Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages251-300

ANUL 13 


K Э ЕЈ 
таа 
ы 0 REDACȚIA 51 


200 LEI 


ABONAMENTE, LA 
тоо 


6 LUNI 


REPRO H 
DUCEREA PUCA [чуар Director: N. 


ESTE STRICT INTERZIS 


NEATA 4 
ЗАТТА 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


15 Aprilie 1936 No. 636 


N 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
BATZARI NU SE INAPOIAZĂ 


Prima lectie de box a lui Uitucilă 


LECASEM pentru câteva zile din Bucureşti, 

unde mam întors іп seara zilei a doua de 

Paști. In timpul cât am lipsit, n'am mai ştiut 

nimic despre Uitucilă. Să spun drept, plecasem 

chiar înadins din București, fără să-i dau de 
veste. Vroiam să fiu şi eu singur şi să nam mereu ne- 
plăceri din pricina lui. M'am mărginit doar să trimit pe 
adresa „Doamnei şi d-lui Uitucilă“ o ilustrată în ajunul 
zilei de Paş'i, dar fără să scriu şi numele localităţii unde 
mă găseam. 

După ce m'am întors la Bucureşti, mi-am zis ca ziua 
următoare să merg şi să-i vizitez. Insă, abia se luminase 
de zi, aud că sbârnie soneria dela poarta de afară. Am 
sărit din pat, de oarece nu mă sculasem încă, m'am dus 
la fereastră, ca să văd cine sună la o oră aşa de tim- 
purie. Era Lina, servitoarea lui Uitucilă. 

„Ce-i, Lino ? am întrebat-o eu. Ce s'a întâmplat? 
Conașule, vă rog, deschideţi-mi, că nu pot vorbi 
de aici“, îmi răspunse ea. 

Răspunsul acesta ma cam pus pe gânduri. M'am 
grăbit, aşa dar, să-i deschid și să o întreb din nou ce 
s'a întâmplat de a venit la mine cu noaptea ?п сар. 

„Păi, nu s'a întâmplat tocmai bine, începu Lina să-mi 
povestească. Ре conașul nostru l-au adus ieri acasă ре 
targă. Nu ştiu nici eu cu cine во fi luat la ceartă şi ғо 
fi încăerat, că are un ochiu umflat, trei dinţi гир(і și e 
plin de vânătăi. De aceea, сопЦа vă roagă să veniţi să-l 
vedeţi și să aduceţi şi un doctor, că bietul conaș su 
văetat toată noaptea și n'a închis o clipă ochii. 

— Dar n'a spus cu cine ға luat la ceartă şi sa 
bătut ? 

— Păi, a spus el ceva, dar Dumnezeu să-l înţeleagă, 
fiindcă noi n'am înţeles nimic“, îmi zise Lina. 

M'am spălat şi m'am îmbrăcat în grabă şi luând un 
automobil de piață, am trecut întâiu ре la un doctor, 
care îmi este cam prieten, apoi cu doctorul împreună, 
ne-am dus acasă la Uitucilă. 

Pe Uitucilă l-am găsit în pat, legat la cap şi cu com- 
prese pe ochi şi pe faţă. „Ce-ai păţit? Cine te-a făcut 
în halul acesta ?* l-am întrebat eu. 

Uitucilă nu răspunse numai decât. Stătu să se gân- 
dească, vrând, pe semne, să-și aducă aminte, apoi răs- 
punse, după ce scoase un geamăt de durere: „Au fost 
баріс...., ba au fost opt...., chiar mi se раге că au fost 
zece. Da, da, au fost, trebue să fi fost zece. 


— Cine au fost zece ?“ l-am întrebat noi тіган de 
felul cum vorbește sau mai bine zis, de felul cum 
aiurează. 

Insă Uitucilă îi dete înainte: „Dacă în loc de zece, ar fi 
fost cinci, le arătam cu. Nu mă lăsam să mă facă nocaut. 

— Ce să te facă? 

— Nocaut, noc-aut ! aşa cum se spune la box, răs- 
punse el. Ştii, când la box, acela cu саге te Іиріі, te 
trânteşte jos, dar aşa, ca să cazi lungit la pământ, şi 
nu te poţi ridica până ce numără până la zece, înseamnă 
că te-a făcut „nocaut'*, că, adică te-a învins“. 

Acum începeam să înțelegem ceva. Uitucilă vroia să 
se lupte la box și fusese făcut knock-out, cum se scrie 
гсев! cuvânt englezesc, adică fusese bătut măr. Insă la 
box te baţi cu un singur om, iar nu cu тесе deodată. 
Dar până să putem înţelege mai bine, iată сі veni un 
comisar de poliţie. După ce salută, ne zise: „Am venit 
să iau o declaraţie domnului care este culcat în pat“. 

Apoi, adresându-se lui Uitucilă, îl întrebă: „Cum vă 
numiţi ? Ce vârstă aveţi ? Care este ocupaţia 4-уоавіге?“ 

Uitucilă nu răspunse de loc, par'că nu l-ar fi întrebat 
pe dânsul. Insă, când, mirat de această tăcere, comisarul 
repetă întrebările, Uitucilă îmi zise mie: „Răspunde tu 
în locul meu, că ştii mai bine cum mă cheamă, ce vârstă 
şi ce ocupaţie am“. 

Pe comisar, vorbele lui Uitucilă îl puseră în nedu- 
merire. De sigur, că în gândul său ізі zise că Uitucilă 
nu este în toate minţile. Oricum, după ce am răspuns 
cu la întrebări, comisarul îi puse altă întrebare: „Ce-ţi 
făcuseră trecătorii asupra cărora te-ai repezit şi ai în- 
ceput să dai cu pumnii într'inșii ? 

— Păi, am vrut să fac box“, răspunse el scurt. 

Dela comisar am putut afla ce anume se întâmplase. 
Pe când trecea pe stradă, Uitucilă văzu că din partea 
cealaltă venea un grup de vreo zece persoane. Fără să-i 
fi spus ori să-i fi făcut oamenii ceva, Uitucilă se repezi 
la dânşii și începu să le care la pumni. Bine înţeles, 
nici ei гай stat cu mâinile în buzunar, ci i-au întors 
pumnii cu vârf şi îndesat, l-au trântit jos бі i-au mai 
dat şi cu pumnii şi cu picioarele. 

Aceasta a fost prima lecţie de box a lui Uitucilă. 


VINTILĂ BRATU 


M тйс е 


PRINTES 


Roman de H. F. B U R N E T Tumm 


VII. Iarăşi minele de diamant 


Miss Minchin simţea întotdeauna un fel de sfială, 
când se găsea față în față cu Sara. Acum, din nou, se 
simți nesigură. Sara vorbise cu un fel de demnitate 
rece şi miss Minchin nu găsea nimic de răspuns; poate 
iarăşi că-şi dedea seama de cruzimea revoltătoare de 
care făcea dovadă în clipele de față. 

— Nu vei mai avea vreme să te joci cu păpuşile 
de aci înainte, reluă ea. Va trebui să muncești şi să 
înveți să fii folositoare. 

Sara, cu ochii ei mari, tainici, а{іпіці asupra direc- 
toarei, nu răspunse nimic. 

— Totul s'a schimbat acum, urmă miss Minchin. 
Imi închipuiu că Amelia ţi-a spus totul. 

— Da, răspunse Sara. Ştiu că tata a murit, că n’a 
lăsat bani şi că sunt foarte săracă. 

— Mai rău decât atât, mai nici un ban al d-tale, 
zise miss Minchin, care simţea că i se redeşteaptă 
mânia la acest gând. Şi nici rudă, nici cămin, nimeni 
care să-ţi poarte de grije. Un fior trecu pe faţa slăbuţă 
şi palidă, dar buzele-i nu rostiră nici un cuvânt. 

— Еі! dar ce te uiţi aşa la mine? zise aspru miss 
Minchin. Eşti oare atât de mărginită, încât să nu înţe- 
legi ? Ці spun că eşti singură de tot ре lume şi că nu 
заг găsi nimeni să te ajute, dacă n'aș primi eu să te 
һи aici de milă. 

— Am înţeles, răspunse Sara aproape în şoaptă. Și 
din toate puterile se străduia să nu isbucnească іп 
plâns. Înţeleg. 

— Această păpuşă, strigă miss Minchin arătătând cu 
degetul minunata jucărie rămasă lângă dânsa, această 
păpușă fără rost cu toate bogăţiile ei, eu am plătit-o, 
ат plătit-o cu banii mei !! 

Sara îşi îndreptă privirile într'acolo. 

— Ultima păpuşă, бор! ea. Ultima păpușă. 

Şi se simţea în glasul acela de copil o ciudată şi 
nespus de mare tristeţă. 

— Ultima, poţi s'o spui! asigură miss Minchin. Nu 
mai е а ta imi aparţine mie, са de altfel, tot ceace 
e al tău. 

— Па? atunci luaţi-o, zise Sara. Eu n'am nici о 
poftă de еа. 

Dacă ar fi plâns şi ar fi suspinat, dacă sar fi ară- 
tat speriată, poate mis Minchin ar fi fost mai îngădui- 
toare ; dar această femee căreia îi plăcea să stăpânească, 
se simţea sfidată de un copil cu faţa atât de palidă, cu 
glas atât de grav. 

— Nu mai face pe grozava, răspunse ea. Acum nu 
mai merge. S'a sfârşit jocul „de-a prințesa”. Nu mai е 
vorba nici de trăsură, nici de jupâneasă. Le desfiinţez 
pe toate. Vei purta rochiile vechi, căci garderoba ta 
de un lux nepermis, nu se mai potriveşte cu noua stare 
în care te găseşti. Acum, nu eşti nimic mai mult decât 
Becky : trebuie să munceşti ca să-ți câştigi viața. 

Spre marea сі mirare, о ușoară licărire trecu prin 
ochii fetiţii, o privire de uşurare. 

— Aş putea să muncesc ? zise ea. Atunci, dacă pot 
să muncesc, va fi mai puţin greu. Ce voiu putea face? 

— Tot ceace ţi se va porunci, fu răspunsul. Eşti 
deşteaptă, înţelegi repede ce {і se spune, dacă isbutești 
să aduci vreun folos, {1 voiu îngădui să rămâi aici. 
Vorbeşti bine franţuzeşte, îți voiu putea încredința pe 
elevele cele mici. 

— Adevărat? zise Sara. Oh! а face-o din toată 
inima. Daţi-mi voie să le fiu profesoară celor mici, le 
iubesc şi ele mă iubesc pe mine... 

— Nu vorbi prostii, mare nicio importanţă dacă te 
iubesc sau nu, zise miss Minchin. Vei mai avea şi alte 
treburi: vei face cumpărăturile şi vei ajuta și la bu- 


In românește de MARIA SOREL 
САТ mi a SATE SPUI, қ. VI ETER SSI ЗЕ 


cătărie precum $і în clasele mici. Și dacă nu sunt mul- 
țumită, vei fi dată afără. Nu uita! Acum poţi să te duci. 

Sara nu se mişca. Gânduri grave, gânduri ciudate 
fluturau prin mintea еі de copil. Apoi se îndreptă 
spre ușă. 

— Ei bine, zise miss Minchin, аза îmi mulţumeşti ? 

Sara se opri. Gândurile о năvăleau, din се în се 
mai sbuciumate. 

— Dece v'aş mulţumi ? zise ea domol. 

— Pentru bunătatea ce ţi-o arăt, zise miss Minchin. 
Pentru adăpostul ce-ţi dau. 

Sara făcu câţiva pași spre dânsa. Respiră adânc-și 
când răspunse, glasul еі nu semăna întru nimic cu glasul 
unui copil. : 

— Nu sunteți bună, zise ea cu adâncă amărăciunė. Nu 
sunteți bună şi casa dumneavoastră nu e un adăpost. 

бі ieşi din odae, pe când miss Minchin, cu gura în- 
cleştată de furie, о urmărea cu privirea. 

Sara sui domol scara; gâfâia și strângea pe Emily 
în braţe, din răsputeri. 

— Aş vrea ca Emily să poată vorbi, îşi şopti ea încet. 
АҺ! dacar vorbi! ` 

Se gândea să se adăpostească la ea іп odae, să se 
culce pe pielea de tigru, să-şi rezeme capul pe capul 
tigrului şi să privească focul sucindu-şi şi răsucindu-şi 
gândurile dureroase. Dar în clipa când ajunse sus, miss 
Amelia еҙеа din odae, închizând иза după dânsa, şi se 
opri cu un aer nervos şi plictisit: întradevăr, îi era 
ruşine de poruncile date de sora ei. 


— Nu... nu mai trebue să intri aici, zise ea. 

— Să nu mai intru? repetă Sara făcând un pas 
înapoi. 

— Nu mai e odaia ta, o lămuri miss Amelia 


roşindu-se. ` 

Deodată, Sara înțelese limpede totul. Era începutul 
schimbărilor prevestite de miss Minchin. 

— Unde e odaia теа? întrebă ea, rugându-se іп 
sinea ei ca glasul să nu-i tremure. 

— Vei dormi într'o odae din mansardă, alături de 
aceca a lui Becky. 

Sara înțelese. Becky îi spusese unde locueşte. Se 
întoarse şi mai sui două caturi: la ultimul, scara era 
repede, îngustă şi acoperită си un covor vechiu, găurit 
tot. Sarei i se păru că părăseşte pentru totdeauna lumea 
în care trăise acea fetiță răsfăţată şi admirată, în care 
nu se mai recunoștea pe ea. Copilul, care suia spre 
mansardă, într'o rochie de catifea veche şi roasă, nu 
mai avea nici o legătură cu acea fiinţă căreia nimic nu 
i se împotrivea. 

Când deschise uşa, inima-i se strânse dureros. Apoi 
intră, o închise şi, rezemată de perete, privi în jurul ei. 

Da, întradevăr era о altă lume ! Mansarda văruită 
avea tavanul povâruit. Pereţii, murdari şi plini de igra- 
sie, se cojeau în căteva locuri. Grătarul din sobă era 
ruginit, patul de lagăr avea o saltea subţire şi o plapumă 
învechită. Ca mobile, toate cele rupte şi stricate din casă. 
Sub ferăstruie, prin care nu se vedea decât o bucată 
de cer plumburiu şi mohorit, era un scăunel roșu găurit. 
Sara ве aşeză ре el. Nu plângea. Așeză păpuşa ре ge- 
nunchi, îşi puse obrazul ре са, braţele împrejur, căpşorul 
ei castaniu pierdut în vălul negru al păpușşii, fără să 
spue o vorbă şi fără să facă o mișcare. 

Și iată că în această tăcere de moarte, un mic cio- 
cănit se auzi la uşă, un ciocănit atât de umil, de sfios, 
încât Sara nu-l auzi, şi nu băgă nimic de seamă până 
ce, în deschizătura uşii, abia crăpată se ivi un biet cap 
de fetiță, cu obrajii mânjiţi de lacrimi. Era Becky, 

Urmare în pag. 5-a 


VIORE 


EGINA florilor dădea іп neîntrecuta $1 minu- 
nat de îngrijita grădină a palatului său o ser- 
bare strălucită. Toate florile îşi îmbrăcaseră 
rochiile cele mai frumoase, pentru ca în chipul 
acesta să-și arate dragostea și respectul pentru 
regina lor. Picăturile de rouă străluceau în potire ca 
nişte boabe de mărgăritar. 

Тап priviți cum se fălesc lalelele înfăşurate în mătase 
şi catifea. Imbrăcămintea lor e vărgată cu roşu, alb şi 
galben şi străluceşte măreț în lumina soarelui de dimi- 
пеа{а. Alături de ele stau rănunchioarele ale căror rochii 
frumoase îți atrag de asemenea privirile. E drept că nu 
crescuseră aşa de înalte şi de zvelte са lalelele, dar li 
se puteau potrivi prin bogăția culorilor. In liliachiu şi 
în catifea violetă erau îmbrăcate micsandrele, iar aroma 
lor îmbăta văzduhul cu un parfum minunat. Ceva mai 
încolo stătea garoafa, care parfuma de asemenea văz- 
duhul cu aroma-i plăcută. Săbiuțele, crinii roşii şi stân- 
jeneii ве căzneau la rândul lor, ca să atragă băgarea de 
seamă a reginei asupra frumuseții îmbrăcămintei lor. 

Şi iată că veniră întrun convoiu lung fluturii cei 
atât de pestrit colorați, care atraşi de parfumul 
dulce, sburau iute spre florile cele frumoase. Ser- 
barea ега în toiu. Lăutari erau păsările cerului şi cântau 
dumnezeește, pe când razele soarelui aureau cu o bogăţie 
de lumină strălucirea serbării. Fluturii sburau sprinteni 
din floare în floare, șoptindu-i fiecăreia la ureche cuvinte 
de linguşire. 

Peste tot stăpânea o fermecătoare veselie, când o 
mișcare neașteptată avu loc în intreaga adunare. 

Ce se întâmplase ? Un fluture curios descoperise 
într'un colţ al grădinei plăpânda viorea а nopții. бі 
fiindcă vioreaua această era îmbrăcată într'o rochie 
simplă și cenușie саге пи se potrivea cu strălucirea ser- 
bării, fluturele se apropie de floare, ca să se convingă 
nu cumva dă vreo aromă frumoasă, care să-i dea dreptul 
să ia parte la serbare. 

Dar când văzu că vioreaua n'are пісі un miros, 
fluturele sbură la regină şi-i grăi plin de mânie: „Inaltă 
stăpână |! La serbarea aceasta aşa de strălucită е o floare 
ce a cutezat să calce porunca Măriei Tale. Fără să aibă 
vreun miros cât de mic, a venit îmbrăcată într'o rochie 
cenușie de toate zilele, ca şi când n'ar fi de loc vorba 
de vreo serbare.“ 

Toate florile ве întoarseră mirate spre vioreaua 
nopții, vrând să vadă cu ochii lor cum a fost cu puţinţă 
о indrăsneală аза de mare. Regina florilor (care este 
trandafirul), înaintând semeaţă, grăi răstită: „Cine vro- 
eşte să stea în apropierea mea, trebue să se deosibească 
sau prin bogăţia îmbrăcăminatei sau prin parfumul cel 
dulce ! Та, nenorocită viorea a nopţii, mai nici una, 


nici alta. De aceea, grăbeșşte-te să pleci dela curtea теа 
şi n'aștepta са mâna pedepsitoare а grădinarului să te 
smulgă odată cu celelalte burueni“ 

Vioreaua nopţii îşi plecă smerită capul în nădejdea 
că în chipul acesta уа scăpa şi de alte ocări, dar florile 
şi-au bătut joc de dânsa fără пісі о cruţare. 

In vremea când ziua se pregătea de culcare, iar 


А 22» 


Poveşti uitate 


——————— === 
de АІЛ-ВАВА 
serbarea trecuse de mult, se duse şi grădinarul în grădină. 
Vroia să stropească florile obosite şi fiecare dintr'însele 
spera că după regina, ei îi va veni rândul. 

Dar nu se poate spune cât au fost de mirate, când 
văzură că grădinarul trece nepăsător şi pe lângă roze 
şi pe lângă micsandre şi garoafe şi îi dă întâiu apă puţin 
dinstinsei viorele de noapte, îmbrăcată în rochie cenușie. 

Se ridică o zarvă mare și toate florile se plânseră 
de nedreptatea се li-s'ar fi făcut, spunând că era sigur 
că vioreaua nopţii n'avea nici un drept ca să primeas- 
că, — ea cea dintâiu — apa cea binefăcătoare. 

„О, nebunelor, care judecaţi numai după înfățișare! 
le strigă grădinarul. Mai ţineţi o bucăţică de vreme des- 
chiși ochii voştri, care sunt beţi de somn și veţi vedea 
cât de mult prețueşte vioreaua nopţii. Pe când voi ce- 
lelalte flori sunteţi de mult adormite, vioreaua aceasta 
își deschide potirul și răspândește іп văzduhul liniştit 
al serei o aromă așa de dulce, cum n'a eşit niciodată 
din voi. Pentru aceasta ea merită să fie înviorată cea 
dintâiu cu apa cea răcoritoare“. 

Așa vorbi grădinarul şi apoi se întoarse acasă, iar 
florile îl priviră cu neîncredere. Işi ziceau una alteia: 
„Dar се rost ar avea са vioreaua nopții să-și răspân- 
dească în taină parfumul? Fără doar şi poate că grădi- 
narul a vrut numai să-și îndreptățească fapta, dar noi 
să veghem în noaptea aceasta, pentru ca mâine să-l 
dăm de gol.“ 

Cu vorbe de acestea florile căutau să-și gonească 
somnul şi си toatele priveau la vioreaua nopţii care 
stătea liniştită în colțul еі. Dar după ce soarele se cul- 
că îndărătul munţilor, foile ei începură să se miște și 
se răspândi un parfum aşa de dulce şi de puternic, în- 
cât celelalte flori plecară, ameţite, capul în jos. Vântul 
serii duse departe de tot aroma cea plăcută, iar licuricii 
veniră sburând şi se așezară ре foile cenușii ale mo- 
destei flori, aşa că ea scânteia ca şi cum ar fi fost pre- 
sărată cu diamante strălucitoare. 

Şi iată că veni o drăguță de fetiţă Ja braţul mamei 
sale şi amândouă respirară încântate parfumul cel dulce. 

„Să stăm aicea, zise mama, aicea lângă această floare 
modestă, care — ea cea dintâiu — își deschide potirul - 
sub vălul des al nopţii. Tăcută și neobservată îşi dă ea 
cele mai bogate daruri, fără să aștepte vreo răsplată sau 
vreo recunoștință. Aceasta е chiar pricina pentru care · 
din parte-mi o iubesc atâta.“ 

Celelalte flori auziră, mai înainte de a fi apucate 
de somn, cuvintele acestea. бі se гиѕіпага de asprimea 
cu care se grăbiseră să se năpustească asupra bietei vio- 
rele de noapte pe ale cărei merite nu ştiuseră să le pre- 
țuiască. 

Бақи аза DEE DE ESI IE DE DA DI ызаны зале ы RE 
Urmare din pag. 4-a la „ROMAN" 


Becky саге atâta plânsese şi se frecase la ochi cu șorțul 
de pânză groasă, încât ега de nerecunoscut. 

— Оһ! miss! şopti ea. Pot... vreţi... să intru niţel ? 

Sara ridică capul și o privi pe Becky. Vru să-i zâm- 
bească, dar nu isbuti. Și, deodată, sub privirea plină de 
milă iubitoare a lui Вексу, inima i se nşură, faţa-i de 
copil îmbătrânit prea de timpuriu se mai linişti, ridică 
mâinile şi scoase un hohot de plâns. 

— Oh! Becky, zise ea, ţi-am spus odată că noi ne 
asemănăm, că nu suntem decât niște fetițe amândouă, 
nimic alt decât niște fetiţe. Vezi ce adevărat era? Nu 
mai е nici o deosebire acum. Prinţesa nu mai е. 

Becky se repezi la ea, îi apucă mâna și, strângându-i-o 
la piept, îngenuchie lângă Sara, plângând de dragoste 
şi de compătimire. 

— Ва da, miss, tot mai e, strigă ea cu glas întretăiat, 
Orice vi s'ar întâmpla, oriși ce, totdeauna veţi fi prin- 
{еѕа: nimic pe lume n'ar putea să vă schimbe. 

(Va urma) 


Ce crede Stanca despre Trişcă 


m publicat săptămâna trecută drăguţele scrisori 

ce mi-au trimis coana Frosa și Haplea, scrisori 

prin care mă învitau să merg de Paşti la 

Hăpleşti, ca de acolo să mergem cu toţii la 

Blegeşti la căsătoria notarului Blegilă cu fru- 
museţea de fată, care este Pătlăgica. 

Vă spun drept, doream să merg, ca să stau câteva 
zile cu prietenii de acolo și să mai dansez la nunta lui 
Blegilă. Insă, spre marea mea părere de rău, nu mi-a 
tost cu putinţă. Am avut prea multe treburi şi nu le-am 
putut termina la timp. De aceea, mam mulțumit să le 
răspund şi eu printr'o scrisoare, pe care m'am căsnit să 
o fac cât mai drăguță, şi să le trimit ceva cadouri: un 
brâu tricolor lui Haplea, o umbrelă roşie şi cu сар de 
rață pentru coana Frosa, ип costumaș de marinar pentru 
Hăplișor, о госһіа albă și o pereche de pantofiori pen- 
tru drăguța mea fină Hăplina. Le-am mai scris, promi- 
țându-le că de Rusalii merg пергеҙ la Hăpleşti și stau 
acolo cel puţin o săptămână. 

Şi acum, după ce am terminat cu invitaţia de Paşti, 
mă întorc la ceeace începusem să povestesc despre іпсег- 
carea de а logodi ре а. [rişcă, directorul Poștei şi 
Telegrafului dela Hăpleşti, cu Stanca, fiica lui Neaţă 
Mătreaţă, locuitor al aceleiaşi comune. 

Işi aduc, cred, aminte cititoarele şi cititorii că, după 
ce i-am cerut mâna fiicei sale Stanca pentru d. Trișcă, 
Neaţă Mătreaţă s'a gândit puţin, apoi ne-a răspuns: „Păi, 
să vedem ce spune și Stanca.“ 

Trimise, așa dar, să o cheme. Stanca veni, dar nu 
era îmbrăcată chiar aşa cum te aştepţi să fie o domni- 
şoară, care este în ajun de a se logodi. 

Іп picioare..., dar nu, în picioare п”ауеа nimic, nici 
pantofi, nici ciorapi, iar picioarele Stancăi nu erau chiar 
picioruşe mici şi delicate. Avea capul înfășurat într'o 
broboadă veche, mototolită şi plină de praf. Din bro- 
boadă eşeau şuviţe de păr, care se vedea bine că nu 
fusese pieptănat chiar atunci. In afară de aceasta. nici 
mâinile nu-i erau prea curate şi spălate, pe când unghiile, 
pe care, pe semne, nu obişnuia să le taie decât cel mult 
de două ori pe an, erau în doliu mare. Inţelegeţi cum 
vine asta: de desubt erau negre de tot, așa cum nu tre- 
bue şi nu e frumos să le aibă nici unul din cititori. 

Prin urmare, Stanca, pe care nici Dumnezeu nu o 
făcuse frumoasă, arăta și mai puţin frumoasă în felul 
cum se înfăţișase. Cred că даса Тгізсі ar fi fost de 
faţă, i-ar fi trecut dorul de ea şi mar mai fi cerut-o де 
nevastă. Insă Trişcă nu venise cu noi, ci aştepta rezul- 
tatul la cârciuma lui Stroe Pocitu. 

Stanca intră în camera іп care, afară de tatăl ei, 
mai eram coana Frosa, Haplea, prietenul cu care veni- 
sem dela București şi eu însumi. Fără să ne spună о 
vorbă, fără să ne dea măcar „bună ziua“, zise direct 
tatălui еі: „Dece m'ai chemat? Tocmai dedeam porcilor 
să mănânce.“ 

Insă Neaţă Mătreaţă, văzând-o cât era de murdară 
pe mâini, îi zise mustrător: „Dece nu te-ai spălat mai 
înainte de-a veni ? Nu vezi că avem musafiri ? 

— Păi, dece să ‘mă spăl ? îi întoarse vorba deșteapta 
de ea. Trebue să merg din nou să isprăvesc cu mân- 
carea porcilor.“ 

Răspunsul acesta l-a făcut pe Neaţă _Mătreaţă să se 
înerunte. Dar eu, temându-mă să nu iasă vreo ceartă şi 
să пі se strice treaba, pentru саге venisem, m'am gră- 
bit să vorbesc precum urmează: „Se vede că 'ai o fată 
— să-ţi trăiască! — foarte harnică, аза că nu vrea să-și 
piardă vremea cu spălatul. Apoi, pe dânsa, şi аза cum 
este, o prinde de minune, fiindcă —să nu-i fie de de- 
ochiu —e о mândreţe d 74, расӣ аг fi o zână din 
poveşti.“ 

Auzind cum e lăudată, Stanca mă privi țintă, pen- 
tru ca după aceea să strâmbe din nas. Se vede treaba 
că şi-a zis în gând: „Mi-ar fi plăcut să vorbească аза 
despre mine un tânăr, să mă laude flăcăul, cu care sunt 
in vorbă, dar laudele unui om bătrân nu mă încântă de loc.“ 


6 


Totuşi, amestecul meu în vorbă n'a fost de prisos. 
Neaţă Mătreaţă s'a potolit, iar Stanca nu s'a grăbit să 
plece şi să meargă din nou la porcii, dela care venise. 
Ba tatăl ei i-a zis: „Stanco, mai stai aici, că avem ceva 
de vorbit cu tine. 

—Dar n'am isprăvit cu mâncarea porcilor, răspunse еа. 

—Mai lasă încolo porcii şi fă cum îţi spun ец“, îi 
zise tatăl ei cam supărat. 

Stanca şezu pe un scăunel cu trei picioare, iar tatăl 
ei, tuşind de câteva ori, ca să-și dreagă, pe semne, gla- 
sul. apoi îi zise Stancăi: „Fetiţo, uite, domnul, care ţi-a 
vorbit aşa de frumos, este dela Bucureşti şi îl cheamă 
Moş Nae. Ascultă ce are să-ți mai spună. Ascultă-l, fără 
să te mai gândeşti la porci şi la mâncarea lor, fiindcă 
îți doreşte binele. 

— П ascult, răspunse Stanca, dar să isprăvească mai 
repede, fiindcă nu pot să-mi las porcii flămânzi. 

— Eşti о mândreţe de gospodină, i-am zis la rândul 
meu. Nu te gândești decât la treburile ce-ai de făcut. Ferice 
de acela, саге te va lua de nevastă și păcat că nu sunt 
tânăr, ca să am eu norocul acesta. 

— Păi, chiar să fi fost tânăr,eu tot nu mă măritam 
după dumneata“, îmi aruncă Stanca dela obraz. „Eu, 
mai zise ea, am după cine să mă mărit.“ 

Vedeţi ce bine ecudată și potilicoasă, cum ar spune 
coana Frosa, ега „domnișoara“ Stanca. Eu însă am 
înghiţit în sec şi m'am căznit chiar să zâmbesc. După 
aceea, i-am zis: „Nu numai că eşti harnică şi iubitoare 
de muncă, dar văd că mai eşti şi tare glumeaţă... Și 
zici că аі după cine să te măriți. 

— De bună seamă са am, se grăbi ea să-mi întă- 
rească vorba. Vreau să mă mărit după Ghiţă Іопіўа. 

— Cine este acest Ghiţă Ioniță ?* am întrebat ец, 
tot silindu-mă să urăt că sunt vesel şi zâmbitor, cu toate 
că fierbeam în mine. 

In locul Stancăi, îmi răspunse tatăl ei, zicându-mi : 
„E băiatul morarului Ioniță, zis Pleaşcă, zis Cârpă'n nas. 
Este un flăcău voinic, dar cam haimana,e tânărul care... 

— Care a bătut măr ре Тгіѕсӣ, tâmpitul acela de 
poştaş, care se uită la mine, par'că ar vrea să mă mă- 
nânce, și oftează са un bou, de câte ori mă întâlnește.:“ 

Bine că Trișcă nu era acolo şi nu auzea cum este 
lăudat şi ce crede Stanca despre dânsul ! Și cu toate că 
ea îl făcuse tâmpit şi bou, eu n'am vrut să mă las de 
gândul de a cuceri pentru dânsul inima şi odată си 
inima, şi mâna Stancăi. De aceea, făcându-mi singur 
curaj, i-am zis: „Drăguţă- şi deşteaptă domni- 
şoară, te rog să mă crezi că despre partea lui Trişcă, 
te ілзей. Mai întâiu că nu e un simplu poştaș, ci este 
directorul Poştei şi Telegrafului. Ştii dumneata, ce în- 
seamna aceasta ? 

— Nici nu vreau să ştiu!“ îmi răspunse drăguța de еа. 

Eu însă nu mi-am pierdut curajul, ci i-am dat іпа- 
inte. „Va să zică, d. Trişcă este omul cel mai mare şi 
mai important din Hăpleşti. Mai mult decât primarul, 
mai mult decât... 

