Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages451-500

i 
+ pP. ! 


Gobi arunca mereu pești, cari formau pe drum o dâră 
argintie. 

Atunci sări si el jos din căruţă. 

„Patru sute! exclamă el; Mi-ajunge un an intreg!: 
câte un peste pentru fiecare zi a anului si treizeci si 
cinci pe deasupra! Acum trebue să-i duc intr'un loc unde 
să nu fie găsiţi de unchiul Leu. 

Pe când se ostenea să-i strângă, veni o hienă, care 
incercă să adune câțiva pesti, fără să ceară voie saca- 
lului. 

„Lăsaţi peştii in pace! strigă Gobi înfuriat. 

— Peștii tăi? Au căzut din căruţă! Sunt tot atât de 
puțin ai tăi cum sunt si ai mei!“ răspunse hiena. 

Gobi era prea uluit” ca să mai poată vorbi; isi 


strângea peştii înainte, gândindu-se cum ar putea să pe- 
depsească pe aseastă ființă indrásneatà. 

„Priveşte! spuse el in cele din urmă, vine altă că- 
rutá. Culcă-te în drum si vei avea câţi pesti dorești. 

— Adevărat? intrebá ea, deschizând ochii mari. 

— Adevărat. Trebue numai să astai absolut nemis- 
catá. Să te prefaci că esti moartă. 

‘Blana hienei nu este moale si mătăsoasă ca a lui 
Gobi si când cárutasul o văzu întinsă dealungul dru- 
mului, se mulțumi s'o dea în lături cu piciorul. Dân- 
du-și seama că nu era moartă, puse mâna pe bici si în- 
cepu să-i croiască câteva lovituri. Hiena porni şchiupă- 
tând să-l găsească pe Gobi și să-i povestească ce se în- 
tâmplase. 

„N'am văzut nici o urmă de peste si nu-mi mai simt 
oasele de durere“. 

— Ai stat întinsă, absolut nemișcată și tocmai in 
mijlocul drumului? întrebă el. 

— „Da. 

Atunci cárutasul e de vină: nu te-a găsit destul de 
frumoasă ca să facă din blana ta o haină! lată adevărul, 
draga mea. Vina nu este a ta, ci a lipsei tale de fru- 
musefe, adăugă Gobi cu máhnire. 

„Mare blestem să fii urât, suspină hiena, cu ochii 
plini de lacrimi. 

— Şi a fi prost, e un blestem si mai mare!“ adăogă 
Gobi. 

Apoi porni în goană peste câmpie, ducând cu el 
peştele adunat, pe când hiena se întreba nedumerită 
ce voise Gobi să spună prin ultimile cuvinte. 


(Poveşti africane) LICURICIU 


Táiati si schimbaţi 


Lipiţi mai întâiu aceste trei figuri pe o bucată de 
carton, apoi tăiaţi-le, fiecare in trei părţi, aşa cum vă 
arată liniile negre. După aceea, potrivind în diferite 


feluri capetele, trupurile si picioarele, veţi obţine figuri 
si mai amuzante. Să încerce fiecare si să vadă câte 
figuri poate obține. 


11 


ulic, plăcute şi diicril 


A înțeles si el 


Invátátorul explică lecţia de gramatică, apoi întreabă 
pe Gogu : 
„Ai înţeles ? 
Da, domnule învăţător, de rândul acesta am 
teles bine, răspunde Gogu. 
Atunci, sunt liniştit. Dacă ai înţeles tu, înseamnă 
„că a înţeles toată clasa.“ 


în- 


Papusa si stăpâna 


Aceea pe care o vedem în desenul de faţă, este 6 
păpuşă frumoasă si bine impopoltonatàá.. Dar păpuşa 
aceasta are, de sigur, şi o stăpână. Să căutăm pe stă- 
pâna pápusei, fiindcă trebue să o găsim în desen. 


Câte găini adusese ? , 


„Câte găini ai adus acasă ?* întrebă un bărbat pe 
soţia sa. 

Femeia îi răspunse zicând : „Erau două găini după 
o găină, două găini inaindea unei găini si o găină la 
mijloc.“ i 

Câte găini adusese femeia? Să se gândească fiecare, 
să facă puțină socoteală si va găsi. 


Avea şi ea dreptate 


Doamna profesoară explică in clasă despre apă, 
spunând că apa se găseşte În mod natural în stare li- 
chidă, însă, când inghiafà, e in stare solidă, iar când 
se încălzește prea mult, se preface în stare gazoasă. 

Tot explicând, observă că Lilica nu e atentă. Atunci 
îi zise: „D-ră Lilica, fii bună si repetă ce am spus. 

— Apa, răspunde dintr'o dată Lilica, se găseşte în 
toate statele din Europa şi chiar în America !“ 


Unde este negustorul ? 


Lilica priveşte dela fereastră frumoasele covoare pe 
cari le vinde un negustor ambulant. Noi nu-l vedem pe acest 
negustor, însă, dacă îl căutăm cu atenție în desenul de 
față, este sigur că il vom găsi. 


Zăpăcilă si hoțul 
Pe când Zăpăcilă se plimba intr'o zi singur pe câmp, 
se pomeneşte cu un hof, care, ţinând cu o mână un 
revolver încărcat, iar mâna cealaltă ţinând-o întinsă, îi 
zice: „Dă-mi toti banii ce ai, că de unde nu, te impusc 
ca pe un- câine. 


Nicuşor la Aritmetică 


La examenul de sfârşit de an, învățătorul întreabă 
pe Nicuşor: „Dacă iti sunt dator 100 de lei, iar acum 
iti dau 30, ce operaţie trebue să faci, ca să ştii câţi lei 
iti mai sunt dator ?" 

Nicuşor, după ce se gândeşte puţin, răspunde foarte 
vesel : „Voi aștepta să-mi plătiţi şi restul”. 


Te-am văzut undeva, unde n'ai fost nici o dată, unde 
n'ai putea fi vreodată şi totuşi te-am văzut undeva. 


(in oglindă) 


Regele ursilor 
de KAREL DRĂZ 


| Mai povestesc încă muntenii din Tatră, cum a deve- 
nit siretul bourel „regele ursilor*. Dar ia să vedem şi 
noi, de unde până unde a dobândit acest ciudat nume. 

Se spune că odinioară, slrângându-se toate sălbăti- 
ciunile lumii, sau hotărât să-şi aleagă un rege. Venise- 
ră, vezi, timpuri grele. Se'ntetiserà grijile si de voe, de 
nevoe, trebuia ca un animal mai puternic să le strângă 
sub sceptrul lui pe celelalte. 

„Eei 1... dar cine să fie asta ? Un animal mai puter- 
nic... Păi, puternice e ursul, domnilor“. Si'ntr'un glas, 
loată adunarea îl alese ca domnitor. 

lată însă că o singură voce de bourel, ceru pentru 
stăpânul său această demnitate. Adică ce, el n'ar fi în 
stare ? Atunci ursul, supărat, îl pofti pe îndrăzneţ la 
luptă. Acesta primi invitaţia, spre marea mirarea a tutu- 
ror animalelor. 

Nici una dintre fiare nu putea să "nţeleagă acest 
curaj şi ceilalţi bourei nu credeau decât că şi-a pierdut 
minţile. 

Ursul se aşternu pe labele dinapoi si se uită ame- 
nințător la bourelul, care şedea pe o piatră mare. 

Dacă l-ar fi prins, ar fi rămas numai un pumn de 
fulgi din el. Dar bourelul n'asteptà multă vreme. Isi 
strânse aripile şi sărind pe urechea ursului, strigă cat 
putu : 

Iti voi sfărâma oasele, nemernicule; iti voi sfărâma 
oasele... trrr... trrr.... !* 

Pe urs il părăsi sângele rece. Se lăsă el pe toate 
patru picioare, mai căută cu laba s'alunge pe bourel, 
se tăvali pe pământ, se scărpină cu urechea de o piatră” 
dar totul fu în zadar. Bourelul îi striga neâncetat la 
ureche, îndrăzneaţa sa ameninţare: ,.Iti voi sfărâma oa- 
sele“, până ce ursul, cu totul zăpăcit şi disperat, atât 
de tare se lovi cu capul de o piatră, încât rămase mort 
pe loc. 

Viteazul nostru sbură si așezându-se pe trupul mort 
al ursului, se uită de jur inprejur, cu mândrie, la ani- 
malele ce-şi ascundeau mirarea într'o tăcere adâncă. 

„Dacar fi cel puţin ca un struţ, se gândeau ele, 
să fie regele nostru,... dar bourelul! Ce o să spună lumea ?* 

Atunci, ridicându-se vulpea, se plecă înaintea învin- 
gătorului şi-i vorbi astfel : 

„Ai învins pe urs, vei fi regele urşilor, dar ursul 
va fi regele animalelor“. 

Cu aceasta sau mulțumit si toate sălbăticiunile si 
bourelul, care era încântat să fie regele urşilor. 

De aceea animalele din pădure se poartă atât de 
respectuos cu el, iar bourelul la rândul lui le ocroteşte 
şi le apără. 


Mica hoaţă 
Intr'o şeoală dela sat, 
Profesoara a explicat, 
Despre iarnă, despre vară, 
Despre toamnă, primăvară. 


lFraducere din limba cehă de LICUSOR 


Iarna i frig si apa "nghealá, 
arcă lumea n'are viaţă. 
Primăvara-s flori frumoase, 
Vara-s zile călduroase. 


Toamna fructele sunt bune, 
Omul trebue să le adune; 
Struguri, mere, pere, prune. 
Nuci si pepeni şi alune... 


De-ale începătorilor 


13 


Profesoara a observat, 

Pe când dânsa a explicat, 
Cà Linica n' asculta, 

Ci sub bancă se juca. 


lar apoi când o "ntrebà, 
Când e timpul potrivit, 
Pentru a culege mere ? 
Să răspundă sa grăbit: 


„Când vecinul e la masă, 
Iară câinele stă'n casă !* 
Clasa loată hohoteste, 
Profesoara o dojeneşte. 


Lica mult s'a ruşinat 
Si de atunci a ascultat; 
Prosesoara explica; 
Fata nu se mai juca. 


CLARA WOLF 
cl, HI-a sec. „Lic. Anglo-Speranţa“ — Loco. 


Libelula. Ghiocel. 


la cunoștința premianților din 
Capitală că pot fi fotografiati în mod gratuit 
de către FOTO-LUVRU — Calea Victoriei 24 
arătând adeverinţa dela școală că sunt în ade- 
văr premianfi. 


Se aduce 


AITEN 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


SERIA Ii 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii ín cărți ín valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor“. 


Cuvinte íncrucisat 


Cuvinte íncrucisate 


ORIZONTAL: 1) Păsărică cu glas plăcut. 6) Par ascu- 
fit. 11) Fruct înrudit cu migdala. 12) Om foarte mare. 
13) Tăcere. 14) Verigi. 16) Interjectie pentru mânat caii. 
17) Vehicul. 19) Lucrezi pământul. 20) Câmp semănat. 
21) Brăzdat. 23) Puternici. 24) Desagă. 25) Fluviu în 
Germania. 26) Lucrai pământul. 29) A duce. 32) Cu el se 
spoieşte. 33) Adunare de oameni care cântă. 35) Fruct. 
36) Măsură de pământ. 37) Fabricant de şele. 39) Două 
litere asemănătoare. 40) Dreg. 42) Se face din porumb. 
44) Atac. 45) Imi iau sborul. 

VERTICAL: 1) A deschide gura din cauza ienii. 2) 
Parte a bisericii. 3) Ba. 4) Diviziuni de timp. 5) Bubă. 
6) A fugi pe furis. 7) Epoci. 8) Stápánesti. 9) Vas de 
sticlă. 10) Mágari. 15) Exista. 18) Apar deodată. 20) 
Vânzător de lână. 22) Faci în bucăţi. 23) Obiect care 
serveşte la scris. 26) Sgârcită. 27) Domn al Moldovei. 
28) Sec. 30) Oraş în Moldova. 31) Aprob. 33) Dojenesc. 
34) La tablouri. 37) Broboadă. 38) Trei litere din ,,vrabie*. 
41) Salutare. 42) Notă. 

VALERIAN L. GOBJILA-Silistra 


Din traista cu haz 


— Lucico, ai observat că fratele tău are obiceiul să 
vorbească singur? 
— Nu ştiam, n'am fost niciodată lângă el, când era 
singur ? 
* » 
— Domnule profesor, am controlat de zece ori acea- 
stă socoteală. 
— Foarte bine, băiete! 
— Şi iată cele zece rezultate pe care le-am găsit. 
* * 


+ 
Santinela. —Nu e voe să stai acolo, pustiule ! 
Strengarul.—Ha, ha, ha! Faci pe grozavul fiindcă te 
vezi cu pusca. 
* * 
+ 
— lonele, de ce ai stat două ore la poartă de vorbă 
cu prietenul tău ? 
— Fiindcă n’a avut timp să intre in casă. 


MOS SAGA 


ORIZONTAL: 1) Putere. 5) Vânt puternic. 9) „Cai“ 
amestecați. 10) Piciorul animalelor. 13) Stofă groasă. 
14) Staţie de cale ferată. 16) Cuvânt neschimbător. 17) 
Ţin calea cuiva. 18) Arbore 20) Nume pe fată. 21) Pof- 
tim ! 23) Săteni. 26) Cal frumos. 27) Zeul soarelui. 29) 
Bucată de pânză pe care o îmbracă gospodinele atunci 
când gătesc. 30) Sau. 31) Pronume. 32) „Răni“ întoarse, 
33) Notă. 34) Pronume familiar. 35) Privitor la India. 
36) Dânsa. 37)) Şearpe veninos. 38) Strig. 39) Trec prin 
sită. 40) Salutare! 42) Puternici. 44) A lucra pământul. 
44) larăşi. 47) Animal de apă. 48) Lovit rău. 49) Gră- 
madă de paie. 

VERTICAL : 1) La tren. 2) Nume de fată. 3) Gust 
neplăcut. 4) Articol. 5) Inceput de „vară“. 6) Figură. 
7) Fluviu în Siberia. 8) Ca la 48 orizontal. 11) Obiect 
care serveşte la cusut. 12) Negatie. 15) Trei litere din 
„alta“. 17) Pe loc. 19) Automobil. 20) Pătruns. 22) Di- 
băcie. 24) Cerc, ocol. 25) Lucrai pământul. 26) Melodie. 
28) Aliment. 30) Ciolan. 34) Barem. 35) Nume de băiat. 
35a) Cui. 36a) Plumb pentru vânat (pl). 37) Trecă- 
toare în Carpaţii Meridionali. 38 a) Fruct. 39) Epocă. 
41) Unsoare (Mold.). 43) Paradis. 45) „Pită“ fără miez. 
46) Obiect necesar croitorului. 

CUSMARU F. DAVID 
| — ————HHHÉ—— 


CUPON DE JOCURI SERIA Il 


PE LUNA IULIE 
Numele și pronumele 


Adresa: 


Desicoaţi-lc singuri! 


Cuvântul stingher 


Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte arată niște lucruri 


care au aceiași însușire. 


CARTE CAET TOC CARNET REVISTĂ. 


Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de TOC, care e din 


care e cuvântul căruia îi lipsește însușirea care o au celelalte 
cuvinte : 


1) BRAŢ DEGET MANUSA PALMA COT 
2) SCAUN MASĂ PAT LEMN DULAP 
3) PRUNĂ NUCĂ ALUNĂ RIDICHE CIREASA 


4) GANDAC MUSCĂ CARABUS BROASCĂ ALBINĂ 


lemn: deci deslegarea e TOC. vp a 
5) ŞOSEA POD POTECĂ CĂRARE TRECĂTOARE 


Citiţi cu bagare de seamă cuvintele de mai jos și ráspundeti 


Theodorescu —Mogoşoia Jud. Dâmboviţa ; Filoteu I. Va- 
silescu, B-dul Regele Carol I No. 1 — Curtea de Argeș ; 
Rodica Ing. Alex. Ionescu, str. Artei 38—Loco ; Aurelia 
Ionescu, str. Sf. Ionică No. 17 — Loco; Nina, Mignon si 
Madeleine Vretas, Piata Sf. Stefan No. 8 — Loco ; Elena 
Paliţa. str. Acvila 21—Loco; Savu si Florica M. Cornea— 
com. Mentii din Faţă, jud. Mehedinţi ; Lenuta Bărbu- 
lescu—Com. Comana jud. Vlasca. 


Posta jocurilor 


Băd. Neg.- Loco. — Jocurile publicate sunt admira- 
bile; aveţi talent la versificat, dar păcat că vă ocupati 
cu jocuri care au mai fost tratate. Spaţiul nu-mi îngă- 
duie să dau lămuriri mai largi. 

R. Sieg.- Loco; I. V, Silistra ; H. Gold—Dorohoi ; P. 
V. Frunz.—Drágánesti; A. S. Weih.; Dog. Virg. Gilly. 
El. Nic.—Tigàánesti; Sech. Vl.-Loco T. Brăila; M. Hausf;- 
V. Art.—Loco; M. V. Mat.—Loco; P. M. Prot.; Al. Basra- 
Loco ; Cl. Kv.—Galati ; Cl. W.— Loco: Ap. Alex.Loco; 
L. si P. Ard.; S. RBen.—Loco ; M. Const. Loco; N. G.— 
Loco ; Sch. St. Loco; L. Nic.—Cluj ; Gh. Car.—Silistra; 
Prot. M. P.—Loco.—Jocurile acestor cititori nu se publică 
din următoarele motive : 

1) Saradele nu sunt redate in mod limpede si au 
rime răsuflate, ca : nimeriti, găsiţi, cátati, aflaţi. Altele 


Câștigătorii din Capitală sunt rugaţi sá.se prezinte 
personal la redacţie spre a ridica premiul. 


nu rimeazá deloc. Unele au cusurul cà au mai fost 
publicate, chiar în revista noastră. 
2) Jocurile prea simple nu se pot publica fiind 


câteodată foarte grele. Sunt uşor de făcut si greu de 
deslegat. 

Sub acdst nume înţeleg triunghiurile si pátratele cu 
cuvinte de cinci, patru litere, cari nu cer mare oste- 
nealá din partea autorului si totusi pot contine cuvinte 
grele, făcând deslegarea imposibilă. 

3) Primim unele enigme „trase de păr“ ca: 

„Un „musulman“ trecând printr'un desert se oprește 
intrun „loc plantat si răcoros“ unde găsește o „piatră 
prețioasă“, Deslegarea e: turcoază. 

Suntem împotriva acestui soi de enigme, fiind „slabe 
şi grele“. 

t) Cuvintele încrucișate nu sunt făcute in tus si 
contin subiecte care sau mai publicat. Inţelegem să se 
urmeze modul în care sunt făcute jocurile noastre, nu 
insă subiectele în sine. 

5) „Cărţile de vizită“ contin numiri cari nu există. 

6) Sunt unele jocuri foarte bune, dar nu se publică 
din cauză că deslegătorii, îmi închipui, s'au plictisit de 
ele. Acestea sunt: triunghiuri, dublu și triplu pătrat, 
romb silabic, monoverbe, jocuri combinate. 

Prin urmare, rog pe colaboratori, să se ferească de 
greşelile, mai sus arătate, şi să caute să ne trimită „ceva 
nou si istet“. 


La joacá ín grădină. 
i ITA R0 


u copii si tineret 
ro P 4 19 Xt 


Premiantii jocurilor pe luna Mai 


Abonament pe ] an la „Dim. Copiilor": Florica si 
Mioara Petrescu Tipografia Artistică-—Piteşti. 
Abonament pe 6 luni la „Dim. Copi lor": Valentin 


Cea mai bună 
Cea mai eftină 
Cea mai atractivă 


CARTE ILUSTRATA 


POVESTIRI EXTRAORDINARE PENTRU TINERET 
Călătorii fantastice in America 
AMERICA DE SUD 
ASIA ORIENTALA 


3 volume mari, de 600 pagini fiecare 
minunat ilustrat 


Serianu, str. Cornetului No. 8, Aleea A, Quartierul Bellu- 
Loco; Nelu Petraru, str. Mare 17—Tecuci ; Lücütusu C. 
Ovidiu, str. Dârstelor 27 Loco. 

Abonament pe 4 luni la „Dim. Copiilor": Mihaela 
Hiorica Mateescu, str. 19 Martie 49—Loco ; Stoicescu 
Vlice, str. Sebastian 10? -Loco; Iordan M. Aristide, str. 
Aegele Carol I No. 70— oşiori de Vede; Pleşu Rodica, 
str. Maria Gâlcă No. 6—Bârlad. 

Au câștigat cărți din ed. „Adeverul" în val. de 80 
lei: Costel si Elena Georgescu — Speteni - Jud. Ialomita; 
Cernátescu Corina, str. Cur-iari 16 — laşi ; Eugeniu St. 


