Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1936 (Anul 13, nr. 621-673) 864 pag/DimineataCopiilor_1936-1669231122__pages351-400

Acum mama dumitale se simte obosită, aşa că nu te 
poate primi“, 

Dar iată că mai intră cineva în cameră. Acest „ci- 
neva“ era profesoara de limba germană. Profesoara 
începu să-i vorbească nemfeşle, însă Geta îi răspunse 
româneşte: „Nu te'nteleg. Noi la școală învăţăm limba 
germană. 

— Nu uita, îi zise profesoara, că nu mai eşti Geta, 
care merge la şcoală, ci eşti Nina, care învață acasă în 
particular. 

— Dar la şcoală cu am atâtea prietene. Oare, n'am 
să le mai văd? 

— De azi înainte, îi răspunse profesoara, părinţii 
dumitale nu-ţi dau voe să ai prietene. 

— Dar cu cine să mă joc? întrebă Geta, gata să 
isbucnească în lacrimi. 

— Te vei juca singură cu păpuşile tale.“ 

Profesoara a stat o oră, în care timp Geta, care 
acum era Nina, a trebuit să scrie în limba germană 
verbul fire-a fi şi să înveţe pe din afară toate modurile 
şi timpurile. La sfârșitul acestei ore, Geta nu mai putea 
de oboseală şi de supărare. 

Profesoara plecă, iar Geta rămase s'ngură. „Merg 
să văd pe mămica“, îşi zise ea. Insă, când se apropie de 
camera mamei sale, îi eşi înainte guvernanta, care îi 
zise: „Ti-am mai spus că mama dumitale e obosită, aşa 
că nu te poate primi. Ai răbdare că ai să o vezi la masă. 

— Dar mămichii trebuie să i se fi făcut dor de mine, 
răspunse Geta, abia finându-şi lacrimile. Astăzi nu m'a 
văzut de loc. 

- Mama dumitale are alt ceva mai bun de făcut, 
decât să-i fie dor de tine, îi grăi guvernanta cu un ton 
de batjocoră. Până la masă mai este o oră. Până atunci, 
poli merge să te joci în grădină.“ 

Gata, despre care nu trebue să uităm că acum era 
Nina, merse în grădină. Dar cum să se joace singură? 
„Merg, îşi zise ea, să chem câteva prietene și colege de 
şcoală, ca să ne jucăm împreună.“ 

Dar când vru să iasă în stradă, fu văzută de gu- 
vernanta, care alergă după dânsa, o întoarse din drum 
şi o întrebă speriată : „Incotro ai apucat-o? Nu ştii că 
n'ai voe să eşi singură? 

= Voiam să chem pe Nufa, pe Liliana şi pe Mioara, 
ca să ne jucăm. 

— Vaide mine şi de mine! făcu guvernanta, ca şı cum 
s'ar fi întâmplat cine ştie ce nenorocire. Să te joci cu 
nişte fete ai căror părinți sunt săraci! Intoarce-te, că e 
mai mare ruşinea,“ 

Geta se întoarse supărată şi amârâtâ. Işi dădea a- 
cum seama de greşeala ei, când ceruse zânei să o pre- 
facă în Nina şi să trăiască în bogăție. 

„Ce bine eram, când eram Geta!“ işi zicea ea. Nu-i 
plăcu să stea în grădină, ci intră în casă şi se încuie 
în camera sa. Păpuşile şi celelalte jucării par'că o che- 
mau să se joace cu ele, însă Geta n'avea nicio poftă de 
joacă. İn rafturi stăteau frumos orânduite şi frumos 
cartonate mai multe cărţi, care par'că îi ziceau: „Cite- 
şte-ne!“ Dar Geta n'avea nici o poftă de citit. 


In sfârşit, iată că sună şi ora mesei. Veni rer- 
nanta şi îi zise: „Mama dumitale te aşteptă la masâ,“ 


“a 


La această veste, Geta alergă sărind de bucurie. İm © 


tră buzna in sofragerie şi se repezi la mamă-sa cu bra- 
tele întinse, strigând : „Mămico, mămico! 

— Nu tipa aşa tare,că mă doare capul“, îi răspunse 
mamă-sa. Şi nici nu o sărută, cum avea obiceiul să facă 
în toate zilele, şi nici măcar nu o întrebă ce a făcut în 
ziua aceea. 

Această primire aşa de rece îi tăie Getei toată pofta 
de mâncare. Totuşi făcându-și curaj, întrebă pe ma- 
mă-sa : „Dar unde-i tăticu? Dece n'a venit încă la masă“? 

Făcu aceste întrebări, de oarece era prima dată 
când tatăl ei lipsea dela masă, Venea, lua pe Geta pe 
genuchi, o mângâia şi o punea să-i povestească tot ce 
făcuse până la ora mesei. Insă mamă-sa îi răspunse zi- 
cându-i „Tatăl tău mi-a vorbit la telefon şi mi-a spus 
nu poate veni, fiind ocupat în oraș. De aceea, mă- 
nâncâ şi nu mai întreba.“ 

Fata încercă să mănânce, dar îi se făcuse par'că 
un nod în gât. Puse, aşa dar, jos cuțitul şi furculifa şi 
începu să se uite la mamă-sa. Se uita miratâ şi nedu- 
merită. Oare, ce s'a întâmplat cu mama ci, de este aşa 
de schimbată şi aşa de nepăsătoare ? 

Insă mamă-sa nici nu-şi aruncă asupra ci vreo pri- 
vire şi nici nu o întrebă dece nu mănâncă. In timpul 
mesei servitoarea îi aduse o scrisoare. Scrisoarea acea- 
sta era o invitaţie la ceaiu la o prietenă. 

După ce o citi, se întoarse, în sfârșit, spre Geta şi îi 
zise: 

„După masă vei merge la plimbare cu guvernanta. 

— Dar eu vreau să merg cu tine, mămico! îi râs- 
punse fata cu ochii umezi de lacrimi. 

— Nu se poate! Eu am alte treburi, decât că te 
plimb pe tine. Trebue să merg la ceaiu, trebue să trec 
pe la croitoreasa. Apoi, ţi-am luat guvernantă, pentru 
ca să fiu cu mai liberă.“ 

Sărmana Geta nu se aştepta la un astfel de răspuns 
din partea mamei sale. Se sculă dela masă, merse în 
camera sa şi se trânti în pat, plângând cu sughituri. Aşa 
stătu ea până seara, fără să vie cineva şi să se intere- 
seze de dânsa. 

Când a început să se înopteze, sa sculat din pat, 
pentru ca să vadă că în faţa ei stătea păpuşa Fifi, des- 
pre care știm că era o zână. Zâmbind, Fifi întrebă pe 
Geta : „Eşti, oare, mulțumită, că te-am prefăcut în Nina 
şi ai ajuns să fii o fetiţă bogată? 

— Zânişoară dragă, îi rugă Geta, imbrâfişând-o, fă 
să fiu din nou aşa cum am fost! Fă să fiu iarăşi Geta 
şi fă ca mămica să mă iubească din nou, să mă alinte 
şi să mă ducă la plimbare! Şi fă ca tăticu să vie în 
toate zilele la masă. Te rog mult, mult zânişoară dragă! 

— Dar nu eşti acum fericită? o mai întrebă zâna. 

— Acum sunt nenorocită, sunt cea mai nenorocită. 
Fă-mă să fiu cum am fost şi nu-ţi mai cer nimic toată 
viața!“ 

Fifi o atinse cu befişorul de zânâ. In aceiaşi clipă 
Geta era iarâşi Geta, iar nici decum Nina. Se frecâ la 
ochii, se uită în jurul său şi-vâzu că este culcatâ în 
pat. După puţin, intră şi mamă-sa, care, sârutând-o şi 
mângâind-o, îi zise: „ Drâgufa mea, văd că astăzi ai 
dormit mai mult ca de obiceiu. Haide, scoală-te, că te 
așteptăm cu tăticu să-ţi iei gustarea. 

— Dar, mămico, întrebă fata nedumerită, nu-i așa 
că nu mai sunt Nina? 

— Ce vorbă-i asta? Cum să fii 
mă-sa foarte mirată. i 

Atunci Geta îşi dete seama că totul nu fusese decât 
un vis şi se bucură mult de lucrul acesta. 


DINU PIVNICERU 


Nina?“ îi zise ma- 


Un sfa 
„MICHI MAUS IN TARA VISELOR" şi „ȘERBAN ȘI URAGAN 
IN AVION", fiindcă veți fi încântați de cuprinsul lor. 

Ce mai lae, ce bălae, câteşi trei sunt de Moș Nae, 
minunate, cartonate și'n desene prea bogate. Mergeţi dar 
la librărie şi le luați cu bucurie. 


ge 


ZAU IVEDE 


Poveste populară rusească 


La marginea livezii zăcea o mânuşă de lână. Mûnuşa 
aceasta fu văzută mai întâiu de şoricelul mititelul. Şo- 
ricelul mititelul se apropie de mânuşă încet, încet, fiin- 
du-i frică să nu iasă din ea vreo pisică. 

După ce se apropie, trase cu urechia dreaptă, apoi 
trase cu urechia stângă. Dar din mânuşâ nu se auzea 
nici un sgomot. Totuși, întrebă: „E cineva inlâuntru“? 

Insă nu răspunse nimeni. Atunci, şoricelul mititelul 
căpătă curaj, intră în mânuşâ şi işi făcu ucolo locuinţa. 

Nu după mult, o vrabie zări din sbor mânuşa. Se 
lăsă în jos, se apropie şi intrebâ:“ E cineva înlăuntru? 

— Sunt eu, şoricelul mititelul. Dar cine eşti, 
care-mi vorbeşti ?. 

— Sunt vrabia, o păsărică mititică. 

— Dacă ești vrabia, o păsărică mililicâ, intră aicea 
fără frică.“ 

Vrabia în mânuşâ a intrat şi de-acolo nu sa mai 
mișcat. 

Dar mânuşa fu zărită de broscufa cea drâgufa, care 
veni sărind grăbită. „Oac, oac, este cineva înlăuntru? 
întrebă ea în limba sa. 

— Suntem noi, şoricelul mititelul, şi vrabia, o pă- 
sărică mititică. Dar cine eşti, tu care ne vorbeşti? 

— Sunt broscufa cea drâgufa. 

— Dacă eşti broscufa cea drâgufa, intră, dacă vrei, 
şi aşa vom fi trei.“ 

Broscufa cea drăguță în 'mânușă a intrat şi de-acolo 
nu sa mai mișcat. 

După puţin, se auzi un miorlăit uşor. Era Mifu Mifişor, 
care s'a apropiat şi le rându-i a 'ntrebat: „Miau, miau, 
este cineva înlăuntru? 

— Suntem noi, şoricelul mititelul, vrabia, o pâsâricâ 
mititică, şi broscufa cea drâgufa. Dar cine ești, tu care 
ne vorbeşti ? 

— Eu sunt Miţu Mifişor, cel mai straşnic vânător. 


— Dacă faci un jurământ pe Dumnezeul cel sfânt. if 
că pe şoricelul mititelul nu-l vei mânca şi nu-l vei su- 


păra, şi pe tine te primim, patru prieteni ca să fim.“ 
Mifu Miţişor, cel mai strașnic vânător, de trei ori 


tu (> 


chiar a jurat, în mânuşâ a intrat şi de-acolo nu s'a mai 
mișcat. e 

Dar iepuraşul drâgâlaşul, care venea dela mătușa, 
a zărit şi el mânuşa. De ea s'a apropiat şi la rându-i a 
*ntrebat :“ Este cineva înlăuntru? A Al 

— Suntem noi, şoricelul mititelul, vrabia, o pâsâ- 
rică mititicâ, broscufa cea drãguta şi Miţu Miţişor, cel 
mai strașnic vânător. Dar cine ești, tu care ne vorbeşti? 

— Sunt iepuraşul drăgălașul. ê 

— Dacă eşti iepuraşul drăgălaşul, bucuros noi te 
primim, cinci la numâr ca sã fim.“ E 

lepuraşul drâgâlaşul în mânuşâ a intrat şi de-acolo 
nu s'a mai mişcat, ti 

După puţin, vulpea a venit şi ’ntr’astfel a grãit 
„Este cineva înlăuntru? 


, | Suntem noi, şoricelul mititelul, vrabia, o păsă- 
rică mititică, broscufa cea drâgufa, Mitu Miţişor, cel mai 
straşnic vânător, şi iepuraşul drâgâlaşul. Dar cine eşti, 
tu care ne vorbeşli ? ğ 

— Eu sunt vulpea cea vestită, care n'a fost păcălită. 
„___— Dacă eşti vulpea cea vestită, care n'a fost păcă- 
lită, bucuros noi te primim, şase la număr ca să fim.“ 
i Vulpea cea vestită, care n'a fost păcălită, în mânușă 
a intrat şi deacolo nu sa mai mişcat. 
După puţin, veni și Moş Martin. Moș Martin nimic 
ma întrebat, ci pe mânuşâ sa așezat, pe toți şase i-a 
turtit Şi cu toţii au murit. 


Povestită de ALI BABA 


Multe, plăcute şi diicrite 


Lucia şi bonboana 


Lucia mănâncă o bonboană și i se pare că nuo 
vede nimeni. Insă tot acolo este şi tatăl ei, care o pri- 
veşte. Căutaţi-l în desenul de faţă, că îl veţi găzi. 


Le-a cumpărat ! 


„Măi Sârâcilâ, de unde ai 
noufe ? îl întreabă vecinul său. 

—Le-am cumpărat, răspunse Sărăcilă. 

—Şi cu cât le-ai plătit ? 

—Păi, să vezi ce s'a întâmplat, Când mam dus la 
prăvălie şi le-am luat, nam avut pe cine să întreb, 
fiindcă stăpânul prăvăliei lipsea. lar când a venit el, 
plecasem eu,” 


tu hainele astea noui, 


Lungilă decorat 


û 


Lungilã e decorat cu medalie de aur, fiindcã a eşit 
cel dintâiu la alergarea pe jos. Vedeţi însă pe acela, 
care il decorează ? Câutafi-l, că îl veţi găsi în desenul 
de faţă. 


Şi mai și. 


Dinu cu mândrie: „Fratele meu a fost rănit în războiu 
și are un picior mai scurt ca celălalt.” 

Mircea cu dispreț: „Asta nu-i nimic. Mâtuşa mea a 
avut un accident când era mică şi acum are fiecare 
braj mai scurt ca celălalt.” 


LINDENBERG 


^v) 


SMARDAN 12 


QNEN 


j 


| 


JI JUI II 


ye 
İM ME YALİ 
4 ALİ 
j Vi aidha ik 


RIN ce cuvinte oare aş putca sâ vâ spun, dragi 

copii, bucuria ce am avut azi dimineaţă, când 

eşind în pridvorul casci mele, am fost întâm- 

pinat de ciripitul sglobiu al rândunicii dragi, 

care işi clădise, de anul trecut, cuibul- sub 
streaşina pridvorului ? 

Cu un strigăt voios, am salutat întoarcerea ei la 
cuib, deoarece, odată cu ea, sosise şi primăvara, primă- 
vara care îmbracă pomii cu flori, care aşterne pe câmpii 
covor de iarbă verde. 

La strigătul meu, rândunica mi-a răspuns cu ciri- 
pituri vesele şi s'a aşezat, fără teamă, alături de mine 
pe pălimarul pridvorului. 

„Cip, cip, cirip”, gazda mea bună ! zise ea în graiul 
ei păsăresc, Am cam întârziat anul acesta, deoarece, 
împreună cu toate păsările călătoare am luptat din răs- 
puteri, ca să putem aduce pe aripile noastre draga Pri- 
măvară. 

„Nu te uita mirat la mine, căci aşa este! Drumul, 
pe care il face toldeauna Primăvara împreună cu noi, 
e tare greu. Multe primejdii întâmpinăm în cale şi trebue 
să luptăm cu curaj, ca să le biruim. 

„Avem o seamă de duşmani, care ne es înainte şi 
încearcă prin fel de fel de mijloace să ne oprească din 
drum. 

E mai bine de o lună şi jumătate de când pornind, 
în stoluri mari, din tara caldă unde am iernat, însoţite 
de tot neamul păsăresc, ne-am oprit în Impârâfia minu- 
natã a Domniței Primăvara, unde fratele ei Soarele îşi 
are palatul său de foc. Coborându-ne în grădinile ei, 
veşnic înflorite, i-am zis: 

„Prea frumoasă şi mândră Domnifâ, nu crezi că ar 
fi vremea să pornim spre ţările depărtate, în care de 
atâta timp stăpâneşte duşmanca noastră, larna ? Nicio- 
dată, ca anul acesta, n'am lăsat-o să-și întindă aspra ei 
stăpânirea atâta vreme!. 3 

— Voi sunteţi gata ? ne-a întrebat Domnița. 

— Gata !” am răspuns toate într'un ciripit, fâlfâind 
uşurel din aripi. 

„Fâlfâirea aripilor noastre a trezit din visare pe 
„Zefir, cântărețul”, vântul cald al zilelor de vară, şi pe 
dată sa înfățișat şi el Domniței. 

„Sunt gata şi eu, stăpână ! Fratele tău Soarele mi-a 


ie“! 
Wi), 
ul 


İNİ 


10 


e 
aê 


Tm me 
Ee a > 
Zi man 
.4 ù 
zz 


bT zm 


_ 
e? fi A 
“4 


de D. M ER E A N U 


împrumutat destulă căldură, ca să pot înfrunta cu curaj 
pe duşmanul meu de moarte, Crivățul, din Miazănoapte! 

„Florile din grădinile tale mi-au împrumutat din 
parfumul lor dulce, ca să-l împart surorilor lor de sub 
zăpada lernci. 

— Atunci, la drum!” grăi Domnița Primăvara. Şi 
toată ceata păsărilor, făcând zid viu în jurul Domniței, 
am pornit în sbor. 

„In fruntea noastră mergea voios Zefir, mângâind 
cu mâini nevăzute crengile copacilor, făcându-i să se 
plece în faţa alaiului Domniței Primăverii. 

„Am sburat astfel cale lungă, când zărirăm deodată 
în faţa noastră troienele de zăpadă ale Iernii. 

„Crivățul, cum ne văzu, se repezi spre noi, urlând 
înfuriat şi împroşcându-ne cu ace de ghiafâ. 

„Zefirul însă nu se lăsă mai prejos! Ridicându-se 
deasupra Crivâfului, svârli peste el un suflu cald din 
razele de soare. Speriat de această armă care îi topea 
puterile, Crivâful se feri din drum, dar adunându-şi din 
Miazânoapte cetele lui de nori plini de zâpadâ, ne izbi 
furios din toate părțile. 

„Atât de groaznică era furia lui, că ne-am simţit, 
pentru o clipă, pierdute. 

„Domnița Primăvara strigă către Soare o poruncă. 

„Fratele ei Soarele, ascultându-i porunca, se înălţă 
dogoritor în văzduh. Norii erau însă atât de groși, că 
razele Soarelui nu puteau străbate prin ei. 

„Imprăştiaţi cu aripile voastre norii!“ ne porunci 
Domnița. 

„La porunca ei milioane de aripi fâlfâiră în văzduh, 
alungând norii. 

„In puţină - vreme, cerul se limpezi şi razele calde 
din Soare cuprinseră ca o bae fierbinte întinsul. Cri- 
vâful fugi întins să se ascundă în împărăţia lui de ghiatã 
de la Miazănoapte. Zefir umbla voios din ram în ram 
şi se desfâta crăpând mugurii copacilor. Domnița semăna 
în calea ei floriile gingaşe, iar noi, păsările, cântam 
voioase cântecele biruintei. 

„Aşa am ţinut trena de flori a Domniței Primăverii, 
imprâştiindu-ne rând pe rând pe la cuiburile noastre şi 
aşa s'a făcut că în dimineaţa asta plină de soare să-mi 
aflu iarăşi cuibul în care am să-mi cresc cu drag puişorii... 


xaz 
yp 


— 


El 


fost odată un rege, cel mai drăguţ, cel mai 

bun şi cel mai liniștit om din lume, care avea 

o singură grijă: Domnița. Fiindcă, pe cât era 

el de liniștit, pe atât era ea de nervoasă şi 

romantică; ar fi fost în stare să trăiască din 
poezii şi cântece şi numai pentrucă îi  spuseseră 
doctorii să mănânce ceva mai hrănitor, gusta din câte 
o salată de foi de trandafir, din câte o friptură de 
canar sau dintr'un pilaf de rândunică. Bietul rege, că- 
ruia îi plăceau sarmalele, fripturile de purcel şi borşul 
de crap, nu mai putea de părere de rău când își vedea 
fiica fără poftă de mâncare. 

Cât timp Domnița a fost mică, a mai mers cum a 
mers. Dar când a trebuit s'o mărite, a fost vai de 
bietul rege. Domnița era frumoasă, tânără și bogată și 
veneau prinți din toată lumea s'o peţească. Dar, după 
cum am spus, Domnița era tare mofturoasă. 

Regele, om bun, n'ar fi vrut nici în ruptul capului 
să-i dea un bărbat care să nu i fie pe plac; dar ei nu-i 
plăcea niciunul. Ba că era prea gras, ba că era prea 
slab, sau avea nasul prea mare, sau avea nasul prea 
mic, sau era aşa sau pe dincolo... însfârșit nu era pe 
placul ei. 

In cele din urmă, într'o zi, regele a luat o hotârire 
mare: a adunat Sfatul ţării, sa aşezat pe tron, cu co- 
roana pe cap şi cu sceptrul în mână, a chemat-o pe 
Domnifâ şi a întrebat-o cum vrea ea să fie bărbatul pe 
care o să-l ia de soţ. Domnița a leşinat, apoi a plâns, 
a oftat şi a dat din picioare şi. dacă a văzut că n'are 
încotro, a zis că va fi soţia aceluia care-i va aduce în 
ziua de zece Mai, planta cea mai de preț, 

A doua zi, zeci de călăreţi duseră vestea în toate 
colțurile lumii. 

Nu vă mai spun ce zarvă a fost; grădinarii nu mai 
ştiau unde le era capul, cete de copii fură trimişi pe 
câmpii, prin păduri şi prin văi să caute plantele cele 
mai ciudate. Unii plecară prin țarile calde şi alţii prin 
țările reci, ca să găsească flori nemaivăzute. Peste tot 
se vedeau numai oameni care sapă, seamănă, stropesc 
şi plivesc. Peste tot se făcură sere şi grădini. 


> 


Veni primâvara şi cu ca ziua de zece Mai. Capitala 
țării era în fierbere; venise lume de departe şi de 
aproape, cu tot felul de plante. Orașul era plin de flori 
şi de parfum. 

Când cobori Domnița, cu regele şi cu toţi sfetnicii, 
rămase minunată de miile de flori, de toate culorile şi 
de toate felurile. Nu ştia la care să privească mai întâi, 
Trecea pe lângă trandafiri şi pe lângă crini, pe lângă 
lalele şi oleandri, mirosea parfumul viorelelor şi al 
garoafelor, atingea petalele delicate ale irişilor. Trecea 
pe sub bolți de glicinâ şi de viţă, pe sub flori de liliac 
şi de castan şi râdea fericită, îmbătată de parfumul 
minunat. 

Feţele sfetnicilor se întunecară: oare Domnița nu 
se va hotărî să aleagă? Oare erau prea mulţi învingă- 
tori ? 

Merseră şi priviră, priviră şi merserâ şi se făcu 
târziu şi regelui începu să-i fie foame. Domnița era tot 
mai nehotărită. Şi vă asigur că în faţa atâtor minunăţii 
şi-ar fi pierdut capul și cineva cu mai multă minte decât 
romantica Domnifâ. ` 

In sfârşit, tot umblând, ajunseră intr'un colfişor li- 
niştit, unde nu erau nici flori, nici parfumuri ameţitoare. 

Un flăcău, îmbrăcat simplu, sta foarte liniştit cu o 


«Ze plantă verde în mână. 


„Ce e asta?“ întrebă regele privind peste ochelari. 

„E un fir de grâu, Măria Ta“, răspunse tânărul. 

Domnița îl privi cu dispreţ, domnişoarele de onoare 
începură să râdă, sfetnicii clătinară din cap, cu milă. 

„Dar ce ţi-a venit să aduci un fir de grâu?“ întrebă 
regele mirat. 

„Măria Ta, Domnița a cerut planta cea mai prețioasă; 
am colindat pământul în lung şi în lat, dar n'am găsit 
o plantă mai prețioasă decât grâul“, răspunse flăcăul 
cu glas sigur. 

Regele se opri, sfetnicii se apropiară interesaţi şi 
toţi hotârirâ că tânărul avea dreptate şi că lui i-se cu~ 
venea mâna Domniței. 

Aceasta leșină, apoi plânse, oftă şi dădu din picioare, 
dar regele fu neînduplecat, fiindcă își dădea seama că 
moștenitorul tronului trebuia să fie un băiat deștept şi 
chibzuit, care să nu trăiască în nori, ca Domnița. 

Nunta se făcu după o săptămână, cu mare tămbălău. 
Toată lumea era mulțumită, chiar şi Domnița, care avu- 
sese timp să bage de seamă că logodnicul ei avea un nas 
frumos şi că știa să cânte din armonică. 

Şi trăiră mulţi ani fericiţi! 


Din italieneşte de GIOIA 


ge 


Povesteq unui copil de negru 


Africa : soare şi cald. 

a lui Kai-Kâi e mai mare peste tofi negrii din 

u 
Kai-Kai are părul cref, tare şi poartă în jurul gâtului 
- inele de fildeş. 

Astăzi a căpătat voe să se plimbe. Dar Kai-Kai nu 
se plimbă niciodată singur : o ia totdeauna cu el şi -pe 
mica Mango. Pãşesc alături, ținându-se de mână, printre 
palmierii cu frunze mari şi se opresc În loc adesea să 
urmărescă jocul maimufelor care se bat cu nuci de cocos. 

„Mango, vezi maimuța cea de colo ? 

— Ãceia care stă deoparte şi pare tristă ? 

— Da... Tii minte când a murit Tugo?....... Aşa stătea 
mama lui... 

— Mama lui Tugo ?.... Da...“ 

Şi apoi repede, ca şi cum vroia să spue ceva ce-i 
stătea de mult pe suflet: 

„Kai-Kai, dă-mi şi mie unul din inelele tale... 
Sunt atât de frumoase !“... Kai-Kai increti din sprâncene 
şi răspunse hotărât. 

— Nu. N'osă mă despart niciodată de ele. Hai acasă, 
Mango ! 

Fetiţa îl urmă cu ochii în lacrimi. Clătinând din 
cap, îl întrebă neîncrezătoare: 

— Niciodată, Kai-Kai ?“ 

„Niciodată. Hai acasă ! 


ha * 
ı 


Kai-Kai a auzit cã la Kamerun au venit iar negus- 
tori dintr”aceia cu fafa albâ. Şi în mintea lui de copil 
a incolfit dorinţa de a se vedea în lumea lor, despre 
care se spun atâtea poveşti minunate. Mama lui spune 
au sufletul negru ca fața noastră !“ dar el, 


a Kamerun e cale de două zile. Dar e voinic 
merge. O să se ducă la negustorii aceia 
roage să-l ia cu ei în ţara cu oameni albi. 

Şi, neştiut de nimeni, copilul cref o luă pe drumul 
scăldat în soare. Mergea repede pe cărarea îngustă, între 
iarba mai 'naltâ de un stat de om, parcă i-ar fi fost teamă 
că-l urmăreşte cineva din urmă. Cu răsuflarea întretă- 
iată, se aşează pe un bolovan. Acoperişurile de pae ale 
caselor din Sagu abea se mai vedeau. Pe Kai-Kai parcă-l 
strângea ceva la inimă. 

„Şi nu mi-am luat rămas bun nici de la Mango!“... 


Anca, mica domnifâ, privea fericită toate minunâfiile 


pe care negustorii tatălui ei le aduseseră din țările cele 
mai depărtate. Dar ochii i se pironiră, plini de mirare, 
pe copilul de negru din faţa ei, cercetându-l de-amănun- 
tul, ca pe o jucărie nouă. La rându-i, făcea şi el acelaş 
lucru. Drumul i se păruse o poveste frumoasă pe care o 
trăise aevea, Mica domnifâ era asemeni unui vis. Dar 
visul luă viaţă: îi grăi ceva într'o limbă melodioasă, dar 
pe care el nuo înţelegea. Şi, atunci, fetiţa se arătă pe 
sine şi spuse de mai multe ori: 

„Anca !“ 

Apoi îl arătă pe el şi clătină din cap întrebător. 
Curând, un zâmbet vesel îi lumină faţa, căci micul negru 
o înţelese și-i răspunse cu un glas gros, puţin râguşit: 

„Kai-Kai! 

— Kai-Kai ! ?“ repetă fetiţa şi se porni pe un râs 
nestăpânit ce-i desvelea dinţi mici, de şoricel... 

Micul negru o privea mai departe, nesăturându-se 
de părul ei lins, galben. de ochii albaştri şi faţa, mai 
ales faţa, şi gâtul şi mâinile, atât de albe! 

Anca se opri de-odată, afintindu-şi privirea pe inelele 
de fildeş frumos incrustate. Se pãrea câ nu le atinse cu 
mâna, mângâindu-le uşor. Se uită apoi în jurul ei, puţin 
speriată: se însera. Zăbovise prea mult. O aşteptau, desi- 
gur, la palat! Işi ridică puţin rochia lungă şi se depârtâ 
cu paşi repezi. Din mers, întoarse capul şi flutură mă- 
nufa, râzând uşor. Foşnetul rochiei de mătasă nu se mai 
auzea. Deodat', Kai-Kai alergă, în goană, pe urmele uşoare 
ale paşilor ei. O ajunse. Duse mâna la gât şi-şi scoase 
un inel şi apoi altul, şi le întinse Ancăi, cu o scânteere 


de fericire în ochi... 
Bê 
Lê > 


Au trecut zece ani, 

Anca, mica domnifâ de odinioară, este acum o fată 
mare şi frumoasă. Se plimbă prin grădina palatului 
intovârâşitâ de un bãefandru cu păr cref şi fața neagră. 

Toamnă... Frunzele veştede foşnesc sub greutatea 
picioarelor lor. 

„Voiai să-mi spui ceva, Kai- Kai. 

“Da, Anca, voiam să-ţi spun ceva, dar..., 

— Dar ? Poate să-ţi stea ceva în cale ? Te-am supărat 
oare cândva neascultându-te ? Ori nu-fi-am împlinit 
voia vreodată ? 

— Nu, dar... Anca, mi-eşti dragă, Anca! Şti 

Domnița se opri deodată, înlăturând cu vârful pan- 
tofului un vreasc ce-i stătea în cale. Il privea. Avea 
fruntea cutată şi glasul îi era aspru: 

„Ai uitat cu cine vorbeşti ?“ 

Şi cu zâmbet batjocoritor : 

„Ai uitat că eşti doar un negru?" 

Apoi, scuturându-și pletele blonde, işi plecă puţin capul 
pe spate, îşi ridică puţin rochia lungă si, cu paşi mari, 
se întoarse spre palat. 

Gândul lui Kai-Kai sbură cu zece ani în urmă. Dar 
Anca, Anca asta de acum, nu se mai opri în drum şi 
nu-i mai râse fluturând mâna... 


* 
ha ` 


Soare arzãtor. 

