Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1937 (Anul 14, nr. 674-725) 751 pag/DimineataCopiilor_1937-1669231404__pages201-250

ALIN! 


Director: MARIN IORDA 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XI 


7 APRILIE 1937 


No. 687 


SA STAM PUTIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe si dragii mei baietasi, 


„„Acum, dragele mele fetiţe și dragii mei báietasi, 
să mai stăm şi noi puţin de vorbă că n'am mai stat cam 
de multă vreme. 

O să vă povestesc o întâmplare din care voi veţi 
trebui să scoateţi singur invátámintele care se cuvin ! 
N'o să vă dea Bunita chiar mură în gură, morala! 
Ascultafi acuma întâmplarea: eram întrun autobuz în- 
cărcat cu lume. La o staţie, s'a urcat o cucoană foarte 
bătrână (mai bătrână chiar decât mine) care avea în 
mâini o geantă și un pachet mare, prost făcut. Jurnalul 
pachetului era rupt aşa că am putut vedea ce conţine: 
nişte pantofiori si într'o hârtie albă un cozonac si mai 
multe prăjiturele. Cucoana cea bătrână s'a proptit în 
picioare, în fata unei bănci pe care stăteau doi baietasi 
de școală. 

Cei doi băieţi obraznici si necuviinciosi, nu numai 
că nu s'au gândit să-i dea locul doamnei vârstnice, dar 
au început să-şi dea coate si să râdă pe înfundate de 
pachetul cucoanei. 

Eu îi priveam atentă, fără ca ei să mă vadă și 
aşteptam 'să văd ce o să se mai întâmple. Şi văzui că 
unul din băieţi, celcare stătea în marginea bănci, înce- 
pu să tragă încet, încet de pachet... Tocmai mă pregăteam 
să-l apuc de mână, când pachetul căzu pe jos şi toate 
prăjiturile se risipiră pe jos! Cozonacul se frânse in 
jumătate si pantofiorii căzură printre picioarele oame- 
nilor... Talpa grea a unui soldat îi strivi. 

Doamna cea bătrână avea lacrimi în ochi, era atât de 
mâhnită de ce i se întâmplase! Spuse că pachetelul îl 
ducea unor nepotele care n'au tată. Lumea din autobuz 
era atât de înfuriată de fapta celor doi băieţi, încât un 
domn se repezi să-i ia la bătaie şi o cucoană ridică um- 
brela să-i lovească. 

Atunci mam amestecat şi eu. Am spus că băieţii aceia 
sunt copiii mei şi că-i voi pedepsi cum cred eu de cuviinţă. 
Lam dat cucoanei cele bătrâne bani să cumpere alte 
prăjituri şi alt cozonac. Pentru pantofiori nu i-am putut 
da, căci n'aveam atât de mulţi bani... 

Cred că nu trebuie să vá mai spun ca pe báiefasii 
aceia îi vedeam întâia oară în viaţa mea. l-am luat de 
mână, i-am certat foarte aspru şi apoi mam dus cu 
fiecare la părinţi lui. Am aflat că pe unul îl chema 
Georgică, pe celălalt Sandel, că erau colegi în clasa I de 
liceu. Fiecare a páfit-o bine de tot acasă... Sunt foarte, 
foarte sigură că s'au fhvatat minte să mai fie răi, 
obraznici si să mai facă glume atât de proaste ! 


Dudunel Constantinescu. — Matale îmi scrii că nu 
ştii cum să te desberi de lăcomie, că au încercat părinții 
să te îndrepte, dar fără folos. Si nădejdea ţi-a rămas la 
Bunifa ! Buniţa să te înveţe cum să te desobisnuesti de 
urâta, nesănătoasa lăcomie. 

lată, draga mea nepoticê, în însuși faptul că matale 
vrei să te indrepti, e un început de vindecare. Si sunt 
încredinţată că fiind stăruitoare în această dorinţă vei 
izbuti să azvârli lăcomia ca pe un lucru rău și aducă- 
tor de multe neajunsuri: Nu numai că e urât să vezi 
pe cineva mâncând cu lăcomie, umplându-și farfuria, 
nesăturându-se niciodată, îngrijorat mereu că tot n'a 
mâncat destul, că mai trebuie să mănânce. Dar acest 
cusur care poate atrage batjocura celor din jurul nostru, 
ne face rai, dusmênosi si zgarcifi. Da, Dudunel, cu ace- 
las nesat cu care matale vrei să ai toate prăjiturile, să 
mănânci singură dulceata si fructele care îţi plac, vei 
strânge mai târziu bani, gândindu-te numai la folosul 
tău, fără să-ţi mai pese de ceilalţi. Dar sunt sigură că 
micuța Dudunel se va îndrepta foarte curând si că-mi 
va scrie că lăcomia este un cusur de care te poţi des- 
bara lesne când ai vuinfá. 

Se te învăţ acum cum să-ţi silesti voința sá te ajute. 
Căci voinţa este uneori ca un animal sălbatec, care tre- 
bue domesticit. 

Să zicem că tie iti plac foarte mult portocalele. Ca 
ai vrea să mănânci nu una sau două, cat e sănătos să 
mănânce un copil, ci şase, şapte. 

Ei bine, când mama ta îţi va da două portocale ca 
deobiceiu, tu trebuie să ai tăria să nu primeşti una din 
ele. Să spui oricât ti sar părea de greu, că una îţi e 
deajuns. Máicuta ta se va minuna, dar mai mult te vei 
minuna tu, văzând că ai putut să te stápánesti. 

Ştiu, Dudunel, ca-ti va fi puţin greu la început să-ţi 
injumatatesti toate bunatatile, dar numai asa, supunán- 
du-te de bună voie la un mic canon, vei putea ajunge 
să te lipsesti uşor de tot ce nu-ţi aduce niciun folos, ci 
dimpotrivă, numai neajunsuri. 

Fă-ţi un caiefel pe care să scrii în fiecare seară cum 
ai izbutit să-ţi stápánesti lăcomia si cu cât esti. pe zi 
ce trece, mai puţin lacomă decât erai. Vei vedea astfel 
cât de mult te indrepti în fiecare zi si vei fi mândră 
de tine. 

Fără îndoială că viitoarea scrisoare a micufei Du- 
dunel va începe astfel: Dragă Bunifá, nu mai sunt 
lacomă deloc, deloc, deloc... BUNITA 


UNUTA era încă bolnavă. E drept, acum de vr'o 
şase zile nu mai are călduri şi n'o mai dor 
oasele şi capul ca înainte. Doctorul îi spuse că 
în câteva zile va avea voe să coboare din pat. 

Nunuta a răcit chiar în seara zilei când s'au 
mutat în casa asta, în care locuieşte acum. Casa asta este 
mare şi frumoasă, are odăi multe, luminoase, dar Nunuta 
nu s'a putut încă plimba prin ele, fiindcă boala a tinut-o 
în pat. 

In patul ei, Nunuta se ridică uneori în coate, îşi 
înalță capul şi încearcă să se uite prin fereastră, afară. 
Prin fereasta, Nunuta nu vedea nici curtea lor, nici strada. 
Vedea doar un zid gros, cenuşiu, înalt şi ramurile unor 


copaci stufosi. Dar Nunuta ar fi dorit să ştie: ce 
ascund zidurile groase, cine locuieşte dincolo de ele? In 
mintea ei incoltisera întrebări la care ar fi dorit să-i poată 
răspunde cineva. 

Pe vremea când o chinuiau aceste întrebări, Nunuta 
era foarte bolnavă, doctorul venea de două ori pe zi si 
mămica era tristă, avea ochii mereu inrositi de plâns. Nici 
o jucărie nu-i mai plăcea Nunutei. O plictisea şi păpuşa 
cea nouă cu pălărie mare:de pai şi maşina de gătit si pa- 
lata şi elefantul şi tot. Nunuta ştia să citească —' era în 
clasa II-a primară — dar o durea capul atât de tare, încât 


Poveste pentru 


nu-l putea ridica de pe perne. Máicuta îi citea poveşti 
mereu, dar curând Nunuta se plictisi de feti frumoşi, de 
zane, de zmei. Máicuta era tristă că nu mai ştia cum s'o 
înveselească pe fetița ei dragă şi bolnavă, 

— Mi-e urât, maicuta! Mi s'a urât de atâta stat în pat! 
spunea Nunuta. Si maicuta îi cumpăra jucării noi pe care 
fetița le privea o clipă şi le îndepărta cu mâna de pe pat: 
Nu, nu jucării vroia ea. Intr'o seară, când máicuta ei 
stătea pe un scaun lângă patul fetiţei ei bolnave, Nunuta 
întrebă: — ,máicutá, ce sunt zidurile acelea cenuşii pe care 
le văd eu? Ce imprejmuiesc ele? 

Maicuta stătu o clipă pe gânduri, apoi răspunse: „Zi- 
durile pe cari le vezi tu înconjoară o grădină mare şi 
frumoasă. Grădina este a unor oameni bogaţi cari au plecat 
în altă tara. 

Da, acesta era adevărul. Grădina era a unor oameni 
bogați care plecaseră de multi ani, nu se ştie unde. Măi- 
cuta Nunutei aflase lucrul acesta dela vecini. In grădină 
nu putuse pătrunde niciodată, poarta era înaltă ca şi zidul 
şi era ferecată cu lacăte grele. Ii spusese Nunutei că gră- 
dina este frumoasă, numai ca să mai lungească vorba, numai 
ca să o vadă pe fetița ei, ținând ochii deschişi, ascultând. 
Intr'adevăr, Nunuta păru foarte dornică să afle mai multe 
lucruri despre grădina pe care o înconjura zidul cel gros. 

— Si — cine ein grădină? Ce se întâmplă în grădină? 
întreba Nunuta. Ze 

Maicuta zámbi, se gândi putin, apoi răspunse: 

— O! în grădină se petrec lucruri destul de ciudate... 
Să-ţi povestesc, Nunuto? 

Nunuta vorbi cu o vioiciune cu carenu mai vorbise de 
când era sănătoasă. Povesteşte-mi, maicuto, povesteste-mi. 

Maicuta începu: „In grădina asta se află un lac mare 
pe care pluteşte o singură lebădă. Pe malul lacului eo 
casă mică, albă, cu un turn înalt, albastru. In fiecare 
noapte, la ora 12 punct, se aprinde o lumină în turn şi 
lebăda începe să crească, să crească mare, mare până ce 
gâtul ei atinge ferestruica din vârful turnului. In clipa 
când gâtul lebedei se află în dreptul ferestrei, lumina se 
stinge pentru o clipă... Când se aprinde din nou, lebăda 
este iar pe lac, are iar mărimea ei obişnuită şi pluteşte 
liniştită ca şi când nu s'ar fi petrecut nimic... 

Ochii Nunutei se deschiseseră mari, mari de tot! Lu- 
ceau şi, parca, dobândiseră iarăşi viata si lumina pe care o 
pierduseră? 

— Mai spune, máicutá! E atât de frumos! Mai vreau 
să ştiu! 

Dar máicuta îi răspunse: Pentru astă seară, e deajuns! 
Acum iti dau doctoriile, să vad dacă mai ai temperatură, 
şi pe urmă te culci... 

Mâine, însa, iti voi povesti iar. 

Nunuta luă doctoriile mai uşor, mai fără mofturi, ca 
oricând şi adormi curând. 

A doua seară, máicuta trebui să-şi tina făgăduinţa. 

„„Iţi spuneam aseară, Nunuto, ca după ce lebăda se 
inapoiază pe lac, luminita mai arde în turn. Dar până în 
zorii zilei, se mai petrec şi alte lucruri... In grădină sunt 
treizeci de arbori, toți de aceiaşi înălțime şi de aceiaşi gro- 
sime. Tulpinile lor sunt netede şi drepte. Fiecare pom este 
încins drept sub coroană, cu un lanț gros de aur, închis 
cu un lacăt mic. In fiecare noapte când lebăda îşi înalță 
gâtul până la fereastra din turn, începe un murmur în 
grădină. Dacă stai şi asculti bine, bine de tot, deslusesti 
câteva cuvinte. Pomi spun în cor: Vrem cheile! Vrem 
cheile! După ce se întoarce lebăda, se aude întotdeauna 
un plâns înăbuşit şi suspine. 

Apoi, începe un zângănit de lanțuri, parcă pomii ar 
voi să se scape, să se urnească din loc. Dar niciun pom 
nu poate să-şi rupă lanțul, care îi înconjoară tulpina si, în 
timp ce lanțurile zângănesc surd, cineva râde cu hohote 
în turn. 

Şi lebăda se plimbă tristă pe lac. 

Stai, Nunuta, ia-ti acum doctoria şi culcá-te. E târziu. 
Călduri văd că nu mai ai. Doctorul spune că peste câteva 
zile o să poți cobori din pat.. 

Nunuta se supune. De ieri, se simte mai bine şi deabia 
aşteaptă să se însănătoşească, să se ducă până la zidurile 


NUNUT 


care înconjoară grădina cea plină de taine; poate o să-şi 
poată strecura privirea până la lac.. poate că o să vadă 
lebăda şi poate odată, va aştepta până la miezul nopții, 
ca să vadă cum creşte lebăda, cum creşte, până ce poate 
ajunge cu gâtul până la turnul cel albastru. 

Şi a treia seară, máicuta Nunutei urmă: în fiecare 
Sâmbătă noaptea soseşte la zidurile grádinei un călăreț, 
înconjoară zidurile de nouă ori, apoi se azvârle cu calul 
în grădină. Până acum, se spune că s'au azvárlit treizeci 
de călăreți. Şi că în fiecare Duminică dimineața, calul sare 
singur peste ziduri, afară, şi o ia la fugă pe străzi. Ni- 
meni nu-l poate prinde. Ce se întâmplă cu cáláretul nu se 
poate şti. Dar se bănuiește că fiecare pom este un fost 
călăreț... 

«,Nunuta asculta din ce in ce mai uimită, mai dornică 
să afle ce se mai petrece în grădina ale căror ziduri groase 
şi cenusii le vedea în fiecare zi, privind din pat, prin 
fereastră, 

— Spune, máicuto, cine locuieşte in turn? De ce creşte 
lebăda mare, mare, de ce sunt trunchiurile pomilor încon- 
jurate cu lanțuri, de ce în fiecare Sâmbătă, noaptea, sare 
zidurile un călăreț cu calul său? Intrebárile Nunutei se 
năpusteau una după alta asupra máicutei care le asculta 
putin incurcata, putin îngrijorată! E destul de greu să 
răspunzi la astfel de întrebări! Dar când Nunuta vrea să 
ştie ceva, nu se dă învinsă până ce nu află. 

Máicuta trebuia să-i răspundă: Iată, taina grădinii... In 
vârful turnului trăieşte o fata rea şi urâtă. Chipul ei e 
tot atât de hâd, precum îi e şi inima... Fata asta rea şi 
urâtă este o vrăjitoare iscusită şi primejdioasă. Maicuta se 
opri, îi dădu Nunutei să bea un pahar cu lapte si urmă: 
Fata cea urâtă este sora lebedei de pe lac. Da, cât ti se 
pare de ciudat lucru acesta. totuşi este cu putință. Eu o 
să ţi-l lámuresc: 

Erau două surori orfane. Părinţii lor le lăsaseră mo- 
ştenire casa cu grădină şi cu lacul. In turn se afla un 
cufăr mare, plin cu pietre preţioase şi cu pungi cu aur. 
Una dintre fete era frumoasă şi bună. Cealaltă era urâtă 
şi rea, vicleană si răutăcioasă. Fata cea urâtă o ura pe 
sora ei. Intr'o zi plecă de acasă si se intoarse pe inserat 
cu nişte ierburi fermecate pe care le căpătase dela o vră- 
jitoare căreia îi dăduse pentru ele trei pungi cu aur. 

Despre avutia celor două surori se dusese zvon in 
lumea toată. Veniră feti frumoşi din toate colțurile pămân- 
tului. Dar cum era de aşteptat, pe fata cea bună şi frumoasă 
o vroiau toți. Cealaltă se făcea de ciudă şi mai rea si 
mai urâtă. Până când, într'o zi, se hotărî să încerce pu- 
terea ierburilor vrăjite. Chemă pe sora ei lângă ea, se 
prefăcu că vrea să-i spună o -vorbă bună şi o atinse pe 
ochi şi pe obraji cu iarba fermecată. Intr'o clipă, fata cea 
frumoasă se prefăcu în lebădă. Sora cea urâtă se urcă re- 
pede în turn şi acolo făcu socoteala banilor, a pietrleor 
scumpe. Era avere multă acolo şi toată, toată numai a ei! 
Se gândi că acum o va lua de nevastă un făt frumos. 

Dădu veste în tara că primeşte petitori, doar unul 
câte unul, Sâmbătă noaptea. Si începură să sosească flăcăii. 

Veneau pe rând, în fiecare Sâmbătă câte unul. Fata 
cea urâtă se impodobea.cu safire, cu rubine, cu diamante, 
dar tot aşa rămânea. Și flăcăul nu vroia sa-şi vândă inima. 
Atunci, fata cea urâtă îl atingea pe ochi cu iarba ferme- 
cată şi băiatul se prefăcea într'o clipă, într'un pom. Fata 
îl lega cu un lanţ, punea un lacăt şi cheia o lua cu ea în turn. 

Asa patira treizeci de călăreți. Si deaceea, în grădină 
erau treizeci de pomi, legaţi fiecare cu câte un lant gros. 
Fata cea urâtă avea treizeci de chei în turn. 

Lebăda privea cu jale la toate grozăviile pe care le 
făcea sora ei. Se ruga de ea să o deslege de blestem pe 
ea şi pe flăcăii prefacuti în pomi. 

— Iti dau tie toate averea, toată! Dar redă-mi chipul 
meu de om! se ruga lebăda. Si sora ei cea rea răspundea: 
Ti-am dat puterea să creşti în fiecare noapte atât încât să 
ajungi cu gâtul la fereastră. Dece nu poți să iei. cheile? 
Când vei izbuti sa le iei singură, vei fi si tu şi-flăcăii 
desfacuti de vrăji. 

Vorbele astea le spunea fata cea urâtă doar în bătaie 
de joc, căci ea ştia bine, că niciodată lebăda nu.va putea 


or 


tua cheile. Dar lebăda nădăjduia în fiecare noapte sá poată 
scăpa de blestem şi, de aceea, se urca cu gâtul până la 
turnul cel albastru. 

Pomii murmurau în cor: Vrem cheile! $i încercau să 
scape de povara lanțurilor. Iar când lebăda se reîntorcea 
tot fără chei, pomii începeau să plângă, fata cea urâtă 
râdea batjocoritor în turn. 

..Nunuta rămase gânditoare. ,,Maicuto“ — spuse ea — 
dar niciodată, niciodată, nu va ajunge lebăda să ia cheile, 
să scape de blestem ca şi cei treizeci de flăcăi prefacuti 
în pomi? 

- Ba da, fetița mamei, — peste câteva nopți, iarba 
cea vrăjită se va ofili şi atunci lebăda îşi va redobândi 


chipul de om şi. va putea sá ia cheile. 
— Dar fata cea „urâtă nu se va răzbuna din nou? : 
— Nu. Ea se va usca in aceiaşi clipă în care se: vor 
usca şi ierburile... Se vor preface în-țărână şi apoi în vânt! 
.Nunuta se însănătoşi. Primul ei drum fu- la: zidurile 
grădinei. Se cátárá pe ele şi văzu : grădina.. Era pustie. 
Niciun: pom. -Doar lacul singuratec.:In-turn nicio lumină. 
Ce se -întâmplase? - Scăpase <de- blestem: fata tea“fru- 
moasă şi flăcăii? Sau máicuta scornise o poveste de’ dragul 
fetiţei ei? Nu ştiu. SIDONIA DRA GUSANU': 


TARA NICHIERS 


SAU DARUL LUI PETER PAN ŞI WENDY 


Poveste engleza 
VIII. MARI AVENTURI. (Urmare). 


I alt nume? 


— „Dal“ 
— „Eşti plantă?, a întrebat Hook, 
— „Nu“. 
— „Mineral?“ 
— „Nu“. 
— „Animal?“ 
— „Da“. 
On?“ 
— „Nu“ (cu dispreţ). 


„Băiat?“ 

„Da“. 

„Băiat obişnuit?“ 
„Nu“. 

„Băiat minunat?“ 
„Da“. Peter era a- 
cum nemaipomenit de în- 
crezut. 

— „Eşti din Anglia?“ 
„Nu“. 

„Eşti de aici?“ 
Da, 

„Aţi face bine să-i 
puneţi si voi întrebari!“ a 
spus Hook camarazilor săi. 
„Mărturisesc că sunt nedu- 
merit, acesta nu eo stafie 
obişnuită !“ | 

— „Nu găsesc ce să-l 
întreb“ a spus Smee. 

Peter a început sá eron- | 
cane: „Nu puteţi să-l ghi-| > 
citi? Să vi-l spun?“ 

— „Da, da! au strigat 
toţi trei“. 

— „Bine, eu sunt Peter 
Pan!“ 

Oh, amărăciunea lui 
Hook, că a fost păcălit de 
Peter Pan! 

Oh, bucuria lui Hook 
că era iar stăpân pe el si 
pe oamenii săi! 

— „Acum, voiu pune 
mâna pe el! a mugit. ,,Prin- 
deti-l, viu sau mort!“ 

Pe când vorbea Hook, 
vocea ves: la a lui Peter a 
strigat:,,Gata băeți?“ şi, Da, 
da, stăpâne“ i sa răspuns din mai multe parti ale la- 
gunei. 

— „Acum, sariti pe ei!“ 

— „liura“! a venit răspunsul si mica luptă a început. 

John a atacat pe Starkey în barcă şi amândoi au 
sărit peste bord. Smee s'a aruncat asupra lui Tootles, 
dar fu prins de Curly, Starkey, scăpat de John, a 
atacat pe Sliglitly şi pe cei doui Geneeni. 

In acest timp, Peter dăduse de Hook, dușmanul său 
de moarte. Căpitanul piraţilor, tinándu-i pe toţi departe, 
cu ghiara lui de fier, a ieșit afară din apă ca să res- 
pire si ca să se suie pe stâncă. Aci ela dat pe neastep- 
tate de Peter, care se suise pe cealaltă parte. Peter era 
în culmea fericirei. El a smuls iute cuțitul din cingá- 
toarea lui Hook și era gata să-l lovească pe nemernic. 


In românește de B. M. 


Când şi-a dat seama că el, urcat pe stâncă, e mai înalt 
ca Hook, a întins mâna piratului ca să-i ajute să se ri- 
dice sus. Drept răspuns, Hook l-a muşcat. 

Muscátura aceasta, tocmai când el s'a purtat atât 
de bine, l-a țintuit pe Peter, căruia îi era sila de puterea 
lui Hook. 

Apoi cârligul de fier l-a lovit a doua oară. Pentru 
câtva timp el nu şi-a mai dat seama de nimic. A treia 

Toman] lovitură ar fi fost primej- 

+ =] dioasă pentru nesocotitul 

4 Peter, dacá salvarea nu-i 

| venea tocmai de unde nu 
'| se astepta. 

Lic, testes He; 

Hook a auzit sunetul 
înspăimântător si şi-a dat 
seama că crocodilul îl ajun- 
sese. A sărit în apă şi sa 
îndreptat cu desnădejde 
spre corabie, cu crocodilul 
după el. 

In acest timp, baetii, care 
gonisera pe Smee si pe 
Starkey, au găsit barca si 
mergeau acum spre casa; 
din când în când îi strigau 
pe Peter si pe Wendy. Nu 
lau auzit niciun răspuns. 
| Cu toate acestea nu erau 
ingrijorati, căci ştiau prea 
| bine că lui Peter nu poate 
|să i se întâmple niciun 
rău. Chemarea lor se stin- 
| sese în depărtare, când un 
strigăt slab de „Ajutor, a- 
jutor!* a putut fi auzit. 

Două mici figuri zăceau 
pe stânca. unde Peter o tá- 
rise pe Wendy, care era le- 
Işinată; apoi a căzut si el 
| lângă ea. A văzut cu groază 
|cum apa creştea si el nu 
putea face nimic: era ca si 
mort. 

In acest moment, o si- 
rena se agatase de picioa- 
rele lui Wendy şi o trăgea 
încet în apă, când Peter s'a 
desteptat tocmai la timp ca 
s'o tragă înapoi. 

— „Apa o să acopere j 
în curând stânca. — Wendy! stânca e din ce în ce mai 
mică !“ 

— Atunci, trebue să plecăm. Inotăm sau zburăm 
înapoi?" 

— „Wendy, tu poți să sbori până la țărm fără aju- 
torul meu?“ 

— „Nu, sunt prea obosită“. 

— „Şi eu nu pot să te ajut, Wendy“ a gemut el. 
„Nu mai pot nici să sbor nici să înot, căci ma rănit Hook“. 

— Oh, Peter, ţi-e asa de rău? Atunci, ce crezi, ne 
inecam ?“ 

— „Da, uite cum se urcă apa“. 

Şi-au astupat ochii cu mâinile, ca să nu vadă cum 
vine apa peste ei. Cineva a trecut atunci pe lângă Peter 
— el a putut să-l prindă, era coada smeului lui Mihael. 


SP 


VISUL LU 


Y, 7 


2) Safto dragá, hai te scoalá 
Ca sá-ti spun ce am visat. 
Se făcea că ’ntr’o pădure, 
Eu cu Trăsnea mam plimbat. 


1) Intr'o dimineață Blegea, 
Din somn iute se trezeşte 
Si tot ce visase noaptea, 
Saftei, el îi povesteşte. 


3) Şi un om bătrân în cale, 
Deodată, ne-a eşit, 

Ce ne puse-o ghicitoare 
Foarte greu de dibăcit. 


4) Fiindcă tu esti mai isteata, 
Te-aş ruga să mi-o ghicesti“. 

»Ti-o ghicesc“ îi spune Safta 
Numai să ţi-o aminteşti“. 


EE EE EE EE EE 


Mâine seară cheamă la tine prietenele toate si roa- 
gă-le să te însoţească în grădină. Vor fi foarte fericite. 

Când vei ajunge în grădină, cere uneia din ele să 
te plimbe prin toate aleele. 

In vremea aceasta, fără voia ta, vei plângea cu lacrimi, 
fără durere ! Lasá-le să pice pe obraji in voe. Când 
vei simţi parfumul puternic al unei flori, pe care nu 
l-ai mai simţit niciodată, apleacă-te deasupra acelei flori 
si uda-ti degetele cu roua de pe petalele ei, apoi freaca-ti 
ochii cu această licoare. 

După ce zâna îi spuse aceste vorbe, își luă rămas 
bun, sárutánd-o pe frunte si isi luă sborul spre înaltul 
văzduhului senin. 

Indată ce zâna plecă, domnita căzu întrun somn 
adânc şi odihnitor şi dormi până a doua zi. 

Când se trezi, era foarte voioasă şi bătu din palme, 
chemând jupanita care o îngrijea. 

— Du-te în grabă la prietenele mele si spune-le că 
diseară vreau să ne plimbăm prin grădină. 

Fetele au fost tare fericite, primind porunca domni- 
tei si seara, veniră toate, îmbrăcate în alb ca şi domnita, 
care le aştepta zâmbitoare. 

Plimbarea prin grădină se petrecu întocmai cum ii 
spusese zâna. 

Fără de voe, prinţesa se porni să plângă, şiroaie de 


lacrimi, dar lacrimile care îi picurau acum din ochii îi 


făceau atât de bine, erau atât de linistitoare, încât dom- 
nita strălucea de bucurie, simțindu-se din ce in ce mai 
fericită, pe măsură ce vărsa mai multe lacrimi. 

Deodată, parfumul puternice de care îi mirosise 
zâna, îi gâdilă plăcut nările. 


6) Vrind s'arate cum că Blegea 
Nu e prost precum se pare. 
Cum stătea aşa pe gânduri, 
O ideie îi năzare; 


5) Şi stă Blegea,se gândeşte, 
Poate şi-o aduce aminte, 
Dar ori cât se osteneşte 
De loc nu îi vine în minte. 


