Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1925 (Anul 2, nr. 47-98) 820 pag/DimineataCopiilor_1925-1669230514__pages101-150

„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Cum am scăpat de urs 


cl 
Au fost odată un moşneag şi o babă. Şi iată că 
Babei îi s'a făcut poftă de carne de urs. 

„Du-te, moşule, să-mi cauţi carne de urs!” 

Moşul îşi luă toporaşul si se duse în pădure. 
Se uită încoace, se uită încolo şi iată că lângă un 
izvor stă culcat un urs bătrân, dormind buştean. 

Moşneagul n’a stat mult pe gânduri, ci i-a tăiat 

> ursului o labă şi a dus-o acasă, 

„Na, fi zise el babei, fierbe laba aceasta de urs.” 
Baba luă laba, o jupui de piele, iar de pe piele 
smulse părul Carnea o puse să se fiarbă în cuptor, 
pielea şi-o aşternu sub dânsa, iar părul în furcă 
şi începu să-l toarcă. 

Când sa trezit în pădure bietul urs bătrân şi 
a văzut că-i lipseşte o labă, a urlat de s'a cutre- 
murat toată pădurea. După aceea şi-a făcut o labă 
din lemn de teiu şi s'a dus în sat la casa moşului, 
Ajuns acolo, a început să cânte: 


„Piciorul mă doare 

„Și scârțâie fare, 

„A dormit pământui 
„A dormit şi vântul 
„Toţi oameniiu sat 
„De mult s'au culcat 
„E trează doar bab» 
„Si-mi fierbe ea laba 
„lar păru-mi Pa pus 
„in furcă şi fus, 
„Mi-am pierdut eu laba, 
„Dar. mâănâne pa baba 


PAG. 7? | 


Când l-au auzit pe urs, mosul şi cu baba s'au 
speriat rău de tot: ce să se facă şi unde să se 
ascundă? 

„Moşule, îi zise baba, tu vâră-te în coşulețul 
acesta, pe care îl atârn pe poartă, iar eu mă bag 
în cuptor şi mă ascund după lemne.” 

Zis şi făcut. Când a vrut ursul să intre in casă, 
coşuleţul cu moşneagul s'a rupt şi buf! a căzut 
la pământ. Ursul s'a speriat şi a luat-o la fugă 
în pădure. _ ç 
Din ruseste de Ali-Daba | 


kuwa. 

Nu trimiteţi ceva spre publicare până 
nu cunoaşteţi bine limba, punctuațţia şi 
ortografia. 1 


Iscusinta lui Pámàtuíf | 


Pămătui, micul coşar mer- 
gea liniştit pe stradă, ducând 
pe umeri un burlan plin de 
funingine, De odată sări asu- 
pră-i un câine buldog, care se 
pregătea să-şi înfigă colții în 
cojocul lui Pămălui, 

Pămătuf, un băiat din cale 
afară de iscusit, nu-şi perdu 
curajul, ci suflă cu toată pu- 
terea în burlan, Cât ai clipi 
din ochi, buldogul din alb de- 
veni negru ca un cărbune, 

In afară de aceasta, mai in- 
ghili şi o bună cantitate de 
funingine, ceeace îl sili sà ple- 
ce, cum se zice, cu coada în- 
tre picioare. Cât despre Pă- 


mătuf, îşi văzu liniștit de 
drum. 
— — Í 
Bunicul. — Cunoşti alfabetul Ionel? 
Ionel. — De sigur, bunicule]... 


Bunicul. — Şi ce literă vine după A...” 
lonel. — Toate celelalte. 

** 
Examen de Ştiinţe naturale 


Profesorul. — la spune-mi, Ionel, fierul lăsat 
la aer suferă vreo schimbare? 
Ionel. — Da, domnule profesor, face rugină. 
Profesorul, — Bravo! Dar aurul suferă vreo 
schimbare? 
lonel. — Da, domnule profesor. 
Profesorul. — Oh!... Şi care anume? 
Ionel, — O schimbare de stăpân. 
Din italieneşte de Tosoni Giuseppe 
— COD Ca ———— a 


pia D ug 


` —T geg 


-< emr 


TPAO: 8 


„ „DIMINEAȚA, COPIILOR? 


Cele trei capre 


Trăiau odată trei capre, sau, dacă vroiţi şi mai 
bine, două capre şi o căpriţă, pentrucă una din ele 
gra tânără şi mică de tot. Pe aceasta o chema 
WBebeca, pe capra cea mijlocie Tefeca şi pe cea mai 
:mare Memeca. 

AN 


w D 


AND ci Z 
CG 
VA) 


| Intruna din zile au pornit câteși trei în pădure, 
ta să caute iarbă fragedă şi frunză proaspătă. 

Trebuiau însă să treacă peste un pod sub care 
stătea un lup mare, foarte mare, cu nişte ochi ce 
ardeau ca nişte cărbuni aprinşi, iar dinţii lupului 
erau mai tăioși decât cuțitul cel mai ascuţit. 

Lupul acesta care mai era şi foarte rău şi ne- 
mi osiiv, stătea sub pod, așteptând să treacă cineva 
pe acolo. Şi iată că trecu întâi pe pod căprița Be- 
ui „Top, top, top”, răsună pe scândurile po- 

T Cine sună pe podul meu?” urlă lupul rân- 


— Eu càprita Bebeca, mă duc în pădure să caut 


ú S à 
ES? ef Ë 
Be sas 
farbă fragedă şi frunză proaspătă. 
. — Acum te mănânc, îi strigă lupul arătându-i 
colții 


— Ah, nu lupule dragă, nu mă mânca pe mine, 
că sunt mică şi slabă. Aşteaptă puţin, că trece capra 
Teteca şi ea este mai mare decât. mine. 


— Bine, bine, treci înainte şi caută-ţi de drum, 


îi întoarse lupul vorba. 

Nu după mult, iată că veni şi Teteca. „Top, top, 
top”. răsună pe pod. 

„Cine sună pe podul meu?” urlă lupul rânjind. 

— Eu, capra Teteca, mă duc în pădure să out 
iarbă fragedă şi frunză proaspătă. 

— Ba acum te sfâşiu şi te înghit, făcu lupul. 

— Nu, lupule, nu mă sfâşia, ci mai bine aşteaptă 
puţintel; după mine vine capra Memeca şi ea este 
mult mai mare şi mai grasă. 

— Dacă-i aşa, treci podul mai iute, îi zise lupul, 

Şi aşa putu şi capra a doua să meargă nesu- 
părată în pădure. 


< =p 

Nu trecu la mijloc decât puţină vreme şi iată-o 
şi pe Lomecn o capră care în adevăr era mare 
şi puternică”. „Top, top, top”, răsună pe pod aşa 
de tare şi apăsat, că tot podul scârţii şi se cla- 
tină din temelii. 

„Cine sună aşa pe podul meu?” urlă lupul foarte 
supărat. di 

— Eu, Memeca, se auzi de sus un glas gros şi 
tare. W: | 

— Tocmai te aşteptam, ca să te sfâşiu si să 
te înghit, îi grăi lupul ascuţindu-şi dinţii. 

— Incearcă -şi apropie-te de mine, îi răspunse 
Memeca, fără să se sperie şi să se mişte din loc, 

Lupul se aruncă asupra ei, dar Memeca îl stră- 
punse cu coarnele şi-l omori pe loc. 

Celor trei capre le plăcu aşa de mult în pădure, 
că au stat toată vara acolo şi s'au întors acasă 
grase şi foarte grase. Dacă mau slăbit până acuma, 
sunt şi astăzi grase şi foarte grase. 

——— ns 

Omul învăţat are stea în frunte, 

, — 0k. . 


- 


L MM 


EEN Ate) cat 
ay e + 


e 


„DIM'NFAȚA Coprtob 


e 


SÉ „Dacâ-mi dai nouzeci și nouă. 3. Îl aude Nea Prostilă — i 
„Vreau din cer ca să-mi trimiți Na, să știi că nu-i primesc, Om deștept, ce socotește? | 


Doar o pungă de o sută Ori o sută n cap să fie, „Stai că-i dau nouzeci, şi nouă 
Galbeni buni si auriţi. Ori mai bine mă lipsesc." Oare Haplea nu-i primeşte ?'' 


L „Doamne Stinte”, zice Haplea, 


8. Dar 


6. Nu-i nimica, lasă, Doemne 
Haplea 'ndată s'a trezit: ` Că nu sunt la socoteală Să nu crezi că-s supărat, 
„Bogdaproste, văd că Domnul Chiar o sută. — Haplea zice:  ,  Dacă-ţi vine greu acu'na, 


când numără, găsește 


4. Și prin coș i-aruncă noaptea. — 


Rugămintea mi-a 'mplinit." „E la mijloc o greşeală. 


Îmi trimiţi tu ş'altă dat. 


\ 7. Dar Prostilă-i cere banii, ©. — Val, miam are, strigă tren 
Povestindu-i c'a glumit. 


— Fugi încolo, zice Haplea, Bine-ţi zice că nal minte Haplea face-acum pe prostul 


\ Ori pe sempe-ai 'nebunil, Gâi urechea lu-Vrechilă, Eu sunt Haplea-adevatat 


8. — Bine, Hapieo, dar gândește... 
— Taci din gură, măi Prostilă, Gălbenuţii mi-au zburat, 


Cp. 


"reegt Eeer 


PAG. 10 = 


aa ar a e aT EE EECH y 
[ ; í d 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Greşala Pandorei 


In vremurile de demult, pe când pământul era o 
grădină şi oamenii copii, trăia un băieţel pe care-l 
thema Epimeteu şi care nu avea nici o rudă. 

Pentru a nu fi atât de singur şi ca să aibă cu 
cine se juca şi împărţi florile şi fructele, i se tri- 
mise într'o zi o fetiță pe care o chema Pandora. 
Pe aceasta o aduse un băiat mal mare, glume şi 
prietenos, care spuse că se numeşte Mercur şi că 
e de meserie poştar. 


Epimeleu trăia foarte bine cu Pandora, cât era 
ziua de mare se jucau cu ceilalți copii, culegând 
iructe şi flori. 

Toate ar fi mers bine, dacă Pandora m'ar fi fost 
foarte curioasă. să ştie ce se afla într'o ladă fru- 
mos cioplită, cu tot felul de figuri omeneşti şi de 
animale, care se găseau într'un colţ al colipei. Epi- 
meteu însă, nu-i putea face plăcerea să deschidă 
lada, deoarece, după cum spunea el, Lo lăsase spre 
păstrare un drumeţ, cu rugămintea de a nu o 
deschide. Epimeteu ştia că trebue să ţii cuvântul dat 
şi că nu trebuie să-ți vâri nasul unde nufi fierbe 
oala. Biata Pandora ar fi vrut şi ea respecte 
voința micului ei prieten, dar par'că dinadins lada 
o atrăgea cu atât mai mult, cu cât îşi spunea mai 
mult că nu se cade vo deschidă, Eu cred că şi lada 
avea oarecare vină, deoarece „după cum spune Pan- 


dora, ea strălucia şi-i făcea cu ochiu! prin figurile 
cari erau cioplite pe ea, tocmai atunci când Pan- 
dora se aa mai puțin go deschidă, ` 

Intr'o zi, pe când Epimeteu culegea smochine în 
grădină şi Pandora făcea curăţenie in colibă, ea 
auzi niste şoapte cari veniau din ladă. Apropiin- 
du-se, i se păru că aude gemete şi atunci uită că 
nu avea voie să deschidă lada, că Epimeteu isi 
dăduse cuvântul şi că lucrurile altora nu trebuie 
să te intereseze şi desfăcu nodul care ţinea ca- 
pacul, Atâta fu deajuns pentru ca un lucru in- 
spăimântător să se întâmple: ; 

Capacul se ridică si un vâjâit asurzitor umplu 
coliba, pe când un fum negru întunecă vederea. Nu 
se zăriau decât ghiare de oţel, aripi de bronz și 
făşii de foc, pe când un miros neplăcut de pu- 
cioasă supăra nările. Biata Pandora, buimăcită de 
spaimă, nu observă că Epimeieu tocmai intrase, văzu 
numai că prin uşa i să, se strecurau afară 
monştrii. H 

Ingroziţi, copiii începură să plângă, când deodată 
auziră o voce dulce care venia din lada al cărei 
capac căzuse tocmai când trebuia să iasă și ultima 
ființă de gcolo. 

Vocea spunea: 

— „Deoarece ai dat drumul- tuturor relelor să 
umple pământul, cel puţin lasă-mă şi pe mine să 
ies de aci. Eu sunt Speranţa care voi alina oa- 
menii când războaiele, bolile, ura, invidia, sărăcia şi 
celelalte, vor dispera biata omenire. 

Epimeteu deschise lada şi Speranţa zbură în lume 
să încurajeze oamenii chinuiţi de relele slobozite 
în lume, de uşurinţa unui copil neascultător şi cu- 
rios. 

Elisabeta T. 


EE ENER 


Dela minoa la Wë yurajk, 1 
dela éiert? A "ee o Sp j 
Şcolarii ne fac o mare plăcere fiind 


numai cititori, lar nu şi colaboratori. 
. mn EE 


„DIMINEAȚA COPIILOR, 


PAG. n 


Călătoriile unchiului meu 


de N. BATZARIA 


(16) x (Urmare) 


18. — O escursiune prin Alger 


« Şi aşa, m'am pomenit în nişte străzi înguste, în- 
tortochiate, iar felul cum erau construite mai toate 
casele le făceau întunecoase, împiedicând lumina soa- 
relui să ajungă până la ele. 

In adevăr, mai toate casele aveau nişte balcoane 
inchise si eşite afară. Din cauza aceasta locuitorii 
unei case îşi puteau da mâna cu locuitorii casei 
de peste drum, 

lată-mă acum într'o astfel de stradă în care de o 
parte şi de alta erau prăvălii. Nu ceva prăvăiii mari, 
luminoase, cu vitrine care să te atragă. Mai de 
grabă nişte ateliere mici în cari Algerienii de ba- 
ştină, îmbrăcaţi în costumul lor, aşa de pitoresc, 
sculptau lemnul, fabricau pipe, şi ciubucuri sau tă- 
băceau piei. 

După cum am aflat mai târziu, în trecut indu- 
stria naţională algeriană era foarte înfloritoare. 
Au venit însă produsele fabricelor din Europa şi 
i-au dat lovitura de moarte. Acum mau rămas de- 
cât puţini meşteşugari al căror număr este mereu 
în descreștere, 

Deocamdată mă uitam la Algerieni şi trăgeam 
cu urechea, doar-doar oi prinde ceva din graiul lor. 

Nu pricepeam nimic, măcar un cuvinţel. Mi se 
părea că toate cuvintele se tin lanţ, fără să fie 
intre ele o despărţitură şi că oamenii vorbeau mai 
muli cu gâtul decât cu buzele. Cu toate acestea, 
limba vorbită de ei nu suna tocmai urât, De unde 
puteam să ghicesc atunci că va veni o zi când voiu 
învăţa şi eu limba aceea şi că o voi vorbi aproape 
tot aşa de bine ca un algerian. 

lată şi o algeriană, care merge pe stradă. Este 
frumoasă? Este tânără? Este brună sau blondă? 

Foarte greu, aproape cu neputinţă de ştiut. Ba nu 
pot spune măcar dacă e slabă sâu grasă. 

In adevăr, capul cu păr, cu urechi, cu frunte, 
cu nas, cu gură, îi este înfăşurat într'o maramă 
albă. Ceva mai mult. Pe obraz poartă chiar un 
fel de mască în care nu sunt decât două găuri în 
partea ochilor. Dela umeri şi până la picioare îi cade 
un Le de manta albastră şi de o lărgime neobiş- 
nuită, f 

Când o vezi mergând pe această doamnă sau 
domnişoară algeriană, îți face impresia că ar fi 
parcă un sac mare ce umblă singur. 

Vederea unei ființe îmbrăcate în felul acesta nu 
m'a surprins aşa de mult, căci în Macedonia, a- 
veam prilejul să văd turcoaice, cari şi ele merg 
acoperite la față şi îmbracă deasupra rochiei sau a 
şalvarilor — căci multe turcoaice poartă şalvari în 


loc de rochii — o manta destul de largă, dar în 
tot cazul mult mai puţin largă decât mantaua în 
care se înfăşurase Algeriana ce o văzusem mer: 
gând pe stradă, 

Cu ocaziunea aceasta am aflat încă un lucru: că 
Algerienii băştinaşi sunt de aceiaşi religie cu Turcii 
adică de religie mahomedană. 

Am mai mers o bucată de vreme prin străzi 
înguste, întortochiate, unele din ele cu o mulţime 
de trepte pe cari nu te urcai fără să simţi o oboseală, 
când pe neaşteptate m'am pomenit într'o piaţă de- 
stul de mare. 

Drept în faţa mga se ridica o moscheie mare sg 
frumoasă, aşa cum nu văzusem până atunci. 

Cred că cei mai mulţi dintre cititorii mei au vă- 
zut moschei, adică biserici turceşti. De aceea, nu 
mai spun cum sunt făcute. Spun numai că am ni- 
merit bine şi la timp, căci din minaret, adică din 
turnul moscheiei un koge (preot turc) îi cheamă pe 
oameni la rugăciune, La fântânile din curtea mosche- 
iei, vedeai cum Algerienii, desculți şi desbrăcaţi 
de mantaua lor cea albă, îşi spălau, aşa în public, 
mâinile şi picioarele, mai înainte de a intra în mo- 
scheie. 

Aşa stă scris la legea lor: să nu-şi facă rugăciu- 
nea până nu se spală de toată necurăţenia tru- 
pească, pentru ca prin rugăciune şi pocăință să 
capete şi curăţenia sufletească, 

Mă ultam la această mulţime de oameni cari se 
îngrămădeau în jurul fântânilor şi cari, după ce se 
spălau pe picioare şi îşi spălau şi braţele până la 
coaie, intrau în moscheia cea mare şi încăpătoare. 

Impins de un sentiment de curiozitate, am intrat 
şi eu în moseheie. La inceput îmi venea să râd de 
cele ce vedeam acolo, mi-am dat însă repede seama 
nu numai de primejdia ce mă ameninţa, dacă oa- 
menii mă vedeau râzând, dar şi de lipsa de creştere 
şi de lipsa de bunăcuviință de care aşi fi dat do- 
vadă. Ar fi fost în adevăr cât se poate de necu- 
viincios şi totdeodată un semn de puţină inteligenţă 
din parte-mi, dacă râdeam și îmi bâteam joc pen- 
trucă oamenii se rugau lui Dumnezeu — aceluia 
Dumnezeu la care ne rugăm cu toţii — dar într'alti 
decât noi ceilalţi. 

Şi cum se rugau ei? E cam greu de lămurit în 
cuvinte; totuşi, mă voiu căzni să o fac. Trebuie 
mai intài să se ştie că aşa cum se rugau Algerienii 
din moscheia în care intrasem, se roagă la fel şi 
fără cea mai mică schimbare toţi, dar absolut toţi 
cei de religia mahomedană, indiferent de naţiune 
şi de jara in care sgr găsi. Spre deosebire de oa- 
menii de altă religie, mahomelanii — numărul lor 


o GE 


total este de vreo două sute de milioane — se roagă 
la fel, făcând exact aceleaşi mişcări şi spunându-şi 
pe şoptite, absolut aceleiaşi cuvinte în aceiaşi lim- 
bă — adică în limba arabă, 

La drept vorbind, rugăciunea mahomedană constă 
dintr'o serie de mişcări, executate de toată lumea 
la fel şi în acelaş timp. 

lată : mai întâiu, cel care îşi face rugăciunea, 
lepădându-se de orice gând lumesc, stă în picioare 
şi se îndreaptă cu faţa spre sfânta lor cetate Meca 
din Arabia. După aceea îşi duce mâinile la urechi, 
astupând oarecum urechile cu cele două degete mari. 

Aceasta ca semn că el nu vrea să audă nici o 
vorbă, nici un sgomot din lumea pământească, 

Urmează alte mişcări, cade jos, izbindu-se cu 
fruntea de pământ, stă în genunchi, întoarce ca- 
pul şi la dreapta, şi la stânga, rostind mereu pe 
şoptite cuvintele rugăciunei. 

Nimeni nu are voie să greşească cu ceva, să nu 
facă toate mişcările sau să o facă una înaintea 
alteia. 

Stăteam la intrarea moscheiei şi mă uitam la 
sutele şi sutele de oameni cari se rugau la fel şi 
în acelaş timp. Erau cuprinși, năpădiţi cu toţii de 
cea mai adâncă şi mai sinceră smerenie. Când au 
terminat cu rugăciunea şi au pornit să plece, aveau 
o altă înfăţişare — o înfăţişare mai bună, mai 
blândă, mai fericită. Am avut acolo dovadă că o 
credinţă sinceră şi curată îl schimbă pe om în 
bine, îi înseninează sufletul şi-i înalţă inima. 

.. Ei, dar cu rătăcirile mele pe străzile orașului 
Alger şi cu popasurile făcute pe la moschei şi 
prin cartierul indigen sosise ora prânzului, iar după 
masă la orele 3 era poruncă să ne ducem cu toții 
la prefectură, unde urma să ni-se comunice hotă- 
rirea luată în privinţa noastră, a călătorilor scă- 
pati din mâinile piraţilor de către marinarii francezi. 
La orele 3 eram să ştiu eu ce se va face cu mine: 
voi rămâne în Algeria sau voi fi trimis în Tara 
Românească spre care pornisem atunci când ple- 
casem de acasă, 

Şi... dece nu mi-aş spune adică tot gândul de pe 
acum? La început, când am plecat de acasă, tot 
gândul şi toată dorința mea era ca să mă duc direct 
în Ţara Românească, fără să mă mai opresc undeva. 

Ce stric eu însă, dacă împrejurările au hotărît 
într'altiel şi. dacă s'a întâmplat aşa că în loc de 
România, m'am pomenit pe continentul Africei, în- 
tr'o ţară aparţinând atât de drăguţilor şi de primi- 
tori or Francezi? lar acum că mă şi gă:esc aicea, mar 
fi rău dacă stau câtăva vreme să-i cunosc pe oameni 
mai bine, să cercetez ţara, să învăţ şi franţuzeşte. şi 
limbile locale, ba chiar să mai vizitez şi alte ţări 
din Africa. După aceea, îmi rămânea destulă vreme 
ca să mă duc şi în Tara Românească. 

Sunt doar foarte tânăr. n'am implinit nici sapte- 


De MANR vea Li sa 


ui agil Ai bd au 4 
è | E i A : 


ei 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


sprezece ani, aşa că am înaintea mea o viaţă în- 


treagă. 

Astfel. de planuri îmi făceam în mine însu-mi, 
când mă întorceam la otel, după plimbarea sau 
mai bine zis excursia făcută prin străzile Alge- 
rului. 


La orele 3, ne-am dus cu toţii în corpore la 
prefectură. 

Drept călăuză şi interpret, aveam un soldat fran- 
cez care purta cu mândrie uniforma aşa de frumoasă 
a spahiilor. Nu zic numai călăuză care să ne arate 
drumul, ci totodată şi interpret. Fusese soldatul 
acesta vreo trei ani în Tara Românească şi învă- 
tase româneşte aproape ca un Român. Din dra- 
goste pentru Români, se oferise de bună voie să 
facă pe interpretul. Ba, chiar noi Românii aflam de 
la dânsul, un Francez, cum este Tara Românească; 
ce fel sunt oraşele, cum e armata română, etc, 
etc. 

Şi mult simpaticul Francez, simţea o plăcere să 
vorbească româneşte şi să povestească despre Ro- 
mânia. i 

La prefectură, am fost introdusi intr'o sală mare 
şi foarte frumos mobilată. Acolo ne aşteptau mai 
mulţi Francezi, -unii îmbrăcaţi civil, alţii în uni- 
formă. Pe semne, ei erau cei mai mari din oraşul 
Alger. Printre dânşii am văzut cu o deosebită bu- 
curie şi doi cunoscuţi. Unul era căpitanul vaporului 
care ne-a scăpat din mâinile piraţilor, iar al doilea 
era marinarul care mă învăţa pe vapor cuvinte fran- 
fuzeşti. Când man văzut, amândoi mi-au zâmbit 
şi m'au salutat prieteneşte. 

Şi iată că unul din cei îmbrăcaţi milităreşte, un 
om care nu putea fi decât general, vorbi cel diritâiu, 

Cuvintele sale fură traduse numai decât de sol- 
datul francez care făcea pe interpretul. 


Iată ce ni s'a comunicat: Peste 5 zile soseşte în 
portul Alger un vapor francez care de aicea merge 
la Constantinopol. De acolo va fi mai uşor de 
găsit un alt vapor care să meargă la Constanţa sau 
la Galaţi. Ni se vor face toate înlesnirile, între alie:e 
nu vom plăti ceva pentru drumul dela Alger la 
Constantinopol, precum nu avem de făcut nici o 
cheltuială pentru vremea cât vom sta la Alger. 

Mărturisesc că nu puteam să-mi explic atâta bu- 
nătate şi atâtea jertfe din partea unor oameni cari 
nici nu bănuiseră până atunci că existam şi noi pe 
pământ. 

Aşa dar, peste cinci zile..., dar nu, cu mine treaba 
stă altfel. Căpitanul vasului de război mă chemă 
la. o parte, spunând că are să-mi spună ceva. 