Kai-Kai, trudit de drumul lung, se aşeazã pe un 
bolovan cu faţa între mâini. li revenea în minte oatâ 
călătoria şi dorul nebun ce-l cuprinse, în după-amiaza 
ceia de toamnă, să se întoarcă în satul lui. Trecu mâna 
peste frunte, ca şi cum ar fi vrut să şteargă amintirea 
unui vis urât. Inălţă capul, şi... zări acoperișurile de 
pae ale caselor din Zabu. 

Apoi, deodată, işi aduse aminte de mica lui prietenă. 

„Mango !“ 

Ce mare trebuie să fie acuma Mango ! Şi,... frumoasă... 

Cu o scânteere de fericire în ochi, Kai-Kai alerga 
spre casele cu acoperiş de pae, pe poteca îngustă între 
iarba mai 'naltâ de un stat de om..... 


T,J. GHIULEA 


„STAN ŞI BRAN“ şi „MICHI MAUS IN TARA VISELOR", 
ambele de MOȘ NAE. Orișicine le-a citit, e'ncântat şi 
fericit. 


ONEA 


Judecătorul şi berbecul 


POVESTE ABISINIANÃ 


/// VIAA LA İli 


Mi 


ânzâtorii de mirodenii, vânzâtorii de argint şi 
V alţi negustori vindeau ca de obiceiu mărfurile 

lor pe piaţa oraşului Adis Abbeba, capitala 

Abisiniei. Intre ei însă fugea un berbec, care 

arunca toate mărfurile pe jos, fără să îndrăz- 
ncascâ cineva a-l opri, de oarece berbecul aparținea 
unui înalt funcţionar al orașului, judecătorul Sahale- 
Debabu. In fiecare zi mergea cu stăpânul său în piaţă 
şi mânca conţinutul proaspăt al coșurilor. Nici măcar 
stăpânul său, judecătorul, nu cuteza să-l pedepsească, 
căci era un berbec cu totul deosebit de ceilalţi. In loc 
de două coarne, avea trei, iar poporul abisinian spunea 
că nimic nu putea face pe un om mai fericit decât un 
astfel de animal. 

Dar fericirea şi norocul nu vroiau să vie și la casa 
lui Sahale-Debabu. Dimpotrivă. Aceasta pentrucă ber- 
becul cu trei coarne era chiar Aghiuță în chip de ber- 
bec. In fiecare zi nemulfumea pe stăpânul său din ce 
în ce mai mult şi îl silea să facă judecăţi nedrepte ce- 
lor ce veneau să se plângă la el. Căci şi acuma există 
în Abisinia o lege care spune: ,,Ochiu pentru ochiu și dinte 
pentru dinte“. Şi la fiecare ceartă, înţelepciunea jude- 
cătorului trebuia să hotărască după această lege. 

Dar Sahale Debabu nu se sinchisea de nici-o lege. 
când era vorba de berbecul său. Poporul îl vorbea de 
rău şi în urmă aceste vorbe ajunseră la urechea jude- 
cătorului. 

In curând judecătorul găsi prilejul atât de căutat. 
Un Abisinian, care se urcase într'un copac, căzuse peste 
un altul ce şezuse dedesubt. Şi căzuse atât de rău, încât 
frânsese gâtul celuia de jos. Rudele mortului se duseră 
la casa judecătorului şi cerură moartea celuilalt Abisi- 
nian, care devenise ucigaș fără voie. Sahale-Debabu nu 
cântări mult, până să le dea dreptate şi să osândească 
la spânzurătoare pe nevinovat. Legea era desluşitâ : 
„Ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte“. In sfârşit, ve- 
nise atât de căutatul prilej, care trebuia să îndreptă- 
feascâ faima lui de bun judecător. 

„Invinuitul este condamnat la moarte, zise el. Puteţi 
să-l spânzurați pe loc !“ 

Se găsi numai decât o frânghie şi peste câteva clipe 


k] 


13 


nevinovatul mar mai fi fost în viață. Insă şi de data 
aceasta berbecul se amestecă în treabă. Dar animalul 
nu era singur, ci un uriaş îl tûra de coarne spre casa 
lui Sahale-Debabu. Acest bărbat era cel mai mare 
judecător din Abisinia. Câlârea din întâmplare pe aceste 
meleaguri şi berbecul atãcase catârul său. Astfel nimeri 
la locul judecății şi astfel se îndeplini şi vechea cre- 
dinfâ a poporului cu omul sărac, care trebuia să fie 
omorât fără de vină. 

Intelepciunea acestui judecător era vestită în tot 
ținutul. Puse să i se povestească întâmplarea şi judecata 
lui nu întârzie. „Omul e nevinovat, zise el, dar trebue 
să hotărîm după lege. De aceea spun: învinuitul să se 
aşeze sub acelaş copac, sub care s'a întàmplat nenoro- 
cirea şi unul dintre aceia, care îi cer moartea drept 
pedeapsă, să se urce în pom şi să se lase să cadă 
jos. Dumnezeu o să vadă, căruia dintre cei doi i-se va 
frânge gâtul.“ 


Cum auzirâ de una ca asta, pârâlorii se retraserâ 
şi nevinovatul işi căpătă din nou libertatea. Berbecul cu 
cele trei coarne mai aleargă şi acuma în piața orașului 
Adis-Abbeba, căci l-am văzut chiar eu acolo. 


Din limba germană de 
SANDA ZAHARESCU KARAMAN 


Concursul de jocuri pe luna M ai 


SERIA IV 


C IN E L 


La acest concurs. oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe! an, 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucişate 


Cuvinte încrucişate 


ORIZONTAL : 1) Se bea mai ales în luna Mai 5) 
Necâjese. 9) Deandoaselea. 11) Fluviu în Europa. 13) 
Intreg. 14) Apă stătătoare. 16) Jumătate „plop” 19) 
Poftim ? 20) Povestit. 23) Sătean. 25) Cum e macul? 
26) Plantă de baltă de care serveşte la făcutul mătu- 
turilor. 27) Peşte osos. 28) Defect. 30) „Ițar” scurt. 32) 
Notă. 33). Neam din vechime. 35) Băutură. 37) Animal 
ispăşitor. 38) Păsuiri, 41) Rudâ. 42) Păsărică frumos 
colorată. > 

VERTICAL : 1) Trotuar la garâ. 2) Ogor 3) PI. textilâ. 
4) Fecior (Banat) 5) Bârbat. 6) Umed. 7) Galben la 
fatã. 8) Recrut. 10) Mijloc de trecere peste o apâ. 12) 
Stropitâ cu apâ fierbinte 15) Pâine binecuvântatâ 17) 
Apar deodată. 18) Nu crede pe flămând, 21) Sclav. 22) 
Armă. 23) Trei litere din „scot” 24) Neam european. 
27) Vas de tinichea unde se fine gaz sau untdelemn. 29) 
Dreg. 31) Apă în Rusia. 34) Partea corpului. 35) Gura 
porcului 36) Floarea roşie. 37) Am în mână. 39) „Om” 
sucit. 40) Zeul soarelui. 


Aristide şi Dorel P. Halanay 


Greşeli de tipar 


1) Iarna. fiindcă e frig, facem tocul în tobe. 

2) Casa e acoperită cu rable, iar pe acoperiş e un 
corn. 
3) Primăvara, barba este verde. 

4) Mama a luat eri găină pentru cozonaci. 
Rândurile de mai sus mau niciun înţeles. Inlocuind 
o literă din cuvintele nepotrivite veţi căpăta propozifiuni 
cu înţeles deplin. 

Nicolae S. Gheorghe — Focșani 


Deslegârije acestor jocuri se primesc 20 de zile dela 
apariţia numărului de faţă. Soluţiile vor fi însoţite de 
cupoanele respective. Pe plic se va menţiona: pentru 
jocuri. 


eği 


ORIZONSAL : 1) Carte sfântâ a Turcilor. 5) La brat. 
(pl) 9). Australia. 11) Cuvânt neschimbător. 13) Putere. 
14) 3, 14 15) Balaur (Olt.) 17) Intestin. 18) Incheitura 
brațului. 19) Lucrare şcolară) 21) Afară din cale. 22) 
Minus. 23) Oraş în Ardeal. 24) La păsări. 26) Lichid 
acru. 28) Nume de fată. 29) Figură geometrică. 31) Apă 
în Elveţia. 32) Do. 33) Blond. 34) Măsură chinezească 
35) Grăită. 37) Potrinicul lui înăuntru. 38) Fără ume- 
zeală. 

VERTICAL : 1) Dobândesc. 2) Literă grecească 3) 
Certificat. 4) Rudă. 5) Impreunat. 6) Pronume 7) Dânsa 
8) Organ al omului care se află în partea stângă. 10) 
Popor semit. 12) Animal mare. 14) Localitate în jud. 
Prahova. 16) A păsui. 18) A prezenta. 20) A lucra 
pământul, 21) Pentru. 24) Răgaz. 25) Praf (Mold.) 27) 
Amărât. 29) A transporta. 30) Instrument muzical 33) La 
pălărie. 33a) Trei litere din „Stan” 35) Inceput de „vară” 
36) Obiect casnic. 

Cuşmaru F. David 


N.R. In cuvintele încrucișate de Coca Herșcovici din 
revista trecută, la 43 vertical avem: .,Rus“ fără cap. 

La „cuvinte cu înţeles asemănător“ se va şterge al 
doilea 4 (patru), deoarece cuvintele din dreptul lui fac 
parte din seria 4 din acest joc. 


PE LUNA MAI 


Numele și pronumele 


Adresa: 


EMA 


ger 


bi 


Desicdali-ic singuri! 


Cuvinte cu două înțelesuri 
CASA, MÂNĂ, HAINE, COT, MASĂ BURLAN 


În grupul de mai sus avem cuvântul COT care are două în- 
telesuri și două cuvinte în legătură cu ambele înțelesuri; MÂNĂ 
în legătură cu un înțeles al cuvântului COT și BURLAN în legă- 
tură cu celălat înțeles. 

Dăm mai jos mai multe grupe de cuvinte, Cititorii sunt rugați 
să ne arate care e cuvântul cu două înțelesuri și cuvintelo în 
egătură cu ambele înțelesuri. 


1) MÂNCARE GENERAL SOLDAT VIȘINA BO. 
CANCA JAMBIERE GRAD POST. 


2) PISICĂ GHIARE CUȚIT UNGHII ȘOARECI ALER- 
GARE BUN CURSĂ CEAPĂ 

3) VATRĂ CAMIN LUMINĂ CĂRBUNE NEGRU 
ITALIA CREMĂ ZĂPADĂ GHETE ŞIRET PRĂJITURĂ 

4) FEREASTRA SPARGE HOT FILIMON BRÂNZĂ 
PĂSTOR CASA DRUM BANI LOCUINȚĂ. 


Formarea cuvintelor 


Să se formeze din grupele de litere de mai jos nu- 
mele unor obiecte necesare şcolarului. 

INCROE TRACE TIPXEN ALIRAMAC HIGODANZ 
ETAIC. 


Poşta jocurilor 


M. Lip. — Doroho — Uu omonim s'a publicat şi 
două omonime nu prea sunt....omonime. 

H. Gold. — Dorohoi — Publicăm un omonim. 

A. D. — Todirini — Vezi răspunsul de mai sus. 


Ab. L. — Bârlad; Vev. P. V. — Loco; T. CI. — Loco; 
A. şi S. Mat. — Arad; Tim. Al. — Chişnâu; Pr. M. P. — 
Loco; N. Sil. — Loco; A. C. — Timişoara; I. P. — Co- 


vasna; Salz. B. Jocurile acestor cititori nu sunt publicabile. 
K. St. — Sau mai publicat. 
M. VI. — Bacău — Noi nu trimitem mărci, dar 


menţionăm în fiecare revistă proveniența premiilor. 
Z. şi E. Raf — Bonţida — Jocul are cuvinte prea 
grele. 
M. Lip. — Dorohoi — Se trimite numai deslegarea. 
C. Here. — Bârlad — Am reţinut numai jocul publicat. 
L. Nic. — Țigănești — Şarada şi un omonim sunt 


slabe, două omonime sau mai publicat, iar „Pimãvara“ 
sa dus... 

Tim. Al. — Chişnău — La „Cuvântul stingher“ se 
trimit mai multe serii, savem de unde alege. 

Sus. E. D. Publicăm jocul de cuvinte încrucişate. 

A şi D. Hal. — Se publică. 

Liviu Coroiaciuc — Cerepcâufi — Facem pe această cale 

cunoscut că aţi deslegat toate jocurile pe luna Martie. 

Dinu Is. — Se publică. 

R. Vas — Timişoara — Avem prea multe omonime. 

G, M. S. — Se publică un joc combinat 1I. V.S. 
Orâştie, M. H. şi I. D. Bacău, Z. Col.— Loco; M.V. B— 
Roseti. Dan Băd.; Incepători; C. M. Prot.; Prat. M. P— 
Loco ; Sz. I. — Ghimbav — Jocurile acestor cititori nu 
sunt publicabile. 

Ion Bich.— Năsăud — In afară de jocurile apărute 
nu mai publicăm nimic. 

Gam. E. — Loco — Ca mai sus. 

Nic. S. Gh. — Se vor mai publica două jocuri com- 
binate şi „greșeli de tipar”. 


Deslegătorii jocurilor pe luna Aprilie 


CAPITALA 


Nutzy Georgescu (50), Segall Renca (49), Șerbănescu 
C. Maria (39), Chiraleu St. Ioan (21), Antonescu Mihail 
(12), Margareta Ulubeanu (11), Silvia şi Harry Schiffer 
(2), Theodor Matei (48), Elise M. Avrum (48), Sorin 
Octav Gottesman (39), Florina şi Costel Tănăsescu (50), 
Florin Oprescu (38), Fany Tanenzapp (2), Idelsohn 
Felicia (25), Bâdifa Negrei (38), Tălângă Ștefan (50), 
Bercovici Brunno (10), Sifert I Rozalia (20), Graziella 
Baicu (49), Corneliu M. Protopopescu (35), Voinea Şte- 
fan (50), Honig Bianca (20), Trandafirescu Gaby (20), 
Şeli şi lulius Silberştein (2), Colette Dr. Lupu (3), 
Aurora Dogaru (10), Desideratu Anton (38), Hodoș Tibor 


qmen 


(5), Mandiuc Marin (6), Ionescu Maria (20), Schor Sanda 
(2), Nicu Petrovici (17), Dorel P. Halanay (49), Ghizela 
lancovici (3), Bizamcer Mircea (3), Emilia Stanciu (4), 
Dinu Gh. Alexandru (50), Bandel Morel (6), Sorel 
Avramescu (47), Lola Grünberg (4), Dogmegioglu Gheor- 
ghe (15), Amărăşteanu Jenica (50), Margareta Nadia 
Angelescu (15), Şcoala primară de băieți No. 22 „Arhie- 
reul Calist“ (48). Cohen Ioseph şi Ionescu D. Eugen (4), 
Blima Matias (5), Ionescu Vladimir (48), Sandrin şi 
Mihnea Bergheanu (46), Rodica Ing. Alex. Ionescu (49), 


Tărărescu Georgică (25), Georgescu N. Teodor, Paul 
Dorel (47). lonel Grigore (25), Dan V. Cornelia (5), 
Anca Filotti (4), Desica Cuna (35), Kafeman Marian 


(12), Popescu V. Laurentia (18), Eugen Criveanu (47), 
Armand Bucşan (50), Tudor Bãlutã (50), Georgescu 
Mihail (50), Dumitru Gh. (3), Tudorel Predescu (4), 
Mihai Enescu (5), Săndulescu I. Ana (43), Cornelia 
Nelly Petreanu (49), Alma şi Bruno Lax (37), Irina C. 
Gosa (18), Mita Bücholtz (50), Colette Elisievici (49), 
Venera P. Vasile (47), Wladimir Sandovici (6), Coca şi 
Cuta Scheffer (50), Rădulescu Gică (9), Gela şi Osias 
Fivkelştein (38), Voinescu Marin (42), Vladimir Stoi- 
cescu (36), Voichita Cătană (8), Bârlog Stan (37), Hé- 
lène Vivier (49), Schwartz P. (2), Vraciu Bârcă (13), 
Bernştein Sonia (5), Maria Gâluşteanu (8), Sofica Al- 
calay (47), Rudy Braunştein (46), Leonard Grünberg 
(1), Zăinescu Gheorghe (44), Maria Rogobete (50), Dum- 
brăveanu Marin (47), Puica Pribeagu (18), Iancu Marcu 
(3), Carol Groner (17), Ciurezu Vlad (18), Lindermann 
Aurel (12), Lily, Olga şi Floru Grünberg (1), Didi Că- 
linescu (4), Olivia Popp (50), Eleonora Eisenberg (50), 
Nestor Dumitrescu (50), Ştefan Orleanu (4), Chirică 
Bucur (38), Voinea Petrescu (18), Doina Casăru (4), 
Leon Zorleanu (16), Aurica Karametrac (31), Sica Ne- 
greanu (50), Alexandru Negreanu (50), Trăilă Pavel 
(17), Nae Botescu (14), Cimpoeru Filimon (17). 


De ce plângi, Petrică ? 

— Plâng, fiindcă n'am fost cuminte şi de aceea tă- 
ticu nu mi-a cumpărat cărțile „STAN şi BRAN" şi „MICHI 
MAUS IN TARA VISELOR". 

— Ei bine, spune-i cü ai să fi cuminte şi roagă-l să-ți 
cumpere cêt mai repede aceste cărți, că pe urmă nu se 
mai găsesc." 

STREL AARDE ZA ~5. OE a2 RR PR 23`: AE A ARİ a er L oa EE 5- `. 
Ce cârti citesc astăzi copiii ? i 


Intrebarea este de prisos, fiindcă se ştie cü toți co- 
piii citesc astăzi „STAN şi BRAN şi „MICHI MAUS IN 
TARA VISELOR", ambele de MOŞ NAE, Sunt cărțile, care 
plac mai mult. „STAN şi BRAN" costă 30 de lei, iar „MICHI 
MAUS IN TARA VISELOR” costă 50 de lei. i 

Amândouă sunt cartonate și amândouă sunt minunate 

De vânzare la toate librăriile. 


4 XI 


FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂȘENIE AL DIMINETII COPIILOR 


Cella Simona Wolff 
3 ani 


Leria Crişan 
3 ani 


- ¬ P ~ - ~x . + i 5 | ” Ka | ¬ , 
ka | ö9 w 


M | pă ++ 
pe “> < N ee 2 


Păsărica îmi spune: „Citeşte Dimineața Copiilor”. Preţul 5 lei 


Râsnunsurile la concursul literar 


(Urmare) 


Micufa şi drãguta cititoare Violeta Manciu din clasa 
a Il-a primară dela Bocşa Romană ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 


Am citit cărţile : „Michi Maus" și „Stan şi Bran" 

Nu pot spune care carte mi-a plăcut mai mult, fiindcă 
mi-au plăcut amândouă. La „Michi Maus“ mi-a plăcut 
. când a fost la Fântâna Năzdrăvană și în Tara Pâpuşilor. 

La „Stan şi Bran“ mi-a plăcut mai mult, când Stan 
i-a adus lui Bran o haită de lupi. In „Dimineaţa Copiilor“ 
am cetit cau mai apărut cărți noui. Vreau să le cumpăr 
şi pe acestea. Iti mulțumesc cu drag pentru cărţile cele 
frumoase. 


O altă micuță şi drăguță cititoare Zitta läger, cl. 
a Il-a primară, Bucureşti ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 


In cele două săptămâni ale vacanței de Paşte am 
citit trei cărți : 

„Stan şi Bran“, „Răpirea celor două fetiţe“ şi 
torul Mititelu“. 

„Răpirea celor două fetițe“ mi-a plăcut foarte mult, 
căci este o povestire foarte frumoasă. Şi „Stan şi Bran“ 
mi-a plăcut mult. Dar mai mult mi-a plăcut cartea „Doc- 
torul Mititelu“ deoarece ne dă o 'nvăţătură foarte folo- 
sitoare. Această carte ne-a arătat adevărata bunătate. 
Ion Mititelu a sărăcit din cauza animalelor, dar cu toate 
astea nu le-a alungat, ci le-a lăsat la el în casă, le-a 
hrănit cu ce-a avut. 

Dar iată că D-zeu nu uită pe cei ce fac fapte bune, 
precum n'a uitat nici pe doctor. Când a fost sărac, ani- 
malele lui i-au făcut viaţa mai uşoară. Când a fost în 
primejdie să-l omoare piraţii, rechinii s'au oferit să-l ajute. 

Deci să nu uităm că fiecare faptă are şi răsplată. 

Incheiendu-mi scrisoarea, vă spun la revedere. 


„Doc- 


Drâgufa cititoare P. Tanţy dela Timişoara (nu ne 

spune clasa în care este) ne scrie: 
Dragă Moş Nae, 

Dintre frumoasele cărţi pe care le-am cetit în va- 
canfâ, redau câteva din ele mai jos: de Moş Nae. „Ine- 
lul Pierdut“, „Răpirea celor doră fetiţe“ şi „Stan şi Bran“; 
de Marta Rădulescu am cetit clasa VII; de Maurice Le- 
blanc am cetit aventurile extraordinare ale lui Arsene 
Lupin. 

Dintre aceste mi-au plăcut „Răpirea celor două fe- 
tife“, „Stan şi Bran“, „Clasa VII“ şi „Arsene Lupin“, 

Mi-au plăcut aceste cărţi, deoarece sunt cu aventuri, 
ceeace iubesc foarte mult ! 

Mi-a plăcut îndeosebi cărțile de Moş Nae, deoarece 
sunt scrise foarte clar, potrivit pentru copii. 

Trebue să-ţi spun că am cetit puţin din Şerban şi 
Uragan în avion şi care până acum îmi place foarte mult. 


[DIMINEAȚA 


COPIILOR 


| Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
| 15 PAGINI 


ZE 


TELEFON 


O nouă şi, de sigur, drăguță cititoare, Cella Brauner, 
cl. Il-a B., Liceul Oltea Doamna dela laşi ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 

Cu toate că sunt o cititoare nouă, m'am gândit şi eu 
să-ţi scriu, ca atâţia alţi copii. Am citit „Jertfa Lilianei”. 
E o carte care te mișcă până la lacrimi. Biata Liliana, 
din bogăţia în care trăia, ajunge slugă la portar, numai 
din dragostea pentru tatăl ei. 

Am rămas viu impresionată după ce-am citit cartea asta. 
Te salut cu respect 


Micuța şi drâgufa cititoare Ruth Singer din clasa I-a 

primară dela Galați ne scrie : 
Dragă Moş, Nae, 

Toate cărţile scrise de d-ta, pe care le-am citit, mi-au 
plăcut mult, dar dintre toate cea mai frumoasă am gă- 
sit că este „Michi Maus». Prin ce pâtanii ciudate a trecut 
Michi al nostru ! Ce minunat e capitolul cu Floarea năz- 
drăvană ! L-am citit de nenumărate ori. Mă strâduesc 
să fiu cuminte, căci mama mi-a promis să-mi cumpere 
„Jertfa Lilianei" pe care sunt foarte curioasă s'o citesc. 
Să trăești, dragă Moş Nae, şi să ne mai scrii poveşti 
frumoase. 


Bunul şi harnicul nostru cititor Barta losif din clasa 

Il-a primară, Bucureşti, ne scrie: 
Dragă Moş Nae, 

In vacanţa de Paşti am cetit trei cărţi: Doctorul Mi- 
titelu, Coana Frosa la București şi Michi Maus în Tara 
viselor. 

N'am răspuns până acum la concursul literar orga- 
nizat de „Dimineaţa Copiilor“, pentrucă nu mă puteam 
hotărî, care din aceste trei cărți mi-a plăcut mai mult. 
Mi-au plăcut toate, fiecare cu farmecul său. 

„Doctorul Mititelu“ mi-a plăcut, pentrucă e o poveste 
duioasă şi mai ales că Doctorul scapă sănătos din toate 
primejdiile. 

„Coana Frosa la Bucureşti“, mi-a plăcut, că m'a fă- 
cut să râd mult. Mai ales pentru răbdarea de înger pe 
care ai avut-o, dragă Moş Nae, la toate nebuniile și ca- 
priciile Coanei Frosa. Sunt sigur că eu n'aş fi avut atâta 
răbdare şi aş fi preferat să fiu supărat cu ea în schimbul 
liniştei. Doresc din toată inima mea de copil să am şi 
eu asemenea răbdare. 

„Michi Maus în Tara viselor“, mi-a plăcut mai mult 
de cât toate, pentrucă are multe aventuri. 

Aceste aventuri mă făceau şi pe mine să visez. Vi- 
sam că eu sunt Michi Maus şi călătoream în Tara viselor. 
Ce plăcut e să sbori! Mi-a fost însă neplăcută călătoria 
printre şoareci, care pentru drâguful nostru Michişor, 
era una din cele mai fericite călătorii. 

Vă rog foarte mult, scumpe Moş Nae, să serifi cât 
mai multe cărți şi mai ales cărți cu aventuri, căci mie 
îmi plac foarte mult aventurile. (Va urma) 


[prezu ABONAMEN TULUI 


Pe un an Lei 200 
Pe şase luni . 


Pe trei luni 


REDACŢIA $i ADMINISTRAŢIA, 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
3— 84 — 30 


` 


ga 


LR 


A N U L 13 


3 lunie 1936 No. 643 


TAN 
6 LUNI 


200 LE 


ABONAMENTE: 100 , 


REPRODUCEREA BUCÃTILOR E y 
ESTE STRICT e hae Director : N. BATZARIA 


COPLILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREŞTI.—STR, CONST. MILLE (SÂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 
MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE I N A P O lI A Z Ã 


N sfârşit, a putut şi Uitucilã sâ meargã şi sã 

viziteze „Luna Bucureştilor“. De sigur, nu 

dintr'o dată şi nu chiar aşa de ușor. Dar mai 

întâiu să spunem ce a făcut el ca să nu uite 

că trebue să meargă și să viziteze „Luna Bucu- 
reștilor“. A luat câteva coale de hârtie şi pe fiecare a 
scris cu litere cât mai mari: „Să nu uit să merg la 
„Lună“. 

Una din aceste coale a prins-o în ţinte la poarta 
de afară, aşa că toţi câţi treceau pe stradă o citeau şi 
făceau mare haz. Altă coală a lipit-o la uşa sufragerici, 
o a treia la ușa camerei sale de dormit, una deasupra 
patului, una la oglindă și încă una în odaia de bae. 
Aşa era sigur că n'avea cum să uite. 

In ziua în care s'a hotărât să meargă, Uitucilă a 
eşit din casă zicându-şi mereu, ba chiar vorbind cu glas 
tare: „Acum merg la Lună! Acum merg la Lună!“ Făcu 
semn primului automobil de piață să se oprească şi zise 
şoferului: „Să mă duci la Lună. 

— Să te duc la Lună?!“ întrebă şoferul nedumerit, 
deoarece nu infelesese că era vorba despre Luna Bucu- 
reştilor. Apoi adăugă, râzându-şi de el: „Mai bine v'aş 
duce la balamuc.“ 

Uitucilă se îndepărtă furios şi merse să caute altă 
mașină. A găsit-o şi a zis şoferului: „Să mă duci la 
Lună.“ 

Şoferul se uită la el, ca să vadă dacă are de-a face 
cu unul care n'ar fi în toate minţile ori cu vreun pă- 
căliciu. Uitucilă însă numai chip şi înfăţişare de păcă- 
liciu nu avea. De aceea, șoferul işi zise în gând:“ Bietul 
om! Văd că-i lipseşte o doagă.“ Insă, voind să-şi mai 
râdă şi el, îl întrebă; ,,N'afi vrea mai bine să vă duc 
la Soare, că acolo e mai cald decât la Lună ? 

— N'am nici o treabă la Soare, îi răspunse Uitucilă, 
ci vreau să mă duci la Lună şi cât mai repede. 

— Bine, boerule, vă duc şi la Lună, decât e vorba: 
aveţi bani să-mi plătiți? 

— Se înţelege că am“, îi zise Uitucilă cam supărat. 
Şi ca să-i arate că are, scoase din buzunar vre-o patru 
sute de lei. 

Se urcă apoi în automobil, iar şoferul porni. Mer- 
gea aşa, la întâmplare, întrebându-se: „Unde să-l duc 
pe clientul acesta, ca să creadă că l-am dus la Lună?“ 
Se întreba aşa, de oarece nici el nu infelesese că nu era 
vorba despre Luna din cer, ci despre frumoasa Expo- 


3 


zifie a „Lunei Bucureştilor“. Dar după ce străbătu fără 
rost câteva străzi, îşi zise: „Il duc până la Băneasa şi 
văd acolo ce este de făcut.“ 

Merse, așa dar, la Piaţa Victoriei şi apoi o luă 
drept înainte pe Şoseaua Kiselef. Insă, cum mergea așa, 
văzu o tăbliță, pe care stătea scris: „Spre Luna Bucu- 
reștilor“. Opri atunci pufintel automobilul şi întrebă pe 
Uitucilă: „Boerule, nu cumva doriţi să mergeţi la Luna 
Bucureştilor? 

— Se înţelege că la Luna Bucureştilor, iar nu la 
Luna Parisului,“ îi răspunse Uitucilă. 

Şoferul opri deci mașina la intrarea în noul şi fru- 
mosul Parc Naţional Regele Carol II-lea, în care este 
Expoziţia „Lunei Bucureştilor“, Uitucilă se dete jos şi 
intră în Expoziţie. 

Drept înaintea sa era Pavilionul Regalităţii, iar de 
o parte şi de alta erau înşirate alte pavilioane. Insă 
privirile lui Uitucilă se opriră asupra frumosului lac 
Herăstrău. Văzu lacul și văzu şi bărcile, care pluteau 
pe lac. 

Văzând aceasta, Uitucilă işi zise: ,,Cercetez eu mai 
târziu pavilioanele. Acum merg să iau o barcă şi să 
mai dau o raită prin lac.“ Merse, aşa dar, la debarca- 
der şi ceru să i se dea o barcă. 

„N'aveţi nevoe şi de un barcagiu, care să conducă 
barca? 

— N'am nici o nevoe, răspunse Uitucilă, fiindcă eu 
ştiu să vâslesc mai bine decât cel mai bun barcagiu.“ 

A fost crezut pe cuvânt şi i s'a dat barca şi două 
lopefi. Adevărul îusă este că Uitucilă nu condusese nici 
o dată vreo barcă, așa că nici nu știa cum să ţină lo- 
petile în mână. De altfel, s'a văzut îndată că n'are ha- 
bar, fiindcă nici nu isbutise să se îndepărteze de țărm 
şi iată că barca se întoarce pe o parte, Uitucilă scapă 
lopetile şi se pomenește în apa lacului. Au sărit doi 
barcagii şi l-au scos ud leoarcă şi tremurând tot de 
spaima ce trăsese. 

Din nenorocire pentru dânsul, sa pornit o ploaie, 
aşa că nici n'a putut să se usuce, ci, ud cum era, a fost 
pus într'o mașină, care l-a dus acasă. 

Este tot ce a văzut şi ce a făcut Uilucilă la Luna 
Bucureștilor. 


