Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages701-750

DIMINEATA | 


COPIILOR 


REDACTIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
Sărindar 


BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE ( 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 ,„ 


11 Decembrie 1932 — Nr. 461 Director: N. 


), 12. — TELEFON 6/67 


IN STRAINATATE DUBLU ; 
UN NUMAR 5 LEI 


BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


La aaaaa aaa aă 


LAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


| Pe câmpuri toamnă... | 


Cad stropi de ploae pe poteci 
Si rândunelele-au plecat. 
Vântul tae dârz abisul, 
Șuerând avan prin ramuri, 
Ud şi trist, pe lângă geamuri, 
Florilor le'ngroapă visul. 
Sub al toamnei greu lințoliu, 
Pe şosea, bătuţi de ploae, 

In pustiul ce-i îndoae, 


Pe câmpuri toamna sa lăsat. 
Din nouri suri, greoi și reci, 
Se gătesc copacii 'n doliu. 


Și spre zările 'nnoptate 
Fug cu doruri sgribulite. 
Pe ferestre, stropi de ploae 
Se preling în dåre rare, 
Ca şi lacrimile clare 

Pe a gândului văpae. 


Suflet mic șşingândurat, 
Poartă râsu'n ochi divini, 

lar veni-vor zori senini, 

Deşi — vezi, toamna s'a lăsat. 


Bat din aripi obosite 
Două berze 'ntărziate 
Z. Gh. Buruiană 


hinionul Lenuţei | 


Mămică, am să-ţi spun o veste bună, 


Dar vezi, să nu cumva să-i Spui lui Tică! 


Eu strâng bănuţii mei de-acum o lună, 
Să-i fac surpriză mare lui Bobică. 


Și când voi face-atâta... o grămadă, 


Mă scol din zori, să umblu toată piața, 


Să iau un lănțişor şi toți să vadă, 
Cum îl sătesc pe Bubi dimineața. 


Ea 


S'apoi îl iau cu mine ca tănţica, 
lar eu... ştii colo... cu rochita nouă, 
Să-mi zică toți cucoana mititica; 
Şi T aia iau să nu mă plouă! 


. 


Dar vai, "sosi o zi, "când el 'sărmanul, 
Urlă prelung cu gândul la mâncare!... 
Si'n pragul ce l-a strejuit tot anul, 
Muri... ne-având noroc de-aşa onoare!... 


EEA A E AE ni ET e Ionescu Râmnic 


PAG. 4 


getul la gură să tacă, dându-le două 
scaune. 
Copiii se liniştiră cu greu. 
Comisarul, apropiindu-se de ei, începu să-i în- 
trebe. 
Din tonul vorbei, Guguilică pricepu că sunt în- 
trebaţi şi voi să se facă înţeles. 

“Se sculă în picioare, se arătă pe el şi zise: „Gu- 
gulică!” Il arătă apoi pe. Titiflencea şi-i repetă 
numele de câteva ori. 

Pe urmă îl trase pe Titiflencea aproape de el 
şi strigă tare: „Români”. 

Comisarul nu înţelese nimic, pufui în râs şi iar 
îi luă la întrebat. 

Atunci Gugulică se repezi la el, îi întinse mâna 
şi-i ţipă în ureche: „„Gugulică“. 


4 Dliţaiul F duse în biroul unui comisar, care 
(2) tresări la urletele lor, le făcu semn cu de- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


== de MONA 


RĂDULESCU 


Titiflencea făcu la fel, trezindu-se cu o palmă 
care-l ameţi. 

Camisarul-eşi din cameră şi se întoarse cu un 
om care le vorbi copiilor în englezeşte. Văzând 
că tot nu primeşte răspuns, îi întrebă ceva şi în 
nemţeşte. 

Indată copiii îşi aduseră aminte că ştiu nem- 
teşte şi spuseră tot ce-au păţit şi cum au ajuns 
aici, 

— „E Român, e Român, striga Titiilencea în- 
chipuindu-şi că numai Românii ştiu nemţeşte, de 


vreme ce ştiau ei. 


— „Unde suntem aici?”, 
interpret. 

— „In Islanda, copii, la Rekiavic“. 

— „La Rekiavic, ce e aceasta? se miră Titiflen- 
cea, speriat de acest nume pe care nu-l mai au- 
zise. 


întrebă Gugulică pe 


[i 
îs 


— „Bine, copii, ce fel de carte aţi învăţat voi, 
de nu ştiţi că Rekiavic e. capitala Islandei, aşezată 
deasupra cercului polar, şi ai cărei locuitori sa? 
Danezi, toţi pescari. 

Cum văd, voi nici nu ştiaţi imio sunteți, hai? 


DAT. cobilițele acestea, pentru ce şi de unde le- - 


ați luat?”. 
Gugulică î îi explică tot ce-au Aa să facă şi se 
rugă să-i recomande undeva ca să lucreze. 
„Interpretul povesti comisarului: şi după ce 
amândoi râseră cu poftă de bieţii copii, se gândi- 
ră, că poate le e foame şi le dădu ceva de mân- 
care. 
Comisarul le comunică apoi prin interpret. ce 
avea de gând cu ei. 
` „Copiii trebuiau să lucreze într'o useăţoriă de 


peşte până la sosirea unui vapor cu care să-i tri- 


meată la Hamburg şi poliţia: de acolo să-i expe- 
dieze mai departe acasă. | 


La uscătorie trebue să le dea şi loc de dorait: 
In noaptea acea, Gugulică şi Titiflencea dormi- 


-ră la poliţie, iar a doua zi. înainte 'de a-i duce la 


lucru, comisarul, căruia îi deveniseră copiii foarte 
simpatici, le dădu câte un rând de haine şi ghete. 

Hainele nu erau ca la noi, dar copiilor le plăcură 
foarte mult. 


Era costumul obicinuit al pescarilor, de doc al- . 


bastru şi se îmbrăca dintr'o dată, bluza fiind cu- 


sută de pantaloni. Astfel îmbrăcați. nu se mai deo- 


sibeau de ceilalți pescari şi după insistența comi- 
sarului, fură primiţi la uscătorie. Treaba era foar- 
te: uşoară. 

„Intr'o magazie. foarte mare, peştii erau cură- 
taţi si sărati. =. > 

Alți. lucrători îl cărau şi-i întindeau la soare, şi 


altii strângeau peştii uscați şi-i aşezau în gră- 
„mezi. 


Gugulică si Titiflencer fură repartizați. la că- 
ratul peştelui. 
Prima zi le plăcu, dar cu încetul, încenură să se 


cam plictisească tot făcând aceeaşi treabă. 


Mâncarea era bună, iar de dormit aveau loc 
destul în magazie. ` 

Cam mirosea a peşte, dar cu toate se obicinu- 
eşte omul. 

Trecu asa vre-o lună. când într!o seară, comi- 


Sarnl veni să-i vadă. însotit de internret. 


* Vă adncem veste mare, copii, le strigă in- 
ternretul. de departe. : 
Peste zece zile vine un vânor. . TA 
E. se vede că vi s'a făcut dor de casă! Vă tri- 
metem la nolitia din Hambure si de acolo. drent 


la Bucureşti şi acasă cu un politai, să nu mai fu- 


giți”. 
Comisarul îşi închipui că fugari mat să mai 


DIMINEAȚA COPIILOR = PAG. 5 


lată de bucurie şi fu surprins că nu-i auzi zicând 
ceva. 

„De emoție, 
misarului. 

Nici nu mai pot vorbi! 

— „Mă, dar proşti mai sunt şi ăştia! izbucni 
Titiflencea cum îi văzu depărtându-se. | 

Auzi, să ne trimeată cu poliţia, acasă, ca „pe 
hoţi! Să râdă copiii de noi! - 

Da ce, pe noi poliţia ne-a adus? i 

Asta nu se va întâmpla cu mine, să te ducă pe 
tine, Gugulică, taci ca un „peşte. 

Poate îți convine, mie însă, nu! 

Nu sunt laş!”. ~ 3 t : 

— „Da ce, eu sunt? Nici pe mine nu mă dics 


săracii!” şopti . Aici tal co- 


R 


ap chiar şi fără tine! Nu ţi-e ruşine să mă Jaer S 


laş? 4 
Aşa am ajuns? Doar r nu era să le răspund ceva 
ca să mă închidă, să nu mai scap. 

Imi făcusem eu planul de fugă! 

— „Imi pare bine că ne potrivim, mă temeam 
că n'ai să vrei. să fugim şi te-am pus la încercare. 

Diseară, când s'o culca toată lumea, fugim cu 
o barcă. 

Ce. parcă noi nu | nimerim. la Hamburg şi sin- 
guri?” . 

“— „Ba bine că nu”, > ; 

Se auzi un. glas care- i strigă şi copiii se puseră 
pe treabă. 

După ce se termină lucrul şi oamenii plecară, 
Gugulică si Titiflencea intrară în magazie si as- 
teptară. Stătean cu urechea aţintită la cel mai 
mic sgomot. 

In sfârsit. când nu se mai auzi nimic. Gnouilică 
se dee hinisor la cheiu, unde erau egale bărcile 
şi deslegă una. 

Tiiflencea venea în ena nA teat cu “pâinile 
pregătite pentru mâncarea lucrătorilor de a doua 
zi. Copiii îsi luau . provizie. 

Erau convinsi că sè vor duce la Hamburg; cu 
toate că nici nu stiau în ce direcţie este. 

O luară la întâmolare. 

Merseră toată noaptea si a doua zi. fără să în în- 
tâlnească vre-un vanor sau măcar o barcă în cale, 
să poată cere vre-o lămurire. - 

„Cu D-zeu mai departe“, își isani aii şi 
mervean zi si noapte până ce odată. nu se mai 
făcu ziuă si nu mai stiură cât mere. Si era un frig 
groaznic. Gugulică găsi în barcă nişte blăni. albe, 
mari şi se înveli în ele. 

Nu pricepeau cum de e asa o noapte lungă si 


erau speriati. In apă se vedea ceva alb, străluci- 


tor ca zăpada. 
Fiindcă îşi deprinseră ochii. cu întunericul, 
putură să se apropie cu barca şi ce să vezi: >, 


"(Citiţi urmarea în pag. Ta 


. + 


PAG. 6 


POVESTIRE ITALIANĂ 


Aerul ce respiri e dulce şi are miros de vanilie. 
Casele au toate forma de prăjituri sau de cozo- 
naci, iar zidurile sunt de pesmeţi dulci. Acoperi- 


Bonaonel n'avea decât să întindă mâna şi să culeagă 
bonboane... 


şurile par să fie capace de crătiti şi sunt învelite 
cu ţigle de ciocolată şi de zahăr topit. 

Aceste case sunt mici, mititele, pentrucă şi lo- 
cuitorii din „Țara bonboanelor” sunt mici, miti- 
tei, dar aşa de rotunzi şi graşi, că aproape nu se 
pot mişca. 

Toată ziua şed pe pragul căsuţelor lor şi sug 
într'una şi fericiţi caramele, bonboane de cioco- 
lată şi ale dulciuri. 

De altfel, caramelele, bonboanele de ciocolată 
şi celelalte dulciuri umblă singure pe străzi, par'că 
ar îi nişte omuleți vii, aleargă vioaie şi sprintene, 
apoi se opresc dintr'o dată, par'că ar fi soldaţi la 
paradă, dinaintea fiecărei căsuțe. 

Până să numeri trei, îşi leapădă învelișul lor de 
staniol sau de hârtie. aşa cum unul din noi şi-ar 
scoate paltonul, apoi. mai sprintene decât lăcus- 
tele, sar pe genuchii acelor omuleţi fericiţi. lar 


IN ŢARA BONBOANELOR 


2 URMARE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


In româneşte de MARIA SOREL 


fericiţii omuleţi nu aşteaptă să fie rugaţi, ca să le 
ducă la gură şi să le sugă sau să le înghită. 

Bombonel este aşa de uimit de tot ce vede, că 
stă privind cu gura deschisă. 

„Iute, iute, veniţi şi la mine!” le chiamă el, pe 
când frumoasa trăsură roşie îl duce, ca în sbor, 
spre una din căsuţele în forma de prăjitură. 

„Uf, ce nebunie! Opreşte-te şi ne aşteaptă! îi 
răspund bonboanele. 

„Nu putem să ne rupem gâtul, alergând mereu 
după tine..” 

Deocamdată, Bombonel trebui să se mulţumeas- 
că cu putin lucru: să-şi lingă buzele. care aveau un 
gust dulce, dulce. din cauza aerului parfumat cu 
vanilie. Insă, când trecea printr'o alee umbrită de 
arbori, văzu că arborii aceştia erau încărcaţi cu 
tot felul de bomboane. 

Pentru lacomul Bombonel, surpriza aceasta a 
fost cea mai plăcută. 


Bonbonel ware decât să aleagă tot ce-a place 


Mai ales când a mai văzut că arborii erau aşa 
de plecați în jos, încât ramurile lor îl atingeau pe 
Bombonel. Bombonel n'avea decât să întindă mâ- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


na şi să culeagă bonboane care de care mai gus- 
toase. 

Trăsura se opri înaintea căsuței de prăjituri de 
la capătul aleiei. 

Bombonel sări din trăsură şi intră în această 
căsuţă ca o vijelie. Ah, cât era de frumoasă!... Aşa 
cum şi-o închipuise el: o prăvălie plină de prăii- 
turi şi fel de fel de bonboane şi dulciuri. 

In toate camerele sunt înşirate rafturi, iar îna- 
intea fiecărui şir de rafturi sunt şiruri de bănci. In 
rafturi şi pe bănci sunt sute de vase cu marmela- 
dă, stide cu siropuri, bocale pline cu bonboane 

` şi caramele, munţi întregi de plăcinte, de torte şi 
de prăjituri. 

Bombonel n'are decât să aleagă tot ce. îi place. 
Ba alege numai decât: trei nuci de ciocolată, trei 
bonboane mari cât bobul de fasole, trei bucăţi 
de plăcintă, o bucată de tortă de fructe, două pră- 
jituri cu cremă. . 

Bea ca un deget de sirop de mandarine, mai bea 
tot atâta sirop de mentă, apoi, simțindu-se sătul, 
merge să şeadă şi el pe pragul casei sale, ca să 
mai respire puţin aer. ` 


Lui Bombonel i-a trecut pofta de a mânca dul- 
ciuri. Acum ar dori să se joace puţin cu ,,„Vasila- 
che” al său şi să aibă pe lângă el pe mămica. 

Lui Vasilache i-ar da să guste din bunătăţile de 
acolo şi e sigur că lacoma Bipuşă îşi va deschide 
gura până la urechi: Bombonel n'are despre acea- 
sta nici o îndoială. 

Mămichii i-ar spune să nu-i mai dea dimineaţa 
cafea cu lapte, ca să nu-i strice gustul din gură. lar 
mămica, văzând că Bombonel a fost aşa de noro- 
cos, fiindcă a nimerit într'o ţară aşa de îrumoa- 


PAG. 7 


să, unde, fără să cheltuiască un ban, poate mânca 
până să i se umile burticica, bonboane şi tot felul 


- dulciuri, mar mai stărui să-i dea dimineața cafeaua 


cu lapte. 


a 


„Bonbonel, bine ai venit !“ îi strigară bonboanele de 
ciocolată 


..Dar Bombonel cam începe să să se plictiseas- 
că. De aceea, ese să dea o raită prin ţară. Insă, 
nici nu făcuse trei paşi. că s'a pomenit că este în- 
tâmpinat de o numeroasă bandă veselă de bom- 
boane $i ciocolată, de caramele şi de prăjituri. 

(Va urma) 


“000-080 --009- AB- OE -0DE 2D EED E DD 000 --0009--989--099--000--600-—000 —689--000--409--009--609--009--089- 


Urmare dela povestea din pag. 


Era un ghețar ce plutea în ocean. 

Merseră mai departe şi abia puteau acuma să 
nu se pocnească cu barca de un ghețar şi să se 
spargă. Tremurau la fiecare pas. Mai merseră şi 
înaintea lor se ridică un munte alb. Li se păru că nu 
mai e apă. 

Se duseră în direcţia aceea şi în adevăr era 
țărmul, iar cât vedeau cu ochii, munţi de ghețari. 
Copiii proptiră barca la mal şi bâibâiră în întu- 
neric. 

Mare le îu mirarea când, la poalele munţilor 
putură să distingă lumină, parcă ardea o lumâ- 
nare. Porniră în goană. 

Era o colibă. Se uitară pe geamul mic şi în- 
gheţat, dar nu vedeau nimic. 


5-a „Aventurile lui Gugulică“* 


Gugulică bătu cu pumnii în geam. 

Dinăuntru se auzi o voce speriată, apoi, în uşă 
apăru un om cu puşca în mână, îmbrăcat în blană 
de urs alb. 
` Omul îi privi nedumerit şi le făcu semn să intre 
în colibă. 
` Intro sobă de fier, ardea o substanţă neagră. 
In colibă era un pat cu blăni, două butoaie cu 
substanţa aceea neagră, un bloc de unt enorm şi 
lăzi cu pesmeţi. 

Omul îi întrebă mirat în nemţeşte cum au ajuns 
aici? y 

“Lui Gugulică i se deslegă limba, începu a spune 
şi aflară şi. ei că sunt la Spitzberg. 


(Va urma) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ce te faci acum cu calul? S'apoi zice: „Stati, prieteni, „Și să-i cerem să ne dee 

Nu dă nimeni bani pe el, Căci mijlocul l-am găsit, P'Urechilă înapoi, 

Dar deșteptul nostru Haplea Hai acum la păcătosul, De ro vrea, să dăm într'însul, 
Stă pe gânduri putintel La cel ce ne-a păcălit. Cum ați dat în mine voi”. 


LSS 
Es din bålciu, iar după dânșii, Tac șinghit bieții oameni, Se opresc să mai răsufle, 
Râde lumea, își bate joc: De rușine sau făcut, Insă foamea îi răzbeşte, 


Fug din bâlciu cu calul naibii, Spre norocul lor, o cârciumă 


„Mai domol, cu armăsarul, 
lar pe câmp când sau văzut, Cam pe-aproape se zărește. 


Ce din ochi-i scoate foc”. 


Dar la cârciumă când să intre. „lată hoţii, iată calul! 


Merg grăbind cât pot ei pasul, 
Merg pe jos, de călărit 

Nu le arde la nici unul, 

Nici nu e de pomenit. 


Un țăran din cârciumă sare 
Și la cal drept se repede, 
Strigă-apoi în gura mare: 


Oameni buni, mă ajutați, 
Să nu fugă ticăloşii, 
Rog, veniți chiar să-i legați”. 


Ese lumea ce-i în cârciumă, 
Iar țăranul arăta 

Spre Prostilă și Tănase, 
Nici pe Haplea nu-l lăsa. 


„Ăştia-s hoţii ce-mi furară, 
Calul meu care-i aci, 

Eu alerg să chem jandarmii, 
Pân'atunci, rog a-i păzi” 


Vin jandarmii, Haplea spune, 
Că nu-i calul de furat, 

Dând în schimb pe Urechilă, 
Dela bâlciu ei l-au luat. 


„Dela cine? Cum îl chiamă?” 
Insă Haplea liniștit, 

Zice: „Nu știm cum îi spune, 
Stim doar că ne-a păcălit. 


„Căci mârțoaga asta-i oarbă... 
— Dacă-i oarbă, so furali?” 
li strigă răstit jandarmul. 
„Băeţi, iute să-i legaţi!”. 


Pe tustrei îi leagă zdravăn 

Și îi duc drept la'nchisoare, 
Sase luni au stat acolo. 

