Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages401-450

1h A F à 
|, La 


A trăit pe vremurile de demult 
un rege, care avea un fiu pitic şi 
urât pe care-l chema Ignat. Fiindcă 
îi era ruşine cu el, l-a lăsat pe seama 
unui servitor credincios, 


ca să fie 


se mai linişti, Ignat şi bătrânul ser- 
vitor văzură o mare lumină la su- 
prafata apei. Când corabia s'a apro- 
piat de acea lumină, marinarii au 
văzut, că nu este decât un vulcan 


IGNAT, PRI 


crescut de acesta, sub jurământ însă, 
ca micul prirţ să nu afle vreodată 
cine i-a fost tâtă. Servitorul şi Ignat 
s'au mutat într'un sat aflat la mar- 
ginea mării unde au trăit linistiti 


care aruncă lavă şi foc. Când vul- 
canul s'a stins, marinarii au coborât 
la târm, dar h’au putut înainta de- 
oarece pământul frigea ca jeratecul. 
După câteva Žile marinarii, Ignat şi 


toți ceilalți prinți. Când voi să se 
urce pe tron, doica prinţului Ignat 
destăinui secretul pe care-l ştia. 
Intre timp bătrânul servitor revenise 
singur în patria sa, iar prinții învinşi 
de Otto i-au cerut să le spuie unde 


regelui, în timp ce regele s'a ascuns 
pe baldachin şi l-a străpuns cu sabia 
pe unul din ucigaşii trimişi de Otto. 
Pe celălalt, l-a omorât servitorul. 
Intr'o zi pe când regele Ignat se 
afla la vânătoare, el s'a rătăcit. A 


se află Ignat Servitorul porni să-l 
caute pe Ignat. Il găsi şi-l readuse 
în patrie. Prințul Ignat s'a suit pe 
tron, iar bătrânul servitor a rămas 
omul său de încredere. Prinţul Otto 
a trimis însă la palat doi oameni 


tras la casa unui țăran unde a fost 
urmărit de Otto care a voit să-l 
omoare. Regele Ignat a scăpat însă 
şi de data ateasta, strecurându-se 
prin horn afară. Incălecă pe cal şi 
porni în goană spre palatul său unde 


şi fără griji. Când Ignat s'a făcut 
mare, a pornit cu tatăl lui în călă- 
torie la bordul unei corabii. Intr'o 
zi însă, corabia avu să înfrunte o 
furtună îngrozitoare. Când furtuna 


servitor” său, au început să cutreere 
insula. Intre timp tatăl lui Ignat 
murise, iar boerii se luptau între ei 
ca să cucerească tronul. Prințul Otto, 
un“om crud şi mândru, i-a învins pe 


de ai lui ca să-l răpească pe regele 
Ignat. Bătrânul servitor a aflat însă 
ce au pus la cale oamenii lui Otto. 
El aduse la cunoştinţa regelui cele 
ce ştia. In noaptea următoare, bă- 
trânul servitor s'a culcat în patul 


povesti totul. Un credincios l-a ucis 
cu o săgeată pe prințul Otto. Regele 
Ignat supărat însă de atâta răutate 
a oamenilor, s'a îmbarcat pe o co- 
rabie şi a pornit spre insula pe care 
o descoperise, pentru a trăi acolo 
în linişte până la|sfârşitul vieţii sale. 


Din toate colțurile țării ne vin fotografii reprezentând pe mândrii străjeri, apă- 
rătorii de mâine ai fruntăriilor, Le publicăm cu toată dragostea. 1) Străjerii liceului 
„Decebal“ din Deva, în momentul înältärii Pavilionului; 2) şi 5) Străjerele din Râm- : 
nicul Sărat, în frunte cu d-na-comandantă prof. C. Valentina Cardaş; 3) Troiţa ridi- 
cată de străjerii gimnaziului industrial din Deva; 4) Ridicarea pavilionului national 
la liceul „Fraţii Buzeşti“ din Craiova; 6) D. institutor "Bucur dela şcoala primară 
No. 2 în fruntea străjerilor; 7) Un grup de veseli străjeri băcăuani. 


FOTO DANIEL. 


Si -SA 


Le Shon 


La joacă sau în timpul îndatori- 
rilor lor de străjeri, migutii noştri 
cititori sunt totdeauna cif zâmbetul 
pe buze şi pe chip cu mândria dea 


Foto-Sport-Bacău. . k 


’ 


PENTRU STRĂJERI 


purta o unifoamă dintre cele mai 
frumoase. Priviti-i pe toţi, din ori- 
care unghiu al țării ar fi ei, nu rē- 
cunoasteti pe chipul lor aceeaşi fi- 


DIMINEAȚA par a x 


+ COPII 


LOR 


ui i. 2 Lg CA = 
BL. ez: a = 


gură veselă de- mândrie de a purta 
uniforma celor mai iubiți străjeri 
ai țării, a M. S. Regelui Carol al 
II-lea şi a Marelui Voevod Mihai? 


4 


AR ca TE DR i TR o 
re ri s3 à Le à 7. d ~ » > 


TY. 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 


AED TEPES CEI 


TRIBURI STRĂ VECHI 


Câte rase omeneşti există? La 
şcoală, fără îndoială, ati învăţat că 
sunt cinci: albă, galbenă, neagră, 
roşie si măslinie. 


Dar nu vă puteți închipui, dragii 
mei cititori, câte alte neamuri 
omeneşti, multe necunoscute de noi, 
au existat pe pământ în vremurile 
străvechi! 

Câte rase au existat? Care să fi 
fost semnele lor deosebitoare? Să fi 
existat ele într'adevăr? 

La ultima întrebare se poate răs- 
punde cu toată preciziunea pentrucä 


. mai trăesc încă şi astăzi câțiva insi 


din aceste rase străvechi, pe ici pe 
colo, în locurile cele mai retrase şi 
mai greu de pătruns din pădurile 
tropicale. 

Cei mai multi sunt nişte adevărați 
pitici, cu o minte foarte mărginită, 
pe cari înşişi băştinaşii îi privesc 
cu nedumerire şi îi prigonesc fără 
milă. e 

Astfel, bunăoară, în nesfârşitele 
păduri cari acoperă insula Sumatra, 
se întâlnesc din când în când, aceste 
ființe särmane, cari trăesc în mici 
cete, cățărându-se, când e nevoe, pe 
arbori, cu o uşurinţă de maimuţă, 
fugind grăbiţi la apropierea altor 
oameni. 


Aceşti „strămoşi“ ai oamenilor de~` 


astăzi vorbesc o limbă foarte simplă, 
alcătuită din puține sunete nearti- 
culate. Si sunt atât de märginiti 
încât nu sunt în stare să numere 
până la cinci, 

Rämäsite din aceste neamuri se 
găsesc şi în Asia, în munții pă- 
duroşi şi greu de locuit din Indo- 
china. Acolo există o rasă de oameni 
roşii, foarte puternici şi păroşi. Ei 


se feresc să aibe orice lepături cu 
băştinaşii agricultori şi vânători. 
In insula Ceylon e un neam „Ved- 


das“, iar resturi de neamuri se mai 
găsesc şi în China, în insula Iezo 
din Japonia, etc. 


EI AȚI CĂ... 


Toată lumea vorbeşte despre viteză. 
Puţini sunt însă aceia cari ştiu 
cât de repede merge un drumet, cât 
de repede înoată un înotător, cât de 
repede bate vântul etc. Să vă spun 
eu. Melcul este cea mai înceată vie- 
tate din lume. El nu face decât 
0,0015 metri pe secundă; un dru- 
met face 1,40 metri pe secundă; 
vântul face 4 metri pe secundă; un 
biciclist face 5,3 metri pe secundă; 
un înotător face 1.10 metri pe se- 


ADI PE pr 


ATX 
i NAN 
FLE 


| DIMINEATA ré, 
à EEE 
„COPIILOR 


D Po SE 


e 


cundă; un avion 83 de metri pe se- 
cundă; un automobil 34 de metri 
pe secundă; un porumbel călător 
20 de metri pe secundă; o căprioară 
25 de metri pe secundă; pământul 
face 30.000 de metri pe secundă în 
jurul soarelui ; undele telegrafiei 
fără fir fac 300 de milioane de 
metri pe secundă, iar sunetul face 
310,9 metri pe secundă la o tempe- 
ratură de 16 grade. 


mer ra 


$ LU A 
zi A ey e, 
7 4 . 


UN ROMAN DE AVENTURI 


CAPITOLUL V 
IN VOIA SOARTEI 


Primul care se trezi a doua zi dimineaţa, în zoria 
fost Sandy. Işi frecă ochii şi se întinse căci simțea 
o greutate ca de plimb în mădulare. Cu toate sträda- 
niile sale nu reuşea să-şi vie complet în fire. Isi 
simțea trupul greu, de parcă ar fi fost paralizat în 
timpul lungilor ore de somn. Nu, nu era treaz. La 
un moment dat i se păru că se aude strigat pe nume. 

— Sandy, Sandy... Asta e vocea mamei. Unde se 
află acum? Deschise ochii mari şi se trezi complet. 
Privi uluit în jurul său. La răsărit cerul.se roşise 
ca para focului, primele raze de soare aruncând scli- 
piri peste ape. Valurile veneau înspumate din larg 
spărgându-se de stâncile colturoase. Sandy se întoarse 
cu greutate într'o parte şi-şi văzu tovarăşii zăcând 
fără putere alături de el. 

Acuma îşi aminti totul. Isi aminti de sborul agitat 
când ,,Smeul“ amenința să se prăbuşească din clipă 
în clipă, de amerizarea forțată şi salvarea căpitanului 
Allan. 

In clipa aceia i se păru din nou, că este strigat 
pe nume. Se ridică cu greutate în picioare şi privi 
în jurul său. La o mică depărtare de plajă se vedeau 
câțiva arbori. Din stufişul aflat în jur se auzea un 
strigăt ce părea să fie de om, sau de pasăre. Un stri- 
găt înfiorător, care-l urmărise în tot timpul somnului. 
Privind cu atenție, Sandy văzu pe ramura unuia din- 
tre copaci, o pasăre albă, cu o creastă de pene găl- 
bui. Se frecă din nou la ochi, căci tot nu-i venea să 
creadă că este treaz. Se simți pătruns de frică. Ve- 
dea trupurile nemişcate ale tovarăşilor săi şi nu ştia 
dacă sunt răniți sau sunt chiar morți. Morți de oste- 
neală, sau din cauza rănilor ? 

Hotărât să afle cu orice 
pret adevărul, făcu pâlnie 
din mână şi strigă pu- 
ternic: 

— Treziţi-vă. S'a sunat 
deşteptarea. 

Primul care se trezi fu 
Tom. Acesta îşi deschise 
cu greutate ochii şi în- 
cercă să se ridice în capul 
oaselor. Se vedea însă 
că-i vine foarte greu. Muş- 
chii păreau să-i fie de 
plumb, astfel că trebui 
să-l cheme în ajutor pe 
Sandy. 

— Pentru numele lui 
Dumnezeu, Sandy unde 
suntem? 

Din privirile Jui se ci- 
tea uimire şi teamă. 

Sandy nu-i dădea însă 
nicio atenție, căci se bu- 
cura nespus de mult văzând 
că şi căpitanul şi Jarock îşi 
reveneau din somnul lor 
de plumb. 

— Domnul fie lăudat, 
spuse băiatul oftând adânc. 


DIMINEAȚA pr. 
+ COPIILOR 


ne. 


T MEL-R 


PENTRU TINERET 


Bine că nu a pierit nimeni dintre noi. Si fața i se 
lumină. 

Intorcând-se spre Tom, acesta îi spuse: 

— Spune-mi te rog unde ne aflăm. Explică-mi ce 
s'a întâmplat, căci eu nu-mi amintesc nimic. 

— Domnul meu, îi spuse Sandy care-şi recăpătase 
buna dispoziție cu toate că-şi dădea seama de situația 
gravă în care se aflau, suntem în insula lui Robinson 
Crusoe. Nu ati vrea să-mi spuneți ce mâncare doriţi 
pentru amiază? Imi face însă impresia că cel mai bun' 
lucru ar fi să trecem înnot laguna şi să scoatem 
vreo câteva conserve de pe bordul „Smeului“. 

Tom Bevis se întoarse spre locul unde arăta Sandy 
şi văzu ruinele frumosului hidroavion plutind pe apele 
liniştite ale lagunei. Se întristă. j 

— Bucură-te Tom, îi spuse atunci Sandy. Am avut 
noroc că nu am pätit-o mai rău. Este drept că sunt 
trist şi eu pentru bunul căpitan Allan. 

— Intr'adevär spuse Tom. Bietul căpitan a pierdut 
orice speranță să-şi mai poată construi vreodată un 
hidroavion ca acesta. Iată-l că vine spre noi. Priveşte 
cât e de trist. 

— Şi cât de palid este, spuse Sandy. 

— Impotriva forțelor naturii nu poate lupta însă 
nimeni. Furtuna care ne-a întâmpinat ar fi doborât 
şi hidroavioane mai mari decât al nostru. 

— Cheerio căpitane, strigară într'un glas bäetii. 

— Cheerio bäeti, răspunseră căpitanul şi Jarock 
cari se apropiaserä de Tom si Sandy. 

— Ce facem cäpitane? spuse Tom. Mai ai vreo spe- 
rantä sä salväm hidroavionul? 

— Să-l salväm? Ne este imposibil Tom, spuse că- 
pitanul gâtuit de durere. Tot ce am putea face e să 
demontăm câteva instrumente trebuincioase care se 
află la bord şi să aducem la mal toate alimentele 
aflate în hidroavion. Mi-e tare teamă că aci pe insulă 
nu vom găsi decât nuci: 
de cocos ca să ne hränim. 

— Nucile de cocos nu 
sunt chiar atât de rele la 
gust, spuse Sandy, care 
fără să mai aştepte un 
ordin îşi scoase hainele 
spre a se arunca în apă. 

Tom şi Sandy au por- 
nit înotând* spre hidro- 
avion. Nu se depărtaseră 
însă cu mai mult de trei- 
zeci de metri de mal, când 
au auzit în urma lor un 
strigăt de alarmă. Privind 
drept înainte au observat 
la oarecare distanță de 
hidroavion un rechin uriaş. 

— Inapoi, înapoi, strigă 
căpitanul. E prea pericu- 
los. Dacă vă atacă sunteţi 
pierduţi. 

Allan dădea disperat din 
mâini şi se temea că glasul 
lui nu este destul de pu- 
ternic spre a fi auzit de 
bäeti. 

Cei doi mici eroi vă- 
zură pericolul şi aflân- 
du-se la mai mare apro- 


piere de hidroavion decât de țârm, 
s'au gândit că e mai bine să rişte 
şi să se refugieze pe aparat. 

— Inoată repede, îi strigă Tom 
lui Sandy. Trebue să ajungem la 
hidroavion. Vom vedea acolo ce este 
de făcut. O goană nebună începu. 
Rechinul care simtise prezența celor 
doi bäeti în apă, înainta ca o tor- 
pilă spre ei. Tom şi Sandy înotau 
însă voiniceşte şi numai cu vreo 
două secunde înainte de a fi ajunşi 
de tigrul mărilor, reuşiră să se salte 
pe unul din trotuarele avionului. 

Căpitanul Allan şi Jarock îi ur- 
măriseră cu privirea, iar inima le 
bătea puternic. Când au văzut că 
bäetii s'au salvat, au scos un strigăt 
de bucurie. Căpitanul Allan fără 
să-şi piardă însă cumpătul, începu să 
dea instrucțiuni bäetilor. Hidroavio- 
nul se afla la distanță relativ mică de 
țărm şi dacă n'ar fi fost vuetul va- 
lurilor ar fi putut vorbi foarte liniştit cu Tom şi 
Sandy. 

— Coborâti în cabină, strigă căpitanul. Unul dintre 
voi să intre în carlingă iar celălalt să sperie rechinul 
agitând apa în jur. 

— Am înțeles. 

— Căutaţi o puşcă în dreptul postului de comandă 
am o carabină militară şi o puşcă de vânătoare. Car- 
tuşele se află într'o cutie alăturată. Tom să împuşte 
rechinul. 

— Totul e bine, căpitane, strigă Sandy. In carlingă 
nu este decât puțină apă. Vom găsi curând tot ceea ce 
căutăm. 

Sandy cobori în carlingă, iar Tom începu să agite 
apa din jurul hidroavionului cu ajutorul unei crengi 
mari de copac adusă întâmplător de valuri în apro- 
pierea sa. 

— Grăbeşte-te Sandy, strigă Tom. Rechinul a de- 
venit furios şi ne va ataca. Dă-mi mai repede puşca. 

In clipa aceia hidroavionul fu sguduit de o lovi- 
tură puternică deoarece rechinul lovise cu coada una 
din aripi. 

— Tine-te bine Tom, spuse Sandy, întinzându-i 
carabina militară. Vezi să nu-ți cadă din mână. O să 
mai avem nevoie de ea. 

Căpitanul Allan, care urmărea de pe târm fiecare 
mişcare a bäetilor le strigă în clipa aceia: 

— Bravo. Nu vă temeti. 

Cei doi flăcăi se aflau acum pe una din aripile 
hidroavionului sprijiniți spate în spate. Rechinul se 
depărtase cu câțiva zeci de metri. In clipa următoare 
se întoarse însă şi porni lăsând o dâră de spumă în 
urma sa, la atacul ruinelor hidroavionului. 

Se auziră două bubuituri puternice. Tom şi Sandy 
au tras amândoi deodată asupra monstrului care rănit 
grav se dădu la fund roşina pa în im său. 

— Slavă Domnului că am pe 
scäpat, spuse Sandy. Sä ne 
terminăm treaba şi să reve- 
nim la țărm. 

După câtăva vreme Allan 
strigă: 

— Aţi găsit totul? 

— Nu încă totul dar o 
bună parte din ce ne-ai spus. 
Vreo zece cutii de conserve 
sunt îngropate sub sfărâmă- 
turile motorului. 

— Aveţi răbdare, le strigă 
căpitanul. Căutaţi în carlingă 
şi veți găsi o roată de sârmă 
electrică. 

— Legati un capăt de par- 
tea cea mai înaltă a hidro- 


-oTi iz 


avionului şi aruncati-mi mie capul 
celălalt. Vom face în felul acesta 
un soi de funicular pe care o să 
transportăm toate obiectele aflate 
la bord. 

Legătura între târm şi hidroavion 
fu făcută într'o clipă. Jarock intrase 
în apă până la brâu şi prinzând ca- 
pătul sârmei o trase până la târm. 
Transportul începu. Rând pe rând 
soseau alunecând pe sârmă lucru- 
rile cari putuseră să fie salvate de 
pe „Smeul“. 

O legătură cu pesmeti, o duzină 
de conserve de carne, fiecare cutie 
de aproape două kilograme, o altă 
lădiță cu pesmeti, un pachet de ca- 
fea şi cacao şi apoi o mulțime de 
instrumente. In urma instrucțiunilor 
căpitanului, cei doi bäeti au demon- 
tat ceasornicul de bord, busola, ki- 
lometrajul, altimetrul etc. Intre al- 
tele au mai găsit la bord două pis- 
toale automate de câte 50 de cartuşe fiecare. Erau 
însă pistoale pentru lansarea rachetelor luminoase. 
Toate aceste provizii prețioase dar din păcate nu prea 
numeroase au fost transportate încetul cu încetul la 
țărm. Ultimul transport a fost însoțit de un: cheerio 
puternic al bäetilor. 

— Am golit totul cäpitane, strigară bäetii. 

— Bravo bäeti, răspunse Allan. Veniti acum la țărm 
şi nu aveţi nici o grije căci de data asta veghez eu 
cu carabina. Intr'adevăr Jarock şi Allan au pus mâna 
pe puşti şi au stat de pază spre a-i apăra pe cei doi 
viteji bäeti la reîntoarcere. 

— V'ati purtat ca nişte adevărați soldaţi, le spuse 
Allan când au sosit la mal. Imi pare foarte rău că 
vam tras. într'o aventură atât de periculoasă. Mă 
bucur însă că am tovarăşi atât de curagioşi. Ce aşi 
fi făcut numai eu cu Jarock? 

— Nu spune asta, căpitane, îl întrerupse Tom. Te 
rog să ne crezi că noi suntem aceia care trebue să-ți 
mulțumim că ai voit să ne iei cu d-ta. Intâmplările 
a:estea sunt minunate. Când va fi să fim salvați, ne 
vom aminti cu plăcere de clipele grele prin care am 
trecut împreună. Nu este aşa, Sandy? 

— Ba e foarte adevărat, spuse cel întrebat. Un sin- 
gur lucru îmi pare rău, că bunul nostru căpitan Allan 
nu vrea să fie mai vesel. Nu trebue să te întristezi 
din pricina noastră căpitane. Eram doi flăcăi cari 
voiam cu orice preț o aventură. lată că am găsit-o. 
Crede-ne că suntem fericiți. 

— Tatä-ne captivi în insula lui 
Sandy. 

Cuvintele lui fură întâmpinate de hohotele de râs 
ale celorlalți. 

— Lăsaţi fleacurile bäeti şi veniți la masă le spuse 
căpitanul. Să ne recăpătăm mai întâi puterile şi să 
facem apot-o mică excursiune în cuprinsul insulei ca să 
vedem unde ne aflăm. : 

Cei doi Robinsoni s'au îm- 
brăcat în grabă şi s'au aşe- 
zat la masa pregătită de Ja- 
rock. Iată însă că spre ma- 
rele lor ghinion chibriturile 
pe care le aveau la ei nu se 
aprindeau deoarece erau ude 
de apa mării. 


Robinson, spuse 


CAPITOLUL VI 


PATRU ROBINSONI 
MODERNI 


Soarele se ridicase bine 
peste orizont. Căldura deve- 
nise aproape insuportabilă. 

(Cont: în pag. 14) 


DIMINEAŢA run? 
+ COPIILOR 


De 
m 


me 


Us € 


ME un munte înalt si păduros locuia un duh 
puternic, căruia îi plăcea să-i necăjească 
pe oameni şi în deosebi pe oamenii răi. 
Oamenilor de soiul acesta le făcea tot 


sys însă bucuros o mână de ajutor. 
Iată bunăoară cum s'a purtat spiriduşul nostru cu 
un biet negustor de sticlărie. Işi cumpărase negustorul 


é acesta un coş plin de sticle şi mergând pe drum îşi 


socotea marele câştig, care avea să-i rămână de pe 
urma vânzării sticlelor din coş. 


n pp —-. - = > nm 


Fără să fie văzut de negustor, spiriduşul muntelui 
mergea alături de dânsul şi, fireşte, auzea tot ce-şi 
spunea negustorul. Ii veni atunci un gând năstruşnic: 


anume, la un suiş greu şi râpos, spiriduşul trecu 


înaintea negustorului şi se prefăcu într'o buturugă, 
tocmai când negustorul, obosind rău de tot, căuta un 
loc unde să facă un popas şi să se mai odihnească. 

Văzând buturuga se grăbi să şeadă pe dânsa. In 
clipa aceea spiriduşul, adică buturuga, pieri şi bietul 
om se pomeni trântit la pământ, iar marfa din coşse 
pi à în ati 


soiul de pocinoage. Celor buni le dădea 


om E E Ra 


chiar şapte 


„Sfinte Dumnezeule, m'am nenorocit!“ strigă dis- 
perat negustorul. 

Iată că, parcă ar fi eşit din pământ, se ivi înaintea 
sa un drumeţ . cilare pe un măgăruş. Drumetul îl în- 
trebă, ce i s'a întâmplat de plânge aşa. 

Negustorul îi povesti toată nenorocirea, iar drumetul 
îl întrebă din nou: 

„Şi cam ce pagubă ți sa făcut?“ 

— „Tot avutul meu, cel putin nouă galbeni, afară 


de-ceea ce aşi fi câstigat“. 


Drumetul + îi grăi: „Uite că vreau să-ţi dau o mână 
de ajutor, dar nici eu n'am bani. Lolo jos în vale stă 
un morar care e un hot si un ticălos. Haidem să-i 
vindem măgăruşul meu. E un măgar, care face pe 
putin doisprezece galbeni. Dacă îl lăsăm cu nouă gal- 
beni, morarul îl cumpără bucuros şi ne mai ospătează 
pe deasupra“. 

— „Da decât... dumneata... măgarul pentru mine...“ 

— „Să-l vând morarului? Si de ce nu?“ 

Insfârşit, au sosit la moară. Morarul însă nu-şi mai 
lua ochii dela măgar, care arăta foarte bine, grăsuliu 
şi durduliu. 

„Frumos măgăruş!“ zise el până la urmă. 

Câţi ani are? 

— „Patru ani“, 

„— „Şi e scumpi 

— „De, nici eftin nu este!“ 

— „Păcat, că aşi fi vrut să-l cumpăr şi aş fi dat 
galbeni de aur“. 

— „la vezi să nu te păcăleşti, îi zise spiriduşul. 
„Şapte galbeni! Ai dat prea mult cu toate că sub 
doisprezece galbeni nu-l dau un ban mai putin. 

— „Ba mai lasă“. — „Ba mai dă“, însfârşit se 
învoiră cu zece galbeni. 

Spiriduşul îmbrăcat tot ca drumet, îi dete toți banii 
negustorului, zicând: Acum du-te la grajd şi vezi ce 
i se întâmplă morarului. 

Negustorul, se duse la grajd unde tocmai atunci 
intră şi morarul cu un braț de iarbă proaspătă. Dar 
care nu-i fu mirarea negustorului şi spaima morarului, 
când măgarul, dând din urechile sale lungi spuse mo- 
rarului: „Nu-mi pla-ce iar-ba! Vreau pră-ji-tu-uri!“ 

Ingrozit, morarul nici nu mai ştiu cum fugi din 


grajd, tipând ca un nebun. După care măgarul dispăru. . 


In vremea aceasta negustorul de sticlărie îşi vedea 
de drum, binecuvântând pe spiriduş şi răzând pe so- 
coteala morarului. . 


INSULA FANTOMELOR 


_(Côntifüare din pagina 13-a) -"% éd 


Cei patru tovarăşi s'au grăbit să se refugieze il dimbra 
unui palmier aducând după ei toate tucrurile ge care 
le-au putut salva din naufragiu. 

— Nu mai aprinde focul Jarock, spuse căpitanul. 
Fumul va atrage atenția sălbaticilor de pe insulă; 
dacă ne aflăm pe o insulă locuită. 

— Mă gândeam că o ceaşcă de cafea ar fi făcut 
bine bäetilor ăştia spuse mecanicul. 

— La drept vorbind aşi dori mai de grabă o gură 
de apă dulce, căci de eri n'am băut decât apa sărată 
a mării. 

— Intr'adevăr spuse şi Sandy, hai să căutăm puțină 
apă de băut. Trebue să găsim undeva un isver de 
apă dulce. 

— Să căutăm mai bine termosul, căci dacă nu mă 
înşel mai avem nişte cafea rece în el. 

Intr'adevăr termosul era plin cu cafea dar băutura 
aceia nu linişti setea celor patru naufragiati. Aveau 
gâtul uscat din cauza sării care se afla în apa mării. 


Sa 
„ COPIILOR 


DIMINEAȚA 


f 


+ p S aA Be OT 


— Tot mod | caut apă spuse Tom neliniștit. 
A —Nt prea mult îl sfătui căpitanul. 
Vom ex “toţi împreună după ce vom ter- 
mină mașa. mei trebue să ştiţi că de nu vom 


e insulă suntem expuşi să murim de 
foame peste zile. 

` Tom porni urmat bineînțeles de Sandy. După vreo 
cinci minute s'au reîntors amândoi cu brațele pline 
de nuci de cocos. 

După ce şi-au liniştit setea, cei patru tovarăşi au 
început să mănânce miezul atât de gustos al nucii, 

— După cum văd nu vom muri de foame, spuse 
Jarock dupä un răstimp. 

— Cu toate acestea nu putem trăi numai din nuci 
de cocos îl întrerupse Allan. E drept că ne vor fi 
îndestulătoare până ce vom fi observați de un vapor... 

— Ai auzit? îi şopti Tom lui Sandy. Până ce va 
trece un vapor... Pe cât se pare am căzut într'o cursă. 
(Continuare în numărul viitor). 


Te ANG pe: 


fA 


s La 
m CAC, 
URSA | 


ENIGMĂ 


Sălaşul lui e'n munți, în văi, 
In codri, în deşerte-odăi 
Şi orişiunde, 
In orice parte dai de-el. 
De-l cauţi, nu-l zăreşti de fel, 
Măcar că nu s'ascunde... 
Şi de-l întrebi, oricând, ceva, 
Deşi nu ştie limba ta, 
El, totuşi, îți răspunde!... 
LEOVA A. LAZAROIU-Galati 


Å" T" 


0 pedeapsă puţin obişnuită 


Socrate, vestitul filosof grec din 
timpurile vechi, pe când se întorcea, 
într'una din zile, din piaţă acasă, fu 
lovit cu o piatră drept în frunte 
de un băiat care hoinărea pe stradă. 
Indată i se făcu un cucuiu mare pe 
frunte. 

