Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages801-850

Noroc că Gogo œ savant si are idei salvatoare. A ză 2 f : $ 
văzut un pietroi în peretele prăpastiei... Explică lui Faifi se execută si dupace Gogo pregăteşte o tram 
Faifi că trebue să se urce acolo... bulină... 


Negrii, ingrozifi de această minune, se pleacă la Și iată un savant si un maimutoi purtaţi pe 
pământ ca în faţa lui Dumnezeu... Faifi le dă ordin să nişte împărați. 
prepare un pat din cele două sulițe... 


sus ca 


DE NEGRI—— 


15 


> 


Pasărea ndiasira 


IN GRĂDINA MULTUMIRII. — IN IMPARATIA VIITORULUI. — INTOARCEREA 


Fără voia ei, domnita Noapte trebue să arate copii- 
lor toate tainele ei, toate făpturile ei! Dorel are—pre- 
cum ştiţi, la el, piatra scumpă, fermecată. Și le-arată 
Noaptea pe rând, deschizând porţile grele de bronz, 
stafiile albe. Bum! Să'nchidem repede, poarta, ca să nu 
scape ! In altă tainifa stau ascunse bolile ! Gata-gata 
să iasă guturaiul, dacă nu încuiau poarta, la loc! Aici, 
stau legate cu lanţuri Războaele ! Sunt cât niște uriaşi! 
Valeu ! Să nu scape! Dincoace, stau ascunse Intuneci- 
mile şi Spaimele! Alăturea, tot legate, sunt închise Tai- 
nele. lar într'altă încăpere odihnesc Stelutele, Miresmele 
Nopţii, Luminiţele, focurile de comoară, Mai găsim 
şt Roua, Cântul  privighetorilor... Copilaşii au lă- 
sat poarta deschisă și toate aceste făpturi luminoase fac 
să se desluşească mai bine în întuneric, palatul de pia- 
tra al domnifei Noapte. Atunci, văd copiii un baetas 
care doarme : Somnul... 

Dar mai e un loc unde Dorel n'a pătruns. In gră- 
dina scăldată de lumina Lunii. Asa ceva nu-i place însă 
Nopţii. Dar n’are ce face! Degeaba le spune ea copiilor 
că dincolo de zidul acesta stau ascunse o mulţime de 
grozăvii şi lighioane. Dorel vrea neapărat să intre in 
grădină. 

Vioricăi îi e tare frică. Se ascunde cu Pâinea de 
mână. Noaptea fuge. Numai Dorel şi câinele rămân în 
fata zidului. Dorel învârteşte încetişor piatra scumpă, 
dela tichiuta lui verde şi zidul se desface în două, ca o 
poartă şi piere, deo parte şi de alta. 

lar în faţa lor, se întinde o grădină ca'n vis, peste 
care Luna cerne o lumină albăstruie. O dâră de stele 
lucitoare, aurii, se vede pe cer. Razele lunii parcă-s de 
beteală și peste arborii şi apele din bazinuri, ninge cu 
pietre preţioase... 

Şi o mulţime de păsări albastre sboară uşoare, ici- 
colo, pretutindeni. 

Nu mai li-e frică de copii! Nici Zaharului! Toţi 
caută să prindă cât mai multe pasări albastre, fiindcă 
pasările acestea. vin aproape în mână. La urmă, după 
ce au luat fiecare câte sapte-opt, pornesc la drum, fiind- 
că-i așteaptă zâna Lumină. : 

Numai Noaptea gsi Pisica au rămas în palatul de 
piatră. 

— Nu-i aşa că n’au găsit-o ? întreabă Noaptea. 

— Nu! răspunde Pisica. Iat-o colo, sus, dealungul 
razei de lună... O vezi ? N'am ajuns până la ea... Era 
prea sus | 


— 


PNE C 
-o ciur 
— Ta 


Chiar aşa şi era, dragi cititori ! Dorel si Viorica nu 
prinseseră Pasărea măiastră. Păsările cele albastre, din 
grădina palatului Nopţii, au şi murit de cum sau în- 
tâlnit călătorii nostri, cu zâna Lumină. Copiii s'au por- 
nit pe plans ! 

— Nu plânge, Dorel ! Nu plânge, Viorico l.. N’ati 
prins-o voi pe-aceea care poate să trăiască si la lumina 
zilei. Cine ştie unde o fi Pasărea Măiastră! O s'o găsim 
noi |... Lăsaţi ! 

— Barem, pe-astea, putem să le mâncăm ? întreabă 
Pik, uitându-se la păsăricile moarte... 

Nimeni n'a spus o vorbă. Au plecat din nou la drum! 

In grădina Multumirii, au ajuns Dorel gi Viorica 
după ce au trecut printr'un codru vrăjit. Cu multă greu- 
tate au biruit copilasii. Noroc că era cu ei Lumina si 
câinele. Nu e vorbă, ajutor mare le-au dat şi Pâinea, 
Zahărul, Focul si Laptele. In sfârșit, s'au găsit în fata 
grădinilor fermecate, unde se află laolaltă, zânele Bu- 
curiilor si domniţele Mulţumirilor de tot felul: mari 
şi mici. 

Palate de marmoră, cunune şi ghirlande de flori, 
statui de aur, pomi înfloriţi, mese întinse si încărcate 
cu bunätäti, iată ceau zărit copilaşii nostri si tovarăşii 
lor, de cum au trecut pe portita. lar împrejurul meselor, 
beau, mâncau şi cântau, zânele Multumirilor mari. Ce 
frumos i-au primit pe copii, zânele dela masă. Dar zâna 
luminii i-a sfătuit pe Dorel si Viorica, să nu se atingă, 
de fel, de mâncările dela masă, fiindcă altfel n'au să 
mai găsească Pasărea Măiastră. 

— Cine esti d-ta ?— întreabă Dorel pe o zână, care 
voia să-i dea o prăjitură. 

— Sunt Multumirea de a fi bogat! Cea mai mare 
dintre mulţumiri. Aici, alături, e Mulfumirea de a bea 
când ţi-e sete si Multumirea de-a mânca chiar dacă 
nu ţi-e foame. Mai sunt la masă si: Multumirea de 
a nu face nimic, Multumirea de-a dormi mai mult decât 
ţi-e poftă. Toate, toate, vă roagă să veniţi la masa noa- 
stra. Poftiti... 

— Iti mulţumesc, zână, dar ne pare rău. Suntem 
foarte grăbiţi. Noi căutăm Pasărea Măiastră! Nu cumva 
ştiţi pe unde se ascunde ? x 

— Pasărea Măiastră ? Stai, putin. Da, da, imi 
aduc aminte ! Am auzit de ea...Dar nu-i bună de fel de 
mâncat... Vedeți voi, dragi cititori, zanele acelea nu se 
gândeau decât la mâncare, la somn şi la bucurie. Nu 
se trudeau pentru nimic. Intre timp, Câinele, Zahărul şi 


cae: păi e atch 


ji 


Pâinea se așezaseră la masă. Cand i-a zărit Dorel, erau 
cu gura plină. 

— Uite, Lumină, uite! Sunt la masă! — strigă Dorel. 

— Chiamă-i repede! Altfel, e rau de ei! — răspunse 
Lumina. 

Dar Câinele si Pâinea nici nu voiau s’audé! Prea 
erau bune bucatele dela masă. Ce să facă? 

Intoarce piatra cea scumpă, dela pălărioară ! 
zâna Lumină. 

Dorel nu statu prea mult la gânduri şi intoarse pia- 
tra cea scumpă. 

Ce minune e asta ? Toată priveliștea din faţa ochi- 
lor lor se schimbă într'o clipă. O lumină albastră 
potopi de pretutindeni. Mesele cu bunătăţi se scufun- 
dară în pământ, toate podoabele si poleiala statuilor 
pieri. Grădina avea acum, altă înfăţişare, cu pomii verzi 
şi straturile de floricele... Un cânt de îngeraşi se auzea 
pe-aproape. 

lar zânele Mulfumirilor se subfiara şi ca bă- 
tute de vânt pieriră şi cle. Praf şi fum se alesese de 
zânele cele cântătoare. Asta e o învăţătură bună şi pen- 
tru voi, copilaşi. Că multumirea de a dormi mult, care 
e lenea, nu face nici un ban. Si-asa mai încolo, dintre 
arbori, se arătau copiilor acum, zâne frumoase, asemeni 
serafimilor şi heruvimilor din ceruri. 

— Cine sunt zânele acestea ? — voia să știe neapă- 


şopti 


rat, Dorel. 

— Acestea sunt Bucuriile copiilor ! — spuse zâna 
Lumina. 

— Ce frumoase sunt! — se minună Viorica. Dar nu 


au cu ele Pasărea Maiastra ! 
j — Ele sunt tovarăşele voastre nevăzute, de joacă, 
micutilor ! — spuse din nou, zâna Lumină. 

— Cum se numesc? Să le întreb? Da? 

— Eu sunt fruntea Bucuriilor-din-casă. Cu mine, stau 
toate celelalte ! — spuse una din zane. 

— Asa ?--se minunară într'un glas Dorel şi Viorica. 

— lată, aceasta e: Bucuria-de-a-fi-cuminte! Aici, e 
Bucuria-aerului:curat, care e străvezie, cu Bucuria-de-a-si 
iubi-pGrintii,  Bucuria-cerului-albastru, Bucuria-zilelor-cu- 
soare si Bucuria-Primăverii-minunate. 

— Si întotdeauna sunteţi asa de minunate ? — voi 
să ştie Viorica. 

— Sigur. In fiecare Duminică, de cum deschizi 
ochișorii... Seara, pătrunde: Bucuria-apusului-de-soare, 
care e cea mai frumoasă domniță de pe lume, apoi: 
Bucuria-de-a-zări-cum-răsar-stelele, în vestmânt într'aurit, 
când e timp urât, se strecoară în casă: Bucuria-ploii, cu 
haină de mărgăritare sau Bucuria-focului-de-iarnă. 

— Ele nu ştiu unde se află Pasărea Măiastră ? 

— Nu! 

— Dar zânele acelea care vin încoace. cum se nu- 
mesc ? — întrebă iarăş Dorel. 

— Acelea sunt marile Bucurii. 

— Şi le cunoşti ? 

— Da. Suntem tovarăşe de joc si cântec. Aceea din 
frunte este : Bucuria-de-a-ti-drept, care se bucură de 
cum s'a îndreptat o nedreptate. Lângă ea, e Bucuria-de- 
a-fi-bun. Apoi mai sunt: Bucuria-lucrului-isprăvit, Bucuria- 
de-a-pricepe-tot, Bucuria-de-a-vedea-tot-ce-i-frumos şi toc- 
mai la urmă, vezi? — e o zână care vine ca să va ia 
in brate. 

— Cine e ! — întrebară copiii. 

— Bucuria Mamei! E Bucuria-fără-de-seamăn-a-dra- 
gostei-de-mamă ! 

Intr'adevăr, înspre ei, venea o zână care semăna 
nespus cu măicuţa lor. 

— Dorel ! Viorica ! Aici sunteţi voi ? Credeam că 
ati rămas acasă ! Să vă sărute măicuţa frumos! Dorel, 
de ce nu râzi tu? Dar tu, Viorico? Nu mai ştiţi cum 
vă alintă măicuţa? Ia, uitati-va la mine! 

— Da, dar nu ştiam ! Semeni cu mama, dar esti 
mai frumoasă. $i rochia asta cine ţi-a făcut-o? E de 
mătase, de argint sau de pietre scumpe? — spuse Dorel. 

— Nu! Aceste podoabe sunt mângăerile voastre ! 
Fiecare sărut, fiecare mângăere, se prefac toate în raze 
de soare, în pietre scumpe ! Aşa sa ţesut vestmântul 


meu. 


— Şi unde o tineai ? In dulap ? Noi nu ştiam că 
esti aşa bogată. 

— Nu. Am avut-o întotdeauna! Toate măicuţele sunt 
bogate cand isi iubesc. copilașii. Dragostea lor e cea mai 
minunată dintre buturii. 

— Si mâna ta e asa de alba! Parcă e scăldată = 
lumină ! Ea nu lucrează, ca aceea deacasa? 

— Dal E 'aceeași mână. Dar mai văzut, Dorel, că 


- se poleieste cu lumină de cum îţi mângâie căpşorul? 


Dar mâine, când ai să te'ntorci acasă, ai să mă mai 


recunosti ? 

— Nu ‘vreau să mai mă 'ntore! — spuse Borel: 
Stau ajci ! 

— E la fel, Dorel ! Tu ai venit aici ca să înveţi 
cum trebue să mă vezi,când mă vezi la noi acasă, pe 


pământ ! Ai înţeles ? Tu ştii că. peste lume se’ntinde 
cerul. Dar cerul e pretutindeni, unde suntem noi 


toţi. 
Un copilas are numai o măicuţă, mereu aceeaşi mămică, 
Şi ea este întotdeauna cea mai frumoasă. Dar trebue 
s’o cunoşti bine şi să'nveţi s’o iubeşti. Așa e, Dorel ? 
Aşa e, Viorico ? 


In călătoria lor către locurile unde s’ar putea afla 
Pasărea Măiastră, copiii au trecut şi prin împărăția 
Viitorului. Acolo, Dorel si Viorica, aveau să întâlnească 
toate minunile lumii, care aveau să se înfăptuiască mai 
târziu, după ani si veacuri. 

Toate lucrurile acestea le-au aflat în palatul Ceru- 
rilor Limpezi. Stâlpii palatului erau duraţi din pietre 
scumpe de culoarea mării. Bolţile erau zugrăvite cu 
boiele în care se amestecau cicoarele si inișorul. Trep- 
tele erau tăiate în marmoră albastră. lar tot vazduhul 
era vioriu, ca’n zorii zilei, când soarele încă nu sa 
arătat. 

O mulţime de copilaşi forfotia, pretutindeni. 

— lată pe micuţii pământeni ! spuse Lumina, de 
cum intră în palatul acela minunat. 

— Dece le spui așa, zână ? — întrebă Dorel. 

— Pentrucă ei încă nu s'au născut, pe pământ. Fie- 

care din ei aşteaptă timpul când vor porni, pe pământ. 
Măicuțele si tătuții doresc câte un copilaş. Atunci se 
deschid porțile acelea şi copilaşii coboara.., 

— Ce mulți sunt! O mulțime... Grădina e plină. 

— Da! Nici nu-i vedeți voi pe toți ! 

— Şi putem să vorbim cu ei? Şi să le dăm mana? 
— întrebară Dorel si Viorica. 

— Desigur ! Nu va fac nici un rau ! 

Dorel şi Viorica au vorbit cu mulţi dintre copilagii 
aceia din palat. Toti intrebau daca e frumos pe la noi 
şi se’ndesau împrejurul micilor călători, ca să le-arate 
şi ce-au să născocească ei, când au să pornească, pe 
pământ. 

Unul le arătă, în nişte sticlute, cele treizeci și trei 
de leacuri bune ca să lungească viaţa omului. Altul făcu 
să se ivească o lumină, pe care nimeni n'o mai văzuse 
pe pământ, Un altul ticluise o maşină de sburat fără 
aripi. Unul găsise un aparat care descoperea como- 
rile din lună. Toţi se'ndesau să le arate tot felul de 
născociri curioase. 

— Iată nişte flori uriaşe, mari cât roata carului ! 

Aşa va fi când am să mă nasc eu pe pământ! -— 
spuse unul, 

— Când? 

— Peste treisute douăzeci si cinci de ani! 

Un altul le arăta niște mere cât pepenii de mari. 
Un băeţel cât o șchioapă, le spuse că el va născoci fo- 
cul cel nou, care va reîucălzi Pământul când Soarele se 
va stinge. Toţi trebue să ducă ceva pe Pământ. Nu e 
voe să pleci de-aci cu mâinile goale... 

— Cine nu dă voe ? — întrebară Dorel și Viorica. 

— Impăratul Timpul, care așteaptă la poartă! — le 
răspunse un copilas. 

Nici n’apucase el să sfârșească. vorba, că se auzi un 
sgomot ciudat, li-lu-li-li-lu-li.. Asa! O lumină vie, ca de 
aur, năpădi văzduhul. Se destepta Aurora... Zorile îşi 
aprindeau făcliile... Cineva trase zăvoarele porţilor... 
Era Impăratul Timpul care venea să ia pe copilaşii ce 
trebuiau să se nască pe pământ, El se ivi in fafa copii- 
lor, când porţile de aur ale zării se dădură în lături. 


Era un bătrân, cu o barbă albă si lungă. In mână, ți- 
nea o coasă de argint. Dincolo de poartă se zărea o 
corabie cu pânze. Copilaşii se îmbulziră spre el. Dar el 
alese pe unii, lăsă pe alţii de-o parte ca să mai aştepte 
încă. Ei ar fi voit să pornească cu toţii, dar nu se putea. 
Cei care trebuiau să plece, se urcară în grabă, în cora- 
bie, ducând cu ei minunăţiile pe care aveau să le năs- 
cocească, pe pământ. Si fiindcă vremea trecea repede 
si Timpul se grăbia, porunci marinarilor săi să desfă- 
şure pânzele. Pe când închidea porţile de sticlă, zări pe 
copiii nostri, Dorel si Viorica. 


— Ce-i cu voi aci? Ce faceţi aici? Cine sunteţi ? 
Dece nu sunteţi asemenea celorlalţi ? Pe unde aţi intrat? 
— îi întrebă el. 

— Nu-i răspundeţi ! — le sopti Lumina. Dorel, în- 
toarse mărgăritarul fermecat ! N’are să ne mai vadă, 
atunci ! 

Dorel întoarse piatra scumpă dela pălărioară și... 


„i Dorel cu Viorica se treziră in pătucurile lor, 
unde se culcaseră decuseară, după ce puţin mai înainte, 
visaseră că sau despărțit de zâna Lumină, chiar la 
portita grădinii. 

— Haideţi, leneşi mititei! Voi nu vă mai sculati?— 
le strigă măicuţa, mângâindu-le zulufii. Hai, Dorel ! 
Hai, Viorico ! 

— A! Unde-i Lumina ?— Lumina! 

Maicuta ridică perdelele dela ferestre... 

— Uite, lumina! E ziua namiaza mare 

— Mămică ! Tu esti? — nu se mai dumeria Dorel: 

— Sigur că sunt eu! nu m'am schimbat de fel, azi 
noapte | 


— Ce bine că te vad iarăş, măicuţă ! Vino sa te 
îmbrăţişez. Suntem la noi, acasă. Nu la bunita ? 

— Ce e cu tine, Dorel? Ai visat ceva minunat! Hai 
îmbracă-te | 

— Cum, nu sunt îmbrăcat ? Asa am călătorit toată 
vremea ? 


— Ai călătorit ? Când ? 
— Anul trecut, de Crăciun ! Când am plecat... 


~— Nu se poate ! Te-am culcat aseară şi acum esti 
tot aici. Vreasăzică, ai visat... 


— Nu pricep, mămico ! Eu am plecat anul trecut cu 
Viorica, cu zâna, cu Lumina, cu Pâinea, cu Zahărul, cu 
Apa, cu Focul... Intreab-o si pe Viorica. Era cu mine! 

— Da, mămico! Am văzut si pe bunelul, pe bunifa... 

— Se poate ? 


— Da, iu Tara Amintirii! Si pe fratiorii nostri... $i 
pe tine te-am văzut... In grădina Multumirii. Erai aşa 
de frumoasă. 


— Grădina Multumirii? — Nu știu unde-i grădi- 
na asta... 


Maicuta se uita mirată la copilasii ei. Nu ştia ce e 
cu ei. Se sfătui cu taicutul ca să vadă ce au! Poate că 
sunt putin bolnăvioară. Pe când se întrebau ce să facă, 
intră pe use vecina lor, care semăna asa de mult cu 
-zana. Copiii au crezut că e chiar zâna, dar pe urmă 
sau dumirit ei cine este. Vecina lor care avea o fetiță 
bolnavă, ca şi zâna venea s'o roage pe Viorica, dacă 
vrea, ca să-i dăruiască păsărica din colivie. 


— Uite-o, în colivie, mămico! Dorel! Vezi? E colivia 
pe care o purta Pâinea. A! Uită-te! Si e albastră! E 
turturica mea ! E mai albastră ca înainte ! Aici era 
pasărea cea albastră pe care o căutam noi! I-o dau, 
mămico |! Lo dau l. 


Vecina PORRA copiilor pentru - SES lor buna gi 
pleca cu colivia. 


lar copilasilor nostri li se părea acum mult mai 
frumoasă casa lor. Topàiau de bucurie ! 


W 


— Unde e pâinea?... In dulap! Si Pick? Pick!.,. Cutu 


cuţu ! Pik ! Si Pisica 2. 


— Nu mai vorbesc, de fel! X! Uite! Eu nu mai 
am mărgăritarul cel vrăjlt ! Cine mi-a luat caciulita 
cea verde ? 


După putin se ivi pe uşă vecina, cu fetiţa ei. Fetifa 
mergea acum. Se insanatosise ca prin minune! De cum 
a văzut păsărica din colivie ! 

Copiilor li se părea că fetiţa vecinei seamănă tare 
mult cu zâna Lumina. Ea tinea in mână păsăruica cea 
albastră, pe care i-o dăruise Viorica. 


— Mă bucur tare mult ! — spuse fetiţa. 


— Nu e destul de albastră ! Cele-albastre de tot nu 
poţi să le prinzi ! vorbi Dorel ! 


— Nu e nimic! E frumoasă ! 

— l-ai dat să mănânce ? 

— Nu! Ce mănâncă păsărica asta ? 
— Grau, pâine, porumb, lăcuste ! 
— Aşa ?... 


Nu ştiu cum făcură copiii că pasărea le scăpă din 
manute ! Fetița se îutristă ! 


— Nu-i nimic! — o linişti Dorel. Nu plânge ! Pun 
eu mâna pe ea ! Lasă ! Ai să vezi! 


223 „Pasărea Albastră“ 


: Maurice Maeterlinck 
N. PAPATANASIU 


Pentru copiii talentaţi 


In festivalurile viitoare ale ,,Diminetii Copiilor" se vor 
juca mai multe piese în care rolurile vor fi interpretate 
de copii. 

Daca vre-unul din cetitorii nostri se socoate în stare să 
joace teatru, se poate prezenta la redacție între orele 7 
şi 8 seara. 

Același lucru pentru copiii care cântă la pian sau la vioară 
și care doresc să concerteze ia festivalurile noastre. 


=> 


Cu suri de balet, ritmică, acrobație și step 
speciale pentru copii la studio-ul FLORICA 
CAPSALI ȘI CLARCK NICHOLS din str. Bis, Enei 
No. 10 telefon 3.24.23, 


3 


Editura Adevărul recomandă cele 
mai frumoase cărți pentru copii 
şi tineret. 


LEI 
Jean Bart, Dr. Ygrec și M. Celarianu Zâna Izvorului Sănătății . 
E. Kastner Emil și detectivi ...... 8 to 


Selma Lagerloff O călătorie în lumea basmelor 80 


f — A doua călătorie în lumea basmelor . . 80 


Toate volumele sunt brosate si contin numeroase desene 


„ 


APUSILE toate, jucariile toate dormeau. Era 
noapte şi întuneric în magazin. Se auzea 
sforăitul Melizandei. Melizanda era cea mai 
veche si cea mai mare din magazin. Pe ea 
nu vroise s'o vândă patronul fiindcă semana 

cu o fetiță a lui care murise într'o iarnă când foarte 
multi copii au fost bolnavi de scarlatina. 

Floria, o păpuşă adusă de curând din Italia, avea 
rolul să vorbească din somn. Uneori râdea tare sau cânta 


13 


câte o singură strofă dintr’un cântec care suna asa: 
Tra la-la-la la 
Vai! mi-e dor de tara mea! 

Dar in noaptea aceea dormea lin. Trenul mecanic 
pufăia mai tare decât in alte nopţi. 

Poate că visa că face o călătorie mare pe nişte şine 
mai întortochiate şi mai lungi de cât cele cu care era 
de vânzare în cutia pătrată de carton, cu capac roșu lucitor. 

Pendula din magazin făcuse bang ! bang! bang! de 
douăsprezece ori în şir. 

Melizanda se întoarse în cutie, pe partea cealaltă. O 
păpuşe gemu. Alta respiră adânc, semn că doarme dusă. 
Apoi, deodată, se auzi un sgomot ciudat. Cineva întorcea 
o chee în broasca uşii — pe urmă usa scărţâi şi câţiva 
pași usori, calcati pe vârfuri se auziră pe covorul lung 
care înconjura tot magazinul. Probabil că nici o păpuşă 
şi nici o jucărie n’ar fi ştiut că în noapte aceea se pe- 
trece ceva neobişnuit în magazin, dacă deodată, nu sar 
fi auzit un alt sgomot foarte puternic. Acel cineva care 
umbla prin magazin, se izbise din gresala de un scaun. 
Si scaunul se rasturnase, Indata se auziră paşi mari, 
calcati pe toată talpa, alergând pe parchet. 

Melizanda se trezi prima din somn. Intreba cu o voce 
putin ragusita, dar caldă încă de aburii mici ai somnului: 
— „Cine e acolo ?“ Hei! cine e acolo?! Dar nimeni nu 
răspunse. Glasul Melizandei sculă din somn toate păpu- 
şilei şi toate jucăriile. Locomotiva unui tren mecanic, 
şueră prelung în semn de alarmă. Soldati de plumb iesiva 
din cutii înarmaţi. Cateii albi si negri, de catifea si de 
pâslă lătrau în cor: ham-ham ! hamm! ham!! Păpu- 
şele mici de porțelan, pruncii și bebeluşii magazinului 
(chiar în ziua aceea adusese patronul câțiva, cu scutece, 
cu biberoane, cu plăpămioare mici roz și bleu de mătase, 
cu un întreg trusou) ţipau în cor: Ma-ma! ma-ma ! 

Era o zarva de nedescris. O păpușă strigă : 

— „Faceţi lumină“ ! „Se repeziră mai multe jucării, 
deodată, la butonul electric, dar nimeni nu ajunse atât 
de sus. Cineva, propuse elefantului de cauciuc, să aprindă 
lumina, cu trompa. 

Dar nici trompa elefantului nu ajunse atât de sus. 
Atunci, lumânările colorate de ceară pe care negustorul 
le avea de vânzare împreună cu globuri de sticlă pentru 
pomii de Crăciun, ieşiră afară din cutii și începură să 
caute o cutie de chibrituri cu care să-și aprindă una 
alteia, fitilul. 

Deodată, se făcu lumină în magazin. Semn că lu- 
mânările găsiseră chibrituri. Atunci se văzu cât era de 
ciufulită Melizanda si celelalte păpuşi cari iesisera din 
cutii așa cum se aflau, unele in cămășuţe lungi până în 
pământ, altele în pijamale ! 

— „Linişte vă rog! Si aşteptaţi ordinele mele !* glă- 
sui atunci Radomir, căpitanul soldaţilor de plumb. Ra- 
domir era foarte respectat. Se făcu îndată tăcere. Rado- 
mir spuse apoi: „Fiecare să-şi reia în linişte, locul lui 
din cutie si din raft. Doar trei lumânărele aprinse si cu 
trei soldaţi să vie cu mine“. 

Trei lumânărele verzi, aprinse, se aliniară cât ai clipi 


Mere 


din ochi, la stânga căpitanului. Trei soldaţi, la dreapta, 
Radomir, care are compania lui de lumânărele zi soldaţi, 
începu -să cerceteze magazinul. 

— „Aci nu e!“ Tuna, glasul lui Radomir, Nici aici 
nu e! Nici aici! 

Melizanda îndrăzni să spuie cu o voce timidă: — 
Poate că hoţul a fugit ! 

Atât fu destul ca să stârnească, alte păreri dela alte 
jucării. Un ciobanas de porțelan așezat turcește pe un 
deal mic şi verde de celuloid, acoperit cu iarbă deasă 
şi măruntă din care păştea necontenit o oiţă albă, zise 
cu înţelepciune : 

— „De unde ştim noi că cel care a fost în magazin, 
e un hot?! Ce dovezi avem ? Lipseşte ceva, sau mai bine 
zis, cineva ?“ 

— „Are dreptate ! Are dreptate !** Răspunseră în cor 
câteva jucării. 

— Eu zic să strigăm catalogul! „Propuse păpuşa- 
profesoară, poreclită domnisoara Coc, din pricină că se 
pieptăna cu un coc mare pe ceafă. De când o adusese 
patronul în magazin, stătea cu o mână în aer, arătând 
cu degetul arâtător spre tabla neagră pe care era scris 
1+1 = 2. Elevele erau șase, stăteau cu mâinile incruci- 
şate pe piept gi priveau fix spre tabla. 

— „Bine, să strigăm catalogul !“ incuviin{a Radomir. 
Şi începu astfel: 

— Alina! (păpuşă cu părul negru, cref). 

— Prezent ! 

