Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1938 (Anul 15, nr. 726-777) 848 pag/DimineataCopiilor_1938-1669231530__pages801-848

“NĂZBÂTII si GHIDUŞII 


Intre copii | Om serviabil 


Gică: — Mergi cu mine la circ? 
Petrică : — Nu ! 
Gică : — De ce? 
Petrică : — Am auzit că este acolo 
un cal, care cunoaşte pe cel mai 
"m casă, pas cu pas, prost băiat... ! ? 
lângă contrabas. 
La teatru 


— Nu am cuvinte ca să-mi 
exprim indignarea... 

— Ti-as putea împrumuta un 
dicționar... 


n talent de lăudat, Fire miloasă 


esecul începe'ndat. 


— Am auzit că sa jucat aseară 
o tragedie grozavă. Cu câți morți 
s'a terminat piesa? 

— Cu niciunul, căci autorul nu 
a avut curajul să iasă la rampă. 


Pe stradă 
— Mă Georgele cu ce se ocupă 


domnul care stă la voi în gazdă ? 
— E cel mai mare inventator ! 


de-odat' o broască sare ; x ` 
tainei d aa -- Dar ce inventează ? | — Fii bun şi împrumută-i prie- 

. tainei deslegare. Š Ç š : 

2, | — In fiecare lună inventează o tenului meu 1000 lei. | 
MOŞU-LICĂ minciună, ca să nu-i dea mamei — Are absolută nevoie? 


~ chiria.... ! — Da,trebuesămi-i înapoieze mie. 


OPII SĂRITORI LA NEVOIE 


E š 


I. 


[i 

— Hal Cine imi va aduce mai repcac umbrela 11 vol da 20 ler. € Ids 

— Dă-i drumul! Eu am apucat-o mai întâi. ICI Ye 

— Vai de umbrela mea săraca. T 
” 7A = s = Că š 
dar de Craciun Numărul de Cratiun 


ANTOMELOR". al revistei noastre, d minunat. 


- = iii i „pila e căii i NR I BAK ir 


P| | 2A toamnă. Copacii îşi 

¿ 1 pierdeau frunzele, care 

fi cădeau încet. Toamna 

bogată se ducea pe 
- pe urmele verii. 

Luc, o uvapte răcoroasă, pe când 
toți copiii dormeau, Lili veghea 
la capătul mamei sale. 

Sărmana fată! 

Nu dormise multe nopţi de grijea 
mamei. Mama se uita la ea cu 
lacrimi în ochi, suspinând încet, 
Lili era singurul ei copil. 

„Cu trei ani, mai înainte într'o 
noapte răcoroasă ca aceasta, îngerii 
luaseră pe tatăl ei. De atunci, mama 
s'a îmbolnăvit şi acum se simte mai 
rău ca oricând. Isi priveşte cu ochi 
tulburați copila, care rămâne singură 
pe lume. 

Cu inima sfâşiată de durere, Lili 
aşteaptă un ajutor dela Dumnezeu. 
Ar fi vrut să se ducă după doctor, 
dar nu îndrăznea s'o lase singură 
pe mama. 

Dumnezeu nu uită pe săraci şi ca 
o minune uşa se deschise şi apăru 
doctorul. El dete bolnavei leacuri 


IUBIREA DE M 


şi reuşi s'o readucă în simtiri. După 
aceea, doctorul se sui în trăsură şi 
porni spre casa lui, lăsând în urmă 
căsuţa curată. 

Pe la mijlocul nopţii bolnava 
începu să suspine: durerile o cuprin- 
seră iarăşi. Lili nu mai ştia ce să 
facă. Insfârşit se hotărî să plece 
după doctor. Ea lăsă bolnava în 
grija domnului. Ieşind afară, ea se 
opri lângă poartă. Intunericul era 
adânc, umezeala o pătrundea până la 


oase, iar frica o chinuia mai presus 


de toate. 

Cu toate aceate piedici, iubirea 
de mamă înfruntă totul. Intr'un pal- 
tonaş subţire, Lili se strecură pe 
lângă garduri şi ajunse la doctor. 
Sfârşită de durere, ea îl rugă s'o 


scape pe mama ei. Doctorul luă o: 


trăsură şi cu mare grabă sosi la 
căsuta, unde locuia Lili cu mama ei. 
După multe încercări el reuşi s'o 
vindece. 

După două săptămâni, Lili era 
fericită. Mama se vindecase bine de 
tot. Bucuria intrase iarăşi în căsuţa 
lor, odată cu primele zile de iarnă. 


Focul pâlpâia încet în căsuţa curată, 
iar fulgii de zăpadă cădeau mereu, 
lipindu-se de giurgiuvelele ferestre- 
lor. 

ECATERINA CHIRSANOV 


SUNT STRĂJER! 


Sunt străjer, şi cu mândrie 
Port costumul străjeresc, 
Pentru care cu voință 

Şi cu dragoste muncesc. 


Străjeria pentru mine 
Este ca un lucru sfânt, 
Şi ca semn de respectare 
Am depus un jurământ. 


Sunt străjer, oştean de frunte 
Pe pământul românesc, 
Pentru ţara mea frumoasă 
Gata sunt să mă jertfesc. 


Mă jertfesc cu bucurie 

Pentru neamul meu iubit. 

Jur credință pentru Țară, 
Pentru Regele Slăvit! 
DRIMMER ZOLTAN ANDREI 


DESLEGĂTORII JOCURILOR PE LUNA OCTOMBRIE 


bA "Ç CA a " 
Á | 


AU DESLEGAT 4 JOCURI: Alexandru Nicolae - 
Loco; Ina Britcov - Cáusani Noi; Dan. G. Dumitrescu- 
Loco: Hubert Paul- Focşani; Nicolescu M. Daniel- 
Loco; Simionescu Niculaie -Loco; Dicescu Fugenia-R. 
Sărat; Savu Vasile- Loco; Lia Sufrin - Galaţi; Rotner 
C. Alfred-Loco; Alevra Constantin - Loco; Paula 
Maller - Loco;  Ulieru Eugenia - Ploeşti; Swick 
Giordano - Giurgiu; Adrian Rotaru- Loco; Liberman 
Silviu - Loco; Adrian Bandel - Ploeşti; Schachter 
Alfred - Iţcani; Truţescu P. Adina - Cahul; Nicolescu 
M. Dan-Ploeşti; Lydia Volcinschi - Botoşani; Nuta 
Nicolescu - Ploeşti; Anna Pahiler-Loco; Manea G. 
Ion- Loco ; Mirela Pătrăşescu- Loco; Grozdea D. 
Felicia - Loco; Braunstein Alfred-Loco; Stratulativ 
Mircea - Loco; Francisc Weiss- Loco; Alecu Juncu - 
Chişinău; Brădăţeanu Ile- Timişoara; Tănase V. 
Florea - Buzău; Ionel Vizanti - Loco; Nastasia Zara- 
Brăila ; Constantinescu N. Ioan - Buzău; Janina 
Alfandary - Loco; Rădulescu Niculaie- Loco; Bădilă 
R. Gheorghiu- Loco; Ivanovici N. Cristian- Loco; 
Rosman Beghina- Sibiu; Andrei Gheorghe- Loco; 
Hug6 Conu-Loco; Vanghele Constanta- Loco ; Istrătescu 
niu- Loco; Kaufmann Edith - Loco; Strul Strul - 
| Moldovanu Artenie- Silhoasa; Gabriela Boboc - 
|; Hermine Behar - Loco; Keresteş Gică - Brăila; 
ian Albini - Loco; Traiana Andreescu - Loco; Dan 

h. Dumitrescu -Loco; Tătrăscoiu V. Nicolae - Te.]Jiu; 

urlacu Pavel- Galați; Rothman Lizette - Loco; 
Stânculescu I. Marinel- Craiova; Martha Toader- 
Giurgiu; Vărsandon Gavrilă -Oravița ; Badea Ion-Loco; 
Florin Mihăilescu- Craiova; Popescu Stefan-Constanta. 

AU DESLEGAT 3 JOCURI: Savu Mircea - Galaţi; 
Caradja Ştefan - Galaţi; Luca Boris-Orhei; Bitan D. 
Ioan - Tr Mures; Marciapiedi Ileara-Lo-o; Cazacu 
Mislea - Galati ; Voinescu Ioan -Bran; T. Bogdanovschi- 
Loco; Bebl Broitman- Bălti; Stoian Ion - Loco. 

AU DESLEGAT 2 JOCURI: Toader I. Marta- 
Giurgiu ; Klepper A. Eroin - Loco; Benedict A. 


Alah este numele dat 


de arabi 


FY = E 


|| 


Landau-Loco ; Spoială Ion-Loco; Septemin N. Rămboiu- 
Cluj; Mihăilescu Toader- Loco; Cristian Stănescu - 
Turtucaia; Lungu Valeriu-Galaţi ; Nistor Vasile-Galaţi; 
Petre D. loan-Loco; Păun Maria-Loco; Mitică 
Ionescu - Loco; Cornâi Vera - Orhei; Pâunescu Ion- 
Loco; Moise I. Ton -Buzău; Tânase P. Alexandru-Loco, 

AU DESLEGAT 1 JOC: Sonia şi Surica Tacsir- 
Galaţi; Zeilic Natan -Iaşi; Petre D. Ioan- Loco; 
Puica Ștefănescu - Loco; Stoleru Sami- laşi; Jacques 
Boucher - Loco; Hugo Conu- Loco; Ewald Adlersberg- 
Frasin; Burlacu Pavel- Galaţi; Galățeanu Ion-Galaţi; 
Ciorniciuc Constantin - laşi; Ene I. Floricica - Piteşti; 
Saia Fich- Chişinău; Bercovici L. Fanny - Loco; 
Bordian Nectarie-Cernăuţi; Nelu Herşcovici-Focşani; 
Niculescu Alexandru - Târgovişte;  Butunoi Ioan- 
Galaţi; Filimon V. Pavel- Galaţi; Miroşu Neagu- 
Galați; Toni Roder - Loco; Marius V. Cameniţă -Turnu 
Severin ; Aurelian D. Ili-scu- Teleorman; Palvin 
Năstase - Timiş-Toronta!; Mirică Alexandru - Loco; 
Mărculescu P. Teodor- Brăila; Popescu M. Mircea- 


Loco. 


PREMIANȚII JOCURILOR PE 
LUNA OCTOMBRIE 


Prin tragere la sorți au eşit câştigători, următorii 
deslegători: 
PREMIUL I: Alexandru Nicolau - Loco. 
PREMIUL II: Traian Andreescu - Loco. 
PREMIUL III: Butunoi Ioan - Galaţi. 
MENȚIUNEA I: Trutescu P. Adina - Cahul. 
MENŢIUNEA II: Constantinescu N.Ioan-Buzău 
MENȚIUNEA III: 
Toţi premianţii sunt rugaţi să ne trimită o carte 
postală, în care să arate ce premiu au câştigat şi să 
scrie clar atât numele şi pronumele, cât şi adresa 
complectă. E R. 


10 


Septemiu N. Râmboiu - Cluj. ` 


at 


PP. 


~ 
w 


GREERELE CEL 


Prin pădurea desfrunzită 
Trece-acum păşind grăbită 
O furnică mică tare 

Cu o sarcină 'n spinare. 


La răspântie de- odată 
O albină 'nfometată 

Cu hainele sdrenţuite 
Şi cu tâmplele albite. 


Zice : „Doamnă, te îndură, 
N'am luat azi nimic în gură“. 
„Sunt grăbită. Altădată“. 
Spuse gâza supărată. 


Iată îns'un greeruş 

C'o vioară şi-un arcuş. 
El scoțând din buzunar 
Patru lei îi dete 'n dar. 


Dar albina nevoiaşe 
Era marea bogătaşe 
Dela stupul din livadă, 
Cere într'adins, să vadă. 


Cum se poartă fiecare 
Se 'mbrăcase'n cerşetoare. 
Ea pe greer l-a chemat 
Să poftească la palat. 


Și acolo drept răsplată 
Ea îl ospătă îndată 

Și îi dete-apoi în dar 
Cu grăunţe un hambar. 


Iar furnicii i-a trimis 
Un bilet în care-a scris, 
Să încerce de acum 
S'aibă sufletul mai bun. 


ELVIRA CALAN 


2-22 oc. 


MICUL VÂNZĂTOR DE ZIARE 


mult de atunci. Era o 
seară mohorâtă de iarnă 
şi Crivăţul sburda 
năpraznic pe străzile 
oraşului, răspândind 
fiori şi gheață. 

Oamenii se'ndreptau grăbiţi spre 
casele lor, obosiţi de munca unei 
zile întregi. 

După un timp străzile se goliră. 
Nimeni nu mai îndrăznea să iasă din 
casă, căci frigul îi aduna pe toți 
în jurul sobii. 

Dar un copilaş sărman, înainta 
din greu în negura serii, plângând. 
Pe fața-i jilavă şi palidă, se vedeau 
urmele frigului şi foametei. ` 

Pe corpu-i micuţ şi plăpând, atârna 
o haină, sdrențuită, prin care se 


vedea din loc în loc pielea vânătă, 


pătrunsă de frig. Iar picioarele-i 
slabe, trăgeau o pereche de bocanci 
şi dânşii sdrențuiţi. 

Figura copilului inspira milă, şi 
„chiar inima cea mai rece se încălzea 
de înduioşare în fața acestei figuri. 

Era vânzător de ziare... Intre 
mâinile îngheţate se zăreau câteva 
ziare de seară, pe care nu avusese 
norocul să le vândă. 


_Şi acum, pe gerul năpraznic, era 


în căutarea aceluia, care se va în- 


dura să-i cumpere un ziar, să-i dea 


1 


un ban, cu care să-şi cumpere cina... 
Un codru de pâine. ...Inaintează 
din greu prin zăpadă, cu capul 
plecat între umeri. E tristşi plânge. 

Işi plânge soarta nemiloasă, care 
l-a adus pe lume. Lacrimi mari, îi 
picură din ochi. 

„„Nefericire... Nefericira. 

Mă apropiu de dânsul, cu inima 
strânsă de durere. Il apuc uşor de 
braț. Tresaltă... Se uită la mine cu 
frică. 


„N'am făcut nimic“, scânci dânsul 
printre buzele vinete; şi plânse şi 
mai cu jale în tăcerea serii. Crezu 
că are de-aface cu'n om al poliţiei. 
Dar îl linişti. După câţiva paşi 
ajunsei acasă. In camera bine în- 
călzită, sărmanul vânzător de ziare, 


Almanahul 


reînvie. Pe chipu-i palid se citea 
fericirea şi speranța. 


* 
* * 


. 

Amintirea tatšlui sšu mort, 'si 
chipul mamei bolnave, il insotesc 
în viață. 

O tristețe adâncă se fixă în inima 
mea, tristețe ce-mi stoarse lăcrimi 
din ochi. Lacrimi de tristeţe şi de 
fericire, căci ajutasem un copil blând 
şi sărman. 

Şi micul vânzător de ziare plecă, 
cu micul ajutor pe care i-1 dădusem, 


şi cu fericirea în inimă. Il urmării ' 


prin fereastră, şi chipul său îmi 
rămase adânc întipărit în minte... 
„Chipul micului vânzător de ziare. 

SAMSON JITNIȚCHI 


CEL MA! FRUMOS DAR DE 
SĂRBĂTORI ESTE: 


I N S ULA 
FANTOMELO 


ər 


Scola: 
e om 


ulii uS 


La > R 


re 
Ç Ë 
` > <. a k 
f >A 
inune. 
FL 9: 
Ey. N > — 
Ée 


al Î 
sp ak NL ie end 


-~ 


~ 
nikri a. 


ELE ce veţi citi mai jos, le-am cules din 
viața marelui scriitor rus Lew Tolstoi, 
dela a cărui moarte s'a împlinit 28 ani, 
la 20 Noembrie. Mulţi dintre voi nu ati 
citit nimic din cărţile lui. Când veți fi 
os Ceva mai mărişori, cu siguranță că nu 

veţi lása nici-un roman de-al său necitit, 

Lew Tolstoi a fost unul din cei mai mari scriitori 
ruşi, S'a născut în 1828 la Iasnaia Poliana, trăind 
până în 1910. Principalele sale opere sunt: Război 
şi Pace, Anna Karenina, Invierea, etc. 

Dar în afară de aceste scrieri, el a lăsat şi un 
volum de „Amintiri“, în care, îşi povesteşte cu mult 
farmec, anii copilăriei. 

Intâmplarea de mai jos, e o pagină din viața ace- 
luia care, în tot lungul vieţii sale de 82 de ani, nu 
a încetat o clipă să se gândească cu drag la mama 
sa, pe care o pierduse din fragedă copilărie. 

Suntem la Iasnaia Poliana. Aci are un minunat 
conac, contele Tolstoi, care trăeşte o viață liniştită, 
alături de mama-sa, şi?de cei doi fii ai săi. Cel mai 
mic, spre deosebire de cel mai mare, este serios şi, 
mai întotdeauna, stă retras. E chiar ursuz. Nici-odată 
"mu prea are poftă de joacă şi nu prea este dispus 
să glumească. Il cheamă Lew. 

Astăzi însă e mai supărat ca oricând. Se întâmplase 
ceva. E onomastica bunicii. In casă se fac pregătiri 
şi toată lumea se gândeşte la daruri cât mai fru- 
moase. Fratele său mai mare a pregătit şi el un dar. 
A muncit timp de o lună la o pictură, căci are de 
gând să-i dea bunicii un tablou lucrat de mâna sa, 
care reprezintă chipul unui arab. Toată lumea a pre- 
gătit câte ceva. Lew însă nici nu s'a gândit măcar. 

Are un preceptor, adică un profesor care se ocupă 
de educaţia lui şi a fratelui său. Pe acesta, micul 
Lew nu îl iubeşte de fel şi nu-i place să învețe cu 
el. Mai întâi că-i spune prea puţin, apoi niciodată 
nu-i dă voe să-i pună întrebări. A întrebat odată ceva 
şi preceptnrul i-a spus că e prea mic şi nu e nevoie 
să ştie de toate. Asta l-a durut foarte mult. De atunci 
lecțiile i-au devenit şi mai nesuferite. Dar în schimb 
stă toată ziua în biblioteca tatălui său şi citeşte toate 
cărțile cari, după titlu, i se par mai interesante 
Preceptorul acesta mai e şi rău cu el. De multe ori 
îi făcea mustrări foarte aspre, mai ales de când a ob- 
servat că nu prea îi este drag băiatului. 

Chiar azi s'a purtat răutăcios cu el. Lew stătea pe 
un fotoliu şi citea. El s'a apropiat de dânsul şi l-a 
întrebat; 

— Ce dar ai pregătit bunicii dumitale? Căci eu 


Co sica, e o insulă in Mediterana, 
cedată Franţei de Genovezi in 1768. 


„dag 


TD IE DEP SURE ŢII 


MICUL LEW 


O PAGINĂ DIN COPILĂRIA 
MARELUI SCRIITOR LEW TOLSTOI 


cred că ai pregătit unul, fiindcă şi Alioşa, servitorul, 
a cumpărat din economiile sale, nişte flori. 

— Darul vine din suflet domnule preceptor, aşa 
că numai eu pot fi stăpân pe darul meu. Eu îmi 
iubesc bunica şi nu ştiu dacă ea nu ar şti aceasta, 
chiar dacă nu ar primi din partea mea niciun dar. 

— Sigur că are dreptate micul meu elev-răspunse 
preceptorul — dar mă temeam că nici nu s'a gândit 
la dar şi nu aş fi vrut să se bucure sluga Alioşa, 
că a fost mai presus decât micul său stăpân. 

L-a durut mult felul în care a vorbit preceptorul. 
Dar nu a crâcnit, căci se simţea cu musca pe căciulă. 

Cum de nu i-a pregătit chiar un dar? O iubeşte 
doar aşa mult pe buna lui bunică. Ce este un dar? 
Un semn de dragoste față de persoana căruia i-l dai. 
Dar bunica ştie cât de mult o iubeşte el şi cât e de 
atent cu ea, vorbindu-i totdeauna aşa de frumos şi 
făcând tot ce-i cere dânsa. 

Nu a vrut să-i facă un dar, numai aşa, ca să nu 
fie la fel cu toată lumea. La urma urmei, mare lucru 
ce dar a făcut fratele său? Un tablou. Dacă ar fi 
avut şi el talent la desemnar fi făcut un tablou nu 
cu un arab, ci cu trei. Şi aceşti trei arabi să stea 
călare. Să vedem cear mai fi zis atunci preceptorzul!? 
Ah, preceptorul! Ce răutăcios a mai fost cu el. Cică 
Alioşa, sluga, e mai bine crescut decât dânsul. La 
urma urmei şi la drept vorbind, preceptorul parea fi 
avut dreptate. Darul este o atenţie față de cineva. 
Când şti că acesta este obiceiul când e ziua cuiva, 
nu prea e f:umos să nu faci şi tu cum e obiceiul. 

'Trebue să facă un dar bunicii. Dar ce anume? Acum 
e prea târziu ca să mai târguiască ceva. Să-i ia flori? 
E grădina plină. Of, niciun dar nu-i trece prin cap. 
A! să-i scrie o scrisoare. O scrisoare frumoasă, cu 
cele mai frumoase cuvinte din lume. Da aşa va face. 


Să vedem ce o să mai spună domnul preceptor!? 

Se aşeză la masa lui de scris, 
ia creionul şi începe să-şi aştearnă 
gândurile pe hârtie. Nu-i prea 
place ceea ce a scris. Rupe hârtia. 
Ori va scrie ceva frumos, ori 
nimic. Asta ar mai trebui ca, 
după ce nu-l costă niciun ban 
darul, să scrie ceva urât şi să 
râdă lu- 
mea de el. 

Incepe 
săscrie iar. 
De data 
aceasta va £ 
scrieopoe- 
zie. Parcà 
merge mai 
bine. Ii 
place. 
Scrie stro- 
fă după 
strofă, iar 
ultima 
sună aşa: 


= T EN - CESLA 


De ziua ta bunică 

Eu îţi promit, s'o ştii, 
Ca şi pe-a mea mămică 
Eu, zău, te voi iubi. 


Ia o hârtie frumoasă, dintr'acelea de-ale tatălui său, 
şi scrie poezia pe curat. Zâu, e foarte frumoasă! Să 
vedem cum îl va mai privi domnul preceptor! 

E ora prânzului. Ora pentru adusul darurilor. Bu- 
nica îmbrăcată în haine de sărbătoare, stă pe fotoliu. 
Lângă ea, tatăl copiilor citeşte o scrisoare. Iată că 
apar la uşă servitorii. Toti au în mână câte un dar. 
Grişa este delegat să spună bunicii câteva cuvinte, 
în numele personalului. Se apropie de bunică şi, 
emoționat, pare o minge mare scoasă din apă. Atât 
e de gras şi a transpirat de emoție. Incepe: 

— Stimată Doamnă. Imi per... perrrrrr. Imi per... 


 perrrrrr... Stimată Doamnă. Imi per... perrrrrrr. 


Nu merge. Prea e emoționat. Bunica, zâmbind îi 
vine în ajutor: 

„Iţi permiți să-mi urezi în numele vostru ani mulți 
şi fericiți. Foarte bine. Vă mulțumesc tuturor“. 

Grişa e tare mulțumit că a scâpat însfârşit: 

— Chiar asta am vrut, venerată Doamnă. Vai, cum 
ați ghicit!“ 1 

Naivitatea lui Grişa a înveselit pe toată lumea. 
Servitorii trec rând pe rând, şi înmână bunicii daru- 
rile lor. Apoi, înclinându-se, se retrag. 

Acum e rândul copiilor. Fratele cel mare înaintează 
şi, după ce sărută respectuos mâna bunicii, îi întinde 
darul. Bunicii pare a-i place foarte mult. Il arată 
chiar tatălui, care şi dânsul admiră frumusețea pic- 
turii. Lew e tare emoționat. Picioarele îi tremură. 


S'a dus. Darul lui nu mai poate fi frumos, față de | 


felul cu care toți au primit tabloul fratelui său. 
Preceptorul îl priveşte zâmbind. El nici nu ştie nimic 
de poezia micului băiat. Lew nici nu se mişcă. Lasă 
poezia în buzunar şi stă, aşa, nemişcat. în fața bunicii. 

— Ei, domnule Lew, mata ce faci? Nu urezi nimic 
bunicii dumitale? se aude vocea preceptorului. 

Lew nu mai poate. Toţi îl privesc. N'are încotro. 
Cu mâna tremurândă, scoate poezia din buzunar şi 
o dă bunicii. Ea o primeşte zâmbind. Isi pune oche- 


larii şi o citeşte. Bunica pare tare emoționată. Parcă. 


i s'au umezit ochii. Dă tatălui să citească rândurile 
lui Lew. Tata le citeşte, dar şi el, în de-alungul 
versurilor, pare foarte impresionat. L-a privit pe Lew 
drept în ochi. Privirea tatălui, i se pare lui, seamână 
cu o mustrare. Nu i-a plăcut ceea ce era scris în poezie. 
Mai ales la ultima strofă, tata se oprise mai mult, 

Bunica se ridică de pe fotoliu, îşi sărută amândoi 
nepoţii, şi, apoi la brațul tatei se retrage din odaie. 

Au plecat şi fratele şi preceptorul. Lew a rămas 
singur. Nu îşi poate explica de loc emoția bunicii şi 
mai ales privirea tatălui. Nu era mai bine dacă nu 
făcea darul de loc? Ah, numai preceptorul cu aerul 
lui batjocoritor e de vină de toate acestea! 

Lew părăseşte şi el camera. In curte îl întâmpină 
preceptorul: 

— Aşa dar, micul meu elev tot avea un dar. Mă 
bucură foarte mult. Dar nu aş putea să ştiu şi eu ce 


era scris în acea scrisoare? 


N 


— Nu era o scrisoare, răspunse băiatul. Era o 
poezie. 

— O poezie? A cui? 

— A mea. $ 

— [I-a 3’ văd şi eu. Nu ai o copie. 

Lew se gândeşte să i-o arate. Poate dânsul îi va 
spune ce a putut face pe tata să-l privească aşa de 
pătrunzător. Se duce repede în casă, ia copia şi o 
duce preceptorului. 

Acesta o citeşte. Parc a se încrunta. Ultima strofă 
o citeşte de cele mai multe ori. După ce a terminat, 
spune băiatului: 

7 — Te-am întrebat într'o zi de ce eşti mereu aşa 
ursuz. Si, dacă ţii minte, mi-ai spus că, din cauza 


13 


p> = = ey, eap è = — = == 
Z Pg di idle, DI EP Z a Pa RR , > s5 


mamei care ţi-a murit, nu vei mai fi vesel niciodată. 


Un copil trebue să fie vesel. Veselia şi nevinovăția 


sunt cele mai frumoase daruri pe cari Dumnezeu 
le-a dat copiilor. Ti-am spus totdeauna, că nu îţi stă 
de fel bine să fii mereu posomorât. N'ai vrut să mă 
asculți. Treaba ta. Dar cum ai îndrăznit să scrii o 
astfel de poezie tristă? Să te plângi că eşti singur 
şi să vorbeşti tottimpul despre mama ta? Căerău să 
fi singur, când tatăl tâu trăeşte doar şi nu ai dreptul 
să spui că eşti singur? Că nu ştii ce rost mai ai pe 
lume? Asta nu e poezie. Asta e faptă de copil rău“. 

Când aude Lew aceste cuvinte despre poezia lui, 
se înfierbântă. Vrea să o smulgă din mâna precepto- 
rului. Acesta nu îl lasă. 

— Dă-mi poezia înapoi. E poezia mea. 

Ba nu vei mai căpăta niciodată această „poezie“. 
O pun în cartea aceasta care o am cu mine şi aci 
va rămâne. 

Preceptorul pune poezia în carte, dar Lew se 
repede la carte şi caută să o ia. Bineînţeles că pre- 
ceptorul e mai tare.Scoate poezia şi o rupe în bucăți, 
călcând-o în picioare: 

„Acestea nu sunt fapte de copil! spuse el şi plecă 
în casă. 

Lew rămâne singur. Ochii îi sunt plini de lacrimi. 
De enervare. I se pare însă că plânge şi pentru faptul 
că preceptorul are dreptate. A vrut să facă pe gro- 
zavul şi a scris o poezie tristă. Şi a vorbit şi de mama. 
A abuzat de numele ei sfânt, numaica să se răzbune 
pe preceptor. Simte că a greşit. Dacă vroia să scrie, 
trebuia să scrie numai despre bunica. Poate şi despre 
tata, care-l iubeşte doar aşa de mult. Și numai lu- 
cruri vesele Să fii scris despre dragostea bunicii 
pentru el. Cum vine în fiecare dimineaţă, când el 
încă doarme şi — dacă e târziu — cum îl gâdilă cu 
o pană la nas. Iar dacă el-se trezeşte şi pare supărat 


că i s'a stricat somnul, cum ea îi spune că îngerul 
păzitor tocmai plecase şi, obosit de-atâta veghe, a 
plecat împleticindu-se şi l-a gâdilat, cu un colț al 
unei aripi, pe la nas. 

Sau să fi povestit despre plimbările pe cari le 
făcea în trăsură cu bunica, în fiecare zi. Cum stând 
la dreapta bunicii, aceasta ține mâna petrecută peste 
gâtul lui şi tot timpul îi explică despre toate lucru- 


(Continuare în pag. 14) 
Cel mai frumos cadou 
e „INSULA. FANTOMELOR". 


w° 
' Z= ¿s W Sa £ a AS ze 


M | 


C U L 


L E W 


(Urmare din pag 13) 


rile pe cari le întâlnesc în cale. Sau să fi povestit 
întâmplarea aceia nostimă, când nu a vrut să ia 
do.toria cea am:ri. Ce mai haz a fost! El era bolnav 
şi trebuia să ia un medicament tare amar. Incercase 
toată lumea să-l hotărască să-l ia, dar el nu a vrut 
cu niciun chip. Şi era foarte bolnav, iar doctoria 
era foarte bună. La căpătâiul său era bunica. L-a 
rugat şi dânsa de nenumărate ori să ia rețeta. Dacă 
a văzut încăpățânarea nepotului, i-a spus: 

„Leacul nu e amar de fel. Nici nu l-ai gustat şi 
faci mofturi. Dacă nu o bei tu, o beau eu, ca să vezi 
că este bună de luat“. 

