Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages751-800

cc. — < 


limba de-un cot, iar doctorul îl examinează... 

pă 
dea în fotografie, alături de Michi. Să-l întrebăm cum 
face filmele cu Michi Maus ? Bine, dacă vrei tu... El este 
un om tânăr, şi tot îi plac copiii aşa că ne va răspunde. 

Auzi ce spune ? 

„Pentru fiecare mişcare. a lui Michi Maus trebuesc 
desenate sute de imagini... Pentruca, de pildă, Michi să 
facă un pas, lucrează mai mulţi desenatori care îi mişcă 
picioarele puţin câte puţin, după un plan făcut de mine... 
Apoi toate desenele astea sunt fotografiate pe film... Şi 
apoi se adaogă muzica și cuvintele... Pentru fiecare 


©- casă — cellalt mic 


Cei doi Michi Maus... Unul mare 
cât un şoarece. Care îți place-mai mult ? 


Jockie Cooper nu se simte bine... Cu ocazia asta, scoate 


animal din filmele cu Michi Maus trebueşte şi un glas, 
care să vorbească şi să cânte... De unde să luăm acest 
glas ? Tot dela un om! Cum se adaugă glasul şi cânte- 
cele la filme ? Foarte greu și cu foarte multă bătae de 
cap ! Omul care are glasul lui Michi, de pildă, primeşte 
la desfășurarea filmului şi e atent cândMichi deschide 
gura: tocmai în clipa aceea trebue să deschidă şi el 
gura şi să vorbească — iar aparatul de cinematograf îi 
prinde vocea şi o înseamnă pe film. Astfel când filmul 
rulează, oamenii cred că vorbeşte chiar Michi — pentru 
că de câte ori deschide gura, se aude şi glasul 1...” 


Să-i spunem „La revedere” domnului Walt Disney 
şi să plecăm mai departe în plimbare. 

Ce supriză ! lată. de data această întâlnim o artistă 
adevărată : Shirley Temple. 

Are câteva clipe libere şi se joacă. Dar clipele ei 
libere sunt atât de puţine ! Toată ziua ei este ocupată ` 
fie cu cinematograful, fie cu şcoala. 

E mai ocupată decât un om mare! 


Ín închipuirea lui Walt Disney este cu putință orice mi- 
mune... lată un Moș Crăciun care zboară cu sania peste 
case... = 


Mai departe — iată-l pe_d. Jackie Cooper. Mi se 
pare că e tocmai puțin bolnavi. Doctorul îi examinează 
limba... E drăguţ, — nu ?, — chiar aşa, cu limba sco- 
asă. (Dar asta nu înseamnă că trebue să faci şi tu 


aşa !) 
__ Mai avem ceva de văzut... Doi Michi Maus: unul 
uriaş, mare cât o casa — iar altul pitic. Stau față’n 


faţă. Ce părere ai despre ei? 

Dar mi se pare că întârziem aci, în America și 
mama te așteaptă acasă... Să luăm vaporul, repede şi 
să ne întoarcem. Gata. Am ajuns în Europa. Acuma la 
iuţeală sărim în tren şi într'o clipă suntem în Bucureşti, 
în Gara de Nord. Nu ne mai rămâne decât să luăm 
tramwaiul 15 [şi să ne întoarcem acasă, la mămica... 


GEO PAVEL 
===> 


Editura Adevărul recomandă cele 
mai frumoase cărți pentru copii 
şi tineret. 


Jean Bart, Dr. Ygrec şi M. Celarianu Zâna Izvorului Sănătății 
E. Kastner Emil și detectivii . . . 
Selma Lagerloff O călătorie în lumea basmelor . 

u u" A doua călătorie în lumea basmelor . 


Toate volumele suat broşate și conțin numeroase desene 


ass: 


ILE fim 


Bibi a pornit... 

Şi iată — cu șeful vânătorilor s'a ’ntâlnit... 

„Bună ziua !“ a zis Bibi 

(In gândul lui: ce-o fi, o fi!) 

„Domnule vânător, 

Iepurii vor | 

Să nu-i mai împuşcaţi mereu, mereu 

Altfel, vă închipuiţi, e greu! = 
Nu ştii când să ieși la plimbare — 

Poate dai de-o vânătoare!!! 


— Dar cum ai vrea, domnule Bibi? 
Fără iepuri, noi ne-am plictisi ! 

Să nu 'mpușcăm nimic, ai vrea ? 
Gândeşte-te şi dumneata ! ! !... 

Că doar eşti iepure deștept... 


Dè, răspunse Bibi, ce spui mata e drept, 
Insă, poate, de ne-am gândi 


Intr'o zi Am găsi 
Bibi 

Pe toţi iepurii pădurii i-a chemat 

Şi-astfel le-a strigat: 

Fraţilor, vânătorii s'au înmulţit! 

Ne mai e de trăit! 

Cum ieşim din casă — pac — un vânător!... 
„— Aşa e! au răspuns iepurii în cor... 
Şi-au hotărât cu toţii, ca Bibi 

Să-și ia fracul, chiar în acea zi, 

Să-şi pună jobenul — şi apoi, în zori, 
S'alerge la domnii vânători 

Şi să le vorbească: ò 

Să se-oprească ! !! 


Ceeace să ne 'mpace pe-amândoi... 
Căci suntem iepuri de'nţeles şi noi!!! 


— Mă rog, sunt gata să te-ascult ! 
Şi dacă n'o să 'mi ceri prea mult 
Voi face, dragul meu Bibi, 

Aşa cum vei vorbi... 


— Eu zic, începu Bibi, 

Că foarte bine ar fi 

Ca fiecare iepure să poarte un număr 
Pe umăr... 

Eu, 1, altul 2, şi așa mai departe. — 
Iar pe de altă parte, 

Vânătorii toţi 

Să 'mpuşte Luni numai iepurii cu soţ 
Marţ, fără soţ, și tot așa 

In fiecare zi ne vom schimba... 

Nu de alta dar vrem şi noi — așa! — 
S'avem zile când să ne putem plimba 
(Dacă nu toţi iepurii, măcar jumătate !) 
Aşa, frate! 


— Bine ! zise vânătorul. Frate Bibi 
Așa va fi! 


Astfel s'au împăcat — 
Dar să vedeţi ce s'a 'ntâmplat ! 


Din ziua aceea iepuri cu soţ 
Rămâneau Luni acasă cu toţi 

Iar ăilalţi ieșeau veseli de se plimbau. 
Iar când se 'ntâlneau 

Cu'n vânător, 

Râdeau ! 

Iar Marţi se întâmpla pe dos 

Cei fără soţ stăteau acasă frumos !... 
Iar ceilalţi ieșeau |... 


Vânătorii, de necaz, 

Făceau haz... 

Iar în ţinutul acela fericit 
Carnea de iepure s'a scumpit 
Cumplit !... 


Asta este. S'a sfârșit. MOŞ GRIGORE 


MOTIVUL 


Nicu, în salon cu tata, 

Stă de vorbă și-i voios. 
Când cu basmul fură gata, 
Ii vorbeşte drăgăstos. 


— Eu de Ziua ta, tătică 

Mai prejos n'am să mă las 

Iţi iau o oglindă mică, 

O oglindă pentru ras”. 

— Bine băiețaş cuminte!? 

Dar vezi că nu-i lucru nou, 

Nu-i mult doar, de când-ţiu minte,— 
Am primit una cadou”. 


O sfecleşte bietul Nicu 

Şi zâmbind așa'ntr'o doară, 

Şi răşpunde lui tăticul: 

— Vezi, cam....spart-o eu. aseară”... 


NEGOIȚA NICOLAE 


Da 

Cursuri de balet, ritmică, acrobație și step 
speciale pentru copii la studio-ul FLORICA 
CAPSALI ŞI CLARCK NICHOLS din str. Bis, Enei 
No. 10 telefon 3.24.23, 


Aa Ie: i — pie aia mt Doi N à ar e 


Acest înteresant copilaş 
Mult e scump și drăgălaş. 


ESPRE asemenea soi de împărăție, nu auzi- 
sem vreodată. Nici Dorel și nici Vioricâ. O 
aseară, stând cu bunița noastră cea bună la 
sfat şi poveste, ne-a istorisit ea, tot ce ştia 
şi aflase despre această nemaiauzită împă- 

răţie. Buniţa avusese, mai demult, un motan pe nume: 

domnul Pisi-lon. Fiind el tare vrednic la prinderea 
şoarecilor stricături, buniţa avea mare grije de domnul 

Pisi-lon. Domnul Pisi-lon căpăta bucăţi bune de carne 

şi bojocel, farfurioara lui cu -lăptic era mereu plină, 

îacât se mai înfrupta din el şi musiu Pik, cățelușul cu 
coada tăiată şi tare lacom din fire ! Mă rog, domnul 

Pisi-lon mavea dece să se plângă ! Doar când Dorel, 

care pe-atunci era micuţ de tot, îl mai trăgea un picuţ 

de coadă sau de mustăţi, mai miorlăia nițeluş, domnul 

Pisi-lon. Uitasem să vă spun că domnul Pisi-lon avea o 

blană cum e cenușa la culoare, iar mustăţile şi coada 

erau albe, de parcă le muiase în lapte, nu alta! Mai 
avea domnul Pisi-lon şi un glăscior frumos, iar în ce 
privește torsul era tare-tare meşter ! Sirr-sfârrr-r-r-r-r ! 

Şi aşa şi'n toate felurile torcea domnul Pisi-lon. 

Duminică, după masă, când şedea buniţa în balcon 
şi privea în albumul ei cu poze şi fotografii, domnul 

Pisi-lon şedea pe scăunașul lui cu perniţă şi se uita, 

jos, în stradă, cum treceau trăsuri și copilași şi torcea, 

torcea. Fiindcă era tare mult soare, ochişorii domnului 

Pisi-lon se făceau subțiri, cât un fir de secară. Dar 

seara, bobiţele negre se rotunjeau și dacă priveai la ei 

bine bine, păreau două felinărașe verzi, aprinse. 
Buniţa, nu ştiu cum a dres, cum a făcut, că a aflat 
toată taina glasului domnului Pisi-lon, i-a deprins graiul 

şi întrebându-l, în fel şi chip, pe domnul Pisi-lon, a 

aflat .şi despre împărăţia pisicilor, 


* 
+ Ld 


Această împărăție îşi are hotarele mărginite de 
mare, pentrucă nu e altceva decât o insulă. Marea care 
înconjoară insula se numeşte Marea Şoarecilor. Sigur, 
că nu e nici un şoricel în ea, dar pisicile, care se tem 
grozav de apă, au botezat-o în felul acesta. Negreşit, 


sunt pe-acolo oraşe, palate şi tot soiul de aşezări pisi- 
cești, ca și la oameni. Cât privește domnia ţării, acum 
câțiva ani împărăţiau : voevodul Motansky şi împără- 
teasa Miau-Miau-Pis. Prinţişorii şi domniţele aveau tot 
felul de nume: Mi-lau, Pis-Pis, Pisoc, Miţuca, Pussy, 
Codiţă, Mâţoc, Pisicuţ, Pissi-Pissi, Mi-Ţoc-Ţoc, Motocel, 
Angora, Miţu-Kito şi alte multe asemenea nume pisi- 
ceşti, pentrucă erau o mulţime de prințișori. Și odras- 
lele împărăteşti se jucau cât e ziulica de mare, în gră- 
diniţă, se dădeau în leagăn, ori rostogoleau ghemuri de 
lânică. Asta în vremea când aveau dumnealor vacanţă. 
In timpul şcolii, ședeau în clasă.şi învățau alfabetul 
pisicesc, basmele pisicilor, istoria şi geografia pisicilor 
şi alte asemenea lucruri trebuitoare. 
Iată şi alfabetul pisicesc : 


au =a; 
bau =b; 

chiţi =c; (când au mirosit un şoarec. 

doc =d; 

eu =e; 

ffì =f; (aşa fac pisicile când se supără). 
gh =g; 

bhi =h; 

i-iau =i; 


miau=m; (când li-e foame). 
niau =n; (când li-e lene). 
os =0; (când se mănâncă pește). 


pis =p; (când tâc). 

ling =l; (se spune la masă). 

r-ri =r; (când torc pisicile). 

SU, 8: 

ui =u; 

zât =z; (e vorbă de ocară la pisici). 


Iar în ce priveşte geografia ţării, pisoii aflau că 
împărăţia lor are capitala în oraşul cel mare, pe nume: 
Motania, aşezat pe râul de lapte: Lăptic-Dulce. Mai curg 
prin Impărăţia Pisicilor : râul Supică şi râul Ciorbică. 
Acesta din urmă se varsă în lacul Borşișor. 

Alte orașe mândre se ridică în împărăție. Așa avem 
oraşul Pisiceşti, orășelul Târgu-Mâţ, dela poalele mun- 
ţilor Piatra-Pisicului. 

Istoria ţării se'ncepe decând o corabie de pirați a 
lăsat în insulă o pisică : Miţuma, un motan : Cotoşnian 


şi o gloată de pisici mărunte. Cu vremea, domnul Co- 
toșman s'a ridicat în fruntea tuturora, hotărând să fie 


voevod al neamului pisicesc. In popor, se spunea că 
voevodul Cotoșman venea dintr'o ţară foarte îndepăr- 
tată, unde făcuse o seamă de năzbâtii. Umblau tot soiul 
de poveşti, despre viaţa lui. Se ştia. chiar sigur de tot, 
că se născuse într'o moară, că plecase de-acolo cu băe- 
țelul cel mic al morarului şi —mai apoi, prin felurite 
şiretlicuri ajunsese să-l facă pe băet chiar împărat. Mă 
rog, eu nu spun că sunt toate acestea adevărate! Se 
spunea că pe vremea aceea, ca şi mai târziu, voevodul 
Cotoman purta cismuliţe, ceeace i-a atras porecla de 
motașul încălţat. Ce-i drept, este că voevodul Cotoşman 
a făcut din împărăție o adevărată minune. lar după 
moartea lui, fiul mai mare, prinţul Motansky — urcân- 
du-se de tron, s'a silit să-l întreacă pe tatăl său. 

Războae prea multe m'au avut de purtat locuitorii 
împărăției pisicilor. La început, guzganii dintr'o insulă 
învecinată, chițăiau sus şi tare că insula împărăției pi- 
sicilor iale lor şi că, prin urmare, să le plătească bir. 

— Chiţi doc bau ? strigă voevodul Cotoşman. Adică. 
„Să dăm noi bir şoarecilor?* — „Zât!“ mai spuse el: 
Adică : „Lasă, cau să vadă ei !“ Ce-au văzut guzganii 
au să pomenească în vecii vecilor, tot neamul şoricesc. 
Atâta numai că după ce-au iscălit pacea, guzganii au 
fost siliţi a plăti ei bir pisicilor, câte cinci sute de şori- 
cuţi tineri pe an, gata prinşi în cuști de sârmă. Ploco- 
nul acesta era hărăzit curților împărăteşti, pentru ospe- 
tele mari. Nu le venea prea mult la îndemână guzgani- 
lor dar n'aveau ce face. Intre timp, s'a'ntâmplat că un 
şoricel a scăpat pe Leu dela moarte, rozând o plasă în 
care împăratul animalelor fusese prins. Atunci Leul a 
hotărît ca şoarecii să nu mai dea bir pisicilor. Până să 
se împlinească anul şi porunca Leului, acesta a murit. 
lar în fruntea animalelor, a venit Tigrul, care e înru- 
dit de-aproape cu pisicile. Aşa că bieţii şoricuţi, cinci 
sute la număr, porneau în cuşti, spre bucătăria lui Mo- 
tansky, ca şi mai inainte. 


FOTOGRAFIILE 


Silvia Horia 


Eugenia A. S. 


CI — Pr. ii = 
București 


Mela Herescu 
CL ill — Pr. I B 
București 


Mitzi H. 
= Virginia Glodaru 
CLU = P I P: E a cete -= 


Buzău 


| Ponta cul PE ata 


CL. Ili — Pr. I Li 


. 
„Bucureşti 


Domnul Pisi-lon istorisea, deasemenea, că multe 
lucruri minunate se pot afla în împărăţia pisicilor. Ele 
au acolo, teatru de pisici... Se joacă: „Motanul în- 
călțat“, „Pisicuţa cu scufița roşie“, „Miţoco și Pisilettas, 
Motansky-Vodă“ şi alte felurite piese de teatru. Au cân- 
tăreţi de seamă iar la operă se cântă mai ales: „Pisu- 
letto“ de Mâţ verde, „Maeștrii cântăreţi din Sfârrberg“, 
„Doamna Pussyfly“, „Pisica vândută“ şi „Fusul ferme- 
cat“ de Mâţ-art. 

La cinematograf se joacă filme cu Felix cotoiul: 
Mai întotdeauna filmele se sfârșesc aşa: Felix îl prinde 
pe Micky-Maus şi-l mănâncă, fript sau borşişor. 

Cea mai frumoasă artistă de cinematograf e Grigri- 
Barbo. Au şi post de radio. Poţi să-l cunoşti după un 
semnal anume : „Miau-miau-miau, — r-r-r-r-r, mi-i-au !“ 
şi se aude foarte bine. Odată, am auzit chiar „ora pi- 
sicilor*. 


Ce să vă spun? Eu nu ştiu dacă tot ce ne-a isto- 
risit atunci buniţa, mie, lui Dorel şi Vioricăi— e chiar 
adevărat. Dar copilaşii noștri, călători neîntrecuţi, au 
hotărît să se avânte într'o corăbioară, într'acolo. N'au 
plecat, însă, până acum. 


Aflaţi însă, dragi cititori, că domnul Pisi-lon s'a fă- 
cut nevăzut chiar a treia zi după ce buniţa ne-a destăi- 
nuit tot ce ştia despre împărăția pisicilor. 


lar Lir, venind odată pe la Dorel, ca să-l vadă, i-a 


adus și o gazetă din ţara lui. In gazetă, am aflat că în 


împărăţia pisicilor, sa ridicat împărat, cine credeţi ? 
Chiar domnul Pisi-lon, motanul buniţei. Cum a ajuns 
el acolo, cum s'a învârtit, ce-a dres, nu ştiu. Acum însă, 
este împărat mare şi drept împărătiţă şi-a ales pe dom- 


niţa Mi-Mi-Mi. 
N. PAPATANASIU 


PREMIANȚILOR 


` 
i / i N 
Fronda Sp. Nadia Amvenubi Larchisean 
CL. IV — Pr. l = CI. Ii — Pr. | 
Bucureşti Bucureşti 


R. Marcu 
== Ci. Hi — Pr 
București 


— 


—Noacă si Moacă marinar-—— 


Singuri Noacă şi cu Moacă, Stând pe bord cu nepăsare, ...Au rămas cu gura mută: Şi-au adus atuncea, zău ! 


Neavând ce să mai facă, Căpitanul lor apare Ordi ă |: Cleşti, ciocane, fierăstrău, 
i x E : y rdinul se execută |; ai dig = ii 

Poame bune și ștrengari Şi văzând pe jos o pată —  Freacă pata cu nisip, Şi *ncepură a tăia 

Se-angajară marinari... Strigă : — Ştergeţi-o îndată ! Dar s'o şteargă nu e chip —Ca să schimbe scândura... 


Au muncit fără "ncetare, După ce mâncară bine, „Şi în timp ce ei cetiră,— Ce pot face într'o clipă ? 

Insă după o oră-mi pare, Pâine, brânză şi măsline, Deodată auziră Cum s'astupe groapa 'n pripă. 
Se-așezară, bieţii, jos, Se-apucară de cetit Paşi mărunți venind spre ei:Insă Noacă, știu!, ștrengarul, 
Să mănânce tacticos... Gazeta ceau găsit... -- Vine Căpitanul ! ! Hei ! 1...0 astupă cu... Ziarul... 


Căpitanul, cât un munte, Şi trecând, fără ştie, Fapta lor necugetată O Iar acuma la 'nchisoare 
Vine legănat pe punte, Peste foaia de hârtie, Şi-a primit îndat' răsplată Stau sărmanii la... răcoare 
Serios şi încruntat, Căpitanul priceput Fură amândoi băgaţi Şi citesc cu glasul rar ° 


Ca să vadă ce-au lucrat, — Drept în gaură a căzut...In arest... încarcerați... Mai departe.. în ziar. 


e 
- ~ mii ia 
Pa a pe pas 
= cei à E. r z ` i 
mancau d fina - 


putea niciodată să câștige îndeajuns, ca să 
astâmpere foamea celor patru copilași ai săi 


RAIA odată, întrun oraș mare, un biet croitor, 
care muncea din greu, ziua şi noaptea, şi nu 
de gânduri cu 


Se luase bietul om, 
atâta sărăcie ! 

Seara, când se întorcea dela lucru, copii îi eşeau 
înainte, plângând şi cerând mâncare. Omul împărțea în 
bucăţi pâinea şi bruma de legume cumpărate, cu puţinii 
bani câștigați, pe ziua de muncă, dar vai, porţia era aşa 
de mică, pentru fiecare, încât în loc să-i sature, mai rău 
le aţâţa foamea sărmanilor copii. 

Intro zi, nemaiputând răbda atâta sărăcie, zise 
soţiei sale: „ascultă femee, eu plec în lumea largă să-mi 
încerc norocul !“ Dumnezeu e bun și în lipsa mea vă va 
purta de grijă. Am să colind lumea în lung șimn lat 
poate că într'un colţişor al ei s'o afla şi norocul meu. 
Zicând aşa, croitorul îşi luă în desagă sculele de croi- 
tor şi plecă în lume. A mers zile multe, bătut de vântu- 
ri şi de ploi, a trecut prin sate şi orașe, de care nici nu 
auzise vreodată în viaţa lui. 

Intr'o seară, oprindu-se la o margine de drum, hotă- 
råt să rămâe acolo peste noapte, zări, la câţiva paşi de 
el, în mijlocul drumului, o pungă mare de piele, cu ba- 
erele de fir aurit. 

— Ah, iată că norocul mi-a eşit în cale, — zise el 
şi se repezi să ia punga. Atunci, ca din pământ răsări 
în faţa lui un necunoscut şi-i zise: 

— Opreşte-te omule ! Această pungă e a mea, eu am 
pierdut-o și m'am întors, cale de două ceasuri, să o găsesc. 

Croitorul ghici, după mutra străinului că nu spune 
adevărul și-i răspunse, luând punga dejos: 

— Punga se află aici ca picată din cer! E nouă 
nouță şi n'o dau să mă pici cu ceară! In punga asta e 
norocul meu, dela Dumnezeu lăsat şi nu te cred, să mă 
afumi cu tămâe. 

Streinul care nu era altcineva decât diavolul — uci- 
gă-l crucea — se strâmbă foarte, auzind de ceară, de 
Dumnezeu şi de tămâie, dar nu se dădu bătut şi spuse 
croitorului că trebue să meargă să se judece la mai ma- 
rele acelui ţinut. Croitorul se învoi și dracul îl duse 
drep la „Scaraoschi“ tartorul dracilor. După ce tartorul 
auzi despre ce e vorba, pufăi odată pe nări, numai 
smoală şi pucioasă și zise : 

— Ce meserie ai omule ? 


— Meseria mea este să îmbrac pe cei desbrăcaţi! 
Am îmbrăcat pe mulţi până acum dar eu tot desbrăcat 
sânt. Văd că şi tu eşti la fel ca mine şi poate vrei să-ţi 
croiesc un costum de haine ? 

Lui Scaraoschi îi plăcu vorba cu duh a croitorului 
şi-i zise : 

_— Servitorul meu, care cere dreptul la punga cu 
bani, are aici în împărăţia mea aceiaşi meserie ca şi 
tine. Deaceea eu zic că punga, va fi aceluia care va 


putea să-mi lucreze mai jute un costum de haine pe 


măsura mea | 

Zis şi făcut ! Numaidecât se aduse fiecăruia bucata 
de postav cuvenită și toate trebuincioase lucrului. 

Dracul, ca orice drac, îşi vâră coada în tot locul, 
dar câteodată iese cu ea tăiată. Aşa fu și acum. Ce se 
gândi Nichipercea : ia să pun eu în ac un fir de aţă 
lung de zece coţi ! Să nu mai pierd vremea băgând me- 
reu în ac! 

Croitorul nostru însă, lucră cum trebue, punea firul 
în urechea acului nici prea lung, nici prea scurt și lu- 
crul sporea văzând cu ochii; pe câtă vreme, Aghiuţă, 
împungea cu acul odată şi, ca să tragă firul, o lua la 
fugă prin toată casa, ba câteodată mai eșea şi pe geam 
afară. 

Bineînţeles — croitorul isprăvi hainele cu mult îna- 
intea drăcuşorului. 

Atunci Scaraoschi dădu croitorului punga şi-i ură 
bună stăpânire. A 

Cum eşi afară din împărăţia lui Scaraoschi, croito- 
rul deschise baerele pungii şi se minună de câte bogății 
găsi într'însa : bani de aur, pietre nestemate şi câte alte 
lucruri de preţ! 

Cum ajunse acasă se porni omul pe lucru și în scurtă 
vreme își dură o mândreeţe de casă de-ţi era mai mare 
dragul s'o priveşti ! a 

Cu toate că avea bani berechet, din care ar fi putut 
trăi din belşug şi copiii copiilor lui, deschise o croitorie 
mare, deoarece își zicea în sine: $ 

„Cu oricâtă bogăţie, tot e bine s'aibă omul şi un 
fel de meserie ! 


