Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages701-750

DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 7 


% Soarecele risipitor|%| 


N ţăran îşi umplu un hambar cu grâu 
si își zise: „Voi păstra grâul acesta pen- 
tru o vreme de mare lipsă. Până atunci, 
nu mă ating de el”. 

Inchise, aşa dar, bine hambarul, fiind 
hotărât să nu scoată de acolo nici un bob de 
grâu. - 

Insă un şoarece din vecini, văzând belsugul 
de grâu din hambarul ţăranului, se mută acolo 
şi făcu dedesubt o gaură mare pe unde curgea 
grâul. 

„N'am eu atâtea zile, cât grâu este aicea”, îşi 
zise șoarecele. Si vrând să facă pe boerul, dete 
de veste la toţi soarecij de jur împrejur să vie 
şi să ia masa la el. 

Ospetele se ţineau lant toată ziua si toată 
noaptea. Soarecele dădea voe musafirilor să mă- 
nânce şi să se îndoape după pofta inimei. Insă, 
zi de zi, musafirii veneau în număr cât mai 
mare. Soarecele nostru îi primea bucuros pe 
toţi, mai ales că aceşti musafiri aveau grijă să-l 
laude si să-l lingușească în chip si fel. 

li spuneau că nu se găsește un şoarece mai 
deștept decât el, că trebue să fie din viţă împă- 
rătească şi că e sortit să fie împăratul tuturor 
şoarecilor de pe pământ. 

Soarecele era încântat de laudele acestea şi îi 
ruga pe musafiri să vie în toate zilele şi să adu- 
că si alţi prieteni. Era o petrecere si un huzur 
cum nu se mai pomenise în neamul şoricesc. 

lată, însă, că sosi în ţinutul acela o vreme de 


mare lipsă şi de foamete. Multă lume ajunsese 
să se hrănească cu frunze și rădăcini de arbori. 

Nici stăpânul hambarului mavea alt grâu. 

Atunci își zise: „Să scot grâu pentru mine si 
să mai vând şi altora”. Insă, mare îi fu mirarea 
și necazul, când văzu că grâul se împutinase. 
„Se vede treaba că vin hoţi şi mi-l fură, îşi zise 
el. Mai bine să-l ridic tot de aicea“. 

Si făcu aşa precum zise. In ziua următoare, 
când soarecele se trezi din somn, se frecă de mai 
multe ori la ochi, că nu-i venea să creadă ceea- 
ce vedea. 

Din bunătatea de grâu, care umplea hamba- 
rul, nu rămăseseră decât vreo cinci şase boabe. 
In scurtimea minţii sale, nu putea pricepe unde 
sau dus si au pierit atâtea grämezi de grâu. 

Dar iată că dete năvală si droaia de prieteni 
şi musafiri din toate zilele. „Hai la masă!” stri- 
gară ei, dar se oprirà încremeniţi, văzând că nu 
e nimica de mâncare. 

Unul câte unul, începură să o şteargă, fără 
să-și ia măcar rămas bun dela șoarecele, pe care 
până atunci îl lăudau și-l linguseau. 

Ba la plecare, unii dintr’insii nu s'au sfiit să-i 
zică: „Să te culci aşa cum ţi-ai asternut. Ai fost 
un. prost şi un tâmpit, că nu te-ai gândit să pui 
ceva la o parte şi pentru zile negre.” 

Câteva zile mai târziu șoarecele acela a fost 
găsit mort. Unii spun că a murit de necaz, iar 
alţii spun că a murit de foame. 


Stan Protopopescu 


VAG. 8 


DIMINEAȚA COPIILOR, 


TIEN 


| Desene de GEO | | Text de MOS NAE | 
ern ee nn e nn nn RR AD E E e aa 


6) Tot Haplea e mai deştept 


Pe când Frosa-și șterge lacrimi, lată că veni și Haplea, — O 'ntâmplare minunată ! 
Insă tot sa mulțumit, „Bună ziua, ce mai vești ? Nici nu-ți vine chiar să crezi, 
Că fratâne-s'o Ilie Ce mai nou, dräguto Froso, Imi trimise vesti Ilie, 


Chiar în rai a fost primit. Cât am fost eu la Blegesti. Ins'ascultă, ca să vezi”. 


| (5 


Coana Frosa-i povestește 


Rând pe rând, tot ce sa ’ntâm- „Si mi-a spus că-i cu Ilie „Dar Ilie — vai, sărmanul ! 
plai, Zi si noapte împreună, Desi ’n rai, la Dumnezeu, 
Cum un om, un sfânt — nici  Că-i prieten, ca si frate, N'are bani si nare haine 
vorbă — Și cn rai viata-i bună. Si o duce foarte greu. 


Drept din rai cum a picat. 


DIMINEAȚA COPIILORE=== = 


= PAG. 


„Dar um strâns eu bani și haine, Haplea stă şi nu’ntelege. „Ce prăpăstii spui tu, Froso ? 
Câte haine tu aveai, Oare Frosa s'a scrântit ? Care om si care sfânt ? 

I le-am dat ca să le ducă Sau deșteaptă, cum e dânsa, Căci din rai nu vine nimeni, 
Lui llie-al meu în rai”. Are poftă de glumit ? Nu se ’ntoarce pe pământ. 


„Le-a'nşelat şai fost o proastă, „,Să-l ajung, să-l văd la fata, Coana Frosa nu se'ndură, 
Ca să-l crezi în ce ti-a spus, Si cu el să mai vorbesc, Căci rămâne "'ncredințată, 
Dar arată-mi mai de grabă, Să-i iau hainele si banii Ce i-a spus ei Pungăşilă, 
Cam pe unde el sa dus. Si niţel să-l mai croesc”. E poveste adevărată. 


bar răstit îi zise Haplea : în sfârșit, îi spune Frosa “Dă din pinteni, dă cu biciul, 
„Taci, că asta nu se trece! incotro sa îndreptat „Fuge Haplea, nu glumeste, 

Nu sunt Haplea eu de geabu, Pungäsilà, iară Haplea Până când pe Pungășilă 

Nu mă'mbăt eu cu-apă rece” Drept în calu-i sa săltat. Pe-o potecă îl zäreste. 


(Va urma) 


In n-rul viitor: „Haplea urmărește pe Pungäsilà” 


PAG. 10 


Lui 


A Ed a ADD: me RAI. 
Dt | Lan i | sata | u Ki 


x 


l chema Bijulică si avea o panglică roşie la 
gât. Când îl căutai pe Bijulică, îl găseai în- 
| totdeauna certându-se cu pisoiul. Pisoiul era 
alb ca zăpada. Bijulică era mic, cu ochii pe 
jumătate închişi. Privea hoteste bunătăţile 
din bucătărie. Când mergea la plimbare prin 
curte, mândru, panglica roşie dela gât se înălța 
deasupra lui Bijulică  înspăimântând găinile și 
pisoiul. 

Intr'o zi, pe când Bijulică gusta cu mare plă- 
cere o bueată de peşte în bucătărie, pisoiul îl zări 
şi-i puse gând rău. 

Mirosul peştelui îi gâdila buzele şi pisoiul se 
uita cum. mămâncă Bijulică, fără să-i dăruiască 
si lui ceva... Se apropie încet, ridică läbuta și-l 
pocni pe bietul Bijulică în cap, de văzu stele 
verzi. Bijulică mârâi, deschise gura şi-l apucă pe 
pisoiu de ceafă..Il scutură de câteva ori, de-i tros- 
niră oasele şi se plimbă în curte cu pisoiul în 
gură. 

Pisoiul se svârcolea ca în gură de şarpe. Intre 
timp sosi Aurel, copilu] stăpânului casei, şi-l scăpă 
de necaz. Din ziua aceea, de câte ori îl zărea pe 
Bijulică, pisoiul se urca repede pe grămada de 
lemne si îl ameninţa cu ghiarele de departe. 

Bijulică lătra la e] până obosea. In bucătărie 
se ocoleau unu] pe altul cu priviri dușmănoase. 


Bijulică se gândea într'o zi ce-ar putea să facă 
să-l poenească pe pisoiu mai bine, ca să nu-i mai 
mănânce bucăţile de carne. Pisoiul de asemenea 
se gândea să-l lovească cu ghiarele peste ochi, ca 
să nu mai vadă Bijulică bunätätile din  bucă- 
tărie. 

o... 


Cu vremea însă, ploile de toamnă cântau a jale 
pe acoperișul casei. Nori negri călătoreau prin 
văzduh şi plopii din curtea lui Bijulică şi a pisoiu- 
lui îşi clätinau ramurile fosnind. 

Cădeau frunzele. Se uita Bijulică la ele cum se 
desprind una câte una, cum se înălțau în vânt 
biruite de toamnă si cum cădeau în noroiu... Era 
frig. Intr'o dimineaţă, Bijulică a esit pe stradă să 
vadă ce mai face vechiul său prieten, Hectorel... 
Dar o căruţă neagră cu oameni răi a răsărit în 
mijlocul străzii şi Bijulică a simţit un ochiu de 
fier cum îi strânge gâtul, cum îl înăbușă şi-l ridi- 
că, şi-l svârle în cutia neagră... 

Il duceau departe... A rămas pisoiul singur şi 
se uita mereu la mormanul de zdrente pe care 
dormea Bijulică... Se gândeşte... Se uită departe 
şi-şi spune cu tristeţe... „Nu mai vine, domnule.” 

Const. Goran 


—— cr —— 


DIMINEAŢA COPIILOR= — : PAG. 11 


|| _ GHICITORI $I INTREBARI CU PĂCĂLELI [Æ| 


E Dragii mei, puteți voi oare Suntem toți copii de-un tată wenn 
Sä ghiciti o ghicitoare ? Si ne naştem toți odată. 
Hai, vă dați puţin silintà Suntem multi şi locuim 
Și aflați că sunt o ființă. Impreună, dar vestim, 
Al părinților mei fiu, Că avem — si e'drăguță — 
Insă-i sigur, precum ştiu, Fiecare-o cămăruță. 
Nu mi-i soră, nu mi-i frate Creştem liberi din pământ 
Să ghicească cine poate Si ne răcorim la vânt, 
Cine e sau cine sunt ? Insă vin în orice vară 
Spune jute 'ntr'un cuvânt. Oameni care stau la ţară 
PF a Şi pe tata cel iubit 
Vin să-l taie negresit. 
Sunt un pom cam cunoscut, Si noi suntem despărțiți 
Fructu-mi e la gust plăcut, Hai, acum să ne ghiciţi. 
h è| Hai citeste-mä pe dos, (Răspunsurile se vor publica în 
Desas Nu mai sunt de vr'un folos. n-rul viitor). EES 


"000--650--020--099--039--099--099--000--000--609--089--092- -009--099- 


anaandaa aaa A HOOD EL EELDE EEE EDEL DELLE et 


S'a pus în vânzare 


A E cen Piticilor“ 


lucrare datorită d-lor 
lon Rotaru și Zaharia Stancu 


Scrisă cu excepţional talent și bogat ilustrată 
de talentatul pictor Dem „MOARA“ constitue 
cea mai plăcută si mai sănătoasă litera- 

a tură pentru copii și tineret | 


De vânzare pretutindeni, cu preţul de Lei 40 


PENTRU:-TOTI COPIL: 


FRUMOASE 
INTERESANTE 
EFTINE 


CEL MAI MARE alde 


dă |x| FĂINĂ DE AUR HERDAN |æ | 
GALERIES LAFAYETTE : — 2 : 


PALATUL LIBRĂRIEI 


SOCEC & Co. 


ritnaald 


Citiţi cu toţii: 


„Jertfa Lilianei:“ 


eee 


i 
i 
i 
z 


knn rnnnnnnadahaahahihenhanarehtathtthhhahdharathrahthadhdadthhathatdharhantadhdddadhddad 


PAG. 12 == = = = DIMINEAŢA COPIILOK 


(MT 


At 


Luleaua poznase 


e li-Papuc, un turc foarte bogat, 
se plimba într'o zi prin ma- 
rele oraş Stambul fără nici o 
țintă. La colțul unei străzi 
dosnice, zări o lulea de aur în- 
crustată cu pietre preţioase. 

De bucurie, se repezi ca un 
tigru la ea, dar când s'o ia în 
mână, luleaua sbură cu aripi nevăzute cam la 
zece pași de el. 

Incercă din nou să o prindă, dar nici de data 
aceasta luleaua nu stătu locului. 

Vrând cu orice pret să pună mâna pe lulea, 
chemă. în ajutor pe cafegiul Ahmet-Sacâz, care 
vopsea un gard, făcându-și de lucru, si îi zise: 

„Vreau să prind blestemata acea de lulea. Fii 
bun deci, prietene, şi du-te pe aici pe lângă zid, 
ca să îi esi înainte, iar eu merg drept la ea”. 

Zis şi făcut. 

Când Sacâz fu aproape de lulea, se repezi si 


DIMINEATA COPIILOR 


Papuc si amândoi se aruncară asupra ei. Dar vai! 
Rău se păcăliră, căci luleaua sbură p'aci 
iar turcii se deteră peste cap. 

Amărâţi si plini de noroi, se uitară cu necaz la 
luleaua cea poznașe; dar Ali-Papuc nu se dete 
bătut și-l îndemnă și pe Sacâz să-l urmeze. 

Fugeau turcii cu limba scoasă de un cot, de le 
scăpărau călcâele, dar nici luleaua nu se lăsa 
mai pe jos. 

Lumea sta locului aiurită, privind cu mirare la 
cei doi turci, care fugeau după o lulea. După o 
fugă bună, ajunseră la marginea oraşului. 

Văzând că nu pot pune mâna pe lulea și cum 
erau și obosiţi, se oprirä si se asezarä pe un petec 
de iarbă la rădăcina unui copac. Luleaua se o- 
pri şi ea. Intr'un târziu adormiră. 

Peste noapte visară că au prins luleaua cea 
poznase, dar când se treziră, văzură cu groază 
că luleaua era tot acolo, unde o lăsaseră în ajun. 

Nemâncati, dar cu dorul mărit de a pune mâna 
pe lulea, începură din nou acea fugă nebună. 
Tot fugind fără încetare, străbătură orașe și 
țări necunoscute, trecură peste munţi și mări. 
fără să pună mâna pe lulea. 

In calea Jor întâlniră fel de fel de fiare sălba- 
tice şi scăpară ca prin minune, ca să nu fie sfâ- 
siati. 

In cele din urmă, văzând că osteneala le este 
zadarnică, se hotărâră să se întoarcă de unde au 
plecat. Lăsară dar în plata Domnului luleaua 
care le râdea în nas. 


încolo, 


2-2 o-o- 2-2 22-20-00 


tHe an dad a 


Pentru Crăciun si Anul Nou 


cadouri frumoase şi utile pentru 
toţi copiii, se găsesc, cu preţuri 
mai eftine deeât oriunde, la: 


Ceasornicăria PA X 


EA Calea Griviței 107 [=] 


„Cititoriloa revistei DIMINEAȚA 
i COPIILOR“, cari prezintă acest 
anunciu, li se fac rabat special. 


HHHH 


PAG. 13 


Se vede însă că belelele se țineau scai de ei, căci 
rupând nişte fructe dintrun pom, se pomeniră 
prinşi pela spate şi duşi pe sus. 

Fură înfätisati înaintea unui om groaznic la 
vedere. 

Acesta le spuse că pentru inräzneala lor vor fi 
spânzurați. 

In zadar se rugarä bietii turci și în zadar fă- 
găduiră însutit cât făcea paguba, căci omul cel 
groaznic știa una si bună: să fie spânzurați. 
Fură bägati la închisoare până la ziua osândei. 

Văzând turcii noștri că nu e nici o scăpare, în- 
cepură să se certe între ei și să arunce vina unul 
asupra celuilalt. 

Sosi și ziua de spânzurătoare. Fură scoși din 
temniţă și duși la locul de osândă. Aci două spân- 
zurători anume făcute pentru ei îi aștepta. 

Primul care fu luat de călău și urcat pe ștreang 
fu Ali. 

Când călăul vru să-i vâre latul după gât, Ali 
zări înaintea lui luleaua cea poznase si începu să 
strige ca un turbat: 

„Daţi-mi drumul să pun mâna pe lulea! Uite-o 
cum râde de mine! Lasă-mă, călăule, să-o prind! 
Lasă-mă, n'auzi”? Si începu să se smucească, 
vrând să scape. Tot smucindu-se așa, bietul Ali 
se trezi din somn. 

Pricepu îndată că totul nu fusese decât un vis. 
Se deșteptă și văzu cu groază cum săreau pe el 
câinele și pisica. 

Nicu Corneliu Teodorescu 


2-0 


: K GHICITOARE % 


De mă pierzi, nu poți trăi, 
Viu şi făr'a mă pofti. 
Eu viața iți hrănesc, 
Nici o plată nu primesc. 
“Insă, când te-am părăsit, 
Zău, cu tine s'a sfârşit. 
"(erjeardsa) 


KR cc... . coco... cc oo. 


nnn 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ND 


. 


