Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages151-200

DIMINEAȚA COPLULOh 


fiicei sale pentru regele său, 
aci. 

„Eu ţi-o dau, zise regele dar dacă poţi eși cu 
bine din trebile ce-ţi voi spune să faci. 

Vei avea de îndeplinit trei porunci, în trei zile 
pe rând, după cum îţi voi porunci. Astăzi du-te 
de te odihneşte de lungul drum pe care l-ai fă- 
cut până aici” 

A doua zi, regele îi zise: 

„Fata mea avea un voal ţesut cu pietre pre- 
țioase. Voalul s'a destrămat şi pietrele sau risi- 
pit prin iarbă şi bălăriile, ce acoperă câmpul in- 
sulei. Du-te şi adună acele pietre preţioase şi să 
nu lipsească nici una. 

Gheorghe se duse numai decât pe câmp, care 
era mare cât vedeai cu ochii. Ingenunche şi în- 
cepu să caute şi, de dimineaţă până la prânz, nu 
găsi decât o singură piatră. 

Dar de odată strigă: 

„Ah! de-aş avea acum furnicile mele! Ele ar 
putea să mă ajute! 

— lată-ne, tinere drăguţ, suntem la poruncile 
tale, îi vorbiră de-oadtă furnicile sosite, — 
cum? D-zeu știe! — Ce dorești? 


are l-a trimis până 


(Va urma) 
——— — oc 7 RR — a — 


PAG. îl 


Bucăţi alese din marii scriitori străini 


CELE DOUĂ MESE 


După scriiiorul moralist irancez Charles Duclos 
(1704—1772) 


Cardinalul :) Dubois nu mânca la masa de 
seară decât o aripă de puiu de găină. 

Intro seară, tocmai când era să-i aducă obiş- 
nuita aripă, un câine intră în bucătărie și luă 
tot puiul, fugind cu el. 

Bucătarul puse îndată un alt puiu la irigare, 
dar în acelaș moment, cardinalul ceru să i se 
aducă numai decât aripa de puiu. Bucătarul, 
ştiind că stăpânul său se va supăra foc, dacă îi 
spune să aștepte, îi zise cu sânge rece, minţind 
așa dela obraz: „Inalt Prea Sfinte, dar aţi mân- 
cat. 

— Am mâncat? 
de mirare. 

— De sigur. Drept e că aţi mâncat puţin şi că 
păreaţi dus pe gânduri. Insă, dacă doriţi, vă mai 
pun un puiu la frigare” 

In momentul acesta intră în odaie medicul 
cardinalului. Dar deoarece servitorii îi povesti- 
seră dela poartă toată întâmplarea, nu fu mirat, 
când îl auzi pe cardinal spunându-i: „Doctore, 
să-ți povestesc ceva ciudat. Bucătarul vrea să 
mă convingă cum că aș fi luat masa; eu unul 
însă nu-mi amintesc de loc şi ce e mai rău, este 
că în seara aceasta am o poftă cum n'am mai 
avut. 

— Cu atât mai bine, răspunse doctorul, se ve- 
de că aţi muncit mult pe ziua de astăzi, aşa că 
ce ați mâncat până acum, va deschis pofta. 
Nu-i nimic, aţi putea mânca încă ceva, numai 
să băgați de seamă să nu mâncaţi mult”. 

Bucătarul aduse puiul fript. Cardinalul se bu- 
cură de pofta sa ca de un semn de sănătate bu- 
nă și în tot timpul mesei se arătă foarte bine 
dispus. 


răspunse cardinalul cuprins 


1) Cardinal este la catolici una din cele mai înalte fețe 
bisericeşti, venind îndată după Papa. 

Cardinalii, al căror număr total e de şaptezeci, sunt chiar 
aceia cari aleg pe Papa. 


SANTANG BRINGRRRDERRIRBADEOANI SONPOADANDANESRONOADEOGNUNNS 


(AARAA SEEE AR EEEE EEEE AAEE EEEE EATER A EAEE EE EAEE E EEA AAEE AAAA AA AES 


LECŢIUNI SERIOASE DE VIOARA 


pă 
$ LA DOMICILIUL ELEVILOR 
| a COPII DELA 5 ANI 


Str. Arionoaei 7, Profesor de muzică 


PHA HHHH e 


l 
i 
f 
| 
$ 


PAG. 12 


răia odată întrun câmp un șo- 
ricel cenușiu care eră foarte 
neastâmpărat şi avea mare 
poftă să umble prin lume. 
Intro zi, cum alerga de 
colo până colo, vârându-şi bo- 
tul ascuţit pe sub grămezile 
x de pietre şi pe sub ierburi, 
găsi, sub nişte frunze uscate, o alună mare și 
lucioasă. 

Vrând s'o ducă întreagă acasă, întinse laba 
s'o apuce, însă aluna începu să se rostogolească. 
Şoricelul alergă după ea, dar aluna rostogo- 
lindu-se mai repede, ajunse sub un copac și a- 
colo se ascunse sub rădăcini. Șoricelul vâri bo- 
tul după ea, și văzu o gaură rotundă cu scări 
mici, mici, ce se adâncea în pământ. Aluna se 
rostogoli în jos pe scări și Şoricelul cobori după 
ea. Cu cât cobora aluna mai jos, cu atât cobora 
şi Şoricelul. 

Aluna ajunse la o uşă mică. Uşa se deschse 
numaidecât şi-i făcu loc să treacă. Intră şi Şo- 
ricelul. In urma lui uşa se închise. Şoricelul se 
pomeni într'o odăiţă. In faţa lui se afla cel mai 
ciudat şi mai mic om din câţi văzuse până a- 
cum. Avea bonet roșu, vestă roșie şi pantofi ro- 
şii cu boturile ascuţite. 

— Eşti robul meu, zise Piticul, Şoricelului. 

— Pentruce? întrebă acesta speriat. ` 

— Pentrucă ai vrut să-mi furi aluna. 

— Nam vrut so fur, zise Şoricelul, am gă- 
sit-o în câmp şi deci este a mea. 

— Nu. A mea este, zise omuletul roşu, şi n'o 
vei avea. 

Şoricelul privi în toate părţile. Aluna nu mai 


era nicăeri. Atunci voi să plece, dar ușa era în- 
cuiată şi cheia se afla în buzunarul omulețului 
roşu care-i zise: 

— Vei fi sluga mea; îmi vei face patul, îmi 
vei scutura prin casă şi-mi vei găti mâncare. 

Apoi adăogă rînjind: 

— Şi dacă voi fi mulţumit de tine, îţi voiu de 
aluna drept leată! 

Astfel  Şoricelul rămase sluga omulețului 
roșu; în fiecare zi îi făcea patul, îi scutura casa 
şi-i pregătea de mâncare. Şi în fiecare zi, omu- 
leţul roșu pleca şi nu se înapoia decât seara. 
Incuia însă ușa cu mare grijă şi lua cheia la el. 
Când Şoricelul îi cerea leafa, el îi răspundea 
luându-l în râs: 

— Mai târziu! mai târziu! N'ai muncit încă 
destul pentru ea. 

Trecuse multă vreme, când, într'o zi, piticul 
plecând foarte grăbit, nu întoarse cheia în uşă 
decât pe jumătate. 

Şoricelul băgă de seamă să ușa nu e încuiată, 
însă nu voi să plece fără să-și ia leafa, şi căută 
pretutindeni aluna. Deschise toate cutiile şi sco- 
toci toate colţișoarele fără să dea de ea. Insfâr- 
şit, deschise o mică ușă la cămin și, întradevăr 
aluna era acolo într'un fel de dulap. 

Şoricelul o luă repede în gură, urcă grăbit 
scările, şi -alergă întrun suflet acasă la el, fără 
să se mai oprească. Acolo, fu întâmpinat cu 
mare bucurie, căci toţi ai lui îl credeau mort. 
Şoricelul scoase aluna şi când vru s'o puie pe 
masă, îi căzu şi se desfăcu în două. 

Şi ce credeţi că se afla înăuntru? 


(Citiţi urmarea în pag, 13 jos) 


DIMINEATA CAPILOR meet 


PAG. 13 


CÂT CÂŞTIGI CU STĂRUINȚA 


Despre marele câştig ce poate avea un om 
stăruitor voiu povesti două întâmplări, așa cum 
le găsesc în cărțile de istorie. 

In veacul al 14-lea a trăit vestitul cuceritor 
mongol Tamerlan, care a supus multe po- 
poare și a cucerit multe ţări atât în Asia, cât și 
în Europa, deosebindu-se și printr'o cruzime a- 
proape fără pereche. 


m S 


ca. o Co ae E 


Insă, la începutul cuceririlor 
mare înfrângere de pe urma 
foarte descurajat. 


sale suferi o 
căreia se simți 


(Urmare din pag, 12) 


Un colier mic de pietre scumpe şi frumoase, 
tocmai bun pentru o șoricioaică. 

Șoricelul avea o surioară. O chemă şi i-l puse 
la gât. 

Și când se plimbau amândoi la braţ, toată ṣo- 
ricimea îi arăta cu degetul şi-i admira, iar Şo- 
ricelul nu mai putea de bucurie că a putut face 
surioarei lui un dar atât de scump și atât de 
frumos. 

Piticul cu bonet; vestă şi pantofi roşii, nu 
putu niciodată să-l regăsească pe Şoricel și să 
se răzbune, pentrucă în câmpul mare, nu ştia 
unde își are acesta locuinţa. 

Traducere de Zaharia Stancu 
—— oc k= 


Şi aşa, într'o zi stătea trist şi amărît în caste- 
lul său, când văzu o furnică silindu-se să se ca- 
țăre pe pânza cortului. Poc! Tamerlan îi dede 
un bobârnac şi furnica pică jos. 

Nu trecură la mijloc nici două minute şi fur- 
nica începu să se cațăre din nou. Poc! un nou 
bobârnac şi ea căzu pentru a doua oară la pă- 
mânt. Dar nu-și pierdu curajul. Se urcă a treia, 
a patra oară. 

Văzând această încăpățânare din partea unei 
insecte mici şi slabe, Tamerlan se isbi pe frunte 
şi strigă: „Am găsit: succesul şi viitorul sunt 
pentru cei ce pot să stăruiască”. 


... 

Al doilea exemplu. In primii ani ai veacului al 
18-lea, Parlamentul englez anunţă un premiu de 
20.000 de lire sterline (o liră sterlină este 813 lei 
româneşti) aceluia care va inventa un ceasornic 
numit de ecuațiune. 

Acest ceasornic serveşte pentru ca marinarii 
să poată găsi lesne pe mare la ce grad de longi- 
tudine se găsesc, aşa ca să se poată călăuzi în 
drumul lor. 

Pe atunci trăia întrun orășel din fundul unei 
provincii din Anglia un tâmplar tânăr pe nume 
Harrison: 

Harrison își zise: „Vreau să câştig eu premiul 
de 20.000 de lire sterline!” Se lăsă de tâmplărie 


şi se duse la Londra, unde intră la un ceasorni- 


car ca lucrător. Timp de patruzeci de ani Har- 
rison munci zi şi noapte, studie şi învăţă legile 
mecanicei, făcu sute și mii de încercări, dar la 
sfârșit izbuti să construiască ceasornicul despre 
care era vorba şi să câștige premiul. 

lată ce înseamnă voinţă şi stăruinţă. 

De aceea, are dreptate zicătoarea populară 
când spune că „picătura mică găureşte piatra 
mare”. Şi tot de aceea nu e decât adevărată cu- 
getarea scriitorului francez Fénélon (despre a- 
cest scriitor vezi „Almanahul Școlarilor pe anul 
1929”) când spune că omul care are voință și 
stăruință, izbuteşte să facă toate lucrurile cari 
nu sunt absolut imposibile. 

Marcu Ionescu 


Ri ll ll lili LL LE LELLILTILILILIL] 


Carte ceà mai ettină, mai variată, mai bogat 
ilustrată şi mai folositoare este, 
făra îndoială, 


„Almanachu! Scolari or pe anul 1929 


Un volum în 130 de pagini și cu o 
minunată copertă în culori, LEI 25 


De vânzare la librării şi ta chioşcari. 


PAG. 14 


PCA Wii CON 
DA i | : A! 


nh 
/ 
L/ 


| i 
j Mis PN 
E A < 


inge cu fulgi mari, ca fluturi albi. Zăpa- 
da sa aşezat frumos pe copaci, case, 
garduri, drum. 
Bârlad, oraş liniştit de provincie, se 
mândrește cu podoaba înflorită mereu, 
mereu. 

E dimineaţă. Piciorul se afundă în 
alb, moale şi rece. 

Am eşit în ogradă. Nicuşor merge în oraş. De 
când e iarnă, se plimbă foarte rar. Na gustat 
ninsoarea niciodată. Anii trecuţi, era prea mic. 
Anul acest n’a nins nici odată aşa de frumos. 

Steluţe de ninsoare îl stropesc peste tot. Ii în- 
floresce paltonaşul şi căciulița de astrahan ne- 
gru, cu petale albe, ce ţin numai o clipă. 

„Mi-a intrat zăpada în ochi, în nas şi în ure- 
chi. Ba şi în gură!... Mănânc zăpadă. Imi place 
tare mult”. Aşa striga Nicuşor vesel. 

Intinde: mânuţele şi palmele să prindă fulgii 
şi le strânge să nu scape nici unul, dar când le 
deschide, găseşte mănușele numai stropite de 
picături de apă. 

Incearcă din nou și repetă mereu, mereu, îna- 
intând. pe drumul pustiu. Merge în voia lui și 
nu simte pic de răceală. 

E uşurel ca un fluture rege, între fluturii de ză- 
padă... E alb la faţă şi îmbujorat. Ochii îi lucesc 
de bucurie, guriţa râde şi vorbeşte mai mult 


covorul 


DIMINEAȚA COPIILOR 


A „aha 


de Mia Dan 


fulgilor... Se afundă în mormane de zăpadă, că 
abia se vede! Apoi se scutură foarte vesel]... 
„Hucin, hucin!” alungă cioarele negre înălbite 
de zăpadă. Salută toată lumea: „Lrăiţi, D-le 
căpitan!”. A dat şi peste un domn căpitan, care 
şa bucurat de bucuria lui. Nu știe ce să mai 
facă de veselie. Dă mâna cu un moş bătrân, 
nins de ani mulţi şi grei. Scutură zăpada de pe 
haina unei fetiţe. Râde, râde. mereu. 

„Uite şi căţeluşul se dă pe ghiaţă ca şi copiii! 
Alunecă şi el cu piciorușele cu şoşoni și roşii în 
sus de şosete... „Nu ţi-i frig, Nicuşor? 

— Nu, îmi place mie tare zăpada! Face drù- 
mul în culmea fericirei, dar zăpada se aşează 
încet pe haine, roșaţa se aprinde în obraz, pe 
urechi, mâini, picioare. Pătrunde și în hăinuţe. 
El încă nu simte nimic rău, căci e foarte vioiu. 
E suit în sanie de ai lui cari îl plimbă. Sania 
are doi cai frumoși și încă și clopoței şi biciu. 
Face haz de toate. 

Sania alunecă frumos pe drumul fără cărare, 
ce sporeşte în zăpadă... Exclamările de bucurie 
puternice la început încep să fie mai slabe, A- 
poi Nicuşor devine tot mai tăcut. Il copleşeşte 
frigul. Vârtul nasului simte mai întâi, apoi de- 
getele, picioruţele și tot trupul. 


Boabe de lacrimi apar în ochişori, dar nu 


DIMINEAȚA COPIILOR *000000000090400000000000000000000000eeeeeeese PAG. 15 


plânge...” Nicuşor, să mai mergem cu sania prin 
zăpadă?. 

Dă numai din cap în semn de „da”. 
sania se întoarce spre casă. 

Nicuşor nu mai are nici un chef şi tace, tace, 
mereu. A cam îngheţat Nicuşor cel prea vesel. 

A trecut multă vreme după ce s'a întors aca- 
să, ca să-și recapete iarăși veselia, furată de ză- 


Atunci 


ce sa asigurat că frigul trece şi se va mai plim- 
ba cu sania, vorbeşte de ghioceii de primăva- 
ră... „Cum face soarele ghiocei, că nu are mâi- 
ni?” zice el căutând soarele pe fereastră, între 
norii plini de zăpadă, ca să se încredinţeze — 
Da, Nicuşor, razele de soare de primăvară, în- 
floresce ghioceii semănaţi de Dumnezeu în câm- 
pul cu iarbă, când sa topit zăpada. — Nu știu 


pada cea rece. 


Lângă soba cea dulce, în odaia caldă, după 


cât crede Nicuşor, căci afară ninge mereu 
fulgi mari ca fluturi albi. 


cu 


Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 28 


1) Joc misterios 


2) Şaradă 
(BAJIA-Z!ID) 


3) Joc în romb 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat trei jocuri, următorii 
cititori din 
CAPITALA 


Agatta Păunescu, Puica Doru, A- 
lexiu C. Victor, Cămărăşoiu Gh., So- 
nya Camerman, Dinu şi Dan Fr. 
Chiriac, Abramovici M. Osias, Dinu 
Pantelimon, Tilta Gall, Andreiana A. 
Mihăilescu, Florin N. lonescu, Pu- 
pica Ionescu, Julietta Abramovici, Ște 
fănescu lon, Ştefănescu Aurel, Mir- 
cea Alex. Chiriceanu, lonescu G. Ni- 
culae, Gicu N. Tabacu, Ștefănescu 
V. Marin, Ştelănescu Cleopatra, Va- 
sile St. Vasile. Gorică Romanescu, 
Corneliu, George, Sylviu Ştefănescu, 
Israel N. Rişinevsky, Stoica D. A- 
lexandru, Chon H. Simion, Gorescu 
Beniamin, Alexiu Victor, Carciog E~- 
caterina, Carciog Mihai, Ciovei Ma- 
ria, Beatrice Spinner, George M. Ta- 
bacu, Pandrea Elena, Corneliu Pe- 


nescu, Al. Rottman, Vasilescu N. A~- 
lexandru, Raşel Schreiber, Luci De- 
metrescu, Vulcănescu Gh. Mihai. Po-, 
pescu V. Mih., Gadol S. Richard, De- 
metrescu Costin, Simion N. Elisa- 
beta, Ionel C. Teodorescu, Lilyca C. 
Teodorescu, Eugeniu Şerbänescu, 
Marce] Than, Zizi P. Mełchisedec, 
Beatrice şi Armand Jose Spinner, 
Gaspar Filip, Titi Ştefănescu., Mi- 
ron Vladimir Steinberg, Georgetta 
Cănciulescu, Alice Hasan, Marcel R. 
Hasan, Lucian Loebel, Ionac Adrian, 
Bărbulescu I. Mircea, Popa S. Con- 
stantin, Buzi I. Viorica, Irina Kuehn- 
berg; Titi Bosoncă, Niculae Clin- 
chievic, Petre Şeimeanu, Wasserman 
Anicuţa, Simon D. Gogu, Pavaschi 
[. Alexandru, Gross M. Jean, Lexi 
Ferrowatt, Grosvald Raul, Elena, A- 
lexandru şi Mircea Marcovici, Viorica 
şı Florian Dumitrescu; Nuţi Ranghe- 


lovici, Moldovanu Nicolae, Venera 
Tănăsescu, Chiriac Angela, Mircea 
Chiriac, A. Bălaşei Gh., Virgil Ba- 
risov, Manole Dan, Avramescu Const. 
Popescu M. Ilie, Hedviga Tanach 
Radu Sepeanu, Carmen Costescu, 
Laeliha şi Alice N. Cartojan, Mătă- 
chiţă Mihai, Costică Iordănescu, Zane 
Salomeia, Ulpian Borcescu, Sebastian 
Schvartz, Iordan Ilie, Ionel Cavaliu, 
Stoica Viorica, Vasile St. Vasile, Du- 
mitru D. loniţoiu, Eleonora J. Ser- 
sescu, Grosvald Robert, Melanie Be- 
racla, Woinaroskiy Alexandru, Segal 
S. Boby, Edgard Eeinhorn, Lya Co- 
letta Ştefănescu, Kleiman Adela, Ion 
Hodoş, Paul Elias, Leonte Alexandru, 
Lola şi Armand Goldștein, Constantin 
Racoviţă, Socianu B. Lilly, Brătescu 
Gh. Gheorghe, A. B. Socianu, Nelu 
Sirkus, Virgil Radovici, Emanuel 
Katz, Al. N. Vasilescu. 


“FSW 
ILY LISHJAINNA 


VDaLOIEIG 


+ 


1 
i 


.. ae 


PAU. 16 ecoeseeeocoeseoeeoecteoreoosoroeoeeoeseooeod/)] MINFAȚA COPIILOR 


Au deslegat două jocuri următorii 
cititori din - 


CAPITALA: 


Theodor Ionescu, loan Radu, Mar- 
cel şi Alice Hasan, C. Medrihan, Ro- 


sette Haimovici, Dumitru D. Ionițoiu,. 


Octavian F. Mihăilescu, Avram Boxer, 
Irénné Fctt's, Nicolae Peristeri, An- 
dré Schönfeld, Nicolae, Lalescu, Gol- 
denberg Osias, Ghicite şi Pandele D. 
Aristide, C. Viesenthal, Weltt I. ,Al- 


bert şı Weltt I. Rossa, Birnbaum Ber- 
nardo, Th. Bobeica, Camerman Alex., 
Tileagă I. loan şi Dorina Michelli, 
Seba tian Schvariz, Ionel Marinescu, 
Con: tanța Tănăsescu, Stoicescu Ce- 
sarma, Lenuța Tănăsescu, Marco Ot- 
tone, José Campus, Campus E. En- 
rica, Evangtelopol Constantin, Anton 
Ionescu, Golding José, Goldenberg V- 
Vicu, Lelia şi Marcel Kaufman, Gold- 


stin Carcl, Osias Klinger, Maxim 
Silvian, Feldman Sigismund, Adina 
Tănăsescu.. 


Au deslegat un joc, următorii 

cititori din nEaN 
CAPITALĂ 

Marcel Riesenberg, Mărcescu Gr 
Marin, Saul Moscovici, - Ionel - Mari- 
nescu, Viol. tta Cernat, Ica și Gheor- 
ghe N. Georgescu, Mitulescu N. A- 
lexandru, Brut>anu Gheorghe, Pă- 
unescu M. Copn Maria, Eratu I. Emi- 
lian, Sadi Fonştein, Deleanu I. Theo- 
dor, Peristeri Nicolae, Nerlingher 
DAGEN: Nicoară loan, David M. Sil- 
er. 


4 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Mar. Am.-Cluj. — Rugăm trimite încă o dată poezia 
„De vorbă cu luna“. 