D. MEREANU 


i i 


Cum a scăpat 


ăpuşa dela o moarte sigură 


— Dumnezeu a înzestrat pe fiecare animal — ba 
chiar şi pe plante — cu mijloace de apărare speciale 
“împotriva duşmanilor. 

Atacat, calul svârle cu copita, vaca ia în coarne, 
pisica zgârie, puiul de găină ţipă, etc. 

Numai lucrurile neînsufleţite nu pot lupta contra 
duşmanilor şi nici nu pot striga, ca să cheme pe alţii. 
„în ajutor, când sunt în primejdie. 

Banca nu poate țipa când o ciopleşte școlarul cu 
cu briceagul, nici caetul când se răstoarnă cerneala, 
nici mingea când cade dala etaj, nici păpușa când o 
trănteşte copilul şi-şi sparge capul. 

Ba păpuşa da, spune Irinel. Am, văzut eu.... 

— Cum? 

— Să vezi: 

Irinel plecase în vara aceea la ţară, la bunica. Ii 
plăcea. Li plăceau găinile, câinele şi chiar porcul, care 
grohăia toată ziua şi apuca tot ce găsea pe jos, până 
şi lucruri care nu erau de mâncare. 

Şi așa, odată a găsit uitată prin iarbă păpuşa de 
cauciuc a lui Irinel. Era o păpuşă drăguță, de un cenu- 
şiu deschis, şi când o apăsai pe burtă, făcea: ma—ma! 
(Pe vremea aceea mecanismul funcționa încă). 


Porcul a crezut că l-a văzut pe Dumnezeu, că a gă- 
sit cine ştie ce bunătate, a deschis râtul, a înșfăcat pă- 
pușa şi a început să clefăe cauciucul moale. 

Firește, Irinel nu era acolo şi n'a văzut că păpuşa 
este în primejdie. 

Dar păpuşa s'a cutremurat la atingerea dinţilor 
oribili şi... a început să strige: ma-ma, ma-ma. 

Irinel a auzit şi i-a recunoscut glasul... 


S'a repezit într'acolo... Păpuşa plângea, desperată. 
A auzit și bunica.... şi servitoarea... A alergat toată lu- 
mea... Ion, cu un retevei, a gonit porcul, care a scăpat 
păpuşa din gură. Ba. nici n'a fost nevoe de întervenţia 
lui Ion, căci mai speriat decât toţi a fost porcul însuși, 
auzind că cineva ţipă cu desperare în gura lui. 


Păpuşa a căzut, istovită, în iarbă. Era jilavă, dar 
nevătămată. Nici o rană cât de mică pe trupușşorul ei 
cernușiu. 


Irinel a ridicat-o cu dragoste, a spălat-o frumos şi 
şi a alintat-o în delung. 
Păpușa se salvașe singură. 


ANA CANARACHE 


De-ale ştrengarilor 


Răspunsul lui Tică S$mecherescu 


ES 


AY 
W e 


Tică aduce carnetul cu note acasă. 

Tatăl: „Sunt foarte mulțumit de notele tale, dar la 
cânt scrie dedesubt : l-am auzit puțin. 

Tică : Nu ştiu cum vine asta! Am cântat destul de 
tare, așa că nu se poate să nu fi auzit. 


Unde sunt? 


m 


Căutați pe mama, pe tata şi pe servitorul acestor 
două fetițe ! 


Socoteala 


— Ce ai să faci, Petre când ai să fii mare ? 
— Am să las să-mi crească barbă. 

— Ce ideie ciudată : şi dece vrei asta ? 

— Să am mai puţină față pentru spălat! 


Intrebare isteață 


E Duminică și Veronica se duce cu părinţii ei în 
plimbare la iarbă verde. E fericită şi admiră priveli- 
ştea foarte mulţumită. 

Deodată observă, în depărtare, două vaci care pasc. 

— Tată — întrebă ea — şi Duminica vin vacile să 
pască iarbă ? 


tii iii OI te 


e prò? 


Concursul de jocuri pe luna Noembrie 


MOŞ CINEL 


SERIA Ii 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 ab 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor". ETER 


Puf! Puf! Puuf!!! Deslegările jocurilor pe luna Octombrie 


CUVINTE INCRUCIŞAŢI 
NIEI TION YA VIEISITIE] 
nUMUINAY s E 


HY 


/ 


CUVINTE 1 CRUCISAL 
NSIP LISICA TTA 
1 ZA oMA BARIA 

/, LI VANI 


JO |5 TANIO R] 
PIA// RII 


tad E 


Orizontal: 1) Vehicule. 7) Parte a trenului. 10) 
Tren care merge „repede“. 11) Secret. 13) Moş care vine 
alene, seara, pe la gene! 14) Sgârcite. 16) Inceput de Şchioapă — Titel Itigan 


OMONIME 


„nimic“. 18) Leagă vagoane de vagoane şi se numesc... Mucul — A. S. Weinştein 
25) Convoiu. 26) E la albină, la croitor şi la calea fe- Frem i 
rată. 27) Notă. 29) A mişca din loc. 30) Staţie mare.. Pentru COpiii talentaţi 


33) La telefon. 34) Pronume. £6) Notă. 37) A brăzda) 
S a 5 In festivalurile viitoare ale „Dimineții Copiilor” se vor 
39) Port la Dunăre. 41) Loc de oprire a tramvaielor. 42. zuca mai multe ode: în iri r 0 ari ovisi 


Măsură. 43) Ciopârțise. 44) E în fruntea vagoanelor de copii. 

Vertical : 1) Şir de vagoane trase de o locomotivă. Dacă vre-unul din cetitorii noștri se socoate în stare să 
2) Facem o rană. 3) Fluvii, râuri, lacuri, etc... 4) Notă organe sa se poate prezenta la redacție între orele 7 
muzicală. 5) A stropi. 6) Fir de urzitură. 7) Loc pian Acelaşi lucru pentru copiii care cântă la pian sau la vioară 
tat cu viță. 8) 365 de zile. 9) Cum face gâsca ? 12) Mă- şi care doresc să concerteze la festivalurile noastre. 
sură. 15) Maşină cu aburi ce pune în mișcare un tren. 
17) Gol. 18) Pronume. 19) Articol. 20 Pronume familiar. 
21) Semn în matematică; arată de câteori e mai mare 
cercul decât diametrul lui. 22) Din el iese puiul. 23) 
Poftim ! 24) Şuierat ! 28) Melodie. 31) Stăpânesc. 32) Li- 
chid. 33) Macagii. 35) Potrivnicul lui slab. 37) Fir. 38) 
Fire (Nu e natură !) 39) Mă vaet. 40) Părăsesc. 41) Notă. 


NICOLAE S. GHEORGHE — Focşani 


CUPON DE JOCURI N 
PE LUNA NOEMBRIE 


Numele şi pronumele 


N 6 


ERAT F fr Două fetițe cumpărate dela ua magazin 
n ll pi! : de păpuşi 


itä viteji făr 


st Îi 
< 
S, 
CD 


— Duceţi-vă la părâu cu bucătăria asta și spălați-o 
bine ! Aţi înţeles? 
— Inţeles, să trăiţi ! 


Ghiţă împinge bucătăria spre părâu... 
Niţă fumează... Astăzi e rândul lui să fie boer... 


Şi acum, — la lucru! Niţă şi Ghiţă cară găleți cu 
apă şi spală bucătăria. 3 
Când, deodată... Cine se apropie ? 


„„„Duşmanul! Niţă şi Ghiţă mai-mai să cadă jos de 
spaimă! 


„„ Ba uite că Ghiţă a și căzut peste coșul bucătă- „Coşul ăsta frânt seamănă grozav cu un tun... Cel 
riei care s'a „da ; E d puţin aşa cred dușmanii! Speriaţi, ei se predau... Și 
; iată-i pe Niţă și Ghiţă viteji fără voe. 


CE 
— 
o 
v 
= 
= 
Li 
ia 
-5 
bi 


A Ñ 
s, 


igă: „foc! și 


ji str 
ă cuprinse 


CURIOZITATI 


Bicicletele acum 50 de ani 


Un mod ciudat de a pescui 


Intr'o veche carte despre peşti se găseşte această 
poză care ne arată cum se pescuieşte în China. 

Chinezii se folosesc de niște păsări înnotătoare, cor- 
moranii, care sunt dresate să prindă pești. 


Case zugrăvite pe dinafară 


In vechime era obiceiul să se zugrăvească faţada 
caselor cu figuri foarte frumoase. 


In multe oraşe chiar şi astăzi întâlnim astfel de case, 
socotite ca mari opere de artă. 


à| 


; Cum a ajuns vaporul în sticlă? Vechii navigatori 
făceau deseori astfel de opere de artă. Fiecare părticică 
era pusă cu ajutorul unei pensete lungi, la locul potrivit, 
în sticlă. ` 


Zi 


Intr'adevăr trebuie să fii dibaciu ca un acrobat, să 
mergi cu o astfel de bicicletă de acum 50 de ani, fără 
să cazi. 


Joc de observați 


~ J : a. 


D cs 4 A Ñ 7 == Kiri z 
Această poză e cel mai bun joc de observație. Unde 
e gâsca sălbatică ? 

O descoperim foarte greu, nu din pricina figurii, ci, 
fiindcă gâsca are penele colorate într'așa un fel, încât 
cu greu se deosebeşte de păpurişul unde trăieşte. 


Cine distinge fluturele ? 


Ffuturele din figură pare o frunză vestejită. Alte 
insecte seamănă cu o bucată de rămurică. 


Pentru copiii talentaţi 


In festivalurile viitoare ale „Dimineții Copiilor” se vor 
juca mai multe piese în care rolurile vor fi interpretate 
de copii. 

Dacă vre-unul din cetitorii noştri se socoate în stare să 
joace teatru, se poate prezenta la redacție între orele 7 
şi 8 seara. 

Acelaşi lucru pentru copiii care cântă la pian sau la vioară 
şi care doresc să concerteze la festivalurile noastre. 


Qara 


it 


DIMINEATA COPIILOR 


Director: CONSTANTIN BĂLEANU 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—11. — TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 


100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


ANUL XI 


25 NOEMBRIE 1936 


No. 668 


SĂ STĂM PUŢIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe şi dragii mei băieţași, 


Felicia D.—Buniţa nu se poate înduioşa şi nu poate 
încuraja un copil care n'are alt necaz decât că se plic- 
tiseşte „îngrozitor“ la școală. Spui că nu te „interesează“ 
aritmetica, că te „enervează“ gramatica, că nu-ţi place 
să înveţi poezii pe dinafară... Dar că — ţi-ar place în 
schimb foarte mult să te faci artist de cinematograf... 
Şi buniţa, să te ajute. 

Dacă buniţa ar cunoaşte un mijloc de a se scoate 
gărgăunii din capetele fetiţelor şi ai băieţaşilor, ar veni 
imediat la tine micuță Felicia şi n'ar pleca până ce n`ar 
scoate din căpșorul tău toţi gărgăunii, ar face un pachet 
mare cu ei (spun „mare“ pentrucă trebuie să fie cam 
mulţi) şi i-ar arunca într'o apă unde sunt mulţi peşti. 

i se pare că doar peştilor, nu le fac rău gărgăunii, 
fiindcă peştii nu au glas ca să spuie prostii. Incearcă, 
Felicio, — dacă vrei să mai stai şi altădată de vorbă cu 
buniţa — să visezi mai puţin la „stelele“ de cinemato- 
graf al căror nume nu vei fi în stare nu numai să-l 
ajungi nici chiar să-l scrii corect, dacă o să continui să te 
pictiseşte la şcoală şi mai ales să te „enerveze“ grama- 
tica. Scrie-mi când vei avea să-mi dai veşti mai bune. 
Sper că nu va trece multă vreme până atunci. 

Dolica R.—Vreau să-ţi spun nu mai ţie un secret 
foarte mare. Să ştii dela buniţa : câinii care latră nu 
mușcă ! Să nu te mai sperii când ţipă profesoara! Nu 
se întâmplă nimic rău. Acum spune-mi și tu mie un 
secret, dar să-mi răspunzi drept, drept, de tot: dece 
ţipă profesoara ? Nu cumva, cumva, nu sunteţi cuminţi ? 
Dolico să nu mă tragi pe sfoară că aflu şi pe urmă mă 
supăr |! 

Răducu Y.—Buniţa a fost tristă că Răducu are atâtea 
necazuri... Stă departe de şcoală, tăticu mare bani ca 
să-i dea de tramvai, nici de palton, nici de caiete şi tăl- 
pile sunt rupte şi intră pietricele multe în pantofiori şi 
îl dor picioarele tare... Şi Răducu vrea să înveţe carte, totuş. 
Buniţa îi făgăduieşte lui Răducu să se gândească cum 
i-ar putea alina o parte din suferinţă. li va servi în 
curând acasă dacă-i va trimite adresa. 

Până atunci... curaj Răducule şi nădejdi într'o 
viaţă mai bună care nu va întârzia să vie. 

Nelu G. — Uite, ca să te consolezi că n'ai patine, citeşte 
ce i-am scris lui Răducu... Măi ai „nas“ să fii nenorocit? 

Lilica M. — Imi pare rău, tare rău, că Lilica e bolnavă 
şi încă atâta vreme... Voi veni într'una din dupăamiezele 
săptămânei viitoare să-ţi spun o poveste. 

Buniţa se ţine întotdeauna de cuvânt: Sănătate Lilico! 

Z.—Nu toate mamele vitrege sunt „vitrege“... 
Dar vom sta de vorbă într'o zi mai pe îndelete. Aşteaptă 
un semn dela mine. 

Lulu Ş.—Desenele tale sunt foarte drăguţe. Mai poţi 
trimite. 

Ştefan — C. — Dacă siropul de tuse ar fi foarte gustos, 


l-ai bea tot într'o singură zi... Te asigur că no să ţi se 
întâmple nimic rău dacă ai să te silești să iei cele „pa- 
tru linguri pe zi“ prescrise de medic. Culcă-te seara 
devreme, fii cuminte şi nu-l mai necăji pe Burţuloi. 


BUNIŢA 


Cântec de leagăn 


Pentru LILICA 


Ţi-am trimis lângă fereastră somnul dulce 
Impletit albe fire de mătase, 

Şi când a va veni ca să te culce, 
Ingerii să treacă "n stoluri peste case... 


In pojarul de lumină şi de vis. 

Gândul tău să urce lin în serpentine, 

Şi când ochii mici — albaştri s'au închis, 
Maica domnului să vină să te închine 


Mâna caldă, somnul dulce, praf de stele... 
Lângă praguri te aşteaptă noua viaţă, 

A sburat încă o noapte prin zăbrele, 
Dumnezeu îți dă cu „bună dimineaţă“. 


CONSTANTIN SALCIA 


Cereţi la toate librăriile : 


Inşir'te |: =: 
iii Hanul 
Mărgărite... la U E e 
VICTOR EFTIMIU E ieşi 
O nouă ediție a acestei admi ROMAN: Me 
rabile m nae a Horia Miclescu 


Preţui 
Editura „Adeverul“ S. A. 
publicul cititor. Š 
Pretui Lei 60. 
Editura „Adeverul“ S. A. 


In pădure, Ionică încercă să adoarmă, lungit pe jos, 
pe pământul rece şi umed. Noaptea adusese iar răcoare. 
Ionică, zgribulit de frig, cu lacrimi mari pe obrajii reci, 
se gândea cu dor şi cu durere la casa părintească. Dar 
somnul îl cuprinse, aducându-i visuri bune. Dormind, 
deodată Ionică se pomeni că cineva îl loveşte. Buimăcit, 
deschise ochii mari şi văzu spre marea lui surprindere 
că Aghiuţă îl izbeşte întruna cu piciorul în spate. Sări 
de pe locul lui şi strigă supărat:— „Asta ţi-e răsplata 
Aghiuţă, că te-am păzit şi te-am adus în pădure? In timp 
ce eu dorm, tu izbeșşti eu picioarele în mine?* Dar Aghiuţă 
îi răspunse cu o privire îngrozită şi cu o altă lovitură 
de picior, de data asta în genunchiul lui Ionică. Ionică 
începu să se gândească că trebuie să se petreacă ceva 
ciudat. Privi de jur împrejur şi văzu la o depărtare nu 
prea mare de el şi de Aghiuţă, doi ochi mari, străluci- 
tori, care-l priveau. Lupul! spuse Ionică îngrozit. Vru să 
fugă, dar frica îi înmuiase picioarele, > 

O clipă fu tăcere cumplită şi nu se petrtcu nimic. 
Apoi, deodată lupul sări din locul lui şi se repezi spre cerb 
şi spre Ionică. Băiatul se lipi cu spatele 'de un pom și 
tremurând aştepta să vie lupul şi să-l sfâşie. Dar suh 
ochii îngroziți ai-lui Ionică se petrecu un fapt foarte ciu- 
dat. Aghiuță stătu câteva clipe pe loc, nemișcat, apoi 
deodată făcu o săritură şi se repezi cu coarnele în lup. 
Lupta dură pe întunerec câteva minute. Cerbul cu pu- 
teri însutite ţinea calea lupului  oridecâteori acesta 
voia să se îndrepte spre Ionică și îl izbea cu coarnele 
pe lup. Lupul spumega de mânie. Ionică asista neputin- 
cios, sleit, la lupta aprigă dintre cele două animale. Deo- 
dată, lupul făcu o săritură şi înșfăcă cerbul de gât, dar 
Aghiuţă sprinten și şiret se smuci și întorcându-se brusc 
pe loc, lovi cu coarnele pe lup, drept în lumina 
ochilor. 

Lupul urlă prelung și jalnic. 

Din cei doi, ochi, curgea sânge. Se depărtă bâjbăind 
în noapte, izbindu-se de toţi pomii din cale... 

Când lonică își dădu seama că primejdia trecuse, 
că Aghiuţă era teafăr lângă el, plânse de bucurie şi în- 
genunchiă lângă cerb, mângâindu-l pe spate, pe gât, 
pe cap. 

Aghiuţă era istovit. Lupta îi secase puterile. Se aşeză 
pe pământ şi adormi până dimineaţa. A doua zi, un 
soare călduţ lumină pădurea. Ionică se hotărî să găsească 
cu orice preţ, drumul care duce spre sat. 

Işi luă rămas bun dela Aghiuţă şi vru să plece, dar 
spre mirarea lui, văzu că cerbul îl însoțește. Nu, îl în- 
soţeşte este rău spus! Căci Aghiuţă o luă înainte şi Io- 
nică înţelese că cerbul îi arata drumul. Din când în când, 
Aghiuţă întorcea capul, să vadă dacă Ionică îl urmează 
şi îl privea prietenos şi cald, în ochi 


AGHIUTA EPY. Egan 


Povestire 


Aşa s'a pomenit Ionică pe drumul lung și larg care 
ducea spre sat. Aghiuță se opri. Se uită lung, lung şi 
trist în ochii lui Ionică, apoi deodată se întoarse şi o 
zbughi spre pădure, fără să mai întoarcă o singură dată 
capul înapoi. 

Ionică privi spre ulița unde era casa lui. 

Au trecut câteva zile de când cerbul Aghiuță s'a 
despărţit de prietenul lui care s'a întors acasă. In aceste 


„câteva zile, Aghiuţă n'a încetat o clipă să-și caute 


soția. Sa dus la râul din care avea obiceiul să bea 
apă când era împreună cu căprioara lui, sa dus prin 
toate locurile prin care se plimba cu ea, sa urcat şi pe 
dâmbul de unde priveau adesea împreună, cum răsare şi 
cum apune soarele. Nădăjduia că într'unul din aceste 
locuri care fuseseră martore ale fericirei lui cu aceia pe 
care şi-o alesese soţie, căprioara lui, îl aștepta... Dar se 
înșelase. Căprioara zăcea moartă acoperită de vreascu- 
rile uscate pe care le aruncase vântul peste ea. Tristeţea 
şi singurătatea cerbului nu cunoștea margini. Işi spunea 
că poate, căprioara lui nu mai e în viață, dar gândul 
acesta era prea trist şi în fundul sufletului mai păstra 
nădejdea că poate cine știe prin ce minune, tovarășa lui 
mai trăiește. Pe lângă durerea aceasta, Aghiuţă mai avea 
una: îi era dor de lonică, de bunica lui lonică şi de 
Marioara. 

O, dacă i-ar mai putea vedea odată! Intr'o zi, Aghiuţă, 
căutându-și mereu căprioara, în sfârşit, o găsi. Dar poate 
că era mai bine ducă n'o găsea. Ar mai fi putut trăi cu 
nădejdea că ea mai există... Trupul putrezit al căpri- 
oarei îl făcea să priceapă pe cerb că de aci încolo el 
nu mai are pe cine căuta, pe cine aștepta. 

Aghiuţă plânse mult lângă cadavrul soţiei lui dragi. 
Apoi ridică vreascurile de pe trupul ei, o împinse lângă 
un pom care înmugurise și plecă, mergând încet cu pri- 
virea în pământ. Afară era călduţ, soarele încălzea 
pământul, ajutând firicelele plăpânde de iarbă şi tulpi- 
nele florilor să crească. Aghiuţă se întâlni cu cerbi, cu 
căprioare, toți şi toate voiau să-i ţină tovărăşie şi să-l 
înveselească, dar era de prisos. Inima lui era îndurerată, 
foarte îndurerată. - 

Era seară. Tot cerul era acoperit cu stele. Păsările 
începuseră să cânte în cor: „Primăvara a venit“. Aghiuță 
își aduse aminte că anul trecut pe vremea aceasta, o 
cunoscuse și se împrietenise cu căprioara. Ce bine îşi 
amintește totul! Era într'o seară ca asta, cerul senin, 
vântul adia călduț și el se plimba singur... De după un 
pom, a răsărit albă, frumoasă, căprioara. Au stat de 
vorbă mult. A doua zi s'au plimbat împreună, au mers 
de au băut apă din acelaș pârâu și din acea zi au fost 
nedespărțiţi. 

Apoi, Aghiuţă îşi aminti de Ionică, de bătrânica acea 


E- SNNT PIPI Oaai = aa ra = 


bună care il primise, şi îl cuprinse un dor dureros să-i 
vadă. Işi făcu un adevărat plan: se va duce chiar în 
noaptea asta în sat, va trece întâi pe la căsuţa bunicei, 
se va uita pe fereastră și o va privi cum doarme, îi va 
trimite un gând -cald şi va pleca apoi la casa săteanului 
Florea Marin. Şi acolo tot prin fereastră se va uita la 
prietenii lui Ionică și Marioara. Apoi, se va întoarce în 
pădure. Aghiuţă nu mai stătu mult pe gânduri şi plecă. 
Cu cât se apropie de sat, cu atât îi creştea dorul şi ne- 
răbdarea. 

Ajunse în faţa casei bunicuţei lui Ionică. Intră încet 
în curte, sărind gardul de lemn, se apropie tiptil de fe- 
reastră. Dar Aghiuţă nu ştia că între timp bunica își 
mutase patul în altă odaie care avea geamurile în partea 
cealaltă a curţii, spre grădină. Aghiuţă răscoli cu pri- 
virea toată odaia. Bunica nicăeri... Un gând groaznic îi 
trecu prin minte: dacă bunica a murit? Aghiuţă se în- 
tristă tare. 

Ocoli toată casa, trecu chiar prin faţa geamurilor 
odăii în care dormea hunica, dar storurile trase 
până jos nu lăsau să treacă prin ele nicio privire. 
Aghiuţă se îndreptă spre casa lui Ionică. Se uită pe fe- 
reastră şi îl văzu pe lonică dormind. Cât de drag îi e 
băieţelul ăsta! Ce lin doarme! Dar se vede că Ionică 
deşi dormea, simţea că cineva drag îl priveşte căci în- 
cepu să se întoarcă agitat, când pe o parte, când pe alta. 
Deodată, Ionică se trezi şi privi buimăcit spre fereastră. 
Dar în clipa aceia cerbul fugi ca o nălucă. Ionică nu 
ştia bine dacă văzuse bine, dacă visase, dacă i se pă- 
ruse. Rămase mult pe gânduri, amintindu-și-cu duioşie 
de Aghiuţă și somnul îl prinse iar. Cerbul se în- 
toarse în pădure, puţin înviorat că-l văzuse pe Ionică, 
dar trist că nu ştia ce se întâmplase cu bunica. A doua 
seară se gândi să se întoarcă iar în sat. Se duse din nou 
la casa bunicei şi plecă tot atât de trist şi de nedumerit 
ca prima oară. Apoi se îndreptă iar spre casa lui Io- 
nică. Se uită pe fereastră. Ionică se trezi din nou şi ca 
și în seara trecută o clipă doar îl văzu pe Aghiuţă și 
iar nu pricepu de-i vis sau nu. A treia noapte se în- 
tâmplă acelaș lucru. Ionică se gândi mult și 
hotărî să nu doarmă în noaptea următoare şi să aștepte. 
Să vadă treaz tot ce se va întâmpla şi să știe odată pen- 


tru totdeauna dacă are sau nu vedenii. Ionică aşteptă. 


să se culce părinţii lui și sora lui, nici chiar Marioarei 
nu-i spuse nimic de teamă să nu-l ia în bătaie de joc. 