A luat atunci bunica o linguriţă, a pus medica- 
mentul într'nsa şi a dat-o peste cap. A înghițit. Dar 
iată cum se mai strâmbă bunica. Intr'adevăr leacul era 
foarte amar. Bătrânica se îngălbenise. Simţia că-i 
vine rău. Căuta să zămbească şi s'ascundă astfel taina 
doctoriei. A încercat dânsa o clipă, două, dar n'a mai 
putut. S'a ridicat şi fuga s'a îndreptat către odaia 
de bae. Ce haz se mai făcuse de această pățaniel 

Astfel de lucruri ar fi trebuit să scrie. Lew regretă 
toată încăpățânarea lui. Isi aduce amintea şi de pri- 
virea tatei. Mai ales de faptul că ultima strofă o 
citise cu o atenție deosebită. Ce scrisese acolo? Că 
o va iubi pe bunica la fel ca şi pe mama lui. A! Să 
ştii că lui tata nu i-a plăcut, că el mai poate iubi pe 
cineva ca pe mămica. Dragostea de mamă este unică. 
Cum mai poate iubi el pe cineva la fel? Mai ales că 
mămica lui e moartă şi are nevoie de iubirea lui. Și 
apoi nu e adevărat. El nu va iubi pe nimeni, aşa cum 
a iubit-o pe mama. A scris lucruri triste şi pe de- 
asupra şi minciuni! Ar putea să-i fie ruşine. 

Ingândurat, se plimbă prin grădină. Ajunge la 
casa grădinarului şi se aşează pe banca din fața 
prispei. E obosit şi îi e şi somn. Soarele îi înveleşte 
obrazul cu pulbere de aur. Asta îl moleşeşte şi mai 
mult. Adoarme în vis îi apare mama. 

Coboriîse pe un nor, până în apropierea lui. Deşi 
mara este deasupra capului său, ea pare al săruta 
merru pe frunte. Iată că-i vorbeşte: 

„Lew, scump copil, nu îmi place deloc cum arăţi. 


A 


7 
a 


Isker este o trecătoare 


în Balcanii occidentali. 


Dın cer de sus, mă uit în fiecare clipă la tine şi 
mereu te văd ursuz. Nu e bine. Am auzit când i-ai 
spus preceptorului tău, că eşti şi vei rămâne trist 
fiindcă am murit. Dar bine, puiule drag, acesta nu 
e un motiv de supărare. Aici în cer e mai bine şi 
mai frumos decât pe pământ. Mămica ta o duce foarte 
bine, mai ales că de aci poate veghia tot timpul 
asupra ta. Aşa că numai fi necăjit, fiindcă nu ai 
pentru ce. Hai, schimbă-te. Fii vesel ! Aga şade bine 
unui copil. Uite eu, aici sus în cer, cât ar fi de bine, 
totuşi nu pot fi mulțumită, dacă te ştiu trist. Ascultă 
pe mămica ta şi luminează-ți totdeauna fața cu un 
zâmbet de voie bună şi bunătate. Nu-l mai supăra pe 
tăticu şi nu uita că el nu a vrut să meargă cu mine, 
fiindcă a vrut să-mi ție locul pe lângă voi. I-ai dăruit 
bunicii o poezie în care i-ai scris că o veiiubi ca şi 
pe mine. Foarte bine ai făcut. Fiindcă tăticul şi bunica 
te îngrijesc în locul meu. Dar tu o iubeşti pe mămica 
ta? Eu nu cred. Fiindcă nu vrei să fii vesel şi să 
iubeşti pe toată lumea“. 

„Ba te iubesc mămico, te iubesc... 
fi vesel... te iubesc mămico.....“ 

Se trezeşte cu aceste cuvinte. Priveşte spre cer 
poate o mai vede pe mămica. Cerul este senin şi 
nici un nor nu îl umbreşte. 

Se scoală şi se îndreaptă spre casă, 
strigat la o masă. 


am să râd... vo 


căci a fost 


Toată lumea este adunată în jurul mesei îmbelşugate. 
Toţi sunt veseli şi povestesc lucruri cu haz. Cel mai 
guraliv, spre mirarea tuturora, este micul Lew. 

„Bunicuţă, îţi mai aduci aminte de ziua aceia când 
ai luat medicamentul |“ 

Lew povesteşte întâmplarea, înflorind-o cu glume, 
şi stârneşte hazul tuturor. Bunica râde cu lacrimi 
în ochi. 

Lew râde şi el. O clipă însă privirea îi cade pe 
tabloul mamei, care este tocmai în fața sa. Se uită 
la el cu drag şi pare că o întreabă în gând : 

„Aşa este bine, mămico ?“. 


GEORGE MANOIL 
|€°* eee... 


NOSTRI 


h IN 
t | i 


CITITORII 


SCARA PITICULUI INȚELEPT 
Lui Țop-Țop, ` 

| piticul înțelept, 
| i sa făcut de 
| joacă. A pus în 


fiecare pătrăţi- 
că a scării câte 
o literă. aşa ca 
să-i dea: în pri- 
ma treaptă de 
sus (No. 3) un 
mare oras. capi- 
tala Moldovei; 
| îna douatreaptă 
(No. 4) un con- 
| tinent, vecin cu 
Europa; iar în 
| treapta a treia 
(No. 5) o prăji- 
tură gustoasă. 
Şi ce credeţi 
c'a citit el pe cele două bare verticale ale scării 
| (No. 1 şi 2 în jos)? Un proverb foarte adevărat. 
L-aţi ghicit ?.... 


CUPON DE JOCURI 


Numele și pronumele ........... CE SA ALE Ei 


Adresă. ¿uuu 1 S Rai i = 
< Luna Decembrie Seria II 
IN JUNGLĂ 
Rătăcind prin inima pădurilor, exploratorii s'au 
* PROBLEMA Nr. 2 š || trezit la un moment dat cu un musafir nepoftit. 
x: Sean inasa wS : = 2 oN | Cine este ? 
Punând în fiecare pàatrafel câte o li eră, | Răspunsul îl veți afla dacă uniți printr'o linie 
incepând dela numărul dat, veţi afla cuvinte dreaptă numerele dela 1 la 43... 
cu următoarele înțelesuri : 
; Y Ali {i m W £ 
1. Se dau scolarilor pentru învățătură si k L u iS L. | : l PG 
K j E / 4 ZA 
după ele cântă muzicanţii. 
2, Capitala Franței, oraş mare şi frumos. 3 
š 3. Instrumentul cu care cântă tobosarul. 
4. Cântec de slavă în cinstea cuiva. Xa <f HU i “EP I 
5. Animale de pădure, periculoase pentru Iu bo N = j 
. . `w J z ` "ae à as 4 ` ' N 
oi. t . dr, P. | 
= z E nat n ` i ' N T 
6. Aşa se numeşte acela care face poezii. 1 i a $ A “= 
7. Urmează după 99. E E pa y k 
8. Strigăt cu care întâmpinăm pe M. Sl à S 
Regele la paradă. r Ó 
*+ Dacă ati găsit toate acestea, citiți rându > 
dela I—II şi veți da de o muzicuță. 
Ç ° } o v j 
f | Dacă revista ţi-a plăcut, 
— me r s — 
e 
1 5 > citeste-o iar, dela inceput. 
1 4 zs 


x 8 


Y w, Z Pd n 2 i 
T A š : éz E a RI A 
RE =. ie Sia FE CR 
A U wast: + aceiasi = Bia, ` n e 0 qÀ -— Ape TARER 


DESENE TRIMISE DE CITITORI 


După cum am făgăduit, publicăm cele mai 
bune desene trimise de cititorii noştri. Ne 
pare foarte rău dacă din mulțimea celor 
primite nu am putut alege decât câteva. Am 
ținut mai ales seama, ca desenele să fie 
făcute fără ajutorul nimănui. Aşteptăm şi 
alte desene. Acuma vine vacanța. Apucaţi-vă 
de muncă! 


E] 


_ — en 
"mea Universității lași | 
m ——.—— 


Biețaşul ăsta-i Bică 
Năzdrăvan şi fără frică. 


Bică-l vede şi, speriat, 
Fuge 'n casă imediat. 


Se sue pe căscioară, 
Şi pe Moşul îl măsoară. 


DIOTEC Maia dând ţi Mogul ? 


Hil măsoar'acum şi coşul. 
TRIAN. 1939 


Iată-l pe Moş Crăciune! 
Cum sună din clopoțel. 


O trangme mare 1a, 
Şi pleacă grăbit cu ea. 


După ce a măsurat, 
Iar porneşte agitat.’ 


Dar cum moşu-i cam grăsuţ 
Iară coşul mai micuț, 


Fiindcă, deh!, al nostru Moş 
Fiind prea gras, nu intră 'n coş ! 


Fiindcă planul lui e rar; 
Nu va pierde al său dar. 


la o scară foarte lungă, 
Repede sus să a;ungă. 


Bică-i dă pentru cetire, 
Cartea „Cura de slăbire“. 
MOŞU - LICĂ 


CUNOŞTINŢE FOLOSITOARE 


Revărsarea Nilului 


Grecii cei vechi, în frunte cu 
marele istoric Herodot, se minunau 
de acest fenonfen, pe care nu şi-l 
puteau explica şi îi socoteau, ca una 
din marele taine ale naturii. 

Astăzi, după ce sau descoperit 
izvoarele Nilului, putem înţelege 
cauzele acestei minuni. In Aprilie, 
când soarele este lângă Ecuator, 
plouă cumplit în ținuturile marilor 
lacuri, unde sunt izvoarele fluviului. 
Atunci afluenții din acest ținut se 
umflă şi rup buruenile de apă, cari 
cresc pe malul, ba pe alocuri chiar 
pe suprafața apei. 

Aceste burueni pornesc la vale; 
călătorind încet fiind panta mică, 
ajung în Egipt tocmai prin Iunie. 

Acum soarele se apropie detropic, 
aducând ploi torențiale în Abisinia 
şi Atbara. Aceste râuri cresc repede; 
cum ele curg prin munți, apele lor 
sosesc curând în Nil, purtând un 
mâlroşiatic, datorit roaderiistâncilor 
vulcanice ale Abisinei. 

Când soarele se retrage spre Sud, 
ploile încetează, iar cele 2 râuri 
mari scăzând, începe să scadă şi 
Nilul. 

Acest lucu se repetă regulat, în 
fiecare an; în acest chip, Egiptul 
este, cum a spus Herodot, „un dar 
al Nilului“. Dacă el nu s'ar revărsa, 
Egiptul ar fi peste tot o Sahară; 
iar dacă râurile din Abisinia n'ar 
aduce în valurile lor mâlul cel gras 
vulcanic, ţârmurile Nilului m'ar fi 
atât de roditoare. 


Flori cărora nu le 
plac muzica 


Unele plante n'ar suferi muzica. 
Această constatare s'a făcut în sălile 
de bal şi de concerte, unde orches- 
trele sunt mai sgomotoase. Garoafele 


se întorc în direcția contrarie 


sunetelor. 

Mărgăritărelul face la fel, dovedind 
astfel că nu-i place muzica. Contrar 
acestor păreri, unii savanţi susțin, 
că s'ar produce un curent de aer, 
din cauza țambalelor şi a tobelor, 
care ar mişca tulpinițele plantelor. 


Maimuta fotograf 


O firmă de reportagii fotografice 
din New-York, a cărei specialitate 
o constituesc vederile fotografice 
dela înălțime, a angajat în serviciul 


DIMINEAŢA 


ei, de curând, o maimuţă, şi anume 
un cimpanzeu. 

După cum se ştie, maimuţele sunt 
animale foarte inteligente şi reuşesc 
să imite întocmai pe om. Astfel, 


cimpanzeul a devenit în scurt timp 


un fotograf iscusit: el se urcă în 
vârful stâlpilor electrici, cu aparatul 


şi de aici reuşeşte să fotografieze 
` cele 


mai originale întâmplări 


petrecute pe stradă. 


Ţara în care secitește 
cel mai mult 


In fruntea acestei liste figurează 
Germania, cu 160 biblioteci şi 30 
milioane de cărți, urmează Franța 
cu 111 biblioteci şi 19.800.000 volume. 
Anglia ocupă cel de al treilea loc 
cu o sută de biblioteci şi 17.000.000 
volume. 


Animalul cel mai rapid 
din lume 


Musca ,„,Cephenemyia“' sboară cu 
o iuțeală de 400 metri pe secundă 
adică mai bine de 1.300 de Kim. 
pe oră. 


Musca Tete 


Mai în interiorul Africei, cu de- 
osebire ținutul de unde izvorâşte 
fluviul Congo, este bántuit de tot 
felul de insecte, dar mai ales de 
musca „Tețe“. 

Toate încercările de a scăpa de 
relele cauzate de această muscă au 
rămas fără succes. Infâțişarea muştei 
este asemenea muştelor dela noi. Se 
cunosc până acum vreo 7 neamuri 
de Tege. Are picioarele mai mari 
ca musca obişnuită, iar aripile le 
ține încrucişate. Poate răbda de 
foame chiar o săptămână şi atunci 
pântecele ei este aproape neted ca 
o foaie de hârtie; când se satură 
atunci se umflă ca un dop. 

Când este înfometată se dă la 
orice animal şi chiar la om. Nu te 
poti păzi de ea, întrucât ea nu bâzâe 
ca muştele ori țânțari dela noi. 

Alege deobiceiu pielea unde e 
mai subțire şi se pune pe supt până 
se satură. Animalele pier cu zecile 
de mii, tot aşa şi oamenii. Intocmai 
ca şi ţânţarul anofel ea transmite 
un microb, care dă boala somnului, 
o boală care seceră sate întregi. 


Sarpele „COBRA" 


Cobra e cel mai veninos şarpe al 
Indiei. Are o lungime de un metru 
şi jumătate. 

Când e întărătat el ridică partea 
de dinainte a corpului ca un gâtde 


“lebădă şi lățeşte aşa de mult cele 
opt perechi de coaste anterioare că- ` 


sub cap se formează o umflătură în 
formă de umbrelă. Pe spatele lui 
apare un desemn galben care seamănă 
ca nişte ochelari. 

Cobra trâeşte pretutindeni unde 
găseşte o vizuină adăpostită, în 
ziduri vechi, vrafuri de lemne ori 
de pietre, sub rădăcini de copaci, 
ori în triunchiuri uscate şi nu oco- 
leşte nici locuințele oamenilor. 

} Indienii privesc şarpele cu ochelari k: 
ca pe un zeu; deaceea mulți din ei 
nu se pot hotărî, să-l omoare. Când 
un şarpe se fur 'şează într'o colibă, ` 
stăpânul îi pun€ lapte şi-l ocroteşte . 
în toate chipurile, căci se crede că 
acolo unde e primit prietenos aduce. 
fericire şi prosperitate. Dacă totuşi 
omoară cu muşcătura lui pe unul 
din locatarii casei, atunci e prins, 
dus departe şi lăsat iarăşi în liber- 
tate. Imblânzitorul de şerpi care 
ucide un Cobra îşi pierde pentru 
totdeauna puterea asupra. şerpilor. 
In chipul acesta se explică marea 
înmulțire a acestei reptile. 

In fiecare an mor în India vreo 
20.000 de oameni de pe urma muşcă- 
turilor de şerpi. 


NUVELE 
VERSURI 
ROMANE 
CRITICĂ 
ACTUALITĂŢI 
PLASTICĂ 
TEATRU 
CINEMA 
ŞTIINŢĂ 
HUMOR 


Adeverul 


LITERAR 5 ARI Si C 
AEEA DAER RO ER A En 


@ COMPLECT REORGAN!Z:1 e 
12 — 16 PAGINI. 


BOGAT ILUSTRATE 
5 LEI 


REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIŞTE 


aserisă sub No. 238 în Regist. Publicațiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 

“Tariful abonamentelor la revista „DIMIN EATA cor IIL ° R". — In “Se | an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50. 

in străinătate : I) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia: | an Lei 300 și 6 luni Lei 150. — II) Celelalte țări: | an Lei 350 și 6 luni Lei 175 
LTE Cont cec postal 4083. - Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
z R DUCEREA BUCATILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


21 DECEMBRIE 1938 No. 776 


BE Er DE VORBĂ CU CITITORII 


a e i 

SĂRBĂTORI FERICITE! 

: A sosit Crăciunul, dragii mei. Să vă spun drept: | de două ori pe săptămână. Niculescu Alexandru nu 
cât sunt eu de bătrână şi deşi ştiu că nu voi primi | mi-a mai scris. Aştept o veste din partea lui. 


niciun dar de data aceasta, totuşi mă bucur nespus 
de mult. Dacă nu mi-ar fi ruşine, aş porni împreună 
cu voi la joacă. De când mă ştiu — şi drept să vă 


PANĂ M. NICU. — Poeziile trimise nu se potri- 
vesc cu celelalte bucăți din revistă, aşa că spre 


spun, mă ştiu de foarte multă vreme — m'am bucurat | marea mea părere de rău, a trebuit să le pun la cos. 

de sosirea sărbătorilor. ŢI ZONIS E. — Premiul a fost trimis la timp. Mă 
E Când eram copilă, credeam că aş putea să stau de | mir nespus demult că nu l-ai primit încă. Te rog să 

vorbă cu Moş Crăciun şi să-i cer toate cele câte îmi | fii drăguță şi să-mi comunici cât se poate de curând, 
= treceau prin minte. Abea mai târziu am aflat, că | dacă l-ai primit sau nu, pentru a face cercetările 
+ IT - „trebue să înveți bine la şcoală, să fii ascultătoare şi necesare. 


să-ţi iubeşti părinții, ca să poți căpăta un dar. NICOLESCU M. DANIEL. — Nu este nevoe să-ți 


g Eu a socat m 8 isyaqse sep uo ya și cer atâtea scuze, fiindcă greşala nu e chiar atât de 
rep Mos Crăciun şi să-l rog să vă A sapă fie. | mare. Desigur că vor fi luate în considerație toate 


căruia dintre voi câte ceva, căci nu încape îndoială, | cinci jocuri, aşa că vei participa şi la concursul depe 
că sunteți foarte cuminţi. | luna aceasta. dei 
Mătuşica vâastră vă sărută pe toți şi vă urează: || PETRESCU JANETA. — Dragostea de țară este 
q SARBATORI FERICITE! cel mai frumos sentiment. Poezia pe care mi-a 
MARCIAPIEDI ILEANA. — Cred că citind cele- trimis-o n'o pot însă publica, fiindcă are prea multe 
Pi lalte răspunsuri, din revistele trecute ai aflat tot greşeli de rimă şi ritm. 
ceea ce te interesează în legătură cu jocurile. Sper NEAȚĂ ION. — Ca să poţi intra la aviaţie, tre- 
„că vei avea noroc să primeşti şi tu un premiu. bue mai întâi să înveți bine şi să-ți termini şcoala. 
see JANINA. — Cred că de data aceasta nu te poți | După aceea, te vei înscrie la o şcoală de aviație si 


plânge, căci ţi-am răspuns la timp. Desenele despre 


Ë „care mă întrebi, vor apărea de îndată ce voi avea loc, vei. obține; brevetul de. phor Tree RA ai DE 


În casei de jocuri a fost organizat lunar cu premii răbdare, căci mai eşti încă mic. Prin urmare nici 
pentru cei cari es la sorți, dintre deslegătorii tuturor | vorbă nu poate fi de anul acesta. 
i: jocurilor. Romanul „NENOROCIRILE FLORICHII“ | LOTTA GURTOVOY. — Acelaş răspuns pe care 
„va apărea peste foarte puțină vreme. Aştept fotografia. l-am dat Elisabetei Zonis. Vam trimis premiile în 


ps MARY NICULESCU. — Draga te, poesiijo o | aceeaş zi. - 

-mise nu pot fi publicate. Sunt destul de bune pentru | za 

= vârsta ta, dar nu sunt destul de bone spre a fi | Force A e us Am primit jocurile, fără 
publicate. Mai încearcă. 


Sasia MATUSICA 
MUNTEANU F. -—- Traducerea „Supa de piatră A 
este bunicică şi va apărea. Poeziile sunt însă slabe. 


si Se pare că eşti cam certat cu gramatica. Mai aştept T oti e opiii ci itesc 


PITICII CEI BUNI 


k ANTON TH. LUDOVIC. — Mi se pare că 'prima | 
“dată nu ţi-am descifrat de loc numele. Am nimerit-o 
însă de data aceasta. Imi pare foarte rău că eşti 
bolnav. Sper că te-ai însănătoşit şi mergi iarăşi la 


şcoală. Am mai explicat de ce nu poate apăre revsiata | de |. ROVENTA LEI 30 


DIMINEAȚA 


MINEATA COPIILOR 


- 


si iai i Alu 


ha 


ie 6 
Ls 


A 
x s. 


w 


a: h š 


. 


3 
> 
3j 


NA a a Y 


Ye 
$ 
HS 


POVESTEA 
UNUI ELEFANT AMBITIOS 


ACĂ iau condeiul acum în mână, o fac 
i cu gândul de a depăna firul unui basm 
care s'a întâmplat de muit. Pe când 
vorbeau animalele. Căci, cu multă, multă 
vreme înainte animalele vorbeau. O limbă 

- = ca a noastră. Câinele nu lătra. Când 
venia vre-un străin, striga: „Am, am, am văzut că ai 
venit. „Au au, au, au-leu ce-ţi fac de nu pleci“! 
Pisica nu miorlăia. Nuuu! „Când i se făcea foame 
spunea: „Mi-au, mi-au, mi-au chiorăit matele de 
foame, nu auziți“? Sau dacă era prinsă furând, se 
văita: „Mi-au, mi-au, mi-au, mi-au eşit ochii până am 
ajuns la friptură şi servitoarele uite ce mi-au, mi-- u 
făcut“. De bou ce să vă spun! Toată ziua îl auziai: 
„Muuuuu muuuuuu, muuuuulte mai îndur fiindcă 
sunt un bou“! 

Cam pe vremea aceasta trăia un elefant, care se 
nimia Trompică. Avea o fire liniştită, era un suflet 
bun, dar era cam ambițios. Şi apoi să ştiţi voi, dragi 
copii, că să fii ambițios nu este faptă rea. Depinde 
însă pentru ce eşti ambițios. De exemplu, e bine să 
fii ambițios să faci şi tu o faptă bună, să fii la 
învățătură la fel de bun ca premiantul clasei, să în- 
treci în milă pe cel mai milos dintre amicii tăi. Dar 
e rău să fi ambițios ca să faci neapărat un rău celui 
ce nu ga purtat bine cu tine, să cauţi să iei locul 
altuia, sau să te ambiţionezi şi să nu faci pe placul 
aceluia care-ţi arată că ai greşit. 

Trompică al nostru era un ambițios dintre acei 
cum nu este prea bine să fii. Fiindcă să vedeţi voi. 
El trăia liniştit, îşi găsia cu uşurinţă hrana şi adă- 
postul, nimeni nu-l supăra când binevoia să tragă un 
pui de somn, cum numai dânsul se pricepea, de vreo 
trei zile. Totuşi, dela o vreme, era nemulțumit. Atât 
de nemulțumit încât toată ziua mergea gânditor. 

Toate acestea i se trăgeau dela o plimbare pe care 
o făcuse odată la marginea unui lac. 

Nu departe de locul unde îşi avea adăpostul se 
afla un lac atât de frumos şi de limpede, încât toate 
vietăţile se serveau de el ca deo oglindă. Şi a venit 
într'o zi şi Trompică să se oglindească. Era invitat 
la onomastica unei girafe şi, deh, vroia să-şi admire 
silueta. S'a uitat el în apa cea limpede a lacului şi 
tare mult s'a mai plăcut. Aşa de mult s'a plăcut, 
încât începuse să vie în fiecare zi să se privească 


s 


DIMINEATA A 


“COPIILOR 


| 
| 
| 


i AR a e ea è f: er usa Îi $ să 
m” s> 2 . 2j P < Fha k EA ir IL 


în „oglindă“. 
Dar tot privin- 
du-se şi tot ad- 
mirându-se, se 
pomeni odată 
gândind : 

„Fără îndoială, sunt un animal impunător prin 
statura mea de atlet. Poate cel mai mare animal 
dintre toate animalele cari se găsesc în această pă- 
dure. Atunci înseamnă, că eu pot fi regele tuturor 
vietăţilor? Sigur că pot. Şi aşa trebue să fie. Trebue 
să ajumg rege. Hotărârea mea e luată... Acum să mă 
duc să-mi caut un regat şi supuşi“. 

Ia te uită, nepoate, ce îi venise lui Trompicăl 
Blestemată oglindă! Să strice limştea unui om. Sau 
el singur şi-a stricat-o? Voi ce ziceți? Cum? Mai 
tare. Záu, nu aud nimic. Aha! Oglinga lacului nu 
e de vină, el singur şi-a făcut-o? Păi, aveţi dreptate. 
Auzi mata! Cică dacă eşti înalt, gata eşti bun de 
domn. Dacă eşti înalt şi voinic atunci, eşti bun să 
fi un supus credincios al regelui, că rege nu este- 
aşa uşor să fi. Mai e nevoie de minte ageră, de multă 
înțelepciune şi pricepere, căci mare lucru e să fi 
stăpân peste mulțime. Te-oi crede mata mare şi 
voinic, foarte. bine. Dar câte nu-ți mai trebue să fi 
până să meriți acest lucru sfânt care este coroana! 
Şi apoi nu oricine este făcut să o poarte. 

Ei, iac'aşa cu elefantul nostru. Cică dacă e mare 
pe dinafară, musai să fie mai mare peste animale. 
I-a intrat asta în cap şi pace. Cică, de ce să fie leul 
regele animalelor? Leul este mai mic ca el. Si nici 
nu are trompă măcar. Nu, asta este nedreptate. El 


“trebue să fie regele. Şi s'a dus în căutare de regat 


şi de supuşi. 

In mijlocul pădurii, hop, că se întâlneşte cu leul. 

— Ce faci, supusule Trompică? Ce vânt te aduce 
pe aci? Ai vre-o plângere de făcut? 

Trompică o cam sfeclise. Nu prea ştia ce să 
răspundă. s 

— Uite ce este, că mie îmi place lucru cinstit, 
începu el a spune. 

— Foarte bine că gândeşti aşa. Păi, de ce să nu-mi 
spui drept în față ceea ceai de spus şi să te-apuci 
să umbli cu vicleşuguri şi vorbe ascunse? Ei, care 
ţi-e păsul, dragul meu Trompică? 

— Aş vrea să fiu eu rege în locul tău, 
căci prea e nedrept. lată nici până la 
genunchi nu îmi ajungi şi eşti mai mare 
peste mine. Eu cred că mie mi se cuvine 
să fiu rege, când sunt doar cel mai mare 
animal. 

Leul s'a uitat la el şi a zâmbit. 

— Bine, Trompică, spuse el. Facă-se voia 
ta. Iti dau locul meu. Uite chiar acum pe 
loc. Ia-ti coroana şi purpura mea, ia-ți şi 
sceptrul, aşează-te pe tron şi condu-ne tu. 

Când a auzit Trompică vorbele leului, 
era să leşine de bucurie şi să se întindă 
la pământ, cât era de lung. S'a îmbrăcat 
cu toate vestmintele regeşti şi a ocupat 
tronul. Leul a rămas să trăiască pela 
curtea lui. 

Elefantul era în culmea fericirii şi cât se 
poate de mulțumit că se terminase cu o 
mare nedreptate. 

Era rege de două ore. Lucrurile mergeau 
foarte uşor. Trompică stătea pe tron şi 


tA 


A 2 sr e irt 
dă 
x 


SNG. - 


á as Z, ys - 


privighetoarea, începu canarul. 


` în ochi şi a căutat un copac 


toate animalele cari treceau prin fața lui îl salutau 


respectuos. 
` lată însă cum stătea aşa, se pomeni înaintea lui 
cu un canar şi o privighetoare. i 

— Prea înalte stăpâne, ne poți primi la judecată?, 
întrebă privighetoarea? @ 

— Păi cum să nu, răspunse mândru elefantul. 
Despre ce este vorba? Privighetoarea începu a se 
plânge: 

— Stăteam pe o rămurea şi cântam unui trecător, 
care se aşezase la umbra copacului unde mă aflam. 
De altfel trebue să ştiţi cum că trecătorul se aşezase 
dinadins sub acel copac, atras de cântecul meu. 
Atunci dânsul, mulţumit de felul în care-i cântam, 
mi-a asvârlit în drum nişte firimituri. Mă bucurai 
foarte mult şi mă îndreptai să le mănânc. In acest 
timp veni şi acest canar nesuferit şi cântă şi el, 
văzând că, pentru aşa ceva mi se dăduse firimituri. 
Omul, auzindu-l şi pe el, luă din ceea ce pregătise şi 
pentru mine şi îi aruncă lui. Cer pentru aceasta să 
fie pedepsit, fiindcă a venit peste mine şi a făcut 
să mi se împuţineze hrana. 

— Foarte bine, zise elefantul. Timp de treizeci de 
zile nu mai are voe să cânte, 
ca să nu i se mai arunce firi- 
mituri. 

— Dar după aceia? întrebă 
privighetoarea. 

— După aceia?..... după aceia 
dacă iar îţi va lua hrana, vii 
iar la judecată şi-i mai dau 
treizeci de zile? 

— Dar pe mine de ce nu 
vreți să mă ascultați?, spuse 
canarul, care până atunci tăcuse - 
chitic. 

— Aşa e, spuse elefantul. 
Să te auzim. 

— Nu prea e aşa cum a spus 


Omul a stat întâi sub copacul 
în care cântam eu. Si tocmai 
când vroia să-mi dea răsplata 
în firimituri, i-a venit soarele 


cu umbră. Şi s'a dus tocmai 
sub acela în care cânta dum- 
neaei. Când omul a aruncat 
pâinea, eu m'am dus să-mi iau 
dreptul meu. Aceste este ade- 
vărul. 

— Aşa e?, se lumină ele- 
fantul. Atunci fiindcă privi- 
ghetoarea m'a înşelat nici ea 
să nu cânte treizeci de zile. 

— Dar eu? întrebă canarul. ° 

— Nici tu să nu cánti, căci ai furat totuşi. 

— Era dreptul meu. 

— Atunci tu poti să cânţi. 

— Dar nu era oare şi dreptul meu, căci 
cântasem omului? se plânse privighetoarea. 

— Aşa e, făcu elefantul. Să cânți tu şi să nu 
cânte el. 

