Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages501-550

DIMINEAȚA С0Рр11108»99999%9%99999999999999999999999999999999964 РАО. 5. 


gaura broaşiei dela cele două odăi, in care nu avea 
voe să intre, şi văzu, spre mirarea şi bucuria ei, 
cá în acele odăi erau inchise surorile sale. Acum 


ЖЕТА 


“îşi vOrbeau între ele prin gaura broaştei şi se gân- 
“deau cum ar putea face ca să scape şi să fugă 
acasă la mama lor. 

Una din surori ştia chiar că cheia dela odăile 
acelea era atârnată într'un cui din cămin. Fata cea 
mică о găsi îndată, deschise odăile şi acum cele 
trei surori putură să stea toată ziua impreună. 

Când porcul se întorcea acasă pe inserate, se 
plânse. de frig şi de vreme rea. „Noi tot avem cu 
ce să пе incálzim, îi zise fata, dar ce fac oare 
sărmanii mei părinţi, cari паш nici un surcel să 
pue in. vatră?” 

Porcul, care se căsătorise cu dânsa, aşa cá era 
soțul ei, îl răspunse: ,Umple un sac cu cărbuni, 
leagă-l bine, iar eu am să-l duc părinţilor tái". 

Ce fácu fata? In fundul sacului puse aur si ar- 
gint, apoi pe sorá-sa mai mare si numai deasu- 
pra un гапа de cărbuni. Dar ii spuse sorei sale 
cá dacá pe drum porcul vreasá deschidá sacul, ca sá 
vadă ce-i întrânsul, ea să strige din sac: „Те văd! 
Te văd!” „Lui ii se va părea cá sunt eu, nevastá-sa, 
care îl urmăresc cu privirea, aşa că nu va ghici 
înşelătoria”. 

Porcul luă sacul în spinare, dar mai inainte de 
a porni, fata cea mică îi zise „Să mergi drept pe 
drumul tău, fără să te opreşti şi să nu care cumva 
să deschizi sacul, cá eu de aicea te văd si priviri.e 
mele ajung până peste nouă mări şi nouă țări”. 


Porcul plecă ducând sacul în spinare. După о 
bucată de drum, se opri şi grăi cu glas tare: 


„Dar lung mai e drumul 
„Și grea e povara. 

„Să văd eu acum 

„În sac сат ce este”. 


Dar fata din sac strigă: „Te văd! Te văd!” Por- 
cul se sperie, crezând că e nevast-sa, care ЇЇ vede 
de acasă şi îşi văzu înainte de drum, zicând su- 
părat: 

„Blestem pe lumina din ochi-ți frumoşi 
„Се văile si munţii ușor îi străbate!” 


Si fugi alergând până la casa părintească а fe- 
telor şi trânti sacul în uşă, spunându-le că le a 
adus ceva de încălzit. Părinţii fetelor deschiseră 
îndată sacul işi simfirá o mare bucurie, văzând că 
s'a întors o fată şi că s'au ales cu atâta aur şi 
argint. 

Intorcându-se la palatul său, porcul era aşa de 
obosit, că nu se mai duse să vadă cum stă treaba în 
cele odăi încuiate. : 

А doua zi faia cea mai mică ii zise: „Astăzi e 
şi mai frig, iar bieţii mei părinţi o fi isprávit 
cárbunii ce le ai adus. N'ai vrea sá le mai duci un 
sac diseară?” 

—  „Pregăteşte-l şi-l duc”, îi răspunse el. 


Fata puse acum în sac, pe lângă aur şi argint, 
pe soră-sa mijlocie, pe care о inváfá să spună şi 
ea: „Te văd! Те văd!” 


t 


РАС. 6. ФФ9%%9999999999999999999999999999999999999 DIMINEAȚA COPIILO 


- Şt- totul se întâmplă la fel. cum se întâmplase 
în seara din ajun. 

In ziua a treia fata îi grăi iarăşi, zicándu-i: 
„Fii aşa de drăguţ şi mai du-le părinţilor mei şi 
în seara aceasta un sac de cărbuni”. 

— „Le duc, îi întoarse porcul vorba, dar cu sacul 
„acesta am isprăvit. Să nu mai imi ceri sá le duc si 
mâine căci пи má mişc de acasă” 

„Bine, zise fata, mă mulţumesc şi cu atâta. 
Insă astăzi nu mi-e bine, aşa că dacă se întâmplă 
şi nu pot lega sacul diseară, să ştii că eu sunt cul- 
cată în pat. De aceea, te rog să-l legi tu însuţi”. 

Şi ce făcu deşteapta de fată? Luă mai întâiu 
un braţ de paie, le înfăşură frumos intr'un cear- 
бағ şi le puse în pat. Dacă nu te uitai de aproape, 
credeai că е cineva culcat acolo. După aceea, puse 
întrun, sac mai mare aur şi argint, se vâri şi ea 
în sac şi se acoperi Са! putu mai bine cu cárbuni. 

“Bărbatul ei, văzând că sacul nu e legat, îşi în- 
chipui câ ea с culcată şi îl legă el însuşi. Il luă 
“apoi în spinare şi porni la drum, dar după ce merse 
о bucată, lăsă sacul jos şi zise cu glas tare: 


i „Dar lung mai e drumul 
„Si grea e povara. 


„Să văd еш acum 
„In sac сат се este" 


Dar fata din sac strigă: „Te văd! Te văd!” 
„O, vai!” făcu el zicând: 


„Blestem pe lumina din ochi-(i frumoși 
„Că văile şi munții uşor îi străbate” 


Fugi alergând până la casa părintească а fe- 
telor, trânti sacul în poartă şi plecă ла сй 
altul nu mai capătă ei. 

“Părinţii fetelor erau acum şi fericiţi şi bogaţi.” 

Porcul se întoarse la palatul său. După ce dormi 
toată noaptea, că era tare obosit, a doua zi des- 
chise cele două odăi, ca să vadă ce. mai fac fe- 
tele din lăuntru. Үйді însă că din fete nu era 
nici o urmă. 

Mirat şi foc de mânie, dete fuga în odaia de 
culcare a fetei celei таічтісі şi-i strigă acesteia să 
se scoale repede. Dar cine sá-i ráspundá. Paiele? 

Când isi dete seama că fusese înşelat, se înfurie 
aşa de tare, са plezni pe loc, pretăcându-se tot 
într'o grămadă de pietre ascuţite, cari пе infeapá 
picioarele atunci сапа cálcám pe dansai i 

aba 


пазанванвинивинининанкинининининипиньсаппинянипининнпивинпинияиининвннвнвин апшипиииинпишнинишнниппиннипнишнианипининш 


Ei Sosoiu Sosolici, &l 
Ти regină "тіге pisici, 

Zdu, de cánd nu ne-am vázut, 
Zece ani parc'au trecut. 

lar Mos Nae — vai cum este ! — 
Despre noi nu dá nici veste, 
Tot cu Haplea, care-i prost, 
Cum un altul nici n'a fost, 

La o parte să-l lăsăm 

Şi de vorbă noi să stăm. 


Despre mine, ce să-ți spun, 
Am avut noroc mai bun, 
Căci am patru "Пп jurul meu 
— Să mi-i (ie Dumnezeu ! 
Toti frumoşi şi toți voinici, 
Sunt o fală 'ntre pisici. 
Unu-l cheamă Pisidor, і 
lar al doilea Mitisor. 

După numele de mamă, 


leri spre seară а venit 

Pussy şi mi-a povestit 

Că tu iarăşi ai născut, 

Trei. copii chiar. ai avut. 

Şi că — vai cât тат mâhnit ! — 
Ci-că tustrei au murit. 

Este oare-adevărat ? 

Pussy, poate, s'a'nşelat. 


Dacă, din nenorocire, 
“Nu-i minciună. astă ştire, 
„Să te-asigur mă grăbesc 

Jalea ta că 'mpărtăşesc, 

Dar, te rog, Sosoiu dragă, 

Să пи plângi tu ziua 'ntreagá, 
Firea, vezi, nu-ți prăpădeşte. 
Ci mai bine te gândeşte 
„Iarăşi mamă с'аі să fii 
C'o să ai iar bucurii. i 


Lusi pe al treilea-l cheamă, 
Cel din urmă este Misa, 
Cum vroit-a Tanti Pisa. 
Ptiu ! de ochi să nu le fie, 
Am cu ei o bucurie, 

Că un pui chiar am îurat 
Si cu dânşii l-am mâncat. 


Vino, Soiu, уіп să-i vezi, 

Ba aş vrea chiar să-i botezi. 

Uite Vinerea ce vine 

Te aştept să vii la mine. 

Să-mi botezi copiii mei, 

Toți frumoşi si paralei. 

In această aşteptare, 

Iti trimit o sárutare 

Drept pe micu-(i botisor, 
“Scriu eu Мўи Mifisor. 


Din limba plsiceascá de Mog-Nae 


— M HÓÉHEÉ —— — —"- к 


— ——À — ———  —— 


DIMINEAȚA COPIILOR €€99990900009009994999444490600000000900000000. PAG. ?. | 


Din o mie si una de nopți 


Povestea invidiosului şi a invidiatului 


ndeva, într'o cetate mare, trăiau doi ve- 
cini, dintre cari unul nu mai putea de 

| | pizmă, văzântu că celuilalt îi merge bine. 
Cel care era invidiat crezu că vecinul său 

îşi va pierde toată răutatea ce o avea 
împotriva sa, dacă nu mai are prilejul să-l vadă. 

De aceea, îşi vându tot ce avea şi se retrasa 
într'un târguşor, care nu era departe. SA 

Acolo îşi cumpără o casă şi începu să ducă un 
traiu singuratic, fiind, cu toate acestea, ţinut іп 
we cinste de oameni din pricina binefacerilor 
sale. 

Incetul cu încetul, faima despre dânsul ajunse până 
la cetatea în care trăia fostul său vecin, în care 
nu se stinsese invidia| şi răutatea. 

Aşa că binele ce auzea despre dânsul nu-i dedea 
astâmpăr. | _, 

Se pregăti, aşa dar, de drum бі într'una din zile 
se duse la casa celui invidiat. ` 

După ce sosi acolo, invidiosul sa rugă de celălalt 
să stea puţin de vorbă cu dânsul. Dar pe când 
se plimbau prin curte, invidiosul văzu înaintea 
casei un puț vechiu şi părăsit. Alese momentul când 
treceau pe lângă puful acesta şi-l împinse pe cel 
invidia într'ânsul, iar el о luă la fugă şi se în- 
întoarse acasă, având credința că, în sfârşit, s'a 
scăpat de cmul din pricina căruia n'avea linişte. 

Реса nu ега de loc aşa. Puful în care căzuse 
omul cel invidiat era locuit de zâne şi de alte ființe 
ca acestea. Ele îl sprijiniră pe om în căderea lui, 
aşa că ajunse la fundul pufului, fără să-şi facă rău. 

Deodată auzi un glas care zicea: „Ştiţi, surioarelor, 
cui i-am scăpat viaţa?” 

— „Da, răspunse ип alt glas, l-am scăpat dela 
moarte pe acel om cumsecade, care părăsise ce- 
tatea sa de naştere numai ca să-l vindece pe vecinul 
sáu de boala invidiei. E aşa de vestit în toată ţara, 
încât împăratul însuşi va veni mâine să-i ceară să 
facă о rugăciune pentru fiică-sa bolnavă”. 

— „51 dece boală suferă Domnița?” întrebă din 
nou glasul dintâiu. 

— „Е stăpânită de duuhrile rele si eu ştiu chiar 
cum poate fi vindecată. La Curtea împărătească este 
о pisică neagră, având un mof alb in várful cozii. 
Pentru ca Domnița să se facă bine, e deajuns să-i 
ardă deasupra capului ai şapte fire de păr alb din 
coada pisicii”. 

Omul care căzuse în puț auzea totul şi îşi însemna 
în minte. Când se lumină de zi, putu să vadă şi 
să deosibeascá lucrurile din jurul sáu. 

Aşa văzu o deschizătură: printre zidurile căzute 
şi ртіп. deschizătura aceea putu să iasă şi să se 
urce din nou pe pământ acasă la dânsul. 

Tot ce vorbiseră zânele se implini aievea. Chiar 


în aceiaşi zi veni împăratul şi îl rugă să-i vindece 
Domnița. KU 


ж 


„Pot să о fac bine, îi răspunse omul, dar trebuie 
să aduci pe Domniţă aicea la casa mea”. 
Impáratul aduse cu cea mai mare bucurie ре 
Domnița bolnavă, care era întăşurată întrun văl 
foarte des. Omul ii aprinse peste capul ei сеге şapte 
fire de păr pe cari le smulsese din coada pisicii 
celei negre. O clipă după aceasta asvárli vălul „саге 
îi acoperea figura şi se simţi pe deplin vindecată. 
Vărsând lacrimi de bucurie, împăratul întrebă pe 
toţi cei de față cam ce plată ii se cuvine omului 
care i-a vindecat fata. Toţi intr'un glas răspunseră 
că trebue să i-o dea de nevastă. Se făcu o nuntă 
cu adevărat împărătească şi cum mai târziu împă- 
ratul muri, soțul Domniței fu ales ca împărat. 
Intr'una din zile trecea, urmat de oaste şi de o 
mulţime de curteni, prin străzile cetăţii sale de 
scaun. Printre poporul ce eşise să-l vadă, împăratul 
observă că se găseşte şi omul cel invidios,- care il 
aruncase în puț. Indată porunci celui dintâiu .sfet- 
піс să-l aducă la dânsul, dar fără să-l sperie. 
„Prietene, zise celui invidios împăratul, imi pare 
foarte bine că te văd din nou”. După aceea, întor- 
cându-se spre sfetnic, ii zise să--i dea omului o mie 
de galbeni de аш. 
Ruginat de atâta márinimie şi bunătate. de suflet, 
invidiosul plecă în jos capul şi sa duse acasă, ju- 
rându-şi să se lecuiască de nenorocita boală a in- 
vidiei. Prelucrare de Marcu lonesou 


pp PERETI 


DIMINEAȚA COPIILOR 


CORBUL BUCLUCAŞ 


Desene de М, BUSCH ТІ Prelucrare de MOŞ МАЕ 


21). Fanti când пісі nu gândeşte, 
+ Biet de el, se pomeneşte 

. Саре bot e sgâriat; 

* Dar vedeţi ce s'a 'ntámplat: 


24). Fuge Ми după el, 
oada-i este-un colácel. 
Corbul e biruitor, 
Tine'n ghiare cel oscior. 


гем. 


+ 


22). Răul corb сапа i-a zărit 

-- Coada, s'a şi repezit, 
Trage tare, tare strânge, 
Dar şi Fanti-i plin de sânge. 


sh Oala se rostogolește, 

rlá Міфи nebunește, 
Corbul e neîndurat — 
Fanti putira-a spălat, 


ғ 


DIMINEAȚA COPIILOR зө өөө өө tese teet ei өөө өөө ӨӨӨ өө att РАО. 0. 
{ ^ B х , А 


8). Cu picioarele-i pătate 
Calcă rufele curate, 
Chiar atuncea le spălase 
Tanti bine le cálcase. | 


cir Oare-acum s'a cumintit? 

ici nu este de gándit. 
Cum zăreşte, merge 'ndată 
La castron cu marmelată. 


corbul cel proclet, 
erge, sboară în bufet. 
trăchini, ceşti şi farfurii, 

Toate-s tándári mii şi mii. 


E 3, > 
26). Nu mânâncă, dar îi place, тылға 
Cu dulceafa să se joace. S 
la ín cioc si-o ráspándeste, 
Ráu odaia murdáreste. 


27). Tanti Sia l-a vázut: 


„Vai, spurcatul, ce-a făcut! 30). „Vai, ce-i asta!“ însă el 
Se repede furioasá, Nu se-astâmpără de fel, 
Corbul sboará tot prin casá. Dă în coşul cel cu ouă, 


Jos grămadă toate plouă. 
(Va urma) 


Los Б os 2 PT PRI Tree 7 е р тэк” тей PE жыды, арас рх 


PAÓ. 10. 


DIMINEAT A COPIILOR 


Pârâul termecat 


1) 


De” D. Constantin N Mereanu 


de mult, intr'un 
sat de munte un flácáu anume Lisandru, chipeş 
şi voinic cum nu se mai găsea altul prin ţară. Fát- 
Frumos „nu altceva. Când e vorba de voinicie barem; 
numai ursul din bârlog se'ncumeta să se prindă 
în braţe cu el; dar, când scăpa din braţele flăcăului 
se tot ducea moş Martin mormăind şi scuipând. 


Povestea spune că trăia odată,... 


Şi trăia flăcăul ăsta numai într'o veselie s'un 
cântec. Când pleca la muncă, hâuleau văile de cânte- 
cele lui iar seara o pornea pe doinit, din coaje de 
mesteacăn atâta de duios, că, de piatră să fi fost 
omul şi-i umezea ochii. Avea băiatul ăsta multă 
bogăţie în suflet; dar bogăţie bănească te-a ferit 
sfântul! — O căsuţă curată, un plug, doi boi ş'un 
petec de pământ erau toată averea lui. Puţinul 
acesta îl muncea flăcăul cu drag şi niciodată nu 
era nemulţumit. 

Casa o ţinea curată сап palmă Maria-sora lui 
o fată tot ca el de chipesá şi voinică. i 

Mai “avea Lisandru în el şi multă minte şi ju- 
deca mai bine ca un bătrân; de aceia orice pricină 
mai grea între oameni el o deslega. Sfaturi, mân- 
gâeri şi ajutor pe cât putea, dădea cu dragă inimă 
tuturor. El era pentru toţi o bucurie şi fiecare din 
din săteni cari aveau fete de măritat visau de ginere 
pe Lisandru. 

lată însă, că, după zile cu soare venirá şi zile 
întunecate, cá, de!.soarele nu poate sta veşnic strá- 
lucitor pe bolta cerului şi... aga... din când în când 
îl mai acoperă şi norii, 

Aşa, într'o seară, când se făcea clacă la prima- 
rele şi de unde Lisandru nu lipsea niciodată, za- 


darnic l'agteptará clăcaşii că el nici grs să so- 
sească. 

După o vreme, doi flăcăi se сері 1а саза Іші 
Lisandru să vadă de ce nu mai vine dar acolo 
găsiră pe Maria plângând şi le spuse că Lisan- 
dru plecase în lume fără să spue de ce şi unde. 

Peste câteva zile satul. întreg află pricina ple- 
cării lui Lisandru şi lumea toată se întristă foarte. 

Iată cum s'au întâmplat lucrurile: 

In satul vecin trăia în îmbelşugare şi fericire 
un om foarte bogat. Se spunea despre el că are 
atâta bánet de nici nu-i mai putea ţine socoteala; 
dar, toate lucrurile şi toate comorile lui nu făceau 
o para chioară pe lângă fata lui,.cea mai de preţ 
comoară din câte stăpânea el. Pe această fată o 
indrágea Lisandru si ea il indrágise ре Lisandru. 

Intr'o zi, se invoiserá са el — Lisandru — să 
vie s'o ceară dela tat'sáu. Zis şi făcut. Se im- 
brácá báiatul cu straele cele mai curate si înfăţişân- 
du-se bogátasului îi spuse fără multă ocolealá pri- 
cina venirii -lui. 

Bogătaşul ascultă liniştit pe Lisandru -apoi й 
spuse: 

— Vei lua de nevastă pe fata mea numai atunci 
când îi putea aduce la casa ta o avere cât a mea 
de mare. 

Lisandru se gândi puțin, apoi făgădui că în timp 
de un an va îndeplini dorinţa bogatului. 

Luându-şi rămas bun dela Ileana (aşa о chema 
pe fată) plecă în lume fără să spue cuiva cum şi 
unde se duce. 

După plecarea lui viaţa în sat se posomori atâta 


DIMINEAȚA COPIILOR ФФФФФФФОО9ФФФФФОФФ99999999999999999999999999 БАС. //. 


de parcă la fiecare casă murise cineva. Duminicile, 
la han, nu se mai adunau sá'ncingá hora ci să 
vorbească de Lisandru. Lăutarii cântau doine de 
jale, fetele picurau lacrimi fierbinţi şi bătrânii of- 
tau, căci, odată cu Lisandru, se dusese toată ve- 
selia, toată puterea şi toată chibzuinţa satului. 

Să lăsăm acum deoparte, cu jalea lor, pe cei 
rămaşi şi să. vedem ce-a făcut Lisandru de când a 
plecat să-şi caute norocul. 


2 [/ /, Ж Т 7 7 7 
Ж 


be] | | 

Străbătând văi şi coline, ape şi câmpuri, mer- 
gând mereu spre soare răsare, ajunse într'o noapte 
într'un codru des prin care de când lumea пи cál- 
case picior de om şi unde nici pasárile cerului nici 
lumină soarelui ş'a stelelor nu pătrunsese prin el 
de des ce era. Iniantând, cu chiu, cu vai, se opri 
la rădăcina unui copac bătrân şi punându-şi trai- 
sta cu merinde sub cap se pregătea de somn, când, 
numai ce auzi venind din inima pădurii un eân- 


{ес necunoscut. Sări deodată іп picioare şi trase cu 
urechea să audă mai bine... Cântecul se auzea tot 
mai clar şi sunetele lui se pierdeau dulci şi mân- 
găetoare până departe, stingându-se în noapte. Ui- 
{апа de somn, о luă repede spre locul de unde 
venea cântecul şi de ce se apropia de ce se auzea 
mai desluşit, până când se trezi intr'un luminiş 
prin mijlocul căruia curgea lin un părâiaş şi... mi- 
nunea minunilor!... îşi dădu seama că părâul cela 
în mersul lui cânta acel cântec frumos. După ce 
вс trezi din mirare, Lisandru, luă seama bine să 
priceapă rostul cântecului. 


Şi pârâul cânta: 


De departe viu..., departe 

De jale şi chin am parte. 

Departe mă duc şi jale ` 

Mă cuprinde'n a mea cale. 

Cine poate-a mele ape 

De durere să le scape, 

La isvorul meu de apă 

De durerea lui se scapă. 

Cin уа seca chinul meu 

Fericească-l Dumnezeu. — 

Tot ce cugetă şi vrea 

Dela mine va avea. 

Ca să-mi sece al meu dor, 

Să mă sape la isvor, 

Să mă sape, să mă sece 

Și durerile-mi vor trece. 

Si voi fi ca altă dată, 

Nu o apă blestemată, 

Nu isvor -de plâns şi jale 

Ci de bucurii în cale. 

Cine eşti şi orice vrei 

Din apa mea să nu bei 

Cată'n drum alte isvoare: 

Cine bea din mine... moare! 

Dar de vrei să-mi faci un bine, 

Să Hin veci. frate cu mine; 

Frate, de dureri mă scapă! 

— Apa ce curge nu-i apă. 

Ci sunt lacrămi otrăvite 

Din sufletu-mi isvorâte, 

Sufletul meu blestemat 

Ca să plângă nencetat. 

Până când se va găsi 

Un flăcău din miază-zi, 

S'asculte cum plâng si gem, 

Să mă scape de blestem. . 

De departe уіп, departe 

De jale şi chin am parte. 

Departe mă duc şi jale 

Mă cuprinde'n а mea cale. 

gne d (Va urma). 

-oenm N SED р 


РАО. 12. €€99999999999999999999999999999999999999999e DIMINEAT A COPIILOR 


Cea mai frumoasă rochie 


lrina sa dus Duminecă la plimbare veselă de 
tot: avea тоспЦА nouă de mătase albastră, cu pan- 
glicuţe la fel si cu năsturei mulţi, galbeni, cari 
stráluceau ca aurul in soare. 


Luar 

— Се bine-mi stă, mămico! Aşa-i că-s frumoasă? 

Nu se mai sătura privindu-se şi rotindu-se în 
faţa oglinzei, iar când a eşit pe drum, ţinându-se 
la braţ cu ігайогш ei, parcă abia a: tingea pământul 
cu picioarele, aşa călca de infepat si cu atâta fu- 
dulie privea pe trecători. 

Dar iată că peste ип ceas, fetița s'a întors dela 
plimbare imbufnatá şi plângând: 

— Ce este, Irino? Ce sa întâmplat, puiule? 

— Mamă! 

— Ei, spune! 

— Nu-mi piace rochia! Eu nici mo mai рип. 

— Ce spui, Irino? Rochifa care-ţi plăcea aşa mult 
adineauri? Cum asta? Ce cusuri îi găseşti? 

— Nu ştiu ce cusur are. Dar am văzut pe Liza, 
prietena mea... Avea о rochifá aşa de аай сит 
nu-ţi pot spune, era roşie si mult, mult mai fru- 
moasă ca a mea.. 

— Ti-a spus Liza cá rochia ei e mai frumoasht? 

— Nu. Nici mam vorbit cu dânsa. Când am 
văzut-o ce bine-i stă, ец m'am ascuns. 

"Apoi, plângând cu hohote la pieptul mamei care 
nu mai ştia cum so imbune, Irina hotărî: 

— Mamá, rochia asta eu то mai pun. Fá-ini 
una ca a Lizei! 

Mama ar fi vrut s'o certe pe Irina s'o facá sá 
infeleagá cá si rochia ei putea fi tot atát de fru- 
moasá са a alteia, dar stia din obișnuinţă cât se 


de Alice Gabrielescu 


incăpăţâna fetiţa, si fiindcă ii era groază so vadă 
plângând, se hotări să-i facă îndată pe voe: 

— lată, zice, mă duc la croitoreasa Lizei са să-ţi 
poruncesc şi pentru tine o rochie la fel. 

Dar, cum prea bogată nu era, a luat cu dânsa şi 
rochifa de mătase albastră si i-a lăsat-o croitoresei, 
rugând-e: 

— Poate găseşti pe cineva 570 cumpere. O dau 
mai eftin. Rochifa e nouă, cum vezi, şi cât se poate 
de frumoasă. Dar nu-i pe placul fetei mele şi gata! 

Croitoreasa a făcut deci pentru Irina о rochifá 
roşie la fel cu а Lizei, şi fetiţa, încântată, abia aş- 
tepta pri:ejul so îmbrace. Râdea apoi în sine gândin- 
du-se la mirarea şi la ciuda Lizei сагі va vedea 
că mai are cineva о rochifá са dânsa. 

In timpul acesta, sa anunţat o mare bătae de 
flori la grădina publică şi acesta era un prilej 
minunat pentru arătatul rochiilor noi. Mama Irinei se 
învoi îndată să-şi ducă fetiţa la serbare, mai ales 
că, în ajun, croitoreasa îi trimisese o sumă de 
bani: rochiţa cea albasiră se vânduse bine. 