Stătu la fereastră până aproape de zorii zilei, dar 
nimeni, nu se arătă. Obosit, Ionică se culcă încredinţat 
că Aghiuţă nu venise nici în alte seri, că avusese vedenii, 
sau că visase. E drept că la un moment dat, aproape 
de miezul nopţii auzise câinii lătrând şi parcă o detu- 
nătură de puşcă răsunase în tăcere. Apoi nu se mai auzi 
nimic şi Ionică nu se mai gândi să dea vreo atenţie 
lătratului câinilor și zgomotului puștii. 

Totuși, ceva se întâmplase. Și încă ceva destul de 
tragic şi de grav pentru bietul Aghiuţă. Vroise să vie ca 
şi în alte nopţi să se uite pe fereastră în odaia bunicii, 
să se încredinţeze dacă mai trăieşte sau nu şi vroise să-l 
mai vadă dormind şi tresărind din somn pe prietenul 
lui, Ionică. Ajunsese până în apropiere de casa bunicii. 
Când, deodată, de după un gard a sărit un dulău mare 
care, începând să latre se luă după cerb. Aghiuţă alergă 
cu sufletul la gură spre curtea bunicii, sări gardul şi 
vru să se adăpostească în staul, dar uşa era bine închisă 
şi după câteva încercări zadarnice fugi şi din curtea bu- 
nicii şi o luă la întâmplare, îngrozit, pe o uliţă a sa- 
tului. Dulăul după el. Lătratul lui trezi şi alţi câini și 
în curând cerbul se văzu urmărit de o ceată întreagă 
de câini. O singură salvare: să se întoarcă în pădure. 
Aghiuţă izbuti să se depărteze destul de bine de ceata 
de câini şi să se ascundă după o casă. Planul lui era 
să-i lase pe câini să i-o ia înainte și el să se întoarcă 
pe alt drum în pădure. Aşa și făcu. Câinii alergară îna- 
inte şi-i pierduseră de urmă, dar din casa lângă care se 
adăpostise Aghiuţă, apăru un om înarmat cu o pușcă. 
Lătratul câinilor îl sculară din somn şi îl speriară. 
Era convins că un lup se abătuse în sat. Se uitase pe 
fereastră și văzuse apoi o umbră care se furișase încet 
pe lângă ziduri, ieşi în curte și apăsă pe trăgaciul puștii. 


QNEN 


cae Ra a A 


TIE ITI ee ap 


DEEP 733 


Glontele lovi pe Aghiuţă la un picior... Şi totuși, aşa 
rănit cum se găsea, avu puterea să fugă şi să se ducă 
în pădure. Aghiuţă era convins că va muri. Rana era 
foarte dureroasă, sângele curgea necontenit... Fiindcă îi 
e dat să moară (Aghiuţă nu înţelegea de fel, de ce tră- 
sese omul acela în el, ce rău făcuse, de ce greșală se 
făcuse vinovat!?) cel puţin să se ducă lângă trupul ne- 
însufleţit al dragei lui căprioare. Dar Aghiuţă nu putu 
să ajungă până în locul acela. Puterile il părăsiră și 
trebui să se oprească lângă un pom. 

Două luni zăcu bolnav, umblând şchiopătând, chi- 
nuit de dorul de a-l revedea pe Ionică. Aşa şchiop, nu 
se putea încumeta să ia calea spre sat și chiar dacă ar 
fi fost vindecat, poate că nu avea curajul să se avânte între 
dușmani pe care nu-i cunoaşte, dar cari sunt gata să-l 
doboare. 

Trecu vara, trecu şi toamna. larna venise iar, tot 
aspră ca în anul trecut. Ionică era cu un an mai mare, tre- 
cuse în altă clasă. Tatăl lui îi dăruise un măgăruș pe 
care lonică îl botezase Culai și cu care se juca, dar pe 
Aghiuţă nu putea să-l uite. 

— „Ascultă tată, spuse el într'o seară lui Florea 
Marin — dacă l-aş găsi pe Aghiuţă, tu ce ai face?“ 

— „L aş vinde boerului* spuse surâzând tatăl lui Io- 
nică. Apoi văzând că băeţelul s'a întristat, că I-a luat 
în serios, adăugă bătându-l pe umăr: „Am glumit, Ionică. 
Dacă prin cine ştie ce minune s'ar întoarce Aghiuţă, l-aş 
ține toată viaţa aici, să-l aveţi voi, tovarăş de joc“. 

—- „Nu-i mai vorbi așa, Marine — sări Smaranda — 
că e în stare să se ducă în pădure şi să-l caute. Nu ţi-e 
de ajuns spaima prin care am trecut în primăvara asta“? 

— „Păi atâta îi trebuie să plece! Ar fi vai și amar 
de pielea lui“ răspunse Florea Marin. * 

Ionică nu răspunse nimic. Dar adormi târziu cu gân- 
dul la Aghiuţă. 


dure cu alţi săteni să aducă brazi. 

Iu casă, Marioara şi Ionel înveleau în foiţă colorată 
mere mari, şi vopseau nuci cu argint şi cu bronz. 

— „Spune-mi tu mie, Ionică — spuse Marioara, sco- 
țând dintr'o cutie cu vată, un Moş Crăciun de porţelan— 
dacă ai putea sta de vorbă cu adevăratul Moş Crăciun, 
nu cu ăsta mic pe care Îl şterg eu acum de praf, şi dacă 
te-ar întreba ce ai vrea tu să-ți aducă, ce i-ai răspunde? 
Eu l-aş ruga să-mi aducă o păpușă mare care închide 
şi deschide ochii, cum avea fetiţa boerului şi i-aşi mai 
cere lui Moş Crăciun o găină care face ouă de aur. Am 


"citit eu într'o carte că există găini dintr'astea, și... 


5 


Dar Ionel izbucni în râs: — „Proastă eşti Marioaro, 
cum crezi tu că există găini care fac ouă de aur... 


P———— = 


— Dar de unde știi tu, care faci pe deşteptu că 
există Moş Crăciun, dacă-i vorba paşa!“ 

Ionel zâmbi: „Dacă aş ști sigur că există Moş Crăciun, 
l-aş ruga să mi-l trimită îndărăt pe Aghiuţă...“ 

— „Ştii ce Ionică? Hai să-i scrim o scrisoare lui 
Moş Crăciun și să i-o punem pe acoperişul casei, sau o 
s'o găsească el dacă există, sau vr'un înger! 

Ionică luă îndată o bucată de hârtie și serise citeţ, 
cu cerneală: 


Dragă Moş Crăciun, 


Nu ştiu sigur, dacă tu exiști cu adevărat, sau ești 
numai o născocire. Dar dacă tu ești într'adevăr. prie- 
tenul nostru, al tuturor copiilor, nu se poate să nu-ţi fie 
milă de bietul Aghiuţă, care acum e pradă frigului şi 
al lupilor şi nu se poate să nu știică mie îmi este dor, 
foarte dor, de el. 

Te rog, Moş Crăciun, trimete-mi-l curând îndărâăt. Și 
eu îți promit în schimb să fiu mereu cuminte și să-i 
conving şi pe alţi copii că tu exişti. 

Ionică, băiatul lui Florea Marin și al Smarandei Florea. 


Apoi puse scrisoarea pe acoperiș și ca să n’o ia 
vântul, puse peste ea un bulgăre mare de zăpadă... 

„„N'aş şti, dragii mei copii, să vă spun sigur cine 
a citit scrisoarea lui Ionică. Poate, chiar Moş Crăciun, 
poate un înger... Dar o minune sa întâmplat totuş. 

Lui Aghinţă îi trecuse rana dela picior. In pădure 
iarna era mai aspră decât în sat. Ningea, ningea mereu 
şi sufla vântul ca în seara când s'a pierdut de căprioara 
lui şi când urmărit de lupi, a ajuns în sat. De câteva 
nopți, Aghiuţă se gândeşte întruna la Ionică. Viaţa în 
pădure nu mai are niciun farmec... In curând vor în- 
cepe să umble lupii după pradă şi azi, mâine se va găsi 
unul care să-l înhațe şi pe el... Să se adăpostească în 
sat, se teme de câini, de oameni răi, gata să-l ucidă... 

Mai bine era în staul, la săteanul Florea Marin... E 
drept, erau cam nesuferite vacile acelea și cam arţăgoşi 
boii, dar cel puţin acolo era la adăpost de frig, de 
foame, de lupi şi de gloanţe... Şi acolo era Ionică şi 
Marioara... 


Aşa se gândi Aghiuţă. Apoi luă o hotărâre. Se va 
duce la casa lui lonică. - 

Era în seara de ajun de Crăciun. 

La Fiorea Marin în casă, era veselie şi ospăț. Bu- 
nica în capul mesei, vorbea nepoților ei despre datinele 
creştineşti ale Crăciunului. 

Marioara, îmbrăcată cu o rochiță nouă, de stambă 
roşie, stătea lângă lonică, gătit cu haine noi. Pe masă, 
erau puse fel de fel de mâncăruri bune. ` 

Crăciunul venise cu voie bună şi cu belşug... 

Trecuse miezul nopţii. Copii începuseră să caște... 
Ionică se ridică dela masă şi se apropie de fereastră, 
să privească afară. 

Toată uliţa era albă, acoperită cu zăpadă neiînti- 
nată. lonică îşi lipi bărbia de geamul aburit, îl şterse 
cu cotul şi privi... Işi aduse aminte de noaptea aceia pe 
care a petrecut-o stând de veghe la fereastră, așteptând 
să vadă dacă vine ori nu vine cerbul... 

Şi deodată, nu-și dădu seama iar, dacă e treaz, sau 
dacă visează. 

Se uită bine, bine de tot. Apoi strigă: „Aghiuţă!“ 
Şi fugi pe ușă afară... 

Aghiuţă fu adus în casă. Toţi îl mângâiară, toți se 
bucurară că sa întors... 

Ionică, se furişă într'un colț şi scrise pe o bucăţică 
de hârtie, fără să-l vadă nimeni: 

Moș Crăciun! 
Iţi mulțumesc din inimă! 
lonică. 

Apoi ieşi afară, puse scrisoarea pe acoperiș, cu un 
bulgăre mare de zăpadă deasupra. 

Aghiuţă era fericit... Se uita lung la bunica, parcă 
voia să-i spuie: — Unde dormeai când am venit ca să te 
văd? Ce bine că eşti încă în viaţă... 


SFARŞIT 


FOTOGRAFIILE PREMIANŢILOR 


cui Ru m Morta Vele Alex. Gh. Cristescu „w Elias Cohin Simona Dr. Fenster 
RT iu Ci. M — Pr i RR OC. —pPr.l. Ck eE O OC NM Pe k 
Bucureşti București București Bârlad Ploești 


ganun 


sineta e 3 


CANTEC*DE 
VIS *PENTRU 
1 FLORENTINA 


Luna plină și-a trimis lumina 
Să adoarmă lin pe Florentina : 


Cu sclipiri, chemând-o să se culce 
Somnul a cuprins-o pur şi dulce... 


Pânză de păianjen peste pat, 
Visul mic — ca ea — s'a strecurat. 


Pe tăblii stau îngerii la sfadă: 
Toţi vor s'o alinte și s'o vadă. 


Şi roesc în jurul Florentinii _ 
Fluturi albi în mijlocul grădinii... 


Ea încearcă mâinile să "'ntindă 
N'ar putea vreunul să cuprindă ? 


Şi în vis de pace şi somn lin 
Vede patul mic, cu îngeri plin... 


In văzduh plutesc pe albe drumuri 
Şi se strâng şi vin mereu — duiumuri; 
Dar cu grijă peste pat veghează 


Tatăl fetii — cu privirea trează... 


Mâna lui se lasă — ocrotitoare 
Să gonească ingerii în zare... 


Fiindcă nimeni în al lor şirag 
Nu-i ca Florentina înger drag! 


ROMEO SIMULESCU 


cazati 


Peis soții: AREA, sete CX autoei 1 mate hoţi Pitulaţi în iarbă deasă Sus, pe muşuroi, îndată, 
Lângă gioa pei furnici Sau altfel pa sodoță S Aşteptau aici ceva Cei năstruşnici licurici 

Trei drumeţi cu gânduri rele, Trei gângănii necurate ie kora ana, ata. rai = cate GAE 
Trei ştrengari de licurici. Puşi pe ghiduşii — cu toți. 0 furnică ce păzia Locuită pepe cai tc 


Şi cum licăria în noapte 
Farul viu din trupul lor, 
Şi-au vorbit încetișor, 

La ureche, doar trei şoapte 
Arde casa ! Ajutor! 


„Sentinela“ fără armă 

Ce-a ieșit din casă-atunci, 
Leşinânud căzu pe brânci ; 
lar în juru-i numai larmă 
Cum fac gâzele prin lunci... 


Şi creștea, creştea puhoiul 
ra De furnici fără noroc... 


” Lar —” 
y NA DIA Şi să stingă muşuroiul 
s P j D — Casa lor — de groaznic for, 
/ EAK 4 Sa Se'nvârteau cu toate'n loc 


ZU A 


Licuricii buni de glumă, 
Ca ostașii la răsboi, 

a Chicotianu pe mușşuroi ; 
Iar furnicile'ngrozite 
Priviau cruntul tărăboi... 


gemen 


| Dar au înţeles pe dată, 

| Că-i o glumă — nu-i nimic! 

| Şi pornind spre „inamic“ 
S'a format o lungă ceată 
De furnici, cu mare, mic... 


Şi cu fuga „inamicii“ 
Au scăpat dela... omor 
Intr'un chip îngrozitor ; 
Dar în goană licuricii 
Au pierdut lumina lor. 


N 


Fără stele şi lumină 

Licuricii-au nimerit 

La un han părăginit ; 

Ei ştiau că sunt de vină: 

— Doamne ! rău am mai glumit... 


Fiindcă s'au jucat de-a focul 
Dumnezeu i-a blestemat 
Și'n trei viespii, drept pedeapsă, 
Pe vecie i-a schimbat. 
ROMEO SIMULESCU 


Maria Sonia Preda Sofos Mihail 
CI. |.—Pr.l sa CIV: Pr... 
București București 


Nadia B. Rancieva Maria Munteanu 
CI. 1 a a R ca CI. — Pr. l 
București București 
oa amn 
{ 


B. Cornelia 
Ci. |. — Pr. I. 
Lucaci 


~ aab ~ana ae ib, i e Cei a L n cn 


. 


“POVESTEA” UNEI NOPTI DE VARĂ 


OCMAI bine, bine — nu se lăsase înserarea, 
dragi copilaşi, în poiana de basm, unde se 
adăpostea zâna Vară. De-abia porniseră în- 
geraşii, să tragă peste acoperişul de sticlă 
al cerului, pânzele întunecate ale nopții. Şi 

pentruca să nu fie prea mare întunericul, aci, la noi, 
în lume, fiecare din ei, agățase câte un felinar. Erau 
zeci şi sute de astfel de nici felinare. Zâna Lună nu se 
arătase încă la fereastra ei, rotundă. Se gătea,—sigur!— 
cu rochia ei cea de argint. 

In poiana minunată, nu era nimeni. Ba, ca să nu 
spun o minciună, se găsea un păianjen, care gătise o 
plasă de aur şi aştepta inserarea, să-i cadă vreo stea 
de mărgărint. Mai trecuseră tiptil-tiptil, o seamă de li- 
curici, cu luminiţele lor şi le răspândiseră — prin ier- 
buri — printre flori. 

Pe cărarea pardosită cu pietre scumpe, sosesc însă, 
călători dela drum lung, doi stânjenei—prinţișori din 
alaiul domniţei Primăvara. Unul alb, altul vioriu. Amân- 
doi, chipeşi, cu mustăcioare galbene şi cu pălărioare cu 
pene. Păşesc cu grijă şi șşoptesc în taină. Dar nu bagă 
de seamă, că’n urma lor, sa furișat chiar spiridușul 
basmului, cel care întoarce, în fel şi chip, rosturile şi 
întâmplările poveştilor. Te pomeneşti, că şi'n astă seară, 
are de gând să-şi vâre năsucul în treburile celor de pe 
aci. E tare vesel, ghidușul mic ! Râde şi face haz, fiind- 
că a aflat ce şoptesc stânjeneii-prinţişori. Nu ne spui 
şi nouă, Spiriduş ? Uite, facem urechiuşa cât Rochiţa 
Rândunicii ! Cum ? Aşa şade povestea ? Aţi auzit, copi- 
laşi? Nu ? Eu am auzit! lată, ce este! Zâna Primăvară 
va trebui să plece de pe tărimul oamenilor. Căci zâna 
Vară, cu alaiul ei de flori a poposit pe aproape, din- 
colo de Apa Tainelor. Vraja ei, cât o are, nu-i poate 
ajuta să treacă peste undele fermecate. 

— Şi-a durat o ţară minunată zâna Pri- 
măvara... Un palat de sticlă și argint, — spune 
stânjenelul alb. 

— Şi domnește în pace... Şi supușii ţin la 
ea, nespus, — spune şi stânjenelul vioriu. 

— Dacă va pleca, are să urce în munte, 
— unde o aşteaptă Soare Voevod, soţul ei... 

Ce-ar fi să vestim pe însă-şi Soare- 

Voevod ? Trimitem, mâine pe Fluturaș, ochi 

de păun, şi soarele-i va fi de ajutor zânei 

Primăvara. 

Tocmai atunci, solul verii, Zefirul, trece sburând, 
uşor, ca un fir de funigel... Numai el a putut trece 
peste Apa Tainelor, încoace. Stânjeneii l-au zărit ! Aşa- 
dar, repede, la Fluturaș, ca să pornească îndată, spre 
Soare-Apune, înainte de-a se culca... 

Spiriduşul râde de se strică, se dă tumba, bate din 
palme ! Până atunci, spune el, până se găteşte de drum 
Fluturașul, ia, să chemăm încoace, pe Dorel şi pe Vio- 
rica, cei doi copilaşi călători. Unde sunt oare ? In Im- 
părăţia Cântărilor ? In Țara Inchipuirii ? Sau sunt pe- 
acasă şi lucrează la vre-un aeroplan de carton ? Noroc 
însă, că erau în văzduh micuţii, în drum spre ţara piti- 
cului Lir. Avionul și-a schimbat numaidecât. drumul şi 
s'a oprit, tocmai în luminişul poenii. 

N'au avut ce să facă şi ei —şi-au coborit ! Iar şire- 
tul de Spiriduș prinde a mi-i striga, din tufişuri. Caută 
ei, să-l afle, dar ia-l, de unde nu-i. Şi mi ţi-i ameţeşte pe 
copilaşi cu ghiduşiile lui, până se iveşte Zefirul, care-i 
lămurește lui Dorel, dece n’a sosit încă zâna Vară. Sunt 
Ap el 

ată, însă, c jeneii au adus Fluturaş, — şi-l 
tot îndeamnă să plece spre Sie Mle. unde va Yia 
veste Voevodului Soare, de primejdia ce se apropie, 
pentru soțioara lui. 

Dar Zefirul îi cuprinde repede, într'o plasă de som- 
noroasă — şi-i poartă la culcare. 

Hop ! Tocmai atunci— și piticul Lir, în a mare: 
câte şapte poşte de fiecare pas ! Dorel şi Viorica vor 
să-l înduplece să fie de partea lor, ca să ajute zânei 
Vara, să treacă Apa Tainelor... Nu, Lir, oricât de bun 

" 


am ~r pasii 


ai 05. 


prieten ar fi cu Dorel, nu poate face aşa ceva. El este 
slujitor al zânei Primăvara. Şi fără de veste, pleacă. 
la-l, de unde nu-i! 

— Nu-i nimic! Lasă-l,să plece!— zice Viorica. Uite-l 
pe Greeruş ! 

— Hei, Greeraş, de unde vii? 

— Vin de pe dealuri, de prin vii! Aştept pe zâna 
Vară, ca să-i cânt din lăută, un cântecel de bun sosit! 
Dar când îi istorisesc copilașii cum stă povestea, cu 
Apa Tainelor, cu stânjeneii, cu Lir. se amărăște bietul 
greeraş, să-i plângi de milă, văzându-l. Ori, istețul 
de Spiriduş al basmului, se-apropie de copilași şi le 
şopteşte la urechiuşe : 


„Frunzuliţă şi-o alună, 

„Vă rugaţi frumos, de Lună, 
„Să dureze pod de fir! 
„Floricea de calomfir, — 
„Peste apa de argint.“ 


Şi greerașul răspunde : 


„Floricea de corcoduş, 

„Cum să facem, Spiriduș, 

„Să urcăm până la lună ? 
„Pân' la ea, e drum, nu glumă! 
„Trece, măre, Cireşar, — 

„Şi Cuptor! Ba, şi Gustar !“ 


lar Spiriduşul îl sfătueşte pe greeruş, să afle pe 
Privighetoare ! Numai ea, cu viersul ei măiestru, are 
să'nduplece pe zâna Lună, să coboare pe pământ! Aşa? 

rea bine! Şi fugi! Greerașul se pierdu în pădure! 

firul piere şi el în spre undele Tainelor ! lar Spiridu- 
şul, ia-l de unde nu-i! A pierit, pe loc și râde, departe, 
în desiș ! Ghiduş mai e! 

Curând însă, totul se linişteşte ! Privighetoarea 
cântă negrăit de frumos, pe-o ramură ! Ssst ! Ti-ru-li,— 
lu -li,—lu-li,—li ! 

Ca'n basmele cu Cosânzene, în noaptea de argint, 
în vară, se iscă, nu ştiu a câta oară, vraja din nopţi de 
sânziene |! In tainiţile lutului adânci, lucrează prichin- 
deii mici, pe brânci, şi'n noaptea Sfântului Ion, de vară, 
— afară — pulbere de aur, cară ! 

lar florile de sânziene, ivesc podoabe aurite ; în 
zâne, se prefac, vrăjite — şi joacă — în cete, prin poiene. 
Se urcă, sus, pe scara'naltă, de-argint, în slăvile cerești! 
Crăiasa Lună, cea învoaltă, deschide-a cerului fereşti. 

Iar dacă ea, cumva, coboară, o însoțesc în stoluri 
albe. Livezile atunci, sunt dalbe — şi ies văpăi — ca de 
comoară ! Să nu lăsaţi, deloc, să vie, tiptil, Moş Ene, pe 


la gene ! Şi să vedeţi, minunăţie, în nopţile de sânziene! 
Dar se'mplinește — acum, minune — in jos, pe scara 
de argint. Cu sânzienele — și Luna, pogoară'n strai de 
mărgărint. 

Dorel şi Viorica se minunează grozav, când văd 
acest întreg măreț alai, trecând prin fața lor. Poiana 
s'a luminat, ca prin farmec. Sânzienele dănțuesc-ușoare, 
împrejurul zânei Luna. care zâmbește tuturor. Mai târ- 
ziu, greeraşul îndeamnă pe copii să se apropie de ea şi 
să-i ceară să-i ajute. Dorel, mititelul, își ia inima în 
dinți şi roagă pe zână, ca să dureze o punte peste apa 
tainelor. Să vină vara, cu floricelele ei: macul și cicoa- 
rea, albăstriţa și crăiţa, iasomia cu bujorul, panseluţa, 
garofița. Să le-avem, pe toate, oaspeţi ! 

— Fie, precum voiţi, copilaşi dragi, le răspunde Luna. 

Argintate Cosânzene, depănaţi, ușor, alene, fir de 
aur și argint și împletiţi, cu mâini de-alint, punteaalungă, 
să ajungă, peste apa tainelor, în crăja basmelor, ca să 
vină'mpărăteasă, Vara, zâna luminoasă ! 

Copiii mulţumesc frumos Lunei... Şi nici nau apu- 
cat ca să isprăvească vorba, că puntea de aur s'a şi 
închipuit, luminoasă, peste unde. Luna și Sânzienele 
tovarăşe s'au pierdut în văzduh ! 

Zefirul atât aștepta ! A şi pornit încoace cu zâna 
Vară, gătită cum nici maş putea scrie eu aici. 

Și'n urma lor, roiu, mulţime de flori, în străița de 
toate culorile. Ce de domniţe, care de care în rochiţe 
mai alese ! Au înmiresmat poiana, de cum au sosit! 
lată, domniţa lasomie, în, rochiță albă ! Domnița Muş- 
cata, în strai roș, ca şi Macul, mare boer cu cinste. Apoi, 
garofița cu o mulțime de volănaşe la rochie ! 

Cu greerașul între ei amândoi, Dorel şi Viorica s'au 
închinat zânei Vara, care nu mai poate de bucurie, c'a 
trecut dincoace de apă ! De-aceea, toţi. cei de faţă, au 
să rămână până'n zori, la şezătoarea Verii! Dorel şi 
Viorica au să stea chiar lângă ea ! Mai încolo, Zefir- 
voevod, însăși, s'a lungit în iarbă !... 

— Spune-ne, Vară, povestea ta! zice Viorica. 

Zâniţă scumpă, noi te-om asculta. căci la copii, le 
plac, grozav, poveştile ! 

lar zâna, nu așteaptă mult să fie rugată şi prinse 
a glăsui : 

— „In lume-o zână vine, cu altă-orânduire ! 