(Va urma) 
—— cz Gg 
Dacă doriţi ca revista să fie mereu 


bună, de ce ne cereti să vă publicăm în 
carcări slabe? 


oi ear ceia ç: Gs Lé Di cai a bu de dee e 
ah | PE 


f 


E AO EE Ee eg 
Dën SY Q "3 Li ki MN LE. z 


«DIMINEAȚA COPIILOR” "AG. 13 aa 


Stântul Gheorghe şi balaurul š 


cât mai e vreme, căci dacă te zăreşte, nu e cu 
putinţă să scapi din ghiarele lui”. e 

Aşa vorbi, printre lacrimi şi suspine, frumoasa 
fiică a împăratului. Sfântul Gheorghe însă, în loc a 
să fugă, hotări să o apere chiar de-ar fi ca el 
să moară. ç 

Şi iată că din liniştită cum era până atunci, ma- 4 
rea se turbură, se înfurie, începu să spumege şi i 
să urle, de credeai că e sfârşitul lumei. 

Dintre valurile furioase se ivi deodată groazni- ` 
cul balaur. Abia putu Sfântul să apuce lancea şi 
să se apropie cu scutul, că balaurul se şi repezi E 
asupra lui. š 

Adevărul este că un monstru mai îngrozitor, nu 
se văzuse pe pământ. Un corp enorm de şarpe, 
cu două aripi mari şi cu patru labe înarmate cu 
ghiare mai ascuţite decât pumnalul cel mai ascuţit. 

Coada monstrului se termina printr'o săgeată lungă 
şi otrăvită. 

Scoţând pe gură şi pe nări flăcări arzătoare, 


Sfântul Gheorghe, unul din cei mai mari sfinţi 
ai creştinătăţii, a fost totdeodată un cavaler foarte 
viteaz, care umbla din loc în loc, ca să apere pe 
cei slabi şi să ocrotească pe cei nedreptăţiţi. 


Intr'una din zile, pe când umbla prin nişte lo- 
curi mlăştinoase, văzu pe o tânără şi frumoasă 
fată, mergând singură pe drumul ce ducea la mare. 
J! Fata aceasta era: îmbrăcată in haine scumpe si 
avea o înfăţişare distinsă. Era însă foarte tristă 
şi din ochi îi curgeau şiroaie de lacrimi. 

Sfântul Gheorghe se apropie de dânsa şi o în- 
trebă: „Unde te duci şi de ce plângi?” 

Şi fata îi povesti cele ce urmează: „In mare 
locueşte un balaur îngrozitor, căruia nimeni nu-i 
poate sta împotrivă. Pe gură şi pe nas scoate flă- 
cări, cari ard şi mistue tot ce îi ese in drum. 
S'au trimis în contra lui două armate puternice, şi 
amândouă au fost nimicite şi prefăcute în scrum 
şi cenuşe. 

„Pe lângă aceasta, este de o lăcomie fără mar- 


gini. In toată împărăţia ma rămas nici o vacă, 
nici o oaie sau capră, căci toate au fost mâncate 
de balaurul cel crunt. lar ca să-i cruţe pe oameni, 
s'a înţeles cu împăratul ca acesta să-i trimită în 
fiecare an câte o fată, pe care o mănâncă. Acum 
mi-a venit şi mie rândul, imie, Sabra, care 'sunt 


chiar, fiica impăratului; Dar, tinere cavalere, fugi 


monstrul se repezi asupra Sfântului Gheorghe şi-i 
dete cu aripa o lovitură aşa de puternică, in cât 
puţin a lipsit să-l trântească la pământ. La rân- 
dul său viteazul cavaler îl izbi aşa de tare cu 
lancea, că lancea se prefăcu in mii de bucăţi. Ur- 
lând de durere, balaurul il lovi cu coada si-l aruncă 
de pe cak 


— — 


2AG. 14 


Sfântul Gheorghe se sculă anevoie şi tremurând 
dar îndată. ce puse mâna pe paloşul său cel fer- 
mecat, puterile îi -veniră la loc. Cu paloşul acesta 
sfântul nostru îl împunse pe monstru sub aripă, 
acolo unde era partea lui cea slabă. 

Ii făcu o rană aşa de adâncă, încât balaurul 
fu apucat de un tremur puternic şi nu mai făcu 
nici o mişcare. 

Sfântul Gheorghe alergă atunci la fata de îm- 
părat şi îngenunchind, îi zise: 

„Desfăţi cingătoarea şi trece-o de gâtul balau- 
tului! Nu te teme „că nu poate să-ți mai facă ceva. 

„Acum trage-l de cingătoare şi să mergem îm- 
preună în piaţa cea mare a cetăţii”. 

Balaurul mergea după fata de împărat, par'că 
ar fi fost un mieluşel. Când intrară însă în ce- 
tate, locuitorii se speriară şi aproape nebuni de 
groază, începură să fugă în toate părţile. Sfântul 
Gheorghe îi linişti zicându-le: „Nu vă speriaţi, căci 
balaurul şi-a pierdut toată puterea”, 

După ce ajunse în piaţa cea mare, trase încă 
odată paloşul şi tăie capul balaurului. 

Şi aşa, prin vitejia şi curajul Sfântului Gheor- 
ghe, lumea fu scăpată de monstrul cel mai rău- 
făcător. 

Prelucrare de Vlai Nicoară 


—— k 
Dece? Dece 2 Dece z 


Ce este si cum se produce ecou: 


Ecoul, adică repetarea glasului nostru, este un 
lucru lesne de înţeles. Pentru aceasta e deajuns să 
ştim ce este sunetul. 

Sunetul nu e altceva decât o undă de aer şi tot 
ce opreşte unda aceasta şi ne o trimite îndărăt, 
fără să-i schimbe forma va constitui un ecou, 

Numai că, pentru ca ecoul să se poată produce, ar 
trebui să nu fim prea aproape de zid sau de tot 
ce răsfrânge undele de aer. Aceasta pentru ca să 
dăm urechei timpul necesar să audă întâiu sunetul 
însuşi şi după aceea să audă din nou undele, când 
vin îndărăt sub forma ecoului. 

Să spunem cu prilejul acesta că popoarele din ve- 
chime aveau despre ecou nişte credinţe cu totul 
greșite. Isi inchipuiau anume că există o fiinţă as- 
cunsă şi misterioasă care repetă cuvintele fiecăruia. 

Grecii cei vechi credeau chiar că a fost o nimfă 
numită Ecò (cu accentul pe o) şi că zeiţa Junona 
supărată pe dânsa, a prefăcut-o într'o stâncă, o- 
sândind-o să repete ultimele cuvinte ale celor ce o 
întrebau ceva. 

Noi însă, cari ştim cum se produce ecoul, ou 
mai credem în astfel de superstiții, 


—— = Stegen 


Pământul se va răci 
Şi tot ce e viu va muri 


Am făcut aceste două versuri, ca să arătăm două 
mari adevăruri. Odată — de atunci sunt cine știe 
câte milioane de ani — nici pământul, nici luna 
şi nici soarele nu erau aşa cum sunt astăzi. Anume, 
mai calde, mult mai calde. Soarele ardea mai viu, 
pe pământ era o căldură nesuferită, iar luna nu era 
rece cum este astăzi. 

In adevăr, despre lună ştim că acum este şi rece 
şi nelocuită: un pustiu trist şi care nu are nimica 
frumos într'insul. 

Mai înainte însă luna era şi caldă şi, pe semne 
locuită. Treptat-treptat, s'a răcit, a dispărut aerul si 
a murit tot ce era viu într'însa şi fiinţe şi arbori 
şi flori şi plante. 

Acelaş lucru se întâmplă şi cu pământul. Die 
ce în ce devine mai rece, până când într'o bună 
zi va ajunge asa de rece, în cât va: pieri tot ce 
este viu, EISE 

Insă, pentru noi şi pentru moştenitorii moşte» 
nitorilor noştri de peste o sută de mii sau chiar de 
peste un milion de ani să nu avem nici o teamă 
şi să nu ducem nici o grije. “ 

Răcirea pământului se face aşa de încet, că vor 
trece multe milioane de ani până să ajungă un 
corp mort şi îngheţat, aşa cum este luna. 

Căldura care e în centrul lui este lesne învelită 
şi apărată. E apărată întâiu de scoarţa pământului, 
după aceea de aerul din jurul pământului. Pe lângă 
aceasta și soarele impiedică o răcire mai arabnică 

De aceea, putem fi pe deplin liniștiți. 

Ştie-tot 


Eemere, 
Nu ne trimiteţi bucăţi copiate din alte 
cărţi şi reviste. 


Biblioteca care va apare pe lângă 
„Dimineața Copiilor” 
va purta numele de 


„Biblioteca Tineretul“ 


Precum am anunţat, primul număr va fi 
„Regele Râului de aus: care va ăpare în 
curând. 


Nu uitaţi să cumpăraţi volumul 


„Suliiete de viieii“ 


SO "me e 


enotenene 


db SS 


DIMINEATA 
p IILOR 


Teo 


REVISTA SAPTAMÂNALA 
DinEcron: N. BATZARIA 


IB 


nar Se 
— gemeng 


a iJa 
le d 


` DG 
AS 
Ree? 
À 


Sosoiu : „Daţi-mi mie șoricelul l“ PREŢUL 3 LEI 


og — Z 


Wika. N 


~ 


———me 


w 


taie mari premii oferita da către „Dimineața Copil” 


Anuntäm cu plăcere pe iubiții noştri abo- 
nați şi cititori că revista noastră oferă o 
nonà serie de masi şi importante pre- 
mii, a căror tragere va avea loc înainte de 
vacanța cea mare, 

Incepând cu No. 53 al „Dimineţei Copiilor”, 
cititorii găsesc la ultima pagină a revistei 
câte un cupon de premii numerotat. Vor 
fi în total 16 cupoane pe cari cititorii le vor 
strânge cu îngrijire si apoi le vor expedia 
administraţiei noastre și vor primi în schimb 
câte 5 bonuri speciale pentru participare 
la tragere, 


Abonaţii vor primi bonurile speciale pentru 
participare la tragerea premiilor chiar atunci 
când achită abonamentul sau reînoesc abo- 
namenitele vechi cari expiră — și anume: 


Pentru un abonament pe timp de un an 
vor primi 15 bonuri speciale. 

Pentru un abonament pe timp de 6 luni 
vor primi 10 bonuri speciale, 

Aşa fiind, abonaţii nu vor mai trebui să 
strângă cupoaneie cari se vor găsi la ultima 
papra a revistei, d 

mintim că prețul abonamentului este: pe 
timp de un an (52 numere) Lei 150; pe timp 
de 6 luni (26 numere) lei 80. 

Abonaţilor în curs le vom expedia la timp 

bonurile la cari au dreptul. 


Abonaţii mai primesc gratuit, chiar când 
-se abonează, câte o scoarță legată în pânză 
cu o frumoasă copertă în culori în care vor 
putea păstra toate revistele anului întâi, 
adică dela No. 1—52 . 


lată şi lista marilor premii: 


1.—Un premiu în numerar de Lei 3000, 

2.— nm nm nm nm e on 2000. 

3.— DI DI ” ” ” 

Än n ze ” » ` nm om 500, 

5.—Un costum de haine marinar, după măsură, 
cela maca inul „Carmen-S'lva”, str. Lipscani No. 68. 

6.—Una frumoasă rochiță, după măsură, de la 
magazinul „Ruleta” piața Sft. Gheorghe. 

7.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântece) 
ce! mai mic gramofon pentru copii. 

8.—UN CINEMATOGRAF cu trei filme. 

9,—UNA GARNITURA cu uneite de traforaj. — 
Toate acestei 3 premii sunt furnizate de casa „O- 
deon”, Calea Victoriei 79. Bucureşti. 

10—17.—OPT PREMII, pentru 8 câştigători, 
constând fiecare din câte o colecţie complectă No. 
1—52 (Anul I) „Dimineața Copiilor” legată in 
pânză cu o frumoasă copertă în culori. 

18.—UNA MAPA imitație piele, pentru purtat cărţi. 

19.—UNA CUTIE AQUARELE 12 tuburi şi o 
pensulă. 

20.—UNA MAPA de birou, imitație piele, format 
mic fantesie. Toate aceste trei premii sunt furni- 
zate de către cunoscuta librărie A. Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5. 

21—22—23.—TREI PREMII constând fiecare în 
câte patru intrări gratuite, pentru 2 persoane, la 4 
programe diferite, la cinematografele din capitală 
gau provincie. e? 

24-—21.—PATRU PREMII constând fiecare in 


câte trei intrări gratuite la trei programe diferite —2 
persoane — la cinematografele din Capitală sau 
provincie. 

28—32.—CINCI PREMII constând fiecare în câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematografele din Capitală sau provincie. 

33—42,— ZECE PREMII, fiecare premiu con- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă originală cu excelenta apă de co- 
lonie parfumată „Botot-Paris”, conţinând í kgr. 

2) Una sticlă apă de gură „Botot”, Paris. 

3) Una cutie praf de dinţi specială pentru copii, 

Aceste premii sunt furnizate de către concesionarul 
casei „Botot” din Paris, d-l B. Lax, str. Otete 
lişanu, 7, i 

43—45,—TREI PREMII, 3 jocuri Stroja, primele 
jocuri româneşti; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare, 

Fiecare joc este compus dintr'o cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate de către „Cultura Naţională” 
Bucureşti, Str. Paris No. 1. 

46—50.—CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieti alese pentru tineret. 

51—55.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de un an la „Di: 
mineața Copiilor”. í 

56—60.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de 6 luni lg 
„Dimineata Copiilor" 


u dae aa 


ey e 


> . 
Kä ` - £ 
"Ae NEE EPEAT re! A sui a = ei sălii i 


DIMINEAŢA COPIILOR” 


CS - 
f: 


Ç 


ke = 


Pupas ES TER COP 


REDACŢIA SI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAR 9-11 BUCUREȘTI — TELEFON ele? d 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 

25 FEBRUARIE 1925 
n praf 


UN NUMAR 3 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


Chiţibuşpe dr um 


Oamenii cari s'au speriat de lupul lui Chiţibuş, 
fug în toate părţile, încotro văd cu ochii. Dar pe 
unde ajung, spun la toată lumea ce-au văzut şi ce 
li s'a întâmplat. 

— Era dracul, zice unul. Era chiar dracull... Il 
vedeam că e măgar, un măgar ca toți măgarii şi 
pe el avea nişte lăzi, două lăzi cu lucruri scumpe, 
cele mai scumpe şi ne mai pomenit de frumoase. 
Aşa de frumoase, înadins ca să ispitească pe oa- 
meni să cază în păcat! Inchipuiţi-vă, mă rog, era 
cât p'aci să se facă moarte de om. Voind fiecare 
să ia din lucrurile scumpe, căci măgarul mavea stă- 
pân, au început oamenii să se înghesue până ce 
au ajuns de s'au încăerat la bătae. Şi s'ar fi pu- 
tut prea bine să se întâmple şi omoruri, când. de- 
odată bagă oamenii de seamă că măgarul nu e 
măgar ci un lup mare cât un măgar, şi atunci 
oamenii toţi au fugit, nu le-au mai trebuit lucruri 
scumpe h... 


Aşa povesteşte unul într'un loc, altul în alt loc, 
până ce ajunge vestea prin toate părţile, 

Şi care cum aude de aşa lucruri scumpe, se gân- 
deste ce bine ar fi dacă ar putea căpăta şi el vre-o 
piatră scumpă ori vre-un lucru de preţ, că l-ar 
vinde, ar lua vre-o câteva mii de lei şi cu acei 
bani şi-ar cumpăra el o mulţime de lucruri care 
îi trebuie lui. 

Ionel, un băcţel de vre-o cinci, şease ani, se 
gândeşte că şi-ar cumpăra un zmeu mare cât faţa 
casei, care să fie din trei culori: galben, roş şi 
albastru, iar coada şi sfoara să fie aurite şi în 
coadă să aibă un felinar, când Lo ridica noaptea, 
să se vadă lumina sus, sus ,tocmai prin mijlocul 
norilor. Şi când o fi zmeul așa de sus, atunci 
să se apuce şi el de sfoară şi să se urce la zmen. 
Ce frumos trebue să se vază de acolo de sus!! 

Nelica, o fetiţă de vre-o şease ani, se gândea 
că ea dacă ar putea căpăta un lucru așa scump 
gi l-ar vinde şi-ar lua bani multi pe el, ea si-ar 


Ki 


de Th, D. Speranţia 
cumpăra o păpuşică blondă cu ochi albaştri şi cu 
un păr lung şi buclat. l-ar face păpuşicăi nişte 
haine frumoase, cum să nu mai aibă nici-una la 
fel. Haine de vară, subțiri, ca pânza de paianjen, 
mătasea cea mai fină, să-ți pară că e o zână din 
cer. Haine de vreme de iarnă: palton de blană 


cu vizitiu, automobil cu şofeur; dar şi trăsura şi 
automobilul să fie făcute aşa ca să poată merge 
cu adevărat. Să se ducă la plimbare, să se în- 
toarcă îndărăt, să stea automobilul sau trăsura la 
scară să aştepte; şi să aibă şi umbreluță, să aibă 
şi un câine-lup. Să aibă apoi şi casa ei, păpuşa. 
Să aibă casă cu salon, oda? de culcare, sufragerie, 
odae de zi, cameră de musafiri, un hall, antreu, 
toate cu lumină electrică şi cu mobilele trebuin- 
cioase, Sufrageria cu masă mare și scaune penipu 
douăsprezece persoane, ca să poată incăpea la masă 


x ` ' š 
` `` -AA A 

D a D ` FA 
DE die, Jinsei — u Ë: s SW TT SE 


= ér} à emm 


Ş da j "e # TA 
Pap, 7! 
D 
toate păpuşelele, pe cari le-ar aduce prietenele ei. 
Ce ruşine mare ar fi dacă o păpuşică mar avea 
scaun, mar avea loc la masă! Şi păpuşita ce-ar 
mai plânge şi i-ar fi ruşine de celelalte. Şi pentru 
celelalte m'ar fi plăcut, le-ar veni greu ca ele să 
dă pe scaune şi să se uite la alta, că mare 
„ Cine poate să fie aşa grosolan şi egoist şi 
așa rău crescut. Iti face plăcere când poţi să dai 
ceva de la tine altuia, dar nu să iei, ca un milog, 
ori ca un sălbatici... 
Gică, un băeţel cam de vre-o nouă sau zece ani, 
gândea că dac'ar da norocul peste el să aibă 
3 el şi-ar cumpăra mai întâiu o haină căldu- 
mamei lui ceva 


tege E 
buni, ca să cumpere Şi pentru frățiorul lui mal 
mic, tot aşa o haină călduroasă şi ghete, apoi sa 
duce la librărie, ar alege şi-ar cumpăra toate re- 
visiele şi cărțile cele mai frumoase, cu fel de fel 
de ilustrații şi fel de fel de povestiri despre lu- 
cruri frumoase şi curioase: basme cu zmei, cu cai 
năzdrăvani, cu Cosinzene cu părul de aur, cu pomi 
fermecaţi, cărţi cu descrieri de lucruri minunate, 
cu învățături adânci, cu ştiri de tot ce se face 
astăzi în lume şi tot ce iznovesc oamenii învă- 
tati. fel de fel de maşinării, fel de fel de lucruri, 
noui. 

O mamă care-şi legăna copilul ca să-l adoarmă, 
auzind de atâtea lucruri de pe care sar fi putut 
lua atâţia bani, se gândeşte: 

— Doamne, de ce mam eu nişte bani mulţi, ce 
mai lucruri bune as face cu ei! Te uiţi prin lumea 
asta ce mai de oameni săraci şi pieritori de foame 
sunt, oameni care mau cu ce trăi, pentrucă nu ştiu 
nimic, mau învăţat nimic, mau nici un meşteşug, 
nu ştiu mai mult ca boul care poate numai să 
tragă la jug. Cine învaţă un meşteşug, cine în- 
vaţă carte, poate să producă şi el ceva trebuitor, 
poate să lucreze ceva, şi cu mintea, cu capul, cu 


E TE ii n pei ati i Ertain ăia d i 


“mai frumos şi mai trebuitor, 


ATA COPIILOR `` 
Ss a 


Wé `. in < 

o priceperea e d 
deaceea se plăteşte ` 

şi mai scump. N $ 


Eu dacă aş avea bani mulți, aş face fel de fa 
de şcoli ca să încapă în ele toți copiii, să iasă 
toți oameni cu învăţătură sau cu meşteşug, să aibă 
toți cu ce trăi şi să fie fericiţi. 

Un pungaş, o haimana de pe drumuri, zice: 

— Hei, de-aş avea eu bani, vai, ce mai chef 
i-aşi trage!... Lan să mă duc eu să ucid măgarul 
şi să-i iau, dacă nu amândouă, cel puţin o ladă 
cu lucruri scumpe. 

(Va urma) 


priceperea, că ceeace. se lucre 


Th. D. Speranţi: 


—— k= shF 


Scrisoare pentru Lucisor... 
Am plecat la școli, departe 
De măicuța şi de tine... 
Am plecat la şcoli, departe, 
Ca să-mi fac pe lume parte, 
Pentru voi si pentru mine 
Să 'nvăț carte... 


Azi te ?ntreb de sănătate 

Şi să-mi scrii ce face tuşa? 
Pisicuța se mai bate 

Cu Grivei? Şi-o rog să cate 
Ca să-mi scrie și păpuşa, 
Dacă poate... 


Vezi, ai grije că Georgică, 

Ştii... băiatul coanii Fana, 

Are obiceiu de strică 

Cuiburi dragi, de rândunică 

Şi-a noastră-are pui, sărmana, 
Si mi-e frică... ` 


Wu-uita să-i spui lui Nicu 
Ca să-mi pună soe bin 
Şi să nu piardă arşicw 
Să nu superi pe tăticu 
Şi să-mi scrii şi tu ca mire, 
Ca nenicu... š 
Toma Rădulescu Ghenu 
—— et, Gem 
Popescu: „Oare a stat ceasul d-tale când La 
scăpat din mână pe pardoseală?” 
Ionescu: „Ba bine că nu! Ce, credeai c'o să treacă 
dincolo?” AN 
* 


Micul Nicuşor pe când isi lua laptele, dete o 
'ovitură cu mâna şi poc! căzu paharul cu lapte. 

— Ştiam Co să-l versi, îi zise mamă-sa supărată, 

— Păi dacă ştiai, întrebă Nicuşor, de ce nu-mi 
spuseşi? 


Trimise de Const, Negreanu-Severia 


Gene ek 


„DIMINEATA COPIILOR. 
g 


Y 


Ruga rănitului în 1917 


D Doamne! Eu cer de departe 
Intoarce-fi ochii spre mine, 
Sant tânăr, mă scapă de moarte 
Speranța mi-i numai la tine! 
Nu vreau să mor în pustiv 
Pe malul Jiului, blând, 

N'am cruce şi nici sicriu 

De răsbunare-s flămând! 


Ajată-mă, Doamne, să-mi treaca 
Rana ce o am la picior, 
Gândindu-mă, jalea măneacă 
Aşi vrea la luptă să sbor — 
Căci țara azi mă dorește, 

Mă cheamă stejarii si brazii, 
Şi vântul îmi spune; grăbeşte 
Răzbună-fi toți camarazii! 


Nu sta o clipă, te-avântă, 


Ce avem mai scump să jertfim, 


Căci țara în două mi-i frântă 
Si câmpul un vast țintirim! 


De hoardele ce vin din apus 
De glorii si sânge 'nsetate! 


Răzbună-ți copiii, părinții, 

Ce astă-zi plâng în robie; 

In suflet cu steaua credinți! 

Te luptă pentru moşie! 
Câmpurile-s albe de oase, 

'Azi nimeni flori nu mai strâng; 
Departe'n distrusele case 

Copiii şi mamele plâng! 


O clipă, aşi vrea să-mi răsbun, 
Părinţii, drăguțul ogor, 
Șin sujlet cu visul străbun, 
Pe urmă nu-mi pasă de mor, 
O Doamne! din cer de departe 
Fă si cu mine minunea, 
Sunt tânăr, mă scapă de moarte 
Căci dreaptă mi-i rugăciunea!... 
Anton Gurgu -— Fântânele.laşi 


——— k= 


= Intro secundă, omul poate să se nenoroceasci d 
pentru o viată întreagă. Da 


Răsbună-ți satul distrus, 
Bisericile sfinte ,prădate, 


PAG. b 


VER AC PP PSR AR 


D 


„DIMINEAȚA VIILOR 


ODropsiţii de soariaă 


Era odată într'o căsuță dărăpănată, o femee să- 
tacă şi bolnavă. Prin geamurile sparte, vân- 
tul intra ca la el acasă, şi'n goana lui nebunatecă 
sălia în sus fulgi mari de zăpadă şi-i împrăştia 
prin casă. 

De după o laviţă, se ridică un copilaş ca de 
gre-o 6—7 ani, Slăbuţ, galben, cu hainele zdren- 
E 


KS 
D 
i 
I 
F 
E 
£ 
i 


e 


mroase, îşi puse "n picioruşele-i goale, nişte pan- 
tofiori rupţi şi încetişor, voi să deschidă uşa. . 

— Aurel, und” te duci? 

— Mamă, las' să mă duc s'ascult şi eu cum 
cântă băeţii... 

— Dar de ce cântă? 

— Păi nu ştii?! mâine-i anul noul 

— Anul nou?!... şi 'ntru'un sugih; de pians îşi 
inecă vorbele. 