7) „Ghicitoarea, zice dânsul, 
Vad că'n minte nu îmi vine, 
Dar o să-l întreb pe Trăsnea, 


Că şi el a fost cu mine !“. M. 


C. 


— Du-mă spre floarea care miroase atât de frumos — 
rugă ea pe prietena care o ducea de braț. 

Domnița întinse mâinile si precum fusese sfătuită 
de zână, aşa făcu: isi frecă ochii cu degetele ude de 
rouă si deodată negura de pe ochi i se şterse. Ridica 
privirea spre albastrul cerului senin si văzu sclipind. 
stelele ca nişte boabe de aur. 

Luna, regina nopții strălucea ca un bulgăre de ar- 
gint, pe bolta înstelată. 

Tot si toate prinseră viață în jurul ei si, plină de 
uimire, văzu pe aleele grădinii, pe unde își vărsase lacri- 
mile, răsărind, ca din senin, o sumedenie de flori albe, 
care imprástiau în jurul lor un parfum îmbătător. Din 
lacrimile ei răsăriseră flori albe, legănându-şi „lujerul 
înalt în bătaia vântului răcoros de seară. 

A doua zi, curtenii, aflară cu mare bucurie vestea 
cea nouă, că buna lor domnitá si stăpână isi căpătase 
vederea. 

Domnița le povesti tuturor cum s'a întâmplat minu- 
nea si îi pofti în grădină, să le arate floarea cea nouă, 
răsărită Jin lacrimile ei. 

In bătaia razele de soare, florile albe se închideau 
ca niște ochi obosiţi, dar cum se lăsa seara, petalele 
dalbe se desfáceau vioaie, imprêstiind în jur parfumul 
îmbătător. 

Lumea a văzut în această floare o aducere aminte a 
blestemului de care scăpase domnifa. Petalele ei, ca si 
ochii domnitei odinioară, se închideau la lumina dogo- 
ritoare a soarelui, deaceea au numit-o „Floarea Nopții“ 
şi așa i-a rămas numele până în ziua de azi. 


=... ps pu ma a - - > 


PP IE 


fost odată o femee văduvă şi săracă al cărui 
bărbat murise în răsboi.— Ea trăia la poa- 
lele unui munte, într'o casă mică în care 
isi ducea traiul de azi pe mâine. — Rămă- 
sese la moartea soţului ei, cu doi copii mici, 
gemeni. Pe unul îl chema Stan şi pe celălalt, Vlad. — 
Ca să-şi mai uşureze traiul, se ducea vara, prin pădure, 
să culeagă mure si fragi pe care le vindea. — Ea nu 
avea în seama cui să lase copilasii, aşa că era silită 
să-i ia cu dânsa la pădure. — Işi făcuse un cos ae 
nuele in care îi punea si, cu coșul la spinare, plecă la 
culesul fructelor. 

Astfel se trudea biata femee ca să-și poată creşte 
báetii ei cei frumoși. — Trecuse multă vreme si copi- 
laşii se făcuseră de vreo trei anişori, umblau si alergau 
bine si umblau pe jos, ca doi catelusi, pe lângă draga lor 
mamă. — Stan, un copil oaches și vioi, cu ochii negri 
mari si părul negru, incárliontat, era sglobiu si neastám- 
părat. — Vlad, cu ochii albaştri, fata albă si părul auriu, 
părea un ingeras. 

Intr'o zi, sármana femee plecă la pădure cu copii 
după ea. 

Când ajunse in zmeuris, asezá báetii pe iarbă, le 
dete un codru de pâine şi le zise să o aştepte acolo 
după cum făcuseră și altă dată, până s'o înapoia dânsa 
dela cules. 

La început, copilaşii se jucară liniștiți, apoi Stan, 
mai nebunatic si mai indrásnet, începu să înainteze în 
pădure, ciugulind ici, colea, câte o zmeură. — Vlad îl 


chemă înapoi, reamintindu-i de vorba mamei lor. Stan 
se strecură printre copaci, netinánd seamă de vorbele 
fratiorului său. 


Vlad începu atunci să plângă si să cheme pe ma- 
mă-sa, dar ea era prea departe și nu-l putea auzi. — 
Tot mergând și mâncând smeură, Stan se pomeni de 
odată nas în nas cu un urs care mânca şi el liniştit, 
smeură. — Copilul rămase înmărmurit în faţa ursului, 
apoi începu să tipe, dar fiara nici una nici două, îl 
luă în braţe si plecă cu el. — In zadar chemă Stan pe 
mama lui, nimeni -nu-i răspunse. Tipá el ce ţipă, la 


pieptul cald al ursului, până adormi. — Când se des- 


teptă, se pomeni într'o vizuină, alături de trei ursulefi 
ari se jucau cu mama lor. 

Stan începu iar să plângă şi să cheme pe mama sa, 
dar degeaba. 

Acum, ursoaica sta trântită la pământ si ursuletii 
sugeau cu poftă. Baetelul nu mâncase din ajun si murea 
de foame. Incet, încet, se apropie de puii de urs si, 
după ce ii privi îndelung, începu si el să sugă. — Ur- 
soaica îl mirosi dar nu-i făcu nimic, îl linse chiar pe 
cap ca si cum l-ar fi socotit ca pe puiul ei. 

Astfel, Stan trăi cu ursii, în tovarasia lor. Crescuse 
mare si uitase să vorbească, numai ursoaicei îi zicea 
mamá si la toţi ursii, Vlad. Invátase să fluere ca toate 
păsările din codru. Corpul i se acoperise de păr care-l 
mai apăra de frig. Se suia prin pomi cu o uşurinţă 
uimitoare si străbătea munţii si pădurile in továrásia 
ursilor. 

Ei invátaserá să umble in două labe ca Stan, si 
uneori făceau hore, iar alte ori Stan mergea călare pe 
câte un tovarăș de al lui, așa că trăia în desăvârşită 
sălbăticie. 

In ziua când Stan pierise, muma lui, inapoindu-se 
dela- cules, găsi pe Vlad adormit, cu obrajii uzi de 
lacrămi. 

La întrebările máicutei lui, el nu știu decât sá spue 
plângând, că frátiorul s'a dus la zmeură. In zadar isi 
“Aula sármana femee copilul, în zadar veni a doua zi 
cu oamenii din sat cari cutreerară pădurea, Stan nu 
mai fu găsit. 


Trecuseră doisprezece ani, Vlad se făcuse mare si 
voinic, şi pe cât era de frumos, pe atât de îndrăzneţ. 
— I-se ducea vestea de bun trágaci, si mult îi plăcea 
să se ducă la vânătoare de urşi, lupi şi căprioare. — 
Intr'o zi veniră nişte vânători si plecară cu mai multi 
oameni din sat să împuște lighioanele din codru. 


- Se duse si Vlad cu ei ca făcând parte dintre cei 


mai buni trăgaci. 

Când ajunseră în pădure, se împrăştiară în mai 
multe locuri, iar Vlad rămase singur să-şi aştepte no- 
rocul. Deodată auzi nişte chiote, apoi văzu sărind din 
pom în pom cu o mlădiere rară, o făptură ciudată. 

Ea se opri o clipă întrun arbore să răsufle putin 
şi Vlad o văzu bine: Cu trupul ca de om, acoperit de 
păr, cu chipul negricios, dar frumos, cu părul încârli- 
ontat si vâlvoi, părea foarte spăimântată. 

In minutul acela; chiotele se apropiară, faptura 
“ciudată făcu un salt prin aer şi pieri, iar vânătorii 
ajunși la Vlad vorbiră cu aprindere despre cele văzute. 
— Unii. ziceau că au văzut o maimuţă uriașă, alţii că 
era un om sálbatec, alţii că a fost o nálucire. 

Intrebară pe flăcău dacă n'a văzut aceea dihanie. 
— Vlad care-și făcuse un plan în minte, răspunse că 


12 


Ls» y 4 MIT 


LEI 


Padurii 


n'a zărit nimic. — Ţăranii se înapoiară în sat, povestind 
că 'n munţii Carpaţi trăesc fel de fel de dihánii, ba 
chiar că se află oameni sălbateci de pe vremea lui moș 
Adam Vlad. Isi puse in gând să prindă acel animal 
ciudat. — De aceea se tot ducea prin pădure doar, 
doar o mai vedea aceea ființă nemaipomenită. — Multă 
vreme rătăci astfel prin pădure, dar într'o zi, auzind 
nişte mormăieli, se sui repede într'un brad gros si as- 
teptă. Văzu venind dinspre smeuris, trei urşi, iar pe 
unul din ei călărea făptura cea ciudată. — Animalele 
se oprirá în dreptul bradului, omul-maimuta se cobora 
de pe urs şi începu să fluere ca o pasăre măiastră, 
apoi urşii se ridicară în două labe şi începură să joace. 

Flăcăul isi tinea respiraţia de frică să nu-l dibuiască 
animalele, curios în acelaș timp să vadă ce vor mai 


face. — Ele porniră înainte si se pierdură printre arbori, 
iar Vlad, cu inima bătându-i puternic în piept, se îna- 
poie acasă. — Vroia să prindă, cu orice preţ, frumoasa 


făptură, fără s'o omoare. Hotări să pună laturi puter- 
nice, cum punea iarna pentru lupi când se incumetau sá 
înainteze în ogradá. 

Le aşeză cu pricepere pe la smeuris si se puse la 
pândă. Câteva zile nu se întâmplă nimic, dar intro 
dimineaţă, când se duse pe la lafuri cu încă doi prie- 
teni, auzi nişte mormăeli si niște vaete. Apropiindu-se, 
văzură un urs si omul-maimufá, prinşi în capcană. — 
Flăcăii legară cobză prada lor și o duseră în sat unde 
se făcu mare vâlvă din această întâmplare nemaipo- 
menită. 

Vlad puse într'un sopron la el acasă, pe omul săl- 
batec şi pe urs. Acolo, aceste două animale nu se deslipeau 
una de alta, dormeau si mâncau împreună. — Maimuta 
care semăna a om, sau omul care semăna a maimuţă, 
căci nimeni nu bănuia ce putea să fie. Era foarte blândă 
începuse sá se obisnuiascá cu mâncarea si să umble 
prin curte, în tovărăşia lui Vlad. 

Zi cu zi, Vlad se încredința că ciudata făptură era 
om, dar cum ajunsese să se sălbătăcească nu putea ști. 

Intr'o zi, Stan (căci el era), umblând prin curte, 
găsi coșul în care când era copil fusese purtat de muma 
lui în spinare. — Il luă, il suci, îl învârti, apoi începu 
să sară prin curte cu el în mână, râzând. In altă zi, 
găsi copáita în care-l legăna mamă-sa când era mic, se 
uită cu băgare de seamă la ea mult timp, încruntând 
sprincenele, apoi începu să borboroscascá: na-ni-na-ni, 
puiu-mamii. 


Stan începuse să vorbească, să poarte haine pe el 
si zilnic era mai apropiat de ceilalţi flăcăi din sat cari-l 
indrăgeau tot mai mult. — Vlad îl privi de aproape și, 
cu cât trecea vremea, i se întărea credința că acesta 
trebue sá fie fratele lui rătăcit în pădure cu doisprezece 
ani în urmă. 

El hotărâ să facă o încercare să vadă dacă acest 
om era într'adevăr fratele lui. — Intr'o zi, muma lor 
plecă cu cofele la pădure, urmată de cei doi fraţi. Câte- 
şi trei urmau drumul care-l bătătoriseră cu câţiva ani în 
urmă. Cu cât înaintau, cu atât Stan părea mai turburat. 
Se uita în jurul lui mirat, pipăind uneori pomii şi 
râzând ca si cum ar fi regăsit ceva. 

Când ajunseră in poenila de unde pierise, Stan 
căzu pe gânduri. Aici se opriră catesi trei, apoi muma 
le zise să stea pe loc şi ea se duse înainte. După câteva 
minute ea strigă după cum era obișnuită înainte: Vlad, 
Stane, aici sunteţi? copilasii maichi! — Aici sunt, mamă, 
răspunse Stan cu o mare pornire, şi, alergând spre mama 
lui, i se ghemui la sân plângând. 

Fără îndoială, omul din pădure nu era decât Stan 
pierdut doisprezece ani în urmă si regăsit în chip atât 
de minunat. 

Se duse vestea în tot ţinutul despre regăsirea lui 


Stan, si din acea zi el se făcu om ca toți oamenii, ajunse 
să fie flăcăul cel mai cinstit din sat si, uneori, la şeză- 
toare, istorisea multe întâmplări din viaţa lui, petrecută 
cu ursii în codru. 

El luă de nevastă pe cea mai frumoasă și cea mai 
cuminte fată din sat, iar când avu copii, atât de frumos 
le cânta şi le fluera, încât toate păsărelele din crâng se 
strângeau în juru-i să-l asculte. 


13 


Shirley, pe lângă că e o fetiță uimitor de isteatá, 
mai are şi o inimă nespus de bună, spre deosebire de 
alte semene ale ei. 

Intr'o dimineaţă de primăvară, ea se afla în grădină 
cu cátelugul ei Sniff, care nu împlinise încă trei luni. 
li încântă pe toţi cu drăgălășenia lui de animal plăpând, 
care deabia începe să meargă. 

Sniff avea în acea dimineaţă, mare poftă de joacă. 
Inima îi dădea ghies numaila sburdălnicii si se juca cu 
tot ce întâlnea în cale ; gândaci, muşte, frunze, toate îl 
îndemnau la joacă. 

lată că o muscă mare făcea raite prin faţa lui. 

Si el de bucurie lătra într'una. 

Dar, după câteva clipe, lătratul se schimbă 
schelălăit de durere. 

Shirley se duse numaidecât să vadă ce s'a întâmplat. 

Sărmanul Sniff, fugind după musca cea frumoasă, 
dar tot atât de vicleană, nu băgă de seamă că aceasta 
îl ducea înspre nişte trandafiri spinosi, însă cu flori 
foarte mirositoare. 

Bineînţeles, prins între ramuri, simţi împunsăturile 
tepilor si chelălăind ceru, în limba lui, ajutor. Shirley, 
venindu-i în ajutor îl scoase de acolo, scăpându-l de 
mângăierile spinilor! 

Vă inchipuiti lesne că această întâmplare i-a dat 
micutei Shirley prilej de vorbă pentru toată ziua. 

In seara acelei zile, Shirley veni le mama ei, cu 
rochia ruptă, cu iarbă şi spini în părul ei sbarlit si cu 
multe sgârieturi pe faţă, pe mâini şi pe braţe. 

- „Vino, mamă, spuse ea cu mândrie, să vezi ce 
am făcut”. 

Si mama, luându-se după Shirley rămase înmărmurită 
văzând că fetița a rupt crengile de la vreo sapte tran- 
dafiri. Acuma — spuse Shirley — spinii nesuferifi mo 
să mai facă rău nimănui. 

Trandafirii, după câtva timp, se uscară în întregime 

— Sunt frumoşi trandafiri, zise Shirley, dar păcat 
că sunt prea rai. Eu cred că frumuseţea trebue să fie 
întotdeauna însoțită de bunătate... 


întrun 


NU U TATI: Pentru tipar se 
scrie citet, cu cerneală, si numai 
pe o față a hârtiei. 


Victor Adrian — Ploesti. — Povestirea Prizonierul ne- 
crilor este o traducere, desigur, dar ai uitat să.ne spui 
din ce limbă. Ghicitorile merg. Traducerea din Dickeens 
va fi folosită. 

Tusa Rody — Loco. — Visul lui Puchi va fi publicată. 
Dar de ce ţi-e asa teamă de coșul din redacţia noastră? 

Lida Coldorf. — Refácutá, povestea franfuzeascá va 
putea merge... mai târziu. 

Nicu P. Caravias. — Povestea balaurului cu 7 capete este 
prea cunoscută. Altceva. 


Abramovici Mircea. — Pocsia Toamna ar putea aştepta 
până la Toamnă. In acest timp poţi s'o mai indrepti. 

Preda Oprea — Giurgiu. — Ca să ajungi să faci ver- 
suri bune trebue să citeşti si iar să citeşti pe meşterii 
mânuitori ai versului. Si-apoi esti si prea mic pentru a 
putea face acum versuri care să fie publicate în revista. 
Paula Gross. — Sunt putin stangace versurile din Cate 
luşul meu. Mai încearcă. 

Paula Leibovici — Focşani. — Esti prea mică și nu 
poţi încă să scrii pentru revista noastră. Mai târziul... 

D-lui Director al școalei din Serghesti-Soroca. — Com- 
poziţia elevului Arhip Cojocarul este într'adevăr foarte 
bună. Ne bucurăm că sunt învăţători cari poartă grija 
elevilor, asa cum faceţi d-v. Compoziții şcolare nu pu- 
blicăm. însă, în revista noastră. 

Maria de 13 ani. — Povestea ghiocelului și a zambilei 
nu e publicabilă. Si-apoi nu găseşti că o întâmplare nu 
poate fi scrisă pe spaţiul unei singure file de caet? 

Tity Popescu — Târgovişte. — Versurile mi se par cu- 
noscute. Poti să ne lamuresti de unde? Aşteptăm desene 
de orice fel, 

Oltea S. Manoliu. — Copilul lapon nu e otraducere? 
Ar putea merge, cu unele schimbări, de oarece ai scris-o 
cu oarecare stângăcie. 

Elias Emanoil. — Poesia e foarte slabă. Nu te pricepi 
să faci versuri. Din cuvintele înțelepte vor fi întrebuin- 
tate câteva. 

Hodoreanu Traian — laşi. — Traducerea va fi refá- 
cută pe alocuri. Dar de ce scrii pe amândouă feţe ale 
hârtiei? Mai puteţi trimite, dar citiţi cu luare aminte 
revista. 

Gaby A. B. — Loco. — Eşti încă prea mică şi nu poţi 
scrie poveşti sau istorioaro pentru revista noastră. Aş- 
teaptă să mai cresti si citește mult. 

Martin Detting — Cernăuți. — Nu cumva bucata Nu 
e bine ca omul să-și cunoască viitorul este o traducere 
dintr'o limbă străină? 

Rena — G. — Ne bucură mult că îţi plac copiii, iar 
cea dintâi poezie a d-ta le-ai închinat-o lor. Va trebui 
să tii seamă de un şir întreg de greşeli, cari trebuesc 
ocolite în viitor. Nu se poate zice sau scrie: „Noaptea 
cade intr'una" — cuá la urmă. Mata ai scris aşa, desigur, 
numai ca să poţi avea o rimă la bună. Apoi, dacă in 
strofa doua scrii că peste tot a coborât o linişte senina'" 
de ce în strofa următoare arăţi că „prin poteci sunt 
soapte" ? In strofa a patra vrei ca raze să rimeze cu 
mătase, dar nu rimeazá!... Acestea sunt greşelile mai 
de căpetenie de care va trebui să te feresti. Ca să scrii 
versuri bune îţi trebue pe lângă talent şi o mare cul- 
tură. Caută de citeşte pe clasicii noştri, pe meşterii ve- 
rsificator işi vei vedea că poesia lor nu este numai o în- 
siruire de cuvinte cari sună din coadă... 


REDACȚIA 


14 


UN MARE CONCURS POPULAR 
PENTRU TINERET 
CU PREMII INSEMNATE 


Cu numărul de față începem un concurs original de 
probleme instructive si distractive pentru copii și tineret. 
Acest concurs popular cu premii însemnate este făcut 
anume pentru tineret, căruia îi dă putinţa să-și desvolte 


lată primele două 


Cine ajunge mai repede? 


Cititorii nostri sunt rugaţi sá ne spună cine”din cei 
doi pricteni, Neatá si cu Nătăfleaţă, va ajunge mai re- 
pede la casa din mijlocul grădinii, ţinând seamă că 
amândoi merg la fel de iute. Prin urmare, veţi căuta 
drumul cel mai scurt. 


PREMIILE OFERITE: 

1) Vilegiatură gratuită (2 camere în luna lunie la 
Satu Lung Braşov). 

2) Un aparat de radio. 
Un ping-pong. 
O vioară. 
Un ceas brățară. 
50 permanente la filmele cu Shirley Temple. 
20 abonamente la „Dimineaţa Copiilor“. 
O minge de foot-ball. 
Un joc de şah. 
Un costum complect de străjer. 
20 de cărţi literare din ed. ,,Adeverul*. 
O bicicletă. - 
Un aparat fotografic. 
O pereche ghete de foot-ball. 
Două perechi pantofi de tennis. 


POŞTA JOCURILOR 
Orice lămuriri în legătură cu acest concurs, vom 
da în fiecare săptămână prin această posta. Deslegătorii 
din capitală se pot prezenta în fiecare Vineri d. m. la 
redacţia revistei. 


însușirile minții. In fiecare număr vor apare câte două 
probleme, până în luna Mai, când se va face împărțirea 
remiilor, cu prilejul ,,Congresului General" al Clubului 
Shirley Temple. 


probleme: SERIA 1 


Drumul stelelor 


Dela a la b=Sa ai mintea prea neroadă 
Tot știi ce-i o „stea cu coadă 
d= Pretutindeni se ivește 1). 
Zi şi noapte străluceşte! 
f=Stáluceste ziua si e mare 
Totii ştiu că-i spune..... 
h=Este mică, vai de ea 
E pe cer şi-i spune.... 
j—Pe pământ ei strălucesc; 
Printre insecte se găsesc. 
»— l— m=[Intunecă luna, n'ai ce să-i faci, 
Poporul îi spune vârcolaciu 
» n — m=Pe ea dacă o priveşti 
Vezi toate corpurile cerești 
Dăm mai jos literile din care e format fiecare cuvânt: 
a — b = ACEMOT; e — d = EELMPT; e — f = AEORS; 
g — h = AEST; i — j = CCIIILRU; I — m = ACEILPS; 
n— m= ABLOT. 
1) Aci e o artistă! 


CUPON 
PENTRU CONCURSUL POPULAR 
Seria i 


a: e 


a 
” e 


» 8 


” i 


Numele 


să vă spun o taină 


Prețul 5 lei 


xp TEIT d ES ME 


Tap OE Ds gr Gr. Ar 


e” ada NA ATEN pă si 


Smeul se smucise singur din mâna lui Mihael, cu câteva 
zile înainte si acum plutea si, simțind că s'a întâmplat 
ceva, venise la el. 

Peter a tras smeul spre el şi i-a strigat lui Wendy: 
„EL ridică pe Mihael drept în sus; cred că te poate duce 
si pe tine înapoi“. 

— „Pe amândoi, Peter, i-a răspuns ea. 

— „Nu poate ridica doi“, zise el, şi pe când ea 
vorbea, îilega coada împrejurul mijlocului. ! 

Wendy s'a agăţat de el si nu voia să-l lase singur; 
ii cerea să tragă la sorţi, să ştie, cine o să rămână pe 
stâncă. Dar Peter era hotărât: a impins-o si smeul şi-a 
luat sborul. In câteva 
minute nu s'a mai ză- 
rit. Peter a rămas sin- 
gur de tot. 

Acum nu mai avea 
decât un locşor, pe ca- 
re să stea cu picioarele. 
Luna roşie se ivia din 
apă, sirenele îi cântau 
cântece sălbatece. To- 
tul era trist. Peter nu 
se înspăimântase nici- 
odată în viaţa sa, dar 
în acest moment îngro- 
zitor era înspăimântat. 

Apoi i-a trecut fri- 
ca şi a stat drept şi su- 
râzător. Ceva bătea ta- 
re înăuntrul lui; putea 
fi inima lui sau o tobă 
de luptă sau, nu sar fi 
mirat dacă ar fi fost 
chiar un corn de vână- 
toare. 

Bătea repede, 
repede şi spunea: 
„Să mori este o groaz- 
nică si mare intám- 
plare!“. 


IX. PE APE 


Apele crescând me- 
reu, au ajuns la várful 
picioarelor lui Peter şi 
erau cât p'aciisă trea- 
că de ele. Cu toată în- 
grijorarea Peter a avut 
timp să zărească ceva 
care se mişca pe lagu- 
nă: era ca o foaie de 
hârtie sau ca o bucată 
dintr’un smeu, care, lu- 
cru ciudat, mergea cu 
apa şi încerca să vină 
spre Peter. 

Când s'a mai apro- 
piat, şi-a dat seama că 
nu era o bucată de hár- 
tie, ci pasărea „Nicăeri“. așezată în cuibul ei plutitor si 
care încerca să-l scape strigând totdeodată ceva de ne- 
înţeles pentru Peter, care niciodată nu putuse învăţa 
graiul păsărilor. Asa că pasărea „Nicăeri“, obosită de 
încercările, pe care le făcea cu să ajungă la el şi Peter, 
slăbit din cauza ranei, tipau unul la altul, infuriindu-se 
unul de prostia celuilalt. 

Dar pasárea „Nicăieri“ era o fiinţă cumsecade, si 
cum Peter! fusese odată bun cu ea, era hotărâtă să-i fic 
recunoscătoare, cu toată primejdia. Şi-a mai încercat 
inc'odatá puterile si și-a împins cuibul pe stâncă, apoi 
a sburat de pe ouă si Peter a înţeles, în sfârşit! 

Fericit, i-a facut semne de mulțumire si acum ea 
aștepta cu nerăbdare să vadă ce se va întâmpla cu 
ouăle, mai ales că nici Peter nu ştia ce să facă cu ele. 

Insă, după cum ştiţi, era băiat deștept si nu se gân- 
dea mult, până să-i vină reo ideie. A zărit pălăria lui 
Starkey, care era adâncă, lată, de musama si care atârna 
de un colţ de stâncă, care însemnase odată locul unde 
piraţii americani ascunseserá o comoară; şi atunci a 


mutat, cu mare băgare de seamă ouăle în pălărie şi le-a 
lăsat să plutească. A mers minunat! Apoi a rupt colțul 
de stâncă, l-a aşezat în cuib drept catarg si şi-a pus 
cămașa ca pânză; pasărea „Nicăieri“ s'a coborit pe pă- 
lărie si s'a așezat foarte bine pe ouă. Şi astfel, amândoi, 
mulţumiţi, au luat drumuri deosebite. . 

Curios, Peter a ajuns la casă de sub pământ numai 
cu un minut sau două, după Wendy, care fusese târâtă 
prin aer, ici si colo. Au stat până la miezul nopții si 
fiecare și-a povestit nemaipomenitele întâmplări. i 

Din ‘aceasta zi, Pieile-Roşii le-au devenit prieteni 
devotali; scăparea lui „Lily tigresa“ nu putea fi rás- 

plătită numai prin mul- 
tumiri, astfel că Piei- 
le-Rosii păzeau toată 
noaptea printre copa- 
cii scorburosi, iar ziua 
fumau pipa păcei. Pe 
Peter il numiseră ,,Ma- 
rele tată alb“ Se plecau 
în faţa lui până la pă- 
mânt si, pe cand el le 
răspundea mândru, pe 
un ton domnesc, ei se 
târau la picioare. 
Wendy era tare supă- 
rată că nu o salutau 
şi mai ales că se pur- 
au cu ea, ca şi cum 
ar fi fost o indiancă. 

Intr’o Duminic 
seara, intreaga familie 
petrecea veselă, in casa 
de sub pământ, dupa 
un ceai strasnic (din 
nenorocire închipuit). 
Wendy era harnicăi 
mai ales că avea de 
«cárpit un coş plin cu 
ciorapi, pe care nu pu- 
“tea să-i facă, cu nici 
“un chip, inchipuiti. 

i Peter adusese nuci 
pentru băieții, care le 
rontiiau mulțumi.ți 
“Până atunci așteptase, 
lângă crocodil să bată 
ceasul, ca să-i spună 
ora lui Wendy. A in- 
trat tocmai când copiii 
începuseră să se bată 
cu pernele. Ei spuneau 
că au fost speriaţi de 
umbrele lot şi acum le 
loviau viteji cu per- 
nele. 
Apoi, Wendy i-a 
culcat in pat si le-a 
spus povestea care le 
plăcea mai mult şi pe 
care Peter nu o putea 
suferi. De obiceiu, când ea începea, el îşi astupa urechile 
sau pleca. Dar acum s'a așezat pe scaunul-ciupercă si 
a ascultat chiar cu multă bună-voinţă. 

