Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages301-350

DIMINEAȚA COPIILOR 29909909900000000000000000000000000000000eeeee PAG. 13 


aer. Era şi bine, îi era şi frică... Mai aels la 
început. 

Cu timpul însă Ionel sa mai obişnuit şi 
Gheorghe n'avea nevoe să mai ție calul de că- 
păstru. 

Ba la întoarcere Ionel îndrăznea să facă 
singur câte un mic ocol şi-apoi chiar să mâie 
calul şi'n trap. 

Ce mai vorbă!... După câteva săptămâni de- 
venise aproape un călăreț adevărat şi făcea 
singur mici plimbări prin sat, călare. 

Intr'o zi veniră părinţii lui dela oraş şi Ionel 
se gândi numaidecât să le arate ce ştie. Abia 
aştepta seara să se întoarcă unchiul acasă. 
Ce-avea să se mai minuneze mama când l-o 
vedea călărind ca un om mare, şi fără frică. 
Şi cu ce ochi avea să se uite şi tata la dân- 
sul!... 

Unchiul s'a întors însfârşit, a descălecat şi 
sa suit în cerdac unde stau pe scaune pă- 
rinţii, bunica şi toţi ceilalţi. Ionel a dat picio- 
rul lui Gheorghe să-l ajute şi-a încălecat pe 
cal. Apoi sa întors foarte mândru spre cer- 
dac... ; 

— La revedere... Eu plec... 

Când l-a văzut pornind singur cu 
mama a tresărit... 


calul, 


— Fii cuminte, Ionel... dă-te jos, băete... 

— E-hei, mie nu mi-i frică mamă... Merg şi 
fără mâini. ce crezi... — strigă Ionel pe poartă. 
Şi ca să le dovedească şi mai bine că într'ade- 
văr e curajos şi ştie să călărească, ridică mâi- 
nile în sus şi dădu pinteni calului. 

Câinele lui Soficu se afla tocmai atunci în 
drum. Ionel ştia că'e rău şi ar fi trebuit să-l 
ocolească sau să apuce în cealaltă parte. Dar 
ce ar fi spus atunci mama şi tata de dânsul?.. 
El îndemnă calul să meargă tot înainte. 


Dar când dulăul se repezi pe neaşteptate 
la ei, calul se sperie şi Ionel, nepregătit, se 
rostogoli la pământ. 

Calul, văzând. cum călăreţul se prăbuşi la 
picioarele lui, se opri numaidecât ca-să nu 
calce cumva — iar câinele care primise o co- 
pită, se furişă schelălăind acasă. 

Tocmai atunci alerga şi unchiul pe poartă 
şi ajută micului. călăreț să se ridice. Ionel 
nu se lovise tare. Doar buza de jos sângera și 
se umflase cât o prună. Dar spaima ce o trase 
îl lecui pe multă vreme să se arate încrezut 


"și neprevăzător. 


Valeriu Mardare 


CONOCRUREGEESOCONOUNDUNCANNVENNNNU SONORE NRUDEEESECODuRDo, OSARDIOVCAGERRSTUCNVTN sua anonunaaeDaoanaaa 1aoaanunuaann: 


Ramses sfărâmă idolii tatălui său 


„răia odată în Egipt un om, care avea . 


un fiu, anume Ramses. | 


Ramses se străduia să-l scoată din 
greşală pe Thare tatăl lui, mare ado- 
rator şi făcător de idoli; dar acesta, 

departe de a-l asculta, îi porunci să urmeze a 
ciopli statuiele zeilor lui şi saibe grijă de ele. 

Ramses ascultă, deşi cu părere de rău, po- 
ruhnca tatălui său. Intr'o zi, Thare, plecând 
de-acasă cu oarecari treburi, se întâmplă că 
un moşneag veni la Ramses şi întrebă de pre- 
tul unui idol, care-i plăcea foarte mult. Drept 
orice răspuns, tânărul îi răspunse: 

— Să îndrăznesc oare să te întreb de vârsta 
ta, moşule ? 

— Şeaizeci şi cinci de ani, tinere. 

— Şeaizeci şi cinci de ani! exclamă Ramses, 
şi vrei să te închini unei statui, pe care meş- 
terii tatălui meu au făcut-o acum deabea două- 
zeci şi patru de ceasuri? 

E o nebunie! un om de şaizeci şi cinci de ani 
vrea să-şi plece capul cărunt unui idol de o zi! 


Vorbele acestea zăpăciră pe bătrân, care ple 
că fără să spună ceva. 

Veniră apoi alţi cumpărători, pe care Ram- 
ses îi alungă în acelaş chip. 

In sfârşit, o bătrână, care ţinea un vas plin 
de făină, se apropiă ca să-l ofere acestor sta- 
tui. Atunci Ramses, foarte mânios, luă o se- 
cure şi sfărâmă toţi idolii, afară de unul, cel 
mai mare dintre toţi, în mâna căruia puse 
securea. : 

La întoarcere, Thare, găsind statuiele sale 
de preț în mii de bucăți, dădu frâu liber mê- 
niei sale: 

— „Ce s'a întâmplat, fiule ?“ strigă ci 

Ramses îi povesti atunci că nişte fină, adu- 
să în dar de o bătrână idolilor, a făcut să se 
nască între ei o ceartă foarte vie, fiindcă fie- 
care o cerea pentru el. Atunci ce) mai mare 
dintre ei sa ridicat şi, luând o secure, a sfără- 
mat pe ceilalţi. 

— „Nu-i decât sminteală şi minciună în spu- 
sele tale, răspunse Thare. 


PAG. 14 


Statuiele n'au scos niciodată vreun cuvânt 
şi n'au făcut nici un fel de mişcare! 

— Ah, tată! răspunse Ramses, gândeşte-te 
bine la ceeace spui! După mărturisirea care ai 


făcut-o, poţi să mai cinsteşti pe aceşti idoli ne- 
însufleţiţi, cari nu şi-au putut feri capul de 
loviturile ce li sau dat?” 

Thare, departe de a se înroşi de orbirea sa, 
se înfuriă de sfaturile înțelepte ale fiului său. 
Se duse deci numaidecât ca să-l dea pe mâna 
oamenilor lui Nemrod, duşmanul lui. Acesta 
îi porunci să vie îndată înaintea lui şi voi să-l 
silească să adore Focul. 

»Mărite rege, îi spuse Ramses, de ce n'aş 
adora mai bine Apa? Ea e mult mai puter- 
nică decât Focul, fiindcă are puterea să-l 
stingă. 

— Adoră atunci Apa, răspunse Nemrod. 

— Dar eu nu ştiu, urmă Ramses, dacă n'ar 
fi mai cuminte să ador Norii, căci ei duc apa 
în ploaie şi o fac să cadă pe pământ. 

— Ei bine! adoră Norii, răspunse Nemrod, 
fiindcă crezi că puterea lor este şi mai mare. 
y — Nici decum, zise Ramses, dacă trebue să 
ne închinăm puterii, atunci e mai bine să ne 
închinăm Vântului, căci el mână norii unii 
contra altora şi-i alungă din faţa lui. 


DIMINEATA COPIILOR 


— Cu trăncăneala ta, nu vom sfârşi nicio- 
dată, strigă, regele mâniat; adoră deci Vântul 
şi-ţi voi ierta blestemăţiile tale contra zeilor 
noştri. 


_ 


j ;. 


N 
N 
AN 
N 


4 
V 


< 
pi 
N» a" 
KE e; 
+ 3 7 
EX va 
4, 
(flu 


. 


— Nu te mânia, puternice rege, spuse Ram- 
ses cu glas rugător; eu nu pot să mă închin 
nici Focului, nici Apăi, nici Norilor, nici Vân- 
tului, nici unuia din lucrurile astea, pe care 
tu le numeşti zeități „Toată tăria pe care o au 
puterile astea, le-au din harul celui Atot-Pu- 
ternic, făcătorul cerului şi al pământului, nu- 
mai în faţa Lui singur vreau să mă închin. 

— Ei bine! spuse Nemrod, fiindcă nu vrei 
să te închini Focului, vei simţi în curând tă- 
ria lui“. 

Şi regele porunci atunci să-l arunce pe 
Ramses într'un cupttor care ardea. Dar, spre 
mirarea tuturor privitorilor, Ramses eşi tea- 
făr din flăcări. Dumnezeu îl scăpase pentru 
marea sa credință. 

Paul B. Marian 


LLT LLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLLBLIS LLL LLLE LLL LLALLLLLLLRLL L] 


A apărut 


„Mitu Mițişor şi Sosoiu Sosolici* 
de MOŞ NAE 


DIMINEAȚA COPIILOR $000900000000000000000000000000000000000000000 PAG. 15 


f 
Pa 


/ 
A 


2 


E-ALE MARIOAREI 


— ISPRĂVI ŞI PĂRERI — 


arioara e o şcolăriţă, abia în clasa 

| întâia primară. Fiindcă, nu de mult, 

a mântuit Abecedarul şi ştie să 

scrie  literile mari, Marioara se 

crede foarte învățată şi face mare 

haz de ... neştiinţa şi isprăvile ei, de pe vre- 
mea când avea numai 3—4 anişori. 

„E adevărat, mămico? Vai! Cum sepoate,să 
fi făcut eu, una ca asta?!” 

Şi-atunci mămica istoriseşte din nou, poate 
pentru a suta oară, cum într'o zi a căutat pe 
mititica vre-o două ceasuri şi nu ştia unde s'0 
găsească. 

„Mi-era teamă — spune mama — tare mă 
temeam să nu te fi luat vre-un ţigan, din cei 
ce umblă cu traista. 

— După copiii cari nu-s cuminţi — nu-i, 
aşa? 

— Vezi bine, drăguță. 

-- Ei! Şi unde m'ai găsit, apoi? 

— Sub pat! Luptai avan c'un coş plin de 
cireşe. 


R 


EREE 

mămico? 
— Cred şi eu dacă erai atât de... ocupată! 
— Că proastă am mai fost, zău! 


de-aceia nu räspundeam — da, 


Seara, când vine tăticu dela slujbă, n'apucă 
omul nici să răsufle şi Marioara, de obiceiu, 
îl năpădeşte cu întrebările. 

E vorba, se înţelege, tot de isprăvile şi de 
părerile ei şugubeţe, de-altădată. 

Tăticul nare încotro. Ttrebuie neapărat să 
fie pe placul copilei. El începe a-i povesti ce 
credea ea, cu patru ani în urmă, când era să-l 
facă şi pe dânsul mai mare în serviciu. 

„Locuiam într'o casă, de pe strada Frăției, 
în două odăiţe scunde. De câteori intram sau 
ieşeam, trebuia să plec capul; uneori, uitând, 
mă loveam şi m'alegeam cu câte-un cucuiu 
în frunte, 

„Intr'o zi, vin acasă foarte vesel şi-i spun 
mămichii tale că voiu fi mai mare şi am să 
primesc bani mulţi”. i 

Tata zâmbeşte şi-acum la amintirea bucu- 


RED artă ziuă “âceea şi-şi netezeşte mulțumit 
barba, iar Marioarei i-a şi înflorit râsul pe 
brăjori. 

„Şi eu, ce-am spus, ce-am spus? întrebă fe- 
tita, nerăbdătoare. 

— Tu? Ehei! Ai început să plângi ca o mică 
prostuţă ce erai și strigai mereu: 

— Nu vleau, tăticule, să te faci mai male. 

Nu vleau! Fii tot mititel şi stai cu noi!” 

Vezi, tu îţi închipuiai, că dacă voiu fi mai 
mare în slujbă, am să cresc mai înalt. 

Şi de bună seamă, după judecata căpşorului 
tău de trei anişori, nu mai puteam intra în 
odăiţele acelea şi credeai că vom rămâne pe 
afară cu Azorel. 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Schw. Ig.-Loco. — Bucata „Doi traţi“, pe care d-ta ne 
o trimiţi ca fiind originală, e o veche şi cunoscută poveste 
orieutală, La Fonta.ne, după care o vom da şi noi în proză 
într'unul din numerile viitoare ale revistei, a tăcut chiar cu 
subiectul acesta o poveste în versuri lintitulată „Les deux 
amis“. 

Gr. C.-Craiova. — „Pisicuta mea“. Versurile nu sunt 
destul de taii, iar deasa repețire a aceleiaşi idei le slăbeşte 
şi mei mult. Mai faci greşeli de acord gramatical, scriind; 
de pildă, .puterile i revine“, pe când trebuie zis „puterile-i 
revin“. Apoi „aruncă“ nu prea rimează cu «apucă». Se vede 
că esti începător, de areea ai face bine să nu te grăbeşti. 

An. G.-Cluj. — Povestea „Cerşetorul şi bogatul“, din «O 
mie şi una de nopţi“, a fost de mult publicată, în «Dimineaţa 
Copiilor», însă aşa cum este în original, iar nu în forma 
din cale afară prescurtată, cum ai .prelucrat-o“ d-ta. Noi 
avem complectă colecţa acestor poveşti. 


1. D.-Găeşti. — Din cele două poezi trimise de d-ta, 
„Pârâul“ şi „Roua dimineții“, sunt ceva mai reuşite, însă 
defecte de rimă şi mai ales greşeli de acord gramatical 
(«ape... se loveşte», „fire... ce şade“, etc.), ne împiedică să 
le publicăm. Te cam grăbeşti să faci versui, iar „pastelurile“ 
în cari incerci, sunt un gen foarte greu de reuşit. 

St. V. B.-Dolj. — Când ni se trimit poezii drăguţ scrise, 
simţim noi inşine o plăcere să le pubiicăm şi în ace'aş 
timp să încurajem pe autorii lor. Insă, nu putem publica 
poezii cari nu sunt de loc reuşite. Publicându-le, facem, 
poate, o plăcere trecătoare autorului, în schi nu su ărăm pe 
toţi ceilalţi cititori la care trebuie să ne gândim în primul 
rân |. i-o spunem — şi aceasta în interesul d-tale — că 
poeziile ce ne ai trimis până acnm nu sunt reuşite. 


——— on kM 


"Ai 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Aşa am spus? Adevărat?... Chiar o mare 
proastă am fost!...” 

Marioara râde cu hohote şi la lumina lămpii 
îi strălucesc lacrimele'n ochi. 

De veselia ei, mămica şi tăticu fac deaseme- 
nea haz şi o privesc cu drag. 

Ba chiar şi păpuşa blondă din pătuceanul 
de lângă sobă, a deschis un ochiu şiret din 
care clipeşte des, parc'ar ivrea să-şi dea ‘o 
părere: A 

„Bravo! Grozav de deşteptată a mai fost 
Marioara asta — mămiţica mea — pe când 
era şi dânsa o păpuşică, aşa ca mine!” 

Train I. Cristescu 


POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GĂSIȚI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai ettină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
ia cerere de către: 


Edit, Libr. „Universala“ Alcalay & Co, 
București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la foafe librăriile din fară. 


0020000000000000000000000000000000oooo 
ELL LL LILI) 


Mult iubite cititor, 

Cartea „„MIŢU MIŢIȘOR 

Şi SOSO!U SOsoLici::, 
Cea regină'ntre pisici, 
Uite, acum chiar a eşit 
Şi-i plăcută ia citit, 
Toată'n versuri, ilustrată 
Şi-i frumoasă, minunată, 
lar de'ntrebi de prețul ei, 
Costă doar 20 de lei 

Ca s'o iai sa te grăbeşti, 
Mai târziu nici n'o găseşti. 


De vânzare la librării şi la chioşcurile de ziare. 


NP a per? 


—— 


m." DIMINEATA 
Zu COPIILOR 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
Dinecroa: N. BATZARIA.. 


a) a 


„Uite, păpuşica are călduri si nu mai vrea să mănânce nimic !” PREŢUL, LEI 5 


PAG. A 


scriitorii străini 


Despre 


Primim dese întrebări privitoare la scriito- 
rii străini. La unele din aceste întrebări dăm 
lămuririle cuvenite, la altele însă nu răspun- 
dem. 

Cauza pentru care nu dăm lămuriri des- 
pre oricare scriitor străim asupra căruia 
suntem întrebaţi, este foarte simplă: nu orice 
scriitor străin prezintă, mai ales pentru ti- 
nerii noştri cititori, interes ca să le cunoas- 
că vaţa şi pentru ca acum sau mai târziu să 
le citească lucrările. 

De o camdată, credem că esste deajuns ca 
drăguţii noştri cititori să aibă o ideie des- 
pre viaţa şi operile scriitorilor străini celor 
mai însemnați, celor mai cunoscuţi. 

Insă, despre asemenea scriitori am dat şi 
continuăm a da lămuririle necesare. Atât în 
„Dimineaţa Copiilor”, cât şi în „Almanahul 
Scolarilor” cititorii noștri găsesc mereu date 
despre cei mai vestiți scriitori, pictori, com- 
pozitori muzicali, inventatori, etc. 


Să cunoaştem pe scriitorii noştri. 


Aceasta e o datorie mult mai mare şi că- 
reia trebue să-i dăm întâietatea. Insă, cred 
că e necesar să fie bine lămurit ce trebue să 
înţelegem prin vorba „a cunoaşte pe scrii- 
torii noştri”. 


„A cunoaşte pe un scriitor” nu înseamnă 
de loc a şti de câţi ani este, cum arată la 
fizic, dacă are barbă sau nu, ce fel obişnueşte 
să se îmbrace, etc. 

De pildă, chelnerul care „îl servea, ştia 
foarte bine cam la ce oră obişnuia Eminescu 
să meargă la restaurant sau ce feluri de 
mâncare îi plăceau mai mult. De asemenea 
cismarul la care îşi făcea încălţămintea ma- 
rele nostru poet ştia foarte bine măsura şi 
forma piciorului. lui. 

Insă, atât chelnerul, cât şi cismarul nau 
citit măcar un vers de Eminescu şi nau știut 
nici o dată valoarea acestui poet, unul din 
cei mai mari — dacă nu chiar cel mai mare 
poet pe care l-am avut noi Românii. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Scriitorii şi opera lor. 


Prin urmare, ca să poţi spune despre un 
scriitor că îl cunoşti, trebue să fi citit lueră- 
rile lui, să le fi înţeles şi să fii oarecum în 
măsură de a aprecia frumuseţea lor. 

Tot aşa, viaţa unui scriitor, care nu mai 
trăeşte, merită să fie cunoscută numai ca să 
ne ajute la judecarea mai exactă a operei lui. 
Insă dacă ne mărginim să-i cunoaştem bio- 
grafia, data naşterei şi a morţii lui, să ştim 
ce profesiune a avut în viaţă, cum a trăit şi 
nu cunoaştem lucrările lui, iarăși înseamnă 
că noi nu putem spune că-l cunoaştem. 


Câţiva din marii noştri scriitori. 


Să. înşirăm aci din memorie numele câtor- 
a din marii noştri scriitori. 
Prozatori: (Alexandru Odobescu, 
vici, Delavrancea, Nicolae Bălcescu, C. Ne- 
gruzzi, Caragiale, Creangă, Ispirescu, etc. Cei 
înşiraţi până acum au încetat din viaţă. 
Dintre marii noştri prozatori cari  trăesc, 
numim pe. următorii: d. profesor N. Iorga, 
Mihail PO veat. Liviu Rebreanu, etc. 
Poeți: Vasile Alexandri, Mihail Eminescu, 
G. Coşbuc, Al. Vlăhuţă, Grigore Alexandrescu 
(aceştia au murit). 
Dintre cei. cari 
cam lungă, aşa 


Ion Sla- 


sunt în viaţă, lista 'ar fi 
'ă o vom face cu altă ocazie. 


Cum să se scrie „îmi“, „îţi“, „îşi“. 


Să se scrie totdeauna aşa cum am scris 
noi, ceeace este şi simplu şi uşor. Cititorii 
noştri să fie'atenţi şi să nu scrie nici o dată 
despărţit fiecare din aceste pronume. 

Să ştie că este o greşală aceea de a scrie 
„î-Mi”, îţi”, î-şi“. Liniuţa, care desparte 
pe î dela început celelalte litere nare nici un 
rost, aşa că nu trebue pusă nici o dată. 

Insă, când aceste pronume urmează unui 
cuvânt, care se termină cu o vocală, î dela 
începutul ` lor cade şi ce rămâne, se leagă 
printr'o liniuţă: de-cuvântul precedent. - 

Examenele. Să-mi spui, în loc de „să îmi 
spui”.  „Strânge-ţi cărțile”, -„să-şi repare 
greşala“, etc. 


DIMINEATA 


SOPHILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 


6 LUNI 10 „ 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


23 Iunie 1929. — No. 280. Director ; N. BATZARIA - Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


Micului Adrian Lazăr 


Harul Domnului să se pogoare 
Peste tine — 

Cum se lasă, pe ogoare, 

Raza soarelui din slăvi senine! 


Minte, suflet, caracter: 

Să ţi le zidești înalte, pline 
De iubire — 

Ziduri ca de mânăstire! 


Și, cuvântul 

Tău să fie 

Verbul unui auster — 
Cum e vântul, 

Plin de enrgie, 

Din împărăția lui Prier!... 


——— ok ———— 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


SUPĂRAREA FETIŢEI 


Nu mai râde, nu zâmbește D= ai 


Mimi-a fost bolnavă greu | 
Si acum se plictisește, 
Stând în casă tot mereu. 


lartă-mi frigul, dragă fată, i 
I-a spus luna lui Februar, Ah 
Ca să nu fii supărată, 

Iți vestesc și eu un dar. | a 


După gerurile mele 
Ti-se va împlini un dor: 
Ghiocei și viorele aans 
Si frumosul mărțişor... 

Nikita Macedoski 


Cridim AE mi 
WENITH” 
III. 


I 


Veniti, voioase păsărele, 
Căci Primăvara a sosit; 
Veni, cântați cu veselie 
Prin aerul îmbălsămit! 


II 


Veniţi, căci zările senine 
Cu farmec răpitor vatrag 


Veniţi — când iarba de mătasă 
Imbracă dealuri şi câmpii 

Si soarele din cer revarsă 
Lumina veşnicei făclii. 


