Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages51-100

REDACȚIA ȘI 


22 lanuarie 1936 No. 624 


ADMINISTRAȚIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
ABONAMENTE : 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


200 LEI 
100 


Director: N. BATZARI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Mari pregătiri de vânâtoare 


LALTEIERI, Uitucilă a venit la mine disdedi- 

mineaţă, m'a trezit din somn şi întinzându-mi 

o foaie de hârtie, mi-a zis: „Te rog, citeşte“. 

Am aruncat mai întâiu o privire pe hârtie și 

am văzut că era scrisul lui, dar îmi era adre- 
sată mie. In adevăr, în partea de sus a hârtiei stătea 
scris cu litere mari: „Pentru Vintilă”. 

Mirat de lucrul acesta, i-am zis: „Dece te-ai apucat 
să-mi scrii, când ai venit tu însuţi, aşa că puteai să-mi 
spui cu gura, în loc să te ostenești să umpli o coală de 
hârtie ? 

— Pentrucă îmi era teamă că uit“, mărturisi sincer 
Uitucilă. 

Atunci, am citit şi eu ce scrisese. Copiez aci și pentru 
cititori. 

„Să nu uit, să mă duc mâine la Vintilă şi să-l rog 
să meargă cu mine, ca să cumpărăm cele ce urmează: 
1) O puşcă de vânătoare, dar să fie o puşcă aşa de bună, 
ca să nimerească totdeauna ţinta; 2) O traistă de vână- 
toare, dar să fie aşa de mare, încât să încapă şi urşi. 
când am să împuşc; 3) Un costum de vânătoare făcut 
din stofa cea mai bună. Să fie aşa, ca în timpul iernei 
să-mi ţie cald, iar vara să fie răcoros; 4) O pălărie de 
vânătoare — să fie verde şi cu o pană de păun; 5) O 
pereche de cisme cât mai lungi şi în care să nu intre 
nici o picătură de apă; 6) Un câine de vânătoare, dar 
să fie bun pentru orice vânat: pentru iepuri și vulpi, 
pentru potârnichi și prepeliţe, pentru rațe şi gâște săl- 
batice. pentru lupi şi urşi. 

„Să nu uit să-l rog pe Vintilă să meargă cu mine 
mâine dimineaţă și până la prânz, totul să fie cumpărat. 
Să nu uit apoi ca poimâine să merg negreşit la vânătoare 
şi să-i dau lui Vintilă o jumătate din tot ce voi împușca“. 
lată ce scrisese Uitucilă pe foaia de hârtie ce mi-a dat 
să citesc. Am citit-o şi am făcut haz de conţinutul ei. 
Mai ales, unde spunea ce fel de puşcă și ce fel de câine 
dorea să aibă. 

Apoi, nare haz Uitucilă, când își închipue că este 
deajuns să vrei, ca să împușşti urşi ? Par'că urşii umblă 
pe toate drumurile şi par'că, de îndată ce zăresc un 
vânător, îi es înaiate şi îi zic: „Fii bun şi împușcă-mă!“. 

Vrând să mai petrec şi eu puţin pe socoteala lui, 
i-am zis: „Cred că e mai bine să alegem un câine, care 
să fie bun şi pentru vânătoarea de lei, de tigri şi mai 
ales de elefanţi. 

— Da, răspunse el, fără să se gândească, să fie bun 
şi pentru vânătoarea de elefanţi. 

— Dar, i-am zis eu mai departe. ar trebui să cumpă- 
răm și un câine, care să vâneze raci şi pești. 


3 


— Dar racii şi peștii se vânează cu câini? mă întrebă 
el cam mirat. 

— De sigur, cu câini, i-am zis eu. Zărești de departe 
un rac sau un peşte, te ascunzi, ca să nu te vadă, duci 
pușca la ochi şi.. „bum! bum!“ îl împuşti. Ti strigi apoi 
câinelui: „Aport!“ şi câinele merge şi ţi-i aduce în gură. 

— Dacă-i aşa, să cumpărăm doi câini“, îmi întări 
Uitucilă vorba. 

Am eşit împreună să mergem şi să cumpărăm tot 
ce s'a văzut mai sus, numai că în loc deun câine, ne-am 
înțeles să cumpărăm doi câini. Pe stradă, lui Uitucilă 
nu-i mai tăcea gura. 

„Ştii, îmi zicea el, că pot să câştig mulţi bani cu 
vânătoarea ? 

— Mai e vorbă |! îi răspundeam eu..In câteva luni 
de zile, poţi să te îmbogăţești. 

— Chiar aşa am să fac. Dacă, de exemplu, împușe 
într'o zi douăzeci de iepuri şi zece vulpi şi dacă... 

— Mai bine să împuşti douăzeci de vulpi şi zece 
iepuri, i-am tăiat eu vorba. Blana de vulpe e mult mai 
scumpă decât blana de iepure. De aceea, e chiar mai 
bine să-i laşi pe iepuri în pace şi să împuști treizeci de 
vulpi pe zi, = 

— Aşa am să fac, îmi răspunse el foarte serios. 
Insă, după ce se gândi puţin, adăugă: „Dar dacă împuşe 
în fiecare zi câte treizeci de vulpi. în curând o să se 
isprăvească toate, aşa că n'o să mai fie de împușcat. 

— După ce isprăveşti cu vulpile, l-am sfătuit eu, 
silindu-mă să nu mă pufnească râsul, te apuci de îm- 
pușcat urşi, lei, tigri, şi mai cu seamă elefanți. 

— Dar este aşa de scumpă pielea de elefant? mă 
întrebă Uitucilă. 

— E scumpă și pielea lor, i-am întors eu vorba, 
însă mult mai scumpi sunt dinţii elefantului. Dacă 
înpuşti treizeci de elefanţi, îţi ajunge să fii bogat pentru 
toată viaţa“. 

Vorbind în felul acesta şi făcând planuri, care, de 
sigur, erau curate aiureli, am intrat la o prăvălie, unde 


se vindeau puşti de vânătoare. 
VINTILĂ BRATU 


D= 
A APĂRUT! 


DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR 

un volum de 160 de pagini format mare, împodobit cu o 

mulțime de ilustrațiuni şi cu o splendidă copertă în 

culori. Prețul unui volum cartonat lei 40. De vânzcre la 
toate librăriile. 


MIA | 


æ 


de CHARLES DICKENS 
o Ra za RS DE DEEE RE 


Nu știu dacă eram vesel sau trist când am isprăvit 
şcoala şi a sosit ora să părăsesc pe d. Strong. 

Mătușa mea şi cu mine am discutat mult despre ce 
voi face. D. Dick era de faţă, serios şi gânditor ca de 
obicei. O singură dată se grăbi să dea un sfat. Nu știu 
ce îi trecuse prin cap, dar vroia să mă fae meşter căl- 
dărar. Mătuşa mea se uită aşa de urât. la el, încât nu 
mai spuse nimic. 

„Trot, îmi spuse ea într'o dimineaţă, după ce am 
ieşit din şcoală. Cred că cel mai bun lucru ar fi să te 
odihnești puţin. Cred că o schimbare în felul de viaţă, 
o privire asupra lumii, ți-ar ajuta să cunoşti puterile 
minţii tale şi să-ți faci o judecată sănătoasă. Ce ai zice 
să faci o călătorie? Să vizitezi puţin părţile frumoase 
ale ţării şi, mai ales, să te duci să o vezi pe Peggotty ? 

— Aceasta mi-ar face mai multă bucurie ca orice.“ 

Mi se dădu îndată o frumoasă pungă plină cu bani, 
un cufăr şi îmi luai rămas bun dela mătuşa mea. Tre- 
cui întâi prin Canterbury ca să văd şipe Agnes şipe d. 
Wickfield. Lui Agnes îi păru foarte bine să mă vadă 
şi îmi spuse că, de când am plecat, casa nu mai era 
aceiaşi. 

„Cât despre mine, îi spusei, nu mă mai recunosc de 
când te-am părăsit. Sunt ca toţi cei care te cunosc, am 
mereu nevoe de sfaturile şi conducerea d-tale. 

— Toți cei care mă cunosc, mă răsfaţă“, îmi răspunse 
ea surăzând. 

După ce am părăsit pe Agnes şi tatăl ei, m'am ur- 
cat în diligența de Londra. Am descins la hanul Crucea 
de Aur. Eram de puţin timp acolo, când văzui un om 
tânăr, ale cărui haine trădau o eleganţă de bun gust. 
Mă îndreptai spre el. 

„Steerforth! Nu vrei să vorbeşti cu mine?“ 

Se uită la mine, dar înţelesei că nu mă recunoaşte. 

„Nu-ţi mai aduci aminte de mine ? 

— Doamne, strigă el, micul Copperfield. 

— Dragă Steerforth! Ce plăcere să te găsesc din nou! 

— Şi eu sunt încântat, răspunse el, strângându-mi 
mâinele. Ce cauţi aci? 


— Viu din Canterbury. Am fost adoptat de mătuşa: 


mea şi mi-am terminat şcoala. Şi tu? 
— Vezi în mine ceeace se chiamă un student din 
Oxford!). Mă duceam acasă. Dar tu unde te duci?“ 


1) Oxford, oraş în Anglia cu o universitate foarte veche şi 
renumită, 


13. Fac o scurtă 


adaptat 
călătorie. 


li povestii toate planurile mătușii mele. 

„Pentrucă nu te grăbeşti, spuse Steerforth, vino cu 
mine acasă, la mama. Vei sta la noi o zi sau două.“ 

Spre seară ajunserăm îi faţa unei clădiri bătrâneşti, 
în vârful unui deal. O doamnă nu prea în vârstă, mân- 
dră, încă frumoasă, deschise uşa când am sosit. Strânse 
pe Steerforth în braţe şi spuse: „Dragul meu James.“ 
El mă prezentă mamei sale, care îmi ură bun sosit. 

Spre sfârșitul mesei, vorbindu-se despre călătoria 
mea, îmi arătai plăcerea ce aşi avea-o, dacă prietenul 
meu m'ar însoţi. Adăugai că mă duceam să văd pe ve- 
chea servitoare a familiei mele, pe Peggotty, şi pe rudele 
acesteia, marinarul şi nepotul, pe care îi văzuse când 
au fost la mine la şcoală. 

„Prietenul acela pescar? spuse Steerforth. Care avea 
un băiat ? 

— Un nepot şi o nepoată drăguță. Ai vrea să-i vezi? 

— Aşi fi încântat!“ răspunse Steerforth. 

Nu mai descriu simţimântele ce mau cuprins când 
am văzut din nou locurile copilăriei mele. Am sosit pe 
seară şi, a doua zi, Steerforth, foarte voios, făcuse deja 
o preumblare pe plajă, înainte ca eu să mă fi sculat. 
Făcuse cunoştiință cu jumătate din pescari. Chiar m'a 
asigurat, că a văzut din depărtare, o casă care trebue 
să fie a d-lui Peggotty. 

„Când crezi că vom merge acolo? îmi spuse el. 

— Cel mai bine ar fi seara, când sunt așezați în jurul 
focului. 

— Bine. In seara aceasta. Cred că te vei duce să 
vezi şi pe servitoarea voastră. 

— O voi vedea înaintea tuturor. $ 

— Bine, răspunse Steerforih, uitându-se la ceas. Ii 
dau două ore ca să plângeţi împreună. Iți ajunge?. 

I-am răspuns râzând că îmi va fi destul şi mă în- 
dreptai singur spre locuinţa d-lui Barkis. 

Buna mea Peggotty era acasă, în bucătărie, gătind 
pentru masă. Am bătut în uşe, ea îmi deschise, între- 
bându-mă ce doresc. Am privit-o surâzând, fără ca ea 
să-mi răspundă tot cu zâmbet. li scrisesem în tot acest 


timp, dar șapte ani ne despărțeau dela ultima noastră 
revedere. 

„D. Barkis este acasă, doamnă ? 

— Da, domnule, în pat. Suferă de reumatism. 

— Se mai duce din când în când la Blundesstone ? 

— Da. Când îi este mai bine. 

— Dar, d-ta te duci, doamnă Barkis?“ 

Ea se uită la mine mai pătrunzător. 

— Peggotty! strigai. 

— Dragul meu copil! strigă și ea şi, izbucnind în 
plâns, căzurăm unul în braţele celuilalt. 

— Ce mulţumit va fi Barkis! urmă ea, ștergându-și 
ochii cu şorţul. Aceasta o să-i facă mai mult bine decât 
toate unsorile, Mă duc să-i spun că ești aci.“ 

M'a privit cu o adevărată bucurie ; dar, cum su- 
ferea prea tare ca să-mi întindă mâna, m'a rugat să-l 
apuc de moțul bonetei, ceeace am făcut din inimă. 

l-am spus lui Peggotty de venirea lui Steerforth, 
care apăru numaidecât. Intrând în camera d-lui Barkis, 
aduse cu el aer și lumină, ca o fiinţă cerească. 

Către opt ne indreptarăm spre casa d-lui Peggotty, 
apăsai clanța și făcui semn lui Steerforth să rămână 
lângă mine. 

Intrând, am auzit bătăi din palme, care, spre marea 
mea mirare, veneau dela d-na Gummidge, cea veşnic 
tristă. Nu era singura care se înveselea. D. Peggotty, cu 
faţa luminată, râdea cât putea și își deschidea braţele 


către către mica Emily. Ham, a cărui faţă arăta admi- 
raţie, ținea pe Emily de mână, ca și cum ar fi arătat-o 
d-lui Peggotty. Mica Emilly, roşie toată, dar bucuroasă, 
tocmai se îndrepta spre dl. Peggotty, când noi ne făcu- 
răm intrarea. 

„Dl. David! Dl. David! 

— Cum! strigă dl. Peggotty, doi gentlemeni sub a- 
coperemântul meu! Am avut multe nopţi în viaţa mea, 
dar niciuna asemănătoare acesteia. Emily, draga mea, 
priveşte pe prietenul domnişorului David, gentleman-ul 
de care ţi-am vorbit. Au venit să mă vadă tocmai în 
seara logodnei tale cu Ham. Hura! E cea mai frumoasă 
noapte din viaţa mea.“ 

Ne-am așezat apoi la vorbă până după miezul nopţii. 
Ne reîntorserăm la Yarmouth și Steerforth petrecu cu 
mine încă cincisprezece zile. 

(va urma) 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi minunatul și neîntrecutul „Al- 
manah al Şcolarilor pe 1936" care a apărut acum. Veţi 
fi încântați de cuprinsul lui de o bogăție fără seamăn. 
- Un volum de 130 de pagini nu costă decât 25 de lei. De 
vânzare, la librării şi la chioșcurile de ziare. 


Mi se pare că m'am murdărit puțin! 


QNEN 


Tya 


Cum s'au făcut florile de ghiaţă 


— Legendă — 


In ţara unde e primăvară vecinică, era un castel 
de marmoră albă în mijlocul unei grădini mari cu 
flori multe... Toate erau vesele aci: soarele strălucea, 
râdea cerul albastru. păsărelele ciripiau vioaie şi florile 
își ridicau căpşoarele lor frumos colorate din buchetele 
de frunze, răspunzând, cu un zâmbet gingaș, păsărelelor 
şi soarelui şi cerului albastru. De asta, pe ele le iubea 
mai mult domnița Cătălina și își trecea tot timpul în 
mijlocul lor. 

Dar vremea trecu. 

Și copiliţa de-o şchioapă, de odinioară, era acuma 
o fată 'naltă şi frumoasă ca florile în mijlocul cărora 
crescuse. 

Intr'o bună zi, se abătu prin locurile acelea un 
prinţ care se îndrăgosti de Cătălina, Şi domniţa își luă 
rămas bun de la prietenele ei și plecă cu el în ţara lui. 

Au mers mult. 

In drum, Cătălina privea cu ochi mari, miraţi, căci 
totul era nou pentru dânsa. 

Și când au ajuns, două lacrimi îi umeziră ochii, 
primele lacrimi din viaţa ei: castelul era tot de mar- 
moră, însă de marmoră neagră; cerul, cenuşiu ca şi 
marea ce se izbea mânioasă de țărm şi câmpul acoperit 
de zăpadă. Totul era trist aici. Aşa a fost şi nunta ei: 
fără ciripit de păsărele, fără soare şi... fără flori... Prin- 
tesa Cătălina nu mai era veselă ca odinioară: ochii îi 
erau trişti, obrajii traşi... Se prăpădea văzând cu ochii: 

Intro zi, nu s'a mai sculat de pe perinile moi şi, 
când prinţul a îngenunchiat la căpătâiul ei, i-a spus cu 
glas rugător : 

„O floare, daţi-mi măcar o floare!“ 

Şi fulgii i-au auzit dorința şi s'au înduioșat. In jocul 
lor s'au oprit şi pe la geamul prinţesei și s'au prins de 
sticlă, schițând flori, felurite flori... de ghiaţă,.. 

- Când s'a trezit, Cătălina a râs fericită. 

De-atunci, larna aduce cu dânsa florile ei şi le 
prinde pe geam. 

Și tu, iubite cititor, când te trezeşti din somn, în- 
dreaptă-ţi privirea spre fereastră şi ai să vezi minunata 
grădină a florilor de ghiaţă. 


TILLY-JEANNE GHIULEA— laşi 


-1 a au 


DOUĂ SCRISORI FOARTE IMPORTANTE 


Cititoarele şi cititorii continuă să-mi scrie şi să-mi 
dea sfaturi despre ceeace am de făcut cu coana Frosa. 
Insă, mă grăbesc să le spun că nu mai e nevoe. Nu 
pentrucă m'ar supăra scrisorile ce mi le trimit şi sfa- 
turile ce-mi dau. Din potrivă. Imi face plăcere, când 
primesc veşti dela dânşii, tot aşa cum mă bucur, văzând 
că au grija să-mi dea sfaturi. Un sfat bun nu strică 
nici o dată. Dar sa întâmplat ceva foarte important, 
ceva la care nu maş fi putut gândi și la care cred că 
nici cititorii n'ar fi putut să se gândească. 

Aşa dar, acum nu mai e nevoe să stau la îndoială 
şi să mă întreb mereu: „Ce să fac? Ce să fac?“ De a- 
semenea, nu mai este nevoe ca drăguțele cititoare şi 
iubiții cititori şă-şi bată capul și să mă sfătuiască, aşa 
cum år fi fost mai bine. Nu mai e nevoe să mi se spună 
să mă împac ori să nu mă împac cu coana Frosa. 

„Şi dece nu mai e nevoe?* mă -vor întreba cititorii. 
Iar eu le răspund, cum am scris mai sus, că s'a întâm- 
plat ceva foarte important, ceva care a făcut să scap 
şi eu din încurcătura şi nedumerirea în care mă găseam. 

„Dar ce sa întâmplat? îi aud parcă întrebându-mă 
cei mai nerăbdători. Ei bine, ca să le potolese nerăb- 
darea, răspund că alătăieri am primit o scrisoare dela 
Blegeşti, iar ieri poșta mi-a adus o altă scrisoare, însă 
aceasta trimisă dela Hăpleşti. 

Precum se înțelege lesne, scrisoarea dela Blegești 
este scrisă de coana Frosa, iar cea dela Hăpleşti, de 
Haplea. Aceste două scrisori au lămurit lucrurile și mau 
făcut să mă liniştesc. După ce le-am citit, mi-am zis: 
„Ce bine că totul se isprăvește, așa cum ar fi trebuit 
să se isprăvească !“ 

Sunteţi acum doritori de a afla ce cuprind cele 
două scrisori? Ştiu că nici nu e nevoe să vă întreb şi 
că aveţi această dorinţă. De aceea, am să le transcriu 
numai decât, însă cu o mică schimbare. Schimbarea 
este că voi îndrepta greșelile de ortografie şi de punc- 
tuaţie, care sunt din belşug, atât în scrisoarea coanei 
Frosa, cât și în scrisoarea lui Haplea. 

Ca să vedeţi cât de mari şi multe sunt aceste gre- 
şeli, am să transcriu întocmai începutul fiecăreia din 
cele două scrisori. lată mai întâiu scrisoarea trimisă de 
la Blegeşti de coana Frosa. 


„Domnule moş nAe nu Trebu-ia Săți scriu dar îţi 
scriu casă Ve-zi cătot Eu sunt Mai geantiLă și bine 
EcuDată.“* 

Acum continuu cu transcrierea, dar îndreptând gre- 
şelile de ortografie şi punctuație. 

„Tu, Moş Nae, mai fost de loc potilicos cu mine. Nu 
cumva te-ai schimbat, de când te-ai făcut difopat şi nu 
cumva ditopații nu sunt geantili? Insă află că dacă îţi 
scriu acum, nu este ca să te rog să vii și să mă iei la 
București, pentrucă nu mai vreau să viu, chiar de mi-ai 
cădea în genunchi şi mi-ai aduce zece buchete de flori 
şi un vagon de bonboane cu ciocolată. 

„Iţi scriu însă, ca să-ţi dau o veste mare, adică mai 
multe veşti, dar una din ele este cea mai mare. Află, 
mai întâiu, că mie a început să-mi meargă mai bine şi 
că mi s'a deschis puţintel pofta de mâncare. Am ajuns 
să pot mânca de cinci ori pe zi, ceeace, se înţelege, nu 
este încă deajuns, dar tot e mai bine de cum a fost 
până acum. Chiar astăzi, mai înainte de a începe scri- 
soarea, m'am cântărit la măcelar şi am văzut că am 
101 chilograme. Se cheamă sunt tot subţirică și delicată, 
dar nici nu vreau să fiu altfel. 

„Mai află că Blegilă sa logodit cu nepoată-mea 
Pătlăgica şi că la masa de logodnă ne-am îmbătat cu 
toţii. Acum s'a făcut logodna, iar la Paști se face nunta. 
Dacă vrei şi dacă nu ești supărat pe Blegilă, vino şi tu 
la nuntă. Iți spun să ştii că nunta o să se facă la Ble- 
geşti. Dacă vii, sunt sigură că mai să vii cu mâinile 
goale, ci ai să aduci ceva cadouri pentru nouii însurăţei, 
care sunt ca doi porumbei. Ar fi fost ei şi mai frumoși, 
numai că nasul Pătlăgicăi este prea lat şi prea turtit, 
pe când nasul lui Blegilă e lung și subţire, dar strâm- 
bat spre partea dreaptă. 


- 


6 


„Şi acum să-ți dau vestea cea mai mare. Săptămâna 
trecută am primit scrisori dela Hăplești. Erau dela iubiții 
mei copii Hăplişor şi Hăplina şi o scrisoare dela Haplea. 
Copiii îmi scriau că nu mai pot trăi fără mine, că plâng 
de dorul meu și ziua şi noaptea și mă rugau cu lacrimi 
în ochi, ori să-i iau și pe dânşii aci, la Blegești, ori să 
mă întorc şi eu acasă, la Hăplești. 

„Din partea sa, Haplea îmi scria că o duce greu de 
tot singur, că nu mai poate îngriji şi de copii, şi de Ure- 
chilă, și de porc, şi de găini și că dacă nu mă întorc, el 
e botărât să plece din Hăpleşti și să-şi ia lumea'n cap. 

„Când am citit aceste scrisori, am plâns și am văr- 
sat aşa de multe lacrimi, că puteai să umpli cu ele o 
doniță mare. După ce m'am mai potolit, mi-am zis: 
„Moş Nae nu vine să mă ia la Bucureşti, Blegilă se că- 
sătorește cu Pătlăgica, așa că eu sunt lăsată şi părăsită 
de toată lumea.“ Atunci, mi-am făcut o cruce, am scui- 
pat de trei ori în sân, ca să piară Necuratul şi m'am 
hotărât să mă întorc la Hăpleşti şi să plec numai decât. 

„Spre norocul meu, este aci primarul Ion Viţel de 
la Hăpleşti, care mi-a spus că se întoarce chiar astăzi 
şi că mă ia în căruța sa, Aşa dar, plec peste o oră, iar 
dacă ai ceva să-mi scrii, de acum încolo să-mi trimiţi 
scrisorile la Hăpleşti. 

„Isprăvesc şi scriu cu mâna mea : 

Madame Eufrosine de Hăpleşti.“ 


Vedeţi, prin urmare, ce bine sau întors lucrurile. 
Coana Frosa s'a hotărât să se împace cu Haplea şi să 
se întoarcă la Hăpleşti. Dar să transcriu acum şi scri- 
soarea primită dela Haplea. Mai întâiu două rânduri 
cu ortografia lui şi cu felul lui de a pune semnele de 
punctuație. 


Moş nae Dragul mEu sa înTors frosa, CăreiA acuM - 
caso hăsfaț îizic frusiniCa.*“ 

Acum continuu, fără să transcriu astfel de greşeli. 

„ţi spun drept că, cu toatecă ceram supărat foc pe 
dânsa, fiindcă a plecat și m'a părăsit, fără să am eu 
vreo vină, totuşi îmi era foarte greu să trăesc fără 
dânsa şi să duc singur grija de copii şi de gospodăria 
casei. Aproape în toate zilele venea la mine nevasta lui 
Tănase și mă ajuta la trebile din casă. Imi făcea pâine, 
îmi gătea mâncarea, diretica şi cârpea hainele și ciorapii 
copiilor. Fără ajutorul ei, maş fi putut să o duc nici o 
săptămână. 

„De câteva ori, m'am gândit să iau pe Hăplişor, pe 
Hăplina și pe Urechilă şi să viu la tine la Bucureşti 
pentru totdeauna. Insă știam că îţi fac supărare, mai 
ales că şi tu eşti singur. De aceea, mi-am luat gândul 
să viu la tine. Dar într'una din zile eram aşa de necă- 
jit şi plictisit, că am vrut să las acasă copiii, să iau 
numai pe Urechilă şi să merg tocmai la Tâmpeni, ca să 
trăesc acolo. Mi-a fost însă milă de sărmanii mei copi- 
lași, care ar fi rămas de izbeliște, singuri și părăsiţi. 

Ba chiar săptămâna trecută mi-au zis: „Lăticule, o 
să scriem la Blegești mămicăi şi o să o rugăm să se în- 
toarcă acasă. Dar te rugăm, scrie-i şi tu câteva rânduri.“ 

„Când am văzut că mă roagă aşa frumos şi că au 
ochişorii plini de lacrimi, n'am mai putut să mă îm- 
potrivesc. Le-am făcut pe plac şi i-am scris şi eu Frosei 
care s'a şi întors. In momentul de faţă este la bucătărie, 
unde frige nişte pastramă și găteşte ciorbă de fasole şi 
mămăligă pentru masa noastră dela prânz. 

„Aseară am stat de vorbă cu dânsa şi am văzut că 
i-a mai rămas ceva din vechia scrânteală. Vrea iarăşi 
să i se spună Madame Eufrosine de Hăplești, dar cred 
că o să-i treacă și scrânteala aceasta. 

„Am vorbit şi despre tine şi a spus că o să-i facă 
plăcere, dacă vii la Paști la nunta lui Blegilă, iar după 
aceea, să plecăm cu toţii la Bucureşti. Iți doresc multă 
sănătate. Al tău Haplea.“ 


Uf! Respir şi eu mai ușurat, aflând despre împă- 
carea coanei Frosa cu Haplea. Acum pot să-mi văd mai 
liniștit de treburile mele. MOŞ NAE 


Vederi din Abisinia 


AM aci două vederi din Abisinia, ţară despre 
care vorbește acum toată lumea. Aceasta din 
cauza că, de 
găseşte în răsboiu cu Italia. 

Una din vederi este o parte din palatul 
împaratului. Se ştie că Abisinia este un imperiu, iar 
împăratul Abisiniei, al cărui nume este Haile Selasi€, 
poartă titlul de Negus negesti, ceeace în limba. abisiniană 
înseamnă „împăratul împăraţilor“. 

Palatul imperial este construit în vârful unei coline, 
de unde se are o vedere asupra întregului oraş Addis- 
Abeba, capitala Abisiniei, oraş cu o populaţie de vreo 
120 de mii de locuitori, deci mult mai mic decât oraşul 
Bucureşti. 

Addis-Abeba este un oraș foarte neîngrijit. Cele mai 
multe străzi n'au nici un fel de pavaj, nu este canalizat, 
iar în timpul nopţii nu este iluminat. Mai spunem că 
este situat la o înălțime de peste 2000 de metri de asupra 
nivelului mării, deci la o înălțime mult mai mare decât 
înălțimea la care se găsesc localităţile noastre de munte 
ca Sinaia şi Predealul. Totuși, fiind aproape de ecuator, 
mare o climă rece. 

Intorcându-ne la palatul imperial, spunem că acest 
palat are două etaje şi e foarte luxos mobilat, un lux 
cu atât mai isbitor, cu cât locuitorii Abisiniei locuesc 
mai mult în colibe sărăcăcioase. 


e a 


câteva luni încoace, Abisinia se 


EPAR eoe ea aul 


id. 
P I = 


[aibe în 


Palatul nu este aşa de vechiu. A fost construit acum 
câteva zeci de ani, pe când domnea împăratul Menelic, 
un împărat, care a avut, de asemenea, răsboiu cu 
Italienii şi din care a eşit biruitor. Cu toate acestea, 
arhitectul, după ale cărui planuri a fost clădit palatul, 
a fost un arhitect italian. 