Copilaşul descihse uşa cu îngriijre şi-o sbughi 
afară prin zăpada rece, moale. Tremurând de frig, 
štătu în portiţă, să privească la o ceată de copi- 
daşi cam tot de seama lui, cari umblau cu Moş 
Ajunul. Unul din ceată îl întrebă: 
| — Nu mergi situ Aurel? să strigi şi tu, ca 
pă fie cântecul mai frumos. 

— Ba merg, dar ce-o să-mi daţi? 

— Ce merinde vom căpăta, le vom împărţi fră- 
Mata si cu banii tot asa, numai că Dumitru îi 


de Leon Tolstoi ; 
` 


Stan vor lua mai mult, fiindcă au plugul şi do 
poțelul. 

Şi-au pornit-o toţi grămadă, din ogradă 'n o 
gradă. 

Intr'amurg, când ziua se îngână cu noaptea, după 
ce-au împărțit merindele şi banii, s'a împrăştiat şi 
ceata de copii. 

Şi Aurel cu buzunarele pline de mere şi nuci, 
smochine, stafide, cu covrigii înşirați pe o mână 
şi cu câţiva gologani în cealaltă, o porni spre casă.. 
un drum lung şi obositor. 

Fulgi mari de zăpadă, cădeau mereu, astupând 
cărările. Pe la jumătatea drumului se opri... 

— Acasă?!... Dar acasă era acelaş frig, căci nu-i 
nici un lemn în sobă. Şi atunci se întoarse din 
drum şi se duse la un depozit să cumpere lemne. 

Vânzătorul, un om rău şi ursuz, se uită încrun= 
tat la el şi crezând că vine să-i ceară ceva, ri- 
dică de jos un lemn în semn de ameninţare. 

Atunci mititelu! întinse mânuţa-i roşie, îngheţată 
de frig şi-i arătă banii. Şi în schimbul sumei da 
40 de bani, îi dădu câteva șcândurele de brad, 
el care ar fi putut da şi o căruță, fără să se 
cunoască. Micuţul le luă, le puse pe umeri şi plecă, 
De la Nord bătea un vânt aspru, smulgându-i hăi» 
unta după el. Inotă cu greu prin zăpada care era 
de-o palmă mai jos de genunchi, ţine strâns leme 
nele ca să nu-i cadă şi în cealaltă strânge banii 
ce i-au mai rămas, cu gând să cumpere o pâine, 
scumpei lui mame bolnave. 

O suflare puternică de vânt îl trânteşte în ză- 
padă. Stă puţin să se odihnească de greutatea lem- 
nelor şi apoi în dorința de a ajunge mal curând 
acasă, vrea să se scoale, dar picioarele nu-l tin 
şi greutatea lemnelor îl apasă 'n jos. 

Şi mai stă în zăpadă cu speranța că trecând 
cineva şi văzându-l, i-o da o mână de ajutor. 

Zadarnică aşteptare! Frigul l-a pătruns până la 
oase, îl împungea cu mii de ace si apoi... de la 
o vreme nu-l mai simţi, căci o căldură dulce, mos 
leșiioare îl îmbia la somn. Isi lăsă căpuşoru-i blond, 
frumos, într'o parte, închise ochii şi... ce minune l. 


Iat-o pe mama lui într'o grădină foarte frumoasă, 
care era Raiul din cer. Acolo stăpânea Dumnezeu. 
Mama îl chema la ea, îl luă în braţe ,fugi cu el... 
şi nu mai simţi nimic. Doar din când în când, îi 
venea până la ureche, zgomot de clopoței... 

A doua zi, când credincioşii se 'ndreptau spre 
biserică, pe stradă, în zapada rece şi moale, au 
găsit corpul înghețat al copilului „care într'o mânuţă 
strângea câţiva bani, iar pe cealaltă avea înşiraţi 
covrigi... Alături de el, câteva scândurela de brad... 
-~ lar alijs departe inteco căzută dărăpânată, au 


„DIMINFAȚA COPIL" 


găsit o femee tânără, pe patul de boală şi mizerii, 
înghețată de vântul aspru şi nemilos al morţii. 
Nu era oare mama micuțului, mort şi el tot în 
seara de Anul Nou? 
Cine stie?1.... Unii spun că prea semănau, 


Z da 
A H G 
f3 
d + 
A 
i 
A 


Astfel mama şi copilașul au fost chemaţi să trăia- 
scă pe vecie, acolo în grădina lui Dumnezeu; căci 
aici pe pământ, nu era loc pentru ei. 

e Tradus de Vasile Dem. Bradui 
——— s — amieu 


Calul şi măgarul 


Un ţăran avea un cal și un măgar. Intr'o zi a- 
ceştia mergeau la drum, numai că măgarul era greu 
încărcat, pe când calul nu purta nimic în spinare. 

„Tovarăşe”, îi zise măgarul, poartă şi tu o parte 
din povara mea, căci nu mai pot”. 

Calul însă nici nu plecă urechea la rugămintea 
măgarului. Ceva mai încolo bietul măgar căzu zdro- 
bit de greutate şi rămase mort pe loc. 

Stăpânul încărcă pe cal toată povara ce o ducea 
măgarul şi-i mai puse pe deasupra şi pielea mă- 
garului. Calul se văeta zicând: „Vai de mine şi 
de mine! N'am vrut să-i ajut puţin măgarului si 
acum îi port toată povara și pielea măgarului pe 
deasupra.” 


—— a a e 
— In Oltenia plouă mai mult ca in restul re- 
gatului. Deaceea sunt şi mai multe plante, 


PAN. 7 


Când încălzeşti un şarpe 


«Se înţelege că nu-ţi merge bine. Adevărul ace» 
sta, e vechiu, de când lumea. lar acum avem ocas 
zia să vedem încă odată că aşa este, 

lată mai jos o poveste, pe o 
care vă rog să o ascultați. 

Docăreanu eşind să se plim- 
be, dă peste un şarpe care 
stătea încolăci: şi nemiş a' tra- 
Inten porţii casei sale. „E viu 
ori e mort?” se întrebă Do- 
găreanu. 

— Ba trebuie să fie mort, 
căci văd că nu se mişcă, îşi 
răspunse tot el. 

Şarpele acesta îl făcu să- 
şi schimbe ideia de plimbare. 
Mai întăiu luă un ghiveciu de 
flori care era gol şi-l puse 
peste şarpe. „In chipul ace- 
sta”, îşi zise Dogăreanw”, dacă 
e viu, nu poate să-mi scape”. 

Dogăreanu se aşeză pe ghi- 
veciul de flori şi îşi aprinse 
pipa. „Ce bine e aicea la poar- 
tă! Cât e de plăcut şi ce ră- 
coare!” Aşa isi vorbea Dogă- 
reanu singur, 

Dar şarpele de desupt, în- 
călzindu s2, se deşteptă şi în- 
cepu să se mişte. „Cine m'a 
închis aicea?” se înt-eba el în 
limba sa. Inălţă capul şi văzu 
că în ghiveciu era o gaură 
pe unde ar putea eşi... dacă 
această gaură n'ar fi astu;ată 
de corpul cuiva. 

Odată îl înţepă pe Dogă- 
reanu asa de puternic, că bie- 
tul om să-i în sus, cu adevărat 
ca muşcat de şarpe. „Aoleu 
maică!” strigă el. Şi nici una 
nici două, o şi luă la sănă- 
toasa. 

Cât despre şarpe, îl vedeți. 
Scoase capul afară, zicându-şi 
mulţumit: „Până să-mi fac 
altă casă, mă simt foarte bine 
şi aicea.” 

Insă nici şarpelui nu i-a 
mers bine multă vreme. A tre- 
cut pe acolo cineva mai deş- 
tept decât Dogăreanu şi l-a x 
omorit, izbindu-1 cu un baston, 4 


—— Ñ h.—h 


vr — —— 


-—— 


— r 


P40. 8 


SU 


Foc la casa caprei 


Capra strigă: „bea-bea-bea! 


„Ajutor, săriți 'ncoa! 
Casa foc că mi-a luat 


Și pe drumuri ma lăsat!” 


dară Mitu Miţişor 

Trage clopotul de zor: 

„Pompierilor, ce staţi? 

Hai de grabă alergaţi!” 


Când aude Moţăţica, 
Găinuşa frumuşica, 

Co găleată plinăn cioc, 
Vine, varsă apăn foc. 


Cocoșelul ce făcea? 
Scara sub aripi lua 
Sus pe casă se urca 
dute focul mi-l stingea 


„DIMINEAȚA cop! I LOR" 


“Ca mai gros arbore din lume 


Am scris într'alt număr despre arborele cel mai 
bătrân, acum dăm fotografia şi o mică descriere 
a arborelui celui mai gros de pe pământ. 

Arborele acesta se găseşte în Mexic şi este un 
chiparos. Are o circonferenţă de 52 de metri şi ju- 
mătate. Treizeci şi unu de oameni înalţi, cu braţele 
întinse şi atingându-se abia cu vârful degetelor, ar 
putea să-l împresoare. 


Inălţimea lui nu este în proporţie cu grosimea: 
nu e înalt decât 57 de metri. Se crede că chiparosul 
acesta care nu este numai cel mai gros, dar tot 
deodată şi cel mai frumos arbore de pe pământ, are 
o vârstă de 800 de ani, aşa că el există mai îna- 
inte de descoperirea Americei de către Europeni. 

— ———s aa 


Leul, ursul si vulpea 

Leul şi adi începură să se bată între ei pentru 
o bucată de carne pe care puseseră mâna. 

Ursul nu vroia să lase să treacă ceva dela dân- 
Sul, iar leul lăsa şi mai puţin. Se bătură aşa, de 
mult, în cât amândoi îşi prăpădiră puterile şi se 
prăvăliră la pamânt. Tocmai atunci trecea pe a< 
colo jupâneasa vulpe care, văzând bucata de carne, 


o înşiăcă şi fugi cu dânsa. 


—— omn 
La poştă 
— E prea grea scrisoarea d-voastră, mai trebuie 
o marcă de un leu. 
— Ca să fie și mai grea? 
Culese şi trimise de Rene Theodossiadis-Brăila 
RW 
Tata. — Ionel, ca să văd că de acum ai să fii cu- 
minte, ia să-mi spui de ce te-am bătut? 
Ionel. — Pentrucă eşti mai tare decât mine. 
Trimisă de Alecu V, Paliungas 
—— 0 ———— 


-o 


EA Unn OTR, 
„DIMINFAȚA COPPLOR” | z EE ee 
pa | LA ITA 

HAPLEA ȘI PROSTILĂ LA JUDECATĂ de wieug À $ I 


E 


D 
ku. 


° Ka äi 1 
1, Când deșteptul de Prostiiă, 2. „Hapleo, hai la judecată 3. Vreau o haină-așa mai nouă 

j Se văzu că-i påcălit, ° te văd cam ce-ai să spui." ŞI ceva mai arătoasă. 

Că-i zburară bani și pungă, — Bucuros, dar, măi Prostilă, E Bine, bine, "H dau eu blana 

Zice-așa cu glas răstit: N'am o haină ca să-mi pui. Ce-i nouţă și frumoasă. 


CG = 


ONS 


— 


4, ŞI cu blána lui Prostilă 6. Când ajung la judecată 6. „Însă azi veoinul Haplea 
um se umfiă Haplea 'n pene! Ntâi Prostilă-a povestit, Nici n'ascultă ce-i spun eu, 
„Văd mă prinde de minune, Cum făcut-a doar o giumă Ci-că banii auzi vorbă! — 


$. cum banii i-a svâriit l-a trimis chiar Dumnezeu.“ 


Hai mi-o vinde, măre nene." 


7. Zice Haplea-acum la rându-i; 8. „Chiar e'n stare ca să spună 9. — Da, i-a mea, strigă Prostiiă, 
„Cer iertare şi mi-e silă, Că tot dânsul mi-ar fi dat Insă rău a nimerit, 
Dar se vede că nu este Pân' şi blana mea nouță, Supărat judecătorul 


'N toate mintile Prosa, „Biana 'n care-a unbrăcate Cu rusine La aonit 


PAG IA a 


„DIMINEAȚA COPIILOR?» 


IN VIDIOSUL 


— Pabulă latină — 


(n om de treabă si cum se cade trăia, cu ne- 
vastă şi trei copii, din rodul unei bucăţi de pă- 
mânt ce cultiva. 

Având atâta cât îi trebuia, nu dorea ceva mai 
mult; şi cu toate că avea, ca tot omul, griji, şi 
necazuri, nu-l vedeai niciodată mâhnit sau nemul- 
tumit. 


Vecinul său era cu totul altfel de om. Fără fa- 
milie şi casă de îngrijit, avea o întinsă grădină 
de pomi pe ale căror fructe le vindea la oraş. Cu 
banii ce lua pe ele putea duce un traiu din bel, 
şug. Cu toate acestea se plângea mereu și suferea 
nespus de mult, când vedea că vecinului său îi 
“erge bine. 

Plângea de necaz când vecinul său avea o re- 
coltă bună, chiar când el însuși strângea fructe 
de un preţ de două ori mai mare, Dacă, din po- 
trivă, vecinul avea o recoltă rea, omul cel invidios 
tot nu era mulţumit, văzându-l cât este de răbdă- 
tor şi de bine dispus. 

Invidiosul acesta era hotărît să nu se căsăto- 
rească şi să nu cunoaşcă greutăţile familiei. Nu mai 
putea însă de supărare, văzând că vecinul său avea 
parte de bucuriile casnice şi mar fi pregetat să 
sugrume pe cei trei copii, când îi vedea sărind la 
gâtul tatălui lor, care se întorcea dela munca de 
pe câmp. i 

De oarece fnvidiosul acesta se plângea zi şi 
noapte, chemând mereu pe zei într'ajutor, zeul Apolo, 
plictisit de olânaerile lui, se cobori pe pământ c» 


să-l întrebe ce vrea. Se nimerise o vreme când in- 

vidiosul strânsese o grămadă de bani din vânzarea 

smochinelor, strugurilor şi pepenilor. Cu toate a- 

cestea se plângea că munceşte fără să câştige ceva, 

pe când alţii — cum, de pildă, vecinul său — câş- ` 
tigă mult mai mult, 

Apolo înţelese numai decât cu ce soiu de om 
are de aface. „lată că vreau să te ajut, îi zise 
el. Cere-mi orice lucru bun si ţi-l voi da îndată, 
însă cu condiția — care nu te poate supăra — 
ca vecinului tău să-i dau acelaş bine îndoit”. 

La auzul cuvintelor din urmă, invidiosul deveni 
galben la față şi se posomori rău de tot. Şi de 
oarece întârzia să răspundă, zeul îi grăi din nou 
zicându-i: „Ei bine, n'ai nici o dorinţă tu care 
te plângeai că eşti aşa de nenorocit? Mă voi în- 
toarce oare în cer, fără ca tu să-mi fi cerut ceva?" 

Invidiosul se gândea. O, cum ar fi dorit să ceară 
bogății cât mai mari! Dar în cazul acesta vecinul 
său ar căpăta de două ori mai mult decât ell Dacă-i 
aşa, mai bine nu cere nimic! ` 

Deodată însă îi veni un gând. Cu un zâmbet ce 
semăna mai de grabă a rânjet, H zise zeului A- 
poin: „lată care e dorința mea: vreau sà mă faci 
chior |” 

— Chior?! Şi dece? îl întrebă Apolo foarte mirat. 

— Pentrucă vecinul meu, trebuind să primească 
de două ori mai mult, dacă mie îmi scoţi un ochiu, 
lui va trebui să-i scoţi amândoi ochii. 

Apolo tăcu puţin; după aceea, atingând cu mâna 
ochiul drept al invidiosului, îi zise: „Ochiul acesta 
să fie închis pe veci pentru lumina cerească!” 

Şi aşa omul deveni chior. 

„Acum îi zise el zeului, ţine-ţi promisiunea şi 
scoate vecinului meu amândoi ochii”, 

Apolo îi întoarse vorba zicânduri: „Om păcătos 
ce ești, ţi-am cufundat un ochiu în întunerec, așa 
după cum mi-ai cerut; cât despre vecinul tău, nu 
numai că n'am să-l fac orb, ci îi voi da o mână 
de ajutor, pentru ca totul să-i meargă din ce în ce 
mai bine, 

— Cum? răcni invidioşul plin de mânie, eşti un 
zeu și nu te ţii de cuvântul dat? 

— Iji îngăduisem, îi zise Apolo, să-ţi alegi un 
lucru bun şi din care aş fi dat îndoit vecinului tău 
care este un om drept si cum se cade. Este însă un 
lucru bun acela de a fi chior? Taci şi nu-i mai — gé 
pe zei. Dacă nu te lipsesc de lumina celor doi ai 
tăi, o fac aceasta pentru ca să poţi vedea fericirea 
omului pe care-l urăşti, 

ŞI amărât în suflet că întâlnise un om atâta de 
rău. Apolo plecă din nou spre înălțimile ceresti. 

——— MEDIE EEN ee 


DIMINEAȚA COPIILOR ` 


We 


PAG. 11: 


Călătoriile unchiului meu 


(Urmare) 


17.— La şcoala militară dela Alger 


Căpitanul vaporului care ne scăpase din mâinile 
piraților şi cu care venisem la Alger, mă luă la o 
parte într'un colţ al sălei prefecturei şi după ce 
îmi aduse câteva laude pe cari modestia mă îm- 
piedică să le repet aicea, îmi vorbi în felul urmă- 
tor: „Mam gândit că pentru d-ta, cel mai bun 
lucru ar fi să intri în şcoala militară dela Alger 
şi, după ce o termini, să mergi, dacă mai e ne- 
voe, un an, doi la Paris ca să-ţi desăvârşeşti in- 
văţătura la şcolile militare mai înalte. După ce ter- 
mini şcoala, vei fi făcut ofiţer şi vei fi dat la 
` „Legiunea străină”, unde se simte mai mare nevoie” 

Mărturisesc că propunerea căpitanului îmi pro- 
duse o bucurie pe care cu greu o puteam ascunde, 
Cu toate acestea, mai înainte de a răspunde, am 
vrut să ştiu ce este acea „Legiune străină”, la care 
urma să fiu trimis ca ofiţer, după ce aş fi ter- 
minat şcoala militară. 4 

Dintru început, căpitanul se miră că nu aveam 
cunoştinţă despre Legiunea străină, după aceea isi 
dete tot el seama că eu care veneam tocmai din 
fundul Macedoniei, unde nu erau căi ferate şi nu 
pătrundea nici un jurnal din alte ţări, n'aveam cum 
să aflu despre existența ,Legiunei streine”, De 
aceea, drăguţul căpitan, mi se arăta aşa de 
prietenos, imi dete lămuririle ce urmează: 

„Incă de mult, Franţa a avut în serviciul ei, 
unul, două sau chiar mai multe regimente, com- 
puse din soldaţi veniţi de bună voe şi cari aparţin 
diferitelor națiuni, afară — bineînţeles, — de sol- 
dati francezi, căci aceştia fac parte din armata 
franceză propriu zisă. 

Aceste regimente — astăzi sunt două — alcă- 
tuite, prin urmare, din voluntari străini, poartă nu- 
mele de „Legiunea străină, 

„Ofițerii — aceştia sunt în cea mai mare parte 
francezi "— precum şi soldaţii Legiunei streine își 
au uniforma lor specială şi datoria lor este să 
lupte afară din Europa, în coloniile şi posesiu- 
mile franceze, cum, de pildă, este Algeria, unde 
ne găsim acum. 

„Aceasta e „Legiunea străină”, la care vreau să 
te văd ofiţer”, zise căpitanul, încheind lămuririle 
se avea să-mi dea. 

Nam răspuns numaidecât da, ci l-am mai în- 
trebat; „Sunt oare obligat să stau toată viaţa la 
Legiunea străină şi nu voiu avea dreptul să merg 
şi în Țara Românească?” 

— Nu, îmi întoarse vorba căpitanul, mai o astfel 
de obligaţie, ci după ce sqkves ya număr de ani. 


da N. EATZARIA 


— cel mult şapte ani, — ai dreptul să te retragi 
şi să mergi unde îți convine. Ba chiar, mi-a venit 
acum un gând foarte bun. Țărei Româneşti, la care 
ţii aşa de mult, i-ai putea fi de un folos mai mare, 
dacă te duci acolo ca om învățat şi ca un ofiţer 
eşit din şcolile militare franceze cari, se ştie, sunt 
din cele mai bune şi mai serioase. Ai putea mai târ- 
ziu să te angajezi în armata română, despre care 
am auzit că e foarte vitează, şi să-i aduci cu în- 
vățătura şi cunoştinţele tale, servicii foarte insem- 
nate. , 

„Unde maj pui, adaugă bunul căpitan, că vei 
pleca de aici — dacă vreodată vei vrol să pleci — 
ştiind franţuzeşte mai bine decât un francez şi cu- 
noscând pe deasupra şi limba arabă. 

Š — Trebue învățată şi limba arabă? l-am între 
at eu. 

- — Fireşte că trebue, altfel mat cum să te în- 
țelegi cu locuitorii Algeriei. Cei dela oraşe, au mai 


învăţat câte ceva franțuzeşte, la ţară însă să ştii, 


că o duci greu de tot, dacă nu cunoşti limba arabă, 
despre care vei vedea că este o limbă şi bogată 
şi frumoasă. 

Şi acum, grăi din nou căpitanul, după ce tăcu 
o clipă, vrei să rămâi în Algeria şi să intri la 
şcoala militară? 

La răspunsul meu că primesc cu plăcere, căpi- 
tanul mă îmbrăţişe şi îmi făcu urări de un viitor 
cât mai bun. 

Soarta mea era, prin urmare, hotărită; să intru 
la şcoala militară din Alger, pentru ca să ies de 
acolo ofițer în Legiunea sțrăină. lată un lucru la 
care nici în vis nu m'aş fi putut gândi. Pornisem 
de acasă să merg în Tara Româneaseă şi acum 
să mă pomenesc stabilit în Africa, să deviu elev 
la o şcoală militară franceză si mai târziu să lupt 
cine ştie în cari pustiuri şi împotriva căror triburi 
sălbatice! 

Eram şi bucuros de întorsătura ce o luaseră lu- 
crurile, dar bucuria mea era străbătută şi de un 
sentiment de iristeţe şi melancolie. Mă găseam aşa 
departe de ai mei şi aveam o presimţire că nu-mi 
va fi dat să-i mai văd vreodată. 

Totuşi, mi-am zis singur: „Să fie intrun ceas 
bun!” şi m'am scuturat de gândurile şi sentimentele 
triste şi melancolice. . 

A doua zi am şi intrat In şoală, bine-înţeos, ca 
intern, cum erau, de altfel, toţi elevii şcoalei mi- 
litare. ' 

Intrarea mea a stârnit un sentiment de curio- 
zitate, aş putea zice de senzaţie, Dece? Nu eram 
oara un băiat, asa cum eau mai toti cei de o 


— 27. 


PAG. 12 


vârstă cu mine? Fireşte că da, aveam însă unele 
particularităţi cari mă făceau, ca să zic aşa, mai 
interesant. | 

Una din particularităţi era că nu ştiam decât 
prea puţin franţuzeşte, aşa de puţin că nu înţe- 
legeam mai nimic. A doua particularitate era nu- 
mele meu de botez: Adam. 

Din cauza acestor două particularităţi, multe am 
mai suferit în primele săptămâni, din partea ce- 
lorlalţi elevi: Stau şi mă întreb: dece copiilor le 
place să-şi râdă de alţii? Ce plăcere simt ei, ca 
să petreacă pe socoteala unuia care suferă de vre-o 
infirmitate sau slăbiciune?” 

lată, de pildă, ce se întâmpla cu mine. Venea 
un elev şi mă întreba ceva în limba franceză. Vă- 
zând însă că nu-i răspund şi că chiar nu-l în- 
țeleg, începea să-mi vorbească prin semne, aşa cum 
se vorbeşte cu un surdo-mut, Era „însă mai mult 
un pretext ca să se strâmbe la mine şi să facă 
tot felul de schimonosituri: 

Alţii mă întrebau, fireşte în bătaie de joc: „Dom- 
nule Adam, unde ai lăsat-o pe Eva? Dece ai ple- 
cat din raiu? 

Alţii se făceau că au să-mi spună ceva serios 
și luând un aer prietenos, mă rugau să le arăt 
drumul care duce la raiu. 

Astăzi râd când îmi aduc aminte de sâcâielile 
acestea, atunci însă mă supăram foc. Ba într'o zi 
îmi ieşisem aşa de rău din sărite, că mam şi re- 
pezit cu pumnii strânşi asupra unui coleg care nu 
mă mai slăbea cu glumele acestea nesărate, l-am 
trântit la pământ şi nu l-am lăsat până ce nu 
l-am umplut de sânge. 

Intâmplarea aceasta a avut urmări de cari nu 
mă pot plânge. In primul rând s'a făcut dovada 
că am şi eu pumni destui de tari şi că la nevoe, 
ştiu să mă servesc de dânşii. 

In al doilea rând, bătaia cu colegul meu a ajuns 
la cunoştinţa profesorilor, cari au luat cazul în cer- 
cetare. Văzându-se însă că nu eu eram vinovatul 
şi aflându-se de purtarea nu tocmai vrednică de 
laudă, pe care toţi ceilalți elevi o aveau față 
de mine. directorul şcoalei i-a strâns pe toţi elevii 
în sala cea mare şi le-a ţinut un discurs care a 
stors lacrămi de pocăință din ochii multora. 