IV 


V'aşteaptă — atâta fericire, — 
Frumoase zilele de Maiu; 


V'așteaptă plaiul țărei noastre Veniţi!... cântați cu veselie 


Și codrii seculari de fag. 


Pe-al țării noastre dulce plaiu! 
OF —— Eftimie I. Dumitru 


7, 
— 


ntr'o împărăție mare şi bogată, 
departe mult de ţara noastră, 
trăia cândva un rege bătrân, 
„pătrân ca vremea. El avea 
două fete şi un băiat. Intr'una 
din zile, simțind că puterile 
îl vor părăsi, chemă la el pe 
cei trei copii ai săi şi le zise: 

„Doresc ca astăzi să vă împart regatul meu 
şi toată avuţia pe care, prin muncă cinstită, 
am egonisit-o o viaţă întreagă. Mai înainte 
însă, spuneţi-mi fiecare din voi, cum mă iu- 
biţi şi cât mă iubiţi.“ 

Prima copilă se apropie 'încet de bătrânul 
ei tată şi-i zise: 

„Te iubesc, scumpul meu părinte, mai mult 
decât sufletul meu, mai mult decât viaţa mea. 

— Bine, fata mea, apropie-te mai mult şi 
mă îmbrăţişează“, şopti bătrânul împărat, cu 
glasu-i aproape stins şi înecat în lacrimi. 

Băiatul la rândul său adăogă: 

„Te iubesc, tată, mai mult decât toată îm- 
părăţia pe care. voeşti să mi-o dai;pentru o 
clipă de fericire care ai dorit-o, sunt gata să 
mă arunc în flăcările roşii ale focului. 

— Oh ! dragul meu fecior ! Vino, vino şi tu 
şi mă îmbrăţişează, Tatăl tău nu te va uita.“ 

Veni rândul fiicei mai mici, care se chema 
Maria. Ea înaintă sfioasă în faţa bătrânului 
ei tată şi spuse cu o voce înceată: | 

„Eu, tată, te iubesc aşa cum ofică supusă şi 
devotată trebuie să-şi iubească un tată, aşa 
cum eşti d-ta.“ 

La auzul acestor cuvinte, bătrânul se schim- 
bă la faţă. Crezu că fiica sa nu-l iubeşte mult 
şi plin de durere strigă: 

„Du-te, du-te, fiică nerecunoscătoare !“ 

Biata copilă, cu capul plecat, se depărtă de 
tatăl său, care era aspru la mânie. Plânse cu 
lacrimi fierbinţi şi apoi se hotărâ să plece din 
palat. 


PEPIN TITI PTT EIN NS An PRI TREIA 
Tid H> e 1 Li SR Asta mg $ 


Işi luă cu ea rochiile cari îi erau mai dragi 
şi o porni aşa în lume. Apucă cel dintâiu 
drum ce-i eşi îninte. După o noapte întrea- 
gă de mers, întâlni un conac boeresc şi se 
îndreptă într'acolo. Dar, când să intre, se gân- 
di că stăpânii nu o vor găsi destul de frumoa- 
să şi de bună şi biata copilă îşi întoarse paşii. 
Nimeri într'o pădure mare. Acolo n'avea alt- 
ceva să mănânce, decât câteva fructe sălba- 
tice, pe care şi pe acestea le găsea cu greu. 
După ce a rătăcit câteva zile prin pădurea a- 
ceia deasă şi nesfârşită, a ajuns la drum. Pe 
marginea lui, a găsit un măgar mort. Domnița 
l-a jupuit de piele, cu un cuţitaş pe care îl lu- 


„ase cu ea, a uscat-o cât-va timp la soare şi 


apoi a aruncat-o ca o haină pe ea, pentru a 
părea copil nevoiaş. 

Şi tot aşa singură, a rătăcit mult, purtând 
însă cu ea frumoasele-i : rochii pe care şi le 
luase la plecarea din palat. 


Ajunsă la poarta unui castel, ea întrebă, da- 
că e nevoe de o servitoare. In adevăr, boerii 
aveau nevoe de o fată, care să păzească tur- 
mele de capre. Şi fiica de împărat rămase să 
îndeplinească acest serviciu. 

In fiecare dimineaţă, tânăra Marie mergea 
la câmp cu caprele. Pielea de măgar n'o des- 
brăca însă şi părea aşa de sdrenţeroasă şi de 
nevoiaşă, încât ochii nimănuia nu se îndrep- 
tau spre ea. Dar Maria suferea mult. Ea iubea 


pe tatăl său şi dorul de el o chinuia. Apoi sin- : 


gură fără sora sa şi fără fratele său, Maria 
se simţia nespus de tristă. 

Intr'o zi, visa cu tot sufletul la ţara ei fru- 
moasă, la locurile minunate unde îşi răsfă- 
tase copilăria, la tatăl şi frații ei buni, de care 
o despărţea atâta lume. Ii veni dor să-şi îm- 
brace rochiile frumoase şi pentru aceasta, mâ- 
na departe către muntele singuratic turmele. 
Se pieptănă, se spălă în apa rece şi curată a 


7 
Er 


DIMINEAȚA COPIILOR $000%00%09000000000000000000000000000006000090 PAG. 5 


unui pârâu şi apoi se găti cu o rochie care 
îţi lua ochii, atât de frumoasă era. 

Şi Maria niciodată nu fusese mai mândră 
şi mai frumoasă ca acum. Prinse a cânta un 
cântec din ţara ei părăsită şi atât de duios, 
încât caprele au stat din păscut. 

Dar seara s'a lăsat pretutindeni şi Maria 
şi-a îmbrăcat din nou pielea de măgar. In ace- 
laş timp, apăru deodată un vânător tânăr şi 
chipeş. Era chiar fiul regelui din acele părți. 
Văzuse şi auzise totul. Dar Maria tremura din 
tot corpul. Uitând de capre, a luat-o la fugă 
spre casa stăpânilor săi. In drum şi-a pierdut 
un pantof, pe care l-a găsit feciorul de rege. 
Acesta nu se putea mira îndeajuns cât de mic 
era pantotul. 

Din ziua aceia, tânărul s'a simţit îndrăgostit 
de păstoriţa pe care o găsise în calea sa. Şi a 
început s'o caute peste tot. Dar încercările sa- 
le de a o găsi, rămâneau zadarnice. In cele 
din urmă, s'a dus vestea în tot regatul că fiul 
regelui va lua în căsătorie pe aceea, care va 
putea încălţa pantoful găsit de el. La palat se 
perindau mii de femei, cari credeau că noro- 
cul va fi al lor. Dar nimeni nu putea încălţa 
pantoful care era aşa de mic. 

Spre mirarea tuturor, fiul regelui fu înştiin- 
tat că păstoriţa din palatul vecin are piciorul 
neînehipuit de mic. 

In adevăr, Maria fu adusă în faţa fiului de 
rege. Ea purta aceiaşi piele care îi dădea o 
înfăţişare sărăcăciosă. Ce mirare ! Pantoful s'a 
potrivit întocmai pe piciorul Mariei. De altfel 
adevărul e că era chiar pantoful ei. 

„Trăiască regina noastră! Trăiască tânăra 
regină!“ se auzeau glasuri numeroase în faţa 
palatului. Dar ziceau aşa, pentru a râde de 
această întâmplare neașteptată. 

Părinţii tânărului prinţ erau furioși şi nu 
voiau să audă că fiul lor va lua în căsătorie, 
o păstoriţă. Dar Maria, care la rândul ei era 
fiică de rege, le spuse: 

„Dacă păzesc azi turmele de capre, nu 
credeţi însă că aceasta am făcut-o totdeauna. 
Nu. Tatăl meu este regele unui popor foarte 
puternic“. 

Toţi dela curtea regească au început a râde 
cu poftă, auzind pe biata păstoriţă vorbind 
astfel. Atunci, fata ceru răgaz să se îmbrace 
aşa cum obişnuia în trecut. Şi deodată apăru 
în rochia sa brodată cu aur şi argint. Toţi au 
admirat-o şi nu le venea a crede ochilor. Ma- 
ria a adăogat apoi: 

„Nu mă voi căsători, decât după ce tatăl 
meu îşi va fi dat seama că a greşit când m'a 
alungat din palat.“ 


S'au trimis soli la bătrânul rege pentru a-i 
povesti toată întâmplarea şi pentru a-i cere 
binecuvântarea sa asupra tinerilor ce se căsă- 
toreau. 


La întoarcere, solii erau trişti. 

„Pentruce atâta amar pe feţele 
oameni buni ? întrebă Maria. 

— Prinţesa noastră, tatăl: d- tale, bătrâzul 
rege, este nebun. Fiica sa şi feciorul, după ce 
i-au luat şi cheltuit toată averea, nu i-au pur- 
tat nici-o grijă, nici la mâncare, nici la îmbră- 
căminte şi nici la vre-o boală. sau vre-o ne- 
voe. Ba, l-au închis chiar într'o pivniţă întu- 
necată şi umedă, unde nu avea nimeni voi€ 
să intre“. ă 

Maria, care era bună şi care iubea cu ade- 
vărat pe tatăl ei, fără să-i arate dragostea în 
vorbe înilăcărate dar goale şi mincinoase, în- 
cepu să plângă de durere, A 

„Dar linişteşte- te frumoasa mea, îi zise 
prințul. Iți jur'că te voi rieho pe tine şi pe 
tatăl tău. 

— Nu te vai lua în căsătorie, zise din nou 
tânăra fată către prinţ, « decât atunci când tatăl 
meu va fi din nou în tronul său regesc şi va 
putea lua parte la sărbătoarea nunţii noa- 
stre“. 


voastre, 


PAG. 6 20000000000000000000000000000000000oocoeceneee DIMINEAȚA COPIILOR 


Nu mult după aceasta, tatăl prinţului de- 
clară răsboiu copiilor nerecunoscători şi răi, 
care se purtaseră aşa de crud cu propriul lor 
părinte. 

li au fost bătuţi în lupte şi bătrânul rege 
şi-a reluat domnia. Din nenorocire însă, tatăl 
Mariei era în adevăr nebun. Dar cu îngrijirile 
date de Maria cu un nemărginit devotament 


şi cu o caldă iubire, tatăl s'a însănătoşit după 
un an. 

Bucuria a fost mare, cu atât mai mare, cu 
cât acum nimeni nu sa mai împotrivit la că- 
sătoria Mariei cu fiul de rege. Toată lumea sa 
veselit, muzicile cântau, clopotele sunau, du- 
când departe în dangătele lor fericirea bine 
meritată a Mariei. 

Prelucrare de Margareta 


CUM A INVĂTŢAT HAPLEA LITERA Ss 


Desene de GEO 


Scump Moș Nae, ți-amintești, 
Când ai fost tu la Hăpleșşti, 

Că la marginea de sat 

Un stejar ţi-am arătat, 

Cel mai vechiu şi mai frumos, 
Mai înalt și mai umbros. 


Cum şedeam sub el trântit, 
M'apucai de socotit, 

Câte litere sunt toate 

Ce de mine-s învățate, 
Cade-o ghindă, nimerește 
Drept pe nasu-mi şi-l turteşte, 
„Mai încet!“ strig supărat, 
Dar văd alta ča picat, 

Ba şi-a treia, vai, Moş Nae! 
Cad la ghinde, cad o ploae. 
Doamne, căâte-au mai căzut, 
De cucuie mau umplut. 
Aud vocea din stejar, 
Apăsat zicând şi rar: 
„Hapleo, nu te mai primesc, 
Oricând vii, eu te turtesc, 
Rău pe tine-s supărat, 


Că pânazi nai învățat 
S, ce cum e cunoscut, 


Eu, stejar, pun la 'nceput. 
—Ce mai literă, zic eu, 

Ei, bătu-le-ar Dumnezeu, 
Căci de căâte-am învățat, 
Bietu capu-mi a crăpat.“ 

Si mă scol să-mi văd de drum, 
Dar "'nainte-mi ese-acum 

O namilă până 'n nori — 
Dar să-l vezi de frică mori. 
Zici că-i om şi că-i strigoiu, 
Barba lungă, păr vălvoiu, 
Crunt la făță şi pocit, 

Oare de-unde-a răsărit? 

Eu mă fac că nu-l zăresc 

Si mă 'ncerc să-l ocolesc, 
Insă el'strigă o. dată, 

De răsună; valea toată: 
„Stai pe loc şi nemișcat! 

Și să-mi şpui acum îndat' 
Cum mă cheamă, cine sunt, 


Text de MOŞ NAE 


Eu, vestitul pe pământ?“ 
Vreau să spun, dar am rămas 
Fără vorbă, fără glas, 

Par'că-s mut şi pironil. 

El îm zice iar răstit: 

„Cum mă chiamă am să-ți spun: 
Strâmbă-lemne cel nebun. 
Din poveşti cred c'ai văzut, 

Că 'n puteri sunt ne 'ntrecut. 
Brazi, stejari, câți întâlnesc, 
La pământ îi îndoesc 

lar tu, Hapleo, de doreşti 

Să mergi teafăr la Hăpleşti, 
Spune-mi litera cu care 

'Ncepe numele-mi cel mare. 
De cumva zici că n'o ştii, 

S'o citeşti şi să o scrii 

Află Hapleo, nu te las 

De aci să faci un pas,“ 


Când văzui că-i lată rău, 
Mi-am făcut curaj şi eu: 
„Strâmbă-lemne, eu îi zic, 


DIMINEAȚA COPIILOR +00090000900000000000000000000000000000000000e PAG. 7 


Lasă-mă, te rog, un pic, 
Ca prin cap să scotocesc, 
Căci sunt sigur Co găsesc.“ 
Dar procletul se răstea 

Si la mine tot sbiera: 
„Vorbe de-astea nu se 'ncap, 
N'ai ce scotoci prin cap, 
Litera cu care eu 

Imi încep numele meu, 

S cel mare se numește, 
Haide, dară, te grăbeşte 


De o 'nvală mai frumos, 
Altfel nu scapi sănătos.“ 


Eu văzând că nu-i scăpare, 
Mi-am făcut o cruce mare 
Si nam pus pe învățat, 
Insă simt că ma njepat 
Din pământ ca un cuțit, — 
De durere am sărit. 

Sam văzut că din picior 
Curge sânge ca izvor. 

Oare ce-i, ce s'a 'ntâmplat? 
Văd un-spin că mi-a intrat. 
lar un glas din depărtare 
imi zicea cu supărare: 
„Haplco, să-ți fie de bine, 
Eşti de râs şi de rușine, 
Pân' acum să nu ştii 

Să citeşti şi să o scrii 

S, o literă uşotară, 

Dar săgeată, sobă, sfoară, 
Spin şi scândură, spanac, 
Sat, Septembre și sărac, 
Sapă, steag și spic și sare, 
Seară, scaun, stea și soare, 
Toate acestea sunt cuvinte, 
Ilapleo dragă, ține minte, 


Ba de teamă, de rușine, GU 
Merg la-umbra de stejar | 
Şi îmi scot din buzunar, 

Vro trei coale de hârtie, 

Dă&-i şi şterge și iar scrie, 
Merge greu, nu nimeresc, 

Ese strâmb, mă necăjesc, 

hup o coală, alta iau, 


Nu mă las, 'nainte-i dau, 
Până când, în sfărșit! 
Cum e s am nimerit. i 
Plec acasă schiopătând, 
Insă vesel şi cântând, 
Căci pe s am învățat | 
Si de moarte am scăpat. 
“(Va urma) 


La 'nceput cu s se scriu, 
Cum copiii chiar o ştiu.” 
Ce să fac, sărman de mine? 


ETTTTITITITI IL LLLLLLLLLLLLLLL LL LLLLLLL LL LLL LL) 


CUM A DOVEDIT | 


\ 


O artistă cântăreaţă, foarte cunoscută în 
America, se duse într'o zi la poşta dela New- 
York, ca să-şi ridice scrisorile ce-i sosiseră în 
absența ei din acest oraş. Insă funcţionarul 
dela poştă îi ceru să-şi dovedească identita- 
tea, adică să dovedească prin ceva acte şi 
hârtii că ea şi nu alta este persoana pe nu- 
mele căreia sosiseră, scrisorile. 

„N'am'nici un act la mine, îi zise ea.adău- 
gând: Dar cred că nu e nevoe de acte. Mă cu- 
noaşte toată lumea. Sunt domnişoara B., cân- 
tăreaţă la Operă. 

— Aşa e regulamentul poştei, îi răspunse 
politicos funcţionarul. Orice femeie poate 
spune că ea este domnişoara B. dela Operă. 


— Dar nu orice femeie ar fi- capabilă să do- 
vedeasscă lucrul acesta, i-a întors vorba cân- 
tăreața, pe când. eu dovedesc numai decât.” 

Şi... începu să cânte cu o voce neîntrecută 


o bucată din vestita operă „Traviata“. 


Publicul, funcţionarii, factorii, în “sfârşit, 
toţi câţi erau la poştă, își lăsară treburile şi se 
îngrămădiră în jurul cântăreţei, ca să o audă 
cât mai bine. f 

„Atâta îmi ajunge, îi zise funcţionarul, a- 
cum ai dovedit, că în adevăr d-ta eşti domni- 
şoara B.“ Şi fără, să-i mai ceară altă dovadă 
de- identitate,,ji  înmână scrisorile. 


——— „+ ——— - 


Glont stătu vr'o săptămână 
Lângă maică-sa acasă 

Tot în chef și veselie 

Cu mâncări și vin la masă. 


Se. nțelege, pe la Stroe 
Nici nu dete, căci ştia 
Ce-l aşteaptă, dacă iarăși 
El pe mână-i încăpea. 


a a d 


Sh 


Dar din gură 'n gură swonul 
Tot a mers, sa răspândit. 
Si jandarmii, ca să-l prindă 
'N număr mare au pornit. 


Deci umblând pe alte drumuri, 
Intr'o zi a 'ntâmpinat 

Un voinic mergând călare, 
Până 'n dinți ce-i înarmat. 


Dar deștept e Glonţ, nu glumă, 
Căci de veste iute-a prins, 

Și ștergând-o peste noapte, 

La pădure merse 'ntins. 


„Bună ziua“, Glonţ îi dete 
Și-l întreabă ce-i cu el. 
Călărețul îi răspunde 

Că e hoț, tâlhar de fel. 


Ba că-i șef peste o ceotă 
De treizeci de hoţi vestiți, 
Si că 'n șapte, opt județe, 
Tremură toți îngroziți. 


„Hai în ceata-mi haiducească, 
Și băiat deştept de eşti 

Si de nu ştii ce e teama, 

In curând te pricopsești.“ 


Printre ei sunt unii tineri, 
Insă alții sunt cărunți, 
Poată'bărbi, pe umeri chică, 
La privire-s răi şi crunți. 


A N 
a 


- 


ităţii lagi 


5 


„Asta-mi place, Glonţ îi zice, — Ei, băete, foarte bine, 


Supărare să nu fie, 
Insă eu cât sunt de tânăr, 
Sunt de-aceiași meserie. 


Glonț primește și se duce 
Intr'o peşteră în care 
Hoţii toți şi-așteaptă “şeful, 
Căci e ora de mâncare. 


„Dar vorbește căpitanul: 


„Vă aduc o veste bună, 
Dela târg se 'ntoarce mâine 
Moşierul Mătrăgună. 


Călărețul îi grăeşte, 
De-i așa, ce stai pe gânduri, 
Hai cu mine de poftește. 


Tot se uită Glonţ în jiiru-i, 
Să cunoască şi să ştie 
De-azi încolo, cu ce oameni 
A legat tovărășie. 


„Deci, întreb cine-i voinicul 
Care punga-i va lua?“ 
Glonţ răspunde mai de grabă: 
„Asta fie treaba mea!“ 

(Va urma) 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PRIETENUL NOSTRU RONȚĂILĂ 


e mutasem cu părinţii într'o casă nouă. 
Intro casă nouă te simţi aşa cum te simţi 
într'o haină pe care o îmbraci pentru 
întâia oară. Adică nu: te simţi tocmai 

bine şi în largul tău. 

Unde mai pui că într'o casă nouă trebuie să 
umbli cu toată băgarea de seamă. Să nu-ţi 
scape măcar o picătură de apă pe parchet, să 
nu zgârii pereţii, să nu murdăreşti văpseaua. 
Trebue să-ți supraveghezi orice pas şi orice 
mișcare; 


ZHN 


[FÈ 
DD 


Aşa îmi spunea mai zilele trecute vecinul 
nostru Ticu, un băețaş de vre-o zece anişori. 
Un băețaş care se supără, dacă îi spui că este 
încă mic şi un copil. Este doar în clasa treia 
primară și învaţă o mulţime de lucruri. 

„Dar să-l ascultăm să-și spună povestea mai 
departe. 

„In casa din care ne mutasem, erau șoareci 
destui, iar în casa cea nouă nu era nici un 
şoarece. Ştiţi că îmi părea rău de lucrul acesta? 
Imi plăcea să văd din când în când câte un 
şoricel mititel şi nu-mi era nici frică, nici scârbă 
de dânșii. 

„Mai întâiu, şoarecii sunt foarte curaţi şi, 
după aceea, nu fac omului nici un rău. Şi mai 
sunt drăguţi şi simpatici la vedere. 

„De aceea, nu înţeleg cum se face că surioa- 
rei mele Silvia îi este frică de şoareci. Ea spune 
că vederea unui şoarece o scârbeşte, însă eu 
știu că se teme şi că tremură, când se întâmplă 
de vede vreunul. Zi-i fricoasă şi jumătate! 


de Florica Dărăscu 


„Au trecut mai multe zile, de când ne am mu- 
lat în casa cea nouă. Intro dimineaţă — era o 
zi de sărbătoare, aşa că nu aveam școală — îmi 
luam singur în sufragerie cafeaua cu lapte, de 
oarece Silvia, care este cam leneşe, nu se scu- 
lase încă din pat. Şi iătă că în colţul din faţa 
mea al odăiei aud un sgomot uşor. Când mă uit, 
văd un căpşor cu botul ascuţit, cu mustăţi lungi 
şi o păreche de ochi mici şi strălucitori. 