C. G. Gr.-Sailria. - „Inimă de frate“, o poveste cu subiect 
cunoscut, nu e în der-juns de concisă. Dalogul e lungit cem 
inuti Pâezia „Amintiri“ are un ca'ac'er prea personal, jar 
noi“ ne ferim -să pub'icam poezii in genul a'esta. Bucata 
trimisă-pentru concursul lierar va fi cercetată cu toată 
bunăvol ta- -= -+ 

Th: Schon.I oco. — Am văzut cu plăcere că ai un scris 

destul de bhun pentru un elev de «luseie p'imare, îns? nu 
vita că ști încă mic, pentru a deveni de acum suniitor. 
Acum citeste. învață şi fi vesel şi sână'os. 
' St. Vas. Th.-Loco.  „Unluminiş de iarnă“. Reproducem 
prima-strufă: „Şi « ân t se simte şiru' faptului pierdut, / Liniştea 
— care până atunci nestriviă 'nie -zări— / Se pierduse 
uşoără ca un copil crescut / Peste iargul singuiătăţilor ue pe 
maiat 

Mărturisim cu mâna pe conştiinţă că n'am înțeles nimic, 
nici dm această sir lă şi din cele ce mimează. lar copiii — 
suntem sig: ri — vor inţelege şi mai puțin decât nvi, Te 
sfatuim în in'eresul d ta'e să te lay 'e astiel 'e poezii, cari 
sunt o îngrămădi'e de cuvinte, mirate că sunt puse alăt. ri. 

D. Mar.-Cra ova. — „Fata gropaşului“ e scrisă cu multe 
greşeli de oitog'ate şi de punciuaţie, ceeace nu se poate 
aimte pentiu unul care vrea să fie seriito. şi mai ales 
după amănunţitele lămuriri ce am dat la r: brua „De to te 
şi amestecate“. In afară ne a-easta şi subiectul povestei, din 
cale afară fantastic, nu e tocmai pottivit. 

G. St -Lung,—,„Viteazu'e popoi“ e destul de bine scrisă, 

da: ar î fost şi mai reușită, da ă nu te lăsai ispitit de ceeace 
se numeste „beţia de cuvinte surăoare“, de cari cam 
abuzezi, Apoi, expresiuni a „lanţul prea ciuntului barbar“, 
mpresionează cam neplacut, 
„Poezia „lisus“, ar îi fost publ'cabilă, insă în strofa a doua 
zici despre lisus „lu ce ai fost un zeu“, ceeae este o 
erezie. lisus nu e un zeu, ci e Fiul Ini Dumnezeu, e 
Du'nezeu însnşi. - 

Ch. P. Vas.-Panciu. — „Cele trei boli grele“, are muite 
greşeii de vituprate şi punciuație şi mai e scrisă pe ambele 
feţe ale hâ'bei.. De altfél, te slăiuim să nu te avuci depe 
acum de trad:s poveşti lung. Nu uita că eşti în clasa a 
doua secundară, aşa :ă nu cunoşti încă destul de bine ni i 
Jimba română, nici limba geaca, din ca'e zici că ai 'radus, 
fară sa spu! numele aut .iui şi al cărţi sau revistei in care 
ai gănt povestea. i 

: P. Tăm.-Loco. — „Şcolarul străir“ şi „Şcolarul silitor“, 
sunt scrise cu mute greşeli de ortogrolie, ca şi poezia 
„lana“; Se vede că d ta eşti încă mic, aşa că e mai bine 
ca deocamdată câ ii cititor. li va veni rândul să fii și 
scriitor. 

CO k 


POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GÅSIȚI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai eftină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general! se trimite grat:s 
ia cerere de către ; 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co. 
* București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la foate librăriile din țară. 


1*900409199909099000%096 73006640 


2239002000992 g0ecerpas0nnettonsmna1990e 


PPP PEPE PPR PPP PERI PPR PPP PP PPR PPP RPR 
FE Of GE — TE A86-—020)--030--080--630--909--030- -002- 
SALA TEATRULUI MIC 
Peste drum de Palatul Regal 


Duminica 10 Martie 192 la orele 10 dim. 


ŞEZÄTOAREA precis va avea loc 


CULTURALA- 
organizat; 2 către revista 


ARTISTICA 

„Dimineaţa Copiilor“. . 

PROGRAMUL CUPRINDE ; A, 

Conierinţă, Muzică vocală şi intru- 
mentală, Dectlamaţii, Dansuri, 


Numere comice şi acrobație, etc. etc, 


(hi eiele de intra'e se pot ha din vreme deia 
adminisiraţia revistei, Str. Sarindas, 7 (parter), Tel. 6/37. 


03 -000--008--009--080--000--029--009--000--009--000-— -000E 
ATELIERELE „ADEVERUL”, 8. A. 


ANUL VI DIMINEATA 
| 266 COPHLOR 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


„Să fim fete harnice şi muncitoare şi să dăm exemplu bun cititoarelor, 
„„Diminetii Coniilor”, Preţul Lei 5 


PAU. 2 


DIMINEAȚA CUPIILONh 


Iun vechime şi în timpurile moderne 


Continuăm a da în rezumat cele spuse de d. 
Batzaria la şezătorile de Duminieă ale ,Di- 
a pai Copiilor” din sala „Teatrului Mic” 
O deosebire importantă între cele şapte 
nuni din timpurile vechi şi între şapte din 
mai însemnate descoperiri şi invențiuni din 
timpurile moderne, este următoarea: Afară de 
farul dela Alexandria din Egipt, celelalte şase 
minuni din vechime nu erau făcute ca să împli- 
nească ceva nevoi ale omului. + 

Ceeace am ales însă pentru a numi cele şapte 
minuni moderne sunt toate lucruri de mare fo- 
los. Oamenii din timpurile vechi lucrau mai 
mult pentru artă şi pentru frumos, oamenii din 
timpurile moderne sunt mai practici, inventea- 
ză sau descoperă lucruri folositoare, fac să 
progreseze ştiinţa şi techniea. 

Pentru a înțelege mai bine lucrul acesta, să 
enumărăm aci ceeace am înţeles prin cele şapte 
minuni moderne: 

1. Telegrafia fără fir: 2. Tăierea Canalului de 
Panama; 3. Dirijabilul: 4. Aeroplanul:; 5. Ra- 
diumul: 6. Cinematograful: 7. Aplicarea" aburu- 
lui la locomotive și vapoare. 


mi- 


Pe ce se bazează telegrafia fără fi 


Principiul pe care se bazează telegrafia fără 
fir este foarte simplu. De exemplu, când arun- 
căm o piatră într'o apă stătătoare, cum ar. fi o 
baltă, vedem că în jurul locului unde a căzut 
piatra se formează cercuri din ce în ce mai 
mari. Dacă piatra e azvârlită cu putere, cercu- 
rile acestea devin mai numeroase. 

Acum, dacă în loc de a izbi apa, lovim aerul, 


cele 


~ 


se produc și în aer tot un fel de cercuri, aşa nu- 


mitele unde hertziene. 
Când vorbim unii cu alţii, prin mişcar a Ki: 
zelor nu facem altceva, decât să lovim aerul. Cer- 


curile cari se formează ajung până la timpanul 


“mulţi ani de zile, un canal, numit Canalul 


dela urechile persoanei cu care vorbim. Aşa-se 


face că persoana aceasta ne aude. 
Când vorbim încet. înseamnă că lovim aerul 
mai uşor; de aceea şi glasul nostru ese mai, slab. 
Dacă în odaia în 


de loc aer (închipuindu-ne că am putea trăi mă-, 


ar câteva secunde fără aer), oricât de tare am 
vorbi și oricât de aproape am fi unii de alţii, 


tot nu e chip să ne auzim. 


care stăm de vorbă. n'ar- fi> 


Când ştim aceste lucruri aşa de simple, avem 
o ideie lămurită de principiile pe cari se ba- 
zează, minunata şi atât de folositoarea invenţie, 
care este telegrafia fără fir. 


„Marconi. - 


Principiile telegrafiei fără fir au fost găsite 


de marii fizicieni francezi. Insă, cel dintâiu 
care a pus-o în practică, este învățatul italian 


Marconi. 

Marconi sa născut în anul 1874. După ce mai 
mulți ani de zile a lucrat în patria sa la perfec- 
tionarea și aplicarea telegrafiei fără fir, în anul 
1896 se duce la” Londra. Aci spusele sale găsesc 
mai multă ascultare atât din partea guvernului 
englez, cât şi din partea capitaliştilor. 

li convinge pe aceştia. din urmă să contribue 
cu capitaluri și aşa întemeiază societatea numi- 
tă „The Wireless Teelgraph Company”, adică 
în românește: „Societatea de telegrafie fără fir”. 
Cu ajutorul acestei societăţi, construeşte la Lon- 
dra în anul 1897 cea dintâiu instalaţie de tele- 
grafie fără fir. 

De atunci încoace, E ata instalaţiilor de 
telegrafie fără fir sau de radio a sporit foarte 
mult. 


Tăierea canalului Panama 


Panama este o republică din America Centra- 
lă cu o suprafaţă de aproape 90.000 de km. pă- 
trați şi cu o populaţie de vre-o 500 de mii de 
locuitori. In această republică este istmul de 
Panama, adică o limbă de pământ de o lungime 
de 250 de chilometri şi care uneşte America de 
Nord cu America de Sud. 

Jù istmul acesta sa tăiat; mai 

de 
Panama. Lungimea acestui canal este de aproa- 
pe 81 chilometri şi, jumătate, iar vapoarele îl 
străbat în 7—9 ore. 

Prin deschiderea Canalului de Panama sa 
scurtat. foarte mult drumul între Oceanul At- 
lantic $i Oceanul Pacific, Mai înainte, vapoare- 
le, ca să treacă dintr'un ocean într'altul, trebu- 


lucrându-se 


iau să facă un drum foarte lung, ocolind toată 
America de Sud. 


Săparea Canalului Panama este una din cele 
mai mari lucruri din timpurile moderne. 


— 


17 MARTIE 1929 — No. 266 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


DIMINEAȚA LA ȚARĂ 


rover 


„rr ver 


Uite soarele — o roată 

A pornit pe cer de-adura 

Şi de-odată lumea toată 

Doi cocoşi tăioşi ca frigu 

O stârnesc din somn cu gura : 
Cucurigu !... 


Nu-şi mai află 'n curte locul 
De izbânda dimineţii... 

„Parcă arde'n zare focul... 

Şi e-un zumzet şi-o rumoare — 
Imn de slavă al vieţii 


Către soare. 


Se trezesc mereu la viaţă, 

Se ivesc de prin cotloane 

Pui mărunți cu gura creață, 

Raţe şi curcani de viță, 

Un popor de lighioane : 
Răzmiriţă... 


Gâştele 'n văzduh aruncă 
Țipăt rece de răscoală 

Iar golaşi, bobocii spun că 
Prea sunt mici și nu aleargă, 


Ninge noaptea, ninge ziua, 
Ninge fulgi mărunți de nea. 
Și privind nămeții albi 

Dela geam, după perdea. 


ABONAMENTE : 1/ AN 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI — Str. SĂRINDAR.?7, parter. — TELEFON 6/67 


-.. 


-.— 


6 LUNI 10 „ 
Director; N. BATZARIA 


Doar să-i ieie mă-sa 'n poală 


Ca să meargă. 


Trei găini şi-un pui de curcă 
Au sărit pe-o râmă slabă... 
Treaba tot mai rău se 'ncurcă 
Şi ar fi bătae mare, 

Dar din casă iese-o babă 


Cu mâncare. 


Le-a turnat în bătătură 

De grăunțe plin căuşul 

Și din burueni, din şură, 
Din poiată... sar în grabă 
Păsări, vin de-a'nvârtecuşul 


Lângă babă. 


Iar o rață mai bătrână; 
Mulțumită şi sătulă, 
Calcă rar ca o stăpână 
Şi păşind peste o sapă, 
Trece-aşa în jos fudulă 

După apă. 


Unu cocoşel săracul, 


Mititel, slăbuț, de parcă 
— ok == — 


NINGE 


200 LEI | IN NUMĂR 5 LEI 
| IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se ză = 
Zu 
po 

Si 

Sw 

-mr 

; = >! O 

I-a sosit acuma veacul, PD A ac! 

Un purcel i-a dat o buşă E 

Şi când dă să se întoarcă aO 

Pică'n guşă. Ei». 

i, — 

Și-a pornit apoi besmetec... ay 
' "i 


Dar o cloşcă în cărare iei ii 
I-a ciupit dn puf un petec, 
Căci e rea când întâlneste 
Pui străini de-acei pe care 
Ea îi creşte. 


Iar curcanul sus pe-o bârnă 

A sărit cu 'ndemânare 

Și cum moțul îi atârnă 

Nemişcat — îi dai dreptate 

Și îţi zici: oricum... dar are 
Demnitate!... 


Doar păunul se resfiră 
Tot mai mult... să-l plouă soare 
Și pe coada lui se *nşiră 
Vii culori de curcubee 
Căci el — mândru — minte are 
De femee.!... 
Valeriu Mardare 


Işi spunea în gând păpuşa : 
„Câte pungi vărsate... mii. 
Ce de zahăr, ce de zahăr 
Şi ce dulce o mai fi!“ 


Nic. Manolescu 


4 4 f D GK | 
ý p i A 
ide, ee 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ERA VINA LUI ADAM 


O veche lerendă orientală. 


F dinioară, Sfântul Petru, primind 
í poruncă dela Dumnezeu, se co- 
borâse pe pământ, ca să cerce- 
teze pe oameni şi să-i îndrepte 
din nou pe calea binelui. Cum 
mergea el pe câmp, văzu la 
dreapta sa un ţăran, care ara 
cu o pereche de boi mari și pu- 


ternici. 

Mergând în pasul lor regulat şi liniştit, boii 
trăgeau bine plugul, care făcea în pământ braz- 
dă adâncă. 

Cu toate acestea, țăranul îi lovea într'una fă- 
ră rost şi mormăia cu un glas supărat: „Adame, 
tu ești de vină! Adame, tu eşti de vină!” 

Sfântul Petru se apropie de acest ţăran ursuz 
şi ciudat și-l întrebă: „Omule, dece eşti supărat 
şi din ce pricină dai mereu vina peAdam? 

— Ei, cum să nu fiu supărat şi cum să nu spun 
că strămoșul Adam a fost un nesocotit? Dacă 
n'ar fi ascultat de cuvintele înşelătoare ale Evei 
şi nar fi mâncat din fructul oprit, şi noi cei cari 
trăim acum am fi fost cu toţii în raiul pămân- 
tesc. 

„Acolo viața ar fi fost o plăcere neîntreruptà 
şi nu m’aş fi chinuit din zori și până noaptea ca 
să câștig o bucăţică de pâine. In locul lui Adam, 


Prelucrare de Ali-Baba 


eu unul n’aș fi plecat nici o clipă urechia la spu- 
sele şi ispitele Evei”. 

Nevasta ţăranului se aruncă şi ea în vorbă 
şi zise la rândul său: 

„Și eu să fi fost în locul Evei, nu maş fi lăsat 
cu nici un preţ să fiu ispitită şi înșelată de 
şarpe”. 

Sfântul Petru dădu din cap şi zâmbi, auzind 
spusele acestea. Indreptându-se apoi spre țăran 
şi nevasta acestuia, le zise: „Nu e bine să pâriţi 
pe alţii pentru fapte despre cari nu se ştie, dacă 
nu le aţi fi făcut și voi. Iată, nu va trece ziua de 
astăzi și veţi fi puşi şi voi la încercare. Să ve- 
dem cum veţi eşi dintr'însa”. 

Acestea spuse sfântul Petru și se îndepărtă a- 
poi cu paşi grăbiţi. 

Rămaşi singuri, țăranul și țăranca îşi ziceau 
unul altuia: „Omului acestuia îi cam lipsea o 
doagă. — Ba era scrântit cu totul”. 

Și ţăranul își văzu înainte de treabă, lovind 
fără rost boii mormăind întruna: „Adame, tu 
eşti de vină!” 

Insă, cam pe la jumătatea brazdei, ţăranul 
auzi un sgomot: plugul izbise ceva tare în pă- 
mânt. 

Țăranul privi şi văzu că în pământ era o ladă 

d 


mare de fier. Incercă să o ridice, dar lada era 


DIMINEATA COPIILOR 


foarte grea. Chemă atunci şi pe nevastă-sa şi a- 
mândoi abia putură să o scoată din pământ. Ri- 
dicară capacul şi văzură că în ladă erau alte trei 
lăzi mai mici, aşezate una lângă alta. 
Țăranul scoase prima lădiţă şi văzu că pe ca- 
pacul ei stăteau scrise cuvintele următoare: 


- „Cine "'ntâi ma descuiat, 
Se va face om bogat”. 


„Mai e vorbă că te descui eu!” strigă țăranul. 
O deschise şi ce găsi înăuntru? O grămadă ma- 
re de, bani de argint! 

„Nevastă, zise el sărind de bucurie, să ştii că 
ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. 

Cu bănetul acesta ne facem o casă nouă, iar 
eu mă pun pe un traiu mai bun şi îmi iau un 
servitor, ca să-mi lucreze pământul. 

— Şi eu, grăi la rândul ei nevastă-sa, îmi iau 
o servitoare şi mă 'mbrac numai în rochii de 
mătase, ca să crapede ciudă şi necaz toate câte 
mor vedea. 

— Dar să vedem ce e în lădiţa a doua”, zise 
țăranul. O scoase din lada cea mare şi văzu că 
pe capacul ei erau scrise cuvintele acestea: 


„Prea mulţi bani dacă dorești, 
Inlăuntru-mi îi găsești, 

Dar îti spun de-acum să știi, 
Fericit că wai să fii”. 


„Ce vorbe fără rost! zise țăranul. Când eşti 
bogat, vrei să fii şi mai bogat și fericirea nu e 
decât în bogăţie”. 

Deschise, aşa dar, şi lădița a doua şi când se 
ivi ceeace era înlăuntru, atât el, cât şi nevastă- 
sa cât p'aci să-şi piardă minţile de bucuria ce-i 
cuprinsese. In lădiţă erau grămezi de galbeni 
mai strălucitori decât soarele, 

„Ce vorbeam eu, zise ţăranul râzând şi sărind 
ca uh nebun, de o căsuţă nouă şi de un servitor, 
care să-mi lucreze pământul în locul meu? Am 
să-mi fac un palat mai frumos decât al împăra- 
tului și am să-mi cumpăr moşii întinse, turme 
de oi şi herghelii de cai. Şi nimeni nu va avea 
trăsuri mai luxoase decât ale mele și servitori 
mai mulţi. 

— lar eu, făcu nevastă-sa, am să mă îmbrace 
mai bogat decât împărăteasa. Imi voi pune în 
toate degetele inele din cele mai scumpe, de u- 
rechi îmi voi atârna cercei cari să-i orbească pe 
toţi cu strălucirea lor, de gât îmi voi trece şapte 
rânduri de mărgăritare, iar pe cap voi purta o 
diademă de diamante. 

— Bine, vom vedea, îi răspunse ţăranul, dar 
mai întâiu să scoatem şi lădiţa a treia”. 

O scoaseră și pe capacul ei citiră cuvintele ce 
urmează: 


PAG. 


Q> 


„Cine-i prost și ma deschis, 

Pierde totul ca în vis”. 
„Să mă ferească Dumnezeu să mă ating de 
lădița aceasta, grăi țăranul dându-se câtiva paşi 
RD LA IERTI 7 E E E 


indărăt. Nu sunt eu aşa de nătâng şi de nerod, 
ca să-mi pierd grămezile de aur şi de argint ce 
am găsit”. 

Și îndreptându-se spre nevastă-sa, îi zise: „Ne- 
vasto, cel mai cuminte lucru este să îngropăm şi 
cât mai adânc în pământ lădiţa aceasta şi snu 
mai fie vorba de ea”. 

Dar femeia de colo: „Văd că tocmai, acum 
ţi-ai pierdut minţile. Să nu deschidem lădiţa şi 
să o îngropăm în pământ! Dar nu știi, nesocoti- 
tule și nenorocitule, că tocmai în lădița aceasta 
trebue să fie cele mai mari bogății depe pă- 
mânt? Cine ştie ce grămezi de diamante, de ru- 
binuri şi de fel de fel de pietre preţioase? Şi 
cum o să pierdem banii de aur și de argint? Să 
poftească să se atingă cineva de ei şi să vadă ce 
păţeşte”. 

Acestea și multe altele la fel îi spuse nevastă- 
sa. In sfârșit, țăranul se înduplecă şi el începu 
să credă că în adevăr în lădiţa a treia se găsește 
comoara cea mai bogată. 

Decât capacul acestei lădiţe nu se deschidea 
așa de lesne. A trebuit să dea o mână de ajutor 
şi nevasta ţăranului şi cu mari opinteli izbutiră 
să-l ridice și să-l deschidă. 


PAG. 6  „neetetut00i090000900060000a-30b000otevceeoeo, |)! RE AȚTA LUPIILUA 


Insă, ce le a fost dat să vadă? Din senin şi al- 
bastru cum era, cerul se întunecă de o dată, a- 
propiindu-se de nouri groşi şi negri și izbucni o 
furtună cu fulgere şi. trăznete. 

Cuprinşi de groază, țăranul și nevastă-sa că- 
zură în nesimţire. Când îşi câștigară din nou cu- 
noștința, văzură că cele dintâi două lădiţe pie- 
riseră fără urmă, din lădița ù treia eşea un 
fum des, iar în mijlocul fumului se iviră două 
chipuri mari de oameni. 

Erau Adam și Eva, înfăşurați în piei de ani- 


grăi Adam cu un glas de mustrare. lată nu vaţi 
putut împotrivi ispitei nici măcar câteva minu- 
te. De aceea, nu vă grăbiţi nici o dată să daţi 
vina pe alţii şi nu fiți lacomi de avere, căci nu 
în avere stă mulţumirea şi fericirea.” 

Un an mai târziu nevasta ţăranului născu un 
copil. Copilul acesta le aduse o mulţumire de 
'care nu avuseseră parte până atunci şi izgoni 
dintr'înşii orice gând de lăcomie. Atât ţăranul, 
cât şi nevastă-sa munceau cu dragă inimă, mul- 
tumiți că prin munca lor își asigură un traiu 


male. 
„Veţi mai spune 


să noi am fost de vină? le 


D 
uaanaananshaaauna tran 


ferit de griji şi necazuri. 


ALI-BABA 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA e 


A și b acum că ştiam, 
Tare 'n pene mă umflam, 
Pe oricine că 'ntâlneam, 
„Bâ-a, ba” îi tot strigam. 


Mama, tata sunt mirati 

Si de mine-s încântați: 

„Un ca Haplea nu găsești 
Din Hăpleşti pânăn Tâmpeşti 
Zeci de ori ei mau scuipat, 
Ca să nu fiu deochiat. 