Tot după planul făcut de un arhitect italian a fost 
construită şi biserica Sfântului Gheorghe. Este cea mai 
mare şi mai frumoasă biserică nu numai dela Addis- 
Abeba, ci din întreaga Abisinie. Este așezată şi ea pe o 
colină și are o formă octagonală (cu opt unghiuri). 

Să mai spunem cu prilejul acesta că Abisinienii sunt, 
cei mai mulţi, creştini, care se apropie de creştinii 
ortodoxi, Sunt foarte religioşi și ţin cu stricteţă toate 
posturile, tot așa cum nu mănâncă de dulce în zilele de 
Miercuri şi Vineri. 

Să mai pomenim că Abisinia, țară aşezată în Africa 
Orientală, este foarte mare ca întindere, având o supra- 
față de un milion 200 de mii de chilometri pătrați. 

Această înseamnă că este mare cât Franţa și 
Germania la un loc. 

In schimb e prea puţin populată — populaţia ei 
totală fiind de vreo 10 până la 12 milioane locuitori, 
pe când Franţa şi Germania au împreună peste 110 


milioane locuitort. 
SPICUITOR 


Azma 


Hăplişor fu pus odată Intr'o zi stăpân-so miere 

La cismar ca ucenic, Un borcan a cumpărat, 

In trei ani şi jumătate Dar când vru să stea la masă, 
N'a 'nvăţat el mai nimic. Nu ştiu cine l-a chemat. 


„Nu e miere, cum se vede, €l se duce, iar drăguţul 
Ci-i otravă foarte tare, Şi deşteptul Hăplişor 

Cine 'nghite-o picătură, Zice: „Hai să 'ncerc otrava, 
Ca trăsnit îndată moare“. Să vedem cum am să mor“. 


Când e gata, hop stăpânul! — „Un dulău răpit-a pâinea, — 
Vede totul c'a sburat. Ii explică Hăplişor, — 

„Unde-i mierea? Unde-i pâinea?“ Iar de teama ta, jupâne, 

Il întreabă supărat, Eu mai bine-am vrut să mor. 


ANTHY 


pliṣor nu-l tocmai pros 


„Hăplişor, îi zice dânsul, 
Până viu să te fereşti 

De borcan, vezi, nu te-atinge, 
Nu gusta, căci o pățeşti. 


Dă-i cu pâine, dă-i cu miere, 
Inc'aceasta, înc'un pic, 

Tot mănâncă, tot înghite 
Pân'ce n'a lăsat nimic. 


„Şam mâncat otrava toată, 
Dacă-s viu, nu-i de mirat, 
Cum să moară otrăviţii 
Incă nu m'ai învățat“. 


Cum a mers si cum S'a'n(0rs 


e rneşte Nelu ! Dar vedeţi ce bine ştie : Capul spart şi cu un doctor 
Lemet pe întâia dată Dela primii pâşi porni Merge Nelu îndoit, e 
Schi“ să facă la Sinaia. Să se dea de-aberbeleacu, — Iar de cele două schiuri 
"Am s'o fac, îşi zice lată !“ Jos în vale se opri. Ca de cârji s'a folosit. 


TUŞA NICULINA 


Şi vedem acum sfârşitul: 
Vasilache-i sfâşiat, 

Cade Lina, cade Lică 
Pi per vin, Ca o "> ape FĂ m acer te Și au plâns și s'au văitat. 
TUŞA NICUL) 


Zice Lică: „Vasilache, Blânda lună îi priveşte 
E al meu şi nu-i al tău!“ Şi se uită cam mirată, 
Zice Lina: „Taci din gură! Ba se'ntreabă: „Cearta-aceasta 


AITHN 


IERUSALI 


nA 
H ES il Q | ANN 
AMP TU os. ( 


i L LT 
>> 


p, 
2 


Clorinda, o răsboinică persană, obține dela sultanul 
Aladin iertarea a doi tineri creştini —- Olindo şi Sofronia. 


Argonte, un Turc foarte viteaz din Caucas, se luptă 
întrun dael ucigător cu Tancred, comandant creștin tot 
atât de viteaz. 


TIM că multe cititoare şi mulți cititori au văzut 
la cinematograf frumosul film „Cruciadele“. 
De aceea, să lămurim mai întâiu în câteva 
cuvinte ce au fost Cruciadele. 
In primăvara anului 1096 şi în strigătul de 
„Dumnezeu așa voeşte!“ multe mii de răsboinici din 
țările din Apusul Europei au pornit să cucerească 
lerusalimul şi să libereze în chipul acesta Sfântul 
Mormânt al Domnului nostru lisus Cristos, Stăpâni ai 
Ierusalimului și ai celorlalte Locuri sfinte erau în vremea 
aceea Turcii. 

Cruciații şi-au luat acest nume după crucea de 
coloarea sângelui, pe care o purtau cusută la piept. 
Căpetenia lor în această primă cruciadă — fiindcă au 
fost mai multe cruciade — a fost Francezul Godeffroy 
de Bouillon. 

După un răsboiu sângeros, care a ţinut trei ani de 
zile, în vara anului 1099 cruciații au cucerit Ierusalimul, 
împlântând pe zidurile lui steagul cu cruce. 

Acest fapt istoric a dat subiect, acum vreo patru 
sute de ani, marelui poet italian Torquato Tasso (născut 
în anul 1544, mort în anul 1595) să scrie o minunată 
epopee în douăzeci de cânturi, adică în douăzeci de ca- 
pitole în versuri. Titlul acestei epopei este „.lerusalimul 
liberat“ (în limba italiană „Gerusaleme liberata“). 


reteta 


Din scrierile celebre 


MUL LIBERAT 


In „Ierusalimul liberat“ nu găsim o povestire a 
faptelor, aşa cum s'au întâmplat, ci, tot vorbind despre 
aceste fapte, autorul le împodobeşte cu ceeace a născocit 
bogata şi frumoasa sa închipuire. Ba mai amestecă și 
fiinţe supraomenești — fiinţe binefăcătoare din cer şi 
fiinţe răufăcătoare din iad. 

Ca lucruri eşite din închipuirea lui Torquato Tasso, 
pomenim, bunăoară, de grădinile fermecate ale Armidei. 
Armida era o vrăjitoare tânără, frumoasă şi foarte iscu- 
sită. Cu meşteşugul vrăjitoriei, ea preschimba pe răs- 
boinicii cavaleri în pești, făcea să apară și să dispară 
palate ca în basme. 

O altă figură vrednică de prețuit este Clorinda, o 
fecioară persană, păgână ca religie, dar de o frumuseţe 
şi de o vitejie fără seamăn. Clorinda vine din Persia, 
ca să dea ajutor lui Aladin, sultanul turc al lerusalimu- 
lui, împotriva cruciaților. 

Creștinii. care locuiau la Ierusalim mai de mult, 
adică, cu mult mai înainte de a veni cruciații, au fost 
anunţaţi că vor fi omorâţi cu toţii, fiind învinuiți că au 
furat o icoană a Maicii Domnului, pe care Turcii o du- 
seseră într'o moscheie. Dar doi tineri creştini — Olinde 
şi Sofronia — care ţineau unul la altul, se înfăţişează 
sultanului Aladin şi îi spun că ei au furat icoana. Nu 
o furaseră, însă au spus așa, vrând să moară ei, dar să 
scape pe ceilalţi creștini din Ierusalim. 

Foarte mişcată de jertfa vieţii ce voiau să facă 


Clorinda, rănită de moarte în duelul ce l-a avut cu 
Tancred, îl roagă să o boteze în religia creştină, 


l 


Tânărul erou creştin Rinaldo, răpit prin meşteşugul 
vrăjitoriei de către vrăjitoarea Armida, este găsit şi 
scăpat de tovarășii săi de arme. 


> Der ata pet m ia 
P 


acești doi tineri, Clorinda se roagă de sultan să le cruțe 
viața. 

Mai târziu, se îndrăgosteşte de viteazul creştin 
Tancred şi vrea să treacă la creştinism. Nenorocirea a 
vrut ca ea să fie ucisă în duel tocmai de către Tancred, 
care nu o recunoscuse. 

O parte însemnată din scrierea „Ierusalimul liberat“ 
se ocupă de lupta lungă şi cu multe peripeții între eroul 
creștin Rinaldo (în limba franceză Renaud) și vrăjitoarea 
Armida. 

Când, în sfârşit, Rinaldo scapă de vrăjile Armidei, 
porneşte din nou la răsboiu și prin vitejia lui, cruciații 
câştigă victoria şi cuceresc lerusalimul. 


ȘTIE-TOT 


e aaa 


-aenn 


— N A a 


Godeffroy de Bouillon, căpetenia cruciaților, implântă 
steagul creștin pe zidurile Ierusalimului. 


Comoara din munţi sau 


ghetele 


Nicuşor moţăia la gura sobei, învelit în pături şi şaluri calde de 
lână. 

In odaie stăpânea liniştea şi întunericul. Nu se auzea decât pălpâitul 
vesel al focului din sobă, sforăitul leneş al lui Miţu, cotoiul cel 
negru şi, din când în când, strănuturile lui Nicuşor. 

Bietul băiat răcise înainte cu o zi, alergând prin zăpadă şi acuma 
trebuia să-și ispăşească greu păcatul de a se fi jucat. Dar cu ce era 
el vinovat, dacă ghetele lui — deşi noi — lăsau să treacă apa, ca 
prin ciur? E drept că nu voise să-și pună galoşii. Insă nu putea 
suferi bărcile acelea negre şi mari de cauciuc care-i atârnau de 
picioare ca niște greutăți, împiedecându-l la mers şi joacă şi pe 
care îi uita adesea la şcoală sau îi pierdea în zăpadă. 

Intre două strănuturi, Nicuşor oftă greu. Trebuia să stea în casă, 
pe când frățiorii şi surioara lui erau la cinematograf. Cât dorise 
el să vadă filmul „Comoara din munți”! Şi acum... Incetul cu în- 
cetul, Nicușor adormi. i curând, sforăitul cotoiului fu însoţit de un 
alt sforăit, mai puternic... . 

„Nicuşor pornise în căutarea  comoarei din munți. De trei zile 
mergea fără întrerupere. Urcase, urcase, mereu, cu ochii ațintiți 
spre piscul cel înalt, pierdut între nouri, unde trebuiau să fie as- 
cunse bogății nemăsurate. 

Acum se simţea sfâşiat de oboseală. Se așeză pe o piatră, ca să se 
odihnească. Trupul îi era frânt parcă în bucăţi, iar picioarele zdro- 
bite. Din frumoasele lui ghete noui, nu rămăseseră decât nişte făşii 
de piele, printre care apăreau, umflate și roșii, degetele picioarelor. 
și doar mai avea de făcut drum lung şi obositor. Cum era să mear- 
gă mai departe? Desnădăjduit, se rugă lui Dumnezeu să-l ajute și 
se culcă, fără să mănânce. 

A doua zi, când se trezi, era hotărît să-şi continue drumul, dar 
după câţiva paşi, îşi dădu seama că nu va putea rezista, din cauza 
lipsei ghetelor. Se opri ca să mănânce şi îşi deschise sacul de me- 
rinde. Când colo, ce să vezi? Lângă pâinea şi brânza puse de el, 
cu mâna lui, când plecase de acasă, găsi o cutie mare, pe care nu 
o cunoştea. 

Ce putea să fie înăuntru? O deschise tremurând de nerăbdare şi, 
în faţa ochilor lui uimiţi, apăru o pereche nouă nouţă de ghete, cu 
talpa groasă şi pielea moale. 

Cine i le pusese acolo? Nu-şi bătu însă prea mult capul, ca să-și 
lămurească taina. Le încercă. I se potriveau, ca şi cum ar fi fost 
făcute pentru el. Mâncă în grabă, apoi porni vesel mai departe. 
Mergea acum, ca şi cum ar fi avut aripi la picioare. 


fermecate 


Şaptezeci şi nouă de zile urcă băiatul. Trecu prin păduri încă ne- 
călcate de picior omenesc şi prin poiene înflorate, udate de su- 
medenie de pâraie. Străbătu ţinuturi sterpe şi podișuri semănate 
cu pietre ascuţite, ca nişte ace, apoi îşi făcu drum prin zăpezi înalte 
şi prin sloiuri tari de ghiață, 

Şi în zorii celei de-a optzecea zi, se pomeni pe vârful muntelui. In 
fața lui se întindea acum un podiş acoperit cu zăpadă. Nu se vedea 
niciun semn, care să arate unde era ascunsă comoara. Dar Nicuşor 
ştia că trebuia să aştepte căderea nopții, când locul căutat va fi 
luminat de flăcări. 

Se întinse deci pe zăpudă, ca să se odihnească, până la apusul soa- 
relui. Dar abia aţipise, când fu trezit de un sgomot nelămurit ce 
venea din apropiere. Deschise ochii, speriat. Lângă el stătea un 
moşneag bătrân, bătrân de tot, cu părul lung şi barba albă, îmbră- 
cat în piele de fiare sălbatece. 

— Cum de ai isbutit să ajungi până aici, flăcăule? vorbi el blând. 
Toţi cei ce au cutezat să pornească spre piscurile astea sălbatece, 
au fost înfrânți de frig, de ploi şi de zăpezi şi au căzut pe drum. 
Niciunul n'a ajuns până aici, dar nici acasă nu s'au întors. 

— Dumnezeu să-i ierte, murmură Nicuşor. A 

— Amin! rosti pios moşneagul, închinându-se. Pe semne că pe tine 
te-a ajutat Dumnezeu, de ţi-a dat putere şi curaj, c'altfel nu ştiu 
cum ai fi răzbătut prin toate primejdiile. 

— Da, da. Cel de sus m'a ajutat, trimițându-mi încălțăminte ferme- 
cată, cu care am înfrânt şi frigul şi umezeala şi boala. 

— Da? se miră bătrânul. Şi ce fel de încălțăminte e aceea? 

— Păi, nişte ghete făcute de fabrica „MOCIORNIȚA” din Bucu- 
reşti. Prin ele nu pătrunde nici apa, nici frigul. Poţi merge pe ză- 
padă, pe ghiaţă şi prin apă și nici nu simți, 

— Dacă-i aşa, apoi să-mi aduci şi mie o pereche, că pe aici e tare 
frig... Da’ hai să-ţi iei comoara, că a ta este. 

In momentul acela, un bubuit asurzitor izbucni de undeva. Muntele 
se despică, iar Nicușor alunecă şi se prăbuşi în adânc... 

Când deschise ochii, înspăimântat, îşi dădu seama că alunecase de 
pe scauh, în somn. Miţu îl privea cu ochii mari, iar lângă uşe, fră- 
țiorii şi surioara râdeau în hohote. 

Totul fusese doar un vis... Š 

A doua zi, Nicuşor, frănțiorii şi surioara lui, aveau toți ghete noui, 
cumpărate la Magazinul „MOCIORNIȚA”. 

De-acum puteau sá se joace şi să alerge prin zăpadă, după pofta 
inimii, fără teamă de boală. 


= IIIo 


DOCTORUL MITITELUL, MEDICUL ANIMALELOR 
ŞI 
ISTORIOARE PENTRU PUIU 
sunt cele două cărți noui scoase chiar acum de MOȘ NAE. 
Ele vor face deliciul cititorilor. De vânzare la toate librăriile. 


„DE DE O DD TREI PO ER SO SE E 


Copii, tineri şi persoane mari vor râde cu ho- 
hote, citind neîntrecutele isprăvi ale neintrecu- 
tei Coana Frosa. 

Un volum format mare de aproape 170 de 
pagini, cartonat, foarte frumos tipărit, împo- 
dobit cu o mulţime de desene şi cu o frumoasă 
copertă în culori, lei 60. 

De vânzare la toate librăriile. 


AINNI 


Dc au >> 


A apărut! A apărut! 
„ALMANAHUL ŞCOLARILOR PE 1936" 


Un volum de 130 de pagini, lei 25. De vânzare la librării 
şi la chioşcurile de ziare, 


n 


ISTORIOARELE PENTRU PUIU 
de MOȘ NAE 


sunt minunate. Cartea este tipărită pe hârtia cea mai 
bună, are multe desene în culori și copertă de asemenea 
colorată. 

Totuși, prețul unui volum nu este decât 25 de lei. 


De vânzare la toate librăriile. 


11 


DIN POVEȘTILE MAMEI 


ELE ce spunem în povestea de faţă, s'au întâm- 
plat de mult, adică în vremea când multe 
lucruri, pe care astăzi le cumpărăm dela pră- 
vălii, se făceau în casă. In vremea aceea, nu 
numai la sate, dar și la orașe, se făceau în 
casă şi pânza de rufe, și ștofa de haine, și ciorapii, şi 
velințele şi chiar covoarele. 
In vremea aceea, mica Petrufa avea nevoe de o hăi- 
nuţă caldă, Se lăsase iarnă grea, iar fetiţei îi era frig, 
Atunci bunică-sa îi zise : „Eu am să torc lână pentru 
hăinuţa ta. 


— Eu am să ţes stofa pentru hăinuţa ta, zise Petruţei 


sora ei mai mare Tinca. 

— Iar eu am să-ţi cos hăinuţa şi am să o fac după 
un model nou, pe câre verișoara mea Sultana l-a adus 
dela oraș, îi zise Petruţei mamă-sa. Sultana îmi povestea 
ieri despre acest model şi îmi spunea că este foarte 
frumos“, 

Dela cele mai bune oi a fost aleasă lâna pentru 
hăinuţa Petruţei. Era o lână moale ca puful, albă ca laptele 
şi frumoasă ca zăpada. 

Bunica Petruţei a spălat-o, a curățat-o, a scărmă- 
nat-o şi după aceea, a început să toarcă. „Zuum Zuu- 
mm“, se auzea roata dela furcă. lar Jonel, fratele Pe- 
truţei, zicea: „Zuum, zuuumm !“. Parcă ar fi intrat în 
casă un roiu de albine“. 

Insă bunica Petruţei nu-se oprea din tors. Invârtea 
mereu roata, iar roata cânta înainte: „Zuum, zuuumm!“. 

Cât despre Petruţa, ea nu se mișca de lângă bunică-sa. 
Şedea toată ziua lângă dânsa, cu zâmbet pe buze şi cu 
zâmbet în ochi. In vârful limbei sale îi veneau intre- 
bări cu grămada. Intreba mereu, punea. aşa de multe 
întrebări, că biata bunică nici n'avea timp să răspundă. 

„O să aibă noua mea hăinuţă un buzunar ? Şi cum 
o să se încheie : la spate sau în faţă ? Și nu-i aşa că 
e mai frumos să se încheie la spate ? Şi ce coloare o să 
aibă hăinuţa mea ? Şi cât o să fie lungă? Dar cum o 
să-i fie gulerul ? Și o să am voe să o port în toate zilele? 

— Eu ştiu ce coloare o să aibă, răspunse la una din 
întrebări Ionel, care tocmai atunci se întorcea dela pă- 
dure cu o legătură de scoarță de nuc. O să fie de coloare 
cafenie închisă. 

— Vreau să fie de coloare închisă, cât mai închisă!“ 
strigă Petruţa. 

Petruța a văzut că are să fie de coloare cafenie 
închisă, atunci când mamă-sa pusese tortul în văpseaua 
făcută din scoarță de nuc. Și s'a bucurat mult de lucrul 
acesta. 

După aceea, Tinca, sora mai mare a Petruţei, pregăti 
răsboiul şi înccpu să ţeasă stofa. Suveica alerga dela 
dreapta la stânga, dela stânga la dreapta, iar la fiecare 
mișcare, răsboiul făcea: „Clic! Clac!“. Vroia, adică, să 
spună : „Acum te fae! Acum te fac!“ 

Stofa creştea mereu în răsboiu și în acelaș timp și 
inima Petruţei creștea de bucurie. 

Când, în sfârşit, stofa era ţesută toată, Petruţa merse 
la mătuşe-sa Sultana să-i ceară modelul adus dela oraș. 
Mergea, sărind de bucurie pe drum și povestind fie- 
căruia pe care îl întâlnea despre noua ei hăinuţă. 

„Ştiţi, le spunea ea, că o să am o hăinuţă nouă de 
o coloare cafenie închisă. Mama o să înceapă să o coasă, 

„îndată ce-i aduc modelul dela mătuşa Sultana. Şi eu 
merg la mătușa Sultana, ca să-i cer modelul“. 

Povesti acestea și negustorului Neacşu, care, cu o 
căruţă trasă de un cal, vindea prin comună oale şi alte 
vase de pământ. lar Neacșu, care cunoștea pe Petruţa 
încă de când Petruţa era o fetiță mică, mititică, o luă 
în căruţă şi o duse până la casa mătușei Sultana. 

Mătușa Sultana ținea mult la Petruţa, mai ales că 
ea nu avea copii. De aceea, nu-i dete numai decât dru- 


Rochita nouă a Petruţei 


mul, ci o opri şi o ospătă cu dulceaţă şi cu prăjituri. 
Apoi o întrebă, dacă venise numai să o vadă ori avea 
să-i spună ceva. 

„Mama mare, începu să-i povestească Petruţa, a tors 
lâna, pe care mama a văpsit-o în văpsea din scoarță de 
nuc şi a făcut-o de o coloare cafenie închisă şi foarte 
frumoasă. Tincuţa a ţesut-o, iar mama vrea să-mi 
coasă acum o hăinuță nouă și caldă. Și mama te roagă 
să ne împrumuţi modelul cel nou ce-ai adus dela oraş, 
ca să-mi facă hăinuţa la fel“. 

Mătușa Sultana îşi puse ochelarii pe nas şi scoase 
din dulap modelul de hăinuţă ce adusese dela oraș, Il 
înfășşură apoi frumos într'o batistă mare și-l dete 
Petruţei. 

„Dar are şi un buzunar? întrebă Petruţa, care ținea 
mult să aibă un buzunar la hăinuţă. 

— Da, da, chiar două buzunare, îi răspunse mătușa 
Sultana. Şi să spui mamei tale să coasă câte un cordon 
roșu în jurul buzunarelor și la mâneci“. 

Mama Petruţei a început să croiască hăinuţa. Tăie 
stofa cu foarfecile, care făceau: „Șrip! Striip !“. 

Petruţa se culcase și adormise de mult, pe când 
mamă-sa lucra mereu, pe când bunica și sora Petruţei 
îi dădeau o mână de ajutor. E 

Ziua următoare hăinuţa era gata. Avea două buzu- 
nare, iar în jurul lor şi în jurul mânecilor era cusut 
un frumos cordon roșu. Petruţa o şi îmbrăcă, atunci 
când merse îndărăt cu modelul la mătușa Sultana. Toţi, 
câţi o întâlneau, îi ziceau: „Ce hăinuţă frumoasă şi ce 
frumos te prinde!“. 


Povestită de DORINA GRADINARU 


rr Inte CĂ: 
a MRI BRE 


Vă fi 
ado 


: CIT | 


„MR 


12 


DE Qeros 


ETTE a 


M cunoscut o dată — e cam mult de atunci — 

un copil care vedea tot ce se spune în poveşti. 

Credea că şi în zilele noastre sunt şi umblă 

pe pământ zâne, pitici, Feţi-Frumoşi, vrăjitori, 

vrăjitoare şi alte fiinţe despre care în cărţile 
de poveşti se spun aşa de multe. 

Copilului acestui îi zicea Sfârlează și era slab şi 
pipernicit, Nu-i plăcea numele de Sfârlează şi nu-i plă- 
cea că este slab și pipernicit, aşa că puteau să-l bată 
toți copiii de vârsta lui. Ar fi dorit şi el să se numească 
Florin sau Vitejel sau Fulger, dar n'avea încotro. I se 
dase numele de Sfârlează şi nu era în puterea lui să-l 
schimbe, 

Ar fi dorit, de asemenea, să fie voinic şi tare în 
pumni, așa ca să n'aibă curajul ceilalți copii să-l în- 
frunte şi să-l ia la bătae. Dar nici în privința aceasta 
nu putea face ceva. Trebuia să tacă, să rabde şi să înghită. 

Trăia însă cu speranţa “că, o dată și o dată, totul se 
va schimba şi pentru dânsul. Nu citea, oare, în cărțile 
de poveşti, că sunt zâne, care îţi îndeplinesc orice dorinţă? 
Este deajuns să te atingă cu beţişorul lor vrăjit. Zânele 
acestea se arată oamenilor uneori așa cum *unt ele în 
adevăr: ca niște fecioare de toată frumuseţea: 

Alteori însă, au chipul și înfăţişarea de bătrâne ce 
merg sprijinite pe băț și încovoiate până la pământ. De 
obicei, poartă în spinare o legătură de lemne, sub a 
căror povară merg și mai încovoiate. 

Insă, dacă le spui: „Mătuşico, dă-mi mie să-ţi port 
lemnele!“ ele ţi le dau să le duci o bucată de drum, 
apoi te răsplătesc. Regula este să-ţi dea trei nuci sau 
trei alune de aur ori de argint. 

Spui în gând o dorinţă, spargi una din aceste nuci 
sau alune și dorinţa îţi este numai decât îndeplinită. 

Aşa stă scris la cărțile de povești, iar, precum am 
spus, Sfârlează credea în toate acestea. Credea şi își zicea: 
„Trebue să-mi iasă şi mie într'o zi o zână, care să-mi 
îndeplinească dorinţele. lar dorinta mea cea mai mare 
este să mă prefac într'un băiat voinic, mai voinic decât 
toți copiii pe care îi cunosc şi de care acum mi-e frică“ 

Și iată că într'o dimineață, pe când se- ducea la 
şcoală, ce-i fu dat să întâlnească ? La câţiva paşi înainte, 
mergea o femeie bătrână, bătrână de tot. 

„Trebue să fie o zână!. Negreşit trebuie să 
zână!*“ îşi zise Sfârlează în culmea bucuriei. 

Numai că bătrâna aceasta nu căra în spinare, aşa 
cum stă scris la cărțile de poveşti, o legătură de lemne, 
ci un geamantan vechiu şi cârpit „Ce-are a face, îşi zise 
din nou Sfârlează, tot trebue să fie o zână“ 

Alergă, o ajunse şi îi zise : „Dă-mi, te rog, geaman- 
tanul să ţi-l duc eu. 

— ţi mulțumesc şi să trăeşti, copil drăguţ!“ îi răs- 
punse bătrâna și îi dete geamantanul să-l ducă el. 

ll duse până la poarta unei căsuțe vechi și dărăpă- 
nate, care era locuinţa bătrânei. Aceasta îi mulțumi 
încă o dată lui Sfârlează luă geamantanul şi vru să 
intre în casă. Dar.Sfârlează îi zise: „Nu-mi dai trei nuci 
sau trei alune ? 

— Ce nuci și ce alune ? întrebă femeia mirată. 

— Nuci sau alune, așa cum dau toate bătrânele din 
poveşti. Nuci şi alune de aur sau de argint. Când te 
găseşti în nevoe mare, spargi una şi scapi de nevoe. 
Eu vroiam tocmai să sparg una, fiindcă merg la școală 
şi.nu știu un cuvânt din lecţiile ce avem astăzi. 

— Sărmanul copil, nu este în toate minţile!“ își zise 
bătrâna, intrând în casă şi închizându-i poarta în nas. 

Intr'altă zi, Sfârlează căpătă în adevăr trei nuci 
dela o femeie, care vindea nuci la un colţ, de stradă. Le 
căpălă dându-i în schimb pâinea ce-și luase de acasă, 
pentru a o mânca la scoală, 

In clasă, profesorul de geografie îl întrebă: „Care 
sunt râurile din Țară cc se varsă în Dunăre?“. Era lecţia 
din ziua accea, lecţia pe care Sfârlează nu o învățase. 


fie o 


AEREN 


opilul carc credea în poves 


Insă, îşi zise: „Dacă sparg o nucă, am să ştiu foarte 
bine“. Şi aşa, mai înainte, de a răspunde, puse o nucă 
în gură, o strânse între dinţi şi... crac / o sparse. 

„Neruşinatule ! îi strigă răstit profesorul. Eu te 
întreb lecţia, jar tu mănânci nuci! Eşi afară!“ Şi-l dete 
afară din clasă. 

In curtea şcolii, Sfârlează sparse una după alta şi 
pe celelalte două nuci, Dar nu se alese cu nimica, vreau 
să spun, nu învăţă mai mult, decât ceeace știa mai 
înainte. Totuşi, credea încă în tot ce stă scris la cărţile 
de poveşti. 

Aşa, citise o poveste despre un iepure, care căzuse 
în cursă. Un băiat îl scăpase, iar iepurele, prefăcându-se 
dintr'o dată într'o zână frumoasă, îl făcuse pe băiatul 
acela împărat peste ţări întinse şi peste o mulțime de 
insule. „Dacă aș găsi şi eu un iepure prins în cursă!“ 
își zicea mereu Sfârlează. 