VINTILĂ BRATU 


#A DUNLATA 


“ag 


TER 


amam Omar de H., F. BURNETT ummm 


13. Ram Dass. 


Chiar şi în strada aşa de întunecoasă, în care se 
găsea pensionul d-rei Minchin, erau uneori frumoase 
apusuri de soare. E drept că nu le puteai vedea decât 
în parte, printre coşuri şi deasupra acoperişurilor. Dela 
ferestrele din bucătărie nu se vedeau de loc. Mai de 
grabă le puteai ghici după faptul că zidurile de cără- 
midă arătau mai calde, după cerul care pentru o bucată 
de timp părea că e colorat în galben auriu sau în tran- 
dafiriu ori după resfrângerea strălucitoare a razelor 
soarelui în geamurile dela vreo casă din vecini. 


Totuşi, era în clădirea pensionului un loc, unul sin- 
gur, de unde puteai vedea toată măreţia apusurilor de 
soare, şirurile de nouri roşii şi aurii, precum şi nourii 
de culoare purpurie, tivifi cu o lumină de o strălucire 
orbitoare. Mai vedeai alţi nouri mai mici, pictaţi în 
trandafiriu, şi care, asemeni unor stoluri de porumbei, 
sburau și fugeau grăbiţi prin întinsul cerului, în zilele 
când sufla vântul. 

Locul de unde puteai vedea toate frumuseţile acestea 
şi unde, în acelaș timp, se părea că poţi să respiri un 
aer mai curat, era, bine înţeles, odâifa din podul pen- 
„sionului. La ora când mica piaţă din fața pensionului 
părea că începe să strălucească dintr'o dată intr'un chip 
fermecător şi când arăta minunat de frumoasă în ciuda 
arborilor şi a gardurilor negre de fier, Sara ştia că, 
colo sus in cer, se petrece ceva. lar când vedea că poate 
sâ plece din bucătărie, fără primejdia de a fi chemată 
înapoi, dădea fuga, urcând câte trei, patru trepte dintr'o 
dată, mergea în odãifa sa, se suia pe masă și scotea cât 
mai mult și capul şi corpul afară pe fereastră. Apoi 
respira din plin aerul curat şi privea în jurul său. 

In momentele acelea îi se părea că tot cerul şi pă- 
mântul sunt ale ei şi numai ale ei. De altfel, nimeni 
nu se vedea să privească la ferestrele dela podurile 
caselor din vecini. Cele mai multe din aceste ferestre 
erau închise. Chiar dacă unele din ele erau pe jumă- 
tate deschise, ca să intre aer, nimeni nu se apropia 
de ele. 

Sara stătea pe mâsufa sa, uneori privind drept spre 
albastrul cerului, care era aşa de frumos și părea că 
este așa de aproape, întocmai ca un frumos tavan boltit. 
Alte ori privea spre Apus şi spre toate minunăţiile ce 
se petreceau în partea aceea, spre nourii care, unii se 
spârgeau şi se topeau, alții se amestecau şi aşteptau ca 
razele soarelui să-i coloreze în trandafiriu ori în sta- 
cojiu, în alb ca zăpada, în purpuriu ori întrun cenușiu 
palid. Uneori nourii aceștia formau insule ori munţi 
mari care închideau între dânșii lacuri de un albastru 
închis, sau ca un chilimbar lichid, sau de un verde bă- 
tând în auriu. Alte ori nourii formau un fel de limbi 
de pământ ce înaintau în mări ciudate şi necunoscute. 
Mai vedeai cum alţi nouri iau forme de fâşii de pământ, 
care mergeau să se unească cu alte făşii tot atât de 
svelte și frumoase. 


Printre aceşti nouri erau locuri, unde fi se părea 
că poți merge, că te poţi câfâra, ba chiar te poţi așeza, 
ca să vezi ce are să se mai întâmple, până ce, la urmă, 
când nourii se topeau, să poţi fugi de acolo. Cel puţin 
aşa îi se părea Sarei. Pentru dânsa, nici nu exista ceva 
mai frumos decât minunăţiile ce vedea, pe când stând 
pe masă cu corpul aproape pe jumătate scos afară pe 
fereastră, privea la cer, ascultând în acelaș timp vră- 
biile, care ciripeau voioase pe acoperiş. Ii se părea că 
vrăbiile nu ciripeau mai frumos decât la ora când se 
întâmplau minunile, despre care este vorba. 


Câteva zile după ce domnul din India fusese adus 
în casa din vecini, a avut loc un foarte frumos apus de 


In românește de MARIA SOREL 


soare şi cum, spre norocul ei, se întâmplase să ispră- 
vească mai de vreme treaba ce avea după amiazi la 
bucătărie şi cum nimeni nu o mai trimisese undeva şi 
nu-i poruncea să facă altceva, Sara a putut să o şteargă 
mai uşor şi să se repeadâ în odâifa sa. 

Se sui pe masă şi stătu să privească afară. Ceeace 
vedea înaintea ochilor, era în adevăr minunat. Valuri 
de aur topit acopereau toată partea dinspre apus a ce- 
rului, părând să se reverse asupra întregului univers. O 
lumină adâncă de o bogată coloare aurie umplea văz- 
duhul. In comparaţie cu această lumină, păsările, care 
sburau peste acoperișurile caselor, arătau a fi cu totul 
negre. 

za un apus de soare ne mai pomenit de frumos, 
murmură Sara. E aşa de măreț, încât mâ face să mâ 
cuprindă teama, gândindu-mă că tocmai acum trebue 
să se întâmple ceva extraordinar. Simt un fel de 
teamă, ori de câte ori soarele apune cu atâta măreție 
şi strălucire“. 

Insă, întoarse numai decât capul, din pricina că, nu 
departe de dânsa, auzise un sgomot. Era un sgomot 
ciudat, semănând cu un sâsâit slab şi ascuţit. Sgomotul 
acesta venea dela fereastra din podul casei vecine. Tot 
aşa cum făcea ea însăşi, mai era cineva, care privea la 
soarele ce apunea. 

La fereastra din podul casei vecine se vedea capul 


şi o parte din corpul cuiva, numai cã nu era un cap 
sau un corp de fetifâ micã sau de vreo servitoare, ci de 
un bârbat, dar de un bãrbat, care se vedea numai decât 
că nu poate fi Englez. 

„E un lascar !“ (Lascari li se spune marinarilor in- 
dieni, cari sunt în serviciul Angliei). Aşa își zise Sara 
îndată ce zări că bărbatul, care scosese capul la ferea- 
sira din podul casei vecine, era îmbrăcat în costumul 
alb şi atât de pitoresc al lascarilor indieni, că e oacheş 
la faţă, că are ochii strălucitori şi că pe cap poartă un 
turban, infâşurat aşa cum îl înfăşoară locuitorii Indiei. 

Cât despre sgomotul ce auzise Sara, acest sgomot 
venea dela o maimuţă mică, pe care Indianul o ţinea 
în braţe, cu toată dragostea. Maimufa se răsfăța şi 
sburda. 

Sara se uită la Indian, iar Indianul se uită la Sara. 
Prima impresie ce produse asupra ei, a fost că Indianul 
e trist şi că suferă de dorul ţării sale. Era cu totul si- 
gură că bietul om se urcase până la fereastra din pod 
numai din dorința de a vedea soarele, căruia îi ducea 
negreşit dorul, de oarece îl vedea aşa de rar în Anglia. 

Sara se uită câteva clipe la el, apoi îi zâmbi. Invă- 
fase din nenorocirile ei cât mult hine poate face un 
zâmbet, chiar când vine dela o persoană străină. 

De altfel, văzu îndată că Indianul primi cu plăcere 
zâmbetul ei. Văzu că omul se însenină la faţă şi, la 
rândul său, răspunse printr'un zâmbet așa de frumos, 
încât se părea că o lumină se aşternuse şi luminase 
chipu-i întunecat. Privirea prietenească din ochii Sarei 
făcea totdeauna mult bine persoanelor, care se simțeau 
obosite ori amărâte. 

Pe semne, tocmai în clipa în care Indianul saluta 
după felul Indienilor, maimuța îi scăpă din mâini. Era 
o maimuţă răutăcioasă şi totdeauna pornită pe boroboafe 
şi năsdrăvănii. Se prea poate ca şi vederea Sarei să o 
fi făcut să-şi piardă cumpătul. Oricum, fapt este că se 
smuci din braţele Indianului, sări pe acoperișul casei 
în care locuia Sara, de acolo se lăsă pe fereastră pe u- 
merii Sarei, petru ca după aceea.să sară jos în odâifâ. 

Sara râse şi fu încântată de isprava maimuţei. Ştia 
însă că trebue să o dea înapoi stăpânului ei — dacă 


lascarul ere stăpânul maimufei — şi se întreba mirată 
cum ar putea să facă aceasta. S'ar lăsa oare maimuța 
să fie prinsă, ori, vrând să fie răutăcioasă, mar vroi să 
se lase, ci ar fugi din nou, ar lua-o razna pe acoperi- 
şuri, până ce sar pierde? Ar fi foarte neplăcut să se 
întâmple aşa ceva. Poate că maimuța era a „domnului“ 
bolnav din India şi poate că acesta ţinea mult la dânsa. 

Se întoarse spre lascar, simțind o mulţumire că işi 
amintește încă dialectul indian ce învățase în anii când 
era ea însăşi în India şi trăia cu tatăl ei. Așa sarpu- 
tea înţelege cu lascarul dela fereastra casei vecine. Ii 
vorbi, aşa dar, în graiul indian, pe care îl știa, şi îl în- 
trebă: „Crezi să o se lase să fie prinsă de mine?“ 

Văzu însă că nici o dată până atunci nu văzuse pe 
cineva mai surprins şi totodată mai mirat, de cum a 
fost Indianul, când a auzit că îi se vorbeşte în graiul 
său. Adevărul este că bietul om işi închipui că zeii, la 
care se închina el, îi veniseră în ajutor şi că vocea dulce 
şi slâbufâ a Sarei venea direct din cer. 

Indată Sara pricepu că Indianul este obișnuit cu 
copii de Europeni. Dete numai decât drumul la un po- 
top de mulțumiri respectoase. Zise că este servitorul 
plecat al ,,Missei Sahib“ (al domnişoarci stăpâne). Spuse 
că maimuța e drăguță şi că nu muşcă, numai că, din 
nenorocire, se lasă foarte greu să fie prinsă. 

Sare, s'ar putea spune că sboară dela un loc la al- 
tul, iute ca fulgerul. Nu e rea, dar este neascultătoare. 

Ram Dass — așa îl chema pe Indian — o cunoștea, 
ca şi cum ar fi copilul său şi ştia că uneori îl ascultă, 
dar nu totdeauna. Dacă ,,Missee Sahib“ îi dă voe, el ar 
putea sări pe acoperiş, de acolo ar putea intra pe fera- 
stră în odâifa Sarei şi şi-ar prinde maimuța, zise însă 
că se teme ca nu cumva Sara se gândește că îşi permite 
prea mult şi că, poate, nu i-ar da voe. 

Sara îi dete numai decât voe. „Poţi să vii, trecând 
acoperiş? îl întrebă ea. 


pe 
` — In câteva clipe, răspunse el. 


— Dacă-i aşa, vino îndată. Maimufa aleargă dintr'un 
colţ în colţul celălalt al odâici, ca şi cum s'ar fi speriat“. 

Cu o sprintenie de pisică, Ram Dass sa strecurat 
pe fereastra din pod şi s'a câfârat pe acoperișul pensi- 
onului, mergând in așa fel, ca şi cum toată viața n'ar 
fi făcut alt ceva decât să umble pe acoperișuri. Apoi, 
făcându-și loc prin ferestruica dela odâifa Sarei, se lăsă 
în odâifâ căzând în picioare, fără să facă cel mai mi 
sgomot. ` 

Atunci se întoarse din nou spre Sara şi o salută 
respectuos, plecându-se până la pământ. Maimufa l-a 
văzut şi a dat un țipăt scurt. Ram Dass avu mai intiiu 
grija să închidă fereastra, care dădea în acoperiș, apoi 
porni să o prindă. Vânătoarea n'a ţinut mult. E drept, 
maimuța nu se lăsă prinsă numai decât, nu de alt ceva, 
ci pentrucă vroia să se mai distreze. La urmă însă, a 
sărit pe umerii lui Ram Dass. A stat acolo alintându-se 
şi trecând de gâtul stăpânului său braţul ei mic şi slab, 

Ram Dass mulţumi Sarei, făcându-i multe plecăciuni. 
Işi dăduse ea seama că Ram prinsese dintr'o singură 
privire a ochilor săi strălucitori toată sărăcia şi înfăţi- 
şarea de mizerie a odâifei. Totuşi, vorbi Sarei, ca şi cum 
ar fi vorbit cu fetița unui prinţ şi se făcu că nu obser- 
vase nimic. 

De altfel, în cele câteva momente câte a mai stat 
după ce prinse maimuța, n'a făcut altceva decât să în- 
credinfeze pe Sara despre supunerea şi devotamentul 
său în schimbul bunătăţii ei. 

„Drăcuşorul acesta de maimuţă, zicea el mângâind-o, 
nu este așa de rea pe cât pare, iar stăpânul meu, care 
este bolnav, se distrează din când în când cu dânsa. 
Stăpânul meu ar fi fost tare amărât, dacă ar fi aflat că 
maimuța s'a pierdut.“ 

După aceea, salutând încă o dată, eşi cu maimuța 
pe fereastra de pe acoperiș, umblând pe ţigle nu mai 
puţin uşor şi mai puţin sprinten, decât umblase maimuța. 

După plecarea lui, Sara a stat în mijlocul odăiţei 
gândindu-se la o mulţime de lucruri pe care înfățișarea 
şi felul de a vorbi şi de a se purta al lui Ram Dass îi 


le trezise în amintire. Vederea portului naţional indian 
şi vorba respectoasă, însoțită de multe plecăciuni, trezise 
într'însa tot trecutul. 

Ii se părea foarte ciudată amintirea că ea, servitoa- 
rea pe care bucătăreasa o certase şi o ocărâse cu ooră 
mai înainte, fusese până mai acum câţiva ani servită 
de servitori, care se purtau cu dânsa, așa cum se pur- 
tase şi Ram Dass, care îi se închinau și își plecau frun- 
tea până la pământ, ori de câte ori stătea de vorbă 


cu dânşii 


(Va urma) 


PI 


Chef la ziua mămicăi. 


A> ONAN 


PRINTUL 


CU / 


Trăia de mult, într'o țară depărtată, un prinfişor 
umos şi blond. Era singurul copil al unui rege bogat, 
re-i făcea toate chefurile. De mama sa nu-şi mai a- 
cea aminte, fiindcă murise de când el era în leagăn; 


tatăl său îl vedea foarte rar, acesta fiind ocupat cu 


burile ţării. 

La curte, din ordinul regelui, micul prinţ era mare 
tare; poruncea tot ce-i trecea prin cap şi nimeni nu 
irâsnea să i-se împotrivească. 

„Duce de Rivalba, zicea el într'o zi, ia fă patru 
mbe!“ Şi ducele de Rivalba, gras și gros, trebuia să 
ă tumbele, murind de frică să nu-și piardă peruca, 
timp ce prințul nu mai putea de râs. 

„Marchiză Artermisa, zicea el altădată, aş vrea să 
nsezi o polcă.“ 

Şi marchiza Ârtemisa, care era bătrână şi suferea 
: reumatism, trebuia să danseze polca în faţa micului 
ran. 

„Ce o să se întâmple când va ajunge copilul acesta 
pe tron! ofta marchiza, ridicând ochii în tavan. Desigur 
că va fi o răscoală. Dacă ar şti Majestatea sa Regele!“ 

Dar Majestatea Sa Regele nu vroia să auză de ni- 
mic, prinţul se făcea din zi în zi mai rău. 

Intr'o seară de iarnă, prinţul se odihnea de nebu- 
niile pe care le făcuse toată ziua, iar doica, marchiza 
Artemiza și ducele de Rivalba stăteau în jurul lui. 

De odată câinii din curte se porniră să latre. Prin- 
tul sări în picioare şi fugi afară.. 

„Vai de mine, o să te îmbolnăvești!“ strigă doica, 
dar el ajunse în grădină. 

Zăpada scârfia sub picioare. Intre oștenii de pază, era 
un om zdrenfuit. 

„Ce vrea cerşetorul ăsta? întrebă prinţul înfuriat. 

— Zice că-i e frig, răspunse unul din soldaţi. 

— Cum de a ajuns până aci? Ce fac soldaţii dela 
intrare? Visează? se răsti prinţul. Apoi se întoarse către 
ici Serios că ţi-e frig. b ; 

-- Da. 


Poveste italianâ 


A DF GATA 


— Bine. O să te încălzesc eu. Oşteni, luaţi-l şi duceţi-l 
pe bazinul de ghiafâ din fundul grădinei lângă statuia 
acoperită cu zăpadă. Acoperiţi-l şi pe el ca să fie la fel 
cu statuia. Am zis.“ 

Soldaţii se privirâ nehotârâfi. 

„Am zis, pricepefi, am zis! Vreau să văd un om de 
ghiatã! Trebue să fie nostim un om de ghiafâ. Ha, ha, 
un om de ghiafâ! Ha, ha, ha, ha!“ 

Râsul sună lung, ascuţit, în parcul îngheţat. 

Figura cerșetorului deveni amenințătoare. 

„Fiinţă blestemată, strigă el cu voce puternică, ai 
inimă de ghiafâ şi facă-se s'o ai aşa întodeauna. M'am 
dus! 

— Prindefi-1!“ ţipă prinţul. Dar era prea târziu. 
Omul fugise, iar soldaţii ca amorfifi, nu putuseră face 
nimic. 

Atunci prințul simţi un frig mare muşcân- 
du-l de piept, un frig care-l făcu să alerge în salon, 
ca să se încălzească lângă foc. 

Doica îl găsi aşa palid, cu cearcăne viorii la ochi, 
cu mâinile îngheţate: „Vai de noi! şopti ea speriată, 
asta ne mai lipsea! 

— Să bea un ceaiu cald şi să se bage în pat, po- 
runci baronul Schiopa, medicul Curţii, până mâine o să-i 
treacă.“ 

Dar nu-i trecu nici a doua zi, nici în zilele urmă- 
toarele. Prințul, culcat între perne şi plăpumi de puf, 
sta nemişcat, străbătut numai de fiori de frig. Fu înştin-, 
fat regele, fură chemați toți doctorii din țară. 

„Are pneumonie, 

— Are friguri. 

— E răcit. 

— Nu strănută. 

— Atunci are gripă. 

— Nu e cu putință. 

— N'a mistuit.“ 

Nici un doctor nu putea ghici boala prințului. Re- 
gele plângea mereu, doica sta zi şi noapte la căpătâiul 
bolnavului, baronul Schiopa clătina din cap, tot mai ne- 
dumerit. Intre timp, prințul se stingea; în fața suptă, nu 
se mai vedeau decât ochii viorii şi buzele albe. 

Intro zi, doi soldați de pază cerură voie să spună 
ceva regelui. 

„Poate am putea să vă lãmurim ce fel e boala In- 
nălłimei Sale. 


E 


AIS 
YN 


— Spuneţi, spuneţi... 

— lată, într'o seară un cerşetor...“ și unul din cei 
doi soldaţi povesti totul. 

Regele rămase înmărmuril. 

„Chemaţi pe toţi vrăjitorii şi pe toate vrăjitoarele 
din ţară !“ porunci el, după ce dădu două pungi de gal- 
beni celor doi soldaţi. 

Toţi vrăjitorii şi toate vrăjitoarele din ţară se strân- 
seră la căpătâiul bolnavului. 

„E o vrajă la mijloc, zise un vrăjitor. 

— Inima nu mai e de carne, zise o vrăjitoare. 

— Atunci de ce e? 

— De ghiafâ. Dacă nu se face ceva numaidecât, 
sângele o sâ inghefe şi prinful o sã moarâ. 

— Dar ce sâ facem? 

— Hm, de, ştiu şi eu! 

— Să-l încălzim ? 

— Pentru Dumnezeu ! S'ar topi! 

— Atunci ce ?“ 

Vrăjitorii şi vrăjitoarele strânseră din umeri și ple- 
cară unul câte unul. | 

„Mon Dieu, quelle affaire!" ofta marchiza Artemisa, 
care în ceasurile grele ridica ochii 'n tavan şi vorbea 
franfuzeşte. Regele nu mai avea lacrimi de plâns şi doica 
nu mai dormea şi nu mai mânca de loc. 

Se trâmbitâ prin ţară că cine va scăpa prinţul dela 
moarte, va primi jumătate din împărăție. 

Veniră domni şi cerşetori, tineri şi bătrâni din toate 
părţile lumii. In zadar: prinţul se stingea încetul cu încetul. 

Intr'o zi veni la palat o femeie palidă, îmbrăcată în 
negru, legată la cap. 

„Am venit pentru prinţ!“ Atâta zise ea soldatului dela 
poartă. Soldatul zâmbi şi o lăsă să intre. 

In patul mare, cu perdele, prinţul aproape nu mai 
răsufla : bietul rege albise de tot, doamnele de onoare 
pregăteau hainele negre pentru doliul Curţii. 

Femeia se apropie, mângăie capul blond, se aşeză 
pe marginea patului, luă prinţul în braţe şi aşa ca pe 
un copil, îl legănă încetişor: 

Cu capul pe spate, el părea că doarme, dar buzele 
nu mai erau aşa albe şi fața aşa palidă. Femeia îl strânse 
mai tare în braţe şi cu mâna ei slabă începu să-l mân- 
găie pe inimă, chemându-l încet pe nume. 

Şi încet, încet, prințul începu să răsufle, deschise 
ochii mari şi deodată începu să plângă. 

Baronul Schiopa sări vesel în picioare: 

„Prinţul a plâns ! Inima nu mai e de ghiafã“. 

Regele, de obiceiu aşa potolit, işi pierdu capul şi 


èz eman cate 


sărută pe toată lumea, doica se repezi pe scară, să ducă 
vestea în tot palatul şi marchiza Artemisa, uitând de 
reumatism, începu să danseze polca. 

Apoi, când se mai liniști puţin, regele se întoarse 
spre femeia, care-i adusese atâta bucurie. „După, cum 
am făgăduit, îţi voi da jumătate din ţară“. 

Femeia zâmbi: „Şi ce o să fac cu ea? Sunt aşa 
mulțumită în căsuţa mea. Regină n'aş şti să fiu. 

— Atunci, vrei, poate, să-ţi dau bani? 

— Nu, mulţumesc. 

— Vrei să te fac marchiză ? 

— Nu. mulțumesc, Înălţimea ta. Imi ajunge bucuri: 
ce am avut însănătoșind pe prinţ. 

— Dar, poate, ești o zână ? Altfel cum ai fi avut 
puterea să deslegi o vrajă ? 

— Nu, nu sunt o zână, surâse femeia. 

— Atunci spune-mi, ce eşti ? 

— O, nu cine știe ce, răspunse ea, İnodându-şi bas- 
maua sub bărbie, sunt o mamă“. 


Povestită de GIOIA 


Cea mai potrivită lectură de vacanţă pentru şcolari este: 


Biblioteca Şcolară 


din care au apărut următoarele volume : 


Me. 10. Nortti. ++ .. «3 Opere Alese 

e. < SİK AMR veee a ei Amintiri dela Junimea din Taşi 
, 3 M.Eminescu..... . Versuri şi Proză 

ge e ga Antologia umorului românesc 
de O. a ne Zar KÎ T> Pagini de critică literară 

şe. 89:89. GöşüMe .. T Antologie 

„ 7 Gala Galaction. .. . . Nuvele şi schiţe 

is $ Antologia umorului românesc (vol. IT) 
s A i NÊ Amintiri din copilărie 

~ 10 Ion Ghica ....... Scrisori către V. Alexandri 

» 21- P: Tayî KESÊN e XA 2na asme 

so ` e E ^<. Ze Te yenê Opere alese 

„n 48L Grenmgü. e» a. Opere alese 

, 14 Gr. Alexandrescu. . . . Antologie 

ro 10 M. Bmiseşen — <^. Wê Versuri 

» 16 V. Alesd], . . e Poezii populare 


Preţul unui volum de 720 pagini Lei 20.— 


Editura „Adevărul” s.a., Str. C. Mille 5-7-9 


Şerban şi Uragan in avion 


Este a treia carte de MOȘ NAE. „ȘERBAN ŞI URAGAN 
IN AVION" povesteşte minunatele peripeții şi aventuri ale 
unui Românaș, care, însoțit de un câine — Uragan — a 
făcut cu un avion construit de dânsul ocolul pământujui, 
vizitând o mulțime de țări şi popoare și având parte de 
întâmplări din cele mai interesante. E o carte, care, de 
sigur, va plăcea foarte mult cititorilor, mai ales că îi dis 
trează și în acelaș timpii învață o mulțime de lucruri folo- 
sitoare. 

Prețul unui volum format mare, împodobit cu multe 
vederi şi având o dublă copertă în culori, lei 50. De vân 
zare la toate librăriile. : 


MARI INVENTATORI ŞI BINEFÃCÃTORI 


Dăm aci unele fotografii, însoţite de scurte însemnări, 
despre marii inventatori şi binefăcători ai omenirei. 

In fotografia No. 1 vedem pe vestitul inventator ita- 
lian 6. Marconi, căruia îi datorim telegrafia fără fir cu 
numeroasele ei aplicaţiuni. Fotografia este din anii când 
Marconi era încă tânăr, de oarece astăzi el este un om 
trecut de vârsta de 60 de ani. Totuşi, continuă a lucra 
la perfecţionarea atât de frumoasei şi folositoarei sale 
invenţii. 


In fotografia No. 3 vedem în picioare şi cu un aer 
supărat pe Hipocrat, grec care a trăit în timpurile de 
mai înainte de lisus Hristos şi despre care se poate spune 
cu drept cuvânt că este părintele medicinei. ln fotogra- 
fie îl vedem pe Hipocrat intrând întrun templu, unde 
preoţii păgâni credeau sau, mai bine zis, se prefăceau 
a crede că vindecă pe bolnavi cu ajutorul şerpilor. 

Aceşti preoţi erau niște șarlatani, de oarece şerpii 
wau nici o putere de vindecare. Hipocrat a intrat in 
templu şi s'a răstit la dânșii, dându-le pe faţă minciuna 
şi sarlatanii“ 


In fotografia No. 2 vedem pe nu mai puțin vestitul 
inventator american Edison în mijlocul unora din prin- 
cipalele sale invenţiuni. 

Edison nu este nici inventatorul telegrafului și nici 
descoperitorul electricităţii, cum se crede greșit de unii. 
Insă, nimeni n'a ştiut să se folosească aşa de bine şi 
într'o măsură aşa de mare de puterea electricităţii și să 
o întrebuinţeze în mai multe mașini şi aparate, constru- 
ite de dânsul, cum a făcut Edison. 

Este deajuns să spunem că lista invenfiunilor sale 
trece de o mie. 


In fotografia No. 4 vedem pe Francezul Louis Pasteur, 
unul din marii binefăcători ai omenirei. Pasteur, al cărui 
nume a devenit nemuritor, a descoperit microbul tur- 
bării şi mijlocul de a vindeca pe oamenii muşcafi de 
pisici sau cum se întâmplă de cele mai multe ori, de 
câini turbafi. Il vedem aci în laboratorul său. 


lü 


ê İn fotografia No. 5 vedem pe profesorul D-rul Koch, 
născut în Germania în anul 1843. Mergând pe urmele 
lui Pasteur, a descoperit microbii mai multor boli, însă 
cea mai mare descoperire a lui au fost miicrobii groza- 
vei boli, care este tuberculoza (oftica). De atunci, adică, 
de când se cunoaşte microbul ei, oftica poate fi vinde- 
cată mai uşor, 


GE 


Unde sunt ceilalți ? 


irê) 


A egri 


„Noi mai mulţi am venit 
Unde oare am pierit ? 


Unde e preşedintele ? 


Ce răspuns să-i dea ? 


lone! privea chelia tatălui său. 

„Mamă, întreabă el deodată, de ce are tăticul aşa 
puţin păr ?” 

Mama : „Fiindcă se gândeşte mult.” 

lone! : „Dar tu dece ai aşa mult, mamă ?” 


Regele animalelor. 


Cu toate că leul e numit regele animalelor, tigrul 
ar avea mai degrabă dreptul de domnie. 

In junglă, tigrul e mai frumos decât leul, dease- 
menea are mai mult curaj şi e mult mai puternic decât 
acesta. S'a calculat că puterea unui tigru e egală cu 
acea a nouă oameni, pe când puterea leului e egală 
numai cu acea a cinci oameni. 


Lungimea fluviilor. 


Fluviul cel mai lung de pe pământ este Misisipi 
(America),având o lungime de 6600 de kilometri. Vin 
apoi: Nilul (Africa), 6000 km; Amazonul (America) 
5600 km; Obi (Asia) 5300 km; Nigerul (Africa) 4200 
km; Volga (Rusia) 3580 km; Dunărea, 2800 km; Rinul, 
ze km ; Sena (Franţa) 700 km; Tamisa (Anglia) 500 

ilometri. 


ulte plăcute şi diterite 


Unde e Buffalo Bill! 


„Buffalo Bill, Buffalo Bill ! 
Haide eşi, nu fi copil!” 


Unde e mistrețul ? 


WAW) PAQ 7 7 7 T era 
e WW ik a J 
i We ANA. yak 1 


„Decât vânătorul fii mai istef 
Şi găseşte unde-i un mistreţ ? 
? 


Care din trei vă place mai mult 


vânător 
„Intr'una din zile — povestea Haplea unor prieteni 
— mi se făcuse poftă de carne de iepure. Nu stau pe 
gânduri, ci plec numai decât la vânătoare. Şi iată că 
dintr'un tufiş răsare un iepure. Din nenorocire, n'am 


putut să trag 3 să-l împuşc. 
— Dece ? S'a stricat pușca şi ma luat foc ? 
— Nu, nu sa stricat, răspunse Haplea, dar o uitasem 


FOST odată un domn pe care-l chema Neagoe 

Popescu şi care era cantonier la calea ferată. 

In căsuţa albă de pe marginea liniei, mai 

locuia, în afară de domnul Neagoe Popescu, 

coana Măndica, sofia sa, şi o capră albă, mare şi 
frumoasă cu numele Fidea. 


Cum domnul Neagoe Popescu era ocupat tot timpul 
să întâmpine toate trenurile, care treceau pe acolo, în 
poziţie de „drepţi” ca soldaţii şi cu steagul roşu în mână, 
coana Măndica, plictisindu-se să tot stea singură, chema 
pe Fidea la dânsa şi stătea de vorbă cu ea și o mân- 
gâia ca pe un copil. Lucrul acesta o făcu pe Fidea, care 
era o capră deşteaptă, să iubească foarte mult pe coana 
Măndica. Dar pe cât de mult o iubea pe coana Măndica, 
pe atât de multă ură îi purta domnului Neagoe Popescu. 
Când îl vedea intrând în casă, începea să behăe, de-ti era 
mai mare jalea, răsturnând cu capul scaunele şi scor- 
monind cu coarnele tencuiala de pe pereţi. Nu era chip 
> potoleascâ, pânâ nu-l vedea pe domnul Neagoe Popescu 
plecat. 


Intro zi, tocmai pe când domnul Neagoe Popescu 
aştepta să treacă cu trenul un inspector de C. F. R. coana 
Măndica a trebuit să plece după nişte cumpărături în- 
tr'un oraş din apropiere, iar Fidea a rămas pentru În- 
tâia oară singură numai cu stăpânul ei. Când veni timpul 
să-i dea de mâncare, era tocmai ora la care trebuia să 
treacă trenul cu inspectorul. 