In această poveste, care nu avea nume, ea le spunea 
despre doamna si domnul Darling si cei trei copii ai lor, 
despre doica lor credincioasă Nana, despre sborul co- 
piilor de acasă într'o noapte lăsându-și micutele paturi 
goale; apoi mai departe, cum au stat ani de zile fără 
grije, căci ştiau că în totdeauna fereastra camerei lor 
va fi deschisă, asteptandu-i să se întoarcă înapoi; şi tar- 
ziu, foarte târziu s'au întors. Atunci, Petera scos un gea- 
măt adânc; aşa de adânc, încât Wendy a alergat la el 
şi l-a întrebat ce are. 

Peter i-a răspuns: „Nu mă doare nimic; sunt ne mul- 
tumit, căci trebue să-ţi spun-lceva, care te va supăra, 
Wendy: eşti prea bună cu mamele! Credeam ca şi tine 
că fereastra va fi în totdeauna deschisă şi am stat de- 
parte foarte mult. Când am sburat înapoi, mama mă 
uitase, fereastra era deschisă şi zăvorită şi în patul meu 
dormea un alt băiețel“. (Va urma) 


Gif ALE 


IL 


Neatê Nătăfleaţă - 


Neata și cu Natafleata 
Bucurosi, ca doi copii, 
Au iesit la iarba verde 
Ca să sburde pe câmpii. 


Dar în curtea unei vile, 
Ca'n Palatul Fermecat, 
Văd cum un băiat citește 
Pe un scaun leganat... 


Cască ochii — și de-odată 
Vrând să plece — Doamne, vai! 
Văd un tap cu niște coarne 
Lungi cât coada de vătrai... 


CERE 


si tapul isp 


Neata si cu Natafleata, 
Amândoi c'un singur gând 
Sar la el, îl prind — și iată 
Cum îl leagă strâns, râzând, 


După ce-l legară bine 
L-au întors — si'ncetisor 
L-au încălecat pe burtă 
Legănându-se ușor... 


Tapu-i însă tap, — sărmanul! — 
„Şi-i mereu ispăşitor, 

S'a sbătut, a rupt strânsoarea — 
..lar băeții fug de zor... 


Floarea 


Nopții 


fost odată o domnifá frumoasă, cum nu se 
mai afla alta pe lume. Pe lângă frumuseţea 
chipului avea şi alte daruri, care împodo- 
beau fiinţa ei; era bună si cuminte, ca o 
sfântă. 

Bucuria părinţilor ei fu nemărginită, când Dumnezeu 
ii blagoslovi cu asemenea odraslă, dar bucuria le-a fost 
pentru puţină vreme. 

O ursitoare rea, mâniată că nu fusese şi ea chemată 
la botezul domnitei, veni, cu o falcă in cer sialta'n pă- 
mânt, tocmai când petrecerea era în toi şi, prefăcându-se 
într'o vâlvătae de foc, roşie ca sângele, se invárti, de 
trei ori, în jurul leagănului, în care dormea micuța 


domniţă, si îi ursi să moară pe loc, dacă va vedea lu- 
mina zilelor cu soare, înainte de-a 'mplini vârsta de 


cincisprezece uni. 

Vă puteţi închipui ce jale cuprinse pe biata împă- 
ráteasá, pe împărat si pe toţi curtenii, veniţi să petreacă 
la botezul domnitei ! 

Din ziua aceea, micuța odraslă împărătească fu 
ținută intr’o odae întunecoasă, unde ruzele soarelui nu 
patrundeau niciodată. 

Noaptea, când stelele cerului si luna răsăreau pe 
bolta albastră, prinţesa ieşia, însoţită de alaiul fetelor 
dela curte, şi se plimba prin grădina minunată, plină 
de flori, a palatului, sorbind mireasma îmbătătoare a 
florilor, ascultând cu nesaf susurul isvoarelor si trilurile 
măiastre ale privighetorilor. 

Domnița era fericită si credea că lumina lunei şi-a 
stelelor e singura podoabă a cerului. Inainte de ivirea 
zorilor era condusă în iatacul ei întunecat si adormea, 
cu credinţa că toată lumea face același lucru. 

De unde avea să știe, biata copilă, că abia 
începe viaţa cea adevărată, pe pământ. 

Nimeni, sub pedeapsa cu moartea, nu avea voie să-i 
destănuie adevărul, până ce nu va împlini cincispre- 
zece ani. ! 

In sfârşit, ziua când vraja ursitoarei n'o mai putea 
ajunge, toată împărăjia se îmbrăcă în haine de sărbă- 
toare, Muzicile cântau cântece de veselie si prințesa, 
desteptándu-se din somn, în camera ei, unde nu ardeau 
decât luminile unui candelabru mare, se miră foarte. 
auzind atâta sgomot si veselie pe-afară. 

In clipa aceea, împărăteasa cu toate doamnele dela 
curte intrară fericite în camera domnitei. 

In urma lor, slugile aduceau pe brate o roehie albă 
de mătasă si după ce o imbrácará pe domnifá, veni si 


de atunci 


împăratul cu tot alaiul sfetnicilor. Impăratul, cu multe 
ocolișuri în cuvinte, îi destăinui domnitei vraja cu care 
fusese ursita. 

— „Acuma, draga tatei, vei putea si tu să te bucuri, 
ca noi toţi, de lumina şi căldura binecuvântată a soarelui. 

„Vino, copila mea, să vezi măreţia zilelor de vară, 
să vezi albastrul senin al cerului, să simţi dogoarea ra- 
zelor de soare. 

Domnița pasi, sfioasă, pragul si, când fu izbilă in 
faţă de lumina puternică a zilei, dădu un țipăt puternic 
şi căzu în braţele mamei sale. 

Ochii ei, deprinşi numai cu lumina plăpândă a ste- 
lelor, n'au putut îndura razele puternice ale soarelui şi 
o pânza neagră de intuneric se asternu peste seninul lor. 

Sármana domnifá rămase oarbă |... 

Cine ar putea oare să descrie jalea ce cuprinse pe 
cei din jurul prinţesei ? 

Vestea acestei nenorociri se răspândi, intro clipă» 
peste tot pământul si din toate țările vecine sosirá la 

curte trimişi ai împăraţilor prieteni, cari veneau să 
aducă un cuvânt de mângăiere, din partea stăpânilor lor. 

Multi viteji porniră în largul lumii, căutând si intre- 
band vracii si vrăjitoarele vestite, dacă n'au cumva 
vreun leac, pentru nefericita prinţesă. 

Zadarnice au fost însă toate, nimeni si nimic nu-i 
putu veni în ajutor. 

De-atâta durere si desnădejde, împărăteasa muri şi, 
nu mult după ea, se stinse si împăratul. 

Biata domnitá oarbă rămase singură pe lume. 

Poporu!, care o iubea mult, vru să o inscáuneze pe 
tronul împărătesc, asa cum era datina, dar prinţesa nu 
primi aceste onoruri. Pentru ea viaţa — fără lumina 

ochilor — nu mai avea nici un farmec; deaceea puse 
pe scaunul domniei pe un bătrân sfetnic, dela curte, 
care fusese sfătuitorul -cel drept si înţelept al tatălui 
ei, iar ea se întoarse in odaia ei întunecoasă, unde isi 
petrecuse copilăria. 

Toate prietenele de- odinioară, cu care se plimba 
noaptea prin grădina palatului, venirá în camera ei, în- 
cercând prin vorbe frumoase şi prin dragostea, ce cu 
adevărat i-o purtau, să-i aline durerea şi să-i alunge 
urâtul dia singurătatea întunericului veşnic, în care 
căzuse, biata domnita. 

Domnița le rugă să o lase singură, deoarece se simte 
mai liniştită așa, si le făgădui că îndată ce se va simţi 
mai bine, peste câteva zile. poate, va trimite să le cheme. 

Rămasă singură, se porni pe un plâns amarnic. La- 
crimile îi curgeau siroaie pe obrazul imbujorat. 

In clipa aceea simţi pe cineva lângă patul ei şi auzi 
o voce blândă zicándu-i. 

— Nu mai fi tristă, frumoasă domnitá ! Eu sânt zána 
ta cea bună și am venit să te scap de chinuri. Lacrimile, 
pe care le verşi în singurătatea acestei odăi, păstrează-le 
pentru seara de maine ! 


VM art 


AL 


ł 


y 
Tags | 
4 
= 


"Sá ne închipuim că am face o călătorie in China, tara 
ciudateniilor şi a lucrurilor nemaivăzute. 


latá-ne într'un port chinez, gata să scoborim pe chei, 
unde ne aşteaptă nişte trăsuri mici şi uşoare — făcute din 
nuele împletite — şi trase de cite un... chinez ? H... 


Alături, alți chinezi, care poartă în spate, un scaun 
de trestie împletită. 


La un semn, chinezul îngenunchie. putind astfel să 
stai pe scăunel. Apoi se'ndreaptă sprinten către locul 
în care vrei să te ducă. 

Desigur pare ciudat că în China, oamenii şi nu ani- 
malele sunt acei care trag trăsurile şi duc poverile. 


Dacă ne gândim însă la numărul cel mare al locuito-. 


rilor, ne dăm îndată seama că acolo viețile omeneşti nu 
prea au însemnătate. 

La fiecare an, mor sute de mii de chinezi din pricina 
holeri, ciumei, sau a foametei — şi este lucru ştiut cu 
cît de puţină mâncare se mulţumeşte chinezul; o mână de 
orez fiert, pe zi, îi este deajuns. A AA 


Din păcate, mulți dintre ei mau nici acest “pumn de 
de orez.... PS d ! 


Deaceea, chinezii--fac orice, numai să-şi potolească 
` foamea. 4 ya i 


Albii au un dispreț atît de mare pentru ei, încît se 
feresc chiar să vină in atingere cu aceşti nenorociti a 
căror mizerie şi murdărie e de nedescris. ss 

” Desigur, purtarea albilor este neomenoasá si de con- 
damnat, căci nu este frumos să ne dispretuim aproapele. 
Ca să vă arăt pînă unde merge această pornire a albilor 
fata de chinezi, este deajuns să vă spun că în parcurile 
de plimbare ale oraşelor sunt tăblițe pe care stă scris: 

— Intrarea ciinilor şi a chinezilor, oprită! 

Adică îi aşează pe chinezi pe aceeaşi treaptă cu ciinii; 
cu alte cuvinte îi socot egali cîinilor... 

` La restaurant vom mînca orez cu două betisoare în loc 


"de furculite — cine-i în stare? — si nu-vom sta pe scaune 


ci aşezaţi pe podea pe nişte perne, în jurul unei másute 
scunde. TE a 

După masă, vom merge să vizităm o pagodă — bise- 
rică chineză — şi vom avea prilejul să admirăm statuia 
lui Buda — zeul la care se'nchină — şi mai multe chipuri 
de porcelan sau lemn sculptat, Aumite dragoni si care au 
însuşirea — după credința chinezilor — de a goni duhurile 
rele. : 


— Călugării lor au un fel ciudat de a se'nchina. 


"de felul acesta. * - : 


Işi pune — fiecare dinainte, 
cîte o morişcă din hârtie, pe care 
o 'nviteste vintul. 

El spune rugăciunea in rit- 
mul moristei, sucindu-şi şi în- 
vârtindu-şi trupul din ce în ce 
mai repede, pînă cade grămadă 
ametit. 

In timpul cit dervişii se roagă, este o gălăgie de 
nedescris, fiecare strigând şi urlind mai tare ca nişte scoşi 
din minți. ; 

După ce însă au căzut aproape lesinati si cu spume 
la gură — atît de aprig sbiară — se aşterne o linişte 
adîncă.... 

Căpetenia religioasă a chinezilor se numeşte Dalai- 
Lama şi locueşte în mijlocul Asiei, în podişul Tibetului, 
într'o cetate formată numai din minăstiri şi care se nu- 
meşte Lasha. 

Această cetate sfintă adăposteşte numai călugări şi 
nimeni altcineva nu poate pătrunde înăuntrul ei. 

Chinezii fac în fiecare an pelerinaj la Lasha — aga cum 
mahomedanii merg la Mecca, locul îngropării lui Mahomed. 

Ei îl socotesc pe Dalai-Lama ca pe reprezentantul 
lui Buda pe pămînt. 

Cînd: se'ntimplê de moare un Dalai-Lama, atunci toți 
dervişii petrec zile 'ntregi în post şi rugăciune, apoi 
pleacă în căutarea unui nou Dalai-Lama, căci ei cred că 
cel mort se reîncarnează în trupul unui copil nou născut 
şi trec astfel, uneori, ani de zile de căutare, până dau de 
copilul în care cred că sălăşlueşte duhul vechiului Dalai 
Lama. 

Mormintele acestor căpetenii religioase sunt de o 
măreție neîntrecută. 3 ps 

Construite sub pămînt, sălile în care este depus sicriul 
cu trupul celui mort, au înălțimi de peste zece metri şi 
pereții sunt poleiti cu aur şi împodobiți- cu sculpturi 
minunate. á a 

Porţile acestor săli subpámintene, sunt făcute din aur 
masiv, în care se găsesc încrustate diamante, briliante şi 
alte nestemate, de mărimea nucilor.... 


Toţi călugării din această cetate sfinti, au puteri şi 
„însuşiri misterioase. - E: 

Astfel, unii au o voință atît de mare, încît pot aprinde 
un foc, cu căldura corpului lor, pe care pot să-l facă să 


dogorească întocmai ca şi o plită încinsă... 
„Si acum, după această călătorie închipuită, să ne'n- 


toarcem acasă cu dorința de a mai face şi alte călătorii 


Ñ 
ef 


APE Rd Vas EES IN 


D. M. «4 


Director: MARIN IORDA 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRATIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XI 


14 APRILIE 1937 


No. 688 


SA STAM PUTIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe si dragii mei baietasi, 


Trebue sê vă dau tuturor acelora care îmi cereti să 
vă înscriu în clubul Shirley Temple, câteva lămuriri: 
Veţi tăia cuponul de înscriere din revistă, îl veți pune 
într'un plic, împreună cu o hârtie pe care veți scrie numele 
şi vârsta. Pe plic scrieți: „Dimineața Copiilor": pentru 
clubul Shirley Temple. Nu e nevoie să trimiteţi fotografia, 
fiindcă îndată ce primiţi carnetul de membru, nu vă impie- 
dică nimeni să o lipiti într'un loc anumit, care este arătat 
în carte. Foarte multi dintre voi vă plêngeti că mati 
primit insigne. Nu trebue să vă socotiți nedreptatiti si 
să nu vă intristati pentru atât de putin lucru. Dar să vă 
lămuresc totuşi dece nu primiţi insignele... Fireşte, nu le 
primiţi, fiindcă nu vi le trimitem noi. Si noi, nu le trimi- 
tem, pentru singurul, dar puternicul motiv, că nu avem... 
Inchipuiti-va, s'au isprăvit! Dece nu cumpărăm altele? Ba 
cumpărăm! Am făcut o însemnată comandă în America. 
Când ne vor sosi, vom avea grijă să dăm tuturor acelora 
cari n’au. Până atunci, putintica răbdare... 

Prin urmare, dragele mele şi dragi mei, ne-am înțeles! 
Tot ce priveşte clubul Shirley Temple veţi scrie clubului, 
la Dimineața Copiilor. Bunita vá va răspunde cu dragă 
inimă ca şi până acum la toate întrebările şi vă va da 
sfaturi ca şi înainte. 

Victor Weinstein — Ai fost înscris în clubul Shirley 
Temple. Cred de altfel, că nu-ți dau o veste nouă; carnetul 
de membru pe care l-ai primit, te-a făcut să înţelegi că 
Bunita tine seama de rugámintile nepoteilor şi nepotelelor ei. 

Sarica — Mi-a făcut multă bucurie scrisoarea ta, dra- 
guta şi cuminte nepoticá. Sunt încredințată că esti o şco- 
lárifá foarte bună, căci scrii frumos şi corect, ținând seamă 
de ortografie şi punctuație. Bravo, Sarico! 

Cred că şi Shirley Temple o să fie bucuroasă să te 
numere printre membrele clubului ei. 

Im pare rău însă, că n'ai poftă de mâncare. Ai fost 
la un medic? Ti s'a dat un vin tonic? I] iei în fiecare zi? 
Caută sa te hrăneşti bine ca să nu mai lipsesti dela şcoală. 
Te îmbrățişez, dragă nepoticá, şi iti urez „poftă bună“. 

Gheller Maria — Dragă nepoticá, matale îmi ceri 
să-ţi pun in revistă poezia „Primăvara“ şi încă doreşti sá 
ţi-o public cât mai repede! La un lucru însă nu te-ai gân- 
dit: merită poezia să apară în revistă? E bună? Daca iti 
puneai întrebările astea şi dacă te gândeai binişor, găseai 
răspunsul potrivit. Pe viitor, să ştii dela Bunita că nu 
oricine poate scrie poezii şi că o poezie nu înseamnă că e 
bună dacă „înflorit“ rimează cu „venit“, dacă „frumoasă“ 
rimeazá cu ,geroasê,. Matale eşti o fetiță care ai de învățat 


carte şi încă multă de aci înainte, aşa că ai alte treburi 
şi alte griji decât acelea de a scrie poezii. Dar dacă iti 
place să scrii, nu te opreşte nimeni şi nu e nimic rău în 
faptul acesta, numai că nu trebuie să te frământe gândul 
de a vedea publicat ceeace compui matale. 

Ai putintica răbdare şi... va fi bine! 

Monea Selter — Vei primi foarte curând carnetul 
de membru. Iti pare bine? Mi-a facut multa placere scri- 
soarea ta. Vadca nu o uiti pe Bunita. Nici Bunita nu te uita. 


Moisei fihman — Si matale vei fi stăpânul unui carnet 
de membru în clubul Shirley Temple. 
Tamara Livisit — Fii binevenită în clubul Shirley 


Temple. Carnetul pe care îl aştepţi cu atâta nerăbdare, iti 
va sosi mai repede decât te aştepţi. 

Roland Rapaperi — Dorința matale a fost îndeplinită. 
Aşteaptă poşta. Iti va aduce ceeace aştepţi. 

Cella Horodniceanu — Dacă Shirley Temple a luat 
premiu anul trecut? Fara îndoială. E o scoláritá foarte 
bună, n'a luat niciodată o notă mai mică de zece, Si daca 
ştie vr'un joc de cărți? Unul singur (dar îl joacă de minune) 
„Popa Prostu“ joacă în fiecare zi pe boabe de fasole. Si 
câştigă. Până acum a strâns trei kilograme de fasole pe 
care are de gând să le dăruiască unui orfelinat... Eşti 
mulțumită acum cu ce ai aflat, Celuto? 

Emilia Cernaş — Mi-ar pare bine să poți veni anul 
acesta la concurs. Mi-ai da de veste din vreme şi am pune 
la cale o întâlnire. Ar fi un prilej bun să-mi cunosc pe 
foarte draga mea nepotica. Vezi te rog să nu-mi faci vr’o 
poznă şi să răceşti, ca să patesti ca anul trecut! Să nu te 
joci cu sănătatea, dragă Emilio. 

Să-ţi mai povestesc ceva despre Nelutu şi Florica? 
Intâi să te instiintez că le-am spus ca ai întrebat de ei 
şi au fost foarte încântați. Nelutu e chiar mândru. Aseară 
mi-a spus: vezi, Bunito, toată lumea mă iubește pe mine, 
numai Foitica zice că sunt Iau (rau) si obaznic!... 

La care ,Foitica' a răspuns intepata: 

— Ei prea te crezi! Dacă ar şti Emilia câte pozne 
faci, nici n'ar mai vrea să ştie de tine! 

Eu am râs pe înfundate şi i-am lăsat să se certe. Ştiu 
eu că se împacă repede, fără să-i ajute nimeni. 

O să-i fotografiez zilele astea şi după aceea vor apare 
chipurile lor dragute si caraghioase, în revistă. 

Te imbratisez, draga mea nepoticá, şi iti urez din inimă 
sănătate şi izbândă la „Tinerimea Română“. Daca ai o 
fotografie poți să mi-o trimiti. 

BUNITA 


POVESTEA LUI TEI-LEGANAT 


De D. Mereanu 


fost odată un moş şi-o babă, care n'aveau niciun 
copil. In viața lor multe liturghii şi sărindare 
au dat pela biserici, ca să-le dăruiască Dumnezeu 
o mángáere si un sprijin la bătrânețe, dar za- 
darnic au fost toate rugile si pomenile; n'a 
Vrut Cel de Sus şi pace! 


Dar o vorbă veche spune că după necaz vine şi o bu- 


curie şi bucuria a venit — cam târziu — dar tot a venit ` 


să le însenineze batranetele. Să vedeți cum. 

Moşul luă într'o zi, în desagă, un bot de mămăligă, 
o ceapă şi un pumn de sare şi punând toporulla spinare, 
"a plecat s'adune ceva uscáturi din codru. 

A ajuns în pădure pela nămiezi şi, fiindu-i foame, se 
aşeză jos, pe iarbă verde, să ospăteze. Apoi adună o sar- 
cină de lemne — atât cât mai putea duce in spinarea lui, 
gârbovită de ani şi necazuri, şi o luă uşurel 'napoi spre casă. 

La o cotitură de drum se opri locului, să mai răsufle. 
De undeva, depe aproape, îi veni la ureche un sgomot ciu- 
dat, aşa ca un scâncet de copil. 

Acolo, ce să vezi! Intr'un tei mare se afla un leagăn, 
făcut din ramuri verzi şi în leagăn un prunc frumos, gol, 
golut şi alb ca spuma laptelui. 

Cu multă băgare de seamă, moşul scoboră leagănul, 
cu prunc cu tot şi lăsând sarcina de lemne în mijlocul 
codrului, porni cu pruncul spre sat. 

Ajungând cu el acasă, baba îi eşi înainte: 

— Al cui e băiatul ăsta, moşule ? 

— De, ştiu eu al cui o fi, babo? Al lui Dumnezeu, 
ca toți oamenii, — zise moşul şi-i istorisi babei, de-a fir 
a păr, toată întâmplarea din pădure. 

— Dumnezeu ni l-a trimis! zise baba, 
drag la mêndretea de copil. 

A doua zi îl boteză: — Pentrucă fusese găsit într'un 
leagăn, în vârful unui tei, i-au pus numele Tei-Legănat. 
El creştea într'o zi câți alti copii într'o lună şi curând, 
curând ajunse flăcău chipeş şi voinic: Făt-Frumos, nualtceva! 

Intr'o zi, — abia împlinise doisprezece ani, îi spuse 
maică-si : 

— Mumá, ia fá-mi o azimă, ca eu Vreau să. plec 
în lume, să-mi caut norocul. 


uitându-se cu 


— Aoleo, máiculitá, eşti prea mic fătul mamei. Mai 
rabdă şi tu până împlineşti cincisprezece ani! 
Geaba a stăruit baba, geaba l-a rugat moşul. Când au 


văzut că el ține mortis să plece, i-au pus în sac o azimă 
mare şi urându-i cale bună şi noroc, l-au lăsat să se ducă. 
Băiatul a pornit la drum, fără să se mai uite înapoi; 
pesemne nu vroia să vadă pe taică-său şi maică-sa cu ochii 
inlacrimati. 
$i a ajuns într'un oraş mare unde şedea împăratul. 
Nici una nici două, Tei-Lăgănat se duse deadreptul 


la palatul împărătesc şi cum se făcu, spre norocul lui — 
că în vremea aceea tocmai era nevoe de un paznic pentru viteii 
împăratului. 


Din două vorbe, s'a înțeles şi a intrat argat. 

Tei-Legănat a găsit staulul viteilor într'un hal fără 
hal. Bălegarul stătea până la genunchii bietilor viței, cari 
erau slabi şi jigáriti de nu-ți venea sa te uiţi la ei. 

Băiatul nostru n'a zis nimic, şi-a suflecat mânecile 
cămeşii şi pun'te, băete, pe muncă! A curățat staulul de 
l-a facut lună, apoi — punând mâna pe tesala, a luat pe 
fiecare vițel în parte şi tesala-l, báete ! 

Intr'o zi, veni Măria Sa Imparatul să vadă cum mai 
stau trebile - gospodăreşti. 

Când văzu staulul, mult se minună de curăţenia ce 
găsi într'însul. 

A doua zi, împlinindu-se anul de când Tei-Legănat 
rostuia cu grije, împăratul îl chemă să-i dea simbria. 

— lată — zise el — asta-i simbria ta, băete, pentru 
un an! Şi îi puse în față cinci pungi pline cu galbeni. 

Tei-Legănat nu luă decât câte un galben din fiecare 
pungă, zicând că n'are ce face cu Ceilalti şi îi lăsă de 
bună voe împăratului. 

Slujitorii palatului râdeau de el şi-i ziceau : 

— Bine mă, prostule, de ce nu i-ai luat pe toți să 
ni-i fi dat nouă? 

Tei-Legănat îşi văzu 'nainte de slujba lui şi după ce 
împlini cinci ani decând făcea pe vitelarul — că pe cinci ani 
fusese tocmit — tocmai când se gătea să plece, auzi un plâns 
cu suspine, care venea din fundul staulului. Ducându-se 
într'acolo, dădu peste doi vitelusi negri şi urâţi, care cu 
lacrimi în ochi începură să-i vorbească în graiu omenesc: 

— Stăpâne, stăpâne, noi ştim că ţi-a sosit ceasul sá 
pleci şi tare ne pare rău, că mult ne-ai îngrijit şi ne-ai 
iubit, ca şi pe ceilalți viței, cu toate că suntem negri şi urâţi. 

Să nu vă mirati că viteii ştiau să vorbească. Ei erau 
năzdrăvani, dar nimeni dela curte nu ştia lucrul acesta, 
nici chiar împăratul. 

Atunci, băiatul nostru îi întrebă de ce plâng cu atâta 
foc şi de unde ştiu ei că el pleacă dela palat. 

— Cum sê nu ştim, stăpânaşule, dacă suntem năzdră- 
vani, şi cum să nu plângem, când ştim că o să dai de 
multe necazuri, de acum înainte. 

— Ei şi ce vă pasă vouă şi ce voiti de la mine ? 

— Nu vrem altceva decât sa ne iei şi pe noi cu tine, 
că ti-om fi de mare ajutor şi mult bine-ti vom face. 

— Bine, o să vá cer dela împărat şi daca se'nvoeste, 
vă iau cu dragă inimă, 

A doua zi, Tei-Legănat se duse la împărat, care îi 
puse in fata cinci talere cu galbeni: 

Tei-Legănat nu luă din ei decât cinci galbeni şi ceru 


dea, drept simbrie, pe cei doi- juncani urâţi. 
— Ia altiimai frumoşi, zise împăratul, tocmai pe ăştia 
i-ai ales ? 

ET Tocmai, înălțate împărate ! 
face cu ei ! 

— Apoi, dacă aşa ti-i vrirea, i-ai şi du-te sănătos! 

Tei-Legănat îşi lua juncanii şi dupa ce mai multámi 
înc'odată împăratului, plecă spre casă, cu ei. 

Ajungând într'o livadă frumoasă, juncanii se opriră 
să pască niţel, apoi amândoi veniră lângă Tei-Leganat. 

— Ia vezi, stăpânaşule, de ce oare ne mănâncă pe noi 
în urechea stângă ? 

Tei-Legănat cáutá şi găsi în urechea unuia un palos, 
împodobit cu pietre nestimate, iar din urechea celuilalt 
un arc frumos şi zdravăn, că puteai ucide cu el cea mai 
vrăjmaşă fiară. 

Tocmai se pregătea să pue paloşul la brâu şi arcul pe 
umăr, dar juncanii îi zisera : 

— „Stai că n'am ispravit! Ia cautá-ne mai bine, si'n 
urechea dreaptă !“ 

Tei-Leganat căută şi găsi la unul un biciu frumos, iar 
la celalt o fata de masă, albă ca zăpada, 

— Ei, acum pune-le la loc, că nu a sosit vremea să 
le folosim, şi să ne grăbim la drum. 