Ba mai mult chiar mi se pare. 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOK 


i 
| 


E; ONEA PIS 


| RET NN ARE sarii fă ) 7, A E = 9 e => rE z | 
| LL S LS A E 


unoaşteți pe Cerceluş? Să vi-l prezint eu, 

căci ştiu bine că nu l-aţi mai întâlnit. Nu 

este, după cum v'aţi fi aşteptat, un copil 

sau vre-o lighioană. din acele obişnuite în 

apropierea ' omului, cum ar fi, de pildă, 
un cățeluş sau un pisoiu cu fundulițe în jurul gâtu- 
lui. 

Cerceluş este cu totul altceva. S'a născut într'un 
colț al şurei de pae si îndrăzneţ ca toți cei din nea- 
mul lui. a dat năvală îndată după ce abia apăruse 
în lume. să găsească izvorul fermecat, din care 
să-si astâmpere foamea nepotolită; căci ati înțeles 
cred, că Cerceluş este un mic purcel, dar un pur- 
cel de toată îrmusetea.. L-am botezat Cercelus. 
fiindcă dedesubtul guşei mici şi moi îi atârnau doi 
minunaţi cercei de carne. 


Dar Cercelus fu ursit să devină în curând ce- 
lebru pentru năsdrăvănii'e lui. Desi avea încă sase 
frati si surori. el era singurul care speriase curtea 
şi-şi dusese faima chiar şi prin vecini. 


Neastâmpărat cum nu se mai pomenise alt. pur- 
cel de seama lui, Cerceluş alerga câi îi ziua de 
mare. prin toată ograda, ba uneori se strecura pe 
sub poartă. esia în drum si alerga cât îl tineau ni- 
cioarele dună găinile vecinilor si mai ales după ra- 
te căci acestea fugeau mai greu şi astfel le pu- 
tea ajunge. 


După fiecare vânătoare, se întorcea acasă tri- 


de CONSTANTIN CODESCU 


E 
=== © 

939 

59 


umîător, purtând în botişorul lui roz şi catifelat, 
câte un mănunchiu de pene colorate. 


Multă teamă şi îngrijorare  pricinuise el, din 
cauza aceasta, mamei sale, care de câte ori nu-l 
vedea în jurul ei, îl chema cu glas disperat, gân- 
dindu-se că i s'ar fi putut întâmpla vre-o nenoro- 
cire. 


Itruna din zile Cerceluş, tot umblând razna de 
colo până colo nemeri în cămară unde scotoci to- 
tul şi reuşi să răstoarne câteva borcane cu unt, 
miere şi dulceţuri, pe care le sparse în bucăţi. Ne- 
multumit cu această ispravă, intră apoi în casă, 
unde mai răsturnă câteva obiecte de preţ, care se 
sparseră si făcu detsulă murdărie pe covoarele 
frumoase şi fine. 


„Ce să facem cu acest purcelus năzdrăvan? în- 
trebă supărată stăpâna. Mi-a stricat bunătate de 
dulceturi. mi-a murdărit toată casa. iar în curte 
nu mai e chip să stea vre-o pasăre, fără să fie iu- 
mulită de vie. Cocosul nostru. care avea o coadă 
aca de frumoasă. acum nu mai are nici un fulg, 
din care canză toate găinile râd de el si bietul co- 
cos, de rusine, se ascunde pe lângă garduri şi pe 
sub bnrneni. 

— Să-l tăem. dacă e așa, răspunse stăpânul. 
Trebue să fie foarte bun de pus la tavă. 

— Nu-l tăiaţi mititelul, interveni repede Ionel, 
fiul stăpânilor. Când se va face mai mare, veţi ve- 


G 


DIMINEAȚA COPIILOR 


dea ce gras şi frumos va fi şi ce şunci bune ne va 
da”. 

De hatârul lui lonel, Cerceluş fu iertat, dar după 
ce căpătase câteva nuele pe spate şi Ionel îşi luase 
sarcina să-l supravegheze şi să-l împiedice dela 
alte isprăvi rele. 

Credeţi că s'a lecuit? De unde! 

Abia scăpat şi se puse din nou pe lucru. Insă, 
de-acum, norocul îl părăsise şi cam tot ce făcea, 
se întorcea pe pielea lui. 

Aşa, într'o zi, se strecură pe sub poarta grădi- 
nei şi intră printre straturile cu îlori şi zarzavat. 

In fundul grădinei, erau doi stupi frumoşi, puşi 
pe câte un scaun. ; 

Cerceluş înțelese că şi aci era ceva de răstur- 
nat şi se repezi din fugă peste scăunelul unui stup 
şi gata îl dădu jos. 

Dar ce se întâmplă, Dumnezeule? Harnicele al- 
bine. furioase că le-a răsturnat casa, au tăbărit cu 
toatele pe neastâmpăratul Cerceluş şi i-au dăruit 
fiecare câte o straşnică împunsătură de ac. 

Noroc că ştia să fugă bine, căci numai cu fuga 
putu scăpa de urgia ce se abătuse pe capul lui. 


Când se înapoe în curte, umflat ca o minge de , 


foot-ball şi gemând de durere, toată lumea înţele- 
sese ce s'a întâmplat şi toți se bucurau de păţania 
lui. crezând că acuma se va astâmpăra. 

Dar deabia se vindecase de înțepăturile albine- 
lor si ce credeți că mai făcu? 

Pusese el de mult ochii pe un cârd de boboci de 
gâscă, dolofani şi îmbrăcați în puf auriu, de ţi-era 
mai mare dragul să-i privesti. Voia cu orice chip 
să aducă acasă un smoc mătăsos, căci se sătu- 
rase de fulgii bătosi ai cocosilor. . 

Se strecură deci pe sub poartă. ochi locul unde 
se găseau bobocii şi potrivit obiceiului, se repezi 
ca o săgeată între ei. 

Dar ce nenorocire! Abia acum văzu Cerceluş că 
bobocii nu erau singuri. 

Din toate nărtile ciocuri mari si puternice îi poc- 
neau capul si-i ciuneau amarnic pielea. De câte ori 
încerca să fugă în vre-o parte, gâstele cele mari 
făceau zid cu arinele si nu-l lăsau să scape, lovin- 
du-l mereu ei fără milă. 

Când. în sfârsit. scănă, era plin de sânge şi avea 
canu] aconerit de cucue. 

Ce nrât era acum. Doamne! Nici nu-l mai re- 
cunosteai pe frumosul Cercelus. de altădată. 

Şi cum venea aşa amăriît şi îndurerat prin mij- 
locul drumului. guitând jalnic de usturimea răni- 
lor. îi fu dat să mai pătească una şi mai straşnică. 

Duşmanul său. Grivei. un dulău mare al unui 
vecin, căruia Cercelus îi pricinuise multe necazuri 
şi li stricase în multe după amiezi călduroase, 
somnul linistit. îi ţinea calea acum, dornic de o 
cruntă răfuială. 


PAG. 11 


Când îl văzu, Cerceluş se puse pe fugă, căci ştia 
ce îl aşteaptă. 

Dar din cauza durerii rănilor, nu mai putea fugi 
ca altădată şi astfel Grivei îl prinse. 

De prisos să mai descriu lupta. E deajuns să vă 
spun că colții lui Grivei fură ceva mai tari ca cio- 
curile gâştelor, că şoricul lui Cerceluş atârna spin- 
tecat ca nişte sdrențe, pe trupul însângerat şi că 
din frumoşii lui cercei îi mai rămăsese unul. Pe 
cellalt îl smulsese gura nemiloasă a lui Grivei. 

Şi acum, năsdrăvanul Cerceluş care speriase o- 
rătăniile din ogradă şi din vecini şi pusese pe gân- 
duri stăpânii, mândrul şi frumosul Cerceluş, zace 
pe o mână de pae, în fundul curţii, uitându-se ga- 
leş la cocoşul care râde cu poftă de el şi răbdând 
pe lângă această ruşine şi durerea rănilor, peste 
care Ionel pusese nişte alifie neagră. 

— Doamne! De m'aşi face odată bine! 
Cerceluş în sinea lui. 

Cu alte cuvinte: „Ce, credeţi că mă las bătut? 
Vă arăt eu atunci ce este în stare Cerceluş cel 
viteaz“. 


gândea 


Constantin Codescu 


oeoo 


O veste bună pentru copii 


Micuțul şi drăguțul Neaţă a făcut o călătorie în Africa. Curajos 
Cum este, a plecat singur, singurel, și vai sărmanul, multe a pătimit. A 
intâlnit lel, tigri, malmute, hipopo tami, șerpi, crocodili şi multe multe 

alte fiare sălbatice. Dar, nu degeaba este el vestitul Neată: s'a des- 
curcat frumos din toate buclucurile, a pornit drept acasă și d scris 


tot ce a pățit și a văzut. Toale acestea au apărut într'un album fru- 
mos colorat și plin cu poze una mai hazlie decât alta. 


I-a ‘priviti humal, întâlnirea lul Neaţă cu „Regele animalelor”, 
Editura „Adevărul” S, A PRETUL LEI 30 


pct 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


PAG; 12 === 


TAE TE — = E 
|| K 


ma ovestea mea este o poveste de 
demult. De când Vreme-lm- 
părat era bătrân, bătrân cât lu- 
mea. 

Văzând că nu mai are mult 
de trăit, chemă pe cele patru 
fiice ale sale şi le zise: „Dra- 
gele mele, până astăzi am dus 
eu greul domniei; acum puterile-mi sunt pe sfâr- 
şite. Voi nu puteţi domni singure. Trebue să vă 
alegeţi câte un tovarăş de viaţă. Vă dau răgaz un 
an”. Mare era jalea domniţelor, când au auzit 
spusele bătrânului lor tată. 

Şi s'au sfătuit să se mărite cu aceia care le vor 
face- darul cel mai frumos. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


j 


| 

y AAEE | 
E să NI My \ jul 

UA | 


| 
| 


\\ 


AN PARLE hig 7 
N i (NY, í 


de SIMONA KE. 


Veneau Impărați şi Regi câţi în lună şi'n soa- 
re la'npeţit fetele lui Vreme-lmpărat. Acestea pe 
nici unul nu-l plăceau. Şi anul era aproape pe 
siârşite. 

Insfârşit, într'o zi, veniră la curtea împără- 
tească patru flăcăi mândri şi chipeşi, care cerură 
să vorbească cu domniţele. 

„Sunt Jarnă-Impărat, Domniţă, şi am venit să 
te rog să-mi fi soţie”, zise unul dintre ei celei mai 
mari dintre domniţe. 

„Fii, bine venit, Impărate, dar ştii că darul de 
nuntă trebue să mi-l dai dinainte”. 

— Iţi dăruesc, Domniţă, dragostea mea. 

— Şi cu ce mi-o poţi arăta? 

— Dacă-mi vei fi soţie, voi face ca'n timpul dom- 


DIMINEAȚA COPIILOR - - 
niei noastre culoarea albă să fie peste tot. Apele- 
le voi îngheţa, pomii îi voi desfrunzi, păsărije le 
voi goni. 

In locul acestora voi Re o pătură albă; 
oamenii o vor numi zăpadă. 


— Dar nu vor suferi ei din această prieina? EEA 


— Dmpotrivă, | oamenii se vor bucura, şi vei îi ce” 
mai iubită de copii”. { 

— Să fii tovarăşul meu de viață, căci darul tău 
îmi place”. Astfel deveni larnă-Impărat, soţul fetei 
celei mari a lui Vreme-Impărat. 7, 

„Sunt Primăvară-Impărat . şi am venit să cer 
mâna domniţei a doua a lui Vreme- “Impărat, grăi. 
al doilea dintre voinici. 

„Spune ce-mi vei dărui“, 

— Deşteptarea din nou a.firei, Domniţă. Voi topi 
zăpada aşternută de fratele meu cel mare, Voi 
face ca iarba să răsară, pomii să’nflorească, ogoa- 
rele să "ncolţească. Pasările se vor ivi iarăşi, flo- 
rile se vor găsi în tot locul. Domnia ta va aduce 
numai sănătate şi voie bună pe pământ”. 

— Sunt mulţumită de darul tău, să-mi fii tovarăş 
la domnie, răspunse Domnița îndreptându-se spre 
Primăvară-lmpărat. 

„Mă numesc Vară-Impărat. Darul meu va fi- 
mai frumos decât al fraţilor mei, grăi voinicul 
către a treia fiică a lui Vreme-lmpărat. Tu vei 
duce la sfârşit munca începută de surioarele di- 
nainte. Cu aiutorul căldurii mele, grânele şi îruc- 
tele se vor coace. Flori vor fi nenumărate şi cân-, 
tecul păsărilor în tot locul. 

— Dar oamenii nu vor suferi din pricina căldu- 
rii?” 

— Nu, dragă Domniţă, căci pomii vor fi înfrun- 
ziţi, iarba înaltă. aşa că la umbra lor vor găsi ră- 
coare“. 

— Mă bucură darul tău, Impărate, şi primesc 
să-ţi fiu mireasă”, răspunse a treia fiică a lui Vre- 
me-Impărat. 

„Acum, Domniţă, doar eu am rămas să-mi spun 
darul. 

“Sunt Toamnă-Impărat. Dacă mă vei lua de soţ, 
voi face tot ce-mi va sta în putință, ca să fii fe- 
ricită“. 

— Şi ce anume vei face?“ 

„Roşul şi galbenul vor. fi culorile- răspândite în 
timpul domniei noastre. Omul va culege fructele 
coapte cu atâta trudă de surorile tale. Roşii şi gal- 
bene vor rămâne frunzele în pomi şi iarba din 
câmpie. Roşii şi galbene vor fi şi florile. Acestea 
împreună cu dragostea mea le voi dărui domniţei 
care mă va lua de soţ. 

— Să fii soţul meu!” răspunse cea mai tânătă 
dintre domniţe. 

Şi aşa şi-au ales tovarăşi de domnie cele cir 
fiice ale lui Vreme-lmpărat, chiar în ziua în care 
se împlini anul dela spusele Impăratului. 


PAG. 13 
Mare fu bucuria acestuia, câini văzu mândreţe 
de voinici. Se dădu jos de pe tron, şi pe dată-şi 
scoase coroana cea veche de când lumea şi o puse .. 
PE; fruntea lui larnă-Impărat.: 
„Trei luni s'o păstrezi, apoi s'o dai lui Primă- | 
vară-Impărat care să domnească tot atât. Lui 
să-i urmeze Vară- -Impărat, şi apoi Toamnă- Impă- 
rat. Aceştia din urmă vor domni tot câte un sfert 
de an”. Şi unde mi se ncepură patru munţi deo- 
dată. Jucau şi se veseleau nuntaşii ca la nunţi 
£ împărăteşti. i 
Şi de atunci şi până. azi - domnesc" cele patru 
fiice a lui Vreme-Impărat alături de tovarășii lor, 
‘Iarnă, Primăvară, Vară şi Toamnă-Impărat în 
împărăția i ial a „Vremii. 
è Simona K. 


3, 


COPII! 


Veniţi în fiecare Duminică, gaint: de 
„amiază, la spectacolele organizate anume . 
` 


pentru voi de către 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


La fiecare spectacol 
veţi vedea şi admira: 


Teatru. Dansuri şi balet. -Pro- 
ducfiuni de muzică vocală şi: 
instrumentală.-Cei mai bum 
. acrobați-Numere de prestidi- 
: dieta şi experienţe eztraordi- 


pocs COPIILOR“ 


= 
mai comici.- Declamaţii şi mo- 
Moş Nae va explica, într'un ciclu de con- 


%, 
u, W 
MI”, 


', 
tp, Mi, 


noloage.-Concursuri instructive şi plăcute, etc.. 
ferinţe pe înțelesul celor mici, toate pro- 
gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 

La fiecare spectacol se trage tombola gratuită. cu 

„ciocolata „SUCHARD“ și se distribue la toţi copiii 
cornuri „Otto Gagel și alte surprize. Preţul de 
intrare; Fotol u | Lei 30—F.toiu Il Lei 20, 
(se mai plătește un plus de 2 lei la bile! pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numerotate. 
Garderoba nu este obligatorie. Inceputu! ora 10,15 
dimineaţa. Sfătuim pe toţi cititorii noştri să-şi 


reţie biletele din timp la redacţia revistei „Dimineața | 
Copiilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. -324/70; 


a PP Po oPooooosooe= 


DIMINEAȚA COPIILOR 


rost odată o văduvă sărmană, care avea 
doi copii: un băiat şi o fată. Pe băiat 
îl chema Ştefăniţă, iar pe fată Marioara. 
Intr'o zi, căzând greu bolnavă la pat, 
văduva şi-a chemat copii lângă sine şi, 
cu vocea stinsă, le-a spus: 

„Dragii mei copilaşi, eu nu mai am mult de 
trăit. Singura mea scăpare nu este decât o floare 
albastră, care se află tocmai în ţara piticilor. 

— Dar ce să facem, mamă, ca să putem ajun- 
ge până acolo? întrebă Ștefăniță cu ochii plini de 
lacrimi şi cu inima strânsă de durere. 

— Eu nu vă sfătuesc să plecaţi, copii mei, căci 
până acolo e cale lungă, şi-apoi cine ştie ce neno- 
rocire vi se poate întâmpla. 

— Dar mie nu, mi-e frică de nimic, mamă, răs- 
punse Ștefăniță. Eu cred în bunătatea lui Dumne- 
zeu şi sunt sigur că mă va feri de orice pericol. 

Văzând că orice vorbă este zadarnică, mamă- 
sa îi spuse: 

„Ca să aiungi până în ţara piticilor, trebue mai 
întâi să treci printr'o pădure deasă, care este stă- 
pânită de un lup foarte mare. 

— Dacă-i aşa, mamă, apoi am să-l iau pe dulăul 
Hector, cu mine, căci el mă va ajuta să scap de 
orice primejdie“. 

A doua zi, cu mult înainte de răsăritul soarelui, 
după ce a primit binecuvântarea bunei sale mame, 


Ştefăniţă a trecut o sfoară pe după gâtul câinelui 
şi, făcându-şi cruce, a purces la drum. Când să 
iasă însă pe poartă, hop! şi Marioara: 

„Aş vrea să merg şi eu cu tine, spuse. Nu vreau 
să te las singur. Poate să ai nevoe de ajutorul 
meu“, 

Geaba a cercat Ștefăniță să o înduplece să ră- 
mână acasă, că ea nu s'a lăsat în ruptul capului. 
lar dacă a văzut că nare încotro, mai ales că Ma- 
rioara începuse să plângă, Ștefăniță şi-a luat su- 
rioara de mână şi — întovărăşiţi de Hector — au 
purces către ţara piticilor. 

Au mers ei aşa trei zile încheiate, înfruntând 
lipsurile: şi neodihna, şi când soarele s'a arătat 
pentru a patra oară pe bolta cerului, călătorii 
noştri au ajuns la marginea unei păduri. Obosiţi 
de cale, sau aşezat la poalele unui stejar, să ia 
ceva în gură. Tocmai când se pregăteau să aprin- 
dă focul, Marioara a auzit o voce plângătoare, 
care venia dintr'un tufiş apropiat. 


Curioasă, a făcut semn lui Ştefăniţă s'o urme- 
ze — şi când au ajuns lângă tufiş, nu mică le-a 
fost surprinderea zărind un vultur rănit. 

Fără să mai stea la îndoială, Marioara a rupt 
câteva făşii din rochiţa ei — şi Ștefăniță s'a grăbit 
să lege rana vulturului. 

„Vă mulţumesc, copii mei, spuse pasărea când 
se văuz în afară de orice pericol. Dacă veţi avea 


DIMINEAȚA COPIILOR 


vre-odată nevoie de ajutorul meu, apoi numai cu 
gândul să fiți la mine şi eu voi veni cât ai bate din 
palme“. 