^ 20 LEI VOLUMUL 
^U 


r 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
MINETII COPIILOR ' 


MM 


Simona T Patraulea Nicugor Dociulescu René —— e 
ani 


4 ani 


—— dte lulia Popovici 
Viorica |. Dumitriu 3-2 si P luni 
ant 


Mii 
Gicá T. Patraulea Soli Zilberştein Predescu Cocufa 
2 ani 4 ani ani 


= pile Ond E Laut - -A 
» Jas ~ x 
f Eerie din a oh eap 
- FS = Po é 
Z E Packer d = | b 
à 


d a. 
Ta 


5 


Pr 


- 


Dumnealui a plecat la mare cu securea: e corsar Pretul 5 le 


Răspunsurile la concursul literar 


Un drăguţ prieten al „Dimineţii Copiilor“ din clasa 
I-a A. Lic. Lazár-Loco ne scrie : 

Eu în vacanţa Paștelui am citit următoarele cărţi : 

Doctorul Mititelu (medicul animalelor), Jertfa Lili- 
anei, Suflete de viteji, Inclul pierdut, Răpirea celor două 
fetiţe, Istorioare pentru Puiu, Michi Maus în (ara viselor 
si Păţaniile lui Haplea. Dintre toate mi-a plăcut mai 
mult Jertfa Lilianei si Răpirea celor două fetiţe, fiind 
nişte povestiri duioase. 

Am citit foarte puţin din „Şerban si Uragan“, care 
până acum mi-a plăcut foarte mult. 

Să dea Dumnezeu să trăiţi aui mulţi si să scriţi si 
mai frumoase. 

O cititoare, Vera Birman din clasa 
Loco, ne scrie : 

De când am avut vacanţa am citit următoarele cărţi: 
Coana Frosa la Bucureşti, Doctorul Mititelu, Stan si Bran, 
Michi Maus în țara viselor, Grădina Raiului și Şerban 
şi Uragan. Lordul cel Bun, Doctorul Mititelu si Michi 
mi-au plăcut cel mai mult. 

Vă rog să scriţi multe și frumoase povești ca să le citesc. 


IV primară 


Bunul si harnicul nostru cititor Teodor Berman din 
clasa II primară Bucureşti, ne scrie : 

In vacanţa Paștelui am cetit cărţile : „Stan si Bran“ 
şi „Michi Maus în ţara viselor“. 

In cartea „Stan si Bran“ mi-au plăcut vitejiile lui 
Stan care din om sărac a ajuns împărat. lar în cartea 
„Michi Maus în fara viselor“ mi-a plăcut peripeţiile lui 
Michi Maus mai ales în satul Soriceşti. Sunt nerăbdător 
să știu ce premiu am luat. 


Drăguţa cititoare Esfira Diner din clasa l-a Gim. 
Fălești ne scrie: 

Dintre. toate cărţile scrise de D-voastră, eu am citit 
„Jertfa Lilianei“, „Răpirea celor două fetiţa“, „Lir şi 
Tibisir*, ,,Nouile páfanii ale lui Haplea“, „Doctorul Mi- 
titelu*, ,,Martinicá si Puky“, „Haplea in străinătate“, 
„Haplea la școală“ si „Haplea páfanii si năzdrăvănii“, 
Toate le-am citit cu plăcere si interes, fiind frumos scrise. 
Cele mai bune le număr mai jos: Jertfa Lilianei mi-a 
plăcut mult, pentrucá evidenfeazá puternicele ei senti- 
mente de dragoste faţă de părinţi, fapt care va servi 
de pildă multor copii. 

Deasemenea mi-a făcut multă plăcere „Răpirea celor 
două fetițe“ bucurându-mă mai ales când citeam cu cât 
devotament îngrijea tatăl adoptiv pe Victoria. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


„Călătoriile lui Haplea în străinătate“ mi-au provo- 
cat multe ore de veselie, deasemeni si „Nouile păţanii 
ale lui Haplea“. 

Din cărțile de aventuri mi-a plăcut mai mult „Lir 
si Tibişir“, prin faptul că obraznicii şi  neastâmpă- 
raţii băieţi, după o călătorie plină de peripeții s'au făcut 
de treabă. Ultimele patru cărți sunt de un haz grozav 
fiindu-mi toate patru un bun prilej de distracţie. 

Vă doresc sănătate si viaţă lungă ca să mai puteţi 
scri multe asemenea cărţi. 


Simpaticul nostru cititor I. Raisman din clasa II A. 
Sec. Constanţa ne răspunde: 

Am cam întârziat cu scrisul, deoarece am așteptat 
să citesc toate cărţile primite în vacanţa de Paşte. Căr- 
file mi-au plăcut foarte mult. Ele sunt: „Haplea la şcoa- 
là*, Coana Frosa la București“, „Michi Maus în țara vi- 
selor“, „Jertfa Lilianei* şi „Răpirea celor două fetiţe“, 

„Michi Maus“, cu toate că e o carte pentru copii 
mai micuţi, mi-a plăcut deoarece sunt aventuri „Jertfa 
Lilienei* precum $i „Răpirea celor două fetiţe“, mau 
impresionat foarte mult, căci amândouă sunt duioase. 

Prima, pentru bunătatea Lilienei si jertfirea ei faţă 
de tatăl ei. A doua, pentru bunătatea D-lui Brunăreanu. 
care a luat-o şi a avut grijă de ea ca de propiu-l copil. 

„Haplea la școală“ şi „Coana Frosa la Bucureşti“ 
cărți hazlii, mau făcut să râd mult. Vă rog să mai scrili 
și alte cărţi. 


[—————————6|Í)6$)(/)/)ÓSOS.— M L.C.ÁO 
Publicăm astăzi ultimele răspunsuri ale citi- 


torilor noștri la concursul literar. Am primit 
foarte multe scrisori din cari am văzut că 


prietenii noștri cei mici au citit mult, au ales 
cărți bune. 

Intr'un număr viitor vom publica numele 
celor premiaţi. 


PE a 

Se aduce la cunoștința premiantilor din 
Capitală că pot fi fotografiati în mod gratuit 
de către FOTO-LUVRU — Calea Victoriei 24 
arătând adeverinţa dela școală cà sunt ín ade- 
văr premianti. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


ec... Lei 200 
». 100 
50 


Pe un an 
Pe şase luni 
Pe trei luni 


s... ss... . . . .. [1] 


REDACŢIA SI! ADMINISTRAŢIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 23—84—:30 


Aztun 


ANUL 13 15 lulie 1936 No. 649 


MINEA 
COPLILOB 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: 
BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1AN 200108 [UN EXEMPLAR 5 LEI 
SLUNI 100 , IN STRĂINĂTATE DUBLU 


tEPRODUCEREA BUCATILOR MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT INTERZISĂ NU SE INAPOIAZĂ 


ABONAMENTE: 


m 4 
INI 
[[ 


Ă uit si acum la portretul ei de copil ca mine, 
atunci când câmpiile impestritate cu flori si 
dealurile . înverzite ale conacului erau totul 
pentru ea, atunci când inima îi era atât de 
curată, şi mintea lipsită de orice concentrare 
dureroasă. Mai târziu viaţa i-a modelat alminterea trup- 
şorul subţire şi delicat, a adus lumini şi umbre peste 
chipul serafic din portretul depe masa de lucru. In por- 
tretul acesta mama mi-e tovarágà, o colegă mai mare ce 
se uită cu ochi senini la mine. Indărătul lor e poate 
toată făgăduinţa vieţi, tot idealul. Nu-mi amintesc clar 
chipul mamei în prima mea viziune constientá. Când 
mă sculam dimineaţa eram sigură să-i găsesc ochii mari 
buni plecaţi atent peste mine, jucărie vie eram sigură 
că mâna trebuie să-mi fi dormit în pumnul ei închis 
Viaţa mamei e împletită cu viața mea, sufletul meu, 
inima mea sunt sufletul şi inima ei. Anul acesta, de 
Paşti, mergând la moşie, bunica i-a spus când ne-am 
scoborât din maşină. 

„Pare cá nu s'a schimbat nimic, nimic. Eşti tu venind 
de Paști acasă, leită tu” 

Acuma chipul mamei, e altul. Nu ştiu cum să-l des- 
criu. Trăind alături cu ea aproape nici nu-mi dau seama 
cum este, dar ochii mei se odihnesc pe faţa ca pe ceva 
frumos si sunt fericită că-i mama mea. Când povestește 
evocă totul in chip miscátor. 

Trecutul familiei istorisit de dânsa de când eram 
mică s'a plămădit în mine si m'a făcut să fiu eu cea 
de acum; Eu ceea de mâine. Mi-a făcut cântece numai 
pentru mine, cu care mă adormea târziu, totdeauna mai 
târziu decât somnul. 

Legăna poate în braţele ei, speranţa ei, singura bu- 
curie de mai apoi. Si în lumea visurilor mergeam ală- 
turi de dânsa. lată ce e mama pentru mine. 

Tot. Când stau la școala alături de colegele mele 
mă gândesc la ea, la chipul ei concentrat şi dulce, la 
alţi copii ce-i aud glasul in ore de clasă. la iubirea ce S 
o au pentru dânsa toate elevele ei şi deseori mă unesc yè i 9 serlitodre: do V2 «nl 
cu dânsele tăcut si îi spun de aici, cagicum as fi acolo: ".^ 


Domnișoara Monica Lovinescu 


„Bonjour Madame". Când vine mama, salutul lor e 
parcă un strigăt de bucurie — „Bonjour Madame". Și — 


mama trece surâzând, pentrucă se gândește cá aci pe 
bancă sunt eu si când le spune „Bonjour, mes enfants" 
rosteste, sunt sigurá, peste distanfa ce ne desparte: 
Bonjour Monica mea. TY —————Á€— 

MONICA. LOVINESCU 


ARINTII plecaserá intr'un sat vecin. Radu si 

Monica erau deci singuri acasă. Ei doi stăpâni. 

Puteau să facă ce vor, să se joace, ca oameni 

mari, să primească musafiri, să dea un bal 

în toată forma. Adică asta nu prea puteau, 
fiindcă părinţii le spuseseră, la plecare. că pot să se 
joace cuminte, de-a orice, numai un lucru să nu facă: 
să nu lase pe nimeni să intre în casă. De altfel nici nu 
era vorba să vină nimeni fiindcă se pusese ploaia si 
nici un copil nu era pe şosea. 

Atunci ce mai rămânea de făcut? Dacă nu puteau 
primi musafiri, Monichii, mai ales, i-se părea joacă fără 
nici un haz. La ce bun au mai rămas singuri? se în- 
treba ea. Uf ce copii cuminţi o să fim astăzi! 

— Tu crezi că mai plouă mult ? întrebă Radu. 

Monica oftă si răspunse necăjită : 

— Sigur că plouă. 

Și ca să-l sperie pe Radu (care era mai mic de 
cât ea) adaugă: o să plouă patruzeci de zile în şir. 

— Patruzeci de zile ! se miră Radu. 

— Sigur, poate şi mai mult. 

— Păi atunci însemnează că vine potopul. 

— Cu siguranţă că vine, întări Monica. 

Radu rămase pe gânduri. Potopul nu-l prea speria. 
Dimpotrivă. Dacă plouă 40 de zile, își zicea el, însem- 
nează că o să se facă baltă mare în curte, și pe şosea 
şi o să trebuiască să meargă la şcoală cu barca si asta 
ar fi foarte frumos... 

— Şi, atunci, mă gândesc, că în loc să stăm aici la 
geam, continuă Monica după o pauză, mai bine am zice 
că a început de cinci zile să plouă şi ne-am juca de-a 
corabia lui Noe. 

Radu găsi că ideea e bună şi se gândi că bucătăria 
ar fi la nevoe o corabie admirabilă. 

Zis şi făcut, t 

Radu plecă să aducă vaca. Monica adună curcile, 
rațele, gástele si găinile, alese câte o pereche din fiecare 
şi le băgă în bucătărie. 

Pe urmă aduserá si calul, două oi, un porc, un cáfel, 
o pisicá si corabia lui Noe fu, cát ai bate din palme, 
încărcată cu toate lighioanele. 

— Mai lipseşte ceva ? întrebă Monica. 

Radu numără animalele și se gândi o clipă: 

— Lipseşte elefantul — constată el. 

— Adevărat, lipseşte elefantul, ce ne facem ? 

O găinuşe roşie gonită de ploae sări în pragul fere- 
strei tocmai în momentul acela. 


4 


— Tu ce pofteşti, o întrebă Monica. Nu vezi că 
avem găini în corabie ? 

— Cu toate astea, ne lipseşte un elefant, interveni 
Radu. Poate că găina roşie vrea să facă ea pe elefantul. 

— Adevărat, s'o întrebăm dacă îi convine să fie 
elefant. 

Monica deschise fereastra, luă găinuşa în braţe si 
o anunţă că ea trebue să fie elefant dacă vrea să scape 
de potop. t 

Gàáinusa era fericită, numai cá nu stia cum arată 
elefantul. 

In zadar incercará copiii sá-i explice. Gáinusa nu 
văzuse niciodată pe cineva așa de mare cum îi spunea 
Radu. 

— Seamă cu coteful ? întrebă gáinusa. 

Nu, fiindcă elefantul are trompă lungă in loc de 
i coteful n'are trompă. 

Atunci seamănă cu curcanul ? 

Nu că elefantul are doi dinţi lungi. 

Aha, înţeleg, e ca porcul. 

Nu, nu, seamănă puţin si cu porcul și cu coteţul 
şi cu curcanul dar e mult mai mare, cum să-ţi spun... 

Radu îşi aduse aminte cá are o carte în care e de- 
senat un elefant. Dădu fuga în casă si aduse cartea. 

Monica o deschise la pagina unde era elefantul și 
o arătă găinușşii. 7 ! 

— Acum, îi zise ea, uită-te bine la el şi când oi 
spune eu „gata!“ tu să fii elefant. KT 

Gáinusa se uită bine, bine la elefant, apoi 
pentru câteva minute după dulap. 

Când Monica strigă „gata !* găinușea se transfor- 
mase în elefant. Era așa de mare si de greu cá sub 
paşii lui troznea toată casa. Nici nu putea sta în bucă- 
tărie. Radu trebui să se înghesue lângă bufet pentruca 
elefantul să ia parte la potop. 


nas 


trecu 


Altfel, totul era in ordinc. 

Calul singur si cu porcul dádeau oarecari semne de 
neliniște. Calul era nelinistit fiindcă nu înţelegea bine 
dece s'a luat in corabie si un ceas de perete, cá doar ceasul 
nu era animal si n'avea nevoe sá fie salvat dela potop, 
socotea el. lar porcul era neliniștit. doar asa, de frică. 

— Tăcere ! strigă Monica porcului. Vreau liniște. 
Aici n'am nevoe de fricoşi! Suntem într'a zecea zi de 
potop. Apele cresc. 

Radu trecu la cârma vasului care semăna puţin cu 
un sertar al bufetului. 

— Cârmeşte la dreapta, strigă Monica. Trecem peste 
acoperişul grajdului. 

Porcul se ghemui de frică, lângă maşina de gătit. 

— Cármeste la stânga, comandă iaràs căpitanul. 
Suntem într'a douăzecea zi de potop. Nu se mai văd de 
cât vârfurile munţilor. Porcul să facă tăcere ! Dacă nu 
voia să vină în corabie, n'avea decât să se innece ! 
Marinarii să treacă la pânze. 

Radu trase cu putere batista, si o agăță repede în 
vârful bufetului. 

Suntem într'a patrusprezecea zi de ploae, anunţă 
căpitanul. 

— Bine că s'a sfârşit murmurá porcul. Trece timpul 


mai repede decât aș fi crezut. Tăcere! Navigăm pe ape 
liniștite. Marinarii să iasă pe punte. 

Radu trecu dincolo de masă. 

— Se vede ceva ? întrebă căpitanul. 

— Nimic decât apă. 

— Bun! Dă drumul porumbelului. 

Radu prinse gainusa porumbacă și-i dădu drumul 
pe fereastră. 

— Să-mi aduci un semn când or seca apele, ai 
înţeles ? 

— Inţeles, înţeles răspunse gainuşa porumbacă. 

— Dacă ar aduce ceva boabe de porumb, oftă porcul. 

— Liniste ! ordonă comandantul. Dragii mei prieteni. 
Potopul a luat sfârşit. Vă mulţumesc din suflet pentru 
modul cum v'afi purtat. 

In curând se va ivi pământul. Aş fi fericit dacă 
odată ajunși pe uscat, aţi lăsa unele apucături urâte şi 
n'ati mai face nici o prostie care să supere pe stăpânii 
noștri. Eu mi-am făcut datoria cum am putut mai bine. 
Să trăiţi ! 

Animalele mulfumirá frumos comandantului şi pro- 
niseră că nu vor mai face prostii. 

— Multumiti domnului Radu pilotul nostru care şi-a 
făcut datoria cu atâta curaj. 

— Mulţumim, ziseră toate animalele. 

Pilotul se înclină :. 

— Fără comandantul nostru, n'am fi putut ajunge 
la acest admirabil sfârşit, zise el cu modestie. 

— Oh, esti prea gentil... replică domnul comandant. 

— Acest schimb de laude ar mai fi continuat 
dacă în clipa aceea, porcul n'ar fi strigat: 


[27 


— Porumbelul ! A venit porumbelul cu o ramură 
de máslin ! 

— Pământ ! exclamă comandantul. Apele au secat. 
Porumbelul ne-a adus semnul dorit. Domnilor, au apă- 
rut vârfurile pomilor... Se văd stănci. Călătoria noastră 
a luat sfârşit. Radu deschise ușa corabiei si invită ani- 
malele afară. 

Primul care se repezi la eşire fu porcul. 

Spera desigur să mai găsească destulă apă ca să 
facă o bae, fiindcă, tot timpul cât a durat navigația nu 
i s'a îngăduit nici botul să și-l ude. 

Ultima a rămas găinușea roşie care se transformase 
în elefant. 

— Cu asta ce ne facem că, nu poate ieși pe use, 
întrebă Radu. 

— '[rebue să se transforme iar în găină. 

— Am rugat-o dar nu vrea. Spune că e mai bine 
să fii elefant decât găină. 

— Adevarat gainuse roșie ? o întrebă Monica. 

— Nici o găinuşe ! răspunse gáinusa răstit ; sunt si 
rămân elefant. 

— Dar nu pofi esi pe use. 

— Am să sparg casa! 

— Ce, eşti nebună ? De aceea te-am scăpat dela 
înec, ca să ne faci acum boclucuri ? 

— Dar d-ta ce crezi că mi-a fost ușor să mă fac 
mai mare decât cotetul ? 

— Bine, dar vine tata si mama, si ne bate când 
te-or vedea aici. 

— Treaba voastră ! 

— Ce ne facem Radule ? intrebá Monica. 

Radu era ingrozitt. Se asezá la masă cu capul in 
mâini si se gândi o clipă. Chemă apoi pe soru-sa de-o 
parte și-i sopti ceva. Monica se însenină. Eşi afară si 
se întoarse după câteva clipe cu un ou. 

— Ascultă elefantule, ştii ce e asta ? 

— Evident, răspunse elefantul. E oul meu. 

— Ei bine, ştii cá peste o săptămână trebue să-l 
cloceşti ? 

— Am să-l clocesc aici în bucătărie. 

la să vedem cum ai să faci. 

Foarte bine. Pune-l jos să-ţi arăt. 

Fetiţa puse oul jos şi elefantul se așeză peste el. 
Uite asa, zise el. 

Foarte bine. Acum ridică-te. 

Elefantul se ridică şi, bineînțeles, pe locul unde 
usese oul nu mai erau decât gheoci amestecate cu găl- 
benus. 

— Ai văzut ce se întâmplă dacă rămâi elefant ? 

— Elefantul isi plecă umilit trompa si zise : 
Hm. Păcat, eram mai mare decât curcanul ! 

Zise şi se făcu la loc găină. 

Dealtfel era şi timpul. Părinţii celor doi copii toc- 
mai intrau pe poartă. 


Am să vă povestesc acum o năzdrăvănie : 
Aveam numai şapte ani împliniţi, 

Eram crunt si viteaz la bătălie 

Si eram căpitan de bandiți. 


Aveam un buzdugan frumos, 
Un briceag cu prăsele de ciolane, 
O puşcă de lemn noduros — 
Si báetii-mi spuneau : Căpitane ! 


Intr'o zi ajung cu ceata 'ntr'o câmpie 
Plinà de semănături si sâmburi 

Si dintr'o dată mi se năzărește mie 
Că doarme un haiduc pe dâmburi. 


Pun îndată palma cozoroc pe frunte 
Si uitându-mă năstruşnic şi náuc 
Mi se pare că dâmbul e un munte 
Si soarele imi pare un haiduc. 


Eu fac un pas — şi după mine ceata, — 
— Cine să fie ? mă întrebam cu gândul — 
Am scos din tolbă arcul și săgeata 

Si am ţintit în soare — sângerându-l. 


La întoarcere un tovarăș imi şopteşte : 
— Mă, ai doborât soarele, ce-are să fie ? 


Şi-am început să plâng copilàreste 
De teamă cam să intru'n puşcărie. 


LIVIU DELEANU 


emen 


De-ale strengarilor 


Unde-i cavalerul ? Soldatul disciplina t 


, Aceşti doi prieteni aşteaptă un cavaler viteaz. El e Soldatul din fotografia noastră a învățat că, de câte 
în apropiere, dar stă ascuns. Dragi cititori, voi îl puteți 3 i > ESI E 
gási ? ori trece prin fata unui gradat, trebuie să salute. 


Şi fiindcă termometrul e gradat, soldatul il tratea- 
Lecţia de aritmetică ză respectuos. 


Unchiul. — lonel, ascultă ! dacă eu as avea cincizeci 
de caramele şi ţi-aș da una, câte bomboane mi-ar ră- 
mâne şi cum s'ar chema această operaţie ? 

lonel. — Ti-ar mai rămâne 49 de bomboane şi operaţia — , — D Tm 
sar chema... sgârcenie. —— pr 


— Dacă fraţii mei au vacanță şi eu nu! 
— Şi tu dece n'ai vacanţă ? 