— Bine, spuse canarul, eu am cântat întâi. Sub 
pomul meu se aşezase mai întâi..., explică bietul 
canar. ` - 

Elefantul se înfurie. 

— Ce este atâta vorbă? Nici tu să nu cánti, nici ea 
să nu cânte. Sunteţi multumite? 

— Nu suntem, răspunse păsărelele în cor. 

Elefantul se încălzise peste măsură. Nu ştia ce 
hotărâre să dea. Greu mai e să fi rege!, îşi spuse el. 
Atunci, însă, leul care se găsia lângă el, îi spuse 
să-i dea voie să-i vie în ajutor. Elefantul fu bucuros. 

— Ascultaţi ce a hotărît regele vostru şi ce jude- 
cată face, după ce mi-a făcut cinstea a se sfătui cu 


şi eu 


mine: veți cânta amândouă mai departe, spre bucuria 
trecătorilor. lar dacă vi se aruncă firimituri, îm- 
părţiți-le frățeşte şi nu veniţi la judecată pentru 
astfel de fapte, căci e lucru ruşinos. Să vă fie 
sufletul tot frumos ca şi glasul vostru. Aceasta e 
pedeapsa ce vi-o dă înaltul nostru stăpân. Sunteţi 
multumite? x 

Rusinate, cele două păsărele, pătrunse de vorbele 
înțelepte ale leului, răspunseră afirmativ. Mulţumind, 
îşi luară sborul şi se aşezară, prieteneşte, pe un copac 
din apropiere. 

După plecarea lor, Trompică 
pe leu: 

— Credeam că nu se mai termină. 
bine, că am dat o hotārîre bună. 

— Bună ati dat-o, răspunse zâmbind leul. 

— Ei, acum să mă mai odihnesc puțin, făcu 
Trompică. 

Dar nici nu termină bine vorba, că se auzi: 
` — Să vedem ce spune şi regele nostru şi pe urmă 
să vorbeşti. : 

Elefantul îngălbeni. Iar o judecată! De data aceasta 
înaintea lui veniră un tigru şi o panteră. Pantera 
începu: 

— Am venit la judecată, 
prea înalte stăpân, căci iată 
ce s'a întâmplat... Stăteam la 
pândă şi îmi căutam hrana. 
Deodată, apare o căprioară. Mă 
reped asupra ei, s'o sugrum. 
Cât p'aci s'o fac hrana mea, 
când deodată vine acest tigru 
şi se repede şi el asupra că- 
prioarei. Bineînţeles că nu l-am 
lăsat. Atunci am început să ne 
luptăm între noi şi, căprioara 
a folosit împrejurarea fugind. 
lată aşa dar cum din cauza 
lui, am rămas fără hrană. 

Elefantul îi privi pe amân- 
doi, iar apoi pe leul, care nu 
îl părăsia o clipă. Ii zâmbi, 
parcă vrând ai spune; „Stai 
să vezi acum judecată“! 

— Aşa e, cum spune pantera? 
întrebă el pe tigru. 

— Aşa e, recunoscu acesta. 

— Atunci dacă este aşa. iată 
care este pedeapsa mea: Dacă 
se întâmplă să aveți amândoi 
aceiaş pradă, împărțiți-o fră- 
ţeşte şi nu veniți la mine 
pentru astfel de fapte, că este 
ruşinos. Să vă fie sufletul aşa 
cum este glasul vostru de 
frumos. Sunteţi mulțumiți? 

— Nu, făcu tigrul. Cum îmi poți cere mie, care 
sunt mai mare şi mai voinic decât el, să mă supui 
lui. Să vie şi să-mi ceară şi eu îi voi da din pradă. 

— Aşa e, spuse Trompică, mândru până acum de 
hotărîrea care o luase, dând aceiaş pedeapsă pe care 
leul o dăduse păsărelelor. Ë 

Atunci să fie pedepsită pantera, fiindcă s'a războit 
cu tine, care eşti mai puternic. Să i se tae nasul, ca 
să nu şi-l mai ia la purtare, înfruntând pe cei tari. 
Eşti mulțumit, tigrule? 

— Da, se grăbi acesta să răspundă. 

— Şi eu sunt mulțumită, spuse, cu surâs amar, 
pantera. Să mi se tae nasul, fiindcă mi-am câştigat 
singură prada, iar când a venit cineva să mi-o ia, 


îl privi încurcat 


Dar îmi pare 


deşi era mai tare, eu am stat şi m'am apărat, aşa. 


cum şade bine unei fiare, care nu trebue să fie 
fricoasă? Imi pare bine, fiindcă, asta mă învață minte 


(Continuare în pag. 6-a) 


DIMINEAȚA pată 
co 


aparat aa dn 
= "3 ea LX di 


` , ee, TaT Ii i 


- 


“se. 
z. 


x yau y: 


ARII ENN 


e. 


36 tay: qoy am aie tă 


- < 


POVESTEA UNUI ELEFANT AMBIȚIOS 


(Urmare din pag. 5-a) 


să nu-mj mai vie gândul nerod să viu la judecată, 
ci să-mi fac singur dreptate. 


Elefantul iar părea încurcat. Simtea el că nu prea 
făcuse dreptate. Transpirase de atâta frământare. 
Atunci îi veni leul iar în ajutor: 

— Mărite stăpân, lasă-mă pe mine să dau hotărîrea 
în această neînțelegere. 

— Foarte bine, foarte bine, se grăbi să aprobe 
Trompică, bucuros că va scăpa de încurcătură. 

— Atunci, ia auziţi, hotărîrea: V'am anunțat acum 
mai an că la curtea regească am făcut o bucătărie 
mare şi cine are poftă de mâncare să vie când are 
plăcere, să mănânce cât va vroi. Toate acestea pen- 
tru ca să nu vă mai urmăriți una pe alta, ca să vă 
mai sfâşiați. Căci să terminăm odată cu această ură 
pentru aproapele nostru. Cu toate acestea voi conti- 
nuați să vă omorîți între voi şi totuşi mai aveţi 
curajul să veniți în fața mea şi să cereți judecată 
pentru o faptă condamnată de lege. Deaceia, fără să 
mai asculte întâmplarea voastră, luminatul nostru 


rege hotărişte vă vi se tae nasul amândorura' pentru 


această necugetată îndrăsneală. Dacă Însărecunoaşteţi 
vina voastră, atunci veţi fi iertaţi, rămânând ca, 
dacă nu vă veţi ţine de propulsiei o #š aveti de-a 
face cu mine. 


Tigru şi pantera se grăbiră să- şi PERA vina 


şi cerură iertare. Apoi plecară spre bucătăria regească, 


- unde într'adevăr, găsiră hrană din belşug. 


După plecarea lor, Trompică privi ruşinat către leu. 
— E greu să fii rege! Ce uşor ai dat hotărîrea. 
Eu credeam că-mi plesneşte capul când m'am gândit 
cum să-i pedepsesc. Şi apoi tu când spui ceva, te 
ascultă şi tremură înaintea ta. 
stau la vorbă şi mereu sunt nemulțumiți “de ceeace 


„hotărăsc eu. Dar acum am prins meşteşugul şi ai să 


vezi ce rege bun voi fi. 


Iată însă că la sfârşitul acestor vorbe, o gramadă 
de maimuțe veniră în goană mare către el: 

— Lumihnate stăpân, pregătiţi-vă de luptă. Iar ne 
atacă duşmanul. E la doi paşi de hotarul pădurii. 

— Ce duşman ?, începu să tremure! Trompică. 


Spuneţi-i că nu sunt acasă. Dar voi nu puteți lupta: 


singuri? 


— Păi eşti regele nostru şi aşa e e obiceiul la noi: 
regele în frunte. 

Disperat, Trompică se uită s“ la leu. Dar 
acesta, d'abia putând să-şi ascundă zâmbetul, îi făcu 
semn că nu are încotro. Dacă văzu Trompică semnul 
leului, spuse: 


— Bine, voi merge la luptă. Unde e duşmanul? 
— E aproape de intrarea în pădure. Trebue să ne 
grăbim. 


— Să ne grăbim, spuse elefantul, începând să 


„meargă cu paşii lui greoi. 


Maimuţele, sprintene, alergau şi săriau cu multă 
repeziciune, în timp ce el d'abia se mişca şi îşi 
putea face loc printre copaci. Era totul numai o 
apă. Găfâia, de asurzia pădurea. Vru să se odihnească 
o clipă, dar o maimuţă îl zări: 


— Stăpâne, pierdem lupta. Vino taaiate, căci dacă 


i duşmanul ne vede fără de conducător. prinde curaj 


şi ne face prizonieri pe toţi. 


— Nu mai pot, nu mai pot, făcu elefantul. Lăsaţi: mă 


să mă odihnesc, măcar o clipă. 

— Pierdem lupta, făina: lată se vede inamicul. ` 
Hai, stăpâne! 

— Ce hai? Nu vezi că nu mă mai pot mişca? 
Atunci apăru leul lângă el: 


DIMINEAȚA _ 


Cu mine, -nu vezi, ` 


` 

— Odihneşte-te, îi spuse el. Dusmanul nu ştie că 
eu nu mai sunt rege, aşa că pot lua eu conducerea. 

— Bogdaproste, bogdaproste, făcu elefantul. 


Atunci leul îşi scutură odată coama, îşi umflă a 


pieptul, scoase un strigăt de luptă, de s'au cutremurat 
toți copacii şi, vioi, se repezi în fruntea oştirii sale, 
îndemnând-o la luptă. Ostaşii când au văzut leul cel 
viteaz în fruntea lor, au prins a scoate strigăte de 
bucurie şi au năvălit cu mult avânt asupra duşmanilor. 

Aceştia, îngroziți de atâta curaj, nu mai ştiură 
încotro să fugă. 

— Pe ei, strigă leul;să nu mai aibă niciodată în- 
drăsneala de a veni pe meleagurile noastre. Pe ei! 

S'au repezit animalele şi cu mai mult avânt şi au 
făcut praf din duşmani. 

In timp ce lupta era în toi, leul zări în mijlocul 
ostaşi!'or, pe Trompică, luptând de zor cu trei duşmani. 
Ii ridica, pe rând, în trompă şi-i asvârlia la pământ, 


de duduia întreg codrul. 2 
„Lupta se sfârşi. Ostasii erau frânți de oboseală. _ 


Numai Trompică nu părea de fel obosit. Atunci leul 
spuse: É 

— Stăpâne, ai facut minuni de vitejie. Meriți să 
fi stăpânul nostru. I 

— Ba merit să fiu cel mai -supus soldat al tău, 
luminate şi adevărate stăpân, răspunse elefantul. Când. 


adineaori eram frânt de oboseala şi soldații, - cu 


lacrimi în ochi, mă chemau la luptă, iar eu, nu 
puteam face nici doi paşi, am simțit atunci ruşinea 
îndrăznelii mele de a-ţi lua locul. Când te-am văzut 
însă alergând în fruntea lor, cu toate că nimic nu 
te silia, fiindcă nu mai erai rege, mi-a venit mintea 
la loc. Inţelepciunea judecății tale, curaiul şi pute- 
rea ta mi-au deschis ochii. Imi venia să-ţi cer iertare 
pentru necugetarea mea de a-ți lua - tronul, numai 
fiindcă oglinda unei ape m'a arătat cel mai înalt 
animal. Si atunci am înţeles: Nu trup, ci suflet si 
înțelepciune trebue să ai ca să fii rege. M'am urât 
pe mine însumi când m'am pândit, că am avut măcar 
îndrăzneala să gândesc, că era o nedreptate alegerea 
înțeleaptă pe carea făcut-o poporul în numirea ta, 


că m'am gândit să râvnesc locul tronului, că am 


îndrăznit să mă gândesc să pun purpura. pe umerii 


mei mari dar neputinctoşi. Tu însă, în înalta ta în- - 


țelepciune ai venit să-mi arăţi prin agerimea minţii 
tale, prin dragostea ta de dreptate, prin vitejia ta, 
ajutându-ţi supuşii cari se credeau gata să piară, din 
cauza ambiții mele neroade, că sunt, 


că am înțelea greşeala mea cea mare şi am venit 
alăturea de tine, să lupt pentru - victoria ținutului 
nostru, pentru victoria unor supuşi, în fruntea cărora 
eu am vrut să fiu gândindu-mă numai la mine şi la 
ambiția mea, şi în fruntea cărvia-ție ti se cuvine să 
stai, pentrucă tu niciodată nu te gândeşti la tine, 


ci te jertfeşti, punându-ți viața în pericol, pentru cei 
pe cari îi conduci. 


Animalele ascultară vorbele elefantulii într'o tăcere 
adâncă. Iar când văzură că acesta a terminat, izbueniră 
toți în urale, strigând: 

„Trăiască Leul, regele nostru, trăiască Trompică, 
supusul cel întelegi. 


GEORGE MANOIL 


din contră cel ` 
mai mic animal din lume. Atunci am pornit a-ți arăta En 


$: 
«bd 
sa] 
Í 


AA 


R 


A'nceput să însereze 

Fulgii cad grăbiţi pe drum, 
Şi din hornuri se ridică, 
Nouraşi subțiri de fum. 


Au pornit colindătorii. 
Pe la geamurile aprinse 
Cântecele lor răsună 
Slab, pe ulițele ninse. 


La fereastra unei case, 
Plânge un copil bolnav. 
Ochii lui sunt arşi de boală, 
Ars e trupul cel firav. 


„Mamă, vreau să plec cu dânşii 
Să colind şi eu prin sat“. 
Murmură încet copilul. 

„Mamă când mă scol din pat?“ 


Mama -şi pleacă tristă fruntea : 


„Puiul mamei drag şi mic. 
Las'c'ai să te faci tu bine, 
Iarás ai să fii voinic. 


7 


La fereastră urâtorii Nici să plângă nu mai poate — 
Cântă... Sfânta Născătoare... Biata mamă sfâşiată. 
Lin şi-apleacă geana ochii 


; ¿ £ In odaie mai răsună 

Şi senin, copilul moare. Incă, glasurile line. 

- f š Şi pe drum zăpada creşte. 
Mama strânge în neştire Noaptea cu paşi repezi vine. 


O mânuță înghețată. ELVIRA CALAN 


PENTRU COPIII CUMINŢI ȘI SILITORI 
A APĂRUT IN EDITURA „CARTIA NOASTRĂ" 


ALBUMUL 
SHIRLEY TEMPLE 


te I. M. MIRCU ^ Versuri minunote :i num-roase fotoaroiii e U E | 25 


AIBĂ GA ZĂPADA ŞI CEI SAPTE PITICI 


împreună cu alte 20 povestiri de Frații GRIMM 
Traducere de ST. FREAMĂT ` PREȚUL L'I 40 


FOST odată o țară a cărui conducător 
era cel mai ocupat domnitor depe fața 
pământului. Toată ziua -i trecea cu treburile 
domniei şi niciodată n'avea cea mai mică 
clipă de odihnă. Mult îi era necaz 
domnitorului din cauza asta. De când se 
urcase pe tron n'avusese timp să meargă să viziteze 
pădurea vecină palatului. In fiecare zi se hotăra să 
meargă şi în ultimul moment o întâmplare neprevăzută 
îl oprea. Dar înafârşit 
într'o zi binecuvântată se 
întâmplă să aibă câte-va 
clipe de răgaz, şi îndată 
pătrunse în pădure. 

Era aproape noapte. 
Copacii erau înecaţi în 
umbră. Lumini trecătoare 
se iveau printretrunchiuri, 
fiinţe nevăzute şopteau în 
jurul lor. De ce înainta 
Domnul, de ce se făcea 
mai întuneric. Departe, 
se zărea un luminiş scăldat 
în razele lunei. El înaintă 
într'acolo şi iată ce văzu : 

In mijlocul luminişului 
şedea o fată învelită într'o 

` piele de măgar, şi torcea. 
In jurul ei stăteau mai 
mulți spiriduşi, cari îm- 
pleteau firele toarse şi 
făceau din ele poveşti. 
Poveştile acestea erau 
luate de unpitic, care le 
răspândea în lume. 

Voind să vadă mai bine, 
Domnul se apropie şi călcă 
pe o creangă uscată. Ime- ` 
diat spiriduşii se făcură ç 
nevăzuți iar Piele-de-Măgar se ridică să vadă ce este 

„Cine eşti ? Cum te chiamă ? Ce faci aci ?“ întrebă 
domnitorul. 


Dar tânăra fată făcu semn că nu poate să vorbească 
şi el era tare încurcat, când se întoarseră spiriduşii 
să vadă cine îi speriase. Văzând că nu-i nici-o pri- 
mejdie se aşezară să împletească mai departe. Dar le 
fu tare greu. Inchipuiți-vă numai, când fugiseră 
încurcaseră poveştile şi acum trebuiau să le descurce. 
In timp ce lucrau, Piele-de-Măgar făcu semn 
domnitorului să se aşeze lângă ea şi începu să toarcă 
o poveste pe care el o citea pe măsură ce eşea din 
mâinile ei. ⁄ 


„A fost odată o împărăție frumoasă ai cărei 


aaa. 


împărați aveau o singură fată. Domnița era foarte. 


răsfăţată şi îngrijită de părinți pe care îi iubea şi 
ea la rândul ei. Toată lumea era mulțumită de domnia 
împăratului. Intr'o zi însă, un vrăjitor cumplit năvăli 


în țară şi oştile împărăteşti fură neputincioase în ~ 


faţa lui. Tara fu îngenunchiată sub călcâiul vrăjito- 
rului iar împăratul şi împărăteasa fură prefăcuți 
într'un stejar şi o salcie. Numai domnita se ascunse 
într'un colț al palatului şi scăpă de vraje. După 
plecarea vrăjitorului mica prințesă îmbrățişă plângând 
trunchiul stejarului şi al salciei. Aceştia îşi scuturau 
frunzele care căzând pe jos alcătuiau cuvinte de 
dragoste şi îmbărbătare. Apoi domnița plecă să caute 
leac pentru părinții ei. 

Merse zile de-arândul. Intr'o seară ajunse la mar- 


ginea unui râu şi văzu o albină care căzuse în apă. 
- 


DIMINEAŢA — 
a s ° P Í L L 9 R 


Fata o scoase. Albina, după ce se uscá începu să 
sbărnâe, şi vezi minune, domnița îi înțelese graiul: 

„Iţi mulțumesc fetițo. Pentru inima ta bună vreau 
să te răsplătesc. Eu sunt zâna albinelor aşa că cere-mi 
tot ce vrei şi îți voi da“. 

Domnița îi ceru leacul căutat. 

„Dragă fetiţă, leacul îl cunosc dar e cam greu. 


° Trebue să te înveleşti într'o piele de măgar aşa ca 


să nu te recunoască nimeni şi timp de 7 ani să nu 
vorbeşti un cuvânt. Dacă 
izbuteşti, vrăjitorul va 
muri şi părinţii tăi vor 
redeveni oameni. Dacă însă 
vrăjitorul e omorât mai 
devreme, nu va mai fi 
nevoe să împlineşti cei 
şapte ani. Părinţii tăi vor 
fi salvaţi.“ 

Apoi albina sbură în 
Vzeme ce fata se înfăşură 
' într'o piele de măgar şi 
se afundă în codri. Aci 
se împrietenii cu spiriduşii 
care o hotărâră prin semne 
să rămână la ei să le 
toarcă firul poveştilor. 
Aşa trecu un an. Intr'ozi 
veni un străin în codru... 

Aici povestea se oprea. 
Piele-de-Măgar privi 
zâmbind spre domnitor. 

Acesta, fără să mai stea 
pe gânduri, declară că 
“merge să se bată cu vră- 
jitorul. 

După multe zile ajunse 
la palatul acestuia. Vră- 
jitorul se plimba prin 
grădină când văzu intrând 
un străin. Atunci încruntă sprâncenele 

„Cine eşti şi ce vrei ?“ întrebă el. 

„Cine sunt n'are însemnătate răspunse domnul. Dar 
am venit să risipesc vraja care apasă părinții lui 


| Piele - de- Măgar“. 


„Câtă vreme trăesc eu, încerci în zadar“ tună 
vrăjitorul. 
„Voi încerca atunci după moartea ta“ spuse Domnul 


şi trase sabia. 


“Incepură să se lupte. Din ochii vrăjitorului porneau 
flăcări roşii, cari încercuiau fruntea viteazului. Dar o 
salcie din grădină îşi scutură frunzele şi picături de 
rouă căzură asupra lui răcorindu-l. 

Cu noi puteri reîncepu lupta şi vrăjitorul fu silit să 
dea înapoi. Dar când vru să atace la rândul lui, ramurile 
unui stejar se lăsară în jos țintuindu-l pe loc, aşa că 
Domnitorul îl putu omoră. In clipa morții vrăjitorului un 
abur se lăsă peste grădină. Când se risipi, în fața celor 
doi stăteau doi bătrâni învestmântați împărăteşte. Erau 
tatăl şi mama lui Piele - de - Măgar. Impreună porniră 
spre codru. 

Mult se mai bucură domnita şi mult îi mulțumi bine 
făcătorului ei. Acum putea şi ea însfârşit să vorbească şi 
să arunce urâta piele de măgar. 

Trei săptămâni încheiate ținură serbările de veselie. 
Apoi domnița porni cu părinții spre îndepărtatul lor 
ținut, iar salvatorul se întoarse la treburile domniei. Și 
e atât de ocupat încât nici până azi n'a găsit timp să 
mai pătrundă odată în pădurea care se întinde mai 
tăcută şi mai întunecată ca oricând. 


ELVIRA CALAN 


Las 


“yi 1 SSS dn ¿S š 


j 2 
N 


£ 


a. 


< 
j 


/ 


/ 2 
LJELANDA: ~ 


E 


AM spre miazănoapte de tara noastră, trăia 
nu de mult, un împărat tânăr şi frumos. 
Impărăția peste care domnea era 
bogată şi pământul era acolo roditor ca 
nicăeri. Toată lumea era fericită în această 
Sa" țară, numai împăratul, deşi chipeş şi plin 
de viața, era trist şi nu eşea decât foarte rar din 
castelul său. Avusese şi el o soție mândră şi ferme- 
cătoare şi un copil drag cu bucle blonde şi obrăjiori 


de trandafir dar Dumnezeu nu s'a îndurat să-i lase 


lângă el. 

Intâiu i-a murit copilul şi-a fost mare jale în tot 
castelul şi'n toată împărăția. Apoi, de durere, neputând 
suporta greaua pierdere s'a îmbolnăvit şi împărăteasa 
şi numai după o lună, doliul a fost din nou arborat 
la palat şi'n sufletul tuturor oamenilor. 

De atunci au trecut câțiva ani. In tot acest timp 
împăratul, care n'a mai dezbrăcat doliul n'a eşit decât 
foarte rar din castel şi asta numai când trebuia să 
se ducă la biserică pentru parastasele ființelor lui 
iubite, pe care le pierduse atât de neaşteptat. 

In castelul său împăratul îşi petrecea vremea citind 
cărți. Il interesau mai ales acelea în care erau povestite 
viețile marilor oameni ce-au existat şi faptele de 
războiu ale generalilor din trecut. 

Când era să ia vreo hotărâre, împăratul îşi chema 
la palat sfetnicii, le cerea părerea şi-o spunea şi pe 
a lui şi odată cu plecarea miniştrilor, împăratul îşi 
relua viața de bibliotecă şi pustnicie. 

Un singur om avea acces în palat şi mai ales în 
apartamentele împăratului. Acesta era un 
fel de artist, pe adevărata lui meserie: 
bufon, care se pripăşise pe la castel şi 
izbutise — nu se ştie prin ce mij oace — 
să intre în grațiile împăratului. 

- Acest bufon, pe nume Melo, cânta foarte 
frumos din flaut şi armonică ştiind întot- 
deauna cu o desăvârşită artă să dispue şi 
să înveselească pe stăpânitor. 

Şi mai ştia Melo bufonul să imite, ca 
nimeni altul, cântecul păsărilor din curte 
şi al animalelor din pădure. Când imita el 
cântecul privighetorii credeai că eşti în 
crâng înverzit, iar când cotcodăcea ca găina 
jurai că a intrat vreo cloşcă în casă. 

Toată vremea bufonul şi-o petrecea pe 
la bucătărie, dându-se bine pe lângă oamenii 
de acolo, căci tare îi erau plăcute mâncările 
bune şi vinurile alese. Numai când şi când, 
era chemat de împărat: în biroul lui şi 
atunci începea să-şi arate cunoştinţele ca 
un adevărat maestru. Impăratul se bucura 
la toate năzdrăvăniile bufonului, îl aplauda, 


4 it e P W W>... ci i, Dra da, 
S 242 IE mu ht ab ; s 


a 


L— 


BUFONUL 


IMPARATULU 


îl răsplătea cu bani şi-l încuraja cu vorbe 
bune. Bufonul prinsese şi el atâta drag de 
împăratul, cel inimos, încât ar fi fost în 
stare să-şi dea şi viața pentru el. 

„Şi ocazia n'a întârziat să se arate. 

Intr'o zi era mare zarvă la palat. Sfetnicii 
intrau, ieşeau grăbiţi şi cu feţe triste, se 
întorceau din nou, alergau de colo până 
colo, iar luminile dela Palat au rămas până 
târziu de tot, noaptea, aprinse. A doua zi 
s'a răspândit în toată împărăția vestea că 
regele de dincolo de râu are de gând să 
atace împărăția şi că toată lumea trebue 
să fie pregătită pentru războiu. 

Oamenii şi-au luat armele, şi au pornit, 
în convoiuri fără de sfârşit, către locul pe unde 
avea să dea regele vecin atacul. Impăratul n'a rămas 


nici el la Palat. Şi-a îmbrăcat zalele şi-a pornit-o ` 


şi el spre câmpul unde avea să se dea bătălia. Pe 
lângă el nu-şi luase decât câțiva ofițeri credincioşi, 
o trupă pentru gardă şi pe Melo-bufonul. Acesta 
ceruse voie împăratului să-l lase să stea în juru-i, 
ca să-l păzească, alături de soldaţii din gardă. 

La scurtă vreme dela sosirea împăratului pe câmpul 
de luptă se vesti marea bătălie. Trupele duşmane 
ajunseseră aproape de țărm şi se pregăteau să treacă 
râul pentru a cuceri poziţii noui. Ca să poată urmări 
mai bine lupta, împăratul şi suita se retrase într'un 
tufiş prin apropiere de mal. Acolo îşi instală un 
cort pentru el şi suita sa. Cum din ea făcea parte 
şi Melo-bufonul veni şi el aci. 

Intr'o seară, aşa ca pe timpul când soarele face 
loc lunii, pe cer, era linişte de mormânt în toată 
tabăra. Toţi, până şi împăratul, se culcaseră de vreme, 
pentrucă pentru zorii zilei se aştepta marea luptă. 
Singurul care nu dormea era Melo-bufonul. 

Se luase el după nişte păsări şi ajunse, fără să 
vrea, chiar la marginea apei: Când sosi aci uită însă 
repede pentru ce venise. Ochii îi fură atraşi de nişte 
călăreți, care cu caii în apă, înaintau spre malul 
unde se afla Melo. 

Fără să-i cunoască, bănui imediat că trebue să fie 
nişte spioni duşmani, care încearcă să ajungă pe 
malul opus. : i 

„Aha — îşi spuse repede Melo — lasă că vă vin 


d 


Conducătorul lot, marele i 
general Timaro, fusese prins 4 
in timpul nopții şi adus prizo- 3 
nier în tabăra împăratului. Fără 
el lupta nu se mai putea da. 
Cei zece străini cereau acum 
să li se înapoieze conducătorul, 
în schimb ofereau o pace lungă 
sin plus o sumă mare de 
bani. 

Impăratul care aflase între 
timp cui i se datoreşte prin- 
derea conducătorului armatelor 
duşmane, se bucura la gândul 
că tocmai Melo-bufonul este 
acela care a scăpat tara de 
războiu şi care i-a ridicat 
prestigiul. Fără să şovăiască, 
împăratul chemă imediat pe 
sfetnici, le expuse situația şi le 
ceru să admită condiţiile puse. 
de duşmani. Ele fură acceptate 


eu de hac!“ Şi fără să stea 
mult pe gânduri îşi puse planul 
în aplicare. Butonui purta in- 
totdeauna la el o frânghie pe 
care o întrebuința pentru a 
face diferite figuri de gim- 
nastică în fața împăratului, 
adică să sară, să se urce în 
pom cu ajutorul ei, şi multe 
altele. Cum văzu că oamenii 
călări tot înaintează spre mal, 
Melo îşi făcu la repezeală un 
lat din frânghia ce-o purta la 
el şi — zdup! — în apă. Știind 
bine să înnoate şi sub apă, 
Melo ajunse cât ai clipi din 
ochi în dreptul călăreților. Aci 
işi potrivi bine lațul, scoase 
o mână din apă şi aruncă 
frânghia în jurul capului celui 
ce se afla în fruntea călăreților. 

Când simţi că frânghia s'a 


prins bine, Melo o smuci cu întocmai. Eliberarea generalu- 
putere apoi o trase, luând după lui 'Timaro trebuia să se facă 
ea-pe călăreț care acum, pierzându-şi calul, deabia | imediat pentru o sumă mare de bani de aur, iar 
se putea ţine: la suprafaţă. Melo, înnotând până la pacea între cele două popoare era semnată pentrn s 
țărm, îl aduse şi pe călăreț, după el. Cei ce-l însoțeau || cincizeci de ani. După ce cei zece străini dădură ] 
pe prizonier nu sc mai vedeau acum pe nicăeri. banii şi iscăliră tratatul de pace, împăratul dădu 
“Eee za piy pe dea de alo; ce se întâmplase conducă- ordin să fie adus generalul. Acesta intră, escortat 
een aia iert 18 goană tadărăt; apre tabără. de Melo-bufonul, care-l le bine de mâini. G lul 
â j P : Siati - , -llegase bine de maini. Generalu 
sina Poe TA (nai. sie „destăcu latul din jurul fu eliberat, iar împăratul mulțumi cu lacrimi în ochi 
gâtului prizonierului şi-l legă de astădată de mână, lui Melo-bufonul că a făcut o faptă atât de mare, 


trăgându-l astfel până la cortul unde se afla împăratul. 
Melo nu voi să-şi scoale stăpânul şi rămase toată 
noaptea treaz, păzind pe cel pe care-l prinsese. Voise 


scutind tara de războiu. 
Dar drept răsplată îi rămânea toți banii daţi de 


el să afle câteceva dela ostatec şi mai ales s 1 dusmani pentsu răscumpărarea generalului ui rea 
cu care se îndrepta el spre seat > opus, ore da aceşti bani Melo — sfătuit de împărat, — a făcut în 
nu voia să scoată un cuvânt. Capitala țării un teatru mare şi frumos pentru cei 
Lupta decisivă nu mai avusese loc în noaptea mici, unde în fiecare zi înveselea copiii din împărăție, 
aceea şi nici nu mai avea să se întâmple. Pentrucă cu năzdrăvăniile lui. Şi veneau în acest teatru şi 1 
înainte chiar de a se trezi împăratul, pe malul duşma- oameni mari ca să admire talentul lui Melo-bufonul 
nilor fâlfâia un steag alb de pace. Cei ce voiseră să şi ca să râdă din plin la cele văzute pe scenă. Și 
atace împărăţia, renunţau acum la planul lor şi cereau teatrul era întotdeauna neîncăpător, pentrucă lumea 
pace. Apoi, imediat după ce steagul alb fusese mai venea să vadă nu numai pe Melo-bufonul de pe 
întins, o trupă de călăreți înaintau prin apă spre sârmă sau imitator al animalelor ci şi pe cel care 
malul opus. Ajunşi aci călăreţii în număr de vreo grație curajului şi credinţei sale dăduse o pace lungă 
zece se lăsară dezarmați şi cerură să vorbească ţării. 
împăratului. Când ajunseră în fața lui, mărturisiră 
scopul vizitei. | ANDREI BRÂNDUȘ 


FABRICA GERMANDREE IMPARTE DARURI DE CRĂCIUN COPIILOR. 