Ea înfrumuseţează, mai mult, întreaga Fire ! 

Din flori cu- t de rouă, cu minunate aroame, 
Ivesc—în umbra frunzei, micuţe, acre poame !... 
Le zugrăvesc, în urmă, muind peniţa'n soare,„— 
Pun roşu şi cu galben, pe feţe roşioare : 

Un măr — ori o caisă, cerceii de cireşe, 

Fragi, pere, căpşunele, rotunde corcoduşe ! 
Preschimb, de-odată, faţa livezilor cu pruni, 

Cât stau, crăiasă'n țară,—vre-o două sau trei luni ! 
Eu în poiana verde împodobese alunii — 

lar în Dobrogea caldă, coc, repede, caunii ! 

In câmpul scris, pe margini, cu floare de țintaur, 
Prefac o holdă verde, de-odată, toată” aur.“ 

Aici a ajuns zâna cu povestea ei, când, iată, pe 
cărarea pardosită cu pietre nestemate, răsare — cu un 
roiu de prichindei, după el, Lir. Dorel şi Viorica se 
miră, nespus. 

Ce-i cu tine, pe-aicea. Lir ? zice Viorica. 

Lir, mititelul, a venit s'aducă veste, că împărăteasa 
lui, zâna Primăvara —a plecat spre muntele Ghiocica, 


Cu alai de brebenei, 
Ghiocei, 

Brândușşele, 

Viorele, 

Ciuboţica cucului—, 


iar acuma, dumnealui, a venit la închinare, la: măiastra 
zână, care'mpărăţește peste fară! Zâna îl primeşte fru- 
mos de tot, îl mângâie pe tichiuţă şi-i spune că va avea 
grijă de pitici. 

Lir a adus cu el, o cununiţă cu totul şi cu totul de 
aur, împodobită cu bobiţe de mărgăritar, pe care o dă- 
rueşte zânei. Apoi, se-aşează şi el, la șezătoare ! 

Vara pune să spună mai departe povestea ei, pe 


Cireşar, domniţa cu cerceluşi de cireşe, la urechușe. Şi 
Cireșar nu se lasă prea mult rugată : 


— Im cântece și chiot, pe câmpul plin de soare. 
E împânzită zarea, tot de secerătoare. 

Pe unde-a fost ieri, plugul, porneşta secerișul ! 
Se strânge holda'n snopuri şi'ncepe treerișul... 
Din arii se ridică, în saci, bobu'nsutit — 

De munca lui săteanul, acum, e mulţumit ! 


Indreptându.şi ochii asupra Domniței Iulie, zâna 
Vară îi spune : 


— Ce'ndeplineşti, în fire, tu, lună-a lui Cuptor ? 

— Pe câmp, îndemn flăcăii la treer şi dau zor ! 
Eu mă gândesc din vreme, la ziua cea de mâine — 
La moară duc, în care, ca să se facă pâine. 

lar poamelor, din ceruri cum mi se dete harul, 

In carnea acrișoară, eu le strecor zaharul ; 

Păstrez pe ceruri, soare, cât ţine toată vara — 
Și'ndemn la drum copiii, ca să-şi cunoască țara. 


Mai avea de vorbit și Domnița lunei August, pe 
nume Gustar. 


— Zâniţă liniştită, — grăi vara, Gustar, 

Tu, ce minuni închipui, când vii în călindar ? 
— In luna mea, în August, sunt gata pârguite, 
Şi strugurii din vie şi poamele-aromite. 

Sunt purpurii, de-acuma, pe-o parte, merele — 
Şi tămâioase atârnă, de creangă, perele ! 

In puful lor de scamă, dorm piersice zemoase, 
Gutuile de ceară, ca'n iernile geroase ! 

Cu verde şi cu negru eu zugrăvesc harbuzii — 
Iar dacă-i tai, 'năuntru sunt roşii, ca buburuzii. 
Porumbul cel de lapte a împlinit ştiuleţii. 
Aşteaptă să-l desfacă, la şezători, băeţii, — 
Din boabe, gospodina să facă o fiertură : 

Un pumn de boabe fierte, pentru-o cimilitură ! 


Iată, în chipul acesta au aflat, Dorel şi Viorica, — 
basmul Verii, istorisit de ea şi de cele trei Domniţe. 
După aceea, au cântat și-au făcut horă mare florile, de 
ți-era mai mare dragul să le priveşti. 

Viorica a cântat un cântec mic: „Basmul cu pitic“. 
Floricica de cicoare a cânlat, de-asemeni, şi ea. Ba, şi 
Spiridușul basmului, care rămăsese și dumnealui la şe- 
zătoare, a prins să povestească o ghidușie de-a lui, pare- 
mi-se, despre cum au vrut să-și facă țiganii o mânăstire 
de caş, dar wau putut, căci au mâncat-o. Era o veselie 
de nespus, în poiană, într'atât de mult îi incântase glu- 
ma Spiridușului ! 

Dorel, micul Dorel, —u spus şi el o poezioară, — 
cu un pisoi și un ursache de catifea. 

Şi pe urmă, iar cântece vesele și doine... Incât, mar 
fi prea mult de mirare, că boerul Mac, adormise în iarbă, 
cu tichia lui Nastratin pe-o ureche! Cum îl zări, Spiri- 
dușul, îl arătă celorlalţi. Ce-au mai râs, cu toţii, de som- 
norosul Mac! 

Când s'a sfârşit veselia, s'a ivit dintre desişuri Mur- 
gilă, obosit grozav, de goana pe care o făcea. Căci, pre 
cât ştiţi, Murgilă-fiul întunericului, fuge de teamă să nu-l 
prindă Zorilă, fiul luminei. Nici n'au apucat să-l întrebe 
ce-i cu el, ca și fugit, sărmanul! 

— Micii mei pitici, cât niște târligi, dorm de nu mai 
pot, se miră LIR. 

— Vouă, floricele, nu vi-i somn? întrebă Vara. 

Ba mi-e somn! Mi-e somn! Mi-e somn! răspund 
florile, întrun glas. 

Dar Spiriduşul — din locul lui, — suflă uşor, o boare 
înmiresmată și călduţă şi pe loc, au adormit: Zâna în 
tronișorul ei de mlajă, — florile — care şi-au acoperit 
faţa cu băsmăluţele, Dorel şi Viorica! Chiar şi LIR, care 
e tare obosit! 

Iar acolo, sus, în slavă, somnoroasă, doarme Luna! 
E linişte! Nici Zefirul nu adie, căci a aţipit. Greerașul 
visează că petrece la furnici, în iarnă. Spiridușul nu mai 
poate de bucurie! Sare "n sus şi chicoteşte! 


Citiţi urmare în pag. 15-a 


Teotinetele pisicilor 


Astăzi Noacă şi cu Moacă Dup'o scurtă pregătire Noacă fuge nebunește, — Dar întrecerea cea mare 

Vor din nou ceva să facă Dau semnalul de pornire, Moacă — aleargă şi gonește.S'a sfârşit cu zarvă mare, 

Și anume : pe îndelete, : micuți așa cum sânt Fiecare, pe-aite căi, Vrând să sară peste-o groapă 
boară parcă-s traşi de vânt..Vrea s'ajungă cel dintâi... An căzut burduf în apă... 


Un concurs de trotinete... 


Şi la fel ca ?n orice dată, Pisicuţele tărcate, Pisicuţele cu ghete Dar în timp ce alergară 
Animalele îndată, — Tot uitându-se la roate,  Urcă sus pe trotinete, Au zărit lâng'o cămară, 
Cei mai buni amici ai lor, Bietele, ar vrea măcar Şi-și fac vânt din răsputeri —Ronţăind un butucel, 

Sar cu toate'ntr'ajutor... Să facun tur pe trotuar... Ce mai ştraşnici trotineri ! !... Un guzgan şi-un guzgănel.., 


Ca să nu le fugă prada Cu privirea lor arzândă Insă cum se repeziră —  Moacă şi cu Noacă-aparte 
Ocolesc toată ograda — Se puseseră la pândă — Dinţişorii lor plesniră, Râd, se prăpădesc de moarte, 
Şi încet — încetişor Dup'o clipă... însfârșit, Fiindcă prada lor era: Mâţele să'nveţe minte, 


Au ajuns în preajma lor... Spre guzgani s'au repezitDoi guzgani de tinichea... Să se facă mai cuminte ! — 


Masca pentru speriat pisicile 


Decupaţi această mască şi lipiţi-o cu gumă arabică 
pe altă hârtie mai groasă. Despicaţi apoi cu o lamă de 
ras linia punctată din jurul nasului. Masca astfel pre- 
gătită poate fi ataşată pe figură cu două sfori legate 
prin găurelele din urechi. 


QNA 


DEPALE. 
STRENGAR 


Unde sunt iepurele şi păsă 


Pătratul magic 


lată un joc ingenios: în fiecare pătrat se vor intro- 
duce numerile dela 1 până la 7, în aşa fel ca fiecare 
rând, orizontal şi vertical, să conţină aceste 7 numere. 
iai =, SpA Niciun număr din aceste 7 nu va fi înlăturat sau 
Vânătorul se întoarce acasă cu puşca în spate, fără repetat — pe acelaș rând. Dacă numerile vor fi aran- 
să observe că în apropierea lui se află un iepure şi o jate cum trebuie, vor da pe fiecare rând orizontal s'au 
co, aa vertical şi pe diagonale, un total de 28. Ca să uşurăm 
aia cai jocul micuţilor noştri prieteni, am aranjat numerele pe 
Voi îi puteţi găsi? una din diagonale. Acum complectaţi voi pe celelaltă 
diagonală şi rândurile orizontale și verticale. 


La circ 


— Ce întâmplare! Am uitat dece merg atât de iute! 
Paiața : — Stimat public ! Eu imit foarte bine vocile 


animalelor... Ce animal vreţi să simt ? 
Unde e Gică? Cineva din public: — Sardeaua ! 


Capete făcute din numere 


AEA | 
TaN 


Gică, Puiu, Linica şi Mioara se joacă împrejurul 
cestui pomt. Unde e Gică? 


d \ 
ki 3 
a a ESN à xp n 


- Concursul de jocuri pe luna Noembrie 


SERIA IV 


La acest concurs oferim următoarele 


Romb — geografico — istoric 


1) Prima vocală... 2) Măsuri de pământ. 3) Laţ. 4) 
Fiu al lui Teodosie cel Mare. 5) Os crăcănat la găină. 
Cu el se face un rămășag care îi poartă numele. 6) 
Oraş în Serbia, patria lui Constantin cel mare. 7) Ultima 


vocală... 
APRIHANEANU DAN — CI. H B 
Cimilitură 


Cu apă, cu vânt şi cu foc trăiește, 
Mâncare pe limbă ea nu primește, 

Dar pentru oricine hrană pregăteşte, 

Are aripi, deşi nu sboară. 

Aţi ghicit acuma că e o... di a 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna Octombrie 


CAPITALA 

Sultan G. loan (4), Călugăru C. Ştefan (6), Cassuri 
Sonia Popescu (6), Frangopol Venera (6), Nina Finţescu 
(6), Marcel Irman (2), Panţiru Mircea (6), Weiner Hed- 
viga (6), Teodosiu Constantin (6), Bădiţa Negrei (6), 
Rodica Ing. Alex. lonescu (4), Stela şi Mimi Stoica (4); 
Florica T. Lefter (6), Venera P. Vasile (6), Corneliu 
Petraru (6), Radu I. Georgescu (6), Georgescu Alexan- 
dru (2), Stoenescu M. Mircea (6), Rodica şi Alexandru 
Moraru (6), Alexandru Manolescu (6), Vasile Gh. Ione- 
lia (2), Atanasiu S. Petrişor (6), Kovn Cornelia (6), Eli- 
sabeta și Margareta Văcărescu (4), Militaru Octavian (4), 
Hortensia Rădulescu (6), Stan Stelian (6), Welt I. Alex- 
andru (4), Valeria Diitsech (4), Selina Weinberg (6), 
Bruno Fulger (6) Dan Goldenthal (6), Renée şi Dorel Bally 
(6), Sergiu Weiss (6), Gottesman Octav (6), Tuţa Co- 
şescu (6), Tuţa Leibovici (6), Idelsohu Felicia (6), Jean 
Zalman (4), Rothmann I. Adolf (6), Lidia Dimiu (6), 
Elena Paliţa (6), Ascher Jenny (6). 


“POȘTA REDACŢIEI 


G. L. — Bolgrad: — „In sat“ e o poezie bunicică, 
dar ultimele două strofe conţinut nepotrivit pentru citi- 
torii noştri. 

T. C. — Cetatea Albă: — Povestirea „Un sfârşit 
trist“ e prea înduioșătoare și cuprinde multe neologisme. 


PE LUNA NOEMBRIE 


15 


premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor” 


A. |. S. — Am mai publicat un astfel de aritmogrif. 

N. M. — Loco: — Jocurile sunt slăbuţe. 

S. S. — Loco: —Unjocsa mai publicat şi unul e slab. 

N. B. — Publicăm una din poeziile trimise. 

R. W. — „Peştişorul“ e slăbuţ. 

C. C. Șt. — Sfârșitul din „Geta şi Grivei“ nu are 
niciun temei, ba s'ar potrivi, băiete, ca şi nuca în perete. 

M. Ţ. — Sinaia: — Nu putem publica „Seara în ano- 
timpul toamnei“ deoarece întristează pe micuţii cititori. 


M. C. 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela 
apriţia numărului de faţă. 

Se vor atașa toate cupoanele și, pe plic, se va 
menţiona : pentru Moş Cinel. 


Urmarea din pag. 11-a la povestea: a 
„POVESTEA UNEI NOPȚI DE VARA“ 


A! Dar cine mișcă 'n tufiș? Sunt Licuricii care au 
venit să-şi ia fănărașele, căci Zorile încep a se arăta! 
l-a adormit și pe ei, năstrușnicul de Spiriduș! >œ 

Insă, când socoate că a sfârşit, pe deplin, sosește, 
alergând, Zorilă, vestitorul Luminii și-al Soarelui. Dar 
ce are, sa lovit? Nu, nu are nimic! S'a culcat doar, în 
iarbă, printre flori, căci Spiriduşul i-a suflat drept în 
față! Ştie el de ce râde, drăcuşorul de Spiriduş! 

Până una alta, se apropie tiptil de urechiușa ta, Mir- 
cişor, care m'asculți şi-ţi spune ceva! Auzi? 


— „Noaptea sa oprit pe loc... 
eri Ai apele în scoc! 

ar păianjenul de-argint, 
Ici, pe pânză-a adormit — 
Şi-a oprit poveste nouă, 
Scrisă "n fir și bob de rouă. 
Căci povestea Verii zâne, 
Doar buniţa vo mai spune! 
Eu vam depănat-o-așa, 
Şi-am încălecat pe-o şea! 
lar pe malul de izvor, 

Plec să dorm, da!... Somn ușor! 


SERIA 1 


uga 


1 


CUPON DE JOCURI 


Numele și pronumele 


Adresa: 


Editura Adeverul recomandă cele 
mai- frumoase cărți pentru copii 


şi tineret. 
LEI 
Jean Bart, Dr. Ygrec şi M. Celarianu Zâna Izvorului Sănătății . 40 
E. Kastner Emil și detectivi ...........-.- 60 
Selma Lagerloff O călătorie în lumea basmelor. .. . . 80 
u se A doua călătorie în lumea basmelor . . 80 


Toate volumele sunt broşate şi conţin numeroase desene 


— 


De 


4 


Savantul Gogo şi prietenul său, maimuţoiul Faifi, s TAN RE e a i 

au pornit să cerceteze o oază din deşertul Sahara. Pen- Dar în Sahara nu se merge chiar aşa de uşor. 5 
trucă Faifi n'are umbrelă, se apără de soare cu coada, IȘi dă seama cel dintâi de pericol. K 
f 

: 

§ 

Li 

; 

Li 

I 

[j 

i | 


Dar și periculoasă. Dacă n'ar fi f Taifi ă 

Savantul socoteşte că fuga ce: x ai At 5 os. ȘI p asă. Dacă n'ar fi fost Faifi care să 
` $ ea rușinoasă e sănătoasă... > savé elă. s i întâ : 

8 é șinoasă oasa..„.apuce pe savant de umbrelă, s'ar fi întâmplat cu sigu- 


ranță o mare nenorocire. 


Savantul Gogo care a văzut moartea cu ochii îşi ia m VE P AER 2 A Š l 
a La E AS i i : s se străpungă unu i 
inima în dinţi şi hotărâşte să-şi vândă scump pielea. 4 pE pipe: lav sai ajung sa pung t 
Pe că ai are timp să încarec pușca, se răsboeşte pe aitas, £ : aši MER | 
ON nui mas ard ; a r Savantul Gogo e teribil la mânie. | 
cu umbrela. $ 

DIMINEATA 

OPIILOBR 


Stelele care mănâncă scoici 


Stelele despre care vă scriu nu strălucesc pe bolta 
cerească şi nu locuiesc nici pe pământ..... ca angajatele 
unei case cinematografice, ci trăiesc în apă. 

Sunt acele vietăţi ciudate cu cinci sau mai multe 
capete, pe care mulţi dintre voi le-or fi văzut dealun- 
gul plajelor. 


Stelele de mare sau asteriile, locuiesc în păduri și 
câmpii ierboase din fundul mării. Corpul lor e acoperit 
cu un înveliş calcaros compus din bucăţi suprapuse, tot 
atât de diferite pe cât sunt de numeroase. Uneori sunt 
peste unsprezece mii. 

Mersul stelei e foarte încet. Când întâlneşte vreun 
lucru oarecare, de pildă o piatră, ridică încet unul din 
braţe ca să prindă un punct de sprijin. Al doilea braţ 
face aceiaşi mişcare. Al treilea la fel, şi așa animalul 
se căţără pe piairă, tot atât de ușor cașicum ar merge 
pe nisip. 


CURIOZITATI 


In acest chip, steaua izbutește să se urce chiar pe 
stânci perpendiculare. 


Deşi par liniștite și nevătămătoure, stelele de mare 
sunt foarte lacome şi mănâncă cu plăcere melci cu co- 
chilii cu tot. 

Ba s'a dovedit că mănâncă până şi scoici. 

Vechii savanţi credeau că stelele aşteaptă momen- 
tul când scoica își deschide căpăcelele, ca să bage 


între ele, braţele lor, și după ce au pus un picior în 
domiciliul ci, înghit gustosul proprietar. 


In realitate, steaua de mare procedează cu totul 
deosebit. 


Işi apropie -gura de marginile închise ale scoicei şi 
ține strâns prada cu brațele. Apoi varsă în scoică 
vreo câteva picături dintr'un lichid acru şi otrăvitor, 
care o silește să-şi deschidă căpăcelele. 

După cum vedeţi, o fiinţă atât de mică reuşește prin 
dibăcia ei să deschidă scoica, fără cuțit... 

Stelele de mare au marea însușire să recapete organele 
pierdute. Dacă pierd un braţ, nu-și fac inimă rea..; 
imediat le creşte altul. 


Un braț de asterie, pus întrun aquarium, a produs 
numai în cinci zile alte patru braţe şi o gură. 

Asteria are o mândrie care merge până la sacrificiu. 

Unele dintre aceste animale când simt că vor fi prinse 
se împart în multe bucățele ca și cum în trupul lor s'ar 
petrece o explozie. 


Ca să păstrăm întregi stelele de mare, trebuie să le 
omorâm înainte ca ele să prindă de vestea. 


VA PLACUL 


PRIMUL FESTIVAL AL „DIMINEȚII COPIILOR“ 


Toţi prietenii mici și mari ai 
„Dimineţii Copiilor” au răs= 
puns: DA! A fost minunat! 
Când este al doilea festival? 


CUM VA FI? 


Al doilea festival al sp tenul Ă COPIIL OR‘ p 


va fi mult mai frumos decât primul ! 


— Shirley Temple a României {Bombonica Dumitrescu) într'o nouă piesă muzicală. 
— O comedie de Geo Pavel. — Charlot, scamator. — Rigolini și clowni mizicali... 


DOUĂ ORE DE MINUNATĂ DISTRACŢIE! 


COMEDII, PIESETE MUZICALE, FARSE 
CLOWNI, MUZICĂ, și... foarte multe sur- 

rinze entru toti copiii. 
MICUŢI PRIETENI, veniți, căci de data 
aceasta vom face cunoștință și vom avea 
răgazul să stăm puțin de vorbă. 


AŞA DAR... 


DUMINICĂ 6 DECEMBRIE la 10 jumătate dimineaţa 
LA TEATRUL 


-m 
~ 


Strada 
Lipscani 


ROXY 


Toate locurile numerotate. 


In sală va domni cea mai deplină ordine. 


Biletele s'au pus în vânzare la librăria 
Adevărul". 


ROXY 


Mm 


T 


DIMINEATA COPIILOR 


Director: CONSTANTIN BĂLEANU | 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—1|. — TELEFON: 3.84.30. 
AN 200 LEI. — 6 LUNI 100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. 


ABONAMENTE: | 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 
Due Dute Anu Oil tie > 70 ORI = al = a bata tac die ta ete bo bu vaita en i 


ANUL XII 


2 DECEMBRIE 1936 


No. 669 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetite şi dragii mei băleţaşi, 


Gaby A. B. — Nici bunița când era mică nu știa să 
ție acul în mână! Doamne, ce mă mai chinuiam şi ce 
lacrimi vărsam că nu puteam să fac cruciuliţe şi flori- 
cele din aţă colorată, pe canava! 

Dacă aş fi avut și eu o buniţă poate că mi-ar fi 
spus că nu trebuie să fiu chiar atât de nenorocită că 
n'am să pot face feţe de mese brodate şi persiene pentru 
tăticul. E foarte bine şi foarte plăcut să ai degete în- 
demânatece, să faci dintr'o bobină de lănă un şal sau 
o căciuliţă, dintr'o jurubiţă de aţă o bucată de dantelă, 
dar dacă n'ai acest talent, nu trebuie să te frămânți. 
Invaţă să coși un nasture, să-ţi ţeşi ciorapi, de asta vei 
avea nevoie în viaţă. Roag-o pe mămica ta să vorbească 
cu profesoara să nu te silească să faci mai mult decât 
ești în stare. Mulţumeşte-te cu o notă cât de mică la 
lucru și caută să înveţi la celelate materii tot așa de 
bine ca până acum. Și dacă vei mai avea vr'o supă- 
rare, scrie-mi Gaby. 

Lotar;— Dute la sora ta, sărut-o pe amândoi obraji 
și altădată când o să mai ai poftă să te cerţi cu ea, 
plimbă-te sau joacă-te până îţi trece. Iar ei, spune-i din 
partea meacă o rog frumos să nu te mai părească lui 
tăticu, chiar când tu în loc să înveţi, te joci. Spune-i că 
îi dai voie să te certe şi să te supravegheze, dar că nu 
e frumos să te reclame părinţilor. Asta e părerea Buniţei. 

Miorița L.—Ești sigură de tot că ceasul brățară ți l-a 
luat colega ta? Bagă de seamă, Mioriţo, acuzarea asta 
este foarte gravă şi ştii proverbul: „hoţul cu un păcat 
şi păgubașul cu zece“ asta înseamnă că ori de câte ori 
arunci vina pe nedrept asupra cuiva, păcătuieșşti. Ţi-am 
spus toate astea ca nu cumva să cazi şi tu în greșala 
de a învinovăţi pe cineva care n'are nici o vină. 

S'ar putea totuş — din păcate — să ai dreptate... 

Există copii care îşi însușesc lucrul altuia, care cu 
alte cuvinte fură. Ce trebui să faci tu ? 

E cam greu de spus, dar voi încerca totuș să- 
ți dau un sfat. Intâi trebuie să te convingi că ea ţi-a 
luat ceasul. Pune-o la încercare cu un alt obiect. Lasă 
pe bancă un portofel un creion, sau o ascuţitoare. Dacă 
nu mai găsești obiectul lăsat, întreab-o pe colega ta dacă 
nu știe unde se află. Cere-i să-ţi arăte ghiozdanul. Fă-i 
o percheziţie, S'ar putea să găseşti cu acest prilej cea- 
sul, Ia-o de o parte pe colega ta şi vorbește-i frumos. 
Spune-i că o erţi, dar că trebuie să-ţi făgăduiască că nu 
va mai fura altădată. Apoi supraveghiaz-o. Dacă sfaturile 
tale lau folosit, te poţi felicita că ai făcut o faptă bună. 
Dacă nu... vei fi silită să iei măsuri mai severe. Vei 
reclama D-nei Directoare. Ea va găsi mijlocul de a vă 
pune la adăpost de alte pagube. Şi poate că o lecţie 
bună, îi va folosi şi vinovatei. 

Dar nu uita Mioriţo, că trebuie să fii foarte atentă 
cu o astfel de învinuire. 

Dora |—Spune-i măicuţei tale că vei crește mare şi 
frumos chiar dacă uu faci toate figurile de gimnastică 
pe care le recomandă profesoara dela radio... Mai spune- 
i că dacă ţi-e somn, să te lase să dormi, că somnul ţi-e 
de mult mai mare folos decât gimnastica. 


