Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1931 (Anul 8, nr. 361-411) 750 pag/DimineataCopiilor_1931-1669230700__pages51-100

DIMINEAȚA CO PITLO RE =EO———= 


ei PAG 


Am început să mă mir și să fiu nedumerit. Oare 
pe mine mă întreabă ? Şi dacă mă întreabă pe mine, 
cum îmi cere să răspund, când eu pot numai să aud 
ce vorbesc sau ce cântă alții, dar nu e chip să pot 
vorbi cu alt cineva și cu atât mai puțin să fiu 
auzit de unul care se găseşte: cine știe în ce țară 
şi la cine știe ce depărtare? 

El însă îi dădea mereu zor și repeta într'una : 
„Ascultătorule la aparatul de radio, înţelegi ce 
spun ? Răspunde-mi da sau ba.” 

Hai să-i fac în voe să-i răspund, mi-am zis eu, 
cu toate că eram încredințat că nu mă va auzi. 

I-am răspuns: „Da, te înțeleg“, spunând cuvin- 
tele acestea în câte limbi le puteam spune. 

Nici nu isprăvisem bine de spus, că auzii răsu- 
nând în aparatul meu de radio un râs puternic. 
Râdea tot vorbitorul necunoscut care, după ce s'a 
potolit din râs, mi-a zis vorbindu-mi în aceiași lim- 
bă ciudată: „Nu era nevoe să-mi răspunzi în atâtea 
limbi, fiindcă am înțeles ce mi-ai spus românește 
şi m'am bucurat, auzind că m'ai înțeles, așa că pu- 
tem sta de vorbă amândoi.” 

Nedumerirea mi-a crescut și mai mult. Ce fel de 
om.este acesta, care mă aude pe mine, când eu 
nam nici un aparat de emisiune, adică un aparat 
cu ajutorul căruia trimitem prin undele electrice 
vorba sau cântecul la depărtări mari ? 

Insă, deoarece — cum și prin ce mijloace, este 
treaba lui — ma auzit și m'am înţeles, când i-am 
răspuns că-l înțeleg, de ce nu m'ar auzi și nu m'ar 
înțelege din nou? De aceea, mi-am făcut curaj și 
l-am întrebat: „Dar cine ești domnia ta și de unde 
îmi vorbeşti?” 

El râse din nou, apoi îmi răspunse: „N'ai putea 
ghici cam cine sunt și de unde îți vorbesc? 

— Nu, de loc, i-am întors eu vorba, adăogând: 
sunt chiar foarte mirat că mă poți auzi. 

— Nu vei fi așa de mirat, zise el, când îţi voi 
spune cine sunt și de unde îți vorbesc. Numele meu 
este Bir-Bar-Bor şi sunt marțian. 

— Imi pare bine de cunoștință, domnule Bir- 
Bar-Bor, i-am răspuns. Spune-mi mai lămurit de 
ce naționalitate ești și cum se numește țara din 
care îmi vorbeşti. 

— Sunt marțian, repetă el, adică locuitor din 
planeta Marte. 

— Ştii că îmi place gluma aceatsa ? i-am zis eu 
râzând cu hohot. Care va să zică, ești din planeta 
Marte și îmi vorbești de acolo! Nu, zău, gluma 
d-tale este destul de reușită. 

— Dar nu glumesc de lor, îmi întoarse el vorba. 
Mă cheamă  Bir-Bar-Bor și locuesc în planeta 
Marte uade m'am născut și am crescut. Sau, poate, 
d-ta, om pământean, nici mai auzit până astăzi des- 
pre planeta Marte.” 

Vorba din urmă a lui Bir-Bar-Bor m'a supărat. 


Să mă facă așa de ignorant, încât să-mi spună că 
nici n'am auzit de planeta Marte ! 

De aceea, i-am răspuns cam înțepat: „Prietene, 
mai domol și fii mai politicos! Știu că glumeșşti, 


peida Di 


ai 


când îmi spui că te-ai născut în planeta Marte. 
Poate, spui așa, fiincă te-ai născut în luna Martie. 
Insă, nu-ți dau voe să-mi spui că n'am habar de 
planeta Marte, eu care... 

— Ei, nu te supăra, îmi tăie el vorba. Credeam că 
voi, oamenii pământeni, sunteți așa de mărginiți 
la minte și așa de săraci la învățătură, încât nu 
ştiţi nimic despre tot ce ste mai departe de lungul 
nasului vostru. Imi pare bine că m'am înșelat și te 
rog să mă erți, 

„Insă, îți spun încă odată și fii bun de mă crede, 


(Citiţi urmare în pag 6 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


FLORILE PĂMÂNTULUI 


ela şi Marioara stăteau supărate una pe 
alta. 

Nela, o copilă gingaşă cu bucle aurii, 
îmbrăcată într'o frumoasă rochie de mă- 
tasă împodobită cu panglici, părea ca o 


zână. 

Marioara, nepoata bucătăresei, o fată dela ţară 
rumenă şi voinică, spunea printre dinţi: 

„Eu sunt mai vrednică! Eu ştiu mai multe de 
cât tine!” 

— „Nu e adevărat!” strigă supărată Nela, bă- 
tând din picioruşe. 

— „Eu ştiu mai multe! Eu sunt mai vrednică! 
Ştiu să citesc îranţuzeşte, iar tu nu ştii. 

a „Eu cânt la pian, ştiu să dansez, iar tu nu 
ştii.” 

— „Dar eu ajut pe mama mea la spălatul rufelor, 
eu îngrijesc de fraţii mei şi de surorile mele mai 
mici, răspunse Marioara. 

„Ei! acum zi cine e mai vrednică? 

— „Mama! Mama! strigă Nela. Spune-i că eu 
sunt mai vrednică. Eu am început să învăţ şi en- 
glezeşte.” 

— Dar eu aduc singură crăci uscate din pă- 
dure.” 

Mama Nelei, care orânduia nişte flori aduse din 
grădină, ascultă tăcută cearta copilelor. Apoi le 
chemă şi le întinse câte un mănunchiu de floricele. 

— „Copilelor, alegeţi cea mai frumoasă floare 
din buchetele acestea.” 


tH 

(Urmare din pag. 5) 
că eu sunt locuitor din Marte, fiindcă nici nu știu 
ce este luna Martie de care ai pomenit — și că 
până astăzi nici nam părăsit planeta. 

„Dar am de gând ca într'una din zile să viu să 
vă fac o vizită pe pământ...” 

Mărturisesc, nu mai știam ce să cred. Adică, nici 
chip să cred că omul acesta cu care stăteam de 
vorbă la aparatul de radio, se găsește în planeta 
Marte și că îmi răspunde de acolo. Eram încredin- 
țat că vorba aceasta era o glumă. Totuși, l-am în- 
trebat: „Spune-mi, te rog, cum ești făcut la chip, 
ca să te recunosc atunci când vei veni pe pământ 
şi cum se numește țara și orașul în care locuești ? 

— Bucuros, îmi răspunse el, decât acum sunt 
grăbit. Sunt invitat la o masă la niște prieteni din 
orașul Firto, iar până acolo sunt vreo patru mii de 
chilometri, așa că îmi trebue un timp de o oră și 
mai bine până ajung cu avionul meu. Insă la re- 
vedere peste câteva zile.” 


N. BATZARIA 
DOC 00 —— 


Cele două fetite, luând florile din mâinile ma- 
mei, au început să le cerceteze cu toată băgarea 
de seamă. 

- „Lăcrămioarele sunt îrumoase, dar nici vine- 
țeaua nu-i urâtă.” 
RE „Eu, mamo, zise Nela, nu ştiu care dintre 
flori e mai frumoasă.” 