Spunând acestea, vulturul deschise aripile, şi se 

“pierdu în înălţimea cerului. 

Puțin mai târziu, isprăvind cu mâncarea, copiii 
intrau în pădure. După o poştă, abia strecurându-se 
printre copaci, au ajuns întrun luminiş care era 
tăiat deacurmezişul de un pârâu cristalin. Făcân- 
du-i-se sete, Mariiara se plecă să bea o gură de 
apă, însă, în aceiaşi clipă, se auzi un urlet îngrozi- 
tor, care făcu să răsune întreagă pădurea şi care 
îi băgă în răcori. 

„Ce s'a întâmplat? întrebă Marioara cu teamă. 

— Pe semne că suntem pe pământul lupului cel 
mare, îi explică Ștefăniță. Tu însă n'avea nici o 
teamă, că Dumnezeu ne va scoate din încurcătură. 

Nu isprăvi însă bine vorbele, că un al doilea ur- 
let, tot atât de îngrozitor, îi făcu să se cutremu- 
re, — şi un lup cât un vițel de mare, se ivi printre 
copaci. 

„Suntem pierduţi!“ strigă fetița înspăimântată 
foarte. 

Dar în clipa aceea, Ștefăniță se gândi la ajutorul 
vulturului pe care-l scăpaseră dela moarte — şi 
deodată, deasupra capului, se auzi un fâlfâit pu- 
ternic de aripi. Cât ai clipi din ochi, pasărea cobori 
ca o vijelie la pământ, şi aruncă dinaintea lupului 
o halcă de carne, după care îşi luă din nou sborul. 

In loc să se mai repeadă asupra copiilor, lupul 
se aruncă asupra cărnii. Atunci Ștefăniță şi Ma- 
rioara se urcară pe spinarea lui Hector — şi se fă- 
cură nevăzuţi. j 

După două zile dela întâmplarea aceasta, copiii 
intrau călare pe spinarea câinelui în ţara piticilor. 

Statupalmă Barbăcot, într'o trăsurică trasă de 
un melc, le ieşi întru întâmpinare, — şi după ce-i 
întrebă ce vânt îi aduce în împărăţia lui, îi conduse 


| CINCI LEI 


Intre colegele de şcoală, Maria avea o colegă 
foarte bogată şi norocoasă; o chema Lizica. Maria 
avea o porumbiţă albă ca zăpada şi foarte fru- 
moasă. Ori decâte ori Maria povestea colegei sa- 
le despre porumbiţă, Lizica îi zicea: 

„Dacă îmi dai mie porumbiţa ta. mama mea îţi 
dă ţie cinci lei, ştii? cinci lei!” 

Dar Maria răspunse: 

„Tu ai multe jucării, multe distracţii. însă eu nu 
am decât această mică porumbiţă cu care mă joc 
şi orice mi-ai dărui, tot nu ţi-o dau. R. D. V. 


PAG. 15 


cu mare alaiu până la scările palatului. Pe urmă 
îi pouti la masa, unde se ospatara toane bine. 

Când să piece, un crainic veni în goana mare, 
vestind: 

„maria Ta, duşmanii vecini ne-au încălecat ho- 
tareie şi au început să ne prade imparăţia, dând 
foc caselor şi omorându-ne supuşii. 

— Şi sunt mulţi? întrebă imparatul îngrijorat. 

— Cât frunza şi iarba, răspunse crainicul. 

— Dacă-i aşa, apoi nu putem face nimic. 

— Navea mici-o grijă, Mărite, spuse Ştefăniţă. 
O să le dăm noi o lecţie să ne ţină minte“. 

Spunând acestea, băiaiul se aruncă în spinarea 
lui Hector — şi purcese către hotare să ţină piept 
duşmanilor. Când a ajuns la locul cu pricina şi când 
au văzut piticii vecini uriaşul de câine, atât le-a 


trebuit. Unde mi s'au pus pe goană şi fugi, şi fugi, 


de le scăpărau copitele: 

Bucuros de izbânda atât de neaşteptată a lui 
Ştefăniţă, împăratul piticilor i-a încărcat cu daruri 
nenumărate ca: pungi cu aur, pietre nestimate şi 
câte altele, şi după ce i-a ajutat să culeagă floarea 
albastră din Peştera Neagră, i-a întovărăşit cu 
surle şi tobe până la marginea împărăției, — de 
unde Şteiăniţă, însoţit de Marioara şi Hector, au 
luat drumul către casă. 

Când au ajuns în pădurea lupului, au fost aju- 
taţi şi de data aceasta de vulturul recunoscător, 
care a aruncat o altă halcă de carne. 

Scăpaţi de orice primejdie, copiii au ajuns cu 
bine acasă. 

O luna de zile mai târziu, mama copilaşilor s'a 
făcut bine cu ajutorul floarei adusă din ţara piti- 
cilor, iar Ştefăniţă şi Marioara au trăit din belşug, 
fără să mai ducă griia zilei de mâine, — că, slavă 
Domnului, fuseseră încărcaţi de pitici cu atâta aur, 
încât, din prisosul lor, ar fi putut să ne dea şi nouă 
şi tot nu s'ar fi isprăvit. 

Vasile Gh. Bratoloveanu 


-989--009- -099--009--009--009--009--009--009--009--000--009--009--099- 


POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncate Suchard! 


2-22 0-22 2-o-o-. 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


e e s A 
BIBLIOTECA 


n corb făcuse un cuib pe o insulă înde- 
părtată. Când puii crescuseră mai mări- 
cei, corbul: vroi să-i ducă pe acea insulă. 
Luă pe unul din pui în ghiare- şi îl duse 
deasupra mării. 

Când ajunseră la mijlocul drumului, corbul 
obosi, dând din aripi mai încet şi gândi: „Acum 
sunt puternic, iar puiul e neputincios, îl duc la 
celălalt capăt al mării; dar acest puiu când va fi 
mare şi când eu voi fi bătrân şi slab, îşi va aduce 
el aminte cu câtă trudă l-am crescut şi îngrijit? 
O să mă ducă şi el pe mine din loc în loc?” 

Şi corbul îşi întrebă odrasla: „Când eu voi îm- 
bătrâni, iar tu vei îi mare şi puternic, o să ai grijă 
de mine? Spune-mi adevărul!'“. 

Puiul, de teamă ca tatăl său să nu-l arunce în 
mare, răspunse: „Da, te voi îngriji“, 

Dar. bătrânul eorb nu-l crezu şi îi dădu drumul 
din ghiare. Puiul căzu ca o piatră şi se înecă în 
mare. 

Şi corbul se înapoe Singur de unde a plecat. 
După aceia luă pe al doilea puiu să-l ducă în noul 
ținut. 

Şi de data aceasta corbul obosi în mijlocul 
mării şi întrebă puiul dacă şi el când va fi mare, 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


iar corbul slab, o să-l ducă din loc în loc? Puiul, 
de teama să nu fie aruncat în mare, răspunse: NE 
„Da, te voi duce şi te voi îngriii”. 

Nici pe acesta nu-l crezu şi îl aruncă în mare. 

Când bătrânul. corb se înapoie în cuibul său, 
mai avea un singur puiu. Işi luă ultimul copil şi 
zbură cu el deasupra mării. Când se simţi. obosit, 
la miilocul drumului, îl întrebă: 

„Mă vei hrăni şi îngriji, când voi fi slăbit de 
bătrâneţe?”. > 

Puiul răspunse: 

„Nu, nam să te pot duce! 

— Dece? întrebă bătrânul corb. 

— Când tu vei fi bătrân, iar eu mare, atunci eu 
voi avea propriul meu cuib .şi copiii mei, aşa că 
voi avea grijă să-i duc şi să-i hrănesc pe ei. 

Corbul gândi: „Acesta a spus adevărul, mă voi 
trudi să-l duc pe insula, unde am făcut un cuib 
nou şi frumos“. 

Bătrânul corb îşi agită aripile cu ultimele. pu- 
teri ca să-şi aducă copilul pe pământul unde îşi 
va face un cuib propriu şi pentru copiii pe care îi 
va avea. 


Din esperanto de Camil Perlman 


Atelierele „Adeverul”, S. A, 


„DIMINEATA 
ANUL |X iul -_ = 
OPLE 


REVISTĂ SĂPTĂ E By 


R: N. BATZARIA, 


Fa 


„Uf, că dulce şi gusto asă mai e dulceaţa făcută de noi!” 


PREŢUL 5 LE! 


PAG. 2 


? 


Ce este „Pegas?“ 


Aşa ne întreabă un cititor dela Cluj. kăspundem 
că Pegas este un cal mitologic, ceeace înseamnă 
că n'a existat niciodată în realitate, ci numai în 
închipuirea oamenilor. Pegas era închipuit ca un 
cal înaripat, care, dintr'o lovitură de picior, făcu 


Calul ,,Pegas'** 


să ţâşnească pe muntele Helicon fântâna numită 
Hiparena,.care era închinată Muzelor. 

Se mai zice „a încăleca pe Pegas“ (accentul ca: 
de pe litera a). „A încăleca pe Pegas“ este o figură 
literară şi înseamnă „a face versuri“, de oarece se 
presupune că poeţii, ca să-şi ia avânt poetic şi să 
fie mai bine inspirați, trebuiau să  încalece pe 
Pegas. 

Dăm aci chipul calului Pegas, aşa cum a fost 
pictat de vestitul pictor flamand Rubens. 

Rubens s'a născut în anul 1577 şia murit în 
anul 1640. 


„Cei trei cedri dela Locurile 
Sfinte“. 


Cu titlul acesta vom publica în n'rul de Crăciun 
al revistei noastre — număr care va fi foarte va- 
riat şi bogat — o poveste de toată frumuseţea şi 
duioşia. Povestea aceasta, asupra căreia atragem 


3: DIMINEATA: COPIILO'R 


de acum toată atenţia cititorilor, a îost anume tra- 
dusă din limba germană de Ali Baba al nostru, 
care nu prea are obiceiul să traducă din limbi 
străine, de oarece sacul lui de poveşti este aproape 
fără fund. l-a plăcut însă şi lui aşa de tare, că sa 
şi apucat să o traducă. 

Pentru cititorii mai micuţi spunem că cedrul 
este un arbore măreț, totdeauna verde şi creşte 
mai ales în munţii Libanului (Asia Mică) şi în mun- 
tii Himalaiei (India). Lemnul cedrului e plăcut mi- 
rositor şi este foarte căutat. 


„Ziua Voichiţii'“. 


Credem că cititorilor noştri şi mai ales celor 
mai micuţi le-a plăcut şi le place povestirea „In 
țara bonboanelor“, povestire care este frumoasă 
şi are desene, de asemenea, frumoase. 

In credinţa aceasta, vom continua să publicăm 
în revistă şi alte povestiri în acelaş gen. Aşa, după 


„In ţara bonboanelor*“ vom publica povestirea in- ’ 


titulată „Ziua Voichiţii“, tradusă pentru revista 
noastră de d-ra Yvonne Nicolau. 

In povestirea „In ţara bonboanelor“ a fost vor- 
ba despre minunatele întâmplări ale unui băiat — 
ale lui Bonbenel. In „ziua  Voichiţii“* este vorba 
despre o fetiță drăguță, pe care o cheamă Voichițu. 

Suntem siguri că iubiții noştri cititori vor citi cu 
tot dragul şi noua povestire. 


Dece ,,Decemvrie''? 


Nu este vorba despre ortografia cuvântului, de ` 


oarece Academia Română a hotărît să scriem De- 
cemvrie şi nu „Decembrie“. Insă este vorba des- 
pre alt ceva. f 

Anume, un cititor, care ştie că „Decemvrie” în- 
seamnă „luna a zecea“, ne întreabă dece să i se 
spună aşa, când, precum ştim, Decemvrie este ul- 
tima lună a anului, adică luna a douăsprezecea. 

Răspundem. Numele de „Decemvrie“ (adică, „lu- 
na a zecea“) i-a rămas din timpul când vechii Ro- 
mani începeau anul în luna Martie, iar nu în lanua- 
rie. lar dacă prima lună a-anului era Martie, de 
sigur că Decemvrie era luna a zecea. 

Tot din aceiaşi cauză au rămas numele Septem- 
vrie (adică, luna a şaptea), Octomvrie (luna a 
opta), Noemvrie (luna a noua). 


DIMINEATA | 
COPIILOR 


REDACȚIA si ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


Abonamente: 1 AN 200 LEI || IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 ,„ UN NUMĂR 5 LEI 


"18 Decembrie 1932 Nr. 462 Director: N. BATZARIA . Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
PPPPVVTVVVTVVVII PVYVIVIVIIVI VIII TVT vrvvvrvvvvrv 


1900000000404003000000000000000000000000-000200004000000000epeaaa 
| Se lasă bruma... | 
Se lasă bruma peste vii Codrul pleșuvit îşi plânge : 
Și palid este soarele, Podoaba așternută jos, $ 
Nu mai aruncă flacări vii Vântul câte-un ram îi frânge.... È 
Inveselind ogoarele. Iar timpul este friguros. f 
: 
Nu mai aleargă'n lung și'mn lat Provizii — să aibă belșug — i 
Voioasele rândunele, Işi strânge-acum gheonoaia; š 
Văzduhul este întunecat, - Ultimele cocoare fug, : 
Si noaptea-i fără stele. Și 'n geamuri bate ploaia. $ 
3 
Găsind un colt de cer senin, 
Soarele-aruncă o sclipire — 
Dar un nor negru şi hain 
L'acopere cu grăbire. 
Theodor Cuzinsky-Gabrielescu 


| 
[Vine frigul | 
: 


Vine frigul cu furtună, Nu văd tot ce e sub soare: 
Vânturi rele se adună, Nu sunt flori şi păsări, care 
Stn furia lor nebună, Să se 'ntoarcă în cântare 
S'oțeresc pe la fereastră, Nu e murmur de izvoare 
Vrând să smulgă și din glastră, Și nici iarba ce răsare 
Floarea ta... floarea noastră Pentru blândele mioare. 
Stiti dece? Că niciodată, Doar... în glastră, la fereastră 


Când sosesc pe an odată Râde floarea ta și-a noastră! 
D. lonescu Râmnic 


n Lisa acad HHHH H H 


A 


Copiii cei mai 


© 
o8e— 
KO 


omnul Dumnezeu chemă pe unul 
din îngeraşii săi şi îi zise: „Am 
aflat că sunt mulţi copii, care 
plâng şi nu sunt fericiţi. Coboa- 
ră-te, aşa dar, de grabă pe pă- 
mânt şi caută pe copiii cei mai 
nenorociţi. Să-mi spui apoi cine 
sunt, fiindcă vreau să-i ajut şi 
să le aduc mângăiere“. 

Disdedimineaţă, când aurora luminează cerul, 
îngeraşul Domnului, desfăşurându-şi frumoasele 
lui aripi albe, se lăsă pe pământ. Merse rând pe 
rând la mame şi le vorbi în îelul ce urmează: 


„Mamelor, care cunoaşteţi pe toţi copiii, fiți bu~ 


ne şi îmi spuneţi: „care copii sunt cei mai nenoro- 
ciţi ? 

— Cei mai nenorociți sunt copiii, care nau ma- 
mă să-i sărute şi să“i alinte“, răspunse o mamă 


de DINU PIVNICERU 


DIMINEATA COPIILOR 


Stii 


nenorociţi 


ie- 


strângând dulce la piept pe copilul ei, care era 
fericit. i 

Alta însă răspunse zicând: „Copiii cei mai ne- 
norociți sunt copiii bolnavi, copiii care se nasc orbi 
sau surdo-muţi, precum şi copiii care cresc în 
lipsă şi în sărăcie“. Şi cu ochii scăldaţi în lacrimi, 
această mamă îşi sărută pe copilul ei, un biet copil 
plăpând, bolnăvicios şi galben la faţă. 

„Nenorociţi mai sunt şi copiii oamenilor bogați, 


atunci când părinţii lor nu le duc de grijă, ci îi lasă 


în seama unor persoane străine“, răspunse o fe- 
meie bogată, alintând dulce pe micuțul ei copil, pe 
care şi-l creştea singură cu toată dragostea. 

„Cei mai nenorociţi copii, grăi plângând o ma- 
mă, care se pregătea să meargă şi să vadă pe fiul 
ei la îzchisoare —... cei mai nenorociţi copii, înge- 
raşule bun, spune lui Dumnezeu că cei mai neno- 
rociți copii, sunt...“, dar nu putu să spună mai 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mult, fiindcă o înecă plânsul şi cuvintele i se opriră 
în gâtlej. 

„Copiii cei mai nenorociți sunt copiii răi! se auzi, 
printr'un zângănit de lanţuri, o voce înăbuşită şi 
îndurerată, care venea de undeva, din apropiere. 

Vocea aceasta era a fiului femeiei, care plângea, 
un băiat de vreo cincisprezece ani. Pentru purtări 
rele şi pentru fapte rele, fusese dus la închisoare şi 
pus în lanţuri. Acolo aştepta el pe mamă-sa, sin- 


gura fiinţă pe lume, care îl mai iubea şi-l -purta 


încă în inimă. 

„Copiii cei răi sunt cum este ciuma — adăuga 
vocea băiatului închis şi pus în lanţuri. Ei sunt pe 
lume, ca să sufere ei înşişi şi să facă şi pe alţii să 
sufere din pricina lor. Copiii aceştia au nenoroci- 
rea în suflet. Nimeni nu-i iubeşte şi toţi îi urăsc..., 
toţi afară de mama lor“. 

La auzul acestor cuvinte, femeia, care plângea, 
dete de câteva ori din cap în semn că fiul ei spune 


adevărul. Apoi, înghițindu-şi durerea, dispăru după - 


poarta de fier a puşcăriei. 

- Atunci, toate mamele, ca străbătute de un fior, 
grăiră într'un glas: 

„Mai bine să-i plângi morţi pe astfel “de „copii, 
decât să-i vezi răi!“ 


PAG.5 


Ochii blânzi şi senini ai îngeraşului venit din cer 
se umplură de lacrimi. Işi deschise aripile şi cu su- 
îletul îndurerat îşi luă din nou sborul spre cer. Se 
înfăţişă înaintea lui Dumnezeu şi zise cu -o voce 
tremurătoare: „Doamne şi Stăpâne, copiii cei mai 
nenorociţi' sunt copiii răi. 

— Dacă-i aşa, îi răspunse Dumnezeu, vei merge 
iarăşi pe pământ şi vei sta printre copii, ca să-i 
mângăi, să-i păzeşti şi să-i fereşti de gânduri rele, 
de purtări rele şi de fapte rele“. 

De atunci şi în fiecare zi, îngerul cel bun se co- 
boară pe pământ, disdedimineaţă, când aurora lu- - 


minează cerul. Fără să poată fi văzut, se apropie 


de vreun copil rău şi îi şopteşte la ureche, zicân- 
duri: „Să nu faci pe nimeni să sufere din pricina 
ta. Ascultă pe mama ta, lasă-te de rău şi mergi pe 


drumul: cel bun; altfel, vei fi însuţi cât se poate de 


nenorocit“. 

Se apropie apoi de copiii buni şi le şopteşte şi 
lor la ureche, zicându-le: 

„Să vă feriţi şi să vă apăraţi de copiii răi, dar 
fără să le faceţi lor vreun rău. Să nu-i urâţi nicio- 
dată ci să vă gândiţi că, din pricina că sunt răi, 


“ei înşişi sunt foarte nenorociţi, sunt copiii cei mai 


nenorociţi“. 
. Dinu Pivniceru 


| Rândunica şi vrabia | 


Pe sârmele unui telegraf, rândunica stătea de 
vorbă cu o vrabie. 