Anca, Beti, Cecilia, Diana, Electra ! 

Prezent ! Prezent ! Strigara pe rând. 

— Floria ! 

— Floria ! Strigă încă o dată Radomir. 

— Floria ! strigă pentrul a treia oară. Dar nimeni 
nu răspunse „prezent“. Ceeace însemna, limpede, că Flo- 
ria lipsea din magazin. Că Floria fusese furată! O clipă 
fu tăcere deplină in magazin. Mirarea şi spaima îi în- 
ghetasera pe toți. Dar Radomir isi recăpătă sângele rece 
şi spuse cu o voce severă: — ,,Rasbunare hoțului !“ 

— „Răzbunare ! Răzbunare !“ Răspunseră in cor, 
“păpuşi, căţei, trenuri, mingii, trotinete şi alte nume- 
roase jucării. 

Apoi Radomir ținu o cuvântare înflăcărată jucăriilor, 
„arătând că toate trebuie să fie unite în fata primejdiilor 
si că prin orice jertfe Floria trebuie să fie găsită. După 
aceea, împărţi jucăriile pe echipe. Echipa numărul 1, să 
facă cercetări după sobă, echipa numărul 2, să caute 
după tejghea si aşa mai departe. Erau cu totul 5 echipe. 

Totul se petrecu în cea mai perfectă ordine. Şi iată 
. rezultatul cercetărilor. Echipa numărul 1 nu descoperi 

nimic. Nici celelalte, afară de echipa nr. 3 care găsi un 
papuc. Un papuc mare, vechiu, cu pielea roasă.  . 

— „Eu ştiu al cui e acest papuc! zise un căţel is- 
tet, de catifea cenusie cu pete albe. 

Este al lui lohan ! 

— A lui Iohan ? Johan, servitorul lectii omul 
acela care mătură şi şterge praful în fiecare dimineaţă, 
la care ţipă uneori patronul ? întrebă mirat Radomir. 

— Da, da! răspunse cățelul. Chiar azi dedimineata 
când mătura, m'am uitat atent la picioarele lui, mă gân- 
deam tocmai că trebuie să-i fie frig acuma, cu papucii 
ăștia vechi“. 

— „Atunci, Iohan a furat-o pe Floria !“ se auzi un glas. 

— „Sigur!“ 

— „Fireşte !“ 

— El a furat-o! 

— El e hoţul. 

— Iohan e hoţul! 

— „Să-l prindem pe hof!“ strigau voci înflăcărate. 
Jucăriile nu mai așteptară comanda căpitanului Rado- 
mir şi începură să cotrobăiască si să răscolească tot ma- 
gazinul. Un soldat de plumb, unul care făcuse foarte 
multe vitejii, are chiar pieptul plin de decoraţii — se 
gândi să caute în dulapul cel mare în care isi ţinea pa- 
tronul, niște haine vechi. In dulap, ghemuit într'un colţ, 
tinand-o pe Floria strânsă în braţe, servitorul Iohan se 
ascunsese că să scape de urmărirea păpușşilor şi a ju- 
căriilor. 

— Iată-l pe hoţ! Strigă triumfător viteazul solda- 
tul de plumb. E 

Intr’o clipă toate jucăriile înconjurară dulapul, ca 
pe o cetate. 


hadomi întrebă cu o voce in care se vedea månie. 

— Dece ai furat-o pe Floria ? 

Iohan nu răspunse. 

— Unde voiai s’o duci pe Floria ? 

Iohan nu răspunse. 

— Răspunde ce voiai să faci cu Florina ! 

Iohan tăcu din nou. 

_— Binee! Zise Radomir. Nu vrei să răspunzi. Să-ţi 
spun cu, atunci, ce te aşteaptă. Furtul, în legile noastre, 
ale jucăriilor, se pedepseşte foarte sever. Pe tine te vom 
încuia în dulap şi noi vom ţine apoi o sfâtuire şi vom 
hotărî ce pedeapsă să-ţi dam. 

— „Nu mă încuiaţi în dulap! Vă rog, fie-vă milă 
de mine! Trebue să mă întorc neapărat acasă. Mă aş- 
teaptă Nuti !“ Se rugă Iohan, privind îngrijorat la ar- 
mata de jucării care îl înconjura. 

— „Dar cine e Nuţi ?** întrebă Coca, o păpușă foarte 
miloasă. 

— Nuţi, este fetița mea! Are sage ani şi e bolnavă 
de plămâni de trei luni... De trei luni stă în pate. Toţi 
banii i-am cheltuit pe doctorii şi pe doctor... Cu ce era 
să-i mai cumpăr şi jucării? De două săptămâni, mă 
roagă zi de zi, să-i cumpăr o păpuşă mare... O păpuşă 
mare... O păpuşă mare, costă bani mulţi... l-am cerut 
patronului una, dar mi-a spus că nu poate să-mi dea 
pe degeaba, că şi el le-a cumpărat cu bani jucăriile... 

N’am mai putut să îndur privirea tristă şi glasul 
plângător al fetiţei mele care mă întreba in fiecare 
zi: — „Mi-ai adus păpuşă?” 

..5i m'am hotărât să fur una... Asta e tot! 
faceti-mi ce veţi crede de cuviinţă “.. 

Radomir îşi şterse o lacrimă. Soldaţii plângeau tare, 
cu capetele ascunse în batiste. Plângeau toate jucăriile, 
toate papusile. 

— „Vreau s’o văd pe Nuti !* Zise Radomir. 


Acum 


— „Şi eu !“ 
— Si eu! 
— Merg si eu! 


— Şi eu merg ! strigară rand pe rând. 


Iohan ieşi pe uşă urmat de un convoi întreg de pa- 
puși, de trenuri, automobile, cărucioare, într'un cuvânt, 
de toate jucăriile care puteau să umble pe picioare sau 
pe roţi. Merseră cu toţii, dealungul câtorva străzi, apoi 
pe altele. Era drum mare până la căsuţa lui Iohan. Apoi 
Iohan se opri, în fata unui bordei in care ardea o lu- 
minifa slabă. Câteva jucării se apropiară la fereastră şi 
priviră. In odaifa, pe un pat sărăcăcios, o fetiţă palidă 
şi blondă, aștepta cu ochii deschişi mari. Lângă pat stă- 
tea o femee. Nevasta lui Iohan. 


— „Ati văzut că vam spus adevărul? zise Iohan. 
Acum întoarceţi-vă la magazin... Luati-o si pe Floria cu voi. 

— Eu rămân cu tine, lohane. Vreau să-i tinde urât 
fetiţei tale ! spuse _Floria, cu caldura in glas. 

— Vreau să rămân şi eu! ciripi po) păpuşa cea 
miloasă. 

— Şi eu! şopti Lizica. 

— Floria va rămâne la Nuţi ! hotărî Radomir. 

Iar tu, Coco, și tu Lizico şi voi toţi si toate câte sun- 
fefi aici, care afi aflat în noaptea asta că există copii 
bolnavi şi săraci pentru care o jucărie ar însemna o 


alinare, veţi sta pe rând câte trei zile fiecare, la câte- 


un copil sărac.. 

— Bravo! Bravo! Se auziră glasuri. 

— Dar unde să-i găsim pe copiii săraci ? întrebă o 
jucarie. 

— Eu o să vă fac cunoștința cu ei. Spuse Iohan... 

Apoi Iohan isi luă rămas bun dela jucării si in- 
tra în casă, cu Floria in braţe... 

Radomir porunci : Inainte ! Mars! Şi papusele şi ju- 
căriile porniră în pas de unu-doi, spre magazin. 

Nuţi adormi cu povestea aceea, cu un surâs fericit 
pe obrazul palid. Floria adormi si ea curând... era obo- 
sită si în patul fetiţei era cald şi bine... 

Iohan zâmbi când peste câteva minute o auzi pe 
Floria cântând din somn : 

Trala la la la 


Vai, mi-e dor de tara mea ! 


SIDONIA DRAGUSANU 


Concursul de jocuri 


SERIA II 


pe luna Decembrie 


MOŞ CINEL 


a acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


a 
— 
an 
— 
Fi 
2 


EL 


ORIZONTAL: 1) Posedă. 4) Apă stătătoare. 7) Tara 
în America de Nord. 10) Oraş în România. 13) Arbore 
înrudit cu stejarul. 14) Răutăcios. 15) Floare roşie. 16) 
Comandant turc. 17) Zeu egiptean. 18) Negatie. 19) Gol. 
21) Fără grai. 23) Stoarsă de apă. 26) Macedonean. 28) 
Numeral. 29) Dusmanie. 29a) Nume de fată. 30) Plec. 
31) Ţară in Europa. 34) Altă ţară in Europa. 36) Fruct. 
37) Aici. 38) Nota muzicala. 39) Articol. 40).Distrus prin 
foc. 41) Ziua care a trecut. 43) Botul porcului. 45) Organ 
al feţei. 46) Coarde la vioară. 49) Păsuit. 51) Nume fe- 
minin. 52) Brăzda pământul. 

VERTICAL: 1) Diviziune de timp. 2) Animal de apă. 


3) Fiul caprei. 4) Notă muzicală..5) Campioni. 6) Cu- | 


vant neschimbător. 7) Interjectie pentru mânat caii. 8) 
Judeţ în România. 9) Metal. 10) Serbare făcută cu oca- 
zia căsătoriei. 11) Uda 12) locuitor vechiu al 
țării noastre. 20) Luntre. 22) Fluviu în Europa. 23) Aco- 


per cu unsoare. 24) Piroane. 25. Ciopartesc. 26 a) Animal | 4 


polar, 27) Tarm. 27a) Zăpadă. 32) Făcut mai rece. 33) 
Gust neplăcut (pl. fem.). 34 Brăzdată. 35) Anotimp. 37) 
Ca la 40 oriz. 40a) Comună rurală. 42) Nas. 44) La răs- 
timpuri mari. 47) Zeu egiptean. 48) Poftim! 49) Pro- 
nume familiar. 50) Ţine! 


IONEL BICHIGEAN-NASAUD 


Deslegătorii jocurilor pe i 


Aah 


ANGELICA STRAT 


luna Octombrie 


PROVINCIE 


Un ab. pe un an la „D. C.“: Venera Frangopol, str. 
Tarnavei 10—Loco; 

Un ab. pe 6 luni la „D. C.“: Weiner Hedwiga, Bul. 
Dinicu Golescu 65—Loco; Alex. Manolescu, str. Bratului 
37—Loco; Costel Dragomirescu Ulmeni—jud. Buzau; 

Un ab. pe 3 luni la „D. C.“: Alexandru Mihu, str. 
G-ral Cerchez 11—Iasi. Nicolaie si Olga Numian, str. Paul 
Chinezul 6—Timisoara; Stoenescu M. Mircea, str. Nicu- 
sor 16—Loco; Stan Stelian str. Tăerii 14—Loco. 

Cărţi in val. de 80 lei: Dimcea Gh. Vasile, str. Piaţa 
Oituz 4—Silistra; Senciuc Adrian, Bul. Regina Maria 18— 


Arad: Nina Fintescu, str. Isvoreanu 14—Loco; Sili Do- 
bre, str. Basarabiei 22—Constanta; Alexandru Negruţiul 
Cuzdrioara, jud. Somes; Raymond Munteanu, str. G-rai 
Berthelot 53 A—Galati; Elena Bichigean, Piaţa Uniri- 
No. 4— Nasaud ; Taranu M. Elisabeta, str. V. D. Con, 
stantinescu 4—Giurgiu; Gahy P. Ivanovici, str. Gh. Can- 
5 33—Slatina-Olt, Sarra Baltaxa, str. Gândului 
4— Loco. 


Deslegatorii jocurilor pe luna Octombrie 


Roman, Mihnea Radu Lt. Moisescu (6)—R. Sarat, Bach- 
man Marcel (6) — Vaslui, Dutulescu Ioan (6) — Valea 
Manastirii, Leon Gh. Constantin (6)—Husi, Nicolaie Pa- 
taceanu (6)—Turda, Leitner F. Petre (6)—Oradea, Bez- 
nosâi Debora (6)—Cernauti, Candea Silviu (6)—Cernă- 
uti, Cusmaa F. David (4) — Focşani, Ioan si Roxanda 
Cpt. Ionescu (4)—T. Severin, Valentina si Iorgu Andre- 
escu (6)—Târgovişte, Ionel si Irina Dr. Chircă (6)— 
Târgoviște. Tudorel Ichim (4)—Galati, Alexandru Mihu 
(6) —lasi, Elena Bichigean (6)—Năsăud, Cocoiaciuc Li- 
viu (6) —Cerepcauti, Dimcea Gh. Vasile (6) — Silistra, 
Iacob Picker (2)—Zastavna (2), Letiţia şi Maria Dunca 
(4)—Arad, Stroia Octavia (6)—Cluj, Cozmaciuc Roman 
(5)—Cerepcauti, Schachter Renée (4)— Galati, Siegried 
Ausländer (3)—Cernăuţi, Ioor Glinoetchi (6)—Chișinău 
Renée Z.Rubinstein (6)—Husi. Costel Dragomirescu (6), 
Ulmeni. Florian Oprescu (6) Loco. 


Câştigătorii din Provincie sunt rugaţi să trimită din 
nou adresa exactă. 
Cei din Capitală se pot prezenta personal. 


SIONA F. I. KISINEWSKY H, şi E. BITAN 
Cl. III — Pr. I CI. in — Pr. | Cl. Ill si IV — Pr. I 
Bucuresti Galaţi București 


ROTHAN S. A. 
Cl. III. — Pr. | CI. III — Pr. J 
Constanta Bucuresti 


$ g tunate ng POTAS 
CUPON: DE JOCURI . 
PE LUNA DECEMBRIE OI 
Numele și ronuhge 4 e 


Adresa: 


15 


AE Bia 


Iata, Noaca si cu Moaca, 


Şi îndată, in ograda, Şi-au adus, cum se cuvine, Cum făceau în totdeauna 


Plin de nea si promoroacă. Pe-un ghefus plin de zăpadă pereche de patine. Isi luară câte una 
Văd cum fulgii albi se cernVor să facă, cu tapaj, Noui-nouţe, din oţel — Karge e — 5 
Cum zăpezile se-aştern,— Un concurs de patinaj... Si-amandoi cu mare zel.  Incepură-a patina... 


Dintr'o dată, faţă'n faţă  Văicărindu-se cu jale, Intre timp o catelusa Fiindcă vor să ne distreze, 
Au alunecat pe gheaţă Toată ceata de-animale La un loc cu-o găinuşă Pe ghetus să patineze, 

Si căzând pe jos, buluc, A sărit intr’un picior Cat ai zice: unu, doi! — Nevazute, 'ncetisor, 

Se lovira în... năsuc... Să le vie ’n ajutor... Pun la cale-un tărăboi... Isi pun patinele’n picior... 


— 22 : wy 

* 
Noacă bietul când se scoală Moacă face galagie: — Găina fuge pe patina Numai Noacă şi cu Moaca 
Şi își vede talpa goală — Cine-i hoţul Cin să fie? Parcă nici n'ar fi găină După ele — ce să facă? — 
Sare ’n sus şi mânios, — Ulte-i Noacă! Uite-i!—Hop! Catelusa, tot la fel. Alergand fara patine 
Cată in sus și cată în jos...  ... Şi-aleargă in galop... .. Parcă nici mar fi catel Au căzut din nou—dar bine l. 


Aereos 


l 


6——— aaat 


— 


DIMINEATA 
COPIILOR 


N 
i 


AWS 


N 
AY = 
\ . 


Desene de W. Grescenko. 


| LUPUL SKYOR Prețul 5 L 


CURIOZITATI 


Bâtlanii 


Bâtlanul e o pasăre cu o înfăţişare elegantă și sveltă, 
destul de înaltă. 

Are un cioc de obiceiu drept, dar uneori poate fi 
chiar si putin curbat. Corpul, în realitate, e foarte mic, 
dar mulţimea penelor cu care e acoperit il face să pară 
atât de mare. 

Sboară cu foarte multă ușurință îndoind gâtul in 
formă de S. Chiar când se odihnește are gâtul în for- 
mă de S, şi deseori stă într'un singur picior, 

Trăeşte, mai ales, în vecinătatea fluviilor. lacurilor 
şi bălților. 

Bâltanii sunt foarte sprinteni şi fug la cea mai mică pri- 
mejdie, si din cauza asta, e foarte greu să te imprietenesti 
cu ei, dar prinşi de mici, pot fi domesticiti. 

Au o viaţă foarte lungă; pot trăio jumătate secol, 
ceeace pentru păsări e mult, 

Bâtlanii au însuşirea particulară de a instiinta pe 
celelalte păsări, prin sborul lor, de un pericol apropiat. 

In general isi fac cuiburile mai multe păsări la un 
loc, în păduri, tufişuri sau in pomi. 


Elefant salahor 


In figura de fafa vedem deslusit cât de priceput 
ji silitor e elefantul care pune piatra la locul potrivit, 
Lucrătorului nu-i rămâne altceva de făcut decât să 
umple crăpăturile. 


Picioare de şerpi 


Toată lumea ştie că șerpii nu au picioare. Există 
totuşi unii, ca pitonul gi şarpele boa care au coapse. 
Faptul că picioarele lor au dispărut se 


datoreşte felului lor de a trăi. Trebuind să se târască, 
nu sau mai folosit de picioare. Neîntrebuinţându-le, au 
dispărut. Copiii, feriti-va să mergeţi prea mult in auto- 
mobil, că se prea poate să ramanefi fără picioare! 


Mandrilul 


--€ o maimuţă ciudată, care trăieşte în Africa apu- 
seană. Cu greu poate fi domesticit. Faţa lui pare că e 
colorată de un zugrav. Nasul e ros, fălcile albastre şi 
barba galbenă. 


Caracatita 


Voi n’ati mâncat, poate, niciodată carne de cara- 
catifa şi, fără îndoială, o astfel de friptură va înspăimântă. 

Totuși, caracatita bine preparată e o mâncare deli- 
cioasă, care poate fi confundată cu o friptură de pasăre... 

Chinezii consumă multe caracatife după care sunt 
foarte doritori. 

Din nenorocire, ei nu prea ştiu cum să le prepare, 
astfel că mâncarea lor aduce mai mult a curea, decât 
a friptură ! 


CEA MAI MARE SURPRIZĂ 
PENTRU CETITORII NOȘTRI 
VA FI 


FESTIVALUL 
„DIMINEȚII COPIILOR” 


DE CRĂCIUN 


Pentru ca toți prietenii 
noştri să-l poată vedea, 


festivalul va avea loc de 
două ori, adică în a doua 


şi a treia zi de Crăciun. 
Procurati-va bilete chiar azi, la librăria „Adevărul“ 


DIMINEATA COPIILOR 


Director: CONSTANTIN BĂLEANU 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—11.— TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 


100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. 


REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA 


ANUL XII 


16 DECEMBRIE 1936 


No. 671 


SA STAM PUTIN DE VORBA, COPII! 


Dragele mele fetițe si dragii mei baietasi, 


Hedviga N. Draga bunifei, câtă plăcere mi-a facut 
scrisorica matale! Să te felicit si să te sărut pe obrăjiori 
pentrucă știi să scri așa de frumos, pentrucă eşti așa 
de cuminte si de harnică. Vrei să-i faci buniţei o serena- 
dă? E frig acum şi mă tem să nu-mi faci o serenadă 
de strănuturi, nu de vioară! Dar la primăvară iti dau 
voie să vii să-mi canfi sub fereastră. Până atunci 
nădăjduiesc să ne cunoaştem destul de bine. Spui mata, 
că ai dori să canti la festivalurile Diminetii Copiilor. 
Nu e deloc imposibil, mai ales, dacă ştii să canti frumos. 
Imi poţi trimite adresa şi eu îl voi ruga pe D-l Geo 
Pavel — dânsul organizează aceste reprezentații — să 
vie să te asculte cum canti... Da? Acum să vorbim și 
despre șoareci... E adevărat, fiinţele acestea, nu-mi sunt 
nici mie dragi, cu toate că sunt atât de puţin în stare 
să ne facă un rău, nouă oamenilor. Dacă ai şti matale, 
draguta Hedriga, cât îie de frică soricelului când aude 
paşi prin odaie, cât de tare îi bate inimioara! Mata te 
sui fuga pe un scaun și el dă buzna în gaura care îi e 
in vizuină si n'ar mai ieşi niciodată de acolo daca nu 
i-ar fi foame. Ai văzut odată un şoarece Hedviga? 
Decând ţi-e frică de aceste lighioane? Sunt întradevăr 
şoareci în casa în care locuesti? 

Pisicile deabea aşteaptă să 
ca politai ai soaricilor. 

Şi cursele de şoareci și otrava Virus Fulger sunt 
mijloace sigure de a-i stârpi. Dar până una alta, buni- 
ta te roagă să fi mai curajoasă. Când auzi un sgomot 
să nu mai sări pe geam ci să baţi decâteva ori cu picio- 
rul în podea. E mai bine s'o ia la fugă soricelul care e 
mic si prost, decât să te sperii şi să nu mănânci cu 
poftă, mătăluţă, care esti tot mică, dar deşteaptă! 

Dar ia spune-mi mie, ceva şoareci vin mai ales, 
când canfi la vioară? Asta ar însemna că le place mu- 
zica şi pentru un păcat ca ăsta, ar trebui să-i ierii... 

Bunita mai vrea să-ţi scrie din când in când si s’o 
ţii la curent cu... „chestia şoaricilor”. Acum te sărut si- 
ti spun poftă buna şi la mâncare și la învăţătură, fără 
frică de şoareci! 

Mimi si Nini, cele două surori gemene. — Buniţa va 
mulțumește frumos pentru fotografia trimisă. Intr'adevăr 
Mimi si cu Nini, seamănă ca două picături de apă. Şi 
dacă sunteţi tot atât de bune si de cuminţi, pe cât sun- 
teti de dragute, nu pot decât. să mă bucur că printre 
nepotelele mele dragi, le număr si pe Mimi si pe Nini. 

Sandu Z. Vrei să ştii câţi ani are bunita? Si cât e 
de înaltă şi cum are ochii si cum are părul? Buniţa 
nu-ţi poate trimite o fotografie fiindcă... n’are. Sau are, 
numai fotografii făcute in tinerețe, care o arată pe 
bunita asa cum nu mai e acum. Dar dacă mata vrei 
so cunoşti cu tot dinadinsul, să-mi scrii când să-te 
aştept într'o zi la redacţia „Dimineţii Copiilor“... 

Până atunci. continuă șă ti-o închipui pe bunita, 


fie întrebuințate 


cum ţi-ai închipuit-o până acum: cu părul alb, fără 
ochelari pe nas si fără sal cu franjuri pe umeri... 

Ştefan C. Bunita nu-ţi poate fi complice la planuri 
de răzbunare... Este foarte urât din partea ta să vrei 
să-i baţi pe Iulius si pe Mercedes că nu se joacă decât 
cu lonel și că pe tine nu te cheamă la micele lor pe- 
treceri... Probabil că nu ești un tovarăș bun de joacă, 
probabil ca-ti cam place cearta si bătaia... Bunita e 
foarte supărată pe mata şi te roagă să laşi răzbunările 
de o parte si să-ţi vezi de învăţătură. 

Dacă ai să fii cuminte, o să-ţi trimet ceva frumos 
de ziua ta. 

Luca |. E foarte bună ideea ta. Cu banii pe care îi 
vei strânge pe lista de subscripţie, vei putea ajuta câţiva 
copii nevoiaşi, de Crăciun. Dacă fiecare nepotel de al 
meu, ar avea gânduri tot atât de bune ca tine, Moş 
Crăciun ar fi mai putin împovărat în anul ăsta şi n’ar 
trebui săracul, să facă atâtea împrumuturi pe la băncile 
din Cer. BUNITA 


— 


O actriță de 9 ani: D-ra City Dermer din Cernăuți. 


| 
| 


| 
I 


PRICTE MIE 


In orice caz, ea va pândi mereu la fereastră și va în 
cerca să găsească iar mijlocul de a o îndepărta pentru 
câteva clipe pe madmoazel. 

* 5 * 

Acum, câteva cuvinte lamuritoare despre „mosneagul 
cerşetor“. Nu ştiu dacă v'a dat măcar prin gând — poate 
doar să vă fi părut şi vouă, cititorilor şi cititoarelor 
ciudate cuvintele mosneagului... 

Poate că v'aţi fi întrebat, ce putea el să-i spuie Liei 
atât de interesant în cât să fie neapărată nevoie ca să 
coboare în stradă. Ei da, nu v’afi înșelat dacă nu va 
insuflat prea multă încredere „moșneagul“... Căci „moş- 
neagul“ nu era altul decât renumitul hoţ de copii, Ivan 
Neacșu, poreclit de tovarăşi și de prieteni: Ivan inimă 
de piatră. 

Acest Ivan fusese de nenumărate ori prins de po- 
liſie si izbutise să scape de fiecare dată cu o smecherie 
nouă şi ingenioasă. Era destul de greu să fie prins, fiindcă 
avea fel de fel de chipuri de a-şi schimba înfăţişarea; 
când apărea îmbrăcat în popă, când în ţăran, când în 
militar (avea o odaie plină cu costume, peruci, bărbi, 
ochelari si fel de fel de pălării) si uneori în mogsneag 
cerşetor. Ivan Neacșu avea vreo 29 de ani — era deci un 
om foarte tânăr, dar asta n’avea de unde să ştie Lia, 
fiindcă „mosneagul“ arăta să lie într'adevăr mosneag! 
Avea părul alb şi o barbă lungă si mergea încet ca un 
om bătrân si suferind. 

__ Ivan Neacșu fura copii, fiindcă descoperise el în urma 
catorva încercări de acest soi, că negoſul cu copii este 
foarte bănos. Câştigurile puteau veni în două feluri: sau 
vindea copii furaţi, sau încerca să intre in corespon- 
denţă cu părinţii copiilor cărora le cerea sume mari ca 
să le înapoieze băieţelul sau fetița furată. Uneori lucru- 
rile reușiau foarte bine, alte ori mai putin bine şi în 
sfârșit, câteodată ieșeau aşa de prost încât Ivan trebuia 
să stea la răcoare si să se gândească ce să mai născo- 
cească ca să poată evada. 

_ De aproape zece zile, Ivan inimă de piatră, dădea 
târcoale casei bogatasilor Nicolau... O zări într'o zi pe 
Lia Şi isi pusese în gând, plin de bucurie: lacă un pri- 
lej foarte nimerit de a-mi mai umple punga cu gologani!! 
De când i-a încolţit gândul acesta in minte, Ivan n'a 
incetat de a face fel de fel de planuri pentru a-și ajunge 
ținta cât mai grabnic zi cai mai fără pericol pentru el. 


4 


In cele din urmă hotărî să se îmbrace în cerşetor şi să 
treacă pe sub fereastra fetiţei... După cum știm, i-a mers 
din prima zi, destul de bine: tâlharul sa ales cu o cru- 
ciulité şi cu un lanţ de aur, destul de valoroase. 

Să vedem cum i-a mers a doua zi. 


* * 


Era cam pela 6 după amiază. Doamna şi cu domnul 
Nicolau plecaseră să facă o vizită unor prieteni şi anun- 
taserA apoi prin telefon că nu vor veni seara la masă, 
fiindcă prietenii lor i-au reţinut să cineze cu ei. Guver- 
nanta scria în odaia ei o scrisoare părinţilor ei. O ru- 
gase pe Lia să stea liniştită o jumătate de oră, să se 
joace cu păpuşa, sau să se uite în cartea cea nouă cu 
poze, pe care i-o adusese cu o seară înainte, tăticul ei. 
Lia făgădui „madmoazelei“ că are să fie foarte cuminte. 
Când rămase singură, se aşeză în genunchi pe un scaun 
în fata ferestrei si privi afară. Ca prin minune (,,mi- 
nunea“ era că Ivan pândea de aproape două ceasuri să 
apară fetiţa) se ivi moșneagul... Se opri în faţa ferestrei, 
Lia deschise geamul si îl rugă să-i spuie acel lucru in- 
teresant pe care i-l făgăduise cu o zi înainte. 

| — Nu-ţi pot spune decât dacă vii aici, lângă mine— 
răspunse el... Haide, vino! 

— Ascultă — zise Lia — pe fereastră nu pot sari, 
fiindcă mă tem să nu mă vadă oamenii de pe stradă, 
sau să nu intre guvernanta chiar când oi fi cu un pi- 
cior pe fereastră. E mult mai bine să vii la gardul din 
grădină. Acolo putem vorbi în.liniște sau dacă vrei să 
vii pe fereastră, mă ajuţi d-ta să săr gardul... Vrei? 

Mai încape vorbă! Sigur că voia, doar atâta aştepta 
tâlharul! Spuse cu o voce prefăcută, blajină: — Bine 
domnisorico, bine, să fie cum zici matale... 