TESNE acut ÎL main 


„păpușici, viaţă lungă. 


3 


grea 


„__ Dar vezi, Dorule, acum să nu te „culci pe o ureche” 
şi să crezi că e bine să dormi întruna chiar în orele 
când trebuie să te duci la şcoală... Nici nu trebuie să 
înţelegi că buniţa o se te aplaude dacă îi vei spune că 
dormi cu coatele pe masă, sau pe pupitru la şcoală... 
Sau că... dormi d'a'n picioarele — 

Valeriu M. — Nu este deloc imposibil să treci totuş 
clasa dacă-te vei îndrepta în trimestrul următor... Dar 
din scrisoarea ta nu reiese nici o umbră de părere de 
rău... Intrebi senin: „Buniţo, e rușine mare să rămâi 
repetent ?” Şi ai vrea poate, să-ţi răspund așa: Bravo 
nepoţele, nici o pagubă că o să mai repeţi odată clasa, 
foarte frumos din partea ta că iubeşti școala aşa de 
mult încât stai câte doi ani într'o clasă‘ ca să isprăveşi 
cât mai târziu... S 

Vasilica V.—Bunița nu poate da bilete gratis la spec- 
tacolele pe care le organizează săptămânal Dimineaţa 
Copiilor. Şi nici domnul director al revistei... Costă 
foarte mulţi bani, sala, actorii. lumina, plasatorii, etc. 
Imi pare rău micuță Vasilică, dar nu pot să-ţi îndeplinesc 
rugămintea. Poate că, altădată, când îmi vei cere lucruri 
mai posibile... E 

Steluţa H.—Nu te sfătuiesc să schimbi școala, în mij- 
locul anului: Dealtfel, n'ai nici motive serioase s'o faci. 

Petrişor S. — Dece nu mai joacă filme cu calul Rin- 
Tin-Tin? Poate că o fi îmbătrânit sau o fi murit, sau 
poate că so fi săturat de cinematograf şi 
preferă să-și petreacă bătrâneţea în grajd, gândindu-se 
la zilele lui glorioase... 

Nu știu dragă Petrişor, dece nu mai apare pe pân- 
ză, domnul Rin-Tin-Tin. Dar dacă vrei să afli cu tot 
dinadinsul îţi făgăduesc să mă interesez — 

Didina A. Dacă există zâne? Dacă există Moş-Crăciun? 
Iată întrebare la care mare voie să răspundă buniţa. 
Dacă aţi ști sigur că nu există nici zâne şi nici Moş- 
Crăciun, aţi pierde o mare bucurie... 

E mai bine să vă închipuiţi că există altfel cine ar 
mai asculta basmele ? 

C.—E foarte urât să te juri. Obiceiul ăsta, îl 
iau copiii dela oamenii mari. Ce înseamnă asta? Una două, 
să spui: jur că e adevărat! Sau: pe viața mea, pe 
sănătatea mea, şi nu mai știu ce al meu. 

Ţiganii fac aşa și... mint de sting pământu 

Nici „pe cuvântul meu de onoare” mare nici un 
rost în gura unui copil. 

Ce şti tu ce e aia onoare? 

Aşa că foarte bine ţi-a făcut mămica certându-te 
când te-a auzit spunând: să mor eu că nu mint”. 

Un om care spune întotdeauna adevărul nu simte 
nevoia de a se fura niciodată. 

Micki D. Dacă nu-ți operezi polipii o să ai multe nea- 
junsuri mai târziu. Iți place să sforăi când dormi? Ii 
place să dormi cu gura deschisă ? Să vorbeşti pe nas? 

Diana Z. Buniţa nu știe dacă va veni la botezul 
păpuși tale.. Dar păstrază-mi un pișcot şi un păhărel 
de apă dacă n'ai să ai şampanie. In orice caz, îi urez 


PER P T 


Ai 


BUNIȚA - 


PRI 


ETEXE 


å | | / CĂ 


— ROMAN — 


oamna Olimpia Nicolau, soția marelui bogătaș 
Alexandru Nicolau dăduse următorul anunţ 
în câteva ziare din Capitală: 

Caut bucătăreasă perfectă, fără bărbat. 
Leafă bună. 

Se prezentaseră foarte multe femei, dar doamna 
Olimpia Nicolau angaja greu o servitoare; cerea nu nu- 
mai o femee foarte pricepută la facerea mâncărilor alese, 
a cozonacilor, a tortelor şi a savarinelor, ci şi o înfăţi- 
şare plăcută. — „Mi-e silă să mănânc din mâinile unei 
bucătărese urâte“, spunea ea ori de câte ori i se pre- 
zenta una prea în vârstă, cu un ochi mai mic decât ce- 
lălalt, sau fără dinţi. 

Deabia a doua sau a treia zi după ce dăduse anun- 
țul, sună la poarta curții boiereşti cu garduri de fier ne- 
gre, o femee tânără şi frumoasă. Avea acte în regulă, 
slujise câţiva ani la un doctor care îi dăduse un certi- 
ficat care glăsuia aşa: perfectă bucătăreasă, conştiin- 
cioasă şi cinstită. 

Doamna Olimpia găsi că Stanca este tocmai cei 
trebuie. Ii spuse să-şi aducă bagajul şi să vie în serviciu 
chiar a doua zi. Stanca părea totuș nemulțumită. Se 
codea, se învârtea, parcă ar fi vrut să spuie ceva şi nu 
îndrăznea. Când să iasă pe ușă, se întoarse deodată şi 
zise uitându-se în jos: 

— Coniţă d-voastră aţi scris în jurnal că nu primiţi 
cu bărbat... 

— Fireşte, fireşte! Spuse doamna Olimpia Nicolau — 
nu primesc cu bărbat... 

— Dar cu copil primiţi, coniţă? 

— D-ta ai un copil? E mare? E fetiță sau băiat? 
In totdeauna când întreba ceva, doamna Nicolau era atât 
de grăbită să afle încât repezea o întrebare una după alta, 
fără să lase celui cu care vorbea răgaz să răspundă. 

Stanca spuse cu puţină sfială: „Bărbatul meu a plecat 
acum doi ani în America, să facă bani. Dar nu mi-a mai 
scris de șase luni, nu știu ce o fi cu el”... Eu am rămas 
să-mi cresc fetiţa, are cinci anișori, e foarte drăguță şi 
foarte cuminte, dacă doamna vrea să mă primească cu 
ea, o să vadă că n'o să aibă nici o supărare... 

Doamna Nicolau nu răspunse îndată. O lăsă pe Stanca 
să aştepte şi ea se duse în biroul soţului ei cu care se 
chibzui. După vreo zece minute ieşi din birou şi îi spuse 
femeiei care aştepta: 


— „Vino mâine cu bagajele şi cu fetiţa... O să încer- 
căm o lună, dacă ne-om împăca, hine, dacă nu...“ 

Stanca plecă veselă. Nu e ușor lucru să găsești un 
stăpân când ai un copil! 

Doamna Olimpia Nicolau îşi luă cartea pe care o 
citea şi se lungi pe canapeaua din odaia galbenă. 

Odaia galbenă era cea mai plăcută. Acolo citea stă- 
pâna casei și acolo își primea prietenele, când veneau 
prea multe deodată. 

Deodată uşa se deschise şi o minge mică, colorată 
în verde, roșu, galben, albastru, sări drept pe cartea pe 
care o citea doamna Olimpia. Apoi răsună un râs şi o 
fetiță blondă, foarte frumoasă, alergă în mijlocul odăii 
unde se opri puţin încurcată. 

— Lia, altă dată să fii mai atentă când te joci cu 
mingea! Erai să mă loveşti... 

Fetiţa spuse, aplecându-se în acelaş timp să ridice 
mingea pe care o zărise în colțul de lângă sobă. 

— „Bine că nu te-am lovit, măicuţol!“ Apoi ieşi re- 
pede din odaie. 

Lia avea cinci ani şi jumătate. Era foarte frumoasă 
şi fusese până anul trecut neascultătoare, fiindcă părinţii 
ei o răsfățaseră prea mult. Mama ei care era mai severă 
decât tatăl ei, hotărâse să-și schimbe purtarea față 
de fetiță. Şi întradevăr, de când Lia ştia că dacă face 
o greşeală va fi pedepsită, că nu e destul să înceapă să 
tipe ca să-şi înduioșeze părinţii, începuse să-și îngăduie 
mai puține pozne şi nebunii. Poate că meritul cel mare 
era și al lui „madmoazel”, o tânără guvernantă, de ori- 
gine franceză, angajată special să se ocupe cu educaţia 
Liei. Fetiţa asta avea multe ciudăţenii în firea ei: astfel 
era în stare să profite de neatenţia guvernantei şi să 
iasă nevăzută de nimeni pe poarta din dosul casei şi 
să se plimbe singură pe străzi un ceas, două, trei. Era 
surprinzător că în totdeauna nimerea drumul. singură 
înapoi, dar uneori se depărta mult de casă. Venea din 
lungile ei plimbări cu câte o pisică bolnavă învelită în 
poala rochiţei, sau cu un bucheţel de flori culese cu mâna 
ei, din cine ştie ce grădină. Madmoazel o certa, îi arăta 
primejdiile care se pot întâmpla unei fetiţe care pleacă 
pe străzi, neînsoţită de cineva mai mare. Lia făgăduia 
că altă dată nu va mai pleca. Dar era destul să găsească 
poarta deschisă şi să uite de tot ce-i făgăduise mamei 
şi guvernantei. 


[i 


Și asta nu era singura ciudăţenie a acestei fetiţe. 
Era în stare să-și scoată ghetele şi să le dea primei 
fetițe desculţe pe care o întâlnea. Rochie, pălărie, dădea 
tot. Intro zi, s'a întors dintro plimbare de câteva cea- 
suri, desculţă şi în cămășuţă. Ar fi fost firesc ca o fe- 
tiță ca ea să aibe prietene multe cu care să se joace. 
Ori iată că dimpotrivă, Lia nu se împrietenea cu nici 
un alt copil, nu-i plăcea să se ducă la cucoane care aveau 
fetițe şi unde vroia maică-sa s'o ia cu tot dinadinsul. 
li plăcea să se joace singură, cu mingea colorată, sau 
cu cercul dealungul sălilor lungi şi întortochiate ale casei 
mari, cu multe încăperi. Avea o singură păpuşă cu care se 
juca şi pentru care era în stare să stea cuminte un ceas 
întreg pe canapea, numai ca să-i facă o pieptănătură 
nouă, sau ca să-i coase o rochiţă. Liei nu-i plăcea po- 
veştile de nici un fel. Când ,„„madmoazel“ încerca să-i 
spuie vreuna, fetița asculta atentă câteva minute, apo- 
spunea: — „Pe asta o ştiu madmoazel, alta, dacă vrei 
să-mi spui...“ Madmoazel spunea alta şi Lia spunea 
iar. „Și pe asta o ştiu“... 

Până ce madmoazel se plictisea şi renunța să mai 
spună poveşti. Adevărul e însă că Lia nu ştia nici una 
din poveștile pe care începea să i le spună guvernanta. 
Dar fiindcă nu-i plăceau, găsise mijlocul acesta de u o 
face să nu-i mai spună. Lia era un copil foarte puţin 
drăgăstos. Nu sărea de gâtul părinţilor ei, nu-i îmbră- 
țişa decât rareori şi de mai rareori plângea. Cădea 
uneori când alerga după cerc vara prin grădina cu pie- 
triş mărunt. Işi julea genunchii, se lovea uneori rău, dar 
nu scotea o lacrimă. 

V'am spus toate acestea despre fetiţa doamnei și dom- 
nului Nicolau ca să vă ajut s'o cunoaşteţi mai bine și 
să înțelegeţi cele ce vor urma. 

x d * 

A doua zi Stanca veni de dimineaţă cu un cufăr 
mare şi cu o fetiță de mână. Fetiţa era slăbuţă și negri- 
icioasă. Nu se putea spune că era frumoasă, dar ochii 
mari, rotunzi, negri, erau foarte frumoşi şi mai ales, 
foarte prietenoși. 

Chiar din ziua aceia, Stanca îşi puse un şorţ alb di- 
nainte și intră în bucătărie. llenuţa, fetița ei rămase în 
grădină, cu o păpuşă de cârpă, ruptă şi murdară, sin- 
gura pe care o avea. Mama ei, îi spusese să stea cuminte 
în grădină, să nu alerge, să nu iasă pe poartă, să nu 
facă gălăgie şi să nu vie pe capul ei în bucătărie. Lu- 
crul acesta ar putea-o supăra pe stăpână, şi unde mai gă- 
seşti un loc așa de bun cu o fată aşa de mare? 

Ilenuţa era deprinsă să nu iasă din cuvântul maică-si. 
Stătea aşa dar pe bancă și se juca cu păpuşa de cârpă, 
când apăru Lia. Cele două fetiţe se priviră lung, între- 
bător. neștiind nici una din ele cine e cealaltă, Ilenuţa 
se uita nu numai cu curiozitate la Lia dar și cu admi- 
raţie. Niciodată nu văzuse o fetiță mai frumoasă şi îm- 
brăcată aşa de frumos. Lia o cercetă atentă, își plimbă 
privirile dela sandalele rupte până la rochița verde, 


5 


uzată, cu petece mari la mânece. Apoi se apropie de 
ea şi-i spuse: 

Cine eşti tu? 

— Eu sunt fetiţa bucătăresei... 

Şi de ce stai aici singură? 

Aşa mi-a spus mama... 

Bine... Dar n'ai alte sandale decât astea pe care 
le porţi acum? Intrebă Lia. 

Ilenuţa răspunse rușinată: — Nam altele... 

— „Aşteaptă-mă puţin“, spuse Lia şi plecă îndată. 
Se întoarse peste câteva minute cu o pereche de panto- 
fiori negri de lac — erau noui de tot, nici nu-i încălțase 
vreodată, şi cu o rochiţă roşie şi i le întinse Ilenuţei. -— 
„Poartă-le tu“ şi fugi, lăsând-o pe fetița bucătăresei bui- 
măcită, cu lacrimi în ochi. 

Madmoazel nu observă lipsa pantofilor şi a rochiţei. 
Iar Stanca fu atât de surprinsă de darurile pe care le 
căpătase fetiţa ei şi mai ales atât de îngrijorată dacă 
faptul acesta, nu va atrage mânia stăpânei încât se gândi 
să înapoieze lucrurile. Dar llenuţa se şi încălțase cu pan- 
tofii, imbrăcase rochiţa şi era aşa de bucuroasă încât 
mamei ei îi fu milă s'o întristeze, luându-i darurile pri- 
mite. 

Ilenuţa se gândea mereu, mereu la fetița blondă a 
stăpânei mamei ei. Din prima clipă de când o văzuse 
îi fusese dragă. O căuta într'una prin grădină, prin curte, 
ar fi dorit mult s'o revadă, dar Lia nu mai apărea. 

Intro zi, totuși, Lia apăru, îmbrăcată într’o rochiță 
albă de dantelă, cu o fundă mare roz, cu părul blond, 
cu buzele mici. Avea în braţe păpuşa ei favorită. Ilenuţa 
o văzu și începu să-i bată inima foarte tare. 

Stătu pe bancă, așteptând să se apropie Lia. Lia o 
văzu, o privi în treacăt, fără să-i spuie nici o vorbă și 
coti pe o altă alee a grădinii unde nu se mai văzu. Ilenuței 
îi veniră lacrimile în ochi. Atât așteptase ziua asta, atât 
dorise s'o revadă pe fetiţa bună și frumoasă care-i dă- 
ruise pantofi şi rochie. Vroise să-i mulţumească, să-i 
spuie tot ce nu-i lăsase timp să-i spuie în ziua în care-i 
făcuse darurile! Şi iată, acum când în sfârşit o văzuse, 
ea trecuse atât de nepăsătoare și de grăbită mai departe. 

Trecură câteva zile—exact o săptămână — dela această 
întâmplare care o mâhnise atât pe llenuţa când într'o după 
amiază pe seară, o întâlni iar pe Lið. De data aceasta 
se juca cu mingea. La un moment dat, mingea trecu 
peste zidul grădinii şi căzu probabil în stradă. Porţile 
erau închise. Dacă ar fi încercat să le deschidă ar fi 
fost bănuită că vrea să plece iar într'una din plimbă- 
rile ei... Lia era încruntată şi necăjilă. lenuţa observase 
totul și luându-și inima în dinţi, îi spuse fetiţei cu sfială 
— „Mă duc eu să-ți caut mingea“... 

— „Dar cum poţi? Porţile sunt închise... 

— „Da, dar eu ştiu foarte bine să mă caţăr pe zi- 
duri. Până acum doi ani stăteam mai mult la ţară și 
nu era pom în care să nu mă urc...“ 

Lia o privi cu admiraţie! Fetiţa asta poate să se ca- 
tere pe ziduri, în pomi, ca o pisică. Ea nu poate aşa ceva. 
Spuse după câteva secunde: — „Dacă întradevăr poţi, 
du-te, mi-ar părea rău să nu-mi mai găsesc mingea... 

Ilenuța atâta aștepta. Era în culmea fericirei că pu- 
tuse să stea de vorbă măcar câteva minute cu ființa 
care îi era așa de dragă și mai ales că avea prilejul să-i 
arate o parte din recunoştinţa care i-o poartă. 

Se căţără într'adevăr cu o iuţeală şi cu o îndemâ- 
nare puţin obicinuită pe gardul înalt de fier şi cobori 
tot cu aceiaşi iuțeală. Ajunse în stradă. Ningea, era lângă 
un stâlp de felinar. Bucuroasă, o luă şi se urcă cu ea, 
pe gard. In vârful gardului se opri şi aruncă mingea în 
mâinile întinse ale Liei. Lia îi zâmbi, îi spuse chiar cu 
o faţă veselă: — Iţi mulţumesc foarte, foarte mult! Și 
vru să plece. Dar fu silită să se oprească brusc pe loc. 
Auzi un țipăt şi când întoarse privirea o văzu pe Ile- 
nuța rostogolindu-se din vârful gardului. Ce se întâm- 
plase? Ilenuţa primise cu atâta fericire zâmbetul și cu- 
vintele Liei “încât se zăpăcise şi în loc să puie piciorul 
unde trebuie, îl puse greșit şi alunecase. Lia era îngro- 
zită. Fetiţa bucătăresei zăcea în nesimţire, din dreptul 
tâmplei drepte se prelungea pe față un fir gros de sânge... 


(Va urma) SIDONIA DRAGUŞANU 


Păţania lui Dănel, mâzegăliciul 


AMA lui Dănel se opri în prag și strigă: 
— lar ai început să mâzgăleşti hârtiile tatii! 
Mai bine ţi-ai vedea de lecţii]... 
Era obiceiul lui Dănel: cum dădea de o 
hârtie albă și de un creion, începea să dese- 
neze fel de fel de figuri fără cap sau fără picioare, fără 
ochi sau fără nas — ba uneori cu mai multe nasuri și 
patru-cinci urechi!... 

— Dănel! mai strigă odată mama lui. Hai că ţi-am 
pregătit o prăjitură! 

Dar Dănel, nici gând să se ridice dela birou: era 
ocupat tocmai cu desenarea unui gât de lebădă, mai 
lung decât furtunul din curte. Mama lui plecă să-şi 
vadă de treburi iar el rămase singur în odaie, cu cre- 
ionul şi cu hârtia... : 

Hârtia era plină de mâzgăleli. Dănel o întoarse pe 
partea cealaltă şi începu din nou, alte figuri... In cinci 
minute nu mai era nici un loc liber pe hârtie... Dănel 
privi în jur, căutând altă hârtie albă, dar nu mai era 
nici una! 

Rămase cu hârtia mâzgălită în mână, atinţindu-şi 
privirile la animalele ciudate pe care le desenase mâna 
lui capricioasă... 

Aci începe povestea... După câteva secunde, Dănel 
tresări: ceva îl gâdilase pe mână. 

Privi: gâtul de lebădă ieșise de pe hârtie şi i-se 
încolăcise pe braţ, Incercă să se miște. 

— Stai!!! se răstiră două glasuri mici și răgușşite, 
venite dintre mâzgălituri. 

Dănel se uită speriat pe hârtie. 

Un urs caraghios, care stătea într'un singur picior 
(fiindcă mavea mai multe) îl privea cu trei ochi și urla 
cu două glasuri (căci avea două guri!...) 

Dănel înlemni. Ursul începu să sară de colo până 
colo, mușcând cu o gură frânghia de care era legat, iar 
cu cealaltă gură continuând să strige spre Dănel. 

— Acum fi sa înfundat! De cine crezi dumneata 
că-ţi baţi joc?!! Poate că ţi-a mers cu pisicile, cu câinii, 
cu oamenii — pe care i-ai tot desenat strâmb, fără nasuri, 
sau fără urechi! Da, cu mine.., 

Şi ursul începu iar să sară. 

De pe hârtie, sări pe birou, așa caraghios cum era, 
întrun picior. Răsturnă călimara, aruncă tamponul pe 
jos şi se propti fioros în faţa lui Dănel. 

Dânel încercă să fugă... Cu neputinţă!! Lebăda îl 
ținea strâns de braţ. Toate animalele de pe hârtie prin- 
seseră viață şi se mişcau ca nebune, căutând să sară și 
ele pe birou... i 

O pisică șchioapă şi fără eoadă sări miorlăind... O 
capri on zece picioare începu să facă tumbe pe mașina 

e scris... 


Dănel se luă cu mâinile de cap. 

— no! Opriţi! încercă el să strigă, îngrozit. Dar 
glasul lui nici nu-i ieși din gâtlej! Dansul animalelor 
strâmbe se înteţi... In fiecare clipă prindeau viață alte 
animale şi săreawpe birou... Unele cădeau pe cap, ca 
proastele, fiindcă n'aveau ochi bine făcuţi, cu care să 
vadă... Altele însă mai deştepte, și care aveau norocul 
să aibe căte o mână (sau mai multe) se înghesuiau 
la telefon... Un gândac mare, cu mâini lungi, ca de om, 
ridică receptorul și învârti numerele telefonului. 

— Allo! spune gândacul. Allo! Allo! Societatea pen- 
tru protecția animalelor? Vă rog trimiteţi cinci gardişti 
aci, ca să-l aresteze pe domnul Dănel!... 

Dănel încercă să ţipe... 

Tocmai în clipa aceea ursarul prinse și el viaţă şi 
sări afară din hârtia, pe birou. Era un om puternic, cu 
braţe groase și cu doi ochi fioroşi. 

„Sunt salvat!“ se gândi Dănel. Am să-i cer ajutor 
domnului ursar, care va putea, fără îndoială, stăpâni 
animalele... 

— Domnule ursar!!! strigă”el. Prinde te rog, anima- 
lele astea şi du-le înapoi pe hârtie! Te rog! 

Ursarul încercă mai întâi să prindă ursul... Dar 
era cu neputinţă — știți dece? Dănel uitase să facă 
ursarului palme și degete: braţele lui erau foarte pu- 
ternice dar... n'aveau cu ce apuca!... 

Tocmai în clipa aceea ursul sări pe umărul lui - 
Dănel şi era gata-gata să-l muște de ureche)... 

„Aoleu!“ gândi bietul mâzgălici. Am păţit-o rău cu 
mâzgălelile mele... Se răzbună!... Dar ce e de făcut?? 
Ce e de făcut?? 

Deodată îi veni o idee. 

— Domnule ursar! strigă el disperat. Treci te rog 
înapoi pe hârtie, ca să-ţi desenez palmele și degetele. Așa, 
aşa. Mai stai puţin, că îţi mai lipseşte un deget la mâna 
stângă... 

ersi! zise ursarul. Dar te rog mai fă-mi o ureche... 
Aşa... o uitaseșil 

Dănel desena grăbit şi bine... Bine, ca niciodată! 

— Mai fă-mi și o frânghie, dori ursarul... Așa, gata, 
mulţumesc! 

Apoi sări afară din hârtie, prinse animalele și le 
puse la loc... 

Dănel deschise ochii şi privi la hârtia cu mâzgăleli. 
Pentru prima oară în viaţa lui, între toate desenele 
strâmbe se afla şi un om bine făcut — fără greș... Ce 
frumos era ursarul... 

De acum înainte, Dănel va căuta să deseneze numai 


MOŞ GRIGORE 


e N 


ARI şi multe au fost minunile Cuviosului Sisoe 
trecut de Dumnezeu în rândul sfinţilor, pen- 
tru faptele lui bune şi pe care fiecare creş- 
tin, cu frica de Dumnezeu, îl prăznueşte, cu 
mare cinste, în ziua binecuvântată a Domnului 

la 6 Iulie, sub numele de „Cuviosul părinte Sisoe cel Mare“. 

Bătrânii spun că Sisoe ştia, pe de rost, toate numele 
pe care le purta şi sub care se ascundea, adeseori, Dia- 
volul, când voia să atragă pe cineva în ispită, sau să 
facă rău cuiva. 

Povestea spune mai departe că cine ar ști, ca şi 
Cuviosul Sisoe, poreclele cele multe ale Satanei, mare 
putere ar avea asupra lui și oriunde l-ar întâlni, l-ar 
pune pe fugă, numai să-i strige, cu repeziciune, unul 
după altul, numele lui spurcate şi foarte multe la număr. 