Socrate îl văzu pe băiat şi află 
chiar cum îl chiamă şi al cui este, 
însă nu-i zise nimic. Insă, când se 


QE PRESS 
TWIRRE eu 
LEJ 


ORIZONTAL: 1) Şir de sunete 
plăcute. 5) Năvălea deodată. 10) 
Unelte casnice. 11) Transportat. 12) 
Mică la suflet. 13) Posomorâtă. 14) 
Coleg, prieten. 16) Botul porcului 
18) Cu el spoim. 20) Tată. 24) Pá- 
zită de un atac. 26) Papagal ame- 
rican. 27) Rău la gust. 28) Comună 
rurală 29) Brăzdată. 30) ... ferici- 
tului o caută mulți. 

VERTICAL: 1) Sarcină. 2) Aceea. 


3) Popor. 4) Print orb. 5) Macagiu. 
6) Säteni. 7) Lucrat pâmântul. 8) 
Etaj. 9) Fir. 13) Ducea vitele la apă. 
15) Munte în Armenia. 17) Multime 
de oameni. 18) Anotimpul lui Cuptor. 
19) Pasăre de curte. 21) Cadră. 22) 
Martoră la cununie. 23) Tärît. 24) 
Astfel. 25) Fir subțire ce creşte pe 
pielea animalelor. 


ADRIAN ROTARU-Loco 


duse acasă, se aşeză în fața oglinzii | 


şi scrise cu cerneală pe cucuiul 
din frunte numele băiatului care îl 
lovise. Si acum când se ducea la 
treburile sale sau la prieteni, fie- 
care citea pe frunte numele vinova- 
tului. 

Aceasta fu pedeapsa putin obis- 
nuită pe care Socrate i-o dete băia- 
tului rău crescut. . 


DESENATORUL ZĂPĂCIT CUPON DE JOCURI 
| 


f “x Numele şi pronumele 


Adresa 


Luna lunie Seria IV 


Acest concurs având cinci serii, deslegările se pri- 
mesc după apariția numărului viitor. 


| Copii! 
| [NU UITAŢI SĂ LUAȚI CU VOI IN VACANȚĂ 


„NELUŢU ŞI FLORICA“ 
CARTECUPOZNE DE BUNITA. 


DIMINEATA 9 


de lucru zilele acestea, încât s'a zăpăcit. Deaceea de- | 
semnul de mai sus este plin de greşeli. Cäutati-le! | 


* COPIILOR 


L 


Mioara nu-i cuminte 


Mioara a fugit la joacă în grădi- 
nă, fără să-şi fi făcut lecțiile. Ma- 
ma ei o strigă şi o ceartă. 

— Mioaro, nu ţi-am spus că nu ai 
voie să te joci în grădină până ce 
nu ţi-ai terminat lecțiile? 
$ — Păi mi-am făcut jumătate din 
ele mămico. 

— De ce minți? M'am uitat în 
caet şi n'ai scris decât un singur 
rând. 

— E adevărat, spuse Mioara, dar 
ai văzut ce temă ne-a dat la şcoală? 

— Nu. 

— Tema e asta: O 
cepută şi neterminată. 


lucrare în- 


Intre mincinosi 


Un mincinos: Eu am văzut odată 
un mort, al cărui cosciug era atât 
de mare, că era pus pe trei dricuri. 

Alt mincinos: Ah, eu am văzut 
un cosciug atât de mare, încât ‘un 
cap era aci, iar celălalt nici nu se 
vedea. 

— Nu mai spune! şi ce era în el? 

— Marea Moartă. 


Câinele polițist 

Lăptăreasa către bărbatul ei: 

— Ia uitä-te, bărbate, câinele ăsta 
vine după mine din oraş. 

Lăptarul: — Goneşte-l nevastă că te 
pomeneşti că e vre-un câine polițist 
şi vede că punem apă în lapte. 


Dacă ar fi greșit... 


Coca, o fetiță de 8 ani, este în- 
tâia în clasă, la matematici. 

Bunicul ei o întreabă eri: 

— Cincizeci de bani pe zi, cât 
face la sfârşitul săptămânei? 

Coca:—Trei lei şi cincizeci de bani, 
bunicule... 

Bunicul: — Bravo! Văd că te pri- 
cepi. Ca să te räsplätesc, iată îţi 
dau trei lei şi cincizeci de bani. 

Coca: — Ah! bunicule cât de rău 
îmi pare, că nu am spus că fac cinci 
lei. 


PREŢUL 5 LEI. 


Éd ga RRC i SOS het ee „zica 
| < p 4 g ” . ; - i + 


Cutia de bomboane 


— „ Mititelule, zise un domn, ți- 
am adus bomboane, am sä ti le dau 
când voiu pleca“. 

— „Bine domnule, dati-mi-le şi 
puteți pleca“. 


Socoteală dreaptă 


Profesorul: — Ionel, dacă mama ta 
face din 6 kg. făină, 8 pâini, atunci 
din 3 kilograme cât va face? 


Ionel: — Nu va face nici una, căci 


mama va fi obosită. 


O NOTĂ BUNĂ 


— 'Tăticule, domnul profesor mi-a 
dat azi o notă bună, fiindcă am 
spus că girafa are 3 picioare! 

— Pentru prostia pe care ai spus-o 
ţi-a dat o notă bună? 

— Da! ceilalți elevi spuneau că 
are numai 2 picioare. 


GHINIONUL 
NAUFRAGI ATULUI 


——_ —————— 


Nu înțelege 


— Unde te-ai născut tu tăticule? 

— La Craiova, drăguță! 

— Dar mămica? 

— La laşi! 

— Şi eu m'am născut la Bucure- 
şti... Ei, dar cum de ne-am adunat 
câteşi trei aşa de frumusel la un 
loc? 


Meseria părinților 


Ionel. — Tatăl tău e cismar şi te 
lasă cu ghetele rupte! 
Gogu. — Şi tatăl tău e dentist si 


lasă pe fratele tău de un an cu un 
singur dinte! 


Fiul aviatorului 


Toto. — Tatăl meu este general 
şi are sub comanda sa 8000 de 
oameni... 


Gică. — Tatăl meu însă are sub 
el țări întregi. 
Toto. — Dar ce eşti fiu de rege? 


Gică. — Nu, de aviator. 


Darul copilului cuminte. 


— Bunico, ce cadou îmi faci? 

— Nu ştiu! Să vedem mai întâi 
dacă eşti cuminte. 
„— Şi atunci ce-mi dai? 

— Vei vedea tu atunci. 

— Spune zău, bunico, să văd dacă 
merită să fiu cuminte! 


De ce se învârte;te pământul? 


Profesorul. — De ce se învârteşte: 


pământul? Să spue Popescu. 
Popescu (care a fost neatent în 
timpul explicatiei) 
— Pentrucă bate vântul. 


Corpuri transparente 


Profesorul: — Stiti d-ră ce se nu- 
meste un corp transparent? 

Eleva: — Da; corpulprin care pu- 
tem vedea. 

Profesorul: — Foarte bine, un 
exemplu? 

Eleva: — Broasca usei. 


Pta Imprimeriile „Adeverul" S. A., Bucureşti 


RE. "44 Mt 


"> SRE 7 RES | ig 


a 
SE : ? 
A 
TH 


ni 


2 ©HIDUSIL 


n 


ee ha O d 


| PENTRU STRĂJERI 


` r 


Din toate colțurile țării ne vin fotografii reprezen- jatul parcurilor publice şi în timpul ridicării pavili- 
tând pe mândri noştri străjeri cu ocazia diferitelor onului național. 
N - manifestații. Pretutindeni întâlnim aceleaşi chipuri Aşteptăm să primim şi din alte locuri fotografii 
surăzătoare, aceiaşi mândrie de a purta cea mai fru- dela manifestatiile sträjeresti locale. Ne-ar bucura 
y moasă uniformă pe care o poate căpăta un copil. mai ales să publicăm acele. fotografii în care pe 
In fotografia No. 1 îl vedem pe d. profesor Antoniu fața sträjerilor voioşi se va ceti cu ocazia serbări- 
dirijând corul străjerilor din Galaţi. lor şcolare de fine de an bucuria succesului. 
- 2) După o manifestaţie străjerească la Filiaşi-Dolj. Suntem deasemenea oricând dispuşi să publicăm 
3) şi 4) Străjerii din Nădragul de Vale în timpul fotografia oricărui străjer din oricescolt al ţării. | 
slujbei religioase şi a defilării. Aşteptăm scrisorile voastre, copii. $ 
$ a 5) Delegatele liceului Mihail Kogălniceanu la ridi- z si | $ 


carea pavilionului national al sträjerilor dela gimna- 
ziul C. A. Rosetti din Galaţi. 
6) Ridicarea pavilionului național la Nădrag. 
7) Premilitarii fabricii din Buhuşi dau onorul. 
8) şi 9) Străjerele dela Constanţa ajutând la aran- 


Da 


-~ Manifestații | 
4 = Strajeresti 


“i 
E 
TI 
L . TL 
ons tt 


D. DIMINEAȚA - $ CR A Pe 
EM | "A IDEA ; k 
? COPIILOR 


pe jar L 
LE A - 


FX WS ŞI FI 


i P S 


LACET LPS 2 
i a 4 PASINTON: 
3 iri 
2s 


p~ z- e. me veya 


DIMINEATA 


ALU STR A T-A= 


RE MI SA 


PIILOR 


PENTRU TI 


! Director: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 
— IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


PLARUL 5 LEI. 


1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


29 IUNIE 1938 [ia 


No. 751 


- 


De vorbă cu cititorii 


Odihna în timpul vacanței 


DRAGII MEI 


Ati terminat cu toții şcoala şi acuma, după primele 
zile de vacanță, desigur că vă puneţi întrebarea cum 
să vă petreceti vremea. Nu spune nimenea că nu ati 
ştii să vă jucaţi. Din contră. Vezi însă că zilele sunt 
călduroase şi e cam greu să te tot sbengui în soare 
de dimineața până seara. 

Dacă ar fi să ascultați sfatul meu faceţi sport acum 
în timpul vacanței. Desigur că între orele 10 şi 5 
după amiază este mai bine să stai la umbra unui pom 
şi să citeşti sau să desenezi decât să joci oina sau 
foot-ball cu ceilalți tovarăşi. Dacă vreți însă să vă 
odihniti cu desăvârşire, adică să nu mai citiți şi nici 
să scrieți, învățați să înotati. 

Inotul este unul din sporturile cele mai sănătoase, 
mai frumoase şi mai folositoare. Desvoltă frumos 
muşchii corpului şi apoi e răcoritor. Bineînțeles că 
trebue să fie făcut însă cu măsură. Nu vă duceti 
însă la scaldă în lacuri mari şi adânci şi nici în ape 
curgătoare prea repezi. 

Pentru copiii dela oraş cel mai bun lucru e să 
meargă la un basin. Iar cititorii noştri dela ţară cu- 
nosc, desigur, destul de bine bălțile de prin apropierea 
caselor lor ca să nu mai trebue să le atragem noi 
atenția. 

Sănătate şi voie bună copii. 


: PETRE VIDRA. — Ai citit rândurile de mai sus 
şi prin urmare ai căpătat şi răspunsul la ce m'ai în- 
trebat. Cred că nu ai nevoie să vii la Bucureşti ca 
să faci baie în basin, atunci când locueşti la Vidra. 


MICA MARINESCU. — Am mai răspuns odată la 
întrebarea asta. După ce se va termina romanul ,,In- 
sula fantomelor“, vom publica un altul a cărei eroină 
principală este o fetiță. Trebue să ai răbdare. Te 
sărut şi eu. 


ADRIAN L. — Am mai scris că, concursul nostru 
literar este permanent, adică nu se termină la o dată 
fixă. 
poziţia ta. Faptul că nu publicăm în fiecare număr 
colaborările trimise de cititorii noştri, nu în- 
seamnă că nu vrem să le publicăm, ci că poate nu 
sunt chiar atât de bune. Dragul meu băiat, gân- 
deşte-te că modestia este una din DAS cele mai 
necesare omului. - NP: = =< 


Poți, prin urmare, să-mi trimiți oricând com- 


LEILA KORNBLUT. — Imi pare foarte bine că-ți 
place revista. Am însă o mare rugăminte. Dacă vrei 
să-mi trimiti colaborare, nu scrie poezii. Invatä întâi 
să scrii corect în proză. 


PAL. CIC. — Imi ceri un sfat folositor. Nu te 
supăra că ţi-l dau fără niciun ocol; învață însă gra- 
matica limbii româneşti. Si dacă vrei să mă asdulti, 
cumpärä-ti şi un caet de caligrafie, ca să înveți să 
scrii citet. Crede-mă, că este şi o lipsă de politetä să 
trimiti cuiva o scrisoare scrisă necitet. - 


LICĂ. — Dragă domnule Lică, o să-ți povestesc o 
anecdotă: nu de mult a apărut la Paris o carte scrisă 
fără nici un fel de punctuație. La sfârşitul cărții, 
autorul a tipărit câteva pagini pline cu virgule, puncte, 
semne de întrebare, de exclamare, ghilimele, etc. 
Mai jos a adaugat: „Cititorii sunt rugați să puie sem- 
nele ortografice unde vor crede ei de cuvintä“. Eu 
nu sunt de aceiaşi părere cu scriitorul francez. Cred 
că atunci când vrei să colaborezi la o revistă trebue 
să ştii mai întâi unde să pui virgula, şi alte semne 
de punctuație. Imi face impresia că ai pus virgulele 
la întâmplare, aşa cum arunci un pawn de gräunte 
în curte. 


LUGOJANUL. — Poezia pe care mi-ai trimis-o 


am citit-o cu mare plăcere. Adică la drept vorbind 
am recitit-o cu mare plăcere, căci prima dată când 
am citit-o eu purta semnătura Gh. Coşbuc. Nu este 
frumos ce ai făcut. 


MATUSICA 


In -atentiunea pici boiler y 


„DIMINEȚII COPIILOR“ = 
PREMIANTII DIN ACEST AN SE 


POT FOTOGRAFIA 


GRATUIT 


PREZENTÂND O ADEVERINŢĂ DIN PAR- 
TEA ȘCOLII ȘI PREZENTUL CUPON LA 


STUDIO-UL FOTO-LUVRU 
=== CALEA VICTORIEI, 54 == 


> (vis-a-vis de Teatrul Național) 


Fotografia va fi publicată în revista 
A DIMINEAȚA COPIILOR 


DIMINEAȚA pante, 


$  COPIILOR 


iz tu me dde 4:83 


a să 


PSN + SP Cr 


fost odată un om sdren- 

täros, Nu era astfel 
fiindcă nu voia să se 
îmbrace mai bine ci, 
fiindcă era sărman şi 
soma  Necăjit şi nu avea bani 
destui nici măcar ca să mănânce 
două mese pe zi. Ba uneori nu mân- 
ca nici măcar odată. 

Omul acesta era însă un om bun, 
ca pâinea lui Dumnezeu, blând şi 
milostiv şi din toată sărăcia lui 
mai găsea câte ceva, ca să ajute şi 
pe aceia cari aveau chiar şi mai pu- 
tin decât el. Căci este bine să ştiţi, 
că omul sărac este mai darnic decât 
bogatul şi mai totdeauna bun. 

Şi pe omul nostru îl chema Hia- 
cint. Era un nume frumos, după cum 
îi era de frumos şi sufletul. 

Hiacint colinda câtu-i ziulica de 
mare străzile oraşului, culegând 
sdrente de prin gunoaie. Le aduna 
într'un sac mare şi când sacul era 
plin, se ducea la capătul oraşului, 
unde se afla o fabrică de hârtie si 
vindea cârpele. 

Da, da! Vă spun eu, că Hiacint 
era un om minunat. 

Mă întrebaţi dacă l-am cunoscut? 

Păi de bună seamă. De unde aş 
fi ştiut altfel să vă povestesc, toate 
astea? El mi le-a spus. 

Intr'o vară, era cald afară şi ae- 
rul era înmiresmat de boarea flori- 
lor, l-am întâlnit pe Hiacint. Tinea 
în mână o bucată de mătase, roşie 
şi strălucitoare. 

— De unde o ai, moş Hiacint? 
l-am întrebat eu. 

— Am găsit-o la gunoi, îmi răs- 
punse el. Vezi tu, se întâmplă une- 
ori ca şi mătasea prețioasă şi fru- 
moasă să ajungă printre sdrente. 
Aşa este şi cu oamenii. Oricât ai fi 
de bogat, nu ştii niciodată ce te aş- 
teaptă! Si uneori poți să ai un su- 
flet din cea mai curată mătase, dar 
dacă soarta vrea astfel, ajungi să te 


DIMINEAŢA Part, 


SDRENTAROS 


târăşti prin toate gunoaiele vieţii. 

L-am privit pe Hiacint, fără să 
spun un cuvânt. 

— Vezi tu îmi spuse el. Toată 
viața mea am cules sdrente. Uneori 
am găsit prin gunoaiele prin care 
am cotrobăit şi lucruri mai de pret. 
Mi-au povestit lucrurile acestea po- 
veşti minunate, dureroase sau vese- 
le, după cum a fost şi soarta oame- 
nilor cari le-au purtat. 

— Mătasea asta ce-ţi spune, moş 

Hiacint? 
S'a 
născut într'o țară depărtată, la soare- 
răsare, acolo unde oamenii au fete 
galbene şi ochii ca migdalele. Mâini 
vrednice de gheişe, adică de femei 
din Japonia au tors firul viermelui 
de mătase, meşteri pricepuţi în ale 
țesutului au unit firele între ele fă- 
când pânza, iar alții au amestecat 
culori, făcând să nască în ciubere 
anume, culoarea roşie a sângelui. 
După aceea, când mătasea a fost 
gata, a fost urcată pe o corabie şi 
legănată de valurile mărilor până a 
ajuns în patria noastră. 

De abea acuma începe adevărata 
poveste a petecului de mătase. O 
domnitä cu părul negru ca pana 
corbului şi ochi de jăratec, a intrat 
într'o zi în dugheana negustorului 
şi a ales-o din mulțimea pânzetu- 
rilor. 

— Imi voi face o rochie minunată, 
a spus Domnița, ca să moară de ciu- 
dă toate celelalte prințese. 

Spunea aşa fiindcă prințesa nu 
avea de unde să ştie prin câte mâini 
trecuse petecul de mătase” până să 
ajungă la ea. Nu ştia că femeea care 
a tors firul avea un copil bolnav şi 
nu avea bani, că meşterul care l-a 
țesut era necăjit că i-a murit nevasta 
şi nu avea cine să-i îngrijească fe- 


titele rămase acasă, că marinarii nu 
aveau mâncare bună şi că munceau 
din greu, riscându-şi viața spre a-i 
aduce ei bucata de mătase. 
Domnița şi-a făcut aşa dar o ro- 
chie şi nimeni nu era la curte mai 
mândră ca ea. Faldurile mătăsii erau 
minunate, iar ea părea o arätare din 
poveşti. Iată însă că într'o zi ne- 
gustorul a mai vândut o bucată de 
mătase la fel unei alte domnite. Si 
de ciudă prima a tăiat mătasea a- 
runcând-o la gunoi, unde am găsit-o 
eu. Mătasea asta; aruncată din ciudă 
de o prinţesă şi peste care au plâns 
atâția oameni, va fi bucata de pâine 
pentru mine şi copiii mei spuse 
Hiacint. Căci lucrurile nu sunt tot- 
deauna ce se arată a fi, după cum 
omul vesel nu este totdeauna vesel, 
nici fericitul cu adevărat fericit şi 
măcar săracul, sărac, căci el poate 
fi mai bogat la suflet decât alții 
cari au toate comorile lumii. 
RADU ŢURCAN 


CR — 


Å= A “` — 
? COPIILOR 


L222,2,22,,222::1111)),,;,;,);,)),)),),),,))))),),),)),),] 
La aaa aaa Aa Aaaa iai aaaaaaaă 


PHHH 
LAS Aaaa AAAAAARARALAA AAA Aaaa Aaaa aia aa d 
LAdLL),,1,1,),,1)1,),),);,,),),)1)))))1),,)1,))1,,))1))))), 


DOCTORUL 


L,2222221,),,,),:] 


Lana aaa aaa ia aaa ad aaa aaa aa aa aa 
Lilia aia aaaaaaaai AA ore ine ba tr d 


„AP A-CHIO AR À 


JANDU s'a dus să-şi petreacă vacanța la 
țară. Părinţii lui sunt plecați în străină- 
tate, iar el a fost trimis la o rudă, într'un 
județ al Moldovei. Câtă plăcere are Sandu 
“când se scoală dimineaţa şi privind pe 
E fereastra odăii vede în față muntele îm- 
pădurit care- -i trimite aer răcoros şi plin de sănătate. 
Ziua şi-o petrece făcând bae în râul, care trece chiar 
prin curtea casei unde locueşte, — sau pătrunzând în 
pădure, cât mai departe, acolo unde nu se mai aud 
sgomotele automobilelor ce trec pe şosea, şi numai 
gânguritul şi melodiile păsărilor. 

In toate plimbările Sandu e însoțit de un bäetas, 
de vârsta lui, vreau să spun cam tot de zece ani, de 
Vasile, fiul paznicului. Unde se duce Sandu vine şi 
Vasile, care le ştie rostul la toate prinacele locuri. 
Unde-i apa mai adâncă, 
unde pădurea-i mai um- 
broasă, unde cuiburile de 
păsări sunt mai multe — 
toate le cunoaşte Vasile, 
care e un băiat deştept şi 
foarte prietenos. 

Intr'o zi,pe când sedeau 
toläniti la umbra unui co- 
pac şi Sandu citea cu glas 
tare dintr'o carte, primită 
dela un văr, inginer, iată 
că Vasile nu mai vrea să 
fie atent la cele scrise în 
carte şi începe să poves- 
tească un lucru grozav: 

— Lasă cartea acum şi- 
ascultă ce-ţi spun! — se 
adresă el lui Sandu. Mi- 
am adus aminte de ceva. 
Ia ascultă! 

— Aşa dar să nu mai 
citesc? 

— Sigur că nu. Dar să nu te sperii de ce vei afla. 

Inima lui Sandu începu să bată cu putere, dar cum 
era mândru şi voia să se arate fără frică, deşi simțea 
cum îl trec năduşelile, zise: 

— Dar povesteşte odată, că sunt tare curios să aflu 
lucrul grozav de care-mi vorbeşti. 

— lată ce este reluă Vasile. Până acum nu ţi-am 
arătat, pentrucă mi-a fost frică, c'o să te sperii şi-o 
“să te îmbolnăveşti, poate. Dar astăzi trebue să ţi-o 
spun. Stii — continuă el—e la noi în sat o pisică 
balaur care apare, colo după pod, în fiecare seară. 
Tot satul se fereşte de ea şi când se apropie ora la 
care îşi face apariția nimeni nu mai are curajul să 
treacă pe acolo, măcar de i-ai plăti milioane. 

— Şi-a omorât până acum pe cineva, făcu, plin de 
frică, Sandu? 

— Nu, dar asta numai pentrucă nimeni n'a încercat 
să-i iasă în cale. 

— Dar de văzut, a văzut cineva acest animal? 

— Desigur, chiar aseară l-am văzut cum a apărut 
la pod cu ochii lui sticlosi, care luminéazä până de- 
parte şi cu capul lui imens, care face un sgomot în- 
fiorător, când trece. 

— Şi n'a făcut nici un rău? 

— Nu,a stat liniştit câteva minute, apoi a dispărut. 

— Hai să mi-l arăţi şi mie diseară! — spuse Sandu, 
care căpătase între timp putin curaj. 

— Asta şi doream — făcu Vasile. 


te iau să mergem împreună. 


Diseară trec să 


| 


erami ts med ed Val tn. 


Zis şi făcut. Cum s'a înoptat bäetii s'au furisat în 
apropierea podului şi-au aşteptat pisica-balaur. Acea- 
sta n'a întârziat. Intr'adevăr după câteva minute nu- 
mai după ce sosiseră bäetii se auzi un sgomot prin- 
tre arbori si tufisuri şi-apoi doi ochi, ca două lan- 
terne enorme, cu lumină verde, nu departe, în întu- 
nerec. 

— Asta e — strigă Vasile. 

— ? 

— Nu mă auzi? făcu el încă odată. Sau n'ai văzut 
balaurul? 

Sandu nu scotea nici un cuvânt. De frică, la vede- 
rea celor doi ochi cari se roteau în întunerec, leşi- 
nase şi acum nici nu mai ştia ce se petrece cu dânsul. 

S'a trezit târziu de tot acasă, când a văzut lângă 
el pe vestitul doctor poreclit „„Apă-chioară“. Acesta 
se numea astfel pentrucă 
nu dădea niciodată medi- 
camente, ci prescria băi, 
şi atâta tot! Era foarte 
iubit de toți şi toți îl res- 
pectau, mai ales că vin- 
deca — chiar aşa numai cu 
apă chioară — toate bo- 


lile. 

— Ei, ia spune bäetele, 
începu doctorul „Apă 
chioară“, — când se trezi 


Sandu, cum zici că ţi-a 
venit rău? 

Sandu, cu vocea stinsă 
şi printre sughituri începu 
să povestească cum s'a dus 
împreună cu Vasile să va- 
dă un balaur şi cum, când 
acesta a apărut, lui i-a 
venit rău, a început să tre- 
mure şi -— apoi a căzut 
jos, neştiind ce s'a mai 
petrecut cu el. 

— Şi numai pentru atâta. lucru, te-ai speriat? — în- 
trebă calm doctorul „Apă-chioară“. 

Toţi îl priviră mirati. Doctorul simți atunci că e 
nevoe să dea o explicaţie. 

— Da, eu cred că în toată această chestiune s'a 
exagerat foarte mult. Sunt sigur că Sandu n'a văzut 
un balaur şi că s'a speriat pentru nimic. Și ca să vă 
dovedesc cele ce susțin vă invit mâine seară pe toţi 
la locul unde Sandu spune că a văzut pisica-balaur. 
Veţi vedea cine are-dreptate. 

A doua seară Sandu, Vasile, doctorul „Apă-chioară“ 
şi familia unde locuia Sandu erau cu toţii instalați 
în apropierea podului, unde copiii spuseseră că au 
văzut animalul înfricoşător. 

N'au stat ei mult acolo că s'a şi auzit, un foşnet 
prin iarbă. Sandu era cât p'aci să strige, dar docto- 
rul i-a pus, într'o clipă mâna la gură şi-a şoptit. 

— Ssst! 

După câteva momente doi ochi strălucitori mari, 
parcă mai mari decât cu o seară înainte au apărut în 
întunerec, luminând puternic în jur. 

Doctorul — care nu credea în basme cu balauri şi 
care ştia că acestea sunt numai născociri — nu şi-a 
pierdut cumpătul. A scos liniştit din buzunar o lampă 
electrică cu baterie s'a apropiat de locul unde stră- 
luciau cei doi ochi şi-a aprins bateria. 


(Continuare în pag. 6) 


DIMINEAȚA — 
z COPIILOR 


- 


RIRE TENT, 


bz AE 


RSR EEE 


< 


Tes 


„Vulpea păcălită de iepure 


NTR'O zi n 
de iarnă, 
iepurele 
şi vulpea 
porniră 
împreună 
Pământul 


la drum. 
era peste tot acope- 
rit cu zăpadă şi dru- 
metii noştri nu gă- 
seau nimic de mân- 


cat. Vulpea îi zise 
atunci iepurelui: „O, 
dacă ai ştii cât sunt 
de flămândă!“ Iepu- 
rele răspunse oftând: 
mațele“! 

Pe când îşi plângeau soarta, iată că se ivi pe drum 
o fetiță care purta în mână un cosulet plin cu co- 
laci de Crăciun. Văzând-o, vulpea îi zise iepurelui: 
„Fuga, lungeşte-te în mijlocul drumului şi fă pe 
mortul! Fetița va pune negreşit cosuletul jos, ca să 
te ia pe tine. Carnea de iepure le place oamenilor, 
iar din pielea ta îşi fac mänusi. 

In vremea aceasta eu apuc între dinți cosuletul si 
o iau la sănătoasa. După aceea, vii şi tu după mine 
şi împărțim tot ce este în coşuleţ“. 


„Dacă ai ştii cum îmi chiorăie 


Iepurele ascultă de vulpe. Se lungi în mijlocul dru- | 


mului şi făcu pe mortul. Vulpea pândea ascunsă după 
o ridicătură de zăpadă. Fetița îl văzu pe iepure care 
făcea pe mortul, puse cosuletul jos câțiva paşi mai. 
încolo şi înaintă încetişor spre iepure. Dar dindărât, 
vulpea luă cosuletul între dinţi şi... p'aci ţi-e drumul: 
La rândul său iepurele, văzând-o pe vulpe, învie şi 
nu mai stătu lungit, Fetiţa care nu-şi dădu numai 
decât seama de cele ce se întâmplase, alergă să prindă 


iepurele, dar poftim să te iei la întrecere cu un ie- 


pure. Se întoarse apoi la cosuletul cu colacii de Cră- 
ciun dar ia-l de unde nu-i. 