La serbarea din grădină, s'a strâns tot. oraşu.: 
Flori, confe:e, serpentine, sburau de colo-colo, arun- 
cate peste capete'e tuturor, se aşterneau apoi “ро 
jos, în covor colorat, în timp ce muzicele cântau 
fără oprire cele mai sáltárefe cântece. 

Irina pe:recea minunat. Сапа, iacátá-o si ре Liza... 
dar, Doamne! ea nu purta тоспа cea roşie, ci 
alta, albastră, cu panglici si cu riăsturei galbeni... 
Când se apropie mai mult, Irina rămase de piatră: 
rochia Lizei semăna întocmai cu aceea pe care ea 
о. tepădase, scárbi:á, săptămâna trecută! 

Şi ce frumoasă îi păru acum! Auzi chiar, la spa- 


fe: ei pe о cucoaná: ел, 


— Се rochiță frumoasă are Liza! Si се bine-i 
şade! Asa am să-i fac şi fetei mele una. Ў 

Dar despre rochiţa сеа roşie a Irinei, nici: о 
vorbă! Atunci, dacă cealaltă era mai frumoasă... 

О podideau iar lacrimile pe veşnic nemulfumita 
fetiţă. Таг a doua zi, croitoreasa lămuri taina: rochifa 
de mătase albastră pe care о purta Liza, era chiar 
aceea a Irinei, O văzuse mania Lizei, în ajun, la 
croitoreasă şi îi plăcuse aşa de mult că a cumpă- 
rat-o îndată pentru fetiţa ei. 

“Таг Irina cea nemulțumitoare a rămas să mai 
plângă. multe zile, fiindcă Liza avea să poarte de- 
acum rochi[a cea frumoasă pe care dânsa то pre- 
fuise cum trebuie. 

. Alice Gabrielescu 
111121111112112111111111111111111111111111111111111111111, 


Citiţi şi răspândiţi 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


-œb 


— Monolog — 


— Oh! Dar ce urât e aci! Uite, pe mine decând 
tot mă ceartă, m'am hotărît să-mi iau lumea în cap. 
Să mă duc la capătul lumii. Aci e capătul lumei? 
Desigur, şi-mi pare că tot aci e şi cămara. 

„Tot căutam eu un loc întunecos, unde să mă 
pusnicesc. L'am găsit. Cu toate cá e urât, naşi fi 
demn de nasul strămoşilor mei, de n'agi recunoaşte 
şi un miros atrăgător. Cum miroase? Mi-aduc a- 
minte: miroase aşa, cum să spun, cum miroase când 
deschide Lina dulapul dela bucătărie pe care nu 
pricep dece-l închide mereu cu cheea. 


Deşi din firea mea nu sunt aşa aventuros, nici 
explorator, trebue să înaintăm prin întuneric, şi. să 
găsim cauza acestui miros misterios. La noi, bal 
Nu-i nici un mister! Gândaci morţi, praf... Nu-mi 
inchipuiam că de când sunt căţel іп casă, poate 
să existe vre-un colţ necercetat de mine. Şi când 
colo! Ait! Abia intrat un gândac între degetele 
labei... Ce tăcere! Ce ar fi, de-ar ieşi din negură, 
ceva teribil, un vampir, un strigoi de pildă? Vai 
Cuţule, ce prost eşti? N'ai auzit tu din ultima ta 
revistă ştiinţifică “asemenea lucruri nu există? Dar 
ce sunt matahalele alea spânzurate sus pe poliţă? 
Să mirosim. A! Se poate? Se poate ca lucruri aşa 
de... de minunate. Să fie tocmai aici? In iadul 
acesta negru? Mi-aduc aminte cum citea Lina pe 
o hârtie lungă: cârnaţi, salam, şuncă, cartaboşi, şo- 
тїсї, Siănină... Si cum ascultam eu, măcar cá nu 
vedeam nimic, îmi venea să mă ling pe bot. Na! Că 
şi-acum îmi vine... Dece le-a pus tocmai aici? №а- 
veau un alt loc mai bun? Асі pe onoarea mea, е 
un loc periculos. De, un loc pe-ri-cu-los. Eu am 
spus întotdeauna că servitoarea asta nouă e nein- 
demânatică; mai ales cá şi mie, in loc să-mi pue 
рогИа de oase unde trebue o aruncă la gunoi. Au- 
211 Domnilor? La gunoi! Si-acum bagă toate lucru- 
rile astea preţioase cu sfori subțiri gata să se rupă. 
` Sunca cea de colo, din ce е făcută? Din porc? 
N'o fi porcul cela gras, cu o pată neagră pe spi- 
nare, care fácuse in curte un adevárat scandal de 
murdărie, si totuş imi groháia in nas cá el e aris- 
tocrat, fiindcă bunicul lui a fost mâncat de prințul 


Y 


asta e -vorba... 


PAG. 13. 


X? Poftim! Aristocraţie! Aci e mai schhimbat, zău, 
parcă l-aş săruta, atât mi-e de simpatic. Să vedem... 
e adevărat ce spune? Aprecierea mea de artă şi no- 
bleţe, stă іп colfi.. На) Adevărat, frate... e de 
neam bun. nu e mojic... da parcă nu m'am hotărit 
bine... Incă odată... Indiscutabil... neam de prinţ... 
Se vede că-i trăit numai în puf... (adică în noroi). 

Оооо! Ce. ce-i asta? In faţă mi-a răsărit ca din 
pământ, ип drăcuşor negru care rămase băț, ui- 
tându-se ţintă în ochii mei. Am incremenit.. Eu mă 
bat cu cotoi, cu pisicile, cu dulăii... dar cu pui de 
drac nu... Simţiam cum părul de pe spate se face 
drept, са peria cu care-şi $tergea ghetele Nicu- 

т... Vai ţie Cufule, ziceam, аге să-ţi iasă şunca 
pe nas... lar drácugorul mişca din nas, parcar fi 
zis: — Da, da, aşa are să fie... Eu cât sunt de 
mic am să-ţi viu, de hac!... 

Atunci (uite, mărturisesc), am băgat coada intre 
picioare. Prostu. de mine, nu mai auzisem până 
atunci. un şoarece... Dar nu de asta e vorba..., drá- 
cuşorul făcu o “săritură, şi... si fácui şi eu la fel 
înapoi, răstuurnând o etajeră cu borcane de dul- 
ceaţă "n cap. 

Dacă nu mai văzusem un şoarece... Dar nu de 
Vreau “să spun cum eram îmbrăcat 
în dulceaţă de sus şi până "n coadă, si cum toţi 
câinii má „lingeau”, chiar şi cei ce та „„duşmă- 
niserá..." 

Si, poftim! Sá mai spuie cineva cá nu sunt drá- 


guf, cá nu sunt un căţel de zahăr... 
lon ӛріс | 
-------осшЖо:----- 
HAPLEA MILITAR 
Ca tot omul, a trebuit şi Haplea să fie luat în 


armată. Dupăce a fost la recrutare, Haplea nu mai 
era omul acela vesel, ca altădată, ci trist şi abătut. 
De ce oare? Pentrucă auzise şi bietul Haplea că-i 
rău la armată. Zi şi noapte il muncia acelaş gând: 
ce să facă să scape de miliţie. 

După multă chibzuire, Haplea, găsi mijlocul. Să 
se facă surd şi mut, căci cu chipul acesta, gândea 
el, negreşit că o să-i dea drumul acasă. Trecură şi 
ultimele zile care mai erau şi veni ziua, în care 
Haplea, trebuia să se prezinte la regiment. Ajuns 
aici i s'a pus diferite întrebări la care Haplea та 
răspuns nimic, ci numai ridica din umeri. Insfársit, 
ofiţerul porunci unui soldat să-l ia şi să-l tundă. 
Când mergea înspre camera destinată friseriei, ofi- 
бегі, care din fire ега şi cam glumef, se întoarse 
„repede şi zise: „Uite 5 lei aicea, cine oare i-a pier- 
dut?" 

— Eu, eu, ráspunse Haplea, intorcándu-se nu- 
maidecât. 

Trimisă de Alex. Baiculescu-R. Sărat 


PP m—9— ——— ед 


РАб. 14. 


Prinţul si 


Prelucrare după Jeanne D."Reusten 


Zm răia odată în Japonia un prinţ cu numele 
de Si-Hu Li-Tang. Acestui prinţ îi plăcea 

$ nespus să pescuiască cu undija şi-şi pe- 
“trecea o bună parte din timp pe margi- 
nea unei ape. 

Intro zi. pe când pescuia, se porni o furtună 
mare şi o ploaie torențială cum rar sa mai văzut. 

Prinţul împreună cu seniorul său găsiră cu cale 
să se adăpostească sub o salcie dar cum ploaia 
nu se mai sfârşea, senioroul zise: 

„Mi-e teamă că furtuna are să ţină mult; ar 
fi mai bine să пе întoarcem degrabă la Palat”. 

In timpi ce mergeau grăbindu-se spre oras, noap- 
tea acoperi încetul cu încetul, cerul care se întu- 
necá. Deodată călătorii zăriră ceva mişcându-se la 
marginea drumului. Apropiindu-se se găsiră faţă 
în faţă cu o fetiţă minunat de frumoasă, care plân- 
gea cu multă amărăciune. 

Seniorul mişcat de lacrimile fetiţei, o întrebă: 
` — Surioară, spune-ne cine sunt părinţii tăi şi 
cum se face cá te afli aci singură noaptea si pe 
o aşa furtună? 

— Seniore, spuse ea privindu-l printre lacrimi, 
sunt. copila unui om sărac din acest orăşel. Mamă 
пат; е moartă, iar tatăl meu s'a însurat cu o 
femee rea care nu mă poate suferi şi mă chi- 
nuieşte îngrozitor. Chiar în această noapte m'a bä- 
tut până la sânge astfel că am fugit de-acasă cu 
gândul de a mă duce la o mătuşe a mea care 
locuieşte în satul vecin. Asteptam асі ca ploaia 
să 'nceteze, când avusei norocul să vă întâlnesc 
în calea mea. 


Seniorul era foarte mişcat de nenorocirea ei, dar 
Si-Hu Li-Tang, care ascultase până acum și nu 


——— 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Bursucul 


de George Theo 


Qu» v 
УД » Wip. а “ d 
7 a m 


scosese o vorbă, trase spada din teacă şi-i tăie 
capul bietei fetiţe. Seniorul încremenit strigă: 

— Vai! Tânărul meu stăpân, ce mare tără-de- 
lege ai făcut! 

— Nu ştii ce vorbeşti, îi răspunse Si-Hu Li- 
Tang; ia seama să nu spui nimănui nimic despre 
această întâmplare, asta e tot ce-ţi cer. 

Peste puţin ajunseră acasă în tăcere. Prinţul care 
era obosit afară din cale, se culcă şi dormi foarte 
liniştit. Seniorul nu făcu acelaş lucru ci se duse 
şi povesti întâmplarea nenorocită de peste zi, im- 
păratului şi împărătesei. Amândoi erau surprinşi 
şi indignafi totdeodatá, de cruzimea fiului lor; ei 
se duserá imediat in camera lui şi-l deşteptară. 
Tatăl înecându-se în lacrimi îi spuse: 

— Copil mizerabil ce esti! Cum ai fost іп stare 
să omori о fiinţă omenească ce пи ţi-a făcut 
măcar un rău? O cruzime aşa de neiertat e ne- 
demnă de un fiu împărătesc. Ştii prea bine că 
datoria fieccărui împărat e să vegheze- asupra ţă- 
rei lui şi să-şi apere poporul. Săbiile sunt: pur- 
tate de bărbaţi pentru a nimici duşmanul şi nu 
pentru a. omori fetele oamenilor nevinovaţi. д 

Cu toată durerea mea nu-ţi pot ierta dezonoarea 
ce mi-ai adus şi trebuie să-ţi iau viaţa pe care 
tot eu ţi-am dat-o; pregăteşte-te dar de moarte”. 

In acest moment scoase sabia, dar Si-Hu Li-Tang 
spuse tatălui său fără пісі о frică:. 

— Stăpâne, supărarea Voastră este foarte îndrep- 
анна, dar amintiţi-Vă că ştiu foarte bine atât le- 
gea răului, cât si a binelui si credefi-má că n'am 
omorît fără să judec. Fetiţa căreia i-am tăiat ca- 
pul nu era o ființă omenească ci un geniu rău. 
Vă cer să trimiteţi câţiva sluijtori să-i caute cor- 


` 


DIMINEAȚA COPIILOR ФФФФФФФФФФОФОФФФ99999999999999999999999999Ф 6 РАС. 15. 


pul şi dacă va fi în adevăr omenesc, îmi voiu 
spinteca pieptul. 

Dimineaţa viitoare, Impáratul fu condus de câți- 
va aghiotanţi la locul nenorocirei unde găsiră spre 
marea lor mirare, un bursuc al cărui cap era des- 
раг de trup. 

Impăratul se minună de inteligenţa fiului său, 
căruia її zise când se reintoarse în palat: 

— Cum se face că tu ai văzut în creatura aceea 
un bursuc, pe când insofitorul tău a luat-o drept 
о fetiță? 

-- Mirarea Voastră este dreaptă, stăpâne, răs- 


punse Si-Hu Li-Tang surâzând: si mie mi-a apă- 
rut tot în chip de fetiţă, dar ce rost avea acolo 
noaptea pe un astfel de timp? Frumuseţea ei era 
foarte curioasă şi cu toate că ploua cu găleata, 
îmbrăcămintea ei era cât se poate de uscată. Nu 
mai, încăpea dar nici o îndoială că aveam de a- 
face cu un duh rău şi de-aceea am omorit-o. 

Impăratul rămase plin de admiraţie faţă de în- 
felepciunea fiului său şi văzându-se în pragul bă- 
trâneţii sui pe tron іп locu-i pe Si-Hu Li-Tang, 
care fu supranumit Cel Infelept. 

George Theo 


EE nean граделе Ниг No. 11 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 
. 2) Joc triunghiular 


1) Joc în spirală 


3) Joc în pătrat 


6 ACIREMA 5 СТРА CIA CONAC 
: = Tom m OCARA 
|I 2.N A 1A 
т с ARS NARAV 
1 З LUNA LIN 

3 ARAMA 
М IN 
7 AUSTRIA 8 x CAVAL 


4) Ghicitoare : TIBRU 
DESLEGĂTORII JOCURILOR 


Ne deslegat 4 jocuri următorii cititori nescu, Hauller A. Tudor, Ferman Ca- 


Ghifescu, Petre Eteneanu, lene! N. 


CAPITALA: 


' Angela С. Serbánescu, Florica Pe- 
trescu, Teodor Davidovici, Iancu Syl- 
via, Campus A. Renée, Petre Paciu, 
Frize Barbu, Palie S. Felix, Matilda 
Botar, Leon si Maria Merovii, So- 
nia Camerman, N. Beldie, Romanifa si 
Alina Popescu, Eugenia Amuday, Klain- 
man Adela, Rodica von Misinsk Ü Con- 
stanfa Gregorian, Micheline Delage, 


- Denise Grigorescu, Elena Ma/litzki, Mi- 


hail Cornea, Getta Negulescu, 'Ani- 


. Soara Bárbulescu, Birnbaum. Bernardo, 


Marioara si Sofica Stamatie, Marcel 
Engher, Delu Engher, Marietta A- 
levra, Elise Engher, M. Gh. Vulcánescu, 
George G. Andrei, Madeleina D. Sa- 
pianu, Alexandrina Georgescu, Celie 
Rosenblum, Oprescu N. Elena, Саш I. 
Petre, Alfred Gold, Cornelia Ionescu, 
Mironescu C. Gheorghe, Jenicá Mi- 
sinsky, I. Moruzi, Sylvia Wisner, Flo- 
rescu Gh. Ion, Margot D. Ştefănescu, 
Maria Tochi, Radu І. Brăiloiu, Po- 
pescu C. Constantin, Paul Gabriel Ri- 
pan, Ripan С. Jonel, Elena Mari- 


rol Schnap Aron, Juliette Abramovici, 
Osias Abramovici, Henriette Pison, Ma- 
nolescu T. Nicu, Mauriciu Glaubes, 
Mircea Bálánescu, Licá Lazarovici, Ni- 
nette Goldman, Marioara C. lonescu, 
Albert Moscovici, Bánescu Maria, Cleo- 
patra Brumárescu, Blumenfeld Pascu, 
Calmanovici Naftali, Melanie Berman, 
I. S. Gascu, Poldi Blumenfeld, Popescu 
Mircea, Popescu V. Mihail, Maxim 
D. Silvian, Nedelcu Aurica, Pascu Bre- 
zoianu, Ettingher Florica, Petre М. 
Mircea Reis, Nicu Constan- 
tinescu, Florin I. Roşu. Jak Lóbel. 


Hu Age 3 jocuri următorii ci- 


titori 
CAPITALA: 

Lola si Finicuta Perker, Nathan- 
sohn Jean, Isi Schwartz, "Margareta 
I. Alhalel, Rozner I. Aimé, Kivu Lin- 
denberg, Апагіеѕси А. Lenuta, Titi 
Teodorescu, Toti I. Pascu, Levy Sil- 
via, Marie Săvulescu, Ardan Maria, 
Moscovici Sache, Haimsohn M., Pană 
T. Gigi, Begu I. Ştefan, Focşaner 
Otto Grimberg, Luzik Solo- 
mon, "Вгабезси Faust, Sf. Ivan, lon 


Petrescu, Niculescu Stefan, 
Hu deslegat 2 jocuri următorii ci- 
Шоп аш 


CAPITALA: 

Sara Singer şi Sofia Neuman, Al- 
fons Şapira, Ana Rotman, 5. Marcus, 
Hvrămescu N., Lăzărescu Florica, An- 
toinette Bercovici, Lotti Salamovitz, 
Klapper Alex., Ella Haber, Bernard 
Katz, Marcel Kravetz, А. Iacovescu, 
Serban G. Ion, Laura Blum, Adolf si 
[zi Klein, Paula Gold, Gogu Bárbu- 
lescu, Alexandru Woinaroschi, Angela 
Ipcar. 

Hn deslegat 1 joc, următorii ci- 


titori din 
CAPITALA: 

Stăncescu Stefan, Ernest Herscovici, 
Elena D. Paraşchivescu, Saul Grim- 
berg, Pompadure Focşaner, lonifá T. 
Constantin, Ella Weinberg, Aurel А. 
Tunsu, Rusu D. Nicolae. 

* ж ж ара) ] | 

In numărul viitor” vom publica şi 
mumele deslegátorilor din provincie, 
precum si premianții egifi la sorți. 


кір. азасы жан pre — -- — 


——Rr n 
4 Ur 


үлчи бында i Bcc ca ыы 


РАС. 16. ФеоФеееееоФееюоеоеееоеееФеееееееФФееФФжөФееге DIMINEATA. COPIILOR 


De vorbă cu cititorii 


М. О. І. В. P. F.-Romanafi. — Regretăm că nu 
putem publica glumele ce afi trimis. Intre altele, si pentru 
motivul cá пар arătat de unde le-aţi cules. 

бау. Ard.-Lupeni. — Te rugăm, să nu-ți mai dai os- 
teneala şi să ne trimifi urmarea la desene, căci nu avem 
ce face cu ele. Desenele ce publicăm în revistă sunt 
făcute sau alese de desenatorii 


Ren. Th.-Brăila. — Iti publicăm unele glume. Dat fiind 
că d-ta nu cunoşti în deajuns limba română, regretăm 
că nu-ţi putem publica şi poveştile, cari au nevoie de 
multe indreptári, iar pentru aceasta nouă пе lipseşte 
vr 


emea. 

Jac. Ios. şi Glas, I. — „Povestea celor doi copii orfani”. 
Dacă citiţi No. 3 din Biblioteca „„Tineretul”, găsiţi acolo 

poveşii asemănătoare, dar mult mai frumoase decât 
povestea ce ай trimis. In afară de aceasta, nu. uitaţi 
că nu е deajuns ca o poveste să fie frumoasă, ci trebue şi 
pricepere la scris. 

Бір. С. 1.-Loco. — ,Binefacerea nu se uită”. In această 
poveste, despre care nu spui dacă e originală sau traducere, 
repeţi mereu aceleiaşi fraze şi cuvinte. In afară: de aceasta, 
acţiunea e cam monotonă, iar numele străine (Gilbert, Ca- 
simir) nu o fac mai interesantă. 

Аш. M.-Sibiu. — Ці vom publica „Omida”. In fabula 
„Calul şi capra” te-ai ţinut prea mult de textul german. 
De ex. scrii aşa: „Calul o întrebă: ,,Ce-(i lipseşte?”. Această 
expresiune e o traducere literală а expresiunei germane" 
„Was fehltdir?", dar româneşte nu se zice asa. De ase- 


menea „Ти mai ai întotdeauna încă puţină hrană”, e tot . 


o traducere textuală din nemteste. 

Vezi că nu e tocmai lesne să fii un bun traducător. 

Deocamdată avem atâta materie strânsă, în cât nu 
simţim nevoia de a ni-se mai trimite. 

Sp. Vul.-Bráila. — Dacă i-am pubizat unui cititor o bu- 
cată, aceasta nu înseamnă de loc să ne trimită іл fiecare 
săptămână materie de care n'avem nevoie, având noi ‘ngine 
prea multă. N'avem nimic de închiriat, iar poezia d-tale cu 
»Nicusor" nu merge. Râu (nu rău) nu rimeazá cu Нап şi 
nici aibe cu naibel. 

C-tin М. G. Ploești. — Іп poezia „Bunicul şi nepoţii” 
cuvântul „iute” nu poate rima cu ,jinflorite", nici „spună” 
cu „mână”. „Din rásboi" publicăm mai aies scene petrecute 
pe frontul nostru şi cu soldaţi români. Cât despre „fabulă” 
şi „ghicitori”, trebue să ne spui de unde le ai luat, adică 
din ce cărţi sau reviste. Până la sosirea răspunsului d-tale 
le păstrăm. 

E. Bas.-Hiba-Iulia. — Povestea „Bum-Bum”, relativ 
bine tradusă, e tristă si noi cáu:ám să nu-i întristăm pe 
cititori. In afară de aceasta, scrii rândurile prea îndesate 
unele într'altele şi nu începi dela lizie, aşa că citirea e a- 
nevoioasă. 

Poezia „Pastel”, nu t2 supăra, dar e cam slábutá. Nu prea 
merge în acelaş vers „dogor 'năbuşitor”, apoi expresiuni 
ca „stol compact”, „cadenţând”, etc., nu prea sunt la locul 
lor într'o poezie, care, mai înainte de orice, trebue să 
fie gingaşe. 

C 2 ерге jocuri, ele sunt cercetate de redactorul nostru 
special. 

M. Z. Loco. — „Bunica” se va publica, dar ceva mai 
prescurtatá, 


Trimiţătorilor de povești 


"Cu toate că oamenii mai înaintați în vârstă sunt cei 
cari cunosc mai bine meșteșugul de a povesti frumos, totuşi 
mu e zi dela Dumnezeu în care sí n" p'imim — toate, 
bine înţeles, cu rugămintea de a fi publicate — 0 mul- 
fime de basme și poveşti, tiimise de copii. 
„cestor prea zelosi colaboratori le spunem că cele 


mai multe din basmele si poveştile ce п> trimit au fost, 


în cazul când ni le prezintă ca originale sau auzite dela 
alţii, publicate de mult în limba română, aga cá n'avem 
ce face cu ele. 

Cât despre cele traduse, nu numai că traducerea lasă 
de dorit, dar sunt luate aşa la întâmplare, din prima 
carte sau revistă străină ce le-a căzut în mână. 

Ei bine, să ştie aceşti colaborator! cá moi avem la 
redacţie o mare și foarte bogată bibliotecă, cuprinzând 
cele mai frumoase basme şi poveşti dela peste 4) de 

poare. Putem, prin urmare, să alegem tot ce e mai 
bun şi mai frumos, fără să avem nevoi? de а da basme 
şi poveşti cari au fost publcate sau cai sunt cunoscute, 

Aşa fina, colaborarea cu basme şi JUMP: trimise de 
copii, nu ne face nici un serviciu, ci, din potrivá, ne 
încurcă si ne răpește o vreme prețioasă cm cercetarea lor. 

In afară de aceasta „Dimineaţa Copiilor” ese ca să Не 
citită de copii s! tineret, iar să ma o scrie copii şi să o 
citească oamenii mari. Să nu se mai scape din vedere cá 
ea nu ese pentru ca fiecare să-şi vadă numele tipărit, ci 
pentru ca să dea numeroşilor ei cititori lucruri cât mai 
mai alese. i l 

Dela copii primim, când sunt bune şi ne spun de unde 
le ап luat, ceva glume, ghicitori, întrebări cu Fiara 
vreun joc, dar nu povestiri lungi şi nu compoziții 


DIRECŢIA 
=o k 

Zile mai lungi. 

Invățătorul: Câte ore are ziua? 

Alexandru: Douăzeci şi cinci. 

Învățătorul: Ai înebunit? Cine te-a învăţat aşa? 
. Alexandru: Dommule învăţător, ieri ай zis cá а- 
cuma ziua sa mărit сш о oră. 

4%. 

Сапа peretele е umed. 

Chiriaşul: Uitaţi-vă, d-le, păretele locuinţei mele 
e aşa de umed, încât curge apa de pe el. Aţi 
putea să ne lăsaţi din plata chiriei. 

Proprietarul: Cum? Dummeata ai şi apă curgă- 
toare? Despre asta nici mam ştiut. Vei plăti o 
sută de lei mai mult pe lună”. 


LE 

La o oră de zoologie, învățătorul a adus un 
schelet şi întrebă: „Cine mi-ar putea spune al cărui 
animal a fost scheletul acesta? 

— Eu — zice unul dintre băieți. Scheletul a 
fost al unui animal mort! 

Trimise йе Aurel Moldovan 

Б11211111121111211111111111111111111111111111111111111117| 

Vând mare ocazie un catalog de mărci lvert şi un a bum 
Schaubek permsn:nt în perfectă stare. Carnete de mărci vând 
8 lel unul. Reviste de mărci cu adrese pentru făcut schimb, 2 
reviste cu 15 lei. 100 mărci străine bune, asortate, conţinând 
mărci din colonii şi diferite alte continente, vând cu 60 lel. 