Era un şoarece. 

„Bine-ai venit, prietene Ronţăilă/” i-am zis eu 


vesel şi am aruncat în spre partea aceea câteva 
fărâmituri de pâine. 

„Dar nici nu mișcasem bine mâna, că şorice- 
lul a dispărut, pentru ca după două trei minute 
să-şi scoată căpşorul său mic şi frumos. 

„Nu te teme, prietene Ronţăilă, i-am zis eu 
din nou, vorbindu-i cu binișorul, nu-ţi fac nici 
un rău. Hai, mai înfruptă-te şi tu cu fărimituri- 
le de pâine”. Şi am vrut să-i arunc şi alte fări- 
mituri. Insă Ronţăilă pieri din nou, îndată ce 
observă că mişc iarăşi braţul. 
„„Trecură'alte.câteva minute la mijloc şi Ron- 
țăilă apăru pentru a treia oară. De data aceasta 
m'am ferit să fac vre-o mişcate, aşa că nici el 
n'a avut de ce să se sperie. Ca die 

„Am căutat să intru în vorbă cu dânsul. 

„Ronţăilă, i-am zis eu, dă-mi mai întâiu voe 
să mă prezint: Ticu Ionescu, elev în clasa a tre- 
ia primară şi prieten bun al şoarecilor. Ştiu o 
mulţime de lucruri: adunarea, scăderea, înmul- 
țirea, împărțirea,...a, nu, la împărţire mă cam 


L 


Saidia ca 


DIMINEAȚA COPIILOR 


încurc, dar să nu spui asta surioarei mele Sil- 


via, căci își va râde de mine. Mai ştiu că primii 
oameni au fost Adam şi Eva. 

„Dar ştii tu, măi, Ronţăilă, cari au fost primii 
tăi strămoşi şi cum le spunea?“. 

„Ronţăilă stătea nemișcat, privindu-mă şi €li- 
pind într'una din ochii săi mici şi strălucitori. 
“ram foarte mulțumit că nu se sperie şi nu fu- 
ge. Insă tot n'avea curajul să vină până la locul 
unde erau fărimiturile de pâine ce aruncasem. 

„Lotuşi, văzând că eu nu fac nici o mișcare şi 
că-i vorbesc cu blândeţe, făcu câţiva paşi îna- 
inte, apropiindu-se de tărimituri. Se vedea bine 
că-i este foame. 

„Mănâncă, Ronţăilă, şi nu te teme”, îi spu- 
neam eu căutând să-l încurajez. Şi ce bucuros 
am fost, văzând că s'a şi pus pe mâncare. 

„Pe când el rodea cu dinţişorii săi — oh! ce 
dinți albi şi frumoşi au şoarecii! — eu îi . vor- 
beam înainte de lecţii și de isprăvile mele la 
școală. 

„Uite, Ronţăilă, îi povesteam eu, ieri d. învă- 
țător m'a certat, fiindcă n'am ştiut cari sunt a- 
fluenţii principali ai Dunărei. După aceea, ne- 
am bătut cu răutăciosul acela de Florian. A dat 
şi el, dar nici eu n'am rămas dator”. 

„Ronţăilă rodea fărimiturile de pâine şi dedea 
mereu din urechi. Era semn că ascultă şi că-l 
interesează tot ce îi spun. 

„Dar Ronţăilă a dispărut din nou. Auzise paşi 
cari se apropiau de uşa sufrageriei. Era soră- 
mea Silvia, care a venit să-şi ia cafeaua cu 
lapte. 

„Silvia este o surioară bună și drăguță. Are 
însă un mare cusur: acela de a nu fi nici odată 
de părerea persoanei cu care vorbeşte. Dacă, de 
pildă, îi spui de ceva că este alb, ea se va încă- 
păţâna şi-ţi va răspunde numai decât că e ne- 
gru, cu toate că vede bine că-i alb. 

„Fiindcă ştiam că are defectul acesta, i-am 
vorbit în felul următor: „Silvio, am văzut un 
şoarece în sufragerie. Să ştii că am să-l omor, 
:ăci nimic nu este mai scârbos decât un şoarece. 

— Ba nimic nu e mai frumos decât un şoare- 
ce, mi se împotrivi Silvia supărată şi adăugând: 
Nu-ţi dau voe să te atingi de el”. 

„Dar pe când noi ne certam în felul acesta, 
Ronţăilă eşi din nou din colţul în care se ascun- 
sese. 

„Priveşte-l, Silvio, zic eu şi vezi cât e de dez- 
gustător”. Lui Ronţăilă însă m'am grăbit să-i fac 
cu ochiul un semn, ca să-i arăt că aşa cum vor- 
besc eu, este numai o prefăcătorie. 

„Silvia îmi răspunse, privind pe Ronţăilă cu 


toată curiozitatea, dar şi cu oarecare teamă: 
„Ce drăguţ şi ce dulce e şoricelul acesta!” Şi-i 


aruncă şi ea câteva fărimituri de pâine. Dar 


PAG. îi 


Ronţăilă se sperie de:mișcarea braţului ei şi 
dispăru. i 

„Când eşi din nou, iată că în sufragerie intră 
bucătăreasa noastră Maria, despre care atât eu, 
cât şi Silvia credem că este o femeie rea şi fără 
suflet. 


„Mario, i-am zis eu, e un şoarece în sufra- 
gerie. . 3 

— Bine, răspunse Maria cam supărată, pun di- 
seară o cursă, ca să-l prindă“. 

„Maria se ținu de cuvânt. Silvia era supărată 
foc pe mine, că-i spusesem Mariei despre  șoa- 
rece. „Nu-ţi vorbesc toată viaţa, îmi zicea ea 
printre lacrimi. N'ai un pic de milă! Bietul şo- 
ricel! O să fie prins în cursă şi omorât!”. 

„Ne-am dus la culcare, însă nici Silvia, nici 
eu nu închideam ochii, ca să dormim. Gândul 
nostru era numai la cursa din sufragerie și tră- 
geam mereu cu urechia. lar când am auzit 
trap! am sărit amândoi în picioare. Silvia plân- 
gea, dar şi eu nu puteam să-mi opresc lacrimile 
pentru soarta sărmanului Ronţăilă. 

„N'a trecut mult la mijloc şi iată că auzim pa- 
şii Mariei, care mergea la sufragerie. De sigur 
că se ducea să ia cursa în care fusese prins Ron- 
țăilă. 

„Silvio, i-am zis eu surioarei mele, haidem şi 
noi să vedem ce va face Maria cu șoarecele. Dar 
să umblăm mai încet, ca ea să nu ne simtă“. 

„Aşa am și făcut. Am văzut că Maria ţinea în 
mână cursa în care se sbătea Ronţăilă; Sa dus 
drept la bucătărie, iar noi după dânsa. 1 

„Ne-am oprit la uşe, ca să vedem prin crăpă- ' 
tură ce se face. - 


(Citiţi urmaraa !1 paa, 12 jos) 


PAG. 12 


Povestea vestitului erou Hercule 


I). Copilăria lui Hercule 


ela Grecii din vechime ne-au 
rămas multe şi frumoase po- 
vestiri mitologice, adică povești 
despre viaţa şi isprăvile zeilor 
în cari credeau ei. Printre a- 
ceste poveşti, nu încape îndo- 
„ială că unele din cele mai fru- 
i moase, sunt acelea în cari a- 
flăm despre faptele vitejeşti și fără seamăn ale 
lui Hercule. 

Cine a fost Hercule? Mai niîainte de a răs- 
punde la întrebarea aceasta, trebue să spunem 
cititorilor noștri — şi mai ales celor mai mici — 
că precum n'a existat nici unul din zeii şi zei- 
tele în cari credeau vechii Greci şi celelalte po- 
poare din vechime, tot aşa n'a existat vreo 
ființă în felul în care se va vedea că a fost Her- 
cule. Sunt poveşti închipuite, dar sunt poveşti 
frumoase, deci vrednice de a fi cunoscute de ci- 
titori. 

Acum când ştim acestea, să răspundem la 
"întrebarea: „Cine a fost Hercule?“ 

Hercule a fost un semi-zeu, adică pe jumătate 
zeu, pe jumătate om. A avut ca tată pe Zeus sau 
Jupiter, cel mai mare peste zei şi stăpânitorul 
lumei. Mama lui a fost Alcmena, soţia regelui 
Amfitrion din Tirint. 

Insă zeiţa Junona, soţia lui Jupiter, îndată ce 
află de nașterea lui Hercule, prinse mare pică 


pe acest prunc, precum şi pe Alcmena. Auzise 
a când Jupiter spusese celorlalţi zei că Her- 
cule va ajunge eroul cel mai vestit de pe fața 
pământului. i 

De aceia își puse în gând să-l ucidă îndată 
după naştere. 

Şi ce făcu Junona, care, ca soţie a lui Jupi- 
ter, avea mare trecere şi multă putere? 

Trimise doi şerpi mari şi groaznici, ca să-l su- 
grume în timpul nopţii. Dihăniile acestea se stre- 
e e ———_———— 

(Urmare din pag, 11) 

„Insă nu e chip să ghiceşti ce am văzut și ce 
am auzit. 

„Maria îi spunea lui Bonţăilă: „Sărmane şori- 
cel, bine că te-am adus aicea la mine, ca să te 
scap de stăpânii mei, cari îţi vreau răul. Aici să 
n'ai nici o teamă şi nici o grije Nu vei duce lip- 
să de nimic şi nu ţi se va întâmpla nici un rău”. 

„Şi după ce-i spuse acestea şi alte multe cu- 
vinte de blândeţe şi prietenie, deschise uşa 
cursei şi-i dădu drumul în bucătărie. 

„Silvia şi eu am fost foarte mișcaţi de purta- 
rea ei. Din seara aceia am văzut că Maria nu 
este rea la suflet, iar Ronţăilă a devenit priete- 
nul nostru al tuturor”. 

Florica Dărăscu 
——— 00 kn 


~ EPITET E III a TEA FIR g aro 
EWT ME. G f T U v SĂ i tt Ce ici 


dn > 


DIMINEAȚA COPIILOR $00000000000000000000000000000eeeeeeeeeoeeeeee PAG. 13 


curară în odaia în care dormea înfășurat în 
“scutece pruncul Hercule. Alcmena, mama lui 
Hercule, precum şi servitoarele cari îl îngrijau, 
dormeau de asemenea. 

Șerpii pătrunseră în leagănul copilului şi în- 
cepură să i se încolăcească în jurul gâtului. Se 
încolăceau şi strângeau din ce în ce mai tare, ca 
să-l sugrume. 

De durere, Hercule se trezi, dete un țipăt şi 
ridică în sus capul. Atunci văzu el pe cei doi 
şerpi, cari îl strângeau de gât. Dar tot atunci 
dădu el dovadă de puterea sa fără seamăn. 
Apucă cu fiecare mână câte un șarpe de ceafă 
şi dintr'o strânsură, îi omori pe amândoi. 

La ţipătul ce dăduse Hercule, se trezi mai- 
că-sa Alcmena și se treziră şi servitoarele. In- 
mărmuriră locului de groază, când văzură cei 
doi şerpi în jurul gâtului și nu îndrăzneau să se 
apropie. Nici nu le dedea prin gând că pruncul 
din faşe îi omorise, strângându-i doar o singură 
dată cu mânuşiţele sale. 

Alcmena însă strigă după ajutor. La strigătele 
ei, năvăliră în odaie mai mulţi oameni înarmaţi, 
iar în fruntea lor era regele Amfitrion, care 
ținea în mână o sabie lucioasă. Amfitrion şi cei- 
lalţi bărbaţi se apropiară de leagănul copilului, 
vrând să omoare pe cei doi şerpi. Insă, care nu 
le-a fost mirarea, când văzură că şerpii sunt 
morţi, fiind sugrumaţi de către mititelul Hercule. 

Atâta putere la un prune nu se văzuse de 
când lumea şi pământul. Aceasta era o minune, 
era un semn al zeilor. 

De aceea, Amfitrion chemă pe marele preot al 
palatului, un preot care prezicea şi viitorul, să-i 
tălmăcească minunea aceasta. . 

lar marele preot proroci toată viaţa lui Her- 
cule. Spuse că Hercule va stârpi toţi monștrii şi 
toate ființele răufăcătoare de pe pământ şi din 
apă, că se va lupta cu uriașşii şi-i va birui, că va 


eşi deasemenea biruitor din toate celelalte lupte 
şi că la sfârșitul vieţei sale pe pământ, va fi 
primit de zei, cari îi vor dărui viața fără moarte 
şi că va trăi cu dânșii în vecii vecilor, luând 
de soție pe zeița Hebe. 

Când regele Amfitrion află din gura marelui 
preot ce soartă va avea fiul său adoptiv, hotări 
să-i dea o creștere vrednică de un astfel de erou. 

Chemă, așa dar, din toate țările pe vitejii cei 
mai vestiți și pe profesorii cei mai învăţaţi. Și 
veniră mulţi din aceştia. 

Unii, ca să-l înveţe călăria şi mânatul căruțe- 
lor. Alţii, ca să-l înveţe să tragă cu arcul, să se 
ia la trântă sau să se lupte cu pumnii. Alţii, 
ca să cânte cât mai frumos din gură, din liră. 
lar Linus, înțeleptul fiu al zeului Apolo, îl în- 
văţă scrisul şi cititul. \ 

Hercule arătă că este un școlar foarte\sâr- 
guincios. Invăţa de toate şi cu multă băgare de 
seamă. Numai că nu putea să sufere de câte ori 
vedea că se săvârşeşte o nedreptate. De aseme- 
nea, nu prea primea să fie certat și dojenit. lar 
zi de zi se întărea în puteri, așa că nici nu era 


- de gândit ca să-i poată sta cineva împotrivă. 


Tatălui său vitreg Amfitrion, fiindu-i teamă ca 
Hercule cu puterea sa şi cu firea sa iute să nu 
facă vreun rău, îl îndepărtă din cetate și-l tri- 
mese afară la câmp, ca să pască o cireadă de 
boi. 

Acolo, la aer liber şi sănătos, Hercule crescu şi 
se întări şi mai mult. Când ajunse un flăcău de 
optsprezece ani, era bărbatul cel mai frumos şi 
cel mai puternic din toată Grecia. Lat în spate, 
cu muşchi ca de oțel, era mai înalt decât toţi 
bărbaţii, iar din ochi îi scăpărau flăcări. 

Acum Hercule era în vârsta, când avea să se 
hotărască dacă neobişnuita sa putere va fi între- 
buinţată în binele sau răul omenirei. 

(Va urma) Vasile Stănoiu 


0...D-E S CO PERERE 


Se zice că acum mai multe sute de ani, un 
biet măgar flămând intră în grădina cu po- 
mi a unui ţăran şi caută să-şi potolească foa- 
mea, rupând cu dinţii vârfurile pomilor. 

Era într'o zi de primăvară, aşa că aceste 
vârfuri erau verzi şi fragede. 

Insă nu-i merse bine măgăruşului nostru, 
căci stăpânul grădinei, văzându-l cum rupe 
din crăcile merilor şi perilor, puse mâna pe 
un băț mai gros şi mai noduros. şi îi dede, şi 
îi dede, până ce rupse băţul pe spinarea lui. 

Cu toate acestea, când veni toamna, ţăranul 
- fu foarte mirat văzând că tocmai pomii din 


cari muşcase măgarul, aveau pe dânşii fructe 
mai multe şi mai frumoase decât ceilalţi po- 
mi din grădină. 

Fiind un om deştept, ştiu să se folosească 
de această întâmplare. De atunci, în fiecare 
primăvară, tăia el însuşi vârfurile pomilor, 
cari ajunseră vestiți în tot ţinutul prin fru- 
museţea fructelor lor. 

Aşa dar, prin lăcomia şi foamea unui mă- 
gar s'a făcut o descoperire frumoasă şi folo- 
sitoare: aceea de a tăia vârfurile pomilor ro- 
ditori, penttru a avea fructe mai bune și mai 
gustoase. 

——— = kn 


Die Aa ai Sa 


aa 


PAG. 14 


M 


si pianună 


—— 
phroses 


Å: 


È 


» 


QUE A 


< 


D 


n apus, era o țară stăpânită de un îm- 
pärat şi o împărăteasă buni şi iubiți 
de popor. Singura lor mâhnire era 
că nu aveau copii. Mult se ruga îm- 
păratul lui Dumnezeu să-i dăruiască 
un băiat. Impărăteasa dorea o fetiță. 

Intr'o noapte, împăratul avu un vis. Apuca- 
se parcă pe o potecuţă ce ducea în codru şi 
ajunse într'o poeniţă. Acolo, găsi o zână fru- 
moasă, care făcea nişte semne misterioase cu 
o securică de argint. Toată iarba se acoperi 
cu nişte floricele mici, întunecate, cu parfum 
dulce. 

„Ţine minte, îi spuse zâna. Mâine vei veni 
şi vei culege un mănunchiu din aceste flori!“ 

Impăratul trezindu-se povesti soţiei sale a- 
cest vis curios. 

— Urmează porunca zânei, spuse dânsa. 

— Dar unde să găsesc poeniţa ? Şi acele 
floricele nu-mi sunt cunoscute. 

— Zâna va conduce paşii tăi ca şi în vis. 

Chiar în acea zi împăratul plecă să caute 
poeniţa şi o mână nevăzută îl îndrumă chiar 
acolo. Ca şi în vis, iarba era zmălţată de a- 


| 
“Ul 
W 


1) 


(i; 
MI 


y) 

VUE AA 

i 
A AAA 


TOPORAS SI LĂCRĂ 


Y 
7 


MIOARĂ 


de EUFROSINA SEMENESCU 


cele floricele sfioase. Culese un mănunchiu, în- 
torcându-se grăbit acasă. Florile fură aşezate 
întrun vas de argint, pe masă în faţa lor. Şi 
amândoi se bucurau de gingăşia și de mireaz- 
ma dulce. 

Peste puţin uşa se deschise fără zgomot şi 
zâna din vis apăru şi făcu un semn deasupra 
buchetului. Un parfum puternic se ridică şi 
din mănunchiu, apăru un cap de copil, un 
băiat. I-au pus numele Toporaş, botezând şi 
florile la fel. Ce fericire pe împărat, pe împă- 
răteasă şi pe poporul ce se bucura de dobân- 
direa unui moştenitor! 

Trecură câţiva ani. Toporaş creştea, deve- 
nind din zi în zi mai deştept, mai frumos. 
Impărăteasa îşi iubea mult copilul, dar do- 
rinţa de-a avea o fetiţă, nu se ștersese din su- 
fletul ei. 

Intr'o zi, porni singură în pădure şi din în- 

- tâmplare, ajunse în aceiaşi poeniţă cu covor 
de iarbă mătăsoasă. Se aşeză pe-o buturugă. 
Singurătatea din juru-i şi doru-i nestins din 
suflet. o înduioşă şi lacrimile începură să se 
rostogolească pe obraji. 


> 


DIMINEAȚA COPIILOR 9090000000000000000000000000000000000000000000 PAG. 15 


Şi plânse mult împărăteasa... 


Când se ridică să plece, văzu în juru-i nu-" 


mai floricele albe ce tremurau pe tulpină ca 
lacrimile pe gene. Grăbită, adună- un buchet 
din acele floricele şi acasă, le puse întrun 
vas scump. 

Zâna veni şi de data aceasta, făcu un semn 
asupra buchetului rostind : „Aceste flori, ră- 
sărite din lacrimile şi dorul tău, se vor numi 
„lăcrămioare“. Fetiţa ta va purta acelaş nu- 
me“. Zâna dispăru, iar împărăteasa plină de 
fericire, strânse la piept o fetiţă. 

Nu erau părinţi mai fericiţi şi nici frați să 
se iubească mai mult ca Toporaş şi Lăecră- 
mioara. 

Impăratul visa o zână de noră şi un făt 
frumos de ginere. Dar nici oamenilor buni nu 
le merge întotdeauna pe voe. j 

Intro zi împărăteasa se îmbolnăvi şi peste 
puţin timp muri strângându-şi la piept copiii. 

„Ai grijă de surioara ta, copilul meu. Vite- 
jia ta să-i fie un scut de apărare“, rosti ea 
murind. 


Toţi erau nemângăiaţi de pierderea ființei 


dragi. Mulţi toporaşi şi lăcrămioare îi aco- 
periră mormântul. 

Zicătoarea spune că un rău nu vine nici 
odată singur. Astfel li se întâmplă şi lor. Ța- 
ra devenind din zi în zi mai bogată și mai fru- 


i 
moasă, fiind cârmuită cu cinste şi cu pricepere, 
stârni râvna vecinilor. Trei împărați vecini se 
înțeleseră să pornească războiu şi s'o împartă 
între ei. 

Impăratul porni la luptă cu 'Toporaş, dar 
cu toată vitejia lor şi a ostașilor, nu putură ți- 
ne piept celor trei duşmani. Intr”o luptă crân- 
cenă împăratul fu rănit de moarte şi oastea 


` nimicită. „Fiule spuse el. Ştiu că eşti viteaz, 


dar totul e zadarnic. Dusmanii sunt biruitori și 
ne vor împărţi ţara. Ţie şi Lăcrămioarei nu 
ştiu ce soartă vă pregătesc. Nu aveţi nici un 
ocrotitor decât zâna cea bună. Duceţi-vă în 
poeniţă şi-o veţi găsi.“ Şi împăratul muri. 

După ce-şi îngropă părintele ajutat de câți- 
va ostaşi, Toporaş se duse la palat povestind 
surioarei lui toată nenorocirea. „Nu-i timp de 
pierdut, surioară dragă, am jurat bunului nos- 
tru tată că-i voi îndeplini dorinţa“. 