„Cip, cip, cip! uite, spunea rândunica. frunzele ` 


cad, câmpia e tristă şi în curând va veni iarna. 


rite. 

— Cici, cici, cici! răspunse vrabia. 

Aici am eu cuibul meu, prietenii mei şi nu vreau 
să-i părăsesc. 

— Cip, cip, cip! atunci, adio! zise rândunica şi 
deschizând aripile ei lungi şi negre, zbură. 

Mica Mia văzu şi îşi zise: 

»Oh, dacă aș avea şi eu două aripi frumoase, 
aş sbura departe, departe!” | 

Dar apoi se gândi la tata. la mama ei, la frăţio- 
rii ei, la şcoala ei dragă şi zise: 


Hai, vino si tu cu mine în ţările calde si înflo- 


„Oh nu, n'am să-i las pentru toate bogăţiile şi 
toate bucuriile de pe pământ. Cum aş putea trăi 
fără dânşii? Aş plânge zi şi noapte, chiar dacă ar 


îi să locuesc în palatul de aur şi pietre prețioase al 
zânelor.” 


In româneşte de R. de Vittor 


0 a 


i 


PAG. 6 == 


Mangalia 


Eram la Mangalia pe o zi frumoasă; mă aflam 
pe dig. Bona mea, vrând să mă'sperie, a fugit după 
mine. Am fugit şi eu, am căzut şi m'am lovit foarte 
rău de o stâncă. 


Dulceata 


Aveam un borcan cu dulceaţă. Intro zi mama 
mi-a încredințat borcanul să-l duc în dulap. El 
avea o toartă şi capac. Intorcândurle pe dos, dulcea- 
ta a început să curgă. De frică am ridicat borcanul 
deasupra capului şi dulceaţa a curs pe părul meu. 
Tata sa repezit cu mâna şi i-a curs dulceaţa pe 
mână. De îrică am fugit în odaia mea. Deodată, 
aud un strigăt: era tata cu dulceaţa pe mână. Ma- 
ma a venit pe neaşteptate. Eu m'am speriat, dar 
mama a poruncit să mă spele pe cap. Am fost 
tristă de întâmplarea aceasta. 


De ziua mea 


De ziua mea mama mi-a dat o păpuşă, care se 
spărgea. Mi-a spus să fiu atentă să nu o sparg. Eu 
am vrut să o svâri în sus, dar ea a căzut pe pat şi 
i-au căzut ochii. Ce tristă întâmplare! 


Insemnările d-rei Monica Lovinescu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Kiki 


Eram foarte tristă că n'aveam o pisică. Intr'o zi 
m'am dus la o vizită. Pe un divan şedea o pisicuţă. 
Stăpâna casei mi-a dat-o mie. Ce bucurie pe mine! 
In sărutări am dus-o până acasă. Dar acasă, ce 
tristeţe! Tata nu vrea s'o primească în: casă. Ce 
jale pe mine! 

La urmă tata s'a înduioşat şi a primit-o. O chia- 
mă Kiki şi acum doarme la noi pe pat ca o regină. 


Poznele lui Kiki 


Tata are un fotoliu mare de piele, Kiki are şi ea 
ghieruţe, care trebuiesc ascuţite. Intr'o noapte Ki- 
ki a fost închisă în biroul tatei. Peste noapte Kiki 
şi-a ascuţit ghieruțele în spatele fotoliului. Vai de 
biata Kiki ce-a păţit! 


Monica la Radio 


Monica Lovinescu povesteşte. 
Mama cu tata şi cu un mosafir erau în birou. Eu 


am intrat pe neaşteptate. Am- început să spun; 


„Aici radio Bucureşti; Monica Lovinescu va spune: 
Movila lui Burcel“. După ce am terminat, toată lu- 
mea m'a aplaudat. 


NICULAE ISCUSITUL 


Niculae iscusitu, 

Azi face pe plictisitu. 

Nu mai vreau ca să se joace 
Ci face la boroboațe. 


Tata-l ceartă, 

Pân'ce-l iartă. 

Dar bătaia nu lipseşte, 
Că el multe tăptueşte. 


Un pahar ş'o farturie, 
Ceaşca din bucătărie, 
Toate țăndări sunt făcute 
La moment, pe nevăzute. 


PEH HH H H HH HH HHHH HHH HH 


aaa aaa aaa ad 


Versuri de MIRA PASCHIEVICI, 
elevă în clasa IV pr ma'ă 


Toţi banii din puşculiță 
Din cea mică odăiță, 

I-au fost luaţi de mama sa 
Pentru îapta lui cea rea. 


De ertare, că-i e drsă. 
lar tăticul cum e bun, 
lartă pe băiat ş'acum. 


Veselia iar începe, 
Niculae se pricepe. 
Poznele ce le-a făcut 
Le ia iar dela început. 
Mira Paschievici 


S'acum plânge şi se roagă i 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 7 


IN TARA BONBOANELOR 


POVESTIRE ITALIANĂ | In româneşte de MARIA SOREL | 
3URMARE 


„Bombonel, bine ai venit! îi strigară bomboa- 
nele. de ciocolată. Cum te simţi în tara noastră? 

— Foarte bine, mulțumesc. răspunse Bombo- 
nel politicos. 

— "Ţara noastră e o ţară minunată — nu-i aşa, 
Bombonel? îi ziseră caramelele. Vrei să ne mă- 


Cel mai qras omuleț din „Tara bonboahelor“. 


nânci? N'ai decât să faci un semn, Alege pe care 
din noi doreşti şi oricât de multe vrei. 

— Deocamdată, n'am poită nici de bonboane de 
ciocolată, nici de caramele, răspunse  Bombonel. 
Am mâncat aşa de multe dulciuri! 

— Cel puţin, mănâncă o prăiitură, dragă Bom- 
bonel, îl rugară prăiiturile. Noi suntem mai bune 
şi mai gustoase şi decât bonboanele de ciocolată 
şi decât caramelele. 

— Uf, ce lăudăroase şi ce neruşinate! strigară 
împreună bonboanele de ciocolată şi carame.ele. 
Nu-i adevărat! Spune tu. Bombonel. dacă prăiitu- 
rile sunt mai bune şi mai gustoase decât noi. 

— N'aş putea spune care sunt mai gustoase, răs- 
punse Bombonel. Imi placeţi toate..., atunci când 
n'am mâncat alte dulciuri. 

— Ce spui, Bombonel? strigară supărate bom- 
boanele de ciocolată. Şi de supărare. învelișul lor 
alb, argintiu, se făcu roşu ca focul. Apoi ziseră 
mai departe: „Gustul de ciocolată este cel mai 
bun gust din lume. Noi suntem reginele tuturor 
bonboanelor. Lucrul acesta e aşa de adevărat, că 
pe noi ne îmbracă în argint şi aur, ca şi pe regine, 
pe când voi, caramelelor. n'aveţi decât o sărăcă- 
cioasă haină de hârtie. 


— Prostii!! întoarseră vorba caramelele. care 
sau simtit foarte iignite. Ştiţi bine că nu . haina 
face pe om. Voi aveti o mutră urâtă de culoare în- 
chisă, pe când noi strălucim în cele mai frumoase 
culori ale pietrelor preţioase. Avem roșul rubinului, 
verdele smaraldului. culoarea galbenă a topazului. 
Ceeace spunem e aşa de adevărt, că toţi copiii, 
când ne sug, deseori ne scot din gură. ca să ne 
mai privească. 

— Da, e adevărat! le întări Bombonel vorba. 
Eu însumi am făcut aşa de mai multe ori. Ba 
chiar mămica m'a certat. Dar, pentru Dumnezeu, 
tiu vă mai certaţi între voi. Mai bine v'aş mânca 


„pe toate. 


— Şi ai face foarte bine! strigară prăiiturile, să- 
rind în sus ca apucate de alte alea. Numai că ar 


Bonbonel priveşte ploaia de zahăr > 


trebui să începi cu noi. Crede-ne, Bombonel, că 
noi suntem cele mai bune și mai gustoase dintre 
toate dulciurile. Ca să ne prepare. pun în noi © 
mulțime de bunătăţi. Miere, zahăr, albuş de ouă, 
sirop de mentă, de portocale... 

— Am să vă fac în voe şi am să vă mănânc!” 
răspunse Bombonel. înduplecat de rugămintea lor. 

Incepu să mănânce la prăjituri una după alta, 
când bomboanele de ciocolată şi caramelele s'au 
îndepărtat supărate şi întorcându-și una alteia 
spatele. 

(Va urma) 


PAG. 8 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Copilul care vrea să fie mare 


© 
© 

oĝgo= 
O9 


„Nu mai pot, zău, de necaz, 
Când îmi zic dela obraz, 
Că sunt mic, sunt Prichindel, 


Că sunt cel mai mititel. 


„Rogu-vă să vă uitaţi 

Și din ochi mă măsurați, 
Dela cap pân'la picioare, 
Ce, nu sunt destul de mare? 


„Sunt un „domn” în toată lirea, 
Ba. aproape sunt bărbat, 
N'am mustăţi, dar ce-are-a tace? 


Zic: „Le-am ras, nu le-am lăsat!” 


„Lot nu credeți, tot imi spuneți, - 
Că sunt mic şi Prichindel, 

Tot vă râdeți voi de mine? 

De-i aşa, mai staţi niţel. 


„Vă arăt îndat-acuma, 

Cum bărbat pot să- mă fac. 

Ce-mi lipseşte? Nişte haine. 
Las’, găsesc eu să mă'mbrac. 


„Uite cismele lui tata: 

Imi vin bine, potrivite. 

Nu mă strâng, aşa că-mi pare, 
Pentru mine-s poruncite. 


de MOŞ NA E 


„Ce e haina asta neagră? 
A, e frac de sărbătoare. 
Vino'ncoa, nu face mofturi, 
Haide, vino la'ncercare! 


„E tăcut chiar pe măsură, 
Insă-i cam încurcătură, 
Căci la mâneci e prea lung, 
Si e greu ca să le-ajung. 


„Totuşi, merge, chiar în lese, 
Şi-mi stă bine, se'nțelege. 
Si m'arată — nu-i aşa, 
Om întreg, bărbat colea. 


© 

© 
939 
99 


„Bățul tatei! Da, fireşte, 
Asta mi se potriveşte, 
E cam lung, mărturisesc, 
Insă până mâine cresc. 


„Am deci cizme şi baston, 
Am şi haină, ca palton. 
De deochi, zău, să nu-mi fie, 


` Foarte bine-mi şade mie. 


„De mă vede orişicine, 

O să zică el de mine, 
Nu-s copil, ci sunt bărbat, 
Sunt un „domn“ adevărat. 


| „Dar în cuiu ce-i atârnată? 


| E luleaua: vino'ndată. 
 Vin'la gură 'să te duc, 


Numai greu te cam apuc. 


„Nu fumez şi nici nu-mi place, 
Dar aceasta n 'are-aface! 


Ţin luleaud'n gură'ntinsă, 


Mult mai bine că e stinsă. 


„Hai de-acuma mă priviţi! 
Ce mai spuneți, ce gândiţi? 
Sunt sau nu sunt un bărbat, 
Incălțat şi îmbrăcat! 


== 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Nu mai pot de bucurie! 
Insă, vai! n'am pălărie, 

Căci nu face să mă vadă 
Chiar cu capul gol pe strudă. 


„Văd jobenul! E cam tare E 
Și pe cap îmi e cam mare. 
Nu-i nimic, se potriveşte 


Și în talie mă creşte. 


„Va să zică, toate-s bune, 

Sunt complect pot chiar a spune, 
Haide-acum să ne plimbăm 

Și pe străzi să ne-arătăm”. 


A pornit acum „bărbatul! 
Dar nu vede îngâmfatul, 
Unde calcă şi păşeşte, 
Căci jobenul îl opreşte. 


li astupă tot obrazul 

Si ce mare este hazul! 

Că trei paşi chiar nu făcu 
Sin odaie buf! căzu. 


PAG. 9 


— 


I-a pierit lui „bărbăția”, 
I-a perit şi veselia, 

Ca din vis el-se trezeşte, 
Tot copil se pomeneşte. 


a. = 


Un cititor doreşte să ştie care este religia 
cea mai veche de pe pământ. Foarte greu, ca să 
nu zicem imposibil de ştiut. 


Ceeace se ştie despre religie bine, este urmă- 
torul lucru: că n'a existat şi nu există pe pământ 
un popor, oricât ar fi el de înapoiat, care să nu fi 
avut dela începutul începuturilor o religie. 


Acum mai multe mii de ani, erau popoare, care 
nu ştiau să are pământul, care nu ştiau să gătea- 
scă mâncarea şi să-şi facă locuinţe, ci mâncau car- 


Cea mai veche religie 


nea crudă şi se adăposteau în peşteri sau în scorbu- 
rile arborilor. Insă, aşa înapoiate cum erau aceste 
popoare, aveau totuşi o religie în care credeau. 

De aceea, se poate spune cu drept cuvânt că re- 
ligia s'a născut în acelaş timp cu omul. 

Cât despre religiile monoteiste, adică religiile po- 
poarelor care — aşa cum este drept şi adevărat — 
cred întrun singur Dumnezeu, cea mai veche din 
aceste religii este religia mosaică, după care vine, 
ca vechime, religia creştină, apoi religia mahome- 
tană. 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


oată după amiaza, Mişu se jucase în curte 

cu prietenii săi. Era doar vorba să încer- 

ce mingeâ nouă ce-i cumpărase bunicul. 

Insă, aruncând-o ici, svârlind-o colo, 

izbind-o cu mâinile şi cu picioarele, din- 

tr'o dată... pac! şi frumoasa minge a plesnit şi s'a 
rupt. 

Sărmană minge! Ai murit, mai înainte de a în- 

cepe să trăeşti! 


Obosit, Mişu şade intrun scaun privind mingea 
şi zicându-şi în gând: „Ce va spune tata mare?“ 

De oboseală, capul lui Mişu se pleacă în jos, 
ochii i se închid şi... dar ce se inâmpiă cu el? Mişu 
vede ceva — ceva de speriat! 

Vede că mingea nu mai e minge. Mingea e acum 
un obraz de om,'mare şi rotund, cu doi ochi întu- 


æ | Mingea rösbunatoare 


necaţi şi cu o gură (re în aşa dei mare, că “merge 
dela o ureche până la cealaltă. 

Ochii mingii îl privesc ţintă pe. Mişu, iar gura îi 
face tot felul de strâmbături. Mişu ar vroi să râdă, 
dar simte că-l cuprinde frica; In adevăr, mingea se 
umflă, se umflă mereu, se face măre cât un copil, 
mare cât odaia şi: unde mi se porneşte Să sară şi să 
alerge după Mişu. i 

Ingrozit, Mişu fuge din odaie, fuge pe scară, ese 
în sradă, fugind deri răpăe tălpile. Se întoarce 
doar în, „tot momentul, ca să vadă ce-i cu mingea. 
Insă mingea creşte, creşte mereu, că acum e mare 
cât casa. 

Crește şi fuge după el. Dacă i-ar-cădea în spate, 
l-ar strivi cu totul. 

Misu fuge desperat şi nimereşte într'o stradă în- 
gustă și lungă, aşa de lungă, încât se pare că nu se 
mai sfârșește. 

Dar în fundul străzii e o căsuţă. Dacă Mişu ar 
putea intra, ca să se ascundă în casa aceasta! . 

Dar din curtea căsutei ese un câine, un dulău 
mare şi negru. Lătrând furios si arătându-și colții, 
dulăul vine glonț drept spre Mişu. 

Bietul Mişu! Ce să facă, acum când înaintea sa 
e dulăul, iar îndărătul său e mingea? Va muri, de 
sigur, fiindcă altă scăpare nu este. 

„Sa sfârşit cu mine!“ î îş zise el în gând, iar cu 
glas tare strigă: 

„Mamă! Mamă“! | 

Mamă-sa veni numai decât şi îl întrebă: „Ce-i, 
Misule? Ce sta întâmnlat? Dece m'ai chemat?“ 

Insă Misu, tremurând din tot corpul, deschise 
ochii şi văzu că este acasă la el şi că şade pe 
scaun. A fost, asa dar, un vis? Bine înţeles căa 
fost numai un vis urât. 

lar mingea. care stătea ruptă şi nemiscată la 
picioar6'e lvi Misu, se părea că are o gură mare şi 
că râdea si zicea: „Mişule, ţi-am făcut-o!  Mişule. 
ţi-am făcut-o!“ i 

In româneşte de Florina 


POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


DIMINEATA 'COPIILOR === 


N 


PAT 
mu 


onel, dealtfel, e un băeţel cuminte, dar are şi 
el câte odată gusturi ciudate. 
Vacanţa aceasta şi-a petrecut-o la munte. 
Intr'o dimineaţă zise mamei sale: 
„Mămico, vezi colo piscul acela pe munte? 


munte? 
= Da, îl văd, şi ce vrei tu? 

— Mămico, aş vrea să mă suiu până acolo... sus 
de tot. 

— Nu se poate, dragă mămicule, acolo e aşa de 
departe, că-ți trebue trei zile şi trei nopţi să ajungi 
până la pisc; afară de asta e un frig ne mai po- 
menit acolo, iar multe fiare sălbatice aţin calea 
ori cui s'ar încumeta să ajungă până sus. 

— Cu toate astea, trebue să fie foarte frumos 
acolo“... şi Ionel rămase gânditor... 

Intr'o zi el văzu trei vânători că se urcau pe 
munte şi fără să ceară voia mamei sale, se luă 
după ei şi merse, merse, până obosi. La o cotitură 
vânătorii dispăruseră, iar el se culcă pe iarbă. 
Când se sculă, dete de mure coapte din care începu 
să cuieagă şi să mănânce, însă văzu cu groază ală- 
turea de dânsul un urs cât toate zilele de mare. 
De spaimă, începu să strige „mamă!” şi o rupse 
la fugă de vale. Ajuns la 0 apă mare, scoase pan- 
talonii şi începu să înoate pe cât ştia. Din nenoro- 
cire, apa i-a smuls pantalonii din mână şi i-a dus 
la vale. De partea cealaltă ursul îl ajunsese și 


zA yie 


INLA 


de DIMITRIE NICHIFOR 


pr y 
fă / A 5 
D d AZI 25 -Z 
(Ci IRA (3 
ş 4 
(fa: ae, Pyr: 


zui POMEL 


acum se pregătea să se arunce în apă. Dumnezeu- 
le! ce nenorocire! Ar fi fost aşa de bine, dacă as- 
culta pe mama sa şi rămânea acasă. Cum eşi din 
apă, începu să fugă iar pe vale. O căprioară, care 
îi eşi sperioasă în cale, îl sperie şi mai mult. Şi el 
fugea, fugea în neștire. La o răspântie văzu cu în- 
frigurare colții unui porc mistreţ. 

Se înserase deabinelea şi el acasă nu mai ajun- - 
gea. Noroc că luna plină îi mai lumina calea. Ce 
va zice oare mamă-sa, când îl va vedea în halul 
acesta? !... Şi ceeace e mai trist, e că nu mai avea 
nici măcar pantalonii. : 

li venea să plângă de necaz!... Cum de n'a as- 
cultat el pe mama lui?! Şi un plâns amar cu su- 
ghiţuri îl apucă... 

Dar, deodată lonel se trezi în pat plângând. 

Dumnezeule, ce s'a întâmplat oare? Adevărat?! 
A fost numai un vis. lonel văzu cu mirare pânta- 
lonaşii lui așezați frumos pe scaun. Ce bucurie!... 
Aşa vis urât nu mai visase în viața lui. Când 
mama sa îi dete bună-dimineaţa, Ionel vesel îi is- 
torisi visul. 