Păsă-mi-te de aceia avea Necuratul mare teamă şi 
fugea din faţa cuviosului ca de tămâe. 

Eu unul, tare aș vrea să le ştiu, pe de rost, toate 
numele Spurecatului, că mult mi-ar place să-l apuc de 
coadă şi să-l asvârl tocmai în focul Gheenei, de unde 
să nu se mai întoarcă Moroiul, că prea își vâră coada 
prin toate trebile lumești, prea a ispitit multe suflete 
şi prea a împins lumea la păcate şi fără de legi. Mult 
aş, vrea să-i înşir numele, cu iuţeală de morișcă, să-l 
fac să se'nvârtească Zarzavela, ca o sfârlează, dar, de 
nu prea le ştiu pe toate și degeaba le boscorodesc eu pe 
malul apeior cu stuf, că Diavolul nici nu se sinchiseşte 
de mine. 

lacă de pildă Dracului ştiu că-i mai zice: Sca- 
raoschi, Zarzovela, Tricolici, Ucigă-l toaca, Aghiuță, Mi- 
chiduță, Sarsailă, Satan, Moroiu, Ducă-se pe pustii, Al dia 
Baltă și câte alte nume, pe care tot umblu să le aflu, 
ca să-i vin de hac spurcatului. 

Dar mă luai cu vorba şi uitai povestea cu Sfântul Sisoe. 

Cică, pe vremea aceia, când s'a 'ntâmplat povestea, 
Diavolul, care avea o frică nespus de mare de cuviosul 
Sisoe, s'ar fi împărţit în zeci de chipuri şi şi-a împrăş- 
tiat pe toată fața pământului arătările lui diavolești, ca 
să înșele pe cuviosul Sisoe. Dar Sisoe avea poruncă dela 
Dumnezeu, ca împreună cu alţi credincioși, să răsco- 
lească tot pământul şi să-l alunge, pe cel necurat, în 
adâncul cel fără de fund al Iadului. Dracul, văzându-se 
încolţit, se furişă într'o pădure şi adunând toate stihiile 
şi strigoaicele pădurii, le năpusti, ca un vârtej, asupra 
Sfântului şi :asupra însoţitorilor săi. 

— Ti, ce vijelie s'a stârnit ! zise Sfântul Sisoe.—Că- 
tați-vă fiecare, pe unde veţi şti, câte un adăpost. Asta 
e treaba necuratului $i pe vreme de vânt îmi fug vor- 
bele şi nu mai pot striga, în şir, poreclele iui, ca să-l 

alung. 

3 Zicând aceste vorbe, Sfântulo luă pe un drum, care 

îl duse chiar la casa sorei lui, Meletia. A bătut în ușe 

şi a aşteptat. 

— Cine e acolo ? a întrebat Meletia. 

— Eu sunt fratele tău Sisoe. ; 

— Tu eşti Sisoe, sau Diavolul, care mi-a furat toţi 
pruncii, păcălindu-mă mereu. Cinci copii aveam şi pe 
toți mi i-a luat, spurcatul. Acum alăptez pe al şaselea 
şi tare mi-e frică să nu mi-l ia și pe ăsta ! 

— Deschide, surioară, că eu sânt! 

Atunci Meletia, cunoscându-i, cu adevărat, glasul, i-a 
deschis, dar Diavolul prefăcut într'un bob de mei, s'a 
lipit pe talpa sandalei sfântului și a intrat odată cu el 
în casă. 

La miezul nopţii, Necuratul, luând chipul său cel ade- 
vărat, a furat copilul Meletiei și a fugit prin hornul casei. 

Meletia, deşteptându-se din somn, începu să jelească 
şi se rugă amarnic de fratele ei, zicându-i : 


— Dacă tu eşti fratele meu cu adevărat, du-te pe 
urmele Diavolului şi adu-mi copiii înapoi, că nu de geaba 
te-a numit pe tine lumea „Spaima Diavolului“. 

Sisoe a pornit la drum şi a mers, a mers, drum de 
vară, până în seară, dar să găsească urma lui Sarsailă 
nici vorbă nu fu. In calea sa se opri, să se odihnească, la 
umbra unei sălcii pletoase. Când fu să plece iar la drum. 
a întrebat Sfântul pe salcie : 

— Salcie, sălcioară, nu știi oare unde stă ascuns 
Diavolul ? 

— Nu ştiu, Sfinte, dar du-te la fratele meu Măsli- 
nul, el știe toate și îţi va spune. 


— Binecuvântată să fii, Salcie şi umbra ta deasă şi 
răcoroasă, să adăpostească totdeauna pe cei obosiţi. 

A mers iarăș Sfântul, cale lungă şi a ajuns la Măslin 

— Măsline, frăţioare, nu ști tu oare unde se ascunde 
Ucigă-l toaca ? 

— Ba știu Sfinte ! El se află, acolo în stuhul bălții. 
Stă acum în fundul ei şi se joacă, spurcatul, cu peştii. 

— Binecuvântat să fii, în veci, Măsline ! Ramul tău 
să dea roadă bună și gustoasă. Din roada ta să pice 
undelemn sfânt și candelele să ardă cu el, întru sfinți- 
rea celor Dumnezeești. 

Oprindu-se Sfântul la marginea bălții, a început să-l 
strige pe Necuratul, cu toate poreclele ce le avea şi Dra- 
cul, neavând încotro, ieşi din baltă. 

Ce ai cu mine Sfinte Sisoe, că nu ţi-am greșit cu 
nimic ? ! À: 

_— Alelei, Spurcatule ! Dar copiii sori-mi, Meletia, cine 
i-a furat? Să mi-i dai numaidecât înapoi ! 

— Nu pot fiindcă i-am înghiţit ! 

— Să-i verşi îndărăt din burta ta spurcată, Nichi- 
perceo, că altfel o păţeşti cu mine ! 

— Dacă ai să verşi şi tu Sfinte tot laptele ce l-ai 
supt dela maica ta, atunci am să vărs şi eu copiii Meletiei! 

Sfântul Sisoe se rugă lui Dumnezeu să-i ajute și 
îndată vărsă tot laptele ce-l supsese dela sânul maicei sale. 

Atunci Necuratul nu avu încotro și vărsă şi el co- 
piii Meletiei. 

— Aşa Spurcatu-le ! zise Sfântul Sisoe, luând copiii 
şi, înainte de a pleca, isbi cu toiagul său în scăfârlia Sa- 
tanei şi-l blestemă : 

— De azi înainte blestemat să fii şi să fugi, ca de 
tămâie, cale de nouă poşte, de casa femeii, care alăptează, 
la sân, pruncul nou născut ! 

Aşa a grăit Sisoe şi a plecat, să-i ducă sorei sale copiii. 

lar de atunci casa cu prunc nou născut e sfinţită 
şi niciodată Necuratul nu se poate apropia de ea. 


D. MEREANU 


a 


GOGO ŞI MA 


= 
Gogo, marele savant, 
Care-i cât un elefant Leul înfricoşător 
Prin Sahara-i iar la drum. Vine înspre el de zor, 
Ce-are să mai paţă-acum? 
re 


Parcă ar avea motor! Fuge, fuge înspre Nil! 
Dar Gogo-i iute de picior! Dar la mal un crocodil... 


Cască gura să-l înghită... Hap ! în gura cât cuptorul, 
Cum să scape într'o clipită? Leul, iată că dă zorul... 


IMUTA FAIFI IN SAHARA 


— „Ai văzut ce mai vânat ? — „Gogo, ia-o n goană mare ! 
„Numai gura ai căscat !“ „O gorilă pe cărare !“ 


Gogo urcă'n palmier, Scutură gorila pomul — 
Ca pe-o scară, inspre cer. Ca să cadă Gogo, domnul ! 


Şi cu asta s'a încheiat 
Dar în loc de Gogo, jos, Intâmplarea 
Cade-o ploae de... cocos ! Din, Sahara, 

Nu-i aşa că-i minunat ? 


IN PALATUL ZÂNEI. IN ŢARA ADUCERII AMINTE. 
IN PALATUL NOPŢII Eee et 


poveste cam lungă aceasta pe care vreau să 

v'o istorisesc. Aș putea să v'o spun în două 

clipite, dragi cititori. Dar atunci povestea 

mar mai fi poveste, ci snoavă şi eu nu de 

snoave mă ţin acum. li cunoașteţi pe Dorel 
şi Viorica, bine de tot. Să vedeţi ce li s'a'ntâmplat. | 

In preajma Crăciunului, chiar în ajun, când por- 
nesc colindătorii cu uratul, se găseau micuţii noștri la 
buniţa lor, acasă. Casa buniţei nu-i tocmai arătoasă, | 
fiindcă buniţa nu are bani mulţi ca s'o îngrijească. a 
Tocmai se culcaseră copilaşii, când — de peste drum, 
le-a ajuns la ureche svon de cântec. Ce era ? In casa 
cu băeţași tare bogaţi, era mare sărbătoare. Dorel şi 
Viorica au sărit jos din pătucean, când au văzut lumina 
potopind toată odaia, s'au dus la ferestre ca să privea- 
scă în casa de peste drum. 

— Afară ninge ! se bucură Dorel. Au venit copilaşii, 
în sănii trase de telegari ! 

— Ce de băeţaşi ! se minunează Viorica. 

Nu prea văd ei bine, se'ndeasă și se'nghiontesc. Dar 
la urmă, se împacă şi rămân fermecaţi de toată minu- 
nea ce li se arată, în casa copilaşilor tare bogaţi. De-ar 
fi ei acum, acasă, măicuţa și tăticul le-ar împodobi un 
brad, cu lumini și beteală, cât casa, aşa cum văd ei pe 
fereastră, dincolo, peste drum. Şi ce de jucării ! Şi pră- 
jituri ! Dar buniţa nu le face asemenea bucurie. Numai 
basme ştie să spună. 

Nu se mai satură uitându-se pe fereastră. Şi deabia 
aud cum cineva bate la ușă. Cine să fie? Uşa se 
deschide singură, singurică şi intră o bătrânică puţin 

tă, cu nasul coroiat. Aduce puţin la chip cu Mama- 
Pădurii. Pe cap, poartă o tichie roșie. Copilașşii se miră 
cum s'a deschis ușa, căci o știau încuiată. Nu e lucru 
curat la mijloc. 

— Nu aveţi aici, iarba care cântă sau pasărea mă- 
iastră ? întreabă fără de veste bătrânica. 

— Avem iarbă, dar nu cântă ! răspunde Dorel, cu 
jumătate glas. 

— Şi o păsărică în colivie ! spune şi Viorica. Dar 
nu e măiastră. Iat-o ! 

— A, nu |! Nu e aceea pe care-o caut eu. Osă 
trebuiască să mergeţi s'o căutaţi peaceea de care am 
nevoie. 

— Dar noi nu știm unde e! scâncește Dorel. 

— Nici eu ! De-aceea, trebue s'o căutați ! Numai 
atât ştiu, că e albastră ! mai grăeşte bătrânica. E pentru 
fetiţa mea, care e bolnavă ! Dar voi știți cine sunt eu ? 


— Aduci puţin cu vecina noastră, tușica Agapia... 

— Nu se poate ! Eu sunt zâna Luliluli... Haideţi, să 
pornim la drum. 

— Dar matale mergi cu noi? vrea să ştie Dorel. 

— Nu. Am pus la fiert un cazan şi are să dea în foc! 

I-a întrebat multe lucruri zâna Luliluli, despre bu- 
niţa şi bunelul care sau dus să vadă pe Dumnezeu, 
despre frăţiorii lor care s'au prefăcut în îngerași albi. 
Apoi le-a spus să se gătească de drum. Lui Dorel i-a 
dăruit o scufiţă verde împodobită cu o piatră scumpă stră- 
lucitoare. Piatra scumpă areo putere tare mare. Cumo 
întorci un pic spre stânga, se'ntâmplă un lucru nespus 
de minunat. Toate lucrurile din preajmă se însuflețese 
pe dată. Ar fi vrut zâna Luliluli să-i dăruiască lui Dorel 
inelul care te face nevăzut sau covorașul sburător, dar 
pierduse cheița dela dulăpiorul în care le păstra. 

— Dacă întorci piatra scumpă, ea apasă atunci pe 
un cucui de pe căpuşorul tău și atunci îţi deschide 

„ochişorii mari şi vezi pe dată, tot ce-i în lucruri. Sufle- 
tul pâinii, al muștarului, de pildă. 

N'a stat mult pe gânduri Dorel şi a învârtit piatra 
scumpă, aşa cum l'a lămurit zâna. Ce minune, Doamne! 
Zâna cea bătrână sa prefăcut într'o domniţă tânără şi 
frumoasă. Pereţii strălucesc. Ceasul se mişcă din loc iar 
din mașinărie prinde să izvorască douăsprezece copiliţe 
jucăuşe. Joacă tare frumos cele douăsprezece ore, fiind- 
că de ele e vorba. Cântecul care le'ndeamnă e cât se 
poate de dulce. 

Din sobă, țâșneşte un diavol roșu, înflăcărat. E fo- 
cul ! i-a lămurit zâna. Câinele și pisica s'au prefăcut în 
doi copii, care seamănă la chip cu un câine și-o pisică. 
Câinele vine la Dorel şi-l mângâie. 

— Ce bine-mi pare, Dorel, că pot să-ți vorbesc! 
Acum, avem să ne înțelegem bine de tot. Spune-mi ce 
vrei să fac ? 

Dorel s'a speriat un pic. 

— Nu vezi că e Pik, cățeluşul vostru ? întreabă 
zâna. 

Pisica vine s'o mângâe pe Viorica: 

— Ce frumoasă eşti, Viorico ! spune ea. 

— E Pisi-miau, pisicuţa voastră ! o lămurește zâna, 
pe Viorica. Nu trebue să vă speriaţi. 

Şi alte minuni prindeau să se înfăptuiască, în odae- 
Din butoiașul de apă, țâşneşte deodată un izvor ca de 
lumină, iar din podele se ridică o zână cu straie numai 
şi numai din mărgăritare, care par a fi picuri de rouă. 

— E sufletul apei ! lămurește zâna pe copii. 

Apoi, cana cu lapte se varsă și din dâra albă se 
înalță o făptură în strae albe, albe. E Laptele. Tot așa, 
din cutia de zahăr, coboară un fel de Vasilache, cu de- 
gete lungi, ca nişte caramele. E Zahărul. Na! S'a ră- 
sturnat lampa de pe masă. Dar din flacăra ei,se ivește 
o zână aşa de frumoasă ! E Lumina. Şi cum se minu- 
nează copilaşii de tot ce văd, s'aude sgomot în odaia 
buniţei. Repede, Dorel întoarce la loc piatra scumpă, 
dela tichiuţă. Doamne, ce zăpăceală ! Focul nu-și mai 
află locul. Apa la fel! Pâinea care se înfățișa cât un 
smeu, nu mai încape în covată. Laptelui i sa spart 
oala ! Apa nu poate rămâne în butoiaș, că-i răsturnat! 
Nu se mai sfârșesc tipetele și forfota ! 

Atunci, zâna hotărâşte plecarea ! Cine merge ? Lu- 
mina trebuc să însoțească pe copii. Şi câinele ! Şi pi- 
sica. Pâinea va ţine colivia, în care au să aducă pasărea 
măiastră. Merge şi Apa ! Şi Focul! Numai să fie cu- 
minte. Şi Zahărul merge cu ei. Pentrucă buniţa e gata 
să intre in odae, tot alaiul pornește pe fereastră, repede, 
repede ! Nu mai e timp! 


+ 


Au trecut, mai întâi, prin palatul cel de sticlă al 
zânei Luliluli, ca să se pregătească de drum lung. Le-a 
dat la toți, vestminte—zâna. Iar fiindcă lui Dorel îi era 
foame, Zahărul şi-a rupt degetele care erau de acadele, 
şi le-a dat copiilor. Pâinea a tăiat o bucată din pâniecul 
ei de miez şi le-a dat câte o felioară. Ce bună era! 
Apoi, zâna Luliluli le-a arătat pe unde au să călătorea- 
scă. Mai întâi au să pornească în Țara Aducerii-Aminte, 
care e nespus de aproape. Se vor întoarce curând. E 
drept că n'au mers prea departe. Drumul cotia printr'o 


EP I-A 


-aa 


pădure. De-abia a întors Dorel piatra scumpă cau și 
zărit o tăbliță prinsă de tulpina unui arbore: Țara 
Aducerii-Aminte. Aşa dar au ajuns |! Aci au să afle pe 
bunelul și buniţa care s'au dus să găsească pe Dumnezeu, 
le-a spus zâna. Uite și-o casă! Acum, se deslușeşte bine, 
din ceața care o înconjura |! Şi'n tindă, ca'n căsuţa lor- 
de altă dată, când se găseau pe pământ, stau bunelul 
şi bunița, la o măsuţă. Bunelul citeşte din Evanghelie, 
buniţa împletește horboţică. Când au zărit pe copilași, 
în faţa portiţii, s'au minunat : 


— Imi jucau lacrimi de bucurie- în ochi ! Ştiam eu 


co să veniţi, le spune bunița. 

— Voi sunteţi ? Dragii bunicului ! Ce mari v'aţi 
făcut! Ce ochișori aveţi! Veniţi la mine pe genunchi! 

— Ei, moșule ! Unul mie, unul ţie ! Tu îi vrei pe 
amândoi ! zâmbeşte buniţa. 

Se bucură nespus, amândoi bunicii. Dar tot au un 
pic de ciudă pe copilașşi. I-au uitat de tot, de când ei au 
plecat spre Dumnezeu. Nici măcar de ziua tuturor sfin- 
ților, nau venit incoace. 

— Atunci, n'am ieşit din casă, buniţă ! Aveam gu- 
turai ! zice Dorel. Dar ne-am gândit noi la voi! 

— WV'aţi gândit ? De câte ori v'aduceţi aminte de 
noi, căpătăm viaţă şi vă vedem aevea, în faţa ochilor, 
ca'n vis. 

— Cum ? Voi dormiţi tot timpul ? se minunează 
Viorica. 

— Sigur ! Numai gândurile celor vii, de pe pământ, 
ne deschid pleoapele. 

— Ce minunat ! spun copiii. Dar farmecul e ne- 
spus de mare, când copiii bugă de seamă că aici, în 
Ţara Aducerii-Aminte, găsesc tot ce-și amintesc ci, de 
când erau micuţi, când bunelul și bunița nu porniseră 
încă să afle pe Dumnezeu. E aici și ceasul cu cuc, pe 
care Dorel l-a stricat, ca să-i ia mașinăria, pentru un 
avion de-al lui. Şi străchioara bunelului, pe care a spart-o 
Viorica. Şi prunul în care se cocoţa Dorel, ca să vadă 
până departe, dacă nu cumva se zăresc sălbatecii cu 
pielea roșie. Prunul e încărcat tot cu prune roşii și 
dulci. Şi mierla cântătoare, pe care-o țineau bunicii. 

Copiilor li se pare că mierla are penele albastre. Se 
bucură grozav, cau găsit pasărea măiastră. Bunelul şi 
bunița se'nvoesc să le-o dea, ca s'o ducă zânei Lilulilu. 
Au şi vârit-o în colivie. De cum și-au adus aminte de 
frăţiorii lor mai mici, care sau prefăcut în în erasi 
albi, aceștia s'au și ivit. Tot aşa cum şi-amintește Pa 
de ei. N'au crescut de fel. Ce mai horă încing ei! Fii? 
Să te ţii! Dar ceasul cu cuc bate de opt ori. La nou 
fără un sfert trebue să plece copiii. Buniţa îi poftește 
la masă. Au să mănânce tot ce gătia bunița mai bun, 
pe vremuri. Şi ciorbiţă !Şi plăcintă cu prune. Nu se mai 
satură copilașii, ca pe vremuri ! Dar ceasul a bătut opt 
şi jumătate : bing ! Repede—repede ! La drum! Se îm- 
brățişează cu toții! Se sărută, cu multă dragoste ! N'uu 
uitat nici colivia cu mierla ! Dar când ajung dincolo de 
hotarul Țării Aducerii-Aminte, pasărea din colivie nu 
mai e albastră ! I s'au înegrit penele ! Nu e Pasărea 
măiastră. Am s'o caut în altă parte. 


Dar unde ? In palatul "Nopții. Acolo i-a sfătuit dom- 
nița Lumină ca să caute pasărea măiastră. Inainte 
să merg cu basmul mai departe, trebue să vă spun că 
dintre toți tovarășii copilaşilor noştri, numai pisica nu 
ținea cu ei. Şi ca să vedeți că e așa, aflați că mai îna- 
inte de-a fi sosit Dorel şi Viorica în palatul domniei 
Noapte, pisica se şi furișase, ca să-i spună can să vină 
copiii să caute pasărea măiastră, care-iîntr'adevăr, se 
afla în grădina palatului. A mai venit pisica să se sfă- 
tuiască cu Noaptea, cum să facă să sperie pe copilaşi, 
ca să nu-i afle micuţii, taina. Intre timp, iată-i și pe 
micuţi, însoţiţi de Pâine, de Zahăr şi de Câine. Apa şi 
Focul au rămas pe drum, afară. De-asemeni şi Lumina, 
care nu se împacă de fel cu Noaptea. Pisica și-a schim- 
bat numaidecât vorba! E nespus de lingușitoare, 
şireata ! Ţoarce și mângâie pe copilași, cari nu știu ce 
mincinoasă e ! 


După „Pasărea albastră“ 


(sfârşitul în No. viitor) 
de Maurice Maeterlinck 


N. PAPATANASIU 


—_ 


Bieţii Noacă și cu Moacă Un concert de mare gală, 
Vor să dea, într'o baracă, Cu orchestră specială, 

Azi, la patru şi un sfert, Şi cu numere de haz, — 
Un spectacol cu concert... Numai muzică de jazz !... 


CONCERT 


Amândoi cu fruntea udă, O să cânte şi-o să Joace 
Stau de zor muncind cu trudă, Ceata lor de dobitoace. 
Uite, domnii dirijori Cei mai buni executanţi, 


Trec prin frig şi prin sudori... Cei mai straşnici muzican! 


lată, sala este plină, Sus, pe scenă, dirijorii, 
Sună gongul sub cortină, Imbrăcaţi ca scamatorii, 
Sunătoare : cling, cling, cling !Cu baghetele, uşor, 

Şi luminile se sting... Fac un semn poruncitor 


Mâţa cântă din vioară, Găina dintr'o mandolină, 
Măgăruşul din chitară, Rața, cu o piculină, 
Gâsca suflă în trombon Porcul din violoncel 

* Si curcanii'n saxofon... Şi la pian e un căţel... 


Puii bat din castagnete, lepurele 'n frac şi robă Banii cari se câştigară In scop de filantropie 
Alţii suflă'n clarinete, Bate beţele pe tobă, La concertul de aseară Pentr'o biată ciocârlie 
Un vițel e-acordeonist Şi, ca'n vis, uşor, uşor, Cu intrarea, benevol, Intrun bal fără de hal, 
Şi cocoșul harmonist... Intonează toţi un cor... Fură folosiţi, parol, Ca să intre la spital. — 


Qema 


— ge pre pe — 


Croitorul şi lăcomia lăutarului 


fost odată un croitor şi un lăutar, amândoi 
oameni săraci ca vai de ei. Deseori nu pu- 
teau să câştige nici măcar pâinea, ca să nule 
rămâna copiii flămânzi. 

Cu toate acestea, croitorul îndura nevoile 
şi necazurile cu inima veselă, muncea înainte şi era om 
temător de Dumnezeu. Lăutarul, dimpotrivă, cam uitase 
de Tatăl ceresc şi cum punea mâna pe un ban îl şi ri- 
sipea numaidecât. 

Intr'o vreme ţara aceea era bântuită de foamete 
mare și sărăcia se lăsase în toate casele. Bietului croitor 
îi mergea aşa de rău, încât nu ştia ce să mai facă. 
Şi deoarece copiii îi dădeau zor şi plângeau din ce 
în ce mai tare pentru o bucăţică de pâine, omul 
își părăsi casa şi fugi în pădure, ca să nu-i mai audă şi 
să nu vadă jalea din jurul lui. 

Amărât şi obosit se trânti pe iarbă şi adormi îndată. 

Când se trezi, era tocmai miezul nopţii. Luna îşi 
arunca razele argintii pe brazi şi pe pârâiaşul din pă- 
dure în care trestiile povesteau șoptind tainele nimfelor. 
Croitorul se frecă la ochi şi se uită în juru său. 
Inaintea sa era o pajişte din care răsuna un zumzet 
destul de puternic. 

Se apropiă cu băgare de seamă şi mare-i fu mi- 
rarea, când văzu o adunare de pitici care se distrau cu 
tot felul de jocuri vesele Printre alte jocuri mai era și 
acela că-și aruncau în sus căciulile şi căutau apoi să le 
prindă la cădere. 

Croitorul însă auzise de mult că omul care prinde 
o astfel de căciulă ajunge bogat. Aducându-și aminte de 
aceasta, se hotări să-și încerce norocul. 

Târându-se încet, se duse fără să fie văzut, până la 
locul unde se jucau piticii şi se puse la pândă. 