Au mers ei, au mers cale ’ntoarsa spre casa lui Tei- 
Leganat, da nu stiu cum se facea ca parca sburau, nu mer- 
geau. Asa i se parea baiatului de scurt drumul, pecare la 
plecare il facuse intr’un an incheiat. Intr’o buna zi ajunse 
acasa. 

Când îl văzu maică-sa îl luă în brațe si 
pupe şi să plângă de bucurie. 

— Nu ţi-am spus eu, nevastă, c'o sá se’ntoarca fecio- 
rul nostru ? zise moşul, ştergându-şi cu podul palmei două 

“boabe de rouă, ce-i picuraseră din ochi pe obraji. 

Tei-Legănat, după ce le spuse pe unde a fost şi câte 
a pătimit, luă juncanii şi-i duse în şură, le dădu de mân- 
cat şi băut. Apoi, fiind obosit de drum, se culcă afară pe 
prispa casei, la răcoare şi adormi dus. 

A doua zi se sculă disdedimineata si 

spre gârla satului să se scalde. 
Când dădu să coboare spre gârlă, rămase uimit de ce 
văzu 'naintea ochilor. Colo pe malul apei era o ceată de 
fete mândre, că una dintre ele sta să pice de frumoasă ce 
era. Toate stăteau pe malul apei şi dădeau la 'nalbit nişte 
pânză de borangic. 

Pas de te mai scaldă, băete! Nu-i vorbă că nici nu-i 
mai ardea de scăldat băetului ! Era numai ochi şi privea 
năuc către mándretea cea de fata, mai chipeşe şi mai mla- 
die ca toate celelalte. 

— Cine-s fetiţele astea, bade ? 
trân care tocmai trecea pe-acolo. 

— Is jupánitele dela palatul împărătesc, ¡acá aceea chi- 
peşe şi mai mândră între ele e fata împăratului. 

Tei-Legănat plecă abătut spre casă. In fiecare zi de- 
atunci cobora în zori spre malul apei, că doar doar or mai 
veni jupánitele cu domnita la'nălbit pânză, dar de geaba 
bătea el drumul şi aştepta! 

Maică-sa, de, ca orice mamă grijulie, îl văzu că tânjeşte 
şi-l întrebă ce are. 

Băiatul tăcu o zi, două, trei, apoi spuse pe şart bătrânilor 

săi părinți: ,.Taica şi maică, eu vreau să ma’nsor cu fata 
împăratului! Mâine sa vă duceti în petit si pace!“ 
Geaba l-au dăscălit ei că nu se cade, că ei sunt oameni 
sărmani şi nu e de nasul lor aşa cuscri, ca împăratul şi 
aşa mireasă ca domnita. Băiatul însă nu şi nu! El aga 
vrea, si altfel nu se poate! 

Dacă au văzut ei ca n’o scot la capăt, si au luat‘ inima” 'n 
dinti siau plecat in petit! 
- Impáratul i-a primit, le-a ascultat dorința şi-a zis: 
„Bine! Dau fata dacă feciorul vostru ne va primi mâine 
“în palatul lui si ne va `ospêta la o masă înbelşugată. 

Bătrânii au plecat amáriti spre casă şi au- “pile băia- 
tului ce vrea împăratul. 

Tei-Legănat plecă abătut pe-afará si când dădu - să 
iasă din ograda numai-ce aude juncanii strigându-l: „Stă- 
-pâne, stăpâne numai noi te putem ajuta! laca:a sosit vremea 
să ne folosim de lucrurile pe care ti le-am. arătat. Ta scoate 
din urechea noastră dreaptă lucrurile pe care ti le-am arătat! 

Tei-Legănat: scoase biciul. din urechea unuia si. fata. de 
masa dela celalt. 


să-i 


Tot nu prea aveți ce 


începu să-l 


porni devale 


întrebă el pe un bă- 


— Când vei pocni din bici, stăpâne, orice vei gândi ti 
se va'mplini! 

— lar de vei aşterne fata de masa, toate bunátátile 
din lume pe care le vor pofti oaspeţii tăi, pe ea se vor ivi. 

Numaidecât Tei-Legănat se gândi la un palat cu totul 
şi cu totul de aur, şi deodată răsări ca din pământ în locul 
bordeiului un palat măreț cum nici împăratul n'avea. Tei- 
Legănat intră cu toţi ai săi înăuntru şi mult se minunará 
de bogăţiile aflate acolo! Ce covoare, ce sofale, ce mese 
şi ce scaune! Toate numai din fildeş şi împodobite cu 
pietre nestemate. Intr'o odaie mare se afla o masă întinsă 
cu tot soiul de tacâmuri scumpe şi cu scaune aşezate de 


jur împrejur. Aşteptau numai musafirii şi bucatele, să fie 
servite în farfuriile şi tăvile de aur şi argint. 

..A doua zi, când veni împăratul, ce să vă mai spun 
ce-a fost! Minunea minunilor! Ce mâncare poruncea fiecare 
mesean, aia venea pe masă! 


După câteva zile dela acest ospăț, Tei-Legánat se duse 
la împărat să-i amintească făgăduiala dată. 


Iti dau fata, taică, dacă mai imi împlineşti încă două 
dorinti! De multă vreme sălăslueşte în împărăția mea un 
zmeu aprig, care multe stricăciuni îmi face. Dacă mă 
scapi de el, îți dau fata şi te sui pe tine în scaunul împă- 
rătesc, că eu sunt bătrân şi nu mai pot prididi treburile 
împărăției. Du-te, fiule, da bagă de seamă că'nainte de-a 
ajunge la culcuşul zmeului ai de furcă cu scorpia de maică-sa; 
ghionoaie cu nişte aripi ca pielea de bivol, cu nişte ghiare 
şi un cioc de oțel. 

— Bine tată! zise Tei-Leganat — las’pe mine!... 
duse flăcăul drept la staulul juncilor. 

— Ştim de ce-ai venit, stăpâne! Ia scoate de colea 

din urechea mea stámgá paloşul şi dela frate meu arcul 
cu săgeți. Acum, du-te, stăpâne, fără frică la luptă, 
dar bagă de seamă, pe ghionoaie s'o tintesti cu arcul în 
ochiul stâng, că acolo-i stă puterea, iar pe căpcăunul de 
fiu-său să-l retezi cu paloşul peste brâu, că de-i tai capul, 
îi creşte altul în loc! 
Tei-Legănat făcu întocmai cum il sfătuiseră juncanii 
săi năzdrăvani şi curând se întoarse la palat, aducând 
împăratului drept dovadă ciocul de otel al ghionoaiei şi 
un solz din pielea zmeului. 

Ce să vă mai spun că după aceste isprăvi impăratul 
nu „mai avu încotro şi-şi tinu. fagaduiala data. Nunta 


Şi se 


domnitei cu Tei-Leganat a fost o nuntă cum nu s'a mai 


pomenit pe lume, că n'a fost nevoie de bucătari să gătească 


bucatele... Care. ce. gorea spunea şi fata de masa „cea năze 
_ dravana scotea” Ta iveală “mâncările,  - 


cp E iS EEN 


TARA NICMERI 


SAU DARUL LUI PETER PAN ŞI WENDY 


Poveste engleză 


X. PE APE. (Urmare). 

ENDY, John si Mihael au sărit ingroziti, stri- 
gând către ceilalți să-i lase să plece îndată 
acasă, până nu vor fi alti copii în patul lor. Co- 
piii pierduţi erau desnadajduiti şi vroiau s'o 
lege pe Wendy cu lanțuri, ca sá nu poată pleca. 

Insă Peter era foarte nepăsător, nici nu i-a cerut lui 
Wendy să stea şi nici nu i-a arătat această dorință. Când 
ea l-a rugat să-i ajute la plecare, el a primit rugămintea 
cu nepăsare .A eşit afară şi-a început să poruncească Pieilor- 
Roşii ca să-i ducă prin pădure, iar cu O voce ascuțită i-a 
poruncit lui „Sunet-j > EE TE 
de-Clopotel* să-i du-| 
că acasă, peste mare |. 
Aceasta a fost toti. 
ce a putut să arate. — 
Peter, căci îl durea 
atât de mult plecarea 
lui Wendy, încât îi 
părea că fiecare păr- 
ticică din el e zdro- 
bită. Dar mândru, nu 
vroia ca aceasta să se 
vadă. 

Máicuta Wendy |... 
era foarte -supáratá|. 
ide nepásarea lui Pe- [7 
'ter şi mai ales ca tre-| 2 
buia să-i părăsească| ` 
pe bietii copii pier- 
duti. Când i-a văzut! 
cât sunt de desnădăj- 
duiti, le-a spus sá vi- 
ná la ea acasă: „Eu 
sunt încredințată, l. 
le-a spus ea, că voiu | 


ma să vă crească“. 
Peter a primit cu 
drag aceasta, dar all 
lăsat să se înțeleagă că el nu va veni, căci el doria să rá- 
mână un băiat, şi dacă părăsea, Tara Nicăieri“ trebuia sá 
crească De ce să crească? 

Wendy a mai întârziat cu Peter, crezând că o să-l în- 
moaie; când a văzut că totul e zadarnic, i-a mai dat câ- 
teva sfaturi cu privire la flanele şi la doctorii şi aştepta 
drept mulțumire, un degetar (cu alte cuvinte o sărutare), 
dar Peter i-a spus la revedere, ca şi cum ar fi fost un 
străin, care făcuse o vizita de o oră. Nimeni nu a mai avut 
ce să-i spună; se vedea că e nenorocit. 

In clipa când ,,Sunet-de-Clopotel s'a repezit afară ca 
să le arate drumul, piraţii, care se ascunseseră în pădure, 
au atacat pe neaşteptate Pieile-Rosii. 

Niciodată nu a fost o luptă mai asurzitoare: strigăte, 
urlete, blesteme, impuscáturi, zângănit de oțel, tropáit de 
luptă sălbatecă se încrucişau în tot locul. 

In casa de sub pământ era o linişte adâncă. Toţi se 
uitau la Peter; inimile le băteau puternic. Peter însă şi-o 
tinea pe a lui, strânsă. 


x 
+ Dă 


À Greu de spus, dar Pieile-Roşii fuseseră luate pe neas- 
teptate; după cum se cuvenia unei vieţi de luptă era de 
datoria lor de a ataca pe albi şi aceasta în timpul zilei. 
Urmarea a fost că au pierit aproape toți; comandantul lor 


In româneşte de B. M. 


„Marea, înalta micuță Pantera“ cu „Lily tigresa“ şi cu o 
mână de viteji şi-au tăiat drum printre pirați şi au fu- 
git în păduri îndepărtate. 

Hook ştia că este biruitor, dar şedea deoparte adâncit 
în tăcerea lui tainică; el nu dorise să nimicească Pieile- 
Roşii, ci pe Peter Pan. A ascultat lângă coş şi l-a auzit 
pe Peter spunându-le celorlalți: „Dacă Pieile-Roşii biruesc, 
vor bate tam-tamul, ca semn de biruintá”. 

Si cum s'a întâmplat că Pieile-Rosii îşi uitaseră tam- 
tamul pe câmpul de luptă, vicleanul Hook i l-a arătat lui 
Smee şi i-a poruncit să-l bată, şi numaidecât... copiii au 
început să strige fericiți: ,.Biruinta Indienilor!“ Hura! 

EE rd La revedere, Peter! 
E Si ieşind, cu neráb- 
dare, din copacii gáu- 
nosi, au cázut drept 
in ghiara piraţilor. 

Băieţii au fost 
aruncați din mână în 
mână, până au că- 
zut la picioarele „pi- 
ratului negru“, ca- 
re i-a legat şi le-a 
pus căluşul la gură. 
Nici n'au avut timp 
să strige ca să-i ves- 
tească pe ceilalți ; ast- 
fel că Wendy, care 
a eşit laurmă a fost 
îngrozită de ceeace a 
¡| văzut. Când a văzut-o, 
Hook şi-a scos pălă- 
|ria în fata ei, a lua- 
t-o la brat si a pof- 
tit-o cu o cuviință 
nfiiorătoare sa fie 
martoră la legarea si 
punerea căluşelor. A- 
| poi, baetii au fost în- 
| chişi în căsuță şi pa- 
E tru pirați au dus-o 
spre țărm, cântând veseli urâtul lor cântec. Ceilalţi îi ur- 
mau, veseli şi ei de biruinta! 

Hook a rămas singur, făcând planuri; prinsese opt báeti 
şi pe Wendy, dar unde era Peter Pan? După multă chibzu- 
inta, căpitanul piraților s'a scoborât prin scorbura copacu- 
lui şi s'a pomenit in camera mare de sub pământ, cu patul 
şi focul ei vesel. Si pe par dormea adânc Peter! 


Peter cântase câtva timp cu fluerul, ca să-şi arate lui 
însuşi că nu-i pasă de cei ce l-au părăsit. Nu-şi luase doc- 
toria ca s'o supere pe Wendy şi apoi a adormit, neştiind 
nici el dacă a râs sau a plâns. 

Hook nu a putut să intre drept în cameră, ca să sfâr- 
şească odată cu Peter, după cum doria, pentru că uşa era 
în fundul copacului scorburos şi nu putea s'o deschidă. 
Dar avea o otravă, pe care o purta întotdeauna la el şi 
întinzând mâna peste uşă a turnat cinci picături din ea în 
paharul cu doctorie. 

— „Acum s'a sfârşit cu el!“ a guerat printre dinţi; 
s'a strecurat apoi afară din pom şi învelindu-se în haină 
s'a furisat în pădure, bombănind ciudat. 

Peter a dormit câteva ore; a fost deşteptat de o bă- 
taie în uşa pomului său; era o bătaie slabă şi ascunsă. A 
strigat „cine este?“ de mai multe ori, dar nu i-a răspuns 
nimeni, numai bătaia s'a mai auzit încă o dată. Intr'un târ- 


“EE N EF TINT DE AE TE EE 


ziu, a auzit un clinchet dulce spunând: „Lasă-mă, Peter, 
să intru!“ 

„Clopoţel“ căci ea era, a intrat foarte neliniştită; i-a 
povestit totul într'o risuflare, cum báetii si Wendy au 
fost prinşi, legați şi incátusafi, pe corabie. 

Peter a sárit sá-si ia armele si a vázut doctoria. In 
sfârşit putea si el să-i facă o plăcere lui Wendy! Nu ştia 
dacă va putea să-i dea drumul, dar era încredinţat că doc- 
toria îi va da putere. 

— „Nu, nu o atinge! a tipat ,,Clopotel’. Este otră- 
vită, Hook a otravit-o!* 


— ,,Otravita? Nu fii proastă! Cuma putut să vină aici?“ ; 


— „ L-am auzit când îşi spunea în pădure că e mul- 
tumit că te-a otră- ; 
vit“. 

— „Nu e adevá 
rat, a strigat Peter,] 
căci eu nu am dor- 
mit 

Tocmai dusese 
cana la gură, când 
„ Sunet-de-Clopotel “ 
s’a repezit inaintea 
lui si a inghitit doc- 
toria pana la drojdie 
şi deodată a arătat 
foarte slabă, bolnavă 
chiar. i 

— ,,Oh, ai baut-o 
ca să mă scapi pe mi- 
ne. De ce ai făcut-o? 

— ,,Magar prost“ 
a şoptit ea, şi s'a dus 
clătinându-se spre ca- 
mera ei, căci aripile 
îi slăbiseră, şi s'a în- 
tins moale pe pat. Lu- f 
mina ei slăbea şi se 
întuneca: Petera în- 
genuchiat lângă ea, 
nenorocit, căci ştia 
că ,Sunet-de-Clopo- 
țel“ va muri. $ 

Vocea ei subtire, | 
pe care de abia apai, 
auzia, a spus: „Peter, | 
cred că mă voi face! 
bine, dacă copiii cred 
în mine şi în toate 
zânele“. 

Peter a ridicat 
mâinile în sus şi a 
strigat către toți co- 
piii din lume (mai 
ales către cei care 
visau despre , Tara 
Nicăieri“). 

— „Copii, dacă 
credeți în zâne, ba- 
teti din palme! Nu 
o lăsați pe ,,Sunet- 
de-Clopotel să moa- 
ră! Repede! Spuneți 
că credeţi în zane!“ 

Atunci s'au auzit 


bătăi îndepărtate: părea că vin din toate părțile lumei. 
„Sunet-de-Clopoţel“: le-a auzit şi s'a făcut bine numaide- 
cât. I-a revenit vocea şi lumina şi a sărit jos din pat: era 
mai dulce şi mai drăguță ca niciodată. „Ce mândrie sá te 
faci bine aşa de repede! De, aşa e când cred copiii in tine!“ 

Când Peter, bine înarmat, a ieşit din copac, pământul 


era acoperit de zăpadă şi Crocodilul tocmai trecea încet, 


încet. In colo totul era pustiu. 


— Acum” ‘a spus Peter, care era înfricoşător de fe- ¿ 
ricit peste în joc viaţa lui Hook sau a mea!“ Și a jurat 


pe cei mai înalți zei să scape pe Wendy si pe bieti. 


XI. BIRUINŢA CROCODILULUI. 


La gura râului piraților zăcea un vas bolnav de vechiu 
ce era, cu catargele labartate; era corabia înarmată a lui 
Hook ,,Roger cel vesel“ care însă numai veselă nu părea. 


N 


Pe bord nu se zăria decât o lumină verzue; încolo era- 
întunerec şi tăcere. Singurul zgomot venea d-la învârti- 
toarea maşinii de cusut a cp i pe care o învârtia Smee. 
Ceilalţi pirați erau întinşi pe * ‘jos, obosiţi de căratul că 
sutei cu toți copiii in ea, şi se uitau trişti în zare — era 
singurul lor chip de a-şi omorî timpul. 

Hook păşea încet pe punte, întunecat şi plouat, ca de 
obiceiu. După cum 'se şi lăudase, era încredințat că-l otra. 
vise pe Peter şi acum vroia să-i răpună şi pe ceilalți copii- 
Totuşi chiar după această biruinta nu simtea nicio mul- 


-fumire, căci ura totul, chiar si pe el însuşi. Acum, văzând 
„că ceata sa era gata să se înveselească şi că începuseră să 
„cânte şi să joace, s'a înfuriat deabinelea şi a poruncit ca 


+ 


MMMM ostatecii sá fie tarati 

afara ‘din inchisoare. 
Si, aşa, cei opt 
báeti, toți incatugati, 
aşa încât nu mai pu- 
teau să fugă nici- 
i] odată, au fost înşi- 
ruiti in fata căpita- 
nului „piraților, care 
le-a aruncat o privire 
trufaşă şi le-a spus: 
„Şase dintre voi vor 
străbate în noaptea 
‘aceasta cu corabia o- 
ceanul fără fund; dar 
eu aşi putea să vă 
fac ucenici de mari- 
nă. Care dintre voi 
vrea să vie la noi la 
„Roger cel vesel?" 


Wendy (care era 
jos în închisoare) 
spusese familiei ei, sá 
nu-l mânie pe Hook, 
căci poate vor fi sal- 
vati, astfel că băieții 
pierduţi s'au purtat 
cuviincios cu el. 

Atunci Hook s'a 
întors spre John şi 
| Mihael şi i-a întrebat 
dacă au dorit vreoda- 
ð să fie pirați. Cum 
John era prea cumin- 
te ca să tăgăduiască, 
a răspuns că s'a gân- 
dit numai odată, să-şi 
ia numele „Jack mâ- 
nă roşie“, şi Hook, 
mulțumit de răspuns, 

i-a spus: „Acesta iti 
va fi numele!“ 

—, Ce nume voiu 
avea eu?“ a întrebat 
curios Mihael. Hook 
i-a răspuns numaide- 
cât. 


— „Joe, barbă 
neagră!“ 

— „Ce zici?“ se 
întrebau baetii unul 
pe altul. 


— Cred'cá vom fi supuşi regelui?“ a întrebat John. 

— „Oh, nu“ a răspuns Hook cu sălbăticie „din pot 
trivă, trebue să strigati: Jos cu pirații, aceasta chiar îna- 
inte de a fi ucenici de marină şi la fiecare prilej ma- 
târziu. - 

-- „Eu nu vreau aşa!“ a strigat John. 

— „Nici eu!“ l-a urmat Mihael. 

— „Trăiască Britania!“ a -strigat Curly. 

Atunci Hook, înfuriat, a urlat: „Soarta vă e pecetluită; 
dați fundul corâbiei la o parte şi aduceţi pe mama lor să-i 
vadă cum mor'‘. Oamenii sburau la porunca lor. 

Wendy era tristă, speriată dar şi mai mult îi era le- 
hamite de murdăria corăbiei, a punţii, a farfuriilor, a hai- 
nelor piraților. Ea se uita cu mândrie la Hook. 


(Va urma) 


(PATANIA LUI. 


Adu cu ocaua mare 
Ca n'avem timp de pierdut. 


Lăutarii ştiind bine 

Că nu este un ififliu 
Şi când prinde el rachiu 
Pân'la ziuă cheful ține 
$i că-i darnic si duhliu. 


O romantá d'aia veche 
Plina de aburi si de dor. 


BETI T L Ap 
lk 


Betivila face gură 
Și se'ncruntá ametit 

- Dar crăşmarul, om sucit, 
Tocmai colo'n bătătură 
Cu un brânci l-a asvârlit. 


A tras după el oblonul 
Şi bombănind supărat 
să se culce a plecat 
Suduind cu ciudă, omul: 
„Ce betiv nerusinat" 


Betivilê, cu ponoase, 
De-astea fiind invátat 
De oblon s'a rezemat 
$i trăgând la aghioase 
Adormi imediat 

Insă gaica dela haină 
De oblon s'a agăţat. 


Și când dis-de-dimineatá 
Cărciumarul indispus 
Ridică oblonu'n sus 

Ce văzu în a lui față? 
Betivila mort de beat 
De oblon stă spânzurat! 


adevărat că părinții lui Gigel erau oameni foarte 
bogați, dar tot atât de drept e că ei nu-şi rasfatau 
copilul, că îi arătau întotdeauna greşelile şi se 
osteneau să i le îndrepte. Colegii lui Gigel credeau 
despre el că e rasfatat, că are părinți cari nu îl 
dojenesc niciodată, cari nu bagă de seamă cusururile 
baietelului lor. Şi se inselau. 

Drept e că Gigel avea multe bucurii pe care alti copii 
de vârsta lui nici măcar nu le visează... Făcea călători 
dese cu automobilul la munte şi la mare, ba anul trecut a 
fost chiar în Franța, Italia şi Germania... Avea cele mai 
noui jucării, cele mai frumoase şi scumpe cărți cu poveşti. 

De câte ori tatăl lui îi aducea un dar nou, avea grije 
să-i spuie lui Gigel: „Vezi, mâine, când te duci la şcoală, 
să nu începi să te lauzi colegilor tăi.... Sunt printre ei 
copii cari n'au avut niciodată o jucărie...“ 


Dar Gigel uita întotdeauna cuvintele tatălui lui. Și 
îndată ce ajungea la şcoală începea să se laude: că primise 
o minge mare cât o roată de car, că are acasă o odaie 
plină cu jucării, că are haine noui... 


In clasa lui erau báietasi sfioşi cari deschideau ochii 
mari de tot cand îl auzeau vorbind astfel pe Gigel si 
oricare putea vedea pe chipul lor o mare întristare. Oricine 
afară de Gigel care cu cât vedea că este ascultat cu mai 
mult nesat, cu atât se lăuda mai mult. Tatăl lui îl întreba 
uneori: Ascultă Gigel, te-ai dezbárat de năravul tău? Ai 
priceput că e foarte rau să te lauzi cu darurile pe care ti 
le dam noi? Ai priceput că nai niciun merit că părinții 
tăi sunt bogați? Gigel răspundea întotdeauna: Asa e, tăti- 
cule... Uite, eri mi-ai adus o haină de soldat şi n'am 
povestit nimic colegilor.. Dar adevărul era altul! Gigel 
izbucnise cum intrase în clasă: „Copii!! Táticul meu e 


10 


cel mai bogat om din lume! Mi-a adus eri o háinutá mi- 
litară! are nasturi auri şi galoane!! E o frumuseţe! 

..Gigel implinea nouă ani. Era în clasa treia primară. 
Părinţii lui s'au sfătuit între ei, ce dar să-i cumpere băie- 
telului.... Odaia lui era plină cu tot felul de jucării. 
Intr'adevár, ce poţi să-i cumperi unui copil care are tot 
felul de jucării? Dar mămica lui Gigel avu o idee minu- 
nată! — „li vom cumpăra baietelului un cálut alb — un 
„ponny“ cum are Shirley Temple!“ Tăticul lui Gigel fu 
încântat. Ce bucurie va fi pe Gigel când se va vedea 
călare pe un „ponny“! 

Părinții nu s'au înşelat! Gigel era în culmea fericirii. 
Avea un ponny, un ponny adevărat! 


Calutul fu botezat „Fulger“ şi chiar din prima zi 
Glgel îl încălecă şi făcu cu el o plimbare prin grădina 
casei lor. 


A doua zi, la şcoală, povesti colegilor lui că are un 
calut adevărat, că il chiamă Fulger, că l-a primit de ziua 
lui... Dar nimeni nu vroia să-l creada, Chiar cu cari alta- 
dată se strângeau în jurul lui si îl ascultau mirati, si 
aceia îi râseră în nas: — Să mai laşi minciunile, Gigel! 
Auzi, să-ți dea tatăl tău un ponny“? Nu mai Shirley 
Temple are un astfel de cálut! 

Gigel se înfuriă şi se întristă. Cum să-i facă pe colegii 
lui să creadă că ceeace spune el este adevărat? 

Să-i cheme acasă? Se va împotrivi tăticul. Va bănui 
despre ce poate fi vorba. Atunci? 

Dar Gigel a găsit un mijloc care lui i se păru foarte 
bun. In după amiaza următoare încălecă pe Fulger, se 
plimbă prin grădină, apoi îi spuse tăticului lui: — Stii 
ce, tata? Fotografiază-mă acum! Sá am o amintire! 

— Dar n'ai să arăţi fotografia la şcoală ca sá te lauzi 
că ai un cálut. © ) 

— Nuuu! Nici vorbă de aşa ceva! 

Si tăticul îl fotografia călare pe Fulger. Cand foto- 
grafia fu gata. Gigel o duse la şcoală? O prinse cu două 
cuişoare de tabla mare şi spuse foarte încântat: „Priviţi, 
vă rog! Sa mai indrazneasca cineva să spuie ca nu e 
adevărat“? Dar un hohot de râs, venit din fundul clasei, 
îi opri în gât cuvintele care ar fi urmat. Cineva strigase. 
„ăla e cal adevărat? Pe cine vrei tu să păcăleşti? Calul 
este de lemn şi un astfel de cal se găseşte la orice foto- 
graf.... Am mai văzut destule fotografii dintr'astea.... Am 
văzut unele în care cădeau fulgi mari de zăpadă... Da, 
fulgii erau de vată! 

Toată clasa râse cu hohot. Gigel se întoarse la locul 
lui necăjit şi mânios. Ah, dacă l-ar putea îndupleca pe 
tăticu să-i dea voie să vie călare la şcoală.!! Dar trebuie 
să-şi mute gândul, dela planul ăsta. 
ba. Trecură câteva zile. Gigel cálárea în fiecare zi in 
grădină. Călărea din zi în zi mai bine. Intr'adevăr, învățase 
uimitor de repede. 

— Ei, Gigel, fiinlcă acuma eşti un călăreț iscusit, 
iti voi da voie să mergi să te plimbi cu Fulger la şosea... 

— Daaa? O, ce bine! Gigel isi făcu îndată planul: 
va spune colegilor aceea care îşi bătuseră joc de el, să 
vie si ei la sosea.... Dar taticul parcă îi şi ghicise gândul: 
— Şi o să-mi iau şi eu calul meu şi vom merge împreună... 
Gigel se întristă putin dar trebui să facă aşa cum dorea 
tatăl lui. 

Se plimbară deci le şosea... Fulger era cal blând şi 
cuminte şi nu se speria de nimic — parcă ştia că poartă 
pe spinare un copil. 