— Mai mult decât văcarul, 
tăie ea vorba. 

Aveam dece să mă supăr şi să mă las păgubaș, a- 
dică să-l las ре d. Тгізса să-și vadă singur și cum poale 
de treaba logodnei şi căsătoriei sale. Insă iarăşi nu m'am 
lăsat. „Văd, i-am zis cu Stancăi, văd că eşti foarte de- 
şteaptă şi că îţi plac glumele... Şi aşa cum am vrut să-ți 
spun, d. Trișcă poate să ajungă peste un an, peste doi 
ani, mai mare decât este aztăzi. Poate să ajungă să fie 
directorul Poștelor şi Telegrafului dela Blegești. Ei, ce 
zici de asta, drăguță d-ră Stanca ? 

— Zic, răspunse еа, că şi atunci o să fie tot aşa de 
tâmpit şi росії şi tot аза de peltic, cum este şi astăzi. 

-- P'urmă, am continuat eu, prefăcându-mă că nici 
n'am auzit ce spusese, se poate ca după ce mai trec 
vreo şapte, opt ani să ajungă director la Bucureşti“, 


MOŞ NAE 


decât porcarul“, îmi 


өни 


ма: ЧЕНИ 


њай 


йе” 
E 2 4 


OMNIȘOARA Silvia Petrescu trăia din lecţiile par- 

ticulare ce dădea la fetițe în vârstă mică. Іп o- 

rașul de provincie, în care locuia, d-ra Silvia 

mavea nici o rudă apropiată ori îndepărtată. 

De altfel, rămasă de mult orfană de ambii pă- 
гіп(і, n'avea alte rude decât o soră mai mare, măritată 
după un inginer din București. 

Totuşi, d-ra Silvia Petrescu nu se simţea chiar аза 
de singură. Elevele, cărora le dedea lecţii, ţineau mult 
la dânsa. Mamele elevelor îi arătau, de asemenea, mul- 
tă prietenie. Dintre toate, aceea care {їпса la dânsa, aşa 
cum о soră mai mare ar ţine la o soră mai mică, ега 
mama micii şi drăguţei Lia, o fetiță de optanişori. 

Lia era una din elevele d-rei Silvia, iar d-ra Silvia 
stătea cu chirie la casa părinţilor Liei, așa că erau îm- 
preună cea mai mare parte din zi. In orele când singu- 
rătatea o făcea pe d-ra Silvia să se simtă mai tristă, 
mama Liei venea şi se silea să-i alunge gândurile triste. 

ştiţi, oare, despre се îi vorbea mai mult Lia, cre- 


zând că îi face plăcere? Despre пероНса sa — despre ne- 
роНса Liei. Ei, da, deși n'avea decât opt апіѕогі, Lia în- 
să era mătuşă, mătuşa unui îngeraș de fetiţă de doi a- 
nişori. Să nu spuneţi că așa ceva nu e cu putință şi că 
totul nu poate fi decât o poveste. Dacă aţi spune așa, vă 
asigur că vă înşelați. 

Spun încă o dată că Lia cea de opt ani avea o ne- 
ро{їса de doi anişori. Nepoţica această era fiica unei su- 
rori mai mari a Liei, a unei surori măritate. 

' Şi aşa, Lia povestea mereu d-rei Silvia despre Ni- 
сифа, cum îi spunea nepoţichii. li povestea cum se joa- 
că împreună, cum își împrumută una alteia păpuşile şi 
alte jucării, cum Nicuţa, fiindcă este mică, nu ştie să 
umble cu ele, cum i-a rupt unei păpuși rochia, iar u- 
nui Vasilache piciorul și cum, din când în când, adică, de 
ori ре zi, o trage de păr şi ре ea. „Dar eu, domnişoară, 
câteva nu plâng, când mă apucă şi mă trage Nicuţa 
de păr. Mă doare, dar rabd. Ea este copil mic şi este 
mea“. 

Apoi, întrebă pe d-ra Silvia: „Dece n'ai și dumnea- 
ta о nepoţică? Nu ştii ce bine este să fii тайпа!“ 

D-ra Silvia răspundea zâmbind: „„N'am încă, dar se 
poate să am şi eu odată. 

— Те rog, domnişoară, îi se ruga Lia, să ai câtmai 
curând şi să o aduci şi pe dânsa să stea la noi. Ce fru- 
mos o să ne jucăm împreună!“ 

Era о zi frumoasă şi cu soare din Săptămâna Pati- 
milor. Lia еѕіѕе cu mamă-sa să se plimbe în grădina ри- 
blică. Dar iată că din urmă aude glasul d-rei Sivia, ca- 
re o chema. „Lia! Lia!“ 

După voce, [Ла înțelese- cine o cheamă. Se întoarse 
numai decât şi alergă la d-ra Silvia, care arăta mult mai 
veselă ca de obiceiu. 


„Lia dragă, îi zise d-ra Silvia, am şi eu... 

— О перо{ісӣ? o întrebă Lia, tăindu-i vorba. 

— Nu о nepoţică, ci un nepoţel şi îl cheamă lonel." 

Lia se porni îndată cu un potop de întrebări. „Cât 
e de mare? Are părul blond? Are ochii albaştri sau ne- 
gri? Şi e cuminte? бі plânge mult?“ 

Erau întrebări, la care d-ra Silvia nu putea răspunde. 
Primise doar cu o jumătate de oră mai înainte o tele- 
gramă dela Bucureşti, telegramă în care cumnatul ei îi 
dădea vestea că sora ei, adică soţia lui, a născut un co- 
рії, căruia i-au dat numele de Ionel, şi că atât mama, 
cât şi copilul sunt sănătoşi. E tot ce ştia până atunci 
d-ra Silvia. 

Totuşi, Lia nu înceta cu întrebările. „Dar nu ţi-e 
dor de el? Dar nu dorești să mergi și să-l vezi? 

-- Doresc foarte mult, îi răspunse d-ra Silvia, pe când 
un nour de tristeţe îi se lăsă pe faţă, dar nu pot merge. 

— Şi dece să nu poţi merge? Iei trenul și mergi. lată, 
acum sunt atâtea zile de vacanţă şi de sărbători, aşa că 
wai lecţii. 

— Dar Bucureștii sunt departe şi... adăugă d-ra Sil- 
via, suspinând şi vorbind mai încet, drumul costă așa 
de scump!“ 

Mai trecură două, trei zile, la mijloc, când în după 
amiaza zilei de Vinerea Mare, d-ra Silvia, la înapoierea 
dela o lecţie, găsi pe masa din camera sa un pachet cam 
mărişor, înfășurat în hârtie. Mirată, se grăbi să-l des- 
facă. Era un ou de ceramică și avea o deschizătură іп 
partea de sus. Inlăuntru erau bonboane, caramele și pa- 
chete mici de ciocolată. 

„„Dar în oul de ceramică ега un plic. Іп plic era o 
scrisoare şi încă un plic mai mic și închis. După scris, 
d-ra Silvia înţelese numai decât că scrisoarea era dela 
Lia. Scrisoarea avea cuprinsul ce urmează: ы 

„Mult iubită noastră domnişoară. Mămica și ец ne- 
am gindit că trebue neapărat ca de sărbătorile Paști or 
să mergi la Bucureşti şi să-ţi vezi nepoţelul, pentru са 
la întoarcere să-mi poţi povesti mai multe despre dân- 
sul. Mămica te roagă să primeşti ceeace vei găsi în pli- 
cul cel mic. Este din partea ei şi а mea un semn de 
dragostea şi recunoştinţa ce-ţi purtăm. A d-tale elevă su- 
pusă şi ascultătoare, Lia“ darui 

D-ra Silvia deschise plicul cel mic şi găsi înlăuntru 
un bilet de tren de dus şi întors la Bucureşti. | 

La vederea acestui bilet, cu ajutorul căruia putea 
să-și îndeplinească dorința sa cea mai vie, о podidiră 
lacrimile. Erau. lacrimi де înduioșare și de recunoștință. 

Chiar în seara aceleaşi zile plecă la București, pen- 
tru ca la înapoiere să povestească zile întregi Liei des- 
pre nepoțelul ei Ionel, un copil voinic, frumos, cu părul 


blond şi cu ochii albaștri. x 
DINU PıVNICERU 


м УЕ 


% 
) 


| 4% Ш ІЗ 


Doarme Haplea, doarme Frosa, Haplea-l simte, dar își zice: Prin odaia de alături, 
Doarme micul Hăplişor, „Mult mai bine е să tac, | Umblă hoţul, scotoceşte, 
Când un hoţ 'n miez de noapte De mă'mpuşcă, fără’ de mine Vrând să fure, dar la Haplea 
Intră'n casă "'ncetişor. Cititorii се se fac ?“ Mai nimic nu se găseşte. 


4 | | 12 
ANLA 


„Ce mai casă goală puşcă! „Scoală, Froso ! strigă Haplea, — „Dar dece 2“ întreabă Frosa. 
Vai ce prost sunt сат venit!... „Hăplișor, nu mai dormiți, — „Се, ne се, nu-i vreme-acum, 
Ori găsesc ceva de seamă Strângeți tot се-аует în casă, Strângeți {оа1е1е mai iute 

In odaia de dormit ?“ Hai mai iute, vă grăbiţi! Şi ғо 'ntindem noi la drum“. 


E 


fi 


Daia ti теа мелі бі se ţin tot după hoţul, „Ce-i cu voi?“ — Ei, ce să fie? 
Cu călăi стана si. Sătuzi Pas cu pas nu-l mai slăbesc, Oare-aci nu ne-am mutat ? 
ч - at pă lar când intră el în casa-i, Mulţumim chiar că venit-ai 


O pornesc prin îniuneric, 


Frosa роагіа-ип- măturoi. 4 “айы ES Sn ж уы = ААТ 5 
rosa poartă-u е Нор şi dânşii năvălesc. Se ne-ajuţi şi la cărat“. 


Multe, 


läcute $1 diicrite 


UN CONCURS LITERAR 


Ne place să credem са drăguțele noastre cititoare și 
iubiții noștri cititori nu se joacă de dimineața până seara 
în aceste zile de vacanță, ci mai citesc câte ceva. lar 
lui Moş Nae îi place să audă că au citit sau că vor citi 
şi câte ceva din cărțile lui. Ba chiar îşi închipue — aşa 
este Moş Nae, își închipue mereu iucruri—că multe citi- 
toare și mulți cititori au cumpărat și au citit nouile sale 
cărți „STAN ȘI BRAN" și „MICHI MAUS IN ȚARA VI- 
SELOR". 

Şi acum să arătăm ce este cu concursul literar. СІН- 
toarele şi cititorii să ne scrie, dar cât mai pe scurt, — 
dacă se poate, în cel mult zece rânduri— ce cărți au ci- 
tit în vacanța de Paşti, care cărți le-au plăcut mai mult 
бі explicându-ne în acelaş timp motivul pentru care о 
carte le-a plăcut mai mult decât alta. 

Vom publica răspunsurile mai bine scrise $1 vom da 
trei premii pentru acelea pe care le vom socoti mai fru- 
moase. Răspunsurile trebue să fie trimise cel mai târziu 
după 15 zile dela apariția n-rului de față. Răspunsurile 
trimise mai târziu nu se vor publica și nu se vor lua în 


cercetare. 
REDACȚIA 


Cei doi excursioniști 


Іп desenul de faţă sunt doi excursionişti, саге, nu 
mai ştiu din ce pricină, stau ascunşi. Insă, dacă îi căutăm 
cu atenţie și cu puţină răbdare, este sigur că îi vom găsi. 


Omul de zăpadă 


Să nu credeţi că numai copilul, pe care îl vedem 
în desen, ar fi putut face singur omul de zăpadă. A 
fost ajutat de alţi opt prieteni, care, fiind cam obosiţi, 
stau să se odihnească în jurul omului de zăpadă. Сашан-і 
şi fiţi siguri că îi veţi găsi. 


Aceste trei păsări se cred singure, însă nu ştiu că 
doi copii, ascunși printre frunze, le privesc. Cei doi 


copii sunt în desenul de faţă. Căutaţi-i şi o să-i găsiţi. 


Cum să nu scriem 

Să nu scriem nici o dată „răspunde-ţi“, „să-mi trimi- 
te-ţi“, „să-mi scrie-ţi”. Este o greşeală. Totdeauna să 
scriem așa: răspundeți, să-mi scrieți, adică, fără liniuţă. 


Când Zăpăcilă vrea să omoare un şarpe 


Se 


өз; ше АЗ ЖБ Те е „не 
Plimbându-se ре câmp, Zăpăcilă văzu că un şarpe 
stă lungit la soare. „Acu te отог, dihanie spurcată !“ 
zise Zăpăcilă. Şi luă de jos un bolovan. 


> 


Insă, іп loc să strivească сп bolovanul capul şar- 


pelui, Zăpăcilă îl nimeri tocmai la coadă, 


ау эеле 


, şarpele se întoarse înfuriat, 
apucă pe Zăpăcilă de nas şi îl mușcă cu putere. 

Din toată treaba aceasta Zăpăcilă s'a ales cu nasul 
umflat, iar şarpele n'a рар nimic. 


+ ШЕ М ш = 


МСА de foarte mic, Juanito, iubia apa, bărcile 

şi tunurile. Din această pricină, părinții lui ЇЇ 

şi vedeau viitor ofițer de marină. El îşi petre- 

cea cât mai plăcut timpul în fața unui vas 

cu apă іп care pluteau mici bărci din hârtie; 
păcat са ве înmuiau din cauza umezelei şi sfârşiau 
scufundându-se. Când crescu mai mare, își păstră ace- 
Іеаѕі gusturi. 

Frățiorilor lui le plăceau să se joace іп nisip, cu 
mingea, dar pe Juanito nu-l prea găseai іп tovărăşia 
lor; el se juca singur de-a războiul, întocmindu-și două 
tabere potrivnice, cu nenumăratele bărci ce le avea, 
rândnindu-le de-a lungul şi de-a latul apei. 

Când intră în liceu, prinse gust de carte. Asculta și 
citea cu пеѕа{ tot ce privea pe Cristofor Columb. Се 
minunată trebue să fi fost corabia cu pânzele ei albe şi 
ce plăcută va fi fost călătoria peste marea albastră cu 
valurile ei spumoase! 

Juanito nu mai prididea cu întrebările despre uimi- 
toarea descoperire a Americei. 

La începutul verei, întreaga familie se pregătea să 
plece la ţară la conacul moşiei bunicului şi ca de obicei 
li se cumpărau copiilor jucării noi. 

„Eu îmi doresc o corabie să poată pluti pe lac şi 
an păpuşoi care să se asemene cu Cristofor Columb; 
desigur numai dacă se poate!“ se ruga Juanito de părinţii 
săi. Aceştia căutară să împlinească voia fiului lor; dar 
„din nefericire în nici o prăvălie nu găsiră ceeace dorea 
Juanito. Atunci bunicuţul trimise o scrisoare unui mare 
fabricant de jucării, rugându-l să construiască pentru 
nepoţelul său un Columb şi o corabie micuță. 

Acum se aflau cu toţii la „Olivar”, aşa se numea 
moșia. 

Cei patru băeţi se jucau cu surioara lor Marisa си 
toate jucăriile dăruite. Juanito, саге nici nu bănuia 
măcar ce plănuiseră cei mari, lua şi el parte la jocul 
lor, dar fără tragere de inimă. Când rămânea singur, 
îşi făcea bărci de hârtie, care mai fluturau în vår- 
ful unui băț о mică cârpă albă. O mână de ajutor îi 
mai da și Nicolas, fermierul. Le dădu drumul pe lac, 


e a 


COLUNB 


privind mulțumit cum alunecau încetişor împinse de 
vânt. 

Intr'o dimineaţă, când cobori în grădină, îndrep- 
tându-se spre lac, viitorul marinar văzu cum plutea pe 
luciul apei o corabie mândră şi frumoasă. 

Alergă într'un suflet într'acolo şi mare-i fu mirarea, 
când zări pe punte un Cristofor Columb mititel, cu bra- 
іші drept întins părând că strigă: „Pământ!“ aşa cum 
făcuse şi marele descoperitor al Americei. 

Juanito era tare înduioşat; și nu degeaba. Preţioasa 
navă avea un metru lungime şi pe cele trei catarguri 
pânzele albe umflate de vântul dimineţei puneau în 
mişcare corăbioara. Aceasta înainta cu repeziciune, croin- 
du-şi vitejeşte drum şi lăsând urme adânci са un 
vapor adevărat. у 

Ce frumusețe! Malul lacului părea un mic port cu 
bărcile de hârtie în jurul corăbiei cele mari ! 

Veni şi ziua când părăsiră conacul, vacanţele sfâr- 
şindu-se. Juanito se despărţi cu greu de conacul buni- 
cului. Corabia fu bine împachetată și luată acasă. Cât 
de îndurerat era copilul, fiindcă nu putea lua și un colţ 
de lac în oraș. Mare păcat! 

Reîntors în capitală, Juanito nu putea uita frumoa- 
sele zile. Cu gândul la corabie, își tăie trei bucăţi de 
carton ascuţite ca nişte furci şi le lipi ре un carton 
mare, ce-i slujea ca bază. Arătând-le bunicului, îi zise: 

„Bunicuţule, dacă acestea erau din lemn în loc 
de carton şi-i mai adăugam patru roţi şi un băț lung 
pentru împins, nu ar mai trebui decât să înfig în ace- 
ste trei furci corabia, care va putea înainta astfel şi ре 
uscat. 

— Bravo, foarte bine te-ai gândit; mâine dimineaţă 
voi vorbi cu tâmplarul,“ îi răspunse bunicul cu bună- 
tate. 

După câteva zile, corabia avea adaugat aparatul in- 
ventat de Juanito, şi e drept că mergea prin odae mai 
iute şi mai sigur decât pe lacul din Olivar. 

In vara următoare, familia fu împiedicată să-şi pe- 
treacă vara în casă dela ţară. Bunicii care locuiau îm- 
preună cu copii şi nepoțţeii lor rămaseră şi еі în oraș. 
Ei aveau în cusa părinţilor lui Juanito un apartament 
frumos, compus dintro cameră de dormit cu odae de 
bae şi un salonaş încărcat cu lucruri de preţ. Era un 
adevărat muzeu pe care copiii nu-l cunoşteau. Nu li se 
dăduse voe să intre niciodată, de teamă să nu facă stri- 
căciuni. 

Intr'o după amiază, pe când părinţii plecaseră cu 
bunicul, copiii zăriră din balcon ре bunicuţa adormită 
pe o canapea în salonaş. Atunci Juanito le spuse fra- 
{Шог săi: 

„Vreţi să vă învăţ un joc nou? 

— Da, da, desigur, răspunseră veseli micuţii. 

— lată! Eu sunt Cristofor Columb. Salonașul, іп 
care nu avem voe să intrăm, înseamnă pentru noi Lu- 
mea Nouă, adică America. Voi Pepe, Luis şi Miguel, 
veniţi cu mine în corabie, vreau să spun după ea, fiindcă 
în ea nu încăpem; eu sunt Columb și ca el voi desco- 
peri Lumea Nouă, adică salonașul. Marisa este Regina 
Isabela Catolica şi-mi va da toate giuvaerurile еі, ca să 
am banii trebuincioși pentru o călătorie atât de lungă 
şi primejdioasă. 

— Bine! Am înţeles. Dar cu се пе îmbrăcăm ? 
trebă Luis. 

— Nu vă trebue nimic, spuse Juanito, numai un 
halat de bae pentru Marisa іп loc de mantie regească.“ 

Pe cap îi puseră cercul unei tobe sparte în loc de 
coroană. 

Juanito făcu o plecăciune adâncă în faţa surioarei 
sale înainte de plecare şi fetița îi dădu lănţișorul си 


în- 


—— medalionul de aur ce-l avea la gât. 


Noul Columb își luă corabia și porni urmat de cei 


trei fraţi înspre locuinţa bunicilor. Deschise Біпізог ușa 
şi împingând mereu corabia, inlrară în cameră. Dar co- 
pilul care uitase aproape că se joacă, îşi văzu visul 
împlinit şi întinzând braţul, strigă cu voce puternică: 
„Pământ!” аза cum făcuse şi Columb când descoperise 
continentul american. 

Bunicuţa se trezi, pregătindu-se să-i pedepsească ре 
micuţii îngenunchiaţi aducând mulțumiri lui Dumnezeu, 
care le ajutase să-și atingă ţinta. 

„Ce înseamnă toate astea?“ îi întrebă bătrâna. 


Pisica бе Angora 


: 


Copiii її povestiră totul bunicuţei, саге se strâmbă 
de râs şi о chemă şi ре перо[іса, învestmântată în Re- 
gina Isabela Catolica, ca să vadă și ea minunile din 
salonaşul bunicilor. 

Au trecut de atunci mulţi ani. Intr'o bună zi văd * 
în ziare o fotografie a lui Juanito. П recunosc ре copi- 
laşul de odinioară în domnul ofiţer din marina de răz- 
boi spaniolă. 


Poveste spaniolă de LENA SEMO 


Traducere din ungureşte de KELEMEN MARIANNE 
аара лына TRN DA SASI сп IS SITUL în SIBI жолау касыма анық 


isică de Angora trăia odată în mijlocul unei 
păduri dese. 
Pisica aceasta avea o blană albă, mătă- 
soasă şi o pereche de ochi mari, strălucitori. 
Fusese adusă în pădure de nevasta pădu- 
rarului, atunci când din oraş s'a mutat în casa cu aco- 
perișul roșu din pădure. 

In pădurea aceea trăiau şi pisici sălbatice. 

Опа din pisici văzu că pisica de Angora stă lene- 
vindu-se la soare cât e ziulica de mare. 

Pisicii sălbatice i-a plăcut foarte mult pisica de An- 
gora; însă nu știa cum să intre în vorbă cu ea. Totuşi, 
într'o noapte, pe când pisica de Angora privea luna, s'a 
apropiat de dânsa. - 

„ баги! lăbuţele, dragă verişoară. 

— Nu ştiu cum şi de unde suntem verişoare? — răs- 
punse înțepată pisica de Angora. 

— Nu te ruşina de mine, — se rugă pisica sălbatică: 

Mama mea şi cu а ta au fost verişoare, iar eu nu-ţi 
cer decât puţină prietenie. 

— Dragă, iartă-mă, dar nu te pot iubi, ai un miros 
nesuferit. Ai blana urâtă și murdară şi mai cultură: şi 
nu faci altceva decât stai la pândă pentru a-ţi găsi ceva 
de mâncare. 

— Ai dreptate, suspină pisica sălbatecă, dar ce pot 
face, dragă verişoară ? 

— Dela mine să nu ceri sfaturi. Ce-mi pasă mie? 
Sunt bogată şi locuesc într'un coşuleţ căptușit cu mătase. 
Bucătăreasa mă îndoapă cu toate bunătăţile, încât abia 
mă pot mişca. Sunt о pisicuţă frumoasă şi grasă, pe сапа 
tu eşti о haimana și о lacomă“, miorlăi mândră pisica 
de Angora. 

Biata pisică sălbatecă se întoarse în pădure, cu inima 
îndurerată, Multă vreme nu putu uita pe verișoara еі 
cea frumoasă. 

Intro zi, ne mai putând de dorul еі, se strecură la 
casa unde locuia pisica de Angora. 


O înfăţişare groaznică i se arătă ochilor. 

Casa cea frumoasă, în care locuia pisica de Angora, 
arsese de câteva zile, iar pe dărâmăturile ei sta o pisică 
cu blana arsă și miorlăind trist. 

„Unde este ruda mea cu blană strălucitoare albă ? 
întrebă pisica sălbatecă. 

— Nu mă recunoști, dragă verișoară ? 

Eu sunt ruda ta cu blana albă, răspunse amărâtă 
pisica cea murdară. De zece zile, ne-a ars casa. Stăpânii 
mei au plecat, iar pe mine m'au uitat aci. Orașul е de-, 
parte şi nici nu cunosc drumul, de aceea sunt osândită 
să pier de foame“. 

Pisicei sălbatice, i se făcu milă de pisica de Angora, 
dar odată cu mila, simţi şi o bucurie. 

„Bine, zise ea după puţin timp. Ці aduc ceva de 
mâncare şi apoi îţi arăt drumul la oraș, dar promite-mi 
că dacă ai să trăești iar lângă oameni, să-ţi aduci aminte 
cu drag şi cu recunoștință. Sunt sigură că acum îţi aduci 
aminte şi recunoști că mama mea şi си а ta au fost 
verişoare”. 


———————————————_—_—___—>—_—.. 


Dece о vrabie mănâncă mai de grabă о strachiră 
de orz, decât un cal? 


(рэ un озэирш әұрой пи әтдо:л о оэпішәд) 


Cum este un pește sărat şi afumat ? 


(Hon) 


А 


ма 
„=ч 


cel mai nou joc 
de societate 


cu bețişoare 
Maroco жанаа 
distractiv Ф amuzant Ф calmant 


pentru tineri, adulți şi bătrâni de ambe sexe. 


De vânzare: la toate І.Бға- 
riile numai ее LEI 40 іп -ambalaj original 


Reprezentanţa generală: Librăria IG. HERTZ, București | Cal. Vctoriei 5, 


Өсуі 


A 7 > 


- лға 


In legenda ce începem să povestim, sunt fapte, care 
în adevăr s'au petrecut. Pe aceste fapte adevărate a 
lucrat apoi inchipuirea poporului şi aşa a luat naștere 
legenda, care se povesteşte și astăzi în Abisinia, mai ales 
în ţinuturile din apropierea Mării Roșii. 

Dela faptul ce ға întâmplat în adevăr, au trecut 
câteva veacuri. 

In dimineața unei zile cu soare cald, locuitorii negri 
de lângă Marea Roşie au văzut apropiindu-se de țărm 
o corabie, care li se păru nespus de frumoasă. Li se 
păru aşa de frumoasă, că nu e corabie făcută și cârmu- 
itá de oameni, сі că ea ar fi eşit din fundul mării şi 
că іпігіпза erau nişte zei, care veneau să viziteze ре 
oamenii din partea locului. De aceea, alergară cu mic, 
си mare la țărm, doritori de a vedea mai bine corabia 
cea frumoasă și де а se închina zeilor, cerându-le bine- 
cuvântare şi ajutor. 

Insă, n'a fost aşa, cum ізі închipuiseră bieţii Negri, 
care erau oameni foarte simpli și lesne încrezători. Іп 
corabie nu erau zei, care ar fi venit cu gândurile cele 
mai bune. Era о bandă din piraţii cei mai fioroşi, care, 
între altele, se ocupau și cu ceeace se numea „comerţul 
cu Negri“. 

lată ce însemna acest comerţ. Oameni fără pic de 
milă într'înşii şi fără frică de Dumnezeu — şi, din ne- 
norocire, aceștia erau oameni din rassa noastră albă — 
mergeau înarmaţi pe coastele Africii, se năpusteau asupra 
Negrilor, prindeau cât puteau mai mulţi, apoi îi duceau 
în America, unde îi vindeau, aşa cum se vând vitele. 

Cumpărători se găseau numai decât. Іп adevăr, în 
veacurile trecute, ba în bună parte și în zilele noastre, 
în America erau mari întinderi de pământ, ce nu puteau 
fi lucrate, din pricina că oamenii, care să muncească, 
erau prea puţini. Şi atunci s'a început comerţul cu Negrii. 
Negrii, care — sărmanii de ei — nu se făcuseră vinovaţi 
cu nimic, erau prinşi, luaţi cu sila din Africa şi duși 
în America, unde erau vânduți la proprietarii de mine 
бі de moşii. 


O legendă abisiniană 


Cu astfel de gânduri veniseră și cei din corabia, 
care li s'a părut Negrilor că este nespus de frumoasă. 
Insă, îndată ce corabia se apropie bine de țărm şi Negrii 
văzură chipurile fioroase ale bandiţilor, care erau іпаг- 
тай până în dinţi, înţeleseră despre ce este vorba. 
Cuprinşi de groază, o rupseră la o fugă nebună. 

Puţini din пепогосіНі aceştia au putut să scape. 
Mulţi au fost doborâţi de gloanţele bandiţilor, iar ceilalţi 
au fost prinşi, puşi în lanţuri şi luaţi în corabie. 


Printre puţinii Negri, cari şi-au găsit scăparea prin 
fugă, au fost 51 doi copii: Ali şi Salem. Aceşti doi Negri- 
şori aveau cam aceiaşi vârstă, dar se deosibeau mult 
unul de altul. Ali era numai piele şi oase, iar coloarea 
рісісі sale era de un negru închis. Salem, din potrivă, 
ега grăscior şi rotunjor, iar pielea sa avea coloarea de 
ciocolată. 

Nu se înrudeau între dânșii, ceeace nu-i împiedeca 
să fie buni prieteni. Se jucau toată ziua împreună. 
Ceeace le plăcea mai mult, era să meargă la o baltă din 
apropierea satului şi să stea la pândă, ca să vadă pe 
elefanții, care veneau să bea apă. 

Intruna din zile, Ali rămăsese singur la baltă, de 
oarece prietenul său Salem mersese în pădure în căuta- 
rea de curmale şi banane, cu care să-și potolească foamea. 

Pe când Ali stătea, privind înspre partea de unde 
aştepta să vie elefanţi, iată că văzu venind un elefant 
tânăr, un puiu de elefant. ceeace nu înseamnă că ar fi 
fost cine ştie се mic. Trebue să știm că şi un puiu de 
elefant este un animal destul de mare. 

Ali, îndată ce-l văzu, sări în sus şi zise: „Am să-l 
prind! Vreau să-l prind!“. Se luă, aşa dar, după puiul 
de elefant şi isbuti să-i sară în spinare și să-l apuce de 
urechi. Aşa credea el că l-ar putea să meargă ori înco- 


tro ar fi vroit. lar acum, Ali dorea să meargă la ţărmul 
mării, ca să vadă şi el corabia cea frumoasă. 

Insă, din fericire pentru dânsul, n'a eşit așa, cum 
Negrișorul Ali îşi făcuse . socoteala. Zimba — cu acest 
nume botezase Ali pe tânărul elefant — mavea de loc 
poftă să asculte şi să se supună. 

Аза, în loc de a se îndrepta spre mare, întoarse 
țărmului mării spatele şi o luă tocmai în partea opusă. 
In zadar se răstea Ali, în zadar îl trăgea cât mai tare 
de urechi sau îi vorbea cu vorbe blânde şi de mângâiere. 
Zimba n'asculta nimic. Fără să se oprească o clipă, se 
porni pe fugă, îndepărtându-se cât mai mult de țărmul 
mării. Se poate spune, prin urmare, că în loc са АП să 
prindă pe elefant, elefântul prinsese pe Ali, făcând ce 
vroia cu dânsul. 

Zimba о luă, așa dar, la fugă. бі iată că drumul, 
pe саге apucase, Îl duse în pădurea în care Salem, prie- 
tenul lui Ali, culegea curmale şi banane. Salem se găsea 


12 


сосо{аї într'un palmier, tocmai când elefantul trecea ре 
acolo. Elefantul alerga, iar Ali {їра de spaimă. 

Ce făcu atunci Salem ? Sări din palmier şi isbuti 
să se apuce de coada lui Zimba. Trăgând cu putere, 
reuşi să-l silească ре Zimba să-şi mai încetineze mersul. 
După aceea, Salem se сӣ{ага în spinarea lui Zimba, 
lângă Ali, şi începu să-i dea lui Zimba din curmalele 
şi bananele ce culesese. 

Acum Zimba se îmblânzi deabinelea. Acum era gata 
să meargă ori încotro ar fi dorit micii săi stăpâni. „Să 
mergem la țărmul mării, ca să vedem şi noi corabia 
cea frumoasă, zise Ali lui Salem. 

— Da, da, să mergem la ţărmul mării“, îi întări 
Salem vorba. ...Dar ce sunt aceste împuşcături şi се 
sunt aceste țipete sfâșietoare? 