Uite, pornesc chiar acum spre gardul grădinii... Dar 


mătăluţă când vii? Si nu cumva mai ai să-mi dai ceva? 


Lia se gândi bine. Nu, nu mai are ce să-i dea. Doar 
dacă ar umbla în dulapul sau în caseta de bijuterii a 


mamei! Dar mare timp de așa ceva. Va pleca îndată in 


grădină. 

Lia alergă în curte și din curte în grădină. Afară 
se întunecase deabinelea... Lig ajunse la gard. Inima îi 
bătea foarte tare, poate și din pricină că alergase, poate 
şi fiindcă își dădea seama că nesocoteşte sfaturile pă- 
rintilor. 

— E mai bine să vii în stradă! Spuse Ivan... Uite, 


geren 


— 


pune piciorul aici, pe urmă aici... pe urma dincolo si 
cand ajungi in arful gardului, te iau in brafe, fimdca 
eu ma cafar pe partea dinspre stradă... 

Lia primi fără şovăială să facă tocmai cum o învăța 
Ivan inimă de piatră... Iat-o acum aproape de mijlocul, 
gardului... Incă doi, trei paşi si e în stradă... Ochii lui Ivan 
hoţul de copii, strălucesc de fericire... 

— Te-am rugat să vii pana aici, micuță domnisoara— 
spuse Ivan cu o voce dulceagă, ca să-ți spun că dupa 
colt, într'o căruţă sunt cei doi copii ai mei... 

— Ai doi copii? întrebă Lia, fără să bănuiască cursa 
care i se întinsese. 

— Da, două fetiţe, ca matale de mititele, le-am cum- 
parat rochife din banii care i-am luat pe ceasul care 
mi l-ai dat eri... Si acum, fetiţele mele, vor să-ți mul- 
țumească, dar nu îndrăznesc să te rog să vii până la 
căruţă... 

Lia nu stătu o clipă pe gânduri. Răspunse îndată, 
cu bucurie și cu nerăbdare: „Vreau să le văd pe feti- 
fele d-tale chiar acum“. 

Va inchipuiti cu câtă bucurie a primit Ivan inimă 


de piatra, dorinta Liei! Lucrurile se intamplase exact cum - 


le plănuise el. Nici o încurcătură până acum. O luă pe 
Lia de mână, îi vorbi cu blandete, îi spuse cât îi este 
el de recunoscător pentru binele pe care i l-a făcut și 
asa pe nesimţite, fetița se pomeni pe o altă stradă, apoi 
pe alta şi din nou pe alta. 

— Dar parcă spuneai că fetiţele sunt într'o căruţă 
care aşteaptă după colț? Intrebă Lia, când îşi dădu seama 
că merge cam de multă vreme. 

— Uite colo, domnişoară. Vezi căruţa? 

Lia o văzu si, scăpând din mana hofului, fugi într'a: 
colo. 

Ivan zâmbea bucuros, în barba-i albă și falsă: bravo 
mititico, intri singură în capcană! 

Lia ajunse în dreptul carufei. Era intunerec, strada 
era dosnică si felinarul tocmai la celălalt capăt. Din 
căruţă, de sub un maldăr de presuri, o voce subtirica 
spuse: „Vino aici, fetiţo“. Dar Lia w'apucă să se urce 
singură, Ivan ii si legase o batistă de gură, apropiindu-se 
tiptil pe la spate, apoi o înfășcă în braţe, îi legă mâi- 
nele şi picioarele şi o asvârli în căruță, sub preșuri, unde 
stătea ascunsă Catinta, nevasta lui Ivan. 

Apoi, Ivan se urcă în căruţă, dădu bice cailor şi 
porni... 3 

Caruta se opri 


tocmai la marginea Bucureștilor. 


„Acolo, Ivan cobori cel dintâi, apoi dădu preșurile la o 
Vino 


parte, o luă pe Lia în braţe şi-i spuse nevesti-si: 
si tu imediat în casă! 
* Pătrunseră apoi, într'o cameră joasă, cu lucrurile 


ravasite, o cameră în care paretii erau până la jumătate, 


uzi de igrasie şi plafonul căzut în câteva locuri. 

Lia plângea, fără zgomot, cu lacrimi care-i curgeau 
şiroaie, udând batista cu care hoțul îi legase gura ca s'o 
împiedice să ſipe. 


Ivan, o trânti pe Lia pe un pat, apoi el și cu ne- 


vasta lui desfăcuseră un pachet în care aveau mâncare 
şi se înfruptaseră bine, fără să-i arunce fetitiei măcar o 


+ 


privire. Băuseră si câteva pahare cu vin si lui Ivan 
să i se facă somn. 

— Ascultă, Ivane — zise Catința — dar cu fetița ce 
facem? O ținem toată noaptea legată? Eu zic să-i fac un 
culcus în cămară si s'o incuiem acolo. Poate că o sa 
poată Jlormi si ea până mâine dimineaţă. Si mâine di- 
mineaţă ce gânduri ai? Părinţii vor anunța poliţia, vor 
începe cercetările și vezi tu nu prea ar fi bine să mai 
ţinem fetiţa la noi... Ar fi bine s’ovinzi cât mai degrabă... 

Lia auzea toate astea şi nu putea face nimic. Plân- 
gea şi se svârcolea în pat ca un şarpe. 

— Da, aşa e, Catinţo — răspunse Ivan, căscând... 
Mâine trebuie să mă ocup cu vânzarea „mărfii“... Mai 
mult ca sigur că o s'o cumpere Fantini, directorul cir- 
cului în care toţi artiștii sunt numai copii până la 10 ani. 
El e foarte bucuros să-i aduc o fetiță frumoasă. O va 
face călăreaţă, sau poate acrobată. 

Dar acum, desleag-o, dă-i ceva să mănânce dacă a 
mai rămas şi bag-o în cămară... Eu nu mai pot de somn... 
Am muncit mult astăzi... 

Catinta deslegă mâinile şi picioarele Liei — urme 
adânci, adevărate şanţuri, erau de jur împrejurul glez- 
nelor si mâinilor plăpânde. 

In cele din urmă, îi desfăcu si batista dela gură. 
Atunci începu Lia să plângă cu hohote, să se roage de 
Ivan si de Catinta s'o ducă înapoi, acasă, la părinţii ei. 

— Vă dau tot ce am aeasa, rochitele mele şi caseta 
cu bijuterii a măicuţei! li voi spune tatii să vă dea bani 
cât de multi. Dar fie-vă milă si duceti-ma la ei! 

— Dacă mai scoţi o vorbă, te leg iar! Spuse răstit 
Ivan. Lia tacu. Catinta o luă de mână si o vari intr’o 
cămară mică, pe a cărei podea era asternut un covoras 
zdrentuit. Asta era „culcușul“ pe care „inimoasa“ Ca- 
tinta, i-l pregătise fetiţei. 

. In timpul acesta, acasă la Lia, guvernanta si slugile 
alergau disperate pe toate străzile. 

Doamna si domnul Nicolau nu se :înapoiaseră inca 
dela petrecere, deşi trecuse de miezul nopţii. Ei nu știau 
ce nenorocire groaznică se întâmplase fetiţei lor, între 
timp. Guvernanta era disperată: pe lângă durerea de a 
nu sti unde se află Lia, era si teama de răspundere. 
Ei, ii vor cere socoteala parintei fetiţei. Si pe drept cu- 
vânt. Ei i-o încredinţaseră. Si dacă ar fi veghiat mai 
bine, desigur, nenorocirea nu s'ar fi întâmplat. 

Ilenuta, dormea în odaie, sus, fără să ştie ce s'a in- 
tâmplat prietenei ei dragi. Stanca, bucătăreasa, alerga 
şi ea pe străzi, plângând, suferind sincer, că micuța si 
atât de buna fetiţa a stăpânei ei fusese furată. Fusese, 
desigur furată. isi spuneau toţi. Ce altceva i sar fi pu- 
tut întâmpla? Să fi plecat ea singură să se plimbe, cum 
făcuse si în alte dati? 

Nu este cu putinţă. Lia nu pleca niciodată seara. Si 
chiar daca ar fi plecat, sunt cateva ceasuri de atunci si 
ar fi avut toată vremea să se întoarcă. 


Se făcuse orele 2 noaptea şi slugile, în frunte cu 
guvernanta, alergau ca nebunele, forfota, de colo pana 
colo, prin curte, pria grădină, prin sopron, pe străzi. Si 
Lia nicăeri şi nici stăpânii nu veneau. In cele din urmă, 
madmoazel şi-a luat inima în dinţi si a telefonat acolo 
unde se aflau învitaţi în seara aceia, d-na si d-! Nicolau. 

— Aş dori să vorbesc cu d-na Olimpia Nicolau, zise 
madmoazel unei voci care îi răspunsese la telefon. Fi- 
reste, doamna Nicolau se prezentă îndată la aparat. Era 
foarte bine dispusă. Ce s'a întâmplat, madmoazel? 

Esti îngrijorată că nu ne-am întors. acasă nici până 
la ora asta? Petrecem foarte bine! Si complectă fraza 
cu un râs scurt. 

— Nu despre asta e vorba, doamnă! Venifi imediat 
acasă! Lia a dispărut! 

Doamna Nicolau căzu lesinata pe parchet. Cand isi 
reveni, izbucni în plâns, îi spuse soțului groaznica veste 
pe care o aflase şi porniră amândoi cu o mașină acasă, 
Toată noaptea au căutat-o pe Lia. Au înștiințat poliţia. 
Domnul Nicolau a făgăduit recompense mari acelora sau 
aceluia care va descoperi unde se află fetița lui. 

— Asta trebuie să fie iar o ispravă de a lui Ivan 
inimă de piatră, zise comisarul şef! 

Lasă că punem noi mâna pe tâlhar! Ii cunoaştem 
noi cuiburile. 

(Va urma) 


RECUNOSTINTA CAPRIOARE 


ARNA sosise devreme în anul acela, cu zăpadă 
din belşug şi cu frig năpraznic. 

In inima unui codru bătrân de brazi, la 
coliba pădurarului Grigore, ferestrele erau lu- 
minate. Inauntrul colibei, la gura sobei, în care 
ardea un foc mare, stătea cuminte o fetiță, de vreo zece 
anişori. Pe genuchi tinea o carte mare de poveşti, pe 
care o rasfoia cu plăcere, minunându-se de frumusetea 
poveştilor. Marioara, asa o chema, era fata padurarului 
şi singura lui mângăere in pustietatea pădurii, deoarece 
tovarăşa-i de viaţă murise. 

Greu o ducea mosul singur, fiindcă Marioara mer- 
gea la scoala si stătea aproape tot anul la o mätuse in 
sat. Când venea acasă, în vacanţă, tatăl ei murea şi în- 
via de bucurie. 

Acum era vacanţa Crăciunului şi Marioara sta cuminte 
la gura sobei şi aștepta să se întoarcă tată-său, care ple- 
case, cu nişte boeri dela oraş, să vâneze căprioare şi 
mistreți. Noaptea își resfirase umbrele de multă vreme 
peste întinsul pădurii și ei nu se întorseseră încă. 

Deodată, Marioara tresări auzind un sgomot la uşe. 
Trase cu urechea si auzi deslusit un muget, apoi altul 
şi altul; patru mugete slabe, lângă uşa colibei. De departe 
veni un svon de corn vânătoresc şi pocnet de puşcă. Era 
semn că taică-său se întoarce acasă cu vânătorii. Mari- 
oara prinse curaj si crăpă puţin usa, să privească afară, 
când în faţa uşei, ce să vezi. Patru căprioare speriate 
mugeau si lingeau clanfa usei, parcă sar fi rugat să fie 
găzduite şi ocrotite. $ 

Marioara isi dădu seama că gingasele animale sunt 
încolțite de vânători. Cuprinsă de milă, le ascunse in 
cosarul din ogradă, le dădu fân și apă si închizând bine 
ușa se strecură iute în casă. 

Nu mult după aceasta, tatăl său şi vânătorii sosiră 
la colibă, obosiţi şi necăjiţi că nu vânaseră nimic. 

— Le-am urmărit până aproape de casa asta, zise 
unul din ei. De aici însă au pierit, parcă le-a înghiţit 
pământul. 

Mărioara se făcu pământie la faţă. „Dacă se duce 
vreunul din vânători pe afară si zareste urmele căpri- 
oarelor prin zăpadă ?* ! — se gândi fata. Niciunul însă 
nu se mai gândi să iasă dela căldură. Marioara esi din 
colibă, spunând că are de adus câteva bucăţi de lemne 
din şură. dar cum eşi afară batatorii cu piciorusele ză- 
pada, până la cosar, astupând astfel urmele căprioarelor. 

A doua zi, disdedimineaţă, tatăl ei plecă impreună 
cu vânători să-i petreacă până la marginea pădurii. 


LOR 


de D. MEREANU 


Marioara îi pândi dela fereastră şi când ei pieriră 
prin desisul codrului dădu drumul căprioarelor, care 
fugiră libere prin pădure. 

Ziua aceia era o zi frumoasă cu soare luminos. Nu 
bătea nici pic de vânt şi gerul isi muiase tăria. 

Moş Grigore, după ce petrecu pe vânători, se abătu 
putin şi prin sat, asa că veni acasă pe’nserat! Intra 
înăuntru..., Marioara nicăeri. Se duse la şură, n'o găsi. 
Strigă în dreapta, în stânga, nu-i răspunse nimeni! Ce 
să facă, unde să o caute ? Bietul om se da de ceasul morţii! 

Ce se întâmplase ? Mioara, văzând că tatăl ei întâr- 
zie, — amăgită de vremea frumoasă, pornise pe potecă, 
să-i iasă înainte. 

Neştiind însă calea se rătăci afundându-se în pădure; 
îşi dădu seama că a pierdut drumul cel bun și începu 
să plângă amarnic. 

Deodată, când se credea cu totul pierdută, se iviră 
dintr'un luminis, cele patru căprioare. Blândele animale 
sau apropiat de ea, suflându-i in mâinele îngheţate 
aburii calzi ce eşeau ca fumul alb din boturile lor umede 
și împingând-o ușor înainte, a scos-o pe drumul cel bun, 
aproape de colibă. 


Pădurarul, care tocmai se întorcea abătut din cău- 
tare, rămase împietrit de uimire văzând copila însoţită 
de patru căprioare. Mărioara se repezi veselă în braţele 
tatălui său, iar căprioarele o tulire în pădure. 


Pădurarul își luă fata în braţe și cu lacrimi de bu- 
curie o duse în casă. Ă 

Acolo, la gura sobei, fetiţa îi povesti toată tarasenia 
cu căprioarele. 

— Mânca-o-ar taica de zânişoară buna! zise pădu- 
rarul înduioşat de bunătatea copilei. 

— Tată, — zise fetiţa, mângâindu-l pe frunte şi pri- 
vindul gales în ochi, — imi fagiduesti că de azi înainte 
n’ai să mai vânezi bietele căprioare ? 

— ţi fagiduese copilă bună, că n'am să mai vânez, 
nici o căprioară, nici mistreți, nici vulpi, nici epuri, 
nimic, nimic |... 


Şi într'adevăr din ziua aceia pădurarul n'a mai fost 
niciodată la vânătoare. 


ru 


ntamplarea pe care va voi istorisi, dragi copii 
este foarte veche, jumătate adevărată, juma- 
tate nascocita de oameni şi se chiamă le- 
gendă. 

Ea s'a petrecut într'un ţinut bogat din- 
teo tara dinspre miază noapte, cu păduri întinse, lacuri 
frumoase si păşuni mari, numit Echeby. 

Râuri vijelioase, migcau roțile numeroaselor mori 
cari lucrau fără odihnă zi si noapte, măcinând grâul si 
prefăcându-l în făină albă şi parfumată. 

Locuitorii ținutului erau cei mai bogaţi, mai multu- 
mifi din toată tara. 

Dar mai presus de bogăţiile înșirate până aici era 
castelul vechi şi mândru cu turnurile lui ce se inaltau 
până la cer, cu şoproanele şi vitele lui numeroase şi 
— cari toata ziua nu-si mai vedeau capul de tre- 

uri. 

Cartelul era iocuit de o femeie, pe cari toţi o nu- 
meau Contesa, mândră și frumoasă, care îl păstrase dela 
soțul ei mort, departe, într'o luptă. 

Cu toţii trăiau mulţumiţi, când, întrun an se in- 
tâmplă ceva nemaipomenit la Echeby. 

Din cauza unor călduri mari şi a unei secete gro- 
zave holdele se uscară cu totul, foametea începea să se 
simtă puternic, amenințând cu peirea pe locuitorii din 
Echeby. 

Contesa nu mai știa ce să facă ca să le vie în ajutor, 
când într'o seară, se pomeneşte la castel cu fierarul din 
ținut, numit Simsim. care ceru să-i vorbească. 

Acesta, cu toate că era cunoscut de toţi, căci locuia 
de multi ani la Echeby, nu era iubit de nimeni, fiindcă 
de răutatea lui, mersese vestea departe de tot. 

Mulţi isi sopteau, că uneori noaptea, Simsim era 
văzut ieşind din fierăria lui, călare pe o mătură aşa ca 
vrăjitoarele si oprindu-se pe la poarta vre-unei case, iar 
a doua zi desigur trebuia să moară cineva acolo. 

Dar lucrurile acestea se soptiau numai, căci nimeni 
nu îndrăznea să le spună cu glas tare, mai ales că mer- 
gea vestea — tot pe soptite—ca Simsin are şi o copită 
de cai în loc de picior, asa cum ziceau oamenii că are 
necuratul. 

Toţi se temeau de el şi iată că acest Simsim venea 
acum la castel cerând să vorbească cu Contesa. 

Ea îl primi oare-cum mirată, neşiiind ce-i poate cere 
fierarul. 

Simsim se plecă adânc în faţa ei, zicându-i: 

„Dacă vrei să scapi de sărăcie şi tu şi poporul tău, 
fă atunci cele ce-ţi voi spune: orice om sărac, tânăr sau 
bătrân ce se abate pe aici, ia-l în castel, imbraca-l, hra- 
nește-l bine, cu condiţia. însă ca el să nu te întrebe ni- 
ciodată, de ce faci aceasta. Ascultând sfatul meu te voi 
ajuta pe tine si pe supusii tăi, să nu suferiţi nimeni de 
foame, în schimb, în fiecare an de Crăciun, voi veni să 
iau unul din sufletele săracilor pe cari îi vei îngriji“. 

Zicând acestea Simsim aşteptă răspunsul Contesei. 

Fără să stea mult pe gânduri, ea primi târgul. 

De atunci, fiecare sărac, care bătea în poarta cas- 
telului era găzduit, îmbrăcat si hrănit împărăteşte. 

Numărul lor, crescând din zi în zi, Contesa se văzu 
silită să le dea jumătate din castel. 

In schimb, întregul Echeby devenise parcă şi mai bogat 
iar foametea dispăruse ca prin minune. 

Dar nici Simsim — care după cum s'a văzut, nu era 
altul decât diavolul în persoană — nu făcuse târgul de 
geaba. 

In fiecare an la Craciun, venea sa petreaca cu cei 
dela castel, cari acum nu mai erau cerșetori ci purtau 
numele de cavaleri, iar după fiecare petrecere, unul din 
ei murea iar Simsim se grăbea să-i ducă sufletul în îm- 
paratia de întuneric a lui Scaraoschi. 

Dintre cavaleri, nimeni nu întreba nimic, deoarece cu 
condiţia asta fuseseră primiţi si gazduifi în castel. 


AVSCHEBY 


Dar lucrurile nu puteau merge mult aşa, fiindcă 
Dumnezeu nu putea ierta Contesei, că, în loc să ceară 
ajutorul Lui, căzu la învoială cu Diavolul, si se hotari 
să-i pedepsească nelegiuirea. 

Intr'o zi, bătu în poarta castelului, un mosneag. 

Incovoiat de bătrâneţe, cu barba albă până în brâu 
şi cu o desagă în spate, ceru să fie ajutat cu ceva. 

Contesa porunci ca si mosneagul să fie găzduit si 
îmbrăcat ca toţi ceilalţi; dar parcă un îndemn tainic o sili 
să caute pe bătrân şi să-i vorbească. 

Cand îl văzu însă, abia isi putu stăpâni un țipăt de 
spaimă. è 

Inaintea ei, stătea însuşi tatăl său, bătrân si impo- 
vărat de ani. 

Contesa isi franse mâinile de durere, nesliind ce să 
facă. 

Simsim, sau mai bine zis Diavolul îi spuse să nu 
lase nici un cerşetor să bată degeaba la poarta castelului; 
pe de altă parte, ea nu putea reține pe tatăl ei, pentru 
ca sufletul lui să cadă pradă necuratului. 

Dragostea față de părinte fu mai puternică decât 
teama de Diavol, si Contesa, fără nicio milă, izgoni pe 
cerşetor din castel. j 

Bătrânul, care isi recunoscuse fata, neștiind pentru 
ce ea Îl dă afară, plecă spunându-i: 

„Fiindcă ai fost atât de rea cu tatăl tău, să umbli 
si tu dupa cersit să simți si tu gustul amar al pâinei 
căpătate de pomană si durerea de a fi izgonită de cei 
bogați“. 

Zicând acestea, bătrânul porni la drum, mai înco- 
voiat parcă decât înainte, rezemându-și batranefele în- 
durerate de toiagul noduros. 

Vraja castelului dela Echeby se rupse. 

Era ajunul Crăciunului iar Simsim, veni ca în toți 
anii să-şi ia prada. 

După ce bău şi chefui cu cavalerii din castel vru să 
plece, ştiind că în urma lui, unul din ei avea să moară 
iar el Simsim, îi va lua sufletul. 

Dar când vru să iasă, un cavaler tânăr şi frumos 
îi se puse în cale, spunându-i: 

„Nu pleca, crezi tu că nu ştim cum în urma ta moare 
câte unul din noi, căruia tu îi iei sufletul în iad? Ne 
ajung atâţia morţi. Vrem să deslegi vraja care ne apasă, 
sau de nu, tu de aicea nu mai pleci“. 

Văzând că nu are încotro, Simsim povesti cavale- 
rilor, învoiala făcută cu Contesa în timpul marei foamete. 

Auzind acestea, cavalerii hotărâră să se răzbune 
pe ea. 

Simsim care nu voia să plece fără să ia un suflet 
cu dânsul, încercă să omoare un cavaler. 

Atunci toţi săriră pe el şi îl amenințară că, daca 
nu pleacă îndată lăsându-i in pace, il leagă cobză și il 
duc în biserica din Echeby să-l tămâieze. 

Când auzi Diavolul de tămâie nu ştiu pe unde să’ 
plece mai repede. 

După plecarea lui, cavalerii se duseră la Contesa 
pe care o găsiră cu nişte prieteni la masă, şi o între- 
bară cu toţii, pentru ce şi-a bătut joc de dânşii, vân- 
zând Diavolului sufletele lor. 

Contesa înțelegând că sa sfârşit toată puterea ei, 
nici nu încercă să se mai apere. 

Cavalerii o scoaseră din castel, îi puseră un toiag 
în mână şi o desagă în spate, apoi închiseră porţile cas- 
telului în urma ei, lăsând-o afară în frig şi ninsoare. 

Dar Simsim care nu se pulea mângâia cu sufletul 
că nu mai avea de luat nici un suflet dela Echeby, des- 
läntui o furtună puternică, care nărui castelul blestemat. 

Pe locul lui, se ridică acuma o movilă de pământ, 
iar oamenii, cari trec la miezul nopţii pe acolo, spun, 
că o umbră se vede rătăcind, ca si cum ar căuta ceva. 

Umbra nu e alta decât Contesa dela Echeby care-și 


caută castelul dispărut. 
ZINCA MILOVICI 


a 


= 


Sfantului 


FANTUL Nicolaie, se afla acum: câteva ierni, 
într'o mare, foarte mare, încurcătură. Tre- 
buia neapărat să coboare ca în toţi ani pe 
pământ şi să puie copiilor jucării în ghete. 
Asta este meseria lui de când era foarte tâ- 

nar, de când nici măcar n'avea barbă ca să poata fi 
numit pe bună dreptate, moş. Invatase însă o smecherie 
dela Mos Crăciun, care si el fusese cândva tânăr, însă 
ştiuse să-şi ascundă tinereţea obrazului, cu o barbă albă. 
Aşa a făcut şi Sfântul Nicolaie, când a apărut pentru 
prima oară pe pământ, în chip de moş. De atunci însă 
a trecut foarte multă vreme. Cel puţin câteva sute de 
ani. Asa că, precum, vă spuneam, acum câteva ierni, 
Sfântul Nicolae se afla într'o mare, ziceam, foarte mare, 
încurcătură. Si iată dece : răcise, îl durea capul, avea 
fierbinteli, cu un cuvânt, avea gripă. Cum să se ducă in 
halul ăsta pe pământ? Nu numai că îşi punea în mare 
primejdie sănălatea, dar mai era o chestie : gripa esteo 
boală molipsitoare, şi uite aşa, umblând din casă în 
casă, mai scapi si câţiva — ce câţiva, câteva sute! — 


de microbi. Si ce te faci dacă a doua zi, toţi copiii din 


oraş strănută, au temperatură, ce mai încoace încolo, 
îmbolnăvesc toţi copii de gripă? 

Cu cine să se sfătuiască bietul Sfântul Nicolaie ? 
Moş Crăciun i-a spus că el nu se bagă, nu se amestecă... 
De i-oi da un sfat prost să cadă vina pe el? 

Alţi sfinţi au dat din umeri în semn de „habar n'am“! 

Atunci Sfântul Nicolaie s'a gândit mult și până la 
la urmă a lua această hotărâre. Nici nu se va duce pe 
pământ să ducă jucăriile. Dealtfel, gripa în loc să-i 
treacă, iacă, mai rea sa făcut. Totuş, jucăriile trebuie 
să ajungă pe pământ și chiar în ghetute. Altfel ce ar 
spune copiii ? Că Sfântul Nicolaie e cam uituc sau un 
sfânt rau la inimă, sau că nu-şi: cunoaște îndatoririle ? 
S'apoi Dumnezeu, ce ar spune? Se poate oare să calci 
peste ordinele Lui ? Fireşte, nu se poate. Atunci? Atunci 
ce e de făcut! Sfântul ‘Nicolaie a găsit un răspuns po- 
trivit şi la întrebarea asta, destul de grea, ce e drept! 
Il va ruga pe prietenul lui din copilărie, Sfântul Ştefan, 
să se ducă în locul lui. Ii va da toate jucăriile şi toate 
explicaţiile ca totul să se petreacă ca şi când el insu-si, 
Sfântul Nicolaie, ar fi împărţit darurile. Nimeni nu va 
şti niciodată, că în anul acesta Sfântul Nicolaie şi-a tri- 
mis un locţiitor Ștefan (adică Sfântul Ştefan) va primi 
cu bucurie îusărcinarea. Tot spunea el mereu că-i vine 
uneori un dor de ducă zi că tare-i pare rău că n’are si 
el treburi pe pământ ca alfi sfinţi. 

„ Sfântul Nicolaie, nu sa înşelat. Sfântul Stefan a 
primit îndată, cu foarte mare bucurie. 


— Ascultă Fanel—spuse Sfântul Nicolae — să nu care 
cumva să-mi faci vreo boroboata, că e vai de amândoi, 
pe urmă. Ascultă cu luare aminte tot ce-ţi spun eu: 
vasăzică, întâi te cobori pe pământ, cred că-ţi sunt în 
bună stare aripile, nu ? Ei, după ce te cobori pe pământ, 
începi să imparti- jucăriile după adresele pe care ti le-am 
scris eu şi pe care te rog să nu le încurci. Jucăriile ti 
le pun toate înir'un sac mare, care e drept că e cam 
greu de' dus în spate, dar ești voinic, Fănele, și o să-l 
poţi duce. A A 

Sfântul Ştefan dădea mereu din cap în semn că pri- 
cepe bine tot ce i se spune si că primeşte fără să se 
codească. 

Si chiar în seara aceia — era cu două, trei zile 
înainte de 6 Decembrie, a făcut câteva încercări de 
zburat cu o pereche de aripi împrumutate dela un înger. 
Fiindcă el, de fapt, n’are aripi si Sfântul Nicolaie fusese 
cam distrat când l-a întrebat dacă îi sunt in bună stare 
aripile. : 

In ajun de Sfântul Nicolaie, Sfântul Stefan şi-a luat 
sacul cu jucării în spinare, carnetul cu adrese si l-a le- 
gat de gât cu un snur si a plecat... 


Gemt 


Străbătuse jumătate din calea care este dela eer pana 
la pământ, fără să i se întâmple nici o peripetie... Işi 
zicea chiar, cu oarecare mândrie: zbor ca o pasăre! 
Când deodată, buf! Nu, nu sfântul Ștefan a căzut, ci 
sacul, sacul plin cu jucării! Şi unde să-l găsească? Pă- 
mântul e mare şi se invarteste mereu, ca o roată! To- 
tuşi jucăriile trebuie să fie găsite. Asa isi spuse, foarte 
necăjit, bietul Sfântul Ştefan şi începu să zboare cu repe- 
ziciune în spre pământ, uitându-se ca un vultur, mereu 
de jur împrejur. 