„Vezi tu, dacă numai în vis ai păţit ce ai păţit, 
dar să fi fost adevărat?!... 

— Nu, mămicule, nu mai doresc să merg la pis- 
cul acela; te ascult pe matale“... Şi Ionel a fost ve- 
sel toată ziua aceea. 

Dimitrie Nichifor 


POVESTE POPULARĂ 


ând împlinise vârsta de optspre- 
zece ani, Vlad, un băiat voinic, 
deştept şi mai ales foarte bun la 
suflet, se tocmi ca marinar pe o 
corabie. Pe corabia aceasta erau 
marinari vechi şi bine plătiţi, pe 
când lui Vlad nu i se dedea vreo 
simbrie, ci humai mâncarea şi 

din an în Paşti, o haină şi o pereche de încălţă- 

minte. 

In vremea când marea era liniştită sau când co- 
rabia stătea în port. marinarii jucau între ei la 
cărţi cu bani. Numai Vlad nu putea să se joace, 
fiindcă n'avea nici un ban. 

De acasă la el nu era cine să-i trimită, fiindcă 
părinții îi muriseră de mult, iar acasă nu locuia de 


cât bunică-sa, o bătrână trecută de șaptezeci de. 


ani şi care, spre nenorocirea ei, îşi pierduse şi vé- 


RÂŞNITȚTA NĂZDRĂVAN 


= 


DIMINEAȚA COPIILOR 


TE!) 


ma 


de MARIN OPREANU 


== 
== 


derea. Prin urmare, cu ce putea să-l ajute o sărma- 
nă bătrână oarbă? 

Cu toate acestea, Vlad, amârit că este aşa de 
sărac şi că nu poate lua parte la jocul marinarilor 
de pe corabie, merse să-şi plângă soarta la buni- 
că-sa. 

Bunică-sa însă îi zise: „Nu plânge și nu te văe- 
ta, odorul meu! Ci sue-te în podul casei şi ia de a- 
colo o râşniţă veche, care este aruncată în colţul 
cel mai întunecos. In această râşniţă stă norocul 
tău”. . 

Vlad merse în pod şi aduse râşnița — o râşniță 
mică, veche şi ruginită toată. 

„Dă-mi mie râşnița în mână, îi zise bunică-sa, 
iar tu pune-ţi căciula întoarsă în sus, înaintea râş- 
niţei”. 

După aceea bunica luiVlad începu să învârteas- 
că râşniţa şi să zică: 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Râşniță, cu bani, îndată, 
Umple tu căciula toată!” . 


Şi... minune! Căciula lui Vlad s'a umplut cu bani 
până la vârf. 

Apoi bătrâna se opri din învârtitul râşniţei şi 
zise: 


„Rdşnită, pe loc să stai 
Si nimic să nu mai dai!” 


Râşniţa se opri şi nu mai scoase un ban. 

„Vezi, Vlăduţul meu, îi zise bunică-sa, cu râşni- 
ta aceasta scapi de sărăcie, ba chiar ajungi să fii 
omul cel mai bogat şi mai ferict. Bagă însă bine 
de seamă să nu uiţi două lucruri: întâiu, să nu-i ceri 
râşniţei mai mult decât ai nevoie. Dar să ştii că ea 
nu-ţi dă numai bani, ci orişice doreşti. 

„Al doilea. Să nu spui la nimeni despre râşniță 
Şi să nu o arăţi la nimeni. Dacă nu ţii seamă de a- 
ceste două poveţe, să ştii că ai să dai de nenoro- 
citea ez 

Vlad, căruia i se părea că este un vis ceeace ve- 
de, mulţumi buniciii sale şi îi sărută mâna, apoi. 
înfăşurând bine râşniţa şi ascunzând-o şi mai bine 
sub haină, dete fuga la corabie. Acolo găsi pe ma- 
rinari, tovarăşii săi, jucând cărţi cu bani, aşa cum 
le era obiceiul. ) 


„Râşniţă, cu bani, îndată, 
Umple tu căciula toată“. 


Ce să mai lungesc vorba? Vlad aiunse să fie cel 
mai bogat dintre toți tovarăşii săi, ba chiar mult 
mai bogat decât căpitanul, care era stăpânul co- 
răbiei. 

Căpitanul acesta era un om rău la suflet şi de o 
sgârcenie cumplită. Mai ales sgârcit cu mâncarea 
ce dedea marinarilor. li ţinea în toate zilele numai 
cu mămăligă şi cu fasole uscată. Cât despre bău- 
tură, nimic alt ceva decât apă chioară. 

Insă acum marinarii nici nu se atinseră de mă- 
măligă şi de fasole, ci în fiecare zi mâncau şi 
beau împărăteşte cu toţii. Vlad avea grijă de ei. 
Invârtea râşniţa năzdrăvană şi îi cerea tot felul de 
mâncări şi băuturi. lar după ce îi dădea în dea- 
juns, Vlad nu uita să zică: 


„Răâşniţă, pe loc să stai 
Și nimic să nu mai dai!” 


Altfel, râşniţa ar fi scos înainte, fără să se o- 
prească. ; 

Marinarii, care îi arătau acum lui Vlad toată 
dragostea şi piretenia, îl întrebară de câteva ori să 
le spună, de unde are el atâţia bani și atâtea bu- 


O ý PAG. 13 


nătăți. Insă, Vlad, gândindu-se lla cele spuse de bu- 
nică-sa, păstra bine secretul şi nu spunea un cu- 
vânt despre râşniţa năzdrăvană. 

Cu toate acestea, pândindu-l şi urmărindu-l, ca 
să vadă de unde scoate bani şi celelalte bunătăţi, 
marinarii cam prinseră ceva din taina lui Vald. 


„Ştiau acum că Vlad are o râşniţă năzdrăvană, care 


îi dă totul. De văzut, însă, nu putuse să o vadă 
nimeni. 

Vestea despre râşniţă ajunse şi la urechile că- 
pitanului. Acesta chemă pe Vlad într'o seară şi îi 
vorbi răstit, zicându-i: 

„Am aflat că ai o râşniţă fermecată. Să mi-o a- 
duci aci, în cabina mea, şi să-i ceri să-mi dea câți- 
va pui îripţi”. 

Vlad se duse, dar nu se întoarse cu râşniţa, ci 
cu zece pui fripţi şi minunat de bine rumeniţi. Dar 
căpitanul îi puse lui Vlad cuțitul în piept şi îi stri- 
gă: „Ori îmi aduci numai decât şi râşniţa, ori de 
unde nu, te străpung cu cuțitul!” 

Ce să facă bietul Vlad? De frică, merse şi aduse 
căpitanului râşniţa. Ba chiar îl învăţă ce trebue să 
spună râşniţei, ca să se învârtească şi să-i dea 
ceeace doreşte. Insă, nu-i spuse şi ce trebue să-i 
zică atunci când vrea ca râşnița să se oprească. 


II, ED 
(Ciun urmarea in pagina 15 Jos 


PAG, 14 


i 


E ROMAN PENTRU COPII 


Li 


a Spitzberg anul e împărţit în două. $a- 
se luni de vară, e tot timpul ziuă şi şase 
luni de iarnă e o vecinică noapte. Gugu- 
lică şi Titiflencea avuseseră norocul să a- 
jungă acolo în jumătatea de an când era 

"noapte. 

Neamţul din colibă, nu se putea  dumeri de a- 
venturile celor doi copii. 

Aşa ceva nu se mai pomenise! 

El era vânător de urşi albi şi pescuitor de bale- 
ne, deprins cu toate relele şi tot îi părea rău că 
l-a prins noaptea şi iarna acolo... 

Ce era să se facă cu micii aventurieri, nici nu-i 
venea în cap. 

Deocamdată trebui să împartă blănile şi provi- 
zia de mâncare cu ei. 

E drept că avea slănină pe acoperişul colibei ca 
să stea îngheţată, cât pentru trei. Coliba însă era 
prea mică. 

Neamţul eşea la vânătoare cu tot 
aproape zilnic împuşca câte 


întunericul şi 
un urs, ori o vulpe 


DIMINEAȚA COPIILOR 


SKO 


AUT AIAN, | i 


AVENTURILE LUI GUGULICA 


[e cita ani E 


Şase luni în întuneric 


=== de MONA RADULESCU 


led 
albastră. Gugulică îi ajuta la iupuit, în vreme ce 
Titiflencea îi pregătea de mâncare şi vedea de foc. 

Intr'o zi Neamţul pescui o balenă şi atunci copiii 
îi fură de un adevărat ajutor. 

Nici mar fi putut eşi la capăt fără ei. 

li scoaseră grăsimea, balenele, în sfârşit tot ce 
era de preţ. Omul era foarte vesel, fiindcă însemna 
bogăţie pentru timpul când s'ar îi întors acasă. 

Trebuia să vie anume un vapor în primăvară şi 
se bucura că-i merge în plin şi că avea cu ce să 
încarce vaporul. 

Câtăva vreme, copiii fură nedumeriţi de noaptea 
în care trăiu, de balena mare cât un automobil și 
de urşii albi pe care-i vâna Neamţul, în cât nici nu 
se gândeau cum vor scăpa de acolo. 

Mai pe urmă începu să-i prindă urâtul. 

De cât timp erau acolo, în colibă, habar 
veat... 

„Cum să mai ştii cum trece vremea dacă nu se 
face ziuă“? 


n’a- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Il întrebară pe vânător, dar el nu ştia mai mult 
decât ei şi nici nu-l interesa. 

Era aşa de ocupat, că i se părea că timpul tre- 
ce prea iute. 

Mâncau când lle era foame, se culcau când le era 
somn şi vremea trecea. 

Odată, când se pregătea Neamţul să plece pe 
munţii de zăpadă, în căutarea urşilor, Gugulică ce- 
ru să-l ia şi pe el. Vânătorul primi. 

Gugulică se îmbrăcă într'o blană, îşi luă o puşcă 
de brâu, îşi agăţă o lanternă mai mare decât el şi 
plecă. 

Titiflencea rămase în colibă, fiindcă îi era frică 
să urce pe ghiață noaptea, mai cu seamă că de 
cu seara ascultase pe Neamţ povestind despre un 
om ce urcase munţii de ghiaţă şi his: într'o 
gaură. 

Peste nu ştiu câte zeci de ani, fusese găsit în- 
ghețat cu puşca pe umăr şi cu ceasul la brâu. 

La gândul acesta, Titiflencea se cuibări mai bi- 
ne în blănuri şi rămase singur. 

Din când în când se auzeau zgomote îngrozi- 
toare pentru tăcerea înconjurătoare. 

Erau ghețari cari se prăvăleau. 

Titiflencea asculta cu inima strânsă. 


Dacă s'ar prăvăli unul peste colibă, sau dacă 


PAG. 15 


“Gugulică nu s'ar mai întoarce şi-ar rămâne sin- 
gur, pentru toideauna, acolo! 

Pielea lui Titiflencea se făcuse ca la găină, iar 
urechia-i prindea cel mai mic sunet. 

Deodată auzi un ciocănit, Titiilencea se repezi 
speriat, apoi începu să râdă :de frica ce tră- 
sese. 

Era vânătorul şi Gugulică. Sé întorceau înainte 
de vreme, pentrucă Gugulică, voind să-şi încerce 
puşca, nimerise o namiiă de urs. 

Neamţul, foarte bucuros de curajul băiatului, îi 
jupui ursul şi-i dădu lui blana s'o ia la el în ţară, ca 


„să-şi dovedească isprăvile. 


Titiflencea se simți umilit că nu e în stare să facă 
şi el aşa ceva şi în gând se hotări să se ducă să-şi 
incerce norocul, când o pleca Neamţul a doua 
oară. ; 

Se întâmplă însă ca şi prima oară. La plecare, 
iar îi apăru omul îngheţat, se înfioră şi rămase 
“pe loc. 

Gugulică din ce în ce dovedea că va fi un vână- 
tor foarte bun. 

Mergea de acum mereu cu Neamţul şi acesta 
era mândru de un asemenea elev. şi făcuse şi el 
un mic depozit de blăni şi aştepta cu nerăbdare 
venirea primăverii. 

(Va urma) 


aice 


Urmare dela povestea din pag. 13: „Râşniţa năzdrăvană“ 


Dar nici căpitanul nu se gândi să-l întrebe despre 
aceasta. 

In loc să-i mulţumească lui Vlad, căpitanul — ce 
om fără suflet şi fără Dumnezeu! — îi dete un 
brânciu puternic şi-l aruncă în mare, unde sărma- 
nul Vlad îşi găsi moartea. 

„Am să spun că a alunecat şi a căzut“, îşi zise 
blestematul de căpitan. 

Insă, puii îripţi şi bine rumeniţi îi aţâţară pofta 
de mâncare. Gustă din unul, dar văzu că nu e în- 
deajuns de sărat. De aceea, luă râșniţa în mână şi 
învârtind-o zise: 


„Răâşniță, să-mi dai sare, 
Ca să pun eu în mâncare”. 


Râşniţa începu să scoată sare. O sare albă şi 
curată. Când căpitanul văzu că a scos în deajuns, 
îi strigă: „Destul! Am cât îmi trebue”. 

Insă râşniţa nu se oprea, de oarece nu în felul 


acesta trebuia spus. De aceea, îi dădea înainte, sco- 
ţând mereu grămezi de sare. 

„Ajunge, n'auzi?” răcni căpitanul. 

Aş! Râşnița scotea mereu sare, de se umplu ca- 
bina. Furios, căpitanul luă sabia şi -tăie râşniţa în 
bucățele... Dar, ce sa întâmplat? Fiecare bucăţică 
se prefăcea înt'o râşniţă întreagă şi fiecare râşniță 
scotea mereu sare şi iarăşi sare. 

Se umplu cabina, se umplu toată corabia de sa- 
re, iar râşniţile se  învârteau şi scoteau mereu, 
mereu. 

Corabia se scufundă şi o dată cu ea se scufundă 
şi căpitanul. 

hâşniţele au căzut în fundul mării, dar şi acolo 
se învârteau mereu şi se învârtesc şi până în ziua 
de astăzi. 

Se spune că aceasta ar fi pricina pentru care 
apa mării este sărată. Sarea ar veni dela râşniţele, 
care se învârtesc mereu, mereu. 


Marin Opreanu 


"BIB tO nn 3 
UNIVERSITA -ii ; 


GEORGESCU DRAGOŞ 


Premiant I Media 9.68 
"Clasa I-a primară, Şcoala de băeți „Spiru Haret“ 
y Bucureşti 
AE ADE ST 


noloage.-Concursuri instructive şi plăcute, etc, : 
: Moş Nae va explica, într'un ciclu de con- 

ferinţe pe înțelesul celor mici, toate pro- 
= sa 


=> DIMINEAŢA COPIILOR 


eoe 


COPIL: 


Veniţi în fiecare Duminică, înainte de 
amiază, la spectacolele organizate anume 
pentru voi de către 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


în sala Teatrului ROXY din Str. Lipscani 


La fiecare spectacol 
veţi vedea şi admira: 


Teatru.-Dansuri şi balet.-Pro- 
ducțiuni de muzică vocală şi 
înstrumentală.- Cei mai buni 
acrobaţi.-Numere de prestidi- 
gitaţie şi experiențe extraordi- 
nare.-Clownii şi auguştii cei 
mai comici.-Declamaţii şi mo- 


gresele înfăptuite în ştiinţă şi în technică. 


La fiecare spectacol se trage tombola gratuită cu: 
ciocolata „SUCHARD“ și se distribue la toţi copiii 
cornuri „Otto Gagel“ şi alte surprize. Preţul de | 
intrare; Fotoliu | Lei 30 — Fotoliu II Lei 20, 
(se mai plăteşte un plus de 2 lei la bilet pentru 
„timbrul aviaţiei“). Toate locurile sunt numerotate. 
Garderoba nu este obligatorie. Inceputu! ora 10,15 

į dimineaţa. Sfătuim pe toţi cititorii noştri să-şi 
reţie biletele din timp la redacţia revistei „Dimineața 
Copiilor“, Str. Const. Mille 12, Etaj I. Tel. 324/70. 


D. Dim. Gusty, ministrul instrucţiunii publice, ne 
autoriză să publicăm că atât d-sa, cât și organele 
superioare din ministerul instrucţiunii publice pri- 
vesc cu deosebită smpatie și cu mult interes opera 
de asistenţă socială a „healităţii Ilusrate”, întru- 
chipată în „Parlamentul Copiilor“. 

D. prof. Bratu, directorul învăţământului supe- 


PU E Parlamentul copiilor 


rior din ministerul de instrucţie, va trimite în acest 
sens, o circulară tuturor directorilor de şcoli din 
Capitală, rugându-i să dea cel mai larg sprijin 
acestei mari opere de asistenţă socială. 

Citiţi în ultimul număr al „Realităţii Ilustrate” 
modul cum vor decurge operaţiunile de organizare 
şi participare pentru „Parlamentul Copiilor”. 


Atelierele „ADEVERUL” S. A. 


| 


37 
Li (S IAD / 
HE 


fire 


Un dar frum Cad 4 L 
os d i 
de attui Moş! Crăciun: „Dimineaţa C 
pe: aţa Copiilor’ r t l i 
| Pretu el 


PAG. 2 


“DIMINEATA COPIILOR 


Lămuriri despre sărbătoarea Crăciunului 


Sărbătoarea „Naşterei'“. 


In povestea „In pădurea de brazi” din n-rul de 
fată, poveste scrisă de vechiul şi nedespărtitul no- 
stru colaborator Marin Opreanu, se arată un ade- 
văr istoric. Anume, mai îna.nte de Naşterca Mân- 
tuitorului, Romanii, care, precum ştim, erau de re- 

“ligia păgână, ad.că se închinau la idoli. vrezând în 
-zei, care nau existat nici o dată. serbuu pe la 
sfârșitul lui Decemvrie sărbătoarea nunută „Naş- 
terea Soarelui” sau, mai pe scurt. „Naştcrea” (în 
limba latină Natalis). Sărbătoarea aceasta, ţinută 


în cinstea Soarelui. socotit ca o ființă vre şi chiar; 
ca un zeu, avea loc în zilele când începea „„solsti- : 


>» 


tiul de vară”. 
Aceasta înseamnă data dela care ziua începe să 
crească, iar noaptea să se micşoreze. Strămoșii 


noştri Romani mulţumeau, aşa dar, Soarelui că stă - 


-mai mult pe cer, dându-le mai mult timp lumină.- 


Sărbătoarea Crăciunului. 


„Creştinii au înlocuit sărbătoarea păgână despre, 
„naşterea Soarelui” prin sărbătorirea „Naşterei' 
Mântuitorului”, adică prin sărbătoarea Crăciunu- 
lui. 

Şi de oarece, precum stim din Sfintele Evan- 
ghelii, lisus s'a născut în noaptea de 25 De- 
cemvrie, s'a făcut aşa că sărbătoarea Craciunului 
cădea tot în zilele în: care: păgânii sărbătoreau 
„naşterea Soarelui”. = 

E drept, aceasta nu s'a făcut chiar din primele 
timpuri ale creştinismului. După cum se spun is- 
toricii Bisericii creştine, sărbătoarea Craciunului 
a început cam vre-o 300 de ani după naşterea lui 
lisus Cristos. Ba chiar,multă vreme Crăciunul, a- 
dică naşterea lui lisus. se serba în aceiaşi zi cu 
botezul Domnului lisus (Boboteaza). 

Mai târziu aceste două sărbători au fost despăr- 
tite una de alta. serbându-se fiecare aparte. 

Oricum, prin strălucirea faptului ce cinstim, sär- 
bătoarea Naşterei Mântuitorului a întuaccat şi a 
făcut să se uite cu totul sărbătoarea păgână despre 
„naşterea Soarelui”. 