Domnul Neagoe Popescu, îmbrăcat în haine proaspăt 
călcate şi curățate, se tot învârtea prin casă, uitându-se 
în oglindă să vadă cum îi stă mai bine să-și ţină steagul 
şi capul. 

Se uită la ceas şi văzu că mai are vreme să mai 
vadă şi de Fidea. Dar cum se apropie de capră, aceasta 
începu să sbiere şi să-şi dea cu capul de pereţi, par'că 
ar fi inebunit. Ba mai mult; văzând că domnul Neagoe 
Popescu se apropie, făcu odată un salt peste gardul scund 
din faţa casei şi se opri drept pe linia ferată, pe unde 


10 


trebuia să treacă trenul cu inspectorul. De acolo îl 
privea batjocoritor. 

Când se gândi bietul om ce o să pâfeascâ dela 
nevastă-sa, dacă mult iubita ei Fidea are să fie călcată 
de tren, i se făcu părul măciucă. Dar deodată îi veni 
o idee. Fugi repede în casă, se îmbrăcă în grabă într'o 


-rochie de a coanei Măndica și ieşi aşa afară. Cum îl 


văzu, Fidea, care nu era aşa deşteaptă ca să observe că 
stăpână-sa n'avea barbă şi mustâfi, veni tot într'o fugă, 
jucându-se bucuroasă ca un căţel. 

Domnul Neagoe Popescu își surâse încântat că a dus 
lucrurile la un bun sfârșit, când, din depărtare, învăluit 
într'un nor de fum, văzu cum se apropie trenul. Cum 
îl zări, cantonierul nostru înlemni cu steagul roșu în mâ- 
nă, uitând cum îl ţinea în faţa oglinzii, uitând până şi 
cum era îmbrăcat. 


** .* 


Mai târziu, dupãce trenul a trecut, mecanicul şi fochis- 
tul işi mârturisirâ câ li s'a pârut par'câ la cantonul de 
care a trecut că steagul nu-l ținea un cantonier, ci o 
femee cu o deasă barbă neagră şi cu mustâfi mari. 

Vă inchipuifi disperarea domnului Neagoe Popescu, 
când văzu cum a primittrenul pe care îl așteptase atât. 

Spre norocul lui însă, inspectorul n'a trecut în ziua 
aceea, aşa că domnul Neagoe Popescu a rămas şi pe 
mai departe cantonier la C. F.R. 

lar coana Măndica, auzind cele întâmplate, și-a 
propus ca altădată când mai pleacă de acasă să ia şi 
pe iubita ei Fidea. 

A.M. 
(N 


De ce plângi, Petrică ? 


— Plâng, fiindcă n'am fost cuminte şi de aceea tă- 
ticu nu mi-a cumpărat cărțile „STAN şi BRAN” „MICHI 
MAUS IN TARA VISELOR" și „ȘERBAN ȘI URAGAN IN 
AVION". 

— Ei bine, spune-i că ai să fi cuminte şi roagă-l să-ți 
cumpere cêt mai repede aceste cărți, cü pe urmă nu se 
mai găsesc." 


DIMINEATA 
“İCOPL1LOB 


pentru vocea sa frumoasã. Dar mai era un 
cocoş, care nu cânta fără rost la orişice oră, 
ci numai dimineața, atunci când soarele se 
pregătea să răsară. Cântecul lui servea drept 
ceasornic deşteptător pentru locuitorii satului. Indată 
ce-l auzeau, oamenii îşi ziceau: „E vremea să ne sculăm 
şi să ne apucăm iarăşi de muncă.“ 
lată însă că într'o seară, țăranul auzi pe cocoș, 
cântând cam pe la miezul nopţii. Până atunci, nu cân- 
tase nici o dată la ora aceea. „Oare, ce să-l fi apucat 
pe cocoş să cânte la ora aceasta?“ se întrebă omul ne- 
dumerit și cam îngrijorat. $ 
Dar cocoşul cântă din nou — şi nu esa cum avea 
obiceiul să cânte, ci cu o voce speriată si tremuratoare. 
„Nu cumva or fi intrat hofii in graidr arme 
cocoşul şi în care sunt cele paty vaci 
Țăranul sări din pat şi punând mâna pe up cio- 
mag, eşi căutând să umble cât mai încet ca så nu fie 
simțit de hoţi. Dar până să ajungă el la grajd, hoţii o 
şterseseră, trăgând după ei cele patru vaci. 
La rândul său, țăranul se luă după hoți şi îi ajunse 
din urmă. Insă, ei erau patru la număr şi înarmați, pe 
când el era singur şi mavea altă armă decât bâful. De 


Ue țăran avea un cocoş. Era un cocoş vestit 


aceea, nu avu curajul să se repeadă la dânșii şi să in 
cerce a le lua îndărăt vacile furate. 

Insă, fiind deştept din fire, făcu altceva. Se câfârâ 
` pe o stâncă şi de acolo se porni să strige: „Tu, Ioane, 
şi tu, Petre, tăiați drumul hofilor prin partea dreaptă. 
Voi, Stane, Stoica şi Radu, tăiați-le drumul prin partea 
stângă, iar voi, Mircea, Vlad şi Dumitru, luafi-i din 
spate.“ 

Când au auzit atâtea nume, hofii işi ziseră unul 
altuia: „Aoleu, tot satul a tăbărât pe noi!“ Lăsară, aşa 
dar, vacile şi o rupserã la sănătoasa. Cu şiretenia a- 
ceasta, a putut țăranul să-şi ia înapoi vacile. 

Să mai spunem o poveste în legătură cu cântecul 
cocoşului. 

Pe coasta unui munte se ridica un sat, locuit de 
oameni harnici şi bucuroşi de oaspeţi. Insă, locuitorii 
acestui sat sufereau mult din pricina lipsei de apă. Şi 
iată că aproape de vârful muntelui.au descoperit un 
isvor cu apă rece şi limpede. Dar marea greutate era 
să aducă până la sat apa isvorului. Trebuia să sape un 
drum printre stânci. 

. İnsâ nevoia de apă i-a făcut să încerce a înfrunta 
toate greutăţile. Au început, prin urmare, să spargă şi 


11 
DIMINEAT,. 
\3 €9P 11l: 08 


CANTECUL 
C O C O Ş U L U I 


să găurească stâncile. Munceau şi se trudeau ei de di- 
mineatã şi pânâ seara târziu, numai cã era o muncã 
fără mare spor. Stâncile, pe care se strâdyjğau să le 
spargă şi să le găurească, erau tari ca fie şi ca oţe- 
lul. Mai ales una din aceste stânci era cu neputinţă să 
fie spartă. Se prefăceau în bucăţi toate cazmalele cu 
care o loveau. 

Obositi şi descurajafi, sătenii se strânseră la sfat, 
ca să vadă ce au de făcut. „Să mergem şi să cer 
sfatul vrăjitoarei, care locueşte în peștera din partii 
cealaltă a muntelui“, zise un țăran mai în vârstă. 

Câțiva dintr'înşii merseră deci la vrăjitoarea din 
fundul peşterei. „Ne rugăm ție, vrăjitoare bună şi atot- 
puternică, îi ziseră ei, să ne arâfi mijlocul cum am 
putea sparge şi găuri stânca din munte. 

— Ascundeti-vâ în fundul peşterii şi așteptați,“ le râs- 
punse ea, fără să le dea alte lămuriri. 

Apoi, luând. betişorul ei vrăjit, făcu câteva semne 
în pământ. Se ridică un fum negru, iar din fumul ace- 
sta eşi Aghiufã — departe de noi şi de casele noastre. 
„Vreau, îi zise vrăjitoarea, să spargi stâncile şi să faci 
printre ele un drum, pe care să curgă apa dela isvor 
până la sat. Ce-mi ceri în schimb ? 

— Să mi se dea ca nevastă fata cea mai frumoasă din 
sat, răspunse Aghiufâ. 

— Primesc, îi întări ea vorba, însă numai dacă 


` isprâveşti toată treaba până în dimineața zilei de Du- 


minică, mai înainte de a cânta cocoşii.“ 

Impelifatul a consimțit, a chemat în ajutor încă 
nouă sute nouăzeci şi nouă de diavoli şi sau pus cu 
toţii să sar- ^! -* spargâ stâncile. Dar în zorii zilei de Du- 
minică “tocmai când erau să dea în stâncă lovitura cea 
din urmă, se auzi Antro dată un cântec de cocoș, un 
cucurigu, ole care țăsunară munţii şi văile. 

Aghiuţă se repezi furios la vrăjitoare, însă aceasta 
îi vorbi liniştit, zicându-i: „Cocoșul a cântat, mai înainte 
ca tu să fi isprăvit treaba. De acea, ai pierdut, aşa că 
nu vei lua în căsătorie pe fata cea frumoasă.“ 

Cum de cântase acest cocoş mai înainte de ora la 
care cocoşii au obiceiul să cânte? Iată cum. Vrăjitoarea 
pusese înaintea cocoșului o lampă aprinsă, iar cocoșul, 
inchipuindu-şi că răsare soarele, îi dete cântecului dru- 
mul, scăpând pe fata cea frumoasă din sat de nenoro- 
cirea de a fi sofia lui Aghiufâ. 


STAN PROTOPOPESCU 


Gloria" 


Poetul era în căutarea Gloriei, care domnea peste 
nesfârşitul mărilor şi oceanelor. 

Umbla de trei luni de zile şi încă nu ajungea. 

O visase intr'o noapte şi i se arătase fermecătoare. 

De atunci hu mai avea răgaz. Trebuia s'o găsească. 

Mergea Înainte, nici el nu ştia unde. Cânta şi pe 
buze numele Gloriei îi venea neîncetat.” 

Intr'o noapte ajunse într'un parc fermecător, plin 
cu zâne gingaşe. Dar el nu se uită la nici una. Gândul 
şi inima îi erau date. 

Trecu mai departe și ajunse înaintea unei stânci, 
care se înălța măreaţă în mijlocul oceanului. Sus, pe 
stâncă, era un castel cu totul și cu totul de diamant. 
Cu speranţa în suflet, merse până acolo. Gloria îl văzu 
din cel mai înalt turn al castelului. Porunci să-l pri- 
mească cu alaiu mare. El era beat de fericire, văzând-o 
insfârşit. 

Nunta se fâcea cu mare alaiu. 

Dar doi ochi râutâcioşi plănuiau pieirea lui. Erau 
ai Invidiei, o veche servitoare a palatului. Şi pe când 
poetul inâlfâ cupa făcută din rubine, nu bănuia că 
această cupă il va duce la peire. După ce bău, fața i 
se îngălbeni şi căzu din înaltul turnului în nesfârşitul 
ocean. Otrava Invidiei il omorâse. De atunci Gloria îl 
aşteaptă mereu... în zadar. Intr'o zi văzu chipul poetului 
în apă. Şi atrasă ca de un magnet, fără să-şi dea seama 
că totu-i o închipuire, se aruncă în braţele închiputului 
poef. Şi marea nesimfitâ şi batjocoritoare se închise 
după ea. Castelul este în doliu şi murmurul apelor cântă 
Gloriei cântecul morţilor. 

BIANCA DE NOEH — Brăila 


Sămănătorul. 
Cu faţa îmbujorată de vânt, 
Cu pieptul desvelit lu soare, 


Cu fruntea plină de sudoare, 
Sâmânfâ aruncă în pământ. 


Şi-i plin de voie bună şi mișcare 

O clipă pe loc nu-l vei vedea stând, 
Cu toate că-i obosit și flămând, 
Continuă a semăna cu resemnare. 


Apoi termină şi aşteaptă răbdător 
Ca spicul să răsară și să crească, 
Ca să aibă hrană pentru viitor. 


Şi-aşa muncește toată ziua, ne "ncetat, 
Numai pentru pâine, să trăiască, 
Culegând toamna rodul binecuvântat. 
DELIO V. AUREL 
Elev Lic. Cantemir Vodâ-Bucureşti 


O întâmplare cu haz 


Era într'o zi de iarnă friguroasă. Vântul bătea cu 
furie în geamuri. Eram singură în casă, deoarece părinţii 
erau plecaţi. Eram gata să adorm, când deodată am 
auzit niște sgomote ciudate. 

Nu putea fi altcineva decât hoţi şi spaima creștea 
în mine pe minut ce trecea. Deodată aud căzând lângă 
mine un ghiveciu cu flori. Fără 'ndoialâ un hoţ. 

De spaimă am băgat capul în plapomă. 

Câteva minute tăcere... când observ că hoţul trage 
de plapomă. Tineam strânsă plapoma. Dar, vai ! se aud 
repetate miorlăituri. 

Scot încet încet capul de sub plapomă, 
dragii mei, ce-mi fu dat să vâd!? 

Pisica mea cea albă Sisi imi jucase această farsă, 
vrând să se distreze cu un ghem de aţă ce-l găsise pe jos. 

lav eu, pe cât eram de speriată, acum râdeam în 


când, 


De-ale începătorilor 


hohote de această năzbâtie, în timp ce pisica mea răsfă- 
tatâ, Sisi, torcea mulţumită acum, la picioarele mele, 
văzându-și stăpâna așa de dispusă. 
SILVYA GOLOGAN 
CI. Ii-a secondară 
Liceul Ion Heliade Rădulescu-Loco 


Freamăt de codru 


Ah! codrul meu cel sfânt 
Ce te frâmânfi mereu, 
Când adie cu greu 
Zefirul pe pâmânt? 


Frunzişul tău verde 

Cu dor el ne cântă 

O doinâ prea sfântâ, 
Cen văzduh se pierde! 


Şi-o mie de pâsâri 
Tot cântă versul lor, 
Un imn pe care 'l vor 
Să-l lase ”n aste zâri. 


Şi flori mii ascultă 
Imnul lor de seară, 
Până când să piară 
Lăsând valea mută. 


Ah ! codrul meu cel sfânt 
In tine văzui dorul, 
Plăcerea şi fiorul 
Naturei pe pământ! 
GOGU A. POPESCU-BURDEA 
Elev cl. IV-a liceală, Roşiori-de-Vede 


Nimic fără Dumnezeu 


Nu ştiu dacă aţi auzit, scumpi cititori, de comuna 
Plenița din judeţul Dolj, o comună bine înstărită, mul- 
fumitâ pământului mănos, aşa după cum este, dealtfel, 
tot pământul Olteniei, şi a muncii neobosite a locuito- 
rilor. Din bâtrâni se vorbeşte insâ câ nu totdeauna 
locuitorii acestei comune au fost fericiți şi mulţumiţi şi 
dacă astăzi pământul lor este bine muncit şi îngrijit, 
acesta se datorește următoarei întâmplări : 

Aceşti locuitori începuseră să uite de Dumnezeu. Nu 
munciau, ci se gândeau numai la petreceri. Totodată se 
lăsase o cumplită secetă, însă ei, în loc să se roage să-i 
scape Atotputernicul de această nenorocire, în zilele de 
sărbătoare îi găseai la cârciumă, dându-și ultimul 
ban pentru a petrece şi a bea, fără să asculte povefile 
preotului lor. 

İntro zi, când petrecerea era în toi, se ivi un moş- 
neag cu barba albă până la genunchi şi cu privirea 
blândă. Tinerii nu l-au luat în seamă, dar câţiva bătrâni, 
care şedeau şi se uitau cum petrec tinerii, se adunarâ 
în jurul lui şi atunci se opriră şi cei tineri din joc. 

Bătrânul le vorbi astfel : „Oamenii lui Dumnezeu 
voi nu vedeţi nenorocirea ce sa abătut peste satul 
vostru? Dece nu vă ducefi să vă rugaţi la biserică?“ 

Poate, tinerii n'ar fi ascultat de povafa bătrânului, 
dacă acesta, după ce spuse vorbele de mai sus, mar fi 
dispărut deodată. Şi-au dat seama că acesta a fost un 
trimis al lui Dumnezeu şi schimbându-şi complect felul 
lor de viaţă, adică în loc de petreceri, muncă de dimi- 
neafâ până seara, iar Duminicile şi sărbătorile în loc 
de băutură, rugăciuni către Dumnezeu în biserică, toate 
lucrurile s'au schimbat deodată în bine. Dela această 
întâmplare, iubiţi cititori, locuitorii acestei comune prin 
credinţa şi munca lor din fiecare zi sunt mulțumiți şi 


a nz IONESCU M. GEORGETA 
cl. II sec. Lic. Ion Heliade Rădulescu-Bucureşti 


Vnulcu urdêji 


de D. MEREANU 


Câteva zile lucrurile au mers de minune, dar cu- 
rând un mare necaz veni sâ tulbure lıniştea bietelor 
vrãbiuje. 

Pisicile de prin vecini simfirâ carnea de păsări şi 
începură să dea târcoale primprejur, adulmecând spre 
vişin. Incercau ele să dea câte un-atac, dar ramurile şi 
frunzele vişinului erau foarte dese şi pisicile nu se pu- 
teau strecura ușor printre ele. Vrâbiufele simfiau apro- 
pierea lor, se ridicau în aer și începeau să ciripească, 
ocărând gureșe dușmanii care le stricau liniștea. 

Mi-era milă de bietele păsărele şi numai decât găsii 
mijlocul prin care să alung pe nesuferitele pisici. 

Din ziua aceea schimbai coteţul lui Puffi, câfeluşa 
mea din curte, în grădină. Puffi era tare drăgălașe şi 
iubea pe toată lumea, iubea copiii, iubea păsărelele, 
iubea gâștele, rațele, numai pe pisici nu le putea suferi, 
iar pisicile o ştiau de frică şi doar că-i auzeau lătratul 
şi fugeau de mâncau pământul. 

Aşa, cu ajutorul lui Puffi au putut sta vrâbiufele 
liniștite, fără teamă de pisici, am putut sta şi eu liniștit, 
ele dându-mi de veste apropierea. hoţilor. 

Acum când scriu aceste rânduri, e iarnă. Stau la 
masa de scris şi privese pe geam afară. Soarele bate cu 
razele lui în zăpada albă, făcând-o să sclipească ase- 
meni diamantelor. 5 

N fața casei mele am sădit acum vreo zece ln vişinul despuiat de frunze stau sgribulite vrãbiu- 
ani un vişin, care a crescut în vremea aceasta fele dragi şi mă aşteaptă să le dau de mâncare. De 
mare și bogat în ramuri şi în rod. O parte aceia las tocul din mână şi mă duc să iau din cămară 
din crengile vişinului se resfiră peste gard în  fărâmiturile din coşul de pâine şi farfuria cu mălai 
stradă şi vara, când vişinile sunt coapte, am fiert, făcut anume pentru ele. 
avut mult de furcă cu ştrengarii de copii, care toată ziua 
n'au altceva de făcut, decât să stea la pândă şi să prindă 
clipa, când pot şterpeli vişine. ; 

Nu-mi pãrea rãu de faptul cã culeg zece, douãzeci 
de vişine, dar erau printre ei şi câfiva haidãmaci, adicã 
nişte derbedei fãrã nici un cãpãtãi, care rupeau cren- 
gile pomului. 

Pentru aceştia stam mai mult la pândâ. 

Aşezasem intr'o zi un scaun lung sub umbra lui şi 
deschisesem o carte nouâ sâ citesc. Când mâ credeam 
mai liniștit, auzii deodată un fâlfâit de aripi şi mâ trezii 
cu un stol de vrăbii, că se lăsară din sbor in vişinul 
meu. 

„Hait! îmi zisei eu în gând. — Mam pricopsit acum 
şi cu alți muşterii la vişin!“ 

Dar bietele vrăbiuţe stăteau cuminţi pe ramuri şi-şi 
ciuguleau cu ciocul lor mic aripile și puful de pe corp 

Numaidecât lăsai cartea din mână, mă repezii în 
cămară şi fărâmând în bucățele mici miezul dela o bu- 
cată de pâine, mă pregăteam tocmai să-l aduc şi să-l 
risipesc sub vișin drept hrană drâgâlaşelor vrăbiuţe. 
In clipa aceasta toate vrăbiile din vişin se porniră pe 
niște ciripituri de mi'mpuiau urechile. Dădui fuga spre 
vişin şi mare îmi fu uimirea, când pricepui pricina 
pentru care ciripeau toate așa de nervoase. 

Un găligan de băiat se urcase pe gard şi cerca să 
rupă o cracă. Vrâbiufele, speriate, sburau în jurul po- 
mului. şi ciripeau de zor. 

Hoţul de vișini, când mă văzu, o luă la fugă şi pe 
dată cumetrele vrăbii se opriră din ocărât; vreau să zic 
din ciripit. 

„Bravo, guralivelor!“ zisei eu şi risipii sub vişin fi- 
rimiturile de pâine, depărtându-mă ceva mai încolo, ca 
să le las să mănânce în liniște. 

A fost deajuns ca una din ele să descopere hrană, 
că îndată le chemă şi pe celelalte din pom. 


Din ziua aceea stolul de vrâbiufe au rămas priete- 
nele mele şi paznicele vişinului. Eu le dau mereu mân- 
care și ele se pornesc pe ciripit oridecâteori vreun copil 
= apropie de vişin, vestindu-mă că hoţii au venit să 

ure. 


Concursul de jocuri pa luna lunie 


SERIA | i 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abonament pe 1 an, 
3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Joc combinat 


COLOANA A: 1) Fluviu in Italia. 2) Oraş in Mol- 
dova. 3) Oraş in Bulgaria 4) Insulâ în sudul Greciei 
care serveşte la scris! 5) Capitală europeană 6) Ne- 
gustor de coloniale 7) Munte biblic. 

COLOANA B: 1) Țară în Africa 2) Căldură mare 
3) Spaimă. 4) Loc unde se joacă foot-balişti 5) Domnitor 
Moldovean 6) La pasăre şi avioane 7) Luntre 

COLOANA C: 1) Roua albă care îngheaţă peste 
noapte 2) Motiv 3) Ajută la mestecatul alimentelor 4) 
Vârstă. 5) Animal sălbatic 6) Pasăre cu glas plăcut 7) 


Drac. 
Georgescu M Savin 


N. R. In acest joc avem următoarele litere 4-- T, 
7--I, 4 —B 16— A, 8—R, 2—0, 5— C, 3—U,2—M. 
I—Z,2—D,2—F, A—V, 4—N, 2--S, ad 1—P 5—E, 


Câinele 


anana 


/ 
A 
5 


Se dau următoarele litere: A A A A C C E EI L 
LMNN RR. Ş T U; în total 19 litere. Când se va 
repeta numărul se va repeta şi litera. Dacă literele vor 
fi bine aşezate, se va afla citindu-se cuvintele dela a 
orizontal, b vertical, c orizontal, e vertical = în ordinea 
aceasta — un cunoscut proverb românesc. 


Pentru ușurință : C=11, R—8, Ș=5 
Graziella Baicu — Loco, 


Putinâ gramatică 


N 


g 
RA 
ê 
A 
Je 
ik 
u 


“| iğ 
wall să 
(êê Bê ê 


GA 
LELIT 


a 
uz Lû) BEW Bê BERE EMME 


ORIZONTAL: 1) Parte de propozifiune care lămu- 
reşte un predicat, şi rãspunde la întrebãrile: pe cine? 
pe ce? 10) La revedere! 12) Loc la teatru, pe unde 
iese lumea. 13) Parte de cuvânt la sfârşitul unui sub- 
stantiv. 15) Parte de cuvânt care tine locul unui nume 
17) Arată o stare, o fire sau o lucrare. 18) Pronume 
posesiv. 19) Fructe. 21) Do. 22) Ciolan 23) Deschid gura 
din cauza lenii. 26) Umezi 27) Măsură. 28) Diviziune 
de timp 29) Oraş în România. 31) Arată ce face subiectul 
33) Pasăre răpitoare. 35) Părţi de cuvânt care lămuresc 
un verb. 36) Cuvânt neschimbător. 37) Unsoare (Mold.) 
38) De două ori nimic. 39) Arată o fiinţă sau un lucru. 
42) Apă în Franţa, 43) Produse ale găinilor. 44) Am în 
mână. 46) Parte de cuvânt care arată în număr. 47) 
Listă cu greşeli de tipar. 


VERTICAL: 1) ? 2) Praznic 3) Untdelemn sfinţit, 
4) O gândire spusă sau scrisă. 5) Şcolari cărora nu le 
place munca 6) Cea mai scumpă fiinţă (pl) 7) Epoci 
8) Nota traducătorului. 9) Margine la batistă. 10) Des- 
chizătură mică a pielei. 11) Culoare 14) Figură rotundă, 
16) Oraş antic. 18) Partea principală a unei propozi- 
tiuni. 20) A oferi 23) Erau convinși de adevăr. 
24) Cunoaşte. 25) Pâini (Tr) 26) Poartă 27) A lucra 
pământul. 28) Intârziat. 30) Papagal. 32) Tăiată după 
măsură 34) Album în care se păstrează flori presate 
39) Fiu al lui Noe, 40) Pânză groasă de învelit — mai 
ales — căruțele. 41) Moş... 45) Poftim!. 


Gamper Emil — Loco 
= 


CUPON DE JOCUR 
PE LUNA IUNIE SERIA I 


Numele şi pronumele 


Adresa: 


Desicdafi-i 


Cuvinte cu înțeles asemănător 


İn fiecare grup sunt două cuvinte cu acelaș înțeles. 

De o pildă: CASĂ VIAȚĂ PALAT TRAI, BORDEI PIVNIȚĂ. 

Cuvintele cu înțeles asemănător sunt: TRAI ȘI VIAȚĂ. 

Cititorii sunt rugaţi să ne arate care din cuviintele de mai 
jos au acelaș înțeles. 


1) ASCUȚIT, FIER, CUI, VARF, DOR, MUNTE, BUBA, 
LOVITURA AC. 


2) RĂSPÂNDIT, UMPLUT, VREDNIC, SEMANAT, 
IMPRAŞTIAT ARAT. 


€ sinduri! 


3) INGHITITURA, NOR, PLOAIE, APĂ, PICĂTURĂ, 
LIMPEDE, CURATĂ, STROP, SCANTEIE, JARATEC, 

4) CAL, COAMĂ, PINTENI, ŞEA, INŞELAL, GLU- 
MIT, PACALIT, PLATIT, VANDUT, LAUDAT, INJURAT, 
CAL, BOU, CAMILA, CAPRĂ, OAIE. 

5) ISPRAVA, PACOSTE, INTAMPLARE, BELEA, 
CURAJ, PRIMEJDIE, PUTERE, INCENDIU, POMPIER, 
GALAȚI, SOLDAT, IAŞI. 


Din grupele de cuvinte de mai jos-se vor forma 


numele unor fructe. 
ICASA, SPIERICA, IREACAŞ, UNARP, ȘVINIA. 


EA 


Inlocuind cifrele cu litere veţi obține numele unor 
peşti. ê 

Dela A la B numele unui peşte. 

Pentru ușurință 0 = 6, 0—4. 


Deslegütorii jocurilor pe luna Aprilie 
CAPITALA 


(Continuare) 


Mihaela Viorica Mateescu (49), Stoicescu Alice (39), 
Stanian Valeriu (50), Iacob Zimbler (48), Găină P. Ni- 
culina (39), Tudor C. Constantin (49), Adriana Zaha- 
rescu (38), Cornel Şarf. (47), Lăcătușu C. Ovidiu (46), 
Magaziner Miriam (37), Elvira V. Veorica Aureliu (37). 


PROVINCIA 


Alba-lulia: Bucur Letiţia (48); Arad: Aurel şi Ro- 
zalia Matei (37), Jeana Georgescu (44), Marcel Titu 
Crişan (49), Săvulescu Gheorghe (42), Maria Dumitrescu 
(14), Sica Solomoneanu (14), Dobrescu Tănase (15), 
Braunştein Rudolf (42); Bacău: M. Hausfater şi Isac 
Davidovici (38), Dinu Isac (38); Bălţi: Alexandru Borş 
(45), losef Cauşanschi (41), Bluna Comarovschy (14), 
Popescu Traian (16); Bârlad: Emilia Z. Vlad (50), Cora 
Herşcovici (49), Pleșu Rodica (39), Abramovici Lily şi 
Natalifa Faibiş (48), Puica Margareta Dolinescu (50), 
Friedman Robert (41), Stănciulescu Petre (16), Gavrilă 
Boerescu (19), Pingea Maria (48), Carol Kaufmann (18); 
Brăila: Sică Marcovici (2), Clara Singer (16), Clopotaru 
Vasile (14), Adam Gh. loan (42), Milu Borneanu (16); 
Bacău: Mayersolin Avram (4), Sucitu Florica (16), Ka- 
hane Rebeca (18), Moldoveanu Virginia (18), Gimescu 


E Pe e: 


Irina Dr. Chircă `: 


Dan (13); Buzău: Șerbănescu Constanţa (43), Voinescu 
Bucur (16), Hodoroabă Elvira (16); Botoşani: Pamfil 
Găzaru (16), Mărăcineanu Gheorghe (14), Solomoneanu 
Paul (17), Filipescu Ion (16); Butea: Ionel Gh. Lăcătuş 
(39); Bistriţa: Filoteu I. Vasilescu (13), Aurel Moldo- 
veanu (43), Noe și Joşu Elefant (47), Tanfi Cegăneanu 
(18), Talea Marin (13), Zoe şi Ervin Rafaiet (50); Bor- 
ceag: Boris I. Hibliciuc (32); Botoşani: Michaela C. 
Ciulei (39), Tudose Claudia (25), Dudaşi Constanţa (48), 
Adelaida Căp. Capitanopol (50); Brad: Fugată Tudor 
(3); Brăila: Meropi Travlos (47), Priceputu Cristina 
(49); Braşov: Maximilian Laurenţiu (24), Gorescu Alex- 
andru (2); Buftea: Ioana şi Corneliu Brosche (49); Bu- 
zău: Jenică St. Vâlcu (7); Caracal: Bela şi Ştefan Salz- 
berger (15); Cârtojiani: Constantinovici Victoria Iulia 
(50); Cerepcăuţi: Radu Sarcinschi Traian (47), Liviu 
Cocoiaciuc (47); Cernăuţi : Râduleşteanu Dan (6), Cer- 
veniaf Bebe Stănciulescu (44); Chişinău: Deonid Stra-, 
şiun şi A. Griinşpun (15), Nicolaie Dimitriev (30), Ionescu: 
Lucica (8), Margareta Sachelarie (50), Cosmescu Panait 
(14), Voinarovseky Ilie (28), Griimberg Ștrul (15), Coca 
Rădulescu (12), Mihail Dracu (18); Constanţa: Neicu 
C. Nicolae (48), Comana Lenufa Bărbulescu (48) ; Craiova: 
Coca Pantazoglu (45), Matilda Constantinescu (17), Iulia 
Constantinescu (3), Ștefan Goldschmidt (38), Leana A- 
nastasiu (47), Iosef Almosnino (18), Rica Beny (32), 
Leon Mayer (40), Vlădescu Stan (32); Cinişeuţi: Valen- 
tin Ştefan Lapuşanschi (35); Cişmele: Ghirş şi Samuel 
Crasnov (47); Cucuteni: Popovici Angela (46); Dărmă- 
neşti: Lenufa Oancia (48), Spiridon Mihăiţă (46), Lulu 
şi Paula Ardeleanu (48); Dorohoi: Lipovici Milian (45), 
Henry Goldhamer (47); Drăuceni: Ghizela R. Rozen 
(40); Dorohoi: Rebeca şi Surica Bercovici (40). Leon- 
tescu Maria (56), Vasiliu Eugenia (16); Focşani: Flo- 
rian Finkelstein (39). Bebe Grunstein (31), Silvia Segal 
(16), Anghel N. Nicolaie (48), Corina Șerban (38), Mi- 
hăilescu Petre (32), Vasilescu Rodica (46); Galaţi: Co- 
jocaru Constantin (50), Felicia şi lojy Kvertler (23), 
Sony şi Clarissette Kvertler (28), Bilig Beno (49), Mo- 
nastârski Valentin (48), Em. Gavrilescu (46), Aurian 
Weinrauch (33), Mondi Wasserman (50), Sârbulescu 
Ion (45), Mioara Vlad (19), Sica Aizic (2); Găești: 
Carmen Spineanu (16); Ghimbav: Elena şi luliu Szabo 
(42); Giurgiu: Ion I. Traian (40), Ecaterina şi Tanfa 
Contineanu (38), Aristide Dumitrescu (47), Eugenia 
Mişu Gheorghiu (49), Elena P. Stanislav (45); Greaca: 
Şcoala Primară No. 2 (48); Hotin: Costică şi Zica Ni- 
chitanco (49); Huşi: Lon Gh. Const. (39), Rente Z. 
Rubinstein (47), Petrescu Stan (40), Gologan Pascu (16), 
Măndrescu Gheorghe (28); laşi: Cernătescu Corina (38), 
Crâsnaru Ștefan (34), Pavelescu Viorica (29), Braunstei 
Gabriel (38), Coca Griinberg (5), Lungulescu loan (6), 
Jenică Bercovici (50); lie Radu: Sili şi Avram Leibu 
(46); Ițcani: Silvian Avramescu (50), Victor Oberhoffer 
(44); Lugoj: Mira Milea (10); Malnaş: Eugenia For- 
mescu (12); Menti din Fata: Jeana şi Florica M. Cora- 
nea (8); Militari: Viorica Pinoşeanu (3); Moreni: Ilie şi 
Anton Popovici (20); Nouă Suliţă: Izia Sternberg (10). 