_TROITA D 


remuri multe şi multe ploi si 
vânturi trebue să se fi abătut 
peste braţele încovoiate ale tro- 
itei aşezate—cine ştie când — a- 
colo pe dealul din fata satului 
Carpeni. Furtuni grele sau nă- 
pustit asupra ei şi ploi multe şi 
potopitoare au şters de pe ea 
chipul zugrăvit al Maicii Domnului. 

Spun bătrânii că au auzit si ei din bătrâni că 
pe dealul acela, unde se află troita lăsată în pa- 
ragină, rodeau pe vremuri butucii de vie cu cior- 
chini mari şi boabe grele si dese cum astăzi nu 
se mai află. larbă mare si grasă si flori mirosi- 
toare şi burueni ce lecuiau orice boală creșteau 
din belșug pe toată întinderea dealului. Pomi cu 
fructe gustoase își plecau ramurile încărcate 
până la pământ şi ziua şi noaptea pasările ce- 
rului ciripeau gingaş duioase şi vesele cântări. 
Copii rumeni şi voinici se sbenguiau prin luncile 
de pe deal alături de mieluşei albi și fluturi po- 
leiti cu aur si argint. 

Era atâta pace, atâta fericire, atâta belşug, în 
cât oamenii nu mai puteau prididi binefacerile 


E PE DEA 


cerului si veşnic aduceau 
Atotputernicului. 

Pentru slava lui Dumnezeu şi-a Sfintei Fecioa- 
re Maria care purta de grije copiilor — să fie 
sănătoși şi voinici — oamenii au înălțat pe vår- 
ful dealului o troiță mândră, făcută din lemn 
trainic de stejar, şi au pus zugravi pricepuţi să 
zugrăvească pe ea chipul Maicii Domnului. Lân- 
gă sf. troiță susura usor si limpede un isvor cu 
apă rece. Lângă acel isvor oamenii au sădit o 
salcie pletoasă si în câțiva ani salcia a crescut 
mare umbrind cu ramurele-i pletoase troiţa si is- 
vorul. Pe-acolo, prin faţa troitei și-a isvoarelor 
se afla şi drumul către sat şi acolo se odihneau 
călătorii obosiţi, rugându-se Domnului la picioa- 
rele troitei, räcorindu-se la umbra sälciei ple- 
toase, potolindu-si setea din apa isvorului lim- 
pede şi rece. Tot acolo se adunau în zile de săr- 
bători flăcăii si fetele si încingeau hora veche 
bătrânească. | 

lată că la o zi de sărbătoare, când hora era 
tocmai în toi, un străin ciudat la înfățișare si cu 
privirea tăioasă se opri în mijlocul horei, făcu 


îi 


laude si rugăciuni 


Citiţi urmurea în. pag. 15 jos. 


DIA PAPA GOPILUOI 


PAG. 15 


| 
| 
| 
| 


| 


m auzit povestirea aceasta dela un om bă- 
„| trân de peste optzeci de ani, si eu o cred, 

pentru că oamenii bătrâni n'au obiceiul 
să mintă. 
Mi-a istorisit că pe timpul când era el 
tânăr, trăiau într'un orășel doi oameni cari locu- 
iau pe aceiași stradă, și mai mult, stăteau cu lo- 
cuintele lor chiar față în faţă. Numai că unul 
era bogat și îngâmfat, pe când celalt sărac. Se 
înţelege că cel bogat avea o casă mare cu etaj 
din care putea foarte bine să vadă tot ce se pe- 
trece în cocioaba celui sărac. Cel bogat era un 
om care trăia din veniturile unei moşii ce îi ră- 
mase moștenire dela o mätusä; pe când cel sărac 
muncea, din greu, și lucra din zi până în noapte, 
căci nu era altceva de cât un biet cizmar. 
Așa sărac cum era, se scula din zorii zilei, se 


la! 


spăla și 'se ruga lui Dumnezeu cu glas sincer și 


tare, ca să-i ajute la muncă si să aibă si el un 
traiu mai bun si liniștit la bătrâneţe, când nu va 
mai putea munci. 

Cel bogat îl auzea, căci, precum v'am spus, lo- 
cuintele lor erau foarte apropiate, si râdea în si- 
nea lui de credinţa sărmanului cizmar. 

„Da, o sä te ajute!” zicea mormäind bogätasul, 
care, neputând să doarmă noaptea deplină, se 
scula si el în zorii zilei. Toată ciuda iui era că cis- 
marul doarme foarte bine toată noaptea, obosit 
de munca zilei, pe când el nu putea să doarmă 
toată noaptea din pricină că se gândea la multe- 
le-i treburi. Apoi pe lângă asta, nu avea nici cre- 
dinţă în Dumnezeu si rugăciunea betului om îl 
supăra zilnic. 

Intr'o dimineaţă de vară, pe când cismarul des- 


semn lăutarilor să tacă si începu să cânte din 
gură şi dintr'un fel de cobză niște cântece ciu- 
date, de toată suflarea încremeni locului. Era în 
sântecul lui o vrajă drăcească si curând toată 
mulțimea aceia de oameni fu sub stăpânirea lui 
diavolească. Pe dată străinul îi îndemnă la lu- 
cruri necurate, la fapte rele si la mârşăvii. 
Prinsi în vraja acestui demon cu chip de om, 
flăcăii si fetele, copiii şi bătrânii se porniră a 
face tot ce demonul le poruncea. Necuratul — 
căci el era'streinul _— vâri între ei vrajba si din 
lucru de nimica începură să se certe, din ceartă 
ajunseră la bătae şi la omor... când... deodată 
înaltul cerului se acoperi de nouri grei şi o fur- 


pag. 14: TROITA DE PE DEAL 


tună cu trăznete si fulgere îngrozitoare se pră- 
văli asupra lor. 

Din nouri în loc să cadă apă, se porni o ploae 
de nisip fierbinte şi în câteva clipe dealul îm- 
belşugat rămase pustiu şi lipsit de viaţă. Nimic, 
nici o urmă din livezile si podgoriile de odini- 
oară. 

Numai sus, pe cel mai înalt vârf al dealului, 
străjueşte încă roasă de vremuri troita de stejar 
sa un păzitor neobosit al Domnului şi oamenii 
‘ând trec pe la poalele dealului, privesc în sus 
si zic în gând o rugăciune, ca să-i ferească Dom- 
nul de ispită diavolească. 

D. C. Mereanu 


PAGO E 


>+ DIMINEAȚA COPIILOR 


chisese. ferestrele şi se ruga lui i 
obicei, bogätasul n'a mai putut räbda. In răuta- 
tea lui — pentru că nu v'am spus că era și un om 
rău la suflet — luă de pe o tăblie pusă în perete— 
o cioară împăiată, dar învechită de timp, rămasă 
moștenire dela mätusä-sa, și cu un gest de dispreț 
o asvârli drept în casa . cismarultui, zicând supă- 
rat: „Uite, norocul pe care ţi-l trimite Dumne- 
zeu!” 

Săracul, speriat la început, luă cioara împăiată 
şi începu să o cerceteze. Si cum împăierea-ei nu-i 
făcea impresiunea de a fi paie, din curiozitate luă 


cuțitul pentru tăiat talpă și o tăie încet pe burtă. 


Deodată cismarul rămase uimit: în loc de paie 
găsi înlăuntrul cioarei numai hârtii, dar ce fel de 
hârtii? Hârtii-de câte o mie de franci. 

Făcându-și cruce, bietul om lăudă minunea lui 
Dumnezeu. 

Din ziua aceia, sărăcia a pierit din casa lui. 

Cumpără cocioaba si o prefăcu în casă mare, 
făcu un atelier cu lucrători mulţi și refăcu în cu- 
rând mica lui cocioabă într'o casă mai mare chiar 
decât a bogätasului de peste drum. 

In timpul acesta, cel bogat se uimea de bogăţia 
vecinului, mai. ales că lui începuse să-i meargă 
din ce în ce mai.rău. 

Când văzu că cismarul a început să-i ia cu 
mult înainte, a mai lăsat îngânfarea. De unde 
până deunăzi nu-i dădea nici „bună dimineața”, 
acum se schimbase cu totul. 

„Da bine vecine, zicea el, de unde ai atâta no- 
roc? De sigur că ești bun la. Dumnezeu!... 

— Da, e adevărat. M'am rugat întotdeauna cu 


credință si Preaputernicul mi-a ajutat”. Mai târ- 
_ziu când bogätasul a scăpătat, veni la cismar și-i 


zise: 

„Vecine, eu sunt nevoit să. plec, fiindcă mi-am 
pierdut casa și moșia. Nu mai am nimic. Trebue 
să mă mut într'o mahala îndepărtată și să mă 
crezi că nu am nici cu ce plăti chiria. Am să te 
rog să mă împrumuţi cu 1000 lei. Dumneata ești 
un om bun şi Dumnezeu văd că ţi-a ajutat. Eu de 
aceia am ajuns așa, pentru că n'am crezut nici- 
odată”. 

Cismarul îi răspunse: 

„Să crezi în Dumnezeu, pentru că eu prin cre- 


‘dintä am ajuns unde sunt. 


— Stiu, si eu odinioară mi-am bătut joc de ere- 
dinta dumitale. 

— Cum asa?” 

Si atunci, fostul bogätas se ‚ destäinui cu totul, 


amintindu- -i si de „cioara” pe care i-a aruncat-o 


în casă. 
< Cismarul rămase imit şi deodată, luminat zise: 
„Te rog să primeşti deocamdată chiria pe un 

an și de tot ce ai nevoie să vii pe cât e cu putință 
să te ajut, căci cioara pe care ai aruncat-o, a 
fost cu noroc. Ceia:ce mi-a adus ea si cu munca 
mea, am ce am. 

Intr'o- zi-am să-ţi spun mai aia, dacă treci pe 
la mine”. 

Si atunci. bietul boef incepu să-și. facă cruce și 
minunându-se, zise și el de data asta cu e ua 

„Mare e. minunea lui Dumnezeu!” - 

Dimitrie. Nichifor 


dd mcooosssossssesssssse 


CITITORI! 
Duminică 13 Decembrie. 1931 


va avea loc la 


TEATRUL LIBER un indie Poştei Obnire te) 


“UN MARE SPECTACOL 


specia! organizat. pentru voi de către „Dimineața Copiilor'* 
PROGRAMUL CUPRINDE: Conferință instructivă, declamatii și moneloage comice, producții muzicale, 
teatru, cei mai bumi clowni si augusti, numere de acrobație și atletică, dansuri, etc. 
Urmăriţi în zia'ul ,„,Dimincraţa'' programul detailat 
Luati-vä bilete din vreme dela redacţia „Diminetii Copiilor“, Str. Const, Mille, 12 Etaj I 


Cupon Nr. 2 


Acest cupon dă dreptul posesorului, a lua parte 
Cine sare peste gard la- tragerea marilor premii, oferite. de revista 


Capătă un pachet „Suchard”. |, „Dimineaţa Copiilor“, „pe anul 1931 1932. 
Atelierele „ADEVERUL“, S. A. 


PREMIUL NOBIL 
Micuti copilasi 
Scumpi şi drägälasi, 


hd 


ANUL vii DIMINE ATA 
410 COPLOR 


REVISTĂ SAPTAMANALA 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


bi 
bk 
No 
(la 


re mel R 


44 
și 
(A + 
5i 
AGN 
/A 
t 

“i 
è 

SA şi 


„Mâncati, puişorilor, că nu mai găsiţi mâncare pe câmp“ 


PAG. 2 


Să ajutăm pe 


Iubiţii noştri cititori, 


De când s'a lăsat iarna cu zăpada si cu frigul 
ei, copiii oamenilor săraci o duc mult mai greu 
decât mai înainte. 

Multi dintre voi nici nu ştiţi cât de mult suferă 
oamenii săraci şi copiii lor în timpul iernei. Pă- 
rinţii voştri, în dragostea ce vă poartă, vă dau 
tot ce vă trebue şi au grije, ca să nu duceti lipsă 
de ceva. 

Să-i răsplătiți, la rândul vostru, cu dragostea 
voastră şi cu recunoştinţa ce trebue să le păs- 
traţi. 

Din partea voastră, vă dorim din tot sufletul 
să nu cunoaşteţi niciodată în viaţa voastră ne- 
voia, durerea şi sărăcia. 

Dar să nu uităm că acum, în vreme de iarnă, 
că acum când suntem în ajunul vacanței şi sărbă- 
torilor de Crăciun şi de Anul Nou, sunt atâţia şi 
atâţia copii ai căror părinţi, fiind săraci, mau cu 
ce să le facă o plăcere, ba chiar n'au cu ce să le 
cumpere o haină care să le tie de cald sau o pe- 
reche de încălțăminte. 

Să nu uităm că în multe case copiii tremură de 
frig, pentrucă părinţii lor nau bani ca să cumpere 
lemne. 


Sá ajutăm pe coniii săraci! 


lubiţi cititori, voi toţi cari aveţi inimă bună si 
nu ştiţi ce e sărăcia şi suferinţa. Voi toţi câţi nu 
ştiţi ce înseamnă să n'ai ce mânca, atunci când 
ti-e foame, să n'ai unde te încălzi, atunci când ţi-e 
frig, să nu fii bine îmbrăcat si să umbli descult 
pe frig şi pe zăpadă. 

Spre inima vostră bună şi spre sufletul vostru 
curat ne îndreptăm şi zicem: „Ajutaţi pe copiii să- 
raci! Nu lăsaţi să plângă, să sufere, ba chiar să 
se prăpădească aceia care sunt de o vârstă cu voi 
şi care n'au parte de o viaţă mai bună. 

Ajutaţi-i chiar din prisosul vostru. Daţi-le o 
haină de care nu mai aveţi nevoie, dati-le o pe- 
reche de încălţăminte pe care nu o mai purtaţi. 
Daţi-le chiar din jucăriile voastre vechi şi de ca- 
re v'ati săturat. 

lar când părinţii voştri vă dau un ban, ca să vă 
cumpăraţi lucruri care vă fac plăcere, dar de ca- 
re n'aveţi cine ştie ce trebuintä, gânditi-vä că cu 
banul acesta un copil sărac îşi poate cumpăra o 
bucată de pâine, ca să-şi potolească foamea, sau 


g DIMINEAŢA COPIILOR 


copiii săraci! 


un braţ de lemne, ca să-şi mai desmorteascàä tru- 
pu-i îngheţat. 

Să simtiti o bucurie, gândindu-vă că darul şi 
ajutorul vostru va şterge multe lacrimi, va alina 
multe dureri şi suferinti şi vă va atrage multu- 
miri şi recunoştinţă. 

Pentru cineva cu suflet bun, cum sunteţi voi, 
iubiții noştri cititori, nu este bucurie mai mare şi 
plăcere mai adevărată, decât o faptă bună, un a- 
jutor dat celor nevoiaşi. 


Din suferinţele coniilor săraci. 


Nu ştiu dacă aţi aflat trista întâmplare a celor 
trei copii săraci din Capitală. Să vă o povestim 
în câteva cuvinte. 

Intro casă veche şi aproape dărăpănată din 
cartierul Floreasca din Bucureşti, au fost găsiţi. 
morti, acum vreo două săptămâni, trei copii în 
vârstă mică. Mama acestor sărmani micuti mu- 
rise de câtăva vreme, iar tatăl lor dispăruse, lă- 
sându-i singuri. 

Zile întregi au stat copilaşii, fiind chinuiti de 
foame şi de frig. Când, în sfârşit, au fost găsiţi 
nu mai puteau vorbi şi nu se mai puteau mişca. 
Isi pierduseră toată puterea, iar trupusorul lor 
plăpând le înghetase. 

Au fost ridicaţi de autorităţi si duşi la spital, 
pentru ca, după ce se fac bine, să fie adäpostiti 
într'un azil de orfani. 


Copilu! născut orb. 


Nu ştim, de asemenea, dacă ştiţi despre copilaşul 
“care sa născut orb. Mamă-sa l-a arătat la 
doctori, iar doctorii i-au spus că se poate ca prin- 
tr'o operaţie să-şi capete vederea. 

Dar operaţia costă bani şi doctoriile de aseme- 
nea. Decât mama copilului era o femee săracă. 
Muncind de dimineaţă şi până seara târziu, abia 
putea să câştige o bucată de pâine. De unde să 
găsească ea bani pentru operația si îngrijirea me- 
dicală a sărmanului orb? 

In dragostea pentru copil si în disperarea ei, a 
venit la ziarul nostru „Dimineata”, care a cerut 
de la cititori să vie în ajutorul acelui copil. Citi- 


torii-au dat mai mult chiar decât se putea aştepta: 


sărmana mamă. 
Copilul a fost operat şi şi-a căpătat vederea. 


PN, PEET 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. - 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRĂINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ | UN NUMĂR 5 LEI 


13 Decembrie 1931 — Nr. 410 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


HH 


MIS DRAGI COPIII!... 


Mi's dragi copiii!... Doamnel.. mult mis dragi !...De nu le dai, ei plâng numaidecât |... 
Când mă gândesc c'am fost și eu copil... Sau... nu |... ștrengarii... numai se prefac, 
Să-i vezi fugind prin crânguri după fragi, Atâta timp până le faci pe plac 

Sau când s'ascund pe câmp tiptil !… tiptil |... Apoi bufnesc în râs... şi-ţi sar de gât... 