Deodată, văzu o casă mare, albă, luminajä. Sfântul 
Ștefan sc apropie de ea și privi pe fereastră. Văzu o 
odaie mare, lungă cu paturi albe aliniate pe două rânduri. 

In fiecare pat, era un copil si printre paturi umblau 
cu paşi usori, femei îmbrăcate în alb. Sfântul Stefan se 
îndreptă spre poarta acestei clădiri. O tablă mare îl lă- 
muri unde nimerise : „Spitalul de copii.“ Sfântul Ștefan, 
pătrunse în curte. Și, spre marea lui surprindere, văzu 
că sacul lui cu jucării căzuse acolo. Bucuros că l-a găsit, 
vru să scoată din sac atâtea jucării, câte îi spuse Sfântul 
Nicolaie să lase la spital, dar în clipa aceie îl văzu gar- 
dianul spitalului şi crezând că e un hoț îl luă la goană: 
Nu ţi-e ruşine, om în toată firea şi vrei să furi din ju- 
căriile pe care le-a lăsat Sfântul Nicolaie pentru copiii 
din spital ? ! Hai, ia-o din loc și fiimulfumit că scapi doar 
cu atât. 


Sfântul Stefan bâlbâi un „iertaţi-mă vă rog, 
n'am să mai fac“ şi pleca.,, Ei, se încurcă lucrurile rau 


de tot! De unde să ia acum jucării pentru ceilalţi copii. 
Avea atâtea adrese ! Sfântul Ștefan scoase carnetul de 
adrese si citi. Apoi o luă la întâmplare pe una din stra- 
zile care era notată în carnet. Era o stradufa urâtă, cu 
case mici. 

Aproape la fiecare casă, erau puse în fata usei, cate 
una sau câte două trei perechi de ghetute: Sfântul Ste- 
fan le luă în mână si privi ghetele la lumina lunii: ce 
vechi, ce rupte erau ghetuţele ! Unele n’aveau tălpi, al- 
tele n’aveau tocuri ! Cum vor merge micuţii cu ghetele 
astea prin frig şi prin ninsoare ? Toţi copii au ghete atât 
de rupte ? Sfântul Ștefan vru să ştie lucrul acesta. Si 
porni pe alte străzi. Intr'adevăr, multi copii aveau ghete 
rupte, dar la unele case mari, frumoase, copii puseseră 
in fata usei, pantofiori de lac sau ghete bune, noi, cu 
talpa lucioasă. 

Sfântul Stefan își făcu repede un plan: va lua ghe- 
tele bune si le va pune în locul celor rupte la casutele 
acelea mici, de pe străzile acelea urâte... 

Ce va spune Sfântul Nicolaie de isprava asta, nu-i 
pasă. Chiar de s'o alege cu o ceartă zdravănă, tot așa 
va face. 

„Toată noaptea, Sfântul Ștefan umblă pe străzi şi 
nu făcu altceva, decât schimbă ghetele rupte cu cele bune 
și cele bune cu cele proaste... 


A doua zi, de dimineaţă, copiii săraci au avut o mare 
bucurie ! Chiar la atâta bunătate nu se așteptau din 


| partea sfântului Nicolaie. El aduce deobiceiu, manda- 


rine, nuci şi câte o jucărioară... 
- Copiii bogaţi, ar fi trebuit să fie foarte amărâţi si 
dezamagiti în în ziua aceia... 

Dacă părinţii lor nu s'ar fi trezit mai devreme decât 
ei şi dacă n’ar fi alergat repede în târg să cumpere alte 
ghete noi şi jucării. 

Așa că, nimeni n'a ştiut că Sfântul Ştefan făcuse o 
boroboafa... Dar Sfântul Nicolaie, când îl văzu ias în 
cer îi spuse mai în glumă, mai în serios: 


— Mi-o făcuși Fănele | 
SIDONIA DRAGUSANU 


E când sau mutat cu casa, Dorel si Viorica 
au cunoscut pe micuța Pupy, o fetiță cu 
codițe aurii şi cu ochii zugrăviți in lumina 
cerului senin. Tovarăşul de joacă era miti- 
telul Lulu, cu perişorul negru şi ochisorii, 

asemenea. Se infaptuise o ceată de viteji, cum nu sa 

mai pomenit. Lulu auzise de isprăvile lui Dorel si 
nespus de mult ar fi voit să întreprindă asemenea călă- 
torii, ba chiar să-l si întreacă pe Dorel. Numai că, vedeţi. 

Dorel era mai deprins cu drumul decât Lulu. Cât des- 

pre Pupy, dulcea de ea, zugrăvea omuleţi cu trei ochi 

şi cu cinci picioruşe şi cânta, mereu : 


Pupy, Pupy, Ochisori 
Pisy, Misy, Micusori, 
Mitisor, In caleasca, 
Botisor, Cărădașcă — 
Cu năsuc cat un nuc, Pisi-pisi... 


Si iar, tot asa, dela început ! Ce vrea ea să spună, 
numai domnul știe ! Despre pisici, iarag nu era vorba 
pentrucă, după cum v'am spus, ea zugravea omuleti cu 
trei ochi si cu cinci picioruse... 


* 
* * 


Lulu îl tot sâcâia mereu pe Dorel, ca să dreaga 
aeroplanul care-l purtase in împărăţia Verii. 

— Dar unde vrei să pornim, acum, pe vreme de 
iarnă ? — întreabă Dorel. 

— La zâna larnă ! — răspunde semef, Lulu. 

Se-apucă Dorel să-i spună că e peste putinţă, să 
facă acum, o astfel de călătorie. Nu! Lulu vrea neapa- 
rat, să pornească în împărăţia Iernii. Se apucă Dorel 
să scoată din magazie avionul lui de carton, rupt şi 
prăfuit. Il şterge, îl unge, îl curăță bine, îl încearcă. 
Toate bune ! Avionul e numai bun pentru călătorie. Are 
noroc Lulu ! 


Se gătesc apoi de drum si copilaşii nostri, că ase- 
menea călătorie pe vreme de iarnă, nu se face oricum. 
S'au îmbrăcat bine, au luat de mâncare, au spus rămas 
bun măicuţei, bunifei şi tăticului și... fuga, la avion! 

Timpul nu era-de fel potrivit. Ningea, iar Crivăţul 
gonia peste câmpiile ninse, spulberând. Aeroplanul cu 
cei patru copilaşi s'a avântat ta o pasăre puternică, 
biruind vântul. S'a înălțat, mereu mai sus, gonind spre 
miază noapte, unde se întinde împărăţia iernii... 


- 
- 


cusme uriaşe, 


POVESTE „IARNA 


Fără de veste, se auzi un glas puternic, ca de urieş 
Așa de tare suna, încât biruia sbârnâitul elicei dela 
avion. Glasul striga : 


— U-u-u-u! A-u-u l. 
Cine se-avântă prin vazduhurile mele ? 
U-u-u-u ! 


Copilaşii se înspăimântară foarte. Ba, Lulu ceru lui 
Dorel, chiar, să întoarcă avionul spre casă. Dorel dădu 
din cap: nu! Apoi, luă aparatul de radio dala avion şi 
vorbi : 

— Cine strigă aşa, în vâzduh ? 

— U-u-u-u! Eu-u-u! Gerilă! 

— Bine te-am găsit, Gerilă! se bucură Dorel. 

— Dar tu-u-u! Cine esti ? 

— Eu sunt Dorel, aviatorul mititel ! 

— Şi unde-ai pornit ? 

— La zâna larnă...! 

— Asa? Apoi, atunci, să viu să te călăuzesc! 

— Şi după o clipită, se arătă în zare, chiar Gerilă, 
aşa cum îl ştiu copilaşii din basmul cu Harap Alb. 
Sbura burduhănosul de Gerilă pe un cal alb, într'aripat. 
Făcu semn cu mâna către copii şi le arătă drumul spre 
miazănoapte... 

Dintr'o dată, motorasul avionului încetă să mai 
meargă ! Ce e de facut? Nici o clipă de întârziere! Sa 
se-asvârle toţi, cu parasutele! Dar când priviră in jos, 
copiii văzură că tocmai sburau peste Marea Nordului. No- 
roc că mai era si Gerilă pe aproape. El vede că avionul 
are să se prăbușească în apele mării. Prinde aeroplanul 
în mâna lui uriaşă şi-l poartă spre nord. Intre timp, 
Dorel are vremea să repare stricăciunea. 


* 
* * 


In tara Iernii au ajuns pe la nămiezi. Privelistea 
ce sa arătat copilasilor nostri călători, era asemenea 
aceleia din insula polară. Numai că acum aveau în fafa 
un orăşel destul de mare, cu palate şi fabrici, cu sârme 
de telefon, şine de tren. Dar peste tot era revărsat un 
covor alb, cum e blana de pisic. Acoperisurile aveau 
iar brazii păreau invesmantati cu haine 
împărăteşti... Un palat era mai mândru decât toate, pe 
culmea unui deal. Aeroplanul l-au lăsat copilasii la 
aeroport, desigur. Un pitic ce ieşise dintr'o căsuţă cât o 
pusculifa, le-a arătat drumul. 

Până să ajungă în palatul Iernii, piticul ce se nu- 
mea Bimbică, le-a spus că Zâna se va bucura mult de 
tot. Ei îi plac nespus copilaşii. Şi într'adevăr, aşa a fost. 


10 


„Le-a dăruit patine si sky-uri. lar pe deasupra, le-a 
mai dat si-un omulet de zăpadă, care se mişca şi avea 
să-i urmeze in orice loc, ca un catelus. Omuletul de 
zăpadă avea o cușmă făcută dintr'o căldăruşă de tini- 
chea şi în gură ţinea o lulea. 

Apoi, zâna i-a intovarasit prin împărăţia ei minu- 
nată. Le-a arătat mai întâi şi'ntâi, fabrica de zăpadă. 
Fiindcă zăpada care cade pe pământ, în împărăţia 
Iernii se pregăteşte. O droaie de pitici si piticite lucrează 
în fabrică, pentruca să împletească la maşină, fiecare 
fulgişor de nea. Dacă manufele lor n’ar merge repede- 
repede, ca fulgerul, cu greu ar dovedi ei să împlinească 
atâta zăpadă cât se cere, pentruca să se acopere mun- 
tii, dealurile si câmpiile. 

Zăpada e încărcată în saci, pusă în vagoane şi tre- 
nurile o cară pe drumurile «cerului. De-acolo, când zâna 
Iernii socoate că poate să înceapă iarna, ingerasii si 
piticii o împrăştie cu lopăţelele, în bătaia Crivatului. 

Copilasii se întrebau unde o fi Gerilă. Se pierduse 
în văzduh ? Au aflat pe urmă, că Gerilă, care e inginer 
de poduri, a pornit să vadă ce face cu puntile de 
ghiafa pe care trebue să le dureze peste râuri şi fluvii. 

In fabrica de promoroaca, au văzut copilasii cum 
bunifele pitice împletesc iute-iute, lantusoare si ploita 
din lâna zăpezii. Ingerașii pornesc noaptea cu ghemu- 
letele de lantusori si împodobesc brazii, copacii desfrun- 
ziti. Ba, din fugă, mai agaţă câte-un fir, două si’n barba 
bunicilor povestasi, ca să aibă pe ce’nsira mărgăritarul. 

Copiii se minunau neîncetat de tot ce vedeau, miti- 
teii ! Dorel si cu Lulu însă nu prea sedeau cuminţi, cu 
toate că Viorica îl tot certa pe Dorel. 

Fără de veste, în palatul zânei Iarna, Dorel se 
agafa de un inel. Nu intrebase mai înainte, ce e cu 
inelul. De cum trase de el însă, un ţiuit năprasnic se 
porni. Parcă ar fi şuerat o mie de trenuri,nu alt ceva. 
Dorel trase iar de inel, crezând c'are sa’nceteze suera- 
tul. Dimpotrivă, suerul se auzea mai tare. Ce să facă? 
Zâna veni în odae şi zâmbind le spuse celor doi haetasi: 

— Mare ispravă ati mai făcut! Suerul acesta are să 
trezească pe Moș-Crăciun. Si are să fie tare supărat, că 
l-aţi trezit cu atâtea zile mai înainte de ziua sorocită 
pentru călătoria lui pe pământ. 

Pupy şi Viorica se înspăimântaseră, grozav. Dorel 
şi Lulu, la fel. 

— Şi ce-avem să patim? — întrebă lăcrimând Puppy. 

— Ce-are să ne facă Moş-Crăciun ?— zise Lulu. 

Are să se supere ?— mai întrebă Dorel. Desi zâna 
ar fi voit să-i oprească la ea, mai multă vreme, totuşi 
fetiţele voiră să pornească acasă. 


— N’are să ne mai aducă Moş-Crăciun daruri ! — Fi 
plangea Dorel. «will 
Isi luară rămas bun dela zână, apoi se îndreptară 


CUM A INVATAT PUIU VOCALELE 


E... vocală sunătoare 
Peste tot biruitoare, 

O pronunti cu bucurie, 
Când primeşti o jucărie. 


Copilasii mei iubiţi 
Ascultati-ma cuminţi. 
Cum învăţ pe Puişor 
Alfabetul cel ușor. 
I... e litera mai mica, 
Slăbuţă ca o furnică, 
Ea iti povestește, ţie 
O frumoasă „istorie“. 


Puiule ești un erou 
Dacă 'nveţi pe A. E. I. O. U. 
Cele cinci ce sunt vocale 


W si U. 


Au in ele un ecou. 
Un ecou cam răgușit 
Pentru Puiul meu iubit. 


C. ALMĂJANU. PERET. 


A... e litera semeață 

Sta în varf de fortăreață 
Şi te-amenin{a de zori: 

— De mă uifi eu te omor. 


spre aeroport. Dar acolo, aflară că domnul Gerilă a luat 
avionul lui Dorel ca să colinde pe unde are treabă. Şi 
pentruca micutii se grabiau, urcară rep de pe deal şi 
tăcându-şi vânt, porniră pe sky-uri la vale, din ce în ec 
mai repede. Dorel o tinea pe Viorica de mänutä, iar 
Lulu pe Pupy. Tii, ce minunată călătorie au făcut ei 
aşa ! Căci pârtia se deschidea înaintea lor, dreaptă şi 
netedă. In urmă, se-afinea, tot pe sky-uri, omuleful de 
zăpadă pe care li-l dăruise zâna. Pe Moș Nastratin — 
așa l-au botezat copiii — lau așezat în curte. Si ca să 
nu se plictisească mosul, i-au pus în mână o pusculifa 
de-a lui Lulu, ca să tragă în vulpi, când vin la găini, 
ori în ciori. 

Basmul acesta de iarnă mi Va istorisit micuța Pupy. 
Si ca s’o cred pe deplin, a zugrăvit pe hârtie chiar și 
pe piticul Bumbică : 


Mititel — 
Doricel, 
Cu limbuta 
De halvita 
Pupy, pis ! 


Vezi numai, ca eu nu prea infelegeam cum de-a 
încăput uriașul de Gerilă in avionul lui Dorel. Dar asa 
e povestea ! Trebue, neapărat s'o crezi aşa cum fi-au 
istorisit-o alţii, dragi copii !... 

m N. PAPATANASIU 


> Ha 


M. si $. Falicov I. luți 
Cl Wl — Pr. i 


Capcesti 


Erna Furstein 
Ch. 1 — Pr. 
Bucuresti 


Cl. I si IV — Pr. I 
Vâlcov 


O. Lernea M. Dr. Weisseberg Komulus Bichis 
Cl. II — Pr. | CI. II. — Pr. | Cl: II — Pr. | 
Chisinau Ploesti Bucuresti 


COPII! 


FESTIVALUL 


„DIMINEȚII COPIILOR” 
DE CRĂCIUN 


va fi 


O MINUNE! 
Procurati-va bilete chiar azi, la librăria Alert 


ae or 5 


e 
at 


Astuzi inoaca și cu Moaca Si cu zarva mare'ndată Dar vedeţi, din întâmplare, Au găsit niște curele 
Sunt porniţi din nou pe joacă, — Răscolesc cămara toată Au avut o şansă mare, — Sido galerie de perdele — 
Vor să facă, orice-ar fi, Să găsească-o scândurea Doamne, cine-ar fi crezut ? — Şi apoi, cât ai clipi 

Sus pe deal, concurs de sky... Ca să facă sky din ea... Căutând, dela'nceput Au făcut din ele sky... 


Ya 


i â i însă — insi de groază-adâncă : 
Iatä-i lunecând în vale, Dar din zbor, pe ne-asteptate lată însă, deodată, Spun cuprinși KET 
Când in zbor şi când agale, S'au trezit întinși pe spate, — Sus, pe creastă se arată = poemes, = — ! 
lar mormane de zăpezi, — Doamne, sfântule Isus! — O dihanie — si zdup ! z amo 1 tie 3 
Iatä-i vezi zi iar nu i vezi... Cu picioarele in sus... Se treziră lângun lup... . Cau murit de frig... ş — 


5 2 2 nee 3 Văzând că dânșii dorm prea tare 4 1 
Nici prin gând nu îi trecea Să-i dea voie d-lor _ a pe 8 Dura-dura, butucel... 
Ca să fac’ aşa ceva... Să fac’ un tur pe skyii-lor... 8 Şi băcţii râd de el... 


A pornit zburând în jos... 


X 2 * 2, e 
— eal ~ 


Siredbrofie ANRE 


Jn pădure printre foi, 

Azi e mare tărăboi. 

Căci doamna Ciupercă are, 
Martia sindrofie mare. 
„Credeţi-mă cand va spun. 
Pregătiri fac din ajun, 
C’er să vie licurici, 

Muste, gaze, gandaci mici, 
Fluturi, bondari chiar si arici ! 
O cicoare si un taun, 

S'au invitat, la dejun.“ 
Domn Ciupercă e'mbrăcat, 
Astăzi foarte elegant! 


Se distrează fiecare, 

Cât tine ziua de mare. 
Doamna Ciuperca serveste, 
Fiecarui ce poftesti. 

— Mata ce iei, domn Arici ? 
— O portie de furnici ! 

— Dar mata, domn Bondar ? 
— Eu asi vrea putin nectar ! 
— Dar mata doamnă „Ferigă“? 
— Dara tu Cicoarea mea ? 
— Noi servim rouă sadea ! 
— Ce placut, ce veselie ! 
La’ Ciupercii sindrofie, 


Our 


Cu joben și cu baston, 
Guler tare si plastron. 
lar doamna Ciupercă are, 
Pălărie de pai, mare, 
S’umbreluta pentru soare. 
Copilașii fiecare, 

Sortule{ st jucărioare. 
Luminaţia o face, 
Soarele ca să se joace, 
lar taraful de cosasi 
Scârţie ca niște draci. 
Dansuri vorbă, veselie, 
Ca la orice sindrofie. 


Lumea se distrează, dragă, 

Astăzi pentru-o vară întreagă, 

Spune fluturul gentil, 

După ce-a dansat cadril, 

lar micuțul greeruş 

A tras puţin din arcus. 

— „Uite-aşa: mi s’au distrat 

Până când a înnoptat 

Şi atuncia au plecat, 

Fiecare'n pas agale, 

Pe la casa dumisale !“ 
NY-NY 


De-ale strengarilor 


A vrut să facă proba Drumul iepurelui 


Sandu susţine că a învățat scăderea. Mama lui ca 
să se convingă, îi spune: 

In acest vas sunt 75 de prăjituri. Dacă mănânci 29, 
câte rămân ? 

După ce i-a dat socoteala, a plecat să deretice casa. 

La întoarcere găseşte exerciţiul făcut şi vasul cu 
prăjituri aproape golit... 

Enervată, isi dojeneste copilul, care răspunde senin: 

— Mămică, n'am ştiut că am să te supăr. Am vrut 
numai să fac proba! 


Pedeapsa , 
— Un iepure se află pe un câmp împărţit in 36 de pă- 
trate. Un grup de vânători se găseşte in pătratul C si 
iepurele iese din vizuina T. vrând să ajungă la vizuina T. 
Iepurele trebuie să meargă o singură dată prin toate 
pătratele, bine înţeles, afară de C şi fără sa treacă de 
două ori prin acelaş loc. 
Care va fi drumul urmat de iepure? 


Căutaţi hoţii 


Tatăl: Ia te uită, Nicule, cum ţi-ai murdărit hai- 
nele ! Du-te si inchide-te în casă si... adu-mi cheia înapoi! 


Cine vede pe răufăcători? 


Copoiu, poliţist celebru, paseste cu băgare de seamă, 
sperând că o să prindă doi hoţi. Dar ei stau ascunși în 
apropierea lui. Căutaţi-i! 


Dece e mulatry 


In tăcerea nopţii trei răufăcători vor să prade un 
hambar plin cu -cereale ? Cine îi vede ? 


Răspuns gmecher 


— Ştii Petre, că prietenul nostru Gică e mulatru ? 


— cf tages esti : Mulatru e numai copilul care are 
— Te-am prins! Ce cauti in pom, strengarule h 4 
p t pom, § garule? — Păi chiar asa e si cu Petrică. Mamă-sa, care e 


— Incerc să pun la loc un măr care a căzut. morarifa, e albă și tatăl lui, fiind carbunar, e negru 


1: 


Concursul de jocuri 


pe luna Decembrie 


SERIA III 


MOŞ CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe l an 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


lepurele 


Orizontal: 1) Pronume posesiv. 3) Mijloc sănătos 
prin care iepurele scapă de dușmanul răutăcios. 5) Mă- 
sură. 6) Parte a bisericii. 9) Sunt. 11) Lichid. 12) Hrană 
animală, lichidă. 15) Potrivire de sunete în poezie. 17) 
Pronume. 19) A se răfui, a răspunde la un rău cu alt 
rău. 20) Pasăre înnotătoare. 22) A brăzda. 23) Se pune 
în bucate. 24) Trecätoare, 25) Numeral. 25a) Animale 
blande. 26) Cu nasul turtit (fem). 27) Lan. 28) In ce 
chip? 30) Campion. 31) Plimbare, tur. 32) Animal fri- 
cos! 35) Anotimp. 36) Intinsă. 37) Botul porcului. 

Vertical. 1) Scoaseră pământul cu sapa. 2) Brazda- 
sem. 3) Curajos ca iepurele! 4) Stapanesti. 7) Verdeturi. 
8) Mistuit prin foc. 10) De alt neam. 11) Susfinator la 
vie. 12) Animal sălbatic. 13) Nume de fată. 14) Hranita 
cu iarbă. 16) Lună. 18) Trece cu vederea o gresala. 21) 
12 luni. 22) Macagiu. 22a) Salutare. 26) Poftim. 29) Slut. 
31) Zeul soarelui la Egipteni. 33) Pronume. 34) Stâlp. 

CUSMAM F. D. 


Focşani. 


Aritmogriful munților 


Inlocuind cifrele eu litere veţi obţine pe fiecare 


— 


rând cate un lanţ de munţi. In “rândurile 1, 3, 4, si 5 


15 


sunt munţi in Europa in rândul 2 in Asia, rândul 6, 
în Africa şi în ultimul sunt munţi în America. 

Dela A la B = munţi in Europa. 

Pentru ușurință H=10, R=11. 


POȘTA REDACŢIEI 


Cal. c. Şt. — „Povestea celor cinci fete de împărat” e 
monotonă. 

Intr'o pagină ne povestesti cum împărăteasa întâlne- 
şte mai mulți nevoiaşi, pe care îi ajută baneste, între- 
buințând de cinci ori aceiaşi frază. La fel de vioaie... e 
şi partea in care e vorba de revista celor cinci domnite. 
Dacă îți lipsesc însuşiri literare în schimb... ai o 
sudumenie de greşeli gramaticale: In loc de că spui 
căci, si asta se întâmplă de vreo cinsprezece ori intr’o 
bucată de patru pagini de caiet. Nu mai pomenesc de 
lipsa virgulelor, trăsurilor de unire, ca să nu-ţi fac 
inimă rea. : 

Dragutule cititor, te sfatuim să citeşti şi să stapanesti 
cum trebuie limba romana, inainte de a trimete ceva 
spre publicare. 

Până atunci, continuă să rămâi bunul nostru cititor. 

M. U. Bolgrad. — Cuvântul care l-ai pus în şaradă 
e bun, dar versurile sunt slabe. Poezia „Stele” are pu- 
țină filozofie. Tocmai aceasj4 calitate o face nepublica- 
bilă în revista noastră. Continua să scrii și mai departe 
căci materialul care ni Vai trimis, ne îndreptățește să 
vedem în mata un viitor colaborator. 

H. S. lași. — Jocul e slab, nu primim glume dela 
cititori şi „Aventurile lui Petrişor” e prea simplă. Mai 
încercați | 

A. P. Chisinau. — „loamna” e o poezie foarte ori- 


_ginala: are versuri fără rime. 


Cu toate astea... nu sa putut publica. 

lonel Bichigeanu — Se publică. 

S. M. Loco. — Faptul că poezia se intitulează 
„Prima ninsoare” nu e un motiv să o faci în versuri 
albe... Are putin miez, așa că, versificată cum trebuie, 
ar fi avut sorţi de publicare. 

M. Dr, Galati — In poezia ,,Ciobanasul” în fiecare 
strofă spui acelaș lucru. A face poezie nu e dajuns să 
găseşti cuvinte care rimează. Esti încă mic, deabia in 
clasa- Ill-a primară, asa că mai ai destul timp să-ţi 
desavarsesti talentul... 

C. F. D. Focşani. — S'a publicat o poveste cu subiect 
asemănător într'o veche revistă de copii. 

C. L. T. Măgurele — Poezia „Intrarea în clasă” e 
prea simplă. 

R. C. — „ Dorinţa lui Cuţulică” lasă de dorit, atât 
ca fond cât şi ca versuri, 

Ideea din „Copilul si luna“ 7 
nu poate fi susținută de verşurățieare sunt 
fără rime... Refăcută cum trebuic, e posibil ’’o|piblicam. 


intraca e 
SERIA III 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA DECEMBRIE 


Numele si pronumele 


Adresa: 


Fapta si răsplată 


Vă salut! 


7 Si hy 88 


i] 


2 
+ 


DE-ALE 


— 
+ 


STRENGARILOR 


Nu-l cunoaște 


Ce drum va urma Petrică? 


Scamatoru: — Domnilor, ca să vă dovedesc că nu-i 
nici o înţelegere între mine şi acest copil, pe care-l văd 
pentru prima dată, aveţi bunătatea să ascultați raspun- 
sul lui : 

— Mă cunoşti? 

— Nu, tată! 


Atunci 


— Tăticule, ce mănâncă delfinii ? 
— Sardele, cred... 
— Oh! Atunci trebuie să aibă şi chei pentru cutii ! 


Unde e domnul Greer? 


Jupânul Furnicescu, după o lungă plimbare, se în- 
toarce obosit la căsuţa lui. Dar domnul Greier, ascuns, 
i-a şi pregătit un plan de răzbunare... 


Unde e domnul Greier ? = 


Micul Petrică stă nedumerit in fata unei grădini, 
neștiind pe ce potecă să apuce ca să ajungă în partea 
stângă Cine îl poate ajuta ? 


Intrebare 


Ce e când un om cade pe ghiafa ? 
(E iarnă) 


Unde e morarul? 


Morarul a plecat din moară. 
Cine vede că-i efara ? 


In numele societății Leagănul „Sf. Ecaterina" suntem 

rugați a mulțumi tuturor acelora cari, ca în fiecare an, 
au trimis pentru Sărbătorile de Crăciun, daruri în natură 
pentru copiii oropsiti de soartă, de cari se ocupă această 
societate. 
Cum. însă, în afară de cei 200 copii ai Institutului din 
București, pentru cari primim bucuros jucării sau alimente, 
societatea mai are încă 1000 copii în Aşezământ din Jud. 
Prahova si 200 asistați chiar la rude, rugăm pe oricine 
are haine de prisos, jucării vechi sau alimente, să le tri- 
mită, fie sediului societății, din Calea Victoriei Nr. 129, 
fie direct Dispensaruiui în comuna Nedelea, prin gara 
Băicoi (jud. Prahova). 

Fiind siguri că toți vor răspunde acestui apel, le mul- 
tumim anticipat. 


DIMINEATA COPIILOR 


Director: CONSTANTIN BĂLEANU: 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA : BUCUREȘTI, STRADA CONSTANTIN MILLE 7—9—1 I. — TELEFON: 3.84.30. 