Când se întoarseră acasă, Gigel zise: Cear fi, tăticule, 
să-mi dai voe să mă duc mâine călare la şcoală? Tatăl lui 
îl certă. Fu chiar foarte mâhnit că băieţelul lui nu se 
poate vindeca de acest cusur urit şi se gândi cum să 
găsească o pedeapsă care să-i dea o bună învăţătură de 
minte. 

lată că întâmplarea îi veni într'ajutor. - 

Intr'o zi, întorcându-se dela birou împreună cu prima- 
rul oraşului cu care era prieten, acesta îi spuse — Ştii, 
Gigi va avea în curând o bucurie. Am îngăduit să intre 
in.oras un mare circ din străinătate. Am întârziat chiar 
până la ora asta la primărie, ca să lămuresc drumul pe 


~ 


GIGEL SI... CIRCUL 


unde să defileze — aşa cum se obişnuieşte — toţi elefanții 
maimutele şi caii circului intrând în oraş. i 

Da? Şi pe unde intră? 

Prin bariera Moşilor şi vor străbate apoi întreaga 
cale a Moşilor. 

— Când vine circul? 

— Mâine la ora 3 după masă. Nu uita să-i spui lui 
Gigel. O să se bucure! 


Tatăl lui Gigel şi cu primarul oraşului vorbiră ei 
despre alte lucruri si se despartira când ajunseră în dreptul 
unei străzi pe care locuia primarul. r 

Vă inchipuiti nedumerirea lui Gigel, când îl auzi pe 
tatăl lui spunându-i la dejun. 

— Uite, Gigel, am luat o hotărire care ştiu că o să 
te bucure mult! Mâine vei putea călări singur, în oraş. 

— La şosea, tăticule? Gigel nu-şi putea stăpâni bucu- 
ria! Ce prilej minunat să-i pedepsească pe colegi cari nu 
vroiau să-l creadă! Chiar astăzi il necăjiseră întrebându-l 
batjocoritor: „Ce mai face Fulger? Ce minciuni vrei să 
ne mai spui despre el?“ 

— Nu la şosea, Gigel — Vei porni mâine la 3 după 
masă din bariera Moşilor si te poți plimba cit e Calea 
Moşilor de lungă... 

— Vai, tată, ce bine îmi pare! Si Gigel îl sărută pe 
tăticul lui. 

Ce noroc! se gândea Gigel. Să-mi dea voe tata să 
mă plimb tocmai pe Calea Moşilor unde locuieşte şi Sandu 
Iorgulescu si Vasiliu si Oprişan şi Mateescu... Tocmai 
cei patru care râd cel mai mult de mine. 

Le va spune să iasă fiecare în poartă şi să aştepte! 

Fără îndoială, despre circ, Gigel nu ştia nimic... 

um. — Băieți! strigă victorios Gisela doua zi la şcoală. 
Azi după masă la 3 veți vedea dacă am mințit sau nu! 
Vă rog pe toți cei cari locuiti prin apropiere să fiți la 
ora aceia pe Calea Moşilor. 

— Dar ce o să se întâmple? 

— O să mă vedeți călare! 

Mai mult nu putură afla dela dânsul. 


* 


* * 


La ora trei fără un sfert (tăticul puse ceasul cu un 
sfert de oră înainte). Gigel, călare pe Fulger, era la 
Bariera Moşilor. Ce bun tusese tatăl lui cu dânsul! I-a 
dat voe să îmbrace jacheta aceea albastră cu galoane care 
altădată nu i-o dădea decât s'o puie în casă, căci spunea 
că seamănă cu livreaua unui servitor de circ. Gigel nu 
era de aceeaşi părere. Găsea că jacheta albastră este foarte 
frumoasă. 

Se îmbrăcă cu ea şi încălecă pe Fulger. Ajunse la 
bariera Moşilor şi fu o clipă mirat când văzu camioane, 
corturi, forfoteală. Dar nu era timp să se gândească ce 
at putea să însemne asta; un singur gând era în mintea lui 
Gigel: Ce vor spune camarazii când îl vor vedea călare! 


Porni pe Calea Mosilor. Dar nu trecură nici cinci 
minute şi auzi în spatele lui sgomot, tropot de cai! Intoarse 
capul şi văzu două rânduri de „ponny“ negri ca şi calul 
lui, ajungându-l din urmă. Calaretii aveau jachete albastre, 
cu galoane ca şi dânsul... O clipă Gigi nu pricepu nimic. 

Şi apoi, deodată înțelese totul! Intelese pedeapsa, pe 
care i-o pregătise tatăl lui! In spatele lui venea un circ 
întreg! In curând îl vor ajunge şi îl vor prinde îm mij- 
locul lor. Camarazii nu vor băga de seamă că e si el 
printre ei şi a doua zi la şcoală îşi vor bate iar joc de 
dânsul. Iar dacă îl vor vedea, vor spune că e călăreț de 
circ!! 


— + 


Dacă ar fi putut, ar fi descălecat, ar fi lăsat calul 
acolo şi ar fi fugit în toată lumea. Dar era prea târziu! 


+ 


* * 


Culcat în pat, dar neizbutind sá adoarmá, Gigi plângee 
cu lacrimi amare. 

Deodatá se deschise usa si intrá tatál lui. 

Gigi îşi acoperi ochii de supărare. Se întoarse spre 
perete şi nu vru să spună niciun cuvânt. 

Dar mâna părintelui îi luă cu blandete mâinile de pe 
ochi. Şi vocea tatălui fu caldă, nu aspră. 

— Ascultă, băiatule! De ce vrei tu să-i umileşti pe 
camarazii tăi? Niciunul dintre ei nu e destul de bogat 
spre a putea avea ca tine, un cal. De ce vrei tu să-i faci 
să simtă aceasta? Nu e mai bine să creadă că i-ai păcălit? 
Or să te mai necăjească putin, dar n’o să plângă niciunul 
că n'are şi el un ponny... Tu ştii că printre ei sunt copii 


cari se culcă seara nemáncati, care.n'au gustat o prăjitură? 
Cari... 

Gigel deschise ochii mari. 

Şi deodată furia lui deveni ruşine! 


SID. DRAGUSANU 


Are 
părul blond, ochii mari, albaştri, de culoarea flo- 


IGEL are 6 anişori. E foarte vioi şi deştept. 
rilor de cicoară şi e puțin cam cârn. E foarte 
sburdalnic. Doreşte din suflet să împlinească 
7 ani ca să fie mai mare, dar nu ca să meargă 
la şcoală. Vrea să se facă polițist când o fi mare şi areo 
sumedenie de planuri îndrăznețe. 

Are doi prieteni. Si ei au aceleaşi gânduri. 
Nicuşor şi celălalt e Toto. 

Fiind odată cu toţii laolaltă, au pus la cale să ur- 
mărească mai întâi pe Biju, spitul lui Mihăiţă. 

Vrea şi el să vadă cam ce face Biju. S'au hotărât dar 
să se ascundă in patutul din odaia copiilor şi să aştepte. 
Zis şi făcut. Toto îşi ascunde capul în pernă şi începe 
să latre: 

— Ham, ham, ham! face el, stapanindu-si râsul. 

Nicuşor si cu Gigel au luat-o mai întâi de buna si 
crezând că e Biju, stau cu ochii atintiti la use aşteptând 
cățelul. 

Dar Gigel nu mai poate de bucurie că a păcălit prie- 
tenii şi, bucuros de această ispravă, trage pe Nicuşor de 
mânecă cu o mutră şăgalnică. Gigel, supărat foc de păcă- 
leală, îi trase o palmă zdravănă. 

Lui Toto atât i-a trebuit! 
l-a târât şi pe Nicuşor după el. 

Ce să vă mai spui? A fost o mare dandana şi s'au în- 
căerat deabinelea. Alt prieten, Mihăiţă, a stat liniştit la 
locul lui şi privea ferit de lovituri. In cele din urmă, 
strigă: 

— Destul! sau sar şi eu să vă satur pe amândoi de 
bătae! 

Atât a trebuit! Cei doi luptători se incrunta mai incái 
unul la altul; apoi, văzând că Toto chiamă în ajutor pe 
servitoare, dintr'o aruncătură de ochi se înțeleg şi tăbă- 
râsc asupra lui. 

Numai bietul Nicuşor ar putea spune ce a patit. 

După scâncete şi oftaturi, cei trei prieteni s'au împă- 
cat şi se gândesc ce-ar putea să pue la cale, ca să se răz- 
bune pe Biju. 

Se hotărâsc să ia pe duşmanul lui, pisoiul Mitu şi să 
i-l arunce în cap, ca să se încaere şi ei. 

Nicuşor îl ia în braţe si- l aduce în camera unde au 
avut grijă să închidă de mai înainte pe Biju. 

Dar cum deschide cămara, pisoiul se burzulueşte şi vrea 
să fugă din brațele băiatului. 

In cele din urmă, pisoiul scapă şi sare în capul bie- 
tului cátelus, pe care il zgărie zdravăn: O luptă aprigă se 
încinge între cei doi duşmani de moarte. 


D 
G 


A coborât din ascunziş şi 


BOIUL... 


de ELIZA MARIAN-GODEANU 


Copiii privesc întâi cu mare bucurie; dar, văzând că 
gluma se îngroaşă, vor să-i despartă. Nu se putea însă. Pi- 
soiul a sărit pe rafturile din cămară, şi cățelul după el. 
Si în goana asta nebună doboară tot ce întâlnesc în cale. 

Copii, văzând isprava ce-au făcut, o luară la fugă în 
grădină. 

se 
$0 te 


Inainte de a se furişa în grădină însă, au luat trám” 
bita pe care Gigel a căpătat-o de Crăciun, precum şi sabia 
şi puşca. Vor să se joace de-a războiul. Au luat şi un bas- 
ton si nişte gazete. Din ziare fac în grabă nişte capele. 
Es apoi pe stradă, ca să-şi cheme nişte prieteni. 

Cu toții intră cu mare hărmălaie în curte. Dar îndată li- 
se pune întrebarea: Cine să facă pe duşmanul cu care să 
se lupte? 

Luci desleagă problema. Grivei, câinele-ciobănesc, care 
păzeşte curtea, tot n'are ce face. Iată cisfe pare să fie dus- 
manul. In capul războinicilor paseste tantos Gigel. Ceilalţi 
au numai nişte bețe. El e mândru că are sabie şi că face 
pe comandantul. Aşa dar începe: 

— Inainte spre duşman! 

Duşmanul e Grivei. 

Acesta îi vede venind şi se uită mirat. 

Dar când copiii se îndreaptă, în pas alergator spre el 
fiindu-i teamă de bătaie, începe să latre furios. 

La început copiii nu se sperie şi ajungând în apro- 
pierea lui, tabără cu betele pe bietul câine. 

Dar nici Grivei nu se lasă şi înfruntă vitejeşte cu pu- 
ternicii săi colti neasteptatii lui duşmani, muşcând în dreapta 
şi în stânga. 

Copiii o lasă mai domol, căci şi-au dat seama că nu 
prea e de glumit cu vânjosul Grivei. 

Noaptea, Gigel, care ziua e tare curajos; tremură în 
pátutul lui de frică, prin întuneric. După ce adoarme, vi- 
sează o haită de. câini, în frunte cu Grivei care înaintează 
cu boturile deschise şi ochii sticloşi spre el... Prietenii îi 
sar în ajutor. Dar, minune: el vede câini trăgând nişte 
mitraliere; alţii, înhămaţi” la nişte tunuri mici se opintesc 
din răsputeri. Toti câinii ‘au’ căşti ‘si săbii! Mee oi toată, 
puşti şi baionete. ; 

In somn, Gigel, înfricoşat de aceasta ceată, scoate un 
strigăt sfăşietor: 

— Ajutor, ajutor! S : e 

Acest strigăt l-a trezit pe. Gigel. Priveşte: nedumerit 
în jurul lui şi nevăzând nimic din cele visate, se culcă de 
astădată liniştit. 


12 


Pe cărare 

în fuga mare 
fuge 
puişorul 

* sá mănânce 
viermişorul. 


Dar în galop, 
hop! 

puişorul 

a căzut 

peste-un bulgăre 
de lut. 


* 


Un pui 
galbui 
a pornit 

pe cărare 

la plimbare. 
Deodată s'a oprit, 
c'a zărit 

un viermison 

ce se tara 
încetişor 

pe şosea. 

Stă puiul, 

se gândeşte, ` 
chibzuieşte, 

ce-o fi acest fir 
viu şi lat? 

poate-i bun 

de mâncat, 

poate însă 

e otravă ? 

şi fără 

zăbavă, 

apoi 

o porneşte 

înapoi 

în fuga mare 

pe cărare. 

Când ajunge 

în grădină, 

dă fuga 

la mama-găină 

şi găfăind 
deschise gura, 
povestindu-i 
aventura. 

Găina 

cotcodacind 

mereu, 

zise: 

Puişorul 

meu! 
Ascultă a mea povata, 
du-te repede 'napoi 
de mănâncă viermisorul, 
că e dulce 

ca dulceata. 


Puişorul se întoarce 
a sosit, plângând ‘ 
viermişorul şi şchiopătând MORALA : 
n'a găsit pe un Tot aşa zice 
picior acea zicătoare : 
ai bietul nostru unde pye a ede 
Pe cărare, puişor: e val de p . 


nu în fuga mare, 


STAU LA 


Neata şi Natafleata au 
rămas astăzi in casă, cuminţi 
ca niciodată şi se plictisesc 
groaznic. Lucru de necrezut, 
dar totuşi adevărat, — fiindcă 
afară plouă cu găleata şi 
baetii isi bat capul cu tot 
şi năzbâtii, ca să le treacă vremea. 


felul de 
Ajunge numai ca unul din ei să facă nu ştiu ce lucru fără 
seamă, pentru ca îndată celălalt să scornească o glumă, o 
păcăleală, strâmbături din nas şi alte lucruri de haz. 
Neatá înfulecă lacom o felie de pâine unsă cu unt, 
majunge să mănânce nici jumătate din ea şi nu ştiu cum 


trăzneli 


se suceşte şi răsuceşte de o scapa jos. O ridică, se uită 
la ea cu mai multă lăcomie şi deodată îi vine o ideie 
năstruşnică. 

— Spune-mi, Natafleata, dacă scapi pe jos o felie de 
pâine unsă cu unt, cu ce o ridici? 

— Cu miéanal... îi răspunde 
mulțumit de deşteptăciunea sa. 

— Mă, Natafleata, tot natafleata ai rămas. N'o ridici 
cu mâna, — o ridici cu... praf. 

Natafleata face o figura foarte mâhnită. E necăjit ca 
dânsul nu isbuteşte niciodată să-l pună pe Neata in în- 
curcătură. Ce să facă? Işi frământă gândul în chip şi fel, 
dar degeaba! Dar deodată, zărind pe prichiciul ferestrei 
o vrabie, îi vine şi lui o ideie minunată. 

— Spune-mi, Neata, — zici ca esti 
paşi face o vrabie într'un ceas! 

— 9631, ráspunde Neatá ín grabá, cu primul numár 
care-i venise în cap. 

— De unde ştii că face tocmai 963 de paşi într'un 
ceas? 

— Dacă nu vrei să mă crezi, umblă după o vrabie un 
ceas, numără-i paşii si-ai să te incredintezi. 

Natafleata, mai să plesnească de necaz: 

— Bine, chiar dac'aşi umbla după o vrabie să-i număr 
paşii — tot nu face ea 963 de paşi. 

— Dar atunci câți paşi face? 

— Nu face niciunul, fiindcă vrabia nu păşeşte, ci sare 
din loc în loc. 

Neata strâmbă din nas: vasăzică aşa? lasă că-i arăt eu 
lui? Şi începu! 

— Bine, pe asta n'am ştiut-o, — dar spune-mi tu mie 
câte cărămizi trebuiesc pentru un acoperiş întreg? 

„ 7+ 755, răspunse Nátáfleatá, întocmai ca tovarăşul său, 
mai înainte. 

— Nu e adevărat. 

— Dar cât de mare e acoperişul? 

-- N'are aface, oricât de: mic sau de mare ar fi, — 
spune-mi numai câte trebuiesc pentru un acoperiş întreg? 

Natafleata se gândeşte in toate chipurile dar nu-i 
dădu nici, un răspuns potrivit. 

— Nu ştiu, — răspunse. 

— Nici una, prostule! Dacă acoperişul e întreg ce să 
mai faci cu cărămizile. 

Natafleata bagă un deget în gură şi se minunează. 
Intr'adevăr, aşa e! Cum de nu i-a venit în minte? 

Si numai după o clipă, zărind cana de apă pe masă, fi 
veni şi lui o ideie. 

— Dar spune-mi tu mie, dacă ştii, ce au gospodinele 
în oalele de mâncare ? 

— Diferite mâncăruri...! 

Nu! Altceva! 

Felurite băuturi!.. 

Nu! Nici asta! 

Nu ştiu, spune tu! 

Fundul, asta au în oale, — răspunde Nátáfleatá 
victorios. 

Neaţă, păcălit pentru a doua oară, lasă capul în jos, 
puțin ruşinat. Apoi, ca să se răzbune, îl thtreba dintr’o 
dată pe Natafleata: 

— Spune-mi dacă ştii: 


Nătăfleață repede, 


înţelept — one 


NEATA SI NATAFLEATA 


TAIFAS 


Ce-i in luna si nu e in 
soare, 

Ce-i la umbră şi nu-i la 
răcoare? 

Natafleata stă şi cum- 
păneşte, dar tot nu dă de 
răspuns. 

— Nu ştiu! — zice. 

Litera ,,U“, prostule! Dar mai spune-mi una: 

Ce-i pe limbă şi nu-i în gură; 

Ce-i pe cal şi nue la trăsură? 

Nátáfleatá e iar in încurcătură. Isi închipuie tot felul 
de lucruri dar tot nu izbuteşte să afle vreun răspuns. 

— Nu ştiu, zise iar, amărât şi supărat din cale afară. 
Spune tu! j 

— Tot litera ,,U“. 

Nátáfleatá să sară în sus de necaz, nu altceva! Dar 
lasă, îi scorneşte el una, să-l tind minte. $i dintr'odatá, 
ca apucat de năbădăi, îl întreabă pe Neata: 

— Ce începe cu litera „V“,stă pe acoperiş si fluerá? 
Vrabia, — răspunde Neata, repede. 

Nu, nu e vrabia — spune Nátáfleatá mulțumit. 
Atunci e vântul. 

Nu, nu e nici vântul. 

Atunci e vijelia. 

Nu, nici vijelia. 

Viscolul... 

Nici viscolul... 

Atunci ce poate fi? Ce poate incepe cu litera ,,V“ 
să stea pe acoperiş şi sa fluere? 

— Vasile tinichigiul, răspunse Natafleata, incepand 
să râdă din toată inima, că odată l-a păcălit şi el cum se 
cuvine. 


L. D. 


-|9 


Dece râde prietenul lui Shirley 


Shirley s'a împrietenit la Hollywood cu un copil de negru. 

In timp ce acesta râdea și se uita în „Dimineața Copiilor" 
Shirley se apropie de el și-l întreabă: 

— Ce faci Bob? Citesti? 

— Nu, pentrucă nici nu înțeleg nimic. 

Atunci, dece râzi? 

— Mă uit la poza asta cu un copil care fuge de rupe 
pământul, de frică să nu fie ajuns de un taur ce îl fugărește 
cu înverșunare. 

— Bine Bob, si tie iti vine să râzi de asta? 

— Păi eu mă uit în fiecare zi pe poză și mă bucur când 
văd că băiatul fuge atât de iute, fără ca taurul să-l ajungă. 


14 


MARELE CONCURS POPULAR. 
PENTRU TINERET : 
CU PREMII INSEMNATE 


Cu numărul 687 am început un concurs original de 
probleme instructive și distractive pentru copii şi tineret. 
Acest concurs""popular cu premii însemnate este făcut 
anume pentru tineret, căruia îi dă putinţa să-și desvolte 


însușirile minții. In fiecare număr vor apare câte două 
probleme, până în luna Mai, când se va face împărțirea 
premiilor, cu prilejul „Congresului General" al Clubului 
Shirley Temple. 


lată cele două probleme: SERIA II 


Cine e în stare 


SA aşeze opt boabe (de piper, fasole, etc...) pe această 
tablă de şah, in aşa fel încât să nu fie mai mult deo 
boabă pe fiecare rând orizontal, vertical şi oblic (diagonal)? 


PREMIILE OFERITE: 
1) Vilegiatură gratuită (2 camere în luna Iunie la 
Satu Lung Braşov). 
+2) Un aparat de radio. 
3) Un ping-pong. 
4) O vioară. 
5) Un ceas brățară. 
6) 50 permanente la filmele cu Shirley Temple. 
7) 20 abonamente la „Dimineaţa Copiilor“. 
8) O minge de foot-ball. 
9) Un joc de şah. 
10) Un costum complect de străjer. 
11) 20 de cărți literare din ed. ,,Adeverul™. 
12) O bicicletă. 
13) Un aparat fotografic. 
14) O pereche ghete de foot-ball. 
5) Două perechi pantofi de tennis. 


"UPON 


"""“URSUL POPULAR 
ia Il 


- Cine o găseşte? . 


Acest desen înfăţişează o pasăre desenată de. Moş 
Marin. Nátáfleatá, neavând ce face, s'a apucat să tragă mai 
multe linii peste desen. Neatá, care e mai deştept decât 
tovarăşul lui de joacă, s'a ostenit să găsească pasărea. 
Acum sá vă văd şi pe voi dacă sunteți în stare s'o aflați! 


N. R. — Deslegătorii ne vor răspunde ce fel de pasăre 
este, fără să taie desenul din revistă. = 


Deslegatorii jocurilor . 
pe luna Februarie 


PROVINCIA 


Thais Eliad (23), Buftea; Alexandrina Gh. Teodo- 
rescu (23), Zăvoiul Orbului; Gheorghe şi Sergiu Popo- 
- vici (22), Drăgănești; Munteanu loan (21), Galaţi; Matias 
Gheo ghe (22). Craiova; Gigel Griinfeld (23), Focșani; 
Abramovici Lily si Natalita Faibiş (23), Bârlad; Magda 
A. Ecaterina (15), Câmpina; Idulescu C. Ion (23), Cala- 
rasi; Cenda N. Dumitru (23), Fălticeni; Ovidiu N. Fo- 
mescu (21) Bucu; Victoria lulia Constantinovici (23), 
Videle; Vasilică şi Georgică Popovici (21), Galaţi; Săndel 
Olăreanu (23), Braşov; Guţu T. Valentina (21) Lipnic; 
A! și B'atrice Leibovici (23), Traian Val; Arcadie Har- 
monschi (22), Tighina; Cahane Aron (23), P.-Neamt; 
Bébé Panaitescu (23), Galati; Ruset Gh. Ion (23), Tg. 
Jiu; Dimitriev Nicolaie (23), Chişinău; Beno si Nora 
> Billig. (23), .Galat ; ,Zora Nicodimescu- (23), Caracal; 


15 


staţii laşi 


wer 


Blbllotaca Un 


Jirar. "RT semen 


4 


ED IRA NIEATA a COP! 


Director: MARIN IORDA 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIW 


21 APRILIE 1937 


No. 689 


AN 


SADITI POMI! 

Multi, foarte mulţi dintre marii si micii nostri cititori 
ne întreabă, între altele, cu ce fel de jocuri să-şi treacă 
vremea în lunile de primăvară. Intrebarea isi are rostul 
ei şi i se cuvine un răspuns lămuritor. 

Bine faceţi, dragi copii, că vreţi să vă treceţi tim- 
pul în jocuri nevinovate. Decât numai că şi timpul este 
ceva preţios și nu trebue irosit fără milă. Poate că voi 
cei mici ar trebui să-l prefuifi mai mult decât noi cei 
albifi de ani. Să-l prefuiti mai cu seamă în anii fragezi 
ai copilăriei, când vá e hărăzit să învăţaţi mult, cât 
mai mult, ca să fifi bine pregătiţi pentru a da lupta cu 
greutăţile vieţii. 

Aşa dar cumpătare şi la joacă și mai ales joaca să 
vă fie si ea spre învăţătură. 

Şi-acum, iată răspunsul la inteleapta voastră întrebare. 

Primăvara își are sorocite multe și frumoase jocuri 
copiláresti. Dar cel mai potrivit, cred eu, este jocul de-a 
săditul pomilor. 


SADITI POMI! 

Sáditi pomi multi în grădinița din curtea voastră, 
in curte, în faţa porţii. Ori unde aveţi un locşor gol, im. 
podobiţi-l cu mlădiţe tinere din care să crească trunchiul 
sănătos al unui măr, păr, cais, piersic sau cireş. 

Ati văzut ce frumoși sunt primăvara ciresii infloriti? 

Aţi văzut ce frumoase sunt grădinile cu pomi uriași 
de flori? Pomii aceia au fost rásáditi de bunicii si pá- 
rintii voştri ca să vă bucurafi voi acum. Pentru bucuria 
copiilor” si nepoților voştri, rásádifi si voi acum mladite 
în grădinile voastre. Uniţi-vă cât mai mulţi si, în loc sá 
vă jucaţi de-a hoţi sau de-a alergatul prin ograzi, cău- 
taţi unelte si sápati gropi din care vor creşte mai tár- 
ziu pomi incircali cu roade. Nu svárlifi sâmburii poa- 
melor pe care le mâncaţi, pastrati-i cu grijă că să-i pu- 
neţi la timpul potrivit în pământ. 

Gândiţi-vă că trebue să plătiţi bucuria cu care mân- 
cafi voi poamele gustoase, sădind pomi din ale căror 
roade să se înfrupte mai târziu — când voi veţi fi mari — 
copiii şi copiii copiilor voştri. 

Saditi pomi, copii! 

D- PROFESOR N. IORGA NU E FRANCEZI! 
Un cititor din nordul Moldovei ne întreabă dacă d. 


profesor N. Iorga este un învăţat francez. Raspundem: 
Nu! Spre cinstea ţării românești, d-sa este un mare în- 
vitat român. Este adevărat că este foarte prețuit in 
Franţa si în alte ţări, cum sunt de pildă, Anglia, Italia, 
America, Germania, etc. Dacă in fiecare an este chemat 
în Franta, la Sorbona, unde tine cursuri si conferințe 
interesante, ascultate cu mult interes, dacă multe uni- 
versitati din lume sunt mândre să-l aibe printre confe- 
rentiari, d. profesor Nicolae lorga rămâne totuși un mare 
cărturar şi dascăl român, poate, cel mai de frunte al 
nostru. Numele d-sale ne face cinste în străinătate, căci 
e cunoscut ca un mare învățat, istoric însemnat, scriitor, 
autor de piese, filolog si om de stat. D. prof. N. Iorga 
a scris foarte multe cărţi, în limbi străine prefuite peste 
hotare. Cât despre lucrările d-sale de istorie, cine le-ar 
mai putea tine minte? Ne-ar trebui o revistă întreagă 
să le insiram numai titlurile. 


REVISTA ARE HAINA COLORATĂ 


Foarte multi dintre cititorii nostri sunt bucuroşi să 
ne scrie cuvinte de mulțumire că le dim acum o revistă 
colorată, cu desene foarte frumoase si mult mai plăcută 
ochiului. Nu putem decât să fim la rându-ne mulţumiţi 
că cititorii nostri ştiu să prefuiascá grija ce o punem 
în a le dărui o Dimineaţă a Copiilor îmbrăcată intr’o 
haină nouă. Striduintele noastre nu se vor opri aci; 


vom sti să mulțumim — desigur în marginea putintei 
noastre — pe toţi cititorii. Desene frumoase, jocuri, 


concursuri de tot felul vor fi rând pe rând publicate 
în revistă ca să le fim pe plac. 

Deocamdată vestim o nouă bucurie: numărul de 
Paști al Dimineţii Copiilor va fi un număr neobicnuit de 
frumos, cu pagini multe în cari se vor publica minunate 
poveşti însoţite de frumoase chipuri în culori. Cu toată 
bogăţia paginilor, a poveştilor și a desenelor, va costa 
7 lei si va fi pus în vânzare cu câteva zile înainte de 
data obicinuita. 