Un ban să-și ia ceva. Iți dau ocol... Se'ncurcăn limbă |... și mai mult vorbesc 
Proptindu-și capul de genunchi domol Cu ochii, cari ades te copleșesc 
Și-ți spun încet... de parcă n'au glăscior 1... De dulci ce-ţi par, dacă-i priveşti acum. 


Cu chiu, cu vai pronunță, însfârșit, 
Un „mulțumesc” si fug către băcan, 
Unde, privind tot cu regret la ban, 
Sfârșesc să-l dea p'un corn nerumenit. Niculae Gr. 


EEOAE EAH +++ 


Nimic mai scump, decât că-i vezi când vor Ti-ar spune vorbe dulci, dar nu stiu cum, $ 


ELT MEN 


i 


| RUGACIUNE PENTRU MARINARI | 


Furtuna mugeste şi ' marea fră- Pe valuri nebune, prin ceața — Ajută-le, Doamne! De moart 


mântă.. pustie. nau teamă, 
Corăbii şi pasări spre tärm se Dar ştiu că acasă i-aşteaptă 
mamă, 


avântă Şi barca se luptă cu negrele 
hie ; ; i valuri, Copii si sotie, ce'n grijuri se sbat, 
Pescarii, în barcă, vâslesc cu Căutând să ajungă iubitele ma- Cu ochii departe — spre scumpul 


tărie, luri... plecat... 
Vietor Adrian 


HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


PAG. 4 = DIMINEATA COPII LOR 


CINE SAPA GROAPA ALTUIA... 


FABULĂ ORIENTALĂ 


B, 


li 
OO de STAN PROTOPOPESCU 39 
S © © L 


TIM cu toții zicătoarea : „cine 
sapă groapa altuia, cade sin- 
gur într'însa”. 

lată acum şi o veche fabulă 

orientală, care ne spune cât 
de adevărată este zicătoarea a- 
ceasta. 

Un leu era stăpân peo pă- 
dure întinsă si pe o poiană nu mai puţin întin- 
să. Intr'una din zile, leul acesta, trebuind să ple- 
ce undeva la drum, chemă pe maimuţă, care era 
primul lui sfetnic, şi îi zise: „In lipsa mea, să nu 
dai voe nici unui animal să-mi calce pădurea si 
poiana”. 


Dar după plecarea leului, iată că veni un cerb 
cu cerboaica şi cu puii lor şi se asezarä în po- 
iană, chiar lângă locuința leului. .Maimuţa le 
zise: „Căraţi-vă cât mai e timp, că e vai si amar 
de pielea voastră, dacă vă prinde leul p'aicea. 
Să ştiţi că nu lasă nici un oscior din voi”. 

insă cerbul, care de felul său era lăudăros si 
bun de gură, îi întoarse vorba zicându-i: „Proas- 
tă mai ești, maimuţă urâcioasă ! Tu nu știi si nu 


> 


DIMINEAŢA COPIILOR 


ai auzit că eu si familia mea ne hrănim numai 
cu carne de leu si de tigru ? Crezi că-mi e teamă 
de leul tău ? Doresc chiar să vie cât mai de gra- 
bă, că mi s'a făcut poftă de carne proaspătă”. 

Maimuta rămase cam zăpăcită, auzind astfel 
de vorbe din gura unui cerb despre care ştia bi- 
ne că este o făptură plăpândă si fricoasă. 

De aceea, nu mai zise nimic, ci aşteptă îna- 
poierea leului. 

Insă cerboaica îi zise soţului ei cerbul: „Cum 
de ai îndrăznit să vorbeşti aşa despre leu, care 
ar putea să ne dea gata dintr'o singură lovitură 
de ghiară ? In loc să te lauzi în deşert, cel mai 
cuminte lucru este să stergem numai decât pu- 
tina. 

— Fii tără grije, îi răspunse cerbul, căutând 
să o liniştească. Mai întâi, se poate ca maimuța 
să ne fi minţit şi ca locul acesta să nu fie al le- 
ului. Al doilea, se poate ca leul să-și găsească 
moartea, acolo unde s'a dus. 

Al treilea, chiar dacă se întoarce, se poate să 
scăpăm de el prin vreo siretenie. 

— Ascultă ce-ţi spun şi hai să o stergem de 
aicea, îi zise din nou cerboaica. 

Sperantele tale că locul acesta nu este al leu- 
lui sau că leul nu se va întoarce în viață, suni 
vorbe fără rost si fără temeiu. lar cât despre si- 
retenia cu care vrei să scapi, află dela mine că 
o poţi päti, aşa cum a pätit-o lupul, când a în- 
cercat şi el să fie şiret. 

— Ce fel de poveste e aceasta cu lupul ?” o 
întrebă cerbul. 

Cerboaica răspunse, spunând povestea ce ur- 
mează: 

„O dată, un lup intră în vizuina unei vulpi, 
care era dusă undeva. Lupul își zise în sinea sa: 
„Când se întoarce cumătra vulpe la vizuină, o 
prind si o mănânc” 

Insă vulpea, care numai proastă nu este, văzu 
la înapoiere urme de picioare străine care du- 
ceau până la vizuina ei. „Lrebue să fie cineva 
la mine !” îşi zise ea în gând, oprindu-se înain- 
tea vizuinei. După aceea, strigă cu glas tare: 
„Căsuţa mea, cuibusorul meu drăguţ ! Dece nu 
îmi dai „bună ziua”, aşa cum faci în toate zilele, 
când mă înapoiez la tine ? Dacă taci, e semn că 
s'a întâmplat ceva rău şi că nu e lucru curat. 
Dacă nu-mi răspunzi numai decât, să ştii că 
plec şi că nu mai pun piciorul pe-aici”. 

— Hai mai bine să răspund eu în locul vizuinei 
şi să nu o scap pe cumătra vulpe”. Si silindu-se 
să-și prefacă oarecum glasul, strigă: „Bună ziua, 
stăpână !” 

— Am înţeles cine mi-a venit ca musafir”, își 
zise vulpea si dete fuga la un cioban, care era 
în apropiere şi căruia îi spuse că jupânul lup e 
în vizuina ei. 

„Ciobanul, care era furios pe lupul acesta, fi- 


indcă îi mâncase mai multe oi, sinen la vizuinà 
şi îi astupă intrarea cu un bolovan mare de pia- 
tră, așa că lupul muri acolo de foame si aceasta 


din pricină că a vrut su tis si el şiret. Vezi, aşa - 


dar, ce poţi päti cu siretenia cu care te lauzi, îşi 
încheie cerboaica povestea. 

— Lupu acesta a fost un prost şi jumătate”, îi 
întoarse cerbul vorba. 

Insă, nici nu isprăvise bine de vorbă, că se 
auzi un răget groaznic. Era semn că leul se în- 
torsese. Maimuta îi esi întru întâmpinare si se 
grăbi să-i povestească tot ce se întâmplase cu 
cerbul şi toate vorbele de ocară si amenințările 
cerbului împotriva lui. 

„Mi-a spus, Măria Ta, zise maimuța, că te aş- 
teaptă să te sfâsie si să te mănânce”. 

Când leul auzi că un cerb avusese atâta în- 
drăzneală, nu se înfurie, ci se sperie rău de tot. 

„Le pomenesti, zise el. că acest cerb nu este 
un cerb obișnuit, ci vreo făptură năzdrăvană 
mult mai puternică decât mine. De aceea, e mai 
cuminte să o şterg de aicea”. 

Insă maimuța stăruia ca leul să nu fugă, ci să 
se ia cu cerbul la luptă şi la trântă. 

Induplecat întru câtva de stăruința maimutei, 


leul începu să-şi îndrepte paşii spre locul unde 


se aşezase cerbul. Dar înainta tremurând. 

Simtindu-l că se apropie, cerbul întrebă pe 
cerboaică, strigând cât mai tare: „„Nevastă, dece 
plâng copiii noştri ? 

— Plâng, răspunse ea care era învățată de 
mai înainte să răspundă în felul acesta, că nu 
mai au carne proaspătă de leu. 

— De o cam dată, zise cerbul, dă-le din carnea 
tigrului pe care l-am sfâşiat ieri si spune-le că 
aştept să se întoarcă leul, ca să-l siâşiu si să aibă 
carne proaspătă de leu după pofta inimei. 

— Ai auzit ce a spus ?” îi zise maimutei leul, 
căruia îi clănțţăneau toţi dinţii din gură. Făcu 
stânga'mprejur şi o rupse la sănătoasa. 

Maimuta se luă după el si începu să-i spună 
că sa speriat de pomană si că lăudărosul de 
cerb a vorbit aşa în vânt. Leul prinse din nou 
curaj şi se întoarse. 

Insă cerbul, văzându-l că iarăşi se apropie, îi 
zise cerboaicei: „Nevastă, spune copiilor să nu 
mai plângă şi să fie veseli. Maimuţa i-a pus le- 
ului gând rău si l-a înduplecat să se întoarcă şi 
să-mi cadă în ghiare. O, ce bine de noi! 

— Maimuţă ticăloasă ! zise atunci leul. Imi do- 
resti moartea si mă trimiti să fiu sfâşiat !” 

Alt ceva nu mai zise, ci se repezi asupra mai- 
mutei, sfâșiind-o pe loc. După aceea, se grăbi să 
fugă de acolo, lăsând în stăpânirea cerbului si 
poiana şi pădurea. 

lată ce sfârşit a avut maimuța, care îndemna 
pe leu sä sfâsie şi să omoare un biet cerb. 

Stan Protopopescu 


3 


=== DIMINEAȚA COPIILOR 


PARARE REAREA ATEEEEE KETTE EEEE EEEE EREEREER AAAA AAAA AAAA AAAA AA 


MARI PREMII PENTRU ABONATII ŞI CITITORII REVISTEI 
„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


In dorinţa de a procura mereu numeroşiior săi cititori, surprize 
cât mai plăcute și folositoare, revista „DIMINEAȚA COPIILOR“ oferă 
o nouă serie de mari premii gratuite, care se vor distribui prin tragere 
la sorţi la sfârşitul lunei Februarie 1932. 

Incepând cu Nr.408 al revistei, carea apărut Miercuri 2 Decembrie 
1931, se va găsi în fiecare număr, la ultima pagină, câte un cupon, 
care va trebui strâns cu îngrijire de toți abonaţii și cititorii revistei. 
Nu vor fi decât 12 cupoane, așa încât tragerea se va putea face 
negreșit la sfârșitul lunei Februarie 1932. 

După ce va apare ultimul cupon, adică acela care va purta Nr. 12, 
copiii vor trebui să trimeată toate cele 12 cupoane, Nr. 1—12, la 
redacţia revistei „DIMINETA COPIILOR“, Str. Const Mille 12 Etaj I, 
București, indicând numele, localitatea si adresa lor, scrise deslusit— 
și vor primi în schimb prin poștă 5 bonuri, purtând cinci numere cu 
care vor participa la tragerea premiilor. 


Aşa dar, începând cu numărul vitor al „DIMINEȚII 


COPIILOR“, strângeti cu îngri,ire cupoane e publicate în 
pagina 16-a. 


PAG. 6 


IATĂ SI LISTA PREMIILOR: 


i 
2 aparate fotografice marcă renumită | 
mărimea 6-9. 
| Bicicletă pe 2 roate. 
| Rochiţă elegantă de mătase, după măsura 
câştigătoarei. 
| i Costum complect de haine mar nar, după 
măsura câştigătoruiui. 
i i Pardesiu pentru copil, după măsură. 
3 Aparate de radio cu galenă, comp.ecte. 
i Trotinetá. 
2 Aparate de gimnastică. 
i Păpuşe mare. 
2 Mingi de Foot-Ball. 
_ 3 Tocuri rezervor, fine. 

2 Servicii compiecte de traforaj. 

2 Cutii mari cu ma.erial complect de pictură. 

5 Abonamente gratuite pe câte un an, la „Di: 
mineata Copiilor‘, 

5 Abonamente gratuite pe câte 6 luni, la „Di- : 
mineata Copiilori't, 

5 Premii constând în volume alese după 
catalog din editura „„Adeverulff, fiecare premiu in 
valoare de câte 2.0 lei. 

5 Premi: constând în volume alese după cata- E 
log din editura ,„Adeverul:', fiecare în valoare de 
Lei 150. t 

8 Premii constând în volume alese după ca- 
talog din editura „„Adeverulff, fiecare în valoare 
de Lei 100. 


IN TOTAL 50 PREMII 


Toate obiectele care formează lista premilor de mai sus, sunt furnizate de 


MARILE MAGAZINE GALERIES LAFAYETTE, 
instalate in PALATUL SOCEC & Co. S.A. Bucureşti 


h 


DIMINEATA COPIILOR = PAG. 7 


handtassen 


LALOEEDD OLE. Orttdterdteeeeeteertteetdeeereeereer AAAA HH 


i 
i 
i 


N 
gem, 


SUPA lui TITEL 


Mama-l roagă, ba şi-l pupă. 
Titi plânge: „Nu vreau supă 
Nu vreau, nu deschid eu gura, 


Dă-mi mai bine präjitura !” 


Dar mămica zice : „Stai, 
Doar o lingură să iai. 
Uite-asa, fie-ti de bine, 
Asta este pentru mine. 


„Pe tăticu nu-l iubeşti ? 
Dacă da, să te gräbesti 
Să iai una pentru el, 
Haide ’nghite, drag Titel. 


„Incă una pentru Gina 
Si încă una pentru Tina, 
Pentru Mitu Mitisor, 
Pentru bunul tău Azor”. 

| Florina 


8 
3 
3 
: 
$ 
i 
f 
i 
i 
hd 
$ 
f 
$ 
: 
$ 
: 
: 


DT prepară BEEEEEEEEREENEEEEEEEERDEEEEEEEE EEDE EDER EEE EEE EELDE HHH 


pi 


Htt PPP HEHH AEL EEE EEE EEE et AidhadhhthatthaahaahrahaddidakasihhalhihtAhahhhhdansnhtanhikanandhaahhaadssakdaad 
add ' 


HEEE 
entterteoneonnnsereerrteeeereredeneertenenrdeneneeereereeeerdeereeenenndeeeenrnt CORAH H 


ter wevevuvvvvvv 
ddie een TELIT EEEN EEE EEEN GS ereroverrorerorerrs 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


| Desene de GEO - | | | “ Teat de MOS NAE | 


EE en en Ì 


SE 0 Haplea urmăreşte pe Pungas | 


Dar nu-i prost nici Pungășilă, Spre o moară drept zoreste, „Vai de tine si de tine ! 
Căci îndată a simțit Vede'n poartă pe morar. Pungăşilă îi vorbeşte. 

Cu ce gânduri. vine Haplea, Linistit fuma din pipă, Stai, fumezi tu ca un paşă, 
Deci o 'ntinde'n mars grăbit. Mângâind și un ogar. ; Insă moartea te pândește” 


Stă mirat, uimit morarul. Pungășilă-i dğ nainte : „M'a ’ntrebat, nu-s trei minute: 
Nu'ntelege ce-i vorbește „Vezi colo un călăreț „Pe morar nu l-ai găsit ? 
Cel drumef, ba i se pare Care vine drept aicea, Vreau 'ndată să-i taiu capul, 


Că o doagă îi lipsește. Ținând capul sus, seme! ? Să-i împlânt si un cuţit”, 


DIMINEAȚA COPIILOR===== 


Rău se sperie morarul Pungășilă 'ntoarce vorba: „Dă-mi căciula și luleaua 
Si întreabă tremurând: „Alt ceva rai ce să faci, Și te suie 'n äst stejar, 

„In ce loc mă pot ascunde ? Ci desbracă-te, dă-mi haina, Dar ascunde-te mai bine, 
Spune, dragă, mai curând !” lar tu haina mea să 'mbraci. Eu tiu locul de morar”. 


N'asteptá să-i zică iarăși, 'N poarta morii Pungäsilà Glonf veni acum si Haplea 
Ci morarul, îngrozit, Stă, fumează din lulea, Si cu glas răstit întreabă : 
In stejar se sue 'ndată Linistit si fără frică „Ei morare, ian mă-ascultă 
Sin fruzișu-i sa pitit. Zici morarul că era. Si-mi răspunde mai de grabă. 


„N'ai văzut trecând pe-aicea, Pungășilă-i face semne, „E un hof, mi-a spus si mie 
Pe un hot, un ticălos, La ureche îi sopteste: Că din rai ar fi venit, 
Ce căra cojoc și cizme „E'n stejarul ăsta mare, Dar väzându-te pe tine, 
Si mergea grăbit pe jos ? Uite-l colo cum priveşte”. In stejar drept sa suit”. 
T] (Va urma) 


In n-rul viitor: „Pungăşilă îi fură lui Haplea- calul“. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


eeN 


AVALERISM se numeşte o frumoasă si 


serioasă purtare la un bărbat. De pildă, 
când se ţine de cuvântul dat, când e po- 
liticos, amabil şi gentil. Acum să vedem 
de ce a fost Menny cavaler. 