Zuri. B-dul Maria 5 Etaj 1. Bucureşti. 
Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


u DIMINEATA 
COPIILOR 


REVISTA SAPTAMANALA 
Director: N. BATZARIA 


„BINE, МА AZOREL, ÎMI КОРІ STOFA DE ROCHITÀ?" PRETUL 4 LEI 


А 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Cea mai inutilă întrebare. 


Chiar dacă am fi dat un premiu, şi tot n'am fi 
putut obţine ceva mai bun decât întrebarea pe care 
ne-o pune o "devotată cititoare”. Ne întreabă această 
devotată şi, desigur, drăguță cititoare, ce vârstă are 
actualul Dalai-Lama? Bine cá nu ne-a întrebat şi 
ce număr poartă la ghete sau câte feluri de mâncare 
mănâncă la masă. lată un exemplu de cea mai 
inutilă întrebare cu putinţă. Admiţând că Dalai-Lama 
acela ar fi de zece ani sau că chiar ar fi de 100 
de ani. Ce interes prezintă pentru noi faptul 
acesta? Din aceasta cititorii pot lua un exemplu ca 


să se ferească de a pune întrebări fără nici un rost. . 


„Descoperire“ şi „invenţie“. 


Care este deosebirea dintre aceste două cuvinte? 
Intrebarea aceasta a luat naştere din'r'o bucată pu- 
blicată în numărul 155 al revistei şi іп care un 
cititor de al nostru a găsit că se face o confuzie 
între cele două cuvinte. Pentru dânsul, precum şi 
pentru сеЙаЧі cititori, lămurim cá а descoperi in- 
seamnă a găsi un lucru care exista, dar care nu 
era cunoscut până atunci. A inventa înseamnă a 
găsi ceva din capul d-tale, ceva care n'a existat 
Aşa Columb, de exemplu, a descoperit America, pen- 
tru că America exista din totdeauna, dar nu era 
cunoscută de popoarele din. Europa. Insă Edisor 
a inventat telefonul, pentru că Га găsit din capul 
său, şi pentru că până atunci telefonul nu exista. 
Credem că această explicaţie este destul de clară, 
aşa că mare să mai fie nevoie de a пі se pune 
alte întrebări în această chestiune. 


Greşeli de ortografie. 


` Ne vedem nevoiţi ca şi la rubrica aceasta să atra- 
gem atenţia multora din tinerii noştri colaboratori 
asupra unor greşeli de ortografie, greşeli cari nu 
sunt permise. Asa, de exemplu, foarte mulţi scriu: 
să rüspunde-(i, să trimite-ți, pe când trebuie scris 
sd răspundeți, să trimiteţi. Deasemenea ni se scrie 
a-ți pub'icat, sau a-ți scris, ceeace este o mare gre- 
sealá. Afi trebue scris într'un singur cuvânt, mai 
ales că el nu e format din două cuvinte şi nu e 
altceva decât prescurtarea verbului aveți. 

Tinerii noştri cititori trebue să observe lucrurile 
acestea şi să se ferească de astfel de greşeli, cari 
arată că nu cunosc scrisul limbei române. | 


Li 


Cel mal puternic popor. - 


Abonatul nostru /. Fruch. din Capitală ne roagă 
să răspundem care este poporul cel mai puternic 
şi mai numeros din lume? 

Intrebarea nu e tocmai bine pusă, de oarece intre 
număr şi putere nu este în totdeauna o legătură 
strânsă. Chinezii, de exemplu, sunt incontestabil po- 
porul cel mai numeros, dar nu şi cel mai puternic. 
Deasemenea /ndia este locuită de mai bine de 300 


de milioane de suflete, totuşi ea este supusă de 


Anglia, care ca număr este mult mai mică. Un popor 
e puternic nu numai când e numeros, dar când în 
{ага sa e ordine, progres, cultură, întrun cuvânt 
acolo unde se munceşte şi domneşte o adevărată 
civilizaţie. Din acest punct de vedere astăzi Anglia 
este socotită ca statul cel mai puternic, mai ales 
că ea stăpâneşte aproape un sfert din întreaga 


omenire. 


Ce sunt ,,neologismele"', 


De oarece ła rubrica „de vorbă cu cititorii” 
scriem cam des ca tinerii noştrii colaboratori să se 
ferească de neologisme, am primit dela unii din- 
tr'înşii scrisori, întrebându-ne ce înseamnă cuvântul 
neologism şi dacă putem da o listă cu astfel de 
cuvinte. 

Răspundem că nu e tocmai uşor să dăm o listă. 
Neologism însă înseamnă un cuvânt străin, care 
intră sau mai bine zis care încearcă să intre în 
limbă, fără ca să se simtă vre-o nevoie de dânsul. 
Asa, de pildă, când zicem cá'durá „sutocantă”, cu- 
vântul sufocată este un neologism pentru cá în 
jocul lui avem vechiul cuvânt românesc înăbușitoare: 
Deasemenea obiceiul, după părerea noastră nu toc- 
mai plăcut, care îl au unii de a te saluta cu bonjour, 
bonsoir, înlocuind fără nici o nevoie vechi'e si 
frumoasele сиуіпіе:е româneşti: bunăziua, bunăseara. 


Inchisoarea de flori, 


Dragii noștri cititori, 

E frumoasă, captivantă, 
Dând un pol, toti vă grăbiţi, 
S'o luaţi și s'o citiți. 


+ 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN ÎL ei ы өн 

6 LUNI 80 „ IN STRAINATATE DUBLU 


12 SEPTEMBRIE 1928. — Nr. 135 Director: М. BATZARIA Manuscrisele nepublicate пи se Tnapolazá. 
00000000000 090090900000000000900009499000000000000046e0604€4442009009090009094900000900990944499690994100099994109994199.00999999999909999999099 99 0100000000090900999900049009999000900909094999999 00909 9000999000 990990909 09009000090000090099000000 
C E FR | | Ж Sfărmate țeluri пе vom întregi, — 

ү Si, când ne vom trezi tot fără fel 


| е а СЫККА Ме va rămâne dragostea de el... 
Priveşte!... Dimineaţa râden zári: 
Ne prp in vein d depărtări — Grübeste-te, că drumul nostru-i lung: 
Stn valea cu căsuțe şi grădini — La capătul lui, oamenii таппа -- 
Tresar în rouă primele lumini... lar pán'la valean care tofi se strâng 
Si valurile-avântului se fráng, 
Cel chibzuit sau leneş, — cât s'ar teme, — 


De-aci, ne va fi cerul adăpost 
4 Í ee Tot are să ajungă prea de vreme! 


Vom învăța adâncu-i pe de rost — 
H vom iubi când grădinar vestit 

O sünfloreascá maci la răsărit, — 
Sau când amurgul, cenugiul vrac, 
Va risipi argint topit, în lac! 

La cer ne vom uita adeseori: 

— El e tovarăș celor călători — | гү 
Imbia, dá nădejden drumul drept, 

Tendeamnă oboselii să-i fii piept, — [ NN 

lar noaptea când pe-al câmpului chilim ISPRAVA MEA 
№от ști pe care cale sä рйѕіт 

Ме vandruma o stea din carul mic... 


Grăbeşte-te... 
In calea asta grea 
As vrea să-ți fie sufletul o stea!... 
George Silviu 
00 kmo ii 


— Mă duc de-acasă, să nu uiţi 
Să fii cuminte cum (i-am: spus. 

қ ; Că ştii tu dacă nu m'asculfi 
Când soarele, în fiecare spic ; PE 4 tă DA 
Va fi căzul fărămițat în boabe, — Mă superi iar”. — Si-apoi s'a dus. 
Si prin copaci în aurii podoabe, 
Sin vii, în picături de chihlimbar, 
— Când puii din ogradă, la hambar 
Vor ciuguli porumb căzut din care, 
Și rândunele gata de plecare ; 
Vor zăbovi, plângând, în cuibul lor, | / 

Când în văzduh сосог după cocor г на; жеуі» РЕ си Jon 
Va bate din агіт п şiruri frânte, C леч Бес Aire 

Si codrwn galben о să se'nvestmânte, rex P " 4” ur T Аа Fg 
— In toamna ce trezeşte in tarini plugul е ușă-ajar i ia ta uzi 
Si răsplăteşte munca-i, си belșugul, 

Când secera іп holde-și moaie fierul — 

— Atunci coboară mai aproape cerul!... 


Dar în borcan era dulceați, 
Pâm woiu gusta, пісі nu mă las. 
Si cum eram fată isteafá, 

Pám la dulap făcui ип pas. 


Dulceața тй făcea voioasi, 
De par'că palma то simțeam 
Si o sfersei frumos de-acasă, 
A : ; 
Priveşte-l: némigcat şi liniştit, Că арй îndeajuns -n'aveant. 


Adânc-adânc, senin, nemărginit!... Т. Gh. Şovălală 
Sub coviltirul lui vom pribegi, ————===ф=—%———— 


РАО. 4. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Fata babei Şi 1 mama padurei 


veau o singurá fatá si casa lor státea la 
marginea pádurii. Baba, adeseori, spunea 
fetei: ,,Draga mamei, nu te du departe in 
pádure, cá te- mănâncă Mama  Pádurei". 


ED тайа, odată, o babă şi un moşneag. Ei a- 
$ 


Dar fata nu asculta. 


iată, intr'o zi, adunând ciupercile, ea a rătăcit 
şi nu ştia, cum să se 'ntoarcá acasă. Cu cât mergea, 
cu atât se adâncea mai mult în pădure. De-odată, 
aude un zgomot mare: vreascurile trosneau, copacii 
se plecau si susurau, florile şi-au închis petalele. 
Veneă Mama Pădurei, aşezată într'o piuă, care mer- 
gea fără cai, măturând urmele cun măturoi de o- 
gradă. Când a văzut-o pe fata babei, a apucat-o 
de păr şi o trânti în piua cea fermecată; pe urmă 


de OLGA VRABIE 


şi-a şters „trăsură” şi, repede, a porriit-o acasă. 

Si Mama Pădurei avea o їа!а, cu ochii de sticlă, cu 
nasul de sfeclă, cu dinţii de greblă. Bătrâna, cum 
a venit acasă, a chemat-o şi i-a spus: „Draga ma- 
mei, fă, iute, foc şi frige-mi оја asta, iar еп mă 
duc să poftesc nişte musafiri la masă.” 

Zis şi făcut. S'a aşezat în piuă şi a plecat. 

Fetele au rămas singure. Fata zgripţuroacei а 
făcut foc şi spunea celeilalte: „Ei, acu, aşează-te 
pe lopată, să te vâr în cuptor.” Fata babei a pus 
un picior pe lopată. 

— „Ми aşa!” 

— Dar cum? 

-- „Aşează-te, cum trebue”. 

'Fata babei si- -a pus VU 

— „ра nu-i nici aşa 

— "Atunci, cum? Eu nu ştiu; arată-mi tu. 

Fata gazdei s'a aşezat pe lopată. 

-- „lată vezi!” 

Dar ma apucat să spue, ce-avea de spus, cum 
fata babei a şi băgat-o în cuptor, a închis bine 
cuptorul, а zâvorit uşa si a fugit pe fereastră. 
А fugit, cât a fugit şi s'a suit într'un copac. Şedea 
şi aştepta ce va fi. 

Таға, Mama Pădurii s'a 'ntors acasă cu musafiri: 
vârcolaci, vrăjitoare, drăcuşori, — tot felul de fiinţe 
necurate. 1 

Dar, acasă ce să vadă? Uşa- i zăvorâtă pe dină- 
untru, fereastra-i deschisă, iar în, casă nu s'aude 
nimeni. A bătut, cât a bătut în uşă şi a intrat pe 
fereastră. Focu-i aproape! stins, un miros’ plăcut 
de friptură, iar în casă ţipenie de om. 

— „А naibei fată! A fugit să se joace şi a lăsat 
casa pustie. Mă face de ruşine.” 

Bodogănind aşa, deschide uşa şi pofteşte pe mu- 
safiri în casă. Apoi, scoate friptura,- care. întocmai 
sa rumenit, şi ospătează cu toţii. După masă, 
musafirii, unu câte unu, s'au pornit acasă, iar Mama 
Pădurei s'a dus şi ea, să se mai primble, să se 
mai răcorească. 

Sa trântit sub un copac (întocmai acela, pe care 
şedea fata babei) „şi a început să caşte spunând: 
„Să mă mai. întind, să mai dorm, după се m'am 
săturat de carnea fetei cele străine.” 

lar, fata babei, de colo: „Ва te-ai săturat de 
carnea fetei tale.” 

Mama Pădurei şi-a ridicat capul, s'a uitat jur 
împrejur... nu-i nimeni... I s'o fi părut... şi iar sa 
culcat, spunând: „Să mă mai întind, să mai dorm, 
după ce m'am săturat de carnea fetei cele străine.” 

Fata babei, nici acum, ma răbdat să tacă şi mai 
răspunde odată: „Ba, te-ai săturat de carnea fetei 
tale.” 

Mama Pădurei a sărit, ca arsă şi s'a uitat drept 


DIMINEAȚA COPIILOR 49999999999999999999099099990990099999999090909000 PAG. 5. 


în sus. Când colo, ce să vadă? Pe copac şade 
fata babei, (care a 'nlemnit de frică). 

Atunci a înţeles Mama Pădurei, că şi-a mâncat 
fiica. I-au scăpărat ochii de ciudă, a scrâşnit din 


dinţi, şi-a făcut spumă la gură si a început să. 


roadă copacii]. 

Мата Pădurei roade, copacul scârţâe, fata ba- 
bei plânge. 

"Trece un stol de gâşte sălbatice; fata babei le 
roagă: „gâştelor, gâştelor, шай-та pe aripi, du- 
ceţi-mă acasă.” Dar gâştele răspund: „n'avem vre- 
me, n'avem vreme, cele din urmă să te ia.” 

Mama pădurei roade, copacul se cutremură, fata 
babei plânge. 

Trecu alt stol de gâşte sălbatice. Fata babei le 
roagă: „gâştelor, gâştelor, luaţi-mă pe aripi, du- 
ceţi-mă acasă.” lar gâştele răspund: ,,n'avem vre- 
me, n'avem vreme, cele din urmă să te ia." 

Mama Pădurei roade, copacul stă gata să se pră- 
vale, fata babei tremură şi plânge. 

lată, trec două gâşte întârziate. Fata babei le 
mai roagă, şi geme: „„gâştelor, lebádelor, luafi-má, 
pe aripi, duceţi-mă acasă, cá mă mănâncă Mama 
Pădurei.” i 

Atunci gâştele s'au milostivit şi au luat-o pe ari- 


pile lor. Chiar, în clipa ceia, copacul sa prăbuşit şi, 
ştiţi ce sa întâmplat? a căzut tocmai pe Mama Pă- 
durei si a ucis-o. lar gágtele au dus pe fata babei 
acasă, au lăsat-o pe acoperiş şi au sburai cu tre- 
burile Ior. \ 
. Sade fata pe acoperiş, şi aude cum moşneagul 
spune: „babo, babo, oare unde-i fata noastră? O 
îi mâncat-o Mama Pádurei." 
Dar їаїа le strigă "n horn: „ba eu îs aici!” 
—  „l-auzi moşnege, parcă a strigat cineva.” 
— „Ті so părut, Баро, Nu-i nimeni.” 
Şi iar încep să plângă şi să ofteze: „săraca fata 
noastră! A mâncat-o Mama Pádurei !" 
Atunci fata mai strigă 'n horn „ba eu îs aici!” 
ti -auzi, moşnege, parcă s'aude un glas ome- 
ncsc" 
G- o bine zici, babo. Ia să ies afară, să văd 


Şi când ese, ce să vadă! Nu-şi credea ochilor: 
fata lor şedea pe casă şi râdea. 
Iute a coborit-o si a dus-o 'n casă. M 
mai, mai, n'a murit dé bucurie. 
De-atunci au tráit in linigte si pace si, ЕАН са 
trăiesc şi acum. 
Din ruseşte de Olga Vrabie 


Nu se poate fără 'oameni bătrâni 


-Era odată un împărat tânăr, care — nu ştiu 
dece — nu-i putea suferi pe oamenii mai înaintați 
în vârstă. Cum prindea pe câte unul, dedea poruncă 
să fie aruncat în temniţă. 

Odată împăratul acesta porni la războiu împo- 
triva duşmanului. In oastea sa nu erau decât рдей 
tineri cărora abia le mijise mustafa. 

Insă, unul din oşteni ţinea aşa de mult la tatăl 
său, un om bătrân, că-l luă cu dânsul, silindu-se! 
să-l ascundă cât mai bine. 

Mergând ei aşa, împăratul şi cu oastea nimeriră 
intr'o pădure unde nu se găsea un pic de apă. 
Era tocmai ora prânzului şi atât împăratul, cât 
şi întreaga oaste mureau de sete. Trimise el pe mai 
mulţi oşteni să găsească vre-un izvor, dar nu pu- 
tură descoperi nimic. 

Nu mai ştiau ce să se facă şi cum să-şi poto- 
lească setea. 

Atunci omul cel bătrân îi zise fiuiui său: „Du-te 
şi spune împăratului să dea drumul unui măgar, 
lăsându-l să meargă încotro va voi, iar voi să vă 
ţineţi după măgarul acela.” 

Impăratul, neavând încotro, făcu aşa şi dete unui 
măgar drumul. 

Măgarul porni, oprindu-se din loc în loc, ca să 
miroasă pământul, iar împăratul şi toată oastea 
mergeau după dânsul. 

Măgarul eşi din pădure şi tot mirosind pământul, 
nimeri drept la un râu cu apă limpede şi rece. 


a căci NE ae „шаб: ate! 4 қом 


După ce toată lumea báu şi îşi potoli setea, îm- 
páratul chemă pe tânărul ogtean, care îi dăduse 
sfatul, şi îl întrebă: „De unde ştii că un măgar 
poate să afle unde se găseşte apă?” 

— „реја tatăl meu”, răspunse cel întrebat. 

— „Şi unde este tatăl tău?” 

-- „Aicea în oaste”. 

Impăratul porunci ca omul cel bătrân să fie a- 
dus înaintea sa, îl lăudă şi-l răsplăti pentru price- 
регеа şi înțelepciunea lui si din ziua acesa îşi schimbă 
purtarea faţă de oamenii înaintați în vârstă. 

Văzu şi el că dacă e nevoie de puterea şi cu- 
rajul celor tineri, este nevoie, ce! puţin tot aşa de 
mare, şi de mintea şi sfatul oamenilor bătrâni. 

Vlad Nicoară 
——— — 000 ko 

Mutul. 

O doamnă văzu la colţul unei străzi un cer- 
şetor, care prin fel de fel de semne arăta că e 
mut şi vrea să capete ceva de pomană. Dânsa îi 
dădu câţiva bani şi îl întrebă cu milă de cât timp 
a perdut graiul. 

— „О doamnă, răspunse cerşetorul, tánguindu-se 
iată sunt aproape doi апі de când nu mai pot vorbi,” 
жжж 
“Servitorul: Sá mă- ierte, conaşul dacă-i aduc а- 

minte, dar imi datoreşte două sute de lei?... 
| PS: Te iert, dragul meu... te iert... 
Trimise de René Teodosslados-Brilla 


› 


PAG. 6. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ce vrea să î не мине 


т рына 2 d 


e Adina o luase maicá-sa la o croitoreasá 

Ce bucurie pe dânsa! 

Me „Ştii, mámifico, îi zicea ea pe drum, eu 
vreau să mă fac croitoreasá!" 

— „Bine, bine”, îi răspundea maică-sa 
cu jumătate de gură. Şi nu-i dedea atenţie, fiindcă 
ştia că Adina schimba şapte meserii pe zi. 

Asa, de pildă, alaltăieri, când se rănise la picior 
căţeluşul ei Dorică, Adina jurase că nare să în- 
vete altceva decât cum să-i vindece pe căţei. Ieri 
dimineaţă uitase, însă, şi de căţel şi de jurământ. 
Văzând că în vecini se face o casă, Adina a spus 
— jurându-se din nou — că nu vrea să înveţe 
altceva decât arhitectura, pentru ca să-i facă o casă 
mămichii şi una lui tăticu. Dar după o oră, când 
şi-a cumpărat dela cofetărie un pachefel cu ciocolată, 
Adina a declarat că ea, când se face mare, o să-şi 
deschidă о cofetărie, ca să mănânce toată ziua 
ciocolată şi prăjituri. 

După masă, tot în ziua de ieri, văzuse о expo- 
zitie de tablouri de pictură. 


zise ea. 

lar acum vrea să fie croitoreasă. 

Vedeţi, prin urmare, cum se schimbă Adina dela 
o oră la alta, ceeace este un mare cusur, căci 


1 


„Eu am să învăţ pictura! 


oamenii cari sunt aşa de schimbăcioşi, 
la nimic. 

Şi mai are Adina un cusur: acela că nu vede la 
camenii cu cari se întâlneşte decât defectele ce pot 
să aibă şi în loc să tacă, aga cum! cere bunacu- 
viinţă, Adina le spune cu glas tare. 

Ascultaţi acum ce s'a întâmplat cu dânsa la cro- 
itoreasa. După ce s'au dus, maică-sa a lăsat-o acolo 
pentru vreo jumătate de oră, trebuind să mai meargă 
undeva. 

Nu trecură nici cinci minute la mijloc, cá veni 
în „atelierul croitoresei o clientă, о cucoaná cam 
grasă şi desvoltată. Venea să-şi încerce o rochie 


nu ajung 


Prelucrare de Vasile Stănolu 


„Vrei să fii aşa de drăguță şi să ţii farfuria cu 
ace, ca să-i fac cucoanei probă la rochie?” întrebă 
croitoreasa pe Adina. 

— „Cu plăcere”, răspunse Adina, dar uitându-se 
la cucoană, zise — din fericire, de data aceasta 
destul de încet: „Се de stofă trebuie să inghită 
rochia ei!" 

Cucoana igi trecu rochia cea nouă şi se agezá 
in faţa oglinzei: „О, rochia aceasta mă face mai 
groasă!” strigă са nemulțumită. 

— „Din potrivă, se grăbi să o asigure croito- 
reasa, vá prinde de minune şi vá face mai subfiricá." 

Dar cucoana, întorcându-se spre Adina, o întrebă: 
„E adevărat că par mai subţire cu rochia aceasta?” 

— „Aş, de unde, îi răspunse Adina, adăugând: 
Arătaţi tot aşa de grasă, ceeace nu-i de loc frumos.” 

Biata croitoreasă să leşine, nu altceva. Văzând a- 
ceasta, Adina căută să o dreagă şi-i zise din nou 
cucoanei: „Rochia este foarte frumoasă, dar vina 
e a d-voastră că sunteţi foarte dezvoltată.” 

-- „„Obraznică şi neruşinată! strigă cucoana roşie 
de mânie. Cum îndrăzneşti să má insulţi in fe- 
lul acesta?” 

Şi cucoana plecă, trântind uşa. 

După plecarea cucoanei, croitoreasa, care, bine 
înțeles, era foarte supărată, îi zise Adinei: „Du-te 
mai bine în atelier şi stai acolo cu om cari lu- 
crează!” і 


Іпіго fugă Adina ега în atelier. „Ştiţi fetelor, 
începu еа să le povestească, a fost aci o cucoană, 


+ 


DIMINEAȚA COPIILOR ФоФОФФ9999999%99999099%99999999%9999%999999% PAG. 7. 


in jurul căreia, dacă te invârteai de trei ori, oboseai 
de atâta umblet." 

Lucrătoarele se prăpădeau de râs, auzind felul 
cum povestea Adina. 

După puţin, o altă clientă veni pentru probă la 
croitoreasă. „Adina îi zise aceasta, hai să-mi ţii 
din nou farfuria cu ace, însă dacă îmi dai cuvântul 
că mai să deschizi gura şi că n'ai să spui nimic”. 

Adina promise şi se duse după croitoreasă. 

Noua clientă era o clientă elegantă, zveltă, însă, 
din nenorocire pentru dânsa, îşi pierduse un ochiu 
intr'un accident de automobil. 

Adina, care observase aceasta, ţinea acele şi tă- 
cea. Insă, profitând de un moment când croitoreasa 
eşise din salonul de probă, Adina її grăi aşa pe 
nepoftite clientei celei noui: „Ştiţi, doamnă că îmi 
place foarte mult ochiul d-voastră. 

— „Маі, copila mea, îi răspunse aceasta, aveam 
doi ochi la fel, dar pe unul l-am pierdut intr'un 


accident de automobil”. 

Adina fu cuprinsă de atâta milă, їп cât se grăbi 
să zică: „Dar mie іші place mai mult ochiul се 
aţi pierdut.” 

Clienta nu Iu încântată de cuvintele acestea, cre- 
тапа că Adina a vrut să-şi bată joc de dânsa. De 
aceea, în loc să-i mulțumească, se posomori şi-i 
întoarse spatele. 

“Bine cá veni mama сі şi o luă pe Adina acasă, 
căci nu se ştie ce boroboafe ar mai fi iåcut. Dar 
Adina nu vru să plece până ce maicá-sa nu-i cum- 
pără o bucată de stofă, vrând să facă, zicea Adina, 
о rochie pentru păpuşe. 

Insă, când s'a întors acasă, i-a venit un miros 
plăcut de!a bucătărie. 

Trânti stofa şi dete fuga întrcolo, zicând că ea 
se face bucătăreasă. 

Până acum însă, Adina nu s'a făcut nimic, adică 
n'a învăţat mai nimic. 

Vasile Stănolu 


папивпвпанапипиппапивавваривввпяниинпиньяайвивпанвппяпппипаппввпвпапипиавпвшапаши; апаппанапаппппввапппиппппваппававипанай! 


“- 


Dragă Мӯи, te-ai сапай 


Mort e sufletu-mi mâhnit, 


De aceea rog, plecat 


La botez când m'ai poftit 

Si la chef, la veselie? 

Oare de-asta mi-arde mie? 
Nu ştii cât sunt de mâhnită, 
Cât mi-e inima cernită, 

Trei pisoi cum am avut, 

Pe tustrei cum i-am pierdut! 
Şi ce mândră mă simteam, 
Pe micuţii când vedeam 
Că-s deştepţi şi că-s frumoşi, 
Că sunt sprinteni şi voioşi 
Ce drăguţ ei se jucau, 

Cum în jurul meu sáreau, 


„Miau, miau!“ cum mă cheamá— 


Ah, ce bine să fii тата! 


lar acuma, ce să-ți scriu? 
Totu-i negru şi-i pustiu, 
Mort e Chim şi mort e Fusi, 
Moartă-i drăgălaşa Dusi, 


"М mine totul a murit! 

