Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages301-350

ION CEL BUN 


(UN GÂND CARE A AJUNS BASM) 


Ion cu copiii săi pe pragul uşii re- 
gelui. Deodată, o linişte deplină se 
făcu, până şi stejarii îşi opriră frea- 
mătul lor, fântânile îşi încetară mur- 
murul, iar florile priveau ţintă. 

Regele aspru şi neînduplecat, ţinea 
cu orice pret la cucerirea frumoasei 
țărişoare. Cufundat în gânduri negre, 
şedea pe tronul său şi chibzuia cum 
să izbândească. Incet se deschise ușa 
şi încă şi mai încet intră lon cu co- 
piii, apropiindu-se de rege. 

Regele nici nu-i văzu. El nu vedea 
decât ţara ce avea de gând s'o cu- 
cerească; privirea lui se întunecă şi 
mai mult. 

Se înclină atunci Ion în fața re- 
gelui și îl privi în ochi, îl privi a- 
dânc, tot mai adânc, până ce regele, 
care era gata să ridice mâna spre a 
lovi, isi topi privirea lui în aceea a 
lui Ion şi începu, parcă vrăjit, să 
se uite împrejurul său. Când zări 
copiii, un surâs alunecă pe faţa lui, 
se ridică si îi întrebă : „Copii, cine 
sunteţi voi? Omule bun, cine eşti tu, 
cu ochii tăi albaştri? Spuneţi ce do- 
riti si dorinţa vi-se va împlini.“ Co- 
piii şi-au ridicat mânuţele spre rege 
şi Ton cel bun a spus: ,,Venim din 
țara vecină si te rugăm să ne cruţi 
si să nu ne răpeşti nici un petec din 
pământul nostru strămoşesc.“ 

Ca după un somn lung, regele 
căscă ochii, se uită la copii şi la lon 
cel bun, păstră tăcerea, privi iarăşi 
spre lon si deodată ridică mâna si 
zise: „Binecuvântat fie pasul vostru. 
Vreau să răsplâtesc cu aur drumul 
pe care l-aţi făcut si să redau pă- 
rintilor vostri liniştea. Niciodată un 
gând rău să nu mai aducă neliniște 
în inimile voastre. Intoarceţi-vă la 
căminul vostru şi spuneţi părinţilor 
voştri că pot trăi mai departe în li- 
nişte şi pace.“ 

Incărcați cu daruri bogate, sau 
întors cu toţii la casele lor si pacea 
a stăpânit neturburată în ţară. 

A trecut vreme si Jon cel bun este 
de mult în cer, dar ochii au rămas 
în stele şi de acolo ei privesc spre 
oameni în nopţi senine şi se roagă 
pentru copii, căci ei sunt buni şi 
păzesc pacea. Niciodată un vecin să 
nu mai înspăimânte inimile lor. 


DUSZA CZARA 


are de gând să calce pământul stră- 
moşesc si să pună stăpânire pe ţări- 
şoara așa de bogată în soare şi stele. 
Vestea, când ajunse în târgul lui Ion 
a înspăimântat pe pasnicii locuitori. 
S'au adunat cu toţii dinaintea bise- 
ricii, pe pajiştea unde Ion cel bun 
îşi petrecea zilele cu copii. Groaza 
ti copleşise pe toţi. Oamenii vorbeau, 
plângeau și se văitau, gândindu-se 
la urgia care are să vină. 

Bunul Ion privea şi tăcea. In 
noaptea aceea el n'a dormit, iar di- 
mineafa s'a sculat cel dintâiu, s'a 
spălat, și-a pus haina de sărbătoare 
şi a așteptat pe micii lui tovarăşi, 
care și începuseră să se adune în 
jurul lui. 


Era într'o Duminică si nimeni nu 
băgase de seamă că şi copiii se îm- 
brăcaesră cu cele mai bune haine 
ale lor şi că ei ieşeau din târg, în- 
sotiti de Ion cel bun. Părinţii şi ti- 
nerii erau stăpăniţi de grija răz- 
boiului. Copiii însă porniră înainte 
şi merseră, merseră, până ce ajun- 
seră dinaintea porţii ţării vecine, care 
era păzită de o mulţime de oameni 
înarmaţi. Ion îi privi si ei îl lăsară 
să treacă cu copiii. Când soarele era 
sus pe cer, ei sosiră la castelul re- 
gelui, în faţa cărui umblau încoace 
şi încolo sentinele aspre cu sulitele 
în mâini. 

Dar şi aici a fost de ajuns o sin- 
gură privire a bunului Ion, pentruca 
toţi să se dea la o parte si iată-l pe 


fost odată ca niciodată. 
In vremea de demult trăia 
întrun târg, la o mar- 
gine de ţară, un bătrân 
căruia lumea îi zicea Ion 
iam cel bun. Nu vorbea mult 
si nu făcea danii, lucru atât de pre- 
tuit de oameni; nu se lăuda cu bu- 
nătatea lui, dar o dovedea atunci 
când prilejul se ivea. El avea însă 
nişte ochi ce semănau cu frumosul 
cer al țării noastre, când nici un nou- 
ras nu întunecă stelele, si ochii a- 
ceștia ai lui puteau pătrunde aşa de 
adânc în inimi, încât şi omul cel mai 
rău se îmbuna. 

Bătrânii târgului se deprinseseră 
cu el, tinerii însă isi cam râdeau une- 
ori de dânsul, chinuindu-l cu tot felul 
de întrebări: despre norocul pe care 
ar putea să-l aducă, mulţumită tai- 
nei ce o purta în el, sau despre du- 
hurile bune care îl înconjoară, atunci 
când totul doarme. Arareori da vreun 
răspuns. Surâdea, mai mult pentru 
sine, si îi privea în tăcere până ce 
ei se depărtau uimiti. 

Dela o vreme nu l-au mai hărțuit cu 
întrebările lor sălbatice, ba, dimpo 
trivă, au început să-i dea bună ziua, 
când le ieşea în cale. 

Mai bine a dus-o Ion cu cei mici. 
Toţi copiii din târg se adunau în 
jurul lui, se jucau şi cântau cu el 
şi el le povestea poveşti minunate 
din toate colţurile lumii, arătându-le, 
cum trebuie să trăiască omul ca să 
poată ajunge la fericirea adevărată. 

Ei găseau că tot ce le spunea este 
adevărat şi nici odată nu râdeau, 
iar când copiii se întorceau acasă, 
seara ,dela jocurile lor, aduceau cu 
ei atâta blândeţe, că și părinţii ade- 
seaori îl chemau la ei pe Ion si îi 
dădeau prăjituri şi lapte, iar uneori 
îl pofteau să si doarmă. Cu timpul 
a putut el să capete în fiecare noapte 
un adăpost într'o casă de om si să 
nu mai fie nevoit să-și plătească un 
loc pentru odihnă, ceeace nici nu-i 
mai era cu putință, pentrucă toată 
ziua şi-o petrecea în visare sau în 
jocurile cu copiii, sau se uita la norii 
ce fugeau pe cer sau la stelele de 
argint ce semănau așa de mult cu 
acelea de pe cerul românesc. 

Intr'o bună zi, însă, o veste se răs- 
pândi în țară, că regele ţării vecine 


Pân” dincol' de spini 
Şi de mărăcini, 
Unde pe un munte, 
Cu stânci mari și multc, 
Stă netulburat, 

Un frumos palat, 
Din argint lucrat, 
Cu topaz pătat. 

Dar de-odată vede, 
Şi nu-i vine-a crede. 
Că dela palat 
Smeul a plecat, 

Cu lănci înarmat, 
Cu săbii de fer, 
Lungi până la cer, 
Cu arc de alun! 

Cu săgeți de prun, 
In foc întărite, 

La vârf otrăvite, 
C'o otravă rea, 

Care te-atingea 

Pe loc ۰ 
Smeul tot venea, 

Şi s'apropia. 

Făt frumos râdea, 
Şi se pregătea. 
Smeul tulburat, 

A descălecat, 

Sabia şi-a scos, 


Dară Făt Frumos, 

De tăiș i-a prins-o, 

Şi din mâini i-a smuls-o, 
Smeul supărat, 

Arcul a'ncordat 

Şi-a tras o săgeată, 
Tare'nveninată 

Şi'n piept l-a lovit. 
Făt Frumos rănit, 

A si ametit. 

Smeul bucuros, 

Un cuţit a scos, 

Şi spre făt frumos 

A voit să fugă, 

Ca să îl străpungă. 
Dară iarba se'ncâlcea, 
Şi din fugă-l mai oprea, 
Pomii frunza-si scuturau, 
Drumul de il astupau, 
Păsările îl ciupeau, 
Ochii rosii-i astupau. 
Insă Făt Frumos, 
Săgeata şi-a scos, 

Şi şi-a pus pe rană 
Foi de sânzâiană. 
După ce şi a pus, 
Rana i s'a dus, 

Şi nici nu-l durea, 

Şi nici nu simţea. 
Dup'accea'ndat' 

A incilecat, 

Şi s'a aruncat 

Pe smeul spurcat 


Pe un munte mare 
Ce se pierde'n zare, 
Stă netulburat 

Un frumos palat, 
Din argint lucrat, 
Cu topaz pătat, 
Stăpânit de-un smeu, 
Tare ca un leu. 
Smeul blestemat, 
Din pat a furat, 

O mândră domniţă 
Ca o garofiţă, 

Cu trup mlădios, 


Cu păr mătăsos, 
Vântul când bătea, 
Trupu-i legăna, 
Păru-i netezea, 

Făt Frumos ۲ 
După ce-a aflat 

Că un smeu spurcat 
Zâna i-a furat, 
Indat' şi-a luat 
Greul buzdugan 
Şi-un cal năzdrăvan. 
Dup'o clipa'ndat 
Vesel a plecat, 
Spre acel palat. 


Dup'o zi de sbor, 
S'a lăsat uşor, 
Lângă un isvor, 

Ce încet curgea. 

Şi se îndrepta, 
Către o pădure, 
Fără rugi de mure. 
Numai tot cu spini, 
Şi cu mărăcini. 
Eăt Frumos îndat 
A încălecat 

Şi iar a plecat 


Şi când l-a lovit Şi-au încălecat, 


Capul i-a plesnit. Şin sbor au plecat, 
Smeul mânios, Şin urm'au lăsat, 
Suliţa și-a ros. Pustiul palat, 

Dară Făt Frumos. Și pe urma lor, 


Paloşul şi-a scos, Păsărele'n sbor, 


Și i-a retezat, Mereu le cânta, 
Gâtul lui spurcat, Și ti desmierda, 
Si-asa l-a lăsat, Cu cântări de vis, 
Corbii să-l găsească, Ca din paradis, 


/ LELAS ) 
Trupu-i să-i ciupească. Stelele sclipeau, 
Fat Frumos. voios, Tinerii râdeau, 
A pornit pe jos, Luna lin zâmbea, 
In spre cel palat, Domnița râdea 
Din argint lucrat, Făt Frumos cânta, 


Cu topaz pătat, Calul lin sbura. 

Dar odată iată, Păsărele'n sbor, 

Că spre el se'ndreaptă, Cântau toate'n cor, 
Tânăra domniţă, Stelele sclipeau, 

Ca o garofiţă, Tinerii râdeau. 

Care c'un oftat Pilof C. 
L-a imbritisat, Sibiu 


Versuri de Mos lon 


Văjomio cu pâinea cau umi., 


la te uită, ce mai chix! O! ce bine-mi pare că Dragă Sdup. degeaba ceri 
Ceasul bate patru fix, Felioara mea mi-o dă... Astăzi nu-ți mai dau, ca eri... 
Și noi stăm și așteptăm Bravo Froso. lar de n'ai Zic și eu ca Bulibasa: 


Pâinea noastră s'o mâncăm!! Poti lui Sdup să nu-i mai dai. „Mai aproape mi-i cămaşa". 


Cu parapon și ursuz 


Dar destept cum e, din fire, Pune laba, pune gura, 
Sdup cățelul stă mofluz Te ESTE P 9 


di A întocmit un plan subțire Și mi-l vântură de-a-dura! 
Vede „cate se petrec Pentru care scop apoi .O fi joc, ori altceva? 
Şi, flămând, inghite'n sec... pune laba pe butoi... S'asteptam si vom vedea. 


G U G U ۲ ۸ << 


Desene de Moş Marin 


Lacom imbuca mărunt Tranc în spate. Sfir in sus! A văzut destule stele 
Felioara lui cu unt, Până unde s'o fi dus? Şi mai mari از‎ 
Dar copilul n'auzea Sdup stă sluj în bătătură Insă Sdup putea să spună 
Ce prapad il aștepta. Ca să-i pice pâine'n gură. C'a văzut o stea mai bună. 


Repede i-a dat prin cap „Tu Guguta" zice ea 
Să se ducă la dulap. „Ai avut felia ta 

Dar când pâinea și-a tăiat Nu fii lacom co un lup! 
Hop si Frosa a întrat. Dă-o'ncoa. s'o dau lui Sdup. prăpădește omenia". 


Astfel Sdup, clipind din geană 
Cu privirea lui vicleană 
Parcă zice „Lăcomia 


۸۵ ۱ 6 ۸ ۱ ۱ 6 لا ۴ 


ai săi, le ascunse in apropierea câm- 
pului de luptă. 

Dusmanii zărind pe împărat în 

mijlocul micii sale ostiri, crezură că 
aceasta este toată oastea pe care o 
are împăratul furnicilor negre si nu 
se grăbiră să înceapă lupta, fiind 
sigure de izbândă. 
Furnicile negre atâta voiau, căci, cu 
cât lupta începea mai târziu, cu atât 
erau mai sigure de biruinţă, căci, 
trebuia să le sosească în ajutor, 
dintr'o clipă într'alta, armata bon- 
darilor. 

Intr'adevăr, nu trecu multă vreme 
şi tocmai când furnicile roşii se pre- 
găteau să înceapă lupta, bondarii se 
zăriră în depărtare. 

Veneau în roiuri dese, negre, fă- 
când un sgomot asurzitor, de parcă 
ar fi fost aeroplane din vremea 
noastră. 

Deși văzură că furnicilor negre le 
veneau ajutoare, furnicile roșii, în- 
demnate de Munu, tot nu se lăsară 
şi porniră la atac. 

Dar mare le fu spaima când, lup- 
tând cu mica oaste a împăratului se 
treziră atacate si încolţite de celelalte 
două armate care stătuseră pitite 
până atunci. 

Şi, când bătălia era mai crâncenă 
atunci veniră şi bondarii, făcând un 
tărăboi asurzitor si amestecându-se 
în luptă. 

Eram atât de numeroși încât lumina 
cerului nu mai pătrundea pe câmpul 
de luptă. 

Bătălia dură până noaptea târziu, 
când furnicile roşii fură cu desăvâr- 
şire învinse si gonite din Furnicărie. 

Dar ce se întâmplase între timp 
cu Munu? 

Munu, la începutul bătăliei, se îm- 
brăcă în uniforma armatei furnicilor 
negre, cu gândul de a iscodi pe frații 
săi, pentru a şti uade e mai prielnic 
să dea atacul. Şi trecu în rândurile 
soldaţilor ţării sale, amestecându-se 
printre ei, ca să iscodească mai uşor. 

Dar tocmai atunci începu lupta. In 
toiul bătăliei, un soldat din armata 
furnicilor roşii rostind că el este 
tocmai trădătorul din îndemnul căruia 
se pornise răsboiul, îl străpunse cu 
o săgeată. 

Târziu. după ce lupta se terminase 
şi după ce furnicile roșii fură învinse, 
se găsi de pe câmpul de luptă, 
corpul lui Munu. 

Impăratul dădu poruncă să fie 
luat si apoi spânzurat de un pom, 
ca să fie de învăţătură si altora care 
ar avea de gând să facă tot așa cum 
făcuse și Murnu trădând, tara. 

AMOS HERBARIU 


departe de palatul împăratului, cale 
de șapte posti se afla un musuroi 
mare şi bogat, ai cărui locuitori pă- 
zeau hotarele ţării. 

Printre aceste furnici soldaţi, se 
afla unul numit Munu, care foarte 
ambițios, dar şi foarte rău. El voia 
să fie ales primar, dar, din pricina 
răutăţii sale, nimeni nu-l iubea si 
nimeni nu s'a grăbit să-l aleagă. 
Munu nu mai putea de necaz şi în 
el începuse să clocotească ura. 

Intr'o bună zi, dispăru, fără ca 
cineva să ştie unde. Unii credeau că 
fugise la dușman pentru a se răz- 
buna, că nu a fost ales primar al mu- 
şuroaielor sale, si că a vândut dus- 
manilor taina armei lor cu care se 
apărau atât de bine. 

Intr'adevăr, așa se si întâmplase. 
Intr'o bună zi furnicile roşii, în frunte 
cu Munu, trădătorul, intrase in țară. 

Răsboiul începu. 

Dar, de data aceasta, si dușmanii 


aveau aceleași arme, aşa că furnicile 
negre erau sortite pieirii. 

Atunci, împăratul furnicilor negre 
adună la sfat pe toţi oștenii de seamă 
şi se sfătui cu ei ce să facă. După 
multe chibzuiri, hotărâră să ceară 
ajutor unui popor care locuia nu 
departe de acolo și anume bondarilor. 


Impăratul trimise mai multe solii, 
rugând pe Bondar cel-Mare împăratul 
bondarilor, să-i vie în ajutor cu 
oastea sa. 

Până la venirea ajutoarelor, împă- 
ratul furnicilor negre, care era un 
oștean priceput în ale răsboiului, îşi 
împărţi oastea în trei ۰ 

Prima parte foarte puţin nume- 
roasă, o lua sub conducerea sa. Partea 
a doua șia treia, care formau grosul 
armatei și cărora le dădu de con- 
ducători pe cei mai iscusifi generali 


E mult de tot, când pe în- 
tinsa câmpie a Bărăganu- 
lui nu se aflau deloc sate 
și când pământul era lu- 
crat de harnicii plugari, 
سسسسا‎ erau aici două mari îm- 
părăţii ale furnicilor. dar aceste fur- 
nici nu erau răzlețe, aşa cum le ve- 
defi voi, dragi cititori, ci trăiau mai 
multe la un loc, formând musuroaie. 
Fiecare musuroi era condus de un 
primar, iar toate mușuroaiele ascultau 
de împăratul lor care locuia într'un 
palat de aur, în mijlocul ţării. 

Impărăţia dela miază-noapte se 
numia Furnicărie şi era a furnicilor 
negre. Cea dela miază-zi era a fur- 
nicilor roşii. 

Intre aceste două împărăţii era 
o mare dușmănie din pricina ur- 
mătoare: 
Furnicile negre prinseseră, de mult 
de tot, nişte purici verzi pe care îi 
domesticiseră şi de cari se foloseau 


7 


la munca câmpului. lar puricioaicele 
verzi erau trimise la păscut şi erau 
îngrijite pentrucă dădeau un lapte 
foarte bun. 

Aceasta era cea mai mare bogăţie 
a ţării, deoarece laptele hrănea, iar 
licuricii verzi ajutau la munca câm- 
pului. 
Nu tot aşa stăteau lucrurile `si la 
vecinii lor, la furnicile roşii. Acestea 
nu voiau să-și bată capul, prinzând 
şi domesticind puricii verzi şi de 
aceea trăiau în mare sărăcie. Incer- 
caseră ele să bată cu răsboiul pe 
vecinele lor dela miază-noapte, dar 
nu izbuctiră din pricină că furnicile 
negre aveau o armă de război dăruită, 
spuneau ele, de însuși zeul războiului 
a cărui taină cra păzită cu mare 
sfinţenie, de toate furnicile negre. 


Aproape de hotarul dela Miază-zi, 


SĂ NU FIŢI MÂNDRI! 


roi de fete, cari, altă dată nicinuo 
băgau în seamă. 

Cornelia se simțea pedepsită de 
însăşi mustrarea ei de cuget. 

Ce era de făcut acum? Să-i ceară 
ertare?... Nu-i prea venea la soco- 
teală. Să-i spună ca trântit-o din 
greşală? Ar fi fost o minciună. 
Doamne, Doamne! E destul să faci 
un păcat ca să nu te mai poţi spăla 
de el. 

Ii venea să plângă, nehotărită cum 
era. 

Nu mai era Cornelia cea mândră 
şi batjocoritoare. Era o Cornelie po- 
căită şi gata casă facă ori-ce, ca s'o 
împace pe Maria. 

Dar iată că sună clopotelul. Se 
sfârşise recreatia. Fetele se rân- 
duiau două, câte două, ca să intre 
ın clasă. 

Cornelia se repezi alături de Maria, 
luând-o de mână. 

— Maria, să nu fii supărată pe mi- 
ne. De-acum înainte o să fim prie- 
tene bune şi n'ai să mai stai depar- 
te ca să privesti jocurile noastre”, 

Maria se alătură de dânsă. Era a- 
tât de fericită. Uitase de sorful ei 
murdar şi de genunchiul ei lovit. 

Când se întoarse acasă, Nela po- 
vesti mamei fapta cea urâtă. Şi pen- 
tru că Maria era silitoare şi cumin- 
te, buna doamnă o luă sub ocrotirea 
ei. 

De aci înainte, va fi și ea îmbră- 
cată, cum trebuie ca şi celelalte fete. 

Cine le-ar vedea acum pe cele două 
960187116 ar zice că sunt surori, atât 
de bine se au laolaltă. 

Nimic nu este mai desert si mai 
urât, ca mândria faţă de semenii 


tăi. 
VANDA MIHAIL 


== 


VESTI DIN TARA ALBINELOR 


Veştile din Țara Albinelor sosindu-ne chiar în clipa 
adică cu o foarte mare în- 


UN 


când dăm revista la tipar, 
târziere, nu le putem publica nici în numărul acesta. 
Pentru numărul viitor rezervăm însă în cuprinsul ar- 
ticolului trimis de reprezentantul revistei noastre câteva 
surprize, pe cari cititorii le vor găsi în capitolele : 
INVATAT ORB CERCETEAZA ALBINELE. — TRAN- 
TORII VOESC SA ALEAGĂ UN , IMPARAT“ — NUNTA 
DOMNIȚEI ZIRY — şi altele la fel de int. resante. 


Fetele mai bune de inimă căutară 
s'o mângăie şi s'o scuture de praf. 

Cornelia sta de-o-parte si pârcă 
simţea o schimbare în sufletul ei. 

Ce-i făcuse Maria, de-a fost atât 
de rea cu dânsa.? 

Mama Corneliei era bună si mi- 
loasă. Dac'ar fi văzut-o în clipa asta, 
cum ar fi dojenit-ol 

Dar ce-i drept, îi era și ei ruşine. 
Prea era de tot! 


Oricât, Maria era colega ei şi se 
purta atât de bine faţă de ea... Cu 
toată mândria ei fără rost, nu-i pur- 
ta niciun pic de ciudă și de multe 
ori îi sufla pe aseuns, când o asculta 
Doamna, la lecţia de aritmetică. Cum 
de nu şi-a dat seamă cât era de dră- 
guţă .. 

Toate gândurile astea o apăsau pe 
suflet. 

In clipa asta, Maria râdea cu la- 
crămile în ochi. Era atât de bucu- 
roasă, văzându-se înconjurată de un 


ORNELIA era o fetiţă bo- 
gată. Părinţii ei aveau o 
casă mare si frumoasă, 
cu covoare scumpe, cu 
mobile de preţ, cu tot ce 
DEE putea să 8 
vieata unor oameni lipsiţi de grija 
zilei de mâine. 

Astfel fiind, Cornelia ar fi trebuit 
să fie ofată bună și miloasă, tocmai 
pentru că nu cunoştea lipsa, foamea 
si frigul cel hain, care-ţi îngheaţă 
mădularele şi sufletul din tine. 

Sunt mulţi, cari devin răi din pri- 
cină că n'au ce le trebue. Bunăoară, 
dacă până şi Cornelia, care creştea 
într'o casă înbelşugată, era în stare 
să tipe si să dea din mâini si din 
picioare, ca să i se cumpere opăpu- 
sê nouă, ce să mai zicem de un co- 
pil sărac, lipsit pământului, şi flă- 
mand ca vai de el, când sbiară de 
ridică casa în sus, pentru un codru 
de pâine, sau pentru o simplă fier- 
tură de urzică? 

Cu toate astea, Nela-cum i se zi- 
cea acasă — mar fi fost o fată toc- 
mai rea. Dar o strica mândria. Era 
mândră foc! 

Cum se-ntâmplă adesea, în clasa 
ei era şi o fetiţă de muncitor sărac. 

Nu se putea lăuda cu hainele de 
pe ea, nici cu încălțămintea ei ruptă. 
Ei, dar avea ceva, care pretueste mai 
mult ca toate hainele si ghetele din 
lume: era cuminte, bună si silitoare. 

Cu toate astea, fetele cele bogate 
se depărtau de dânsa la joc şi chiar 
în clasă. 

O chema Ionescu Maria. In orele 
de recreatie, când colegele ei se ju- 
cau fn curte, ea sta sfioasă, reze- 
mată de zid si se uita cu jind cum 
celelalte asvârleau mingea, sau se 
fugăreau una pe alta. I-se părea că 
se joacă şi ea, dar numai cu gân- 
dul. 

Când vreuna dintrinsele scăpa 
mingea din mână, Maria alerga s'o 
prindă şi s'o ridice din praf. Se afla 
şi ea în treabă. 

Cornelia nu putea s'o sufere. O 
găsea slabă, urâtă și prost îmbră- 
cată. 

Iatr'o zi, ca să-şi bată joc de dân- 
sa, o înbrânci trântind-o jos. Biata 
fată se lovise sdravăn. Când putu să 
se scoale plângea de ţi-era mai ma- 
re mila. 


و و my‏ 


TESA 


EA # mi 5 


GN DA 


şi-l rugă pe tânărul si frumosul rege 
să-i povestească prin ce minune ajun- 
sese la atâta mărire. 

— Fiecare lucru va fi desvăluit la 
vremea lui! Acum gribeste-te, prin- 
tesă! Trebuie să mergem la templul 
Zeitei Kali, să luăm parte la ,,Ser- 
barea Leag&nuluil— zise grav Grisna- 
Sing. 

Din nou uşa se deschise, şi regele 
bătrân al Puspapurei întră zâmbitor 
şi întinzând braţele spre Crişna-Sing, 
zise: 

— Scumpul meu rege, de ce în- 
târzii atât? Mira-Sunda trecea din 
uimire în uimire! 

— „Va să zică, Tukutuki, care a- 
cum câteva ore spăla vasele în bu- 
cătărie, e rege, e chemat cu atâta 
dragoste de regele bătrân? Minunea 
minunilor; cât sunt de nerăbdătoare 
să aflu tot! 

Prinţesa fu nevoită să-şi potolească 
nerăbdarea si, împreună cu Crișna- 
Sing se alătură alaiului regesc, care 
se îndrepta spre templul Zeitei Koli. 

După cum știm, toată serbarea era 
făcută pentru ea, ca să fie văzută 
de împărat, de mai marii ţării si de 
popor. Norodul întreg privea numai 
spre ea şi când, alături de Crişna- 
Sing, se sui în leagăn, mulțimea 
toată scoase un strigăt de admiraţie. 
în faţa fermecătoarei frumuseți a ti- 
nerei perechi regale. 

Bătrânul rege al Puspapurei trecu 
un colier de perle în jurul gâtului 
tânărului rege. 

Crișna-Sing, care avuse puterea si 
alerge zile în şir înaintea cailor prin- 
tesei, fără să obosească, găsi acum 
că siragul de perle e prea greu si, 
scoțându-l dela gât, îl anină de cren- 
gile unui copac de lângă leagăn. 

Serbarea a ţinut până la două 
noaptea. In tot timpul serbării si în 
drum spre casă, Crisna-Sing, fu purtat 
în strigăte de bucurie de popor. Mul- 
țimea arunca flori şi striga: „Tră- 
iască Crişna-Sing, cel mai nobil, cel 
mai drept şi cel mai înțelept rege 
din lume! 


N 


dădu buzna în camera prinţesei şi-i 
spuse că regele care se află în faţa 
porţii nu e altul decât Tukutukil 

— Nu se poate; aiurezi, Sellam | 
Acum două ore era aici şi spăla va- 
sele; cum se poate ca acum să vie 
îmbrăcat ca un rege?! Ai visat! 

Totuşi, prințesa, se ridică depe 

sofa şi dădu să iasă la balcon, să 
vadă ce se petrece afară. In aceeaşi 
clipă, uşa se deschise şi în faţa ei 
se ivi Crişna-Sing! 'Tinuta lui era 
nespus de măreaţă; părea un zeu 
coborât din ceruri. 

Ameţită de atâta măreție, Mira- 
Sunda se plecă sfioasă în faţa lui.. 


Grisna-Sing o luă ușor de mână si 
ridicând-o, o rugă să treacă în iatac 
şi să se îmbrace cu rochia cea mai 
frumoasă pe care-o are. 

Ajutată de Sellam, prinţesa fu gata 
în câteva clipe si se refntoarse îm- 
bujorată de emoție în salon. 

Crişna însuşi, luând de pe o pernă 
de mătase, pe care-o ţinea în mâini 
un sclav, un colier de perle mari 
cât nuca, patru inele strălucitoare, 
o pereche de cercei solitari şi o cin- 
gătoare de argint cu briliante, neste- 
mate cum nu mai văzuse prinţesa 
vreodată, o împodobi cu ele... 

Mira-Sunda era ameţită de daru- 
rile cu care Crişna-Sing o împodo- 
bise. Totul i se părea un vis frumos 


TUKVT AE DDIN 


IX 


Se împlinise anul decând cei trei 
fugari locuiau în Puspapura, ducând 
o viață simplă... Prințesa si Sellam 
wau eşit niciodată din casă; nu ve- 
deau si nu cunoşteau pe nimeni. 

— „Vai, cât am fost de nesocotită !” 
— se plângea adeseori, prințesa cre- 
dincioasei Sellam. — „Mi-am părăsit 
tatăl ca să trăiesc aici o viață atAt 
de simplă, când acasă trăiam în bel- 
şug şi cinste: ce-mi folosesc toate 
giuvaerurile şi rochiile scumpe pe 
care le am, dacă n'are cine să mă 
scoată în lume?! Acasă trăiam în 
onoruri; puteam foarte uşor să ajung 
stăpâna unui mare imperiu, dacă 
rămâneam lângă tatăl meul... Acum 
mi-e ruşine de mine însumi! Se îm- 
plineşte un an decând am plecat de 
acasă... Până acum zeci de prinți, ar 
fi venit să mă ceară... Numai nesu- 
feritul de Ramasandra e de vină. 
El mi-a zăpăcit mintea de am ajuns 
unde sunt! Zeii l-au pedepsit pe drept 
pentru fapta lui, dacă a fost cumva 
ucis de tâlharii Kalla! 