Ajungând în pădure, zâna îi aștepta. „Ve- 
niţi să vă îmbrăţişez, copiii mei. Lumea nu-i 
pentru voi. Dintre flori aţi eşit, între ele vă veţi 
întoarce. Imbrăţişaţi-vă !“ Şi Ia un semn al ei 
Toporaş se prefăcu întrun toporaş iar Lăcră- 
mioara într'o floare cu acelaş nume. 

Primăvara toporaşii înfloresc întâi, apoi lă- 
crămioarele trăesc viaţa plină. de mister, de 
gingăşie şi parfum, viaţa florilor. 

Eufrosina Semenescu 


CITITI ITTATI ITAL LILLE LL LL LL ALL LL LL LL delle belele LL LILI III!) 


CEI DOI PRIETENI 


(După La Fontaine) 


Doi prieteni trăiau în ţara numită Monomo- 
tapa din Africa de Sud. Erau aşa de prieteni 
şi ţineau âşa de mult unul la altul, încât fie- 
care dintrinşii era oricând gala să-şi dea ave- 
rea şi viaţa pentru celălalt. Prieteni, aşa cum 
foarte puţini se găsesc în zilele noastre. 

Intro noapte unul din acești doi prieteni se 
trezeşte speriat din somn și aleargă la casa 
prietenului său. Trecuse de miezul nopţii, aşa 
că acest al doilea prieten dormea cufundat în 
somnul cel mai adânc. 

Dar bătăile din poartă şi strigătele pietei 
său îl treziră. Sări din pat, luă într'o mână o 
pungă cu bani, în mâna cealaltă sabia și dând 
fuga întru întâmpinarea prietenului său, îl în- 
trebă speriat: „Nu cumva ai păţit ceva, de ai 
venit la mine la o oră, când aveai obiceiul să 


dormi? Dacă ai cumva nevoe de bani, iată 
punga mea. Dacă te urmăreşte vreun dușman, 
sunt gata să te apăr cu sabia. 

— Iți mulțumesc pentru dragostea la, îi răs- 


„punse prietenul care venise. Mie nu mi sa în- 


tâmplat nimic, dar pe când dormeam, te-am 
văzut în vis că erai foarte trist. De aceea, am 
venit să vad dacă nu cumva este adevărat.“ 
Care din aceşti doi oameni ţinea mai mult 
la” celălalt? O, ce lucru plăcut şi preţios este 
adevărata prietenie! 
——— ocko 


Tăticule 


Eu voi fi sârguitor ! 
Voi învăţa mereu 

Să-mi ei un pachet „SUCHARD” 
Favoritul meu. 


NI i 7 AAA ii listei alt dn mul O acea dl ii — - 
, i4 ro Ci 
E 4 Fy wi RAS? 


PAG. 16 


1) Joc în triplu triunghiu 


AVAR 
VIN 
AN 
AMAR 
MAC 
AC 
i ACAR 
CAR 
AR 


2) Carte de vizită magică 
de N. Gh. Georgescu 


ŞOFER MECANIC 


SULINA 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Pagina ' distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 29 


DESLEGARILE JOCURILOR 


3) Joc In triunghiu 


de Carmen Nădejde, lași 


Dela 1-2 Guadarama 


4) Logogrif 
SARE, ARE, RE 


In numărul viitor vom publica, atât numele dezlegătorilor, cât şi al premianţilor, 


eşifi prin tragere la sorți. 


ELI LILI LL LL LL LL LL LL LL ALL bela ele ele ala ee neial ANANE TEET CA (MRNNSARSRNNECENNNEUNE VERENRUNSREEEK 


DE VORBĂ CU CITITORII 


E. Sf.-Chişinău. — In poezia „Anotimpurile“, repeți 
mereu aceleiaşi versuri. Poezia e slăbuță. Cu această ocazie 
îti atragem atenţia că pentru un elev în clasa în care te 
găseşti, laci nepermise greşeli de ortografie. Iți mai spunem 
că era de prisos să ne comunici profesiunea sau funcțiunea 
ce ocupă tatăl d-tale. Noi ţinem la toţi copiii cu aceiaşi 
prietenie şi nu facem nici o deosebire între aceia ai căror 
părinți au situaţii înalte şi aceia ai căror părinţi sunt muncitori 
sau ţărani. 

M. Geor.-Apahida. — „Cântecul“ d-tale, auzit cine ştie 
unde şi transcris cu greşeli, nu se potiiveşte deloc pentru 
revista noastră. Află că se zice plimbândn-se, iar nu 
„împlimbându-se“, cum ai scris d-ta. De asemenea, se zice 
plutonieri iar nu «bloutonieri». Eşti încă prea mic, aşa că 
lucrul cel mai bun ce ai de făcut, este să creşti mare, 
sănătos şi să citeşti bucăţile ce publicăm noi în revistă. 

I. M. B.-Mireşti. — „Uriana'. Noi nu publicăm poezii, 
pentru ca autorii lor să ne îie recunoscători. Din potrivă, le 
mulţumim noi atunci când poeziile ce ne trimit, sunt reuşite, 
deci bune de publicat. Poezia d-tale însă e slăbuţă şi cu 
mari greşeli de ortografie. — Şi e atâta de uşoară şi simplă 
ortografia limbei române ! In afară de aceasta. repetăm ceeace 
am spus de nenumărate ori: pe orfani să-i ajutăm cu fapta, 
iar nu să le reamintim mereu durerea, scriind despre dânşii 
poezii mai mult sau mai puţin reuşite.. 


ATELIERELE „ADEVERUL”, $. A. 


POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
GU DUR GĂSIŢI DIR BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea ma! eftină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
la cerere de către: 


Edit. Libr. „Universala“ Alcalay & Co, 
București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la foafe librăriile din fară. 


A 


.— 


= 


PRETUL 5 LEI 


i 


şi jucăr 


A 3 
ia 
2 
> 
2 
% 


«şi 


di de măpr 


in 


mi 


copi?. 


o odae de 


- 


Intr 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Un rezumat din Mitologie 


In „Almanahul SȘcolarilor pe anul 1928“ am 
publicât un rezumat din Mitologia Grecilor 
din vechime. De asemenea, în „Dimineaţa Co- 
piilor“ au apărut foarte multe. povestiri mito- 
“logice. 
be “Totuşi, dăm aci din nou câteva cunoştinţe 
fðarte pe scurt despre unii din zei în cari cre- 
deau. Grecii vechi.  Cunoştinţele acestea vor 
servi la o mai bună şi mai uşoară înţelegere 
a poveştilor ce am început să publicăm des- 
pre isprăvile vestitului erou Hercule. 

Cât despre cititorii cari vor să aibă o ideie 
mai lămurită şi oarecum mai complectă des- 
pre Mitologia greacă, sunt sfătuiţi să citea- 
scă articolul pomenit din „Almanachul Sco- 
larilor pe anul 1928“, precum şi bucăţile pu- 
blicate în „Dimineaţa Copiilor“ 

Cu prilejul acesta îi mai sfătuim să citea- 
scă, urmărind regulat şi cu aterniţiune, ispră- 
vile lui Hercule. Vor vedea că sunt frumoase 
şi ineresante. 


PR Ne 


Zeii principali ai Grecilor 


Cel mai mare zeu al Grecilor, socotit toto- 
dată si ca stăpânul lumei, era Zeus, căruia Ro- 
manii îi ziceau Jupiter. Jupiter era fiul lui 
Kronos (Timpul) şi al zeiţei Rea, născuţi a- 
mândoi de Gea (Pământul). 

Insă Kronos, temându-se de copiii săi să 
nu-l răstoarne, când vor ajunge mari, îi în- 
ghiţea îndată după ce se năşteau. Aşa înghiţi 
el rând pe rând cinci dintr'înşii şi anume, trei 
fete, adică trei zeițe: pe Hestia (la Romani 
Vesta), pe Demeter (la Romani Ceres) şi pe 
Hera (la Romani Junona). De asemenea doi 
băeți, adică doi zei: pe Hades (la Romani Plu- 
ton) şi pe Poseidon (la Romani Neptun), : 

Dar Rea izbuti să ascundă pe noul născut 
Zeus (Jupiter), iar bărbatului ei îi dete să în- 
ghită, în loc de copil, o piatră înfășurată. 

Când Jupiter crescu mare, reuşi mai întâiu 
ca printr'o şiretenie să-l facă pe Kronos să 
scoată din burtă pe copiii înghiţiţi. După aceea, 
Jupiter, ajutat de fraţii săi şi de Ciclopi, por- 
ni cu războiu împotriva tatălui său, îl răstur- 


= 


nă şi deveni el stăpânul lumii. 


Impărțirea lumii. 

Jupiter luă asupra sa domnia cerului, fra- 
le- său- Neptun (Peseidon) luă marea, iar al 
treilea frate Pluton (Hades) luă lumea de sub 
pământ. 

Jupiter a avut mai mulţi copii. Asa, cu ivi 
sa Hera (Junona) a avut pe Vulcan (grecește 
Heiestos), care cra zeul focului, pe Marte: 
(greceşte Ares), care era zeul războiului, şi pe 
zeiţa Hebe. i 

Cu fiica de titani Latona a avut pe Febus- 
Apolon, zeul soarelui şi pe Diana (grecește 
Artemis), zeiţa vânătoarei. 

Cu pleiada Maia a avut pe Mercur (grecește 
Hermes), zeul comerţului, iar cu Dione a avul 
pe Venus (grecește Afrodita), zeiţa frumuseţii. 

O fiică a lui Jupiter era şi Minerva (grc- 
ceşte Pallas-Athena), zeiţa înţelepeiunei. Insă 
Minerva n'a fost născută de vreo zeiţă sau de 
vreo altă femeie, ci a eşit din capul lui Jupi- 
ter. 

Jupiter a mai avut ca soţii şi fete de oameni 
muritori. Acestea au născut, între alţii, pe 
Bachus (grecește Dionisos), zeul vinului, pe 
Minos din Creta, pe eroul şi semizeul Hercule, 
ale cărui isprăvi se povestesc acum în „Di- 
mineaţa Copiilor“ şi alţii. 


Neptun şi Pluton 


Am- spus 
Jupiter. Rapuja 

Neptun (greceşte Poseidon) era zeul şi stă- 
pânitorul mărilor şi locuia întrun palat de 
cristal, zidit în adâncul mărei. 

Are de soţie pe -Amiftrita o fiică a lui Ne- 
reus. Mai sunt și alţi zei mai mici, cari au o 
parte din stăpânirea apelor. 

Pluton (grecește: Hades) este stăpânul îm- 
părăției morților, "de unde nu e cu pa să 
mai vii îndărăt pe pământ. 

Intrarea în împărăţia subpământeană e pă- 
zită de Cerber, un câine cu trei capete şi cu 
păr de şarpe. lar uriaşul Charon transportă 
cu luntrea sa în partea cealaltă a râului Abe- 
ron (râul suspinelor) sufletele celor cari au 
murit. 


:ă acestia doi sunt fraţi buni cu: 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR.?7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI ke NUMAR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ IN STRAINATATE DUBLU 


30 Iunie 1929. — No. 281, Director : N. BATZARIA . Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


LAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAGAAA AA 43 


O rugăminte a fluturilor 


Indreptăm noi, micii fluturi, li rugăm să nu ne prindă, Si plăpânzi suntem din fire, 
Spre copiii cei cuminte Nu le facem nici un rău. Trupul mic şi aripioare 
Glasul nostru şi din suflet Suntem doar şi noi ca dânşii Subțirele — de le rupeți, 
li rugăm pe toți fierbinte. Plăzmuiţi de Dumnezeu. O, de-ați ști voi cât ne doare! 
Să ne lase'n caldul soare lar viața noastră-i scurtă. Ascultati, dar, ruga noastră 
Liberi, veseli, să sburăm. Noi ne naștem când e vară, Voi, prieteni drăgălași, 
Sa vieţei fericire Si murim, închidem ochii, Faceţi să trăiască 'n pace 
Liniștiţi noi să gustăm. Când se strică vremea-afară. Si sărmanii fluturași. 
——— omkom Moşulej 
Yv v , 
FA NICA EROULUI NECUNOSCUT 
Cu fruntea 'mbrobonată de sudoare, Erou necunoscut al țării! 
Mămica bate — clătind covata — Slăvit de neamul românesc, 
Aluatul, fiinde à mâine-i sărbătoare, Prin slava ta, se proslăvesc 
si A aa pă sunt încă gi i Şi trup şi os, ce putrezesc 
toine mirat la mamă- sa, tanica Pe 'ntreg pământul strămoşesc; 
Işi bate capul, ca să afle 'ndată, Erou necunoscut al ţărei! 


Cam ce-ar bătea iubita lui mămică, 

Aşa de zor, acolo în covată!... 

„Mămică, zise el întrebător, 

Pe cine baţi acolo *n albioară: 

—Hei!... zise ea, eu bat un puișor, 

Care-a mâncat dulceaţă din cămară.” 

Cum chiar atunci venea din cămăruță, 

Ascunse mâinile 'n buzunare, 

Căzând pe gânduri, ca şi o băbuţă, 

Care-a mâncat de dulce *n postul mare. 

Gândindu-se că dacă îl va prinde, 

Il va bate — de ciudă — şi pe el, 

Privi la ea, cum tot mereu s'aprinde 

Și o rugă: „Mămico..., stai niţel... 

Opreşte-te o clipă, iartă-l, mamă... 

Dă-i drumul să răsufle, nu-l mai strânge, 

Că zău!... mapucă şi pe mine teamă, 

Când îl aud, sărmanul, cum mai plânge!..” 
Nicolae Graur Eufrosina Simionovici-Cernăuţi 

——— oc ko t —— ock 


Din sângele ce l-ai vărsat 
Belşug şi rod ai semănat 

Prin mii de vieți, ce s'au luptat 
In lungul țării și în lat; 

Erou necunoscut al țărei! 


2» 


Erou necunoscut al țărei, 
Mândria neamului tu ești! 
Mărăști, Oituz și Mărăşeşti, 
Măreţe locuri vitejești, 

Pe veci, prin ele-ai să trăești 
Erou necunoscut al țărei! 

Si în mormântul tău şi azi, 
Deși tu dormi, ești veșnic treaz! 
Si când ne-a paşte vre-un necaz 
Te scoli mai mândru, mai viteaz 
Erou necunoscut al țărei! 


PAG. 4 0000000.00oooooooooooooooooooooooooooooooooooo DIMINEAȚA COPIILOR 


\ 


ica, Tica şi Vica erau trei surori. Mica 
era cea mai mare, iar Vica cea mai 
mică. Insă, dacă le-ai fi văzut îm- 
preună, ai fi zis că se născuseră în 
aceiaşi zi. Semănau mult de tot una 
cu alta şi aveau aceiaşi talie. 

Părinţii lor îşi spuneau râzând: „Mica sa 
oprit din creştere, Tica sa grăbit să crească 
pentru a o ajunge, iar Vica sa grăbit şi mai 
mult.“ 

Aceste trei surori aveau o mătuşe : pe Baba 
Lina, cunoscută peste tot pentru frumoasele 
poveşti ce ştia. Şi baba Lina le spusese într'o 
seară: „Dacă în ziua în care înfloreşte tranda- 
firul din grădină, vă duceţi la „Izvorul Zâ- 
nelor“ şi aruncaţi fiecare câte trei pietricele 
în apă, să ştiţi că după cea din urmă piatră 
aruncată, va eşi „Zâna Izvoarelor“ şi vă va 
face câte un dar, aşa după cum îi veţi cere. 

„Nu uitaţi însă că atunci când aruncaţi pie- 
trele în apă, să spuneţi de fiecare dată : „Flic ! 
Floc! Flac !“* 

Şi aşa, în ziua în care a înflorit în grădină 
cel dintâiu trandafir, Mica, Tica şi Vica au 
dat fugă la „Izvorul Zânelor.“ Şi-au ales fie- 
care trei pietricele mai rotunde şi mai fru- 
moase şi au stat cu ochii ţintă la cer până 
să asfinţească soarele. 


i! [i 


` 


MICA -TICA VECA 


— O POVESTE DIN ALTE VREMURI — 


de DINU PIVNICERU 


După aceia, mai întâiu Mica, apoi Tica, iar 
la urmă Vica au aruneat pe rând câte trei 
pietre în apa cea limpede a izvorului, zicând 
la fiecare aruncătură : „Flic ! Floc ! Flac !“ 

Şi iată că în clipa în care Vica îşi aruncase 
cea din urmă piatră, „Zâna Izvoarelor“, stră- 
lucind de frumuseţe şi tinereţe, eşi din apă. 
Se apropie de cele trei fetite şi zâmbindu-le 
drăgăstos, le întrebă : „Ce doriți dela mine ? 

— O floare dela cununa de flori ce porţi pe 
cap, îi zise Mica. 

— O panglică dela cingătoarea ta de mătase, 
îi ceru Tica. 

- Să-mi dai un sărut pe frunte“, îi spuse 
Vica, roşindu-se toată. 

„Zâna Izvoarelor“ dădu celor dintâiu două 
surori o floare şi o panglică. Sărută apoi cât 
mai dulce şi mai prietenos pe Vica pe frunte 
şi îi şopti încet la ureche: „Tu ai știut să-mi 
ceri darul cel mai prețios.“ 

Zâna se făcu din nou nevăzută, pierind în 
fundul apei din izvor. 

Nici cele trei surori nu mai stătură acolo, 
ci se grăbiră să se întoarcă acasă. Erau bucu- 
roase şi mulţumite că zâna le făcuse în voe 
şi doreau să ajungă cât mai repede, ca să po- 
vestească tot ce văzuseră şi să arate şi daru- 
rile ce căpătaseră. 


P, 


DIMINEAȚA COPIILOR $000000000000000000000000000000000000000oooooe PAG. 5 


Adică, numai Mica şi Tica aveau ce arăta: 
cea dintâiu o floare de nufăr, iar a doua o 
frumoasă panglică de mătase. 

Cât despre Vica, ea nu ceruse decât un să- 
rut, aşa că n'avea ce să arate. Ba chiar din 
pricina aceasta, surorile îşi râdeau de dânsa. 

Insă... ce-i lumina aceasta ? Când sa lăsat 
noaptea pe câmp şi în sat, din fruntea micei 
Vica pornea o lumină. Pornea din locul unde 
fetiţa fusese sărutată de Zâna Izvoarelor. 

Şi această lumină n'a pierit nici a doua zi, 
nici în zilele cari au urmat. Ai fi zis că Vica 
poartă pe frunte o coroană de perle nevăzute. 

Surorile ei o pizmuiau, iar celelate fete din 
sat nu mai puteau de necaz. Işi vârsau neca- 
zul batjocorind-o şi ocărând-o. 

Vica, însă, îndura totul cu blândeţe şi răb- 
dare şi nu se lăuda cu lumina din frunte. 

Unul după altul, au trecut aşa câţiva ani 
la mijloc. Intr'o după amiază, Mica, sora mai 
mare, spăla nişte pânze la apa dela moară. 
Dar nu ştiu cum făcu, că alunecă şi fu luată 
de apă, care curgea cu o putere mare. 

Apa o ducea drept la roata morii, unde 
pentru sărmana fată nu mai era chip de scă- 
pat. Şi-ar fi găsit acolo moartea. De jur îm- 
prejur nu era nimeni, care să-i fi putut veni 
în ajutor. 

Dar în clipa când primejdia era mai mare, 
floarea de nufăr i se desprinse din păr şi că- 
zu pe suprafaţa apei. De o dată apa se opri 
şi se linişti şi se opri din învârtit şi roata 
morii. 

Aşa Mica putu să scape cu viaţă şi să iasă 
din apă. lată ce mare bine îi făcuse floarea 
dăruită de zână. 

Câteva zile mai târziu, pe când Tica, sora 
mijlocie, păştea oile pe câmp, un lup mare şi 
groaznic eşi din pădure şi se repezi asupra 
unui miel, ca să-l sfâşie. 

Ingrozită, Tica aruncă asupra lupului pan- 
glica de mătase, care, precum ştim, era tot 
un dar dela „Zâna Izvoarelor.“ 

Şi să vedeţi minune. Panglica se duse drept 
la lup şi i se încolăci în jurul gâtului, iar lu- 
pul lăsă mielul şi rămase nemișcat locului. 

Tica prinse acum curaj, se apropie de lup 
şi ţinându-l de panglică, aşa cum ai ţine un 
câine de zgardă,- îl duse în sat, unde a fost 
omorât de locuitori. 

Va să zică şi panglica zânei era făcătoare 
de minuni. 

Numai cu Vica, purtătoarea de lumină pe 
frunte, nu se întâmplă nimic deosebit. Fetiţei 
îi venea chiar greu că nu este şi ea ca toate 
celelalte fete. Apoi, în loc să-i aducă noroc şi 


bucurie, lumina depe frunte îi aducea numai 
ocări şi batjocuri. Oriunde mergea, era ară- 
tată cu degetul şi toate fetele îşi râdeau de 
dânsa. ` Le se a E! 

Nici flăcăii nu se purtau mai bine. „Vine 
Prinţesa! vine Domnița fără ciorapi în pi- 
cioare !“ 


Cu asemenea cuvinte o întâmpinau ei, în- 
torcându-i apoi spatele. 

Biata Vica plângea deseori şi se întreba: 
„Dece mi-a spus zâna că eu am cerut darul 
cel mai preţios ?“ 

Dar într'o zi, pe când era pe câmp, unde pă- 
zea un cârd de gâște, iată că zări venind din 
depărtare un grup de călăreţi. Grupul se apro- 
pie şi se opri înaintea ei. Cel care călărea în 
frunte, descălecă şi făcu semn tovarăşilor săi 
să descalece şi ei. 