Imi strigă cu voce tare: 


Cucuvi Quvuu l} Cay Ci il 
„Cucurigu”, hai te scoală 
Şi-mi răspunde ca la şcoală, 
Cum se scrie, se citeşte, 

Si să-mi spui cum se numeşte 
Prima literă cu, care 

'Ncepe numele-mi cel mare? 
— Bă-a, ba, eu am grăit 

— Eşti un prost și un tâmpit!” 
Mă loveşte şi cu ciocul — 
Rău mă doare, arză-l focul! — 
„Cucurigu! cântă iar, 
Haplea-i prost, ware habar, 
Că „cocoş”, precum se știe, 


C e, Haplea, na, priveşte 

Si pe creastă-mi o citește”. 
Am citit-o, dar deodată, 

Văd un câine că se-arată, 
hRepezindu-se la mine, 

Zice: „Să-ţi fie ruşine! 
Când nu știi cal meu cuvânt, 
Pretutindeni pe pământ 

Il încep cu toți la fel, 

Cu un © mai frumuşel. 

lar în minte ca să-l ţii, 

Ca să poți şi tu să-l scrii 
Coadă, capu-mi de priveşti, 
Tot pe c ai săntălneşti” 

Si mă muşcă de picioare, 
„Mai "'ncet, mă, că mă doare!” 


"ba 


Nici la şcoală nu mă lasă, 

Tot la vatră stau acasă. 

Că li-i teamă că slăbesc, 
Repede mă prăpădesc. 

Trece iarna, primăvara, 

A venit acum şi vara, 

Bâ-a, ba mereu îi dam, 

Căci mai multe nu ştiam. 
Intr'o zi, cam în spre seară, 
Când dormeam prin curte-afară 
Stii, Moș Nae, ce-am visat? 

Stai să-ți spun, că-i de-ascultat. 
Un cocoș cât mine mare, 


La "'ncepul cu c se scrie. 


El mă lasă, însă stai, 
Căci cu-atăta nu scăpai. | 
O cămilă văd matinge, 
Ba cu limba ei mă linge, 
Şi-mi grăește în graiul ei: 
„Hapleo dragă, dacă vrei, 
Ca să fii prea lăudat 

Și sajungi om învățat, 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Tine minte, nu uita, . 

Că e c litera mea. 

Și priveşte ce-am pe mine 
Bunătăți — sunt pentru tine, 
Toate "n dar ţi le voi da, 

Da pe c vei învăța”. 

Si-o grămadă cozonaci 

Si covrigi, ba şi colaci 

Si cireşi și mulți cârnaţi 

De cămilă-s atârnați. 

„Toate acestea, 'mi spune ea, 
Se scriu cu litera mea”. 

Pe un pom în curte-afară, 


CRA (> l (rw. Que “Ge € 


Croncănesc un corb ș'o cioară, 
Cântă cucul stând mai sus: 
> 


„Foaie verde, cucuruz, 

Prost e Haplea, că nu ştie 
Cu ce literă se scrie ? 
Numele-mi cel mult vestit. 
lară cântecu-mi iubit, 

Cucu! cucu! doar se scrie 
Cu doi c, precum se ştie”. 

"N vremea-aceasta în odaie, 
Ce văzut-am, drag Moş Nae? 


A AEE O .cce 


Văd cum intră de afară 

Un condeiu g'o călimară, 

Uu creion și un caet, 

Cântă 'n cor şi-mi spun încet : 
„Hapleo, măi, să te grăbeşti 
Deea mame m ua mu MMaNDNANBDERINRDINORIGDaRINARORNANa Nae 


PAG. 12 


Ca să scrii şi să citeşti, 
Căci de nu, o vei păți 

Si umar te vei căi”. 
Intră-acuma şun ciomag: 


g ; 

R 

„Am venit, prieten drag, 

-Să te mângåâi pe spinare, 

Că ruşine-i şi chiar mare 

Litera c să nu ştii 

S'o citeşti şi să-o scrii. 

-— Ei ajungă! am strigat, 

Stai, nu da cam învățat”. 
(Va urma) 


VIA LUI TATA NOE 


— Legendă din vechime — 


După potop, după ce apele se retraseră şi to- 
tul se linişti din nou, Tata Noe sădi via. Văzând 
aceasta, Aghiuță — departe de noi și de casele 
noastre — scoase un strigăt de bucurie. După a- 
ceea, se apropie de Noe şi-l întrebă, făcând pe 
unul care nici nu știe despre ce este vorba. 

„Ce faci aci, moşule? 


— Precum vezi, sădesc via, răspunse Tata 
Noe. 

— Şi la ce-ţi va servi? 

— Rodul viei va bucura inima omului. 

| Dacă-i aşa, îi întoarse vorba Necuratul, 


stai să-ţi dau şi eu o mână de ajutor și să pu- 
nem la rădăcina ei îngrăşăminte bună”. 
Aghiuţă, se depărtă pentru câteva minute, 
apoi se întoarse aducând cinci animale: o oaie, 
un leu, un tigru, un porc și o maimuţă. 
Le înjunghie pe rând, aşa că sângele fiecă- 


ruia să se amestece cu pământul dela rădăcina 
viei. Ştia, vicleanul de el, ce face. r 

Şi astăzi firea animalelor înjunghiate de dân- 
sul se arată în oamenii, cari au obiceiul să bea 
vin. 

Cel care bea puţin, este blând ca oaia. Dacă 
bea ceva mai mult, devine curagios ca un leu. 
Dacă trece măsura, devine furios ca un tigru. 
lar dacă bea până ce își pierde minţile, se tăvă- 
lește pe jos ca un porc în noroiu şi se strâmbă 


a o maimuţă de care își râde toată lumea. . 
St. Pr. 


Sr 
„HAPLEA LA BUCUREŞTI“ 
de MOŞ NAE 


Un superb volum de 130 de pagini format mare 
şi ilustrat dela început până la sfârşit. 


Prețul LEI 60 


PAG.8 


NZ//// 


y 


Pân' puterile să-i vie, Slă prin casă, se mai plimbă, 
Fiindcă-i slab şi după boală, Ba prin curte, prin grădină, 
Incă cinci sau șase zile, Când 'zărește că un câine 
Gigi nu-i trimis la școală. A venit dela vecină. 


Dar căţelu-arată colții, Insă Gigi nu se lasă 
Mârâie şi sa sbârlit: Câinele înfuriat 

„Fugi, măi Gigi, par'că-i spune, Se repede, 'nfige colții 
Nu-i cu mine de glumit”. Și de mână la mușcat. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— 3 i 


ZA 


„Bun sosit”! îi zice Gigi, 
lar prin minte ce-i trecea? 
Vrea cățelului de coadă, 
Ca să-i lege-o tinichea, 


„Aoleu!” ţipă Gigică, 

Fuge'n casă tremurând, 
Mușcătura cea de câine 
Nu se vindecăn curând, 


i 


E] 
~ 
o 

ES 

S 

i a 
[4] 
© j 

-n Î 

© 


i Bib 


Merge'n beciu unde-i butoiul 


Tot nu-i chip să stea cuminte, Să vedeți ce-i mai trăznește. 
Vremea când să stea la masă, Cel trimis din Odobeşti, 


Pân'acum așa băiat 
Făr'astâmpăr, rău, sburdalnic, Zice: „Lino, scot eu vinul, Un paahr de beai dintr'însul 
Ca să văd nu mi-a fost dat. Dă-mi tu cana şi mă lasă”, Zău, că mult te'nveselești. E, 
n, 
e. da 
mag 
r 


"ay | 


Căci Gigel nu ştie rostul Ese Gigi, nici nu spune, 


Pune cana, 'ntoarce cepul, 
Curge vinul cel spumos, Cum se "'nchide cepul iar, Intră la bucătărie, 
Curge vinul, umple beciul, Si văzând că nu e nimeni, 
Face altă nebunie. 


Cana-i plină, dar acuma 
Merge treaba cam pe dos. 


Nu rămâne-un pic măcar. 
OAAAAAAAAAAA AAAAAS AAAAAAAAAAAAAAA AA AAAAA AA 44 A Aaa, 
PEH, 
Cartea cea mai eifină, mai variată, 
mai bogat ilustrată şi mai 


folositoare, este 
făra îndoială, 


„Almanahul Şcolarilor 
pe anul 1929“ 


Un volum în 130 de pagini 
„şi cu o minunată copertă 
în culori, LEI 25 


O căldare fierbe'n clocot, 
De pe foc el vrea s'o scoată, De vânzare la librării 
Dar o scapă și pe dânsul —şi la chioşcari — 

(Va urma) E tu AN : Df 


I se varsă apa toată. 


PAG. W 


4000000569006h+90000000000006000000eteteeeeeeoee DIMINEATA COPIILOR 


PRINȚESA CU PĂRUL DE AUR 


(3. Urmare) 


— Trebue să culeg perlele risipite în acest 
câmp şi nu pot găsi nici una. Vreţi să mă aju- 
taţi? 

— Aşteaptă-ne puţin. Ne ducem să le culegem 
pe toate”. 

N'a fost mult de aşteptat. Furnicile îi aduseră 
la picioare un muşuroiu de pietre preţioase, gă- 
site prin iarbă. 

Regele, îndată ce Gheorghe îi aduse perlele, 
începu să le numere şi văzând că erau toate, îi 
zise: 

„Ai isprăvit cu bine treaba dintâiu. Mâine îţi 
voi da alta”. 

A doua zi dimineaţa, regele îi vorbi lui Gheor- 
ghe în telul acesta: 

„Fata mea cu părul de aur, scăldându-se în 
mare, i-a căzut inelul de aur din deget. Vreau 
să i-l cauţi şi să mi-l aduci astă-zi”. 

Gheorghe se plimba foarte amărât pe, la mar- 
ginea mărei. Marea erea limpede, dar el nu pu- 
tea să-i zărească fundul adânc. 

„Ah! peştele meu de aur! de ce nu este el a- 
cum aici? Ce bun ajutor mi-ar da! 

— lată-mă: răspunse peştele, eşind din fundul 
mărei. Am alergat să te servesc. 

Ce doreşti? 

— Imi trebue inelul de aur al prinţesei, pier- 
dut în mare. Eu am privit destul, dar nu-l ză- 
resc”. 

Peștele cu solzi de aur îi zise: 

„Chiar adineauri, am întâlnit un peştișor care 


ducea în gură un inel de aur. Aşteaptă puţin şi-l 
vei avea”. N'a aşteptat mult. Peștele eşi din nou 
şi dădu lui Gheorghe inelul de aur. 

Regele lăudă îndemânarea lui Gheorghe şi-i 
vorbi în felul următor. 

„Dacă doreşti să-i dau regelui tău de soţie pe 
fiică-mea cu părul de aur, trebue să-mi aduci 
apa morții şi apa vieții”. 

Gheorghe nu ştia încotro să-și indrepte pașii 
pentru a căuta aceste ape. Increzător în ajuto- 
rul Celui de sus porni la întâmplare, pă ce 
ajunse într'o pădure întunecoasă. 

Oftând, zise: „Ah! corbii mei! de 
pe aici, mar ajuta, poate!” 

Indată auzi nişte sgomote deasupra capului. 
Nici nu-şi dădu seama, cum şi de unde venise- 
ră, de asupra lui, doi corbi ce croncăneau. 
„Krah! Krah, iată-ne gata să te servim. Porun- 
cește. 

— Imi trebue apa morţii şi apa vieţii pe care 
eu singur nu pot să le găsesc. 

— Noi ştim unde să le găsim. Așteaptă-ne”. 
Zis şi făcut. Corbii se întoarseră aducând în cioc 
fiecare câte o mică tărtăcuţă uscată, pline, una 
cu apa morții, alta cu apa vieţii. Gheorghe, mul- 
țumit de izbânda încercărei sale, se întoarse 
spre palat. 

La marginea pădurei zări o pânză de păian- 
jen atârnată între doi pomi. 

In mijlocul casei lui, paianjenul prinsese o 
muscă pe care o omorâse și voia s'o mănânce, 


Sar găsi ei 


IMMINEAȚA COPIILUK *eeetee0ee0t09000000009000000000000000oeveteeee PAG. 11 


Gheorghe voi să încerce puterea apelor pe care 
le avea în mâni și stropind musca cu apa vieţii, 
o învie scăpând-o apoi din pânza paianjenului. 
„„ Musca sbârnâind pe la urechea lui Gheorghe 
ii zise: 

„Gheorghe, ţi-ai asigurat fericirea ta, înviin- 
du-mă pe mine. Fără mine, mwai fi putut să re- 


cunoşti pe prinţesa cu părul de aur din cele 12 
prietene ale ei, dintre care tu vei fi pus so a- 
legi”. 

Şi musca avea dreptate, căci regele, văzând pe 
Gheorghe că a izbutit şi cu a treia însărcinare, 
promise să-i dea pe fiica sa. 


(Va urma) 


-. si 
Aaaa O TTE E T TEET T TTL ELLETTITTTTTTEEEEELTTTTOOLL EEE 


) : | | a 
bam (1. 
x ` aS 
` N 
Ş |; 


ntr'o zi Ionel, băiatul unui ţăran sărac, auzi 
dela preotul satului că pentru a ajunge în 
raiu, trebue să mergi pe drumul drept. 
Auzind aceasta, Ionel o porni şi merse 
tot înainte, până ce ajunse întrun oraş în 
care era o biserică frumoasă. lonel intră în bi- 
serică, tocmai când se făcea slujbă. 

Mare îi fu bucuria, văzând atâta măreție şi 
inchipuindu-și că se găseşte în raiu, se opri a- 
colo. 

Când slujba se isprăvi, paracliserul îl rugă să 
iasă din biserică, însă el răspunse: „Nu plec, 
am sosit, în sfârşit, în raiu și rămân aci pentru 
totdeauna”. 

Paracliserul eşi şi se duse la preot spunân- 
du-i că în biserică se află un băiat care crede că 
e în raiu. „Dacă crede aşa, zise preotul, mai 
bine îl lăsăm”. 

Preotul se duse la Ionel şi îl întrebă, dacă vre: 
să lucreze. lonel răspunse că da şi că este obiș- 
nuit cu munca, dar că nu vrea să iasă din raiu. 

Rămase aşa dar în biserică. Acolo vedea me- 
reu credincioşi îngenunchiând în faţa unei i- 
coane pe care era chipul Dumnezeesc a lui Isus 
Cristos. 

Ionel își închipui că icoana aceea este D-zeu 
şi îi zise: 

„Ce slab eşti, Doamne! Se vede că oamenii 


OSPATUL- CER 


N 


ANII 
Vs 
OY 
SS 


i E Da Bis 


— 


ză 


După Fraţii Grimm 
aceştia nu-Ţi dau de mâncare, însă voi împărți 
în fiecare zi pâinea meu cu Tine”. 

Auzi atunci o voce zicându-i: „Dă celor înfo- 
metaţi şi mă vei hrăni pe mine”. 

La uşa bisericei o biată femeie cerea trecăto- 
rilor de pomană. lonel îi dete jumătate din pâi- 
nea sa şi privind spre icoană, îi se păru că zâm- 
bestel cy 

De atunci în fiecare zi dedea jumătate din 
pâinea sa, iar icoana părea mulţumită. 

După câteva zile Ionel se îmbolnăvi şi timp 
de opt zile trebui să stea în pat. Insă îndată ce 
putu să se dea jos, se duse şi îngenunchie în 
fața icoanei. Preotul, care îl urma, îl auzi zi- 
când: „Dumnezeule, nu fi supărat pe mine, că 
nu te-am hrănit atâtea zile, am fost bolnav şi 
n'am putut să mă scol”. 

Preotul îl întrebă ce face. 

„Oh! părinte, răspunse lonel, ascultă ce mi-a 
spus Isus. Am văzut purtarea ta şi îmi ajunge, 
Duminecă te iau cu mine la ospăţul ceresc”. 

Preotul gândi că D-zeu îi poruncește să îm- 
părtăşească pe acest sărman băiat. Duminecă 
Ionel era de faţă la slujbă, dar când părinele îl 
împărtășea, D-zeu chemă pe băiat la El şi îl a- 
şeză la ospăţul ceresc. 

In românește de Micheline Delage 
P —— ock 


PAG. 12 


DIMINEATA COPIILOR 


PENTRU TREI METRI DE ȘTOFĂ 


ovestea ce urmează am auzit-o 
dela Moş Ilie, un bătrân trecut 
de 70 de ani. De când nu l-am 
mai văzut, au trecut câţiva ani 
la mijloc, aşa că nu știu dacă 
astăzi Moş Ilie mai este încă în 
viaţă. 

Decât, dorindu-i să fie încă 
printre cei vii şi cât mai sănătos, să-l lăsăm pe 
dânsul să povestească: 

„In tinereţele mele, începu Moș Ilie, mă apu- 
asem de negustorie. 'Ţineam o prăvălie, dar 
mai umblam pe la bâlciuri. In anii buni vin- 
deam la bâlciu în câteva zile, cât nu puteam 
vinde în zece luni la prăvălie. 

„Mai cu seamă mă bucurasem mult de bâlciul 
are se deschidea în ziua de Sfânta Maria Mare 
în comuna Păltinenii de sus. Se nimerise un an 
cu recoltă bună, așa că ţăranii aveau cu ce să-și 
cumpere de toate. i 

„Ştiind aceasta, eu mă dusesem cu marfă mul- 
tă. In ziua dintâiu mi-a mers de minune. Şi ziua 
a doua începuse foarte bine. 

„Dar pe la amiază sa întâmplat ceva, care a 
fost pentru mine o mare nenorocire. Anume, o 
țărancă trecută de vârstă, care se tot învârtea 
în jurul mărfei mele, îmi strigă într'o doară: 


Adaptare de Marin Opreanu 


„Dar d-mi odată cei trei metri de ştofă, pe cari 
ți i-am plătit de mai bine de o oră”. 

Femeia minţea. Nu-mi dăduse nimic şi nici nu 
fusese vorba de vreo stofă. 

„Cu toate acestea, începu să ridice glasul, stri- 
gând ca să fie auzită de lumea din prejur: „Ţi- 
am dat un galben pentru trei metri din stofa a- 
ceasta — şi puse mâna pe o stofă mai bună — 
şi au fost oameni cari mau văzut. 

— Da, am văzut şi noi că ţi-a dat un galben, 
se amestecă în vorbă o prietenă de a ei. 

— Nu ţi-e ruşine să-i furi femeiei banii?”, se 
răsti la mine unul, care după înfăţişare şi mi- 
rosul din gură se vedea că făcuse popasuri pe la 
multe cârciumi. | 

„Se strângea din ce mai multă lume, fiecare 
nou venit luând partea femeiei şi spunând că 
văzuse şi el când mi-ar fi dat banii. - 

Unii își pregăteau pumnii, alţii ridicau ciome- 
gele, ameninţându-mă să mă lovească. 

„Degeaba juram şi spuneam că femeia minte 
şi că nu mi-a dat nimic. Pe mine nu vroia ni- 
meni să mă creadă. 

„Văzând că n'am încotro, am tăiat cu mâna 
tremurândă şi cu lacrimi în ochi trei metri de 
ştofă și i-am aruncat femeiei zicându-i: 


« 


DIMINEATA CO PII LU R100000000Â0..ÂÂ00900ÂÂ0000090090900900900000 PAG. 13 


„Să dea Dumnezeu să nu poţi nici să trăeşti 
şi nici să mori, până nu vei mărturisi păcatul ce 
ai săvârşit astăzi cu mine şi până nu-l vei în- 
drepta”. 

„Din ceasul acela nam mai vrut să stau o 
clipă la bâlciu. Mi-am strâns în grabă marfa ne- 
vândută, am încăreat-o în căruţă și am luat îna- 
poi drumul spre casă. 

„Femeia aceia îmi făcuse un rău foarte mare. 
Nu numai că din pricina ei am pierdut tot ce 
puteam câştiga la bâlciul dela Păltinenii de sus, 
dar nenorocirea cea mai mare a fost că mi-a eşit 
nume rău. Mai toţi credeau că fusesem un hoţ 
şi un necinstit și mi se părea că sunt ocolit. 

„Adevărul e că lumea a uitat repede întâm- 
plarea de mai sus, cu însă nu o puteam uita. Imi 
amărise întru atâta sufletul, încât am luat hotă- 
rirea să mă las de negustorie. 

„A trecut aşa un an la mijloc și iată că sa 
deschis din nou bâlciul dela Păltinenii de sus. 
Nici nu mam gândit să merg cu marfă, cu toate 
acestea nu ma răbdat inima să nu mă duc, nu- 
mai ca să văd cum mai stau trebile pe acolo. 

„Ca şi în anii ceilalţi, aşa şi în anul acela era 
lume multă şi negustori mulţi. Oamenii făceau 
treburi bune, numai eu mă plimbam fără rost cu 
bățul în mână. 

„Dar când tneceam printr'o stradă mai dos- 
nică, văd că o femeie îmi aţine drumul și pu- 
nându-mi în mână zece franci, îmi spne: „Pri- 
mește, te rog, o jumătate din banii ce-ţi datorez. 
Restul ţi-l voi plăti mai târziu”. 

„Mam uitat surprins la această femeie, care 
îmi dedea pe stradă bani, fără să-mi spună de 
când şi din ce îmi este datoare. Dar am recu- 
noscut-o numai decât şi i-am strigat răstit: „Ah, 
tu eşti mincinioasa care acum un an m'ai învi- 
nuit că aş fi vrut să-ţi fur un galben. 

— lartă-mă, răspunse ea. Mam căit amar de 
fapta mea, dar de atunci nu mai am parte de li- 
uiște nici ziua, nici noaptea. Văd că ma prins 
blestemul d-tale. De aceia, te rog încă odată să 
mă ierţi şi îți jur că îţi voi plăti şi restul. 

— Imi ceri iertare, i-am întors eu vorba, după 
ce din pricina ta am avut atâta pagubă şi mai 
făcut de ruşinea lumei. Nu, nu te pot ierta”. 

„l-am întors apoi spatele şi m'am îndepărtat 
în grabă. 

s.. 

„Au trecut mai mulți ani la mijljoc. Mă lăsa- 
sem de negustorie şi mă apucasem de plugărit, 
lucrând pământul rămas dela părinți şi ce mai 
cumpărasem eu din economiile mele. 

„Aveam în deajuns şi trăiam liniştit şi mul- 
tumit. Insă, într'o seară, când abia mă întorse- 
sem dela câmp, o căruță trasă de o pereche de 
boi se opri înaintea casei mele. In căruță era o 


femeie culcată şi acoperită cu mai multe pături, 
iar alături de dânsa un băiat tânăr. dă 

„Nu erau oameni din sat dela noi. Trecătorii 
se opreau, aşa că în curând se strânse tot satul 


— în jurul căruţei. 


„Ajutată de băiatul cu care venise şi care cra 
fiul ci, femeia din căruţă îşi ridică anevoie ca- 
pul şi grăi cu un glas stins: „Eu sunt păcătoasa 
care te pârâsem pe nedrept la bâlciul dela Pălti- 
nenii de sus. Ţi-am dat acum vreo doisprezece 
ani o jumătate din bani, iar acum ţi-am adus 
restul cu dobânzile de atunci și până astăzi. Pri- 
mește-i, te rog, pentru ca sufletul meu să-şi poa- 
tă găsi pacea şi să pot închide ochii liniștită”. 