Noi ştim bine ce sunt: trăgeau bandiții veniţi cu 
corabia şi {їрап Negrii, care fugeau îngroziţi. Işi dete 
atunci seama și Ali că Zimba avusese pur'că o presim- 
tire, când n'a vroit să meargă la țărmul mării, ci а 
căutat să se îndepărteze cât mai mult, 

Atunci lui Ali îi veni altă ideie. „Să mergem, zise 
el, înspre partea în care apune soarele, până се ajun- 
gem la râul cel mare. (Râul cel mare era Nilul). Acolo 
vom putea prinde o mulţime de şopârle, de năpârei de 
apă şi de crocodili mici. Le vom tăia cozile бі пе vom 
împodobi cu ele.“ 

Şi făcură așa, precum zise Ali, adică, luară câteşi 
trei — Ali, Salem şi Zimba — drumul ce ducea la râul 
cel mare. Insă drumul până acolo era un drum foarte 


Сы 


М> 


сае 29 
ғ“ 


AS 


157 


с: 
Тура 


pă 


lung, iar soarele, 
nesuferită. 

lată însă că într'o zi, cam pe înserate, ajunseră 
lângă o baltă cu apa destul de limpede. Numai că lui 
Ali şi. lui Salem le era frică să intre în baltă. Se te- 
meau să nu fie ceva crocodili, care să-i înghită. De 
aceea, stătură în picioare la marginea bălții, iar deştep- 
tul Zimba făcu ceva, care le prinse de minune celor 
doi copii. 

151 umplea anume trompa cu apă, apoi vărsa toată 
apa pe Ali şi pe Salem, făcându-i să aibă o bae plăcută 
51 răcoritoare. Această Бае îi mai făcu să le treacă 
oboseala drumului, aşa că putură merge înainte. 

Ziua începuse să se îngâne cu noaptea, când dru- 
meţii noştri se opriră uimiţi de ceeace le-a fost-dat să 
vadă. Drept în fața lor se ridica, par'că în clipa aceea 
răsărise din pământ, un munte înalt, foarte înait, iar 
creștetul acestui munte era acoperit tot de un strat alb. 

Stratul acela alb nu putea fi decât zăpadă, însă 
Negrii din acea parte a Africii, unde nu ninge nici о 
dată, nu știau ce este zăpada. Până atunci nu văzuseră 
măcar un fulg de zăpadă, 

„Се să бе ? Ce să Не ?”, se întreba Salem nedumerit. 
lar Ali fără să se frământe cu întrebări şi fără să 
stea la îndoială, se grăbi să răspundă, cuprins de mare 
bucurie : „Este sare! Am descoperit un munte de sare! 
O vom căra toată, o vom vinde prin sate şi vom ajunge 
oamenii cei mai bogaţi. Ce noroc а dat ре noi !“ 

Incepu a sări şi a dansa, iar Salem și Zimba săriră 
şi dansară cu dânsul. După ce se mai potoliră puţin, 
Ali vorbi din nou, zicând: „Să plecăm numai decât, să 
mergem la muntele de sare și să nu ne oprim o clipă, 
până се n'ajungem în vârful lui. Ce noroc pe noi, се 
noroc !“ 

Porniră veseli Şi gândindu- -se ce 
au să strângă din vânzarea sării. Se lăsă noaptea, dar 
еі merseră înainte. Incepură acum să ве сафеге pe 
munte. Se cățărau, dar cu cât înaintau, cu atâta simțeau 
"4-і răsbește frigul. N'aveau cum să se ferească de frig, 
mai ales са erâu în pie:ea goală. 

Totuşi, nu şi-au pierdut curajul, ci i-au dat înainte 
cu cățăratul. 


care ardea cu putere, făcea o căldură 


grămezi de bani 


„Dar ce-i acest bubuit îngrozitor ce se aude ? Vine 
par'că dinlăuntrul pământului, par'că e un cutremur... 
Ba nu, nu vine nici dinlăuntrul pământului şi nici 
cutremur nu este. Vine din vârful muntelui, care sa 
desprins şi s'a pornit în jos. Şi nu e numai o parte, сі 
este tot muntele, care se prăvale. 

Ingroziţi, Ali, Salem şi Zimba au vrut să scape prin 
fugă. Insă, n'a fost cu putință. Muntele, care se pră- 
vălea, ducând cu el grămezi mari de zăpadă, i-a ajuns, 
i-a luat la vale și i-a asvârlit în fundul bălții la care 
Zimba le făcuse bae. 

In dimineaţa zilei următoare, muntele acela a pie- 
rit cu desăvârşire şi nici din zăpadă т/а rămas угео 
urmă. De trupurile celor doi copii și ale elefantului n'a 
mai dat nimeni. | 

Sa întâmplat însă alt ceva. Din noaptea aceea de 
groază s'a schimbat apa în baltă. In loc de dulce, cum 
fusese până atunci, sa prefăcut în apă sărată. Şi așa 


a rămas până în zilele noastre. 
VASILE STANOIU 


Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


SERIA 111 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament ре 1 ап, 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente ре 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL : 1) Păsui 5) Chipuri cioplite 9) Oraș іп Oltenia 
11) Pană de despicat 13) Sărman 14) Notă 15) Partea a feţei 
17) Impărat rus 18) Parte a corpului 19) Copăcel care dă fructe 
înrudite cu nuca 2!) Din nou. 22) Stat în Asia 23) Imediat 24) 
Роуафа 26) Rege а! ludeii 28) Rezultatul împărțirii 29) Sau 31) 
Рарада! 32) Cal frumos 33) Expoziţie de mărfuri 35) Măsură 36) 
Veghiasem să nu se fure 38) Indica 39) Atârni. 

VERTICAL 1) Potoli 2) Pentru cusut 3) Martor la cununie 
4) Brăzdat 5) Primul sburător 5) Strămoș al nostru 7) Oală (Mold.) 
8) A face ceva Іа fel ca altul 10) Susține vița de vie 12) Oraș 
istoric în Oltenia 14) Piatră de ornament 16) Apăsat la sonerie 
18) Bortă 20) Fecior în Banat. 21) Pe loc 24) Servește la urcat 
25) Aprinzi 27) А da cadouri 29) Loc cu verdeață în pustiu 30) 
Să treacă dinăuntru în afară 33) Lovesc 34) Animal polar 36) La 
revedere 37) Notă. 

Andrei M. Titi — Giurgiu 


Отопіте 


1) lon ҮҢе! си..,.іпдия8 еіп.. 
2) După се ат fosfla о.. 
„ajutat și ат căpătat о. 


. „ comunei Hăplești. 
. religioasă, Dumnezeu m'a 
+. la un birou. 


lacob Zimbler — Loco. 


3) O femeie, care vorbea о. . streină, s'a dus la măce- 
lărie și nu știa cum să ceară .... de vacă. 

4) Ce bine е vara, când porți o rochie de....și.... 
adie plăcut. 

Mariene Kelemen 

5) Preotul . . . . la biserica și тата .... acasă, carnea 
cu mașina. 

6) Mitică mi-a spus о minciună grozavă. Cică a fost іп 
orașul . . . . din Basarabia, unde a văzut niște . . . . dela polul 
nord, 

7) Șoareci . . . ., cu dinții lor, tot ce găsesc іп cale, iar 
pomii dau . . . . bun. 

Nicolae 5, Gheorghe — Focșani 


Joc combinat 


COLOANA. А + В: 1) Cioban 2) Strămoșii noştrii 3) Vas de 
dulceaţă 4) Răsplătesc răul cu rău 5) Așa se zice despre un popor 
crud și necioplit 6) Obiceiu strămoșesc 7) Grăsime 8) Scriitor 
român. 

COLOANA B+C: 1) Prăjitură de casă 27 Nume de fată 
3) A forma sunete plăcute 4) Tatăl tatălui meu. 5) Luntre 6) 
Potrivnicul lui mărunt 7) Felicitare 8) Numele unui păstor renumit. 


Trandafirescu Gaby — Loco. 


РиНпа religie 


| 


ЕТТ 


Orizontal : 1) Mântuitorul nostru; 4) Hrana Evreilor în pustiu; 
8) Nume de bărbat; 9) Strigăt de bucurie си care a fost întâm- 
pinat, Isus 11) Ordinea ceremoniilor religioase; 12) Pronumei 
13; Spus: 14) Oraș asirian; 15) Distrus prin foc; 16) Grup de та; 
multe spice; 18) Animal nordic; 19) Fluviu elvețian; 20) Fiu al lui 
Noe, 21) Campion; 23) Unul din apostolii lui Isus; 25) Apostolul 
саге l-a vândut pe Mântuitorul nostru; 26) Articol; 27) Umed; 
28) Listă de greșeli; 29) Trei vocale din „acasa“; 30) Fratele mai 
mare al lui Moise. 

Vertical: 1) Oraș іп care Isus a intrat călare ре asin; 2) Dar 
adus de magila nașterea lui Isus; 3)Pierd din memorie; 4) Con- 
ducătorul evreilor prin pustiu; 5) Ca la 21 oriz; 6) Oraș în care 
Isus a trăit până la vârsta de 30 de апі; 7) Diviziuni de timp; 
10) Pe el a călătorit Mântuitorul când a intrat în Ierusalim; 12) 
Notă muzicală inversată; 15) „Тар" fără сар; 17) Oraș în Ro- 
mânia 20) Fabricant de șele. 22) Soția lui Avram; 23) Urmă de 
cerneală; 24) Stropea cu apă; 

опе! Bichigean Năsăud 


14 


Вев1сба(1і-1с singuri! 


Cuvinte cu înțeles asemănător 


іп fiecare grup sunt două cuvinte cu acelaș înțeles. 
De o pildă: CASĂ VIAȚĂ PALAT TRAI, BORDEI PIVNIȚĂ. 
Cuvintele cu înțeles asemănător sunt: TRAI ȘI VIAȚĂ. 


Cititorii sunt rugați să ne arate care din cuviintele de mai 
jos au acelaș înțeles. 


1) BUNIC MOȘ TÂNĂR UNCHIU UNCHIAȘ 

2) VÂRSTA VEAC LUNĂ IUNIE ETATE AN 

3) VORBA DOJANA SFAT CUVÂNTARE РОУАТА 

4) STOL CIREADA MORMAN HERGHELIE GRĂMADĂ 
5) CUM CHIP NAS GURA FAȚĂ 


Cuvântul stingher 


Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte arată niște lucrur 
care au aceiași însușire. 

CARTE CAIET TOC CARNET REVISTĂ. 

Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de TOC, care e din 
lemn: deci deslegarea e TOC. 

Citiţi cu băgare de seamă cuvintele de mai jos și răspundeți 
care e cuvântul căruia îi lipsește însușirea care o au celelalte 
cuvinte : 


І) INEL BRĂȚARĂ CORN COVRIG VERIGĂ 
2) FRAGĂ МОВА CĂPȘUNA VIȘINA SMEURA 
3) CEAPA USTUROI PRAZ ARPAGIC ARDEI 
4) ȘALĂU RAC NISETRU CRAP ȘTIUCA 

5) ARAB ARAD ARAC IAȘI ARAT 


Calul și 


йк Е. 


Orizontul : 1) Marginile unui „cais”. 2) La fel cu. 5) Vas. 


6) Măsură agrară. 7) Animal. 8) Pentru spoit. 10) In ce mod? 
11) Stofă. 12) Epocă. 13) Domnitor moldovean (1364-1373). 
16) Glas. 18) Calul mănâncă iarbă verde. 19) Cal bun de călărie. 
20) Drumuri іп pădure. 22) Nota traducătorului. 23) Fir. 26) 
Ocolește. 28) Frig năprasnic. 29) Posezi. 30) Lecţie. 31) Armată 
călare. 35) Și, pe firme. 36) Oameni călare. 37) lată (Mold). 

Vertical: |) Părul дере gâtul calului. 2) Broboadă. 3) 
Regiment care se învață să lupte călare. 4) Popor asiatic. 7) 
Alergări de cai. 9) Despărțitură de drumuri. 10) Intrebare. 14) 
Să deschidă gura din cauza lenii. 15) Poartă. 16) Om-lup care, 
după credința poporului, înghite soarele și luna în timpul eclipse- 
lor. 17) Cuvânt neschimbător. 18) Calul... trăsura. 21) Două vocale 
din „Ѕопіа". 24) A se speria. 25) Pământ lucrat. 26а) Puternic. 27) 
„lmaș” întors. 31) Sunt verzi și se zice că stau pe pereți. 32) 
Balaur (Oltenia). 33) А răscoli pământul. 34) Pantalon țărănesc 
mai mic decât „ițarul". 


Gicu și Schely Stark 


Poşta jocurilor 


б. Pet.-R.-de-Vede. — Omonimele s'au publicat. Triunghiuri 
și romburi simple nu publicăm ! 


ү. Val.-Târnova. — În cuvinte încrucișate, cuvintele nu co- 
munică între ele. 

Tr. ©. — Publicăm un joc combinat. 

Sz. luliu. — Mai încercați ! 

Мапс. Al.-Loco. — Cuvintele încrucișate n'au simetrie. 

And. N. T.-Giurgiu. — Publicăm un joc de cuvinte încrucișate 

Com. N. Vict. — Criptograma е grea. 

Mag. Mir.-Loco. — Ми se publică. 

В. Gr. — Dreptunghiul e prea simplu. Cartea de vizită 6 
bună, dar am mai publicat așa ceva. Sinonimele par'că sau mai 
publicat undeva. 

iz.. — Cam slăbuţe. 

D. |. Gil.-Loco.— Nu se publică. 

S. Sol. — Mai încercați | 

L. și A. B.-Loco.— Nu mai fi atât de veselă, căci omoni- 
mul „veselă" е un neologism prea puțin cunoscut. 

Nest. A. G.-Bârlad. — Cam slăbuț iepuraș! 

©. Негѕс. — Mai încercați. 

Т. О.--- Ceva noul? 

lon. Bic.-Năsăud. — Publicăm „Oul de Paști”. lepurelui i-e 
frică să vadă lumina tiparului. Jocul simetric are spații care nu 
comunică între ele. Judetele românești au prea multe pătrate 
negre și greșeli | 

Th. — in unele carevri se pun numere си а sau cub, 
atunci când se produc modificări, cari cer numerotări noi. 


SANDY ELIEZER — CRA 


Campionul deslegătorilor pe anul 1935. Primeşte, ca premiu, cărți іп 
valoare de 300 lei. 


к=——————————————-—-—-— 
CUPON DE JOCURI 


PE LUNA APRILIE SERIA Ш 


Numele și pronumele 


Adresa: 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL ПЕ 
РКАСАГАЅЕМЕ AL DIMINEȚII COPIILOR 


Lelişora A. Litau - Nicu Boiangiu Eugenia Ascher 
l an și 2 luni 


4 ani 224 


4 апі 


с 


Silviu Klarsfeld = Beatrice Саги ш Faica Mişu 
4 ani 4: зей 2 апі 


эттилер ЕНЕР 
j B 


4 


ен -. 5 
Mircea Lorin Margareta Filipescu 
Мес Lorin жаз 8 Ы ре кән Liliana Сосоіш 


7 luni 
4 ani şi 3 ani mia 


С | 
ор “4 7 S Dir E А уа Таза ТТЕ Z күт ад”. > „Ада БҰРЫС: szo ш" 
м PRL “ы 3 Ri d: 2 2% 
| кч : ЖЕ” (фис... 
ЕЕ: 4 3 f Боня > 5 
` ” р 


м, 


Doui prieteni buni. Ж Preţul 5 lei 


De-aie începătorilor 


Lăcomia lui Azor 


Azor e câine credincios, 
Cum mulţi са el war fi. 
E „gurmand“, 
Când linge un os, 
Şi'n faţa lui stă „Pufi“ 
Azor e câine bun şi tare, 
Linguşitor....nevoe таге. 
Când Pufi papă fripturică, 
Azor îndată se ridică 
2 Chiaună, 
Se joacă, cică. 
Pân'ce biala Pufi, mică, 
Increzută se ridică, 
Atunci... 
Cât ai clipi odată, 
A înghiţit friptura toată. 


MIHAIL PASCAL — Loco 


Vântul, Soarele şi Gerul 


Pe drumul prăfuit, odată, 
Un biet ţăran se întâlni 

Cu Vântul, Soarele şi Gerul 
Şi lor frumos se ploconi. 


Atuncea Soarele, mai mândru, 
Tovarăşilor săi vorbi: 

„Mie mi s'au închinat ţăranul, 
Ca să nu-l frig când voiu dori. 
— Ва mie!“ îi răspunse Gerul. 
Atuncea Vântul glăsui: 

„Nu vă credeţi, căci numai mie 
Țăranul mi зе ploconi.“ 

Şi tot certându-se "ntre dânşii, 
La urma urmei sa gândit 

Să "'ntrebe omul cu pricina 

Cui dintre ei sa ploconit. 
"Țăranul, întrebat răspunse: 
„Eu Vântului m'am închinat.“ 
-- Aşa?! O să te frig ca racul,“ 
li zise Soarele ’nciudat. 


„Ba по să рой, răspunse Vântul, 
Căci eu, suflând îl ғасогезс 

Şi de-ale tale raze calde 

Cu uşurinţă îl ferese“ 


Atuncea zise mândru Gerul: 
„ O să-l îngheţ. — Та să-mai taci, 
Căci fără mine, zise Vântul, 
Tu, Gerule, nimic nu faci.“ 
1. H. BLOCK 


Lenuta cea cuminte... 
„Astăzi, te-aşi ruga, Lizico, 
Ca să vii, tu, pe la mine, 
Căci iar a plecat mămica 
Şi nici nu mi-a spus când vine. 


„Mi-a spus numai să am grije 
De păsări şi de grădină, 

Ca nu cumva s'o mai supăr 
Acasă când o să vină.“ 


— Dar când n'ai fost cuminte 
Să-i aduci vreo supărare? 
Căci şi-acasă ҙі la şcoală 
Nu ești rea deloc,... îmi pare... 


— Bine zici, dar vrei, Lizico, 
Să-mi ajuţi să ud grădina? 

Căci văd eu cât 'mi-ești de dragă, 
Mai тий azi ca'ntoideauna. 


„Şi-apoi ştii са n'avem școală 
Şi ziua-i destul de mare, 

Ne vom juca până ’n seară, 
Când ne ducem la culcare... 


— De-asta mai chemat, Lenuţo ? 
Nici bomboane ? Nici dulceaţă ?.. 
Şi-mi mai spui să-ți ud grădina 
Chiar așa de dimineaţă ?... 


„Pa ? că plec, m'așteaptă Nina, 
Marioara și ...Lilica... 
Fiindcă... azi e sărbătoare 

Are nuntă. .. păpuşica. 


— Раа! Lizico ! vii şi mâine ? 

Că azi văd că... nu-ţi mai plate 
Vrei să... mă... bată mămica !... 
Pleacă !... şi mă lasă 'n расе... 


ELENA ŞOTELCA — Cavarna 


Din cercetările făcute, am aflat cu mulțumire că „STAN 
ŞI BRAN” şi „МІСНІ MAUS ІМ ȚARA VISELOR” adică 
nouile cărți de Moș Nae, sunt foarte căutate de cititori. 
De aceea, sfătuim pe cei care nu le-au cumpărat încă, 
să se grăbească a le cumpăra. Mai târziu n'au să le ă 
găsi. Amintim că „Stan și Bran” costă 30 lei, iar “Michi Maus 
în Таға Viselor” costă 50 de lei și că amândouă sunt car- 
tonate, au câte o dublă а în culori şi sunt ішро- 
dobite cu o mulțime de desene. La „Stan și Bran” desenele 
sunt în culori. De vânzare la toate librăriile. 


PREŢUL ABONAMEN TULUI: 


- Lei 200 
«а, Тос 
Жо 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


Т Е 1. Е Р О № 3 — 84 — ЗО 


ANUL 13 


| 


Фе COPI 


“” 


= 


REDACŢIA $1 


200 LEI 
100 


1 AN 
ABONAMENTE. 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
INTERZISĂ 


ESTE STRICT 


LLOB) 


ADMINISTRAȚIA: 
: BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


Director: N. BATZARIA 


22 Aprilie 1936 No. 637 


e SR ANII m 


ATA | Зыр 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


» 


Uitucilă la un joc de foot-ball 


"A isprăvit! Uitucilă nu vrea să se ocupe de- 

cât de sporturi. Nici nu se gândeşte la alt ceva. 
& Nu-i mai place vânătoarea — ba chiar a uitat 

cu totul că încercase şi el să fie vânător, pre- 

cum a uitat și de tot ce ра{їзе la prima şi ul- 
tima sa vânătoare. Dacă îi ceri să facă altceva, dacă, 
bunăoară, îi propui să meargă la о escursiune, el îți 
răspunde: „Nu, nam timp. Trebue să fac exerciții de 
box; trebue să învăţ foot-ballul; trebue să citesc revistele 
şi cărţile de sport.“ 

In adevăr, toţi banii îi dă pe cărţi, pe reviste de 
sport, pe aparate și instrumente de gimnastică. Nu nu- 
mai odaia sa, ci toate încăperile casei sale sunt pline de 
astfel de aparate şi instrumente. Pe pereţi vezi atârnate 
câteva perechi de mănuși de box, pe jos vezi ghiulele 
de fier şi alte greutăţi. In sofragerie a pus un trapez, 
în salon, tot felul de sfori, de frânghii. 

Acum trei zile, a încercat chiar să umble pe frân- 
ghie. N'a isbutit de loc, de oarece, nici nu făcuse un pas 
şi s'a pomenit jos. Bine că nevastă-sa se gândise să pu- 
па o saltea mai groasă, pe care a căzut VUitucilă. Altfel, 
şi-ar fi spart capul sau şi-ar fi rupt vreun picior. Această 
însă nu înseamnă că, descurajându-se, s'ar fi lăsat de 
gândul de a învăţa să meargă pe frânghie. Nu numai 
că nu s'a lăsat de gândul acesta, ci temându-se că uită, 
a scris pe o coală de hârtie, cuvintele: „Să nu uit că 
trebue să învăţ a merge pe frânghie.“ Hârtia a prins-o 
în ţinte deasupra patului. Așa n'ar fi putut să uite, fiind- 
că o vedea în toate serile și în toate dimineţile. 

Şi се necaz pe Uitucilă, că nu este un circ unde аг 
fi mers regulat, ca să vadă cum umblă acrobaţii pe frân- 
ghie! „Totuşi, îmi zise el, am să mai încerc de zece ori, 
de douăzeci de ori, de o sută de ori şi n'am să mă las, 
până ce nu învăţ să umblu pe frânghie. Aşa sunt eu: 
când îmi pun ceva în gând, trebue neapărat să se facă. 

— Numai să nu uiţi peste câteva zile, i-am răspuns 
eu râzând. 

— Să uit?! Aşa ceva пи mi se întâmplă рісі odată!,, 
îmi zise el, vorbind foarte serios. 

Dar până să vie circul, pe care îl așteaptă cu atâta 
nerăbdare, Uitucilă citeşte, face singur exerciţii şi mer- 
ge la toate jocurile şi serbările de sporturi. Ma rugat 
chiar să mă informez cum ar putea deveni membru la 
societăţi, la toate societăţile de gimnastică. 


3 


„Şi la societatea cicliștilor? l-am întrebat eu. 

— Ce este societatea cicliştilor?* mă întrebă el la 
rândul său. 

I-am explicat, spunându-i că este societatea celor се 
merg pe bicicletă şi iau parte la alergări şi concursuri. 

Aflând despre ce este vorba, Uitucilă se grăbi să-mi 
zică: „Da, da, vreau să deviu membru și la societatea 
cicliştilor. 

— Dar tu nu ştii să mergi рс bicicletă. 

-- Invăţ repede, învăţ în două, trei zile. Nu uita, te 
rog, să-mi amintești mâine să cumpăr o bicicletă.“ 

Nu i-am amintit nici a doua zi, nici a treia zi, iar 
el a uitat cu desăvârşire. Deocamdată, nu uită însă să 
meargă lu toate jocurile de foot-ball, numai că se prea 
poate ca рафапіа sa de Duminica trecută să-l facă să-i 
piară pofta de foot-ball. Iată ce anume i ға întâmplat. 

Mersese — de sigur, ca spectator — Іа o luptă care 
se dădea între o societate străină şi una din cele mai 
bune societăți române de foot-ball. La un moment dat, 
i se păru că ai noștri încep să dea înapoi şi că, prin 
urmare, sunt în primejdia de a fi bătuţi de jucătorii 
străini. 

„Băeţi, nu vă lăsaţi!“ strigă el. Dacă sar fi mulțu- 
mit cu atâta, răul п'аг fi fost chiar aşa de mare, mai 
ales că nimeni nu-l băgase în seamă. Insă Uitucilă — 
vedeţi cât este de patriot — sări dela locul său, dete 
fuga în arenă și se apucă să joace şi el. Să joace, așa 
cum ar juca unul, care a citit despre foot-ball, dar саге 
n'a jucat niciodată. Adică, s'a băgat unde nu-i fierbea 
oala și n'a făcut altceva decât să încurce pe jucători. 

Aceştia, miraţi şi supăraţi, i-au spus mai întâiu să 
plece numai decât, dar Uitucilă n'auzea de urechia ace- 
ea. Văzând că nu pleacă cu binele și că nu-i lasă să-și 
facă jocul, jucătorii noştri l-au făcut să plece cu răul. 
Au tăbărât ре el şi l-au scos de acolo în pumni și іп 
lovituri de picior — niște lovituri sdravene, cum ştiu să 
dea jucătorii de foot-ball. 

Când scriu aceste rânduri, Uitucilă zace în pat. E 
legat la cap şi are comprese pe corp. Se vaetă de dureri, 
dar zice că, îndată се se face bine, va căuta să-şi răsbune, 


VINTILA BRATU 


QITEN 


ІСА PRINTESA 


е 


— К. ОТТІ ӘП de H. F. BURN E TD muia iii e a 
8. Іп odăița din podul pensionului. 


Sara n'a putut uita niciodată prima noapte ce a 
petrecut în odăiţa pensionului. А fost o noapte de sufe- 
rinți cumplite, de dureri, care nu erau pentru vârsta ei 
de copil. De aceste suferinţe şi dureri са n'a vorbit 
nici o dată nimănui. De altfel, în jurul ei nu era cine 
să o fi putut înțelege. Și a fost un bine pentru dânsa 
că, pe când stătea trează în întunerec, gândul îi mergea, 
chiar fără voința ei, spre locul și lu rurile ciudate ce о 
înconjurau şi că suferinţele trupuşorului ei plăpând o 
sileau să-și reamintească de aceste lucruri ciudate. Dacă 
таг fi fost așa, mar fi putut îndura durerea ce-i chi- 
nuia sufletul ei tânăr, durere prea mare pentru un 
copil. Căci adevărul este că în noaptea, ale cărei ore 
treceau așa de încet, Sara abia ізі dete seama că аге 
ип corp, că îi este frig şi foame. Nu-şi amintea decât 
de un singur lucru : 

+ „Табсиі a murit! Tăticul а murit!“ lată се ізі șop- 
іва mereu sie însăşi. 

„Târziu de tot înţelese că patul іп care sa culcat 
este aşa de tare, încât în zadar se întorcea şi se sucea, 
са să găsească о parte în care să se poală odihni. De 
asemenea, lârziu de tut simţi că întunerecul din odăiță 
devine din ce în ce mai negru бі că vântul urlă ре асо- 
регіз, părând a fi voci de oameni, care gemeau puternic. 

Dar era ceva şi mai rău. Se auzeau sgomote, sgă- 
гіеіигі și ţăriituri în tavan şi în crăpăturile pereţilor. 
Sara ştia ce înseamnă toate acestea, fiindcă aflase dela 
Becky. Insemna că erau șoareci şi șobolani, care se lup- 
tau ori se jucau, fugărindu-se unii pe alţii. O dată sau 
de două ori auzi chiar umblet pe scândurile din odăiţă 
de lăbuţe cu ghiare. Іп vremea de mai târziu, când se 
gândea la aceste întâmplări, ізі amintea că la primul 
sgomot ce auzise, se ridicase speriată іп pat și că, după 
ce se culcase din nou, şi-a vârât capul în pături. 

: Schimbarea în viaţa еі nu sa produs treptat, trep- 
tat, ci dintr'o dată. „Trebue să înceapă a trăi numai de 
cât, aşa cum îi se cuvine, a spus miss Minchin sorei sale 
miss Amelia. Trebue să știe numai decât ce fel de viață 
о aşteaptă.“ 

Marieta, servitoarea Sarei, plecase dela pension încă 
de a doua zi dimineaţa. Privirea ce aruncă Sara asupra 
salonașului său, îi arăta că totul se schimbase. Toată 
mobila şi toate obiectele ei de lux fuseseră luate din 
salonaș, iar un pat, pus într'un colţ, arăta că salonaşul 
fusese prefăcut în cameră de dormit pentru o elevă nouă. 

Când s'a dus jos іп sofragerie pentru gustarea de 
dimineaţă, a văzut că locul ei alături de miss Мілеһіп 
era ocupat acum de Lavinia. 


Sarei însă, miss Minchin îi zise pe un ton foarte 
rece : „Trebue să începi cu nouile tale îndatoriri. De a- 
ceea, aşează-te la masa cea mică printre fetiţele mici. 
Să le supraveghiezi, са să stea liniștite şi să nu risi- 
pească mâncarea. Ar fi trebuit să vii mai de vreme. 
lată că Lottie a şi vărsat сеазса de сезіп.“ 

Nu ега decât un început. Zi de zi, Sarei îi se cereau 
din ce іп се mai multe treburi. Invăţa limba franceză 
pe fetiţele mici şi le asculta şi la celelalte lecţii — ceea 
ce pentru dânsa era partea cea mai uşoară din trebu- 
rile ce avea de făcul. Toată lumea dela pension a so- 
cotit că Sarei îi se poate cere să facă tot felul de treburi. 

Aşa, putea fi trimisă după cumpărături oricând şi 
ре orişice timp. li se putea сеге să facă tot ce uitaseră 
să facă celelalte eleve sau servitoare. Bucătăreasa şi 
servitoarele îi vorbeau, aşa cum îi vorbea miss Minchin, 
şi simțeau o bucurie răutăcioasă că pot da porunci a- 
cestei „domnişoare*, înaintea căreia toată lumea se în- 
chinase аза de mult timp. Erau niște femei mojice şi 
cu un caracter rău şi le convenea să aibă pe cineva, ре 
care să cadă toată vina greșelilor săvârşite de ele. 


+ 


Іп românește de MARIA SOREL 


In primele două luni, Sara îşi închipui că bună- 
voinţa şi silinţa ce- şi dedea de a face totul cât mai bine, 
precum şi tăcerea ce păstra, ori de câte ori era certată 
pe nedrept, ar putea să îmblânzească pe acelea care se 
purtau așa de aspru cu dânsa. In mândria sufletului 
ei, vroia ca toată lumea să înţeleagă şi să vadă că nu 
i se dă pomană, сі ізі câștigă viaţa prin muncă. Sosi 
însă vremea, când biata Sara văzu că nimeni nu se 
îmblâuzise. Cu cât punea mai multă voinţă şi silință, 
ca să facă tot ce îi se cerea, cu atâta servitoarele se 
purtau mai rău cu dânsa, iar bucătăreasa cea ursuză o 
certa mai aspru. 

Dacă Sara ar fi fost ceva mai mare ca vârstă, miss 
Minchin ar fi pus-o să dea lecţii şi la elevele mai mari 
şi în chipul acesta sar fi lipsit de una din profesoare, 
ca să facă economii. Insă, atâta timp cât Sara era şi, 
arăta ca un copil, ea putea fi întrebuințată mai bine 
ca o fată, care să fie trimisă după cumpărături şi ca o 
servitoare lu toate. Un servitor băiat п’аг fi fost nici 
аза de inteligent, nici așa vrednic de încredere, pe сапа 
Sarei îi se puteau încredința să facă treburi grele şi 
complicate. Eva chiar trimisă să facă plăţi, ceeace nu 
o împiedeca să ве priceapă tot аза de bine la mătu- 
ratul, curățatul și aranjatul camerelor. 