Si sub nucul din grădină, 
Ajutat şi de-o vecină, 

Biet Moş Nae a săpat, 

Pe tustrei i-a 'nmormántat. 
Singură sunt ca un cuc, 
Toată ziua stau sub nuc, 

Ca să-i plâng şi să-i jelesc, — 
Tot la dânşii mă gândesc. 
N'am nici poită de mâncare, 
Nici de joc şi de plimbare, 
Cát de şoareci — treaba lor, 
Inmulțească-se cát vor, 

Să mă roage de-ar veni, 
Să-i mănânc nu m'aş gândi. 


Vezi dar, Mifu Мі 5от, 
Pentru mine nu-i uşor, 
Ca să viu pe la botez, 

Să râd, să mă destătez, 


Nu fii, dragă supărat, 
Că frumoasa-(i invitare, 
Ce-mi fácu o cinste mare, 
N'am putut-o sá primesc, 
lar când stau şi má gândesc, 
Zic că este chiar mai bine, 
Că nu vin şi eu la tine, 
Căci figura mea mâhnită 
Nu e tocmai potrivită 
La petreceri şi serbări, 
Insă-ţi fac de-acum urări 
Copilaşii să-ți trăiască, 
Domnul sfânt să (i-i păzească 
Şi de boli şi de dureri, 
Aibă parte de plăceri 
Şi de zile tot senine, 
Si gândindu-mă la tine, 
Ці trimit din depărtare 
О duioasá sárutare. 

Din iimba pisiceascá de Mog Nae 


PAG. 8. - е ; | DIMINEAȚA COPIILOR 
CORBUL BUCLUCAS 
Desene de W. BUSCH dur e Prelucrare de MOS NAE 


31). Tanti Sia-i foc sărmana, 


Corbul varsá toatá cana, 
Cană scumpă, 'n ea tinea, 
Vinul vechiu care-i plácea. 


34). Corbul croncáne $'о sterge, — 
От vedea pe unde merge — . 
Tanti, Ticu au picat, . 
Тіси rău s'a intepat. 


32). Teafăr mai nimic nu scapă, 
Ва со Чопа cu apă 
Peste Tanti a vărsat, 
Corbul rău şi blestemat. 


33). 'Nfuriată Tanti vine, 
Furculità 7а mână fine, 
Şi pe Ticu-acum îl cheamă, 
Corbului să-i facă seamă, 


ab im 


PAG. 9. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


35). In odaie corbul sboară 228). Este ţuică, ba-i lichior 
Fug să-l prindă cei de-afară, | Ce te 'mbată mai uşor, 
Dar şacum таи и 

11. 


=! Corbul meu n'are habar, 


ў 
Ba mai rău chiar au р jā Мака ciocul în pahar. 


зат CRIZE ATI + 
23 лал. а-а EIS М 


36). Drept la Tanti a sărit, 39). Suge 'nyhite şi- 


şi vorbeşte: 
Nasu-i rău Ра găurit, „Zău că-i bună, răcoreşte, 
Cade ceasul din perete: Ва S'aduce veselie; 

„Vai, sunt moartă, măi băete!“. Ura! ura! bravo mie! 


37). Tanti, Ticu fug şi-l lasă, 
Corbul e stăpân în casă 
2 văzând o băutură, 3 40). Corbul suge, nu se'ndură, 
ustă, dulce-i vine'n gură. ` Ca să lase-o picătură: 
„Uite'n fund mai e ceva“, 
Nu se lasă рап” n'o bea. 
(Va urma) 


=» 


РАО. 10 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Pârâul fermecat · 


M 


dE | 
I! 


hi 
| 


| 
ji 


Lisandru rămase o clipă buimăcit, ascultând cân- 
tecul pârâului fermecat apoi, luándu-si sacul la spi- 
nare porni cu curaj în susul pârâului cântând cu 
mult foc un cântec, ca un răspuns la cele ce cân- 
tase pârâul: | ME | 

Pârâiaşule, să ştii 

Că-s flăcău din miază-zi 
Si c'orice pref voiu învinge 
Blestemul ce te incinge. 


Ş'aşa cântând, flácául, merse cale lungă, zi cu 
zi odihninduise noaptea in marginea páráului care 
îl adormea cu cântecele lui. Mergând aşa, cá dela 
o vreme valea începu să se'ngusteze, pârâul să se 
strângă, serpuind printre stânci ascuţite si ţipând 
parcă de durere. 

Din când în când, mai scotea câte-o frântură de 
cântec jalnic şi suspinat: 


Flăcăiaşule, priveşte 

Cum în stâncă se isbeste 
Apa mea. Ah! cum mă doare 
Nimeni nu ştie sub soare! 


Iar Lisandru îi răspundea: 
Așteaptă niţel fârtate. 
De (i-i isvorul departe 
Nu mă voi mai odihni. 


Da D. Constantin Mer^anu 


= 


Până ce nu-l voi găsi. 
Si nu voi căta odihnă 
Și nu voiu dormi in tihnă, . 
Páàm ce nu te-oi şti scăpat 
De chinul tău blestemat. 


Şi o porni flăcăul mai vârtos la drum, merse 
fără de odihnă trei zile şi trei nopţi în şir iar a 
patra zi, pe când sengână ziua cu noaptea, se 
pomeni deodată la intrarea unei peşteri întunecoase 
dinăuntrul căreia venea un vuet şun vânt de te 
pătrundea la oase. Strângându-şi pe el sumanul 
dădu să intre dar, se isbi aşa de tare de nişte porţi 
de fer, că, mai, mai să cază jos. Incercă şi a 
doua oară porţile erau prinse în lanţuri mari şi 
groase са mâna si geaba işi puse flăcăul toată 
puterea să le rupă, căci nu fu chip. Văzând că nu 
poate intra se trase ceva mai la o parte pe-un 
covor de iarbă hotărit să doarmă iar la ziuă, pe 
lumină, să vadă ce-i de făcut. Ca şi în alte nopţi, 
s'astepta ca pârâul să-l adoarmá în cântece; dar, 
ca prins de-o vrajă, pârâul nu numai că nu cânta 
dar curgea aşa fel în matca lui că nici pic de sgo- 
mot nu scofea. Totul părea impietrit. si copacilor 
dinprejur nici cea mai mică adiere de vânt nu le 
mişca crengile. Doar din peşteră venea când și când 
acelaş vuet: îngrozitor, ca un țipăt lurig de. cucuvae. 
Curând, Lisandru adormi şi avu un vis ciudat, 


DIMINEAȚA COPIILOR ФеФФФОФ9%999999999999999%99999999999%99099996 PAG. 11. 


Se făcea cá іп faţa porţilor de fier sta о істес, 
îmbrăcată în alb şi-i făcea semn să vie. Lisandru 
se apropie de ea şi femeia її spuse: 

— Nu vei putea intra înăuntru până ce nu vei 
avea un fir de „iarba fiarelor” cu care vei putea rupe 
lanţurile porţii. 

— Şi unde pot găsi firul? întrebă Lisandru. 

— Sus, în vârful muntelui locuieşte „Spiritul 
munţilor”. El are această iarbă. Dacă o vrea să 
ţi-o dea atunci vei putea intra aci. 

Se luminase bine de ziuă când Lisandru se trezi 
din somn şi aducându-şi aminte de vis porni în 
sus, spre vârful muntelui. Cum mergea el cu zor 
iată că întâlneşte în drum o babă ce se odihnea 
pe-o stâncă. 

— Маїси а — zise baba — Не-| milă de mine 
că sunt bătrână şi nu mai mă [in picioarele, fá-[i 
pomană, că te văd voinic şi ia-mă în spinare până 
mai colea cá mult bine ţi-oi face. 

Lisandru, fără multă vorbă, luă pe babă în braţe, 
о sui pe un umăr şi începu să urce iar. Nu merse 
mult şi la o cotitură dădu peste o arătare de om 
cu un ochi de vultur şi unul de peşte, cu o ureche 
de epure şi cu picioare de căprioară. 

Omul acesta se văeta cât îl lua gura că-şi rupsese 
un picior si se rugá de flácáu sá-l ajute si pe el. 

— Іа-І maică — grăi bătrâna — e feciorul meu. 

Lisandru, sui arătarea ре celălalt umăr şi o porni 
la drum înainte. 

Către seară ajunse în vârful muntelui si'n faţa 
lui se ivi un bătrân alb, alb şi gârbov de sta să 
atingă pământul cu fruntea. Cum îl văzu — Lisan- 
dru lăsă binişor povara de pe umeri şi se plecă 
respectuos іп faţa bătrânului. 

— Bun venit la noi flăcăule — zise moşneagul — 
ştiu pricina care te aduce şi fără multă tocmealá, 
pentrucă esti om de treabă îți voi da firul de 
iarbă. Te-ai purtat adevărat voiniceşte cu bătrâna 
aceasta care e nevasta mea şi cu băiatul ăsta care 
e feciorul meu. 

Zicând aşa, bătrânul scoase o pungă dela brâu 
luă din ea un fir de iarbă şi-l dădu lui Lisan- 
dru apoi îl pofti în colibă să ospăteze şi să se 
odihnească. 

A doua zi, dis de dimineaţă, când fu să plece, 
băiatul babei petrecându-l până mai devale, când fu 
să se despartă işi rupse o bucată de unghie dela 
picior, îşi smulse dela fiecare ochi câte o geană 
şi dela ureche câteva fire de păr şi dându-i-le flă- 
căului ` zise: 

— -Dacă іс freci numai puțin pe picioare cu 
unghia asta vei putea fugi mai iute са o căprioară, 
dacă dai pe la ochi cu genele astea vei putea vedea 
11 adâncimile apei ca peştii si în văzduh ca vulturii, 
iar cu firele de păr depe ureche de vei atinge 
urechile tale, vei auzi cât de departe. Ia aceste 
daruri şi Dumnezeu жен ТРЕ spre bine şi noroc. 

! (Уа urma) 


ТӘ ү КАТИ 2л 


Visul croitorului 


Petrică se duse la шп croitor meşter таге, 
şi-i ceru să-l ia şi pe dânsul ca ucenic. 

„Să vii mâine dimineaţă, îi zise croitorul şi să-mi 
povesteşti visul de peste noapte.” 

A doua zi Petrică se duse şi-i zise: „Meştere, 
aim visat că pusesem un leu la loterie şi "cim 
un milion." 

— „Acesta nu e vis de croitor, îi întoarse meş- 
terul vorba, de aceea, dute acum şi să vii iar 
mâine dimin 

Petrică veni şi-i povesti că în noaptea aceea visase 
că era îmbrăcat în haine scumpe şi mergea călare 
pe un armásar cum nu se găseşte un al doilea. 

„Nici acesta nu e vis de croitor”, făcu meşterul, 
zicându-i din nou să vie mâine. 

In moaptea a treia Petrică visase că se găsea 
într'un palat împărătesc şi că palatul era al lui. 
Croitorului nu-i păcu nici visul acesta. 

In noaptea a patra Petrică visase că avea aripi 
şi că sbură pesta mări şi oceane. „Acestea nu-s vise 
de croitor”, fu răspunsul meşterului. 

In noaptea a cincea Petrică visase că se găseşte 
la războiu şi că avea o sabie cu care tăia dintr'o 
dată zeci de capete de dușman. 

„Croitori aga de viteji nu prea s'au pomenit”, 
grăi meşterul, zicându-i să vie ziua următoare. 

In noaptea a şasea Petrică visase că eră la o 
petrecere unde se dansa şi că nimeni nu ştia să 
danseze ca dânsul. 

„Nu-mi plae astfel de vise şi nici croitori, cari 
se gândesc la dansuri şi petreceri”, îi zise meşterul. 

In sfârşit, în noaptea a şaptea Petrică visase că 
e croitor şi că lucra fără să stea o clipă, că 
ега îmbrăcat in haine rupte şi că năduşala ii 
curgea gârlă “ре obraji. Insă, când lăsă lucrul 
văzu că acul cu care cusea' devenise de aurul cel 
mai strălucitor. 

— „Acuma, da, te iau ca ucenic”, îi zise meşterul. 
„Aşa trebue să viseze tânărul, care vrea să în- 
vete meseria de croitor!” 

Stan Protopopescu 


GHICITORI 
Căţeluşă şargă, tot câmpul aleargă? 


(0009) 


Fumul dracului în ye Omului. 
! (vijfog ) 


La Puis poartá, zi pi poartă, înăuntru carn 
moartă? 


gov (921025) 
' Gulese de Wodan 


Ll 


de llie Lupu 


n moşneag avea doi feciori. Cel mai mare 

era muncitor si cumpănit în toate; pe ce 

punea mâna, ii ieşea în plin. Toate tre- 

bile îi mergeau struná şi, дере urma lui, 

bătrânul avea numai câştig. Cel mic era 
leneş si tânt. Se pornea greu la treabă şi atunci 
numai pagubă aducea. 

Se bucura bietul unchiaş dinspre partea celui 
mare; dar tare îl amăra cel mic şi nu mai ştia 
ce să-i mai facă са să-l mai dea câtuşi de pu- 
ţin pe brazdă. Era bătrân şi slab şi-l muncia rău 
gândul că-l lasă aşa ticălos pe lume. 

Cum toate se duc, peste câtăva vreme, sa dus 
şi bătrânul şi fraţii i-au făcut cele cuvenite după 
obiceiu. 

După moartea tatălui, fratele cel mare ar îi vrut 
· să trăiască tot împreună cu cel mic, că aşa ега 
şi voinţa moşului, lăsată cu limbă de moarte; dar 
tânărul ma voit nici în ruptul capului. Тіпса іп- 
truna. са să-i dea partea lui şi pace. 

Na avut încotro: au împărţit vitele, lucrurile şi 
banii rămaşi şi ajung la pământ şi case. Gligore, 
fratele cel mic, spune lui Zamfir, fratele cel mare, 
că el vrea să-i vândă lui partea ce i se cade. Acesta 
prinde şi el bucuros ca să nu intre un străin în 
averea părintească. A făcut cum a putut, sa mai 
îndatorat şi i-a plătit fratelui suma pretinsă. 

După asta, Zamfir a dus mai departe gospo- 
dăria tatălui său. Trebile i-au mers în plin şi în 
scurtă vreme era fruntaş în sat. Gligore a vân- 


M [| 
W 
M | 


COPIILOR 


| ІІ 
(ШІ ІШІ ШЇЇ jh i 
Il | ii | ШІ | ІІ; | | 
dut tot, a băgat banii în buzunar şi a plecat de 
prin locurile acelea. Unde? La nimeni ma spus-o 
şi nimeni пи ştia. 
La vre-o trei ani, se pomeneşte cu el. Рат” de 
prea multă vorbă, îi cere să-i dea partea din, pă- 


a a слана UI a 


mânt. Când aude Zamfir de una ca asta, rămâne 
ca trăsnit. 

— „Da bine Gligoraş nene, nu ţi-am plătit-o, 
păcatele mele”, îi zise el. 

— „Nu ştiu. Ai vrun act dela mine?", spune 


tântul, rástit si cu capu 'n jos. 

— „Apoi bine, mă frate, dacă nici între noi fra- 
fii nu ne ţinem cuvântul si ne trebuie acte, ce-a 
mai rămas?” se vaetă pe bună dreptate bietul Zam- 
fir. 

— „Eu atâta-ţi spun: 
nu, te dau in judecată”, 
plecá. 

— „Bine, frăţioare, dă-mă si judecății, dacă aşa 
te duce capul pe tine şi vrei tu să-ţi dai sufletul 
diavolului”, zise crucindu-se bunul frate. 

L-a dat şi-a câştigat, că Zamfir nu făcuse act, 
iar nelegiuitul de Gligore a jurat că m'a primit 
plata pământului. 

Cum şi-a luat partea, a vândut-o si iar s'a dus, 
de nici de urmă ти i-sa mai auzit. 

Trecuse poate mai bine de treizeci de ani. Intro 
toamnă, cam prin Noemvrie, era o vreme nesu- 
ferită, cu umezeală şi rece, de te pătrundea până 
la oase. Zamfir tocmai era prin curte şi îngrijea 
de-ale casei. Cam pe vremea prânzului, la poartă 
un cerşetor bătrân, cocoşat, slab-prăpădit şi sdren- 
fáros de i se vedea pielea pe unele locuri. Il re- 
cunoaşte după puţină gândire. 

— „Ти eşti, Gligore? Nenorocitule! Cum de te-ai 
ticăloşit aşa?” îi spune apropiindu-se de el. 

L-a luat, l-a dus în casă, l-a primenit şi i-a 
dat să mănânce că era rupt de foame. Nu vor- 
Ма; sta си capu "n jos, tăcea si ofta, iar lacrá- 


imi dai partea mea, bine, 
ii mai zise nătângul si 


(Citește urmarea în pag. 13 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Фе PAG. 13. 


Cum se prinde mincinosul 


ntr'o zi un ţăran s'a dus la pădure să strângă 
nişte lemne. Cum mergea el pe o potecă, de 
departe vede un lup lungit pe iarbă. 
Omul, înlemnit de frică, nu ştia încotro să 
fugă. Sta locului ca bătut în cuie. 
Se uita..., lupul lungit nu mişca, iar deasupra 


lui bâzâia un roiu de muşte. 


(Urmare din pag. 12) 


mile îi şuruiau pe obraji. Abia mai târziu a în- 
drăznit să ingáimeze: 

— „lartă-mă, bunul meu frate! Dumnezeu m'a 
pedepsit pentru nesocotinţa mea! Nu mă lăsa! Sunt 
neputincios si lipsit, dupá mintea mea a proastá! 
Nevrednic sunt de mila ta! lartá-má"" si se re- 
pezi sá-i sárute тапа. 

— „Lasă, frate, ce-a fost sa dus; am uitat de 
mult. Dumnezeu m'a invrednicit si-am împlinit pa- 
guba ce mi-ai adus. Rămâi la mine. Cu o mâncare 
şi-o haină, pe care ti-le-oiu da ţie, пи sărăcesc. 
Doar fraţi buni suntem şi trebuie să ne ajutăm!” 
Aşa îi vorbi cu bunătate Zamfir şi il îmbrăţişă 
cu dragoste. ag 

Ше Lupu 


„A! trebuie să fie mort!" se gândi el şi se a- 
propie cu frică. 

Il priveşte de aici, de dincolo, şi ce să vadă? 
Lupul deabinelea era mort... 

Țăranul îşi mai veni în fire, puse lupul in că- 
тија şi porni cu el acasă. 

— „Ei, nevastă, strigă el de departe, vino de 
vezi ce vânat îţi adue, am omorit un lup cu se- 
curea”. 

— Bree, da de când te-ai făcut aşa de cura- 
gios?’ îi zise femeia mirată şi se gândi să-i în- 
cerce curajul... 

Noaptea următoare ea aşeză în curte nişte stupi, 
îi legă cu sfoară, iar capetele le-a trecut prin 
fereastră în casă... 

Pe la miezul nopţii, când totul dormea, femeia 
se sculă şi se îndreptă spre fereastră. Aci începu 
să strige: 

— „Aoleo, bárbate, esi repede afară şi vezi ce 
este P’ 

— Ce este, fá proastá?" intrebá el din pat mai 
mult mort decât viu. 

— Lupi, bárbate, lupi, au venit sá caute pe to- 
varăşul lor, esi acum să te descurci cu dânşii! 

— Ascultă, îă, spune-le că nu l-am omorit eu, 
l-am găsit mort in pădure...” 

Şi se înveli în cap cu pătura, dârdâind de frică. 

Femeia esi afară si se întoarse repede. 

— „Le-am spus, dar nu vor să mă creadă, ci 
vor să te vadă pe tine, esi odată si goneste-i 
de aici. 

— Dar cum să-i gonesc? Spune-le că nu l-am 
omorît eu, şi să plece odată, afurisiţii dracului!” 

— Ascultă, bărbate, ia sulul de războiu şi-l pune 
pe umăr са pe puşcă, şi esi în fața uşei”. 

Bărbatul, de zor, de nevoie, luă sulul şi-l puse 
la umăr, îndreptându-se spre uşe. 

— „Vino si tu cu mine, cá tare mi-e frică. 

— Viu, viu!" zise femeia, trăgând de sfori prin 
fereastră... | 

Stupii începură să se rostogolească făcând mult 
sgomot. 

Bărbatul, auzind sgomotul şi văzând stupii cum 
se rostogolesc, crezu că sunt lupii şi o luă înapoi 
îngrozit de frică... La uşe însă sulul i-se împletici 
în picioare şi nu-i dădea drumul să intre... 

„АоІео, măi lupilor, daţi-mi drumul”, începu să 
strige, crezând că lupii l-au apucat de picioare. 

— Daţi-mi drumul, fraţilor... eu mort l-am gă- 
sit în pădure...” 

„Aoleo, nevastă”, nu mă lăsa să mor, vino si 
dă-mi ajutor!” 

Femeia râse de isprava ce-o făcu, iar bărbatu- 
lui îi trecu pofta să mai mintă. 

Traducere de Sava lvanov-Brăiia 


PAG. 14. 


Rezultatul oieri au "сзади №. 11 


_DESLEGĂTORII JOCURILOR 


(Continuare) 
Hu deslegat 4 jocuri, următorii ci- 
Шоп din д Ă 


PROVINCIE 


ALBA-IULIA: Elena Basarabescu. 
ANADOLCHIOIU: Blof Trofin. 
в: Virgi: Bulz, Tănăsescu Gh. 


AXINTELE: Gh. V. Nacu. 

BACAU: Sergiu Tihan. 

BACLIC: Constantin Magiari, Elena 
şi Theodora Culicá. 

ВА?АКСІС: Panaitova Anca. 

BAICOI: Efrem Zaharia, Marieta Za- 
haria. 

BALTI: Сһіѕы si Saşa Pinkenson, 
Ше Şwarţman, Fima Haim, Boris- Bra- 
unştein, Mihail Col. Ionescu, Nicolae 
Сар. I. Batzariescu, Ioseph Scoianscht 
Sonia Н. Pagkenns, lone! C. Libin, 
Alex. Papadopol, Vasile Sturzu, Aris- 
tide Dediţescu, Tudor J. Deniţescu, D. 
O. Stoian, Alex. Petrescu, Ovidiu De- 
mitriu, Stefánufa S. Cristescu, Solo- 
mon Breuman, Petrica Stoicescu, lulia 
Roziceanu, Xenia Petrov, Fima, Haim 
şi Boris Braunstein, Chisit Pinchenzohn, 
H. Erlich. 

BARLAD: Israel Segall, Groper Da- 
vid, Ivanciu Petru. 

BISOCA: Năstăsescu V. loan. 


BOLGRAD: M. Rozenjveig, M. Ghin- 
dentuler. 
BOTOSANI: G. Marcusohn. 


BRAŞOV: Leny Kolbert, Niculiţă Gł- 
lor:eanu, Alexandru loan-Odor. 
BRAILA: Spiridon Vultepsis, Cosin 
Ricarda, Rene Theodossiadés, lonel Slá 
vescu, Herbert Cosma 

BREAZA: Focşeneanu 1. Gheorghe, 
Focşeneanu Constantin. 

BUFTEA: Tocilescu Emilian, Ауга- 
mescu I. Armand. 
BUŞTENI: Russo J. Flamo, Norbert 
. Gibson. 

BURDUJENI: Octav P. Ogrodiuc. 
BUZAU: Marcelica Engher, lwica Se- 

, lonel Mihăescu, Ştefănescu, 
ani Ursea, Alexandrescu М. Aurel, 
Mircea şi Mihai Pădurăleanu, Clenfa 

Florica Rizu. 

CADICHIOU: Salum Sami. 

CARACAL: 1. 1. Gligor, Puica Ю- 

nescu, Sanda Măinescu. 
CARAMLAC: Nicola Encică. 
CAMPINA: Const. P. Horjea, Elena 
tefănescu, Crisantema Ionescu, Sevas- 
па Valenştein. 

CHIŞINAU: F. Voronovschi. 
occu: Constantin Dragomi- 
resou, 


CLUJ: Aurel tSetánescu, Aurel Hossu. 

со $ТАМТА: Dumitru Dori, Dida 
Mihail, Răjnoveanu Joan, Jenel Pare- 
peanu, Vatafu Constantin. 

CORABIA: Ludovic si Ionel Socaciu. 
CRAIOVA: Tiberiu Gr. Dumitrescu, 
Mişu Ştefănescu, Viad Voiculescu, Pi- 
soschi Dumitrescu, Poppa Niculae, Fane 
Constantinescu, Mişică Constantinescu 
Апа М. Constantinescu, Viorica Con- 
stantinescu, J. Munteanu, M. Ciocâl- 
teu, Gerard dr. Weinberg, Ionel Ra- 
dovici, Rădulescu D. Mircea, Ştefan 
G. Mihail, Giculina Rădulescu, George 
S. Roşca, Reli Ulrikh, dea Gheor- 
ghiu, Marcu Iancu, Berhard M. Moi- 
есі, Leontina Moisescu, Sulica Voi- 
сшеѕси, Aron D. Mitru, Mintă Nicolae, 
Edonard Liberman, Emanoil Liberman. 
DAIA-ROMANA: Bozdog Emil. 
DOLHASCA: Mihai! Eugenia. 
DORNA-VATRA: N. Lalescu. 
DRAGASANI: I. Soimulescu, 

тїап P. Miliufescu. 

DROCHIA: Хашгегі M., George *war- 
citeseky, Cleopatra Wurghait, Maxim 
S'adecki, Leon Toncki, M. Breiman, 
Alexandru Norflock, Albert Dastre, Char 
les Wheastane, Leopold Trackinni, 
Jeanna M. Namierb, Rołand St. Las- 
caru Elisabeta M. Brozeanu, Caterina 
şi Zoe Berenştein, Eliade  Pelcescu, 
Willy şi Marica Gh. Manlewy, Marga- 
reta Merimée, De M. Rocher, Titty 
S. Corresy, Агтап Felipon, Themis- 
tocle Poros, M. Breiman, Eliade Pel- 
cescu, Bianca Wildes. 

FLORU-OLT: Elena Moscu. 

FOCŞANI: Ғапу Ra'escu, Emilia Rai- 
sel, Mihai Constantin. 