Pre vedere dere — Eu nu merg încă la şcoală. 


Elena mea, spune un părinte, pe cât e deşteaptă, 
pe atât e de lacomă. Are prostul obiceiu să facă vizite 
cam dese borcanului de dulceaţă. Deaceea am luat de 
la farmacist o etichetă pe care era scris „Otravă“ si am 
lipit-o pe borcan. Credeam că, așa, o să fugă de dulceaţă. — Gică, tu crezi în visuri ? 

După câteva zile observ că dulceaţa a scăzut, iar Eee M pe ! Chi tá i R A 
pe etichetă sub cuvântul „Otravă“ sta scris: „Tată, sa nu iar astă noapte am visat că o să 
vreau să mor“. mă trezesc şi dimineaţa mi s'a adeverit visul. 


? 


Qema 


Visuri 


Na 


| 
fe 

= 
> 


I cunoaşteţi: Dumnealui Şi tot cântă din aripă, Cine toată ziulica Greeru-a venit la ea, 

Este Greerul hai-hui. Cântă vesel din chitară, Forfoteste ? — E Furnica! Ca să-i ceară pentru gură, 
Umblă veşnic teleleu Insă numai cât e vară. Harnică şi strângătoare, L-a gonit din bătătură: 

Şi în pungă n'are-un leu. Jarna — ce să vá mai spui—SAre iarna de mâncare... Vara cánfi şi-acum ai vrea 
Nu stă locului o clipă Este vai de capul lui! Când pe-o zi de ger si nea, Să trăești din munca mea ? !' 


Greerul i-a spus : „Vecin 


*^ Eu să-ţi cânt, tu să m'ajuţi 1”... lată-l azi, sprinfar, voios, Un bidon cu dinamită. 


AJ * ^ sa. * . v ! 2 A a T = Š x r T - 

Esti zgárcilà 5 hainá il Ani si ani s'au scurs de când Căci e vară şi-i frumos. Bucuros de ce-a găsit, 

Vae SV: ocn Venen "Greerul umbla flămând. ângă o ciupercă mare O ideie i-a venit: 

Căci a "m Antem facuti; Dar, nutrind gânduri nebune, găsit pe o cárare A fácut o bombà micá 
áci asa sântem făcuţi: — A jurat să se răzbune. Dosnică si părăsită, S'o distrugă pe Furnicá. 


Fe ETT 


A luat bomba 'ncet - incet Sá nu dea de bánuit. Iar Bondarul, un postar Bucuros de rüzbunare, 


Şi-a inchis-o "ntr'un pachet. Şi s'a dus la Domn Bondar, lute de picior, sprintar, Greerul sta pitulat 
;u o fundă — apoi, siretul, Q Care'n sat este postar : Sa si dus să-l dea îndată — "De ispravă încântat. 
A-legat frumos pachetul. „Du-l Furnicii imediat” La adresa indicată... După niște paie sta 
S'a gândit, sa răsgândit I-a zis el si a plecat. Intre timp, în așteptare, Si râdea si tot râdea. 


Dar Furnica cea şireată Ea pachetul il svârli. O explozie grozavă Şi-acum fuge cătrănit. 

A citit adresa 'ndatà. mi-a ieşit o dăndănae Aruncă pa ele 'n slavă. Căci, aflaţi-o dela mine : 
„Plicul ăsta, hm ! şi-a zis, ă-l svârli tocmai în clae, "Bubuit și zgomot mare, "Niciodată nu e bine 

Greerul trândav l-a scris”. Acolo unde şedea Strigăte de-ajutorare. Să-ţi răzbuni cu ráutate, 

Şi ghicind ce poate fi, Greerul și petrecea. Greerul a fost rănit Chiar atunci când ai dreptate. 


e MOS PEGROS 


ICA PRINTESA > 


Roman de H.F. BURNETT 


19. O vizită suspectă în mansardă. 


In ziua aceea, după amiază, sa întâmplat, sus in 
camera dela mansardă, ceva destul de neobișnuit. Rodi- 
lard a văzut şi a auzit tot, dar înfricoşat de întâmplă- 
rile acelea a intrat repede în borta lui şi de abia stă- 
pânindu şi emoția, şi-a scos doar násucul si un ochişor 
afară ca să vadă ce se întâmplă. 

Dela ora cinci dimineaţa, de când Sara a plecat din 
camera ei dela mansardă, totul a rămas în linişte o vreme. 
Tăcerea din odae nu era turburată decât de picăturile 
de ploaie care cădeau pe acoperiş şi pe geamuri. Era 
atât de tăcută camera, încât Rodiard începuse să se plic- 
tisească. Când a încetat ploaia, şoricelul sa hotărât să 
facă o inspecţie prin colţuri. După ce a trecut în revistă 
podeaua, picioarele mesei, cufărul si picioarele patului, 
a descoperit lângă sobă o delicioasă fărămitură de pâine 
pe care o uitase nemâncată de dimineaţă. Se pregătea 
tocmai s'o ia în dintisori când un zgomot ciudat îi atrase 
atenţia. Rodilard se opri în loc, inima începu să-i bată 
şi isi finti privirile spre acoperiş. De acolo venea zgo- 
motul. Cineva se târa în apropiere de ferestruică. De 
odată, geamul se ridică, misterios, şi în pervaz apăru o 
figură bronzată și apoi altă figură. Doi oameni erau pe 
acoperiş şi se pregăteau să intre fără sgomot în cameră. 
Unul dintre ei era Ram Dass; iar celălalt era tânărul 
secretar al Domnului din India. Rodilard n"-i cunoștea, 
el nu înţelegea decât un lucru : cei doi oameni tulburau 
calmul şi liniştea mansardei lui. Când omul cu faţa bron- 
zată intră uşurel și fără cel mai mic sgomot prin fe- 
reastră, Rodilard făcu stânga împrejur, şi intr'o secundă 
dispăru în bortă. Era îngrozit. 

De multă vreme şoricelului nu-i mai era frică de 
Sara. Ştia bine că fetiţa e aceea care îi dă firimiturile 
atât de gustoase și de aseea el nu făcea nici un sgomot 
şi wo necăjea cu nimic. Dar necunoscuţii cari au intrat 
acuma, erau de bună seamă foarte periculoși. 

Rodilard, pitit in ascunzisul lui, se mulțumea să pri- 
vească doar cu un ochi la cele ce se întâmplă. Ce-o fi 
înțeles el din toate, nu ştiu. Dar chiar dacă ar fi putut 
înțelege ceva, tot n'ar fi fost in stare să ne explice. 

Tânărul secretar intră şi el prin ferăstruică în urma 
lui Ram Bass. Când ajunse jos, observă codiţa lui Ro- 
dilard în momentul în care soricelul intra in ascunziş. 

— Un şoarece ? întrebă el incetigor pe Ram Dass. 

— Da stăpâne, răspunse Ram Dass, tot in șoaptă. 
Zidurile sunt pline de soareci aici. 

— Biata fetiță, mai zise tânărul secretar, cum poate 
trăi într'o astfel de cameră ? 

— Sara e un copil care înţelege toate, stăpâne. Nu 
seamănă cu toli copiii. Am văzut-o de multe ori în ca- 
mera asta. Câteodată mă urc pe acoperiș, mă uit la ea 
cum doarme, si îi păzesc somnul, alteori, vin înainte ca 
ea să se fi culcat. Am văzut-o de câteva ori privind către 
cer ca şi când ar fi auzit o voce acolo sus. Păsările vin aici 
la fereastră dacă le chiamă ea. A îmblânzit un şoarece 
şi îl hrăneşte ca pe un pisic. Are o mică prietenă care 
o vizitează în secret şi alta mai măricică căreia îi spune 
basme. Amândouă o adoră. 

Am văzut toate astea prin ferăstruică fără ca Sara 
să mă vadă. Stăpâna casei, care este o femeie rea, o tra- 
tează ca pe o cerşetoare, dar ea biata fetiţă, tine intot- 
deauna capul sus si suportă tot, cu atâta demnitate de 
parcă ar fi fată de print. 

— După câte văd, ştii o mulţime de lucruri despre 
Sara. 

— li cunosc viaţa în amănunt, răspunse Ram Dass; 
Ştiu ora când pleacă, când se întoarce; îi cunosc tris- 


In româneşte de BABA RADA 


teţele şi micile ei bucurii, ştiu că îi e frig si că e foame. 
Am văzut-o de multe ori studiind în cărţile ei, singură, 
până noaptea târziu. 

— Eşti sigur că nu intră nimeni aici la ora asta si 
că n'o să ne surprindă ? întrebă tânărul secretar pe Ram 
Dass. Biata fetiţă s'ar speria şi planurile domnufui Car- 
risford nu s'ar mal putea împlini. 

Ram Dass se apropie în vârful picioarelor de use. 

— Am văzut-o când a plecat cu coşul. Probabil c'o 
să se întoarcă destul de târziu. In orice caz eu rămân 
aici lângă use ca să ascult, Dacă se întoarce o să-i aud 
paşii pe scară. 

Secretarul scoase din buzunar un caet si un creion 
şi începu să scrie în el tot ce era în cameră. Se apropie 
de pat şi pipăi salteaua. E mai tare ca piatra, salteaua 
asta zise el. Trebue să i-o schimbăm într'o zi când fe- 
tifa o să lipsească mai multe ore de acasă. Astăseară nu 
se poate. Secretarul examină apoi cu atenţie plapoma 
subţire şi scurtă, cearceafurile rupte, cârpite şi perina 
umplută cu pac. 

— Ce pat mizerabil pentru un copil! exclamă el. 
De când nu s'o fi făcut focul in sobă ? 

-- Nam văzut niciodată foc în soba asta, răspunse 
Ram Dass. Stăpâna casei uită că şi celorlati le e frig. 
Secretarul termină de scris şi-şi băgă carnetul in bu- 
zunar, 

Oaicum, spuse el, ceeace facem noi aici este destul de 
neobişnuit. Cui i-a venit ideea asta ? 

Ram Dass se înclină: 


— Eu m'am gândit. Intr'o seară când stăpânul cra 
bolnav i-am povestit, ca să-l distrez, câte ceva despre 
fetiţă. Am auzit-o într'o seară povestind prietenelor ei 
cum ar fi camera asta dacă ar mobila-o ea. Cum po- 
vestea aşa, ochii îi se luminau si obrajii prindeau cu- 
loare. Am spus stăpânului toate astea și lui i-au plăcut. 
De atunci a început să se intereseze de Sara si și-a pus 
în gând să-i mobileze camera în așa fel ca visul ei să 
se transforme în realitate. 

— Si cum să facem ? 

— E foarte simplu, copiii dorm profund, chiar când. 
sunt necăjiţi. Eu am să intru pe fereastră şi dacă mă 
ajută cineva depe acoperiș, într'un sfert de ceas schimb 
toată înfăţişarea camerei. Când fetiţa se va deştepta va 
rămâne convinsă că un fachir i-a preschimbat camera. 
Ram Dass surâse cu toată gura la ideia că va putea con- 
tribui si el la fericirea fetiţei. 

Vizita celor doi nu dură prea mult, spre marea mul- 
țumire a lui Rodilard, care, pentrucă nu înţelegea nimic 
din cele ce vorbeau oamenii, găsea vizita lor destul de 
suspectă. 

Tânărul secretar şi-a însemnat în carnet o mulţime 
de lucruri. A luat notă de forma sobei, şi-a însemnat 
forma scaunului, a mesei, a numărat cuele din perete 
şi s'a pregătit de plecare. Inainte de a ieşi, cei doi au 
mai rămas o secundă în faţa ferestrei. 

— Cred că am însemnat tot, mai zise secretarul. Ce 
fericită o să fie micuța !... Domnul Corrisford are o 
inimă de aur. 

— O inimă de aur, întări omul cu fața bronzată... 
Ce păcat că nu și-a găsit încă fetița pierdută... 

— Dacă ar găsi-o, sunt sigur că sar însănătoşi com- 

lect... 
à Acestea fură ultimele lor cuvinte, înainte de a ieşi 
pe fereastra pe unde veniseră. 


10 
Dion 


A = | = 
nsa ZA z 


— „Ce-ar fi mái bàáefi să mergem în port să gă- 
sim pe mos Gheorghiţă, să ne mai povestească ceva, 
propuse Costel, un băieţel de opt ani. 

— „Da !, săriră cu toţii. Bună idee. Bravo Costel! 

Astfel toţi, scoțând chiote de veselie, coborâră în 
grabă vadul care mărginea grădina şi printre magazii 
ajunseră la marginea cheiului, unde se vedea curgând 
limpede și liniștit Dunărea. 

Il găsiră repede pe moş Gheorghiţă stând pe o gră- 
madă de scânduri cu luleaua în colțul gurii din care 
scotea nori mici, albaștri, de fum. 

Copii îl inconjurará, zgomotosi, cá mosul aproape 
se sperie la apariţia lor. 

— „Ei ai naibi, era cât paci să speriaţi, pe mosul*. 

— „Moş Gheorghiţă se rugă Mircea de el, am venit 
să ne mai spui vreo poveste, ştii matale... 

— „O poveste ? zise mos Gheorghiţă, ah! ce să vă 
mai povestesc copii... Se opri, privind la o bucată de 
lemn ce plutea pe apă, înaintând încet la vale. trase 
încă câteva fumuri din lulea. 

— „Ei da. Am să vă povestesc azi ceva, din care o 
să vedeţi cât de destepte sunt uneori animalele. 

Toţi copiii se ghemuiră lângă el fără să scoată un 
cuvânt. 

— „Acum douăzeci de ani, începu moş Gheorghiţă, 
eram marinar pe un mare vapor francez si plecasem 
din Marsilia, știți portul acela mare din sudul Franţei, 
de care vam mai povestit eu cândva, si aveam vaporul 
încărcat cu fel de fel de bunătăţi. 

Un marinar francez cu care eram bun prieten şi 
care se numea Pierre sau pe românește Petre, avea 


Pagina începătorilor 


un căţel mic si alb ca neaua; ii dádusem numele de 
„Noroc“. 

Petre îl învățase să facă fel de fel de tumbe si a- 
crobafii si, decâte ori n'aveam de lucru, ne distram ju- 
cându-ne cu el. 

Se întâmpla câteodată să se vâre în magazia de căr- 
buni si să iasă de acolo negru ca un coşar, dar imediat 
îi făceam o baie ștrașnică de devenia iar alb si frumos 
ca inainte. 

Ne continuam astfel cálütoria, spre fará, pe o mare 
liniştită si cu un timp cât se poate de frumos. 

Dar iată că după câteva zile, dela plecarea noastră, 
cerul se întunecă spre orizont si peste puţin se deslántui 
o furtună grozavă si vasul începu să salte în toate păr- 
file ca un cal nárávas. 

Cerul, care cu cáteva ore mai inainte era senin, se 
făcuse negru si, după puţin, începu o ploaie cu fulgere ` 
si trăsnete si vuete de credeai că vine sfârşitul pămân- 
tului. Toţi de pe vapor, alergau în dreapta și în stânga. 

Intărisem tocmai o legătură la niște frânghii, cari 
slăbiseră, când simfii că cineva mă trage de picior. 

Privii în jos şi zării pe Noroc ud leoarcă, lătrând 
într'una, dar din cauza vuetului nu-l puteam auzi. 

Incercai să-l iau de acolo ca să-l duc undeva la adă- 
post dar el se dădu îndărăt lătrând de zor. 

Se apropie iar de mine si mă trase de piclor vrând 
să-mi dea de înțeles ca să viu după el. 

Infelesei cà se petrecuse ceva neobișnuit și-l urmai. 

Ajungând aproape de marginea vaporului cățelul se 
opri şi începu iar să latre spre marea agitată. 

Mă îndreptai cu mare băgare de seamă spre mar- 
ginea vasului. 

Ceace am văzut m'a făcut să rămân o clipă ca 
împietrit. Jos aproape de apă, lovit de valurile furioase 
atârna prietenul meu Petre ținându-se de o frânghie le- 
gată de vas. 

După ce mă desmetecii trăsei cu putere de frânghie 
şi cu pericolul de a fi si eu asvârlit în valuri reușii să 
aduc sus pe prietenul meu sleit de puteri. 

Datorită câinelui său, care văzuse când stăpânul lui 
căzuse în apă. Petre a scăpat dela o moarte sigură. 

. Vedeţi deci, dragi copii că animalele, de multe ori 
sunt tot atăt de destepte ca si oamenii și deaceia tre- 
buie să ne purtăm totdeauna frumos cu ele, își încheie 


povestea moș Gheorghiţă. 
ANA TEODOSSIADES 
Brăila 
Furtuna 


Seara căzu, vázduhul nu se răcorise si vestea ploaie. 
In pădure era liniște. 

Lé-U, micuța japoneză, şedea pe un trunchiu de bambus. 

Ea era fata unui Samurai. Fusese furată la vârsta 
de doi ani și părăsită de răpitorii ei în pădure dintr'o 
cauză necunoscută. 

Fiind așa de mică, uitase toate acestea; după ea, 
soarele ii era tată, luna, mamă si florile, surori. Nu se 
temea de nimic. Animalele nu-i făceau nici un rău. 
Mânca fructe pe foi de bambus şi bea apă din corola 
crizantemelor. 

Deodată, sări jos de pe pernă si se duse în coliba 
ei de frunze de pe malul pârâului ca să se culce. Afară 
se deslántuia furtuna. Tot gândindu-se la păsări si flori, 
Lé-U adormi. 

Când se trezi nu mai era în pădure, ci într'un pat 
adevărat, căci iată ce se întâmplase : părinţi ei se plim- 
bau tot în acea pădure. Surprinşi de furtună, zăriră co- 
liba şi se adăpostiră în ea. Ploaia dură până dimineaţa. 
Când se lumină, se uitară împrejurul lor şi văzură pe 
Lé-U, pe care o recunoscurá ca fiind copila lor, după 
un medalion dela gât, al cărui capac, după moda japo- 
neză, nu se putea deschide. 

Aşa își găsise familia. 

Tatăl ei cumpără pădurea unde Lé-U se joacă acum 
cu adevăraţi ei fraţi si surori. WANDA BENARY 


11 


Poveste populară 


FOST odată o babă şi-un unchias. N'aveau 
copii, trăiau singuri cuc. Si se pripăşise un 
şoricel prin casa lor. 
„Babo, — zise unchiașul într'o zi, — ştii ce ? 
Tot n'avem noi copii, hai să-l luăm pe șori- 
celul ăsta să fie copilasul nostru ! 
Să fie, unchesel ! — se invoi baba. Să-i punem 

numele Strávuicà". 

l-au pus numele Străvuică. 

A trecut vreme, şoricelul s'a făcut mai mare. 

„Babo, — zise unchiasul atunci, — băiatul ăsta trebue 
îmbrăcat. Să mergem în tărg să-i cumpărăm haine | 


CAND PISICA 


— Să mergem, unchias !" 

A doua zi, sau sculat de dimineaţă si baba a pus 
o cáldare cu pásat la foc, ca să fie gata când or veni 
inapoi. 

„Străvuică, i-a zis ea soricelului, tu stai să vezi 
de păsat, cá noi ne ducem în târg să-ţi cumpáràm hine! 

— Stau, mamă, stau !" 

Baba şi unchiaşul au plecat, iar Străvuică a rămas 
în găuricea lui delângă vatră. Băga lemne în foc şi 
mesteca păsatul cu făcăleţul. 

Păsatul fierbea, polpăia: pol, pol, 
strop de păsat pe Străvuică. 


! şi sărea câte ur 


Iată Pisicuţa n'are-acum ce face. 

Mult ar vrea să zburde şi să mi se joace. 
Singurică însă, ce să facă oare ? 

Lenesá, se'ntinde, cască gura mare. 


Si de-odatá'n minte o idec-i vine 


Nu stă mult la gânduri si, priviţi, 
Tantosà Mifica treptele coboară. 


Dacă'n beci coboară, nu e mult mai bine? 


Si cw iscusiută, čun vedeţi si voi, 
O legă de cepul unui gros butoi, 
Si-si făcu un leagăn sdravăn, pisicufa 
lar acum voioasă mi se tot dà ufa. 


Cind in beci ajuns-a, a zărit îndată 
Funia cea groasă de un cui legată, 

Ca să mi se joace, foarte bucuroasă, 
pe scară Dumneaei desleagă funia cea groasă. 


eB 


*, 


Dar el, de colo: ,,Pásat, nu sări 'n mine, cá sár şi 
eu "n tine !" 

Păsatul fierbea, polpáia — nici nu-i păsa! Si iar 
sărea câte un strop de pâsat pe Străvuică. 

l-a zis odată, i-a zis de două ori — păsatul se făcea 
că n'aude ! 

„Păsat, nu sări 'n mine, cá sár şi eu 'n tine !* 

Pásatul — asi ! 

Tot asa, tot asa, — ei, 
arát eu tie! 

Si unde isi face vânt Străvuică odată — si tigt! în 
căldarea cu păsat! 

S'a scufundat înăuntru, nu s'a mai văzut. Si a fiert 
acolo, a fiert detot... 

Când sau întors din târg baba si unchiasul, cu haine 
şi cu ghete pentru Străvuică, — pâsatul era fiert, focul, 
stins, — Străvuică, nicăieri ! 

„Unde o fi Străvuică ?* 

Nu-i nici aici nici acolo; sá stii c'a plecat ! 

„Du-te, babo, de-l strigă din capul prispei, — zise 
unchiașul, — că s'o fi dus şi el cu băieţii la joacă! Sá 
vie să-l îmbrăcăm si să stăm la masă ! 