„Vederea acestei nenorocite, care era ca o 
umbră, ma  înduioșat nespus de mult. Nam 
vrut să primesc nici un ban şi i-am spus că ui- 
tasem de întâmplare şi că pe dânsa o iertasem.: 
Fa, însă, mă apucă de braţ cu mâna-i osoasă 
şi îmi zise: „Nu mă mişc de aicea, până ce nu 
primeşti banii”. 

„L-am primit, iar fiul ei a întors căruţa, luând 
inapoi drumul spre casă. Mai târziu am aflat 
ă după trei zile femeia a murit liniștită şi mul- 
țumită că a putut să se spele de păcatul ce-l să- 
rârşise. 

Marin Opreanu 
———— ok —— 


PAG. 14 


A) 
DNN 


LE) 


~ espre Alexandru cel Mare ştim că a fost 
|regele Macedoniei şi unul din cei mai 
v mari, cuceritori din vremile vechi. Aşa, 
ştim că el a: cucerit şi: nimicit întinsa 
împărăție a Persanilor şi a pătruns până 
în India, țara care în vremea aceca incă nu era 
cunoscută. Din India a adus în Europa, întru 
altele, şi câinii din rasa Saint Bernard, cei mai 
mari câini din câți există. 
In ce priveşte pe Amazoane, ştim de aseme- 


nea că, aşa precum. se povesteşte, căci în reali-: 


tate pau existat nici odată, ele erau un popor 
de femei vestite prin curajul și dibăcia lor în 
războaie și că mergeu totdeauna călare. 

Și acum să ascultăm o poveste în care e vorba 
de Alexandru cel Mare şi de Amazoane. 

Cică Alexandru cel Mare, aflând despre fai- 
ma Amazoanelor, a hotărît să meargă în împă- 
răţia lor şi la nevoe să se războiască cu ele. 

In zadar generalii săi căutau să-l facă să se 
lase de gândul acesta și în zadar îi înşirau toate 
primejdiile ce-l aşteaptă. Viteazul rege era ne- 
clintit în hotărîrea sa. 

Ştia şi el greutăţile şi piedicile ce va întâmpi- 
na în drum. Aflase că va trebui să străbată un 
pustiu întins, ars de soare şi fără picătură de 
apă. Mai aflase că după ce va izbuti — dacă va 
izbuti — să treacă prin pustiu, unde un vânt a- 
prins căra mereu nisip, astupând toate drumu- 
rile şi cărările, se va pomeni în faţa unor munți 
aşa de înalţi, că opreau razele soarelui şi făceau 
ca şi ziua şi noaptea să fie întunerec beznă pe 
tot cuprinsul. 

Dar tocmai fiindcă avea cunoştinţă de toate 
primejdiile acestea, Alexandru cel Mare se în- 


săpăţinase să meargă în împărăţia Amazoane- 
lor şi să-și dea singur seama de vitejia lor, des- 
pre care se vorbea aşa de mult. 

Şi adevărul este că a izbutit să străbată pus- 
iiul cel aprins şi uscat şi să-și croiască un drum 
printre munţii cei înalți. 

Sosi, prin urmare, cu bine la granița împără- 
tici Amazoanelor și fără vorbă multă le declară 
războiu. ; 

Dar iată că regina Amazoanelor, însoţită de 
câteva călăreţe, îi eşi întru întâmpinare și-i vor- 
bi în felul următor: 

„Nu uita, o rege nesăţios, că toată oastea noa- 
stră e formată numai de femei. Așa că, dacă ne 
biruiţi, lauda nu va fi tocmai mare pentru tine. 
Va spune orişicine: „A biruit nişte femei slabe”. 

„Insă, dacă, din potrivă. vei fi biruit de noi, 
vei fi acoperit de o rușine pe care nimeni şi ni- 
mic nu o va putea spăla. Te vor arăta toţi cu 
degetul și vor zice: „lată, acesta este lăudărosul 
rege, care a fost bătut de femei”. 

Aceste cuvinte aşa de înțelepte făcură o im- 
presie adâncă asupra regelui, care își mută gân- 
dul de a se război cu Amazoanele și vroi chiar 
să lege cu ele o bună prietenie. 

Se duse în capitala lor, unde fu primit cu toa- 
tă cinstea. Insă, care nu-i fu mirarea când la 
masă i se puse în loc de pâine obișnuită, o pâine 
făcută numai de aur. 

„Cum, întrebă el nedumerit, în țara voastră 
mâncaţi pâine de aur? 7 

— Nu, răespunse regina Amazoanelor, mân- 
căm şi noi pâine, aşa cum e pâinea ce mănâncă 


toată lumea, însă ne-am închipuit că n'ai făcut un 
meee A e a a eee 


(Citiţi continuare în pag. 15 jos) 


S 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Au deslegat 3 jocuri, următorii ci- 


titori din 
PROVINCIE 
ALEXANDRIA: Catliy lattan. 
BACĂU: Ghizela Tecuceanu. 
BĂLȚI: Isac Moşneaţchi, M. Oi- 
ghenştein, Vintilă A. Vasile, Gherş 
Grinberg, Iacob Braunştein. 
BARLAD: Lenuţa Ardeleanu, Bea- 
trice Burichovici. 


BISTRIȚA: Teodor Turtureanu, 
Aurel Moldovanu. m 

BRAŞOV: Victor Ionescu, Tănas: 
Dumitru. 


BRĂILA: Ricardo Cozma, Cristofor 


Octavian, Herbert Cosin. 
CAHUL: Maria Crăciunescu, Ada 
Loran. 


CĂLĂRAŞI: Esfiri I. Krutiansky. 

CAMPINA: Sandu Reiter, Irina și 
Margareta Bertescu, Bella Calmano- 
vici, Şerbănescu Maria. Nicu C. Slavu, 
Mioara C. Vasilescu, Boiowski Sig- 


mund. 

„CERNĂUŢI: Dombravski Octa- 
vian. 

CHIŞINĂU: Troiță loan. Mihail 


lurcenco, Traian Grosu. 
CONSTANŢA: Ovanes Bedighian. 
CRAIOVA: Costinel A. C. Calotescu, 

Sandiţa A. Calotescu, Luşa Corăciu, 


CRIVA-SAT: Leonaş Leviţchi. 
DEJ: Lucian Pastia. 
FOCŞANI: Ionel Scurtu, Eug. I. 


Manolescu, Lionia Egunescu,. Dodel 
şi Jean N. Bernştein, Sandy și Rosalie 
Grünberg, 

GALAȚI: Cicerone Palade, Doigdo 
Jean, Alex. şi Marcel Frişberg. Bebe 
şi Rozica Baruh, Doşcaş Jean. Zuc- 
man Natti, Zucman Iulius, Blanche 
Bercovici, Alfred Bercovici, Rita Ber- 
covici, S. Duvare, Elly Roşca, Pe- 
tre Stoicescu, Alexandru şi Palu An- 
drei. 

GIURGIU: Didi Crăciunescu, Aure- 
lia şi Paula Sfetculescu, Virgil Vasi- 
lescu, Nely Vasilescu, Emilian şi 


PAG. 15 


PAGINA DISTRACTIVĂ 
Rezultatul concursului lunar No. 28 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Victoria Păunescu, Martin Mogâldea. 
dreian P. Mogâldea, Teodosie şi Mi- 
lan Dumitrescu, Vasile şi (Gheorghe 
M. Dumitrescu, Sache şi Traian M, 
Dumitrescu, Gheorghe și Milan Nicu- 
lescu, Cornel Şocăţescu, Atanasiu 
Paul, Titi Barbu, Aurel și Fifi Po- 
pescu, Vasile I. Petrescu, Gheorghe 
și Emil Andreescu, Venera și Tică 
Şican. 

IAȘI: Dorin Dobrovici. Nicu Hris- 
tea, 

ISMAIL: Emil Stanciu. Chiriţă Du- 
mitru, Alla Cresin, N. Asmarandei. 

LITENI: Georgetia Tuduri. 


ODOBEȘTI: Nathan M.  Eazner, 
lonel M. “Eizner, Lina M. Eizner. 
ORADEA: Tudorica și Marioara 


Dimitriu. 

PIATRA N.: Gbhiţescu Nicolae, 

PITEȘTI: Florica P. Nicolescu, 
Ionescu T. Alexandru, Lică H. Da- 
videscu. 

PLOEŞTI: Coca şi Gigica Lampa- 


daride, Miţişor şi Tonel Stănescu. 
Zaharescu Gh. Dan, 

„PREDEAL: Graziela Gh. Copă- 
cianu. 


SFT. GHEORGHE: Tigoianu Valen- 
tin. 

TARGU-MUREŞ: Dida Staniu. 

TĂTAREȘTI: Cavali S. Mihail, A- 
lexandru Melancince. 

TURNU MAG.: Marinel A. Iliescu. 


Au deslegat 2 jocuri, următorii ci- 


titori din . 
PROVINCIE 


BACAU: David R. Ioan. 

BĂLȚI: Lazăr  Puziş. 

BARLAD: Ivanciu P. şi Agache N. 
Iulius Davidovici, Aurel  Goldştein, 
Sammy Grünfeld, Traian S. Ionescu, 
Iulia Frumuzache. 

„BOTOŞANI: Nicuşor Vasiliu. 

BRĂILA: M.’ Heinrik, A. Leibo- 
vici, Hrisanti B. Florian. 

CAMPINA: Dorel C. Mihăilescu. 


CEADAR-LUNGA: Constantin Ra- 
Coviţă. 

CLUJ: Margareta Vasilescu. 

COMANA: Jana Vişan. 

CRIVA-SAT: Ivanciuc Haralambie. 

FOCŞANI: Reno şi Pinu M. Bern- 
ştein. 

FOLTEŞTI: Zalman Moscovici. 

GALAȚI: Eugeniu Di ‘Bălănescu, 
Puim Rathaus. 

LUGOJ: Tina Eftimiu. 

R. VALCEA: Viţa şi Stelică Nico- 
laescu. 

TARNAVA-MICĂ: Stoiţă Simion. 

T. MĂGURELE: Cristescu FI. Ste- 
lian. 

T. SEVERIN: Jacques 
Eugeniu C. Mazilescu. 


Au  deslegat un joc, următorii 
cititori din 
PROVINCIE 


BARLAD: Simovici Iulius. 
BLAJ: Petan Victor. 
BRĂILA: Velica G. 
trella Thierer. 
BUCECEA: Israel Ghingold. 
CRAIOVA: Pretorian M. Ion. 
DEVA: Mircea Romulus. 
FOCŞANI: Zilberman Herş. 
GALAȚI: V. Effrayantus 
HUŞI: Solomon Lindner. 
PAŞCANI: Adela Wiener. 
RENI: Mimica Stalbovski. 
T. MĂGURELE: Radu Slăvescu. 


PREMIA ŢII 


au 


Musafin. 


Săulea, Es- 


Prin tragere la sorţi obținut 


premiile, următorii : 


Premiul I Gorică Romanescu, Loco 

Premiul II Troiță Ioan, Chişinău. 

Premiul II Stoicescu Cesarina, 
Loco. N 

Premiul IV Lionia Egunescu, Foc- 
șani. 


Premiul V Goldştein Carol. Loco. 


POT III LL LL LILI ILLLL LILI AT Lele ele i Lea a La ne n În ba nn nn aan În a nel aa ăi 
. 


(Urmare din pagina 13). 


drum așa de lung şi de periculos şi ai venit på- 
nă aicea, ca să mănânci pâine, aşa cum aveai 


şi acasă la tine”. 


Alexandru cel Mare înțelese şi mai bine 
Amazoanele îl întreceau prin înţelepciunea şi 
dreapta lor judecată, Se grăbi să plece din ca- 
pitala lor, dar pe poarta dela eşirea din 


serise cuvintele următoare: 


„Eu, Alexandru, regele Macedoniei, am fost 
până acum un nebun; Amazoanele, însă, mi-au 


dat minte și înțelepciune”. 
——— ock: 


=0 


pe ai mei!... 
că 

îi spune: 
oraş 


„Dece ai jucat banii stăpânului tău la curse?” 
Servitorul: „Pentrucă n'am vroit să-i pierd 


Mica Eva nu vrea să mănânce supa. Maică-sa 


„Câţi copii săraci nu ar fi fericiți să aibă nu- 


mai jumătate din această supă!” 


pinând. 
Marcu Ionescu 


— Dar eu, mamă... 


răspunde mica Eva sus- 


Wodan 


PAG. 


DE VORBĂ CUCITITORII 


I. Dim.-Găeşti. — .Chiar liind originală — şi acum te 
edem — regretăm că nu putem să-ţi 'publicăm poezia 
tfimisă, de oarece am publicat prea multe poezii despre 
„iarnă“. Te sfătuim să nu mai scrii cu mâna stângă, de 


-“Oarece n'avem vreme de pierdut cu asemenea distracţii. 


O conducătoare din laşi. — Bine înţeles, că puteți 
trimite. Vă prevenim numai că manuscrisele, cari nu poartă 
semnătura întreagă şi exactă, precum şi adresa trimiţătorului 
nu se iau în cercetare. 

N. Şt. Gr.-Loco.— „larna“. 
trimis aşa de multe poezii cu subiectul „larnă“, în cât nu 
mai ştim ce să facem cu ele. De altfel, suntem copleșiți 
de marele număr de poezii ce primim zilnic. Numai cercetarea 
Jor ne răpeşie un timp foarte lung. 

AL. Mam.-Loco. — „Pălăria lui Pripici“ este binişor scrisă, 
dar nu prezintă vreun interes deosebit pentru cititori. Apoi 
stârşitul e greu de crezut. 

Vir. On-Petroşani.— Legenda „Corbii cei negri“ se va 
publica in numărul de Paşti. ( ât despre poezia „Dezetele 
dela mână“, trebue să ne spui dela cine ai auzit-o sau unde 
ai citit-o, căci d-ta n'ai voie să semnezi o poezie tăcută 
de altul numai fiindcă ţi-ai dat osteneala să o înveţi pe 
din afară sau să o copiezi. 

A. Her.-Loco. - „Visul lui Nicuşor“. Eşti încă prea mic, 
pentu ca să poţi scrie depe acum bucăţi originale. Continuă 
să fii cititorul nostru drăguţ şi caută să iţi indrepți scrisul 
şi sā înveţi mai bine ortogralia. Iți va veni rândul să fii 
scriitor. 

Abr. D.-Negoştina.— In care carte de geologie ai 
citit d-ta, elev de clasele primare, că oamenii se trag din 
maimnţă?. Până acum aşa ceva noi n'am întâlnit nicăeri. Ne 
ai facut o intrebare în vânt și care ne a mai fost tăcută de 
copë, cari vor să se amestece în chestiunice nu pricep 
ncă 

N. N.-Constanţa.— „Pescarul“. Ţi-ai ales, dragul mev, un 
subiect greu pentru un începător. Descrierea în versuri a 
unei mări înfuriate nu se izbuteşte decât de poeţi formaţi 
şi chiar aceştia nu se încumetă aşa de lesne să trateze 
asemenea subiecte. 

Poezia d-tale nu este în deajuns de poetică. 

Mai ai şi multe cuvinte de umplutură. 

In deosebi repeţi în mod inutil pronumele personale. 

P. Ros.-Loco.—„Aleasa Ţarului*. Mai întâiu îţi observăm 
mică şi drăguță domnişoară, că asemenea întâmplări din 
istoria altor popoare nu prea interesează pe cititorii noştri. 
Al doilea, nu e deajuns să ştii franţuzeşte, ci, pentru a face 
o bună traducere, trebuie să posezi bine şi limba literară 
română, ceeace nu ţi se poate cere încă d-tale, care eşti 
ìn vârstă aşa de mică. De sigur, şi ortognatle şi punctuație. 

Al treilea, ai scris pe ambele feţe ale hârtiei, Cel mai bun 
lucru este să continui a îi cititoare şi să încerci traducer] de 
glume şi anecdote scurte de câteva rânduri. 


——— ocko 


PA ZIP Eo eE 


Am mâncat în a mea viață 
Fel de fel de ciocolate 
Dar m'am convins că „SUCHARD” 
Le întrece azi pe toate. 
———— = k 


Scriem şi mai sus că ni s'au 


16 900990900990000+000000000000000000e0eeeetee0e |) M/ALAȚA COPIILOR 


Ji 


Mi- 


SALA TEATRULUI MIC 
Peste drum de Palatul Regal 


Duminică 17 Martie 1929 


la orele 10 dimineaţa 
precis va avea loc 


SEZATOAREA 
“CULTURALĂ-ARTISTICĂ 


„Dimineaţa Copiilor“ 


Programul cuprinde : 


CONFERINŢĂ, MUZICĂ VOCALĂ 
ŞI INSTRUMENTALĂ, DECLA- 
MAȚII, DANSURI, NUMERE 
co ICE ŞI ACROBAŢIE, 
TEATRU, etc. etc. 
Bilefele de intrare se pot lua din 


vreme dela administraţia revistei, 
Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6437. 


POVEȘTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GASIȚI DIN BELȘUG IN; 
$ 
$ 
+ 
$ 
s SAELE eta ti EE 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai eftină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
la cerere de către; 


Edit, Libr. „Universala“ Alcalay & Co, 
Bucureşti, Calea Victoriei 27 


De vânzare la toate librăriile din fară. 


ATELIERELE ATELIERELE „ADEVERUL”, $, A. S, A. 


Li 


cu ca“. PRFTIN IF E 


iu 


dcă astăzi am esit înt 


fiin 


trica umbrela, 


-Mi 8 


TEE REEE 


„V ântule, nu 


~ 


CLAIE LIe OH RAlo Roe eee aeee) 
> * Da 


PAG. 2 


? 


Ce-i cu poveştile populare ? 


Este o chestiune despre care am mai dat lă- 
muriri. Dar fiindcă suntem întrebaţi din nou, 
răspundem prin cele ce urmează: 

Cele mai multe basme şi poveşti populare — 
căci nu e vorba de cele născocite din imagina- 
ţia scriitorului — se găsesc, cu oarecari deose- 
biri, la mai multe popoare. 

Ca exemplu, să luăm basmul „Ion cel credin- 
cios” din colecţia Fratilor - Grimm. 

Basme cu acelaş subiect, dar, de sgiur, nu 
exact în aceiaşi formă, -se găsesc la cel puţin 
alte douăzeci de popoare. 

In adevăr, se ştie că basmele şi poveştile Fra- 
ților Grimm nu sunt originâle, adică nu sunt 
născocite de acești doi scriitori, ci ei nau făcut 
altceva decât să le culeagă din gura poporului 
german. Au cutreerat amândoi satele, sau oprit 
peste tot, au pus pe țărani să povestească, iar 
ei au aşternut pe hârtie așa cum au auzit bas- 
mul sau povestea. 

Insă, precum am spus, basme sau poveşti cu 
acelaş subiect sau cu un subiect foarte apropiat, 
se întâlnesc și la alte popoare, nu numai la po- 
porul german. 

Basme şi poveşti populare absolut originale 
are prea puţine fiecare popor. 


Când e plagiat şi când nu este. 


Date fiind cele lămurite mai sus, când unul 
serie şi semnează cu numele său un basm sau o 
poveste, pe care povestitorul n’a citit-o în cărți, 
ci o spune aşa cum a auzit-o dela alți oameni, 
din-popor, prin aceasta nu săvârşeşte un plagiat 
şi nu poate fi învinuit că a copiat sau a furat 
povestea. 

Mai ales nu i se poate aduce o asemenea învi- 
nuire, atunci când el, seriindu-şi sau, mai bine 
zis, transeriindu-şi povestea, nici n'a avut cu- 
noştință de faptul -că o poveste cu un subiect 
asemănător există și în colecţia altor povesti- 
tori străini. 

Se schimbă însă lucrul, atunci când el a co- 
piat sau a tradus povestea şi a semnat-o, fără să 
spună că e copiată, tradusă sau măcar prelu- 
crată. 


In acest din urmă caz, faptul este un plagiat, 


un furt. 


TOATE Şi AMESTEC 


Poveşti originale. 

Mulţi povestitori scriu, însă, poveşti originale 
sau aproape originale. Zicem „aproape origi- 
nale”, de oarece şi la unii din aceștia miezul po- 
vestei, adică subiectul ei este tot un subiect luat 
din vre-o poveste populară. 

Aşa sunt, de exemplu, foarte multe din pove- 
ştile lui Andersen. Şi la aceste poveşti subiectul 
e luat din poveşti- populare. Insă, Andersen n’a 
transcris povestea aşa cum a auzit-o din popor, 
ci i-a dat o formă mai literară, i-e dezvoltat su- 
biectul şi uneori i l-a schimbat. 

Aşa se face că poveştile Fraților Grimm suni 
scrise mult mai simplu decât poveştile lui An- 
dersen. ja 

De asemenea, vestita scriitoare suedeză Sel- 
ma Lagerlof, ale cărei basme şi legende au apă- 
rut în atât de frumoasa traducere românească 
a Doamnei Ana Canarache cu titlul „O călăto- 
rie în lumea basmelor”, sa inspirat în bună 
parte din legende populare. Aceasta însă nu 
mieșorează câtuşi de puţin meritul ei de scrii- 
toare cunoscută şi apreciată în toată lumea. 

Un alt exemplu cu cel mai bun povestitor ro- 
mân, care este nemuritorul Creangă. 

Minunata sa poveste „Ivan Turbincă” este, ca 
subiect, o poveste populară rusească. 

Creangă n'a ascuns lucrul acesta, de oarece 
chiar prin numele de „Ivan Turbincă” a arătat 
origina ei rusească. 


Meritul unui povestitor. 

Ceeace se cere unui povestitor, ca să fie bun 
şi gustat de cei cari îl citesc, nu este originali- 
tatea subiectului, ci priceperea şi talentul cu 
care a tratat subiectul acesta. 

I se cere să întrebuințeze o limbă frumoasă, 
At mai neaoş românească și cu un fel de mi- 
reazmă de codru verde. I se cere ca acţiunea să 
nu stea pe loc şi dialogul să fie viu, cuprinzător 
și interesant. I se mai cere ca stilul să fie sim- 
plu, curgător, fără fraze greoaie, fără încâlci- 
tori și fără să fie împovărat de multe epitete. 

Repetăm că nu prezintă mare însemnătate 
faptul dacă subiectul este sau nu original. 

La Fontaine, de exemplu, şi-a luat aproape 
toate subiectele fabulelor sale din fabulele po- 
vestitorilor din vechime (Esop, Fedru) sau din 
cele ale unor fabuliști italieni și spanioli. 


ann 


DIMINEAȚA COPIILOR re 


De asemenea, în curte erau trei câini, trei du- 
lăi mari: 
alb. 

„Şi ăştia sunt ai mei, dar deocamdată să mai 
stea unde sunt”, îşi zise Pir. 

Se întoarse acasă la stăpân, sărind şi cântând. 

„Pir îi strigă speriat stăpânul, taci din gură ! 
Nu ştii că nu e voe să cânţi? 