Cititorii noştri să ceară, deci, din vreme numărul de 


Paști al Diminetii Copiilor. 
Alia Alanin- 


r 


14051 TA- 


E cunoşteau de când aveau un an. Pe fetița înăl- 
țută, cu cozi blonde, legate în panglici de mă- 
tase albastră o chema Lila; cealaltă, mai 
scundă, mai voinică, cu părul tuns scurt se nu- 
mea Nina. Cum s'au cunoscut? Iată în câteva 

cuvinte: Părinții Lilei aveau moşia alături de moşia so- 
tilor Predeanu, tatăl si mama Ninei. Sau împrietenit 
întâi cele două familii vecine şi când Lila împlini un 
an, la moşia doamnei si domnului Grigorescu avu loc 
o mare serbare. Cu acestprilej, Lila o cunoscu pe Nina. 

După cum bine aţi priceput, cele două fetiţe se nás- 
cuseră în zodie bună; aveau părinţi bogaţi care le pu- 
teau face o viaţă foarte plăcută. Nina si cu Lila erau 
prietene. Dar e bine să ştiţi dela început că între cele 
două fetițe era o mare deosebire: Lila era blândă, su- 
pusă, credincioasă; isi iubea prietena din tot sufletul. 
Dacă avea prilejul să facă O plimbare, dacá era poftitá 
la alte fete de vársta ei, Lila avea grije sá treacá intái 
pe la Nina s'o ia şi pe ea. 

Nina avea cu totul altá fire. Mult mai zburdalnicá, 
mai răutăcioasă, mai nepăsătoare. 

Niciodatá nu avusese pentru prietena ei un gánd 
cald şi drăguţ. Primea darurile pe care i le făcea Lila, 
cu un surâs pe buze, cu un „mulțumesc“ deabia rostit, 
ca şi când Lila era datoare să-i dea tot ce primea 
dela părinţii ei! O singură dată a îndrăznit Lila s'o roage 
ceva pe prietena ei... Nina primise o carte cu poze şi cu 
versuri. Lila s'a uitat la poze, a citit versurile dar cartea 
era prea frumoasă şi nu-i venea să se despartă de ea. 
La plecare îi spuse Ninei. Vrei să-mi dai cartea acasă? 
Ti-o trimit mâine îndărăt. 

— Nu, nu pot Lila, nu te supăra... 


Lila a plecat mâhnită în seara aceea. Părinţii ei au 
întrebat-o îndată de ce e tristă. Lila a mărturisit. A doua 
zi, táticul i-a adus o carte la fel cum era aceea pe care 
o avea Nina. Dar Lila nu s'a putut bucura din toată inima, 
căci nimeni n'o putea mângâia de descoperirea ce o fă- 
cuse: Nina nu e o bună prietenă. Cu toate că a avut și 
alte multe prilejuri din care să-şi poată mări si întări 
ceastă credinţă, Lila ma încetat s'o iubească pe Nina, 
să-i dea daruri şi s'o ia la plimbare. 

Până în clasa II primară învățau amândouă deopo- 
trivă de bine, dar în clasa III, Nina începu să fie mai 
putin sârguitoare. Spre trimestrul al doilea, învăţa in 
fugă printre recreafii; copia după caetele Lilei si nu 
putea să ia o notă mai mare de șase, dacă Lila nu-i 
sufla. Câte dojenii nu a căpătat Nina din partea profe- 
soarelor! I s'a dat o notă proastă la purtare si profesorul 
i-a spus că va chema pe părinţii ei la şcoală dacă nu 


se va cuminţi. Dar Lila putea să stea cuminte, să nu 
sufle, până ce simţea pe sub bancă piciorul Ninei... Nina 


izbea cu ghiata în glezna colegei ei, până când aceasta 
începea să-i sufle. In recreatii, de multe ori, Lila încerca 
să o sfătuiască pe prietena ei să se îndrepte. 

— Nina, de ce nu înveţi; anul trecut erai o elevă 
bună! Si de ce má izbesti cu piciorul ca să-ţi suflu? 
Uite, azi, m'ai lovit rău, mă doare şi acum glezna. La- 
să-te de obiceiul ăsta prost! 


Nina râdea, râdea cu poftă. Câteodată răspundea 
asa: Ei, lasă că înveţi tu si pentu mine... Altădată zicea: 


Lila, nu esti tu prietena mea? Și Lila răspundea îndată: 

— Bine înţeles că sunt... 

Mai ştia să facă atât de multe nebunii, încât toată 
clasa o botezase, Drăcuşor. Era într'adevăr un drac mic, 
impielitat. li trecuse fel de fel de năzbâtii prin cap. Ast- 
fel într'o zi cumpără nişte pocnitori si în timpul lectiei 
de gramatică, când profesoara era la tablă, se auzi deo- 
dată o detunătură puternică în clasă. Elevele se speriară, 
ieşiră din bănci; fu o zăpăceală și o invalmaseala nein- 
chipuită... Nimeni nu pricepu ce se întâmplase. Dar în 
recreafie ,,Dracusor“ lămuri colegelor ei, pricina bubui- 
tului... Se râse mult. Numai Lila nu putea împărtăşi 
veselia clasei, nu-i plăceau de fel glumele prietenei ei. 
Altădată, Nina aduse un rac viu în ghiozdan şi îi dădu 
drumul in recreatie pe banca unor colege... Si, în sfârșit, 
într'o zi veni cu o pisicutá pe care o închise în pupitru. 
Toată ora, pisicufa miorlái şi nimeni nu-și dădea seama 
de unde vine miorlăitul. 

Intr'o zi, Nina veni la şcoală cu un teanc de fo- 
tografii. Le arătă întregei clase, strânse în jurul ei. Erau 
fotografii cu Nina la diferite vârste; cu părinţii ei tineri 
în haine de cununie si mai în vârstă, acum în ultimul 
timp. 

— Dar aviatorul ăsta cine e? Intrebă Lila, privind 
o fotografie în care un băiat tânăr, cu cască si cu oche- 
lari de aviator, stătea în picioare, pe un câmp, lângă un 
avion. 

— Asta e Calin! Călin este fratele máicutei mele, 
adică unchiul meu... A fost mulţi ani în străinătate... 

Lila se întristă. Ce ciudat! Nina nu-i pomenise până 
acum nimic despre unchiul Călin. Dece? 

Si Nina, neluánd în seamă mahnirea prietenei ei, 
adăugă: Am uitat să-ţi spun, Lila, unchiul Călin vine 
în fiecare zi la noi la masă si mă ia în oraş... Are gio 


motocicletă. Chiar eri am fost cu ea la șosea... Mi-a dat 
o grămadă de poze făcute în Franţa, în Germania, în 
Africa... 

Lila se gândea cu multă durere în suflet: Cum de 
n'a simţit nevoia să vie să mă ia şi pe mine, dacă nu 
mi-a arătat pozele? Eu as fi venit îndată la ea, as fi 
luat-o la toate plimbările... i-as fi povestit tot ce aflase 
despre călătoriile unchiului... 

Din ziua aceea, Nina începu să povestească clasei 
zilnic câte ceva despre unchiul Călin... 

Dimineaţa, cum intra pe uşă, fetele se repezeau cu 
întrebările: Ce mai face unchiul Călin? Unde ai fost eri 
cu el? $i Nina povestea. 

Avea în totdeauna câte ceva nou de istorisit. Lila 
era singura care nu întreba niciodată nimic... Astepta 
însă să se întâmple o minune; să vină Nina într'o bună 
zi si să-i spună: Vino după masă la mine, să-l cunosti 
pe unchiul Călin... Dar ziua aceea nu venea de loc... 

Era cu o zi înainte de Florii. Pe măicuţa Lilei o 
chema Florica. Tăticul Lilei hotări să facă toţi trei o 
plimbare cu mașina la Sinaia. Si îi spuse Lilei ce ho- 
tărâse, dar văzu că fetiţa nu prea e încântată... 

— Nu te bucuri Lila că mergi cu noi la Sinaia? Va 
fi o plimbare foarte frumoasă... Poate că mergem și la 
Braşov... 

— Ba da, tăticule, dar... dar nu știu ce face mâine 
Nina... O s’o întreb ce face ea. Lila puse mâna pe tele- 
fon şi făcu numărul Ninei: 

— Allo, Nina, tu esti? Ce faci mâine? 

Nina răspunse: Sunt foarte tristă că rămân singură 
în București... Părinţii mei se duc la o nuntă într'o co- 
mună din apropierea Galatului.. Pleacă chiar în seara 
asta. Pe mine nu vor sá má ia; zic că n'am ce căuta 
printre oameni mari... 

— Si unchiul Călim se duce? întrebă Lila. 

— El se duce la un prieten pe care îl chiamă Florin... 

— Ai vrea să mergi cu mine si cu părinţii mei cu 
mașina la Sinaia. 

Nina tăcu câteva clipe, apoi răspunse: „Nu prea as 
vrea“... Ar fi mult mai plăcut să stăm amândouă la tine 
acasă si să ne jucăm... Nu vrei? 

Lila îi făgădui Ninei că-i va telefona din nou peste 
o oră, ca să-i spună dacă îi dau sau nu voe părinţii sá 
rămână în București. 


Doamna şi domnul Grigorescu, părinţii Lilei, fură 
nedumerifi când auziră dorinta fetiţei lor. Mama Lilei 
îi spuse chiar: „Tu esti întotdeauna gata să te lipsesti 
de orice pentru a-i fi pe plac Ninei. Si în schimb, ea 
nu se gândește niciodată la tine“. Dar Lila ştie s'o apere 
în totdeauna pe prietena ei. Şi peste o oră îi telefonă 
Ninei, că o așteaptă a doua zi de dimineaţă la ea, că 
vor lua si prânzul împreună, că vor sta până seara să 
se joace acasă. 

Nina piru foarte mulţumită si îi spuse: „Mâine la 9 
punct, sunt la tine! Să fii sculată, să nu te găsesc lene- 
vind în pat! Viu cu toate fotografiile! O să petrecem 
foarte bine. 


Părinţii Lilei plecară în zorii zilei următoare. Lila 
nu putu să mai adoarmă. Dela opt își aştepta prietena, 


Se făcu 


Li ora nouă. Acum, acum trebue să vină Nina! 
ila se 


asezá la fereastră. Lila nu-și dădea seama că 
aşteaptă de aproape o oră. Pendula bătu de zece ori în 
şir! E zece si Nina n'a venit încă! 

La ora unsprezece, tristă, Lila puse mâna pe telefon 
si făcu numărul casei Predeanu. Sună, sună într'una si 
nimeni nu răspunse. Lila începu să se îngrijoreze. Ce 
sa întâmplat? Unde e Nina, de nu sună telefonul? 
Doarme? De ce nu vine jupâneasa sau bucătăreasa la 
telefon? Le-o fi dat voe să se ducă la plimbare, știind 
că Nina vine pentru toată ziua aici? 

La 12 telefonă din nou. Nimeni nu răspunse. La 1 şi 
jumătate, Lila mâncă singură în sufragerie. 

Lila nu-și putea închipui ce se întâmplase cu Nina. 
Plecase cu părinţii ei la nuntă? De ce nu i-a telefonat 
de dimineaţă? Pe la orele patru, scrise un biletel gi o 
trimise pe servitoare la Nina. Servitoarea se întoarse 
fără niciun răspuns. Sunase la uşă si nimeni nu venise 
să-i deschidă. 

Pe la șapte seara, cineva sună la poartă... Lila tre- 
sari. Este fără îndoială Nina! Cine știe de ce n'a putut 
veni până acum... 

Nina coboră în fugă scările... Servitoarea o întâm- 
pină cu o carte postală ilustrată... 

— A fost postarul, domnişoară... E pentru mata. 

Lila luă repede cartea postală ilustrată.. O citi... 


„Dragă Lila, azi dimineață a venit pe negândite un- 
chiul Călin să-mi spue că mă ia cu motocicleta la Sinaia. 
l-am văzut la restaurant și pe părinții tăi... Au fost cam 
mirati când m'au văzut, mă credeau acasă la tine. Cred 
că n'ai să te superi că nu ţi-am spus si tie, eram grăbită 
si bucuria má zapácise". Nina. 


Lila citi cartea postală de câteva ori în şir... 

Lacrimile ii intepenirá pe obraji. Nu, nu va mai 
plânge! Nu trebue să fie tristă. De ce să fie tristă. 

Intâmplarea aceasta îi va folosi... Va şti cum să se 
poarte de aci înainte cu Nina... 

Intr'adevăr, Lila se însenină îndată. Luă o carte, 
citi cu plăcere, mâncă apoi cu poftă şi se culcă senină. 


SIDONIA DRAGUSANU 


TARR NICHE 


SAU DARUL LUI PETER PAN SI WENDY 


Poveste engleza 
IX. PE APE 


— ,,Ai sa-ti vezi copiii strabatand fundul corabiei a 
mormáit el „spune-le ultimele cuvinte ale tale!“ 

— „Dragi báeti, în numele adevăratelor voastre ma- 
me vă spun că doresc si murifi ca nişte adevăraţi en- 
glezi!* 

— „Aşa vom fas 
ce“ au răspuns ei, 


simțindu-se mult 
mai bine după a- 


ceste cuvinte îndră- 
znete“. „Vom face 
cu curaj ceea ce 
mamele noastre do- 
resc.** 

— ,,Legati-o de 
catarg!“ a urlat 
Hook. 

— „Te scap“ i-a 
şoptit Smee, pe când 
o lega „dacă îmi fă- 
găduieşti să fii ma- 
ma mea.“ 

— Mai bine să n'am 
copii de loc, i-a spus 
Wendy, cu răceală. 

Báetii sau În- 
fiorat când au văzut 
fundul corabici, pe 
care trebuia să-l stra 
bată unul câte unul. 
Hook, cu un rânjet 
drăcesc, s'a îndrep- 
tat spre Wendy, care 
isi tinea fata intoar- 
să, ca să nu vadă 
nimic din inspii- 
mântătoarea prive- 
liste. Dar tocmai 
când el îi întorcea 
DEERE AI AOAR RER 

Tic, tic, tie. tic. 

Hook a îngheţat 
şi a căzut grămadă 
Jos, pe când fiecare 
gândea ca si el că nu mai e nicio scăpare: l-a ajuns 
crocodilul. Hook, întins pe jos, urla cât putea de tare: 
„Ascundeţi-mă!“ — si toată ceata s'a strâns zid în ju- 
rul lui, căci niciunul nu avea curaj să lupte. 

Băeţii au năvălit să vadă Crocodilul şi au băgat de 
seamă că nu era nici urmă de Crocodil, ci era Peter, 
care ticăia ca un nebun. El le-a făcut semn să rămână 
linistiti şi se îndreplă spe ei ticáind si urcând. El ti- 
căise toată noaptea, intaiu ca sá se apere de animalele 
sălbatice care se luau după el, apoi din obisnuintá. 

Tocmai atunci, un pirat venia dela cârmă şi Peter 
l-a si doborit si la aruncat peste bord. Piraţii s'au ui- 
tat miraţi unul la altul. Când au auzit plescăitura apei 
Crocodilul își schimbase gândul şi sărise jos? 

Peter s'a ascuns într'o cabină; nu se mai auzea 
niciun ticăit. 

— „Sa dus Crocodilul!“ a spus Smee, 

Hook s'a ridicat si, ca să-i pedepsească pe copii că 
oe eer asa de las, a poruncit să-i lovească cu gâr- 
baciul. 


In románeste de B. M. 


Copiii i-au cerut iertare, în genunchi, fără să-şi dea 
seama că asta nu le mai făcea plăcere nesuferitilor pi- 
rati. 

— „Gârbaciul e in 
adu-l aici! 

— „Indată, căpitanel“ acestea au fost ultimele cu- 
vinte pe care le-a 
mai rostit Jules, căci 
pe cand Hook si cu 
ceata lor cântase, 
arătându-şi bucuria. 
un strigăt înfiorător 
a esit din cabină, 
urmat de un cucu- 
rigu ascuţit. 

Cecco italianul 
care năvălise în ca- 
bină, a esit alb si 
tremurând : 

— „Bill Jules e 
mort, injunghiat“ a 
bolborosit el „şi acel 
lucru care face cu- 
curigu, e tot acolo: 
e foarte primej- 
dios !“ 

Hook, care bă- 
gase de seamă ne- 
lini tea oamenilor 
săi si inveselirea 
copiilor, era infu- 
riat : „Du-te înapoi“ 
i-a poruncit lui Ce- 
eco „şi adu-l afară !* 
Cecco nu vroia, dar 
s'a dus, cáci Hook 
l-a bágat in sperieti 
cu cárligul de fer. 
Intrun minut, căci 
nici Cecco nu a fost 
mai norocos‘ s'a a- 
uzit un strigăt pu- 
ternic şi un cucu- 
rigu biruitor. 

Apoi, Hook i-a 
poruncit lui Starkey 
să-l aducă, dar Starkey „Inimă neagră“ nu a vrut să-l 
asculte si când ghiara lui Hook era aproape de gâtul 
lui, s'a aruncat în mare, numai ca sá nu se măsoare cu 
„Spaima“ din cabină. . 


cabina mea. Jules, du-te şi 


Aşa că Hook a trebuit să se ducă el; a luat o'lan- 
ternă si s'a îndreptat spre cabină ; dar nici nu a apu- 
cat să intre şi lanterna i s'a stins. S'a întors tremurând 
la ceata lui si toți şi-au bătut joc de el, căci i-au văzut 
privirile înfricoşate, 

Copiii nu şi-au bătut joc — dar toţi s'au inveselit, si 
Hook vroia să se răzbune pe el. l-a împins în cabină 
si a încuiat usa. „Lăsaţi-i să lupte pentru viata lor, daca 
mor, ce o să fie? Vor plăti truda si alergătura noastră!“ 
si era foarte mulţumit. i 


Peter descoperise în cabină cheia cu care să deschidă 
lanţurile copiilor si așa le-a dat drumul si i-a înarmat 
cu armele pe care le-a găsit acolo. Apoi au năvălit a- 
fară, si Peter a tăiat fringhiile cu care Wendy era le- 
gata de catarg. Si pe când ceilalţi s'au ascuns, el s'a 


VERE N AAPP 


W 


așezat lângă catarg în locul lui Wendy, învelit în man- 
taua ei, şi a scos un puternic si frumos cucurigu. 

Pirații au crezut că „Spaima“ din cabină i-a omo- 
rit pe toți băieții si tremurau de frică. Au spus chiar, 
că acea corabie e blestemată şi că este „piază rèa“ si 
şi că acesta e omul cu cârligul. 

— „Nu. nu!“ a esclamat Hook „nu eu ci fata de 
de colo. Intotdeauna ființele astea aduc nenoroc corá- 
biilor. Aruncati-o la pești!“ 

Au năvălit spre fiinţa învelită de lângă catarg. ,,Ni- 
meni nu te mai poate scăpa“ au rânjit ei. 

— „Unul singur“ a fost răspunsul 

— „Cine?“ 

— „Peter Pan!“ şi a aruncat jos haina. 

De abia atunci piraţii au priceput sălbaticele în- 
tâmplări din cabină. Hook la început a fost prea mo- 
leşit, așa că mavea chef să vorbească; la sfârşit şi-a 
chemat oamenii : 

— „Tătaţi-l in bucăți!“ — dar asta era mai uşor 
de spus, decât de făcut, Atunci Peter a îndemnat pe 
băeţii care erau ascunși. O luptă crâncenă a început, 
Piraţii erau desnádájduiti şi buimáciti. Fugeau ici si 
colo si au fost repede doboriti de Peter si de báefi. 


Spre sfârşitul luptei toţi fură judecaţi ; mai rămăsese . 


numai Hook. Acesta stătea la un capăt al corăbiei, în- 
cercuit de dușmani ; dob rise un băiat şi-l intrebuinfá 
ca scut — când o fată luminoasă i-a sărit în faţă si a 


strigat celorlalţi : „Puneţi jos săbiile; acest om este 
al meul 

Peter râdea ciudat. Lui Hook i se făcuse frică. Un 
timp ei sau uitat unul în ochii celuilalt. Hook era un 
¿m greoiu, inal, bine legat si mult mai indemánatec 
decât Peter. Nu era cu putință ca acest băiat să-l în- 
frângă, așa că el va învinge. 

— „Aşa, tu ai făcut vate astea?“ a spus el ară- 
tându-și ghiara peste puntile pline de sânge. 
© — „Da, James Hook, totul e făcut de mine!“ a ră- 
oo Peter, cucurigând în sufletul său (in gând, nu 
tare). 

— „Te vei căi!“ şi Hook se azvârli nebunește. 

Ultima luptă începu. 

El nu-și închipuise niciodată cât de bine mánueste 
Peter sabia ; nici ghiara şi nici cuțitul nu-l ajutau prea 
mult, și tocmai acum Peter l-a rănit în coaste. Când 
Hook şi-a văzut sângele curgând, nu a mai fost stăpân 
pe sine, căci acesta era, după cum vă amintiţi, siugurul 
lucru de care se îngrozea. Sabia i-a scăpat din mână, 

Băeţii au strigat : „Acum, Peter! La el, Peter! Ter- 
mină cu el!“ Dar Peter i-a făcut semn lui Hook! să-și 
ridice sabia. 

A doua lovitură a fost mai crudă decât prima. Pe- 
ter îl rănea mereu pe Hook, care lupti fără niciv nă- 
dej de. 

(Va urma) 


SĂ STĂM PUȚIN DE VORBĂ, COPII! 


Dragele mele fetițe si dragii mei baietasi, 


Urseanu Puica si Rodica. — Amândouă veți primi câte 
un carnet de membră în clubul Shirley Temple. Insigne 
nu avem deocamdată, cele pe care le-am avut s'au is- 
prăvit. Veşti despre Shirley vă voi da şi vouă ca şi ce- 
lorlalti nepoți si nepotele, la sfârşitul acestei rubrici. 

Harry Tenenbaum. — Si matale fiind înscris in club, 
vei primi un carnet de membru. Buniţa ţi-a îndeplinit 
aceasta dorinţă cu foarte multă voie bună. 

Mend, Mihalovici. — Sunt sigură că micuțul meu ne- 
potel isi va tine făgăduelile, va fi mereu cuminte si se 
va duce zilnic la grădiniţă. Eu l-am răsplătit de pe acum: 
l-am înscris în clubul Shirley Temple! Cred că rându- 
rile acestea iti vor sosi mai târziu decât carnetul. Să 
cresti mare si voinic! 

Zora. — Ce îndatoriri ai ca membră a clubului Shir- 
ley Temple? Câteva, destul de uşoare. Să fii cuminte, 
să inveti bine, să fii cuviincioasă, să ajuţi pe cei mai 
sărmani decât tine, sá nu vorbeşti pe nimeni de rău, sá 
nu fii rea, lacomă, duşmănoasă. Săte ducila filmele cu 
Shirley, să fii, într'un cuvânt, o membră vrednică de 
clubul care areo preşedintă atât de dulce. Te-au speriat, 
dragă Zora, toate lucrurile astea? Crezi că nu vei putea 
să le indeplinesti, sau din potrivă? Eu cred că te sperii 
degeaba! E 

Lonciu Davidescu. — Mata mi-ai scris de toate, numai 
că ai uitat ce era mai însemnat: adresa... Aşa că până 
nu mi-o trimiti, degeaba aştepţi carnetul de membru! 

Nata Milman. — Bunita te sfátueste să ispravesti 
măcar patru clase de liceu și pe urmă dacă ai vreo rudă 
la Bucureşti, la care ai putea fi găzduită, să vii să dai 
examenul de admilere care se ce.e pentru a putea pă- 
trunde la şcoala de Belle-Arte. Ifi spun dinainte că ușor 
nu e, dar cu muncă și stáruinfá se poate razbi! 

Te-am înscris în club. 

Dragele mele nepofele şi dragii mei nepofei, foarte 
multi dintre voi îmi cerefi să vă vorbesc despre Shirley. 
Inteleg foarte bine dorinţa voastră de a vă cunoaște cât 
mai bine președinta. 

Bunita va încerca să vă spună câte ceva despre 
Shirley. Are zece ani şi câteva luni. Invaţă acasă cu pro- 
fesori care îi predau materia de școală, căci la sfârşitul 
fiecărui an dă examen ca şi voi. 

Micuța Shirley muncește foarte mult. Ea are mult 


mai puţin timp liber decât oricare dintre voi. Când pre- 
găteşte un film, isi petrece toată ziua în studio. 

Voi ştiţi ce e un studio, nu? Eo casă mare cu multe 
odăi, cu fel de fel de aparate şi decoruri în care se fac 
filme. Shirley repetă ore întregi o scenă care se filmează 
şi până ce regisorul nu e mulţumit, trebuie s'o joace 
din nou. Shirley trebue să înveţe dansuri noui, cântece 
noui, de fiecare dată. Seara, când vine acasă, face o bae 
bună, un dus. Măicuţa ei îi face un masaj, îi dă apoi 
să mănânce şi o culcă. A doua zi începe iar o muncă 
foarte obositoare. 


E drept însă că Shirley câștigă foarte mulţi bani pe 
care măicuţa ei îi pune la Cassa de Economie. Shirley 
locueşte într'o casă minunată, înconjurată de o grădină 
mare, cu porţi de fier. Porţile sunt întotdeauna încuiate 
şi păzite pe doi negri care au poruncă să nu dea voe 
nimănui să intre. Vă inchipuiti ce ar fi dacă mama lui 
Shirley nu s'ar purta așa... Miile de prieteni si de prie- 
tene ar veni la orice oră s'o viziteze şi Shirley n'ar mai 
avea timp nici să-şi facă baie, nici să doarmă, nici să 
mănânce. 
` Primeşte în fiecare zi fel de fel de daruri, pe care 
le depozitează într'o sală foarte mare a casei ei. 

Uneori, când are puţin timp liber, intră în odaia de 
jucării, se uită la nouile daruri si o roagă pe máicufa 
ei să nu uite să mulţumească celor cari i le-a trimes, 
fiecăruia, în parte. 

Shirley e foarte necăjită că nu poate veni deocam- 
dată în România să-şi cunoască prietenii si prietenele. 
Dar nadajdueste că totus, într'o zi lucrul acesta va fi 
cu putinţă. 

.. Pe altă dată, mai mult, dragele mele fetiţe si 
dragii mei baetasi. 

Vă sărută 


nida 


acaleste 


ca p 


Azor 


o, o 
ne 


un hingher 


== 


Fuge bietul, fuge 'ntr'una 

Si hingherul după el, — 

Nu-i ruşine un om în fire 
Sá-si pună mintea c'un căţel? 


Omul cu frânghia 'n mână 
Stând așa, nestiutor, 
Azorică, fără veste, 
O ia fuga la picior. 


lată însă 'n depărtare 
Doi zidari — și-o macara 
Care trage o căldare 
Si Azorică sare'n ea... 


Hopa! Vine si hinzherul 
După dânsu'ntr'un minut, 
Azorică însă urcă 

Sus, — și latră: Te salut!?! 


e) 


ABE in crea 


ESTE puţine zile, Nadia împlineşte şapte ani. 
Deaceea se cuvine să fie sărbătorită, mai 
ales că în timpul din urmă Nadia a fost cât 
se poate de cuminte. 

— la ascultă, Nadia. o întreabă maicá-sa, 
ai dori să-ţi serbăm ziua ta de naștere si să-ți invităm 
mai multe prietene? 

— O, desigur că vreau! 
suflet. Mă mai întrebi ? 


răspunde Nadia, într'un 


Apoi, după o pauză, muncită de un gând, îndrăz- 
neste să întrebe: 
— Dar nu-i aga, mamă, că fetiţele cuminţi, atunci 


când isi serbează ziua de naştere, primesc și daruri ? 

— Nici vorbă că da! Si ce ai dori tu să-ţi dăruiască 
maică-ta? 

— Ce aş dori? se întreabă Nadia.E atât de greu de 
răspuns. Ar vrea o papuse mare, cu ochi mari albaștri, 
care se închid si se deschid, ar vrea o cutie mare cu 
creioane colorate, cu care poci să smângăleşti atât de 
bine şi frumos hârtiile mari si albe ale tatei; ar vrea o 
pereche de coarde, cu care poci sări atât de bine prin 
casă; ar vrea un cărucior mic alb in care să-şi plimbe 
păpuşa; ar vrea, ar vrea, ar vrea... 