Si aşa fu nevoită să se ducă acasă şi fără colaci şi 
fără iepure. 

Vulpea alergă fără să se oprească şi iepurele înte- 
lese că nu are de gând să-i facă şi lui parte. „Stai 
că eu ti-s naşul!“ îşi zise iepurele între. dinţi. Alergă 
atât cât îl ţineau picioarele şi o ajunse pe vulpe lângă 
un elesteu. „Vulpe dragă“, zise el cu glas de bană- 
tate prefăcută „nu-i aşa că ar fi de minune, dacă am 
prinde peşti din eleşteu? Am avea atunci o masă 
boierească — şi colaci gustoşi şi peşte proaspăt“. 

— Nici eu nu zic altfel, făcu vulpea, decât vorba 
e cum să prindem peşte?“ 

— „lată cum!“ îi lămurii iepurele. „Vezi colo în 
ghiata din eleşteu este o gaură; prin gaura aceasta 


promise că va cerceta. Intră în clasă, când... 


vârä-ti coada şi las-o 
să stea în apă. Peştii, 
cari şi ei trebue să 
fie flămânzi, vor veni 
să muşte. Atunci îi 
tragi cu coada şi-i 
scoţi afară“. 

Vulpea socoti că e 
bine să facă aşa şi 
de aceea îşi vâri coada 
în apă. Dar după pu- 
tin coada îi îngheță, 
aşa că nu putea să o 
mai scoată. 

Iepurele nu pierdu 
vremea, ci se puse să since unul câte unul, toți 
colacii din cosulef, iar vulpea era nevoitä sä stea 
nemişcată şi să se uite flămândă. 

Iepurele îşi râdea acum de dânsa şi-i zicea: ,,As- 
teaptă numai până la primăvară, când se desghiatä 
apa. Atunci să vii după mine“. 

Si zicând acestea o şi şterse de acolo, făcând tumbe 
de bucurie. 

Cât despre vulpe, ea ţipă şi urlă, până ce fu gă- 
sită de un țăran care o omori dându-i câteva bete în 


cap şi o jupui de piele. 


BĂNUIALA NEDREAPTĂ 


Mama unei- eleve o opri pe domnişoara învățătoare 
în drum când se ducea la şcoală şi-i zise : „Q elevă 


— mu ştiu care — i-a furat eri fetei mele mănuşile, 


“cari costau scump“. 

Invätätoarea fu mâhnită de întâmplarea aceasta şi-i 
ce să 
vadă? Mänusile erau pe catedră şi încă spălate şi căl- 
cate, parcă ar fi nouä-noute. 

„Cine a pus aicea mănuşile?“ întrebă veselă dom- 
nişoara învățătoare. 

Una din eleve răspunse: 
am găsit în ghiozdanul meu şi le-am adus. 
însă a vrut să le spele şi să le calce“. 

Invätätoarea ar fi vrut să o laude pe elevă, în loc 
de a-i spune însă ei cuvinte de laudă, se întoarse” 
spre clasa întreagă şi zise: , Iubitele mele eleve, m'am 
îndoit de cinstea voastră. Iertaţi-mă“. 


„Eu, d-ră învățătoare. Le- 
Mama 


DOCTORUL 


„APĂ- CHIOARĂ' 


(Urmare din pagina 5-a) ` 


Nu mică a fost mirarea celor de față când au vă- 
zut că balaurul nu era decât o pisică, adevărat, mai 
mare decât cele obişnuite, dar tot pisică. Când a vă- 
zut lumina n'a luat-o la goană, ci a rămas pe loc, 
neştiind încotro s'o apuce. Doar mai târziu s'a făcut 
nevăzută, intrând prin tufişuri. Cât a stat i-a fost 
deajuns lui Vasile, fiul păzitorului, s'o recunoască şi 
să spună celor din jur. 

— E cotoiul lui nenea Marin, de peste gârlă! 

— Aţi văzut că sperietura a fost degeaba? — spuse 
doctorul „Apă-chioară“. Balauri au existat odată, 


DIMINEAȚA A SR 
+ COPIILOR 


poate, astăzi însă ştiinţa nu-i mai cunoaşte. Aşa că 
deaceea v'am adus pe toți aici ca să vedeți că nu tre- 
bue să credeţi niciodată în legende. 

Cu asta experiența doctorului „„Apă-chioară“ s'a 
terminat şi toți s'au dus acasă. Seara târziu au venit 
cu automobilul şi părinţii lui Sandu care aflând ce 
s'a întâmplat copilului, dar fericiți că-l văd sănătos, 
au întins pe masă o mulțime de bunätäti şi-au petre- 
cut în veselie, până noaptea târziu. 


. ANDREI BRÂNDUŞ 


SENTRO zi cocoşul Rigu 
i se plimba prin curte si 
era foarte mândru de 
respectul celor din jurul 
său. Pe Rigu îl cunosc 
AS toți- din curte. El e 
acela care, cu cântecul lui răsunător, 
vesteşte tuturor miezul nopții. Când 
cântă a treia Oară, oamenii cari n'au 
ceas, ştiu că îndată o să se facă ziuă 
şi se pregătesc de lucru. 

Găinile le ţine Rigu în cea mai 
perfectă supusenie, numai din când 
în când îndrăz- 
neşte câte una 
să se uite la hai- 
nele lui strălu- 
citoare, la mer- 
sul lui mândru 
sau la creasta 
lui înaltă. 

„Ce are să mă 
4 : admire toatä lu- 

LN 2, > mea dacă am să 

ies în stradă“, 

se gândeşte 
Rigu, „sau mai bine să mă duc în 
curtea boerului de peste drum. Acolo 
sunt o mulțime de păsări din care 
multe, după cum am auzit, sunt 
rudele mele, să vadă şi ele ce haină 
frumoasă am eu“. 

Zis şi făcut. Cu pasul hotărît co- 
coşul nostru porneşte la drum. 

In curtea boerului se întâlneşte 
îndată cu un curcan. Acesta se plimba 
prin curte cu coada desfäcutä ca o 
roată, cu aripile lăsate până la pă- 
mânt. El era mare şi avea o barbă 
roşie-vânătă. Pe cocoselul nostru 
nici nu-l băga în seamă, iar acesta 
se grăbi s'o întrebe pe o găină cine 
e domnul care ? 

a trecut. 

Găina îi şopti 
la ureche că e 
o persoană în- 
semnată şi res- 
pectată de toți. 
„Curcanul are 
strămoşi nobili 
aduşi tocmai 
din America de Nord“, îi zise găina. 
„Acolo curcanii trăiau în cârduri mari 
pe copaci foarte înalți sub cari tre- 
ceau cerbul, ursul şi lupii. Turme 
întregi de bivoli păşteau iarbă grasă, 
iar pieile roşii le vânau cu săgețile 
lor otrăvite.“ 

O bibilicä trecând pe lângă ei si 
auzind despre ce e vorba, a intrat şi 
ea în conversație. 

„Şi strămoşii mei sunt de departe“, 
spunea bibilica. „Patria mea e Africa, 
partea cea mai caldă a pământului. 
Bibilicile însă au acolo altă societate, 
nu aceea a curcanului. Ele stau ziua 
pe ramurile salcâmului, iar noaptea 


gari es 
LIRE 
or i 


Pa 
“4 


RIGU ŞI RUDELE LUI 


dorm pe crengile boababului, un copac 
gigantic african. Sub copaci trec 
elefanții şi rinocerii, iar leul cu 
râcnetul lui face să tremure toate 
animalele de groază. Bibilicilor însă 
nu le e frică de el. Ele se tem numai 
de oamenii negri, cari le omoară 
pentru carnea lor gustoasă.“ 

Rigu asculta tocmai cu cel mai 
mare interes cele ce spunea bibi- 
lica si se uita la penele ei pestrite, 
când se ivi în curte şi un păun. 
Văzându-l, Rigu a rămas cu gura 
căscată. El n'a văzut în viața lui o 
pasăre atât de frumoasă. 

Păunul e cel mai frumos din toate 
păsările din curte. Cât de săracă 
şi de ştearsă e îmbrăcămintea lui 
Rigu, în comparație cu aceea a 
păunului!.. Coada lui e mare de tot 
i strălucitoare. In ea se văd toate 
culorile vii ale curcubeului, iar capul 
lui e împodobit cu o coroană de pene. 

Văzând mirarea cocoşului, bibilica 
a început să-i povestească tot ce 
ştia despre păun. 

„Strămoşii păunului sunt aduşi din 
India, ţara tropicală. Acolo, unde 


cresc palmierii 
mari ca un evan- 
taliu, păunii stau 
în cârduri pe 
vârful copacilor 
şi penele lor 
strălucesc la lu- 
mina soarelui, 
parcă ar fi făcute din pietre scumpe. 
Jos printre arbuşti, stă ascuns tigrul 
vărgat, cel mai rău dintre toate 
animalele sălbatice. Tot aci stă la 
soare un şarpe foarte veninos, şar- 
pele cu ochelari, 
dintr'o -creangă în alta, iar fluturii 
mari, splendid colorați, sboară în 
jurul florilor.“ 

Sărmanul Rigu, după toate cele 
auzite, văzând că n'are cu ce să se 
laude față de rudele lui, şi-a luat 
tälpäsita acasă. Acolo era cel mai 
frumos, si era iubit de toți pentru 
serviciile mici ce le aducea celor 


dimprejur. 


Prelucrat de Cl. ABLOV 


NU LĂSA VRABIA 


DIN MÂNĂ... 


Un pescar prinsese un peşte mic. 
Acesta îi zise: Nu vezi cât sunt de 
mic? Dacă vrei să te alegi cu ceva, 
dă-mi mai bine drumul în apă, lasă-mă 
să cresc, să mă îngraş şi după aceea 
vino şi mă prinde; atunci mă vei 
putea vinde pe un pret destul de 
bun. 

Pescarul îi răspunse: „Numai unul 
care nu este în toate mințile poate 
să lase din mână un lucru sigur în 
aşteptarea, că mai târziu va căpăta 


“de două ori sau de trei ori mai 


mult“. 


Broasca țestoasă 
si vulturul 


O broască țestoasă s'a rugat de 
un vultur ca să o înveţe să sboare. 
Vulturul a sfătuit-o frumos să se 
lepede de gândul acesta, căci ea nu 
e făcută să sboare. Broasca țestoasă 
însă nu şi nu, că dacă vrea, vulturul 


poate să o învețe şi pe dânsa să 
sboare. 

Vulturul a luat-o în ghiare, a 
ridicat-o în sus, în văzduh şi de 
acolo i-a dat drumul. Ea căzu pe 
stânci şi fu omorâtă pe loc. 

Fabula aceasta ne învață că nu e 
bine să ne amestecăm unde nu ne 
fierbe oala. 


LEUL, URSUL 
Si VULPEA 


Leul şi ursul începură să se bată 
între ei pentru o bucată de carne 
pe care puseseră mâna. 

Ursul nu vroia să lase să treacă 
ceva dela dânsul, iar leul lăsa şi mai 
putin. Se bătură aşa de mult încât 
amândoi îşi prăpădiră puterile şi se 
prăvăliră la pământ. Tocmai atunci 
trecea pe acolo 
jupâneasa vulpe 
care, văzând bu- 
cata de carne, o 


înşfăcă şi fugi 


cu dânsa. 


DIMINEAȚA mm 


+ 


COPIILOR 


CUNOȘTINȚE FOLOSITOARE 


maimutele sar 


Bäietasul ăsta-i Bică Bică, are, măi fărtate 
Năzdrăvan şi fără frică. Un cärut cu patru roate. 


Şi-l împinge, frumusel 
Dup'aceea sare'n el 


Cu trompeta clacsonează — Vino Lilly, că nu-i greu 
Şi lui Lilly s'adresează In automobilul meu. 


— Asta e automobil? 
Ori ai minte de copil! 


Si-cu faţa foarte rece Insă, sugubätul {Bicä 


Mica Lilly dä sä plece. L-a chemat pe Azorieä, 


Şi mergând aşa tiptil TT Pee ogor tale te 
Iată ş'un automobil. PD Poe pre me SARII 


DIMINEAȚA = 
s COPIILOR 


In „maşină” l-a băgat 
Şi porniră la plimbat. 


Iară Lilly supărată 
A rămas gură căscată 


MOŞ IONICĂ CEL MĂRUNT 


t4 


Spre sfârşitul secolului al 16-lea 
trăiau doi portughezi anume Ve- 
nancio Chaves şi Mateo Tomar, care 
au pornit la bordul unei corăbii 
spre Brazilia spre a se îmbogăți. 

Corabia lor a fost prinsă însă de 


o furtună în timpul drumului şi s'a 
scufundat. Cei doi tovarăşi s'au 
menținut la suprafață pe o bucată 
de scândură smulsă din trupul co- 
rabiei, 

Dupä trei zile au fost väzuti de 


marinarii unei coräbii si urcati cu 
mare greutate la bord, deoarece e- 
rau sdrobiti de ostenealä si de foa- 
me. Erau însä salvati. 

Căpitanul corăbiei se apropie de 
cei doi naufragiati şi le spuse: A- 


ceasta este o corabie de pirați şi va 
trebui să inträti în rândul marina- 
rilor mei dacă nu vreți să vă arunc 
în ocean. 

Neavând încotro, cei doi tovarăşi 
au luptat cot la cot împreună cu 


tâlharii mărilor, deşi gândul lor era 
toată vremea la evadare, căci nu se 
puteau împăca cu gândul să ducă o 
viață de tâlhari. 

Intr'o zi pe când au coborît la 


băut, Venancio şi Mateo au luat-o 
la goană fiind urmăriți în deaproa- 
pe de piraţii cari nu voiau cu nici 
un chip să-i lase să scape. 

Cu siguranță că cei doi fugari ar 
de cruzii tâlhari ai 


mărilor dacă nu sar fi întâmplat 
un lucru minunat care avea să le 
scape viața. Erau cât p'aci să fie a- 
junşi de pirați, când asupra acestora 
căzu o ploaie deasă de bolovani şi 
trunchiuri de copac. Ce se întâm- 


că uriaşele maimuțe erau tot atât 
de periculoase pentru ei ca şi pen- 
tru pirații cari 

* goană. 
In fiecare zi se duceau pe țărm 


fuseseră puşi pe: 


plase ? Piraţii au fost atacați de lo- 
cuitorii insulei care erau nişte u- 
rangutani înalți, voinici şi inteli- 
genţi. 
Dându-şi 
forța urangutanilor le-ar fi 


seama că mulțimea şi 
fatală, 


Y d LN "di IP 
şi cercetau zarea aşteptând ivirea 
pânzelor vreunei corăbii care să-i 


salveze. Zilele treceau însă şi sal- 
vatorii nu se arătau. 


Intr'o zi, trecând prin pădure, au 


pirații au făcut stânga împrejur şi 
au pornit în goană înapoi la bordul 
corăbiei povestind căpitanului cele 
întâmplate. 

Venancio şi Mateo s'au minunat 
de salvarea lor dându-şi însă seama 


auzit urlete de durere. Un urangu- 
tan stătea sprijinit de un pom fiind 
atacat de un leopard furios. Sân- 
gele curgea.din rănile nenorocitei 
maimuțe... 

(Continuarea în numărul viitor). 


DIMINEAŢA ze) 


+ 


COPIILOR 


Li 


Mircisor 

Stefänel FER, 
şcolari . în 

Mioara excursie 

Lizuca / 

Săndel 

lonel - \ copiii din 

Marioara j poveste 


Glasul povestitorului: Dragii 
mei copilaşi, fiți cu luare amin- 
te, ca s’auziti întâmplarea cea 
mai neauzită din pădure... Povestea 
aceasta- mi-a istorisit-o — cântând 
frumos din scripcă — un greerus 
hoinar. El o auzise dela o cintitä, 
iar cintita o ascultase — îmi pare — 
dela un melc, cu ghiocul poleit cu 
aur... Melcului i-o spusese, pe cât 
îmi amintesc, o furnică, bună de 
sfat şi şotii cum tare rar întâlneşti... 
Cine i-o povestise furnicii, n'am 
aflat. Vă rog mult să nu-mi faceți 
cumva vre-o vină pentru atâta lucru... 

Ei, dar basmul se porneşte în 
pădure, cu două veverite şi-o rân- 
dunică... 

(Se aude într "adevăr, ciripitul pă- 
säruicilor). 

Veveriţa  Codiţă -(cäci dânsa 
este, vorbeşte): Bună dimineata, 
domnişoară Veveritä Aluniţă!... Ce 
mai faci? 

Veverita Alunitä (de pe alt co- 
pac): Bună dimineața, domnişoară 
Veveriță-Codiţă |... Ce să fac? Ia, am, 
eşit putintel, s'ascult pe Rândunel... 
şi să-mi pieptăn un pic codița... 

Codiţă (Jacomă peste fire): Si 
tot cu alunita 'n gură, din zori de 
ziuă! Hai? 

Aluniţă (nu se lasă mai pe jos 
şi răspunde) : Ce să fac? nu-mi spune 
toată lumea: Alunița?... (cu şirete- 
nie) Dar mätälutä, ce-mi rontäi acolo, 
mă rog? 

Codiţă: Din întâmplare, tot o alu- 
nitä, cumetritä! (Si se pornesc a- 
mândouă să râdă, de mama focului, 
topäind pe crengile copacilor. Rân- 
dunica tace din ciripit şi le vorbeşte, 
înciudată ). 

Rândunica: Cirip! cir-rip! Doam- 
ne, ce nesuferite sunteți! Râdeti 
mereu şi-mi turburati cântecul! Ce 
'nseamnă asta? 

Aluniţă: Te rugăm să ne ierti, bună 
Rândunică!... Cântecul tău e tare 
frumos şi, ne farmecă... Dacă am râs, 
am râs numai din pricina noastră! 
(Nu apucă însă Rândunica să spue 


INTAMPLARI 
NEMAIAUZITĂ, DIN PĂDURE“ 


PIESETĂ RADIOFONICĂ PENTRU COPII 


GLASURILE: 


de: N. PAPATANASIU 


\ 
pi > 4 í 


Ursul Princhindelul k 
Lupul Cätelusul Pick 
ro es jivinele Povestitorul 
ulpea pädurii 
Veverita Alunità 1) Aceastä radiopie- 
Veverita Coditä setă a fost interpretată, 
f în Lite sorei TS 
lor“, de scoläritele Sc 
mega păsăruici i de rt 2 din 
i ă veşti. uzica anume 
Pitpalacul prin pădure ss, de: Eliza Tillenschi. 
aaa et 4e i 


nici: cirip! că soseşte în sbor Pit- 
palacul, tare grăbit, căci aduce o 
veste grozavă). 

Pitpalacul: Pitpalac! Pitpalac!... 
Ascultati, frățiori!... Păsărici dragi 
şi jivine ale pădurii !... O veste amar- 
nică! 

Rândunica (supărată foc): 
Dumneata, Domnule Pitpalac, numai 
veşti amarnice ne aduci! Ce este? 

Veveritele (întrun glas) — Ce 
s'a întâmplat? (S'arată tare înfrico- 
şate, bietele veverite: Alunitä şi 
Coditä!). 

Pitpalacul (prostänac de felul 
lui): Vestea mi-a adus-o pitulicea... 
Ea o aflase de la un cârstei... Câr- 
steiul de la o vrabie gureşe... 

Rândunelul (care se ivise şi el, 
pe o creangă şi asculta neräbdätor) : 
Dar spune, odată, Pitpalacule! Care e 
vestea cea grozavă?... 

Pitpalacul (se pare că nu l-a 
auzit): Dar vrabia o auzise dela un 
iepure... 

Toţi (care-l ascultă, îl întreabă, 
strigând): Care e vestea, nărodule? 

Pitpalacul (tot prost): Păi, nu 
v'am spus-o? 

Aluniţa (îl ia în râs, un pic): 
Păi, nu ne-ai spus-o! Nu! (şi se'n- 
toarce către tovarăşi) Prost mai e 
săracul de el! 

Pitpalacul (noroc, că n’a auzit-o 
pe Alunitä) : Vin nişte copii în pädu 
re! Asta e vestea! z 

Toți (speriați, grozav): Cum? în 
pădure?... 

Rândunelul (pe glasul lui) -— 
Aici, la noi?... 

Pitpalacul: Si vor să rămână mai 
multă vreme aici!... 

Amândouă  veveriţele: 
adică? Pe tărâmul nostru să 
străinii ?... 

Vulpea (pe care n’a zărit-o ni- 
meni, căci se strecurase — pe furiş, 
întrun tufis şi asculta): O să ne 
'mpotrivim |! 

Alunitä : (sperioasă din fire): 
Väleu! Matale esti, cumetritä Vulpe 
Siretlic? 


Cum 
calce 


DIMINEATA PE to: ORNA 
+  COPIILOR 


iz 
mante- 


iN e ee 


Vulpea: Chiar eu,- Alunitä-Ve- 
veriță sperioasă! E adevărată vestea 
Pitpalacului celui năuc? 

Alunita: Nu ştiu tocmai bine! 

Vulpea: Haidem atunci, în mar- 
ginea „pădurii... Acolo... O să cerce- 
tăm câmpia... Și-om, vedea. (Iată că 
jivinele şi i păsăruicile care se sfătuiau 
în crâng, se iau după Vulpea Sire- 


tlic şi-o însoțesc spre marginea pă- 


durii. Dar cu cât înaintează într'acolo, 
ele desluşesc un svon de cântec. 
Pasă-mi-te! Sunt copilaşii care vin 
înspre pădure, cântând. De pe ra- 
muri şi de după tufäris, jivinele şi 
păsă ruicile pornesc iar sfatul). 

Veverita Codiţă — (uitând să 
mai rontäe din alunita ce-o are în 
lăbuță): Ce ne facem, 
Vulpe? 

-Vulpea — (hotărită, pe loc): ai- 
dem, în tainitele pădurii, să ne sfă- 
tuim. Dar repede, de tot... Hai, Pit- 
palacule!... Şi tu, Rândunelule! La 
drum! (Şi Vulpea o ia înainte). 

Rândunelul: Aici, aici... Cirrrrr- 
rip! CI STADA 

Codiţă (plânge rontäind şi sare 
din ram în ram): Au să ne mănânce 
toate alunitele şi-o să murim de 
foame! Hă-hă!... 


Alunitä (o mângâie): Nu mai 


plânge, surioară scumpă!... 
ochişorii!... 


Sterge-ti 


Codiţă (sughitänd ): Nu po-ot, su- 


rioară Aluniţă! Mi-s läbutele pri- 
inse.. 

Alunitä: Dar ce tii în läbute? 

Coditä: Alune... 

Vulpea (se opreste, de-odată, în 
loc): Eu zic să-l chemăm la sfat şi 
pe jupânul Urs. Dumnealui are o 
minte tar fnteleaptä, cum rar se 
află... Si-apoi, e patents, peste fire! 
Nu-i asa? 

Toţi: Da! Dal... 
Da!... 

Vulpea: Ia, să-i bat atunci în 
portiță... Că tocmai pe lângă vizuina 


Să-l chemăm!... 


-lui ne aflăm. (Bate la uşă) Hei! 


Cumetre Martine!... Ursule!... 
Ursul — (care se vede — c'o 


cumătră i 


FES rase 
PRE AT SE ES a 


simtise prin preajmă): lar ţi-ai ră- 
täcit umbletul pe la mine, Siretenia 
pământului? (Şi se arată în pragul 
vizuinii). 

Vulpea: Da! Iar, mâncätorule de 
mure şi de miere! 

Ursul (cu glasul lui mormăit): 
Şi ce-mi cauţi pe-aici, Vulpe şireată? 

Vulpea: (schimbă glasul) — Ei, 
nu-i vremea acum de ghiduşii, Moş 
Martine! Ne amenință o primejdie 
grozavă! 

Ursul (care nu se prea teme de 
orice): Nu mai spune! Ia s'auzim! 

Vulpea: Vină cu noi în adâncul + 
pădurii şi-ai să afli! 

Ursul (se întoarce spre vizuină 
şi strigă): Hei, băiatul tatii... Hai 
cu mine... 

Ursuletul (bäetelul Ursului — se 
arată, curând): Ai mai dat de mure, 
tătucă?... 

Vulpea: Mare ţi-a crescut băiatul, 
Moş-Martine!... Şi tot lacom de dul- 
ciuri, ca şi Domnia Ta! 


Ursul: D'apoi cum?! Nu l'ai au“ 
zit?... 

Vulpea: Tare bine!... Haidem, 
mai repede... Na! Uite-l şi pe Lup!... 
(S'arată, într'adevăr şi cumătrul Lup, 
pe cărare). 

Lupul: Dar încotro, mă rog, aşa 
— cu grabă mare? 

Vulpea: Bună vremea, Lupule! 
Mergem la sfat mare! Ne-amenintä 
mare primejdie! 

Lupul (sigur pe el): Ofi! Eu unul, 
nu mă teml... Mi-s coltiitari şi tru- 
pul vânjos! 

Vulpea: Ai dreptate! Dar nu tot 
aşa stau lucrurile şi cu noi, Jupâne 
Lup! Şi vrem să ne sfătuim — cum 
să scăpăm de copiii aceia care vor 
să se statornicească în pădure! Au 
şi sosit! 

Lupul: Parcă am auzit şi eu svon 
de cântec, de departe... Ei erau? 

Vulpea: Intocmai — şi vor să 
stea multă vreme, aci, în pădure! 
Da, Da!... 

Pitpalacul — (care rămăsese mai 


| Gad $ 


în urmă): — Pitpalacul! Pit-pit!... 


Vin tocmai dinspre copiii aceia... 
du ridicat un fel de casă şi-au făcut 
OC... 

Vulpea: Ai auzit, Lupule? Si-au 
făcut casă... Au tăiat ramuri şi-au 
făcut foc!... Ce-aveti de spus, prie- 
teni? Ne ameninţă ori nu, o primej- 


die? (Şi Vulpea se întoarce cu botul 
spre fiecare. Toţi cei de față tac, o 
vreme). 

Ursul (vorbeşte el — în cele din 
urmă): Mă uit la voi, măi fräfiori 
— şi tare-mi vine să râd, zău aşa! 
Păi, de nişte copii nevârstnici vă 
speriați voi, jivine din codru? Nu 
vă este un pic, ruşine? Mare minu- 
nätie şi asta! Hai, mă Ursulache 
acasă, că tovarăşii noştri din pădure 
s'au speriat şi de nişte copilaşi, ca 
iepurele de umbra lui! Haidem! Ce 
faci acolo? 

Ursuletul (tocmai dăduse de-un 
rug de mure coapte). Numai un pic, 
tătucă! Am dat aici de nişte mure... 

Ursul: Aşa? Păi, dece nu mă 
chemi şi pe mine?... Tare-i bine să 
te mai mişti un pic, prin sîhlăl... 
Hai, de-mi dă şi mie rândul, copile! 
(Şi Ursul nostru trece să înfulece 
şi el din rugul de mure). 

Vulpea (urmând sfatul): Ursul are 
ceva dreptate! Nu trebue să ne 
speriem. Copiii nu ne-au făcut încă 
nimic... Nu-i aşa, Lupule! 

Lupul: Ba, nu! Să-i silim să-şi 
ia tälpäsita de pe meleagurile noa- 
stre... şi cât mai curând]... 

Coditä: Dar cum? 

Lupul: Ei, cum?! Să-i speriem! 
La noapte, pornima urla şi a lovi, 
în pădure!... Au să se 'nspăimânte 
şi-au să plece!... 

Vulpea: Prea bine!... Aşa să fa- 
cem! Tu, ce spui, Ursule? 

Ursul — (însă e la mâncare): — 
M-m! Bine!... Fie si-asal 

Vulpea: Rămâne hotărît, prieteni 
dragi!... După apusul soarelui, ne 
găsim cu toţii, lângă stejarul cel 
gros... De-acolo, pornim cu oastea! 
Si nu uitaţi, să trimiteţi veste, tu- 
turor jivinelor şi sburätoarelor pă- 
durii. Să chemați si pe cumetrita 
Bufnița!... Şi să vedeți voi, ce spe- 


DIMINEAȚA rer, 


Lure, 


TR ADR UN Ne SP SR RER RER EE A 
A d zi Mă a” NFE S Curr 42 HSE ss Lite 7 e în r 


rietoare le tragem noi — copiilor! 
Lasă! 

Glasul Povestitorului (se-ames- 
tecă, din nou, ca să ne dea o seamă 
de lămuriri trebuitoare, pentru a 
înțelege cum trebue, povestea): Mi- 
cutii mei copilaşi... Să vă mai spun 
câteva veşti, despre întâmplarea din 
pădure!... Copilaşii care au venit în 
excursie, ca să petreacă vacahta, în 
pădure, şi-au făcut un adăpost, au 
pus bine merindele, au căutat un 
isvoraş. Ba, au tăiat şi lemne... au 
aprinsul focul... 

In tainitele pădurii, n'au pătruns 
micuţii noştri  Robinsoni. Aveau, 
doară, vreme — o vară întreagă. 