VIRGINICA ANGHELESCU FĂNICĂ RĂDULESCU CEZARINA GEORGESCU ADRIAN MUNTEANU 


Şi al 2-lea concurs jubiliar al FABRICEI GERMANDREE PARIS a avut o resonanță profundă în lumea copiilor 
Concertul celor 4 copii la Radio, organizat de fabrica vestitului săpun BOBB, a fost ascultat de zeci de mii Í 
de copii din tara întreagă, cari cu buletinele de vot au decis ca: í 


Premiul I. de Lei 5.000 să fie acordat elevei Virginica Anghelescu 
Premiul II Ne ka 2180000 js: Niy 59 elevului Fănică Rădulescu 
Premiul II. 7... 22000, ” elevei Cezarina Georgescu 
Premii IV, 4000 `, a elevului Adrian Munteanu 


Și destinul a voit aşa ca tocmai primii doi premianți şi ultimul, să fie bravi copilaşi de părinți săraci, 
şi'n iarna grea ce se anunță, cnnstituie un preţios ajutor aceste premii ale FABRICEI GERMANDREE. 
Alte zeci de mii de cadouri de Crăciun, împarte acum Fabrica GERMANDREE miilor de copii cari cu 
votul lor au luat parte la al 2-lea concurs. š 

In chipul acesta a înţeles Fabrica Germandree să-şi prăznuiască jubileul ei de 120 de ani, făcând bucurie copiilor țării. 


` y 


DIMINEAȚA 


— "w 


a e imi 


T ea a AE AEEA SAE AAA i a  — —— 
te. ...... weeeetoeeeeeteeetes eee 


; PIRIDUSUL Strop-de-Stea se aşeză 
I pe marginea lumei cu picioarele 

: atârnând în gol şi începu sà fluere 
| ascuţit şi tremurat în necazul stele- 
€ lor. Fulgii de zăpadă care treceau 


BAANG 


pe lângă el îşi astupau urechile şi fugeau cât 


puteau mai repede. Numai micul Ric, fulgul 
de zăpadă cu ochii verzi se aşeză lângă el pe 
lună. Era foarte supărat. Trecând pe lângă 
carul mare îşi agățase hăinuța la oişte. Si era 
nouă -nouță. Mama — Iarnă i-o dăduse chiar 
în ziua aceia. 

Pe când povestea amărât, 
fața lor. 

„Ei bšeti — zise el — mergeţi cu mine la 
Tata -Ger ? Mi-a trimis vorbă cu o stea că mă 
aşteaptă la palat. Venili ?““ 

„Venim“ răspunseră cei doi 
lăsându-se să alunece depe 
marginea lunei. 

Apoi porniră toţi trei, 
lunecând veseli pe gheţuşul 
cerului. 

Tata -Ger îi aştepta cu o 
telegramă în mână. 

„Uite — zise el — am primit 
chiar acum telegrama asta 
dela Moş-Crăciun. Scrie că 
soseşte noaptea asta cu 
Crivăţul-Rapid. Vă rog să-i 
pregăti|i o primire frumoasă“. 

Cei trei îşi dădură toată 
osteneala, dar lui Moş-Crăciun 
nu-i ardea de serbări. -Cum 
sosi la palat îşi trânti desaga 
cu jucării pe jos şi îndreptându-şi 
scoase un oftat de uşurare. 


se opri Vântul în 


spatele 
Apoi porni să 
revadă fiecare jucărie în parte. Dar ce hara- 
“babură! Par'că se întorsese lumea pe dos! 
Păpuşa se dădea peste cap, trenul spunea 


„mamă“ şi „tată“ iar paiaţele, ce să vă mai 
spun ? Mieunau şi sgâriau ca pisicile. 

„Hotărât, aici nu-i lucru curat“, gândi, Mos - 
Crăciun scărpinându-se în cap „Să ştii că au 
fost vrăjite. Dar de cine? Numai Bunicul- 
Brazilor a făcut una ca asta. S'o fi supărat 
că n'am vrut să iau un nepot de-al. lui să-l 
fac pom de crăciun. Ei, ce-i de făcut acum ? 
Mâine poimâine e Crăciunul şi jucăriile mele 
şi-au pierdut minţile“. Şi se gândea bietul 
Moş, şi-şi frământa barba, fără să găsească o 
scăpare. 

Intre acestea se strecură în odaie Strop -de - 
Stea. Aducea blana lui Moş-Crăciun pe care 
o periase afară. 

„Dragă moşule — zise el — dejce eşti supărat“? 

„Cum să nu fiu supărat nepoate, când uite, 


STROP DE STEA 


2222222 222 FZ 22222 2 a 2 222 —— 2 2 ———————— I — Z 


0 0.0.0.............0................... Sose .5................. 222. Nass 


— — a ——iw — —rvF 


——— a a ed —— O F ——EhF PI 


bate Crăciunul la use şi jucăriile mele sunt 
vrăjite. Cine să le dreagă“*? 

„Noi, răspunse mândru spiridușul, 
prietenii mei. Plecăm chiar acum'. 

„Duceţi-vă la vrăjitoarea din  mesteceni:* 
adaose Moş- Crăciun cercetându-și blana. „Bre, 
dar prost aţi mai scuturat-o.! Gulerul e plin 
de praf. Dacă tot aşa veţi îngriji şi de jucăriile 
mele... 

„Vai de mine, Moş-Crăciun, se poate? Ai 
să vezi numai“. Si zicând aşa, Strop -de - Stea 
eşi să-şi caute prietenii cu care se duse la 
vrăjitoarea din mesteceni. Aceasta se uită în 
bobi şi zise: 

„V-aţi trezit cam târziu, fiilor. Mai bine 
făcea Moş-Crăciun să-şi pă- 
zească jucăriile decât să 
doarmă. Acum alt leac nu-i 
decât — şi vântură bobii—să 
luaţi dela fiecare stea câte o 
rază şi să faceţi din ele un 
snop pe care să-l legaţi cuo 
rază de lună. Muiaţi snopul 
acesta în albastrul cerului si 
stropiţi cu el jucăriile“. 
= O noapte întreagă au aler- 
gat Vântul, Ric şi Strop -de- 
Stea ca să adune razele. Nu-i 
vorbă, au fost ele şi unele 
stele mai bune care li le-au 
dat îndată. Dar altele, mai 
câinoase, au trebuit să fie 
rugate, ba la una au înaintat 


şi petiție cu timbre în regulă. Dar la lună ce 
sau mai închinat pentru o rază. Insfârşit le-au 
strâns pe toate şi muindu-le în albastrul întu- 
necat al cerului, le-au dus la palat, să stro- 
pească jucăriile. Dar pe drum, cum făcu 
Vântul, cum drese, că se murdări tot cu 
albastru şi trebui să se frece mult timp cu 
zăpadă ca să se curele. 

Să vă mai spun bucuria lui Moş-Crăciun 
când îşi văzu jucăriile cuminţite? Mai că nu 
juca de veselie. Pentru fapta asta, iertă pe 
Strop-de-Stea că nu-i scuturase blana cu 
luare aminte, ba-i dădu şi o jucărie pe deasu- 
pra. Apoi îşi aranjă jucăriile în sac şi se aşeză 
tihnit să-i mai tragă un pui de somn, în timp 
ce spiriduşul se aşeză pe marginea lunei cu 


eu şi cu 


picioarele atărnând în gol şi începu să fluere 


ascuţit şi tremurat în necazul stelelor. 


ELVIRA CALAN 


DIMINEAŢA ee 
+ COPIILOR 


a. > 


Examenele ! 


— Spune-mi Ionicà, la 
câte materii ai căzut până 
acum ! 

— Cu examenul de mâine 
la şase ! 


S'a păcălit 


Ionel stă plecat pe fe- 
reastra vagonului. Tatăl 
ca să-l sperie îi ia pălă- 
lăria, spunându-i: 

— Vezi dacă te apleci, 
ai scăpat pălăria. 

Ionel plânge, atunci 
tatăl îi spune: 

— Hai, fii cuminte. Uite, 
eu fluer şi pălăria apare. 

Tata flueră şi-i pune 
pălăria repede pe cap. 

Ionel nu mai poate de 


bucurie. Imediat aruncă 
pălăria pe fereastră şi 
spune: 


— Mai flueră odată tă- 
ticule. 


(Comunicată de 'N. Ma- 
teaş Bolgrad) 


Slujbă bună 


— Eşti 
noua ta slujbă ? 

— Desigur! Dorm toată 
ziua ! 

— Cum asta? 

— Păi sunt paznic de 
noapte. 


mulțumit cu 


DIMI 


NĂZB 


1 
ni 
De, $ 
A 
K 


Problemele circulației 


— Domnule profesor, 
trăesc oameni în lună? 
— Nu. Dar de ce întrebi? 
— Mă gândeam ce în- 
ghesuială ar trebui să fie 
acolo când e semilună. 
( Comunicate de Moscovici 
Harry. Loco) 


Judecată 


— Ionel, hai să mergem 
la dentist. 

— Nu merg mamă, mi-e 
frică. 

— N'are de ce să-ţi fie 
frică. Nu-ţi face nimic. 

— Nimic? Atunci de 
ce mai mergem? 


Tot cu Danciu 


Intr'o zi, Danciu vrea 
să vândă un garderob. Şi 
nimereşte la Pricopsilă. 

— Nu cumperi un gar- 
derob, boerule? 

— Păi ce să fac cu el? 

— Să ţii hainele înăun- 
tru. ° 

— Şi eu să merg des- 


“brăcat? N'am nevoe. 


De-ale lui Danciu 


Danciu e prins furând 
nişte mere din coşul unui 
oltean. Adus la poliţie, 
comisarul îl întreabă: 

— De ce ai furat, me- 
rele, tigane? 

— Hauleu mâncaţi-aş, 
n'am furat domnule co- 
misar. Le-am luat, să am 
parte de ele. Păi dacă, 
dumnealui, domnul oltean 
strigă: Luaţi mere! Luaţi 
mere! 


Jucăria 


Mama a intrat cu Sandu 
într'un magazin cu daruri 
şi îl întrebă: 

— Ce vrei să-ți cumpăr: 
un aeroplan sau nişte 
soldați? 

Sandu după o scurtă 
chibzuinţă, răspunde: 

— Un avion cu pasageri 
soldați. 


Vine odată cu anul şi 
odată cu el moare. 


(Inzepuale9) 


Măcelarul. 


Musafiri's învitaţi 

La mămica lui acasă 
Bică stă frumos de-oparte 
Pe un scaun, lângă masă. 


„Vai, ce dulce copilaş! 
— Laudă doamnele în cor— 
Ce cuminte îngeraş, 

Ce mai gingaş puişor!“ 


— Cum te cheamă,băeţele ? 
— Bică, le răspunde el, 
— Ia să-ți pun o întrebare, 
Spune-o doamnă cu cercel. 


— Ce-animal ne dă osânză? 
De-mi răspunzi îţi fac un 
dar! 
— Foarte simplu, spune 
Bică 
Ne-o dă... domnul măcelar. 


MOȘU-LICĂ ` 


Elevul deștept 


— Tată, profesorul mi-a 
spus astăzi bravo, fiindcă 
am spus că elefantul are 
trei picioare. 

— Cum se poate asta ? 
Ai spus o prostie. 

— Da, dar colegii mei 
spuneau căarenumaidouă! 


Moş Crăciun 


Două magazine de 
jucării făcându-şi concu- 
rență, au pus amândouă 
în vitrine câte un Moş 
Crăciun. Ionel, Văzându-i 
pe amândoi, îl întrebă pe 
tatăl-său: 

— Tăticule, de ce nu 
mi-ai spus că Moş Crăciun 
are şi un frate gemăn. 


Greu e cu spălatul 


— De ce nu vrei. să 


asculți. De câte ori ţi-am 


spus să te speli pe gât? 


— De şase ori, mamă. 


ATII ŞI GHIDUȘII“" 


Pianistul 


— Ştii să cânți la pian? 
— Nu am încercat încă! 


La doctor 


— D-ta munceşti prea 
mult! Cu ce te ocupi? 

— Jonglez pe scenă cu 
ghiulele de tun. 

— Pe viitor ar trebui, 
să jonglezi numai cu bile 
de biliard. 


De-ale lui Mitică 
a) — Cum se numeşte 


un om care prinde muşte? 
— Mugşte-riu. 


b) — Cum se numeşte 
un om căruia îi este sete? 
— Sete-bist. 


c) — Cum se numeşte 
un om care are un obraz 
frumos? 

— Obraz-nic. 


Casă frumoasă 


— Mi-am cumpărat o 
casă de toată frumuseţea ` 
Sunt mulțumit! 

„.— Zău.? Şi eu aş vrea 
“să-mi cumpăr una. ` 
— “Atunci cumpšr-o pe 


a mea! 


A 


12 


A 


Pa 


roon 


— S 


“es. mi a 


K. 


= @ r= — = 


ORIZONTAL: 1) Tatăl mamei sau al tatălui nostru. 
6) Nume de fată. 7) Pune mâna şi nu lasă acolo. 
9) Tot felul de jocuri făcute spre a ne întări trupul. 
12) Când e aşa un fruct, e bun de mâncat. 14) Cel 
care l-a vândut pe Isus Hristos pentru 80 de argințţi. 
15) Greutate pe care măgarul o poartă în spate. 16) 
Cămăşuţă cusută cu flori. 17) Numele popular al 
lunii Ianuarie. 18) Animal care trăeşte prin Austra- 
lia; merge în două picioare şi când se luptă s se sprijină 
~ pe coadă, care este foarte puternică. 


VERTICAL: 1) De ea te ţii când urci scările. 2) 
= Se alege deoparte după ce-ai bătut bine laptele. 3) 
Poftim! 4) Bšt mare, bun de alungat câinii. 5) Prin 


CUPON DE m 


Numele şi pronumele .................... 


| Adresa „1 RE n EE le u E. Ta PR SLR Ca IE as e fad 


Seria III 


ele intri şi prin ele ieşi. 8) Se ivi deodată. 
10. Femeea cangurului îi poartă într'un fel 
de pungă de piele pe care o are în dreptul 
stomacului. 11) Nişte cântece în care poeţii 
cinstesc pe cineva. 12) Se fac din carne şi 
din mate de porc şi sunt minunați prăjiți. 
13) O jumătate de tren. 15) In ea stă călă- 
rețul pe cal. 17) Inceputul şi sfârşitul unui 
ghive. 19) Notă muzicală între „do“ şi 
ami; 


Y 


CARTEA MISTERIOASĂ 


Nebunaticul Chit - Chit tot cotrobăind prin 
podul plin de hârțoage, a dat zilele acestea 


de cartea de mai sus. 

„„„Şi cum era sătul—ca tot omul de Sărbători !— 
s'a gândit că n'ar fi rău să facă niţică lectură. 
Dar oricât de deştept trecea el printre membrii 
familiei Roademult, nu reuşi să descifreze 


mare lucru... 


CATRE 
RASBOI 


Dacă sunteți curioşi şi voi să aflați ce scria într'a- 
devăr pe coperta cărții, amestecați literele între ele şi. 


veţi vedea... 
MOŞ ROATĂ 


DIMINEATA 


privit curios pe fereastră să văd ce începe „galeria“. fie!.,. Uite dom'le îmi sparseră gea- «| 
e. Credeam că a luat foc pe undeva. — „Bravo Nae! mul. Privii pe „terenul“ posnaşilor `] 
sau mai stiu si eu ce. Dar de unde? — „Hai Costescu! „jucători“ şi par'că erau spiriduşi, 

£ era un grup de copii in numàr de — „Dreapta!... _ asa dispăreau unul câte unul. 
doisprezece, care după cârpele cu — , Hai Costele! Mingea rămăsese la mine în curte i 
care erau legați la glesnele picioa- — „Faultl... şi cam ăsta era motivul că peste o g 


AU 


UN MATCH D 


A drept vorbind nu era 

pentru prima Oară sgo- 

> motul care venea depe 

locul viran, din spatele 

P) casei mele şi care nu-mi 
=< dădea de loc pace. 


ÉDAN 
Aproape în fiecare zi, de câte două 


un altul şi unii fugeau înainte alții, 
după ei. Trăgeau, se'mbrânceau. 

In timpul acesta, copiii ceilalți 
care erau pe de margini, cu o larmă 
asurzitoare, începură să facă „gale- 
tie“, 

— „Hai Manole! 


: FOOT-BALL 


— „Hai Virgile! 

— „Şut Dulea! 

-— „ Hai Naum! 

— „Bravo Grigorescu! 

— „Bombă Mimi! 

Şi Mimi ca să arate că nu e prost, 
înfipse un picior în mingea care a 


ori, cam pe la zece dimineața şi — „Şut! pornit glonţ în sus, învârtindu-se 
trei după amiază, o lovitură asurzi- — „Bravo Ionele! — ah! şi se învârtea aşa de frumos! — 
toare îmi împuia urechile. Dar ce era — „Heenţ! şi — uite treabă! — se lovi de gar- 


mai supărător este ca tocmai azi 
când aveam nevoe delinişte, hărmă- 
laia era mult mai mare. In primele 
zile când am auzit larma aceea, am 


relor şi după mingea aceea mare 
ce-o ţinea unul din ei în brațe, mă 
făcură să înţeleg, că sunt aşa zişi: 
„foot-balişti“. 


Şi de atunci — după cum am mai 
spus — de două ori pe zi, erau 
regulat pe locul viran; dimineața 
veneau cei micuti, care nu erau încă 
la şcoală, iar după amiază şcolarii, 
sau cum spun ei, echipa întâia. 

Ei doar azi, tocmai când aveam 


— „Ruşine arbitrul... 

Și iar se auzea un fluerat ascuțit, 
care îi oprea pe toți „jucătorii“, 
apoi iar mingea era lovită şi iar 


— „Ofsaid!... 

Vreo cinci minute, jocul s'a scurs 
în țipete de felul acesta, când deo- 
dată un vuet aproape sălbatec de 
bucurie şi un ropot de aplauze, 
izbucni din mijlocul galeriei: 

— „Goolll]... 

— „Bravo Nanculescu! 

— „Bravo Petrică!... 

— „Bravo Emile... 

— „Goooll!... 

Apoi ca un semnal nevăzut, toate 
vocile pițigăiate ale „galeriei“, se 
uniră țipând pe silabe: 

— „Bra-vo Ju-pi-ter! 

— Tem-po Ju-pi-ter 

Şi mingea fu pusă iar la mijlocul 
„terenului“ apoi se auzi flueratul 
şi iar începu fuga nebună după 
minge. 


dul casei mele şi pleosc! sări în 
geamul camerei dela dormitor făcân- 
du-l țăndări. 


— „Psss!... fi-v-ar mingea... să 


jumătate de oră un prichindel se 
mieuna pe la gard. 

— „Domnule!.. Domnule!.. Dă-mi 
te rog mingea că e a mea... N'am 
spart eu geamul! Ortinschi l-a spart! 
Zău Domnule! 

— „Hai intră în curte şi ia-o; 
dar dacă vă mai prind că vă jucaţi 
pe locul viran am să vă dau pe 
mâna vardistului. Ai înțeles?! îi 
strigai eu prefăcându-mă supărat, 
dar în gândul meu fiind bucuros, 
că-mi răscumpărai liniştea cu un 
geam spart. 

— „Am înţeles“! fu răspunsul 
țâncului şi intrând „în curte, luă 
de jos mingea strângând-o la piept 
ca pe ceva dispărut şi ieşi din 
curte în fugă... 

GHEORGHIU PETRE 


u > t 


nevoe de liniste, sgomotul micutilor 
guralivi, era mai mare ca oricând. 

Mă aşezai la birou cu gândul să 
lucrez ceva, dar sgomotul nu-mi da 
pace deloc. Auziai. 

— „Costele eu nu joc“? 

— „Mă eu ştiu să „duc“ ! 

— „la-mă şi pe mine în „gol“! 

— „Nu se poate mă puştilor, 
dela pitici nu joacă decât Manole“! 

Eh! mai încearcă să lucrezi, cu 
aceste bombăneli, dacă poti!... 

Şi pentrucă mi-am dat seama că 
nu pot să lucrez, mi-am tras un 
scaun lângă fereastră, de unde se 
zărea întreg maidanul împestrițat 
de copii şi mi-am aţțintit privirile 
şi atenția spre ei. Nu mi-a fost greu 
să ghicesc că hărmălaia, care azi 
era mai mare se datora faptului că 
azi trebuia să se joace un „match“. 
Și chiar aşa era: pe partea cealaltă 
a locului viran, un alt grup de copii 
se sfădeau, aşteptând par'că cu ne- 
răbdare începutul jocului. Şi iată că 
un băețel mai răsărit cu un fluer 
în gură anunță începutul jocului, 
printr'un şuerat prelung. Mingea fu 
lovită de un țânc mititel, apoi de 


z 
i= 


I 
K 


p^ 


* Š 
— - s 


Rr 


Pi 


1 7 ` —x 33 
i p 
+ 


pi 
Ç 


Pe 


== y în Ze Ly 1 2 SEET FIRE 


TR Aaa II it Pa 


SCRISORI CĂTRE STRĂJERI 


Hai săntindem hora mare... 


CA RAGI străjeri, este bine 
şi chibzuit lucru să 
aruncaţi ochii în urmă 
din când în când, ca 
să puteți privi, ca 
nm  printr'un binoclu, ro- 
dul muncii şi faptelor voastre. 
Străjerul vrednic, care şi-a înnodat 
pe fir de aur boabele faptei şi 
muncii lui, se simte mai „pătruns de 
fiorul devizei noastre străjereşti. 
Când porniţi într'o excursie, sau 
defilați pe şiruri de cuiburi la zile 
mari străjereşti ori naționale, când 
participaţi cu Stolul vostru la vr'o 
mare serbare străjerească, înaintea 
unității voastre fâlfâie, mândru ca 
o biruinţă, fanionul străjeresc. 
Flamura lui ocroteşte unitatea, 
vă îndeamnă par'că să păşiți mândri 
spre sfintele rosturi ale Străjeriei, 


@-c On CNE ON Bed) 
x 


„vă cheamă privirile voastre curate 


spre cerul de azur al Patriei. 
In frunte cu drapelul, cu fanionul 


Stolului, voi străjerii țării păşiți 


pe drumul de lumină şi curățenie 
sufletească ce ni-l arată buchile 
devizei: „Credinţă şi muncă, pentru 
Ţară şi Rege“. 

Alături de drapel, deviza deci 
trebue să fie bine cunoscută şi 
lămurită de voi. Nu-i străjer ade- 


vărat şi nici şcolar harnic acela 
care spune ceva, ori învață o lecție 
papagaliceşte, fără să fie în stare 
să explice şi altora cele învăţate. 

Dar, mai înainte de toate acestea 
trebue să le ştie, să le cunoască 
străjerul pentru el însuşi, pentru 
învățătura şi dragostea lui de stră- 
jerie şi de şcoală. Deci şi despre 
naşterea devizei străjerului, despre 
înțelesul şi însemnătatea ei va tre- 
bui să stăm de vorbă în această 
pagină a voastră. 

Alături însă de aceste simboluri, 
adică semne sfinte ale dragostei de 
neam şi ţară, străjerul bun va trebui 
să fie lămurit despre cultul Dinastiei 
şi al Marelui Străjer, adică să ştie 
a înflori în suflet dragostea, res- 
pectul şi devotamentul până la 
jertfă față de Regele şi Tara sa. 


Aceste nume scumpe trebue să. | 


fie călăuză în viața străjerului şi 
să le poarte în suflet ca un talisman 
purtător de bine şi noroc. Nimic 
nu vă reuşeşte în viață dacă nu 
porniţi la treabă cu sufletul curat, 
plin de încredere şi iubire nețăr- 
murită față de Marele Străjer al 
Țării, M. S. Regele Carol II. 
Aşadar dragii mei străjeri, iată 
ce alese şi neîntrecute icoane stră- 


jereşti veţi avea de privit in acest 
colț al vostru pe care revista 
„DIMINEAȚA COPIILOR“ vi-l 
dărueşte cu atâta voe bună si urări 
de sânătate. 


Dar vàzut-ati voi faptă eroică, 


lucru spornic orì învățătură silitoare 
şi cu roade, fără ajutorul lui Dum- 
nezeu? Voi ştiţi cu toţii că nimic 
bun nu reuşiți 
alături fiorul de credință strămo- 
şească, paza şi ocrotirea Ingerului 
Păzitor care este pus de bunul 
Dumnezeu să păzească viaţa fiecărui 
copil ascultător şi la toate silitor. 


dacă nu simtiti 


Ei bine, doar cu vorba „credință“ 


începe şi deviza voastră a străjerilor. 
Despre credință deci, credință în 
Dumnezeu, 
puterea şi mândria țării tale bogate 
şi puternice, 
puterile voastre de 
Armata Albă a României 
despre frumuseţile şi bogăţiile ei 
şi despre tot ceeace dorul vostru 
însetat de a şti şi a cunoaşte vrca 
să poată citi, 
colțişor. 


în Marele Străjer, în 


despre credința în 
străjeri din 
Mari, 


vom scrie în acest 

Alături de aceste daruri pe cari 
Străjeria vi le trimite la toți deo- 
potrivă, cu aceiaşi dragoste, vom 
însemna aci, ca să cunoască toți 


străjerii cetitori ai revistei acesteia, 
fapta bună, vrednicia şi virtutea 
străjerească de pe tot cuprinsul 
țării. Veţi găsi în acest loc, în 
fiecare săptămână, buchet de veşti 


O străjeră „şefă de cuib" dela sc 
primară de fete „Regina Maria” 
din Bucureşti. 


alese, roade ale muncii camarazilor 

voştri dela alte şcoli şi unităţi, cari 

merită cunoscute şi imitate. 
Despre organizarea noastră stră- 


DIMIUSATA 


CEA 


a” Aaa deea cl 


jerească şi felul cum un străjer 
muncitor poate obține grade fru- 
moase în străjerie, despre unități 
şi comandanți, iarăşi vom sta la 
taifas pe îndelete în acest colț al 
vostru. 


să vadă ce lungime de drum a 
străbătut. Faptele voastre vor fi 
înşirate în drumul anilor ca un 
şirag de mărgele strălucitoare, pen- 
tru mândria voastră de străjeri, 
bucuria părinților şi nădejdea în 


Vine iarna ! Străjerii își îngroapă florile. 


Și-atunci dragi străjeri, cum vă 
spuneam la începutul acestei scrisori, 
dacă vom învăța despre toate acestea, 
vom avea la ce să întoarcem ochii 
înapoi, ca şi un drumeț care vrea 


voi a Marelui nostru Străjer. 

Aşa, după cum un străjer econom 
are ce număra în puşculița lui dacă 
a adunat, altul are de ce se bucura, 
la sfârşitul trimestrului dacă a în- 


vățat şi străjerul nostru despre tate 
vorbim, are de ce să fie mândru şi 
vrednic, dacă are la ce să şi întoarcă 
privirile înapoi. Popasul socotelilor, 
bune ori rele, vine pentru orice om. 
Socotelile străjerilor trebue să fie 
numai bune. Altfel acela nu-i străjer. 
(Dar de aceştia nici nu cred c'or 
mai fi!). 

Acela care vă scrie aci, dragi 
străjeri, a văzut multe şi minunate 
lucruri, fie în țara noastră fără de 
pereche de frumoasă, ori pe alte 
meleaguri îndepărtate. Deci, printre 
filele noastre cu învățături şi de- 
prinderi străjereşti pe cari le veţi 
întoarce în această revistă, am să 
vă împărtăşesc lucruri şi istorioare 
de petrecere sufletească, de călător.i 
şi întâmplări adevărate. O traistă 
uriaşă şi îndopată cu minunății stă 
gata să fie deşertată în fața ochilor 
voştri pofticioşi de noutăți alese. 

Un lucru numai trebue să-l mai 
împliniți voi, pentru ca strălucirea 
acestor frumuseți să încălzească 


sufletele la cât mai mulți camarazi. 


Anume, să faceți o faptă bună, o 
nouă faptă bună străjerească: să 
purtați din mână în mână, cao 
făclioară a nădejdilor şi entuzias- 
mului vostru străjeresc, să citiți şi 
să răspândiți această a voastră solie 
care este revista „DIMINEAȚA 
COPIILOR“. 

Vine în curând Crăciunul! Vine 
obiceiul darurilor de sărbători. 
Gândiţi-vă din vreme ce datorie 
camaraderească aveți şi față de 
această tovarăşă a voastră care-i 
„DIMINEAȚA COPIILOR?! 

Cred că ne-am înțeles. 

Cu acest gând, aştept întâlnirea 
de săptămâna viitoare, cu urarea de 
totdeauna între străjeri : 


Sănătate! 
Comandant-Străjer MIRCEA ISPIR 


MI „N 


M terminat cu toții, masa 
şi ne îndreptăm care 
încotro. Tata fiind obo- 
sit, azi dimineață venind 
din provincie, s'a dus 
în dormitorul său, să se 

culce. Mama şi sora cea mică, au 

pornit deasemenea pe acelaş drum. 