- „Nu stiu nici eu, răspunse Marioara.” 

— „Dar iată, nici eu nu ştiu care dintre voi e 
mai vrednică şi mai bună.” 

„După cum florile împodobesc pămnâtul, aşa şi 
voi împodobiţi viaţa părinţilor voştri.” 

„Ochii noştri se desiată când privesc o floare 
frumoasă, iar inima noastră tresaltă de bucurie, 
când vede un copil bun şi cuminte.” 

— „Tu Nela, eşti o şcolăriţă silitoare, iar tu, 


Marioaro, eşti o gospodină harnică”. 


„Amândouă însă bucuraţi pe părinţii voştri.” 

Zicând aceste vorbe, mama Nelei înfipse în pă- 
rul Marioarei un bucheţel de viorele, iar în buclele 
aurii ale Nelei câţiva trandafiri. 

„Acum, copii, uitaţi-vă în oglindă şi spuneţi 
care dintre flori e mai frumoasă?” 

Fetiţele se priviră în oglindă şi apoi se arunca- 
ră una în braţele alteia, strângându-se cu căldură. 

De atunci Nela şi Marioara se făcură prietene 
bune şi nedespărţite. 

D'n ruseşte ae Simon Balaban-Floreşti 


[a asia Rain HHHH HHH 


Răspunsurile dela „întrebările cu păcăleli“ 


Zăpada. 
Glontele. A 


Mănuşa. 

ke 

. Cartofi. 

Xe 
Căpăţâna de varză. 

s*y% 
Scaunul. 

xT% 
Ceasornicul. 

*** 
Cosciugul. 

**x 
Ghicitoarea. 
me — — ok RM 


DIMINEAȚA COPIILOR ese eee e e a et PAG. ? 


vroreeeerererereeee 


pata 0 Abit AZ T a E POPOH H DEAH 


diiad AAAA AARALALLLRLLEEEE IT ELTETTEEETTT TILTI ETTITEETITTETETEEEEEEEEETEEEEEEEEEEEEEEEEEE EE AEE E EEEE EEEE EEE EEEE E EEE EEE E E E E E E E A A A 


oe 
-..... 
."cscccecocee < 


| DECE E SUPĂRAT? | 


=ar 


Ce-i cu Mişu? Ce-a pățit 
: De-i aşa de necăjit? 
$ Oare ce i s'a întâmplat? 
Vr'o bătae a mâncat? 
: Cine poate să ghicească, 
Rog şi mie să-mi vestească. 
; Eu oricât l-am întrebat, 
$ Un răspuns nam căpătat. 
Poate-acasă l-au bătut, 
Fiindcă lecţia n'a ştiut? 
Ori sărind peste uluci, 
S'a dus ca să fure nuci, 
Şi lau rins, l-au scărmănat 
Şi frumos l-au scuturat? 
Poate-i asta, poate-i-aia, 
Ori pedeapsa, ori bătaia. 
Staţi puțin şi vă sândiţi, 
Ce-i cu Mişu să ghiciţi. 
Moş Nicoară 
o. .vceoecosrossee 


oee 
oeoeooeooeeeoe 


PPPRRRRIARRRRAAAARAAR-AARA-A-AARAA 040-00000000030000ttretett1900000 seoeeeeere99opr90000000000000000000000P00000060000000taatataaae Â..cooerereeeeee 


4994000000400009.00-00-00000000000000000000900PPPPPPPPPPPARPAARARRAAARAAA APRRA-PARAAAAPOPOPOAAAAAAAAAROPAPRRRARARORRALAALROROOROoOROoeeeeeoeroeeee- 
Â00409099050090900000009007000090090000-090040040000000-00-000000-00 PRAPAPARARAA PRRAAARADAAAAAOOLOROLOOOOODORERODOOEOOOOLRDOORAAAAAPALOLARAOA ORAR AAAAA CARR RRALLrereerI 


| 
: 
l 
| 
i 
$ 


PETEPPPPEPPPPPP TEETE E EEE E E E E EE E E E E E E E E E EEE E E EE E E E E A EE E E E E E E E EE 
HHHHHHHHHHHH HH s 
d 


Desene de GEO 


„Hăplinuţo, zice Frosa, 
Să nu faci vr'o nebunie, 
Merg puţin pe la vecine, 
Stai tu la bucătărie.” 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Text de MOŞ NAE 


11) Hăplina bucătăreasă. 


Pleacă Frosa, iar Hăplina 
Singurică îşi vorbeşte: 
„Poate, mama la vecine 
Stă mai mult şi zăboveşte. 


„lar la masă nu-i mâncare, 
Să mapuc eu dar îndată 
Să gătesc, să fac o ciorbă 
Ş'o să fie minunată. 


P'urmă fac şi mămăligă 
Ş'o tocană mai cu zeamă, 
Pun piper şi ceapă multă, 


La grătar mai pun pastramă. 


„Ce mai masă 'mpărătească! 
Ba e bine să poftesc 
Musafiri vr'o şase, şapte... 
Dar întâi hai să gătesc.” 


Ia un şorț de-al coanei Frosa, 
Ce-i atârnă până jos. 

Pune apă ca să fiarbă, 

Vrea să facă nişte sos. 


DIMINEAȚA GO0PI1 LORESO e = PAG. 9 


= 
ITAL 
L je 
pa 7 


Insă apa fierbe'n clocot Vai, ce mare grozăvie ! Pe obraz, pe nas, pe faţă, 
In căldarea măricică, Căldarea sa răsturnat, Şi pe mâini şi pe picioare. 
Ea se-apucă s'o ridice, Toată apa cea fierbinte Cum mai ţipă mititica! 
Dar e slabă, mititică. Pe Hăplina Sa vărsat. Rău o ustură şi doare. 


Coana Frosa-i tot departe, Şi porneşte'ncet spre casă, Se repede glonț în casă, 
Stând de vorbă prin comună, Tot oprindu-se mereu, Când acolo ce zăreşte ? 
Ochiul stâng însă-i se bate. Dar din drum aude țipăt: Jos întinsă e Hăplina, 
Zice: „Zău, că nu-i a bună!” „Vai, mămico, aoleu!” Țipă şi se svârcoleşte. 


Coana Frosa speriată, Iar Prostilă mai cu minte: O ținură până seara, 

O ia'n braţe, ese-afară. „Nu țipați, zice, 'n zadar, Când Hăplina strigă: „Mamă, 
Aud ţipete vecinii Ci băgaţi-o pe.Hăplina Mi-a trecut, dar mi-e foame, 
Și grămadă alergară. Cât mai mult în băligar.” Dă-mi o ciorbă şi pastramă.” 


(Va urma) 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ună seara, gazdă bună!" Aşa mă 
întâmpină eri seară draga mea 
rândunică, așezându-se vioae pe 
marginea cuibuşorului ei, pe care, 
de atâţia ani şi-l are construit în 


Fo] 
pA% 


pridvorul casei mele. 
Ca de obiceiu, în fiecare seară sfioasa rân- 


dunică are gust de vorbă, dar atâta mâncă- 
rime de limbă ca astă seară, n'a mai avut de 
când o ştiu. Ciripeste într'una verzi şi uscate, 
numai timp să ai s'o asculţi. Cum vede că mă 
aşez pe divanul din pridvor, ca să mă  odih- 
mesc, se aşează frumuşel pe pălimar şi începe 
să sporovăiască toate cele. 