Sellam îmi tot bate capul să mă 
mărit cu Tukutuki! Cum să mă căsă- 
toresc cu el, când e atât de prost, 
că nu ştie cât fac două si cu două!?... 
Ah, mult aș da să fiu acum acasăl 

Cum sta așa, pe gânduri, se trezi 
cu Sellam, deodată intrând ca o vi- 
jelie în iatacul ei... 

— Prinţesă, prinţesă, impăratul, 
mi se pare, că ne-a dat de urmil 
— strigă ea speriată. 

In adevăr, de-afară se auzeau sune- 
te de trâmbiţe si tropot de cai. 

Mira-Sunda se făcu palidă ca ceara. 
Sărmanei prințese îi era frică de 
mânia tatălui ei si o rugă pe Sellam 
să se ducă afară să vadă ce este. 

Sellam cobori în goană scările şi 
rămase cu gura căscată în pragul 
ușii | 

In faţa ei sta mândru ca un înger, 
Tukutuki, îmbrăcat în haine regesti! 
Afară, muzica militară intona imnul 
regal! Uimită, făcu calea 'ntoarsê si 


5 


ei iubit, când bunul şi bătrânul rege 
îşi aştepta sfârşitul, fericit că luase 
un urmaş demn pe tronul Puspapu- - 
rei; destinul orb a voit să-ţi şfârşeşti " 

viaţa printr'o stupidă întâmplare! 
N'ai avut măcar timpul să-l vezi pe 
Tan-Sing, bătrânul tău tată, deoarece 
voiai să te vadă deplin așezat la ran- 
gul de rege, câștigat prin meritele 
tale. 


x 


se vor sfârşi de durere, aflând de 
îngrozitoru-i sfârșit. Ce duh necurat 
a fost acela care te-a smuls dela să- 
nul atâtor fiinţe dragi, care te-au 
iubit, tocmai în clipa când de-abia 
apucaseși să culegi din roadele muncii 
tale? 


D. MEREANU 


A 


- Bietul Tan-Sing si bătrânul rege. 


Nu îndopaţi copilul cu medicamente. 
La răceală sau indispozitie, frictionafi- cu 


„gH ORIA“ 


care-i restabileşte circu- 
latia normală a sângelui 
şi-i redă sănătatea. 


cu dinţii veninosi ai reptilei îl mușcă 
cu cruzime de mână! 
Fulgerat de mușcătura veninoasă, 


Crişna-Sing căzu mort la pământ. 


Sărmanul Tukutuki! In clipa când 
visul tău se înfiripase, când prea 
frumoasa Mira-Sunda te numea soţul 


` 


Frumoasa Mira-Sunda era uluită 


de atâta strălucire si nu-i venea să 
creadă că frumosul rege, care stă 
alături de ea, e Tukutuki, servitorul 
ei, prostănacul care nu stia să des- 
chidă o carte la pagina unsprezece! 

„Cum de a ajuns în așa scurtă 
vreme la cel mai înalt rang?— se în- 
trebă prințesa; dar tot ea isi răs- 
pundea, mustrându-se: ,,Ribdare, 
răbdare, Mira-Sunda ; să așteptăm, 
să nu ne grăbim! Graba te-a lipsit 
de tatăl tău și de toate bunurile îm- 
părăţiei Darapura! | 

Când au ajuns acasă, prinţesa, îl 
rugă stăruitor să-i spuie povestea 
vieţii lui. 

— Dă-mi voie o clipă, să-mi scot 
Angarca şi-ţi voi povesti amănunţit 
toată viaţa meal... 

In timp ce isi scotea-Angarca stră- 
lucitoarea haină regală,băgă de seamă 
că ware la gât colierul dăruit de 
bătrânul rege şi-şi aduse aminte că 
l-a uitat pe creanga copacului dela 
templu. Se îmbrăcă din nou cu An- 
garca să se ducă să ia colierul. 

Mira-Sunda îl apucă de braţ și 
uitându-se gales în ochii lui, îi zise: 

Scumpul meu sof, ai uitat oare‏ سب 
că sunt fiica Marelui Sultan cu Dise‏ 
şi ca-ti pot dărui sute de siraguri‏ 
asemănătoare celui pe care l-ai uitat‏ 
la templu? Nu te turbura pentru‏ 
atâta lucru si rămâi lângă soţia ta‏ 

— Nu! răspunse dârz Crişna-Sing. 
— Dacă regele bătrân ar băga de 
seamă lipsa colierului s'ar întrista. 
Nu preţul colierului ci neatentia mea 
faţă de el, l-ar jigni adânc... 

„Şi eşind din casă se grăbi spre 
templu, să caute colierul. 

Intunericul stăpânea împrejurimile 
templului: O tăcere de mormânt cu- 
prinsese locul acela sfânt! 

Căutând pe dibuite drumul, Crisna 
ajunse la copacul de care agifase 
colierul și pipăind cu mâna, căută 
creanga pe care-l aninase. 

Vai, însă! Alături de siragul de 
perle sta acum agăţat şi un şarpe 
veninos. Incredintat că apucă siragul, 
atinse solzii şarpelui şi gura lacomă, 


CONCURSUL DE JOCURI PE LUNA 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


pe lanuarie si Februarie. 


Şir-nod-tacâm-Pilat- pat- sac- mut- rac- cap- t-ra- as- c- 
iad-ac-mal- -tac-mac-pa-rămuros-r- Calafat- tir-c-caş-s- pic- 
cer- săpăm- pin- ãşti- liră-vai- Anuţa- soț- par- u- eri- p- lin- 
sărmani-c-Homânia-al-Ana-lie-par-ţi- nam- i-Ra- ro-,- cea- 
tot-lin-alb-pol-Roman-ţăran-tic-nap. 


IONEL L. BICHIGEAN 


IARNA 


Iarna-sanie-ar-ala-rula-nea-brad-e-u-ta -s- mac - Aral- 
balon-rece-er-sac-r-i-asmut- c-urlete- es - i -m - Crăciun -r - 
amar-pipa-uc-ne-at-patinai-ița-ar-na-ari-s ăniuș- na - lac - 
ursite. 


URECHILĂ 


ic-cuca- -măgar-prost-samar-Epir- desaga - cina -ir - iaht - t- 
funie-oi-re. 


Leova Lazarovici 


CINEL-CINEL 


Lumina 
LAZĂR DIN TECUCI 


CUVINTE INCRUCISATE 


a arac-ica-saca-rama-arama-Aral-Ararat-r- tătari- dar- ras 
lac-ţin-at-curat-ba-iţar-Don-lată-or-cot - m-mal - ma - crin- 
mic-rac-bara an-măr-s-cat-re-amin-bir- tare-ac -sărac - ro- 
sar-pot-iar-muc-amiral-p- Satana-cina- alama - anin - Icar - 
ata-uita-a. 

IONEL BICHIGEAN 


LEGENDA CRONCANITOAREI 
Mioară-Cioară 
LAZĂR DIN TECUCI 


24 IANUARIE 


uni- r-pai- an- Rio-rea- câine-ma-li-n-u-r-arară- sunau- 
Zoe-pinut-facla- -arar-an-p-ti-r-befiv-c-pi-ap-i mênat-afe-a- 
ci-sera-dar-ti-li-i- Ardeal- trap-a-tu- iarba-ac-lei-r- Atila- t- 


ea-hai-elor-Emil. 
IONEL L. BICHIGEAN 


O poveste minunată despre 
SHIRLEY TEMPLE 


Viaţa micei Shirley Temple, povestită simplu, anec- 
dotic, cu humor, întocmai cum sunt făcute filmele ei 
cari vă plac atât de mult, se poate afla citind cartea 
apărută de curând si scrisă de d. Marius I. Mircu, unul 
dintre talentaţii noștri colaboratori. 

Este o carte cu peste 200 pagini, însoţite de minu- 
nate ilustraţii si chipul artistei Shirley Temple, cea 
mai bună prietenă a copiilor. 


14 


MAIU 


ZECE MAIU 


FREE يد‎ ETE 
س‎ od ۳ YE 


pi 
و اس‎ 
| | H- EE 
AM Ts 
da ۱5 1 ER x 
we tE 


ORIZONTAL. 1) Muldova şi Muntenia in 1859 (2 cu- 
vinte). 10) Tara noastră întregită. 11) Cer fără cer! 13)Cep 
fără cap! 15) Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu. 20) Posezi. 
22) Campion. 23) Ostasii români „dădură buzna'“ în ce- 
tatea Grivița. 24) Iscară. 27) Ce făcea oştirea română 
la Plevna? 28) Cerna...; unde se află podul „Regele 
Carol I“. 29) Imi păzesc ţara. 30) Pronume. 31) Zeu 
olog! 32) Sau. 33) Cost. 34) Dorinţă. 36) La fel cu. 37) 
Tigle. 38) In care loc? 40) „Mott“ fără nimic. 41) Ca- 
rol I, la 10 Maiu 1866 43) La 10 Maiu 1877 s'a înfăptuit 
visul acesta al neamului. 49) Apăsai. 51) Plantă. 52) 
Umăr rupti! 53) Apă stătătoare. 54) ...Vodă cel Cumplit, 
ucis de Turci aproape de Cahul în 1574. 55) Noroiu. 56) 
Pronume. 57) Popor aliat cu noi în Răsboiul Neatârnării. 
59) Raită. 60) Oasele mateil 61) A vui. 62) „Doar“ la 
mijloc. 63) Croncănit. 64) Papagal. 65) Apă în Franţa. 
66) Numele de obêrsie al Familiei de Hohenzolern. 67) 
Luna Independenţei. 

VERTICAL. 1) Aici l-a biruit Carol I pe Osman 
Paşa. 2) Personagii din piesa populară de teatru ,„Irozii“ 
(mură'n gură!). 3) Fluviu în Italia. 4) Acum. 5) Pose- 
siv. 6) Vine pela gene. 7) A făcut o lipitură. 8) Dânsa. 
9) Mama răniților dela Plevna. 12) Pe ea au fost trasi 
Horia si Cloşca. 14) ... I Cel înţelept (1866-1914). 16) 
Prefăcută în vapori. 17) Păzeşte vacile. 18) Face oale. 
19) Alifie. 21) Se sărbătoreşte la 10 Maiu. 22) Măsură. 
25) Lună ebraică. 26) Apucă. 31) Sărbătoare naţională. 
34) Carol I, la 10 Mai 1866. 35) Tara Oltului. 39) Spate. 
42) A distruge. 44) Jugul lor l-am scuturat la 10 Mai 
1877. 45) Inserat. 46) Loc de închinat. 47) Prutul, Si- 
retul, Oltul, etc 48) Pânza albă dela cinema. 49) 3,14. 
50) „Punând piciorul pe acest pământ, am devenit...“ 
(Carol 1) 58) Unchiul din America. 

LEOVA A. LAZAROIU — Galaţi 


CUPON DE JOCURI 


Mase și proseiseis 


hd fini ed dd ha hd تم‎ Ee he m iS اقا‎ ie 


% 
4 
os 
n 
A 
8 
să 
sd 
¥ 
ie 
Si 
= 
BT 


Seria li 


> 
۱ 


RĂSPUNDE 


WIKY POPOVICI. — Bucata ,Tiganul englez“ a 
fost publicată de curând în revista noastră şi e de 


d. N. Papatanasiu, colaboratorul nostru. O poţi găsi în 


numărul 733. Ne bucură că ţi-a plăcut. Dealtfel, d. Pa- 
patanasiu scrie lucruri foarte frumoase. 

Nicuşor Olteanu, Făgăraş — Se întâmplă de multe 
ori să supărăm pe prietenii si cunoscuţii noştri. Nu-ţi 
mai spun cât de des îi supărăm pe vecinii noștri, mai 
ales când luăm lecţii de pian ca matale. Nu te cred 
vinovat că trebuie să-ţi faci lecţiile tocmai la ora trei 
după amiază când vecinul, săracul de el, vrea si el să 
doarmă. Vezi, încearcă, pune pe tăticul matale să vor- 
bească eu dânsul si, dacă o fi om de'nteles, nu se 
poate să pu cădeţi la o învoială. 

In legătură cu lecţiile de pian care supără pe ve- 
cini, pot să-ţi dau o veste foarte bună. Un profesor 
englez a născocit un pian al cărui cântec abia se aude 
la atingerea clapelor. Acelas instrument cântă însă 


foarte tare dacă răsucim de un buton așezat lângă. 


clape. Pianul acesta este făcut să servească pentru lec- 
ţii, căci elevul poate auzi tonul adevărat al cântecului 
cu ajutorul unei căști pe care o pune la urechi. 

lată cum, în scurtă vreme se vor curma şi necazu- 
rile vecinilor pe care îi supără cântecul pianului. 

Charlotte Natansohn, Iaşi. — Mă bucur că vrei să 
te numeri printre mulţii mei prieteni, cari îmi scriu la 
revistă. Deaceia mă grăbesc să-ţi atrag atenția că scrii 
cam neîngrijit pentru o feţiţă din clasa doua secundară. 
Bucata „Vasilică“ e prea tristă, așa că te sfătuesc să-mi 
trimiţi o alta mai veselă si mai lungă. Dar dece scrii 
numele orașului cu doui 5 şi cu Y? Eu ştiam că se 
scrie aşa : Iaşi... 

Vasile Răuţ, Costești. — S'a închis concursul încă 
dela 1 Mai, așa că... Dece te-ai gândit aşa de târziu să 
trimiţi răspunsul? Catalogul de mărci îl vei primi 
gratuit. 

Corina Strat, Loco. — La vârsta matale, ori cât de 
mult ai dori să calatoresti, trebuie să stai si să înveţi 
carte. Va veni şi timpul să pleci în călătorie atunci 
când vei sfârşi cu învățatul. Dar dece ţii atât să umbli 
singură. Plăcerile unui voiaj prin locuri frumoase se 
gustă mai mult când ești în tovărăşia prietenilor. Ifi 
mulțumesc pentru urări şi mai ales pentru frumoasele 
cuvinte despre mine. M'au măgulit mult. Scrie-i Biniţei 
chiar la revistă că îţi va răspunde. 

Ionel Vieru, Ulesti. — Cartea Buniţei este 40 lei; 
iar Meşterul-Strică 50 lei. Se găsesc la toate librăriile 
din ţară. Mă miră mult că ai scris la editură si nu ţi-a 
răspuns. 

Monica Soimu, lași. — Cel mai mare poet al 
nostru? Sigur, este chiar el, Mihail Eminescu. Ai câş- 
tigat prinsoarea, Monica! Câţi ani am eu? Nu mai ţiu 
minte. Dar asta-i ceva fără însemnătate. 

Adrian Berlescu, — Poezia „Primăvara“ este cam 
stângace. Dacă multe versuri sună din coadă, sunt cu 
totul lipsite de ritm. Bunăoară: 


Primăvara a venit, copii, 
Haideţi pe câmpii! 


Nu-i așa că mau ritm? Cam la fel sunt si celelalte. 
Incearcă de scrie în proză. 


MOŞ MARIN 


, MOS-MARIN 


OREST V. BOSINCEANU - Botoşani. — O astfel de 
pagină nu putem înfiinţa, întrucât sunt reviste anume 
care scriu numai despre ceeace te interesează pe matale. 
Dacă a fost sau nu bun răspunsul ce l-ai dat la ancheta 
noastră, se va vedea dupăce le vom cerceta pe toate 
cele primite. Ai numai încă puţină răbdare. Aşteptăm 
jocurile și desenul. 

MONIA TRAHTENBROIT-Noua Suliţă. — Nu trebue 
să fii prea amărit de cele întâmplate. Trimite din nou 
bucata la revistă, pe adresa lui Mos-Marin si vom vedea 
ce e de făcut. Ai, după cum singur spui, „încredere în 
feerica revistă, Dimineaţa Copiilor“. Oare, singura si cea 
mai mare dorinţă este să ti-se publice bucata trimisă ? 
Alta dorinţă mai? Şi dece să suferi atât pentru un 
lucru așa de mărunt? Caută si nu-ţi face gânduri rele 
şi necaz pentru orice. Când vei fi mare o să te încre- 
dintezi că sunt alte suferinţe ce pornesc din pricini 
mult mai dureroase. 

ILEANA TAMAŞ- Arad. — Adresa Bunitei ? Intoc- 
mesti scrisoarea, o pui în plic, deasupra scrii adresa 
revistei noastre, iar într'un colţ adaogi: pentru Buniţa. 
Asta-i tot | 

NICU COSTIENI. — Ca să devii aviator trebue să 
înveţi mai întâi carte. Pilotajul se poate învăţa şi într'o 
şcoală particulară, dar numai la o anumită vârstă. Tre- 
bue să fii sănătos tun si să dai dovadă că pe lângă 
dragostea mare ce-o ai pentru aviaţie, ai și anumite 
înclinări, anumită destoinicie de a prinde meșteșugul 
sborului. Fiindcă, să ştii, oricine poate învăța să sboare, 
după oarecare străduinţă, dar sburător de soiu nu poţi 
deveni decât dacă eşti născut sburător. Esti greșit în 
ceeace crezi despre Lindberg. Când a sburat din Ame- 
rica spre Europa nu era „tânăr de tot“ cum spui, ci un 
om în toată firea. Fusese ani mulţi pilot de linie într'o 
companie americană si sburase câteva mii de ore. Vezi 
dar că nu era numai un începător de curaj. 

PARASCHIV FANICA-Briila.— Am primit desenele 
şi versurile ce ne-ai trimis spre publicare. Prefuim foarte 
mult strădania ce ai depus ca să infatisezi lucrări cât 
mai corecte şi ingrijite. Trebuie să ştii însă că: dese- 
nele se fac pe o hârtie mai groasă, cu tuş negru, nu cu 
cerneală; iar versurile trebuesc scrise pe o hârtie aparte, 
numai pe o singură faţă. Asupra celor trei bucăţi 
în versuri, se cuvine să facem câteva observaţii, de care 
să ţii seamă în viitor. Unele strofe păcătuesc prin lipsa 
de ritm, altele prin sărăcia rimelor. Sunt și unele cari 
pau nici ritm, nici rimă, cum sunt de pildă urmitoa- 
rele versuri din bucata, „Păţania lui Tudorel“: 


„Rămas singur acasă, 
Tudorel, neastâmpăratul, 
Fiindu-i poftă de dulceaţă 
Deschide 'ncetisor dulapul“. 


Lăsând la o parte că versul prim nu are acelaş 
număr de silabe pe care îl are versul al treilea, lăsând 
la o parte că nici nu rimează „casă“ cu „dulceaţă“, 
dar nici „neastâmpăratul“ din versul al doilea nu ri- 
mează cu „dulapul“ din versul al patrulea, după cum 
s'ar cuveni. 

Apoi intrebuintezi cuvinte nepotrivite si nici un le 
scrii corect; nu se scrie si nici nu se zice „mișloc” ci 
mijloc, după cum nu se zice „cursă mortuală”. Incearcă 
altceva, ținând seamă de observațiile noastre, şi tri- 
mite-ne să vedem dacă ai progresat. 


5a 


COPII DIN TOATĂ TARA 


Fotografii executate de firma 
GENERAI. FOTOGRAF SERVICE 
Calea Victoriei 91 


Ualwer sit ayi iagi : 


e سس‎ 


۷ ااال 
COPIILOR‏ 


CE ESTE ȘI CUM SE PRODUCE ECOUL 


Să spunem cu prilejul acesta, că 
popoarele din vechime aveau despre 
ecou nişte credințe cu totul greşite. 
Işi închipuiau anume că există o 
ființă ascunsă şi misterioasă, care 
repetă cuvintele fiecăruia. 

Grecii cei vechi credeau chiar că 
a fost o nimfă numită Ecò si 
că zeița Junona supărată pe dânsa, 
a prefăcut-o într'o stâncă, osândind-o 
să repete ultimele cuvinte ale celor 
ce o întrebau ceva. 

Noi însă, cari ştim cum se produce 
ecoul, nu mai credem în astfel de 
superstiții. 


eects 


Ecoul, adicã repetarea glasului 
nostru, este un lucru lesne de inteles. 
Pentru aceasta e deajuns să ştim ce 
este sunetul. 

Sunetul nu e altceva, decât o undă 
de aer şi tot ce opreşte unda aceasta 
şi ne trimite îndărăt, fără să-i schimbe 
forma, va constitui un ecou. 

Numai că, pentru ca ecoul să se 
poată produce, ar trebui să nu fim 
prea aproape de zid sau de tot ce 


răsfrânge undele de aer. Aceasta: 


pentru ca să dăm urechei timpul 
necesar să audă întâi sunetul însuşi 
şi după aceea să audă din nou undele, 
când vin îndărăt sub forma ecoului. 


LEA a AA AR HEHE HI HELE H HHHAHHHHHH HHHH 


DINTE PENTRU DINTE 


potrivit legii, hotărîsc ca tu să te 
sui pe acoperişul casei de care e 
vorba, tâmplarul va sta în locul 
unde se găsea tatăl d-tale, când tâm- 
plarul a căzut peste dânsul. Tu te 
vei arunca de pe acoperiş căutând 
să cazi drept pe tâmplar şi să-l 
omori. Numai aşa va fi împlinită 
legea, care cere ochiu pentru ochiu 
şi dinte pentru dinte”. 

Credeţi că omul cel rău şi încă- 
pêtênat făcu precum hotărise jude- 
cătorul ? 

Nici gând de aşa ceva, ci, spunând 
că se leapădă de judecată, o şterse 
numaidecât de acolo. 


A apărut 


CASA DEPE CULME 


ROMAN DE 
OLGA MONTA 
O admirabilă continuare a- romanului 
NADIA, în care autoarea- dovedește va- 
loroase însușiri literare, dublate deo vie 
sensibilitate. 


Un meşter tâmplar, pe când lucra 
pe acoperişul unei case, alunecă şi 
căzu jos în stradă. 

Ce se întâmplă însă? In loc să 
cadă la pământ, căzu asupra unui 
trecător, care fu omorît pe loc, pe 
când tâmplarul avu norocul să scape 
cu viață. 

Fiul trecătorului mort îl dete pe 
tâmplar în judecată, cerând dela 
judecător să aplice vechea lege care 
spune „ochiu pentru ochiu şi dinte 
pentru dinte”... 

„Omul acesta a omorît: deci să 

fie omorît”. 
۱ Judecătorul, care era un om cum- 
secade şi priceput, se căzni să-i 
arate, că o astfel de cerere nu e 
dreaptă, că tâmplarul nici gând n'a 
avut să facă moarte de om şi că, 
prin urmare, cel mai bun lucru ar 
fi să fie iertat şi dat uitării. 

Decât, fiul celui mort, nu şi nu. 
Nu era chip să se cuminteasca. 


Atunci judecătorul ii zise: LE | 60.— 

„Va fi precum doreşti. Aşa -dar, EDITURA ,ADEVERUL"” S. A 
CITIŢI IN CUPRINSUL REVISTEI: 
0 میم‎ e 
° Pag. Pag. 

Minunile naturii . . . . . 4 | Pentru străjeri; a sosit vre- 
Eroismul unei fetiţe. . . 5 mea excursiunilor. . . . 12 
Sportul copiilor . è 7 
Năzdrăvăniile lui Bică . . 8| IP ou toptanul. - . . 13 
Trădarea pedepsită . 9 Pagina jocurilor . ۰ . . . 15 
Intâmplări din ţara albinelor 10 | Năzbâtii si ghiduşii. . . . 16 

۰ TT OTTO TOET وب یو یو‎ o 


مس 
COPIILOR‏ 


BELGIA. — A scos al doilea tip 
de timbre de avion de 50c. şi 2 fr. 
urmând a mai scoate şi altele pe 
care le vom comunica la timp. A- 
ceasta este a doua serie de mărci 
aviatice eşite până acum. (1) 


FRANȚA. — Printre noile timbre 
franceze pe care guvernul francez 
le-a emis este şi aceeaa comemorării 
marelui poet Victor Hugo de 1,25 fr. 
Această marcă de culoare violetă, a 
fost tipărită în 250.000 exemplare. (2) 

ALBANIA. — Statul albanez 
după ce a scos o marcă jubilia- 

ha TH 

RR ere Ee me ee dag 1 


PET ET EER 
dd ies HIDUE SA + 


ی 


ră cu ocazia căsătoriei regelui Zogu, 
a mai scos o nouă emisiune de 1 qind 
reprezentând insula Burtrinto-ie. A- 
ceastă emisiune a fost tipărită în 
100.000 exemplare. (3) 


HELVETIA. — A scos o nouă 
marcă a aviației de 20 öre de culoare 
verde. Aceste mărci sunt întrebuin- 
tate numai pentru scrisori cari se 
trimit prin avion. (4) 


DIMINEATA همم‎ 
¢ 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — 


TRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


No. 745 
] ze AE BE tr pă ae 


Rapsodie 


18 MAI 1938 


De vorbă cu cititorii 


Un concurs literar de primăvară 


de GH. TOPARCEANU 


Sus prin crângul adormit, 
A trecut în taină mare, 
De cu noapte, risipind 
Şiruri de mărgăritare 
Din panere de argint, 

Stol 'bălai 

De îngeraşi, 

Cu alai 

De toporasi. 
Primăvară, cui le dai? 
Primăvară, cui le laşi? 


Soare crud în liliac, 
Sbor subțire de gândac, 
Glasuri mici 
De rândunici, 

Viorele si urzici... 


Primăvară, din ce rai 
Nevisat de pământeni, 
Vii cu mândrul tău alai 
Peste crânguri şi poeni? 
Pogorâtă pe pământ 
In mătăsuri lungi de vânt, 
Laşi în urmă, pe câmpii, 
Galbeni vii 
De păpădii, 
Bălți albastre şi'nsorite 
De omăt topit abia, 
Și pe dealuri mucezite, 
Arături de catifea. 


Iar acolo te opresti 

Şi doar pasul tău uşor 
In omăt strălucitor, 
Lasă urme viorii 

De conduri împărăteşti 
Peste albele stihii... 


Primăvară, unde eşti? 


o iscăleşte. Autorul fiecărei povestiri 
publicate va primi, drept premiu, o 
carte literară de valoare din editura 
„Adeverul'“ 

Fiindcă s'ar putea să fie între voi 
şi copii talentați la versificatie, pri- 
mim şi poezii scurte, cu temă la 
alegere. Autorul fiecărei poezii pu- 
blicate, va primi acelaş premiu ca 
autorii povestirilor. 

Tin însă să vă dau un sfat. Scri- 
sul frumos depinde, desigur, în pri- 
mul rând de talentul autorului, dar 
este şi un meşteşug. Cred, prin ur- 
mare, că ar fi mai bine să incepeti 
prin a scrie proză, adică povestiri, 
decât să faceți poezii. Știința versi- 
ficării se învață cu greu şi trebue 
mai întâiu sê stăpâneşti perfect limba 
in care scrii, pentru a putea da o 
poezie frumoasă. 

M'ar bucura foarte mult să pri- 
mesc cât mai multe răspunsuri la 
concursul nostru literar, dând posi- 
bilitatea adevăratelor talente să se 
manifesteze. Vă rog însă ca pove- 
stirea să fie iscălită cu numele în- 
treg, adresa exactă, vârsta, clasa şi 
şcoala la care învață trimitdtorul. 
Povestirile care nu vor avea toate 
aceste date nu vor fi luate în con- 
sideratie. 

Astept, prin urmare, scrisorile voas- 
tre. Dacă doriți sê infiintim o ru- 
brică nouă, să publicăm anumite fo- 
tografii, scrieți-mi de grabă. In mă- 
sura posibilităților, dorințele voas- 
tre vor fi satisfăcute. 


MATUSICA 


ڪيڪ 


popeoL 


contra 
transpirației 
picioarelor. 


یی وسم DIMINEAȚA‏ 
O au |‏ ڪڪ چ سح 


COPIILOR 


+ 


Dragii mei, 


După cum vedeți, revista noastră 
s'a schimbat. Străduindu-ne să vă 
dăm totdeauna un lucru cât mai fru- 
mos şi mai folositor, am socotit de 
cuviință să îmbogățim rubricile re- 
vistei, să dăm mai multe fotografii 
şi să cerem ajutorul multor scriitori 
şi desenatori, cari se bucură dacă 
vă pot fi pe plac. 

Aş vrea să aflu însă si părerea 
voastră. Noi am trecut de mult de 
vârsta copilăriei şi tot ce se poate 
ca să uităm unele lucruri, care ne- 
ar fi făcut desigur şi nouă plăcere 
pe vremuri. Deaceea, vă rog, să pu- 
neti mâna pe condei si să-mi scrieți 
ce ați mai dori să citiți în revistă. 

Tin să vă anunț, de pe acum, că 
peste puțină vreme, vom începe 
publicarea unui roman de aventuri, 
scris anume pentru tineret, cu titlul: 
„Insula fantomelor“. Sunt aventurile 
unor tineri, cari fac parte din echi- 
pagiul unui hidroavion, pornit să 
bată recordul pe distanța Melbourne 
(Australia) — Londra. 


Din cauza unui ciclon, hidro- 
avionul cade pe o insulă depărtată, 
iar cei patru oameni ai echipagiului 
trebue să lupte cu un trib de sălba- 
teci, reuşind cu mare greutate să 
scape cu viață. Intâmplările emotio- 
nante sunt descrise viu, în paginile 
acestei cărți admirabile. 

In afară de aceasta vă mai anunț 
că odată cu romanul vom organiza 
un mare concurs, cu numeroase pre- 
mii de valoare. Vom căuta să facem 
astfel, încât premiile noastre să fie 
binevenite şcolarilor, în vacanță. In 
afară de cărți literare, vom da si 
obiecte sportive de pret, precum si 
multe premii surpriză. 