Propriile ei lecţii au devenit o amintire a trecutului. 
Ei nu i se mai dădea nici o lecţie. După ce trebuia să 
alerge peste tot cât era ziua de mare şi să îndeplinească 
poruncile tutulor, i se dădea, în sfârşit, voe — şi aceasta 
cu părere de rău — să intre în vreo clasă, în care nu 
ега. пісі o elevă, şi acolo să studieze singură în orele 
de noapte din ceva cărţi vechi şi rupte. 

„Dacă nu citesc din nou ceeace іпуй[аѕет, se poate 
ca până la urmă să uit totul, își zicea ea singură. Acum 
sunt mai mult o servitoare, iar dacă sunt o servitoare, 
care па іе nimic, am să deviu la fel ca biata Becky. 
Mă întreb, dacă, ajungând să uit totul, n'am să vorbese 
бі eu greșit ca oamenii, care nu ştiu carte, şi dacă n'am 
să-mi reamintesc nici de faptele cele mai importante 
din istoria Angliei.“ 

Una din părţile cele mai curioase din noua existenţă 
a Sarei a fost situaţia ei schimbată faţă de celelalte 
eleve. In loc de a fi, aşa cum fusese mai înainte, un 
fel de mica lor regină, acum se părea că nici nu mai 
face parte din numărul lor. Fiind pusă să muncească 
fără întrerupere, abia dacă avea vreodată ocazia să 
poată vorbi cu altă elevă. In afară de aceasta, vedea 
că miss Minchin nici nu dorea ca Sara să aibă vreun 
amestec şi vreo legătură cu celelalte eleve. 

„Nu vreau, zicea miss Minchin, să lege prietenie și 
să stea de vorbă cu celelalte eleve. Pe fetele tinere le 
cuprinde repede mila, iar dacă Sara începe să le po- 
vestească, aşa cum îi este felul, despre proprile sale 
nenorociri, ele o vor socoti ca o victimă, ceeace poate 
da părinţilor de eleve o impresie nedreaptă despre pur- 
tarea mea. Este deci mai bine са Sara să-şi trăiască 
viața ei aparte — о viață potrivită cu sărăcia în саге 
se găsește. li dau un адароѕ! — şi aceasta este, de sigur, 
mai mult decât ea are dreptul”. 

Sara nu se aştepta la ceva mai mult, adică la ceva 
mai bun şi era prea mândră, ca să încerce a continua 
să fie prietenă cu elevele, care se vedeau că sunt in 
mare încurcătură, neștiind cum să se poarte cu dânsa. 
Adevărul este că aproape toate elevele dela pensionul 
ținut de miss Minchin erau niște fiinţe egoiste şi puţin 
generoase. Fuseseră obişnuite să fie bogate și să nu știe 
ce este lipsa. Vedeau însă că rochiile ce poartă Sara 
se făceau din се în ce mai scurte, mai vechi şi mai 
eșite din modă. Mai aflaseră că Sara purta ghete găurite 
şi că aşa mergea în oraș după cumpărături, cutreerând 


“тти 


străzile orașului cu un соҙше) trecut de braţ. Văzând 
toate acestea, fostele ei colege îi vorbeau, aşa cum ai 
vorbi celei din urmă servitoare. à 

2 „Сапа te gândeşti, că Sara era fetița cu minele de 
diamant, zicea Lavinia. Acum însă arată ca o sperietoare 
de ciori şi este mai ciudată decât oricând. N'o iubeam 
nici mai înainte, dar nu o pot suferi, când văd felul în 
care se uită acum la noi, fără să ne vorbească. Ai zice 
că угеа ва ne ghicească gândurile. 

— E adevărat, zise numai decât Sara, când а auzit 
ce spuse Lavinia. Mă uit la anumite persoane în dorinţa 
de a afla ce gândesc”. 5 

Adevărul este că biata Sara scăpase deseori de пе- 
plăceri, de oarece supraveghia şi urmărea cu privirile 
pe Lavinia, care era totdeauna gata pentru răutăți și 
ar fi simţit o mare plăcere, dacă ar fi putut face ceva 
răutăţi pe socoteala Sarci. 

Cât despre Sara, ea nu se gândea nici o dată să 
facă cuiva vreo neplăcere şi nici să se amestece іп ire- 
bile sau în vorba celorlalte eleve. Muncea ca o roabă; 
cutreera străzile ре ploaic, cărând pachete şi coşuleţe, 
se trudea cu lipsa de atenţie а elevelor mici în orele 
de lecţie de limba franceză, lar de oarece căpătase în- 
făţişarea unei servitoare de rând din pricina îmbrăcă- 
mintei sale vechi şi rupte, miss Minchin îi spuse într'o 
zi că ar face mai bine să mănânce la bucătărie. Nimeni 
nu-i ducea de grije, aşa са din се іп се se simţia mai 
tristă şi mai amărâtă. Avea însă atâta mândrie, ca să 
nu se plângă şi să nu spună nimănuia ceeace simte. 

„Soldaţii mau voe să se plângă, zicea. ea strângând 
din dinţişorii săi. Nici eu n'am să mă plâng, ci am să- 
mi închipui că sunt la răsboiu”. 

Erau însă ceasuri, când inima ei de copil sar fi 
rupt sub greutatea singurătăţii, în care trăia, dacă n'ar 
fi avut trei prietene, care să-i mai aline durerea și 
amarul. 

Trebue spus că prima din aceste prietene ега ser- 
vitoarea Becky. Іп timpul primei nopţi petrecute іп 
одаја din podul pensionului, Sara simţise о oarecare 
uşurare, gândindu-se că în partea cealaltă a peretelui 
în саге ţârâiau şi sburdau ѕоагесіі, se găsește о altă 
fetiţă, tot аза de tânără şi nenorocită. Іп nopţile ce urmară 
acest sentiment de uşurare crescu şi se întări. 

Nu prea aveau putinţa să-şi vorbească în timpul 
zilei. Atât ea, cât şi Becky, aveau grămezi de treburi 
de făcut, așa că аг fi fost certate că își pierd 
timpul, dacă аг fi fost văzute că stau de vorbă una cu 
alta. 

„Miss, să nu-mi iei în nume de rău, îi şopti Becky 
în timpul primei dimineţi, dacă nu-ţi vorbesc așa de 
politicos ca mai înainte. Am să fiu certată, dacă mă 
aude cineva. Să știi însă că eu te socotesc pe dumneata, 
cum te-am socotit și mai înainte, numai că n'am curajul 
să spun tare”. 

Dar aproape în fiecare dimineaţă, Becky se furișa 
în одаја Sarei şi o ajuta să se îmbrace, mai înainte 
de a merge la bucătărie să aprindă focul. lar când se 
lăsa noaptea, Sara auzea regulat bătăi încete în ușă. 
Aceste bătăi însemnau că Becky е gata să-i dea din nou 
o mână de ajutor la orice ar fi avut nevoe. 

In primele săptămâni ale marelui ei necaz, Sara 
era prea zdrobită de durere, ca să poată vorbi. Din 
pricina aceasta, se întâmpla să treacă zile, fără să se 
vadă cu Becky şi fără să-și facă una alteia vizite. Becky 
simţi însă că este mai bine ca oamenii să fie iăsaţi sin- 
guri, atunci când sunt пепогосі(і. 

A doua din cele trei prietene ale Sarei era Ermen- 
garde, dar a trebuit să treacă timp, până ce Ermen- 
garde a putut să-și facă datoria de prietenă. 

Când Sara a început să capete din nou interes de 
viață, îşi dete seama că uitase că trăeşte pe lume о fe- 
1а cu numele de Ermengarde. Fuseseră bune prietene, 
numai că Sara avea impresia că este mult mai în vârstă, 
De altfel, adevărul este că Ermengarde era o prietenă 
devotată, dar mărginită ca inteligenţă. Тіпеа la Sara, 
mai ales că vedea că аге nevoe de ajutorul Sarei. Ii 
aducea lecţile, pentruca Sara să i le explice. ІІ sorbea 
cuvintele şi nu о slăbea, cerându-i mereu să-i spună 


5 


alte poveşti. Insă ea însăși nu știa să spună nimic inte- 
resant şi nu numai că nu-i plăceau, dar о desgustau 
cărţile, orice fel de cărţi ar fi fost. Precum se vede, 
era o persoană de care nu-ţi aminteai, când erai prins 
în vârtejul unei dureri mari. Așa se face că Sara uitase 
de dânsa. 

A fost cu atât mai uşor să о uite, cu cât, indată după 
nenorocirea Sarei, Ermengarde fusese chemată acasă 
pentru câteva săptămâni. Când s'a întors, s'a întâmplat 
ca o zi ori două să nu o vadă pe Sara, iar când a întâl- 
nit-o pentru prima dată, a văzut că Sara e încărcată pe 
braţe de haine și rufe, pe care le ducea jos, ca să le 
cârpească. In adevăr, Sara fusese învățată să coasă și 
să cârpească. Era palidă la faţă, аза că nu mai semăna 
cu Sara de altă dată şi purta o rochie veche a cărei 
scurtime făcea să i se vadă picioarele ei lungi și foarte 
subţiri. 


(Va urma) 


RĂSPLATA 


Ion al Saftei lui Mardare 

A luat premiu cu cunună, 

D'aia fuge pe cărare, 

Ca să-i spună mamei mare 
Veste bună... 


Lelea Safta abia se ţine 
După el cu o boccea, 

Când i-a spus că'nvaţă bine 
Sărăcuţa, lângă mine 


бе bocea... 


Căci e văduvă și luplă 

Pentru micul ei fecior, 

Rochia de pe ea e ruptă 

Şi e veche şi e scurtă 
Pe picior... 


Bun e Domnul și ca mâine 

O să-l vadă om cu stare, 

Pentru viaţa ei de câine 

Vrea răsplată-un colţ de pâine 
Şi-o mâncare... 


Au ajuns de-acum acasă, 
Sprijinită 'ntr'un ciomag 
Maica mare stă voioasă, 
Să le strige: „Gata masa!“ 


Lângă prag... 
ELENA KIVARAN-RAĂZVAN 


Cele două cărți „STAN $1 BRAN" și „MICHI MAUS 
ІМ ТА5А VISELOR” sunt minunate. A începe să le citeşti, 
înseamnă а nu le lăsa, până се nu le termini, „Stan și 
Bran” are aproape 100 de pagini şi sute de desene în 
culori. Totuşi, mu costă decât 30 de lei. 

„МІСНІ MAUS IN ТАКА VISELOR” are aproape 160 
de pagini şi peste o sută de desene. Preţul, 50 de lei. 
Ambele sunt cartonate şi au splendide coperte duble în 


culori. 
= e e e === 

Eu citese „Stan și Bran“, tu citeşti „Michi Maus în Таға 
Viselor" şi cu toţii citim ambele cărți. 


өг нн Toob 


Li 


Ce s'a ales din logodna lui Trişcă 


Şi aşa cum am povestit săptămâna trecută, îmi închi- 
puiam că Stanca n'o să mai aibă ce zice şi că o să se 
grăbească a primi să se mărite cu Trişcă, dacă îi spun că 
într'o zi, peste zece, peste cincisprezece ani, Trişcă poate 
ajunge să fie director de Poştă chiar la Bucureşti. 

Am văzut însă că şi la vorba aceasta Stanca a strâm- 
bat din nas. Totuşi, nu m'am lăsat şi n'am vrut să-i dau 
vreme să-mi taie vorba. De aceea, m'am grăbit să vorbesc 
inainte şi să-i zic: „„Drăguţă duduiţă Stanca, zău că nu 
ştii се mare-noroc este să poți sta la Bucureşti! Nu ştii 
ce noroc este să fii cucoană bucureşteancă, să porți rochii 
şi pălării de modă, pălării care sepun strâmbe pe cap şi 
îți astupă un ochiu, să porți pantofi cu tocurile înalte de 
o jumătate de metru, să mergi cu tramvaiul, să mergi la 
Moşi, să mănânci turtă dulce, să te даі în lanţ, cu călu- 
şeii, să te plimbi cu barca în Cişmigiu, să mergi la бозеа, 
la cinematograf. Zău, duduiță Stanca, eu în locul tău n'aş 
sta o clipă la îndoială, dacă aş fi fost o domnişoară şi 
dacă mult drăguțul domn Trişcă аг fi vrut să mă іа de 
nevastă. 

— lar eu, îmi răspunse Stanca încruntându-se, mai 
bine mă arunc în puț, decât să mă mărit după tâmpitul, 
pocitul şi pelticul acela de Trişcă.“ 

Zicând acestea, se ridică de pe scăunelul pe care şedea 
şi eşi furioasă din odae, ducându-se, pe semne, la porcii 
săi. Іп zadar о chemă Меаҙа Mătreaţă, tatăl ei, şi în zadar 
o amenință cu bătaia. Stanca nu vroi să audă nimic. 


Va să zică, toate străduințele mele şi toată vorbăria 
mea n'au fost de nici un folos. Nu mai aveam alt ceva de 
făcut decât să ne luăm rămas bun dela Neaţă Mătreață şi 
să mergem să-i dăm de veste lui Trişcă, spunându-i să-şi 
ia nădejdea dela Stanca. Precum am spus săptămâna tre- 
cută, Trişcă ne „aştepta la cârciuma lui Stroe Pocitu, 
neavând curajul să ne însoțească la vizita noastră са реѓіќогі. 

La plecare, i-am zis lui Neaţă Mătreaţă : „Imi pare 
rău că n'am putut face o treabă bună şi că n'am putut să 
convingem pe d-ra Stanca să-l ia pe Trişcă, un bărbat 
cum puțini se găsesc în ziua de astăzi. 

— Chiar aşa de grozav nu e Trişcă al nostru, îmi 
întoarse vorba Neaţă Маќгеа{а. Cu toate acestea, îmi раге 
şi mie rău, dar n'am ce face, dacă Stanca nu-l vrea... Insă, 
adăugă el, după се se gândi o clipă, tot mai е о nădejde. 
Ii mai vorbesc eu diseară Stancăi, la nevoe, îi mai trag 
şi о Бағае... 

— Nu, d-le Mătreață, l-am întrerupt eu, nu cu bătaia. 
Bătaia nu e bună şi cu ea nu faci nimic. 

— Nu uita vorba veche că bătaia е ruptă din raiu“, 
îmi zise Neaţă Mătreaţă. 

Ştiam eu că vorba aceasta e fără rost, că nu este de 
loc adevărat că bătaia ar fi ruptă din raiu şi că nu trebue 
nimeni bătut. Dar ce să-mi pierd de pomană vremea şi să 
caut a-l convinge pe Neaţă Mătreață, căruia îi plăcea bă- 
taia, însă pe spinarea altuia ? 

Am plecat, aşa dar, dela dânsul şi însoțit de coana 
Frosa, de Haplea şi de prietenul cu саге venisem dela 
Bucureşti, ne-am dus la cârciuma lui Stroe Pocitu, ca să 
ne întâlnim din nou cu Trişcă şi... să căutăm a-l consola: 

Când am ajuns la cârciumă, ce ne-a fost dat să vedem? 
Trişcă, Prostilă şi alți câțiva Hăpleşteni, pe care nu-i 
cunoşteam, erau prinşi în horă şi jucau şi țopăiau іп cân- 
tecele unui taraf de lăutari. 

Ce se întâmplase? Pe când noi ceilalți ne găseam în 
vizită la Neaţă Mătreaţă şi pe când пе căsneam în zadar, 
să convingem pe atât de încăpățânata | Stanca să-l primească 
pe Trişcă de bărbat, acesta, vrând să-şi mai aline doruj 
ce-l mistuia, se pusese pe băut. Pe lângă Prostilă, care 
rămăsese cu dânsul, chemă şi pe ceilalți ны жн 
se aflau la ora aceea іп çârciumă, şi le zise: „Astăzi fac 


Auzind despre care fată este vorba, oamenii strâm- 
bară din nas. Totuşi, nu-i ziseră nimic, nevrând să-i strice 
cheful. Și dece să-i strice cheful, când omul le făcea cinste ? 

Se puseră, aşa dar, cu toții pe băut. Dădeau pe gât 
pahare peste pahare şi înghițeau, par'că ar fi avut un 
burete în stomac. Dar băutura — un vin prost şi асги — li 
se urcă la cap. Atunci chemară lăutari şi se prinseră în 


horă, sărind, țopăind şi chiuind. Aşa i-am găsit noi, când | 


am intrat în cârciumă. 

Ce v'a apucat şi de unde v'a venit veselia aceasta Б 
i-am întrebat. Cel dintâiu care s'a grăbit să răspundă, а 
fost Prostilă, numai că, precum ştim, Prostilă, când vor- 
beşte, se bâlbâie rău de tot. „Pe... pe... pe... du... du... de... 
Stan... Stan.... că”, putu el să zică. 

Insă un tânăr Hăpleştean ne lămuri, zicând: „Am 
băut puțintel pentru sănătatea d-rei Stanca şi а boerului 
Trişcă şi pentru ca Dumnezeu să le dea noroc şi bucurie! 

— Hm, da! Noroc şi bucurie”, am zis şi eu printre 
dinţi. 

Dar iată că, văzându-mă, Trişcă se desprinse din horă, 
se repezi la mine, mă îmbrățişe, apoi îmi zise, vorbind cu 
limba încleştată şi mai peltic decât oricând; Si zi s'a făcut! 
Domnișoara Stanca se mărită cu mine! Să trăesti Mos 

să stii că te fac mas”. (Trişcăa zis nas, vrând să spună nas. 

Ce să-i zic? Să-i spun aşa, dela obraz, să-şi pună 
pofta'n cuiu şi că Stanca nici nu vrea să audă de dânsul? 
N'am -vrut să-i dau numai decât această veste, care l-ar fi 
amărât peste măsură. Apoi, mai aveam oarecare speranță 
în cele ce-mi spusese Neaţă Mătreaţă. Са, adică, o să-i 


mai vorbească Stancăi şi că, la пеуое, о să-i tragă şi о 


bătae. 

De aceea, fără să pomenesc de Stanca, m'am mărginit 
să-i răspund, zicându-i: „Da, domnule Trişcă, îți dau cu- 
vântul că atunci când va fi să te căsătoreşti, eu am să 
viu să te cunun”, 

Lui Trişcă, răspunsul acesta i-a făcut o plăcere şi o 
bucurie mai mare, decât dacă i-aş fi spus că a câştigat un 
milion la loterie. A crezut că dacă i-am spus că am să-i 
fiu naş, aceasta însemna că Stanca a şi consimțit să se 
mărite cu el. Aşa fiind, se putea oare închipui pentru 
dânsul o veste mai bună şi mai plăcută? 

Nu putu să-şi exprime mai bine bucuria şi fericirea 
decât strigând: „Să mai vie cinci chile de vin! 

— Şi ра... ра... pa... sta... sta... mă... mă... тайа! se 
căzni să zică şi Prostilă. 

— Şi două chile de pastramă friptă!” îi întregi vorba 
Trişcă. 

Se porni, prin urmare, un chef şi mai straşnic. Ince- 
puse să se însereze, dar noi îi dădeam înainte cu cheful 
şi veselia. Ne spunea Stroe Pocitu că nici o dată nu fu- 
sese la cârciuma sa o petrecere mai mare decât aceasta. 
Am fi stat, poate, noaptea întreagă, dacă n'ar fi fost 
printre noi coana Frosa. 

Nu-i vorba, se cam trecuse şi ea cu băutura, totuşi, 
nu-şi pierduse cumpătul cu desăvârşire. Ea ne spuse că 
trebue să plecăm, fiindcă e vremea de culcare, iar Haplea, 
care pe atunci пи eşea niciodată din vorba еі, se grăbi să-i 
zică:” Dacă vrei tu, să plecăm numai decât, drăguța mea 
Frusinică”. 

„Am plecat. Prostilă a nimerit în „groapa broaştelor” 
şi acolo a rămas toată noaptea, lucru care îi se întâmpla 
destul de des. Trişcă s'a despărțit, după ce ne-a îmbrățişat 
pe toți şi după ce ne-a cerut să-i promitem că ne vom 
întâlni din nou a doua zi şi că vom face un nou chef la 
cârciuma lui Stroe Pocitu. Apoi a plecat singur, mergând 
pe tregi cărări şi cântând un cântec din care пи înțelegeai 
măcar un cuvânt. 


Ziua următoare l-am văzut din nou pe Trişcă, dar 


eu cinste la toată lumea. Мепі{і să bem cu toţii în sănă- l-am văzut іп pat, plin de vânătăi. lată се se întâmplase 
tatea celei mai frumoase fete din Hăpleşti. cu dânsul. Când mergea singur spre casă, a fost întâlnit 
— Dar cum îi spune acestei fete? îl întrebară oamenii. de Niţă Ioniță, flăcăul cu care Stanca era în vorbă, şi 
әрт елп Pimen, ек Ақмет тн пе bătut măr. 
de fată a lui Neaţă Mătreață“ — le răspunse Trişcă. MOŞ МАЕ 
4 PEL 
ЖАА ж. Ж Жа — 


DESPRE CE «А SCRIU? 


citit, dar іп ioc sa рипа din nou ў тгипоѕ сага за 
locul de unde o luase, o asvârlise la pământ. 

„Fetiţa aceasta nu e cuminte,” mi-am zis іп sinea 
mea, mergând mai departe pe stradă. Acum mi-a atras 
atenţia un fluerat. Privind înspre partea de unde venea 
flueratul, am văzut un băeţel, care căra ре сар ип coșuleţ. 

Ridicându-mă în vârful picioarelor, am văzut că în 
coşuleţ erau ouă. Mi-a venit atunci un gând: „Ce аг îi, 
mi-am zis eu, să fac o poveste cu băeţelul acesta şi cu 
ouăle din coșuleţ? Aş putea spune că le ducea la buni- 
că-sa, că drumul trecea printr'o pădure şi că în pădure 
locuia un lup, care a vrut să mănânce şi pe băiat şi pe 
bunica băiatului.” 

Mi-am dat însă seama că a scrie în felul acesta, în- 
seamnă a imita povestea cu Scufița Roşie. Am hotărât, 
aşa dar, să caut un alt subiect. 

lată că la câţiva pași de mine aud lătrat de câini. 
Ce ега? Un câine se luase după un automobil, lătrând 
furios. Automobilul s'a îndepărtat, aşa că nu se mai ve- 
dea, dar câinele a continuat să latre. Avea aerul că zice 
іп graiul său câinesc: „Fricosule, ai fugit şi mai avut 
curajul să te iei la luptă cu mine.” 

Mi s'a părut că am găsit acum despre ce să scriu — 
cel puţin. am crezut că am găsit titlul povestei: „Câinele 


scris şi am ţinut tot atâta timp tocul іп mână. Când ştii subiectul şi când găsești şi titlul, restul 

Nu pentrucă așa ceva ar fi pentru mine о dis- merge mai ușor. Te mai ajută închipuirea şi puţină obiș- 

tracţie, ci cu totul pentru alt scop. Doream a-  nuinţă în meseria scrisului. 

nume să scriu o poveste, pe care să o dau să 
= араға la „Dimineața Copiilor.” 

Dacă cititoarele şi cititorii se uită la numele ace- 
lora care publică în revistă bucăţi în proză sau în ver- 
suri, atunci au putut să vadă din când în când și nu- 
mele meu în josul unor povești. A 

Insă, aşa cum am spus, ieri dimineaţa am stat а- 
proape două ore înaintea hârtiei de scris şi tot atâta 
timp am ţinut tocul în mână, însă n'am isbutit să scriu 
un rând. N'am putut găsi măcar despre ce să scriu. Vă- 
zând aceasta, mi-am zis: „Am să es în stradă și am să 
privesc de jur împrejur. Se poate ca în stradă să găsesc 
subiectul. 

Am eşit. Nu era о zi frumoasă, de oarece soarele 
stătea ascuns după nouri, iar nourii amenințau să se 
lase pe pământ în forma de ploaie. 

Mi-am ridicat ochii în sus, ca să văd, dacă nu cumva 
începe numai decât să plouă. La fereastra unei case din 
dreapta mea, am văzut stând o fetiţă, care părea piic- 
tisită. Lângă dânsa erau jucăriile ei: ип игвше) de stofă 
şi o păpușă. Aşa după cum erau aruncate, se vedea că 
fetiţa se săturase de jucat. 

Am mai văzut că la picioarele fetiţei stătea asvâr- 
lită o carte. Se vede treaba că fetița se pliclisise şi de 


A m stat aproape două ore înaintea hârtiei de 


Vroiam, așa dar, să mă înapoez acasă şi să mă арис 
să scriu despre câinele lăudăros, care şi-a închipuit că 
automobilul fugise de frica lui. 

„„Dar ce este acest sgomot şi acest sunet puternic 
de clopot? 

A... am văzut: veneau pompierii în două camioane, 
care mergeau cu о iuțeală nebună. La camioanele pom- 
pierilor se uita toată lumea de pe stradă, iar un căţel 
alerga lătrând, аза cum făcuse câinele, care se luase 
după automobil. 

„lată, mi-am zis eu, un subiect mai interesant de 
scris: focul a cuprins o casă, în care locuiau, între alții, 
o femeie bătrână şi bolnavă şi un copil în leagăn.” 

Totuși, nu m'am hotărât încă, aşa că întreb şi ре 
cititori: despre ce să scriu? 


DORINA GRADINARU 


Cum şi-a muşcat Haplea nasul 


Dela „Paradisul Modei“ „Cum mă prinde, Hapleo dragă ?“ 
Grand-Bazarul din Hăpleşti, шщ 


— „Nu-i de nasul meu ?* şi Frosa 
Zice ea stând la oglindă. Foc și pară de necaz, 
Frosa ia o pălărie, — „Nu-i de nasul tău, muiere“ Muşcă, sgârie ре Haplea 
Ca ғо poarte'n Bucureşti. Cum vrei dar ca să te prindă ?- 


Şi pe nas şi pe obraz. 


Bietul Haplea fuge'n stradă, 


„Ce să fie ? stând la masă, 
Curge sângele izvor. 


seră а — „Taci, măi Hapleo, nu mai spune 
m Eu de seamă nam Бара La minciuni tot gogonate, 

„Ce-ai păţit şi ce-i cu tine ?“ Şi mâncând cu lăcomie, 

П întreabă-un trecător. 


с і М E Gura-i jos şi sus е basul, 
Nasul singur mi-am muşcat Să-l ajungi dar nu se poate“. 


ж 


= 


иш 
т 


(|| 


И 
( 


— „Jos е gura 7% zice Haplea, 


( — „„Тоіцзі, Hapleo, nu se poate, „Nam de geaba cu pe Frosa, 
„Dar să-ţi spun, vezi, am uitat, da Nici pe scaun, nici pe masă, „Vino, dragă !“ i-am strigat. 
Că atunci când mi-l mușcasem, Nasul nu-l ajunge gura, = Еа veni ca să m'ajute 
Pe un scaun m'am urcat“ Chiar de te-ai sui pe casă“. 


Şi cu dinţii ma muşcat !“ 


ени 


Multe, 


Nu poți face са mine 


Bunicul її număra lui Ionel marile foloase ce аге 
omul de pe urma vârstei şi experienței. Bunicul văzuse 
atâtea şi atâtea, călătorise prin atâtea și atâtea {агі şi 
învățase o grămadă de lucruri. 

„Cu toate acestea, îi întoarse Ionel vorba, eu, аза 
тіс cum sunt, pot face un lucru, pe care mata, bunicule» 
nu poţi să-l faci. 

— Ce lucru e acesta pe care tu, mititelule, poţi să-l 
faci, iar eu nu pot? întrebă bunicul foarte curios. 

— Să сгезі mai таге“, răspunse lonel. 


Când Zăpăcilă se apucă de treabă. 

Zăpăcilă bate cuie într'o ladă. Vede însă că atunci 
când bate cuiul într'o parte, езе şi sare cuiul din partea 
cealaltă. Dar deştept cum îl ştim că este, crede că a şi 
găsit leacul: pune pe marginea, în care a bătut cuiul, 
un bolovan. 


lăcuic şi diicrit 


„Așa, ізі zise el, cuiul ce am bătut, n'o să mai зага“ 
N'a sărit cuiul, dar a sărit bolovanul, nimerindu-l 
drept în cap. 


A avut amintirea! 


Un călător european, care cerceta ținuturile din cen- 
trul Africii, se opri într'una din zile înaintea a ceva, 
care іп se păru că este un arbore. 

‚ „Ciudat, foarte ciudat mai este și pomul acesta! ізі 
zicea el. Oare, ce să Пе?“ 


Scoase lupa, se apropie și începu să privească си” 
toată atenţia la ceeace îi se păru că sunt rădăcinile ar- 
borelui. „Da, da, foarte ciudat! 

Până acum n'am întălnit un astfel de copac. Dacă 
aș putea să-l scot din rădăcini şi să-l iau cu mine ca a- 
mintire !“ 


Luă, așa dar, lopata, vrând să sape în jurul a ceea- 
се îi se păru că sunt rădăcinile... Dar iată că se pome- 
ni pe neașteptate asvârlit în aer şi lovit destul de sdra- 
văn. 


„Ai vrut să mă іеі ca amintire?“ îi zise struțul, căci 
precum vedem în desenul de față, copacul nu ега de- 
căt un struţ.“ Ei bine, iată că ţi-am dat amintirea се ai 
vrut!“ ŞTIE-TOT 


AITEN = 


DOMNI 
—LIA $12 
BROASCA 


POVESTE POPULARĂ 


Intro după amiază de primăvară, frumoasa domniță 
Lia se juca în grădina palatului cu о minge de aur. Din 
nebăgare de seamă mingea căzu іп lacul, care se întin- 
dea în mijiocul grădinii. Mica prințesă încercă іп zadar 
să scoată mingea din lac, însă apa era prea adâncă. 

„Vai ! strigă ea plângând, frumoasa mea minge este 
pierdută pentru totdeauna. Aş dărui celui care mi-ar 
aduce-o, toate mărgăritarele mele și tot ce mi-ar сеге i-aş 
îndeplini. 

— Nam nevoe de mărgăritarele tale, frumoasă dom- 
niţă, răspunse o broască mare şi urâtă care slătea рео 
frunză de nufăr şi auzise cuvintele prinţesei. Eu îţi pot 
aduce mingea, dacă îmi рготі{і că îmi vei da де mân- 
care din farfuria ta şi mă vei culca în pătucul tău de 
argint. 

- — Се minune! o broască să vorbească !“ zise prin- 
{еза cu uimire. Făgădui broaștei să-i facă іп voe, gân- 
dind însă că nu o poate sili să-şi țină promisiunea. 

Broasca se scufundă în adâncul apelor şi aduse 
prințesei mingea de aur. Îndată се о căpătă, prinţesa о 
luă la fugă spre palat, uitând de broască şi de făgădu- 
iala făcută. 

A doua zi, tocmai când prințesa Lia sta la masă, 
broasca sări pe fereastră și grăi: 

„Deschide fereastra, frumoasă prinţesă Lia, căci viu 
să te rog să-ţi {11 făgăduiala“. 

Domnița Lia, care uitase cu desăvârşire de cele 
petrecute în grădina palatului, deschise fereastra şi când 
văzu broasca acea mare şi desgustătoare, își aduse aminte 
de făgăduiala dată. 

Ingrozită, prinţesa Lia se duse la tatăl ei împăratul. 


y 


Т ia 


Ea іі povesti totul și îl rugă să gonească broasca, fiindcă 
ar muri de scârbă, dacă ar trebui să mănânce din ace- 
eași farfurie cu o asemenea lighioană murdară. 

„Fiica mea, răspunse împăratul, făgăduiala dată este 
sfântă şi trebue să о îndeplinești, ori cât de mare Н-аг 
fi scârba“. 

Deci, prinţesa Lia fu silită să mănânce din aceeași 
farfurie cu broasca. După ce mâncă, broasca zise: 

„АҺ! Ce obosită sunt! Fii bună, prințesă Lia, și 
culcă-mă în patul tău“. Lia o culcă şi astfel dormiră 
toată noaptea. Dimineaţa broasca plecă. 