„Cirip, cirip, cip, cip! Să vezi ce mi sa în- 
tâmplat astăzi, să râzi, să leşini de râs, nu 
altceva. Număram în văzduh nişte musculiţe 
numai bune de mâncat şi mă desfătam, de a- 
dierea unui vânt răcoros. Făceam prin aer mii 
de tumbe. Mă ridicam la înălţimi mari şi de 
acolo mă repezeam ca un gloţ până la pământ, 
sburam iar cu pământul, iar mă înălțţam, iar 
căldeam; ce să-ţi mai spun ?Mâncasem bine și 
eram veselă. A 

„Deodată, pe când mă aflam deasupra unei 
ogrăzi plină cu păsări de curte, numai ce aud 


| Din ciclul „Aşa mi-a povestit o rândunică“ | 


pui şi găinile piùind şi cotcodăcind, de-ți îm- 
puiau urechile. 

„Eretele! Eretele!“ {ipau bietele păsări, cău- 
tând să se ascundă care pe unde găsea. 

„Aha, gândii eu, stai tu, cumetre, că-ți tai 
eu pofta de carne de pasăre! 

„Cumătrul Erete se învârtea în cercuri 
strânse deasupra pasărilor. Pusese ochii.pe o 
puică albă, care rămăsese moartă de frică în 
mijlocul ogrăzii şi se pregătea s'o înfaşee de 
ceafă. 

„Când mici nu se aştepta cumătrul Erete şi 
era mai sigur de prada lui, mă repezii ca un 
glonţ în ceafa-i pufoasă. Cu ciocul îi apucai 
bine pielea capului şi cu ghiarele mă proptii 
vârtos în fulgii de pe spate. 

„Şi unde începu eretele să se sbată, să se 
înalțe în văzduh, să coboare, doar, doar m'o 
putea svârli din spate. Eu mă ţineam ca scaiul 
de el. Cârâia cumătrul scos din fire şi se sbă- 
tea ca de frica morţii. Peste câteva clipe sosiră 
încă două trei rândunele şi mi-l luară la o 
„cheltăneală pe jupânul erete de să-i plângi de 
milă, nu alta. 


(Citiţi urmarea în pag. 11 jos) 


"r 


DIMINEAȚA COPIILOR = 


E e peace PAGINA 


„CREDEAM CĂ IRI EU!“ 


Boieldieu, un vestit compozitor francez, îşi 
avea la teatru locul său rezervat, dar nu se 
ducea niciodată . 

Insă, într'o seară, trecând pe. acolo, se- ho- 
tărî să intre. Dar în momentul când îşi spunea: 
numele la control, un domn îl opreşte și mă- 
surându-l cu o privire severă, îi zice: 

„Ce înseamnă, domnule, această glumă de 
prost gust? Aicea îl cunoaştem cu toţii foarte 
bine pe d. Boildlieu; care vine regulat în toate 
serile. De alţfel, şi acuma este în sală. 

— A, foarte bine, vă cer iertare, răspunse 
Boieldieu, fără să mai insiste. Vă rog numai 
să-mi daţi cu plată un loc alături de el. Aş fi 
foarte mulţumit să-i pot face cunoştinţa”. 

După ce sa jucat un act de piesă, adevăratul 
Boieldieu intră în vorbă cu acela care se dădea 
drept Boieldieu. 

„Care va să zică, îl întrebă el bisd d-ta 
eşti în adevăr d. Boieldieu şi eşti absolut sigur 
de lucrul acesta? 

— Dar..., domnule..., vezi că..., bolborosi ce- 
lălalt zăpăcit şi turburat de această întrebare 
directă şi neaşteptată. 

Insă Boieldieu nu-l lăsă să continue, ci îi zi- 
se: ,„Pentrucă, vezi d-ta, mă cam miră să aflu 
că altcineva este Boieldieu, de oarece de vre-o 
cincizeci de ani credeam că Boieldieu sunt 
eu”, 


9000000000000000000000F0000009000PPOPO0O 000 TETTE a aa iaaiiai 


(Urmare din pag. 10) 


L-au ciocănit şi l-au sgâriat, până a căzut 
lat în mijlocul ogrăzii.de unde vrea să fure 
puica cea albă. Dar a căzut jos jupânul şi l-a 
şi înşfăcat un dulău mare. 

Dumnezeu să-l erte! In clipa aceea par'că 
îmi era milă de el, dar mai milă mi-ar fi fost 
de biata puică nevinovată pe care ar fi sfâ- 
şiat-o în zeci de bucăţi hrăpăreţul erete. 

— Bravo, bravo! zisei eu. Ai făcut o faptă fru- 
moasă, rândunica mea. Poţi să dormi cu cu- 
getul împăcat. Noapte bună! 

— Cirip, Cirip, cip, cip! Somn uşor, gazdă 
iubită.” 

„Şi rândunica adormi fericită lângă pui- 
şorii ei, 

D. C. Mereanu 


dei, t f ——— CZ kanm ef 


| CUVINTE INȚELEPTE._| 


E ceva să vorbeşti 
bine. 

Fereşte-te de omul care te linguşeşte. 

Adevărul este ca untdelemnul ; totdeauna ese 
la suprafaţă. 


bine, dar totul e să faci 


Vorba este de argint, tăcerea e de aur. 

O reputaţie bună face mai mult decât o cin- 
gătoare de aur. (Solomon) . 

Deseori virtuțile se pierd în interesul personal, 
după cum fluviile se pierd în apa mărei (La 
Rochefoucauld). 

Omul tare de suflet se cunoaşte după puterea 
de a răbda. 

Memoria este oglinda în care vedem pe cei 
absenți. . 

O politeță este o floare. (Proverb italian). 

Deseori fericirea ese din nenorocire. 

Ținta finală a ştiinţei este adevărul. 

Cele mai multe rele de cari suferă oamenii, vin 
tot dela oameni. 

Omul leneş are numai dorința de a face ceva. 
-Elefantul nu simte pişcătura puricelui (Pro- 
verb italian). 


Generozitate nu înseamnă atât 


a da mult, càl 
a da la timp. (La Bruyere). 


[k] GLUME |* 


„Cine poate să-mi spună ce 


Invătătorul. — 


este vântul? 


Nicuşor. — Eu, domnule; vântul este un aer 


care se grăbeşte“. 
tte 


„Mamă, mamă, — ţipă micul Toto — urechile 
se țin de obraz ori de gât?... 
„Dece, dragă? 
„Fiindcă ai zis Mariţei să mă spele pe obraz, 
şi ea vrea să-mi spele şi urechile...“ 
Trimise de Agrigoroae Nelly 
tee 
Bine, Anico, cum îți vine să bagi degetele în 
sos? 
— Nu-i nimic, coniţă, nu arde“ 
Trimise de E.G. 
— CX = — 


DIMINEAŢA COPIILOR 


POVESTE POPULARĂ DE 


MBRIN Oneanv 


într'o colibă veche și dărăpănată 
dela marginea unei păduri. Erau 
așa de săraci, că nu rare ori se 
culcau seara flămânzi, pentru ca 
a doua zi să n'aibă ce mânca. Din 
pricina aceasta, erau mereu ne- 
mulțumiți și nu vorbeau despre 
alt ceva, decât de lipsa lor de noroc și de nedrep- 
tate ce ar fi făcut Dumnezeu cu dânșii. 

„Iată, Cutare are vite, are trăsuri, pământ mult, 
vii și livezi. Şi nu e nici mai bun, nici mai deștept 
decât noi, zicea Stan. 

— Dacă mă ajută norocul, îi întorcea Safta vor- 
ba, și ajung într'o zi să fiu bogată, nam să fiu o 
calică și o sgârcită, cum e nevasta boerului nostru. 
Am să-mi păstrez și pentru sufletul meu și am să 
trăesc bine, dar n'am să uit pe oamenii săraci și ne- 
voiași.” 