Mai întâiu, le-a atras băgarea de seamă asupra 
faptului că ei, ca viitori ofiţeri, au datoria, nu să-și 
bată joc, ci să ia apărarea celor mai slabi, celor 
cari sunt singuri şi streini”. Nici nu merită să-i 
întinzi mâna omului care face pe viteazul față de 
cei mai slabi decât dânsul şi atacă pe cei lipsiţi de 
apărare. De asemenea, nu este bărbat cu adevărat 
acela, care găseşte o plăcere în a-şi râde de slă- 
biciunile altora”. 

Aşa a vorbit directorul şcoalei, un colonel care 
luase parte la mai multe lupte şi se distinsese şi 
prin vitejia sa şi prin nobleţa caracterului său, 

A crezut însă de cuviință să spună câteva cv- 


„DIMINEATA COPIILOR? 


vinte. şi despre neînsemnaţa mea persoană. „Tână= 
rul acesta”, zise el, nu e francez, dar, în calitatea 
lui de Român, e un frate al poporului francez si 
va fi un apărător al Franţei. A venit la noi cu 
toată dragostea şi cu tot entuziasmul sufletului său 
tineresc, aşa că şi noi suntem datori să-i arătăm 
toată dragostea şi prietenia noastră. Să nu ne râ- 
dem de faptul că nu cunoaşte încă limba franceză, 
ci să-l ajutăm cu toţii ca să o înveţe cât mai 
repede. De aceea, nu-l mai supăraţi, ci purtaţi-vă 
cu dânsul aşa cum trebue să vă purtați cu un 
camarad bun şi cu un prieten de nădejde”. 

Din ziua aceea a încetat ca prin farmec, orice 
duşmănie, orice pornire împotriva mea. Ba chiar 
băiatul pe care îl bătusem până la sânge, deveni 
unul din cei mai buni prieteni ai mei. O prietenie 
de care m'am folosit foarte mult, ca să învăţ câi 
mai cu temeiu limba franceză, însuşindu-mi bine 
regulile şi modul de pronunțare a cuvintelor. Nu 
că mă laud, dar adevărul este că după vre-o trei 
luni dela intrarea mea în şcoală, înţelegeam tot ca 
spunea profesorul şi puteam sta de vorbă cu elevii, 
fără să simt vre-o dificultate în a găsi cuvintele 
sau a forma frazele. 

Reputația mea a crescut însă foarte mult, atât 
în ochii profesorilor, cât şi în aceia ai elevilor, 
când au început lecţiile de limba arabă. Aci i-am 
întrecut încă din prima zi pe camarazii francezi, 
cari mau putut să mă ajungă şi au trebuit să mă 
recunoască de superior al lor 

De sigur, limba arabă îmi era şi mie tot aşa 
de străină ca şi Francezilor, încă cu ocaziunea a< 
ceasta am putut face o constatare plăcută și de 
care m'am bucurat în sinea mea. Anume că noi 
Româniii avem un dar, un talent special de a în. 
văţa limbi străine cu o uşurinţă pe care nu o au 
alte naţiuni. VĂ 

E adevărat că a mers cam greu cu scrisul limbei 
arabe. Nu ştiţi, poate, ce fel este alfabetul limbei 
arabe care este acelaș şi pentru limba turcă şi pern- 
tru cea persană. Mai întâiu că literile se scriu invers 
de cum le scriem noi, adică dela dreapta spre stân= 
ga. Al doilea, cu toate că ei mau litere majuscule 
— ceeace s'ar părea că este o înlesnire — adevărul 
este că, excepţie făcând poate de limbile chineză şi 
japoneză, nimic nu este mai greu decât scrisul arab, 

Inchipuiţi-vă că alfabetul arab aproape mare vo- 
cale, că una şi aceiaşi literă nu se pronunţă în- 
totdeauna la fel şi că literile se scriu altfel la 
începutul cuvântului, altfel la mijloc şi altfel la 
sfârşit. 

Şi nu acestea sunt toate greutăţile. Ni sa spus 
însă: „Este absolută nevoe să învăţăm cât mai te- 
meinic limba arabă”. Aşa fiind, trebuie învățată, 
oricât ar fi fost ea de area. Si pot spune că am 


învățat-». j 
(Va urma) 
e — 


„DIMINEATA COPIILOR” 


AQ. 13 


Musafirii din oală 


O oală de pământ căzu din căruța unui ţăran 
şi rămase în mijlocul câmpului. Şi iată că un şoarece 
care trecea pe acolo o văzu şi se opri înaintea ei. 
„Ce locuinţă minunată ar fi pentru mine!” Aşa isi 
zise şoarecele, adăugând: „Dar cine stă oare în- 
tr'insa?” Şi strigă: „Cine-i aici? Cine-i aici?” Nu se 
auzi nici un răspuns. 

„Dacă nu stă nimeni aicea, de azi înainte casa a- 
ceasta este a mea”. Şi şoricelul intră în oală şi se 
aşeză ca orice om la casa lui. 


Nu după mult, o broască veni înaintea oalei. 
„Cine stă în oală?” strigă broasca. 

~ Eu, şoricelul-mititelul. Dar tu cine eşti? 
— Sunt broscuţa cea drăguță. 

= Dacă-i aşa, vino să stăm impreună. 


Şoricelul-mititelul cu broscuţa cea drăguță trăiau 
acum laolaltă în oală. 
lată că veni şi un iepuraş, — Albuleţ cel săl- 


tăreţ. „Cine-i în oală?” strigă ei. 

— Noi, şoricelul-mititelul şi bruscuta cea dra 
guţă. Dar tu cine eşti? întrebară cei din oală. 

— Sunt Albuleţ ce! ` tăreţ, mă primiţi şi pe mine 
să stau cu voi? 

— Te primim, căci în oală este loc deajuns. 

După puţin, trecu pe acolo şi vulpea: ,,Cine+4 
aci?”, strigă ea. 

— Noi, şoricelul-mititelul şi broscuţa cea dră 


X 


şi Albuleţ cel săltăreţ. Dar tu cine eşti? 
— Sunt Vulpoi din Tărăloi. 
— Dacă-i aşa, vino să stai cu noi. 
La rândul său, iată că trece pe lângă oală sí 


jupân lupul. „Cine-i aici?” strigă el. 

— Noi, şoricelul-mititelul, broscuţa cea drăguță, 
Albuleţ cel săltăreţ şi Vulpoi din Tărăloi. Dar tu 
cine eşti? 

— Sunt jupânul lup, mărişor la trup. Şi-l pri- 
miră şi pe dânsul în oală. 

Stau ei, cât stau aşa, când deodată veni din pă 
dure Moş Martin. „Cine-i aici?” strigă el. 

— Noi, şoricelul-mititelul, broscuţa cea drăguță, 
Albuleţ cel săltăreţ cu Vulpoi din Tărăloi şi cu ju- 
pânul lup, mărişor la trup. Dar tu cine eşti? in- 
trebară cei din oală cam speriaţi. 

— Veţi vedea numai decât cine sunt eu, le în- 
toarse vorba Moş Martin şi nici una, nici două, sç 


lăsă pe oală cu toată puterea lui şi o prefăcu în 


țimdari. € au Gët cei dinlăuntru Intrebaţi-i pe 
dânsii, câ ei war putea spune mai bine. 


Ce vor să ştie cititorii 


LA această rubrică vom răspunde — bine în- 
eles, pe scurt — la întrebările ce ni le fac ci- 
Hilorii cari doresc să inveţe lucruri pe cai. nu le stiu 
incă. 

Aşa, unul din cititori ne-a intrebațs - „Ce este 
lumina?” Sar părea că sub forma aceasta Intre- 
barea aproape m'are rost, căci ce este lumina, o 
vedem noi înşine. 

Cititorul nostru a vrut însă să ştie ce lucru este 
H din ce fel de materii e compusă lumina. 

lată ce putem răspunde în câteva rânduri la a- 
coastă întrebare foarte importantă. Altă dată — 
şi nu e mult de atunci — se credea că lumina 
este materie şi că e compusă din părticele foarte 
mici dintr'o substanță oarecare. 

Era o credinţă greşită. Lumina nu este o ma- 
terie, nu este un lucru, un obiect, cum ar fi, de pildă, 
aerul, sau apa sau alte lucruri . 

Lumina este o stare de mișcare, este o undă, aşa 
cum sunt undele electrice, 


i 


Bibiloteca care va apare pe lângă 
„Dimineața Copiilor” 
va purta numele de 


„Biblioteca Tineretul“ 
Precum am anunțat, primul număr va fi 
„Regele Râului de es care va ăpare în 
curând. 


Arta scrisului nu se capătă decât după 
ani de muncă si învătătură- 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 
3 d 


Pescarul și peștele 


Un pescar prinsese un peste mic, Acesta îi zise: 
„Nu vezi cât sunt de mic? Dacă vrei să te alegi cu 
zeva, dă-mi mai bine drumul în apă, lasă-mă să 
zresc, să mă îngraş şi după aceea vino şi mă prinde; 
atunci mă vei putea vinde pe un preţ destul de bun”. 

Pescarul îi răspunse: „Numai unul care nu este 
in toate minţile poate să lase din mână un lucru 
sigur în aşteptarea că mai târziu va căpăta de 
două ori sau de trei ori mai malt", 


GHICITORI RI (Populare) 


Ce fuge mereu la vale şi î şi îşi lasă majele în cale? 


DE "(Rip no my) 
Roşu c, măr nu e: pături sunt, plăcintă nu a 
iú *(edea) 


Şerveţe! vărgat, peste mare aruncat. 
(12009107 1, 


HAZURI 


Un mincinos: Eu am văzut odată tm mort al 
cărui cosciug era atât de mare că era pus a trei 
dricuri. 

Alt mincinos: B, eu am văzut un cosclug atât 


de mare încât un cap era aci, iar celălalt nici nu“ 


se vedea. 
— Nu mai spune! şi ce era în el? - 
Ẹ x sxa 


Lăptăreasa către bărbatul el: 

Ia uită-te, bărbate, câinele ăsta CA după mina 
din oraş. 

Läptaral: Goneşte-l, nevastă, că te pomeneşti că 
e vrun câine poliţist si vede că punem apă d 


lapte. 

d Trimise de Scarlat Stănescu-Călăraşi ` 

s.a 

— Unde te-ai născut tu tăticule’ 
_— La Craiova, drăguță! ` 

— Dar mămica? 
` — La Iaşi! 

— Şi eu m'am născut la Bucureşu,.. ci dar cum 
de ne-am adunat câteşi trei aşa de frumuşel la 
un loca 'Teimisă de Sieian Barb» 


WE w AER S< = 
FI REESEN 


ri s "S. 
N 


— 


CP 


DEE 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


OKAI 


Saitul broscutelor 


E IS 
Go © Ce Go (a 


KA es 
EE 
IS (s 


` 


SA a Ka 
k ` ` D be 
wi ` Cd E D 
Ka d 
Lë 
z 
. 


FUGI (5 D 
HFE 


ai 
D 


Si 
EE 


ăi grai pi 
BA SR, B 


Pe o măsuţă wen, se afiă 64 de pahare, ase- 
zate cu fundul în sus, câte 8 pe fiecare lature, ca 
la un joc de şah. 

Pe 8 din aceste pahare, precum se vede în fi- 
gura de mai sus, se află 8 broscuţe. Problema care 
H se pune, este următoarea: 

Trei din aceste broscuţe, trebue să-şi schimbe 
tocul, sărind pe un alt pahar. Locul acesta nou 
(paharul nou) însă, nu trebue să se găsească în 
linie cu un pahar ocupat de o altă broscuţă, nici 
deasupra sau dedesupt, la dreapta, la stânga sau 
în diagonală. Deasemenea, nu e voe să stea două 
broscuţe pe un singur pahar, nici pe locul ocupat 
mai înainte de o altă broscuţă. 

Problema e cât se poate de complicată și ar 
părea că nu are nici o soluţie. Totuşi, există una, 
pe care o vom da noi în numărul viitor al revistei. 


Epigramă ñerimstë 


Ori cărui cititor 
De-al citit revista, nu o 
Ci o dăruește la o rud'a 
Sau la vre-un prieten, s'o vadă şi 
Lui îi faci un bine, revistei la 
da Neculaie Gn, Mihă lescu-R-Sărat 


pm x=. 


pan, T3 


NOGSOGSOGSSOGISGIOGIOGSOSSS 


PA GINA „DISTRACTIVA. 


Ser end a 


Partea primă e la ţară 

Preţuit iarnă şi vară; 

Cea de-a doua-i miiitică, 

O literă singurică; 

Cea de-a treia vaşi dori 

Să n'aveţi de ce-o rosti. 

Totul e bun de mâncare, 

Copt, prăjit, cum vrea oricare. 
Lomunicată de Eugenia Amuday. Loco 


Desenul misterios 


La prima vedere, ar părea că desenul de ma! 
sus, nu înfățișează nimic. Dacă însă vom ţine re 
vista orizontală în dreptul ochilor şi vom privi cu 
ploapele pe jumătate inchise, vom vedea... 

å cine vom vedea?... 

Nu ni se vor trimite Gosteg irite jocurilor an 
numărul acesta. Eie vor, ji publicate de noi în No. 
55 al revistei 


tre ana 


TROA 


AVERSITĂȚII 
IAŞI 


PAG. 16 


` . . LE) 
De vorbă cu cititorii 

O curată pierdere de vieme este aceea ce ne o fac 
cititi rii cari ne trimit spre publicare şarade sau pro- 
bleme amuzante, fără a ne da şi deslegarea lor. Ba unii 
chiar ne scriu ca să le deslegăm noi. Ii rugăm să ne 
scutească de astfel de insărcinare, căci timpul ni-e foarte 

rețios. 

P N'avem timp. - E răspunsul cel dăm celor cari tri- 
miţându-ne o bucată în proză sau in versuri, ne cer să 
le comun:câm părerea noastră prin scrisoare particulară 
în care să face un el de critică a bucății lor. Re- 
gretăm. dar ni-e cu neputinţă: n'avem amp dragi ci- 
titori, deaceea mulţumiţi-vă cu răspunsurile dela „Poşta 
Redacţiei” sau dela rubr'ca aceasta. 

„Fiind abonat, tlind cit tor“, — |inem să se ştie că 
faptul de a fi abonat sau cititor al revistei, nu înseamnă 
că ai dreptul să ceri să ţi se publice orice. Nu primim 
spre pubiicare decât bucăţi bine scrise. Mai înainte de 
orişice, revista trebue să se prezinte cât mai bine. 

EL. Drag.„Arad. — „Când cerul răsună“, e o poezie 
frumoasă, dar nu e bine tradusă. Versurile nau nici 
numărul potrivit de silabe şi nici rima care se cere. De 
ex.: .tvnetul“ nu poate rima cu „fulgerul“. 

Pet, M.-Teleorman.— Poezia „Timp de iarnă“ repetă 
mai la fiecare strofă cum arde focui sau ce culoare are. 
E o simplă încercare a unui începător care nu trebue 
să ceară de acuma publicarea modestelor sale lucrări. 


E — aus sr r e pe 
Scolarii ne fac o mare plăcere fiind 


numai cititori, iar nu şi colaboratori. _ 
Em e ia DE A AD CD DE E E E PRE E E SER SEA CE E astan EG POE OEI RE 


Ori, ori! 


Dacă vreau să am plăcere, 
Eu îmi cumpăr ciocolată. 
Şi ne nu găsesc „Suchard”, 
Nu îmi cumpăr niciodată. 


A apărut: 
Preţul-curent No, 1, de mărci poştale 
pentru colecţiuni, al casei 
H. BIRNER 
Bucureşti, Calea Victoriei 128 
Şi se trimite gratis la cerere. 


Nu uitaţi să cumpăraţi volumul 


„Suflete de viteji“ 


ŞCOLARI, 


Abonaţi-vă la „Dimineata Copiilor“, ca să 
aveţi dreptul de a lua parte la marile şi 
foarte bogatele premii. 


Tăiați și păstraţi cu îngrijire acest cupon. 
„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


CUPON No. 9 | 


DE PREMII 


„DIMINEATA COPIILOR" 


Joao ei 


F. S.-Că draşi —u-ţi putem publica bucăţile, întâiu 
pentru că nu spui din care revistă le ai luat şi al doilea 
că nu prea am înţeles ce este „prelucrare“ din româneşte 
în româreşte. 

D, T N.-Buzău —De ce spui că glumele sunt făcute 
de d-ta, pe când noi le cunoaştem de mult? 

lor. T. Al.-Loco.—.„larna . Eşti prea mic pentru ast- 
fel de poezii. 

Tud ŞI.-Loco—Să nu crezi că ai făcut „poezie” dacă 
înşiri cuvinte ce se potrivesc. 

Mar. Nic.- oco. — „Orfanui“.Nu e bine să publicăm 
mereu poezii triste, iar a d-tale nu este reuşită. Lasă 
scrisul pentru mai târziu când vei creşte. 

Teod. Şt-Loco. — Zici să-ţi publicăm „micile* d-tale 

ezii, pe cind, cel puţin una din ele, este nesfârșit de 
ungă. Ce vrei să facem cu atâtea versuri ? 

H Garab.-Loco. — Gluma cu cireşile a fost publicată 
de mult în „Dimineaţa Copiilor“. Traduceri directe, dar 
e pini scurte din literatura armeană pentru copii ne-ar 
nteres . 

M. Gr.-Loco —Bucata cu „figurantul* nu se potriveşte 
cu prison revistei noastre, 

Il. A. C.-Alezandria.—lugăm, pentru Dumnezeu, mai 
puţine versuri, căci n'avem ce face cu ele. 

Dum. Grig.-Loco—„Orfanul" foarte slabă, Să nu scrii 
versuri decât atunci când vei fi mare. 

Gh. Nacu.-Jud. Vlașca.—Ce nevoie era să copiezi bus 
cata „Loi mincinoşi* dintr'un vechiu număr de o ree 
vistă pentru copii, fără să spui lucrul acesta ? Asa ceva 
nu e cinstit. 

Pop A.-Chişinău.—Inseamnă să-ţi facem un serviciu 
prost publicându-ţi bucăţile d-tale cari sunt slabe, 

Marc. N. G-Craiova.— Un Sr de clasa a 3 a prim, 
e prea mic pentru a face poezii. 

Cr. de: W.-Loco.— Intâmplările cu „baronii streini nu 
prea interesează pe cititorii noștri. 

Teod. ].i'loești.— „O faptă frumoasă“, iar nu cum scrii 
d-ta, .O Faptă Frumoasă”, nu e asa de frumos poves- 
tită. Pe lângă aceasta, de ce abuzezi de virgule, punând 
fără nici o nevoe? e 

Neg. Nu.-Loco.—.Moş Barbă Albă" al d-tale e numai 
introducere la o poveste. 

Sil. An.-Botoșani.— „Săniuţa”. Dacă nu e de d-ta, dé 
ce ne o trimiţi ? La fel a făcut şi un domn Enc. dela 
Olteniţa. H 

C. Cr.-Huşi.—N'ai citit că am anunţat de zeci de ori 
să nu se scrie decât pe o singură faţă a hârtiei? In a< 
fară de aceasta. nu avem nevoc de bucăţi cu subiecte 
mitologice, acestea fiind încredințate unei distinse coe 
laboratoare. Ë ; 

P. Lăp -Loco.— Te stătuim să înveţi întâi ortografia 
şi pe urmă să ne trimiţi bucăţi spre publicare. 

Sâmb.-R. Sărat. — „Iarna . Intâiu nu e o poezie pen- 
tru o revistă de copii. Al doilea, e din cale afară 
lungă. Al treilea, are expresţuni imposibile, cum, de pildă, 
„frig siberist”. 


1 
P. 1. G.-Pleniţa.—.,Rămăşagul Prințului“. Dacă auto- 
rul e necunoscut, ce nevoe mare este de traducere, maf 
ales că avem mult mai multe decât ne trebue? 

N. V. G-Loco. — „Dorel si Miţișor*. Intâiu, „Dorel, 
„Miţişor“ se scriu cu literă mare, iar nu „dorel“, „miţi- . 
sor", cum ai scris d-ta. Al doilea, poezia d-tale eslăbuţă. ` 


Atelierele „ADEVERUL«: 


DIMINEATA 
|. A 
A wt IZOBIILOR 
JO. : S 
REVISTA SAPTAMÂNALĂ 
DIRECTOR; N. BATZARIA ` 


— Í 


Păpusea: — Mia de ce nu mi-ai cumuărat un mărțişor? PRETUL 3 LE 


⁄ 


PAG. 2 u= DIMINEAȚA COPIILOR 


Ce vor să stie cititorii 


Vestita bibliotecă din Alexandria (Egipt) 


Mai acum câtăva vreme un cititor ne-a rugat 

scriem ceva despre vestita în timpurile vechi 
ibiiotecă din Alexandria (Egipt) şi din care oa 
gămas nimic în zilele noastre. 

Iată în puţine cuvinte ce se ştie despre această 
bibliotecă. Iniiirţată cam la vreo 309 de ani mai 


nainte de Naşterea Domnului hostru lisus Hris- 


os, ea ar fi avut la inceput vreo 200 de mii de 
mo.ume, dar treptat-treptat numărul lor a crescut 
foarte mult. Aşa, la Alexandria a fost adusă biblio- 
teca lui Aristot, un mate învățat grec din vechime. 
Biblioteca lui Aristot era o bibliotecă enciclopedică, 
cuprindea adică lucrări de filozofie, de ştiinţă, de 
Miieratură, ete. ° 

A mai crescut biblioteca din Alexandria şi prin 
faptul că la ea au fost duse toate volumele (veţi 
geden de ce scrieri ,vóolumëe” şi nu cărţi”) dintr'o 
KA bibliotecă, de asemenea foarte vestită în tim- 
puriie vechi: biblioteca din Pergam. 

; Această bibliotecă fusese făcută cadou renumitei 
regine Cleopatra — ong din cele mai frumoase 
fomei din anlichităte == de către generalul roman 
Marit Antoniu, 

Nu se ştie exact numărul volumelor din biblioteca 
dela Alexandria, fără doar şi poale cea mai mare 
bibliotecă din timpurile vechi. După unii scriitori 
ea ar fi avut 500 de mii de volume, după alţii nu- 
màrul volumelor at îi trecut de 700 de mii. Astfel 
de cifre nu trebuie însă să ne impresioneze prea 
mult, pentrucă în timpurile acelea un volum ñu 
însemiha ceeace astăzi înseamnă o carte. Un volum 
de atunci nu era decât o mică parte dintr'o lucrare 
şi era novoe de mai multe, de foarte multe vo- 
lumie, ca să facă la un loc o lucrare întreagă. 

Să nu uităm că hârtia nu era cunoscută şi că se 
oc "AN mult pe foi de papyrus care era foarte 
îragil, 

lată Cum era ó carte de atunci: un sul de lemn 
în jurul căruia se infăşuta papytusul pe care se 
scria, bine înţeles cu mână, arta tiparului inven- 
tându-se abia la începutul timpurilor moderne, 

Cât despre povestea cu caliiul arab Omar care ar 
fi dat ordin să fie arsă biblioteca din Alexandria, 
aceasta e o poveste neadevărată. Biblioteca din A- 
lexandria a pierit mai târziu şi nu dintr'o dată, 


== „Cum, Iosef, iar ai spart un pahat?” 
— „Da! Dar de data asta am avut mare no- 
toc, s'a spart in două”, 
= „Şi nurmesti acesta noroc?” 
== A! Nu ştiţi, cucoană, ce rău este să strânşi 
“multe cioburi de sticlă spartă”. 
Arimisă de Criste Gh, Thoodoridis Brăila 


Dece? Dece? Dece? 
Dece diasta albastru ? 


Cauza pentru care cerul este sau mái bine zis, 
il vedem albastru, a fost găsită în secolul din urmă 
de câtr2 un învățat englez. Iată ce ne spune el: 

Cerul îşi primeşte lumina dela soare. Când nu 
e soare, culoarea cerului este închisă. Aşa fiind, 
trebue ca în văzduh să fie ceva care păstrează 
pentru sine celelalte culori din cari este formată 
lumina soarelui şi resirânge numai culoarea albastră. 
Această culoare se restrânge asupra ochilor noşiri 
şi de aceea noi îl vedem cerul albasitu, 

Invăţaiul englez de care sm pomenit, a putut 
să descopere că acel „ceva” care restrânge culoarea 
albastră, se compune dintr'un fel de praf foarte 
mărunt, că nu e cu putință să-l vedem şi de tare 
e plin aerul. Dacă ar fi posibil — ceeace nu este — 
ca aerul să fie curățat de praful acesta, cerul n'ar 
mai fi albastru, ci l-am vedea într'o culoare închisă 
şi nu tocmai frumoasă. 


„ Ştie-Tot ` 


Dragi cititori, suntem nevoiţi să vă a- 
nunțăm că, (cet: cu numărul viitor, 
„DIMINEAŢA COPIILOR" se va vinde 
cu 4 lei exemplarul. Hârtie, culori, mas 
terial tehnic, lucru de mână, toate s'au 
scumpit aşa de mult, că nu era Cu pu- 
tinţă să continuăm a o vinde petprețul 
de 3 lei numărul, decât scăzând numă- 
rul de pagini, împuţinând ilustrațiile şi 
desenele şi, în general, făcând-o să lasă 
mai puţin bună de cum a fost până acum. 