Nu trecu mult şi iată că o căciulă căzu aproape de 
dânsul. lute ca fulgerul, croitorul puse mâna pe dânsa 
şi apoi sări în sus. Cât ai clipi din ochi, au pierit toţi 
pitici, afară de stăpânul căciulei furate. Piticul se rugă 
să-i dea căciula înapoi. Croitorul, şiret cum îl știu, nu 
se învoi, ci ceru să fie dus înaintea împăratului piticilor. 

Croitorul şi piticul înaintară până în mijlocul pa- 
jiştei, unde piticul lovi de trei ori cu piciorul în pământ. 
Indată se deschise o poartă dela [care pornea o scară ce 
se lăsa în jos. Se coborirâ pe dânsa şi se pomeniră într'o 
sală care strălucea de aurul dințr'însa şi de mulțimea 
pietrelor preţioase. 

Impăratul şedea pe un tron făcut numai din aur, 
iar în jurul său furnica norodul piticilor. La intrarea 
croitorului, toţi piticii se întunecară la faţă, şi îm- 
păratul îi porunci, grăindu-i aspru, să dea înapoi căciula. 
Croitorul nostru nu se lăsă speriat, ci ceru în schimb 
atâţia galbeni de aur câţi putea să poarte. La urmă îm- 
păratul nu avu încotro, îi umplu doi saci cu aur şi cu 
pietre nestimate. Un pitic îl conduse după aceea până 
sus pe“ pământ. 

Croitorul, care scăpase acum de orice nevoie, îşi 
clădi o casă frumoasă şi se puse să trăiască, smerit şi 
cinstit, aşa cum trăia şi mai înainte. 

Lăutarul, fostul prieten şi tovarăş de necazuri al 
croitorului, nu mai putea de pizmă şi răutate, văzând 
cum croitorul ajunsese să fie om așa de bogat. In sfârșit, 
se hotărî să meargă şi el să pună mâna pe o căciulă de 
pitici. De aceea se şi duse cam pe la miezul nopţii la 
pajiştea unde piticii tocmai începură să se joace cu 
aruncatul în sus al căciulilor. La fel ca și croitorul, se fu- 
rişă şi el aproape de dânșii şi se puse la pândă. 

Nu aşteptă mult. O căciulă îi şi căzu înainte-i şi el 
puse mâna pe ea. Ceru apoi să fie dus la împăratul lor, în- 
aintea căruia fu prezentat de către piticul care-şi pierduse 
căciula. Împăratul se uită încruntat la lăutar. Acesta însă, 
zise hotărît că nu dă înapoi căciula până ce nu capătă 
o căruţă plină cu aur. 

Impăratul piticilor se făcu atunci foarte prietenos, 
îi făgădui lăutarului că-i îndeplineşte dorinţa și-l pofti 
la masă. Fu ospătat cu mâncările cele mai gustoase şi 


de NEGOIŢĂ NICOLAE 


i se puseră înainte vinurile cele mai alese. Lăutarul 
mâncă şi se îndopă bine, dar mai cu seamă bău aşa de 
zdravăn, că după puţin timp adormi şi începu să sforăie. 

Când se trezi, se văzu culcat pe pajiștea din pădure 
cum că soarele îl izbeşte în obraz. Treptat, treptat își aduse 
aminte de tot ce i se întâmplase şi începu să-şi dea 
seama că piticii se jucaseră cu dânsul. In loc de căciula 
de pitici, avea în cap vechea sa șapcă ruptă, iar de vreo 
căruţă cu aur nici pomeneală. Se întoarse amărât acasă, 
luă vioara şi se duse la o cârciumă, unde, înaintea unui 
pahar plin, îşi uitase păţania. 

Insă croitor, trăi mulțumit și fericit şi dacă n'a 
murit, de sigur că trăeşte și astăzi. 


p i 
T Tuhn’ 


Bombonica Dumitrescu (Shirley Temple a României) 
care va juca la festivalul „Dimineții Copiilor” într'o nouă 
piesetă de Geo Pavel. Nu uitaţi: Duminică la Roxy, la 
10 jumătate dimineața... 


Nu uitaţi! Duminică la 10 jumătate dimineața la 
teatrul ROXY. 


___ Pentru ca să nu fie aglomerație Duminică, e mai 
bine să cumpăraţi biletele pentru festival din timp, la 
librăria Adevărul. Toate locurile sunt numerotate. In sală 
va domni cea mai deplină ordine. 


Azmun 


aaa ini 
RE 


Era prin anui 2047, când profesorul Lună Rache- 
tescu a inventat un tip interesant de rachetă, în stare 
nu numai să pornească departe de Pământul nostru, ci 
chiar să se reîntoarcă. Problema care a frământat min- 
tile savanților timp de un secol era căutarea unui mijloc, 
prin care, o rachetă, ajungând în Lună sau în Marte, 
să se poată reîntoarce. E foarte puţin posibil ca odată 
ajunşi în unul din aceste corpuri cereşti, marţienii sau 
„lunaticii“ să fie atât de cumsecade şi să ne pună la dis- 
poziţie o altă rachetă pentru înapoiere. 

Lună Rachetescu și-a închinat mulți ani acestei ches- 
tiuni, cercetând cu deamănuntul toate încercările îna- 
intașilor lui de a găsi un mijloc prin care să străbați 
înălțimile. A ajuns cu cercetările chiar până la acele 
timpuri înapoiate când erau socotite ca minunate ascen- 
siunile savantului Piccard în stratosferă (cam pela ju- 
mătatea secolului 20). 


Intoarcerea lui Fru-Fru 


O sută de ani după aceia, până şi şcolarii din pri- 
mară își omorau timpul liber hoinărind prin stratosferă. 

In anul 2013 casierul unei bănci, a inventat o rachetă 
cu care ajungeai în lună. Dar nimeni nu vroia s'o în- 
cerce atâta timp cât casierul nu a putut să dea un bilet 
de dus şi întors! 

In sfârşit, casierul își 
el singur călătoria. 

Stăpânul băncii telefonă imediat la poliţie să facă 
o cercetare a averii casierului; dar nu găsi nimic. 

Inventatorul ajuns în lună, sfârşi într'un spital de 
nebuni (lunatici). 

Rând pe rând s'au făcut alte cercetări, dar numai 
pe hârtie. 

Lună Rachetescu a fost primul care a găsit un mijloc 
interesant de a înfăptui călătoria printre planete. A năs- 
cocit o rachetă în care, zece zile după cea ajuns în lună, 
se produce în mod automat ò explozie în stare să o ri- 
dice în aer și s'o îndrepte fulgerător spre Pământ. 

E destul deci să aștepți, închis în rachetă, până ce 
se produce explozia, ca să fii sigur că te înapoiezi. Lună 
era încântat de născocirea lui, totuşi nu se simțea în 
stare s'o încerce singur. In capul lui încolți atunci 
un gând isteţ. Apucă binișor pe pisica lui, Fru-Fru, de 
coadă și o băgă într'o cămăruţă din rachetă. Puse lângă 
ea o cantitate de lapte în pilule și un preparat din carne 
de şoarece în cutiuţe puţin deschise. Incercă să vadă 
dacă robinetul de aer artificial funcţionează cum trebuie, 
închise portiţa şi, fără să-i pese de miorlăitul jalnic al 
pisicii, apăsă pe butonul electric care produse prima 
explozie. 

O detunătură puternică... și Fru-Fru se pierdu în 
slava cerului, spre planeta Marte! 

Profesorul Lună Rachetescu a calculat totul cu cea 
mai mare precizie: câteva zile de călătorie până la Marte, 
cât timp va sta sus și cât are nevoie pentru înapoiere. 


14 


luă hotărârea să facă 


-e 


Li 


în apropiere de casa lui. 


Domnul Racheteseu a fixat ca dată a înapoierii ziua 
de 13 Aprilie, ora 9, anul 2047. 


Tremurând de nerăbdare, savantul se uita mereu la 
ceas. Dar racheta, ia-o de unde nu-i. 


' Profesorul îşi muşca degetele şi murmura îngrijorat. 
Se linişti însă când auzi nişte sgomote puternice (erau 
explozii speciale care încetineau căderea rachetei pe 
pământ). 

Rachetescu, în culmea bucuriei, fugi spre aparat şi 
deschise cămăruţa unde se afla Fru-Fru. Vă închi- 
puiţi, poate, că devenise o stârpitură. Tocmai dimpotrivă. 
Era mai mare şi mai frumoasă. Avea un cap uriaș şi 
mândru și nişte ghiare enorme. 

Rachetescu se uita uluat la ea, dar pisica deschise 
gura şi începu să-i vorbească cu nepăsare: 

— Dragă prietene, suntem în întârziere cu câteva 
minute din cauza unei comete care a influențat puţin 
sborul. De ce te uiţi la mine cu aşa o mină speriată? 
Te miri că vorbesc? Oh, e o mică lămurire pe care tre- 
buie să ţi-o dau. Ascultă fără să mă întrerupi! 

Deabia am ajuns în Marte şi am și observat că se 
petrece ceva ciudat cu mine. Schimbarea locului în care 
am trăit a produs asuprea mea o mulţime de transformări. 

Tu ştii doar că un animal dus dintro regiune 
într'alta suferă vădite modificări. Inchipuiţi ce se 
întâmplă atunci când te muţi de pe o planetă pe alta. 

Printr'o gaură făcută de rachetă în căderea ei pe 
Marte pătrundea plăcutul aer marțian, şi respirându-l 
simțeam cum creerul meu crește văzând cu ochii, 
încât căpătasem o deşteptăciune şi o memorie extra- 
ordinară. 

Mi-am adus aminte de o mulţime de lucruri și am 
început să vorbesc. Coada mi sa micșorat şi a căzut, iar 
labele au crescut. Eu mă servesc de ele, cum te servești 
tu de mâini şi picioare. 

Pentru că sunt mai deşteaptă decât tine, tu ai să mă- 
nânci pe jos într'o strachină, iar eu am să stau la masă. 

Şi dacă te împotriveşti te reclam la „Societatea pentru 
protecţia animalelor“ că ai făcut o experienţă pericu- 
loasă cu o pisică nevinovată. 

Te mai sfătuesc să nu încerci cumva să mai călă- 
torești în Marte, căci la înapoiere camarazii tăi te vor 
pune în „Muzeul de curiozităţi” ca primul număr de 
atracţie... deoarece vei deveni un monstru. 

Şi, te rog, mai încetează să holbezi ochii la mine, 
parc'ai fi picat din lună, că de nu vei fi internat într'un 
institut al cărui bolnavi sunt cu mintea în vacanță..... 
Domnul Lună nu mai spuse nimic. 


x 


- Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


SERIA | 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe l an 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Pisica 


Orizontal: 1) Apă în Franţa. 4) Interjecţie cu 
care chemăm pisica. 5) Cuvânt neschimbător. 6) Notă 
muzicală. 7) Trecătoare. 8) Noroiu (Transilvania). 11) 
Salutare ! 15) Adunare de cântăreţi. 17) Care trăieşte 
pe lângă casa omului (fem.). 20) Luptă. 23) Imbrăcată 

"= frumos, 24) Deosebit. 26) Asmut. 27) Măsuri de pământ. 
28) (Se) urcă. 29) Nun. 30) Notă muzicală. 31) Cu el 
se încuie ușa. 35) Deschidem gura din cauza lenii. 38) 
Animal sălbatic înrudit cu pisica. 40) Oraș antic. 41) 
Loc unde se adăpostesc mașinile. 43) Ştie poezia pe 
de . . . 45) Animale pe care le mănâncă pisica. 47) 
Pisica. 48) Puternici. 49) Unsoare (Moldova). 50) Brăz- 
dat. 51) Pomi fructiferi. 52) Popor barbar. 54) Pronu- 
me. 55) A dărui. 

Vertical: 1) Posezi. 2) Campion. 3) Mâţă. 4) 
Salutare. 5) Cuvânt neschimbător. 6) Subţire. 9) Pisoi. 
10) In întregime. 11) Cărpită. 12) Astfel. 13) Cum mior- 
lăie pisica? 14) Nume masculin. 16) Pierzi drumul drept. 
17) Afirmaţie. 18) Uimit. 19) Lichid cu care lipim, 21). 
Să plece afară. 23) Unghiile pisicii. 25) Micşorată. 28) 
Stradă (prescurtat). 30) Şir de trepte (plural). 34) S) 
nu o tragi de ele, că te sgărie. 36) Aşa face pisică 

` atunci când o necăjeşti. 37) Flori roşii. 39) Continuata. 
42) Fructul faguului. 44) Prima dată sau prima . . . 
46) Armată (articulat). 53) Bărbierit.55) Notă muzicală. 
CUŞMARU F. DAVID 
u . e w 
Cimilitură 
Trupul, capul mi-e tot una 
Pe-un picior stau totdeauna 
Am cămăși nenumărate 
Le port toate îmbrăcate 
Deşi stau p'un picior, nu-s barză 
Și capra ştie că sunt, 


Deslegătorii jocurilor pe 
luna Octombrie 


PROVINCIE 

Aurel și Rozalia Matei (6)—Arad, Maria Moisa (2) 
— Bistriţa, Stancu V. Niculaie (2) — Constanţa, Filip 
Sever (6) — Cernăuţi. Vozniac loan (6)— Cerepcăuţi, 
Ţăranu M. Elisabeta (6)— Giurgiu, Constantinescu N. 
loan (6)— Ploeşti, Bela Salzberger (6) - Craiova, Pavel 
Ioana (2)— Galaţi, Petruţa Constantinescu (6)— Galaţi 
Vasile Rusu (6)— Cameic, Ligia Constantinescu (6) — 
T. Măgurele, Radu Traian Sarcinski (6) — Cerepcăuţi, 
Filoteu I. Vasilescu (6)—C. de Argeş, Viorica Gh. Di- 
mitriu (2)—Tighina, Gaby P. Ivanovici (6)—Slatina, 
Victoria Iulia Constantinovici (6)—Cartojani, Rodica 
Rafiroiu (4)—Vărădia de Mureș, Nicolae și Olga Nu- 
mian (6)—fimişoara, Doina Codrea (2)—Alba Iulia, 
Mimi Țopa (4)—Sinaia, Alexandru Negruţiu (6)— Cuz- 
drioara, Marinescu Gheorghe (2)—Voineasa, Gliick Ma- 
rianne (2)—Alba Iulia, Ionel şi Zuzuca Maior Dumitre- 
scu (6)—Târgovişte, Kovu Cornelia (6)—Sibiu, Abramo- 
vici Lili şi Nataliţa Faibiş (6)—Bârlad, Raia Weissblit 
(6)—Focşani, Senciuc Adrian (5)—Arad, Cornel Ordace, 
(5)—Blaj, Lelia Petrulian (6)—Craiova, Sili Dobre (6) 
— Constanţa, Marcel Osias (6)—lași, Sorin şi Raul Ba- 
laban (6)—Tecuci, Petrof Petruţa (6)— Giurgiu, Mioara 
Marinaş (6)—Galaţi, Gobjilă Valerian (5)—Silistra, Eu- 
gen Gh. Teodorescu (6)—Mogoșani, Nicu N. Dăescu (2), 
Billig Beno (6) — Galaţi, Cohn Anny (6) — Timişoara, 
Pătărligeanu Alexandru (6)— Constanţa, Păcuraru Dia 
(6)—Oradea, Cecilia Daia (4)—Roșiorii de Vede, Ray- 
mond Munteanu (6)—Galaţi, Cernătescu Corina (6)— Iaşi, 
Jankilevici Matei (4) — Galaţi, Florin Copăceanu (2)— 
Ciacova, Nicolae S. Gheorghe (6)—Focșani, Perebinosov 
Victoria (6)—Galaţi, Cornelia Popescu (4)—Ploeşti, Lia 
Gherghina (4)—Orşova, Dimitrie Melniciuc (6) — Chişi- 
nău, Marc Aurel Mitric (6)-— Cernăuţi, Ritta Laubmiiller 
(4) — Galaţi, Cornelia Dr. Lupescu (6) — Cluj, Şili şi 
Avram Leibu (6)—llie Radu, Ioana şi Florica M. Cor- 
nea (6)—Menţii din Faţă, Popovici Angela (6)—Leţcani, 
Magda Ecaterina (6) — Câmpina, Feldman Göthe (2)— 


(Continuare în numărul viitor) 


CAPITALA 


Florescu I. Constantin (6), Lăzărescu Gh. (6), Gelu 
şi Osias Finkelstein -(6), Valeria Dulsch (3), Negoiţă 
Nicolae (6), S. Constantinescu (6). 


CUPON DE JOCURI. 
PE LUNA DECEMBRIE “SERIA 
PA dei, 


ET: 


ad 


GF 


Adresa: 


BUNUL = sorar pe PĂMÂNT 


„este s` nătatea. Originea tuturor bonlelor provine dela picioarele umede 


CHIMISTUL FABRICEI S G H M 0 L L 


ne dă următoru' sf»ł bun: Unge'i bine în fiecare seară cu o pânză 
moale ghetele d-strà cu Schmoli-Pasta. Muiaţi puţin o bu- 
cățiră de pânză în apă şi frecaţi cu ea suprafața ghelei până aveţi 
luciu de lac. Ghutele d-stră devin complect impermeabile și loată 
ziua veţi avea picioarele uscate şi calde. Schmoli - Pasta 
este cel mai bun prieteni al casei d-stre. 


„Niţă şi cu Ghiţă găsesc un sac plin pe drum. Dacă Dar ei cred că sunt conserve și sunt foarte bucuroşi 
ei ar şti carte ar putea să vadă că pe sac e scris Dinamită. că vor putea face un ospăț bun- 


- s 3 Sta tai 7 = $ Tisa Gi = i P 5 a i întâi i 
Ghiţă face focul și Niţă pregăteşte gamela. De după Lui Niţă îi dă prin cap să guste mai întâi din 
un brad doi duşmani îi privesc cu invidie. „conserve” şi constătă cu părere de rău că n'au un gust 


tocmai bun. 


Pui ~iva 
și 


A 


€ F E TE Pr an Dar vai! Dinamita a explodat şi iată ce a mai rămas 
Ghiţă e de părere să azvârle cutiile şi iată că-și din cei doi dușmani cari priveau de după pom cum 
pune în aplicare ideea... îşi pregătesc ospăţul Ghiţă şi cu Niţă. 


MNHN 


Camee 


mm. 


E Desene de W. Grescenko 


as 


Um prinț a găsit floarea vieții 


A pretul 5 Lei MES 


CURIOZITATI 


Şarpele cu două capete Un moment nu stă pe loc (poate din cauza asta nu 
CT ip prea simte frigul). ESKS E l 
Codobatura e singura pasăre care cântă în timpul sá 


lungilor nopți de iarnă. Se spune că prevesteşte schim- 
barea vremii. 
X 


DE-ALE ŞTRENGARILOR 


N'a mâncat unu! 


In grădina zoologică din Londra a sosit de curând 
un nou oaspete, fără indoială, unic pe lume, care a fost 
prins în India. E vorba de un șarpe cu două capete. 

Lucru curios e că aceste două capete n'au nicio le- 
gătură unul cu altul. Cu alte cuvinte, fiecare cap își 
face de cap... 

Astfel, dacă îi punem în faţă o broască, capetele se 
ceartă între ele pentru ea. 


Sticletele 


Intr'adevăr. sticletele e singura pasăre mică pe care 
iarna nu o alungă. Se zice că simte o mare dragoste faţă 
de om. Poate n'o fi adevărat, dar chiar savanții cu mare 
renume spun că în zilele scurte și triste ale iernii, sti- ~ 
cletele e tovarăşul tăietorului de lemne. Când acesta 
aprinde focul, sticletele se apropie să se încălzească şi 


când scoate brânza şi salamul din desagă, înfulecă foarte x Lacomule! Ce ai făcut cu cele patru mere care au 
repede toate fărămiturile. rămas în cămară? DA i 

Pe scurt, e o pasăre foarte prietenoasă, şi, deşi nu — Mamă, pot să jur că n'am mâncat unu! 
îndrăzneşte să intre singură în casa omului şi să ţopăie — Atunci cum de a rămas un singur mar. 
pe masă, nu îi este frică atunci când i se face o invitaţie. — E tocmai acel unu pe care nu l-am mâncat! 


Noaptea, unii sticleţi obișnuiesc să stea în sere. Au Cum 
grije să intre în ele înainte de apusul soarelui, deoarece, 
mai târziu, grădinarul închide sera și rămân afară. 

Dimineaţa, sticletele deabia așteaptă să se deschidă 
sera, scoate un tril minunat, caşiecum ar mulțumi grădi- 
narului pentru găzduire, şi o sbugheşte numaidecât. 

Vara, trăieşte în munţi unde se bucură de razele 
binefăcătoare ale soarelui şi absoarbe aerul sănătos. 

Pentru cuib preferă locurile retrase, liniștite şi um- 
broase. 

La începutul lunii Mai, își clădeşte cuibul în creerul 
munţilor, printre stânci şi ferigi, şi, ca ca să-l ferească 
de ploaie, îi face un fel de acoperiș de mușchi și frunze. 

Sticletele își urăşte semenii şi cucuveaua, dar e în 
bună înțelegere cu mierla şi cobobatura. Se crede că 
ura dintre cucuvea şi sticlete e transmisă din moși stră- 
moși. Omul se serveşte de cucuvea ca să prindă sticleţi, 
atunci când nu vrea să-i împuște. 

Dragostea lui faţă de mierlă e dovedită de experienţa 
zilnică. De obiceiu unde e mierla e şi sticletele. Ei stau 
voioşi împreună şi ciripesc. Poate nu-şi spun nimic, poate 
îşi povestesc vreo istorioară, fapt e că stau laolaltă. Unii 
oameni au observat că aceste păsărele au chiar obiceiuri 
asemănătoare şi se hrănesc cu acelaş fel de mâncare. 

Dar să nu credeţi că asta e o pricină de ceartă. s 3 3 devs at că y A 

Hrana lor constă în insecte, struguri şi aşa mai de- -~ „ ,_ SPune-mi, mama, e adevărat că peștii mari 
parte. mănâncă sardele? 

Şi mierla şi sticletete sunt păsările care se trezese ja So. palate: desċhi iil 
cel mai devreme şi care se culcă cel mai târziu, când — Dat Dar cum deschid cutiile? 


păsările răpitoare încep să iasă din ascunzişurile lor. Nu face gălăgie 
Acum, am să vorbesc puţin şi despre dragostea sti- ——————— 
cletelui faţă de codobatură. Negustorul adresându-se mamet Tincuţei: 
Micuța codobatură deşi pare că e una din cele mai — O hăinuţă din ştofa asta o puteţi spăla, oricăt 
slabe şi fricoase păsărele, în realitate e foarte îndrăz- vreți, ba chiar și cu săpun... ah 
neaţă şi puternică. Tincuța: — Și nu face gălăgie? 


N 


- DIMINEATA COPIILOR 


Director: CONSTANTIN BĂLEANU 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—1 1. — TELEFON: 3.84.30. 
ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. 
REPRODUCEREA BUCĂȚILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ 


ANUL XII 


9 DECEMBRIE 1936 No. 670 


Sergiu O. S. Ploeşti. — Deocamdată este foarte greu 
de înfăptuit dorința ta. Şi iată dece: aceste reprezentații 
pe care le organizează Dimineaţa Copiilor prin persoane 
d-lui Geo Pavel, sunt foarte costisitoare. Se plăteşte sala, 
lumina şi actorii. Din preţul biletelor nu se acopere în 
totdeauna aceste cheltueli, deşi sala este aglo- 
merată de micuţii spectatori şi de însoțitorii lor. Un 
spectacol care sur organiza la Ploeşti, ar costa în plus 
şi biletele de tren pentru toată trupa. Şi dacă s'ar da 
reprezentații la Ploeşti, ar trebui să se dea şi în alte 
oraşe. Ceeace, cum îţi spuneam, acum este greu. Dar 
totuş, posibil peste două trei luni... Până atunci, Sergiu 
şi cu ceilalți micuţi ploeşteni să se bucure de „Dimineaţa 
Copiilor“. 

Şi să nu-și facă un motiv de tristeţe din faptul că 
nu pot asista la reprezentațiile într'adevăr foarte frumoase, 
ale Dimineţi Copiilor. 

Barta Gheorghe. — Făgădueșşti că ai să asculţi sfa- 
turile buniţei? Iată ce-ţi spune ea: mă îngrijorează mult 
mai mult că eşti nervos, că ești gata să faci praf tot 
ce-ţi cade în mână, când ești furios, decât, că încăpă- 
țânata de căţea scormonește pământul pe lângă ulucă. 
Deaceea ne vom ocupa în primul rând de nervii tăi, 
apoi de căţea... 