Așa își vorbeau ei în toate zilele și cam la fel 
se tânguiau în toate serile. 

Intr'o seară de iarnă, pe când stăteau amândoi la 
vatră, supăraţi şi amărâți că n'aveau cu ce să-și 
plătească foamea, auziră bătăi în poarta colibei. 
Stan se duse și deschise. 

In colibă intră un bărbat în puterea vârstei, îm- 
brăcat în haine scumpe ș: mândru la înfățișare. 
„M'a apucat, zise el, viscolul în pădure, unde eram 
la vânătoare. Vă rog să mă primiți să mă încălzesc 
şi să stau aici până ce trece cu furtuna. 

— Incălzește-te și stai cât dorești, îi -răspunse 
Stan. Numai să nu ne ceri ceva de mâncare, fiindcă 
n'avem nimic și noi înșine n'am dus ceva la gură 
de azi dimineaţă. 

— Fiţi pe pace, le zise drumețul. Am eu, ca să 
facem tustrei o masă destul de bună.” 


ty 


DIMINEAŢA COPIILOR 


PAG. 13 


Zicând acestea, drumețul scoase din traistă un 
iepure ce-l împușacse în ziua aceia, mai scoase un- 
tură, trei bucăți mari de pâine albă și moale şi o 
ploscă plină cu vin vechiu și tare. Safta se grăbi să 
gătească iepurele și să pună masa. 

Stan și Safta au mâncat și au băut cu o poftă, ca 
niște oameni cari știu bine că nu vor mai avea parte 
de așa pomană. Drumeţul mânca mai puțin și bea 
cu socoteală. Insă, în vremea mesei îi întreba cum 
le merge și din ce trăesc. 

„Rău de tot, boerule, povesteau ei. Sunt zile în- 
tregi „când n'avem cu ce să ne mai înșelăm foamea. 
Sărăcia se ține scaiu de noi și nu e chip să ne mai 
lase și să se mai ducă și pe la alții.” 

Dar pe când stăteau așa de vorbă, iată că în co- 
libă intrară, dând năvală, mai mulți vânători. 

„Măria Ta, ziseră vânătorii, plecându-se până la 
pământ înaintea drumețului din coliba lui Stan. E- 
ram tare îngrijoraţi, neștiind unde v'aţi dus. 

— „Vedeţi că nu mi-a mers tocmai prost”, răs- 
punse drumețul, care nu era alt cineva decât îm- 
păratul acelei țări. 

La plecare, împăratul zise lui Stan și Saftei: 
„Fiindcă aţi fost așa de buni cu mine și m'ați pri- 
mit cu atâta dragoste, vreau și eu să mă plătesc 
față de voi și să vă scap de sărăcie. De aceea, vă 
iau chiar acum la palatul meu, unde veți locui câte 
zile aveţi de trăit și unde nu veţi duce lipsă de ni- 
mic.” 

Ii luă și le dete să locuiasă o aripă a palatului. Ii 
îmbrăcă în haine noui și frumoase, iar pe Stan îl 
numi supraveghetor al tutulor servitorilor dela 
palat. 

Stan și Safta duceau acum un traiu, cum nici 
nu visaseră vreodată. Aveau totul din belșug, iar 
treaba ce avea Stan de făcut, era cât se poate de u- 
șoară. . 

Stan era mulțumit și în toate zilele se ruga lui 
Dumnezeu pentru sănătatea și fericirea împăratu- 
lui. Safta însă se schimbase cu totul în rău. 

Se făcuse o îngâmfată fără pereche. Abia se în- 
josea să stea de vorbă cu servitorii și se purta 
foarte rău cu dânșii. Pe oameni săraci și nevoiași, 
cari veneau la poarta palatului să ceară de pomană, 
îi alunga fără milă. 

Pe lângă aceasta, nu era de loc mulțumită de no- 
rocul ce dăduse peste ea și peste bărbatul ei. Ba 
chiar cuteza să spună că împăratul nu i-a răsplătit 
în deajuns și că a fost nedrept cu dânșii. 

„Dece, îi spunea ea lui Stan, să te facă suprave- 
ghetor al servitorilor și să nu te facă marele său 
sfetnic? Dece să nu se pună să locuim chiar în pa- 
lat și dece să nu ne primească să stăm la masă cu 
el? 

— Femeie, îi răspundea Stan, nu cârti, ci mulțu- 


> 


mește lui Dumnezeu că ne-a 'nvrednicit să avem 


parte de un traiu așa de bun. Să nu cerem altceva, 
decât să rămânem până la moarte, așa cum suntem 
acum.” 

Intr'o zi un servitor le aduse o tavă de argint, 
care era acoperită cu un capac tot de argint. „Este 
din partea împăratului, zise servitorul adăugând: 
împăratul vă poruncește să o ţineţi în toate zilele 
pe masa voastră de mâncare, dar să nu ridicați nici 
odată capacul.” 

Din ziua aceea, Safta nu-și găsea de loc astâm- 
păr. O rodea par'că un vierme, o chinuia mereu 
gândul să știe ce este în tava de argint. Şi nu-i 
mai dedea lui Stan pace și răgaz. 

„Bărbate, hai să ridicăm capacul, așa, numai pu- 
țin, că nu e moarte de om.” 

Până la urmă, Stan, ca să aibă parte de liniște, îi 
făcu în voe. Din tavă sbură o pasăre, care merse 
drept în odaia împăratului. 

Nu trecu mult și împăratul veni în camera în 
care Stan și Safta stăteau încremeniţi, uitându-se 
unul la altul. 

„Fiindcă ați călcat porunca mea, le zise el, veți 
primi pedeapsa ce vi se cuvine. Iar pedeapsa ce vă 
dau este precum urmează: Desbrăcați hainele ce 
v'am dat, părăsiți palatul și întoarceți-vă la coliba 
voastră. Aţi avut parte de noroc, însă voi i-ați dat 
norocului cu piciorul. Ați putut să ajutați pe oa- 
menii săraci și nevoiaşi, așa cum erați și voi când 
v'am cunoscut, dar voi v'ați purtat rău cu dânșii și 
i-ați alungat.” 

Dacă mau murit, Stan și Safta trăesc și astăzi în 
lipsă și sărăcie în coliba dela marginea pădurii. 


Marin Opreanu 


HHHHHHHHHHHHHH HH 


170. bor 
“UN RĂSPUNS CUMINTE 


De ziua ta ce să-ţi iau, 

Un cal sau un patefon? 

Ba, mămico, mai bine vreau 
Un pachet Suchard, 

Cea mai fină ciocolată! 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărţi: 

1. Poveşti cu noroc, o carte apărută în volum 
format mare şi cu toate paginile împodobite în 
minunate ilustraţii şi culori. 

2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


PAGI EEE 


———— DIMINEAȚA COPIILOR 


iavolul, de când este el, numai rău a cău- 
tat să-i facă lui Dumnezeu. Astfel se spu- 
ne că-la facerea lumii şi a tuturor celor- 
lalte el făcea totul din potrivă. 

Dumnezeu a făcut calul, diavolul a fă- 
cut catârul; a făcut Dumnezeu boul, a făcut şi dia- 
volul bivolul; a făcut apoi Dumnezeu oaia, diavo- 
lul a făcut capra, a făcut Dumnezeu iarba de pe 
câmp, a făcut şi el mărăcinii şi ghimpii, a făcut 
Dumnezeu pomii, a făcut şi diavolul scaeţii şi tu- 
fişurile cu mărăcinişuri. 