Baba s'a dus în capul prispei: 


fir'ai să fii de pâsat, stai cá-ti 


ANS > 
- 
* 


Sint deşteaptă | îşi zice. Doar motanii-s proști! 

Şi-i atât de mândră, nici n'o recunosti. 
„Uţa ! înainte !” strigă Dumneaiei, 

Parcă lumea este-acum a ei. 


Cepul — gogomanul — 


acuma, 


APWCIHISESEI 


Dar cánd jocul tocmai este mai in toi, 


scapă din butoi. 
Leagănul se rupe, cade rsen 
Cine spune-mi; mi 


se mai dà ufa? 


„Străvuică, Străvuică, hai cá ţi-a dat nagi-ta o puică! 
Puica ouă 'n gard, ouăle se sparg! 

Străvuică, Strávuicá, hai că ţi-a dat nașşi-ta o puicá! 
Puica ouă ’n sat, Străvuică rămâne nemâncat ! 

— Nu-i, unchias, nu-i ! 

— Lasă-l, babo ! Cine stie pe unde o fi umblând! 
Pune mămăliga să mâncăm noi, că el o mânca si mai 
târziu | 

Pune baba mămăliga in stráchini şi se-așează la masă 
cu moșul. Dar mâncând ei așa, ce găsesc prin strachină? 
Găsesc codifa lui Străvuică, găsesc căpățâna lui, găsesc 
piciorusele lui ! 

„Aoleo, babo, ia te uită! Săracul Stráváuicá a căzut 
în oala cu pásat! Asta e codița lui, asta e căpăţâna lui, 
astea sunt piciorusele lui !" 

Au început să se bocească şi să se bată cu pumnii 
în cap. Vai, a murit Străvuică ! Cine să-i mai îmbrace 
hăinuțele, cine să-i mai incalte ghetuţele ! 

Plângeau amândoi, plângeau și-și smulgeau părul. 
Baba şi-a smuls coadele, unchiaşul şi-a smuls Farba 
Sedeau pe prispă si se văitau. 

Când, iată o cofofaná într'un par din gard. 

„A, babo si unchiașule, dar dece v'ati jumulit aşa 
dece v'ati smuls părul ? 

— Pái a murit Strávuicá al nostiu, — ráspunseri 
ei oftând, — si d'aia ! 

— Atunci să-mi smulg si eu coada !* — zise coțofana. 

Şi şi-a smuls coada, pană cu pană. 

Deacolo a zburat într'un păr. Părul era plin de pere. 

„Dar dece ţi-ai zmuls coada, cotofano ? — o întrebă 
părul. 

— Păi a murit Străvuică al babii si al unchiașului. 
Baba și-a smuls coadele, unchiașul și-a smuls barba, — 
mi-am smuls şi eu coada! 

— Atunci să mă scutur si eu de pere !" — zise părul 

Şi s'a scuturat, până n'a mai rămas pe crăci nicio 
pară. 

Peste puţin, a venit un urs să mănânce pere. 

„Dar dece te-ai scuturat de pere, párule? — s'a 
mirat el. 

— Păi a murit Străvuică al babii şi al unchiașului. 
Baba și-a zmuls coadele, nnchiasul şi-a smuls barba, 
coțofana şi-a smuls coada, — m'am scuturat si eu de pere! 

— Atunci să-mi scot si eu măselele ! — zise ursul. 

Si şi-a scos máselele. una câte una. 

După asta, s'a dus la gârlă să bea apă. 

„Dar dece. ţi-ai scos măselele, ur ule ? — îl întrebă 
gârla. 

— Păi a murit Strávuicá al babii si al unchiasului. 
Baba şi-a smuls coadele, unchiașul şi-a smuls barba, 
coțofana și-a smuls coada, părul s: scuturat de p re, 
mi-am scos și eu măselele ! 

— Atunci să sec şi eu !" — zise gârla. 

Si a secat, de n'a mai rămas nicio picătură. 

lar dacă a secat gârla, ursul a crăpat de sete, párul 
s'a uscat, coțofana a murit, Au murit si baba si u .chia- 
sul, Sau prăpădit toţi, de jalea lui Străvuică ! 


VICTOR ADRIAN 


A. d fa AMR " o» $7 


Din butoi se scurge vinul acı > "otu) 
Barem de-ar fi lapte că şi-ar tage boal! 
Dar stăpânul vine şi-i dă o trintealš 
Că-i trece Miţicăi orice plictiseal? 


(Doman 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


SERIA Ii 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe! an, 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


__ ORIZONTAL : 1) Provincie românească. 8) Femec 
bătrână. 9) Lucram pământul. 11) Papagal. 32) Dusmà- 
nie. 14) A brăzda. 15) Pronume. 16) Pentru lusiruitul 
ghetelor. 18) Măsură de pământ. 19) Interjectic. 20) 
Strecurătoare. 22) Domn moldovean. 24) Judeţ în Banai. 
25) Deosebit. 27) Cuvânt neschimbător. 28) Nu. 30) Nume 
de fată. 32) Sunt 33) Munţi în Creta. 33) A brăzda. 36) 
Răsărit. 37) A polei cu aur. 39) Te sui. 40) Judeţ in 
Dobrogea. 

VERTICAL : 1) Imtindere mere de apă. 2) Postav 
gros. 3) Zeul soarelui la Egipteni. 4) Apă în Ardeal. 5) 
Ca la 3 vertical. 6) Epocă. 7) Soţia lui Avram si mama 
lui Isac. 8) Provincie. 10) Localitate istorică în Moldova. 
12) Oraş vechiu. 13) Prieten. 16) Incepu să-i cadă pà- 
rul. 17) A nàvàli. 19) Ceas. 21) Lucrezi pământul. 23) 
Loc unde se păstrează florile iarna. 26) Dacă am codità 
sun! un om viclean, fără de codiţă sunt râu moldovean. 
30) Transport. 32) A provoca. 34) Cinema în Capitală. 
36) Grafiez. 38) Plantă textilă. 39) Numeral. 


NICOLAE S. GHEORGHE 


Focşani 


Joc de istetime 


* ? N 
4 A 
SCA 


SENN ud PN K ) SN 
1 ^ $ e^ IW (Syn ) 
Vea eee Ww vex JA ; VĂ 
e RU a Apa D ROS — 
EOT. S A i 5. YN. = 
MU 9g. 3 Ny X Ner t t i ma y 


4 desen sunt două greșeli. Cine le zărește ? 


SERIA Ill 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IULIE 


Numele si prorume.e 


QNEN 


— , m » 


Jocul initialelor *) 


T 


- (5 


SLE Coo 


Se vor aşeza numele a şapte figuri din desenul de 
mai sus, in asa fel ca inifialele lor sà dea numele unui 
lucru care se află tot în acest tablou. 


*) Initiala e litera dela începutul unui cuvânt, 


Proverbul 


Ce proverb và aruinteste figura de mai sus ? 


Deslegăto.ii iocuri'or pe luna lunie 


CAPITALA 


Marian Spirescu (22), Mazliach Leon (10), George- 
scu Eugenia (13), Rothmann S. Adolf (17). Paul M. 
Protopopescu (24), Emilia Gr. lacobescu (4). Mirescu 
C. Tatiana (25), Morel Bandel (13). Bădiţa Negrei (24), 
Solonţ Elena (3), Aurora si Gilly Dogaru (18). Agop si 
Zareh Emirzean (12), Armand Strelicescu (15). Teodosiu 
Constantin (18), Toroceanu M. Alexandru (10). Geor- 
gescu Mihail — Savin (24), Madi Sapianu (22), Rene 
Anker, (15), Jonel Gligor (14), Dinu Gh. Alexandru 
(19). Segall Renca (24), Florin Oprescu (17), Dorel şi 
Renée Jac Bally (24), Dimiu Lidia (24), Idelsobn Feli- 
cia (20), Alice Bassa (17), Ostapovici Dora (14), Jetty 
Klein (8). Vornicu C. Mihail (6). Tanti Bărbulescu (13). 
Gela si Osias Finkelstein (20), Eugenia Popescu (15). 
Speranţa si Mircea Nica (8), Dorel si Aristide P. Hala- 
nay (24), Cápitànescu N. Nicolae (20). Cohen loseph si 
lonescu D. Eugen (14). Venera P. Victor (24), Rodica 
Ing. Alex. Jonescu (24), Lidia Stàncescu (12), Stoleriu 
Floretta. (23), Mazaretta. Blumenfeld (24), Cornelia Pe- 
traru (23), A. C Weinstein (24), Despina si Ecaterina 
Rădulescu (20), Miorica Solomovici (24), Mady Stein- 
berg (20), Vasilica Gheorondachis (20). Victor Schwartz 
(22), Erica si Ciucà Fuchs (20), Tasia Bondermann (19), 
Sofica Alcalay (22), Nicu Alexiu (24), Comănescu Ste- 
fania (14). Casăru Elena (20), Maria lonescu (13). 
Vladimir Sion (19). Vintilescu Pavel (17), Lcontescu 
Virginia (17), Marinescu Petre (13), Cosmescu Dan (20). 

(Urmare ín n-rul viitor) 


———— z t 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRAGALASENIE AL DIMINETII COPIILOR 


P, 


Cristina-Zoia Aurelian 
ani și 6 luni 


Mircea-Mihai Munteanu wu 
2 ani și 9 luni 


Corneliu Pelmus 
2 ani și 3 luni 


E Puiu Rozentzveig 
4 ani 


Mery up r — Gigi Arapu Teibus Hartmam 
| an $i uni 4 ani 3 ani și 6 luni 


Costică loanitiu mm — Viorica-Cornelia Lt. Ghinescu 
5 luni 4 ani 


Paul Popa Simona Viorica Monica Adam 
2 ani emm 4 ani 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRÁGAÁLAÁSENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


A 


Cojocaru Gh. Carola Smilovici Bernard Goidstein Luzi Berengolt 
ani -- ur " 4 ani - 3 ani si 4 luni 


loji Moscovici Adolficá Abramovici fefany Senchler George R. lanculescu 
z 10 luni --— 2 ani "- 3 z an a 3 ani și 8 luni 


Pr 75 IC 
j’ Xx was. 


Otto Goldenstein Hilduta Lazarovici Mircea Munteanu Florin Dr. Cocu 
"aper cu 4 ani = 2 ani jum. uA Mircea losifescu 


. DIMINEATA 


'a ales o Miss Cireasá: lată pe câștigătoarea titlului. f 


La Paris s 


SLAMATORI 


Chibritul care se îndreaptă singur 


Indoiti un chibrit in două in asa fel ca ruptura să nu 
fie întreagă. Punefi chibritul pe gura unei sticle si peste 
el aşezaţi o monedă de un leu. După ce totul este gata, 
propuneţi privitorilor să facă să cadă banul in sticlă, 
fără ca ei să atingă nicisticla, nici banul, nici chibritul: 
Se crede cá e cu neputinţă. Totus dacă lăsăm să pice 
un strop de apă pe chibrit, aşa cum se vede în desenul 
perd chibritul se indreaptá singur si banul cade in 
în sticlă. 


Păcăleală 

Acoperiţi un fruct cu pălăria şi spuneţi că puteţi 
mânca fructul, fără să ridicaţi pălăria. Rostiţi câteva 
cuvinte neînţelese şi apoi anunţaţi: „Acum domnilor ridi- 
caţi pălăria si vă veli convinge“. Cineva are să se gră- 
bească să ridice pălăria ca să vadă minunea. In acest 
moment scamatorul ia repede fructul si îl mănâncă. El 
sa ţinut de făgăduială și a câștigat rámágagul. 


Înmulțirea mer 


NS 


"*99?*»*t*ee oq cum 


N 


"proto" voe 
* E 
. 
Mdb AALILIL DI e. 


=.. m o ty 


Scamatorul ia o pălărie şi o batistă. Arată privito- 
rilor batista goală, o mototolește si scoate un măr pe 
care îl lasă să cadă în pălărie. Ridică din nou batista, 
o flutură, o mototoleste si găsește în ea alt măr. Spec- 
tatorii cred că pălăria e plină cu mere. Scamatorul o 
întoarce si se vede că e goală. 

Scamatorul n'are decât un măr, care e legat de ba- 
tistă cu un fir de aţă. In timp ce scutura batista, el ți- 
nea în mână mărul legat cu firul de aţă. Când punea 
mărul în pălărie, nu rămânea acolo, căci era ridicat de 
firul din batistă. 

In figura alăturată se vede batista în momentul 
când mărul e ridicat de fir. 


DE-A L E F E 


Cum să ne facem o geantă 


care am 


" "Dintro Tásie dé stófà i Ne rar e pe c: 
tivit-o pe toate marginile, vom încerca să facem o geantă 
drăguță. 


Privind cu atenţie desenele alăturate, vedem cum 


sunt aranjate diferitele părţi ale genţii, 
punctate ne arată pe unde se fac îndoiturile. 


Fig. II ne arată bucata pe care o vom întrebuința 
pentru despár[iturá, iar fig. III felul cum o vom pune 


za 


în geantă. 


rime cu făşia de stofá. 
„face căptuşeala tăiaţi o nouă fágie, aveţi însă grije să 
^Másafi, de fiecare parte, puţin mai mult ca să puteţi 


iar liniile 


TIE | EGOR 


Luaţi o fásie de pânză tare, de aceiaşi mă- 


Din materialul din care veţi 


face tivurile. 
Punefi pânza tare peste căptușeală, ceeace rămâne 


“jla margini îndoiţi peste pânza tare şi o coaseţi cu un 


punct în zig-zag. 

Luaţi fâșia de ştofă, pe care ați tivit-o din'ainte, si 
acoperiţi pânza tare, in aşa fel ca după ce veţi fi cu- 
sut, să aveţi o fâşie pe o parte de ştofă, iar pe cealaltă 
parte de cáptugealá; trebue să fifi atenţi şi să potriviţi 
bine făşiile, după aceea le suláriti si le coasefi cu un 
punct mărunt, având grije să nu se vadă pe față 
punctele. 

Luaţi apoi o bucată de pânză tare, pe care o îm- 
brácafi cu căptuşeală pe ambele părţi şi o puneţi cum 
v'aratá fig. III. Apoi o coaseţi. Linia punctată din fig. V 
v'aratá până unde trebue să coasefi, însă de amândouă 
părţile. 

Si acum nu mai rămâne decât să înfrumuseţațţi 
geanta voastră cu un punct de feston făcut cu coton 
perlé. E foarte ușor. Impungeţi cu acul, nu tocmai la 
margine, apoi treceţi acul prin ochiul pe care l'a făcut 
afa, aşa cum v'aratà fig. IV 

Am uitat însă să vă arăt cum se face floarea depe 
capacul gentei. 

Dintr'o altă ștofă de culoare deschisă veţi tăia două 
rotunduri, iar dintr'o stofá mai închisă veţi face frun- 
zele, așa cum vedeţi în fig. VI. Le veţi prinde cu un 
feston de aceiaşi culoare ca cel de pe margine, numai 
că trebue să le coaseţi pe fășia de ştofă înainte de a 
face geanta. 

Ca să ţineţi geanta închisă luaţi o capsă patent şi 
coaseli o parte pe capac iar cealaltă parte pe geantă. 


Prelucrare de MIDEL 


“DIMINEAŢA COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9— 11. — TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 


100 LEI. — 


3 LUNI 50 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


LADITA 


'A întâmplat acum douăsute douăzeci şi cinci 
de ani, în vremea regelui Ludovic al patrus- 
prezecelea care a domnit în Franţa... Nu se 
inventase, vedeţi bine, nici patefonul nici apa- 
ratul de radio şi nimeni nu credea în vremea 
aceia că o cutie cu mecanism ar putea cânta singură. 
Atunci a venit la Paris, un om care şi-a instalat, întrun 
bâlci dela marginea oraşului, o baracă de lemn pe care 
scria aşa : 

„Oameni buni veniți toti să 
de domnul Raisin", ne a 

In faţa baracei, un om îmbrăcat în haină roșie, cu pan- 
taloni scurţi şi ciorapi până la genunchi, învită lumea 
să intre în baraca lui, zicând: " 

„Intraţi domnilor si doaninelor să vedeţi instrumentul 
care reproduce toate cântecele din lume. Nu este nici 
ö inselátorie. Toată lumea poate să-l examineze.“ 

Si lumea a intrat să vadă minunea. ! 

Pe o scenă in fundul baracei era un pian la care 
stătea o fetiță de paisprezece sau cinsprezece ani, iar 
lângă pian era o ladă văpsită în verde cu o manivelă 
ca de patefon. 

Când toate scaunele din baracă au fost ocupate, omul 
în haină roşie a explicat publicului că lada aceea verde 
este instrumentul miraculos în stare să reproducă toate 
cântecele pe care le va cânta fetiţa la pian $i a rugat 
un spectator din sală să ceară un cântec. 

O doamnă a cerut un vals. Fetiţa a cântat valsul la 
pian, si upoi omul în haină roșie care se numea Raisin, 
a învârtit manivela cutiei verzi. Imediat cutia verde a 
reprodus valsul întocmai cum îl cântase fetița la pian. 

Lumea era uimită. a 

Un soldat care încă nu credea, ceru d-lui Raisin 
să cânte un marş, pe care îl învățase el la regiment. 

Fetiţa cântă la pian marșul, domnul Raisin învârti 
apoi manivela şi cutia verde cântă și ea marșul, fără 
nici o gresalà. 

O cucoană mai ceru un cântec, care era atunci la 
modă; un domn bătrân, ceru un vals vechi, şi pe toate 
cutia verde le cântă întocmai. 


vedeți minunea inventată 


Li 


Miss 


Lumea era pe drept cuvânt uimită. Unii ziceau că 
e vorba de o vrăjitorie, alţii vorbeau de o minune și în 
sfârşit unii spuneau că e vorba de cea mai frumoasă 
invenţie din lume. 


In scurtă vreme numele d-lui Raisin era pe toate 
„buzele. li crescu faima aşa de mult încât însăşi regele 
auzi de el si ceru să-l cunoască. 

Aşa s'a făcut că într'o bună zi, domnul Raisin se 
pomeni în baraca lui cu un ofiţer care îl învită să vină 
cu instrumentul lui minunat la Palat. 


Domnul Raisin era în culmea fericirii. 

Seara, o caleaşcă regală îl luă pe el, pe fetiţa şi 
lada verde şi după câteva minute instrumentul era ins- 
talat în sala de bal a palatului, iar domnul Raisin as- 
tepta cu inima cât un purice, sosirea regelui. 

Nu trecu prea mult si un ofiţer anunţă: 

— Majestăţile lor ! 

Regele intră însoţit de regină, de principi, princi- 
pese si ministri. 

Raisin si fetiţa se inchinará până la pământ, si apoi 
muzicantul comandă fetiţei dela pian să cânte imnul re- 
gal, învârti apoi manivela si ládifa cântă și ea fără cea 
mai mică gresalá, imnul. 

Regele își exprimă mirarea şi toți curtenii se ară- 
tară minunafi. Ludovic al saisprezelea, ceru alt cântec. 
Lădiţa se execută si de data asta. 

Suveranul era: din ce în ce mai surprins. 

— Lădiţa d-tale poate reproduce orice cântec ? în- 
trebă el. à 

— Orice cântec, Majestate, răspunse emoţionat Raisin. 

Atunci Regele rugă pe una dintre princese să se 
așeze la pian în locul fetifii şi să cânte o arie veche — 
o gavotă. 

Bietul Raisin era ca pe ghimpi. Totus, după ce prin- 
cipesa isprăvi, lădiţa verde cântă si ea, notă cu notă, aria 
cea veche. 

Regele fu atât de minunut încât dădu ordin vistier- 
nicului să servească lui Raisin o pensie pentru toată 
viaţa, apoi rugă pe inventator să-i spună secretul ládifii. 

Bietul Raisin îngălbeni. 

— Majestate, îngână el, e un secret pe care, vá rog 
să mă ertafi, dar nunpot... 

— Pentru rege nu există secret... 

— Majestate nu vă pot arăta, pentrucă n'am cheia 
dela ládità. 

— Să vină lăcătușul palatului, ordonă regele. 

Bietul Raisin se făcu mic, mic şi fruntea i se bro- 
bonă de sudoare. 

Lăcătușul deschise lada si, spre marea surpriză a 
tuturor, din năuntru esi o fetiță de șase ani. Era meca- 
nismul lăzii. Fetiţa reproducea la un pian mititel toate 
ariile pe care le cânta fata cea mai mare. 

Inima bietului Raisin se făcuse cât gămălia de ac, 
de frică. 

. -— Sire iartă-mă, îngână el, tremurând. Regele su- 
râse. 

Fetiţa din ladă era atât de drăguță si ştia să cânte 
aşa de frumos la pianul ei mititel încât de dragul ei 
suveranul iertă pe Raisin, și încă, mai mult, ordonă să 
i se dea si pensia pe care i-o promisese. 

Astăzi ideea lui Raisin s'a realizat. 


VAGON Pe ù 


HIPO POTAM £^ 


(— 


ălătoria lui Bollo elefantul 


fost odată un elefant care voia să plece în cá- 

lătorie. De multă vreme doria să facă o vizită 

verilor săi hipopotamii cari locuiau de partea 

cealaltă a junglei, pe malul unui fluviu. Pen- 

tru a ajunge însă la ei, Toto ar fi trebuit să 
meargă zile şi zile dearândul. Toto însă era leneş. Ar 
fi putut lua trenul, dar în trenul junglei, cu cât esti mai 
mare cu atât e mai scumpă călătoria. 