Evangheliile şi Naşterea lui lisus. 


Precum Ştim. sfintele Evanghelii. sunt în număr 
de 4. după numărul celor ce le-au scris. Lămurim 
că cuvântul „Evanghelie” este de origini greacă 
şi înseamnă exact: .„vestea cea bună”. Mai amin- 
tim că cei patru Evanghelişti sunt următorii. după 
ordinea în care sunt Asezati în Noul Festament: 
Matei, Marcu, Luca şi loan. ja 


Despre Naşterea lui lisus au scris Sfinţii Evan- 
ghel;şti Matei şi Luca, însă, pe când Matei pome- 


neşte numai despre naştere, spunând: „lar dacă 
s'à născut lisus în Betleemul ludeei...”. sfântul E- 


vanghelist Luca povesteşte faptul în mod amănun- 
tit. 

De aceea, dăm în rândurile ce urmează, capito- 
lul în care sfântul Evanghelist Luca vorbeşte des- 
pre Naşterea Mântuitorului. 


“Naşterea după Evanghelia lui Luca 


„In zilele acelea, eşit-a poruncă dela ‘Cezarul 
August, ca să se inscrie toată lumea. Această in- 
$criere Sa tăcut intâiu pe când Uu.rinus cra ocâr- 
muitotul Siriei. Deci, toţi'mergeau să se înscrie, fi- 
ecare în cetatea sa (de obârşie). 

„Atunci s'a su.t şi losif. d.n Galilca, din oraşul 
Nazăret, în Iudeea; la oraşul lui David, care se'nu- 
meste Betleem, pentrucă era din casa ŞI din nea- 
mul lui David. Ca să se inscrie cu Maria, cta'logo- 
dită lui, şi care era grea. 

„Dar pe când erau ci în Betleem, s'au împlinit 
zilele ca-să nască. 

„Şi a născut pe fiul.ei cel înțâiu născut şi l-a în- 
făşat şi l-a culcat în iesle, căci nu mai era loc pen- 
tru ei în casa de popas. 

„lar în partea locului erau păstori, care. mâind 
pe câmp, ţineau strajă, noaptea. lângă turmele lor. 

„Si-iată că: îngerul Domnului a stătut lângă ei 5 EX 
mărirea Domnului i-a învăluit în lumină, iur ei s'au 
înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: „Nu 
vă temeţi. Căci iată vă binevestesc voua bucurie 
mare, care va fi pentru tot poporul: 

„Că în oraşul lui David, astăzi vouă s'a născut 


-un Mântuitor, care este Cristos, Domnul. Și acesta 


este -semnu: ce vă dau: veţi găşi un prunc înfă- 
şať, culcat în iesle.” 

„Si deodată s'a făcut împreună cu îngerul multi- 
me de oaste cerească, lăudând pre Dumnezeu şi zi- 
când: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu 
şi pe pământ pace, între oameni binevoire!” 

„lar: după ce îngerii s'au depărtat dela ei. la cer, 
păstorii vorbiră unii către alţii: „Să mergem dară, 
până la Betleem. să vedem lucrul acesta ce s'a 
făcut și pe care Domnul ne-â dat să-l cunoaştem”. 

„Şi grăbindu-se, au venit şi au ailat pe Maria şi 
pe Iosif şi pe prunc, culcat în iesle. lar după ce l-au 
văzut, au destăinuit cuvântul grăit lor despre acest 


„copil. Şi toți câţi auzeau, se.mirau de întâmp:area 


pe care le-o spuneau păstorii. Ci Maria păstra toa- 

te aceste lucruri Şi le cumpănea în inima ei. 
„Apoi păstorii s'au întors (la turme), preamărind 

şi lăudând pe Dumnezeu. pentru toate câte auzise- 


„ră şi văzuseră, precum li se vestise:” ` 


N 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACTIA şi ADMINISTRAȚIA 

BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 

Abonamente: 1 AN 200 LEI Ill IN STRĂINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 , UN NUMAR 5 LEI 


25 Decembrie 1932 Nr. 463 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAA A Ad 


| IERTARE p COLINDĂTORII 
; 


Un craiu înfrisurat, gonit de soare, |. Cu ochi senini, privesc pe geam afară, 


Ne-a spus grăbit cu tremurări de gură, Şi-ascult tremurătoarele colinde — 
Că nu e mult şi vom vedea c apare Și-o vrajă ne'nţeleasă mă cuprinde 
O Zână-albă 'n sirucle de ură. Ca visul unei nopți de primăvară. 


Şi va chema la judecată mare, A io fă > f 
Betia: lenea şi rempan eraba In Betleemul sfânt, în astă seară 
Lăsând tiori de ghiată 'n îiecare, O nouă stea pe boltă se aprinde, 
C'au rupt din lirul vieților de treabă!... Și dintre neguri grele se desprinde 
Isus, ce pentru noi, se naște, iară. 


Căsuța lor va îi o închisoare, 

Cu geamurile strânse 'n plăci de shiaţă. Dar noi, năruitorii de dreptate 

Şi nor primi o rază dela soare, Nu-l mai primim cu flori de bucurie 

lar soba rece va scurta din viață. ri ; So Ha Pi 
Ci numai cu blesteme și păcate. 


Dar ce folos, că Moş Crăciun le iartă... D ; S PA 

Incântă zâna rea cu jucării... e-aceia, azi, când neagra veșnicie 

N'ar face-o Moş-Crăciun cu-atâta artă, Incepe-a avea drumuri luminate, 

De rnar fin casa rece şi copii... Să ne rugăm copilului Mesie. 


D. Ionescu Râmni: = A Gurgu 
PRIETENIE | 


Și pe pereţi cu niște poze de hârtie 


La jocul de azi mi-am făcut 
Ori chipuri de prin cărţi cu lupte... 


Un prieten, mamă... 


II chiamă Anghel și de bună seamă D L ; 
Va fi un prieten bun. Bin mama, cum.:se,: podte HN IOD 
ă naibă jucării aşa ca mine ? 

Am fost la el acasă, Se rebier ? ori pa i ine 1 
N'avea nici jucării şi nici bomboane — ii a a 00 CR ag ao ata bu do la 
Mi-a spus că mama lui nu are bani Mâine iar mă duc la el, 
Să-i cumpere asemenea plocoane. Și am să-i intrun casăncetinel 

i Ed i Sg i Să-i duc cum mie îmi aduce Moș Crăciun, 
Și slăntr'o casă mică şi urâtă, Bomboane, jucării şi ce mai am eu bun. 
Cu lăicerile de cânepă şi rupte i G. Talaz 


Laaa aaa AA AAA AAAA AAAA AAAA ARAARA AAAA AARAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA 


PAG. 4 


= O PUVESTE DE CRĂCIUN 


Sa z 


u departe de comuna noastră, este 
o bucată de pământ, gestul de 
întinsă şi acoperită toalå cu pie- 
tre. Nişte pietre ciudate de tot. 
Privite din depărtare, crezi că ar 
fi o turmă de oi, care s'au cul- 
cat să doarmă. 

Incă ceva destul de ciudat. O parte din aceste 
pietre este albă, iar celelalte sunt de o culoare 
închisă, aproape neagră. Ceeace iarăşi te face să 
te miri, este că tocmai în mijlocul grămezilor de 
pietre se ridică drept un bolovan mare. Văzut de 
departe. ai zice că este un păstor, care stă în pi- 
cioare Şi îşi păzeşte turma. 

In vremea când şi eu, care scriu rândurile de 
fată, eram un copil, aşa cum sunt atâţia dintre 
iubiții noştri cititori, treceam des prin câmpul 


+ 


è 


de DINU PIVNICERU 


acela cu pietre, fără să mă gândesc însă cum se 
face că numai acolo sunt atâtea grămezi de pietre 
şi că de jur împrejur este pământ bun si aproape 
fără nici o piatră. 

Dar într'o zi, unchiul meu mă luase la vână- 
toare, aşa cum el avea cam des obiceiul. Obosiţi 
de multă alergătură ce făcusem de dimineaţă până 
seara, la înapoierea spre casă ne-am aşezat pe 
două din petrele acelea. ca să ne mai odihnim. 

„Ştii povestea acestor grămezi de pietre şi a 
bolovanului din npon lor?” mă întrebă unchiui 
meu. Í 

La răspunsul meu că nu Ştiu despre asta nici. o 


poveste, unchiul meu îmi spuse povestea pe care 


o scriu aci, aşa cum mi-a rămas în minte. 
Ci-că o dată — de atunci sunt foarte mulţi ani — 
câmpul acesta și toate pământurile de jur împre- 


jur până la mari lat erau moşia unui om / 


DIMINEAȚA COPIILOR. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


putred de bogat, dar pe cât de bogat, pe atâta de 
sgârcit şi de rău la suflet. 


Omul acesta n'avea numai pământ, ca să faci . 


astăzi şapte moşii mari şi late, ci turmele lui de 
oi, hergheliile de cai, cirezile de vaci, erau fără 
număr. lar bani avea lăzi pline cu galbeni de aur 
strălucitor. 

Cum se numea acest om aşa de bogat, nu se 
știe. Toată lumea nu-i spunea altfel decât „Inimă 
de piatră”, aşa că adevăratul său nume se uitase 
cu desăvârşire. Şi nu se putea un nume mai po- 
trivit, pentrucă în adevăr avea inima de piatră. Să 
fi văzut pe un sărac sau chiar pe un copil că-şi 
dă sufletul şi moare înaintea sa, şi tot nu s'ar fi în- 
durat să-l ajute cu o bucăţică de pâine şi să-l sca- 
pe dela moarte. 

Când vreo femeie nenorocită bătea la poarta 
casei lui şi cerea de pomană, „Inimă de piatră” 
ori se repezea la ea şi o lovea fără milă cu, bătul, 
ori asmutea asupra ei câinii din curte — nişte du- 
lăi mai răi decât fiarele sălbatice. 

Slugilor sale nu le plătea nimic, iar când li se 
împlinea vremea, le alunga, luându-le la bătae. 

Aşa era „Inimă de piatră”. cunoscut în tot tinu- 
tul şi de care se ferea toată lumea sări iasă în 
drum. 

Insă. în seara de Moş pia un i moşneag slab, 
gârbovit, îmbrăcat numai în zdrente şi om care 
nu fusese văzut niciodată prin. locurile acelea. se 
ivi. par'că ar fi eşit din pământ, în fata lui „Inimă 
de piatră”. tocmai când acesta se găsen aci. pe 
câmpul în care ne aflăm. Cu toate că se ivi aşa, 
pe neaşteptate, bietul moşneag părea că făcuse un 
drum lung, aşa de obosit arăta. 

„Ce cauţi aicea. porc bătrân. şi cum îndrăznesști 
să te apropii de mine? îi sbieră răstit „Inimă de 
piatră”. 

— Boerule. îi răspunse moşneagul vorbindu-i cu 


“toată blândeţea. ştiu că Dumnezeu, ţi-a hărăzit 


multe bosătii şi că a ta este turma de oi de pe 
câmpul acesta şi multe alte turme şi c'rezi. De 
aceea am venit şi eu să te rog să mă milostivesti 
cu o bucătică de pâine. că n'am mâncat de dovă 
zile şi de foame, nu mă mai pot ține pe picioare. 

— Piei din fata mea şi numai decât! urlă ..Inimă 
de piatră”. că de unde nu chem servitorii să te 


` svânte în bătae şi asmut câinii să te sfâșie. De asta 


îmi arde mie acum! Să dau de mâncare la toţi 


nătărăii și la toți trântorii. 


— Boerule. în numele lui Dumnezeu și pentru 
cinstirea sfintei sărbători de mâine. nu mă alunga. 

Insă Inimă de piatră” porunci servitorilor să 
ia la bătae pe moşneag şi asmuţi câinii. 

Atât servitorii. cât şi câinii se repeziră asupra 
nenorocitului bătrân. care niar fi putut scăpa cu 
zile, dacă nu se întâmpla o minune. 


Şi încă ce minune? Din gârbovit. slab şi zdren- 


țăros, cum era moşneagul, se preiăcu îndată în- 
tr'un bătrân cu o barbă albă lungă. ce-i acoperea 
tot pieptul, dar un bătrân voinic, îmbrăcat în hai- 
ne scumpe şi având o blană de toată frumusetea. 
lar, înconiurându-l şi apărându-l pe bătrân. ră- 
săriră dintr'o dată zece îngeri, ţinând fiecare în 
mână o sabie de îoc. ` 

„Inimă de piatră” rămase încremenit locului şi 
servitorii lui la îel. 

Pasă-mi-te bătrânul acela nu era alt cineva 
decât Moş Crăciun, care ven'se pe pământ cu tot 
felul de daruri pentru copii buni Şi cuminţi. 

Moş Crăciun, privindu-l aspru, îi zise: 

„Fiindcă n'ai milă de cei săraci şi fiindcă inima 
ta este de piatră. să te prefaci tu însuți în piatră 
şi tot în pietre să se prefacă turmele trale!” 

Intr'o clipă. „Inimă de piatră” fu prefăcut în 
bolovanul acela mare din mijlocul câmpului, iar 
pietrele ce vezi de jur împrejur, sunt oile sale. 

Dinu Pivniceru 


IRNAL 
iii 


| 


[| N EANAN 


âi, vâi, vâi, iu, iu, iu! vâiia viscolul năpraz- 
nic. aruncând nămeţii de zăpadă pe la a- 
dăposturi. 

Noaptea se lăsa repede şi rar mai ve- 
deai pe ulite câte un călător sgribulit. 

Pe o mită lăturalnică, într'un gang mai adăpos- 
tit de viforniţă, un băetaș, să tot îi avut 10—11 ani 
sta chircit pe un maldăr de sârmă neagră. Fata lui 
şi hainele lui erau la fel de negre şi îti arăta de de- 
parte că ai de-aface cu un micut coşar. 

Ce căuta oare micul coşar la acea oră târzie pe 

. străzile pustii? Pe cine astepta în gangul acela în- 
tunecos? Oare în acea noapte a Crăciunului nu-l 
aştepta şi pe el acasă căldura bincfăcătoare a so- 
bei, mama şi tatăl, fratii şi surorile? Nu. Micul co- 
şar nu avea pe nimeni şi de aceea se asezase în 
gangul acela, alături de casa unui bogăaş, ca să 
aştepte acolo pe Mos Crăciun. 

Ştia el că în fiecare an Moş Crăciun venea la 
casa bogatului. Il va aştepta acolo şi dacă-l va ve- 
dea, o să-i spună că e sărac şi singur ş'o să-l roa- 
ge frumos să-i dea şi lui în dar o haină grcasă şi o 
căciulă, ca să poată lucra mai cu spor. pe gerul 
iernii, la curătitul cosurilor prin care Mos Crăciuna 
lăsa darurile în casele copiilor. 


4 


eee DIMINEATA COPIILOR 


Frigul nopţii se lăsa tot mai greu şi bietul copil 
se chirci aproape înghețat mai la adăpost. O toro- 
peală dulce începuse să-l cuprindă. 

Deodată gangul se lumină de o lumină mare şi... 
pâş, pâş!.. Moş Crăciun se ivi. 

— Sărut mâna. Moş Crăciune! 

— Bună seara. băetele, bine că mi-ai eşit în cale. 
Nu vrei să-mi dai o mână de aiutor ca să pot duce 
sacul ăsta greu în casa aceasta? 

— Bucuros! răspunse micul coşar. 

Atunci totul se șterse din fata lui si multă vreme 
nu mai Știu ce se netrece cu el. Se trezi într'un târ- 
ziu într un salon mare. 

— L-am găsit, spunea un domn, în ganzul din fa- 
ta casei. Era aproape îngheţat şi vorbea singur. 

Atunci, un alt domn deschise o uşe mare, prin 
care micul coşar văzu u'mit un brad frumos lumi- 
nat şi împodobit cu fel de fel de lucruri m:nunate. 

— Uite, micuțule. zise domnul acela. Moş Cră- 
ciun a venit pe aci şi a lăsat şi pentru tine un pal- 
ton, o căciulă. ghete groase de iarnă şi o pereche 
de mănuși călduroase de lână. la-le şi să ie porți 
sănătos. | 

D. Constantin Meresan 
——— o kn 


h 


DIMINEAȚA COPIILOR 


POVESTIRE ITALIANA 


Bombonel s'a mai plimbat putin prin “Tata bom- . 
„le şi prăpăd, dacă la noi mar ploua cacao. zahăr $ 


boanelor”. Acum ar dori să stea la masă, dar să 
mai aibă pe cineva ca tovarăș. 

Văzând că n'are nici pe mămica, nici pe păpuşa 
sa Vasilache, va merge să invite pe acei omuleţi 


TE nA 
E Ei 
hi | 


Bonbonel începe să înghită gogoşi, caramele, bonboane 
de ciocolată... 


grăsciori şi rotunjiori, care $ed pe pragurile ca- 
selor. Cu ei, masa va îi ceva mai veselă. 

Merge drept la dânşii şi-i pofteşte, dar nici u- 
nul nu vrea să se mişte. 

„Stăm foarte bine aşa cum-stăm si unde stăm — 
îi ziseră ei. Ar fi să ne obos'im prea mult. venind 
până la casa dumitale, care este tocmai la margi- 
nea ţării.” 

De altfel, ce-i lipseşte lui Bomborel? Are tot ce 
poate dori un copil lacom: are să mănânce dulciuri 
şi bomboane aşa de multe, că se poate îmbolnăvi 
de stomah în toate zilele. 

"Peste putin va încene să plouă — îi spuse cel 
mai gras omulet din .. Țara bomboanelor”. Va plo- 
ua, şi atunci nimeni nu, va putea eşi din casă. Ai- 
cea plouă în toate zilele: plouă zahăr. praf de ca- 
cao şi făină albă In seara aceasta va ploua cu za- 
hăr, o ploaie aşa de fină si măruntă. că pătrunde 
în nas si gură de te îmv'edică să respiri 

„N'avem cum să ne fer'm de această ploaie. fi- 
indcă în ..Tara bomboanelor”. nu întrebuintăm 
umbrele. Plouă în toate serile, fiindcă de ploile a- 


IN TARA B 2 ala ANE LO R 


U PE In a zip de MARIA SOREL | 
ARE 


4 URM 


PAG. 7 


cestea'e nevoe 'pentru fabricarea dulciurilor, E ja- 


făină albă! Noi, locuitorii din „Ţara bomboanelor”. 
n'am putea face şi nam avea de. unde să mâncăm 
atâtea dulciuri delicioase,” -` 

Bombonel,n'a- avut incotro. ci s'a văzut silit să 


“stea la. masă „singur: După ce s'a ospătat cu prăji- 


turi ṣ$i>cv torte. de fructe, sa dus la fereastra că- 
suței în.care locuia, câ să privească ploaia de za- 
hăr, care se pornise să cadă fină şi măruntă. 

“Da e drept. ploaia aceasta era frumoasă. Aco- 
ere totul în alb, ca şi zăpada, totuşi, ca şi zăpada, 
este şi ea cam tristă. 