Pe strada Lisabona din Bucureşti, se formase 
un grup de şcolari care îşi petreceau orele de 
recreatie împreună, alergând prin tot parcul 
Bonaparte. Ei mai întotdeauna își făceau lec- 
țiile împreună. Dar într'o zi pe când toţi aces- 
tia se întâlniră în drum, văzură că Mia lipseşte 
din grupul lor. 

„N'am văzut-o toată 


ziua, vorbiră întrei ei, 


o fi bolnavă, trebue să i se fi întâmplat ceva. Să 


mergem la ea s'o vedem. Porniră cu toţii spre 
casa cu numărul 8, aci se opriră în stradă şi aş- 
teptară rezultatul care trebuia să-l aducă Men- 
ny, împreună cu Traian şi Lia. Dar acești mici 
școlari, în loc să-şi găsească prietena şi colega, 
bolnavă în pat, sau cu vre-o ocupaţie importan- 
tă, o văzură îmbrăcată numai în pieptäras si ju- 
pon, descultä de tot şi stând îngenunchiată pe 
coji de nuci întrun colţ al curţii. Iar tatăl ei, 
Maiorul Popescu, stând la o masă, subt un pom, 
citea o carte, dar în realitate o supraveghea pe 
Mia. 

Menny, Traian si Lia, de mirare, făcură nişte 
ochi mari cât roata carului şi se întrebară: 


AA 


DIMINEAȚA CUFULLO. 


— Ce-o fi greşit Mia de-a pedepsit-o atât de 
tare tatăl ei? O fetiță atât de cuminte și o elevă 
atât de silitoare ca ea nu s'a mai pomenit să stea 
pe coji de nuci! 

di nu avură voe să schimbe nici un cuvânt cu 
Mia şi Menny plecă trist, cu capul în pământ. 
Dar Traian şi Lia începură să sară întrun pi- 
cior şi să bată din palme. 

— Intâmplarea asta o să ne înveselească, stri- 
gară ei, în drum spre poartă, o să facem câteva 
versuri şi o să le cântăm în cor de câte ori o 


vom întâlni pe Mia. 
— Uite îi vom cânta aşa, strigă Lia bucuroasă: 


Noi la operă, în loji, 
Mia în genunchi pe coji. 


— Sau așa, se amestecă în vorbă limbutul de 
Traian: 


Mia în genunchi tot sade 
Căci e fată cum se cade. 


Menny -se întunecă la faţă, când îi auzi vor- 
bind astfel, iar Mia care-i auzise şi ea, începu 
să plângă în hohote. A 

— Stati, le spuse Menny, înainte ca Lia si 
Traian să iasă pe poartă. Nu vă las să plecaţi 
din curte, până când nu-mi făgăduiţi că nu veţi 
spune nimănui o vorbă din cele ce ati văzut. 
Mia nu merită batjocura voastră, fiindcă acea- 
sta e prima pedeapsă pe care a primit-o. Cine 
nu greseste odată în viaţa sa? 

Si după ce le făcu o strasnicá morală pen- 
tru lipsa lor de camaraderie, după ce le spuse 
că au nişte suflete mici, ceiace nu este o cali- 
tate la om, Menny le mai ceru încă odată să nu 
spue la nimeni ceaice văzuseră. Dar cât se vă- 
zură scäpati din curte, începu să le umble gura 
și dădură totul pe faţă. 


PAG. 11 


Dar Menny îşi păstră sângele rece, cu toate că 
fierbea de supărare. 

— Nu e adevărat, strigă Menny plin de in- 
dignare, vă voi dovedi imediat. Aceştia doi sunt 
niște moristi stricate, când încep să vorbească. 

Și fără să mai întârzie un minut, Menny se 
furisä în casă, puse iute mâna pe o rochitä si 
o pereche de sandale, o luă de mână pe Mia şi 
într'o secundă ea se îmbrăcă şi apăru în pra- 
gul uşii. Mia stătu acolo o clipă, apoi se des- 
brăcă şi trecu la loc pe coji de nuci, ca să nu-i 
observe lipsa tatăl ei. 

Menny ieşi în stradă mai fericit ca oricând si 
atât de îngâmfat de parcă ar fi căpătat premiul 
I la învăţătură. 

*— Ei vedeţi, bäeti, că nu e nimic adevărat din 


câte au trăncănit aceştia? Adevărul e că Mia în- 


vatä să facă dulceaţă de trandafiri si nu poate 
părăsi bucătăria nici o clipă. Apoi ea nu mai 
vrea să fie în legătură de prietenie cu oameni 
care trăncănesc. Desteaptä cum e, ea a văzut de 
mult că Traian şi Lia se tin de minciuni. 

— Cum? Săriră toţi deodată, să ne părăseas- 
că o şcolăriță atât de bună din cauza acestoi 
mincinoşi? Asta nici odată! 

Atunci, Traian si Lia îşi înteleserä păcatul si 
plecară de mână, cu ochii îndreptaţi spre bise- 
ricuta din apropiere, unde se spovediră preotu- 
lui. 

— Am înţeles, spuseră ei Sfinţiei Sale, că Me- 
nny e un suflet mare si nobil, iar noi nu suntem 
decât nişte netrebnici. 

— Să fiţi la fel ca el, le răspunse omul lui 
Dumnezeu, nu trebue decât să faceţi cu sfinte- 
nie mătăniile pe care vi le dau, iar această în- 
tâmplare să vă fie drept pildă pentru viitor. 

A doua zi, Lia îşi simţi palmele ca împunse 
de ace din cauza atâtor mătănii, iar Traian se 
trezi cu pantalonii ciuruiti. 

Alex. Bilciurescu 


mi HERDAN iu 


> | 


DI MEN: EAT A 


COPIILOR 


EE | ATIE 
Er 


A 


i 


ihăiţă e un băiat nu tocmai cu- 
minte. Cu toate că e de-abia 
de seapte anisori, el face mul- 
te, chiar foarte multe nebunii. 

Tot ce vede că fac alti copii, 
de multe ori numai rău, face 
şi el. Cu alte cuvinte, Mihăiţă 
al nostru supără cam des pe 
părinţii şi bunicii săi. Şi i-a speriat atât de 
mult cu nebuniile lui, că nu mai știu, bietii, ce 
să facă. 

Nu trece o zi dela Dumnezeu să nu facă el una 
sau două pozne. De-ar fi ca să scriem toate bo- 
roboatele lui Mihăiţă, nu ne-ar ajunge nici zece, 
cincisprezece coale de hârtie. 

L'au luat cu binisorul, lau învăţat sä nu mai 
facă, i-au adus din oraș bomboane și jucării... 
dar lucrurile au rămas tot ca mai înainte. 

Nimic si nimeni n'a putut sta drept stavilă 


năzdrăvăniilor lui Mihăiţă, care, de prea nebu- 
natic ce este, a cam lăsat, dela o vreme, şi car- 
tea la o parte. 

Părinţii lui Mihăiţă, supăraţi peste măsură, 
dacă au văzut si au văzut că nu e chip de în- 
dreptare cu vorba bună și cu sfaturile, au înce- 
put, mai întâi să-l certe, să-l urechească şi să-i 
tragă câte o bătae chiar, mai pe urmă. Dar de 
geaba. Nu era chip de chip de îndreptare si pace! 

„»» Intr'o zi, bunica, văzând pe Mihăiţă că bagă 
noroi în butoiul cu apă de ploae, l'a chemat la 
dânsa: 

„Măi, Mihăiţă, ia vin la 
bunicuta ceva”... 

Si Mihăiţă veni în fuga mare, aproape de bă- 
trâna sa bunică: 

„Iţi plac tie poveștile, Mihăiţă?” 

— „Da. Imi plac mult, mult de tot. Vrei să-mi 
spui și mie una?” 


tușa,vin să-ți  spue 


SENN 


DIMINEAȚA COPI LORE 


— „Ți-o spune tuşa, cum să nu-ți spue, dar 
făgădueşti tu că ai să fii cuminte de acum 
încolo?” 

— Da!” — răspunse Mihăiță vesel că bă- 
trâna lui bunicutä o să-i spună o poveste fru- 
moasă. 

— „Bine, fătul meu!”, zise bunica și începu să 
povestească aşa: 

— „Apoi, copilasule, cică nu tare de mult trăia 
într'o ogradă a unui om nevoiaș, o găină. Si 


găina asta, întro bună zi, scoase vre-o unspre- 


zece puisori pläpânzi şi aşa de frumoşi, cä-ti era 
mai mare dragul să-i priveşti. Si cloşca ţinea 
\ mult la puisorii ei, cari văzând dragostea ce le-o 
purta mama lor, căutau, fel si chip, sä fie cu- 
minți si ascultători. 
„Buna cloșcă îi hrănea cu toate bunătățile și 
fi îngrijea așa cum te îngrijește mämitica ta pe 


tine, ingerasule. Unde găsea vre-un viermusor, îi 
chema pe toţi, să le împartă la fiecare câte-o fä- 


râmă; unde afla vreun ochiu de apă, îi striga să 
vină să-și potolească setea; iar puisorii toți o as- 
cultau si astfel mama cloșcă era fericită. 

„Dar, vezi tu, Mihăiţă, aşa-i câte odată: toc- 
mai când ești mai fericit, mai bucuros, tocmai a- 


tunci vine pe capul tău pârdalnica de nevoe, că 


ce să vezi? Zi cu zi un puisor, şi era ăl mai fru- 
mos dintre toţi, se făcea tot mai neastâmpărat si 
mai neascultător. Rămânea departe de ocrotitoa- 
rele aripi ale mamei sale si umbla hai-hui, fără 
nici un căpătâiu. 

„Intr'o zi de vară, puisorul cu pricina se depăr- 


neen PAG 


tase prea mult de mamă-sa, aşa că tot rätäcind, 
ajunse pe marginea unui lac limpede şi destul 
de adânc. Din valurile line ale lacului, ieși atunci 
o micuță broască. Aceasta începu să-i vorbească 
puisorului: 

„Prietene, eu sunt stäpânitoarea tuturor broa- 
ştelor din această apă și te poftesc să mă înso- 
testi până la palatul meu din fundul lacu- 
lui. Eu am acolo bogății nenumărate şi vei putea 
trăi, alături de mine, în deplină fericire și Hi- 
niște”. 

„Puisorul se lăsă ademenit de ispititoarele vor- 
be ale broastei si, când de-abia păși în apa lacu- 
lui, a fost luat de valuri, la fund, și astfel își dete 
sufletul, bietul! 

„Multe zile, după aceea, lau căutat mama si 
fraţii lui, plângând cu mare durere; dar de urma 
puiului neascultător n'au putut să dee. 

„La fel, drägutul maichii, păţesc si copiii cari 
nu ascultă de îndemnurile bune ale părinţilor 


Şi aci bunicuta își sfârși povestea. 

Mihăiţă ascultase tot timpul cu luare aminte. 
Multă vreme, după aceea s'a gândit la sărmanul 
puisor neastâmpărat si de când cu povestea aceea, 
Mihăiţă s'a cumintit, de nu-ţi vine să crezi că el 
ar fi putut să facă atâtea nebunii mai înainte. . 

Astăzi, Mihăiţă este cuminte, ascultător, în- 
vatä bine la școală, ia premii în fiecare an, pă- 
rintii nu mai pot de dragul lui și toată lumea îl 
vorbește numai de bine. 

Nicolae Mihăescu 


aa aaa AAAAAAAAAAAAAAARAAARAAAAAAAAA AAA AAA dd HHHH 


Pentru Crăciun şi Anul Nou 


cadouri frumoase și utile pentru 
- toţi copiii, se găsesc, cu preţuri 
mai eftine decât oriunde, la: 


Ceasornicària PA X 


E Calea Griviței 107 E 


Cititorilor revistei „DIMINEAȚA 
COPIILOR“, cari prezintă acest 
anunciu, li se fac rabat special. 


HHHHHHHH 


Hh 


A APĂRUT! 


„HAPLEA LÀ ŞCOALA“ 


DE MO Ş NAE 
Cea mai frumoasă si mai distractivä carte 
pentru copii si cea mai bogat ilustratä. 
Preţul unui volum lei 40 


A APARUT! 


De vânzare la librării 


.—_ 


PAG. 14 


== DIMINEAŢA COPIILOR 


Patinajul este un sport complect. De aceea, 
trebueste practicat si învățat de către toţi copiii, 
începând chiar dela vârsta de 5-6 ani. Patinajul 
conţine: Mișcarea totală a corpului în acelaș 
timp (mersul pe jos, fuga, înnotul, sunt mișcări 
complecte, fiindcă toţi muşchii iau parte la miş- 
care). Al doilea: aerul curat al iernei; şi al tre- 
ilea: distracţia ce ţi-o dă alunecarea pe ghiatä în 
mijlocul unui tablou frumos al naturei. Patina- 
jul este un sport uşor si se poate învăţa în casă 
sau în curte după metoda următoare: 

Exercitiul 1. a) Se vor pune patinele în picioa- 
re şi se va face o plimbare prin casă (sau curte) 
ținându-se mâinile întinse în lături. 

b) Aceiasi mişcare cu mâinile pe solduri. 

Exerciţiul 2. a) Se va face o preumblare, du- 
'ându-se piciorul întins şi ridicat. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe solduri. 

Exercitiul 3. a) Se va face o mişcare de echi- 
libru, căutându-se a tine corpul pe un picior. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe şolduri. 


Exercitiul 4. a) Se va face o mişcare de echili- 
bru pe un picior, ducându-se celalt picior înainte 
şi înapoi, fără să fie lăsat în jos; mâinile în lă- 
turi. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe solduri. 

Exercitiul 5. a) Lăsarea în jos prin îndoirea 
genunchilor. Mâinile întinse înainte. Apoi ridi- 
carea unui picior si ţinerea echilibrului într'un 
picior. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe solduri. 

Exercitiul 6. a) Preumblare târsiindu-se pati- 
nele. Mâinile întinse în lături. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe şolduri. 

Exercitiul 7. a) Lăsarea corpului pe un picior; 
mâinile întinse în lături, corpul aplecat înainte; 
celălalt picior se balansează înainte şi înapoi. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe solduri. 

Exercitiul 8. a) Mars întrun picior cu mâinile 
întinse în lături. 


Citiţi urmarea în pag. 15 jos. 


DIMINEAȚA COPIILOR== 


Eram în clasa întâia primară si aveam numai 
6 jum. ani. Intr'o zi de iarnă, mama și tata au 
plecat la teatru, iar eu am rămas cu bunica mea. 
Incepuse să se însereze și părinţii mei încă nu 
veniseră. Deodată, usa se deschise puternic si în 
casă intră ca vijelia un om care se rugă de bu- 
nica să-l primească, pentrucă vor să-l bată 
niște betivi. 

Bunica la început s'a speriat, dar apoi şi-a reve- 
nit si întrebându-l, omul a început să povestească, 
cum că mergând printr'o uliţă mai întune- 
coasă, se întâlni cu vreo 5—6 betivi cari s'au le- 
gat de el. El i-a rugat să-l lase în pace, dar ei 
au început să-l bată. Deabia a scăpat, intrând 
la noi. 


0 întâmplare din viața mea 


PAG. 15 


Lui 


Nu termină bine, când au venit şi părinţii mei. 
Tata se uită mirat la el și-l întrebă dacă nu 
este Ion. Necunoscutul scoase un ah! și se a- 
runcă în braţele tatei și-i văzui sărutându-se. 

Ce se întâmplase? Acesta era un coleg de 
școală al tatălui meu și nu se mai văzuseră de 
vre-o 25 de ani. 


După ce a luat masa cu noi și a stat de vorbă 
până noaptea târziu, a plecat multumindu-ne 
foarte frumos. 

De atunci ajut întotdeauna pe oricine -se gă- 
seste în pericol.. 


Albahary Paul 
elev clasa IV-a primară — Craiova 


-CR0--000--C09--000--000--000--000--000--000--C00--C00--CU0--000--009--009--000--000--009--000--009--000--000--000--000--000--000- 


(Urmare din pag. 14) 


b) Aceiasi mişcare cu mâinile pe solduri. 

Exercițiul 9. a) Se va face o mişcare de echili- 
bru pe un picior, mâinile în lături. Piciorul ridi- 
cat se va duce înainte, înapoi si în lături. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe şolduri. 

Eexercitiul 10. a) Se va face o mișcare de echi- 
libru pe un picior, mâinile în lături; piciorul ri- 
dicat se va învârti dinainte, înapoi si dinapoi îna- 
inte. 

b) Aceiaşi mişcare cu mâinile pe solduri. 

Aceste mişcări se pot face la început şi fără 
patine în picioare. Preferabil este ca de la înce- 
put copilul să se obişnuiască cu patinele în pi- 
cioare, pentru a nu se simţi stingherit mai apoi 
în exerciţiile ce le va face. Toate mișcările se 
vor face şi pe piciorul stâng şi pe piciorul drept. 

Exerciţiile făcute în casă au de scop deprinde- 
rea copilului cu echilibrul pe patine si adapta- 
rea lui la siguranţa mişcărilor cu ele în picioare. 
Această siguranţă îi dă încrederea, pe care se ba- 
zează stăpânirea corpului în timpul mișcărilor 
pe ghiaţă. De aci depinde curajul lui în fata u- 
nui element nou în viaţă. Alunecarea pe ghiatà 
nu este altceva decât o mişcare nouă, adăogată 
la cele 10 de mai sus. 