O distanţă care costă zece lei pentru un purice, costă 
100 de lei pentru un tigru (şi încă cu condiţia ca tigrul 
să p'aibă purici). Và inchipuili cât costă biletul pentru 
un elefant ! Si Toto era si leneș, după cum am spus, si 
zgàrcit. 

Intr'o zi ii veni o idee. 

„Ce-ar fi, îşi spuse el, dacă m'aşi da drept fánfar ! 
Ce parcă fánfarii nau trompă? 

Zis şi făcut. 

Toto se duse la gară foarte vesel, imitând cu trompa 
bâzâitul ţânţarului. 

Casieră la gară era o maimuţă bătrână, surdă şi 
mioapă. 

Ea auzi bâzăitul lui Toto şi întrebă: „Ce este?“ 

Si Toto răspunse: 

»Táànfar*. 

Bătrâna scoase capul prin ghişeu să se convingă. 
Era însă mioapă, mioapă si nu văzu nimic, asa că îi 
întinse lui Toto un bilet verde, un bilet de ţânţar. 

Pentru a intra pe peron călătorii trebuiau să treacă 
pe la control. Controlorul era o maimuţă tânără care 
vedea şi auzia foarte bine. 

— Biletul uriaşule! spuse ea lui Toto. 

Şi Toto răspunse: 

— Urias? De când sunt țânţarii uriași! 

Şi-i întinse biletul lui verde. 

Maimula îi ceru iertare și-i dădu drumul pentrucă 
toată lumea respectă, în junglă, biletul. 

Pe peron Toto căuta vagonul ţânţarilor. 

Vagonul era împărţit însă în compartimente mici, 
fiecare pentru o sută de țânțari. Imposibil să-și vâre 
măcar vârful trompei în ele. 

Atunci, Toto se instală pe acoperiş si trenul plecă. 

La fiecare gară sosia câte un controlor maimuţă 


GENY 


$ 


care ii striga să se dea jos. Toto arăta biletul sáu verde 
de fánfar si controlorul pleca cerándu-si iertare. 

Tántarii însă care se dădeau jos pe la staţii pentru 
ca să-și mai desmorteascá aripile, asistau de fiecare dată 
la această comedie. Revoltati ţinură sfat în comparti- 
ment, si hotărâră să-i joace o festă lui Toto să fie minte, 
cu atât mai mult cu cât și acoperișul vagonului înce- 
puse să slăbească. 

Trompa lui Toto atârna dinaintea ferestrii lor. Tàn- 
țarii intrară unul câte unul in ea, o sută, o mie,.zece 
mii. Trompa era un imens tunel întunecos în care ei se 
plimbau ca pe stradă. 

Toto simţi o gâdilitură şi începu să se agite. Atunci, 
la un semn, dat, toli țânţarii înțepară deodată pielea care, 
înăuntrul trompei e si la eletant foarte subțire. Si săr- 
manul Toto strănută atât de tare încât își pierdu echi- 
librul si se rostogoli de pe vagon. 

Tânţarii prinseră trenul din zbor, iar Toto rămase 
singur în mijlocul junglei. 

Când se simţi puţin mai bine o porni îndurerat ina- 
poi către oraşul său. 

Aşa a fost pedepsit Toto pentru lenea si sgârcenia 
lui. Iar pe verii săi hipopotamii nu, cred să-i mai fi vi- 
zitat vreodată. 

Prelucrată de SILVIA GRUIA 


GUSTUL PERIEI 


j 
P 
Az 


| 
IES 


Unu-i Cârnu; altu-i Mofu „Să-mi dai peria şi mie!“ 
Drăgălaşi şi bucălați. Zice Cârnu către Motu. 
Amândoi ar vrea să fie „Ba mai trebui să mă perii" 
Cât se poate âe curați. li răspunde Motu-hofu'! 


— WO 


LACUL LACRIMILOR 


In lacul cu apă sărată 

Din miezul pădurii de fag, 

Şi azi, dintr'o zi depărtată, 
Curg lacrimi, sub valuri, şirag. 


Când umbrele nopţii coboară 
Si luna se sue pe 'cer, K 
Din apa adâncă si clară 
Apare un trist cavaler. 


Se plimbă, cătând să găsească 

O urmă, un tainic ecou, — 

Iar zorii când prind să mijească, 
In apă el intră din nou... 
insfârşit precum se vede, Dar acuma,- Cârnu nostru, 
Amândoi s'au periat. Curios nevoie mare, 

Si se 'ntreabà fiecare : Duce peria la gură 

„Cine este mai curat ? Să constate ce gust are. 


Acolo fusese palatul 

In care trăia, fericit, 

Un prinţ cu sofia, băiatul 
Şi tatăl bătrân, înălbit. 


Dar iată, când prinţul vânează 
Departe, in creer de munți, 
Sosesc, într'o noapte de groază, 
Barbarii sălbatici si crunţi. 


O! zori de zi turburată 

Când prinţul întors dela drum 
Avea să găsească, deodată 
Palatul si morţii în scrum... 


Din ochii-i, plângând fără pace, 
In juru-i un lac s'a întins. 
Si prinţu 'náuntru — acum zace, 
Căci lacul încet l-a cuprins 


Deatunci în fiece seară, 

El iese din valul de plâns, 
Să-și poarte privirea pe afară 
Si dorul ce 'n piept i s'a strâns. 


A E ue 


Ați ghicit cu toți, desigur, Peria 'nciudat o svârie 
Bietul Cârnu ce-a páfit: — Mofu-i zice încântat: 

Gura lui e zgâriată, „Peria nu-i de mâncare 
El e trist si cátránit. Peria e pentru jucat!" 


Si trece văzându-l doar luna, — 
Muncit de durere pe veci ; 

Iar ziua se face tot una 

Cu umbra din apele reci... 


VICTOR ADRIAN 


N 


oră 


d 


dina regelui 


NTR'O noapte de primăvară, când florile dor- 
miau somnul lor adânc, iar liniştea veghea pe 
plaiuri bogate, un toporaș a tresărit si a în- 
gânat : M'am plictisit de când stau în acelaş 
loc. Privesc mereu fereastra din fața mea si 
rondurile cu ederă si clopoței. Sunt legată de pământ 
prin rădăcina mea şi nu pot pleca în altă lume. Ce fru- 
mos trebuie să fie în albastrul cerului, să călătoreşti din 
stea în stea, sau să te opresti în vre-o planetă cu murs 
strălucitori de aur ! Nu mai vreau să locuesc pe pământ! 
La ce-mi foloseşte că sunt cea mai frumoasă floare din 
grădina regelui şi n'am libertate? Regele vine în fiece 
dimineaţă aci şi nu se mai satură sorbindu-mi parfumul. 
In amurg, privesc convoiul doamnelor si domnisoarelor 
de onoare, care aduc în mijlocul lor pe regină şi pe 
principese... Simt mâinile lor uşoare şi catifelate, cum 
se opresc pe tulpină si pe petalele mele aurii. (Topo- 
rasul era auriu în vremea aceea). Dar la ce-mi folosesc 
toate acestea? O! cum as dori să-mi crească aripi de 
borangic si să sbor în vázduhul cerului!... 

De sus, din înălţimi, luna a auzit dorința topora- 
şului şi a rugat pe Dumnezeu: 

— Doamne, de vrei, dă-mi putere o clipă, să înde- 
plinesc gândurile nemulfumitei flori de pe pământ! 

Dumnezeu a auzit cuvintele lunii şi-a grăit: 

— Facă-se voia ta! 


Şi noaptea aceea de primăvară, care până atunci 
era un ocean albastru de stele, s'a întunecat într'o clipă, 
fiindcă luna plecase din spaţiul său, transformată în- 
tr'o zână aurie. Stelele priviau, cu luciri aprinse, călă- 
toria lunii şi se întrebau între ele: 

— Unde a plecat, voi nu ştiţi? 


Insfârşit luna a ajuns pe pământ, în grădina re- 
geascá, în faţa rondului, în preajma toporaşului: 

— Sunt zàna Aura — a zis luna către floarea ne- 
mulțumită — am venit să te iau! Pregătește-te de plecare: 
vom merge într'o călătorie lungă, departe de aici! 

Toporasul a tresărit nerăbdător: 

— Dar n'am aripi şi nu pot sbura ca tine... 

— Ai dreptate-—a spus Aura. Şi rupându-i două 
petale, — lucru ce a făcut pe toporaş să lácrimeze — i-a 
făcut aripi. 

— De-acum te numesti Ingerul auriu... 

Zâna Aura si Ingerul auriu s'au prins apoi de mână 
şi au dispărut în slava cerului. Departe, au văzut hora 
ielelor şi au auzit cântece fermecătoare... Şi Ingerul au- 
riu s'a rugat de zâna Aura: 

Lasă-mă să plec în hora lor; ascultă ce frumos cântă! 

Dar zâna l-a tras de mână, ocrotindu-l. Mai târziu, 
au ajuns la o stea cu pulbere fină de argint si s'au 
întâlnit cu oameni mici, ca piticii de pe pământ. Călă- 
torind mai departe, erau gata să ajungă în soare. N'au 
putut pătrunde aci din pricina căldurii care le dogoria 
obrajii... Si Ingerul auriu nu se mai sătura privind lu- 
minile scânteetoare şi îngerii ce sburau în văzduhul ce- 
rului. 

— Ah! as sta aci, toată viaţa! murmură toporasul. 

Călătoria lor a durat mult timp, în zări necunoscute, 
până când zorile de zi au început să se ivească în de- 
părtări... Aura a mângăiat pletele blonde ale toporasu- 
lui şi i-a spus: 

— Acum în locul tău trebue să trimitem pe pământ 
altă floare pentrucă, dacă regele va afla lipsa ta, va 
omori pe grădinar. 

Zâna i-a pus mâna la ochi si l'a rugat să întindă 
mâna spre o stea. 

Toporaşul a întins mâna către o stea viorie. 

— E îngerul violet a spus zâna. 

Ingerul violet a fost prefăcut, de zână, în floare, și 
așezat în acelaș loc pe care îl alesese grădinarul; iar 
luna s'a ridicat sus, în înălțimi... 

Când grădina s'a deșteptat din vis, soarele răsărise 
maestos în fața palatului regal. Toate florile erau ve- 
sele, surâzătoare, afară de una singură: Ingerul violet 
care se transtormase în floare. 


ROMEO SIMULE CU 


Pe Andrei nu-l interesează decât nisipul. 
nica o interesează fotograful care îi va 
poza. 


Pe Mo- 
publica 


De-ale strengarilor 


Unde-s hotii ? 


Intr'o noapte întunecoasă, jandarmii au prins doi 
hoţi; dar alti șapte au reuşit să se ascundă în pădure. 
Voi puteţi să-i descoperiţi ? 


Pentrul bunicul 


Năică, zise mama, azi mă duc la bunicul. Ce să-i 
supun din partea ta? 

Băiatul, după ce s'a gândit bine, răspunse : 

— Mămico, spune-i o poezie ! 


Răspuns iste 


Profesorul vrea să vadă dacă elevul Mitică Pâcă- 
lescu stie care sunt cele cinci simţuri. a 

— Spune-mi Mitică: la care din simţuri slujesc ochii 
tăi ? 

— La văz. 

— Şi nasul? 

— La mirosit. 

— Si urechile ? 

— La auzit şi la simţit. 

— La auzit, bine; dar la simțit cum ? 

-— Păi dacă n'as simţi, nu m'afi mai trage dé ele, 


1 


einen 


O problemá grea 

O văduvă aduse soțului ei 18 pâini. Jumătate din 
pâini erau presă:ate cu boabe de mac și jumătate cu 
boabe de chimon. Pâinile cu chimon aveau de şapte ori 
mai multe boabe decât pâinile cu mac. 

Dacă luăm 27 din boabele de mac, rămân 340. 

Câte boabe sunt pe pâinile cu chimion pe care fe- 
meea le-a dat soţului ei si ce greşeală e în această pro- 
blemă ? 

(jos əmu ganpga 0) 

Florian stă cu nasul lipit de vitrina unui magazin 
de jucării şi întreabă pe mama lui: 

— Mamă, vrei să-mi cumperi un cal de lemn ? 

— Costă prea scump, puiule ! 

— Atunci, cumpără-mi un măgar de lemn. 


Intrebare 


Câte boabe de mazăre intră într'o oală de un litru? 
Nu intră nicuna, fiindcă le punem noi. 


—mmmm Un trubadur pe plaje. 


In castelul vechi si fermecat, 
Şade singuratec Făt-Frumos, 

E bătrân, beteag si'ncovoiat 
Si'nálbit ca un mosneag sfătos. 


Unde-i vremea cánd era voinic, 
Tânăr, fără frică şi istef, 

Când în cale nu-i stătea nimic 
Şi ca dânsul n'a fost călăreț? 


Au venit voinici din şapte ţări, 


Toţi încinşi cu iatagane'n brâu 
Şi-au pornit-o val-vârtej călări 
Să doboare șarpele cel rău. 


LTIMA AVENTUI 


Palosul e ros si ruginit 
Unde-s anii tineri şi focosi 
Când cu braţul lui a nimicit 
Treizeci de balauri fioroşi? 


Isi ridică ochii 'ntr'un ungher 
Şi priveşte lung si întristat 
Buzduganul de oţel şi fer 

In cârligul tindei spânzurat. 


Umblă cun toiag înnalt si greu 
Sau din jilţ priveşte prin feresti 
Şi'mpleteşte'n gândul lui mereu 
Amintiri şi fapte vitejesti. 


Gândul i se'ntoarce în trecut: 
Pe câţi Strâmbă Lemne n'a ucis? 
Toată tinerețea și-a pierdut 

Cu Ileana Cosânzeana'n vis. 


Umblă zvon mereu din loc în loc 
Că la Curtea Marelui Palat 

Un balaur cu trei limbi de foc 
Vrea să fure fata de'mpărat. 


Făt-Frumos e trist si chinuit: 
S'a întins în țară veste rea, 
Din Apus si pân'la Răsărit 
Şi-a ajuns şi la urechea sa. 


T everti titm 


Sprijinindu-si braţul de toiag 
Parc'ar hotări ceva acum, 

Işi ascute paloșul lui drag 
Gata să pornească iar la drum. 


Stă bătrânul Făt îngândurat 
Si se'ntreabă singur, obosit, 
Cum să scape fata de'mpărat 
Un moșneag ca dânsul înălbit? 


Se luptau cu fiara rând pe rând, 
Zi şi noapte, (după câte ştiu) 

Şi din codrul zmeului flămând 
Nu s'a mai întors niciunul viu. 


tÁ A LUI FÁT FRUMO 


"ww 


il 


— Crede-má că nu îţi spun nimicuri, Te infeapá numai cu un ac, 
Nu-ţi spun vorbe goale de poveşti, 


i Ise pare că aude-un glas — Slab, pipernicit și caraghios? Nu ştiam că ești atât de prost — i L 1 
Peste ugá-i un páianjen gros E deajuns să-ţi suflu drept în sân Ştiu un doctor strașnic în minuni Te faci înger dacă erai drac, 
Care-i râde hohotind în nas: Ca să te cocoloşeşti pe jos! Ce te-ar face iarág cum ai fost. Dacă ești bătrân intineresti. 


i Când să treacă pragul Făt-Frumos — Stai puţin, nu vezi cá ești bătrân, 


— £6. 


CT ell 


| 


In 


E: 
MT Yy 
\ T 


( 2 —Y2-229— 
aS 
— A an; 


ve 
AN 
| 


7 


Făt-Frumos porni cu pas grăbit Cu o țeapă lungă şi c'un dop 

Si umblând din șapte'n șapte cái — Doctoru-l împunge—și uimit 

A ajuns la doctorul vestit Făt-Frumos se clatiná — şi hop! — 
Care face din moşnegi flăcăi. E voinic, frumos si'ntinerit. 


Dar ajuns acasă ca să-și ia Iar i-a râs păianjenu'n obraz . 
Calul lui bătrân gi deşirat, Si cu glas blajin i-a spus:— Ce stai? 
Vrând ușor sá'ncalece pe gea Nu ştiai cá'n toată lumea azi 

Calul s'a'ndoit, şi clátinat. Feli Frumoşii nu mai merg pe cai? 


Ce să facă Făt-Frumos acum? Doamne, asta nu s'a mai văzut, : : ^ : 1 : 2 fat 
^ : -F t 
A gândit puţin —Ó— L-a impuits cu eapa'ntr un picior Si p gi - cx po id d Cen HERR in cer Main ska 
uf po o Şi calul dintrodat s'a prefăcut Să ucidă zmeul incoljit Eu vă dau un sfat: să le cetifi 


ze cts dm c ta pot In molocieletli em. motori ti Şi să srape fata de'mpărat. In povestea care va urma. 


ICA PRIN 


Roman de H. F BURNETT 


20. In ajunul minunei 


Ceva mai târziu, când Sara trecu prin fața casei 
Domnului din Indii, Ram Dass închidea tocmai ferestrele. 
Fetiţa aruncă o privire în bibiloteca somptuoasă. 

— „De când nam mai fost eu într'o cameră atât 
de frumoasă!“, se gândi fetiţa. 

In colțul căminului în care ardea focul, Domnului 
din Indii stătea într'un fotoliu larg cu capul rázimat în 
mână si părea mai trist si mai singur ca oricând. 

— Săracul de el, exclamă Sara. 

Exact în acelaş moment, Domnul din Indii spunea: 

-- Dacă Domnul Carmichael găsește pe rușii aceea 
cari au luat fetiţa și totuși n'o va găsi pe ea, unde s'o 
mai căutăm ? 

Sara intră în bucătărie unde dădu peste domnişoara 
Minchin care scoborâse să-şi certe servitoarea. 

— Unde ţi-ai mai pierdut timpul? o întrebă domni- 
soara Minchin. De două ore te caut. 

— Ceaţa e așa de groasă, răspunse Sara, că de abia 
am putut să mă migc. Si pe urmă, ghetele astea mă je- 
nează, pentrucă s'au scâlciat și alunecă pe ghiaţă. 

— Nu mai căuta scuze, o întrerupse domnisgoara 
Minchin. Sunt sătulă de minciunile tale. 

Sara intră în bucătărie. Bucătăreasa era prost dis- 
pua şi deabia aştepta pe cineva pe care să-şi verse 
focul. 

— Dece n'ai stat toată noaptea în oras? îi spuse ea 
fetifei. 

Sara aşeză pachetele pe masă. 

— lată comisioanele, 

Bucătăreasa o privi încruntată. Era într'adevăr plină 
de fiere în seara aceea. 

— Pot să mănânc ceva? întrebă fetiţa cu vocea 
‘stinsă. 

` — Toată lumea şi-a băut ceaiul. Credeai cá o să te 
aştept pe tine? 

Sara rămase o secundă pe gânduri. : 

— N'am mâncat nimic la prânz, zise ea mai mult 
in soaptá, de teamă să nu se vadă că îi tremură vocea. 

— Caută în dulap, mi se pare că a mai rămas 
niște pâine. Pentru astăzi o să-ți ajungă, îi răspunse 
bucătăreasa. 

Fetiţa găsi o bucată uscată de pâine, o luă și plecă. 

Așa nemâncată cum era, scara până la masarda ei 
i-se păru de două ori mai înaltă. Se opri să se odih- 
nească de câteva ori. Când în sfârşit ajunse sus, era 
secătuită de puteri. Cu toate astea, luminifa care se ve- 
dea prin crăpătura ușii îi însenină faţa: însemna că 
Ermengarde venise pe furis și acum o aștepta în cămă- 
ruță. 

Intr'adevăr, Ermengarde era acolo în mijlocul pa- 
tului cu picioarele ascunse sub rochifá. Se familiarizase 
şi ea cu Rodilard, dar tot îi mai era puţin frică de el. 
De aceea până să vină Sara, Ermengarde prefera să 
stea în pat. De altfel, în seara asta, Rodilard părea mai 
neliniștit ca de obiceiu: iesia la fiecare două minute 
din bortá, adulmeca aerul, se ridica în două picioare și 
priveau în toate părţile cu o neobișnuită curiozitate. 

— Ah Sara, bine că ai venit. Rodilard intră peste 
tot. Am încercat odată să-l trimit la el acasă, dar de- 
geaba, nu vrea să mă asculte. Vezi tu, eu tin la Rodi- 
lard, dar tot mi-e frică de el când îl văd venind spre 
mine. Crezi că ar putea să-mi sară în piept? 

— Da de unde! Rodilard e mai cuminte decât îţi 
închipui tu, răspunse Sara. 

Ermengarde se lungi în pat şi-şi privi prietena. 

— Ai aerul obosit astăzi, îi spuse ea, esti palidă. 

— Sunt -într'adevăr foarte obosită, răspunse fetița 
așezându-se pe scăunel. ` 


oo 


z irae aie 10 


In románeste de BABA RADA 
SRA AAE R AE 

Rodilard o simțise si în clipa aceea iesa din boltă 
Soricelul se apropie de ea şi-i mirosi rochiţa. 

— Bietul Rodilard, zise ea. A venit să-i dau de mân- 
care, $i Sara băgă mâna in buzunar să mai caute o 
firimitură de pâine. 

— Sunt tare supărată băete, că nu mai am nici un 
firicel pentru tine. Bucătăreasa si domnigoara Minchin 
erau tare prost dispuse astăseară. 


Rodilard păru că înţelege şi se retrase încetișor cu 
un aer, dacă nu satisfăcut, cel puţin resemnat. 