Eu şi cu fratele, ne-am îndreptat 
spre camera unde ne facem deobi- 
ceiu lecțiile pentru şcoală. 

Ne aşezăm în serviete, cărțile ne- 
cesare pentru ziua de mâine şi luăm 
loc la masa de lucru, 

Era într'o zi de toamnă, după 
aproape 2 luni de şcoală. Cu paşi 
repezi, se apropia vacanța de Cră- 
ciun, astfel că aveam multe lecții, 
silindu-mă a nu mă lăsa mai prejos 
ca anul trecut, când am luat premiul 
al II-lea. 

Ne-am apucat de lecții. 

Eram nevoit, să fiu în acelaş timp 


DIMINEAȚA 


SS o ANR, 


când nu ştiam şi elev şi preparator 

„ Fratele şi-a terminat toate lecţiile 
şi-şi luă cartea pe care i-o făcuse 
cadou bunica şi se apucă să citească 
minunatele sale poveşti. 

Eram şi eu pe sfârşite cu lecţiile. 
mai aveam de învățat pe de rost 
poezia „Ninge“. 

Fiind obosit, mă aşezai la fereastră, 
pentru a-mi învăța poezia. 

Afară începu să ningă. 

Ce bucurie pe mine. Aş fi vrut 
să merg afară să mă joc în zăpada, 
abea aşezată pe pământ, dar aveam 
de învățat poezia „Ninge“. 

Din două trebue să aleg una. 
După ce mi-am făcut judecata, am 
decis | Invát poezia şi apoi, de îmi 
va permite timpul, mă voiu duce să 
mă joc afară în zăpadă. 

In timp ce-mi învățai mai departe 
poezia, eu părăsii camera, îndrep- 


rea 


din „Straja Ţării“ 
E 44 


tându-mă afară. Ajuns afară, începui 


a mă tăvăli în zăpadă, făcui rotogoale 


de zăpadă, pregătiri pentru viitorul 
om de zăpadă, al acestei ierni. 

Se înserează şi eu tot prin zăpada, 
care acuma a devenit de jumătate 
de metru. f E 

Nu mai dură mult şi vocea mamai 
sună: „Ghiocel, scoală-te şi hai la 
masă, căci e târziu şi trebue să te 
culci mai devreme ca în vacanță, 
căci mâine te duci la şcoală! Ai 
uitat? M'am trezit şi-mi ştersei ochii. 
Acum îmi dădui seama, ce era cu 
mine când mă tăvăleam prin zăpadă 
afară. 

Cu gândul la zăpadă, obosit de 
lucru, am adormit cu cartea în mână, 
în timp ce-mi învățam pe de rost 
poezia „NINGE“, 


GHIOCEL TRANDAFIRESCU 


—— —Əə 
——sm,a —əa —>— v ——ə—— 


i| MAILBNE SĂ NE IN- 
VRECEM DIN TRÀNTA 


| UNCHIU BĂTRÂN 
| DF 999DEANI | 
5/32 DE SAPTA: 
MANI: DE-L VEI PU- 
TEA TRÂNT| PE 

DÂNSUL, SĂ INCERCI 


POATE-I ZICE CĂ ŞI RATELE 
DE PF APA SUNT AIE 
VOASTRE, 
5/ TOPORUL 


O INFIGE IN PA: 

MANT, CAND /A- 
CA SE TREZES 
TE DINAINTEA 


LUI C'UN DRAQ 

CE IESISE 

DIN IAZ _ V? 

TOATE DE V/ r U 5, (// / > 7, 


PĂNIRE PF LUCRURILE 
DIN LUME, CORNORA 
TILOR ] 


PE-AICI SUNT 
By ALE 
NOASTRE ! 


CAPETENIA DRACUOR TRIMITE PE 

UNUL DIN EI! C'UN BURDUF PLIN 
CU BANI "CA BAL POATA! 
„MATURA 
pF-ACO O 


JACA ALT 
DRAC DIN 
A 2 ” > 


>; 7 TT A, 5] / TS ; : SMAI 
STIRE LUI SCARAOSCH DE SPRI OMUL | Aa ITAI SÀ NE NCERCÂM INTĂI 
LU! DUMNEZEU CU NARAVUL DRACULVI a 5. PUTERILE SAPO AI oj / BANII 


/ CUM ZICE, UMFLA DRACUL AF A IN 
5 TDN SI INTR'O CLIPA INCUNJURÀ IAZUI 
DE TREI ORI- /U/ PREPELE AC NU / PREJ 
gs VE LA SOCOTEALA! 
K DAR ZISE: 


AŞA -ICA Á 
TU AI LUAT 
IAPA IN SPA 
TE? EU TI-0I 
LUA-O INTRE PICI DA 
om | [RE : ȘI SE AZVÂRLE, PE 

pi 

le ko O APĂ $ J INCONJURĂ LACUL 
° DE = OR: S 
DRACUL SE MIRA MULT 
DE ASTA! Si ISCODI 
ALTA: š 
—Á CUM SA NE IN- , 
TRECEM DIN FU6A 
DANI LA 
MERGE 


DRACU SI-I ARA TA 
RE DORMIND :ACELA-] CO 
PILUL MEY CU El SA TE INTRECI 
INTAI .CAND b0! TREZI , ATINE-TEI 


DANILA RA- 
; // DEA DE PROS- 
Vi S TJA ` DRACU- 
LUI, IACA 
ŞI ACESTA 
SE INTUR 
DNA GÁFA - 
IND 


DRACUL SE 
¿UA DUPA 
/JEPURE FUG 
„FI CAT FVG, 
t ŞI DELA O 

VREME DRA 
CUL PIERDE 
URMA IE - 
PVRE LUI — 
PE CÂND 


DANA ZISE : IACA 


i LĂCAȘUL <. 
— ASCULTĂ, ZISE DA: UNCHIULUI, ° 
NHÀ FUAM UN ` MEU INTRAT v YY 


DEODATĂ 
SARE UR- 
SILĂ DIN 


i A CU PUTERE DANILA SE STRICA DE RASA 


ŞI CU MINE 


„îţi dau şi ție o parte. 


„nea Fânică — spuse Bobnăut, ca să încurce socotelile. 


. drumului, dealungul străzii. Din toate părțile se iviră 


14 d cae 1> ez J 
. i P + 


 Bobnăut. Atunci el se scutură în bob si cât ai clipi, 


duță fugea şi el după varză, 


 BOBNĂUT, MAI MARE 


(Urmarea din numărul trecut) 


O: bătrână cu un coş mare cu păsări la braț întreba 
de preț. Avea o mulțime de păsări în coş: pui, 
găini, rate, era, mă rog, găinăreasă. 

— De bine ce îți merge arunci varza în drum — 
îi spuse ea lui nea Fănică. — Vinde-mi-o mie. Iși 
dau cinci lei. 


-— Nu-i a mea, e a lui Prichiduță.. Vrei s'o vinzi, 
Prichiduță? 


Prichiduță voi să răspundă că nu, dar Bobnăut îi 
luă înainte. 

— Vreau, cum nu! Adă măcar şapte lei. 

— Lasă cu şase şi vino la mine, că dacă o gătesc, 


Bobnăut lăsă cu gase. 

Femeia plăti banii lui Prichiduţă, apoi luă varza 
şi porni cu ea în palmă, ca pe o tipsie. Prichiduță 
se luă după dânsa. 

— Mă părăseşti, Prichiduță? — îi spuse Fănică. 

— Mă întorc numaidecât — răspunse Bobnăut din 
varză şi se depărtară. 

»— Pui, găine... Rate bune! — 2 iicepu să strige 
găinăreasa, scuturându-şi coşul cu păsări. 

— Bune, bune, bune! — întări Bobnăut. 

Bătrâna observă atunci că Prichiduţă se luase după 
ea şi crezu că e cel care striga. 

— Ce ai că te ţii după mine, băețele? — îl în- 
trebă ea. , 

— E vânt! — spuse băeţelul, aşa de încet par 'că 


ar fi vorbit cu sie-şi. — Mamă, mamă, ce vânt s'a | 
mai stârnit! | 


Intr'adevăr se pornise un vânt straşnic. ad 
i— Unde stai? | 
— Stau mai încolo — spuse Prichiduţă. | 
— N'are casă si a stat în câmpul cu verze al lui 


— Dar ce ai, băiete, că îţi tot schimbi: glasul şi 
vorbeşti ca şi cum ai fi altcineva! — ţipă vânzătoarea 
de găini. 

_— Nu eul!-Zău că nu eu! — se jură băețelul. 

— Dar cine? 

— Cel din varză, mămico! răspunse Bobnăut. 

— lar ţi-ai schimbat glasul!.. Și ce varză, ce 
mămică? Eu sunt mama ta? 

— Mamă n'am! — spuse Prichiduță. — S'a dusl.. 
făcu el, arătâad cu mâna, gândindu-se departe cine 
ştie la ce, cât putea el gândi. Tâcu puțin, apoi 


spuse: 

— Aţi cumpărat o varză mare, ` 

— Mare ca mare, dar ce mai varză! -— adăugă 
glasul subțire al lui Bobnăut. 

— Ce ai, băețele? întrebă iar ¿bos Cum de 
vorbesti cu douš glasuri? 

— E vânt! — spuse băețélul, care nici nu se pes 
la întrebările bătrânei. 

Și se stârnise într'adevăr un vânt care îi zgribulea 
pe oameni şi smulse chiar o foaie din varza lui 


era în drum, liber. Se rostogolea în varză, se da peste 
cap repede, repede şi astfel bătrâna văzu cum varza 
ei, scăpată din mână, alerga nebuneşte în mijlocul 


oameni, cari urmăreau cu uimire goana verzei. Prichi- 
repede, cât îi puteau 
picioarele. In urma lor bătrâna striga: 


„Ia dați-mi, daţi-mi varza!“ 
Dar nu fu chip s'o prindă careva. 
La colțul străzii varza cârmi şi o luă înainte pe 


-mai suflă vântul, 


bulevardul care ducea la barieră, afară din ia 
țipând din fugă: 

— Vino mai încet în urma mea, Prichiduță. "Te 
aştept după barieră. 

Prichiduță încetini fuga. Dealtfel nici nu mai avea 
putere. Mai privi după varză, care se pierdea în 
depărtare, în timp ce pe amândouă trotoarele şi pe 
şosea, lumea alerga după ea, copiii se sbenguiau şi 
era o veselie nemaipomenită. 

— O mişcă vântul! — spuneau unii, văzând că 
vântul ridică în aer hârtii, bucăți de ziare, sau smulge 
pălăriile depe capetele oamenilor, tablele de pe aco- 
perişuri, firmele depe la negustori. 

Din urmă venia bătrâna cu găinile, văitându-se.: 

— Prindeţi-l! Pe el pe băețelul acela tog că mi-a 
vândut varza şi m'a înşelat. 

— Eu nu! — spuse băeţelul. — Eu nu unt de 
vină — dar îi înapoie -cei sasei lei. şi bătrâna se 
linişti. 

— Diavol mic ce eştil.. 


ea către lume. 
In hazul oamenilor, Prichiduţă o luă la sănătoasa 


Are două glasuri — spuse 


pe bulevard, grăbind paşii, ca să-l ajungă mai curând y. 


pe Bobnăut. 

La barieră aşteptau o mulțime de copii depe la 
toate şcolile din oraş. 

— Să vedeţi, domnu'!.. Domnu’ vă rog o varză, 
fuge pe stradă ca un automobil — vorbise unul şi 
toată şcolărimea ieşise în stradă. 

Varza intrase acum într'o curte unde era o capră. 
Copiii priveau printre zăbrelele gardului la capra 
care vroia să apuce foile verzei, dar de câte ori 
întindea gura, Bobnăut se rostogolea vijelios şi era 
la cellalt capăt al curții. Făcu aşa mai multe ocoluri, 
până ce auzi glasul celui aşteptat. i 

— Unde eşti, Bobnšut? ` 

Prichidutà îşi făcea loc prin mulțimea de asia 

— Vine Prichidichidutà! — tipará copiii. — Ce 
cauţi aci, măi nimicule? ' 

Prichidutá înaintă însă printre picioarele lor. 


Atunci varza o luă mai încet, pe şosea, cu. Prichiduță 


alăturea. Copiii, după ei. 


— Sunt prieteni ei doi. Ia uită-te că sunt prieteni! 
Din mulțimea de copii răsări un glas. 
— E a ta varza, măi Perrăchiță? ` 


r i PE Z'uyp y di e IN EA Ek 
. y. aci Feb- " y O I 
4 dp” e Aur i a p 1” 55" 
“a 47.05372 EAA a. ie lás ` 
r D e 
` i. 
Se, 
d 
piei RE 
2 %, A ú 
1: SS: Z 4 
a ise. 7 H 
i 


Era unul care îl uta detentie din Mărgineni, de ` 


unde era el. 
— E a lui Bobnăut sie Prichiduță. 
— Cine e Bobnăut? — întrebă mulțimea. 
— E cel din varză — răspunse Petrăchi 
— Măi Petrăchiţă, lasă varza şi du-te acasă B 


plânge mama ta şi plânge taică-tău. De mai bine da w. 


un an te caută. Unde ai fost? 


— Am fost cu nişte ikani şi acuma a duc cu a 


Bobnăut acasă. 
— De unde ai luat tg — țipau acum toți 


V 2 


copiii. — De unde ai luat varza care merge —ca 


să luăm şi noi! 

Bobnăut răspunse atunci: 

— Nu mai este nicio varză ca aceasta. Mai bine 
duceți-vă acasă, că noi mergem acum pe unde sunt 
lupi. Vine noaptea! 

Se însera şi.erau departe de oraş. Cei mai mulţi 


hotărîră pe dată că ar fi chiar bine să se întoarcă, 


mài ales că Bobnăut adăugă şi el că de hatârul lor 


| se opreşte acolo în câmp să doarmă până dimineaţă, 
: când Copiii vor veni iar. i 


~- — Sunteţi nişte proşti — spuse unul. — Dacă nu 
nici varza nu mai poate fugi 


ie TY 
a 2 cra ran hpi 


- 


F 
r 


P" x 
— > 


~ 
Se. 


$ 


E mei 


i SS re PE 
a Pa OP E E e a 


psi E wis aa aice Pomi e mi EIC T Asa w ~ 
-A < 4 Sag >: i ka 


; D R spune că se odino; iar de slt Vorbeşte 
Michiduţă ăsta, nu altcineva. 

„Vreo doi loviră cu piciorul. în varză. Varza nu se 
mişcă. 


— se răsti Prichiduţă, stârnind hohote de râs. 
— Ia uite ce ştie băiatull.. şi îl luară care de păr, 
care de urechi. 
Ceata se împuţinase cu mult. 
PR. — Noi ne întoarcem acasă — spuse hui — e 
} drept. Dar n’ai să ne faci să credem că voi vă duceţi 
înainte, noaptea, pe drumul lupilor. 


ge — Cum să nu! — spuse Bobnăut. Odată am | fost 
pe eu la lupi? 
s SS Dar Prichidutá dârdâia. 


— Vázut-ati “voi lupi? — întrebă Bobnăut. Nu i-ați 
văzut nici serioşi. Eu am văzut un lup râzând. 

şi născoci o poveste care putea să fie ceia ce ar fi 
„făcut de s'ar fi întâlnit cu un lup. 


tată şi un copil dela moarte. Lupul dă să-i înşface, 
dar râdea de se tăvălea. Se tăvălea în zăpadă, în timp 
ce omul cu copilul în brațe, care tipa de-ți rănea 
inima, se tot depărta... Ce-i făcusem lupului? M'am 
pus în fața lui şi m'a înghițit, căci pe atunci eram 
mic cât o nucă. Inăuntru, am început a-l gădila pe 
pântece, de nu-şi mai afla locul. Numai după un ceas 
de gâdilat l'am slobozit. Era beat. Nu-l mai gâdilam 
şi tot se „mai învârtea, ca un titirez. Când se mai 
potoli, începu să lingă zăpada, să se răcorească. 
= Linse — zăpada rece cum ştim — şi, înfierbântat ce 
~ fusese, lupul încremeni acolo, răcit pentru totdeauna. 
Halal lup!“ 
| — Halal Bobnăut! — exclamă copiii. 
ai ieşit din lup? 

In âi mă învârteam în pântece, a joacă. Au trecut 
doi câini ciobăneşti şi lau sfârtecat. Eu m'am strecurat 
binişor... Acuma duce-ți-vă acasă, că vreau să mă 
culc. Veniți maine dimineață şi mergem împreună 
departe, ca să mai vorbim. 

De unde înainte îl loviseră şi îl urau, acum, 

_ fermecaţi de poron; toți copiii îl ascultară si se 
întoarseră. 

Rămas singur cu Bobnăut în întuneric, Prichiduță 
se înfricoşă. 

` — Ce facem acum? Mi-e frică. 

— T'-e frică dacă eşti cu mine? 

— Şi mi-e foame — spuse Prichiduță. 

Atunci Bobnăut îi spuse să-i smulgă foile de varză, 
că tot nu-i fac trebuință şi le-au stâlcit băieţii. 

„Prichiduță desfăcu foile de varză şi rămase un bob 
mare de năut, cât un cap, de om. Era Bobnăut cel 
adevărat. 


— Si cum 


Yz, 

= CERETI 
p- id p 

| Pitici cei-buni de |. 


: Rovenja A „Lei 30 


Ng Aventurile lui Gugulică de Mona Rădulescu ,, 25 
F: Emil şi detectivii de E. Kastner: : . , 50 
k: = O călătorie în lumea basmelor de Selma 
S kagen as a E tm yas ` up 80 
i E „A doua călătorie in lumea basmelor 
B. ide, Selma Lagenlăft . . . . n80 


š Zâna Izvorului Sănătăţii de Jean Bart. 
Pie Dr. grec. şi M. Celarianu- .-.-.-,, 40: 


— Nu vă atingeţi de varză, că eu nu vă dau voie 


„Am gădilat într'o iarnă, un lup de am aip un; 


` nu aveau niciunul, în În 


Porniră, Bobnăut rostogolindu-se în bob şi Prichi- 
duță mestecând foile de varză. 

— Nu mi-e frică noaptea! — spuse Prichiduţă' 
tocmai pentrucă avea frică. 
` După o pauză de tăcere, adăuga: 

— Dacă aş fi şi eu înăuntru în bob, ar fi cu se 
mai bine... 
Atunci Bobnăut începu a lovi bobul pe atăliintra 
pe când Prichiduţă bătea de afară, până ce picioarele 
se întâlmră. Prichiduţă căzu în țărână, împleticit şi 
se îmbrățişară, 

Se ridicară, se luară de mână şi porniră. 

Peste jumătate de oră intrau în sat în Mărgineni. 


Erau în satul acela un lemnar şi nevasta lui, doi ` 


oameni nevinovați, cari trebuiau să aibe doi copii şi 


Şi acum, în puterea nopţii, doi copii, unul de o 
şchioapă şi cellalt de două şi jumătate, unul adus de 
cellalt, unul mai bun şi mai istet decât celălalt, 
intrau în sat, de mână. 

Asta e povestea ce mi-o amintisem când mă gândeam 
la berzele care aduc pe pământ copiii. 

Ce a mai urmat îşi închipuie oricine şi nu mai 
spunem. 

Bucurie, bucurie, bucurie. 


MARCEL MARCIAN 


vo 


LA TOATE LIBRĂRIILE: 


Pe unda fermecată de Titela Col. Haqué ,, 
Bill Gazon. . . : > 
Emil şi cei trei pae e E. Kiistaer a 
Suflet de părinte de C. G. Costa-Foru „, 
Jap Cotoiul de O. Rydquist . . ar 


Ultimul Mohican de F. Cooper .. . ` 
Pasărea norocoasă de Eliza B. Mariah 3; 
Meşterul strică de Marin lorda . . . „ 
Neluțu şi Florica de Buniţa pa Re PR a sd 
Insula fantomelor trad. de Turcan SDAY 


DIMINEAȚA 


COPIILOR. 


A ali ada 


O NTR'UN sat oarecare — nu-l mai ştiu pe 


A nume — trăia de multă, multă vreme, o 
f fetiță pe care o chema Steluţa. Cine era 
această fetiță nu ştiu nici eu, fiindcă nu 
o ştiau nici oamenii cari erau dintr'un 
sat cu ea. Era orfană, nu avea frați şi 


d 
nici surori, iar oamenii se pomeniseră într'o bună zi 


cu ea pe ulițele satului. Intâiu au crezut că s'a 
rătăcit şi că va veni cineva să o ceară. Dar a trecut 
o zi, au trecut două, o săptămână şi nu s'a ivit nimeni. 
Copilul nu prea vorbia bine astfel că nimeni nu în- 
țelegea de unde venise şi unde voia să se ducă. Şi 
cum oamenii deprin partea locului erau tare milostivi 
şi buni, s'a găsit cineva care să o ia pe Steluţa ca 
s'o crească. 

Au trecut ani de zile şi fetița a crescut, s'a făcut 
mare şi frumoasă, iar toţi cei din sat o îndrăgeau, 
căci era vrednică şi ascultătoare şi avea mai ales un 
suflet bun, ca pâinea caldă. Unde era o treabă de 
făcut, acolo se ivia şi Steluţa şi robotea de zor, fără 
vorbă multă, până ce găta treaba. Dacă era răsplătită, 
mulțumia frumos pentru cât i se da şi-şi vedea de 
drum, iar de nu binecuvânta pe cei pe cari îi ajutase 
cu toată sărăcia ei şi le ura numai bine. 

Ce să vă mai spun, mersese vestea fetiții acesteia 
cuminţi, peste şapte sate. š 

Iată însă, că într'o dimineață, muri femeea care 8 
îngrijise de Steluţa. Fusese bătrână şi Dumnezeu o 
chemase la dreapta lui. A plâns fetița noastră cât a 
plâns şi când s'a mai liniştit, a pornit din nou la 
muncă, fiindcă altfel nu ar fi avut ce mânca. Se în- 
vățase Steluţa dela bătrâna care o crescuse, să culeagă 
din pădure ierburi minunate, care vindecau bolile 
oamenilor. De cum se lumina de zori, fata pornea prin 
pădurea din apropierea satului şi se înapoia tocmai 
seara târziu, cu desaga plină de ierburi tămăduitoare. 
Zadarnic îi spuneau oamenii mai bătrâni să nu mai 
intre singură în inima pădurii, căci era plină de fiare 
sălbatece. Fata nici nu voia să audă de frică şi 
cutreera zi de zi codrul culegând rădăcini şi ierburi. 

Cunoştea bine întunecimile pădurii şi cu toate a- 
cestea se feria să se abată din calea cunoscută de 
toată lumea, căci ştia că se poate rătăci şi să umble 
ani de zile. fără să mai iasă la lumină. 

Se vede însă că paza bună nu trece totdeauna pri- 
mejdia rea. Se făcu într'o zi, pe când Steluţa se afla în 
pădure. să i se pară că undeva, într'un luminiş apropiat, 
ar creşte nişte fragi roşii şi frumoşi. Ce-şi zise fetița: 

— Ia să mă duc eu să-i culeg, doar de asta i-a 
lăsat Dumnezeu ! 


DIMINEAȚA 


abs 


i s A & f < sa: f S 


Făcu vreo câțiva paşi spre luminiş, dar iată 
minune: pe ce se apropia ea se depărtau fragii, 
de par'că ar fi fost vrăjiți. Mai făcu zece paşi, 
dar fragii tot atât de departe erau. 

Pasă-mi-te, nu băgă de seama biata fată că 
nu este lucru curat la mijloc. Merse ea ce 
merse o bucată de vreme, când iată că-şi aduse 
aminte de treburile ei şi voi „să se întoarcă 
acasă. 

Dar pe care drum. Nebăgând de seamă, 
pătrunsese adânc în pădure şi acuma nu mai 
ştia unde se află. O luă drept înainte, dar nu 
eşi la lumină. Vei înapoi şi tot aşa. Nici la 
dreapta nici la stânga nu putea merge, căci 
încotro o lua, tot pe acelaş loc de unde por- 
nise venia înapoi. Ii dădură lac'imile pe ochi 
de necaz, dar degeaba. In cele din urmă, ca 
oricare fetiță, văzând că nu are ce face mai 
bun, începu să plângă cu foc c'ezând că poate 
aşa s'o îndura Dumnezeu să-i vie în ajutor. 

Se vede însă că Sfântul avea în acea zi treabă cu 
alți copii, căci Steluţa obosi de atâta plâns, fără să 
ajungă la niciun rezultat şi în cele din umă se 
culcă ostenită la poalele unui copac şi adormi. Si 
dormi, dormi somn greu şi fără vise. 

Când se înseră, iată că trecură prin fața ei doi 
bătrâni, un moş şi o babă. 

— Ia te uită babo, spuse moşul, care avea privirea 
mai bună. Ce să fie cu fetița aceea care a adormit 


|- la umbra copacului ? Nu cumva o fi bolnavă? 


— Ştiu şi eu moşule, s'o trezim şi s'o întrebăm. 

Se apropiară amândoi de Steluţa şi scuturând-o 
uşor, ca să nu se sperie din somn, o strigară: - 

— Fetiţo, fetiţo ! 

Dar fata nici semn nu dădea să se scoale. 

— Ce să fie moşule ? Mare minune, ca un copil să 
doarmă atât de greu. Ce să fie cu ea? 

— Nu ştiu babo ! Dar eu zic, să o luăm cu noi 
acasă, în coliba noastră şi să aşteptăm să se scoale, 
că nu o putem lăsa singură în pădure ca s'o mănânce 
lupii. 

— Bine moşule, s'o luăm. 

Şi moşul luă fata în cârcă şi porniră spre colibă. 
Aci, Steluţa dormi trei zile şi trei nopți şi abea în 
a patra dimineaţă se sculă şi se minună de locul unde 
se află. Şi cum moşul şi baba nu ştiau să-i arate 
drumul spre sat şi erau oameni buni, Steluţa rămase 
la ei, ca să le ție de urât şi să-i ajute la treabă. Iar 
când nu avea treabă, avea să se joace cu Ioana, fiica 
mută a moșului şi a babei. š u 


Au trecut în felul 
acesta luni de zile, -a 
venit toamna şi apoi 
iarna. Steluţa se 


simția bine în casa moşului şi a babei, iar loana 
o iubia ca pe o soră mai mare 

Intr'o noapte, când vifornița era mai păgână, Steluţa 
se trezi din somn, căci auzi un şoptit lângă patul ei. 
Şi ce să vezi. Ioana stă în capul oaselor în pat, iar 
în fața ei se afla un om negru şi urât, care ținea în 
mână un cui de aur. El atinse buzele Ioanei cu acest 
cui şi să vezi minune, fata începu să vorbească. 

— Doamne, Doamne, spunea ea, scapă-mă de vrajă 
şi ajută-mă să-mi pot recâpăta graiul. 

Omul negru hohoti însă cu răutate şi-i atinse din 
nou buzele cu cuiul de-argint şi fata adormi adânc. 
A doua zi era mută ca totdeauna. 

Nu luase însă seama vrăjitorul cel rău, că fusese 
cineva care-i aflase secretul, căci cine ştie ce ar fi 
făcut sărmanei Steluţa. Din noaptea aceea, mica 
noastră prietenă nu mai avu o clipă de linişte, căci se 
frământa cum ar putea să vie în ajutorul binefăcătorilor 
ei. In cele din urmă se hotărî să aştepte în 
fiecare noaptea sosirea vrăjitorului negru, 
spre a-i lua cuiul fermecat. A aşteptat ea 
în felul acesta multe nopți, până ce odată, 
iată că arătacea înfricoşătoare reapăru lângă 
patul Ioanei. 

Vrăjitorul atinse buzele fetii cu cuiul 
fermecat şi iată că Ioana începu să vorbească. 
In clipa aceea, Steluţa se repezi asupra 
vrăjitorului şi-i smulse cuiul din mână : 

— Piei nălucă rea, strigă ea. 

— Dă-mi cuiul înapoi fată bună, spuse 
vrăjitorul, şi atunci îţi voi dărui tot ce-ţi 
doreşte inima. 

— Nu-ţi dau cuiul, fiindcă faci numai 
rele. De ce ai vrăjit-o pe Ioana ? 

— Nu m'a vrăjit numai pe mine, spuse 
atunci Ioana. ci şi pe alți copii, cari se 
află acuma în chip de ciute prin pădure. 
Numai tu îi poti scăpa. 

— O Doamne, strigă atunci Steluţa, fă să scape 
toți copiii vrăjiţi şi să piară vrăjitorul cel rău. 

Deabea spusese cuvintele acestea, când se auzi un 
sgomot mare, iar omul negru pieri în flăcări. Pădurea 
se umplu însă de larmă, căci toți copiii vrăjiți îşi 
recăpătaseră înfăţişarea lor şi veniau să mulțumească 
Steluţei. 

Hei, dar povestea nu s'a terminat. Steluţa făcu cu 
ajutorul cuiului fermecat un castel minunat, în care 
locuia împreună cu moşul şi baba, iar cu Ioana se 
iubia ca o soră. Pasă-mi-te, cuiul fermecat avea 
darul să aducă la îndeplinire orice dorință a fetii. 
Veniau oameni din depărtări ca s'o vadă şi să fie 
tămăduiți de rele, iar vestea despre prințesa minunată 
din pădure, ajunse până la tânărul rege al țării. 

Intr'o zi sosi o caleaşcă de aur la castelul din 
pădure şi un ofițer spuse Steluţii, că o chiamă regele, 
ca să-i fie de folos. Steluţa porni imediat spre scaunul 


Ia priviţi cum se trezeşte 
Gigi al nostru bosumflat 
Fiindcă nu-şi mai aminteşte 
Ce-a visat.... 


21 


| 


Se părea... Erau avioane 
„Tanc“-uri, puşti, auto-camioane 
Jucării ca'n paradis. 

Insă, nu era un vis l... 


domnesc. dar când ajunse acolo, mare-i fu supărarea 
Regele, care era tânăr şi nesocotit, voia să amuțească 
cu ajutorul cuiului fermecat pe toți miniştri cari 
nu erau pe placul lui. Steluţa refuză însâ lucrul 
acesta, căci nu era drept şi atunci regele o închise 
în închisoare. 