Dealtfel, cu numărul de astăzi 
inaugurăm un concurs literar per- 
manent. Tema noastră este urmă- 
toarea: fiecare dintre voi să descrie 
pe cel mult trei fețe de caet de dic- 
tando, întâmplarea care l-a impre- 
sionat cel mai mult, în toată viața 
lui. Desigur că povestirea trebue 
să se bazeze pe un fapt real si mai 
ales să fie scrisă chiar de acela care 


MINUNILE NATURII 


ele din argilă adevărați zgêrie-nouri 
care ating de multe ori de două ori 
statul unui om. lată aşa dar că acela 
care se intitulează regele naturii 
este întrecut adesea de ființe cu 
mult mai mici. 


ema خن‎ ot de: 
bee PIL 
w 


WESE RE RE 
dee ee nare HI 


DESIGUR că aţi citit prin fi minunat poate că mintea ome- 
d reviste tot felul de lu- nească a putut să realizeze atâtea 
cruri instructive despre lucruri grandioase şi uneori v'a cu- 
descoperirile făcute de prins, desigur, mândria că sunteţi 
oameni şi despre victo- oameni. adică stăpânitorii naturii. 
riile tehnicei. Vă veți Cred însă, că mândria prea mare 
nu-şi are locul. Toate câte le-a fău- 
rit omul cu ajutorul tehniciei, le-au 
făurit de foarte multe ori ființe mi- 
cute numai cu puterea lor lăsată de 
Dumnezeu. Dacă oamenii au ridicat 
în calea fluviilor năvalnice diguri 
uriaşe, castorii, animalele micute pe 
care le vedeți în imaginea din stânga, 
au făcut acelaş lucru, păstrând de 
bună seamă proporţiile. Ajutându-se 
numai cu 018180711 lor ascuțiți si 
cu muşchii lăsați de natură, au gră- 
mădit copac lângă copac creiând 
diguri, ca să le apere locuințele de 
năvala apelor şi pentru a-şi creia o 
existență mai uşoară. 


* 
* * 


Socotiti poate că nu este o com- 
paratie prea convingătoare aceea cu 
castorii.: Foarte bine. Desigur că ati 
auzit şi voi câte ceva despre podu- 
rile suspendate. Dacă nu, să vă spun 
eu ce sunt. Podurile suspendate sunt 
acele poduri aruncate peste prăpăstii, 
unde nu se pot construi picioare de 
zid si beton si care se sprijină nu- 
mai pe cabluri de oțel groase si so- 
lide. Ori de câte ori se construeşte 
un asemenea pod suspendat, ingine- 
rul care a făcut planurile şi soco- 
telile, şi lucrătorii sunt sarbatoriti 
de semenii lor. Ați privit însă vreo- 
dată mai atenți o pânză de păianjen? 
Gângania aceasta micuță construeste 
adevărate poduri suspendate din fi- 
rele subțiri şi argintii produse chiar 
de trupul ei. Firele acestea sunt 
foarte rezistente, suportând greutăţi 
cari comparate cu greutățile care 
trec pe un pod construit de oameni 
(gândiți-vă neîncetat la proporţie) 
sunt cu mult mai mari. Priviţi ima- 
ginea din dreapta şi din stânga şi 
veti înţelege. 


5 
* * 


Colindând pe străzile oraşului veti 
fi rămas de multe ori în admiraţie, 
privind ciădirile cu nenumărate etaje 
ce străjuesc bulevardele de o parte 
şi de alta. Gândiţi-vă numai la Pa- 
latul Telefoanelor din Bucureşti cât 
e de mare. Ce să mai spunem de 
zgârie-nourii din America ? Dacă ar 
fi să urce cineva cu piciorul până 
la ultimul etaj al unui asemenea 
zgârie-nouri, ar trebui să-şi piardă 
o groază vreme. Adevărat, clădi- 
rile acestea uriaşe sunt minunate. 
Inginerii învață ani de zile prin 

să erens pe şantiere ca să‏ مت ون 
ştie să ridice o asemenea casă. Nişte‏ 
furnici însă care trăesc prin Africa‏ 
şi se numesc termite construesc şi‏ 


DIMINEAȚA EED d 
+ COPIILOR 


zită de ultimele ploi. Fata cunoştea 


bine drumul şi ar fi putut să-l stră- 


bată chiar şi în timpul nopţii, fără 
teamă. Cunoştea fiecare cotitură, fie- 
care piedică din cale. 

Se opri însă deodată înspăimân- 
tată. In fața ei se ridica o grămadă 
de bolovani, iar în mijlocul liniei fe- 
rate o stâncă uriaşă prăvălită de pe 
culmea dealului închidea drumul. 

Era spre înserat. Maria scoase din 
buzunar ceasul tatălui ei şi văzu ca 
e aproape ora 6. Un accelerat tre- 
buia să treacă după un sfert de oră 
prin acel punct. Fetiţa se înfioră 
de groază. Nu mai avea vreme să 
revie la canton spre a da alarma. 
Minutele treceau, iar acceleratul ve- 
nind în plină viteză ar fi tost arun- 
cat de pe linie, ciocnindu-se violent 
de stânca prăvălită în mijlocul dru- 
mului. 

Sute de vieți erau în pericol. Ma- 
ria îşi făcu instinctiv cruce, implo- 
rând ajutorul lui Dumnezeu. Privi 
în jur, dar cât ii cuprindea privirea, 
nu se vedea nici un om care să-i 
poată fi de ajutor. In fața ochilor 
ei îi juca imaginea catastrofei. Ve- 
dea trenul prăbuşindu-se în lături, 
vagoanele de oţel strivindu-se ca 
nişte cutii de chibrituri, auzea ex- 
plozia căldării locomotivei şi stri- 
gătele de groază şi de durere ale 


călătorilor. 

Cum putea oare sê previe“neno- 
rocirea? 

Ea singură ştia de pericol, ea sin- 
gură putea să salveze atâtea vieți 
nefericite. 

— Doamne Dumnezeule, ajută-mă, 


gemu fetiţa. 


Ar fi voit să strige, să facă tot 


din acestea, fetița noastră trebuia 
să facă toată treaba casei şi să ins- 
pecteze şi linia ferată ca să nu se 
întâmple cumva o nenorocire. 

Intr'o zi, când după ce a făcut de 
mâncare pentru cei de acasă, a pornit 
pe linia ferată în inspecţie. Biata 
Maria era mai tristă decât oricând. 
Banii erau pe sfârşite, iar tatăl ei, 
care era pe calea însănătoşirii, nu 
putea încă să muncească. Sărmana 
fetiță se gândea că vine iarna, că 
magazia era pustie şi că nici măcar 
lemne nu erau în curte. 

Merse aşa o bucată de vreme. Să 
fi trecut o oră de când plecase dela 
canton. Potecuta îngustă care şer- 
puia dealungul liniei ferate era ume- 


سس مب DIMINEAȚA‏ 


“EOPTILOR. 


CUTA MARIA — era 

întradevăr micuță, 
căci nu avea decât vreo 
É zece anisori — locvia 
| cu părinții ei într'unul 
mmm din cantoanele insirate 
ca nişte mărgele albe si roşii 
pe firul argintiu al drumului de 
fier. Era o fetiță cuminte care în 
răstimpul când părinții îşi vedeau 
de treburi, — tatăl având grije să 
controleze calea ferată, iar mama să 
muncească pământul — ea îngrijea 
de cei doi fratiori mai mici, făcându- 
le de mâncare, spălându-i şi jucându- 
se cu ei. 

Cantonul era ținut curat ca un 
pahar. Pereţii erau totdeauna proas- 
pat varuiti, iar în fata casutei, în 
straturi frumos aranjate, se găseau 
flori de toate culorile, care făceau 
ca locuința părinților Mariei să pară 
o imagine dintr'o carte poştală ilus- 


trată. 
Duceau o viață grea copiii can- 
tonierului. Să nu credeți că este 


plăcut ca la vârsta de zece ani să 
roboteşti din greu toată 101168, 
iar de la amiază, după ce ai gătit 
mâncarea, să porneşti cu traista în 
sus pe coasta dealului, ca să duci 
mamei ostenite o îmbucătură caldă 
sau să faci kilometri pe jos dealun- 
gul căii ferate, spre a duce tatălui 
o veste mai însemnată. 


Linia ferată unde se afla canto- 
nul era toată ziua în fierbere. Din 
jumătate în jumătate oră, treceau în 
sus şi în jos trenuri de marfă şi de 
călători, iar mecanicii care o cunoş- 
teau cu toții pe micuța Maria şi o 
iubeau, fiindcă o ştiau atât de ini- 
moasă, îi aduceau flori şi daruri din 
goana nebună a armăsarului de foc. 

Era într'o toamnă târzie, când s'au 
întâmplat cele pe care le povestim 
mai jos. De săptămâni părea că ză- 
gazurile cerului s'au deschis, iar şu- 
voaiele năvalnice care veneau înspu- 
megate pe coasta dealului aruncau 
în calea trenurilor bolovani şi trun- 
chiuri de copaci punând în pericol 
viața călătorilor. 

Cantonierul era zi şi noapte pe 
drumuri. lată însă că într'o noapte ve- 
nind de pe linia unde făcuse ins- 
pectia, începu să se plângă că are 
călduri si junghiuri în coşul pieptu- 
lui. Iar în toiul nopții, căldurile 
fiind mereu mai mari, bietul om în- 
cepu să aiurească, astfel că a doua 
zi în zori i-a fost cu neputinţă să 
meargă la lucru. 

Au urmat zile triste în cantonul 
rătăcit dealungul rețelei ferate. Mica 
Maria muncea din greu, căci mama 
ei trebuia să se ducă adesea la târg 
spre a vinde bruma agonisită din 
munca câmpului şi pentru a cumpăra 
medicamente tatălui bolnav. In zile 


it” 


tălui ei medicamentele de care mai 
avea nevoie şi să facă provizii pen- 
tru iarnă. Intreaga familie era sal- 
vată datorită gestului eroic al Ma- 
riei. Erau salvate însă şi sutele de 
vieți omeneşti ale călătorilor. 

După câteva ore, în urma unei 
munci intense stânca fu îndepărtată 
de pe linie, iar acceleratul a putut 
porni din fața cantonului Mariei. 
In clipa în care vagoanele s'au pus 
în mişcare, la ferestrele comparti- 
mentelor au apărut sute de capete 
de bărbați, femei şi copii. Fluturând 
batiste, aceştia şi-au luat rămas bun 
dela mica fetiță, care le-a salvat viața. 

— Trăiască Maria, trăiască micuța 
noastră cantonieră, au strigat ei. 

Iar mecanicul locomotivei a răs- 
puns cu un şuerat prelung ca un 
chiot de bucurie al maşinii. 


CESARINA LUPASCU 


INVIDIOSULUI 


oare în cer fără ca tu să-mi fi cerut 
ceva?“ 

Invidiosul se gândea. O, cum ar fi 
dorit să ceară bogății cât mai mari! 
Dar în cazul acesta, vecinul său ar 
căpăta de două ori mai mult decât el! 
Dacă-i aşa, mai bine nu cere nimic! 

Deodată însă îi veni un gând. Cu 
un zâmbet ce semăna mai de grabă 
a rânjet, îi zise zeului Apolo: „Iată 
care e dorința mea: vreau să-mi scoţi 
un ochiu!“ 

— Un ochiu? Şi de ce? îl întrebă 
Apolo foarte mirat. 

— Pentrucă vecinul meu trebuind 
să primească de două ori mai mult, 
dacă mie îmi scoţi un ochiu, lui va 
trebui să-i scoţi amândoi ochii. 

Apolo tăcu puţin; după aceea, 
atingând cu mâna ochiul drept al 
invidiosului, îi zise: „Ochiul acesta 
să fie închis de veci pentru lumina 
cerească! 

„Acum îi zise el zeului, tine-ti 
promisiunea şi scoate vecinului meu 
amândoi ochii“. 

Apolo îi întoarse vorba zicându-i: 
„Om păcătos ce eşti, ţi-am cufundat 
un ochiu în întuneric, aşa după cum 
mi-ai cerut. Cât despre vecinul tău, 
nu numai că n'am să-l fac orb, ci ii 
voiu da o mână de ajutor pentru ca 
totul să-i meargă mai bine. 

— Cum? râcni invidiosul plin de 
mânie, eşti un zeu si nu te tii de 
cuvântul dat? 

— Iti făgăduisem, îi zise Apolo, 
să-ți alegi un lucru bun şi din care 
aşi fi dat îndoit vecinului tău, care 
este un om drept şi cumsecade. 
Este însă un lucru bun acela de a 
fi chior? Taci şi nu-i mai supăra pe 
zei. Dacă nu te lipsesc de lumina 
celor doi ochi ai tăi, o fac aceasta 
pentru ca să poți vedea fericirea 
omului pe care-l urasti. 

Și amărât în suflet că întâlnise 
un om atât de rău, Apolo plecă din 
nou spre înălțimile cereşti. 


۳ 


Calatorii au inteles imediat ce se 
întâmpla. Un medic care se afla 
între ei a readus-o in simtiri. Nu 
avea nimic. După ce dăduse acel 
strigăt pătrunzător, Maria căzuse 
fără cunoştinţă jos de pe stâncă, din 
fericire fără a se lovi. 

Toată lumea o mângăia şi voia să 
ştie cum o chiamă. Unul dintre domni 
duse mâna în buzunar şi scoase o 
hârtie de o mie de lei, pe careo 
dădu curagioasei fetițe. 

Meriti mai mult, spuse el, căci‏ سب 
ai salvat sute de vieți omeneşti.‏ 

Alți călători i-au imitat gestul. 
In scurtă vreme, Maria avea sortul 
plin cu bani. Mecanicul locomotivei 
o urcă alături de el, iar acceleratul 
se puse în mişcare făcând cale în- 
toarsă către canton, de unde s'a dat 
alarma stației celei mai apropiate. 

Cu banii căpătați dela călători, 
mica Maria a putut să cumpere ta- 


PEDEAPSA 


Un om de treabă şi cum se cade 
trăia, cu nevasta şi trei copii, din 
rodul unei bucăți de pământ. 

Având atât cât îi trebuia, nu do- 
rea mai mult; şi cu toate că avea, ca 
omul, griji şi necazuri, nu-l vedeai 
niciodată mâhnit sau nemulțumit. 

Vecinul său era cu totul altfel de 
om. Fără familie şi casă de îngrijit, 
avea o întinsă grădină de pomi, pe 
ale căror fructe le vindea la oraş: 
Cu banii ce-i lua pe ele, ducea un 
traiu din belşug. Cu toate acestea 
se plângea mereu şi suferea când 
vedea că vecinului său îi merge bine. 

Ii era necaz când vecinul său avea 
o recoltă bună, chiar şi atunci când 
el însuşi strângea fructe de două 
ori mai valoroase. Dacă, dimpotrivă, 
vecinul avea o recoltă rea, omul cel 
invidios tot nu era mulțumit, văzân- 
du-l cât este de răbdător şi de bine 
dispus. 

Deoarece invidiosul acesta se plân- 
gea zi şi noapte, chemând pe zei în- 
tr'ajutor, zeul Apolo, plictisit de 
plângerile lui, se cobori pe pământ 
ca să-l întrebe ce vrea. Se nimerise 
o vreme când invidiosul strânsese o 
grămadă de bani din vânzarea smo- 
chinelor, strugurilor şi pepenilor. Cu 
toate acestea se plângea că munceşte 
fără să câştige ceva, pe când alţii, 
— cum, de pildă, vecinul său — câş- 
tigă mult mai mult. 

Apolo înţelese numaidecât cu ce 
soi de om are deaface. 

— „lată că vreau să te ajut, — îi 
zise el. Cere-mi orice lucru bun si 
ţi-l voiu da îndată, însă cu condiția 
— care nu te poate supăra — ca veci- 
nului tău să-i dau acelaş bine îndoit“. 

La auzul cuvintelor din urmă, in- 
vidiosul deveni galben la față si se 
posomori rău de tot. Şi deoarece în- 
târzia să răspundă, zeul îi grăi din 
nou, zicându-i: „Ei bine, n'ai nicio 
dorință, tu, care te plângeai, că eşti 
aşa de nenorocit? Mă voi întoarce 


= Sa 
COPIILOR 


posibilul ca mecanicul locomotivei 
să o observe şi să oprească trenul 
la timp. Nu avea însă la îndemână 
nici un obiect cu care să se ajute. 

In clipa aceea, Dumnezeu se mi- 
lostivi de ea şi-i dădu un gând fe- 
ricit. Când plecase de-acasă, de 
teamă să nu răcească, îşi legase în 
jurul capului tulpanul mare şi roşu 
al mamei ei. Işi aminti că ori de 
câte ori calea era închisă, tatăl ei 
eşea în calea trenurilor, fluturând 
un drapel roşu. Mecanicii îl vedeau 
din timp şi opreau locomotiva. 

Fără să mai stea pe gânduri, rupse 
dintr'un copac aflat în marginea 
drumului o creangă mai mare, legă 
de ea tulpanul roşu şi netinênd 
seama de pericolul îngrozitor în care 
se afla, se urcă pe stânca prăvălită, 
rămănând în aşteptare. 

Clipele păreau acum că trec cu 
greutate. Acele ceasornicului se 
mişcau leneşe pe cadran. Mai erau 
câteva minute. Din depărtare se 
auzea un bubuit profund, iar un 
nour de fum se apropie cu viteză. 

Fără să-şi piardă cumpătul, Maria 
se ridică dreaptă pe stâncă, ţinând 
în brațele întinse tulpanul roşu. Lo- 
comotiva se apropie năprasnică. A- 
buri albi o învăluiau de o parte si 
de alta ca pe o arătare din alte vremi. 


= 
* * 


Intre timp, pe tenderul locomoti- 
vei, mecanicul cercetă drumul. Ne- 
gurile serii coborâseră pe vale, iar 
farurile maşinei aruncau o lumină 
prea palidă, ca să poată vedea de- 
parte. I se păru că zăreşte la câteva 
sute pe metri depărtare o masă neagră 
ce părea să stea chiar în calea tre- 
nului. Bănui însă că este o închi- 
puire. Işi frecă ochii si fără vrere 
încetini mersul trenului. 

Acum vedea mai clar. Pe grămada 
aceea întunecată, i se părea că re- 
cunoaşte silueta unei ființe ome- 
nesti, ținând în mână un steag. 

— Ce a fost asta? 

Intunecarea serii fu străbătută de 
un strigăt disperat, un tignal pă- 
trunzător mai puternic decât al ori- 
cărui fluer. Mecanicul apucă frânele 
cu ambele mâni si strânse cu putere 
Un scârțâit prelung ca un vaier si 
aceleratul se opri trosnind din toate 
încheieturile. 

Vagoanele se loveau violent între 
ele, iar in compartimente, călătorii 
fură aruncați la pământ. Speriati 
s'au repezit la ferestre ca să vadă 
ce s'a întâmplat. Câțiva bărbați mai 
inimoşi au sărit jos din vagoane 
alergând spre locomotivă. 

Mecanicul si fochistul care au 
văzut pericolul şi şi-au dat imediat 
seama de eroismul micutei Maria, 
coborâseră de mult, alergând spre 
stânca ce se afla numai la douăzeci 
de metri depărtare de botul loco- 
motivei. Jos în drum, fără cuno- 
ştință, au găsit pe curagioasa fetiță, 
care-şi expusese viața spre a salva 
pe a lor. 


DIMINEAȚA یم‎ 
od 


+ "e 


SPORTUL COPIILOR 


ŞCOALA VIEȚII 


După teoriile engleze, sportul este 
şcoala vieții. In jocuri, copiii vor în- 
vata să lupte cinstit, să 216 5 
în acțiunile lor, să-şi iubească cole- 
gii şi să prețuiască prietenia. Jocu- 
rile de asociaţie strâng relaţiile de 
camaraderie şi ne învață că numai 
unirea aduce puterea. 

Cei care au citit frumoasa carte 
pentru tineret a abatelui englez 
Dean Farrer despre şcoala engleză 
„St. Winnifred“ şi-au putut da seama 
de importanţa jocurilor sportive în 
formarea caracterelor. 

In concluzie, părerea noastră este 
ca toţi copiii să facă sport, însă 
sport chibzuit. 

GEORGE FAUR 


9 
Pentru cititorii noştri 


Incepând cu numărul de faţă, 
vom avea o rubrică sportivă per- 
manentă. In afara faptului că vom 
comenta toate sporturile şi tot ce 
este în legătură cu activitatea 
în aer liber a copiilor, vom răs- 
punde la orice întrebare în legă- 
tură cu această rubrică. 

Dacă vă interesează ceva în le- 
gătură cu sportul adresaţi-vă la: 
„Dimineaţa Copiilor“ — rubrica 
sportivă 1 


copiii, fără excepție, pot practica 
fără grije înnotul. Este cel mai 
complet dintre sporturi şi desvoltă 
tot corpul. Cei care au împlinit 
şapte ani, pot învăța a merge pe bi- 
cicletă, pe patine, pe skiuri şi mai 


“pot lua parte la curse de alergări 
pe jos. Dela 14 ani în sus, după o; 


lună pregătire de educaţie fizică, 
băieţii pot trece la foot-ball şi spor- 
turi mai grele. 


SPORTUL RAȚIONAL 


Părinţii au dreptate când fac ob- 
servatii copiilor pentru abuz de 
sport. Nu este bine ca un copil să-şi 
piardă toată ziulica în curte, bătând 
mingea sau, să cutreiere străzile cu 
bicicleta. Tot ce este prea mult e 
dăunător sănătății. Când un copil va 
face prea multă mişcare, se va în- 
călzi, va bea apă rece şi în acest 
caz va fi desigur, bolnav. Rostul 
sportului este să facă oameni ro- 
buşti, nu bolnăvicioşi. Deaceea, cine 
vrea să facă sport raţional, trebue 
să se informeze cum trebue făcut. 
E de preferat ca fiecare copil să 
ceară sfatul profesorului de educa- 
tie fizică dela şcoală care, în cele 
mai multe cazuri e licențiat al unui 
institut superior şi ştie ce să reco- 
mande. Acolo unde nu sunt profe- 
sori, copiii pot cere părinţilor să-i 
înscrie în cluburile sportive care 
stau sub controlul „Străjii Ţării“. 
Cluburile au antrenori specialişti 
care vor învăța pe cei tineri jocul 
sportiv. 


سس ی 


COPIILOR 


DIMINEAŢA met 


¢ 


8 ۰۸ vorbit mult în ultima 
vreme dacã copiii pot 
face sport sau nu. Pe 
aceastã temã au fost 
numeroase discutiuni 
şi nu s'a ajuns la un 


| joia: 


rezultat ala. deoarece în discuție 


n'au intrat niciodată oameni care 


pot da o părere dreaptă. Cum acea- 
stă chestiune nu a fost rezolvată 
aşa cum o doresc prietenii noştri 
cititorii, care, desigur sunt amatori 
de diferite sporturi, vom da câteva 
explicaţii folositoare celor cari vor 
să practice jocuri în aer liber, fără 
să-şi zdruncine sănătatea. 


SPORTURI ȘI SPORTURI 


Prin sport se înțelege mişcarea 
în aer liber, jocurile de asociație şi 
întrecerile individuale. In aceste ca- 
tegorii intră multe ramuri ca: atle- 
tica uşoară, boxul, basket-ballul, base- 
ballul, ciclismul, canotajul, foot-ball, 
haltere, înnotul, jiu-jitsul, oina, ten- 
nisul, scrima, rugbyul, skiul, să- 
niuta, etc. 

Sunt, după cum se vede, specia- 
116801 diferite care, împreună, pot 
purta numele de sporturi. Când în- 
trebăm dacă copiii pot face sport, nu 
trebue să ne gândim că un băiat de 
9 sau 11 ani poate juca rugby, sport 
care este rezervat tinerilor dela 18 
ani în sus. Deasemenea, o fetiță nu 
poate ridica haltere (greutăți de 
fier). Pentru fiecare vârstă în parte 
sunt sporturi speciale, şi atunci când 
e vorba de cititorii noştri, recoman- 
dăm sporturi care le pot folosi şi 
sunt în raport direct cu puterea lor. 
Astfel, noi suntem de părere că toți 


aart ve ad ala‏ خوت 


NĂSDRĂVĂNIILE 
LUI BICĂ 


LECTIA DE CĂLĂRIE 


V'aduc azi un prieten nou. Desigur, aţi aflat şi voi Bălanu-i blând şi-ascultător, 

Ca să-l cunoaşteţi, zău, nu strică. 08-1 năzdrăvan — nevoe mare. Iar zarea este fermecată. € 
Deci, dati-mi voie să-l prezint: Ce credeți că-i dădu prin cap? Priviti-l cât de mândru e, 

El e faimosul nostru ۰ Să plece pe șosea, călare. De parc'a lui e lumea toată, 


Ghinionul însă nu'ntêrzie — Stai, zice Bică înfuriat, Cotrobăi prin magazie 

Ca să i se arate 'n cale, De n'oi găsi un leac eu, lasă! Lua clei şi-o pensulă cu grabă, 
Căci bidiviul galopând Şi ne mai stând pe gânduri mult, Se căţără din nou pe cal 

Mi-l cam trânti— şi nu pe moale. Se 'ntoarce repede acasă. Şi mi-se apucă de treabă. 


A dat bine cu clei pe şea Se saltă'n sea, căci n'are timp Vezi, cleiul l-a lipit de sea 


Dar cum îi fu isprava gata, “Şi repede la drum pornește, Se miră omul că ghinionul, 
Nici n'apucă să zică „pâs“, De vrei să ştii ce a patit, Neasteptat azi l-a făcut 
Sosi grăbit din casă, tata. Poza de-alăturea priveşte. Să-şi rupă — rip — tot pantalonul. 


DIMINEATA = 
0 “COPIILOR 


N... OE Tr ge Ee 


E VI 


p'aci să accepte cererea străinului, când văzu că acesta 
are foarte mult bagaj. Era mai ales un cufăr, în care 
căpitanul găsi cincizeci de carabine şi numeroase ex- 
plozibile. Marfa era învelită în pânză cauciucată. 

— „Nu primesc oferta d-tale — a spus atunci 


E 
Don Quebrador şi i-au spus: 

— „Dacă ne dai o sută de piaştri, vom lega cu- 
fărul tău de vapor, astfel ca să fie târât prin valuri 
până în Honduras. Căpitanul nu va ştie, iar când vom 
ajunge în apropierea coastei, vom pune vasul pe u- 
scat si nebãgati în seamă, vom trage cufărul la mal.” 


TRADAREA 
PEDEPSITA 


O nuvela de actiune 
in imagini 


Căpitanul Henry al micului vapor „Steaua“ încărca 
într'o zi mărfuri în portul Charleston. „Steaua“ urma să 
plece către un port al Americii Centrale. Cu puțin 
înainte de ridicarea ancorei, se prezintă căpitanului 
un străin, care-l rugă să-l ia la bord spre a-l duce 
până în Honduras. Vaporul Steaua transporta numai 


7 


căpitanul. Ştiu că in Honduras, un oarecare Don 
Quebrador caută să provoace turburări. Nu pot să ajut 
pe trădători“. Călătorul, care era însăşi Don Quebrador, 
a trebuit să debarce, aşteptând un alt prilej. 1 
Doi malaezi, cari făceau parte din echipajul va- 
porului „Steaua“, anume Gunga si Mudi, l-au căutat pe 


Intr'adevăr, ei au sărit în apă şi se pregăteau să 
deslege otgonul cu care era legată lada cu explozibile. 
Căpitanul urmărea depe punte mişcările lui Gunda 
şi Mudi. La un moment dat i se păru că vede în 
apropierea celor doi marinari trădători un rechin. Se 
ştie că rechinii sunt porecliti hienele mării, deoarece 


Don Quebrador a acceptat şi i-a comunicat căpi- 
tanului că porneşte la drum fără bagaj. Totul a mers 
bine, până în ziua în care vasul s'a apropiat de Hon- 
duras. Gunga, care era cârmaciu, a pus vasul pe uscat. 
Don Quebrador a cerut să fie dus la mal, iar între 
timp, cei doi malaezi urmau să-i aducă şi munitiunile. 

۹6 


۷۳ 


N 
TZ 


buitură şi mai puternică arunca în aer bucăți de lemn 
şi de stâncă. Ce se întâmplase? Căpitanul văzuse cu- 
fărul în apă şi crezuse că e un rechin. El a tintit in 
plin, iar explosibilele au aruncat în aer pe cei doi 
marinari trădători. 


DIMINEATA met 
° COPIILOR 


sunt foarte cruzi si ucid orice vietate ce le iese în cale. 
— „Inapoi, strigă căpitanul. Păziți-vă de rechini“. 
Cufărul cu explozibile mai era încă sub valuri. 
La un moment dat, căpitanul puse mâna pe o carabină 
şi ochi un punct alb. In clipa imediat următoare, o bu- 


ata EEN `‏ و > ار ی سک اسان ما لھ e‏ - 


INTÂMPLĂRI CIUDATE 


DIN ȚARA ALBINELOR 


Un învățat orb cercetează albinele. — Cine va moşteni tronul reginei 
Bam-Bym 2 — Trdutorii voesc să aleagă un „împărat”! Albine în pri- 
begie. — Nunta Domniței Ziry. — Printul Bondar e foarte primejdios ! 


greu, pătrunzând în castel, îşi lăsă 
aripele în jos, ca nişte văluri cerni- 
te. Dintr'o privire, înţelese tot pră- 
pădul şi ochii i se umplură de lacrimi. 

Dar albinele nu-şi pierd nicio- 
dată capul. 

In clipa următoare, regina alergă 
spre un ungher mai depărtat al pa- 
latului. Acolo, ştia ea că se află un 
mic leagăn, într'un loc mai tainic. 
Ouşorul fusese depus chiar de dânsa. 
Nu era unul dintre cele furate de 
fatarnica Bangu. 

— Să mulțumim lui Dumnezeu că 
a scăpat Ziry!...” 

Ziry era cea mai micuță dintre 
prințese şi copilul cel mai iubit al 
Reginei. 

— lată moştenitoarea Tronului!” 
— exclamă ea fericită. 

Trăiască Domnița Ziry!!” izbu-‏ سب 
cni poporul în urale.‏ 

De fapt, nu vedea nimenipe Do- 
mnita Ziry. Locul unde se afla, era 
astupat cu un strat gros de ceară, 
îngrămădit acolo nu se ştie de cine. 
Mostenitoarea tronului era ca şi în- 
mormântată de vie. 