GALATZ: Mondy Leibovici, Vladi- 
mir Bulgarov, Ionescu Gh. Mira Han, 
Stoian Leonida, Ghiroca Dragoş, Stoian 
Elena, Aneta Munteanu, Cane ide Geor- 
де, Jvone Staicovitz, Marcela Ionescu, 
nai alia Weintraub, julia Silberman, Fri- 

GIURGIU: Virgi! Giugariu, Russe D. 
Anton, Gabi Harrich, Mişu losefovici, 
Popa Gh. lon, Ionel 'V. Milica Cărăuş, 
Marinel Борсок Teodoropol Nicolae, 
Stănică I 

HERCULANA: Sonca Nicolae, Po- 

N. Nicolae, Dinu C. Albulescu. 

IAŞI: Тші Aronovici, Zigu Grinberg, 
Mendelovici Z. Adolf, Horia Ниве. 

ISMAIL: David şi Marica Steiner. 

LIPOVA: Alex. Moisescu. 

LITENI (Făiticeni): V. Petrescu, Jean 


Ursache. 
E TI: Gross Nora. 
MIERLESTI: Picuţa Moroianu. 


Vale- 


MISLEA: Şurariu V. Mircea. 

MIZIL: Ticu Stoicescu. 

OCNELE-MARI: Petruş P. Stănescu. 

OCNA-SIBIU: Zoe Buţureanu, Geor- 
geite Tocilescu, Mircea Vidrighinescu. 


ODOBESTI: Iosif şi lacob Avram, 
вои Herşcu, Artur Segall, Cos- 

tel Gr. Mihai, Emil Ciurea. 

ORADEA: Georgescu Stelian, Gabriel 
Mihăescu 

PAŞCANI: 1. Dumitru. 

PARLITI:  Viadimir А.  Camischi, 
Crivetz 


Mircea. 
PIRTRA-N.: Simon Grünberg, Vizen- 


PIETROSITA: Стідоге Crigorescu, 
Grigorescu Nicolae. 

PITEŞTI: Betti şi Lică Davidescu, 
Grun Izi, Micu nina Lucian 
rid ass мас Leibovici, Herman, 
5. Haim, Gheorghe Mihăs'escu 

PLOEŞTI: Bottez D. Constantin, la- 
lomițeanu J. Mircea, Georgica $ї 'Ма- 
rioara Burchi, Рауе С. Constantin, 
Mardale Gh. Lucia, Pechert A. Mar- 
cela, C. Filoti. 

POIANA: Marioara si Dorica Ро- 


PREDEAL: Emila 1. Dinu 


acu. 

RADENI: Mihai Párvu. 

RAZBOENI: lone N. Munteanu, Gri- 
gore Emil Munteanu 

ROMAN: Constandache Gh. Marta 
Rámniceanu, Lupescu Maria, Lupescu 
Cornel, Lupescu Constantin, Dánceanu 
Emilian, Romeo N. Dumitraşcu, Şerban 
Elena, 'Gigel Tomescu, Simon Cahu, 
Sandu Ifrim, Surica Fraimovici. 

ROSIORI: Haralambie si Lie L. Tá- 
nase, Petrus si Mişu Nicolaescu. 

R.-SARAT: Coca si Puşietta Nástá- 
sescu, Abramovici Abram, N. С. Mi- 
háescu, Nicu Tomescu, G. Popp, A- 
lexandru Báiculescu, Leon cwn, 


Tacu, 


„Viorica Dáscá'escu, Adela Dăscălescu 


SINAIA: Emit Gelbert, Maria, Monicá 
Ionescu, Zizel Gh. Nicolau, Pilu Bucşan, 
Constantin J. Sapari. 

SLATINA: боғы І. Teodorescu. 

TG. FALCIU: Meno Frenkek. 

S: Rodica Stanciu. 
Steluţa Pric 

TIGANESTI: Ticu I. tonescu. 
hs MAGURELE: Paulina Marin Ih- 


STUŞNAD: Kamillo ue 
VARNA: укш 
VALCELE: ovs AS 


TI... 


DIMINEAȚA COPIILOR 99999999999909900990909099000000099000990909090099 PAC. 15. 


VERESTI: Laurenţia Costiniu. 
Vutcani: Virgil şi iata Popa. 
UDENI: Adina r опе! Constantin. 
An deslegat 3 jocuri următorii ci- 


titori din 
PROVINCIE 


ALEXANDRIA: Ioan T. Sloianof. 
BACAU: Tania M. Fischer. 
N, sti oala Vasile Н. Gazu- 


BALTI: Concino M. Andreescu, Const. 
M. Hbatuneanu, Leonida S. Costescu, 
BARLAD: Caty Ivanciu, Vasile Ciurea, 
BISTRIŢA: Aurei Moldovan. 
BRAILA: Isac IL. losefsohn, Marcet 
iei: a Moise. Leibovici, loan А- 


gassir 

BUCECEA: Bercovici Samy. 
те Нагу Тасѕоп, Victoria Tin- 
T: 

CARACAL: Felicicufa Ionescu. 
CAMPINA: Dolores Stănescu, lordă- 
CO RENI Jost Justim. 

ustian 

COMARNIC: Mircea C. Petroni. 
prégen Gheorgh Cony T. Economo, 
răgan e, i Lorca Ro- 
thłander, hiri iau 
COSTEŞTI Marilia şi Radu Stefá- 


CRAIOVA: „eee Casneti, Шапа şi 


Eug. o Neriejde Adolt M. Marmontel, Eu- 
бал Tudor V. Alfhons Roşoşanschi, 
ilvescu Kergazu, Felix Grosu, Isac 
Branaum. 

HAȚEG: Zeno Susman. 

GALAŢI: Ruth Blumen, Sarah Gol- 
dring, N. Ionel, Carolina si 
stein, Betiná Tosipovici, Miu losipo- 
vidi, Moise Leibovici, Lupu Mayer. 

IAŞI: Savel Thierer, Mendeiovia A- 


vram. 
ISMAIL: Marcu Motniac. 
MILOVA: loan Ganea. 
OLANESTI: Valentin Delacorabia. 
PIATRA-N.: losit A. Barid. 
PLOESTI: Nemes I. Constantin, Ne- 
mes I. Маѕі:е, Ionel şi Costel Gălăţeanu, 
Nemeş А. loana, Ciugudeanu A. Gh. 
PITEŞTI: Lăzărescu D-tru şi Mari- 
oara. 


e (Argeş): Barbu T. Vir- 
u. 

RAZBOENI: V. Tordion, 

ROMAN: Leibovici S. David, Hascal 
Solomon. 

ROŞIORI: Ionel А. Bogdan. 


SLATINA: Constanţa P.oeşteanu. 
STREHAIA: Icu I. Lupescu. 
TARGOVISTE: Mateiu Іопеѕси. 
TECHIR-GHIOL: loan Holda. 
xc V. Roscu. 
T.-SEVERIN: Doru-Albu. 

TUSNAD: A. S. Gartenberg, B. Ion, 
Clement Schachman, Titi şi Victor 
Iacomi. 

VALEA LUNGA: А. Sterghiu, 
Georgescu, Elena escu. 


Ion 


Georg 
VASLUI: Coste: Anastasiu, Georgel şi 


Florentina Cárcofoi. 


An deslegat două jocuri următorii сі-: 


Шоп din 
PROVINCIE: 


ARAD: Clarufa si Lizica Held. 

BAZARGIC: “Al. Co 

BARLAD: Condrea Marius, Armand 
si Otto Feltz. 

BOTOŞANI: Crischi D. Mirelly. 

BRAILA: P. Horenştein, В. Segall. 

BUZEU: Matilda Antonescu. 

CERNAUTI: P. Bouman. 

CHISINAU: Va'entin Holban. 

CONSTANŢA: Weissenberg Avram, 
Cocio T. Economu. 

Pârvulescu, 


CRAIOVA: Georges I. 

Dumitrescu I. Petrică. 

au RA Antonovici Gh., Pavlovici 
GALAŢI: G. Linefchi. 
MANGALIA: Victoria N. Aldea. 
PIATRA-N.: Leibovici Avram. 
PLOEŞTI: Popovici C. Petroniu. 


PODUL-ILOAEI: Gicufá N. Conitz. 
PREAJBA: Ionel si Marioara Vál- 


ceanu. 
REGHIN: Va'entin Caprucian. 
ROMAN: M. Solomon. 
SINAIA: Aurelia m 
SLATINA: Тїси R. 
TARGU-NEAMTZ: Claruta si Marie 

Schnnierberg. 
TIGHINA: Adina Bráileanu, Dionid 

Rotaru. 


OARA: Kiss 
TUR ENII DE SUS (бон): panat. 9 
Tudor Dinescu, Petre şi 
VALENII-DE-M.: Nicolaie бесе 


Au жене 1 joc, nrmătorii citi- 


tori d 
PROVINCIE: 


BUZEU: Cezar N. Niţulescu, Ortansa 
Jarnea, Puiu şi Lică Rosenstein. 

CERNAUTI: Clicher Friederich. 

CONSTANŢA: Vangheufá Teodoru, 
Popovici Valeriu. 

TERN VE Marietta si Stella Mari- 

nes 

FALESTI: 


Avram  Snaider,  Osias 
Khemaer. 


FOCSANI: Bedros B. Emanoil. 
GIURGIU: Stelică Georgescu. 
IAŞI: Henry Brill, Mişu Griinşpan. 
ORHEI: S. Dascal. 
PIATRA-N.: Moisá Calman, E. А- 
reşteanu, lancu Wincler, Frida Barid. 
PLEINESTI: laromir lerek. 
TG.-FRUMOS: Şaia lficovici. 
T.-SEVERIN: Gicá Vasiliu. 


La publicarea concursului No. 11 
қа omis a se arăta іп ce constă pre- 
miul al V-1ea: 

Zece volume alese din „Biblioteca 
Dimineaţa“. 


PREMIANTII 


Prin tragere la sorţi au egit ur- 
mătorii premianțţi : 


PREMIUL I: Virgil Giugar*u- 
Giurgiu. 

PREMIUL II: Marieta  Alevra- 
Bucuresti. 

PREMIUL III: Mircea  Bălăne-. 

scu-Bucureşti. 

PREMIUL ТУ: Vlad Voiculescu- 
Craiova. 


PREMIUL V: Melanie Berman- 
Bucureşti. 


Premianţii sunt rugaţi a trimite 
adresele complecte la redacţie spre 
a li se expedia premiile. Cei din Bu- 
cureşti se pot prezenta personal. 


De ce cocoşul ţine ochii închişi când cântă? 
(рр пір ad әјәјои 2$ рлиҙиәд) 
d 


* * 
De се se trage clopotul? 


Unde e dealul mai adânc? 


oameni. 


(pvojs ag) “ішкі. 


Fănică învaţă la religie; a ajuns la cei dintâi 


Spune-mi mamă, pe Adam şi Eva i-ai cunoscut? 
4 Мата. А! nul... 


dragul meu; e mult de tot de 


Fănică tace, apoi după ce se gândeşte puţin zice: 


A atunci mă duc să-l întreb pe... bunicu. 


(pougpo тюш. vapa 1-2pu) | 


k*k. 


Care cal vede tot aşa de bine pe la coadă ca 


şi 1а сар? i 
{4 


E. 
irs aa BN 


Trimise de І, N. Vâlceanu 


(440 109) | Cerșetorul: 


Doamna (către cerşetor): 
banii? Nu cumva îi bei?” 
„О! nu. Vreau să mă о 


——— (ok 0 ——— 


Trimisă de Bioaz-Fă-ticeni ` 


... 


„Ce vrei să faci си 


- ——————————— ——À — 


PAG. 16.999999999900999909999900090090090909090000000090 DIMINEAȚA COPIILO 


De vorbá cu cititorii 


R. Mit. si Den. MitLoco. —  Micelor si drágufelor 
domnişoare, v'ati dat osteneala să ne trimiteţi mai multe 
istorioare şi poveşti. 

Vă spun ca un prieten «е sunt al copiilor că, deocamdată 
şi până creşteţi mai mari, să citiți ce scriem по, oamenii 
mai bătrâni, şi după ce veţi creşte mari şi veţi învăţa 
mai multă carte, veţi deveni şi d-voastră scriitoare. 
Atunci noi пе vom odihni, iar d-voastră veţi scrie lu- 
cruri frumoase şi plăcute. 

Еш. Gh.-Com, Principele Carol. — Сішпеіс trimise de 
d-ta sunt prea cunoscute, apoi şi traducerea d-tale lasă 
de dorit. 

De ex. scrii: „Carol este un mic ştrengar”. In textul 
francez trebue să fi fost: „Charles este un petit polisson”. 
Mai începi frazele cu pronumele personale (eu cred, eu 
tineam), ceiace nu trebue în limba română. Cât despre poe- 
zie, pentru mai târziu treaba aceasta. 

H. Str.-Loco. — Bucata d-tale „La mormântul unui 
prieten”, este un exerciţiu de stil, destul de bun pentru o 
compoziţie de şcoală, dar tocmai înfloriturile de stil şi 
belşugul de epitete o fac să nu fie potrivită pentru re- 
vista noastră. 

Leon Gs.-Chişinăn. — Scrii aşa: „la aceste două bor- 
cane şi du-te cu dânşii”. Borcane, fiind la plural de genul 
femenin, trebuie zis: „cu ele” sau cu dânsele”. De asemenea 
mu se zice: „20 de lei pe cari sunteţi dator mie”, ci: 
„20 de lei ce-mi sunteți dator", sau „ce-mi datorafi". 

Asa dar, te sfătuim să înveţi mai bine limba română. 

Mar. Maria.-Loco. — Regretám, că poezia ,Orfanul", 
fiind în genul trist, nu o putem publica. Mulţumim pentru 
dragostea ce porţi revistei, dar noi răspundem regulat la 
această rubrică tuturor trimifátorilor de manuscrise. Pro- 
babil că manuscrisul d-tale nu ne-a sosit. 

R. Theod.-Brăila. — Se vede treaba că d-ta nu urmăreşti 
regulat revista, altfel ai fi ştiut cá noi am publicat două 
poveşti în genul lui ,,Mester Păcală”, trimis de d-ta. Una 
e de Andersen („Hainele nouă ale împăratului”), iar a 
doua e o poveste orientală cu „turbanul închipuit”. De 
altfel, nu te sfátuim să ne {тїшїї poveşti lungi, deoarece 
nu cunoşti în deajuns limba română. ` 

Ifi publicăm două glume, iar anecdote cu regi străini 
interesează puţin pe cititorii noştri. 

Cât despre fabula de Tolstoi, avem colaboratori cari 
traduic direct din ruseşte si il avem si pe Tolstoi in 
E à 

r. de M.-Bacău. — „Graţia Darling" se publică, ru- 
găm numai lasă mai mult spaţiu între rânduri. Avem ne- 
voie de nuimele şi adresele colaboratorilor, pentru ca la 
nevoie să 10 scriem şi să le cerem lămuriri. ; 

Cr.. О1.-Т.осо. — Mica istorioará „Neastâmpăratul” arată 
că mai târziul vei reuşi să scrii bine. Deocamdată te fe- 
licităm pentru scrisul îngrijit şi pentrucă, spre deose- 
bire de multi alţii, întrebuinţezi bine semnele de punctuație. 

І. N. V.-Preajba. — li publicăm nişte glume si ghi- 
citori. Bucăţi traduse din cărţile da şcoală nu publicăm. 
Cât despre „Povestea fără sfârşit”, îţi mai trebue prac- 
ticá şi experienţă, ca să-ţi insusesti bine limba si stilul 
în care trebue scrise poveştile cu caracter popular. 

G. L. Div.-Craiova. — „In vacanţă” se publică. 

I. D. Bán.-Loco. — „Fata moráresei". Dela început 
ână la sfârşit povestea d-tale e scrisă în şir, fără să 
асі о despărţire, fără să începi măcar odată dela linie. 
. Aşa ceva nu merge. De altfel, avem prea multe poveşti. 

Тт. В.-І/осо. — Nu ştim ce interes pot prezinta întâm- 
pkirile unui băiat cumi e cel descris de d-ta în bucata ,,Va- 
gabondul". Te sfătuim să nu scrii astfel de bucăți. 

В. D. Nic.-Loco. — Nu te osteni să ne trimiţi lucruri 
copiate din cărți, fiindcă n'avem ce face cu ele. 

———— DOC 00 ———— 


CÂINELE CEL SCHIOP 


Un câine şchiop de vânătoare se întâlneşte cu o 
pisică şchoapă. 

,Incotro" îl întrebă pisica. i 

— „Am plecat în lume îi răspunse câinele. 

— „Imi pare foarte bine că şi eu merg tot їп 
lume. Să mergem dar împreună!’ 

Şi au plecat împreună. Apoi şi-au povestit unul 
altuia, în ce chip au rămas şchiopi. 

— „„Gândindu-mă la acea nenorocire, — zise câi- 
nele — când am rămas şchiop, şi acum îmi sânge- 
rează inima după bunul meu stăpân, pe care l-au 
omorât hoţii. In timp ce-l apăram mi-au rupt şi 
mie piciorul”. 

— „Еп, zău, aş fi fugit — zise pisica. Dacă aş 
fi ştiut că nemernicul de bucătar mă loveşte cu cu- 
fitul, şi eu maş fi păzit mai bine". 

„Си ce i-ai greşit bucátarului?" о întrebă 
câinele. 

— „Ат vrut să şterpelesc o bucăţică de friptură 
de potârniche dintr'o farfurie”. 

— „Aşa, dar făcând rău ai rămas schioapá?! A- 
tunci nu pot umbla cu tine pe un drum. Du-te, dacă 
ifi place în stânga, eu mă voi duce în spre dreapta!” 

Şi noi să ocolim pe cei răi, şi să nu stăm de 
vorbă cu dânşii. 


Traducere de Petrinca Petre 


---- 


————әс== 


Răsunet 


Cel mai bun dessert la masă 
Este o ciocolată bună 
„SUCHARD” ne-a dovedit-o 
Al cărui nume, azi, răsună. 
а ое ыы” 
Două fetiţe se plimbă pe câmp. In mijlocul unei 
poiene pasc două vaci, una albă şi alta neagră. 
— Uite, zise una dintre fetiţe prietenei sale, vezi 
tu cele două vaci? 
— Da. 
— Ei bine, e vaca albă care dă lapte și vaca 
neagră care dă cafea. 
* ж ж*” 
— Пе ce plângi, copila mea? 
— Lucian, mi-a făcut rău. 
— Te-a bătut? 
— Nu... Am vrut să-i dau un pumn. El şi-a 
lăsat capul în jos şi eu m'am lovit de perete. 


ж жж 
Intre doi copii, în ajunul Crăciunului. 
Büiefelul. — Се proastă eşti, surioará, ca să 
crezi că jucăriile cad din cer în ghetele noastre. 
Fetiţa. — Tu eşti şi mai prost că zici asta tatii, 
care mare să mai vrea să pună nimic!... 
Din franfuzegte de Radu Mihalu 


Atelierele „ADEVERUL“ S. А. 


ЛП se 
v DIMINE A 
Gana 
comik 
REVISTA SAPTAMANALA | 
N. BATZARIA 


DIRECTOR: 


„MAI IUTE, IEPURASULE, SĂ LUĂM „DIMINEAȚA COPIILOR“! PREŢUL 4 LEI 


ә Сагпіуог“, ,,erbivor'' ° 


Ce înseamnă cuvintele acestea? Aşa пе. întreabă 
drágufa noastră cititoare, d-ra М. Jon din Capitală. 

„„Carnivor” înseamnă cel ce se hrăneşte cu carne, 
iar, „erbivor”, cel ce se hrăneşte cu iarbă, verdeață. 

Пе exemplu, câinii, lupii, vulpile, leii, tigrii, etc., 
sunt animale „carnivore”, ре când oile, boii, vacile, 
caprele, сай, cámilele etc., sunt animale ,,erbivore." 

Cât despre om, el este ominivor’”, ceeace înseamnă 
că se hrăneşte cu de toate (omnium în limba latină 
însemnând tozul),-adică mănâncă şi carne şi legume 
şi verdeață. 

Sunt, însă, unii oameni, cari, fie din cauză de 
boală, fie cá aşa cred сі-са e mai bine, nu mănâncă 
niciodátá carne. Acestora- li-se zice vegetarieni”. 


Există Moş Nae şi:Haplea? 


E întrebarea cititorului nostru V. Pefr. din co- 


; типа Liteni. Să-i luăm ре rând. Că , Mos Nae” 
există in carne şi oase, despre aceasta nu poate 
-. fi nici o îndoială. Nu scrie el regulat la „Dimineața 
“ Copiilor”? Si n'a apărut „Lir si Tibişir” de Mos 
Nae? 

Numele „Moş Na?” este un pseudonim. Totuşi 
nu sunt puţini cititorii, cari l-au ghicit şi ştiu cine 
“este. El, însă, nu vrea, să-şi dea numele adevărat. 

Cât. despre ,,Наріса”, aceasta e altă socoteală. 


Haplea 'este un tip, reprezintă pe omul care nu-şi ` 


face niciodată sânge rău, care vede partea bună 
în tot ce i-se întâmplă, omul care spune бап face 
prostii de rămâi uimit, dar care e totdeauna vesel 
şi deseori dă dovadă de mare deşteptăciune. 

* Sdeotim că- lămuririle acestea au să-l mulțumea- 
“са pe cititorul nostru. 


„Cartofor“ şi ,,omucid'' 

Abonatul nostru Fr. М.-пе cere explicaţii asupra 
acestor două cuvinte şi asupra originei Jor. 

,Cartofor" e un cuvânt de origină grecească si 


înseamnă acela care are nenorocita patimá de a. ~ 


juca în cărţi şi pe bani. Este о patimă care îl іп- 
joseşte ре om şi-l menoroceşte, făcându-l să-şi 
piardă averea. Si nu dea Dumnezeu ca vreunul din 
cititorii nostri să ajungă vreodată cartofor! 

Cuvântul ;omacid” este de origină latină şi e 
compus din două cuvinte, cum, d» altfel, se şi în- 
ігісде foarte bine. Inseamnă cel care -ucide un от, 
dar mai înşeannă si ucidere de om. 


э. 
жш; 


TOATE, 9 AMES TEG 


DIMINEAȚA COPIILOR 


- 


Tatăl lui Stefan cel Mare. 


D-ra EL. L. dela Sinaia vrea să ştie al cărui Bog- 

dan a fost fiu vestitul Domn al Moldovei Stefan cel 
Mare, се! care, ajutat numai de Moldovenii săi, а 
câştigat 34 de victorii asupra duşmanilor cari il 
atăcaseră. 
. Nu, bună domnişoară, Stefan cel Mare па fost 
fiul lui Bogdan, întemeietorul Moldovei, ci al lui 
Bogdan al II-lea, fiul lui Alexandru cel Bun, şi care 
Bogdan a domnit între anii 1449—1451, pe când 
Bogdan, întemeietorul Moldovei şi după care Moldo- 
vei îi se zicea si Bogdania, a trăit cu vreo sută de 
ani mai înainte. 

Vezi, în Moldova au fost mai mulţi Domni cu nu- 
mele de Bogdan. Am pomenit de cei doi dintâiu. 
Al treilea cu numele acesta a fost fiul lui Stefan 
cel Mare. 


Се sunt versurile albe ? 


E întrebarea unui cititor, care ne mai cere să-i 
dăm şi - explicaţii amănunțite despre cum se tace 
о poezie, desigur cât mai bună. 

Deocamdată să răspundem la întrebarea de mai 
sus. „Versuri albe” înseamnă acele versuri cari nu 
sunt rimate, adică nu se termină la sfârşit prin 
cuvinte cari. se potrivesc. In timpurile vechi poeţii 


„nu întrebuinţau decât versuri albe. Asa sunt scrise, 


de pildă, marele poeme ерісе Jada, Odisez, Eneida, 
еіс. La versurile albe baza este accentul ritmic şi 
numărul silabelor care formează cezace se numeşte 
cadență, lucruri despre cari vom vorbi cu altă ocazie. 

Deasemenea intr'unul din numerile noastre viitoare 
vcm publica o poezie cu versuri albe pentru ca іп 
telul acesta cititorii să Не mai bine lămuriţi cum 
se scrie o poezie fără versuri rimate. 


———— DOC he шшхо--- 


Rezultatul concursului de desen 


Premiul l-iu la concursul de desen а 
fost câștigat de d. AUGUSTIN NELLU 


POPESCU din București. In n-rul viitor . 


vom reproduce frumoasa schiţă trimisă 


de d-sa și tot deodată vom publica și 


numele celorialli participanţi la con- 
curs. . 
CPE 00 — 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 150 LEI 
' 6 LUNI 80 „ 


UN NUMAR 4 LEI 
IN STRAINATATE DUBLU 


19 SEPTEMBRIE 1928.— Nr. 136 Director: N. BATZARIA 


кеееееееееее 
 «езеезетеззз 


Noapte de vară 


Peste sat încet coboară 
Vălul nopţii acuma iară... 
Muncitorii toţi pe luncă, - 
Obosiţi de multă muncă, — 
O pornesc plini cu povară 
Către casă. 
Luna mândră se ridică 
Tot mai sus — Şi o păsărică 
Cântă'n depărtări cu jale... 
Către stână jos la vale — 
Cu ciobanul, — turma mică 
'Neet se lasă... 
Prin grădini mărgăritare 
Picură ре ori-ce floare... 
lar prin aer se-aud şoapte 
Şi — bătrân — în fapt de noapte, 
Codrul cântă'n depărtare 
Plin de vrajă... 
Apele doinesc la vale 
Şi prin lunci îşi deschid cale... 
..Linigtea-i acuma mare..., 
Numai luna sus în zare 
Ridicându-se agale 
Stă de strajă... 
N. G. Miháilescu-R. Sărat 


La tablă 


De câte ori iese la tablă Graur, 

Nu scoate un cuvânt, dar ип cuvânt; 

El lasă ochii ?n jos si für- să miște i 
Priveşte ne ’ncetat înspre pământ. 


„De ce nu ne spui lecţia, vorbeşte!” 

Strigă profesorul, răstit la Graur; 

El a răspuns pe scurt: — „Fiindcă tata 

Mi-a dat un sfat: „Tăcerea e de aur". 
Stelian Constantin 


ISGPITA... 


Ai, vecine, 'n curtea ta un már 
Plin, de câtă roadă pot să 'ncapá 
Сгепейе, ce cată lung la drum, 
Ca să 'mi lase mie, gura apă... 


А, 


Dar mai ai, vecine, şi o bâtă, 

Colo 'n prag, aproape, să по pierzi, 
Care când te mángáe pe sale, 

Vezi în loc de mere, stele verzi... 