„Sunt fiul lui Verde-Impărat şi urmaşul lui 
la scaunul împărătesc, îi zise el Vichi. Mi sa 
arătat în vis o zână şi mi-a spus să merg spre 
Soare-Răsare până ce întâlnesc o fată a că- 
rei frunte să împrăștie lumină. Fata aceea 


PAG. 6 DIMINEAȚA COPIILOR 
eşti tu, aşa că te rog să primeşti a-mi fi ne- Ce a făcut ? I-a întins mâna în semn că pri- 
vastă iubită şi nedespărţită pentru toată via-  meşte, iar după câteva zile se făcu o nuntă, la 
ţa“. | ul care îmi pare rău că nu m'am putut duce. Aşa 

Aşa vorbi feciorul de împărat. s'a dovedit că Vica în adevăr ceruse darul cel 


„Dar ce a făcut Vica?“ mă întrebă Nicu- mai preţios. 


şor, care ascultă povestea aceasta. i Dinu Pivniceru 


CUM A INVĂŢȚAT HAPLEA LITERA $ 


Desene de GEO Text de MOŞ NAE 


Dup'atâta'nvățătură, Că şi vremea e de masă, Vreau să fug, dar ma simțit, 
Trudă, chin și tevatură, Cat de poftă, nuntreba, Drept la mine a sărit. 
f Nici odată nu-mi lipsea. „Stai, îmi strigă, nu pleca, 
Insă lao cotitură, Fiindcă-i vai de pielea ta! 
Văd că dintro crăpătură, "N jurul tău mă ncolăcesc 


A eşit un şoricel, — 

Ce drăgut și mititel! 

Vine și pe şoriceşte 

Astfel mje îmi vorbeşte: 
„Bună ziua, Hapleo dragă, 
Te aştept eu ziua'ntreagă, 
Căci doresc å te întreba: 
Oare ştii litera mea? 
Litera cu care eu 

Imi încep numele meu?“ 
Eu îi zic: „lan mă slăbește 
Și din drumu-mi te fereşte, 
Fiindcă de mă necăjesc, 
Zău, te cale şi te strivesc. 
Lasă litere... destul. 


SCOALA. $ ș. Ss 


Am crezut că sa sfârșit, 
Că de-acuma liniștit 
Voi petrece, voi trăi 


N 
Şi te muşc, te otrăvesc, 
lar scăpare alta nu-i, 
Decât una vreau să-mi spui 
Chiar acuma, dacă știi 
Să citeşti tu şi să scrii 
Buna literă cu care 
'Ncepe numele-mi cel mare“. 
Astfel şarpele vorbea 
SL anpe N cf.I. S. „A Și în juru-mi se târa. 

Ld Li » 


Eu, sărmanul, tremurând, 


Nu mài vreau şi sunt sătul“. „Sarpe, şarpe“, zic în gând. 
, h Ins’ aşa pe când vorbeam, Lua-l-ar naiba, cum se scrie 
Inainte-mi ce zăream? Și ce literă să fie? 
A 4, Nu ştii cât mam îngrozit, A, b, c, mereu înșir, 
3 Ba mă mir că nam murit. Insă văd şi chiar mă mir, 
Sorli ut. 9. AS.s.J Văd un şarpe veninos, Nu-i nici una nimerită, 
t ; Wi ela a VDC" groaznic, rácios] Nu-i nici una potrivită. 
Si că fără griji voi fi. Dă din cap şi dă din coadă, Dintr'un zid acum eşiră 


Vesel, dar, mă duc spre casă,; Gata e să se repeadă, Trei şopârle şi porniră, 


DIMINEAȚA COPIILOR $90000000000000000000000000000000000000000eeeee PAG. ? 


Ca să cânte ’n graiul lor: 
„Foae verde de răzor 
Dacă Haplea prost rar fi 
El îndată chiar ar şti 
Că-i ușor, o jucărie 
Litera ş ca să scrie, 

Cum nu poate ca să vadă, 
Ş e s făcut cu coadă. 

Fă, dar, cum îți arătăm, 
Căci dorim să te scăpăm. 
la un s şapoi sub el 

O codiță frumușel 

Dacă-i tragi, sa isprăvil: 
Litera ş a eşit“. 


, 


să x 
Insă șarpele șuera, 
Limba-i lungă îşi scotea 
S'apoi astfel îmi zicea: 
„Nu mai pot eu să te-aștept, 
Te credeam, zău, mai deştept 
Si cai fi putut pricepe 
Cum e litera ce'ncepe. 
„Sarpe“, marele cuvânt, 
Ce vestit e pe pământ.“ 
Si dihania spurcată, 
Sare, se ridică toată, 
Gata-i să se 'ncolăcească, 


N felul ăsta i-am grăit: Ş, o literă frumoasă 


„Mai încet, nu te iuți, 

Stiu a scrie ş'a citi. 

S cea literă cu care 

'Ncepe numele tău mare“. 
Fac un s, apoi sub el 

Trag o coadă frumușel, 

S îndată s'a făcut, 

Cum şi șarpele-a văzul. 

Imi dă drumul şi mă lasă, 
Tremurând alerg spre casă, 


Pe la şcoală-am apucat, 
Dar în clasă n'am intrat. 
Ins'aud pe 'nvățător 
Zice *n glasu-i sunător: 
Ba și să mă otrăvească. „Dragi copii, voi oare știți, „Bravo, Hapleo!” îmi zicea 
Insă eu l-am potolit, Ca să scrieți, să citiți Si la toți mă lăuda. 


Literă trebuincioasă?“ 

Eu din drumu-mi mă opream 
Și strigând îi răspundeam: 
„Ș se scrie chiar uşor 

Pui sub s mai binişor 

O codiță și atăt, 

Ese ş numai decât“. 


Domnu "nvățător mirat, 
C'am ajuns așa "'nvățat: 


(Va urma) 


LL LA LL LL ELL LL LL LL LL LL nn d n i CONRUNNAURNRANBANADONGANASOLENODONEGANDEAN 


PĂSĂRI VORBITOARE 


Impăratul roman Octavian August se în- 
torsese la Roma după o mare biruinţă asu- 
pra vrăjmasilor. Un meseriaş îi oferi atunci 
un corb, pe care îl învățase să spună cuvin- 
tele: „Te salut, împărate biruitor!” 

Impăratul, încântat de complimentul a- 
cesta, cumpără corbul, plătindu-i meseriaşu- 
lui o sumă foarte mare. 

Un altul îi aduse un papagal care spunea 
aceleaşi cuvinte. August îl cumpără de ase- 
menea. La fel făcu și cu un al treilea, care i-a 
adus o coţofană. 

Auzind de dărmicia împăratului, un cis- 
mar sărac prinse un corb şi se sili să-l în- 
veţe să spună complimentul de mai sus. Tn- 
văţătura mergea, însă, greu de tot, iar 
marul zicea deseori necăjit: „Vai, îmi pierd 
vremea şi osteneala!” 


cis- 


In sfârşit, isbuti şi el. Se duse la împărat 
şi-i arătă corbul, care spuse foarte desluşit 
cuvintele: „Te salut, împărate biruitor!” 

Insă August îi zise cismarului: „Mam să- 
turat de complimentul acesta”. 

Atunci corbul, amintindu-și de ceeace au- 
zise aşa de des dela stăpânul său, strigă: 
„Vai, îmi» pierd vremea şi osteneala!” 

La auzul acestui răspuns, August râse şi 
cumpără această ipasăre mai scump decât 
celelalte. 

BENRNNURONNUSaRu RER NNRNURa Ran AN aan uon una au ana auaauaaaa: 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Mitu Mitişor şi Sosoiu Sosolici“ 
Preţul iei 20 


De vânzare la toate librăriile şi la 
chioșcurile de ziare. ==> 


LENE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Glont ia pușca, trei pistoale lacă vine Mătrăgună, Dintr'o dală-aude omul: i ` 
Sin pădure apoi se'ndreaptă, Care nici nu bănuește „Stai pe loc, nu te mișca! să 
Subt un brad, pe unde-i drumul Căn primejdie-i de moarte, Ori dă-mi punga, ori viaţa! 
Stă la pândă şi așteaptă. Ci spre casă se grăbeşte. Este Glonţ care-i striga. 1 
A 
i s 
M 
+t 
y f L . 
Glon{ cu pușca și păẹtolul Si de jos se roagă bietul: „Si mă jur pe Domnul Sfântul, 
| pușca Și p% pl de JOS se roaga - pi J e D 
Aia Drept la el s'a repezit. „Lie-ți milă și mă lasă, Că nu sunt nici om bogat, 
i Mătrăgună, prins de groază, . Să nu faci păcat de moarte, De-mi iai banii, voi ajunge 
De pe cal sa prăvălit. Cinci copii m'așteaptă-acasă. Vai de mine, scăpătat“, j 
A - i + 
! 
A | 
| - } . 1 E Bi 
n vih 23 ruina A | Aid, 
A ` 2 ES i aen OA AE hu ai 


DIMINEAȚA COPIILOR 


á ca 
a Y Pe DI. 
Si 
f s tTj = 
p.] x ea 
L 1 44 pA 
“ră ai 
IE e 
Insă Glonț cu pușca 'ntinsă Ce să facă Mătrăgună? Vrea să plece, Glonț nu-l lasă. 
li strigă cu glas răstit: Vede nu-i chip de scăpat. „Stai, mai e încă ceva. 
A „Hai, te scoală, scoate punga, Tremurând, vărsând şi lacrimi, Haide, scoate-acum căciula, y 
i Căci de nu, ai şi murit“. Punga plină i-a și dat. Tine-o drept 'naintea mea“. Àir 


A 
i 
Va 
Mătrăgună face 'ntocmai, Dar priviţi la Glonţ acuma, Zice-apoi lui Mătrăgună: 
Căci nu este de glumit, Zău, că-i lucru de mirat. „Haide, umblăn drumul tău, i 
Când te prinde'n miez de codru In căciula cea întinsă Ti-am luat doar punga goală, } 
A . . .. e ua x > PIE. {x x,‘ 2% 
Un tâlhar și un bandit. Banii toți i-a deșertat. Să nu zici că sunt om rău“. 4 
ză: 
Mătrăgună nu pricepe, Incântat, plecat-a omul, Glonţ se duce la tovarăși, . 
Este glumă ori serios? Dar în sine se gândește: Căpitanul iute'ntreabă: 
Insă Glonţ îi spune iarăși: Că nu-i Glonţ întreg la minte „Cu ce vești te'ntorci, voinice? K 
FĂ D t v Aspe v . v Ne 
„Mergi în pace sănătos!“ Si c'o doagă îi lipsește. Au făcut-ai tu vr'o treabă?“ 
(Va urma) 


PiS 
D $ 
/ S Na e . 
A Sale re PE PIINE E . 
fi aa a, aia a Ă x RES ba taina nina decta tm at i Aa udă — 


PAG. 10 


DIMINEAȚA" COPIILOR 


Povestea vestitului erou Hercule 


2). Hercule pe drumul binelui 


Hercule păştea încă turmele regelui Am- 


fitrion, tatăl său vitreg./ Insă, întruna din 
zile, se depărtă de turnie şi de păstori şi se 
retrase întrun loc pustiu, pe unde nu umbla 
nimeni. In singurătatea aceea, Hercule începu 
să se gândească la drumul pe care ar fi tre- 
buit să meargă în viață. 

Dar pe când sta adâncit în gânduri, două 
femei tinere şi de statură înaltă se iviră îna- 
intea sa. Una din aceste femei, îmbrăcată în 
alb ca zăpada, avea o înfăţişare nobilă, însă 
o ținută modestă şi care impunea respect. 


avea fața vopsită cu 
roşu şi cu alb, iar din felul cum era îmbrăca- 
, din privirile ei înflăcărate şi din toată ți- 
nuta ei se vedea că nu se gândeşte decât la 
un traiu bun şi la petreceri. 
Apropiindu-se de Hercule, 
grăi cea dintâiu şi-i zise: 
„Hercule, văd că nu eşti hotărât în alegerea 
drumului pe care vrei să mergi în viaţă. Vino, 
însă, cu mine. Te voi duce pe drumul cel mai 
vesel şi mai plăcut. N'ai nevoe să te gândeşti 
la lupte şi la războaie şi nici la muncă. Te voi 
hrăni cu mâncările cele mai gustoase şi-ţi voi 


e doua, « apare 


această femeie 


potoli setea, cu băuturile cele mai plăcute. Cu 
mine nu vei avea nici un fel de griji şi neca- 
zuri şi nu vei duce lipsă de nimic. ` 

— Dar cine eşti tu? o întrebă Hercule la 
auzul acestor cuvinte aşa de ispititoare. 

— „Eu sunt Plăcerea“, răspunse ea, arun- 
cându-i priviri aprinse. 

Acum se apropie şi femeia cealaltă, femeia 
cu înfăţişarea nobilă şi privirea modestă. La 
rândul ei, grăi şi ea zicând: „Hercule, îţi cu- 
nosc părinţii şi ştiu ce creştere bună ţi-au dat 
De aceea, nu asculta de ispitele acestei femei, 
ci vino pe drumul pe care merg eu. Drumul 


meu nu este un drum de plăceri şi trândăvie. 


E drumul de muncă grea şi de mari primej- 
dii. Mergând însă pe el, vei face atâta bine și 
vei săvârşi fapte aşa de mari, că numele tău 
va fi cinstit în vecii vecilor. 

— Cine eşti tu? întrebă Hercule. 

— Eu sunt Virtutea“, răspunse ea. 

Cele două femei pieriră din vederea lui, iar 
Hercule, rămas singur, se hotărî să meargă 
pe drumul Virtuţii. 

Să muncească din greu, să ajute pe priete- 
ni, să aducă servicii ţărei şi poporului, şi să 
stârpească monştrii şi dihăniile de cari, în 
vremea, aceea, era plină ţara Greciei. Şi mai 
era plină de multe cete de tâlhari ce jefuiau 
şi ucideau totul în drumul lor. Dar sfârşitul 
acestora era apropiat din ziua în care Hercu- 
le se hotărâse să lupte pentru nimicirea lor. 

Părăsi, aşa dar, locul acela pustiu unde stă- 
tuse retras câtăva vreme şi se întoarse acasă, 
la palatul regelui Amfitrion. 

Aci e locul să spunem că în ziua în care 
Alcmena era să nască pe Hercule, zeul Jupi- 
ter se lăuda la adunarea, zeilor din-muntele 
Olimp, spunând că astăzi este ziua în care se 
va naşte cel mai mare erou, care va stăpâni 
peste toată Grecia. 

Cuprinsă de necaz şi gelozie, zeiţa aaja, 
soția lui Jupiter, făcu atunci ca Alcmena să 
întârzie puțin cu naşterea şi ca soția regelui 
Stenelos să nască mai întâiu pe Euristeu, ca- 
re era văr cu Hercule. 

Din pricina acesta, Euristeu va fi stăpân pe 
Hercule, căruia îi va porunci să săvârşească 
cele douăsprezece munci adică cele douăspre- 
zece fapte foarte grele şi cât se poate de pri- 
mejdioase. 


— 


| 


DIMINEAȚA COPIILOR 009000000%7000000000000000000000000000000000e PAG. 11 


In bucăţile ce urmează, vom povesti aceste 
fapte prin cari Hercule a ajuns eroul cel mai 
vestit din timpurile vechi. 

»ână atunci să pomenim aci în treacăt de 
alte isprăvi vitejeşti ale sale. 

Precum am lămurit mai sus, Hercule se 
hotărî să meargă pe drumul Virtuţii şi, ple- 
când din pustiu, se întoarse la palatul rege- 
lui Amfitrion. Aci află că în muntele Citeron, 
la poalele căruia păşteau turmele acestui re- 
ge, se aciuiase un leu năpraznic. Viteazul 
Hercule nu stă o clipă, ci porneşte singur 
spre muntele acela, omoară leul, îl jupoaie 
şi se îmbracă cu pielea lui. 


Nu mult după această ispravă, Hercule 
dă ajutor Tebanilor, cari erau apăsaţi de un 
rege vecin Erginus şi într'o luptă, care a 
avut loc, Erginus e omorât. In aceiași luptă 
cade însă mort şi regele Amfitrion. 

Drept recunoștință, regele Tebanilor dete 
lui Hercule pe fică-sa Megara ca soţie, cu 
care Hercule a avut trei copii. 

Tot atunci îi făcură şi zeii daruri preţioase. 
Aşa, zeul Mercur îi dărui o sabie, Apolo, o 
săgeată, Vulcan, o tolbă de aur, iar Minerva 
îi dărui o îmbrăcăminte de războiu. 

(Va urma) Vasile Stănoiu 


ARPPLBACENAETONOEBEERSDENES ! 3 5 OPRADPNRARGAACRSPONNESRANNANGNCANACARSNNOSNN Paun aaai DRuaanae cannonvunnanainannnanaaaae 


UN RĂSPUNS DE SPIRIT 


La Fontaine, vestitul fabulist francez, era 
foarte distrat şi uituc. Nu se gândea toată 
ziua. decât la animalele din fabulele sale şi la 
ărţile cari îi plăceau mai mult. 

Intro zi, fusese invitat la masă de către 
prinţul de Condé, care fusese pe vremea 
aceea (secolul al 17-lea) unul din cei mai 
buni generali ai Franţei. La Fontaine, însă, 
uită şi nu-si aduse aminte decât a doua zi. 

Din cauza aceasta, prinţul de Condé era 
foarte supărat. Când La Fontaine se duse 
să-i ceară scuze, prinţul îi întoarse spatele, 
fără să-i spună un cuvânt. 

„Mulţumesc, îi zise La Fontaine, care 'era 
un om destul de şiret. Mi-a spus cineva că 
sunteţi supărat pe mine, dar văd că nu-i 
adevărat. 

— De unde vezi că nu sunt supărat? în- 
trebă prinţul de Conde foarte mirat. 

— Din aceea că mi-aţi întors spatele, iar 
Alteța Voastră nu întoarce nici o dată dus- 
manilor spatele. Prin urmare, pe mine nu 
mă socotiți ca duşman”. 

Prinţul îi plăcu foarte mult complimentul 
acesta, aşa că îi trecu supărarea şi se îm- 
prieteni din nou cu La Fontaine. 

———— COC kn 


AVERE 


N'am parale, — mam nimica 
Am o singură plăcere 

Când mănânc puţin „SUCHARD” 
Mi-se pare cam avere. 


2-000090006000000009909040029000909000000 


POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GĂSIȚI DIN BELŞUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai elfină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis 
la cerere de către: 


Edit. Libr, „Universala“ Alcalay & Co. 
București, Calea Victoriei 27 
De vânzare la toate Mbrăriile din fară. 


0000000000000000.0000000000000oooooooo 


PPRPRORAROROORRRRRRoRoeRRre eee eeeeeeeeereeteeetereeeeeerereere PR 


Recomandăm cififorilor noştri 


noul volum apâruf $ 
ALBINA MAIA : 
ŞI AVENTURILE El E 

de celebrul scriifor german W.'BONSELS j 


AAAA AAAA AAAA AAA AAAA AAAA 


în taducerea d-lui I. Simionescu proi. universitar 

Un elegant volum cu frumoase ilusfraţiuni 
PREŢUL LEI 60 

Editura „CULTURA NAȚIONALĂ::, Bucureşti 


AAA AAAA AARAA AALALIAILLLEEL EEEE EEE EEEE rrna 


e spune — ca'n toate poveştile 
de altfel—că foarte de mult 
şi într'o ţară tare depărtată, 
trăia un om bătrân, urât şi 
rău. Il cunoştea o lume în- 
treagă şi era numit de toţi 
„Vrăjitorul“, 

Dar omul acesta cu toate că avea părul şi 
smocul ascuţit al bărbii roşu, ochi mici cu 
priviri piezişe şi înspăimântătoare, nu era atât 
de negru la suflet pe cât se credea. 

Nimeni nu vorbise niciodată cu dânsul şi nu 


_se cunoştea sunetul vocii sale. Trăia retras. Ar 


fi fost de prisos—de altfel—să fi mers în oraş, 
străzile ar fi rămas în câteva clipe, pustii; iar 
printre ferestrele întredeschise cu frică sar fi 
auzit: „Vine vrăjitorul! Vine vrăjitorul!“ ca şi 
când cine ştie ce urgie sar fi abătut asupra 
oraşului odată cu sosirea acestui om. 

„mă e 

Intr'o zi— însă —tot în oraşul acesta despre 
care e vorba se răspândi vestea că Domnița 
Ileana, fiica împăratului, are să se căsătorească 
în curând cu Vania-Ilmpărat, stăpânul ţării 
vecine cu care de puţină vreme  încheiaseră 
“pace cu această învoială. 

Ştia poporul Domniței cine-i acest Vania 
Impărat şi cât îi poate pielea, ştia prea bine 
din timpul războaelor pe care le purtase cu 
dânsul. Dar n'avea nimeni nici o putere. Ţara 
era sărăcită şi de împotrivit nici vorbă, căci 


ca Reg pa d digi dia 7” ENTER TERR 


` i 


DIMINEAȚA SOLDR 


i i 


vitejia şi cruzimea acestui Impărat nimeni 
n'o putea birui; că nu degeaba i se mai spunea 
şi Vania cel Rău. 

Pentrucă n'avea cum să scape de soarta 
asta, Ileana sa gândit să se ducă la Vrăjitor. 
Şi când ajunse acolo, la coliba lui îndepărtată; 
Domniţa-i spuse: „Am auzit că eşti un om 
tare rău. Nu ştiu de-i aşa sau ba. Ştiu, însă, 
că-ai puteri mari. Schimbă-mă, te rog, într'o 
pasăre. Răsplata poţi să ţi-o alegi dinainte, 
ori care ar fi, tot am să primesc! 

— Nu-ţi cer nimic greu de îndeplinit în 
schimbul vrajei mele, vreau doar înainte de a te 
schimba într'o pasere, aşa pe cum ţi-e dorinţa, 
să stai închisă în odaia de alături trei zile şi 
trei nopţi. In tot acest timp trebuie să te gân- 
deşti numai la mine. Iar peste şapte zeci şi 
două de ore, când vei eşi, să vii la mine şi să- 
mi spui: Aşa cum eşti, urât, bătrân şi rău, îmi 
eşti totuşi drag. Primeşti?“ 

Ce putea face Domnița? Dorea atât de mult 
să se schimbe, să nu cumva să se căsătorească 
cu Vania, încât primi. 

x* x 

Se făcuse zarvă mare la curte de când ple- 
case. Ileana. Impăratul vecin se făcuse foc şi 
pară, când auzise de fuga acesteia şi ameninţa 
din nou cu războiul. 