Continuare în numărul viitor 
Mi ekî 


14 


z=- Desene fäcuie de cititori -== 


` O biserică în Tara Moților 
Fãcut de Puiu din Braşov 


j 


ij e ME, „Aa j 


Desen trimis de G. Popescu Desemnat de Elefant iosua 
Constanța uan (Ci. V-a primară Bistrița ` 


Răsăritul Soarelui. 
Alex. A. Verzea elev cl. Il-a secundară 


„Dece mămica nu mi-a umplut astăzi sticla cu lapte 2". Pretul 5 lei 
EDERSE EY YAA 


Rãs 


rmare 


( 
Drâgutul nostru cititor Mihai Niculescu din clasa a 
Il-a primară, București, ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 

In vacanţa de Paști am citit cărţile: „Martinică şi 
Puky" şi „Stan şi Bran“. Cel mai mult mi-a plăcut „Mar- 
tinică şi Puky“. Cauza este că la Martinicâ şi Puky mi-a 
plăcut mai mult când Martinică i-a cerut lui Puky un 
balon, ca să se sue în pomul în care albinele își aveau 
stupul. Mă bucur foarte mult, când văd în revistă ca 
apârut o nouă carte şi de abia aştept s'o cumpăr. 


Harnicul cititor Mircea Jereghie, elev la Bazargic, 
ne scrie : 


Iubite Moş Nae, 

Imi permit să vă trimit umilul meu răspuns la 
„Concursul literar“. 

Am ‘citit multe cărţi în vacanţă şi mi-au plăcut toate, 
căci sunt scrise de oameni încercaţi, dar citind cărţile 
pe care mata ai avut bună voinţa să le dârueşti citito- 
rilor, ca „Michi Maus iu țara viselor” şi „Stan şi Bran", 
m'a făcut să uit toate grijile mele de elev și toate du- 
rerile mele trupeşti, căci sunt suferind de un picior, fă- 
cându-mă să trăesc ore minunate împreună cu persona- 
giile din cele două cărți. 

Pe când „Michi Maus în fara viselor“ te face visător, 
melancolic, gânditor şi mulţumit de frumuseţea acelei 
țări eterne ce vine peste noapte, „Stan şi Bran“ te face 
să râzi de ghiduşiile lui Stan şi iei parte bucuros la 
luptele lui... Poate eu nu m'am exprimat destul de bine, 
dar d-ta, care cuuoşti sufletele noastre, iti vei spune în 
cuvinte mai frumoase cele ce am vrut să spun. 

Astfel că amândouă se tin strâns legate una de alta 
şi-ţi procură câte o mulțumire diferită. — Ifi mulţumesc, 
Moş Nae, din suflet că ai scris aceste cărți, pentru a mă 
făcea să uit durerea ce mă apasă şi te rog să mai scrii 
şi alte cărţi tot atât de frumoase și tot atât de intere- 
sante, pentru a ne mai procura ore de bucurie. 


Mica, dar drăguţa cititoare Kitty Stoichiţia din clasa 
a IV-a B. primară, Sibiu, ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 

In vacanţa Paştelui am citit cartea ,,Michi Maus în 
tara viselor”. Cartea „Stan şi Bran" n'am citit-o încă, 
pentrucă banii din puşculifâ s'au terminat. Mi-a plăcut 
mult cartea ,,Michi Maus“, Am citit-o de două ori. Mi-a 
plăcut foarte mult cum a fost ospătat „Michi Maus“ la 
fântâna năzdrăvană şi răsplata care a căpătat-o Aş dori 
ca şi în fara noastră să fie o astfel de fântână năzdrăvană. 


Drâgufa cititoare Rosenthal Erna, clasa IV-a primară, 
Bacău, ne serie: 


Dragă Moş Nae, | 
In vacanţă am citit următoarele cărţi: „Michi Maus 


DIMINEAT 


| — 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
JEN awen RI RE A BAN i SRR Ea EI REEL VER MB L EIDE 
5 LEI 


16 PAGINI 


unsurile la concursul literar 


în țara viselor“, „Stan şi Bran“ şi „Răpirea celor două 
fetițe“. 

Cel mai mult însă mi-a plăcut „Răpirea celor două 
fetiţe“. Insă nici „Michi Maus“ nu mi-a plăcut mai putin. 
Şi „Stan şi Bran“ este foarte frumoasă. Mi-a plăcut foarte 
mult când Victoria a plecat dela castel. 


Buna cititoare Anna Crasiue, dela Zgurita (județul 
Soroca), cititoare căreia îi dorim să nu mai fi nicio 
dată bolnavă, ne scrie: 


Dragă Moş Nae, 


Am fost bolnavă şi deaceia n'am putut răspunde 
imediat la concursul literar. Iti scriu acum că în vacanță 
am cetit trei cărți ale matale, anume: „Michi Maus în 
tara viselor", „Stan şi Bran" şi Răpirea celor două fetițe". 
Mi-au plăcut toate. „Michi Maus“ mi-a plăcut, pentrucă 
prevesteşte mult pentru viitor. „Stan şi Bran“ mi-a plâ- 
cut, fiindcă e hazlie. Iar „Răpirea celor două fetițe“ 
mi-a plăcut mai mult decât toate celelalte cărți. Toate 
cărțile scrise de mata mi-au plăcut. 


Drâgufa şi „devotata“ cititoare Myri Fränkel din cl 

I-a primară B., București, ne scrie: 
Dragă Moş Nae, 

Cum timpul în sf. sărbători de Paşti n’a fost ca în 
alți ani cald şi prielnic pentru excursii, am trebuit să 
stau mai mult în casă. 

In schimb însă, m'a aşteptat o altă bucurie. 

In Sâmbăta Mare, tăticu a venit acasă cu un aer 
misterios, având mânile la spate. Eu am priceput că e 
vorbă de o surpriză, însă nici prin gând nu îmi trecea 
că mi-a adus cârfile-mi mult dorite. Când tăticul mi-a 
dat pachetul, am fugit repede în colțul meu unde citesc 
întotdeauna. Cu o nerăbdare sporindă am desfăcut pa- 
chetul. Ce bucurie pe mine, când desfăcându-l, au căzut 
din el cărțile: „Stan şi Bran”, „Răpirea celor două fetițe" 
Şi „Jertfa Lilianei", 

Din toate mi-a plăcut mai mult „Jertfa Lilianei”, 
care e o carte cum nu se mai poate mai înduioşătoare. 

Mai ales când Liliana a avut curajul să se scoboare 
în puf şi să scape pe copilul dușmanului ei, am plâns 
lacrimi de înduioșare. 

Și „Stan şi Bran“ și „Răpirea celor două fetiţe“ 
mi-au plăcut foarte mult. La „Stan şi Bran“ mi-a plăcut 
curajul lui Stan. „Răpirea celor două fetițe“ m'a dis- 
trat de asemenea mult. 

Iţi mulţumesc pentru orele plăcute ce am petrecut 
prin cărţile tale, a ta devotată cititoare. 

(Va urma) 


Eu citesc „Stan şi Bran", tu citeşti „Michi Maus în Țara 
Viselor” şi cu toții citim ambele cărți. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an 
Pe şase luni n 
P e trei luni .... e... 0 x sa" 


REDACŢIA ŞI ADMI NISTRATLA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON; 3—sa—30O | 


gır 


REDACȚIA ŞI 


10 lunie 1936 No. 644 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR pi e 
ESTE STRICT INTERZISĂ Director: 


200 LEI 


ABONAMENTE. 
100 


uminica trecută, Uitucilă a nimerit la marele 
meeting de aviaţie dela aerodromul Băneasa. 
Zic „a nimerit“, de oarece a mers fără să vrea 
şi fără să ştie. 

In adevăr, în după amiaza zilei de Dumi- 
nică, trecând pe la mine, mi-a zis:“ Vintilă, nu vii să 
mergem la Moşi? 

— Nu pot merge acum, fiindcă am treabă, i-am răs- 
puns eu. 

— Hai să mergem, stărui el. Ne mai plimbăm cu 
barca pe lac, mai luăm câte o bere la restaurantul din 
pădure. 

— Măi, Uitucilă, l-am întrebat eu, ai fost tu vreo- 
dată la Moşi? 

— Chiar acum trei seri am fost şi am stat acolo 
patru ore, mi-a răspuns el. 

— Şi ai văzut tu că acolo este un lac şi o pădure? 

— Bine înţeles că um văzut. Dacă m'am plimbat cu 
barca pe lacul dela Moşi şi am luat masa la restaurantul 
din pădure.“ 

Ce să mai stăruiu, ce să-i mai spun că a visat şi 
lacul dela Moşi, în care sar fi plimbat cu barca, şi pă- 
durea dela Moşi, în care a pus şi un restaurant... Ori, 
poate, o fi fost la Băneasa sau la Parcul dela „Luna 
Bucureştilor“ şi şi-a închipuit că se află la Moşi, unde nu 
există nici un lac, fie el cât de mic, şi nici o urmă de 
pădure. 

Insă, cum am spus, de geaba aş fi căutat să-l lă- 
muresc. Mam mărginit, aşa dar, să-i spun că nu pot 
merge şi l-am lăsat să plece singur. 

Uitucilă a mers cu tramvaiul, adică, a crezut că 
tramvaiul în care s'a urcat, duce la Moși. Obiceiul lui 
Uitucilă este să nu se uite niciodată la numerele ce sunt 
în partea de dinainte a fiecărui vagon de tramvai şi nici 
la ceeace stă scris. Dacă sar uita, ar putea şti în ce 
tramvai să se urce..., bine înţeles, atunci când ştie unde 
trebue să meargă. Dar aşa este Uitucilă: uită să privească 
şi uită să întrebe, după ce sa urcat în vagon. 

Acum, adică în după amiaza zilei de Duminica tre- 
cută, a plecat dela mine, fiind hotărât să meargă la Moşi. 
Pentru aceasta — şi un copil mic ştie atâta lucru — tre- 
buia să ia tramvaiul pe care stă scris cu litere mari 
cuvântul Moşi. El însă nu-şi dete osteneala aceasta. Ba 
făcu ceva mai mult. La locul unde se oprise în aștep- 
tarea tramvaiului, vede că se opreşte un autobuz nou 
şi frumos. 


N. BATZARI 


3 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


v = 


1 aviator 


„Mi-a venit o ideie, îşi zise vorbindu-şi singur. Merg 
la Moşi cu autobuzul!“ Şi fără să întrebe pe conductor 
în ce direcţie merge autobuzul acela, se urcă şi ceru un 
bilet până la capăt, aşa cum făcuse și rândul trecut. 

Autobuzul însă mergea la Băneasa. Când a ajuns aci, 
sa oprit, iar călătorii sau dat jos. Tocmai atunci îi veni 
lui Uitucilă gândul să întrebe. „Am ajuns la Moşi? 

— Am ajuns şi am trecut şi mai departe,“ îi răs- 
punse râzând conductorul, de oarece şi-a închipuit că 
Uitucilă vrea să glumească. 

Uitucilă s'a dat, aşa dar, jos şi privind în jurul său, 
zise mirat: „Măi, în trei zile, de când n'am fost, ce mult 
s'au schimbat Moşii!“ 

Văzu însă un şir nesfârşit de automobile, de auto- 
buze, precum şi o mulțime nenumărată de oameni, care 
mergeau pe jos, mergând drept înainte. Mergeau la ae- 
rodromul dela Băneasa, unde avea loc marele meeting 
de aviaţie, care a reușit așa de frumos. 

Uitucilă se luă şi el după mulţimea de oameni, con- 
tinuând a fi convins că merge la Moşi. A vrut să intre 
dar a fost oprit la intrare şi întrebat: „Ce loc doriţi să 
ocupați? 

— Vreau un loc bun, cât mai bun“, răspunse Uitu- 
cilă, fără să se gândească dece fusese întrebat. 

Dar când i s'a spus că locul acela costă o sută de 
lei, a deschis ochii mari şi la rândul său a întrebat: 
„De când s'a scumpit aşa mult intrarea la Moşi?“ 

Nu i s'a dat nici un răspuns la această întrebare, 
de oarece oamenii dela bilete şi-au închipuit că, ori nu 
este în toate minţile, ori că este cam afumat de băutură, 
ceeace, la urma urmelor, e cam tot acelaş lucru. 

Uitucilă intră la meetingul de aviaţie, fiind şi acum 
încredinţat că intrase la Moşi. Nu-i vorba, se cam miră 
el că nu vede nici turtă dulce, nisi gogoși, nici bărci 
prinse în lanţuri, nici restaurante. Nu vedea decât mii, 
zeci de mii de oameni şi un mare număr de aeroplane. 

Rând pe rând, avioanele se inâlfau în văzduh, sbu- 
rând şi făcând exerciţii, care stârneau admiraţia spec- 
tatorilor. Se vedea bine cât de curagioşi şi cât de pri- 
cepufi sunt aviatorii noştri, cu care ne putem mândri. 

Şi Uitucilă a admirat şi a aplaudat tot timpul. Ba 
chiar s'a întors de acolo cu o hotărâre, de care zice că 
vrea să se ţie. S'a întors cu hotărârea de a se face aviator. 
Vom vedea ce se va alege din această nouă scrânteală. 


VINTILA BRATU 


NNE PRE a ÎI de H. F. BURNET T www 
14. Când Sara isi inchipue că e prințesă. 


Aceste gânduri erau pentru Sara ca un vis—un vis, 
care se isprãvise, aşa că nu se va mai putea întoarce. 
Era doar vãdit cã nu exista vreun mijloc prin care 
starea ei sar putea schimba în bine. Ştia şi ghicea cam 
ce fel de viitor îi pregăteşte miss Minchin. Atâta vreme 
cât era prea tânără, ca să facă din ea o profesoară, ca 
şi celelalte profesoare, ar fi întrebuințată ca o servi- 
toare, cerându-i-se însă în acelaș timp să nu uite ceea 
ce învățase, ba chiar, printr'un fel de minune, să înveţe 
şi mai mult. 

In orele de seara, era — chipurile — lăsată să ci- 
tească şi să studieze, iar din când în când era chiar 
examinată. Ştia însă sărmana Sara că ar fi fost certată 
cu toată asprimea, dacă n'ar fi răspuns bine şi war fi 
dovedit că a făcut progrese la învățătură. 

Adevărul era că miss Minchin știa că Sara este aşa 
de doritoare de a se instrui, încât, după. judecata ei, 
nici pare nevoe de profesoare. Era deajuns să-i dea 
cărţi, pentru ca Sara să nu le lase, până ce nu învăța 
pe din afară tot cuprinsul lor. Şi mai știa miss Minchin 
că în câţiva ani, Sara ar fi o bună profesoară. 

Acesta era viitorul ce o aștepta. Când va fi ceva 
mai mare în vârstă, va fi pusă să muncească în clasă 
cu elevele, așa cum muncea acum din zori şi până seara 
târziu ca servitoarea cea mai de rând şi cea mai puţin 
crufatâ. Atunci, când are să fie întrebuințată ca profe- 
soară, miss Minchin se va vedea nevoită să-i dea haine 
ceva mai bune, însă, de sigur, vor fi tot haine urâte şi 
făcute dintro stofă proastă, aşa ca să aibă tot înfăţi- 
șarea de servitoare. 

Era tot ce putea să aștepte dela viitor. Stând tăcută 
şi liniștită in odâifa sa, Sara se gândi mai multe mi- 
nute la viitorul acesta. 

Pe urmă îi veni însă un alt gând. Un gând, care îi 
coloră obrajii şi îi puse o lumină vie în ochi. Işi în- 
cordă trupuşorul slâbuf şi își înãltã capul. 

„Orice ar fi să se întâmple, își zise ea, este, totuși, 
un lucru, care nu poate fi schimbat şi anume: dacă 
sunt îmbrăcată in sdrenfe, pot fi însă o prințesă în 
sufletul meu. E ușor să fii prințesă, atunci când ești 
îmbrăcată în haine curate, dar este o faptă mult mai 
mare şi o isbândă mult mai frumoasă să fii şi să te 
simţi prinţesă, atunci când nimeni nu ştie şi nu bă- 
nueşte aşa ceva. Iată, de exemplu, Maria Antoaneta, 
regina Franţei, atunci când, dată jos de pe tron, fusese 
aruncată în închisoare, îmbrăcată într'o rochie neagră 
şi veche, când părul îi albise. iar călăii ei o acopereau 
cu cuvinte de ocarâ şi nu-i spuneau într'altfel, decât 
văduva Capet. In zilele acelea era mult mai mult re- 
gină, decât în vremea când, stând la palatul regesc, era 
fericită și servită de atâta lume. Eu așao iubesc mai 
mult. Nu se speria de mulțimea ce urla în jurul ei.Era 
mai tare decât călăii ei, chiar şi atunci când i-au 
tăiat capul.“ 

Astfel de gânduri nu-i veneau Sarei pentru prima 
dată. li veniseră de mult şi o consolaseră în multe zile 
amare, când muncea și se trudea la pension cu un aer 
misterios, pe care miss Minchin nu-l putea înțelege, 
ceeace o plictisea şi o supăra, părându-i-se că Sara 
trâeşte în gând o viaţă, care o punea deasupra lumei 
întregi. 

In astfel de momente, se părea că Sara nici n'aude 
cuvintele de dojană şi de ocară ce i se spuneau. Sau, 
dacă le auzea, se purta ca și cum n'ar fi privit-o de 
loc pe dânsa. Uneori, tocmai când era în mijlocul unei 
cuvântări aspre şi jignitoare, miss Minchin vedea că 
Sara o priveşte țintă şi că privirile ei nu mai erau pri- 


İn românește de MARIA SOREL 


viri de copil. Mai vedea că pe buzele Sarei flutură un 
zâmbet de mândrie. 

Miss Minchin nu ştia că în momentele acelea Sara 
îşi zicea în gând: „Nu ştii că ocărăşti pe o prințesă şi 
că, dacă vreau, ar fi deajuns să mişc mâna, pentru a 
te trimite la ştreang. Insă, te cruf şi te iert, tocmai 
pentrucă sunt prinţesă, pe când dumneata nu ești decât 
o biată făptură proastă, mojică, ordinară, așa că nu ştii 
să te porți mai bine.“ 

Astfel de gânduri o interesau și o amuzau mai mult 
decât orişice. Şi oricât erau de ciudate, în ele găsea 
Sara o consolare şi curajul, ca să îndure grelele neca- 
zuri ale traiului de toate zilele. Când gândurile acestea 
puneau stăpânire pe dânsa, ea nu mai putea răspunde 
cu răutate şi grosolănie la răutatea şi grosolănia celor 
din jurul ei. 

„O prinţesă, işi zicea ea, trebue să fie politicoasă.“ 

Şi aşa, când servitoarele, luând exemplu dela miss 
Minchin, îi vorbeau obraznic şi îi dădeau tot felul de 
porunci, ea, ținând capul in sus, răspundea cu o politeţă 
ciudată, ceeace le făcea să se oprească din vorbirea 
lor grosolană şi să se uite ţintă la dânsa. 

„Mucoasa aceasta vorbește şi se poartă, ca şi cum 
ar fi fost crescută la palatul regal, zicea bucătăreasa, 
râzând pe înfundate. E adevărat că nu mă port tocmai 
blând cu dânsa, însă trebue să mărturisesc că ea este 
totdeauna politicoasă. „Cum poruncifi... dacă sunteţi aşa 
de drăguță... vă cer iertare... v'aş putea supăra ?“ Iată 
în ce fel îmi vorbeşte toată vremea în bucătărie, ca şi 
cum nici mar putea vorbi intr'altfel.“ 

In dimineaţa zilei în care făcuse cunoştinţă cu Ram 
Dass şi cu maimuța lui, Sara era în clasa elevelor miei. 
Terminând de dat lecţii, a început a strânge gramati- 
cile de limba franceză şi a se gândi în acelaş timp la 
diferitele lucrări la care erau puse să facă şi la diferi- 
tele pâfanii ale unor persoane de sânge regesc, atunci 
când aceste persoane călătoreau prin ţară, fără să spună 
cine sunt. 

De pildă, Alfred cel Mare, regele Angliei, a fost 
pălmuit de nevasta unui văcar, de oarece nu băgase de 
seamă şi lăsase cozonacul să se ardă în cuptor. Ce 
spaimă trebue să fi tras această femeie, când a aflat 
cine era acela pe care îl pălmuise ! 

Dacă şi miss Minchin ar afla într'o zi că şi Sara, 
căreia, deocamdată, îi eşeau degetele dela picioare prin 
pantofii gâurifi, este o prinţesă, o adevărată prinţesă! 

La gândul acesta, ochii Sarei străluceau de o pri- 
vire, care scotea din tãtûni pe miss Minchin. Şi ade- 
vărul este că miss Minchin, care în momentele acelea 
se găsea lângă Sara, nu se putu stăpâni, ci, ridicând 
brațul, îi trase o palmă, aşa cum făcuse cu regele 
Alfred cel Mare şi femeia văcarului. 

Sara tresări. Palma primită a făcut-o să se trezească 
din vis şi oprindu-şi răsuflarea, stătu câteva clipe lini- 
ştită. Apoi, aproape fără să vrea, isbucni în râs. 

„Ascultă, copil obraznic şi neruşinat, i se răsti miss 
Minchin, dece râzi ?“ 

Sarei i-au trebuit câteva secunde, ca să-şi vie în 
fire şi să-și amintească din nou că era prințesă. Se în- 
roşise la obraji, iar obrazul, pe care fusese pălmuită, îi 
ardea şi o durea. 

„Mă gândeam, răspunse ea. 

— Cere-mi acum îndată iertare !“ îi porunci miss 
Minchin. 

Sara stătu puţin la îndoială mai înainte de a răspunde. 

„Am să vă cer iertare, pentrucă am râs, zise ea, de 
oarece e cu putință ca așa ceva să nu fie politicos; 


Da 


insâ n'am sâ vã cer iertare, pentrucã stãteam şi mâ 
gãndeam. 

-- La ce te gândeai ? o intrebâ miss Minchin. Şi 
cum îţi permifi să te gândeşti ? Şi spune-mi, la ce te 
gândeai ?“ 

Auzind acestea, Jessie râse pe infundate, iar ca şi 
Lavinia işi fâcurâ una alteia semne, lovindu-se cu 
coatele. Toate elevele işi luară privirile de pe cărţi şi 
se puseră să asculte. In adevăr, se amuzau ori de câte 
ori miss Minchin se dădea la Sara şi o certa. Răspun- 
surile Sarei erau totdeauna ciudate şi ca mavea nici o 
dată aerul că se sperie. N'arăta speriată nici acum, când 
palma dată de miss Minchin îi roşise obrazul şi când 
ochii îi străluceau ca două stele. 

„Mă gândeam, răspunse ca vorbind mândru şi poli- 
ticos, că n'aţi ştiut, ceeace aţi făcut. 

— N'am ştiut, ceeace am făcut ?! zise miss Minchin 
abia stăpânindu-şi mânia. 

— Da, îi întări Sara vorba. Mă gândeam ce sar fi 
întâmplat şi ce v'aş fi putut face, dacă aş fi fost prin- 
fesâ, iar d-voastră m'afi fi pălmuit. Mă gândeam că dacă 
aş fi fost prinţesă, n'aţi fi cutezat nici o dată să vă 
atingefi de mine — orice aş fi zis şi orice aş fi făcut. Şi 
mã môi gândeam cât de mult v'afi fi mirat şi vaţi fi 
ó peniat daca atl f, aflat dintr'o dată că...“ 

Avea a$6 de lămurit înaintea ochilor visul ei închi- 
puit- înât felul convingător în care vorbea a produs o 
impresie puternică chiar şi asupra d-rei Minchin. In 
inteligenţa ci mărginită începu să creadă că în curajul 
inocent al Sarei trebue să stea ascunsă vreo putere 
misterioasă. 

„Ce ? Ce să aflu ? întrebă ea neliniştitâ. 

— Că eu sunt cu adevărat prinţesă, răspunse Sara 
şi că pot să fac tot ce-mi place.“ 

Ochii tutulor elevelor din clasă se măriră peste 
măsură la auzul acestui răspuns, iar Lavinia se plecă 
înainte, vrând să vadă şi să audă cât mai bine. 

„Du-te chiar în momentul acesta în camera ta! 
strigă miss Minchin cu o voce înăbuşită. Eşi numai de 
cât din clasă! lar voi, domnişoarelor, vedefi-vâ de 
lecții.“ 

Sara făcu o scurtă plecăciune. „Vă cer iertare 
pentrucã am râs, zise ea, dacă râsul meu ar fi fost ceva 
necuviincios.“ Apoi eşi din clasă, lăsând pe miss Min- 


SKUTER 


chin să se sbatã în furia de care era cuprinsă, pe când 
elevele işi şuşoteau una alteia, ascunzãndu-şi fata CU 
cărțile. 9 
„Aţi văzut-o ? Afi văzut ce privire ciudată ov eê. f. 

isbucni Jessie, care nu mai putea sã tacã. Vã mârturi. 
sesc din parte-mi că nu maş mira de loc să văd că 
Sara devine într'o zi o persoană importantă. Inchipuiti- 
vă ce are să fie atunci !“ 

(va urma) 


O drăguță cititoare 


+A 


TER 
Care fluturi vă pias: mai —. 


Intr'un sat, trăia odată un plugar, care avea o fată, 
Fiorina. Plugarul acesta se însurase cu o văduvă bătrână, 
care avea şi ea două fete mai mari. 

Văduva punea pe Florina la muncile cele mai grele, 
aşa că sârâcufa de Florina era tare nenorocită. Adesea 
se gândea la mama ei cea bună, care pe patul de moarte 
îi dăduse o păpuşă fermecată. 

„Păstreaz-o şi no arăta nimănui, iar când vei fi în 
primejdie, păpuşa îţi va arăta calea cea bună“, îi spusese 
mamă-sa binecuvântând-o. 

Păpuşa era singura mângăiere a Florinei ; ea îi a- 
lina necazurile şi o ajuta în toate. 

Intr'o zi plugarul plecă de acasă pentru mai mult 
timp. In lipsa lui, mama vitregă trimetea mereu pe 
Florina în pădurea vecină. In pădurea aceea, mare şi 
întunecoasă, era o poiană, în care Baba Cloanfa işi avea 
coliba. 

Fata se întorcea totdeauna cu bine acasă, fiindcă 
pâpuşica ii arăta drumul şi n'o lăsa să se apropie de 
colibă. 

Sosi toamna. Intro seară, femeia dădu fetelor de 
lucru şi după ce le aprinse o lumânare, se duse să se 
culce. Dar iată că flacara începu să clipească ; una din 
surorile vitrege ale Florinei, prefăcându-se că taie fitilul, 
stinse lumânarea. 

„Ce să facem, se văitau cele două fete rele, n'avem 
foc în toată casa şi mai avem de lucru! Trebue să îm- 
prumutăm lumină dela Baba Cloanfa. 

— Mie îmi luminează iglifele“, zise una din fete, care 
împletea la ciorapi. — lar mie acele, zise aceea ce cârpea. 
Du-te tu, Florino ; tu trebue să te duci !“ Şi o împinseră 
afară. 

Florina începu să plângă, dar pâpuşica o mângăia. 
Atunci, o luă în buzunar, își făcu o cruce şi intră în 
pădure. 

Mergea cu frică şi cu băgare de seamă. Deodată un 
călăreț trecu în goană pe lângă ea. Călărețul era alb, 
în haine albe și pe un armăsar alb cu frâul alb. In 
aceași clipă, au început să se ivească zorile. 

Florina merse mai departe. După puţin, trecu un 
alt călăreț. Acesta era roșu, avea haine roşii şi câlarea 
pe un armăsar roșu. Indată soarele începu să răsară. 

Florina umblă o noapte, mai merse o zi, iar spre 
seară ajunse la o poiană unde era coliba Babei Cloanfa. 
Gardul colibei nu era făcut din nuele, ci din oase ome- 
neşti, şi la ușă în loc de broască, o gură cu fălcile des- 
cleștate. Biata Florina se opri împietrită de groază. Dar 
iată că trecu al treilea călăreț, care era negru, îmbră- 
cat în zale negre, pe un armăsar negru. 

Călărețul se opri la uşa colibei şi apoi dispărr ve 
lăsă noaptea. Dar întunericul nu ţinu mult: we» ..hii 
din feste se aprinseră. Răsună sgomot mare A.Lorii 


gın 


PAPUSA ERMECATA 


Poveste populară rusească 


trosniră, frunzişul începu să tremure, căci din pădure 
venea Baba Cloanfa. 

„Fu, fuu, se simte suflare de om! Cine e aici?“ 
Florina se apropie, îi făcu o plecãciune şi îi zise : 

„Sunt eu, bãbutã, m'au trimes surorile mele vitrege 
sâ-fi cer foc. 

— Bine, le cunosc, răspunse vrăjitoarea, am să-ţi 
dau foc, dacă stai să munceşti pentru mine“. 

Ușa se deschise, Baba Coanfa intră fluerând, urmată 
de Florina și iarăși toate se închiseră la loc. 

Fata făcea tot ce-i poruncea Baba. Ajutată de pă- 
puşica fermecată, curăța grâul sau alegea meiul şi apoi 
grâunfele erau măcinate de trei perechi de mâini uriaşe. 

In seara zilei a treia, Baba se întoarse acasă veselă, 
şezu la cină şi începu să vorbească cu Florina. 