Si-ai, vecine, şi-un duláu de câine, 
Ce-ţi veghiazá pomul în tăcere, 


Căci prezenía-i, e de-ajuns a-ți spune: 
„la mai mută-ți gândul dela mere!“... 


Si mai ai, vecine, auzul ager, 

Ce-l аѕсиіі la pândă, ca un Domn, 
Ochi ce iscodesc din faptul zilei, 
Până т miez de noapte fără somn... e, 


Mi 'ncercaiu, eu pánd-acum, norocul, 
Insă 'n loc de mere, mai uşor 

M'am ales cu-o bátá grea pe spate 

Si cu-o rană-adâncă la picior... 


Dar, vecine, într'o noapte -fi jur, 
Că pe toate am să ţi le iur!.. 


Aurel Dumitrescu 


——— —ooc— 


Ce este intr'un moment de douá ori si intr'un an 


niciodată? 


Răspunsul: în cuvântul moment sunt de două ori 


m т; iar în cuvântul an niciunul. 
Ж k ж 


Când nenorocirea doarme, fereşte-te s'o deştepţi. 


Cine ia pe datorie plăteşte de două ori. 


ME. cou PPPA E 


Manusorisele nepublicate nu se înapolază. 


РАС. 4. €99999099999999090990909999990909909009099900909090090009 DIMINEATA COPIILOR 


— Poveste populară rusească — 


е Prelucrare de Ali-Baba 


femee bătrână avea doi fii. După moartea 
unuia dintr'înşii, celălalt plecă de-acasă, du- 
cându-se în lumea largă. Trei zile după 
plecarea lui, un soldai veni la femeia cea 
bătrână şi-i ceru găzduire pentru o noapte. 
Femeia îl întrebă: „Dar de unde vii, báete?" 

— Viu tocmai din lumea cealaltă. 

— Аһ, băete! Am avut şi eu un fiu care mi-a 
murit. Nu cumva l'ai văzut? 

— Păi, cum să nu-l văd, dacă stăm în aceiaşi 
odae! 

— Ei, ce bine îmi pare! Si nu mi-ai putea spune 
cam ce face el acolo toată ziulica? 

— Paşte prepeliţe dar о duce cam greu, cá i 
ғап rupt hainele şi cá nu are şi el un ban de 
cheltuială. 

Ce credeţi că făcu femeia? Ii dădu stofá pentru 
două rânduri de haine şi câteva sute de lei ce-i avea 
la dânsa, zicându-i: „Să dai totul fiului теш!” 

A doua zi, după plecarea soldatului iată că se 
întoarse acasă fiul care plecase în străinătate. „Ştii 
ce sa întâmplat, báete? Chiar acum a plecat un 
soldat, care venia tocmai dela raiu şi care mi-a 
adus veşti dela băiatul cel mort. I-am dat să-i 
ducă stofă pentru haine şi bani de cheltuială. 

— Ştii mamá, îi întoarse vorba băiatul, eu plec 
din nou în lume şi nu mă întorc acasă decât dacă 
fásesc vre-o fiinţă, care să fie mai mărginită la 
minte decât tine. 

Băiatul plecă şi ajungând într'un sat, intră Ја 
curtea boereascá, unde văzu o scroâtă cu zece 
purcei. Flácául nostru se aplecă la urechia scroâfei 


© 


şi începu să-şi vorbească încet са si cum i-ar fi 
spus cine ştie ce taină. Nevasta boerului, mirată de 
această purtare, îl întrebă: „раг ce i-ai spus scroa- 
ісі?” 

Băiatul îi întoarse vorba zicându-i: „Scroafa a- 
ceasta este sora nevestei mele şi fiindcă mâine e 
nunta fratelui meu, am venit s'o invit si pe dânsa. 
Cred că o să-i daţi voe să vie însoţită şi de 
purceii săi.” 

Nevasta boerului, auzind о astfel de prostie, iz- 
bucni în hohote de râs şi zise: „„Nătâng mai eşti, 
băete! Decât, iată am să-ţi fac іп voe. Am să-i 
pun scroafei blana mea, îţi dau şi trăsura noastră şi 
du-te cu dânsa la nunta fratelui tău, căci de! o astfel 
de invitată nu poate merge pe jos.” 

Caii au fost puşi la trăsură, scroafa cu purcei 
în trăsură, iar băiatul sărind pe capră, o şterse 
cât mai repede. 

Nu după mult se întoarse acasă şi boerul. Ne- 
vastá-sa, cum il văzu, ii alergă întru întâmpinare 
zicându-i: „Păcat că п'аї fost aicea să fi văzut ceva 
nemaipomenit. Un ţirănoi care zicea de scroafa noa- 
stră са e sora nevestei sale şi a venit să o poftească 
la nunta fratelui sáu. Ат imbráca:-o în blana mea, 
am pus-o în trăsura noastră cu purcei cu tot si 
i-am dat-o prostului acela de ţăran.” | 

— Ва nu ţăranul e prost, ci tu ai fost o proastă 
şi jumătate. Si boerul furios Sări ре са! şi porni 
ca să-l găsească pe ţăranul, care-şi bătuse joc de 
dânşii. Acesta îl zări venind de departe şi bănuind 
că trebuie să fie boerul cu pricina, ascunse 
repede trásura cu scroafa intr'un desig de pădure, 


DIMINEAȚA СО0Р111.0Вю9%%9999999999999999959599999999999966 PAG. 5. 


iar е] se aşeză la marginea drumului punând їпаш- 
tea sa căciula, 

„Јат ascultă, báete, îi strigă boerul, mai văzut 
trecând pe aicea un ţăran cu o trăsură şi cu о 
scroafă intr'insa?" 

— Па, am văzut-o, dar e cam greu 50 ajungi, 
unde mai pui că prin pădure sunt multe cotituri, 
aşa că te poţi rătăci. Eu ştiu un drum mai scurt, 
dar nu pot să mă mişc de aicea, fiindcă zboară pri- 
vighetoarea. 

— Саге privighetoare? întrebă boerul. 

— Uite, privighetoarea ce am sub căciulă. 

— Stii ce, báete, ii zise din nou boerul, eu stau 
si ifi pázesc privighetoarea, iar tu incalecá pe calul 
meu si dă fuga să-l ajungi pe ţăran. 

— Nu, nu pot sá-mi las privighetoarea, cáci dacá 
zboară, pierd 500 de lei. Cu atâta m'am invoit s'c 
vând unui boer dela oras. 

— Dacă zboară, îţi dau eu 500 lei, ii zise boerul 
care nu mai putea de necaz. 

Dar băiatul de colo: „Aşa îmi spui acuma că-mi 
dai şi ре urmă, după ce zboară, mă trimiţi la 
plimbare”. 

Се să facă şi boerul? „Ма, zise el. Ca să fii si- 
диг, îţi dau de acuma 500 de lei, dar încalecă ре 
cal şi nu mai pierde vremea de pomană.” 

Băiatul de ţăran se aruncă pe calul boerului şi 
p'aci ţi-e drumul. Aşteptă boerul o oră, două, trei, 
ba aşteptă până seara, dar băiatul nu se mai în- 
toarse. Bietul boer nu mai ştia ce să creadă. 

„la să vedem, zise el. Cam се iel de privi- 
ghetoare păzesc eu aicea.” Ridică de jos căciula, 
când colo ce să vadă? Nimic. Nici măcar o pană 
, de privighetoare. ,,Aoleo, am păţit-o si eu, tot ăsta 
irebue sá fie táranul care a pácálit pe nevastá- 
mea." Si se intoarse acasá plouat si cu capul in 
jos. 

Cât despre băiatul de ţăran, el se duse la maicá- 
sa cu trásurá, cu scroafá, cu purcei si cu un cal 
de cálárit ре de-asupra si ii zise: „Mamă, am gă- 


sit pe lumea aceasta oameni mult mai proşti, aşa 
că mi-a trecut supărarea si rămâi aicea cu tine. 
Ali-Baba 


паппииппиппиппининпипинипининшиянииишпив ll LL LL LILIECI CL LL LL LL Lie lee leii 


Gratia Darling 


Gratia Darling era fiica păzitorului unui far pe 
care ştiinţa modernă îl cládise pe grupa de insule 
care înaintează in mare între Lindisforne şi Bom- 
borangh (Anglia). Intr'o noapte, în mijlocul unei 
furtuni îngrozitoare, Gratia Darling se trezi la stri- 
gătele echipajului unui vapor, sfărâmat de o stâncă 
învecinată. La rândul ei, trezi pe tatăl ei, şi numai 
cu el, în mâini cu câte o lopată de vâslit, intr'o 
barcă uşoară, se grăbeşte "п ajutorul naufragiatilor. 
Niciodată nu s'a văzut marea mai furioasă, şi mâ- 
nuirea mai grea şi mai periculoasă. 

După străduinţe desperate, ea atinse stânca unde 
se găseau ultimii supraviețuitori ai  naufragiului. 


Viteaza fată ii primi pe toţi în barcă. Erau numai 
nouă. Dar puterea valurilor şi a vântului era atât 
de mare, încât Graţia avu nevoie de о zi întreagă 
pentru ca să-i aducă pe uscat. Acolo îi îngriji, 
şi căută să-i mângâie de pierderea fraților şi а 
vaporului. Anglia întreagă laudă curajul Graţiei Dar- 
ling. 
ы din limba engleză de Serrma de Marselly Bacău 
оос: {Ő 


Un țăran care a citit într'un ziar călătoria lui 
Amundsen la Polul Nord : 
— Se pare că e aşa de îrig acolo, incât trebue 
să-ți pui mánusi ca.sá-ti speli mâinile, 
қ Trimisă de Al. Haber-laşi 
--------соссаЖшшхо------- 


обод % 
(се; 
tyr 
” " е 


STROE VOINICUL 


— Preiucrare după legenda jui „Siegfried“ — 


e mult de tot, pe când oamenii îşi făceau 

dreptate cu spada, trăia in. nişte. ţinuturi 

iJ depărtate un flácáu bálan şi aşa de voi- 

Ж піс, că sfărâma piatra între degete, ІІ che- 
ma Stroe voinicul. 

Tot pribegind el prin păduri şi pe plaiuri, i 
se urâse tot cu hoinăritul şi atunci intră ca ucenic 
la un fierar de la marginea unei păduri bătrâne. 
Acesta însă nu se putea împăca cu Stroe al nostru 
căci orice ciocan îi da, cât de greu să fi fost, mi 
{1-1 ridica cu degetul cel mic, de rămâneai cu gura 
căscată. Instârşit fierarul îi făcu un ciocan greu, 
de nu-l puteau ridica nici cinci oameni. Stroe puse 
mâna pe el şi când mi ţi-l repezi în nicovala cea 
mai таге а ferarului, nicovala dispáru în pământ, 
iar ciocanul din unul se făcu două. Fierarul de 
frică, gândindu-se cá cine ştie ce i se poate întâm- 
pla си flácául acesta, ii puse gând rău şi iată 
ce-i veni în minte: să-l trimită în fundul pădurii, 
unde ştia el că trăeşte un balaur mai mare şi mai 
infricosátor ca cei din poveşti, si din ghiarele că- 
ruia nu scăpase nimeni din cei ce se incumeta- 
será sau se rătăciseră pe acolo. 

Asa că fierarul ii spuse într'o zi: 

— „ascultă, măi Stroe, lemnele astea dela mar- 
ginea pădurii nu-s bune pentru foc, îs prea verzi; 
Ға bine şi іс afundá puţin în pădure şi adună dea- 
colo de cele uscate”. 

Stroe voinicul, fără să spue ceva, îşi luă o se- 
сиге cu sine şi plecă. D'abia ajunse în pădure, şi auzi 


cântând mulţime de păsărele, care de care mai fru- 
mos. Fu atât de fermecat, încât n'auzi frământă- 
tárile balaurului, ce se auziau tot mai deslusite. 

Cànd deodatá se pomeneste flácául nostru in fata 
dihániei. Fără să-i dea timp să se migte, Stroe 
îi reteză intr'o clipită cele zece capete. Apoi se 
dete deoparte şi privi zvârcolirile balaurului şi sân- 
gele, ce-i curgea în valuri. 

Apropiindu-se, voinicul muiă degetul în sângele 
ba:aurului şi îşi simţi pielea degetului întărindu-se, 
ba tot odată se trezi că înţelege limba păsărilor. 
Auzea cum se certau unele, cum altele; râdeau sau 
se întreceau în frumuseţea cântecelor. 

Deodată văzu o pasăre stând pe o creangă şi 
uitându-se ţintă la el. Intorcându-se spre ea, o auzi 
spunându-i în limba ei, pe care o pricepea acum, că, 
dacă se va scălda în sângele balaurului, nici o să- 
geată si nici o sabie nu-l vor mai putea răni. 
Vrând să încerce spusele păsărelei, se scăldă, sim- 
findu-si imediat pielea intárindu-se. Mulţumi apoi 
păsărelei şi o luă înapoi spre fierărie, dar numai 
găsi drumul şi începu să rătăcească prin pădure. 

Tot mergând, i se păru că desluşeşte nişte voci 
piţigăiate certându-se. Oricât se uită însă împrejur, 
nu vedea nimic decât tufişuri mici de frunze. In- 
sfârşit, zări între frunzele unui boschet. doi pitici, 
ce se ciorovăiau de rupeau pământul.. Stroe, care 
acum ştia să vorbească toate limbile de pe pământ, 
intră în vorbă cu ei şi află că sunt doi regi ai 

(Сиеҙіе urmarea Іп pag. 7 [os) 


m 


PAG. ?. 


эз | la loc, si, atunci Mircea si Sável se mai cuminfeau! 


у g ЯТ; 


TUM ; Ж: "tas 1 ЖА N {= Ү P 


EA. 
US T 2 


acá Mircea sparge un pahar, găseşte cá e 

o simplă întâmplare ca aceea, când Săvel 

a spart o ceaşcă; iar dacá Săvel a spart ceva, 

găseşte si el că a fost. o întâmplare ca 

aceea, când Mircea a spart un pahar. Бі, 

după părerea lor, ar însemna să prăpădească toate 

lucrurile din casă, fără a merita vre-o pedeapsă, 

deoarece ei strigă "т gura mare са fost la mijloc 

o simplă întâmplare. Dar una е să fie o simplă în- 

tâmplare şi alta e să prăpădeşti lucrurile din nea- 

tentie si nesocotinfá. Cum vrei să пи răstorni bi- 

belourile şi să nu strâmbi tablourile de pe pereţi, 
dacă te joci cu mingia prin cameră? 

Cum vrei să nu te isbeşti de mobile, care-fi fac 
în сар cucue cât nişte coarne de тіпосет, dacă te 
joci în salon de-a baba oarba, de-a leapşa, sau 
de-a hoţii şi vardiştii? : 

Despre aceşti doi fráfiori: Mircea si Săvel, au- 
zeai zilnic astfel de întâmplări. Noroc însă, că dacă 
liniile de dat la palmă se rupeau foarte des, 
fiindcă erau prea mult întrebuințate în acest scop 
— tatăl lor avea-de grijă să cumpere îndată altele 


(Urmare din pag. 6) 


piticilor, că pe unul îl cheamă Statu-Palmă şi pe 
celălalt Barbă-Cot. 

Intrebându-i de ce se ceartă, ei arătară о co- 
moară mare, spunându-i că nu pot să şi-o împartă 
în două părţi egale. Stroe împărţi atunci comoara 
şi piticii mulţumiţi, la început, ii dáruirá o sabie 
fermecată. Dar când voinicul fu să plece, piticii 
iar nu fură mulţumiţi, ba aruncară vina asupra lui 
Stroe. Ei îşi chemară în grabă supuşii şi se arun- 
cară asupra voinicului. Dar acesta, neputând її ră- 
nit de când se scăldase în sângele balaurului şi 
având şi o sabie fermecată, risipi pe pitici, cât 
ai bate din palme. 

Apoi le luă comoara si se făcu stăpân peste ți- 
nuturile piticilor. Isi aduse mulţi аҷі viteji, îşi făcu 
o cetate puternică şi domni viteaz peste un popor 
de viteji. 

B. Rozane 


„ж mm 


Me 7 2 за Y, М E 


Intr'o zi, pe când nebuniile ii uitaserá cu desá- 


J|. vàrsire, fie din cauza liniei noui-noufe şi foarte 
„solidă, ce-i ameninţa, agátatá de cuiul din perete, 


fie din alte motive, si in timp ce se indeletniceau cu 
învăţătura, tatăl lor le fágádui nişte jucării de care 
se bucurará foarte mult. Lui Mircea voia să-i cum- 
pere o bicicletă, iar lui Săvel — o puşcă cu capse. 

Dar până să primească jucăriile cele noi, copii 
eşiră a doua zi prin curte, ca să se mai joace cu 
cele vechi. 

De-abia eşiseră pe uşă şi de odată se auziră — 
ca de obiceiu — nişte ţipete care-ţi luau auzul. Ce 
se întâmplase? 

Săvel, care era în aşteptarea  puştei tăgăduite, 


 voise să mai facă nişte exerciţii .cu un pistol vechi 


şi mic, atât de mic, caproape îl puteai face măr- 
fisor. Cum însă nu era niciodată atent, se izbi de 
un pom. Pistolul îi căzu din mână, iar Săvel veni 
de-a berbeleacul: de-asupra pistolului: de-tablá ce-i 
crestă vârful nasului. Iar Mircea, care fugise spre 
poartă, privind un zmeu -înălțat, се sbârnăia ca 
zmeul din poveste, flămând de 7 zile, călcă într'o 
groapă, scrântindu-şi un picior, şi începu să ţipe, 
luându-se par'că la întrecere cu Săvel... 

Ce vă іпсһіршіі că s'a -întâmplat apoi? Credeţi 
că Mircea a rămas şchiop, iar Săvel fără nas? Nu! 
Ambii s'au însănătoşit, dar nici unul dintre ei n'a 
mai căpătat jucăriile făgădiite! . 

Aiexandru Bilciurescu 
——— — —ooc—: e z—209—— —— 


in vacanţă 


— Uft.. Ce cald о, mámificá, 
. Se tot vaitá Florinel. 
Azi il iau pe Firfiricá 
Si mă ducă in crâng cu 2. 
De 'nvátat am o grămadă, 
Şi eu n'am citit deloc; 
Profesorul o să creadă 
Сат ţinut-o întrun joc! 
Firfirică e motanul cel mai leneş de sub soare, 
Căci, ‘сит dă puţin de umbră, gata-i si el de 
culcare. 
Doarme-acum, întins la umbră lângă micul Florinel, 
Care "'nghite o poveste cu un lup si um căţiel. 
Inciudat că nu-l ascultă, şi plutindu-i somn ре 
“n. (gene, 
Florinel, îl luă de: ceată pe оюу. şi-i 'spuse-a 


m [lene: 
Ia роп,” нае domft: + 
Firfiricá, таж: învaţă ^ 7 30 
Si mata. Ce-atâta somn?... . 
Pa ,R-a а-{-й- Rală. 
Plagi eră 20; 
a. r КІП Т” Divariuss 


ED а 


PAG. 8. : DIMINEAȚA COPIILOR 


CORBUL БИСІЛІСАӨ · 


Desene de W. BUSCH у Prelucrare de MOS МАЕ 


41). Zău am dat eu de погос!“. 
Zice, ia paharu'n cioc, 
i-l ridică, 7 tine sus, 
án' lichiorul tot s'a dus. 


44). Dar vedeti nenorocire, 
Cade corbul ín nestire, 
Cade'n cioc, stă nemiscat. 
Corbul rău e afumat. 


42). Dar e rău de-aci 'nainte, 
с пи mai e cuminte 
ра aripi, dă din cioc, 
Nu mai poate să stea'n loc. 


43). Атей de băutură, 
Cântă, 'i zice tot din gură, 
lar pe urmă se porneşte 


Ca să joace е! corbeşte. 


te ——M—— ie = e - 


7! 
ți laşi | 


DIMINEAȚA COPIILOR 


45). Mai târziu, când s'a sculat, | 
Sticla bum! sa răsturnat. = 
Jos pe scânduri a căzut, EJ 


Bucátele s'a fácut. 


Ze УОЛУ; p 
т: мыт. 2.2... 20. b 


| 
ў 


Pk 


PAG. 9. 


‚ 46). Dup'aceea, bestematul, 


Cred cá 'mpins de Necuratul, 
Ghemul Tantei a luat 
Si de gât s'a "nfásurat. 


41). Insá acum, và rog veniţi, 
La sfârşitu-i să priviţi. 
Buclucaşul corb e mort, 
Spânzurat de-un fir de tort. 


48). Tanti Sia ce-i beteagă 
Zice: —,,Ascultá, Тіси dragă, 
Tot ce-i rău aşa sfârşeşte, 
Dumnezeu îl pedepseşte. 

SFÂRȘIT 


Păstorul fars. noroc 


Un ‘Arab păzea cămilele stăpânului său, un om 
rău şi sgârcit, care nu-i dădea nici odată mâncare 
deajuns, aşa că bietul Arab era totdeauna flămând. 
Intr'una din zile îşi făcuse nişte mămăligă şi o lăsase 
să imai răcească. Tot în ziua aceea norocul îl aju- 
tase să prindă de vie o gazelă, a cărei carne е 
foarte gustoasá, şi găsise un ou de struf, care 
deasemenea ieste foarte plăcut la mâncare. O că- 
milă, саге cu câteva zile mai înainte fătase un puiu, 
îngenunchiase lângă dânsul. 

Arabul era foarte vesel şi igi zicea singur: „Cine 
“poate să mănânce atâtea bunátáfi?" 

Dar пи se mulțumi cu atâta, căci văzând cămila 
că se sculase de jos, luă un vas să о mulgă, pentru 
ca să mai aibă şi lapte pe deasupra. Insă, pe când 


mulgea, gazela care era legată, scăpă şi o rupse 
la fugă. Arabul luă de jos ош de struf şi-l aruncă 
în gazelă. Nu o пітегі şi nu câştigă altceva decât că 
oul se sparse şi nu mai rămase nimic dintr'ânsul. 
Alergă apoi o bucată de vreme după gazelă, dar 
poftim să te iei la întrecere cu dânsa şi să o ajungi. 
Obosit, se întoarse înapoi, zicându-şi: „Cel puţin 
mi-a rămas mămăliga şi laptele ce am muls dela 
cámilà !^ 

Insă, în vremea cánd'el alerga după gazelă, cá- 
mila mâncase toată mămăliga, iar puiul de cămilă 
băuse laptele din găleată până la cea din urmă 
picáturá.Si aşa, în loc de atâtea bunátáfi cu cari se 
lăuda, Arabul, n'avu în ziua aceea cu ce să-şi poto- 
lească foamea. Vlad Nicoară 


d ш»... 


adu » 1 


к. гілі майла, 


PAG. 10 peppe 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Pârâul fermecat 


3) (Urmare) 
Rămas singur, Lisandru o porni repede la drum” 


şi curând ajunse din nou la porţile peşterii. 
Асі, doar că atinse niţel lanţurile cu firul de 

iarbă şi săriră cât colo lăsând larg deschise por- 

tile de fer. Ісі făcu o cruce si păşi cu curaj înăuntru, 


maică, Doamne! un întunerec, să-l tai cu 


Acolo, | Г 
cuțitul nu altceva şun sgomot!.. nişte fipete şi 
vaete de ţi se făcea părul măciucă. O luă el așa 


ET Y 


i De D. Constantin Mereanu 
încet, încet tot dibuind prin întunerec până ce găsi 
iar urma pârâului şi ţinând pe marginea lui se 
tot duse cale de câteva ceasuri. Deodată, înaintea 
lui se desfăcu o geană de lumină şi nu după multă 
vreme ajunse într'o boită largă luminată de o su- 
medenie de luminiţe mici ce se mişcau de colo până 
сою. Uitându-se mai bine băgă de seamă că acele 
luminiţe nu erau altceva decât ochii a zeci şi sute 
de bufniţe si cucuvele „ce steteau agáfate ре pe- 
тері bolţii si țipəu de-i impuiau urechile. Pe jos, 
în lăzi mari de piatră, zăceau îngrămădite bogății 
nenumára:e: aur sclipitor, pietre nestemate cu lu- 
ciri orbitoare, mătăsuri scumpe şi câte si mai câte 
lucruri de pret, a căror frumuseţe greu о poţi spune./ 
O clipă Lisandru fu gata să se repeadă să-şi umple 
traista golită de merinde cu aurul cela, dar un sis- 
pin de durere venit de undeva de aproape il opri 
locului. Intorcând capul. încotro auzise suspinul văzu 
în mijlocul bolţii o statue de piatră înfăţişând un 
flăcău frumos cu o coroană de aur pe cap şi la brâu 
încins cu un іг:адап împodobit cu pietre scumpe. 
Privind mai cu luare aminte, spre uimirea lui, băgă 
de seamă că din ochii 'de piatră ai statuii cur- 
geau siroae de lacrimi mari са bobul de strugure 
si se pre'ingeau in jos pe podeaua de piatră ріег-\ 
zându-se in întunerecul peşterii. Aceie lacrimi nu 
erau altceva decât isvorul pârâului pe a cărui urmă 
se luase Lisandru de ruga pârâului si de făgăduiala 
lui şi se mustra că uitase făgăduiala, în faţa bo- 
găţiilor. 

Cercetând mai cu deamánuntul dădu peste o placă 
de aramă pusă la picioarele statuiei şi pe ea citi 
cam aceiaş slovă pe care o auzise în cântecele pâ- 
râului : 

Cine esti si orice vrei 

Din apa mea să nu bei, 
Сал drum alte isvoare, 
Cine bea din mine moare. 
Cele lăzi cu aur pline 

Nu le-afinge că nu-i bine. 
La isvorul meu de sapi 
De durere grea тй scapi. 
De vrei să-mi faci acest bine, 
Frate să fiin veci cu mine, 
Frate la isvor mă sapă 

Si de durere mă scapă. 


Si'n timp ce Lisendru citea cu glas tare cuvin- 
teie de pe placă, din ochii chipului de piatră lacrá- 
mile curgeau mai mari prelingându-se sgomotoase 
pe lespezi. Fără să mai stea mult pe gânduri voi- 
nicul se apucă de săpat cu briceagul la picioarele 
statuiei şi dădu peste o cutie de fier grea şi rugi- 


DIMINEAȚA СОРІ11 08 ФФФ9%999%09%99999999999999999999999999999999 / 0. 11. 


nită. О desfácu în grabă şi înăuntru găsi о Бич 
cată de piele de miel pe care sta scris cu slove 
vechi ceeace urmează: 

„Cine va putea pătrunde aci şi va încerca să 
„scape de blestem, pentrucă un blestem apasă aci, 
„acela să ştie că greu îi va fi şi de пи: va isbuti 
„să ducă la hun sfârşit stană de piatră să se facă. 
„Dacă va putea aduce „apa vieţii” şi va stropi 
„cu ea această staná: de piatră blestemul va pieri”. 