De supărare şi de grije, bătrânul Impărat, 
tatăl Ileanei, peste două zile muri, iar Vania 
cu o armată mare pătrunse în ţară, bătu cum- 
plit oştile care rămăseseră fără cârmuitor și 
se sui el pe tron. 

Era jale mare în toată ţara. Bătrânii şi ti- 
nerii blestemau pe Domnița din cauza căreia 
venise tot răul asupra lor. Nu se gândiau bieţii 
că dacă un popor întreg îndură mânia unui 
astfel de om, cu atât mai greu o biată copilă 


l-ar fi putut lua drept soţ. 


(Citiţi urmare în pag. 13 jos). 


Ci Ma titei d tisa zii ic, tir. d 


du: 


(a E Nne 


DIMINEAȚA COPIILOR 


a intrarea în sat, era o troiță bătrână, 


cu lemnul  înnegrit şi mâncat de 
vreme. Sub streaşina ei, se zărea chi- 
pul blând al Preacuratei. 

Sătenii o apucaseră aşa din tată'n 
fiu şi stiu că ea fusese ridicată de un boer 
român, care poposise cu ai lui în locul ace- 
sta, la umbra stejarului noduros, atunci când 
luase calea pribegiei din pricina Turcilor, 
cari năvăliseră în ţară. 

Vroise boerul să dea mulţumire şi laudă 
Maicei Domnului şi Fiului Ei, fiindcă-l ocro- 
tiseră cu grije părintească la vreme de ne- 
voie. 

De atunci, troiţa dela răscruce văzu mulţi 
creştini plecați cu  cucernicie în faţa ei şi 
ochii blânzi ai Sfintei Fecioare  mângâiară 
multe suflete, făgăduindu-le ajutorul. 

Acum trecuse războiul cel mare, în care pie- 
riseră mii şi mii de oameni. Se întorceau cei 
rămaşi în viaţă pe la căminurile lor, dar tatăl 
Sandei şi al lui Andreiaş nu mai veni. 

Astfel, mama lor sărmană trebuia de acum 
încolo să le poarte de grije. 

Muncia biata femeie din zori şi până'n noap- 
te. Se ducea la lucru şimn satele vecine. 

Dar de atâta sbucium căzu greu bolnavă 
într'o primăvară. 

Femeile satului o îngrijiră cu ce se price- 
peau, însă boala nu se dădea bătută şi Mama 


PAG. 13 


Anghelina, vrăcioia satului, nu isbutea cu lea- 
curile ei. i 

Şi Sanda, Doamne, cum plângea toată ziu- 
lica! Ştia ea ce nepreţuită este grija de mamă 
şi cât de streini şi fără milă vor rămâne, ea 
şi bietul Andreiaş, dacă mama lor va muri. 

Credinţa în Dumnezeu o îndemna să se roa- 
ge cu lacrimi fierbinţi şi să ceară Domnului 
însănătoşirea mamei sale. 

Sanda ştia povestea troiţei dela răscruce şi'n 
fiecare dimineaţă, când ducea cele două că- 
prite la pășune, îşi făcea semnul crucei tre- 


(Urmare din pag, 12) 

Trecuseră de-acu trei zile încheiate şi Ilea- 
na, eşind din camera în care era încuiată, se 
duse la vrăjitor, căreia îi spuse vorbele ştiute 
mai dinainte. 

Pe dată, însă, în locul vrăjitorului urât şi bă- 
trân, se ivi un tânăr voinic şi frumos. Pasămi- 
te, vrăjitorul acesta fusese şi el odată fecior 
de Impărat, numit Ioan, dar un blestem îl 
schimbase aşa. Şi blestemul acesta mar fi luat 
sfârşit, dacă nu i-ar fi spus Ileana cuvintele 
acelea. 

Ce-a urmat e uşor de ghicit! 

Ioan a isgonit din ţară pe Vania cel rău, sa 
căsătorit cu frumoasa Domniţă şi-au dom- 
nit apoi fericiţi în ţara în care odinioară erau 
amândoi blestemaţi, iar acum iubiţi şi ascul- 
taţi. 

Cori 


PAG. 14 00eeeooeo00oooo.oooooooooooooooooooooeoeeoee DIMINEAȚA COPIILOR 


când prin faţa ei, iar ochii Maicei Domnului 
o priveau cu dragoste şi-i dădeau bine cuvân- 
tare. 

In desnădejdea sa, se duse la troiță şi în- 
genunchind, ceru din tot sufletul ei curat aju- 
torul Sfintei Fecioare. 

Buna Maică a lui Isus semdură de lacrimile 
ei şi-i trimise ajutor, vindecând pe mama ej. 

Drept recunoştinţă, Sanda împleti frumos cu 


3 Da 


v 


PEF 


fo 


NICUSOR N'ARE 


icuşor terminase cu bine clasa a patra 
primară, aşa că în luna Septembrie 
Nicuşor, care nu mai este un copil de 
clasele primare, va fi elev de liceu. Va 
purta uniformă şi pe cap o şapcă de 

licean. 

Gândindu-se la lucrurile acestea, Nicuşor 
tresare de pe acum de bucurie. Şi se simte 
mândru, când vorbeşte, caută să-şi mai în- 
groşe vocea şi se saltă din picioare, ca să ne 
facă să credem că a crescut în deajuns. 

In așteptarea toamnei, când se va înscrie la 


aula ratan: = dări 
Mantis 
sta 
. bo 


7 


mâinile sale o velință pentru masa, pe care 
stă anafora în biserică în faţa icoanei Maicei 
Domnului. l 

Tot satul ştie cum sa vindecat mama San- 
dei şi a lui Andreiaş şi Sanda de câte ori trece 
pela troiţa dela răscruce, închinându-se simte 
privirea ochilor blânzi ai Sfintei Fecioare. 

Mya Dumitrescu 


enmamapae Lele elle ll lana ll nula ul 


7 


AA 
h 


Nidy 
PS 


M 


A 


> A A A OA 
ANAO EONA A 
| STIINA IN POVEŞTI] 


POFTĂ 


~ de VLADIMIR ASTRONOMUL | 


liceu, Nicuşor a lost luat la ţară de unchiul 
său. i 

La ţară, lui Nicuşor îi plăcea nespus de mult 
lată însă că într'una din zilele lui Iulie se là- 
sase o căldură ca din cuptor. O căldură ce te 
moleşea şi-ţi tăia orice poftă de alergare şi de 
mâncare. 

Au stat cu unchiul său la masă. Pe masă 
erau tot felul de mâncări bune şi gustoase, 
dar lui Nicuşor nici nu-i venea să se atingă de 
ele. 

„»Unchiule, întrebă el, dece vara când e cald, 


DIMINEAȚA COPIILOR $9009900090000000000000000000000000000eoeeeeeee PAG. 15 


avem mai puţină poftă de mâncare, decât în 
celelalte luni ale anului? Nu cumva căldura 
ne hrăneşte? 

— Nu, îi răspunse unchiul său, căldura mic- 
şorează pofta, dar de hrănit nu ne hrăneşte. 
Şi dacă vrei să înţelegi cauza acestui lucru, 
fii atent şi ascultă explicaţiile ce-ţi voi da. 
Să-ţi spun ceeace am citit şi eu în cărţi şi aşa 
cum am aflat dela oamenii învăţaţi. 

Ascult, unchiule“, zise Nicuşor. 

Unchiul lui Nicuşor vorbi mai departe zi- 
când: „Când, suntem sănătoşi, temperatura 
corpului nostru este totdeauna aproape ace- 
iaşi, oricare ar fi temperatura de afară, adică, 
fie că afară e îrig, fie că e cald. Această căl- 
dură a corpului nostru este produsă şi între- 
ținută de respiraţie. 

„In adevăr, când aspirăm, adică atunci când 
înghiţim aer, în aerul acesta este şi oxigen. 
Oxigenul intră în plămâni, se uneşte cu sân- 
gele şi produce aşa numitul „acid carbonic“, 
răspândind căldură. 


„Prin urmare, cu ajutorul respirației şi al 


oxigenului ce, înghiţim, putem ca înlăuntrul 
corpului nostru să avem totdeauna aproape 
aceiaşi temperatură. 

Insă, când e frig, o parte din căldura care 

este la suprafaţa corpului nostru se pierde. 
Cum o putem înlocui? Nu e alt mijloc mai bun 
decât să dăm corpului mai mult combustibil. 
lar combustibilul pentru corpul nostru este 
mai multă hrană şi, prin urmare, mai mult 
sânge. 
„Afară de aceasta, când e timpul rece, aerul 
conţine în acelaş volum mai mult oxigen. Din 
această cauză respiraţia este mai puternică şi 
mistuim mai repede, aşa că pofta de mâncare 
ni se deschide mai curând. 

Dimpotrivă, când e cald, aerul conţine mai 


puţin oxigen, respiraţia e mai puţin activă. 
Mistuim, prin urmare, mai încet, asa că sim- 
tim mai puţin nevoia de a mânca din nou. 

— Mulţumesc, unchiule, zise Nicuşor. Cred 
că am înţeles cele ce mi-ai spus până acum 
despre pofta de mâncare. Este însă un lucru, 
pe care nu prea îl înţeleg şi cu care nici nu 
mă pot împăca. Anume, nu numai că nu în- 
teleg, dar nici nu-mi vine să cred că s'ar pu- 
tea ca temperatura omului să fie aproape ace- 
iaşi, atât iarna, cât şi vara. Corpul meu trebue 
să fie mult mai rece iarna, când tremur, decât 
vara când, mă înăbuş de căldură. 

— Dragă Nicuşor, îi răspunse unchiul său, 
doctorii au dovedit cu experienţe numeroase 
că temperatura corpului unui ọm, care e să- 
nătos, aste aproape aceiaşi, atât iarna, cât și 
vara şi în orice ţară. Această temperatură. 
este în mijlociu de 37 grade şi două puncte şi 
se scrie aşa: 37%2, Atât Eschimoşii cari trăesc 
în ghiaţă şi în zăpezile dela Polul Nord, cât şi 
Negrii din ţările calde au aceiaşi temperatură. 

„Când e frig, temperatura scade, însă nu 
înlăuntrul corpului, ci la margini: la mâini la 
picioare, la. nas, la urechi. 
` „Ti-am explicat cum printr'o respiraţie mai 
puternică şi printo hrană mai îmbelsşugată, 
putem să menţinem în timpul iernei aceiaşi 
temperatură înlăuntrul corpului nostru. 

„Imi rămâne acum să-ţi arăt cum se face 
:ă temperatura din corp nu se ridică în zilele 
aşa de calde ale verei, cum e ziua de astăzi. 

„Oprim această urcare a temperaturei noas- 
tre cu ajutorul transpiraţiei. Vara transpirăm 
mult,-adică dăm afară prin plămâni vapori de 
apă. Vaporii aceştia absorb căldura, împiedi- 
când în felul acesta temperatura corpului 
nostru să se ridice peste 3702“. 

Vladimir Astronomul 


Pagina distractivă 


Rezultatul concursului lunar No. 29 


Lă 


DESLEGATORII JOCURILOR 


Au deslegat 4 jocuri, următorii ci- 
titori din cititori din 


CAPITALA 


Ionel Ettingher, Ionescu D. loan, 


Au deslegat trei jocuri, următorii 
CAPITALA 


Angela şi Edith Rappopov, Assael 


tansohn, Hie Iordan, Ivan Radu, 
Leon Rosenthal, M. Bercovici, Mişa- 
lea S. Mihail, M. Pauker, Morulis 
Coralia, Mony Marcel, M. şi O. Feltz, 
Marin şi Constantin V. 'Ştefănesċu, 


lonel Gheorghe, Micheline Delage, 
Tanți I. Tănăsescu, Jose şi Enrica 


Campus, Eugen Enescu. 


Esthera, Andre Schoenfeld, Dan Lă- 
zărescu, George P. Cristescu, lonaş- 
cu S. Ştefan, Ionel Rechis, Iosef Na- 


Mina, Schurberg, Moldovanu Niculae 
Mircea şi Roza Pincas, Nelu Sir- 
kus, Puica Rădulescu, Popescu Mi- 


/ 


ail, Pavel L. Ornstein, Rosalia Gol- 
emberg, Stănescu Gheorghe, S. Her 
covici, Stoica Alexandru, V. și E. 
Tolban, Violeta Cernat, Woinarovsky 
lexandru, Enescu Lucia, Coca și Li- 
ica Voineaga. 


Au deslegat două jocuri următorii 


„cititori din: 
CAPITALA 


Albert şi Rossa I. Weltt, Alexan- 

drescu N. Ion Virgil, Buium D. A- 

j dolf, Bruteanu, Gheorghe, Cosmin 

Constantinescu, Constantin Creţules- 

cu, Catz David, Eschenazi Mihail, 

Elen Subăşeanu, Georgescu P, Ma- 

E rin. Henry şi Fifi Tomas, Lulu și Tu- 

pă ţi P. Şurculescu, Natan Simon, Nina 

Perlmuter, Lica Şugui şi Gica Boşta, 

Petrescu Gh. Mihalea, Puica Solon, 

Hary Pencas, Sadi Fonstein, Tran- 

s dafirescu I. Iuliu, Teodor Grigoriu, 
Huperman C. Ianca. 


Au deslegat 1 joc, următorii ci- 


titori din 
CAPITALA 


Aurica Rohrlich, Caragea Cons- 
tantin, Cohn Z. Ansel, Enache Ște- 
fan, Elefterie Miciscio, Iepure G. Da- 
mian, Mustaţă Nicolae, Manolescu M: 
EA Paraschiva Oprescu, Raşela 
auly. 


Au deslegat patru jocuri următorii 
cititori din 


PROVINCIE 
BĂLȚI: Isac Moşneațchi, Lazăr 
| I t Puzi, M. Gruzman, Ruzea Tuberman 


: . Şİ G herş Griumerg. 
Pi CLUJ: Vlăduţ şi Leon Lupan. 
GALAȚI: Cazil N. Vasile, Irina U- 
a __vania Loiso. A 
# ORĂȘTIE: Frații Lepşi. 


gi Au deslegat trei jocuri, următorii 
- cititori din 
PROVINCIE 


BANAT: Steluţa Lepădatu. 


PAG. 16 206000900000009000090606v00000000900000%900070 DIMINEAȚA COPIILOR 


BAZARGIC: Zoe G. Badraleski. 

BĂLȚI: Vasile Vintilă. f 

BÂRLAD: M. S. Chirenuţă, NucăC. 
Vasile, Segall Bombi, Ivanciu I. Pe- 
tru. a i by 

BILCIURESTI: Gr. Scărlătescu. 

BRAŞOV: Dumitru Tănase, Victor 
Ionescu. 

BRĂILA: Dragomirescu C. Mihail, 
Gheorghe Stănculescu. 

CĂLĂRAȘI: Cornel şi George Bo- 
rundel. i | 

CÂMPINAI: Bella Calmanovici. 

CETATEA-ALBĂ: Teodorov Pavel. 

CHIȘINĂU: Daţ Alexandru, Fazilă 
Ion. i 

CHITILIA: Victor Adam. 

COMARNIC: Marga Mircescu, Mar- 
ga Bertescu. ` 

CRAIOVA: Albert I. Schoenfeld, 

Cornelia Puțureanu, M. și G. Ghel- 
man. 

FOCŞANI: Nelu şi Aurelia Scurtu, 
Ovidiu Bădulescu. 

GALAȚI: Elise şi Emanoil Edel- 
stein, Alex. şi Marcel Frişberg, Rozi- 
ca Baruh, Lupu Contingarul, Dascoş 
Jean. 

HUSI:. Tică, şi Pavel Climescur 

IAȘI: Chepta Vasile. Otto Selvecht. 

ISMAIL: Marinov Vera. 

PITĂSTI: Florica’ P. Nicolescu. 

PODU ILOAIEI: Michel şi Israel 
Rosenthal. $ sa 


RENI: Surica Ghingold, Eugen E- 


bervain, Mimica Stalbovski. 
ROMAN: Niculina Râmniceanu. 
SEGARCEA: Avrămoiu Sever. 
SLATINA: Alexandra Costea. 
COROCA: M. Neagoe, Margareta și 
'Teofilia Pissaro. 
TG.-OCNA: Lazăr Dorina. 
Au deslesat două jocuri următorii 
cititori din ` 4 
PROVINCIE 
ALEXANDRIA: Simulescu Mihail. 
BALȚŢI: Treibici. 
BÂRLAD: Simovici Iulius. 
BISTRIŢA: Old. Shaterhand. 


BOTOȘANI: Lică Margulius, Nicu- 


lai Gafencu. 

BRANIȘTEA: Petrică V. Butrluc. 
„BRĂILA: Gheorghe Vasoian, M. 
Heinrich. 3 > 

BUCECEA: Gh. Learsi.-- 
` BUŞTENARI: Valentin Petcovici. 
„CARACAL: N. Gh. Georgescu. 

CALAFAT: Eracle D. Popescu. 

CERNĂUȚI: Dombrowski Octavian. 

CLUJ: Andriecovici George. 

CONSTANȚA: Dragomir 
Hristu I. Dumitru. A 

COSTEŞTI: Dumitru şi Petre Far- 
matu. 4 A 

CRAIOVA: Sandy Eliezer. 

FOCȘANI: Bertiţa Freilichman. 


GADĂȚI: Wilhelm St. Rotherberg, | 


Horia Schwartz. 
HUNEDOARA: 
lescu. 
IAȘI: Iacob Brill. 
REZINA: Gherşcovici Ada. 
SLATINAI; Suli Ellman. 
SULINA: Samsonie S. Cristophor. 
TURNU-SEVERIN: lancu N. Za- 
haria, Mitu N. Popescu, Cocuţa Leca. 


Au deslegat un joc, urmâtorii ci- 


PROVINCIE 


BRAILA: Camilo Comşa. 
R.-SARAT: Radu C. Ionescu. 
TULCEA: Bebi şi Radu Vasiliu. 


PREMIAȚŢII 


Prin tragere la sorţi au obţinut 
premii, următorii /deslegători: 

I. Tanţi I. Tănăsescu, Bucureşti 

II. Mircea şi Roza Pincas, Bu- 
cureşti 

III. Fraţi Lepşi, Orăştie : 

IV. Bella Calmanovici, Câmpina 

V. Violeta, Cernat, Bucureşti. 


„Premiaţii din provincie sunt l 
gați să ne trimeată adresele lor din 


Claudim Dăscă- 


titori din 


nou, iar cei din Capitală se pot pre-' 


zenta la redacția revistei. 


D-tr., 


TU- / 


DE VORBĂ CUCITITORII 


Al. Rof.-Loco. — Iți publicăm poezia „Rugăciune“. Cele- 
lalte două nu merg. D-ta. scrii despre viaţa dela ţară, dar 
se vede că n'o cunoşti. De exemplu, când e vremea îragilor 
şi murelor, este vară şi cald, aşa că oamenii nu se întorc 
seara, ca să se încălzească la foc. 4 

L. M. I.-Galaţi. — Despre „Primăvară“ s'au publicat 
nenumăra'e poezii, iar d-ta eşti prea mic, pentru a putea 
face depe acum poezii bune în g-nul descriptiv, un gen în 
care nu reuşesc decât poeţii încercaţi. Te stătuim ca, până 
ce creşti mai mare şi înveți mai multă carte, să continui 


-a fi drăguţul nostru cltitor. 


M. Sol.-Loco. — Multumim pentru frumoasele sentimente 
ce păstrezi „Dimin ţii Copiilor“, redacţia ei aşteaptă cu 
plăcere sosirea vremei, când din cititoare vei deveni şi 


„colaboratoare. De o camdată, îţi atragem atenţia că în 


TNS. Ti ea pct tii A e cec a M d T: 


PP PP PP PPP EDD aia ele elenii) 


poezia „Primăvara“ cuvintele livezi-viefi, chefliu-brâu, 
amurg-crâng, rimează cu greu între ele. lar în strola a 
patra nu e nici o rimă. De altfel, până să ne dăm bine 
seama de frumuseţile ei, „primăvara“ a şi trecut. 

F. M.-Loco. — Traducerea „Povestea păpuşilor“, trimisă 
de d-ta, se publică, dar cu un titlu cam schimbat. Te 
sfătuim ca altă dată să observi mai bine regulele de orto- 
grafie şi punctuație. Vei reuşi lesne să nu favi astfel de 
greşeli, dacă citeşti cu atenţie şi cauţi să reţii cele ce scriem 
Ja rubrica „De toate şi amestecate“, unde dăm explicații 
cât se poate de lămurite. a i 
. De asemenea, nu uita că la traduceri trebuie să arăţi şi 
numele autoru'ui, precum şi titlul cărţii sau al revistei de 
unde ai luat bucata. i EE 

I. Fr.-Craiova. — Poezia „Dormi, conile“, trimisă de 
d-ta, se publică, însă, deoarece sunt prea multe poezii cari 
îşi asteaptă rândul, nu putem şti de pe acum în care număr 
va îi publicată. $ SAR 

i 


o 
i 


| 


ANUL VI DIMINEATA 
|282 €0PiiL.OR 


Dinecroa: N. BATZARIA. 


sarea cititoare a „Dimineţii copiilor“, pregătindu-se de plecare la băi. PREŢUL, LEI 5 


4; 


PAG. 2 


90000000000000000000000000000000000000000000 D)/MINEAȚA COPIILOR 


Cum să scriem „ştii“, „scrii“, „fii“. 


Din scrisorile si manuscrisele ee primim, ob- 
servăm că mulţi cititori şi colaboratori scriu 
greşit cuvintele de mai sus. Greşala constă în 
aceea. să le-scriu cu un singur i, ceeace este 
împotriva regulei gramaticale şi a felului cum 
se pronunţă cuvintele acelea. 