Bine, bine, îmi spuneți voi, dacă avea cuiul fermecat, 
de ce s'a lăsat închisă? Să vă spun eu: fiindcă un rege 
trebue să fie ascultat fără crăcnire, deaceea a fost 
lăsat rege de Dumnezeu. 

Aşa dar, Steluţa fu dusă la închisoare şi acolo se 
ruga zi şi noapte, ca Dumnezeu să-l lumineze pe stă- 
pânul țării şi să-i arate cât rău a făcut. 

Se întâmplă ca pe vremea aceea, un alt împărat să 
pornească urgia războiului împotriva țării Steluţii. In 
primele lupte a câştigat regele cel tânăr. Mai apoi 
însă, soarta s'a înturnat şi oştile acestuia au fost înfrânte. 

— Măria ta, spuse atunci un ministru, care scăpase 


de muţenie prin bunătatea Steluții, de ce nu o chemi 
în ajutor pe prințesa întemnițată ? 

Regele nu voi mai întâi să dea ascultare sfaturilor 
ministrului, dar când nu mai avu încotro, o chemă 
pe Steluţa. 

— Maria ta, spuse fata. Dă-mi cel mai frumos steag 
al țării. 

I se dădu steagul, iar fata bătu în lemnul lui cuiul 
de argint. Oştile înfrânte recăpătară curajul ca prin 
minune şi în lupta care urmă, duşmanul fu pus pe fugă. 

De bucurie, regele se căsători cu Steluţa şi domniră 
în pace şi fericire ani îndelungați. 

Dar cuiul fermecat ? 

Aşa-i | Am uitat să vă spun! In toiul luptei, steagul 
s'a rupt şi s'a pierdut tocmai sburătura de lemn în 
care era înfipt cuiul şi nimeni nu l-a mai găsit 
de atunci. 


MĂTUȘICA 


PARA DISUL COPIILOR 


LINDENBERG 
JSMARDAN 12 


Paradisul celor mici 

E aici... 

Jucării perfect lucrate 

Se revarsă 'n tobogan ; 

Doar la „Lindenberg“, Smărdan |... 


DIMINEAȚA 


irh Pe d k < Ç L sa a 


COPIILOR 


PĂŢANIA LUI 


sc E-ASUPRA lunii ningea des de par'că se 

A fărimițau norii. Era ziua întâia a Crăciu- 
nului şi Moş Crăciun nu'se ivise în nici-o 
casă. Copiii aşteptau întristaţi, turtindu-şi 
năsucurile de geamurile la care jucau 
perdeluțe albe; dar numai vântul se 
hogeaguri. 


tânguia în 


In noaptea aceea nu trecuse Moş Crăciun prin 


hornurile strâmte ca în orice an şi pantofiorii rămă- 
seseră goi, aşa cunr fuseseră puşi de cuseară. 

Unde era Moş Crăciun? Se'ntrebau toți copiii fără 
să poată bănui ceva. 

Ei n'aveau de unde să ştie că Moş Crăciun se 
străduia să ajungă pe pământ, că îngeraşul care 
trebuia să-l scoale şi să-i pregătească toate pentru 
călătorie, se zbenguise şi-l deşteptase prea târziu şi 
că acum, orbit de puzderia albă a fulgilor, rătăcise 
drumul. 

Coborât într'un desiş de pădure, Moşul înota prin 
omăt, doborât aproape de sacul din spate, mare cât 
un deluşor şi plin de jucării şi dulciuri. Crengile 
îi aţineau calea, iar desaga se agăța în ele, gata să 


` rămână în câte un arbore şi atunci jucăriile tipau 


cât le lua gura, mai de frică, mai de joacă-şi făceau 
o hărmălaie de l-asurziseră pe bietul Moş. Când erau 
cu Moş Crăciun, jucăriile prindeau viață şi numai 


când ajungeau în mâinile copiilor, încremeneau şi nu 


ziceau nici... cârc!, chiar dacă unii dintre copilaşi, 
răi şi stricători, le desfăceau în bucățele. 

Când gălăgia era prea mare, Moş Crăciun le 
amenința, prefăcându-se supărat: 

— Da’ mai taceti odată, împielițaţilor, c'am să vă 
las prin copaci să degerați! Par'c'aş avea un sac cu 
draci în spate“! 

Şi jucăriile râdeau ca nişte clopoței, căci ştiau că 

Moşului i-ar fi urât, pe un drum aşa lung, fără 
glasurile lor mici. 

Vasilache scosese o mână afară din desagă să 
prindă fulgii de nea şi se necăjea amarnic că-i scăpau 
printre degete. 

O maimuţă cu coadă lungă se acățase de pletele 
lui Moş Crăciun şi se dădea în leagăn, iar un tren 
pufăia şi şuiera mereu, deşi stătea cuminte pe loc. 
Lui 'Țăndărică îi intrase nasul ascuțit într'o cusătură 
a sacului şi tipa ca din gură de şarpe, pe când 
ceilalți râdeau din toată inima lor de pâslă sau 
tinichea. Singurii cari tăceau, erau, un coşar negru 
înhămat în cureluşe şi sârme, care curăța cu pămă- 
tuful funinginea albă a zăpezii depe genele Moşului 
— şi Musiunache, cotoiul cu blană de mătase, ce se 


ghemuise tocmai 'n fundul desăgii, lângă spinarea ` 


caldă a lui Moş Crăciun — şi torcea. 


haali 
VĂ > 


e 


Citeşte romanul 
„INSULA FANT 


n $ 


3 


OMELOR" 


9 


Sihla se'ndesa mereu şi în rarele luminişuri vântul, 
strânsese zăpada şi ridicase troene de netrecut. Cu 
toate că doi îngeraşi de vată, cari pluteau, îi țineau 
pulpanele hainei lungi, să nu se'mpiedice în botfori, 
Moş Crăciun nu mai putea păşi, i se muiaseră ge- 
nunchii şi stătea să socoată ce avea de făcut, când 
un urlet depărtat, ca din fundul pământului, acoperi 
chilomanul liotei vesele din spinarea lui. Apoi altul 
mai apropiat cutremură prelung pădurea. Jucăriile 
încremeniră, aşa cum făceau ele oridecâteori auzeau 
glas străin şi Moş Crăciun se găsi singur, singur în 
urletele care se'ntețeau înspăimântătoare. 

— „Plâng lupii de foame, mormăi Moş Crăciun şi 
dădu să strângă mai bine în mână toiagul fermecat, 
care-l ferea de orice rău, dar abia atunci băgă de 
seamă că-l pierduse. ⁄ 

Se vede că-i rămăsese în vre'un desis şi luat cu 
râsetele şi pălăvrăgeala jucăriilor, nici nu simţise 
când îi alunecase din mâna lui slabă de bătrâneţe. 

Se'ntoarse cu greu înapoi, dar ninsoarea care cădea 
mereu îi acoperise paşii şi toiagul, se vede că era 
şi el îngropat în omăt căci îl cauta Moş Crăciun şi 
nu-l găsea deloc. Atunci simţi el groaza oamenilor 
în asemenea clipe şi când se gândi, că muritorii, 
n'au niciodată un asemenea toiag fermecat, îi alunecă 
pe obrazul încrustat de ani o lacrimă, care de gerul 
cel mare îngheță ca un bob de mărgăritar, prins în 
barbă. Işi închipui copilaşii care-l aşteaptă cu miile 
pela - ferestruicile casei lor, ca să vadă dacă nu 
cumva se iveşte el şi de amărăciune, începu să plângă 
de-abinelea. 

Lupii se îngânau şi se cunoştea că s'apropiau 
vijelios. O namilă cenuşie zbucni printre copaci, 
ceva mai departe şi Moş Crăciun scoase un țipăt de 
spaimă, apoi strigă după ajutor, deşi ştia că nici 
tipenie de om nu era pe acolo. 

La țipătul lui, lupul se repezi asupră-i şi Moş 
Crăciun văzu atunci un fulger de lumină care se 
rotea împrejur. 

Lupul îngrozit şi orbit o zbughi îndărăt şi alții 
care veneau după el, făcură cerc. 

; Un glas subțiratec trezi pe Moş Crăciun din spaimă 
şi mirare: 

o> Ține parul şi-l învârteşte împrejur Moşule, că 
viu şi eu acu. 

Era un băiat cu părul vâlvoiu, speriat şi grăbit 
care-i întindea un harag aprins; trebue să fi fost 
vre-un copăcel, un puiandru scos din vatra încinsă 
a unei case sărace. 

Moş Crăciun luă haragul şi-l roti împrejur odată, 
de două, de trei ori, când se ivi iar băiatul cu părul 
vâlvoiu, aducând un faraş mare, plin cu jăratec. Nici 


la 
SA 


MOS CRĂCIUN 


y ia 
<ë 


A 
Di 


` 4 


| 
3 
f 
i 


Th 


_mavu Moşul vreme să-l privească şi băieţelul arunca 
până departe. cărbunii aprinşi, în haita lupilor care 
fugeau chelălăind ca nişte câini. - 

Maimuţoiul, care era mai iscoditor dintre jucării, ră- 
măsese treaz să vadă ce se întâmplă, îşi învârtise 
coada de gâtul lui Moş Crăciun şi i se lăsase pe 
spate să nu-l vadă nimeni; apoi scotocise prin desagă 
şi, văzând ce făcea copilul, aprindea şi el scăpăruici 
şi'mproşca lupii cu stele. 

Vântul însă, duse flăcări şi scântei spre crengile 
copacilor, de pe care omătul se spulberase. Câteva 

se aprinseră. 

Pâlălăia se făcu tot mai mare şi se 'ntinse dela o 
coroană la alta prin 9 
toti arborii. 

Curánd nu mai era 
acolo decât o pădure 

de torţe drepte, care 

“ardeau sub cerul vânăt 
de seară. 

Moş Crăciun fugise 

- cât îl ținuseră picioa- 
rele, dus de băieţelul 
cu părul vâlvoiu, care 
cunoaşte bine pădurea. 

Foarte aproape era 
un luminiş mare, atât 
de mare că niciun 
copac nu ajungea la 
căsuţa mică, pitită în 
inima poenii, ca o 
ciupercă. Din locul 
acela priviră îndărăt, 
înainte şi de jur îm- 
prejur era o cetate de 
foc. Flăcările se ridicau 
spre cer şi jucau ca 

“nişte balauri, crăcile 
trosneau arzând. Umbre 
cenugii svâcneau în 
înalt şi se depărtau:. 
erau ciorile, şoimii, bufniţele şi liliecii pădurii... 

— Cine eşti tu, întrebă Moş Crăciun pe băiat. 

— Sunt fiul pădurarului, răspunse mititelul cu 
lacrimile 'n ochi. 
`. — Am auzit lupii urlând şi am auzit când ai strigat 
după ajutor. Mama e la oraş, munceşte la boerul dela 
Curte, unde e veselie mare azi, iar tata e dus să 
se'ntâlnească cu Moş Crăciun, aşa a spus, că o să-i 
ceară ceva şi pentru mine... dar acum, eând s'o în- 
toarce ş'o vedea c'am aprins pădurea... şi băieţelul 
izbucni în plâns. 

Moş Crăciun îi netezi părul sburătăcit şi-i spuse 
să n'aibă teamă, că Doamne—Doamne nu uită p° cei 
buni. A 
Se'ntunecase de-abinelea şi flăcările începură să 
pâloâie neputincioase, tot mai mici şi mai rare. 
Copacii însă erau numai jăratec, încât pădurea părea 
de mărgean. 

Se gândi Moş Crăciun că ar putea s'o schimbe 
chiar în mărgean adevărat, ca să răsplătească aceşti 
oameni buni, dar ştia că bogăţia înrăeşte pe mulți, 
că îi face sgârciţi, şi o lăsă să se stingă. 


F- W 1 


| Pit 
Spre dimineață, când întunericul începu să se 
albăstrească, pădurarul şi femeea lui veneau plângând 
spre casă. Se repeziră în bordei, unde băiatul răzbit 
de oboseală — Sisawassa 


m 

23 
THE a A i 

AT z 


` 


IEI TI SETE SAT RI 
⁄ A . 1527 


Nebuni de bucurie că e în viață, amândoi îl săru- 
tară. Pe prichiciul vetrei era o moviliţă de pământ 
negru şi alături, un Musiunache cu blana de mătase, 
un maimuţoiu cu coadă lungă, o puşcă de copil şi 
un căluț de lemn cu şa de pâslă, având prinse la 
oblănc de-o parte şi de alta, pungi cu bomboane 
colorate, turtă dulce, alune, covrigei, smochine. Se 
minunară toți trei şi ghiciră atunci că moşneagul 


rătăcit fusese Moş Crăciun, care văzând adormit 


băiatul, umpluse vatra cu jucării şi-apoi plecase spre 

alte case. Toiagul îl găsise nu departe, neatins în 
zăpada care se topise 
ici-colo. 

Pădurarul nu ştia 
însă, ce să facă din 
pământul cel negru de 
pe prichiciul vetrei şi 
fiindcă băiatul se agăța 
de el şi-l ruga să nu-l 

„arunce că e dela Moş 
Crăciun, pădurarul îl 
puse într'o ulcică şi-l 
uită într'un ungher. 

In primăvară, când 
ghioceii îşi  scuturau 
clopoțeii albi prin toată 
pădurea, pădurarul 

“dând de ulcica din 
ungher, aruncă pămân- 
tul afară. Vlăstare verzi 


dădură din cioturile 
negre, căci arborii 


arseseră numai până 


unde zăpada le cuprin- 
dea trunchiurile. 


Dar țărâna cea neagfă împrăștiată de pădurar la 
întâmplare, era ţărână binecuvântată de Moş Crăciun. 
Ea fâcu vlăstarele noi să crească repede, să se'n 


desească — şi în vară, pe locul pădurii vechi era un 
crâng tânăr, în care veniseră iar lilieci, păsărele şi 
veverițe. 


Pădurarul însă s'a făcut cărbunar — şi ajutat de 
prichindelul lui cu părul vâlvoiu să care marfa la 
oraş, împărțea pe la case cărbuni şi voie bună, negri 
ca nişte draci, până'n albul ochilor, dar cu sufletul 
luminos şi cald, ca o fărâmă de soare. 


DANA DRUMAȘU 


m. 


CITIŢI 


ALMANAHUL 
ŞCOLARILOR 


CEL MAI FRU- 
MOS DAR DE 


CRĂCIUN 
Dacă revista ţi-a plăcut, 


citeste-o date =e: inceput. 


p 
3 
I 
ñ 


pp í de 


O poveste frumoasă!!! 


Bunicuţo, cum se face că ai dinţi atât 
de frumoşi ? 

Vă voiu spune dece, copilaşii mei. E o 
poveste foarte frumoasă. 


PEPI TIE 
a Hit 
TTCL 


El pregătia cu plante aromatice pe care 
le lăsa să macereze în alcool, un Elixir 
minunat care fu numit Apa de Botot. 
Marie - Francois Botot, nepotul lui 
Jullen, isprăvi opera începută, îmbunătă- 
tind încă calităţile higienice al acestui Elixir 
care, în 1777. primi aprobarea Facultăţii de 
Medicină din Paris. 


S SZ 


š: 1 : IA d 
A a ici 
3 e : s 


Unchiul vostru Jean, care e ofițer, spu- 
nea mereu că produsele Botot intrară în 
Madagascar în acelaş timp cu soldaţii fran- 
cezi. De altfel, în toate coloniile, preparatele 
Botot sunt foarte apreciate. 


i Zibilotaca Universitat taşi j 


Pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea, 
frumoşii cavaleri şi frumoasele doamne de 
la Curte aveau foarte des dinţii murdari şi 
stricaţi, şi uneori sufereau cumplit. 


Faima acestui nou produs s'a răspândit 
repede în toată Franţa. 

Fiecare vru să profite de această Apă 
de Gură cu care se putea păstra dinţii 
albi şi sănătoşi şi ne mai suferind nici- 
odată din pricina lor. 


Acum, preparatele Botot (Elixir, pastă, 
praf, săpun), sunt cerute şi întrebuințate 
în Lumea întreagă de toţi acei cari vor 
să-şi păstreze dinţii sănătoşi şi curaţi. 


Medicul Jean-MarieBotot, mişcat de 
aceste suferințe, le căută un leac şi obtinu 
rezultate bune cu câteva picături dintr'un 
lichid ce-l punea pe dinţii bolnavi. Fiul său 
Julien Botot, devenit medicul regelui 
Ludovic al XV, lucră mai departe. 


Copilaşii mei, higiena gurii şi a măselelor 
evită numeroase boli, cauze de suferinți şi 
mizerie. Trebue deci să ne desinfectăm 
gura cu preparatele Botot care sunt dis- 
trugători puternici de microbi. 


Aşa dar, faceţi ca mine, copilaşii mei: 
zilnic dimineaţa si seara, spălaţi-vă dinţii 
cu bunele preparate Botot. Datorită lor 
vă veţi putea mândri mereu de frumoşii 
voştrii dinți albi. 


/ 
{ 


DRACUL. S/ CAND 
CHIVE ODATÀ, , 
SE CUTREMURA 
PAMÂNȚUI. VAIL / 
RASUNA MA 
RILE CLC 

< 4 


DÂN j 4 ODA TA DUNE ge 
MÂNA PE BUZDUGAN Ñ 
9; 7/0F:VE7/ nn n 5 


id 


PMAL ONULE "4 ACUM 

SA TE VAI 

CINE-A AZ- 
VAR L/ BUZ- 
DUGANUL ISTA 


Y 


DET 


r 
NISTE 
ADA PO 7j A 
ACO/ 0-5 FRA \ 


f, 
El 
LIM 


PAI TA K E IN @ UIT: | r BIN e) / 
61S AJ ACFIUI ” £: š e 
Bi, A7 ACELUIA IMI FAC SEMN CU 


SA FIE BANII 

3| CÂND il 
ZVARLE DRACUL 
SE GUE ASA DE 


A ZE 


r 
£ STRIGĂ DRACUL. HAI MAI BINE SĂ NE BLASTĂ 
P: ŞI CARE O FI MAI MESTER,ACELA SA” 


AJUN CAND 
LA CASA ¿UI 
DÂNILĂ , A 
CESTA mz 


CEPU SA 
erai | 
i j 


DĂNILĂ CRĂPA DRE || DRAGI! TATE/S 
DURERE, DAR TOT 15) JA ADUCETI INA 
TINU INIMA ȘI ZISE :AI 34 JE" COACE RAGILA 
BURDUVUL CU BANII IN SPATE,CACI || SI PIEPTENII DE 
BLĂSTAMURILE PĂRINTESTI NUS LA MINE 


IEE BANII - ŞI-ODA 
AA TÀ. IN CEPE DRA CUl 
A RBOSCOROD/ CĂ-I 
POCNESTE LUI DA- 
NIL Á 


w 3 + | 


IARÀ DÀNILĂ PREI 

LEAC, NE MAL FHN 

SUPARAT DE NIM 

NE S) 5CÀPAND 

N ACUM DE-4SUPR 

NEVOI, A HÀI 

CAT ŞI A BAU 

6/ S'A DESFĂ 

) || TAT până L 
| NN ADANCI 

IL) BATRANE? 


— O 


PIEPTANAT. CALTI - 
PUNETI MÂNA PE JU- 
PANUL ISTA. ŞI IN CEPETI 
A-L BLE STEMA' CUM STIŢI 
VO! MA! BINE — 
SCĂPÂND DRACUL 
DIN MAINILE LOR, 
HÂRSCÂIT ŞI STÂ.- 
CIT CUM ERA, A 
LĂSAT ŞI BANI ŞI 
TOT ŞI S'A DUS 

PE URLAŢI, DUPA 
CEILALȚI- 


Provocarea ploii cu 


ajutorul electricității 


Seceta catastrofală ce a bântuit 


astă vară în America de Nord, a 


pus iar la ordinea zilei o veche şi 
interesantă problemă meteorologică 
Agricultorul modern nu mai vrea 


` să fie supus domniei norilor. El cere 


oamenilor de ştiinţă să-i asigure, 
recoltă în anii secetoşi, prin provo- 
carea ploii artificiale cu ajutorul 
electricității. 

tă eteorologia viitoare va deveni 
de inginerie a Cerului. 
Specialiştii vor. radia în văzduh 
anumite unde electrice, la o tensiune 
determinată prin calcul, şi vor putea 
atrage norii din depărtări invizibile, 
provocând imediata lor condensare 
în teritorul dorit. 

Doi ingineri americani, Wiliam 
Haight şi Dewey W. Davis, au făcut 
experienţe la Huntington-Parc (în 
California) pentru obținerea ploaiei 
pe cale artificială cu ajutorul elec- 
tricităţii, Ei au radiat în aer printr'o 
electrodă în dodecaedru (12 fațete) 


> un curent de 1 milion de volti sub 


forma unor unde de 3000 metri 
lungime. 

Aparatele au fost instalate în 
vârful turnului unei sonde părăsite. 
Haight a montat o comutrice, adică 
o maşină electrică putând debita 
într'o parte curent alternativ şi în 
cealaltă parte curent continuu. 

Potenţialul curentului alternativ 
l-a ridicat cu un transformator dela 
220 volți la 12500 volti şi apoi 
trecând acest curent prin câţiva 
condensatori cu uleiu, l-a descărcat 


__printr'un eclator, montat în serie cu 


primarul unei bobine, sub forma 
unor scântei înăbuşite, ca în postu- 
rile vechi de telegrafie fără fir cu 
unde amortizate. 
Experiențele au dat rezultate stră- 
lucite, obținându-se o ploaie de câte- 
va secunde. 

Meteorologia ne crt d aşa dar 
mari surprize. 


Ceo mai mare gheată 
din lume 


Cea mai mare gheată din lume a 
fost confecționată de un cismar 
german din localitatea Obersdorf 
(Bavaria). Artistul nostru şi-a pre- 
zentat de curând opera, la congresul 
cismarilor germani, care sa ținut 
în luna precedentă la Breslau. 

Gheata în chestiune are o lungime 
de 3 metri şi corespunde numărului 
450. Intrebarea este, cine e uriasul, 
căruia i se ° potriveşte. 


DIMINEATA 


Insula şobolanilor - 


Insula Mary, situată între insulele 


Fiji şi Honolulu, nu e locuită decât 
de şobolani, de unde-i vine şi numele. 
Alte animale sau oameni nu se găsesc 
pe insulă. Şobolanii se hrănesc cu 
cadavrele animalelor marine pe care 
„ valurile de aruncă pe țărm; precum 
“şi cu ouăle uriaşelor broaşte țestoase. 

“Verdeața depe această insulă se 


- compune dintr'un singur palmier. . 


“Paradisul câinilor 


In uriaşul Building „Empire din 
New-York, trăesc fericiţi 5.115 câini 
cari, la fiecare etaj al "edificiului, 
au la dispoziție o terasă pentru 


“plimbare şi un mare număr de ser- 


vitori, însărcinaţi la ore fixe cu 
curăţenia şi alte îngrijiri ce merită 
aceşti prieteni ai noştri cu patru 
picioare. Dar adevăratul paradis al 
câinilor este „Pumpkin Centre“, un 
sat din Missouri, unde pe lângă 204 
locuitori, trăesc 5300 de câini; cei 
de pripas sunt adunați, hrăniți şi 
îngrijiţi pe cheltuiala comunei care, 
în bugetul său are o sumă destinată 
acestui scop. 


Plumbul din alimente 


Diverse cercetări făcute asupra - 


conservelor de legume, peşte, lapte, 
etc. dovedesc că o treime din aceste 
produse conțin mari cantități de 
plumb. Sardelele în undelemn sunt 
conservele, în care s'a găsit cel 
mai mare procent de plumb: 8.33 
miligrame la kilogram. In ceea ce 
priveşte alte alimente normale, s'a 
constatat că dozele de plumb ingerate 
zilnic, sunt foarte slabe :0 25 miligra- 
me: Vinul, berea, laptele proaspăt 
nu beg ‘plumb. ': 


Obroască... fără cheie 


Un mecanic ingenios din fosta 
marină derăzboiua Austriei, a inven- 
tat această broască ciudată care, 
deşi are un aspect urât, totuş nu 
se deschide cu cheia, ci este în 
legătură cu- un cadru de telefon 
datorită căruia locatarul respectiv 
îşi poate forma cele mai variate 


combinații de cifre, pentru automata ~ 


închidere a locuinţei. 


Bursa insectelor 


La Berlin funcționează o bursă a 
insectelor, întemeiată de şase socie- 
tăți. Ea e instalată în sala unei 
berării. Există acolo câteva mese 
lungi, rezervate colecționarilor cari 
îşi aduc „valorile“, căci afacerile 
“nu se! încheie pe termen, marfa 
“livrându-se imediat. za Pa 

Majoritatea comerţului coristă în 
schimbul de insecte preţioase. Dar 
sunt şi cumpărătoti cu bani ghiaţă, 
ceea ce face să se stabilească o cotă, 
Și treburile merg strună'! Š 


a fe SR e 

Aur în piatră 
Un lucrător. miner, care. avea 
sarcina să opereze dărâmări de 
blocuri prin explozie, în minele din 
Merced (California), a fost lovit de 
un puternic bloc de quarz. 

In furia sa, omul nostru s'a nă- 
pustit asupra blocului, fărămându-l 
cu vârful târnăcopului. Nu mică i-a 
fost mirarea, când în mijlocul pietrei, 
a găsit aur în valoare de jumătate 
milion de lei. 


NUVELE 
VERSURI 
ROMANE 
CRITICĂ 
ADUANEN 
PLASTICĂ 
TEATRU. 
CINEMA 


Adevărul 


LITERAR $ ARTISI.C 
Se 


e COMPLECT REORGANIZ:. Te 
12 = 16, PAGINI. BOGAT Lype sis 


e ie 


- 7” ez, api Q 


e FOLOSITOARE 


REVISTĂ 


PR, T Tae 
>Y ç É 


In străinătate: |) Cehoslovacia, Grecia, Jugoslavia și Turcia : 


Cont cec postal 4083. 


x? E Te 
v 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 


I-A 
A, s£ Va: 


e YSSNJSELA 


LA MULTI 


DRAGII MEI, 
„Este ultima scrisoare pe care v'o trimit în acest 
an ! Am mai îmbătrânit o leacă. In timp ce voi urcați 
NEA scara vieţii, eu am început să cobor de partea cealaltă, 
Ë „aşa bătrână gărbovită cum sunt. Și cu toate acestea, 
drept vă spun, m'am bucurat nespus de mult d: 
: Crăciunul acestui an si mă bucur tot atât de mult, 
= că peste două zile va fi Anul Nou. 
e In seara Crăciunului m'am pus la pândă, doar 
= l-oi prinde pe Moşul cu sacul plin de daruri, ca să 
mi-l chelfânesc. Ştiţi de ce? Fiindcă are moşul 
“acesta o meteahnă: de sărbători aduce daruri numai 
„copiilor bogaţi. Pe la miezul nopţii, auzii pocănit la 
uşă şi m'am dat într'o parte aşteptând. Ia te uită: 
se deschide uşa şi înăuntru intră păş-păş, domnul 
“Moş Crăciun. 
— Bine că ai sosit, domnule, îi spun eu supărată, 
Am o socoteală cu dumneata. Să laşi aici toate 
jucăriile pentru copiii săraci. 
— Nu zău? | mi-a răspuns moşul în batjocură. 


Le 


st 
* 


i 


UTE A ta AAN sa, 


`  — Chiar aşa ! Lasă darurile aici. 

Š - Iacă nu le las, fiindcă eu nu am în sac daruri 
i TI pentru copiii bogaţi sau săraci, ci numai pentru copiii 
cuminţi. Află dela mine Mătuşică, nici nu ştii ce 


nepoţei de treabă ai. Dacă unul dintre ei are mai 
mult, fiindcă este mai înstărit, se gândeşte deîndată 
= să dăruiască ceva din mai multul lui copiilor săraci. 
Am aflat, că toţi cititorii „DIMINEȚII COPIILOR“ 


a AKI 
Did oaia 
Wair 


E “le-au dăruit celor cari n'au. 
Pe. — Eşti sigur moşule ? 
st — Sigur, cum să nu fiu sigur! Ar fi altfel mai 


mare ruşine şi dovada unui suflet urât şi câinos, să 
te lăfăeşti în bine, să huzureşti şi să nu-ți fie milă 
de oamenii săraci. Nu pot crede că există copil cu 
P suflet atât de hain, încât să n'aibe grije de săraci, 

= în toiul unei ierni atât de cumplite. Şi să-ți mai 
spun ceva şi te rog foarte mult, Mătuşică, să scrii 
şi acest lucru în revista „DIMINEAȚA COPIILOR“: 
sus în cer există un catastif, adică un catalog, aşa 


35477 FAVI s 
pE HT APD ay A RR 
* 4 f "a ne 


DIMINEAȚA. COPIILOR 


ILUSTRATĂ PENTRU TINERET 
Director: TUDOR TEODORESCU-BRANIȘTE 


mserisă sub No, 238 în Regist. Publicaţiunilor Periodice la Trib. Ilfov 8. I. Com. 


Tariful abonamentelor la revista „DIMINEAŢA COPIILOR". — In ţa 
| an Lei 300 și 6 luni Lei 150. — II) Celelalte țări: | an Lei 350 și 6 luni Lei 175 


Plata taxelor postale în numerar conform aprobării Direcţiei Generale P. T. T. No. 137282/926 


au ales dintre hainele şi jucăriile lor câteceva şi 


Editura „Ziarul“, S. A. R. Bucureşti 
ră: | an Lei 200; 6 luni Lei 100 și 3 luni Lei 50 


BUCUREŞTI, STRADA CONST. MILLE 5 — 7 — 9. — TELEFON 3.84.30. — EXEMPLARUL 5 LEI. 
ODUCEREA BUCĂŢILOR STRICT INTERZISĂ. MUNUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE INAPOIAZĂ. 


28 DECEMBRIE 1938 


No. 777 


DE VORBĂ CU CITITORII 


aa 


ANI! 


cum are domnul profesor la şcoală, şi de îndată ce 
face vreun copil o faptă bună apare scrisă în catastif 
şi copilul este răsplătit de Dumnezeu. Dacă face 
fapte rele şi nu-i este milă de săraci, atunci vezi 
bine, că nu primeşte răsplată şi nici Dumnezeu nu-l 
ajută. 