Suntem însă convinşi că eltitorii vor 
face bucuros neînsemnatul sácrificiu de 
ua leu de număr, decât să-şi vadă iubita 
lor revistă apărând în condițiuni mal pu- 
ţin bune. 

Mai spunem cu ocaziunea aceasta că 
odată cu mica urcare de pret, vom in- 
troduce în revistă îmbunătăţiri foarte 
importante. 


Biblioteca care va apare pe lângă 
„Dimineaţa Copiilor” 
va purta numele de 
„Biblioteca Tineretul“ 
Precum am anunțat, primul număt va fi 
„Regele Râului de Aur“ care va pare 
în curând, 

Prețul om exemplar în 35 pagini, format mare, 
cu o frumoasă copertă în culori si tipărit cu în- 
giijire, va îi 5 lei, 


GE, Le: e E 


r, 


DE al 
"che " 
ipsa] catia Al 


KR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


BIMINEXTE COp:ILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI. — STRADA SĂRINDAN 9-11 BUCUREŞTI — TELEFON 6Gl67 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
4 ŞASE LUNI 80 „ 
1 MARTIE 1925 


UN NUMAR 3 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate, nu se inapoiază 


Chiţibuş si pungaşii 


—— „de Th, D. Speranţia 


— Mă duc să ucid măgarul să-i iau lăzile, zice 
pungașul; îşi ia arcul cu săgeți şi pleacă. 

Isi ia arcul cu săgeți pentrucă pe-atunci nu era 
puşcă, nu se cunoştea pulberea de împuşcat. Isi 
h arcul şi pleacă la drum pe unde mergea RIRN 
leu ga 


„-Pungașul merge, merge până | ce zăreşte | Dënsch, 
apoi se apreşte la marginea drumului şi aşteaptă 
să se apropie măgarul. 

Chiţibuş însă, care vede departe şi vede tot, in- 
ţelege gândul pungaşului, 

Când măgarul s'apropie de pungaş şi când pun- 
gaşul ridică arcul la ochi să arunce săgeata, Chiţibuş 
face numai un semn cu mâna şi săgeata se destace 
în nişte firişoare subțiri mai subțiri ca nişte chi- 
brituri, care să împrăştie şi cad jos înnainte de-a 
ajunge la măgar. 

— Dar ce vrea să zică asta? se întrebă pun- 
gaşul, şi aruncă altă săgeată. Aceasta însă păţește 
ca si cea dintâiu, 


` 
P” 4 


Atunci aruncă a treia. 

Şi nu numai că aruncă, ci rosteşie din gură şi 
o înjurătură urâtă. 

Chiţibuş atunci se supără şi hotărăşte să-l învețe 
minte. Chiţibuş dacă ar fi voit, ar fi putut să 
facă semn să se întoarcă săgeata îndărăt să se 
înfigă în pungaş şi să-l ucidă. 

- Chiţibuş însă era milos şi drept şi n'a voit să-l 
pedepsească aşa de tare. De aceia a făcut semn şi 
de data asta şi săgeata s'a sfărâmat, ca şi celelaite, 
întrun fel de firicele mai subţiri ca nişte chibri- 
turi, dar din aceste firicele s'a ales unul mai gros- 
dor care s'a întors repede şi s'a inîipt la pungas 
drept în vârful nasului. 

Şi nu-l durea asa tare, ca să-i facă aşa mare su- 


ferință, dar se lipise acolo în vârful nasului, asa 


de bine, parcă ar fi fost crescut de-acolo şi din 
pricina asta nu putea să-l iea de la nas ci trebuia 
să umble aşa. Din pricina asta fugea să nu-l vază 
Oamenii, căci îi era ruşine. Şi nici acasă la el nu 
îndrăznea să se ducă, se temea să nu râză de el 
nevasta şi copiii. I 

Si ce să facă el acum? Nu se pricepea ce să 
facă. Parcă îi venea în gând să se ducă la măgar 
să se roage ca să-l erte, dar cum să se roage de 
ertare, cum să vorbească cu un măgar, cu un do- 
bitoc?. 

Şi cu toate acestea mereu se uita la măgar, se 
uita la măgar şi mergea după dânsul, parcă s'ar 
îi rugat de el. 

Chiţibuş care îl vede şi pricepe ce e în sufletul 
lui, începe a se înduioşa, începe să-i fie milă 
şi zice odată cu voce tare: d 

— Mai îndrăzneşti să mai atunci cu săgeți? ` 

— Nu, nu se află jupâne măgar, răspunde te: 
pede putagşul apropiindu-se de măgar cu căciula 
în mână ca înnaintea unui boer, ori a unui domnitor. 

— Bine, ertat să fii. Trageţi acuma paiu! din nas 


i 2 š ii RE e SN SS SC e ES Lé 
Mosii o S ei ate ciinii E a e —— —— iE a —s > EEN end 


PAO, ee, ë DIHINEAT A COPIILOR” 


a mergi sănătos. Dacă ţi-o mai pofti nasul, mai 
încearcă şi altădată. 

— Nu, nu mai încerc, răspunde pungaşul apur: 
gând paiul din nas, şi aruncându-l jos, apoi lu- 
And-o la sănătoasa fără să se mai uite măcar in- 
dărăt. | 
~ W'apucă însă pungaşul să se îndepărteze bine 
gând iacă, o babă vrăjitoare vine drept la măgar 
= adică la lup — vine cu nişte bucăţi de cârpă 
aprinsă, înfăşurate pe nişte beţişoare, şi suflând 
în ele ca să iasă fum, ` 
p — Ian stai măgăruşule să te descânt ca să-mi 
bu mie odoarele scumpe, care le ai tu în lăzi, 
Rea zice baba vrăjitoare şi întinde mâna cu 

ul spre măgar, 


Pe loc mâna rămâne aşa întinsă, înţepenită parcă 
ar fi fost de lemn. 

— Aoleo, aoleo!... Ce mă fac eu? zice baba. 

De durut no doare mâna, dar se teme Co să 
tămână cu dânsa aşa înţepenită. 

Chiţibuş o lasă aşa, nu zice nimic, până ce vede 
că i-a trecut bine gustul de luat odoare scumpe, apoi 
întrebă: 

— Dar ce vrei să faci cu banii care i-ai lua pe 
lucrurile. scumpe? 

-— Apoi aş vrea, zice baba, aş vrea să-mi cumpăr 
nişte papuci galbeni, şi-un faeton cu nişte cai de 
cei mai buni care să mă ducă la primblare să mă 
primblu şi eu măcar acum la bătrâneţe, dacă am 
fost tânără; să mă primblu să le fac în necaz la 
toţi cunoscuţii şi prietenii. 

— Apoi nu ştii că D-zeu si Maica Domnului, 
gu dau voie să te mândreşti şi să faci în necaz 
altora? şi nu ştii apoi că D-zeu nu dă voe să te 
atingi de lucrul care nu e al tău?... 

— Ei, ba ştiu, dară ştiu că D-zeu e bun şi te 
ñartà. 

im = Ba, D-zeu te iartă numai când faci din qre< 


şală, dar când faci cu bună ştiinţă atunci nu te 
iartă, 

Şi baba vrea să mai vorbească nu ştiu ce, dar 
acuma începe a se teme. Nu ştie cine vorbeşte. 
Dacă vorbeşte măgarul, atunci asta e vr'o minune! 
De aceea merge cât merge aşa cu mâna feapănă, 
apoi începe să se roage şi ea de măgar ca so 
erte. - 

Chiţibuş o iartă şi îi desmorţeşie mâna. 

Aşa o duce Chiţibuş tot drumul luptându-se cu 
îel de fel de oameni răi. 

Dela o vreme însă ajunge acasă. 

Când îl văd părinţii lui, bieţii bătrâni bucuria 
lor, dar când au văzut măgarul, au rămas minunaţi 
cu totul. Nu le venea să crează că e aevea, credeau 
că e vis, căci semăna ca măgarul lor. 

Au început să-l ia de gât şi să-l sàru'e. 

„— Dar să ştiţi că ăsta nu e măgarul nostru, 

— Dar cine e? 

„— Acesta e lupul care a mâncat măgarul. 


(Va urma) Th. D. Speranţia 


intirun aiburmm 

— E — — 

„„Surioară, cine- ştie 

Până mâine ce-o să [ie 

Scris în cartea marei Firi?, - 

Dacă cel ce-ţi scrie-acuma 

Mare să trăiască numa 

Ca un gând în amintiri... 


Cine ştie ce ne-aduce 

— Poate pace, poate cruce, — 
Ceasul veşnic așteptat: 

Poate *nfrângerea si huma, 
Poate gloria ca spuma, 

Poate visul ne *'ntinat.... 


Dacă ip drumuri de durere 
Viața birul ţi-l va cere 
Dă-i-l fără să cârteşti, 

Că e crudă și haină 

Si cu cât ești mai senină 

Nu simți cât de mult jertieşu 


Dar când drum de flori st son: 
Brațele ispititoare 
O să fi le-aducă ?n har, 
Din prinosul de lumină 
Pune-o lacrimă divină 
Si ?n cernitul meu pahar!.., 
Moş Grigore Sfätcsu 


— ——- e — 


te şade pe apă si nu se udăe 


. (qu q] 


ii 


Kit d a í š ; 
Waska. ed, EE Et. DI 


"ege 7 Ia 


e EE 


Desenul de faţă este făcut după un foarte cu- 
moscut tablou al vestitului pictor spaniol Bartolo- 
meu Murillo. Născut la Sevilla în anul 1617, el 


care îl şi 


A Wich KA Wi il 
j d 


|! Ir ) 
; | 


pt 
Pë? 
F Ito 3 


z= La Ë d EN i Ë Li 6 

învăță la început să deseneze, feta 4 
ne-au rămas foarte frumoase tablouri în care 
mai totdeauna — personagiile sunt copii. 


dobândi gustul de artă şi frumos dela unchiul său, A murit în anul 1682. 


Două jumäãtägi 


Domnul profesor explică 
Fracțiunile-ordinare,.. 

lar la sfârşit lui Tănase, 
Dânsul pune-o întrebare: 


— „Ce-ai primi tu măi mai ¿ 
„Ca să iei: un măr întreg 
„Ori tăiat în jumătate?” 

— „Asta bine o ?nțeleg! 


„Aş lua două jumătăți...” 
— „Dar să-mi spui de ce Tă... 
— „Pew că asa pot eu să văd 
„Dacă nu sunt viermănoase,..%. 
Neculai Gh, Mihăescu-k, Sár „i 
——— CE XI — s 


Broasca ţestoasă şi vulturul 
eq aS —— 
30 broască ţestoasă s'a rugat de un vultur ea 
să o învețe să zboare. Vulturul a sfătuit-o frumos 
să se lepede de gândul acesta, căci ea nu e făcută să 
zboare. Broasca ţestoasă însă nu şi nu, că dacă 
vrea, vulturul poate să o înveţe şi pe dânsa să 
zboare, i I 
Vulturul a luat-o în ghiare, a ridicai-o in sus, 
în văzduh şi de acolo i-a dat drumul. Ea căzu pe 
stânci şi fu omorâtă pe loc. ' 
Fabula aceasta ne învaţă că mu e bine să ne 
amestecăm unde nu ne fierbe oala, . 


del, Gg 
Pisica mvuţă de mică, cum se prind şoarecii, 
L 


Cine cere, nu piere, dar nici bun nume n'a 


zoet 


„DIMINEAȚĂ COPIILOR N 


Pavese pâgatualuai 


— v anaa 


+” Odată de demult trăia în China, la poalele unor 


munti mari un om sărac, olar de meserie şi care 


avea o fată harnică şi frumoasă. 
` Manina (aşa se chema ea) iubea foarte mult pe 
taiăl ci, de aceea nu vroia să se mărite. Intr'o zi, 
Vântul care se plimba prin apropierea casei Ma- 
minci, o văzu la fereastră. Indată îşi zise: V 

— „lată, aşa mi-ar trebui mie o nevastă, frumoasă 


ca faia asta”. 


Şi apropiindu-se de geam, suflă încet grăind: 

„Manino, vrei să-mi fii soţie?” 

— Nu, Vântule, vreau să rămân toată viaţa cu 
bătrânul mon tată, răspunse fata, 

-— Hi voi da lucrurile cele mai frumoase, pie- 
trele cele mai scumpe, într'un cuvânt tot ce vei dori. 

— Nu, Vântule, eu nu vreu să iau de bărbat o 


ființă ca tine, care e veşnic pe drumuri. Apoi nici 
nu-mi placi, eşti caraghios cu faţa ta umilată și 
nasul tău roşu ca un morcov, zise Manina râzând 
de mutra plouată ce făcea Vântul. 

Acesta, se întoarse măhnit înapoi, suflând însă 
cam tărişor. 

o drum întâlni pe bătrânul olar ce venea spre 
casă, 

„Măi, omule! porunceşte Maninei să mă ia de 
bărbat; de unde nu, mă voi răzbuna”. 

en Dar bine, Vântule, dacă ea n'o vrea, ce D eu 
SĂ yac? 

— Aşa, urlă Vântul înfuriat, Ess eu tie. Şi 


de Camelia Ştetănesca 


tere, încât £ smulse câteva ţigle de pe acoperiş. 
De atunci în fiecare zi Vântul vine şi întreabă 
pe Manina, dacă s'a hotărit să-l ia d: bărbat. Ma- 
nina dădea din cap că nu, lar Vântul îi spărgea ba 
un geam, ba îi zbura lucruri de prin casă prin 
toate crăpăturile care le găsea. 

Bietul olar nu mai izbutea să vânză ceva. De 
câte ori se ducea cu marfă la târg, Vântul îi eşea 
în cale, se arunca pe el cu furie, îi răsturna că- 
ruia şi sărmanul om, îşi vedea toată marfa fără- 


"a câteva săptămâni nu se mai cunoştea casa de 
dărâmată ce era. Olarul ne mai putând să câş- 
tige, căzu în grea sărăcie. Manina, văzând atâta 
nenorocire, se hotărî în sfârşit să-l ia pe Vânt de 
bărbat, 

„Vântule, zise Manina, primesc să-ţi fiu soţie, 
dar mai inainte dă-i tatălui meu destulă avere, ca 
să nu mai aibă nevoie să muncească câte zile o avea; 
apoi facem nunta”, 

— Bine, răspunse vântul şi plecă. 

Se ridică vântul, suflând tare şi unde era un 
geam sau o uşă deschisă, intra în casă şi sbura 
după masă, după rafturi, bani, giuvaericale, tot ce 
era lucru scump. Şi tot suflând în ele, le ducea în 
faţa casei olarului. Când socoti că i-a adunat de- 
ua A avere, spuse Maninei să se pregătească de 
nunt 

In ajunul nunţii, biata Manina şedea pe pragul 
casei plângând amar la gândul că va părăsi casa 
ei şi se va duce să trăiască în fundul munţilor 
deparie de iubitul său tată. Dar iată că un tânăr 
ce trecea pe acolo cu un sac în spinare, văzând-o 
plângând, o întrebă ce necaz are. Ea -i spuse toată 
întâmplarea. 

„De ce ai zis da? Foarte rău, îi întoarse tå- 
nărul vorba. Dacă ai încredere în mine, te scap eu 
din încurcătura aceasta. Mâine, când o veni vântul, 
să-i spui să-şi ia toate darurile înapoi, că nu mai 
vrei să-i fii soţie. 

Când veni Vâniul să-şi ia mireasa, găsi pe tânărul 
pe acoperişul casei, încercând să-i dreagă strică- 
ciunile făcute. 

„Ce cauji în casa logodnicei mele? urlă el. 

— Să mă erţi, Manina nu mai este logodnica 
ta, i-a răspuns tânărul. 

-— Cum, ce zici? Te pui cu mine? Tu nu-mi ştii 
puterea. Când oi sufla odată, scot copacii din ră- 
dăcină. 

— Ba tot eu sunt mai tare, dacă vrei hai pe munie 
să ne întrecem. 

— „Haide”, răspunse Vântul râzând, şi pe den 
suflă aşa de tare, de pierea toi ce era înaintea Pui. 
Ajunşi pe munte, tânărul scoase din sacul ce-l gvuça 


DIMINEATA COP: Rn 


cu dânsul un praf negru, îl puse într'o cutie, apoi 
puse un fitil, îi dete foc şi fugi strigând: ` 
„Dă-te la o parte, Vântule”. De odată se auzi o 
detunătură şi o parte din munte sări în mii de 
bucăţi. ' 
Atunci Vântul, văzând că-i gata-gata sà rămâie 
fără munţii lui, se rugă de tânăr să-l lase în pace, 


Leg Ke saras arn mama an ARA e @ en ën Ss da: JÀ 
yy da: <. erh 8 x, ">> Lef 
ÎN 2 


să nu-i fărâme munții că lasă şi el pe Manina să 
se căsătorească cu cine o vrea. După aceea fugi 
plângând. Stătu Vântul o grămadă de vreme ascuns 
prin munţi şi când cobori, întrebă ce sa făcut 
Manina? j ' 

„Manina a avut o soartă fericită. S'a măritat 
cu un tânăr ce a descoperit un praf cu care poți 
distruge totul şi e mult timp de când au murit 
amândoi.” Așa i-s'a poveştit Vântului. 

Nici acuma Vântul nu o uită pe Manina, Iarna 
H auzim cum suflă gemând. Iar când îşi aduce 
aminte de tânărul ce-a luat-o de soţie, se înfurie 
tare şi răstoarnă tot ce-i iese în cale. ` 

Camelia Ştefănescu 

Coca, o fetiță de 8 ani, este întâia în clasă, 
la matematici. 

Bunicul ei o înţrehă eri: 

— Cincizeci de bani pe zi, cài face la sthàr- 
şitul săptămânei? 

Coca: Trei lei şi cincizeci de bu: i, bunicule... 

Bunicul: Bravo! Văd că te pricepi. Ca să te 
răsplătesc, iată îţi dau trei lei şi cincizeci de bani. 

Coca: Ah! bunicule, cât de rău îmi pare că nu 
am spus că fac cinci lei! 

Trimisă de Al, Groholochi+P. Neamţ 


= PAG, y? 


"s `x LE ` ag 
Din păţaniile lui Negriiă 

Ştiu bine că noi negrii suntem mult mai frumoşi 
decât oamenii cari îşi zic de culoare albă, pe cân 
adevărul este că ei sunt d2 o culoare palidă, p 
mântie. Da, aşa este, noi : - 
negrii. suntem  cameni 
frumoşi, nu putem spune 
însă că suntem şi fe- 
riciţi. 

Eu, bunăoară, dacă ră- 
mâneam acasă la mine în 
centrul Africei, o păţeam 
rău de tot. Dacă mă în- 
grășam, ceilalți negri mă 
puneau la ficare şi mă 
mâncau, dacă slăbeam, 
mă lăsau să pier de 
foame. 

De aceea, am şters-o 
în Europa, şi m'am bă- 
gat ca om de încredere 
la un fabricant de cremă 
de gheie. Mă purtam cine 
stit, numai că îmi plăcea 
asa de mult crema, că 
înghiţeam zijnic cutii în- 1292 
tregi. E 

Stăpânul mă dete a- 
fară, iar eu intrai la un 
circ. Aicea mi-a mers si 
mai rău. În toate zilele şi 
în toate serile, primeam 
lovituri pe.obraz şi în 
partea cealaltă. Eu nu 
mai puteam de durere, 
iar lumea râdea şi fă- 
cea haz. 

După aceea, m'an po- 
menit că deviu un lupiă- 
tor cu boxul. Adică ce lup- 
tător? Acela cu care mă 
luptam îmi muta mereu 
fălcile din loc, mă făcea 
să văd stele verzi şi mă 
întindea la pământ. Eu 
trebuia să fiu mereu mul- 
tumit. ' 

Pe urmă ci-că. începu- 
sem să mă îngraş, ceeace AT) Se 
se pare că nu e bine pen- P eier 
tru un luptător en boxul. Acunci stăpânul meu in+ 
cepu să-mi reducă porţia de mâncare şi băutură, 

Am plecat dela el şi am intrat ca chelner la 


o bodegă. Hici aicea n'am făcut purici, deoarece 


mai în toate zilele goleam sticlele şi mergeam pe 
trei cărări, + a 


- 
„a ina 
> a. be 


I A "e. 
EH 


Kt + 


S 
CH 


PAG. 3 
Cocoşul şi câinele 


A fost odată un moşneag şi-o babă, oameni bă- 
tuti de toate necazurile şi de multă sărăcie. Toată 
averea lor nu era decât un cocoș şi un câine, dar si 
pe aceştia îi hrăneau foarte rău. 

Intr'una din zile câinele îi zice cocoşului: Nu 
mai e chip de stat la casa aceasta! Hai să mergem 
în pădure!” f 

— Să mergem, zice şi cocoşul, că mai rău ca 
aşa nu ne poate merge. 

Şi s'au dus. Au hoinărit ei toată ziua, până ce 
Ba înoptat.. Au ales un arbore scorburos şi şi-au 
zis să, petreacă noaptea acolo. Cocoşul zbură sus 
pe o cracă, iar câinele intră în scorbură. 

După ce i-au tras câte un pui de somn, cocoşul 
pa trezit cel dintâi şi a strigat: ,Cu-cu-ri-guu 
` L-a auzit însă vulpea şi îndată i-s'a făcut poftă 


de carne de cocos. S'a dus subt arbore şi a început 
să-l laude pe cocoş zicându-i: „Ah, ce mai co- 
cocoș eşti tul! Jur că în viaţa mea m'am văzut unul 
aşa de frumos! Ce pene frumoase, ce mai creastă şi 
ce mai. glas! Dă-te jos şi vino la mine, frumuşelule!” 

— Şi dece să mă dau jos? o întrebă cocoşul. 

— Ca să vii la mine la masă. Astăzi este ziua 
mea şi dau un mare praznic. Am să-ți dau să mă- 
nânci din toate bunătătile- 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


— Uite. că viu; îi întoarse cocoşul vorba, decât 
eu mai am aicea un tovarăş. ` 
— Ce noroc! — zise vulpea în gându-i — yoi a- 


vea de mâncat doi cocoşi în loc de unul singur. 

„Şi unde e tovarășul tău?” îl întrebă ea pe cocoș. 

— Uite-l, doarme în scorbura copacului. 

Vulpea se vâri în sorbură, crezând că acolo este 
al doilea cocoş, câinele însă sări asupra ei, o strânse 
de gât şi-i făcu de petrecanie, 

——— vd 


Cioara si porumbeii 


ʻO cioară văzând că porumbeii sunt bine hră- 
niti, îşi văpsi penele în alb şi zbură în porumbar. 

La început porumbeii au luat-o drept un porumbel 
aşa că au lăsat-o să stea cu dânşii. 

Cioara însă uitând unde se găsește, începu së 
cârâie așa cum cârâie ciorile. Porumbeii, auzind-o, 
o loviră cu ciocurile şi o goniră din mijlocul lor. 

Cioara zbură din nou la ciori, dar acestea se 
speriară văzând-o albă şi o izgoniră şi ele. ⁄ 


— — soc ei 


Ludovic al XV incà copil a esit la plimbare cu 
profesorul său. La poarta palatului un lustragiu 
i-a salutat, 

Profesorul a răspuns la salutul lt 

— Cum domnule salutaţi pe un lustragiu? 

— Sire, îmi place mai bine să salut pe un lus- 
tragiu decât să aud zicând că un lustragiu e maj 
politicos decât mine. 

# * * 

— „Mititelule zise un domn ţi-am adus bomes 
boane, am să ti le dau când voi pleca.” 

— „Bine domnule, daţi-mi-le şi puteţi plecă”. 

b ks ` ` 

Un om vrând să obişnuiască calul -său să nu 
mănânce nu i-a mai dat fân. După câtva timp calu 
muri de foame. 