„Poţi să-mi pui întrebări, numai că nu toate 
bările duc la bun sfârşit“, îi zise ea. 

Florina o întrebă de cei trei călăreţi, pe care îi vă- 
zuse în pădure. 

„Cel alb este ziua senină, cel roşu este soarele, iar 
călăreţul negru este întunericul nopţii,“ îi răspunse vră- 
jitoarea. 

Florina îşi mai aduse aminte de cele trei perechi 
de mâini uriaşe şi de oasele de pe gard, însă pâpuşica 


între- 


îi şopti să nu mai întrebe de aceste lucruri, căci nu 
toate sfârşesc bine. 
„Acum să-ţi pun eu o întrebare, zise baba, cum 


izbuteşti să faci toată treaba pe care ţi-o dau? 

— Imi ajută binecuvântarea mamei mele ! răspunse 
Florina 

— Piei din faţa mea, fată binecuvântată, n'am nevoie 
de tine !“ 

Baba o îmbrânci afară şi dându-i o feastâ cu ochi 
de foc înfiptă întrun băț, îi zise: 

„lată foc pentru surorile tale !“ Florina o rupse la 
fugă prin pădure, la lumina testei care se stinse cu ve- 
nirea zorilor. Insfârşit, spre seara zilei următoare ajunse 
acasă. La poartă vru să arunce feasta, dar un glas înă- 
buşit se auzi dinăuntru : 

„ Nu mă lăsa! Trebue să mă duci la mama ta vi- 
tregă !“ 


| 
| 
| 
| 


Ea^vãzãnd că la fereşti nu licãrea nici o luminifâ, 
se hotâri sâ intre cu feasta. e „i 

Surorile cele vitrege se bucurarâ şi-i povestirâ câ, 
de când plecase ea, n'a mai fost focin casâ, lumânârile 
nu ardeau, iar focul, pe care il aduceau dela vecini, se 
stingea îndată ce păşeai cu el pragul casei. 

„Poate, focul tău va lumina“, ziseră ele şi aşezarâ 
teasta într'un colţ. Dar ochii cei de foc priveau la mama 
vitregă şi la fiicele ei şi le ardeau. Săracele n'aveau unde 
să se ascundă, oriunde se băgau, privirile de foc le 
urmăreau pănă ce înspre zi le-a ars cu totul. Numai 
Florina rămase nevătămată, ea îngropă feasta în pă- 
mânt şi apoi se duse să trăiască în sat la o femee bă- 
trână, ca să aștepte întoarcerea plugarului. y 

Aci se puse a țese şi fesu o pânză albă şi subțire, 
ca firul de păianjen, Gi e 

După ce isprăvi pânza, Florina zise bătrânei: 

„Du-te în târg şi vinde pânza, iar banii să-i iei 
pentru tine“. 


Baba se învoi, dar socotind că o astfel de pânză 
mo poartă decât împăratul, se duse la Curte. a 

İmpâratul, zârind-o pe sub ferestrele palatului, o 
intrebâ ce vrea. Cum vâzu pânza, se minunâ şi vru sã 
afle cât cere bătrâna pe ea. Insă baba i-o dădu în dar, 
deoarece cu bani, ar fi trebuit să-i ceară o sumă foarte 
mare. 

Impăratul mulţumi femeiei şi ea se întoarse la sat. 

Meșteri iscusifi se apucară a face cămăși împăratu- 
lui din pânza aceea, dar nimeni nu putea s'o coasă. Cău- 
tară în zadar pe cineva, care să poată s'o lucreze. Atunci 
împăratul porunci ca să fie adusă bătrâna. i 

„Frumoasă e pânza ta, bătrânico, îi zise el, însă ni- 
meni nu poate s'o lucreze. Dacă ai putut s'o feşi, trebue 
să ştii s'o lucrezi ! a 

— N'am lucrat-o eu, acesta este lucrul mâinilor albe, 
este munca unei fete frumoase. 

— Bine, să facă şi câmâşile“, porunci împăratul. 

Florina, care ştia dinainte ceeace o să se întâmple, 
nu se miră, ci se puse la lucru și, ajutată de pâpuşicâ, 
lucră douăsprezece cămăși de toată frumuseţea. Bătrâna 
le duse la palat, iar Florina se aşezâ la fereastră. 

Impăratul, când văzu lucrul acela minunat, porunci 
ca meşterifa să vie la palat şi să primească din mâinile 
lui darurile împărătești, 

Florina veni la Curte, împăratul, cum o văzu, se 
îndrăgosti de ea şi îi zise: : e 

„Nu, draga mea, n'am să mă despart de tine, fii 
împărăteasa mea !“ 

Şi așa Florina cea harnică și frumoasă rămase la 
palat, şi nunta se făcu în aceeași zi cu mult alai. ` 

Şi pâpuşica fermecatã rãmase cu İmpârâteasa pânâ 
la sfârşitul zilelor ei, ajutând-o la nevoe ca şi înainte. 


Povestită de MARA CRAUZE 


LEVII, care învaţă la școală Geografia conti- 

nentelor, ştiu că China este cel mai mare stat 

4 nu numai din Asia, unde se găseşte, ci din 

toate statele de pe pământ. Până mai acum 

câţiva ani, avea doar o suprafaţă de 9,650.000 

de chilometri pătraţi şi o populaţie de 436 de milioane 
de locuitori. 

Ca să ne dăm mai bine seama de întinderea Chinei 

şi de marele număr al populaţiei ei, spunem că supra- 


MAOD 


INIOARA 


fața totală a Europei — continent în care sunt 21 de 
state — este de 9,913.400 de chilometri pătrați. Aşa dar, 
ca întindere, Europa este mai mică decât China. 

E drept că o întrece ca populație, dar nu cu mult. 
In adevăr, populația tutulor statelor din Europa la un 
loc este de 460 de milioane de locuitori, va să zică, 24 
de milioane de locuitori mai mult decât avea China 
până mai acum câțiva ani. 

Dece am spus şi chiar am repetat cuvintele până 
mai acum câțiva ani ? Pentru motivul că de câțiva ani 
încoace, Japonia, stat vecia cu China, dar mult mai 
mic, a năvălit asupra ei şi i-a cucerit provincii întinse. 
Armatele chineze, armate lipsite de disciplină, de arma- 
ment şi de o bună organizație, au fost mereu bătute şi 
fugãrite de Japonezi, a căror armată este una din cele 
mai bune şi mai viteze de pe pământ. 

E drept că Chinezii se laudă că ei au avut o civi- 
lizafie inaintatâ intr'o vreme când popoarele din Europa 
trăiau încă în stare de barbarie. Faptul e adevărat. 
Chinezii, de pildă, sunt aceia care au cunoscut mai 
înainte scrisul, mătasea, praful de puşcă, porfelanul, 
etc. Insă, e tot atât de adevărat, că, pe când popoarele 
din Europa au făcut mereu progrese, ei au stat pe loc, 
ba chiar au dat înapoi, așa că în toate privinfele au 
fost intrecufi cu mult de locuitorii Europei şi de vecinii 
lor Japonezii, care au imitat pe Europeni. 

Dăm aci câteva vederi din China de odinioară, adică 
din vremea când China era imperiu, —ii se spunea 
„Imperiul ceresc“ — de oarece astăzi China este republică. 

Sus e un tablou, care înfățișează pe o împărăteasă 
călare pe un balaur. Impărăteasa este îmbrăcată după 
moda veche. 

La mijloc, sunt două Chinezoaice, dintre care una 
fine de mânâ pe copilul său, îmbrăcat în portul nafio- 


^ 
¬¬ 
d, 
` 


yê Ce 


$ 


II de an ce pis A 


nal. Intre cele două femei cu copilul şi grupul de bâr- tot avutul. 
bafi este una din lămpile mari, care se pun de obiceiu Jos, la mijloc este o împărăteasă, şezând pe tronul 
înaintea templelor chineze. In grupul de bărbați, avem făcut de aur şi împodobit cu o mulțime de pietre pre- 
un Chinez bogat şi om cu trecere, apoi un mandarin, fioase. De o parte a ei este o dansatoare, iar de partea 
ceeace înseamnă un nobil. Cât despre Chinezul cu un cealaltă un împărat de acum câteva veacuri. 

băț în mână, este un drumef, care işi cară in spinare MARCU IONESCU 
Din marii scriitori pentru tineret 


Hans Christian Andersen 


n Născut în anul 1805, mort în anul 1875 == 


şi chiar de mai multe ori — în toate limbile de pe pământ 

Să povestim aci pe scurt viața lui Andersen. 

Hans Christian Andersen s'a născut în anul 1805 în 
mica localitate Odensee din Danemarca. Tatăl său era un 
cismar sărac, însă om căruia îi plăceau poveștile, tea- 
trul şi aventurile. 

Incă de când Hans era copil în vârstă mică, tatăl 
său îi spunea poveşti sau îi citea din cărţi, mai ales din 
„Una mie şi una de nopți“. 


Andersen citeşte din poveştile sale unui copil bolnav. 


In „Dimineața Copiilor”, precum şi în diferitele 
„Almanabhuri ale Şcolarilor", am publicat multe din po- 
veştile lui Andersen, bine înţeles, în traducere română. In 
afară de aceasta, acum câţiva ani, Moş Nae a scos şi 
un volum cu poveşti de Andersen. Această carte, întitu- 
lată „Evreica”, astăzi este complect epuizată, adică nu se 
mai găseşte de vânzare. 

De altfel, care copil și care tânăr sau chiar persoană 
mare n'a citit şi nu sa simțit mişcat până la lacrimi de 
povestea „Fetița cu chibrituri” ? Şi cui nu i-a plăcut mi- 
nunata poveste — tot de Andersen — întitulată „Bunica"? Lui Andersen îi plăcea să facă tăind din hârtie perso- 

Spunem că poveştile lui Andersen au fost traduse —  nagiile din poveştile sale şi să le proecteze pe perete. 


8 


ARREN 


Portretul lui Andersen. 
„ACTE DCI LE a TE UM BL EFA 


Tot tatâl sâu fabricase nişte pâpuşi, cu care fâcuse 
un teatru de păpuși... Dar mai fiind din fire mare iubi- 
tor de aventuri, îşi lăsă meseria, își lăsă familia şi merse 
să se facă soldat în armatele împăratului francez Na- 
poleon. Luă parte la mai multe răsboaie şi îşi găsi moar- 
tea pe câmpul de luptă, 

Hans avea pe atunci vârsta de 11 ani. Tatăl său nu 
lăsase nici o avere, așa încât, ca să poată trăi, mamă-sa 
se tocmea ca spălătoreasă cu ziua ori ca muncitoare la 
câmp. 

La vârsta de 12 ani, Hans intră ca lucrător la o fa- 
brică de postav, unde muncea toată ziua, iar seara mer- 
gea la şcoala copiilor săraci, ca să înveţe să scrie, să 
citească şi să socotească. Un vecin îi împrumută câteva 


cărți cu poveşti şi cu aventuri, pe care Andersen le citea 
cu o adevărată lăcomie şi care îl făceau să viseze. 

Când împlini vârsta de 13 ani, gustul pentru teatru, 
gust trezit de tatăl său, deveni pentru dânsul o patimă. 
Atunci scrise o piesă de teatru, care, cum lesne se în- 
telege, avea multe lipsuri. Insă, văzând că are o voce 
curată şi destul de frumoasă, vroi să devie şi actor. 

De aceea, hotări să plece, să meargă în Capitală, 
adică la Copenhaga. Mamă-sa, care se împotrivea, îl luă 
și-l duse la o, ghicitoare. Ghicitoarea işi puse ochelarii 
în vârful nasului, se uită in palma dela mâna stângă a 
lui Andersen, apoi în zise: „Va sosi vremea, când oră- 
şelul Odensee va fi iluminat în cinstea acestui tânăr“. 

Intărit în speranţele sale şi de această prezicere, 
Andersen merge la Compenhaga, unde nu cunoştea pe 
nimeni. In câteva zile, cheltueşte banii cu care plecase 
de acasă. Incercările sale de a se face actor nu isbutesc. 
Directorul teatrului, la care sa prezintat, îi respinge 
cererea, spunându-i că este “foarte slab la trup. Incearcă 
apoi să înveţe muzica, vrând să ajungă într'o zi cântă- 
ret la Operă. Acum însă îl loveşte o nenorocire: își 
pierde vocea, care i se stinge. 

S'ar fi prăpădit, poate, în mizerie şi ar fi rămas un 
necunoscut, dacă poetul danez Guldberg, care prinsese 
multă simpatie pentru dânsul, nu-i ducea de grije şi nu-l 
ajuta să se instruiască. 

Andersen avea vârsta de optsprezece ani, când sa 
dus din nou la școală, fiind în aceiași clasă cu copii de 
zece ani. Dar nu-şi pierdu curajul, ci muncind cu toată 
sârguinfa, isbuti să termine şi Universitatea şi să obfie 
dela guvernul danez o bursă de călătorie, ceeace îi în- 
lesni să călătorească în Germania, în Franţa, în Elveţia 
şi în Italia. 

După un an, cât finu această călătorie, Andersen se 
înapoiază la Copenhaga în anul 1835, începe să scrie 
poveşti şi ajunge celebru. 

MARIN OPREANU 


MULTE PLĂCUTE ŞI DIFERITE 


Puiu la cules de flori. 
„PE NE DR DEEP CE PERII EE IE III 


Puiu cel mititel şi frumuşel a mers în livede, vrând 
să culeagă flori. „Am să fac un buchet mare, își zise el, 
şi am să-l dau mâmichii“, 

insă Puiu nu culege numai flori, ci rupe şi fire de 
verdeață. 

Şi iată că, tot umblând prin livede, găseşte trei fire 
de verdeață ce i se par de o coloare ciudată. Se apropie, 
întinde mâna, le apucă şi trage. Dar cele trei fire nu es. 
Atunci Puiu trage cu toată puterea. 

Dar răsună un țipăt de durere şi... apare Zăpăcilă. 
Cele trei fire de verdeață erau trei fire de păr ce mai 
are în cap. 


gerin 


? 


Stăpânul cămilei 
On aê STARII DENSE Dee e en el 


Cămila pe care o vedem în desenul de faţă, nu este 
singură, ci tot în desen este şi stăpânul ei. Căutaţi-l, că 
trebue să-l găsiţi. 


Maşina de cusut. 


Mașina de cusut a fost inventată în anul 1830 de 
către Francezul lèmy  Thimonnier, care era de 
meserie croitor. Când a venit la Paris, aducând vreo 80 
de maşini de cusut, lucrătorii croitori, temându-se de 
concurenţă, s'au revoltat şi au distrus toate mașinile, 
ruinând pe Thimonnier, care a murit sărac. 

Invenţia sa a fost însă perfecționată de Howe, 
Wilson şi Singer, care au câștigat averi mari. 


AMILIA advocatului Vlădescu se pregătea să 
plece la tarã, ca în toate verile. 

„Domnişorule, o sã iei cu mata şi canarul 
ãsta, care nu vrea sã cãnte?“ întrebã servitoa- 
rea pe Dinu. 

„Desigur! — răspunde băiatul — E aşa drăguţ! 

— Dar nu vezi că nu ştie să cânte? Mai bine l-ai 
da fetiţei portarului, fu de părere Lina. Mitica e mereu 
bolnavă şi i-ar părea tare bine să aibă cu ce să se joace. 

— Nu! zise Dinu hotărît. Il iubesc prea mult, ca să-l 

unei fetițe, care l-ar chinui, poate, vrând să se joace 


—Are dreptate Dinu, făcu doamna Vlădescu, dar 
nu potinfelege dece canarul nostru, care e de neam bun 
si e foarte sănătos, nu cântă deloc, par'că ar fi mut. 
î — Tin eu colivia în tren“, zise băiatul suindu-se pe 
un scâunel ca să ia colivia agãtatã lângă fereastră. Pa- 
şörca, care îl cunoştea, il privi liniştită printre zăbrele. 
Avea ochi de mărgele şi haină aurie; era întradevăr 
un canar foarte frumos. Păcat că nu vroia să cânte! 


* 


De câteva zile familia Vlădescu era la ţară, în căsuţa 
cu grădină, aşezată în vârful dealului. 


N] 


19 


CANARULMUL 


„Ai văzut, Lino ? zise într'o dimineaţă Dinu. Cana- 
rul meu nu e mut, cum ați crezut cu toţii“. 

Chiar din ziua sosirii tor, canarul începu să cânte. 
Dinu aşezase colivia lângă fereastra odăii sale, de unde 
se vedea grădina plină de flori, de fluturi şi de păsă- 
rele și nu mai putea de bucurie, când auzea cum cana- 
rul cântă din zi în zi mai frumos. 

Intr'o seară cu lună, când adia vântul ușor, aducând 
mireasmă de câmp şi de codru, o privighetoare începu 
să cânte. li răspunse alta și apoi alta şi cântecul lor du- 
ios se înălţă în aerul nopţii. 

Ce bucurie fu pe Dinu, când dela fereastră, se auzi 
şi glasul canarului său, care se uni cu al privighetorilor! 

„Spune, tată, îl întrebă el pe domnul Vlădescu, când 
păsările amutirâ, cum de canarul meu, care la București 
era mut, aici știe să cânte aşa de frumos? 

— Păsărelele acestea, răspunse domnul Vlădescu, îna- 
inte de a fi aduse în Europa, trăiau la o înălțime de o 
mie de metri, în munţii sălbateci ai insulelor Canare. 
Instinctul îi face să iubească liniştea şi singurătatea. 
De aceea, la oraş. unde e sgomot prea mult, nu vor să 
cânte. Singurătatea, care inspiră oamenilor gânduri fru- 
moase, le inspiră lor cântece minunate“. 


Din italieneşte de GIOIA 


Un sfat bun: citiți noile cărți „STAN ȘI BRAN" 
„MICHI MAUS IN TARA VISELOR" și „ȘERBAN ȘI URAGAN 
IN AVION", fiindcă veți fi încântați de cuprinsul lor. 

Ce mai iae, ce bălae, câteşi trei sunt de Moș Nae, 
minunate, cartonate şi'n desene prea bogate. Mergeţi dar 
la librărie şi fe luați cu bucurie. 


AINEA 


= 


Mititelul Cin-Cin 


r 


|j 


Dacã vã luafi dupã nume, v'afi închipui, poate, câ 
Cin-Cin era vr'eun copil de Chinez. De aceea mã grãbesc 
să vă spun că Cin-Cin nu era nici Chinez, nici Român şi nici 
vr'eun alt neam de oameni. Adică e mai bine să vă spun 
că Cin-Cin nu era numele vr'unui copil sau al vrunui 
om mare, ci al unui păsări. Cin-Cin era un puiu de cin- 
tezoiu. 

Fusese găsit într'o livede de tatăl prietenului nostru 
Nicu. pe când Cin-Cin era un puişor de abia câteva 
zile. Fără îndoială, căzuse dintr'un cuib. Tatăl lui Nicu 
a căutat cuibul, vrând să pună din nou la loc pe puişo- 
rul mititel, al cărui trupşor nu era încă acoperit de 
pene. Insă n'a fost chip să-l găsească. 

Atunci, şi-a zis : „Dacă îl las aici, se prăpădeşte şi 
moare, Il iau acasă şi-l dau lui Nicu să-i ducă de grije“. 

Nicu se bucură mult, cu toatecă nu prea îi venea 
să se atingă de el. Prea era plăpănd şi prea era fără 
pene bietul puişor. Intrebă însă pe tatăl său : „Ce fel de 
puiu este ? 

— E un puiu de cintezoiu,“ îi răspunse tatăl său. 

De oarece era un puiu de cintezoiu, Nicu a văzut că 
numele care i sar potrivi mai bine ar fi acela de Cin-Cin. 

Mititelul Cin-Cin a fost pus intro cutie în care Nicu 
aşternuse lână moale. La fiecare două, trei ore îi dădea 
să mănânce firimituri de pâine înmuiate în lapte. Şi se 
bucura Nicu, văzând că Cin-Cin are poftă şi că nu re- 
fuză nici odată. 

Zilele treceau, Cin-Cin creștea şi în acelaș timp îi 
creșteau şi penele, Şi iată că sosi ziua, când trupşorul 
îi fu acoperit de o minunată îmbrăcăminte de pene de 
coloare trandafirie. 

Cin-Cin nu mai stătea acum nemișcat în aşternutul 
de lână din cutie. Eşea din cutie şi dând din aripi, 
sbura pe marginea mesei. 

„Acum că a crescut, zise tatăl lui Nicu, trebue să-l 
punem să locuiască intro casă mai potrivită pentru 
dânsul“. Merse în oraş şi se întoarse cu o frumoasă co- 
livie cu sârme galbene, că păreau a fi de aur. 

Văzând-o, Nicu bătu din palme şi sări în sus de 
bucurie. „Cin-Cin o să stea într'un palat de aur,zise el. 
Ce noroc a avut!“ 

Toată iarna ce a urmat, Cin-Cin a locuit în palatul 
de aur.“ Se simțea fericit, tot aşa cum se simţea fericit 
şi stăpânul său Nicu. 

In diminefile când soarele se arăta pe cer şi era 
ceva mai cald, Cin-Cin işi scotea înainte pieptul tranda- 
firiu şi încerca să cânte, privind spre soare. 

A trecut iarna. Pomii incepurâ sâ-şi îmbrace podoaba | 
de flori şi frunze, livezile începură să înverzească şi ce- 
rul să fie din ce în ce mai albastru. 

Toate acestea erau semne de sosirea veselei şi fru- 
moasei Primăveri. 


de înţeles. Nu mai cânta, nu mai sburda în colivie, ci 
cu capul plecat în piept şedea nemișcat în fundul coliviei. 


11 


...Dar ce a pâfit Cin-Cin ? In loc sâ fie şi el mai A E5 ERE aweza 
vesel, din potrivã, fu cuprins acum. de o tristefe greu Al de 


Doar din când în când, izbea cu ciocul şi cu aripile 
în firele din colivie. 

„Cin-Cin e bolnav !“ se tânguia Nicu, întrebând pe 
tăticul său ce doctorie trebue să-i dea, ca să se facă 
iarăşi bine, 

„Nu e bolnav de vreo boală, îl lămuri tatăl său, ci 
e bolnav, fiindcă stă închis în colivie. L-a apucat dorul 
de ducă, dorul de a sbura liber. Şi mai simte nevoia 
de-şi face şi el cuibuşorul său. Când soseşte primăvara, 
toate păsările au nevoia de a-şi clădi cuiburi. Dacă îl 
ținem în „palatul de aur“ cum îi spui tu colivici, să știi 
că are să moară. Prin urmare, nu e alt ceva de făcut, 
decât să-i dăm drumul şi să sboare încotro ar crede că 
este mai bine pentru dânsul“. 

Lui Nicu nu-i făcu nici o plăcere gândul să se des- 
partâ de Cin-Cin, la care ţinea aşa de mult. Işi zise, to- 
tuşi, că este mai bine să-i dea drumul, decât să-l vadă 
murind. 

De aceea, luă colivia şi abia ţinându-și lacrimile, o 
puse pe marginea fereştrei, îi descise ușa şi... eşi din 
odaie, de oarece nu-l lăsa inima să vadă cum Cin-Cin 
sboară şi se depărtează. 

Când sa întors, colivia era goală. 

* 

E, oare, acesta sfârşitul povestei? O, nu, fiindcã mai 
urmeazâ ceva. à 

Câteva zile mai târziu, Nicu se plimba prin livede, 
gândindu-se la Cin-Cin. Dintr'o dată, o pasăre mică, cu. 
pene de culoare trandafirie, sbură pe lângă el. Nicu o 
privi şi văzu că tine în cioc nişte fire. de lână şi că 
sboarâ îndreptându-se spre un copâcel din apropiere. - 

Era, oare, Cin-Cin ? Nicu nu putea fi sigur de lu- 
crul acesta, de oarece toți cintezoii sunt la fel. 

Insă, când cintezoiul, scofându-şi înainte pieptul tran- 
dafiriu, începu să cânte, aşa cum Cin-Cin cânta în colivie, 
şi când, după ce se apropie de copăcel, văzu că pasărea 
nu se sperie, ci îl lasă să se uite cum îşi face cuibul, 
Nicu s'a convins pe deplin că cintezoiul acela nu putea 
fi altul decât Cin-Cin. Şi se bucură aşa de mult ! 

Dar se vede treaba că Cin-Cin spusese şi soției sale : 
„Să nu te sperii de Nicu“. In adevăr, după puțin veni la 
cuib încă un cintezoiu, care trebuia să fie soția lui Cin- 
Cin. Ea şi Cin-Cin işi văzură înainte de treabă, muncind 
la construitul cuibului, fără să se sperie ori să se neli- 
niştească din pricina lui Nicu, care îi privea de aproape. 

Au trecut zile după zile şi intro dimineață Nicu a 
văzut în cuib cinci ouă mititele, pentru ca după aceea 
să vadă cinci puişori plăpânzi şi goi, precum fusese o- 
dată şi Cin-Cin. 

„Cinci puişori de cintezoi! işi zise Nicu. Când vor 
creşte mari, vor cânta pentru noi şi işi vor face cuibu- 
burile aproape de casa noastră. Insă, precum văd, nn 
mai avem nevoe de frumosul palat de aur, care a fost 


colivia lui Cin-Cin.“ 
DORINA GRADINARU 


e 


—— 


m 


O 


INGE rar şi liniştit. Ninge cu fulgi mari şi pu- 
foşi, stelufe de zãpadã. 
Pe drumul troenit pâşeşte un copil sârman. 
Cu capul plecat și mâinile în buzunare, tre- 
murâ in hâinufele sdrenfuite. Din ochi i s'au 
prelins câteva lacrimi. 

N'are unde dormi, n'a mâncat de două zile. I-e somn 
şi foame. Se oprește lângă o scară şi cade jos. 

Nu-i nimeni pe stradă, doar fulgii mari de zăpadă 
ce vin binişor să-l învelească. 

„Ţi-e frig, copile? Dormi, noi te vom acoperi să 
nu-ţi fie frig“ 

Copilul cu mâna întinsă prinde un fulg.E mic, alb şi 
pufos ca o steluţă. 

„Ce moale, ce plăpând e! Intocmai ca măicuţa“. 

A închis ochii, ca să-şi poată aduce aminte. Era cald 
şi bine în căsuţa lor curată, la gura sobei, pe scăunel, 
la picioarele mâicufii blonde, care-i spunea poveşti. Po- 
vești cu zâne bune şi Feţi-frumoși... 

„Doamne, ce bine era atunci!“ Şi cum se bucurau 
amândoi de fulgii care cădeau din cer. 

„Ninge aşa cum îi plăcea ci! Maică dragă, unde 
ești ?“ Când a văzut-o întinsă pe masă, între patru lu- 
mânări, a sărutat-o, iar după ce-au băgat-o în mormânt, 
a plecat singur înainte, mereu înainte, fără nimeni, ca 
un câine fără stăpân. Doar fulgii i-au ţinut tovărăşie şi 
l-au mângăiat. 

Copilul deschide ochii. Din fiecare fulg răsare câte 
un îngeraş alb. Cu toţii vin spre el. 

Ce frumoşi sunt ! şi cum cântă ! Lin, lin de tot şi îi 
spun poveşti... 

Poveşti cu un copil, care s'a născut într'un staul în- 
călzit de suflarea boilor blânzi, copil ce împrăştia lumi- 
nâ şi fericire pe pământ. Poveşti cu brazi incârcafi cu 
daruri, cu munţi de ciocolată şi bomboane, cu păpuşi 
blonde şi cai de lemn. Poveşti cu Ileana Cosinzeana şi 
Fefi-frumoşi. Copilul ascultă fericit... adoarme, iar ful- 
gii de zăpadă il invelesc binişor ca pe o comoară a lor. 
Incet, îl acoperă de tot... 

Pe cer clipi o stea. E sufletul micufului, care pri- 
veşte pe pământ. 


poveste ramasa 


A 


în timpul iernei 


Pe uliţa pustie, lângă o scară, un chip alb stă cul- 
cat. Pare un Moș Crăciun întârziat, adormit lângă scara 
unui prieten... şi steaua clipeşte luminoasă. 

Mâine copilul va găsi la scară un Moș Crăciun în- 
târziat, îl va săruta ușurel să nu-i ia din găteală şi-i va 
mulţumi în gând pentru darurile aduse. 

Mâine steaua va luci mai cu putere... 


ANA HOPARTEANU 


O POVESTE 


A fost odată o fetiţă. 

Trăia într'o căsuţă cu grădină şi se juca toată ziua 
cu pâpuşile. y 

Odată a vrut să vază „ce e dincolo de grădină ?“ 

A lăsat pãpuşile şi a plecat. 

Şi a ajuns în tara oamenilor mari. 

Cum nu mai fusese niciodată acolo, unde erau o 
grămadă de lucruri care păreau frumoase, fetifei i-a plăcut. 

Dar când a ştiut şi ea tot ce ştiau „oamenii mari“, 
a început să se plictisească. Şi-a adus aminte de Boafa, 
păpuşa cu păr galben, şi de Dada, care clipea din ochi 
şi de Muly cea cu obraji de porfelan şi... of, Doamne, 
cum le uitase pe toate !... 

A vrut să plece înapoi să le caute. 

Dar drumul pe care-l făcuse odată aşa repede, acum 
nu-l mai putea face. 

Nopțile visa că a ajuns în căsuţa cu grădină şi se 
joacă iar cu Boafa, păpuşa cu păr galben, şi cu Dada, 
care clipea din ochi şi cu Muly cea cu obraji de porțelan... 

Dimineaţa se trezea tot în ţara oamenilor mari. 

Dacă sar sfârși aci, povestea ar fi prea tristă. 

Atunci, într'o dimineaţă, s'a întâmplat ceva frumos: 
fetiţa nu s'a mai trezit. 

..Şi aşa visează mereu că se joacă în grădină cu 
Boafa şi cu Dada şi cu Muly... 

MARGARETA PETCU 


III 


XS 


Poveste 


indiană 


Prinţul Mirandor era fiul unic al împăratului, a 
cărui împărăție se întindea de amândouă țărmurile 
străvechiului şi sfântului fluviu Gangele dela Nordul 
Indiei şi ale cărui bogății erau fără număr. Oşti puter- 
nice păzeau bine graniţele întinsei impârâfii şi fugăreau 
pe dușmanii, care sar fi încumetat să năvălească. 

“Cu toate acestea, împăratul nu era fericit. Şi cum 
ar fi putut să se simtă fericit, când vedea că prinţul 
Mirandor, urmaşul său la scaunul împărătesc şi singura 
bucurie a bâtrânefelor sale, era mereu trist şi mistuit 
de un dor tainic ? Zile întregi dearândul stătea tăcut şi 
amărât. Nimic nu-i făcea plăcere şi nimic nu-i putea 
aduce pe buze un zâmbet cât de uşor. 

„Se prea poate ca prinţul să se schimbe, dacă sar 
căsători, fiind lăsat să-şi aleagă el însuşi mireasa.“ Aşa 
îşi deteră cu părerea sfetnicii împăratului. 

Impăratul încercă şi mijlocul acesta și porunci să 
fie aduse la palat prinfesele cele mai frumoase din 
împărăție şi din împărăţiile vecine. 