— Şi dece să nu fie voe? întrebă Pir, fără să 
se oprească din cântat. 

— Pentrucă astăzi Harapul cu trei capete se 
duce să ia în căsătorie pe fiica mai mare a îm- 
păratului. Impăratul, însă, nu o dă de voe bună, 
ci de frică. De aceea, astăzi e o zi de jale pentru 
dânsul şi a poruncit ca nimeni să nu cânte. 

— Bine că mi-ai spus”, răspunse Pir. 

Peste noapte, viteazul Pir, care nu se despăr- 
tea o clipă de sabia sa, se urcă la locuinţa celor 
trei uriași din vârful muntelui şi luând de acolo 
calul roşu şi câinele roşu, porni călare la live- 
dea, unde Harapul cu trei capete trebuia să aş- 
tepte pe fiica mai mare a împăratului. 

După puţin, iată că se ivi Harapul, o dihanie 
groaznică la vedere, iar din partea cealaltă se 
vedea venind singură într'o trăsură, condusă de 
un vizitiu, fata de împărat. 

Insă. când  Harapul se apropie de dânsa, 
Pir se repezi la el şi pân'numeri trei, îi reteză 
cele trei capete. Tăie apoi limbile de la fiecare 
cap, le băgă în buzunar şi plecă, fără să spună 
domniţei cine este şi încotro merge. 

Insă vizitiul care cuprins de frică, stătuse toată 
vremea ascuns întrun copac, se dădu jos şi îi 
zise. Domniței: „Dacă nu juri să spui tatălui tău 
împăratul că eu l-am omorât pe Harap şi dacă 
nu juri să mă iei în căsătorie, să ştii că acum te 
strâng de gât şi te omor”. 

Speriată, Domnița jură să facă întocmai. 

Impăratul însă avea încă două fete. Pe a doua 
urma să o ia în căsătorie Harapul cu şase cape- 
te, iar pe a treia, cea mai mică şi mai frumoasă 
din toate, Harapul cu nouă capete. 


Dar unul după altul şi Harapii aceştia au fost 
omoriţi de Pir, care de asemenea le tăie şi le luă 
limbile, fără să spună ceva. 

Numai că în ziua în care omorise pe Harapul 
cu nouă capete — călărea atunci pe calul cel alb 
al uriușilor — Domnița cea tânără şi frumoasă 
îi trecu de gât drept amintire un colan de măr- 
găritari. 


Cei doi vizitii făcură așa cum făcuse şi tova-: 


răşul lor. Le siliră pe Domniţe să jure că vor 
spune împăratului că ei au omorit pe Harapi şi 
să mai jure că pe dânşii îi vor lua în căsătorie. 

O săptămână mai târziu, Pir, ducându-se la 
curtea de scaun a împăratului, văzu că peste tot 
e mese veselie și petrecere. 


unul roșu, al doilea negru, al treilea | 


PAG. 5 


„Ce este? Ce s'a întâmplat?” întrebă el. Oa- 
menii îi povestiră că în ziua aceea împăratul își 
mărită fetele după cei trei vizitii cari omoriseră 
pe Harapi, așa că se fac trei nunți dintr'o dată. 


Auzind acestea, Pir, care se gândea mereu la: 
Domnița cea tânără și frumoasă, dădu fuga la 
locuința uriașilor din vârful muntelui, luă de-a- 
colo calul cel alb și câinele cel alb și porni apoi 
îndărăt, mergând în goană nebună la palat. 


Când îl văzu, Domnița cea tânără şi frumoa- 
să strigă plină de bucurie: „Acesta este mân- 
tuitorul meu, iar nici de cum fricosul de vizitiu!” 

— Minte! Eu am tăiat cele nouă capete ale 
Harapului”, se împotrivi vizitiul. il 

Ci Pir, scoțând mai întâiu colanul de mărgă- 
ritari, îi zise: „Oare ţie ţi-a dat Domnița colanul? 

Scoţând apoi cele nouă limbi, grăi iarăşi zi- 
când: „Tot tu ai tăiat aceste nouă limbi?” 

Dar Pir mai făcu ceva. Scoase și celelalte 
limbi tăiate de la ceilalți doi Harapi omorâţi de 
dânsul şi arătă că și cei doi vizilii minţiseră, 
spunând că ei au retezat capetele Harapilor. 

Se înţelege lesne cum şi în ce fel se sfârșește 
povestea. Cei trei vizilii, prinşi cu minciuna, au 
şi fost spânzurați pe loc, cele două Domniţe mai 
mari sau măritat mai târziu cu doi fii de. îm- 
părat, dar Domnița cea mai mică şi mai fru- 
moasă se cunună chiar în ziua aceea cu viteazul 
Pir. 

Ali Baba 
————— ock 


PAG. 6 


e mult, sunt câteva mii de ani de atunci, 
zeul soarelui, care se numea Apollon, 
| iubea ţinutul nostru mai mult decât a- 


cum şi tot timpul anului își plimba ra- 
zele sale împărțind lumină, căldură şi 


LA 


veselie. 

Toate păsările şi animalele trăiau în pace şi 
fără de nici o grije. 

Apollon avea un fiu, tânărul Faeton, care era 
ambițios şi visa mereu să ia locul tatălui său, 
ca să poată conduce el carul soarelui. Apollon 
aflând de această dorință îi încredință într'o 
dimineaţă carul solar. Numai că tânărul con- 
ductor era lipsit de experienţă și lăsă hamurile 
mai libere. 

Caii erau iuți şi trebuiau ţinuţi strâns. Simţin- 
du-se liberi, o luară la fugă aşa de tare, încât 
erau să pricinuiască un adevărat prăpăd. Apol- 
lon, supărat, jură să nu mai încredinţeze nimă- 
nui carul său. El chemă un meșter, ca să-i drea- 
gă carul stricat în unele locuri. Dar văzu că lip- 
seau mai multe raze. 

Atunci, Apollon bănui că animalele din ţinu- 
tul nostru le ascunseseră. 

Nu se înșelase. Intradevăr şopârlele le fura- 
seră, în timpul accidentului și le ascunseseră în 
vizuinea lor, crezând că aşa vor avea întotdeau- 
na căldură. Apollon porunci animalelor să-i a- 
ducă razele furate. 

Dar animalele stăteau nepăsătoare şi nu mer- 
geau să le caute. š 


DIMINEATA COPIILOR 


RÂNDUNELELOR 


Mierlele şi vrăbiile săreau din loc în loc, dând 
din aripi cu nepăsare. Nenumăratele musculiţe 
spuneau că se mulțumesc cu cea mai mică rază 
de soare. 

lar bourelul spunea cântând că poate zbura 
destul de sus, ca să se încălzească la razele soa- 
relui. Cât despre şopârle, ele răspunseră tă a- 
ceasta nu le priveşte. 

Numai rândunelele, ca să fie pe placul lui A- 
pollon, sburară peste câmpii, dealuri şi munţi, 
dar nu găsiră razele pierdute. 

Apollon, foarte supărat, se lăsă de gândul de a 
mai găsi pe vinovat, dar ca pedeapsă ne pără- 
seşte o mare parte din an. 

Foarte rar, în timpul când ne părăsește, carul 
său se ridică pe vârful dealurilor, dar se depăr- 
tează numai decât. 

Atunci, musculiţele numai găsesc nici un pic 
de soare, ca să se poată juca, bourelul se ascunde 
liniștit. lar șopârlele nu se aleg cu vreun folos 
din furtul lor, căci razele şi-au pierdut puterea. 
Rușşinate se târăsc în ziduri vechi, căutând puţin 
soare, ca să-şi mai încălzească sângele îngheţat. 

Apollon, ca să răsplătească rândunelelor bu- 
nătatea lor, le dădu puterea de a sbura mai mult 
decât sburau înainte. 

Şi în fiecare an, când la noi e timpul urât, 
Apollon ia cu el rândunelele ducându-le în păr- 
tile, unde merge să împrăștie căldură. 

Din franţuzeşte de Micheline Delage 


DIMINEAȚA UOPIILOR 


PAG. 7 


CUM A INVĂTAT HAPLEA LITERA d 


A, b,cşi b,c,a 

O tineam eu tot așa. 

Foae verde, foi de tei, 

A cu b și c fac trei. 

Si pe toți câți întăâlneam, 
Numai de-asta le spuneam. 
Merge vestea-acum în sat, 
C'am ajuns am învățat. 
„Bravo, Hapleo, să trăești, 
Fala noastră din Hăpleşti!” 
imi urează fiecare, 

Insă eu cu glasul tare, 
Răspundeam mereu așa: 
GASD, C pi D, ca”. 

Intro zi pe deal când stam 
Si spre baltă când priveam., 
Aud, nene, un lătrat, 

Cam sărit chiar speriat. 

Un dulău ca glonțul vine, 
Se repede drept la mine. 


Eu îl iau cu binișorul: 
„Stai, măi Cuţu, Cuţişorul, 
Eu sunt Haplea din Hăplești, 
Insă tu de unde mi-eşti?” 
Dar dulăul urâcios 

Imi răspunde mânios: 

„Nu mă cheamă Cuţişor 
Mie-mi zice Dolidor, 
Prima-mi literă, se ştie, 
Este D, iar cum se scrie, 


Cap și coada-mi hai privește, 
Si să-mi spui cum se citește”. 


Eu de colo răspundeam, 
Iute vorba-i întorceam: 
Abies Doea”. 

Dolidor se "'nfuria: 

„Taci din gură, stai pe loc, 
Văd că ești un dobitoc. 

D e, Hapleo, nu fi prost, 


Și 'nvaf -o pe de rost 

Si so scrii și s'0 „citeşti, 

Căci de nu, ai so pățești. 

— Bine, dragă, oi căta 

Si pe d a-l învăța 

Unde-s trei și patru fie”. 

Si încerc chiar cum se scrie, 
Eând veni acum pe deal 

Un bătrân şi din caval 
Tot îi zice tânguios: 


Da Dd OED 
„Doina-i plânsul românesc, 
Doina-i cântec strămoșesc”, 
Moşul cântecu-şi opreşte, 

Si îmi strigă: „la citește. 
Si deschide-ti ochii bine, 
Căci e, Hapleo, chiar rușine 
Pân'acuma să nu ştii 
Litera d ca s'o scrii. 

Hai, începe, că-i ușor, 
Doina, dar și drum și dor, 
Dud și dubă, deget, deal, 
Dâmboviţa, Decebal, 
Dunărea, Dedu-lvan 

Duh, dulap și cu divan, 
De copii chiar e ştiut 
Cau pe d la început”. 


Din spre vale-acum se suie. 


O drăguță de duduie 


Şi co doniță ’n spinare, 
Tot cânta cu voce tare: 
„Hapleo, Hapleo, ce să-ți fac? 
Capu-ţi este de dovleac. 
Ba-ţi lipsește chiar o doagă, 
Când. tu litera mea dragă, 
Care-i d, precum se știe, 
Să nu 'nveţi tu cum se scrie”. 
După dânsa, văd, Moş Nae, 
Văd că vine chiar o droaie 
De flăcăi voinici şi fete, 
Rumene, cu flori în plete. 
Hora n juru-mi au încins, 
Cântă, joacă mai aprins: 
„Doi la dreapta 'ncetişor, 
Trei la stânga binişor. 
Hai să-i tragem mai cu foc, 
Să-l luăm pe Haplea ’ n joc. 
Nici un pic să nu-l lăsăm 
Pân' pe d nu-l învăţăm. 
Foae verde de spanac, 
Haplea-i mare prostănac”. 
M'au luat și mau sărit, 
Pân' ce rău am obosil. 


a RL 
E P pE an 


Dar la urmă le-am strigat: 
„Stați, opriți, cam învățat. 
Ştiu. pe d, ştiu cum se scrie, — 
Firea-al ciorilor să fie!” 

(Va urma) 


POMINEAL A crt con 


Cine-l vede 'și face crucea. 
„Ce dihanie ciudată! 


Doamne sfinte, ne păzeşte!" 


Fuge lumea 'nspăimântată. 


Ba chiar tremură de frică, 
Uite, lacrimi au pornit. 
„Mamă, tată, unde sunteți? 
Ajutor, mam rătăcit!" 


E târziu, dar ce se-aude? 
Ce sunt pașii ăști greoi? 
Cine umblă prin pădure? 
Au n'or fi ceva strigoi? 


ua 
A) 


( 


K 


Incântat de-a sa ispravă, 
Gigi sburdă nebunește. 
Bagă groaza 'n oameni, vite, 
Insă seara nimereşte 


Si e singur singurel, 
De 'ntunerecul din juru-i 
Se cam sperie Gigel. 


Nu e nimeni să-l audă Nici prin gând nu-i du să 
k 2 doarmă 
Intunerecul sporeşte a ; A $ 
; P i ER l Ci în piele 'nfășurat, 
Intr'o scorbură băiatu Plânge, tremură, se zbate, 
Merae de se-adăposteşte. De-alte alea c'apucat. 


; MASS N 


Ba se-aud acum și glasuri, Tremură ca varga Gigi, 
Glasuri groase, răgușite, Să-l apuce chiar leșin, 
„Sunt stații, își zice Gigi, Insă glasurile, paşii 

Ori dihănii ce-s vrăjite”. Tot se-apropie și vin. 


(Va urma) 


J 


-IS UT: 


Z 
< 
Yia 
33 
A i 
A 
uni 


PAG. 10 


ÎL j 
(bass: 


PRINTESA CU PĂRUL DE AUR 


„Dar, adăogă el, va trebui să ţi-o găseşti sin- 
gur. 

Spunând acestea, regele îl conduse întrun sa- 
lon mare, unde împrejurul unei mese erau aşe- 
zate douăsprezece fete frumoase. 

Fiecare din ele era îmbrăcată la fel, iar pe 
cap avea o căciuliță de mătase albă ca zăpada, 
care îi ascundea părul. Ochii cei mai.cunoscă- 
tori nu ar fi putut să ghicească care era culoa- 
rea părului ast-fel acoperit. 

„lată fetele mele! spuse regele. Una singură 
dintre ele are părul de aur; găsește-o şi poţi s'o 
iei apoi cu tine”. 

Gheorghe era foarte încurcat. In vremea a- 
ceasta ceva ca o sbârnâitură de muscă bâzâi la 
urechea lui. „Bzz! Bzz! Apropie-te, de aceste 
fete şi mergi pe lângă ele, iar eu îţi voi spune 
care este a ta”. 

Astfel îi șopti musca pe care Gheorghe o învia- 
se cu apa vieţii. 


(Urmare și sfârşit) 

Sigur de aceste spuse, el merse ţanţoş împre- 
jurul fetelor, arătându-le cu degetul pe fiecare. 

„Aceasta n'are păr de aur..., nici aceasta, nici 
aceasta...” 

„De odată musca îi şopti la ureche şi el zise: 
„Aceasta este! 

— Aşa este! Ai ghicit! zise regele şi prinţesa 
arătată se ridică de pe scaun şi își luă căciuliţa 
de pe cap, făcând să cadă în toată frumuseţea 
strălucitul ei păr de aur, care o acoperea din cap 
până la picioare. 

Regele îi dete fiicei sale o zestre vrednică de 
o regină şi Gheorghe o luă ca pe o logodnică a 
stăpânului său. 

D'abia ajunşi, bătrânul rege, la vederea prin- 
țesei se grăbi să dea porunci pentru ca nunta să 
se facă fără întârziere. Apoi îi zise lui Gheor- 
ghe : 

„Mi-ai furat secretul vorbirii 


animalelor şi 
am voit să te spânzur. 


DIMINEATA COPIILOR 


DIMINEATA COPIILORO90ooooooooo0000000000000ooooooooooooooooeee PAG. 11 


Dar fiind-că m'ai servit aşa de bine, am să-ţi 
schimb pedeapsa. Așa că în loc să fii spânzurat, 
ca orice om pe rând te voi osândi la o moarte 
mai frumoasă, adică la o moarte prin tăerea 
capului cu sabia”. 

După ce călăii îndepliniră această poruncă 
așa de nedreaptă, prinţesa cu părul de aur ru- 
gă pe rege să-i dăruiască ei trupul mort al lui 
Gheorghe. Bătrânul rege îi făcu în voe. 

Prinţesa lipi capul de trup, apoi îl stropi cu 
cu apa morţii şi cât ai clipi din ochi, cele două 
părţi se lipiră într'una singură. Il stropi după a- 
ceea cu apa vieţii şi se făcu o minune mai mare, 
Gheorghe învie, se sculă uşor şi sprinten ca o 
căprioară, iar figura sa strălucea de mai multă 
tinereţe și frumuseţe. 

„Ah! ce bine am dormit!” spuse el, frecându- 
se la ochi. f 


In timpul acesta bătrânul rege, văzând că 
Gheoghe reînviat este mai tânăr, mai frumos şi 
mai voinic ca ori când, voi să încerce şi el tot 
așa, ca să se facă mai tânăr. Porunci călăilor 
să-i taie şi lui capul, şi să-l stropească apoi cu 
apa vieţii. i 

I-au tăiat capul, dar na mai înviat, întrebuin- 
tând chiar toată apa din ulcioare. 

Au făcut chiar altfel de cum trebuia să facă, 
adică turnând apa morții pe capul tăiat, dar de- 
geaba, nu au izbutit de cât să-i lipească doar . 
capul, dar de înviat, nici vorbă. 

Nimeni nu putea să mai aducă apa vieţii, care 
se isprăvise. 

Sfârşitul a fost că prinţesa cu părul de aur s'a 
cununat cu Gheorghe, care a fost ales rege în lo- 
cul celui bătrân. 


(SFÂRŞIT) Traducere de Em. Păsculescu 


Bucăţi alese din marii scriitori străini 


JUDECATA LUI ZADIG 


După marele scriitor francez Voltaire (1694-1778) 


Un cunoscut negustor din Babilon murise în 
India. In testamentul făcut mai înainte de moar- 
tea sa spunea că cei doi fii ai săi să-şi împartă 


VOLTAIRE 


în mod egal averea rămasă, după ce vor fi mă- 
ritat pe sora lor. Mai lăsa însă o sumă de trei- 


* 


zeci de mii de galbeni de aur, ca să se dea fiu- 
lui care va dovedi că l-a iubit mai mult. 

Fiul cel mai mare îi clădi un mormânt fru- 
mos, iar al doilea fiu dete o parte din moșteni- 
rea sa, ca să mărească zestrea sorei sale. 

Toată lumea zicea: „Fiul mai mare a iubit 
mai mult pe tatăl său, pe când fiul mai mic a 
tiunt mai mult la soră-sa; de aceea, fiului mai 
mare i se cuvin cei treizeci de mii de galbeni”. 

Inţeleptul Zadig, îi chemă la dânsul, unul 
după altul. Fratelui mai mare îi zise: „Tatăl 
tău n'a murit, sa vindecat de boală şi se în- 
toarce la Babilon. 

— Bine că n'a murit! răspunse tânărul adăo- 
gând: păcat numai că am clădit un mormânt, 
‘are m'a costat așa de scump”. 

Zadig spuse acelaş lucru şi fratelui celui mic. 

„Slavă domnului, că tata trăeşte! răspunse a- 
cesta, Am să-i dau îndărăt tot ce mi-a rămas 
dela dânsul. Aş vrea numai să lase surorei 
mele banii ce i-am dat. 

— N'ai nimic de dat îndărăt, îi zise Zadig şi 
mai câştigi pe deasupra cei treizeci de mii de 
galbeni, fiindcă tu dovedeşti că ai iubit mai 
mult pe tatăl tău”. 

—— ocko 


PAG. 12 


BOGATUL ŞI SARACUL 


fost odată, cândva, un om foar- 
te sărac. El avea mai mulţi bă- 
eţi și numai o singură fată, ca- 
re.era însă de o înţelepciune 
rară. Oamenii aceştia erau a- 
tât de săraci, că n'aveau nici 
un adăpost măcar. 

Intr'una din zile, boerul din 


partea locului, care era un om milos, le dărui o. 


bucată de pământ, zicându-le: 

„Al vostru va fi acest loc, pentru totdeauna. 
Clădiţi pe el o casă și stăpâniţi-o în bucurie”. 

Chemându-şi copiii, săracul a început să sape 
cu ei temelia casei. In timpul nopţii, vaca veci- 
nului, un om bogat, a căzut în groapă şi, şi-a 
rupt un picior. 

A doua zi, săracul a fost chemat la judecată. 
Dreptatea o împărțea boerul satului, om tânăr 
şi isteţ, care zise celor doi împricinaţi: „Ace- 
luia îi voi da dreptate, care va ști până mâine 
să-mi răspundă la aceste întrebări: „ce fuge mai 


Din „Contes Roumains” de N. Iorga 
repede, cine e cel mai gras şi cine e cel mai 
bun ?”. 

Săracul, care vedea bine că nu va putea răs- 
punde, a izbucnit în plâns. Fata lui, îi şopti însă 
la ureche: „Tată, răspunsurile nu sunt aşa de 
grele cum ţi se pare d-tale. Ţi le voiu spune eu”. 

Ziua următoare, atât bogatul cât şi săracul au 
venit din nou în faţa boerului, pentru a-i aduce 
deslegările cerute. Vesel şi foarte mândru era 
bogatul, fiind sigur că răspunsurile lui vor fi 
mai bune. 

Boerul se îndreptă câtre'el mai întâiu: „Ce 
fuge mai repede? 

— Calul meu, răspunse bogatul. 

— N'ai ghicit. Spune tu, săracule. 

— Nimic nu fuge mai repede decât 
răspunse omul sărac. 

— Foarte bine, reluă boerul. 

— Ce e mai gras? 

— Porcul meu, răspunse din nou bogatul. 


gândul, 


- 


DIMINEAȚA COPIILOR *9000000ooo04-0000000000000000oooooooeeoeeeeoe PAG. 13 


— Păstrează-ţi porcul şi bucură-te de el. De 
vei da asemenea răspunsuri, apoi fii sigur că 
nu vei câştiga. 

Dar tu ce zici? întrebă pe sărac. 


— Ce poate fi mai gras ca pământul nostru 


care ne dă hrana de toate zilele? 

— Minunat răspuns, adăogă boerul. Şi pri- 
vind pe bogat, îi puse şi ultima întrebare: „Cine 
e mai bun? 3 

— Acela care îmi va da mie dreptatea care 


_mi se cuvine, răspunse îngâmfat şi sigur de 


dreptate, bogatul. 

— Fii sigur că nu o vei avea”. 

Și boerul se adresă cu aceiași întrebare, să- 
racului. 

Acesta răspunse: „Mai bun ca oricine e Dum- 
nezeu, căci El ne ajută şi ne iartă toate păca- 
tele. 

— Nu încape nici-o îndoială, zise boerul. Boga- 
tul poate pleca acuma. Dreptatea nu-i de partea 
lui. Tu, săracule, care ai răspuns aşa de frumos 
să-mi spui drept cine te-a învăţat? De nu, vei 
muri”, 

Tremurând de frică, săracul mărturisi că în- 
țelepciunea răspunsurilor se datorește fiicei 
sale. 