In căutarea unui astfel de iepure, Sfârlează umbla 
în zilele de vacanţa de vară, pe câmp şi prin pădure. 
Şi iată că intruna din zile găsi ceva asemănător, dar 
care avu un sfârșit neplăcut pentru dânsul. 

Intr'o seară, pe când se întorcea acasă, văzu că în 
curtea casei vecine o vulpe fusese prinsă în cursă. „Nu 
este iepure, îşi zise Sfârlează, dar deosebirea nu e mare“. 
Intră deci pe furiș în curte şi scoase din cursă piciorul 
vulpei. E 

Vulpea nu se prefăcu în nici un fel de zână, ci, 
drept recunoştinţă, îl muşcă de mână şi o rupse la sănă- 
toasa. Veni apoi stăpânul casei și îl răsplăti şi el pe 
Sfârlează cu două palme zdravene. „Să mai poftești şi 
altă dată să dai drumul la vulpi, care vin să-mi mănânce 
găinile“. i 

Totuși, Sfârlează credea încă în ceeace stă scris la 
cărțile de poveşti. Insă, ceeace îi se mai întâmplă, îl 
vindecă pentru totdeauna de această credinţă. 

La marginea comunei era un puț. Sfârlează ştia 
însă din poveşti că în fundul puţurilor se faceo deschi- 
zătură, care duce la palate de sub pământ, palate de 
aur şi unde locuesc domniţe de o frumuseţe și de o bo- 
găţie fără seamăn. „Şi în fundul acestui puț trebue să 
să fie o deschizătură !“ îşi zise Sfârlează. Intră în ciutură 
şi se cobori, numai că frânghia se rupse, aşa că n'avea 
cum să iasă din puț. In zadar căută apoi un drum, o 
deschizătură cât de mică, pentru a merge la palatele 
de sub pământ. 

Stătu toată noaptea în fundul puţului şi nu fu scos 
decât ziua următoare. De atunci, Sfârlează nu mai crede 
în ceeace stă scris la cărţile de poveşti. 


MARIA SOREL 


Multe, plăcute și diferite 


Pălăria năzdrăvană 


Pe când şedea în fotoliu, pe Uitucilă l-a apucat somnul. 
Şi iată că pălăria i-a căzut drept pe cățeluşul, care stătea 
la spatele fotoliului. Căţeluşul se sperie şi începu să latre 
şi să alerge prin cameră. Uitucilă se trezi de lătratul că- 
țelului, dar se sperie grozav de tot, când văzu că pălăria 
umblă singură. „E o pălărie năzdrăvană |!“ strigă el speriat. 


Căutaţi şi veţi găsi 


e 


Pe această corabie cu pânză sunt două persoane: Fru- 
moasa cu păr de aur şi servitorul ei. Căutați-i şi îi veți 
găsi. 


Ee 


Ca să vă creadă grozavi 


Spuneți unui prieten sau cunoscut că, orice număr ar 
vrea să-şi aleagă, rezultatul va fi acela, pe care îl vreți 
să fie. De sigur că nu vă va crede. Atunci, spuneţi-i să 
să facă operația ce urmează : 

Să-şi aleagă un număr şi, fără să vi-l arate, să-l scrie 
pe hârtie. Apoi, să-l scrie încă odată de desubt şi să facă 
adunarea. După aceea, la rezultat să adune şi numărul 30. 
(Puteţi spune 30 sau oaricare alt număr doriți). Acum să 
împartă întreaga sumă cu 2, adică să o facă pe jumătate 
şi din ea să scadă numărul ce-şi alesese. După ce a făcut 
toate aceste operații, îi veți spune : „Ţi-a rămas 15!“ Ei 
va rămânea mirat, însă adevărul e că acest 15 nu este decât 
jumătatea numărului 30 ce i-ați spus să adune. 

Iată şi un exemplu : Să zicem că prietenul vostru şi-a 
ales numărul 10. Adunat cu el însuşi, ne dă 20, la care, 
dacă adunăm 30, avem 50. Jumătatea lui 50 este 25. Din 
25, scăzând numărul 10 ce-şi alesese, avem ca rezultat nu- 
mărul 15, adică jumătatea lui 30. Dacă în loc de 30 i-aţi 
fi spus să adaoge 40, rezultatul dela sfârşit va fi 20, in- 
diferent de numărul ce şi-a ales prietenul vostru. 


O distracţie plăcută 


Lipiţi aceste figuri pe un carton, apoi tăiați-le, după 
cum sunt însemnate cu linii negre. Veţi obține în total 
12 bucăţi. Amestecaţi-le, apoi uniţi fiecare cap cu corpul 
şi picioarele alese la întâmplare. Veţi vedea că es chipuri 
foarte amuzante. 3 


AITEN 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA IV 


= CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii r10: “premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 3 


abonamente pe 6 luni și ab 
A WU 


1) Ce se serbează de 24 Ianuarie (2 cuvinte) coutinuare la 7 ver- 
tical 8) Apă în Franţa 9) Cuvânt neschimbător 10). Obiect de 
cusut 11) Cântec patriotic 13) Domnitorul care a înfăptuit unirea 
14) Apă curgătoare 16) Om negru din basme 18) Epocă 19) A lu- 
cra pământul 20) Unsoare (Mold). 2 ) Ţară 22) Diviziuni mari 
de timp. 23) Fire 24) Atmosferă 26) In loc de 3,14 în artimetică 
28) Pronume 30) Măsură de pământ 32) Plec 34) Provincie ro- 
mânească. 

Vertical : 1) Ce au făcut principatele în 24 Ianuarie 2) Lună 
cu mare însemnătate istorică. 3) Zeul soarelui 4) Acum 5)... bună 
fereşte primejdia rea 6) Apucă 7) Continuarea dela 1 orizontal 
12) Armă pe apă 14) Indică 17) Țarine lucrate 22) In prezent 
25) „Frate“ fără cap şi fără picioare 26) Subţire, delicat 27) A- 


puci 31) Notă 33) Pronume. 
IONEL BICHIGEAN - NASAUD. 


Ligamente de 24 lanuarie 


1) Duc în spinare un sac uzat. 
2) In grădină sunt mulţi pruni retezaţi. 
Prin unirea cuvintelor se vor afla 2 cuvinte cu privirea la 24 


Ianuarie. 
IONEL BICHIGEAN - NASAUD- 


Rectificare : In jocul „Şcolarul“ de Ionel Bichigean s'au stre- 
curat mai mule greşeli din cauza modificării desenului. Semni 
ficațiile corecte sunt: 25 oriz.) In prezent, 22 vert.) Până de des 
picat, 25 (vert,) Măsură de pământ. 


Concursul acesta are cinci serii. Prin urmare, se termină în 
numărul viitor. 


Au trimes soluțiile mai târziu următorii cititori : 


Jac Weinreb — Loco (25) ; Popescu T. Elena — Loco (25); 
Rodica Ing. Alex. Ionescu (24); Iosif Cațaf — Chişinău (17); 
Spiridon Mihăiță — Dărmăneşti — (25); Meculescu Constanța — 
Piteşti (25); George Bobocică — Turtucaia (20); Popazu Gherghe — 
Stoicani (20); S. Breiman — Loco (25); Const Cățaru (25) — Loco. 


15 


qnin 


Pe —. EE = gmail, 


2 4l ANU AR IE "a ya, Man- y 


di 4 e 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 
Bi 
oşta jocurilor 


Nic. C. Coast. — Mi se pare că jocurile trimise sunt făcute din 
spirit de imitație, ca să nu zic altfel. 

Bac. D. — Dor. — E prea simplu. 

Lil şi G. Per. — Jocul d-tale e compus din patru jocuri și are 
cuvinte grele ca: meuș, sona, Tarent; altele sunt greșite : ipopotam 
şi omu. 

Mar. Fil. — Publicăm jocul al treilea; primele două sunt 
slăbuţe. 

Em. Căm. — Loco — Cupoanele le tăiați din revistă şi scrieţi 
adresa noastră pe ele. Altfel nu puteţi fi publicată în revistă ca 
deslegătoare. Prin urmare.... 

St. O, Cost. — Giurgiu — Triunghiul e prea simplu, omonimele 
trase de păr, cartea de vizită uşoară şi „ghici ciupercă“ merită 
nota lui Davidoi. 

Mir. Mar. — Târg. — Publicăm un omonim 

Zoe şi E. Raf. — Monoverbele şi criptografiile sunt jocuri cam 
grele pentru copii, triplu pătrat şi triunghiu plictisitoare şi 'sim- 
ple, logogriful e prea cunoscut şi celalt e un sistem nou cu prea 
puține puncte de sprijin. 

Faib. Car. — Loco — Mai încercați ! 

M. Broit — Bălți — Sănătate! 

M. Rar. — Publicăm un omonim. 

lon. Bich. — Năsăud — Publicăm cuvintele încrucişate. Dublul 
pătrat, are prea multe cuvinte conjugate ; în astfel de jocuri ar 
fi de dorit ca vorbele să fie aşa cum se găsesc în dicţionar. 

P. Gh. FI. — Vă mulțumesc pentru serviciul făcut și vom şti 
să ne purtăm cu colaboratorii cari se inspiră din revista „Ra- 
muri“, 


D. A. — Burd. — Publicăm „cuvinte încrucișate“ și câteva 
omonime. 
Nic. S. Gh. — In scrisoare d-tale am găsit un cuvânt „neso- 


cotit“, Trecem cu vederea. După cum vedeţi: câteodată e un 
avantaj să fi mic. Aşa că, nu aveți niciun motiv să vă mâhniţi. 
De altfel m’ați înțeles greșit. N'a fost vorba de compunerea cu- 
vintelor încrucişate, ci de scoaterea unei cărți, care cere multă 
experiență. Dar, vorba d-tale, să fim prieteni. 

Din jocurile trimise publicăm „Peşti“, Ham-Ham“, „Aeropla- 
nul“ şi un rebus. 

R. şi A. L. — Publicăm un omonim. 

J. Asch. — Urării i-a trecut timpul şi cartea de vizită e cam 
grea. 

A. Roz. şi L. Soc. — Ne pare rău că încercaţi să trimiteţi jo- 
curi care s'au mai publicat. Totuşi, vom primi un omonim. 

KI. A. — Focşani — Publicăm un omonim. : 

Doba. G. El. — Am dat un răspuns în privinţa asta într'unul 
din numerele trecute. 

Cont. E. — Publicăm un omonim. 

Laz. Leib. — laşi — Noi nu publicăm jocuri uşor de făcut, ci 
uşor de deslegat, 

Al. D. St. — Şarada are rime drăguţe, dar nu e destul de lim- 
pede. Reţinem un omonim. 

Kel. Mar. — Şarada nu îndeplineşte o însușire cerută de noi: 


rime mai puţin cunoscute. Maşina nu merge . . ... fiindcă e` 


în pană de cuvinte la subiect şi e formată din două jocuri. 

Mar. Band. — Deşi e vorba de oțel, jocul nu-mi place de fel, 
şi nu aşi vreo s'avem vre'o sfadă, dar nu prea ști ce-i o şaradă. 

Larz. Ex. — Vedeţi răspunsul lui Kel. Mar. 

Jen. Berc. — lași — Publicăm două omonime. 

M. Br. şi A. Fis. — Succes asociației... care nu se vede. 

Jocul e cam slab. 

S. Avr. — Urlați — Cartea de vizită nu se publică pentrucă 
nu prea există artişti la Comarnic. Din orășelele mai mici, numai 
la Bazargic există un tenor! In schimb șaradele merg . . . . 
la coş. Publicăm un omonim. 

I. şi 1. Dr. Ch. — Târg — Publicăm o şaradă. 

E. Gam. — Fi, te rog, atât de drăguţ şi trimite deslegarea jo- 
curilor propuse. 

Dam. Ran. — Rădăuţi — Cetitorii abonaţi, cari nu vor să strice 
revista pot trimite banda de abonament. Adică, adresa imprimată 
cu care primiţi „Dimineaţa Copiilor“. 

lon. Bichg. — Năsăud — Publicăm două omonime şi două li- 
gamente. 

L. Biech. — Loco — E prea greu. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele și pronumele 


SERIA IV 


Adresa: 


i 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂŞENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


Liliana Carmen Mircea Berechet Boris Zelţer 
2 ani și 7 luni 4 ani 


3 ani și 10 luni 


7 7 Lizica Feldman Ştefania Doina Z4 
“ e e 2 ani 3 ani și 10 luni 


Adorte Strulovici Maria Olimpia Georgescu 4 Emil D. Băcanu 
| an și 2 luni 2 ani şi 3 luni 


Care păpuşică vă place mai mult? Prețul 5 lei 
ii 


Să mai stăm puţin de vorbă şi cât mai prieteneşte 
cu cititorii. Mai ales cu aceia care țin foarte mult să le 
publicăm manuscrisele sau scrisorile ce ne trimit, precum 
şi cu aceia care ţin să le publicăm fotografiile. Să vor- 
bim mai întâiu despre fotografii. 


Ce fel de fotografii publicăm. 


Precum se ştie, noi publicăm în toţi anii fotografiile 
cititoarelor şi cititorilor, care iau la școală la finele 
anului premiul l-iu sau premiul al Il-lea. Luni de zile 
„Dimineața Copiilor” sacrifică în fiecare număr câte 
două pagini pentru aceste fotografii. O facem aceasta 
ca o răsplată a muncii și sârguinţei. 

Mai publicăm acum pentru „Concursul de drăgălă- 
şenie”, fotografiile copiilor în vârstă dela doi până la 
patru ani. Am mai publicat şi suntem gata să publicăm 
şi de acum încolo diferite vederi și peisagii, luate de 
cititoare şi cititori cu aparatele lor fotografice. 

Insă, am spus de nenumărate ori — ceeace repetăm 
şi acum — că nu publicăm fotografiile, adică pozele 
acelora, care nu fac altceva decât că citesc revista sau 
sunt abonaţii ei. O citesc, fiindcă le place şi îi intere- 
sează, dar pentru aceasta nu este vreun motiv să le 
publicăm fotografiile. Dacă am face așa, ar trebui să 
umplem revista numai cu astfel de fotografii. 

De aceea, rugăm pe copii şi mai aies pe părinţii 
copiilor să nu ne trimită asemenea fotografii. 


Pentru trimiţătorii de manuscrise. 


Mai întâiu trebue să amintim un lucru, care se în- 
țelege dela sine, că dorința noastră şi a tuturor citito- 
rilor este ca revista să iasă cât mai bună. iar revista nu 
poate eşi bună decât dacă publică în fiecare număr 
bucăţi cât mai bune şi mai îngrijit alese. Insă, cine 
poale scrie astfel de bucăţi? 

De sigur că scriitori, care au cultură, experienţă şi 
pricepere. Astfel de colaboratori a căutat să aibă 
„Dimineaţa Copiilor”, încă dela primul număr. 

In afară de Moş Nae, cititoarele și cititorii revistei 
cunosc numele vechilor şi credincioşilor noştri colabo- 
ratori, ca: Dinu Pivniceru, Vintilă Bratu (autorul lui 
„Uitucilă“), Vasile Stănoiu, Maria Sorel, Ali-Baba, Stan 
Protopopescu, etc., etc. 

Cu bucăţile în proză şi în versuri, scrise de aceşti 
colaboratori, revista poate eşi foarte bine, aşa cum a 
eşit în cei doisprezece ani de când apare. 

Insă, noi primim bucuros la revistă şi alţi colabora- 
tori. Indată ce vedem că un colaborator are talent, nu 
numai că ne grăbim să-i publicăm manuscrisul, ci este 
pentru noi o adevărată plăcere să avem astfel de cola- 
boratori. Sunt atâtea scriitoare şi atâţia scriitori tineri, 
care şi-au făcut ucenicia şi sau format la „Dimineaţa 
Copiilor“. 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
e a 


16 PAGINI 5 LEI 


d_ mai stäm puțin de vorbá 


Incurajem talentul, dar nu capriciile. 


lată ce ţinem să se stie: încurajem talentul, dar nu 
capriciile. Şi este un capriciu, când copii, care au învă- 
tat să scrie literele, ne cer să le publicăm istorioare în 
proză sau poezii — mai ales poezii, cu loate că ei încă 
nu știu regulile după care trebue făcută o poezie, încă 
nu ştiu ce este un vers, ce este rima etc. 

Ne cer să le: publicăm astfel de încercări, „ca să-i 


încurajem“, zic ei. Insă nu este bine să încurajem slă- 
biciuni şi capricii. Le facem lor un serviciu prost, fă- 
cându-i să creadă că au şi devenit scriitori, pe când arta 
scrisului este o artă, care se câștigă după multă învă- 
țătură de carte, după multă muncă şi după spirit de 
observaţie. 

Sfătuim, de aceea, pe elevii din clasele primare să 
lase pentru mai târziu, pentru când vor creşte mai mari 
şi vor învăţa mai multă carte îndeplinirea frumoasei 
dorinţe de a fi scriitori. 

Până atunci, este în interesul lor să citească atent 
ceeace este scris de persoane, care cunosc arta scrisului. 


Rubrica .„De-ale incepătorilor“. 


Ca o dovadă că dorim să încurajem orice început 
de talent, este că avem rubrica „De-ale începătorilor*, 
ce apare aproape regulat. De sigur, la această rubrică 
nu publicăm tot ce ni se trimite, ci alegem. Alegem bu- 
căţile la care găsim, așa cum am arătat mai sus, un 
început de talent. Să se mai ştie că istorioarele sau 
poeziile dela rubrica „De-ale începătorilor* sunt scrise, 
în generc, de cititoare şi cititori, care au câteva clase 
de liceu, aşa că ştiu ceva carte şi nu fac neiertate greşeli 
de construcţia frazei, de ortografie şi de punctuație. 

Insă, dacă am publica tot ce ni se trimite, ştiţi care 
va fi urmarea ? Nu e greu de ghicit. Se va ajunge ca 
revista să nu mai fie bună, deci să nu mai fie citită şi 
așteptată cu plăcere. . 

lată la ce trebue să se gândească toţi câţi stăruesc 
să le publicăm negreşit bucăţile compuse de dânșii. 


Să se mai gândească şi la timpul nostru. 


Să se gândească — îi rugăm — că ni se ia un timp 
preţios cu citirea manuscriselor și că timpul acesta dorim 
să-l întrebuințăm pentru a face ca „Dimineața Copiilor” 
să apară din ce în ce mai bine şi să placă din ce în ce 
mai mult cititoarelor şi cititorilor. 


A apărut! A apărut! 
„ALMANAHUL $ȘCOLARILOR PE 1936" 


Un volum de 130 de pagini, lei 25. De vânzarela librării 
şi la chioșcurile de ziare. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


.... ....... Lei 200 
seems m 100 
50 


po one eroii ea 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 23—84-—30 


ANUL 13 


> A 


1AN 200 
ABONAMENTE : 
SLUN 100 ,„ 


Egi COPIILOR) 


- REDACȚIA ȘI ADMINISTRAŢIA: 
E- BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


29 lanuarie 1936 No. 625 


AY 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR A MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT meg amine Director: N. BATZARIA 


NU SE INAPOIAZĂ 


Mai e in toate mintele Uitucilă? 


M fost cu Uitucilă și am cumpărat tot ce stătea 
scris pe hârtia ce îmi adusese săptămâna tre- 
cută. Am cumpărat, adică. — de sigur, pentru 
dânsul — o puşcă de vânătoare, o traistă de 
vânătoare, un costum de vânătoare, o pălărie 
de vânătoare de  coloare verde şi o pereche de cisme 
de vânătoare în care — aşa cum ne-a asigurat negustorul 
— m'ar fi intrat nici o picătură de apă, chiar dacă pur- 
tătorul lor ar fi stat toată ziua şi toată noaptea întrun 
râu sau într'o baltă. 

Precum se vede, am cumpărat totul, afară de câine 
— adică, ca vorba să cumpărăm doi câini: unul, care 
să fie bun şi pentru vânătoarea de lei, de tigri şi mai 
ales de elefanţi, iar al doilea, un câine cu care Uitucilă 
al nostru să vâneze raci și peşti. 

Eu spusesem în glumă că racii şi peştii se vânează 
cu câini, iar deşteptul Uitucilă a luat vorba aceasta în 
serios, cerându-mi să cumpărăm şi un astfel de câine, 
„Bine, bine“, i-am zis eu, crezând că are să uite până 
la prăvălia dela care am fi cumpărat cele de mai sus. 

Insă, nu știu cum s'a întâmplat, că îndată ce am int: at 
la magazinul cu puști şi alte lucruri de vânătoare, Uitucilă 
nici n'a cerut altceva, ci adresându-se stăpânului pră- 
văliei, i-a zis: „Cu cât îmi vindeţi un câine, care să fie 
bun pentru vânătoarea de raci și peşti? 

— Câine pentru raci și peşti ?! făcu negustorul mirat. 
Glumeţ, mare glumeţ mai eşti, domnule ! 
` — — Banu glumesc de loc, îi întoarse vorba Uitucilă. Am 
venit să cumpăr un astfel de câine. Dacă mai, merg la 
altă prăvălie“, 

Auzind acestea, negustorul se apropie de mine și 
îmi șopti la ureche: „Bietul om! Par'că nu este în toate 
minţile !*. 

Atunci m'am amestecat şi eu în vorbă și i-am zis 
lui Uitucilă: „De câini ne ocupăm mai târziu. Deocam- 
dată, să cumpărăm o puşcă, un costum de vânătoare 
şi celelalte lucruri ce avem pe listă“ 

Aşa am şi făcut, rămânând ca a doua zi să găsim 
pe cineva, care să aibă vreun câine de vânzare. Insă a 
trebuit ca din parte-mi să consimt a aştepta până ce 
Uitucilă își face o plăcere, la care ținea mult, 

„Le rog, îmi zise € așteaptă-mă, până ce mă îmbrac 
în costumul de vânătoare. Vreau să mă vadă nevastă- 
mea îmbrăcat ca vânător“. 

A intrat într'o odăiță din dosul prăvăliei şi după 
vreun sfert de oră, a eşit de acolo în costumul de vână- 
toare, având pe cap pălăria verde cu o pană de curcan, 


pușca pe umăr, cartuşiera la cingătoare, traista și un 
corn de vânătoare. Şi se ţinea semeţ şi aşa de ţeapăn,, 
ca şi cum ar fi înghiţit un baston. 

„Bine îţi mai stă! i-am zis eu râzând. Ba chiar n'ar fi 
rău să-ți legi la gât o batistă roșie, ca să nu te deoachie 
lumea. 

— Vintilă! Vintilă! îmi strigă el. Să ştii că a dat şi 
peste tine norocul. Incepând de poimâine, tu ai scăpat 
de grija de a cumpăra de ale mâncării. Peşti şi carne 
am să-ţi aduc eu din belşug. Şi ce fel de carne îţi place 
mai mult ? De iepure ori de prepeliță? Şi ce fel de 
peşti sunt mai pe gustul tău? 

— Ca peşte, i-am răspuns eu în glumă, îmi place 
mai mult carnea de balenă, iar carnea de iepure nu-mi 
place de loc. De asemenea, nu-mi plac nici prepeliţeleş 
Am auzit însă vorbindu-se despre carnea de elefant că 
ar fi cea mai gustoasă. De aceea, dacă vrei să-mi faci 
o plăcere, să-mi aduci carne de elefant. 

— Bine, foarte bine! îmi zise el, fără să-şi dea seama 
că spune prăpăstii. Am să impuşc în fiecare zi câte o 
balenă şi câte un elefant. Şi ştii cum am să-i împuşc?“ 

Uitucilă n'așteptă răspuns la această întrebare, ci 
luând la repezeală pușca de pe umăr, o încărcă, o duse 
la ochi şi închipuindu-şi, pe semne, că cu aş fi vreo 
balenă sau vreun elefant, o şi îndreptă spre mine. 

„Stai, nenorocitule!“ i-am strigat eu cuprins de spaimă 
şi sărind în lături. Dacă nu săream, mă şi împușca pe 
loc, de oarece Uitucilă trase unul după altul două focuri. 
Gloanţele nimeriră în peretele dela prăvălie, găurindu-l 
puţin. VINTILA BRATU 


Cititoare şi Cititori 


Citiţi negreşit ultimele cărţi scoase de Moş Nae în 
ajunul Crăciunului. Aceste cărți sunt: „Doctorul Mititelu, 
medicul animalelor", carte a cărei citire este nu se poate 
mai plăcută şi mai amuzantă, „istorioare pentru Puiu", 
cuprizând 23 de istorioare a căror citire place nespus de 
mult, şi „Almanahul Şcolarilor pe 1936", cel mai bogat, 
mai variat și mai împodobit cu desene şi ilustrațiuni din 
câte „Almanahuri“ au apărut până acum. 

Se mai găsesc, de asemenea, de vânzare şi următoa- 
rele cărţi, scrise tot de Moş Nae şi apărute în cursul anu- 
lui trecut: 1). „Răpirea celor două fetițe“, romanul cel 
mai înduieșător; 2), „Unchiul meu Adam", cel mai frumos - 
roman de aventuri; 3). „Martinică şi Puky", povestirea 
cea mai dulce și mai frumoasă. 


Coperta noastră: FOTO SELLMAN 


de CHARLES DICKENS 
Pi BEES 5 Zi AERISIRE EGO E TEZE ZE 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 


14. Imi găsesc un rost în viata. 


O scrisoare mă vestea că mătuşa mea mă aştepta 
la Londra. Inchiriase, pentru o săptămână, un aparta- 
ment întrun hotel liniştit. Când am sosit, plânse de 
bucurie şi am fost aşa de veseli să ne revedem, ca şi 
cum aş fi fost în jurul lumii. 

„Ei bine, Trot, ţi-ar place să te faci judecător ? 

— Mi-ar place mult, dar cred că ar fi prea costisitor. 

— Nimeni nu are nici un drept asupra averii mele 
şi, afară de aceasta, ești copilul meu de suflet. Tot ce 
îţi cer este să te porți ca un bun fiu cu o femee de 
vârsta mea şi să-mi treci cu vederea unele curiozităţi. 
Atunci să ştii că ai făcut mai mult pentru această fe- 
mee, cât a făcut ea pentru tine. 

„Va să zică, totul e hotărât. Mâine, după masă, vom 
incepe toate demersurile.“ 

Către prânz, ne-am îndreptat către biroul d-lor 
Spenlow şi Jorkins. Am intrat printr'o poartă boltită. 
Am trecut prin niște săli strâmte şi triste, care duceau 
către camerele d-lor Spenlow şi Jorkins, camere în 
care lumina venea pe sus. Trei sau patru funcţionari 
lucrau la copiat acte. 

D-l Spenlow era un domn mic. blond, îmbrăcat cu 
mare îngrijire. Mătuşa mea mă arătă. 

„Va să zică, d-le Copperfield, vrei să intri în mese- 
ria noastră. Cerem întodeauna trei luni de încercare.“ 

Am hotărât că voi începe luna mea de încercare 
atunci când voi vrea şi că mătușa mea nu va fi nevoită 
să rămâe în Londra pentru iscălitul actelor. Pe când 
plecam, mătușa mea îmi spuse că se gândise la mine 
şi scoase din buzunar un anunț tăiat dintr'un jurnal, 
care arăta o mică locuinţă, dând pe râul Tamisa. Lo- 
cuința se putea închiria cu luna. i 

„Haidem să-l vedem“, spuse mătuşa mea. 

Anunţul spunea că trebue să vorbim cu d-na Crupp. 
Trebui să sunăm de două ori, ca să hotărâm pe 
această cucoană să vină ; însfârşit, veni o doamnă 
cam grăsuţă, a cărei fustă de flanelă depăşea cu mult 
rochia ei. 

„Am venit să vedem locuința, spuse mătușa mea. 

— Pentru acest domn ? întrebă d-na Crupp, cău- 
tându-şi cheile. 

— Da, pentru nepotul meu.“ 

Locuinţa era tocmai sus, ceeace plăcu foarte mult 
mătuşii mele, că eram aproape de acoperiş, dacă ar fi 
fost vreun foc. Lucrurile erau cam vechi şi în una din 
cămăruţe nu se vedea mai deloc, dar cu le găseam 
foarte bune pentru mine şi râul trecea chiar pe sub 
ferestre. 

Doamna Crupp a promis cu sfințenie că mă va în- 
griji ca pe un copil al ei. 

Ca să scurtez, voi adăuga că mătușa mea mi-a lăsat 
o sumă de bani bunicică, sumă care avea să-mi ser- 
vească la cheltuelile mele, apoi am condus-o la diligenţa 
pentru Dowres şi am lăsat-o să plece, bucurându-se 
dinainte de toate izbânzile ei asupra măgarilor. 

Intr'o dimineaţă, pe când îmi luam cafeaua, spre 
marea mea bucurie, Steerforth el însuşi intră. 