Cât despre primejdia care-i ame- 
ninta din partea jivinelor pădurii, 
ei nu ştiau nimic. Nici Nicuşor, nici 
Stefänel, nici Mioara, nici Lizuca 
şi nici Săndel... Aşa se chemau co- 
pilaşii... şi nici Pick, cățelul care-i 
insotia, nu ştia vre-o veste. 

Dar iată, soarele a apus... Copiii 


TEE 
ED 


Sr 


N 


> 


He. 
= 


noştri s'au strâns în jurul focului şi 
cântă. Dacă atintiti bine urechiusele, 
o să le deslusiti glasurile! 
(Copilaşii cântă, cu adevărat, o 
bucată de vreme. Intr'un târziu, însă, 
se opresc... Noaptea s'a lăsat, de-abi- 
nelea... Li-i somn micutilor, căci au 
umblat atâta drum până la pădure). 
Lizuca (cea mai mititică dintre 
copilite): — Mie, Mircişor, mi-e tare 
somn! | \ 
Mircisor: Mie nu mi-e somn! 
Mioara (cea mai mare copilitä) : 
Imi pare mie că la toți vi-e somn, 
de mama focului. S'o fi dosit, prin 
preajmă, în tufiş, Moş Ene şi ne 
trimite boare dulce, de somn ! Nu-i 
aşa, Stefänel? : 
Stefänel (şi el un pic somnoros): 
Chiar aşa, Mioaro... Am umblat şi-am 
lucrat mult, azi... Şi mie mi-e tare 
somn... Uitați-vă, numai, la Săndel... 
pică de somn... (Râd cu toții, de 
Săndel...) Nu te lăsa, Săndel!... ~ 
(Continuare în numărul viitor). . 


COPI 


| 


SUENE SEH 


At an EE NET 


UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU TINERET 


— Cum de am căzut într'o cursă? întrebă Sandy. 
De ce ti se pare că suntem într'o cursă? 

[Intre timp căpitanul Allan împărțise armele şi toți 
porniră la drum. Tom avea puşca pe umăr, iar Jarock 
şi Sandy erau înarmaţi cu pistoale. Căpitanul îşi păs- 
trase pentru el carabina militară. 

— Nu-ţi dai seama îi spuse Tom, că nu avem multi 


sorti să scăpăm de aici. Suntem nişte naufragiati. Ca. 


să spunem aşa „aeronaufragiați“. Vom trebui să du- 
cem viața pe care a dus-o Robinson Crusoe fără să 
avem însă atâtea instrumente ca el. 


— De ce te sperie lucrul acesta? îi răspunse tova- 
răşul. Avem onoarea să fim primii Robinsoni Crusoe 
ai aerului. Nici nu aş fi visat ceva mai frumos. 

Oricât s'ar părea de curios, cei doi flăcăi erau 
mândri şi chiar veseli de cele ci li s'au întâmplat. 
Nu trebue însă nimeni să creadă că nu-şi dădeau 
seama de pericolul în care se află. Cu toate acestea 
e mai bine ca un om să vie vesel atunci când e în 
pericol, decât să fie fricos. 


— Cred totuşi, continuă Sandy că spre seară, căpi- 
tanul va reuşi să aprindă un foc astfel ca să facem 
semnale luminoase care să fie observate de vreun va- 
por care ar trece pe aici. 


— Drept să-ți spun nu prea cred în asta, răspunse 
Tom. Imi face impresia că am cäzut pe o insulă de- 
părtată de orice cale maritimă. Si apoi mi-ar părea 
rău ca aventura noastră să se termine atât de repede. 

— Da, da. Şi eu cred că o să avem mult de aştep- 
tat. Dar ce ne facem dacă o să aşteptăm şi nu o să 
treacă nici un vapor pe aici? 

— Vorbeşti copilării. In toate povestirile cu nau- 
fragiati trece în cele din urmă un vapor care-i sal- 
vează pe cei în nevoie. Te asigur că va veni şi vapo- 
rul care să ne salveze pe noi. 

— Aşi vrea să ştiu dacă se interesează cineva în 
toată lumea de soarta noastră, continuă Sandy. Te 
pomeneşti, că în clipa asta toate posturile de radio 
din lume ne pomenesc numele şi că guvernul din 
Londra a trimis în căutarea ,,Smeului“ o sumedenie 
de vapoare de războiu. 

In timp ce vorbeau cei patru exploratori pătrundeau 


a 
pp 


e g Fi fi W7 ri s PA -2m 

t * *1 A f 
i dl Hi $ . “ y 
RS ns ur ALAH ILUA AR 


DIMINEAȚA $ 
Ş COPIILOR 


mereu mai adânc în insulă. Se punea întrebarea dacă 
este ținut locuit fie chiar şi de sălbateci sau un ținut 
pustiu. Până în clipa de față nu descoperiseră nicio 
urmă omenească şi nicio locuinţă. 


— Mi-e tare teamă că am căzut cu avionul nostru 
la capătul lumii. Chiar dacă am face semnale lumi- 
noase, nu ştiu dacă s'ar găsi cineva să le vadă. 

— E cu neputinţă să fie atât de grav, spuse Sandy, 
temător. 


— Am să-ți spun un secret, îi spune atunci tovarăşul 
său. Fară să vreau am ascultat eri câteva cuvinte pe care 
le-a spus căpitanul Allan lui Jarock într'o clipă în 
care credea că nu-i putem auzi. Spunea că uraganul 
ne-a aruncat pe o insulă izolată într'un loc al Ocea- 
nului Indian pe unde nu trec niciodată vapoarele 

— Chiar aşa a spus? 

— Chiar aşa. Si a mai adăogat că nu prea crede să 
fim salvați chiar dacă au fost trimise vapoare în cău- 
tarea noastră. Nu o să treacă nimănui prin cap să 
părăsească drumul obişnuit al navelor şi să ne caute 
prin paraginile astea. 

— Acum înțeleg de ce are o față atât de îngrijo- 
rată căpitanul. Ştii un lucru? Eu cred că e atât de su- 
părat mai ales din pricina noastră. Ii pare rău că 
ne-a luat cu el, spuse curagiosul băiat cu glas încet. 

Căpitanul şi Jarock rămăseseră cu vreo douăzeci de 
paşi mai în urmă. Căpitanul cerceta terenul cu aju- 
torul unui binoclu care fusese salvat din fericire de 
către Tom. 

— Comandantul nostru este un bătrân lup de mare, 
spuse Sandy. Sunt sigur că nu va trece multă vreme 
şi se va orienta admirabil. Am băgat de seamă pe 
când şedeam la masă, că făcuse nişte desene pe nisip 
şi socotea ceva pe degete. 

— Totuşi cred că-i va fi foarte greu să afle fără 
instrumente longitudinea şi latitudinea, adică punctul 
geografic exact unde ne aflăm. Ştim numai că ne a- 
flăm la sud-vest de Insulele Cocos. Dar Dumnezeu 
ştie câte insule din acestea de corali nu vor fi exis- 
tând în Oceanul Indian, fără să fie semnalate pe hărți. 
După câte îmi aduc aminte din cartea de geografie, 
mai toate insulele acestea sunt nelocuite. 

— Dumnezeule, în cazul acesta suntem 
nişte adevărați Robinsoni. 

— In orice caz, orice s'ar întâmpla tre- 
bue să uşurăm situația căpitanului. Să-l 
convingem că numai noi suntem responsa- 
bili dacă am sburat cu el, astfel ca să nu- 
şi mai facă atâtea mustrări de cuget. La 
urma urmei trebue să avem răbdare şi să 
nu ne pierdem curajul. 

— Ai băgat de seamă? Comandantul nos- 
tru se teme să nu murim de foame. După so- 
cotelile lui alimentele ne mai ajung pentru 
zece zile. In afară de asta se mai pune 
problema apei de băut. Până acum n'am găsit 
nici un izvor de apă dulce. 

— Ce-are a face? Am găsit însă nuci de 
cocos spuse Tom. 

— Nu prea e grozăvie răspunse Sandy. 
Trebue neapărat să mai găsim şi alte ali- 
mente şi mai ales apă. 

— Nu vei fi vrând să găseşti pe aici 
portocali, banane, lămâi şi alte fructe gus- 


X 


47 
4 


A 
N 


ni © RE DEA 


toase. In schimb însă cred că am putea vâna câte o 
pasăre din cele care se văd pe acolo şi să o mâncăm. 

— Să nu visăm dragul meu, spuse atunci Sandy. 
Ne aflăm în insula lui Robinson şi trebue să nemul- 
tumim cu ce o să găsim. 

Intr'adevăr insula pe care au căzut cei patru naufra- 
giati a rămas cu numele de insula lui Robinson. 

Aventurile de mai târziu vor arăta însă, că nu a- 
cesta era numele care i se potrivea. De îndată ce co- 
bora noaptea, întâmplări extraordinare i-au făcut pe 
cei patru naufragiati să-şi dea seama că se aflau pe 
o insulă care purta un nume îngrozitor, un nume pe 
care îți vine greu să-l pomenesti. 

Să revenim însă la povestirea noastră. Cei patru 
exploratori urcau mereu spre interiorul insulei. In 
jurul lor se întindea un ținut minunat. Marea lucea 
ca o oglindă iar dinspre pădurea de palmieri venea o 
boare plăcută. Insula părea înconjurată de un brâu 
de spumă, deoarece valurile se spărgeau vuind de 
stâncile țărmului. 

— Hei bäeti, strigă în clipa aceia căpitanul. Ati 
găsit vre-un izvor de apă dulce? 

— Nu am găsit încă nimic, domnule cäpi- 
tan răspunseră într'un glas cei doi. 

— Păziţi-vă si nu intrați în junglă con- 
tinuă comandantul. E periculoasă şi plină 
de umezeală care poartă cu ea frigurile 
galbene. Trebue să ne păzim. 

— Dincolo de pâlcul cela de copaci, spu- 
se Tom, se află o mică colină. Nu am putea 
merge într'acolo, domnule căpitan? 

— Ba da, duceti-vä. Fiţi însă prudenti si 
nu pätrundeti în codru. 

Dacă puteți cercetaţi cât de adânc pä-. 
trunde laguna în uscat. 

Băieţii au pornit la drum dar după scurtă 
vreme au băgat de seamă că pământul de 
sub picioarele lor era mlăştinos. Laguna 
pătrundea adânc în junglă şi pe cât se pă- 
rea, nimeni nu ar fi putut pătrunde în 
păienjenişul de copaci şi plante acätätoare. 

Căpitanul şi Jarock îi ajunseră din urmă, 
pe bäeti. 

— Ca să traversäm laguna, spuse atuncea 
căpitanul ne-ar trebui o plută. 

— O vom construi, strigară într'un glas Tom şi 
Sandy. y 

— Mai încet dragii mei, spuse râzând căpitanul. Nu 
este chiar atât de uşor. Ar trebui să pierdem zile în- 
tregi cu treaba asta. 

Văzând că n'au încotro, cei patru exploratori au 
făcut cale întoarsă. In cele din urmă observară o 
potecă naturală care ducea dealungul codrului. 

— Să ne odihnim putin, spuse Allan. După masă 
vom explora partea apusană a insulei. 

După scurtă vreme au revenit la campamentul lor 
provizoriu. Aci au luat o masă uşoară formată din 
lapte de cocos care le stinse setea arzătoare. 

După masă au pornit dealungul plajei în directiu- 
nea opusă strecurându-se dealungul junglei. Nu au 
putut descoperi însă nimic interesant. In ziua urmă- 
toare naufragiatii au lucrat la construirea unei plute 
legând trunchiurile de copaci de sârma adusă de pe 
avion. In timpul nopții se odihneau pe rând stând 
fiecare de pază vreme de câteva ore. 


De abia în cea de a patra noapte de când se aflau 
pe insulă au observat lucruri neliniştitoare, ivindu-se 
bănuiala că ţinutul ar fi locuit. 

Trecuse miezul nopții. Tom luase postul în primire 
dela Sandy. Vreme de un ceas se distrase privind 
fața schimbătoare a mării şi amintindu-şi de clipele 
îngrozitoare prin care trecuse în timpul sborului. 
Deodată auzi un foşnet în spatele său astfel încât 
sângele îi înghetä în vine. Trase piedica armei şi 
rămase în aşteptare. Foşnetul nu se mai repetă. 

— Ei îşi spuse Tom, probabil că era un şarpe sau 


o altă vietate. Nu merită să dau alarma pentru atâta 
lucru. Cu toate acestea rămase cu auzul încordat 
vreo zece minute şi cu privirile țintă spre pâlcul de 
arbori care se afla la distanță mică. Cu toate acestea 
nu descoperi nimic. 

De îndată ce-şi întoarse însă privirile spre mare, 
foşnetul se repetă. De data aceasta Tom, după cum 
a spus mai târziu, văzu şi umbra unei ființe omeneşti 
care se depărta grăbită spre junglă. Totul s'a petrecut 
într'o clipă. 

— Ei, strigă băiatul. Cine eşti? 

Duse de îndată pusca la ochi în direcția aceia şi 
trase un foc. Liniştea insulei fu răscolită de detunătură. 

Tovarăşii lui Tom săriră în picioare şi punând mâna 
pe arme au fugit spre el. 


CAPITOLUL VII 
INSULA SCHELETELOR 


In prima clipă au crezut că este vorba de un atac. 
Sandy cel puţin era sigur. 


— Imi pare foarte rău că trebue să te desiluzionez 
spuse Tom. 

— Dar ce s'a întâmplat? îl întrebă căpitanul. 

— Am auzit mai întâi. un foşnet într'acolo spuse 
Tom arătând spre pâlcul de copaci. Am crezut însă 
că este un animal oarecare. După câteva minute însă, 
foşnetul s'a repetat şi în clipa aceia am văzut clar o 
formă omenească ce şedea înghemuită la pământ şi 
care în clipa când s'a văzut observată a tâsnit ca un 
diavol spre junglă. I-am strigat să-mi spuie cine e. 

— Şi ţi-a răspuns? | 

— Da de unde... A luat-o la goană şi atunci am 
tras un foc de carabină. Poate că m'am grăbit. Imi 
pare foarte rău că v'am deranjat. : 

— Ba nu, ai făcut foarte bine îi spuse căpitanul. 
Să tragi totdeauna când vezi că nu ti se răspunde. 
Se poate însă să fi fost totuşi un animal sălbatec. 
Numai. dacă... 

Allan se opri ca şi cum i-ar fi părut rău căa 
vorbit prea mult. In nopțile trecute observase si el 
pe când sta de pază nişte umbre misterioase dar nu 
a voit să-şi turbure tovaräsii. 

— Numai dacă... spuse Sandy căutând să-l facă pe 
căpitan să vorbească. 

Acesta rămase o clipă pe gânduri şi apoi spuse 


„deodată ca şi cum ideia i-ar fi venit chiar în acea clipă. 


— Numai dacă n'o fi vorba de vreun naufragiat ca 
şi noi, de vreun sălbatec... care s'a rătăcit pe această 
insulă. 

— Nu prea cred însă să fie aşa. 

(Continuare în pag. 14-a) 


DIMINEAȚA —0 
si COPIILOR 


-ana ai MRI e a i —— > Iu sn à 2 


y 


rh e e 


„Sandy s'au dus să se culce. 


INSULA FANTOMELOR 


(Urmare din pagina 13) 


— Foarte interesant, spuse atunci Sandy. Te po- 
meneşti că o fi vre-un pirat sau vreun căutător de 


„aur care a fost părăsit pe insulă de tovarăşii săi sau 


o fi vreun sălbatec care trăeşte pe aci prin păduri... 
Un Tarzan rege al maimutelor. Credeţi că nu se poate 
aşa ceva domnule căpitan? 

— Se poate şi nu se prea poate, răspunse Allan. 
Vom afla peste câteva zile ce s'a întâmplat, când vom 
putea străbate laguna cu ajutorul plutei. Chiar mâine 
vom încerca să ne cätäräm pe vârful colinei. De acolo 
vom putea cerceta întreaga insulă şi să vedem dacă 
e locuită de cineva şi anume de cine. 

Pentru moment lucrurile an rămas aici. Jarock şi 

urai căpitanul a ţinut 
să rămâie de pază alăt.-i de Tum căci era foarte ne- 
liniştit de cele întâmpl..re. 
_ À doua zi dimin....1, după ce au mâncat câteva 
nuci de cocos, au pornit la drum şi după ce au tra- 
versat laguna cu ajutorul plutei au început să urce 
colina. In drum au descoperit câteva neamuri de pa- 
pagali, ba chiar şi nişte purcei sălbatici însă nici o 
urmă de locuință omenească. Tom şi Sandy mergeau 
în fruntea grupului. 

— Ce ar fi să urc eu cu Sandy mai repede pe culme, 
spuse Tom căpitanului. 

— Nu ar fi deloc bine, spuse acesta. Cred că tre- 
bue să rămânem împreună. Nu ştim ce ne poate as- 
cunde pădurea. Cu cât suntem mai mulți ne vom putea 
apăra mai bine. Și apoi este atât de cald... 


— Da, e foarte cald. Mi se pare ca şi cum am fi 
într'un cuptor. De abia acum îmi dau seama, spuse 


„Sandy scoțându- şi haina. 


S'au cätärat pe colină, pe o potecă naturală extrem 
de periculoasă. Pădurea se făcea mereu mai deasă de 
o parte şi de alta. Ba chiar şi poteca era acoperită 
de ierburi înalte, iar lianele, nişte plante acäfätoare, 
le täiau necontenit drumul. 

— Ce curios lucru, spuse Tom. Am învățat la geo- 
grafie că insulele de corali din Oceanul Indian sunt 
fără înălțimi. Insula aceasta mi se pare că face ex- 
ceptie. 

— Intr'adevär, spuse cäpi:anul. Insula aceasta e de 
origină vulcanică. Colina pe care ne urcăm trebue să 
fi fost pe vremuri culmea unui vulcan astăzi stins. 

— Fără îndoială că ne aflăm pe culmea unui vul- 
can al continentului dispărut numit Lemuria... 

— Credeam că Lemuria e un continent de basm, 
spuse Tom mirat. Nu-mi venea să cred că un ținut 
atât de mare ar fi putut fi acoperit acum zeci de mii 


_ de ani de apele Oceanului Pacific. 


— Mulţi credeau la fel cu tine, Tom, spuse căpi- 
tanul. Cu toate acestea savanții au descoperit în ul- 
tima vreme că Lemuria a existat cu adevărat şi nu 
ar fi de mirare ca locul unde ne'aflăm să fie o culme 
din Alpii Lemurieni. 

Spunând astea „căpitanul descrise cu mâna un larg 
cerc în jurul său. 
(Urmare în numărul viitor) 


JOUGOSLAVIA. — Guvernul Ju- 
goslav a emis o serie de mărci com- 
din4 valori în beneficiul „Aero-Clu- 
bului Regal“, de 1 + 0.50, — verde, 


1,50 + 1 roşu, 241 vişiniu şi 3+ 1,50 
albastru. Tirajul a fost tipärit în 
100.000 exemplare. 


. + o 


FRANȚA. — Pentru încurajarea 
sportului francez, directiunea pos- 
telor a emis cu ocazia cupei Inter- 
nationale de Football (F. I. F. A.) o 
marcă în valoare de 1.75 Fr. de cu- 
loare albastru închis în 100.000 
exemplare. | | 


DIMINEAȚA pet, 


Tot în Franţa cu ocazia comemo- 
rării ridicărei monumentului dedi- 
cat gloriei Serviciului Sänätätei, gu- 
vernul a dispus emiterea unui tim- 
bru de 55c + 45c de culoare rosie. 


` Tirajul a fost făcut în 200.000 exem- 


plare. 


+  COPIILOR 


A Ă no Ta i 3 
Pi ANR : Tedi 2 
a ei tv rar È 
ASEET aa e 


A FT / 5 
Dai Ay o 


EDITURA 


MĂRCI DIN TOATE ȚĂRILE 


BULGARIA. — A emis. în luna 
Iunie continuarea seriilor „Congre- 
sul Agricol“ două valori a 4 lewa: 
prima de culoare brună, iar a doua 
de culoare vişinie. Tirajul a fost 
tipărit în 500.000 exemplare. 


IBULGARIEE JEULGARIE 


4 
í 
« 
. 
« 
Li 
+ 
« 
. 
Li 
+ 


A apărut 


CASA DEPE CULME 


ROMAN DE 
OLGA MONTA 
O admirabilă continuare a romanului 
NADIA, în care autoarea dovedește va- 
loroase însușiri literare, dublate de o vie 
sensibilitate. 
LE i 60.— 


„ADEVERUL" S. A: 


ORIZONTAL: 
ascuțit unelte tăioase. 6) Cel ce 
păstrează cheile. 11) Sprijine vita. 
12) Şade. 14) Cutie de lemn. 15) In 
jocul de-a prinselea, copilul se odih- 
neşte în acest loc. 16) Apăs cu tea- 
scul să iasă zeama. 18) Se face din 


1) Piatră pentru 


lapte. 20) Primul între primii. 21) 
Agätat. 23) Pronume familiar. 24) 
Se bate în piuă, deşi nu se fărimi- 
teazä. 25) Cadou. 27) Din nou. 29) 
Nume de fată. 31) Oraş în Moldova. 
33) Unealta tăietorului de lemn. 


“VERTICAL: 1) A argăsi. 


34) A se numi. 35) Animal care fa- 
brică lapte. 36) Fire. 38) Ingrädi- 
tură pentru vite. 40) Fir de urzea- 
lă. 42) Spate. 43) Lac în ‘Africa. 
45) Sburător! 48) Sunt, 49) Postav 
gros. 51) Aparat pentru sburat. 52) 
Ramură mică! 53) O mie de chilo- 
grame. 55) AUB(Chiar aşa!) 56) 
Stâncă. 57) Lucrător în aramă. 58) 
Lucrător în alamă. 

2) Co- 
mună urbană. 3) Deşi-i: mai mic, e 
totuş mai mare decât căruța! 4) Pană 
(Tr.). 5) Aceasta. 6) Cu nasul tur- 
tit. 7) Dânsul. 8) Apă stătătoare. 
9) Primul om. 10) Te iveşti deo- 
dată. 13) Verşi. 16) A rămâne pe 
loc. "omi H): Pie Pic. JPI) FRE OR E E Ve E ei ala dă Ferită, ocrotită. 


22) Mäcelarul lemnelor. 24) Pari 
cari sustin vita. 26) Stat pe loc. 28) 
Stofä care şi pe față si pe dos e la fel. 
29) Speli. 30) Cu ele se înțeapă. 32) 
Fac o säriturä. 35) Culoare pe care 
o capeti în urma unei lovituri pu- 
ternice. 37) Viață. 39) Ciubotar, 41) 
Plasă de prins peşte. 42) Apă în 
Rusia. 44) Piaţă de vite. 46) Zăvor. 
47) Instrument muzical. 48) Iată. 
50) Nume de fată. 52) Băutură. 54) 
Posed. 56) Soare egiptean. 


BINISCHA GR. 


Deslegările acestui concurs se 
primesc după 15 zile dela apariția 
acestui număr. 


Numele şi pronumele .............. A 


[= 
1. 


Luna lunie 


CUPON DE JOCURI 


STRĂJERIȚE la Institutul de fete Notre Dame de Sion Galaţi. 


DIMINEAȚA $ 


© 


COPIILOR 


Negustorie cinstită 


— Câţi litri de lapte îți 
dau vacile d-tale? 

— Vreo optzeci. 

— Şi de vândut cât vinzi 
zilnic? 

— Vreo sută de litri. 


Mândrie 


Mama (explicând fetiţei 
sale la religie). — Dumnezeu 
a făcut pe cel dintâi om, din 
pământ. 

Lizica (fată de bancher). 
— Nu e aşa, mamă, că pe 
noi ne-a făcut din porțelan? 


Răspunsul unui repetent 


(La sfârşitul anului) Vir- 
gil. — Bine mă, Preda, tu să, 
rămâi repetent...!? 

Preda (repede). — N'are 
a-face dragă... Apa trece, 
pietrele rămân... 


La judecătorie 


Judecătorul: Acuzat, cum 
te cheamă? 

Acuzatul: Pe mine? 

Judecătorul: Dar ce pe 
mine? 

Acuzatul: Gheorghe Stan. 


Judecătorul: Cu ce te ocupi? 


Acuzatul: Cine eu? 


Precizare 


Mama: lar te-ai bătut Ni- 
cuşor cu Matei, de ţi-ai pier- 
dut un dinte? 

Nicuşor: Nu l-am pierdut, 
mămico, e în buzunarul dela 
vestă. 


Moș Vasile doarme 


Un gospodar, căruia îi 
plăcea să chefuiască, se duse 
într'o noapte la vecinul său' 
şi îi zise: i 

— Moş Vasile dormi? 

— Da ce vrei? 

— Să-mi îimprumuti 50 
lei. 

— Dacă-i aşa, dorm. 


Durerea de dinți 


— Aşi vrea să fiu ca d-ta, 
moşule 

— De ce? 

— Ca să scap de dureri 
de dinţi. 


Punctele cardinale 


Ofiţerul către un recrut: 

„Va să zică ai înțeles. La 
dreapta ai răsăritul, la stânga 
apusul, în față miazănoapte. : 

Dar în spate ce ai? 

Soldatul recrut: Ranita, să trăiţi. 


ED A EE" + Bu 
= 


EES 


CHIDUSII ! 


Acuzatul: Sunt negustor ambulant. 

Judecătorul: Câţi ani ai? 

Acuzatul: Cine eu? 

Judecătorul (foarte furios): Nu, eu! 

Acuzatul (calm): Asta nu pot să ştiu, domnule 
judecător deoarece n'am văzut actul d-tale de naştere. 


Judecătorul (furios): Dar cine, eu? | 


ca să crească grâul, ce ati mânca voi dela oraş? 


Intre țăran și oräsan 
— De n'am fi noi agricultorii cari lucrăm pământul 
1 
— Ei, asta-i! Am mânca pâine dela brutărie. 


In tren 
Adunare... Täranul. — Doamne, Doamne! Numai de n'ar avea 
azi loc o ciocnire de tren. 
Invätätorul: Ia spune tu Ionel cât fac 3 mere şi cu Conductorul. — De ce te temi? i 
5 pere şi 8 nuci? Țăranul. — Apoi uite, d-le! Am cu mine un coş 
Scolarul: Toate la un loc o durere de stomac. plin cu ouă. i 
E Me mmm... i 
è 


SU 
Imprimeriile „Adeverul" S. A., Bucureşti . 


* 


PREȚUL 5 LEI. 


Dio sicea Universităţii leşi sa; + date 
fior =E ee : E N, 


DiMINEATA 
CRISE 


| 

| Be ce eşti voel ? 
| TARR - Om citit DIMINEATA COPIILOR" 
l A a À 6 minumcté. | 


WI 


k + 


Două hore străjereşti la şcoala primară de fete Moga 


din  Caracal:"— Serbare de copii la Timişoara 


şi doi mici prieteni ai revistei noastre. 


IN VATATI 


NNOTUL este cel mai 
i frumos şi mai sănătos 
dintre sporturi. Este 
E bine ca fiecare să cu- 

noască tainele acestui 
exercițiu, căci a ştii a 
înnota ajută la desvoltarea corpului. 

Soarele, aerul şi apa sunt lucru- 
rile cele mai folositoare pentru un 
copil şi toate acestea le găsiți vara, 
la scăldat. 

Sunt mulți copii cari au frică de 
apă deoarece nu ştiu să înnoate. 
Este foarte adevărat că apa adâncă 
este periculoasă pentru cei cari nu 
cunosc înnotul şi nu sfătuim pe ni- 
meni să se avânte fără să cunoască 
mişcările care ajută omului să plu- 
tească la fel ca peştele. 

Ca fie care cititor al revistei să 
poată învăța a înnota, vom publica 
începând de astăzi, o serie de poveţe. 


FIŢI PRIETENI CU APA! 


In toate bazinele este apă adâncă 
şi mai mică. Pentru un începător, 
apa în care va învăța să înnoate, 
trebue să-i ajungă până la piept. 
Mergeţi prin urmare, pe lângă pe- 
rete, până unde apa vă ajunge la 
înălțimea pieptului. 

Nimeni nu se poate îneca la a- 
ceastă adâncime ! ; 

Primul lucru bun de învățat, e 
obisnuinta cu bazinul. Toată lumea 
are frică să se afunde, căci înghite 
apă. Nimeni nu încearcă însă să se 
lase sub apă, închizând gura şi ochii. 

Opriţi-vă un moment respirația, 
fnchideti ochii şi afundati-vä, astfel 
cum arată figura No. 1. 

Nu este nici un pericol lucrul e 
plăcut, răcoritor. Repetati exercițiul 
de trei ori şi apoi, dacă apa e limpede, 


DODI VID 


intrați cu ochii deschişi. Rämäneti 
dedesubt dela una la trei secunde. 
Apa devine prietenul cel mai bun! 