Ba s'a apucat şi a făcut cică şi un om, dar nu 
la fel cu oamenii făcuţi de Dumnezeu, ci în altfel, 
aşa cum a vrut el. Poate, mai știu eu, cu coarne 
şi cu coadă ca el. 

Dumnezeu l-a lăsat în pace. A făcut el toate şi 
nu i sa întâmplat nimic. 

Insă numai când făcu omul şi vru să-i dea via- 


tă, nu putu. Suflă, aşa cum a făcut Dumnezeu, su- 
îlă, dar în zadar. Omul n'avea viaţă şi pace. Insă, 
încăpățânat cum e,:ce, credeţi că l-a lăsat aşa? 
Nu. S'a dus la Dumnezeu. Zor, nevoe mare, că 
să-i dea şi omului lui viaţă. Ba, încă ceva şi mai 
mult: diavolul a cerut să-i dea lui puterea şi să 
conducă pământul, şi oamenii şi ai lui Dumnezeu 
şi ai lui. Cu alte cuvinte, Aghiuţă cerea să fie mai 
mare de cât Dumnezeu. Dumnezeu l-a ascultat 
cum vorbea el aşa prosteşte şi cumpănit i-a răs- 
puns: 


„Să fie şi aşa cum zici tu; dar iată cum: dacă 
mi-oi usca tu tot de pe pământ, toate plantele şi 
toţi arborii, atunci îţi dau ţie puterea. Inţelesu- 
m'ai? 

-- Da, Doamne, zise Aghiuţă bucuros şi adăugă 
în gând: „, Apoi, asta e nimica toată”. 

Se duse pe pământ și dădu cu biciul peste tot, 


Gp 


e) 


DIMINEATA COPIILOR === 


şi pe unde da, toate se uscau, şi plante, şi arbori, 
erse el aşa dela 
vale la munte şi toate îi merseră strună. 

în munte, dă-i în toate păr- 
tile. Se uscară toţi pomii aproape. Numai unul stă- 
tea verde şi mândru. Se înfurie diavolul, văzân- 
du-l şi dă-i, dă-i cu biciul. Insă 
frunzele jos de pe unde da cu biciul, dar nu se 
uscau. A muncit el, diavolul mult, dar munca i-a 


şi iarbă, mă rog, tot ce-i verde. 


Când aiunse însă 


fost fără rod. 


Ingrozit, dă fuga la Dumnezeu, care, cum îl 


= PAG. 15 


nimic. 


Cădeau 
île în foale. 


ghiuţă îi spuse că nu putuse să usuce un pom. A- 
ghiuţă aşteptă până îi mai trecu lui 
pofta de râs şi-l întrebă: 
„Doamne, dar n'ai putea să-l faci să se usuce?” 
Dumnezeu, la auzul acelor vorbe, 
foc şi-l dete afară. Aghiuţă, ruşinat, nu mai zise 
nimic şi plecă acolo la el, în fundul iadului, să su- 


Dumnezeu 


se supără 


lar bradul, căci aşa se numeşte pomul acela, 


văzu, începu să râdă cu hohote, mai ales când A- 


sta de atunci veşnic verde în ciuda diavolului. 


Dem. Fară 


aa aaa aaa iai 
AAAA AARAA EREEREER EEEE EEEE EEEE EEEE Errr rreren 0090000000000009000000090000000000000000000072000000000000000000 


| Rezultatul tragerii premiilor oferite de revista „Dimineața Copiilor” 


Duminică 18 Ianuarie cor., înainte 
de amiază, a avut loc la Teatrul Maria 
Ventura, tragerea premiilor oferite de 
revista „Dimineaţa Copiilor“ abonaților 
şi cititorilor din întreaga țară. Iată re- 
zultatul + 


1. Una bicicletă de băiat sau fată, 

marcă renumită, câștigată de Taubman 
Silvia, str. Anastasie Panu 38, Bucu- 
reşti. 
2. Una cazacă sau jachetă din lână, 
furnizată de depozitul de tricotaje, str. 
Cazărmii 22, câşigată, de Ionescu Victor 
al III-lea, str. Radu Popescu 14, Bucu- 
reşti. 

3. Câte un ceasornic-brăţară pentru 
băiat sau fată, renumita marcă „Tel- 
lus“, furnizate de reprezentanța gene- 
rală a ceasornicelor ,,Tellus“, câşti- 
gate de Fufu Leibovici,, Fabrica Cluce- 
reasa, com. Clucereasa, judeţul Muscel, 
și Iiescu N. Mihail, str. Alexandru cel 
Bun No. 3. Craiova. 

4. Una pereche ghete sau pantofi 
pentru copii, marca  „,Bally“ (Elveţia) 
furnizată de magazinul de încălțăminte 
„Bally“, calea Victoriei No. 90, Bucu- 
rești, câștigată de Jebelelean Stela, str. 
Gheorghe Sincai No. 12, Timişoara, 

5. Un elegant pullower de lână, pen- 
tru băiat sau fată, furnizat de magazi- 
nul Carmen-Sylva, str. Lipscani No. 80, 
București, câștigat de Nicu Budulan 
str. Locot. Zăbăvoiu No. 8, București. 

6. Un şal, una căciulă şi un costu- 
maş de corp, furnziate de magazinul 
„Globul“ str. Selari No. 28, Bucuresti 
câștigate de Minuţa I. lacobsohn str. 


- Căndescu 3, Tg.-Ocna, Bacău. 


7.Câte una pereche ghete pentru co- 
pil, pe măsură, furnizată de firma D. 
Mociorniţă, câștigate de Gigel și Sandu 
Israel, str.  Belizarie-Luther 22 Bucu- 
reşti, Eleceș Ludwig, str.  Povernei 
No. 12, București, şi Stroescu Ştefan, 
bul. Carol 105, Bușteni-Prahova. 

8. Una vestă de copil, furnizată de 
magazinul „Globul“ str. Șelari No. 28 
București, câștigată de Ionel Târnorea- 
nu, str. Nicolae Anghel 10, Bucureşti. 

9. Un aparat de radio cu galenă, com- 
plect, renumita marcă „Lumophon“, 


furnizat de reprezentanța generală ,Lu- 
mophon', Leonard S. Iosefsohn, str. 
Smârdan 13, Bucureşti, câstigat de Vi- 
talii Dobândă, strada Coşbuc No. 23, 
Bălţi. 

10. Una per, ciorapi și un pullower 
furnizate de magazinul „Globul“ str. Şe- 
lari 28, București, câștigate de Jules 
Cazaban, str. Carol lu d-na dr. Phili- 
pide, Câmpina-Prahova. 

11. Una sanie construcţie de fier, 
penru copii, furnizată de magazinul 
cu jucării L. I. Schiffer, Smârdan 18, 
Bucureşti, câştigată de Costică Teodor, 
str. Orientală 71 (61) Brăila. 

12. Câte un aparat cinematografic de 
casă cu filmele și clişeele lui, furnizat de 
depozitele Kestenband str.  Şelari 9, 
București, câștigate de Sabo Matilda, 
şos. Giurgiului, aleea B. 24, Bucureşti 
și Gigi căpit. C. Constantinescu, str. 
Maica Domnului No. 16, Slatina-0Olt. 

13. Un erector (cutie mare cu mate- 
rial pentru construit în genul ,Meca- 
no'') furnizat de „Paradisul  Copiilor'* 
Magazinul de jucării Filip Lindenberg, 
str. Smârdan, câștigat de Anghel Şte- 
fan, bul. Ferdinand 131, București. 