„Dragul meu Steerforth, începusem să cred că nu 
_am să te mai văd. 

.— Ştii, dragul meu, îmi spuse el, că îmi place 
foarte mult aci la tine. Aș avea poftă să stau aci, până 
m'ai da afară.“ 

L-am asigurat că ar putea să aştepte până la jude- 
cata de apoi, ca să-l dau afară. : 

Intr'o dimineaţă, pe când vroiam să plec, văd un 
om, care urca scara cu o scrisoare în mână. Nu se gră- 
bea, dar văzând că mă uit la el peste balustradă, o luă 
la fugă şi ajunse sus suflând, ca sfârşit de această ur- 
care în goană. 


„Domnul D. Copperfield ?* spuse el, atingându-și 
pălăria cu vârful bastonului. 

Deabea am avut timp să răspund că sunt eu, că şi 
văzui că este o scrisoare dela Agnes. 

Avea numai aceste câteva rânduri: 


Dragă Trotwood, 

Sunt la omul de afaceri al tatii, d-l Waterbrook, 
Holborn. Vrei să vii astăzi să mă vezi, la ora care-ţi va 
plăcea? Cu multă prietenie, 

Agnes 


Am plecat dela birou pe la trei şi jumătate şi m'am 
grăbit să mă duc la Agnes la adresa dată. 

Am găsit-o împletind, blândă şi liniştită ca întodea- 
una, ceeace m'a făcut să-mi amintesc de zilele fericite 
ale copilăriei dela Canterbury. 

Imi puse mâna pe braţ. 

„Aşează-te, îmi spuse ea cu vocea blândă. Aş vrea 
să-ţi spun că nu ar trebui să ai aşa multă prietenie 
pentru Steerforth. Ai să spui că sunt foarte îndrăzneață 
să-ți dau un asemenea sfat. Să crezi că o fac numai 
pentru amintirea copilăriei noastre și a interesului ce-l 
port pentru tot ceeace te privește.“ 

Şi, ca să schimbe vorba : 

„Haide. Povestește-mi ce ai mai făcut.“ 

Nu am putut să vorbim mai mult, uşa se deschise 
şi d-na Waterbrook, la care locuia Agnes, intră.: 

Era o doamnă măreaţă — sau poate rochia o făcea 
aşa, nu aş putea spune ce era al doamnei şi ce era al 
rochiei — dar intră grozavă ca o corabie în port. Am 
mai stat puţin de vorbă, apoi am plecat. 

(Va urma) 


u 


P 


RAD / 
oA // H /, 


(oma 


Moartea Regelui Geor 


Regele George al cincilea. 


In noaptea de Luni, 20 lanuarie spre Marți 21 lanuarie, a 
încetat din viață George al cincilea, Rege al Angliei și Impă- 
rat al Indiei. 

Născut în anul 1865, Regele George s'a urcat pe tronul An- 
gliei în 1910. Așa dar, moare în vârstă de- 7I ani și după o 
domnie de 26 de ani. Lui îi urmează fiul său întâiu născut, care 
ca Rege, poartă numele de Eduard al 8-lea. 


5 


Noul Rege al Angliei, Eduard al optulea. 
ra 


Răposatul Rege a fost foarte iubit de poporul său și respec- 
tat de lumea întreagă. Sub lunga lui domnie, Anglia a făcut 
mari progrese și a câștigat noui ţări și colonii. 

Așa s'a ajuns că astăzi Anglia, căreia știm că-i mai spune 
și Marea Britanie, are în stăpânirea ei aproape un sfert din po- 
pulația totală a globului pământesc. 


Mn D 


Prima mea călătorie la Hăpleşti 


Acum când, în sfârşit, coana Frosa sa întors la 
Hăpleşti şi s'a înapoiat cu Haplea, — ceeace înseamnă 
că am scăpat şi eu deo grijă mare — pot să povestesc 
unele amintiri mai vechi. Amintiri din vremea bună, 
adică din vremea când coana Frosa nu cunoscuse încă 
pe blestematul acela de Blegilă, care i-a băgat gărgăuni 
în cap, făcând-o să se creadă că e aritislă, că este ali- 
gantă şi bine ecudată. 

Dar să povestim pe rând şi să o iau dela început. 
Pe Haplea şi pe coana Frosa i-am cunoscut un an după 
ce se luaseră în căsătorie. 

Să spun şi cum sa întâmplat de le-am făcut cuno- 
ştinţa. Un prieten al meu, de aci, din București, cumpă- 
rase un automobil, cu care vroia să facă o excursie prin 
Țară şi să viziteze oraşele și comunele mai însemnate. 
Prietenul acesta mi-a propus şi mie să-l însoțesc în 
această excursie. Am primit bucuros, mai ales că atunci 
eram mai puţin ocupat, de cum sunt astăzi. Nu începuse 
încă să apară „Dimineața Copiilor“, care îmi dă acum 
aşa mult de lucru. Şi nici nu eram ditopat, cum spune 
coana Frosa pentru deputat. 

Am pornit, aşa dar, cu prietenul meu într'o excur- 
siune de-alungul şi de-alatul "Țării. Insă, chiar dela ple- 
care i-am zis „Te însoțesc oriunde vrei şi oricât vrei. 
Iţi cer numai să-mi faci şi mie o plăcere: să trecem şi 
pe la Hăpleşti şi să ne oprim măcar câteva ceasuri, Am 
auzit că acolo este unul Haplea, despre care se povestec 
o mulțime de năzdrăvănii. 

— Şi eu sunt bucuros să-l cunosc pe Haplea, îmi 
răspunse prietenul meu. Am auzit şi eu vorbindu-se şi 
spunându-se multe despre dânsul. Am mai auzit, continuă 
prietenul meu, că şi comuna Hăpleşti este foarte intere- 
santă și că sunt atâtea lucruri de văzut şi de cercetat“. 

Am consultat harta şi am văzut că drumul spre 
Hăpleşti trecea prin Blegeşti, Tâmpeni şi Pârliţi de Baltă. 
„Cu atât mai bine, mi-am zis eu. Am prilejul să văd şi 
aceste comune“, despre care, de asemenea, auzisem 
vorbindu-se, 

A fost încă cam greu, când am intrat în comuna 
Blegești. Se nimerise ca ziua aceea să fie zi de târg, iar 
la Blegeşti se ştie că se ţine un mare, un foarte mare 
târg de vite. De aceea, chiar mai înainte de a intra în 
comună, văzduhul răsuna de nechezat de cai, de sbieret 
de măgari, de muget de vaci şi boi, de behăit de oi, de 
guiţat de porci. 

Când automobilul nostru a intrat în Blegești pe 
şoseaua, care trece drept prin mijlocul comunei, am 
văzut că era aproape cu neputinţă să înaintăm. Cât 
puteai să vezi cu ochiul, şoseaua era toată plină de 
vitele aduse spre vânzare. Totuşi, n'aveam încotro: tre- 
buia să trecem, căci alt drum nu era. Mergeam încet de 
tot, sunam mereu din trompeta maşinei şi strigam în- 
truna: „Loc, faceţi loc ! Țineţi dreapta!“ 

Dar la Blegeșşti, nici oamenii şi nici vitele nu prea 
ştiu ce înseamnă „să ție dreapta“. Mergeau când la dreapta, 
când la stânga, ba chiar multe vite stăteau culcate şi 
întinse în mijlocul drumului. 


Când se apropia automobilul, ridicau doar capul, se 
uitau cu un aer mirat și credeai că ne întreabă: „Ce 
drăcie mai e şi asta, care vine să ne strice liniștea ?*. 

Văzând cum stă treaba, am făcut altceva. Prietenul 
meu a rămas în automobil, iar eu m'am dat jos şi cu 
un băț în mână, am început să îndepărtez vitele din 
drumul nostru. N'a fost tocmai uşor, ba chiar pot spune 
că a fost destul de periculos. 

lată, îmi aduc aminte că un bou sa repezit la mine, 
fiind cât p'aci să mă ia în coarne. Apoi, câinii din 
comună, văzând automobilul, au eşit de prin toate cur- 
= şi au alergat lătrând și fiind parcă hotărâți să ne 
sfâşie. 

E drept, automobilului n'aveau ce-i face, dar când 
m'au văzut pe mine mergând pe jos, mau inconjurat 
din toate părțile. Lătrau furioşi par'că ar fi turbat, şi îşi 
arătau colții, vrând oarecum să-mi spună: „li vezicât sunt 
de lungi și ascuţiţi? Cu colții aceștia te vom sfâşia“. 

In zadar căutam eu să-i potolesc, vorbindu-le cu 
blândețe și zicându-le: „Cuţule, fii cuminte ! Cuţule, cât 
eşti de drăguţ!“ 

Se vede treaba, „cuţii“ dela Blegești nu pricepeau 


EA 7 


vorba unui om care venea dela Bucureşti. Bine că bățul 
ce aveam în mână, cra destul de lung şi mai ales, destul 
de tare ! Altfel, zău, nu ştiu ce sar fi ales de mine. 

Cu chiu, cu vai, am reușit să ne strecurăm şi să 
ajungem în centrul comunei, unde am văzut o cârciumă 
cu firma „La boul încălfat“ 

Ne-am oprit la această cârciumă, ca să luăm o gus- 
tare şi să bem câte un pahar de vin. „Ce ne poţi da să 
gustăm ? l-am întrebat pe cârciumar. 

— De toate bunătăţile“, se grăbi el să ne răspundă. ` 

Insă, când am vrut să ştim cam ce sunt aceste „bu- 
nătăţi“, am văzut că omul n'avea decât ciorbă de varză, 
pastramă de oaie şi brânză de vaci. Pentru prietenul 
meu şi pentru mine, care eram obișnuiți cu altfel de 
mâncări, „bunătăţile“ dela cârciuma din Blegești ne-au 
făcut să strâmbăm nasul. 

Dar e o vorbă, care spune că foamea este cel mai 
bun bucătar. lar nouă ni era foame, aşa că ne-am ho- 
tărât să 'comandăm ciorbă de varză şi brânză de- vaci, 
precum şi o jumătate de chilogram de vin. Ciorba ne-a 
strepezit dinţii, atâta era de acră, iar brânza o fi fost 
dela laptele unor vaci, care muriseră cu cel puțin doi 
ani mai înainte. 

Speranța noastră rămăsese în vin. Credeam că, bând 
vin, o să facem să piară gustul atât de puţin plăcut ce 
ce ne rămăsese în gură. Ne-am înşelat. In adevăr, abia 
am dus paharul la gură şi am înghiţit câteva picături, 
că am sărit în sus. 

„Cârciumar, am strigat noi, vedem că ai greşit, 
fiindcă, în loc de vin, ne-ai dat oţet —şi chiar oţet din 
cel mai tare.“ 

Dar cârciumarul veni la masa noastră și ne răspun- 
se foarte liniștit: „Cum să greşesc şi să vă dau oţet în 
loc de vin? V'am dat din vinul cel mai bun ce am în 
pivniţă. Dar a căpătat un gust cam acrișor, fiindcă e 
vin vechiu, este din anul trecut. La mine, își isprăvi el 
vorba, nu găsiţi decât lucruri de prima calitate.“ 

Vă închipuiţi uşor ce ar fi fost, dacă ne-ar fi dat 
lucruri de a doua calitate. 

Am plătit şi ne-am sculat să plecăm. Insă, arun- 
cându-mi privirile spre partea din târg, unde se vindeau 
mai ales porci, mi-a venit deodată un gând, care mi s'a 
părut foarte nimerit. „Ce ar fi, mi-am zis eu, dacă aş 
cumpăra un purceluş şi l-aş duce cadou lui Haplea? 
Cred că i-aş face plăcere şi în felul acesta aş putea să 
mă împrietenesc cu dânsul.“ 

Și așa, am cumpărat un purcel mititel și frumușel. 
L-am pus în automobil și am pornit din nou la drum. 
Ar fi fost şi mai drăguţ purcelușul acesta, dacă ar mai 
fi tăcut din gură. Dar guițatul lui, care nu înceta o 
clipă, ne-a asurzit tot drumul. Ne-am mirat, de unde 
scoate atâta glas şi de unde găseşte atâta putere. 

Cu această muzică aşa de puţin plăcută am eşit 
din Blegeşti, petrecuţi şi însoţiţi până departe, de haite 
de câini. Când am scăpat de lătratul şi de urmărirea 
câinilor, ne-am oprit puţin, ca să ne uităm pe hartă şi 
să vedem prin ce comune mai aveam de trecut, până 
ajungem la Hăplești. 

Prima comună în drumul nostru era Tâmpenii. „Pe 
semne, i s'o fi dat acest nume, spuse în glumă prietenul 
meu, după locuitorii ei, care trebue să fie oameni de- 
ştepți şi cu mintea ascuţită.“ 

După vreo oră de mers cu automobilul, am intrat 
în Tâmpeni, dar nu prea am văzut ce fel de comună 
este. Aceasta din pricina nourilor de praf ce se ridica 
de pe șoseaua plină de gropi şi hopuri. Am putut doar 
citi pe o casă strâmbă şi dărăpănată cuvântul „Pri- 
măria“. Incolo, n'am putut deosebi alt ceva. Am mai 
auzit un schelălăit de câine, care a fost călcat de auto- 
mobilul nostru. 

Cam pe la orele patru după amiazi, ne-am făcut 
intrarea într'altă comună: era comuna Pârliții de Baltă. 
Era şi aci praf destul, dar mai puţin ca la Tâmpeni. 
Dela o cârciumă, care era şi băcănie şi prăvălie de 
manufactură, am cumpărat o broboadă frumoasă. Cred 
că nu e nevoe să vă spun că am cumpărat-o să o duc 
coanei Frosa ca un cadou din partea mea, cu toate că 
nu o cunoșteam. 

In sfârșit, când începu să se lase noaptea, am intrat 
în comuna Hăplești. MOŞ NAE 


ANA : = at 


GOMOTUL ploaiei, după ce se linişti într'un 

murmur uşor, se stinse încetul cu încetul. 

Cloșca, ascunsă cu puișorii săi în coteţ, scoase 

capul afară. Furtuna se potolise. Ce frumos 

7 -mirosea pământul ud ! Dincolo de reţeaua de 

sârmă, care închidea curtea păsărilor, câmpul spălat era 

de smarald. Grâul înalt se încovoiase și reţeaua de sâr- 
mă era împodobită cu picături de ploaie. 

Mama Cloșcă făcu doi, trei paşi, ridicând bine pi- 
cioarele, ca să nu se stropească, apoi se opri şi întor- 
cându-se spre portiţa de unde eșise, chemă : „Cocoo...“: 
ceeace în graiul nostru, înseamnă: „Veniţi, veniţi copi- 
lași !* Şi doisprezece puișori eşiră la rând ca nişte sol- 
daţi şi o înconjurară piuind voioşi. 

„Jucaţi-vă, le spuse mama lor, acum nu mai plouă. 
Dar băgaţi de seamă să nu vă udaţi picioruşele în băl- 
toace, că de nu, diseară o să aveţi toți guturaiu. Și vai 
de, voi, dacă săriţi pe marginea basinului! E plin de 
apă și dacă unul din voi ar cădea, să ştiţi că se îneacă.“ 

Intr'adevăr, un şivoiu de apă de ploaie curgând din 
burlan, umpluse bazinul, care era ca un lac mic. 

Dar ştiţi voi cum se întâmplă! Mamele dau poveţe 
pentru binele micuţilor și aceștia, în schimb, își fac de 
cap. Așa făcură și puișorii, care, ca şi când mirosul pă- 
mântului ud îi îmbătase, începură să alerge încoace şi 
încolo prin curte, bătând din aripioare, călcând prin băl- 
toace şi pe urmă fugind pe scară în urma lui Piopi, cel 
cel mai şmecher dintre toţi, care găsise o râmă. 

„Să-i fi văzut! „tic-ta, tic-ta", făceau cele douăze- 
cişipatru de piciorușe pe scară. Şi fuga! Pe lângă gră- 
mada de lemne, în jurul bazinului, pe sub copăcei... 

In zadar răgușea mama Cloşcă, chemându-i. Nimeni 
n'o mai asculta; nici măcar Pestrița, care era cea mai 
liniștită, şi nici Picioruş, care avea un picior mai scurt 
ca celălalt şi era cel mai micuţ. In cele din urmă Piopi 
se opri obosit. Atunci ceilalți se îngrămădiră în jurul Ini 
şi vai de biata râmă. 


A [i 
Wi Mlavi 
a 


y 

WW 

o 
py" 


+ A5 e 


Poveste i 


Vi 


Mama Cloşcă începu să-i certe. Aveau toți picioru- 
şele ude şi murdare şi unii erau stropiți de noroi până 
şi pe cap! 

După câtva timp se însenină. Mama Cloşcă, râcâind 
pământul, găsi o familie întreagă de viermişori tranda- 
firii şi numaidecât strigă: „Co co co... Veniţi, am găsit 
papă bună!“ 

Dar iată că Piopi are o ideie. Ce spusese mama 
Cloşcă despre bazin ? Că era plin cu apă? Dar atunci 
trebuie să meargă să vadă şi el! Fiindcă ştiţi, așa fac 
copiii neascultători. 

Și iată că Piopi îşi ia avânt şi sare pe marginea 
bazinului. 

Mama Cloșcă împărțea viermușorii celorlalţi puişori, 
așa că nu băgă nimic de seamă. Dar deodată... unde e 
Piopi ? Caută ici, caută dincolo.... Piopi.... nicăeri. 

„Piopi. Piopi !“ striga mama Cloşcă desperată. „Pio- 
pi! Pio-pi!“ strigau cei unsprezece frăţiori. 

Piopi nu se vedea. 

După ce sărise pe marginea bazinului, Piopi se opri 


între cer și pământ, ca pe marginea unui lac liniștit. 
Apa era atât de limpede încât se vedeau câteva pietri- 
cele în fund şi riai sus, sub Piopi, era un puişor care 
încerca să-și ţie echilibrul, bătând puţin din aripi. 

„Ciudat! — se gândi Piopi. E chiar:un puișor! 
Par'că i-ar fi frică. Poate că vrea să iasă. 

Dacă aş încerca să-l ajut ?“ 

Milos, intinse un picioruș plin de noroi, dar cum nu 
era dansator pe sârmă şi cum celălat picioruş alunecă, 
din cauza noroiului, patapuf! căzu în apă. 

„Avea dreptate mama !* Mai apucă să gândească. 


t 
Prea târziu, mama Cloşcă fu străpunsă de un gând. 
Sări pe marginea bazinului. 
Bietul Piopi' plutea pe apă, cu piciorușele ţepene și 
ochii închiși. z . 
Povestită de MARGARETA PETCU 


ARTHA 


Haplea premiat 
a Te la 


N 
Cum îmi şade, dragi prieteni, Cum şi unde câştigat-am ? „Şi cum spun, îmi strigă Frosa. 
Cu cununa mea de laur? 5 la'ntrebaţi-l pe Dorel, „Bărbățele, masa-i gata ! 
Pe deasupra — bravo mie ! — Fără dânsul — jur pe cinste BD Sc răceşte mămăliga 


Zece galbeni noui de aur. Nici maş fi visat de fel. Şi se strică rău salata.“ 


Eu mă'mbrac, dar pe fereastră Mă reped glonţ după dânsul. Alergăm noi ca nebunii, 
Văd la masă... Doamne sfinte ! a In cămașe cum eram. Lume multă s'a-adunat. 
Că Dorel din mămăligă O sbughește el pe stradă, W Sirigă „Bravo, uite-l prinde !* 


Tot mănâncă-i dă'nainte. Dar nici eu nu-l mai slăbeam. „Ba nu-l prinde, l-a scăpat !“ 


Intâlnim în drumul nostru m Şi fugim, fugim într'una Şi-mi dădură ei cununa 

„ Alţii ce fug tot pe jos. Pâmajung eu la o sfoară, E Plus şi galbeni auriţi. 
Alergare-i, ştiţi, cu premii — o întâiul: bravo, bravo |!“ Mă pupară şi-mi ziseră : 
li întrecem noi frumos. Strigă lumea strâns'afară, „Bravo, Hapleo, să trăiţi !“ 


ANEA 


Tabloul cu înger 


AIER 


PAR f 
PA ARA 
JREF 


meman, 
— 


9) 


Un tablou pe care-un înger Dar Azor, zărind pisica, 
Ţine arcul c'o săgeată, Se repede drept Ia ea, 
Lina-l pune în perete, Ei Ţipă Lina, iar stăpâna 
Iar stăpână-sa îi arată. Ingrozită se uita. 


Cade Lina, dar tabloul, Și paw ce potrivire |! 
n lo 


Ce din mâini ea l-a scăpat, [i c de înger frumușel, 
Pe stăpâna Linei cade — Se ivi un cap ce-i groaznic — 
> Chiăr în capu-i a intrat. Speriat, să fugi de el. | 


TUŞA NICULINA 


AZTER 


PENTRU CUNOAŞTEREA LUMEI 


India, „Perla Răsăritului“ 


india se găseşte la Sudul Asiei, acest continent, care, 
ca suprafață, este de patru ori mai mare decât Europa. 
Şi nici India singură nu e mică în ce priveşte întinderea. 
Are doar o suprafaţă, care se apropie de 5 milioane de 
chilometri pătraţi. In comparaţie cu România, India este 
de 16 ori şi ceva mai întinsă, iar în comparație cu Eu- 
ropa, India singură are o suprafață de jumătate şi mai 
bine decât suprafața Europei întregi. 

Şi nu e mică nici în ce priveşte populația, care este 
de 325 de milioane de locuitori, pe când populaţia tutulor 
statelor din Europa la un loc — şi sunt mai bine de 20 
de state — este de 460 de milioane de locuitori. 

Locuitorii Indiei nu sunt toţi nici de aceiaşi rasă, 
nici de aceiaşi religie şi nici nu vorbesc cu toţii aceiaşi 
limbă. In India se vorbesc mai multe zeci de limbi şi de 
dialecte. Insă vechia limbă, în care au fost scrise vechile 
si “fra: g şi marile poeme, este limba numită san- 

numai că această limbă e de mult o limbă moartă. 
(„Limbi moarte“ se numesc limbile, care astăzi nu mai 
sunt vorbite de vreun popor. In Europa, de exemplu, limbi 
moarte sunt limbile latină şi vechia limbă greacă). 

India a fost supranumită şi Perla Răsăritului. Această 
denumire i s'a dat, pe semne, din cauza că în unele părți 
din India pământul este cum nu se poate mai roditor şi 
mai bine udat de fluvii şi râuri. Partea cea mai roditoare 
şi unde populația este mai deasă se numeşte Pengiab, 
ceeace înseamnă „Cinci ape“. 

De aci însă nu trebue să ne închipuim că în India 
toată lumea trăeşte în belşug şi bogăţie. Ar fi o închi- 
puire foarte greşită. E adevărat că în India sunt prinți, 
— aşa numiții rajahi şi maharajahi — care au bogății ca 
în basme. Insă, marea massă a populației, adică țăranii şi 
muncitorii dela oraşe, trăeşte într'o sărăcie, cum nu prea 
întâlneşti în alte ţări. Din cauza prea marei sărăcii sunt 
mereu turburări şi răscoale. 

Cea mai mare parte a Indiei este în stăpânirea En- 
glezilor. Regele Angliei poartă chiar titlul de „Impărat 
al Indiei“. Locţiitorul său în India are titlul de „vice 


AITHN 


rege“, cu reşedinţa la Delhi, oraş care e capitala Indiei 
engleze. Sunt în India oraşe mult mai mari decât Delhi, a 
cărui populație este de 300 de mii de locuitori. Insă, po- 
pulația oraşului Bombay trece de un milion locuitori, iar 
oraşul Calcuta are o populație de aproape un milion şi 
jumătate. ceeace înseamnă cel puțin de două ori cât po- 
pulația oraşului București. 

Ca religie, locuitorii Indiei sunt, unii, Budiști, alții 
Brahmanişti, alții Mahomedani etc. 


Pe lângă deosebirea de religie, ceeace mai face ca 


=A 
a nA t: 
éi 


„RR it 


locuitorii Indiei să nu se poată uni şi înțelege între dânşii, 
este şi faptul că ei sunt împărțiți în mai multe clase so- 
ciale, numite caste. Cei care sunt dintr'o castă de mai 
sus, se uită cu dispreț şi chiar cu ură la cei din castele 
de mai jos. 

Mai sunt apoi câteva milioane de locuitori, care nu 
fac parte din nici o castă. Acestora li se spune paria şi 
sunt cei mai săraci şi mai nenorociți. 

Nu-i aşa că noi putem vedea în toate zilele oameni, 
ai căror strămoşi au venit din India? De sigur, fiindcă în 
fiecare zi putem întâlni pe stradă Țigani. Se ştie doar că 
vechia patrie a Țiganilor este India, tot aşa cum şi limba 
țigănească este un dialect al limbilor de acolo. Mai ştim 
că Țiganii se numesc între dânşii Romi. De exemplu, 
cuvintele basme ţigăneşti în limba țigănească se traduc 
prin paramice romane. 

Se mai ştie că la Nordul Indiei este zidul munților 
Himalaia, cei mai înalți munți de pe pământ. 

Să spunem încă ceva ce ni se pare interesant. Când 
spunem Îndieni, nu înțelegem numai decât pe locuitori 
Indiei, ci mai de grabă pe vechii locuitori ai Americei 


ia or 
De IES 


— 


~i 
% 


j Leii 


N 


N 


IVA 


ză E g 
PEA ms 
N Ș3 14447 


adică Peile Roșii. Aceasta din cauza greşelei ce a făcut 
Cristofor Columb, care, atunci când a debarcat în Ame- 
rica, şi-a închipuit că debarcase în India. ? 


Dăm aci mai multe tipuri de locuitori din India. In 
rândul de sus, în picioarele goale, este un fachir, adică 
un fel đe pustnic, lângă dânsul stă un muncitor. Alături, 
sunt doi preoți brahmani. 

In rândul dela mijloc, avem două doamne din socie- 
tatea bună. Alături, sunt o dansatoare şi un dansator, iar 
acela care şade jos turceşte, este un muzicant bătând din- 
trun fel de tobă. 

__ In rândul de jos, acela care ține într'o mână sabia şi 
în mâna cealaltă scutul, este un soldat din garda unui 
Maharajah. Cel încărcat cu un coş în spinare este un ne- 
gustor de vase de pământ. In picioare, alături, vedem un 
soldat cu părul lung, alături de el o cerşetoare, purtân- 
du-şi pruncul într'un fel de leagăn, iar jos este un îm- 
blânzitor de şerpi. 


ŞTIE TOT 


VA ich 


De-ale începătorilor 


STRIG O I1 UL 


Louisa, o fetiţă drăgălaşe de 7 anişori, a fost crescută și 
răsfăţată foarte mult de către părinţii săi. Astfel ea ajun- 
sese să fie aşa de fricoasă, încât credea că spiritele revin 
în case, că strigoii se plimbă prin câmpii şi vin să bea 
apă din fântâni. 

Tatăl său se hotărî să o desveţe de a mai fi așa fricoa- 
să şi într'o zi îi spuse: 

„Louisa, tu ești o proastă, fetița mea. Tu vei merge 
astă seară să te plimbi prin câmpie și vei bea apă din fân- 
tână. Dacă vei întâlni vrun strigoi,chiar tu îl vei căuta. Mă 
vei chema repede şi eu voiu vorbi cu el”. 

Louisei îi era ruşine de ea însăși, nu mai voi să crea- 
dă în spirite, ci din contră deveni foarte curagioasă. Dar, 
când se văzu singură singurică în câmpie, pierdu tot cu- 
rajul. 

Deodată un sgomot o făcu să tremure. Inaintă, se a- 
propie de fântână, tremurând, vru să bea... Se auzi alt sgo- 


mot printre pietrele din fundul fântânii... Repede o luă la 
fugă şi intră în casă. Era palidă ca un mort. 

Auzind uşa, tatăl său se duse să vadă cine este. Când 
o văzu aşa de palidă, pricepu imediat cauza şi o întrebă: 
„Ai băut apă din fântână? Ai văzut pe prietenul tău „stri- 
goiul?” — Nu lam văzut, dar Pam auzit”, răspunse Louisa 
tremurând. — Vince cu mine, copila mea, când îl voiu ve- 
dea voiu crede tot ce mi-ai spus”. 

Tatăl şi fiica se apropiară de fântână. Ca şi prima dată 
ei auziră sgomotul pietrelor. Tatăl se aplecă şi văzu o 
broască, care sărea din piatră ’n piatră şi astfel producea 
sgomot. 

Dela această întâmplare, Loisa încetă de a mai fi fri- 
coasă, părinţii no mai răsfățau de loc şi când se făcu ma- 
re, Louisa cea mititică şi fricoasă, ajunse o fată foarte cu- 
ragioasă și foarte înțeleaptă. 