— Bine Moş Crăciun, am spus eu atunci, sunt foarte 
mulțumită că am nepoţei atât de cuminţi şi te asigur, 
că chiar de ar fi existat vreunul care să poată şi să 
nu fi făcut totuşi niciun dar copiilor săraci, acuma 
de Anul Nou îşi va îndrepta greşala. 

Spunând toate acestea Moş Crăciun şi-a luat sacul 
în spinare şi mi-a spus la revedere, plecând pe coş; 

Eu v'am povestit, dragii mei, toate acestea fiindcă 
este vorba şi despre voi. Moş Crăciun, care v'a făcut 
desigur o vizită, va fi ştiind că ati fost cuminţi şi 
milostivi şi pentru acest lucru vă sărut cu drag pe 
frunte. , 

Acuma să vă mai scriu şi despre ale mele câteceva: 
vă aduc în primul rând la cunoştiință, că în acest 
an au apărut o sumedenie de cărți scrise anume pentru 
voi şi care sunt foarte frumoase! Astfel a apărut 
un minunat volum ALMANAHUL ȘCOLARILOR 
PE 1939, cu ilustrații dintre cele mai frumoase şi 
cu o sumedenie de jocuri, poveşti şi poezii. Trebue 
să-l citiți fiecare dintre voi şi să-mi scrieți dacă v'a 
plăcut. 

A mai apărut romanul INSULA FANTOMELOR, 
o prelucrare a prietenului nostru d. Radu Ţurcan, 
E o admirabilă carte, care trebue să se afle în 
biblioteca fiecărui străjer. Este darul cel mai potrivit, 
care poate fi făcut prietenilor voştri cu ocazia 
Anului Nou. = 

In fine, a mai apărut cartea PITICII CEI BUNI 
de d. Ion Rovenţa, o istorioară cu pozne şi ilustrații 
minunate, pe care v'o recomand călduros. Iată aşa 
dar, că pentru vacanța aceasta aveți o mulțime de 
cărți frumoase şi instructive, care mai au şi partea 
bună că nu sunt deloc scumpe. Cumpăraţi-le ! 


spre i 


elevi, 


în ru pr 
cumparati 


COPEWA arăta 
| ae 


RĂ 


NTR'O ZI, toamna se îmbrăcă pe nesimţite 
cu o rochie aurie. I-o adusese soarele 
care, după ce lipsise aproape mai tot 
timpul cât toamna a stat prin câmpie, a 
gâsit să vină în vizită cu un dar. Şi i-a 

= adus rochia pe care i-a făcut-o din 
razele saie. Nici numai recunoaşteai toamna în această 
îmbrăcăminte Jurai că e leit soră-sa, Vara. Dar nici 
ea nu a fost mai prejos cu oaspetele ei. L-a poftit 
să stea niţel pe iarbă, iar dânsa s'a dus să pregătească 
ceva de-ale gurii. 

I-au ținut de urât păsărele, care cânt voioase de 
venirea acestui rar mosafir în casa Toamnei. Soarele 
zâmbea tuturora şi, pus pe glume, arunca bănuți de 
aur în apa lacului. 

Apoi a venit Toamna cu poala încărcată de mere, 
pere şi struguri. Şi s'a mâncat, în voioşie, până au 
apărut nişte nouri, în depărtare. ° 

— E timpul să plec, a spus soarele. Uite, mi s'a 
trimis vorbă să mă duc. 

In clipa aceia un covor negru de nouri a venit, a 
suit soarele în spinarea lui şi l-a dus departe. 

Toţi s'au întristat de plecarea dragului mosafir. 
Vântul, care stătuse liniştit tot timpul acesta, supărat 
că a plecat soarele a venit furios şi a început să 
strângă masa depe câmp. ` 

— Ce faci, omule?, au început să strige florile. 

— Treaba mea. Ştiu eu ce fac. Ce nevoe este să 
mai las mâncarea pe masă. Iarna vine şi aşa. 

Iarna, pe semne că a auzit, ce spusese vântul. Aşa 
cum stătea ea în cer, gata de plecare, a chemat 
fulgii de zăpadă şi le-a zis: 

— [I-a stropiți-i pe obraznicii aceia depe pământ 
cu apă. 

Fulgii s'au supus şi... a început să plouă. 

— Stropiţi-i până mâine, iar mâine veţi primi 
ordinele mele. 

Şi a plouat ziua întreagă. Bietele floricele, la această 
bae neaşteptată, au rămas... plouate. De teamă şi de 
frig, florile şi firele de iarbă au început să tremure 
şi să se îngălbenească. 

Atunci câțiva fulgi de 
zăpadă au prins milă de 
suferința lor şi, printre 
picâturile de ploaie, sau 
strecurat spre pământ, unde, 
dacă au ajuns, au spus 
florilor: 

— Hai, fugiţi şi vă ascun- 
deti, căutaţi-vă adăpost. 
Mâine avem ordin să cu- 
cerim pământul. Iarna e 
gta să pornească atacul. 
Crivățul a fost chemat de 
u-gență dela miază-noapte 
şi acım aşteaptă comanda. 

Câad au auzit florile 
vestea au început să tremure 
şi mai mult. Dar imediat 
şi-au venit în fire şi au în- 
ceput să-şi sape subterane 
în pământ, unde să stea 
ascunse tot timpul atacului. 

Pomii le-au venit în ajutor. 
Și-au scuturat toate frunzele 
şi au fâcut din ee un covor 
care să acopere florile, ca 
nu cumva iarna să le vadă 
pregătind adăpostul. 

Au muncit din răsputeri 


"~ vo ovo 


până au terminat lucrul. Inainte de a intra însă în 
ascunzători, mulțumiră fulgilor. 

— Voi ce faceți acum?, i-au întrebat florile. 

— Nu duceți grija noastră, au răspuns ei. Vedeti-vš 
voi de treabă. 

Florile s'au strecurat în subterane, Fulgii au privit 
lung după ei, apoi şi-au strâns mâna, bucuroşi de 
fapta lor frumoasă. 

— Acum ştiţi ce ne mai rămâne de făcut, a spus 
unul dintre ei. Cu iarna nu mai putem da ochi. Ne 
va ucide când ne va vedea. Aşa dar... 

S'au privit fulgii doar o clipă. Alături era un 
copac. La rădăcina lui se strânsese o băltoacă. Fulgii 


sau îndreptat către ea şi se asvârliră în unda-i 
murdară, înnecându-se. 


9-2 Jder 9. io a 9 10. iai ia k... 


pământ şi nu a mai văzut fir de verdeață, s'a înfuriat. 
A bănuit trădarea şi, când a văzut şi lipsa fulgilor 
a înţeles. 

Intr'o clipă a adunat toate vânturile şi le porunci: 

— Pornim spre pământ! Atacaţi fără milă. Intâi 
vom veni liniştiți ca să se creadă că am fi dispuşi 
să cădem la o înțelegere. Dar după cinci minute 
toate vânturile, din diferite colțuri, vor ataca imediat, 
cu cea mai mare furie. 

Lupta începu. Oştile de fulgi porniră spre pământ 
în mers domol. Când i-au văzut venind, oamenii, în 
deosebi copiii, au eşit în stradă, cântând de bucurie. 
Numai săracii au cam zâmbit amar. Stiau ei ce în- 
seamnă jocul fulgilor! 

Marşul fulgilor a ținut o oră. Apoi se auzi un 
fluerat. Fluerase vântul. Semnul atacului vijelios. 
Fulgii atacă cu disperare. Vin cu o iuțeală nemai- 
pomenită. Toată oastea nu pare decât un praf alb 
care vine să acopere pământul. Victoria este de partea 
iernii. Ea însă nu prea pare mulțumită. Ar fi vrut 
să prindă nişte floricele sau măcar câteva fire de 
iarbă, dar nu a fost chip din cauza trădării. 

La început, iarna domni cu asprime, dar după 
Bobotează imediat îşi dădu 
seama că prea e rea cu 
oamenii şi se gândi să se 

` facă ceva mai bună. Porunci 
vânturilor să se potolească, 
gerului să nu mai vie, iar 
fulgilor le dădu ordin să 
vie în fiecare zi costumaţi 
în cele mai frumoase steluțe 
şi să danseze în jocurile 
cele mai frumoase. 

Era însă cineva care părea 
foarte nemulțumit de hotă- 
rârea aceasta a iernii. Cineva 
tare rău la suflet. Era visco- 
lul. Auzi, după ce florile 
s'au ascuns la vreme şi au 
scăpat de urgia lui, acum 
Iarna, în loc să-l lase să-şi 
verse focul făcând prăpăd 
din tot ce ar întâlni în cale, 
îi dă ordin să stea în cuşcă 
şi să nu mai facă nimic. O, 
dar asta e prea mult! Peste 


vara şi va trebui să plece, 
aşa cu buzele umflate. Tre- 
bue să facă ceva, trebue să 
mai arate măcar odată, 
tuturor marea sa putere. 


puțin timp va veni primă- 


AAOS 


ws... ¿2 


DIMINEATA È 
LA COPIILOR: 


N l 
; d y: w ; tes >S t 
: . Libor sc ze. W: Sala 38: ia Ai 
f ` 2, m= a ba i wyi: E 


— 


— v Ç W 


ç n - % L | s pi a K 
Ezr PRTA TO A ISTY >. š z d Ó . v š ` 
p- C Ni d š pi 2 
g; d w 4, 


FR 


= Vor credea astfel că 


i Se gândi el cât se gândi şi un plan mare îi veni 


în minte. Va trage o păcăleală florilor şi apoi le va 
ucide pe toate. Dar trebue găsit un vicleşug care 
să nu fie bănuit de nimeni. lată că l-a găsit. 

Cum era spre sfârşitul lui Februarie, s'a dus la 
Soare şi i-a spus: 


— Ascultă, amice dragă. Vreau să te rog ceva si ` 


tare mult m'aş bucura dacă îmi vei face pe plac. 
Ştii că noi ne pregătim de plecare... 

— De plecare? făcu mirat soarele. Pâi până la 21 
Martie mai avem aproape o lună. Şi apoi cred că 
veţi sta şi peste această zi, căci m'am întâlnit cu 
Prcimivara în Italia şi mi-a spus că va mai sta acolo 
până la 1 Aptilie. Aşa că nu înțeleg de cete pregă- 
teşti de plecare? 

— Bine, iubite Soare, însă uite ce este: Iarna mai 
stă eu „însă plec. De altfel mi-a spus şi dânsa că nu 
mai are nevoie de mine. Aşa că vreau să fac o m:să 
mare de plecare, la care am învitat toate rudele 
- mele. Şi cum vreau să le fac o primire neobişnuită, 
te-aş ruga pe dumneata să iei parte la acest ospăț 
mai ales că este o cinste deosebită pentru noi prezența 
strălucitei dumitale persoane. 

— Cu plăcere. răspunse soarele, încântat de frumoa- 
sele vorbe ale Visco- 
lu'ui. Când este 
ospățul? 

— Mâine la prânz. 

De unde era să 
ştie soarele ce gân- 
duri  viclene avea 
Viscolul. Acesta 
gândia cam aşa: soa- 
rele va veni a doua 
zi la oaspiț. Nu se 
poate ca florile din 
pământ să nu-l simtă. 


a venit primăvara şi. 
cu siguranță, vor eşi 
din  ascunzătoarea 
lor. Şi atunci să 
te ţii! 

A doua zi, pe la 
ora prânzului, Soa- 
rele, gătit cu cele 
mai strălucitoare şi 
călduroase haine, 
apăru pe cer. Toată 
lumea îl privi cu 
multă dragoste. Până 
şi zăpada se bucură la vederea lui, „topindu-se“... de 
plăcere. 

In ascunzătoarea lor, florile simțiră deodată o 
tainică chemare. Acea mireasmă ciudată a primiverii, 
atât de dragă lor. 

— Pare-mi-se ca a venit primăvara, spuse ghiocelul 
plin de bucurie. Insfârşit! 

Florile începură să cânte. Numai Nu-mă-uita nu 
lua parte la această petrecer.. 

— Ce este cu tine, Nu-mă-uita? Tu de ce nu te 
- bucuri? 

— Uitaţi, dragele mele. Nu vreau să vă stric cheful, 
dar mie nu-mi prea miroase bine tot ce se întâmplă. 
După socoteala mea mai avem destul până în Martie. 
Nu ştiu de ce, dar mi së pare, că ni se întindeo 
cursă. 
` — Poveşti, răspunse ghiocelul. Dar, dacă vreţi, 
vom face o încercare. Am să ies la suprafața pămân- 
„tului şi voi vedea cum stăm cu adevărul. 

— Foarte bine, foarte bine, răspunseră florile în cor. 

— Ba nu este bine, prietene ghiocel, spuse iar 
Nu-mă-uita. Mai bine să avem răbdare să dispară 
toată zăpada, căci acesta este cel mai bun semn de 
plecare a iernii. 


— Nu, dragă prietenă, eu mă duc pe pământ. Simt 
în mine acel neastâmpăr care mă cuprinde totdeauna 
înainte de sosirea primăverii. Voi merge încet si 
dacă văd că mai este iarnă, atunci viu fuga înapoi 
şi vă spun şi vouă. 

Şi începură florile să sape tunel pentru ghiocel. 
Au săpat o bucată de drum, iar dela jumătate în 
sus, a rămas totul în sarcina ghiocelului. Era munca 
tare anevoioasă, căci zăpada topindu-se, făcea să 
intre apă în cutele pământului şi astfel, bietul ghiocel, 
lupta cu apa şi noroiul şi scormonia din greu. In 
sfârşit a dat de zăpadă. S'a oprit o clipă să respire 
puțin. A început apoi să-şi facă drum prin zăpadă, 
căci nim rise tocmai într'un loc unde se afla un cm 
de zăpadă. A scos capul numai puțin. Cerul era 
senin şi soarele strălucia, ca într'o adevărată zi de 
primăvară. 

— Să ştii că este primăvară, îşi spuse ghi'ocelul. 
Prea este frumos soarele. Dar să mă mai uit o clipă, 
ca să mă conving. 

Şi şi-a scos şi mai mult capul. Ba îi eşise şi o 
parte din trup. 

In timpul acesta, de după o colină. Viscolul stătea 
la pândă. Lângă el erau o grămadă de nori. Zări 
ghiocelul. 

— Aha, iată un 
ghiocel. Să ştii că 
ne reuşeşte planul. 
Băgaţi de seamă. 
Inălțaţi-vă spre cer, 
aşa pe furiş. ca să 
nu vă vadă soarele. 
Iesiti-i în spate şi 
legați-l bine. Apoi 
dați ordin fulgilor 
să pornească spre 
pământ. 

Norii se înălțară 
spre cer, în timp ce 
ghiocelul scoase tot 
trupul, căutând să-şi 
arunce o privire 
peste toată câmpia, 
spre a se lămuri 
definitiv, dacă este 
sau nu primăvară cu 
adevărat. 

Dar deodată se 
auzi strigăt, dar nu 
pe tot numele. Numai 
aşa: „Fereşte-te 
ghio...“. Parcă îi strigase soarele. Se uită într 'acolo. 
Dar ce să vadă. Norii săriseră asupra soarelui şi îl 
legară luându-l cu ei. Bietul ghiocel îşi dădu seama 
imediat de primejdia în care se afla. Dar era prea 
târziu. Viscolul se şi năpustise asupra lui. Era pierdut. 
Il smulse din ascunzătoarea lui şi plin de răutate, 
îl plimbă prin tot văzduhul, trântindu-l de pământ 
şi lovindu-l de toți copacii. Sărmanul ghiocel! Deabea 
mai putea respira din cauza vântului şi zăpezii care 
îi intra în gură... Frânt de durere, căzu jos lângă 
un copac. 

— Aha, făcu Viscolul, ai vrut primăvară, ei bine, 
poftim primăvară. Cred că te-ai săturat acum. 

Răzând, viscolul aruncă peste ghiocelul înghețat 
un pumn de zăpadă şi apoi plecă mulțumit de 
isprava sa. 

După plecarea Viscolului, se făcu linişte. Noaptea 
veni şi azvârli mantia-i neagră peste trupul înghețat 
al bietei floricele. 

Florile cari rămăseseră în adăpostul lor, când 
auziră urgia vântului înțeleseră toată nenorocirea. 
Nu-mă-uita avusese dreptate... 


(Continuare în pag. 14-a) 


„Piticii cei buni", e cartea 


cea mai frumoasă pentru copii 


Ce este „Straja Ţării”. Străjerii 


Dragi străjeri, m'am gândit că nu putem sta de 
vorbă despre cele ale noastre străjereşti, până nu 
voiu afla dacă voi ştiţi ce este străjeria şi care 
dintre voi are dreptul să-şi zică străjer. 

Fiindcă, nu înțeleg străjer adevărat pe acela care 
mu ştie să răspundă lămurit, cu fruntea sus, la aceste 
întrebări. 

“Ca să vă cumpere părinții uniformă, ori cei cari 
vă iubesc să vă facă un dar străjeresc, trebue să ştie 
din gura voastră chiar, care vi- -i rostul, ce faceţi 
voi mai mult şi mai frumos acum de când sunteți 
străjeri, față de a`tá vreme rând nu er ti. 


PNS A ras. - 
ADU ama ae G z —— 


Scenariu interpretat de sii la teatrul 
„Regina Maria“. 


Răspunsul este uşor de dat pentru aceia dintre 
voi cari sunteți străjeri' cu adevărat, cu tot sufletul, 
copii pătrunşi de poruncile frumoase şi sfinte ale 
străjeriei. Pentrucă, una este să te îmbraci cu uniforma 
străjerească, aşa de  fudulie față de camarazi şi 
cunoscuți şi alta este să-ți bată sub insigna ce-o 
porţi cu mândrie pe piept, o inimă de vultur, de 
străjer adevărat. 

De bună seamă că nici nu cred să mai fie străjeri 
de aceştia, numai aşa cu numele, dar eu vă atrag 
atenția asupra felului cum se cunoaşte un străjrr 
adevărat față de altul, care şi-a pus şi el un basc 
pe cap numai aşa ca să se mândrească. Pe acesta din 
urmă îl cunoaşteţi şi voi cu uşurinţă, după felul cum 
salută pe d-nii comandanți şi profesori, cum se 
poartă pe stradă, în tramvai... Indată se cunosc unii 
de alții ca şi cum ai alege neghina dintr'un pumn 
de grâu curat. 

Ei, dragii mei străjeri, dacă astăzi, învățătura, 
„buna purtare, dragostea faţă de numele scumpe de 
Tară şi Rege sunt ştiute de copiii României, nu 


DIMINEAȚA __ er, cec 
eat “Cop IILOR 


2 = ë ss 


“< < 
cÀ pent 
A A = j 
intre dâns 


totdeauna a fost chiar aşa. Acum câţiva ani, când 
nu era încă „Straja ării“, erau mulți şcolari cari 
luau alt drum dimineaţa decât cel al şcoâlei, îşi 


mințiau părinţii cari m-ncesc să-i țină la şcoală şi ` 


să-i îmbrace. Ba unii elevi mai mari, făceau fapte şi 
mai rele, despre care veți fi auzit poate, dar de care 
mi-i şi ruşine să pomenesc în scrisoarea asta a noastră. 

Auzind despre toate acestea M. S. Regele nostru, 
a întemeiat atunci Armata cea Albă a străjerilor, 
care învață pe copii deprinderi bune, silinţă şi cumin- 
tenie la cele bune, ascultare, supunere. M. S. Regele 
şi-a înscris în Străjerie chiar pe Fiul Său, Măria Sa 
Marele Voevod Mihai de Alba-Iulia, cel dintâi străjer 
al ţării. El însuşi Comandant de Centurie. Străjeria 
a luat naştere pentru ca trupurile şi sufletele voastre 
curate şi fragede ca floarea câmpului românesc, să 
fie mai oțelite, mai puternice, pentru ziua când veţi 
fi oşteni, străjeri-apărători ai Patriei. 

Voi, copiii ţării aţi înțeles cu recunoştinţă gândul 
- Marelui Străjer al Ţării; dovadă stau faptele voastre. 

Şi-acum, să vă spun şi vouă ce-am auzit dela un 
„grup de străjeri, în ziua de 1 Decembrie în Parcul 
Carol, străjeri cari stăteau de vorbă cu un domn 
din provincie, venit să vadă EEEE Capitalei. 
Ascultati şi nu le uitaţi: 

Domnul: „Da mă rog vouă copii, ce- i vorba asta 
de „străjer““, căci pe-acolo prin satul de pude viu 
eu, nu prea am auzit?“ 

Un străjer: „Asta-i vorbă mare şi cacat, dom- 
nule! Ca să strângă laolaltă pe toți copiii neamului, 
dela sate şi oraşe, hăeți şi fete dela 7 la 18 ani, să-i 
facă să se cunoască şi să se înfrățezscă între cele 
bune, să-i înveţe a se purta în lume mai cu pricepere, 
să fie mai cu dragoste față de învățătură si mai 
vrednici la muncă, Majestatea Sa Regele a înfăptuit 
o oaste a lor anume, care se cheamă Straja Ţării. 

In fruntea copiilor țării şi ca un mare semn al 
iubirii ce le poartă, Marele Străjer al Ţării, adică 
M. S. Regele Carol II, a pus ca străjer de frunte 


pe Marele Voevod Mihai de Alba-lulia, scumpul 


Său Fiu. 
Domnul: „Oare este de crezut, copiii mei?“ 
Străjerul: „Da d-le, acestea sunt lucruri astăzi 
cunoscute de toată lumea. Nu mai ia de noi 
străjerii...* - - 


In cuprinsul acestei ostiri a tinerimei, care sasa 
pe toți copiii țării, din şcoli, din ateliere si din 
fabrici, intrăm şi noi cei de față, care cu toată 
şcoala la un loc formăm un Stol de străjeri, iar 
fiecare dintre noi este străjer în slujba devizei 


- noastre: „Credinţă şi muncă, pentru țară şi Rege“. 


Alt străjer: „Aşa-i! Noi străjerii învăţăm să păstrăm 
datinele şi obiceiurile, limba, portul şi nădejdile 
neamului. Căci aşa ni-a învățat d-l comandant al 
nostru: Străjeria este nădejdea de mâine a ţării şi 
a Marelui Străjer.“* 

Domnul: „Cum să nu te cred dragă Di DA 
când te văd cu câtă însufleţire îmi vorbeşti!“ 

Alt străjer: „Şi mai învăţăm la străjerie să fim 
economi, miloşi, buni cu animalele, îngăduitori cu 


. 
N CS 


> 


a a 


— — — t I E 


cei năpăstuiți, cu dragoste de părinți, Neam şi Rege. 

Incă un străjer: Dar să pofteşti matale domnule 
la noi la şcoală să vezi ce plan de muncă străjerească 
avem! Numai că asta nu se spune: străjeria ne în- 
deamnă la vorbă puțină şi treabă multă“. 

Domnul: „Aşaaa? Va să zică voi până acuma, de 
când cu oastea asta a străjerilor, cum i-ați zis, n'ati 
păstrat nici limba, nici obiceiurile, nici portul, n'ați 
învățat nici bine la şcoală şi nici nu v'ati iubit Tara 
şi Regele? Bravo vouă! 


id. i RP: 42 ” k u ASA: EO 

„Greerele şi fjurnicu". Desen premtiut lu „Ziua 

Economiei", lucrat de o străjeră dela liceul 
„Aurel Vlaicu" C. F. R. București 


Străjerul: ,,Ba, noi ne-am iubit întotdeauna neamul 
mare din care ne tragem. Obiceiurile le-am cinstit 
întotdeauna, iar învâțatura la şcoală a fost munca 
noastră cea mai dragă. Străjeria ne-a adus însă darul 
cel mai mare: ne-a adus grija de fiecare clipăa 
Măriei Sale Regelui, pentru tot lucrul nostru, din 
şcoală şi din afară. M. S. Regele s'a gândit Cel dintâi 
la viitorul neamului. Și viitorul neamului, sunt copiii 
neamului, domnule. Aşa ne învață străjerial' 

Domnul: „De, asta cam aşa-i!“ 

Alt străjer: „Mare-i cinstea noastră domnule! In 
fruntea străjerilor, Comandant suprem, este chiar 
M. S. Regele“. 

Domnul: „Dar ati spus că voi străjerii învățați să 
păstraţi cu sfințenie ce-ați apucat dela strămoşi. Şi 
strămoşii noştri nu spuneau sănătate ca voi, ci bună 
ziua, ca mine“. 


SEE iti 


Bi e — i 
> 


Iarna şi-a trimis copiii 

Să se joace pe pământ. 
„Dar aşa copii obraznici 
Nu văzut-am de când sânt“. 


Se gândeşte norul negru 
Incruntat privind la ei. 
Insă fulgii fără grije 

Se alungă pe alei, 


Se agaţă de tramvae, 

Şi se urcă prin copaci, 
Până cad pe ghiața tare. 
De, copii sunt, ce să-i faci? 


IN 


Alt străjer: „Păi strămoşii noştri cei vestiți, Ro- 
manii, când se întâlniau îşi urau sănătate, Chiar 
țăranii noştri la sate îşi zic unii altora sănătate, că-i 
mai bună decât toate“. . 

Alt străjer: „Chiar d-l ministru al şcoalelor a spus 
la Radio aşa: Cel dintâi cuvânt ce vi-l spun vouă 
străjerilor, este sănățate> Vezi dar mata domnule, 
că tocmai noi străjerii păstrăm cele bune strămoşeşti, 
iar alții sunt aceia cari folosesc vorbe de împrumut“... 

„Am plecat dragi străjeri încetişor, ca să nu scârţie 
prundişul din parc sub picioare şi să stric sfatul 
camarazilor vostri. Mie mi-au fost deajuns cele auzite, 


i w 
Străjerii cu steaua. 
cari mi-au umplut sufletul de bucurie. Am alergat 
acasă să le scriu aşa cum le-am auzit, ca să cunoaşteţi 
şi voi cât de frumos au învățat unii străjeri să 
explice ori cui, ce-i aceia străjerie, ori vorba aleasă 
de străjer. Sănătate! 


Comandant-Străjer MIRCEA ISPIR 
din „Straja Ţării“ 


G E 


Numai unul mic deoparte 


Sa T 
= 


La o casă s'a oprit 
Și priveşte în odae 


Curios şi ațintit. i 


Apoi cheamă si pe ceilalţi, 
Fulgii toți se-opresc din sbor 
Ca s'asculte bunicuța 


Povestind nepoților. 
ELVIRA CALAN 


Copii, citiți cu toții, cartea 
„PITICII CEI BUNI" 


` 


3 


| 


"< = 


A a IZA [a - 


mi 
bn Mg 


| 
$ 
| 
| 


; 
H 
A 
z 
= 
A 


| 


"a 


UMBRE CHINEZESTI 


Să vă spun drept, nici eu nu prea şliu 
de ce li se spune asa. Probabil că au 
însă vreo legătură cu China. Altfel nu 
se poale. lată cum trebue să lucraţi pentru 
a realiza umbrele chinezeşti. Tăiaţi din 
carton figurile desenate alături. Puneţi o 
lumină la înălțimea mâinilor voastre si 
apucați figurile de carton, în felul în 
care se vede în ilustrație. Pe perete vor 
apărea figuri interesante. Dacă sunteți 
mai îndemânaleci, ați putea juca chiar 
şi o piesă de teatru cu aceste umbre, 
Bine înțeles că de vorbit va trebui să 
norbiți voi, adică să le spuneţi rolul. 


= w P. L E 
WK az ~, piii 8 Aaa E GPI e = rR 


LA MULTI 


ORIZONTAL: 1) In seara venirii 
lui e veselie mare, iar dimineața se 
urează „La mulţi ani“. 2) Daruri 
ce se fac de anul nou și cari produc 
bucurie celor ce le primesc. 3) Dacă 'ERTICAL : se aăsei 
aţi obţinut pe el 00 bune, atunci a, poe Kia ae Ei 
vă puteţi aștepta de sărbători la 365... şi toate fac un an. — 
un cadou frumos. 4) Inceput de mare, cu muzică, dans şi 
„fericire“* — Un altfel de a scrie 2) Coşul atârnat de balon ş 

d gti Š „stau oamenii şi sacii cu nisi 
pe „ţi. 5) Oală din Moldova, înaltă 3) Aşa e strada când se 
şi strâmtă. 6) Pofteşte şi serveşte. zăpada. 4) Nu nouă, nici ve 
19) 3,14 citit pe dos. 20) Aşa sunt 5) Petrecere cu lăutari, 

mireasă. 6) Cu el se a: 
în faţă de Anul Nou, u rânc 


credincioşii faţă de Domni 
Hristos — păstorul turmel 
Urarea pe care o ] 
pe toate buzele. 


E 


< ME 
â'4 


— 


De 


iţi 
A 


w 1 


făcute de cineva. 9) ! 
lanuarie îşi serbează! el 
onomastică (la mulţi a 
10) Sărbătorile sunt bu 
lor (a celor mici); de 
Nou merg cu sorcovi 
semănatul. 


Stă mama'n bucătărie 
Si de masă pregăteşte, 
Când deodată—apare Bic: 
Care astfel glăsueşte : 


— Eu cred, mamă, că 
Cred că şi mata o şti, 
Lucrul care îl faci azi 


Să nu-l laşi pe-a doua 


„Sigur, zice mama lui. 

Dar de ce m'ai întrebat 
— Fiindcă tortul pentru ini 
Pe tot astăzi l-am mânca 


< 


; DIMINEATA — 
+ COPIILOR 


MOŞU- 


m ——Ə . 0 


Desene trimise de cititori 


asnssaveeaasa a pa Ip pp pp P pp Se pp saie ngas pp II A Ip a pi 1 voseotereaeteeae pp so... 
¿ZZ = PTR O = 


— 


PI CITI Tir rrer rr rr — ai see 


Iată o nouă serie de desene 
ale cititorilor noştri. Observăm 
cu mare bucurie, că foarte mulți 
dintre cei cari ne trimit spre 
publicare lucrările lor au cu 
adevărat talent. Dar mai trebue 
să constatăm, că unii dintre citi- | 
tori nu ne-au înțeles prea bine 
intenția. Noi nu vrem ca ei să ne 


trimită desene copiate să spunem spre exemplu, de pe 
cártulii de reclamă ale unei fabrici de săpun,ci vrem 
să ne trimită lucrări originale. Socotim că acei cari 
au făcut această greşeală, au făcut-o fără intenție, 
aşa că nu le luăm în nume de rău. Sperăm însă că 
pe viitor nu se vor mai întâmpla asemenea lucruri, 
spre a nu strica o bună prietenie. 