— Voiu duce la bun sfârşit totul, — zise Li- 
sandru — şi făcându-şi o rugăciune porni cu cu- 
raj înainte printr'o hrubă ce se deschidea din peş- 
şteră şi care cine ştie unde avea să-l scoată. După 
câtă-va vreme dădu intr'o pajişte frumoasă smăl- 
[uitá cu mii de flori mirositoare. După câteva cea- 
suri de mers ajunse iar la nişte porți de fer ferecate 
cu nişte lanţuri mai groase са сеге dintâi. Geaba 
cercă să le atingă cu „iarba fiarelor”, geaba le 
smuci cu toată puterea: porţile nu se "deschideau 


Privi în jurul lui şi zări în depărtare pe vârful ` 


unui deal mişcându-se ceva. Atunci îşi aduse a- 
minte de daruri.e date de feciorul „Spiritului Mun- 
Шог” şi scoțând ghiara de vultur se frecá cu ea 
la ochi. Atunci vázu o cireadá de cáprioare cátre cari 
urca dealul un pitic purtând in mână o cheiţă pe 
care cum ajunse la cireada căprioarelor o тага in 
urechea uneia din ele. Văzu mişcând buzele piticului, 
dar nu auzi ce spune. Numai decât se frecă la 
urechi cu părul de iepure şi auzi pe pitic zicând: 
„Eu plec acum la un drum mai lung. Ai grije, ani- 
mal credincios, de cheia porţilor. 

Lisandru aşteptă până ce piticul se depărtă de 
cireada căprioarelor şi apoi scoțând dela сһітіг 
bucata de unghie luată în dar dela feciorul „Spiritul 
munţilor”, se frecá cu ea pe picioare şi când о 
porni în goană către vârful muntelui, cât аі clipi fu 
în mijlocul căprioarelor şi ochind pe cea care avea 
cheia porni o goană nebună după ea. Nu după multă 
alergătură o prinse, îi luă cheia din ureche şi'ntr'o 
clipă fu iarăşi la poartă, o deschise repede şi... 
p'aici {1-1 drumul. Curând ajunse la o altă poartă 
în preajma căreia se întindea un lac mare şi adânc. 

Uitându-se în fundul lacului văzu o casă de sticlă 
iar înăuntrul ei dormea o arătare cu cap de om 
şi trup de peşte. Lângă ea, pe о másufá de cris- 
tal, se afla о chee de aramă -- pasă-mi-te cheia 
porţilor. 

Lisandru îşi desfăcu traista dela umăr şi cu multă 
dibăcie, aruncându-o în lac, prinse un peşte mare 
şi frumos care se sbătea de moarte în mâinile flă- 
căului. 

-- Nu-ţi voi da libertate’ — zise Lisandru — 
dacă nu-mi făgădueşti că-mi vei aduce cheia pe 
care o păzeşte în fundul lacului omul cu trup де 
şte. 

— Ti făgăduesc Е — răspunse peştele. 
| i (Va urma) 
— — amos ———— 


2 


De vorbă си ои 


ч. ар. | | 


- Schitá — 


— ;Bunico, ţie nu-ţi-e cald? chicoti Lenuta. 

— „Ba da, prințesa babei; mai niţel s soarele 
merge sá se culce. ж” i 

— jBunico, si soarele are casă? 

-- „Da, 1а fel ca moi башы! — şi are şi к 
ca vol, - 

—:, Val banii dii cum de ki se aprire. casa 
сапа ii soarele acolo? - 

— „Nu maică, el ѕеага“ mu mai are putere — şi-o 
lapidis ; 
»Odatàá си hainele, bunicuţo? 

— „Vezi bine cá da, 
© — „Випісо, e adevărat cá fără el nu putem trăi? 

— „Dai maică, căldura si lumina lui ,binefá- 
cátoare ne sunt de mare pref. 

— „Bunico e adevărat cá „el? e un copil? 

— „Da e la ісі ca frate-táu Aonel; frumos si 
miravan ' 

-- „А$ааа!?! De bună seamă că atunci, eu sea- 
тап cu luna, căci şi frumoasă şi cuminte sunt; 
nu-i aşa bunico? 

— „Se 'nfelege, fata maichii.  ' - 


ж * * 


„Bunico, dece ţăranul acela аге cămaşa tară 
din: pantalcini? 
— „Aşa e portul nostru, vechiu, la ţară... 
din bătrâni... 
— „Si e frumos, bunico? » 
— „Vezi bine... ne mândrim cu el... | 
„Aşaaaa!?! Dar, bine bunicufo, dece mămica, 


ceartă ре Ionel când îi iese cămaşa din нир? 
UM LI 


Dunk 


x x 
— „Bunico, tu faci dulceaţă? | ! 
— „Da, maică. : ' 
— „Şi-i bună? dar pentru cine о Тастар 
— „Pentru musafiri, | 
— „Dar eu ce sunt, bunico? ! ^, | 


жж ж. 


—  „Випісо, eu о să ajung ca tine?  ' 

— „Desigur, Ileana mamii. — [ 

— „Și о să am si nepoti? : 

— „Foarte mulţi... 

—  „„Bunico, tu dece n'ai dinfi? 

— „De bătrână ce's.. 

-- „Aşaaa!?! Atunci eu nu mai vreau. să fiu ca 

bunico! 

— „есе, ingerasule? 

-- Еп ~mi mănâncă nepoţii toată dulceaţa!!!. 
Marce! Zanelly-Loco 


m m m DEE RO i 


t ШЫ). v. УА ыы 


PAG. 12. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Din volumul „Din lumea lor... 
ce va apare în curând în Editura 
„Ancora 


dată cu întâile clipociri ale soarelui de April 
sosiră la vechiul lor culcus, dintr'un un- 
ghier al tindei. 
51-1 găsiră aproape cum il lăsase, la ple- 
care, întâmpinând cu ciocurile întinse pe 
lenesele vrábii ce le tinuserá locul, pe vremea tro- 
enilor. 

Dis de dimineaţă, a doua zi, îşi incepurá pre- 
gátirile. Intr'un ciripit zglobiu porneau in slavá, 
scáldándu-se in ploaia de luminá a soarelui si re- 
pezindu-se, glonţ d'asupra unui cogar, unde găseau 
tot ce le trebuia. 

Cu câteva fire de lână, sau cu un păr de cal 
in cioc, ajungeau la cuib, una dupá alta, punánd 
cu grije, la fund, scumpele lucruri trebuincioase 
cládirii. 

Fără pic de odihnă, zile multe dearândul, іп- 
grămădiră atâta material de clădit, cât li se părea 
că le trebuie spre a-şi încropi un cuib nou. | 

lar în fapt de seară, îngânându-se cu ciocârliile 
şi cu vrăbiile înălţau si ele un cântec de prea- 
mărire muncei celei de. toate zilele, încheiată си 
cea din urmă licărire pe pământ a dătătorului de 
viaţă. 

Incă vreo câteva priviri, o stinsă gângurire de 
glasuri, şi apoi cele două piepturi albe, unul lângă 
altul, incremeneau intr'o tihnitá odihnă, câştigată 
cu multă trudă. i 

Iar prin somn le colindau felurite arătări, din cea 
din urmă călătorie, silindu-le să tresară, şi să scoată 
câte un ciripit speriat, ca un țipăt, de alarmă, 
Câte o tovarăşe de călătorie, rătăcită de stol sau 
prinsă de o undă vrăjmaşă de vânt, picase їп 


de N. Pora 


valurile furtunatice ale nemărginitei ape, peste care 
sburau. 

Stolul poposise pe nişte stânci, adápostindu-se 
în nişte coclaure, par'că anume scobite de vremuire 
spre a le feri puţin şi a putea să adeste, acolo, pe 
tovarăşele întârziate. 

А doua zi furtuna trecuse şi apele de abia sbicite 
de о boare subfiricá, le indemnau la sbor. Şi au 
sburat, au sburat, într'un suflet, până ce s'au арго- 
piat de vechiul lor culcuş. 


Cu o veselă piueală, în fapt de zi, rândunica lăsă 
uşurel, în bumbac, întâia speranţă a verii aceleia 
— un ouşor, lângă care trei zile in şir, cuibári alte 
trei nádejdi de vieafá nouă... 

lar rándunelul peste fire de voios, se rotea sglo- 
biu prin tindă si ogradá, aducându-i, in cioc, to- 
varăşei ba un vierme, sau vre-o musculiţă, ba vre-o 
altă gâză, sau vreo boabă de coacăză, ca să-şi 
mai răcorească sufletul ars de fierbinfeala culcu- 
cusului. 

Când întâiul nou venit ciocăni in şubreda cojifá, 
rândunica scoase un piuit de bucurie, urmat de 
bătaia de aripi a rândunelului, care sbura în roto- 
goluri mărunte, împrejurul cuibului, prásnuind, ast- 
fel, pe întâiul nou sosit. 

Iar când ii dete si ea un pic de ajutor, străpun- 
gând cu ciocul delicata pojghiţă, puişorul pirpiriu 
şi ud leoarcă se strecurá sub fulgii ei calzi. 

Ce mai zăpuşeală era şi afară! Dar şi ce zăduf! 
pe biata rândunică, neînchipuit de mulţumită, când 
îşi vedea tovarăşul apropiindu-se cu ciocul plin! 

Că deacuma era un plisc mai mult şi în alte trei 


DIMINEAŢA COPIILOR ФФОФЦФФФЦФОФ090909009009009099090090000000000< PAG. 13. 


zile la rând, se iviră alte trei mici сіосшефе, aştep- 
tându-şi rândul la mertic, aşa că, de îndată ce putu 
porni şi ea într'o goană, după d'ale gurii. 

Si pe nebăgate de seamă puişorilor începu să 
li se intunece galbenul cioculeţe'or, crescându-le fulgi 
şi pene si adăstând, cu cioculefele deschise, venirea 
celor ce daseră zile. 


Ce de mai casná pe rândunică şi pe ráridunel 
până să clădească alte două cuiburi. 

Că о afurisită de pisică, cocofatá pe crengile 
unui măr din faţa casei, le afinea calea, miorláind' 
şi dârdâindu-i botul de poftă când zárea puişorii 
cu ciocurile căscate, privind, pe marginea cuibului. 

Atunci rândunica se hotári. Cá tocmai sosise clipa 
să sboare micii lăstuni. 


Un scurt sfat, lângă cuib, şi apoi, rândunica 
dintr'o parte, rândunelul dintr'alta, prinserá să sbcji- 
re prin prejurul máru'ui, repezind fiecare, din zbor, 
câte un cioc sdraván, în capul îndrăzneţei care pof- 
tise la pui. 

Miorlăi de câteva ori һоќоаіса; iar mai apoi, spe- 
riată deabinele, că erau cât p'aci să-i scoată un 
ochiu, se nápusti pe trunchiul márului in jos, fu- 
gind in salturi iepuresti, când se simţi urmărită de 
răzbunătoarea rândunică şi de tovarăşul ei. 

жж ж 


lar după се se mai odihniră un pic rândunica si 
rândunelul prinseră a-i momi pe lăstuni la sbor. 

Doi dintre ei se si hotárirá: igi scuturară puţin 
aripele pe marginea cuibului, apoi, intr'un noroc, 
cu dătătorii zilelor, de-a dreapta şi de-a stânga, 
se încumetară să pornească. 

Ajunseră cu bine la gard, ciugulindu-şi aripele şi 
apoi, fără de frică, se avântară în văsduh, îndru- 
mându-se spre noul cuib. 

Ce veselie pe tuspatru, când se văzură ajunşi! 

lar bunii părinţi se intoarserá după cei rămaşi, 
îndrumându-i şi pe ei să-şi încerce puterile, por- 
nindu-i şi întovărăşindu-i cu aceeaşi grije spre ce- 
lălalt cuib, aciuat sub straşina de stat a unui bor- 
deiu. Din ziua aceea lăstunii incepurá să-şi саше 
singuri de hrană, repezindu-se, când şi când, pe 
la vechiul cuib, unde îi aştepta rândunica tot cu 
ciocul plin, de par'că ar fi rămas tot puişorii pir- 
pirii de altădată... 


ХАТ ЕА 
FT V 


OMIDA 


— „Vai, ce vierme urit", strigă о fetiţă, văzând 
o omidă. Tatăl însă care auzise aceste cuvinte, cu 
toată frica fetiţei, luă omida, împreună cu o parte 
din planta pe care se afla, o duse în casă şi 
punând-o într'un borcan de sticlă, astupá deschi- 
zătura cu о foaie de hârtie pe care o găuri cu un 
ac. Omida mâncă frunzele plantei. Fiecare zi tatăl 
fetiţei îi punea hrană proaspătă. 

Intr'o zi însă o găsi foarte schimbată. 

Omida se împăpuşase. Fetiţa se miră foarte mult 
de acest lucru şi privea acum de multe ori omida 
împăpuşată. 

Astfel trecură multe zile, fără să se mai fi schim- 
bat ceva. 

Intr'o dimineaţă însă, fetiţa veni plină de bu- 
curie la tatăl sáu şi strigă: „Tată! tată! din pă- 
păşe iese un fluture minunat de frumos. 

Tatăl îl privi şi zise apoi fetiţei sale: „Vezi ce 
poate să devie o omidă uritá!" 

Trimisă de Aurel Mailat-Siblu 
==хо———— 

La lecţia de electricitate 

Profesorul: — Pe vremea de furtună, dacă iei 
o pisică şi ii freci си mâna blana in răspăr, ce vezi 
sărind...? EE 

Elevul: 


N. Pora 


de Frankl 


— Pisica in obrazul meu.  . 
e Trimisă de |. М. Vâlceanu 


PAG. 14. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Ce-a patit Ionel cel rău 


fost odată un băeţaş pe care-l chema Zonel. 
Tatăl său nu avea timp să îngrijească de 
е dânsul, căci avea mult de lucru, aşa că 
acest copil care, altfel crescut, ar fi fost 
bun, se făcu rău şi de nesuferit. 
Ionel avea un câine, care-i semăna la fire, lătrând 
şi muşcând pe toţi cei ce se apropiau de dânsul. 
Intr'o zi de sărbătoare, tatăl lui Ionel îi dete 
băiatului de-ale mâncărei şi ceva bani, spunându-i să 
meargă să-şi petreacă Яш acum va dori. Copilul fe- 
ricit, îşi chemă câinele Azor, ca să-l însoţească 
la plimbare, 


л 


ІШ 
(0 


Іп drum, se intálni cu un copil ce-şi mâna turma 
de oi spre un câmp: 

— Vrei, îi zise micul păstor, să stai pe loc şi 
să-ţi ţii câinele, са să nu-mi sperie oile? 

— Asta să o crezi tu, cá am să stau toată dimi- 
neafa, ca să-ţi treacă toate oile. Aici Azor, pe ele! 

Numaidecât sări Azor în mijlocul turmei, lătrând 
şi muşcând, până împrăştie toate oile. Mulfumifi de 
ispravă, stăpân şi câine, porniră mai departe. Dar 
"nu mult mai încolo, zári o fetiţă care şedea lângă о 
oală mare cu lapte. 

— Vrei să-mi /ajuţi, zise fetița ca să ridic oala 
aceasta? De azi dimineaţa o port pe cap şi eram 
atât de obosită, încât m'am aşezat să mă odihnesc 


puţin. Dacă nu mă întorc repede acasă, o să mă 
certe mama. 

— „Cum să nu!" răspunse băiatul, şi ridică oala 
să i-o pună pe cap; dar în clipa când fata voi să 
о apuce, se prefácu că se împiedică şi rásturná tot 
laptele pe dânsa. Fetiţa începu să ţipe iar băiatul 
o luă [а fugă râzând. 

Intr'o livadă, mai mulţi copii, se “jucau cu mingea. 
lonel îi rugă să-l lase şi pe dânsul să ia parte 
la joc, ceeace dânşii primiră. 

Dar repede căută să le facă un rău; când fu 
rândul lui să arunce mingea, o asvârli într'o groapă 
adâncă şi plină de noroi. Copiii se repeziră să vadă 
ce sa tăcut şi cum erau toţi grámáditi pe margine, 
îi împinse si cázurá unul peste altul in groapă. 

Ionel o^luá iar la picior până ajunse intr'o altă 
livadă /unde păştea un măgar. Rupse o mână de 
mărăcini şi-i înfipse în coada măgarului, apoi as- 
muţi pe Azor împotriva lui şi nu mai putea de.plă-, 
cere văzând frica şi chinurile bietului animal. Dar 
lui Azor nu-i merse tot atât de bine. Muşcând pe 
măgar de picior, acesta îl lovi cu copita aşa de tare, 
încât rămase mort pe loc. 

Copilul, care nu-şi iubea de loc câinele, îl părăsi 
nepasávor ŞI ründu-i тоате, se aşeză pe marginea 
drumului să mănânce. Un biet orb sprijinindu-se 
ре două bețe trecu pe acolo. Cum îl văzu, Ionel 
voi să-şi râdă de dânsuil: 22224 

-- Sármane orb, vino lângă mine să împărţi 
mâncarea. 

— Mulţumesc din toată inima, răspunse bietul om, . 
dacă vrei să-mi dai mâna, voiu veri cu plăcere, 

Băiatul îi întinse. mâna şi-l făcu să se aşeze pe 
o grămadă de gunoi ud care se afla E marginea dru- 
mului. | 

— „Acum fiindcă stai bine, ifi voiu da şi de mân- 
care. 

Smulgând o rădăcină, voi s'o үйге in gura orbului. 
Dar acesta se cam aştepta la aşa ceva şi-i apucă 
degetele cu dinţii muşcându-l atât de tare, încât 
copilul ceru iertare, promițând cá nu va mai tace. 

Insfársit, orbul se înduplecă şi-i dete drumul. A- 
ceastă lecţie ar fi trebuit să-i fie îndeajuns, dar 
încă nu se săturase. ; 

Câţiva paşi mai încolo, întâlni un olog sprijinit ir 
cârji care ceru de pomană. Micul ştrengar scoase 
din buzunar o monedă şi i-o aruncă la picioare. Dar 
pe când bietul om se căsnea cu multă greutate, ca 
S'o ridice, răutăciosul copil îi smulse cârjile si cer- 
şetorul căzu cu faţa la pământ. Pe urmă Ionel 
ridică banul si o rupse la fugă. 

Aceasta a fost cea din urmă păcăleală pe care o 
mai putu face; căci văzând doi oameni apropiindu-se 


DIMINEAŢA COPIILOR ee99€9999999900999990999999999990900990909909099099 PAG. 15. 


de nenorocit şi vorbindu-i, îi fu frică să nu fie ur- 
mărit si fugi cât putu de repede dealungul câmpuri- 
lor. Nu se opri decât lângă gardul unei grădini pe 
care voi să se urce, dar un câine îl apucă de pi- 
cior. La strigătele sale, ieşi afară stăpânul gră- 
dinei şi puse mâna pe dânsul: 

Te-am prins, strigă omul, credeai că o să-mi furi 
merele fără să-ţi iei pedeapsa! 

“бі începu să-l bată în timp ce copilul striga că 
este nevinovat. In sfârşit îl întrebă cum il chiamă 
şi când auzi numele: 


„Ah! tu eşti acela care mi-ai speriat oile, tăcân- 
du-mă să pierd mai multe din ele şi crezi că ai 
să-mi scapi?” 

Şi începu să dea mai ta:e, până obosi. Indată 
ce-l lăsă, Ionel luă drumul spre casă, plângând 
şi hotărit să fie. mai cuminte în viitor. 

Dar încă nu era la sfârşitul nenorocirilor sale, 
căci ре când voia să sară un pârleaz, se văzu 
în mâinile ologului, pe care îl făcuse să cadă. In 


zadar îi ceru iertare, căci acesta inainte de a-i da 
drumul, îl lovi de câteva ori cu báful. 

Abia scápá de olog cá dete peste ceata de copii 
cu cari se jucase şi cari începură să-l tragă de păr 
şi să arunce cu noroi intr'insul. In această stare 
de plâns, trecu pe lângă măgarul pe care-l văzuse 
de dimineaţă. Ca să scape mai repede de duşmani. 
îi sări în spinare,” dar măgarul speriat il asvârli 
aşa de tare, încât îşi rupse piciorul în căzătură. 

La ţipetele sale veni fetiţa căreia îi vărsase oala 
cu lapte. Văzându-l atât de nenorocit, îi fu milă 
de dânsul şi-i ajută să meargă acasă, unde ră- 
mase multă vrem? în pat. 

Ionel isi fágádui că, dacă se va vindeca, no să 
mai Таса decât binele. 

Prelu'rare de 0. de C. 
VYVYYYYYYYYVYYYVVYVVYVYYVYYYVYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYTYYYYY 


cititi 


Inchisoarea de flori 
Prețul 20 LEI 


LL LL LL LL LL LL LL ЬЬ 


60590 


CONCURSUL 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii : 

PREMIUL 1.- Un elegant panar conţinând toc, creioane, penife 
şi gumă. 

PREMIUL Il. — Un carnet frumos legat în pânză, cu creion şi 
„Bib ioteca Tineretul“: No. 1 până la 8. 

PREMIUL 11. — Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la 
„Dimineaţa Copiilor“. 

PREMIUL IV. — Zece numere alese din „Biblioteca Dimineaţa“. 


PREMIUL V. — 1 exemplar „Inchisoarea de flori", 1 exemplar 
„Lir si Tibişir“ ediţie de iux şi 3 cărţi alese 
din „Biblioteca Dimineaţa“. 


/ E * ж 


Rugăm ре deslegători a trimite deslegările la re- 
дасНе CEL MAI TÂRZIU după 20 zile de la apariţia 
revistei, cunoscând că deslegările sosite după а- 
cest timp nu vor fi luate în seamă. 

Rugám pe citito:i ca odată cu deslegările să tri- 
meată şi CUPONUL DE CONCURS No. 12, care 52 
găsește în pag. 16-a jos. t 


lată jocurile: 
1) Joc aritmetic. 


Ғогтајі şase numere a câte trei cifre fiecare. 
Cifrele să fie egale la 3, fără însă să intrebuin- 
fati cifra 3. 


' 
— — —— -—— 


(659 339639639 039 G8E GNE GROGSEGSO 


С PAGINA DISTRACTIVA 


LUNAR No. 12 


93:539 0:963£ GSOGYOGSE GIO GO ооо схе GO 


de Roticá 
2) Enigmá. 


Răspundeţi cine este acel sau aceia care se 
laudă precum urmează: 

Am fost, sunt, voi fi, triumf, voi triumfa, cine 
mă caută prea mult mă perde. 


3) Joc rombic 


consoană 
floare 

{ага depărtată 
oraș 

rasáre 

la stáná 
consoaná 


a 
папа 
ononon 
ппппппо 
попппв 
Doo 
[m | 


orizontal si vertical la fel 


m. 


4) Saradá ` 


Partea întâia, măi băeţi! 

Dacă voiţi ca s'o aflați 

Printre note o căutaţi. і | 
4 Nici pentru а doua пи vă obosiţi, 
' Un arbust-şi iată că-l găsiţi. 

lar cuvântul împreună 

La ţară, ca obiect casnic | 

Face treabă bună. 


к„——-—-++—-—-——ү 


PAG. 16. 00000000000000000000000000000000000600000060 DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CUCITITORII 


Ber. Gr.-Loco. — Anecdotă „Un sfat” şchioapătă dela 
prima strofă. Româneşte nu se zice „a-l trecea”, ci „a-l 
trece". Slábufá, de asemenea, şi anecdota „Efectele cál- 
^durei". De altfel, avem atâtea bucăţi în versuri, că numai 
Ştim ce să ne facem сш ele. 

Раш Gh.-llarecea. — De oarece, precum recunosti d-ta 
însuţi, nu eşti încă desprins cu scrisul şi deoarece, pe 
de altă parte, noi avem materie prea multă, cet mai bun 
sfat ce ţi-l dám este să continui a fi cititor. 

Ау. І. N.-Loco. — ,,Міюгіса prin trifoi”. La versuri 
cum sunt cele făcute de d-ta, urma ca numărul de silabe 
să fie de opt în versul de rimă femenină şi de şapte, 
când rima e masculină. D-ta nu observi regula aceasta. 
Pe urmă, la multe versuri nu е accent ritmic. D-ta 
începi cu versul trohaic (Frumuşică şi sglobie”, dar mai 
în il încurci. De ex.: „Aducătoare de noroc”. 

Apoi versul „Striga cu armonie” nu sună tocmai fru- 
mos. 

Se scrie ei (pr. personal şi nu iei). 

C. М. GGăl.-Ploeşti. — Legenda arabă cu „Beţia” 
am publicat-o de muit. „Ghicitoarea” по poate ghici ni- 
meni. „La Mărăşeşti” are cacofonii (vezi strofa V-a), um- 
pluturi (pronume personale de prisos) şi expresiuni nu 
tocmai poetice (ci din contră). Nu te grăbi să trimifi 
versuri spre publicare. 

Ben. Gr.-Loco. — „Florica fără noroc”. Citeşte, te 
rugăm, articolul publicat în No. 134 sub titlul „Trimi- 
fátorilor de poveşti”. 

Mar. Păd.-Buzău. — „Trezeşte-te, copile” arată cá, 
muncind, vei reuşi să faci versuri frumoase. E însă 
în interesul d-tale să nu te grăbeşti. 

Wech. Ad.-Loco. — E aşa de greu să faci glume 
originale reuşite! О glumă nu e reuşită, atunci сапа 
râde autorul ei, ci aceia cărora le o spunem. Mai află 
cá se zice: „Directorii se roagă”, nu „se rog", cum 
scrii d-ta. 

Bor. Haim.-Reni. — Dragul meu, o fi povestea cum 
piss d-ta „originală”, decât te sfátuim să înveţi întâiu 

e româneşte şi după aceea să te gândeşti a fi scriitor. 
De altfel, noi nu ducem nici o lipsă de poveşti. 

H.G.-Constanţa. — Аш anunţat de nenumărate ori că 
nu dăm nici un răspuns celor cari nu ne dau numele 
lor in şi adresa. 