14. Un sweater pentru copil, furnizat 
de depozitul de tricotaje din str. Cazăr- 
mii 22, Bucureşi, câștigat de Repede 
Ionel, Matei Corvin 11, Vulcan-Hune- 
doara. 

15. Câte una muzică de gură pentru 
concert, furnizate de magazinul Ipear, 
calea Victoriei 34, București, câștigate 
de : Sandu Gross, Bătrânilor 32, Bucu- 
reşti, Nelu Dabija, Tudor Vladimirescu 
23, Consanţa ; Argintaru L., Mihai-Bra- 
vul 25, Cahul: Marioara P. Blajovici, 
bul. Carol No. 8, T.-Severin; Vasilică 
Cunea, General Dragalina 46, Giurgiu; 
Alex. Pistol, com. Stănești-Cerna, jud. 
Vâlcea. 

16. Câte un premiu de cărți alese 
pentru copii, apărute în editura Adevă- 
rul, în valoare de lei 200, câşigate de: 
Aurel Feldstein, bul. Basarab 79, Bucu- 
rești; Marcel Marcovici, Roşiori 16, Ga- 
laţi ; Iorga Nicolae jr. 276 Regina Ma- 
ria, Maieruş, jud. Braşov; Nicolae 
Gheorghe, Gabroveni 12, Bucureşti ; Es- 
fir Krutiansi, Ştirbey-Vodă 7, Călă- 


raşi-Ialomița; Nicolai Antohi, str. Ge- 
rului 10, Galați; Melitta Fritsch, str. 
Focşani 7, Brăila; Andrei Gh. Motoc, 
str. Ispir, Orşova-Severin; M. Gheor- 
ghe, str, Filaret 40 București; Lydia, 
Freier, calea Plevnei 132, Bucureşti. 

17. Una vesta sau pull-ower furnizată 
de depozitul de tricotaje, strada Cazăr- 
mii 22, câştigate de Georgeta Dimi- 
triu, str. Elena Doamna 16, Galați. 3 

18. Un şal și o căciuliță, câştigate 
de Leu S. Galcenco, str. Bulevardului 
181, Bolgrad-Ismail (Basarabia). 

19. Câte un flacon cu apă de colonia 
şi două, cutii săpun pentru dinţi, furni- 
zate de firma B. Lax, concesionarul pro- 
duselor „Botot'“, câşigate de: Melita 
Locker, Sadova, C.-Lung (Bucovina); 
Anton Ungureanu, str. Valter Mărăci 
aeanu 9, Cernavodă; Zitta Weiner, str. 
Wicilicilor No. 16,  Vatra-Dornei, C.- 
Lung (Bucovina); Sofica și Iancu Mos- 
covici, sr. Palat 73, Iaşi; Elena Gh. 
Pădurăleanu, str. Popa-Nan 117, Bucu- 
rești ; Lorber Artur, Buciumului 40, Bu- 
cureşti ; Ştefania Ionescu, Făgăraş 36 
Bucureşti ; Natan mil, com. Broşteni 
Neamţ ; Ion E. Stan, str C. Dissescu 14, 
Bucureşti ; Popovici C. Veronica, satul 
Ciocile, com. Nicoleşti-Jianu, judeţul 
Brăila. 

20. Un ceasornic marcă elveţiană de 
buzunar sau brățară, furnizat de ceasor- 
nicăria „Pax“, calea Griviței 107, Bu- 
*ureși, câștigat de Corneliu Dincă, str. 
Maniu 18, Lugoj-Severin. . 

21. Un tacâm pentru copil, de argint 
veritabil, furnizat de marea casă Argin- 
tăria Pforzheim, str. Colţei 6, Bucu- 
reşti (Furnizorul Curții Regale), câşti- 
gat de Cohn Ella, calea Moşilor 261, 
București. 

22. Un costumaş pentru băiat, furni- 
zat de fabrica Rezistența, str. Bără- 
ției 29, etaj, București, câştigat de Bea- 
trice şi Melania Brener, bulev. Basarab 
177, Bucureşti: 


Câşigătorii din Capitală se pot pre- 
zenta personal la redacţia revistei „Di- 
mineața Copiilor“ spre a-și ridica pre- 
miile, iar acelora din provincie li se vor 
expedia prin pachete poştale. 


PAG. 16 = = DIMINEAȚA COPIILOR 


~r 


| DE VORBĂ CU CITITORII | CITITORI, A APĂRUT 


N. I. T.-Loco. — Ne ceri ca, spre bucuria d-tale, | rff Lili j“ 
să-ți publicăm cele două poezii „larnă” şi „Scum- » e a ane 
pă Românie”. Dar noi avem datoria să ne gândim cel mai frumos, cel mai înduieşător 


şi la cititorii noştri cărora, întru cât ne stă în pu- şi cel mai interesant roman pentru 
tinţă, ne silim să le dăm, în proză şi în versuri, copil și Hnorot © 


© 
bucăți cât mai bine scrise. Incercările d-tale sunt si 
însă slăbuţe de tot. De altfel, ce  nevoe este să yy ertia Lilianei 


facem cu toții versuri? 


Ren A Zmâ îm a apărut într'un volum foarte 
„Ins. Gr.-Loco. „Furca pământului na putut frumos tipărit, impodobit eu. ma: 
intra în n-rul de Crăciun, din cauză că am avut meroase ilustraţii şi având o mi- 
prea multă materie. . ©  nunată copertă în culori © 


Aur. P.-Braşuv. — Acelaş răspuns ca mai sus. 


D 
A. G.-laşi. — Publicăm frumoasa d-tale poezie J ti L li į“ 
„Cetatea Neamţului”. Regretăm că, din cauză că » er a l ane 


am primit prea târziu pe celelalte două, nu le-am este un roman care nu trebuie să 
putut publica în n-rul de Crăciun pentru care fu- uperena din aia o casă. / Etajul 
seseră scrise. Le păstrăm pentru anul viitor. Co- unui volum format mare, Lei 60 


De vânzare la toate librăriile. 


laborarea d-tale e primită cu toată dragostea. 
Cos. N. T.-Brăila. — Am citit povestea trimisă 
as de d-ta, dar din felul cum scrii, se vede că eşti 
încă în vârstă mică, aşa că e prea de vreme, ca LL LL LL LL LL LUI LL] 
să fii de acum scriitor. Lasă-ne pe noi oameni bă- 
d trâni să spunem şi să scriem poveşti, iar d-ta 
t = „continuă să fii cititorul nostru drăguţ. 

Nic. M.-Satu-Mare. — Dragul meu, cel puţin 
"până acum nu s'a văzut în țară la noi ca de Cră- 
înce „ciun să fie „păsări cari să cânte prin teii în floare” 
2 tri | _M. Mir.-Loco. — Slăbuţe, dragul meu, poeziile 
+ (> | „Ploaia” si „Mos Crăciun”. Slăbuţe şi cu multe 
O ră jizreseli de ortografie, asupra cărora îţi atragem zi p ga ZA 

iz „atenţia, ca să te îndrepţi. Apoi nu uita că abia ai 
a iti ai în şcoala secundară, aşa că prea te gră- 
= i __"beşti să faci versuri şi să le trimiţi spre publicare. 


teii iii | | în străinătate 


J n OAA F de MOŞ NAE 
Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


Almanahul Şcolarilor pe anul 1931 


în care găsiți o minunată şi foarte variată 
materie de citit, printre care două frumoase 
piese de teatru pentru tineretul şcolar. 