11 


AREN 


De vorbă cu cititorii 


Gr. L. şi Is. M.-Loco. — „Coşul fermecat“. Este în 
binele vostru să mai așteptați un an ori doi ani, ca să 
învăţaţi mai multă carte. Atunci o să puteţi scrie bucăţi 
bune de publicat. Poveşti cu subiecte asemănătoare sau 
publicat destule în „Dimineaţa Copiilor“, 

Mady R.-Loco. — Când sa primit „scrisoarea“ ta 
către Moş Crăciun, numărul de Crăciun al revistei era 
gata tipărit şi chiar pus în vânzare. Altfel, am fi pu- 
blicat-o. Moş Nae însă este sigur că pentru Crăciunul 
viitor ai să faci alta şi mai bună. Deocamdată, Moş Nae 
îţi doreşte multă sănătate. 

Max. |. Pin. „— Sa terminat mai de mult cu 
publicarea fotografiilor de premianţi. Acum este prea 
târziu. Suntem însă siguri că şi la sfârşitul acestui an 
şcolar vei lua premiul întâiu și atumci să ai grije să 
trimiţi la timp fotografia, pe care noi o vom publica 
bucuros. 

Yv. K.-Loco. — Drăguţă cititoare, te rugăm să ne 
crezi că atât „Zmeul“, cât şi „Iarna“, sunt două încer- 
cări slăbuțe, aşa că, mai târziu, când vei putea scrie 
lucruri mai bune, o să te superi pe noi, că le-am 
publicat și nu ţi-am spus adevărul. 

G. M. Em.-Loco.— Dragul meu, mulțumindu-ţi pentru 
propunerea de a ne trimite în fiecare săptămână câte o 
poveste îţi răspundem cu părere de rău că nu o putem primi 
Poveşti mai lungi — așa cum ai scris d-ta pe „Sorin şi 
Sorina“ — sunt scrise de obiceiu de vechii şi încercaţii 
noştri colaboratori. D-ta n'ai încă experienţa necesară, 
pentru a scrie poveşti cu caracter popular. 

Altfel, n'ai întrebuința neologisme ca „principalul, con- 
vorbire, imediat“ etc., care nu-şi au locul în astfel de 


povești. Afară de aceasta, observăm cu un sentiment de. 


mirare că nu întrebuinţezi, acolo unde este nevoe, semnele 
de citaţie şi nici pe cele de punctuație. 


Luc. Lib.-Loco. — „lrinuca“, Primită prea târziu, aşa” 


că nu sa putut publica în n-rul de Crăciun. Bucăţile 
pentru n-rele speciale trebuesc trimise cel puţin cu o 
lună mai înainte. 

Bi. de No.-Brăila, — Schița „Gloria“ s'a publicat la 
rubrica „De-ale începătorilor““. Suntem convinşi că nu 
te superi, dacă nu-ţi publicăm şi cele două glume. 

Bal. A. R.-Tecuci. — Ticu acela, care a stricat pate- 
fonul, este un netot. De aceea, nici nu merită să publicăm 
poezia. în care este vorba despre isprava sa nesocotită. 

Adr. Buc.-Loco. — De schiţa „Frica“ nu ne amintim 
să o fi primit şi citit. Cât despre „Steaua norocului“, ni 
se pare că a şi apărut. Ar fi mai bine ca d-ta, de oarece 
locueşti în Capitală. să vii într'o după amiazi (orele 6-7) 
la redacţie, ca să lămurim aceste chestiuni. 

Is. B. P.-Loco. — Dragul meu, Moș Nae nu se ocupă 
de rubrica jocurilor. Această rubrică este dată în grija 
redactorului nostru special Cinel, aşa că numai el îţi va 
răspunde, dacă jocurile ce trimiţi sunt sau nu sunt 
bune de publicat. 


Al. Cut.-Cetatea-Albă. — Ai văzut că ţi-am îndepli-' 


nit dorinţa şi ţi-am publicat schiţa trimisă. Te felicităm 
pentru scrisul frumos şi îngrijit. 

Tib. K.-Brezoi. — „Vrabia..,“ Dragul meu, așa cum e 
scrisă schiţa d-tale, “nu prea este în genul literaturei 
pentru copii. Când scriem pentru copii, trebue să între- 
buințţăm o limbă simplă, ușoară, să ne ferim de prea 
multă descriere şi să dăm mai mare atenţie acţiunei, 
adică să povestim pe înţelesul celor mici. D-ta însă scrii 
mai de grabă în genul literaturei pentru adulți. lată 
motivul pentru care, cu părere de rău, nu ţi-am putut 
publica manuscrisul. 

VI. G. En.-Loco. — „Unirea Ardealului“. Sunt fru- 
moase şi vrednice de preţuire sentimentele ce ţi-au in- 
spirat poezia d-tale, însă Ardealul este acum liber și 
unit cu Patria Mumă pentru vecii vecilor. Iți atragem 
atenţia că în strofa a patra ai greșeli de acord și de gen. 
Se spune „ale Patriei hotare“, iar nu „al“. Apoi, „cu 
pestii dobândite“, iar nu „dobândit“, fiindcă e vorba de 

otare, 


` 


Syl. K.-Loco. — „Edy-Cesar“ s'a publicat la rubrica 
„De-ale începătorilor“. Te sfătuim şi de rândul acesta 
să te ferești de neologisme şi să fii mai concisă. 

Madeleine - Craiova. — Ne pare bine că îţi place 
„Dimineaţa Copiilor“ şi îţi promitem să publicăm şi 
poezii de felicitări, aşa cum doreşti. 

Schw. Ern.-Loco. — „Păpușa Ninei“. — Să sperăm că 
Nina are să fie totdeauna cuminte, așa că mamă-sa nu-i 
va mai lua păpuşa. 

Hen. Erd.- Cernăuți. — „Promisiune“. Dragul meu, 
povestea trimisă de mata este numai o mică parte dintr'o 
poveste mai lungă, mai frumoasă pe care noi am publi- 
cat-o de mult în „Dimineaţa Copiilor“. 

Luc. Feld.-Loco. — Dragul meu, e prea slăbuţă poe- 
zia ta „Sosirea iernii“. Nici nu se putea să fie altfel, 
fiindcă eşti abia în clasa a III-a primară. Până ce creşti 
mai mare şi înveţi mai multă carte, fii cititorul nostru. 
Mai târziu, vei fi şi colaborator. i 

Ciug. Mar.-Loco. — Dragul meu, cele două „poezii“ 
trimise de d-ta nu sunt poezii, fiindcă n'au nici rimă şi 
nici măcar versuri. Nu-ţi da osteneala să ne trimiţi 
bucăţi spre publicare, ci mulțumeşte-te să fii bunul 
nostru cititor. 

N. Gh. Zb.-Cetatea-Albă. — „Ingerașul meu“ era o 
bucată potrivită pentru n-rul de Crăciun,- iar în n-rul 
acela n'a fost loc. Poezia „Păpuşica mea“ este slăbuţă. 
N'ai decât o singură rimă, — în „oare“ — iar alte ver- 
suri nu rimează între ele. 

Desica.- Loco. — Moş Nae, care îţi doreşte multă 
sănătate, va căuta să-ţi îndeplinească dorinţa, scriind o 
poveste cu zâne şi şcolăriţe. 


E REVISTEI 


„DIMINEAȚA COPIILOR” oferă GRATUIT tuturor 
persoanelor cari se ABONEAZĂ în cursul lunei 
Ş"" volume pențtru copii din lista următoare ; 


C. Manolache . Iconiţa Zorinei. ..... LEI 30 - 
Adrian Maniu . Irozii, cântece de sta . . „ 20 
Horia Prundu . Glume pentru copiii .. . „ 30 
Horia Prundu . Cărticica Păsărilor .. . . „, 30 
A. Petrescu a Neaţă în Africa. .... g » 30 
A. Petrescu. Păţaniile Luţei . . ... . i 230 
A. Petrescu. Corina în vacanţă. . .. . e 
A. Petrescu. Dănel în vacanță ..... EEr 
oo Pas... ..... Familia Chiţ-Chiţ. .... “i 0 
lon Pas ... Păsărică draga mea . . . . „ 40 
N. Dora. i-a Floarea din Poveste. .. . „ 5o 
loa Rotaru . . . Moara Piticilor. .... . „» 40 
Mona Rădulescu . Hoţul de Stele ...... = 50 
Felix tea pati e ir az Slot N „ 40 
Moş Gr. Sfătosu . IRI: E EE a EE R 


Abonații din proviacie vor indica pe cotoral mandatul zi titiul vol. alese 


Lo un abonament pe un an al cărei cost este de 
LEI 200, se oferă cărți în val. de LEI 100 după alegere; 
Toate valumele oferite sunt scrise de cei mal repu- 
taţi autori şi sant tipărite în excepționale condițiuni 
fehaic>, având numeroase ilastrațiani în culori. 


naiue 


-APTUL ce voi povesti, s'a întâmplat acum vreo 

două săptămâni în urmă. Pe când mă plimbam 

într'o zi prin oraș, văd la vitrina unui maga- 

zin de încălțăminte o pereche de ghete, care 

mi sau părut foarte frumoase. lar prețul lor 
destul de eftin — numai patru sute de lei — le făcea 
să arate şi mai frumoase. 

Am intrat, aşa dar, în prăvălie şi le-am încercat. 
Imi veneau aşa de bine, încât îmi venea să cred că cis- 
marul le făcuse înadins pentru mine. Numai că am ob- 
servat ceva care nu mi-a plăcut. 

După ce le-am încălțat, am început să umblu prin 
prăvălie, ca să văd cum mă simt în ele. Mā simțeam 
foarte bine. Nu mă strângeau şi nu mă supărau de loc. 
Dar ce-i asta ? Făcând un pas înainte cu piciorul drept, 
am auzit un scârţăit aşa de tare, că parcă spărgea cine- 
va nuci. Când am călcat cu piciorul stâng, se auzi iarăşi 
un scârțăit, dar care, ca sunet, se deosibea de scărţâitul 
din gheata dreaptă. In gheata din piciorul stâng îţi ve- 
nea să crezi că este cineva, care sparge alune. 

„Ce-i cu ghetele, de scârţie în felul acesta ? l-am în- 
trebat pe negustor. 

— Nu-i nimic, îmi răspunse el cu un aer liniştit. 
Sau cam uscat în vitrină şi de aceea scârţie, dar după 
ce mergi cu ele vreun sfert de oră, încetează scârţăitul. 
Să ştii numai că sunt făcute din cel mai bun material 
străin. Talpa am adus-o din Anglia, pielea din Franţa, 
iar aţa cu care sunt cusute, am adus-o tocmai din America. 

L-am crezut în tot ce mi-a spus, am plătit şi le-am 
dus acasă într'o cutie de carton. In după amiaza ace- 
leași zile, m'am gândit să fac o vizită doamnei şi domnului 
Ionescu, la care fusesem invitat la masă cu o săptămâ- 
nă mai înainte. Știţi, poate, că acestor vizite li se spune 
vizite de digestie. Sunt, adică, vizite de mulţumire că 
te-au invitat la masă și că ţi-au dat mâncare așa de bună, 
încât ai mistuit-o repede şi nu ţi-a făcut rău. 

Mai întâiu am telefonat, ca să întreb dacă doamna 
şi domnul Ionescu sunt acasă și dacă mă pot primi. Mi 
s'a răspuns că amândoi sunt acasă şi că mă așteaptă cu 
plăcere. 

Am îmbrăcat, aşa dar, costumul meu cel nou, ce mi-l 
făcusem de Crăciun, am încălţat ghetele cele noui și am 
pornit... Dar spărgătorul de nuci din gheata dreaptă și 
spărgătorul de alnne din gheata stângă sau și pus pe 
treabă. „Scârț ! Scâârț !» se auzea la fiecare pas ce făceam. 

„Ce ar fi, mi-am zis eu, dacă le-aş pune câteva mi- 
nute în apă? Sar uda și mar mai scârţii“. 

M'am descălţat, le-am pus într'un lighean cu apă și 
după cinci minute le-am încălțat din nou. Credeam că 
mau să mai scârţie, când colo, şi-au schimbat doar vo- 
cea. Scârţâiau pe un ton mai subțire. „Scriț! Scriiiț!» 
Totuși, n'am vrut să le scot și să încalț ghetele vechi, 
pentrucă acestea erau prea vechi şi aveau tocurile prea 
roase. Mai ales că m'am gândit să iau un taxi, iar la 
locuinţa doamnei şi domnului Ionescu să caut să merg 
numai pe covoare şi să. calc mai încet şi mai uşor. 

Am ajuns la casa doamnei și domnului Ionescu şi - 
am apăsat pe butonul soneriei dela poarta de afară. A 


N 
DN 


| 


Cine era nebun? 


venit să-mi deschidă servitoarea, care mi-a zis: „Vă 
roagă coniţa şi conașul să poftiţi să staţi puţin în so- 
fragerie, pentrucă în salon e un nebun de care nu știm- 
cum să ne scăpăm. Este a patra oară de când vine și 
cu toate că îi spun că nu sunt acasă nici coniţa, nici 
conașul, el nu se îndură să.plece. Trebue să fie un 
nebun, care acum o fi eşit din balamuc sau care trebue 
dus la balamuc. Dar, vă rog, umblaţi mai încet, ca să 
nu vă audă, că pe urmă îi fac eu vânt.“ = 

De umblat încet, puteam eu să umblu cât mai în- 
cet, dar ce te faci cu spărgătorii de nuci și de alune din 
ghetele mele ? Mi-am zis însă că, poate, mar scârțâi, 
dacă merg, călcânu în vârful picioarelor. Am încercat, 
când deodată un „scrii !“ şi mai ascuţit. 

Servitoarea se întoarse, se uită mirată la mine și 
mă întrebă: „Ce-i asta, domnule ?“ I-a răspuns spărgă- 
torul de alune din gheata stângă, scoțând un scârţăil și 
mai piţigăiat. 

„Vă rog, domnule, nu’ faceţi sgomot, că vă aude 
nebunul din salon“, îmi zise sereitoarea. 

Atunci am încercat să umblu, călcând pe tocuri. 
Alte scârţiituri, însă acestea mai groase și parcă mai 
răguşite. „Domnule, vă rog, nu faceţi sgomot !“ îmi tot 
spunea servitoarea. 

Văzând aşa, n'am avut alt ceva de făcut, decât să 
mă descalț de blestematele de ghete. Le-am scos şi 
le-am luat în mână. Acum, de sigur, nu se mai auzea 
nici un scârțăit şi nici un umblet de pași. 

Sofrageria, în care trebuia să stau și să aştept, până 
ce pleacă „nebunul“, era în fund, așa că trebuia să trec 
pe la ușa salonului. Mergeam încet, iar servitoarea ve- 
nea după mine. Insă, iată că „nebunul“ deschise salo- 
nului şi eşi afară. Se vede treaba, se plictisise stând 
singur şi așteptând. 

Ne-am pomenit deci faţă în faţă. El se uita mirat 
la mine, văzându-mă că merg cu ghetele 'n mână, iar 
eu mă uitam la el cu un aer zăpăcit, ca unul care a 
fost prins cu mâţa "n sac. 

Am văzut doar că avea înfățișarea unui om sărac, 
care, pe semne, venise să ceară un ajutor. Și atunci, 
vrând să es din zăpăceala în care mă găseam, mi-a 
venit un gând năstrușnic: să-i dau ghetele poznașe. 

„Poftim, domnule, ia-le și să le porţi sănătos.“ 

In loc să-mi mulţumească, omul mă privea nedu- 
merit. Să-i dau ghetele, iar eu să rămân în ciorapi în- 
tro casă străină ! 

„Trebue să fie un nebun!“ zise el servitoarei, care 
îl conduse până la poartă. 

Dar partea cea mai puţin plăcută este că și servi- 
toarea a văzut la fel. Căutând să se ferească și să nu 
se apropie de mine, s'a dus fuga în camera în care 
erau doamna şi domnul Ionescu şi, de sigur, le-a spus 
că eu aş fi mai nebun decât nebunul, care plecase. 

Am înțeles aceasta, deoarece, când sa întors, mi-a 
spus dela distanță, privindu-mă cu un aer speriat: 
„Coniţa şi conașul au eşit.“ Apoi, fugi în cameră şi se 
încuie pe dinlăuntru. 

desculț. 


lar eu m'am întors acasă 
DINU PIVNICERU 


QITEN 


ulte, plăcute si diicrit 


De şteptul Neacşu. 


Neacşu uitase undeva cheia dela poarta casei sale 
In desenul de faţă, vedem însă ce făcu el, ca să poată 


intra pe fereastră. 


Micuța Doina plânge. 


Nicuţa Doina plânge, fiindcă nn vede pe mămica şi 
pe surioara. Totuşi, ele sunt în desenul de faţă. Căuta- 
ți-le, că le veţi găsi. 


Intrebări cu păcăle ăleli. 


Care peşti au ochii mai apropiaţi ? 
(Peştii cei mici) 


Cum mai putem scrie numărul 1000 cu cifre, dar 
fără să întrebuințăm nici un zero ? 
(999/,) 


In ce fel de vase nu poţi turna apă? 
(In vasele care sunt pline). 


Care este începutul sfârşitului ? 
(Litera „s*). 


Cine umblă fără picioare ? 
(Apa râului). 


Soba lui Haplea. 


Haplea merge să-și cumpere o sobă. „la soba aceasta, 
îi spune negustorul. Cu soba aceasta arzi numai jumă- 
tate din lemne. 

— Foarte bună sobă, minunată sobă! răspunse el. 
Dacă-i aşa, iau două sobe la fel şi ward lemne de loc“. 


De oarece crescuse. 


„Ie rog, tătieule, dă-mi doi lei să-mi cumpăr ceva! 
i se ruga Titel. : 

— Băete, îi răspunse tatăl său, acum nu-ţi şade bine 
să ceri doi lei. Nu vezi ce mare ai crescut ? 

— Păi, dacă am crescut așa mare, dă-mi douăzeci 
de lei“, îi întoarse Titel vorba. 


Haplea la pescuit. 


Haplea plecase de acasă cu noaptea 'n cap și mer” 
sese cu undiţa la pescuit. Cam pe la vremea prânzului, 
iată că trece un drumeţ, care îl întreabă; .„Hapleo, câţi 
peşti ai prins ?“ Haplea îi răspunse, zicând: „Dacă prind 
peştele, după care am aruncat acum undiţa, şi dacă 
mai prind doi, o să am tocmai trei pești“. 


Ca să vă faceţi o grădină zoologică. 


Lipiţi aceste desene pe ün carton, apoi Ñiați animalele, așa cum arată săgețile şi liniile punctate. După 
aceea, îndoiţi una asupra alteia cele două părți din fiecare animal. Spaţiul ce va rămânea între o parte şi 
alta, va fi deajuns ca animalele să stea drept în picioare. 


14 
a Amua 


Ee T > 


Concursul de jocuri pe luna lanuarie 


SERIA V 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe I an, 3 
abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


OGARUL 


ORIZONTUL: 1) Pronume 3) Potolesc 5) Ce ţie nu-ţi. ... 
altuia nu face 3) Sport pe pielea animalelor 15) larăşi 16 A 
prinde sau a ucide animalele sălbatice 16a) Moş Martin 17) 
e se de vânătoare 19) Lichid 20) Gonesc 21) Obiect mic pentru 
cusut. 

VERTICAL : 1) Căruţă pentru cărat apă 2) Pronume feminin 
4) Câmpie 5) Obiect Muzical 6) Lată 7) Lucrezi pământul 8) Eu 
voiu, tu vei el . » 9) Ține 11) Pronume 12) Sau 13) Campion 


16) Ca la 8 vert. 
NICOLAE S. GHEORGHE Focşani 


Prima parte-i o vocală < b 
De o formă rotocoală V 

A doua, cred că se ştie | 

Că-i un nume câmpie 4 

lar a treia mi-se pare . 

Că arată o afirmare 

Tot cuvântul îl ştiţi ca popa 

Este o ţară din Europa 


IULIAN ROTHENBERG 


Cuvântul de deslegat are 6 litere. 


O MONIME 


1) Un prieten mi-a spus că se... . în vizită la un baron 
când colo s'a dus la un. ... 
2) De Paşti am scos hainele noi din. .. . şi m'am dus si 


mă legăn în.... 
EMANOIL BRAUNŞTEIN 
3) Cine. .. . şi se duse să cumpere... . pentru tors? 
ALICE D. STOICESCU 
„„ care deabia acum e în şcoala. ... 
SAVU AVRAMESCU-Urlaţi 
în geantă să 


4) Am o vară .. 


5) Când m'am dus la şcoală mam...... 
văd dacă n'am. . . . vreo carte 
6) Şcoala noastră e acoperită cu. . . . albă şi în fiecare 


clasă e câte o. . . .nouă. 
JENICĂ BERCOVICI 


7) Mama lui Nicuşor a venit să .... puţină... .. de 


albine. i 
8) Când a sunat vânătorul din. . . . euammâncatun. ... 


cu lapte. 
CONSTANȚA DUDAŞ. 


Premianții jocurilor pe luna 
Noembrie 


Ab. pe un an. la „Dim. Copiilor; Cândea Lucia Str. D. Petrino 
30. Cernăuţi 

Ab. pe 6 luni la ,D. C.“; George Ionescu, Str. Zidurilor 44 
A ete; S. Breiman Loco; Baloc Costică, Str. Cuza Vodă 17 — 

aţi. 


Ab. pe 3 luni la „D. C.“; Constantin Căţaru, Str. Laborator 39 
Spiridon Mihăiţă — Dărmăneşti — Bacău; Orheianu Tiberiu, Str. 
Prozos, 24 — Cernăuţi; Edmond Weisse Str. Mircea Vodă No 27— 
„OCO. 

Au câştigat cărți din editura „Adevărul“ în val. de 80 lei, ur- 
mătorii cititori. lac Weinreb, Str. Ghiocei No 40— Loco, Petre G. 
loan şi Ivan G. Radu —Loco; Ionel Mircea Balotescu Bul. I. Deme- 
triade 74 — Buzău; Ciuraru Puica, Str. Craiovei 21.— Piteşti; Mar- 
gareta Vascan, Bul. Unirii No 25.— Orhei; Elena Nicolescu, Com. 
Țigănești. Jud. Teleorman; Eugenia Mişu Gheorghiu, Str. Colonel 
Traian Magheru No 36 - Giurgiu; Gica Thomas, Str. Amfibiilor 10 
Loco Friederic Fiirst, Str. Enăchiţă Văcărescu No 75— Loco; 
Simion Mihăilescu, Str. Săgeţi No 8. — Loco. 

Câştigătorii abonamentelor şi cărților sunt rugaţi să ne trimită 
adresa exactă. Cei din Capitală se pot prezenta personal. 


Deslegătorii jocurilor pe luna 
Decembrie 


Sorin Papadat (29) Eugenia Georgescu (29), Melany Burada 
(2), Carolina Liber (2x), Rădulescu Verona Niculina (28), Hava 
Gutman (29), Cornel Sarf (29), Rodică Ing. Alex. Ionescu (29), 
Rodica Ilie (29), Trandafirescu Gaby (20); Marin T. Cristache (2); 
Moscovici Sandu (1), Dezideratu Anton (3); Algabra Nicuşor 
(17) Ionel şi Teodor Blumenfeld (12), Iliescu C. Alexandru (13), 
Botez Emilia (2), Victor Dumitrescu (12), Măglaşu L. Aurelia (4) 
Gilda Horner (7), Wisner Andrei (4), Gheorghiu Mircea (7), 
Nelu Heroveanu (28), Sabina şi Mihnea Bergheanu (2%), Lucia Li- 
beratos (28), Smaranda Nicolescu (27), Emil T. Pantazopol (29), 
Segall Renca (29), Niculae şi Vasile Giovanidis (29), Floricica 
Mărgăritescu (26), Savin Mihail Georgescu (25), Petre P. Petre 
(26), Adrian Petre şi Ernest Cristian (14), Eliodor P. Şurculescu 
(4), Mihaela Viorica Mateescu (14), Zalupea Constanţa (14), 
Mihăescu C. Florica (29), Nelica Petraru (28), Teodosir Constanțiu 
(27), Despina şi Ecaterina Rădulescu (29), Marcel şi Sammy 
Koffler ( 8), D. Halanay (29), Gela şi .Osias Finkelstein (29), 
Ioana Zaharescu (29), Francisca şi Ghizela Held (29), Kelemen 
Mariana (28), Stark Sthely (28), Alexandrina Apostol (:9) Pe- 
trescu Corina (29), Jenica Amărăşteanu (26), Elena Paliţa (2%), 
Cecilia şi Lucian Filderman (25) Gheorghiu Mircea (7), Saul 
Haichin (7), Puiu Rădulescu (7, Lulu şi Tanţa Ştefănescu (12), 
Katiuşa Buicliu (13), Carol A. Jahoda (4), Petrovici G. Nicu (7) 
Elena Garcuşa (2), Felix Brecher (21), Christodulo Lazaris (12), 
Enciu Elena (3), Mihai Niculescu (4), Atanasiu S. Petrişor (3), 
Berma Teodor (4), Oancea Traian (12), Millenia M. Popa (20), 
Săndulescu I. Ana (11), Alice Bona (24), Louis Chitlaru (22), 
Cornel Tănsescu (28), Vlad Călinescu CH, Flise S. Avram (28), 
Pepi goldştein (29), Bercovici Elka (27), Dana Zaharescu (29), 
Ivorme Claive Zarofu (20), Emilian G. Baiculescu (29), Petre G. 
Ion şi loan G. Radu — (27) Kahane Mozes (28), Spiridon Ileana 
(17) Ionel Parfenie (22). 


ISTORIOARELE PENTRU PUIU 
de MOȘ NAE 
sunt minunate. Cartea este tipărită pe hârtia cea mai 
bună, are multe desene în culori și copertă de asemenea 
colorată. 
Totuși, prețul unui volum nu este decât 25 de lei. 
De vânzare la toate librăriile. 


Deslegările acestui concurs se primesc 20 de zile 
dela apariția numărului de față. Se vor atașa cupoanele 
sau banda de abonament. Pe plic se va men- 


respective 
ționa: pentru jocuri. 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA IANUARIE 


Numele și pronumele 


SERIA V 


Adresa: 


15 
QINA us 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂŞENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


Valentina Școlaru Dorica Bernştein 


Siani 3 ani și 3 luni 


Neluța Juster apare rar aa 
2 ani și 10 luni ani și uni 


Erman Heiblum 
2 ani jum. 


Prețul 5 le 


? 


g 
ağn 
A 
V 
(3) 
D 
o 
(3) 
N 
-3 
v 
aba 


ăcea un că 


V'ar pl 


e-ale începătorilor 


MĂTĂSICA 
A fost odată o babă bătrână, bătrână de tot, care 


n'avea copii. 

In curtea căsuţei acestei babe creşteă frumos şi înalt 
un porumb. Când i se coapseră ştuleții, se duse mama Ana, 
căci aşa o chemă pe bătrână, să ia unul şi să-l fiarbă; îl 
rupse şi plecă în casă, ca să-l curețe de foi. Când colo, ce 
să vezi ? 

„„Din mătasea porumbului ieşi o fetiță frumoasă ca o 
zână, cu părul de aur, dar care nu era mai mare ca un 
degetar. 

Deoparte şi de alta a fetiţei erau doi păianjeni ca două 
rubine, care se şi apucară de-i făcură fetiţei un leagăn, tot 
de aur. 

Mama Ana, când o văzu, rămase locului. Venindu-şi 
în fire, o luă în palmă şi îi zise: „Copilul meu să fii şi 
să te numeşti Mătăsica, fiindcă te-ai născut din mătase de 
porumb.“ 

De atunci, Mătăsica ducea un trai fericit alături de 
mama ei adoptivă. Plăcerea ei era să se dea în leagănul 
făcut de păianjeni sau să asculte poveştile pe care i le 
spunea mama Ana. 

Intr'o zi, pe când sta la soare, Mătăsica văzu un flu- 
ture mare, galben, cu pete negre, care-i zise: 

„Mătăsico, vrei să faci o plimbare pe spinarea mea, 
deasupra grădinei ?“ 

Mătăsica, nu se lăsă mult rugată, ci se şi sui în spi- 
nare fluturelui şi sbură pe deasupra grădinei mamei Ana 
şi pe deasupra locului din apropiere. După aceea flutura- 
şul o aduse îndărăt în grădină, iar el sbură. 

Mătăsichii îi plăcu foarte mult plimbarea făcută şi-i 
povesti şi mamei Ana, care se bucură. 

La vreo câteva zile după această întâmplare, flutura- 
şul cel galben veni din nou. Mătăsica se sui în spinarea 
lui şi plecară. După ce au sburat mult de tot peste locuri 
necălcate de picior de om, s'au pomenit într'o grădină fru- 
moasă cu tot felul de flori, unde roiau o mulțime de flu- 
turi mari şi mici. In mijlocul grădinei, într'un boschet de 
trandafiri, eră un palat de aur. Mătăsica întrebând pe flu- 
turaşul cel galben, cine locueşte acolo, acesta îi spuse că 
acolo este locuința împăratului fluturilor, care nu este mai 
mare decât ea şi care are o pereche de aripi împodobite 
cu diamante. 