Pe care să le aleagă din toate acestea ? 

— Măicuţo, mi-e tare greu să-ţi răspund. 

— E chiar atât de greu? 

-- Pune-te si tu în locul meu si să vedem ce-ai spune! 
răspunse Nadia cu dârzenie. 

— Mie nu mi-ar fi atât de greu. Eu aşi spune, de 
pildă, mamei mele, să-mi dea o rochie frumoasă-frumoasă, 
cu care să-mi pot primi oaspeţii! 

— O! iti mulţumesc, mamă! şi Nadia sare de gâtul 
maichii-sale, copleşind-o cu sărutările. 

Dar iată că, deodată, afară a început să se înnoureze. 

Nori mari, negri, parcă mánjiti cu noroi, îşi plimbă 
trupurile pe cerul de plumb. A început să plouă. 

Dar odată cu ploaia care răpăie pe ferestre, pătrunde 
în odaie şi notele triste al unui cântec de armonică. 
Nadia s'a repezit la fereastră să vadă ce-i. 

Dela înălţimea ferestrei de unde priveşte, cu năsucul 
lipit de „geamul pe care se preling picáturi mari de ploaie, 
oamenii par nişte jucării mititele, pierdute din traista 
vreunui Moş Crăciun... 

O armonică a strâns lume în jurul unor copii cu 
chipuri mici; fata cu părul ud, lipit pe tâmple, baietasul 
cu fafa ascunsă sub o șapcă bine trasă pe cap. 

Plouă... 

..Caterinca îşi plânge notele în ploaia de afară si 


se ridică până în odaia Nadiei, care priveşte cu ochi 
mari la teatrul gratuit de-afară. 

— Mamă, dece cântă fetița depe stradă?.. 
așa de mult, să cânte pe ploaie?... 

Mamei îi vine greu să-i dea un răspuns: să-i spuie 
că fetiţa aceia care smulge, cu manutele ei înghețate 
de umezeala ploii, note atât de triste din instrumentul 
prins cu o curea după gât, nu cântă de plăcere, ci de 
nevoie. 

Ar însemna ca dintr'odată Nadia să afle că lumea 
se imparte în bogaţi si săraci; în oameni care huzuresc 
în bine şi plăceri, iar alţii care suferă si luptă din greu 
cu viața... Va avea tot timpul să afle mai târziu toate 
aceste lucruri triste... O va minţi deci. 

— Da, măicuţă, fetitii îi place să cânte... 

Dar glasul mamei e schimbat și Nadiei i-se pare 
ciudat. Să nu-i fi spus adevărul maică-sa? Doar mama 
nu minte niciodată! 

— Mamă, vrei să-mi faci cu adevărat o plăcere de 
ziua mea? întreabă deodată Nadia, cu gândul la fetiţa 
de-afară, pe care ploaia o udă leoarcă. 

— Mă mai întrebi ? 

— Orice? 

— Orice! 

— Atunci, s'o chemi de ziua mea pe fetița de-afară! 

— Dar pentruce, fetița maichii? Doar nici n'o cunoşti. 

— Da, dar biata fetiță nici n'o fi având ce mânca... 
şi asa, barem de ziua mea să simtă si ea plăcerea unei 
mán-ári mai bune... 

Mima a întors zorită capul si şi-a şters, pe furiș, 
o lacrimă din colțul ochilor, 

— Dar de unde ştii tu toate acestea? Cine fi le-a 
mai várit in cap? 

— Nimeni, mamă... 
această plăcere? 

— De, eu știu... să chemi aşa, în casa, pe o fata pe care 
nici mo cunosti, nici nu ştii de unde vine... 

— Doar mi-ai fágáduit, măicuţo! Uite, dacă vrei, 
să nu-mi mai dărueşti rochia pe care ai vrut să mi-o 
dai, dar cheam-o te rog pe fetiţa de-afară. 

— O, fetița mea, sări mama sá o îmbrăţişeze, cât 
esti de bună! 

— Doar nu mi-ai spus tu că seman cu tine, mamă... 
Ai s'o chemi atunci? Spune da, mamá, mamal.. 

— Da, odorul meu, am s'o chem. 


* * 
* 


Invitafiile au fost trimise. Fireşte că si Tuşka, o 
fetiţă de-o scamă cu Nadia — cea mai bună prietenă a 


li place 


Așa cred eu... Vrei să-mi faci 


ei — cu păr blond bucălat, cu doi ochii mari negri, a 
primit una. Cartonul mic alb suna astfel: 
Doamna şi domnul inginer Sargetiu 
roagă pe d-ra Tuşka să vină să petreacă 
după masa zilei de 5 Februarie, ziua 
onomastică a Nadiei, aducându-şi şi cei 
mai buni prieteni. 4 

Tuska a înţeles foarte bine, doar știe să citeasc:. 
Dar nu înţelegea totuşi bine rostul acestei invitaţii, 
prima pe care a primit-o până acum. 

Aşa încât ia cu ea cartonul mic şi alb care a tul- 
burat-o aşa de mult, îl cit ste din nou la masă, ceeace 
în alte zile, taică-său nu-i dă voie. Am uitat să vă spun 
că Tuşka de câte ori întreabă. i-se spune că mamă-sa 
e plecată si nu se va mai întoarce decât după multă, 
multă vreme. Ea n'a înțeles niciodată prea bine ce 
inseamnă... 

O mai privi incă odată, încruntând din sprâncene, 
când se desbrăcă. Apoi o pune sub pernă si deodată, 
după ce şi-a spus rugăciunea de seară şi s'a culcat, se 
scoală din nou, aprinde lampa să citească cu glas încet, 
să înţeleagă bine toate cuvintele. 

Doam—na si dom—nul Sar—ge—fiu roa—gă pe d-ra 
Tus—ka să... 

Tuska, stinge lumina si culcă-te! se aude de dincolo 
glasul gros al tatălui ei. 

— Bine, bine! Numaidecât, tată! 

De altfel Tuska ştie acum pe din afară cuprinsul 
invitatiei. Nu mai trebuie decât să se gândească, ceeace 
e foarte obositor. 

„Aducându-şi şi pe cele mai bune prietene“ aşa este 
tipărit în invitaţie. Tuska mare multe prietene. Printre 
cele mai bune, trebue socotită, fără îndoială, Nadia. Dar 
pe ea n'o poate aduce, fiindcă ea va fi cu siguranţă 
acolo; doar ea o invită. Mai sunt nouile ei camarade 
de clasă, dar deabia le cunoaşte numele, şi apoi nici 
nu ştie unde stau. Doamne, ce greu e sá te duci cu „cei 
mai buni prieteni“! 

Prietenele adevărate ale Tuskei, acelea cu care isi 
petrece cele mai plăcute clipe ale vieţii ei, sunt anima- 
lele, aşa cum spun oamenii mari. 

„Ei bine, dece nu? Uite, asta-i o ideie bună. Trebuia să 
mă fi gândit numaidecât! N'ar fi trebuit să-mi bat atâta 
capul... 

Și zâmbind, a adormit fericită... 

* * 
x 

Tuşka şi-a făcut o intrare cu adevărat: neaşteptată 
in casa Nadiei, mai ales că a venit tocmai când era 
mai multă lume. 


Când Tuska “isi făcu apariţia, muzica intona un 
marș, iar lumea se dădu de o parte şi de alta, ca să-i 
facă loc de trecere. Ce era? Ce se întâmplase? Tuska 
venise însoţită de cei mai buni prieteni ai ei. Intâi era 
doamna Elefantina, împodobită cu perle de lemn colorat, 
iar pe trompă avea o brățară foarte frumoasă. Alături 
se găsea domnul Canar; în spatele lor, un elefant mic, 


cenușiu si vărul lor Biju, un mic spitz alb ca o 
spumă, iar speriosul Epure încheia grupul. Apoi venea 
un alt grup, având în cap pe frumosul Urechilă si cu 
Ursulică mic, brun-gălbui, care mergea în două labe, — 
vă rog să credeţi! — împreună cu nenea Ursu mare, 
alb, şi cu Alfred, scumpul pinguin. 

Toată această ceată de „buni prieteni“ fu primită 
cu râsete și cu aplauze, care o încântară foarte mult 
pe Tuska. 

Copiii, mai ales, 
menajerie. 

La capătul odăii se afla doamna Sargetiu, mama 
prietenei ei, care ii trimisese invitaţia şi care-i întinse 
mâna de bună venire. 

După ce îi spuse „bună ziua“, Tuska își prezintă 
prietenii. 

— Doamnă şi domnule Sargetiu, prietenii mei má 
roagă să vă mulțumesc. 

— Tusko, prietenii tăi sunt foarte frumoși, dar 
înainte de a-i duce la bufet să mănânce ceva, vrei să 
le dai voie să danseze puţin? 

— Ursulicá. Bijule, afi auzit? Treceti la dans... Si 
de îndată ce muzica începu să cânte, ucşii, elefanții, iepurii, 
pinguinii, căţeii, leul și măgarul, începură să danseze, ca 
si cum ar fi fost oameni. Lumea se ingrámádise in 
jurul lor să-i privească, Tuska făcu la fel, deoarece 
acum era mulţumită că şi-a adus pe „cei mai buni 
prieteni“. Apoi, urmată de toată ceata ei si de alţi copii 
veseli, Tuska se duse la bufet si dădu la fiecare să bea 
şi să mănânce. 

— Pan! pan! 

Dar nu sunt dopurile sticlelor de şampanie. E sto- 
rul dela odaia Tuşkăi, care e tras în sus. 

— Haide, Tusko, scoală-te.,. E târziu... să te speli... 

— Ce? Ce? Sá má spăl? Dar atunci?... Ah! ce păcat... 

Ce-i? Ce s'a întâmplat? Pentruce plângi? 

— Credeam că-i adevărat, când colo am visat! Era 
asa de frumos! Si acum trebuie să-mi caut pe „cei mai 
buni prieteni“ ai mei. 

Şi deabea la prânz, întorcându-se dela școaiă, Tușka 
povesti tatălui ei visul atât de frumos... 

PAUL B. MARIAN 


priviau mirafi la toată această 


RA într'o Joi, înainte de Paşti, de mult, pe 
când eram si eu copil ca voi acum, O 21 Se- 
nină si cáldutá de primăvară. Toti ai casei 
se întreceau care mai de care să facă pre- 


să 
gătiri. Si doar era lucru, nu glumă; casa tre- 
buia scuturată, apoi de făcut cozonaci si câte alte bu- 
nátáti... mai ales ouăle, care așteptau într'un colț să fie 
frumos împodobite. j 
Eu eram... nici prea lenesá, dar nici tare harnica. 
Mă cam trageam prin ascunzisuri să nu mă puie cumva 
la vreo treabă. Numai pela bucătărie mai dam cate o 
raită, când prea mă gâdila mirosul bucatelor prin nări. 
Bunica îmi spunea din fugă: 
„Vezi, ai grije şi-ţi pune lucrul la 
să vie Joimărica.'“ 
Sora mea isi spălase toate ‘ucrurile si le pusese pe 
o foiţă trandafirie. Tare-mi mai era ciudă pe ea. Eu 
n’aved™ nimic gata si ea avea o mulţime. Má apucasem 
şi eu să lucrez pe o pânză ceva ce semăna cu chilimul 
sau vroia să semene. Dar pânza isi schimbase culoarea 
şi nicigacul nu mai vroia să intre. Sá nu credeţi că eram 
eu de vină. Odată n'am găsit lingura — eram grăbită — 
si am luat dulceata cu mâna; iar altădată... ei, altădată 
uitasem să mă spăl pe mâini. Pe vremea mea săpunul 
avea dinţi si musca! 


fereastră, că o 


Dar e vorba: ce să fac acum? Moş Crăciun e mai 
bun. Dar Joimărica... ea e tare rea. 

Cum stam asa pe gânduri, mi-am amintit de o în- 
tâmplare, petrecută cu vreo trei ani în urmă, pe când 


nu eram încă la şcoală. Tot ca azi, în ziua de Joia Mare 
má cufeasem fără grije, căci nu voiam să cred nici în 
ruptul capului că ar putea să fie pe lumea aceasta, o baba 
rea, Joimărica. Moş Ene venise şi tocmai se pregătea să 
mă ducă în fara lui cea fermecată, când s'a deschis usa 
şi am zărit o bătrână cocoşată cum se apropia de patul 
meu. In mână ţinea un ciob cu cărbuni aprinsi, iar pe 
umăr avea o traistă. Când a ajuns lângă mine, a ridicat 
batul pe care se sprijinea si a început să facă. chipuri 
pe perete şi să zică „Două ouă 'ncondeiete la Nutica pe 
perete. Cáltii? tors-ai câlții?“ 


„Eu sunt mică si nu știu să torc“ — am zis eu cu 
curaj, căci îmi venisem în fire. 

„Bine, bine, am să mai viu şi altă dată — a zis ea 
Acum tine două ouă incondeiete dela Joimărica“. 

când am povestit întâmplarea a doua zi, au râs toţi 
de mine, spunându-mi că Joimărica nu dă daruri degât 
celor harnici. 

De atunci am tot așteptat, dar n'am mai văzut 
Joimărica. Na mai venit nici să-mi aducă ouă, nici 
mă ardă cu jăratec pentrucă nu îndrăgeam lucrul, 

„Anul acesta trebuie sá vie" — asa spunea bunica. 


pe 
să 


A venit sta `a. Sora mea şi-a orânduit toate lucru- 
rile la fereastră ca să le vadă baba şi s'a culcat. 
Eu... cum sá mă culc?! Dacă mă pomenesc cu un 


ciob cu jăratec peste mine? Si am prins o ciudă pe 
Joimărica! „Am să-i arăt eu“ — dar nu ştiam cam ce- 
aş vrea să-i arăt, 

Deodată am auzit glasuri soptite în camera de ală- 
turi: mama si bunica. „Au adormit“ zicea mama, 
iar bunica a răspuns: .,Sunt gata... unde mi-e ciobul?... 
pune jăratec în el.“ Am auzit apoi usa deschizându-se. 
Pasi pe salá..,, s'au oprit. Deodată am auzit un sgomot 
ciudat. „Aha, vor să mă sperie!“ Am sărit din pat, m'am 
apropiat de uşă în vârful picioarelor si am ascultat, fi- 
nându-mi răsuflarea. Sgomotul s'a repetat. Am deschis 
usa, desi cam tremuram. Mama apucase covorul cel gros 
de un cap si bunica de celalt şi-l miscau. Acesta era sgo- 
motul! Si ciobul cu jăratec aştepta lângă uşă. ,,V’am 
prins... ce bine-mi pare... vam prins!“ Si am început să 
joc în jurul ciobului. 

Mam dus la culcare, însă nu puteam să adorm. 
Inaintea ochilor mei plutea chipul babei care mi-adusese 
ouă incondeiate, cu câţiva ani în urmă. Dar... nu exi- 
stă Joimărica, sunt încredințată de asta“. Totuşi, des- 
coperirea nu mă mai bucura asa de mult. Tristetea in- 
cepuse să mă invalue... se destrăma o credinţă. Si pe 
când somnul îmi lipea pleoapele, am adormitsoptind; 


„Doamne fă, Doamne, să fie iar Joimărica, dar nu cu 
ciob cu jăratec, ci numai cu traista cu ouă frumos în- 
condeiate!“ LENA IONESCU 


12 


De prin iarbă și răzoare, 
Intr'un zumzet fericit, 
Toate gâzele, la soare, 
au eșit. 
Zbârnâind, ca firu'n caer, 
A pornit un mic bondar, 
Lunecând sprintar prin aer 
mic hoinar! 
Greerasul — gâză mică 
lar chitara și-a 'nstrunit 
Si la harnica furnică 
s'a oprit, 
Să îi facă o cântare, 
Fiindcă el nu-i supărat 
C'astă iarnă, de mâncare, 
nu i-a dat. 
lar furnica încântată, 
In cásuta-i la poftit 
Si dulceaţă parfumatá 
i-a servit 
E frumos, e cald pe-afară, 
Cald ca'n ziua de Florii, 
Sfânta zi de primăvară, 
dragi copii! 
MOS NEAGU 


Ca într'o lume de copii, Dulce viers! Il știi si tu, 
Chiote s'aud în zare II știu arborii pădurii: 


Si se sparg in mii de mii... Vara l-a adus acu... 
Este'n tot numai cântare Dacă vrei dă drumul gurii 
De Florii. Cât vrei tu! 


Să zburdăm azi pe câmpii 
Si rupând toți câte-o floare 
Să ne'mpodobim copii.. 

E o mare sărbătoare 


De Florii 


13 


g 


Puchi se joacă pe covorul din odaie cu soldații lui 
de plumb. A, dar am uitat să vă spun cine e Puchi. Ei 
bine, dragii mei, să ştiţi că Puchi e un báetel mic ca si 
voi. Are cinci ani. părul buclat si o gurifá ce turuie 
toată ziulica. E însă foarte cuminte si ascultător. Acum 
că-l cunoaşteţi să vă spun patania lui minunată. 

Cum vam spus, se juca cu soldaţii pe covor, căci 
trebue să știți că are un batalion întreg de ostaşi in 
uniforme strălucitoare de argint si care îl ascultă orbește. 
El comandă soldatiior: „Inainte !,... mars ! ! !“ si ei în- 
conjoară toată camera, apoi se opresc în faţa lui şi, bă- 
tand din pinteni, fac drepţi chiar ca nişte soldaţi ade- 
varati. Dar nu-i vorbă că au si un conducător strasnic... 
nu? Puchi are doar gradul de general, ce credeţi ? ! I-a 
pus chiar tăticu decorația pe piept. Ca el a máncat-o 
pe urmă, că ştiţi, era de ciocolată, nu-i nimic! Puchi tot 
a rămas general, fără decorație însă. 

Acum stă pe covor şi primește defilarea soldaţilor 
lui. Portita dela sobă e deschisă si jăratecul roşu răs- 
pândeşte o căldură plăcută. E pe `nserate si în camera 
nu se mai vede bine. Puchi poruncește „Pe loc, stai! !“ 

Dar ce e asta ? Soldaţii nu-l mai ascultă, ci doi câte 
doi se îndreaptă către gura sobei. Și deabia acum bagă 
de -seamă Puchi, că în sobă, din jăratec s'a format un 
castel frumos ca din basme si, minune, toţi soldaţii lui 
intră înăuntru. Dar până să încerce Puchi să se împo- 


VISUL LUI PUCHI 


trivească, vede cum dela castel și până la el !s'a întins 
o aleie de jăratec roşu ca rubinul dela inelul mamei si 
pe ea, în sunete de fanfare, apare un soldat ducând de 
frâu un cal alb. Ajuns în fata lui Puchi, soldatul face 
o închinăciune şi-i zice ajutându-i să încalece: 
— „Măria Ta !“. Până să apuce să răspundă ceva, Puchi 
vede cum din castel ies mii de soldaţi cu făclii aprinse, 
ce defilează în faţa sa. Apoi, la un semn, toţi se opresc. 
Un soldat iese din rânduri și apropiindu-se de el, îi zice : 

— „Dragă Puchi, Măria Sa, împăratul soldaţilor de 
plumb, văzând că tu te porţi bine cu soldaţii tăi şi nu-i 
strici ca alţi copii, te face print şi-ţi dă şi o nouă...“ 

Da ce e? Puchi aude râsete si un miros plăcut de 
ciocolată îi gâdilă nările. Se freacă repede la ochi. 

Mămica lui e lângă el şi-i spune: es 

— „Scoală-te, domnule general, căci tăticu ţi-a adus 
o alta decoraţie“.. 

Puchi se uită la foc: dar jăratecul cel frumos nu 
era acum decât cenuse. Jos pe covor, soldaţii insirati 
fac drepţi si salută râzând cu înţeles. 

Par'că spun : „Ei, Puchi, nu-i așa că mos Ene ţi-a 
spus o poveste frumoasă ? 

ai TUSA RODY 


NU UITAŢI: Pentru tipar se 
scrie citet, cu cerneală, și numai 
pe o față a hârtiei. 


Farmacist Olga Zilberman — Botoşani — Fetiţa are 
înclinări spre desen. Lasati-o să deseneze cât mai mult. 
Mai târziu, trimiteti-ne din desenele ei. 

Jitnitschi Samson — Primăvara este o bună compo- 
zitie, dar nu e publicabilá, 

M. Zelter — N'ai putea reface povestea cu varguta 
Sfántului Nicolae, s'o faci mai mare? 

Moisei Fihman—Versurile nu pot fi publicate. Altceva. 

Victor Postolache — Bucata pe care ne scrii că ai 
copiat-o dintr'o carte, noi nu o putem publica în revistă. 

Iacob Steiner — Morala din bucata Cinstea unui vân- 
zător de ziare este foarte frumoasă, dar scrisul d-tale 
are încă multă stângăcie. 

Irene Calmanovici — E prea scurtă si naiv scrisă 
mica poveste ce ne-ai trimis-o. 


I. N. Voiculescu-Arges — Dece scrii versuri aşa de 
triste? Şi apoi dece te gândești de pe acum la moarte? 
Fii vesel si scrie. din viaţă lucruri mai puţin dureroase. 

Erlich Luiza-Loco — Dece scri pe ambele feţe ale 
hârtiei? 

Măgura Ferrera şi Wertenstein Mathieu — Unul din 
hazuri va fi întrebuințat. 

M. Trahtenbroit- Noua Suliţă — Primăvara este în 
primele versuri influențată de V. Alecsandri; restul 
versurilor sunt cam stângace. 


E 


REDACȚIA 


Toti copiii au un vis 
Să se'mbrace la 


„PARIS: 


BUCURESII 
Sir. Smârdan 30 


Singurul magazin de speci- 
alitate în confectiuni pentru 
copii de toate vârstele. 


è 


MARELE CONCURS POPULAR 
PENTRU TINERET 
CU PREMII INSEMNATE 


Cu numărul 687 am început un concurs original de 
probleme instructive și distractive pentru copii si tineret. 
Acest concurs popular cu premii însemnate este făcut 
anume pentru tineret, căruia îi dă putinţa să-și desvolte 


însuşirile minții. In fiecare număr vor apare câte două 
probleme, până în luna Mai, când se va face împărțirea 
premiilor, cu prilejul ,,Congresului General” al Clubului 
Shirley Temple. 


lată cele două probleme: SERIA II 


Citiitori vor tăia aceste bucățele din revistă si apoi 


le vor lipi una lângă alta în aşa fel, încât să 
alcătuiască un desen care înfăţişează o scenă dela tara. 


PENTRU CITITORII NOŞTRI! 


Dam mai jos oraşele unde am înființat filialele 
clubului Shirley Temple : 

Cinema Corso, Arad; 

N. Staicu depozit de ziare, Brasov; 

Gen. Br. Tohan, corespondentul 
Sf. Gheorghe; 

Ion Pavel Dumitrescu; Medias; 

N. Trotuşanu, Vaslui; 

Lew Sefir str, Bartholomeu 5, Chisinau; 

Paul Vataman, profesor, coresp. ziarelor noastre 
Soroca. 

„Reformatorul” depozitul de ziare, Piatra Neamţ. 

Gustav Kahane, coresp. ziarelor noastre, Tighina. 

Cinema V. Miron, Galaţi. 

C. Rădulescu Furtună, depozit de ziare, Slatina; 

C. N. Constantinescu, coresp. ziar. noastre, Olteniţa. 

Holder + i T Buzău. 

S. Mathias > b? i Tg. Ocna. 

In toate aceste oraşe notate mai sus cititorii noştrii 
se pot înscrie în club, prezentând bonul de înscriere. 


Dacă veţi urmării cu atenţie toate jocurile marelui 
concurs popular, veţi participa la congresul general al 
clubului Shirley Temple când se va face și împărţirea 
premiilor valoroase anunţate in revista. 


ziarelor noastre, 


JOCUL CHIBRITELOR 


Puneti între aceste chibrite alte patru bete în asa chip, 
încât să căpătaţi patru triunghiuri egale gi un pătrat. 
Toate betele vor avea aceiași mărime ca si cele din figură, 

PREMIILE OFERITE: 

1) Vilegiatură gratuită (2 camere in luna Iunie la 
Satu Lung Braşov). 

2) Un aparat de radio. 

3) Un ping-pong. 

4) O vioară. 

5) Un ceas brățară. 

6) 50 permanente la filmele cu Shirley Temple. 

7) 20 abonamente la „Dimineaţa Copiilor“. 

8) O minge de foot-ball. 

9) Un joc de șah. 

10) Un costum complect de străjer. 

11) 20 de cărți literare din ed. „Adeverul“. 

12) O bicicletă. 

13) Un aparat fotografic. 

14) O pereche ghete de foot-ball. 

15) Două perechi pantofi de tennis. 


CUPON 


PENTRU CONCURSUL POPULAR 


Seria Ill 
NOE, SE Ge LR SE aaa canal a A 
Fs SS ER EA Se ed EE Ii | 
Localitatea . 


DEJE NEATAZ 


Director: MARIN IORDA 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUC. STR. CONST. MILLE 7 — 9 — 11. — TEL. 3.84.30. — ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI. 6 LUNI 100 LEI. — EXEM- 
PLARUL 5 LEI. — IN STRĂINĂTATE DUBLU. REPRODUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


ANUL XIM 28 APRILIE 1937 No. 690 
Pastile ! o învățătură nouă, 


Hai să ne bucu- 
răm copii. Să ne bu- 
curăm că în răgazul 


Sa întâmplat 
asa cum aţi citit if 


cărțile voastre de 


zilelor de vacanţă pu- | TE i şcoală ; după ce a fost 
tem esi afară, pe fi Law pus in mormânt, 


i e 


câmp, voi sá vă jucaţi, SS 
sá alergati alături cu 

mieii, iar noi, cei bá- 

tráni, sá vá privim 

mulţumiţi cum sbur- 

daţi, 'inviluiti de soarele cald 
primăverii. 

Să ne bucurăm că din truda zi- 
lelor de muncă am putut strânge atât 
ca să vá cumpărăm haine, cărți si 
daruri folositoare. Asezali-vi la masa 
încărcată cu bunatati şi mâncaţi 
în voe. Munca părinţilor voştri a adus 
în casă belşugul din care vă puteţi 
infrupta, ca să crestefi mari şi sănătoşi. 

Mâncaţi şi vă inveseliti, copii! Dar 
când cei mai instárifi, veţi zări lângă 
voi ochii trişti ai celui sărman, aitat 
de soartă si coplesit de nevoi, rupeli 
din bucatica voastră si dat-isi lui; 
împărțiți cu cel lipsit belşugul vostru, 
ca să se bucure şi el alături de voi. 

Jertfiti din putinul vostru, pentru 


Mântuitorul Christos 
a înviat din morţi si 
s'a urcat la ceruri. 

Minunea a sgu- 
duit Omenirea si ne- 
credincioşii au început să creadă în 
Fiul lui Dumnezeu. 


al 


Ziua Invierii a rămas până acum 
si va rămâne cea mai mare Sárbá: 
toare -a creştinilor. 

Clopotele sună. 

Pornim cu luminiti aprinse în 
miez de noapte spre biserică. 

Intrăm şi aşteptăm sfârşitul stin- 
tei slujbe. Aşteptăm până ce preotul 
vine în fata uşii şi strigă cu glas rás- 
picat, de trei ori. A 


Christos a inviat ! 

Patrunsi de fiorul acestei veşti, 
pe care am auzit-o de atâtea ori, 
răspundem si noi toţi: „Adevărat că 
a înviat !“ 


a alina suferinţele celor sărmani, căci Si ne întoarcem spre casă ferind 
fapta voastră milostivă va fi cu pri- cu palma flacăra jucăuşă a lumâ- 
sosintá răsplătită. Fiţi buni, fiţi milos- narelei. 
tivi! Si gánditi-vá la pilda data de Ne simţim toți mai buni, mai 
Christos, la jertfa Lui cea mare. curafi, mai plini de nădejdi. 