— Sara, zise Ermengarde, după ce soricelul dispăru, 
ţi-am adus niște cărţi. Si cu degetul îi arătă masa. Tata 
iar mi-a trimis cărţi, dar nu le pot citi. Nu mă amuză. 
Se vede treaba că nu sunt destul de inteligentă. De aceea, 
ţi le dau ţie. 

— Şi ce-ai să spui acasă ? 


— N'amsă spun nimic, tata să creadă că le-am citit. 

— Ştii ce, ca să nu minţi, am să le citesc eu și am 
să fi le explic. Vrei? Hai să începem acum. 

Sara își scoase pălăria, luă o carte și se așeză alà- 
turi de prietena ei. 


O vreme, fetiţa citi și explică prietenei ei inceputu- 
rile revoluţiei franceze, pe urmă, obosită, lăsă cartea si 
se întinse alături de Ermengarde. Era așa de obosită, 
aşa de epuizată, încât fără să vrea, ochii i se închiseră 
si adormi. Nici nu-și dădu seama când Ermengarde se 
ridică de lângă ea si părăsi camera. 

Cât timp o fi dormit ? I-se părea că deabia se cul- 
case. A dormit atât de adânc încât toată familia Rodi- 
lard, părinţi, fii şi fice, dacă ar fi alergat în galop prin 
cameră, tot n'ar fi putut-o destepta. 


Când fetiţa deschise ochii avu impresia că auzise 
un sgomot. Și era adevărat. Cu o secundă mai înainte, 
fereastra se închisese cu un sgomot sec și o formă albă 
dispăruse înspre acoperiș. 


Sara închise imediat ochii fără să fi văzut nimic. 
Avea o senzaţie atât de dulce de caldură încât: nu-i 
venea să creadă că sa deșteptat: Numai un vis putea 
să-i dea o senzaţie atât de plăcută. 

— Ce frumos visez, își zise ea. Mi-e cald şi atât de 
bine cá nu vreau să mă deştept. 


I se părea că e învelită cu cuverturi ușoare și calde 
şi le simtia ca şi când ar fi fost trează. Intinse mâna 
să le pipăe si degetele ei alunecară pe ceva pufos si 
satinat. Nu trebue să mă deștept, isi mai zise ea, ca să 
nu întrerup visul. Cu toate astea, își dădea seama că în 
jurul ei se petrece ceva cu totul neobișnuit, auzea un 
sgomot care semăna cu sgomotul focului în sobă și i-se 
părea că în cameră pâlpâe lumini de jeratec. 

— Dacă mă deştept, se gândi ea cu disperare, toate 
astea o să dispară şi foc şi căldură şi cuvertură... şi 
totus trebue să mă deștept... 


Se aduce 


la cunoștința premiantilor din 
Capitală că pot fi fotografiati în mod gratuit 
de către FOTO-LUVRU — Calea Victoriei 24 
arătând adeverinţa dela școală că sunt íntr'ade- 
văr premianti. 


-— —— 


if 


^ 


Pagina începătorilor 


Coca e fetiţă mică 
Şi-i cuminte, frumușşică, 
Dar păpuşa ei Dorica 
Necájeste pe mămica. 


II 


Ba că nu-i mâncarea bună 
Ba că nu-i e somn acuma 
Ba cà Cutu a speriat-o, 
Ba cà mama a certat-o. 


IH 


O tot supără nebuna, 

Si mămica ei intr'una 

O sărută, o desmiardà, 

Dar la urmă nu mai rabdă: 


IV 


Tu te porţi dragă Dorica | 
Cum má port eu cu maàmica. 
Ia aminte pápusicá: ; 
Sunt eu mamă dar sunt mi 


V 


A certat-o asa mai des 
Si păpuşa a înţeles! 
Acum Coca si Dorica 
Supără doar pe Mămica. 


Posta revistei 


R. Trand. — Loco — E foarte bună pilda lui Panai- 
tescu, care, desi amenințat să rămână, izbuteşte să treacă 
atât de strălucit. Ai redat binisor bucuria sgomotoasà a 
elevilor, în preajma vacanței; dar findcă repeţi cuvin- 
tele si ai fraze prea lungi, bucata „Ultimile zile de 
școală“ e nepublicabilă. 

In poezia ..Vine vacanța“ vorbeşti cam mult de pre- 
miul matale și râzi de repetenfi. Intr'o poezie navem 
voe să ne lăudăm pe noi si să fim răutăcioși cu semenii 
noștri. chiar dacă greşesc. 

In cealaltă poezie intrebuinfezi de trei ori aceleași 
rime (copii, vii) și nu iei în seamă măsura. Toate ver- 
surile trebue să aibe acelaş număr de silabe, căci altfel 
şchioapătă şi supără urechea. 

Genul jocuriilor trimise de mata, nu se potrivesc cu 
cele ce se publică în revista noastră. 

Sunt sigur că într'o zi vei fi colaboratorul nostru. 

M. FI. — Tighina — „Vaporul“ e foarte drăguţ, dar 
nu merge fiindcă l-ai încărcat cu cuvinte prea grele. 
Ai talent la cuvinte încrucișate, dar străduește-te să pui 
cuvinte cunoscute de micuţii noștri cititori. 

Fr. Zel. — Tulcea — Am mai primit o „Oaie“, dar 
era prostufá. A ta, drăguţule cititor. pare cà se ia după 
prima. Asa sunt oile... 

Pop |. — Oradea — Ca să nu mă crezi hain, două 
jocuri ifi rețin. 

Mar. Nic. — Azuga — Ne pare foarte rău că nu 
putem primi jocul trimis de mata. Avem prea multe de 
acest fel si cuvintele se repetă. Mai încearcă! 

Tit. It. = Târgovişte. — Dacă vei avea noroc, o să 
publicăm un joc. 

Tud. It. — Omonimele sau mai publicat, iar rom- 
burile sunt prea simple așa cá nu distrează cititorii. 
Mai încearcă. ` 


A. G. D. — Todireni. — Deoarece la două din jocu- 
rile trimise a mai lucrat cineva, nici al treilea nu se 
poale publica, căci bànuim că acelaş lucru s'a petrecut 
şi cu el. 

M. Tàt. — Loco .— „Măgarul“ matale e încăpățânat 
ca toți măgari: nu vrea să vadă deloc lumina tiparului..... 

P. Foc. — Loco — Publicăm două jocuri. Jocul cu 
localități balneare s'ar fi publicat, dacă nu avea atâtea 
cuvinte greşite. Se poate reface. : 

Eug. Pop. — Corabia. — Cinci omonime s'au mai 
publicat si unul nu e omonim. 

Sch. D. — Loco — Atât pătratul cât si dublul pătrat 
sunt prea simple. Ca să poţi colabora la revista noastră, 
trebue să urmăreşti regulat și să cauţi să pătrunzi felul 
nostru de a scri. 

Fi. Cou. și Mat. Cern.— Loco— Sá nu vă supăraţi, dar 
o să va spun: mai încercați. 

Necunoscut. — Cititorul care ne-a trimis omonime 
si palindroame, scrise cu cerneală roşie. e rugat să ne 
spunà numele. 

Hac. Oh. — Toate seriile se trimit la sfârșitul lunii. 
Deslegarea se scric pe o foaie de matematicá, asa cum 
apare in revistă. Omonimele s'au mai publicat. 

F. D.— Focșani — Jocurile merg..... la cos; nu te superi, 
iți spune un mos. 

Tut. Const. — Loco — Jocul nu s'a publicat, din 
cauza lui „ester si ratat“. 

Fil. Vas. — Curtea de Argns — N'ai să te superi frate, 
publicăm numai cuvinte încrucișate. 

Nic. S. G. — Focșani — Publicăm ambele jocuri. 

Ec. Luc. — Tecuci — Publicăm „greşelile de tipar“. 

H. Gold. — Dorohoi— 1) Cuvintele încrucișate n'au 
niciun subiect. 2) In greșelile de tipar se văd prea ușor 
greşelile. 3) Palindromul si triunghiul sunt prea simple, 
1) Metagramele matale n'au niciun punct de sprijin. 
5) O parte dintre omonime sunt grele iar celelaltă parte 
sa mai publicat. 

S. Pop. — Tintea. — 1) In privinţa reclamatiei am 
luat măsuri. 2) Fabula „ Cioroiul si Vulpoiul* e cunos- 
cută. 3) Publicám „Flori si fructe“. 

Abir. Sion. — Legenda istorică „Viteazul Ilie“ e slă- 
bufá. De altfel e foarte greu de isbutit in acest gen. Mai 
incearcá. 

M. R. — Retinem ceva din poezie. 

VI. Chir — Galaţi. Nu publicăm „O întâmplare ne- 
plăcută“ fiindcă are multe neologisme si nu ne place 


morala“. 
MOȘ CINEL 


Unul care se jură cu mâna pe conștiință că citește - 


Arrua regulat „Dimineața Copiilor". 
ne E sis 


la te uità — Hato vina! — Vrea să-l certe neapárat 
Ce nervoasă e Găina. : Pe Cocoșul pintenat. 
Nici nu-și mài găseşte loc, Și cu pliscu-i ascuţit 
Că e supărată foc. La Cocoş. sa repezit: 


„Chiar măgarul nătăfleţ, „Cu un băț vârtos si gros 
„Parcă tot e mai istel. 
.Cu bocancii in picioare, 
Cun sac mare la spinare, 


„Numai tu mă ţii pe loc 
„Vara toată să mă coc“. 


„Papă-lapte! Mămăligă! 


„A plecat în munţi pe jos. 


„Uite, gâsca-i mai vioaie: 
„Şi-a luat costum de baie 
„Ce-ai vrea tu, ca vara toată „Și cu toţi bobocii săi 

„De coteţ să stau legată? „A plecat frumos la băi. 


- 


„Nătărăule!* îi strigă, 


É O a~ e 


P TP 
e Z 
" 


| " 


Şi-a mai trăncănit Motata 

Pân'şi-a dat Cocoșul gata. 

— „Lasă! ii zise. Tacă-ţi cloanfa: 
„O să mergem la Constanţa“ţaţă — acum stau frumuse 
In carlingă ea si el, 

Căci asa cere sezonul: 

Pleci la bái cu avionul ! 


Uite-i, cau ajuns la mare , Cá a fost corsar pe mare Mândră e Găina noastră Atunci doi Răţoi de zor 
Fac pe plaje băi de s C'a luptat cu'nversunare, Cu bereta ei albastră. O poftesc in barca lor: 

lar Găina, mai cu mof$: C'a făcut pe mări minuni -] Si tot spune, jură chiar „Haide, vino'n larg cu noi!* 
Mi se laudă la toţi j Si mai nu știu ce minciuni] Cum că ea e marinar.  Spusu-i-au cei doi Răţoi. 


LN 


Au ajuns la mal din nou 
Si cu barcă si cu ou. 

Şi-au plecat, Cocos, Găină Si Găina — ce erou! — Cine sare — acum din barcă ? 

Şi Răţoi pe-o mare lină. A făcut de fricá-un ou. E Găina, udă leoarcă! -toiul bată vint 

Dar în larg, — ce grozávie'Plànge, vrea să se întoarcă Ted and Gar. 

i "ieli H n £ 2 ip Pi T ` gi i e . 
Izbucni o vijelie. Râd de ea Răţoii'n barcă. Nu zic nu — esti marinar ! 
„Dar nu'n barcă, ci'n cuibar“. 


"MOŞ PEGROSI - 


^. 


Concursul de jocuri pe luna lulie 


SERIA IV 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe ! an, 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor“. 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL: 1) Direct sau invens dé sunt luat, eu 
rămân tot neschimbat; să mă ghiciţi nu-i o scofală, căci 
acoper orice oală. Nu vreau să vă fac pe plac să vă 
spun că sunt..... 5) Vas pentru rufe. 9) Apă în Franţa. 
10) Macedoneni. 12) Pronume femenin. 14) Sir de 
trepte de urcat si de coborât (plural). 15) Puiul caprei, 
fără cap. 17) Stăpâneşte. 18) Salutare. 19) Zero. 21) Mo- 
bilă. 22) Pleca afară. 24) Parte a corpului. 26) Părăseşte. 
27) Fac o mărturisire. 28) Cei trei Crai dela răsărit 
(eu cred că i-ati şi ghicit). 29) Mărunt. 30) Pantalon 
țărănesc. 32) Nume de fată. 33) Ca la 32 orizontal. 
34) Pronume posesiv. 35) Să ghicesti nu-i lucru mare; 
este la fel cu trecătoare. 37) Sunt. 38) Acest animal 
târâtor are sânge rece si e vătămător. 40) Zeul soarelui, 
nu spun că e la Egipteni, căci atunci ar deslega toată 
lumea. 42) De alt neam (plural). 44) Unsoare (Mold). 
45) Mergeai în rai. 46) A dojeneai. 

VERTICAL: 1) Cuvânt nesehimbător. 2) Ca la 18 
orizontal. 3) Mistuit prin foc. 4) Aluat. 5) Vehicule. 
6) Măsuri de timp. 7) 24 de ore. 8) Pronume. 9) Agale. 
11) Perle. 13) Brăzdată. 16) Inamică. 18) Oraş în Mol- 
dova pe Siret. 20) Innoadă. 21) Pentru curăţitul dinți- 
lor. 23) Lucrezi pământul. 24) In ce fel! 25) Strop. 
26) Animale sălbatece. 28) Curată casa. 
31) Apar deodată. 35) Stâlpi. 36) In vârtul paelor de 
grâu. 38) Rămânea pe loc. 39) Mos care vine alene pe 
ia gene. 41) Măsură de pământ, 42) Notă. 43) Ali- 
fie (mold). 44) Apucă. 


„NICOLAIE S. GHEORGHE-Focsani 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IULIE 


Numele si p.onumele 


SERIA IV 


Adrsea: 


Cuvinte încrucișate 


LLLI] | în 
HB aNNSEN 


nm NBEBNU 


ORIZONTAL: 1) Oraş în Ardeal. 2) . . si Uragan 
in avion. 9) Domn al Moldovei. 11) Cum face gâsca? 
12) Inşelat. 13) Măsură de pământ. 15) Reducerea pre- 
tului la unele mărfuri. 17) Stat. 20) La răstimpuri. 
21) Buturugàá. 23. Verigi. 25) Haină soldăţească. 26) Fă- 
cea mai uşor. 27) A reproduce, a imita. 28) Murdărit 
cu -cerneală sau grăsime. 30) Afluent al Dunării. 
32) Brăzdat. 33) Se întâmplă în somn. 35) Sprijinitor la 
vie. 36) Obiceiu prost. 38) Obiect casnic. 39) Facem 
curat. 40) 3, 14. 42) Neam barbar. 44) Dădui apă 
vitelor. 45) Creangă. 

VERTICAL: 1) Avuţi. 2) Campion. 3) Program de 
lucru stabilit după ore. 4) Pázitor de vaci. 5) Fabricant 
de sele. 6) Plecat afară. 7) Negaţie. 8) Povestită. 10) Ca 
la 15 orizontal. 14) Oprit la poliţie. 16) Privitoare la 
linie. 18) Operă ce apare anual. 19) Cocă. 21) Animal 
pe care se taie lemne! 22) Capitala Canadei. 24) Gra- 
fiez. 25) Fel, chip. 28) Serbare naţională când defilează 
armata. 29) Ne uimim. 31) Făcută acră. 33) A da cu 
var. 34) Cufit cu care se toacă carnea. 36) Fruct. 
37) Abatere dela o lege, dela o datorie. 41) Afirmatie. 
43) Negaţie. 

DOREL si ARISTIDE HALANAY, Loco 


Concursul pe luna Iulie are cinci serii. Deslegárile 
se primesc după apariţia numărului viitor. 


€ .. J . ac 
Deslegatorii jocurilor pe luna lunie 
CAPITALA 

Pandele Gheorghe (20), Gustav Weissmann (14), Cotoi 
Maria (18), Marioara Rogobete (24) Săvulescu Con- 
stanța (20), Ploesteanu Sandu (14), Voiculescu Dorina 
(19), Popescu Lică (13). Frânculescu Gherghina (16). 
Moldoveanu Tănase (19), Valeriu Bădulescu (19), Gra- 
ziella Baicu (24), Elise S. Avram (24). Speranţa Grün- 
berg (24), Penescu Vladimir (24), Lăcătușu C. Ovidiu 
(24), Schelly Stark (23). Nutzy Georgescu (24). Bolsa- 
cov Alexandru (24), Lupescu D. Maria (24), Stanian T. 
Valeriu (24), Sorinel Octave Gottesman (20). Altman 
Ida (24). lacob Zimbler (24). 


eres 


FOTOGRAFIILE PREMIANTILOR 


A ug " T, ^ 


GHEORGHIU LUCIA MARIANA VASILESCU ELENA M. GUJBĂ MARIETA ȘVAIȚER 


CI, l-a — Pr. I CL IV-a — Pr. 1 CI. Via — Pr. I! Ci. l-a — Pr. I 
Școala primară de fete No. 21 Școala de fete „Silvestru' Școala primară de fete No. 10 C. F. R. Școala primară de fete No. 23 
Bucureşti 


Bucureşti Bucuresti Bucureşti 


TE... d. 
SPIRESCU ERNESTINA BELA SOR MARIUS BERMAN LEON MARIASIS 
CI. V-a — Pr. 1 CI. l-a — Pr. | CI. l-a — Pr. 1 CI. Ill-a 
Școala primară de fete No. 13 Școala de aplicație de fete Școala primară „Ronetti Roman" Școala primară de báeti 
București Chişinău București Tighine 


T 


MARIAN ALBINI * . OPRISOR CONSTANȚA AGAPIESCU V. PUICA EVA LEHRER 


Cl. l-a — Pr. lil CI. Mi-a A. — Pr. | CI. lila — Pr. Il Ci. IV-a — Pr. ! 
Şcoala primară de băeți No. 17 Școala primară de fete No. 22 Școala primară de fete No, 3 Școala de aplicație „Mihai Sturza'' 


Bucuresti Bucureşti Bucureşti laşi 


IUNIU. RECHLER ROSENTHAL ERNA JACQUELINE ASSEO HARY ROSIN 
CL l-a — Pr, I CL M-a — P | Cl. l-a - Pr. l Cl. l-a — Pr. ! 
Școala primară de bàeti Carol | Școala primară de fete Școala primară de fete No. ! Școala Comunităţii Spaniole 
lași Bacău Galaţi Bucureşti 


am — 


LIVIA CUCULSCH! SIMONA STERNBAUM SANDU Tec CRRA MD I" JABI NELU VEISMANN 
Cl. Mi-a — Pr. ! Cl. l-a Pr. ! GI. IRESE Fori Y FL Wa — Pr. ! 
Școala de aplicație de fete No. I ISABELA STERNBAUM Școala primară de fete No. É niini 30 la primară de băeți 
Chişinău CI. I-a — Pr. 1; - [| Genitanța a GRUES București 
$c. prim. de fete „Progresul Culturii" ge 
Bucuresti | I3. Xt.. 49 


HPNL 


FOTOGRAFIILE PREMIANTILOR 


A 4 


CONEA COSTEL EUGENIA CONSTANTINIU 


BARSAN CONSTANTIN 
CI. Mi-a — Pr. | CI. I-a Pr. | CI. Il-a Pr. | CI. I-a — Pr. | 
Școala primară Bumbăcari Școala primară de băeţi No. 28 Școala primară Mântuleasa No. | Școala primară de fete „Pitar Mos 
Bucureşti Bucureşti Bucureşti Bucureşti 


= 


STERNBERG CAROL FUCHS ERIKA AURELIA MĂGLAȘU BUDIȘTEANU ALEXANDRU 
Cl. l-a — Pr. 1 Cl. IV-a — Pr. II Cl. IV-a — Pr. I CI. l-a — Pr. I 
Școala primară ,Scoalele Unite" Școala primară ,Romanescu" Școala primară „Domnița Maria" Școala primară de bàeti No. ! 
Bucureşti București Bucureşti Bali 


RENE JAQUES BALLY MAZLIACH GABRIEL LUCIA MIHALI BEATRIS KRAFT 


CI. IV-a — Pr. | Cl. l-a — Pr. I Cl. l-a — Pr. I CI. Mi-a A. — Pr. I 
Școala primară de -băeți Școala primară de băeți Gimnaziul de fete din Lupeni Şcoala primară de fete din Siret 
Bucureşti Bucureşti Jud. Hunedoara Bucovina 


IAGER ZITA ROSENBERG SILVIA FOCSANER BEATRICE BRANDES NUCA (BINA) 
CI. I-a Pr. | Cl. l-a — Pr. I Cl. l-a — Pr. I CI. IV-a — Pr. I 
Școala primară de fete No. 2 Școala primară de fete No. 10 Școala primară de fete No, 2 Școala primară de fete No. 24 
Bucureşti Bucuresti București Bucuresti 


MARCEL T. AVRAM SAPUNA GR. VALENTIN MAURICE DRIMER TELEANU PAULINA (PUICA) 
Ci. IV-a — Pr. | CI. IV-a - Pr. I CI. Il-a — Pr. | CI. l-a — Pr, I 
Școala primară de báeti Școala primară de bàefi No. 4 Școala primară de băeți No. 2 Școala primară mixtă 


Ploesti Galafi Galaţi Com. Buștenari (Prahova) 


P CM 
Ys X ta * 
Lo o: WW 3 


Dacă afi auzit mai toţi de sármanul corb, care (inea. 