Intrând în palat, le ieşi înainte împăratul fluturilor, 
care, într'adevăr, nu era mai mare decât Mătăsica. 

El îi povesti Mătăsichii cum într'o zi, sburând dea- 
supra grădinei mamei Ana, a văzut-o acolo şi venind a- 
casă la palatul lui, a trimis pe sfetnicul său credincios 
s'o aducă la el. Apoi, împăratul a luat-o de mână şi au 
ieşit împreună în fața poporului format din fluturi, care 
le-a strigat: „Stăpâni să ne fiți!“. 

După aceea împăratul a trimis mamei Ana veşti despre 
Mătăsica şi un sac cu diamante, ca să aibă cu ce să-şi a- 
gonisească hrana la bătrânețe, iar ei au făcut o nuntă mare. 

Şi astfel s'a încheiat povestea Mătăsichii. 

LAETIŢIA GEORGESCU 
Liceul „Regina Maria“, Bucureşti 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 
Donici -iptidai pesta copë și tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


í 


CIOBANUL 


Ce vesel cu turma de oi fluerând, 

Spre munte se’ndreaptă păstorul. 

Prin iarba cu rouă, prin brazii cei vii, 
Străbate şi doina şi dorul. 

Deschişi sunt bobocii şi tremură frunza, 
Cu flueru’n buze când merge doinind, 
Şi raze de soare aprinse de doruri 

Prin frunze lucesc tresărind. 


Trăeşte în ochii ciobanului vesel 
A codrului sprintenă vieață, 
Şi'n murmur pârâul, oglinda naturii, 
Lumină-i trimete pe față. 
VICTOR LUPAȘCU 


0 piesă pentru copii la Teatrul Naţional 


Teatrul Naţional a organizat în anul acesta o serie de 
frumoase spectacole destinate mai ales copiilor. Inceputul 
l-a făcut cu Harap Alb, basmul lui Ion Creangă, transpus 
pentru scenă de d-ra Nela Stroescu. 

Povestea minunată a feciorului de împărat pornit să-şi 
caute norocul la curtea lui Roşu Impărat, peripeţiile minu- 
nate ale basmului, sunt un prilej de încântare pentru toți 
copiii. 


IN CURÂND, UN ROMAN NOU 


Dăm cititoarelor şi cititorilor de veste că, 


ă ce vom termina cu publicarea romanului „DAVID 
COPPERFIELD", despre care suntem că a 
fost și este urmărit cu tot interesul și cu toată 


nou roman. 
Ca şi David şi noul mostră roman este 
un roman Are ca titlu „O MICĂ PRINȚESĂ” şi a 


fost scris de FRANCES H. BURNETT, cea mai mare 
şi mai vestită scriitoare americană peniru copii şi tineret. 
situa ai SON să pran ot. dot 9 Gta ini wia 
yaa era. pentru ra şi tineret „MICUL LORD", carte 

a fost tradusă de câteva ori în limba română. 

_- “Foarte induiețătorul roman „0 MICĂ PRINȚESĂ" 
este tot așa de frumos și interesant, ca și „Micul Lord". 
Deosebirea e numai că până acum n'a fost tradus nicio 
le. a nene la angina cititoa- 
pună cititorii noştri îl vor citi în „DIMINEAȚA COPII- 


ABONAMENTULUI| | 


.......... Lei 200 
n... . 1... m 100 
Te Pa mi ei caii 50 


PREȚUL 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 


București, Ştr. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3— 84—30 


ANHA 


ANUL 13 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


100 „ 


IMINEATA | 
COPIILOR) 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI.—STR. OONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 C-i P 


200 LE 


Director: N. BATZARIA 


5 Februarie 1936 No. 626 


UN EXEMPLAR 5 LEI ai 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


CEAMAI 


———UITUCIILA 


ELA magazinul, de- unde cumpărasem pușca 
şi toate celelalte şi până acasă la el, Uitucilă 
n'a mai făcut nici o poznă. Şi n'a făcut, pen- 
trucă n'a avut prilej să facă. 

In adevăr, când l-am văzut că trage din 
senin sau, mai bine zis, orbeşte cu pușca, așa că, precum 
am arătat săptămâna trecută, era cât p'aci să mă îm- 
puşte pe mine, m'am gândit că ar fi periculos să merg 
cu el pe stradă, pe jos, sau chiar cu tramvaiul. I se 
năzărea iarăşi să-şi închipue că vreun trecător este ele- 
fant sau urs şi trăgea într'însul. 

De aceea, mi-am zis că lucru mai cuminte este să 
luăm un automobil de piaţă şi aşa să ne întoarcem acasă. 

Ce-i drept, dintru început, Uitucilă sa împotrivit. 
„Vreau, zicea el, să ştie toată lumea că sunt vânător şi 
vreau să mă vadă cât de bine îmi stă ca vânător.“ 

L-am înduplecat însă să meargă cu maşina, după 
ce i-am zis că nu şi-a scos încă permisul de vânătoare, 
așa că primul sergent, peste care dăm, o să-i ia pușca 
şi o să-l ducă la secţie. 

Când, în sfârşit, am ajuns acasă la el, Uitucilă a 
mai făcut ceva: a uitat să-și ia puşca şi a intrat în casă, 
lăsând-o în automobil. Bine că am observat eu, altfel, 
şi-ar fi luat dela puşcă rămas bun și pentru totdeauna. 

S'a întors la automobil, a luat-o. pe umăr, a dat și 
pălăria mai la o parte, aşa, ștrengăreşte, şi-a umflat 
pieptul şi căznindu-se să se arate cât mai grozav, sa înfă- 
țişat soţiei sale, zicându-i: „Privește-mă, nevastă ! Nu-i 
aşa că sunt un vănător strașnic ? 

— Nici nu se poate mai strașnic, îi răspunse ea în 
glumă. Numai că până astăzi n'ai împușcat măcar o 
broască. : 

— Am să împuşc şi broaște câte pofteșşti, zise el. 

— Şi muşte și viermi, am adăogat eu râzând. 

— Şi muşte şi viermi“, repetă Uitucilă foarte serios. 

După aceea, mă întrebă: „Ce mai avem de cumpă- 
rat şi ce mai avem de făcut? 

— Avem de cumpărat, i-am răspuns eu, doi câini: 
unul pentru urși, lei, tigri şi elefanţi, iar al doilea 
pentru raci şi pești. Şi mai trebue să faci la poliţie o 
cerere, ca să-ți dea permis de vânătoare. 

— Bine“, îmi întări vorba Uitucilă, adăogând: „Să 
isprăvim chiar astăzi cu aceste treburi, pentrucă mâine 
sunt hotărât să merg la vânătoare. Auzi, nevastă ? 
Mâine să mă scoli cu noaptea 'n cap şi să-mi aminteşti 
că trebue să merg la vânătoare“. Apoi, întorcându-se 
spre mine, mă întrebă: „De unde cumpărăm câinii? 


PATI TA 


\r 


— Dela o farmacie, i-am răspuns eu ținându-mă să 
nu mă pufnească râsul. 

— Dacă-i aşa, haidem la o farmacie !“ mă zori el, 
ridicându-se în picioare şi luând din nou puşca pe umăr. 

„Am glumit, măi Uitucilă, a trebuit să-i spun, vă- 
zând că luase gluma în serios. La farmacie se vând 
doctorii, nu câini. Şi nici nu ştiu vreo prăvălie, la care 
să se vândă câini, mai ales câini aşa cum îţi trebue ţie. 

— Dar ce-i de făcut? mă întrebă el nerăbdător, 
căci fără câini nu pot merge la vânătoare. Nici nu-mi 
şade bine să merg fără câini. 

— Ai să dai, i-am răspuns eu, un anunţ la ziare în 
felul următor: „Se caută doi câini de vânătoare : unul 
pentru elefanţi, iar al doilea pentru raci şi peşti. 
Plătesc preţ bun. A se adresa: Uitucilă, str. Memoriei 
No. 259. 

Uitucilă scrise întocmai. „Acum, i-am zis eu, fă şi 
o cerere la poliţie, ca să-ți dea permis de vânătoare. 
Impreună cu cererea, ai să dai şi două fotografii de ale 
tale, căci așa cere legea.“ 

Uitucilă scrise şi cererea aceasta, apoi trecu în o- 
daia de alături, de unde luă două fotografii şi le puse 
întrun plic, așa că eu nici nu le-am văzut.“ Şi acum? 
mă întrebă el din nou. 

— Acum, du-te la ziare cu anunţul și la poliţie cu 
cererea.“ 

Uitucilă luă puşca pe umăr şi îmbrăcat cum era 
ca vânător, porni să iasă. Dar l-am oprit, spunându-i 
să lase acasă pușca şi să îmbrace costumul său de toate 
zilele. Mai mult nevrând, decât vrând, lăsă pușca, se 
îmbrăcă în hainele sale obișnuite și plecă. 

Se duse mai întâiu la poliţie, dar în loc să dea ce- 
rerea, dădu anunţul ce era pentru ziare. Când comisarul 
de poliţie citi anunţul, se supără şi uitându-se încruntat 
la el, îi zise: „Nu cumva ai scăpat de la balamuc şi ai 
venit la mine cu prostia aceasta ?“ 

Insă Uitucilă se rugă de iertare pentru greşala fă- 
cută și îi dete cererea pentru permis. „Dă-mi și două 
fotografii de ale tale“, îi zise comisarul. Uitucilă îi 
înmână plicul, în care erau în adevăr două fotografii, 
numai că una era fotografia soției sale, iar a doua fo- 
tografia... soacrei sale. 

„leşi afară, nebunule!“ îi strigă răstit comisarul, a- 
runcându-i în obraz şi cererea și fotografiile. 

Firește, Uitucilă a trebuit să iasă. Ce s'a întâmplat, 
vom povesti săptămâna viitoare. 

VINTILA BRATU 


15. Câteva nenorociri, 


care vin unele 


de CHARLES DICKENS 


Câtva timp după aceasta, m'am hotărît să mă duc 
să-l văd pe d. Barkis, dela care primisem vești rele. Am 
găsit la Yarmouth toată familia strânsă în jurul lui. 
Mica Emily stătea lângă foc, iar Ham lângă ea. 

„Foarte frumos din partea d-tale, domnule David, 
spuse d. Peggotty. 

— Aceasta nu se vede în fiecare zi“, murmură Ham. 

D. Peggotty mă duse apoi lângă patul lui Barkis. 

„Prietene, spuse el, plecându-se spre bolnav, uite-l 
pe scumpul nostru, domnul David. Nu vrei să-i vor- 
bești ?“ 

Barkis rămase însă tăcut și fără simţire. 

Apoi începu să vorbească uşor cuvinte fără şir, 
printre care auzii câteva, care aminteau timpul când mă 
ducea cu trăsurica la Blunderstone. 

„Işi revine, spuse Peggotty. : 

— Clara Peggotty Barkis, suspină el încetişor. Nu 
este ființă mai bună pe lume. 

— Uite, e domnul David, spuse Peggotty, căci în 
clipa aceea el deschise ochii. 

— Barkis vrea, murmură el“. 

Şi se stinse, odată cu marea care se retrăgea. 


d 0). și. ue! ev lar 0. 1 ei: ore Trade: "older: 


când mătușa mea era la mine, cineva veni să-mi spue 
că d. Peggotty vroia să-mi vorbească. 

„Domnule David, spuse el. Mam gândit la viitor. 
Sunt multe ţări departe. Aşi vrea ca viaţa noastră să 
înceapă din nou, dincolo de mări. 

— Vreţi să emigraţi? 1) spuse mătuşa mea. 

— Am fost azi dimineaţă la vamă. Peste şase săptă- 
mâni sau două luni, o corabie va părăsi portul. Am fost 
odată ca marinar pe acel vas. Pe el ne vom îmbarca. 

— Plecaţi cu toţii ? 

— Da, numai Peggotty, care nu poate să se despartă 
de locurile acestea, va rămâne. Mâine mă duc să-mi iau 
rămas bun dela Yarmouth. 

— Am să viu și eu, îi spusei“. 

Câteva ore mai târziu, eram pe drumul atât de bine 
cunoscut. 

„Ai băgat de seamă, spusei vizitiului, cerul cât este 
de schimbat. Niciodată nu l-am mai văzut astfel ! 

— Nici eu, răspunse el. Vântul. Vor fi multe neno- 
rociri pe mare“. 

Incetul cu încetul norii se îngrămădesc şi vântul îşi 
îndoește puterile. Deodată. furtuna e aşa de puternică, 
încât caii înaintași se întorc şi nu mai vor să meargă. 
Valurile de apă curg în noapte, amestecate cu piatră. 
Ziua soseşte, fără să potolească furtuna. 

Ajungem cu greu la marginea Yarmouth-ului și pri- 
veliştea mării în furie se arată ochilor noștri. Pe mal, 
femei nenorocite tremură pentru viața pescarilor. Mari- 
nari bătrâni dau din cap privind apa și cerul şi şoptesc 
între ei. Cu privirea caut pe Ham printre toţi aceşti 
oameni adunaţi. Pentrucă nu-l zăresc, mă îndrept către 
casă, pe care o găsesc închisă. Mă întorc la malul mării. 
unde deodată se vede un vas nenorocit cu catargul 
rupt. Puntea sa zdrobită, când se întoarce spre noi, 
când partea din față se ridică în sus, ca, apoi, să se 
scufunde din nou. Clopotul vasului cheamă în ajutor, 
dar curând sunetele se sting, vasul s'a scufundat. Când 
apare din nou, doi oameni se mai văd, care au rămas, 
agăţaţi de resturile vasului. Pe mal groaza este foarte 
Sepie Bărbaţii gem, femeile ţipă, ridicând mâinile 
a cer. 

= Deodată, văd că se face mișcare întrun grup; un 
om își face loc; e Ham. După aerul lui hotărât, după 


1) Când oamenii părăsesc o ţară, ca să se ducă să locuiască 
în alta, unde traiul este mai uşor, aceasta se chiamă: a emigra. 


4 


adaptat de LELIA BĂRBULESCI 


felul cum priveşte marea, înţeleg că vrea cu orice prt 
să scape pe cei doi oameni din mare. Merg către el, f 
cuprind cu braţele, rog pe toţi cei de faţă să nu-l las 
să părăsească malul. 

` „Domnișorule David, îmi spuse el, strângându-ni 
mâinile, nu mă opri“. 

Apoi, dându-mă la o parte, își învârteşte o fringhie 
în jurul mâinii. O altă fringhie se răsuceşte în jurul 
mijlocului. Marinarii cei mai voinici, stând puţin mai 
departe, apucă prima frânghie, pe care Ham le-o aruncă. 
In mare, ultimele resturi ale corăbiei vor dispare...... 
Ham supraveghează mereu marea, în picioare, făcând 
faţă furtunii. Un val enorm se trage înapoi. Face semn 
celor care ţin frânghia legată de mijlocul său şi se 
asvârle în lupta cu valurile. Marea îl svârle din nou la 
mal. Lumea îl ridică. Este rănit. Sângele îi gâlgâe pe 
faţă, dar nu face nimic, se aruncă din nou. 

lată-l că se îndreaptă acum către corabia zdrobită, 
aruncat de valuri, acoperit de spumă, înfundându-se şi 
apărând din nou. Insfârşit, se apropie de vas. Incă o 
sforţare și-l va ajunge. Dar un munte de apă se ridică, 
îl îngroapă şi, ce-a mai rămas din corabie, se duce la 
fund. 

Unele după altele, resturile sunt aduse de apă la 
mal. Tristeţea domneşte peste tot. Il pescuesc pe Ham 
la picioarele mele, mort. Este dus la casa cea mai a- 
propiată. Stam lângă el, în timp ce unii încearcă să-l 
aducă din nou la viaţă. Dar valul cel mare l-a lovit de 
moarte şi niciodată inima sa bună nu va mai putea 
bate. 

Câteva ore mai târziu, pe când stăteam, zdrobit, 
lângă patul unde fusese îutins, auzii şoptindu-mi-se nu- 
mele la ușă. Era un pescar, care mă cunoştea de când 
Emily şi cu mine eram copii. 

„Domnule, spuse el, vrei să vii încoace ?“ 

Nu spuse nimic și mă duse spre mal. In locul acela, - 
unde Emily şi cu mine, copii, căutam scoici, în acel loc, 
unde se grămădeau resturile corăbiei zdrobite, Steer- 
forth zăcea. cu capul sub braţ, ca odinioară la școală ! 


(Va urma) 


N Teddy-bâr a plecat în lume. 
Mama sa i-a zis: „Nu pleca, lumea e așa 
rea...“ Dar Teddy-bâr n'a vrut să creadă. 
Inainte de a ajunge mai departe, a ajuas 
la marginea pădurii. Trei veveriţe se jucau 
de-a ascunselea prin copaci. Teddy-bâr le-a dat bună- 
ziua şi a rămas cu nasul în sus, să le privească: ar fi 
vrut şi el să se joace așa... 

Dar veveriţele l-au lovit cu pietre şi au râs de el. 

„De ce ?...* Teddy-bâr a plecat mai departe, nedu- 
merit. 

Pe drum dansa şi făcea tumbe, ca să câştige bani; 
lumea îl privea şi pe urmă pleca fără să-i dea nimic. 

Lui Teddy-bâr îi venea să plângă, dar nu plângea. 
Se gândea : „Doar mor fi toţi aşa !“ şi mergea mai 
departe. 

Intrun sat s'a însurat cu o pisică, dar după trei 
săptămâni, pisica s'a plictisit de el şi a fugit cu un iepure. 

Teddy-bâr a rămas iar singur. 

A plecat mai departe în lume şi a ajuns la oraş. 
Acolo a făcut cunoștință cu un purceluş şi au deschis 
o prăvălie cu jucării. 

La început era bine. 

Lui Teddy-bâr îi plăceau jucăriile. Credea că pur- 
celuşul e un prieten bun și că o să facă treburi frumoase 
amândoi. 

Dar după câtva timp, purcelușul a început să facă 
lucruri care nu se fac: n'a mai vrut să-i dea bani... 
spunea la toţi că jucăriile sunt făcute numai de el... 


Teddy-bâr a înţeles că nu mai pot sta împreună. 

„„Și, cu părere de rău, sa despărţit de el. 

Atunci, purceluşul a început să spună la toată lu- 
mea că Teddy-băr e un rău şi un nebun, că a plecat 
fără să-şi ia măcar rămas bun şi l-a lăsat cu treburile 
baltă, că așa şi pe dincolo. 

Purceluşul minţea, dar minţea aşa frumos, încât toţi 
îl credeau. 

Şi cei care habar n'aveau cum a fost, spuneau mai 
departe că Teddy-bâr e un rău şi un nebun şi că bietul 
purceluş a avut numai necazuri de pe urma lui. 

Teddy-bâr e tot mai necăjit şi tot mai singur. 

Acum cunoaşte lumea ! 

Şi când se plimbă pe stradă, trist şi cu nasul în jos, 
mamele spun copiilor : „Il vedeţi pe Teddy-bâr acela 
sălbatic ? Să nu vă jucaţi cu el; că e aşa rău...“ 


MARGARETA PETCU 


———————————————————————— az 


In n-rul trecut al „DIMINEȚII COPIILOR" a apărut la 
pagina „Concursului de drăgălăşenie" fotografia unui copil 
în vârsta de cinci ani. Insă, concursul de drăgălășenie este 
numai pentru copiii până la vârsta de patru ani. Aşa 
fiind, rugăm să nu se țină seamă de acea totografie, 
strecurată fără știrea direcției de către un funcționar, 
care n'avea acest drept. 


La cârciuma lui Stan Pocitu 


Precum am spus săptămâna trecută, ultima comună, 
mai înainte de a merge la Hăpleşti, a fost comuna 
Pârliţii de Baltă. Ştiam, socotind după harta ce luasem 
cu noi, că până la Hăpleşti mai era un drum de cinci 
chilometri. Totuși, ne era teamă că ne rătăcim. 

In adevăr, harta ne arăta că la vreo doi chilometri 
după Pârliţii de Baltă se termina şoseaua, aşa că până 
la Hăpleşti nu era decât un drum de ţară. Insă, vedem 
iarăşi pe hartă că sunt mai multe drumuri de acestea. 
Pe care din aceste drumuri să apucăm ? Asta era una. 

Al doilea. Când ajungem la o comună, după ce să 
ştim că suntemla Hăpleşti sau în altă comună ? Vedeam 
că ziua era pe sfârşite, așa că se putea să ne apuce noaptea 
pe drum. In cazul acesta ar fi fost mai greu să ne în- 
dreptăm, precum, de asemenea, n'ar fi fost uşor să ştim 
dacă am sosit ori n'am sosit la MHăpleşti. Ştiam din 
auzite că la Hăpleşti oamenii se culcă odată cu găinile, 
aşa că se prea putea ca la ora când intrăm în comună, 
toată lumea să se fi culcat și adormit. 

De aceea, am făcut cârciumarului și celorlalţi oa- 
meni ce am întâlnit la Pârliţii de Baltă, întrebarea ce 
urmează: „După ce vom cunoaște că am sosit la Hă- 
pleşti ?. 

Ascultaţi acum, vă rog, răspunsurile ce am primit: 
„După mirosul de varză acră, ne-au spus unii. 

— După mirosul de mucegaiu, ne-au spus alţii. 

— După orăcăitul broaștelor din vestita „Groapa 
broaştelor“, ne-a spus unul, care mergea la Hăplești 
cel puţin odată pe săptămână. 

Insă cârciumarul s'a amestecat şi el în vorbă şi ne-a 
zis: „Veţi şii mai bine că vă găsiți la Hăplești după 
sbieretul măgarilor. In nici o altă comună nu sunt 
măgari aşa de mulţi şi nu sbiară aşa de tare ca măgarii 
dela Hăpleşti. In celelalte comune, oameni sunt treziţi 
dimineaţa de cântatul cocoşilor. La Hăpleşti însă, mă- 
garii ţin loc de cocoşi. Incep să sbiere cu noaptea'n cap 
şi nu încetează decât seara târziu“. 

Am mulţumit cârciumarului, am mulţumit şi celor- 
lalţi „Pârlițeni» — aşa se zice pentru locuitorii dela 
Pârliţii de Baltă — şi am pornit la drum, îndreptându-ne 
spre Hăpleşti. 

E adevărat, ne-am rătăcit de câteva ori, dar la vre- 
mea când noaptea începuse să se lase deabinelea, am 
intrat într'o comună, unde, încă dela intrare, am fost 
isbiţi și de mirosul de varză acră şi de mirosul de mu- 
cegaiu, tot așa cum am auzit un concert puternic de 
broaște, dar și un concert mult mai puternic de sbieret 
de măgari, Erau, prin urmare, toate semnele că această 
comună — și nu alta — trebuia să fie vestita comună 
Hăpleșşti. 

Vă spun drept, inima a început să-mi bată de emo- 
ție. Eram mişcat şi înduioșat că am avut marele noroc 
de a vizita Hăpleştii şi că a doua zi voi avea norocul 
şi mai mare de a vedea și cunoaște pe Haplea, despre 
ale cărui pozne şi năzdrăvănii începuse să meargă 
vestea. 

Mergând prin comună cu automobilul, care îşi în- 
cetinise cu totul iuţeala, am putut citi la lumina slabă 
si aproape chioară a unui felinar strâmb cuvintele: 

Marea cârciumă modernă a lui Stan Pocitu”. Am oprit 
; “mobilul înaintea cârciumei, fiind hotărâți să poposim 


ntru noaptea aceea. 
esi, nu venea nimeni să ne deschidă, iar în cârciumă 
era întunerec beznă. Am strigat și am bătut în poartă 
aproape o jumătate oră, până ce, în sfârşit, auzim din- 
lăuntru o voce răguşită. „Cine-i ? 
Oameni buni“, am răspuns noi. 
~ Am mai aşteptat puțin afară. La urmă, iată că veni 
să ne deschidă însuşi stăpânul cârciumei, adică domnul 
Stan Pocitu. . 

„Ce doriți dumniavoastră ?* ne întrebă el, uitându-se 
cu un ochiu la| prietenul meu și cu ochiul al doilea la 
mine, Se uita așa, pentrucă era șașiu. Şi nu era numai 
şaşiu, ci avea şi alt ceva ce-l făcuse să-și merite numele 
sau porecla de „Pocitu“. Deasupra ochilor săi strâmbi 


n'avea nici urmă de sprincene şi nici un fir de păr de - 
gene pe pleoapele ochilor. In schimb, nasul său —un 
nas din care ui fi făcut cel puţin patru nasuri obişnuite 

— era peste tot acoperit de păr. Pe nasul lui se strân- 

sese tot părul ce trebuia să aibă pe sprincene, pe gene 

și la mustăţi, căci am mai observat, Stan Pocitu mavea 

nici mustăţi, nici măcar un singur fir de mustață. 

Cât despre obrajii lui Stan Pocitu, ai fi zis că se 
apucase cineva să facă sute de găuri. Bine înţeles, nu 
le făcuse nimeni, ci bietul om era ciupit de vărsat. Și 
ca să avem portretul lui întreg, mai spun că avea gâtul 
strâmb, fiind tare aplecat spre umărul drept, şi că şchio- 
păta de piciorul stâng. 

Am intrat în cârciumă și mai întâiu l-am întrebat 
dacă n'are două odăi mai bune şi mai curate, în care 
să dormim la noapte. 

„Deocamdată, ne răspunse el, n'am liberă decât 
odaia în care mă culc eu însumi. Vă culcaţi d-voastră 
amândoi în patul în care dorm eu, iar eu mă culc pe 
jos. Cred că o să dormiţi foarte bine, fiindcă e un pat 
cum nu se găseşte un al doilea la Hăpleşti. Este patul 
în care acum cinci ani a murit un boer dela Blegeşti, 
iar eu l-am cumpărat de ocazie dela familia boerului. 
Ci-că boerul acesta a murit de o boală, care se ia, însă 
eu am spălat şi am curăţat bine patul, aşa că să n'aveţi 
nici o teamă. Apoi, abia acum o lună s'a împlinit anul, 
de când am spălat cearceaful şi feţele de perne, ceeace 
înseamnă că sunt foarte curate“. 

Insă prietenul meu şi eu ne-am uitat unul la altul 
şi ne-am zis: „Am păţit-o! N'o să fie rost de dormit la 
noapte“. 

După ce ne-am lămurit cu odaia şi cu patul, am 
vrut să ştim, dacă are ceva de-ale mâncării. „Am de 
toate bunătăţile, am tot ce vă dorește inima, ne zise Stan 
Pocitu. Cereţi şi vă servesc numai decât“. 

Am cerut să ne facă un puiu la frigare.“ Ah! ne zise 
el disperat, chiar acum câteva ore mi-a murit cel din 
urmă puiu de o boală ce a dat în găini şi în gâște. A 
murit şi l-am aruncat în „groapa broașştelor“. Dacă nu 
l-aş fi aruncat, poate, ar fi fost bun de pus la frigare“. 

l-am mulțumit că vroia să ne servească pui morţi 
şi i-am zis: „Fă-ne atunci nişte cârnaţi de porc pe varză 
călită. 

— Varza, ne răspunse Stan Pocitu, mi s'a stricat 
toată, aşa că miroase urât, iar cârnaţi de porc n'am avut 
nici o dată. 

— Dacă mwai nici cârnaţi, frige-ne măcar o bucată - 
de pastramă. 

— Ah, făcu el, nu ştiţi ce pastramă am avut! Să-ţi 
lingi degetele şi mai multe nu. Pastramă de acum trei 
ani de oaie, care se îmbolnăvise. Insă azi la prânz pri- 
marul lon Viţel a mâncat ultima bucată. 

— Fă-ne atunci câteva ouă răscoapte. 

— Am pus, ne răspunse Stan Pocitu, toate ouăle la 
cloşcă. Le clocește de două săptămâni, aşa că au acum 
pui în ele. 

— Adă, omule, o bucată de brânză şi nişte măsline. 

— V'aş aduce, dar nu mai am. 

— Păi, i-am zis noi supăraţi, dacă mai nimic, dece 
spui că ai de toate bunătăţile ? 

— Pentrucă am, râspunse el, fără să-şi facă inimă 
mă Cereţi tot ce vă dorește inima şi vă servesc numai 

ât“. 

Şi ştiţi care au fost până la urmă „toate bunătățile“ 
„marea cârciumă modernă” a lui Stan Pocitu ? 
Câţiva ardei muraţi, dar așa de iuți, de-ți lua gura foc. 

Văzând cum stă treaba, ne-am mulţumit să mâncăm 
numai pâine, peste care am presărat puţină sare. Apoi, 
fiind obosiţi de drum, ne-am dus în odaia cu patul cum- 
părat de ocazie acum cinci ani dela boerul, care murise 
de o boală ce se ia. 