ABONAMENTE: | AN 200 LEI. — 6 LUNI 


ANUL XII 


„Hai! Costele, spune mama 
Astăzi surtem în ajun 
Hai apucă-te şi scrie 
Un bilet lui Mos Crăciun.“ 


„Uite plic şi ia hârtie 
Şi cerneală şi condei 
Altfel cum vrei tu să ştie 
Jucăria care o vrei ?“ 


„„Ai cinci ani, acum eşti mare 


Si să scrii te-am învăţat 
Fă de grabă o scrisoare 
Şi s'o punem, la culcare. 


In pantoful tău la sobă, 
Mai uşor o va găsi, 


Mos Crăciun la noi când vine, 


Peste noapte, o va citi“. 


Stă Costel căzut pe gânduri 
— Ce belea pe capul meu 
Jucării sunt ele multe 

Ca s'aleg e foarte greu 


Cal de lemn, o bicicletă, 
Ori o sabie de fier, 
Puşcă, tun, niște culori 
Ori un coif de ofițer ? 


Dur mai bine ar fi o tobă 
Sau un joc adevărut 
De popice ce ati zice 
De un tigru împăiat ? 


lar Costel sta plin de grije, 
Si mereu ofteazà: Of, 

Cum să încapă Mos Crăciun, 
Astea toate într'un pantof ? 


Dar curând băiatul nostru 
Sare în sus înveselit 

O ideie salvatoare 

Hop deodată i-a venit. 


100 LEI. — EXEMPLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU 
REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. — MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZA. 
.. — Dt doliu tn — ————— p ̃ 


23 DECEMBRIE 1936 No. 672 


Pune seara langa soba, 

Un cos mare, iar in el 

Scrie iute pe o hartie 

O scrisoare ’n acest fel: 

„Moş Craciune de se poate 

Tare mult te-asi mai ruga 

Eu sunt mic si as vrea din toate 
Să-mi aduci câte ceva !* 


VIORICA BUTUNOIU MELINESCU 


>see 


> 


ee eee i 


CEL MAI FRUMOS SPECTACOL 
DE CRĂCIUN 


(il) VA FI 


FESTIVALUL 
„DIMINEȚII COPIILOR” 


Procurati-va bilete chiar azi, la librăria „Adevărul“. 


20 copii săraci 
vor fi îmbrăcați cu ocazia 


SEZATORILOR CULTURALE 


dela teatrul . Comedia“ si 
„Majestic“, organizate in 
zilele Craciunului de revista 


„DIMINEAŢA COPIILOR” 


ru 


— 


REATA era cea mai creață păpușă din maga- 
zin. Avea ochii verzi — doua bile mici de 
sticlă — gene negre, picate cu tus pe pleoape, 
un nas mic cât un bob de porumb si o gură, 
cat un sfert de cireasa rosie. 

Moata era prietena Createi. Tot păpuşă si ea, cu 


carne de portelan si sange de vopsea. Moata avea 
buclele strânse întrun mot mare si unde se petrecea 
ceva, era „mot şi ea“. 

Grasu, era un mic domn de cauciuc, gol, umflat si 
roşu. De aceea chiar i-se spunea „Grasu“. 

Moata, Creaţa şi Grasu s'au cunoscut in magazin; 
Erau colegi de raft şi vecini de cutie. 

Creaţa locuia într'o odaie de carton, în care stălea 
toată ziua, în picioare, drept, ca un bun soldat. Moata, 
în altă odae de carton şi Grasu în alta. 

Fiecare cu odaia lui 

Fiindcă locuia în aceiaşi stradă, Creaţa a intrat in 
vorbă, într'o seară cu Moata si după ce sau cunoscut 
și-au făgăduit sa fie prietene. 

Si în fiecare noapte, după ce adormeau toate papu- 
sile, toate jucăriile, toate, Creaţa si cu Moata deschideau 
încet ușa lor de carton şi stăteau la povestit. 

Creaţa i-a povestit Moaţei viata ei dela început; ea 
a mărturisit că e păpuşă de câteva luni. Nu-si aduce 
aminte să fi fost cândva mai mică. S'a pomenit pe lume 
domnişoară, gătită cu rochie de mătase și cu o pălărie 
mare. 

Moata, nici ea n'a ştiut să povestească mai nimic 
din trecutul ei. 

Și Creaţa si Moaţa au recunoscut că papusile nu 
prea au nici copilărie, nici bătrâneţe. 

Mi se pare că Moata, spunea totuși, că ea, e venită 
de prin străinătate: 

Creaţa a recunoscut, fără prea multe mofturi, că e 
româncă sadea. 

Intr'o noapte, când au întârziat ele mai mult la vorbă, 
am auzit în apropierea lor, un zgomot ciudat. 

Atente, şi-au ţinut respiraţia si au ascultat. 

— Auzi cum scârţâie o usa? sopti Moata. 

— Da, aud! răspunse îngălbenindu-se, Creaţa. 

Moata si Creaţa aveau dreptate: capacul dela o cutie 
se deschise încet, cu mare băgare de seamă și în vârful 
picioarelor, pasea un băiat de cauciuc, umflat si zdren- 
taros. Mai mult gol decât îmbrăcat. 

— Bună seara, domnisoarelor! spuse băiatul gras 
de cauciuc, 


— Bună seara ! răspunseră fetele cu răceală, privind 
supărate în altă parte. 

— Vă rog să mă iertati că n'am haine... dar ce să 
fac așa sunt eu... spuse el, încercând să glumească. 

Dar gluma, némeri în gol, căci Creaţa si Moata, se 
priviră între ele şi nici nu zâmbiră. 

Domnisorul de cauciuc era pornit pe staruinta, cu 
toată răceala domnisoarelor de porțelan, asa că luă un 
scaun si se aşeză la mijloc, între Creaţa si Moata. 

— Domnule, — spuse atunci cu mânie Creaţa — noi 
nu avem nevoe de tovărăşia D-tale! Te rugăm să ne 
laşi în pace ! 

— Ce răutăcioasă e domnisoara! găsi să răspundă 
Grasu. Păcat ! pentrucă sunteţi — astfel — chiar foarte 
drăguță. 

Creaţa se bucură în taină de aceste cuvinte, totuși 
întoarse capul cu dispreţ. 

Fu rândul Moatei, să spună si ea ceva: — Zău, 
domnule, du-te de te culcă! Vrei să ne silesti să plecăm noi? 

— Nu, răspunse băiatul, eu cred că până la urmă 
o să ne imprietenim şi o să stăm toţi trej de vorbă! 

— Te inseli domnule! răspunse Creaţa, noi ne ducem 
să ne culcăm. Haide, Moato ! 

Și păpuşa de cauciuc rămase singură şi tristă si auzi 
cum se trantese cu furie, ușile de carton. 

Era nemângăiat. El venise doar cu gânduri bune de 
prietenie, si de când privea el, prin crăpăturile pereţilor 
de carton, fără să aibă curajul să apară, de când ascul- 
ta cu urechea ciulită, tot ce-și spuneau cele două prietene ! 

Şi ce mult îi plăceau fetiţele astea de porțelan! 
Care din ele mai mult ? Creaţa ? sau Moata ? Grasu în- 
chise puţin ochii şi le aduse aminte pe amândouă... se 
înfrigură parcă mai tare, când îi apăru Creaţa... 

Dar ce folos ? își spuse cu o adevărată tristeţe Grasu! 
Fetele astea frumoase sunt rele cu mine. Dacă as avea 
şi eu niște haine, poate tot ar fi mai bune cu mine. Asa 
nici nu vor să mă privească. De unde să-mi iau si eu 
niște haine ? De unde ? Si Grasu răniase până spre ziuă, 
țintuit pe scaun, făcând fel de fel de planuri caraghioase. 

Târziu de tot, obosit de atâta gândire zadarnică, 
Grasu, mai trist și mai abătut decât la început, se duse 
să se culce. 

Dar, deabea apucă să închidă uşa, când auzi un cio- 
cănit ciudat. Ca un fulger, îi trecu prin minte gândul 
că s'ar putea să fie Creaţa, care avea remușcări pentru- 
că-l primise aşa de prost. 

Dintr'o săritură Grasu fu în pragul cutiei şi deschise 


ANEN 


capacul. Dar nu era nimeni. Foarte dezamăgit si putin 
umilit, Grasu voi să deschidă capacul; atunci deabia, 
văzu el, că pe jos se află un pachet şi o scrisoare. 

Așa de tare îi bătea inima în pieptul lui Grasu, în 
cât nici nu înţelese bine, la prima citire, despre ce era 
vorba în scrisoare. Apăsându-şi pieptul cu o mână, se 
căzni să citească si în fine Grasu deslusi: „Dragă Gra- 
sule, știu că esti foarte necăjit că n'ai haine, Vreau să-ţi 
fac o bucurie mare si de aceea îţi. trimit în pachet, niște 
haine de sublocotenent, care cred că or să-ţi vie foarte 
bine. Creaţa si Moata vor fi mai bune cu tine. Vei vedea? 
Nu încerca să afli cine este binefăcătorul tău. Intr’o zi 
vei sti totul. Un prieten“. 

Grasu, sări întrun picior de bucurie si se repezi la 
pachet. Hainele erau foarte frumoase, îi veneau bine lui 
Grasu și-l arătau mai chipeș, parcă si mai svelt. 

De bucurie, Grasu nici nu le mai desbrăcă. Adormi 
sublocotenent, beat de fericire. 

A doua zi, deabia aşteptă să se înopteze ca să se 
arate papusilor. Dar Grasu, sărmanul Grasu, a aşteptat 
zadarnic. Creaţa si Moata hotăriseră să nu apară câteva 
seri, ca să scape de uriciosul Gras. 

Și a doua noapte, Grasu se culcă trist, căci nu văzu 
nici pe Creaţa, nici pe Moata. 

Dar a treia noapte, Grasu n'a mai așteptat degeaba: 

Intâi s'a deschis capacul dela odaia Moatei. Ea a 
păşit în vârful picioarelor şi a bătut cu un deget mic, 
mic de tot, cu unghia lăcuită, în usa Cretei. Grasu a 
auzit ciripitul Cretei : — Cine e acolo ?— Eu sunt Moata? 
Hai, Creato, să mai stăm de vorbă, că şi-o fi băgat min- 
tile în cap, Grasu ! 

Ah cât l-a durut pe Grasu! Ştia el că e gras, dar 
prea a fost rostit cuvântul cu dispreţ. 

Se auzi doar foșnetul rochiei de mătase si Creaţa 
apăru, mai creaţă parcă, mai frumoasă, mai dulce, de 
cât ori când. Așa cel putin i-se păru lui Grasu. 

Creaţa si Moata s'au ţinut de mijloc şi s'au plimbat. 
Nici un pas mai departe de casutele lor. Erau fetiţe cu- 
minţi si nu voiau să se rătăcească. Creaţa a cântat in 
seara aceea un cântec de leagăn. Si mai tare s'a indra- 
gostit Grasu ! 

Apoi fetele s'au aşezat pe scaune ca de obiceiu, au tăcut 
şi au privit cerul, care in noaptea aceea era albastru si 
şi cu toate luminile aprinse. 

Grasul, a găsit că este momentul cel mai prielnic 
să apară, si încet, încet de tot. asa de încet încât papu- 
sile n’au auzit nimic şi deodată, ca în basm, s'au pome- 
nit în faţa lor cu un ofiţer frumos și strălucitor. 


Fetele au rămas uimite! Intâi nu lau recunoscut, 


apoi, când şi-au dat seama că e Grasu, nu și-au mai 
putut stăpâni voia bună. Si din seara aceea, Creaţa şi 


Moafa au avut un prieten bun și cuminte, care ştia să 
le învelească câteodată. 

Creaţa a cam înțeles că Grasu o iubește, dar era 
şireată şi se făcea că nu vede, că nu pricepe. 

Și bietul Grasu, de inimă rea, se desumfla, văzând 
cu ochii. 

Grasu petrecea în fiecare seară, întâi pe Moata pana 
în dreptul odăii ei, apoi pe Creaţa, hotärindu-se în 
fiecare lată să-și descarce inima, si neizbutind să spună 
decât câte o prostie. 

Creaţa îi râdea în nas si închidea usa. 

Intro seară, dupa ce s'au despărţit, Grasu găsi sub 
ușa odaci lui, un biletel. Recunoscu scrisul binefăcăto- 
rului său. 

Desfăcu biletul si citi: „Văd că prea fericit nu esti, 
dragă Grasule ! Vreau să-ți dau prilejul să te invesele- 
şti. Duminică seara, adică peste două seri, o să fie un 
bal foarte frumos, la căsuţa de păpuși din raftul al trei- 
lea, pe stânga, numărul opt. Va fi muzică, dans, si va 
veni și prinţul papusilor. Vei cunoaşte multe fete fru- 
moase. Poate vei putea si tu să te mângăi... Pofteste si 
pe Creaţa si pe Moaţa si veniţi toţi trei, la orele 10 
punct. Mă vei cunoaște si pe mine. Acelas prieten“. 

Ce lucruri neașteptate mi se întâmplă, se gândi 
Grasu ! Ce frumoasă este viata, si câte surprize poată 
să aibă, chiar o păpușă de cauciuc! 

Deabia aşteptă să dea ochii cu prietenele lui si să 
le spună bucuria. 

Intr'adevăr Creaţa si Moaţa s'au bucurat foarte mult! 

Au rămas târziu de vorbă, până s'au hotărit ce ro- 
chie să îmbrace. Creta si Moata aveau în odaitele lor 
câte un mic cufăr plin cu rochii si cu lucruri de îm- 
brăcăminte. 

In seara balului, Creaţa si Moata erau frumoase ca 
niște adevărate prințese ! 

Grasu, strălucitor, le tinea pe amândouă pe brat si 
toţi trei paseau in vârful picioarelor, trecând pe nesim- 
tite prin dreptul cutiilor, unde dormeau jucăriile nepof- 
tite la bal. 

In fine, au ajuns pe raftul al treilea si din colț au 
văzut lumini şi au auzit muzică. 

Când au intrat în bal, au văzut cu surprindere că 
toate păpuşile erau mascate. Deodată i-au înconjurat o 
ceată de arlehcini, de spaniole si de marchizi si au în- 
ceput să-i strige pe nume: „Creaţo*! ,,Moato“! „Grasule“! 

Apoi un arlequin a luat la dans pe Creaţa, un spa- 
niol a luat-o de mijloc pe Moata, si Grasu se lăsa 
necăjit de o marchiză foarte drăguță, care-i cunoștea 
dragostea nefericită. 

Petrecerea era în toi. Când deodată, o păpuşă în 
frac ce rugă să se facă tăcere pentru câteva clipe, apoi 
spuse : 

— Doamnelor şi Domnilor, Prinţul Papusilor sosește! 

Mulțimea răspunse cu aplauze prelungite, muzica 


“întonă „Multi ani trăiască“, uşile se deschiseră largi si 


pe un cal alb pe patru roţi, înainta mândru si frumos, 
Prinţul Păpușilor. 

Toate câte sa aflau acolo îl sorbeau din ochi. 

Prinţul, călărea şi începu să facă niște figuri nemai- 
pomenite, călări în trap, în picioare, culcat, salutând 
frumos papusile. 

Apoi cobori depe cal. Papusa in frac îi aduse 
un cos cu trandafiri si prințul împărţi la toate domni- 
şoarele câte o floare și spuse că el va călători din 
nou și că din fuga calului trebue să ise arunce flori. lar 
fata al cărui trandafir îl va prinde, îi va deveni logodnică. 

Doamne ! ce friguri le cuprinseră pe păpuși. Creaţa 
barem, care dela sosirea Prințului nu-şi mai ridicase 
ochii dela el, nu-și mai găsea astâmpăr și umbla de 
colo până colo. 

— Doamnelor și Domnişoarelor — veni să vestească 
păpuşa în frac — bătaia de flori începe! 

Muzica începu să cânte, prințul călărea în picioare 
pe cal, şi era frumos, minunat de frumos, în hainele aurite. 

Prințul călărea sub ploaia de trandafiri, dar nici 
unul nu-l ajungea. Florile cădeau, sau mai departe, 
sau prea aproape şi erau merea strivite de roţile calului 
care spumega gi alerga nebunește. 


quences 


si 


—— 


Aruncă şi Moata floarea. Trandafirul trecu peste capul 
prințului si căzu în lături. Moata se întristă. 

Cine n’ar fi dorit să fie mireasă de prinţ ? 

Grasu o privi pe Creaţa şi se bucura că ea nu aruncă 
floarea. Ce dovadă de dragoste ! Creaţa il iubeşte pe el, 


care e doar o păpuşă de cauciuc. 
print ! 

Tocmai când creştea de bucurie, Grasu văzu cum 
Creaţa duce trandafirul la buze, se înalță pe călcâe, în- 
chise puţin ochii, apoi aruncă trandafirul... Minune! 
Prinţul întinde mâna și floarea cade în palma Prințului, 
ca o pasăre din zbor, caldă încă de sărutul şi de dorul 
Creţei. Grasu păleşte şi se reazămă de un stâlp. Mar- 
chiza trece, şi răutăcioasă îi aruncă în ochi, un pumn 
de confete. 

Lumea toată aplaudă. Creaţa este dusă pe braţe la 
Prinţ. 

Prinţul o ia pe cal ca pe o Ileana Cosinzeană, aleargă 
cu ea în trap, apoi o imbratiseaza şi-i darueste un inel 
de logodnă.. 

Din fuga calului, Createi îi cade pălăria de mătase, 
Grasu o ridică, îngenunchiând şi scoate cu evlavie acul 
gros şi negru înfipt în bor. In taină îl ascunde, 
priveşte în lături dacă nu l-a văzut cineva și plecă din 
bal singur şi trist, dar hotărît. 

A ajuns în raftul lui... E noaptea târziu. Lui Grasu 
îi e puţin frică de noaptea asta tristă. Dar el ştie că nu 
mai trebue să se teamă de nimeni si nimic. 

Grasu a trecut prin faţa odăii în care locuegte Creaţa 
si a plâns mult rezemat de uşă. Apoi, încet, cu mâna 
cât o chiflă de mică, a deschis capacul de la cutia lui. 

Desgustat, şi-a scos hainele şi le-a aruncat int'un colt. 

Gol şi trist era Grasu şi mai umilit, si mai nenoro- 
cit. Si iar a plâns. Apoi, s'a dus încet în colţul in care 
stăteau aruncate hainel€ si ele triste parcă, cu o durere 
a lor ascunsă în falduri, și Grasu a scos din buzunar 
acul pe care-l luase din pălăria Creţei.-Fără să sovae, 
Grasul și-a înfipt acul în piept. 

S'a auzit un „fâsss“ prelungit, din ce în ce mai slab, 
până ce Grasu s'a dezumflat de tot, de a rămas spatele 
lipit de piept şi nimeni pe lumea asta rea, nimeni, nu 
i-ar mai fi putut spune, nici în glumă, nici în serios: 
Grasule. 

Grasu şi-a zis în gând cu o tristeţe covârșitoare : am 
murit acum! Si s'a întins în cutie şi a închis ochii. 

Fetele au venit dimineaţa dela petrecere, însoţite de 
Print, care mărturisi că el a trimis si hainele pentru 
Grasu şi invitaţia la bal. 

Nunta fu hotărâtă peste câteva zile. 

A doua seară degeaba l-au aşteptat pe Grasu, domni- 
şoarele. 

Mirate, s'au dus să-i bată în ușă | „Hei, Grasule ! De 


Creţei nu-i pasa de 


ce nu vii? Avem multe de povestit! Dar dinăuntru le 
răspunse glasul stins a lui Grasu : „lertaţi-mă, dar astă- 
seară, nu pot veni, sunt cam mort! 

Fetele au scos un țipăt si au năvălit în odae. Creaţa 
s'a zăpăcit de tot și striga mereu : ,,Grasule, ce ai facut 
Grasule ? Si plângea. Grasu a deschis ochii şi a priviy-o 
recunoscător. * 

Moata n'a mai stat mult-pe gânduri: s'a repezit si 
i-a smuls acul din piept, apoi fetele l-au luat amândouă 
pe braţe. „Grasu era acum uşor cât o floare. L-au întins 
afară. Apoi Moafa şi-a lipit gura de rana din pieptul lui 
Grasu si a început să sufle. Sufla Moata şi Grasu creștea 
ca prin minune la loc. Moata se mai oprea din când în 
când că obosise, respira adânc si iar începea să sufle. 

Și iar sufla Moata, si a suflat, a suflat, până l-a fa- 
cut pe Grasu la loc. Apoi Creaţa și-a rupt o fasie de 
mătase din rochia ei si l-a bandajat pe Grasu si până 
dimineaţa l-au îngrijit şi Pau mângâiat ca două prietene 
şi surori adevărate. 

Când s'a înzdrăvenit, 
pricina sinuciderei lui. 

Creaţa l-a certat, apoi l-a rugat s'o ierte, că ea tot 
cu Prinţul se va mărita, că-i drag tare! 

Moafa, care era si ea acolo, i-a spus: 

— Grasule, hai să ne căsătorim si noi! Ai să vezi tu 
ce nevastă bună am să fiu. 

Grasu s'a gândit că Moata e bună şi frumoasă şi că 
l-a îngrijit aşa de bine, că merită s'o facă nevasta lui. 

Si Grasu s'a logodit în seara aceea cu Moata, care 
înțelese că ea îl iubise dela început. 

Peste trei seri, un popă din carpe umflat cu pae, 
dar cu antereu -aurit si cu cruce adevărată in mână, 
rosti o cuvântare celor două perechi şi spuse : 

— Cunună-se roaba lui Dumnezeu Creaţa cu robul 
lui Dumnezeu, Prinţul Papusilor, Amin! și cunună-se 
roaba lui Dumnezeu Moata, cu robul lui Dumnezeu 
Grasu. Amin ! 


Grasu i-a mărturisit Cretei, 


Și s'a încins o petrecere, cu trompete, cu tobe, cu 
— * . . - — * Li 
surle, cu cărucioare, cu cai, cu toate jucăriile. Toate sau 
bucurat şi au jucat la nunta lor. 


SIDONIA DRAGUSANU 


de sub par cărți scrise anume pentru voi: 
DIN TARA LUI ALB IMPARAT 


BA SME, de Mihail Lungianu 


IVANUSCA DURACIOC 


POVEȘTI, de Alina B. lordan 
U RECHI- A 


ROMAN, de Petre Ghiata-lon Rotaru 


Cele mai frumoase cadouri de Sărbători 


Copii, RANY Editura Covalent a 


PARINTI 


Pentru baeti, pentru fetite 
Şi şcolari si scolarite, 
Costumase si rochife, 
Cum JEANA stie sa le faca 
E sigur că o să vă placa, 
Asa cum le găsiţi aici, 
Spre bucuria celor mici. 

Str. ŞELARI, 9 


GREB 


„Crăciun, | 
in pădure 


N ziua aceia, foarte mulţi oameni veniseră cu 

securele în pădure şi doborâseră brazii cei mai 

frumoși. Peste două zile era Crăciunul. Spre 

seară mai rămăseseră în pădurice doar patru 

brazi. A doua zi fură luaţi trei dintre ei şi 
duși la oraș. 

Asa se făcu că în noaptea de ajun de Crăciun, un 
singur bead, primea pe crengile lui zăpada pe care doamna 
larnă, o trimisese pentru toţi brazii din păduricea aceia. 
Bradul era trist şi-şi plângea în tăcere soarta. Să stai 
singur, în pădure în noaptea de ajun de Crăciun! Toţi 
tovarășii să-ţi fie luaţi şi duşi în case calde cu copii cari 
cântă veseli: O brad frumos! O brad frumos! E drept 
că fericirea acestor brazi care-şi petrec zilele Crăciunului 
în case frumoase, bine luminate si încălzite, în care vin 
oaspeţi multi, e de scurtă durată... O săptămână, două, 
după ce trece Crăciunul, plăcerile focuiui mistuie lem- 
nul bradului... Dar oricum ar fi, tot e mai bine decât 
să stai singur în pădure, gândi el! 

Pe cer, în noaptea aceea, era o singură stea: Cele- 
lalte fuseseră luate toate în traista lui Mos Crăciun, ca 
să le puie în brazii din casele în care era așteptat să 
treacă cu traista lui de jucării. Copii nu știu niciodată 
că stelele acelea sunt stele adevărate, rupte de pe cer 
şi că Moș Crăciun, trece în dimineaţa celei de a treia 
zi, şi-şi.adună stelele de prin toți pomii si le azvarle iar 
pe cer, fiecare pe locul pe care îl ocupase înainte. Pe 
steaua aceia însă, Moş Crăciun n'o luase cu el, dinadins. 
Cu un an în urmă, când venise s'o ia dintr'un brad şi 
so ducă iar pe cer, steaua spusese că vrea să rămâe pe 
pământ. Cu chiu, cu vai, o înduplecase Moş Crăciun să 
vie cu el. Fiindcă se temuse să nu facă si în anul acesta 
ca şi în cel care trecuse, o lăsase pe cer. 

Steaua aceia, se.uita drept la bradul cel singuratic 
din pădurice. Şi-i auzea gândurile. Stelele au darul acesta 
de a auzi gândurile cele mai tăcute. Se induiosa de soarta 
bradului şi-şi dădu drumul, de acolo din înălțimi şi se 
opri tocmai pe fruntea pomului. 

Deodată, tot bradul păru de aur. Si nu numai bra- 
dul părea scăldat în aur, ci toată păduricea. O ninsoare 
subțire, sclipitoare, căzu ca un voal țesut cu diamante, 
peste pom: Lumini orbitoare, străluciau pe fiecare cren- 
guta. lată, pe crenguta asta, zăpada s'a lipit fulg de fulg 
şi singură, a clădit o lumânărică albă, pe cealaltă cren- 
guţă altă lumânărică şi colo jos alta si ici sus, alta. 
Steaua s'a rotit o dată ca într'un dans şi mii de scântei 
au sărit deodată si toate lumânările ard acum. Si mi- 
nune! Ard fără-a se topi. Tot bragul e acum plin cu lu- 
mânărele, cu globuri, cu lanţuri strălucitoare, toate fă- 
cute cu albul-albăstrui al zăpeii şi cu roșu, cu galbenul, 
cu verdele din luminile stelei, 

Nici un brad de pe lume, nici unul, 
fost vreodată mai frumos înpodobit. 

De atâta frumuseţe s'au minunat şi îngerii cari pri- 
veau de sus, din cer, prin găurile de unde fuseseră scoase 
stelele. Câţiva dintre îpgeri, au coborât pe pământ, in 
pădurice și finandu- se de mâini, au făcut o hora şi au 
jucat jocuri ingeresti cu pasi uşori, şi au cântat cântece 
minunate cu glasuri pe cari nu le aud în somn, decât 
pruncii când sunt atât de mici încât nu pot să vorbească 
ca să povestească şi altora ce li s'a întâmplat în vis. 

Ingerii. plecaseră din cer, fără ştirea nimănui şi n’ar 
fi vrut să le afle nimeni fapta. 


nici când, n’a 


qemen 


Dar iată, că deodată au răsărit ca din pământ, o 
ceată întreagă de copii... Cântecul minunat al îngerilor, 
i-au trezit din somnul în care dormeau de sute de ani. 
Copii ăștia, aveau și ci povestea lor. Cu sute de ani în 
urmă, nişte bäietasi, vreo zece cu toţii, s'au hotărât să 
afle taina lui Moş Crăciun... Vroiau să ştie de unde vine 
Moş Crăciun şi cum îi e chipul și glasul, dacă seamănă 
cu un bunic sau cu sfinții zugrăviți pe pereţii bisericii. 
Copii aceia au plecat în noaptea de ajun şi au nimerit 
tocmai în păduricea în care se afla acum bradul în ju- 
rul căruia cântau şi jucau îngerii. Fiecare copilaș, s'a 
pitit după un brad şi a aşteptat, la pândă. 

Ori iată că în acel an, Moş Crăciun se oprise din 
drum şi vroise să se odihnească puţin în pădurice. Şi 
oboseala, batranetea, îl făcură să primească somnul cald 
care îi dădea târcoale. Şi adormi. Copii, săriră repede 
dela locurile Jor și se strânseră in jurul mozului. Ii sco- 
tociră traista, buzunarele si când se pregăteau să fugă, 
cu toate jucăriile pe care le furaseră, Moș Crăciun se 
trezi, îi privi lung, clătind din cap şi spuse cu un glas 
trist: „Trebuie să vă pedepsesc! Imi pare foarte rău, 
fiindcă mi-e îmi sunt dragi toți copiii... Dar voi veţi is- 
păşi greşala, dormind de aci înainte mereu, mereu... Ni- 
meni şi nimic nu vă va putea trezi din somn... Doar glas 
de ingeri!* 

„Moş Crăciun plecă. Când întoarse privirea în urmă, 
copii dormeau. Toţi, la rând, culcati pe patul alb, 
de zăpadă. 


.. Ingerii, când îi văzură pe copii apropiindu-se, se 
opriră pe loc, înspăimântați si supăraţi. 

— Ce cantati aici? Cine sunteţi voi? 