Locot, Paul Epureaun 


ooe 


Hr 


PENTRU TOȚI 


rr 
| 
Miste 


COPII.: 


FRUMOASE | 
INTERESANTE 
EFT.INE Ë 


CEL MAI MARE DEPOZIT 
CELE MAI INGENIOASE NOUTATI 


LA 


GALERIES LAFAYETTE 


PALATUL LIBRĂRIEI 
SOCEC & Co. 


„-.....c.c.c.c.ccccooocoooeo 
Citiţi cu toţii: 


„Jertfa Lilianei'* 


Li 


DIMINEAȚA COPIILOR 
i 


aaier 


a A ELIOTECA 
PAG. 16 san NIVE RST ATH 


teteceertteoresorveee sebe verte Re Spe LERE EAAS 


npu nn 


JUCĂRII 


TRE N ORG 
AUTOMOBILE 
EErEE TE 
CINEMATOGRAFE 
CUTII DE CONSTRUCTII 
MATADOR. 
EE CANDO 
JOCURI DE SOCIETATE 
PAPS A 
VASE DE BUCATARIE 


LINDENBERG 


BUCUREŞTI SMÂRDAN 12 


|_DE VORBĂ CU CITITORII | 


T. Suh.. Galați. — Cam släbute încercările 
d-tale în proză si în versuri. In afară de acestea, 
povestesti unele amintiri personale de mică im- 
portanță sau faci versuri care schioapătă. Nu te 
grăbi să scrii mult, ci fii cu mai multă băgare de 
seamă si citeşte cu atențiune bucățile scrise de 
oameni mai pricepuți. 

Elevä de liceu. Loco. — Mos Nae, care se bucură 
“când vede interesul ce poartă revistei cititoarele 
“și cititorii, te roagă să fii aşa de drăguță si sä iel 
cunostiintä de cele ce urmează: 1) Revista noas- 
tră are colaboratoare și colaboratori mult mai nu- 
merosi decât îi îngădue spațiul. Mai ales trimitä- 
torii de versuri nici nu se pot număra; 2) Nu 
strică dacă o elevă de cursul superior află că 
basmele şi poveştile diferitelor popoare au în cea 
mai mare parte un fond comun, subiectul fiinå 
aproape analog.-Deosebirea constă în formă, în 
modul de a povesti. Toți marii povestitori popu- 
lari, inclusiv Ispirescu și Creangă, ne-au dat 
basme si povești al căror fond și subiect este po- 
pular, iar nu original al lor. 

Meritul acestor scriitori constă în marele lor 
talent de a povesti. 


tdha HEHH HHHH HH HHHH 


: v v_a_v i i 
Păsărică, draga mea... 
este intitulată noua carte pentru copii, 


scrisă de cunoscutul scriitor ION PAS 
| si apărută în editura „Adeverul“ în 


foarte frumoase condițiuni 
technice, cu numeroase ilu- 
stratii datorită pictoru- 
E lui DE M u 
Este cel mai bun cadou pe care pärintii 
m îl pot face de sărbători copiilor 


De + ânzare la toate librăriile. Un exemplar 40 lei 


. 
: 1.1000000044000000000000000000000000000000000000-0-0000000-0-00000-0000000000-00-99 00-0-0-0006000000900000-0090-00-0-000000000000000000-0-0-0-0000000000000000090000000000000 3 
EOEDAOAA SDAA AOAN AHAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA G 90-0-0900000000000 LARA ANNNNaRaARaa aaa ada aaalaaaaaaaaaaaaaaaaaaaabaaiaaaaaaa > 


hadden nenthereoe deerne sent dec neet hidden ee ed 


CE-O vee en 


En Coson N... HHHHHH A PREMIUL NOBIL 
upon INr. Micuţi copilași 
Acest cupon dă dreptul posesorului, a lua parte Scumpi şi drăgălaşi, 
la tragerea marilor premii, oferite de revista Cine sare peste gard 
„Dimineaţa „Copiilor“, lor”, pe an anul i 1931- 1932. APE Capătă un pachet „Suchard”. 


- Atelierele „ADEVERUL“, S. A. 


{í 


NUMĂR SPECIAL DE CRĂCIUN: 24 DE PAGINI 


Daruri frumoase aduce Mos Crăciun şi în anul acesta. PREŢUL 6 LEI 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 2 = hd 


RNA vrtrettrterdetterderreeeteeieeeeeeedeeeennd eeen 

: MARI PREMII PENTRU ABONATII ŞI CITITORII REVISTEI 
| DIMINEAŢA COPIILOR“ 

; LE) | 8 

: in dorinţa de a procura mereu numerosisor săi cititori, surprize 


............ 


vrrrtrertirtt 


| 


70000000000000009eeeseeeeeoeeerr04000900 0000-000-09-09000000-990000000900-000 AA 1904004404440 »09090000090099000-000000+00P0eÂe 1000000000090 0ePerePeeeePeee e reeeeereeeree 


cât mai plăcute şi folositoare, revista „DIMINEAȚA COPIILOR“. oferă 
o nouă serie de mari premii gratuite, care se vor distribui prin tragere 
la sorti la sfârșitul lunei Februarie 1932. 

Incepând cu Nr.408 al revistei, carea apărut Miercuri 2 Decembrie 
1931, se va găsi în fiecare număr, la ultima pagină, câte un cupon, 
care va trebui strâns cu îngrijire de toţi abonaţii si cititorii revistei. 
Nu vor fi decât 12 cupoane, aşa încât tragerea se va putea face 
negresit la sfârşitul lunei Februarie 1932. 

După ce va apare ultimul cupon, adică acela care va purta Nr. 12, 
copiii vor trebui să trimeată toate cele 12 cupoane, Nr. 1—12, la 
redacţia revistei „DIMINETA COPIILOR“, Str. Const Mille 12 Etaj I, 

\ București, indicând nume'e, localitatea si adresa lor, scrise deslusit— 
și vor primi în schimb prin poștă 5 bonuri, purtând cinci numere cu 
care vor participa la tragerea premiilor. 


Aşa dar, începând cu numărul vitor al „DIMINETI 
COPIILOR", strângeţi cu îngri,ire cupoane e publicaie în 
pagina 16-a. 

IATĂ ȘI LISTA PREMIILOR: 


f 

3 

$ 

f 

| 

f 2 aparate fotcgrafice marcă renumită 
mărimea 6.9. 

| Bicicletà pe 2 roate. 

: i Rochiţă elegantă de mătase, după măsura 
i câstigätoarei. 

: i Costum complect de haine mar nar, după 
: măsura câstigätorulut. 

i i Pardesiu pentru copil, după măsură. 
: 

: 

i 

: 

: 

$ 


ooe 


nn En en ee a a a 


3 Aparate de radio cu galenà, comp:ecte. 

| Trotinetă. 

2 Aparate de gimnastică. 

i Păpuşe mare. 

2 Mingi de Foct-Salt. 

3 Tocuri rezervor, fine. 

2 Servicii compiecte de traforaj. 

2 Cutii mari cu materia: complect de pictură. 

5 Abonamente gratuit: pe câte un an, la „D»- 
mineata Copiilor, 

5 Abonamente gratuite po câte 6 luni, a „Di- 
mincaţa Copiilorit, 

5 Premii constând în volume alese după 
catalog din editura „„Adeverulff, fiecare premiu în 
valoare de câte 200 lei. 

5 Premi: constând în volume alese după cata. 
log din editura ,„Adeveruli:, fiecare în valoare de 
Lei 150. 

8 Premii constând în volume alese după ca» 
talog din editura „Adeverui'i, fiecare în valoare 
de Lei 100. 

IN TOTAL so PREMII 


Toate obiectele care formează lista premilor de mai sus, sunt furnizate de 


` MARILE MAGAZINE GALERIES LAFAYETTE, 
instalate in PALATUL SOCEC & Co. S.A. Bucureşti 


EREA hnananahaadddanddakhaahtdaaahaanshaannttaaastdhaanaddmaaassaahsasantaantasasadhhakhakAAAAAsRAAAAKAARAAARAAAAA 


TT | 
oo 


averea PARA HAAA A AOH AAAA AAAA AAAA AA AAH H 409 PEHA ere tettetett tott tte ttt tte a 


Co Aia ded C ZETIA retea rresacrtereeeererreerereree 


„PL... P EP... a i 


Â2400000000090000000000-00000000-0000-00-000-0-0-0000-00.000000-000-000-00-0000+eeeteteeteeroe 


a: z 


KO DIMINEATA 
lee) COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


t A 
A 
200 LEI | IN STRĂINĂTATE DUBLU D) 
6 LUNI 100 „ | UN NUMĂR 5 LEI Pi 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiazâ 


ABONAMENTE: 1 AN 


27 Decembrie 1931 — Nr. 411 


Director: N. BATZARIA 


ma a 


— 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISĂ 


Scrisoare de Crăciun | 


e 


Frate, 
Intâii fulgi de neauă 'n mintea mea 

Imi readuc aminte de sătucul, 

In care am copilărit odată 

Si-am stat la gura sobei cu tătucul... 

Azi e de-atunci așa de multă vreme, 

Că-mi pare, frate, ca fost numai poveste, 

Căci sa schimbat prea mult si satul nostru: 

Iară tăticu'ntr'ânsul nu mai este!... 

Durerea-mi o ascund să nu mă știe nimeni 

Că plâng printre străini... copil făr'adăpost, 


Sperând că poate-odată mi-s'o schimba destinul. 


Si-oiu retrăi din nou... în vremuri:— ce a fost! 
+ 


Frate, 
E mâne sărbătoare crestineascd… 
La noapte vin timizi colindătorii, 
Și cum ași vrea din nou în ceata lor să fiu: 
Tot farmecul să-l simt — al sărbătorii! 
Ion Miuta 


meeterrtrterteenteterderdtecherteerterveereeetersaedeeereereneeer 
* 


…ereeeerereeeeere a | 
$ 


$ 
i 


FLORILE DALBE 


In noaptea asta luminoasă 
Intr'o iesle friguroasă, 

S'a născut n pruncusor 
Frumuşel ca un buior, 

Cu chipul însen:nut 

be ingeri inconjurat. 


Ochii lui ca dovă stele 
Svåntă lacrimile grele, 


PerrstrtteoerederesnnecsnsterenceentHIEEEED evvveovvveeteterververestveeeeenvoenverrsernderenteeree 


| Sa născut lisus | 


Si seninele-i 
Lasă 'n cale trandafiri, 
Visuri multe şi noroc, 
Liliac şi busuioc. 


. Hai cu toți la Betleem 
Pe Mesia să-l vedem; 
Lângă iesle să-i cântăm 
Si smeriti să ne "'nchinăm, 

Â100020000090000pa.. 


vreme uur erere had 


Slăviţi-l! Sa născut Iisus, 
Precum s'a vestit de sus, 

Printre-animale; şi nevoi 
Impărtăşit-a El cu noi. — 


Nu sa născut întrun palat 

Ca fiu de Rege lăudat, 

Ci doară de umil dulgher — 
Umil aici, dar Rege ’n cer i 


Crainici n'au fost, nici. n'au cântat, 
Numai o stea sa arătat 

Pe bolta-albastră — Şi-a vestit 
Venirea lui Isus smerit, 


Doar Magii daruri l-au adus 
Dumnezeescului Isus, 
Stiindu-l Rege că-i născut 
Al lumii, fără de 'nceput. 

i 


Di 


Teodor Cuzinsky-Gabrieles u 


Căci numai el, Singur, hoate, 
Din păcate a ne scoate. 


Lungul zilelor pustii 

Ni le face bucurii. 

Flori de măr şi Hori de prun 
Ne aduce Moş*Crăciun, 

Moş Crăciun cu ochi sânini... 
Bucurati-và, creştini. 


priviri 


Vaii | 
AN) 


Anton Gurgu 


LEET AAE Eaa Ead 


| 


| 
| 
| 


PAG. 4 


ă tot gândesc de o bunä bucatá 
t de vreme și scotocesc mereu în 
memorie, însă văd că e în za- 

“dar. Nu e chip să aflu de unde 
ştiu “povestea ce urmează: am 
citit-o în vreo carte sau mi-a 
spus-o cineva? 

Cred mai. de. grabă că mi-a 
povestit-o-o-mätuse a mea — fie-i färâna ușoară 
— de-mult; foarte de mult, atunci când eram si 
eu un copil, așa cum sunt cei mai multi din dră- 
guţii noştri cititori. 

.„ Dar mai bine să spun poveste: 

Era în noaptea de Crăciun. De mai multe zile 
încoace, ninsese cu nemiluita, iar în noaptea 
aceea sufla un vânt rece şi viforos, care ridica 
troeni.de zăpadă si îngheţa răsuflarea. Insă fri- 

„ gul şi. Xriscolul de afară făcea si mai plăcută căl- 
dura din casele în care ardea focul bogat si în 
care domnea multă veselie. 


| kk khikt ha rar E 


e DIMINEATA COPIILOR 


EA 


si 
i en 


Intro astfel de noapte de Crăciun, un biel 
moşneag, sprijinit pe un băț de drum si ducând 


în spinare un coş ce părea tare greu, sträbätea! 


străzile din comună. Moşneagul acesta era obo- 
sit şi aproape înghețat. 

Rând pe rând, bătu în porțile mai multor case 
mari și bogate. Insă unii din stăpânii acestor ca- 
se nu l-au auzit, iar cei mai multi sau prefăcut 
că nu aud. i 

La urmă, mosneagul se opri înaintea unei că- 
suțe sărăcioase în care pâlpăia lumina slabă a 
unei lumânări de ceară. 

„Mamo, par'că bate cineva în poartă“, zise 
micul Fănel. 

Esirä cu mamă sa, deschiseră poarta si zăriră 
în întunericul nopţii pe bietul mosneag, care 
tremura de frig şi abia se mai ținea pe picioare. 

„Oameni buni, dati-mi, vă rog,- wa. adăpost 
pentru noaptea aceasta. 


“o 


DIMINEATA COPIILOR 


— Vino, moşule!” îi răspunseră într'un glas 
Fănel si mamă-sa. 

Bătrânul î îşi scutură depe el zăpada si intră în 
casă. Văzu că în camera slab luminată de fla- 
căra tremurătoare a lumânării de ceară, nu era 
fòc în sobă. 

„Dece stati fără foc pe o vreme ca aceasta? în- 
trebă el. 

`— Pentrucă n'avem lemne să punem în sobă, 
îi răspunse mama lui Fănel, stergându-si pe fu- 
ris două lacrimi si adăugând: eu şi Fănel am 
putea răbda mai lesne, însă soţul meu, care zace 
in pat, are nevoe de ceva căldură“. 

Atunci mosneagul văzu că într'un pat din col- 
tul odăiei zăcea bolnav un bărbat în vârstă tâ- 
nără. Se apropie de el şi îl întreabă cu milă şi 
blândeţe: „De când eşti bolnav si ce te doare?“ 

— Sunt trei luni de zile, răspunse bolnavul, de 
când am alunecat şi am căzut de pe o casă că- 
reia îi făceam acoperișul, pentrucă eu sunt dul- 
gher de meserie. De atunci nu mă pot ridica din 
pat, aşa că nu pot munci. De atunci, nevastă-mea 
şi copilul meu -stau mai mult flămânzi şi n'au 
cu ce să mai încălzească odaia pe un ger ca a- 
cesta“. 

Insă moșneagul, aruncându-și privirile. în par- 
tea cealaltă a odăiei, zise: „Dar, iată, colo, o gră- 
madă mare de lemne. Dece nu faceţi foc cu ele? 

— Unde vezi lemne?“ întrebă femeia, mirată. 

Dar când privi şi ea în colţul spre care mos- 
neagul arăta cu mâna, rămase foarte nedume- 
rită şi se frecă de câteva ori la ochi. În adevăr, 
era în colţul acela o grămadă mare de lemne. 

„Sfinte Dumnezeule! zise ea, după ce îşi mai 
veni în fire. Văd că ai făcut cu noi o minune si 
n'ai vrut să ne laşi cu totul nenorociti în această 
sfântă noapte de Crăciun“. 

Puse apoi câteva lemne în sobă şi făcu focul. 

„Acum că m'am încălzit bine, grăi după puţin 
mosneagul, mi-as îngădui să vă rog să stăm la 
masă, căci n'am mâncat nimic toată ziua“ 

La auzul acestor vorbe, femeia se înroși la fa- 
tă şi de ruşine plecă în jos capul. 

In sfârşit, răspunse cu jumătate de gură: „Să 
ne ierţi, mosule, dar nu-ţi putem da decât o bu- 
căţică de pâine uscată. E tot ce avem ca mân- 
care. 

— Văd că îţi place să glumesti, îi zise zâmbind 
mosneagul. Simt că din dulap vine un miros, 
care nu e miros de pâine uscată. 

— Dacă nu mă crezi, iată că deschid dulapul“, 
grăi femeia, care se grăbi să-l deschidă. 

Dar rămase ea însăși pironită locului de ceea- 
ce îi fu dat să vadă. 