Săptămâna viitoare voi povesti cum am petrecut 
prima noapte la Hăpleșşti și ce s'a mai întâmplat. 


MOŞ NAE 


mau 


Michi Maus în 


1) Michi Maus la ză Frumușica 


Printre cărţile pe care Moş Nae le pregătește pentru 
drăguţele cititoare şi iubiții cititorii, ca să apară la Paşti, 
este și cartea cu titlul „Michi Maus în ţara visurilor“. 
Suntem siguri că această carte va fi citită de toată lu- 
mea cu o deosebită plăcere. 

Dăm aci numai primul capitol, spunând că în 
„Dimineaţa Copiilor“ nu se va publica urmarea, ci ce- 
lelalte capitole — aproape treizeci la număr — vor putea 
fi citite în carte. 


Michi Maus privea în toate părţile şi nu se putea 

dumeri. Nu putea înţelege cum şi cesa întâmplat cu 
dânsul, de a nimerit într'o ţară, care îi era cu totul 
necunoscută. 
Se scărpina cu lăbuţa după ureche şi își zicea sin- 
gur: „Imi aduc bine aminte că aseară m'am culcat în 
odăiţa mea şi în pătucul meu. M'am culcat şi am ador- 
mit numai decât, fiindcă mă simţeam tare obosit de 
multele treburi ce avusesem peste zi. 

„Asta e una. Al doilea. De când m'am culcat, nu 
țiu minte să mă fi trezit şi să mă fi sculat. Şi dacă-i 
aşa, cum se face că, acum, mă găsesc aici, în locul a- 
cesta, care îmi este aşa de necunoscut ?“ 

Aşa îşi vorbea Michi Maus, privind de jurul împre- 
jurul său. Acolo unde se găsea el, era iarnă și zăpadă 
multă acoperea pământul. O casă cu acoperișul țuguiat 
era aproape pe jumătate acoperită cu zăpadă. De o 
parte şi de alta a drumului, doi copaci bătrâni întindeau 
crăcile lor uscate. Suflate de vânt, crăcile se izbeau una 
de alta, făcând: „erac! trac!" 

Luna era aşa de jos, că lui Michi Maus i s'a părut 
că vrea să se coboare pe pământ şi chiar... da, da, asta 
avea de gând şireata lună : vroia să se urce în săniuța 
lui Michi Maus. 

Treaba cu săniuţa era iarăşi un lucru, pe care Michi 
Maus nu-l înțelegea de loc. „De unde a răsărit această 
săniuţă ? Cine mi-a dat-o ?“ se întreba el din ce în ce 
mai mirat. Ştia bine că până atunci el n'avusese nici 
o săniuţă. Şi acum se pomeni, trăgând-o după el. 

Şi iată că mergând mereu cu săniuţa, ajunge în 
vârful unui deal. Din locul acela se zărea jos în valeo 
căsuţă. pe acoperișul căreia era un coş, iar din coş eşea 
fum. 

„Dacă este fum, își zise Michi Maus, care tremura 
de frig, în căsuţa aceea trebue să fie şi foc. Merg și mă 
rog să mă primească.“ 

Se aşeză pe săniuţă şi îi dete drumul pe deal în 
jos. Săniuţa porni iute ca vântul şi in mai puţin de trei 
minute, ajunse la vale, oprindu-se tocmai la poarta căsu- 
ţei. Michi Maus sări din săniuţă și bătu în poartă. 

„Cine-i ? se auzi dinlăuntru o voce dulce și subţire. 

— Eu, Michi Maus, şi mor de frig şi de foame.“ 

Poarta se deschise, Michi Maus intră şi văzu înain- 
tea sa o fetiță de toată frumuseţea. „Ştii cine sunt ? îl 
întrebă fetiţa zâmbindu-i. 


fara visurilor 


| 
N 


H 


LR 
IENE SA 

— Nu ştiu, mi se pare că nu te-am văzut nici o 
dată,“ îi răspunse el cam încurcat. 

Fetița aceea zâmbi din nou, apoi îi vorbi cu o voce, 
care părea un cântec frumos: „De sigur că mai 
avut unde să mă vezi. Tu umbli mereu în lumea oame- 
nilor, iar pe mine oamenii nu mă văd nici o dată. 

— Dar nu ești şi tu o ființă omenească? o intre- 
bă Michi Maus. j 

— Eu sunt zâna Frumușica, îi răspunse ea. Sunt zâna 
copiilor, numai că merg la copii şi îi cercetez, atunci 
când ei dorm, aşa că n'aucum să mă vadă. Unchiul meu 
Moş Ene îmi dă vise plăcute și gânduri bune, iar eu merg 
şi le împart la copii. 

— Dar copiii sunt mulţi, pe când tu eşti una sin- 
gură. Cum poţi, prin urmare, să-i cercetezi ? 

— Nu merg la toți în aceiaşi noapte, îl lămuri zâna 
Frumuşica. Pot însă ca într'o singură noapte să împart 
vise la cel puţin trei mii de copii. Te miră lucrul acesta 
— nu-i aşa ? Află însă că este deajuns să-mi zic în gând: 
„Vreau să fiu la Mioara!“ şi în aceiaşi clipă sunt la 
pătucul ei. Dar acum vino lângă foc să te încălzeşti, a- 
poi să-ţi dau ceva să mănânci.“ 

Michi Maus se încălzi şi se ospătă cu niște mâncări, 
cum nu gustase nici o dată în viaţă. 

Dar iată că pleoapele au început să i se închidă şi 
capul să-i cadă în jos. „Văd că ţi e somn, îi zise zâna. 
Vino şi te culcă.“ 

Il duse într'o cameră vecină, unde era un pat, făcut 
par'că înadins pe măsura lui. Michi Maus se culcă şi 
nici nu închise bine ochii, că şi adormi, Să-i spunem 
„vise plăcute ?* Nu e nevoe să-i facem noi astfel de 
urare, de oarece, vedeţi ce a făcut zâna Frumușica. 

După ce aşteptă ca Michi Maus să adoarmă bine 
deschise un dulap, care era plin cu cutiuţe toate de a- 
ceeaşi mărime, numai că pe fiecare cutiuţă scria alt 
ceva. 

Zâmbind cu oarecare şiretenie, Frumușica alese o 
cutiuţă, pe care stătea scris „Vise ciudate“. Se apropie, 
păşind încetișor, de Michi Maus, deschise cutiuţa și i-o 
trecu de câteva ori pe la nas. Din cutiuţă se văzu eşind 
un fel de fum subţire, care pătrunse prin nasul lui 
Michi Maus. Fumul acesta erau visele ciudate, care te 
făceau să călătoreşti prin locuri şi prin ţări pline cu tot 
felul de ciudăţenii. 

Şi adevărul este că o clipă mai târziu, Michi Maus 
porni la drum. 


Citiţi cu toţii 


„ALMANAHUL ŞCOLARILOR PE 1936" 
Un volum de 130 de pagini, lei 25. De vânzare la librării 
şi la chioşcurile de ziare, 


o ODDIERIA 


RE E pp 


N 
ui 


(l | 
| 
i ma ad 


5 - ik Cum se uită aşa printr'înşii, 
Haplea stă sorbind cu poftă In castron ştiţi ce zăreşte? 
Din castronul de pe masă. „E un fir de păr, Frusino !“ 
„Bună ciorbă, Frusinico ! Strigă el şi se scârbeşte. 
Piperată şi gustoasă !“. 


De o vreme simte Haplea ~ 
Că vederea i s'a scurtat 

Și pe nasu-i cel simpatic 
Ochelari şi-a cocoțat. 


— Nu-i nimic ! îi zice Frosa, 
Fir de păr sa mai văzut. 

Il aduse poate vântul, 

Dă-l 'ncolo, ş'a trecut.“ 


| 


j 


| 


| 


i 
j 


I 


=> Și 


| 
A 


| 
| 


Insă Haplea se tot strâmbă, 
Sare'n sus fugind grăbit: 
„Ţuică unde-i, căci stomacul 
Simt că rău s'a răscolit“. 


Bea -o ţuică, încă una, 

Ba vrea sticla să golească. 
„Ei, ajungă-ţi !“ zise Frosa 
Şi vrea sticla să-i răpească. 


A |) 
[NIN MII] 


AI A 
(ÎN | 


N 

| | 
LU 
ia 


| H | 
ii NUY ) 
Dar şi Frosa nu se lasă, 


| 
| 


| 
JJ 


Intorcându-se îi trase 
Două-trei palme chiar în cinste 
Ș'ochelarii apoi îi scoase. 


Eo 


mau 


Multe, plăcute și diicriie 


In desenul de faţă vedem un om de zăpadă, făcut 
călare pe un animal, căruia i-am putea spune urs. Insă, 
nu mai vedem pe nimeni, nici un copil, nici măcar pe 
acela care a făcut această frumuseţe de statue. Totuși. 
sunt opt copii, dar sau ascuns care pe unde a putut, 
Căutaţi-i, că îi veţi găsi. 


Clădirea, pe care o vedeţi în acest desen, nu este 
fără stupân. Ba are chiar doi stăpâni și amândoi sunt 
undeva prin apropiere. Căutaţi-i, că nu este greu să-i 
găsiţi. 


Adâncimea mărilor 


Nu toate mările și oceanele au aceiași adâncime. 
In genere, adâncimea mărilor, care sunt între alte mări, 


este mai mică decât în largul oceanelor. Aşa, Marea. 


Baltică are o adâncime mijlocie de 60 de metri, Marea 
Nordului de 190, iar Marea Mediterană de 3000 de metri. 

Cea mai mare adâncime a fost găsită în Oceanul 
Pacific. Este adâncimea de 10.800 de metri. Celelalte 
oceane sunt mai puţin adânci. Aşa, cea mai mare adân- 
cime a Oceanului Atlantic este de 8.341 metri, iar a 
Oceanului indian de 5.381 metri. 


Gerun 


Să găsim iepurele 


- 
- 


- Câinele Fidel a pierdut urma iepurelui, pe care îl 
descoperise în pădure. Il caută în toate părțile, dar nu-l 
pe pin: Fiți buni şi arătați-i lui Fidel unde sa ascuns 

purele. 


Să găsim şi pe_Michi Maus 


Credeţi că Jui Michi Maus nu-i plac fructele? Vă 
înşelaţi. In coșuleţul acesta, Michi Maus priveşte cu lă- 
comie la un fruct, fiind gata să-l înghită. Să vedem 
cine va găsi mai repede unde este Michi Maus, 


O iîinmuițtire curioasă 


Adică, un rezultat curios ne dă înmulţirea următoare: 
111 111 111 X 111 111 111 = 12 345 678 987 654 321. 


+ 


in vechia ţară a Persiei 


_ Am văzut mulţi dintre noi vestitele covoare persane. 
Ba sunt sigur că printre cititorii noştri sunt unii, care 
au astfal de covoare la casele lor. Spunem numai că 
aceste covoare sunt cele mai scumpe, fiindcă sunt cele 
mai bune, mai frumoase şi mai fin lucrate. Frumuse- 
tea şi fineţea acestor covoare, după modelul cărora se 
fac astăzi şi la noi la mânăstirile de maici sau la 
alte ateliere, dovedeşte marea măestrie şi pricepere a 
Persanilor. 


PRIN LUMEA LARGĂ 


„Să spunem însă ceva despre Persia, unul din cele 
mai vechi state de pe pământ. Persia, căreia astăzi i 
se spune oficial iran, după un nume din vechime, se 
găseşte în Asia. E mult mai întinsă decât România, dar 
aproape pe jumătate ca populaţie. Aşa, pe când Româ- 
nia are o suprafaţă de 294 de mii de chilometri pătraţi, 
suprafaţa Persiei este de un milion 645 de mii de chi- 
lometri pătraţi. 


AR 
WEN 
HAr 


| 


Insă, în ce priveşte populaţia, Persia are între 9 şi 
10 milioane locuitori, pe când numărul locuitorilor Ro- 
mâniei este de aproape 19 milioane. 

De sigur, nu aceasta este singura deosebire între 
România şi Persia. 

Așa, ca origină, am putea spune că şi Persanii şi 
noi Românii avem aceiaşi origină veche, fiindcă şi unii 
şi ceilalți suntem Arieni sau Indo-Europeni cum se mai spune. 
Bine înţeles însă, că nu este vreo asemănare între limba 
română şi limba persană. Dar fiindcă a venit vorba 
despre limbă, să spun că în limba română avem şi 
cuvinte persane, pe care le-am luat prin Turci. lată 
câteva din aceste cuvinte : han, divan, pehlivan, bostan, 
derbedeiu etc. 


Ca religie, Persanii sunt mahomedani, aşa cum 
sunt Turcii, Arabii şi alte popoare. Numai că ei sunt 
socotiți de ceilalţi mahomedani ca schismatici, adică 
oameni, care nu sau ținut întocmai de adevărata reli- 
gie mahomedană. 

Astăzi Persia este un stat rămas în stare de îna- 
poiere. N'are căi ferate, mare şosele, n'are o industrie 
desvoltată, mare o armată bine întocmită şi nici o ad- 
ministraţie, care să asigure liniştea şi ordinea în toată 
țara. Din cauzele acestea, în Persia izbucnesc destul de 
des turburări şi răscoale. 

In timpurile vechi însă Persia a fost o împărăție pu- 
ternică şi foarte întinsă. Impăraţii persani cuceriseră 
toată Asia Mică, Siria şi pătrunseseră în Europa, unde 
au avut răsboaie crâncene cu Grecii, pe a căror ţară 
wau putut să o cucerească. lar împăratul Persiei Darius 
l-iu a înâintat până la noi, la Dunăre. 

A venit apoi rândul celor din Europa să treacă în 
Asia și să facă acolo răsboiu împotriva oştilor împăra- 
ţilor persani. Aşa, Alexandru cel Mare, regele Macedo- 
niei, acest rege vestit, căruia poporul român îi spune 
Aleaxndru Machedon, a pornit cu nebiruita sa falangă, 


adică oaste macedoneană, împotriva Persanilor, a nimi- 
cit în câteva bătălii oștile lor, care erau mult mai 
numeroase, și a cucerit tot imperiul persan, cât era el 
de mare şi întins, prefăcându-l în provincii macedonene. 

Târziu de tot, Persia a devenit din nou indepen- 
dentă, însă a rămas mult mai mică, în ce priveşte în- 
tinderea, şi mult mai slabă, ca putere. 

In veacurile trecute, Persia a avut deseori răsboaie 
cu Turcia, fiind de cele mai multe ori învinsă. 

Să mai spunem că Persia este o monarhie. Suve- 
ranul ei se numeşte şah, cuvânt care s'ar putea traduce 
prin cuvântul „împărat“. Insă, în limba persană titlul 
întreg este şabh-in-şah, ceeace înseamnă „împăratul îm- 
păraţilor“. De sigur, e un titlu, care nu se potrivește cu 
adevărul și nici cu slăbiciunea de astăzi a Persiei. 


Dăm aci câteva tipuri, ca să se vadă cum erau și 
cum se îmbrăcau Persanii până în trecutul apropiat, ba 
chiar cum sunt şi cum se îmbracă în bună parte şi as- 
tăzi — mai ales femeile lor. 

Sus, aceea care stă în picioare, este o domnişoară 
îmbrăcată într'un costum de acum trei sute de ani. A- 
ceea care şade jos turcește, este o doamnă persană în- 
trun costum din veacul trecut. 

In grupul dela mijloc, vedem pe un şah persan 
stând pe tronul foarte mare şi împodobit cu multe pie- 
tre preţioase. Nu departe de el, acela care stă în pi- 
cioare şi ţine mâna. pe sabie, este fiul său, prinţul 
moştenitor. Mai vedem în acelaș grup soldaţi de pază, 
înalți funcţionari şi, la margine, doi negustori — toţi 
aceștia așa cum se îmbrăcau cu patru sute de ani în urmă. 

In grupul de jos, vedem stând călare un prinț per- 
san din veacul al 16-lea, lângă el un răsboinic din Af- 
ganistan, alături un boer din Belucistan, iar la margine, 
două doamne persane cu vălul pe faţă, aşa cum merg 
pe stradă şi în zilele noastre. 

ŞTIE-TOT 


mms Elevele și elevii şcoalei Române din Sofia. In mijloc D-i mmm 
, Stoica, ministrul României. 


Ciivina 


Puşculiţa lui 


ANTI Lucia avea întotdeauna câte-o surpriză 
pentru nepoţelul ei, Totonel, când venia să-și 
viziteze rudele. Drăgălăşia nepoţelului şi dra- 
gostea ce-i arăta ori de câte ori păşia pragul 
casei din strada Ecoului, făceau să nu uite 
niciodată darul promis de mai nainte. Azi o săbiuţă, 
mâine o puşcă, la săptămâna o trâmbiţă, echipaseră com- 
plect pe viitorul ostaș, viteaz între vitejii cartierului. 

Când a isprăvit echipamentul, Tanti Lucia s'a gân- 
dit la ceva mai serios şi mai folositor ; voia să-şi ştie 
nepoțelul şi strângător, nu numai risipitor, cum îl răsfă- 
tase până atunci. 

Zis şi făcut. l-a cumpărat o pușşculiţă de faianţă 
pe care i-a prezentat-o cu obișnuitul : 

— Ghici, Totonel |... 

Dar nepoţelul nu răspunde direct la întrebare, ci 
schimbă tonul de totdeauna, într'o poză de şiretenie 
bine gândită : 

— Ştii că nu ghicesc. Mai bine arată-mi ce mi-ai adus. 

Tanti priveşte puţin încruntată, dar vede că nu i 
se prinde seriozitatea şi dezarmează într'un hohot de 
râs, urmat de sărutări pe obrajii micului răsvrătit. 

— Cum, Totonel, nu vrei nici să ştii ce ţi-am adus ?— 
întrebă ea după ce l-a obosit cu sărutările. 

— A... da, cum să nu vreau? la fă bine şi dă-mi 
pachetul ! — şi Totonel bate din picior luându-și acelaş 
aer dela începutul convorbirii. 

— Vasăzică poruncă dela împăratul, ai ? Poftim! 

Pachetul e predat cu repeziciune şi Totonel îl des- 
face rămănând uimit în faţa pușculiţei pe care doi po- 
rumbei albaștri duc în cioc, către un castel, doi bani 
de aur. Priveşte puşculița din toate părţile şi nu gă- 
seşte decât o mică deschizătură deasupra castelului 


Totonei 


de D. NICOLESCU-OLT 


către care se îndreaptă porumbeii. Intrebarea urmează 
fără întârziere : 

— Ce-i asta, Tanti? Ce-am ‘să fac cu ea ?... 

— Nici atât nu ştii ? Ei bine, află că-i o puşculiţă 
şi-ai să faci şi tu ce fac porumbeii depe dânsa. 

Totonel se uită mirat la Tanti, apoi întrebă nedu- 
merit : 

— Să sbor ca ei ?... 

Tanti isbucneşte în râs împreună cu mama lui To- 
tonel, care tocmai intrase pe uşă şi prinsese firul celor 
ce se vorbiau. 

— Nu, puiule, nu să sbori, ci să pui în fiecare zi 
câte un ban în puşculiţă, 

— Aşa ?!... Bine, da” cine să-mi dea bani în fiecare zi? 

— Mămica sau eu când vin pe-aici şi oricare altul. 
Iată, pentru azi ţine cinci lei şi fă-i începutul. 

Totonel ia banii şi-i pune în pușculiţă, unul câte 
unul, apoi îi zornăe râzând. In timp ce zornăe puşcu- 
liţa şi se minunează că banii nu cad, oricum ar întoar- 
ce-o, soneria sbârnăe prelung. 

— Acesta-i Moş Toader — zice mama lui Totonel 
îndreptându-se spre uşă, ca să se încredințeze de ade- 
văr. — Da, chiar el este. fotonel, ţine doi lei şi du-te 
de-i dă moşneagului. Mămica are ceva de vorbit cu 
Tanti până când vii. 

Copilul ia banii, dar mult nu întârziază. Când intră, 
Tanti îi spune trăgând cu. ochiul spre mamă-sa: 

— Mămica mi-a promis că în fiecare zi când vine 
Moş Toader, să-ţi dea şi ţie bani pentru pușculiţă. Nu-i 
aşa, Nadi ? 

— Intocmai, dar numai când o fi cuminte. 

Totonel nu ia seama la condiția mamei sale şi în- 
treabă rugălor : 


12 
Qrp 


— Mămico, Moş Toader are şi el puşculiță pentru 
banii pe cari îi primeşte dela matale ? 

— Nu, puiul meu, Moş Toader nu mai are puşcu- 
liţă. Acum e bătrân şi cumpără pâine şi de-ale mâncării. 

Totonel a înţeles. Se uită din nou la puşculiță şi 
după ce o mai examinează odată din toate părţile, o 
așează pe-o etajeră unde va sta de-acum înainte tot 
timpul până va umple-o cu banii primiţi în fiecare zi 
dela mămica, după cum i-a spus Tanti. 


+*+ 


A doua zi şi în cele următoare, Totonel începe se- 
rios să fie econom. li crește inima de bucurie când vine 
Moș Toader şi odată cu banii pentru el, îşi mărește 
capitalul din pușculiţă, (0) priveşte ca pe ceva deosebit, 
mai ales când vrea să ştie cam până unde s'a umplut 
cu monedele sunătoare. Neştiind să facă socoteli mari, 
trage în fiecare zi o linie într'un carneţel pe care i l-a 
dat mămica. După cum aţi bănuit, Totonel abia peste 
câteva luni va merge la şcoală, aşa că nu ştie nici să 
scrie, nici să socotească prea mult. 

Intr'o zi mămica nu era acasă şi uitase să-i lase lui 
Totonel banii pentru Moş Toader. Când a sunat moş- 
neagul, Totonel a stat un moment pe gânduri dacă tre- 
bue să-i spună sau nu şi în cele din urmă a eşit în 
prag, zicându-i îmbărbătat de hotărîrea ce luase: 

„— Moş Toadere, aşteaptă puţin că mămica e bol- 
navă şi trebue să caut eu banii. 

După aceea, dispare în casă şi se îndreaptă spre 
puşculiță. Lui Moş Toader îi e foame și trebue să-și 
cumpere pâine, așa a zis mămica. Am să-i dau din ai 
mei. Par'că ştie cineva că i-am dat! — cugetă el, în 
timp ce se străduește să scoată barem atât cât îi dă de 
obiceiu moşneagului. 

Dar nu isbutește... Banii se strâng toţi la gura puş- 
culiței şi nu vor să iasă niciunul. Pe Totonel îl trec 
sudorile de-atâta frământare, însă nu se lasă. Deodată 
îi scapă puşculița din mâini și se isbeşte de parchet, 
făcându-se ţăndări!... Lui Totonel îi vin lacrimile în 
ochi şi simte că n'are putere să se stăpânească. Totuşi 
face o sfărțare și se linişteşte, apoi sigur de sine. ia 
din banii risipiţi cât poate la întâmplare şi ese cu ei la 
moşneag punându-i-i repede în palmă : 

— Ține, Moş Toadere. Mămica are azi bani mai 
mulţi şi de-aceea ţi-a dat atâta... 


Moş Toader rămâne uimit la început, dar își revine 
şi zice cutremurat de emoție : 

— Spune-i că m'am rugat s'o facă Dumnezeu sănă- 
toasă, cât mai curând. 

Totonel însă dispăruse de mult şi se străduia să 
adune banii risipiţi şi cioburile pușculiței spre a le 
ascunde. 


Când să iasă pe poartă, Moş Toader dă cu ochii de 
mama lui Tudorel, care tocmai atunci voia să intre. 
Moșneagul rămâne înmărmurit... 

— lertaţi, doamnă... — îngăimează el ca pierdut. — 
Copilul Dv. mi-a dat aceşti bani. minţindu-mă că sun- 
teți bolnavă. Eu nu sunt vinovat cu nimic, dar vă rog 
să-l iertaţi... A furat pentru un nenorocit ca mine.. 

— Nu-i nimic, Moş Toadere, — îl asigură doamna 
binevoitoare. — Aşteaptă puţin până vorbesc cu el și 
văd de unde-a luat banii. 

In acest timp, Totonel ascunsese rămășițele pușcu- 
liţei şi fără să bănuiască primejdia de-afară, eşise ime- 
diat ce auzise sunând. Când vede şi pe Moş Toader, jos 
lângă scară, simte un fior de nelinişte şi rămâne cu 
ochii ațintiți asupra mamei sale care nici nu întârzie 
să-l întrebe cu oarecare asprime: 

— Să-mi spui imediat de unde-ai luat banii pentru 
Moş Toader! Hai, repede, că nu poate s'aștepte după noi!... 

Totonel se uită înspăimântat, când la bunica lui, 
când la Moş Toader. Inecat de lacrimi, răspunde fără 
nădejde de scăpare : 

— Din... puşculița mea... 
mămico... 

„„Și lacrimile curg tot mai multe. Ochii lui Moş 
Toader încep să se umezească şi ei... Mămica își strânge 
odorul la piept, în altă isbucnire de lacrimi... 

— Nu-i nimic, puişorul meu drag, nu-i nimic. Mă- 
mica are să-ţi cumpere alta şi mai frumoasă. Nu-i aşa, 
Moş Toadere, că sunt puşculiţe şi mai frumoase?... 

— Da, doamnă, dar ca Totonel nu mai e nici-un 
copilaș... Să vi-l ţie Dumnezeu. Sărut mâinile !... 

Totonel și-a recăpătat vioiciunea şi priveşte cu dra- 
goste la moșneagul care se îndepărtează, rostind cuvinte 
neînţelese pentru el : 

— Mulţumescu-Ţi Ție, Doamne, că m'ai învrednicit 
să văd minuni la bătrâneţe... 


Dar... dar... am spart-o... 


D»: NICOLESCU-Olt 


iată un copil căruia nu-i place să fie dus în cârcă! 


13 


Copii, deslegaţi-le singuri! 


Deoarece sunt muţi cititori cari nu pricep cum vin 
jocurile publicate de noi la concursurile lunare, ne-am 
hotărît să dăm aceste jocuri care deși cer destulă iste- 
ţiune, pot fi înţelese mai ușor de începători. ; 

Cei cari iau parte la acest concurs vor fi publicați 
separat în revistă şi se vor bucura de aceleaşi premii 
ca şi deslegătorii concursului lunar. Făgăduim premii 


Cuvântul stingher 


Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte arată 
niște lucruri care au aceiaşi însuşire. 
CARTE CAIET TOC CARNET REVISTĂ 
Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de TOC, care 
e din lemn: deci deslegarea e TOC. 3 3 
Cetiţi cu băgare de seamă cuvintele de mai jos şi 
răspundeţi care e cuvântul căruia îi lipsește însuşirea 
care o au celelalte cuvinte : 
1 — FARFURIE CHEIE SOLNIŢȚĂ CASTRON LINGURĂ 
2 — CRETA LAPTE ZAHĂR CĂRBUNE BRÂNZĂ. 
3 — BURDBAĂN CIOMAG ȚEAVĂ FLAUT FURTUN. 
4 — PROSOP APĂ SĂPUN PASTA CARTE. 
5 — LUMANARE BASTON CHIBRIT BEC LAMPA. 


Cuvinte cu acelaşi înțeles 


Cercetaţi cuvintele de mai jos şi arătaţi apoi două 
dintre ele care au acelaşi înţeles. 
PRIMUL JOC 
ORAŞ DEAL VÂRF COLINĂ SCARĂ ŢARA. 
AL DOILEA JOC 
FRUMOS VREME URAT ORĂ TIMP TÂNMZIU. 


AL TREILEA JOC 

REVISTĂ LITERA ZIAR HARTIE JURNAL. 
AL PATRULEA JOC 

SCRISOARE GURĂ VORBĂ CERNEALĂ CUVÂNT. 
AL CINCILEA JOC 

ŞOFER REPEDE MAȘINĂ IUTE CEAPĂ. 


Cuvinte cu înțeles deosebit 


Dăm -mai jos mai multe grupuri de cuvinte. In 
fiecare grup sunt două cuvinte care au înţeles cu totul 
deosebit. De-o pildă : 

SOBA VATA CALD PIATRĂ RECE. 

Cuvintele cu înţeles deosebit sunt cald şi rece. 


PRIMUL JOC 

ŞCOALA PARĂ LENEŞ CUCOANĂ SILITOR. 
AL DOILEA JOC 

PORC SLAB CATAR LUNG GRAS. 


AL TREILEA JOC 

GHIULEA UŞOR HARTIE GREU INCURCAT. 
AL PATRULEA JOC 

CÂȘTIG AER VIAŢĂ STAFIE MOARTE. 


AL CINCILEA JOC 
TANAR FRUMOS PUTERNIC BATRAN USCAȚIV. 