Dar, deoarece Regina Bam-Bym 
şi poporul ei se bucurau atât de 
mult, intelesei că prințesa trăia, că 
nu se afla în primejdie şi că nu era 
mare lucru să fie scoasă din mormân- 
tul ei. 


TRÂNTORII VOESC SĂ ALEAGĂ 
UN „IMPĂRAT”! 


In vremea asta, servitoarele pala- 
tului se şi apucară să facă rânduială, 
In câteva clipe, leşurile lucrătoare- 
lor şi ale celorlalte nefericite prin- 
tese fură cărate afară. Măturătoarele 
făcură o curățenie desăvârşită, iar 
arhitecții şi meşterii dreseră cu ceară 
toate stricăciunile zidurilor, aşa că 
nu mai rămăsese nicio urmă. Nici 
nai fi bănuit lupta grozavă, care 
avusese loc acolo, cu câteva minute 
mai înainte. 

Totuşi, în stup nu era încă linişte. 

Rămăseseră în cetate două partide: 
al albinelor bătrâne, cari îndumne- 
zeiau pe regina Bam-Bym, şi al celor 
tinere, părtaşe ale prințesei Ziry, pe 
care doreau s'o vadă cât de curând 
regină. - 

Cetatea părea amenințată de mari 
neorândueli. 

— Ar fi poate nimerit să alegem 
un împărat, aşa cum au şi oamenii! 
— aruncă o vorbă cineva. 


STRIGĂTE RĂSBOINICE 


In clipele acestea de mare bucurie, 
începură să se audă, din nou, strigăte 
răsboinice, venind dinspre conacul 
beizadelelor, adică al printeselor. 
Toată lumea se cutremură de spaimă, 
aducându-şi aminte că acolo se pe- 
treceau, în acele clipe, grozăvenii. 

Regina Bam-Bym îşi iuți paşii, 
făcând şi ea semn cu antenele că 
doreşte să fie lăsată să treacă mai 
repede. 

Poporul se dădu în lături cu smere- 
nie. Ingrijorarea şi teama se zugră- 
vea pe fețele tuturor. 

Ce o să se'ntâmple ? 

Va înfrunta oare regina Bam-Bym, 
în acelaş timp, pe amândouă râvni- 
toare la tronul ei ? Dar dacă va fi 
răpusă în luptă? 

Deşi regina Bam-Bym avea destui 
supuşi credincioşi, cari toți erau 
gata să moară pentru dânsa; — deşi 
mar fi fost nevoie decât numai de 
câțiva poliţişti ca s'o apere, stră- 
pungând cu sulitele lor, într'o clipă, 
pe sălbatecele râvnitoare la scaunul 
domniei, totuşi, nimeni nu s'ar fi 
încumetat s'o facă. Nici o albină din 
stup n'ar fi îndrăznit să calce porun- 
ca dată de regina Bam-Bym. Nimeni 
mar fi cutezat să se amestece în 
lupta dintre dânsa şi fiicele ei, cele 
două sălbatece Byri-Byri. 


DRAMA DELA CONAC 


Căutai să mă strecor prin multi- 
me şi o luai înainte, în fugă, spre 
palatul . printeselor. Aflasem, încă 
înainte de a sosi acolo regina Bam- 
Bym, desnodământul dureros, pe care 
unele albine îl socoteau ca mântuitor. 
Cele două Byri-Byri, nepotolite în 
mânia lor, se răniseră atât de greu 
una pe alta, încât muriseră amân- 
două. 

Prin leagăne, zăceau acum, fără 
de viață, surorile lor mai mici, nevi- 
novate vlăstare regeşti. Fusese un 
măcel nemaipomenit. Era ca la unele 
tragedii vechi, pe care le vedem la 
teatru, când la sfârşitul celui din 
urmă act — cum e de pildă în piesa 
Hamlet — mor toți actorii de că- 
petenie. 

In palatul Byri-Byrelor se vedeau 
peste tot numai leşuri. Era o pri- 
velişte înfiorătoare. 


TOTUȘI, ADEVĂRATA MOŞTE- 
NITOARE SCAPĂ CU VIAȚĂ! 


Era o zi de mare jale. 
Buna regină Bam-Bym, cu sufletul 


— „Ce nevoie ai mata de lumini- 
tele noastre?” — mă 'ntrebă unul 
dintre cei doi drăgălaşi licurici, care- 
mi călăuzea paşii prin gangurile stu- 
pului, spre castelul Byri-Byrelor. 

— Altfel n'aş vedea nimic... ,— 
răspunsei —” Te pomeneşti că as 
luneca într'o cadă cu miere...” 

— Mă mir... Dar cum am văzut 
învățatul acela orb, care a scris o 
carte întreagă despre albine? După 
câte ştiu, îl chema Huber... Pisica 
zăreşte si ea prin întunerec... Eu 
credeam că oamenii n'au nevoie de 
ochi ca să vadă...” 

— Dar de unde ştii despre Huber?” 
— am întrebat mirat. 

— Să nu crezi, domnule Prichin- 
del, că insectele sunt atât de proaste... 
1268 eu, de pildă, cunosc aproape 
toate literele mari de tipar... Iar 
prințul Bondar e şi mai învățat! In 
fiecare săptămână zboară până la 
chioşcul de ziare din apropiere, unde 
se plimbă pe toate paginile ,,Dimi- 
12611 Copiilor”. Deacolo, învață fel 
de fel de poveşti, pe care vine să 
le spue, apoi, Măriei Sale regina 
Bam-Bym...” 

— Tii! Ce spui?!” 

Ştirea asta nu-mi prea venea la 
socoteală. Te pomeneşti că Bondar, 
cârcotaş cum e, o fi găsit ceva prin 
articolele mele, care să nu-i fie pe 
plac. Şi iar vine cu pârile... 

Dar cui să-i treacă prin gând că 
o gânganie ştie să citească!! 

Ei, acu, fie ce o fi! 


ALAIUL REGINEI 


In curând, ajunserăm alaiul regi- 
nei, care se mişca mai greoiu. 

Toată lumea se îngrămădea să vadă 
pe Suverana mult iubită, dispărută 
în chip neînțeles, şi care acum se 
întorsese din călătorie. 

— Lasă-mă s'o privesc o clipă!” 
— se ruga o albină mai scundă, că- 
ţărându-se în spinarea alteia. 

— Eu am putut-o mângâia în trea- 
căt pe cap, cu antenele...” spunea o 
altă cetățeancă, în culmea fericirii. 

— Din coguletul meu a gustat 
miere...” 

La diferite colțuri de stradă, se 
aflau tarafuri de lăutari: cete de 
albine, răsturnate pe spate. Dând iute 
din picioruşe, scoteau un zumzet de- 
licat, care părea să fie un fel de 
slăvire, un imn regal, executat in 
acelaş timp de mii de muzicanți. 


DIMINEAȚA È za 
کڪ‎ i ei EE NEE 


COPIILOR 


+ 


i Ab 


multe lucrătoare, care îşi căutau 
linistit de treabă, ca si cum nimic 
nu s'ar fi întâmplat. 

Mai observai că nu pleca nici un 
trântor. Dimpotrivă, aceştia făceau 
acum pe stăpânii, fiind mai îngâm- 
fati si mai grozavi ca oricând. 


UNDE E ZUMMY? 


Ce s'o fi făcut Zummy? — mă 
întrebam cu îngrijorare — cu sufle- 
tul ei cinstit şi curat, credincioasă 
Reginei-Mame, desigur că făcea si 
ea parte din prima ceată de albine 
curajoase, dispărute pe vecie din 
Cetate, hotărîte să urmeze în pribe- 
gie pe regina lor, fără să arunce 
nici ۵ privire de părere de rău, 
înapoi... 

Eram foarte trist. 

O pierdusem pentru totdeauna pe 
buna mea prietenă. 

Care putea fi acum soarta mea? 
Eram într'adevăr fără de noroc. Nu 
mai aveam nici avion... Imi frămân- 
tam mintea cum aş putea scăpa din 
Cetate, unde mă simțeam mai străin 
şi mai duşmănit ca oricând. Deodată 
avui bucuria neaşteptată de a auzi 
glasul argintiu şi vioiu al prințesei 
Zummy. 

Era chiar lângă mine! 

— Am bătut la uşa chiliei tale si 
mă miram că nu răspunzi... Imi pare 
bine că te-am întâlnit... 

— Ca să-ți iei rămas bun dela 
mine... ştiu!” — îngânai abătut. 

— Nu. Ca să-ți spun că rămân... 

„Sării de gâtul dragei mele prietene 
îmbrățişând-o furtunos. 

— Mai încet că-mi rupi aripele!” 
— exclamă Zummy speriată. 

— Dar cum se face că n'ai plecat?” 
سب‎ întrebai mirat. 

— Măria Sa Regina Bam-Bym a 
hotărît ca o parte dintre cele mai 
de seamă sfetnice să rămână în stup 
ca ajutoare pe lânga tânăra Domniţă 
care de altfel nici nu s'a scoborit 
încă din leagănul ei. 

„Dacă în aceste zile grele n'ar fi 
înțelept sfătuită, ar fi în stare să 
alcătuiască şi ea, la rândul ei un 
roiu pripit... Se întâmplă uneori ca 
un stup să roiască chiar câte 20-30 
de ori pe vară, până toamna târziu... 
Cetatea sărăceşte iar roiurile, conduse 
de regine prea tinere şi care nu 
cunosc primejdiile vieţii, se prăpă- 
desc pe rând în zilele reci şi ploioase 
de toamnă... Se poate pierde astfel 
un neam întreg de albine... 


(Continuare în pag. 14-a) 


când hrana în- 
cepea să se gă- 
sească pe toate 
cărările, când 
câmpiile de sub 
cerul albastru 
se smiltuiau de 
culorile a mii si 
mii de flori, 
când soarele era 
mai cald ca ori- 
când şi văzdu- 
hul înmrejit de miresme ameţitoare. 

Scăpaseră cu bine dintr'o iarnă 
grea şi plecau vitejeşte din viață 
tocmai acum, când puteau să se bu- 
cure de dânsa. 


ROIUL 


Intr'o frumoasă dimineață, una din- 
tre cele mai strălucitoare ale primă- 
verii, pe când încă dormeam în chi- 
lioara mea din stup, fui trezit din 
somn de o muzică vioae. 

Alergai repede să văd ce este. 
Era corul albinelor, vestind roirea. 
Albinele atât de harnice deobiceiu 
păreau fără nici o grije, umblând 
forfota de colo până colo. In această 
singură zi de Duminică, se pare 
unica zi de sărbătoare din viața lor, 
când se veselesc şi nu întreabă pe 
nimeni, izbucni deodată, pe poarta 
cetății, ca dintr'o fântână têsnitoare, 
un şuvoiu ca de vreo zece mii de 
albine. Printre ele se afla şi Regina 
Bam-Bym. 

Acesta fu semnalul de plecare 
pentru un număr mult mai mare de 
albine. 

Totuşi, unele mai întârziaseră, fă- 
când diferite pregătiri. 

— Iau cu mine merinde pentru 
cinci zile!” — spunea una. 

— Ia, mai ales miere... Vom avea 
nevoe de cât mai multă, ca să scoa- 
tem din ea ceară, pentru pereţii unei 
cetății noui, pe care va trebui s'o 


ridicăm. 
— Eu nu mă încarce cu nimic...” 
— spuse alta — ,Trebue să fiu cât 


mai uşoară. Sunt una dintre albinele 
trimise de Măria Sa regina Bam-Bym 
să caute, în grabă, un loc potrivit, 
unde să se poată adăposti tot popo- 
rul nostru... ~ 

Rămăsei uluit. 

Cum? Plecau într'adevăr albinele 
cele mai înțelepte ?... Se hotărîseră 
ele să părăsească oraşul lor frumos 
şi bogat?... Să lase, în voia soartei, 
tot ce chivernisiră o viață întreagă, 
toate comorile lor..? Să uite miile 
de leagăne, unde 
se aflau surioarele 
mai mici ?... Se 
hotărîseră să pă- 
răsească totul spre 
a se avânta în ne- 
cunoscut. 

Totuşi era chiar 
aşa! 

i Băgai însă de 
seamă că, cu toată 


DIMINEAȚA = 


COPIILOR 


¢ 


rorfoteala, erau 


= SPO: 


, 


— Ar fi bun printul Bondar...’ 
îşi dădu părerea un ۰ 

— Am putea pune împărat pe 
logodnicul ales de Domnița Ziry...” 

— Unde s'a mai pomenit împărat 
la albine?!” — izbucni în râs o lu- 
crătoare, care tocmai trecea pe acolo, 
încărcată de polen. 

— Inainte vreme, albinele aveau 
regi...” susținea cu tărie trântorul, 
care se lăuda că e mare cărturar — 
„Am citit aşa ceva într'o carte, scri- 
să acum două sute de ani. Se spunea 
acolo că...” 

— Toate astea-s prostii!... Cel ce 
a scris cartea a văzut o regină mai 
măreață şi a crezut că e rege! Re- 
gina trebue să depue ouă... mii de 
ouă pe zi. „Cocoşul nu poate face 
treaba găinii...” 


ALBINELE HARNICE 


'Trecură zile întregi cu fel de fel 
de vorbe. Flecăreau mai des trântorii. 
Albinele lucrătoare mereu neobosite 
îşi căutau de treabă cu mare hărni- 
cie. Pentru hrana lor zilnică, ar fi 
deajuns ca fiecare albină să cerceteze 
două, trei flori. Incolo S'ar fi putut 
răsfăța la soare, fără nici o grije. 
Totuşi, roabe de bună voe, munceau 
din răsputeri şi se istoveau adunând, 
fără răgaz, polen şi nectar din două, 
trei sute de flori zilnic. 

Toate fecioarele din stup, în număr 
de vreo sută douăzeci de mii, se 
hotăriîseră să rămâie nemăritate pen- 
tru ca — uitându-se pe dânsele — 
să fie cuprinse de un fel de vrajă 


. a muncii. Nu aveau decât un singur 


tel : binele neamului ! Ingrijeau cu 
ardoare de stup, făceau mereu repa- 
ratii, ridicau castele noui, adunau 
comori şi bogății, umpleau hamba- 
rele cu parfumul tuturor florilor 
primăverii, făceau toate aceste pre- 
gătiri pentru copiii, cari erau să vie... 
Munceau fără încetare, deşi ştiau 
că-şi scurtează viața şi că din toate 
aceste bunătăți nu erau să guste 
niciodată. 

Mărturisesc că eu, ca om, nu le 
prea intelegeam, mai ales când le 
vedeam sosind în stup grav rănite, 
cu aripele zdrentuite, sau cu trupul 
străpuns de vreun ghimpe ascuţit. 
In fiecare: dimineaţă, cu prilejul 
curățirii străzilor, se cărau afară 
din cetate, trupurile neinsufletite 
ale multor roabe de bună voe, care 
se osândiseră, ele singure, să nu 
trăiască decât patru, cinci săptămâni. 

Mureau cu duiumul tocmai atunci 


۱ 


d 


gi ch E A) IRRD) + 


هه 
مممممممویمههه 


بمب 


PENTRU STRAJERI 


A SOSIT 


te10 
Li aaa aaa AA AA بمب‎ 
بمب ویو‎ 


VREMEA 2 


vede în fotografia noastră alăturată. 
Luaţi însă bine seama ca nu cumva 
să ia foc holdele sau pomii din 
apropiere. Nenumêrate nenorociri 
s'au întâmplat din cauza neatentiei 
drumetilor. O vatră nepericuloasă 
se construeşte astfel: se îndepărtează 
iarba dintr'un loc anumit şi se sapă 
o groapă adâncă de vreo zece cen- 


timetri. Pământul scos din groapă 
este aranjat de jur împrejur ca un val. 
Dacă solul este umed se pun pietre 
uscate în fundul gropii. Nu luaţi în 
nici un caz pietriş, căci acesta crapă 
atunci când este încins. 

Dacă vreți să fierbeti ouă, nu este 
nevoe să aveți apă în cană. Luaţi 
ouăle şi inveliti-le cu cenuşe fier- 
binte. Durează ceva mai mult, dar 
după aceea mâncaţi ouă răscoapte 
dintre cele mai bune. După masă 
stringeti hârtiile de pe jos, faceti 
curățenie mare căci nimic nu este 
mai urât decât să laşi gunoiu acolo 
unde ai înoptat. In ceea ce priveşte 
hainele, vedeți în imaginea alăturată 
cum se face un cuer dintr'o creangă 
şi o sfoară. 

Când cărați apa dela fântână cu 
găleata şi vreți ca să nu vă stropiti 
pe picioare, puneţi în găleată o 
bucată de lemn curat. 

Socot că toate sfaturile mele vă 
vor fi de folos în excursiunile pe 
care aveți de gând să le faceți. 

Drum bun, copii. 


DRUMETUL VOIOS 


liber, trebue neapărat să aveți un 
cort. Este drept că un asemenea cort 
costă bani mulți, însă poate fi cum- 
părat dacă contribuie mai mulți 
camarazi la adunarea banilor. Cortu- 
rile care sunt în comerț sunt foarte 
bune şi au toate părţile componente 
perfect construite. Felul în care se 
ridică un asemenea cort, este scris 
pe o hârtie cu indicații date chiar 
de fabrică. 


Noaptea, la culcare, înveliţi-vă bine 
în pătură. Cel mai bun lucru e să 
faceți din pătură un sac cusut pe 
margini si să vă bagati in el când 
vă culcati. In felul acesta, nu vă 
descoperiți în timpul nopţii să nu 
riscati sa 1۰ 

Dacă porniti într'o excursiune de 
mai multe zile, nu uitaţi să puneţi 
în sacul de merinde şi vreo două 
perechi de ciorapi în plus. o flanelă 
si altă lingerie necesară. Din echi- 
pamentul bunului drumet, trebue să 
facă parte şi o lampă electrică, ex- 
trem de utilă noaptea în tabără. Dacă 
porniţi la drum cu bicicleta, faceți 
din toate obiectele un pachet pe 
care îl legați de port-bagajul ce se 
află peste roata din spate. In nici 
un caz nu plecați la drum fără manta 
de ploaie. 


Locul taberei unde aveti de gând 
să înoptați, să-l alegeți cu grije 


atâta vreme cât mai este lumină, iar 
nu pe înserat, când nu îți poți da 
seama dacă terenul este pertect. In 
orice caz, ridicați-vă cortul sub cerul 
liber iar nu sub copaci. Locurile de 


tabără cele mai bune sunt în apro- 
pierea fântânelor sau izvoarelor, ca 
să aveti apa la îndemână. Intrarea 
cortului trebue să fie către sud. 
~ După ce v'ați aranjat cortul, con- 
“struiți şi o mică vatră aşa cum se 


اکآ 


E E 


trecut Paştele. Anul a- 
cesta ca niciodatã în alt 
an, vremea, este mai rece. 
Desigur că rar se intim- 
plă ca ziua de 1 Mai, 
când este sărbătoarea 

muncii, să ţi-o petreci în casă, din 

cauza ploii şi frigului. Și cu toate 
acestea, astfel s'au petrecut lucrurile. 


Am voit să plec de 1 Mai la iarbă 
verde, să fae o mică excursiune cu 
prietenii mei. A fost cu neputinţă. 
Disdedimineaţă, când ne-am întâlnit 
spre a porni la drum, cerul era în- 
tunecat, iar o ploaie fină se cernea 
din nouri. A trebuit să revenim 
acasă. 

Deoarece vremea rea nu poate dura 
la nesfârşit şi cum vara şi toamna 
este vremea excursiunilor, socot de 
cuviință să vă dau câteva sfaturi pe 
care le-am încercat şi eu de ani de 
zile de când bat drumurile. 

In primul rând nu plecați la drum 
decât dacă aveți un conducător 
care cunoaşte calea. Conducătorul 
poate fi chiar unul dintre voi. Il 
alegeți, şi -din clipa în care porniţi 
trebue să-l ascultați orbeşte şi să 
mergeţi toţi ca un singur om. Con- 
ducătorul grupului trebue să aibe 
grije să aranjeze etapele, să vie în 
ajutorul tuturor cari au nevoie, fie 
uşurându-le povara-de pe spate, fie 
pansându-i dacă întâmplarea face să 
se rănească. Pasul de drum trebue 
să fie aranjat totdeauna după al celui 
mai slab din grup, iar nu după al celui 
mai voinic. > 

Dacă vreți să înoptați sub cerul 


DIMINEAȚA 


- SST - 


TE Fry 


COPIILOR 


AE 


Aci se vinde 
timpul cu toptanul 
şi cu minutul. 

Când trecu şi fie- 
rarul prin fata du- 
ghenii, omul nu-şi 
crezu ochilor. Se 
frecă bine la ochi, 
se ciupi ,crezând 
că mai visează încă. 
Dar nu era o ară- 
tare, Văzând prin 
urmare că este în 
toate minţile lui, 


meşterul Niculae 
se apropie de 
negustor si după ce-i dădu  bună-dimineața, îl 
întrebă: ۰ 
— Ce vinzi dumneata bade? 
— Timp! 


— Timp? Cum asta? 

— Păi bine. Dacă nu-i ajunge cuiva ziua, câtu-i 
lăsată de Dumnezeu, vine la mine şi-i vând cât timp 
are nevoie. Un minut, două, douăzeci, după cum plăteşte. 

— Şi-i scump? 

— Scump si nu prea. Un leu minutul! ۰ 

— Uite ce-i, spuse atuncia fierarul, aşi avea astăzi 
nevoie de 30 de minute; n'ai vrea să-mi vinzi? 

— Ba cum să nu! Dă-mi ceasornicul. 

Fierarul îi dădu ceasornicul, iar negustorul străin 
ii picură în el un lichid gros şi întunecat, spunându-i 
să n'aibe nici o grijă, că ziua lui va fi cu jumătate 
de oră mai lungă decât cea obişnuită. 

Harnicul fierar deveni cel mai bun client al negu- 
titorului de timp. Făcea ce făcea şi-şi trimetea ucenicul 
să mai cumpere 10 minute sau chiar jumătate oră 
uneori, spre a-şi termina treburile. 

Pe măsură ce muncea însă mai mult, era mai obosit, 
iar în zori se scula cu greu, aşa că trebuia să trimită 
şi dis-de-dimineatê pe unul din copii, ca să-i cumpere 
câte un ceas două de odihnă. Ce câştiga de o parte 
pierdea pe de altă parte. 

Lucrurile ar fi mers poate aşa vreme îndelungată, 
dacă toată lumea şi-ar fi cumpărat timp pentru fapte 
bune. Vizitiul satului îşi cumpăra însă timp ca să 
poată bea la cârciumă, iar diligenta pleca prea târziu, 
încurcând treburile oamenilor. Alţii cumpărau timp 

ca să poată sta la joc de cărți si 
zăpăceala în sat ajunsese atât de 
departe, încât primarul chemă pe 
fruntaşi la sfat, ca să hotărască ce 
este de făcut cu omul care vinde 
lucruri atât de periculoase. Şi pri- 
marul a hotărât să ceară negutato- 
rului de timp să plece aiurea. 

In noaptea în care se luase această 
hotărâre, s'a întâmplat însă un lucru 
la care nu se aştepta nimeni. Nişte 
hoți au pătruns in dughiană si au 
furat damigenele în care se afla 
lichidul miraculos. Ei au pornit de 
îndată la drum, ca să scape de jan- 

` darmi. După ce au mers o vreme, 
unul dintre ei a spus: 

— De ce fugim noi aşa? Ia să 
turnăm câteva picături în ceasorni- 
cile noastre, ca să ne putem odihni o 
oră, două. Zis şi făcut. Se vede însă 
că au turnat foarte mult, căci celălalt 


a răspuns: Urmare în pag. 14 


DIMINEAȚA رم‎ oa 
+ 


TIMP CU 


TOPTANUL 
= | 


„fierar, care era 
un muncitor de 
treabă şi care isi 
câştiga din greu. 
pâinea de toate 
zilele. 


7۳9۳۵ سا لا‎ 
şi ow 
MINUTUL 


A fost odată, de 
mult de tot, dar 
nu tocmai de atâta 
vreme ca povestea 
să nu fi ajuns până 
la noi, un meşter 


De dimineață 
până seară, consă- 
tenii săi şi dru- 
metii pe cari în- 
tâmplarea îi ducea prin fața fierăriei, îl vedeau mun- 
cind de zor şi subtiind fierul inrosit, lovindu-l cu 


. barosul pe nicovala uriaşă. 


Cioc! Boc! Cioc! Boc! Din zori şi până în seară, 
barosul greu cădea necontenit pe nicovală. Iar meşterul 
Niculae — acesta era numele omului nostru — făurea 
toate cele câte i-le cereau oamenii din satul lui. 
Potcoave şi grilajuri de fer, lacăte şi lanțuri, în fine 
toate cele câte trebuia să ştie să le facă un meşter fierar. 

Când se însera, meşterul lăsa lucrul, se ducea acasă, 
mânca, mai vorbea ce vorbea cu femeea şi copiii lui, 
după aceea se închina şi se culca. Iar a doua zi di- 
mineață lua dela capăt munca si era vesel şi mulțumit, 

Intr-o zi, vecinul său, care era negustor, veni să-l 
cheme la cârciumă unde se întâlneau toți sătenii mai 
de vază. Fierarul avea însă de lucru şi nu se duse. A 
doua zi, negustorul veni la el în atelier şi-i spuse: 

— Făcuşi rău că n'ai venit eri la cârciumă, bade 
Niculae. Se adunase tot satul şi din cât ai muncit în 
răstimpul acela, tot n'o să-ți poți cumpăra o ni- 
covală nouă. 

Fierarul zâmbi şi răspunse: „Nici nu-mi trece prin 
minte să-mi mai cumpăr o nicovald. Dacă ar fi să 
vreau să cumpăr ceva, atunci, află că aş vrea să 
cumpăr timp... 

Negustorul îl privi cu ochi mari. 

— Da, da,continuă fierarul. Numai de timp am 
nevoie. Aş vrea să intru într'o prăvălie şi să spun 
neguțătorului : „Dă-mi, te rog, jumătate de oră, căci am 
nevoie să-mi termin treaba pe ziua de astăzi şi nu-mi 
ajunge vremea“! După aceea aşi plăti timpul cumpărat, 
l-aş duce acasă şi mi-aş vedea de 
treabă. Asta aş vrea să cumpăr. 

Vecinul îl privi pieziş pe fierar, 
căci i se părea că bate câmpii. 

Dumnezeu, care este totdeauna a- 
alături de oamenii de treabă, a auzit 
dorința fierarului. Şi a doua zi di- 
mineață, când acesta se trezi, iar 
cumetrele au pornit spre bâlciul care, 
tocmai se deschisese, spre a-şi cum- 
păra cele trebuincioase gospodăriilor, 
apăru între dughenile obişnuite şi 
una care nu era la fel cu toate 
celelalte. 

Era o dugheană care nu avea 
ferestre, era mai micuță ca toate 
celelalte, iar la intrarea ei străjuia 
un omulet cu ochi vioi si zâmbitori, 
care îmbia pe trecători să intre şi 
să-i cumpere marfa. Ştiţi ce vindea 
omul nostru? Timp! Pe o tăbliță 
care atârna la intrarea dughenii se 
putea citi: 


d-o in 257116 albastre, până la cele 
mai mari înălțimi. 

Plecară şi multe albine lucrătoare, 
mărind astfel alaiul de nuntă. Se 
spunea că tânăra regină, foarte sprin- 
tenă, eşise înainte tuturora şi plutea 
acum între nouri, în fruntea con- 
voiului. 

Unele albine mi-o şi arătară în 
dreptul unui nor argintiu. 

Pierdusem din vedere şi pe prie- 
tena mea Zummy. Să se fi ridicat 
şi ea în văzduh ? Dealtfel, ca Mare 
Sfetnică, era firesc să facă şi ea 
parte dintre nuntaşi... 

O INTÂLNIRE NEPLĂCUTĂ 


Rămăseseră în stup numai albinele 
tinere, care nu ştiau încă să sboare, 
precum şi slujbaşii statului, cari 
aveau diferite îndeletniciri, ce nu 
putea fi întrerupte. 

Deasemeni, se mai vedeau stând 
pe loc unii trântori greoi, sau prea 
bătrâni, cari ştiau că e de prisos 
să-şi mai încerce norocul. Abea mi- 
şcându-se, încurcau, ca de obiceiu, 
toate drumurile stupului. 

Unii se mai avântaseră până pe 
la florile din apropiere, dar se în- 
toarseseră obosiţi, neputincioşi si 
plictisiti. Acum se odihneau pe cer- 
dac, vorbind câte şi mai câte. 

— Eu am să tin cel dintâi discurs 
la ospatul de nuntă!” 

— Ehei! Le arătam eu tuturor 
cine sunt... Dar mă chinueşte un 
afurisit de reumatism la genunchiu”. 

— Apoi, dacă nu te cauţi !... Cine 
n’a auzit de doctorii noştri vestiți, 
meşteri în vindecarea reumatismului. 
Până şi oamenii cheamă albinele, ca 
surori de caritate... Câteva înţepături 
uşoare cu acul lor şi gata: ai scăpat 
de orice durere !” 

— 0:88 ! C'hâ !... Dar mai am şi 
o tuse păcătoasă... 

Unul dintre dânşii se apropie de 
mine şi mă inhata de brat. 

Abea recunoscui pe „prințul Bon- 
dar”, dichisit şi cu 0۷1 
Işi unse antenele cu ceară, ca să 
stea cât mai tepene şi-şi lustruise 
aripele şi trompa cu nectar. 

— Felicitările mele!” — spusei 
într'o doară — să trăiască Măria Sa 
Regina Ziry ! 

— Nelipsitul domn Prichindel — 
scrâşni el, uitându-se urât la mine. 

— Am cetit.. hm !... frumoasele 
dumitale articole, în care îţi baţi 
joc de mine si mă numesti „trântor”. 
Am văzut şi ce legături ai cu acel 
renumit doctor „Florin”, care bagă 
colivii, cu regine venetice, prin stu- 
purile noastre, răpindu-ne pe adevă- 
ratele stăpânitoare. Abea aştept să 
se întoarcă, din călătorie de nuntă, 
Măria Sa Regina Ziry, ca să-i arăt toa- 
te dovezile fără de legilor dumitale. 
Işi va primi pedeapsa şi acea prin- 
1695 „Zumy”, care leagă prietenii 
cu duşmanii Cetăţii, fiind, în acelaş 
timp, spioana Reginei Bam-Bym. 