Prin urmare repet îndemnul: 
nevoie ca lucrările voastre să fie perfecte. 
încă tineri şi aveți toată vremea să învățați. 


DIMINEAȚA 42 mer 
i COPIILOR 


lucraţi! Nu este 
Sunteţi 


porreeeorteereterrrreee Si *+ee oe 


Să vă spun o 
poveste sau întâm- 
plare: 
“nicieunumaiştiul ` 


Ya 
pa 


„Vremea când: si! 


vedeau mai la` 
pasul. Iar cele 
vi le voi povesti. 


să fi fost chiar 


adevărate. 


“tristă, când viteze» 
“le noastre armate 

se retrăseseră în 

Moldova, iar lup- 

tele dela Mărăşeşti 
erau ia toi. Pe. atunti,-tršia la Vaslui uñ băieţel: pe 
care-l chema Gică. Nu mai: ştiu --cum “îi. chema ' şi” 
dësig ır că astăzi, de l-aş întâini, nu mai Las recu- 
nbaşte, căci va fi crescut mare şi frumos. f 

gPe atunși, era numai un.om _de-o schioapš — să 
tot fi avut zece ani — şi-şi petrecea câtu-i ziulica 
de mare citind într'o carte groasă pe cate ia dăruise 
unchiul său, la care locuia. 

$Vád eu că mă priviţi miraţi. De ce iodat i Gică Ja 
uñchiul síu? Să vă spun: fiindcă mămica lui mutise, 
iag tatăl lui era. ofiţer aviator şi se afla pe front. 


Uactiul, care era mii în vârstă, „era fratele- tatălui 


“Gică, dar eta o fite curioasă “de ô “arțăgos “şi 
răi ia cu toate cele. Nu putea suferi nimic pe 
lums:.nici păsărelele care sburau prin grădină, nici 
lumina soarelui, nici lumina soarelui, nici muzica şi 
nici copiii. Dsacea, Gică trebuia să stea câtu-i ziulica 
la, odaia lui şi să citească mereu ateeaş carte, căci 

chiul nu voia să-i cumpere o alta. ; 

neori, Gică îşi lua inima în dinți şi! se 
apeepla prietenos de- unchiul său, spunân: 

u- 

— Unchiule dragă, îmi dai voie să-l chem ` 
pe Vasilică la mine? 

— Vasilică? Cine mai e şi acela? Alis: 
băiatul acela: bălaiu? Nu, nu se poate. Va 
face sgomot şi va fi mesterre Nu este 
cuminte. i 

— Să-l chem atunci pe Gigel şi pe 
Ionică? . 

— Ce face? să. chemi doi ştrengari deo- 
dată, să-mi împuie urechile cu sbieretele 
lor? Le mai aud şi acuma, deşi nu au mai 
fost pe aci de câteva zile. 

— Nu au mai venit la mine de acum o 
o lună! ` 
` `— Cu atât mai rău! Desi a trecut o lună 
de când nu au mai fost pe aci, tot îmi mai 
răşună urechile de strigătele lor. Să nu-i 
chemi! : 

“Gică îşi pleca trist privirile şi intra în 
casă. 

"Avea însă unchiul său un  obiceiu rău, . 


- 


DIMINEAŢA 


adevărată, d 


` Cred însă că este “i 
- adevărată, căci poi y 1 


— tata nplat capăt: 

pentru. Intregirea 
REAR Neamului - -era âT 
” toiu şi minuni: se $ 


eu; nu sunt chiar. | 
atât de extraordi- - 
“mare ca să nu pară ` 


oara pe vremea - ||: 


care-l făcea pe Gică să sufere nespus de mult. Unchiul 


lui, care nu putea suferi păsările, întindea curse prin 


pomi şi prin iarbă, prinzându-le pe bietele sburătoare 


şi închizându-le într'o colivie mare şi murdară. Ce-i 


„făcuseră bietele făpturi ale lui Dumnezeu de le chi- 
nuia aşa? Nimic! Dar unchiul Hain, se gândea că în 


= pe < felul acesta va băga spaima în „păsărele şi acestea nu 


„vor mai intra în grădina sa. 

<~ Gică avea însă un suflet milos şi de îndată ce 
` unchiul pleca de acasă, se strecura în grădină în locul 
“unde se afla colivia cu păsărele şi dădea drumul din 


„când în când câte uneia dintre prizoniere. Păsărelele 
incepeau îndată să ciripească de mulțumire şi se 


* ăvântau svelte spre cer. „A 
-- Duceţi-vă cu bine, prietenele mele dragi, spunea 


atunci Gică. Imi pare ‘rău că nu pot sbura şi eu cu 


"voi, căci şi mie mi s'a urât în închisoarea asta. 
** 

“Er şi acuma vine Saresti adevărată. Voi ştiţi, că 
în toaţe basmele, păsările care au fost ajutate de un 
om, au căutat să-i fie apoi de folos acestuia. Aşa s'a 
întâmplat şi cu Gică. 

Intro noapte, băiatul a adormit cu gândul la tăticul 
lui. Si iată, că fără să ştie cum, se pomeni în gră- 
dina uchiului, sub un copac bătrân şi cu frunziș 
des. ee crengi se auzia ciripitul păsărelelor, de-ţi 
lua auzul. e 

— Cip- -cip-ciripip! spunea un scatiu. Surorilor, ia 
să vă gândiţi, cum putem fi de folos prietenului 
nostru Gică? Nu trebue să uităm că el ne-a scăpat 

din îlchisoare. Eu am de gând să-i aduc în dar o 
părăluță udată cu raze de lună. De-şi va pune pără- 
luta în portofel, atunci va avea totdeauna parale. 

— Cvit, cvit! Ce-ţi trece prin minte strigă atunci 
un cintezoi. Ce să facă băiatul cu parale, dacă unchiul 


"său ma-i dă voie să- -şi cumpere nimic din ce i-ar fi 


pe plac? O să-i ia bătrânul acela uricios toți banii! 
„n — Rip, rip, cip, spuseră atunci păsărelele în cor. 
Ce să facă un copil mic cu bani mulți. 

: — Sfrrrr! spuse sturzul, eu zic să-i aduc în dar 
' floarea albastră a uitării, ca să nu se mai gândească 
la nimic şi să-i treacă vremea uşor. 


- 


hu, 


AP 


„cafeaua cu lapte, dar de bună 


= *— Cine l-a strigat? 


| arta aAa 
— Cvivit, rivit, Hizi, țirl L tirti! spuse atunci 


nu se amestecase ` în vorbă. Vă gândiţi numai la 
daruri prosteşti. Eu äm hotărât să sbor la miezul 
nopții la zâna bunătăţii şi s'o rog, să-i aducă orice 


dorință. frumoasă la: împlinire, micului nostru prieten. - 


Cum să-l lăsăm să uite toate cele? Să-şi uite tăticul, 
care se află acuma pe front în pericol mare, sau pe 
mămica lu "care se află în raiu? Nu asta niciodată ! 
— Deabea spusese privighetoarea cuvintele acestea, 
când toate păsărelele, care se aflau la întrunirea din 
copat, izbucniră în aplauze — în felul lor păsăresc — 
dând. + dreptate suratei lor. ; 
` "Privighetoarea îşi luă sborul şi se duse drept Ja 
palatul zânei bunătății, care-l cunoştea pe Gică. Ce 


„să vă mai spun, că lucrurile au fost aranjate cum nu 


se poate mai bine, deoarece zâna a făgăduit privi- 
ghttorii, că a doua zi îi va face ea un dar prețios 
lui Gică. 

~ Intre timp băiatul nostru se înapoiase în pătucul 
“său şi se frământa, dacă visase sau ba. M'a întrebat 
şi pe mine, dar nici eu nu am ştiut să-i spun. In 
„cele din urmă a adormit. 

A doua zi de dimineaţă, nu mai putea de nerăb- 
dare, să o vadă pe zâna bu- 
nătății. Ştia doar că trebue 
să vie să-i facă un dar. Veni 
“lăptăreasa veni profesoara 
de franceză, veni Maria, 
servitoarea, care-i aduse 


seamă că nici una dintre 
ele nu era zâna bunătăţii. 
Trecuse amiaza şi nu s-: 
întâmplase încă nimic. Mai 
erau numai câteva ore până 
să se lase întunericul. 

— Gică! Gică! 


Era unchiul, care-l trimi- 
tea să-i cumpere un pachet 
de tutun dela debitul din 
colțul străzii. Băiatul luă 
banii şi porni pe poartă afară. Departe nu era 
debitul, dar Gică mergea încet, ca să se bucure puțin 
de libertate. 

Ce să fie asta? L-a oprit cineva? Inima copilului 
bate repede. 

— Nu vrei să cumperi un balon copile? îl întreabă 
o voce subțirică. --- 

Gică ridică ochii şi vede înaintea lui pe o bătrână, 


Pr topes;. care stătuse până acum deo parte şi || 
în mână, Ajuns într'un loc unde cerul se vedea uşor ` 


care ținea în mână o legătură de baloane care mai ` 


de care mai frumoase. Ah, cât de mult ar dori Gică 
să aibe şi el un asemenea balon. Dar n'are bani să-şi 
cumpere. Ţine în mână zece lei pe cari i-a dat 
„unchiul său petru tutun. Nu se va atinge de ei, căci 
nu este frumos, . 

— Nu vrei un balon, întreabă bătrâna. 

— Aş vrea, dar nu am bani ca să-mi cumpăr îi 
răspunde trist Gică. 

— Şi pe care l-ai vrea? 

— Aş vrea balonul acesta albastru, pe acela care 
pluteşte sus, peste toate celelalte. 

— Dacă nu ai bani ţi-l dau ție în dar, spune bă- 
trânica râzând. Si să dea Dumnezeu, să ti se împli- 
nească toate gândurile frumoase, aşa cum ți l-am 
împlinit eu pe acesta. ` 

Gică era uluit. Până să-şi dea seama ce s'a întâmplat, 
bătrânica dispăruse, iar el ținea în mână sfoara de 
care era legat balonul albastru. 

Cine să fi fost oare bătrâna. Ştia el de prin po- 
veşti. că zânele bune iau chipul şi înfăţişarea unor 


femei simple, când vor să facă o faptă milostivă. Te 


pomeneşti că bătrâna era zâna bunătăţii! 
-~ Fugi într'un suflet acasă şi se ascunse cu balonul 
în odaia lui. Abea aştepta să se întunece. Insfârşit, 


| 


untkiuk intră în aik. PY se S Păşind intii, Gică 4 


esi afară în curte si intră în grădină. Tinea ba onul 


printre frunzişul arborilor, ridică mâinile deasupra 
capului şi ţinând strâns balonul spuse: P. 


— Doamne Dumnezeule, fă ca balonulzacesta să 
sboare departe, până pe front, acolo unde se află 
tăticul meu şi să-i ducă urarea mea de bine şi dra- . 


gostea mea. 
Acuma nu sunt prea sigură dacă Gică a spus chiar 

aşa cum scriu eu. Poate că s'a gândit numai la toate 

acestea şi dădu drumul balonului, care se înălță 


repede în aer. 


Gică intră în casă şi se culcă fericit. 


A doua zi de dimineaţă, în zori, un avion se înălță ` 


din spatele frontului românesc şi se îndreptă grăbit 
spre liniile duşmane. Pilotul era tatăl lui Gică. 
Impreună cu el mai sbura un ofițer de stat-major, 
care avea o misiune de îndeplinit. Nu era lucru uşor, 
dar amândoi oştenii îşi iubiau țara şi erau hotărâți 


“să învingă. 


La început sborul lor nu a întâmpinat nici o gre- 
utate. Se părea că duşmanii nu i-au observat încă. 


Când se pregătiau tocmai să coboare mai aproapede 


pământ, pentru a fotografia 


liniile duşmane, începurăsă 


bubuie tunurile antiaeriene. 
La început ghiulelele explo- 
dau departe de avion Cercul 
se strângea însă din ce în 


aviatorilor era în pericol. 
Jur împrejurul lor, pe 


norişorii alburii provocaţi 
de exploziile  şrapnelelor. 
Schijele se apropiau mereu 
mai mult de pasărea de otel. 
Tatăl lui Gică înţelese că 
este pierdut, căci nimic nu-l 
mai putea salva dela moarte. 
Deodată... 
In depărtare... la dreapta 
avionului, a apărut un punct albastru, care se apropia 
cu repeziciune. $ 


Fără să-şi dea seama ce face, tatăl ui Gică schimbă 
brusc direcția aparatului, care se năpusti într'acolo, - 
eşind pe neaşteptate din cercul de focal ghiulelelor 


duşmane. In aceeaş clipă, o ghiulea explodă chiar pe 
locul unde se aflase avionul. O secundă mai târziu 
cei doi aviatori ar fi fost pierduţi. 

Ce-i salvase oare? Ce era punctul acela albastru, 
care dispăruse în clipa următoare. Nimeni nu ar 
putea s'o spună. 

Poate că gândurile tatălui şi al fiului s'au întâl- 
nit pe neaşteptate în albastrul cerului. Poate că 


balonul albastru să fi fost chiar un dar al zânei ` 


bunătății, care a voit să-l răsplătească în felul acesta 
pe Gică. 

La urma urmii, nici eu nu ştiu ce a fost, dragii 
méi. Cred că este mai bine să nu cercetaţi nici voi 
acest lucru şi să ştiţi numai, că nu există faptă 
bună şi frumoasă care să nu fie răsplătită de 
Dumnezeu. € 


MATUSICA 


CEL MAI FRUMOS DAR 
DE SĂRBĂTORI ESTE: 


F.N S ULC AB 


ce mai mult şi iată, că viața > 


albastrul cerului, se vedeau ` 


ce să fie asta? 


Dai Wp Y. N e 


FANTOMELORI 


„Insula asss. | 


rate Da, 


ji 


w 


PE Se 


Mult îi place să se joace Stă Bică şi se trudeşte 


Băeţaşul ăsta-i Bică 
Bulgări tari stă şi îşi face. Bulgărul şi-l întăreşte. 


Năzdrăvan şi fără frică. 


> 


Fiindcă piciul năzdrăvan După colț se va piti Trece unu 'mbrobodit Cu scândurele- un altul vine 
Are iar un straşnic plan. Şi în oameni v'azvârli. Nu prea e rost de lovit 1 Nici cu-acesta nu e bine. 


MINEAȚA 


Următoru'- umbrelă are Nici un altul nu-i ce soi, Plictisit bietul băiat Dar, priviţi, bulgăr nu are 
Ce-i serveşte de-apărare. Il fereste un hutoi. A ip ku PE E 22: 7: = - 


TREI FETE DE IMPĂRAT 


DENTRO țară tare îndepărtată, trăia odată 
un împărat. Il chema... îl chema... ia te 
uită cum am uitat! Cum îi spunea, dragii 

mei ? Poate o fi trăit cineva din voi, 

dragi copilaşi, pe vremea aceea şi-mi 
s poate spune numele săul? 

Sau vreo rudă de-a voastră să-l fi cunoscut. Uite 
ce e: eu aştept aici, până se duce unul dintre voi 
acasă şi întreabă de numele acestui împărat. 

Adică bine fac, ce vreau să fac? 

Nu, nu fac bine. 

Ia să vă scutesc de oboseală şi să scot eu din capul 
meu fin nume de împărat, că doar n'o fi mare 
nenorocire de-i vom spune aşa, ca să aibe un nume... 
să-i spunem Negură-Impărat. Ce făcui, nepoțeii 
moşului ? Ia te uită, bătu-m'ar norocul: chiar aşa îl 
chema pe împăratul al cărui nume îl uitasem : 
Negură - Împărat. Ei, bine că l-am găsit. Atunci, staţi 
o clipă să-mi aprind luleaua, să-mi pui bine sumanul 
pe umeri, că, uite, îmi stă să cadă, să-mi găsesc loc 
bun în scaun şi... măi tată, dar nerăbdători mai sunteți! 
Să rămâi fără de tutun, dacă nu încep chiar acum. 

Păi cică a fost cândva acest Negură-lImpărat. De 
i se spunea aşa, i se spunea fiindcă era un om cu 
chipul mereu întunecat, foarte aspru şi tare gâlcevitor. 

De bătrân, era foarte bătrân. i-o spunea barba lui 
cea lungă şi spinarea ce începuse a se cam îndoi 
puțin. A văzut dânsul că bătrănețea a început a-l 
împinge spre pământ şi, de aceia, 
se gândi, cu mare grijă la urmaşii 
săi. Báeti nu avea, avea doar fete. 
Nu prea se încurcau lucrurile dacă 
nu avea feciori, căci la tron după 
legea împărăției lui — putea urma 
şi o fată. Se încurcau lucrurile nu- 
mai a'unci când nu ştia căreia dintre 
fete să-i dea coroana. 

Veţi spune voi: 

„Să-i dea celei mai mari !“ 

Cu toate că, în ţara lui regula 
nu era asta, s'a gândit Negură la 
aşa ceva, dar el vroia să-i urmeze 
fata cea mai pricepută în treburile 
împărăteşti. lacă, din această pricină, 
el se gândi să-şi pună fetele la în- 
cercare şi eare din ele va izbândi, 
aceea să-i fie urmaşă. 


Pie Se 


Intr'o zi, le-a chemat la dânsul şi le-a pus următoarea 
întrebarea: 

„Care dintre voi îmi poate spune care este lucrul 
de care omul nu poate trăi, afară de aer şi lumină?“ 

S'au gândit fetele, o zi, două, trei şi apoi au venit 
cu răspunsul la tatăl lor. 

Si a spus fata cea mare: 

— Eu cred, tăicuță, că lucrul fără de care omul 
nu poate trăi este vestmântul. Imbrăcămintea a fost 
şi grija primilor oameni şi fără îmbrăcăminte, fără de 
purpura cea afrumoasă, ce s'ar face un os împărătesc? 

Fata cea mijlocie grăi : 

— Lucrul fără de care nu se poate trăi este 
mâncarea. Si împreună cu ea, şi băutura. Ce este mai 
frumos decât un ospăț cu toate bunătățile ? 

Apoi dădu răspunsul şi fata cea mică: 

— Lucrul care vrei să-l afli, este sarea. 

A privit atunci împăratul la cele trei fete şi apoi 
s'a ridicat depe tron, îndreptându-se către cea mare: 

— Ai dreptate ce spui, fata mea şi sânge împărătesc 
ai arătat când te-ai gândit la purpură. Sunt mândru 
de tine. 

Şi zicând aceste vorbe, Negură o îmbrăţişă şi o 
sărută. Se îndreaptă către cea de a doua fată: 

— Te-ai gândit şi tu bine, fata mea, dar fără de 
mâncare şi băutură se poate trăi. Si tu ai dat însă 
dovadă de Sânge împărătesc, gândindu-te la ospățurile 
cele falnice. 

Şi veni rândul celei de-a treia. 
celei mai micuțe : Se apropie de ea 
şi o îmbrățişă, fără să o sărute însă. 

— De tine, făcu de-odată Negură- 
Impărat, nu mai vreau să aud. Ai 
vorbit ca o fată din popor. Sare, 
auzi, sare ! ? Ai gândit ca un om de 
rând, nimeni nu ar fi spus, după 
acest răspuns, că ai putea fi o fată 
de împărat. Du-te din casa mea, nu 
mai vreau să aud de tine! 

Sărmana Ruxandra — aşa o chema 
pe fata cea mică — ştiind cât de 
neînduplecat este tatăl său, îşi luă 
câteva lucruri într'o basma şi plecă 
din casa părintească, lăcrămând de 
durere. 

A rătăcit dânsa zile întregi, până 


(Continuare în pag. 14-a) 


romanul 


Citeste 
„INSULA FANTOMELOR" 


ai tA - 
- IN 1 


A 


EE Nici cu 


TREI | 


ăia aus da dt 


EET a ATES 
A Y. N ` Ra 


FETE DE IMPARAT 


(Urmare din pag. 12-a) 


când, în cele din urmă găsi loc de servitoare la un 
mare bogătaş. Şi cum era vrednică, deveni curând 
dragă tuturor. In special bucătăresii, care drept 
recunoştiință pentru ajutoarele ce i le dădea, o învăță 
cum să gătească. 

Ruxandra prinse repede cele ce i se spuse şi ajunse, 
în curând, să gătească nespus de bine. Ii mersese 
vestea în toată țara şi case mari boereşti, de câte ori 
aveau un ospăț mai de seamă, o chemau pe ea. 

Aşa că, atunci când Negură-lmpărat îşi dădu fata 
după feciorul lui Brumă-lmpărat şi se pregătia de 
nuntă mare, trimise şi el după această bucătăreasă, 
de a cărei pricepere ajunsese vestea până în împărăția 
lui. Habar nu avea el că era vorba de fiică-sa. 

S'a dus Ruxandra la curtea împărătească şi începu 
să pregătească ospăţul, fâră să iasă măcar o clipă di 
bucătărie, făcând, astfel, să nu fie văzută de nimeni. 

Ziua nunții sosi. Fu o nuntă, cu adevărat ca în 
poveşti. Crai şi crăiese din toate colțurile lumii 
veniră să ia parte la nuntă. Numai aur şi argint 
vedeai de jur împrejur. Cei mai mândri lăutari, 
cântăreții cei mai vestiți şi cele mai frumoase dansa- 
toare veniră să cânte şi să joace în fața mândrilor 
oaspeți. Petrecerea fu nemai pomenită. Toată lumea 
era în:ântată şi veselia şi voia bună se citeau pe 
faţa tuturor. 

Iată că toată lumea fu poftită la masă. Peste o 
mie de oaspeți se aşezară pentru ospăț. Sute de ser- 
vitori începură a mişuna, ducând cu ei tăvi încărcate 
cu cele mai frumoase bunătăți. Mâncarea trecu în 
farfurii şi mesenii începură a mânca. Dar ce s'a 
întâmplat că începură toți de-odată să strâmbe din nas? 
Ce are mâncarea aceasta frumoasă, că nu place 
nimănui ? Ce a pus în ea, de are aşa un gust prost? 

Negură-Impărat se făcu foc de mânie, 

— Chemaţi pe această bucătăreasă ticăloasă la mine, 
strigă el. Cu capul plecat, Ruxandra veni înaintea 
împăratului. 


I 
| 

| 
I 
| 
| 


i f 


Z — 2-a o-c-c-. 


— Cum ai îndrăznit să faci astfel de bucate proaste, 
de ţi-ai bătut joc de noi toţi ? Cum de ai îndrăznit? 

— Iartă-mă, cucernice împărat, dar bucatele sunt 
bine preparate. In grabă însă am uitat să pun sare 
în ele. Dar ce mi-am zis: sarea nu este un lucru de 
căpetenie şi împăratul nu se va supăra. 

Lui Negură Împărat nu îi trebui muit să înțeleagă, 
că fata dinaintea lui era fiica sa Ruxandra, pe care 
o isgonise din casă. 

Lacrimile îl podidiră. Cu cea mai mare dragoste, 
îşi strânse fata la piept şi o sărută de nenumărate ori. 

— Binecuvântată să fi, fata mea, pentru intelep- 
ciunea cu care mi-ai deschis ochii. De azi înainte să 
stai iar lângă mine, că pentru mintea şi sufletul tău, 
vreau a te răsplăti. Tu să-mi fii urmaşă! 

Atunci fata, rumenă de bucurie se îmbrățişă cu 
surorile sale şi spuse împăratului : 

- Nu fii necăjit, tăicuță. Am mai făcut un rând 
da bacite şi acela au sare toate. 

Au râs toții Ja spusele fetii şi se aşezară din nou 
la masă, începând a mânca din bucatele cele gustoase, 
pe cari, la un semn al fetei, servitorii le aduseră pe 
tăvi de argint. . Li 

A trimis împăratul după mine, să viu şi eu să isu 
parte la ospăț. Mă chemase elcu mai multe zile înainte, 
dar eu mă gândisem că ar fi mai bine să numă duc, 


căci nu pot suferi gălăgia lăutarilor şi sgomotul 


furculiţelor de argint, Dar dacă am văzut că trimite 
după mine şi spune că se supără dacă nu viu, am dat 
să mă îmbrac şi să viu. Dar, ce să vezi! nu mi-am 
găsit o opincă. Am căutat peste tot. Una era. alta ba. 
Și făcea să mă duc numai cu o singură opincă? Nu-i 
aşa că nu făcea? De aceia nu m'am dus. Se supărase 
împăratul foc pe mine şi decâte ori ne întâlneam pe 
drum nici nu mă saluta. Şi toate „astea din cauza 
unei opinci ! Of, Doamne! 


SERGIU MĂRGĂRINT 


°° 


RĂZBUNAREA VISCOLULUI 


(Urmare (în pag. 5-a) 


Acum însă nu mai era timp de. piit Ghiocelul `j 


trebuia adus din nou la culcuşul: lui. Fără. multă 


trudă se alesese o echipă de flori cari să meargă în - 


căutarea ghiocelului. Pe drumul care şi-l făcuse | 


ghiocelul, echipa de salvare ieşi la suprafața pămân- 
tului, Brrr, ce frig! Şi ce mai zăpadă! Noaptea era 
parcă mai neagră ca deobiceiu. Incepură să câute 
prin zăpadă pe bietul lor tovarăş. Tare anevelos 


lucrul Dar nu s'au lăsat şi căutară cu disperare, In 
sfârşit l-au găsit. Bietul ghiocel murise. Când l-au 
văzut, începură să: plângă. L-au luat pe umeri şi l-au 


` dus în mijlocul florilor. Plângeau toate. Mai ales 
“lăcrămioarele. L-au îngropat şi apoi-toate floricelele, 
ide durere se prăbuşiră peste mormântul proaspăt al 


bietului ghiocel. 
GEORGE MANOIL 


să 


CEL MAI FRUMOS DAR 


DE ANUL NOU 


„ALMANAHUL ŞCOLARILOR“ 


aromate P 


E 4 


+ 


A 


nu are bani destui 


— Domnule, nu prea . îmi 


fotografia pe care mi-ai făcut-o. 
Par cam tâmpit... 


? dublu., 


place - 


-De-ale lui Mitică. . 2) 


Costică îl întâlneşte într’ o zi de - 


vară pe Mitică, îmbrăcat cu două. 


"rânduri de hăine negre. ` ; 
> — Ce e Mitică dragă cu tine? Pg. 


“căldura asta umbli-cu-două costume 
şi amândouă negre ? ° 
— Uite ce s'a întâmplat. Alaltáeri 


„mi-a murit un unchiu şi eri mia- . . 


“murit bunica şi trebue să port. doliu 
A amerite bine. 


Pricopsilă face câteva observații 
lăptarului său, care îi cam pune apă 
în lapte. Insă ca. să nu i-o spună 
drept în față, îi spune pe un ton 
game: 


- Ştii ce deosebire este între o . 


AT şi un Jiptar 2 ? 


yi. 
— Vaca dă lapte, curat, pe când 


— Ssst. Vă rog, vorbiți mai îticet, “lăptarul nu. 


căci am dincolo un client care ar 
putea crede că din vina mea ati 
eşit aşa. 


Amenintare. 


Un cerşetor care cerea de pomană 
pe stradă zise, cu un aer disperat, 
unui trecător care nu voise să-i dea 
ceva: „Domnule, dacă „nu- mi daţi 
să ştiţi că voi face ceea ce'nu :m'aş 
fi gândit să fac vreodată în. iapa” 
mea !“ - 

Trecătorului îi fu milă, îi dete un 
leu, apoi îl întrebă: Ia spune, ce-ai 
fi făcut dacă nu ți- -aş fi dat nimic? 

— M'as fi dus să muncesc, ca- 
punse liniştit RRE 


 Băiat deştept. 


Ionel scrie acasă părinţilor, :Gum. + 
de mărci, el, 
` adaogă: „Dragi părinți, scrisoarea o 
plătiţi voi, deoarece pe drum i-au 
căzut mărcile“, 


h....m.......m......i 


Dar mai 
dă nici- 


— Aşa e, zice PRR 
este o deosebire: vaca nu 
odată lapte pe datorie. 


Unde sunt ? 


“In imaginea noastră se zăresc” 
un călăreț şi calul său. Totuşi, cine 
va căuta mai atent va mai găsi încă 
un tal şi un al doilea călăreț. 


a mr 2 o“ zw A na ` y 


Intre pictori 


` — Cum îţi mai merge? 

— Tare prost. 

— Uite dragă, eu îţi dau un sfat. 
- Tu desemnezi deobiceiu fructe. In 
loc să le pictezi, m mai bine vinde-le, 
căci vei lua mai muite parale pe 
ele, decât ai lua pe tablouri. 


La curse. 


— Ai câştigat ? De 

— Stai să vezi. Am venit în 
oraşul acesta în ziua de 11, m'am dus 
la hotel cu autobuzul No. 11, am 
luat camera No. 11 şi aci, la curse 
am pariat pe calul No. 11. `! 

— Si desigur ai câştigat ? x 

— Nu, calul meua venital 11-lea. 


` 


Dialog. 


— Ce este mai folositor: soarele 
sau luna ? 

— “Luna, pentru că ea luminează 
noaptea când este întuneric, pecând 
soarele luminează ziua, când în orice 


. caz este lumină. 


Trimise de Š. Comissiona 


NEA VOEBUNĂ 


BIN 


VOCLUL 


” 
A O 
CJ | OQ 


“ 


BUCLUCAS 


EI py = Une: 
`` 


ka 


W A 
3i 


x 


W<c 3223280 


APRILIE 


D 2 9 16 23 30 
L 3 10 17 24 
M 4 11 18 25 
M 

J 

V 

S 


5 12 19 26 
6 13 20 27 
7 14 21 28 
1 8 15 22 29 


SEPTEMBRIE 


D 2 916 23 30 D 3 10 17 24 
L 3 10 17 24 31 L 4 11 18 25 
M 4 11 18 25 M 5 12 19 26 
M 5 12 19 26 M 6 13 20 27 
N 6 13 20 27 J 7 14 21 28 
V 7 14 21 28 V 1 8 15 22 29 
$ 8 15 22 29 S 2 9 16 23 30 


NOEMDRIE 


Lipiți calendarul pe un carton. Luaţi un 
alt carton si tăiați-l ca în figura No. 1 
și lipiți-l de-alungul liniei punctate de 
calendar.-= | dA 
| Bi! LIU i E t 
UNIVERSITÄȚH p 
a 1 À. S £ = | 

q — GSSs = r 


AEP FETE O TET T. i 
"sea Universității laşi j