Formarea cuvintelor 


e ESI EEE E a E DEE 
Dăm mai jos mai multe grupe de litere din care să 
formaţi cuvinte cu înţeles. De-o pildă: 
A-F-I-O-S Din aceste litere putem forma cuvântul 
SOFIA. 
1) C-I-T-Ţ-U 2) A-A-CL-V 3) A-O-R-Ş 4) B-R-Ş-0 
5) A-F-V-R. +A P- 


in obiecte valoroase. Deslegările se vor scrie frumos pe 
hârtie şi se vor trimite la sfârșitul concursului ; adică, 
după publicarea a patru serii. Cuponul dela concursul 
lunar e bun şi pentru deslegătorii acestor jocuri. Cei 
cari desleagă ambele feluri de jocuri pot întrebuința 
acelaşi cupon, dar nu participă decât la o serie de premii. 


Ce este? 


Dăm mai jos mai multe serii de cuvinte. Cititorii 
sunt rugaţi să ne răspundă care din cele cinci cuvinte 
nesubliniate din fiecare grup arată ce e cuvântul subliniat. 

BRANZA ALBĂ CIOBAN ALIMENT OAIE TARE. 


Cuvântul care arată ce e brânza e ALIMENT. 
1) CRAIOVA LOCUITORI OLTENIA ORAȘ CLUJ 


BAN. 
2) LEU METAL CÂȘTIG MONEDĂ CUMPAĂRĂ= 


TURA CERC. 
3) VIN VECHIU STRUGURE BEAT BĂUTURĂ 


PAHAR. 

4) VERDE SPANAC IARBĂ ALB CULOARE SPE- 
RANȚĂ. 

5) EL NOI DECI PRONUME LOR SUBSTANTIV. 

Rectificare : In jocul „24 Ianuarie“ s'au strecurat 
câteva greşeli. Semnificațiile corecte sunt : 24 orizontal, 
fuior, 30 orizontal) Râu în Transivania, 26 vertical) 
Arbore înrudit cu moliftul. 

In jocul „Ogorul“ deslegarea semnificației „gonesc“ 
e „alung“, după acest cuvânt se va pune căsuţa neagră. 

Deslegările tuturor seriilor se primesc la sfârșitul 
lunci. 

Primirea deslegărilor pe luna Decembri se prelun- 
geşte cu 5 zile. 


Posta jocurilor 


A. B. — Loco — Publicăm un omonim. 

G. A. — Târg — La fel ca mai sus. 

P. FI. — Tim., C. FI. — Loco, V. S.— Orheiu, Cl. F. 
Com., Ar, D. — Giurgiu, G. A. FI., R. Dr. St., Motz. Ad. 
Sigh. Mar., V. şi M. Don. —- Târg., Ned. D., N. Sach., 
L. Pod., And. P. B., Cor. M. Prot. — Loco, Kat. B. — 
Loco, Sch. St., Iv. G. R. şi P. G. I, D. G. — Const., G. 
H. — Bacău, S. Mih. Georg. — Loco, Ion Gărd., N. Bild, 
N. Mih. — Loco, I. Tit, E. Cont., Or. Grig. — Câmp., 
And. Wapp. — Loco, L. Teod., Bom. şi P. Fey., A. şil. 
Pop., Agrig. Sil, Dav. Gold — Loco, L. Mat. — Iaşi, 
Nest. A. G. — Bâr., Cl. W. — Loco, Lorette, Salz. B. — 
Car., Pol. B. L. — Loco — Jocurile acestor cititori sunt 
nepublicabile. 

NIC. S. GH. — Fiind proclamat campion, în cali- 
tate de colaborator, sunteți rugați să ne trimiteţi foto- 
grafia spre a fi publicată în revistă. 


e ad a e e e 
Cititoare și Cititori 

Citiţi negreşit ultimele cărţi scoase de Moş Nae în 
ajunul Crăciunului. Aceste cărţi sunt: „Doctorul Mititelu, 
medicul animalelor”, carte a cărei citire este nu se poate 
mai plăcută şi mai amuzantă, „Istorioare pentru Puiu", 
cuprizând 23 de istorioare a căror citire place nespus de 
mult, şi „Almanahul pe 1936", cel mai bogat, 
mai variat și mai împodobit cu desene şi ilustraţiuni din 
câte „Almanahuri“ au apărut până acum. 

Se mai găsesc, de asemenea, de vânzare şi următoa- 
rele cărţi, scrise tot de Nae şi te în cursul anu- 
lui trecut: 1). „Răpirea două „, romanul cel 
mai înduieşător; 2), „Unchiul meu Adam”, cel mai frumos 
roman de aventuri; 3). „Martinică şi Puky", povestirea 
cea mai dulce şi mai frumoasă. 


Concursul de jocuri pe luna Februarie 


SERIA | 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 3 aparate de radio cu 


galenă, 1 abonament pe 1 an, 3 
Cuvinte încrucisate 
2 


si SAG A SĂ isi i au 
ANN ARDEN ABE 
CE AA A 
a EI II a a 

PET E 
EZ 


| ZA 
M We 
EELEE 


Ẹ 


HAE dak 
E LL 
nuud ASA 
ELI ELLELE 


Orizontal: — 1) Odaie 6) Grad la marină 11) Ceas 
12) Fructul alunulu 13) Măsură veche și mică ! 14) In- 
tins 15) PIecat 16) Pronume 17) Pasăre cântăreață 19) 
Răufăcător 20) Nevasta lacătului 22) Intreg 24) Fluyiu 
25) Băutură 26) Pentru călărit şi povestit ! 30) Rege al 
Egiptului 32) (Se) uimiră 34) M’am......... de Dumnezeu 
35) Apă în Germania 36) Un fel de mazăre 38) La ta- 
blou 39) Impărat la ruşi 40) A năvăli 42) Slab ca un 
43) Țară în Asia 44) Oaste. 

Vertical: — 1) Căsuță mică acoperită cu stuf 2) Me- 
tal 3) Armată pe mare 4) Zeul soarelui 5) Cocă 6) Pri- 
vitor la an 7) Pronume familiar 8) Roşcovan 9) Aici 
10) Strigătul câinelui 17) Cel ce citeşte cărți şi reviste 
18) Făcut mai rece 21) Obiect şcolar 23) Pronume po- 
sesiv 26) Fiinţă care sa înălțat până la dumnezeire 
27) Arşiţă 28) Transportată 29) Impuşcară un animal 
sălbatic 31) Petrecere la o căsătorie 32) Călugăriţă 
33) Potrivit (la versuri) 37) Apă în Elveţia 40) Posezi 


41) Măsură. 
DANIL CLAIN-Brudujeni 


e a E i a d 


x nd pești; 7. Viteji; 8. Semnul 
înmulțirii; 10. Peşte; 12. Peşte de apă dulce; 19. Pro- 
nume; 20. A prevesti răul; 22. Transportat; 23. Etcetera; 
24. Peşte fi : 

Vertical: — 1. Animal de apă; 2. Graţiat; 3. Fel 
4. Judeţ în Transilvania; 5. Sclavă; 6. Alifie mol- 
dovenească ; 9. Pană de despicat; 11. Ce fac cu ac și 
aţă? ; 13. In prezent; 14. Zeul soarelui; 15. Măsură; 
16. Cuv. neschimbător; 17. Notă; 18. Obiect mic; 21. Pro- 


nume. A 
NICOLAE S. GHEORGHE, Focșani 
„15 


Orizontal : — 1. Ei li 


(N I0INIATA 


pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Deslegarea jocurilor pe luna 
Decembrie 
SERIA | 


Cuvinte încrucişate: Maramureș, n, apăra, erete. 
gara, d, arat, ași, dud, ace, ra, someș, ud, i, sa, isca, a 
dimineaţa, a, răni, pa, p, ta, racla, al, aci, lăutari, cuţit, 


Maria, amărâte, Ana. 
ANDREI M. PETRUȚA, Giurgiu 
INEȘCU MARGARETA 
"MIRIAM 
Ag ee Da A a 
r tă Bibliotecă 
PeR T L 


Şaradă — mărar. 


M 

Omonime : luni, negri, d 

— Loco ; frig — ERVIN RA 
NESTOR A. GEORGES — 


SERI 


Cuvinte încrucișate: c, d, - = 7 
apărăm, cap, marinar, par, sapa, eri, cerc, ta, a, a, T, 
ta, lată, vară, ca, a, u, i, te, rață, ara, ceru, ţap, corabie, 
ora, cameră, Arabia, cal, cat, sac, T, r, t. 

IONEL BICHIGEAN, Năsăud 


Enigmă : copoi, cotoi —PETRE M. CERNEA. 
Omonime : mine, Constanţa, cot — PUIU şi LUCICA 
M. CERNEA. 


SERIA Ii 


De Crăciun: Cristos, li, oiță, staul, zn, bucurie, o, 
Ain, faşă, nori, titan, aşa, masă, a, ca, bat, Ra, in, asini, 
Aar, e, ar, d, păsări, afară, brad, ras, urări. 

NIC. D. EPUREANU, Loco 

Omonime : călărașşi, fiu, — A. KLEIN ; rău — DANIEL 
CLAIN — Burdujeni ; roabă — MAGAZINER MIRIAM; 
poliţă — NESTOR A GEORGES; creta — MARIANA 


KELEMEN ; tort — SAVU AVRAMESCU. 
Ghicitoare: M, m — I. Dr. CHIRCĂ. 
larna : Crăciun, sanie, aer, an, patine, ic, ar, m, u, 
ns, se, în, atins, z, v, ars, V, sa, corb, al, șea, p, amar, 
şir, albă, bun, Nae, ard, rimat, ra, Aa, nea, camarad. 
IONEL BICHIGEAN, Năsăud 


La nașterea Domnului: Crăciun, ac, o, cort, rar, ler, 
a, ta, a, Isus, tămâi, n, Mesia, u, datină, ri, arare, lon, 
ta, n, un, sa, om aur, bir, rai, ras, fa. 
IONEL BICHIGEAN, Năsăud 
Triplu pătrat: plop, labă, obor, paradis, Deva, Ivan, 


sandale, avut, Luca, etaj. 
ELENA MATEIESCU 
(adevarata autoare) 
Rebus — Moş Crăciu — M. L. AUERBACH. 
Şaradă hazlie — Satana — SAVU AVRAMESCU. 


SERIA IV 
De anul nou: La mulţi ani, anul nou, aa, milioane, 
u, vt, Sibiu, reușite, ta, armura, sar, asina, oeri, bar, 


disc, e, revelion, de, Vasilca. 

+ = LUCIA GH. STĂNESCU 
Şaradă — Arbore — CĂȚARU CONSTANTIN. 
Metagramă — Dac, Sac, Jac, Sac, Rac, Mac — EU- 

GENIA MIȘU GHEORGHIU. 


MARARRARARARARARARAARARARARARARARARARRAARARARA NI 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA FEBRUARIE SERIA | 


Numele și pronumele 


Adresa: 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂȘENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


h 


Alexandru-Ovidiu Rădu escu Dori Constantin Aurel Bădilă 
3 ani și 6 luni 3 ani și 6 luni 3 ani 
i > ca a b a A > a 


S 

N 

r: g 

i \] | 
f | i 
“a 
4 j ; „GA } 
N ; i e 4 

N i J 

Puica Climescu “Lu i > 


3 ani şi 3 luni „2 ani și 3 luni 


Simon Moscovici 
3 ani și 6 luni 


= Sandy Schwartz 
3 ani și 6 luni 
Puiu C. Dolinescu 
4 ani ax 


COPIILOR 


Ce bune și gustoase sunt merele acestea. ; Prețul 5 lei 


4 


. v .. 
Taina păpusii 

.. „Nu, Wa fost vis! încerca Mia să mă convingă. 

Mia e cea mai drăgălașă fetiţă din câte am cunoscut. 
Are şapte ani (mulţi înainte) şi e în clasa I-a primară. 
E foarte silitoare şi cuminte. Are o față rotundă, doi 
ochi albaștri, un nas ridicat obraznic în sus şi un păr 
negru cârlionțat. Acum, după ce o cunoaşteţi pe Mia. 
trebue neapărat să-i cunoaşteţi și prietenii ei. In primul 
rând e Pufi, cățelușa favorită a ei, pe care Maria, fata 
din casă, n'o poate suferi (spune că are pureci şi Pufi 
e atât de curată !), apoi e Lord şi Tedy, doi pisoi mici. 

Al treilea prieten şi cel mai important, fiindcă despre 
el e vorba în această bucată, e Roro, păpuşa cu părul 
blond şi ochii ca marea, pe care Mia a primit-o în dar. 

Păpușşei îi spune Mia tot ce are pe suflet şi e con- 
vinsă că ea o înțelege, numai că nu-i poate răspunde. 

Caută să mă convingă şi pe mine şi când vede că 
zâmbesc, îşi mângăie păpuşa pe cap. 

„Spune-i tu, Roro, că pe mine nu mă crede.“ 

Degeaba îi spunea mama sa, că păpușile nu vorbesc 
şi nici nu înţeleg ceeace le spui. 

Doar un singur lucru îi părea nedeslușşit. 

Dece Roro îi răspunde numai cu cuvântul: „Ma-ma?*“ 

Aseară, ca întotdeauna, Mia s'a culcat cu păpuşa. 

A doua zi toţi cunoșteau taina păpuşii, toți știau că 
păpuşa înţelege, numai nu poate vorbi, dar nimeni nu 
credea. 

Numai Mia credea. 

Am rugat-o pe Mia să-mi spuie şi mie taina scum- 
pei ci Roro. 

„Atunci ai să crezi?“ mă întreabă ea. 

După ce o asigurai că voiu crede negreșit, începu : 

„Mam culcat pe la 9 şi am aşezat-o pe Roro lângă 
mine. Nu ştiu cât timp am dormit, dar deodată auzii un 
glas ca prin vis: „Mia, scoală-te !“ 

Deschisei ocbii, crezând că e mama, care mă scoală 
să merg la şcoală, dar nu era nimeni şi afară era întu- 
neric. Mă uitai la ceas: 12. 

„Nu te culca, Mia, ci ascultă-mă !“ auzii glasul, 

Mă uitai peste tot, dar nu era nimeni. 

Incep: să-mi fie frică. 

„Aici sunt !“ auzii un glas lângă mine. 

Mă întorsei şi văzui păpuşa, care mă privea. 

„Tu vorbeşti, Roro ? o întrebai mirată. 

— Da, eu, Mia-mică! Eu, păpuşa ta. Toată lumea 
crede că noi păpuşile nu pricepem nimic și nu putem 
vorbi, dar se înșeală. 

„Numai tu, Mia-mică, ai crezut că întradevăr înţe- 
legem ca oamenii. E adevărat că de vorbit, nu vorbim 
de cât o singură dată pe an, noaptea la ora 12 și numai 
copiilor cuminţi. Și fiindcă tu, Mia, ai fost cuminte și 
ai iubit-o pe Roro a ta, care în noaptea asta e ca toţi 
oamenii, vei afla taina mea“. 

Aici Roro se opri, oftă uşor, apoi continuă. 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
1 6 


PAGINI 5 LEI 


e-ale începătorii 


„De mult, când oamenii erau buni, aşa cum ești tu, 
Mia-mică, eu eram fata unui împărat mare şi puternic. 
Mai aveam cinci surori şi şaşe fraţi. 

Era un loc foarte frumos și tatăl nostru, împăratul, 
îl alesese anume pentru noi. 

„In apropierea noastră locuia un bătrân foarte ciudat 
şi căruia îi mersese vestea că ar fi vrăjitor. Acest bă- 
trân avea o grădină mare, împrejmuită cu un zid înalt. 

„Tare am fi vrut noi să ştim ce-i în grădina aceea, 
dar moșul nu ne lăsa. 

Intro zi plecă de dimineaţă deacasă. 

„Atunci unul din noi se gândi car fi momentul 
prielnic pentru a intra în grădina „misterioasă“. cum o 
numeam noi. Toţi au fost de aceeași părere. Am descbis 
poarta mare și grea şi tiptil ne-am strecurat înăuntru. 

„Am mers câtva timp prin minunatele alei. 

„Ah ce minunată era grădina bătrânului vrăjitor ! 

„După ce ne-am săturat de privit, am simţit că ne 
este foame. Atunci ne-am repezit lu pomii încărcaţi, ru- 
pându-le fructele. 

„Când ne-am adus aminte că trebue să se întoarcă 
bătrânul, se înserase. 

„Am rupt câteva flori ca amintire, apoi ne-am în- 
dreptat spre eşire. Uitându-ne înapoi, grădina ni se păru 
mai puţin frumoasă ca la început. 

„Când să trecem pragul grădinii, poarta scârțâi. 

Am rămas locului, neîndrăzaind să facem un pas. 
In faţa noastră se afla bătrânul. 

„Copii nechibzuiţi, vă era prea frumoasă viaţa? Ei 
bine, vă blestem să împietriţi ca munţii la poalele că- 
rora vă aflaţi şi să nu mai fiţi în stare să rupeţi o floare. 

Să nu vorbiți decât odată pe an, în noaptea ziiei 
când aţi rupt florile astea nevinovate și numai un ceas. 

„Să înţelegeţi tot şi să vă doară, ca şi cum ați fi 
oameni, însă, să nu puteţi arăta. Veţi fi distracţia co- 
piilor, cum au fost florile mele distracţia voastră. 

„Era aşa de grozav moşul în timpul când vorbise! 

„De atunci au trecut ani şi noi tot aşa am rămas. 

„Noi înţelegem tot ce spuneţi ; ne bucurăm și sufe- 
rim ca toţi oamenii, dar nu putem vorbi decât odată 
pe an. Aceasta e taina, micuța Mia, taina mea“. 

Apoi păpuşa tăcu și-și luă chipul obicinuit, chip îm- 
plinit de blestem ! i 

Era ora unu noaptea. Păpușşa își spuse taina! 

„Acuma crezi ?* mă întrebă Mia, dar văzând că nu 
răspund nimic, îmi întinse păpuşa pe care o privii, fără 
să vreau, drept în ochii aceia cari mă priveau fix. Ochii 
care ascundeau taina! Să fi fost numai un vis, o în- 
chipuire sau chiar adevărat cum spune Mia ? Mister! 

Păpușa-i mută şi numai odată pe an își spune taina. 
Voiu aştepta până la anu şi atunci voi putea să desleg 
taina şi să mă conving. 


MARGARETA CREŢEANU 
Loco 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe èn en... cei goe La 339 
Pe şase luni z 100 
Pe trei luni ....... vc... în 50 


REDACŢIA şi ADMINISTRAȚIA 
București, Ștr. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84—3O 


QUNNN 


ANUL 13 


REDACȚIA ȘI 


12 Februarie 1936 No. 627 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LE 
100 „ 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE: 


Director: N. BATZARIA 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


UITUC ILA 


Am văzut ce a pățit Uitucilă la poliție, adică, știm 
că, din pricina poznelor făcute, a fost dàt afară, fiind 
socotit ca nebun. 

Insă Uitucilă mai avea ceva de făcut, Trebuia anu- 
me să dea la ziare anunțul, despre care nu credem să 
fi uitat cititorii. lar dacă printr'înşii se găsește vreunul, 
care, cine ştie din ce cauză, ma citit n-rul trecut al re- 
vistei, iată că îl publicăm din nou. 

„Se caută doi câini de vânătoare: unul pentru ele- 
fanţi. iar al doilea pentru raci şi peşti. Plătesc preţ bun. 
A se adresa: Uitucilă, strada Memoriei Nr. 259. 

După păţania dela poliţie, Uitucilă ţinu totuși minte 
că trebue să meargă la ziare. Numai că la primul ziar, 
la care intră, uită pentru ce intrase. 

„Ce doreşti dumneata ?“ îl întrebă unul de acolo. 

Uitucilă nu răspunse numai decât. Se gândi vreo 
cinci minute, apoi răspunse zicând: „Am venit pentru 
elefanţi, pentru raci şi pentru peşti“. 

Auzind un astfel de răspuns, omul dela ziar făcu 
unui coleg al său semn cu ochiul și clătiuă din cap. 
Vroia, adică, să-i spună: „„Nenorocitul, nu este în toate 
minţile“. Insă lui Uitucilă îi zise tare, ţinându-se să nu-l 
pufnească râsul: „Am avut, dar s'au isprăvit. Am vândut 
toţi elefanții, iar racii şi peştii i-am mâncat noi înşine“. 

Dar Uitucilă îşi aduse ceva aminte, numai că nu-şi 
aduse aminte bine şi cum trebue. De aceea, răspunse: 
„Nu, domnule, eu n'am venit să cumpăr, pentrucă eu 
sunt vânător, aşa că elefanţi, raci şi peşti am să împușc 
singur în toate zilele. Insă am venit să-mi publicaţi ceva. 
Da, am adus ceva să-mi publicaţi“. 

Zicând acestea, băgă mâna în buzunar și scoase... 
ce credeţi că scoase ? Fotografia soacrei sale ! O scoase 
şi o dete omului dela ziar. „Cine e persoana de pe foto- 
grafia aceasta ?* întrebă omul. Uitucilă se uită la foto- 
grafie, apoi răspunse: „E soacră-mea. 

— Şi dece vrei să-i publici fotografia ? 
s'a pierdut ?“. 

Fără să se gândească la ceeace spune, Uitucilă răs- 
punse: „Da, sa pierdut. 

— Şi câte zile sunt de atunci ? 

— Păi, trebue să fie o săptămână şi mai bine“. 

După aceea, Uitucilă fu întrebat de numele şi pro- 
numele soacrei sale, de vârstă, de talie, de coloarea şi 
forma hainelor în care era îmbrăcată în ziua în care se 
pierduse. Hahalera de el răspundea la toate întrebările, 
fără să se gândească la prăpăstiile ce spune şi la faptul 
că soacrei sale, care era bine şi sănătoasă, nu i se în- 
tâmplase nimic. Plăti 600 de lei pentru publicarea foto- 


Nu cumva 


O vedere dela șezătoarea „„Dimineţii Copiilor" din ziua 
de Duminică 2 Februarie la Teatrul Excelsior din Capitală. 


ŞI pozna cu soacrâ-sa 


grafiei cu explicaţiile ce trebuiau să o însoţească, apoi 
se întoarse acasă, mulțumit că, în sfârşit, făcuse şi el o 
treabă dreaptă şi bună. 

Ziua următoare, servitoarea lor veni la mine mai 
înainte de orele opt. „Domnule Vintilă, îmi zise ea, co- 
nița mea vă roagă foarte mult să poftiţi până la noi 
acasă. 

— Dar ce s'a întâmplat ? am întrebat-o eu. 

— Nici eu nu ştiu bine, îmi răspunse ea, numai că 
vedeam cum îl certa pe conaşu pentru o fotografie a 
mamei coniţei“. 

De sigur că n'am înţeles ceva din acest răspuns al 
servitoarei. Am bănuit doar că Uitucilă trebue să fi 
făcut vreo nouă poznă. 

M'am dus numai decât acasă la el și acolo am văzut 
cu ochii mei urmările boroboaţei sale din ajun. Pe una 
din paginile ziarului era fotografia soacrei sale, iar sub 
fotografie era explicaţia ce urmează: „Doamna Smaranda 
N.... s'a pierdut acum o săptămână. Cei cari au găsit-o 
sau au aflat ceva despre dânsa, sunt rugaţi să dea de 
veste în strada Memoriei Nr. 259. Aducătorii vor fi bine 
răsplătiți“. 

Soţia lui Uitucilă era furioasă. „Ai văzut ce a făcut 
nebunul şi tâmpitul meu de bărbat?“ zicea ea. 

Insă lucrul principal era să dregem boroboaţa. Și 


am dres-o, dând la acelaş ziar un nou anunţ cu cuprin- 
sul următor: „Un domn, despre care mai târziu am aflat 
că nu este în toate minţile, ne-a adus ieri spre publi- 
care fotografia d-nei Smaranda N... spunându-ne că 
această doamnă s'a pierdut. Totul a fost o născocire“. 


VINTILĂ BRATU 


XVI. Cele din urmă întâmplări 


de CHARLES DICKENS 
ea SEE EDEA SEE Sa SEI E EREI 


Trebuia acum să ascundem o parte din adevăr celor 
care trebuiau să plece a doua zi. Bătrâna mea servitoare 
şi cu mine merserăm până la vaporul care trebuia să 
ducă pe emigranții noștri. 

D-l Peggoty ne aștepta pe punte, Emily ne privea, 
aplecată peste umărul unchiului său. Nu ne spuse nimic, 
dar ochii ei erau plini de lacrimi. Trebuirăm să sco- 
borâm îndată depe vapor, care era gata s'o pornească 
în larg. 

Şi Barkis mort, Ham răpus și el de prea marele 
lui curaj, Pegotty şi cu Emily plecaţi, făceau ca bă- 
trâna mea servitoare să rămâie tare singură. Așa că 
primi cu bucurie să intre ca supraveghetoare în casa 
mătușei mele. 

Sai. y N 

Trei ani se scurseră; trei ani în timpul cărora am 
călătorit, fără să mai văd pe nici una din persoanele pe care 
le iubiam. 

La întoarcere, mătușa mea m'a primit cu braţele 
deschise, ca și d-l. Dick și buna mea Peggotty. Mătuşa 
mea mi-a dat veşti dela toate cunoştiinţele și adaugă: 

„Când te vei duce la Cantorbery ?“ 

li răspunsei că mă voi duce s'o văd pe Agnes a 
doua zi. 

„Il vei găsi pe tatăl său foarte îmbătrânit. Cât despre 
ea, mereu frumoasă, bună şi blândă“. 

Mă dusei a doua zi în orașul unde se scursese de 
mult viaţa mea de şcoală. Am găsit din nou, cu oare- 
care bătăi de inimă, casa D-lui Wickfield. 

„Agnes, vorbeşte-mi despre tine. 

— Tatălui meu îi merge bine. Trăim liniștiți în bă- 
trâna noastră casă. Aceasta-i tot. Vrei să petreci ziua 
aceasta cu noi ? Voi avea puţin de lucru, dar iată vechile 
tale cărţi, Trotwood, și cântecele de atunci. Şi chiar şi 
florile de atunci, sau, mai bine cele care îţi plac. In 
timpul lipsei tale, mi-a făcut mare plăcere faptul că am 
păstrat tot ce putea să-mi amintească de copilăria noastră. 
Eram atât de fericiți!“ 

Seara cinarăm cu toții, 

„Mai ai de gând să călătorești ? mă întrebă Agnes. 

— Ce crezi ? 

— Cred că nu. 


adaptat de LELIA BĂRBULESCU 
Îi i iii iii iii 


EI CI ENA ERE 


= 
>. 
= 
= 
= 
zapi 


PMU 


— Atunci toate planurile mele au căzut. 

— Iți mulţumesc, îmi spuse ea“, luându-mă de mână. 

Câteva săptămâni mai târziu m'am dus s'o iau pe 
Agnes. 

„Pe cine mi-aduci cu tine ? mă întrebă mătuşa mea. 

— Pe Agnes, răspunsei. Pe Agnes pe care o iubesc 
şi mă iubeşte“ 

Mătușa mea bătu din palme, se uită la noi prin 
ochelari şi pierdu cunoştinţa. 

Peggotty apăru. Mătuşa mea, revenindu-şi, alergă 
la ea, îi spuse că e o bătrână proastă şi o îmbrățişe cu 
putere. Apoi îl îmbrăţişe şi pe d-l. Dick. 

A fost o veselie întreagă. Ne-am căsătorit peste o lună. 


e e: di... e o: E OR A ui: o.ldi iai 0 aci oi ct ori: 


caută un străin. 

„Spune-i să intre“, răspunsei. 

Am văzut îndată sosind, oprindu-se pe prag, un 
bătrân voinic, cu părul cărunt. D-l Peggoty ! 

Dupăce prima bucurie a revederii a trecut, el se 
aşeză lângă foc. 

„Domnișorule David, simt o mare fericire să te văd 
pe d-ta şi soţia d-tale. 

— Fericirea este și a mea, vechiul meu prieten. 

— Şi eopiii aceștia frumoși! Adevărate flori. 

— Ai venit singur ? întrebă Agnes. 

— Da, doamnă, răspunse, sărutându-i mâna. 

— Spune dacă ai făcut avere. 

— Viaţa a fost grea, dar am putut să facem cevalu- 
crând pământul. 

— Şi Emily ? întrebă Agnes. 

— Nu ştiu dacă aţi mai recunoaște-o, domnule 
David, într'atât este de slăbită şi tristă“. 

Cât timp a rămas la Londra, d. Peggotty a 
locuit la noi. Sora lui și mătușa mea au vrut să-l vadă. 
Inainte de a pleca în America, am merscu el la Yarmouth, 
unde ţinea să vadă piatra ce pusesem pe mormântul 
lui Ham. Am copiat, după ce mă rugă el, ceeace era 
scris pe cruce. Apoi Peggotty se aplecă, luă un pumn 
de pământ și murmură: 

“Pentru Emily, Domnule David; i-am promis“, 


— SFARŞIT —