„Acum vi s'a înfundat la amândoi!“ 
— îmi spuse el cu glas amenintêtor, 


ALEX. F. MIHAIL 


căci toată lumea avea prea mult 
timp. 

Doamne, spuse într'o zi fierarul, 
nesocotit am fost când am crezut 
că ai făcut ziua prea scurtă pentru 
oameni.  Deabia acum înțeleg cât 
rost are împărțirea Ta. lartă-mă! 

Dumnezeu i-a ascultat ruga şi din 
clipa aceea a revenit la normal, având 
24 de ore, fiecare oră 60 de secunde. 

Ar mai fi să spun ce s'a întâmplat 
cu neguțătorul de timp! Prea precis 
nu v'aş putea spune, căci umblă multe 
svonuri. Oameni de încredere spun 
încă, că a doua zi dimineaţă, când 
bietul neguțător a văzut că a fost 
prădat, s'a luat cu mâinile de cap. 
Nu ştia ce să se facă. Dar tot co- 
trobăind pe ici pe colo, a găsit 
ascunsă după un raft o sticluță, în 
care se mai afla destul timp ca să-şi 
schimbe meseria. 

SANDU VORTES 


— Dacă tot am turnat atât de 
mult, hai mai bine să dormim trei 
ceasuri, că tot ne ajung jandarmii. 
Ei nu au lichidul acesta vrăjit. 

Şi s'au culcat. Nu ştiu cât au 
dormit, dar s'au trezit auzind caii 
jandarmilor pe şosea. Au luat-o la 
goană şi au ajuns înapoi în sat, unde 
s'au urcat în turnul primăriei. Jan- 
darmii după ei. Ca să nu fie prinşi 
cu lucrurile de furat, au voit să 
arunce damigenele, s'au spart însă 
tocmai peste ceasul din turnul pri- 
măriei, iar lichidul s'a scurs în ma- 
şinării. 

Să vezi minune. Din clipa aceea, 
timpul mergea mai încet. Oamenii 
îşi terminau treburile, petreceau, 
se culcau, dormeau şi ziua tot nu 
trecea. Fierarul nostru muncea cât 
îl ţineau puterile, dar termina tre- 
burile prea repede şi se plictisea. 
Nimeni nu mai avea poftă de nimic, 


din Tara Albinelor 


pagina 11-a) 


Ar fi primit să se aşeze într'o pu- 
stietate, în orice scorbură goală de 
copac, sau vreo spărtură de zid, 
unde să nu se afle nici o picătură 
de miere, nici o celulă, nici un pere- 
te de ceară... 

Şi acolo să înceapă viata de la capăt. 


DUPĂ PLECAREA ROIULUI 

Cetatea rămăsese parcă pustie, 
după plecarea reginei Bam-Bym şi 
a poporului ei. 

Totuşi se vorbea despre nuntă. 

După clipele grele de jale şi ne- 
dumerire, stupul începea acum să se 
învioreze. In fiecare zi se năşteau 
numeroase albine lucrătoare, cari 
veneau să ia locul celor dispărute. 

Dar asta nu mai putea dura mult 
timp, căci celulele, unde se mai 
aflau ouşoare de-ale bătrânei regine, 
începuseră să se isprăvească... Era 
lesne de înțeles cum poporul aştepta 
cu înfrigurare ca noua regină să 
înceapă să-şi îndeplinească întreaga 
ei menire. 

NUNTA REGEASCĂ 


Trecuseră vre-o câteva săptămâni 
şi stupul luase iar mersul firesc. 

Intr'o zi, pe la amiază, când soa- 
rele era în cea mai mare strălucire, 
văzui pe trântori îndreptându-se în 
grabă spre eşire : erau cete nenu- 
mărate, cari soseau din diferite părți 
ale stupului. Toţi erau sclivisiți, cu 
aripile strălucitoare şi antenele mlă- 
dioase, pe care le clătineau încolo 
şi încoace, cu multă mândrie. Ochii 
lor, şi aşa destul de mari, erau acum 
şi mai bulbucati. 

In neorânduială, hoarda îşi luă 
sborul, ridicându-se cât mai sus în 
văzduh. 

Din miile de cavaleri, cari năzuiau 
la mâna tinerei Domnite, ea trebuia 
să-şi aleagă numai pe unul singur, 
pe cel mai vrednic şi mai ager, care 
şi-ar fi dovedit destoinicia, urmărin- 


سس 


Intâmplări ciudate 
(Urmare din 


„Impreună cu alte tovarăşe voiu 
fi deci, câtva timp un fel de „regentă”, 
cum spuneți voi, oamenii. Griji mari 
vor apăsa pe umerii mei... 

„Ca toate reginele tinere, Domnița 
Ziry va depune, la început, ouşoare 
din care se vor naşte numai trântori... 
Dar din aceştia avem destui! — 
şopti zâmbind prințesa Zummy. 
Abia când va creşte mai mare, va 
depune ouşoare, din care să iasă 
albine lucrătoare. Atunci, spre bucu- 
ria noastră a tuturora, va avea dreptul 
să poarte coroana de regină, pe cre- 
ştetul ei vrednic!” 


ALBINELE IN PRIBEGIE 


Impreună cu Zummy, eşii apoi în 
cerdacul stupului, unde privirăm cum 
pe o cracă de arbore din apropiere, 
se adunaseră toate albinele plecate. 

Se aflau acolo, peste cincizeci de 
mii de albine. Aproape jumătate 
dintre locuitoarele Cetăţii erau în- 
grămădite toate la un loc, 6 
unele de altele, atârnând ca un 
ciucure mare. In mijlocul lor, ferită 
de orice primejdie, se afla Regina 
Bam-Bym. 

Fiind plină de ouă, Regina-Mamă 
nu putuse sbura prea departe. De- 
altfel, de ani de zile, de când se 
măritase, şi îi murise, chiar în a- 
ceeaşi zi soțul, se închisese în stup 
şi nu mai văzuse lumina soarelui. 

Poate pierduse uşurinţa de a zbura. 

Toate albinele îngrămădite în jurul 
ei, erau gata s'o urmeze, oriunde ar 
fi hotărît 

Se părea că uitaseră cetatea bogată 
şi strălucitoare, atât de minunat de 
bine înjghebată de dânsele, uitaseră 
palatele şi hambarele unde se afla 
de sute de mii de ori atâta miere, 
cât era greutatea unei albine. Uita- 
seră totul! 

۱ Aşteptau acum veşti dela istețele 
iscoade, trimise de regina Bam-Bym. 


DIMINEAȚA TÈ 


COPIILOR 


+ 


Fă 
BED. 2 


CONCURSUL DE JOCURI PE LUNA 


JOC COMBINAT 


Ap EE es Pa 


6 


۸۸۸۸۸ A A CCCCC DD EEEEEE GHI IL 
NNN O PP RRR SSS TTTT U. 

Cu literele de mai sus se vor alcătui cu vinte 
ale căror semnificații le dăm mai jos. 

PRIMUL TRIUNGHIU. 1) Podis de lemn pe 
care lucrează zidarii (pl.); 2) Nume masculin; 3) 
Cuget; 4) Deschizătură mică in piele prin care se 
transpiră; 5) La fel cu; 6) Compas. 

AL DOILEA TRIUNGHIU. 1) Teu; 2) Intreba- 
re; 3) In acest loc; 4) Puternici; 5) Stâncă; 6)N ă- 
runte la statură. 

AMBELE TRIUNGHIURI. 1) Partea osoasă din 
corpul omului; 2) A chefui; 3) Insecte; 4) Piuzi- 
tori; 5) Fruct înrudit cu migdala; 6) A piti. 

CINEL 


Nu indopati copilul با‎ 
La răceală sau indispoziție, fricționați-l cu 


»sH O RIA“. 


care-i restabilește circu- 
latia normală a sângelui ` 
şi-i redă sănătatea. 


K 
FRICTIUNEA 


IMORIA 


ED وا‎ 
e COPIILOR 


DIMINEAȚA 


MAIU 


CUVINTE INCRUCISATE 
gamm 01218881 8 
ana ۳۹۱ “EER 
e ae je AEEE4 CÊ 
= m z n 


EF Fi. 
Samad نت‎ E Ra 


E 
= و‎ 
EI dam 
ME AA ME 
ARE pă 
id 8۰ ۱ زر‎ "8*۱ ۱ 
jaa AARNE 58 
as fe لقع‎ fe نید‎ dié 


ORIZONTAL. 1) Judeţ în Oltenia. 4) Munţi în * 


Rusia. 8) 'Trecatoare în Carpaţi. 12) Epocă. 13) 
Sau. 14) Fire de urzeală. 15) Serveşte la pansat. 
17) Neplăcută la gust. 19) Sprinten. 20) A asalta. 
22) A infatisa. 24) ... bucălae. 25) Balaur. 27) Iaz. 
29) A se svârcoli. 32) Comună urbană. 34) lei. 36) 
Corabia lui Noe. 38) Mosneag. 39) Nume femenin. 
40) Armă de luptă. 41) Prăpastie foarte adâncă. 43) 
Măsură de capacitate. 45) Vierme. 46) Ţară în Afri- 
ca. 48) Inarmat. 50) Pasăre singuratică. 51) Corp 
geometric. 53) Măcelar. 55) Oraş în Europa. 58) 
Lac în Asia. 60) Batem. 62) Oraş în Arabia. 64) 
Verişor. 65) Putin. 66) Nănaş. 67) Oraş in Româ- 
nia. 68) Pasăre cântăreaţă. 69) Oraș în România. 

VERTICAL. 1) Oraş în Transilvania. 2) Ceas. 
3) Intinsă. 5)Oraş în Europa.6) Papagal din Ame- 
rica. 7) Instrument muzical vechiu. 9) Oraş în 
Ţările Baltice. 10) Fire. 11) Impărat care a dat 
foc Romei. 16) Munţi în Maroc. 17) Ala. 18) Po- 
por din Asia. 19) A asmuţi. 21) Apă în Elveţia. 
23) Acela. 26) Judeţ în Moldova. 27) Aflăm. 28) 
Prezent, persoana I-a, singular, dela „a aplica“. 29) 
Obiect pentru urcat. 30) Gratiat. 31) Provincie în 
România. 33) Sclav. 35) Pierd din memorie. 37) 
In ce mod? 42) Animal sălbatec. 43) Din localitate. 
44) Suiam. 45) Lovim rău. 47) Popor din Europa. 
49) Dau ortul popii. 52) Râu in Jugoslavia. 53) 
A transporta. 54) Preot. 55) A cădea. 56) Fluviu in 
Franţa. 57) A călca. 59) Nu-i des. 61) Must fer- 
mentat. 63) Brânză dulce. 

LEOVA A. LAZAROIU Galaţi 


CUPON DE JOCURI 


Seria Ill 


"ae 


WETE ZI 


— Tată tu ştii de ce... 

— Nu ştiu nimic, răspunde tatăl 
plictisit. 

— Ce nu ştii? 

— Nu ştiu răspunsul la ce vrei 
să mă întrebi. 

— Nu ştii nici ce voiam să te în- 
treb. 

— Desigur că nu. 

— Atunci de unde ştii că nu ştii? 

— Nu ştiu ce este aia ce nu ştiu 
Dar ştiu totuşi că nu ştiu. 

— Bine tată, dacă nu ştii ce este 
ceea ce nu ştii, de unde ştii că nu 
ştii? Dacă nu ştii ce e, cred că nu 
poţi ştii, dacă nu ştii sau ştii. 

— Ştiu că nu ştiu, findcă nu pot 
răspunde tuturor întrebărilor. 

— Bine, tată, dar... 

— Termină! Ce vrei să ştii? 

— Vroiam să ştiu, dacă ştii că... 
ăăă... nu mai ştiu... 


Intre marinari 


— La noi e un lac mare, încât 
ai nevoie de 3 ani să-l treci. 

— La noi e un lac atât de mic, 
încât nu are decât un singur mal. 


N'a înțeles 


Ionel merge în tren şi stă la fe- 
reastra deschisă. Un domn care se 
află în acelaş compartiment îi spune: 


— Vrei să închizi fereastra, dră- 


guță? Afară e frig! 
— Credeţi că dacă închid fereas- 
tra se încălzeşte afară? 


cred că ai fi prea fericit. Tatăl lui 
Puiu a murit de şase luni. 


Neintelegere 


— Ceasul meu a căzut pe scară 
şi nu s'a oprit. 

— Nu cred. 

— Zău! Nu s'a oprit până jos! 


Scrisoarea pătată 


— Ai făcut o pată in scrisorea 
pe care vrei să o trimiti unchiului 
Nicu. Trebue să o copiezi încăodată. 

— Ah, nu face nimic, tată. O 
putem trimite şi aşa. Când e în plic, 
nu se vede. 


E acasă? 


— Spune-mi, fetito, tatăl tău este 
acasă? 

— Nu ştiu, domnule. Trimit în- 
dată servitoarea. Ea ştie ce să vă 
răspundă. 


Ce este un negustor 


— Tată, cine este un bun negus- 
tor? 

— E acel, la care te duci să cumperi 
un buton la cămaşă şi care-ţi vinde 
un costum întreg. 


Discuţie interminabila 


Gigel l-a plictisit pe tatăl său cu 
nenumărate întrebări. 


PICTORUL 
VICLEAN 


| 


NĂZBÂTII ŞI GHIDUŞII | 


Plictiseală... 


— 'Tăticule, dumneata ai văzut 
vreodată un ciclon, care poartă prin 
aer case, pomi, oameni şi tot ce în- 
tălneşte în cale, ca acela care a bân- 
tuit de curând prin America? 

— Nu, dragul meu. 

— Dar, o trombă marină ai văzut 
vreodată? 

— Nu! 

— Nu ai auzit nici de un sarpe 
de mare? 

— Nici! 

— Ce plicticos este să îmbătră- 
neşti fără să fi văzut nimic. 


Dublu sens 


— Ai aruncat vreodată cu un ou 
în perete, fără să-l spargi? 

— Nu! Cred că este imposibil. 

— Nu ai dreptate. Eu am aruncat 
câteva ouă într'un perete şi s'au 
spart. 


Glume proaspete 


3 
VHA 


— De ce uzi revista? 
— Improspătez glumele. 


Când te pripesti 


Tatăl îl ceartă pe Mirel, fiindcă 
nu-şi face lecțiile. 

— Nu ţi-e ruşine? Ar trebui să 
iei exemplu dela Puiu, care în- 
۷245 bine, îşi vede de treabă si este 
totdeauna primul din clasă. Aş fi 
fericit să fiu tatăl lui. 

— Oh! îl întrerupse Mirel. Nu 


< 
; 
L 
; 
j 


NOSTRI 


7 > A 
yt te 7/41 Ar 


FA Vye z £ Trta bed dea 7701 


ari seria 


KAY 


POLONIA. — Cu ocaziunea Expoziţiei filatelice 
care a avut loc la Varşovia intre1—S Mai, au apărut 
2 blocuri (unul dantelat şi cellalt nedantelat) cu- 
prinzând fiecare 4 mărci: 2a 45gr.şi2 a 55 gr. 
Tirajul a fost de câte 50.000 blocuri. 


CITIŢI IN NUMĂRUL VIITOR: 


„INSULA ۲ ۳ 


Un mare roman de aventuri 


CIT IT WR FI 


ROMÂNIA. — De 10 Mai sa pus in circulație o 
serie de mărci comemorative, cu prilejul nouei Con- 
stitutii. 


Seria a fost emisă în 3 valori: de 3—6 şi 10 lei. 


Tirajul lor e de 1.090.000 exemplare de fiecare 
valoare şi se vinde la toate oficiile poştale. 
بو‎ * + 


Cu ocazia Lunei Bucureştilor, Directia Poştei a e- 
mis un timbru de ó + 1, care se va vinde în interiorul 
Expozitiei. 

Tirajul va fi de 100.000 exemplare. 


* 
* TE 


Pentru ziua tineretului 8 Iunie, Straja ării pre- 


găteşte ca în fiecare an o serie comemorativă. 


* X 
* 


In cursul acestei luni va apare o nouă serie de 
Factaj în 4 valori: de 5—10 —15 şi 20 lei. 


ROMANIA 


(a) 1 
ONSTIT | 
LEI POSTA. 


DIMINEATA هی هم‎ 
t COPIILOR 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ |ILUSTRATA PENTRU TINERET 
DIRECTOR: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200,181, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRAINATATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISA. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 


25 MAI 1938 No. 746 


De vorbă cu cititorii 


Câteva răspunsuri 


Dragii mei, MILSANA. — Imi pare joarte rău, că scrisoarea 
nu a ajuns în mâna Bunitei, ci a Matusichii. Bunita 
Scrisorile voastre m'au năpădit. Abea apuc să le m'a lăsat pe mine, care sunt, să spunem aşa fata ei, 
citesc pe toate, cu deamănuntul, pe măsură ce vin. adică mătuşica voastră, să o înlocuiesc. Poeziile sunt 
Mă grăbesc să vă dau răspunsurile aşteptate. Imi pare bunicele ca formă, dar cu... filosofia... o duci cam 
însă foarte rău dacă voi necăji pe unii dintre voi. prost. Ce ar fi să versifici lucruri mai senine? Poe- 
Cred că cel mai bun lucru este să fim sinceri. Din- || zia filosofică cere maturitate... pe care fără supărare 
tr'un adevăr, chiar crud, poți învăţa totdeauna ceva. nu o ai încă. 
Minciuna îți face numai rău. SARICA GRUMBERG. - Cred că ai citit răspun- 
C. I. MAURUS. — Povestirile pe care mi le-ai tri- sul de mai sus. Nu vreiësa dai puțină prietenie şi 
mis, sunt interesante ca subiect. Păcătuesc însă foarte Mătuşichii? 
mult ca formă. In „Chemarea naturii“, iar nu „natu- PARASCHIV FĂNICĂ. — „Domnița vrăjită“ este 
rei", cum scrii, intrebuintezi comparații, pe care mă binişor povestită. Dar am mai spus-o: prefer să pu- 
îndoesc că le pricepi. Spui spre exemplu... „o fru- blic basmele culese de Ispirescu. Scrie o povestire 
musete şi puritate, cum numai în picturile maeştrilor scurtă cu subiectul anunțat numărul trecut. O întâm- 
italieni se poate admira... etc. Nu prea cred, că eşti plare care te-a impresionat mai mult. 


chiar atât de priceput în pictură, ca să poți face a- 
ceastă afirmație. Caută să povesteşti lucruri simple, 


fără prea multe înflorituri de stil, fără imagini for- 
tate. Scrie aşa cum vorbeşti. UN JOC DE ATENȚIE 

PANĂ M. NICU. — Nu înțeleg de cevreti cu toții 
să scrieți numai poveşti. Povestea este un gen popo- 
ran. Valoarea ei literară s'a creat dealung secolilor, 
prin colaborarea valoroasă a sute şi sute de poeţi, ne- 
cunoscuți. Cum vrei să-i egalezi pe toți dintr'odată. | 
Basmul este un gen greu de tot. Dacă e să publicăm 
basme, atunci le luăm pe cele adunate de Ispirescu, 
pe cele ale lui Ion Creangă, etc. Din aceste basme, | 
vei avea multe de învățat, ca limbă, stil şi subiect. 
Ai însă darul de povestitor. Ce ar fi să-mi trimiti o 
povestire scurtă, cuprinzând întâmplarea care te-a 
impresionat cel mai mult în viață? 

I. GHEORGHIU-PETRE. — Uite ce este drăguțule: 
poeziile nu se fac chiar atât de uşor. Nu este de 
ajuns să se potrivească silabele din coada versurilor. 
Trebue şi ritm, adică în toată poezia să fie aceeaş 
cadență, iar mai ales compoziţia să aibe un subiect, 
să ai ceva de spus, nu numai vorbe goale. Spune | 
drept, se poate să scrii aşa ceva? | 


„In sobă arde-o buturugă, 
Troznind un cântec vechiu şi drag“. 


Incercati să desenati peste imaginea de mai sus două 


Ai mai auzit pe cineva „troznind un cântec“? | patrate dar în Ee fel, încât animalele de acelaş fel să 

rămâie împreună în fiecare din secțiunile astfel create. 

SILLI L. — Povestirea „Domnul Preşedinte“ este Greu nu este. E necesară numai foarte puțină atenţie 
interesantă. Puțin refăcută va putea fi publicată. şi îndemânare. Incercati! 


a 


DIMINEAȚA سیم‎ Res 
ج کے‎ —] 
COPIILOR 


fa 


N 


Michiduţă, sta culcat in pătuțul său şi-şi ridicase 
un picioruş drept în aer, ca şi cum ar fi fost catargul 
unei corăbii. Işi prinsese cămăşuța de degetul mare al 
piciorului, iar cu mâinile ținea pulpanele, aşa încât 
părea într'adevăr o pânză de corabie. După aceea, îşi 
umflă obrăjorii şi începu să sufle cu putere în 
cămaşă. 

Şi iacătă! Patul începu să umble, mai întâiu încet- 
încetinel, apoi din ce în ce mai repede, alunecând 
peste podea. Şi când ajunse la capătul podelii, începu 
să se urce pe perete, trecu peste tavan şi cobori pe 
celălalt perete. 

Ajuns la locul de unde plecase, micul Michiduţă nu 
putu face altceva decât să strige: 


— Mai vreau, mai vreau! 

Şi începu din nou să sufle în cămăşuţă, iar pêtutul 
îşi continuă călătoria prin încăpere, dealungul păre- 
tilor, străbătând podeaua şi tavanul. Noroc că era 
noapte, iar pământul îşi pusese pentruo clipită capul 
pe pernă, ca să tragă un pui de somn, altfel cu 
siguranță că Michiduţă şi-ar fi rupt gâtul cu plim- 
bările lui. 

După ce a făcut trei călătorii de acest fel, luna îl 
privi pe neaşteptate drept în față şi-l întrebă: 

-— Nu eşti încă mulțumit, pustiule? 

— Nu! strigă micuțul. Mai vreau, mai vreau! Des- 
chide-mi uşa. Vreau să mă plimb pe străzile oraşului, 
vreau să mă vadă 
toată lumea şi să mă 


admire. 
— Nu pot să-ţi 
deschid uşa, îi răs- 


punse luna. 

Işi strecură însă o 
rază printre gratiile 
ferestrei, iar Michi- 
duță se agata de ea 
si se trase afară din 
cameră cu pat cu tot. 

Dar străzile erau 
pustii şi cufundate 
în tăcere. Casele înal- 
te se ridicau de o 
parte şi de alta a 
drumului şi priveau 
cu ferestrele lor, ca 
nişte ochi mari de 
copii speriaţi, treziti 


pe neaşteptate din 
somn. 
Nu se vedea însă 


nici urmă de om. Şi 
din cauza liniştii, se 
părea că străzile sunt 
pline de scârțăitul 
rotitelor patului cu 
care se plimba Michiduţă. lar buna lună, făcea 
tot ce-i sta în putință, să lumineze calea micuțului 
neastâmpărat. 

Iar flăcăul nostru nu mai avea linişte şi se plimba 
în sus şi'n jos pe străzi, trecea pe ulite înguste, dar 
nu întâlni nici un pui de om. 

Când a trecut prin fața bisericii, cocoşul auriu 
care locueste în orologiul din turn, a ieşit pe pervaz 
şi a început să cânte. 

— Ce tot faci acolo sus? întrebă prichindelul. 

— Anunţ miezul nopții, a răspuns cocoşul auriu 
din vârful turnului. 

— Şi unde sunt oamenii? mai întrebă Michiduţă, 
privind în sus. $ 

— Hei! Oamenii dorm. Când voi cânta pentru a 
treia oară, atunci se va scula abea primul om. 

— Vai de mine, spuse micuțul. Nu pot să aştept 
atâta. Vreau să mă duc în pădure, ca să mă admire 
toate vietatile. 


Isprăvile unui copil 
neastaimparat 


fost odată — dar nu prea de mult, altfel 
povestea ar fi fost uitată — un băețel 

drăguţ şi neliniştit, care se numea Mi- 
chiduță. Adică, de ce să vă spun ce nu 
este aşa. Pe băețel nu-l chema Michiduţă, 
ci Vasilică sau Ionică, sau un nume aşa 
cum aveți şi voi. Numai că era tare mic de stat şi de 
aceea era poreclit de toți Michiduţă. 

Noaptea, dormea 
într'un 01 cu ro- 
tite — uneori dormea 
şi după amiază, când 
era obosit. Când nu 
era însă obosit, a- 
tunci mama sa tre- 
buia să-l plimbe cu 
pătuțul prin odaie, 
iar micului Michi- 
duță îi plăcea atât de 
mult această joacă, 
încât nu se mai să- 
tura, 

Intr'o seară — când 
începe povestea noa- 
stra, Michiduţă sta 
în patutul său pe ro- 
tite şi nu putea să _ 
adoarmă. Mama lui, 
care era ostenită din 
cauza muncii din 
timpul zilei, adormi- 
se însă în patul ei 
mare cât ograda — 
aşa îi părea lui Mi- 


chiduță. 
— Mamă! strigă 
Michiduţă — vreau 


să mă plimb cu pêtutul! 

lar mama lui, cu pleoapele lipite de somn, întinse 
brațul şi apucând patutul, începu să-l împingă in sus 
şi în jos prin odaie. De îndată însă ce-i obosea mâna, 
iar plimbarea „nu mai era atât de vioaie, Michidutê 
incepea sa strige: 

— Mai vreau mămico, mai vreau! 

Şi plimbarea reîncepea, ca şi cum nu s'ar fi întâm- 
plat nimic. In cele din urmă, însă mama lui Michiduta 
adormi adânc, şi oricât ar fi strigat prichindelul, nu 
era cu putință să o trezească. Mama continua să 
doarmă. 


Nu trecu mult, şi iată că luna, bătrâna lună, privi 
printre gratiile ferestrei şi văzu ceva atât de cara- 
ghios, atât de neaşteptat şi de nemaipomenit, încât nu 
avu altceva mai bun de făcut, decât să-şi ducă mâna 
la frunte şi să se pipăie, ca să vadă dacă nu a ador- 
mit cumva. $i cum văzu că este trează, îşi şterse 
ochii cu mânicuța cămăşii şi începu să râdă. De când 


trăia nu mai pomenise aşa ceva. 

DIMINEAȚA © een 

— ا 
COPIILOR‏ 


+ 
4 aE xi 


Işi stinse. pe neaşteptate lanterna. Toate stelele 
şi-au închis atunci ochii, iar cerul se cufundă în în- 
tunecime, astfel că nu- și mai vedeai măcar mâna 


în fața ochilor. 


— Fă-mi lumină! Lună bătrână, strigă Michiduță. _ 


Dar luna nu se a- 
răta nicăieri, iar ste- 
lele s'au dus toate la 
culcare. Prichindelu- 
lui îi fu atuncia fri- 
că, deoarece era sin- 
gur, în mijlocul ce- 
rului. Işi apucă iarăşi 
cămăşuța cu ambele 
mâini şi începu să 
sufle cu putere, dar 
nu ştia încotro s'o ia, 
căci nu se vedeau 
nici oameni, nici al- 
te vietati şi nici mă- 
car frumoasele stel”. 

Intr'un târziu, văzu 
departe, la capătul 
cerului, un obraz roşu 
şi rotund. Michiduta 
mai prinse puţină ini- 
mă, crezând că ră- 
sare din nou luna. 

— Vreau lumină, 
vreau lumină, lună 
bătrână şi bună, stri- 
gă el din toate pu- 
terile şi porni vesel 

spre capătul cerului. 


său, 


la drum, în pătuțul 


Dar nu era luna, ci era chiar soarele, care eşia 


tocmai atunci din valuri. 


— Copile, îi strigă el, privindu-l drept în față cu 
ochii săi de foc. — Ce cauţi în cerul meu? 


clipi din ochi îl aruncă pe Michiduţă 


Şi cât ai 


în mare. Noroc că pătuţul plutea peste valuri. 
Ce s'a mai întâmplat apoi? 


Nu vă aduceţi aminte? 


Dacă nu am fi fost noi pe acolo — voi şi cu 
mine — şi dacă nu l-am fi luat pe Michiduţă în va- 
porul nostru, cu siguranță că s'ar fi înnecat. 


SANDU VORTES 


După Theodor Storm. 


Cântec 


de GH. COŞBUC 


„Puiu meu e bun și tace 
Nu ţi-l dau, și du-te 'n pace | 
Esti sărac, dar n'am ce-ţi face! 
Du-te, du-te!" și s'a dus. 


Și-a venit un negustor 

Plin de bani, cu vâlvă mare, 
Cumpăra copii pe care 
Nu-i iubește mama lor. 

Și-a venit la noi la poartă 
Și-am eşit și l-am certat: 


„N'ai nici tu, nici împăratul 
Bani să-mi cumpere băiatul | 
Pleacă'n sat, că-i mare satul 
Pleacă, pleacă |" Și-a plecat. 


A venit un lup din crâng 
Și-alerga prin sat să fure 
Și să ducă în pădure 

Pe copiii care plâng. 

Și-a venit la noi la poartă 
Și-am eșit eu c'o nuia: 


„Lup flămând cu trei cojoace 
„Hai la maica să te joace"— 
Eu chemam pe lup încoace, 
El fugea 'ncotro vedea. 


leri pe drum un om sărac 
Intreba pe la vecine: 
„Poartă-se copiii bine ? 
Dacă nu, să-i vêr în sac! 
Și-a venit la noi la poartă 
Și-am eşit eu și i-am spus: 


DIMINEAȚA eo) 


+ 


COPIILOR 


< rk” Agia 


— Măi ştrengarule, — spuse atuncia buna şi 2 
lună — tot nu eşti mulțumit? 

— Nu! strigă Michiduţă. Mai vreau, mai vreau! 
Luminează-mi calea lună bună şi blândă. 

Şi începu să sufle din nou în .pulpanele cămăşii, 
umflându-şi obrăjo- ` 
rii, în timp ce buna 
lună îi lumina dru- 


mul. 3 
Au eşit pe porțile 
oraşului şi au por- 


nit peste câmpuri, au 
trecut ape, s'au că- 
țărat pe dealuri şi 
au ajuns în munți, 
în păduri dese si în- 
tunecate ca păcura. 
Buna lună se stră- 
duia pe cât putea să-i 
tie pas lui Michidu- 
ta, dar îi era tare 
greu să străbată prin 
frunzişul des al co- 
pacilor, aşa că ră- 
mânea din când în 
când în urmă. Nu-l 
lăsa însă pe băiat prea 
singur şi când nici 
nu gândeai era iarăşi 
lângă el. 