Dom. „Chişinău. — Te sfătuim să te silesti a avea 
un scris mai frumos şi să continui a й cititor. Ma: 
târziu, când vei creşte mare, ifi va veni rândul să fii şi 
scriitor. 

Trimiţătorilor de jocuri. — Se aduce la cunoştinţa celor 
ce ne trimit spre publicare jocuri şi tot felul de lucruri 
distractive, că la această rubrică nu li se dă nici un 
răspuns. Cele cari sunt găsite bune se publică, iar cele- 
lalte se distrug 


Cr. D. Mir.- Botoşani. — Povestea cu „leul şi păs- 
torul” din circul roman se găseşte în toate cărţile de 
şcoală. 

A. М. Corm.-Craiíova. — Mică domnişoară, Petrică 


din gluma d-tale e un mincinos, iar gluma cu cei doi 
bot nu e bine să o publicăm, nefiind destul de delicată. 

D. Per.-Cavarna. — Dragul meu, am dat de veste de 
mai multe ori cá nu publicăm bucăţi cari se găsesc іп 
cărțile de şcoală, fiindcă pe acestea le cunosc cititorii. 

Gh. I. H.-Serbánesti. — Іп povestea d-tale „Făt-Fru- 
mos din...” amesteci elemente de mai multe poveşti. 
Аза fiind regretăm că nu o putem publica. 

M. P. D.-T.- rele, — „Legenda liliacului”. Scrii 
rândurile asa de îndesate unele intr'altele, cá ne dor ochii 
citind. Pe lângă aceasta, nu eşti destul de concis. 

————оос=—:И——%———— 


Puţină Mitologie 


Eol, zeu al Vânturilor, locuia în mijlocul insu- 
lelor Eoliene. Acolo ţinea el înlănţuite vânturile 
într'o peşteră adâncă, şi le conducea după voinţa sa 
absolută, silindu-le să facă numai ceace voia el. 
Asezat pe cel mai înalt munte, Eol le micşorează 
mânia, le opreşte în închisoarea lor sau le libe- 
rează. Dac'ar uita o singură clipă să vegheze asupra 
lor, atunci cerul, pământul, chiar si marea ar fi 
tulburate şi toate elementele amestecate. 

Acest rege, sau acest zeu, joacă mare rol în viaţa 
zeilor, deoarece el stârneşte şi tot el linişteşte fur- 
tunile. Lui i se adresează eroii pentru a ajunge cu 
bine atunci când călătoresc pe mare, şi însăşi Junona 
— soţia lui Jupiter — îi cere cu umilinţă ajutorul ca 
să împiedice planurile ‘duşmanilor ёі. 

Cel mai renumit dintre Vânturi este Bore, care 
locueste în Tracia, de unde răspândeşte prin tinu- 
turile învecinate frigul, ada şi furtunile. Plăcân- 
du-i Orintia, fiica regelui Atenei, o ceru în căsătorie; 
dar acesta, pentrucă nu voia ca fiica sa să locuiască 
într'o climă atât de aspră şi о ţară atât de pustie 
ca Tracia, îi refuză mâna prinţesei. Bore, care ţinea 
mult la Orintia, neputându-se împăca cu ideea de-a 
renunţa la ea, о rápi şi o aduse în regatul sáu. 
Regele Atenei nu mai avu ce face şi trebui să con- 
simtă la această căsătorie. Printre copiii lor au fost 
şi unele Vânturi mai blânde. 


———о=с==Жж=—=%——— 
PI FA СЕ 


Ат mâncat în a mea viaţă 

Fel de ісі de ciocolate 

Dar m'am convins că „SUCHARD” 

Le întrece azi pe toate. 
———— DOC A MM 


Intrebări și răspunsuri 


Pe ce cale nu poate să umble nimeni? 
(пцәҙат1 0ә]02 aq) 
жж ж 
Şoarecii au coadă lungă. Câte cozi trebue са să 
legi Bucureştii de laşi? 
(păun) әр тузәр oi ws тр “pun muny) 
ж жж 


Саге е începutul sfârşitului? 
(484 029311) 
Culese de Wodan 


CUPON PENTRU CONCURS 12 


Atelierele ,AOEVERUL«* S. A. 


мп DIMINEATA 
| COPIILOR 


REVISTA SAPTAMANALA 
Director: N. BATZARIA | N 


umoasă mai e si 


mineaţa Copiilor“ ! 


mdi 


РАО. '2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


» Galbenii' si „Peile Roşii“. 


Cititorul nostru М. Міл. din Capitală ne întreabă 
dacá oamenii din rasa galbená sunt chiar galbeni 
la faţă, aşa cum ar fi lămâia şi dacă ,,Peile-Rogii" 
sunt de culoare roşie, cum ar fi sângele, bunioară. 

“Ма, dragul meu, nu sunt chiar aşa. N'ai văzut 
până acum pe străzile Bucureştilor vreun Chinez 
sau vreun Japonez? Nu sunt galbeni ca lămâia, 
ci mai de grabă bruni, cam pământii, aşa cum se 
găsesc destui şi din rasa noastră. Se disting înşă 
prin ochii lor oblici şi prin umerii săriţi ai o- 
brazului. 

бі nici indigenii din America, adică Peile Ro- 
sii nu sunt roşii la faţă. Si la ei culoarea feţii 
este mai mult brună şi se găsesc printr'inşii oa- 
meni foarte bine făcuţi. Li-s'a zis însă „Peile-Ro- 
sii" pentru alt motiv. Anume, mulţi dintr'ingii şi 
mai cu seamă femeile aveau obiceiul să se ungă 
pe faţă — aceasta din cochetărie — cu un pământ 
de culoare arămie, ceeace le e înfăţişarea dé 
oameni roşii. 


Cum sunt ,,Peile Rosii''? 


Incă ceva. Este greşit să credem cá ,,Peile-Rosii" 
trăesc aşa cum îi vedem la cinematograf, ducând o 
viaţă sălbatică, ocupându-se numai cu vânătoarea 
sau prigonindu-se şi omorându-se unii pe alţii. Aşa 
a fost odată. Astăzi, însă, ,Peile-Rogii" sunt oa- 
meni cum se cade, duc. o viaţă liniştită şi mulţi 
dintr'înşii s'au civilizat şi au înaintat foarte mult. 
Din sânul lor au eşit chiar profesori şi alţi oameni 
învăţaţi. 

Scriitorul acestor rânduri a cunoscut chiar ds 
aproape pe un student, care fácea parte tocmai 
din „Peile-Roşii” şi era un tânăr civilizat, in- 
teligent si foarte sárguitor la învăţătură. 

Mulţi din cei pe cari îi vedem pe pânza cinemato- 
grafului sunt artişti de valoare, câştigând mulţi bani 
cu arta lor. 


De unde sunt ,,Tiganii''? 


Asa ne întreabă drágufa noastră cititoare, d-ra 
El. Man. dela Oradea- Mare. 

Ráspundem: Tiganii sunt veniţi din India, unde 
duceau şi acolo o viaţă cel puţin tot aşa de necă- 


jită ca şi aceea pe care o duc în zilele noastre. 


In ţinuturile Asiei-Mici îşi fac apariţia cam prin 


secolul al 9-lea după lisus Cristos, iar prin seco- 
lele 15 şi 14 îi găsim împrăştiaţi în tot Orientul 
Europei. 

` Numele de „Тїдап” li-s'a dat de către Grecii din 
Asia-Mică, între dânşii, însă, adică în limba ţigă- 
nească, se numesc ,Rom"", iar cuvântul Rom în 
limba țigănească înseamnă om, deci ei se cred cá ar 
fi oameni mai aleşi, mai de seamă. O credinţă care 
îi mângâie, poate, de lipsurile şi necazurile ce în- 
dură. 


Religia şi limba țigănească. 


Când au plecat din India, Tiganii erau politeiști, 
credeau adică în mai mulţi zei, căroa însă nu prea 
li-se închinau, fiindcă Tiganii mau fost 'niciodată 
un popor care să ţie aşa mult la religiune, religia 
lor fiind compusă mai mult din superstiții, vrăji 
şi descântece. 

Mai târziu ei sau convertit, unii la religia ma- 
hometană (aşa sunt mai ales Tiganii din Turcia şi 
din Bulgaria), iar alţii la religia creştină. 

Cât despre limba lor, ea este de aceiaşi origină! 
cu limbile cari se numesc limbi indo-europene (cum 
sunt limbile latină, slavă, elenă, germană etc.), a- 
dică de aceiaşi veche origină şi cu limba română. 
Limba figáneascá, o limbă care nu e urátá, e ameste- 
cată cu multe cuvinte străine şi mai ales cu cuvinte 
de origină greacă, de oarece, mai înainte de a veni 
în Europa, Tiganii au stat multă vreme în Asia 
Mică în mijlocul unor populafiuni cari vorbeau gre- 


O poezie în versuri albe. 


Pentru a arăta şi mai bine cititorilor noştri cum 
sunt versurile albe, publicăm în n-rul de faţă poezia 
în versuri albe, intitulată ,,Cásátoria lunei'?. 

E o poezie populară sârbească, tradusă din o- 
гідіпа] de scriitorul acestor rânduri. 

Precum veţi vedea, fiecare vers e compus din 12 
silabe cu cesură, (adică cu oprire) la fiecare şase 
silabe. Versurile sunt dactilice, adică se compun din 
picioare de trei silabe, silaba dela mijloc fiind lungă, 
iar celelalte două scurte. Baza la versurile albe este 
accentul ritmic, adică acea muzicalitate а versului, 
care merge în cadență. Versurile din poezia „Că- 
sătoria lunei" au un ritm mai călăreț, mai potrivit 
pentru poezii cu caracter mai vitejesc. 


—— ock 


x 


CH 
(АУ 


BIMINE ATA 


À Дл 48026 вил 
Ө 
Pay COPIILOR 


% 


5 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 

ABONAMENTE: 1 AN 150 Lil || UN NUMAR 4 LEI ' 
6 LUNI W „ IN STRAINATATE DUBLU 


Director: М. BATZARIA 


28 SEPTEMBRIE 1928. — Nr. 137 Manusorisele nepublicate nu se Tnapolazá. 


Din stânca unui munte, După cum povestea spune 
Grăbit porneşte ?п vale In vechime, nu acum, 
Un mic izvor, ce apa, Un boier crezut în toate 
Igi mână ?n rotogoale. А esit odată 'n drum. 
Pe calea şerpuită, Scoase pipa, o aprinse — 
El vesel se tot duce, Şi cum sta nepăsător, 
Și ?n drumu-i zilnic trece Chiar atunci veni pe-acolo 
Pe lângă-o scundă cruce. Obosit, un călător. ; 
Niminea mo cunoaşte, Dar boierul, ca boierul, AA 
А и nu oy poate spene Cică-i om cu stea în frunte ; 
лығы ie вз o Şi си vocea ridicată M 
су dă ; Călătorul vru să 'nfrunte : ЇЇ 
Ь 
m. - 27 bs ко — „Măi răcane, la o parte, 
Trecătorilor spune: Pe măgari nu-i ocolesc !' ! 
— „Асі, zace-un erou!” — „Eu íi ocolesc, cucoane, 
Nillu Şi de-aceea te cinstesc“... 
Spătarul Măgură 
A PLOUAT DU 
(A в... à - pum. 
Miaricicaisx... 


Si era timp senin, când deodat 
Nori de plumb si-au cáscat greul pántec, Dormi uşor, gingaşă floare, 
Керегіпа picuri mari peste sat, Legănată "m visuri dici, 
Pân'ce, iar amufi al lor cântec. і Nani, nani... NEA 
Intro blândă dezmierdare ^ ' IA 
Când pe bolți s'a reîntors blândul soare, Mama-ţi cântă, să te culci, | 
Primul drag asteptat ca un oaspát, Nani, nani... 
Eu, pe cámpu 'mbiat de răcoare, j 
Am eşit să respir aer proaspăt. Dormi uşor, căci iar coboară 
å Буе 5 d КЕ Din cer îngerul divin, 
M'am întors primenit, mai apoi ; Nani, nani... 
‚ Noaptea 'ncet cobora peste sat Si-(i soptegte-un cânt de seară 
Si-un plugar tot mai sta lángá boi, |. Ca să "nchizi pleoapa lin, \ 
Murmurând rugi spre Cer, с'а plouat... уа Nani, nani... 


Aurel Dumitrescu-Constanfa George Gh, Ursu-Bârlad 


ж 


a’ 


c- =. 


РАО. 4. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


acă n'o cunoaşteţi pe baba Lina, vă spui 
că femeie mai zgârcită ca dânsa nu 52 
găseşte cât e lumea de mare şi largă. Să 

Ж ха dau o pildă. Babei Lina îi place să 

mănânce pâine cu unt. Dar cum credeţi c'o 
mănâncă? Ia intro mână o felie de pâine, iar in 
mâna cealaltă ţine un cuţit pe care nu-i nimic. 
Baba Lina însă freacă mereu cuțitul de pâine si 
îşi zice singură: „Uite ce unt proaspăt, ce gustoasă 
e pâinea aşa cu unt." 

Mai cu seamă baba Lina e disperată, dacă її 
se întâmplă să se piardă vre-un ou dela găinele şi 
gâştile sale. Din zori şi până noaptea târziu nu 
face altceva decât să se ţie după găini şi gâşte, 
pentru ca nu cumva se întâmplă — Doamne fe- 
reste! — nenorocirea de se prăpădeşte vre-un ou. 

Pe vremea când trăia baba Lina, erau în ţară lupi 
mult mai mulţi decât sunt astăzi. Ca să-i prindă 
țăranii puneau în fiecare seară deasupra unei gropi 
о scândură, de care legau о găină sau o gâscă. 
Lupul venia, călca pe scândură şi cădea în groapă, 
de unde nu mai putea ieşi. 

Acum veni şi babei Lina rândul să dea şi еа o 
gâscă pentru prinsul lupilor. Baba Lina nu se în- 
dura să facă o astfel de jertfă, mai ales că gâsca 
pe care trebuia s'o pue la groapă nu se ouase încă. 
lar ca să piardă un ou, de aceasta nici vorbă nu 
putea să fie. Totuşi pe inserate baba Lina fu nevoită 
să ducă gâsca, şi o leagă cu o sfoară de scândura 
de de-asupra gropii. După ce se inoptá, baba Lina 
nu-şi mai găsea astâmpăr. „Te ЫЫ că gâsca 
so fi оша!” îşi zicea ea. 

In sfârşit, ne mai putând НЫ. îşi luă cojocul 
pe ea şi se duse să vădâ singură. Dar cum era 


о. ficut IA ла penlru ua au. 


întuneric beznă, nu nimeri tocmai bine сі călcă 
pe scândură şi alunecând se pomeni tocmai în fundul 
gropii. Fiindcă avea pe dânsa cojocul, nu-şi făcu 
rău. Totuşi, se sperie aşa de mult, că începu să 
tipe de se auzea in tot satul. La rândul ei gâsca, 
speriată de aceste ţipete, dădu drumul oului care-i 
căzu babei Lina tocmai іп mână. ,Bogdaproste!" 
îşi zise baba Lina. Uite, oul Гат scăpat, acum să 
caut să mă scap şi pe mine. Văd însă că trebue 
să am răbdare până mâine, căci de eşit singură din 
groapa aceasta, nici nu e de gândit”. 

Na trecut însă mult la mijloc, că iată veni si 
lupul. Alunecă încet şi se apropie de gâscă. Dar 
în clipa în care vroia s'o prindă, se pomeni şi el 
în fundul gropii lângă baba Lina. Vă închipuiţi 
groaza ei. Acum nu mai ўра, ci urla de groază. 
Dar nici lupul nu se lăsa mai pe jos, aşa că era un 
duo nemai pomenit de urlete. In cele din urmă 
lupul se retrase intr'un colţ şi adormi. Văzând a- 
ceasta, la fel făcu şi baba Lina. 

А doua zi, când ţăranii veniră ca să vadă dacă 
s'a prins vre-un lup, se crucirá de mirare văzând 
în fundul gropii pe baba Lina, care, fireşte, nu-şi 
scăpase oul din mână. I-au aruncat atunci o frânghie 
spunându-i să şi-o treacă de mijloc şi aşa să o 
poată trage până sus. Dar când lupul văzu că 
baba Lina se mişcă şi începu să se urce, se repezi 
asupra ei. Din fericire pentru dânsa nu putu s'o 
apuce decât de cojoc. Aşa că lupul rămase cu co- 
jocul între dinţi, iar baba Lina scăpă lăudându-se 
la toată lumea cá n'a lăsat să i se prápádeascá 
bunătatea de ou de gâscă. 

E de prisos să spunem că lupul n'a ieşit cu zile. 

Vasile Stănoiu 


DIMINEAȚA COPIILOR ФО9999999%999999999%999%99%449%9%9%ө99996өөө PAG. 5. 


n timpurile de demult trăia un pescar, care toată 
ziua o petrecea la mare, prinzând peşti pentru 
a putea hrăni o familie numeroasă. 
Intr'o zi se afla, ca de obiceiu, la pescuit. 
Deodată auzi nişte strigăte de ajutor. Alergă 
în partea dinspre care se auzeau şi văzu un bătrân 
care se lupta cu valurile. Fără a se gândi mult, pes- 
carul se aruncă în apă, îl prinse pe bătrân şi-l scoa- 
se la mal. După mai multe silinfe, îl aduse în sim- 
firi. Atunci cel scăpat îl lămuri cá vine din ţări 
îndepărtate şi vroind să se răcorească, intră în apă. 
„Restul nu e nevoe să ţi-l spun, căci îl cunoşti, no- 
bile pescar,” îşi sfârşi vorba străinul. După aceea, 
îşi căută hainele, lăsate în nişte tufişuri, se îmbrăcă 
şi se întoarse din nou la pescar, ţinând în mână 
о cutie mică. Scoase dintr'insa puţin praf, asemănă- 
tor cu nisipul, îl întinse salvatorului său şi zise: 
„Vreau să te răsplătesc pentru bunătatea ta. Ţine 
acest praf, care are însuşiri miraculoase — poate 
scăpa pe un om dela moarte.” 

Pescarul se cam îndoia de adevărul acestor vorbe, 
dar uitându-se la faţa cinstită şi ochii, plini de 
recunoştinţă ai bătrânului, luă darul preţios şi-i 
mulţumi din inimă, zicându-i: „Să trăeşti, moşule”. 
Voiu da praful acesta soţiei mele, care e greu bol- 
navă”. Bătrânul îşi luă rămas bun dela pescar şi 
îşi continuă drumul mai departe. Omul nostru a- 
scunse praful în buzunar şi se grăbi acasă, la fe- 
теса sa. 

Ajuns acasă, găsi pe copii plângând, căci ma- 
mei îi era foarte rău. Bărbatul însă, era liniştit. 
li va da praful şi se va însănătoşi. Puse mâna 
în buzunar, dar un duh rău îi şopti la ureche: ,,Ne- 


Prelucrare de Mira Han 


norocitule, ce faci? Gândeşte-te la tine. O altă soţie 
vei mai putea avea, dar o altă viaţă niciodată.” 

— „Vai, dar e sofia mea!” îşi zise omul disperat. 
Moartea, însă nu mai avea răbdare să aştepte atâta 
şi o luă pe soţia pescarului: 

Bărbatul plânse mult, dar la urmă se căsători 
din nou. 

Peste câtva timp se svoni în ţară că regele e greu 
bolnav şi nici un vraciu nu poate să-l lecuiască. 
Aceluia ce-l va scăpa dela moarte, era făgăduită o 
jumătate de împărăție. 

Aceste zvonuri ajunseră şi până la pescarul no- 
stru, care se gândea: „Voiu da regelui praful meu 
şi voiu ajunge cel mai bogat om din lume. Voiu fi 
poate şi ministru şi atunci, o atunci...” 

Chiar în ziua aceea începu să se gâtească de 
drum. Atunci cineva nevăzut ii şopti: ,,Prostule, vrei 
să dai regelui praful?” Bine, dă-i-l! Vei ajunge om 
bogat şi poate chiar ministru, dar când va veni tim- 
pul să mori, în zadar vei căuta praful tău. Nimic 
nu te va mai scăpa şi vei muri са un câine!”. 

Nici de astă dată Moartea nu aşteptă, până să 
se hotáreascá intr'un fel sau într'altul şi regele muri. 

Trecurá mulfi ani la mijloc. Pescarül vázu murind 
multe rude, dar nici uneia nu putu sá-i dea praful, 
oricât de mult ar fi dorit-o. 

Ca orişicare om, îmbătrâni şi el şi căzu la pat. 
Lângă dânsul erau adunați sofia şi copiii. 

Bolnavul era tot timpul liniştit. Ii era însă teamă 
să descopere familiei secretul sáu şi se hotărt să 
aştepte până în ultimul moment. Spre seară boala se 
înrăutăţi şi bătrânul începu să aiureze. 


(Citeşte urmarea In pag. 6 joa) 


j 
| 
^ 
) 


PAG. 6. 


de Eufrosina Semeneseu 


iciodată ma avut Leda pisici atât de fru- 

mosi ca cei trei dobândiţi de curând. U- 

nul е alb, cu blana catifelată, pătată cu 

negru; al doilea e gri împestriţat cu ne- 

gru şi mai multe nuanţe de galben; al trei- 
lea e alb cu pete negre şi cărămizii. 

Şi Leda îi iubeşte mult, nespus de mult... Se vede 
că vrea să-şi răscumpere păcatele din tinereţe, căci 
Leda are multe pe conştiinţă... 

Când era tânără, nu-şi iubea copiii şi ce era 
mai trist, îi lăsa să moară de foame. Nici miorlăi- 
tul micufilor, nici bătaia ce-o căpăta dela stăpâni, 
по făcuse să se schimbe. Acum, a căpătat minte 
şi în toată lumea pisicească nu e mamă mai iubi- 
toare ca Leda. 

Pe aceşti trei îi iubeşte şi mai mult, neindu- 
rându-se să se despartă de ei nici pentru a se 
duce -la mâncare. 

Griza a fost binecuvântată şi ea, tot cu trei pi- 
sici. Dar ai ei au venit pe lume slabi, pipernicifi 
şi chiar in acea zi au murit. Văzându-se fără co- 
pii Griza i-a plâns miorlăind lung, dureros... şi 
în mintea ei de pisică a făcut un plan. A pândit 
pe Leda când s'a depărtat de lângă pisici şi i-a 
cărăbănit pe toţi in coşuleţul ei. 

Vă închipuiţi mirarea şi neliniştea Ledei, negă- 
sindu-şi copiii. Miorlăia şi întreba pe toţi cu pri- 
virea-i îndurerată, unde-i sunt pisicii. 


(Urmare din pag. 5) 


Noaptea, venindu-şi puţin în fire şi crezând că-l 
va auzi cineva, începu să bolborosească: „Nevastă... 
copii... dafi-mi рга...”, dar puterile îl părăsiră. Сапа 
cei din casă veniră lângă dânsul, îl găsiră mort. 
După înmormântare soţia începu să scoată diferite 
lucuri din hainele răposatului. Intre altele, dădu şi 
de praful miraculos. Crezând că e nisip, îl aruncă. 
Praful dătător de viaţă fu luat de vânt şi dus un- 
deva departe, fără să fi folosit cuiva, 


. Mira Han. 


DIMINEAT A COPIILOR 


Numai Griza nu ráspundea, cuibárindu-se cát mai 
bine in coşuleţul ei si silindu-se să ascundă ceeace 
furase. Leda însă, i-a descoperit. I-a dat câteva 


' palme hoafei, а scuipat-o, a mârâit-o si apucân- 


du-şi pisicii de ceafă, i-a dus în culcuşul ei. 
La prima ocazie Griza i-a furat iar şi Leda i-a 


| reluat. La urmă, se vede că s'au înțeles şi amân- 
două s'au culcat lângă pisici, dându-le să sugă. 


Inainte Leda şi Griza se duşmăneau. Se uitau 


| chiorâş una la alta, se mârâiau, se ocoleau şi nu 


mâncau dintr'o strachină. Acum trăiesc ca două 


| surori, Griza când îşi spală pisicii, o spală şi pe 
| Leda; şi Leda face la fel. Chiar Harap e primit 


în tovărăşia lor şi Griza in nemărginita-i feri- 
cire îl linge şi pe el; iar Harap primeşte cu plá- 
cere această dovadă de prietenie. Toţi sunt mul- 
іштің. 54 

Pisicuţii sugând dela două mame, cresc şi se 
fac frumoşi. 

Intr'o zi, Stugy găseşte la poartă un pisic slab, 
bătut, cu botul plin de sânge. Miloasă, micuța il 
ia în braţe, rugându-se de mămica ei: „Lasă mă- 
mico, e mic şi vlea papă”. Ochişorii micufei ex- 
primau atáta milá privind pisicul nenorocit, cá mama 
induiogatá ii spuse: „Du-te şi-i dá papá!" Stugy, 
neindoindu-se cá cele douá mame il vor primi in 
familia lor, l-a dus la ele. Leda l-a cam mârâit, 
dar Griza l-a luat sub protecţia ei. Iată acum fa- 
milia mărită si micuța Stugy mulţumită cá orfanul 
a fost adoptat. 

Pisicii au crescut... Cel alb, cum era băiat, a 
fost dat la un vapor, sá se facá marinar. Tiganca 
s'a dus să-i ţie de urit. 

— Dar pisicile nu-s botezate, mămico, îşi aminti 
într'o zi Mihaiu. Ce nume le punem? 

A fost greu de găsit nume pe placul tuturor. 
In sfârşit, una a fost numită Zambilica iar alta 
Pufuşoara. Stugy şi Gicu au fost naşi, iar Mihai 
a oficiat botezul, stropindu-le cu apă, ceeace nu 
le-a plăcut micuţilor, făcându-le $'o ia la goană 
din braţele nagilor înmărmuriţi. 

Cum ele nu poartă nici scufife, sau pantofi, au 
primit de la naşi două funde mari, roz, ce le 
stă de minune. 

Asa gătite, li s'au părut şi mai frumoase celor 
două mame, care le priveau cu duioşie şi erau ne- 
spus de mândre de fetiţele lor ce promit să de- 
vie nişte domnişoare încântătoare. ігі 

Eutrosina Semenesc 


Lata а] 
La grádina zologicá. 


, Un vizitator cátre un gardian: 
Aceste păsări aşa cá aparţin familiei Galinace- 
elor? есте Таш, p^ 
Grădinarul. Nu domnule, ele aparţin grádinei 
zoologice. | ` А na | 1 
Trimisă de Bicaz-Fălticeni