— Care fiică, aceea pe care o văd acolo de- 
parte? 

— Da, stăpâne. O voi chema. 

— o chemi, reluă boerul. Să vină aici, dar 
nici pe picioare, nici în căruţă, nici călare. Nici 
îmbrăcată, nici desbrăcată şi nu va merge nici 
pe druni, nici pe alăturea”. 

Bietul sărac se credea pierdut de rândul a- 
cesta. Deşi avea mare încredere în deșteptăciu- 
nea copilei sale, totuș nu-și închipuia cum va 
scăpa ea din această încercare grea. Aflând de 
toate acestea, fata a râs cu hohote. 

„Tată, boerul nostru nu e aşa de rău şi nici 
incercarea atât de grea. Să-mi dai-numai două 
pisici, câteva plase de pescuit şi un tap. 

— Ce-o fi vrând să facă cu ele?” se gândea ta- 
tăl fetei, aproape îngrijorat. 

Când lucrurile cerute i-au fost aduse, copila 
sa pregătit de ducă. Mai întâiu a dat drumul 
pisicilor pe cărarea ce ducea spre casa boieru- 
lui. Apoi s'a suit pe ţap, după ce mai întâiu își 
scosese rochia şi îşi învelise trupul în - plase. 
Boerul, ca să sperie fata, a dat drumul din lan- 
țuri la cei doi dulăi, care o şi porniră în goană 


pe drum. Intâlnind pisicile, s'au luat după ele, 


aşa încât fata a putut intra fără nici o primej- 
die în curtea boerească. Ea făcuse întocmai ce-i 
spusese boerul, care văzând-o, sa umplut de 
mirare. In adevăr, ea nu venise călare şi totuș 
nici pe picioare. Era fără rochie şi totuş nu era 
goală. Nu venise nici pe drum şi nici alăturea. 


căci neastâmpăratul de ţap se abătea în toate 
părţile şi în stânga şi în dreapta după firișoa- 
rele de iarbă. 


Boerul făcuse jurământ, în sinea lui, să nu se 
însoare decât cu o fată foarte deşteaptă. Pe fata 
săracului n'o putea întrece nimeni în înţelepciu- 
ne. Și pe deasupra era atât de frumoasă! Boe- 
rul s'a îndrăgostit de ea și sa gândit s'o iee de 
soţie. Pentru aceasta s'a adresat bătrânului ei 
tată: „Ascultă, bade, nu vrei să-mi dai mie de 
nevastă pe fata d-tale?” Şi zâmbi cu drag la ea. 

Săracul, auzind acestea, nu-i venea să creadă. 
Lacrimi de bucurie îi brăzdau faţa. 

Se făcu o nuntă mare și frumoasă. Cei doi 
soţi au trăit mulţi ani de fericire şi bună înţele- 
gere, iar bărbatul punea mare preţ pe sfaturile 
înțelepte ale soţiei sale. 

Toţi cei din partea locului îi iubeau mult și 
pentru orice neînțelegere, la ei veneau să le fa- 
că dreptate. 

Intr'o zi, boerul trebuia să meargă întrun sat 
învecinat, după niște treburi. Inaintea plecării 
şi-a chemat soţia căreia ia zis: „Dacă în lipsa 
mea, vor veni împricinaţi să le facem dreptate, 
tu să-i amâni, până la venirea mea”. 

Era prea mândru şi nu voia să afle lumea că 
cele mai înțelepte sfaturi purcedeau dela soţie 
şi nu dela el. 

După plecarea lui, iată că vin doi ţărani. Se 
certau de zor, gata, gata să se ia la bătaie. Unul 
tipa mai tare, acoperind glasul celuilalt: 

„Cucoană, pe drum i sa rupt omului ace- 
sta, o roată dela căruţă. l-am împrumutat una 
dela mine, pe care nu mi-a înapoiat-o - decât a 
doua zi. In grajd el a găsit un mânz, nou năs- 


PAG. 14 V290W9391060%00H090009t00900ePvvoseveveoeoee )iMINFAȚA COPIILOR 


cut, pe care a pus stăpânire, zicând că e dela 
iapa lui. Eu cred că e dela roata mea. El nu 
vrea să creadă. Vă rog faceţi dreptate şi-mi daţi 
mie mânzul.” 

La început, cucoana a prins să râdă de acea- 
stă întâmplare, dar după puţină gândire, le zi- 
se: „Duceţi-vă acasă şi înfăţişaţi-vă mâine din 
nou, la mine. Tu care te plângi şi spui că mân- 
zul a fost făcut de roata ta, ai să mergi să vezi 
dacă broaștele din baltă au mâncat sacul cu tă- 
râţe pe care eu l-am pus acolo. 

A doua zi, țăranul despre care e vorba, îi zise 
cucoanei: „Broaştele nu mănâncă tărâţe. 

— Desigur că nu mănâncă, după cum nici o 
roată nu poate naște un mânz”, răspunse tânăra 
soţie a boerului. 

In ziua următoare s'a înapoiat boerul. El afla- 
se toată întâmplarea. Furios că soția sa nu l-a 
ascultat, i-a spus să-i părăsească numai decât 
casa şi să se întoarcă la coliba săracă de unde 
a venit. In amintirea însă a anilor frumoşi pe- 
trecuţi împreună, i-a dat voe să-şi aleagă din 
casă şi să ducă cu ea, tot ce-i va fi mai drag. 

„Fie, zise ea. Dar, mai înainte de aceasta, 
vreau să te rog să mai stăm odată împreună la 
masă”. 


Boerul i-a ascultat rugămintea. 

In timpul mesei, au băut din vinul cel mai 
bun, pe care l-a servit ea cu atâta graţie! 

Boerul s'a lăsat dus de mai multe pahare şi 
a adormit pe braţul soţiei sale, de care avea să 
se despartă. Aceasta, pricepută cum era, a înţe- 
les ce are de făcut. Şi-a unit toată puterea, căci 
era voinică fata săracului, l-a ridicat în braţe 
şi a pornit cu el, în coliba sărăcăcioasă a tată- 


lui ei. Acolo, l-a culcat binișor, lângă vatră, în 


locul unde dormea ea, cu mulţi ani în urmă, 
înainte de a-i fi surâs un asemenea noroc. 

„Dar ce-i asta? întrebă speriat, bătrânul. 

— Ei, lasă tată. Tu ştii că fiica ta e înţeleaptă”. 

A doua zi, când s'a deşteptat boierul şi a vă- 
zut unde se află, a înţeles că fata a dus cu ea 
tot ceeace a avut mai drag în casa lui. Uniţi prin 
aceiași dragoste, cei doi soţi sau îmbrățișat şi 
au trăit mai departe fericiţi, în casa, care le-a 
fost mărturie a bunei lor înţelegeri. lar boeru- 
lui puţin i-a păsat, că lumea a trebuit să afle că 
înţelepciunea lui nu întrecea pe aceia a soţiei 
sale. 

Din franțuzeşte de Margareta Hurezeanu, 


De ce sunt bolnavi Sorel şi Dorina 


D orel şi surioara sa Dorina stau amândoi 
culcaţi în pat și se vaetă de junghiuri 
şi dureri în tot corpul. 

Din ce cauză sau îmbolnăvit aceşti 
doi copii? Din cauza numeroaselor lor 
ştrengării. 


1 


In adevăr, ascultați şi d-voastră. Un vecin al 
lor avea un catâr, animal bun, răbdător, care 
se mulţumeşte cu hrană puţină, dar tot odată 
foarte încăpățânat. Mai ales nu-i place să-l ne- 
căjeşti. 

Dar Sorel şi Dorina luară într'o zi câte o 
vargă subţire şi începură să-l sâcâie şi să-l lo- 
vească. Insă catârul îi trase lui Sorel cu picio- 
rul dindărăt una, că Sorel căzu la pământ şi se 
alese cu un cucuiu pe frunte. 

Totuşi, nu sa cuminţit. După câteva zile in- 
tră cu Dorina într'o curte unde erau nişte stupi 
de albine. Se apropiară amândoi de un stup, 
vrând să vadă cum fac albinele miere. Urmarea 
a fost că albinele au eşit din stup în număr mare 
și i-au înțepat pe mâini şi pe obraji. 

Copiii au fugit acasă urlând de durere. 


De 


DIMINEAŢA COPIILOR *000000000000000000000000000000000000000eeeeee PAG. 15 


Mai multe zile le-a fost ruşine să iasă, de oare 
ce erau umflaţi peste tot. 

După ce a trecut şi aceasta, tot nu s'au astâm- 
părat. 

Aşa, într”o zi de vară se duseră să fure cireşe 
din grădina unuia, care nu prea ştia de glumă 
şi de iertare. Sorel se sui în pom, iar Dorina, 
ținând șorţişorul întins; strângea în el cireşile 
ce frăţiorul ei îi arunca de sus. 

După ce şorţul se umplu, se dete şi Sorel jos, 
incântat de isprava făcută. Insă bucuria micilor 
hoţi n'a ţinut, căci stăpânul cireșului îi zări, 
puse mâna pe Sorel şi îi dete vreo câteva, ca să 
le pomenească. 

Cu toate acestea, nu era chip ca Sorel şi Do- 
rina să se cuminţească. In fiecare zi născoceau 
câte o nouă ștrengărie. 

Atunci mama lor îşi zise: „Hai să-i cumpăr 
Dorinei o păpuşe. Poate aşa stă în casă, iar So- 
rel nu mai are poftă şi curaj să alerge singur pe 
afară”. , 

Şi-i cumpără o păpuşe mare şi frumoasă. Bu- 
curia Dorinei fu nespusă, numai că această bu- 
curie nu ţinu mai mult de o săptămână. 


„Ştii ceva, Dorino, îi zise Sorel? Hai să mer- 
gem la râu şi să vedem dacă păpuşa ştie să 
înnoate. 

— Să mergem!” răspunse Dorina- 

Merseră şi puseră păpuşa pe apă. Insă apa 
“âului luă păpuşa, ducând-o la vale. 

„„Prinde-o, Sorel, că se îneacă”, îi strigă Do- 
yna. 

Sorel intră în râu, care nu era aşa de adânc, 
iar după el intră şi Dorina. Se luară după pă- 
puşe, dar nu o prinseră. Apa râului o ducea mai 
iute decât puteau ei să alerge. 

In schimb, s'au ales cu altceva. In ziua aceea 
era frig, aşa că apa era foarte rece. Cei doi co- 
pii, fiindcă au stat mult în apă, au răcit, iar la 
noapte au fost apucaţi de friguri aşa de puter- 
nice, că le clănțăneau toți dinţii din gură. 

Sunt zece zile de când Sorel şi Dorina stau 
bolnavi în pat. In fiecare zi trebue să înghită tot 
felul de doctorii, iar ca mâncare nu li se dă de- 
cât puţină supă și câte o ceașcă de ceaiu. 

Să sperăm că după ce se fac bine, se vor lăsa 
de ștrengării şi se vor cuminţi. 

Marcu Ionescu 


ETTITTI ITI TITI IIS III LILLE IILI LII SIT III LL LL LL lie eee În În bl n d n elene) 


TEATRU ŞI REALITATE 


Un soldat, întors din Africa de Sud, povestea 
următoarea întâmplare curioasă ce a avut loc în 
timpul războiului dintre Englezi şi Burii din 
Transval. $ 


Un detaşament de soldați englezi, adăpostiți 
intrun fort de pământ, se credeau că sunt apă- 
rați de orice atac din partea Burilor. 

De aceea, ca să se amuzeze, făcuseră un fel de 
teatru şi începuseră să joace o piesă întitulată 
Napoleon”. 

Toată garnizoana trebuia să ia parte la re- 
prezentaţie. Ba chiar şi sentinelele aveau roluri. 

Pe când reprezentaţia era în toiu, un glas ră- 
sună la intrarea fortului: „ Eu joc rolul lui Na- 
poleon!’ Să ridice brațele în sus toţi câţi ţin cu 
mine!“ Şi un ofițer brav intră repede, urmat de 
soldaţii săi. 

fără ca Englezii să-şi dea seama, fortul lor fu- 
sese împresurat de dușmani. Garnizoana întrea- 
gă a fost făcută prizonieră cu arme şi bagaje, 
printre cari şi tot decorul teatrului. 

—— oek o 


Răzbunarea unui amiral 


Amiralul Ruyter, cel mai vestit şi mai viteaz 
amiral olandez, nu prea ştie să -călărească şi 
nici nu-i plăcea călăritul. 

Odată, ducându-se în vizită la nişte prieteni, 
cari locuiau la ţară, se lăsă induplecat de aceștia 
să facă o excursiune călare. 

Insă, nu trecuseră nici două minute de când 
pornise călare, şi se pomeni trântit la pământ. 
Prietenii săi nu-și puteau stăpâni râsul, văzân- 
du-l lungit pe jos. 

Ruyter jură să-și răzbune. După câteva zile 
îi pofti pe aceiaşi prieteni pe vaporul său, le 
dete o masă bogată, iar la sfârșit începu să ţină 
un discurs în sănătatea lor. 

Insă, mai înainte de a isprăvi, toate tunurile 
de pe vapor începură să tragă în acelaş timp sal- 
ve puternice. Oaspeţii crezură că e sfârşitul lu- 
mii. Unii leşinară de spaimă, iar alţii alergau 
ca nebuni încoace şi încolo. 

„Prieteni, le strigă amiralul, liniștiţi-vă: acesta 
e calul meu, care vorbeşte în limba sa”. 


A apărut! A apărut! A apărut! 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1929“ 


Un volum în 130 de pagini și cu o 
minunată copertă în culori, LEI 25 


PAG. 16 


DE VORBĂ CUCITITORII 


I. A. S.-Galaţi. — Ane duta „Leacul harțaguhn“, trimisă 
şi semnată de d-ta, e adevarat că e cu haz, numai ce să 
fac. m că a tost scrisă cu mult înaintea d-tale de nenitatul 
scriitor popular Tudor Pamiile. Dacă e deajuns să cop em 
bucăţi iacute de aţi şi să ne dăm osteneaa de a se sscăii 
cu numele nostru, am ajunge cu toţii scriitori celebri. 

N. Gr.-Loco. — Dintie cele tre: poezi tiimise de d ta, 
„Plecarea ienei“ şi „Răzbunarea“ se publi ă. Poezia „Ele au 
ingheţat“ nu o pub'icam, nu pentrucă n'ar li reuşit, ci pentru 
motivul că sub titlul „Ingrijitoarea de fiori“ am publicat mai 
de mult o poezie u acelaş subuul. 

De alifel, constatăm cu mulțumire că talentul poetic al 
d tale se atirmă din ce în ce mai bine. 

D. T.-Loco. — „Ciocârlia“ este, în primul rând, prea 
lungă pentru spaţiul de care dispunem. Apoi nu este o 
boveste populara, ceea e reese şi din numeroasele înflori- 
turi de st]. Chiar năseocită, tr buie să i se păstreze caractenul 
şi factura de poveste populară şi să se evite, pe cât se poate, 
expiesiuni ca „prelen'ient*, „fun ţionar“, „manivelă“, etc. 

Regre'âm că, peniru motivele aratate, nu o putem publica. 

C. Per.-Loco. — „Păsirarea căiţilor , se publică. 

Do II II — M 


CE FACE OBIJNUINȚA 


Un vestit hirurg francez, anume Verneuil era 
un om din cale afară distrat. Ca dovadă, se po- 
vestește întâmplarea ce urmează: - -~ 

Intro seară fusese invitat la masă la o fami- 
lie de prieteni. Când se aduse friptura, care era 
un picior de vițel, stăpâna casei îi zise: „Doc- 
tore, d-ta care ești aşa de îndemânatec și obiş- 
nuit cu tăiatul, n'ai vrea oare să tai piciorul a- 
cesta? 

— Cu toată plăcerea, răspunse hirurgul. Apu- 
că cu dibăcie piciorul de vițel și împlântă cuţi- 
tul. Dar deodată, uitând că e vorba de o frip- 
tură şi închipuindu-și că operează piciorul vre- 
unui bolnav, scoase din buzunar vată şi o făşie 
de pânză și legă piciorul -de vițel, făcând un 
pansament în toată regula. 

După aceea, fără să se trezească şi să-și dea 
seama de ce are, înaintea sa, zise vorbind încet 
şi cu blândeţe: „Şi acum liniște şi trei zile să nu 
faci nici-o mişcare”. 

E de prisos să spunem că toţi cei dela masă 
mai întâiu au rămas nedumeriţi, dar la auzul 
acestui răspuns au izbucnit în hohote de râs. 


> MBOuRonnpepannusnboonananunuuannăauoanarovennanenenane. 


BUCURIE 
Am fost la teatru, — cinema, 
Şi nu mam bucurat prea tare | 
Luându-mi un pachet „SUCHARD” 


Avui o bucurie mare... 
—— ODC =n 


SALA TEATRULUI MIC 


Peste dram de Palatul Regal 


Duminică 24 Martie 1929 


ia orele 10 dim neafa 
precis va avea loc 


SEZATOAREA 
CULTURALĂ-ARTISTICĂ 


organizată de către revista 


|| „Dimineaţa Copiilor“ 


Programul cuprinde: 


CONFERINŢĂ. MUZICĂ VOCALĂ 
ŞI INSTRUMENTALĂ, DECLA- 
MAŢII, DANSURI, NUMERE 
COMICE ŞI ACROBAŢIE, 
TEATRU, etc. etc. 
Biletele de intrare se pof lua din . 


vreme dela administraţia revistei, 
Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6337. 


In" Omunannnnaasanuuononuanoasnnnauananaanennnuanandauoaee 


POVEȘTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GASITI DIN BELȘUE IN: 


„BIBLIOTECA PENTRU TOȚI“ 


cea mai elftină publicaţie. 

Au apărut pană în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 

Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul genera! se trimite gratis 
ia cerere de către; 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
Bucureşti, Calea Victoriei 27 
De vânzare la toate libråriile din ţară. 


$29000090090000.20090002 04 a a 


ATELIERELE „ADEVERUL”, S. A 


M 


Oreto d d d d dd ea i ii teata ie n 


é E E 
IER iaa A E 


+ 


i 


„Hristos a înviat, Pricoşilă ?! — Adevărat a înviat. Tremurilă!” PRETUL LEI 5 


4 


PAG. 2 009000000000000000000000eeetetooooeoooeoeeeeee DIMINEATA COPIILOR 


Ce este şi ce înseamnă sărbătoarea Paştilor 


Am socotit că este bine și de folos ca în nu- 
mărul de faţă să lămurim la rubrica aceasta 
chestiunea pe care am pus-o cu titlu. Ne adu- 

` cem aminte că am rai spus lucrurile acestea, 
adică am explicat ce este e liaas Paştilor, 
care este origina și însemnar cuvântului 
„Paști” şi când sa hotărit data ln care trebue 
ținută această mare sărbătoare, cea mai mare 
și mai frumoasă sărbătoare a lumei creştine. 

Insă; am crezut că e bine ca lucrurile acestea 
să fie spuse din nou, pentru ca să se întipăreas- 

„că bine în mintea tuturor cititorilor. 

Mai ţinem socoteală de faptul că au trecut 
vreo doi ani de când am lămurit origina şi în- 
semnarea sărbătoarei de Paști. De atunci unii ci- 
titori, poate, le-au uitat, iar „Dimineaţa Copii- 
lor”. a câştigat noui cititori, cari acum doi ani 
erau prea mici ca vârstă, aşa că nici nu știau să 
citească. 

Dăm, aşa dar, lămuririle ce 
pentru vechii noştri cititori, 
torii veniți mai târziu. 

Avem încă un motiv deosebit. Au aflat până 
şi copiii că în anul acesta au fost mari discuţii 
şi neînţelegeri pentru data la care trebue sărbă- 
torit Paştele: 31 Martie sau 5 Mai. 

De sigur, în revista noastră n'avem să ne a- 
mestecăm în aceste discuţii și neînţelegeri, des- 
pre cari ne exprimăm numai marea noastră pă- 
rere de rău că sau întâmplat. 

De altfel, pentru noi lucrul cel mai de căpe- 
tenie este cum serbează fiecare  Paştii, cu ce 
gânduri curate şi cu ce suflet ferit de păcat in- 
tră în această mare și sfântă sărbătoare. 


urmează, atât 
cât şi pentru citi- 


Patimile şi Invierea Domnului 


Incă din timpurile cele mai vechi, creştinii ți- 
neau ca zi sfântă prima zi a săptămânii, deoa- 
„rece în ziua aceasta Domnul nostru lisus Hris- 
tos înviase din morţi și tot în această zi Sfântul 
Duh se pogoriîse asupra Apostolilor. Acestei zile 
îi Sa zis Duminică, ceiace înseamnă ziua Dom- 
nului. Jar întru amintirea patimilor şi a morții 
Mântuitorului se ţineau, cu post şi ; rugăciune, 
Miercurea şi Vinerea. Aşa dar, patimile, moat- 
tea şi învierea Fiului lui Dumnezeu, erau și 
sunt pomenite săptămânal de lumea creştină. 


Insă, în afară de. această aducere aminte săp- 
tămânală, sa mai orânduit și sărbătoarea Paș- 
ților. 


—.— 


Cèrt 


Paştele Crucii şi Paştele Invierii 


La început sărbătoarea Paştilor era despărți- 


_ tă în două părți deosebite: în, Paștele Crucii şi 


în Paştele Invierii. Paştele Crucii se serba în 
ziua de Vineri şi era o sărbătoare de întristare, 
cu rugăciuni continue şi cu post foarte aspru. li 
zicea Paştele Crucii, fiindcă în ziua de Vineri 
Mântuitorul fusese răstignit pe cruce. Şi în a- 
ceastă zi se pomeneau tocmai suferinţele şi 
moartea lui lisus Hristos. In ziua de Duminică 
se serba Paștele Invierei cu bucurie mare şi cu 
cântări de laudă. Mai târziu însă sărbătoare: 
Paștelui a rămas numai ca sărbătoarea învierii 
Domnului, o sărbătoare de bucurie, de fericire, 
de înviere a sper anţelor. 


Cuvântul „Paşte“ 


Cuvântul „Paşte” vine dela „pesah”, care în 
limba ebraică înseamnă „trecere”. In adevăr, 
Paștele la vechii Evrei se serba întru amintirea 
trecerei Evreilor prin Marea Roșie, atunci când, 
conduşi de Moise, fugiseră din ţara Egiptului. 
După ce trecură Marea Roşie, înseamnă că 
scăpaseră de robia în care se găseau în Egipt. 

Și despre Paştele creştin se poate zice că e o 
trecere: trecerea dela moarte la viaţă şi la fe- 
ricirea veşnică. 


Când trebue serbat Paştele ? 


Intre credincioșii din primele vremuri ale ere- 
ştinismului erau mari neînțelegeri în ce prive- 
şte data când trebuia ţinută sărbătoarea Paşte- 
lui. Impăratul roman Constantin cel Mare (de- 


venit mai târziu sfântul Constantin), a ţinut în- 
să un mare sinod (primul sinod ecumenic) în» 


anul 325 la oraşul Nicea din Asia Mică unde, în- 
tre altele, sa hotărît ca Pa iştele să se serbeze în 
prima Duminică ce urmează lunii pline după 
echinocțiul de primăvară. 