Iată însă că şi pă- 
durea era cufundată 
în somn, iar vietă- 
tile se ascunseseră, care mai de care prin scor- 
buri şi văgăuni, ca să nu le prindă noaptea pe afară. 
Nu erau nici epuri, nici cerbi, nici urşi şi nici măcar co- 
coşei de munte, cari sunt din fire curagioşi لو‎ 

Buna lună mergea înainte cu lanterna ei minunată 
şi lumina toate hêtisurile, dar nici urmă 6 ۰ 

Numai un cotoşman se cocotase pe creanga unui 
stejar şi scânteia din ochi. 

S'au oprit. 

— Asta-i Muchi, cotoşmanul —a spus Michiduţă — 
îl ştiu. Vrea să imite stelele, cu ochii lui verzi. 

Când îi văzu că stau locului, وه‎ coborî pe 
o creangă mai joasă. 

— Ce faci aici? îl întrebă Michiduta. 

— Luminez, răspunse cotoşmanul. 

— Spune-mi, rogu-te, unde sunt toate celelalte vie- 
tăți? spuse micuțul privind către copac. 

— Dorm cu toate, răspunse cotoşmanul şi sări pe 
o creangă şi mai joasă. Nu le auzi cum sforăie? 

Micutule, spuse atuncia buna lună, tot nu eşti mul- 
tumit? 

— Nul strigă Michiduă. Mai „Vreau, mai vreau! Lu- 
minează-mi calea, lună bătrână. * 

Şi începu să sufle din nou, din toate puterile, in 
pulpanele cămăşii, iar luna îi lumina calea. 

Au eşit din pădure şi după ce au mai mers multă, 
multă vreme, au ajuns la capătul pământului. Şi au 
mai făcut un pas... şi sau pomenit în cer. | 

In cer era veselie mare. Stelele mai erau toate 
treze: țineau ochii lor scânteetori larg deschişi si 
tot cerul era o pânză de lumină. 

Faceti-mi loc! Faceti-mi loc! începu să strige‏ س 
Michidutê şi porni pe Calea Laptelui.‏ 

Stelele speriate s'au dat de o parte şi nebăgând 
de seamă, au început să cadă din ۰ 

— Măi bietele — spuse. atunci buna lună — nu 
te-ai săturat încă de plimbare? 

— Nu, nu! strigă Michiduţă. Mai vreau, mai vreau! 

i spunând aceasta, trecu — nici să nu-mi vie 
să cred — chiar pe sub nasul lunii. 

Luna se întunecă la față. 


— Diavol impelitat, spuse ea strănutând de trei ori. 
Toate lucrurile au o măsură. 


1 


= EF de ve ۱ 
er OE AVE” ER N ED 


etc. Din toată puzde- 
deria aceasta de lu- 
cruri negustorulalese 
trei: un ac, o scobi- 
toare şi o pană. Până 
să le pună în palmă, 
cei trei negustori şi 
izbucniră: 

— Dar bine, nu 6 ni- 
mic extraordinar în 
cele ce ne arăţi dum- 
neata. — Puţină răb- 
dare, — spuse omul 
nostru. Experiența 
începe deabia acum, 
— şi rostind acestea, 
suflă în palmă. Aici 
după cum am spus, 
erau cele trei obiecte pomenite mai sus. Cum suflă 
peste ele obiectele deveniră ființe micute. Acul 
deveni un muncitor, cu haine curate, dar simple, 
cu o pălărie înaltă pusă pe-o ureche şi cu o ţigară in 
vârful gurii. Pana deveni o domnişoară frumoasă, cu 
o pălărie elegantă, pantofi de lac, rochie subțire, croită 
după moda timpului. Cât priveşte scobitoarea, partea 
de sus se transformă într'un cap frumos, iar partea 
de jos în restul corpului, care apăru îmbrăcat ۵ 
mantie roşie cu fir de aur. 

Cele trei persoane au sărit imediat jos din palmă, 
şi până a nu prinde să scoată măcar o singură vorbă 
vreunul dintre negustori, l-au întrebat pe cel care le 
dăduse viaţă. 

— Ce trebue să facem acum stăpâne? | 

— Să vă duceti în lume si să vă purtați aşa cum 
cer legile firii şi ale țării unde veti trăi. 

Obiectele fermecate, devenite acum oameni, au sărit 
din diligenta şi و‎ luară pe şosea, în urma căruțţii, care 
lăsa un praf gros şi înecăcios. 

Călătorii din diligență au rămas uimiti: cei trei ne- 
gustori, nu mai puteau spune un singur cuvânt în 
fața minunilor văzute, iar cel de-al patrulea, negustorul 
de obiecte vrăjite, pentrucă nu avea deloc chef de vorbă. 
Plecând în lume cele trei ființe micute au început 
să-şi trăiască viața, fie- 
care într'altfel. 

Acul găsi de lucru, la 
un croitor. De dimineață 
şi până seara nu stătea 
o clipă, împungând stofa, 
care grație lui lua forma 
hainelor cele mai fru- 
mos croite şi mai ele- 
gante. Seara se ducea 
la culcare şi, după ce 
citea câteva minute zia- 
rul, adormea, cu gândul 
ca dimineaţa să se tre- 
zească în zori, pentru a 
fi la timp în atelier. 

Domnişoara Pană, care 
după cum am văzut se 
transformase într'o du- 
due plină de gratii, intră 
funcționară într'un bi- 
rou. Aici ea muncea 
destul de greu. Scria 
adrese, facturi, copia 
scrisori, şi'n plus mai 
era şi 628167148, 6 
care n'o scutea de ne- 
plăceri, pentrucă tre- 


Neduţătorul de vrăji 


ME vremea când nu existau încă automobile 
şi când trenurile nu goneau dealungul pă- 
mântului, călătoreau, într'o zi de vară, 
într'o diligență trasă de cai frumoşi si 
voinici, mai mulți negustori. Erau dintre 
aceia, cari incêrcati cu boccele şi geaman- 
tane colindă satele şi târgurile, oprindu-se pe la 
curți sau intrând chiar în casă, pentru a vinde marfa 
ce-o aduc de departe. 

In diligenta care străbătea şoseaua de țară, lăsând 
în urmă nori groşi de praf, se aflau patru negustori, 
fiecare dintre ei vânzând altă marfă. 

— Eu, spuse primul negustor, un om cam de vreo 
patru zeci de ani, cu mustață răsucită şi favoriți, vând 
bricege. Dar bricegele mele domnilor, — se adresă el 
celorlalți călători, nu sunt ca cele obişnuite pe care 
le cunoaşteţi. Bricegele mele au două tăişuri grozav 
de ascuțite, încât e deajuns să atingi numai obiectul 
pe care vrei să-l tai, ca el să devie într'o clipă felii, 
felii. 

— Asta, nu-i nimic — interveni cel de-al doilea 
negustor. Să vedeţi lumânările mele. Sunt făcute dintr'un 
fel de ceară care nu se consumă decât foarte greu. 
Gospodinele de-abia aşteaptă sosirea mea în sate. Se 
reped şi-mi smulg marfa din coş şi geamantan. Lu- 
mânări ca ale mele nu se mai găsesc, cât e lumea de 
mare. Cel de al treilea, un bătrâior simpatic, cu un 
mic barbişon şi cu o pălărie cu borurile largi spuse: 

Eu vând perii de dinți. Dar ce perii! — exclamă‏ سب 
el. Numai periile mele fac dinţii stralucitori. Când‏ 
intru prin târguri mă văd înconjurat de zeci de femei,‏ 
care mai de care mai frumoase. Domnule, Domnule, —‏ 
auzi pe fiecare — mi-ai promis că-mi vei aduce două‏ 
perii minunate. Dă-mi-le că plătesc cât vrei: Numai să‏ 
pot avea şi eu dinţii tot atât de albi ca ai cucoanei,‏ 
căreia i-ai vândut săptămâna trecută.‏ 

In fundul diligentii stătea retras, neluând parte la dis- 
cutie un domn înalt cu o mustăcioară subțire, neagră, pur- 
tând o pelerină albastră care-i dădea o înfăţişare de nobil. 

— Şi dumneata, tot negustor eşti? — întrebă cel 
care vindea lumânări — şi pe care l-am auzit vorbind 
mal sus. 

— Da, sunt şi eu negustor — răspunse cu voce groasă 
călătorul. 

— Şi ce vinzi du- 
mneata,—întrebă cu glas 
oarecum batjocoritor 
negustorul de perii de 


dinți. 

Nimic extraordi-‏ سب 
nar — făcu simplu şi‏ 
fără afectare — omul‏ 


cu pelerină. Eu vând 
obiecte fermecate. 

— Obiecte ferme- 
cate? — spuseră — pe 
un ton întrebător — în 
cor, cei trei negustori. 
Ce sunt aceste obiecte 
fermecate? 

— Să vă dau un exem- 
plu — răspunse de în- 
dată cel căruia i se 
adresase întrebarea. Și 
negustorul nostru îşi 
desfăcu unul dintre gea- 
mantane: In el erau tot 
felul de obiecte: lame 
de ras, păpuşi, soldați 
de plumb, cuie, pungu- 
lite, creioane, butoni, 


DIMINEAȚA ایس‎ A e PE 
z COPIILOR 


atâta mult bine, cât am auzit vor- 
bindu-se despre tine. Timp de un 
an întreg ai reuşit, grație muncii 
tale, să multumesti mii de oameni. 
Ai servit miniştri, oameni din înalta 
societate, magistrați, artişti celebri 
şi toți nau avut decât cuvinte de 
laudă pentru felul cum erau serviţi 
de tine in marele restaurant în care 
erai angajat. Un lucru însă pe care 
nu-l ştiu ei, dar pe care îl ştiu eu, 
este că n'ai prea fost discret în a- 
cest timp. N'ai ştiut să păstrezi se- 
cretele, n'ai ştiut să acoperi cu ne- 
păsare şi dezinteres cele auzite pe 
la mese, ci din contră le spuneai 
tuturora, neuitând chiar să mai a- 
daogi câteva dela tine. N'ai făcut 
bine... 

Si pe când negustorul de vrăji 
tot vorbea astfel celor cărora le 
dăduse viață, diligenta intră din 
neatentia vizitiului, într'o groapă. 
Diligenta se sgudui tare de tot şi 
era cât p'aci să se răstoarne, dacă 
n'ar fi fost vizitiul care în ultima 
clipă a stăpânit caii. 

Din cauza zguduirii cei trei ne- 
gustori care la începutul povestii 
îşi lăudau marfa, s'au trezit şi au 
văzut pe negustorul de vrăji, care-i 
privea zâmbind. Cele ce au aflat în 
cursul călătoriei erau însă atât de 
adevărate încât nu-şi puteau da seama 
dacă au fost în vis sau au fost aevea. 

ANDREI BRANDUS 


chiar decât voi, vreau să mai adaog 
câteva cuvinte: 

— Tu, dragul meu Ac, e frumos că 
ai muncit atâta. E tot ce poate fi 
mai frumos pe lume să lucrezi şi să 
economiseşti. Dar te văd slăbit şi 
parcă fără alt interes decât împun- 
sătura stofei. Nu e chiar prea bine. 
Ar fi trebuit să te duci şi tu din 
când în când la un teatru, la un 
circ, întrun cuvânt să te distrezi 
într'un fel, fie la un spectacol, la 
care să te simți înălțat prin jocul 
artiştilor, fie la o vizită unde să 
discuti cu oamenii despre tot felul 
de lucruri. 

— Tu, scumpă Domnişoară Pană — 
continuă negustorul,cu voce blândă, — 
ai făcut bine c'ai fost într'un birou 
unde ai avut atâtea lucruri de învățat. 

Sunt fericit de-a te fi ştiut atât 
de activă pe tine şi atât de multu- 
miti pe stăpânii tăi. Ai petrecut însă 
prea mult. Pe cât de cuminte a fost 
Acul pe atât de zburdalnică ai fost 
tu. Nu mă supăr deloc, dar par'c'ar 
fi fost mai bine să nu-ți fi dat toți 
banii pe rochii şi pe distracții. Ai 
fi avut astăzi strânsă o sumă de 
bani, care ti-ar fi folosit mult. Vreau 
să sper — pentrucă te ştiu deşteaptă 
şi intelegatoare — că pe viitor vei 
şti cum să-ți aranjezi viata. 

— Cât te priveşte pe tine, Dom- 
nule Scobitoare, pot să spun că rar 
mi-a fost dat să aud despre cineva 


STRAJERII 


APĂRAREA PASIVĂ 


ŞI 


Un proverb latin spune: Si vis pacem, para bellum, adică, dacă vrei 
pace pregăteşte-te de răsboi. Toată lumea doreşte din inimă pacea, dar 
dacă împrejurările o vor cere, nu va exista nimeni care să nu alerge să-şi 
apere patria. Străjerii trebue să se pregătească de pe acum, spre a fi de 
folos țării, după cum au fost şi cercetasii şi puii de şoim în timpul ma- 
relui răsboi. lată în imaginea noastră, un grup de străjeri, cari fac exerciții 
de apărare pasivă, venind în ajutorul unui rănit depe urma unui atac aerian, 


DIMINEAŢA JER 


COPIILOR 


۱۳ EN 


¢ 


buia sã-şi batã capul cu socotelile 
ce le avea. Seara însã nu lipsea nici 
odată dela petreceri. Ba într'o vizită, 
ba la un bal, ba la o onomastică. 
Seară la seară distracţii cu lume 
multă. Tot ce câştiga — în loc să 
economisească — aşa cum făcea Dom- 
nul Ac — cheltuia pe toalete şi 
farduri. 

Domnul Scobitoare îşi alese o 
meserie destul de bănoasă. Se făcu 
director de restaurant. Avea grije 
ca toată lumea să fie bine servită, ca 
personalul să fie cuviincios cu con- 
sumatorii, ca mâncările să fie proas- 
pete, frumos aduse la masă. Servi- 
ciul era foarte greu şi Domnul 
Scobitoare muncea mult în marele 
restaurant, în care era angajat şi 
unde avea de aface numai cu lumea 
mare: miniştri, diplomați, ofițeri, 
artişti, etc. 

Avea însă şi un mic defect. Tot 
venind pe la mese, trăgea cu urechea 
şi ce asculta de exemplu, la masa 
unui ministru povestea două minute 
mai târziu la masa unui artist sau 
a altuia. Suferea cu alte cuvinte de 
ceea ce ştim cu toții că se chiamă 
limbutie و‎ ۰ 


După un an, pe un drum de ţară, 
asemănător celui pe care mergeau 
cei patru negustori la începutul 
povestei, o diligenta se îndrepta spre 
un târg, de care nu o despărțea decât 
încă trei er A Inăuntru erau 
patru negustori. La un moment dat 
au apărut ia fereastra diligenţei trei 
persoane. Erau Domnul Ac, Domni- 
şoara Pană şi Domnul Scobitoare. 
Negustorul de obiecte fermecate în- 
tinse mâna, îi luă înăuntru şi li se 
adresă: 

— Acum vă rog să-mi spuneţi ce-ati 
făcut în tot timpul anului de când 
nu ne-am mai văzut. Dar să-mi spu- 
neti numai adevărul. Ceilalți trei ne- 
gustori mirati şi oarecum infricosati 
chiar, nu puteau articula un singur 
cuvânt. In acest timp însă cei trei 
oaspeți ai diligentei începură să po- 
vestească ce-au făcut timp de un an. 

Domnul Ac spuse cum a muncit 
de dimineață până seara, câştigând 
şi economisind; Domnişoara Pană 
cum lucra în birou şi cum se distra 
în fiecare noapte; Domnul Scobi- 
toare cum alerga ore întregi prin 
local, pentru ca toată lumea să fie 
mulțumită şi cum îi plăcea să tragă 
cu urechea pe la mese, pentru ca apoi 
să aibă ce povesti cunoscutilor si 
prietenilor. 


— Nu regret un singur moment — 
începu să vorbească negustorul de 
vrăji, după ce ascultă cele de mai 
sus — faptul ca vam dat viață. 
V'aţi purtat în lume, fiecare după 
cum a crezut că e mai bine, după 
cum i-a fost felul. Sunt mulţumit 
de voi şi n'aşi avea mare lucru să 
vă mai spun. Totuşi, pentrucă mă 
consider părintele vostru, ca acela 
care vam dat suflet, si pentrucă 
sunt mai bătrân, mult mai bătrân 


Pa, 


NĂSDRĂVĂNIILE LUI BICÃ 


CÂNTĂREȚUL 
GHINIONIST | 


Bică-i un copil simpatic Intr'o zi, cu Azorică Ba mai mult! Toţi locatarii, 
Cam strengar si cam poznaş, Cum trecea pe strada Frântă, Oameni pașnici si de soi, 
Dar deştept, nevoe mare Vede-un om ce stă în soare Ii asvârle 'n pălărie 

Cum nu-i altul în oraş. C'o armonică şi cântă... Câte-un leu sau câte doi. 


Bică nu stă mult pe gânduri Ia d'acolo o hârtie : S'a întors în trei minute 
Şi cu o ideie 'n cap, O îndoaie liniştit, Şi a dat concert şi el 

Fuge repede acasă Işi mai ia si-o muzicuta Că fugeau din curți, vecinii 
Şi dă busna la dulap. Şi-un joben, din cui, — turtit. Şi urla si Azorel. 7 


A întins şi el jobenul Insă vai! In loc să-i pice Ca durerea luí să fie 

Aşteptând binutii-acus, De pe la vecini un franc, Şi mai grea — bat'o pustia, — 
Ee Dupa ce ca bani nu prinse 

Ca să-şi ieie acadele I-a căzut în pălărie I-au mai spart şi pălăria. 

Pentru el 1 ۰ Un amarnic de bocanc. MOS IONICĂ CEL MĂRUNT 


DIMINEAȚA came 
i COPIILOR 


۱۳۰ ۰ ۳ Y à z E. i ۳ . SĂ, 


POVESTE 
NUNATA 


De îndată ce reveni acasă, Yo-Sa- 
Chi începu să cumpere toate oglin- 
zile pe care le găsea în dughenile 
oraşului şi apoi le atârnă de latu- 
rile corăbiei sale. Spera, ca atunci 
când se va afla în largul mării şi 
se va ivi şarpele, acesta se va ve- 
dea în oglindă şi va muri ucis de 
propria-i privire. 

Corabia a colindat luni îndelun- 


gate mările, până ce într'o bună zi 
se ivi în depărtare monstrul temut. 
Yo-Sa-Chi porunci cărmaciului să 
îndrepte corabia spre şarpe şi când 
fu în apropierea acestuia, dădu ordin 


tunci o mulțime de corăbii, care să 


încerce să prindă monstrul marin. 
Era însă zadarnic. Săgețile se frân- 
geau de pielea şarpelui, iar rețelele, 
chiar şi acele de otel se sfâşiau de 
parcă ar fi fost de aţă. Yo-Sa-Chi 
se duse atunci la un bonz, adică un 
preot înțelept al chinezilor şi-l în- 
trebă ce să facă. — „Monstrul nu 
poate fi ucis a spus bonzul, decât 


de propria sa privire“. Yo-Sa-Chi 
rămase pe gânduri, căci îi veni în 
minte, că şarpele mărilor nu putea fi 
ucis decât dacă îi eşea în cale un 
şarpe la fel, care să-l privească drept 


în ochi. Unde să găsească însă încă ۲ marinarilor să coboare în cabine. 


# Şarpele mărilor văzând corabia se 


repezi asupra ei, dar când se află în 
apropiere, îşi văzu imaginea în oglin- 
dă si  şuerând amarnic, zvârco- 


lindu-se de durere, pieri cufundân- 
du-se în adâncuri. 

Yo-Sa-Chi dădu însă poruncă să 
se arunce rețele din oţelul cel mai 
tare, legă monstrul de corabie şi-l 
trase în port. Lumea s'a bucurat 
mult văzându-l căci toţi locuitorii, cari 
erau marinari, se bucurau ştiind că 
de aci în colo vor putea călători 
fără pericol pe întinsul mărilor. 


un şarpe al mărilor ? 

Mergând aşa pe drumuri, Yo-Sa- 
Chi văzu o sticlă strălucitoare, pe 
care privind-o mai deaproape observă 


că este o bucată de oglindă. Stră- 
lucirea unei raze de soare oglindită 
în bucata de sticlă, îi luă pentru o 
clipă privirea. — „Ce noroc că nu 
s'a oglindit în această sticlă, privi- 
rea şarpelui mărilor, îşi spuse Yo- 
Sa-Chi. Aşi fi murit într'o clipă... 
Ei, dar am descoperit cum să omor 
şarpele mărilor. O să-l pun să se pri- 
vească într'o oglindă, îşi mai spuse 
el bătându-se cu palma peste frunte. 


DIMINEAŢA azot 


COPIILOR 


> 7-3 


+ 


EE TE TEN N N 


Povestea pe care vreau să vi-o 
spun acum este cu adevărat o pove- 
ste minunată. Bănuesc că este şi 
adevărată, căci altfel nu s'ar povesti. 
Eu o ştiu dela un chinez, care o 
ştie dela bunicul său — tot un chinez, 
iar bunicul acesta chinez o ştia dela 
străbunicul său şi acesta dela alt 
străbunic şi este mai mult ca sigur 
că şi chinezul, care mi-a povestit-o 


mie, o va povesti strănepotului său. 

Yo-Sa-Chi era comandantul unei 
corăbioare. Intr'o zi, când intră în 
portul Tam-Ti văzu o stâncă verde 
pe care nu o mai observase vreodată. 
Dar spaima îi fu mult mai mare 
când văzu că stânca se mişcă, iar 
Yo-Sa-Chi şi marinarii săi au băgat 
de seamă că în fața lor se află un 
monstru marin, pe care învățații il 


numeau şarpele mărilor. Şi iată că 
unul dintre marinari căzu deodată 
mort pe punte. Când au coborit pe 
uscat oamenii au povestit tot ce li 
s'a întâmplat, iar faima şarpelui 
mărilor se răspândi în tot locul. 
Marinarii se temeau să mai iasă în 
larg, deoarece de fiecare dată murea 
câte unul dintre ei, fără să fie rănit 
sau stropit cu vreun venin oarecare. 

Stăpânitorii locului au trimis a- 


LR. KLEE VS 


INTAMPLARI CIUDATE 
DIN TARA ALBINELOR 


Nunta Domniței Ziry. — Un ospăț la care iau parte zece mii de nobili. 


artistică. — Nouri grei plutesc asupra cetății. 


Era o întâmplare tristă, care venea 
să cernească inimile tuturor albinelor. 
Peste câteva clipe, regina Ziry 
intră în stup. Toată lumea îi făcu 
loc. Fără să se uite la cei din jur, 
se îndreptă grăbită spre odăile ei. 


REGINA VĂDUVĂ 


— „Voi purta doliu 46 de ore“ 
— spuse ea doamnelor de onoare — 
„Apoi voi începe să mă ocup de 
treburile Statului şi voi depune ouă... 
— adaugă ea plină de curaj — ,Spu- 
neti tuturor că sunt hotarita să ră- 
mân văduvă toată viața, aşa cum a 
făcut şi mama mea, căreia i-a murit 
deasemenea soțul în ziua nunții. Ară- 
taţi nobililor multumirile mele că 
au venit să ne sărbătorească. Şi spu- 
neti-le că azi a fost cel din urmă 
zbor al meu. 

„Nu mai voesc să văd lumina soa- 
relui! Voi rămâne credincioasă, până 
la moarte, lui Făt Frumos!“ 

Toate acestea se aduseseră la cu- 
nostinta trântorilor, cari aşteptau 
cu miile pe gangurile stupului. 

Domnița Ziry rămânea văduvă la 
vârsta de trei săptămâni, şi avea să 
mai trăiască poate cinci ani, ca de 
obicei reginele albinelor. 

Acum era însă mult mai tânără 
ca mare parte dintre supusele ei, 
dintre care unele, cele mai bătrâne, 
atinseseră vârsta respectabilă de şase 
săptămâni. 

— „Eu împlinesc azi 45 zile!“ — 
se lăuda una, care era poreclită „Bu- 
nica stupului“. 

Cele câteva furnici răutăcioase şi 
batjocoritoare, aduse la nuntă de 
către Bangu, deabia se ţineau de 
râs. Ele ştiau că furnicile lucrătoare 
de rând trăesc peste şase ani, iar 
regina lor avea 15 ani. 


BANCHETUL 


— „Dar cu ospêtul cum rămâne?“ 
începură să întrebe câțiva trântori. 

— „Ce are aface? Nunta e nuntă! 
Dacă s'au făcut pregătiri, hai să ne 
aşezăm la masă!“ — răspunseră alții, 
tot dintre dânşii. 

— „Să stea în capul mesei prințul 
Bondar!“ — strigară câțiva. 

— „Trăiască Măria Sa Regina Ziry !“ 

— „Dar bine, domnii mei, nuntă 
fără lăutari ?!...“ 

— „Să chemăm pe greerul Tiuicd, 
să ne mai înveselească niţel“. 

— „Domnule Prichindel, d-ta nu 
ştii să cinti din gură?“ — mă în- 
trebă un trântor — „Ia loc la masă... 
Stai aci alături, lângă noi...“ 


adună cât -poți mai mult... Te-ai în- 
tors?!“ 

Un alt nobil, cel mai pântecos 
dintre toți, se repezi afară grăbit la 
culme, de parcă ar fi avut cine ştie 
ce slujbă de căpetenie. In repezeala 
lui, răsturnă cu picioarele în sus 
o mică albină, care aducea si ea umi- 
lul ei dar de nuntă. 

—— „Proasto! Mi-ai murdărit man- 
tia. Cum o să apar acum în fata 
Mariei Sale?“ — strigă el furios, de 
parcă ar fi fost însuşi mirele, sau 
vre-un zeu, fără de care nimic nu 
s'ar fi putut săvârşi. 


INTOARCEREA 
DIN CĂLĂTORIE 
Acum începură să se întoarcă unii 


nuntaşi. Sosiră în primul rând cei 
mai trândavi, cei mai greoi, cari nu 


کب 
\ 


zburaseră prea departe, neputându-se 
urca prea sus. Ei aduceau cele din- 
tâi ştiri. 

Tânăra Domniță alesese de sot pe 
cavalerul Făt Frumos, cu pete de 
aur pe aripile sale străvezii. Voi- 
nicul se avântase cu dânsa până în 
slava cerului, întrecând pe toți cei- 
lalti in sprinteneală. 

— „Nu ne-am putut ţine de dânşii 
şi ne-am întors...“ 

— „Ospăţul e gata? Mi-e o foame 
grozavă? Hai să ne aşezăm la masă!“ 
începu să urle trântorul Flămânzilă, 
care era cel mai mâncăcios dintre toți. 

—- „Baa! Trebue să aşteptăm nun- 
taşii! Cum să ne aşezăm la masă fără 
mire şi fără mireasă!“ — spuse o 
domnişoară de onoare. 

Dar iată că sosi o veste zgudui- 
toare: murise cavalerul Făt Frumos! 

— „Cum se poate ?!“ 

„Cum s'a întâmplat asta?“ — în- 
trebau ingroziti toți cei, ce rămăse- 
seră în stup. 

— „Domnița soseşte singură...“ — 
vesti cineva. 

Alţii spuneau cum auziseră pe 
mire cântând un cântec frumos şi 
mişcător. Apoi i sau desprins ari- 
pele, fluturând în vânt, iar el s'a 
prăbuşit, fără de viață, la pământ 


OER 
COPIILOR 


Serată stiimtificd şi 


Vă aduceți aminte, dragi copii, 
cum nimeni n'ar fi îndrăznit să smul- 
gă din tabără steagul Cetăţii albi- 
nelor, adică să hotârască plecarea în 
pribegie a poporului. Dar după ie- 
şirea din stup a Reginei mame, Bam- 
Bym, aproape jumătate din neamul 
înaripat se luase după dânsa. Era o 
năvală, o goană nebună, care umpluse 
văzduhul de vuet. 

Celelalte albine, rămase în stup, 
mau stat mult la preget, ca să reîn- 
ceapă lucrul cu hărnicie, muncind 
neobosite din zori şi până în seară, 
astfel ca toate să fie făcute la timp 
şi cu rânduială. 

Deasemenea, ştiţi că tânăra dom- 
3108 Ziry, moştenitoarea Tronului, 
pornise în ۰31860716 nuntă. 

Cei zece mii de cavaleri din stup 
şi un mic număr de albine lucră- 
toare alcătuiră un convoiu măreț de 
nuntaşi. Văzut în bătaia soarelui, 
alaiul părea un nor străveziu. 


PREGĂTIRI INFRIGURATE 


In vremea asta, în stup, se făceau 
mari pregătiri pentru prasnicul de 
nuntă. Toată lumea alerga de colo 
până colo. 

Nu era glumă să orândueşti o a- 
semenea masă. Chiar în zilele obiş- 
nuite, trebuiau să muncească 4—5 
albine ca să îndestuleze un trântor. 
Dar mite acum! In această zi mare, 
când toată nobilimea trebuia să se 
întoarcă, după un zbor atât de avân- 
tat, nici vorbă că toți erau să fie 
mai flămânzi ca oricând. 

Era o forfoteală nemaipomenită, 
toate lucrătoarele dând zor ca nun- 
taşii să fie primiți cu strălucirea 
cuvenită. 

Putinii trântori, rămaşi în stup, 
făceau pe inspectorii, plimbându-şi 
cu măreție pântecul umflat, printre 
fagurii de miere. Ingâmfaţi, în man- 
tiile lor falnice, alcătuite din cele 
patru aripi mari sclipitoare, îmbrân- 
ceau cât colo pe modestele lucră- 
toare, ce le ieşeau în cale. 