PI UTA 


După ce ati învățat să staţi câte- 
va secunde sub apă, treceţi la învă- 
tarea plutei. Corpul poate sta li- 
niştit deasupra apei dacă nu face 
nici o mişcare. Rugati pe cineva să 


vă ajute ca să vă întindeti liniştit. - 


Lipiti picioarele, fără să le strân- 


geți, ridicați mâinile deasupra cor- 
pului, fără să le apăsați pe apă. 
Stând liniştit, apa vă ține deasupra. 
In momentul când nimeni nu vă 


I:NN'O TUL! 


mai ține, corpul va pluti liniştit. 
Nu faceți însă nici-o mişcare. 

Pluta este prima dovadă că oris 
cine poate învăța înnotul. Nu este 
nevoie de o întreagă şcoală ca cine- 
va să poată pluti. 

In bazine vedem ades oameni care 
plutesc jumătate oră fără să facă 
nici-o mişcare. 

Ba se povesteşte că un japonez, 
naufragiat depe un vapor, nu ştia 
să înnoate. După ce vasul s'a scu- 
fundat, omul nostru a stat trei ore 
pluta, până au venit în ajutor va- 
poarele salvatoare. 

Aşadar, din prima lecţie, copiii să 
învețe pluta. GEORGE FAUR 


In numărul viitor: Mişcările la 
înnotul „broasca“. 


INVATATI GRATUIT 
INNOTUL 


In urma unei înțelegeri între re- 
vista noastră si bazinul cu valuri 
LIDO, cititorii noștri pot învăța 
gratuit înnotul, cu profesorul auto- 
rizat D. Mihail Focsa. 

incepând de astăzi, cititorii noştri 
se pot prezenta la profesorul Focsa, 
în fiecare dimineață între orele 
10—13 si vor intra în cursul gratuit 
al DIMINEȚII COPIILOR, prezentând 


bonul de mai jos. ~ 
DIMINEAȚA COPIILOR 
CURSUL GRATUIT DE INNOT 


BON Nr. 1 


Tilikan an DER EU | 


sf 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11, — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
— IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


PLARUL 5 LEI. , À 
A NUL XWV 6 IULIE 1938 i No. 752 


De vorbă cu cititorii 


Multe si mărunte 


DRAGII MEI, 


Se vede că v’ați terminat examenele, căci scrisorile 
care erau mai puține la număr, în ultima vreme, se 
îmbulzesc iarăşi pe biroul meu. Și ce de nu mă întrebaţi! 
Ceea ce-mi pare însă foarte bine, este că în marea lor 
majoritate, scrisorile voastre sunt în legătură cu con- 
cursul nostru literar. Asta se cheamă, că aveți interes 
şi în afară de şcoală pentru chestiunile culturale şi 
este dela sine înțeles, că mă bucur peste măsură să 
am nepotei atât de cuminţi. 

Imi pare însă rău de un singur lucru şi anume că, 
nu pot publica toate încercările voastre. Unele dintre 
ele nu sunt chiar atât de rele, dar am făgăduit, să 
nu public decât pe cele bune de tot. Dacă voi faceo 
singură dată o excepţie, atunci stric tot rostul con- 
cursului. 

Mai am însă o rugăminte. Voi sunteţi copii bine 
crescuți. Uneori vă dati însă în petec — cum se 
spune. lată. Am primit vreo două scrisori de care 
mi-a fost mie ruşine. O scrisoare trebue să fie tot- 
deauna mai politicoasă chiar decât vorbirea. Imi 
scrie spre exemplu cineva: „Dacă nu-mi publicaţi 
compunerea, să mi-o trimiteţi înapoi şi să ştiţi că nu 
mai citesc revista“. 

Ia auzi domnule! Va să zică „publică-mi compune- 
rea, că de nu te tail“ Se poate aşa ceva? In primul 
rând, dacă cititoarea noastră ar fi voit să capete îm- 
potriva regulelor redacției manuscrisul nepublicat ar 
fi trebuit să scrie cam aşa: „Dragă Mätusico, Te rog 
frumos, să fi atât de bună şi să-mi înapoiezi compu- 
nerea, dacă nu o vei găsi pe plac.“ Despre necititul 
revistei nici n'ar fi trebuit să pomenească, chiar dacă 
ar fi avut intenția să renunţe la revista noastră. Ci- 
titoarea noastră dovedeşte că nu este o fetiță cuminte 
— ca să nu spunem altfel! 

Şi acum să stau de vorbă cu copiii cuminţi! 

STROESCU MARIA. — Dragă Marioaro, deşi 
compoziția pe care mi-ai trimis-o nu respectă întoc- 
mai conditiunile concursului, totuşi o voiu publica. 
Fac acest lucru, fiindcă sentimentele exprimate în 
compunerea ta, sunt cu adevărate înălțătoare. Pri- 
meşte şi salutul meu străjeresc. Sănătate. 

IRIS ERWINT ROZEANU. — Imi pare bine că 
eşti atât de activ. Poezia pe care mi-ai trimis-o o 
voi publica. E într'adevăr foarte frumoasă. Nu te 
vei supăra însă dacă îi voi face unele îndreptări. Ri- 
mele nu sunt totdeauna fericite, iar ritmul păcătueşte 
pe ici pe colo. In linii generale însă e o compoziție 
bună. 

SUZANA GROSS. — Fetito dragă, Bunita având 
treburi pe aiurea m'a lăsat pe mine să văd de nepo- 
telele ei. Ai scris o scrisoare cu adevărat mişcătoare. 
Nu pot să-ți scriu aci în revistă câte aşi avea să-ți 
spun. Socot însă că te frământă gânduri pe care ai 


Bammer 


trebui să le laşi pentru mai târziu. Trebue să-ți fac 
neapărat un compliment. Povestea lui Jenică este 
foarte frumos scrisă. Ai cu adevărat darul povestirii. 
E însă tristă, mult prea tristă pentru o fetiță ca tine 
ai cărei ochi trebue să scânteie de veselie Primeşte 
îmbrățişările mele. 

NAIDOF IOAN. — Romanul despre care întrebi, 
s'a terminat de mult. Il găseşti în orice librărie. 
Domnule fost cititor al ,,Diminetii Copiilor“ care ai 
avut totuşi o urmă de drăgălăşenie pentru noi, şter- 
gând primul cuvânt cu guma dar nu destul de bine 
ca să. nu-l citim. Să ştii însă că nu mam supărat şi 
că aşi vrea să ne împrietenim. 

NORA EINHORN. — Din păcate nu mai avem ca- 
taloage. Cred însă că găseşti în comerț la orice ma- 
gazin care se ocupă cu mărci poştale. 

TICU. — „La gura sobei“ nu este o poezie pentru 
revista noastră. Cum crezi că am putea publica ase- 
menea versuri: 

Până când s'a'ntâmplat 

Că pe fata a furat 

Un smeu groaznic la vedere 
Ce trăia prin apropiere. 

„De vorbă cu cititorii“ este o rubrică de multe ori 
foarte instructivă chiar şi pentru oameni mai “mari. 
Desigur că ştii la ce mă refer. 

GOCEA VICTOR. — Compunerea pe care mi-ai 
trimis-o este interesantă şi o voi publica. Desigur 
însă că va trebui să fie corectată, pe ici pe colo, căci 
ai greşeli. A 
MATUSICA 


In atentiunea Ste CĂ 


„DIMINEȚII COPIILOR“ ! 
PREMIANTII Pai 
GRATUIT 


PREZENTÂND O ADEVERINŢĂ DIN PAR- 
TEA ȘCOLII ȘI PREZENTUL CUPON LA 


STUDIO-UL FOTO-LUVRU 
=== CALEA VICTORIEI, 54 = 


(vis-a-vis de Teatrul Naţional) 
Fotografia va fi publicată în revista 
"DIMINEAŢA COPIILOR 


DIMINEATA_ mg CR z 


ne yey „d va 


GREERELE SI FURNICA 


s D Pag Ce een CE 


CONTINUARE LA FABULA LUI LA FONTAINE 


Ştiţi toți de fabula 


frumoasă, 

In care bietul greeras, 

Sosise la furnică- 
acasă, 

Venind flămând dela 
oraş. 


Jean La Fontaine ne 
povestise, 

Cum greerul înfome- 
tat, 


De îndată ce în sat sosise, 
Drept la furnică s'a ’ndreptat. 


Mi-o da un bob cumătra-acuma, 
Gândise dânsul suräzând— 

A strâns la hrană vara ’ntr’una, 
‘Si doar nu m'o lăsa flămând. 


Furnica l-a primit cu-ocară, 

Şi i-a strigat: De-aici te cară, 
Ori cum crezi tu, mă pierde-vară, 
Că o să-ți dau eu de mâncat, 

Eu toată vara am lucrat, 

La câmp strângând pe întrecut, 
In timp ce tu ai petrecut ? 


I-a spus cu glas de contrabas, 
Şi-i mai trânti şi uşa 'n nas! 


Rămase greerul cam trist. 

Dar 'cum e fire de artist, 

Şi-a luat vioara 'n subtioarä, 
Și s'a plimbat mofluz pe-afară. 


Bău în zori un strop de rouă— 
(Zău var fi plăcut şi vouă) 
Mâncă un fir de iarbă crudă, 
Şi ostenit de-atâta trudă, 

Mi se lungi jos turburat, 

Şi se-apucă iar de cântat. 


Pân'acum 'doar lucruri bune. 
Drept vorbind nu-i o minune! 


Sosi însă deodată gerul, 
Iar norii 'ntunecară cerul. 
Pământul înghetase tun : 
Era jale, ce să vă spun! 
Sărmanul greer fără haină, 


Muri ’nghetat. Nu-i nici o taină. 


Intre timp în musuroi, 
Veselie, tărăboi, 

Căci furnica muncitoare 
Şi de hrană păstrătoare, 
Chefuia, 

Benchetuia, 

Tot mânca si 'nfuleca, 
Iar la greer nu gândea. 


Şi aşa sosi Crăciunul, 

Cu un ger să dai cu tunul. 
Trecu el, sosi Gerar, 

Mai veni şi Făurar, 

Dar şi el trecu uşor. 
Iate-ne în Mărţişor. 


Toată firea se trezeşte, 
Râuletul clipoceşte, 


de RADU ŢURCAN 


Iar în crâng şi pe 
câmpii, 
Ciripit şi bucurii. 


— La furnica îndo- 
pată, 


Ce s'o auzi surată ?, 

Intrebă un mic bros- 
coi 

Pe amicul cintezoi. 

Au bătut la uşă tare, 

Inăuntru nu-i mişcare |! 

Au chemat pe politai 

Ce sosi cu mult alai, 

Şi-a pătruns în musuroi ! 

Să intrăm cu el şi noi. 


Pe furnică jos în poartă, 
O găsiră ’ntinsä, moartă. 
Burta ei, zău că era, 
De semințe doldora ! 


MORALA 


Un domn doctor foarte cult, 
A spus după un consult: 
Mori, dacă mănânci prea mult! 


Îi 


Socoteală inutilă 


Invätätorul : „Ascultă Radule. 
Dacă ai o jumătate de măr şi fra- 
te-le îți mai dă două, — câte o să 
ai la un loc? 

Scolarul se uită lung şi dă din 
cap. 

Invätätorul : „Ei, cât? “ 

Scolarul ; „Nici nu-mi bat capul, 
—ti-ai găsit să-mi dea frate -meu 
vreun măr |“ 


CANARUL LILO 


Ce mare a fost bucuria în casa de 
peste drum când sa adus pentru 
prima oară un canar. Andrei împli- 
nise nouă ani şi mama sa i-a cum- 
părat cadou o păsărică cu pene 
galbene ca aurul. Primise băiatul de 
ziua lui un tren cu şine şi locomo- 
tivă, o puşcă de salon, o sumedenie 
de cărți frumoase cu poze, nimic 
însă din toate acestea nu l-a bucu- 
rat mai mult decât canarul, pe care 
i l-a adus mama lui. 

Aceasta cunoştea gusturile lui An- 
drei şi mai ales dragostea pe care 
el o avea pentru păsărele. Ca să-i 
facă plăcere şi ca să-l răsplătească 
pentru premiul pe care-l luase la 
şcoală, terminând clasa a doua pri- 
mară, mama s'a dus în piață, a cum- 
părat canarul şi o colivie si le-a a- 
dus acasă. 

Când s'a sculat Andrei, aşa cam 
pe la nouă de dimineaţă, şi-a dat 
să se uite pe fereastră a văzut coli- 
via agätatä în perete. Imediat şi-a 
dat seama — aducându-şi aminte de 
promisiunea mamei — că din acel 
moment este proprietarul unui canar. 

S'a bucurat mult şi-a început să 
joace prin casă. 

Pe canar, l-a botezat Lilo. 

Canarul stătea cuminte în colivie, 
spărgând boabele de cânepă sau să- 
rea pe betisoarele puse dinadins în 
colivie ca să-i aducă aminte de cren- 
gile copacilor. Era frumos cu penele 
lui aurii, iar toți care-l vedeau spu- 
neau că nu le-a mai fost dat sä pri- 
vească vreodată o pasăre mai fru- 
moasă. 

Andrei se ocupa toată ziua de el. 
Cum se scula dimineața alerga afară 
să vadă ce face Lilo. Se ruga apoi 
de servitoare să schimbe apa şi să- 
mânta de cânepă din colivie. Andrei 
stătea de față la masa şi baia păsă- 
ruicii şi marea lui bucurie era să 


pună mâna pe canar, să-i simtă căl- 
dura corpului şi să-l mângâe. 
O singură părere de rău era în 


toată casa cu privire la Lilo. Şi a- 
nume: pasărea deşi de toată frumu- 
setea nu cânta deloc. 

Andrei însă a auzit de pe la ve- 
cini că trebue să i se fluere păsării, 
pentru ca ea să'nceapă să ciripească. 
Şi Andrei a început să-şi tuguiascä 
buzele şi să fluere cât era ziua de 
mare, în fața coliviei. N'a trecut 
mult şi numai după vre-o săptămână, 
când s'a sculat dimineața din somn, 
Andrei a auzit afară cântecul minu- 
nat al canarului care ciripea de zor. 
Vă închipuiți cât de mândru se sim- 
tea acum Andrei, pentrucă gândea 
că numai datorită fluerăturilor lui 
începuse canarul să cânte. 

E 

Pasărea era acum de mult în casa 
lui Andrei şi aproape cu toți uita- 
seră că la'nceput canarul de teamă 
nu ċântă şi că au trebuit să se lup- 
te oarecum cu el ca să-l facă să dea 
drumul notelor. Canarul cânta acum 
de toată frumusețea şi cât era ziua 
de mare nu mai înceta. Toţi îl iu- 
beau şi toți îl îngrijeau cu cea mai 
mare atenție. 

Dar iată că într'o zi avea să se 
întâmple un lucru neplăcut. Servi- 
toarea a eşit să aducă în casă coli- 
via. Trebuia să schimbe apa, să cu- 
rete cuşca şi să pue sămânță proas- 
pătă. Andrei ca de obiceiu, era de 
față la toate acestea, şi tot ca de 
obiceiu a luat în mână canarul, până 
când servitoarea va fi terminat cu- 
rätarea coliviei.- Copilul ținea pasă- 
rea în mâna, făcută pumn, şi o mân- 
gâia încetişor sau o apropia de o- 
braz. Pentrucă i s'a părut că o strân- 
ge prea tare a desfăcut puțin pum- 
nul, ca pasărea să poată respira. Dar 
gestul acesta avea să-l coste scump 
pe Andrei. Lilo, profitând de liber- 
tatea pe care i-o dădea Andrei care 
desfăcuse pumnul şi-a întins aripile 
şi a sburat. S'a oprit întâiu pe un 
copac din curte — sub ochii înmăr- 
muriti ai lui Andrei şi-ai servitoarei, 
şi — apoi a 
zburat mai 
departe pier- 
zându-i-se 
urma, 


In zadar a 
alergat în zi- 
ua aceea An- 
drei prin tot 
cartierul -cu 
ochii  plânşi 
şi plin de du- 
rere în suflet, 
tot căutând 
canarul. Nu 
l-a găsit pe 
nicăieri. Lilo 
îşi reluase li- 
bertatea şi 


+ 


aA EET at dial. Acne pă e O R i la lie ct 


fugise în pădure să trăiască în voe, 
sărind din copac în copac în timp 
ce acasă Andrei plângea într'una 
şi — avea să rămână din ziua acea 
multă vreme trist şi fără nici un 


chef de joacă. 
A. BRÂNDUȘ 


Extreme 


Contemplai într'un pridvor 
Un bunic şi-un pruncusor, 
Pruncuşoru-i ştirb şi chel 
Și bunicul lui la fel. 
Vero 


DIMINEAȚA mnt CR | 


COPIILOR 


Lms A A w 


Pa [a TRER Fr 


sii 


TT dé Ri PRÉ ME PRE PP, 
. Å . 3 
PI 


"gi RE, dr ai APTE 


INTÂAMPLAREA 
NEMAIAUZITĂ, DIN PĂDURE“ 


PIESETĂ RADIOFONICĂ PENTRU 


Săndel: Aşa credeţi voi? Nu mi-e 
somn de loc!... Pot să stau de strajă, 
până'n zori! 

Mircişor: Nu te mai lăuda, Săn- 
del! Nici nu e nevoe de strajă... 
Nu degeaba l’am luat cu noi, pe Pick! 

Pick (Jatră întors spre pădure): 
Ham! Ham! Ham! 

Săndel: Taci Pick! 

(Nici copiii nu mai vorbesc, un 
timp. Şi peste pădure s'a lăsat o 
linişte adâncă). 

Lizuca (înfiorată): De ce, oare, 
s'o fi lăsat atâta tăcere peste pă- 
dure... dintr'odată? 

Mioara: Adevărat]... 

(Nici un copil nu mai întreabă 
nimic. Liniste mare.  Dintr'odată, 
din desiş vin felurite glasuri şi sgo- 
mote. Urlă lupul. Mormăe Ursul. 
Lovesc cu lemne în trunchiuri. Latră 
Vulpea. Pitpalacul îşi strigă numele. 
Intr'un răstimp de linişte, s'aude 
tipätul rău vestitor al cucuvaei! 
Glasurile s'aud iar, din ce în ce mai 
aproape, mai tare. Şueră vântul prin 
frunziş. La urmă, numai urletul Lu- 
pului mai stäruie. Linişte, iar). 

Lizuca (tare înfricoşată): Ce-a 
fost, oare? 

Sändel: Jivinele pădurii... s'au 
adunat la sfat... Nu te speria, Lizucă! 

Stefänel: Si cum a fremătat frun- 
zisul! 

In clipa aceasta, s'aude glasul lui 
Pick, departe, în pădure, cum latră 
mereu... 

Mioara: Vai, Pick a fugit în pă- 
dure! Auziti-l cum latră... (strigă 
tare): Pi-ick! Pick! vino'napoi! 
Pick! (şade şi-ascultă) —  Piick! 
Piick! 

(Glasul Mioarei însă, se aude 
— în pădure — tare slab. Pick îl 
aude şi el, de-aci, de unde se găseşte, 
dar nu vrea să se întoarcă. Ştie el 
de ce a fugit în pădure. De îndată 
ce-a auzit glasurile jivinelor, care 
voiau să sperie pemicii lui stăpâni, 
s'a hotărât să dee, neapărat ochii cu 
dumnealor, oricine ar fi!) 

Pick: (Jatră la umbrele pe care 
le-a zărit într'un luminiş): Ham! 
Ham! (şi le vorbeşte ca să-l înțeleagă 
şi jivinele şi noi): Ce-i cu voi li- 
ghioanelor? De ce v'ati apucat să-mi 
speriați stăpânii? (Nimeni nu-i în- 
toarce vorba): Nu spuneți nimic? 


Nu mai mormăi, domnule Urs? Nu ` 


zici nimic, domnule Lup cu ceafa 
groasă? Nici dumneata, Vulpe Si- 
reată? 5 


DIMINEAȚA e pd 
9 


„ COPIILO 


(URMARE) 


Vulpea (linguşitoare, din fire): 
Iti urez bun venit, cățelule! 

Pick (dă din coadă şi el): Bine 
v'am găsit pe toți. Dar nu vrea ni- 
ciunul din voi să-mi spună — de ce 
v'ati apucat să-mi speriați stăpânii? 
Nici dumneata, inteleptule Urs?... 
„Tare mă miră, zău aşa, că te aflu 
aci, printre dumnealor — de colea. 

Ursuletul (se bagă ’n vorbă, pe 
nepusă masă): Copiii au venit să 
ne ucidă! 

Pick: Dar de când ai căpătat glas, 
Ursuletule! Nici nu ţi-a crescut 


coada bine şi ai şi pornit-o cu spo- 
rovăiala! 

Ursuletul: Tată, îl auzi? Pome- 
neste de coadă!... Işi râde de noi! 
Nu-l sfâşiem? 

Ursul: Nu, tâncule, nu se cuvine... 
Câinele are dreptate... Pe mine m'a 
întrebat, nu pe tine... Şi nu se cu- 
vine să iei vorba, din gura celui mai 
bătrân ca tine! Fugi, repede, în vi- 
zuină, că acuş te jumulesc! Hai! 
(Ursuletul fuge, tare speriat) — 
Prietene Căţel, să ne spui lămurit, 
ce caută copiii ceia aici, în pădure, 
la noi? 

Pick (răspunde, numaidecât, Ur- 
sului): Ei n'au venit cu vre-un gând 
rău, Ursule! Au auzit de minunätiile 
pădurii... Nu au de gând să stea 


decât până la sfârşitul verii. De ce 
vreţi voi să-i goniti? 


Vulpea: Și-au făcut casă, aici! * 
Pick: Se poate, altfel? Voi n'aveţi 
adăposturi? 


> te L j 


Mt 


dit tat ) 
Arts, KIT. DE 


COPII 


de: N. PAPATANASIU 


Veverite!e (întrun gând şi'ntr'un 
glas): Au să ne mănânce toate alu- 
nele! 

Pick (Je'ntoarce vorba, pe loc, 
lacomelor de veverite): Nu vă fie 
teamă? Alune sunt cu miile, în pă- 
dure! 

Ursul (puţin îngrijat): Să nu se 
atingă de mure şi afine! 

Pick: Hei! Au să strângă ei şi 
pentru dumneata, jupâne Urs! Vrei? 

Ursul (lacom şi leneş, cum e, se 
bucură): Cum de nu! Aşa îmi place! 

Lupul (singur el e tare furios): 
Nu se poate! Mai sunt şi eu, pe-aici 
Copiii au să plece! Nu-i primim, 
cu nici un chip! 

Pick: Lupule, fii tu jivină înte- 
legătoare! 

Lupul (supărat, foarte): Nici nu 
vreau s'aud! Intoarce-te la stăpânii 
tăi, căci altfel îmi vâr colții'n ceafa 
ta... 

— Pick: Uşor! uşor! Lupule, nu te 
grozăvi, rogu-te! Nu mă sperii eu 
aşa de uşor... Să hotărască cei de 
față, jivinele şi sburätoarele Cine 
vrea să plece copilaşii, din pădure? 

(Nu răspunde nimeni, spre bucu- 
ria mare a lui Pick). 

Lupul (se'nfurie grozav): Aşa? 
Toţi sunteți de partea lor? Lasă, 
lasă... Am să mă räzbun eu... Si pe 
ei... şi pe voi!... (urlă de răsună pă- 
durea şi se pierde în desiş). 

Pick (îi strigă din urmă): Nu 
te sfătuesc să te apropii, jupâne 
Lup! Iar jivinele fără apărare ale 
pădurii, să le laşi în pace, că-i vai 
şi-amar de cojocul mätälutä! Drum 
bun!... 

(Apoi, Pick îşi ia rămas bun dela 
jivinele pădurii. Ii pofteşte însă la 


un ospăț îmbelşugat — pentru a 
doua zi, în tabăra copiilor). 
x 


Povestitorul (înoadă — iarăşi — 
firul basmului): Dragii mei copi- 
laşi... Sunt tot eu, povestaşul... Vreau 
să vă spun, mai departe, cum a iz- 
butit cățelul Pick să înfrățească ji- 
vinele şi păsăruicile pădurii, cu co- 
piii cei din tabără. PR 

Pe cât îmi pare, acum nimerim pe 
la mijlocul ospätului, ce Pau întins 
copilaşii în cinstea jivinelor din pă- 
dure... 

Păsăruicile şi-au sfârşit tainul 
întreg, de seminţe de tot soiul. Ve- 
veritele au căpătat alune înmuiate 
în miere, nuci, migdale şi alune — 
americane... De-ar fi avut câte zece 
läbute să apuce! 


Ursul a golit un castron de mure, 
presărate cu zahăr, a băut un buto- 
iaş cu miere. 

Ursuletul a mâncat mai aatik 
jiturile de pe masă, până l-a apucat 
burtica... 

Cât despre Vulpe, a trecut prin 
gură vre-o cinci cocosei şi vre-o trei 
găinuşe, gătite friptură!... 

Lupul n'a fost la praznic! Era 
supărat!... Si ce cântec, Doamne, de 
răsunau poenile! Să le-auzim gla- 
surile! Imi pare că se gătesc de 
plecare!... 

Ursul: Dragi copii, noi ne bucu- 
răm tare mult, că ati venit aici, pe 
tărîmul nostru... Vă primim cu pace 
şi voie bună!... Pădurea întreagă e 
a voastră... 

Mircişor: Mulţumim, domnule 
Urs!... Dar ia, te rog, cu matale — 
cosuletul acela cu ăfine. (Ursul 
mormăe, mulțumit şi nu se lasă pof- 
tit de două ori). 

Vulpea: Și eu am plecat, dragii 
mei... Foarte mulțumim pentru os- 
păţ... Cocoseii au fost straşnici... 

Lizuca: Mergi cu bine, Vulpe... 

Copiii: Mergeţi cu bine! 

Jivinele: Rämâneti cu bine! 

Pick: Ham! Ham! Ham! Mergeţi 
cu bine!... Şi altădată să veniți mai 
sătui! Ham! Ham!... 

Alunitä: Noi putem să luăm co- 
suletul cu alune? 

Săndel: Da, Veveritä Sprintarä! 
E al vostru, tot! 

Veveritele (întrun glas şi tare 
grăbite): Am plecat! Rămas bun! Şi 
mulțumim! 

Copiii: Mergeţi cu bine, Veveri- 
telor... 

(Micutii au rămas numai ei, în 
tabără). 

Mioara (tare grijulie): Să ne-apu- 
căm să punem toate la locul lor, copii! 

Ştefănel (strigă, fără de veste): 
Ia, uitați-vă!... Doi copilaşi vin pe 
cărare! 

(S'au aratat, într'adevăr, doi co- 
pilaşi, pe drumuşor. Ei sunt Ionel 
şi Mărioara, copiii cei din povestea 
cu Baba Hârca, cea din căsuţa de 
turtă dulce). 

Ionel (apropiindu-se): Bine v'am 
găsit!... 

Mircisor: Ne pare bine c’ati venit 
aici. Cum vă chiamă? De unde veniţi? 


Ionel: Mie-mi spune Ionică... Ea 


este Marioara, surioara mea. 

Mircişor: Eu sunt Mircişor. El 
e Ştefănel... Ea e Mioara... Ea e 
Lizuca... Şi... Pick! 

Mărioara: Cine e Pick? 

Mircisor: Cätelul! (râde şi cu el 
râd şi ceilalți). Spuneti-ne povestea 
voastră... 

Ionel: Tata şi mama noastră erau 
tare săraci. Ne-au adus în pădure 
şi ne-au lăsat aci. Si noi am nime- 
rit la Baba Hârca... 

Mărioara: La căsuţa ei de turtă 
dulce... 


Sändel: Tii, tare-i bună turtă- 
dulcea!... 
Si noi ne-am apucat să 


Ionel: 


mâncăm din acoperiş, — dar a ieşit 
baba şi ne-a prins. A făcut un foc 
mare, în cuptor şi a vrut să ne frigă... 
Mărioara: Ca pe cocoşei... Pe 
mine mai întâi... 
Ionel: Am vrut să fugim, dar 
ne-a legat cu frânghia... Apoi, a 


vrut să vâre pe Mărioara, în foc! 
Cum m'am speriat! 

Mărioara: Si eu mam făcut că 
nu ştiu cum să intru’n cuptor... Ea 
a vrut să-mi arate şi eu am închis 
uşa cuptorului, peste ea... Acum, 
Baba Hârca a ars, de tot... 

Ionel: Nouă ne-a rămas värguta 
ei fermecată... Iat-o... Cu ajutorul 
ei, am prefăcut casa de turtă dulce, 


întrun măr, cu totul si cu totul de 
aur! Uite-l... 

Săndel: Ce frumos! Dar nu faci 
casa la loc? 

Ionel: E.foarte uşor!... Să ating, 
numai mărul — cu vărguța!... (S'a 
auzit ca un cântec de clopoței în 
văzduh, când a atins Ionel, mărul — 


TE Fa pa EE Ha == 5; NE Lez = 
J $ S y 


cu värgufa vrăjită. Cisuţa de turtă 
dulce s'a ivit — din pământ, parcă, 
numai bună de mâncat). 