„ОЕ! zise prinţesa, cred că acum n'o să mai vie“. 

Dar se înșela. Trei nopţi în șir broasca veni. Mânca 
din farfuria prinţesei şi apoi se culca în patul ei. 

A treia dimineaţă însă o bubuitură mare trezi pala- 
tul și sperie pe toată lumea. То{ї alergară în grabă іп 
camera prinţesei, de unde venea sgomotul. Acolo găsiră 
în locul broaştei celei urâte un prinţ frumos, care le 
zise: „Sunt fiul lui Verde-lmpărat. Un blestem mă pre- 
făcuse іп broască desgustătoare. Şi nu puteam fi iar 
om, decât atunci când o prinţesă tânără şi frumoasă va 
primi să mănânce cu mine și să mă culce în patul ei. 
Prinţesa Lia m'a scăpat de acest blestem groasnic. Acum 
singura mea dorință este ca să primească să-mi fie ne- 
vastă“. 

Prinţesa Lia primi cu bucurie. Făcură o nuntă mare, 
care {їпи şapte zile și şapte nopţi. La această nuntă minu- 
nată am fost poftită şi eu şi am auzit întâmplările de 
necrezut, pe care vi le-am povestit acum. 


Povestită de DIKI BARBULESCU 


Prinţul din Lună 


CE 


| 


A 


Prinţul din lună se plictisea. 

Toate erau aşa străvezii acolo; și munții, și florile, 
şi el... 

Intr'o zi, nu se ştie prea bine cum, măscăriciul unui 
rege pământean sosi pt o rază de argint, făcu o tumbă şi 
se aşeză în lună. Avea nasul roşu, gura îi râdea până 
la urechi şi, mai ales, nu era străveziu. 


Atunci a râs Prinţul pentru prima oară, speriind 
Ecoul. 


ралы ООР! аш. м а, 210. 10 е 


Trecură ani, cum trec la noi zilele. 
Prinţul din lună nu se mai plictisea, dar măscări- 
ciul îmbătrânise făcând giumbușlucuri şi povestind snoave. 
Fiindcă era om, măscăriciul muri. 
Atunci Prinţul căscă $ї se plictisi са mai înainte. 
MARGARETA PETCU 


PURCELUSUL 


DATĂ ca niciodată un purceluş alb şi negru 
a plecat la plimbare. Avea de gând să meargă 
la Miaștina cu Мого:, dar pe drum a trecut ре 
lângă o grădină cu рога deschisă. 
„Guiţ, ри, zise purcelușul când o văzu; 
„ce noroc ! Am dorit întotdeauna să intru, іп grădina 
asta“. Şi se repezi înăuntru. 

Grădina era plină de flori. Erau pansele şi pără- 
Ше și trandafiri şi garoafe şi de toate. Aerul ега 
înmiresmat. 

„би, ва, ce loc drăguţ“ zise purceluşul şi îşi băgă 
nasul printre pansele şi începu să le scoată din rădă- 
cină, fiindcă el credea că аза trebue să te porţi într'o 
grădină. In timp ce purcelușul se distra aşa, găina cea 
moțată trecu pe drum cu familia еі. Avea treisprezece 
copii şi căuta un loc bun de scurmat, ca să le dea de 
mâncare. Când văzu рога grădinii deschisă, nu mai 
putu de bucurie. 

»Сойсодас, veniţi pe aici“, zise ea puişorilor. 

„Piu, piu, piu, e vreun verme ?“ întrebară puișorii. 

„E o grădină frumoasă şi nimic nu-mi place mai 
mult decât si să scurm іпіго grădină“, răspunse сіозса şi 
începură cu toţii să scurme de zor. 

Nu trecu prea mult timp şi sosi şi vaca сеа bălțată. 
Plecase са să meargă la poiană, dar când văzu portiţa 
deschisă, intră în grădină: 

«Ман, muu, zise еа, celoc plăcut! Florile tinere sunt 
aşa gustoase !“ Și începu să guste părăluțele. 

„Cotcodac”, zise găina. „Piu, ріш", ziseră puişorii, 
„биі, guiț”, тізе purcelușul, fiindcă le părea bine că а 
mai venit cineva. In timp ce stăteau de vorbă, un epuraș 
cu nasul roz se opri la portiţă. 

„Е vreo petrecere 7“ întrebă când văzu pe vaca сеа 
bălţată şi purcelușul alb şi negru și găina şi ријѕогіі. 

„Intră înăuntru, zise purcelușul, sunt o grămadă de 
bunătăţi aici.“ Aşa că epuraşul sări în grădină și începu 
să muște din frunzele verzi. 

„Câţi suntem cu toții ?* întrebă vaca cea bălțată, dar 
înainte de a putea număra, grădinarul se întoarse acasă. 

Când văzu în ce hal era grădina, începu să se vaete: 
„Vai ! panselele mele ! părăluțele mele ! garoafele mele ! 

— Се tot spune ?* întrebară puișorii. 

„Mi-se pare că ar vrea să plecăm“, răspunse cloşca 
şi își sbârli penele şi sări în capul grădinarului, care 
vroia s'0 ască. 

Atunci vaca fugi într'o parte şi purcelușul într'altă 
parte. Риіҙогіі se ascunseră în iarbă şi epurașul după 


un tufiș. Găina cotcodăci şi purcelușul guiţă şi grădina- 
rul înjură. Până ce i-a dat afară din grădină ре toții, 
sa făcut seară. 

„би, қай, zise purcelușul, când o luă la sănătoasa 
pe drum, о să ne întoarcem cu toții mâine.“ 


Dar când ғап întors a doua zi, рога ега închisa 
си lacăt şi nici cel mai mic puişor n'a putut să intre іп 


grădină. 
Din limba engleză de GIOIA - 


EU ȘTIU UNDEVA... 


Eu ştiu undeva o luncă cu flori, 
Minune cum alta nu este, 

Ce'mbracă pământul în mii de culori; 
Eu ştiu undeva o luncă cu flori, 

O luncă de vis, de poveste !... 


Eu ştiu undeva un petec de plai, 
Scăldat în lumina de soare... 
Frumos ca grădina cerescului rai; . 
Eu știu undeva un petec de plai, 
Ce seamăn pe lume nu are. 


Nu-i altul ca dânsul mai da şi mai sfânt... 
Eu ştiu undeva un colţ de pământ, 
Cu cerul deapururi albastru 


In colţul acela văzut-am întâi 
Intâele raze de soare... 


Acolo avut-am un scump căpătâi; 
La sânul de mamă, în anii dintâi, 
Acolo... departe... în zare. 


In locul acela de vis minunat, 

Aş vrea să mă "піогс iar odată, 
Să uit tot amarul іп lume "'ndurat; 
Din locul acela de vis minunat, 
Să nu mai întorc niciodată! 


3 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Mih. Pas. — Loco — Ці publicăm poezia „Lăcomia 
lui Azor“. Poezia „Un vis de ziua mea“ exprimă senti- 
mente frumoase, dar е slăbuţă. Ai şi rime greşite. De 
pildă, „copiii“ nu poate rima cu „Românie“. Incă о ob- 
servaţie. Trebue scris câine, când, cât, (cu йу, iar nu 
„căine, cănd, căt“, cum ai scris d-ta. 

. Bol. — Chişnău. — Drăguţă cititoare, ne pare bine 
că {і place să citeşti revista şi cărţile noastre. Insă, eşti 
încă prea mică, pentru a şti cum trebue făcută o poezie. 
Lasă gândul acesta pentru mai târziu și continuă а fi 
drăguţa noastră cititoare. 

lon. Val. — Brad — Poezia „La învăţat“ se publică 
la rubrica „De-ale începătorilor“. 

Ed. Sol. — Loco — „Legenda ghiocelului.* Dragul 
meu, s'au publicat aşa de des şi aşa de multe legende 
despre ghiocei, încât s'a ajuns ca ele să nu mai intere- 
seze pe cititori. care doresc mereu lucruri noui. In afară 
de aceasta, legenda trimisă de d-ta este mai lungă, decât 
ar fi fost пеуое. Ne pare deci foarte rău că nu o putem 
publica. 

Der. ЦІ. — Loco — „Їп ziua de Florii“. N-rul din 
revistă, în care ne-ai cerut să-ţi publicăm poezia, ега 
gata tipărit, când scrisoarea d-tale a fost primită la re- 
dacţie. Așa fiind, poezia d-tale n'a putut fi publicată. 

Аг. Хат. — Loco — Să-ţi dăm în interesul d-tale un 
sfat, ре care îl credem folositor. Е sfatul ca mai înainte 
de a face poezii și de a le trimite spre publicare, să fii 
_mai atentă la ortografie şi să scrii sunteţi, iar nu „sunte-ţi“, 
„pace sau răsboiu“, iar nu „pace s'au răsboiu', nădejde. 
iar nu „nădejdie“, cum ai scris d-ta. 

Ei. „Covarna. — Poezia „Lenuţa cea cuminte“ se 
publică la rubrica „De-ale începătorilor“. Vom fi atenți 
ca numele d-tale să nu se tipărească schimbat. 

L. Est.-Focşani. — „Primăvară“. Pentru o elevă de 
clasa a patra primară, compunerea d-tale este destul de 
frumoasă. Insă, bucăţi despre „Primăvară“ s'au publicat 
aşa de multe, încât numai sunt citite cu plăcere. Te 
sfătuim să iei parte la noul nostru concurs literar. 

1. Н. ВІ. — Din poeziile trimise de d-ta. îți publicăm 
„Vine, vine rândunica“ şi „Vântul, Soarele şi Gerul“. 

Con. Buz. — Т.-беуегіп — Drăguţă cititoare, pove- 
stea „Ulcioraşul cu lacrimi“ a fost publicată de mult 
în „Dimineaţa Copiilor“. {і spunem chiar că autorul 
acestei poveşti este Bechstein. 

Cos. N. В. — Loco — „Hot dat de gol“. E mai 
bine să-i lăsăm în pace şi să пи пе batem joc de мейі 
Țigani, care sunt destul de necăjiţi. 

Gher. $. — Loco — Dragul meu, în „Almanahurile 
Şcolarilor“ ce publicăm în fiecare ап, am scris despre 
marii scriitori români şi, de sigur, n'am putut uita nici 
pe V. Alexandri, nici pe Creangă. Insă, aşa cum ai scris 
d-ta, înșirând titluri de lucrări şi date, nu atrage. Mai 
află că „biografie“, şi „viaţă“ sunt două cuvinte, care 
au acelaș înţeles. ' Biografie“, cuvânt grecesc, nu în- 
seamnă doar alt ceva decât „descrierea vieţii“. 

Gab. P.-L. — Loco — „Zânele visurilor“. Micuţă şi 
drăguță cititoare, se cunoaște că ai copiat povestea, aşa 

-că n'ai voe să semnezi cu numele tău о bucată făcută 
de altul. Să ştii că prietenele şi colegele tale au să-și 
râdă, când vor vedea că ai trimis ca făcută de tine o 
poveste străină. Ос aceea, pentru binele tău nu ţi-o 
publicăm. 

Vic. Loz. — Brăila — Aceiaşi observaţie ca mai sus. 

$m. Мо. — Ізтай — Dragul meu, primele încercări 
în versuri nu se trimit spre publicare, ci se păstrează 
— cel mult ca o amintire. Іп genul povestea „Prostilă 
cel deştept“, te asigurăm că s'au publicat în „Dimineaţa 

Copiilor“ poveşti mult mai frumoase. Nu uita că eşti în 
clasele primare, așa că e prea de vreme, ca să fii scriitor. 
Continuă a fi bunul nostru cititor. 

Ant. Sev. — Silistra, En. Al. — Loco — Vic. Perj — Loco. 
Bucăţile trimise de d-voastră cu subiecte în legătură cu 
sărbătorile de Paști, au fost primite la Redacţie, când 
n-rul de Paşti al revistei era gata tipărit, Aşa fiind, ne 
pare rău că nu le-am putut publica. Aflaţi că bucăţi 
pentru n-rele speciale se trimit cu o lună mai înainte 
de data la care apare revista. 


Sisca — Botoşani. — Dragul meu, ne pare rău că nu 
putem primi propunerea ce ne faci, "даг revista noastră 
are dela începutul apariţiei un personal de redacţie şi 
colaboratori încercaţi, care dau materie nu numai în 
deajuns, ci mai multă decât putem publica. Manuscrisele 
ce ni se trimit de afară se publică — bine înţeles, atunci 
când sunt bune — mai mult ca o încurajare a talentului, 
decât ca o nevoe a revistei. Repetăm că nu ducem nici 
o lipsă de materie. 


Un grup de cititori, jucând teatru acasă la el. 


12 


Povesti uitate 


OMUL CARE 161 
CĂUTA NOROCUL 


— O veche poveste de Ali Baba — 


ON ега un tânăr muncitor, harnic, cu dreptatea 

lui Dumnezeu. Cu toate acestea, nu-i mergea 

de loc şi praf şi scrum se alegea de toată 

munca şi truda lui. Amărât şi chinuit de sără- 

cia ce-l apăsa, lon își zise: „Ма duc acolo unde 
se hotărăște norocul oamenilor, ca să văd dacă mi-e scris 
să ігаеѕе tot аза, ori dacă mai-târziu am și eu parte de 
ceva zile mai bune.“ 

Aşa își zise Ion şi luându-și în băț traista cu me- 
rinde, o și porni la drum. Merse el multe zile şi multe 
nopţi, când iată că într'o zi cam ре la chindie îi eşi 
înainte un alt drumeţ, dar care nu ега decât Sfântul 
loan... „Incotro, flăcăule ?* îl întrebă sfântul. 

— Merg acolo unde se hotărăşte norocul oamenilor, 
ca să văd dacă am şi eu parte de ceva noroc, căci m'am 
săturat de atâta lipsă şi sărăcie“. 

-- Dacă-i așa“, îi întoarse sfântul vorba, „ia-o ре 
cărarea aceasta care se face la dreapta și mergi drept 
înaintea ta până ajungi la un munte înalt. Acolo vei 
întâlni un moșneag cu barbă albă, având în fiecare mână 
câte un târnăcop și du-te şi sapă şi tu via după moş- 
neagul cu barba albă. Munceşte şi tu atâta cât te ajută 
puterile, dar de vorbit, să nu scoţi măcar o vorbă din 
gură. Munceşie pe tăcuie şi аҙісарій ca imoşneagul să-ți 
vorbească întâiu“. 

Ion făcu аза cum l-a învățat sfântul, реа! cărui 
nume îl purta. Ajunse la muntele cel înalt, văzu ре moş- 
neag săpând cu două târnăcoape, intră în colibă, găsi 
acolo un târnăcop cam ruginit şi ţinându-se la câțiva 
pași mai departe de moşneag, începu să sape şi el via. 
Moşneagul nici nu-i vorbi, nici nu-şi aruncă măcar pri- 
virile asupra lui. 

Când s'a înserat, moşneagul se duse la colibă, iar 
Ion intră după dânsul. Іп colibă ега întunerec beznă, 
căci n'aveau măcar o lumânare să aprindă şi пісі un 
scaun ре care să şeadă sau vre-o velinţă. Moșneagul în- 
сери să mănânce — numai mămăligă uscată şi îi dete şi 
lui Ion un һо), însă fără să-i spună un singur cuvânt. 
După aceea sa culcat pe pământul gol, fără să aibă cu 
ce se înveli, iar drept pernă punându-și cozile celor 
două târnăcoape. 

Abia se culcase, că din vie 
„Stăpâne, astăzi au murit trei 
născut trei sute și unu. Spune, 
norocul celor noui născuţi ? 

Moşneagul răspunse: „Să trăiască аза cum sunt cu 
acum |“ 

A doua zi moșşneagul se sculă de vreme, luă în fie- 
care mână câte un târnăcop şi se duse să sape via. 

Jon își luă şi el târnicopul şi se duse după dânsul. 

Munciră şi săpară toată ziua, iar seara se -duseră 
din nou la colibă. Coliba era acum ceva mai bine decât 
în seara cealaltă, mai vedeai câte o pătură pe jos, mai 
ardea o lumânărică, iar pe masă era pâine și mâncare 
gătită. Mâncară tot în tăcerc și după aceea se culcară. 


se auzi un glas care zise: 
sute de oameni şi s'au 
care să le fie în viață 


„Stăpâne”, se auzi din nou glasul din vie, . astăzi 
au murit trei sute de oameni şi sau născut trei sute 
unu. Spune, care se le fie în viaţă norocul celor noui 
născuţi?” 

— Să trăiască aşa cum sunt eu acum 
neagul. 

In ziua a treia au muncit la vie ca şi în celelalte 
două, numai că întorcându-se seara la odihnă, Іор văzu 
ca pierise coliba şi că în locul ei se înălță o casă destul 
de drăguță, curată şi bine mobilată. - 

Pe masă erau mai multe feluri de mâncări, o sticlă 
cu ţuică şi două sticle cu vin. Atât Ion cât și moșneagul 
se culcară în paturi moi, dar glasul din vie răsună din 
nou întrebând care să Не în viață norocul celor trei 
sute şi unu, care se născuseră în ziua aceea. Și moșnea- 
gul răspunse la fel: „Să trăiască aşa cum sunt eu acum”! 

In seara a patra moșneagul şi Ion ғап culcat într'o 
casă şi mai frumoasă, iar în seara a cincea și a ѕеаѕеа 
au dormit în palate mari și luxoase şi s'au înfruptat cu 
mâncările cele mai alese. Glasul din vie a pus şi în se- 
rile acestea aceiași întrebare şi a primit din partea moş- 
neagului acelaș răspuns ре care îl ştim. 

Ziua a şaptea era zi de sărbătoare. Moşneagul se 
sculă de dimineaţă, se îmbrăcă în haine noui şi porni 
să meargă la biserică. lon făcu la fel şi se luă după 
dânsul. Atunci moşneagul se opri şi-l întrebă: „Dece 
te-ai luat după mine şi dece ai venit aicea?” 

Moşule”, îi întoarse Ion vorba, „am venit să văd 
dacă am şi eu în viață parte de ceva noroc, fiindcă 
până acum mi-a mers cum nu se mai poate mai rău. 
Muncesc din zori şi până noaptea târziu şi totuşi n'am 
după ce bea apă.” 

Moşneagul îi grăi zicând: „ Ті minte că іп seara 
dintâiu, când ai venit aicea, nam avut altă mâncare 
decât nişte mămăligă uscată și ne-am culcat pe pămân- 
tul gol într'o colibă dărăpănată. Intr'o seară ca aceea 
te ai născut şi tu, аза că oricât ai munci şi te-ai trudi, 
e în zadar; aşa a fost să fie soarta ta. Norocul tău stă 
în căsătorie. Du-te în cutare sat și cere de nevastă ре 
cutare fată, pentrucă fata aceea s'a născut în seara а 
treia, aşa că ei trebue să-i meargă bine, iar tu te vei 
împărtăşi de norocul dânsei. Din tot ce veţi avea și veți 
câștiga, să nu spui însă niciodată că e al tău, ci todea- 
una să spui că e al nevestei tale”. 

Аза îi vorbi moşneagul şi după aceea se urcă la се- 
ruri şi se făcu nevăzut, căci moşneagul acesta пп ега 
altul decât Domnul Dumnezeu — slăvit să-l fie numele! 

Ion se duse în satul în care îi spusese Dumnezeu și 
luă de nevastă pe fata ce se născuse în seara a treia. 
Din ziuă ассса fon пи mai ега omul sărac şi necăjit 
care deseori se culca flămând. Începu să-i meargă așa 
de bine, că în curând ajunse să fie fruntașul satului. 
Avea însă grija ca de câte ori îl întreba cineva „al cui e 
calul sau boul acela”, el nu zicea niciodată „al meu”, сі 
totdeauna răspundea: „Al nevestei mele!” Oamenii își 
сат râdeau de vorba aceasta, dar mai bine să râdă еі, 
decât să plângă el, prăpădindu-şi averea. 

Intr'una din zile se întorcea dela târg cu mai mulți 
cunoscuţi. Drumul ducea pe lângă un lan de grâu copt 
şi foarte frumos. Spicele înalte şi pline se legănau încet 
în bătaia vântului. 

„АІ cui e lanul асеѕіа de grâu?” întrebă unul. 

— Al meu!” se grăbi să răspundă lon plin de mân- 
drie. In clipa aceea însă un foc isbucni nu se știe cum 
dela o margine а lanului şi se întinse cu o repeziciune 
uimitoare. Până са lon să-şi dea bine seama ce și cum 
s'a întâmplat, aproape o jumătate din lanul de grâu 
era o mare de flăcări. 

Ion bănui că focul era са o pedeapsă, pentrucă se 
lăudase că lanul de grâu era-al său. Se repezi atunci 
drept spre flăcări și oprindu-se la locul până unde ajun- 
seseră, strigă cu glas tare: „Dumnezeule, partea care a 
ars a fost a mea; partea cealaltă este însă a nevestei 
mele”. > 

Nici nu spuse cuvintele acestea, că focul se și stinse 
pe loc, parcă ar fi suflat cineva într'insul cu cine ştie 
ce putere. 

Din ziua aceea şi să-l fi bătut ре Ion, că tot mar fi 
zis că e ceva al său, ci pentru orice Jucru spunea că e 
al nevestei sale. 


!” grăi moş- 


13 


(Souza 


Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


SERIA iy 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament ре 1 an, 
Copiilor”. 


3 abonamente ре 6 luni şi 4 abonamente ре 3 luni la „Dimineața 
Vaporul 


ORIZONTAL : 2) Necopt 6) Fluviu în Siberia 8) 
Răsare 12) Fac în bucăţi 15) Unealtă de fier care înţe- 
peneşte vaporul 16) Metal roşia іс. 20) Animal de apă 
22) Armată pe apă 24) Mare în Europa 27) Vase cu 
pânză 28) Pronume 29) Corăbii 30) Cel care face călă- 
torii pe mare. 

VERTICAL: 1) Vas care pluteşte sub apă 3) Ca la 
20 vert 4) Barcă 5) Corabia lui Noe. 7) Notă 8) Ad- 
jectiv demonstrativ 9) Inlesneşte trecerea peste о apă. 
10) Pasăre de curte 11) Aparat de luminat pe mare 
13) Usturoi (Mold 14) Plantă textilă, 16) Lucrezi pă- 
> mântul 17) Тір ca о vacă 18) Nume de fată 19) Intestin 

20) Literă grecească 21) Cuvânt neschimbător 22) Notă 
23) 365 de zile 25) Secol 26) Măsură agrară. 


COCA HERŞCOVICI-Bârlad 


Vaca 


ORIZONTAL: 1. Pronume 3. Animal care ne dă 
lapte 5. Grup numeros de vaci 6. Păzitorii vacilor 15. 
Şirag de mărgele 16. Copilul vacii 17. Fir 19. Produs al 
albinei 21. Cadou 22. Primul om 23. Organ al vacii 25 
Oraș în Moldova 26. Tovarăşe. 

VERTICAL: 1. Nu vorbesc 2. Omorât 4, Susţinător 
la vie 6. Nume femenin 7. Postav 8. Făcut cadou 9. Апі- 
mal sau sat în jud. Шоу. 10. Са la 12. oriz. 11. Animale 
sprintene, de munte 12. Articol 13. Fiica..... caprei 14. 
Ramură. 

18. Воі mari 20. Comandant turc 22. Obiect 25. Şi (fr.). 


NICULAE 5. GHEORGHE — Focşani 


Coloana a) 1) Om dela ţară; 2) Pentru spălat; 
3) Secure; 4) Sat mic; 5) Odaie de primire; 6) Stat pe loc. 

Coloana b) 1) Pantaloni ţărăneşti; 2) Pasăre de 
curte; 3) Cine o are, are patru ochi; 4) Râu în Tran- 
silvania; 5) lubiţi; 6) Legumă. 

Coloana с) 1) Lovită rău; 2) Но) de buzunare; 
3) Păzitor de porci; 4) Trăgători cu tunul; 5) Capitală 
europeană; 6) Рот din ţările calde. 


IONEL BICHIGEAN-Năsăud 
бағада 


Prima parte-i o culoare 
lar a doua, salutare 

Tot cuvântul nu-i scofală 
Că-i o cunoscută boală. 


INGRID EDELȘTEIN - Loco 


Acest concurs саге are cinci serii, se termină іп п-ғиі viitor. 


14 


rima 


Desicoați-le 


de EEE 
Cuvinte cu două înțelesuri 


CASA MÂNĂ. HAINE, COT, MASĂ BURLAN 
іп cuvântul COT care are două în- 


а cu ambele înțelesuri; МАМА 
în legătură cu un înțeles al perne COT şi BURLAN în legă- 
tură cu “celălat înțeles. 

Dăm mai jos mai multe grupe de cuvinte, Cititorii sunt rugați 
să пе arnte care e cuvântul cu două înțelesuri și cuvintelo іп 
egătură zu ambele în і 


1) PLOAIE, SOBĂ, VIN, МОВ, ВОКАМ, LEMN, SOARE. 

2) GHINION, PAT, MOALE, OU, PERNĂ, PRAF, PUȘCĂ. 

3) NOTĂ, TRIMIS, SOL, VACĂ, BOU, SORĂ NEVASTĂ, 
IARNA. 

4) FUFE, LIGHIAN, ALBIE, MUNTE, RÂU, BUNIC, BUN. 

5) MUNTE, IARBĂ, COASTĂ, STAFIDĂ, OS, ALB. 


ШЕ 
ГЕТ? 


SAE 
> 


бой Georgescu 
On onime : lac, piesă — Gaby Trandafirescu ; тіге — Taindel 
Claudiu dată — Mariene Kelemen; placă, crap, bloc — Georgescu 
Florea. 
SERIA lil 
On o:ime : albie — Mariene Kelemen; vas — Liliana și 
Gigel Регітап; atlas, mititei — Liviu Feneșan; urmă, fură — 
Jenică Пегсоуісі ; vine — Tiberiu С. Anastasescu ; viță — Marius 
Filimon; arie — Păunel Artur; revistă, secară — Tilly Jeanne 


singuri! 


Cuvinte cu înțeles cu totul deosebit 
Dăm mai jos mai multe grupuri de cuvinte. În fiecare grug. 
Sunt două cuvinte care au înțeles cu totul deosebit. De-o pildă: 
5ОВА VATĂ CALD PIATRĂ RECE Cuvintele cu înțeles deo- 
sebit sunt: CALD și RECE. 


1) ANIMAL, NAMILĂ, FLOARE, TRANDAFIR, МАС $ТАК- 
URĂ. 


RENUMIT, CINSTIT, 


2) AMERICA, EUROPA, FRANȚA, 
NECUNOSCUT, ROMÂNIA, AVUT. 
3) LOCUINŢA, PALAT, GAZDĂ, OM, PRIETEN, OASPETE, 
BISERICĂ. 00 
4) SUBȚIRE, LUNG, ІМСАРАТОВ, STRIMT, DEȘTEPT, VIOI, 
T 


5) OFILIT, RĂSĂRIT, INTĂRIT, INFLORIT, RĂSTIT, ТІРАТ, 
SRIGAT, САМТАТ. 


Funce желе ЖЗ 12? {А2 


зЁ т ге 


a 


Cuvinte cu două fețelesuri 


Roabă: Ѕсіауё, Cărat; Poliță: Datorie, Dulap: Notă: Si Opt; 
Codru: Pâine, Arbori; Șiret: Viclenie, Ghiaţa. 


Legătură între cuvinte 
1) Apă-Strop. — an „Pungă-Făină — 3) Sticlă-Sparge. — 4) 
i Cuvântul stingher 
1) Lemn. — 2) Миға. — 3) Trompetă. — 4) Castravete. — 
5) Vizuină. 
Ce este ? 
1) Рогта. — 2) Aparat. — 3) Раз. — 4) Rubedenie. 
Cuvinte cu două înțelesuri 
Coş: Fum, Nuele; Bran: Artist, Тгесӛіоаге; Somn: Pește' 
Odihnă; Lac: Pantofi, Apă; Ріасё: Patefon, Școală. 
Cuvântul stingher 
1) Prosop. — 2) Hartă. — 3) Benzină. -- 4) Chinină. — 
5) Lingură. 
Cuvinte cu înțeles asemănător 


1) Fiinţă-Viețuitoare. — 2) Vargă-Nuia. — 3) Erou-Viteaz. — 
4) Horn-Coș. — 5) Mișc-Urnesc. 


Cuvinte cu înțeles deosebit 
1) Trecător-Veșnic. — 2) Curat-Murdar, — 3) A primi-A da. — 
4) A crește-A se micșora. — 5) Alintat-Asuprit. 
Formarea cuvintelor 
Pian, Vioară, ТатЬаі, Mandolină, Flaut, Saxofon. 


SERIA IV 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA APRILIE 


Numele și pronumele 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂȘENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


A Ше, 
ЕЖ” ГО Н 


Aurica Сысоҙ ж Reta Goldenberg 


1 ап 3 ani 


Мета те : Marieta și Lică 5уа ег 
ғ 4 ani #3 ani 


O Ф 
Ша Ivanov Zuzi Breitmonn 
4 ani 4 ani 


О drăgălaşă „Scufita Roşie”. | Prețul 5 lei 


De-ale începătorilor 


Bătrânului câine Bubi 
Сап codru de pâine, 


Ре-аїапсі prin câte 
Nevoi n'am trecut 
Zile amărâte 

Câte m'am avut! 


Une-ori, într'una 
Veneau, şi 

Tu-mi lingeai mâna 
Şi eu le uitam. 


"Ți-aţinteai privirea 
Drept în ochii mei 
Dragostea, iubirea 
S'oglindeau în еі. 


"acum, іп neştire 
nd tot dureri sorb 
Cat a ta privire 
Dar azi vai! eşti orb. 


Orb, dar vede 'ntr'insul 
Tot ce-i spui, ce-i zici, 
‘Doamne, dă-mi ca dânsul 
Să-am mulţi amici. 


NESTOR A. GHEORGHE 
Raiul 


Ionel se întorcea cu tatăl său dela câmp. Se putea 
citi pe faţa lui că se gândea la ceva. Se gândea cum аг 
face să se întâlnească cu Sf. Petru, despre саге băeţii 
îi spuneau că e portar la rai. Dar după cele întâmplate 
azi, i se părea că el nu mai are dreptul să treacă prin 
poarta pe care o păzia Sf. Petru. 

Tatăl său îl rugase să stea pe lângă boi, ca să nu 
se depărteze, lonel ma vrut și sa dus să se joace си 
alţi băeţi. Doria acum să-l întrebe ре Sf. Petru, dacă îl 
va primi şi pe el în rai. Dacă va spune „nu“, atunci îl 
va ruga şi-i va promite că va fi băiat bun. 

Cu acest gând ajunse acasă și nu-și reveni din gân- 
durile sale decât când se уалй іп pat. Inchise ochii şi 
үгі să adoarmă. Dar nu închise bine ochii și îi deschise 


CESTE 
' 1в_ РАСМ! 


5 LEI 


din nou. Se văzù pe o câmpie pe care răsărise iarba de 
vreo două săptămâni. 

Când se uită împrejur, văzu că se află lângă o poartă 
mare şi grea pe care era scris cu litere strălucitoare, 
numele locului pe care îl știa aşa departe, „raiul“. Lângă 
poartă stătea Sf. Petru cu o cheie grea în mână. Ionel 
îl recunoscu pe acela ре care îl căuta de mult şi se 
apropie sfios de el. Н sărută mâna şi-l întrebă cu teamă: 
„Sfinte, am eu dreptul să intru іп гаі“? 

— „Nu prea, căci după cele întâmplate, azi ești şters 
de pe lista celor cari vor intra pe poarta raiului. Tre- 
bue să știi că numai prin muncă și cumințenie se do- 
bândeşte raiul. Promite-mi și dup'aceia îţi dau voe să te 
plimbi prin rai“. 

lonel îi promise că aşa va face şi se duse cu sfântul 
de mână în fermecătoarea grădină. Dela primul pas lonel 
Ға uimit de cele ce văză: mulți de îngerași cântau о 
melodie așa de frumoasă, încât rămase ca fermecat. 