5 o bucată de brânză în gură, sunt sigur că n'afi văzut 
niciodată vreunul să întindă rufe. Nici eu. Si nici nu 

există. Există însă un corb dintr'o localitate din Franţa, 


care simte o nespusă plăcere să şterpelească cârlige şi 
să vadă cum rufele — deabia spălate — cad în noroiu. 


Nimeni nu ştie că în afară de şarpele cu ochelari, 
mai există şi un câine cu ochelari. l1] cheamă Bob si e 
unic în felul lui. Stăpânul lui e fabricant de ochelari. 
El a observat că toţi câinii au vederea slabă si, vrând 
ca Bob să se deosebească de semenii lui, i-a dăruit o 
pereche de ochelari. Acum, să nu credeţi că i-a dat ca 
să citească, deși cu ei pare un mare învăţat, ci, pentru 
alergările de câini din Anglia. Stăpânul lui nádájdueste 
că Bob o să vadă mai bine decât ceilalţi concurenţi, ie- 
purasul mecanic pe care trebue să-l urmărească si o să 
câștige cursa. E iscusită ideia, numai să nu se 
spargă ochelarii. 


FACE 


lucru si cu firul din stânga. Când amândouă firele 
au ajuns în aluna de sub cap le trecem prin două 
alune puse tot cap în cap. 

Până acum am făcut: capul, umerii, braţele si corpul, 
acum nu ne mai rămâne decât să facem şi picioarele. 

Vom face la fel ca şi la braţe despártind, din nou, 
cele două fire si înşirând pe fiecare câte trei alune tot 
cap în cap, mai adaugă însă si o alună pusă orizontal, 
aşa ca si cea de sub cap; numâi cá aţa o trecem prin 
mijloc şi o înodăm. oes i : 

Pápusa noastră este gata! nu ne mai rămâne decât 
s'o imbrácám. Và dám mai jos douá modele de imbrá- 
cáminte: un chinez si o rusoaicá. Pentru chinez ne va 
trebui întâi o coadă, pe care o vom impleti din fire de 
coton perle negru. Pălăria este făcută dintr'un rotund 
de carton tăiat aşa cum ne arată desenul No. 2, cosând 
una de alta marginile punctate. Il înveliţi apoi cu mă- 
lase neagră, prinzând mătasea de marginea cartonului 
cu un punct de feston, aşa cum v'am explicat în nu- 
mărul trecut. 

Pentru bluză luaţi o bucată de mătase colorată, o 
puneţi în două şi tăiaţi cum vă arată figura No. 3. Li- 
niile punctate vă arată unde trebue să faceţi cusăturile. 
Nu uitaţi să tiviți marginile. Pantalonii îi faceţi ca două 
mici burlane şi îi legaţi pe păpuşe. Modelul după care 
am făcut bluza îl vom întrebuința şi pentru rochia ru- 
soaicei, numai că vom lungi partea de jos, iar în cap, 
în loc de pălăria chinezească, îi vom lega o basma şi îi 

De data asta vom încerca să facem o păpiişe. Pă- Y, ANO us ipd oci oÉ care e vom jeg aeie. : 
isa acasirá e din-alune amerikai. s , Tod u creioane colorate veţi desena obrazul, dându-i 

Figura I ne arată păpuşa desbrăcată sichiar trans- < “PYESA pe care o tenue l 
parentă ca să putem vedea cum sunt ínsirate alunele. Şi acum noroc și spor la lucru. 
Insiratul începe dela cap. RE 

Luăm două fire de aţă, ceva mai groase, le inodám 
împreună și le trecem pe amândouă, vertical, prin aluna 


MIDEL 


care ara yas Ag apoi — piara pe care o'aşe- `- Se aduce la cunoștința premianților din 
zàm, orizontal, sub cap şi trecem firele aşa cum ne arată Caniială eA 
desenul, unul spre dreapta şi celălalt spre stânga. Capitală că pot fi fotografiati în mod gratuit 


Firul din dreapta îl trecem prin trei alune puse de FOTO-LUVRU — Calea Victoriei A 
cap in cap, apoi printr'o mărgeluţă si înapoi prin ace- Grătând adeverinfa dela școală că sunt íntr'age- 
leasi găuri, până la aluna de sub cap. Facem acclas văr premianfi. 7 


Y 


AITEN 


REDACȚIA S! 


ADMINISTRATIA: 


BUCURESTI.—STR. CONST. MILLE (SÁRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 
100 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE. 


- . 5. 

N după masa aceea toţi copiii erau nerăbdă- 
tori, fiindcă se făcea împărțirea premiilor. 

Toată curtea şcoalei era plină de pă- 

rinfii copiilor. 

Şi toţi nu aveau decât un gând: „Cine 
va fi primul? Această întrebare frământa și mintea co- 
piilor şi mintea părinţilor. 

Numai Stefan sta deoparte si se uita la toată lumea 
adunată acolo, cu ochii rătăciți. ` 

Era orfan de tată şi de mamă, trăia doar cu bunica 
lui care era paralizată. Pe el nu-l frământa gândul ce- 
lor din jurul lui. 

Dacă nu ia premiul cine o să fie supărat, iar dacă-l 
ia, la cine să se ducă să-l arate? 

In sfârșit, serbarea începu. După ce câţiva copii 
spuseră poezii și jucară o piesă, profesorul veni cu tava 
plină cu premii. La mijloc era o coroniță pentru cel 
mai silitor din toţi. 

Iarăşi acelaş gând străbătu ca fulgerul prin min- 
tile tuturor. „Cine va lua coroana ?* 

Profesorul citi cu glas tare : 

„Elevul Stoenescu Ştefan primeşte coroana pentru 
sárguinfa la studiu si conduita exemplară arătată în 
timpul anului,“ 

Toţi se uitară la Stefan. Băeţașul veni în faţa pro- 
fesorului care îi puse coroana pe cap şi îi sopti: „Rămăi 
aşa, cum ai fost până acum.“ 

Ştefan se întoarse la loc puţin turburat. 

Câţiva copii mai bogaţi soptirá : „Pentru ce i-a dat 
lui coroana? El e sărac si orfan; mie îmi cumpăra tata 
un cal de lemn dacă luam coroana. Ce nevoe avea el 
de premiu, dacă-i orfan ? 

Urmară după aceia și ceilalţi care au luat premiul 
L SIL. HH: 

Serbarea se sfârşi. Părinţii îşi luară copiii si por- 
niră spre casă. Ultimul plecă Stefan. Profesorul care 
ştia că e orfan, vru să vadă ce va face el cu coroana 
şi porni pe urmele lui. Ştefan se îndreptă spre mar- 
ginea oraşului și intră în cimitir. Acolo era mormântul 
mamei lui. 

Profesorul se pitulase după un gard. Văzu cum 


3 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


* 


Ştefan ingenunchie, puse coroana pe mormânt si şopti 
cu ochii în lăcrămi: 
„E pentru tine, mamă“. 
Rămase asa câteva minute, în genunchi si apoi cu 
paşi repezi ieși din cimitir. 
ANA TEODOSSIADIS 
O scriitoare în vârstă de 13 ani 


UMINA pătrundea slab prin ferestrele mici ale 
podului. Un guzgan mare străbătu în fugă 
podeaua, repezindu-se într'o gaură din zid. 
Se întoarse îndată si se apropie de fereastră, 
privind afară: vântul scutura pomii din curte 

şi zgâlţâia poarta. 

— A venit toamna, spuse el încet, dar destul de tare 
ca să-l audă păianjenul, mare cât un soare, din ungherul 
în care era pus pianul. Păianjenul dădu drumul unui 
fir lung, care se încolăci în jurul unei gâze mici şi în- 
cepu s'o tragă pe fir, îndărăt spre el, ca pe un gumi- 
lastic. 

— Ehei! răspunse păianjenul, sigur cá a venit toamna. 
Nu ştii că astăzi e 25 Noembrie si că e ziua de naştere 
a fotoliului englezesc, Implineşte 18 ani de viaţă şi 3 ani 
de închisoare în pod. 

— „Cum? de trei ani eşti aici? se miră guzganul. 

— Da, a fost adus odată cu pianul, bufetul, tabu- 
retul şi canapeaua. Stăpânii şi-au cumpărat mobile mo- 
derne, pe astea au încercat să le vândă, dar n'au reușit. 

— Vorbeşte mai încet, îl întrerupse păianjenul, des- 
morţindu-și un picior. Vrei să trezești mobilele din somn? 

Nu vezi? e devreme, deabea s'a luminat de zi. 

— Eu nu mai dorm de mult, se auzi o voce pili- 
găiată de copil. Taburetul se ridică în două picioare si 
făcu câteva figuri de gimnastică (în fiecare dimineaţă 
făcea gimnastică zece minute, fiindcă nădăjduia, cu toate 
că ceilalți râdeau pe înfundate, cá între zi tot o să 
crească mare cât fotoliul). 

— Sânt foarte trist că n'am avut bani să-i cumpăr 
fotoliului niște rotițe pentru picioare. Ştiu că le doreşte 
de mult cu să se poată muta din loc în loc fără să-l 
mai audă dușmanii — stăpânii de dedesupt, — dar nu mai 
am bani de loc, i-am împrumutat pe toți canapelei, ca 
să-şi cumpere táráfele pe care si le pierduse anul trecut 
când cu operaţia pe care a avut-ola toluri. 

Cineva tugi. Guzganul, taburetul și păianjenul se în- 
toarseră. Canapeaua se văita, imbráfisàndu-si cu sulurile 
trupul umflat. 

— Trebue neapărat să mă mut dela fereasiră, am 
răcit foarte rău. Ah, bătrâneţe, bătrânețe ! ! 

— N'ar fi bine să te învelim cu covorul cel rupt? 
tot e el sul de atâta vreme, spusese cu o voce îmbătrâ- 
nită, totuș încă plăcută, pianul, 

Guzganul chiţăi spre gaura care era fereastră la casa 
lui, ca să cheme pe frate-său si amândoi traserà cu greu- 
tate covorul peste canapea. lsi stergeau frun[ile de su- 
doare, aşezaţi turcește pe podea, când un mârâit se auzi. 


CERE EM 


— iva trezit „Dumncai“, iar o să ne amărască ziua. 

Se desteptase si pisica din tabloul rezemat de zid si 
începuse să se zbârlească la vederea sobolanilor. 

— Mie mi-e indiferent de vreme ce nu se poate co- 
bori să ne inhafe. Cred că tot ,,Dumneaei* îşi face mai 
mult sânge rău, închisă cum e, între sticlă şi ramă. 

Pisica ridică din umeri si începu să-și spele mustă- 
file. Un strănut silit şi o voce cu puţin accent englezesc 
se auzi: 

— Bună dimineaţa! Ei? nu-mi ziceli nimic? Aştept 
şi eu urări, felicitări. Aţi uitat că e ziua mea? 

— Să trăeşti boerule, nu văzusem că te-ai deşteptat, 
că te-am fi felicitat noi imediat. La mulţi ani! se grăbi 
să spue taburetul. 

— Noroc si o casă mai bună ca asta! spuse pianul, 

— Dacă ai putea, ca mine, să te strecori pe o co- 
rabie, primul lucru pe care fi l-asi ura, ar fi întoarcerea 
în Anglia; se înclină Sobolanul. 
$ Fotoliul se bucură de urarea Şobolanului, care deşi 
era zadarnică, (niciodată el n'avea să se strecoăre ca 
un guzgan pe un vapor) insemna totus o dovadá de pace, 
Sobolanul îi rosese odată, la vreme de foamete, un pi- 


cior, Fotoliul îl izbise cu călcâiul în cap făcându-i un 
cucui, pe care Sobolanul îndrăgostit pe vremea aceea, 
nu ştiuse cum să-l ascundă, si de atunci raporturile lor 
fuseseră întâi dușmănoase, pe urmă reci. Azi vasăzică, 
făceau pace. 

Puşculiţa, numai ea, totdeauna strângătoare, îi făcu 
Fotoliului surpriza unui cadou mic, învelit în hârtie sub- 
fire, roz. Era o singură rotijá, numai pentru atât avu- 
sese bani. 


gn 


Toate mobilele se strânseră in jurul Fotoliului. 

— „Vai ce frumoasă e! se miră Bufetul. 

— Dar ce o să faci cu o singură rotifà ? se miră 
taburetul, înălțându-se pe vârfuri. 

Fotoliul politicos, ca să nu să simtă prost Pusculifa 
din pricina observaţiei pe care o făcuse Taburetul, își 
puse rotifa la un picior si cu celelalte strânse sub el, 
începu să patineze de-a lungul podului. 

— Uite ce minunat merg! Niciodată n'am mers mai 
bine ca acum, spuse Fotoliul gàfáind. Se opri rezemat 
de zid, să-şi desmorfeascá un picior în care i se pusese 
un cârcel. 

Taburetul se repezi si îi fricţionă laba. Canapeaua 
se târî lângă Pian şi-i sopti: 

— Ce păcat cá n'avem cu ce să facem un ospăț azi, 
de ziua Fotoliului. S'ar fi cuvenit să-l sărbătorim. E sin- 
gura persoană mai de neam dintre noi si singura care 
venind din altă ţară, are totdeauna de povestit lucruri 
pe care nu le cunoaștem. 

Bufetul clipi dintr'un ochi de geam: 

— Voi totdeauna afi rămâne flămânzi, fără mine. 

Deschise larg amândouă ușile si în fundul lui, toţi 
câţi erau acolo, putură vedea o sticlă de şampanie şi o 
alta de coniac. 

— Sampanie ? se minună Fotoliul, dar de unde o ai? 

— Să vedeţi smecheria, răspunse Bufetul, am ascuns-o 
în buzunarul unui sertar: când m'au adus in pod, iar 
sticla de coniac era căzută sub o coastă; sub un raft, 
cum zic oamenii. 

— E englezesc coniacul? întrebă Fotoliul mişcân- 
du-si salele groase, capitonate, ca să se apropie de Bufet. 

— Băutură văd cà avem, dacă am avea şi de mân- 
care spuse gros Pianul, clántánindu-si clapele. Tot șirul 
de dinţi albi se ivi, flămând, de sub buza capacului. 

Guzganul îl trase într'un colţ pe frate-său si nu știu 
ce vorbiră ei între ei, pe şoptite, că peste un minut fra- 
tele Guzganului, isi înfundă sapca pe urechi şi plecă 
fluerând, cu mâinile în buzunar. 


V 


Pe când Fotoliul se trudea să destupe sticla de sam- 
panie, Canapeaua isi pregătise franjurii ca să înăbușe 
cu ei, în loc de servet, dopul şi să nu lase să curgă 
spuma, tânărul şobolan se si întoarse ducând greu sub 
braţ o pâine si în bot o jumătate de caşcaval. 

— Urra! strigă Taburetul şi-i puse Fotoliulul pro- 
viziile in poală. Fotoliul observă o gaură cát o nucă în 
bucata de caşcaval. O făcuse desigur Guzganul pe drum, 
dar delicat, se prefácu surâzând că nu observă. Impárti 
pâinea şi cașcavalul în bucăţi egale şi le dădu sticla pe 
rând, să tragă fiecare câte o dușcă. 

— lertaţi-mi serviciul, dar n'am pahare. La Londra 
n'am văzut nici în cele mai sărace familii o mizerie atât 
de îngrozitoare. 

— Ei! la Londra n'afi fi ajuns niciodată în pod. 
Acolo știu oamenii să prefuiascá o formă plăcută si un 
organism sănătos, rosti Canapeaua. 

— Ei, hai noroc! Să bem, să mai uităm de necazuri, 
dădu o inghifáturá pe gât Fotoliul. 

— Miauuu! se auzi din cadră. Pisica neputând ieși 
de sub geam ca să ia parte la petrecerea generală, bătea 
mereu cu o lăbuţă în sticlă, privind disperată cum se 
isprăveşte mâncarea și băutura. 

Mai trăgea o duşcă Fotoliul, îi oferea sticla Cana- 
pelei, se repezea s'o ia Taburetul, şi cum pe Bufet în- 
cepuse să-l doară capul si nu mai voia să bea, Tabu- 
retul îl îmbia în treacăt pe Pian şi ducea tot el sticla 
la gură. Aşa se făcu de începu să nu se mai ţină bine 
pe picioare. Se căzni să ajungă până în mijlocul odăii, 
sprijinindu-se când de umerii Guzganilor, când de braţul 
Canapelei şi urcându-se pe o cărămidă începu să țină 
fotoliului un discurs: ,,Onorate și sărbătorite Domnule 
Fotoliu“... dar cum toţii îl aplaudară el pierdu șirul gân- 
durilor şi o luă iar dela început, împleticindu-se după 
fiecare cuvânt. 

-- Onorate si sărbătorite domnule Fotoliu, mai în- 
cercă să spuie odată, apoi începu să-i sărute pe toţi câţi 
se aflau acolo. 

Guzganii prinseră si ei chef. In mijlocul podului, 
jucară un dans oriental, care aducea aminte de cadâne. 
Pianul ceru să se facă tăcere şi strigă un „Mulţi ani 
trăiască pe care il cântară în cor, cu vorbe si Bufetul si 
Canapeaua şi Fotoliul. 

— Onorate şi sărbătorite domnule Fotoliu, deabia 
mai îngâna Taburelul, trimițând salutări şi bezele in 
dreapta si în stânga. 

Guzganii râdeau tare, ținându-se cu mâinile de pàn- 
tec. Niciodată, nu-l văzuseră pe Taburet beat. Nici măcar 
acum zece ani, când dăduseră stăpânii banchet, nu se 
ameţise de fel. Mi se pare că Pianul se cam întrecuse 
atunci cu firea. 

Canapeaua devenise foarte visátoare. Probabil îşi 
aducea aminte de vremurile din tinereţe, când era o 
mobilă nouă, frumoasă, când stătea în salonul cu scaune 
aurii şi cu covoare de Persia. Ce lume elegantă venea 
acolo, ce lucruri interesante se discutau. Era la curent 
pe vremea aceea cu tot ce se întâmpla în lumea întreagă. 
Uneori seara veneau cucoane îmbrăcate în rochii lungi, 
cu diademe pe cap şi domni cu ghete de lac si cu fra- 
curi şi le învitau la dans. 

— Pianule, îţi amintesti de dráguta Monica ne- 
poata stăpânei. Cât de bine dansa. Era un fulg în 
rochitá roz de mătase, lungă până în pământ. Pianul 
surâse, desvelindu-si uşor dinţii şi începu să cânte încet 
„Dunărea albastră* Bufetul se legána induiogat de pe un 
picior pe altul. Fotoiiul făcu câţiva paşi de vals singur 
prin pod, iar Canapeaua își ridică franjurile pe un brat 
făcând piruete scurte şi greoaie. Dintr'o coastă ii curgea 
încet un fir de tărâţe. 

Taburetul obosit se trânti întrun colţ şi mai borbo- 
rosi odată: „Onorate si sărbătorite domnule Fotoliu“... apoi 
aţipi în acordurile duioase ale Dunării Albastre, 

— La Londra, dragul meu, oamenii nu se îmbată 
aşa de repede, mărturisea Fotoliul aplecat peste Pian. 

.. Singur Păianjenul nu luase parte la petrecere 
fiindcă avea de isprăvit o dantelă lungă de 30 de metri, 
pe care o comandase o domnişoară pentru trusoul ei. 


SIDONIA DRAGUSAN. 


CANTEC DE L 


Nani niu-niu, nani - niu... 
Dormi, — bordeiul e pustiu, — 
Mama e bolnavă greu 
Plânge singură mereu 

Peste leagăn aplecată 

Şi "ntristatà, — 

Nani-niu... 

Tata e plecat din zori 
Undeva, intr'un ungher, 
Printre trudnici salahori, 
La magina lui de fer. 
Dormi, — bordeiul e pustiu, 
Nani niu - niu, nani - niu... 


Nani niu- niu, nani - niu... 
Dormi, — că-i frig si e târziu, — 
Tu esti mic şi prunc sărac, 
Spune-mi, cum să te împac 
Strâns în scutecul năframei 
Puiul mamei ? 

Nani — niu... 

Dormi si 'nchidefi ochii mici — 
Peste chipul tău senin 

Ca un zbor de rândunici 

Să coboare somnul lin, — 
Dormi, că-i frig şi e târziu, 
Nani niu- niu, nani - niu... 


Nani niu - niu, nani- niu... 
Dormi, — alt cántec numai stiu, — 
Anii tăi încet se 'ncheagá 'n 

Albia făcută leagăn 

Şi în zorii de lumină 

Ce-or să vină, 

Nani - niu... 

Mâine când te vei trezi, 

Răsăritul dimineţii 

Te va învăţa să știi 

Cum se calcă pragul vieţii, — 
Dormi, alt cântec nu mai ştiu, 
Nani niu- niu, nani- niu... 


- Liviu Deleanu 


Patru domnişoare de porțelan invitate la ceai. 


RI IT S 


A 
t 


PATANIA VRABIE 


Ă vă spun o întâmplare adevărată. 

Sub straşina casei noastre au venit intr'o 
dimineaţă de primăvară două rândunele. Se 
vedeau că sunt obosite si că vin de departe. 
S'au odihnit o bucată de vreme, apoi au înce- 

put să zboare după hrană, prinzând musculite. 

A doua zi, dis-de-dimineafá am auzit mare gălăgie 
sub streașină. Rândunelul şi rândunica discutau cu aprin- 
dere. Sub strașină, ciuguleau ceva cu ciocul, râcâiuu cu 
ghiarele picioruţelor subţiri si discutau. Făceau planuri 
asupra cărora nu se înțelegeau. 