In dulap, erau orânduite una lângă alta mai 
multe farfurii mari şi pline cu tot felul de bună- 
tăţi. Aşa, într'una era curcan fript, într'alta un 


= PAG.5 


purcel pe varză, într'alta cârnaţi, apoi cozonaci, 
prăjituri. 

„Când aveţi un astfel de belşug, zise râzând. 
mosneagul, dece vroiti să mă ospätafi numai cu: 
o bucată de pâine uscată? .--: 

— Jur, îi întoarse femeia vorba, că "afară: “de 
bucățica aceea: de pâine, n'am mai avuti-nimie 
în casă! Dar văd că Dumnezeu à făcut pentru 
noi încă o minune. Binecuvântat să-l fie hu- 
mele! 


— Amin!“ îi întări moşneagul vorba. 

Se asezarä la masă, când se întâmplă altă ñi- 
nune: masa se acoperi-de -o faţă de -pânză-fină 
şi curată, de farfurii, de furculiţe, linguri, cuțite, 
şervete. 

Dar mai înainte de a începe să mănânce, mi- 
cul Fănel zise: „Ce bine, dacă'n'ar fi fost tata 
bolnav si ar fi putut să stea si el la masă cu noi! 

— Tatăl d-tale nu mai e bolnav, răspunse mos- 
neagul. lată-l că se scoală din pat şi vine să stea 
la masă“... 

Si în adevăr, par'că o mână nevăzută “îi itse 
bolnavului toătă boala pi: toată pureren; Sări din 


na a, 


PAG. 6 


pat sănătos şi voinic și se așeză la masă în rând 
cu ceilalți. 

„Drägutule Fănel, zise din nou mosneagul, eu 
sunt om bătrân, aşa că îmi place să beau la masă 
un pahar de vin. Vezi, te rog, par'că este o sticlă 
în fundul cosului meu“. 

Fănel se sculă si găsi în coş nu una, ci şase 
sticle pline cu un vin cum nu mai văzuseră oa- 
menii aceia în viața lor. 

A fost o masă de o nespusă veselie, iar o lu- 
mină venită par'că din cer lumina ca ziua toată 
încăperea. 

După masă, mogneagul îi zise lui Fănel: „la 
să-ți văd jucăriile ce ai căpătat de Crăciun. 

— Nam putut să-i cumpărăm nici o jucărie, 
răspunse ruşinată mama lui Fănel. 

— Ba i-afi cumpărat, grăi vesel mosneagul, în- 
să nu ştiu cum se face că le ati pus în coșul meu. 
Scoate-le, Fănele, si adu-le încoace să le văd si 
eu“. 


nn a er md DE DI AI LI RE PI | COPIILOR 


In coşul moşneagului Fănel găsi jucării cum 
nici nu visase si nu văzuse nici la prăvăliile cele 
mai mari. 

„Mamo, strigă el în culmea bucuriei, să ştii că 
moşul acesta este Moş Crăciun!“ 

Dar în fata atâtor minuni şi binefaceri, tatăl 
şi mama lui Fănel căzură în genunchi înaintea 
moşneagului şi i se închinară ca unui sfânt. 

Mos Crăciun, însă — fiindcă el era — le-zise 
cu blândeţe:; „Mai bine să ne închinăm cu toţii 
lui Dumnezeu si Fiului Său lisus, care sa năs- 
cut în noaptea aceasta spre mântuirea noastră 
a tuturor. Dumnezeu a dat bolnavului sănătate 
şi va înveselit. Lăudat şi binecuvântat în vecii 
vecilor să fie numele Lui! 

„Din parte-mi, primiţi darul acesta“. Şi Moş 
Crăciun puse pe masă o pungă plină cu galbeni. 
apoi își luă rămas bun şi plecă, făcându-se-ne- 
văzut. 

ALI-BABA 


Ee 


CITITORI 


A apărut minunatul şi mult aşteptatul 


Aimanahul Scolarilor 


pe anul 1932 


având.o splendidă copertă în culori si toate paginile 
“bogat ilustrate si pline de povești frrmoase, de bucăți 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felu! de probleme distractive, 
ghicitori și întrebări cu păcăleli etc. etc. 
Costul unui exempiar este lei 25 


Ce vânzare la librării şi chioscurile de ziare 


„Haplea la şcoală“ 


De MOS NAE 


este cea mai frumoasă si cea mai distractivä carte 
pentru copii și tineret 
Prețul, lei 40. De vânzare la librării si la 
chioscurile de ziare 


-099--009--009--099--029--499--099--009--659--009--000--009--099--989- 


Coma aaadaad 


O SĂRBĂTOARE PENTRU COPI: 


A APĂRUT in Editura 


„CULTURA ROMÂNEASCĂ : fost H. 
hie si Fiul, minunata it ij 


| 
En 


de H. SCHAR RELMANN 
tradusă si locaiizată de e 
SPERANTA NISIPARU 
E] Profesoara ® 


Apariţia acestei cărți este o sărbătoare pentru 
copii. E plină de peripeții minunate si cu mult 
haz, toţi copii citind-o vor râde cu hohote si 
vor inväta din ea multe lucruri „olositoare. 


Î001090P0000000000299090000900000090900900000000 90000000 0-0-0-00-000900000++ 


TEORIA CAPRARULUI 


La teorie, don câprar,, 

Explică apăsat şi rar: 

Lunei Ianuarie îi zice Ghenar, 

Lunei Februarie îi mai spune si Făurar, 
Dar ciocolata bună e numai Suchard ! 


a? 


Pi 


DIMINEATA COPIILOR eee - mn DP i AIA 


PENTRU CITITORII MAI MICUȚI 


hldk iii aaa aaa LALA LI ARTEA EEEE TEREE EEEE EEEE EEEE AEE EEA AARAA AAAA AA aa Aaaa aa 


dadadada aaa AAAA AAARRRRRRLLLRLRRLIELLLLRLLLL LL Errr rreren 


LESERT E REETA EETEEXEEETEEETEETEEEYAYYEYTTETTEETTYEETETOPTONTEErE OEE rA nar 


3 
_ | SORICILĂ SI CUCOANA 
je => N'au nici vreme să bea apă Și tot mestecă, frământă, 


Soricilă și cucoana iu făină, unt şi zahăr, 
Vai, cât sunt de ocupați ! Ba si miere au găsit. 


Si din zori ei sunt sculati. Amândoi muncesc zorit. 


Că poimâine e Crăciunul Au făcut si invitaţii, 
Si au multe de făcut: Pe copii şi pe nepoți, 
Cozonaci, covrigi, plăcinte, Pe vecini si pe prieteni, 
Cum toți anii au avut. Sunt poftiti la masă toți. 


Insă nu ştiu cum se face, 
Că pe noi nu ne-au poftit, 
Totuși, le urăm din suflet: 
„Crăciun vesel, fericit /” 
Stan Protopopescu 


POPP EED EEE EEEE ETEEEEETETEEEEEEEE EEEE erertereneorderrr er 


itdhthhdhthddAddhhhddhhhthdhtthhdhdhttttdtthttttdhtdhthhtttttttthttttadhihahhhhadthhantathhhthakrahihhhhahshhaaasnasrhshhadhhakkaaad 


EEL ODHODEL DEL r rde ereeeeneeerrrtererdderrriteeeereenorvoerenrenrtetrerresereiegerterrrne. cteerrvvrretneorteterretererrrerrderretdeetteeteeereenererereererse. 


| 
| 


PAG. 8 DIMINEAȚA COPIILOR 


n vremea de demult, când soa- 
rele räsarea de două ori şi a- 
punea numai odată, pe pământ 
nu trăiau decât copii care nu 
creșteau, ci rămâneau mici, 
dar cu obrajii rumeni ca me- 
rele, -și râs tânăr în ochii se- 
nini.... 

Atunci era. veșnic primăvară şi Dumnezeu fă- 
cea pomii să înflorească . și să rodească sub un 
cer pururea senin... 

Nu erau morminte, pentrucă atunci nu mu- 
rea nimeni și nu erau lacrimi, fiindcă nu avea 
nimeni pentruce plânge, si fiindcă în gândurile 
lor nu încăpea răutatea. și minciuna, si’n sufle- 
tele lor nu era încă sădită buruiana urii. 

Acolo apa räurilor era mai limpede și florile 
mai frumoase, pământul mai darnic și soarele 
mai auriu ca oriunde. 

Si peste lumea celor mici stăpânia Domnița 
Ana. Toţi erau frați atunci. Nu era bogat și să- 
rac, tânăr sau mosneag, căci toţi erau eopii,: si 
domnita le era cea mai tânără mâmă. Unda på- 
râiașilor le era scăldătoare, cetina stejarilor bă- 


(lu, 


«lun. ` 


afl 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


PAG. 9 


ISi ' 
trâni adăpost, si iarba de mătase leagănul som-} = să sufle dela nord, și nori grei se îngrämädiau 


nului fără vise. 


Se jucau de-a v'ati ascunselea, tupilându-se sub. 5 


frunzele late, și nu arareori vedeai un cäpsor bă- 
lan răsărind de sub pălăria galbenă a florii soa- 
relui sau un pitic cu chip de harap legat la ochi, 
cu o foaie lată de porumb, prinzând în braţe 
trunchiul pomilor, în loc de tovarășii de joc. 

Seara ascultau basme minunate, născocite de 
domnitä, până somnul cuprindea și pe bunicuta 
și pe nepoti… Si păsărelele dimineața aveau 
grijă să-i deștepte cu ciripitul lor, la o nouă zi 
de jocuri si râs. Si așa curgea viața atunci de de- 
mult, domol și fără de griji. 

Intr'o zi Prâslea, cel mai mic dintre copii, a- 
lergă cu sufletul la gură, arătând cu degetul în 
sus : 

„Domnița Ana, domnita Ana, un nor urât și 
negru se vede venind dincolo!” 


Nourul se apropia mereu si întrun miros de 
smoală și fum, o vrăjitoare sbură adusă de vânt. 

„Sunt Miază-noapte, stăpână peste vânturi 
si îngheţ” — șueră ea — „Domnitä Ana, fiul 
meu cel mai puternic, Crivätul, te-a văzut şi îţi 
fac cinstea de a domni de acum înainte în îm- 
părăţiile väzduhurilor, în loc de a stăpâni o 
gloată de prichindei ca asta”. 


— „rine-ti toate măririle pentru tine, și spune 
fiului tău, că domnita Ana nu-și va părăsi nicio- 
dată pe copilasii ei”, grăi domnita strângând pe 
Prăslea la sân.... 

Vrăjitoarea se învineti de ciudă și gura ei fără 
dinti tună printre flăcări. 

„Ia seama, domnitä Ana, cumplită va fi mânia 
noastră, dar mai cumplită răzbunarea!” 

Şi norul de fum o învălui din nou, si se șterse 
din ochii îngroziti ai copiilor și ai domnitei, lă- 


sând prima grijă să mijească în sufletele lor se- 
nine. 


A doua zi spre seară un vânt îngheţat începu 


opilării, începură să cadă de sus, fulgi mari și 


e loc..... șin tara veșnicii primăveri si a vesnicii 
ghetati. 


=| Copiii la început râseră ca de un joc nou; prin- 


deau fulgii în palmă, și-i topiau dar mänutele lor 
erau îngheţate, și năsucurile se înroșiseră de frig. 


Si ningea, ningea mereu. Strat gros de zăpadă 
se așternea peste tot, copiii desculți si sgribu- 
liţi se strângeau în jurul domnitei, lacrimi în- 
ghetate de ger li se iviră între gene, lacrimile 
primei lor amărăciuni, și noaptea se lăsa par-că 
mai neagră și mai grea ca niciodată. 


Sin adevăr groaznică era răzbunarea  Crivă- 
tului si a mamei lui, căci în tara copiilor nu era 
alt loc decât auriul soarelui si alte acoperișuri, 
decât cetina pomilor. 


Păsărelele ciripeau a jale, florile se ofileau, po- 
mii își scuturau frunzele și domnita plângea a- 
turi de copiii ei..... 


Dar bunul Dumnezeu care știe toate, văzu ne- 
legiuirea de pe pământ și trimise un somn dulce, 
un somn înghețat copiilor, si încremeniră toți, 
cu obrajii mai rumeni, și ochii de cristal mai mi- 
rati și mai frumoși ca niciodată, schimbându-se 
în păpuși. 


Şi tot din porunca lui, un Moș cu barbă de bu- 
nicut bun și cu sacul în spinare, cobori din cer, 
porni, sprijinindu-se în toiag printre troene.... și 
strânse în desaga lui pe toţi copiii îngheţaţi de 
somnul morţii. 

De atunci copiii cresc, îmbătrânesc și mor, căci 
nu poate fi copilărie veșnică, cum nu poate fi 
nici fericire veșnică... Si tot de atunci în fiecare - 
seară când bradul își aprinde lumănărelele-i de 
ceară colorată şi colindătorii cu glasuri argintii 
vestesc nașterea lui Isus, Moș Crăciun dn casă în 
casă, împarte păpuși, copiilor cuminţi. 


Scutiţa Roşie 


(de 


EN A a S 
KCT RUDHIHANHNY li TTS 


lij TI MN RINE 


arena 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


w 
P A 
af 


Jd 


dr, [di 


la oa ononononoan 


CEPUSE prin unghiere să-și 
teasä pânza întunerircul. Nu mai 
prin fereastra dinspre drum răs- 
bătea o dâră de lumină vinetie 
f întinsă de albastrul zăpezii. 

Focul se stinsese în sobă. Mi- 
cuta cu ochii duși în spuza în- 
văluită în cenușă, aștepta ca pa 
ghimpi, ca să se întoarcă bunica. 

Ii spusese, când să plece : 

„Lenuţo, mamă, să fii cuminte și să nu te miști 
din casă, că acus mă întorc”. 

După ce a sărutat-o, bunica sa întors cu fata 
spre ușă, ca să nu o vadă că își șterge ochii. 

Ea știa de ce plânge bunica. Toată noaptea s'a 
svârcolit în pat alturi de ea.... A simtit-o si i-a 
auzit oftatul: Of! Doamne! Doamne! 

Acum era mare. Știa că citească, să scrie si să 
şocotească... Şi mai știa cât de greu se agonisește 


banul și putea să desluseascä ce-i basm si ce-i 
aevea. 

Aseară, când venea de la şcoală, alte fete de o 
seamă cu ea, nu se mai săturau să însire ce le 
aduce Moș Crăciun, fiecăreia din ele. 

Lenuta tăcea. 

Celelalte, văzândo- că nu se laudă cu nimic, o 
sâcâiau: „Da tie, Lenuţo, nu-ţi aduce nimic Mos 
Crăciun ? 

— Ori n'ai fost cuminte? 

- Pe la voi nu vine? 

— Atât de săraci sunteţi voi?” 

Ea n'a răspuns nici uneia nimic. Isi strângea 
numai gura ca să nu o podidească plânsul. 

Acasă, cum şi-a lăsat ghiozdanul la locul lui, nu 
a mai putut să se ţină. 

Plângând cu hohote, își cuibări capul în poala 
bunicutii, îngânând printre lacrimi: 

„Pe la noi nu vine Moș Crăciun, bunico?” 


DIMINEATA COBI LOR = 


Bunica i-a sters ochisorii, a särutat-o și-a mân- 
gâiat-o pe cârliontii aurii si iar a särutat-o, spu- 
nându-i cu glasul înäbusit în plâns: 

„De, te pomenesti că n'o sä poată veni”… 

Iar ea, uitându-i-se ţintă în ochi: 

„Dece, bunico?” 

Iar bătrâna mohorâtă: 

„Păi, știu şi eu? Te miri că n'o putea unchiașul 
să răzbiască prin nämetii ăștia”... 

Iar copilita, de colo: 

„Da, acum un an cum de a putut, că erau na- 
metii şi mai mari?! 

— Ei, fetiţa bunichii, așa e; da, acum un an e 
vorba că avea și la noi cine să-i taie pârtie cu lo- 
pata prin troian.... 

— Bunicul? 

— Ei, fata bunichii... El săracu! Ii eșea înainte 
moșului, de departe, de cum simţea că vine, îi 
deschidea pârtie în cale și-l păzea de câini!... Da 
acus, nu mai avem pe nimeni.... Cine să-i mai iasă 
înainte?!” 3 

Lenuta nici nu băgă de seamă, când a näpä- 
dit-o întunericul. Nici nu auzi pașii din sälitä, 
trezindu-se, când se căscă ușa și în prag se ivi bu- 


PAG. 11 


nica, înfrigurată și ţinând în mână o cracă de 
brad, de care atârnase câteva nuci argintii, vr'o 
patru mere aurii, niște jucărioare si… păpușica 
ei, cu rochita cea nouă, pe care o pierduse de câ- 
teva zile și n'o mai găsea nicăeri... 

La lumina săracă a câtorva lumânărele galbene 
încolăcite, între care se intindea firul de beteală 
aurie. 

Lenuta văzu tot, privind cu ochii mari deschisi, 
acest pom de Crăciun. 

Iar bunica abia putu să rostească: 

„Lenuţa, maică, atât ţi-a adus Mos Crăciun ăsta 
al sărăciei”... 