Şi veniră — unii spun o sută, alţii două sute de 
prințese, toate tinere şi toate frumoase. Una după alta 
trecură ele pe dinaintea prinţului Mirandor. Dar la 
vederea fiecărei prințese, Mirandor se mărginea să cla- 
tine din cap şi să zică încet: „Nu-mi place !“ 

Câteva zile mai târziu, Mirandor merse singur, sin- 
gurel la fârmul râului Gange şi anume în partea in 
care mâreful fluviu îşi făcea drum printr'o pădure ne- 
călcată până atunci de picior omenesc. Căzu în genunchi 
la umbra unor tamarinzi bătrâni şi ridicându-și ochii 
spre cer, începu să se roage lui Indra, zeul puternic al 
soarelui şi al cerului. 

„Puternice Indra, a cărui strălucire n'are seamân ! 
Cu ce am păcătuit, pentru ca sufletul meu să fie 
copleşit de durere şi amărăciune ? Am ajutat pe cei 
săraci, am postit mereu, m'am ţinut de toate învățătu- 
rile din cărţile sfinte şi n'am făcut rău la nimeni. 

Tie, puternice Indra, ţi-am adus în fiecare zi jertfa 
ce fi se cuvine. Care să fie dar pricina, că sufletul meu 
nu ştie ce este bucuria vieţii şi plăcerile tinereţii ?“ 

Pe când Mirandor se ruga în felul acesta, se în- 
tâmplă o minune ne mai văzută. Pe o insulă mică din 
fluviu răsărise o floare de nufâr, o singură floare. Şi 
iată că din floarea aceea s'a ivit o fecioară de o ne- 
spusă frumuseţe. Avea părul mai negru decât noaptea 
cea mai întunecoasă, chipul mai alb decât luna plină, 
când este în toată strălucirea ei, iar vocea îi semăna 
cu murmurul apei de isvor în răcoarea serii. 

„Aceasta — şi nu alta — este aleasa inimei mele !“ 
strigă prinţul, sărind in sus şi vrând să alerge drept 
la dânsa. 

Insă fecioara cea frumoasă îi făcu semn să se 
oprească, apoi îi vorbi zicându-i : „Tinere print Miran- 
dor! E adevărat ce ai spus marelui şi puternicului zeu 
Indra, stăpânul nostru al tutulor, că mai făcut fapte 
rele, că ai postit, că te-ai ținut de învăţăturile din căr- 
file sfinte şi că ai ajutat pe cei săraci şi nevoiaşi. Dar 
tu nu ştii că acum câteva mii de ani, ai mai trăit o 
dată pe pământ și că în viaţa ta de atunci ai fost un 
om rău, fără pic de milă, că ai asuprit pe cei săraci şi 


“ai căzut în păcate multe şi grele. Pentru păcatele sâvâr- 555 


şite în viaţa de atunci pătimești în viaţa ta de astăzi. 

„Insă, dacă vrei să te speli de tot păcatul şi să ca- 
pefi liniștea sufletului şi bucuria inimei, ascultă spusele 
mele. la-fi toiagul pribegiei şi porneşte în lumea largă. 
Cutreeră sate şi oraşe timp de o mie de zile şi o mie 
de nopţi. In tot timpul acesta, caută să faci tot binele 
cu putinţă, ajutând şi sprijinind pe toţi câţi au nevoe 
de sprijin şi ajutor. După ce se vor împlini o mie de 
zile şi o mie de nopţi, întoarce-te în fara ta şi la pala- 


13 


tul părinţilor tăi şi vei avea parte de liniştea sufle- 
tului şi de bucuria inimei, iar dorinţele tale vor fi 
îndeplinite.“ 

Așa vorbi fecioara cea frumoasă. Indată după aceea 
pieri în floarea de nufăr, care se închise. 

In toată ziua aceea şi în noaptea ce i-a urmat, prin- 
tul Mirandor nu se mișcă dela locul său și nu-și luă o 
clipă ochii dela floarea de nufăr. Aştepta şi spera ca 
floarea să se deschidă din nou şi ca frumoasa fecioară, 
care nu putea fi decât o zână, să se ivească iarăşi. 
Zadarnică îi fu însă speranța și așteptarea. Văzând 
aceasta, işi făcu un toiag dintro ramură de tamarind 
şi porni în lumea largă, fiind hotărât să pribegească o 
mie de zile şi o mie de nopţi pentru ispășirea păcatelor 
din viața sa de mai înainte. 

In toată vremea pribegiei sale, prințul Mirandor se 
purtă ca un sfânt şi ca un mucenic, căutând să fie 
semenilor săi de folos, fără să se crufe pe sine însuşi. 
Cerceta pe bolnavii de boli molipsitoare şi căuta să le 
aline durerile. Stătea zile întregi flămând, numai ca să 
poată potoli foamea copiilor de oameni săraci. O dată 
se vându pe sine însuși ca sclav, numai ca să poată 
scăpa din robie pe tatăl unei familii numeroase. Și 
multe alte fapte bune făcu în timp de o mie de zile şi 
o mie de nopţi. 

Când, în sfârşit, se împlini sorocul, luă îndărăt 
drumul spre casă sau, mai bine zis, spre insula din 
Gange unde răsărise din floarea de nufăr zâna cea fru- 
moasă. Când sosi acolo, se uită mai întâiu în apa lim- 
pede a fluviului, dar se dete îndărăt, cuprins de groază: 
era urât, nespus de urât! Avea obrajii supfi, cearcăne 
negre în jurul ochilor şi sbârcituri adânci peste tot. 
„Cum să mă infâfişez zânei mele? strigă el. O să fugă 
îngrozită, văzându-mă cât sunt de urât şi groaznic la 
înfăţişare.“ 

Insă în aceiași clipă văzu ceva, care îl făcu să-și 
îndrepte într'acolo băgarea de seamă. Văzu cum un 
tigru fioros alerga după o căprioară, Se vedea că o va 
prinde şi o va sfâşia. . ; 

Atunci prințul Mirandor nu stătu o clipă la îndoială, 
ci alergă drept înaintea tigrului şi îi zise: „Sfãşie-mã 
pe mine şi crufâ pe biata căprioară !“ - 

Dar acum se întûmplã minunea cea mai mare. Ti- 
grul pieri, iar în locul lui apăru zeul Indra în toată mă- 
refia şi strălucirea. „Eu am fost tigrul, îi zise Indra. Am 
vrut să pun încă o dată la încercare însușirile tale bune 
şi văd că te-ai purtat, aşa cum dorisem. Acum te aștea- 
ptă răsplata. Priveşte din nou în apa fluviului“. 

Prinţul Mirandor îşi privi chipul şi rămase încântat: 
văzu că este mai frumos de cum fusese vreodată. Dar 
când își ridică din nou capul, mai văzu ceva ce îl um- 
plu de fericire. Văzu că floarea de nufăr se deschide 
din nou şi din ea ese zâna, care a înaintat spre dânsul, 
zâmbindu-i cu toată dragostea. ُ 3 

Sfârșitul povestei se ghiceşte lesne: Prinţul Miran- 
dor a luat în căsătorie pe frumoasa zână din nufăr şi 
au trăit ani mulţi şi fericiţi. - 

À a A VASILE STANOIU | 


Concursul de jocuri pe | 


SERIA Il EN 


u n a lunie 


C Il N E L 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei. 1 abonament pe 1 an, 
3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineața Copiilor”. 


Cuvinte încrucișate 


ORIZONTAL: 1) Provincie. 10) Potoliseră durerea. 
11) Poftim. 12) Nume de fată. 13) Măsură. 14) Garanţie 
la o poliţă. 16) Corp geometric. 17) Fruct. 18) Persoană 
19) La porc. 20) Pronume plural masculin. 23) Fire 
25) Literă grecească. 26) Chipuri cioplite 28) Faci mai 
tare. 

VERTICAL. 1) Alintări. 2) Convoi. 3) Inceput de 
„rimă“ 4) Ca la 12 orizontal. 5) Iisus Christos. 6) Poartă 
7) Notă. 8) Existau. 9) Zile când ne odihnim. 15) Băr- 
bierit. 16) Vehicul. 19) Interjecfie. 21) Măsură. 23) Nume 
de fată. 24) Pronume plural femenin. 26) Ifar scurt. 
27) Sunt. 

Tudor Constantin — Loco 


Premianții jocurilor pe luna Aprilie 


Abonament pe un an la „Dimineaţa „Copiilor”: 
Armand Bucşan, Str. Pufu cu apă rece 73— Loco. 
Abon. pe 6 luni la „D. C”. 

Emilia Z. Vlad Str. Hamangiu 10. Bârlad, Voinea 
Ştefan Str. Impăcări 20 — Loco; Constantin Zwirner. 
Târgovişte. 

Abon. pe 3 luni la D. C. Alex. Negreanu Str. Cără- 
midarii de jos 37 — Loco, Lola Lt. Col. V. Bubulac Str. 
Carmen — Silva 18 Ploeşti; Liana Anastasiu Str. Alex. 
Nicolaide. 12 Craiova Tigoi Ileana Com. Răciu Jud. 
Mureş. 

Câștigători abonamentelor sunt rugaţi a ne comunica 
adresa exactă. 

Câştigătorii cărţilor se publică în numărul viitor: 


SERIA Il 


CUPON DE JOCUR 
PE LUNA IUNIE 


Numele și pronumele 


Adresa: 


Cuvinte încrucișate 


4 $ 


o 
R 
Ba w 


tS 
Pen 


ORIZONTAL: 1) Sãrmanã 6) Ajutã pe sãraci. 11) 
Cal dobrogean 12) Sârac. 18) Numeral. 14) Peşte 16) 
Zeul soarelui. 17) Ba. 18) Lichid. 19) Agãt. 21) Răută- 
cioasâ 23) In prezent. 24) Se spune despre un om de 
care ţi-e frică. 26) A prâpâdi în zadar. 27) Loc de 
păscut, 29) Om negru din basme. 30) Aici. 31) Armã 
veche 32) Scop. 34) Pantalon țărănesc. 36) Primul aviator 
39) Maşină. 42) La păsări. 44) Ucid. 45) Arbore înrudit 
cu bradul. 47) Credinţă populară. 48) Dare. 49) 3, 14. 
50) Notă. 51) Armă 52) Jumătate „idol”. 53) Care a 
pierdut drumul. 55) Negaţie. 56) ....secului. 57) Munte 
în Armenia. 

VERTICAL: 1) Mâncare din legume. 2) Opreşte 
calea cuiva 3) Diviziunea de timp. 4) Boltă. 5) Sgârcit. 
6) Loc sub pământ de unde se extrag minerale 7) Apuc 
8) Două litere din „sol” 9) Ascultător 10) Duşman. 15) 
Distrugător. 18) Inveliră. 20) Străbunul lui Romulus şi 
Remus. 22) Plec. 23) Vedenie. 25) Pronume posesiv. 26) 
Unsoare (Mold.) 28) Fac un salt. 29) In acest loc. 33) 
Clădire. 35) Măsură. 37) Cuvânt neschimbător. 38) Pă- 
şune. 40) E vătămătoare pomilor. 41) Notă. 43) La pat. 
45) Pâine (Tr.) 46) Fruct. 49) Mobilă. 50) Tragere la 
ţintă. 53) Zeul soarelui, 54) Pronume posesiv. 

Dorel şi Aristide P. Halanay — Loco 


N. R. 1) Fiindcă s'au strecurat câteva greșeli, pu- 
blicăm din nou. „Cuvinte cu înţeles asemănător“ din re- 
vista trecută: 

1) ASCUȚIT CREION TOC CUI VARF PIRON 
DOR MUNTE BUBĂ LOVITURĂ AC INTEPATURAX. 

2) RASPANDIT UMPLUT VREDNIC PUTERNIC 
SEMANAT ARAT IMPRAŞTIAT. 

3) INGHITITURA NOR PLOAIE APA STROP 
PUHOI PICĂTURĂ LIMPEDE SCÂNTEIE JARATEC. 

4) CAL COAMA PINTENI ŞEA INŞELAT GLU- 
MIT PACALIT PLĂTIT VÂNDUT LAUDAT INJURAT. 

5) ISPRAVA PACOSTE INTAMPLARE BELEA 
CURAJ PRIMEJDIE PUTERE INCENDIU POMPIERI 
GALAȚI SOLDAT IAȘI. 

2) In „Aritmogriful peştilor“ u = 4. 


14 


Desledaţi-le sinouri! 


care e cuvântul căruia îi lipsește însușirea care o au celelalte 


Cuvântul stingher tipi | 
Aci sunt mai multe cuvinte. Patru cuvinte arată niște lucruri 1) POTOP PLOAIE APĂ POD FLUVIU. 
are au i însușire. N 
2 CARTE GAET TOC CARNET REVISTĂ. 2) ŞUNCĂ BAT COAMA SLANINA ȘORICIU. 
Toate lucrurile sunt din hârtie, afară de TOC, care e din PENE FULGI ARIPI CIOC COARNE 
lemn: deci deslegarea e TOC. 4) COŞCIUG DRIC CIMITIR SOARE CRUCE. 
5) TREN TRASURA ŞINA GARA MACAZ. 


Citiţi cu băgare de seamă cuvintele de mai jos și râspundefi 


jocurilor pe benê Aprilie 


Dêslegürile 


ler INCRUCISATE 


ANANI |LİS|UTSEZ 
, AİLEMİ [LA 
[C] Aİ RTE 


aN. 


P| 
MALU 


-GENG ` 
ENZ- 


Gİ 


REALT Wi İS 
, > AȚRIAL CI E KA 
TINU IS! | 


an 


RONE 


AE TU] DJATÎ 
BIST TÎM A AERA RL AJAN 
TEJ 


T ATEJ 


jA] THRO RI ı EBA RIA ; 
ALT WA BAZ ARIZA RECO Sİ 


REZ PIA Zn [S] ET MZ 


LA] RIA TIAA A NÎ In 


> COM BINAT, 


HAN BİAİR BİA 
BIALLICIOINJA IC] , 


(Ê 
[RI AÎC] İMAR 
„..PISICA [CoR BİLE 


BIE cı HÊÊ rı aa T 
A 

IS ALENTAR] 
AE [Blaj 


ZI 
MERDE 
GE EEE 


z-i] 


[C AJRA] 


> 


GALA 


Legătura între cuvinte; Circaşü — vişinâ, prune — 
ţuică, cap— pălărie, profesor — catedră, şcolar — carte. 
Cuvinte cu înțeles asemănător: sculă — unealtă, cofă— 
donifâ artist — actor, sarcină — povară, a scorni — a năs- 
coci. 

Cuvinte cu înțeles cu totul deosebit: îndemânatec — 
stângaci pierd — găsesc, lipsă — prisos, amurg — zori, 
anevoie — uşor. 

OMONIME : 1) Corabia — Ruth şi Anne Louise Roth. 
2) Nea — Harry Vasserman şi Fruchter Jos. 3) Coastă— 
Magaziner Miriam. 4) Mai — Savu Avramescu 5) Pat— 
Ionel Bichigean 6) Mir — Georgescu Florea. 7) Pic. 8) 
Papă. 9) Semănă — Ionescu M. Dumitru. 10) Chei— 
Popa Gh. Florian. 11) Vinâ — Marianne Kelemen. 12) 
Tinut — Tiberiu C, Anastasescu. 13) Piteşti — Savu Avra- 
mescu. 14) Avut — Jenică Bercovici. 15) Pici — Ganz 
Aron. 

Cuvinte cu înțeles asemănător: Sfoară — frânghie, 
şatrâ — cort, neastâmpărat — sburdalnic, leagăn — scrân- 
ciob, alifie — unsoare. 


gin 


UL SI GÂLÂRETYL 
# 


CTAİLİAİRİLİM EZE Va 
Bun 


ARE 
LAZI ALR AJMIA 
ALNI AW A! 
İLMİN 


„PORCUL. 


pogran m ARALARI. y A PE 
Go” ù E 


VAR mmediii 


LU] 
VİAJGIA 
MA CA MATE 


DIE TAME) 


İM MİN TAA pi [Li LATA 
op a 


JA Uê Er RW n CIA jU] 


ML A DAI Til JR 


Formarea cuvintelor ; Buzău, Ploești, Bacău, Cluj, 
Brașov, Chişinău. 

OMONIME : 1) Fruntea. 2) Slujbă — Iacob Zimbler. 
3) Limbă. 4) Zefir Marienne Kelemen. 5) Toacă. 6) 
Reni. 7) Rod — Nicolae S. Gheorghe. 

Cuvinte cu înțeles asemănător: moş — unchiaş, vârstă 
— etate, sfat — povafâ, morman — grămadă, chip — faţă. 

Cuvântul stingher: corn, vişinâ, ardei, rac, laşi. 

Şaradâ: Gripa — Ingrid Edelştein. 

Cuvinte cu două înțelesuri burlan — ploaie, sobă: 
pat— pernă pușcă; sol — notă, trimis, albie — rufe, râu; 
coastă — os, munte. 

Cuvinte cu înțeles cu totul deosebit: na- 
milă — stârpitură renumit — necunoscut, gazdă — oaspete, 
încăpător — strimt, ofilit — înflorit. 

Cuvântul stingher-daltâ,-nucâ cap, coif, 

Formarea cuvintelor: Nistrii, Sixet, Akygiș, Prut, Tisa, 


Mureş. Aia TT EGERA ` 
İnirazâ ia biiotecă 


] raf Jum SE TA PERT 


| FOTOGRAFII DELA CONCURSUL DE 
DRĂGĂLĂȘENIE AL DIMINEȚII COPIILOR 
! F VETAN TAXÊ. 


> 
> 


Gabi Cristina i Pena Mira Laub = Ve Julică |. Avram 


4 ani ml Petruş P. Niculescu 4 ani Cornelia Ververa 3 ani şi 4 luni 
„2 ani şi trei luni, F w 3 ani şi 6 luni 


Gaby Clingher 


E e) iş ea Dă 


peş Simona (Nilda) Grigorescu 
| ani şi 4 luni 


< 
< 
EM 
2 
2 
AA 


COPIILOR 


Lê 


WNA E ah 


litor 


lus cuminte 


Un căt 


QAN TT 


De-ale incep 


e - — ù Ù 


orilor 


O serbare şcolarâ la Oradea 


In oraşul nostru Oradea sa făcut ridicarea pavilio- 
nului străjeresc la şcoala primară de stat No. 2. 

Primul punct a fost darea raportului către domnul 
Comandant, directorul acestei scoli. Al doilea punct a 
fost sfinţirea drapelului. In sfârşit, sosește şi punctul al 
treilea, cel mai impresionat: ridicarea pavilionului. 

In suflet simţi o bucurie nespusă. In sunetele muzi- 
cei militare s'a făcut ridicarea pavilionului. A fost clipa 
cea mai inâlfâtoare. Pe pământul care acum 30 de ani 
era sub stăpânirea Ungurilor, azi fâlfâie mândrul nos- 
tru tricolor. 

Au urmat cântece, dansuri naţionale, recitări şi gimna- 
stică. La dansuri remarcăm pe elevele claselor HI a 
și IV a conduse de doamnele Constantinescu și Mitescu, pe 
care le felicităm pentru reuşita acestei serbări şi pentru 
munca depusă. Cuvântările au fost ţinute de domnii: G. 
Bota, inspector şcolar, care a impresionat publicul până 
la lacrimi, Col. Negru în numele armatei, care prin 
simtitele-i cuvinte a mișcat toată asistenţa aplaudându-l 
frenetic, Vornicu, directorul şcoalei şi comandantul, Avram, 
reprezentant al prefecturii şi de consilierul Stamatopol. 

Deodată norii negri întunecă orizontul, vin cu grabă 
asupra oraşului şi o ploaie binefăcătoare pentru pâinea 
de mâine începe. 

Cu toată ploaia, se face investirea a doi străjeri, 
apoi defilarea. Le urăm străjerilor ani mulţi cu spor 
ia muncă. 


Trăiască străjeria cu supremul ei comandant M. S. 


Regele Carol II! 
SONIA STRIŞCA 
Unde aș dori să călătoresc 


Din câte am cetit, am aflat că există undeva departe 
de aici o țară frumoasă, frumoasă de tot. In această ţară 
cerul e veşnic senin, iar marea e de un albastru ame- 
titor. Tara aceea e brăzdată de munţi cu piscuri uriaşe. 
Locuitorii ei sunt adevăraţi Latini de odinioară cu tră- 
săturile feţei atât de frumoase, cu vocea lor minunată 
şi cu firea lor liberă. 

Această ţară trezește în mine dorința de a o vedea, 
de a trăi in ea şi nu cred că m'aş plictisi vreodată. Ita- 
lia cu eterna ei cetate: Roma, Roma, cetatea împărați- 
lor de odinioară, Roma, orașul ce-ţi inspiră atâta încre- 
dere în viitor. 

Cum aş vrea să mă plimb pe străzile ei, să admir 
mârefele monumente ! 


DIMINEAT 


COPIILOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 
EE RD PEP ZE ZE mn 


16 PAGINI 


5 LEI 


S'ar putea oare să merg pe aceleași străzi, pe unde 
odinioară mergea Rafael şi alți oameni tot atât de înzes- 
trafi ca el? Acolo m'aș vedea posomorârea iernii, ci veci- 
nic zilele primăverii, zile cu soare şi cu cer senin! 

Dar m'am adâncit prea mult în visul meu şi am 
uitat că sunt la Timişoara, unde am atâtea griji pentru 
a doua zi şi că până la vederea adevărată a Romei, tre- 
bue să mă mulţumesc cu lectura ce se referă la măre- 


ţia şi frumuseţea ei. 
LYA MAGDA cl. III A 
Liceul Carmen Sylva — Timișoara 


Legenda mării 


Se spune, că a fost odată un împărat puternic, care 
avea o fată frumoasă... frumoasă ca o zeiţă din legen- 
dele greceşti. Şi această fată, al cărei nume era İrina, era 
păzită de foarte multe fete, cele mai frumoase din îm- 
pârâtie. Şi o ceru în căsătorie un nepot de împărat, care 
era frumos, chipeș, dar fricos, hain la suflet şi după 
toate acestea mai era şi vrăjitor; iar Irinei îi era frică 
de vrăjitori. 

De aceea, toată curtea se împotrivi la această căsă- 
torie. Atunci vrăjitorul hotări să se răsbune cumplit. Pe 
toți câţi se împotriviseră, îi transformă în valurile mă- 
rii, iar pe Domnița Irina o închise într'un palat de cristal 
în fundul mării. 

De atunci marea se sbuciumă şi înneacă oameni şi 
vapoare, în speranţa că odată şi odată va înneca şi pe 
hainul vrăjitor, iar valurile se vor preface în fetele cele 
frumoase şi Irina va scăpa din închisoarea ei. 


CORNELIA BARZILAI — Loco 


Viorica şi Teddy 


Viorica este o fetiță de patru anişori, iar Teddy este ur- 
suleţul ei favorit. Toată ziua se joacă cu el. 

Fiind o zi frumoasă de vară, Viorica şi cu Teddy 
stau în grădină, fiecare pe câte un scaun. 

Viorica citeşte lui Teddy o carte de poveşti foarte 
frumoasă. 

Cartea se numeşte „Coana Frosa la Bucureşti: şi este 
de Moș Nae. Viorica spune numai că citește, dar nu ci- 
teşte, ci povesteşte ceace i-a povestit mama ei. 

Tot citind (adică povestind) adoarme cu Teddy 


lângă ea. 
BEATRICE S. Liceul Regina Maria Loco 


PREȚUL ABONAMENTULUI 
sista ere ete ek 200 
100 
50 


Pe un an 
Po pase Ml. e e Taq 
Pm Gk ai ei 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TELEFON: 3-84-30 


MA 


17 lunie 1936 No. 645 


COP 


TAN 
S6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCATILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


Marele secrel 


ABONAMENTE : 
100 , 


NEATA 
IILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREŞTL—STR. CONST. MİLLE (SÂRINDAR) 7-9-11 TEL. 39430 
200 LE 


Birecter: N. BATZARIA 


A N U L :.13 


U N EXEMPLAR $ LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE Ii N A P O lI A Z Ã 


al lui Ultucilâ 


E câteva zile, Uitucilă nu mai dă semne de 

viaţă. Nu mai vine să mă viziteze şi nu-l mai 

întâlnesc pe stradă. Lucrul acesta a început 

să mă pună la griji. Ce o fi cu el? Nu cumva 

a plecat din București ? Ori — Doamne ferește! 
— nu cumva sa înbolnăvit ? 

Frământat de aceste întrebări, m'am dus să mă inte- 
resez de dânsul. Apăs pe soneria dela poarta casei sale 
şi iată că vine să-mi deschidă Lina, despre care ştim 
că este servitoarea lui Uitucilă. 

Observ însă că, văzându-mă, Lina se cam fâstâceşte. 
„Lino, o întreb eu, e conaşul acasă ? 

— Hm, da, este, vreau să zic, nu este, adică n'a fost 
şi este”. N'am înţeles nimic din bâiguiala aceasta. 
„Ascultă, Lino, i-am vorbit cam supărat, ce-mi vorbeşti 
așa de zăpăcită ? Răspunde lămurit: este ori nu este 
conaşul acasă ? Da ori ba ?” Û 

Când a vãzut cum a fost luatã, Lina imi rãspunse, 
de ruşine, ţinând ochii plecaţi in jos. „Conaşul este 
acasă, dar mi-a spus să spun că nu este. 

— Dece ţi-a spus aşa ? am întrebat-o eu mirat. Nu 
cumva e bolnav ? 

— E bine şi sănătos, însă de patru zile n'a eşit din 
casă fiindcă zice că lucrează la ceva strașnic de tot şi 
şi nu vrea să-l vadă nimeni”. 

Acest răspuns mi-a afâfat curiozitatea. „Dacă-i aşa, 
i-am zis Linei, intru ca să văd şi eu la ce anume lu- 
crează în secret prietenul meu Uitucilă“ 

Am intrat, cu toate că Lina, temându-se să nu fie 
certată, ar fi fost mai bucuroasă să nu intru. Totuşi, a 
alergat înaintea mea şi s'a dus să dea de veste lui Uitu- 
cilă, care stătea încuiat într'o odâifâ din fundul casei. 

Aflând dela Lina că eu ştiu că este acasă, Uitucilă 
a eşit din odâifâ, având însă grija să o încuie pe din 
afară şi să ia cheia în buzunar. 

Când a intrat în sofragerie, unde fusesem poftit să-l 
aştept, Uitucilâ ţinea în mânâ o carte şi avea aerul 
nemulțumit. Se vedea bine că nemulțumirea era din 
pricina vizitei mele. Cine ştie din ce „studii adânci” îl 
deranjasem ! 

M'am prefăcut însă că nu observ nimic și l-am în- 
trebat : „Ce carte ai în mânâ? 

— Am o carte în mânâ ?” îmi răspunse Uitucilă tot 
printr'o întrebare. Privindu-şi apoi mâinile, văzu că în 
adevăr avea o carte. 


Zăpăcit, se grăbi să o închidă şi să o ascundă, zicând: 
„Nu-i nimic, n'am nici o carte, adică este o carte despre 
asta.... aia... despre aia.,. 

— Despre cum să sburăm”, i-am întregit eu vorba, 
de oarece văzusem titlul cărţii : Secretul aviației. 

Insă am mai văzut că, pe haine, Uitucilă e plin de 
pene de găină ori de gâscă. „Nu cumva ai stat culcat 
intr'un cotet, de te-ai umplut de pene ?” l-am întrebat eu. 

Şi întrebarea aceasta nu i-a făcut nici o plăcere, ci 
l-a zăpăcit şi mai rău. 

„Nu m'am culcat în nici un coteţ, răspunse el. Jur 
că nu m'am culcat. Dar să vezi ce-i cu penele de pe 
haine. Le-am cumpărat, adică, nu, nu vreau să-ţi spun 
secretul că am cumpărat pene, pentrucă.... pentrucă 
penele au venit... vreau să zic, au sburat singure pe 
hainele mele”. 

N'am înţeles mare lucru din răspunsul acesta, ci 
doar atâta că trebue si fie la mijloc un secret cu penele 
şi cu fulgii, tot așa cum trebue să fie un secret şi cu 
cartea Secretele aviației. Dar de geaba căutam să-l trag 
de limbă pe Uitucilă, ca să-mi spună ce învârteşte el de 
atâtea zile în odâifa în care stătea încuiat. Uitucilă dădea 
răspunsuri încurcate. dar nu spunea adevărul. 

Dar iată că sofia lui intră în sufragerie. „Bine că 
te-ai îndurat să arăţi !” îi zise ea cu un aer de mustrare. 
Insă Uitucilă îi făcea semne să tacă din gură şi să nu 
dea cumva pe faţă marele secret. 

„la mai slâbeşte-mâ, cu semnele tale! îi strigă ca. 
Vrei să ascunzi de prietenul tău o prostie cât capul tău 
de mare. 

— Ce prostie ?* am întrebat eu râzând. 

Uitucilă nu lăsă soţiei sale timp să răspundă. Sărind 
în sus, par'că l-ar fi muşcat vreun şarpe, începu să facă 
gesturi mari şi să vorbească cu un ton ameninţător: „Să 
ştii, nevastă, că dacă spui, eu.,. eu nu mai știu ce am să 
fac. Să ştii că dau casei foc. Să ştii că nu mai mănânc 
trei zile şi trei nopţi. Să şti că.... 

— Ei, lasă, lasă, i-am tăiat eu vorba, nu te mai 
sbate şi nu mai ameninţa atâta. Păstrează-ţi secretul, că 
nu ţi-l fură nimeni. Uite, eu plec, iar tu poţi să-ţi vezi 
înainte de treaba de care te-ai apucat”. 

Am plecat şi l-am lăsat. Aşa se face că, până astăzi, 
nu ştiu la ce anume lucrează Uitucilă în taină. Insă, 
cred că voi afla până în săptămâna viitoare. 

VINTILĂ BRATU 


| gesi 


ur Roman de H. F. BUR N E T T m 


15. Cine era ,.domnul" din India. 
In româneşte de MARIA SOREL 


Când locueşti într'o casă lipită de alte case, este 
interesant şi amuzant să cauţi a ghici cam ce fac sau 
ce îşi vorbesc. vecinii, care locuesc în încăperile de care 
te desparte doar un zid. Pentru Sara era o adevărată 
distracţie încercarea de a-şi închipui cam ce ascunde 
zidul, care despârfea pensionul d-rei Minchin de casa 
„domnului* din India. Ştia că sala de clasă dela pension 
era lipită de camera în care domnul din India îşi avea 
biblioteca şi spera că zidul este destul de gros, aşa ca 
domnul acesta să nu fie supărat de sgomotul ce făceau 
elevele, după ce terminau cu lecţiile. j 

„Din ce în ce, fiu tot mai mult la domnul acela, 
zicea ea Ermengardei, aşa că mi-ar părea rău să aflu 
că sgomotul dela noi îl supără. Am hotărât ca el să-mi 
fie prieten. Se poate să te imprieteneşti cu persoane cu 
care n'ai vorbit nici o dată. Este deajuns să te uiţi la 
ele, să te gândeşti la ele, să-ți pară rău, când li se 
întâmplă ceva neplăcut. In felul acesta ajungi aproape 
să te inrudeşti cu ele. Te asigur că eu una sunt foarte 
îngrijorată, când văd că doctorul merge de două ori 
pe zi la domnul din India. 