Sfântul plecă și se întoarse peste puţin timp zicând: 
„Hai, lonele, că te așteaptă părinţii acasă“. 

Ionel se opri şi zise rugător: Маі lasă-mă puţin“. 

— „Cum să te mai las ?* îi zise o voce cunoscută- 

„N'ai dormit destul ?* 

Deschise ochii mirat şi văzu pe tatăl său lângă pat. 

Inţelese că totul a fost un vis. Dar din ziua aceia, 
cei mai fericiți părinţi erau părinţii lui lonel. 


GHEŢLER GELU — Braşov 
Bunica 


Cu ochelarii ei pe nas 
Stând la fereastră, 
Impletea un mic ciorap 
Bunicuţa noastră. 


Şi ascultând poveşti 
Stau împrejur nepoții; 
Se uită la ferești 

Іп neagra tain'a nopții. 


Şi li-se pare că afară 

Ei văd povestea bunicuțţii 

In noapte cum se desfășoară 
In mijlocul curţii. 


Şi-ascultă liniștit 

Până ce somnul îi cuprinde; 

Cu toţi acum au adormit 

Şi liniște se'ntinde. 
TAT LUTOT 
Şirăuţi Hotin 


Îmnezur АВОНАМЕН TULUI 


. Lel 200 
Тоо 


REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA. 


Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON з — 84 — ЗО 


РРС ч ЧОК 


ANUL 13 


29 Aprilie 1936 No. 638 


REDACŢIA ŞI 


“” e. 


ти 1 АМ 
6 LUNI 


200 LEI 


ABONAMENTE. 
100 „ 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 2 а 
ZSTE STRICT INTERZISA Director: N. BATZARIA 


~m 


ІТОСША ға făcut bine şi Ға sculat din pat, 
după се a zăcut câteva zile. Іп ziua în care 
s'a Însănătoşit а dat fuga la mine şi па între- 
bat: „Dece am stat bolnav ? Cât timp am su- 
ferit şi ce boală am avut ?“ 

Numai un om ca Uitucilă putea face asemenea în- 
trebări, adică, putea să uite ceeace i se întâmplase. Ştim, 
din cele povestite săptămâna trecută, ce anume i s'a în- 
tâmplat. A fost bătut, lovit cu pumnii şi călcat cu pi- 
cioarele la un joc de foot-ball, unde se amestecase, aşa, 
din senin. 

El însă, precum s'a văzut din întrebările de mai sus, 
nu-și mai aducea aminte de nimic. Dar eu în loc să-i 
spun adevărul, am vrut să încerc încă o dată până 
unde merge lipsa lui de memorie şi zăpăceala lui. 

De aceea, i-am răspuns, zicând : „Bine, măi Uitucilă, 
cum se face că ai uitat așa de repede, ceeace ai păţit 
la Şosea ? 

— Се am păţit la Şosea ? mă întreabă сі foarte mi- 
rat. Nu ştiu nimic. 

— Mi se pare că te prefaci, i-am zis eu, când spui 
că nu ştii nimic din ceeace ai păţit. Nu ştii că plecaseşi 
într'o excursie cu bicicleta, că merseşi până la Ploeşti 
şi că la întoarcere, din cauza unui cauciuc, саге а ples- 
nit, bicicleta s'a răsturnat, iar tu ai căzut, lovindu-te la 
cap şi la picioare ? Nu ţii minte că te-am luat cu „Sal- 
varea“ şi te-am adus acasă, unde ai zăcut aproape o 
lună de zile ? Cum se face că ai uitat toate acestea, tu, 
care ai o memorie aşa de bună 7“ 

Uitucilă mă privea aiurit, ne mai ştiind ce să spună. 
Oricât de uituc este, totuşi, nu putea înţelege cum de a 
fost cu putinţă să nu-și aducă aminte de asemenea în- 
tâmplări. să meargă până la Ploeşti cu bicicleta, să cadă 
la înapoiere, să fie ridicat cu „Salvarea“, să zacă bol- 
пау aproape о lună de zile — şi el să nu-şi amintească 
nimic de nimic ! Se tot sucea şi se іпуйгіса, se tot fră- 
mânta cu gândul, doar, doar şi-o aduce aminte de ceva. 

Pe urmă, ma întrebat: „Dar când am învăţat cu să 
merg cu bicicleta ? 

— Asta o ştii tu mai bine, i-am răspuns eu râzând. 
Tot ce ştiu eu unul, este că te-am văzut cum mergeai, 
cum toată lumea se uita la tine şi îţi striga: „Bravo, 
bravo, Uitucilă !“ Mergeai aşa de repede, că ai lăsat іп 
urmă mai multe automobile. Dela București până la 
Ploeşti nu te-ai oprit o singură dată. Te-am văzut cu 
ochii mei, fiindcă eu veneam după tine într'un automobil. 

— Mare minune, măi Vintilă ! îmi întoarse el vorba. 


NEA 
COPIILOR 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


3 


ү 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


NEPUBLICATE 


MANUSCRISELE 
NU SE INAPOIAZĂ 


Vitucilă' biciclist.:. іп inchipuire 


Imi închipuiam că eu пи ştiu să merg pe bicicletă, 
când colo... 

— Când colo, ai fi luat premiul întâiu, dacă n'ar fi 
plesnit cauciucul şi m'ai fi căzut. 

— Şi zici са p'urmă am zăcut o lună bolnav în pat? 

— О lună fără trei zile“, i-am răspuns eu, silindu-mă 
să nu mă pufnească râsul. 

Lui Uitucilă îi veni în gând să facă încă o întrebare. 
„Dar unde e bicicleta, cu care am mers, fiindcă eu n'am 
văzut-o ?“ 

La întrebarea aceasta а lrebuit să-i răspund cu altă 
minciună. „Bicicleta, i-am răspuns eu, păi, vezi că bici- 
cleta nu ега а ta. О închiriaseşi pentru ziua aceea, așa 
că şi-a luat-o înapoi stăpânul ei. Ba chiar a trebuit să-i 
plăteşti pe deasupra şi cauciucul spart. 

— Şi i-am dat multe parale? 

— Numai patru sute de Ісі.“ 

Din mirat cum era, Uitucilă a început acum să fie 
vesel. „Bravo mie ! zice el, frecându-și mâinile şi plim- 
bându-se prin odaie. Am învățat să merg pe bicicletă şi 
am mers foarte repede! Am întrecut automobilele ! Ah, 
dacă n'aş fi căzut, cum aş fi luat premiul întâiu și cum 
aș fi devenit campion ! 

— Chiar aşa“, i-am întărit eu vorba, nevoind să-i 
stric bucuria. 

După ce a mai stat puţin la mine, m'a rugat să 
mergem împreună, ca să-și cumpere о bicicletă nouă. 

„Vreau să cumpăr, îmi zise el, o bicicletă, cum să nu 
fie alta mai bună“. 

Am eşit amândoi, când, după ce am trecut de strada 
în care îmi am locuinţa, Uitucilă a văzut o bicicletă іп 
faţa unei prăvălii. Stăpânul acestei biciclete intrase în 
prăvălie şi lăsase bicicleta afară. Fără să spună o vorbă, 
Uitucilă se repezi, luă bicicleta dela locul unde stățea 
rezimată şi vru.să se suie.... ca să arate ce bine ştie el 
să meargă. 

Care a fost urmarea ? In loc să se suie pe bicicletă, 
s'a pomenit lungit pe jos, isbindu-se cu capul de trotuar, 
iar bicicleta a căzut peste el. Atâta însă n'a fost deajuns, 
căci stăpânul bicicletei, crezând că Uitucilă este un hoţ, 
care încercase să i-o fure, а tăbărât asupra lui, cărându-i 
la pumni cu nemiluita. Era un vlăjgan, calfă de mă- 
celar, ai cărui pumni cădeau greu de tot. 

Intâmplarea aceasta a avut însă şi o urmare bună: 
Uitucilă a uitat că plecasem de acasă cu gândul de a 


cumpăra o bicicletă. 
VINTILA BRATU 


өзики 


ICA 
Roman de H. F. B URNE Т Temm 


8. іп odăița din podul pensionului. 


in românește de MARIA SOREL 


Ermengarde era însă o fetiță prea puțin deşteaptă, 
pentru a-şi putea da seama de cum sar fi cuvenit să 
se poarte. Nici nu era în stare să se gândească la ceeace 
are de spus. Aflase ceeace s'a întâmplat cu Sara, totuşi, 
nu-și putuse închipui că Sara ar arăta aşa de nenorocită, 
că ar fi prefăcută într'o biată servitoare. Când a văzut-o, 
a simţit o mâhnire adâncă, dar nu s'a priceput să facă 
alt ceva decât să isbucnească întrun газ nervos şi să 
exclame, fără să-şi dea seama: „Oh, Sara! Tu ești? 

— Vezi bine că sunt еп“, răspunse Sara, саге fu 
străbătută în aceiași clipă de un gând ce o făcu să se 
înroșească. 

Purta pe braţe o grămadă de rufe, pe care le spri- 
jinea cu bărbia, ca să le Не în echilibru. Privirea ciu- 
dată a ochilor ei mari şi negri făcu ре Ermengarde să 
se zăpăcească şi mai rău. li se păru că Sara devenise 
cu totul altă fetiţă, pe care nu o cunoscuse nici o dată 
mai înainte. li se păru aşa, poate, din pricina că Sara 
© sărăcise dintr'o dată, ajungând să fie nevoită a repara 
rufe și a munci са о servitoare, aşa cum muncea și 
Becky. 

„Oh ! bâigui ea. Cum... cum îţi merge ? 

— Nn ştiu nici eu, răspunse Sara. Insă ţie cum îţi 
merge ? 

— Mie... mie îmi merge foarte bine“, zise Ermen- 
garde din се іп се mai zăpăcită. Pe urmă, așa, pe ne- 
așteptate, îi veni gândul să spună ceva mai ргіеіепоѕ. 
„Sara, ești... eşti oare foarte nenorocită?“ întrebă еа 
dintr'o suflare. 

Auzind această întrebare, Sara n'a fost tocmai 
dreaptă. Tocmai în clipa aceea inima еі sfâșiată se 
răsculă într'însa şi își zise că de cât să i se spună ase- 
menea prostii, ar fi mai bine ca fosta ei prietenă să se 
ducă şi să o lase în pace. De aceea, răspunse zicând: 
„Dar cum crezi tu? Nu cumva îţi închipui că sunt foarte 
fericită ?* şi se depărtă de Ermengarde, fără să mai 
spună o vorbă. үз, 26; 

Cu trecerea de timp îşi dete seama că, dacă пепо- 
rocirea, în care se găsea, п’аг fi făcut-o să ùite anumite 
lucruri, ea ar fi trebuit să ştie că sărmana şi puţin in- 
teligenta Ermengarde nu merita să fie certată pentru 
felul stângaciu de a vorbi şi de a se purta. Ermengarde 
era totdeauna neîndemănatică şi cu cât își dedea seama 
de lucrul acesta, cu atât se fâstâcea și mai (аге. 

Insă un gând, care o străbătu dintr'o dată, făcu ca 
Sara să devie simţitoare din cale afară. „Nici Ermen- 
garde nu este mai bună decât celelalte. își zise ea. Nici 
ea nu vrea să stea de vorbă cu mine. Ştie că nimeni nu 
stă de vorbă cu mine“. | 

бі așa, timp де mai multe săptămâni, se părea că 
o piedică se pusese între ele două. Când se întâlneau 
din întâmplare, Sara privea în altă parte, pe când 
Ermengarde se simțea în mare încurcătură, са să vor- 
bească ea mai întâiu. Uneori se salutau în treacăt, dând 
din cap, alteori însă treceau una lângă alta, ca și cum 
nu s'ar fi cunoscut. 

„Dacă îi place mai bine să nu-mi vorbească, se 
gândea Sara, am să caut să mă feresc din drumul ei. 
De altfel, аза vrea și miss Minchin“. 

Adevărul este că miss Minchin făcu în aşa fel ca; 
până la urmă, cele două fetițe să nu se mai vadă de loc. 
S'a băgat însă de seamă că în tot timpul acesta Ermen- 
garde devenea și mai proastă decât fusese vreodată și 
că avea aerul unei fiinţe amărâte și пепогсИе. Stătea 
ore întregi la fereastră, fără să scoată măcar o vorbă 
şi privind doar afară. 

Intr'o zi Jessie, care trecea pe lângă dânsa, se opri 
şi o privi curioasă. „Dece plângi, Ermengarde? o 
întrebă ea. 


— Nu plâng, răspunse Ermengarde cu o voce înăbu- 
şită şi tremurătoare. 

— Ba da, plângi! stărui Jessie. lată că o lacrimă 
mare ţi-a curs ре nas și a mers până la vârful lui. şi 
iată că acum s'a pornit alta. 

— Ei bine, mărturisi Ermengarde, plâng, fiincă sunt 
песа)иа, dar aceasta nu priveşte pe nimeni“. Іпіоагзе 
apoi elevei Jessie spatele, își scoase batista și își ascunse 
în ea faţa. 

In noaptea aceea, Sara merse la odăița sa mai târziu 
ca de obiceiu. Fusese ţinută să muncească după ora la 
care elevele mergeau la culcare, iar după aceea se 
dusese să-și mai înveţe lecţiile în clasa în care nu ега 
nimeni. Când a ajuns în vârful scării din pod, a rămas 


“mirată, văzând că о дага de lumină vine din обаја еі. 


„Nimeni, afară de mine, nu intră іп odăița mea, 
îşi zise Sara. Totuşi, văd că a aprins cineva lumina“. 

In adevăr, cineva aprinsese o lumină, numai că 
lumina aceasta nu ardea în candela mică de bucătărie, 
așa cum avea Sara, ci întrun ѕѓеѕпіс, cum aveau elevele 
în dormitoarele lor. Cineva şedea în scaunul stricat. 
Acest „cineva“, care era îmbrăcat іпіго cămașă de 
noapte şi înfășurat întrun şal roşu, ега Ermengarde. 

„Ermedgarde ! strigă Sara, care aproape se speriase. 
Dece ai venit ? Nu ştii că ai să fi pedepsită ?*. 

Ermengarde se ridică дере scaun și începu să umble 
prin ода а, tâărându-și papucii, care erau foarte mari 
pentru dânsa. Ochii și nasul îi erau roşii de plâns. „Știu 
că am să fiu pedepsită, dacă se află că am venit, răs- 
punse ea. Insă, nu-mi pasă de loc. Te rog, Sara, spune- 
mi, ce-i cu tine ? Dece nu mă mai iubeşti 74. 

Felul cum a vorbit Ermengarde, făcu pe Sara să 
simtă un nod în gât. Vorbise așa de prietenos şi aşa de 
simplu, precum vorbise cu multă vreme înainte, când 
rugase pe Sara să fie „cele mai bune prietene“. A vorbit 
așa, încât a şters bănuiala că ea în ultimele săptămâni 
ar fi căutat să se ferească de Sara. 

„Те iubesc! îi răspunse Sara. Insă credeam că, 
precum vezi, totul e schimbat acum. Credeam că... te-ai 
schimbat şi tu“. 

Ermengarde deschise mari ochii încă umezi de 
lacrimi. „Nu eu, сі tu te-ai schimbat față de mine! 
strigă еа. Ги nu vroiai să-mi vorbeşti! Eu una nu mai 
ştiam ce să fac. Tu nu mai erai aceiași cu mine, de 
când m'am întors de acasă. 

Sara stătu să se gândească puțin. Іі dete seama că 
greşise. „E drept, zise ea, că еп m'am schimbat, deși nu 
în felul în care îţi închipui. Insă miss Minchin nu vrea 
să stau de vorbă cu elevele. Apoi am văzut că şi cele 
mai multe eleve nu угоеѕс să-mi vorbească. Atunci 
mi-am închipuit că, poate, nici tu nu vrei şi am căutat 
să mă feresc din drumul tău. 

— Оһ, Sara!“ răspunse Ermengarde, văctându-se 
си un accent de mustrare. După aceea, se priviră şi se 
aruncară una în brațele celeilalte. Căpşorul oacheș al 
Sarei stătu rezimat câteva minute pe umerii acoperiţi 
cu şalul roşu. Căci adevărul este că din ziua în care îi 
se păruse că fusese părăsită de Ermengarde, biata Sara 
se simțea groasnic de singuratică. 

Se ră apoi una lângă alta pe jos — Sara tre- 
cându-şi brațele în jurul genuchilor, iar Ermengarde 
stând înfășurată іп şalul său roșu și privind cu un 
tt i de adorare la chipul mic și la ochii mari ai 

arei. 

„Sara, nu mai puteam răbda, zise ea, Știu că tu ai 
putea trăi fără mine, însă eu n'aș putea trăi fără tine. 
Eram aproape moartă. lată, în noaptea aceasta, pe când 
plângeam în pat, mi-a venit dintr'o dată gândul să viu 
la tine şi să te rog să fim din nou prietene. 


ЕТЕ 2 - >S 


Б АТАҚ) ee 


-- Eşti mai bună și mai drăguță decât mine, îi 
răspunse Sara. Mărturisesc, mândria nu m'ar fi lăsat să 
fac, cecace ai făcut tu în seara aceasta. Vezi că necazu- 
rile се au dat peste mine, mi-au ärătat са nu sunt așa 
bună şi drăguță, precum mă credeam. Se poate, adăugă 
ea, încreţindu-şi fruntea са o persoană înţeleaptă, ne- 
cazurile ne sunt trimise, ca să ne puvă la încercare 
caracterul nostru. 

— Nu văd nici un bine în necazuri, zise Ermengarde 
cu un ton hotărit. 

— Ca să vorbesc sincer, nici eu nu văd vreun bine 
în necazuri, mărturisi Sara. К 

Imi închipui însă са іп orice lucruri trebue să să 
fie şi o parte bună, numai că noi nu o vedem. Poate, 
mai zise ea cu un accent de îndoială, că şi miss Minchin 
are ceva însușiri bune”. 

Ermengarde își plimba privirile prin odăiţă cu un 
sentiment de curiozitate, amestecată cu oarecare teamă. 
„Sara, întrebă ea, crezi că te-ai putea obişnui să locueşti 
aici ?”. 

Şi Sara privi de jur împrejur. „Aş putea, răspunse 
еа, însă dacă îmi închipui că această odăiţă este altfel 
decum arată sau dacă îmi închipui că este un loc, des- 
pre care stă scris în vreo carte de Istorie”. 

Vorbea încet. Puterea ei de închipuire începuse să 
se trezească din nou într'insa. Pierduse această putere, 
de când о copleşiseră nenorocirile. Se simţea ca ameţită. 

„Mulţi alţi oameni, zise ea, au stat în locuri şi mai 
rele decât această odăiță. Gândeșşte-te, bunăoară, la con- 
tele Monte-Cristo, care a stat în închisorile subterane 
dela castelul numit Château d'if. Şi gândește-te şi la 
mulţimea de пепогосі(і, саге au zăcut în închisoarea 
Bastilia dela Paris. У 

— Bastilia 1“ zise Ermangarde aproape іп şoaplă, 
privind la Sara şi începând a fi vrăjită, de 
Sarei. Ізі amintea de părţile din Marea Revoluţie fran- 
ceză, de poveştile pe care Sara, cu felul ei atrăgător de 
a povesti, isbutise să le prindă în mintea еі. Nimeni, 
afară de Sara, war fi putut face aşa ceva. 

Ochii Sarei se înflăcărară în felul bine cunoscut de 
mai înainte. „Da, zise еа, îmbrăţișându-și genunchii. 
Odăiţa această este potrivită pentru a-mi închipui lucruri 
interesante. Imi pot închipui că sunt о prizioneră іп 
închisoarea Bastilia. Stau închisă aicea de ani, de foarte 
mulţi ani. Sunt uitată de toată lumea. Miss Minchin 
este gardianul, iar Becky — spunând acest nume ochii 
ei se înflăcărară și mai tare — Becky este prizonieră 
în temniţa de alături“. 

Se întoarse spre Ermengarde, arătând cu desăvârşire 
aşa cum era odinionră. „Am să-mi închipuiu toate ace- 
stea, zise ea, ceeace уа fi pentru mine о mare mân- 
găiere“. 

Ermangarde era încântată, dar în acelaş timp spe- 
riată. 

„Şi ai să-mi povestești despre toate acestea ? întrebă 
ea. Şi îmi dai voe să viu aci în timpul nopţii, când 
toată lumea din pension e culcată ? Şi ai să-mi spui tot 
ce vei născoci în timpul zilei? Aşa se va părea că vom 
fi prietene şi mai bune, decum am fost mai înainte. 

— Da, răspunse Sara, făcând din сар un semn de 
consimţire. Nenorocirea pune la încercare prietenia 
oamenilor. Nenorocirile mele te-au pus şi pe tine la 
încercare şi au dovedit cât ești de bună și drăguță“. 


(Va urma) 


. ч 


0 bucată din „Michi Maus іп Тага viselor” 


Publicăm mai jos începutul unui capito! din cartea 
„Michi Maus în Таға viselor“ de Moş Nae, carte саге 
place așa de mult cititorilor. 

Precum se vede, este o reproducere fotografică а . 
unei părți din manuscris. Am făcut aceasta, ca să se 
vadă се fel de scris аге Moș Мае şi cum а scris el 
cartea. 

Moş Nae ţine însă să atragă băgarea de seamă а 
cititoarelor și cititorilor că el mare un scris frumos şi 
că îi pare foarte rău de lucrul acesta. De aceea, sfă- 
tueşte pe cititoare şi pe cititori şă-şi dea silința și să 
scrie cât mai сіїе{ şi mai caligrafic. 


— 
е кай с 2“... еже Бі, А & Pesta) 
мас.” эм 
iodat decăt 5 лш 
Вет alendi. 
Жу, 72-2 Галі е Vija că варе вове, елег.// орд 
începea жәе м, pa cea Lurrina gile berig dd. 
Lana. % 4Фтлсле, 9044 k su се) ге раена 2744 9 
Гер yenes Pta е бф g “луш [С еа frip 
И пе Фа celdh, i 2424... ПА $ fre 
сезд. 
9% acc д7 licee ја айе Ж, 
Рл ее Сред >< «зе verde, ci 2 Де sia 
Л (е4 traa de ces pate гаарч. In bineda 


Жы i 2» сё dei, рети că сора сөс ga pere 
=з ж prez) avea adică ааа Ф Aaa 
жас є ; | 
ЯА $ aet. M drila pare ала ре етш 
Ж новае АЗРА e Ji етті 

P 077, Corte 7 fa Ece capel С), 2 
2 Ае | е” pr << етене 
AT ceva IR akot de chadal. ymis cu casti 
Pi «жесе сау ole pre, ж «2 pazei cu сі 2; 
Тиру : 
Pee же бат fel depaua 


А E 


Љое те aere ШС ana Уы 


ў 4 Десе pa а Е Š ее. 
irese 


De vorbă cu cititorii 


М. Răd. — Cetatea-Albă — Ці publicăm şi „Porum- 
bița” şi „Povestea unui căţel”! Trebue să ai însă răb- 
dare, căci Ға îngrămădit prea multă materie pentru 
rubrica „De-ale începătorilor”. бі o întrebare: dece îţi 
alegi numai subiecte triste ? 

Ab. $. Н. — Orheiu. — „O spaimă”. Se spune „Ѕраіта”, 
nu „О spaimă”, tot aşa cum nu poţi spune „două spaime”. 
In afară de aceasta, ai scris pe ambele feţe ale hârtiei. 

М. Şt. — Loco. — „Păţania unui urs”. Slăbuţă, dragul 
meu. Apoi, ni se trimit așa de multe versuri, că nu mai 
ştim ce să facem cu ele. 

Е. Mat, — Loco. „Legenda mărţișorului”. E prea 
lungă şi e scrisă pe ambele feţe ale hârtiei. Așa fiind, 
ne pare rău că nu o putem publica. 


mu 


me mit 


ыы сс ea 


-© CUM TRĂIAM LA HĂPLESTI 


Am ‘rămas singur la MHăplești. Prietenul cu care 
făcusem drumul în automobilul său, n'a vrut să stea, 
până се mă cunosc bine cu toată lumea şi aflu tot се 
era mai de seamă în vestita comună de naștere а lui 
Haplea. „Nu mai pot sta printre proştii şi tâmpiţii de 
aicea, îmi zise el. Stând mereu cu dânşii, mi-e teamă că 
mă prostese şi mă tâmpesc eu însumi. De aceea, ori vii 
cu mine, ori, de unde nu, te las aici şi plec.“ 

Ma lăsat și a plecat. N'a fost frumos din partea lui, 
dar nici din partea mea n'a fost tocmai lu cuminte 
să rămân singur la Hăpleşti. Nu de alt с dar pe 
vremea aceea — sunt de atunci treisprezece fini — nu se 
făcuse încă trenul, cu care astăzi drumul dela București 
la Hăpleşti sau vice-versa se face în câteva ore şi se 
călătorește aşa de bine. Se știe că astăzi рор merge și 
cu „Rapidul“ de Hăpleşti. Pe atunci, dacă erai la Hă- 
pleşti, trebuia să mergi mai multe ore cu o căruţă, până 
ajungeai la prima stație de unde se putea lua trenul 
spre București. 

Totuşi, chiar de aș fi fost nevoit să fac drumul ре 
jos şi iarăşi nu m'aș fi îndurat să plec dela Hăpleşti cu 
automobilul, fără să fi văzut și să fi cercetat totul. l-am 
urat deci prietenului meu drum bun $1 am rămas cu 
prietenii ce-mi făcusem acolo. 


Stăteam în gazdă la Haplea. Mi se dăduse o odaie- 


de dormit, de care nu maş fi plâns..., dacă ar fi fost 
mai puţini pureci și mai puţine ploșniţe şi dacă n'aș fi 
auzit toată noaptea un concert, care nu era chiar aşa de 
frumos. Despre purici şi ріоҙпЦе i-am vorbit lui Haplea, 
-dar aşa, cam pe departe, ca să nu-l jignesc cumva. L-am 
întrebat ce ar face el, dacă ar dormi într'o cameră, 
unde sunt mulţi pureci și multe ploșniţe. 

„N'aş face nimic, îmi răspunse Haplea, ci аз închide 
ochii și aș dormi, lăsându-i să-și vadă de treabă. 

— Dar dacă nu te lasă еі în pace și dacă din pri- 
cina lor nu poţi dormi, ce-ai face?“ l-am mai întrebat cu. 

Răzând, Haplea îmi zise: „Să-ţi pregătesc eu o doc- 
torie şi te scapi numai decât şi de pureci şi de ploşniţe. 
Е о doctorie, care a fost născocită de mine și din min- 
tea mea.“ 

Văzându-l că râde, mi-am închipuit că glumeşte. Cu 
toate acestea, Pam întrebat din nou: „Dar ce fel de doc- 
torie este aceasta şi cum te scapi cu еа de pureci şi de 
ploșniţe ? 

-- Doctoria mea este о apă, îmi răspunse Haplea 
continuând să râdă. lată cum faci cu ea. Ai prins, să 
zicem, un purece. După ce l-ai prins, îl gâdili puţin la 
subsioară. Purecele — şi ріоѕпіа е la fel — este foarte 
gâdilicios. Şi fiindcă e gâdilicios, deschide gura şi râde. 
Deschide gura mare, mare şi răde de aproape leşină de 
râs. Când ai văzut că a deschis gura, îi torni pe gât 
două picături din doctoria mea şi purecele moare numai 
decât. Insă, adăogă Haplea, este mai bine să fie două 
persoane: una, care să prindă pureci şi a doua, care să 
le toarne apă ре gât.“ 

Aţi văzut ce glume știe să facă drăguţul nostru Ha- 
plea ? Am râs și eu cu poftă de povestea cu gâdilatul 
purecilor, dar am căutat să nu rămân mai prejos, ci 
să-i spun şi eu o snoavă, pe care o auzisem mai de mult. 
„Bravo, prietene, i-am zis, şi te felicit pentru minunata 
Ла născocire. Ştii că рор câștiga mulţi bani cu apa ta 
de omorât pureci și ploșniţe ? 

— Se poate să câștig, îmi răspunse el, numai că 
trebue să mai fac ceva. 

— Ce anume trebue să mai faci ? l-am întrebat eu. 

— Păi, trebue să născocesc o astfel de apă, fiindcă 
până acum n'am găsit-o încă.“ Şi Haplea isbucni în ho- 
hote de râs, fiind încredinţat că еп îl crezusem, аза că 
а putut să mă păcălească. | 

Atunci, i-am spus la rândul meu. „Сипозс și еп un 

mijloc foarte bun şi foarte ușor, aşa са să nu rămână 
nici urmă de pureci și де ploşniţe.* 
р Spunându:i acestea, m'am căsnit să fiu serios şi să 
nu râd. Faptul acesta l-a făcut pe Haplea să mă creadă, 
aşa că s'a grăbit să mă întrebe: „Şi care е mijlocul așa 
de bun și ușor ? 


— Iată care este, i-am răspuns eu. Ці faci rost де un 
ciocănel și de o piatră. După се ai prins purecele, îl 
strângi mai întâiu între degete, са să ameţească, apoi îl 
pui pe piatră şi-i dai una cu ciocanul. Dar să bagi de 
seamă să-l nimerești drept іп cap, fiindcă, altfel, nu 
moare.“ . i 

Haplea stătu puțin să se gândească, vrând, pe semne. 
să afle, dacă am spus o glumă ori am vorbit serios. Dar 
văzând că eu nu râd şi nici nu zâmbese măcar, și-a 
închipuit că vorbisem serios. De aceea, mi-a întors vorba, 
zicându-mi: „Păi, dacă prind purecele, decât să-l strâng 
puţintel între degete şi apoi să-i dau cu ciocanul în сар, 
mai bine îl strivesc cu totul sau îl pun sub gheată 51-1 
calc, de nu rămâne urmă dintr'însul. 

— Se poate şi așa, i-am răspuns еп, dar mai sigur 
este să-l lovești cu ciocanul. Іп afară de aceasta, este și 
mai curat, fiindcă nu te murdăreşti pe degete... Insă, 
am zis eu mai departe, mai ştiu un mijloc și mai bun 
de a te scăpa cu totul și mult mai repede de pureci și 
de ploșniţe. 

— la să auzim ce poveste mai e şi asta“, zise 
Haplea, care începuse să devie curios. 

Tot silindu-mă să-l fac să creadă că nu spun o glu- 
mă, ci vorbesc serios, i-am povestit precum urmează : 
„Un prieten al meu sa apucat şi a avut răbdarea să 
înveţe limba purecilor şi ploșniţelor. А învăţat-o așa де 
bine, că... 

— Dar au vreo limbă purecii și ploșniţele? mă 
întrebă el mirat. 

— Se înțelege că au, i-am газр:пв eu, ţinându-mă 
să nu mă pufnească râsul. Ргіеіепи! meu a făcut ceva 
mai mult, i-am povestit mai departe. A învățat și câteva 
cântece de-ale lor. 

— Dar cântă purecii și ploşniţele? mă întrebă Haplea 
şi mai mirat. 

— Cântă, se înţelege. Așa dar, prietenul meu a în- 
văţat câteva cântece de-ale purecilor și ploşniţelor şi mai 
ales un marş, care lor le place nespus de mult. De 
atunci, ori de câte ori e supărat de dânșii, se apucă de 
le cântă marșul. Indată ce-l aud, toţi purecii și toate 
ploşniţele es din crăpăturile şi ascunzătorile lor şi зе 
iau după dânsul. El merge cântând marșul, iar ei îl 
urmează. Аза îi duce până la un râu și intră chiar іп 
apă. Intră şi ei şi se îneacă cu toții.“ 

Haplea căzu iarăși pe gânduri. „Ştii, îm zise el, după 
ce se gândi în deajuns, că mijlocul acesta este cel mai 
bun ? Va să zică, dacă le сап marșul, purecii și ploș- 
niţele es de unde stau ascunși și vin după tine. 
şi vin după tine, i-am întărit eu vorba. 