Te vei scula de azi înainte cu zece minute mai de- 
vreme decât de obicei. Și timp de zece minute, vei face 
gimnastică (dacă n'ai reţinut câteva exerciţii dintre acelea 
care vă învaţă la școală, scrie-mi să-ţi trimit eu expli- 
caţii şi poveţe, desene într'o cameră cu fereastra. des- 
chisă. Apoi, vei ruga pe mama ta, să ude bine un 
prosop aspru, să-l stoarcă, să-l stropească cu câte-va pi- 
cături de spirt alb şi să te frece bine, pe tot corpul cu 
acel prosop. Vei bea apoi o cană cu lapte. E bine dacă 
te obișnueșşti să bei şi seara, înainte de culcare un pahar 
cu lapte. Fereşte-te puţina vreme să bei ceaiuri şi cafele. 
Acest tratament este foarte folositor și tot atât de lesne 
de urmat. Buniţa te mai roagă să încerci şi un alt tra- 
tament, ceva mai greu... Să te stăpânești şi să te supra- 
veghezi. In clipa în care simți că începi să te enervezi, 
să te trântești imediat pe pat (dacă ești, fireşte, acasă, 
dacă eşti la şcoală te vei așeza pe bancă să stai perfect 
intins într'o poziţie comodă şi să numeri până la o sută 
fără să te mai gândești la nimic altceva. Vei fi foarte 
surprins, când vei observa că sfârșind numărătoarea, ai 
uitat pricina care te făcuse atât de nervos. 

Acum, chestia cu căţeaua... Las-o să scormonească 
pământul cât îi place! Ce rău face cu asta? Tu când te 
joci nu-ţi place să fii lăsat 'în pace? Au şi căţeii dis- 
tracţiile lor... 

Să-i scrii buniţei peste două-trei săptămâni cum îţi 
mai merge cu „nervii“. Cu condiţie însă, să-i fi ascultat 
sfaturile. 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


2i 
Dragele mele fetite şi dragii mei băiețaşi, 


Eroteia P. Cernăuţi. — Buniţa şi-a notat adresele 
voastre şi-l va ruga pe Moş-Crăciun să treacă şi pe la 
Cernăuţi, prin strada Iazului... Acum nu ştiu însă sigur, 
sigur, de tot dacă Moș-Crăciun o să ţie minte atâtea 
adrese. E bătrân și l-a cam părăsit memoria dela o vreme. 
Spune-i fratelui tău Corneliu că tot ce ţi-am răspuns ţie 
e şi pentru el. 

Alexandrina P. Galați. — Sigur că e mult mai cu- 
minte dacă ai avut piciorul în ghips să nu patinezi încă 
doi trei ani. Aşa că sfatul meu se potriveşte întocmai 
cu cel al părinţilor tăi. Şi ascultă-l! Altfel s'ar putea 
să regreţi. ; 

Niculiță R. Loco. — Nu cred să-l pot convinge pe 
bietul Moșş-Crăciun (grea meserie mai are, săracul)să-ţi 
aducă o pereche de schiuri... Sunt sigură că chiar dacă 
l-aș ruga mi-ar răspunde că sunt copii care n'au nici 
măcar ghete sau şosoni şi că de ei trebuie să se îngri- 
jească înaintea celora cari cer patine, schiuri sau chiar 
jucării. Tu nu crezi că Moş-Crăciun are puţintică răb- 
dare? Mie aşa mi separe... 

Fănel C. — Cel mai bun lucru e să te tunzi cu mæ 
şina zero. Poartă jambiere şi flaneluţă. Sunt alte prepa- 
rate mai ușor de luat decât untura de peşte. Când ai să 
te faci mare poate că mai să mai vorbeşti peltic. Există 
un tratament aproape sigur contra acestui defect... Dacă 
te interesează scrie-mi să-ţi dau explicaţii mai largi. 

Bibică S. — Buniţa este pur și simplu, uluită! Un 
băiețaş de vârsta ta, (opt ani sau nouă?) să vrea să în- 
veţe să danseze dansuri moderne ca să se ducă apoi la 
bal, să vrea cu tot dinadinsul să înveţe biliard şi în plus... 
spanioleşte!!! Şi dece, spaniolește? Spui că Ramon 
vorbeşte perfect românește... 

Fii serios, Bibică!! Gărgăuni cântă frumos dar au 
marele defect că se înmulțesc văzănd cu ochi, ca icrele... 


BUNIŢA 


Pentru ca să nu fie aglomerație Duminică, e mai 
bine să cumpăraţi biletele pentru festival din timp, la 
librăria Adevărul. Toate locurile sunt numerotate. In sală 
va domni cea mai deplină ordine. 


Germs 


LEs 


IA alergă în casă, chemă pe maică-sa, pe tăti- 
cu-său, pe „madmoazel*, Ilenuţa fu luată pe 
braţe şi dusă în odaia Liei, apoi fu chemat, 
in grabă, un medic. Despre toate acestea, 
Stanca nu ştia deocamdată nimic. Bucătăria 

şi camerele servitoarelor şi servitorilor erau întrun alt 
corp al casti. 

Medicul spuse că rana nu este prea gravă, dar că 
cere o îngrijire foarte serioasă spre a se înlătura complica- 
țiile. Fetiţa trebuia să fie ținută în pat, în linişte, schim- 
bându-i-se de câteva ori pe zi pansamentul, cel puţin o 
săptămână. Lia stătea la căpătâiul Ilenuţei, cu ochii îne- 
aţi în lacrimi: O mângâia pe frunte şi-i şopti, -Fă-te 
bine llenuţo şi o să vezi ce bune prietene o să fim! Ile- 
nuţa auzi ca prin vis şi surâse mulţumită. 

Doamna Olimpia Nicolau era foarte îngrijorată și 
amărâtă. Din cauza copilului ci, fetiţa bucătăresei este 
in primejdie. Hotărât, Lia este neascultătoare şi zbur- 
dalnică, face rău copiilor cu care vine în contact. De azi 
inainte îi va spune guvernantei s'o supravegheze tot 
timpul, să n'o mai lase de loc singură. 

Deocamdată, trebuie s'o înştiințeze pe Stanca. li va 
spune că atât timp cât Ilenuja va fi bolnavă, o va ţine 
in odaia Liei (pe Lia o va culca în camera de musafiri) 
și că toată îngrijirea şi cheltuiala îi vor privi pe ei,stă- 
pânii. 

Stanca păli când auzi ce nenorocire i s'a întâmplat 
fetiţei ci, plânse apoi pe tăcute şi ceru voie s'o vadă. 

A doua zi, doctorul veni din nou şi păru mai puțin 
ingrijorat de starea micuţei lui paciente. Lia nu se mai 
mișca de lângă patul Ilenuţei, o învelea, îi dădea apă 
sau lapte când îi era sete şi odată chiar când a rămas 
singură în odaie cu ea, a sărutat-o pe frunte. Ilenuța a 
deschis ochii mari şi a zâmbit fericită. 


PRIETENUL 


NA că Ne zi eur iei 


Cinci zile au trecut de când fetița bucătăresei se 
rostogolise din vârful gardului. Sănătatea ei mergea din 
ce în ce mai bine. 

A şasea zi, doctorul îi dădu voie să coboare din pat 
şi pentru prima oară Lia se juca cu o fetiţă de vârsta ei... 

Cele două fetiţe stăteau pe jos, pe covorul moale și 
gros din mijlocul odăii şi cuseau o rochiţă nouă păpuşei. 

Dar doamna Olimpia Nicolau nu vedea cu ochi buni 
acest început de prietenie... 

Ilenuța s'a însănătoşit dep;in. Dar în loc să se bu- 
cure că nu va mai trebui să stea în pat, e tristă că de 
azi înainte îşi va relua locul ei din odăiţa-mansardă 
care serveşte drept cameră de servitori. Nu o va mai 
vedea pe Lia decât rar şi din întâmplare. Niciodată Ile- 
nuţa n'a fost mai fericită ca în timpul acestor zece zile; 
e drept rana o durea uneori destul de tare, mai ales 
când umbla doctorul la ea, dar Lia era lângă patul ei, 
o ținea de mână și asta era o mângâiere atât de mare 
pentru llenuţa, încât uita de dureri. 

Astăzi de dimineaţă, doctorul a venit pentru ultima 
oară. l-a spus llenuţei, bătând-o prietenos pe umăr: 

— „Fetiţo, acum ești sănătoasă“. 

Indată, apoi a trecut doamna Olimpia Nicolau, mama 
Liei şi vorbind ceva în şoaptă cu guvernanta, îi spuse 
fetiţei bucătăresei: — Mai rămâi şi în noaptea asta aici, 
apoi mâine dimineaţă te vei muta iar în odaia mamei 
tale. 

Ochii Ilenuţei se înecară în lacrimi şi priviră trişti 
spre Lia. Lia nu spuse nimic, dar când ieşi mama ei din 
odaie se luă după ea şi pe coridorul îngust care ducea 
spre celelalte odăi, Lia o opri pe mama ei și îi vorbi 
ast fel: — „Măicuţo, fi bună şi mai dă-i voie Ilenuţei 
să rămână în odaia mea măcar o săptămână... Imi place 
să mă joc cu ea!“ 


mean 


area g y 


Dar doamna Nicolau răspunse fără să se înduioșeze: 

— „Ilenuța se va duce mâine în odaia mamei ei. 
Fără discuție! Iar despre prietenia ta cu ea, nu pot avea 
decât cele mai proaste păreri. In totdeauna te-ai împo- 
trivit să te duci la copii de rangul tău, niciodată nu 
ţi-a plăcut să te joci cu nimeni și iată că acum nu te 
mai poţi despărţi de fetiţa bucătăresei. Asta e prea, prea, 
de tot!“ 

Lia nu mai spuse nici un cuvânt. Intră abătută în 
odaia în care o aştepta cu ochii plânşi, Henufa. 

Cele două fetiţe se jucară împreună până scara. 

Scara intră pentru câteva clipe în dormitorul Lici, 
mamă llenuţei. Spuse că doamna ordonase s'o ia pe Ile- 
nuţa chiar din seara aceia în odaia ei. Nu mai avea nici 
un rost să mai petreacă o noapte în casa stăpânei, de- 
vreme ce acum este deplin însănătoşită. Dar Lia se îm- 
potrivi. Şi doamna Nicolau îngădui după multe stăruinţe 
să mai rămâie llenuţa şi noaptea aceia în camera fe- 
tiței ei. 

A doua zi Lia se folosi de câteva clipe în care ră- 
mase singură, fără guvernantă, şi scotoci în dulapul ei 
de haine de unde scoase o rochiță şi fugi, fără s'o vadă 
nimeni, alergă cu ea în mansardă și i-o dete Ilenuţei. 
Dar tocmai când cobora scara de serviciu se întâlni 
cu doamna Nicolau care făcea o mică inspeche în bu- 
cătărie. 

— Unde ai fost, Lia? Intrebă dânsa cu o voce severă 

Lia răspunse fără ocoluri: La Tenuta! 

— Vino imediat aici! spuse mama Liei. Fetiţa ascultă. 
Doamna Nicolau o luă de mână şi o duse în odaia ei, 
unde chemă guvernanta, 

— „Domnişoară, te rog să ai mai multă grije de fetiţa 
mea. li interzic să mai calce în odaia bucătăresei, iar 
dacă se va încăpăţâna să nu asculte, voi şti eu ce mă- 
suri trebuie să iau“. Doamna Olimpia Nicolau ieşi trân- 
tind ușa. ; 

Dacă dânsa ar fi ştiut că Lia dăruise Ilenuței una 
dintre cele mai frumoase și noi rochițe, cred că mânia 
ei n'ar mai fi cunoscut margini. 

Trecu o: săptămână dela întâmplarea aceasta fără 
ca cele două fetițe să se mai vadă. 

Intro zi Lia stătea la fereastră și privea pe stradă. 

Incercase în câteva rânduri să iasă din curte, dar 
poarta era bine închisă, şi să sară gardul nu avea cu- 
rajul, mai ales de când văzuse ce i se întâmplase Ile- 
nuţei. Aşa dar, Lia privea pe stradă. Guvernanta croșşeta 
într'un fotoliu. Chiar pe trotuarul din faţa ferestrei la 
care stătea Lia, trecu un om bătrân, cu haine rupte, 
cu picioarele desculțe. Se opri şi o privi rugător pe fe- 
tiță. Lia se uită pe furiș la guvernantă: lucra foarte 


atent. Dacă ar umbla încet, încet de tot, în vârful 
picioarelor ar putea să se strecoare încet pe uşă. Lia 
nu mai stătu pe gânduri, făcu întocmai cum gândise, 
şi iat-o acum pe coridor, fără ca guvernanta s'o fi văzut 
plecând. Dar de unde să ia bani, şi cum să-i poată 
dărui bătrânului din stradă? Lia se gândi, încruntând 
sprincenele. Apoi hotărî astfel: bani nu avea, dar avea 
atârnată de gât o cruciuliţă de aur, pusă pe un lănţişor 
de aur. Dacă moșneagul le-ar vinde, cu siguranță că ar 
putea să ia atâţia bani pe ele, încât să aibă cu ce trăi 
o lună de zile. Indată, Lia îşi desfăcu lanţul dela gât, 
îl înfăşură bine împreună cu ceruciulița în batistă, apoi 
deschise încet uşa care dădea în odaia ei şi îşi luă iar 
locul dela fereastră. Moșneagul era tot pe trotuar. Aş- 
tepta. Lia îi făcu semn să stea pe loc. Apoi plecă dela 
fereastră, se apropie de guvernantă şi-i spuse: Madmoa- 
zel, fii te rog bună şi dă mi ceva de mâncare, Mi-e tare 
foame! ss 

Madmoazel, se sculă din fotoliu şi plecă în sufra- 
gerie, ca să-i aducă fetiţei nişte şuncă fiartă şi franzelă 
din cămară. 

Imediat ce rămase singură, Lia deschise fereastra 
şi-i aruncă moșneagului batista în care se găseau lanţul și 
cruciuliţa. Moșneagul mulţumi şi-i spuse fetiţei: — „Dece 
nu cobori puţin în stradă, aş vrea să stau puţin de vorbă 
cu mata, sunt tare amărât şi poale că ai pufca să mă 
ajuţi“. 


-— Dar nu pot ieşi pe stradă, părinţii mei nu-mi 


dau voie! 
-— Păcat — spuse moșneagul — dacă ai veni în stradă, 
ți-aș putea spune ceva care te interesează mult... . 

Lia ardea de curiozitate să ştie ce vrea să-i spuie 
moșneagul. Dar în clipa aceia se auziră paşi pe coridor 
şi Lia închise repede fereastra. 

Moşneagul îi făcu semn Liei că va mai veni, apoi 
plecă. Dar chiar în aceiaș zi, o altă întâmplare o tul- 
bură şi o aecăji pe fetița doamnei Nicolau. 
Ilenuţa se gătise cu rochia cea nouă pe care i-o dăruise 
Lia şi ieşise în curte. Cu toate că vremea se cam as- 
prise, cu toate că erau puţine nădejdi s'o vadă pe fe- 
tița stăpânei de care îi era dor. Nenorocul îi scoase în 
cale pe doamna Nicolau. Aceasta o măsură lung din cap 
până în picioare şi îi făcu apoi semn să se apropie: De 
unde ai rochia asta? întrebă ea încruntându-se. Ilenuţa 
se roşi şi bâlbâi speriată câteva vorbe fără şir. Dar d-na 
Nicolau vroia neapărat să afle prin ce împrejurare ro- 
chia fetiţei ei se găsea acum la copila bucătăresei. li 
trecuse prin cap chiar gândul că bucătăreasa furase ro- 
chia sau poate chiar llenuţa o furase cât timp fusese 
bolnavă. Grăbită, doamna Nicolau se îndreptă spre bu- 
cătărie și îi vorbi astfel mamei llenuţei: — Fetiţa dumi- 
tale nu vrea să-mi mărturisească dela cine are rochiţa 
pe care o poartă chiar acum. Nu cred să i-o fi dăruit 
Lia, mai degrabă îmi vine a crede că d-ta sau ]lenuţa... 

Doamna Nicolau nu apucă să isprăvească ce voia 
să spuie, căci bucătăreasa izbucni în plâns: — Cum îşi 
poate închipui cineva că aş fi eu în stare să fur... 
d In clipa aceia apăru Lia. O întâlnise pe Ilenuța în 
curte şi aflase dela ea cele întâmplate. 

— Mamă — spuse micuța Lia— eu am dăruit Ilc- 
nuţei rochiţa! 

` Doamna Nicolau îi aruncă fetiţei ei o privire fu- 
rioasă, apoi zise poruncitor şi sever: — Dacă se mai în- 
tâmplă o singură dată să văd la llenuţa obiecte care-i 
aparţin fetiţei mele, te dau afară. Dumneata eşti femee 
în toată firea şi ar trebui să-ţi dai seama că Lia face 
daruri fără voia părinţilor şi că primind aceste daruri 
înseamnă că te foloseşti de ușurința unui copil. Este tot 
atât de grav ca şi cum ai fi furat rochia... 

In noaptea aceea, două fetiţe plângeau cu capetele 
ascunse în perne; una care dormea într'un pătuc alb cu 
plapămă roz de mătase, cu cearceafuri subţiri cu dan- 
telă fină; cealaltă, alături de măicuţa ei, întrun pat de 
fier, învelită cu o pătură cenușie şi aspră. Dar amân- 
două fetiţele plângeau pentru aceiaş pricină. 

A doua, zi dimineaţa, Lia își aminti din somn, de cu- 
vintele misterioase ale moşneagului căruia îi dăduse lan- 
țul şi cruciuliţa... Oare ce avea el să-i spuie? Ii făgă- 
duise să revie. Când? De dimineaţă sau după amiază? 


(Va urma) SIDONIA DRAGUȘANU 


ită vânători 


E Pai N ratia 


Niţă şi Ghiţă patrulează la graniţă. A nins, e tare : : i% 24 s : 
frig şi, pe deasupra Ghiţă e leşinat de foame. Din culcușul lui de zăpadă, un iepuraş sare chiar de 


sub picioarele lui Ghiţă... 


In fuga lor după iepure, Ghiţă și Niţă nu-și dau 
Ptiu! bătă-l nevoia, cât e de mic și ce tare fuse! seama că au trecut în liniile dușmane unde trei soldaţi 
își pregătesc de mâncare. 


Ghiţă e de părere că iepurele, s'a transformat sin- 
gur, de frică, în ciorbă fiartă gata şi, vezi bine, o 
găseşte delicioasă, . 


o Qe 


— ee - sannau 


Lângă un brad acoperit de západă, bravii noştri au 
dat peste o căldăruşe cu mâncare. 


< 


vo 


DOMNITA 
RALIN 


ong... bong... bong!... început-au pe la miezul 
nopții, să bată toate clopotele bisericilor, din 
B Cetatea Luminii. Dangătele jalnice spărgeau 
tăcerea grea, care se lăsese, ca o prevestire de 
moarte, peste măreața cetate în care, până 
atunci, mumai bucuria şi cântecul încăpuse. 

Toţi locuitorii cetăţii se treziră speriaţi din somn, 
în sunetul jalnic al clopotelor cari nu mai bătuseră de 
zeci de ani bătaia de alarmă. 

Deodată caldarâmul străzilor răsună de tropotul 
năpraznic al cavaleriei din garda palatului împărătesc: 

Soldaţii se împrăştiaseră pe toate uliţile cetăţii şi 
strigau mulţimei, care eșise îugrijorată pe la porți, 
ferestre şi balcoane : „Domnița, Domnița e pe moarte! 
Domnița e pe moarte! O vrajă necurată i-a cuprins 
ființa şi geme şi se sbate în groaznice chinuri. Toţi 
doctorii şi vracii palatului sunt la căpătuiul ei, dar 
niciunul nu-i poate ghici boala! 

Cine crede că-i poate fi de folos, să nu întârzie 
nicio clipă, să alerge la palat!“ 

Aşa strigau soldaţii, în vreme ce în iatacul alb, lu- 
minat ca ziua, se lupta cu moartea, Domnița domniţelor, 
frumoasa frumoaselor, Rozalinda, fiica împăratului 
Lumină. 

La căpătuiul ei sta nemișcat, ca o stană de piatră 
prinţul Melidor, logodnicul Domniței. Durerea se citea 
în ochii săi înlăcrămaţi şi 'n toată făptura sa. 

Deodată, intră în iatacul Domniței, un vrăjitor. 
Apropiindu-se de patul bolnavei privi ţintă în ochii 
prinţului Melidor şi grăi: 

— „Eu cunosc leacul care va putea însănătoşi pe 
Domniţă, însă, numai logodnicului ei îi pot spune. 

Prinţul se retrase cu vrâjitorul deoparte şi acesta 
îi şopti: 

— „Numai tu vei putea salva viaţa prinţesei; dacă- 
i vei aduce Floarea Vieţii. 

Calea până acolo unde crește această floare e 
atât de lungă, încât nu poți ajunge decât oprind timpul 
în loc. 

„Domniței îi mai e dat să trăiască încă zece zile. 
In acest timp trebue să ajungem pe muntele Danaus, 
unde paznicul Danael ţine și cârmuește frânele timpu- 
lui. 


„Iată, am aici o sticluţă cu un balsam adormitor. 
Când vei ajunge sus, pe muntele Danaus, așteaptă 
apusul soarelui şi apoi împrăștie balsamul din sticluță 
în jurul tău. Danaus are la apusul soarelui o clipă de 
repaus. Atunci el lasă din mâini frânele timpului și 
se odihnește „puţin. In clipa aceia el va trage pe nări 
balsamul şi va adormi. Frânele timpului vor opri timpul 
pe loc, așa că nu-ţi se va părea lungă calea.“ 

Fără să mai stea pe gânduri, prinţul, dădu năvală 
în grajd, îşi luă calul de căpăstru şi luând sticluța din 


sia: 


SN DONESI N N S o 


mâna vrăjitorului, încălecă și porni la drum. — Haide 
căluțul meu, du-mă mai iute ca vântul, mai repede ca 
gândul să fim cât mai de grabă pe muntele Danaus ! 

Pasă-mi-te calul era năzdrăvan, că scuturându-se 
își desfăcu un rând de aripi şi porni prin văzduh, ca 
vântul, Ridicându-se în slăvi, i se păru că merge prea 
încet şi scuturându-se a doua oară, își mai desfăcu un 
rând de aripi, apoi porni la drum, mai repede ca gân- 
şi după nouă zile şi nouă nopţi de drum, fără popas, 
au ajuns, pe la apusul soarelui, sus, pe vârful muntelui 
Danaus. 

Prinţul făcu întocmai cum îl învățase vraciul. Svârli 
balsamul din sticlă şi se ridică mai sus, în slava ceru- 
lui, ca nu cumva puterea balsamului să-l adoarmă şi pe 
el, cu cal cu tot. 


Deodată, o smucitură puternică îl sgudui, atât de 
vârtos, încât mai, mai să-l dea jos de pe cal. 

— „Ce o fi asta ? se întrebă prinţul. f 

— „Frânele timpului s'au oprit în loc, stăpâne! 
grăi calul năzdrăvan. 


In adevăr, timpul se oprise în loc! O linişte adâncă 


cuprinsa văzduhul. Ca prin farmec, prințul, se găsi“ 


deodată în mijlocul unei grădini minunate. In fața lui 
se resfirau crengile unei plante mari, încărcate cu mii 
de flori roşii ca sângele şi frumos mirositoare. 


Melidor rupse una din ele şi întorcând calul, îl 
smuci din zăbale şi porni înapoi, spre palatul Domniței 
Rozalinda. Când ajunse deasupra muntelui Danaus, avu 
grije să atingă cu floarea pe la nas pe Danael, cârma- 
ciul timpului, apoi, cât ai clipi din ochi, se trezi la 
căpătăiul Domniței, de parcă nicr când n’ar fi fost ple- 
cat! Dacă n'ar fi avut Floarea Vieţii în mână, ar fi 
crezut că totul n'a fost decât un vis. 

Aplecându-se, spre faţa suptă de boală a prinţesei, 
îi dădu să miroase floarea dătătoare de viaţă și pe loc 
Domnița se făcu bine. 

Multă bucurie a cuprins Cetatea Luminii și toată 
împărăţia a petrecut, trei luni încheiate, la nunta 
Domniței cu prinţul Melidor. 

Vremea și-a urmat înainte cursul ei, cârmuită cu 
neobosită dibăcie de bătrânul Danael care, trezit din 
somn, nici n'a băgat de seamă că timpul stătuse în loc. 

Opintindu-se din răsputeri, neobositul Danael, dădu 
drumul timpului să-şi urmeze cursul regulat, în lume. 

Dacă prinţul Diador nu l-ar fi deşteptat din somn, 
ar fi dormit întruna iar timpul sar fi oprit pe veci în 
loc.. Atunci nimeni n'ar mai fi îmbătrânit, nici n'ar mai 
fi murit pe lume şi m'ar fi fost bine dragi, cititori, că 
s'ar fi înmulţit lumea foarte, de n'ar mai fi avut loc pe 


faţa pământului. 
D. MEREANU 


new 2 + Zeal N = 


Savantul Gogo şi prietenul lui, maimuţoiul Faifi, 
au plecat iar la plimbare. 


Lui Gogo nu-i mai rămâne decât să se arunce în 
prăpastie. 


„Datorită ei, Gogo și Faifi cad în fundul prăpastiei 
fără să sufere nici un accident. 


Doi războinici africani sau ivit la orizont şi strigă 
că ar vrea să mănânce un savant. 


Noroc că are o umbrelă mare care se poate trans- 
forma în paraşută. 


Dar acum ce e de făcut? Situaţia e destul de tristă. 
In fundul prăpastiei nu se poate trăi toată viaţa.