Intrebară copii si vrură să atingă aripele ingerilor 
şi să-și umple pumnii cu diamantele care străluceau pe 
crengile bradului. 

Dar un înger, cel mai răsărit dintre tovarășii lui, 
glăsui astfel: „Voi, veţi merge cu noi in cer... Nu va 
putem lăsa pe pământ pentrucă veţi spune şi altora ce 
ati văzut în noaptea asta.. Şi numai aceasta e pricina 
pentru care vă luăm cu noi. Mai e una. Voi ati plecat 
de pe pământ acum câteva sute de ani... Dacă v’ati in- 
toarce acum, ati fi singuri, orfani, fără rude, fără prie- 
teni... S'au schimbat multe, multe, de atunci... Copii, 
n’apucara să răspundă. Ingerii îi luară de mână si zbu- 
rară cu ei, în cer. : 

. Zorii zilei se aratau in padure. Steaua isi stranse 
toate luminile, toate pietrele scumpe si se înălță pe locul 
ei din cer... 

Lumânările de zăpadă, globurile, se lungiseră in tur- 
turi de ghiaté. Era ger. Bradul isi aminti de tot ce i se 
întâmplase noaptea. Visase? Fusese adevărat? N'ar fi 
ştiut ce spune... Ridică privirea spre cer. Nicio stea. Era 
doar, ziua. Aşteptă seară. Revăzu aceias singurateca stea. 
Şi îi făcu semn să i se coboare pe frunte... Steaua îl 
ascultă iar... Si aşa făcu in toate cele trei nopţi ale Cra- 
ciunului. Dar îngerii, nu mai veniră să joace jocuri în- 
geresti și să cânte cântece ingeresti. A patra zi dupu Cră- 
ciun bradul se încovoaie, isi plecă crengile la pământ, 
se smuci din rădăcină şi se lungi pe covorul de zăpadă. 
Şi adormi pentru fotdeauna. Singur, isi alese somnul 
acesta veşnic, fiindcă știa că niciodată steaua nu va mai 


cobori pe fruntea lui. 
: SIDONIA DRAGUSANU 


UT ofa > 


—ͤ—— — — 


PRIETENIE 


Dar iată că trecuseră trei zile de când micuța Lia 
Nicolau, fusese răpită dela casa părinților ei, fără să 
poată fi găsită. 

Doamna Nicolau plângea toată ziua. Era într'un hal 
de nervi de nedescris. De a doua zi, o concediase pe 
guvernanta:— ,,Dumneata esti de vină, numai dumneata! 
Dacă ai fi avut grijă de copil, nu se întâmpla nenoro- 
cirea asta! Să pleci, să nu te mai văd în ochi!“ îi spuse 
mama Liei. O zi după ce o concediase pe guvernanta, 
chemă jupâneasa şi o dădu si pe ea afară. In fine, a treia 
zi, concediă feciorul, grădinarul, si spre seara aceleași zi- 
le o chemă pe Stanca, bucătăreasa şi-i spuse: „a-ţi fetiţa 
şi pleacă! Imi face rău s'o vad. Imi amintește prea mult 
de Lia mea!“ 

Nimeni nu crâcni. Servitorii plecară și alţii noui 


veniră în locul lor. 


* 
* * 


Lia petrecuse o noapte îngrozitoare în cămăruța în 
care o incuiase Catința, nevasta lui Ivan inimă de piatră. 
li era frig si frică. Gândacii si soarecii mişunau în odaita 
aceia in care soţii Ivan ţinuseră pe vremuri proviziile 
de mâncare. Odaifa n’avea fereastră, uşa era bine în- 
cuiată, de două ori auzeai răsucindu-se cheia în broască 
şi apoi Catinţa trăsese si zăvorul. Nici o nădejde de 
scăpare! Mizerabilul! Ticălosul! gândea Lia! Cum a știut 
să se prefacă, eum m'a înşelat, făcându-mă să cred că 
e un biet cerşetor care are nevoe să-l ajut! Si acum iată 
răsplata! Mâine mă va duce la Fantini să mă vândă! 
Va trebui să învăţ să umblu pe sârmă, să sar dela înăl- 
timi mari, să călăresc! Si părinţii mei nu ştiu de aceasta! 
In ce hal de disperare trebuie să fie! Lia plânse amarnic 
toată vremea. 

A doua zi de dimineaţă, Catinta intra la ea în că- 
măruţă, o spălă pe obraz şi o pieptănă: 

— „Trebuie să arăţi bine, să putem lua un pret bun 
pe tine“. li spuse ea, strângându-i buclisoarele blonde 
în două codițe subţiri. 

Apoi veni Ivan. O luă de mână, o urcă în căruță 
lângă el — după ce mai întâi o inveli întrun sal mare 
de al nevestii lui ca nimeni să n'o poată recunoaște pe 
fetiţă. 

Circul lui Fantini era în comuna Finfaru de lângă 
Bucureşti. Era un circ în care jucau numai copii. Copii 
pe care Fantini îi cumpăra dela oameni nevoiaşi, în- 
greuiaţi de o ceată de băieţi şi fete pe care n'avea cu 
ce să-i crească, sau dela oameni ca Ivan inimă de piatră, 
E drept că se cam ferea să facă negot cu acest Ivan. 
fiindcă de două ori era să intre si el la puşcărie, devarece 
poliţia descoperise în circul lui doi băieţi răpiți tocmai 


din Basarabia. Dar fetița pe care i-o aducea acum era 
foarte drăguță și ar fi păcat să n'o cumpere. Ar putea 
s'o facă balerină sau amazoană! Fantini nici nu mai 
statu pe gânduri şi o cumpără, mai ales că van îi spu- 
sese că n'o furase, că era copilul unor rude de ale lui 
care trebuiseră să plece în altă ţară și îi lăsase lui în 
grijă fetița. 

— Vezi să nu crezi o vorbă din ce-ţi spune — fi zise 
Ivan lui Fantini la plecare. Fetiţa asta are obiceiul să 
minta! Iţi va spunc că o chiamă Lia, că am furat-o, că 
are părinţi bogaţi! Toate astea sunt minciuni. Dacă se 
încăpăţânează să spună mereu aga, dă-i o batae bună 
şi o să se înveţe minte să mai spuie palavre. Și... vezi, 
nu o lăsa să stea de vorbă cu ceilalți copii. O să le îm- 
puie şi lor capul cu minciunile ei. 

Vedeţi dar, cât era de smecher d-l Ivan inimă de 
piatră! Se gândea că sar putea ca fetiţa să înceapă să 
plângă şi să povestească cum a fost furată, după ce va 
pleca el. De aceea socotise că-i bine să-i spuie lui Fan- 
tini că Lia are obiceiul să născocească fel de fel de min- 
ciuni. 

Fantini ii dete un tricou Liei şi-i spuse să-și scoată 
rochita, pantofii şi ciorapii, să îmbrace tricoul si să vie 
apoi la ora de gimnastică. Lia făcu aşa cum îi prescrise 
Fantini. Peste zece minute se afla într'o sală măricică, 
în care erau încă vreo cinsprezece copii, băieţi si fe- 
tite, toţi îmbrăcaţi în tricouri. Fantini îi învăţa cum să 
sară, cum să se îndoaie, cum să se cafere pe prăjini. 
Sărmana Lia era cu totul neobişnuită să facă astfel de 
figuri şi cădea mereu. Dar Fantini nu se înduioșa. O 
punea iar să facă acelaş exerciţiu si o silea să-l facă de 
atâtea ori până ce nu mai cădea. „Ora“ de gimnastică, 
a ţinut toată înaintea prânzului. După masă, Lia trebui 
să măture şi să spele vasele. Deabea seara, fu liberă să 
se odihnească. I se dădu un pat prost, de scânduri, in 
bucătărie. 

Aşa isi petrecu Lia șase zile, Părinţii ei, disperaţi 
că numai o găsesc, dăduseră anunţuri în toate ziarele: 
„Cine va putea să dea lămuriri unde se găseşte această 
fetiță (anunţul era însoţit ue o fotografie a Liei) va 
primi drept recompensă suma de o sută de mii de lei“. 
Pe ziduri, prin cafenele, prin tramvaie, atârna fotogra- 
fia Liei. 

Cu acest anunţ, o lume întreagă se pusese în cău- 


tarea ei... ce 
Ivan inimă de piatră şi cu Catinţa, plecaseră din 
Bucureşti chiar în ziua când o vânduseră pe Lia, lui 
Fantini. 3% 
Intamplarea ticlueste uneori lucrurile mai bine deca 
voința si mintea omului. lată că ceeace mau putut în- 


pines Ze. 


1 


faptui în atâtea zile agenţii poliţiei, puşi să-l prindă pe 
temutul hoţ de copii, Ivan inimă de piatră, a înfăptuit 
în două ore, Ilenuţa. 

Faptele s'au petrecut în chipul următor: 

Stanca, văzându-se dată afară din slujbă, fără să fi să- 
vârșit nici o gresala, se hotărâse ca cel putin două-trei 
luni, să nu mai intre la alt stăpân si să trăiască împreună 
cu fetiţa ei, din economiile făcute în timpul cât slujise 
la familia Nicolau. 

Dar unde să-și găsească această vacanţă, se gândea 
Stanca. Ilenuta, care de când aflase de nenorocirea care 
i se întâmplase dragei si micutei ei stăpâne, Lia, nu mai 
mânca si nu mai dormea ca lumea. Nu vroia să pără- 


sească Bucureştiul. Maică-sa, la început, îi făcuse voia 
şi astfel stătuseră câteva zile la niște cunoscuţi, dar lo- 
cuinta era strâmtă si oamenii aceia păreau să se fi să- 
turat cam repede de oaspeţi, asa că Stanca isi strânse 

bagajele si îi spuse Ilenutei că vor pleca chiar în seara 
- aceia cu o căruţă, în comuna Fintaru, lao soră a ei 
măritată. Degeaba plânse si se împotrivi Ilenuta, spu- 
nând că depărtându-se de București, nu va putea sti ce 
se mai întâmplă cu Lia, dacă au găsit-o sau nu poliţia. 

Asa dar, Stanca si Ilenuta porniră în spre comuna 
Fintaru... 

Va aduceţi oare aminte, că domnul Fantini, direc- 
torul circului de copii, isi avea reședința tot în comuna 
Finfaru? Micuța Lia, era prizoniera lui de câteva zile si 
fiindcă nu putuse învăța însă să se catere în varful unei 
prăjini si acolo stand într'un picior să strige: „ura“! fu- 
sese lovită cu un bici peste picioare si peste mâini. 

O! de ar fi știut Ilenuta că prietena ei se află doar 
la câteva case de ea!! Dar, cum vă spuneam, întâmplarea 
a făcut ca fără să ştie, Ilenuta s'o găsească totus pe Lia, 
fetița bogatasilor Nicolau. 

A doua zi, după ce Stanca si cu Ilenuta sosiră în 
comuna Fintaru, o ploaie iute si rece începu de dimi- 
neata si tinu până seara. 

Ilenuta se plictisea in casă. Se jucase cu pisica, cu 
păpuşa, dar nu izbutise sa se inveseleasca de loc. Stanca 
şi cu sora ei Maria, stăteau de vorbă, Ilenuta se uita pe 
fereastra. 

— Mătuşă, ce e acolo, unde se vad luminile acelea 
roşii si albastre? întrebă Llenuta arătând cu mâna, o 
casă mai mare decât celelalte si care nu era departe de 
a lor. 

— Aceia e casa lui Fantini... Aici stă el, cu copiii pe 
care îi învaţă meseria circului. Pe urmă, pleacă cu toată 
trupa prin toată tara... răspunse Maria, mătușa Ilenuţei. 

— Dar aici nu dă reprezentații, Mario, spuse Stanca. 
Am duce-o și pe Ilenuta. Sar mai distra si ea putin. 

— Nu, nu cred să dea reprezentații. 

Dar poate că dacă m’as ruga de el, i-ar da voie Ile- 
nufei să privească la repetiţii... Tot ar fi ceva! Ar mai 
vedea copii, sar mai înveseli micuța de ea! 

Ilenuta păru foarte bucuroasă să vadă circul lui 
Fantini. A doua zi de dimineaţă, mătuşa ci o luă de 
mână şi merse cu ea la directorul circului. Domnul Fan- 
tini nu era de loc bucuros de oaspeţi. Constiin{a lui îl făcea 


Pr 2 


si vada in orice strain, un spion, sau un agent al po- 
litiei. Dar femeia aceasta — mătușa Ilenufei — îi făcea o 
impresie bună. Ştia că e vecină şi mavea nici un motiv 
pentru care să se teamă de ea. Ii spuse să lase fetiţa la 
el si să vie s'o ia spre ora prânzului. eee 

Cine știe — spuse el, râzând si petrecând-o până la 
ușă pe Maria — poate, că o să-i placă fetiţei 
atât de mult la mine, încât n'o să mai vrea să plece... 
Maria zâmbi si plecă mulţumită că nepoata ei va pe- 
trece, de sigur, câteva ceasuri plăcute... 

Domnul Fantini o luă pe llenuta de mână, o duse 
într'o sală mare, o aşeză pe un scaun și-i spuse silin- 
du-se să-i vorbească cu blandete: — Stai aici, fetito, şi as- 
teaptă. 

In câteva minute, vin şi eu cu elevii și elevele mele. 
Vei vedea ce minunätii ştiu să facă! E 

Ilenuta aşteptă nu câteva minute, ci aproape o ju- 
mătate de oră. Ușa se deschise și domnul Fantini apăru 
în fruntea unui sir de baefi zi fetiţe, toţi slabufi, plangi, 
trişti si cu pielea vânătă de frig zi de lovituri. 

Copii se aşezară pe două rânduri, apoi Fantini batu 
din palme și începu să-i strige pe rând, ca la școală: 

— Anisoara ! 

Prezent. 

— Brandusice ! 

Prezent. 

-— Cercelus ! 

Prezent 

Apoi strigă, parcă mai tare si mai supărat decât stri- 
gase până atunci: — Diana! 

O fetiţă brună, stirba, făcu doi pași înainte şi spuse 
încet: „Diana e bolnavă!“ De eri, de când ati bătut-o, 
n'a mâncat nimic si nici n'a dormit. Stă în pat cu ochii 
închişi. 

— Să vie imediat aici! râcni domnul Fantini. Diana 
e o mincinoasă! N’am bătut-o! E un copil leneș si rău. 
Să vie repede aici. 

Un băiețel fugi descult, pe cimentul rece. 

Zabovi căteva clipe, apoi se întoarse şi spuse cu frică: 
— Diana nu vrea să vie! 

Domnul Fantini nu spuse nimic. Serâșni din dinţi 
si începu să comande elevilor si elevelor figurile grele 
de gimnastică pe care ei erau obligaţi să le înveţe. De- 
sigur că dacă Ilenuta n'ar fi fost de faţă, domnul di- 
rector nu s'ar fi oprit $o aducă pe „Diana“ — care nu 
era alta decât Lia, în brânci, să-i dea câteva lovituri de 
bici pe spinare si s'o silească să facă gimnastică, la rând 
cu ceilalţi colegi si colege ale ei. Dar domnul Fantini 
se temea să nu povestească acasă Ilenufa, tot ce văzuse 
şi să nu dea de gândit mătuşei ei. In ziua aceia, nici 
un copil nu fu bătut, Domnul Fantini se sili chiar, să 
fie blând... 


După o oră de gimnastică, directorul spuse că elevii 
şi elevele sunt liberi să se joace zece minute. Recreatia 
asta era dată, numai ca Ilenuta ducându-se acasă să po- 
vestească cât de bine se poartă domnul Fantini cu copiii. 

Ilenuta se dete jos de pe scaun si se amestecă prin- 


— ar 


74 


Lia —'sau Diana — cum o botezase directorul, stătea 
culcată pe pat, cu faţa la perete. Era îmbrăcată într'o 
rochie de stamba, cu pătrăţele roşii, lungă si largă. Pi- 
cioarele erau goale. Lia nu-şi întoarse faţa dela perete. 
Atunci se hotărî să-i vorbească Ilenuta: — Spune-mi esti 
bolnavă, te-a bătut rău, directorul?“ 

Lia tresări. Glasul acesta îi era foarte cunoscut! Cine 
mai vorbea aşa încet şi duios și rar, rostind clar, fie- 
‘are cuvânt in parte? 

Da! Ilenuta! Fetiţa Stancăi. Unde o-fi acum llenufa? 
Lia se hotări să întoarcă capul... 

Si atunci, în aceias clipă, si Ilenufa si Lia deschi” 
seră larg braţele si se imbratisara cu lacrimi în ochi. 
In câteva vorbe, Lia îi povesti Ilenufei, prin ce împre- 
jurare ajunse aci. Brandusa asculta, plângând. Si ea fu- 
sese răpită de Ivan inimă de piatră si pe ea o adusese 
aci, tot acel hot... 

Un clopoțel sună prelung, de câteva ori în şir. Brân- 
duşa o luă de mână pe llenuja şi-i spuse: „haide, ne 
chiamă la gimnastică, directorul“. 


Din pragul uşii, Ilenuţa se întoarse, îi trimise o să- 


tre copiii care o priveau curiosi. Se apropie de o fetiță rutare Liei, pe vârful unui deget şi-i sopti: „Fii fără 


şi-i spuse: grije! Te scap eu de aci“. 
— „E adevărat că domnul Fantini a bătut-o pe (Va urma) 
Diana?“ 


— E adevărat... dar te rog, te rog, din inimă — spuse 
fetița căreia i se adresase Ilenuta— să nu mă spui dom- 
nului director, ca mă omoară în bătăi! 

Fii liniştită, nu-i voi spune. As vrea însă, să mă 
duci s'o văd pe Diana. 

Ilcnuta nu se gândi nici o clipă că Diana, era chiar 
Lia. Ceruse s'o vadă, numai fiindcă inima ei bună se 
induiosase aflând că o fetiţă fusese rău bătută, că nu 
mâncase si că nu dormise si că acum zăcea bolnavă, 
singură şi fără nici o mângâiere. 

Micuța fată bună, căreia Ilenuta îi ceruse s'o ducă 
la Diana, stătu câteva clipe în cumpănă. Adevărul e, 
că-i era destul de frică să-i îndeplinească cererea Ile- 
nuţei. Dar in cele din urmă, o luă de mână şi-i spuse: 
„vino!“. 

llenuţa si cu Brandusa, asa o chema pe fetiţă, care 
avea curajul sa calce ordinele severe ale domnului Fan- 
tini — trecura printr’o săliță întunecoasă, urcară o scară 
de fier în zig-zag si apoi intrară amândouă într'o odaifa 
întunecoasă. 

— Diana — zise Brânduşica — uite, a venit o fetiţă 
drăguță să te vada. 


T Facet plăcerea Dg 
; COPIILOR 


imbrăcându-i numai 
la magazinul 


P ARIS“ 


Strada SMÂRDAN No. 30 


SE VOR SIMTI € 
L BINE ŞI sondele 9 15 i 


Citiţi „DIMINEAŢA COPIILOR“ 


en s : a y 
rr : i Ob lee Ps 


VISUL UN 


vindea gogosi si acadele — 

TEREA 8 Si-asa, in ploaie sau in frig, rie: 

Star, i T : târziu, din micul lui câştig, | 
8 2 isi cumpăra o biată pâine 

din care nu mânca 

decât o jumătate 199 

si restul îl lăsa | 

pe mâine... 


Aşa-i trecea mereu, pustie, 

Sărmana lui copilărie... a 
Si iată'n noaptea asta rece, E 
ca’n fiecare noapte, trece - i ] 
spre micul lui bordei sărac, | 


cun pat, o masă si un sac — À 
în fimp ce străzile sunt pline a 
de chiote si muzici line, $ 


de zvon prelung ca în povești, 
cu cantatori pe la feresti, 

cu zurgălăi si clopoței 

H i , i şi strigăte de: he, he, heil. 
N 5 ae” be cu fulgi de nea ce se adun 


— ee 


2 - rere E in pletele lui Moș Crăciun... 
Tot ce vreau să vă spun El niciodată n'a știut 
Nu-i-o. poveste ce-i noaptea Sfântului Ajun 
Minunată cu cântece de Stea, cereşti, . j 
Scrisă anume de Crăciun cu îngeri albi, dumnezeești, * 
Care’ncepe cu „ fost odată...“ cu cozonaci, cu torte gi 
ci este cu pomul plin de jucarii — 


é cl ati şi niciodată n'a văzut 
o poveste tristă şi adevărată tolba Moșului Crăciun, 


— 


In mahalaua unui orășel, în care sunt pusderii, mii, 
întrun bordei sărac şi mititel de haine, cărţi zi jucării, 4 
cu geamlâcurile îngheţate păpuși, castele, case mici, d 
şi crăpate, girafe, urşi și rândunici, >? 
trăia in mare sărăcie soldaţi de plumb si căpitani 
f femeia Tudoraş Marie locomotive, trenuri, bani, 
cu băiețaşul ei cuminte, morişte, scrancioburi şi ciori, 
Axinte, — căluți şi oameni zburători, 
copil tăcut şi iubitor, leoaice, tigri, maimußoi, 
ascultător, ceasornice cu lanțuri noui, 
care avea în ochi, duios, contese albe zi marchize, 
privirea lui Isus Hristos — cutii cu sute de surprize, 
şi niciodată nu plângea : culori, creioane de cărbune. — 
cand mama sa Și din acestea Moș Crăciun 
numai avea ce vine foarte de departe 9 | 
să-i dea măcar în fiecare casă'mparte sa i 


de-ar fi câte ceva... 


un codru vechi de pâine si 


- . — - s — 


un ceai fără zahăr... Abia ; 
ajuns acasă, j 

Dar — trudit, ; i 
? — 

uitasem însă să vă spun sa așezat cu coatele pe masă, 


că anul ăsta de Crăciu 
Axinte-a împlinit de-acum 
patru ani pierduţi pe drum... 
patru anisori de când, 

într'o zi, flămând, 

plângând — 2 
in timp ce mama lui zacea 
bolnava’n pat si se sfargea, 

k pentru’ntaia oară a ieșit . 

A întrun colț, pe stradă, la cersit... 
Şin noaptea ceea de Crăciun 
mămica lui i 

É închise ochii — şi de-atunci 

8 ducea o viata foarte grea 

A şi zi şi noapte el era, 
copilul nimănui... 


MSS: 


2 La început vindea ziare, 

Š * dormea sub poduri si maidape, 
7 şi-n celelalte zile amare 

vindea pe stradă calendare, 
carnete, plicuri şi icoane... 

Şi mai târziu, în zile grele, 


n — =~ — i — = TI PIE DD . p 
—— oe a i 7 , ae, tu Se ma PE că AIRESE me +49 Leet TE, 
A - = A no A a] A — 5 - sa 


a. 5 15 r = 


8 ap f f | 
É „eu fruntea rezemată - ` 
8 sin timp ce se gandea 

A la viata si la soarta sa, 

ee pleoapele i s’au inchis 

* şi-a adormit 

a? pasind uşor spre ţările de vis... 

4 Bordeiul lui de lut 

* s'a prefăcut 

= într'un palat cu poartă de clestar, 

* cu trepte mari de- argint si chihlibar... 
— Pereţii uzi si cojcoviti, ~ 


sunt toţi in plus impodobiti, 
masuta lui de lemn uscat 
a i-acum o masa de’mparat, 
i pătucul lui făcut din fier 
“i-acum un pat căzut din cer 
zu în care ar putea dormi 
i chiar. si cei mai bogaţi copii... 
$ Si’n casa plină 
de lumină, : 
investmantat întrun costum 
de purpură şi de parfum 
în mijlocul odăii i-un 
pom de Crăciun... 


a spus pe rând câte-o prostie 
s'au vre-o braşoavă foarte mare... 
Singură care-a tăcut 

şi n'a răspuns dela’nceput 

la întrebare 

a fost o mică lumânare... 


Axinte-o întreabă iar — 
şi-atunci lumânărica, 
mititica, 


8 cu glasul rar, 
i arzând-arzând 
şi picurand 
: i-a spus plângând: 
— Copilul meu, : 
eu sunt acum mămica ta i 
1 di- asa cum niciodată eu 
1 nu te voi putea uita 
s’aprinzi mereu 
când vei putea 

1. o lumânare f 

La mica. f 

Š Ia-{i aminteşte de mama ta 

4 Care'n ue noapte’n steaua ta... 

a : — aprinde 

= . bogiifii’nainte, A — Nu, mămico, nu te voiu uita... 

5 privi'mprejur nedumerit, Si în clipa următoare 

apoi privirea-i s'a oprit L-au trezit din vis, îmi pare 

la pomul încărcat cu jucării — Doi colindători de stea... LIVIU DELEANU | 

şi'ncet, încet, în sinea sa . 

el începuse-a ’ntreba ; 
s pe fiecare dintre ele, 3 

8 din care locuri au venit, 
+ de nu cumva de au gresit, re 

= şi din greşeală-au nimerit : 

2 in casa sa 

Oe căci după câte dânsul ştie 
$ aşa o mare bogăţie 
z$ el niciodată nu avea... 

i Jucăriile din pom 5 
; cu gând gi suflete de om i 
$ i-au răspuns pe rand, imi pare, al 

E fiecare, * 

25 o poveste la'ntâmplare, 

4 o minciună oarecare... 5 

ies ` De pildă-un ciucure a spus E. 

. ca fost adus N f 

v, împreună c'un lăstun 


şi “un cocostare nebun 
din sacul Moşului Crăciun... 


= = a — 


Si fiecare jucărie . 


Pentru cei mititei 


Brotăcelul ver 


ROTĂCELUL verde a venit aseară, să-mi spună 
o poveste pentru voi — iubiţi cititori. 
Dar să încep s'o scriu, asa cum mi-a 
fost povestită. 
* * 
* 


In apropierea unui hambar de grîu, într'un cuib de 
şoareci, locuia madam Chițcăilă, o soricioaica șireată si 
văduvă, împreună cu trei şoricei orfani. 

Fostul domn Chiteaila murise numaidecât după naş- 
lerea soriceilor, într'o luptă cu pisica Ghiare lungi. 

Madam Chiţcăilă observă însă, că soriceii ei, moste- 
niseră unele apucături rele, pe care le punea în seama 
tatălui lor. Bunăoară, Trincanila-roade mult vorbea la 
orice prilej, şi când trebuia şi când nu era nevoie. 

Deaceea nenea Ronfaila, unchiul său, îl plesnea cu 
lovituri de coadă, ori de cîte ori îl plictisea cu vorbăria, 
sau era obrasnic. 

Al doilea şoricel, Iscodila-cel-curios iși vira botişorul 
si codița peste tot, dorind să știe lucruri pe care mama 
lor — madam Chitcaila — nu i-le permitea. 

Iar al treilea, Lacomila-chitiront, era un mincău de 
n'avea pereche în lume. 

Odată, mama lor plecind de acasă, le-a spus: 

— Copiii mei! Să fiți mai cuminţi ca oricind; să nu 
vă bateti, să nu esiti din casă si mai ales să nu vă 
lăsaţi amägiti de vorbele lingusitoarei Ghiare-lungi, care 
o să încerce să profite de lipsa mea, pentru a vă mînca. 

— N'ai nicio grije, vom face întocmai, răspunseră 
şoriceii în cor, 

Putin timp după plecarea mamei lor, văzură apărind 
o alună la intrarea salasului. 

Lacomila-chitiront — ca cel mai pofticios — se re- 
pezi, luă aluna si încercă s'o muşte, însă nu reuși decit 
să-și sdruncine dinţii care începură să-l doară. 

— O fi vre-o bucată de lemn, spuse el, aruncind-o 
cu dispreţ. 

Pisica Ghiare-lungi, ce din pricina găurii prea mici 
nu putea să pătrundă până la ei si care virise aluna 
inăuntru, numai ca să intre în vorbă cu goriceii, își pre- 
găti glasul cit mai dulce şi vorbi: 

— Dragul meu soricel! Să mă crezi că aluna nu 
este bună de mâncat, Sparge întăi coaja şi apoi vei 
gusta cel mai dulce miez din lume!... 

—Dar cine ne vorbeşte astfel ? sări ca ars Iseodila 
cel curios, cuprins de pofta de a sti cine le vorbeste. 

— Sunt un prieten si vă doresc toate bunurile 
pământeşti si să fifi mereu fericiţi si sătui. V'am dat 
aluna si vă voi da şi altele, dacă esiti afară, căci sunt 
prea mari şi nu le pot viri ca să ajungă până la voi. 


, despre trei şoricei 


— Mama nu ne dă voie să eşim! răspunse Trîncănilă 
roade multe. Dar tu cine ești? 

— Sunt... pisica Ghiare-lungi, se prezentă ea, neavând 
incotro. 