De vânzare la chioşcurile de ziare şi la librării 
PREŢUL, LEI 25 


A apărut! / A apărut în volum 


Uu volum format mare de aproa- 


pe 90 de pagini, cuprinzând toate 
pățaniile lui Haplea în străinătate 
Are o splendidă copertă în culori, y 
iar toate paginile sunt îmbogă- 
țite de desene minunate de 
talentatul desenator GEO 


ASNENNAAANVLONDEGSNSARNNDN IL ANDLERDUNANRNUSRSSARBEGANEN? LUM LEI 50 


Cereţi la librării: De vânzare la toate librăriile. 


„INELUL PIERDUT“ 


Atelierele „ADEVERUL“, S. A. 


w DIMINEATA 
| 365 d e E E ba a e 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


mu pi 


A i i y 
zsMai stai, iepuraşule, ca să te pot prinde !” PREȚUL LEI 5.— 


Su 


PA G. 4.5 eam a CEEE E E EAEE amet ra ra 


? 


Cine a născocit basmele ? 


Aşa ne întreabă drăguţa noastră cititoare, d-ra 
Mer. Art., căreia, precum ne spune ea însăşi în 
scrisoarea ce ne-a trimis, îi place mult să citeas- 
că basme şi poveşti. 

Răspundem că, mai întâiu, basmele şi poveştile 
trebue împărţite în două mari categorii: în bas- 
mele şi poveştile populare şi în basmele şi poveş- 
tile culte. Acestea din urmă sunt făcute din ima- 
ginaţia scriitorilor, cari le semnează cu numele 
lor. Autorii lor sunt, prin urmare, bine cunoscuţi. 

Insă, autorii basmelor şi poveştilor populare, 
ca şi autorii legendelor, cântecelor, proverbelor 
şi ghicitorilor populare, sunt anonimi, adică nu 
ştim cine au fost, fiindcă n'au nume. Ba tocmai de 
aceea se numesc populare, fiindcă sunt socotite 
ca făcute de popor, iar nu de un Singur om. 

Ce-i drept, un cântec popular a fost făcut la în- 
ceput de cineva, care nu şi-a spus numele sau al 
cărui nume a fost uitat. 

Insă, mai târziu, poporul care l-a învăţat şi a 
început să-l cânte, l-a mai schimbat, uneori adăo- 
gând ceva, alte ori prescurtându-l. 


Origina basmelor populare. 


Tot ce ştim exact despre basmele şi. poveştile 
populare, este că ele au o origină foarte veche. 
Despre cele mai multe din ele ştim că au venit 
din India şi din alte părţi ale Asiei. 

Ca dovadă cât sunt de vechi, poate servi, de 
pildă, faptul că sunt basme cari se povestesc as- 
tăzi şi cari, curmici schimbări, au fost găsite scri- 
se acum patru sau cinci mii de ani de către ve- 
chii egipteni. 

Apoi faptul că în ele nu este vorba de regi, ci 
de împărați şi faptul că împărații din basme n'au 
nume proprii, ci poartă mai .mult nume de culori— 
Negru-Impărat, Verde-lmpărat, Rosu-lmpărat — 


: arată, pe de o parte, origina lor veche, iar, pe de 


altă parte, că au venit din Asia unde graniţele 
dintre ţări se însemnau prin culori. 


Basme si poveşti comune. 


La fiecare popor găsim un număr foarte mare 
de basme şi povești. Cu toate acestea, numărul 
adevărat al basmelor şi poveştilor este mult mai 
mic, decât se pare la prima vedere. Aceasta pen- 


tru motivul că subiectul, fondul basmelor şi p9- 
veştilor unui popor este, de cele mai multe ori, 
acelaş la toate popoarele. 


De pildă, un basm popular, cules în Germania 
de Fraţii Grimm îl găsim, în ce priveşte subiectul 
şi fondul, şi la români, şi la italieni, şi la popoarele 
din Scandinavia, ba chiar şi la popoarele din Asia 
și din Africa. 


De asemenea, în ainei fiecărui popor găsim 
— de sigur, cu alte nume — Feţi-Frumoşi, Ilene 
Cosinzene, balauri cu şapte capete, împărați cari 
se războesc între dânşii etc., etc. 

Deosebirea stă în micile schimbări, în adausele 
ce a adus fiecare popor şi în felul lui de a povesti. 
Unele popoare — printre cari şi românii — ştiu 
să povestească mai frumos, altele mai puţin fru- 
mos. ; 

In genere, popoarele dela răsărit se pricep mai 
bine să povestească. 


' 


Şi un învățământ. 


Din cele spuse în capitolul de mai sus, putem 
scoate un învățământ, care poate folosi tinerilor 
noştri cititori. E învăţământul — despre care, de 
altfel, am scris în mai multe rânduri — că, pentru 
ca un basm să fie frumos, nu e deajuns ca subiec- 
tul lui să fie frumos şi nici măcar să fie original. 

Ceeace dă unui basm preț şi frumuseţe, este fe- 
lul cum e povestit. 

De aceea, bun povestitor nu este acela care 
ştie basme şi poveşti frumoase, ci acela care ştie 
să povestească frumos. 

Şi tot de aceea, spunem mereu copiilor: nu vă 
grăbiţi a fi povestitori şi a ne trimite basme şi po- 
veşti spre publicare, ci mulțumiţi-vă a citi bas- 
mele şi poveştile alese, scrise şi culese de noi, 
oameni mai bătrâni. Se ştie doar că bătrânii sau, 
în tot cazul, oamenii mai în vârstă se pricep să 
povestească mai bine şi mai frumos decât oame- 
nii tineri. 


HHHHHH 


A apărut! A apărut! 


„Strengăriile lui Gigi“ 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI În NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 100 „ |'IN STRAINATATE DUBLU e 


8 Februarie 1931 — Nr. 365 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Tryro YYYY YY 


EEOAE EEA H dă IIEETTEOEOEEEEEAP EONA A OTERA EEOTEETEEETEEE EEEE E EEEE EEEE E EEEE EE EE EEE E E EE E EE E E EE EEE EEE A a 


|X| PRIVELIŞTI DE IARNĂ |% | 


Lunca-i tristă și pustie; Jupâneasa, coțofana 
Sus la munte frigul creşte, ò Răscoleşte prin livadă, 
Pe'ncântătoarea câmpie, Muncind mult, din greu Sărmana, 
Cade zăpadă-argintie Işi caută cu ciocul, hrana 

A De-o albeşte. Prin zăpadă. 


Nicu-alergă prin zăvoi, 
Mămica peaptănă câlți, 
Cum mai cântă pe ultoi, 
Cântă maistrul piţigoi, 
Su-ci-câlți, su-ci-câlţi. 


Lângă gard în bătătură, 
Pe ghiață lângă portiţă, 
Ii e frig peste măsură 

Şi-i tremură dinții'n gură, 
Sărmanului Ghiţă. 


torssesersersesrettetrt RB 


— Oare ce va fi de 
Zice „Buna”, — draga 
— W'auziţi pe pițigoi 
— Cum tot cântă pe ultoi, 
A iarnă grea. 


Se scutură pe aripi, 

Iar pe prispă jos, vrabia 
Cânta a lene melodia: 
Cipi-ciri-pi, cipi-ciri-pi. 


HAARAA HHH Hen 8o 


N. Vlaicu-lenopolean: 
PPPPOPEOLAOAPOLOROLROOPOCOPEROLEDOLODOLRRODOLRAAAAAROAPRARAAA Por bete Poe HH Crimă întră ti ar aiai i totii Piata atentat A Petz ră ata teeerriism 
AS 


E Buna DIMINEATA TE] 


Bună dimineaţa, mamă dragă ! —Şi-am visat şi ciocolata din dulap S'o căutăm mai bine de-i la loc— 
Am dormit azi noapte liniştit Se făcea că s'a suit Griveiu la ea Să nu fi fost un vis adevărat 
Și-am visat că tu mi-ai dăruit Şi-a făcut odată hap ! Că hoțul de Griveiu e cu noroc 
O dulceaţă fragă. Cu ciocolata mea. Şi-i ca şi mine de-alintat. 


