pe los, 
pe când tâmplarul avu norocul şi scăpă cu viaţă, 
Fiul trecătorului mort îl dete pe tâmplar în ju- 
decață, cerând dela judecător să aplice vechea lege 
care în eee „ochiu pentru ochiu şi dinte pentru 


PR acesta a omorît; deci, să fie omorît. 
cătorul care era un om cum se cade şi pri- 
„ Se căzni să-i arate că o astfel de cerere nu e 


ral că tâmplarul nici gând n'a avut să facă 


de om şi că, prin urmare, cel mai bun 

ed ar fi ca totul să fie iertat şi dat uitărei. 
Decât fiul celui mort nu şi nu. Nu era chip 
să se cuminţească. Atunci judecătorul îi zise: „Va 
precum dorești. Aşa dar, potrivit legei, hotă- 
aw, tu să te sui pe acoperișul casei de care 
A, tâmplarul va sta în locul unde se găsea 
d d-tale, când tâmplarul a căzut peste dânsul, 
Tu te yei arunca de pe acoperiș, căutând să cazi 
dei pe tâmplar și să-l omori. Numai Apa va A 


near een care cere Kë sere oriu şi dinte 
pentru dinte.” 

Credeţi că omul cel rău şi încăpățânat făcu pre- 
cum hotărâse judecătorul? Nici gând de aşa ceva, 
ci, spunând că se leapădă de judecată, o şterse 
numai decât de acolo. | 


sr dee