— Vai de voi! se’nspaimantara soriceii, 
omorît pe tata si tare ne este frică sa nu faci 
noi piftie, 

— Da de unde! Este o minciună ! L-am rănit, îm- 
piedicindu-ma de el fără să vreau. Sunt adînc mihnita 
de moartea sa. Si în semn de doliu. n'am mai mâncat de 
atunci. — Si cînd am ceva, vă aduc vouă. Acum vam 
adus alune multe,..... multe şi gustoase. 

— Glasul pisicii Ghiare-lungi este destul de frumos 
şi plăcut. Ce zicea mama că e prefăcut şi veninos? 
gindea Trincănilă-roademult. 

— N-am mai văzut-o nici-odată pe ghiare-lungi, cum 
o fi aratind la fafa! cugeta Iscodilă-cel-curios. Ce ar fi 
să scot capul puţintel.,. Dar numai un pic... Să am doar 
timpul s'o zăresc pe Ghiare-lungi. Nu se poate, mama se 
înşeală. pisica are inimă bună. 

— Fraţilor — vorbi Trîncănilă-roademult — de buna 
seamă că mama o bănueşte pe nedrept pe Ghiare-lungi. 
Ea care ne-a adus alune, nu poate să ne voiasca răul]... 
Ce ar fi dacă ne-am împrieteni cu dânsa ?!? 

Si numaidecit Iscodila-cel curios, afitat de vorbele 
fratelui său, scoase capul din gaură şi esi din cuib. 

Ghiare-lungi sta tolănit ceva mai încolo, zimbindu-i 
şi "*ndemnându-l, prefăcută, să se apropie. 

— Poti esi, nu-i nicio primejdie ! îl indemna Trin- 
cănilă-roademult pe ultimul şoricel, care mai fricos, nu 
se *ncumetă să iasă din cuib. Dar ispitit de alunele la 
care rivnea, ieși si el afară, tipind: 

— O aluna! Vreau o aluna |... i 

Vazindu-i pe toţi trei în jurul ei, Ghiare-lungi gîndi 
că a sosit clipa prielnică şi dintr'un salt îi înșfăcă și-i 
minca pe rind. 

Daca ar fi fost ascultatori, n’ar fi stat de vorba cu 
pisica si nu s’ar fi lăsat impinsi de curiozitate sau de 
lăcomie, cei trei soricei n'ar fi fost mincafi de Ghiare-lungi. 


Tu l-ai 
şi din 


* 
* * 


Brotăcelul verde se despărți apoi de mine, fagaduin- 


du-mi că se va întoarce cit de curînd să-mi istorisească 


o nouă poveste. 
DINU MOROIANU 


RĂSPÂNDIȚI 
DIMINEAŢA COPIILOR! 


ESTEA aceasta mare, pe care o asteptau de 
multă vreme, Dorel și Viorica—au primit-o 
dela Micky-Maus cel istet, pe care-l cunos- 
cuseră ei, în împărăţia lui Mos-Craciun. 

Nu ştiu cum a făcut, cum a dres drăco- 
venia ceea de soricut, că sa furisat cum a putut mai 
bine, ca să nu-l vada Herr Iohann Niiremberg si a pus 
mâna pe telefon... „Allo! Allo! Vreau să vorbesc cu 
Dorel !“ — spune el. 

Dorel si Viorica tocmai sedeau in odăița lor si se 
gândeau cum să facă ei ca să pornească, din nou, să 
afle Pasărea Măiastră. Atunci a sunat telefonul. Zrrin ! 
Zrrin ! Zzrrrin | Dorel ridică receptorul! „Da! Chiar 
eu! Cine vorbeşte, mă rog? A! Micky-Maus! Tu esti, 
măi Mickysor ?... Cum? Adevărat ?... Ascultă, Mickysor l. 
Allo! Na! S'a rupt legătura !* 

— Auzi, Viorico! Vine Mos-Craciun la noi |... 
telefonat Mickysor |... 

— Ce bine-mi pare ! — se bucura Viorica. 

Dece credeţi voi că s'a rupt legătura la telefon? Sa 
vă spun tot eu! Herr Iohann, meşterul cel mare, auzise 
vorbă in odaita de telefon! Fiindcă, desi e bătrân, Herr 
Iohann aude tare bine. Din doi pași a si fost la telefon! 
Acolo, da cu ochii de Mickysor! Asa? Aici mi-ai fost 
dumneata, musiu ! 

Când a aflat însă Herr Iohann cu cine a vorbit 
Micky la telefon si anume ce, nu mai întrebaţi ce-a 
păţit sărmanul Mickysor ! El, mititelul, de frică, s'a a- 
pucat si i-a spus tot, adevărat! Asa? Vreasăzică ai dat 
pe fata taina cea mare a lui Moş-Crăciun ? 

Nu ştii tu, că micuţii copilasi de pe pământ, nu 
trebue să ştie când are să pogoare Mos-Craciun, la ei, 
cu daruri ? 

— l-am spus numai lui Dorel |... 

— Nu vreau să ştiu nimic! O să te pedepsim! 
Cred că o să te aruncăm pe foc sau te trimitem sus, la 
meșterul Papuc, să te taie cu foarfeca lui cea uriașă! 

Când a auzit Micky de foarfeca lui Moş Papuc, a 
început să plângă mai tare. Tremura mititelul de Micky- 
sor, ca frunzulitele de plop. 

Pentru putin, Herr Iohann l-a închis pe Micky intr’o 
odaita sia pornit cu ascensorul la Mos-Craciun, ca să-i 
spună ce nazbatie făcuse soricelul nostru sugubaf. 

Vezi că Herr lohann a uitat să zăvoruscă şi fere- 
struica odăiței unde l-a închis pe Mickyşor. lar Micky- 
sor, tare istet si bun la cocofat, o sbughi pe ferestruica 
accea. A sărit pe-o movilă de nea. Se găsia în afară de 
palatul lui Moș-Crăciun, cel defcaramea. Langa el ză- 
rește o pereche de sky-uri. Le potrivește bine la picioare 


Mi-a 


si din înaltul muntelui Brandusel, își dă drumul la vale... 
Să te ţii. 


Când a auzit Mos-Craciun dela Herr lohann, despre 
drăcovenia lui Micky, porunceşte să i-l aducă la el. Are 
să-i arate el neastâmpăratului cela de Micky ! Dar pe 
Mickisor, ia-l, de unde nu-1! Precum ştiţi, fugise pe 
sky-uri | 

Atunci ,Mos Crăciun dădu ordine, pretutindeni! „Crivă- 
tul s'alerge cât poate de repede după Micky si să mi-i 
prindă“ ! Dar Crivatul până să pornească, nu l-a mai 
ajuns pe Micky! Numai că, uriaş cum este dumnealui, 
a dat peste nämetii de zăpadă, pe care-i adunase Moş- 
Crăciun, pentru brazii ce trebuiau împodobiţi. Şi sau 
scuturat nametii aceia peste lume, de-au polopit toate 
drumurile si cărările pământului.— Pas de mai pornește, 
la drum, Mos-Craciune |... 

Eeei! Mare comedie si cu Micky asta! Ne-a făcut-o! 
Acum, trebue sa trimitem chiar pe vantul turbat ca sa 
mai desfunde drumurile. Nici cu săniile nu mai putem 
izbândi să ajungem pe pământ ! Hei, Micky, Micky, nu 
dau eu de tine? Nu-ţi rup eu ţie urechile si ccdifa ? 


Micky şoricelul era la adăpost. In  odăiţa 
lui Dorel şi-a Vioricăi, făcuse cunoștință cu papusica 
Pupi, cu zulufii blonzi si cu ochisorii zugrăviți cu 
vopsele de pe cer. Ba se urcase chiar în trenul cu aburi 


p" ae i l ee... . 


$ 


al lui Dorel și-o pornise la drum! De unde să ştie el, 
ce-l aşteaptă dela Moş-Crăciun ? El era mecanicul loco- 
motivei — iar Pupi călătoria cu el, într'unul din vago- 
nase. Păcat numai că drumul pe care il străbăteau era 


aşa de scurt: şinele erau un cerc închis. 
Intre timp, de pe muntele Brânduşel, pornise Vân- 
tul turbat cu moristile lui. Vuiau și vâjâiau moristile 


de-ti luau auzul, nu alta! Spulbera cu ele zăpada ce 
se adunase în troiene, croind în felul ăsta o partie pen- 
tru săniile lui Mos-Craciun. Pentrucă, deşi Mos-Craciun 
ar putea pleca cu dirijabilul dumisale, el tot cu sania 
lui cea fermecată pleacă la drum. Nu se prea împăca 
el cu maşinăriile astea mari!... De, nu se ştie ce se 
poate întâmpla ! Si dumnealui nu trebue să întârzie de 
la datorie ! 

In urma Vântului turbat, se grăbiau ingerasii cu 
luminitele în mâini, ca să lumineze pârtia. lar în curtea 
castelului de caramele al lui Moş-Crăciun, Herr lohann 
Niiremberg gătise sania cea fermecată care sboară pur- 
tată de ielele jucăuşe si nevăzute. In sanie erau ase- 
zate, clae peste grămadă, culioarele cu păpuşi, cu vasi- 
lachi, cu ursuleţi, trenuri si jocuri de tot felul, cărți cu 
basme si cu poze. Se tot trudia cu gândul Herr Johann, 
să vadă unde are să mai aibe loc si Mos-Craciun ! 

Atunci s'a ivit in usa palatului și Mos-Craciun, în- 
cărcat si el, până peste cap, cu tot soiul de jucărioare, 
în saci si saculete. Ba mai tinea într'o mână şi-un bră- 
dulet, cu luminile aprinse. Sa cocotat şi el cum a 
putut, tocmai în vârful stivei de jucării, şi-a luat rămas 
bun dela Herr Johann. Herr Johann i-a urat „călătorie 
frumoasă“ si a salutat cu sapca. Mos-Craciun a făcut 
semn si baba Dochia, portăreasa, a deschis porţile de 
zahăr ale castelului şi-a pogorit puntea. Alt semn a 
făcut Mos-Craciun si sania fermecată a prins a pluti lin, 
la vale, spre casele bunicilor şi maicutelor, care au ne- 
potei si baetasi, nepotele si fetiţe cuminţi ! 

S'a oprit Mos-Craciun peste tot pe unde era aştep- 
tat. Intr'un loc, puseseră copilaşii ghetutele lângă usa. 
Intr'alt loc, maicuta lor gătise un bradulet, cu poleială 
si luminite. Astepta numai darurile mosului bun. 

Mos-Craciun a lasat pretutindeni, daruri. 

Pe-o cărare de zăpadă, sa 'ntâlnit c'un băeţel pri- 
chindel. Si băeţelul i-a urat frumos. lac'așa : 

Florile dalbe, Ler de măr, 

Ler, Doamne, Ler! 

Astă seară-i seara mare, 

Cetinele, cetioare, dragă Ler ! 

Seara mare-a lui Ajun! 

Mâine-i ziua de Crăciun, 

Când născut e Domnul bun, 

mititel, 

infasatel, 

fasetel în foi de măr! 

Buna dimineata la Mos-Ajun ! 

Isus prunc ni s’a nascut, 

Cu flori de crin invascut. 

Cetinele, cetioară, dragă Ler. 
Voi, zorel de ziuă 


— — . i a: 


Şi-ăl de dimineaţă, item: 

Luminafi din ’nalt de cer! 

Lerui Ler ! l 
lar mai încolo, o copilité dintro ceată de colindă- 

tori, a cântat si ea, cu glas subfirel: 

— Ler, Doamne, Ler oi, Ler ! 

Vine rausor din cer, 

Dinspre Rusalim, 

Curge apă de argint! 

Undă de lumină, 

Şi pe ea ce-mi sboară ? 

Sboară-o corăbioară ! 

Si'n jet daurel, 

Sade-un mandru feciorel, 

Minunat, leit 

Si de soare poleit. 

Canta un colind, 

Cu ghiers de argint, 

Domnului din cer! 

Ler de măr, oi ler! 

l-a dăruit Mos-Craciun tot ce-avea el mai bun. 
Dar el tot se uita pe drum, doar-doar o ajunge la ca- 
suta lui Dorel, unde-si inchipuia că s’ar găsi si musiu 
Micky, poznasul cela de soricut. 

Cand s’au aflat in casa lui Dorel, Mos Craciun si 
cu ingerasii care-i ajutau, Mickysor era agăţat in po- 
mul de Crăciun, laolaltă cu jucăriile pe care le cum- 
părase maicufa lui Dorel. Fiindcă Micky simţea cam 
ce-o să-l aştepte, daco da ochii cu Moş-Crăciun. Si 
pentru aceasta, îl rugase pe Dorel să-l agate c’o atisoara 
în bradul luminat, doar-doar nu l'o zări Mosul. 

Când a intrat Mos-Craciun, tocmai cu ochii de Micky- 

Sor a dat. „Asta o știu eu prea bine.” Să mă credeţi! Dar 
văzându-l agăţat acolo, ca un mielusel tăiat, pe bietul 
Mickysor, s'a gândit Mos-Craciun că e destul de pedep- 
sit el, aşa. Și-a zâmbit în barbă și mustăţi Moş-Crăciun 
şi s'a făcut a nu-l vedea pe Mickysor ! Si-apoi, văzuse 
el si pe Dorel cu Viorica, cum se uitau, pe furiș, din 
pătucuri, speriaţi, ca nu cumva să păţească ceva Micky- 
sor. După ce-a lăsat daruri scumpe si frumoase, Mos- 
Crăciun s'a gătit de drum. 

Si numai asa, în glumă, a întins mâna şi ca din 
nebăgare de seamă, l-a scuturat pe Mickyşor de codifa. 
N'a zis Mickysor nici: chit !— de spaimă ! Ce să spună, 
dacă încremenise de frică, mititelul. 

După ce-a plecat Moş-Crăciun, Dorel și Viorica l-au 
dat jos din pom pe Micky. Noroc c'au făcut asa ceva la 
vreme, că era cât pe-aci să i se pârlească codifa la o 
lumânare. Multă vreme n'a putut vorbi Micky-Maus, din 
pricina spaimei pe care o trăsese. Doamne, doamne! A 
trebuit să-i dea un pic de vinișor să bea. 


Și se bucurau copiii şi Mickysor că l-au păcălit pe 
Moş-Crăciun ! Dar Mos-Craciun, şiretul, râdea la ferea- 
stra, de toată șotia cea mare pe care o făcuse soricelu- 
lui Mickysor. 

Se urcă apoi, în sania lui fermecată și sbură peste 
lume, la alti copii cuminţi, incärcat de daruri... 


N. PAPATANASIU. : 


16 


O grapă veche dela tara, ascunsă ’ntr’un sopron sărac 
(Era ntr'o zi vijelioasă, cu cerul rece si posac.) 
S'a desfăcut din lanţul care o ţintuise n acel loc 
Şi-a cugetat: —,,Ce nenoroc! 
Sa stai sub un sopron umil 
Asemenea unui copil, — N 
— 
Ce e ținut să-şi ispăşeascu osânda pentru fapte rele! X 
Nu! nu mai pot să stau închis, privind aceleaşi bârne grele, 
Aceleaşi sape ordinare, 
Şi fără întrebuințare... 
Destul am lâncezit uitată; cum n’as putea fi de folos 
Intr’un oraş cu vile albe, cu bulevardul luminos?“ 


Şi grapa tare supărată 

A părăsit sopronul mic 

Si n’a mai zis nimic, nimic; 

Mergând așa, îngândurată, 

Prin vifor greu si prin zăpadă, 
A întâlnit o biată cioară ce nu-i venea deloc să creadă: 
„Cum grapa asta’n toiul ierni s'a apucat acum de muncă 
Când pe mirişti cade zăpada şi gerul se framanta’n luncă?‘ 


Dar grapa i-a răspuns: —,,Vezi bine ! 


pie plictisit = 4 cn ci Iar dacă vrei să te ridici — 
e gina catun.., S’ajungi prin muncd, inainte! 
Și ce să-ţi spun, f Ă : Izbânda vine doar prin luptă 
Azi mi-am schimbat chiar locuinţa —o! nu mai Prin luptă grea si multă minte! 
stau pe ulicioară EEEN > 5 
Intr'un sopron bun de furaj, ROMEO SIMULESCU 


Ci m'am mutat în capitală, în casă bloc sus la etaj“ 


Şi grapa îngheţată tun 

A mers de-acolo, înainte ; 
lar cioara s'a oprit cuminte 
La cuibul ei. jos,în cătun. 


..9pre seară. a ajuns firește, în capitală şi aici 
Şi-a făurit atâtea vise, privind vitrine mari si mici: 
—,,De-azi înainte viata ’mi pare mai luminoasă ca un rai 
Am fost destul numită „grapă“ azi vreau să devin „tramvai“ 
E lucru greu să duci în spate un pasager, doi si apoi 
Să-i porfi— pentru a sumă mare—la slujba lor sau l 
înapoi ? EA £ Air 1 
7 LC eR ee 


= ai 


Printre trăsurile de piaţă, printre masini, trecea în grabă; 
— Mi-e capul greu de-atâta treabă ! 
Si-aceste cărucioare vechi, 
S'au aşezat în plină stradă... 
O! de-aş avea putin timp liber, le-aş lua pe toate + N — 
de urechi! ' 


Vorbind cu sine grapa noastră, era atăt de transportată 
Cum nu isa întâmplat să fie în toată viata, niciodată... 
Prostuță fiind si’n gând cu... graba 
Voi să traverseze strada: 
Din spate o maşină mare, pufuind cu greu ca un colos 
A tăvălit în sânge grapa ce a rămas acolo jos. 


Morala: 


Din întâmplarea grapei noastre, nechibzuită și semeaţă, 

Să ştii că niciodată 'n viata 

Nu vei putea să faci o faptă — s’o duci la bunul ei 
sfârşit 


Dacă n'ai nicio pregătire şi pentru ea nu ești menit; Un cititor care și-a părăsit locuința... (Costică Ionescu) 


> 


SA STAM PUTIN DE VORBA, COPII! 


Dragele mele fetite si dragii mei baietasi, 


Nadia Sobolev — Bunita se bucura cand primeste scri- 
sori dela copii cari n’au nici un fel de necazuri. Cu 
scrisorile astea se poate mângâia şi isi poate vindeca tris- 
tetea pe care i-o dau scrisorile pe care le primeşte dela 
copiii necăjiţi, cu griji şi cu lipsuri prea mari şi prea 
apăsătoare pentru umerii lor mici. 

Dacă micuța Nadia n’are suparari de niciun fel şi 
vrea doar poveşti frumoase cu împărați, cu pisici, cu 
zâne şi cu Mickey Mouse şi dacă vrea să ştie cum e la 
chip bunita, dorinţele ei îi vor fi pe rând îndeplinite. 
Iara, într'un număr viitor al revistei Dimineaţa Copiilor, 
voi scrie o poveste în care nu vor lipsi nici fetele de 
împărați si nici feti frumoși si fireşte nici dragutul şi 
nastrusnicul Mickey Mouse. 

O fotografie a bunitei, va apare poate, mai tarziu 
în revistă. Multi nepotei si multe nepotele, îmi scriu că 
vor să mă cunoască si eu înţeleg curiozitatea lor si 
nerăbdarea de a sti cine este, la urma-urmei, bunita ! 

Este ea foarte bâtrănă? E putin cocosata ? Are 
părul alb? Ochelari? Baston? Poartă papuci grosi ? 
Croşetează la fereastră, întrun fotoliu ? Sau întrun 
balansoar lângă sobă ? 

Bunita voastră, a ta drăguță Nadia şi a celorlalţi, 
nepoți si nepotele nu e nici cocoşată, nu poartă nici 
ochelari, merge fără să se reazeme în baston, nu tuseste 
şi nu e chiar bătrână, bătrână.— Poate că într'o zi. la 
un festival al Diminetii Copiilor, o să vă spună o po- 
veste si atunci o să mă vedeţi cum sunt. 

Cred că Nadia nu îşi va pierde răbdarea. Până 
atunci Bunita o sărută. 

Gellu O.—Mos Crăciun o să-mă ia la goană! O să-mi 
spuie în eurând, plictisit şi supărat: ia mai lasă-mă în 
pace, buniţo ! In fiecare zi vii să-mi baţi capul ! „Ba să-i 
aduc un calut de lemn si o trompetă lui Nicuşor 
Ionescu de pe strada Călăraşi, ba să-i aduc un ceas 


brățară Margaretei Grigorescu, din strada Romana, să 
nu uit să le duc ghetufe si hainute lui Mitică si Anisoara 
tocmai din Călărași ! Mi-ai făcut capul calendar, bunifo !“ 
O să-mi spuie el. Şi eu o să tac chitic şi o să mă fac 
mică de tot şi o să plec fără să mai spun o vorbă! 
Fiindcă bietul Moş Crăciun, are dreptate să se plângă 
că îl bat la cap! Mereu, mereu, vin cu alte rugaminti 
şi cu alte intervenții. 

Totus, dragă Gellule, dăcă l-oi prinde iu toane 
bune pe Moş-Crăciun să ştii că-l iau de o parte şi-i spun: 
Te aș ruga foarte, foarte mult iubite Moș Crăciun, să-i 
aduci şi lui Gellu un ghiozdan nou şi o cutie cu culori. 
Poate că Moş Crăciun o să spuie: Bine Buniţo, dacă 
zici mata... : 

Si Gellu o să aibă ghiozdan nou si o cutie de culori 
cu care să coloreze desenele frumoase pe care le face: 

Dar dacă Mos Crăciun: îmi răspunde enervat?: 

— Vede-ti de scrisorile si de poveştile matale, bunito 
şi lasă-mă să mă descurc singur! Ştiu eu, ce trebuie să 
duc copiilor... 

Dacă-mi răspunde aşa Gellule, zău, că n'am ce face! 

Lavinia Rădulescu+— Vrei să vii negresit cu Moş-Aju- 
uul la bunita ? Să-i cânţi frumos si bunita, să-ți dea 
nuci si covrigi si portocale. Bine Lavinia te aştept. 
Adresa mea, o afli numai daca trimiti pe cineva sau, 
vii tu, s’o iei dela redacţia Diminetii Copiilor. 

Dorel M. — Ideea lui Dorel e foarta bună şi bunita o 
să se gândească serios la ea. 

Să vă învăţ cântece şi jocuri? Să vă învăţ proble- 
me si ghicitori ? O să-i întreb întâi si pe ceilalţi nepo- 
tei şi nepotele şi, dacă imi vor spune şi ei că vor să-i 
înveţe bunita cum să-și petreacă vremea mai plăcut, nu 
voi întârzia să-ţi satisfac dorința, dragutul meu nepotel. 


& BUNITA 


Cum se fac jucăriile. 


N galantarul plin cu jucarii minunate, stateau 
una lângă alta, două păpuși, ca două scolarite, 
într'o bancă. 

La fel de îmbujorate la chip erau amân- 
două, numai că una avea părul auriu ca mă- 
tasa porumbului, iar cealaltă, negru ca pana corbului. 

Deosebirea cea mare însă dintre cele două păpuși 
era alta. Păpuşa blondă era îmbrăcată numai şi numai 
în mătase scumpă si'n fir de argint, pe câtă vreme cea 
oacheşă purta o rochifa eftină de stambă înflorată si un 
sortulet alb de pânză. 

— Vai, ce prost esti îmbrăcată! zise într'o seară — 
când luminile din galantar fură stinse — păpuşa blondă 
celeilalte. Nu ştiu cine a avut prostul gust de m'a așezat 
lângă tine! Parcă ai fi o bucătăreasă! Aş vrea să mă 
cumpere mai repede cineva, ca să scap de tovărășia ta 
nesuferită. 

— De ce esti asa răutăcioasă? zise păpuşa cealaltă 
cu lacrimi în ochi. — Eu nu ţi-am făcut niciun rau, si 
vina e a stăpânului nostru că ne-a pus una lângă alta! 
Nu mai fi supărată pe mine! Mai bine hai să ne rugăm 
împreună, ca să dea Dumnezeu să fim cumpărate de 
niște copii buni. O, tu nu-ţi poți închipui ce rău va fi 
de noi dacă vom cădea pe mâna vreunei fetițe răută- 
cioase! 

— Eu, nu mă tem de așa ceva! Sunt sigură că voi 
fi cumpărată de o fetiță bogată! Voi sta numai in sa- 
loane elegante, voi fi gătită numai cu rochii scumpe, 
am să mă plimb în automobil, pe câtă vreme tu vei fi 
vândută cine ştie cărei fetiţe sărmane, care nu te va 
spăla nici pe ochi şi te va îmbrăca numai in zdrente. 


Biata păpuşă cu părul negru nu mai zise nimic si 


pentrucă se trăsese oblonul galantarului, închise ochii şi, 
adormi suspinând. 

A doua zi intră în magazinul cu jucării o fetiță im- 
brăcată frumos, împreună cu mama ei, care — fără să 
se tocmească — cumpără păpuşa blondă. 

In aceias clipă, un biet cismar, se tocmea de zor, 
cu o vânzătoare, pentru păpușa cealaltă. In cele din urmă 
sfârşi prin a o cumpăra. 

— A, tu erai, Niculae? zise doamna bogată către 
cismar. — Să nu uiţi să vii peste câteva zile pe la mine; 
am să-ți dau ceva de lucru! 

— Am înţeles, conita! zise cismarul si salutând res- 
pectuos, esi din magazin. 

Ce bucurie fu acasa pe fetita lui, cand vazu papusa! 
O luă usurel în brate, o mangae, o sărută, apoi o ageza 
frumos într'un pătuc. 

— Să facă nani, fetiţa mamei, zicea ea, — ca o fi 
obosită de atâta drum... Păpuşa închise ochii şi adormi 
numaidecât. 

Din ziua aceia ocheşica n'a mai cunoscut nici o clipă 
urâtă. Toţi ai casei, până si cismarul, o alinta şi o juca 
pe genunchi. 

Adeseori se gândea la fosta ei tovarase gsi tare ar 
fi dorit să ştie ce face. 

Vai, însă, sărmana papuse bălae nu nimerise bine 
în casa bogată! Ingâmfarea ei fusese pedepsită. Fetiţa 
cea bogată era o răutăcioasă! Toată ziua o bătea! Ba, 
că nu vrea să stea în picioare, ba, că nu închide ochii 
bine când doarme, până ce într'o zi o tranti asa de tare 
de parchet, că-i rupse un picior. In loc să i se facă 
milă, fata răutăcioasă o aruncă la bucătărie. Aici dădu 
de alt necaz! Azor, cățelul bucătăresei, dornic de hâr- 
joană, o trase atât de tare, cu dinţii de rochie, încât 
i-o rupse în bucăţi. Biata bălăioară ajunse în așa hal 
că nu mai era de recunoscut! Să-i plângi de milă, nu 
altceva! 

Intâmplarea făcu că tocmai în ziua aceia Niculae 
cismarul veni precum îi spusese cucoana, când îl întâl- 
nise la magazinul de jucării şi trecând pe la bucătărie, 
Ioana, bucătăreasa, îi zise: 


— la fă bine, nene Niculae și ia păpuşa asta! Fetitei 
dumitale o să-i facă plăcere; a noastră numai de stricat 
e bună! 

Când o văzu Lenuţa, fata cismarului, pe biata pă- 
pusa bălae asa de prăpădită, a început s'o mângâe si să 
plângă de milă. 

Păpuşa cea oacheşe, când şi-a văzut fosta tovarăşă, 
din galantarul magazinului de jucării, în asa hal, a le 
şinat de durere! 

Tatăl Lenufei şi-a lăsat lucrul din mână si cu puţin 
ipsos a dres pieiorul rupt al papusii. Lenuta a lucrat 
toată ziua şi a cârpit, cum sa priceput ea mai bine, 
rochia ruptă a papusii, iar seara le-a culcat una lângă 
alta. 4 

Cand toţi din casă dormeau, păpuşa cu piciorul rup} 
şopti suratei sale: „dormi, scumpă surioară?”. 

— Nu! 

— Te rog să-mi ierti toate vorbele aspre pe care 
ti le-am spus odinioară şi de azi înainte să fim prietene 
nedespartite”. 

Cele două papusi se imbratisara si au adormit astfel 
pana la ziua. ` 

De atunci au rămas prietene bune si nici un nour 
de tristețe nu le-a mai întunecat viața liniştită pe care 
au dus-o in casa cismarului Niculae, alături de Lenuţa, 
stăpâna lor grijulie si iubitoare. 

D. M. 


COPII! 


FESTIVALUL 


»DIMINETII COPIILOR” 
DE CRACIUN 


va fi 


O M NUNE! 


Procurafi-va bilete chiar azi, la librăria „Adeverul“. 


PRIMA MARTIR 


oveste de Crăciun 


E drumul prăfuit al Betleemului, obosiţi de 
drum lung si de arsita soarelui, un drumet şi 
cu femeia lui se îndreptau spre cetatea in 
care se adunase, din porunca Romei, mii de 
oameni veniţi dela mari depărtări să se înscrie 
în registrele romane. 