— Ce păcat că a murit, încă puţin timp şi s'at 
îi obişnuit. ` | 

Trimise de Marieta Th eo coaicis-Liăile 


WEE PP ER e 


d 


H 


„DIMINPATA COPPLOR” 


y 


| — me ae 


; „Mucegai am 


it si e i păi, a ll viola (NE it cu mă ta 0 d De at pi 
$ v u 1 P e ) AN } 


U 


Pur. 
D 


Gs == PAG. 9 
LAMPA NĂSDRAVANĂ ` de MOŞ NAE 
i= | i Wë, E 
em EE O 


prins, mài Hapieo, 


+ Stând într'una la Hăpleşti, 
Hai să mergem noi prin lume, 


'Hai întâi la București.” 


l4, Cascà Haplea, cască zdravăn, 
N. Cască Frosa, Hăplișor, 
' Obosiţi de drum se culcă: 


„Noapte bună, somn ușor!“ 


. Sutlă Haplea, nu giumeşte 


lan vedeţi cum s'a roșit 
nsă lampa nu se stinge; 
„Zău. asa n'am pomeniti“, 


2. la căruţa şi porniră 3. „Ştii ce-i Froso?“ zice Haplea 
Haplea, Frosa, Hăplișor, „Noaptea-aceasta ne culcăm 

Pe 'nserate trag în gazdă Mai de vreme, iară mâine | 
La „Otelul Tricolor“. Toată ziua ne plimbăm.“ 


8. „Stinge lampa, Froso dragă!“ 6. — Nu se stinge, bat-o naibai 


Suflă Frosa, suflă iar, Ce mai lampă, aoleu ! ? 
Suflă 'n becul cel electric, — N'ai putere, zice Haplea, H 
Suflă, totul e 'n zadar. Fugi 'ncolo, c'o sting eu, j 


ZII 
8. Hăplișor, în câmâșuță, 
Vine, suflă-acum şi el, 
Câteși trei de-odată suflă 
Nu sa stinae ea de feb 


9. „Hapleo, lampa-i năzdrăvană, 
Nu e lucru, zău, curat.“ 
Și de frică musafirii ad 
Toată noaptea-au_ tremurat 


PAG. 10 = 
Vestilii câini dela Saint-Bernard 


Saint-Bernard (se citeşte Sen-Bernâr), este o 
trecătoare în munţii Alpi şi pe unde trece drumul 
mare din Elveţia în Italia. Aşezată la o înălţime 
de vre-o 2500 de metri de-asupra nivelului mărei, 
la Saint-Bernard se găseşte o veche şi vestită mâ- 
năstire şi nu mai puţin vestiţii câini, nişte dulăi, 
bin mari, dar cât se poate de blânzi şi de cu- 


scai Si asa 


Ca să ne dăm. mai bine seamă de serviciile ce 
aduc câinii aceştia, este de folos sà ştim că din 
cauza înălțimei la Saint-Bernard e iarnă, ger şi 
zăpadă mai bine de opt luni pe an şi că mulţi 
călători se rătăcesc sau cad în zăpadă, degeraţi de 
frig. Cei cari îi scapă dela o moarte sigură, sunt 
admirabilii câini Saint-Bernard. 

Ascuitaţi, de exemplu, ce povesteşte unul din cei 
scăpaţi dela moarte: 

„Eram în vârstă de şase ani, când mama, stră- 
bătând eu mine trecătoarea Saint-Bernard, alunecă 
şi căzu într'o prăpastie. Intins pe zăpadă, 'corpul 
incepu şă-mi înţepenească de frig. La vârsta de 
şase ani, nu prea ştii ce e moartea, ştii însă că 
nu poţi trăi fără mamă. 

Văzând că mama nu se întoarce, am fost cu- 
prins de o disperare a cărei amintire mă face să-mi 
bată inima şi astăzi. 

„Un câine aude strigătele mele, aleargă, înalţă 
capul, îndemnându-mă să beau dintr'o sticlă plină 
ce îi fusese atârnată de gât. In neştiinţa mea, m'am 
speriat de mișcările câinelui şi am căutat să mă 
depărțez de dânsul. 

„Câinele pricepu greşeala mea, ridică încet o labă, 
o puse apoi si mai încet, pe picioarele mele şi 
incepu să-mi lingă mâinile ce-mi amorţiseră de frig. 


= „DIMINEAȚA COPIILOR* 


Atunci mi-a perit teama şi am încercat să mă scol, 
dar n'a fost cu putinţă. 

„Vă închipuiţi că înțeleptul câine mia lăsat acolo 
Nici decum: sa apropiat de mine, s'a plecat cât 
mai jos şi prin lătrături şi gesturi, ma poftit să 
mă urc, iar câinele ma dus, purtându-mă în spi- 
nare, până la mânăstire, unde am primit cele maf 
bune îngrijiri”. 


Legenda salciei plângătoare 


Salcia plângătoare a fost odată un copac mân= 
dru, care îşi înălța cu trufie ramurile spre cer. 
Când Pilat chemă pe Isus la judecată şi-l as- 
culta, fără să-i găsească vină, el îl dădu pe mâna 
ostasilor, ca să-l chinuiască. š ; 
Ostenii să'bateci, nu aşteptau decât atâta. S2 du- 
seră în grădină ca să-şi caute nuiele şi numai decât 
îşi puseră ochii pe ramurile svelte ale Salciei, care 


stătea în mijlocul grădinii. şi din care rupseră 


o mulţime, 
Salcia nu bănuia încă la ce aveau să Si a 
ramurile sale. Dar văzu îndată cum lisus a< 


dus acolo. Ostenii cruzi ü smulseră haina din spate; 


apoi il legară de un copac şi'l loviră cu nuielele, 
până ce ţâșni sângele, 

„lisus îndură toate chinurile fără ca din gura lui 
să jasă o vorbă de Dr Dar salcia fu cuprinsă 
de o durere adâncă. Ii era ruşine că-şi dăduse ra~ 


murile pentru un lucru atât de rău şi nu mai în- 
drăznea să-şi întindă ramurile către cerul albastru; 


jelind ea îşi apleca frunzele şi ramurile la pământ. 
Oamenii începură de atunci să planteze salcia pe 
mormintele morţilor lor. Şi aşa se făcu, dintr'o mân- 
drete de copac, salcia închircită şi plângătoare. 
Vasile Dem. Bradul (teolog) 
—— OEE me ere ee j 


Projesorul: Ionel, dacă mama ta face din 6 kgr, 


făină, 8 pâini, atunci din 3 kgr. cât va face? 
“Jonel: Nu va face nici una, căci mama va fi 


obosită. 
Trimisă de iulius V.„Doroboi 


VP: ` EN 


DIMINEAȚA COPIILOR ` EE DA. ff 


Călătoriile unchiului meu 


Ee 


(18 (Urmare) 


18.— Deia Alger la Roma ` 
D Wer Lëps, 
' Ā venit vara şi cu ea si vacanţa. Dar çu vara 
şi cu vacanţa a mai venit ceva: o căldură înă- 
bușitoare, o căldură cum nu ar fi cu putință să 
şi-o închipuiască oamenii din comună dela mine. 
La noi în comună, vara e plăcut, e răcoare, ba 
chiar sunt zile când spre seară e aproape frig. Nu 
de florile mărului e aşezată comuna noastră la 1200 
de metri înălţime şi nu în zadar e înconjurată ca 
o coroană de o falnică si frumoasă pădure de fag. 

La umbra şi răcoarea acestei păduri, la cântecul 
păsărilor şi la apa cea rece a izvoarelor, mă gân- 
deam eu în zilele când aprinsul şi grozav de ne- 
cruţătorul soare din Alger pretăcea pământ si văz- 
duh întrun adevărat jăratec. Toată ziua stăteam 
încuiat, fugind şi ferindu-mă cât mai muit de ar- 
sita acestui soare african. lar când de după per- 
dea mă uitam pe stradă, nu-mi venea să-mi cred 
ochilor. Tocmai la miezul zilei, când căldura de- 
venea, prin urmare, cea mai nesuferită, vedeai lo- 
cuitorii indigeni mergând în soare foarte liniștiți, 
fără să se grăbească fără să arate prin vre-un 
semn că-i supără căldura, 

„Căldura întăreşte corpul şi prelungeşie viaţa”, 
îmi spunea mai țârziu unul dintr'insii. Nu știu dacă 
era vre-o părticică de adevăr în spuse.e acestea, 
ştiu numai că pe mine căldura mă moleşea şi mă 
scotea din fire. 

Şi iată că s'a primit la şcoală o veste pe cât de 
neașteptată, pe atâta de îmbucurățoare: plecăm din 
Alger! Incotro? Deocamdată era deajuns să ştim 
că plecăm, fiind convinşi că ne vom duce undeva 
unde să fie mai puţin cald. 

Bucuria noastră a întrecut însă orice margini, când 
am aflat următoarele: Ministerul de Marină francez 
pune la dispoziţie un vapor cu care elevii şcoalei 
militare dela Alger să fie duşi în Franţa, unde 
vor sta vre-o două luni, în care vreme vor cerceta 
localitățile mai de seamă ale Franţei, 

Era un noroc la care nu maş îi putut gândi în 
nici un fel. Da, în programul vieței mele, intra 
negreşit şi cercetarea Franţei, însă pentru mai târ- 
ziu, pentru mult mai târziu, atunci când aş îi ter- 
minat școala şi aş fi făcut şi vre-o doi ani de 
ofiţerat în Algeria. Insă, ca să mă duc în Franţa 
încă din primul an, aceasta era un noroc negândit şi 
neaşteptat. 

Să zicem „cu atât mai bine” şi să ne pregătim 
de drum, Printre camarazii noştri erau mulți cari 
mai fuseseră în Franţa, ba chiar unii dintr'insii 


se şi născuseră acolo, ficeştia făceau acum pe gro- 


de N. BATZARIA 


zavii. Işi dedeau nişte aere, ca şi cum ne-ar H 
luat sub protecţia lor, ne spuneau că din ziua în 
care vom debarca în Franţa, ei vor binevoi (?!) să 
ne servească de călăuze, arătându-ne şi explicân- 
du-ne tot ce e de văzut şi de cercetat. 

Printre toţi camarazii aceştia lăudăroşi şi vorbă- 


"rett, cam din cale afară, acela pe al cărui cuvân 


puneam mai mult temeiu şi a cărui promisiune imi 
producea o deosebită bucurie, era bunul meu prie- 
ten şi coleg de clasă Georges Beral. După cum îl 
arăta şi numele, era Francez neaoş, născut într'un 
oras numit Grenoble şi care se găsea în regiunea 
munților Alpi, aproape de granița Franţei, cu Italia 
şi Elveţia. : 

„Te poitesc de pe acum, îmi spunea prietenuf 
meu, să stai cel puţin zece zile la părinţii mei, la 
Grenoble. Vei D primit cu toată bucuria şi sunt 
sigur că vei fi mulțumit şi tu în frumosul nostru 
oraş de munte, unde te vei răcori şi vei respira 
aerul cel mai curat şi mai sănătos”. 

Gândul că voiu sta la munte, că voiu bea ap 
de izvor şi că voiu avea parte de umbra şi ră? 
coarea pădurilor, ma bucurat poate mai mult, decât 
gândul că voiu vedea Franţa, Parisul şi toate co-: 
morile de frumuseți şi minunăţii ce neegreşit sunt 
pe acolo. 

In sfârşit, iată-ne îmbarcaţi pe un vapor carg 
este un vas de războiu. l-am numărat tunurile: 
avea douăsprezece dintre cari patru de o lungime 
destu! de respectabilă. Dacă le dă piraţilor mâna, 
să pofteaşcă să ne atace sau să-şi arate măcar 
vârful nasului, 

Şi vaporul a pornit. Intâiu încet, cu băgare de 
şeamă, ca să nu izbească şi să sfărâme sau scu- 
funde mulţimea de bărci, corăbii si vapcare mai 
mari ce umpleau portul Alger, Insă, după ce e 
eşit în largul mărei, şi-a sporit iuțeala şi odată 
cu aceasia ne-a adus şi răcoarea după care oftanr 
atâta. Par'că înviam din nou. Incepusem să mă 
simt mult mai uşor şi mai sprinten. Coace-te acum, 
Alger, în cuptorul tău încins, căci noi ne îndrep- 
iăm spre ţări cu munți înalţi, cu păduri umbroase, 
cu ape reci şi cu vânturi subţiri. 

Nu am de gând să scriu aci cu deamănuniul 
tot ce am văzut şi întâlnit în Marea Mediterană. 
care, precum se ştie, este așezată între Europa şi 
Africa, Nu pot să trec însă peste vizita ce am 
făcut-o uneia din cele mai vechi şi mai vestite 
cetăţi din lume şi de unde am plecat mai mân- 
dru de origina mea românească şi am dus cu mine 
impresiuni cari nu se vor şterge niciodată. Veţi 
vedea numai decât dece scriu cuvintele acestea, 


— —— - 


PAG, 12 


Intr'una din zile — mi se pare, a treia dela 
plecarea noastră dela Alger — suntem treziţi încă 
din zori. „Sculaţi-vă „căci veţi vedea ceva foarte 
interesant!” Aşa eram îndemnați să părăsim pa- 
tul în care ne simţiam aşa de bine. Ne-am sculat 
buimăciţi de somn şi ne-am dus pe puntea va- 
porului, mormăind nemulţumiţi. ...Dar, nu, nu le-am 
îi iertat niciodată, dacă ne-ar fi lăsat să dormim şi 
să nu avem parte de spectacolul măreț şi fără pe- 
reche ce se desfăşura înaintea ochilor. 

Ce vedem? Mii, zeci de mii de case aşezate 
unele peste altele in amfiteatru, pe mai multe dea- 
luri verzi, zâmbitoare, scăldate la poalele lor de 
apele mărei şi apărate par'că în fund de un munte 
înalt, foarte frumos, dar un munte care avea o 
particularitate ce nu o văzusem până atunci la nici 
un alt munte. Anume „din vârf ieşea mereu fum, 
par'că ar fi făcut cineva foc înlăuntrul lui. De jur- 
împrejurul vaporului nostru, bărci, corăbii, fel de 

1 de vapoare mult mai multe de câte văzusem 
vreodată la Alger. 

„Unde suntem aci?” l-am întrebat eu pe un ca- 
marad. 


— La Neapole, îmi răspunse aceasta, mai lămu- ` 


rindu-mă că muntele care fuma, nu erg altul decât 
vulcanul Vezuviu. Păcat, însă, că nu avem vreme 
să ne urcăm pe el, căci peste un ceas plecăm cu 
trenul la Roma. 

Mărturisesc că am uitat de Vezuviu și am tre- 
sărit de bucurie la vestea că mergem la Roma, la 
cetatea’ cea veşnică, la cetatea de unde se trage 
şi origina şi numele nostru de Români. 

Şi am plecat, fără să vizițăm Neapolul şi fără 
să ne urcăm pe Vezuviu. plecat cu trenul. 
Cu prilejul acesta vreu să mai spun ceva, dar par'că 
mi-e ruşine de mine însumi. Ştiţi că atunci tru 
prima oară mă suiam în tren? Nu-i vorbă, la Alger 
vedeam eu trenuri şi ştiam cum merg, însă de că- 
lătorit, nu călătorisem niciodată cu trenul. Deaceea, 


am avut emoţii pe cari le simţi, dar e greu să 


le exprimi. Pot zice însă că aceste emoţii mau fost 
nimic, comparate cu emoţiile ce încercam pe mă- 
sură ce ne apropiam de Roma. 

O întâmplare fericită făcuse ca în vagonul no- 
siru să se urce un Italian bătrân, despre care mai 
târziu am aflat că este un profesor ieşit la pensie. 
Italianul acesta a cărui figură simpatică era în- 
cadrată de o barbă albă ca zăpada şi bine în- 
grijită, începu să ne explice ce erau în vechime, 
în timpul Romanilor, localităţile pe unde treceam 
sau unde se oprea trenul şi cum le zice astăzi. 

Am citit destule lucrări de istorie şi am ascultat 
şi cursuri cu profesori foarte serioşi, dar în ani 
de studiu n'am profitat așa de mult ca în cele 
două, trei ore când am avut marele noroc să ascult 
lămuririle date la fața locului de bătrânul şi en- 
tusiastul profesor, italian. Eram numai urechi, Imi 


Gang ungeet EG LA SEA "oe SZ PT DR Tae ali n EE 


„DIMINEAȚA COPIILOR» 


deschisesem, ca să zic aşa, tot sufletul, toată inima 
şi toate cutiile şi cutiuțele minţii, ca să pătrundă, 
ca să se întipărească într'insele cât mai adânc, cu- 
noştinţele despre lumea cea veche si dispărută a 
falnicilor noştri strămoşi. 

lar când în gara de la Roma ne-am dat jos 
din tren, eram aşa de puternic mişcat, încât tre- 
muram ca apucat de cine ştie ce îriguri. Dela gară 
o luăm în corpore pe jos, ca să vizităm mai în- 
tâiu Forul şi Capitolul. Străzile Romei nu erau 
cine ştie ce curate şi îngrijite. Şi nici drepte nu 
erau. In tot cazul erau mai întortochiate şi mai 
înguste decât străzile din partea europeană a Oe 
raşului Alger. 

Cine lua însă în seamă amănuntul acesta? La 
Roma veneam ca la un loc sfinţit, ca la o bi- 
serică. Şi nu Roma de astăzi era aceea care ns 
interesa, ci Roma din vremurile de glorie ale Rọ- 
manilor, Roma care a învins şi cucerit toată lumea 
veche, Roma lui Cesar şi Traian. 

Şi cum mergeam pe străzi, fără să ne ferim de 
soarele care ardea tot aşa de puternic ca şi la 
Alger, deodată vedem o coloană înaltă, foarte în- 
naltă şi sculptată toată de jur împrejur şi de sus 
până jos cu tot felul de figuri. l 

„E coloana lui Traian”, ne lămuri profesorul no- 
stru adăugând: toate sculpturile acestea sunt soeng 


din războaiele pe cari le-a purtat împăratul Traian ` 


cu viteazul popor al Dacilor”, ' 

— Si din amestecul Romanilor cu Dacii am eşit 
noi Românii, am zis eu, nu atât ca să fac pe in- 
văţatul, cât mai ales ca să arăt că noi Românii 
ne scoborim din două din cele mai viteze popoare 
ce au fost pe lume. 

— Aşa este, imi întări vorba profesorul 

Mi-a părut numai rău că nu ne-a lăsat să stăm 
mai mult să admirăm coloana lui Traian şi să ne 
uităm pe îndelete la sculpturile de pe dânsa. 

— Haideţi, ne îndemnă profesorul, căci ne aş- 
teaptă. ceva şi mai frumos. 

mai mers vreo două minute, când s'a deschis 
deodată înaintea noastră o piaţă foarte mare, însă Q 
piaţă cum nu mai este alta pe toată faţa pământului, 
Nu erau într'însa prăvălii sau ceva case moderne, 
ci numai ruine, dar cele mai măreţe, cele mai pre- 
Doase ruine. 

„Suntem în For, în vechiul For roman”, ne lămuri 
profesorul nostru. „La dreapta noastră, colo sus este 
Capitoliul cu Stânca Tarpeia. Dealul din faţă este 
muntele Palatin. Aicea jos este Forul propriu zis, 
unde se strângea Senatul roman, unde intrau ia 
triumf generalii biruitori. 


——— ee | 
— Lumină, soare şi aer curat, iată ce ne trebuia, 
* x% 


— Pildele rele strică chiar obiceiurile bung 


(Va urma) . 
i 


Ek A 2 nori 
M55534 $ 


i Pal 
CO RD a L a 


TE Deg Copa E ti aie i dap ri tente br e ac 
pd: PE u, 3 H ` = ON KS Sg az, + x t $ 


Í `w 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 73 


Hercule şi Atlas 


Cred că oan auzit până acum despre cele trei 
mere de aur, după care fusese trimis Hercule de 
către vărul său, Regele cel rău. Nu-i vorbă, erau 
ele mere cu totul şi cu totul de aur curat, care 
preţuia multe parale, dar, să vă spun drept, eu 
una nu prea cred să fi meritat toată osteneala şi 
primejdiile prin care a trecut Hercule până să a- 
jungă la ele. De, dacă ar fi fost colo, trei mere 
mari, rumene şi gustoase, mai zic şi eu, dar aşa, 
să vezi cogeamite voinic cu spatele larg de-ar fi 
putut trece o căruţă cu boi peste el, umblând prim 
lume înarmat cu o bâtă făcută dintr'un trunchiu 
de stejar, umblând, după cum v'am spus, doar după 
trei mere de aur. Dar, ce era să facă Bietul voi- 
nic? II trimisese Regele şi soarta lui era să asculte 
după cum îl mai ascultase şi în alte rânduri. 

Vorba e că nici merele nu erau te miri ce mere, 
ci erau mere păzite de un balaur cu şapte capete. 
Dar, nu de asemenea lucru îi era voinicului nostru, 
el era mai mult îngrijat că nu ştia drumul pe care 
să apuce ca să ajungă la ele. Š 

După multe rătăciri, norocul îi scoase în cale 
trei zâne, cari după ce-l ospătară cu struguri şi-l 
încununară cu flori, îi arătară drumul cel mai scurt. 
Drept mulţumire ei le povesti unele din isprăvile 
lui de până atunci: cum ucisese încă pe când era 
în leagăn, doi şerpi grozavi, cum curăţase un grajd 
făcând să treacă prin el albia unui fluviu, cum 
fugărise un ied timp de '12 luni, fără să se oprească 
nici-o clipă, şi-l prinsese pe urmă, viu. 

După ce se odihni bine, porni mai departe, şi 
numai după foarte multe păţanii, ajunse pe o in- 
sulă, în pământul căreia erau înfipte picioarele unui 
uriaș. Dar ce uriaş, Doamne, Doamne, sunt sigură 
că mati mai auzit până acum de un astfel de 
uriaş. Ajungea cu capul în nouri şi sprijinea cerul 
pe umeri şi se vede treaba că stătea cam de mult 
aşa, cu cerul în cap, de vreme ce în jurul gleznelor 
lui crescuseră păduri de brazi. 


Tocmai în momentul când Hercule se apropiase . 


de el, un nour îi ascundea faţa. Dar, când nourul 
trecu, uriaşul îl zări pe Hercule. 

— Bun venit la noi, voinice! Dar, cine eşti şi 
ce vânt te aduce? y 

— Bine te-am găsit, răspunse Hercule, sunt Her- 
cule şi caut grădina Esperidelor, unde mi s'a spus 
că voiu găsi cele trei mere de aur, după care am 
fost trimis. i 

— O, ho, ho! Dar grozav mai eşti d-ta! Eu 
sunt Atlas, cel mai mare uriaş din lume şi razem 
cerul pe grumazul meu; fără mine, war cădea cerul 
în cap. 

— Asta văd şi eu, dar vorba e, mă poti d-ta 
îndrepta spre grădina Esperidelora ~ 


Ah Ale tee aach MA AA Da, X ww hu aaa aG 3 3 


— Cum de nu, dar vezi, singura fiinţă in stare 
să se bată cu balaurul şi să culeagă merele sunt eu, 
şi dacă var fi trebuşoara.asta a mea de-a ţine 
cerul pe umeri, din doi paşi aşi trece marea si 
ți-aşi aduce merele. 

— Dar, întrebă Hercule, nai putea să sprijini 
cerul de unul din munţii cei de colo? 


CA 
Kate 


— Aşi, de unde, nu vezi că sunt doar niste 
muşuroaie? Dar, dacă te sui d-ta pe unul din ele, 
voinic cum te văd, poate vei fi în stare să mă in- 
locuieşti până-ți voiu aduce merele. 

După ce. Atlas îi mai spuse că cerul nu este 
atât de greu cum s'ar părea şi că nu va zăbovi 
mult după mere, Hercule primi să-l înlocuiască. 

Atlas se îndreptă din mijloc şi lunecă cerul pe 
umerii lui Hercule, iar el, scoțând încetişor câte 
un picior din mijlocul pădurei ce crescuse peste 
ele, se întinse de-i trosniră oasele, chiui de se cu- 
tremură lumea si o luă la picior. 

Tocmai când Hercule începu să simţă mai tare 
greutatea cerului şi dogoreala soarelui, uriaşul At- 
las se întorcea cu cele trei mere. Dar, când acesta 
din urmă îi zări faţa înfierbântată şi vinele um- 
flate, isi aminti de greutatea cerului şi trebuşoara 
asta, cum spusese el, nu i se mai păru atât de 
plăcută: 

— Imi pare rău de tine, spuse el atunci lui 
Hercule, dar văd că e mai bine să umbli. decât 


Di 


ma E ETET E E E 


© PAG. T 


să stai teapán veacuri de-arândul. Şi la urma ur- 
mei, de ce n'aşi duce eu Regelui merele de aur? 
“Tu rămâi aici şi-o să vorbească istoria de tine, 
şi-or să se minuneze copiii, când li se va povesti 


'Cai ţinut cerul pe umeri. 


H 


— Cum, ai de gând să mă tragi pe sfoară şi 
să mă laşi de veci, cu cerul în cap? Dar mă dor 
umerii şi mă arde soarele şi cum mă mise puţin, 
cad. stelele, răspunse Hercule. Dar, la urma ur» 
mei, dacă tu crezi că e bine şi drept să faci aşa, 
apoi, cel” puţin, ia-mi un moment cerul din spate, 


` DIMINEAȚA COPIILOR” 


umăr, să nu mă mai roadă capătul cerului. 
Atlas, fără să se gândească mult, puse merele 

jos şi apucă cerul. Hercule bucuros că scăpase nu 

mai cu spaima, ridică merele şi-o luă la picior, 


nu însă fără a-i fi strigat lui Atlas: 


vestea ta. 


să-mi pot face din blană asta o pernitä pentru 
ID E ———=—=3 


Deslegătorii jocurilor cu premii din No. 52 


Au deslegat cele trei probleme 
următorii din: 


CAPITALA: Iliescu N, D: Dobre P. 
Dumitru; A. Blumenthal; Eduard Hen- 
nə; Ionesu G. Constantin; Stoica C. 
Lucia; Yvonne G. Demetriad; Teodores- 
cu G.; Botoş I. Niculae; Botoş I. Cor- 
nelia; Lucia D Brătianu; M. Luca; G. 
Iosifescu; Pavelescu Lucian; Lazarovici 
L. Sandu; Petresu I. Gheorghe; Vir- 


gilia Fallkeniluck; C. G. Hiera: Bă- - 


cescu Gheorghe; Malvine Lazarovici; 
Marcus Ignatz; Sai Ion; Stamatopol 
Nicu; Victor Constantinidi; Alice V. 

rumbaru; Adela Constantinesu ;C. Do- 
„neaud; Petre P. Manolache; D. Dumi- 
itresu; Farca Mircea; Safir Alexan- 
dru; Emil G. Nichifor; Marg Ivanovici, 
'Buoveanu Paulina şi Iulia; Clara Lei- 
bovici; Loria Maior Cristea; Sanda şi 
Mot; Malvina Rihter; Rense Siber; Ri» 
ca M. Săvulescu; Vâlcescu Elisabeta; 
Nineta Goldman; Botoş I, Octavian; 
Simion M. Eugeniu; Gică C. Tâmpla 
ira; Tudor C. Gheorghe şi Tudor C. 
Florin; Corin E. Grossu; Vasile Mor- 


lova; Inccenţiu Rabaţchi; Hauller A, . 