— „Hai, cară-te! — spuse prințul 
Bondar unei albine cu aripioarele 
scurte şi zdrentuite de muncă, se- 
mănând mai mult cu un sort de 
bucătărie — Sterge-o repede! Strici 
“toată frumusețea nunții, murdară 


— „Ertaţi-mă... Am adus putin 
nectar de roze, dela primul tranda- 
fir înflorit în primăvara asta... Știu 
că place Excelenței voastre...“ 

— „Ei bine! Pune-l atunci colo, 
în cupa mea... Și fugi iute de mai 


DIMINEAȚA 
+ 


is cum eşti!“ 


întindă udele aripi, când poate le 
împrăştie vântul,sau ploaia cea rece...“ 

Zummy găsise în Virgiliu aceste 
sfaturi pline de grijă, care arătau 
dragostea oamenilor pentru albine. 
Ca urmare, m'am simțit pus şi eu 
într'o lumină mai bună. 

Dar trântorii au aplaudat mai ales 
o parte a poeziei, unde se vorbea 
despre un rege: 

„El e al muncii străjer! Şi albi- 
nele toate îl admiră! Şi toate îi stau 
împrejur, făcând din trupul lor scut 
ca să-l apere...“ 

— „Bravo! Bravo! frumoasă poe- 
zie!“ — se bucurară nobilii, ciocnind 
pocalele cu nectar. 


NOURI NEGRI 


— „Haz ar avea, ca toţi cei zece 
mii de nobili din stup, să ne fie 
regi!“ — strigă în batjocură o al- 
bină. „In locul Măriei Sale Regina 
Ziry, propun să alegem regi pe toţi 
aceşti domni, cu mantii strălucitoare 
şi cu ochii bulbucati, sclipitori ca 
diamantele“. 

Rămăsei nedumerit. 

Indrăzneala albinei mi se păru 
neinteleasa. Nu ştiam ce va urma, 
mai ales că se auzeau fel de fel de 
murmure din diferite colțuri. 

In acelaş timp, eram îngrijorat de 
lipsa lui Bondar, ale cărui uneltiri 
puteau deveni primejdioase. 

Aruncându-mi întâmplător ochii 
spre poarta cetăţii, zării acolo, aş- 
teptând afară pe cerdac, pe criticul 
Lăcustă, cu care — poate vă amin- 
titi — avusesem, nu de mult, ه‎ 5 
destul de aprinsă. 

Mi se păru că plutesc nori grei 
asupra Cetăţii. Nu prea era linişte 
senină in Tara albinelor, cum spu- 
sese albina cea învățată. 

In acele clipe, crainicii sunară 
din nişte trompete lungi, iar Marea 
Doamnă de onoare a Măriei Sale 
Regina Ziry se grăbi să arate că 
serbările se isprăviseră: 

— „Să dea Dumnezeu o viaţă lungă 
Reginei noastre mult iubite şi pros- 
peritate poporului Ei!“ 

„Ura! Ura! Ura! Trăiască Re-‏ سب 
gina Ziry!“ — strigară toți deodată.‏ 
Pe când soarele se pregătea să apună‏ 
în zarea depărtată, mulțimea se ri-‏ 
sipi şi întregul stup se cufundă în‏ 
tăcere.‏ 

Mă retrăsei şi eu în chilioara mea... 
Dar nu putui să adorm mult timp, 
zbuciumat de toate ce văzusem şi 
îngrijorat de cele ce puteau să se 
mai întâmple. 

Presimteam că a doua zi, carnetul 
meu avea să înregistreze întâmplări 
şi mai zguduitoare, decât toate cele 


trăite până acum. 


ALEX. F. MIHAIL 


oamenii, deşi nu s'ar putea spune că şi 
unii! şi ceilalți sunt vietati 6 
de inteligenţă, totuşi n'au destulă 
înțelepciune ca să găsească cărarea 
luminoasă a dreptăţii şi a ingaduintei. 


Rusinat, fui nevoit să ascult a- 
ceastă cuvântare şi chiar să iau note, 
spre a-mi face datoria mea de repor- 
ter al „Dimineţii Copiiior“. 

Urmă apoi partea artistică. Măr- 
turisesc că aceasta-mi făcu plăcere 
mai mare. 

O albină tânără spuse o frumoasă 
poveste, auzită la țară, şi prin care 
se arăta că albinele „s'ar fi născut 
din lacrimile Maicii Domnului“. Des- 
pre povestea asta scrie şi un învăţat 
al oamenilor, numit Hasdeu. 

Prințesa Zummy, fiind rugată să 
reciteze o poezie, spuse câteva ver- 
suri ale unui mare poet latin, 
numit Virgiliu, care într'o carte a 
lui, cu titlul „Georgice“, vorbeşte 
despre albine. In această carte, el 
dă sfaturi oamenilor să aibă grije 
de albine, tovarăşele lor mai mici, 
din lumea asta, pregătindu-le locuri 
de odihnă răcoroase, în timpul verii, 
adăpostite de bătaia vânturilor, „a- 
proape de un vesel pârâu, ce'n iarbă 
s'ascunde“. 


Mai departe, Virgiliu sfătueşte pe 
cei, ce se ocupă de albine, ca în 
mijlocul apei să „pue bolovani grei 
şi sălcii 'ncrucis. Să aibă locuri de 
odihnă pe desele punți. In soare să 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


+ 


— „Pe mine să mă ertati“ — spuse 
misteriosul print Bondar. „Mă duc 
la Regină... Am să-i destăinuesc lu- 
cruri de căpetenie... Hm!... La reve- 
dere domnule Prichindel... O să ne 
vedem!“ — îmi spuse apoi, uitân- 
du-se chiondărâş la mine. 

Intr'un ungher mai depărtat, zării 
pe Bangu, albina cea neagră, încon- 
jurată de cele câteva furnici, despre 
care am vorbit mai sus. Era ceva 
neobişnuit ca furnicile să pătrundă 
în stup. 

— „Le-am adus să spele vasele la 
bucătărie...“ — spunea ea celor, cari 
întrebau de rostul furnicilor. Eu însă 
ghicisem că sunt „,martorele“ prin- 
tului Bondar, care punea la cale 
„procesul răsunător“ împotriva mea 
şi a prințesei Zummy. 


SERATĂ ȘTIINȚIFICĂ 
ŞI ARTISTICĂ 


Fusese hotărît ca nunta să fie 
prilejul unor serbări strălucite. 

Intre altele trântorii voiau să audă 
numaidecât cuvântarea unei albine 
învățate din stup, care vestise că va 
vorbi despre: „Om, albină şi furnică“. 

— Furnicile sunt mult mai rele şi 
mai haine decât albinele! — spuse ea. 


Se pricep şi ele să facă palate 
mari, cu multe caturi, dar nu atât 
de frumoase ca ale noastre. 

Apoi fac multe alte greşeli, unele 
cu urmări foarte grele. 

Astfel popoarele furnicilor se'n- 

caeră în războae crâncene şi înver- 
şunate, asmutind armate uriaşe cari 
aduc mare prăpăd pe pământ. Uneori 
furnicile, ca şi oamenii, se ucid fără 
milă, chiar între frați din aceeaşi 
cetate. Altă dată robesc purici mici 
de plante, din cari fac văcuțele lor 
de lapte. 
Albina e harnică şi muncitoare, fără 
să fie hrapareta şi fără să impileze. 
Ea nu robeşte pe nimeni, niciodată. 
Aduce chiar florilor un mare bine, 
căci luând polenul pe picioare, îl 
poartă dintr'o parte în alta, ajutând 
astfel la rodirea pomilor. 

Rar se ivesc albine bandite, care 
să fure mierea altor stupuri. Dar 
aceste sunt repede pedepsite. Fur- 
nica însă e tot aşa ca şi omul: nu 
se sfiieşte să răpească dreptul sfânt 
al altuia. Şi asta încă destul de des! 


Aţi văzut ce frumos s'a lămurit 
la noi o neînțelegere. A plecato 
jumătate din popor din cetate, în 
cea mai bună învoială şi fără să se 
certe cu cei ce rămâneau pe loc, 
stăpâni pe toate averile din stup. Nu 
s'a stricat nicio rânduială! 

Oamenii, ca şi furnicile, într'o 
asemenea împrejurare, ar fi ajuns la 
ceartă şi mari duşmănii. Ar fi dă- 
râmat şi ar fi stricat totul din jurul 
lor. Poate s'ar fi născut un războiu 
din cele mai crâncene şi mai sânge- 
roase. 


E de mirare cum furnicile, ca şi 


a rtp kar وا‎ pe Aa Ar 


a ۱ ` Af j 


Sborul cu planoarele este mai ales posibil în regiu- , 
nile deluroase, acolo unde curenții de aer sunt mai 
puternici. La şes este absolut necesar, ca planorul să 
fie remorcat de un automobil, dar mai ales de un 
avion-motor, altfel decolarea, adică înălțarea avionului 
în aer, nefiind cu putință. ۰ 

Nu trebue să uitati că sborul cu planorul este foarte 
însemnat. Un bun pilot trebue să cunoască sborul 
fără motor şi curenții de aer, după cum un bun 
căpitan de vapor trebue să cunoască vânturile şi 
curenții marini şi navigația cu corabia. 

Sborul cu planorul este mai puțin periculos decât 
cu avioanele cu motor — desigur că dacă pilotul este 
îndemânatic — deoa- 
rece nu există riscul 


unei pane la motor 
“sau al unui incendiu, 

Copii, nu uitaţi că 
în valoarea aviaţiei 
stă, astăzi, puterea 
unei țări. 

Desigur că peste 
puțină vreme vor fi 
puțini aceia cari vor 
mai călători cu tre- 
nul. De ce să stai în- 
chis vreme de patru 
ore în compartimen- 
tul unui vagon când 
ai putea foarte lesne 
să sțrăbaţi aceiaşi dis- 
tanta într'un elegant 
salon al planorului, 
in mai putin de o ora? 
Nu spun, că vor dis- 
părea trenurile. Măr- 
furile vor continua să 
fie transportate cu a- 
jutorul lor. 

Dar mai este un 
lucru la care trebue 
să vă gândiţi. După 
cum în trecut luptă- 
torii apăreau pe front 
în armuri grele şi că- 
lare pe cai, peste 
puțin ei vor călări 
numai păsările de oțel 
ale cerului. Vor fi 
întocmai unor viteji 
de pe alte vremuri, 
călărind cai de foc. 


۳ 3 2 
Ei 


m ی‎ 


RUL CU ۵ 


Bm. 


SB 


Poate că termenul acesta nu vă este prea cunoscut, 
Planorul este un avion fără motor, care se menține 
în aer numai cu ajutorul curenților care există în 
atmosferă. In străinătate — şi de curând a început şi la 
noi — se face foarte mare propagandă pentru acest sport, 
atât de important pentru apărarea noastră națională. 

In străinătate se fac concursuri, tinerii trebuind să 
construiască modele de planoare, adică de avioane 
fără motor. i 

Este interesant de ştiut, că nu este vorba numai de 
un sport. Aviatorii sunt de părere, că nu peste multă 
vreme, când toată lumea se va deplasa dintr'un loc 
în altul pe calea aerului, avioanele cu motor vor avea 
rolul locomotivelor, 
iar planoarele rolul 
vagoanelor de tren. 
Când trenul aerian va 
ajunge peste un aero- 
drom unde trebue 
să se oprească unii 
călători, se va des- 
prinde legătura din- 
tre avionul-motor şi 
planor, iar acesta va 
aluneca uşurel la pă- 
mânt. 

In imaginile de mai 
jos, puteți vedea cum 
se înalță un planor cu 
ajutorul curenților a- 
erieni. Sãgetile indică 
direcția în care bate 
vântul. După cum ve- 
deti, un planor nu 
este decât un smeu 
foarte mare,căci prin- 
cipiul pe care se ba- 
zează este acelaş ca 
şi al jucăriei voastre. 
Vântul bate sub ari- 
pile planorului, iar 
acesta fiind -tras cu 
viteză de un automo- 
bil, un grup de oa- 
meni sau alt aeroplan, 
îşi ia uşor 1۰ 


DIMINEATA past 
COPIILOR 


bad x EEE a O de 


să 


= TUKUTUKI 


Si PRINȚESA MIRA-SUND A 


în Puşpapura. Işi iubia părinții, ca 
orice fiu cuminte, dar, înțelepciu- 
nea sa, il oprise să-i caute până ce 
nu-şi va duce la îndeplinire planu- 
rile sale. Ii era teama că ei, prin 
lipsă de prevedere, îi vor nărui tot 
ce clădise cu atâta trudă... Acum 
însă nimeni nu se mai putea simți 
strâmtorat alături de el. Dădu po- 
runcă, deci, ca părinții si frații sai 
să fie aduşi îndată la palat; fără să 
li se spună cine-i cheamă. 

Pe de altă parte, urcându-se intr'o 
lectică plină cu flori, se duse, fără 
să fie văzut, la templul zeiței Kali, 
luă papucii cu care tatăl său îl bă- 
tuse, când i-a cerut să-i dea de soție 
pe prințesa Puspapurei si, aşezându-i 
la loc de cinste în lectică, se în- 
toarse la palat. 

Când Tan-Sing, văzu soldații re- 
gelui venind in casă si poruncindu-i 
să vie la palat cu toată familia, se 
supuse tremurând de frică. 

Bietul bătrân, însoțit de ai săi, 


îşi frământa mintea să găsească ce - 


vină are de e dus în fața regelui. 

De unde avea să ştie că maretul 
împărat „Marele Sultan cu Dise“ si 
rege al Puşpapurei e fiul său?! 

Atunci, Crişna-Sing, se ridică de 
pe tron si povesti tuturor, prin cu- 
vinte frumoase, toată viața sa, din 
ziua când fugise de-acasă. 

După ce isprăvi de povestit, des- 
chise uşile lecticei si arătă multimei 
papucii cu care fusese bătut si care 
stăteau acum aşezaţi frumos pe un 
pat de flori. 

— Cu ajutorul acestor papuci ale 
căror tălpi le-am simțit odinioară 
pe spinare, iată-mă acum „Mare Sul- 
tan cu Dise“, rege si sot a două prea 
frumoase printesel.. zeii au voit 
astfel! Eu am cucerit tatălui meu 
numai o soție; însă papucii formau 
o pereche, de aceea, zeii, mi-au dă- 
ruit pentru fiecare papuc cu care 
am fost bătut, câte o mireasă si 
câte un tron: Zeii să fie'n veci slă- 
viti! 

Incheiind cu aceste cuvinte, Crisna 
se închină, cu respect, în fața pă- 
۲1۳110۲ săi. 

Toată lumea plângea de bucurie! 
Părinţii şi frații săi încercară să-şi 
ceară ertare ; dar Crişna îi opri şi 
îmbrățişându-i cu dragoste îi ۷۵ 
alături de el, la palat, în' cinste şi 
belşug. 

Povestea spune mai departe că 
împăratul Crişna-Sing, s'a bucurat 
de-o viață lungă, alături de soțiile 
lui şi au avut o seamă de copii care 
să le mângâie bătrâneţele... 

Astfel se sfârşeşte minunata po- 
veste a lui Tukutuki şi a prințesei 
Mira-Sunda! 

D. MEREANU 


două soții, încuviință ca amândouă 
printesele să se căsătorească, deodată, 
cu Crişna-Sing! 

Căsătoria lor fu trâmbițată în 
toate colțurile lumii. 

Ecaşacradipati, Marele Sultan cu 
Dise, auzind vestea, se bucură foarte 
şi porni cu alai împărătesc spre re- 
gatul Puşpapurei. 

In mijlocul alaiului, patru regi, 
supuşi ai Marelui Sultan cu Dise, 
purtau pe umeri o lectică închisă. 
Lectica era goală, dar aşa porunceau 
legile sfinte; ca acolo să aibă în- 
chipuit că se află prințesa, venind 
cu alai la casa mirelui. 

La poarta de răsărit a Puşpapurei, 
Mira-Sunda, îmbrăcată în rochie de 
mire:să, aştepta alaiul tatălui său şi 
urcându-se. in lectică, porni spre 
palat. 

Nunta fu măreaţă, ca o nuntă din 
poveşti si tinu o lună încheiată. 


 Ecaşacradipati, murea şi învia de 
bucurie, alături de Rama-Vera. In 
ochii celor doi bătrâni străluceau 
lacrimi luminoase de fericire! 

Poporul, înflăcărat, înconjurase 
palatul şi striga: „Trăiască tânărul 
şi înțeleptul nostru rege! Trăiască 
Crişna-Sing! Trăiască Mira-Sunda şi 
Cama-Sunda, frumoasele lui mirese!... 

Crişna-Sing, primcăsătoria cu Mi- 
ra-Sunda se ridica la rangul de Mare 
Sultan cu Dise, stăpân atotputernic 
pe cincizeci şi şase de regate şi rege 
al Puşpapurei |! 

Aici am putea încheia această po- 
veste minunată dacă n'am ține seamă 
că Marele Sultan cu Dise, Crisna- 
Sing, nu uitase de unde a pornit ca 
să ajungă la ranguri atât de mari. 


După ce se sfârşi nunta, cercetă 
şi află de soarta părinților şi frati- 
lor săi. 

Ton-Sing, tatăl său sărăcise şi lo- 
cuia într'o casă sărăcăcioasă, la mar- 
ginea oraşului. Punga plină cu rupii 
pe care Crişna i-o dăduse fratelui 
său Ram, adusese o rază de speranță 
în sânul familiei. 

Tukutuki, avusese dorința să-i cau- 
te din prima zi a reîntoarcerii sale 


DIMINEAȚA TO 


COPIILOR 


+ 


Intre Cabalei altarul templu- 
lui zeiței Kali şi iatacul prințesei 
Cama-Sunda, fiica regelui bătrân al 
Puşpapurei se afla un tunel. Pe 
acolo venea, în fiecare noapte, tâ- 
năra prințesă, să aducă jertfe zeiței, 
rugând-o să-i dea un sot potrivit 
rangului ei, 

Ca de obicei, veni să se roage şi 
în noaptea aceea, când sărmanul 
Tukutuki îşi dădu sfârşitul, muşcat 
de şarpele veninos. 

In timp ce se ruga, auzi un glas 
venit din ceruri, zicându-i: „Un print 
doarme ocrotit de mine, sub copacul 
din fața templului! El va fi soțul 
tău; du-te şi-l trezeşte din somn!“ 

Prințesa alergă spre copac, dar 
găsi, trupul neînsuflețit al neferi- 
citului Crişna-Sing. 

Indurerată, Cama-Sunda, începu 
să plângă amarnic şi, întorcându-se 
în templu, căzu la picioarele zeiţei. 

— Prea bună zeiță, ocrotitoare a 
iubirii curate! De ce mă amăgeşti? 
Greşit-am cu ceva în fata Ta; jertfele 
mele nu Te-au mulțumit de-mi dai 
drept mire un mort. 

Glasul divin se auzi iar: „Copila 
mea, aceasta a fost numai o încer- 
care, prin care am voit să văd cât 
de mare e credința ta. Ia de peru- 
gul altarului meu puțină cenuse'ntre 
degete şi împrăşti-o pe fața alesului 
tău, poruncindu-i să se deştepte!“ 

Cama-Sunda făcu întocmai şi, spre 
marea ei bucurie, Crişna, se deşteptă 
din somnul lui de moarte! 

„Unde mă aflu oare? întrebă el 
nedumerit şi cine eşti tu frumoasă 
făptură, care ai venit să mă trezeşti 
la viață din veşnicia morţii? Eşti 
un trimis al cerului sau un demon 
care-mi amăgeşte primele clipe ale 
morții? 

„Nu sunt nici una, nici alta;sunt 
prințesa Cama-Sunda, fiica bătrânu- 
lui Rama-Vera, regele Puşpapurei. 
Vino cu mine în fața altarului zei- 
tei Kali să-i mulțumim pentru mi- 
*-nunea care a făcut-o. 

In vremea asta, Mira-Sunda, vă- 
zând că soțul ei nu se mai întoarce, 
plecă, însoțită de Sellam spre tem- 
plul lui Kali: 

Mare îi fu mirarea când, intrând 
în templu găsiră acolo pe prințesa 
Puşpapurei, care cerea în fata zeiţei 
mâna lui Crişna-Sing! 

Vestea acestei tainice şi nemai- 
pomenite întâmplări se împrăştie în 
tot oraşul. Rama-Vera era în culmea 
fericirii că zeii hotărâseră ca fiica 
sa să se mărite cu Crişna-Sing, to- 
tuşi recunoscu drepturile de întâie- 
tate ale prințesei Mira-Sunda şi, cum 
legile îngăduiau unui rege să aibă 


e 


* p 9 ۳ i 
>, ای کی‎ i ed مب‎ EE alie 


CUNOSTINTE FOLOSITOARE 


UN SPORT ۲ 


BROASCA DE MARE 


Un ofițer de marină, îşi omora 
timpul liber, prinzând fel de fel de 
vietati din mare. 


După ce s'a obosit prinzând o 
mulțime de peşti, a voit să scoată 
năvodul. Spre marea lui nedumerire 
nu a putut însă să-l scoată prea uşor. 
O vietate neobişnuit de grea îi dă- 
dea de furcă. Apa spumega într'un 
chip foarte ciudat şi, deodată, văzu 
apărând la suprafață o uriaşă broască 
de mare. 

După ce se strădui mult, ofițerul 
izbuti să tragă animalul pe puntea 
vasului: era o broască mare care nu 
cântărea mai putin de 150 de kgr. 

Vă inchipuiti lesne multumirea 
„pescarului“; carapacea broaştei pre- 
tuia o sumă frumuşică iar carnea ei 
a fost trimisă la bucătărie. 


Broasca şi musca 


Broasca are o limbă ciudată, lu- 
cru care, fără îndoială, a fost scăpat 
din vedere, de mulți oameni, afară, 
bineînțeles, de învățații care se în- 
deletnicesc anume cu studiul ani- 
malelor. 


4 % 


Spre deosebire de limba noastră 
care e fixată de fălci cu partea di- 
napoi, limba broaştei e fixată cu 
partea dinainte. Datorită acestui fapt, 
ea poate s'o scoată, aproape în în- 
tregime, afară. 

Să privim o broască în timp ce 
pândeşte o musculiti: mai întâi, ea 
deschide gura foarte mult; şi apoi, 
când musca neprevăzătoare vine în 
apropierea ei, flic... limba, până a- 
tunci culcată, se întinde ca un arc, 
şi se îndreaptă spre insectă lovind-o. 

Musca nu poate scăpa, deoarece 
limba broaştei e ca şi o hârtie de 
prins muşte, acoperită cu o materie 
cleioasă. 


bărcii printr'un mo- 
tor. Afară de aceasta, 
au pus în fața bărcii 
o platformă pe care 
stau luptătorii. 

lată în ce constă 
acest sport. Doi lup- 
tători stau faţă în 
față, fiecare pe barca 
lui, ținând în mână 
câte o prăjină lungă, 
prevăzută la capăt 
cu un ghemotoc moa- 
le de pânză. Fiecare 
din ei trebue sê atin- 
gă pe celălalt, cu acest 
ghemotoc, în aşa chip 
ca învinsul să nu se 
mai poată tine în cumpănă si să cadă 
în apă. 

Aceste lupte fac să ti-se sbêr- 
lească părul de frică, chiar când 
luptătorii folosesc bărci obişnuite; 
dar mai ales când au bărci cu motor! 

Bărcile cu motor, pornite cu o vi- 
teză uimitoare, se întrec, se învâr- 
tesc pe loc, atacă pe neaşteptate şi 
pornesc una spre alta, gata-gata să 
se ciocnească de o sută de ori. 


In America, continentul tuturor 
ciudăţeniilor, sportivii nu se multu- 
mesc numai să se plimbe cu barca, 
ci cred că e mult mai plăcut să se 
şi lupte totodată. 


De fapt, au luat acest sport din 
Franța, unde era cunoscut mai ales 
prin regiunea Lyonului, purtând nu- 
mele de „luptă lioneză“. 

Americanii au înlocuit însă vâslele 


PRIMA CONVORBIRE TRANSOCEANICĂ 


fonice sau transmisiunile telegrafice 
între continente, să fie posibile. 

Deşi tânăr, el izbuti să fie numit 
directorul uneia dintre cele mai mari 
societăți de telegrafie din Anglia. 
A propus atunci să se facă legătura 
între Irlanda şi Terra-Nova, printr'un 
cablu submarin. 


Depărtarea este de vreo 1600 mile. 
Se punea o problemă, a cărei des- 
legare era privită cu îndoială: cum 
e cu putință să transmiti o tele- 
gramă cu ajutorul curentului elec- 
tric la o distanță atât de mare? 

Fabricarea cablului lung de 2500 
mile, a durat 6 luni. El a fost în- 
cărcat pe două vapoare. Cufundarea 
lui în apă s'a făcut încetul cu înce- 
tul. Cablul era înfăşurat pe o bo- 
bină orizontală, aflată în magazia 
vaselor şi care se desfăşura puțin 
câte puțin, pe măsură ce înaintau 
vasele. 

Dar acidente neprevăzute, întâm- 
plate, în timpul coborârii acestui 
uriaş şarpe metalic, au făcut, ca în- 
cercarea să dea greş de două ori. 
A fost nevoie să se facă a treia în- 
cercare. 


In ziua de 5 Iunie, cablul lega 
cele duuă coaste, iar prima telegramă 
a fost transmisă. 

In istoria omenirii, evenimentul 
acesta a fost tot atât de însemnat 
ca şi descoperirea Americii de câtre 
Columb... 


Fără îndoială, că nimeni dintre 
voi nu se miră,dacă avem astăzi pu- 
tinta să vorbim cu semenii noştri 
de peste mări şi țări, cu ajutorul 
telefoniei fără fir caşicum s'ar afla 
alături de noi. 

Totuşi, acest lucru ce vi se pare 
vouă atât de firesc, a uimit omeni- 
rea cu câțiva zeci de ani în urmă. 

Cred că e bine să vă amintesc di- 
feritele îmbunătăţiri aduse aparate- 
lor telegrafice, înainte de a se năs- 
coci telefonia fără fir. 


In 1856, savantul englez Charles 
Bright (citeşte Ciarls Brait) în vârstă 
de numai 26 ani, a fost primul care 
s'a gândit la un cablu transoceanic, 
cu ajutorul căruia convorbirile tele- 


DIMINEATA ف‎ Ga 


OPIILOR 


+ C 


GONGURSUL DE JOGURI PE LUNA 


MAIU 


COVORUL FERMECAT 


Ați auzit desi- 
gur despre La- 7 7, GE GAAT 


birint, palatul u- AV, Ø |, 

riaş ale cărui co- A 7 2 AA gis dk 
ridoare erau a- ¢ A dd] A 

tât de incurcate, P» 
încât dacă se ra- 
tacea cineva pe s 
acolo nu mai pu- 
tea ieşi la lumi- 
na zilei. Iată o 
problemă pen- 
tru voi. Găsiți 
în desenul ală- 
turat drumul 
care duce din 
locul unde se 
află copilul 
până la palatul 
califului Omar, 
reprezentat de 
cealaltă parte a 

ilustratiei. 


UMBRE CHINEZESTI 
Li 
Vreti să vă dis- 
trati prietenii ? 
Iată un joc de 
umbre chineze- 
şti, pe care-l pu- 
teti realiza cu 
uşurinţă pla- 
sând o lampă 
sau un bec elec- 
tric la circa un 
metru distanță 
în dreptul mâi- 
nilor. 0 
poziția mâinilor 
din imaginea 
noastră, veți ob- 
ține pe perete 
umbra unei le- 
bede. 


DOMNUL MOSORESCU 


Nu aruncați nici un obiect, căci nu stiti la ce vă poate 
fi trebuincios. Iată spre exemplu mosoarele vechi. 


In loc să le a- 
O & o © 


runcati, dacă a- 
veti mai multe, 
insirati-le pe o 
sfoară dublă, 
astfel după cum 
este arătat în 
imaginea noas- 
tră alăturate. 

Figura Nr. 1 
reprezintă înşi- 
rarea mosoare- 
lor pentru trun- 
chiu şi picioare. 
Figura Nr. 2 reprezintă brațele, iar figura 
Nr. 3 reprezintă o păpuşică realizată din mosoare. Este 

o jucărie ieftină şi trainică. 


DIMINEATA pd Ceea 
ae COPIILOR 


JOC SIMETRIC 


ORIZONTAL: 1) Cadră. 4) Patrie. 7) A brăzda 
pământul. 9) Loc unde se pot opri copiii, în jocul 
de-a v'ați ascunselea. 10) Transportată. 12) Sărmană. 
13) Bărbierit. 14) Articol. 15) Pronume posesiv. 16) 
Oraş in Peru. 17) Tine! 19) Sat mic. 21) Plimbare 
scurtă. 24) Băutură ce se pune în ceai. 25) Pietriş 
mărunt. 27) Pronume. 29) Macagii. 31) Localitate 
balneară în țară.34) Vehicul sătesc. 36) Plecat afară. 
37) Sunt. 38) Posomoriti. 41) Pronume personal. 
42) Metal uşor. 33) ,Nero” zăpăcit 


VERTICAL: 1) Te roşeşti ca el. 2) Pom roditor. 
3) Munte în Armenia. 4) Săteni. 5) Papagal american. 
6) Dela „el“ la Caiafa. 8) Fir. 9) Cada. 11( 1۰ 
12) Trepte. 15) Stă pe spatele asinului. 18) Volum 
de hărți. 19) Mândru ca un . . . 20) A împreuna. 22) 
Limpede ca . . . 23) Poleit cu aur. 24) Plin de răni. 
26) Intre zi şi noapte. 28) Cameră de culcare (Mold.). 
30) Răutăcioasă. 32) Pronume. 34) Animal domestic. 
35) Ramură mică. 39) Interjectie. 40) Pronume posesiv. 


ADRIAN ROTARIU 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela 
apariția numărului de față. 


CUPON DE JOCURI 


Numele şi pronumele ...................un eee ESE RE ER EE SERE ER eee 


Luna Maiu Seria IV 


Canarul. 


Marioara a căpătat în dar dela 
mama ei o păsărică cu pene galbene 
şi o creastă verde. Lia o întreabă: 

— Spune-mi Marioaro, ce pasăre este 
asta cu pene verzi şi creasta verde. 

Marioara, care nu ştie, îi răspunde 
de îndată: 

— E... e... 
copt încă! 
Micii spartani. 


Mirel îl întreabă pe tatăl său: 

— Tăticule, nu este aşa că spar- 
tanii ştiau să vorbească de îndată 
ce se năşteau? 

— Cine ţi-a spus prostia asta? 

— Profesorul. 

— Nu cred. Cum a spus? 