— Şi nu ştii cum se cântă acest marș? m'a între- 
bat Haplea. 

— Ştiam, dar l-am uitat“, i-am răspuns eu, însă gră- 
bindu-mă să adaug: „Haplea dragă, mi-ai spus o glumă, 
iar eu ţi-am spus două.“ 

lată cam ce ne povesteam unul altuia în orele 
când eram numai noi doi. 

„_ Am pomenit mai sus că noaptea — mai toată noaptea 
— nu eram lăsat în pace să dorm, de oarece auzeam 
mereu un concert, care nu era tocmai plăcut urechilor. 
Concertul acesta era început де broaşte— de sutele, de 
miile de broaște din „groapa broașştelor“ şi din împreju- 
rimi. Răsunau văile şi pădurile de orăcăitul lor. 

Insă la concert luau parte şi alţii. Așa, vestitul Ure- 
chilă al lui Haplea dădea semnalul, scoțând niște sbierete 
cum nu se poate mai puternice. Se vede treaba că, printre 
măgari, era muzicantul cel mai bun. Oricum, sunt con- 
vins că el era şeful de orchestră al măgarilor din Hă- 
plești. Trebue să fi fost așa, de oarece, îndată ce începea 
el, toți măgarii din comună se porneau să-l imite şi să 
se ia la întrecere. lar la MHăpleşti sunt aşa de mulți 
măgari, că nici nu li se știe numărul. 

Nici câinii nu se gândeau să doarmă în liniște, ci înce- 
peau să latre şi să urle, de îţi venea să-ţi iei lumea'n сар. 

Hotărât lucru, cine vrea să doarmă noaptea, să nu 
meargă la Hăpleşti. Eu însă am stat și am răbdat. 

MOŞ NAE 


зр, 


жака” ыла РЕСЕ za 


Т, 


» 


Н 
+ 
(ж 
7 


ПА 


EUL, regele animalelor, se sculase іп dimineaţa 

aceea cu о poftă... de leu. „Nu ştiu cum se 

face, Îşi zise el, că astăzi mă simt mai flămând 

decât în celelalte zile. Dacă-i аза, pornesc numai 

decât la vânătoare şi fac prăpăd printre toate 
vietăţile ce îmi vor încăpea іп ghiarele mele. Nam să 
сги{ nici pe maimuțe, cu toate că au o carne, care nu-i 
plăcută la gust. Pentru astăzi însă, nu mai fac pe mof- 
turosul”, 

Aşa se hotări puternicul rege al animalelor şi porni 
numai decât la vânătoare... Dar par'că era un făcut, 
par'că toate vietăţile pădurii se înţeleseseră. ca în ziua 
aceea să dispară cu desăvârşire. 

lată, trecuseră multe ore de când leul umbla şi 
cerceta toate cărările din pădure, toate desişurile şi 
ascunzişurile, 

In zadar umbla şi cerceta şi în zadar întindea botul 
în toate „părţile, doar, doar o prinde vreun miros. Nimic 
şi iar nimic. Işi уйга capul printre scorburile copacilor 
printre crăpăturile în pământ, intra în peşteri şi viziuni. 
Insă, nu găsea nimic, nici o vietate cât de mică, nici 
un puiu de iepure, nici măcar un şobolan ori şoricel. 

Trecuse de miezul zilei şi leul nu se alesese cu alt 
ceva, decât că îi se înteţise foamea și obosise de atâta 
umblet şi alergat. „Dar unde sunt căprioareie, unde 
sunt iepurii, unde sunt vulpile, unde sunt şobolanii și 
şoarecii ? Cum se face că aceste făpturi blestemate nu 
se gândesc că eu, regele şi stăpânul lor, mam mâncat 
nimic pe ziua de astăzi şi cum w'au grija să vie şi să-mi 
zică să le fac marea cinste de а le mânca? Văd са 
lumea s'a întors pe dos“. 

Tot vorbindu-şi în felul acesta, ajunse cam ре în- 
serat înaintea unei viziuni. „la să intru în vizuina 
aceasta, îşi zise el. Poate că aci stă pregătită masa 
pentru mine”. 

Intră, însă văzu că nici acolo nu era cineva „Văd, 
ізі zise leul, că stăpânul vizuinei nu sa întors încă. 
Stau şi-l aştept, că tot trebuie să vie şi să se culce”. 
Şi şezu jos în vizuină. 

In vizuina aceea locuia cumătra vulpe, care de obi- 
ceiu se întorcea mai de vreme, Insă în seara aceea întâr- 
ziase din pricina ce urmează. Peste zi nimerise la coteţul 
de găini dela o casă ai cărei stăpâni erau duşi cu toţii 
la munca de pe câmp Plecaseră, fără să 
măcar un câine. 

Văzând aceasta, cumătra vulpe sfâşie şi тапса pe 
loc două găini şi un cocoș. І ма а accea drumul 
înapoi spre locuinţa sa. Dar fiind cu burta plină, umbla 
încet şi se oprea mereu, zicându-şi mulțumită: „Ce bine 
ar fi să-mi meargă așa în toate zilele!”. 


După ce intră în йө, îi veni ан gånd, а 5 ѕа 
trec niţel ре la mătușă-mea, că este atât timp, de când 
m'am văzut-o. Să merg şi să-i povestesc погосиї се а dat 
astăzi peste mine” 

Se duse .deci la mătuşa sa, а cărei locuinţă. era sub 
scorbura unui stejar bătrân şi stătu acolo, până се іп- 
сери să se înopteze. Apoi, se îndreptă spre vizuina sa. 
Insă, când se apropie de vizuină, văzu că pe pământ 
erau urme de labe de leu. Erau urme, care duceau la 
vizuină, dar nu erau urme spre eşire. 

„Hâhâm! își zise cumătra vulpe, oprindu-se din mers. 
Care va să zică, am un musafir acasă la mine. Stai că-l 
fac eu să se lingă pe bot”. 

Se căţără peste vizuină şi de acolo vorbi zicând: 

„Drăguţă vizuină, fă aşa cum faci în toate serile, când 
mă întorc. Dacă nu-i nimeni, fii bună şi răgeşte са ип 
leu, iar dacă este cineva, taci din gură şi nu spune 


. nimic” 


Leul auzi aceste vorbe $ї îşi zise plin de bucurie: 
„Dacă răgesc, înseamnă că vulpea о să-și inchipuie că 
nu e nimeni, o să. intre, iar ей ата. ві mă ătez: cu 
carnea еі”. Şi fără să stea mult pe gânduri, își dete 
glasului drumul, de răsunară toate văile şi toate pădurile. 

„Tocmai asta doream şi eu să știu”, îşi zise cumătra 
vulpe, care o rupse la fugă, lăsând pe leu să aștepte 
mort de foame toată noaptea și toată ziua următoare. 


STAN PROTOPOPESCU 


lase în curte 


ticu mu mi-a cumpărat că „STAN şi BRAN” şi „МІСНІ 
MAUS ІМ ТАВА VISELOR”. 
— Ei bine, că ai să fi cuminte şi să-ți 


Ce cărți citesc с astăzi copiii? | 


Intrebarea este de prisos, fiindcă se ştie că toţi co- 
рїї citesc astăzi „STAN şi BRAN şi „МІСНІ MAUS ІМ 


ТАКА VISELOR", ambele de MOŞ МАЕ, Sunt cărțile, саге 
plac mai mult. „STAN şi BRAN“ costă 30 de lei, iar „МІСНІ. 
MAUS ІМ ТАВА VISELOR costă 50 de lei. 
Amândouă sunt cartonate și amândouă sunt minunate. 
De vânzare la toate librăriile. 


ât de norocos е Haplea 


Merge Haplea-având în mână 

De cinci chile-o lumânare 

La biserică s'o ducă ы 
Іпіго zi de sărbătoare. 


Aprinzând-o la icoană, 
Crucea-și face și grăcşte: 

„Că noroc mi-ai dat, o Doamne, 
Mulţumirile-mi primeşte !” 


Il întreabă-acum vecinii : 

m „Ce-i norocul ce-avuși parte? 
Ai găsit tu vr'o comoară ? 
Ori scăpat-ai dela moarte ?” 


stă { 


УУ 
e. 


— „Nu-i nici una, nu-i nici alta, „Sunt trei zile, ba sunt două, „Am văzut pe baba Siţa — 
Dar е ştraşnic de frumos, ш Peste pod când am trecut, mm О cunoaşteţi, că-i din sat — 
Ascultaţi, са să pricepeţi Ş'auzind bătăi, în apă, Albituri spălând în apă, 
Cum sunt cel mai norocos. Eu mă uit..., dar ce-am văzut.? iar pe urmă a luat 


„О cămașă, numai una, „Ce noroc, îmi zic atuncea, „Şi-a pus mâna Sa pe mine, 
Şi си maiul voiniceşte = Căn cămaşe nu sunt eu, Ce noroc mi-a hărăzit, 

Dă'n сатазе făr'de milă, Mă făcea piftie baba, = лт dreptate dar, prieteni, 
Ca nebună, zău, loveşte. Deci, vedeţi cum Dumnezeu Să fiu vesel, mulţumit”. 


“тии 


кайс. f «Жау 


рес ЖФЕЕУ %7 


ІШ, 


О vedeți 7 
Кысым Dă 


O vedeţi pe tânăra рйзїогї{й а celor cinci capre din 
desenul de față? Dacă nu o vedeţi, căutaţi-o, căci o veţi 
găsi în desen. 


Unde sunt ? 


Trei fete, care s'au dus să scoată apă din fântână, 
stau de vorbă prin apropiere. Dar unde sunt? Căutaţi-le 
că le găsiți în desenul de faţă. 


12. 2 


lâcute şi diicrite 


La cules de ciuperci 


Trei persoane s'au pus să culeagă ciuperci, însă nu 
se văd unde sunt. Dacă le căutăm, este sigur că le vom < 
găsi în desenul de faţă. 


Era de paie 


Clientul : „Unde îmi este pălăria, că n'o mai găsesc ?, 
Chelnerul : „De unde să ştiu eu, domnule ? Că doarn'am 


таӣпсаѓ-о!“ 
Clientul : „Mai știi ? Se poate că аі mâncat-o, fiindcă 


era de paie!“ 


Bubi şi cutia de pălării 


la cutia de pălării, care este toc- 
se pare сӣ îi fac în necaz curelele 
scăpaţi voi de mine“, le zise Bubi 


Bubi se tot uită 
mai sus. Mai ales îi 
pălăriei. „Las'că nu 
ameninţător. 

In adevăr, făcând o săritură mai mare, isbuteşte să 
apute cu dinţii una din cele două curele. Trage de cu- 
rea şi cutia cade jos. 

„Ai să vezi acum се se alege din tine!“ îi zise Bu- 


wW 


f 
f 


/ 


bi. Nu vru să-și piardă vreme şi să-i spună mai multe, 
ci se puse să о muşte și să o rupă cu dinții. 

Fiind însă curios să vadă ce-i înăuntru, îşi vâri ca- 
pul, care îi eşi pe partea cealaltă. Acum Bubi vroia să 
o scoată, dar nu putu. De aceea, se porni să plângă. E 
sigur că stăpânii săi nu Гаи lăudat și nu i-au mulţumit 
pentru frumoasa lui ispravă. 


cr fm, 


Rast Par елт. Ж» ысы 


ы 
ү 


©; 55 
а 


E CA 


1! 


1. 7 ЖШ Р аец ык... 


6 В a 


A fost odată un înpărat şi о împărăteasă, care aveau 
doi copii: pe Domnița Ileana si pe Voevodul Sorin. 

Pe Domnița, pe când era copil mic, n'o putea adormi 
nimeni, afară de fratele еі, Voevodul Sorin. Se așeza 
lângă leagănul ei şi-i cânta. 

„Nani, nani, surioară, nani, nani, dragă, să creşti 
mare și frumoasă și am să te duc іпіГо {ага depărtată 
la Făt-Frumos”. 

Domnița Ileana închidea ochişorii şi dormea. 

Trecură ani mulţi, Voevodul Sorin plecă în {ага lui. 
Făt-Frumos, unde stătu trei luni, ducând-o numai în 
veselie şi jocuri. Când să plece, pofti pe Făt-Frumos, 
care era stăpânul acelor locuri, să vie în împărăţia sa. 

„Bine, am să viu”, răspunse Făt-Frumos. 

Ajuns acasă, Sorin luă portretul surorii sale şi-l 
atârnă deasupra patului. Era așa de frumoasă Domnița, 
încât nu te săturai privind-o zile dearândul. 

lată că іпіго zi veni pe neașteptate Făt-Frumos, din 
țara: depărtată, să-l vadă pe Sorin. Intră la el, dar Sorin 
dormea. Făt-Frumos, îndată ce zări portretul Domniței, 
se îndrăgosti de еа. Ісі scoase paloșul şi tăbări asupra 
fratelui ei. Dar bunul Dumnezeu n'a vrut să se facă 
moarte de om. 

„Ce vrei să faci ? 

— Vreau să te ucid. 

ғ- Pentruce, Făt-Frumos ? 

Pentrucă portretul acesta este potretul logodnicii tale. 

— Ми е al logodnicii mele, şi al surorii mele, Dom- 
та Ileana. 

— Dece nu mi-ai vorbit de ea ? Numai pot trăi o 
zi fără dânsa”. 

Se hotări nunta. Făt-Frumos plecă în {ага sa, iar 
Voevodul începu să facă pregătiri, ca să ducă pe Domnița 
Пеапа іп ţara lui Făt-Frumos. 

Două corăbii au fost încărcate cu toate bogăţiile. 
Intr'una mergea Voevodul, iar în cealaltă Domnița înso- 
{а de doica, o vrăjitoare rea, şi de fiica doicii. 

Indată ce corăbiile ajunseră în largul mării, doica 
zise Domniței : 

Scoate-ţi haina сеа scumpă şi culcă-te de te 
odihneşte puţin“. 

Domnița făcu întocmai, dar îndată се se culcă, bă- 
trâna vrăjitoare o lovi сп un beţişor fermecat şi Ileana 
se prefăcu într'o pasăre albă, albă, ca spuma valurilor. 
Și în aceiaşi clipă sbură spre întinsul mării albastre, 
iar doica îşi îmbrăcă fata în haina Domniței. 

Corăbiile sosiră în {ага lui Făt-Frumos, care le eşi 


а ” 
ғ г м 
| | 
| 
| | 


Pi І Poesis populară 


ZAU 
Ж 


rusească PPE PICA RI AFLE SE CEACE ы Е IT EPA ZE ЛБ 


înainte, cu portretul frumoasei Ileana, dar Domnița, care 
venise, nu semăna deloc cu chipul de pe portret. 

Se mânie Făt-Frumos şi porunci ca Voevodul Sorin 
să fie băgat în temniță, să i se dea pe zi o bucată de 
pâine uscată şi un ulcior cu apă şi nimeni să nu stea 
de vorbă cu el. 

Dar la miezul nopţii se ridică de pe mare o pasăre 
albă, albă, ca spuma valurilor. Şi toată împărăţia se 
lumină. 

Pasărea albă sbură pe fereastra închisorii, îşi lăsă 
aripile întrun сиіп şi Domnița Ileana se ivi în faţa 
fratelui său. Plânseră amar împreună, iar disdedimi- 
пеа{а са sbură spre mare. 

A doua zi păzilorii povestiră lui Făt-Frumos tot ce 
se întâmplase. 

„A venit în temniţă o pasăre albă, care a luminat 
întreaga împărăție.“ 

Şi a poruncit Făt-Frumos ca să i se dea de veste, 
îndată се va sosi iarăşi pasărea albă. 

Aproape de miezul nopţii marea începu să se tul- 
bure, iar de pe valuri se ridică o pasăre. Bătu din aripi 
şi toată împărăţia se lumină. După ce îşi lepădă aripile, 
Domnița veni în temniţă la fratele său. 

Făt-Frumos veni şi el la fereastra închisorii şi vă- 
zând aripioarele, porunci să fie arse. 

Apoi ascultă despre ce vorbeau fratele și sora: 

„Frăţioare, frăţioare, pătimim amândoi din pricina 


: vrăjitoarei celei rele, doica mea, саге a luat rochia mea 


cea scumpă şi şi-a îmbrăcat fiica... Vai, frăţioare ! mi- 
roase a fum. 

— Nu miroase, eu nu simt nimic.“ 

Făt-Frumos intră în temniţă, iar Domnița Ileana, 
zărindu-, se repezi spre fereastră, însă văzu că aripile 
îi erau arse. 

Făt-Frumos o apucă de mâini, iar ea se sbătu, 
vrând să scape. El însă nu-i dădu drumul... 

In sfârşit, ea se prefăcu într'o floare albă. Făt-Frumos 
dori ca înaintea lui să se ivească frumoasa Ileana. Şi 
în faţa lui stătea Domnița în toată strălucirea frumu- 
seţii еі. 

Făt-Frumos ceru iertare Voevodului şi a doua zi se 
făcu nunta cu mare alai, iar oaspeţii cei mulţi petrecură 
trei zile şi trei nopţi! 

Cât despre bătrâna vrăjitoare şi cu fiica еі cea rea, 
amândouă fură trimese într'un loc de unde пи s'au mai 
întors niciodată. 

Povestită de MARA CRAUZE 


етики 


Pentru cunoşterea popoarelor 


Reproducem aci câteva tipuri de bărbaţi şi femei dela 
popoarele се locuese în Peninsula Balcanică dincolo de 
Dunăre. Atât bărbaţii, cât şi femeiele poartă costumul 
naţional al poporului din care fac parte. 

Тіпет să mai spunem са în reproducerea de mai 
jos nu este dela Românii Macedoneni de cât un tip 
de femeie la începutul rândului al treielea. Tipuri de 
Români Macedoneni, îmbrăcaţi în frumosul lor port 
național, am publicat în , Almanahurile Şcolarilor“ şi 
vom mai publica separat în „Dimineaţa Copiilor“, 


Іп rândul întâiu, începând dela stânga la dreapta, 
avem : o Muntenegreană, un Muntenegrean, un Albanez 
şi о {агарса din Serbia de Sud. 

Іп rândul al doilea, mergând tot dela stânga la 


dreapta, avem : un locuitor grec din insule, un soldat 
grec în uniformă de Evzon, o doamnă albaneză și un 
Bulgar în vechiul port naţional. 

In rândul al treielea avem: o Aromâncă în costum 
naţional, un cioban bulgar din Macedonia, un sârb din 
Bosnia și o femeie Sârbă tot din Bosnia. 


PAPUSIC 


са 4 

Poveste spaniolă 
звание TIE нее с=с IER E 

„ Să-ţi pun о cămăşuţă curată, chiloţi de mătase гох 

şi apoi rochiţa neagră de uniformă, fiindcă е zi de şcoală. 

Ce drăgălaşă e micuța mea ! Ah, uitasem gulerașul 
alb; serobit, cravata și cordonul de mătase roșie. 

Ce bine îi stă раривісіні, îmbrăcată іп şcolăriţă ! 

Acum, іше la masă, să ісі cafeaua си băgare de 
seamă fără să te pătezi |... 

(Măicuţa duce păpuşa la masa pe care о așternuse 
de cu vreme, pregătind şi ceașca cu cafea cu lapte caldă 
şi felioarele de unt cu pâine). 

— Haide, iute, іше, nu е timp de zăbovit. Nu trebue 
să întârzii la şcoală ! 

Aşa, eşti gata ? Să-ţi fie de bine! 


oleg 


laaţi ghiozdanul şi fii cu luare aminte să nu uiţi nimic! 

Bine. Atunci, la revedere, dragă, la revedere. Să te 
porţi frumos pe drum, să fii cuminte şi ascultătoare la 
şcoală şi atentă la explicaţiile doamnei profesoare în 
clasă... La revedere ! 

Păpuşa rămâne însă așezată în banca micei școli 
de jucărie în faţa profesoarei depe catedră şi așteaptă 
cu răbdare înapoerea voastră de la şcoala adevărată, 


Disdedimineaţă, înainte să plece la școală, fetiţa 
cuminte are grijă să intre în camera cu jucării, să tre- 
zească ре Loly, păpuşa blondă, care doarme liniștită de 
aseară în pătucul ei. 

— Bună dimineaţa, Loly. Ai dormit bine ? Nu-ţi mai 
freca осһіѕогіі că se înroșesc... Acum stai cuminte să te 
imbrac. Hai ridică-te în picioare, mititico, să-ţi pun ca- 
potul să mergem la Бае... lată, baia sa şi umplut cu 
apă proaspătă, căci nimic nu e mai sănătos pentru copii, 
ca apa rece, care înviorează şi întăreşte... 

Аза, binişor, nu (іра, prostuţo ! Uite, suntem aproape 
gata, să mai săpunim odată, trecem apoi buretele moale, 
ca să strălucească de curăţenie, păpuşica mea după 
clătit... Acum vine rândul obrăjorilor... şi ochişorilor... 
urechile pe dinăuntru, ca să pară boboci тісші de tran- 
dafir... şi mânuţele... Să nu cumva să uităm dinţii, doar 
pentru asta avem periuţă şi pastă răcoritoare. 

N'ai văzut ре Michi Maus la cinema, cum ізі spală 
şi el dinţii; face şi gargară cu apă de gură ! Аһ, ce bine! 

Să descurcăm cu pieptenul, perișorul tău blond, 
pentru ca buclele să fie cât mai mătăsoase... 

бегі acum în poala mea să-ți încalț ciorăpeii albi 
şi pantofii. Ce сигар sunt! Tot atât de strălucitori са 
şi micuța mea Loly, care aseară i-a văxuit şi lustruit cu 
mânuţele ci. Loly a mea este vrednică ! 


TRIMITEŢI COPIII LA MARE! 


INSTITUTUL DE FORTIFICARE DIN 


CARMEN SYLVA 


(MOVILA TEKIRGHIOL) 
Situat într'o pitorească pozițiune pe 
țărmul mărei, este deschis toată vara 


Supraveghere medicală, îngrijire părintească, sport 
moderat, băi de soare pe plaje, băi de ghiol, 
băi de mare. Nu se primesc bolnavi. 


Conducere medicală: Dr.. Cajal, Str. Anton Рап 38 și 
Dr. Perez Almuly, Calea Мо; ог 98 București. 


Prospecte şi înscrieri la d-nii medici | МҰ. | ; 
2 E Ma PI ot УЗ % > 


De се ог fi plângând acești copilași ? 
Gerris 


Бр ОРЦ т” =] ”----- кү ани x 29 


ТАМА MICĂ ŞI MINUNILE 
ее 
АМА mică sc plictisea de moarte. 

In palatul care se înălța pe nori, dom- 

„ neau Somnul și Căscatul. 

Pe vremuri ега cu totul altfel ! 

Deabea dovedeau zânele s'o scape pe Пеапа 
Cosânzeana din mâinile Smeului, s'o trezească pe Fru- 
moasa-din-pădurea-adormită, зо ajute pe Cenuşăreasa să 
se mărite cu Făt-Frumos. 

Dar încetul cu încetul oamenii au uitat de хапе, 
care s'au retras printre nori. Іп palatul minunat rămă- 
sese cu Regina lor numai cea mai mică zână. 

Şi Zâna mică se plictisea de moarte. 

Incercase ea să meargă în vizită la vrăjitorul Merlin 
care-i povestea lucruri minunate, sau să se plimbe 
printre stele. Dar, când se întorcea la palat, era și mai 
abătută. 

„Se poate, se întreba ea, să ne fi uitat toţi oamenii?“ 

Intr'o zi, ре când se văeta аза, se gândi: „De ce 
п'а$ merge eu ре la ei?“ 

li păru aşa bine de ideia asta, încât bătu din palme 
şi alergă râzând în sala tronului. 

Regina zânelor dormea liniștită. 

„Regină ! Regină !“ o strigă Zâna mică, trăgând-o 
uşor de mantie. 

Regina se trezi speriată: „Cine-i?... A, tu ești, dragă? 
Ce dorești ? 

— Doresc să-mi dai voie să cobor pe pământ. 

— Pe pământ? 

— Da. Dacă oamenii nu mai vin la noi, dece n'am 
merge noi la еі? Sunt sigură că, văzându-mă, vor crede 
din nou іп zâne şi noi vom avea iar de lucru.“ 

Regina zânelor își îndreptă coroana pe cap și apoi 
zise: „Drăguţa mea, mă tem că по să poţi face nimic. 

— Те rog, lasă-mă să încerc! 

— Bine, dacă vrei, încearcă. Du-te... бі dacă о să 
ai nevoie de mine, sună din clopoţelul de argint.“ 

Apoi Regina surâse şi se pregăti iar să doarmă. 

Veselă, Zâna mică se repezi în grajd, unde Calul 
înaripat și Balaurul Verde sforăiau ca niște trâmbiţe. 

„Treziţi-vă ! Treziţi-vă ! le strigă ea. Veţi avea іп 
sfârşit de lucru.“ 

Apoi se apropie de Calul înaripat. Vai, se îngrășase 
şi aripile deabea mai puteau să-l poarte. Zâna mică 
nu-și pierdu curajul. 

„Dragă Zebede, zise ea calului, fă puţină gimnastică 
şi perie-ţi frumos aripile. Știu că mă iubeşti și că ţi-ar 
părea rău să mă faci de râs pe pământ.“ Apoi se în- 
toarse către balaur: „lar tu, dragă Rurublan, aprinde-ţi 
focul din nări şi fă-te cât poţi mai verde. Când vă voi 
chema, să coborâţi pe pământ.“ 

După aceea, căută printre beţișoarele fermecate şi 
alese unul aurit, îl lustrui bine şi, călare pe un nor, se 
cobori pe pământ. 

Merse ce merse și întâlni un om: un om serios, în- 
gândurat, care ofta din când în când. Zâna mică se îndu- 
ioşă: „Ce ai de eşti necăjit ? Pot face ceva pentru tine?“ 

Omul privi mirat la fetița îmbrăcată ciudat în alb 
şi întrebă: „Cine te-a îmbrăcat aşa ? Şi cine eşti”. 

— Sunt о zână şi sunt îmbrăcată ca toate zânele. 
Nu vezi? Am şi beţişorul fermecat. Răspunde-mi: се 
pot face pentru tine ?”. 

Omul газе: „Bine, drăguță, cred că eşti о хапа, dacă 
spui mata. Şi vrei să ştii ce poţi face pentru mine? 
Mâine trebue să iau parte la o alergare de o mie de 
kilometri: fă-mă să ajung primul. 

— Vrei să cucereşști inima vreunei Domniţe ? 

— Dar de unde! Vreau să bat recordul mondial de 
automobil pe circuit închis.“ 

Zâna mică făcu och imari: nu înţelegea prea bine. 
Răspunse la întâmplare: „Vreau să te mulțumesc. Ті-1 


Bai dec SEE Рәйес 4-і. 


-iu 


trimet pe Rurublan. Vei ajunge primul cu siguranţa.” 

Eăcu un semn cu beţișorul fermecat şi ре dată a- 
păru Rurublan, vărsând foc pe nări. 

Omul rămase cu gura căscată: „De unde ai scos 
monstrul ăsta de muzeu ? Şi vrei să încalec eu pe el? 
S'ar îngrozi toată lumea ! 

„Nu, nu: priveşte monstrul meu, ce blând și drăguţ 
este !“ Sări întrun fel de trăsură fără cai, dar саге 
sforăia ca zece Hurublani la un loc, puse mâinile ре 
un fel de roată şi plecă iute ca vântul, lăsând-o pe 
Zâna miză şi pe Rurublan cu gura căscată. 

„Intoarce-te acasă, dragă“, șopti zâna. 

Rurublan își stinse focul din nări şi încet, încet, 
plecă înapoi. 

Merse ce merse Zâna mică şi ajunse la malul mării. 
Acolo văzu un om care privea norii şi ofta: „Ah, de аҙ 
putea ajunge până acolo, fără pană de motor !“ 

Zâna surâse: „Desigur că acesta se gândeşte la noi !“... 
Se apropie de el şi-l întrebă: „Unde vrei să ajungi 7“. 

Omul se întoarse mirat. 

„Sunt о zână, urmă еа și vreau să-ţi îndeplinesc 
dorinţele. 

— Eşti о тапа? Omul crezu са е o nebună şi 
nu vru 80 supere. 

Vreau să trec marea şi să cobor în celălalt continent. 
Opt mii de kilometri prin aer. 

— Asta-i tot ? — strigă veselă хапа — pot să-ţi îm- 
plinesc dorinţa ре dată !*. Каси un semn си beţişorul 
şi apăru Zebede, alb şi strălucitor. 

ul privi calul şi pufni de râs: „Vrei să sbor cu 
vechitura asta ? Dar n'aș face nici zece kilometri ! Uite 
cu ce о să zbor еи“. 

Omul intră într'un fel de casă și scoase o pasăre 
foarte ciudată, cu două aripi albe foarte mari şi sări 
în pântecele ei. Pasărea tresări, învârti două aripioare 
pe care le avea pe piept şi ізі luă zborul, pierind 
printre nori. 

Zâna mică, descurajată, se aşeză pe jos: „Intoarce-te 
acasă Zebede, mănâncă și îngraşe-te ca un balon; nu 
mai are nimeni nevoe de tine“. 

Şi Zebede plecă încet, încet. 

Peste puţin timp Zâna mică, văzu venind spre ea un 
băeţel care se opri s'o privească. 

„Cine eşti ? 

— Sunt o zână. 

— Fugi de-aici, zânele nu există ! 

-- Dacă-ţi spun că sunt о хапа! Priveşte, și Zâna 
mică făcu un semn cu beţişorul fermecat. — Priveşte“. 
бі în faţa copilului apărură oraşe străine şi Sfinxul şi 
Piramidele şi Arabi şi Negri... Dar copilul nu se mira, 
privea cu interes. . 

„Ei bine ? zise zâna, ai mai văzut аза ceva ? 

— Da, dragă, la cinematograf. Şi m'am distrat mai 
bine la cinematograf, fiindcă am auzit și zgomotele şi 
vocile şi muzica“. 

Zâna mică se simţi foarte umilită. Inţelese, însfârșit, 
dece oamenii nu mai aveau пеуое de zâne: deveniseră 
ei singuri vrăjitori minunațţi, mult mai puternici decât ele. 

Cineva o trase de văl. Se întoarse și văzu o fetiță 
de cinci ani, саге o privea cu ochi mari: „Cine ești? 

— Cine vrei să fiu? — răspunse Zâna mică ruşi- 
nându-se. — Nu sunt decât o zână. 

— О тапа! — strigă fetița, înroşindu-se de bucurie 
— O! Atunci tu ştii să-mi spui o grămadă de poveşti! 

— Da, nu ştiu decât să spun poveşti“. 

Zâna mică zâmbi, mai era cineva care credea în ea! 

Luă fetiţa în braţe şi începu să povestească basmele 
minunate din timpul zânelor. 

Apoi гапа şi copilul adormiră şi, în vis, trăiră 
basmele. Tradusă din limba italiană de GIOIA 


: vatis 5 


“Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


SERIA ү 


“Ка acest “Concurs” oferim următoarele 


CINEL 


== 


premii: 10 premii Та cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament ре 1 an, 


3 abonamente pe 6 iuni şi 4 abonamente ре 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


Orizontal: 1) Vas de băut. 5) Țeavă prin care se 
scurge ара. 10) Anin. 12) Subţire. 13) Notă muzicală 
14) Oraş industrial în România. 17) Posed. 18) A scoate 
scântei lovind cremenea cu amnarul. 19) Armăsar. 21) 
Loc de luptă. 22) Notă. 23) Notă. 24) Verb. 25) Marginile 
unui „plan“. 26) Transportat. 29) Sunt. 30) Potrivnicul 
bogăției. 31) Notă. 33) Pietriş mărunt. 34) Тасеге! 35) 
Apărut. 37) Gust neplăcut. 39) Cârnat foarte gustos. 40) 
Ţări. қ 

Үегіс:і: 1) Parte а mânii. 2) Comandant turc. 3) 
Interjecţie. 4) А năvăli. 6) Nu е înăuntru. 7) Interjec- 
Не adresată câinilor. 8) Nume de fată. 9) Fruct. 11) 
Pahare. 15) Pomi fructiferi. 16) Insecte. 20) Armă. 22) 
Paradis. 25) Capitală europeană. 26) A scoate sunete 
plăcute. 27) Bărbieriţi. 28) Strigăt. 29а) Corturi. 32) 
Prima femeie. 34) Comună rurală. 36) „Nil“ fără izvor. 
38) Pronume familiar. 