“Tudor; Zamboth Charlotte; Musculea- 
nu G. Gheorghe; Dumitrescu G. Şte- 
(fanta; Florea R. F. Carcaleţeanu C. 
iConst.; G. V. Roiu; Ecaterina Mano- 
Jesu: Andreescu Iosif; Zissman Jac 
ques; Gheorghe Dumitrescu; Mosco- 
mici Stina; Victor Georgescu; Aurelia 
Coca Botea; Nicolae Niculescu; Ionel 
Veinştein; Scorţescu Stelian; Auret 
Marin; Eugen G. Weber; Hornştein 
Carol ;Mărgăritescu Milan si Mărgă- 
ritescu Andrei; Radu I. Gârlişteanu; 
A. şi S. Căţulescu; Simionescu L 
Const.; Ionescu I. Aurel; Mircea Ko- 
kinos; Părcălăbescu Nelly şi Aurel; 
Niculae Dumitrescu; Valter A. Carol; 
Sandu Rosenthal; Dumitrescu Natalie; 
Blasbalg M. Beno; Fred Weiss, Grau 
Matei; Georgeta .Nicolau; Arion 
Gheorghe; Nicolescu L. Nicolae; Floa- 
rea Basiliu; Tárcomnicul St. Victor; 
Const, şi Eugenia Godeanu; Iliescu N. 
Dies: E. Roman; Peligrad I. Ilie; 


Peligrad Romulus; Alexandru Petres- 


dë, —.— — ro DP: 


cu: Domide Maria Letiţia; Qăinaru 
Teodora; B. Willée; ancoff C. Jon; 
Ionescu Mira Z Grigore; Vateria Con- 
stantinescu; C. Dumitru; Florica Mi- 
hăilescu; Ileana Zissu; Angela Livada; 
Tanţi Niculescu; Sami Herşcovici; Pui- 
ca Dumitrescu; Tică Demetriade; Mol- 
doveanu Ofelia; Ghiţă Vasile; Sanda 
SCH Edgar Einhorn; Georgescu D. 
avel, : 
IN PROVINCIE * 
ARAD: Goldiş Etgen. 
BACAU: Munteanu N. Constantin; 


Mazilu SNE, 

BRAŞOV: Elena Ciurea; Ioan St. 
Ioan; Gheorghe Ledvinka! Ioan Rură- 
roiu; Candid Muşlea; Jenny Ionescu; 
Florica Rurăroiu, 

BUZAU: Nicolae T, Mironescu; Ro- 
Slam R, Elena; Mia N. Cruţescu; Io- 
nescu St, Pompiliu; Ştefănescu C. Con- 
stantin; Cos Precupescu; Dan T. 
Nicu; Solomon Isac; Mişu Sima; Alex. 
Predescu; Marieta Schwartz; Balinca 
N. Gheorghe; Mateescu Titus; Pâslaru 
A. Pompiliu; Manole D. G.; Nicolescu 
E. Ştefan, 

BALȚI: S. Breiman; Cosma Niculae, 

BREAZA DE SUS (PRAHOVA): C. 
N. Càtescu. 

BRAILA: Remus "Tool: Dima L 
Ioan; Teodor Costăchescu; Lili $t, Sta- 
mate; Agăr I, Simion; Nicolae si Io- 
nel P, Măniţa; Paul Somer. 

BARLAD: L, lancovici; Chiriaeeseu 


BUCECEA: Sämi Bercovici. 
BOTOŞANI: Miron Alterescu; Alex. 
Kindler; Const. S. Urmä; Zilberştein 
M, Iancu; Mendel Drime; Jacques Ac- 
šel; Răduslăvescu Alexandru. 
CERNAUŢI: Milan Şeşan. 
CRAIOVA: Eugen Hiinci; Zimel So- 
lomon; Marioara Romaniţoiu; Rădu- 
lescu Victor; Gewiitz Iosef; Saul S. 
Mandler; Jean Popescu; Băbeanu T. 
Paul; Ştefănescu I. Radu; Dobrin I. 
Florea; Păunescu A. Dumitru; Şte- 
fănescu I. Mihai; Florian St. Radu; 
Brioescu V. Gheorghe; Florian St. Şer- 
ban; Diaconescu L loan; Nicu Ç, Ste 


— Rămâi cu bine şi De cerul uşor! Nu voiu 
uita niciodată, nici binele ce mi-ai făcut, dar nici 
renghiul pe care era să mi-l joci. Voiu povesti 
tuturor păţania mea şi tu vei fi acela care vei 
rămâne în istorie, iar copiii se vor minuna de po= 


Elisabeta T. 


fănescu; Iliescu L. Ioan; Șerbănescu 
Florin; Chirescu D. Aurel; Dianu I. 
Traian; Vasilescu D. Ioan; Mihăilă Ni- 
colae; Petrescu H. Const; Dimovicew 
nu Jeana; Rădulescu D. Mircea; Ili- 
escu Toma; Scarlat Mărculescu; Peia 
I. Jean; Olteanu S "Traian: Diacones= 
cü P. Paul; Brădişteanu P. Paul; Ră= 
dulescu Cleopatra; Titi Demetrescu; 
Mihăilă D: Constantin: Grigore I. Co- 


râciu; 

CONSTANȚA: Cleopatra Constanti- 
nescu; Eugenia Roşeuileţ; Margareta 
Constantinescu; Nae N. Alexandrescu; 
Râpeanu R. Ioan; Dumitru M. Eftimiu; 
Pascal Constantinescu; Blancha Con» 
stantinescu; Mina Constantinescu; 
Zamfira I. Stănescu; Magdalena Bot- 
tea; Şoşoiu Dumitru; Adela I. Gheor- 
ghe; Prodan I. Nicolas; Dinu Alimă- 
nişteanu; Toth Bébé; Mitică D. Pascu; 


Pepsi G. Const. 
HIŞINAU: Teodor Stelian; Mircea 
E. Russ; Florica Gr. Rădulescu. 
CALARAŞI (IALOMIȚA): Nicu V. 
Georgescu; Rânetescu D, Alexandru. 
CAMPULUNG (MUSCEL): Didi Spă 


tărel; 

CAMPULUNG (BUCOVINA): Do- 
roftel Florin, 

CLUJ: Ovidiu Magda; i 7 Sel- 
ma; Doina Tofan; Elvira canu; 
Scarlat V. Dumitru; 

CORABIA: Dorina Lychiardopol;. 

DELENI: (MEHEDINŢI): Botescu 


St. Dumitru, 
FIERBINŢI (ILFOV): Traian Pe- 
trescu, 


GALAŢI: Negulescu I. Stefan; Sa- 
bine Buiculescu; Eugenia Mihăilescu; 
Pascu D. Joan: Ecaterina Pleşoianu; 
Teodor Pantazi; Livada D. Haralam- 
bie; Alexandru loan; Isac Bercovici; 
D. Schwartzmarder; Constantinescu I0- 
nel; ET es Ioan; loan Alexandres- 
cu; Rorica Ionescu; Savine I. Constan- 
tin; Dumitriu Gheorghe; Cazanoschi 
Marghioala; Petrescu I. D.; Şapira 
I. Iacob; Palade I. Panait; Ionescu 
Stefan; Seoma Han: Vasile Alexan- 
dru; Nicolae Alexandru; Ţiculescu D. 


PP DR 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Dumitru; Şchwartzlan Beniamin; Ni- 
colae D. Const.; Nicolai D. Nicoiai, 

GIURGIU: Constantin Nicolau; Pe- 
frescu I. Marin, 

HARLAU: D. T. Vlangu, 

IAŞI: Mihăilescu Dette: Vitzu V. N, 
Dumitru; Nicolae Andreescu;  Zigit 
Grünberg; Iancu H. David; Vitzu Con- 
stantin; Lazăr Wasserman; Rodica şi 
Titel Mitru; B. Eisenhăndler, 

MOINEŞTI: I; Frischofi, 


OLTENIŢA: Lenuţa Niculescu; Eu- 
niu N. Constantinescu; G: N, Enciu- 


ODOBEŞTI: Sidirose Goldsfarb. 

ORADEA MARE: Alfred Negulescu; 
Gorgan Remus; Coriolan şi Emil Co- 
rolu; Victor Russu; Szabo Cornel. 

PITEŞTI: Jean Berson; Bălăica Ze» 


movie. ` 

PLOEŞTI: Enache C. Ilie; Filofteia 
Şocariciu; Gh. Săvulescu; Gherasim F 
Nicolau; Ana Stoicescu; Ionel V. Io» 
ñescu; M. Cristescu; Ghincuis Baba; 
Pomescu V. Mihail; Pomescu V. Iuliu; 
Alexandru Alexandrescu , 


Daslegările jocurilor din No. 52, 53 şi 54 


No. 52 
$ Probismă grea 


| Sa 
Casa 


EEN 


'încurcătură ` 


jagalului à 
“Cuvinte în patrat 


I R 
RA 
AM 
NA 


' În loc de Iran se poate puhe Bran şi în loc 


de nara se poate pune nări. 


No. 53 
Desen greşit 


În anul 1900, luna Februarie a avut 


| Copilul nu se învârteşte niciodată în jurul pa-- 


PIATRA. =N.: Solomon Mili, 

PREAJBA (TG.-JIU): L N, Väl 
ceanu. 

PALAS (CONSTANȚA): Vasiliu A, 
Gheorghe; Vâja Ion; Teodorescu G. 
Meluş; Teodorescu G. Florica. 

R„VALCEA: Coca I. Toma; Nico: 
lae Florinceanu; Simionescu Stelian; 
Râmniceanu Constanţa; Stefan Bidi- 
râşcu; Scrieciu I. Ilie; Mircea, Virgi- 
nia, Angelica şi Viorica Arghiropol; 
Nicu Novac; Miticä Bădoi; Dumitru 
Gr, Burucea; Dumitru D. Haralambia- 
de; Mihăilescu N. Niculae; Opran C. 
Grigore; Andrei L Novac; Gheorghe şi 
Lucreția Georgescu, 

R„SARAT: Ratfila Segal; Siţa Schif- 
man; Neculae G, Mihăescu; Dem. ñ. 
Toma; Clufa B. Nicolae; V. D. Leul; 
Şifiman Leon; Gigi N. Protopopescu; 
Alice Nauiwmescu, 

ROMAN: Dan Florescu; Constantin 
Vasiliu; Agarici I. Gh.; Popescu L. 
Hurelian; Marta şi Dorel Neulicht. 

SOROCA: Mioara Pinetta; Pinetta 
Mărgărit, 


PAG. 13 


SLATINA: Constantinescu C. Sanga, 


SIGHIŞOARA: Tiberiu Dan, 
T„MBAGURELE: Andreescu G. Ane 
drei; Ivănescu E. Tudor, 4 
TEMIŞOARA: Mircea David, 
TRG.-JIU: Ileana şi Ticuţă Pleşo+ 
ianu; Ştefulescu DL: Gorică Máreotti; 
Gicu Pană; Sterescu Stelian. 
T„SEVERIN: Const. D. Negreanu 
TECUCI: Aurel Şleghel. 
TRG.„FRUMOS : Lazarovici Saml; 
Copolovici Otilia, 


TRG„OCNA: Rosenberg A 

VASLUI: Herşcu Bercu; asberg 

Iosef, ¿Say 
KE RI 


Din cauza numărului prea mare oi 
concurenţilor, numele cititorilor cari at 
deslegat câte două şi un joc, se va 
publica în numărul viitor. al revistei; 


Tot în numărul viitor vom publica 
numele norocoşilor câştigători a oe- 
lor zece premii acordate prin tragere 
la sorți, precum şi premiile ce au 
câştigat. 


Curiositate matematică 


Răspuns: Broasca ese în 17 zile din cauză că în 
8 şaisprezecea zi mai are 4 metri până la suprafață 
şi în a şaptesprezecea zi făcând încă o săritură 


| impărţeală grea 


de 4 metri este la suprafaţă. 


I 


No, 54 


Saltui broscuţelor 


Incepând de sus în jos, vom da fiecărei broscuţe 
câte un nume: Jean, Marioara, Aurel, Lenuţa, ilie, 
Marcela, Petrică, Viorica. Aceasta pentru a nu ne 


încurca. 


Aurel, care ocupă locul al doilea pe rândul al 
treilea de pahare, vă sări pe locul al doilea din 


rândul al şeaptelea. Petrică va sări de pe locul al 
patrulea rândul al 
rândul al patrulea. 


äere pe locul al patrulea 
n sfârşit, Lenuţa, va sări de 


pe locul al optulea rândul al patrulea, pe care-l 
ocupa înainte, pe locul al optulea rândul al doilea. 


numai 28 


Lociirile se numără dela stânga spte dfoapta, iar 
rândutile, de sus în jos, 


PIE POR ED de ar, E pu AP degt 


Viinează în vas. 16. 


PAG. 16 


> 


er tom pape 


Eplgrama nerimată rene 
Ori cărui cititor 

De-ai citit revista, nu o arunca, 

CL o dărueşte la o rud'a ta, 

Sau la vre-un prieten, s'o vadă şi el: 

Lui îi faci un bine, revistei la fel. 


—— 


Car-t-of 


Desenul misterios 
Vedem pe „Domnul Haplea”. 


Şaradă 


De vorbă cu cititorii 


Gal, A..Racău. — „Dorinţele Irlandezilor”. Nu e de 
ajuns să spui că ai tradus-o din limba franceză, ci tre- 
due să mai arăţi şi cartea sau revista din care ai tra- 
dus-o, precum si numele autorului. 

R. S.-Loco.—Dece ţii asa de mult să știi cine e Moş 
Nae care face versurile cu Haplea ? Este de ajuns că 
i place aşa cum scrie el. Vom căuta. pe câte cu pu- 
jinţă, să dăm și bucăţi istorice, cu toate că nu trevue 
zontundată o revistă cu un manual de școală. 

NL Stol.-..oco, - Regretăm că nu putem face și o re- 
pistă filatelică (nu „timbrologică” cum zici d-ta), întâi 
pentru că nu ne pricepem şi, al doilea, pentru că sco- 
pul urmărit de revista noastră este mult mai 'nalt de 
tât o simplă distracţie. Fireşte că „Regele Râului de 
Aur“ este o traducere si noi am spus-o dela început. 


Un dar 


Am s'o rog pe mama-mare, 
Ca să-mi facă ea un dar. 
Dacă vrea ca să mă bucur, 
Doar un pacheţel. „„Suchard”, 


Numai 1 leu 


| e 


EI = costă Catalogul No. 2 de 
7) S] f B mărci poştale pentru colecţii la 


LIBRĂRIA SPANNER 
Bucureşti, str. Piaţa Amzii 15 


KT e 
LIES 


CES 


I A apărut: j 
Prejul-curent No, 1, de märoi postale 
pentru colectiuni, al casei 


H BIRNER 


Bucureşti, Calea Victoriei 128 
Si se trimite gratis la cerere. 


Tăiaţi şi păstraţi cu îngrijire acest cupon. 
„DIMINEAŢA COPIILOR“ | 


CUPON No. 3 


DE PREMII 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


J dactiei 
MILAN 

C. I M.-Plemija.— Cu regret, dar „Ţara mea“ e slabă, 
A o publica inseamnă a-ţi face un prost serviciu, nu a 
te încu'aja. 

B. P. N.-Loco. — „Ceasornicul scamatorului” nu e o 
bucată onginală si nici nu ne spui de unde ai luat-o, 
De aceea, nu o putem publica. 

J. T -Loco — „Ninge... ninge...“, are versuri neobișnui$ 
de lungi si este într'o formă nepolrivită pentru copii. 
Ar. Dum.—Ai scris cu creionul si n'am putut citi. 

G V. N. jud Vlaşca.— Nu ne-ai spus de unde ai luat 
fabula trimisă. De aceea no putem publica. 

Al. V. Fal.-Brăila.— Tot ce ne-ai tr.mes e copiat din 
alte reviste sau cărţi. 

Col. Dar.-Loco. — Ne trimiţi bucăţi traduse fără să 
spui de unde le-ai tradus, 

El. Drog.- Arad.—Iţi vom publica o glumă. 

S. N. 1.-Loco.— Nu obişnuim să publicăm bucăţi luate 
din cărţile de şcoală. “ 

V. At. Gh.-Loco. — Modul cum ai tradus anecdota a= 
rată că eşti prea mic, 

Gh. I. N.-Loco.—Bucata d-tale „O minune“, are dese 
crieri inutile. s 

Stif. D. Bel.-Brăila. — Citeşte bucata „Deşteptul de 
na ur din No. 19 al revistei şi vei vedea că este poe- 
zia d-tale. 

Ac. M.-Bacău. — Bucata d-tale cu ghetele nefăeute 
este foarte cunoscută. 

Ad. Rob -Galaţi — „Ionel şi Dorel“, regretăm, dar nu 
merge. Zici că cere toată ziua parale ca un purcel*, 
De când purceii cer parale ? Şi carı colegi de-ai d-tae 
au publicat așa de multe poezii n revista noastră ? 

M. A. A.-Loco—lIn genul povestei d-tale cu Ramură 
Impărat“ s'au publicat așa de multe, că cititorilor nu 
le mai plac. 

M. Finchel -Loco. — Ce te-ai apucat să copiezi poezii 
făcute de alţii si să le semnezi ? 

AZ „Plaira N.—Eşti prea mic ca să poţi face poezii 
reuşite. 

Tud. I.-Loco.— Aceeaşi observaţie ca mai sus. 

Mar. Ber.-laşi (nu Iaşși, cum scrii d-ta). — Slabă şi 
poezia despre „larnă* si „Ghicitoarea + 

T. W.-Câmpina.—„Două convorbiri“ lasă de dorit ca 
traducere. Fereşte-te de a începe frazele cu ale epua 
personale, de cari nu e nevoe în limba română. 

Sel. Nic.-Arad. — Poeziile d-tale nu sunt pentru o re= 
vistă de copii, însă arată că ai talent, Munceşte înainte 
şi nu te grăbi să ceri publicarea lor. 

A. Şerb.-Bârlad.—„larna* e o poezie bunicică şi de 
vedește talent, dar nu e pentru copi. ° 

Al. Pop.-Loco. — „Dormi, copile” este destul de dră- 
guţă, dar am publicat aşa de multe în genul acesta, 
pură protestează cititorii. Incearcă înainte cu alte su- 

iecte. 

M. Blum.-Loco—Fabulele lui „La Fontaine” sunt în 
versuri, iar d-ta traduci în proză. In afară de aceasta, 
traducerile d-tale sunt pline de franţuzisme. 

Cr. M. 1.-Loco. — „Dor de primăvară”. Zici de-ai trăi 
până la primăvară. Suntem siguri că vei trăi încă foarte 
multe primăveri. „Jocul nesocotit” are o introducere 
prea lungă. 

Mar. Nic -Loco— „Vrăjitoarea”. Se vede că eşti încă 
mică. Mai târziu vei scrie bucăţi publ'cabile. 


Atelierele „ADEVERUL“ S, A. 


I ENK ` ep A ZE 
ab ~ S W] E e 


iIMINE A TA 
ilai LE 
CN Ad E 
NO. 3 SR 
5 S REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 

| DinEcron; N. BATZARIA 


—— r f AEN 


MICUL STEGAF - PRETUL 4 LEI 


lk mari premii oferite de către IA ` 


Anuntäm cu CR pe iubiții noștri abo- 
nat și cititori că revista noastră oferă o 
nouă serie de mari şi importante pre- 
mii, a căror tragere va avea loc înainte de 
vacanța cea mare. 

Incepând cu No. 53 al „Dimineţei Copiilor”, 
cititorii găsesc la ultima pagină a revistei 
câte un cupon de premii numerotat. Vor 
fi în total 16 cupoane pe cari cititorii le vor 
strânge cu îngrijire si apoi le vor expedia 
administraţiei noastre și vor primi în schimb 
câte 5 bonuri speciale pentru participare 
la tragere. | 


 Abonatiivor primi bonurile speciale pentru 
participare la tragerea premiilor chiar atunci 
când achită abonamentul sau reinoesc abo- 
namentele vechi cari expiră—şi anume: 


i 

Pentru un abonament pe tim. ` 
vor primi 15 bonuri speciale. 

Pentru un abonament pe timp o, anl 
vor primi 10 bonuri speciale. O 

Aşa fiind, abonaţii nu vor mai trebui să 
strângă cupoanele cari se vor găsi la ultima 
pagină a revistei. 

Amintim că prețul abonamentului este: pe 
timp de un an (52 numere) Lei 150; pe timp 
de 6 luni (26 numere) lei 80. 

Abonaţilor în curs le vom expedia la timp 
bonurile la cari au dreptul. 


Abonații mai primesc gratuit, chiar când 
se abonează, câte o scoarță legată în pânză 
cu o frumoasă copertă în culori în care vor 
putea păstra toate revistele anului întâi 
adică dela No. 1-—52, | 


Iată şi lista marilor premii: 


ds Un premiu în numetar de 


2.— n ” ” ” n » 2000. 
3 n ” ” ” ew d j. 
d » D 500 


UI » nm nm ° 
5.—Un costum de haine marinat, după măsură, 
dela magazinul „Carmen-Sylva”, str. Lipscani No. 68. 
6.—uUna frumoasă rochiță, după măsură, de la 
«iagazinul „Ruleta” piaţa Sft. Gheorghe. 

7.—UN PIGMIFON cu trei plăci (şase cântece) 
cel mai mic gramofon pentru copii. 

8.—UN CINEMATOGRAF cu trei filme. 

9.—UNA GARNITURA cu unelte de traforaj. — 
Toate acestei 3 premii sunt furnizate de casa ,O- 
deon”, Calea Victoriei 79. Bucureşti. 

10—17.— OPT PREMII, pentru 8 câştigători, 
constând fiecare din câte o colecție complectă No. 
1—52 (Anul 1) „Dimineața Copiilor” legată în 
pânză cu o frumoasă copertă în culori. 

18.—UNA MAPA imitație piele, pentru purtat cărți. 

19.—UNA CUTIE AQUARELE 12 tuburi şi o 
pensulă. 

20.-—UNA MAPA de birou, imitație piele, format 
mic fantesie. Toate aceste trei premii sunt furni- 
zate de către cunoscuta librărie A. Stănciulescu, 
B-dul Elisabeta, 5. 

21—22—23.—TREI PREMII constând fiecare în 
câte patru intrări gratuite, pentru 2 persoane, la 4 
programe diferite, la cinematografele din capitală 
sau provincie, 

_24—21—PAIRU PREMII constând fiecare în 


câte trel intrări gratuite la trei programe diferite — 2 
persoane = la cinematografele din Capitală sau 
provincie, 

28—32,—CINCI PREMII constând fiecare în câte 
2 intrări gratuite, 2 persoane, la două programe di- 
ferite, la cinematografele din Capitală sau provincie, 

33-—42,— ZECE PREMII, fiecare premiu con- 
stând în câte un asortiment de: 

1) Una sticlă originală cu excelenta apă de co- 
lonie parfumată „Botot-Paris”, conţinând ta kor, 

2) Ună sticlă apă de gură „Botot”, Paris. 

8) Una cutie praf de dinţi specială pentru copii, 

Aceste premii sunt furnizate de către copcesionarul 
casei „Botot” din Paris, d-l B. Lax, str. Otete- 
lişanu, 7. 

43—45.-—TREI PREMII, 3 joturi Stroja, ptimela 
jocuri româneşti; distracţia cea mai plăcută pentru 
mic şi mare; 

Fiecare joc este compus dinti'o cutie frumoasă cu 
101 piese cari constitue 6 jocuri diferite. Aceste jo- 
curi sunt furnizate de către , Cultura Naţională” 
Bucureşti, Str. Paris No. 1. 

46—50.—CINCI PREMII constând fiecare din câte 
o colecţie de 4 volume scrieri alese pentru tineret. 

51—55.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de un an la „Di- 
mineaţa Copiilor”, 

56-—60.—CINCI PREMII constând fiecare din 
câte un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
«Dimineala Copiilos , 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Ç NN d Bag = 
iMi R COBBLER 
DiMiIiNERT ii 
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI, — STRADA SĂRINDAR 9—11 BUCUREȘTI — TELEFON gier 


ABONAMENTE: UN AN 150 LEI 
ŞASE LUNI 80 „ 
. 8 MARTIE 1925 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRĂINATATE DUBLU 
Manuscrisele nepublicate na ge înapolază 


Dorinţă meîngăduită 


` Voinicel, cu păr bălaiu, cu nişte ochi albaştri 
şi dulci la privire, Gicuţă intrase de câteva zile 
în clasa a patra. Deşi sărac, totuşi, prin ţinuta şi 
silinţa lui, se deosebi curând de ceilalţi conşcolari 
şi atrase iute luarea aminte a noului institutor. 

Fu deci numit monitor al clasei. 