Si isbunci în plâns, când înfipse creanga de 
brad în gâtul unui urcior hîrbuit și picând, apor, 
sfârşită pe lavitä. 

Iar fetiţa cu ochii de smaragd s'apropie de bă- 
trână, i se sui binisor pe genunchi, și luând-o de 
gât cu amândouă mâinele și sărutând-o, îi spuse: 

— „Lasă, bunico, o să mă fac eu mare, şi-o să 
fim iar bogaţi... 

Si-am să ies eu înaintea lui Moş Crăciun celă- 
lalt, ca să nu ne mai ocolească!” 


N, Pora 


PENTRU TOŢI 


JUCARII es 


CEL MAI MARE DEPOZIT 
CELE MAI INGENIOASE NOUTATI 


COPT: 


FRUMOASE 
INTERESANTE 


GALERIES LAFAYETTE 


PALATUL LIBRARIEI 


SOCEC & Co. 


HIHHH HH 


DE EEEEEEE ENE EE AAAA AAA AAAA AOA E H HHHH H HHHH 


LTTE ETETETT EEEE AAAA AAA AA AALA aaa 


| 


HHHHHHA 


HH 


Păsărică, draga mea... 


este intitulată noua carte pentru copii, 
scrisă de cunoscutul scriitor ION PAS 
și apărută în editura „Adeverul“ în 
foarte frumo.se condițiuni 
technice, cu numeroase ilu- 
stratii datorită pictoru- 
| lui DEM E 


Este cel mai bun cadou pe care părinţii 
| îl pot face de sărbători copiilor 


De : ânzare la toate librăriile. Un exemplar 40 lei 


hidde rererere tT errero rere Trenn 


e 
ANN FAINĂ DE AUR HERDAN MES 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ | 


CE 


PAG, 12 ES PRT RERA TOFTE 


EI 


“ale ala 


Aie REEN A | `i A see Ed Td | 


Pu NQ a la 


| Desene de GEO | | Text de MOS NAE | 


EE 
ji i 


er nS 
d La eat W 


| © Pungășilă îi fură tui Haplea e catut 


Spre stejar priveşte Haplea „Dă-te, cà-ti arăt eu raiul Când aude-asa morarul, 


Si zărindu-l pe morar: Să-l tij minte cât träesti, Și mai rău s'a speriat, 
„Dă-te jos, îi strigă tare, Să mai umbli-apoi prin lume Nu coboară, ci să scape, 
Hot de codru si tâlhar ! Si să minți, dacă poftești”. Tocman vârf s'a cocotat. 


Dar nici Haplea nu se lasă, Se desbracă, se descălță, lar lui la zice: 


Căci e foc de mânios: Şi e gata să se sue „Rog, așa de bun să fii, 
„Nu-i scăpare, strigă dânsul, In stejar, unde-i morarul Calul, ghetele si haina 


Om nemernic, ticălos !” Si pe loc chiar să-l räpue, Până viu eu să le fiiy 


gent > 


DIMINEATA COPIILOR 


N'avea grije !” îi răspunde In stejar se sue Haplea, 


Pungășilă încântat Nu-i chiar lesne, nu prea poate, 
Că un cal și ghete, haine Cam greoi e, plin în burtă, 
Chilipir că i-au picat. Dar când fu la jumătate, 


A 
„Vrei să ştii tu cine-i hoțul? „Mulţumesc si chiar din suflet, 
latä-ti spun, că mi e milă: Că un cal mi-ai dăruit. 
Este cel care-ţi vorbeşte Văd că-i tânăr, bun la fugă 
- Si îl chiamă Pungășilă. Și că scump nu l-am plătit. 


pe 


Pân' să-și vie Haplean fire, „Ce-i aceasta ? zice Haplea. 
y Din stejar pân' să coboare, Dacă ăsta e tâlhar, 
P: Pungăşilă a şi sters-o Cine eşti, mă, tu de colo, 
Şi-a pierit fugind în zare. Care tremuri în stejar ? 


PAG. 13 


li strigă iar Pungăşilă: 
„Hapleo, nu te osieni ! 
Căci pe hoțul care-l cauli. 
In stejar nu-l vei găsi. 


„Si rău să nu crezi de mine, 
Haine, ghete ti le las. 
Insacuma să-mi dai voe, 
Să-mi iau, Hapleo, bun rămas”. 


— Sunt morarul, zice omul, 
Si mă jur, nu-s vinovat. 
N'am pe suflet vre-o greșală 


"Și nimic nu ti-am furat”. 


(Va urma) 


In nerul viitor: „Ce povesteşte Haplea coanei Frosa' 


PAG. 14 = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


; WAN 


WALIN 


CUE 


DANE 


NAINTE, cu vreo săptămână, de 
Sfântul Nicolae, Sandu s'a tot ți- 
nut de capul meu: 

— Hai măi, ce naiba — să nu 
ne facem şi noi o stea ? Uite: 
şi Grigoraş, sì Vasilică, şi Dănel 
— toți şi-au făcut; numai noi 
am rămas de codirlă. 

— Bine — zic eu — să facem, dar cu ce? Ai 

bani? Hârtie colorată, poze, clei, cerc de ciur, ai? 

— Bani n'am; dar hârtie colorată şi poze găsesc 
eu. Luäm dela Drutu; n'are tatä-säu librărie? 

Mi-a si spus că-mi dă, așa, dela el. 

— Păi cerc de ciur și clei? 

— Nu știu, de-astea vezi și tu”, zise Sandu, ridi- 
când din umeri. 

Ca să nu rămân mai prejos, am luat o sită ve- 
che, din bucătărie, și i-am rupt pânza de sârmă, 


de STELIAN CONSTANTIN | 


x 


OzOROOROEOEOE 


că tot era ea stricată si nu-i trebua mamei. Si 
dupäce ne-am adunat tot materialul trebuincios ; 
pentru stea, am tot chibzuit cu Sandu, cum so 
începem. Dar norocului i se făcu milă de noi, si 
ni-l scoase în cale pe Jupânul Petre cismarul, chi- : 
riasul lui bunicu. 

— „Ce faceţi voi cu alea, mă ? 

— Ia, facem și noi o stea, Nene Petrică, striga- 
răm amândoi pe un ton rugător. 

— Păi, să veniţi mâine dimineaţă pela mine; 
tot e Duminică — si-om mai sta de vorbă”. 

A doua,;zi, nici n'am mai așteptat să vină San- 
du, și m'am și înfățișat la Jupânu Petre. 

Om priceput și cu răbdare, Jupânul își puse 
toată inima și până la prânz o și dete gata. O stea 
mândră cu șapte roze și cu sfesnic pentru lumâ- 
nare înăuntru. Apoi, cu pozele și lanțurile de hâr- 
tie lucitoare de toate culorile, ti-era mai mare dra- 


DIMINEAȚA COP11 LOR: 


gul s'o priveşti. Şi când ne gândeam că-i steaua 
noastră. ` 

Nici nam mai aşteptat să se 'nsereze bine şi 
„Hai cu steaua”. Am mers mai întâi la Jupân Pe- 
trică — drept recunostiintä. Apoi la ai casei si la 
toți vecinii din curte si împrejurmi. Dar cum am 
eşit pe stradă și ne-am depărtat puțin, hop nişte 
haidamaci de băieți, să le 'nchinăm steaua. Că 
sucită, că 'nvârtită, abia am scăpat teferi cu vreo 
trei lei — din ce adunasem atunci. 

„Măi Sandule, zic eu, haidem înapoi, acasă. Să 
nu pätim mai rău, să ne-o spargă vreunii. 

— Măi, da fricos ești, — răspunse Sandu — ară- 
tându-se mai curagios decât mine, dar cu toate 
acestea primind propunerea mea. 

— Ştii ce? Ar fi bine să-l luăm și pe Nicu Mă- 
gureanu cu noi. Desi o să câştigăm mai puţin, dar 
o să fim în siguranţă; el e băiat mai mare, în cla- 
sa patra; si-apoi stie să cânte și frumos”. 

Si ne învoim. 

Câte planuri ne făceam cu banii pe care o să-i 
câștigăm.... 

„O să-mi cumpăr o bicicletă pe-o sprinceană, zi- 
ceam eu. 

-— Si eu o pușcă de salon”, zicea Sandu. 

A doua zi, pe la patru după amiază, după ce esi- 
răm dela școală, ne îndreptarăm spre Nicu Mă- 
gureanu. Sedea în marginea orașului, departe 
de noi. 


Pentru Crăciun şi Anul Nou 


cadouri frumoase și utile pentru 
toți copiii, se găsesc, cu preţuri 
mai eftine  deeât oriunde, la: 


Ceasornicăria P A X 


i Calea Griviței 107 |] 


Cititorilox revistei „DIMINEAȚA 
COPIILOR“, cari prezintă acest 


HH HHHH 


anunciu, li se fac rabat special. 


HHHH 


PAG. 15 


Cum ne văzu, îi comunică mamei sale propu- 
nerea noastră. Aceasta se învoi, dar cu condiția 
ca înainte de a pleca, să-i aducem rațele acasă. 
Ei aveau un cârd de rate care se bălăciau toată 
ziua, într'un loc mocirlos din apropiere. Pentrucă 
nu se’nserase încă, rațele mai stăruiau pe lac. 
Spre a termina mai repede ne învoirăm să şi 
mergem într'acolo, să le aducem cât mai curând. 
Lacul fiind màrisor, nu puturăm convinge rațele 
aşa usor să părăsească apa, cu toate momelele 
pe care le 'ntrebuinţarăm. In cele din urmă, rup- 
serăm niște trestie și aruncând legături de aceasta 
şi pietre izbutirăm să le aducem la țărm, Dar în 
timpul ostenelei noastre prinserăm apă ih ghete 
si ne fäcuräm tot una de pämânt cleios pe pan- 
taloni. 


Mers cu steaua sau foc?! 

Toată afuriseala noastră asupra rațelor fu za- 
darnică. 

Pe Nicu nu-l mai lăsă mamă-sa să nu răcească. 
Eu mâncai un toc de bătaie, de n'am mai zis stea 
câteva zile. Cât privește pe Sandu, și el avu a- 
ceeasi soartă. 


De umblat cu steaua nici vorbă. Abia prima zi 
de Crăciun ni s'a dat voie să mergem prin curte. 
Şi când te gândești ce stea frumoasă era aceea 
şi-apoi pușca de salon a lui Sandu și bicicleta mea! 


Stelian Constantin 


A APARUT! A APARUT! 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOS NAE 


Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


A PP EP IP YV IPP PIPI ap aaa. 


PAG. 16 


*| Oaia lui Misail |% 


DIMINEATA COPIILOR 


LEGENDĂ DE CRACIUN 


i Ea ecioara Maria născuse pe Isus. 
ER Staulul era luminat de steaua cea 


WE mare, ce se oprise deasupra, după ce că- 

läuzise pe „cei trei Magi”, ce veniseră să 

se închine pruncului, aducându-I da- 

ruri: aur, smirnă şi tămâie. Vitele rumegau li- 

nistite, împresurând ieslea în care dormea prun- 
cul și-l încălzeau cu suflarea lor caldă. 

Păstorii din împrejurimi aflând, veniseră să se 
închine lui Isus, aducând fiecare în dar, cât pu- 
tea şi ce avea. 

Doar Misail, era cel mai sărac din toţi; n'avea 
decât o biată colibă, în care sta, un câine ciobă- 
nesc, pe care îl crescuse el, și o oaie, ce-l hrănea. 

Totuşi, nu stătu mult pe gânduri, înjunghie 
oaia şi se duse să se închine pruncului, depunând 
darul în fața ieslei lui Isus; apoi, se întoarse fe- 
ricit acasă. . 

Dar de-abia se apropie de gard şi auzi un be- 
hăit. Intră mirat înăuntru, crezând că s'a rătăcit 


AA | De THEODOR CUZINSKY-GABRIELESCU 
DDR en eee 


oaia vre'unui păstor vecin — dar era chiar oaia 
lui. 

Auzi atunci un glas, care-i vorbi: „Misaile, pen- 
trucă ai crezut şi te-ai închinat fiului meu, în- 
junghiind oaia — singura ta avere — spre a I-o 
aduce în dar, iată! ţi-o dau înapoi. 

Şi-ţi mai dau şi-o vacă, să-ți poţi tine zilele 
mai bine, de azi înainte”. . 

Pe când Misail căzu în genunchi, vaca se apro- 
pie de el şi-i linse mâna. 

Cu sufletul pătruns de minunea săvârșită, Mi- 
sail porni din nou spre staul, să îngenuncheze 
spre mulțumire, la ieslea pruncului Dumnezeesc. 
Dar staulul era gol ! | 

Iosif cu Maria si pruncul plecaseră spre a scă- 


pa de mânia lui Irod. 


…. Cu ochii aţintiţi în zare, Misail parcă vedea 
ochii luminosi ai pruncului, ce-l priviseră cu bu- 
nătate şi mâna ce-o întinsese spre el, cu degetele 
împreunate ca pentru binecuvântare ! 

Teodor Cuzinsky-Gabrielescu 


DIMINEAȚA COPIILOR PAG 17 


fr? p D 7 F P 7 ai 5 


4 
/ 


see 
-7 -a 


4 M, Ia 
i Ti (Îl hr. al 
iarnă. Vântul aruncă în ferestre 
zăpada albă şi sclipitoare, la lu- 
mina felinarelor, care au înce- 
put sä se aprindà. 

In casele bogatilor e cald, dar 
în casa mămiţichii lui Ionel este 
frig, căci focul a început să st 
stingă, si mama bäetelului nu 
mai are de unde pune lemne în sobă, pentrucà 
ele s'au isprăvit, ca şi banii. 

Ionel nu poate să doarmă, deşi nu-i e frig în 
plăpumile groase pe care mămiţa le-a îngrămă- 
dit peste el. 

Nu poate să doarmă, pentrucă se gândeşte la 
lucruri bune şi fumoase: haine călduroase si 
scumpe, prăjituri, bomboane şi jucării, multe ju- 
cării frumoase, ca acelea pe care le vede la vi- 
trinele prăvăliilor ce par făcute anume pentru 
copii bogaţi. 

Acum Sa înoptat de tot şi desigur c'a răsărit 
luna, căci iată o rază de lumină albă a luminat 
fereastra lui lonel. 

Privirea lui urmăreşte: cu atenţie jocul razei în 
florile de ghiaţă ale geamului şi iată că deodată ov 
fâlfâire albastră pare că se opreşte în dreptul îe- 
restrei, care se şi deschide singură; ca -prin:far- 
mec. O pasăre albastră, cu aripile şi penele “în- 
stelate, se opreşte pe pervazul ferestrei. 


PNG tek 


Minunata pasăre cântă odată: atât de frumos; 
că lonel mai, mai să deschidă ochii din visul lui... 
Pasărea îi zise băiatului; Vrei să mergi cu mine 
in ţara fericită? 

-— Vreau, răspunse. lonel... 

—- Atuncea, ia coşul acela în care duce mama 
ta cusăturile şi leagă-l bine de piciorul meu, ca 
să sbor cu tine în acea ţară”. 

Aşa a făcut. Ionel şi pasărea au sburat dela fe- 
reastră pe un deal înverzit, unde o mulţime de 
copii se jucau. îmbrăcați în haine de sărbătoare. 

Acolo era cald şi cât vedeai cu ochii pe câmpia 
dinprejur, erau numai flori, fluturi şi copii. 

Când lonel se dete jos din coşul lui, iată că 
veni un băeţel tot aşa de mic îmbrăcat în haine 
de mătase. 

lonel îl recunoscu,. căci era chiar Nicuşor, bă- 
iatul cizmarului din colţul străzii, mai sărac de- 
cât părinţii lui Ionel. 

„De unde ai tu haine aşa de frumoase? îl în- 
trebă lonel. lt 

— Hei! Hei! sunt mult mai frumoase decât as- 
tea şi poţi să-ţi alegi.si tu de acolo o pereche, 
răspunse Nicuşor. Vino cu mine!” 

Plecară amândoi copiii şi trecând prin câmpia 
infloritä, ajunseră într'o poiană unde creşteau un 
iel de dovleci, mari cât nişte cufere, iar Nicuşor lu- 
ând o piatră, lovi într'unul galben ca aurul, care 
se şi crăpă. Din dovleac ieşi un pachet din care 
Ionel scoase o pereche de haine ce i se.potriveau 
de minune şi erau aşa cum dorea el: haine albe 
de marinar, cu fireturi şi cu pantalonaşi lungi. 

„Dar n'am pălărie, zise lonel. 

— Vom lua de alături”, răspunse Nicuşor. 

Intr'o pădure mică erau atârnate de crăcile po- 
milor tot îelul de pălării. lonel îşi alese o beretă 
de marinar. Cât despre pantofi, găsiră destui la 
rădăcina pomilor, aşezaţi prin iarbă. 

„Tot alergând, ni s'a făcut foame, grăi lonel lui 
Nicuşor. 

- Vezi tu pomul acela din mijlocul câmpiei? 
Pomul unde sunt mai multi copii? 

— Da, răspunse lonel. 

— Ei bine, hai mai repede acolo”. 

Când ajunseră, ce să vezi? 