Ionel: Gata!... Puteţi să mâncaţi, 
cât vreți din turtă dulce... Creşte la 
loc, peste noapte... 

Copiii (într'un glas):Ce minunätie! 

Mircişor: Si poţi să faci tot ce 
vrei cu värguta ta fermecată? 

Mărioara: Tot ce vrem! Face 
minuni | 

Mircisor: Prea bine, Ionel! Dacă 
o veni Lupul cel rău, din pădure, 
să ne aperi de el)... 

Ionel: Numai să poftească... Vai 
de el!... 

(Lupul tocmai se'ndreptase spre 
tabără, ca să sfâşie pe copii.. Urlă 
odată de clocotesc pădurile...) 

Lizuca: Auziti-i glasul... Vine 
Lupul... Să ne-ascundem!... 

Lupul (se-arată, furios peste mă- 
sură): Aha! Nu vreţi să plecaţi de- 
aici! Ati venit să ne cotropiti tărî- 
murile!... Am să vă sfâşii, numaide... 

(N'a sfârşit bine vorba Lupul nos- 
tru, căci värguta fermecată, mânuită 
de Ionică, l’a împietrit). 

Copiii (s'au minunat): A împie- 
trit!... Nu se mai mişcă!... 

Ionel: Am făcut numai un semn 
cu vărguța! 

Stefanel: Aşa i-a trebuit Lupu- 
lui... Un frate de-al lui, care avrut 
să ucidă pe scufita-rosie, a pățit-o 
la fel! L’a ucis şi pe el, Vânătorul... 
Iar alt Lup, a murit ars de viu... 

Mărioara: L'a pus friptură, că- 
prita cu trei iezi, nu-i aşa? 

Ştefănel: Intocmai, Marioară.!... 
Copii, ce-ar fi să pornim în pădure? 
Acum, nu ne mai amenință nici o 
primejdie! 

(Copiii au primit poftirea cu bu- 
curie. Numai că pe cărare s'a ară- 
tat, dintr'o dată, ghiciţi cine? Un 
prichindel, iaca vă spun! Un pri- 
chindel tare märuntel.. S'a înclinat 
în fața copiilor şi le-a spus): 

Prichindelul: Poftitil Poftitil… 

Mioara: Dar tu, cine mai esti, 
prichindelule? 

Prichindelul: Eu sunt craiul pi- 
ticilor din pădure! Am aflat că vă 
găsiți pe-aici!... Şi vreau să vă arăt 
toate minunäfiile pădurii... Haidem 
pe cărăruie... (Au pornit toţi copiii 
după el, pe cărare). Iată, începe 
de-aci încolo, tărâmul cu luminişuri 
şi umbre, al pădurii... CS’ auzeau mi- 
nunate ciripituri de päsäruici, în 
ramuri). O să trecem pe lângă tu- 
fele de aluniş... pe sub ramurile 
învesmântate cu frunziş verde... pe 
lângă trunchiurile uriaşe, ale copa- 
cilor... 

(S’aude clipocit de unde...). 

Iată-ne ajunşi lângă izvorul cu un- 
dele limpezi, venite din tainitele pă- 
mântului. 

Spälati-vä fața în apele lui... 

E izvorul fermecat al pădurii, 
copii... nu vi s'au luminat ochii în 
alt chip?... Mintea vă este mai pă- 
trunzătoare... Şi auzul o să deslu- 

(Continuare în pag. 10-a) 


NAZDRAVANIILE 
Cri 


BICA 


POZNĂ FĂRĂ SUCCES 


Bäietasul ăsta-i Bică Bică vede-un om cu toane, Şi măncând fără habar, 
Năzdrăvan şi fără frică. Ce trecea mâncând banane. Svărle coaja pe trotuar. 


Coaja'n gândul lui scânteie, Poate-o calcă-un om vârtos, Iată că într'un moment, 
O nästrusnicä ideie. Şi-l trânteşte, tumba, jos. Se iveşte don Sergent. , 


> e 


Bică-aşteaptă surâzând, Dar gardistul om prudent, Şi zău nu e de mirat 
Şi se bucură în gând. Trece calm şi indiferent. Că nimic nu s'a 'ntâmplat. 


Trece înc'un domn, fireşte Nici nu s'a uitat în jos. Bică plânge şi acum 
Care iar o ocolește Zău că Bică e furios. C'a rămas mofluz în drum. 


à MOŞ IONICĂ CEL MĂRUNT 


DIMINEAŢA pe, | 
+ COPIILOR 


TALA > . e b x i ų y > | 
LS ET AE 2 sei AO pe : -a | A ci Le = Vale 22 def 


AVENTURILE MINUNATE A 


(Continuare) 


Când au voit să plece uranguta- 
nul l-a apucat pe Mateo de mână şi 
le-a făcut semn să-l urmeze. După o 
oră au ajuns într'o poiană. 


Intre timp urangutanul îşi lingea 
rănile. Cei doi s'au apropiat de u- 
riaşa maimuţă şi i-au spălat rănile 


Cei doi portughezi s'au năpustit 
asupra fiarei fiind înarmați numai 
cu un cuțit şi o secure. Mateo o u- 


cise dintr'o singură lovitură. şi au pansat-o. 


Din acea zi, Mateo şi Venancioau Intr'o zi un paznic dădu alarma, 
trăit linistiti în tribul de urangu-  Urangutanii näpustiti pe urmele lui 
au văzut o corabie care se apropiase 
de țărm. 


Aci se aflau numeroşi urangutani 
cărora rănitul le explică în limba lor 
nenorocirea din care fusese salvat tani fiind îngrijiţi ca nişte prinți. 
de cei doi oameni. Aşa a trecut un an. 


Un grup de marinari înarmați Mateo şi Venancio s'au hotărât să Fiecare grup era comandat de u- 
coborâse pe insulă iar portughezii atace cu ajutorul urangutanilor pe nul din portughezi. La un moment 
pirați. Impärtirä pe tovaräsii lor în dat urangutanii se năpustiră asu- 


îi recunoscuseră că sunt piraţii din 
pra piraților pe cari i-au învins. 


mâinile cărora scăpaseră. două grupuri. 


Se îmbarcară apoi în şalupele pi-  pânii corăbiei. Vreme de câteva luni vizii îndestulătoare, au pornit în larg. 
ratilor şi s'au apropiat de corabie. de zile ei au făcut instrucție cu u- După câtăva vreme le-a ieşit înainte 


Marinarii cari se mai aflau la bord rangutanii învățându-i să tie locul o corabie care se apropia de ei. 


au fost imediat învinşi. | 
Mateo şi Venancio au rămas stă- 


marinarilor. 
In cele din urmă luându-şi pro- (Sfârşitul în numărul viitor) 


DIMINEAȚA rar See ARIA 
* _ COPIILOR 


e ss D NI E : PE te ne Ve VONE E E dome) on TSEN 


DIMINEAȚA = £ 


RTC M PURE, HÉROS 


ME OFN 


INTAMPLAREA NEMAIAUZITĂ, DIN PĂDURE 


__şească — mai bine — glasuri şi 


sgomote tainice. Mai întâi, cântul 
clipotit al izvorului fermecat al 
pădurii... 

(Copiii au ascultat — fnfiorati — 
cântecul acela mäiastru, care se 
desluşia din şopotitul şipotului...) 

Nu-i aşa c'a fost minunat cântul?... 
Priviţi spre luminişul dumbrăvii, 
copii... Trece în sbor lin — zefirul 
— tovarăşul de drum al Verii, dom- 
nita cu cositele de aur. 

Mioara (a şoptit): are straie de 
fir şi mătase albastră, cum e cerul... 

Lizuca Si pluteşte... Parc'ar sbu- 
ra... Şi Florile cu el, laolaltă... în 
lung alai... 

Cânt minunat s’auzea de dincolo 
de copaci, din văzduhul cu năluci... 


* 


Povestitorul (leagă iarăşi firul 
povestirii): Tot eu sunt, copilaşi 
dragi... Eu, Povestaşul... Mă tot a- 
mestec, mereu, în vorbă... Nu vă las 


deloc în pace... Vă rog, mult, de ier- $; 
Dar vreau să vă spun că po-îi $ 
Vara întreagă fi 

s'a scurs, numai în cântece şi os- 3 
päturi, cu multä intelegere între jie i 


tare... 
vestea-i pe sfârşite... 


vine, sburătoare şi copii. 


Curând însă, sau arătat felurite [i 
semne ale Firii, cum că se apropie : 


domnia Zânei Toamna. 


$} 
Copiii s'au gătit de drum, spre 


casele lor, dimpreună cu Ionică şi 
Mărioara. 

Iar lighioanele au prins a se găti 
de iernat. Păsăruicile şi-au deprins — 
mai din vreme — puişorii, ca să 
sboare, pentru drumul cel lung, spre 
ţările calde, din miază-zi... Tii! Dar 
prea vă spun eu multe, acum! Iatä- 


ne, în cea de pe urmă zi de vară... 


(Urmare din pagina 7-a) 


Copiii s'au sculat de dimineaţă, s'au 
spălat pe faţă şi-au îngenunchiat 
pentru rugăciune... 

(La sfârşitul rugăciunii...) 

Mircişor (rosteşte. făcând sfânta 
Cruce): In numele Tatălui — şi-al 
Fiului — şi-al sfântului Duh!... 
Cu toţii: Amin! 


* Rândunelul (se leagănă pe un 


ram): Cirrip! Bună dimineaţa, copi- 
laşi ! 

Lizuca: Bună dimineaţa, Rân-du- 
nel! 

Rândunel: Am venit să-mi iau: 
rămas bun! Plec chiar azi, departe... 


Copiii: Aşa? Unde pleci, Rându- 
nelule? 

Rândunelul (porneşte un cântec, 
în care zugrăveşte locurile minunate, 
pe unde va călători şi poposi...) 

Pitpalacul: (de pe alt ram) — 
Şi eu, la fel!... Şi cu noi, vor porni 
toate păsăruicile pădurii. 

Stefänel: Si noi o să plecăm, 
curând. Trebue să ne’ntoarcem pe 


la casele noastre. Ne aşteaptă pe 
fiecare, mäicuta şi tătuțul... 

Mircişor: Am avut grijă de toţi 
cei care au să rămână aici... 

Glasul jivinelor: Da! Dal... 
` Povestitorul (ne lămureşte cum 
anume au avut grijă copilaşii de ji- 
vine). 

De fiecare jivină a pădurii s'au 
îngrijit copilaşii noştri. Ca să nu 
ducă cumva lipsă în timpul iernii... 

Ursul şi fiul său au primit cinci- 
zeci de butoiaşe — pline cu mure 
şi afine — şi miere. Fetitele au fă- 
cut o mulțime de prăjituri pentru 
Ursulet. 

Vulpii i-au înălțat casa si dum- 
neaei a învățat să crească pui, ieşiţi 
din ouă de găină! Ba, i-au făcut co- 
pilaşii şi un cotet anume... Si i-au 
lăsat şi gräunte. 

Cât priveşte pe Veverite, ele au 
fost dăruite cu numai ştiu câţi saci 
de alune americane... 

Copiii au plecat spre oraş, într'un 
fel de trăsură sburătoare, care s'a 
ivit aşa, ca prin farmec, din pute- 
rea vargutei celei vräjite, pe care o 
aveau Ionică şi Mărioara... Cât mă 
priveşte pe mine, Povestaşul, n'am 
căpătat nimic, nimicuta. 

Am încălecat pe-o şea. 

Şi v'am spus povestea — aşa! 

M'am dat frumos peste cap, mam 
făcut prichindel şi m'am pierdut 
printre ierburi şi flori, ca s'ajung 
mai repede în palatul: de mărgean 
din munte, în palatul piticului LIR, 
Voevodul meu, ca să-i istorisesc şi 
lui împrejurarea cea minunată, din 
pădure... Cât mai repede s'ajung, 
până nu se închid porţile de aur — 
care străjuesc vămile tărîmului din 
poveste... N. PAPATANASIU 


ÎNDATĂ DUPĂ TERMINARER EXAMENELOR 
FABRICA DE SĂPUN BOBB - GERMANDREE PREGĂTEȘTE: 


Premii, cadoul, suhphize, 


CU PRILEJUL JUBILEULUI £I DE 120 DE ANI DE EXISTENTĂ 

CELE MAI PLACUTE DISTRACTII PENTRU COPII ÎN LUNILE DE 

VACANȚĂ, ÎN LEGĂTURĂ CU PREMII ÎNSEMNATE. URMARITI 

„LR RADIO $I ÎN ZIARE COMUNICATELE FABRICII BOBB-GERMANDREE 

DESPRE MAREA CAMPANIE DE HIGIENĂ ÎN LUMEA COPIILOR CU 
SAPUNUL BOBB-GERMANDREE 


stii ; 


CUNOȘTINȚE OLOMORI 


CARICATURILE NATURII 


Natura cuprinde tot soiul de arte: 
ne înfăţişează cele mai întinse şi mai 
minunate privelişti, ne dă prilejul 
să auzim melodiile felurite şi greu 
de redat ale vântului, ale mării şi 
ale izvoarelor, şi să privim uriaşele 
ei opere de sculptură, care sunt 
munții. 

Dar, natura, pe lângă aceste opere 
de o frumusețe înălțătoare, are si 
ciudätenii care stărnesc hazul prin 
caraghioslâcul lor. 

E deajuns să cercetăm animalele. 
Bunăoară, în Grădina Zoologică din 
Londra s'a putut vedea acum câţiva 
ani o şopârlă, al cărui corp semăna 
cu o îmbrăcăminte de dansatoare. 


RAEAN 


Capul ei ciudat avea o gură în- 
grozitoare şi adâncă. 

Această şopârlă caraghioasă e o 
locuitoare a pădurilor şi a câmpiilor 
din Australia. 

Un alt animal ciudat e maimuța 
cu trompă din Borneo. 

Dar nu e vorba de o trompă ca 
a elefantului; e doar nasul maimu- 
tei, care deşi la naştere e mic, cu 
timpul creşte nemăsurat de mult, 
aducând cu acel nas de paiatä care 
se vede la unele măşti. . 

Cine cunoaşte mai în deaproape 
acest animal, îi socoteşte vârsta 


după lungimea nasului, tot aşa cum, 
după dinți se cunoaşte câți ani are 


calul şi după clopoței ce etate are 
şarpele cu clopoței. 

Și pentrucă veni vorba de trompa 
elefantului, iată şoarecele elefant, 
cunoscut sub numele şi de şoarecele 
săltător. 

El face parte din familia şoare- 
cilor de câmp, cari, cum ştim, sea- 
mănă foarte mult cu cei dela oraş 
(netinând seama, bineînțeles de unele 
deosebiri de fire care au fost scoase 
la iveală de un cunoscut fabulist...); 
dar şoarecele-elefant se deosebeşte 
de toţi şoarecii, prin botul lui, al 


cărui capăt aduce cu cel al elefan- 


tului. 

Acest animal ciudat, care trăieşte 
în Africa, e din fire, războinic şi 
iute, şi adesea sfâşie tot din jurul 
lui. 

Alt animal caraghios e maimuța 
Saki, cu capul alb, care spre deo- 
sebire de maimuța cu trompă, e cu 
totul lipsită de nas. 

Afară de asta, fața ei e acoperită 
cu păr alb, ceea ce îi dă înfăţişarea 
unui mäscäriciu. 

Doi ochi mici şi îngrozitori ce te 
tintesc întregesc această față putin 
atrăgătoare. 

Nu vă sfătuiesc să priviți ziua o 
astfel de făptură, căci puteți visa 
urât la noapte. 


PIMINEATA b o 
OP Il - © R 


Cerbul și via 


Un cerb, zărind nişte 
vânători, s'a ascuns într'o 
vie. 

Când crezu că scăpase 
de primejdie, începu să 
mănânce frunzele viei. 
Vânătorii văzură că frunzele se miş- 
că şi ziseră: „Oare nu se ascunde 
ceva sub frunze?“. 

Traserä cu pustile şi răniră cerbul. 

Cerbul zise murind: „Aşa mi-se 
cădea să o pätesc. Am vrut să mă- 
nânc frunzele cari mă scăpaseră dela 
moarte“. 


Capra cea cuminte 


Jupânul Lup văzu că o capră paşte 
pe o stâncă înaltă pe care el nu 


putea să se catere. „Prietenă, îi 
strigă el, dă-te jos de pe stâncă şi 
vino încoa; aicea şi locul e şes şi 
mult mai dulce iarba ce e pentru 
mâncarea ta“. 

Capra îi răspunse: „Lupule dragă, 
ştiu pentru ce mă chemi. Nu de 
mâncarea mea, ci de hrana ta duci 
tu grije“. 


A 


Găina şi rândunica 


O găină găsise ouă de 


X şarpe şi se puse să le 
clocească. 
O O rândunică o văzu 


şi-i zise: „Proastă mai 

eşti surată găină! Nu 

ştii că ouăle ce cloceşti 

vor face pui cari, după 
ce vor creşte, te vor mânca întâiu 
pe tine?“. 


-C 


RAE re 


DRE AE 


RO 


Le 


A “de | 
PRESS 


Cea mai mare parte a centrului insulei era acope- 
rită de junglă deasă cam de vreo opt mile pătrate. 
Ici şi colo se afla câte o poiană iar ținutul era de- 
luros. ; 

Allan calculă şi ajunse la convingerea că insula 

_avea vreo zece mile lungime. Terenul fiind însă ac- 
cidentat era foarte greu de străbătut. 

— Vedeți voi băieți, spuse cäpitanul Allan arătând 
către junglă. Sunt sigur că lianele şi copacii acoperă 
oraşe străvechi, urmele unei civilizații antice, poate 
prima civilizație a lumii. Noi nu ştim încă nimic 
despre ea, iar pentru savanți nici nu există. Din ne- 
norocire, din vechiul continent care a purtat cu secole 
înainte această civilizație, n'au mai rămas decât vreo 
câteva insulițe. Una dintre ele este aceasta pe care 
ne aflăm. 

— Ce straniu lucru, şopti Sandy la urechea lui Tom. 

Fără să-şi dea seama de ce, băieții îşi simțeau ini- 
ma grea. Se temeau de un lucru necunoscut, de un 
pericol pe care îl simțeau fără să-l vadă. 

Allan şi Jarock se gândeau la aceleaş lucru. Si 
poate că tristețea i-ar fi cuprins dacă Allan nu şi-ar 
fi revenit în fire, strigându-le: 

— Inainte bäeti. Să nu ne pierdem vremea gân- 
dindu-ne la asemenea lucruri. Nu avem timp de pier- 
dut. Vă înțeleg foarte bine. Sunteţi obosiţi iar urcu- 
şul a fost greu. Ar fi însă periculos să rămânem în 


mijlocul junglei în toiul nopţii. Ne-am putea rätäci- 


şi Dumnezeu ştie ce pericole ne pândesc. Cred că 
aventura noastră ar deveni foarte putin plăcută. 

— Dumnezeu să ne ajute. Imi face impresia că um- 
blăm printre fantome, spuse Sandy care se înfioră 
singur la gândul său. f 

— N'am putea totuşi să ne stabilim tabăra pe înăl- 
time? spuse Jarock. Imi face impresia că pe plajă ne 
aflăm într'un loc mai periculos deoarece ne putem 
îmbolnăvi de friguri galbene. 

— Mi-ar fi si mie mai plăcut Jarock, spuse cäpi- 
tanul. Pentru moment trebue însă să ne retragem în 
tabără. Poate că mai târziu să facem aşa cum ai spus. 
In orice caz, avem jos pe plajă toate proviziile noas- 
tre precum şi munitiunile. In afară de aceasta aşi 
vrea să încerc mâine să tragem la țărm cadravul sărma- 
nului nostru hidroavion. Nu am făcut-o până acum, deoa- 
rece voiam să ştiu înainte de toate unde ne aflăm. Voiam 
să mă conving dacă insula noastră este locuită sau nelocu- 
ită. Pe cât se pare, singurele ființe omeneşti suntem noi. 

— Aţi putea să vă numiți regele insulei, spuse 
Sandy care avea o imaginaţie foarte bogată. Cu toate 
că voise să fie vesel, în glasul băiatului exista onu- 
antä de tristețe şi de teamă. Plutea în aer ceva mis- 
terios şi nelinistitor. 

Iar supuşii domniei voastre spuse Tom, complectând 
gândul prietenului, sunt trei sărmani naufragiati. 

— Aeronaufragiati, îl corectă Sandy. 

— Jertati-mä majestate, continuă Tom. Am voit să 
spun aeronaufragiati. In orice caz,- toți trei suntem 
războinici viteji, gata să luptăm cu scheletele anima- 
lelor care zac în junglă. 


Spunând aceste cuvinte, Tom înältä pistolul ochind 
o stâncă care se ivi din mulțimea ierburilor înalte. 
Fără să vrea, apăsă pe trăgaciu, arma se descărcă 
iar glontele lovi în plin muşuroiu scoțând la iveală 


Li ra alea, = 
PNEU 


E EKSA PATET Er p3 "FEES 


ANT-MELOR 


UN ROMAN DE AVENTURI PENTRU 


TINERET 


câteva bucăţi de lemn şi piatră ce se aflaseră îngro- 
pate sub el. 

Căpitanul Allan era cât p'aci să-l mustre pe Tom 
când se opri deodată, deoarece băiatul scoase un stri- 
găt de spaimă şi dându-se un pas înapoi strigă: 

— Priviţi acolo. Priviţi ce se află la picioarele 
noastre. Dumnezeule... Un schelet omenesc... Sunt 
oasele sărmanilor naufragiati care au călcat înaintea 
noastră pe această insulă blestemată. 


CAPITOLUL AL VIII-lea 


INSULA FANTOMELOR 


Descoperirea făcută de sărmanii naufragiati era 
departe de a le face prea mult curaj. Cei patru Ro- 
binsoni s'au plecat asupra oaselor nespunând nici un 
cuvânt şi privindu-le cu ochi înfricoşaţi. 

— Desigur că a fost un alt naufragiat, spuse cu 
glas stins Tom. Era înfiorat şi înspăimântat. Căpi- 
tanul cerceta între timp cu atenție scheletul. 

— E vorba de un alb, spuse Jarock găsind sub un 
strat de praf câțiva nasturi. 

— Cine ştie în ce felo fi murit nenorocitul acesta, 
murmură Sandy. Poate că s'a rătăcit în junglă, poate 
că a murit de foame sau omo... 

— Să plecăm de aci spuse deodată cu glas tare 
căpitanul. Nu are niciun rost să ne frământăm za- 
darnic. Fără îndoială că descoperirea noastră este im- 
presionantă dar nu trebue să ne înspăimânte. Dacă 
vom sta să ne facem gânduri negre, ne înrăutățim si- 
tuatia. Trebue să ne grăbim ca să ajungem în tabără 
înainte de apusul soarelui. 

— Să mergem, spuse Tom. N'aşi vrea ca noaptea 
să ne surprindă în aceste locuri înfiorătoare în to- - 
vărăşia unui schelet. ; 

Viteazul căpitan Allan încercă să facă vreo câteva 
glume sprea a-şi încuraja tovarăşii şi spre a le alunga 
gândurile negre. Porni în grabă să coboare colina 
scheletelor urmat în deaproape de tovarăşii săi. Aces- 
tia nu spuneau nici un cuvânt şi se străduiau la rân- 
du-le să-i ție pas căci doreau să fie în tabără înain- 
tea întunecimii. Pe măsură ce înaintau crepusculul 
se lăsa tot mai des iar aburii iviti din văi le împie- 
decau vederea. 

Li se părea că s'au rătăcit într'un labirint de arbori 
şi liane. Se împiedicau de ierburile înalte, alunecau 
pe pietre lucioase şi umede. ş 

La un moment dat s'au pomenit într'o poenitä care . 
era străbătută de un râulet ce-şi avea chiar acolo 
izvorul. 

— Apă, apă, strigă Tom care descoperi imediat 
locul de unde izvora. 

Erau morți de sete. Au mulțumit lui Dumnezeu 
pentru aceasta dar şi se plecară rând pe rând bând 
apa limpede şi rece. Era cea mai prețioasă descoperire 
făcută în acea zi. 

Mai aveau însă destul de mult până în tabără şi 
erau înfometați şi obosiţi. Mai înainte însă de a se 
putea odihni după această zi de muncă, aveau să facă 
o descoperire tot atât de impresionantă. 

Se aflau la poalele colinei când Tom care se afla 
în fruntea convoiului scoase un strigăt de spaimă. 

— Fläcäri albastre, veniți repede încoace. 


Inspăimântat se dădu înapoi, îmbrâncindu-l cu pu- 
tere pe Sandy care-l urma pas cu pas. Cu ochii mă- 
riti de spaimă arătă prietenului un punct luminos, un 
obiect care se mişca încoace şi încolo pe crengile în- 
tunecate părând o flacăruie albastră. 

— O fantomă, urlă Sandy care văzu între crengile 
copacului o față pe jumătate omenească, pe jumătate 
demoniacă şi doi ochi arzători care-l priveau țintă. 

— Să fugim înapoi strigă Tom. Jungla e plină de 
fantome. 

Flăcăii erau gata s'o ia la goană, când fură ajunşi 
din urmă de căpitan care apucându-i de braț le spuse: 

— Ce s'a întâmplat? De ce sunteți atât de speri- 
ati? Ce ati văzut? 

— Am văzut o fantomă spuse Tom cutremurându-se. 

— Ce fantomă? spuse căpitanul care-şi ridică pri- 
virile spre locul unde-i arătau cei doi bäeti. 

— Nu e nicio fantomă continuă el. E un lemur, un 
neam de maimuțe care par nişte fantome si care ies 
după pradă numai noaptea. 

Spunând aceste cuvinte, 
- căpitanul îşi încărcă carabi- 
na şi ochi. 

— Mai e acolo? întrebă 
Sandy cu jumătate glas. 

Allan, voind să dovedească 
băieților spusele sale, ochi 
cu atenție şi trase. Anima- 
lul dispăru. Se auzi un stri- 
găt sălbatec, făşăitul frun- 
zelor şi trosnetul crengilor 
de care maimuța se agăța 
în goana ei disperată. Detu- 
nătura armei trezise însă pe 
ceilalți locuitori ai codrului 
şi în aceiaşi clipă se auzi 
urletul a sute de animale 
care cuprinse de spaimă fu- 
geau disperate în toate di- 
rectiile. Un şarpe se afla 
încolăcit la picioarele nau- 
fragiatilor si şuiera amenin- 
tätor, iar dintr'un tufiş a- 
propiat se auzea un mărâit 
furios. 

— Doamne Dumnezeule, 
strigă Tom cuprins de spai- 
mă. N'am auzit în viața mea 
strigăte mai înspăimântătoa- 
„re. Insula asta pare să fie 
locuită de diavoli. 

— Nu mai vorbi prostii, 
Tom, îi spuse Sandy. Ai a- 
uzit ce-a spus căpitanul. Sunt nişte lemuri, adică un 
neam de maimuțe. 

Incerca însă zadarnic să-i facă curaj lui Tom, căci 
dinții lui cläntäneau de spaimă. 

— Nu auzi şueratul şerpilor? spuse Tom arătân- 
du-i reptila care chiar în clipa aceia dispărea prin- 
tre ierburile dela poalele copacilor. 

— Ingrozitor, spuse Sandy. Poate că Allan nu a 
făcut bine că a tras. Ce ne facem dacă suntem ata- 
cati de fiare? Parcă ne-am afla în fața unui balaur. 

— Dar ce face căpitanul? Ia te uită stă de vorbă 
cu Jarock arătându-i spre un colț întunecat al jun- 
glei. Imi face impresia că este foarte supărat. 

Temându-se de ivirea altor pericole, băieții se apro- 
piară prudenti de grupul format de căpitan şi mecanic, 
cercetând cu atenție locul pe unde călcau spre a nu 
da peste vre-un şarpe. 

— N'ar fi mai bine să ne retragem reîntorcându-ne 
imediat în tabără? întrebă cu jumătate glas Tom. 
Locul ăsta îmi pare blestemat... 

— Da, da. Ar fi mai bine. In niciun caz nu putem 
înopta aici. Jarock a făcut însă o descoperire destul 
de interesantă, spuse căpitanul... 


— E ceva grav, căpitane? întrebă temător Sandy, 
neliniştit de glasul şefului său. 

— Nu, nu, nimic grav. Imi face impresia numai 
că nu sunt eu singurul rege al acestei insule. Cred 
că în afară de mine mai există şi o altă ființă ome- 
nească, poate cu mai multe drepturi care doreşte să 
aibe acest titlu. 

— O altă ființă omenească? strigară într'un glas 
cei doi bäeti. 

— Chiar aşa. 

— Un al cincilea naufragiat, prin urmare. Un alb? 

— Mă tem că nu. Priviţi aci. E urma unui picior 
omenesc. Şi nu îmi face impresia să fie piciorul unui 
alb. Mai degrabă cred că e al unui sălbatec. 

— E o urmă proaspătă, spuse Tom cercetând lutul 
umed. 