Boimbonel. cu, toate că se găseşte în. mijlocul 
bunătătilor: pe care le dorise aşa de mult, a scos un 
oftat. Ai zice că a oftat mai tare decât atunci când 
se găsea acasă la el la masa cu cafeaua cu lapte şi 
cu cele cinci felioare de pâine. i 

Insă, se sculă iarăşi bine dispus în dimineata 
zilei următoare, când este trezit de muzica veselă 
ce fac bomboanele care ţopăe în borcanele de 
sticlă: „Tin! Tin! Tin”. - 4 

Bombonel deschide ochii şi îi pare că visează: 


Căluţul alb îl dute spre casă, fugind ca vântul 


se găseşte încă în țara minunată, în care l-au dus 
călutul alb şi micul vizitiu verde. t 

Cu atât mai b'ne! li era frică să nu vadă că vi- 
ne din nou mămica sa, având în mână ceasca cu 
cafea cu lapte. | 

Insă. n'a venit măm:ca. Au venit. vesele şi sprin- 
tene, cum lie felul. bomboanele de ciocolată, ca- 
ramelele, plăcintele. Odată cu ele. au ven:t în di- 
mineata âceta şi nişte gogosi cu zahăr. Bun! Foar- 
te bun! s EED $ f ý 


DIMINEAȚA COPIILOR 


[eovesre DE CRACIUN || de MARIN OPREANU | 
a 
[E ăi aa ana 


A ântul sufla printre crăcile brazi- 
fa lor, iar brazii, vorbindu-si în 
graiul lor, se întrebau între dân- 
şii: „Al cui e rândul? Al cui e 
rândul? Câţi dintre noi vor fi 
Pom de Crăciun? Câti dintre noi 
vor fi Pom de Crăciun?” 

Insă. din rădăcinile. brazilor 
mari Şi bătrâni răsăriseră şi brazi tineri, care nu 
împliniseră încă vârsta de un an Aceştia nu şti- 
au încă ce este ..Pomul de Crăciun” şi ce treabă 
au ei cw..Pomul” acesta. Intrebară. asa dar. pe 
bradul cel mai bătrân. căruia toţi brazii din pădu- 
re îi ziceau Bunicul. 

— Ce este, bunicule Pomul de Crăciu:i şi de ce 
trebuie să ne ia pe noi? 

„Bunicul”, căruia îi plăcea să fie întrebat si să 
povestească lucruri. pe care nu le știau incă bra- 
zii ceilalţi. răspunse zicând: 

— Până acum vre-o două mii de ani... 

— Dar eşti aşa de bătrân, bunicule. ca să Ştii ce 
s'a întâmplat acum două mii de ani? îi târe vorba 
numai decât un brad mai tânăr şi mai limbut. 

Bunicul se încruntă, văzând că nu e lăsat să 
vorbească. 'Se încruntă Și grăi răstit: „Tacı. piciu- 
le, şi ascultă! Eu nu sunt aşa de bătrân. dar pove- 
stea ce'ncepusem să spun. a rămas dela uv străbu- 
nic al meu. 


„ȘI aşa, până acum vre-o două mii de ani. oame- 
nii de 'atunci, care se țineau de legea păzână, săr- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


bătoreau, tot cam în zilele Crăciunului, sărbătoa- 
rea Soarelui. 


— Ce era această sărbătoare a Soarelui? între- E 
| trei căruțe... Din căruțe se deteră js 
“care aveau cu ei securi şi topoare. 


bă din nou bradul cel tânăr şi limbut. 


— Taci o dată şi nu-mi tăia mereu vorba! îi zise | 


bunicul şi mai răstit. 

Apoi povesti mai departe. precum urmează: 

„In vremea aceea de demult, oamenii n'aveau 
altă lumină decât lumina ce le trimetea soarele. 
Fi nu ştiau ce este lumina electrică, nici n'aveau 
lămpi cu petrol. Ba nici nu ştiau să facă măcar 
lumânări de seu sau de ceară. De aceea, îndată ce 
se lăsa noaptea, ei trăiau în întuneric desăvârşit. 
Tot de aceea, erau mulţumiţi şi bucuroși în lunile 
când soarele stătea mai mult pe cer. aşa că zilele 
erau mai lungi, iar nopţile mai scurte. 

„Insă, când Soarele, obosit de a sta mereu pe cer. 
mergea să se culce mai de vreme, aşa că zilele se 
făceau din ce în ce mai mici, iar întunerecul nop- 
tii ținea din ce în ce mai mult, oamenii se mâhneau 
şi se amărau. 

„Se rugau mereu de Soare să doarmă mai puţin 
şi să-i lumineze mai mult. lar pe la sfârşitul lunei a- 
cestea —- adică a lunei Decemvrie — Soarele le 
asculta ruga şi începea ca, zi cu zi, să stea tot mai 

mult pe cer. 

„Atunci oamenii ţineau sărbătoarea, căreia îi 
spuneau „naşterea Soarelui”. 

— Şi ne luau pe noi la această sărbătoare în- 
trebă bradul cel tânăr şi limbut, tăind bunicului 
vorba pentru a treia oară. 

Insă, de rândul acesta, bradul nu se supără, ci 
răspunse liniştit: 

„Nu. pe noi nu ne luau! Dar ascultați acum mi- 
nunea cea mai mare ce a văzut vreodată iumea şi 
pământul. 

„Acum vre-o două mii de ani, într'o noapte de 
pe la sfârşitul lunei Decemvrie, într'un staul din 

` cetatea Betleem, s'a născut Fiul lui Dumnezeu, ca 
să aducă lumei lumina, care nu se stinge. O lumi- 
nă, care să lumineze oamenilor drumul vieţii şi să 
le lumineze sufletele. 

„De atunci a venit pe pământ o lege nouă, o lege 
de iubire şi de bună înțelegere între oameni. Cam 
tot pe atunci, am început să fim în cinste și noi 
brazii, pentrucă cu noi Şi numai cu noi se face Po- 
mul de Crăciun. 

„Oamenii au uitat de sărbătoarea naşterii Soa- 
relui”, o sărbătoare păgână şi fără rost, de oarece 
soarele nu face asa cum vrea el, ci aşa cum, dela 
începutul începuturilor, i-a fost orânduit de Dum- 
nezeu, care l-a creat. 

„Aşa dar, în locul „naşterei Soarelui”. oamenii, 
care se țineau de legea nouă, au sărbătorit „Naşte- 
rea lui lisus”, adică a Fiului lui Dumnezeu. care s'a 
coborât din cer si s'a născut din Fecioara Maria, ca 
să mântuiască pe oameni de păcatele lor”. 


' „Bunicul” ar fi avut mai multe dă 
ı fost nevoit să se oprească. fiind 
va. Pe drum. se vedeau, venind 


B 
SINA 


Aceşti trei oameni intrară în pădure şi merseră 
la locul, unde zăriseră brazii cei mai tineri. 
„Sunt foarte buni pentru Pomul de Crăciun”, zi- 
seră ei. Şi numai decât îi tăiară dela rădăcină şi îi 
puseră în căruţe. 

După ce umplură căruțele cu brazi. oamenii se 
întoarseră pe drumul pe care veniseră. 


După câteva zile, Vântul veni la pădure, ca să 
aducă veşti ial: brazii cei tineri ce îuseseră tă- 
iaţi. 

„Ce s'a mai întâmplat cu ei?” întrebară brazii 
cei bătrâni. adică părinţii şi neamurile brazilor 
tineri. i i 

Vântul le răspunse, zicând: „Să nu-i plângeţi, 
pentrucă au avut parte de mare cinste şi de multă 
bucurie. Unii din ei au fost puşi în saloanele unor 
oameni bogaţi şi îimpodobiţi aşa de frumos. că era 
o bucurie să stai să-i priveşti. Ce nu vedeai pe 
dânşii? Jucării scumpe, păpuși minunate, tot felul 
de fructe, panglici şi fire de aur şi de argint. lar lu- 


. mânări aşa de multe, că fiecare Pom de Crăciun, 


adică fiecare brad strălucea mai viu decât soarele. 

„Alţii, ce-i drept, au nimerit în case de oameni 
săraci. N'au fost aşa de bogat împodobiţi şi mau 
avut pe ei nici jucării scumpe, nici lucruri aşa de 
multe. 

„Insă, nici pe ei nu trebue să-i plângeţi, fiindcă 
brazii aceştia au adus copiilor din case'e oameni- 
lor săraci atâta bucurie Şi atâta fericire, că soarta 
lor a fost chiar mai bună decât a acelor brazi, care 
au fost făcuţi Pom de Crăciun î în casele Damenilor 
bogaţi.” 

Dar pe când Vântul spunea veştile acestea, din 
trunchiul unui brad picurau lacrimi. Bradul acesta 
era mama unuia din brazii tineri, care fuseseră tă- 
iați şi luaţi din pădure. Şi îşi zicea în craiul ei: 
„Nu-l voi mai vedea niciodată! Nu-i voi mai vedea 
niciodată!” 

Marin Opreanu 


POVAŢĂ TÂRZIE 


Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 
Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


IBLIOTEC 
R SIT 
rit atat ŞI 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


n ziua din ajunul sfântului Ignat, 
Haplea îşi îniunghiase porcul, iar 
coana Frosa făcuse nişte cârnaţi 
pe cinste. Insă, ca femeie harni- 
nică, asa cum o ştim că este, mai 
făcuse şi nişte piăcinte, de-ţi lă- 
sa gura apă numai uitându-te la 
ele. 

„Le vom mânca mâine de ziua sfântului Ignat, îi 
zise ea lui Haplea. 

— Vom frige şi cârnaţi”, adăugă Haplea. 

Dar pentru ca petrecerea să fie şi mai lată, Ha- 
plea făcu rost şi de o damigeană plină cu vin ve- 
chiu şi care înţepa pe limbă. 

Seara, se culcară amândoi mai de vreme, căci 
erau tare obosiţi din pricina treburilor de peste zi. 
Se culcară, însă, uitară deschisă uşa odăiei. 

Şi iată că se stârni un viscol şi se porni o zăpa- 
dă, de credeai că e prăpăd. Viscolul aducea zăpa- 
da în casă, până pe patul în care se culcaseră coa- 
na Frosa şi Haplea. In acelaş timp, izbea mereu u- 
şa de zid şi o făcea să troznească din toate înche- 
ieturile. 

„Haplea, îi zise coana Frosa. hai te scoală 
şi închide usa, că înghețăm de frig și nu putem 
dormi nici din pricina -sgomotulu: ce-l face. 

— Nici gând să mă mişc in pat, îi întoarse 
vorba Haplea. Abia am” început să mă încălzesc şi 


DIMINEATA COPIILOR 


tu, îmi spui să mă scol. Decât să-mi spui mie. du-te 
şi închide-o. 

— “Să mă pici cu ceară şi tot nu mă scol!” 
îi răspunse supărată coana Frosa. 

Şi se porni între ei doi o ceartă. pe când visco- 
lul sufla cu furie, iar uşa troznea, de credeai că se 
nărue toată casa. La urmă, Haplea. ca omul care e 
mai subţire la minte. îi zise coanei Frosa vorbin- 
du-i cu glas potolit: „Decât să ne certăm de poma- 
nă, hai mai bine să facem într'altfel: să închidem 
amândoi gura şi cine o vorbi mai întâiu, acela să 
închidă uşa 

— Din parte-mi, nu vorbesc, să stiu că mă tai cu, 
ferăstrăul”. îi răspunse coana Frosa, întorcându- 
se pe partea cealaltă. 

Noaptea înainta. viscolul se întețea, uşa troznea 
mereu. iar patul în care se culcaseră coana Frosa 
şi Haplea, era tot alb de zăpadă. 

Atât lui Haplea, cât şi coanei Frosa le clănţă- 
neau dinţii de frig. 

Cam pe la miezul nopţii, doi drumeţi. upucaţi de 
vreme rea, treceau pe lângă casa lui Haplea. Cău- 
tau Şi ei loc să se adăpostească de ger şi viscol. 
lată însă că în întunerecul noptii zăriră că uşa dela 
odaea lui Haplea este deschisă. 

„Intrăm aicea, îşi ziseră ei, şi ne rugăm de un 
adăpost la noapte.” 

Intrară, aşa dar, în casă Şi ziseră cu glas tare: 
„Bună seara, oameni buni! Bucuroşi de oaspeți?” 
Insă nu primiră nici un răspuns. 

„Măi. da n'o îi nimeni în casa asta? zise unul din 
cei doi drumeți. 

— Uite, că în pat zăresc două capete. zise cel- 
lalt drumeţ, dar se vede că dorm şi nu ne aud.” 

In odaie, zăriră o altă uşă mai mică. Fra uşa ca- 
re dădea în bucătărie. 

Intrară deci înăuntru si văzură că acolo era bine 
şi era cald. 

„Ne culcăm aici şi ne mai desghetăm oasele”. îşi 
ziseră ei. Se culcară, lungindu-se lângă focul care 
ardea încă în vatră. 

„Imi vine un miros plăcut din dulap. zise după 
puțin timp unul din drumeți. 


-900--009--009--000--009---000--009---000--000--000--000--009--409--080- 


Au pornit-o de cu seară 

Pe uliţă — copilaşii — 

Şi, cântând, cântând pe-afară 
Mai voioşi ca fluturaşii, 
Au uitat de frig, de toate 
Şi de neaua ce pătrunde 


| CU'STEAUA 


Prin hăinuța ruptă 'n coate AAS B pi A PAS n) NOE SACI ve Vaca d e Pi 
Ci, sentreabă: „Unde... unde?... 
Să mergem să mai cântăm 

Pe Domnul să lăudăm, 

Nuci, covrigi să adunăm?” 


PAG. 11 


— Să vedem ce o mai fi pe acolo”, zise al doilea. 

Găsiră plăcintele şi se puseră să şe în:rupte. De 
câte ori înghiţeau, ziceau: „O, dar bune mai sunt! 
O, dar gustoase mai sunt!” 

Din patul ei. coana Frosa îi auzea si de fiecare 
dată par'că o străpungea cu un cuţit în inimă. Insă. 
strângea dinţii şi tăcea, nevoind să piardă prinsoa- 
rea cu Haplea. 

După ce mosafirii din bucătărie deteră gata a- 
proape toate plăcintele, unul dintr'înşii zise din 
nou: „Par'că mai vine din dulap un alt miros plă- 
cut!” 

Căutară şi găsiră cârnaţii: „Buni sunt şi ăştia!” 
ziseră ei. 

Aprinseră mai mare focul în vatră şi se puseră 
să-i îrigă. li frigeau şi îi mâncau aşa caizi cum 
erau. Dar cârnaţii erau tare săraţi şi pipăraţi, aşa 
că oamenilor li se făcu sete. 

„Trebue să fie şi ceva vin la gospodarul acesta”. 
îşi ziseră ei. (Vorbeau aşa, fiindcă nu ştiau că se 
găsesc în casa lui Haplea). 

Tot căutând, nu le-a fost greu să găsească şi da- 
migeana cu vin. ` 

Luară din dulap două pahare mai mari Şi um- 
plându-le. ciocneau şi îşi urau mereu unul altuia: 
„Noroc Şi voe bună! 

— Noroc! Şi când ne-o fi mai rău, să ne fie ca 
acum!” 

Şi dădeau pe gât vinul şi râdeau şi petreceau 
de minune. 

In pat, Haplea par 'că stătea pe ghimpi. ll tăia la 
inimă si îi venea să turbeze de mânie, când auzea 
cum nepoftiţii mosafiri din bucătărie îi beau bună- 
tatea de vin. De aceea, răbdă cât răbdă. însă, 
când auzi că paharele se ciocneau pentru a două- 
zecea oară. sări din pat strigând: „Mai comol, că 
vinul e, al meu Şi vreau să mai ciocnesc şi eu!” 

— Ha, ai vorbit! răspunse coana Frosa, de bucu- 
rie sărind şi ea în sus. Du-te acum şi închide uşa.” 

Dar până să se scoale Haplea, musafirii din bu- 
cătărie şterseseră putina, încântați că dăduse pes- 


te ei un noroc aşa de mare Şi neaşteptat. 
Moş Nae 


EI 


Steaua joacă în lumină 
Prin căsuțele înălbite — 
Roze sfinte se îmbină 
Pe-a lor fețe rumenite 
Mircea Fiobanul 


PAG. 12 


Mirculică tot mă'ntreabă: 
„Au şi ingerii vr'o treabă? 
Ce fac ei şi cum trăese 

Sus, în cerul Dumnezeesc?” 


Ce fac ingerii 


Şterg şi freacă, se căznesc, Văd de perne, de saltele 


Si de-i rupt ceva în ele, 
Dau ei fuga să le coasă 
Și nu-i chip şi nu se lasă, 


Pân ce toate strălucesc. 
Despre apă nu-i vr'un zor, 
Căci în fiecare nor 


îm cer? 


DIMINEATA COPIILOR 


“i g 

2. 
| 
| PP 


als 


D 


JÀ 


> 


a 


Eai să-i spunem, precum este, 
Din vechime o poveste. 

Ce fac îngerii? Dar ştim 
Sin toate. cărțile citim, 

Că micuţii îngeraşi 

Cântă dulce, drăsălaşi, 

Pe Dumnezeu preamărind, 
Stântu-l nume “prea cinstind 
' Si fac Cerul să răsune. 

Dar povestea cum ne Spune, 
Numa'n cântec nu trăesc, 

Ci ş'acolo sus muncesc, 

Mai ales e muncă mare 

In ajun de sărbătoare. 
Dimineața, când se scoală, 
Vezi cum mătură şi spală, 
Dau cu perii aurite, 

Daw- cu mături strălucite, 


» 


Este apă'nbelşugată, 
Apă limpede, curată. 
lar alți îngeraşi drăsuți, 
Ce să coasă-s pricepuți, 


Și se-apucă să cârpească, 
Ca să nu se mai cunoască. 
Mircea, 'n nopțile senine, 
De priveşti la cer mai bine, 


ai AEP 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ai să vezi tu cum se'ntinde 
Și cum cerul tot cuprinde 
O făşie albă, lată. $ 
E şoseaua minunată. 
„Calea Laptelui“ numim, 
Alba cale ce zărim. 
Ingeraşii cât muncesc, 
Cât de mult ei se trudesc, 
Ca s'o ţie tot curată, 

Să nu fie nici o pată. 

Nici un fir de praf nu lasă, 
Ci luându-şi ei de-acasă 
Roabe, doniți lucitoare 

Și de aur stropitoare, 

Cară lapte ş'o stropesc 

Și o curăţă, 'ngriiesc. 


Printre îngeri însă sunt 


Sus, în cer, la Domnul Sfânt 
La pictură priceputi, 


utg 


= PAG. 13 


Pentru ca să strălucească 
li pictează n purpuriu 


Ba sunt meşteri ne'ntrecuți. 
Ei se scoală chiar din zori 


| ET 


| | a A 


Și încep sârguitori Sau mai fin, trandafiriu. 
Nourii. toți să-i zugrăvească, 


Noi din somn când ne sculăm, 


3 


PAG. 14 


li privim şii admirăm. 
Dintre- îngeraşi sunt iară, 


Ce au treabă cam spre seară. 


Pân'să nu se înopteze, 
Ei se apucă să picteze 


Căci din mâini el a scăpat 


Cana, care s'a şi spart, 
Dar din cioburi, bucățele 
hRăsăriră multe stele. 
Insă Luna-i supărată, 


Cu uleiuri aurite, 

Cu mănuţe iscusite, 

Orice stea, că-i mică, mare, 
Ca să fie lucitoare. 

Toată noaptea să lucească, 
Inima Ssă'nveselească... 

Dar priviți un îngeraş, 
Cum se vaetă drăgălaş 


Zice că nu-i chiar curată 
Și că e ruşine mare, 
Ca'ntr'o zi de sărbătoare 
Ea să fie prăfuită, 

Pe obraji şi ochi mâniită. 
Fuga îngerii la ea, I 
Un pe scară se suia... 
Ba sunt doi şi au pornit 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Să o curețe grăbit. 

Şi-i vorbesc ei: „Dragă Lună, 
Fii tu iar cu voe bună, 

Nu mai plânge necăjită, 

Nu mai îi aşa mâhnită, 
Te-om spăla şi curăți 

Și frumos vei străluci“. 
Luna-i veselă, zâmbeşte, 
Ingerilor mulţumeşte. 