Pe fiecare îrunză 'a- pomului mare cât o farfu- 
rie, era câte o prăjitură. Ionel îşi alese una cu 
cremă de ciocolată şi când s'o ducă la gură, o- 
dată simţi că-l scutură cineva. 

Era mamă-sa care-i zise: 

„Deşteaptă-te să-ţi bei cafeaua cu lapte, lo- 
nel!” 


Jonel se sculă şi văzând pe mamă-sa: cu ca- 


feaua cu lapte îşi dete seamazcă visase şi atâ- - 


ta tot. 
Nikita Macedonsky 


Badde 


TRENURI 
AUTOMOBILE 
BICICLETE 
CINEMATOGRAFE 
CUTII DE CONSTRUCŢII 
MATADOR 
MECCANO 
JOCURI DE SOCIETATE 
P-A PU SI 
VASE DE BUCATARIE 


LINDENBERG 


BUCURESTI SMÂRDAN 12 


RARA RAAR ARRA RRA Aen serknrrssnnanedensthrannrharhaannddadaasnadhaarshanannsanssasartkhannanashand 


Cupon Nr. 4  : 


Acest cupon dă dreptul posesorului, a lua parte 
la tragerea marilor rme oferite de -revista 


MA Pr zar 
„Dimineața Çopiilor „pe „anu 1931-1982. 4 


IMINEATA COPIILOR! 


` 


JUCĂRII 
| 


B - 
s 


pirori 


kind 


4 


Lai 
s 


DIMINEATA COPIILOR 


a marginea unei păduri se întälnirä doi 
tineri: unul era lemnar, celălalt ştia 
meseria ciobotăritului. Primul avea o 
cutiuţă cu scule, al doilea avea și el o 
läditä cu undrele, ciocan, clește, piele, 
carton, în sfârșit, tot ce-i trebue unui cismar. 
Amândoi mergeau spre oraș, unde aveau să-și 
încerce norocul. 

„Ce-ai în lădiţă”? întrebă 
botar. ` 

— Lucruri de pret — minți acesta — niște şa- 
luri de mătase. Mă duc cu ele la târg sä le vând. 
Dar tu ce-ai în lada ta? 

— Ia, nişte mânere de sabie si argintărie lu- 
crată”, minți şi el ca să nu fie mai prejos. 

Poposiră sub cel dintâi copac, îmbucară ceva 
in grabă si se culcară, căci apusese soarele. Dar, 
amândoi dormeau iepurește. Cismarul gândea cu 
jind la. argintăria lemnarului, iar acesta la sa- 
lurile de pret din cutia cismarului. 

După puţin timp, una dintre cele două mogâl- 
dete ghemuite sub copac se ridică încet, pipäi 
hoteste lăzile, apucă zorit lada vecinului: și 
pe-aici îi fu drumul; dispăru înghiţit. de întu- 
neric. 


lemnarul pe cio- 


== ; PAG. 19 


ANNE 
HAN 
EN 


Vi YA N 
DIN 


A 


x 
9, 


di jit B 
Just 


(TIC 
AL (O CATAN y 


oke "on Elifa 


Cel rămas locului, buimăcit de mirare, sări si 
el în sus: 

„I-a fost frică să nu-i fur lädita”, gândi el 
cu necaz și fiindcă îi pierise somnul, înfășcă må- 
nerul läditei de alături și vru să plece. Abia a-, 
cum observă el că lädita nu era a lui. Era mai 
grea și mai mare. „Hait! — gândi el cu bucurie — 
m'am pricopsit. In graba lui, neghiobul a greșit 
lädita, să o şterg repede, că poate să se în- 


Mare le-a fost ciuda, când a doua zi ajunseră 
în oraş şi în locul șalurilor și mânerelor de sabie, 
găsiră fiecare, ciobotarul rândele si securi, iar 
lemnarul, piele, ciocan și cuișoare de lemn. 

Ne-având sculele. meseriei lor, amândoi rătă- 
ceau prin oraș lihniti de foame și sfârsiti de obo- 
seală, când iată că se întâlniră. Schimbară lădi- 
tele fără o vorbă, își bătură palmele, iar unul din 
ei zise: 

„Acelaș gând hotesc ne-a călăuzit, frate, Dum- 
nezeu ne-a pedepsit. 

— Să ne fie de învățătură!” răspunse celălalt 
și amândoi deveniră meseriași de treabă și prie- 


teni nedespärtiti. 
d Mircea Dan 


PAG.  = 


Vocea an 


Un fapt din räzboiul cel mare 


| de DINU PIVNICERU 


e trei zile si de trei nopţi, lupta 
continua fără întrerupere nu de- 
parte de lanţul de Nord al mun- 
tilor Carpaţi. Era o luptă între 
trupe rusești și trupe din armata 
austro-ungară. Acestea din ur- 
mă erau în număr mult mai mic. 
Totuși, se împotriveau cu îndâr- 
încercării de înaintare a ruşilor. 

Comandantul trupelor rusești era furios si toto- 
dată foarte mirat. 

Nu putea să înțeleagă de unde a găsit armata 
austro-ungară atâta vitejie. Până atunci, el bă- 
tuse cu uşurinţă forte austro-ungare mult mai 
numeroase și făcuse un număr mare de prizo- 
nieri. Iar acum era ţinut pe loc și respins ori de 
câte ori încercase să ia cu asalt poziția dușmană. 
Mai ales la lupta corp la corp cu baioneta, solda- 
ţii împotriva cărora se bătea, dovediseră o vitejie 
și o istetime de neîntrecut. 


„Ce-i cu nemţii ăștia și de când au prins ei un 


curaj așa de mare?” se întreba nedumerit ȘI su- 
părat comandantul rus. 


--Dar a izbutit să facă. vreo câţiva prizonieri. 


O 


© 


i comandantul rus si încleștând pumnii. 


a 


„DIMINEA TA COPIILOR 


‘pela inten le kadeni a aflat că peie PENEN A 
„ungare din fata sa erau compuse din regimente 


din Ardeal și că printre ofiţeri şi soldaţi, cei mai 
mulţi erau români ardeleni. 
„Ah, românii aceştia! zise scrâsnind din dinți 


Mereu 
trebue să ne izbim de ei în drumul nostru!” 


Făcu un gest de ameninţare și porunci trupe- 
lor de sub comanda sa să dea un nou atac. Dar 
si atacul acesta avu aceiași soartă, ca si celelalte: 
fu respins cu pierderi grele pentru armata ru- 
sească. 

Ziua următoare — era în dimineaţa zilei a 
patra de când se începuse lupta aceea — regi- 
mentele din Ardeal porniră ele la atac împotriva 
forțelor rusești ce le stăteau în faţă. . 


Văzând aceasta, comandantul rus nu mai avu. 


curajul să înfrunte o nouă luptă, ci dădu trupe- 
lor rusești ordin de retragere. i 

In retragerea lor, rușii luară cu dânșii și pe 
prizonierii ce făcuseră. Printre acești prizonieri 
erau si doi ofițeri: un maior și un locotenent, a- 
mândoi ofiţeri în armata austro-ungară, însă a- 
mândoi români de prin părţile Sibiului. 

Tot necazul si toată ura comandantului rus 


entru înfrângerea ce suferise se revărsă asupra. - 
z R 5 lui: Nu găseau nici un răspuns. Ba chiar li sa pä- 


bietilor prizonieri. 

Așa, mai întâiu dete ordin să fie duși tot tim- 
pul pe jos și trimiși tocmai în Siberia, adică să 
facă umblând un drum de luni de zile. 

Bietilor oameni li se rupsese si 
şi uniforma. Ruşii însă îi ţineau desculți si des- 
bräcati, iar ca mâncare nu le dădeau decât prea 
puţină si cât se poate de proastă. Seara, îi lăsau 
să se culce afară cu toate că începuse iarna și 
un ger de crăpau pietrele. 

Pe lângă aceasta. soldaţii ruși, care îi escortau, 
nu le luau apărarea, când populaţia rusească din 
orașele și satele pe unde treceau, îi scuipa, îi lo- 
vea si îi batjocorea în tot felul. 

Asa se face că din mai bine de două sute de 


prizonieri, câţi erau la început, abia vreo şaizeci - 


ajunseră cu viaţă în orașul Saratov din Siberia. 


"Printre aceștia erau și maiorul si locotenentul. 


In oraşul Saratov au făcut un popas de câteva 
zile în așteptarea poruncii unde să fie trimiși și 
internaţi până la sfârșitul războiului. Ba chiar 
li sa dat voe să iasă prin oraş și să se plimbe li- 
beri două, trei ore. 

“ In după amiaza unei astfel de zile — o zi tristă, 
si îngheţată — maiorul și locotenentul esiserä 
împreună să facă “în oraș niște târgueli. 

Cu toate că se găseau acolo de mai multe zile 


si cu toate că starea în care se găseau si infäti- 


şarea lor palidă trebuia să trezească în fiecare 
om sentimente de compätimire, rușii din orașul 


încălțămintea 


== reen 


ERE LP i = li aan ceea == PAG. 21 


Saratov hekelt să-i dă seh săi scuipe si 
să arunce cu pictre asupra Io) een 
- „Răi și sălbatici mai sunt oamenii în ai a- 


„ceasta! zise maiorul oftând din greu. 


— Da, mau nici pie de omenie!” îi întări vorba 
locotenentul, un tânăr care niei nu împlinise 
două zeci şi doi de ani. 

Vorbeau — se înțelege — românește şi a- 
mândoi vorbeau tare, fiindcă cine le-ar fi înţeles 
graiul în orașul acela din indepärtata Siberie? 

„Și nu mai știu nimic despre ai mei ‘de acasă. 


` Nimic- despre: nevastă, despre copii, zise mai de- 


parte maiorul, un om care se apropia de vârsta 
de cincizeci de ani. 


— Că ai noștri nici acasă nu o duc bine cu 
stăpânirea străină”, adaugă trist locotenentul. 

Dar tocmai când vorbeau aşa si își plângeau 
unul altuia focul şi durerea ce-i mistuia, iată că 
se apropie de dânşii două domnişoare în vârstă 
de 17—18 ani şi părând a fi ne îmbrăcăminte 
dintr'o familie înstărită. 

„D-voastră sunteți români?” ĝi intrebä româ- 
neste aceea ce pärea cä este mai mare si roşin- 
du-se până în albul ochilor. 


Maiorul si locotenentul rămaseră uimiti TEM 


rut că-i înșală auzul. De unde români în Siberia? 
Cine să vorbească românește în sälbätcia asia- 
tică? Ji 4 
"Nu sunteţi 


` Insă domnisoara intrebä din nou: 
d-voastră. ofiţeri români? A E E 
— Da, duduie, putu, în sfârşit, să. -răspundă 


maiorul. Camaradul meu si eu suntem români 
ardeleni, ofițeri în armata austro- ungară. 

— Dar de unde sunteți d-voastră, întrebă- el la 
rândul său, ‚si ce căutați aici în Siberia? 
` — Părinții noştri vă vor lămuri mai bine, räs- 
punse ea, adăugând: n’ati vrea să poftiti A sutul 
la noi acasă”? 


Maiorul şi locotenentul nu refuzară invitația. 
Mergeau după cele două domnisoare, însă:la oa- 


“recare distanţă. Se gândeau că le pot face rău, 


dacă rușii din oraş le văd că merg împreună cu 


ofiţeri dușmani, fie chiar si:prizonieri. - 


-Insfârşit, sosiră la casa aaa „celor. două 
domnisoare. 
Era 0 casă, rutare si arătând: că e- locuită de 


„oameni cu dare de mână. 


„„Tăticule, strigă - din curte domnisoara care 
vorbise mai întâiu cu cei doi ofițeri. Iti aducem 
doi oaspeți. 

— Oaspetii sunt totdeauna bine veniţi la noi!” 
răspunse din casă un glas bărbătesc. 

Insă, când tatăl domnisoarelor eşi afară întru 
intâmpinarea oaspeţilor, văzând că „oaspeţii” 


NE, 


PAG. 22 = 


sunt doi ofiţeri din armata dușmană. Le făcu 
doar semn cu mâna să intre. 

Insă, mai înainte de a intra, maiorul și locote- 
nentul, luând fiecare poziţia militară cuvenità, 
îi ziseră pe rând: „Am onoarea să mă prezint: 
maiorul Vasile Moldavă din regimentu de infan- 
terie 33 din Sibiu. 

— Am onoare să mă prezint: locotenentul Petre 
Sălcioară din acelaş regiment. 

— Amândoi români din Ardeal, 
iorul. 

— A, români, fraţi de-ai nostri!, exclamă ta- 
tăl domnisoarelor, îmbrätisând pe cei doi ofițeri 
și udându-le obrajii eu lacrämile ce se porniseră 
să-i curgă. 

In casă, bătrânul Neculai Flintea, căci aşa îl 
chema pe tatăl domnisoarelor, le povesti că e 

e 


adäugä ma- 


====IMINEATA COPIILOR 


român din Basarabia și că cu multi ani înainte 
fusese trimis în exil la Saratov, fiindcă a fost 
prins că lucrează pentru trezirea naţională a ro- 
mânilor din Basarabia și că aduce cărţi și ziare 
românești din -România. La Saratov se apucase 
de negustorie, îi mersese bine și în două rânduri 
fusese ales ca primar al orașului. 

Fiind om cu trecere, izbuti ca maiorul Moldavă 
și locotenentul Sălcioară să fie lăsaţi în gazdă la 
el până la încheierea păcii. 

Războiul s'a sfârșit si pacea s'a încheiat. Dom- 
nișoara Ileana Flintea a luat în căsătorie pe lo- 
cotenentul Sălcioară, care este astăzi colonelul 
Sălcioară. Din această căsătorie s'au născut trei 
copii care merg la şcoală la Bucureşti, unde s'au 


- stabilit si părinţii lor. 


Dinu Pivniceru 


— 


Din cäsutele pitite'n 

Inima pämântului 

Au pornit la drum piticii — 
Către Tara Vântului. 


Dar aci — lipsind stăpânii — 
Iarba doar şi pietrele 
Rămăseseră prin sate 

Să păzească vetrele. 


Ca Zefirul care-alintă 
Florile aglicilor, 
Astfel sună la fereastră 
Cântecul piticilor. 


COLINDUL PITICILOR LA IMPĂRATUL VERDE | 


— „Nu v'ati înşelat. Cu suflet 
„Verde cum mi-i numele, 
„Mi-au plăcut întotdeauna 
„Cântecul şi glumele! 


„Să poftească înăuntru!” 
Iată-i intră'n linişte 

Dar când cântă par'că ploaia 
Bate ’n lunci şi'n miriste: 


— Câţi sunteţi ? — Pe numărate 
Douăzeci de capete! 
Şi'mpăratu-a dat poruncă: 

Toţi opinci să capete! 


— Hai să mergem că nu-i nimeni — Noi suntem pitici voinici 


Să-i cântăm colindele. 
De mai stăm, pierim cu toţii 
C'am sfârşit merindele ! 


Vezi, la Impăratul Verde, 
Licăresc făcliile ; 
Impăratul stă la masă 

Si curtenii, cu miile. 


Ce se-aude la fereastră ? 
Oare-i glasul străjilor ? 
Ba e cântec ce coboară 
Ca din lumea vrăjilor. 


— Impărate teme-ne — 
„Si-am venit si noi pe-aici 
„Cu opinici de cremene! 


„Dar pe drumul de povarä 
„Ne-am pierdut lozincile 

„Si de când umblăm prin ţară, 
„Ni Sau rupt opincile! 


„lar acum, când spre palatu-ti 
„Ne-au adus cărările, 
„Am plecat că mult eşti darnic 
„Si cäÉ-ti plac cântările. 


Şi alături, lângă mine 

Să lentindă mesele, 

„Să le-aud mai îndeaproape 
Cântecele vesele!” 


Si sa ’ntins ospăț, măi frate, 

De-i sburară vestile, 

Cum mau mai văzut de-atuncea 
` Lumea şi poveştile! 


Sandu Brusture-Viroagă - 


endet ani 


PPP PPPPPP PPP 


INDISCUTABIL 
PĂINEA. 


sie 


ERDAN Suns 


DIMINEAȚA COPIILO 


PAG. 23 


mnd 


hdd 


COPII- SI "ECONOMIA 


AAAA Addai 


In loc de pom de Crăciun şi [jucării, copiii 'depun banii economisigi pentru libretele lor la 
CASSA GENERALĂ de ECONOMII din Bucureşti (Calea Victoriei, în fața Poştei) 


7000000-0000-0-00000000-0000000000-000000000000900090000000000000000009000000000000000000000000009000P0PePPPPPPP+P0 0 09 E E E E EE E E E E E E EEE E E E E EE EEEE E EE EE E EA AA A A AAAA AAA AA AAA AAAA AADA 


$ 9900-00-0-0000004-4-000-0-000-0-000.204000 1000000490000000-000004044440900904009000400000000000000000-090090-00000-00-00-00090-99 00900004 00000-0-0909090-09004P0P++++++e+ere. 


Aber dt 


HHHHHH 


DIMINE 


ʻ 


ATA. GOPILLOR 


Cu sania la târlius 


Ateliersie „ADEVERUL", S. A. 


Desen de B'Arg