Echinocţiul de primăvară (echinocțiu e tim- 
pul când ziua e egală cu noaptea) cade în ziua 
de 21 Martie, aşa că Paștele nu poate fi serbat 
mai înainte de 22 Martie și mai târziu de 25 A- 
prilie, ci în intervalul dintre aceste două dăţi. ? 


Cititoare, cititori 


Cumpăraţi cu toții noua şi 
—— frumoasa carte — — 


„Mitu Mitisor şi Sosoiu Sosolici“ 


de MOȘ NAE 


— 


a mi i 


int e am 


DIMINEATA 
COPIILOR 


L 
VIA LOI MIE 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


-... rs... 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 FR ‘IN STRĂINĂTATE DUBLU 


31 MARTIE 1928 — No. 24, Director ; N. BATZARIA `. Manuscriṣele nepublicate nu se înapoiază 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


(O stos A INVIAT y Ca 


ri ei 
| 


iiy 


iă 


H 


„Hristos a înviat!“ iubiți cititori, este -u-. 
rarea cea mai frumoasă ce ne putem face 
unul altuia în zilele de sărbători, cari încep. 

„Hristos a înviat!“ este o urare de bucurie 
şi de înfrățire, dar în acelaș timp este și un 
strigăt de biruință. | 


Insă, cum pot merge copiii spre Iisus? 

La această întrebare, răspunsul este urmă- 
torul : să caute să se poarte în viața lor de 
toate zilele în așa fel, în cât Iisus Hristos, 
carele este astăzi în ceruri, să se înveselească 
şi să-i bine cuvânteze. Iar din cele ce am spus 
până aci se înțelege lesne cum și ce fel trebue 
să fie purtarea lor. 


E biruința binelui asupra răului, biruința 
adevărului asupra minciunii, a luminii asupra 
întunericului. ; 

Pentru această biruință a pătimit Domnul Să asculte de părinți şi de mai marii lor, 
nostru Iisus Hristos, a murit și a înviat a fiind convinși că aceștia le doresc binele. 
treia zi din mormânt. i Să nu se gândească la nici un lucru rău și 

Iar când în prima zi a Invierei sa arătat să se ferească cu tot dinadinsul de orice faptă 
ucenicilor Săi, cele dintâi cuvinte ale Sale au $ rea. Să mărturisească totdeauna adevărul şi 
fost : „Pace vouă !“ š să se ferească cu toată grija de minciună. 

Prin cuvintele acestea, El ne-a mai arătat Să fie harnici şi stăruitori la muncă. Să se 
pentru ce a suferit și a pătimit atâta. Pentru i iubească şi să se ajute între dânșii. Să nu u- 
ca să aducă între oameni pace și bună înțele- rască pe nimeni, și să facă așa cum ne-a în- 
gere. Pentru ca să ne socotim unii pe alții ca | vățat fiul lui Dumnezeu: să ierte chiar și pe 
fraţi, ajutându-se și iubindu-ne. Pentru ca să aceia cari le-au făcut rău. 
prara din sufletul ȘI dig cugetul Dont OEGE ; Mai ales, să nu uite că în aceste zile de 
gând rău, oyice pornire spre Vrajbă, și ură, j sărbători şi bucurie sunt mulți de vârsta lor, 

De aceea, o dată cu Invierea Domnului, tre- cari suferă din cauza sărăciei. 
hue igea ppmfau fiecang din noi să dpocapă o i Pentru copii ai căror părinți sunt mai cu 
viață mai bună, mai curată. Să iubim adevă- demans dă fie î ce pile mut. 
rul, ferindu-ne de minciună, să facem tot bi- dare pmana SANU ACN. aceata, AN a 

A z gula : : a mire mai mare decât aceea de a ajuta, fiecare 
nele cât putem îndepărtând din noi tot gân- $ 1 lasă ini ELp eA 
dul rău și toate scntimenteie fosnice. Saen pote pa Ea TECE Era sa BS ARE 

In chipul acesta să căutăm ca din frumoasa Să se obișnuiască de pe acum copiii să 

facă bine. Vor vedea că nu există bucurie mai 
întreagă și mai adevărată decăt aceea de a 
ajuta, a face bine celor cari au nevoe. 

Aşa să faceți, dragii noștri cititori. Așa 

| vă veţi putea face mai sincer unul altuia ura- 

rea „Hristos a înviat!” și tot atât de sincer 
i veți putea să răspundeţi: „Adevărat a înviat!" 

9 

Fh 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


și înălțătoarea poruncă a lui Iisus Hristos, 
care ne-a spus : Iubiți-vă unii pe alții !“ să 
facem îndreptarul nostru în viață, lumina 
care să ne lumineze drumul. 

Iar pentru copii, Domnui şi Mântuiorul no- 
stru a zis: „Lăsați copiii să vină la mine!“ 

Copiii să se siliască, aşa dar, să meargă spre 
Iisus Hristos, care i-a iubit atâta. 


m PE o A T EE 
ÎI Se ea d aa a N d a 


n, SEO 20000000 90000000 2000000000000000 20000000 000000000000000000000000000000000C000000000000000000000000000ð; 


IISUS ŞI TÂLHARII 


n ceasul acela, când soarele îşi 
topise cele din urmă raze în 
“morii apusului, lisus Christos 
mergea cu pas domol către 
Sfânta Grădină a  Măslinilor, 
“unde popor nenumărat aștepta 
pios cuvântul de mântuire al 
Domnului. Mai mult ca ori- 
când, pe faţa Lui o cută de tristeţe se săpa a- 
dânc şi ochii priveau duioşi drumul depărtat al 
stelelor ce se iveau una câte una pe bolta senină 
a cerului. Gândurile lui căutau în viitor, căci ni- 
mic nu-i era neştiut şi apropierea patimilor de 
mult îi era cunoscută. Aşa, nu-l ispitiseră Fari- 
seji în nenumărate rânduri şi nu căutau ne ’n- 
cetat să-l piardă ? i 
Cum mergea astfel, iată că-i eşiră în cale 
trei tâlhari, tocmiţi ca să-l ucidă. Mântuitorul 
se opri locului și privind la ei, le zise: „Pace 
vouă! Apropiaţi-vă de mine şi faceţi ceiace vi 
sa poruncit”. 

Tâlharii tremurau de spaimă şi nu îndrăzneau 
să se apropie. Unul din ei grăi: 

„Oare cine ţi-a spus că tocmiţi am fost pe 
bani ca să te ucidem? ; 

— Voi înşivă mi-ați spus, grăi Mântuitorul, 
căci ce tâlhar ucide fără rost un călător ce mare 
nici sandale în picioare, necum asin cu marfă 
sau povară bogată?” PARERI 

Atunci sau apropiat de El tâlharii cei fără 
de credință și l-au întrebat: 


de D. Const. Mereanu 


„Adevărat că Tu ești Fiul lui Dumnezeu? 

— Cuvântul Tatălui meu ceresc îl seamăn pe 
lume şi cei credincioși îi vor culege roadele, 
răspunse lisus. 

— De este aşa, grăi unul din tâlhari, arată-ne 
un semn și vom crede în Tine. lată, aci în apro- 
piere îşi are cuibul un şarpe nemai pomenit de 
mare și chiar în vremea asta din ouă Şi-a scos 
puii. De eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, te 
du la cuibul lui şi adu puii? 

Atunci Mântuitorul a zâmbit: 

„Și voi dacă-ți avea un pic de credință, multe 

aţi putea îndeplini, căci nici cât vietatea ce se 
târăe prin iarbă nu aveţi teamă de Dumnezeu. 
iar în faţa jivinelor de codru tremuraţi. lată 
Vrerea voastră se va împlini, căci şarpele cel 
înțelegător a venit la chemarea mea”. 
R In adevăr, la picioarele Mântuitorului stătes 
încolăcit un şarpe mare şi fioros. Capul cu din 
tii veninoși stătea sprijinit pe piciorul Domnu 
lui şi ochii priveau țintă fața Lui. 

„lartă-ne, Doamne! strigară tâlharii, — cù 
ne-am îndoit de Tine! Alungă acest animal fio- 
ros și lasă-ne să trăim în credința Ta. 

— Pace vouă! Nu aveți teamă. Pasările ceru- 
lui, jivinele codrilor, peştii apelor şi toată su- 
flarea şi tot lucrul ale Domnului sunt”. 

Și in noaptea aceia grădina Măslinilor nu- 
mära încă trei credincioşi mai mult. 

D. C. Mereanu 


——— OO XII — 


DIMINEAȚA COPIILOR 960000000666644464644666006606006000006eteeeeee PAG. 5 


de 
muncă şi cea mai desăvârşită creatură, 
pe pământ, este omul. 
Omul este regele pământului. 
Uitați-vă la chipul lui: frunte înaltă 
şi descoperită, nas potrivit, ochi mari şi strălu- 


ea mai cuminte, cea mai iubitoare 


citori, gura mică, cu buzele mici şi frumoase, 
faţa bine încheiată. 
Priviţi întregul corp. Stă drept şi semeţ. 
Toate cutele feţei și ale corpului sunt moi 
şi plăcute. 

Nu se umflă, pare bot ca la animale sau vreo 
cocoaşe urită. Dinţii sunt ascunși în gură şi a- 
ranjaţi ca mărgăritarul, iar unghiile subțiri şi 
aliniate. 

In comparaţie cu celelalte animale, omul nu 
este nici prea mare, nici prea puternic, dar a 
reuşit să îmblânzească întreaga lume după voin- 
ţa sa. 

Aceasta arată, că puterea lui este în alt loc. 

Unde este ea? 

Este în creerul şi în mintea lui. Cu creerul lui, 
născoceşte diferite arme, iar cu mâna le face și 
le întrebuinţează. Cu puterea creerului și cu iu- 
birea de muncă, omul izbuti să ajungă regele 
pământului. | 

Omul a înţeles care animale pot să-i fie 
folos. 

Le-a domesticit şi le-a pus să tragă la plug, la 
căruţă, la trăsură, etc. 

Animalele dau omului carne, lână, lapte, ouă. 

Omul ucise sau goni pe acele animale fioroa- 
se şi sălbatice, care-l atacau, pe el şi pe cele do- 
mestice. 

Usucă bălțile, îndreaptă cursul râurilor, taie 
pădurile seculare, deschizându-și locuri bune 
de. cultivat. 

Numai omul, printre animale, își înarmă mâi- 
nile cu arme tari şi ascuţite. 


de 


Omul descoperi mașinile şi le puse în func- 
țiune pentru a-i înlocui sau a-i uşura munca, de 
asemenea trenul ca să-l transporte pe uscat, şi 
vaporul pe mare. 

Desţeleni pământul, făcând canale, pentru 
scurtarea drumului, scobi pământul pentru a-l 
putea străbate repede și uşor. 

Descoperi electricitatea, cu care se pun în 
mișcare maşini, tramvaie, trenuri, şi care se în- 
trebuinţează la luminatul oraşelor, la încălzit, 
la punerea în mişcare a fabricelor, ete., etc. 

Asemenea păsărilor care sboară prin văzduh, 
omul înfăptui și sborul, inventând mașinile cu 
aripi — aeroplanele — cu care poate să se în- 
nalţe sus, sus de- tot, cu o iuţeală neînchipuit de 
mare. 

Tot omul descoperi gramofonul și scoase din 
maşină glas de om, care cântă şi flueră. 

“1 descoperi telegraful, cu care ştirile de la 
distanţe de mii de km. vin la noi în câteva se- 
cunde, descoperi şi telefonul, ca să poată vorbi 
la distanţe mari. 

Omul se lasă în fundul mărilor, ca să aducă 
din adâncul apelor ceia ce a socotit că îi trebue, 
şi intră în pământ la două mii de metri, să scoa- 
tă cărbuni aur, argint. 

Omul mai descoperi tunurile cele mai mari şi 
omoritoare, descoperi gaze asfixiante, cu care 
omoară pe dușmanul care îi calcă pământul. 

Ce a putut să i se împotrivească creerului lui? 

Ce n'a putut să facă el, cu muncă, răbdare şi 
pricepere? 

Ce i sa strecurat prin mână neizbutit? Nimic 
nu i-a putut scăpa sau împotrivi, nici munţi, 
nici mări, nici animale, nici plante sălbatice, 
nici piatra, nici metalele, el triumfă peste tot... 

Deaceia, cu drept cuvânt, omul a fost numit 
Regele pământului. 

Din limba bulgară de Ivanov I. Sava 


PAG. 6 


boao DIMINEATA COPIILOR 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA e 


Merge vestea hăt departe, 
Că sunt tobă-acum de carte, 
Patru litere să ştii, 

Să citeşti şi să le scrii, 
Care-i a şi care-i b, 

Cum e c şi cum e d, 


Zău, Moş Nae, spune drept, 
Nu sunt straşnic de deştept ? 
Si am stat, m'am odihnit, 
Patru luni am hoinărit. 
Intr'o zi cam în spre seară, 
Mă plimbam pe câmp afară, 
S'ajunzând la eleşteu, 

Nu ştiu cum, căci aoleu! 
Inlăuntru am picat 


Agut ooovr RET E de: 


„Ajutor!” Când am _strisut. 
lată vine un moşneag, 
Sprijinit de un toiag, 
Barba-i albă pân la piept, 
Insă tot se tine drept. 

Şi moşneagul imi grăeşte: 
„Hapleo, ştii cum se citeşte 
Litera cu care eu 

Imi încep numele meu? 


— Dar nu ştiu nici cine eşti. ` -~ Haplea e băiat frumos, 
— Sunt Moş Ene din poveşti, Dar la minte e cam gros, 
Sunt vestitul de Moş Ene Auzi, Doamne, să nu ştie, 
Ce se plimbă pe la gene. Să citească şi să scrie 


lar de vrei să fii scăpat 

Și să nu fii înecat, 

Află, Hapleo, c'al meu nume, 
Peste tot ştiut in lume, 

Ene 'ncepe şi sfârşeşte, 

Cu un e, deci, vezi, priveşte” 
Și zicând aşa moşneagul, 

Imi întinse-apoi toiagul, 

De toiag m'am agăţat 

Și din apă am scăpat. 

Și zicându-i „multumesc !” 
Vreau la fugă s'o tulesc. 

Dar Moş Ene m'a oprit: 
„Hapleo, nu fi prea grăbit, 


Eleva -E.Q 2S, E. 


Litera cu care eu 

Imi încep numele meu!” 

Tot cântând, iată că vine 

şi se-apropie de mine 

O fetiță ca o floare, 

Imbrăcată 'n sărbătoare. 

„Sunt Elena, zice ea, 
Hapleo, de vei învăța, 

E PUEA E 23 2 ERTES E ce-i litera-mi iubită, 

Am să fiu prea mulțumită. 

— Bine, dragă, să 'ncercăm 

Şi pe e să-l învăţăm.“ 

Ins acuma deodată 

Inainte-mi se arată 


N 


Stai aci şi nu te las 

N ui să taci măcar un pas, 
Până nu-mi arăţi tu mie 
Care-i e şi cum se scrie”. 
Văd Moş Ene nu glumeşte, 
Ba toiugu-şi pregăteşte, 

ins’ atunci eu am strigat, 
„Stai, sunt mare învățat, 
Eu ştiu a şi b şi c 

Stiu să scriu şi chiar pe d.“ 
Dar Moş Ene zice: „Fleac!“ 
Văd că eşti un prostănac, 
Dar nu-mi place vorbă multă, 
Ci priveşte şi mă-ascultă. 
Ca să scapi tu sănătos, 
Haide pune-te frumos, 

Ca să scrii şi să citeşti 

Pe e pân' ce-l nimereşti.“ 


Europa .t.Z.e.e È 


Ce să fac? M'am apucat, å ~d 
Ins’ acum a răsunat Insuşi domnu 'nvătător, 
Cântec dulce din zăvoi: Ce cu glas răsunător 


„Foae verde de trifoi, Zice: „Hapleo, la moment 


- PPDA PAG. 7 


DIMINEATA COPIILOR 


„Dragă Hapleo, cum se chiamă 


Evanghelie şi eu 
Prima, vechia noastră mamă?“ 


Eminescu, eleşteu“. 


Spune 'n care continent 
Tara noastră se găseşte. 


Oare ştii cum se numeşte ?“ 
Eu răspund cam bâlbğit: 
„Con-ne-tint, Cone-contit... 
Este... asta... e Blegeşti, 
Cam la dreapta de Hăpleşti.“ 
Râde „domnul“ şi Moş Ene, 
Strâmbă fata din sprâncene, 
Râd tustrei acum în cor, 
Insă domnu "'nvățător: 
„Europa e, se ştie, 

Cu E mare chiar se scrie. 
Și mai ține, Hapleo, -minte, 
Că sunt droaie de cuvinte 
Ce cu e, cum e ştiut, 

Se scriu toate la 'nceput, 
Bunăoară, el, ecou, 

Elefant, elev, erou, 


EL belele el nn ela end il dn al În n nd e De d Lele bbei La A LL LILI LILI LILI TILL LLI LILI LL Li LL ci 


Dar Elena cea drăcoasă — 
Doamne, ce răutăcioasă! — 


PA EN ik 


Să se afle vrând în treabă, 


Hop! deodată că mă 'ntreabă: 


Eu deodată răspundeam, 

Supărat chiar o priveam: 

„Mult iubita-mi mamă este 

Coana Sita din poveste”. 

„Ce mai Hapleo!“ zice ea, 

S'asttel vorba-mi intorcea: 

„Primii oameni, cum se știe, 

Sunt Adam şi-a lui soție. 

Eva, Hapleo, ea se chiamă 

Si e prima noastră mamă. 

Numele-i cel cunoscut 

Are e la început“ 

— Să şi-l aibe sănătos!" 

li răspund eu mânios, 

Dar să plece nu m'au lăsat 

Până pe e nam învățat. 
(Va urma) 


O SCRISOARE DELA NOUL CĂŢELUŞ 


De acasă m'au luat, 

La revistă apoi m'au dat, 
Căci mi-au spus că Bonbonel 
Vrea tovarăş un căţel. 

Drept vă spun, că la început 


Am cam plâns, nu mi-a plăcut. 


Mai ales că mă temeam 

De mâncare n'o să am. 

Si că nu voi fi îngrijit, 

Cum am fost obişnuit. 

Insă, văd m'am înşelat, 
Simt chiar că mam îngrăşat. 
Peste zi mă joc, glumesc, 
Nu ştiu să mă plictisesc, 
Musafiri vin o grămadă. 
Vin cu toții să mă vadă, 
Mă alintă, mă răstață, 

Să fac slui! apoi mă'nvață. 
Am mâncare cât doresc, 
Stiu că n'am să flămânzesc. 


Numai noaptea mi-e cam greu, 


Căci mă lasă singur eu, 
Toată casa să păzesc 

Şi pe hoți să-i izgonesc. 

Dar când vine-apoi Moş Nae, 
Fuga la el în odae, 

Sar, îl ling, de haină-l trag, 


Ba şi-l muşc, că mi-este drag. 


El îmi zice 'ncetişor: 

„Fii cuminte, Cuţişor, 
Căci n'am vreme de jucat, 
Am de scris şi de lucrat,“ 


li răspund eu: „Hai mai lasă, 


Ai muncit destul acasă, 
Vreau şi eu să mai vorbim, 
Să mai râdem, să glumim.“ 
Sar ş'alerg în sus şi 'n jos, 
Uneori cam mânios, 

imi răspunde încruntat: 
„Fii cuminte, că te bat!” 
Dar Moş Nae-aşa slumeşte, 
En îl simt că mă iubeşte, 
Pot jura că nici o dată 

Nu se 'ndură să mă bată. 
Toate bune, dar ce fel? 
Unde este Bonbonel? 

Pân' acum nu l-am văzut. 
Fuse vorba la 'nceput, 

Ca "'mpreună să trăim, 
Doi prieteni buni să fim. 


lar Moş Nae-acum mi-a spus, 


Că pe Bonbonel l-a dus, 


Ca să stea la el ucasă, 
Doarme 'n patu-i şi la masă 
Cel dintâi e ospătat 

Şi de toți e răstățat. 

Uite, asta nu prea-mi place, 
Zău, aşa că nu se face. 

Dar Moş Nae zice: „Stai 
Şi răbdare-un pic să ai, 
Până vremea se 'ncălzeşte, 
Pân' zăpada se topeşte, 

Si vom face o serbare, 
Cititori şi cititoare, 

Toti acasă îi vom chema, 
Tie numele-ți vom da, 

Mai drăguţ şi mai frumos, 
Fii, dar, Cuţu bucuros, 

E aproape ziua 'n care 

Va fi marea sărbătoare.” 
Zău, mai iute de-ar veni, 
Să mă pot înveseli. 


Din limba câinească de se 


ho Wa 


PAG. ð 


à 


Ibcsene de GEO 


Nu-s stafii şi nici dihănii, 
Ci vă spun ca să aflați, 


Sunt tâlhari vestiți de codru, 


Vin cu pradă încărcați. 


Vin sascundă ce furase — 
Și vedeți, zău, întâmplarea 
Unde-i scorbura lui Gigi, 
Asta li-i ascunzătoarea. 


Wv y l f | AS iji An 
VN FN 
VENN, 


A/V 
t 
[ER à SE. 
SA N | „ha T2 f> / 
N x: WSO A e 


Dar zărindu-i lângă dânsul, 
Ingrozit şi mort de trică, 
Dă un țipăt bietul Gigi 
Și grămadă într'înșii pică. 


Insă hoţii... ian priviți-i, 
Mult mai rău sau speriat, 
Au trântit jos toată prada, 
lute putina-au spălat. 


Pungi cu galbeni, pietre scumpe, 
Asvârlite sunt pe jos 

Şi nu-i nimeni pe aproape: 
„Zău, cam fost eu norocos”. 


Când de zi se luminează, 
Gigi când îşi vine 'n tire, 
E mirat de tot ce vede, 
Stă, priveşte în uimire. 


v 


DIMINEAȚA COPIILOR 


sig 


> 0 cea oa 


loteca Univer 


f 
i Bibiloie 


Işi vorbeşte singur Gigi, Merse-ucasă, iar părinții, Insă lumea nu pricepe 

Și luând un sac mai mare, Când îl văd, sunt încântați, Cum averea au câștigat, 
Bagă într însul tot ce vede, „Bravo, Gigi, căci prin tine Şi-şi şoptesc unii cu alții: 
ll încarcă în spinare. Am ajuns să fim bogaţi”. „Zău, că lucrul nu-i curat“. 