— Da, în orice caz de mai putin de o oră. Dum- 
nezeu ştie unde s'o afla în clipa aceasta omul carea 
lăsat-o aici. E cu neputintä să facem cercetări. De- 
sigur că a trecut pe aci în 
timp ce noi ne aflam pe 
colina scheletelor. 

— Ce direcție o fi luat 
însă? 

— Probabil că s'a ascuns 
în pădure, spuse Tom. Nu 
vedeți că urmele duc în- 
tr'acolo? 

— Desigur că e un om 
dinspre partea locului, spuse 
Allan. Când am căzut noi 
cu „Smeul“ se afla aci. 

— Şi atunci ne-a văzut? 
spuse Sandy cu glas temător. 

— Foarte probabil, îi răs- 
punse scurt căpitanul. 

— In orice caz nu este 
locul să ne înspăimântăm 
prea mult. Tot ce se poate 
să fie un alb naufragiat pe 
insulă cu mult înaintea 
noastră... 

— E impresionant, spuse 
Tom. Poate să fie vreun că- 
utător de comori care um- 
blă pe jumătate gol şi se 
apără de fiarele sălbatice cu 
un simplu cuțit. Poate că 
nu a mai văzut ființă ome- 
nească de ani de zile. 

Căpitanul surâse: 

— Ai multă imaginaţie, 
Tom Bevis. 

— V'am spus eu că insula asta este blestemată, 
continuă Tom. 

— Ai puţină răbdare. In câteva zile vom ştii pre- 
cis ce s'a întâmplat spuse şeful. Până una alta să ne 
gândim la noi. Fiți curagioşi. Inainte spre tabără. 
Ne-am înțeles? porunci căpitanul. 

— Suntem gata, răspunse cei trei tovarăşi. 

Deşi voiau să-şi facă curaj cei patru membri ai 
expediției simțeau totuşi un fior în spate. Se întu- 
necase de-abinelea. Allan îi conducea însă pe drumul 
cel bun spre tabără. 

— Ha, ha, ha. 

Din inima junglei răsună un strigăt înspăimântător, 
imposibil de descris în câteva cuvinte. Se părea că 
este râsul unui demon, că este strigătul de durere al 
unei ființe omeneşti chinuite de diavoli. i | 

Tom simți că inima i se opreşte de spaimă. Pe 
Sandy îl treceau sudori reci. Numai căpitanul era, sau 
părea să fie, mai liniştit. 

— Dumnezeule, ce-o mai fi şi asta? întrebă Jarock 
întorcându-se spre şeful său care pälise şi el putin. 


(Continuare în pag. 14) 


DIMINEAȚA À 
s COPIILOR 


y 


* EN iaia 


RS e e 


mic à ET EN 


Me 


DIMINEATA 


INSULA FANTOMELOR 


Căpitanul nu-şi pierdu însă cum- 
pätul şi făcându-se că nu aude în- 
trebarea porunci: 

— Inainte... Gräbiti-vä. Nu vă mai 
opriţi... Trebue să ieşim din junglă... 
In pas alergător, înainte marş., 
Direcția lumina ce se vede în de- 
părtare. 

Având încredere oarbă în şeful lor, 
cei trei n'au mai stat la îndoială şi 
au pornit în pas alergător spre tin- 
ta care le fusese indicată. Erau 
urmăriți însă, pas cu pas, de acel 
glas de spaimă, de acel strigăt de 
durere şi râs batjocoritor, care-i fă- 
cea să ameteascä şi să-şi piardă 
respirația. 

Auzeau şueratul şerpilor din tufi- 
şuri, iar lemurii îi urmăreau cu privi- 
rile lor de flăcări, zăpăcindu-i. Aerul 
era umed şi plin de un miros de 
stârv care le pătrundea în plămâni 
sufocându-i. J 

După cincisprezece minute de pas 
alegător, au ieşit în cele din urmă 
la lumină, pe plaje. După alte cinci- 
sprezece minute au ajuns în tabără 


unde au căzut zdrobiți de osteneală - 


pe nisip. In urechi le mai răsuna 
încă râsul diavolilor junglei şi urle- 
tele fiarelor sălbatece. 

— Căpitane, spuse în cele din 


— urmă Jarock, venindu-şi în fire: 
ştii oare cum se numeşte 


Spune-mi : 
insula aceasta blestemată ? Eşti si- 
gur că nu este însemnată pe nicio 
hartă ? 

Căpitanul care stătuse până acuma 
cu capul sprijinit în mâini pierdut 
în gânduri, îl privi ţintă şi apoi îi 
spuse răspicat : 

— Da... Acuma ştiu unde ne aflăm. 

— Scotând din geanta de piele o 
hartă a Oceanului Indian, privi a- 
tent şirul de insule însemnate cu 
sutele ca nişte puncte şi oprindu-se 
asupra uneia dintre ele, spuse: 


(Continuare din pagina 13-a) 


— Iată... 

băieți... 
Cam pe la mijlocul oceanului, izo- 

lată de toate celelalte insule se ve- 


Priveşte... Priviţi şi voi 


dea un punct în dreptul căruia se 

putea ceti : 

INSULA FANTOMELOR 
(Continuarea în numărul viit 


A apărut: 


OAMENI 


de TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


„O serie de portrete ocazio- 
nale, dar cari —prin aceasta,— 
păstrează în substanța lor sigi- 
liul clipei şi prospelimea gån- 
dului chemat la viaţă din since- 
ritate, nu din interes”. 


„ROMÂNIA”, 21 Iunie 1938 


„0 inteligenţă pătrunzătoare 
şi cunoștințe cuprinzătoare, ob- 


Tudor Teodorescu-Braniste 


ținute din legăturile autorului 
cu lumea si din felul atent, în 


Editura .Adsverul‘ 


O POVESTE CU TÂLC 


Un ţăran avea un cal şi un mă- 
gar. Intr'o zi aceştia mergeau la 
drum, numai că măgarul era greu 
încărcat, pe când calul nu purta 
nimic în spinare. 

„Tovarăşe'“, îi zise măgarul, poartă 
şi tu o parte din povara mea, căci 
nu mai pot. 

Calul însă nici nu plecă urechea 
la rugămintea măgarului. Ceva mai 


încolo bietul măgar căzu zdrobit de 
greutate şi rămase mort pe loc. 

Stăpânul încărcă pe cal toată po- 
vara ce o ducea măgarul şi-i mai 
puse pe deasupra şi pielea măgaru- 
lui. Calul se văita, zicând: „Vai de 
mine şi de mine! N'am vrut să-i 
ajut putin măgarului şi acum îi 
port toată povara şi pielea măga- 
rului pe deasupra“. 


care a urmărit evenimentele ca 
gazetar”, 
„Curentul”, 19 Iunie 1938 


„D. Tudor Teodorescu-Bra- 
niste e un gazetar prea strälucit 
si prea cunoscut spre a avea ne- 
voe de publicitate. 

„Volumul confratélui nostru 
îi arată preferințele. Nu sunt 
simple creionări, sunt în reali- 
tate dovada precisă a ideilor, 
cari l-au stăpânit şi-l stăpânesc. 
Democrat convins, larg si sincer 
democrat, cum ar trebui s'o pre- 
tindă acest secol de cultură. Si, 
în acelaş timp, intelectual rafi- 
nat, care are convingerea că nu- 
„mai democrația asigură liberta- 
tea, cultura înaltă şi complectă, 


selectiunea valorilor... 


„Cartea d-lui Branişte tre- 
bue să fie citită de cât mai 


multi”. 
ION TOTU 
(„Semnalul”, 19 Iunie 1938) 


„Este poate unica publicaţie 
apărută azi şi care se ocupă de 
intâmplări de ieri într'o formă 
“e iese cu totul din obișnuit... 

»… O carte de azi, despre oa- 
meni de ieri, constitue pentru 
vremile actuale un act de cu- 


raj. 
„D. Branişte l-a făcut. Noi îl 
aplaudäm cu toată căldura”. 
: OCTAV LIVEZEANU 
(„Dreptatea”, 21 Iunie 1938) 


Exemplarul, Lei 50.— 


O mare nenorocire 


E ziua lui Mitică. Torta cu cre- 
mă stă pe masă. Mitică căpătase pâ- 
nă acum, două bucăți. Deodată cu 
ochii nedeslipiti dela tortä, izbuc- 
neste în hohote de plâns. 

— Dar ce plângi puiule? îl în- 
trebă tata. 

— Hu-hu-hu, pentrucä nu mai mi-e 
foame | răspunse Mitică. 


DE JUR IMPREJUR: 


1) Localitate în Dobrogea cu vii renumite. 7) Lu- 
crează pieile. 13) Oraş în Oltenia. 14) Despärtitor. 
15) Face sport pe pielea animalelor. 16) Coleg. 17) 
Cum se spune de un drum care merge alături de altul? 
18) Privitor la sănătate. 19) Grad în armată. 21) Floare 
de primăvară. 23) Certati. 24) Compara cu altul. 


SPRE CENTRU: 


1) Pomi exotici. 2) Lac în Asia. 3. Loviti. 4) Nu aici! 
5) Cadou. 6) Articol. 7) Fluviu în Anglia. 8) Tras 
cu plugul. 9) Colibă de scânduri. 10 Sgârcită. 11) Mă 
prăbuşesc. 12) Diviziune de timp. 13) Potecă. 14) 
Istm în America. 15) Se pune pe rană. 16) Vehicul. 
17) Strop. 18) Zeamă. 20) Fluviu în Italia. 22) Si ca 
să termin, vă spun „la revedere!“ 


GHEORGHE ANDREI 


CUPON DE JOCURI 


Luna lulie Seria | 


JOC 
COMBINAT 


Primul triun- 
ghiu: 1) Şarpe. 2) 
Notă muzicală. 3) 
Indemn caii să por- 
nească. 4) Puşcă. 
5) Nume de băiat. 
6) Cum e locul în 
care câinele şi-a 
înfipt colții ? Al 
doilea triunghiu: 1) Instrument muzical în formă de 
țeavă încovoiată. 2) Omor. 3) Vehicule. 4) Fac o să- 
ritură. 5) Măsură de suprafețe. 6) Compas. 

Ambele triunghiuri: 1) Frământare sufletească. 2) 
Un pic de plâns! 3) Hrană. 4) Cal. 5) Soldat pe 
mare. 6) Floare. 

Literele care intră în alcătuirea jocului de mai 
sus sunt: AAAAAAA ĂĂĂ À B CCCC E III L 
MMMMMM NN RRRRRR SS $ T UUU. 

L. LAZAROIU-GALATI 


DESEMNUL SURPRIZĂ 


Uniti punctele în ordinea lor numerică, adică dela 
1 la 2, dela 2 la 3 şi aşa mai departe. Va eşi un de- 


Copii! 9 
NU UITAŢI SĂ LUAŢI CU VOI IN VACANŢĂ 


„NELUŢU SI FLORICA“ 


CARTECU POZNE DE BUNITA 


DIMINBATA 0 


[a 


LOR 


# 
$ 
æ 


Mer zA a EI We watse i 


[i 
4 
Á 
5 


We 


Ce rare „a 


Umblă ceasul? 


Tatăl: — Nelule, ia vezi ceasul 
din bucătărie, umblă? 

Nelul (după câteva minute) — Nu, 
tată, ceasul stă pe loc, numai coada 
şi-o mişcă încoa şi încolo. 


Mătușa cea bună 


Tatăl (fiului care a petrecut va- 
canta la o mătuşă): 

— Ei, Bibică, ţi-a plăcut la tanti? 

Bibică: — Oh! ce bună era! In 
fiecare zi mă întreba: Nu ti s'a făcut 
dor de tatăl tău? 


La școală 


Institutorul: — Victore, câte con- 
tinente sunt? 

Victor: — Cinci. 

Institutorul: — Numără-mi-le. 

Victor: — 1, 2, 3, 4,5. 


Tata a avut treabă... 


Mircea intră cel din urmă în 


clasă. 

Profesorul: — De ce n'ai venit 
mai de vreme, ştrengarule? 

Mircea; — A avut tata treabă cu 
mine. 

Profesorul: — Şi anume ce treabă? 


Mircea: — M'a bătut. 


Un domn, către o fetiță: — Cum 
te cheamă fetito? 

Fetiţa: — Elena. 

Domnul: Şi mai cum? 

Fetiţa: — Lenuţa. 


Medicament 


Am făcut tot posibilul, ca să 
transpire şi nu a transpirat. 

— Ce ar fi să-i trimitem nota de 
plată a doctorului? O să-l treacă 
toate näduselile. 


PREȚUL 5 LEI. 


CAE Er RA Y uiti ce 


VIER MELE 
VICLEAN 


La școală 


Ionescu venind târziu, intră sfios 
în clasă. Profesorul îl opreşte şi-l 
întreabă: 

— Ionescule, ce-ai mâncat aseară 
de mergi aşa greoi? 

Ionescu. — Aseară! am mâncat... 
o bătaie. 


La lecție 


Profesorul: Popescu Ioan? 
Popescu: Prezent. 

Profesorul: Ieşi la lecţie. 
Popescu Ioan iese la tablă. O 


. pauză măricică, în care timp Popescu 


Ioan n'a spus nimic. 
Profesorul: Ei, ştii ceva? 
Popescu: Ştiu. 
Profesorul; Ce ştii? 
Popescu: Ştiu că nu ştiu lecţia. 


Când e frig 


Mama : „Azi iar e ger, Doamne, 
în iarna asta n'are de gând soarele 
să se arate nici un pic? 

Sandu : „Ei, mämitico, o fi aş- 
teptând şi soarele să se facă mai 
cald afară“. 


Marița nu e ascultătoare 


Mamă, n'ai poruncit tu Maritei 
să încuie totdeauna dulapul ? 

— Vezi bine că da! şi de ce mă 
întrebi : 

— Fiindcă aseară l-am găsit des- 
chis şi ca să-i dau o lecție am mân- 
cat toate gogoşile rămase dela prânz. 


Intre stăpân şi servitor 


— Ioane, du-te de ia o înghețată. 

Trece o jumătate de ceas şi Ion 
nu se vede. 

Stăpânul trage clopotul şi Ion a- 
pare însfârşit. 

— Ei, da ’nghetata ?.... 

— Am luat-o cucoane |... A fost 
minunată |.... 


lonel la farmacie. 


Intr'o zi Ionel fu trimis de mamă-sa 
la farmacie, ca să cumpere tinctură 
de iod. 

Cum până la farmacie a uitat ce 
să ceară, intră şi zise : 

„Domnişoară, m'a trimes mama 
să-mi dai.... asta“. 

— Ce să-ți dau Ionele ? îl întrea- 
bă domnişoara. 

Ionel : Un-un-untură de idiot. 


Copil obraznic 


Un copil mergând cu tramvaiul 
şi fiind foarte obraznic cu toți că- 
lătorii, fu întrebat de un sergent : 

— Ei, ascultă piciule. Al cui eşti? 

— Eu? Al tatălui meu! 

— Şi unde şade tatăl tău ? 

— Acasă | 


De. JEU a Me a De i ae PS mm 


Un copil stricăcios 


Prietenul meu Petrică rupe tot ce 
găseşte în cale. Azi dimineața la 
şcoală, în ora de gimnastică, a rupt 
rândurile. 


Imprimeriile ,, Adeverul" S. A., Bucureşti 


Le 


ré hrs LU 


we 


FL + se 


D CL pra 


rd 


À 


XI 


Să fii mereu nădejdea noastră, 
Să loveşti aprig pe vrăşmaşi. 
Să'Ţi aperi glia strămoşească, 
Ca marii Tăi înaintaşi. 


IX 


După vreme'ndelungată, 
După multă chibzuinţă, 
Legea legilor cea nouă 
Dela El a luat ființă. 


8 IUNIE 


Poezia alăturată, intitulată „OPT 
IUNIE“ a fost rostită prima oară 
la serbarea de 8 Iunie 1938 de către 


eleva străjeră Ionescu D. Maria, din XII 
clasa IV primară dela Şcoala Nr. 1 z K NERT 
de fete din Câmpina. X Iar noi supuşii Majestății Tale 


Vom face strajă lângă Domn, 
Şi vom muri de-o fi nevoe, 
Doar pentru Patrie şi Tron. 


A fost trimisă de aceiaşi elevă 
MAJESTĂȚII SALE REGELUI 
CAROL II, Care a binevoit a-i mul- 
tumi cu alăturata telegramă: 


Noi Te iubim O! Rege mare. 
Să ne trăeşti întru multi ani 


Şi rezemat de a noastre piepturi, Dumitru Gh. Ionescu 


Majestatea Sa Regele mulţumeşte 
pentru versurile trimise cu prilejul 
aniversării zilei de 8 Iunie. 


Directorul Secretariatului particular 
al M. S. Regelui. 
(ss) Eugen Buchman 


* 
* + 


INCHINATĂ MAJESTĂȚII SALE 
REGELUI CAROL II 


I 


In ziua'ceasta prea măreață 
Când Tara’i toată'n- sărbătoare, 
Când crângurile cu verdeață 
Te'mbată cu miros de floare, 


II 


_ In ziua'ceasta mic şi mare 
Ce simt şi cuget româneşte, 
Popor din România Mare 
Pe Rege Il sărbătoreşte. 


III 


Aşa cum altădat'un vultur 
Veni la noi de zece mai 

Si ne aduse un Rege tânăr 
Să stăpânească al nostru plai, 


Vo IV 


Sunt azi opt ani, de când un vultur, 


Ne-aduse iaräsi prin väzduh 
Un Rege bun si iaräsi tânär 
Să stăpâneasc'ai lui supuşi. 


V 


Venit în ziua asta sfântä, 
-Cu dragoste netârmuritä 
Cu muncă aprigă S'avântă 
Să scape Tara năpădită. 


VI 


Căci fusese blând românul 
Şi primise a lua-la sân 
Şi- täpårca şi stréinul 

Ce ajunsese a-i fi stăpân 


VII 


Şi o Doamne! câţi fätarnici 

Se iviseră'ntre noi. 

Ce'şi băteau cu „pumnul pieptul 
Că ne scapă de nevoi. 


VIII, 


Ajunsese biet poporul -ca în țara 
lui de veacuri 

Unde cu atâta jertfă îşi päzise’n- 
treg hotarul 

"Să se bată înte dânsul, pentru in- 
trigi, pentru fleacuri, 

Și să-şi mestece în silă, suferința 
şi amarul. 


DIMINEAȚA | = 


o 


Stâncă să fii pentru duşmani 


-Câmpina 


ŞEZĂTORI LA SFÂRŞITUL 
ANULUUI ŞCOLAR 


Scoläritele şi şcolarii încununează 
truda de peste întreg anul de învă- 
țătură cu o şezătoare frumoasă, cât 
mai frumoasă şi mai bine închipuită. 


* 
* * 


Fotografia de mai jos reprezintä 


sete: ,,Pätaniile lui Tändäricä“ şi 
»Scufita roşie“ — + 
* 

* * 


N. B. Revista noasträ primeste 
fotografii reusite, prinse cu prilejul 
sezätorilor scolare, de sfârsit de an. 


grupuri de-scolärite — dela Şcoala 
primară de fete No. 48 — sub di- 
rectiunea D-nei A. POPESCU — 
SALCIA. 


Micutele fetițe s'au străduit să 
izbutească o şezătoare cât mai mi- 
nunată. In cartierul Floreasca, nici- 
când scolärite mărunte ca ele nu au 
închipuit o sezăteare) mai- plină de 
daruri. a 


Ele au interpretat o feerie cu flori, 
cu gâze şi sânziene: „POVESTEA 
UNEI NOPȚI DE VARĂ“ — de d. 
N. Papâtanasiu. Cânturi minunate 
au întovărăşit piesa, scrise anume de 
d-ra Eliza Tilenschi. Conducerea 
corurilor: d-ra Alexandra “Gârleanu. 

Un program de străjerie: mişcări 
gimnastice, dansuri naţionale şi cân- 
turi străjereşti — au încheiat şeză- 
toarea. 

a 


Şcoala No. 48 de fete a prezentat, 
de-altfel, anul acesta două radio-pie- 


COPIILOR. 


ne dc: - ză 


k À PT 
X LES des ati 


Ziua si Noaptea 


Erau odatä douä printese gemene 
si foarte drägute. Pe una din ele o 
chema: Blondina, iar pe cealaltă, 
Nigreta. Deşi gemene, ele nu semă- 


nau nici la figură, nici la inimă. 
Blondina era aşa de bună, că mer- 
gea pe la s săraci miluindu-i şi îm- , 
părțea jucării pe la copilaşi. 

D-zeu se gândi să încerce sufletele 
fetelor şi să le răsplătească după 


“bunătatea lor. 


Deaceea se prefăcu într'un moş- 
neag şi merse la palatul lor să ceară 
pomană. Blondina îi dete pâine şi 
brânză, dar Nigreta în loc să facă 
ceea ce făcuse sora sa, începu să-şi 
bată joc de el. Atunci D-zeu îi spuse 
Blondinei să fie de aci înainte fru- 
moasă şi albă ca sufletul ei nevino- 
vat. Păsările să-i iasă în întâmpinare 
cu cântecele lor şi oamenii să plece 
voioşi la-lucru,. Nigretei îi spuse să 
fie neagră ca sufletu-i. 


Cea dintâiu e Ziua, iar a doua 
Noaptea. 


apa a k Eye 


$ 
b 
“ 
, 


PR T Tas 
< Ri - 4 DE 14 
AXE WENA = ie Don de di à 


DIMINEAȚA COPIILOR 


REVISTĂ 


ILUSTRATĂ - PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


Inserisă sub No. 232, Trib. Ilfov. 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 


PLARUL 5 LEI. — 


N STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


13 IULIE 1938 


No. 753 


De vorbă cu cititorii 


POVESTEA CELOR TREI SURZI 


DRAGII MEI, 


Eu vă tot scriu câte în lună şi în stele şi voi fa- 
ceti ce faceți şi tot pe legea voastră mă judecați. Să 
vă spun drept. Mie îmi pare că suntem ca surzii din 
poveste. Cred că ştiţi întâmplarea cu cei trei surzi 
cari s'au întâlnit într'o bună zi în plină stradă, mer- 
gând fiecare la treaba lui. 

Fiind însă oameni de omenie şi ştiind că se cuvine 
să te interesezi puțin — nu prea mult, ca să nu pari 
indiscret — de treburile aproapelui, primul surd l-a 
întrebat pe cel de al doilea: 

— Mergi la pescuit? 

— Nu, răspunse de îndată cel de al doilea surd, 
— mă duc la pescuit. 

— Ia auzi domnule — se minună al treilea surd, 
care pasă-mi-te auzise ce au discutat ceilalți doi — eu 
juram că se duce la pescuit. 

Asta este povestea! Acuma şi voi: eu vă rog să nu 
scrieți poveşti prea mari, fiindcă nici nu prea. avem 
loc de ele prin revistă şi în al doilea rând sunt şi 
foarte greu de scris şi munca voastră este zădarnică. 
O poveste mare trebue să fie scrisă de un om care 
stăpâneşte meşteşugul scrisului, nu de un copil care 
abia îl învață. Acelaş lucru l-am scris şi despre poe- 
zie. Dar par'că este un făcut. Dela o vreme primesc 
numai poveşti pe câte zece pagini de caet şi poezii 
multe şi lungi, care spre marea mea părere de rău 
nu se pot publica. Si zău că-mi pare rău dacă nu le 
public, căci mă gândesc: cine ştie dacă cititorul şi 
colaboratorul meu de astăzi nu este un mare scriitor 
care va avea multă faimă peste câțiva ani? 

Iacă, chiar un nepotel al meu, mă întâmpină zilele 
trecute spunându-mi: Stii mătuşică, am scris şi eu 
un... roman, cum este acela cu Insula Fantomelor. Ia 
auzi domnule: un roman! Ce să vă mai spun că nu 
am voit măcar să-l citesc. Era trudă zădarnică. Dea- 
ceea vă rog foarte mult să-mi ascultați sfaturile. 
Scrieţi aşa cum vă rog şi cu siguranță că vă veți 
întâlni mai des numele în revistă decât până astăzi. 

PILAF C. SIBIU. — Nu aş putea spune că poezia 
pe care mi-ai trimis-o nu este frumoasă. Numai că 
nu se prea potriveşte cu revista noastră. Astfel eu 
nu am mai pomenit un cioban care să fie marinar. 
Și apoi povestea în sine nu aduce nimic nou. E un 
fel de a vorbi fără a spune nimic. Încearcă să scrii 
poezii scurte. 

MIHAI POPESCU. — Scriitorii şi oameni de sea- 
mă îşi scriu amintirile la bătrânețe. Tu îmi trimiti 
amintiri din copilărie, astăzi, când nu ai decât 11 ani. 
Recunoaşte că nu pot fi prea interesante. Asteaptä 
să mai îmbătrâneşti. 

FREDI HEINORN. — Imi.scrii că ai vrea să tra- 


duci ceva pentru revista noastră şi că ai o carte nem- 
teascä pe care o crezi potrivită pentru cititorii noştri. 
Rămâne acuma să mai găsim şi noi cartea potrivită 
şi... să ştii să traduci, Până una alta, ar fi însă bine 
să-mi scrii despre ce carte este vorba. Altfel este 
păcat că te apuci de lucru. 

NILU COPILU. — Vrei să ştii dacă Bică există 
cu adevărat. Mai stai la îndoială? Vreau să-ți spun 
ceva dar să nu povesteşti şi altora. Bică este nepotul 
meu şi se ține toată ziua de pozne. Il dau la revistă 
ca să râdă ceilalți copii de el. Poate că aşa o să fie 
mai cuminte. 

MIRCEA. — Dragul meu,am primit cartea ta poş- 
tală dela Buşteni şi m'a bucurat foarte mult. Povestea 
despre care mă întrebi s'a terminat încă de acum 
câteva săptămâni. Te sărut şi eu. 

LEON DAVID. — Drept să spun, că nu pot în- 
telege un lucru: cum se face că un bäetel atât de 
inteligent ca tine să se amărască atât de mult pen- 
tru un lucru nu prea însemnat. Inteleg să fi fost 
supărat, dacă ai fi scăzut sub nota 9. Dar când este 


vorba numai de câteva sutimi de punct nu trebue să 


fii supărat. Rămâi tot un băiat silitor şi demn de 
laudă. Fă-mi plăcere” şi nu te mai gândi la lucrul 
acesta. Joacă-te citeşte cărți distractive, fă sport. Dacă 
ţii la mine, scrie-mi cât mai curând că ţi-a revenit 
pofta de mâncare. Să ştii dela mine că premiul I sau 
premiul II este acelaş lucru, atunci când diferența 
de note este numai de sutimi de punct. 
MĂTUȘICA. 


In atentiunea GENEE) 


„DIMINEȚII COPIILOR“ = 


DIN ACEST AN SE 
POT FOTOGRAFIA 


PREMIANTII 
GRATUIT 


PREZENTÂND O ADEVERINŢĂ DIN PAR- 
TEA ȘCOLII ȘI PREZENTUL CUPON LA 


STUDIO-UL FOTO-LUVRU 
= CALEA VICTORIEI, 54 = 
(vis-a-vis de Teatrul Naţional) 


Fotografia va fi publicată în revista 
DIMINEAŢA COPIILOR 


DIMINEAȚA carte, 
+ COPIILOR 


m ie dee = -s £ 


dt și» - 


Nu de mult, una 
din fiicele Impăratu- 
lui Stelelor a dispă- 
rut de-acasă şi cobo% 
rînd pe pământ a 
rămas aici. 

Dar să spun mai 
întâiu ce era Impără- 
ţia Stelelor. Impără- 
ţia aceasta se afla 
sus de tot pe cer, 
acolo unde apar ste- 
lele în nopțile senine. 
Peste această împă- 
rätie, care era foarte 
mare şi foarte bogată 
domnia un împăra: 
bun care avea şapte 
copii : trei bäeti şi 
patru fetițe. Ce fru- 
mos îşi purta îmbră- 
cat Impăratul copiii! 
Fetitele schimbau în 
fiecare zi rochitele lor, care erau cusute numai din 
trandafiri de toate culorile, iar bäetii purtau haine 
de mătase, strălucitoare ca şi soarele. Era mare bucu- 
rie la curtea acestui Impärat, pentrucă toți supusii 
țării erau ascultători şi tuturor le mergeau foarte 
bine treburile. In ţară, toată lumea era fericită, iar 
la curte, împăratul putea să se gândească cu bucurie, 
nu numai că domneşte peste un popor vesel şi bogat, 
dar că El însuşi se poate bucura de toate plăcerile. 
In afară de bogății, împăratul avea şi multumirea su- 
fletească pentrucă vedea cum copiii lui cresc cuminţi 
şi frumoşi, ca zilele de vară pline de soare şi cer senin. 