De aceea, se va scrie: „ştii, scrii, fii,“ adică 
cu doi i, iar nu cu un singuri (şti, scri, fi). 

Fi se serie cu un singur i numai la infiniti- 
vul în forma scurtă şi atunci când are înain- 
tea lui cuvântul nu. De exemplu, vom zice şi 
vom serie: Petre, nu fi neascultător“. Lenuţo, 
nu fi leneşe. 


Intrebuintarea ghilemelelor. 


- De asemenea, mulţi se încurcă la întrebuin- 

tarea ghilemelelor sau a semnelor de citaţie. 
Ineurcătura vine şi de acolo că nu toţi scrii- 
torii le întrebuinţează la fel. 

Să arătăm însă asa cum le  întrebuinţăm 
noi la „Dimineaţa Copiilor“, dând cu ocazia 
aceasta o regulă foarte simplă și uşoară. 

Mai întâi stim că trebue să punem între 
ghilemele cuvintele sau frazele spuse de 
alt cineva decât de noi, cari scriem bucata sau 
scrisoarea. 

De exemplu: Iar tatăl meu îmi zise: „Nico- 
lae, fii cuminte“, | 

Propozițiunea „Nicolae, fii cuminte“ am 
am pus-o între ghilemele, fiindcă ea este spu- 
să de alt cineva, adică de tatăl meu, iar nu de 
mine, care povestesc întămplarea. 

De asemenea, se ohbişnueşte a se pune între 
ghilemele un proverb, o cugetare a cuiva. 

Până aci credem că treaba merge lesne de 
tot. 


Ghilemele şi dialogul. 


Intrebuinţarea ghilemelelor pare însă ceva 
mai încurcată, atunci când în cursul povestirei 
este un dialog mai lung. 

Totuşi, dacă citiţi cu atenţie cele ce urmea- 
ză, veţi vedea că nu e la mijloc nici o greu- 
tate. 

Iată cum: De îndată ce începe dialogul, adică 
de îndată ce începe alt cineva să povestească, 


TOATE Şi AMESTECATE 


punem ghilemele înaintea primului cuvânt şi 
după cele două puncte. Când isprăveşte de vor- 
bit prima persoană şi începe numai decât să 
vorbească a doua persoană, nu închidem ghi- 
lemelele după cuvintele spuse de prima per- 
soană şi nici nu punem alte înaintea cuvântu- 
lui cu care. începe persoana a doua. 

Incepem să scriem da capo şi punem îna- 
intea răspunsului persoanei a doua o liniuţă 
AE 

Dacă dialogul sa terminat cu răspunsul 
persoanei a doua, îl închidem, punând ghile- 
mele la sfârşit. Dacă însă continuă, continuăm 
şi noi să punem la începutul fiecărui răspuns 
o liniuţă (nu și ghilemele), până ce dialogul 
se termină. La sfârşit, îl închidem cu ghile- 
mele. 


Exemplu de întrebuinţarea 
ghilemelelor. 


Să ne închipuim că am început a povesti 
în felul următor: F 

Ion, Petre şi Nicolae sau dus să petreacă 
vacanţa la ţară. Intr'una din zile, pe când se 
plimbau dealungul eleşteului, Ion strigă: „Bă- 
eţi, am zărit un peşte în eleşteu! 

— Unde este să-l vedem şi noi? întrebară 
curioşi Petre şi Nicolae. 

— Iată-l, colo între trestii, le arătă Ion adău- 
gând: Nu-l vedeţi cum înnoată? 

— A, da, l-am văzut“, răspunseră ceilalţi 
doi, după ce priviră cu atenţie în partea ce le 
arăta Ion cu degetul. 


` 
Din exemplul acesta se vede că am pus ghi- 
lemele, atunci când a început Ion să vorbească 
şi le-am închis după cuvântul „văzut“, fiindcă 
acolo se sfârşeşte dialogul. 
Să sperăm că după explicaţiile acestea citi- 
torii şi colaboratorii noştri nu vor mai simți 
vre-o greutate la întrebuinţarea ghilemelelor. 


—— i 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SÄRINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


ero cro cso ere 


ABONAMENTE : 1 AN 200 a NUMAR 5 LEI 
6 LUNI 10 ,„ IN STRAINATATE DUBLU 


7 Iulie 1929% — No. 282. Director ; N. BATZARIA . Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 
ENOO aaa 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 
LAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAI YYYYYYYYYYYYYYYY 
a y į 
CANTECUL COPILARIEI | 
pt E s5 
. v . . a mat 
Aş vrea să fiu din nou copil Sau din răchitele din crâng P = v.) 
Să pasc în luncă boii; Un leagăn bun mi-aş face, i > 
S'ascult cum latră prin zăvoi In care-apoi maş legăna [> 
In fuga lor copoii. Incolo şi încoace. i a fi E 
| m "O 
` YA sg ie d V w 
Când soarele mar dogori uere Me mu roş ` a a 
e A . j ş > "OT! A 
Dr pene fe ape; ; Pe cal vesel le-aș vări h m 
In pârâiaşul cristalin tad A BOE. MEA ; ad 
Mi-aș face-un iaz cu sapa, — AI POIRERI PRSNE. — 
Cu murele ce le-aș găsi Uz 


Si bălăcindu-mă în el, Pe boii mei aş scrie 
Aş zice cu glas tare: Tot ce-i mai drag, tot ce-i mai 
„Mai arde-mi dacă mai poți. sfânt: 
In apă, dragă soare!” „Salut, copilărie!” 
lar când de iarbă or fi sătui 
Și soarele-o sapună, 
Mă voiu întoarce-acasă iar, 
Pe cap cu o cunună. 
——— onm k0 Caranfil-Iarăşti 


Bătălia ’ntre cocoşi 


— 


Larmă mare, gălăgie: Dau cu aripa, dau cu ciocul, 
„Bătălie "ntre cocoși!” Oare nu sau ostenit?! 
Să-și arate voinicia, Dar, privind cum merge „jocul”, 
Cum își varsă acum urgia Văd şi eu cum că norocul 
Pintenaţii furioși... Pe-acel alb l-a părăsit. 
lar găinile fac roată Sar mai fi luptat ei bine, 
Imprejur, privind la ei, Ca și smeii din povești, 
Ca să vadă ce-o să poată Dar curcanul, iată, vine 
Acel alb şi cu o pată Si îi potoleşte 'n fine 

Roșie ca un ardei, Cu ghiarele-i voiniceşti... 


——— 0 XR ——— Mihăilescu I. Miron-Brăila 


PAG. 4 


At (A MZA 
f 7 YY 


000eee DIMINEATA COPIILOR 


DE CÂND AU MELCII CĂSUTĂ 


— POVESTE ITALIANĂ 


o poveste pe care 
o spun aşa cum 
am auzit-o. Se 
poate să fie ade- 
vărată, dar se poa 
te şi să nu fie. Ori 
cum, este 
Dine să o 
ascultăm 
cu toții. 
Ci-că o- 
dată — de 
atunci e 
mult, mult de 
tot — melcii 
naveau căsu- 
tă, aşa cum au 
astăzi. Erau 
viermii de 


cum sunt omizile, 


şi ei 
mătase, şopârlele, adică toate vietăţile cari se 
târăsc. 

Ba chiar pe melcul, care, el cel dintâiu, a avut 
căsuţă, îl chema Târăilă. 

Nu era cine ştie ce de capul acestui Târăilă. 


aşa 


Prelucrare de Dinu Pivniceru 


Un melc leneş, flecar şi lăudăros. Avea însă şi 
ceva bun şi nu e drept să nu o spunem: era bun 
de suflet şi de câte ori îl lăsa lenea, era gata să 
dea o mână de ajutor. 

Intr'o seară, Târăilă îşi găsise adăpost sub o 
foaie de nalbă. Tocmai se pregătea să doarmă, 
când iată că în vecinătate îi veniră niște musa- 
firi neașteptaţi şi nedoriți. Erau mai multe lă- 
custe, pe cari tocmai atunci le apucase pofta de 
joacă. 

Ştiţi oare cum se joacă lăcustele? 
hop! hop! sus, cât mai sus. 

Luară, aşa dar, un fir mai lung de iarbă, care 
le ţinea loc de frânghie, şi dă-i şi sări, de era 
mare plăcere şi nespusă veselie. 

„Ce rău că n'avem şi noi ca melcii căsuţa noa- 
stră!“ zise Târâilă, pe care sgomotul ce-l fă- 
ceua lăcustele nu-l lăsa să doarmă. 

Și ne mai putând sta şi răbda, mai ales că era 
şi supărăcios de felul său, Târăilă îşi părăsi cul- 
cușul de sub foaia de nalbă şi porni la drum. In- 
cotro? Nu știa nici el, mai cu seamă că era întu- 
nerec beznă. Era întunerec și o răcoare ce l-ar fi 
pătruns până la oase, dacă Târăilă ar fi avut 
oase. Știm însă că melcii n'au oase. 


Să sară: 


DIMINEAȚA COPIILOR $000000000000000000000000000000000000otoooee PAG. 5 


Şi aşa, târâş-grăpiş Târăilă mergea înainte, 
fără măcar să poată vedea că se află într'o pă- 
dure, în care se afunda din ce în ce mai mult. 

Făcuse un drum lung, foarte lung, adică lung 
pentru melci, pentrucă noi oamenii l-am putea 
face în câţiva paşi şi în mai puţin de un minut. 
Insă, ca să facă atâta drum, Târăilă umblase de 
zor ceasuri întregi şi-l trecuseră toate nădușşelile. 

„Ce rău că navem și mai melcii căsuţa noas- 
tră. ca să ne adăpostim noaptea! Şi dece Dumne- 
zeu nu ne-a dăruit și nouă o căsuţă sau cel puţin, 
nu ne-a învăţat meșteșugul de-a clădi?” 

Aşa se gândea în sinea sa Târăilă, văetându-se 
de oboseală şi de frigul ce se lăsase. Insă iată că 
nu departe de locul unde se găsea aude niște ge- 
mete. Se apropie şi vede că pe o buturugă stă un 
moșneag, plângând şi gemând. 

„Cine ești şi dece plângi? îl întrebă Târăilă. 

— Sunt un biet cerşetor orb, care nu mai pot 
să nimeresc singur drumul și să es din pădure. 
Mă întorceam dela bâlciu, unde fusesem ca să 
cer de pomană. Pe drum, mi s'a rătăcit, nici eu 
nu ştiu cum, câinele meu Tom, care mă condu- 
cea, servindu-mi de călăuză. 

„E un câine inteligent şi credincios, dar trebue 
să i se fi întâmplat ceva, ca să se rătăcească de 
mine. Acum, stau aicea singur în frigul nopţii şi 
tare mi-e teamă să nu-mi înţepenească pi- 
ciorele din pricina reumatizmelor. 

— Să-ţi înţepenească picioarele din pricina re- 
umatizemelor?! întrebă mirat Târăilă, care până 
atunci nici n'auzise de reumatizme şi de înţepe- 
nirea picioarelor, mai ales că el nici n'avea pi- 
cioare. 

— Da, îi întări moșneagul vorba. Reumatizme- 
le, dragul meu melc, sunt foarte dureroase, mai 
cu seamă pentru un om bătrân și necăjit ca mi- 
ne. Dar nu o să vină Tom sau nu o să treacă ci- 
neva, ca să mă scoată din pădure şi să mă ducă 
până la bordeiul meu din sat? Uf! Iată că începe 
să mă doară la toate încheeturile”. 

Şi moșneagul se porni din nou să geamă și să 
plângă. 

Pe Târăilă, despre care am spus că era bun de 
suflet, îl cuprinse mila. „Te conduc eu până în 
sat”, zise el, fără să-și dea seama că depărtarea 
dela pădure până la sat era pentru dânsul un 
drum, pe care nu-l putea străbate în două nopţi 
şi două zile. 

Unui om, însă, îi era deajuns o jumătate de 
oră. Dar Târăilă vorbise aşa din bunătate de su- 
flet. 

„Iti mulțumesc melcule dragă, îi răspunse bă- 
trânul cerşetor, însă cum ai să poți tu să mă con- 
duci şi cum am să pot eu să mă iau după tine? 

— Nu e greu, îi întoarse vorba Târâilă, care, 
pe lângă altele, era şi destul de deștept. Dacă ai 


o sfoară mai subțire, leagă-o, dar aşa mai bini- 
şor, ca să nu mă doară, de coarnele mele. Apoi 
eu merg înainte şi d-ta vii după mine”. 
Moşneagul, umblând cu toată băgarea de sea- 
mă, ca să nu-l doară pe Târâilă, legă sfoara de 
cele două coarne ale melcului şi după aceea por- 


niră la drum. Până atunci nu se văzuse ca un 
om să fie condus de un melc. 

„Bietul Târâilă avea toată bunăvoința, dar nu 
ȘI putinţa. 

Se târa un sfert de oră, grăbindu-se atâta cât 
se poate grăbi un mele, pentru doi, trei paşi ce 
făcea bătrânul. Cum mergeau ei, nu știu dacă 
ar fi ajuns a treia zi la bordeiul din satul în care 
locuia cerșetorul. Unde mai pui că la fiecare doi 
paşi ai moșneagului, Târâilă se oprea obosit şi 
scăldat în năduşeli. 

„In viaţa mea n'am mers atâta drum“, îşi 
zicea el abia răsuflând. 

Din fericire, iată că în tăcerea nopţii răsună 
un lătrat. 

„Tom! Tom!” strigă cerşetorul care recunos- 
cuse glasul câinelui său. 

In adevăr, era Tom, care începu să sară de 
bucurie că își găsise din nou stăpânul. Moşnea- 
gul desfăcu sfoara de pe coarnele lui Târâilă, îi 
mulțumi frumos și îşi văzu înainte de drum, că- 
lăuzit de credinciosul său Tom. 

Târailă rămase singur în întunerecul și în fri- 
gul din noaptea aceea. Nu mai putea de oboseală 
şi simțea dureri în tot trupul. 

„Aoleu! se văetă el, nu cumva am şi eu reuma- 
tizme, ca moșneagul căruia i-am fost călăuză? 


PAG. 6 00000000000000000000000000000000000000000000,D | MINEAȚA COPIILOR 


El, însă, are o casă şi un adăpost, dar eu ce mă 
fac? Simt că înţepenesce tot. Dumnezeule, dece 
nu ne-ai dat şi nouă melcilor o căsuță?” 

Aşa se văeta Târâilă, când, fără să-şi dea sea- 
ma, ochii îi se închiseră şi adormi pe locul unde 
se găsea. 

Insă, când se deșteptă dimineaţa, mare şi nes- 
pusă îi fu mirarea. Nu mai era afară la aer li- 


ber, ci înlăuntrul unei căsuțe. O căsuţă frumoasă 
şi cât se poate de potrivită pentru dânsul. 

Pe când dormea, Dumnezeu îl răsplătise cu a- 
ceastă căsuţă pentru că fusese aşa de bun la su- 
flet şi ajutase pe un biet cerşetor. 

De atunci şi până în zilele noastre toţi melcii 
au o căsuţă, aşa că nu umblă după case străine. 

Dinu Pivniceru 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA t 


Desene de GEO 
Am făcut ceva, Moş Nae, 
Am făcut-o chiar de oae. 
leri prin curte când stăteam 


Si la mine mă gândeam, 
C'am ajuns om învățat 

Și că nu e altu 'n sat 

Câte litere-s să știe 

Să citească şi să scrie, 

Ce mi-am zis apoi de-odată? 


ALFABET: A.B.C.D.E.F.(e..- 


„Haiderastăzi s'o fac lată” 
Merg la școală, intru "n clasă, 


Mândru, vesel, nici nu-mi pasă. 
lacă domnu "'nvăţător 

Că mă 'ntreabă zâmbitor: 
„Dragă Hapleo, cred că ştii 
Să citeşti tu şi să scrii 
Alfabetul — nu-i aşa?” 

Eu de colo: „Da, da, da! 
M'ascultați şi veţi vedea. 

— Eşi la tablă, dar vezi bine, 
Nu te face de ruşine”. 

Eu din bancă am eșit, 

La tabelă am sărit 
Domnu-mi spune binișor: 
„Un cuvânt frumos, uşor 
Este tata, rog, să-l scrii, 
Insă vezi atent să fii”, 


TATA RESET. 


Tata, când am auzit, 

Aoleu, mam făstăcit! 

Tata nu-i cuvântul greu, 
Insă răul e că eu 

Cum se 'ncepe nu prea ştiu, 
Cu ce literă să-l scriu. 

Stau cu creta 'n nemişcare, 
Toată clasa råde tare, 

, 'Nvăţătorul, supărat, 

Zice: „Scrie doar odať !” 

Eu în fire-mi reveneam 

Si 'ntr'astfel îi răspundeam: 
„Vorba tata nu prea-mi place, 


Text de MOŞ NAE 


Dar scriu mama, ce-are-a face. 
Mai ales că, precum știm, 

Și pe mama o iubim”. 
Domnu "'nvăţător, răstit, 

Imi strigă: „Nu fi tâmpit! 
„Lasă, Hapleo, vorba goală, 
Şi să serii fără greşală 

Vorba tata, cum ţi-am spus. 
Drept la tablă, mâna sus!” 
El așteaptă, e'n zadar, 


Cum se scrie, n'am habar. 
„Domnul” asta când văzu, 
Cu nuiaua mă bătu 

Și îmi zise: „Treci la loc, 
Cai rămas un dobitoc!” 
După prânz o şterg din sat, 
Merg pe câmp şi la scăldat 


Fune . 


Dar în drumu-mi a eşit 


+ 
Y 

+ 

| 

| 

i 

j 

. 

N 

7 

E N 

` 


DIMINEATA COPIILO R €00000000000000000000000000000000000000eeec PAG. ? 


Chiar un Turc și ma oprit. 

Eu de-aproape de-l privesc, 
Cam încep să o sfeclesc, 

Căci e aspru şi 'ncruntat, 

Până n dinți e înarmat. 

Puşti, pistoale de-alea mari 
Si 'mbrăcat e în şalvari. 

Eu din drumu-i mă feresc, 

Si mă fac că nu-l zăresc, 

Dar — al naibei — ma simțit, 
Drept la mine a sărit 

Si începe să-mi vorbească 
Chiar în limba sa turcească 
„Cioc, boroe şi musaca 

Eu taiu capul ciulama, 

Eu la tine fac piftie, 


Pentru Ture şi 


Dacă nu știi cum se scrie 
Ture şi turtă, telemea, 

Tibişir și tinichea”. 

li răspund eu: „Domnu Turc, 
„Mai domol, zău, că mă 'ncurc, 
Fii drăgut, dar, şi-mi arată 
Cum să 'ncep șapoi "'ndată 


Le "'nvă! eu negreșit, 

Că la minte-s iscusit”. 

Turcu atunci se cam muia 
Si mai blând îmi răspundea: 
„T e, Hapleo, asta-i tot, 


Pentru tablă şi tichie 
Pentru temniţă, tărie, 
Pentru trântor și trifoiu 
Târg și tuse, tărăboiu. 
Dacă nici acum nu ştii, 
Taiu la tine, fac felii”. 
Și să nu zici că glumeşte, 


Răul Turc se pregăteşte 
Lunga-i sabie să scoată, 
Să mă taie dintro dată. 


Doamne, zău, cât mam temut, 
Moartea cu-ochii cam văzul. 
Ca să scap, mam apucat 

Si pe t l-am învățat. 

Imi dă drumul şi mă lasă, 
O şterg repede spre casă, 
Insă iar mam răzgândit 

Si la şcoală-am nimerit, 
Intru 'n clasă şi strig tare: 
„Domnu nvățător, iertare, 
C'adineauri eu nam scris 
Vorba tata, cum mi-aţi zis. 
Insacum am învățat, 

Ca să-l scriu chiar minunat”. 
Nici n'aștept ca el să-mi zică, 
Merg la tablă fără frică, 
Scriu cu creta, nu mă 'ncurc, 
Scriu și tata, scriu și Turc, 
Tobă, taur şi toiag, 

Scriu mai multe, că mi-i drag. 
Domnu'nvățător vedea 

Și la toți. mă lăuda. 


Tartacot, 


TAMPIȚI E 4 Ti GA 
lar copiii, să-i priviți, 
De mirare stau tâmpiţi. 

(Va urma) 


LUPUL Şi OLIA 


Două oiţe păşteau pe câmpie; câinii dormeau, 
iar ciobanul, la umbra unui ulm, cânta din 
fluer cu alţi ciobani din vecinătate. Un lup 
flămând se uita prin crăpăturile gardului să 
vadă starea turmei. O oiţă, puţin umblată și 
care nu văzuse încă multe, vorbi lupului: „Ce 
cauţi pe aici? 


— Iarbă verde şi frumoasă — răspunse lu- 
pul. — Ştii că nimic nu e mai dulce decât să 


paşti pe o câmpie verde şi colorată de flori ca 
să-ţi potoleşti foamea, iar setea cu apa limpe- 
de din râu: aici găsesc aceste două plăceri. 
Ce aş mai putea pretinde? Imi place filozofia, 
care ne învaţă să ne mulţumim cu puţin. 


— Imtr'adevăr, nu-ţi place carne de animal? 
— întrebă oiţa — şi puţină iarbă. îţi ajunge? 
Dacă e aşa, vom trăi ca frate si soră. Acum, 
hai, să paştem împreună“. 

Spunând aceasta, oiţa trecu gardul, dar fi- 
losoful o sfâşie şi o înghiţi. 

Nu crede în vorbele frumoase ale acelora, 
cari se laudă singuri. Judecă-i după fapte, nu 
după spusele lor. 

Din esperanto de Camil Perlman 
LI LL LL LILI LUI ALISS LILLILaL LL] 


A apărut 


„Almanachul Școlarilor pe anul 1929“ 


PAG.8 * 


— Bine punga, dar e goală, 
Banii repede să-i scoţi, 


„Se'nțelege, Glont răspunde, 
Am făcut, precum mi-ai spus, 
Tocmai cum mi-ai dat porunca, 
Punga uite cam adus. 