Atrasi de acest eveniment, tot soiul de negufatori, 
dornici de câştig. veniseră la Betleem. Vedeai, alături 
de negustorul de covoare din Persia, pe meșterul făurar 
de săbii din depărtata cetate a Damascului; plugari din 
Samaria, cioplitori de piatră din Erusalem; negutatori 
de porumbei; vânzători de turtă dulce si zaharicale; 
fructari; ghicitori în palmă si apă sfinţită. Era un ames- 
tec si un du-te vino sălbatec. 

Prin valmasagul acesta, drumetul cu femeia lui cu greu 
au putut străbate spre marginea de răsărit a oraşului. 

Femeia, chinuită de durerile facerii, abia se mai 
putea tine pe spinarea asinului care o purta anevoe prin 
gloata pestriță si gălăgioasă. 

Răcoarea nopţii şi licărirea primelor stele au adus 
odată cu ele liniştea în micul oraş. 

Drumetul se opri în fata unui han şi bătu cu pumnul 
în poarta mare şi grea. 

După putin timp poarta scartai in tatani si în pra- 
gul ei se arătă chipul buimac de somn al hangiului. 

— Ce vrei? întrebă el. 

-— Prietene David, eu sânt: Iosif din Nazaret! Fe- 
meia mea e greu bolnavă. Dacă în hanul tau se mai 
găseşte un locsor, primeste-ne si Dumnezeu te va bine- 
cuvanta. 

Hangiul recunoscu pe Iosif dar neavând nici un colt 
al hanului neocupat, îl sfătui pe Iosif să-și caute un loc 
sub cerul liber, asa cum făcuse mare parte din cei sosiți 
să se înscrie la Betleem. 

Iosif plecă abătut. Femeia lui oftă îndurerată. 

Drept răspuns, Maria se clatina si, dacă Iosif n’ar fi 
prins-o în braţe s'ar fi rostogolit pe caldarâm. 

El o aşeză pe un petec de iarbă uscată din marginea 
drumului. Punându-i la căpătâi sacul cu merinde îi stropi 
buzele arse de sete, cu ultima picătură de vin pe care 
o mai avea în sippl dela cingătoare, apoi ingenuchind 
lângă ea, priveau, neputincios, când la faţa ei îndurerată, 
când la stelele cerului. 

Câţiva păstori trecând pe acolo au luat pe braţe 
femeia bolnavă si au dus-o într'un staul de pe aproape. 
Făcându-i un culcus moale din fân proaspăt, i-au urat 
odihnă uşoară și sănătate şi au plecat la treburile lor. 

In staul rămase numai Iosif cu Maria si un baetas 
cam de vreo zece ani, care venise odată cu păstorii. 

Copilul se plecă respectuos in fata lui Iosif si grăi: 

— Numele meu e Iosua ! Sant fiul lui Natan din 
Idumeea. Tatăl meu este stăpânul staulului. Văd că fe- 
meia ta este bolnavă. Am să-i aduc o oală cu lapte. 
Laptele e bun pentru cei bolnavi. 

Iosua plecă în fugă din staul si se întoarse numai- 
decât, aducân do ulcică plină cu lapte proaspăt. 

Maria bau însetoşată laptele si fata ei se îmbujoră. 

Iosif mângâie bland capsorul buclat al copilului. 

— Dumnezeu să te fericească, dupa sufletul tău bun 
şi curat, Iosua. Hai acum să ne odihnim; sa făcut 
noapte de mult. 

— Eu am să mă cule colea lângă use, ca să pot 
auzi orice zgomot din afară, zise copilul si se lungi 
lângă prag. 

Câtăva vreme liniștea dăinui în încăperea staulului, 
apoi se auzi, de departe, o frântură de cântec tărăgănat. 
Cântau păstorii, ca să le piară somnul. 

Un oftat greu, esit de pe buzele Mariei, făcu pe Iosif 
să tresară din atipeala ce-l cuprinsese. Iosua deschise 


de D. MEREANU 


N 


Aj 


ochii şi-i atinti spre fereastra staulului. Lumina stelelor 
patrundea sfioasă înăuntru. Cântecul păstorilor amutise. 
O pace adâncă cuprinsese totul. Deodată staulul se um- 
plu de lumină orbitoare! Maria scoase un oftat de uşu- 
rare şi un scâncet de copil nou născut sparse tăcerea 
nopții. 

Pe fereastră năvăli potop razele strălucitoare ale 
unei noi stele. Glasuri îngereşti coborau din slăvi. He- 
ruvimii trambifau sosirea Mesiei pe lume! 

Iosua incremenise în colțul sau, ametit de atâta lu- 
mină. Razele stelei vestitoare încununau în aureolă 
sfântă punte a Noului Născut sia Sfintei fecioare. Iosif 
căzu în genuchi; losua făcu la fel. Cu ochii lui mari 
privea steaua sfântă, care își revărsa bogăţia razelor şi 
în părul său frumos, încât losua părea aidoma unui 
înger coborit din cer, ca să ia parte la Sfânta taină. 


* 
* * 


In vremea aceasta, Irod, tetrarhul Iudeei, temându-se 
foarte de nașterea Celui care prin prooroci fusese vestit, 
dădu poruncă în toată Iudeea ca prunei noi născuți să 
fie uciși. Pasă-mi-te, astfel credea păgânul că si Fiul 
Domnului va pieri în măcel, dar; precum a fost scris 
Ingerul se arătă in vis lui Iosif şi-i porunci să i-a prun- 
cul și pe maica lui şi să fugă în Egipt. 

Numaidecât Iosif părăsi staulul şi porni la drum. 

In staul rămase losua, singur. Cu ochii plini de 
lacrimi privea paele ieslei. Se apropie si cu mänutele 
lui mângâie culcuşul, care mai păstra încă forma şi căl- 
dura trupului Sfânt. 

Către seară se pomeni în staul cu o ceată de soldați. 

Iosua tăcu. 

— Răspunde, sau de nu te trec prin vârful spadei! 

— Răspund numai dacă vreau! zise Iosua liniștit, 

— Trufia ta merită un lat de spadă, răspunse sol- 
datul înfuriat şi izbi cu latul spadei în obrazul copilului. 

— Dumnezeu să-ţi întoarcă in bine răul ce-mi faci — 


zise losua fără să suspine măcar. — Cred că sufletul tău 
s'a bucurat de fapta ta si vei pleca fericit de aici! 
— Pe toţi zeii infernului — urlă bruta — șarpele 


ăsta de Iudeu merită să-l trag prin spadă ca printr'o 


Poe | 


změ — 


ai. 


W 


frigare! Vorbeste, plod inveninat unde s’au ascuns bles- 
tematii aceia? 

— Vrei să spui binecuvantatii, nu blestematii! Ei se 
îndreaptă acum cu Pruncul sfânt spre locuri lipsite de 
primejdie şi zadarnic il veţi căuta să-L ucideti; mai 
bine v’ati închina Lui. 

— Noi să ne închinăm unui ţânc? 

— Trei regi mari din răsărit i sau închinat si va 
veni o vreme când toate popoarele lumii se vor închina 
Lui. 

— Auziţi ce cutează să-mi spue copilul ăsta spurcat?— 
zise soldatul înfuriat si ridicând spada isbi cu mânerul 
greu de bronz în fruntea senină a lui losua. 

Copilul lunecă moale dealungul ieslei şi rămase ne- 
mișcat pe podea. 

— Atât i-a fost nătărăului — mugi ucigașul şi luând 
o mână de pae din ieslea în care se născuse Isus, vru 
să-şi șteargă cu ele spada plină de sânge, : 

In clipa aceia o putere nevăzută îl făcu pe nelegiut 
să cadă, cu toată greutatea trupului în vârful spadei, 
care îi străpunse inima şi-i esi prin spate, ca o limbă 
de foc. 

Ceilalţi soldaţi  apucară  leşul camaradului 
lor şi eşind cu el afară din staul l-au aruncat în santul 
drumului si au fugit, înspăimântați de minunea văzută. 

In staul se făcu iar linişte. Sufletul micului Iosua 
nu părăsise încă trupul. O licărire de viaţă mai pâlpâia 
încă în el. 

Intinzând mâinile, se prinse de jghiabul ieslei si 
bâjbăind prin întuneric, deoarece ochii nu-l mai ajutau 
să vadă, își trase, cu mare greutate, trupul istovit în 
iesle și îngropându-și fata în paele care odihnise trupul 
sfânt al micului Isus, oftă adânc. 

O clipă i se păru că aude cântecul ciobanilor, — aşa 
cum îl auzise înaintea nașterii lui Isus, dar cântecul pe 
care îl auzea acum era mult mai frumos şi nu îl cântau 
ciobanii ci Ingerii Cerului, cari cântaseră Pruncului Sfânt. 


Iosua deschise ochii mari. Ochii lui negrii străluceau 
acum ca şi odinioară, dar lumina lor nu venea din lăuntru, 
ci de sus din slăvi! Ea coborâse blândă prin fereastra 
staulului, ca o cărare de lumină pe cuprinsul căreia co- 
borau încet doi heruvimi, albi, ca zăpada. 

Iosua se simţea uşor, mai uşor ca un fulg de nea și 
era fericit, — fericit cum nu mai fusese vreodată. 

In jurul lui totul era numai cântec si lumină, îngeri 
şi flori.... 

Sufletu-i se descătuşase de povara trupului si zbura, 
alături de îngerii Domnului, spre cer. 

In ieslea săracă şi sfântă a rămas numai întunerecul 
de nepătruns, tăcerea grea şi noaptea care aprinde, 
pentru sufletul curat al copilului, una câte una, candelele 
cerului. 


=e. 


O mare bucurie veți face drăgălașilor dv. copii 

în zilele de Crăciun, oferindu-le o distracție 

plăcută, instructivă și culturală, la spectacolele 
organizate de revista 


„DIMINEȚII COPIILOR“ 


Un program excelent va fi alcătuit de copii și 
talentatii comici 


STROE si VASILACHE 


Spectacolele vor avea loc la teatrul 
Comedia si Majestic. 


Intr'o fabrică de jucării. 


LO DIMINEATA 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 
pe luna Noembrie 


Elena Bichigean (7), Năsăud; Radu Traian Sarcin- 
sky (7), Cerepcăuţi; Valentina si Iorgu Andreescu (7), 
Ploesti; Sonia Nineta Bril (6), lași; Idelsohn Felicia (7). 
Loco; Teodosiu Traian (7), Ghelengic; Erminia Lemeş 
(7), Loco; Lia Gherghina (5), Orşova; Sonia Zonis (7), 
Casa Roşie; Alfred Brociner (2), Loco; Henry B. Schwartz 
(7), Loco; Raia Veisblit (7), Focşani; Liuba G. Dan (7), 
Craiova; Leon Gh. Const. (7), Huşi; Beno şi Nora Billig 
(7), Galaţi; Smerghel M. Roger (7), T.-Măgurele; Nicolae 
Dimitriev (7), Chişinău; Stoicu Costică (6),Loco; Sarra 
Baltaxa (7), Loco; Camil C. Popescu (6), Ploesti; Francois 
Schapira (6), Loco; Valeria Dutsch (6), Loco; Vicol 
Cobenicenco (6), Galati; Gheorghe Mitescu (7), Loco; 
Simona Hornstein (7), Loco; Bebelus Floriana Finkel- 
stein (7), Loco; Cuşmaru F. D. (7), Focşani; Tarcatu 
Niculina (7), Niculitel; Victor Pitigoi (7), Chisinau; D. 
şi R. J. Bally (7), Loco; Andreescu Traiana (7), Loco; 
Speranta Grumberg (7), Loco; Ionel si Zuzuca Maior 
Dumitrescu (7), Targoviste; Traian Slujeru (7), Sighet; 

utu Pataceanu (7), Turda; Jacques Boucher (7), Loco; 
Sili Dobre (7), Constanta; Aurel si Rozalia Matei (7), 
Arad; Elena Palita (7), Loco; Ovidiu N. Teodorescu (7), 
Bucu; Sanda Dr. Pojogeanu (7), Loco; Vlad Cazacov 
(7). Cahul; Wachlonsky Anton (7), Câmpina; Motel Ur- 
man (7), Bolgrad; Iacob Solo (7), Loco: Viadimir Pas- 
kievici (7), Loco; Gornic Emilia (4), Timisoara; Carol 
I, Marcu (7), Roman; Lia Venter (7), Viseul de Sus; 
Steinfeld Veronica (7), Arad; Dan Goldental (7), Loco; 
Maria Olesiuc (7), Loco; Badita Negrei (7), Loco; Semo 
Kasur (4), Galati; Florin Copăceanu (7). Craiova; Flo- 
rica T. Lefter (3), Loco; Călugăru C. Stefan (7), Loco; 
Stetcu Marioara (7), Ploesti; Anghel N. Aurora (4), 
Buzau; Grad Valeria (7), Babadag; Irina Margareta Mares 
(3), Loco; Rucareanu M. Corneliu (7), Galati; Berthold 
Laubescu (6), Constanţa; Goethe Feldmann (6), Roman; 
Jana Frasineanu (3), Loco; Nicolae Alexe (7), Loco; 
Gaby şi Mişu Lt. Col. Nicolescu (3), Craiova; Mielu si 
Marcel Margulius (7), Ştefăneşti; Vambert Valentina (2), 
Loco; loan Copăceanu (6), Gătaia; Lucian Brateş (3), 
Loco; Marieta Zahareanu (2), Loco; Constanţa T. Mar- 
covici (4), Drăgăşani; Octavian A Gunea (7), Loco; Lulu 
şi Picu Bălănescu (2), Loco; Doina şi Delia Codrea (2), 
Alba Iulia; Mihnea Radu Moisescu (7), R. Sarat; Roth- 
mann S. Adolf (7), Loco; Benno Bercovici (7), Loco; 
Alexandru Costin (7), Loco; Roman Cozmaciuc (7), Cer- 
năuţi; A. S. Vainstein (7), Loco; Liza Gross (7), P. 
Neamt; Petre Leitner (7), Oradea; Pincu Bercovici (7), 
Loco; Stelian C. Manafu-(2), R. Vâlcea; Victoria Iulia 
Constantinovici (6), Cartojani; Lidia Vatrici (7), Balti, 
Georgeta Marinescu (7), Loco; Petrescu Constantin (7), 
Bordeni; Monica Vulcănescu (6), Craiova; Liviu V. Co- 
coiaciuc (7), Cerepcauti; Barta Gheorghe (7), Loco; 
Barad Eugen (7), Loco; Teodor Breabanu (?), Cernauti, 
Stancu V. Niculae (7), Constanta; Cheveresan Dumitru 
(4), Timisoara; Vassiescu C. Sevastian (6), T.-Severin; 
Florian Divary (7), Loco; Ghepetchi Victor (7), Chisi- 
nau; Lungianu M. Getuza (7), Loco; M. și Isy Marcus- 
sohn (6), Bacau; Jankilevici Matei (4), Galati; Negru- 
tiu V. Traian (3), Loco; Mimi Topa (7), Sinaia; Charles 
Schein (2), Loco; Eleny Papadopol (7), Loco; Sergiu 
Weiss (7), Loco; Grunfeld Sergiu (4), Loco; Mesaros 
Traian (7), Aiud; Eugenia si Dumitru G. Tufcea (7), 
Slănic; Georgescu Mihail Savin (7), Loco; Zalman Jean 
(7), Loco; Rozica si Leonard Grumberg (4), Ismail; 
Costel Codreanu(7)Loco; Mihăileanu Gh. Constantin (6), 
Loco; Rodica Ing. Alex. Ionescu (7), Loco; Raymond S. 
Munteanu (7), Loco; Cleps Suzana (7), Cernăuţi; Nestor 
G. Pandele (6). Constanta; Gela si Osias Finkelstcin 
(7), Loco; Vasile Rusu (7), Sergheesti; Filoteu I. Vasilescu 
(7), C. de Arges; Olguta Stefan (7), T.-Severin; Preda 
Oprea (6), Giurgiu; Franty Weiss (7), Loco; Badea Ga- 
briela (7), Câmpulung; Stancescu I. Constantin (7), Cra- 
iova; Jeana si Florica M. S. Cornea (7), Mentii din 
Fata; Selly si Lora Lazarovici (4), Galati; Bruno Fulger 
(7), Loco; Hortensia Radulescu (6), Loco; Smilovici 


2 1 a 


75 


QUITE 


Moise (7), Ismail; Abramovici Lilly si Natalifa Faibiş 
(7), Bârlad; Emily si Cecilia Z. Vlad (7), Bârlad; Korn ; 
Cornelia (7), Sibiu; Haberman Tony (3), Vaslui; Numian 
Nicolae (7), Timisoara; Vasilescu Constantin (7), Poiana 
Tapului; Nubert Radu (7), Vatra Dornei; Maria Alexiu 
(2), Loco; Batranu Laura (6), Călăraşi; Stoenescu M. 
Mircea (7), Loco; Sonia Cassuri Popescu (7), Loco; A- 
drian Senciuc (7), Arad; Dorner Paula (7), Loco; Otilia 
Rata (7), Loco; Cohen Anny (7), Timişoara; loan Con- 
stantinescu (6), Ploesti; Cernatescu Corina (7), laşi; 
Zabolotnei Nadejda (2), Siräutu de Sus; Israel N. Alex- 
andru (6), Câmpina; Tofan Mircea (7), Constanţa; Cor- 
nelia Dr. Lupescu (7), Cluj; Bela Salzberger (6), Craiova; 
Teodosiu P. Constantin (7), Loco; Vozniac loan (7), 
Cerepcauti; Emilia Benga (6), Lugoj; Carol I. Marcu 
(3), Roman; Appel Emanuil (6), Braşov; Octavian Co- 
vaceviciu (3), Arad; Tuţi Cosescu (7), Loco; Cornelia 
Petraru (7), Loco; Alexandru C. Popescu (7), Aricesti; 
Emilia Rajnevschi (7), Ploesti; Duti Costin (4), Feiur- 
deni; Rodica Rofiroiu (4), Vărădia de Mureş; Lelia Pe- 
trulian (7), Craiova; Bruno Fulger (7), Loco; Joseph 
Silvia (3), Braila; Alfred Brociner (3), Loco; Despina 
si Ecaterina Radulescu (7), Loco; Botea St, Elisabeta 
(7), Constanta; Ionescu R, Ileana (3), Pitesti; Grad Va- 
leria (4), Babadag; Niculae Negrea (6), Loco; Lidia 
Dimiu (7), Loco; Valentina Ciachir (7), Loco; Ligia 
Constantinescu (6), T.-Magurele. Vevera Vasile (7), Loco; 
Mita Bucholtz (7), Loco. 


POȘTA REDACŢIEI 


i. Balt. — Mosneagul care ţi-a povestit „Din legendele 
codrului” nu respectă adevărul istoric, adică acele in- 
tâmplări din trecut, cunoscute de toţi care au avut în 
mână un manual de istorie. Intr'o legendă ai voie să te 
abati puţin dela adevăr, dar nu până într'atât încât să 
vorbeşti de conflicte între daci şi turci, Poezia ,,Tinere- 
tea“ păcătueşte atât ca versificare cât si ca limbă. In 
ultima strofă, ca să faci o rimă la tinerețea, scrii că 
viata e un vis, o frumuseţea. O frumuseatea numai ro- 
mâneştie nu e. Scrisoarea prin care mă rogi să-ți public 
şi să te înerumez e mai reuşită decât bucăţile în care 
voiai să faci „literatură“. Ne spui ca-ti dai seama că 
bucăţile trimise lasă de dorit, dar că ai vrea să le îndrep- 
tam si să publicăm, având in vedere că sunt primele 
încercări. 

Cu atât mai mult cu cât iti dai seama de „calitatea“ 
lor, nu ar trebui să stărui. Mai încearcă si, după ce vei 
fi incredinfat ca ai facut ceva bun, trimite-ne si nouă. 

Aut. Sev. — Silistra. — In „O bucurie de Anul Nou“ 
observ un stil neaoș si curgător si simtiminte alese faţă 
de cei nevoiaşi. Dar sunt mulţi cititorii cu necazu- 
rile lor şi care caută în revistă o alinare, o distracţie. 
Or, povestindu-le suferinţele altora, nu prea le facem 
plăcere. 

T. |. M. D.— Spui că ne trimiti mai multe jocuri. 
Noi n'am primit decât un aritmogrif slabo-geografic. Nu-l 
putem publica, deoarece au apărut multe jocuri de 
acest fel. — 

E. S. Vol. — In „Sărmanul Ionel“ ai vrut să arăţi 
tragedia unui copil dornic de învăţătură, care nu reușește 
să-şi îndeplinească această dorință, şi termini povestirea 
cu moartea lui, ceiace n’are nicio legătură cu intenţia 


matale. Povestirea ar fi fost bună, dacă nenorocirile ~ 


lui Ionel decurgeau din neputinfa de a se lumina. _ 

Tof. M. — Constanta — Jocul „Sport“ conţine cuvinte 
greşite şi grele. Asta nu e un motiv să te lași de sport. 
Refăcut, se publică. 

Tony. — Trei omonime s'au mai publicat şi unul nu 
e omonim (şcoală-școală). Aritmogriful e greu. 

S. şi R. Dr. B.— Careul e mic, sarada nu-i bine veri- 
ficată şi rombul e prea simplu. 

D. Ber.— Careul conținând cuvinte grele (Aristot, 
mentalitate) nu se publică. 


V. Esch. — Jocul „Aviație“ are prea puţine cuvinte să 


şi rombul e prea simplu. Mai încercaţi! 
D. şi R. J. B. — Se publică. 


T. N. — Niculiţel — Cimilitura e släbufä. Restul... se 
publica. 


MOS CINEL 


— — ~~ 


Concursul de jocuri pe luna Decembrie 


SERIAIV 


MOŞ CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an 
3 abonamente pe 6 luni si 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Vine Mos Crăciun! 


ORIZONTAL: 1) Pe locul acesta. 3) Jumătate „rimă“. 
4) Apă în Rusia. 6) Ce se sărbătoreşte de Crăciun? 9) In 
acest moment. 10) Cei trei crai dela răsărit. 11) S'a năs- 
cut la Betleem. 13) Apuc. 14) 12 luni. 15) Se dau co- 
lindătorilor. 17) Umede. 18) Limpede, deslusit. 20) Vechiu 
oraş din Egipt. 22) Stofă groasă. 24) „Prut“ fără izvor 
şi vărsare. 25) Cuvânt neschimbător. 26) Ce primește 
fiecare copil, de Crăciun? 27) Unsoare (moldoveneste). 
29). Aşa se mână caii. 30) Piatră prețioasă. 32) Pronume 
posesiv. 34) Cu nasul mare. 36) Patul în care s'a născut 
Mântuitorul. 


VERTICAL: 1) Naşterea Domnului (art.). 2) Mân- 
tuitorul, 4) Diavoli. 4a) Comună urbana. 5) Făgăduiesc. 
6) La nas. 8) Aceia. 11) Cuvânt neschimbător. 12) Li- 
nişte 16) Stropită. 18) Moş iubit de toţi copiii. 19) Cu 
găuri. 21) Arbore, care de Crăciun e pom. 23) A lui Moș 
Crăciun e albă. 30a) Pronume. 31) Moş navigator care 
a scăpat omenirea dela pieire. 33) Stăpânește. 


Nicolae S. Gheorghe — Focşani 
Ghici ciupercă 


1) Cum se numesc oamenii care au adus micului 
lisus, ca omagiu, cele tret daruri? 

2) Cum se numește corpul strălucitor menit să ves- 
tească naşterea Mântuitorului? 

3) Copile, dacă esti cuminte si ai răbdare, ce-ţi va 
aduce bunul Mos Crăciun? 

Deslegarea se găseşte în cuprinsul unui cuvânt din 
fiecare întrebare. 

De pildă: 

Ce băutură are o aromă plăcută? 

Deslegarea e rom, care se află în cuvântul aromă. 


M. CRĂCIUNESCU 


23 


PORCUL 


ză ' 

Ia a ia 
azoa A 
a 2 


Se dau următoarele litere: P, I, I, (I), O, D, N, N, 
N. G, G. R. A, A, A, S ($) C EE JUULT; in total 23 
de litere. Se va pune in locul fiecărei cifre câte o litera. 
Când se repetă cifra, se repetă şi litera. Dacă literele 


vor fi bine aşezate, se va afla din cuvintele dela a-ori==. 


zontal, b-vertical, c-orizontal, d-verticai, e-vertical, f-ori- 
zontal, g-vertical şi c-vertical, citite în ordinea asta, 
un cunoscut proverb românesc în legătură cu o sărbătoare. 
Pentru ușurință: G=4, N=1, J=14, T=13. 
MOS IGNAT 
Concursul acesta e format din cinci serii. Deslegările se vor tri- 
mite după apariția numărului următor. 


CEA MAI MARE SURPRIZĂ 


PENTRU CETITORII NOȘTRI 
VA FI 


FESTIVALUL 


„DIMINEȚII COPIILOR” 


DE CRĂCIUN 


3 entru ca toți prietenii 
’ ia 


” JAS! nostri să-l poată vedea, 
ia „ en va avea loc in 


ate zilele de Crăciun. 


Procurati-va bilete chiar azi, la librăria „Adeverul“. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA DECEMBIRE 


Numele şi pronumele 


SERIA IV 


Adresa: 


Dumnealui vrea să pară vitios fumând o țigară de socolata 


DIMINEAT/ 
COPIILOR 


Desene de W. GRESCENK( 


Ursul si lupul au găsit o pradă de Revelion... Prețul 5 lei. 


Curio 


0 piele_ roşie ? 


Nu, nu e o piele rosie ci un măr care are forma per- 
fectă a unui cap de indian. Omul a adăugat numai 
penele si genele. Restul e de la natură. Vedeţi voi, cum 
şi naturii îi place să facă păpuşi! 


Podul care se clatină 


In partea de nord a Afganistanului sunte munţi 
foarte înalţi si râpoşi. Ca să treci de pe o culme pe alta 
a acestor munți cu văi foarte adânci, trebue să umbli 
pe un pod, făcut din frânghii şi scândurele. Cine dintre 
voi are curaj să-l treacă ? 


Influența muzicii asupra animalelor 


Influenţa pe care o exercită muzica asupra anima- 
lelor e una din multele probleme nerezolvate încă de 
oamenii de ştiinţă. 

Totuşi e sigur că instrumentele preferate de cal 
sunt acelea de alamă. . 

S’au facut experienţe si sa observat că leului îi 
place melodiosul sunet al viorii (ce suflet delicat e !) 
în timp ce lupii se înspăimântă la auzul acestui instru- 
ment si nu știu unde să se ascundă de frică. 

Turmele de oi lasă chiar mâncarea, ca să audă ar- 
monioasele note ale flautului. Dar, maimuța, mai ales, 
rămâne câteodată uimită, ascultând o melodie plăcută. 

Printre animalele melomane (iubitoare de muzică) 
trebue să punem în capul listei pe asin, care nu degeba 
are urechi de măgar! 

Câinele e tot atât de iubitor de muzică, dar e greu 
să stabileşti instrumentul pe care îl preferă. 

E stiuta de toţi influența pe care o are muzica asu- 
pra şerpilor. 


—— 


— — — — 


~ 


2 1 


Imblânzitorii se bazează atât de mult pe muzică, 
încât se servesc de ea ca să scoată cobrele din ascun- 
zisurile lor. ae 

Soparlele sunt şi ele foarte doritoare de muzică şi 
le place mai ales cântecele duioase. 

Elefantul merge in pas cadentat dupa sunetul fan- 
farei si ursul joacă in ritmul tamburului. 


Frumuseţe... fără _istețime 


Păunul dovedeşte foarte bine adevărul că apa- 
renta înșeală. Frumuseţea lui, infafisara-i maestoasa, 
bogăţia podoabelor din care e gătit te împedică să 
bănuiești că are o voce piţigăiată si un creier mic. In 
creerul lui nu-şi găsește loc decât mândria. . 

Merge agale si se umflă in pene, având aerul că 
zice: Faceţi loc! Trece regele păsărilor! y 

Dacă n'ar fi avut un colorit atât de superb si pene 
lungi si splendide ar fi semănat cu un curcan obişnuit 
cu care e rudă foarte apropiată, care știe şi el să se 
umfle in pene tot asa de bine. In timpurile vechi pă- 
unul avea aceiaș menire ca si curcanul, adică să fie 
mâncat de oameni. Acum însă e ţinut în grădini zoolo- 
gice pentru plăcerea ochilor si nu a stomacului. 3 

Fiind astfel tratat, e firesc ca mândria lui să fi 
crescut. E vina noastră. 


Rochitele și mantourile 
sunt executate la casa 


mele ele gante 


SHIRLEY 

Str. S-fta Mina 13 

colt cu Str. Stelei 
Telefon 475.13 


5 a 


taie E—ä4—ũũ G — 


— 


— — 


— — — —a—— 2 ¶ — —