Intr'o zi însă — după cum am spus la început — 
s'a întâmplat un lucru care a întristat toată împărăția. 
Una din fetiţele împăratului şi anume cea mai mică 
nu mai venise acasă. Cei care ştiu cum s'au produs 
lucrurile povestesc următoarele : 

Fata aceasta cea mai mică a împăratului şi care 
era şi cea mai frumoasă avea obiceiul să privească 
mereu, de acolo de sus din împărăţia stelelor, pe pă- 
mânt. Aici jos ea vedea zeci, sute şi mii multe de 
copii cari se jucau cât era ziua de mare în tot felul. 
Cât n'ar fi dat să se poată juca şi ea astfel? Dar în 
împărăție nu erau copii mulți şi cei cari erau stă- 
teau toată ziua, aplecati dea- — 
supra cărților, citind sau | 
scriind în caiete groase. Pen- 
trucă trebue să adaog că toți 
copiii din împărăţia stelelor 
erau foarte inteligenți şi 
foarte silitori şi nu iubeau 
jocul, ci numai cartea. 

Fata cea mică a împăra- 
tului era şi ea deşteaptă şi 
silitoare, dar îi plăcea foarte 
mult şi jocul. Ii plăcea atât 
şi-l dorea cu atâta căldură, 
‘ca odată, când trebuia să se 
ducă la şcoală, pe drum, s'a 
uitat în jos pe pământ. Şi-a 
văzut ea aici pe o stradă 
fete şi bäeti jucându-se cu o 
minge, pe care o tot aruncau 
unul altuia. Jocul a durat 
până seara, când a început 
să apară stelele. Și tot până 
atunci a rămas să-i privea- 
scă pe copiii depe pământ 
şi fetița cea mică a împă- 
ratului. 

Se întorseseră de mult co- 
piii dela şcoală şi fata împă- 
ratului nici nu apucase să 


DIMINEAȚA roms 


+ 


n LI SR 
COPIILOR 


se ducă măcar. Im- 
păratul o căuta peste 
tot şi era îngrijorat 
că n'o găseşte. Dar 
fata a venit acasă, mai 
veselă ca niciodată 
şi-a povestit împăra- 
tului ce i se întâm- 
plase. Cum s'a oprit 
pe drum şi uitându- 
se jos, pe pământ, a 
văzut, cât puricele de 
mici, mai multi co- 
pii cari se jucau cu 
mingea şi că ei atât 
au fermecat-o încât 
a uitat să se mai ducă 
la şcoală. 

Ceilalţi copii ai 
împăratului —am 
spus mai sus că împă- 
ratul avea trei bäeti 
şi patru fetite—erau 
şi ei curioşi să ştie cum se jucau cei de pe pământ 
şi în gândul lor se rugau ca tatăl lor să se ducă mai 
repede la culcare ca să audă tot mai multe lucruri 
despre jocul copiilor dela sora lor mai mică. 

Impăratul însă s'a supărat foc, pentrucă fetița nu 
se dusese la şcoală si ca s'o pedepsească a închis-o 
într'un turn. Da, într'un turn al unui castel părăsit 
din apropierea Palatului. Aici n'avea fetița decât o 
saltea şi-o mäsutä. Salteaua, ca să poată dormi când 
i-o veni somnul şi mäsutä, pentru a aşeza pe ea cărțile 
pe care i le dăduse împaratul să le învețe cât avea 
să rămână închisă în turn. 

Lucrurile s'au întâmplat însă astfel, că fetița n'avea 
să aibă nevoe nici de saltea şi nici de cărți să nuse 
apropie. 

Cum stătea ea, tristă şi cu ochii plini de lacrimi 
la o mică fereastră a turnului, singură în plină 
noapte, întunerec fiind şi sus în cer şi jos pe pământ, 
de unde se vedea doar în câte un loc, câte-o mică 
luminitä, zic cum stătea ea îndurerată sus în cer 
odată a auzit pe cineva, parcă furişându-se pe lângă 
zidurile turnului. La început i-a fost frică, crezând 
că vreun răufăcător a venit s'o fure sau s'o omoare; 
apoi după ce şi-a dat seama că nimeni nu putea să 
pătrundă la ea decât deschi- 
zând o poartă a cărei chee nu- 
mai împăratul o avea şi-a în- 
chipuit că trebue să fie cineva 
de la curte, care cucerind 
mila împaratului a venit să-i 
tie de urât. Dar n'a fost nici 
una, nici alta. 

Cel care se furişa pe lângă 
zid era Regele Vântului care 
n'avea nevoe de cheea porții 
ca să ajungă până la fetiță. 
El pătrundea peste tot, prin 
găuri de chei şi crăpături de 
fereastră. Regele Vântului 
era prieten cu împăratul ste- 
lelor şi de multe ori venea 
la Palat în vizită. Fetiţa cum 
l-a văzut l-a recunoscut în- 
trun moment. 


— Rege al Vânturilor, i-a 


SX d 


spus ea, — hai de scapă-mă 
de aici. 
— Dar cine-mi vorbeşte 


cu glas atât de subtire în 
noapte, spuse Vântul? 

— Sunt eu, fata cea mai 
mică a împăratului. Scapă-mă 
te rog, că mi-e tare frică aici. 


— Dar cum ai ajuns aici, fetiță scumpă, întrebă 
Regele Vântului ? 

Şi fata împăratului începu să-i povestească tot cei 
se întâmplase în ziua aceea, când fermecată de jocul 
copiilor de pe pământ, a uitat să se mai ducă la şcoală. 

— Şi-acum ce vrei să faci? — reluă Regele Vân- 
tului. 

— Vreau să nu mai rămân aici că mor de frică şi 
de singurătate. Ia-mă cu tine. 

— Asta nu se poate, pentrucä am de făcut un drum 
lung şi periculos. 

— Drum lung şi periculos — întrebă fata? 

— Da, tocmai până jos, pe pământ. 

— Vai, Vântule, se rugă fetița, ia-mă şi pe mine, 
jos, pe pământ ! Doresc atât 
de mult să fiu lângă copiii 
pe care i-am văzut jucându- 
se azi după masă. 

— Bine, dar ce va spune 
împăratul — făcu Vântul ? 

— Nici nu va afla vreo- 
dată. Dimineața când stelele 
vor începe să dispară de pe 
cer, făcând loc luminii, ai 
să mă aduci îndărât, punân- 
du-mă la loc în turn. 

— Fie, zise Vântul, care 
era foarte cumsecade şi cu 
mare dragoste de copii. In- 
calecă pe mine, înfăşoară 
mâinile în jurul gâtului meu 
şi tine-te bine. Să nu-ți fie 
frică de nimic că te voi duce 
pe-un drum fără pericole. 

Si cât ai clipi din ochi o 
făşie luminoasă, îndreptân- 
du-se spre pământ, se văzu 
căzând din ceruri, în întu- 
nerecul nopții. 

— A căzut o stea! — au 
exclamat cei de pe pământ 
la vederea luminii care a alergat ca fulgerul o se- 
cundă pe cer. Steaua era fata împăratului care sbura 
pe umerii Regelui Vântului spre pământ. 

Pe pământ Vântul a lăsat-o într'o curte mare, cu 
o casă cu mai multe etaje. 

— Rămâi aici! — îi spuse Regele Vântului. Eu mă 
duc să-mi fac serviciul şi mă'ntorc spre ziuă să te iau. 

— Serviciul? Ce e asta întrebă mirată fetița? 

— Da! Eu am venit pe pământ pentrucă am tre- 
buri. De o lună prin această regiune n'a mai fost a- 
diere şi frunză nu s'a mai mişcat din loc. Peste tot 
aici a fost căldură şi secetă. Eu am venit să aduc 
răcoare şi să flutur deasupra fruntilor înfierbântate 
ale oamenilor. Au suferit prea mult oamenii de căl- 
dură pe aici. Eu am venit în astănoapte să le aduc 
adierea pe care o aşteaptă de atâta vreme. 

— Tu eşti atunci un om foarte bun, Rege al Vân- 
turilor exclamă fetița. 

— Desigur, altfel cum crezi că ti-asi fi ascultat 
dorinţa de a te lua pe pământ. 

— Iti mulțumesc din suflet. Si-acum du-te că te 
aşteaptă o lume întreagă. 

— Mă duc şi ai grijă să.te găsesc spre ziuă tot 
aici. 

Fetița rămase singură în curte privi în toate păr- 
tile si nu mai putea de bucurie că se află pe pământ. 
De aici vedea împărăţia stelelor şi pentrucă venea 
de sus cunoştea aproape toate stelele. Văzu „Carul 
mare“ care era trăsura cu care se plimba împăratul 
şi cu copiii, în fiecare zi de sărbătoare; recunoscu a- 
poi „Carul mic“ care era căruciorul în care creştea 
fiecare copil al împăratului până la doi ani; văzu a- 
poi „Calea Laptelui“ — cel mai larg bulevard şi mai 
frumos din împărăție şi tot aşa recunoscu pe mai 
toate. 


Când s'a asigurat că împăratul, adică tatăl ei nuo 
poate vedea, a început să se plimbe prin curte. Și 
tot plimbându-se a văzut o fereastră deschisă. 

— Ce bine-ar fi să găsesc înăuntru copii — îşi 
zise fata împăratului din cer — şi cât ai clipi din 
ochi ea şi sărise fereastra. 

Aici, ce noroc pentru ea! dormeau trei copii: o fe- 
titä de opt ani si doi băieți: unul de şase şi altul de 
zece ani. Când a pătruns în cameră copiii tocmai vi- 
sau că se aflau în cer şi că se joacă, acolo sus, prin- 
tre stele, cu o fată îmbrăcată numai în trandafiri şi 
tare, tare bună şi iubitoare. Copiii aceştia erau fru- 
moşi şi curati şi fata împăratului n'a mai putut de 
bucurie când i-a văzut. Le-a mângâiat uşor fruntile, 
i-a sărutat uşor, — şi — apoi, 
pentrucă era tare obosită, a 
adormit lângă patul fetiţei. 

Spre dimineață a venit să 
o trezească Regele Vântului. 

— Te-am căutat prin curte, 
— i-a zis el. Mi-era teamă că 
nu te mai găsesc. Haide a- 
cum să plecăm ca să ajungem 
la timp acasă. 

— Vântule îi zise fetița. 
Ai arătat că eşti atât de bun 
şi iubeşti atât de mult copiii. 
Lasă-mă aici pe pământ. Nu 
mai vreu să viu îndărăt în 
cer. E atât de frumos aici 
şi copiii sunt atât de veseli 
şi dräguti. Lasă-mă cu ei şi 
du-te singur. Fata s'a rugat 
atât de înduioşător că Vân- 
tul n'a mai spus nimic şi-a 
plecat fără un cuvânt măcar. 
S'a dus îndărăt singur, poate 
trist la gândul că-l va certa 
împăratul stelelor, mulțumit 
însă că a adus mulțumire 
5 în inima fetei Impăratului. 
Când s'au sculat dimineața cei trei copii au văzut 


lângă ei dormind o fetiță frumoasă, cu rochitä şi 
pantofiori făcuţi din trandafiri roşii şi albi. 

— Mămico, mămico, au strigat ei. Avem o nouă 
surioară. Ia priveşte-o ce mândră şi fermecătoare e! 

— Şi ce frumos doarme! 

— Să n'o trezim ! O fi obosită. 

— Când o vedea-o tăticu ce mult are să se bucure, 
că lui îi plac atât copiii! 

— Dar cum i-o fi spunând ? 

In scest timp se făcea tot mai mult lumină şi capul 
fetiţei de împărat apărea tot mai frumos. Din coro- 
nita de trandafiri, pe care o avea în jurul fruntii 
porneau parcă raze mici argintii şi pline de strălu- 
cire. 

— Parc'ar fi o stea! — zise mama — atât strälu- 
ceşte de frumos! 

— Parc'ar fi o stea! Parc'ar fi o stea! — exclamară 
copiii. 

— Să-i punem atunci numele: Steluţa, adăogă mama. 

— Steluţa, Steluţa. Avem o soră Steluţa — strigară 
copiii. 

Şi toate astea se petreceau în timp ce fata împă- 
ratului ajunsă jos pe pământ, dar tare obosită dormea 
visând că e într'o casă primitoare şi că se joacă frumos 
cu trei copii, care-i sunt ca şi frați. 


ANDREI BRÂNDUS 


MAE 7 pt 
+ COPIILOR 


Li 


CUM SE INVATA INNOTUL „BROASCA“ - 


Am arătat în numărul nostru tre- 
cut cum pot învăța cititorii noştri 
înnotul. Ne-am ocupat atunci de fe- 
lul cum copiii pot învăța să plutească 
pe spate şi credem că fiecare,. în- 
cercând „pluta“ a reuşit pe deplin 
să stea la suprafața apei. 

Astăzi, ne vom ocupa de mişcările 
la înnotul „broasca“ sau cum îl nu- 
mesc sportivii „brasse“. 

Toate mişcările se pot învăța a- 
fară şi vor fi aplicate în apă. 


. MIŞCAREA- MAINILOR 


Mişcarea mâinilor se face în trei 
timpi. Primul exercițiu este întin- 


TE = 


a 


derea brațelor, la înălțimea umerilor, 
cu palmele lipite. Bratele vor fi bine 
întinse. La comanda „doi“ mâinile 
se despart şi vor pleca spre dreapta 
şi stânga, desenând în aer, jumătate 
cerc. 

La comanda trei, palmele se vor 
întâlni lipite, în fața pieptului, iar 
coatele se vor lipi de corp. 

Bratele au deci trei mişcări care 
trebuesc exersate bine afară din 
bazin. Mişcările vor fi făcute la co- 
mandă. Elevul îşi poate comanda şi 
singur însă, fără grabă. 


PICIOARELE 


Pentru învățarea mişcărilor pi- 
cioarelor, e bine ca elevul să se în- 
tindă cu burta în jos, pe un scaun 
solid. Picioarele vor rămâne în aer. 
La comanda „unu“ picioarele vor fi 
strânse, la spate, cu tocurile lipite, 


Strângerea picioarelor să fie cât mai 
aproape de corp. La comanda „doi“ 
picioarele vor fi aruncate lateral, 
unul la dreapta, altul la stânga, şi 
se vor deschide cât se poate de mult. 
La comanda „trei“ picioarele vor fi 
lipite — aşa fel, ca să facă o linie 
dreaptă cu corpul. 

Urmăriţi cu atenție desenele noas- 
tre unde aveți mişcările bine execu- 
tate. 


INTRATI IN APĂ! 


Dacă veți exersa toate mişcările 
afară, nu veți învăţa înnotul. In- 
trati deci în apă şi aplicaţi tot ce 
ați învățat afară. Lucrul cel mai 
bun este să fiți legaţi cu o centură 


de care vă va ţine cineva sau, de 
centură legați o sfoară destul de 
rezistentă pe care o va ține cineva 
depe mal. Incepeti apoi execuția 
mişcărilor brațelor, apoi a-picioare- 
lor.. Când ati învăţat bine mişcările, 
la comandă, executați mişcările de 
brațe şi picioare în acelaş timp, 


foarte rar, e prima lecție de înnotul 
„broasca“! 


RESPIRAȚIA 


Lucrul cel mai greu în apă, nu 
este mişcarea, ci respirația. Dacă 
luăm aer în piept, prin nas, aşa cum 
facem pe stradă, apa ne va năvăli 
prin nări. Prin urmare, în apă, tra- 
geţi aerul pe gură şi dati-l afară 
tot pe gură. Unii înnotători s'au 
învățat să ia aer pe deasupra apei 
şi să-l dea afară sub apă, ceia ce nu 
e greu deloc. Când simtiti că nu 
mai aveți aer în piept, trageţi din 
nou, ridicând capul puțin deasupra 
apei. Mişcarea trebue făcută uşor, 
fără a se urni capul din linia de 
plutire. 

Respirația joacă un rol mare. Dea- 
ceia, învățați cu atenție modul cum 
să luați aer. 

GEORGE FAUR 


In numărul viitor: 
spate 


Innotul pe 


DIMINEAŢA peur tt, Di 


= iii ae at a 


Ea 


COPIILOR 


MINUNATELE AVENTURI 

A DOUI PORTUGHEZI 
(Sfârşit) 

Mateo şi Venancio se apropiară 

de corabia ce se arătase la orizont 

şi care era tot o corabie de pirați. 


22 


V4: 
DLL 
„A Cg 


f TAR 
$ 10% 
AN LES AVE”. 


ASE 


EF : 
05 { ZA 


- Cu ajutorul urangutanilor au învins 


pe tâlharul mărilor şi au eliberat 
pe prizonerii care se aflau închişi 
în fundul coräbiei. Aceştia erau ma- 


[i A GGE: 
a: AG 
BAN | 

PA AE 
y 


rinari luați prizonieri de pe alte co- 
răbii de comerț. Nemai având ne- 
voie de urangutani ei au condus 
corabia până în apropierea insulei 


INVÄTATI GRATUIT INNOTUL 


In urma unei înțelegeri între re- 
vista noastră si bazinul cu valuri 


LIDO, cititorii noștri pot învăța 
gratuit înnotul, cu profesorul auto- 
rizat D. M.hail Focsa. 

incepând de astăzi, cititorii noștri 
se pot prezenta la profesorul Focsa, 
în fiecare dimineață între orele 
10—13 şi vor intra în cursul gratuit 
al DIMINEȚII COPIILOR, prezentând 
bonul de mai jos. 


DIMINEAŢA COPIILOR 
CURSUL GRATUIT DE INNOT 


BON Nr. 2 


N 


Din toate unghiurile țării ne vin zi de zi tot mai multe 
fotografii ale mândrilor străjeri. Le publicăm cu bucurie, căci 


vedem felul frumos în care-şi dă roadele un gând Regal. 


1) Străjerii piloți ploeşteni, după 
ce au depus examenul pe aeroportul 
oraşului. — 2), 5), 7) Mândrele 


“ sträjerite din Caracal, în frunte cu 


comandantele lor. In fotografia nr. 7 
sträjeritele dau îngrijiri copiilor săr- 
mani, spălându-i, dându-le de mâncare 


şi îngrijindu-i. E un gest care merită 
să fie imitat. 3). — Sträjeritele şcolii 
primare din Cislău-Buzău, centuria 
a Il-a de sub comanda d-nei profe- 
soare Ecaterina Apostol. 4).Drapelele 
sträjeritelor din Iaşi defilează.— 6) 
O demonstrație de ansamblu a stră- 


DIMINEAȚA ~} 


” 7 
y „e i LE + 
Lie mn 0e foc mm, 


MO AȚI 
A < | ro 


RI te si 
= i A E Pt 24 


jerilor- tuturor liceelor din Galati.— 
8) D. Colonel Bengliu, prefectul ju- 
detului Hunedoara, felicitând o stră- 
jeră merituoasä.— 9) Străjerii Scoa- 
lei Normale din Bäcäu, de sub co- 
manda d-lui prof. Corivan lucrând 
la îngrijirea şoselelor. 


CI 


+ 


COPIILOR 


NAZDRAVANIILE 


BICĂ 


TIQUTA LA DENTIST 


Şi, precum la carte scrie, 


Cum mergea el cu temei, 
Fuga la cofetărie. 


A găsit pe jos cinci lei. 


Băieţaşul ästa-i Bică 
Năzdrăvan şi fără frică. 


— Hai, îi zice Bică trist 


Pe Ticutä, dar bolnav, 
Hai cu mine la dentist. 


Cu punguta — ascunsă bine 
Căci îl dor dinţii grozav. 


Vede el, ghiciţi pe cine? 


S'amândoi porniră încet, — Intră! îi spuse Bică iară, Bică, mâinile îşi frânge. 
Auzind cum Tică, plânge. 


Spre dentist la Cabinet. Că eu te-astept afarä.f 


— N'ai nici dinţi? N'ai nici măsele? 


Dar peste un ceas, frumos: Şi-i arată şi se jură: 
— Mi-a scos dinții toți din gură. Ia, atuncea caramele! 


Ese Tică bucuros. 


DIMINEAȚA = SR 
jé COPIILOR 


FIICA BANDITULUI 


x 
= 


In insula Phalamos trăia pe tim- 
pul tiranului Zamon cel Crud, un 
tânăr păstor, care se trăgea dintr'un 
neam de prinți şi care se numea 


Hasein. Intr'o zi, Hasein întâlni o 
tânără orfană care era în slujba 
unor tesätori. Era însă frumoasă şi 
se căsători cu ea. După un an de 


Jí 
LE Po? 


zile Hasein se îmbogăți prin muncă 
cinstită, iar Dumnezeu îl cuvântă cu 
o fetiță numită Azulia. 

După câţiva ani o molimă îi ucise 


turmele de oi, iar Hasein . rămase 
sărac, deoarece trebuia să plătească 
dări mari tiranului Zamon. Zamon 


locul unde se născuse. După trei 
zile de drum căzu sdrobită de os- 
teneală la uşa unei case. Hasein 


care era însă un om rău, nu voi să-l 
îngăduie pe Hasein şi-l aruncă în 
închisoare. (Casa nefericitului fu 


stătu, cât stătu în închisoare şi în 
cele din urmă i se dădu drumul. Pe 
locul unde se aflase casa sa, tiranul 


vândută iar fata şi soția lui colin- 
dară zadarnic străzile oraşului. Fe- 
meia disperată plecă departe de 


Zamon pusese să se construiască un 
palat pentru el. Hasein plecă pe 
urmele soției şi copilului său şi 


după lungă căutare o găsi pe Azulia 
moartă de foame. Copilul abia îşi 
trăgea sufletul. Hasein îşi luă co- 
pilul în brațe şi jură să se răzbune 
pe acela din a cărui cauză îi murise 


soția. După ce a colindatipână târ- 
ziu noaptea pe drumuri, a; ajuns la 
casa unei femei, căreia îi dădu fe- 
tita să i-o crească. Femeia care se 
numea Zahima şi care avea un suflet 


foarte bun primi copilul fără să ştie 
că Hasein avea de gând să devie 
bandit. 


(Continuare în numărul viitor). 


DIMINEAŢA rare 


© 


COPIILOR 


A G 
. 
: t: 
S C4 
fi 
Eu socot că, mai toți copilaşii 
care citesc revista, au aflat câteceva 
despre domnul TȚăndărică. Nu se 
poate altfel, mă rog. Domnul Tän- 
dărică este o persoană tare însem- 
nată, pe cât ştiu dela păpuşile 
Viorichii. 


* 
* * 


Toată lumea ştie povestea vieții 
lui Tändäricä. Despre el s'au scris 
cărți, în care se istoriseau toate 
năzbâtiile pe care le-a făcut această 
paiatä îndrăcită. 

Aşa că, e de mirare, dacă cumva 
n’ati aflat şi întâmplarea pe care 
vreau eu să vi-o istorisesc. 


Dă 
= 


Pe-atunci, — când 
începe povestea, Tän- 
dărică spunea şi făcea . 
tot felul de drăcove- - 
nii, la un circ, într'un 
târg. 

— Poftiti şi vizi- , 
taţi, copilaşi ! Poftiti, 
mă rog! Numai cu 
doi lei. Cu doi lei o 
să cunoaşteţi o mul- 
time de fete alese, 
cum n'ați mai văzut 
şi n'ați auzit...Poftiţi, 
vă rog — şi intrati. 

Cu doi lei, o să-l 
cunoaşteţi pe domnul 
Vasilache, acela cu 
glasul pitigäiat, dar 
tare bun cântăreț. Si 
tot cu doi lei, o să 
dati ochii cu domni- 
şoara Marifica, cea 
mai frumoasă păpu- 
şică de pe lume! Are părul pârlit 
de foc, un ochi scos, gurita până 
la urechi şi o ureche tăiată, iar na- 
sul cât un castravecior... Dar ce-are 
a face? Veniti s'o vedeți şi pe 
domnişoara Mariţica...“ 

Aşa striga — într'o pâlnie, vesti- 
torul circului celui mare, în fața 
căruia se adunaseră o mulțime de 
gurä-cascä, mari şi mici. 

— Şi pe cine o să mai vedem, dacă 
venim... ? — întreabă un bäetas, anu- 
me Ionică, venit la târg dimpreună 
cu surioarele sale: Ilenuta şi Lilica. 

— Pe cine? — întreabă crainicul 
circului. — O mulţime de fete şi 
jivine nemaiîntâlnite ! Pe domnul 
Tändäricä, de pildă, cel făcut nu- 
mai din lemn — dar deştept foarte,— 
de nu-l mai cuprinde pământul ! 

Atunci, toată lumea de față strigă 
într'un glas : 


DIMINEAȚA È 
+ 


? 
f 
Li 
Li 
j 
' 
Li 
‘ 
Lă 
+ 
Li 
Li 
LA 


Dy 14 Kit NE 


PP» 
CAZ) 


AN vtrec 
SEA AN ab 


— Vrem sä-l vedem pe Tändäricä! 
Să vină Ţăndărică ! 

— Aveţi, vă rog, numai puțină 
răbdare ! — Tändäricä se va arăta, 
peste puțină vreme... Imi pare că se 
îmbracă, acum. — A pätit-o rău de 
tot, pe cât ştiu ! I-au furat hoţii 
hâinutele. 

Dar pe lângă domnul Tändäricä 
puteți să mai vedeți si cätelusul 
Kuki si pisicuta Tilly-Till, cei mai 
buni dântuitori — din bâlci. 
|1— Vrem pe Tändäricä ! Vrem pe 
Tändäricä! — strigă toți cei de față, 
mai ales copiii. 

— Numaidecât !— strigă Craini- 
cul — şi face semn spre muzică. 
Tändäricä, vin'aici |! Te aşteaptă 


copiii ! Repede. 

Si pe când muzica începe să urle 
şi să pufăre — de mama focului, 
Crainicul îşi pune pe cap o tichie 
roşie şi lungă şi... copiii bagă de 
abia acum că domnul crainic, cel 
cu pâlnia cea mare nu era decât... 
Tändäricä ! Bună păcăleală! Nu? 

— Bravo, Tändäricä ! — strigarä 
toți cei de față, şi cei mari şi cei mici 

Dar atunci se întâmplă ceva gro- 
zav. Se arată domnul Burduf, Uria- 
şul circului, cu un bici lung şi-l 
prinde pe Țândărică' de ceafă şi-l 
bate, acolo, în fața tuturor. 

Tändäricä ţipă. Muzica tace iar 
toată lumea strigă, speriată : 

— De ce-l baţi pe Tändäricä ? 

— Ce-a făcut, Uriaşule ? De ce-i 
dai bătaie ? 

— Nu-l mai bate! 
plângă Lilica. 


şi începe să 


COPIILOR 


N 


1 PATANIE NESTIUTA 


A LUI 


TANDARICA 


— Ce poznä a mai fäcut ? — vor 
să ştie toți cei de față. 

— O să vă lămuresc numaidecât, 
copilaşi! — spune cu glasul său gros 
Uriaşul. Tändäricä s'a furişat în 
bâlci, a cumpărat nişte bomboane 
şi le-a împărțit celorlalte paiate, 

— Foarte frumos ! Nu-i o poznă 
aşaceva ! 

— Ba e chiar una mare de tot, 
pentrucă bomboanele celea aveau 
înăuntru şi ceva piatră acră. Și din 
pricina asta, păpuşilor şi maimutoi- 
lor din trupă, li s'a făcut gura pungă, 
de nu mai pot rosti o singură vorbă. 

Chiar si cätelusul Kuki, care e 
ceva mai lacom, a mâncat din bom- 
boane şi acu, nu mai poate de bur- 
tică... Despre lätrat, 
nici vorbă... ! 

Toată lumea a prins 
a rîde, aflând de poz- 
nă. Uriaşul a ridicat 
biciul, iar Tändäricä 
a început să tipe. Că 
n'a făcut el aşa ceva! 

— Mai eşti şi min- 
cinos, după toate as- 
tea ? — Să pleci dela 
noi, din circ, netreb- 
nicule ! 

Şi l-a alungat. Nu 
se gândea Tändäricä 
să fie alungat şi se 
apucă să se vaite. 

— Ba, ai sä pleci ! 
Cä ne faci numai 
boroboate ! Atunci, 
de jos, s'a ridicat 
glasul Lilicăi : 

— Domnule Uriaş! 
Domnule Uriaş, eu te- 
am chemat ! Vreau să te ’ntreb dacă 
nu se poate să ni-l vinzi nouă pe 
Tändäricä ! Il cumpărăm noi. Avem 
aici-o pusculitä plină cu bani. Ti-i 
dăm pe toți, în schimbul lui: 

Tändäricä nu mai plângea; atin- 
tea urechiuşa — procletul ! Uriaşul 
răspunse : 

— Dragii mei copilaşi, nu vreau 
să vă iau bänutii pe care i-ati strâns 
cu atâta grijă, în pusculitä. 

Vi-l dau în dar, pe neastâmpăra- 
tul acesta de Tändäricä. Mi-este nu- 
mai că, din pricina nebuniilor lui — 
aveți să-l goniti din casă, aşa cum 
am făcut eu, acum. 

— Eu cred că are să se cumin- 
teascä, la noi ! — spuse Lilica. — 
Noi o să căutăm să-l deprindem cu 
învățătura. 

— Auzi, Tändäricä, nu vrei să 
pleci cu copilaşii? întrebă Uriaşul.