Pentru binele Omenirii, El s'a lăsat Când ne întâlnim cu prietenii, 
umilit, lovit, răstignit pe cruce; El a ne salutám frumos: 


răscumpărat astfel cu moartea Sa păcatele oame- „Christos a înviat!“ 

nilor răi. A îndurat suferințele, a urcat pe Golgo- Si ei ne răspund la fel: 
tha, fiindcă ştia că numai cu preţul acestei jertfe 
poate readuce Omenirea pe calea Adevărului, a 


Iubirii şi a Ertării. A purtat cununa de spini a, ZA el, r 


sângerat şi a suferit pentru noi toți, ca să ne dea s 


„Adevărat că a înviat!“ 


n „ba 4 dd De AE A ES è de n PY i a ans Aard waneer 


CARES a 


GRĂDINA GETHESEMANI : 


ARE fierbere si multa grija cuprinsese pe 
fariseii şi cărturarii Ierusalimului. 
Isus intrase în oraş şi poporul sărăcit 
şi asuprit, bolnavii şi toată gloata năpăs- 
tuitilor îl primise pe fiul Mariei cu ramuri 
de măslin, simbolul păcii — cu cântece de slavă, cu i- 
nimile pline de bucuria mântuirii. 

— Osana, Osana, fiul lui David! erau cuvintele ros- 
tite de buzele fiecărui credincios, 

Păgânii, risipiţi prin mulțimea credincioşilor, priveau 
cu ură alaiul lipsit de măreție împărătească, bogat însă si 
strălucitor de aurul din sufletele şi inimile pline de cre- 
dinta. 

Mesia, înveşmântat in haină albă de pânză curată, tre” 
cea prin mijlocul mulțimii, senin, ca albastrul cerului, cu 
ochii luminati de flacăra dumnezeiască, cu zâmbetul plin 
de bunătate. 


— Uitaţi-vă la El ! — strigau fariseii, — oare aşa vine 
Fiul lui Dumnezeu să împartă mila Domnului ! Unde sunt 
Arhanghelii şi unde a lăsat ceata strălucitoare a Ingerilor 
Tatălui Ceresc ? 

Cuvintele lor însă se pierdeau în muzica osanalelor şi 
Fiul Domnului, venit pe pământ, începu să împartă lumei 
darurile sale dumnezeeşti. 


„Vindecă pe ologul şi orbul din naştere, inviá din 
morți pe Lazăr si pe fiica lui lair, preschimba apa în vin 
la nunta dela Cana Galileii, şi multe fură minunile Lui.“ 

Credincioşii îl urmau cu miile şi i-se închinau Lui. 
Ura fariseilor pizmátareti creştea mereu, precum şi setea 
lor de răzbunare. 

Atunci s'au dus păgânii la mai marele dregător al Iu- 
deei, la Pilat din Pont si i-au zis:,, un oarecare Isusse da 
drept fiul lui Dumnezeu şi prin uneltiri vrăjitoreşti în- 
deamnă poporul la nesupunere. De ce nu-l chemi la judecată 
pe acest răsvrătitor ? 

— Aduceti- la mine şi, dac’ am să-l găsesc vinovat, 
îl voi pedepsi după legile poporului roman. 


Plecând fariseii dela Pilat s'au sfătuit cum să facă 
să-l prindă pe Isus. 

Laşi şi fricoşi, se temeau de Isus şi de cei care îl 
urmau şi nu aveau curajul să-l prindă. Deaceea hotărâră 
să trimeată tot pe cineva din armata romană. 

Câţiva dintre ei sau dus în lagărul roman să caute un 
ostaş care să le împlinească vrerea. Acolo au găsit pe cen- 
turionul Antalus, un betiv setos de bani şi lipsit demilă 

Antalus primi îndată târgul. — „Cum voi face — zise 
el — să vi-l dau prins? Eu nu-l cunosc pe acest om. 

— In fiecare seară, Isus ţine predici oamenilor săi, în 
Grădina Gethseinani. Du-te în seara asta acolo şi furişea- 
ză-te aproape de colina pe care el propovadueste multimei; 
îl vei vedea şi-l vei recunoaşte dintr'o mie. 

Gethsemani — — Grădina Măslinilor, scăldată in ra- 
zele lunei pline, părea îmbrăcată în argint sclipitor. Pe 
potecile şerpuite, printre măslinii incarcati de rod bogat, 


. . .. Y > . . A Y > 
credincioşii păşeau tácuti spre colina sfântă, de pe care 
Mântuitorul împărțea cuvântul. 


Un vânt uşor şi răcoros, îmbălsămat de mireasma flo- 
rilor, plutea prin văzduh, 

O linişte pioasă stăpânea grădina în ceasul acela. 

Ingenuchiati, cu.ochi spre colina sfântă, credincioşii 
aşteptau în tăcere. 


Antalus — centurionul — se furişă pe o potecă, în 
apropierea colinei şi, rezemându-se de tulpina groasă a 
unui măslin, aştepta să vadă pe cel căutat de farisei, 


Liniştea desăvârşită ce cuprinsese grădina, albul veşt- 
mintelor celor adunați acolo, în aşteptare pioasă, — cu 
frunfile plecate, — îi strecură în suflet un simtámánt nou, 
pe care centurionul nu-l înțelegea încă. 


Deodată, toată ființa lui se cutremură de fiori. Nu 
erau fiori de teamă, nici de nedumerire, ci fiori de uşu- 


a? 


rare! O povară grea i se lua pârcă de pe suflet. Inima o 
“simțea în piept mai caldă mai plina de viata ! 
- O prefacere întreagă se petrecea în toată ființa lui. 
“Trupul său. ros de viciu şi-l simțea primenit, curat. 
Toată schimbarea aceasta neprevăzută se întâmpla in 
vreme ce un glas blând, duios, cum nu mai auzise până 
atunci, îi mângâia sufletul şi auzul... 
„Mântuitorul vorbea norodului de la poalele colinei.“ 
„Şi era atâta dumnezeire în glasul Lui, atâta adevăr 
în cuvintele pe care le rostea ! “ i 
„Mila şi îndurarea ; ertarea păcatelor şi fericirea vieții 


Td 


viitoare, o sorbeau din glasul lui toți obiditii, toți inse- 
taţii de adevăr şi toți flămânzii de dreptate ! 

Rând pe rând fruntile plecate se ridicau, feţele în- 
tristate se înveseleau, privind lumina sfântă, care înconjura 
chipul Lui de dumnezeiască înfăţişare... 


Si glas] Domnului plutea cald peste liniştea gră- - 


a 
5 
=: 


» Fericiti cei flămânzi, că aceia se vor satura ! “ 

Fericiti cei ce plâng, că aceia se vor mángáia ! “... 

Norodul asculta fermecat, topit în credința cea ade- 
vărată. ci 

Fiecare cuvânt rostit de Isus picura în sufletul lui 
Antalus câte un strop de lumină. 

Ametit de atâta slavă îşi plimbă mâna pe frunte. Un 
zâmbet senin îi răsărise pe buze şi întocmai ca şi credin- 
cioşii cari umpleau grădina, căzu în genuchi. Voia, căuta 
să vadă, o clipă măcar, fata celui care cu atâta dumne- 
zeiască voce vorbea. q 

Cu ochii rourati de bucuria credinței adevărate, care 
pătrunsese adânc în sufletul său, văzu chipul Mântuito- 
rului. 

Prins în razele lunii, capul Lui, împodobit cu plete 
castanii, părea înconjurat de. raze. In privirea-i limpede 
strălucea toată bunătatea cerească şi o lumină sfântă se 
adăpostea în limpezimea ei. 

In clipa aceea, Antalus înțelese adevărul.. Incă o oaie 
rătăcită se întoarce la turmă ! 

Când se trezi din înălțarea sfântă în care sufletul său 
plutise, glasul Mântuitorului tăcuse. Unul câte unul as- 
cultătorii plecau în linişte. Antalus porni şi el alături de ei. 

Deodată auzi în spatele lui zângănit de arme şi văzu 
cu uimire centuria sa condusă de alt camarad de arme. 
— Hei, Liviu, ce cauţi aici cu oamenii meii? 

— Salve, Antalus ! — zise Liviu, apropiindu-se. 

— Pe Zeii Infernului, ce cauţi tu aici ? 

Te-ai săturat oare de sucul darnic al strugurilor şi ai 
venit aici să te infrupti din uleiul măslinilor ? Pr Bachus! 
Noi venim să prindem pe cel ce ce se dă drept fiul lui 


` 


. Dumnezeu | 


— In adevăr, Liviu, — zise Antalus — Fiul lui Du- 
mnezeu este cel pe care-l căutați? 

Liviu zâmbi batjocoritor, crezând că Antalus e beat şi 
dădu să treacă înainte. 

O clipă, Antalus fu gata să-l oprească să-şi i-a sol- 
datii şi să-i ducă înapoi în lagăr; dar, după o şovăire, 
zâmbi şi el. Zâmbetul lui însă era altfel. In el plutea fla- 
căra nouii credinţe şi zise, mai mult pentru sine : 

— Nu, nu! Mântuitorul Fiul lui Dumnezeu-cel ade- 
vărat, nu aşteaptă mântuire dela mine, un biet soldat pá- 
cătos... Şi lăsă pe Liviu să treacă înainte cu soldații săi. 

— Dar tu? — zise el, zărind printre soldați un om 
cu privirea speriată, însă vicleană; — Tu ce cauţi printre 
ostaşi ? Cine eşti ? 

— Eu stăpâne puternic — băigui el speriat — sunt 
Iuda Iscariotul!... — 


Toti copiii au un vis - N 
| “Să se'mbrace la 


Singurul magazin de speci- 


BU CUR E S 11 alitate în confectiuni pentru pă 
copii de toate vârstele. y 


Str. Smárdan 30 


t > 
A 


MS So MIA 
MAA ASe, 


PN 


4 


| 


cata] a 


ASA în care locuia Mioara cu máicuta ei era 
o casă mică cu o odaie joasă şi urita şi cu un 
pridvor lung, întunecos şi foarte îngust, Aveau 
doar câteva mobile; fiindcă tot ce avuseseră 
mai de preț au trebuit să vândă, după ce tă- 

ticul Mioarei a murit, lăsându-i cu foarte puţini bani şi cu 

destule datorii, 

Ei | pe vremea când trăia tatăl Mioarei, casa era mare 
şi îmbelşugată. Locuiau pe vremea aceea într'un fel de 
vilă înconju ată de un parc, aveau lucruri scumpe, covoare 
groase şi moi. Mioara avea multe jucării, multe rochii şi 
nu se gândea că va veni curând o zi în care toate aceste 
bunuri nu vor mai fi. f 

Acum, din fostele jucării n'a mai rămas nimic, căci 
anul trecut máicuta a luat cele zece păpuşi ale Mioarei, 
le-a cusut fiecăreia câte o rochita frumoasă şi le-a vândut 
la un bazar. Cu banii luați l-a înduplecat pe proprietar 
să-i mai îngădue în casă... 

- Trenul, automobilele şi mingile le-a vândut Mioara la 
şcoală, pe un pret de nimic, colegelor mai avute. Nici nu 
ceruse voie máicufei ei; o văzuse intr’o zi tristă, desnă- 
dăjduită că trebue să schimbe ultima monedă de o sută de 
lei ca să cumpere de mâncare în ziua aceea. Mioara îşi 
încărcase un coş cu jucării şi aşa a fost la şcoală. S’a 
dus întâi în cancelarie unde “i-a vorbit aşa domnei direc- 
toare: „Doamnă directoare, mêicuta mea nu mai are bani 
deloc, dar ştiţi, deloc! Şi ču vreau atât de mult s'o ajut! 
Imi dati voie să vând jucăriile astea“? Doamna directoare, 
care era o ființă foarte bună şi miloasă şi ținea mult la 
Mioara, îi răspunse: Lasă jucăriile aci, vom face cu eleo 
loterie. Biletul va costa cinci lei şi vom face jumătate din 
bilete câştigătoare, jumătate necâştigătoare. 


Toate elevele şcoalei au cumpărat bilete. Cine n'ar fi 
vrut să câştige cu cinci lei, un tren mecanic, o sufragerie 
pentru păpuşi cu canapelute de plus roşu şi cu oglindă la 
bufet, o maşină de gătit în care se putea face focul şi gáti 
supe şi prăjituri pentru păpuşi, mingi, trompete, paiate. 

Doamna directoare dăruise şi ea mai mu'te creioane 
şi caiete ca să le puie la loteria Mioarei. Când s'a întors 


4 > z d i 


Epurasul 


acasă Mioara cu un portofel plin cu bani, miicuta ei n'a. 
ştiut ce să creadă, ce să înțeleagă. Când a aflat cea făcut 
Mioara ca să strângă banii aceştia, a luat-o în brațe, a 
strâns-o la piept şi i-a mulțumit lui Dumnezeu că are un 
copil atât de bun. pi 

Dar banii tinura o lună in cap — cu economii grele. 
Apoi veni iar grija şi sărăcia. Vându păpuşile la bazar. 
Plăti proprietarul... Acum ce va mai vinde? Mioara nu 
mai avea nicio jucărie, niciuna. Doar câteva cărți de po- 
veşti cu foile rupte, într'o stare foarte proastă, căci Mioara 
le împrumutase pe rând la toate colegele. 

Până şi pe Donti l-a vándut.., O. cât o doare inima 
când se gândeşte la Donti. A 

Era un catelug alb, cret, mic şi neînchipuit de drăguţ. 
Manca doar din manutele Mioarei şi dormea pe o pernufá 
la picioarele ei. Donti era un catelug de soiu, pretuia bani 
buni şi, în iarnă, când máicuta a trebuit să-i cumpere pal- 
ton şi cărți şi uniformă fetiţei ei, l-a vândut... 

Donti locueşte acum într'o casă foarte frumoasă, mă- 
nâncă bucate alese, dar se plictiseşte, se plictiseşte de-i 
vine uneori să urle! $i când îi vine lui- Donti să urle, nu 
mai se stăpâneşte. Stăpâna lui e o cucoană bătrână, cam 
nervoasă, dar cu un suflet bun de tot. | j 

Mioara se duce câteodată să-l vadă pe Donti, iar cate- 
lul nu mai ştie ce să facă de bucurie. 

Şi nu numai pe Donti l-a vândut, chiar şi pe "Angi! 
Angi era o pisicuta de Angora, frumoasă, cu ochii verzi, 
limpezi şi strălucitori. Cu Angi era destul de greu să te 
împrieteneşti. Dacă o strigai pe nume: Angi, piss, piss, 
vino aici! se uita la tine ca să-ți arate că te aude cum o 
chemi, apoi torcea mai departe ca să te facă să înţelegi că 
acuma n'are niciun chef să te ia în seamă. 

Angi nu iubea pe nimeni, afară de Mioara. Doar lângă 
Mioara venea, se aşeza pe umărul ei de bună voie, neche- 
mată. şi când îi auzea paşii, sărea de pe dulap şi o sbu- 
ghia pe uşă afară. Pe Angi au vândut-o unui domn care 
avea vreo paispreze pisici, toate de Angora. 

Domnul acela locuia foarte departe, afară din Bucu- 
reşti, aşa că Mioara nu o putea vedea deloc pe Angi. 

Acum, îi mai rămăsese un epuraş alb de casă... Epu- 
raşul Lulu se învățase să umble singur prin pridvor, să 
se strecoare şi în curte şi să aştepte în poartă pe Mi- 
oara. Mioara îi aducea în fiecare zi morcovi şi sfeclă. Se 
împrietenise cu fetița unui grădinar care îi aducea mâncare, 
la şcoală, pentru Lulu. 

Mioara ținea mult la Lulu. Se juca cu el, îl îngrijea, 
era singura ei jucărie; o jucărie vie şi prietenoasă, o ju- 
cărie cu o inimă nebánuit de iubitoare. 

rn" a 

Era în ajunul Paştilor. Mioara luase vacanţă şi venea 
agale, agale pe drum. uitându-se prin fata vitrinelor cu ju- 
cării sau prin fata cofetáriilor. Câte minunatii! Ouá mari 
de ciocolată, epuraşi de ciocolată, păpuşi de ciocolată! 
Când trăia tăticul ei avea întotdeauna de Paşti un ou mare 
de ciocolată în care găsea fel de fel de lucruri. Câteva 


Y 


WI 


Lu lu 


din colegele Mioarei primiseră de pe acum darurile şi ve- 
niseră sá le arate celorlalte fetițe, 

“Mioara nu era tristă că n'are şi ea ca alte fetițe ouă 
de ciocolată şi jucării, o altă mâhnirea avea ea. Şi mâh- 
nirea aceea îi umplea ochii de lacrimi. Ştia că máicuta ei 
nu mai are bani deloc. Ştia că nu are cu ce să cumpere 
făină, ouă, zahăr pentru cozonac şi ouă roşii. Ştia 
că miicuta este foarte tristă că nu are cu sá se pregă- 
tească şi ea de Paşti. 

Mioara veni acasă, îşi puse ghiozdanul şi pălăria în 
cuier şi se duse în curte să-l hrănească pe Lulu. Lulu nu 
avea poftă de mâncare în ziua aceea; era şi el foarte mih- 
nit. Mioara crezu că e bolnav şi îl luă în brațe, îl mân- 
gâie şi începu să-i vorbească ca şi unui om: —,,dragul 
meu Lulu, ce ne facem noi de Paşti? n'avem bani 
deloc, deloc... Și mêicuta e tare tristă... Si eu sunt tristă. Fii 
tu barem mai vesel, Lulu, să ne dai curaj”. 

Mioara se uită țintă la epuras şi i se páru Pcá-i vede 
lacrimi în ochi. 

Măicuţa o strigă în casă să vie la masă şi Mioara îl 
mângâie încă odată pe Lulu şi îl lăsă în curte, cu botul 
pe o sfeclă din care nu se hotárise să înceapă. 

.. In aceeaşi noapte, epuraşul Lulu luă o hotárire. Se 
duce să câştige bani! Va aduce bani Mioarei şi máicutei 
ei! Va face orice îi va fi cu putință ca să aducă bani! 

N’avea nicio ideie şi niciun plan în cápsorul lui! 
Dar ştia bine că fără bani nu se va întoarce. Porni pe 
străzi, fără nicio țintă. Şi se pomeni în centrul oraşului, 
pe o stradă mare şi largă, cu prăvălii multe. Se furişă 
printre picioarele oamenilor şi deodată se opri pe loc, căci 
auzi nişte vorbe care îndată îi dădură de gândit. 

In fata lui, mergeau doi băieți înalți, voinici. cu şepci 
vărgate. Ei vorbeau in şoapte. Unul din ei spuse: — 
Eu o iau înainte! Când va trebui să te apropii si tu, o sá 
fluier de trei ori. Intru eu întâi pe uşă şi mă duc drept 
la casa de bani. Tu stai pe afară sá pándesti... 

Lulu pricepu îndată că cei doi băieți sunt hoți şi că 
se pregătesc să facă o spargere. Se luă după ei îi. urmări 
până ce ajunseră în fata unei case mari. Unul dintre băieți 
sări poarta, iar celalt se pitulă după colțul străzii. Lulu 
intră după cel care sărise poarta. Pătrunseră amândoi într'o 


. cameră pătrată! Hoţul aprinse o lampă mică pe care o a- 


vea în buzunar şi se îndreptă spre cassa de bani... 

Lulu îşi puse în gând plin de mulțumire: 

— Aha! Lasă pe mine! Ti-o fac eu să se deschidă, domnule 
hot! Si în timp ce pungasul se straduia cu chei făcute de el, 
cassa de bani, epuraşul nostru Lulu. începu să-i caute pe stă- 
pânii casei. Si nimeri într'un dormitor mare, strălucitor. 
Lulu se cátárá singur pe másuta de noapte şicu botul lui 
răsuci un buton. 

Intr'o clipă, toată odaia fu luminată. Stăpânul casei, 
care era un mosier foarte bogat, sări din pat, se sperie si, 
văzând epuraşul, se sperie şi mai tare, nepricepând dacă 
are o vedenie sau dacă se petrec niscaiva lucruri necurate. 

+ Lulu sări de pe noptieră pe pat si îl luă pe moşier 
de mânecă şi începu_să-l tragă, până ce îl aduse până 


în odaia in care hoțul izbutise tocmai să deschidă cassa 
de bani! 

Fireşte, pungaşul a fost prins şi dat pe mâinile poli- 
tiei, iar moşierul era foarte mulțumit că îşi scăpase averea 
din mâinile tâlharilor şi foarte nedumerit prin ce ciudate 
întâmplări venise epuraşul în casa lui şi singur aprinsese 
lumina. 

Povestea asta destul de ciudată fu scrisă a doua zi 
în toate ziarele din tara, poate şi din alte tari, şi aşa se 
făcu că află mama Mioarei de urma lui Lulu. 

Mioara şi cu miicuta ei se duseră acasă la moşier, să- 
l ia pe Lulu, dună care plânseseră amândouă toată di- 
mineata, crezând că în timpul nop ii, îl răpise cineva. 

Mosierul fu atât de bucuros că îl putea răsplăti pe 
epuraş, încât dădu Mioarei o casetă piină cu bani. Erau 
acolo atât de multi bani încât máicuta cumpără o casă 
frumoasă cu mobile noui, cumpără jucării şi îl... răscum- 
pără pe Donti, care fu foarte fericit că se întorsese la 
stăpâna lui. 

Máicuta Mioarei cumpără fel de fel de bunátáti şi in 
prima zi de Paşti, făcu o masă la care chemă douăzeci de 
copii sărmani şi dete fiecăruia ouă roşii, ouă de ciocolată 
şi cozonac. 

Lulu, gătit cu o fundă roşie de mătase, stătea peo 
canapea şi primea mângâieri, felicitări şi zahár.., 

Mioara era, fireşte, foarte fericită. Stia că de aci îna- 
inte cu banii cari mai rămâneau în casetă, va fi şi ea şi 
máicuta ei la adăpost de orice grije... 

.. Şi când te gândeşti, epuraşule drăguţ, că tu ai fă- 
cut minunea asta, spuse ea, sărutând pe Lulu. 


SIDONIA DRAGUSANU 


it Fs 


vty 


NO 
y 


EET Y 
ka 


3] 


id 


WINES 


EES 
PP, e 
id pr 


» 


i 


tîmplarea, le plăcea să şi-o amin- 


Pastile mágárusului Tarihoant: 


in juru unei iesle cu fin, vorbeau intre ei: 
— Dece oare ne cred oamenii atit de prosti?— 
întrebă cu mirare Asinilă — măgăruşul sur — 
scuturîndu-şi nedumerit ciuful din frunte. Noi suntem mai 
deştepţi decît ei! Eu sunt chiar mai învățat decit un pro- 
fesor!... 


Y RA în noaptea V nerii Mari. In grajdul ográzii 
E lui moş Andrei, m.i mulți mégirusi priponiti 


Ihaha... Ihaha... Da! Dat... încuviințară ceilalți 
laolaltă, afară de măgăruşul Táráboantá care sta liniştit la 
o parte, fără să se amestece în vorbă. 

— la uitati-va la Tărăboanță! — le spuse Asinilă, ce 
mutră ginditoare are... Oare la ce s'o fi gindind?... 

— Să vă spun eu la ce cugetă! — se repezi Urechilă. 
Se gîndeşte la pátania de mai acum cîteva zile, cînd stá- 
pînul l-a pus în re două capite: una de fin şi alta de paie, 


lăsîndu-l singur să aleagă din care să se infrupte. Si ştiţi 


bine, ce-a urmat! Táróboantá nu se putea hotărî pentru 
nici-una din cele două clăi, deoarece amîndouă îi plăceau 
tot atît de mult. 

Desigur că ar fi murit de... foame cu nutretul lîngă 
bot... dacă nu l-ar fi împins moş 
Andrei către una din cápite... 

Măgăruşii — cunoscind în- 


tească din cînd în cînd, rizind 
întotdeauna de  Tărăboanță. 
De data asta îşi bătură iar joc 
de bietul măgăruş, sbierînd mă- 
găreşte, tropăind din copite şi 
făcînd zarvă... 

Fricos cum era, Taraboanta 
putea sa si lesine de spaimă, 
dacă argatul lon nu ar fi apă- 
rut în uşa grajdului şi nu ar 
fi strigat la ei. 

— Hoo, dihănilor! Nu mai 
poate dormi omul de sughitul 
vostru măgăresc. Mai táceti o- 
dată, proştilor, că de nu, vă 
arăt eu vouă. $i esi trintind usa. 

— lar ne face proşti! Me- 
reu proşti $ iar proști! spuse 
necăjit Asinilă, măgăruşul sur. 

Dar nimeni nu mai avu cu- 
rajul să facă gălăgie, căci se 
temeau de girbaciul argatului. 

Şi trecu astfel un răstimp 
de tăcere. Se auziră apoi clopotele schitului din pădure... 
Dangătul lor străbătea din ce în ce mai slab prin undele 
aerului, prefăcîndu-se în cele din urmă într'un vuet depăr- 
tat şi trist... 

Argatul lon deschise din nou uşa, aruncînd o ultimă 
privire în grajd, inainte de a se duce la biserică... 

Deabia o închise în urma sa, cînd dintr'un ungher 
sări un pitic, care se duse în mijlocul măgăruşilor, strigînd: 


— Eu sunt piticul De-o: Șchioapă, duhul bun al păcurii 
şi am venit noaptea asta. la voi, trimis de Zina Animalelor.. 

Măgăruşii ciuliră urechile lor lungi — ca nişte cozi 
de tigae — ascultînd, curiosi, cuvintele piticului. > ? 

— In această noapte urmă piticul — am puterea să 
prefac pe unul din voi în ființa sau lucrul care vrea el... 

Nici nu rosti bine ultimele vorbe, că măgăruşii se şi 
înghesuiră, strigînd care mai de care să-i e Numai 
Táráboantá, sta stingher si retras. 

Dar piticul îl zări şi-i plácu er sa, deaceca 
alegerea se opri asupra lui. 

Intrebindu-l în ce vrea să-l prefacá, Táráboantá ră: 
spunse: 

— Intr'un măgăruş de plumb si să mă pui inte’ un ou 
de ciocolata... 

— Gindeste-te bine! — il sfătui piticul. Nu: ‘ered sa 
placi copiilor ca mágárus de plumb!... © La 

— Ba sunt sigur cá da! Piticule. indeplinegte-mi, rogu- 
te, aceasta dorinţă ! — stăruiTărăboanță. j s 

— Bine, n'am'nimic împotrivă! Numai sê nu-ți: pară rău! 
-- îşi netezi es Same Mar barba lungă ce-i ajungea gi fa 
BE: poeme virful sandalelor. i 

gee — Ce caută măgăruşul ăsta 


4 
$ 


dă care- spărsese oul şi culegèa 
cu mênutele-i grásune, bucáte- 
lele de ciocolată. Ce rost .are 
urechiatul, printre soldații şi 
caii mei de plumb? Dacă l-aşi 
ține la un loc cu caii, i-aşi 
jigni! Záu asa! i 

„Şi scotindu-l din grămada 
soldaților şi cailor de plumb, 
il svirli pe fereastră în curte. 

Copilul bucătăresii il zări 
şi-l luă, jucându-se cîteva zile 
cu el. Dar maică-sa, avînd ne- 
voie de plumb, i-l luă şi-l dădu 
unui lingurar care-l adăugă la 
plumbul din care - făcu o 
lingură... ; EE Rast 

— Vai, ce rău am ajuns 
— gîndea bietulmăgăruş, care 
era acum ultima parte din 
coada lingurei numai pen- 
trucă iubeam atît de mult copiii. 

Ar fi trebuit să mă gîndesc 
că un măgăruş „de. plumb nu 
este asemenea cailor de plumb... 

Şi ar fi rămas astfel pentru vecie o lingură de plumb, 
dacă piticul De-o $chioapá, induiosat de cáinta sa, nu l-ar 
fi prefăcut iar in măgăruş, ducîndu-l înapoi în grajdul 
din ograda lui moş Andrei, spre marea bucurie a argatului 
lon care crezuse că-l furaserá hoţii şi spre necazul celorlalți 


măgăruşi care nu-i puteau ierta ca piticul îl alesese pe el . 


şi nu pe ei. _ DINU MOROIANU' 


aici? — se 'ncrunta fetita blon-.