Cât ne vine pentru toți. 


Când aude-aşa răspunsuri, 
Căpitanul este foc: 

„N'am văzul eu pân'acuma 
Un mai mare dobitoc. 


„Dă-mi tu punga, ori viața!“ 
Chiar aşa mai învățat. 
Dându-i omului toți banii, 
Eu doar punga i-am luat“. 


Să vedem câți sunt la număr, 


DIMINEATA COPIILOR 


Text de MOS NAE 


— Care bani? mirat întreabă 
Glont şi zice: Nam un ban, 
Căci de bani n'ai spus o vorbă, 
Ai uitat, don căpitan? 


„Bine, mă, lua-te-ar dracii! 
Crezi de pungă îmi ardea? 
Zău, că-mi vine să-ți taiu capul, 
Marş! să pieri din fața mea“. 


A. zl 
„4 
| 
i 
+ 

ra 
+ 
4# 
Y 
+ 
Éi 
- A 
g 


Li-i necaz la toți bandiții, 
Sar cu toții ca să-l bată. 
„Cer iertare, Glonţ se roagă, 
Fac mai bine altă dată“. 


Stau la sfat şi tot se'ntreabă: 
„Ce ne facem noi cu prostul? 
Să-l mai ținem sau mai bine 
Noi de veci să-i facem rostul? 


Jură Glonț pe sfinți, pe Domnul „Ştiu găti bucate bune, 


Că nu este trădător, 
Dacă-l lasă să trăiască, 
Le va fi folositor. 


Sunt chiar meșter iscusit, 
La prefecți, la lume mare, 
Ani de zile am gătit. 


— Să 'ncercăm,” grăește șeful. Intr'o noapte-l lasă singur, 


Glonț acum e bucătar. 
Mulţumiţi de el sunt hoţii — 
Nu vorbise în zadar. 


Tocmai asta Glonţ dorea, 
Făr' să piardă nici o clipă, 
Felinarul aprindea. 


POI ee „e o ie at 


„De trăeşte, ne trădează — 
Zice-un hoţ mai furios — 

Hai să-i trag în cap un glonte 
Și să moară sănătos“. 


„Să vă fac niște sarmale, 
Ori tocană sau friptură, 
Ardeiată, piperată, 

Să vă curgă bale 'n gură. 


Scotocește prin tot locul, 
Umblă, caută, în sfârșit, 
Patru saci ce-s plini de galbeni, 
Intr'un colț el a găsit. 

(Va urma) 


-Iè vi- 


ILYBISUZAINA 


ES 
3 
E 

a, 


YAFO 


N 


ae Zrt de, ema NC 


4 
E 
și 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Povestea vestitului erou Hercule 


3). Hercule în luptă cu giganţii. 


n capitolul trecut am arătat darurile ce 
primise Hercule din partea zeilor. In cu- 
rând însă Hercule avu prilej să dea zeilor 
un ajutor foarte mare, răsplătindu-se în 
felul acesta pentru darurile primite. 

Anume, giganţii se răsculaseră împotriva 
zeilor. Giganţii aceştia erau nişte uriaşi gro- 
aznici la vedere. Nu se puteau închipui mon- 
ştri mai urâţi la chip şi înfăţişare decât 
dânşii. 

Mult mai mari şi fără seamăn mai puter- 
nici decât oamenii, giganţii aveau toată faţa 
acoperită de păr şi purtau bărbi lungi. In loc 
de picioare, aveau cozi de şerpi şi balauri. 

Mama lor era zeiţa Gea (Pământul), care 
purta lui Jupiter mare necaz. In adevăr, Ju- 
piter, stăpânitorul lumii, se luptase cu tita- 
nii, cei dintâi fii pe cari îi născuse zeiţa Gea, 
îi biruise, aruncându-i pe cei mai mulţi în 
Infern, iar pe alţii supunându-i la munci 
grele. 

De pildă, pe titanul Atlas îl pusese să poar- 
te cerul pe umeri, pe Promoteu îl ferecase în 
lanţuri pe o stâncă din vârtul unui munte din 
Caucaz, pe când un vultur îi sfâşia, zi şi 
noapte ficatul. 

Gea vroia, aşa dar, să se răzbune, şi să-i ia 
lui Jupiter impărăţia lumei. Pentru aceasta, 
ea îndemnă pe giganţi să pornească un răz- 
boiu împotriva lui Jupiter şi a tutulor zeilor 
din Olimp. 


Şi aşa se dezlănţui războiul între fii Pă- 
mântului (giganţii) şi fii Cerului (zeii). 

Giganţii părăsiră cu toţii locuinţele lor sub- 
pământene şi se strânseră în câmpia Tesaliel 
dela Nordul Greciei. La vederea lor, stelele 
păliră de groază şi însuşi Febus-Apol6, zeul 
Soarelui, se sperie şi întoarse din drum carul 
său de lumină. 

Incredinţaţi că vor eşi biruitori, giganţii să- 
reau şi jucau, scoțând urlete îngrozitoare. 
După aceea, se suiră în vârful munţilor din 
Tesalia, pentru ca de acolo să dea asalt Ce- 
rului. 

La rândul lor, nici zeii nu se lăsară mai pre 
jos. La porunca lui Jupiter, se strânseră cu 
toţii în vârful muntelui Olimp, unde își aveau 
locuinţa. 

Şi lupta începu — o luptă între Cer şi Pă- 
mânt, o luptă cum nu se văzuse nici o dată. 
Sus, răsună trâmbiţa cerească, iar de jos Gea 
răspunse cu un groaznic cutremur de pământ. 

Firea întreagă se turbură adânc, aşa ca în 
primele zile ale facerei lumei. Giganţii smul- 
geau munţii din rădăcini şi îi puneau unul 
peste altul. Aşa şi-au făcut ei o scară pe care 
vroiau să ajungă până la locuinţa zeilor. 

Ce-i drept, zeii aveau o putere mai mare 
decât giganţii. Insă, era la mijloc ceva, care 
le slăbea puterea. Anume, potrivit hotărârei 
unui oracol, nici un gigant nu va muri de lo- 


DIMINEATA COPII LO R'000000000000000000000000000000000000000oooee PAG. 11 


viturile zeilor. Ca să moară, trebuia ca la lup- 
tă să ia parte şi un om pământean. 
Gea avea cunoştinţă de lucrul aceasta. Dar 


mai ştia că unde-va pe pământ creşte o iarbă. - 


Din iarba aceasta se putea face un leac cu ca- 
re giganţii rămâneau nevătămaţi şi atunci 
când ar fi loviți de oameni. 

Gea porni întru căutarea ierbei preţioase. 
Dar Jupiter, care îi ghicise gândul, porunci 
Aurorei, Soarelui și Lunei să nu se ivească, 
aşa ca pământul să rămâtă cufundat în întu- 
nerec. ă 

Şi pe când Gea bâjbăia prin beznă, Jupi- 
ter i-o luă înainte şi se grăbi să rupă iarba 
cea prețioasă. După aceea, prin Minerva, zeiţa 
Inţelepciunei, trimise lui Hercule vorbă să 
vină să ia parte la luptă, dând zeilor ajutor. 

Intre acestea, în Olimp, lupta între zei şi 
giganţi se pornise cu toată furia. Marte, zeul 
războiului, având un scut de aur, care lumi- 
na mai puternic decât flăcările focului, stră- 


punsese cu sulița pe gigantul Pelorus, ale că- 


rui picioare erau doi şerpi vii. După aceea, a 
trecut cu carul său de războiu peste trupul 
gigantului, zdrobindu-l şi strivindu-l. 

Dar gigantul tot nu murea, căci aşa fusese 
hotărât de oraculul despre care am pomenit 
mai sus. 

Insă, iată că se ivește Hercule, care tocmai 
atunci urcase cele din urmă trepte ale Olim- 
pului. La vederea lui, din trupul zdrobit al lui 
Pelorus eşiră cele trei suflete și gigantul mu- 
ri pentru vecie. 


Hercule îşi încordă arcul şi porni să dea şi 


“el în giganţi. Cu o săgeaţă prăvăli în 'adânci- 


mi pe gigantul Alchiomus. Dar acesta, de în- 
dată ce atinse pământul unde se născuse, se 
se vindecă de rană, căpătă o nouă putere de 
viaţă şi porni din nou la luptă. Şi aşa făcu în 
câteva rânduri. 

Insă la urmă, Hercule, sfătuit de zeiţa Mi- 
nerva, se cobori şi el pe pământ după Alchio- 
mus şi-l târî pe acesta întrun loc departe de 
locul lui de naştere. Acolo, Alchiomus îşi de- 
te numai decât sufletul şi muri. 


Ci pe câmpul de luptă sa ivit acum gigantul 


: Efialte, care avea doi ochi de o mărime neo- 


bişnuită şi de o puternică strălucire. 

„lată două ţinte minunate pentru săgețile 
noastre“, zise râzând Hercule zeului Apolo, 
care se lupta alături de dânsul. Apolo nimeri 
cu săgeaţa în ochiul stâng, iar Hercule în 
ochiul drept al gigantului, care se prăvăli 
mort din înălțimile Olimpiului. 

Unul câte unul, giganţii toţi tură nimiciţi. 
Pe cei mai mulţi i-a trăznit Jupiter cu fulge- 
rele sale, însă nici unul na murit, până ce 
Hercule nu le a dat o lovitură. 

Aşa s'a sfârşit lupta între giganţi şi zei, a- 
dică între Cer şi Pământ. Cerul a eşit birui- 
tor, iar Hercule a fost acela care a ajutat mai 
mult la biruinţă. De atunci el întră şi mai 
mult în dragostea şi favoarea zeilor. 

Vasile Stănoiu 
(Va urma) 


PROFESORUL GENEROS 


Profesorul acesta a fost Saint-Saens (citeşte 
Sen-Sans), un mare autor dramatic francez, 
născut la Paris în anul 1835. 

lată ce povesteşte despre generozitatea lui 
unul din elevii săi: 

„Nu reuşisem nici o dată să-l fac să pri- 
mească o plată cât de mică pentru lecţiile ce- 
mi dedea. Insă, într'o zi aveam trei napoleoni 
de aur. L-am rugat, aşa dar, pe Saint-Saens 
să consimtă să ia masa cu mine la restaurant. 

„Saint-Saens primi, iar când ne-am dus la 
restaurant, l-am rugat ca tot el să aleagă felu- 
rile de mâncare. A fost din partea mea o pro- 
punere, de care m'am căit numai decât. 

„In adevăr, începuseră să mă treacă nădu- 


şelile, când am văzut că Saint-Saens alege 
mâncărurile şi vinurile cele mai scumpe. Mă 
întrebam mereu“: Imi vor ajunge oare banii, 
ca să plătesc masa?“ 

„La sfârşitul mesei, mi-am făcut curaj şi 
chemând pe chelner, i-am zis: „Plata, băete!* 

— Sa plătit, răspunse chelnerul. 

— Cum sa plătit? Cine şi-a permis aceasta? 
am strigat eu răstit. 

— Nu te supăra, tinere, îmi zise Saint-Saens 
râzând. Nam făcut fiecare din noi doi ceeace 
trebuia să facem? D-ta m'ai invitat, iar eu am 
primit. Acum eu plătesc, iar d-ta trebue să 
primeşti. In felul acesta suntem chit amân- 
doi“, 


PAG. 12 '000000000000000000000000000000000eeeeeeeeeee DIMINEATA COPIILOR 


URSUL ȘI MURELE 


bia aşteptam să dau iarăşi pe 
la stână şi să aud de la baciul 
Neculai întâmplarea cu ursul 
care i-a mâncat murele din 
oală. 

Dar în ziua când m'am dus 
la stână, baciul par'că n'avea 
. de gând să-şi mai isprăvească 
treburile. Ba mai întorcea un caş — mare cât 
o roată de car aproape — să se svânte, ba mai 
dregea focul sub cazanul în care fierbea jân- 
tita ori ieşea în uşa stânii să chiuie după câi- 
nii ce nu se mai săturau de joacă. 

Şi tocmai târziu, după ce aşteptasem nerăb- 
dător destulă vreme, îşi aruncă şi baciul că- 
ciula cât colo şi se trânti în iarbă la uşa stâ- 
nii. 

Numaidecât m'am aşezat şi eu lângă el. 

— Aici erai mata? — făcu baciul, ca şi când 
până atunci, de multă treabă ce avusese, nici 
n'ar fi băgat de seamă că sunt şi eu pe-acolo. 

— Aici, moş Neculai. Da nu mi-ai spus mata 


dăună-zi să viu... că ai să-mi spui ceva? — 
i-am răspuns eu, căutând să-i aduc aminte de 
făgăduială. 

Dar el se făcea că parcă nu înţelegea nimic. 

— Să-ţi spun ceva? Dar ce să-ţi spue baciul? 
Doar să te întrebe cum o mai duci mata cu să- 
nătatea... x 

— Dar de ursul din pădure care ţi-a mâncat 
din oală mure, ai uitat? 

— Ba n'am uitat. 

— Ei, atunci spune-mi şi mie, moş Neculai, 
cum a fost? 

— Apoi, cum să fie? Iaca, mi-a mâncat mu- 
rele și atât. 

— Bine, ştiu că ţi le-a mâncat... dar cum? 

— Apoi, cum se mănâncă... uite-aşa: hap, 
hap!.:. 

Şi baciul deschidea o gură mare, repezin- 
du-se să mă mănânce ca ursul. 

— Ei, spune-mi de la capăt, moş Neculai! — 
mă rugam iarăşi, văzând că umblă să mă ne- 
căjească. 


DIMINEATA COPIILO R'000000090000000000000000000000000ooooooeeeee PAG. 13 


— Apoi de la capăt a fost, că eu m'am dus 
în pădure c'o oală să culeg mure, că era vre- 
mea murelor. Dar pe-atunci eram flăcău, tâ- 
năr şi voinic, uite aşa cum sunt băetanii ăştia 
pe care-i vezi pe-aici. 

Şi-acu umplusem oala pe jumăsate şi ca să 
n'o mai port cu mine, că era cam grea, o pu- 
sesem jos şi strângeam murele în pumn. Când 
se umplea mâna, veneam şi-o deşertam în 
oală. Şi iar porneam printre copaci să culeg 
altele. 

Dar tocmai când era aproape plină şi mă 
gândeam că de-acu-mi-ajunge câte am strâns, 
când m'am întors s'o iau—iau-o de unde nu-i. 

Intâi m'am gândit că poate era ascunsă 
printre ierburile mari şi am început s'o caut 
mai bine. 

Pe urmă, dacă n'am găsit-o, mi-am zis că 
poate m'am rătăcit eu şi i-am uitat locul şi 
m'am dus şi mai departe. 

Dar oala mea cu mure parcă intrase în pă- 
mânt şi pace. 

Se vede că m'am depărtat prea tare de ea 
şi-a trecut cineva şi mi-a luat-o, mi-am închi- 
puit eu, şi mă pregăteam să plec spre casă, 

Abia am făcut vre-o doi paşi şi de-odată o 
zăresc în iarbă. Dar era goală. Mă uit alături 
dacă nu s'au vărsat murele în iarbă — nimic. 

Măi, să ştii că tot a trecut cineva pe-aici, 
mi-a luat murele şi mi-a lăsat oala să-mi cu- 
leg altele. Ei, tot a fost-om bun mușteriul meu, 
mi-am zis eu mulţumit că nu mă furase de 
tot. Şi-am început să culeg altele, dar fără să 
mai las oala din mână — ştii, ca omul cel pă- 
tit. 

In scurtă vreme o umplusem din nou. Aple- 
cat la pământ, culegeam tocmai ultimul pumn, 
că cineva îmi pune mâna pe spate. 

Măi, care o fi ăla... mă gândesc eu şi mă ri- 
dic spre el. Dar înainte de a-l vedea cine-i, 
m'am pomenit apucat bine în braţe. 

Mă smucesc să mă întorc cu gândul să-i 
dau una bună pentru această glumă a lui. 

Când colo, cu cine mă trezesc în faţă? 

— Cu ursul, moş Neculai? 

— Da, chiar cu moş Martin. Mă prinsese 
bine în labele lui şi mă strângea ca într'un 
cleşte. Dau să scap, să fug — nici chip. Mă 
gândeam să las oala din mâini şi să mă lupt 
cu el, dar matahala era prea mare şi prea voi- 
nic pentru mine. 


Mă prinsese de umeri şi mai în glumă, mai 
în serios — mă strângea vârtos. 

Ei, de-acu mi-a sosit moartea — mi-am zis 
eu, simțind că de-abia mai răsuflu. Dar oala 


cu mure tot n'o lăsasem din mână în zăpă- 
ceala mea. 

Şi cum o ridicasem puţin în sus, văd deo- 
dată că ursul începe să umble cu botul pe ea. 
Atunci ce mi-a venit în gând? Eui-o dau puţin 
pe la nas „Si ursul prinse câteva boabe de 


mure. Pe urmă am tras-o înapoi, arătându-i-o 
de departe. Şi iar lângă nas să prindă două, 
trei boabe. 

L-am necăjit aşa mereu. tot îndemnându-l 
până când ursul înfuriat, văd că-mi dă dru- 
mul, apucă oala cu labele şi şi-o duce singur 
la gură... 

Iar eu am rupt-o de fugă, lăsându-l pe moş 
Martin să mănânce mure, că pesemne tot el 
mi le mâncase şi întâia oară. 

— Şi pe urmă ce-a făcut ursul, moş Neculai? 

— Ce-a făcut ursul? Apoi dacă nu le-a is- 
prăvit, poate că şi acum mai mănâncă mure 
din oala mea şi culese de mine —dar eu nu 
ştiu, fiindcă n'am mai dat pe-acolo să-mi iau 
oala... 

Bine cam scăpat cu viaţă. Altfel cine-ţi spu- 
nea povestea asta?... 

Valeriu Mardare 
—— SOC kI 


Inginerul si ţăranul 


Un ţăran a rugat odată p'un inginer, să-i 
spună cum se face de luminează lămpile elec- 
trice. Acesta i-a explicat foarte clar, apoi la 
întrebat dacă a 'nţeles. 

„Am înţeles totul — i-a răspuns ţăranul 
— mulţumesc frumos; da mă rog matale, nu- 
mai un lucru n'am înţeles: cum curge petro- 


lul prin sârmele alea?!...* 
Standum 


PAG. 14 19000000000000000000000000000000oeeoeeeeeeeeeD / MINEATA 


COPIILOR 


IEPURELE SI ARICIUL 


ceastă poveste va părea. desigur o min- 

ciună, cu toate că este foarte adevă- 

rată, căci bunicul meu, de când îl tiu 

minte, nu uită niciodată să spună 

'ând mi-o povesteşte: „Fără îndoială 

că. este adevărată, altfel nici nu sar povesti”. 
Ascultaţi-o aşa cum s'a petrecut: 

Era într'o dimineaţă de vară în timpul se- 
cerişului, tocmai când grâul este bine copt. 
Soarele lucea pe cer, vântul de dimineaţă a- 
dia peste grâu, ciocârliile cântau în aer, al- 
binele sburau prin hrişcă, iar oamenii se du- 
ceau la biserică în hainele lor de Duminică. 
Toate vietăţile erau bucuroase şi ariciul dea- 
semenea. 

Stătea înaintea porţei sale cu braţele în- 
crucişate, privind vremea cea frumoasă şi 
cântându-şi micul lui cântec, nici mai fru- 
mos, nici mai urât decât cum poate cânta un 
ariciu într'o frumoasă dimineaţă de sărbă- 
toare. 

Pe când cânta astfel cu jumătate de voce, 


îi veni deodată gândul destul de îndrăzneţ, ca’ 


în timp ce nevastă-sa va spăla şi îmbrăca pe 
copii, el să facă câţiva paşi până în câmp, ca 
să vadă ce-i mai fac napii, sădiţi în preajma 
casei sale şi din cari mânca el și familia lui, 
ca şi cum ar fi fost ai lor. 

Zis şi făcut. Inchise portita în urma lui şi 
porni la drum. Deabia eşise din curte şi oco- 
lise un mic tufiş care mărginea câmpul unde 
erau semănaţi napii, când se întâlni cu iepu- 


După Fraţii Grimm 


rele care plecase şi el să-şi viziteze varza. A- 
riciul îl salută prieteneşte, însă iepurele, ca 
o persoană de seamă ce este, mândru de o- 
bârşia lui, nu-i răspunse la salut, ci numai îl 
întrebă cu o mutră foarte batjocoritoare: 

„Cum se face că ai pornit pe câmp într'o 
dimineaţă atât de frumoasă? 

— Vreau să mă plimb, răspunse ariciul. 

— Să te plimbi, râse iepurele, mi se pare 
că pentru aşa ceva ţi-ar trebui alte picioare“. 

Acest răspuns displăcu grozav ariciului, cu 
toate că nu se supără niciodată, decât atunci 
când e vorba de picioarele lui, căci, precum 
se ştie, le are strâmbe din naştere. 

— Iţi închipuieşti, poate, că picioarele tale 
preţuiesc mai mult decât ale mele? spuse el 
iepurelui. 

— Mă mândresc cu asta. 

— Aş vrea să văd, zise iar ariciul, să aler- 
găm împreună şi sunt sigur că am să alerg 
mai repede decât tine. 

— Cu picioarele tale strâmbe? Vrei să glu- 
meşti? făcu iepurele, dar stai, vreau să fa- 
cem încercarea, dacă ai îndrăznit să te mă- 
sori cu mine. Pe ce ne prindem? 

— Pe un frumos ban de aur şi o sticlă de 
șampanie, zise ariciul. 

— Primesc, răspunse iepurele, bate Jaba. 
Vom face încercarea chiar acum pe câmp. 

— Nu, nu este aşa mare grabă, zise ariciul, 
n'am mâncat nimic azi dimineaţă, aşa că