— Spunea că spartanii aruncau 
depe o stâncă pe copiii, cari nu fă- 
găduiau de îndată după naştere că 
vor fi voinici şi sănătoşi... 


un canar care nu sa 


Zero 


— Mamă, e adevărat că zero în- 
semnează nimic? 

— Da. 

— Dece te superi atunci când mi-l 
scrie domnul profesor în caet? 


Sărmanele animale. 


— Mămico, animalele ştiu cum le 
cheamă? Boul ştie că-l cheamă bou 
şi măgarul, măgar? 

Nul‏ سب 

— Ferice de ei! Altfel ar fi nişte 
bieti 1۰ 


ر 


De ce a murit? 


— Tonescule, tatăl tău a murit de 
moarte naturală? 


— Nu, domnule 
căutat trei doctori. 


Aparatul fotografic. 

Vlad se duce să-şi scoată dela 
reparat aparatul fotografic. Negus- 
torul îi explică toate reparațiile fă- 
cute, după care îi spune: 

— Aşa, domnule, acuma aveți un 
aparat ca nou. Vă costă 200 lei! 

— Două sute lei? Reparatul ăsta 
mă costă mai mult decâte tot aparatul. 

— Vai de mine, spune negustorul. 
Este un aparat bun, care costă 2000 
de lei. Dacă vreți, priviţi în catalog. 

— Oh! Nu este nevoie, spune Vlad. 
Zău, că mă costă mai mult reparația. 
Aparatul l-am primit cadou. 


profesor, l-au 


Când vine Mia dela şcoală. 


“Mama întreabă: _ 

— Veto, a venit Mia dela şcoală? 
- Da, coniță! 

— Ai văzut-o? 

— Nu, coniță! 

— De unde ştii atunci că a venit? 

— Lipsesc două mere din fructieră! 


LĂCOMIA 
PEDEPSITĂ 


NĂZBÂTII $I GHIDUSIE 


Ora de geografie 


Profesorul : Mitică, unde se află 
Tara de foc? 

Mitică: In America de Sud, dom- 
nule profesor. 

Profesorul: Foarte bine. Şi care 
sunt produsele principale ale aces- 
tei ţări? 

Mitică : 
profesor. 


„chibriturile, domnule 


Păcat 


Tatăl a adus acasă un calendar, 
cu ajutorul căruia se poate afla în 
ce zi va cădea aniversarea fiecăruia. 
Dănel întreabă: 

— Spune-mi tăticule, în ce zi va 
cădea aniversarea mea de 70 de ani. 

Tatăl socoteşte şi-i spune: „Intr'o 
Vineri!“ 

— Ce păcat, spune Dănel. Vineri 
o să am lecție de pian. 


Al cui e câinele? 


Scrgentul ce stradă: Vei plăti a- 
mendă. Câinele d-tale nu are botnitê. 
— Dar nici nu-mi aparţine. 
— De ce aleargă atunci după d-ta? 
— Şi d-ta alergi după mine şi tot 
nu eşti al meu. 
Ora de fizică. 


Profesorul: De ce nu eşti atent 


Ionescule? Cum am spus că pot fi 
pompele? ۲ 

Ionescu: Pompele pot fi... aspira- 
toare! 


Profesorul: Și mai cum? 
Ionescu: Şi pompe... funebre! 


PREȚUL 5 LEI. 


Biblioteca Uphersitiţii iagi 


DiMINEATA 
OPGLOR Ezz 


۲۳ ar ۰ 4 
Dr Ar و‎ ۰ h 9 R 
۷ سین‎ n x 
ET TE EE a ^ ye 


HPP) 
HUIS LE 


BE [31/۳ 


ULTIMILE NOUTĂŢI DE MĂRCI 


SPANIA - republicană, comemo- 
rează Constituţia Statelor Unite ale 
Americei printr'un bloc foarte fru- 
mos executat de 1 Pta. Tirajul a 
fost de 50.000 exemplare. 


* * + 


Dir. Poştelor franceze a emis o 
serie evocând diversele provincii 
franceze .Au apărut două valori din 
această serie şi anume: 2.15 repre- 
zentând un grup de minieri 6 
regiunilor de nord; 5 reprezen- 
tând un castel caracteristic din 
Carcasonne. Seria se va complecta 
treptat cu alte valori. 


ARUL 


întră în baltă şi prinse mulți peşti. 
După ce-i scoase afară, peştii săreau 
şi se isbeau în toate părțile, iar el 
râdea şi zicea : „Oh, dobitoace în- 
dărătnice, acum jucati fără să vă 
cânte cineva, iar mai adineauri când 
vă cântam din fluer, vă ascundeati 
şi nu voiati să jucaţi“. 


In beneficiul Salonului Artelor 
franceze s'a emis la 9 Mai un tim- 
bru de 1. 75 + 0.75 
Palatul din Versailles 


reprezentând 


JUGOSLAVIA. — La 3 Mai a 
apărut o serie de mărci de binefa- 
cere pentru copiii orfani de 4 valori, 
pe care le înfățişăm mai jos. Tirajul 
lor a fost de câte 100.000 serii com- 
plecte. 


DUGOSLAVI 
E a A 


~ + 1 
1۸ ۷۸30 DECU Amn 


+2 
1۸ SAU BECU e S 


PESC 


Un tiran nu ştia sê prină peşti, luă 
deci fluerul نو‎ mreaja şi plecă. Se 


„duse la baltă, stătea pe marginea 


ei şi se uita în apă. Incepu apoi să 
cânte cu fluerul socotind că vor ieşi 
peştii la glasul fluerului şi-i va 
prinde. Şi aşa se trudi până ce os- 
teni. Dar văzând că nu poate face 
nimic, lepădă fluerul, apucă mreaja, 


CITIŢI IN CUPRINSUL REVISTEI: 


Insula fantomelor. . . . . 12 
Oropsitii de soartă. . . . 14 


Pagina jocurilor .. . . . 15 
Năzbâtii si ghiduşii. . . . 16 


Pag. 


Măgarul fermecat. . . ۰. ۰. 4 
Bicicleta,un sport al copiilor 6 
Năzdrăvăniile lui Bică . . 8 
Domnita fără suflet... 9 
Micul ceasornicar. . . . . 10 
Greşeala Pandorei. . . . . 11 


Intâlnirea. 


Ce faci aici, Mitică ? 
Aştept pe cineva. 
Pe cine ? 


— Nu ştiu încă. 


DIMINEAȚA = ER 
a COPIILOR 


AA AG Aid 


DIMINEATA COPIILOR 


REVISTĂ |1LUSTRATAl PENTRU TINERET 
DIRECTOR: TUDOR TEODORESCU-BRANISTE 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9— 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI, 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


1 IUNIE 1938 No. 747 


De vorbă cu cititorii 


Despre colaborări 


Dragii mei, 0265-11 voi spune că nu se pot publica. Povestea este 

Mă ab > DANY A Dacă ca foarte morală, şi este destul de bine scrisă pentru un 

ă grăbesc să vă răspund tuturor. Dacă se î - : a ar Mes : $ 4 

E P EES e 2 APA copil de vârsta ta. Lasă-i însă pe cei mai mari să‏ 8 ا 

plă însă ca unii dintre voi să nu mai aveți răbdare, EP : >a > hs ۲ A 

fiindcă întârzi 1 1 x SERRA d scrie, iar tu citeşte mult si învață bine limba. Numai 

iindcă întârziu mai mult, nu mi-o luați în num : - - F 

J رن‎ PTA f $ af Re aşa vei putea scrie lucruri cu adevărat frumoase. 
rău. Sunteţi atât de multi! c 1 A teaca 
atalogul cerut îl vei primi. 


HERMINE BEHAR. — Desigur că eşti surprinsă | 
| 


că răspund eu în locul Bunitei. Cu toate acestea aş | IRIS ERWINT ROZEANU. — Dragul meu prie- 


ten, scrisoarea pe care mi-ai trimis-o ma bucurat 


4 1 i im şi noi. 5-01 dau răspuns ۰ i SA 
EE i Doe oale ap DAG E greu să-ţ au raspuns | foarte mult. Iti place revista noastră aşa cum a fost 
la toate câte mă întrebi. Un singur lucru însă îl ştiu reorganizată şi ai dori să mai citeşti câteva rubrici 
şi anume, că pentru copiii de vârsta ta nu trebue să noui. Comitetul de redacție studiază propunerile pe 


care le-ai făcut, şi cred că le va accepta. Trebue să 
ştii, că pe noi ne bucură atunci când ni se spune că 
revista place cititorilor, întocmai după cum vă bucu- 


existe decât un sigur club şi anume şcoala. 
COJOCARU ALEXANDRU. — Ia auzi domnule, 


te-ai supărat şi mai multe nu. Şi de ce mă rog? şa ema aie a ER Ee 5 ia 
Fe rana a] à $ 8° || rati şi voi când căpătați o notă bună la şcoală. Re- 
Fiindcă nu ţi-am publicat compozițiile. Nu zău, eşti vista, este ca să spunem aşa, şcoala noastră. Povesti- 
sigur că erau chiar bune? Poate că erau pline de rea intitulată „Nicuşor“ este frumoasă si va apare cu 


foarte puţine îndreptări. Imi pare însă foarte rău, că 
nu ştiu ce este cu poezia „Primăvara“ de care mă 
întrebi. Pe vremea aceea, nu mă ocupam eu de ches- 
tiunile acestea. 


zia pe care ni-ai trimis-o nu o publicăm, fiindcă nu ZULIN CHIPERMAN D 1 băetel. sol 
pare să fie originală. Prea este scrisă fără greşală. || 3 مین ای‎ DR. Ed cure 
EDIS F. IULIUS. — Vei primi catalogul pe care-l pare foarte rău, dar eu nu sunt doctoriță. Fiindcă 
ceri. Imi pare foarte bine că citeşti regulat revista sei er. situl E ra A heg pri py. vy es 
noastră. Ce ar fi să-mi scrii, dacă îți place aşa cum puna „litera ور‎ ۹ Me chiar atat de grav. Sunt 
apare de două săptămâni încoace. M'ar interesa oameni de seamă, cari au acelaş defect de vorbire şi 
z cari sunt cu toate acestea mari oratori. Ba mai mult, 

pai e pă ی‎ re ۲ as of SE ed multora le place să spuie in loc de dragă, „dhagă“ si 
că poeziile pe care ni le-ai trimis sunt pline de sen- krise Se Beas! ae ep Te ip du indeci 
timente înălțătoare. Imi pare însă foarte rău că nu DP UC Me MAER vi căi zi DM TE 
se pot publica. Păcătuesc împotriva rimei şi ritmu- neapărat de acest beteşug, atunci arată-te unui medic. 
lui. Eşti elev de şcoală normală şi ştii desigur ce Cred însă că cel mai bun medicament este voința. Să 
este aceea. Şi apoi scri cu prea multe greşeli. Nu se te strădueşti cât poți, să spui această literă, limpede. 
Poate că ştii şi tu, că în vechime trăia un mare 


spune „fragetă“ ci „fragedă“. 
OREST BOSINCEANU. — Vei primi catalogul. avocat, care se numea Demostene. Acesta vorbea 
minunat. In tinerețea lui, era însă peltic şi fonf. S'a 


In ceea ce priveşte „fotografia“, nu prea este fotogra- suzi و‎ ۳۳۹ ۲ ۱ 4 
fie, ci desemn. Jocul l-am dat redactorului care con- străduit însă şi a făcut exerciţii şi a ajuns cel mai 
duce rubrica şi dacă îl va găsi bun îl va publica. mare orator al vremii lui. 
Desemnul este binişor executat, dar nu atât de bine SOSANA ȘI ADINA. — Imi pare foarte bine, că 
povestea lui Tukutuki a fost pe placul vostru. D. D. 


ca să poată fi publicat, mai ales astăzi când nu mai 
avem concursul de desemn. Cartea de care ne întrebi Mereanu, care este autorul acestei poveşti, mi-a spus 
că a mai scris ceva foarte frumos pentru voi. Aveţi 


nu se mai găseşte, aşa că nu-ți pot fi de folos. Dacă 
vrei să scrii editurii de care mă întrebi, este suficient răbdare şi veţi citi. Ideea cu concursul nu este rea, 
dar mi-ati dat-o prea târziu. O vom pune în aplicare 


numele ei. E cunoscută. | Hi 
DAVID DORFMANN. — Eşti foarte drigut că te || cu alt prilej. Până atunci sunt în aşteptarea ştirilor 
dela voi. Fotografia pe care mi-ai trimis-o, va apărea 


gândeşti la noi. 1: mulţumesc frumos pentru desemne 
în numărul viitor al revistei. MATUSICA 


şi pentru poveste. Trebue să nu te superi însă, 
DIMINEAȚA pb res 
ĀE سک‎ 
+ COPIILOR 


greşeli şi încă din cele gramaticale. Cum se face, că 
un elev în clasa 11-2 secundară, să scrie ma-ti, în 
loc de m'ati, sau va plăcut în loc de v'a plăcut? Poe- 


FERMECAT 


Vasile se bătu cu MO in 
frunte. 

„Cum Dumnezeu că nu,i-a dat 
prin cap, că i-a vrăjit cineva mă- 
garul?“ Ştia el acum ce să facă. 
Se va duce de în- 
dată la Baba Hâr- 
ca, vrăjitoarea 7 
tului şi o s'o roage 
să-l descânte pe 
Moise. 

Zis şi făcut. 

Baba.Hârca, vră- 
jitoarea satului, 
sta pe prispa co- 
libei şi se încălzia 
la soare. Vasile îşi 
spuse păsul, iar 
Baba îi răspunse: 
Ce mai stai la în- 
doială bade Vasile, 
vezi bine că mă- 
garul este fermecat. O să-l descânt eu şi o să-l în- 
sănătoşesc. Ek 

Intr'adevăr femeia scoase un ghioc din buzunarul 
rochiei, îl duse la ureche în timp ce Vasile căsca 
ochii mari neştiind ce să creadă. După aceea intră în 
casă şi-i aduse săteanului o cutiuta în care se afla o 
alifie roşiatică. 

Alifia asta îi e leacul, a spus bătrâna. Ii ungi ge- 
nunchii măgarului trei nopți la rând, când o cânta pri- 
mul cocoş din sat şi ai să vezi că se însănătoşeşte. 
Ia însă bine seama, il ungi numai când o cânta pri- 
mul cocos din sat. 

Vasile s'a dus mulțumit acasă şi trei nopți în sir nua 
dormit nici el, nici nevastă-sa, aşteptând să cânte pri- 
mul cocoş. Şi de îndată ce auzea după miez de noapte 
un ,,cucurigu' se repezea în grajd şi-l ungea pe Moise 
pe la genunchi. Măgarul sta liniştit, căci o ducea 
bine de câteva zile. De muncit nu muncea, mâncare 
căpăta, ce putea să ceară mai mult? După trei zile 
tot satul se adunase în ograda lui Vasile. Moise fu 
scos din grajd şi înhămat la cărucior. 
Vasile îl croi cu o vergea peste spinare 
şi iată... căruciorul tot nu se mişca din 
loc. 

Supărat, săteanul s'a dus înapoi la Baba 
Hârca spunându-i: 

— Măgarul meu tot fermecat a rămas. 
M'ai înşelat. Să-mi dai banii înapoi că 
nu i-ai făcut nimic. 

— Ai făcut întocmai după cum ţi-am 
spus eu? a întrebat vrăjitoarea. 

— Intocmai. 

— Şi l-ai uns la genunchi când a cân- 
tat primul cocoş din sat? 

— Păi de unde să ştiu eu dacă a fost 
chiar. primul cocoş din sat? 

— Ei vezi... asta-i, spuse vrăjitoarea 
răzându-şi în pumni de prostia omului. 

Vasile se duse acasă şi era tare cătră- 
nit. Vecinii cari i-au aflat pățania au în- 
ceput să-i dea sfaturi. Unul zicea să ar- 
deieze botul măgarului, altul voia să-i 
aprindă iască între urechi. Numai prostii. 
Omul la supărare nu judecă însă cu min- 
tea limpede. Aşa s'a întâmplat ca Vasile 
să primească sfatul unui şoltic. Acesta 
i-a spus să scoată măgarul în curte când 
o fi luna plină şi să-l plimbe vreme de 


MĂGARUL 


n 

NTAMPLAREA de 

mai jos s'a petrecut 
. într'un sat oareca- 

re, pe 

care 

nu-l 
mai ştiu pe nume. 
De altfel nu prea 
interesează care 
este satul. E satul 
in care 6 
Vasile al Mariei, 
un gospodar înstă- 
rit şi cu toate cele 
trebuitoare la casa 
omului. Iată însă 
că Vasile este tare 
necăjit de câtăva 
vreme. Şi are si 
de ce. Măgarul 
Moise, un măgar 
ca toți măgarii cu 
urechi lungi şi pielea ca ciocolata, o vită de treabă 
care până atunci a tras la căruță şi a cărat cofele cu 
apă dela fântână, s'a îmbolnăvit. Intr'o bună dimi- 
neat, când Vasile al Mariei l-a înhămat la cărucior, 
Moise s'a opintit odată dar nu a putut urni din loc 
căruța. Şi dacă a văzut că nu este nimic de făcut a 
strigat şi a rămas liniştit locului. 

Vasile n'a fost însă liniştit. Un bou e bun pentru 
aratul câmpului, vaca dă lapte, calul îl călăreşti... Dar 
un măgar care nu vrea să tragă la căruță ce se face? 
Să porneşti călare pe el prin târg, te faci de râsul 
oamenilor. Si atunci Vasile n'a avut altceva de făcut 
decât să-l mai înhame odată pe Moise la căruță, şi mai 
lovindu-l, mai îmbiindu-l cu vorbă bună-a încercat 
să-l îrboldească la drum. 

Măgarul s'a mai opintit odată, atras de curele, dar 
zadarnic. Căruciorul nu se mai mişca din loc. 

Lui Vasile îi trecea prin minte gândurile cele mai 
negre. Nu putea înțelege, cum s'a întâmplat, ca un 
animal aşa de blând şi de ascultător cum era Moise 
al lui, să nu mai fie bun de nimic. Si 
cum nu ştia ce să facă, a chemat la sfat 
toate rubedeniile, ba chiar şi pe unii vecini. 
Fiecare şi-a dat părerea şi în cele din 
urmă au hotărât să-l cheme pe medicul 
veterinar ca să vadă dacă nu cumva mă- 
garul e bolnav. 

Veterinarul a bombănit el ce a bom- 
bănit când a auzit că este chemat în vi- 
zită la un măgar, dar fiindcă asta îi era 
meseria, a luat bastonul, şi-a pus pălăria 
în cap şi s'a dus. L-a ciocănit pe Moise 
i-a pipăit încheeturile, i s'a uitat în ochi 
şi în bot şi în cele din urmă a spus: 

— Măgarul ăsta este sănătos tun. E 
numai încăpățânat. Inhămaţi-l la cărucior, 
dati-i câteva bice şi să vedeți că o să 
meargă. 

Vasile nu a lăsat să i se spuie de două 
ori acest lucru şi înhămându-l pe Moise 
i-a dat câteva bice. Zadarnic însă. Căru- 
ciorul nu se mişca din loc. 

— Doar n'oi fi fermecat, strigă atunci 
supărat Vasile al Mariei. 

— Ba să ştii că-i fermecat, vecine, spuse 
un om care se afla de față. Nu vezi că 
vita blestemată n'are nimic şi nu este in. 
stare să tragă căruciorul? 


DIMINEAȚA _ — GR 
+ ` COPIILOR 


cel mai supărat din- ` 


4 


Moise fu înhămat la căruciorul care se afla în o- 
gradă, lumea se dădu de o parte, iar străinul croi 
măgarul de vreo două ori peste şale. 

Şi... căruța tot nu se urni din loc. 

Străinul se minună şi el, ocoli căruciorul, mai pi- 


păi măgarul pe şale şi strigă deodată: 


— Bine bre oameni buni, cum de m'ati văzut-o până 
până acum? 

Toţi au făcut ochii mari. 

Ce să vezi?! Intre spitele rotilor dela urmă a că- 
ruciorului, se afla un ciomag gros cât mâna unui om. 
Nici dacă ar fi fost zece măgari tot mar fi putut să 
urnească din loc căruciorul lui Vasile. 

Străinul scoase ciomagul dintre roate, iar Moise îl 
trase fără cea mai mică greutate. 

Ştiţi cine a fost 


tre toți? 
Vasile al Mariei. 
Şi nu ştiţi de ce? 
Fiindcă veterinarul 


nu a dat de îndată 
de rostul lucrurilor. 

La ce bun te‏ سب 
mai lauzi că eşti om‏ 
învățat? a strigat ۷‏ 
sile supărat, veteri-‏ 
narului.‏ 

Acesta a ascultat 
sudălmille omului 
fără să spuie nimic 
şi apoi când sa su- 
părat a strigat: 

— Păi bine bade 
Vasile, nu mă che- 
maşi să văd dacă ţi-e bolnav măgarul? Nu ţi-am spus 
că este sănătos? Păi la măgar mă chemasi, sau la 
căruță? Şi pare-se că omul avea dreptate. 


Numai Baba Hârca, când a auzit de isprava pe 


care a făcut-o şi-a luat frumos boccelele în spinare, 


: a 


căci în satul acela nu s'a mai găsit om care să mai 
CESARINA LUPAȘCU 


creadă în vrăji. 


| 


و 
۱۳ 


1 


ece minute în jurul ogrăzii, întepãndu-1 din timp în 7 


2 


timp. 

Săteanul supărat a făcut întocmai dar măgarul 
plictisit de prea mult bine i-a tras câteva copite de 
l-a năucit. A doua zi Moise a fost înhămat la căru- 
cior, dar zadarnic. Vasile era disperat. 

Oamenii din sat veneau ori de câte ori auzeau vor- 
bindu-se de măgarul lui Vasile în ograda acestuia ca 
să vadă şi ei vita vrăjită. 

Femeile mai ales se minunau tare mult şi spuneau 
care mai de care năzdrăvănii. 

Nimeni nu era însă în stare să deslege vraja lui 
Moise. Și cu toate acestea s'a găsit un om, cee drept 
nu de prin partea locului, care fiind în trecere. prin 
sat, s'a minunat de ce se adună oamenii în ograda 
gospodarului. Curios 
ca tot drumetul, s'a 
dus şi el să vadă mi- 
nunea, fiindcă drept 
să vă spun nu prea 
credea în vrăji. 

In dimineața de 
pomină, se adunase 
tot satul la sfat în 
ograda lui Vasile. 
Moise a fost scos din 
grajd şi plimbat prin 
fața oamenilor, de 
parcă ar fi fost oa- 
rătare. L-au pipăit 
unii, şi-au dat cu pă- 


rerea alții, numai 
străinul se tot uita 
la. vită şi se tot 
minuna. 


— Şi zici bade că nu trage deloc la PERRE 

— Deloc omul lui Dumnezeu. 

— Şi nu ştii ce are? 

— Nu. 

— Ai încercat să-i Jegi un smoc de fân si să-l a- 
târni în fața botului măgarului, când acesta era în- 
hămat la cărucior? 

Incercat, si tot nimic.‏ سب 

— Ia mai înhamă-l odată să văd si eu. 


DOUĂ PISICI, O BUFNITA, O VULPE ŞI O RATA 


— Vrea să aresteze o găină 
sau o rață şi so ducă în fața 
domnului judecător ۰ 

E رح‎ 

— N'ai vrea d-ta să ne aperi? 

— Cum nu! 12 să-mi iau puşca 
din cui. 

Şi am adus puşca din casă şi 
m'am pus la pândă. A venit Vulpe 
şi l-am făcut de ocară, că grădina 


de zarzavaturi este a mea şi nu a lui. Şi a mai venit 
şi domnul judecător Bufniţă, cu ochii ca două becuri 


electrice şi nas coroiat, dar eu mi-am apărat rățuşca, 
fiindcă mi-a promis, că va fi cuminte şi nu va mai 
face năzdrăvănii. 

Ce-i cu cele două pisici ? Păi să 
vedeți, pisicutele noastre, când au 
văzut că l-am pus pe goană pe Vulpe 
şi pe Bufniţă, au început să dan- 
seze tontoroiul pe acoperiş, căci se 
bucurau ştiind că o să le iert, că 
mi-au băut tot laptele din cana de pe 


fereastră. MICKEY 


DIMINEAȚA — 2 
ê COPIILOR 


Deodatã am auzit un glas, 


1265 aşa! Şi adică trebue musai 
să vă povestesc/ ceva cu o buf- 
nitã, o rata, o vulpe şi doua pi- 


sici. 
Rêdeti si nu credeți, că sunt 
prietenii mei? Ba sunt! Intr’o 


noapte, cu vreun ceas înainte de 
să cânte primul cocos, animalele 
capătă grai întocmai ca şi noi 
oamenii. 

Intr'o noapte, m 'am trezit din in- 
tâmplare şi fiindcă era cald am 
M'am aşezat pe treptele prispei 


Ee 


coborât in ogradă. 
şi am stat pe gânduri. 
care-mi şoptea: 

— Soaca-toaca, seară bună ! 

Am ridicat privirile şi ce să vezi: 
lângă mine se afla o rățuşcă de toată (è 
nostimada, care-şi tintise mărgelele ne- 
gre ale ochilor asupra mea. 

Bună seara, rățuşcă! Dar ce-i cu‏ س 
tine atât de târziu?‏ 

— Am aflat, că jandarmul Vulpe 
vrea să vie astănoapte în vizită la co- 
tetul nostru şi mi-e frică. 

—Dar ce caută jandarmul Vulpe la voi? 


FETHA, 2 


A 


BICICLETA 


UN SPORT AL COPIILOR 


CE NE-A POVESTIT UN PRIETEN MAI MARE DESPRE BICICLETA VECHE ŞI NOUĂ 


Era un soiu de trotinetă cum au 
copiii de azi, dar cu şea pe care pu- 
teai că încaleci. Azi a ajuns cu pe- 
dale şi mergi cu ea bine. 

— Multe ştii matale, moşule, mă 
minunam eu. 

— De bicicletă ştiu, tinere, căci 
am văzut şi în Olanda unde m'a dus 
odată un fiu de al meu. Acolo, sunt 
cele mai multe biciclete din Europa, 
căci fiecare olandez are saboti (pa- 
puci de lemn) şi bicicletă. Mic, mare, 
areltrisura lui pe două roate. Femeile 
merg la cumpărături pe bicicletă, 
copiii la şcoală tot pe bicicletă şi 
preotul la biserică, la fel. Unii şi-au 
făcut din bicicletă adevărată căruță: 
Au coşuri de trestie atârnate în față, 
la ghidon (cârmă) sau în spatele 
şelii. Cară în ele ce au nevoie. Nu 
le trebue nici un alt mijloc de tran- 
sport. Bicicleta e pentru ei automo- 
bil fără benzină şi car fără cai. In 
fața fabricilor mai mari te sperii 
câte roți vezi. Fiecare lucrător are 
bicicleta lui. Seara, când plec spre 
casă, niciunul nu o ia pe jos. 

— De ce nu sunt şi la noi atâtea 
biciclete, moşule? 

— Cu vremea vor fi. Copiii au 
început să meargă cu ele. Cei mici 
au triciclu, iar cei din liceu 
biciclu. E sănătos să meargă 
cu bicicleta, dar să nu facă 
prostii. Nu e bine să alerge 
cât e ziulica de mare şi nici 
să se ciocnească cu alte vehi- 
cule. Dealtfel, avem străjeri 
biciclişti şi premilitari bici- 
clişti, ceea ce înseamnă că sta- 
tul sprijină pe cei care merg 
pe bicicletă. 

— Dar cursele de bici- 
cletă până la Braşov?... 

— Ei, asta e altă socoteală. 
Trebue să faci pregătiri mari, 
să fii băiat mare, să ai pu- 
tere destulă ca să ajungi la 
Braşov. Tot e mai bine decât 
pe vremuri, cu diligența... 

Bătrânul meu prieten a 
luat-o apoi agale pe şosea. 
Işi plimba în acea dimineață 
frumoasă batrênetea şi amin- 
tirile. 

GEORGE FAUR 


Biciclişti în drum 


unul Dumitrescu, mai acum 35 de 
ani, cu o bicicletă mare cât trunchiul 
unui pom. Avea o roată uriaşă, mai 
mare cât omul şi una pitică, cât un 
copil de un an. Dumitrescu se cățăra 
pe roata mare cu scara şi mergea 
de căscau ochii toți trecătorii. Dar 
bicicleta n'a fost tot aşa. Ii zice 
bicicletă căci are două roate. A fost 
o vreme când exista o bicicletă la 
fel cu cele de azi, cu roți, însă mai 
groase. Nu avea pedale pe care să 
le împingi şi omul îi făcea vânt cu 
picioarele care atârnau pe pământ. 


CUM două săptămâni m'am 
încumetat să mă duc dis 
de dimineață la şosea. 
Cu toată ora vremelnică 
— să fi fost şease — am 
văzut o forfoteală neo- 

bişnuită je Capul Podului si o su- 

medenie de băieți, îmbrăcați în tri- 
couri colorate, incalecati pe bicicletă, 
au luat-o razna spre Arcul de Triumf. 

Am întrebat si eu, din curiozitate, 

un moşneag unde aleargă flăcăii. 
سب‎ Ta-ca, fiule, mi-a răspuns domol 

bătrânul. Flăcăii au pornit-o la Bra- 
şov şi care ajunge acolo mai curând, 
primeşte un premiu. 

Am înțeles că este vorba de o 
cursă adevărată de biciclete şi l-am 
întrebat cu sfială pe bătrân: 

— Crezi, moşule, că nu vor ajunge 
la Braşov? 

— Ei, fiule, nu de asta duc eu 
grije. Astăzi cred de toate când văd 
că lumea umblă cu aeroplanul şi eu 
am apucat să merg cu diligenta, nu 
mă mai mir. Lumea nouă, lumea pe 
care o trăieşti matale, tinere, ştie să 
facă să umble repede dela un capăt 
la celălalt al lumii... 

L-am îndemnat să-mi spună câte 
ceva din trecut. 

— Păi bicicleta e de când lumea, 
spun eu. 

E veche, e adevărat. Dar nu‏ سب 
cred să aibă bine o sută de ani. Eu‏ 
tin minte, că în Bucureşti a apărut‏ 


Joacă 


DIMINEAȚA ear Ba 
ڪڪ‎ ED چچ کے‎ 


COPIILOR 


+