— Am prea puţine rude, zise Ermengarde cu un 
aer gânditor, şi sunt foarte mulţumită de lucrul acesta, 
fiindcă nu iubesc pe acelea pe care le am. Cele două 
mătuși ale mele nu ştiu să zică alt ceva decât: „Doamne, 
Dumnezeule ! Ermengarde, te ingraşi prea mult. Nu 
trebue să mănânci lucruri dulci.“ La rândul său, unchiul 
meu mă tot pisează cu întrebări ca acestea: „Când sa 
urcat pe tron Eduard al treilea?... Cine a murit că n'a 
putut mistui mâncarea ?“ 

Sara se porni să râdă. „Oamenii, cu care nu stai 
nici o dată de vorbă, nu-ţi pot pune astfel de întrebări, 
răspunse ea. Apoi sunt sigură că domnul din India nu-ţi 
va pune astfel de întrebări, chiar dacă ţi-ar fi rudă de 
aproape. Eu una fiu mult la dânsul.“ 

Tinea la Familia cea mare pentru motivul că mem- 
brii acestei familii arătau a fi oameni fericiţi. Insă la 
„domnul“ din India ținea pentru motivul că domnul 
acesta era nenorocit. Se vedea bine că nu se însănăto- 
şise pe deplin de boala foarte grea de care ar fi suferit. 
La bucătărie, unde servitoarele aflau cu ajutorul unor 
mijloace secrete tot ce se întâmplă, se vorbea mult des- 
pre dânsul. Se ştia, de pildă, că bolnavul nu este Indian, 
ci un Englez care locuise mult timp în India. Avusese 
parte de nenorociri așa de mari, care pentru câtva timp 
puseseră în primejdie aşa de mare întreaga sa avere, 
că omul se credea ruinat şi dezonorat pentru toată viaţa. 
Lovitura fusese atâta de puternică, încât era cât p'acisă 
moară de congestie cerebrală. De atunci, rămăsese cu 
sănătatea sdruncinată, cu toate că soarta sa se schim- 
base în bine şi-l făcuse să-şi capete din nou întreaga sa 
avere. Se mai ştia că toate necazurile erau din pricina 
unor mine. 

„Erau chiar mine de diamant, povestea bucătăreasa. 
Minele, mai ales cele de diamant, nu sunt totdeauna 
lucru sigur. Știm şi noi ceva despre aceasta”, adăugă ca, 
aruncând o privire piezişe asupra Sarei. 

„I sa întâmplat ca şi tăticului meu, îşi zise Sara 
în gând. Şi a fost tot aşa de bolnav, numai că el n'a 
murit.“ 

Potrivirea aceasta a făcut-o ca inima ei să încline 
şi mai mult spre domnul din India. Așa, când era tri- 
misă în oraș la orele când se lăsa noaptea, simțea o 
mare bucurie zicându-şi că sar putea întâmpla ca per- 
delele dela casa vecină să nu fie trase, aşa că ar putea 
să arunce o privire în camera bine încălzită și să vadă 
pe omul, pe care îl adoptase ca prieten. Când nu era 


4 


nimeni în stradã, Sara se oprea uneori şi sprijinindu-se 
de grilaj, îi ura prietenului ei „noapte bună“, ca şi 
cum el ar fi putut să o audă. 

„Poate, îşi închipuia ea, dacă nu mă aude, cel putin 
simte că mă gândesc la el. Se poate ca gândurile prie- 
teneşti să ajungă până la persoanele spre care sunt 
îndreptate, chiar printre ferestre, porţi şi ziduri. Poate 
că domniata, prietene din India, te vei simţi mai bine, 
fără să știi din ce pricină, pe când eu stau aci în frig 
şi îţi urez să fii din nou bine şi fericit. Imi pare aşa 
de rău că eşti bolnav! şoptea Sara cu o voce dulce. Aş 
dori să ai şi domniata o fetiță, care să te alinte, aşa 
cum alintam eu pe tăticu, atunci când avea dureri de 
cap. Sărmanul meu prieten bun! M'aş bucura să pot fi 
eu însămi fetiţa dumitale. Noapte bună, noapte “bună ! 
Dumnezeu să te aibă în paza Sa!“ 

Apoi se îndepărta, simțindu-se mai consolată şi mai 
ușurată la suflet. Simpatia sa pentru domnul din India 
era așa de puternică, încât Sara credea că, într'un fel 
sau într'altul, trebue să ajungă până la dânsul, pe când | 
stătea singur într'un fotoliu așezat lângă foc, îmbrăcat 
aproape tot timpul într'un halat mare, cu fruntea spri- 
jinită pe mână şi uitându-se fără nici o ţintă la focul 
din cămin. Sara avea credinţa că prietenul ei suferă, 
nu numai din pricina necazurilor din trecut, ci şi de 
necazuri, care îl frământau şi acum. 

„Mereu se gândeşte la ceva, care îl face să sufere 
astăzi, îşi zicea Sara în sinea sa. Altfel, de oarece şi-a 
căpătat din nou toată averea şi de oarece, cu timpul, 
se va vindeca de boală, ar fi trebuit să nu fie așa de 
amărât. Sunt sigură că mai e ceva la mijloc.“ 

Dacă în adevăr era ceva la mijloc — ceva despre 
care servitoarele nu putuserâ afla nimic — Sara era 
încredinţată că tatăl Familiei celei mari, d. Montmo- 
rency, cum îl botezase ea, ştia negreşit ce este acest 
ceva. 

DÐ. Montmorency mergea să viziteze des pe domnul 
din India, mergeau de asemenea doamna Montmorency 
și micii Montmorency, deşi mai puţin des. Domnul din 
India părea că fine mai mult la cele două fetițe mai 
mârişoare — Janet şi Nora, care se alarmaseră aşa de 
tare, în ziua în care Donald, fratele lor mai mic, dăduse 
Sarei un ban de un şiling. Se vedea bine că bolnavul 
iubea mult pe toţi copiii, dar că ţinea mai mult la feti- 
tele mici. La rândul lor, Janet și Nora ţineau la dânsul 
tot aşa de mult, cum ținea şi el la ele. Aceste două 
fetiţe așteptau totdeauna cu plăcere şi nerăbdare după 
amiezile, când părinţii lor le dedeau voe să meargă și 
să-i facă o vizită. Insă, fiind făcute unui om, care nu 
era încă sănătos, vizitele acestea erau scurte și foarte 
liniștite. 

„E un biet om bolnav, zicea Janet. Totuși ne spune 
că îi facem mare bucurie cu vizitele noastre. Căutăm și 
noi să-l înveselim, făcând cât mai puţin sgomot.“ 

Janet, fiind cea mai mare în vârstă, era un fel de 
comandant al fraţilor săi şi surorilor sale. Numai ea hotăra, 
dacă este momentul potrivit de a ruga pe domnul din 
India să le spună poveşti despre India, precum tot ea 
vedea când prietenul lor se simte obosit şi când, prin 
urmare, e timpul să o șteargă umblând în vârful picioa- 
relor şi să-i spună lui Ram Dass să meargă la dânsul. 
Janet şi copii din familia cea mare iubeau mult pe Ram 
Dass. Ştiau că le-ar fi putut spune poveşti minunate, 
dacă, în afară de graiul său indian, ar fi putut vorbi şi 
în. limba engleză. 

Numele adevărat al domnului din India era Carris- 
ford, Janet îi povestise despre întâlnirea cu „fetița care 


nu era cerşetoare“. Povestea aceasta îl interesase mult, 
iar acest interes crescuse şi mai tare, când aflase din 
gura lui Ram Dass despre fuga maimuței pe acoperiş. 
Ram Dass îi descrisese în cuvinte impresionante sărăcia 
şi pustiul din odâifa Sarei, scândurile goale, pereţii cră- 
pafi, soba ruginită şi neîncălzită, patul tare şi foarte 
îngust, N 

„Carmichael, zise d. Carrisford tatălui Familiei celei 
mari, mă întreb câte odâife ca aceasta trebue să fie în 
strada noastră şi câte nenorocite servitoare, fetiţe în 
vârstă mică, se culcă în astfel de paturi, pe când eu nu-mi 
mai găsesc liniştea în aşternutul meu de puf, chinuit de 
gândul că cea mai mare parte din averea ce se află în 
mâinile mele, nu este a mea. 

— Scumpul meu prieten, îi răspunse d. Carmichael, 
silindu-se a fi vesel, cu cât vei înceta mai repede de a 
te chinui, cu atâta va fi mai bine pentru dumneata. 
Chiar dacă ai fi stăpân pe toate bogăţiile Indiei, tot n'ai 
putea să alini toate durerile şi toată mizeria de pe pă- 
mânt. lar dacă te-ai apuca să mobilezi toate odăiţele din 
podurile caselor de pe strada aceasta, vor rămânea totuşi, 
aşa cum sunt astăzi, toate odâifele şi toate maghernifele 
din celelalte străzi.“ 

Privind la grâmada de cărbuni aprinşi, care ardeau 
în cămin, d. Carrisford îşi muşca nervos unghiile. 

„Crezi, oare, zise el vorbind încet, crezi, oare, că ar 
fi cu putinţă ca şi cellalt copil, copilul la care mă gândesc 
şi ziua şi noaptea, crezi că ar fi cu putinţă să trăiască 
şı el în sărăcia şi mizeria în care trăeşte fetiţa dela 
pensionul de alături ?“ 

D. Carmichael îl privi cu un sentiment de durere. 
Ştia că pentru prietenul său, pentru sănătatea şi liniștea 
sufletească a acestui prieten, nu putea fi ceva mai rău, 
decât să înceapă a se gândi în felul acesta la chestiunea, 
care îl frământa, şi să facă astfel de comparații. 

De aceea, îi răspunse, vorbind cu un ton liniştitor. 
„Dacă fetiţa, care este la pensionul dela Paris al doam- 


nei Pascal, este copilul, pe care îl cauţi, ea pare a-fi în- 


mâinile unor persoane ce sunt în stare să-i ducă bine 
de grije. Au adoptat-o, de oarece fusese prietena iubită 
a fetiţei lor, care a murit. N'au alţi copii, iar doamna 
Pascal mi-a spus că persoanele, care au adoptat-o, sunt 
nişte Ruşi bogați. : 

— lar blestemata aceasta de doamnă Pascal, strigă 
supărat d. Carrisford, nu mai ştie unde au dus-o!“ 

D. Carmichael dete din umeri. „Doamna Pascal, 
zise el, este o femeie şireată și îndemânatecă. A fost în- 
cântată că s'a putut descotorosi așa de lesne de fetiţa, 
pe care moartea tatălui ei o lăsase fără nici o avere. 
Femei ca dânsa n'au obicciul să se îngrijească şi să se 
intereseze de viitorul copiilor, care ar fi putut deveni 
o povară pentru ele. Cât despre părinţii adoptivi ai fe- 
tifei, se vede treaba că au dispărut, fără să lase vreo 
urmă. 

— Insă ai zis dacă fetiţa ar fi copilul, pe care il 


caut. Spui mereu dacă, aceasta înseamnă că nu suntem | 


siguri de nimic. Apoi, din ceeace mi-ai povestit, este la 
mijloc o deosebire de nume. 

— Doamna Pascal, răspunse d. Carmichael, pronunţa 
ca şi cum numele fetiţei ar fi Carew, în loc de Crewe, 
“dar se poate ca aceasta să fie un simplu fel al ei de a 
pronunţa, mai ales că toate celelalte amănunte sunt aşa 
de curioase: un ofițer englez în India işi pusese in pen- 
sion pe fiică sa, a cărei mamă murise. Ofiţerul a murit, 
după ce îşi pierduse averea“. 

D. Carmichael se opri o clipă, ca şi cum i-ar fi ve- 
nit un gând nou. 

„Eşti sigur, întrebă el pe d. Carrisford, că fetiţa 
pusese pusă în pension la Paris? Eşti sigur că a fost la 
Paris şi nu într'alt oraş? 

— [Iubite prietene, isbucni d. Carrisford, vorbind cu 
o amărăciune, pe care nu o mai putea conteni, îţi spun 
că nu sunt sigur de nimic. Nam văzut nicio dată pe 
fetița aceea şi nici pe mama ei. Cu căpitanul Ralph Crewe, 
care era tatăl fetiţei, ne cunoscusem şi ne împrie- 
tenisem încă din copilărie, dar din anul în care am ter- 
minat amândoi şcoala, nu ne-am întâlnit din nou decât 
în India. Eu eram foarte ocupat cu afacerea minelor, de 
pe urma cărora aşteptam să mă imbogâfesc, Ralph Crewe, 


de asemenea, nu se gândea decât la această afacere. 
Afacerea era în adevăr era aşa de mare și promitea așa 
de mult, că amândoi ne-am zăpăcit aproape cu totul. De 
câte ori ne întâlneam, nici nu vorbeam despre alt ceva. 
Ştiam numai că Ralph işi pusese fetița undeva la un 
pension. Ba chiar nici nu-mi aduc aminte când şi în ce 
ocaziune am aflat lucrul acesta.“ 


(Va urma) 


Serban şi Uragan în avion 


Este a treia carte de MOȘ NAE. „ȘERBAN ŞI URAGAN 
IN AVION" povesteşte minunatele peripeții şi aventuri ale 
unui Românaş, care, însoțit de un câine — Uragan — a 
făcut cu un avion construit de dânsul ocolul pământului, 
vizitând o mulțime de țări şi popoare şi având parte de 
întâmplări din cele mai interesante. E o carte, care, de 
sigur, va plăcea foarte mult cititorilor, mai ales că îi dis 
trează şi în acelaș timp îi învață o mulțime de lucruri folo- 
sitoare. 

Prețul unui volum format mare, împodobit cu multe 
vederi şi având o dublă copertă în culori, lei 50. De vân- 
zare la toate librăriile. 


PRIETENI BUNI. 


— 


ICU 


\ 
N 
A, e vorba de micul Tuc. De fapt, nici nu-l 
cheamã Tue, dar în vremea cãnd încã nu putea 
sã vorbeascã bine, işi zisese el însuşi Tuc, 
ceeace ar urma să însemne Carol-- şi e bine 
să ştiţi lucrul acesta. Tuc era dator să îngri- 
jeascâ de surioara sa Mâriufa, care era şi mai mică 
decât dânsul, iar pe lângă aceasta să-și mai înveţe şi 
lecţiile. Decât lecţii şi grija sorei erau două lucruri, care 
nu prea mergeau împreună. 


Tuc îşi ţinea surioara pe genuchi şi cânta toate cân- 
tecele ce învățase şi mai trăgea cu coada ochiului la 
cartea de geografie, care stătea deschisă înaintea sa. 
Trebuia ca până a douazi să ştie pe din afară toate 
oraşele dela târmul mărei cu tot ce fiecare oraş avea 
mai important. 

Se întoarse acum şi maică-sa acasă şi-i luă pe mica 
Mâriufa. Tuc dete fuga la fereastră şi se puse să citească. 
Citi până ce nu mai putea să distingă literele, căci se 
înoptase, iar maică-sa n'avea bani să cumpere lumină. 

„lată că bătrâna spălătoreasă trece pe stradă !” zise 
mama lui Tuc, privind pe fereastră: „Abia mai poate 
să se târască singură şi mai poartă şi donifa cu apă. 
Tuc, fii băiat drăguţ, dă fuga afară şi ajută-i.“ 

Tuc sări afară, îi luă spălătoresei donita din mână 
şi i-o duse până acolo la dânsa, dar până să se îna- 
poieze, se înoptase deabinelea, iar în casă nu era nici 
o lumină. 

Pe dibuite nimeri în pat şi se culcă, gândindu-se la 
lecţia de geografie şi la tot ce povestise învățătorul. Ştia 
că mai are de citit şi de învățat, dar nu era chip pe 
întuneric. Işi puse sub pernă cartea de geografic, căci 
auzise că așa ceva ajută mult să tie: minte lecţia. 

Și aşa cum era culcat, Tuc se gândea mereu, dar 
de odată se făcu ca şi cum îl sărută cineva pe ochi şi 
pe gură. Tuc par'că dormea şi par'că nu dormea. Şi 
iată se făcu că vine bătrâna spălătoreasă. Il privi cu 
ochii ei blânzi şi-i zise : „Ar fi o mare ruşine să nu-ţi 
înveţi lecţia ! Tu mi-ai ajutat mie, acum te voi ajuta eu 
pe tine, iar bunul Dumnezeu ne va ajuta pe amândoi”. 

De odată cartea de geografie se strecură şi eşi de 
sub pernă. Din carte răsări acum un cocoşel: „Cucurigu! 
Sunt un cocoş din cetatea „Cioge!” zise el. Spuse apoi 
câţi locuitori are cetatea aceasta şi povesti despre lupta 
cea mare ce s'a dat cândva acolo, 

„Crah! Croh! Bum!" se auzi căzând ceva. Inaintea 
lui Tuc se ivi acum o pasăre de lemn; era un papagal 
din localitatea. Presto şi spune că are atâţia locuitori 
câte cuie are el în corpul său. 

Lui Tuc nu-i venea să râdă, căci de odată se pomeni 
călare pe un cal cum nu văzuse până atunci. Tuc nu 
era singur pe calul acesta, care porni în galop nebunesc. 

Un cavaler, îmbrăcat în vestminte minunate, cu o 
zale strălucitoare, având pe cască un pâmâtuf ce flutura 
în vânt, ţinea pe Tuc înaintea sa. Aşa au călătorit ei 
prin pădure până la vechiul oraş Fordingorb, un oraş 


O poveste de Andersen 


L-T 


plin de mişcare şi de viață. Din palatul regelui răsăreau 
turnuri înalte şi multele lămpi işi râspândeau departe 
luminile. La palat se cânta şi se juca. Regele Valdemar 
dansa cu tinere şi frumoase domnişoare dela Curte. 

Se lumină de zi şi îndată ce apâru soarele, pieri 
oraşul şi palatul regelui şi un turn după altul., La urmă 
rămase numai un turn pe dealul unde era palatul, iar 
oraşul se făcu mic de tot şi sărac. Copiii de şcoală tre- 
ceau, purtându-şi cărțile subtioarã şi zicând: „Două mii 
de locuitori". 

Micul Tuc se găsi din nou în patul său şi îi se părea 
că visează; vedea că stă cineva aproape de dânsul. 

„Tuc, micule Tuc!” vorbi acest cineva. Era un 
marinar, un omulet mic de tot. „Iti aduc multe salutãri 
dela Corsor, zise omuleţul. E un oraş care înaintează 
şi se desvoltã; e un oraş plin de viață, are vapoare şi 
trăsuri de poştă. 

— „Sunt aşezat la țărmul mărei, zise oraşul Corsor. 
Am străzi frumoase, şosele şi parcuri de plimbare. La 
mine s'a născut un poet vesel, aşa cum nu prea sunt 
alți poeți. Am vrut să trimit un vapor, care să facă 
ocolul pământului, dar nu Vam trimis. De aş fi putut 
să-l trimit, cum aş fi fost mândru de isprava aceasta ! 
Mai află că la intrarea in mine înfloresc trandafirii.“ 

Micul Tuc vedea tot ce-i povestea orașul. După aceea 
insă îi se făcu roșu şi verde înaintea ochilor, dar când 
încetă acest joc de culori, văzu un deal înalt şi bine 
împădurit, care se ridica deasupra unui golf de mare; 
sus, în vârful acestui deal, cra o biserică frumoasă şi 
veche cu două clopotnife înalte şi ascuţite. In coasta 
dealului erau izvoare din care fâşneau şuvoaie de apă 
limpede, iar lângă ele stătea un rege bătrân cu o coroană 
de aur pe lungul său păr. Era regele Hroar din orașul 
„Isvoarele lui Roes”, cum se numeşte orașul astăzi. Şi 
sus, în vârful dealului se duceau ținându-se de mână. 
toţi regii şi toate reginele Danemarcei. Se duceau în 
vechea biserică, unde răsuna glas de orgă. 

Dintr'o dată a pierit totul. Iti venea să te întrebi: 
„Dar unde s'au dus toate acestea ?” Era ca şi cum ai 
întoarce foaia unei cărţi. Inaintea lui Tuc stătea acum o 
babă, căre venise dela Sorö, acel târg unde iarba cre- 
şte în piaţă. Baba aceasta își aruncase pe cap şi pe umăr 
un şort cenușiu, făcut din pânză de in. Şorful era ud tot. 

„De, a plouat“, zise baba şi povesti câteva lucruri 
vesele din comediile lui Holberg şi despre. Valdemar şi 
Abesalon. lată însă că pe neașteptate baba se imputinâ, 


(Citiţi urmarea în pag. 7-a) 


dê 2TINZATA - 


POIANA FLORILOR 


de D. MEREANU 


Nu ştiu cât a stat aşa, dar sc trezi deodată lângă 
ea cu o femee frumoasă, îmbrăcată în alb. Femeia aceia 
fermecătoare privea blând pe Ilenuta, cu nişte ochi mari 
şi albaştri ca seninul cerului, pe care fetiţa îl admirase 
până atunci. 

„Eu sunt Zâna Florilor, zise ea Ilenuţei, care o pri- 
vea mirată, şi pentru că tu eşti o fată cuminte şi sili- 
toare, am venit să te iau cu mine şi să te plimb prin 
Impârâfia Florilor !*' 

Zâna luă pe llenuţa de mână şi sbură uşor cu ca 
prin văzduh, pe deasupra munţilor şi apoi coborâră 
intr'o vale minunată, scăldată de pârae cristaline. 

Toată valea accea era plină de flori, flori albastre, 
flori roşii, galbene, violete, albe, toate culorile curcube- 
ului se aflau acolo. 

Ceeace uimi mai mult pe İlenufa, nu fu numai fru- 
musefea de neasemuit a florilor, ci şi faptul! că toate flo- 
rile aveau graiu, vorbeau şi se mişcau, legănându-se din 
tulpine, parcă ar fi dansat toate un dans frumos. 

Ilenuta se strecură printre ele uimită și florile îi 
vorbeau mângăetor, îmbiind-o să le soarbă parfumul şi 
să le culeagă. 

„Eu sunt „crisantema albă !“ şoptea una. Nu vrei să 
mă culegi ? lfi voi împodobi frumos casa dacă mă aşezi 
în glastră! 

— Eu sunt „floarea nopții“! spunea alta. Iti voi îm- 
bălsăma casa cu parfumul meu suav“. 

Uenuta privea uimită în jurul ci şi nu sc mai sâtura. 
ascultând glasul dulce şi parfumat al florilor. 


NUL şcolar se sfârşise cu bine şi Ilenuta, în- „Cum se face, că florile de aici au graiu şi pot vorbi 

cârcatâ cu darurile premiului întâi, pe care îl cu mine ? întrebă ca pe zâna. 
luase şi în anul acela, ca şı ın ceilalţi ani, plecă — Florile toate şoptesc câte ceva. când vântul le 
din Bucureşti cu părinţii să-și petreacă vacan- Jeagânâ uşor şi le împrăștie parfumul, însă voi, oamenii, 
, Mia la mătuşa Smaranda. nu le puteţi auzi. Astăzi, pentrucă tu eşti o fată cuminte, 
Mătușa Smaranda locuia într'un sat frumos de munte, am vrut să te răsplătesc şi te-am adus în tara mea, fă- 

pitit la poalele Bucegilor. k - .  cându-te să pricepi graiul florilor. 

Indată ce ajunse acolo, İlenuta o și sbughi afară, „Acum trebue să te părăsesc. Poate că la anul vii- 


spre fundul ogrâzii unde se întindea o poiană smâlfatâ tor să ne vedem iar şi dacă vei fi tol aşa de cuminte 
cu tot felul de flori de munte. Poiana se isprăvea spre şi silitoare la învăţătură, te voi lua iar în împărăţia mea“. 


marginea pădurii şi acolo Ilenufa știa că se află un zme- Zicând acestea, zâna pieri şi llenuţa se trezi în lo- 
Uriș cu zmeura mare. e eği cul unde se culcase pe iarbă, după ce mâncase zmeura 

In vremea aceia zmeura era coaptă şi drept acolo  gustoasă. 
se opri fetiţa culegând și mâncând cu poftă boabele In mână avea un buchet de flori culese din împă- 
dulci şi zemoase. râfia zânci. 

Dupâ ce se sâturâ mâncând, se culcâ pe iarba mâ- Fericitâ şi uimitâ de accastâ minunatâ intâmplare, 
tâsoasâ a poenii, cu faţa in sus, privind spre albastrul porni voioasă spre casa mâtuşci, povestindu-i minunea. 
cerului, care nicăeri nu i se păruse mai clar şi mai al- Nimeni însă n'o crezu şi toți ai săi erau încredin- 
bastru ca acolo. tati că Ilenuţa adormise în poiană şi visase un vis frumos. 


Îi 


Urmarea din pag. G-a la povestea: ,,MICUL TUC'* 


se făcu mică de tot, clătina mereu din cap şi avea aerul coşii şi găinele sboară şi fug din orașul Cioge. Vei că- 
că vrea să sară. păta şi tu un cotef plin şi nu vei mai suferi de foame 

„Coar!“ făcu ea, „la Sorö e peste tot umed şi o li- şi nevoe. Vei ajunge un om bogat şi fericit. Casa ta se 
niște de moarte.“ Se schimbase dintr'odatâ în broască și va înălța mândră, ca şi palatul regelui Valdemar şi va 
apoi işi luă din nou chipul de femeie. z fi împodobită toată cu statui de marmoră, ca acelea 

„La Sorö, grăi ea mai departe, trebue să-ți schimbi dela Presto. Mă înţelegi, micule Tuc? Numele tău va 
hainele după cum e vremea. Şi e umed! e umed! Ora- sbura plin de glorie dealungul pământului, ca şi vasul 
şul acesta e ca o sticlă: când îi pui dopul, trebue să care trebue să plece din portul Corsör şi să facă oco- 
intri intr'insa, iar după aceea să eşi din nou. Mai ina- lul lumei. lar în oraşul „izvoarele lui Roes“ vei fi un 
inte aveam peşti, acum însă am în fundul sticlei bâefi orator, care va vorbi frumos şi înțelept‘. 
voinici şi cu obraji roşii Acolo învaţă ei lucruri adânci „Cred că sunt la Sorö“ îşi zise Tuc şi după aceea 
şi înțelepte: şi greceşte! Coax!“ se trezi din somn. Se luminase bine de zi, cl însã*nu-şi 

Glasul babei răsuna întocmai ca un orăcăit de broa- aducea de loc aminte de visele sale şi nici nu trebuia 
şte. Şi era aşa de monoton, aşa de plctisitor şi de obo- să-şi aducă aminte, de oarece nu e voe să ştii ce fi se va 
sitor, că micul Tuc adormi adânc. - întâmpla în viitor. 

Insă şi în somnul acesta fu cercetat de un vis sau Sări din pat, işi deschise cartea de geografie şi işi 
de ceva asemănător. Se făcea că mica sa surioară Mă- invâtâ numai decât lecţia. Bătrâna spălătoreasă işi arătă 
riufa, copila cu ochii albaștri şi părul blond şi buclat, se capul în uşe şi zise: „Îţi mulţumesc pentru ajutorul tău 
prefâcuse dintr'o dată intro domnişoară mare şi fru- de aseară, drâgufule copil! Bunul Dumnezeu să-ţi înde- 
moasă, care putea să sboare, cu toate că m'avea aripi. plinească frumoasele tale vise!“ 

Şi sburară ca şi el deasupra ținutului „Seeland“. Micul Tuc nu ştia ce visase, dar Dumnezeu din ceruri 

„Micule Tuc, auzi cum cântă cocoşii? Cucurigu! Co- ştia foarte bine. 


7 


tükenen nehire disi 


Hamm m 


rye 


Pentru cunoaşterèa țărilor 


Brazilia, cel mai mare stat latin din America 


O vedere a orașului și golfului Rio de Janeiro. Din 
vârful inâlfimei „Pao de Assucar“ (Pâine de zahăr) din 
faţă ai cea mai frumoasă privelişte asupra orașului 


E place să credem că drâgufele cititoare şi 

iubiții noştri cititori işi mai aduc aminte de 

frumosul roman „in căutarea norocului”, care 

a fost publicat în „Dimineața Copiilor.” Dacă 

își mai aduc aminte, ştiu că familia de Ro- 
mâni, care a plecat din Ardeal, s'a dus să se stabilească 
în fara Braziliei din America de Sud. Despre Brazilia 
vroim să dăm astăzi unele cunoștințe. 

Aceia care au un atlas geografic, cuprinzând toate 
continentele, ar face bine să se uite la harta Americei 
şi anume a Americei de Sud. Vor vedea cât de mare 
şi întinsă e Brazilia şi cum ea singură ocupă partea 
cea mai mare din America de Sud. Aceia care n'au un 
atlas sau o carte de geografie, sar putea mulţumi cu 
harta de pe coperta din spate a cărţii „Şerban şi Ura- 
gen în avion” de Moş Nae. 


hs ê 
P 
S po û PS | 
ve. © E, 


Un îndigen, care fumează o țigară lungă pusă pe 
un figaret foarte original, 


5 


QHN 


Spunem aci că Brazilia, ca suprafajâ, este mare 
aproape cât Europa. In adevăr, suprafața Braziliei este 
de 8 milioane şi aproape 500 de mii de chilometri pă- 
trati. In comparație cu suprafața, populația ei este mică; 
nu are decât 41 de milioane de locuitori, adică, ceva de 
două ori mai mult decât România. 

Brazilia a fost descoperită de Portughezi, care i-au 
dat numele. Numele ţării vine dela cuvântul Cresil, un 
lemn de construcție, pe care navigatorii portughezi îl 
transportau în Europa. 

Brazilia este o republică, iar capitala ei e oraşul 
Rio de Janeiro, un oraş modern, bogat, foarte vesel şi 
având una din cele mai frumoase pozifiuni de pe pă- 
mânt. Populația oraşului împreună cu suburbanele este 
de două milioane locuitori. 

Credem că e interesant de ştiut dece capitala Bra- 


——— EZ m 
BA. 7 TEKE = 

2 TIRan ZO 
— in! > Tig 


Un indigen din Brozilia, care cântâ 'din naiu, im- 
brâcat in costum de sârbâtoare. 


zilici poartâ numele de Rio de Janeiro, cecace inseamnâ 
Râul lui lanuarie. Iată cum stă chestiunea aceasta. 

Cam pela anul 1500, un explorator portughez, adică 
un Portughez, care căuta să descopere pământuri noui, 
ajunse la un golf mic din partea de Răsărit a Braziliei. 
Portughezului i se păru — ceeace nu era adevărat — că 
golful acela este gura unui râu. Şi de oarece ziua, în 
care sosise era 1 lanuarie, boteză locul acela cu numele 
de „Râul lui Ianuarie“, adică în limba portugheză, „Rio 
de Janeiro.“ Mai târziu şi treptat, treptat, sa ridicat 
acolo marele şi minunatul oraș, care este astăzi capitala 
Braziliei. 

Precum am pomenit mai sus, Portughezii sunt aceia 
care — cei dintâi — au descoperit Brazilia şi au înfiinţat 
acolo colonii. Insă atraşi de întinderea şi bogăţia ţării, 
exemplul lor a fost urmat de Englezi, de Francezi, de 
Olandezi şi Spanioli, care au venit, vroind să cucerească 
şi ei câte o parte din Brazilia. 

Portughezii nu se lăsară. Pe de-o parte, infiinfarâ 
colonii cât mai numeroase, iar, pe de altă parte, porniră 
cu războiu împotriva nouilor năvăliteri şi după lupte, 
care au ținut mai bine de o sută de ani, isbutiră să