Dar... ce greu e să fie cineva monitor peste o 
ceată de ştrengari! Căci se nimeriseră a îi adu- 
nati în clasa aceea, foarte mulţi copii cari hoină- 
riau cu ochii şi cu gândurile, după muştele depe 
pereţi în timpul lecţiilor; iar la recreaţii, când îi 
sosia rândul lui Gicuţă să intre în slujba sa de 
monitor, numai el ştia câte avea de îndurat de pe 
urma sburdălniciilor lor. 

Pe mulţi îi răbda, îi ierta şi-i făcea scăpaţi la 
intrarea institutorului în clasă. Unul singur nu-i 
intrase însă la inimă: Jean, Jean Enăchescu, fiul 
unui fabricant bogat. Era cel mai îngâmfat copil, 
cel mai răutăcios şi în acelaș timp şi cel mai pu- 
țin iubitor de carte. 

ntr'o dimineață mohorită şi ploioasă, Gicuţă se 
deşteptă din somn mai de vreme, pela ora şase. 
li rămăsese lecţia la Ştiinţele-naturale neînvăţată 
şi nu-şi scrisese nici tema la gramatică.. Cu coatele 
pe masă şi cu obrajii între palme, el citia de zor din 
cartea ce-i şedea deschisă înnaintea ochilor. Fie 
din pricina ploaiei de afară, fie din pricina scu- 
latului prea timpuriu, de la un loc, privirea lui 
se pironi pe un cuvânt şi nu mai avu tăria să 
călătorească mai departe, pe de-asupra literelor; iat 
gândul, fireşte, şi el îşi schimbă calea... 

„Grea e şi învăţătura de carte!”, îşi zise Gicuţă, 
după ce făcu zadarnic vre-o două-trei sforţări ca 
să-şi adune mintea la lecţie. „Cu câtă trudă îmi 
câştig eu notele mele cele bune! Şi ce lesne îşi 
capătă împlinirea plăcerilor un Jean Enăchescu, de 
pildă! Dece nu sunt şi bogat ca dânsul, doamne?...” 

Deodată uşa se dădu la o parte şi lăsă să apară 


de Teodor Castrigóana 


In prag o bătrână, care, după chip si straie, nu gg 
tea să fie decât o vrăjitoare ca acelea despre carg 
se pomeneşte numai în basme, 

Baba făcu trei pași către Gicuţă, îl trecu blând 
degetele printre pletele lui bălăioare şi moi ca mä- 
tasea porumbului şi-i vorbi: 

— Micuţule, dece Us ochii umezi? Care-i do- 
rinta ta cea mai fierbinte? Spune-mi-o! Eu sunt 


vtăjitoare şi vreau să-ţi usuc obrajii, că nu le şade 
bine aşa umezi.., 

— Eşti vrăjitoare? o întrebă băiatul, 

— Da. 

— Şi poţi să-mi împlineşti orice dorinţă? 

— Vezi bine că da. Dar cată ca dorinţele să 
nu fie din cele -neîngăduite vârstei şi stării tale. 

— Atunci..., fă-mă bogat, cum e Jean. 

— Fie! Tine surcelușa asta. E smulsă din po- 
mul fericirii celor înţelepţi. Orice vei atinge cu ea, 
va fi al tău. Ia seama însă să nu atingi vre-un 
lucru care nu e înţelept să-l ai. 

Baba trecu pragul şi, topindu-se în întunecimea 
săliței, se făcu nevăzută. 

Gicuţă eşi afară şi o luă razna pe străzi. O 


PAG; 2 


(í š 

tofetărie luxoasă, strălucind de lumini şi oglinzi, 
H fură ochii. „Aici se imbuibează Jean cu tot felul 
de dulciuri”, îşi zise el. Intrând înnăuntru, atinse 
cu surceluşa şase prăjituri din cele arătoase. Deo- 
dată apăru un băiat al prăvăliei, îmbrăcat numai 
in fireturi şi-i purtă pe o tavă de argint, la o 


masă, cele şase prăjituri pe care el le înghiţi Si 


alt nesaţ. 
| Eşi în drum. O trăsură de casă cu armăsarii 
impodobiţi cu hamuri şi cu alămuri, aştepta pe 
rineva. „Aşa e şi trăsura în care se plimbă Jean”, 
zise el. Atinse o roată cu surceluşa şi numai- 
decât, vizitiul, înclinându-se respectos, îl pofti să 


se urce. Picior peste picior, tolănit pe canapeaua 
juxoasă, ca un boier, el fu plimbat vreme îndelun- 
pată pe cele mai frumoase bulevarde şi îu lăsat 
fos în faţa unei prăvălii cu biciclete: 


„Adică cum?”, bombăni el privind la geam. Nu: 
mai Jean să aibă bicicletă?” 

Şi, intrând înnăuntru, atinse cu surceluşa spele 
lucitoare ale celei mai frumoase maşini, care, în- 
cepând să se mişte ca prin făcut, i-se strecură 
singură între picioare, de se văzu băiatul vrând-ne- 
vrând călare. 

„Tii! ce bine e!” strigă Gicuţă când fu afară, 
in stradă. Roţile se învârteau nebune. Bicicleta sbura 
cu o iuţeală nemai văzută, vântul mângâia obrajii 
băiatului şi se jucă şăgalnic printre şuviţele depe 
fruntea lui, făcându-l să se creadă cel mai fericit 
copil din lume, când deodată, dând de un pom 
pe marginea drumului „calul de fier se răsturnă, 
iar călăreţul se ridică cu obrazul zdrelit si plin de 


, atâta putu să strige, 


să şi, pipăindu-si obrazul, îl simti, într'as. 


Gk Z a pu q 
À i 7 `> 


"DIMINEAȚA COPIILOR" 


devăr, ud, dar nu de sânge, ci de cerneala din 
călimara de pe masă, pe care o răsturnase în sbu- 
ciumul visului. Căci totul a fost un vis... 

Cu lecţia neînvăţată cu tema nescrisă şi chiar 
nemâncat, el fugi la şcoală, căci trecuse de muli 
ora opt şi institutorul intrase. 

In colţul clasei, zări pe Jean cel bogat, şezând 


în genunchi, pedepsit pentrucă nu ştiuse lecţia și 


nu lucrase tema, ca de obiceiu. 

„Vai! Tot ca el am s'o pat şi eu, pentrucă râv- 
nind la unele plăceri ce nu-mi sunt îngăduite, n'am 
timp să-mi învăţ lecţia!” 

Cu inima cât un purice a tremurat el până la 
sunarea clopoţelului de eşire şi, scăpând neascultat, 
şi-a zis: „De aci înnainte, să mai dorească si alţii 
bogăţia lui Jean, căci eu unul, ştiu că m'oiu mai 


Teodor Castrişanu. 


ian ro EE, 
invaţaă, copile 
Goes, Lui Eracle 


De-acum ai început să ?nveți, 
Micuț, cu chip de îngeraş! 
Pe-aqbecedar silabisești, 

Cu glas încet şi drăgălaşe 


Frumoasa ta tăbliță stă, 

Alături de abecedar. 

Pe ea ai scris frumos acum: 
„Mi-a dat-o Mos Crăciun în dor 


Mai jos, din cartea ta ai scris: 
„Copile. mic, ` cuminte, 

„Învață, şi Jo tot ce-i bun; 
„Tu ia de-acum aminte”, 


Învață, îți zic şi eu acum, 
„Căci cine are carte, 
— Să ştii copil frumos şi bun — ` 


„In lume are parte”. 
L. Mihăescu-Loce 


——— n 


Jong, — Tatăl tău e cismar şi te lasă cu ghé 
le rupte! 
Gogu. — Şi tatăl tău e dentist şi lasă pe fratele 
tău de un an cu un singur dintel 
xx 
Toto. — Tatăl meu este general şi are sub co 
manda sa 8000 de oameni... 
Gică. — Tatăl meu însă are sub el ţări întregi 
Toto. — Bun!... dar ce eşti fiu de rege? - 
„Gică, — Nu, de aviator. 
Din italieneşte de Tosoni | Giuseppe - 
DON 


enai 


¿O wa. taca, 


— 


Acest desen este făcut după un tyabou al vestitului pictor italian Rafael 


Răspunsul lui Nicuşor... 


Nicuşor cu mătuşica 

In grădină conversează, 
Ca să nu li se urască 
In căldura de amiază. 


Și aşa mătuşa-i spune d 
Din poveşti: cum şapte zmei! 
Au furat pe şapte zâne, Í 
, Au furat pe şapte fete, 4 
Fei frumoși şi paralei, N 
Dar spre-a complecta vorbirea ` 


x AU ajuns si la scumpete, 
„Căci aşa e omenirea, 
— „Da, e scump pârjol, pustiu! 
'„„Pe-unde-am mai eşi cu ea 
„Eu spun una, 
Zău nu ştiu” 


Insă-i şmecher Nicuşor: 
— „Chiar aşa o fi mătușă 
„Dar nimic nu-i mai uşor, 
„A eşi decât pe säi, AM 


Aurel Dumitrescu-Constanta 


PAG. î 


so me DIMINEAȚA COPIILOR | 


Codcodăcel-inimă de şarpe 


Toară .umea aceia care fortotea de dimineață până 
la asfinţit, prin ogradă, n'a mai putut de bucurie 
când a aflat că Codcodăcel a venit din străinătăţi; 


vană şi cu codița, sfârc de bici: plici-plici. Rațele, 
mai zburdalnice ca de obicei, alergau de colo până 
colo. Calul cel alb şi mânzul cel pestriţ, nechezau 
prelung, bot lângă bot. Şi lângă ei, în fânul de 
curând cosit, trei vrăbioare, sprintene, uşoare tăi- 
nuiau, întrun ungher, după o așchie de lemn, una 
lângă alta; Codcodăcel, Codeodăcel, se auzia din 
când în când, între un suspin şi o şoaptă. 

— Tu l'ai văzut? — întrebă una din vrăbioare. 

— De sigur. E atât de frumos! 

— Da, da... şi vine de departe, de departe! vorbi 
m treia cu ciocul în jos, şi cu ochii trişti. 
` În curte găinuşile, vorbeau toate deodată. 

— Eu il iubesc de un an... 

— Şi eu de doi... 

— Nu te mai lăuda! Ştie toată lumea că eu Pam 
fubit încă din copilărie... 

— E văr cu mine! 

— Şi cu mine... 

= Noi, amândoi am învăţat impreună la şcoală. 

— Nu te mai umfla în pene. Codcedàcel nu se uită 


la nimeni. E foarte mândru, Doar cu miine e prieten, 


: de Ciaudiu Ilarion 


= Sgriptároalcol... 

— Tu vorbesti... urâtol.,, 

Aen se certau si vorbeau între ele gàinusele. 

Grivei stătea cu ochii închişi, mişcându-şi din 
când în când, coada. 

Răţişoarele alergau, alergau fără încetare. Erau 
cu ochii în toate ungherele. Așteptau să se ivească 
Codcodăcel. Inima le bătea neobişnuit. Nu-şi -gă- 
seau locul. Şi Codcodăcel nu se arăta. 

— Când mă va vedea pe mine... — vorbi una. 

— Tocmai! Vrei să spui că o să te placă? 

— Şi dece nu? Nu-s frumoasă? Nu prind eu 
mai mulți viermişori decât celelalte? 

— Lăudăroasa|! Ea e întotdeauna mai cu mot — 
vorbiră două-trei, cari se socoteau ofensate. i 

— Codcodăcel! Codcodăcel! strigă una din răs- 
puteri!,.. 

— Ce tipi asa? Ai să ràgusestil.... 

— Te necaz, că va veni şi va veni la mine. 

— Aoleul Nu mai fi aşa sigură! 

Şi rățişoarele se certară, se ciutuliră, se înţepară 
cu ciocurile şi se risipiră care încotro. Totolică care 
ascultase sfada gândi: 

— Codcodăcel ăsta trebuie să aibă o inimă de 
şarpe... ' 

— Da, da... îngânară calul cel alb şi mânzul cel 


SE 


pestriţ.  Codcodăcel trebuie să aibă o inimă de 
şarpe... O inimă de şarpe... Lasă el toată lumea 
asta din oaradă să se frământe. să sufere si să se 


„DIMINEAȚA COPII DR ` 


certe pentru dânsul, şi el nu vrea să se arate. E 
tare mândru. Are o inimă de şarpe... 

Toată ograda murmură în cor: o inimă de şarpe. 
Vrăbioarele vorbiră iar. 

— Codcodăcel trebuie să aibă o inimă de aur... 

— Nu, vorbi a doua. E rău. Nu vrea să cunoască 
pe nimeni. E trufaş ca un prinţ. Are o parau de 


şarpe, 


— Pas , adi apia e P. 

— Nu! Nau! Nu e adevărat, Nu vorbiţi d tău pe 
nimeni. Nu e frumos. Întâi că nici nu-l cunoa- 
siet, Al doilea, dacă n'a venit încă între noi, e 
poate fiindcă e obosit de drum... vorbi a treia vră- 
bioară, cu glasul limpede dar trist... 

Ccdcodăcel era un cocosel cu penele aurii, cu 
creasta roşie ca rubinul, cu ochii frumoşi cum încă 
nu s'a văzut la vr'un cocoşel. Venise de departe. 
Il adusese din târg, stăpânul ogrăzii şi al tuturor 
vieţuitoarelor cari bodăcăneau acum. Il uitase într'un 
coș lângă o bibilică, în căruţă. Cocoşelul obosit de 
atâta cale, dormea dus. 

Spre seară, stăpânul, care se deșteptase din somn, 
ceru servitoarei să-i frigă cocoşelul pe frigare si 
să i-l dea cu o cană de vin vechi, ca să se mai 
prindă la puteri şi să-şi recapete voioşia de odi- 
nioară, sdruncinată puţin, acum, cu drumul abosi- 
tor, făcut până la bâlci. 

Toată curtea, cu paseri, cu animale, cu gângănii, 
rămase încremenită când auzi vestea aceasta a stă- 
pânului. ° 

Càinele incepu sà latre, pisicuta sà miaune, găi- 

nuşele să codcodăcească, rațele să strige, caii să ne- 
cheze şi vrăbioarele zburară, fugind -spre mai de- 
parte. 

Stăpânul eşi în oaradă. ne înteloaând de ce s- 
tâta zarvă 


—rr = 


PAG. 7) 


Intrebă: 

— Dece e atâta gălăgie?... 

Toată curtea ţipă într'un glas. 

— Codcodăcel! Codcodăcel|... 

— A! va să zică vă împotriviți mie. Cine vreg 
să ia locul cocoşelului pe frigare să Hpe, ! 

Nu se auzi nici o şoaptă, nici un murmur. Fu 
o tăcere de mormânt. 

tăpânul porunci să i-se dea drumul cocoselulut 
Codcodăcel Ka lângă stăpân şi-i vorbi: 

— Dacă nimeni n'a incercat să mă scape de 
moarte nu merit se vede viaţa. Vreau să mă sui D 
frigare... 

Şi muri ca un erou pentru binele omeniriil.« 

Claudiu Harion 


leritaţi-maă! 


Mama unei eleve o opri pe domnişoara mvâţătoare 
în drum când se ducea la școală şi-i zise: „O elevă 
— Du ştiu care — i-a furat ieri fetei mele mânu- 
şile cari costau scump”. 

Invăţătoarea fu mâhnită de întâmplarea aceasta 
şi-i promise că va cerceta. Intră în clasă, când... 
ce să vadă? Mânuşile erau pe catedră si incă spă- 
late şi călcate, par'că ar fi fost nouă-nouţe. 

„Cine a pus aicea mănuşile?” întrebă veselă d-ra. 
învățătoare, 

Una din eleve răspunse: „Eu, d-ră învăţătoare. 
Le-am găsit în ghiozdanul meu şi le-am adus 
Mama însă a vrut să le spele şi să le calce”, 


S ci 


Invăţătoarea ar fi vrut să o laude pe elevă, în 
loc de a-i spune însă ei cuvinte de laudă, se în- 
toarse spre clasa întreagă şi zise: „lubitele mele 
eleve, m'am îndoit de cinste voastră. lertaţi-mă”, 

Eleyele zâmbose si iartă, 


Din italenesta 


PAG. $ 


'DU-TE INRNÀ| 


Roi ei Ge 


— CH 
de Ja - noi | 


ge k mt. 
ERTE STEE USE (SFATUL IRU E TIPARE 
TA: UPE a UA EI ESRA Ee BE E ` 975 LII VI PI 


Tare ma hi Sa uerit 


larra, du-te dela noi: 
Tot cu nea şi cu cioroi, 
Şi cu timp posomorât 
Tare rău ni s'a urât! 


corespunzâtoare), amândou 


E DIDI RE AEG EE Sue 
la-la-la.-la-la -la- la-la - e 


FS "E WEEK WE. VEER 
SE e EE. d Dell Nu 
Ve oaia Greg Gem UX LEI LEE ER ER AEO ERKA CSS "er SE LUPI 
e £—— £ Re 


la-la- la- la — la-le - NW 


Iarnă, pleacă nu mai sta! 
Du-te pela cin'te-o vrea! 
Că la noi destul ai stat, 
Şi de tin'ne-am săturat! 


Tot ca nea, si = 
e , 


Vrem sà vie primàvara, 
Când e timp frumos pe-afară, 
Soare cald şi câmp cu flori 
Şi voioase sărbători! 


NB. Cântece ng copii se erer în „Lira şcolarului“ (cu poezii) şi „Lira Maestrului“ (cu notele muzicale 


de A. L. "[vela. Editura Leon Alcalay, Calea: Victoriei — Bucurəsti. 


=—— nn = ƏHInF  ———I_.[P° =  —s— k ->`— ——-s——FnF9ƏF" OQ 


Vasile cel cinstit 


Vasile, fiul unui cărbunar, stătea sup un arbore 
și plângea amarnic. Pe acolo trecu un vânător foarte 
bine îmbrăcat. Văzând copilul în lacrămi, îi zise: 
„Copile, ce ai de plângi astfel?” 

— Ah! domnule, zise copilul; tata mi-a dat bani, 
să mă duc în oraş să plătesc farmacistului o da- 
torie; dar, vai... am perdut punga şi banii”. Au- 
zind aceste cuvinte, vânătorul scoase din buzunarul 
__său o punguliță de mătase roşie, în care se vedea 
lucind câţiva galbeni de aur. O arătă copilului şi-i 
zise: „Această pungă nu este a ta?” 

— „Nu, domnule, punga mea nu era aşa de fru- 
moasă şi nu avea decât argint înăuntru”. — „Dar 
aceasta”, zise vânătorul scoțând altă pungă de o 
mfăţişare proastă, „nu este a ta?” 

— „Da, da”, strigă Vasile înflăcărat de bucurie, 
cunoscând punga sa, „este chiar ea”. 

Vânătorul i-o înapoiă numai decât şi adăogă: 
„Pentru că eşti un băiat cinstit, îţi dăruesc şi această 
pungă de mătase cu banii ce-i conţine”. 

Din fant, de Eugenia D. Panaiteanu- Vaslui 
. — menge 


Ë N” te 
AP 2 


Sluga şi locotenentul 

Un locotenent de artilerie avea un braţ şi un 
picior de lemn. 

Intr'o zi merse sa unul din fraţii săi, care şedea 
la țară: Seara la culcare, acesta îi dădu o slugă 
tânără, care era din fire prostuţă. 

După ce se aşeză pe un fotoliu, locotenentul îi 
zise să-i scoată braţul şi să-l pună pe masă. Dar 
deabia îl scosese, că el îi şi spuse să-i scoată 
şi piciorul. Speriat, biata slugă îl ascultă, dar tre- 
mura de frică. Insă când auzi porunca. locotenen- 
tului de a-i scoate capul, ca să doarmă, sluga nu 
mai putu de spaimă şi sări pe fereastră afară, 
care din fericire nu era prea înaltă. 

Din franţuzeşte de D. Cahane-Galați 


——— n ——— 


— * EE ce cadou îmi faci? 
— Nu ştiul Să vedem întâi dacă eşti cuminte. 
— Şi atunci ce-mi dai? ` 
— Vei vedea tu atunci. 
— Spune zău, bunico, să văd dacă merită să 
Du cuminte! - 
e A N e 


AQ. A8 


DIMINEAȚA COPIILOR 
de MOȘ NAF 


xW? d a e f — 
e | 
LL Ze BC 
W. La Hàplesti se duce vestea 2. Hăpleştenii merg de grabă, 3, „Când e ziua cea de spaimă 
— O, ce veste 'ngrozitoare! — Me+g la Haplea cel deștept: Când pământ și lună, soare, 


Cică lumea se sfârşeşte, „Tu ce ştii așa de multe, Se sfârșesc și se sfărâmă, 
Tot ce-i viu într'ânsa moare. Hapleo dragă, spune drept: Când în lume totul moare? 


Vreti să ştiţi sfârșitul lumei 6. .— Se 'nțelege că sunt două, 
Cel mai mare sau cel mic? Nā mal spun să nu uitaţi, 
— C'ar fi două, până astăzi, Cum e unul, cum e altul? 
N:auzirâm mai nimic. la tâcere ş'ascultați: 


Dar nu pota vă răspunde, 
| Bän nu-s bine lămurit: 


Së 


. Când îmi moare Frosinica 8. Cel din urmă ceas când sună, 9. O, atunci nu 'ncape vorbă, 
Doamne apără, păzeşte! — . Ceasul cel îngrozitor, Nici nu este de 'ndoit, 

insemnează ca din lume Când viaţa mi-se stinge Că:i prâpădul cel mai mare 
tumâtata sa atârseşta., „ȘI plecând din lume mar, , . Be laman s'a sfârsit 


PAG. îi 


— — Y 


„DIMINEAȚA COPIILOR? 


Prietenul necredincios " 


ama me s-a mat 


— FABULA INDIANA — 


Un negustor anume Laksmana, văzând că tre- 
burile îi merg rău, se hotărî să plece în ţări străine 
şi să-şi caute acolo norocul. Mai înainte de plecare 
vându tot ce avea, afară de un foarte mare cântar 
de fier, moştenit din moşi-strămoşi. Era un cântar 
cum nu se găsea un al doilea si de aceea era 
socotit că e de mare preț. 

Cântarul acesta îl încredință spre păstrare prie- 
tenului său Nanduka. După aceea porni la drum. 


aut m străiarare ma! mulți ani, câştigă o avere 
bunicică şi apoi se întoarse în oraşul său de na- 
ştere. A doua zi, se şi duse la Nanduka pe care 
HÚ găsi în grădină jucându-se cu fiul lui, un băe- 
jandru bine răsărit pentru vârsta de 12—13 ani 
câţi avea. 

„Prietene, H zise Laksmana, dă-mi, te rog, în- 
dărăt cântarul meu de fier”. 

Lui Nanduka nu-i venea la socoteală să dea în- 
dărăt cântarul pe care vroia să-l păstreze pentru 
vine însuşi. De aceea, îi răspunse lui Laksmana: 

„Imi pare foarte rău, dar cântarul tău de fier 
nu mai există. Il pusesem în pod si acolo l-au mân- 
cat şoarecii”, 

Laksrsana se prefăcu că ia drept adevăr minciuna 
spusă de prietenul său Nanduka, aşa că-i întoarse 
vorba zicându-i: „Nu e vina ta dacă şoarecii au 
mâncat cântarul meu de fier. Nimic nu e veşnic 
pe lumea aceasta. Eu, ca să mă mai distrez, mă 
due la râu să posruaan. Văd că si hăiat măriaal: 


dă-i voie să vie cu mine. Imi va ţine de urât şi 
îți va aduce tot ce va pescui”. 

Nanduka, om a cărui conștiință nu era curată, 
se temuse de mânia lui Laksmana, De aceea, fu 
încântat văzându-l asa de liniștit şi dete foarta 
bucuros fiului său voie să-l însoțească pe Laks- 
mana la pescuit. 

- “Când au ajuns aproape de ţărmul râului, Laksmana 
il împinse pe băiat într'o peşteră, zicându-i: „Nu 
te speria, îţi voi da drumul foarte repede”, 

Astupă apoi intrarea peşterei cu un bolovan de 
piatră şi se întoarse în fugă la casa lui Nanduka. 

Acesta, văzându-l că vine singur, îi strigă:. „Dar 
unde mi-e fiul pe care îl luaseşi la pescuit?” 

— A fost răpit de un vultur la ţărmul râului. 

— Mincinosule! îi zise răstit Nanduka. E oare 
cu putinţă ca un vultur să poată răpi un băiat aşe 
de mare? Ori îmi dai pe fiul meu, ori de nu, mă 
duc drept la judecător. 

— Omul adevărului, îi întoarse Laksmana vorba, 
într'o. ţară unde șoarecii mănâncă un coșcogemita 
cântar de fier, un vultur ar putea să răpeasci 
Chiar un elefant, aşa că nu e de mirare că a putul 
să-l ia pe fiul tău. 

Nanduka înţelese pricina pentru care Laksmana š 
vorbea în felul acesta. Inţelese de asemenea că ju- 
decătorul nu i-ar da dreptate. Rușinat de fapta 
sa urită, se grăbi să-i dea lui Laksmana cântarul, 
iar Laksmana îi dete îndărăt băiatul. 


Călătorul. — Voi negrii vă iubiți mult părinții? 
Femeia neagră. — Mat mult decât îi iubiţi voi 
Dovadă că pe ai mei i-am şi mâncat. 


Co asta în toate si fără el nu se poate? 
"(aja