Apoi, amândouă rândunele au sburat. 


După vreo trei ceasuri, pe tencuiala de var uscată, 
se vede bine o jumătate de cerc făcută cu pământ. 
Până spre seară, cercul crescuse cam cât grosimea unei 
bucățele de zahăr. A doua zi, rândunica si rândunelul 
începură lucru îndată ce se lumină de ziuă. Până când 
să mă scol eu, ei si puseseră un strat bunicel de pământ 
moale, peste celălalt care începuse să se usuce. Cărau 
de zor în cioc cocoloaşe pe care le potr.veau ca doi zi- 
dari harnici si pricepuţi. 


Se duceau la o cişmea din apropiere, adunau puţin 
noroiu, îl frământau bine cu ghiarele făcându-l grămă- 
joară, îl luau în cioc şi îl amestecau cu scuipat deal 
lor, până îl făceau ca pe o alifie, apoi zburau sub straşină. 

Acesta era materialul lor de lucru. După vreo patru 
sau cinci zile cuibul fu gata. Incepuse să se usuce şi în 
timpul acesta. rândunelul şi rândunica alergau de colo 
până colo, strângând fulgi, câlţi sau bucăţi de lână depe 
maidan. li vedeam cum cáptusesc cuibul ca să fie moale 
şi cald 

Desigur, rândunica se pregătea să ouă si apoi să 
clocească ouăle, ca să scoată pui. Ce le mai păsa ? Aveau 
casă trainică în care să-și crească puii. 


Dar pe seară iar se aude gălăgie sub straşină. 

Se ceartă cineva acolo. les în balcon şi ce să văd? 
In cuibul rândunelelor se aşezase acum o vrabie, ca şi 
când ea ar fi muncit să o zideascá. Sta acolo nemis- 
cată, pe când rândunelele zburau în jurul ei nelinistite. 
Câteodată se așezau pe marginea cuibului, încercând cu 
ciocul şi cu ghiarele să o scoată afară. Dar vrabia nici 
nici nu se urnea. Se infepenise în cuib si nu vrea să se 
miște nici în ruptul capului. 


Trebuie să recunoaştem că era o îndrăzneală mare 
din partea ei si o nedreptate nemaipomenită să intre în 
cuibul zidit cu atâta trudă de cele două rândunele. De-aș 
fi putut as fi apucat-o de-o aripă pe neruşinata căreia 
îi era lene să zidească singură un adăpost și aș fi az- 
vârlit-o afară. Rândunele se așezară pe stasina casei si 
finurá sfat în limba lor. Apoi deodată zburară. Am cre- 
zut cá în fața îndrăsnelei de neânchipuită a vrăbiei cele 
două rândunele s'au hotărât să-și părăsească cuibul. Asa 
va fi crezut, desigur şi hoafa, care se lăfăia acum în 
cuib străin. 

Dar peste câtăva vreme auzii o altă gălăgie sub 
streașină. Din balcon vedeam acum mai multe rândunele, 
erau cam vreo zece, care zburau pe lângă cuib, încer- 
când sá.dea afară pe venetică. 


Vrabia însă nu se urnea. Degeaba se repezeau rân- 
dunelele, câte trei sau patru, cu ciocurile şi ghiarele; 
nu o puteau clinti din loc. O bătălie în toată legea 
care finu câteva ceasuri. 


Spre seară, obosite, toate rândunelele finurá incáo- 
dată sfat pe acoperișul casei. A fost o dicuţie lungă şi 
gălăgioasă. 

Apoi au plecat. 


Noaptea, vrabia a rămas stăpână 


pe cuibul rându- 
nelelor. 


Desigur, se va fi gândit ca, 
vor duce să-și facă alt cuib. 

Aşa am crezut şi eu. 

Dar a doua zi de dimineaţă, când mă uit din balcon, 
ce să ved. 

Sumedenie de rândunele alergau în jurul straginei. 
Poate să fi fost o sută. Fiecare din ele venea, punea 
ceva, pe marginea cuibului şi pleca apoi în sbor, ca să 
se întoarcă iar. 

Nu pricepeam nimic. Dar când mă uitai mai cu 
atenţie, intelesei toată grozăvia soartei ce-o aştepta pe 
vrabie. 


acum  rândunelele se 


Rândunelele, în sfatul lor hotărâseră s'o pedepsea- 
scă crunt pe vrabia leneşe si necinstită: o osândiseră la 
moarte. Moarte prin sufocare. Deaceia acum, fiecare 
rândunică aducea în cioc câte un cocoloş de pământ zi- 
dind deschizătura cuibului. Lucru creştea văzând cu 
ochii şi în puţină vreme vrabia ar fi fost zidită de vie, 
ca să piară în câteva minute sufocată. 

Ce era de făcut? Mă gândeam că pedeapsa morții 
ar fi fost prea grozavă chiar pentru o leneşe şi o hoatà 
ca ea. Alergai în casă să caut un băț. Găsii mânerul 
unditei mele americane, care, când se desface are mai 
mult de patru metri lungime. Cu ajutorul ei, din balcon, 
o scosei afară din cuib pe vrabia venetică. Ere si tim- 
pul. deoarece deschizătura cuibului, se strimtase mult. 

Rándunelele se luară după ea ciugulind-o toate cu 
ciocul. I-au tras o chelfăneală sdravănă. 

Cele două rândunele s'au întors apoi la cuibul lor, 
vesele că au scăpat de venetică. 


i 
Li 
4 á 


$ NES T 


Huruie pădurea 'ngrozitor: E ă 
Făt-Frumos aleargă năzdrăvan, uge ca nàlucà gueráus, 


Trece cu motocicleta 'n zbor 
Ca un vânt nebun de uragan. 


Făt-Frumos cu braţul ridicat Şapte porci mistreți si şase 
Isi roteşte palosul in sus Toţi intinsi în sânge, sfásiali 


— ia inelul ăsta cu noroc: 
Dacă îl arunci spre Răsărit 
Se întoarce pasăre, — şi 'n cioc 
Iti aduce lucrul ce-ai gândit 


Ia si pieptenul acesta mic, 


Face orice lucru din nimic 


(Crezi că-s trase roțile de vânt), 
Trece șapte codrii nu ştii când 
Parcă nu se-atinge de pământ. 


Şi'ntr'o clipă neinfricosat, Despuiafi de piele, cu-ochii seurşi, 
'Treisprezece fiare a răpus. Buni pentru frigare si cârnati ` 


Ţine-l până 'n ziua când te'nsori, 


Dacá-l treci prin păr de patru ori 


c 
A 
L4 
£ 
$ 


Lp 


Dar ajuns in codrul cel mai vechi, O bătrână, schioapá de-un pici 
Numai printre fiare, — îngrozit, Cu obraji brázdafi de suferin[i, 
Aude cum îi trece prin urechi Strigă înspăimântată: Ajutor ! 
Un țipăt depărtat şi ascuţit. C'o sfâşie fiarele în dinţi. 


urşi, |Voinicule pe cale de-a pleca. — Nu ştiu cine esti flácau frumos 
Baba, care-i vrăjitoare 'n sat Insă pentrucă m'ai ocrotit, 

S'a urnit puţin in cârja grea Am să-ţi dau. să-ţi fie de folos 

Şi i-a spus cu glas pifigàiat: Un inel şi-un pieptene vrăjit. 


Făt-frumos s'a dus cu pas grăbit. Ca s'ajungă până la Palat 

Se uita bătrâna "n urma lui, A trecut prin munţii si văi adânci 
Sintr'o clipă — atât cât a clipit Şi acum în cale-i s'a căscat 

A fugit — şi ia-l de unde nu-i! O prăpastie "ntre două stânci. 


Doamne ! Baba nu l-a înșelat: A zburat vârtej cât a:zburat — Câte mi se vor mai întâmpla, Dar în clipa "n care a gândit 
Pieptenul prin plete si a trecut In văzduhul rece şi înnalt Se gândeşte 'n sine Făt-Frumos Prin minune parcă s'a întins 
Si motocicleta lui îndat Până când cu nasul inghet?t Până voiu atinge finta me» Marea Neagră fără de sfârșit 
În aeroplan s'a prefăcut. Cobori la capătul cellalt. Să ucid balaurul cel gros ? Pe întinsul larg şi necuprins. 


Te 


i 


Făt-Frumos a scos din brăcmar Cum a pus pi , T E 
- raa piciorul stâng pe. mâl Iat" acum, e iarág pe uscat, Nu departe-i zmeul fioros, — 
PRPENE vrăjit si fermecat, A venit o barcă cu motor Teafăr, sănătos si mulțumit, —; Fát- Tie cu gândul la inel, 
-a trecut prin páru-i blond şi rar Şi-a pornit cu-el din val în val| Câte mii de poste n'a umblat Sprinten, ca lácusta, şi voios 

Şi-uite ce minune sa întâmplat: Legănat de vânt încetişor Ca s'ajungă-aicea însfârşit ? Fuge să se "ncaere cu el! 


Curajos, seme şi ne'nfricat Insă cum s'apropiat c'un pas Făt-Frumos a scos din buzunar Prefăcut îndată în cocor 
Stă în faţa lui, — şi hotărât  Zmeul răsucit cu capn nor Ineluşul lui vrăjitorit, Inelusul straşnic şi viteaz 
Jine iataganul ridicat A ţâşnit cu furie din nas L-a privit o clipă si-alta iar Repede a scoborát din zbor 


Să-i reteze capul dela gât. Nori de fum cu gaz otrăvitor. Şi l-a aruncat spre Răsărit. Si i-a adus o men ponire gaz. 
a urma) 


enm 


21. Minunea 


Ochii fetiţei se deschiseră fără voia ei si 
văzu continuă să i-se pară un vis. 

— Desigur visez mereu, isi murmură ea, ridicându-se 
întrun cot şi privind în toate părțile. 

Era într'adevăr convinsă că visează. Căci iată ce 
vedea : 

In sobă pâlpăia focul; pe jos se întindea un covor 
gros roșu, în fața sobei un fotoliu mare încărcat cu 
perinuţe ; lângă fotoliu o másufá acoperită cu o faţă 
albă de olandă pe care erau așezate farfurii, cești, un 
ccainic şi tacámuri de argint. Pe pat erau aruncate 
cuverturi călduroase si o plápumifà de satin. Pe un 
scáunel, lângă picioarele patului stăteau in ordine o 
rochiţă de casă vătuită, câteva cărţi si o pereche de 
pantofiori pufosi. Toată camera era luminată fecric de 
o lampă cu abajur ros. Sara privea răzimată mereu in 
cot, şi inima îi bătea să-i iasă din piept. 

li era teamă să se miște pentruca toate minunăţiile 
din cameră să nu dispară. In sfârşit se hotări să pună 
un picior jos. 

— Visez că mă scol din pat își zise ea. 

Si în vreme ce stătea în picioare şi privea de jur 
împrejur : 

— Visez că visul meu e realitate. Sunt vrăjită. Imi 
închipui că văd toate astea... 

Aşa vorbea fetiţa pipăind fiecare lucru în parte si 
socotindu-se mereu adormită. So așcză în fajo- focutui 
Si întiuse mâinile să le încălzească. Simţi căldura învă- 
luindu-i tot corpul şi îşi zise iarăşi: 

— Dacă asi visa, focul nu m'ar încălzi. 

Se ridică în picioare, se apropie din nou de masă, 
pipăi covorul, ceainicul, cuverturile, luă rochifa vătuită 
şi isi apropie obrajii de ea. 

— E călduţă, e dulce, își zise ea cu ochii în lacrimi. 
Nu visez, e adevărat. Tot ce văd e adevărat! Nu visez 
strigă ea. Şi aproape împleticindu-se de emoție luă o 
carte de pe scaun. Pe prima pagină, fetiţa citi aceste 
câteva cuvinte scrise de mână : 

„Toate lucrurile acestea sunt pentru 
mansardă. Din partea unui prieten.“ 

Sara își acoperi fata cu palmele si începu să plângă 
cu sughituri. 

— Nu ştiu cine este prietenul, dar este cineva care 
se gândeşte la mine. Am un prieten! rosti ea hohotind. 

Sara îmbrăcă apoi rochiţa si, în vârful picioarelor, 
trecu alături, în camera lui Becky. Se opri în faţa 
patului: ei. 

— Becky, Becky ! murmură ea deabia îndrăznind 
să vorbească tare. Deşteaptă-te. 

Când Becky cu faţa încă musgurită de lacrimi des- 
chise ochii, văzu înaintea ei o fetiță drapatà intr'o 
luxoasă rochie de mătase portocalie: Prinţesa Sara stă- 
tea lângă patul ei cu o lumănărică în mână. 

— Scoală-te si vino cu mine. Hai Becky, grăbeşte- 
te! Becky era prea aiurită de ce vedea ca să poată 
vorbi. Se ridică cu ochii mari si cu gura căscată şi 
plecă în urma Sarei fără să spue un cuvânt. 

Când amândouă trecură pragul, Sara închise înce- 
tişor uşa, își luă tovarăşa de mijloc și îi arătă pe rând 
toate lucrurile din cameră : Sunt lucruri adevărate îi 
explică ea. Nu visezi nici tu, nici eu: am pipăit fiecare 
lucrusor. Totul e adevărat. A venit un fakir şi le-a adus 
toate astea în timp ce eu dormeam. Știi tu cine e faki- 
rul ăsta Becky? E acela care nu îngădue să fim toată 
viaţa nenorociţi ! 


ceeace 


fetiţa dela 


In românește de BABA RADA 


Inchipueşte-ţi drag cititor dacă poţi, ce a însemnat 
pentru Sara ziua aceia. Inchipueşte-ţi pe cele două fe- 
tife aşezate jos pe covor în faţa focului care umplea 
camera de lumini vesele. Gàndeste-te la bucuria lor 
când au găsit pe masă trei castronașe cu supă caldă, 
cu şuncă, unt şi cu destule cornuri pentru amândouă. 
Ceaiul era delicios şi dulce. 

Cele două fetițe uitará într'o singură clipă toate 
necazurile lor, iar Sara în sfârșit convinsă că visul ei 
era realitate, se lăsa în voia plăcerii de a sta într'o 
cameră caldă, de a fi sătulă şi de a nu mai dori nimic. 
Trăind mereu în lumea ei de închipuiri, Sara ajunse 
repede să considere toate întâmplările din ultimul ceas, 
ca naturule. Acum nu i se mai părea nimic misterios. 

— Nu cunosc pe nimeni care să-mi facă o astfsl de 
surpriză, zise ea; cu toate astea cineva există, pentrucă 
iată, focul e adevărat, rochița e adevărată, covorul e 
adevărat. Este cineva în toată lumea asta care se gan- 
deste la mine si îmi e prieten ! 

(va urma) 


Prieteni buni. 


Pápusa Lila își povestește viața 


U sunt pápusa Lila. Sunt mare cât un prune 
voinic şi sunt frumoasă. Să nu credeţi că 
toate păpuşile sunt frumoase. Voi oamenii, 
când vreţi să spuneţi unei fetiţe cà e fru- 
moasá, îi spuneţi: „păpușşico“. Dar eu am 

văzut o păpuşă sasie, alta chială, ca să nu và mai vor- 

besc de cea cu burta spintecată. Pe mine, m'a ferit 

Dumnezeu de astfel de accidente. 

Margareta, fetiţa care m'a cumpărat din magazinul 
cu jucării, are multe defecte (plânge pentru nimica 
toată, nu-i prea place învățătura, îşi pierde cărţile si 
caietele) dar cu mine se poartă bine. Adică mă piap- 
tănă în fiecare zi (am codițe blonde care-mi atârnă 
până în dreptul umerilor) şi-mi coase rochii. Se mai 
încăpăţânează uneori să-mi våre în gură, bucăţi întregi 
de ciocolată pe care nu reuşeşte decât să le topească în 
mâini, mânjindu-mă și mânjindu-se. Ea nu ştie, că noi 
păpuşile navem voie dela Moş Crăciun să deschidem 
gura in fata oamenilor. 

Tineam să vă lămuresc în ce fel se poartă bine cu 
mine fiindcă trebuie să vă mai spun, că de multe ori, 
are toane, fără nici un rost. Aşa se întâmplă, uneori că 
trec zile întregi fără să mă ia în braţe, ceasuri fără 
să-mi arunce o privire. In zadar mă uit la ca lung, în 
zadar ii spun : 

— Margareta, fii bună, uită-te la mine! Joacă-te 
cu mine ! Ea n'aude. Asta poate, din pricină că noi 
pápusele, vorbim fără să mişcăm buzele. Niciodată Mar- 
gareta n'a avut curiozitatea să stea cu urechea lipită 
de gura mea şi să asculte atentă. Păcat ! 

Uneori, chiar, Margareta se supără pe mine şi mă 
ceartă. Tot fără nici un motiv. Am observat că de câte 
ori mama ei o ceartă (azi chiar a luat-o de urechi 
pentrucă nu voia să-și facă problemele la aritmetică), 
Margareta se răzbună pe mine. 

— Dece nu-ţi faci lecţiile, lenego mică, indárátnico, 
neascultátoareo ! Se răsteşte Margăreta la mine, privin- 
du-mă înfuriată. Eu râd pe infundate, fiindcă ştiu că 
exact cu aceleaşi cuvinte, îi însoțise maică-sa urechile. 

Dar să vă povestesc ce mi s'a întâmplat azi. Mar- 
gareta era la şcoală. (Uitasem să vă spun cá e în clasa 
II primară). Eu stăteam pe covor lângă Otto, tirolezul 
de piele de căprioară, când deodată a sunat telefonul 
cel mic de jucărie.) Margareta nu-l aude nici o dată 
când sună, ea nu poate vorbi la telefonul meu după 
cum noi jucăriile, nu putem vorbi la cel al oamenilor). 
M'am repezit să ridic receptorul, dar în acelaş timp s'a 
repezit si Otto-tirolezul si a sărit si Cufache, cățelul de 
catifea neagră, de pe canapea, drept cu laba pe telefon. 
Eu aveam un motiv serios să fiu nerăbdătoare: prietena 
mea Pupy — rămasă încă în magazinul de păpuşi, tre- 
buia să mă vestească dacă astăzi au mai venit copii în 
magazin si ce jucării au luat, ca să le ştiu de urmă. 
Săraca Pupy, n'a izbutit să fie încă aleasă de vr'un co- 
pil cu toate că este și ea frumoasă. Adevărul e că dela 
o vreme copiii s'au cam schimbat, au devenit foarte 
mofturosi, până să se hotărască la o jucărie, ţi se urăște. 
Ifi vine să-i spui: Hai, ia-o pe asta, sau pe cealaltă, dar 
nu ne mai chinui. Ne bate inima la toate. 

Și Otto avea dreptate — dar nu atât cât mine — să 
fie nerăbdător, fiindcă ii făgăduise automobilul băeţa- 
şului de peste drum să-i spuie în dimineața asta, la ce 
oră vine la noapte să-l ia la plimbare. 

Pe Cufache nu-l chiamă însă nimeni la telcfon, așa 
că toată cearta şi înghesuiala a fost din pricina lui. 
Fiindcă, trebue să ştiţi, că ne-am certat foarte rău. Eu 
m'am ales cu pantofi mei de lac striviţi si cu rochia 
ruptă. Otto şi-a făcut un cucui pe frunte. Cufache mi 
se pare, n'a pálit nimic, cu toate că se văita cel n...i 
tare. Intre timp, telefonul suna şi nici unul din noi nu 


putea să-l ridice fiindca era ocupat să-i dea peste mână 
celuilalt care voia să facă acelaş lucru. Când era scan- 
dalul mai în toi, a venit Margareta dela școală. 

Intr'o clipă, m'am aşezat pe covor, Otto a venit 
lângă mine si a, început să privească fix, aşa cum i-a 
ordonat Moș Crăciun. Cuţache, zăpăcit şi grăbit, în loc 
să se urce pe canapea, s'a cocofat pe dulap. 

Si telefonul suna, suna, intr'una... 

Margareta, n'a băgat de seamă nimic. Era puţin în- 
cruntată şi parcă, plânsese. 

Acum nu mai pot să scriu. Mi s'a rupt vârful creio- 
nului și n'am cum să-i fac semn lui Otto, să mi-l inpru- 
mute pe al lui, fiindcă a adormit. 

Dar data vitoare am să vă spun, ce s'a mai întâm- 
plat pe aci, sau pe la magazinul de păpuși — Sau poate, 
îl pun pe Otto să vă povestească şi el ceva.... 


Păpuşa Lila 


li 


Un prieten de-ai noștri care nu face lucrurile pe jumătate. 


emm 


= 


U 


N 
à 


3 


; 


i-a pus pușca jos lângă « B coasă 
ži cu capul sprijinit d 
dormi buștean' în es desi 


Iepu urechiat pi aa di x ndei să i-o fi furat? 
A suferit de p întrebă 'n si aa ri irae! nu ştie, 
Cát e dánsul aa sir p i gândeşte .dispe 


Şi acuma o să vrea sisi iia rlsplatá reclame la ; răi 


Iepuragul urechiat si înarmat 

Ridicând in labe puşca, bine, 

I-a venit în faţă ies a strigat: 
bădie, c Mel trag în tine: 

Tănăsică 

n intr'o fugà grea i ruşinoasă 

rmărit din spate s 

ajuns in stradă, lângă casă. 


Fuga, fuga, bleg si ruşinat 
Siribitu așa întreg oraşul 
Şi în urma lui aa „be