Este noapte, îngeraşii 

S'au culcat toți, drăsgălaşii, 
In pătucuri. aurite, 

Si de nori împreimuite. 

Stă de veghe noaptea toată 
Luna, care le arată 

Cât e ora, ceas cu ceas... 
Insă mut şi fără glas, 
Doarme'n mijloc un cocoş, 
Nu e tânăr, ci e moş, 

Insă este tot frumos, 

Că-i din vremea lui Cristos, 
E cocoşul ce-a cântat 

Lui Sân-Petru, — l-a luat 
Ca ceasornic să servească 
Și pe îngeri să-i trezească. 


Este zi de sărbătoare, 
Lună, stele şi cu soare, 
Ca să vină, se grăbesc 

Si frumos mai strălucesc! 
Nu muncesc azi îngeraşii, 
Ci mpreună, drăgălaşii, 
Cântă'n cor frumosul cânt. 
Preamărind pe Domnul Sfânt. 
Și mai zic în cântul lor: 
„Doamne-atoate  ştiutor, 


i = 


DIMINEAȚA COPIILOR 


> PAG.B 


| 
| 


Pe pământ sunt, precum ştii, 
O mulțime de copii, 

Ce-s săraci şi necăjiţi. 

Te rugăm, dar, prea smeriţi. 


Să le vii în ajutor, 

Să le-alini Tu chinul lor. 
La bolnavi dă sănătate, 
La cei răi dă bunătate. 


Po... .-..-.- 


Peste tot tù, ca să fie 
Dragoste şi veselie. 

Și să piară orice chin... 
In vecii vecilor. Amin!“. 


Mărul pădureţ 


Şi odată, tot copil fiind Mântuitorul, se dusese la 
pădure cu bătrânul Iosif, care -căuta lemne pentru 
tâmplărie. j 

li plăcea să vadă pădurea, căci verdeata florile 
şi cântecul păsărelelor îl înveseleau atât de mult. 
Şi pe ce punea copilul lisus mâna, mai frumos şi 
mai minunat se făcea. 

De întâlnea o gâză moartă, se uita la ea cu milă, 
o atingea cu mânușitele sale şi pe loc insecta înce- 
pea să meargă. 

Către seară, cei doi se întorceau dela pădure, 
cu sarcina în spate. Fecioara Maria, care avusese 
grija orătăniilor şi a plivitului brazdelor. îi întâm- 
pină venind din fundul grădinii cu ceva în poală. 

— „la priviţi, le zise ea; de când aştept ca mă- 
rul ăsta să rodească. Nădăiduiam să ail.ă mere 
dulci, mari, când colo, sunt pădureţe”. 


Copilul luă de gustă unul $i simţi cum i se încre- 
teşté limba: „Şi doreai din toată inima, să aibă 
mere dulci, mamă? întrebă lisus. 

— Era cea mai mare bucurie a mea, să împart 
copiilor săraci! : 


— Fie voia ta!” grăi copilul lisus, atingând cu 
mâna trunchiul mărului sălbatec şi... minune: 
în locul merelor pădureţe. cei de faţă culegeau mi- 
raţi, mere dulci, mari şi frumoase: „Cum ai făcut 
nouă asta. fiule?” 


— Pentru ce vă miraţi? Oare nu ştiţi că eu tre- 
bue să fiu între ale Tatălui meu?” ` 
Şi iarăşi Fecioara Maria păstra acestea în ini- 


ma sa. Minerva Alexandrescu 


COPIILOR 


== DIMINEAȚA 


PAG: 16 m 


ama Mietei, o bună şi harnică spălăto- 
reasă, era mai totdeauna bolnavă. 

Cât nu suferea sărmana fetiţă din ca- 
uza aceasta! Ea nu avea nici ^ jucărie, 
nici măcar o păpuşică cu care să se joa- 
ce. De multe ori pleca la şcoală, fără să îi luat un 
ceai sau cafea. dar îşi făcea curaj, jucându-se cu o 
porumbiţă albă ca zăpada şi frumoasă, frumoasă 
cum nu era alta pe pământ. 

Mieta o dresase şi ea se urca pe umărul ei, îi 
dădea gândăcei şi firimituri, pe care porumbiţa le 
mânca din mâna ei. 

Fetiţa o iubea foarte mult şi nu ar îi dat această 
porumbiţă pentru toate jucăriile din lume. 

Era în ziua de Crăciun $i mama Mietei căzu bol- 
navă, iar în casă nu aveau nimic, nici lapte, nici 
ouă. nici măcar bani. 

„Dacă aş vinde porumbiţa? se gândi atunci fe- 
tita. 

„Aştept până ce scumpa mea mămiţică adoar- 
me, iau porumbiţa, îi sărut căpşorul si o duc la ma- 
ma unei colege de ale mele s'o vând.” 

Bogata doamnă, fericită de a putea mulţumi pe 
fiica ei, cumpără porumbiţa şi dete Mietei o sută 
de lei. Copila se uită la bani şi mulţumi. Apoi săru- 
“tă din nou căpşorul frumoasei porumbiţe şi salută 
aproape plângând. Fiind în curte cu banii în mână. 
o luă la fugă şi cumpără lapte şi ouă pentru ma- 
ma ei. 


Când sărmana femeie află de jertfa copilei. zise: 


„Fii binecuvântată de Dumnezeu pentru inima 
ta bună!” 

Lenuta, că asa o chema pe colega ei, începu nu- 
maidecât să mângâe şi să dea de mâncare porum- 
bitei. Dar porumbiţa se făcea că nu înţelege alin- 
tările, nu mânca nimic Şi era tristă, tristă. 

„Să fie bolnavă? întrebă Lenuta. 

— Oh, nu! ea suferă că şi-a părăsit pe micuța 
stăpână şi cine Ştie ce urât Crăciun va avea şi ea 
sărmana. 

— Plângea? întrebă Lenuta. Vrei să i-o duc în- 
apoi? 

— Mai bine!” zise mama ei. 

Luară porumbiţa. o aduseră la casa Mietei şi 
încet, încet, făcură să treacă nrintr'un geam spart 
acoperit cu o bucată de târtie şi aceea ruptă, po- 
rumbița care zbură îndată pe umărul Mietei. In- 
chipuiţi-vă, fericirea micuţei fetiţe. 

Aşa răsplăteşte Dumnezeu pe toţi copiii, cari a- 
iută pe părinţii lor şi au suflet bun. 


In românește de R. de Vittor 


PP... e-oo- oo. e-o0-2-e 


“Din cauză că am avut prea multă materie. po- 
vestea „Cei trei cedri dela Locurile Sfinte” și 
continuarea romanului „Aventurile lui Gugulică” 
se amână pentru nērul viitor. 


DUPĂ AND ER SEN. 


u fost odată două lumânări: una era mai 
scurtă, mai groscioară şi nu tucmai fru- 
moasă la înfăţişare. Lumânarea aceasta . 
era de seu. Ştiţi cum se fac lumânările de 
seu? lai un fitil şi-l înmoi de mai mukte: 
ori în seul topit. 

"A doua lumânare era albă, — 
Gani şi sveltă. Se ținea dreaptă în sfeşnıcul ei de 
argint Şi se simţea foarte mândră. 

„Albinele, zicea ea. m'au făcut -din sucul celor. 
mai frumoase flori, după aceea, oamenii m'au pus 
în tipare şi mi-au dat frumoasa înfăţişare ce am. Şi 
să vedeți ce lumină am să dau, când mă vor aprin- 
de! Nu spun ca să mă laud, dar lumânări. cum sunt 
eu, se găsesc puţine de tot.” 

Lumânarea de seu, care stătea trântită jos. îi în- 
toarse vorba, zicându-i: „E adevărat că ai avut 
parte de o viaţă frumoasă. dar nici eu nu mă plâng 


de soarta mea. Tu stai în salon, pe când eu dau 


lumină la bucătărie. Dar, pre cât stiu, 
este un loc de cinste.” 

Lumânarea de ceară se strâmbă î în semn de di S: 
pret. Ba chiar se pregătea să spună vre-© mojicie 
pe socoteala bucătăriilor. când intră stăpâna c casei 
Şi luă cu ea lumânarea de seu. 


şulet mare. 

tăpâra casei, care era o persoană bogată, um- 
plu coșuletui cu cartofi. mai puse o bucată mărici- 
că de unt, câteva fructe, apoi zise băiaiului: „Du 


de un alb pate ` 


şi bucătăria 


n === >= cume PAG. 17 ` 


Adaptare de MARCU IONESCU 


totul mamei tale şi dă- i Şi această lumânare de 


“seu. Cine stie în câte seri biata femeie nu este ne- 


voită să muncească până noaptea târziu!” 

In momentul acela intră în casă fiica mai mică a 
stăpânei casei. Era o fetiță drăgălaşă, plină de voe 
bună. 

Auzind Suvinfele din urmă ale mamei sale, 


„strigă, bătând din palme: „Şi eu, şi eu voi sta di- 


seară până noaptea târziu! E Moş Ajunul $i am să 


stau, ca să-l văd pe Mos Crăciun. când vine şi ne 
aduce daruri. Şi, mămico, nu-i aşa că ai să mă îm- 
braci în rochita cea albă cu panglici roşii?” 
Spunând acestea. ochişorii fetiţei străluceau de 
bucurie, iar lumânarea de seu își zise că nu va ui- 


„ta, cât mai are de trăit, strălucirea îrumoşilor ochi 


ai fetiţei. 
Tocmai în clipa aceea, lumânarea de seu fu pu: 


să în cosuleţ, pe care îl luă băiatul şi merse să-l 


ducă mamei sale. 
„Oare, unde mă duce băiatul acesta? îşi zicea 
în sinea sa lumânarea de seu. Fără îndoială. în- 


vreo casă de oameni săraci. Şi te pomeneşti că nu 


mă vor pune măcar. într'un sfeşnic cât de sărăcă- 


' cios, pe când tovarăşea mea. lumânarea de ceară, 
In camera de a'tăuri aştepta ı un băețaş CU un co- 


va străluci şi mai puternic în frumosul ci sfeşnic 
de aur” 

Intre 2 oastea! buiatul, ajunse acasă, într'o locuin- 
tă în adevăr sărăcăcioasa. i 


„Ce suflet bun si milostiv are doamra. care ne-a y 


PAG. 18 = 


dăruit toate bunătăţile acestea! zise mama băiatu- 
lui, scoțând tot ce cra în coşuleţ. Şi ce ivmânare 
frumoasă! Imi va ţine cel puţin până ia miezul 
noptii”. 

Când se făcu noapte. lumânarea de scu a fost a- 
prinsă. Această lumânare însă era cam tristă. Se 
gândea la lumânarea de ceară şi mai ales la ochii 
frumoasei fetite, ochi care, în bucuria sărbătoarei, 
trebuiau să strălucească mai puternic decât ori- 
şice lumânare. 

„Dar iată că în cameră intră fiica mai mică a fe- 
meiei sărace. Şi fetița aceasta era drăzută şi cu 
fața zâmbitoare. Işi sărută fratii şi le spuse încet, 
ca Şi cum le-ar fi spus vre-un secret mare: 

„Ştiţi ce mâncare avem în seara aceasta? Car- 
tofi prăjiţi şi chiar prăiiţi în unt!” De fericire. ochi- 
şorii ei străluceau mai viu decât ochii fetitei boga- 
te, când strigasc. bătând din palme: „Si cu. şi eu 
voi sta în seara aceasta până noaptea târziu!” 

Insă lumânarea de seu se gândi în sinea sa: „Să 
fie oare vre-o bucurie să mănânci cartofi prăjiti?” 


Dar simţi că veselia fetitei îi alungase şi ei orice 
mâhnire. 


Femeia cea săracă puse masa $i aduse cartofii 
prăijiți. A fost o adevărată sărtiătoare, ap; fiecare 


DIMINEAȚA COPIILOR 


copil căpătă un măr. La sfârşitul mesei, fetita cea 
mică se sculă în picioare şi spuse rugăciunea ce 
urmează: 

„lti multumim, Dumnezeule, pentru bunătatea 
Ta şi pentru darurile Tale!” lar întorcându-se spre 
mama-sa, o întrebă: „Mărmico, nu-i aşa că am spus 
bine rugăciunea? j 

— Nu te gândi la tine ṣi nu vorbi despre tine, îi 
întoarse mamă-sa vorba. Gândeşte-te uumai la 
bunul Dumnezeu; care ţi-a dat în seara aceasta o 
mâncare atât de bună.” 

După ce copiii căpătară dela mama lor câte un 
sărut, merseră să se culce, pe când sărmana 
lor mamă stătu să coasă până târziu la lumina lu- 
mânării de seu. 

„Şi seara mea a fost bună şi frumoasă, se gândi 
lumânarea de seu. mai înainte de a arde toată. 
Poate că lumânarea de ceară n'a fost, în sieşnicul 
ei de aur şi in bogăţia din casa aceea, aşa de feri- 
cită, cum am fost eu“ 

Şi lumânarea de seu văzu în închipuire pe cele 
două fetițe — pe fetiţa bogată şi pe fetita săracă — 
deopotrivă de fericite, cu toate că una din ele fu- 
sese luminată de lumânarea de ceară, iar cealaltă 


de lumânarea de seu. 
Adaptare de Marcu Ionescu 


Po o- eo A E 


PPP d 


COPIII SILITORI ŞI CUMINŢI 


TREBUESC RĂSPLĂTIŢI 


Oiîeriţile cărţi frumoase, instructive şi folositoare: 


Neaţa în Africa self 
Corina în vacanță. 
Prima călătorie în lumea basmelor 

de Selma Lagerlöf, laureată a premiu- 

lui Nobel. [i sa dei . . ed T 80 
A doua călătorie în lumea basmelor 

de Selma Lagerlöf ..... FAR Da-i 


R d Ho TSO 
» 35 


Moara Piticilor (povestiri) ....... 4) 
Isprăviile lui Mirică Piţigoi. . .... „ 29 
Păsărică, draga mea , VIRI. 
Povestiri pentru copii de T Tolstoi, "trad. 


CaA Toma aN arce R AR aE 3,489 


Haplea în stăinătate de Moş Nae... .. „. 5) 
Poveşti cu noroc de Ali-Baba .. . . „ 80 
Iconiţa Zorinei de C. Manolache .... .. 30 
Jerfa Lilianei de N. Batzaria . „60 
Fami'ia lui Chiţ-Chiţ (tea ru pentru copii) 

de: Ion Pas Var IE PIRA n AE La aT ROO 
Ursulică, romanul nui 'cătel năzărăvan de 

P. Ghiaţă-l. Rotaru . 40 
Glume pentru cea, de Horia Prundu- Pê- 

EPA COLIN ai e A AN 0 a a PE 
Cărticica păsărilor și animalelor de Ton 

Cireyn . sa oa aia AE N, AR ceai L 
Inelul pierdut | fie: Va ei e fata re Ra ap A 
Irozitide' AHON Pan sui ate e a E a 20 


Toate volumele sunt tipărite pe hârtie semi-velină şi conțin numeroase desene în culori. 


De vânzare la toate librăriile din ţară. 


EDITURA .ADEVERUL: S. A. 


STR CONST. MILLE 5-7-9 


Haplea la şcoală de Moş Nae... ... ,, 40 
Jucării de Moş Grigore Stătosu . . sati 29 
E 


„2 .c.c.c.ccccoococooeoocecooseocovcenaneoveoooen 


DIMINEAȚA COPIILOR => 
eo AR ta pi fa nul. 


şi veţi afla ce a 
păţit micul 
Neaţă, când a 
plecat singur în 
Africa. Toate 
păţăniile sunt 
povestite în 
versuri fru- 
moase şi sunt 
însoţite de nu- 
meroase desene 
colorate. 
Preţul Lei 30 


De vânzare la toate librăriile 


2-2... oo... o-o-o-o 


problema o rezolvă în chip 
fericit albumu pentru copii 


Util şi plăcut 


Albumul imprimat pe hârtie chromo şi cu explicaţii în 
vei suri, este format din două părţi; o parte cu desene 
colorate iar c« lalaltă parte având aceleaș'desene, dar cari 
urmea-ă să fi: colorate de către copii 
Editura „Adeverul“ va institui ın concurs cu pramii 
pentru albumu! żel mai bine colorat 
De vânzare lu toate librări.le. PREŢUL 35 LEI 


.-.-.-.-.-.-.-.-- >... .-.-o-.-o-o-o 


Pentru Crăciun şi Anul Nou 


cadouri fru noast şi utile peptru 
toți: copiii se g sesc, cu preţuri 
mai efine decât oriunde, la: 


Ceasornicăria PAX 
Calea GRIVIŢEI 107 


Ci itorilor revistei „DIMINEAȚA 
C. PaLya“, c ri prezinta .cest 
anunciu, L se fae rabat special 


-000--000--009-- 080-099 --009--900--020- -000--009--089--009- 


| 


PENTRU 


COPII gi TINERET 


SĂRBĂTORILE “CRĂCIUNULUI 


veniţi la cele 


2 GRANDIOASE SPECTACOLE 


organizate de 


„DIMINEAŢA 
COPIILOR“ 


în Sala ROXY din str. Lipscani 


Primul spectacol are loc 
Luni 26 Decembrie orele 10 
jum. dinineaţa (a doua zi de 
Crăciun) iar al doilea specta- 
col va fi Marți 27 Decembrie 
orele 10 jum. dimineaţa (a 
treia zi de Crăciun). 


Programe extraordinar 
de bogate şi variate 


COLABOREAZĂ 


50 ARTIȘTI ŞI ARTISTE 


Suprize dintre cele 
mai plăcute 


Luaţi-vă bilete din vreme 
dela „DIMINEAȚA COPIILOR“ 
Str. Const. Mille 12, Etaj I 


Preţurile: Fotoliu I 32 lei Fotoliu TI 22 iai: 


PAG. 19 


= 


-0909--009--009--099--090--099- -000--099--000--009--099--099- 
i 


25 


EC 


o8b— de VASILE STĂNOIU — © 


asile, un băiat de vreo şasespre- 
zece ani. dar mai voinic $i mai 
răsărit pentru această vârstă, 
mergea într'o zi de iarnă pe că- 
rarea dintr'o pădure deasă şi pu- 
tin umblată. De unde venea şi 
încotro mergea? 

Venea dela fostul său stăpân, 
la care sluiise un an de zile ca păstor de oi, dar 
stăpânul său îi dăduse acum drumul. Yânduse 
oile, aşa că nu mai avea nevoe de păstor. lar Va- 
sile pornise să caute undeva aiurea de lucru. 

De mai multe zile băiatul era pe drumuri. In- 
treba în fiecare sat. prin care trecea, dacă nu e 
ceva de lucru şi pentru dânsul. Insă toţi îi răs- 
pundeau: „Ce să fie acum în vreme de iarnă, 
când nici noi n'avem ceva de făcut?” 

Cu toate acestea, Vasile nu-şi pierdea curajul, 
ci mergea înainte. De altfel, nici n'avea încotro. 
Ştia că acasă la el este lipsă mare şi sărăcie cum- 
plită. Tatăl său era mai mult bolnav decât sănă- 
tos, iar mamă-sa muncea şi se trudea Și ziua ŞI 
noaptea, ca să poată îngriji de ceilalţi patru, frati 
şi surori ai lui Vasile, cu toţii copii în vârstă 
mică. 

Ba cei de acasă ar îi flămânzit rău de tot dacă 
nu-i ajuta Vasile. care le trimitea toată simbria 
ce câştiga ca păstor. 

De aceea, Vasile nici nu se gândea să se în-