GRAZIELA BAICU 


Concursurile noastre de jocuri 
gările ambelor concursuri se primesc 20 de -zile dela 
apariţia numărului de fafă. 
с Participă la premii, cei cari au deslegat toate jocu- 
rile, o singură categorie în întregime, sau cel puţin 
jumate din totalul jocurilor. Premiile se dau prin tra- 
gere la sorţi. 

Soluţiile vor fi însoţite de cupoanele din revistă. Pe 
plic sau ре с. р. se va menţiona: „pentru Moş Cinel“, 


- СОРОМ DE JOCURI 
PE LUNA APRILIE 


Numele și pronumele 


SERIA V 


Adresa: 


Se dau următoarele litere : 

AAAAAAXĂCCCDEEIIIIJMNOPRSSSȘŞU; 
іп total sunt 29 de litere. Să se pună în locul fiecărei 
cifre câte o literă. Când se repetă cifra se repetă şi 
litera. Dacă literele vor fi bine aşezate, se va afla din 
cuvintele dela A orizontal, B orizontal, C orizontal, D 
vertical, E vertical, Е vertical, С orizontal, В vertical şi 
H. orizontal, citite în ordinea de mai sus, un cunoscut 
proverb românesc. 

Pentru ușurință : 5—3 şi А —10. 


EMIL GAMPER 


Porcul 


Orizontal : 2) Titlu turcesc. 6) Animal domestic. 9) 
Piele de pe porc. 11) Armată. 16) Grăsime de porc. 21) 
Nevasta porcului. 23) Ţine. 25) Judecător în iad sau 
„ace“ amestecate. 26) Іп fiecare... în ziua de Ignat, 
рй sunt tăiaţi. 27) Porcului îi place să se bălăcească 
n el. 

Vertical: 1) Notă muzicală. 2) Apă în Italia. 3) 
Arunc pe c din „arunc“. 4) Localitate la poalele Buce- 
gilor, reşedinţa de vară a regelui. 5) Parte dintr'o piesă. 
6) Porc mic. 7) Literă grecească. 8) Locuinţă. 10) Sui 
(invers). 12) Canapea. 13) Pârâtă 14) Pronume feminin. 
15) Notă. 17) A lucra pământul. 20) Negaţie. 22) Măsură 
veche. 24) Posed. 


я 
ambele de MOŞ МАЕ. Orişicine le-a citit, e'ncântat și 


Ге 


Cuvântul stingher 


Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte arată niște lucruri 
care au aceiași însușire. ; 

CARTE CAIET ТОС CARNET REVISTĂ. 

Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de ТОС, care е din 
mnel: deci deslegarea e TOC. 

Citiţi cu băgare de seamă cuvintele de mai jos și răspundeți 
care e cuvântul căruia îi lipsește însușirea care o au celelalte 
cuvinte : 


Orizonta! : 1) Іп floarea vârstei. 4) Parle a mâinii 
(pl.). 8) Floare. 10) Pană de despicat. 12) Zeu egiptean. 
13) Fluviu în Elveţia. 14) Bărbierit. 16) Acopere seninul 
cerului. 17) Luăm cu forța. 19) Notă muzicală. 20) Loc 
de păscut. 21) Parte a gurii. 22) Cal frumos. 23) Trecut 
peste ceva. 25) Poftim! 27) Câmp semănat. 28) Apă 
curgătoare. 29) Rând. 30) Numeral. 33) Râu în Franţa. 
34) Tras pe sfoară. 38) Grup de oi. 39) Atârna. 

Vertical: 1) Ciomag. 2) Metal preţios. 3) Două 
consoană din „rus“. 4) Salutare. 5) Fir. 6) Notă muzi- 
cală. 7) Pantaloni ţărăneşti. 9) Peşte. 11) Grad în 
armată. 12) Тага în Europa. 14) Apar. 15) Oraş în 
România. 17) Bărbierit. 18) Fără grai. 22) Cocă. 24) 
La tablou. 26) Indică. 31) Ramură. 32) Domol. 35) 
Cuvânt neschimbător. 36) Notă muzicală. 37) Pronume. 


IONEL BICHIGEAN-NASAUD 


N. В. — In jocul „Calul şi călărețul”, la 20 orizontal 
е semificația: a transporta. 


Poşta jocurilor 


A. Doib.-Todireni. — Omonimele sau mai publicat şi 
jocul „mură'n gură“ е cam tras de păr. 

Shet. V. Tr.-Loco — Romburile sunt prea simple. 

Ang. М. Const.-Craiova. — Cuvintele: nocambuli, cre- 
puscul, nocturnă şi altele fac ca jocul „In Noapte“ să 
nu vadă lumina..... tiparului. 

Baz. M.-Bârlad. — Pătratul silabic e cunoscut, şarada 
are rime prea obișnuite şi explicaţiunea cuvintelor nu 
e clară. Florile sunt puţin cunoscute. 

І. Ass.-Loco. — Se publică jocul combinat. 


| 


1) COASĂ DALTA SECERA SAPA FURCÃ . 


2) MIGDALA NUCĂ BANANĂ PORTOCALA MAN- 
DARINĂ. 

3) CHIP FAŢĂ FIGURĂ CAP OBRAZ. 

4) PĂLĂRIE CĂCIULĂ ЗАРСА ВЕВЕТА 

5) CAL BOU MAGAR CĂMILĂ ZEBRĂ. 


COIF. 


Formarea cuvintelor 


-Din următoarele grupe de litere formaţi numele 


7. - А 
7 \ТЇ$МӨВ, RTIES, ЅСЕКА, URPT, ISAT, UŞMRE. 


„Adr.-Urlaţi. — Publicăm un omonim. 

“St. О. C.-Giurgiu. — Rombul e prea simplu şi cele- 
lalte jocuri nn sunt bine rimate. 

бір. М.-Рогоћої. — Omonimele sau mai publicat, 
iepuraşul a sosit cam târziu şi jocul combinat are cuvinte 
întrebuințate în celelalte jocuri. 

S. şi Sch. Starh. — Calul și călărețul merg... 

М. R.-Cernăuţi. — Mai încercaţi! Poezia am dat-o 
lui Moş Nae. 

1. El.-Craiova. — Vom publica fotografia. de anul 
trecut, Sănătate! 

Mih. W.-Cernăuţi — Publicăm un joc combinat. 

Nic. S. Gh. — Publicăm trei omonime și „Vaca“ 
Ce mai face asociaţia din Focşani ? 

р. 1. şi 5. D.-Loco. — Mai încercaţi! 

Salz B. — Ca mai sus. 

N. Sil.-Silistra. — Cuvintele încrucişate au spaţii în- 
chise şi triunghiurile sunt prea simple. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Martie 
CAPITALĂ 

Lăcătușiu Ovidiu (40, Poterașu Alexandrina (31), Georgescu 
Savin (31), Rosenberg Alexandru (43), Melany Burada (1), Do- 
brescu Constantin (4), Popescu Elena (43), Victoria Păcăteanu (22), 
Bădița Negrei (36), Corneliu Protopopescu (29), Gottesman Octav 
(31), loan Ргеофезси (20), lancovici Eliazar (3), Delioara lonescu 
(15), Cornelia Petraru (43), Edith și Felicia Heissig (16), Cornel 
Şarf (31), Ghiocel (31), Bolșacov Alexandru (43) Marioara lonescu 
(42), Mihnea și Sandrin Bergheanu (43), Миіту Georgescu (42), 
Gabriela Stănescu (42), Anghel Gheorghe (42), Ecaterina Protopo- 
pescu (30), Penescu Vladimir (42), lvona Zaharescu (42), Ivona 
Mitache (31), Ştefănescu Elena (31), Matache Dumitru (42), Sma- 
газда Nicolescu (42), Amărășteanu Jenica (31), Costel Botoncea 
(25), Croc Nicolae (41), Katiușa Buicliu (43), Ida Altman (43), 
Bădulescu Niculaie (43), Petre lon și Ivan Radu (31), Găină Nicu- 
lina (31), Cuparencu Elena (43), Vevera Vasile |43), Vlad Călinescu 
(42), Marioara Rogobete (43), Săndulescu Ana (41), Nic. Năsturel 
(17), Cecilia Rusescu (29), Pencovici Felicia (|11), Schely Starck 
(31), Giselle Sommer (30), Comănescu Victoria (31), Jack Weinreb 
(43) Segal Renca (31), Issersohn Paul (31), Alice Stoicescu (31), 
Шапа Radu (41), Cortel și Ecaterina Georgescu |41) Pârvu Vasilica 
(18), Anton Dezideratu (43), Popovici Maria (43), Constanța Za- 
lupca (12), Eufrosina Marin (21), Sorin Fogher |43), Nicolau Nicu- 
laie, (29), Theodor Matei (43), Iliescu Ștefan (30), Gela și Osias 
Finkelstein (31), Rita А#аһоп (10) Milena Popa (31), Silvia și 
Osias Goldenberg (31), Rodica Ing. lonescu |43), Dorel și Aristide 
Halanay (30), B. (30), Edelștein Ingrid (43), Leonida 
Loebel (40), Elise Avram (43), Strausser Leopold |40), Mărculescu 
Alexandru (40), Adriana Zaharescu (42), Victor Alony (4), Lola 
(17), Nineta Marinescu Marius lancovescu (29) Gaby 


( 
ghiu N. Ștefan (6), Ма Bucholtz (43). 


15 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRAGALAȘŞENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 


а ‚эс 
ӨК еее ЖҮР. 
+ % 
А | 
E 


7 


arte mi-a plăcut mai mult pentru „Concursul literar“, fiindcă mi-au plăcut toate. 
4 Prețul 5 lei 


Nu pot spune care с 


Răspunsurile [а concursul literar 


PI E Ce ERE SIRE 2-2 ее cu 2 e DACI е E E АИА УЕН РЫЯ А 


Incepem a publica răspunsurile primite la „Concursul 
literar". ce апипфазет în n-rul 636 din „Dimineața Co- 
ріШоғ!” Reamintim că pusesem cititoarelor şi cititorilor 
întrebările ce urmează : а) ce cărți au citit în vacanța 
de Paşti ? b) din cărţile citite care le-a plăcut mai mult ? 
с) dece le-a plăcut mai mutt ? 

Publicăm răspunsurile rând pe rând. 


Devotata noastră cititoare Georgeta Popoviciu din 
clasa l-a B., Liceul Regina Maria dela Cluj, ne scrie: 


Moș Nae, 


M'am bucurat mult, când am citit în numărul 636 
al revistei noastre că se va face un concurs literar. 

Din cărţile citite în vacanța Sfintelor Paști, mi-au plă- 
cut toate, foarte mult. Cartea „Stan şi Bran” însufleteşte ре 
cititori prin curajul şi puterea lui Stan. Apoi la sfârșit, 
când cei trei prieteni ai lui Stan au venit la dânsul, 
mi-a plăcut felul cum i-a răsplătit. 

Din „Michi Maus în țara viselor“ mi-au plăcut des- 
crierile minunilor din ţara viselor; parcă priveam pe o 
fereastră şi mă vedeam între balonaşe şi flori cu miros 
plăcut. 

Dar splendidul roman „Jertfa Lilianei" le-a întrecut 
pe toate. Аһ, Moş Nae, nu cred că există şi chiar că va 
exista o carte mai frumoasă. Liliana,o fată de cavaler, 
să intre servitoare la portarul castelului. Şi din dragoste 
pentru tatăl ei să se scoboare ea într'o fântână. Ce du- 
геге sufletească. trebuie să fi avut еа, când își simţea 
tatăl aproape și totuşi atât de departe !.,. 


Cititorul Alexandru Budişteanu, din clasa II-a primară 
dela Bălți ne scrie: 


In vacanţa Paștelui am citit саг е „Stan şi Bran" 
şi „Michi Maus în țara viselor”. Mie mi-a plăcut mai malt 
„Michi Maus în {ага viselor“, pentrucă în această carte 
sunt o mulţime de aventuri şi lucruri folositoare. 


Cititorul Mayer Goldştein din clasa a III-a primară 
Loco, ne scrie: 

Ce cărţi am citit de Paști. 

Am citit: „Michi Maus în țara viselor”, „Stan şi Bran" 
şi „Basmele Românilor”. 

Ce cărţi mi-au plăcut? 

Mie mi-au plăcut: „Michi Maus“ şi „Stan şi Bran“. 

Pentruce mi-au plăcut ? 

Aceste cărţi mi-au plăcut, pentrucă sunt şi serioase 
şi vesele de citit. 


Drăguţa cititoare Valerica Ursulescu dela Târnava 
(jud. Arad) ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 


La apelul D-voastră mă grăbesc cu răspunsul cerut. 
Eu tot mereu urmăresc cărțile dragi apărute de 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 
Revistă săptămânală pentru copii şi. tineret 
| 16 РАСМ! | 


Îi cca ai 


5 LEI 


D-voastră, care îmi plac foarte mult, căci sunt pline de 
voic bună. 

In vacanţa Paştelor am citit pe „Michi Maus". „Stan 
şi Bran,, „Doctorul Mititelul“ şi „„Martinică şi Рику“, dintre 
care cea mai simpatică mi-a fost „Michi Maus“, căci e 
foarte interesantă și veselă, te face să râzi fără să vrei. 

Cu multă dragoste dela o mică admiratoare. 


Buna noastră cititoare Micovici Antoaneta din clasa 
a ПІ-а primară din Ploeşti пе scrie: 


In această vacanţă de Paşti, am citit și еп una din 
cărţile D-voastră frumoase. Această carte sa numit: 
„Noile pățanii ale lui Haplea”. Din această carte mi-a 
plăcut mai mult următorul subiect: Lui Haplea îi mu- 
rise cineva. lar D-ta ai fost nevoit să mergi în grabă la 
Hăpleşti. unde ai rămas nedumerit. 

Cauza a fost că a murit un cocoș pe care îl puteai 
găsi pe toate pieţele. Dar Hăpleştenii erau amărâţi pen- 
tru acel cocoș. 

Mi-a plăcut mai mult, fiindcă Hăpleştenii au fost 
proşti şi plângeau pentru un cocoş. Tot odată am făcut 
haz са Hăpleştenii au putut să te păcălească. 


Cititorul nostru Radu Haritonovici dela Predeal пе scrie: 


In vacanţa de Paşti am citit pe „Michi Maus în țara 
viselor" şi pe „Stan şi Bran”. Mi-a plăcut mai mult 
Michi Maus, de oare ce, pe lângă că este frumoasă, este 
și instructivă, căci prevesteşte mari invenţiuni pe viitor. 


Cititorul nostru Vasile Bacher din clasa а ПІ-а pri- 
тага dela Ghimeş-Făget (jud. Ciuc), ne scrie: 


Unchiul meu, d. doctor Klein Eugen, în fiecare săp- 
tămână îmi cumpără Dimineaţa Copiilor. In vacanţa 
Paştilor n'am putut citi „Stan şi Bran“ şi „Michi Maus 
în {ага viselor“, pentrucă aici nu se găseşte. Totuși, le 
voiu cumpăra dela Cluj. 


Drăguţa cititoare Antigona Brykazynski, din clasa а 
П-а primară Loco ne scrie : 


Dragă Moş Nae, 


Vreau şi eu să-ți răspund ca аці copii că am сей! 
cărţile D-voastră apărute de Sf. Paşti. M'am bucurat mult 
că am avut се сін în vacanţă, Am сені „„Martinică şi 
Рику", „Michi Maus în țara viselor” şi „Stan şi Bran”. 
Cel mai mult mi-a plăcut „Martinică şi Рику“ şi „Michi 
Maus în {ага viselor“. Cauza este că la „Martinică și 
Рику“ mi-a plăcut când l-a păcălit ре „cangar cu bu- 
тапаг“, iar la „Michi Maus іп {ага viselor“ când a fost 
la fântâna năzdrăvană și când s'a îndopat cu puiul, şi 
când au început să cadă soldaţii şi păpușile în capul 
servitorului. Imi pare bine că avem și поі un Moş Nae 
care să ne scrie așa cărți frumoase. Ці mulţumesc cu drag. 

(Va urma) 


PREŢUL ABONAMEN TULUI 


| ‚... Lei 200 
Pe şase luni.. . .. Тоо 
қ 50 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA, 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3—84-—30 


ANUL 13 


6 Маш 1935 No. 639 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 


ABONAMENTE: 6 LUNI 


100, 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


итис 


INTILĂ, Vintilă! Те rog, vino repede şi-mi 

deschide !” Aceste cuvinte, strigate cât mai tare, 

precum şi bătăile din ușă ce le însoțeau, m'au 

trezit din somn. Uitându-mă la ceasornicul de 

pe тазша de noapte, am văzut că nu era decât 
şase şi jumătate de dimineaţa. 


Buimăcit de somn, am întrebat, fără să mă scol: 
„Cine strigă şi cine bate іп uşă? 

— Ei, dar mi-ai uitat vocea ? Mare uituc mai ești, 
prietene Vintilă!” a răspuns acela, care striga și bătea 
în uşă. 

Trezindu-mă deabinelea, nu mi-a fost greu să înţeleg 
cine era vizitatorul, care venea cu noaptea п cap. Nu 
putea fi altul decât prietenul, bunul meu pricten şi — 
іші place să cred — al tutulor cititorilor. Nu putea fi 
altul decât Uitucilă al nostru. Cu toate că ştiam că are 
obiceiul să mă viziteze la ore, când lumea nu sa sculat 
încă din pat, totuşi, o vizită la orele şase și jumătate 
dimineața era ceva, care trebuia să mă mire şi chiar 
să mă sperie. De aceea. am sărit din pat, i-am deschis 
ușa şi l-am întrebat: „Ce-i, omule, ce sa întâmplat ? Nu 
cumva ţi-a luat casa foc ?” 

Uituciiă n'a răspuns numai decât, ci а stat să se 
gândească. După ce sa gândit vreo două, trei minute, 
mi-a zis: „Ми cred să-mi fi luat casa foc. Cel puţin, acum 
când am plecat, n'am văzut-o să ardă. 

— Sau nu cumva v'au călcat hoţii peste noapte? 
l-am mai întrebat eu. 

— Care hoţi și dece să пе calce ? îmi răspunse el 
tot printr'o întrebare. 

— Sau nu ситуа 
aşa, pe neaşteptate ? 

— Să se îmbolnăvească nevaslă-mea ? zise el nedu- 
merit. А.... da, par'că ai dreptate. Nevastă-mea sa îmbol- 
năvit acum trei luni. 

— Dar de atunci s'a făcul bine, i-am întors eu vorba. 

— Žici că de atunci ға făcut bine?” mă întrebă, 
pentru ca după puţină gândire să adauge:” Da, aşa este! 
De atunci sa făcut iarăşi bine și, siavă Domnului, nu 
sa mai îmbolnăvit”. 

Nu mai ştiam nici eu ce să cred. Dacă nu sa întâm- 
plat nimic neplăcut, pentru ce a venit să-mi strice 
somnul ? Când i-am făcut această întrebare, Uitucilă mi-a 
răspuns: „Mă întrebi pentru ce am venit? Am venit 
pentru o chestiune importantă, pentru o chestiune foarte, 
foarte importantă. Am venit pentru.... pentru.... pentru 
asta... pentru aia... 

— Să nu fie pentru ailaltă, i-am întors eu vorba 
râzând. 

— Da, pentru ailaltă, zise şi el, fără să-şi dea seama 
de ceeace spune. 


doamna VUitucilă s'a îmbolnăvit, 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARIA 


3 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


ILĂ MĂ VIZITEAZĂ CU NOAPTEA'N CAP 


— Şi ce este aialaltă, prietene Uitucilă ?” l-am în- 
trebat eu. 

Intrebarea aceasta l-a cam pus іп  încurcătură. 
„Aialaltă, da, aialaltă”, își zicea el vorbindu-și singur. Apoi 
îmi zise, vorbind'eu glas tare: „Păi, nu ţi-am spus că am 
venit pentru o chestiune importantă ? 

— Ba chiar mi-ai spus că ai venit pentru o ches- 
tiune foarte, foarte importantă, numai că ai uitat să-mi 
spui ce este această chestiune. 

— Cum să uit, îmi întoarse el vorba, dacă am venit 
înadins, са să te rog să... asta... să... aia.,. 

— Ca să mă rogi să... aialaltă, i-am tăiat eu vorba. 

— Ei, vezi că n'am uitat ?” zise Uitucilă bucuros. 

Ce să-i mai spun că nu mi-a spus nimic şi са пи 
m'a rugat pentru nimic? L-am lăsat în pace şi am 
pornit să merg să mă spăl în camera de bae. Insă Uitu- 
cilă, văzându-mă că es, ma întrebat: „Unde mergi şi 
mă laşi singur, fără să-mi spui că ai să faci ceace te-am 
rugat ? 

— Măi, omule, i-am răspuns eu, mai întâiu că nu 

ştiu ce am de făcut, de oarece nu mi-ai spus ce doreşti 
să fac. Al doilea, nu te las singur decât pentru vreo 
zece minute, până ce mă spăl în bae. 
Asta е! strigă el sărind de pe scaun. Baia: asta 
е! Acum ştiu, acum îmi aduc aminte pentru се am 
venit să te rog.” бі oprindu-mă de а езі, începu să-mi 
povestească cum astăzi, ne mai putând să doarmă, sa 
sculat dela orele cinci şi a intrat în bae. „Dar nu știu 
cum se face, zise el, că mai întâiu am intrat în bae 
îmbrăcat. Pentru prima dată în viaţa mea, uitasem să 
mă desbrac, însă nici n'au trecut cinci minute de când 
eram іп Бае, și mi-am dat seama, aşa că am eşit, mam 
desbrăcat, apoi am intrat din nou în apă. In apă, am 
început să dau din mâini şi din picioare și am văzut 
că, spre marea mea bucurie, mă ridicam deasupra apei 
şi nu cădeam la fund. Prin urmare, aceasta înseamnă 
că aş putea învăţa să înot. 

— Ce să іпо{і acum, că tu știi de mult să іпо(і, i-am 
răspuns eu în glumă. 

— Ştiu să înot?! Dar de când ştiu să înot? mă 
întrebă el foarte curios. 

— Păi, ai uitat că anul trecut, când am fost împre- 
ună la Mangalia”, şi am început să-i îndrug o poveste, 
despre care va fi vorba săptămâna viitoare. 


VINTILĂ BRATU 
=> 


In cursul lunei viitoare va apare în editura, Principele 
Mircea" о nouă carte pentru copii, datorită colakoratorului 
nostru D.Mereanu intitulată: „PAT ŞI РАТАСНОМ". 


DIMINEATA 
ТУСОРА1ҺОВ 


ІСА PRINTES 


2-Х» 


Roman de Н. Е. BURNETT 
9. Mica Lottie vizitează pe Sara 


A treia fetiţă, care fusese prietenă cu Sara, era 
Lottie, numai că Lottie era prea mică, pentru a putea 
înţelege ce înseamnă nenorocire. Rămase doar în mare 
încurcătură, văzând schimbarea ce se petrecuse cu Sara, 
care era mama сі adoptivă. Auzise şi ea vorbindu-se 
despre nenorocirile ce căzuseră ре capul Sarei. Totuşi, 
nu putea înţelege dece Sara arăta аза de schimbată, 
dece purta o rochie neagră și dece venea în clasă numai 
ca să predea lecţii, în loc de a sta, aşa cum stătea mai 
înainte, la locul de cinste și de a învăţa lecţii ea însăși. 

Se vorbise şi se şoptise mult printre elevele mai 
mici, când s'a aflat că Sara nu mai stă în camera în 
care stăpânea păpuşa Emilia. Сееасе іпсигса şi mai 
rău ре Lottie, era că Sara răspundea аза de puţin la 
întrebările ce i se puneau. lar când n'ai decât vârsta de 
şapte ani, câţi avea Lottie, nu poţi înţelege lucrurile 
secrete, dacă nu-ţi sunt explicate cât mai lămurit. 

„Sara, oare eşti acum foarte săracă ?* o întrebă 
еа іп ѕоаріа în dimineaţa în care Sara venise pentru 
prima dată să dea lecţii de limba franceză la elevele 
mici. „Eşti oare săracă, aşa cum sunt cerşetorii ?*. 

Zicând acestea, puse mâna еі grăsuţă în mâna slabă 
a Sarei, pe când ochii îi se umplură de lacrimi. „Nu 
vreau, adăogă Lottie, să fii aşa de săracă“. Se părea că 
e gata să plângă, aşa că Sara se grăbi să o potolească. 

„Cerşetorii, îi zise ea, vorbindu-i cu curaj, n'au unde 
să stea, pe când cu, precum vezi, am o locuinţă. 

— бі unde stai? o mai întrebă Lottie. O elevă nouă 
doarme în camera ta, iar această cameră nu mai este 
frumoasă de loc. 

— Eu mă culc în altă cameră, îi răspunse Sara. 

— Şi este frumoasă camera aceasta ? Vreau să merg 
şi să o văd. 

— Nu trebue să mai stăm de vorbă, îi zise Sara. 
Văd că miss Minchin se uită la noi şi o să mă certe са 
te-am lăsat să vorbeşti cu mine“. 

Văzuse şi înțelesese biata Sara că pentru огіѕісе 
chestiune, vina era dată numai pe dânsa. Bunăoară, 
dacă elevele nu erau atente, dacă vorbeau ori nu stăteau 
prea cuminţi în clasă, ea бі numai ea era certată. 

Insă Lottie era o fetiţă cu un caracter foarte hotărât. 
Aşa, dacă Sara nu vrea să-i spună unde stă cu camera; 
еі bine, va găsi ca singură prin vreun mijloc oarecare. 
Vorbea despre acest gând cu colegele sale mai mici, se 
învârtea în jurul elevelor mai mari şi trăgea cu urechia 
la tot се îşi зорісап. Prinzând ceva din spusele lor, 
porni într'o după amiazi târziu într'o călătorie de des- 
coperire, sui scări, ре care пісі nu le văzuse până atunci, 
până ce ajunse la podul casei. Acolo Lottie văzu două 
uşi una lângă alta. Deschise una din aceste două uşi şi 
văzu pe Sara stând căţărală ре о masă veche şi privind 
afară pe fereastră. 

„Sara ! Mama Sara !“ strigă са zăpăcită cu desă- 

vârşire. Se zăpăcise din pricina că odăiţa Sarei era аза 
de goală şi urâtă şi părea că este аза departe de toată 
lumea. li se mai păruse că a trebuit să urce cu picioru- 
şele sale sute şi sute de trepte. 
- - La. strigătul дай де Lottie,- Sara se întoarse spre 
dânsa şi, la rândul său, rămase şi ea uluită. Ce era să 
se întâmple acum ? Dacă Lottie ar începe să plângă și 
sar întâmpla să о audă cineva, însemna să о рафеавса 
amândouă. Sări de pe masă şi se repezi la Lottie. 

„Să nu plângi şi să nu faci sgomot! îi se rugă еа. 
Altfel, am să fiu iarăşi certată, după ce am fost certată 
toată ziua. Vezi că odăița aceasta nu este chiar aşa de 
urâtă. | © 

27... ісі са nu este așa de ига!а?“ întrebă Lottie, 
suspinând şi mușcându-și buza, pe când privea în jurul 


4 


In românește de MARIA SOREL 


odăiţei. Lottie ега о fetiță răsfăţată, dar ținea аза de 
mult la Sara, — mama еі adoptivă — încât făcu о 
sforţare să nu plângă şi să nu-i facă vreun rău din pricina 
aceasta. Apoi, era foarte cu putinţă ca orice loc în care 
ar sta Sara, să fie prefăcut în ceva frumos. „Dece zici 
că nu este urâtă?“ întrebă din nou aproape în şoaptă. 

Sara o strânse în braţe şi încercă să râdă. (тазса 
un fel de иѕигаге în căldura trupului de copil al micei 
Lottie. Avusese o zi grea de tot, аза că avea ochii uprinşi, 
când privea afară pe fereastră. „De aici, zise са, poţi 
vedea tot felul de lucruri, pe саге nu le poți vedea de 
jos. 

— Се fel de lucruri ?* întrebă Lottie cu acea curio- 
zitate pe care Sara ştia să o trezească chiar şi în elevele 
mai mari. 

Sara îi răspunse zicând: „Vezi foarte aproape de 
noi созигИе de pe асорегізигі din care fumul ese făcând 
rotocoale şi nori се se urcă la cer. Vezi vrăbii care sar 
peste tot şi îşi vorbesc, аза cum ізі vorbesc oamenii 
între dânșii. Apoi, din ferestrele celorlalte case vezi 
răsărind în tot momentul capete de oameni, despre care 
este o plăcere să stai şi să ghiceşti ale cui sunt. Și simţi 
că eşti aşa de sus, că par'că ai fi în altă lume. 

— „Oh, lasă-mă să privesc şi eu ! strigă Lottie. Fii 
bună şi ridică-mă, ca să pot ajunge 1“. 

Sara o ridică. Stând amândouă pe masa cea veche, 
priveau afară pe ferestruica din pod. Ceice nu sau 
uitat vreo dată pe ferestrele din podul caselor, nu știu 
că de acolo se vede o lume cu totul alta. Acoperişul, pe 
care ţiglele sunt orânduite de o parte şi de alta, se lasă 
încet în jos până la jghiaburi. Vrăbiile, care se simt 
acolo acasă la ele, ciripeau şi săreau încoace și încolo 
fără nici o teamă. Două din ele, sburând în vârful сози- 
lui celui mai apropiat, se luară la ceartă, apoi se în- 
căerară, până ce vrabia, care părea a fi mai puternică, 
lovi rău cu ciocul pe cealaltă şi o puse pe fugă. Fe- 
reastra din podul casei vecine era închisă, de oarece 
nimeni nu locuia în casa aceea. 


„Aş dori să stea cineva acolo, zise Sara. E aşa de 
aproape de aici, că, dacă ar locui vreo fată de vârsta 
mea іп odăița aceea, am putea sta de vorbă şi, cațărân- 
du-ne pe fereastră, ne-am putea vedea, dacă nu ne-ar 
fi teamă să cădem“. 

Cerul părea mult mai aproape, decât atunci când îl 
vezi din stradă, ссеасе а încântat-o ре Lottie. Priviie 
de acolo, de sus, și văzute printre coșurile de pe aco- 
perişuri, lucrurile de jos păreau că sunt dintro lume 
а închipuirei. Aproape nici nu-ţi venea să crezi că mai 
există miss Minchin şi miss Amelia ori odăile de clasă, 
iar sgomotul roţilor dela trăsuri pe pavajul străzilor 
părea un sgomot ce vine din altă lume. 

„Oh, Sara! strigă Lottie, ghemuindu-se în brațul 
Sarei. Imi place aici! Imi place mult, mult! E mai 
frumos decât jos. 

— Priveşte la vrabia aceasta, îi ѕоріі Sara. Aş fi 
dorit să am câteva firimituri de pâine, ca să-i arunc. 

— Am eu! strigă Lottie. Mi-am cumpărat ieri cozo- 
пас şi mi-a rămas o bucată, pe саге o am în buzunar“. 

Când au aruncat câteva firimituri, vrabia, speriată, 
fugi de acolo, sburând pe un coş mai îndepărtat. Se 
vedea că nu este obișnuită să aibă în odăițele Чіп podul 
caselor prieteni, care să-i arunce firimituri. 

Insă, când a văzut că Lottie nu face nici o mișcare, 
iar Sara ciripește încet, сазї cum ar fi o vrubie еа 
însăşi, vrabia începu a înțelege că are de a face си 
persoane, care nu-i doresc răul. Plecă într'o рагіе capul 
şi privi din vârful coșului la fărămiturile de cozonac. 
Lottie abia putea sta liniștită. 


атти 


———