Dar ştrengarul de Gigică, Ca să ştii tu tot secretul, Jură Stan pe sfânta Cruce, 
Vrând să-şi bată joc de ei, Banii cum i-am câştigat Pe toți sfinții, pe Cristos, 

la pe Stan ce-i zic Nătângul Jură întâi că nu vei spune Că nici vorbă n'o să scoată, 
Şi-i şopteşte: „Dacă vrei Dela mine ce-ai aflat”. lară Gigi cel drăcos 


„Când văzui aceasta, nene, 
Fuga-am mers şam cumpăra! 
Dela măcelar o piele 


Om bogat, dar cam scrântit. Meargă deci oricine are. Şi la târg am alergat.” 
(Va urma) 


„Peste tot e dat de veste 
Că un pol de fiecare 
Păr de vacă dă îndată, 


Cică-i spune acum secretul: 
„De o lună a venit 
La oraş un Neamţ sau Ungur, 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


BOERUL CEL RAU: -; 


ntrun sat, care își resfira casele la poale de 
munți, trăia un boer, om sgârcit și rău la 
suflet. Când ţăranii rămâneau cu datoriile 
în urmă, faţă de el, acesta se arăta fără milă. 
Le lua recolta, vitele de lucru şi chiar uneltele 
de muncă. Dar se arăta şi mai crud faţă de acei 
cari ar fi îndrăsnit să vâneze pe locurile sale. 


A 


Intruna din zile, pe la începutul lui Noem- 
brie acest boer rău, căutase în zadar un om de 
meşteşug care să-i prefacă în cărbuni vre-o şase 
sute de bucăți lemne de stejar, tăiate iarna tre- 
cută din pădurea sa. Dar vă mirați poate cu to- 
ţii dece acest boer nu punea la lucru unul din ță- 
ranii cari erau nevoiți să lucreze pe moşia sa? 

Aceasta, dragii mei, din pricină că lucrul de 
a face cărbuni e foarte anevoios şi nu oricine 
ît poate săvârși. Apoi, pe moşia boerului nu se 
găsea nici-un om de această meserie 

Văzând că lemnele încep să putrezească de 
umezeală, boerul căzu la învoială cu un om care 
se numea Voinicilă. Acesta era un lucrător căr- 
bunar, om înalt, robust și închis la fire. Acesta 
își luă înaintea boerului, însărcinarea de a în- 
deplini lucrul cerut. 

„Bine, dar să știi, omule, că eu cer un lucru 
făcut bine, îngrijit şi regulat” adăogă boerul. 

— Ce înţelegeţi vă rog, boerule, prin lucru re- 
gulat? reluă ţăranul cărbunar. 

— Ce înţeleg prin lucru regulat? Inţeleg să te 
apuci de muncit la ore regulate. Adică în toate 
dimineţile şi după amiezile la cutare oră să fii 
la lucru; iar seara să încetezi totdeauna la ace- 
iaşi oră. Să nu pierzi vremea degeaba că eu 
plătesc şi banii mei sunt scumpi. 

— Cinstite stăpâne, lucrul meu nu se regulea- 
ză tocmai aşa cum crezi d-ta? Câteodată eu 
dorm mai mult, ba chiar în mijlocul zilei, căci 
trebue noaptea să fac o parte a lucrului. Așa e 
meseria noastră, boerule, şi trebue să ascultăm 


de ea, 


Prelucrare de Margareta 


— Dar găsesc, omule, că vorbeşti cam îndrăs- 
neţ, zise boerul mâniat. 

— Cărbunarii, dom'le, nau fost niciodată oa- 
meni fricoşi şi slugarnici. Ei lucrează când pot 
şi unde le place şi nu sunt oamenii nici-unui 
stăpân! 

— Bun, bun, lasă astea”... 

După ce preţul lucrului fu hotărât, boerul ţinu 
să adaoge, pe un glas aspru şi hotărât: „Cu 
toate ne-om înţelege, dar să știi, omule, că ni- 
meni, absolut nimeni, n'are voe să vâneze pe 
locurile mele. Nu se va atinge nimeni de nici- 
un animal din pădurile mele, fie el cât de mic. 
Pentru aceasta nu vei purta nici-o armă, nu vei 
pune nici-o cursă. 

— Vânat n’oi face, boerule, dar armă nu poţi 
să-mi spui să nu port. Meseria mea e să stau în 
pădure o parte din timp. Dacă mă vor ataca 
fiarele, cu ce vrei să mă apăr? 

— O! n'ai nici o grijă! Fiarele nu atacă de- 
cât când sunt atacate. Așa dar, rămânem înţe- 
leşi. Nu vei purta armă. 

— Am înţeles, boerule. Nu voi purta nici-o 
armă, nu voi ataca nici-un animal”. 

In ziua următoare, Voinicilă îşi făcu o colibă 
în pădurea boerului şi se apucă să ardă lem- 
nele pentru a le preface în cărbuni. Şi lucrul 
mergea şi zilele treceau. Către sfârșitul lunei 
Decembrie boerul o porni călare să-şi viziteze 
pădurea care era nesfârşit de mare. 

Deodată, din desimea copacilor, un lup se re- 
pezi cu furie asupra boerului. Acesta descărcă 
asupra fiarei un glonte de puşcă; fiara nu muri, 
ci întărâtată de durere se năpusti cu mai multă 
furie. 

Calul boerului, cal tânăr, neînvățat încă la 
vânat, se sperie de focul de armă şi sărind în 
două picioare, îşi aruncă stăpânul cât colo. Boe- 
rul se ridică în grabă, dar urmărit de fiara săl- 
batică, navu vreme să-şi caute arma care se a- 
dâncise în zăpadă, la câţiva pași de locul unde 
căzuse boerul depe cal. Rămas dar fără armă, 
boerul o luă la fugă. Fugea ca vântul; niciodată 
war fi crezut boerul că poate alerga așa de re- 
pede. Frica îi dădea mari puteri. După puţin, 
boerul zări o colibă. Era coliba pe care Voini- 
cilă o părăsise de vre-o două zile, îndreptân- 
du-și lucrul mai departe. Boerul intră în colibă 
şi rezimă un par gros de ușe, ca să nu răsbea- 
scă fiara înăuntru. Timp de câteva minute, fia- 
ra sălbatecă, din rana căreia picături mari de 
sânge brodau albul zăpezii, se sbătea să pătrun- 
dă în colibă. La un moment dat, boerul se cre- 


DIMINEATA COPIILOR 
zu pierdut.-Ușa .colibei abia se, mai Vinea, a. 


ge cât îl ţinea gura: A 2 a “a 
„Ajutor, Ajutor. Sunt pierdut! 
Ajutor!” 


Vocea sa fu auzită ușor, căci noaptea uleoută, 
un vânt puternic sburase acoperișul colibei. 

— Cine e? Cine cere ajutor şi unde e? 

— Eu. Eu, boerul satului. Un lup furios m'a- 
tacă şi n'am armă. Tu ești, Voinicilă? Iţi cunose 
glasul. Omoară repede fiara aceasta care mă 
prăpădește. 

— Să omor eu un animal din pădurea d-tale? 
Oare aud cu bine, sau mă înșală urechea? 

— Nu, nu. Tu auzi bine, Voinicilă. Omoară 
fiara. Scapă-mă. 

— Bucuros boerule. Dar şi mic îmi e frică de 
fiara sălbatică. Eu sunt alături urcat în stejar. 
Și apoi, uiţi, boerule, că eu n'am voe să port 
armă. Cu ce am să omor fiara? 

— Ei, lasă astea, măi pini căjă: Omoară fiara; 


când îţi spun. U ide îţi e secure „n "ai securea en 
tine? 

— Securea e la picioarele stea unui. E “os şi 

cu "sunt sus. ci E Că, 


— Sări. la securea şi omoară lupul. 
— A! e uşor de zis! 


— Tu eşti voinic şi nu te PENN Repede sări şi 


lovește, căci uşa de la colibă mă lasă. ~ ~ 

— Şi dacă vă scap, boerule, ce pot avea drept 
ăsplată? 

— Iți dau mai mulţi bani. 

— Nu mă prind eu pe aşa 
Vreau mai mult. 

— Ce anume? Hai spune repede, 
că's pierdut. 

— Cer mai întâiu, boerule, libertatea a trei 
țărani, cari zac în închisoare, aruncaţi de d-ta, 
fiindcă au vânat în această pădure. Cer apoi 
pentru mine, dreptul de a vâna prin locurile 
d-tale, toată viața mea 

— Asta niciodată, răcni furios sgărcitul boer. 

— Gândeşte-te mai bine, boerule, ce faci. 

„ — Mă gândesc, licălosule, că îți vei plăti a- 
mar această faptă. 

— Ehei, boerule, când lupul va mânca cu 
poftă din capul d-tale, nu vei mai fi periculos” a 

In clipa aceasta, lupul se mai repezi odată în 
ușa colibei, care abia se mai ţinea. Era gata, 
gata să cadă. O singură lovitură şi fiara şi-ar fi 
înfipt colții în boer. Acesta, în culmea desnă- 
dejdei, strigă: 

— Ii dau tot. Tot ce-mi ceri, îţi dau. 

— Jură, boerule, pe Cristos şi pe capul fiului 
d-tale. 

— Pe Cristos şi pe capul copilului meu, jur”. 
La auzul acestor vorbe, cărbunarul sări și puse 
mâna pe secure. O ridică cu putere și lovi cât 


ceva, boerule. 


:ă mă vezi 


"PAG. îi 


pere ti 


Boerul zăpăcit de frica morţii, începu să stri- 


putu mai mult în spinarea lupului. Fiara scoase 
un gemăt de care se cutremură pădurea și se 
rostogoli, roşind zăpada cu sângele-i cald şi 
roşu. 

Boerul fu astfel scăpat. 


Işi ținu făgăduiala, sau mai bine zis, jură- 
mântul. Liberă dela închisoare trei ţărani şi 


dădu drept de vânat pe pământul său, cărbu- 
narului. 

Dar toate acestea şi le-a rupt din inimă, căci 
tare sgârcit și rău mai era acest boer! De mâ- 
nie, el s'a îmbolnăvit. A zăcut la pat multe zile 
şi fața lui i-a rămas mai galbenă ca dovleacul. 


Prelucrare de Margareta 


JASURUDOENNUNGSNANASOODOPOACNDODACOENCCNEUNNARDANGONUSNNDUE 


Fuga, fuga toți să daft 
Noua carte cumpăraţi 
Care-i „MiȚU MIȚIŞOR 

şi SOSOIU SOSOLICI“ 

De MOŞ NAE e făcntă 
Şi-i frumoasă, nentrecută. 


Preţul, iei 20 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare, 


O POVESTE CU RÂNDUNICI 


i când ajunseră la locul ce-i 
spun Golgota, lisus căzu istovit 
de oboseală. Greutatea crucii 
pe care o purtase pe umeri, îl 
doborise. Şiroaie de 
curgeau pe frunte încingându-i 
trupul. 

„Răstigniți-l !  Răstigniți-l!” 
urla mulţimea întăritată, înghesuindu-se, strop- 
şindu-se, dând buzna să-l sfâșşie. 

Blândul lisus, cu chipul luminat de lumină ce- 
rească, încrucișă braţele și ridica priviri rugă- 
toare, cerând par'că să domolească furia noro- 
dului. Pentru mântuirea sufletelor acestor ră- 
tăciți se jertfea Mântuitorul lumii. 

Călăii crunţi îl înșfăcară și întinzându-l pe 
cruce, îi ţintuiră mâinile şi picioarele cu piroa- 
ne ascuţite de fier. 

„Să se mântuiască pe sine, dacă e Fiul Dom- 
nului!” se auziră strigăte. 

„lartă-le lor, Doamne, că nu ştiu ce spun”, se 
ruga Răstignitul auzind glasurile rătăciţilor, 
cari îl dureau mai mult decât sfâşierile trupu- 
lui schingiuit. 


sudori îi: 


Sabina Drumeş 


După o bună bucată de vreme, larma se stinse 
încetul cu încetul. Nu rămaseră pe locul osândei 
decât cei doui paznici. Soarele însângerat, înro- 
şise cerul cu sânge, în partea din spre apus. 

lisus se lupta cu moartea. Prin rănile deschi- 
se de piroane, viaţa se scurgea încetul cu înce. 
tul. Dar nu scotea nici un geamăt de durere o- 
menească. 


„Apă! Apă!” strigă el întrun târziu, cu vocea 
stinsă, ars de sete. 

Un paznic, auzind strigătul, de grabă îi întin- 
se o cupă plină cu oţet şi fiere. lisus, neştiind 
gustă, dar numaidecât, îşi feri gura cu silă. 

Apoi începu să se frământe amarnic, chinuit 
de sete, dar nu mai ceru apă. Şi chinurile cres- 
cură necontenit. li ardeau trupul şi-i înteţeau 
durerile pricinuite de răni. Nu mai putea îndu- 
ra ! O picătură de apă! Numai una! Şi-ar fi ră- 
corit trupul şi-ar fi stins dogoarea! Dar nu ve- 
nea de nicăeri! 

Și-atunci, într'o clipă de desnădejde cumplită 
strigă: 

„Dumnezeul meu, pentru-ce m'ai părăsit?” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Dar iată, că deasupra capului cununat cu 
spini, se auzi un fâlfâit uşor de aripi. O rându- 
nică sălta în sbor, rotindu-se deasupra lui, cu 
mișcări iuți, ca o săgeată. Păsărica făcu cercu- 
rile din ce în ce mai mici şi, ca şi cum ar fi în- 
teles suferința omenească a Mântuitorului, se 
lăsă în zbor, aproape de gura lui, întinse ciocul ei 
de sidef şi depuse pe buzele arse o picătură de 
apă. 

Când lisus ridică mirat privirile, ca să se du- 
mirească, rândunica zvâcnise în sus ca o să- 
geată. 

„Stai că-ţi arăt eu ţie, pasăre blestemată!” 
răcni înciudat unul din paznici, care văzuse to- 
tul. Şi întinzând arcul, slobozi o săgeată, dar 
fără nici o ispravă. Pasărea spinteca acum văz- 
duhul, sleindu-şi puterile, ca să ajungă mai de 
grabă la lacul Ghenezaret, cel cu apa limpede 
ca cleștarul. Şi fără să-i pese de primejdie, iz- 
buti să-i ducă lui lisus încă o picătură de apă 
in cioc, 

A doua săgeată şueră mai aproape de ea, dar 
tot no nimeri, deşi paznicul era țintaş iscusit. 

Mântuitorul urmărea cu spaimă priveliştea și 
inima i se strângea de durere la gândul că săr- 
mana pasăre ar putea fi ucisă. Şi când o zări de 
departe, ca un punct negru, apropiindu-se cura- 
gioasă, cu o nouă picătură de apă, se cutremură 
de neliniște. Dacă ar fi avut putere, ar fi în- 
tors-o din drum. Dar rândunica,  înfruntând 
primejdia, se apropia mereu... mereu! Şi iată 
că a treia săgeată sbură din arcul ţintașului. 

De rândul acesta, pasărea se elătină în înăl- 
timi, ca ameţită, apoi se prăvăli muiată, pe 
pământ, cu săgeata înfiptă drept în inimă. Jos, 
pe culcuş de iarbă moale, îşi desfăcu larg ari- 
pile, parcă ar fi vrut să-şi ia din nou sborul, 
trupşorul îi zvâcni prins de înfrigurare, şi ple- 
cându-şi cuminte capul, îşi dete sufletul. 

Lacrimi fierbinţi de milă se scurseră şuvoi din 
ochii lui lisus, care privi îngrozit sfâşietoarea 
întâmplare. 

„Prin jertfa ei, e sfântă pasărea aceasta“, ho- 
tări Mântuitorul, binecuvântând-o. 

CITETI TITI III LL LL LL TELLE EEE A E E 


y RPAG. 13 


„De-atunci neamul rândunicesc rămase sfânt. 
E păcat de moarte să ucizi o rândunică. Chiar 
dacă-i strici cuibul, blestemul tot te ajunge din 


urmă, când ți-i lumea mai dragă. Ați băgat de 
seamă, chiar copiii cei mai răi se feresc să dă- 
râme cuiburile rândunicilor sau să le . chinu- 
iască puii. Par'că D-zeu însuș le şopteşte să nu 
se atingă de pasărea aceasta sfinţită, prin jert- 
fa vieţii. 

de Sabina Drumeş 


Răspuns de copil naiv 


Un domn mai în vârstă, întâlnind pe un copil 
care plângea, îl întrebă: „Dece plângi, băete! 

— Pentrucă mi-a dat mama cinci lei, ca să-mi 
cumpăr „Dimineaţa Copiilor”. şi eu i-am pier- 
dut. Și copilul se porni să plângă şi mai tare. 

„Nu mai plânge, îi vorbi cu blândeţe domnul, 
care îl întâlnise. Uite, îţi dau eu alţi cinci lei în 
locul celor ce ai pierdut şi mergi de-ţi cumpără 
revista”. 

Copilul își șterse lacrimile, se însenină la față 


şi mulțumi generosului domn. O clipă după a- 
ceea, însă, căzu din nou pe gânduri, arătând că 
e mâhnit. 

„Ce ai acum? îl întrebă omul. Sar părea că: 
nu ești mulţumit și că ai vrea să începi să plân- 
gi din nou. 

— Pentrucă mă gândesc, răspunse naivul co- 
pil, că dacă naş fi pierdut pe primii cinci lei 
ce-mi dăduse mama, acum aș fi avut, cu ce 
mi-ai dat d-ta, zece lei”. 


PAG. 14 ceeeeee 


DIMINEATA COPIILOR 


„De când cântă cocoșul“ 


ziua când Iuda l-a vândut i 
Domnul lisus Cristos pe trei- 
zeci de arginţi — înainte de-a 
veni trimiși împăratului să-l 
prindă — Mântuitorul - stătea 
de vorbă cu ucenicii Săi. Ştia 
chiar că a fost vândut şi le spu- 
nea că în ziua aceia unul din ci 
se va lepăda de Dânsul. 

„Și care va fi acela, Doamne?” întrebară ci În- 
tun glas... 

— Vreţi să-l ştiţi? Le răspunse lisus. Aflaţi 
dară că acela va fi ga mai supus ucenic al meu, 
va fi Petru!” 

— Eu, Doanint, să mă lepăd de Tine? Nu, o- 
dată cu capul!” murmură Petru. 

— Ba da, Petre, o ştiu foarte bine! Te vei le- 
păda de trei ori încă... Şi în clipa în care vei 
grăi cuvântul de lepădare, îți va aduce aminte 
de spusele mele, o pasăre care na 1 cântat nicio- 
dată până acum!” 

Nici n'a terminat de spus, că în faţa Sa a şi 
venit un soldat înarmat. ` i 

„Pe cine cauţi? îl întrebă lisus.” 

— Pe lisus Cristos Nazarineanul! grăi apăsat 
soldatul. 

— Tată-l, iţi stă în faţă. “Eu sunt”! răspunse 
blând Mântuitorul. 

Soldatul, când auzi pe cine are în faţa sa, se 
trase înapoi înspăimântat. 

Seninătatea Omului pe care să-L 
piardă, îl uimea. : 

luda se alătură de soldat şi-i şopti: „Să lege 
pe cel care îl va săruta el, și să-L ducă la jude- 
cată cât mai repede”. Şi şiret se apropie de Crist 
şi-şi lipi buzele sale spurcate de obrazul cel alb 
şi neîntinat al Omului vândut pe treizeci de ar- 
ginţi. Soldatul se repezi repede şi dădu să lege 
mâinele albe ale lui lisus; dar Petru, mai repe- 
de, îi smulse spada de la brâu şi cu o lovitură 
reteză de lângă cap urechea soldatului. Mântui- 
torul văzându-l, grăi: Lasă-l, Petre, să mă lege, 
căci el cu ceilalţi trimiși, nu sunt decât niște u- 
nelte în mâinile altora mai mari ca el!” 

Şi tăbârând mulţimea de soldaţi, L-au legat 
cu mâinele la spate, şi L-au pornit spre judecă- 
tor, urmat de ucenicii Săi. Pe drum sa alipit la 
convoiul ce-L urma pe Mântuitor şi poporul, fă- 
când astfel gloata mai mare! Toţi îl huiduiau 
şi-L scuipau. strigând ca după cine ştie ce tål- 
har... 

In curtea judecătorului Ana, 


trebuia 


ceata răsvrătită 


- Z. George Buruiană 


sa oprit. lisus a fost dus sus, iar în curte răma- 
seră ucenicii Săi şi poporul. 

Un servitor al marelului judecător, trecând 
pe lângă Petru, îl privi cu neîncredere și şopti 
către altă slugă care îl însoțea: 

„lată, vezi pe omul acesta? El este unul din- 
tre ucenicii Nazarineanului!” 

Şi Petru, privind mulţimea poporului, fiindu-i 
teamă să nu-i facă cineva vre-un rău, şopti — cu 
inima tremurândă — servitorilor: 

„Nu, eu nu sunt din ceata lui lisus, eu nici 
nu-L cunosc pe Omul acesta!” 

Atunci un cocoș din curtea judecătoriei se o- 
pri în faţa lui şi întinzând 4 gâtul în sus, bătând 
din aripi, scoase ca niciodată un cucurigu lung 
şi ascuţit. Petru îl privi mirat, cu ochii deschişi 
şi mari. De el se apropiară doi soldați din cei 

‘are prinseră pe Cristos. 

„lată-l, zise unul din ei, omul acesta este o 
slugă a lui lisus. El a tăiat urechea fratelui no- 
stru! 

— Ba nu, oameni buni, le zise Petru cu frică, 
nu sunt eu acela. Eu nici nu-L cunosc pe Iisus”. 

Şi ca un ecou prelung, răsună din nou în faţa 
lui cântatul cocoșului. 

Zadarnic voi să-l gonească, cocoşul nici nu se 
clinti din loc. Un bătrân din popor se apropie 
de Petru şi-i zise: 

„Dacă nu mă înșşel şi tu eşti unul din ucenicii 
lui lisus?! 

— Eu?! răspunse Petru. Nici nu ştiu cine este 
Omul de care îmi spui. Nu-l cunosc şi nici nu 
știu dacă are ucenici!” Şi se furişă spre poarta 
de eşire. 

Dar pentru a treia oară, răsună cântatul co- 
coșului care se luase după el... Se îndreptă gră- 
bit spre un loc retras. Ajungând, își aduse a- 
minte de vorbele lui Cristos : „Te vei lepăda de 
trei ori. Şi, în clipa în care vei grăi cuvân- 
tul de lepădare, îți va aduce aminte de spusele 
mele o pasăre care n'a cântat niciodată până a- 
cuma!..." Şi căzând în genunchi, îşi împreună 
mâinile ca pentru rugă și murmură: 

„0, Doamne, cocoșul — pasărea aceasta care 
ma cântat niciodată până astăzi, acuma a cân- 
lat să-mi aducă aminte păcatele mele făcute cu 
gura. 

O, Doamne, Tu ești bun şi mare eşti, iartă-mă 
pe mine păcătosul. 

Și fie ca de-acuma înainte, cântatul lui să fie 
— a e e nm a a e e mar mare e 

(Citiţi continuare în pag. 15 jos