G. Talaz 


De zăpadă, ciocârlia 


Â900090-000-9-900004490000000002-0401. 


AAA PA PAPAAAAAPAPALAAAA APARA PRO PAOPOAREPARARRA PPAPARRAA TEETE r EEEE EEEE EE EEEE E EE EEE E E E E E E Ea a 


) 6 
PA ........ 0804904094 00090009004000000Peteteeeaneeaereeeeareea ...oooese 


HH 
` 


z 


A 


e, 


+ 


PAG. 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Gol din seoskih- săza- -atapă şi 


măztuzu si Lotul. 


scultați, vă rog, povestea ce ur- 
mează. Nu e lungă şi cred că 
n’o să fie plictisitoare. 

Costea şi Radu crau doi ne- 
gustori, cari n'aveau prăvălie. 
Prăvălia lor erau doi saci în 
ari îşi puneau marfa ce o 
vindeau cutreerând satele şi o0- 
raşele. Amândoi erau deştepţi şi pricepuţi la ne- 
gustorie, numai că lui Costea îi cam plăcea 
să-şi cheltuiască la cârciumă pe băutură ò bună 
parte din banii câștigați. 

Radu, din potrivă, era 
cumpătat. 

Aşa se făcu că în câțiva ani Radu umpluse o 
pungă mare cu banii economisiţi din câștig, pe 
când Costea abia umpluse o punguliță mică 
de tot. 

Into după amiazi, aceşti doi negustori tre- 
ceau printr'o pădure mare şi deasă. „Radule, îi 
zise Costea, am auzit dela oameni că în pădurea 
aceasta stă ascunsă o ceată de tâlhari. Dacă pun 
mâna pe noi, sau dus pungile cu bănuţii noştri 
şi nu știu dacă ne lasă și cămaşa de pe trup. 


strângător şi foarte 


de DINU PIVNICERU e | 


— Ce-i de făcut? întrebă Radu speriat. 

— Mă gândesc, răspumse Costea, că ar fi mai 
bine şi mai cuminte să ascundem pungile cu 
bani în scorbura vreunui arbore mai gros din pă- 
durea aceasta. Dece să purtăm mereu cu noi 
nişte bani, de cari m'avem nevoe de o cam da- 
tă? Ii lăsăm aicea, iar în ziua în- care ne lăsăm 
de negustorie şi ne întoarcem la casele noastre, 
venim iarăşi împreună şi ne luăm fiecare pun- 
ga cu bani”. 

Lui Radu îi plăcu gândul acesta. Găsiră un 
stejar bătrân şi scobit şi puseră în fundul scor- 
bureci eele două pungi. Le - acoperiră apoi: cu 
frunze şi cu crăci, aşa că nimeni altul, afară de 
ci doi, nu putea să le găsească şi nici măcar să le 
bănuiască. 
` După aceasta, îşi văzură înainte de drum şi e- 
şiră cu bine din pădure. 

„Radule, ştii ce gând nou mi-a venit? îi zise 
Costea, după ce cşiră din nou la drumul mare. 
De atâţia ani de zile mergem împreună şi sun- 
tem nedespărţiţi. Hai să ne încercăm norocul şi 
întralt fel. Să ne despărţim, apucând unul din 
noi la dreapta, iar celălalt la stânga. Vreme de 


eb. 


DIMINEAȚA COPIILOR: == 


== = === PAG. 5 


un an să ne încercăm norocul fiecare în parte, 
iar la- sfărșitul anului să ne întâlnim din nou 
aicea, ca să ne luăm banii ce am ascuns în scor- 
bura stejarului. 

— Fie cum zici tu!” i-a răspuns Radu. 

Se despărțiră, Radu apucând la dreapta, iar 
Costea la stânga. 

Radu își căută ca şi până atunci de treabă şi 
de negustorie şi nu lăsă să treacă o zi, fără să 
pună ceva bani la o parte. Costea însă se puse 
pe chefuri şi petreceri. 

„Sunt singur pe lume, îşi zicea el, iar viaţa 
este scurtă. Dece să muncesc zi şi noapte şi să 
fiu mereu pe drumuri? Cel puţin cât sunt tânăr, 
să am parte de bucurii şi de plăceri”. 

Insă aşa cum a pornit-o, în curând a rămas 
fără un ban în buzunar. „Atâta pagubă în ciu- 
perci, îşi zise el. Nam eu punga mea cu bani? 
Dece să-i las să mucegăiască în scorbura steja- 
rului din pădure?” 

Se duse, aşa dar, la pădure, cu toate că înţele- 
gerea cu Radu era ca să nu meargă decât amân- 
doi împreună, şi îşi luă punguliţa cu bani. 

Dar cu traiul ce ducea, nu trecu mult şi nu ră- 
mase un ban în această pungă despre care vam 
spus că era o punguliţă mică de tot. 

Sosi ziua în care Costea n'avea cu ce să-și 
cumpere un codru de pâine. Atunci îi veni un 
alt gând. Era un gând de om necinstit. 

„Mă reped până la pădure, îşi zise el, şi iau 
nişte bani din punga lui Radu. Fireşte, îi pun 
din nou la loc, de îndată ce mă ajută norocul 
să-mi meargă mai bine”. 

Ca să-i meargă mai bine şi să fie ajutat de no- 
roc, ar fi trebuit să muncească și să nu-şi mai 
petreacă vremea la cârciumă. Decât, zicându-și 
mereu: „Mai stau trei zile şi pe urmă mă apuc 
de muncă”, el cheltui şi banii ce luase din punga 
lui Radu. 

„Merg să mai iau câţiva și pe urmă jur că mă 
pun pe treabă şi nu mai dau pe la cârciumă”, 
iși zise Costea. Insă, vorba ceea: era un jură- 
mânt de beţiv. 

Adevărul este că nu sa apucat de nici o mun- 
că şi sa dus din nou la pădure. Ba chiar a treia 
oară, în loc să scoată câţiva bani, Costea luă 
punga lui Radu cu câţi bani mai erau într'însa. 

Se împlini anul, de când se despărţiseră cei 
doi prieteni şi sosi ziua în care erau înţeleşi să se 
întâlmească. Lui Costea, despre care ştim ce fă- 
cuse, nu-i dedea mâna să meargă la această în- 
tâlnire. 

Totuşi, îşi luă inima în dinţi şi merse. 

Radu, care nu bănuise nimic, îl îmbrăţişe cu 
toată prietenia şi îl întrebă cum i-a mers. „Şi aşa 
şi aşa”, se mulțumi să răspundă Costea printre 
dinţi. 

Intrară acum în pădure, ducându-se drept la 


stejarul în care ascunseseră cele două pungi cu 
bani. 

„Radule, îi zise Costea, intră tu şi scoate pun- 
gile”. 

Radu intră, dar rămase înlemnit, văzând că 
nu e nici o urmă de pungi şi de bani. „Costea, 


SAD Ove desc cu stejazu 
are va vozbi şi va spune că Radu 
ehotut!" 


strigă el zdrobit de durere, ne-au furat pungile! 
Se vede că le-or fi descoperit ceva hoți. 

— Ce tot trăncăneşti? îi răspunse Costea, pre- 
făcându-se mirat şi mâniat. Nimeni mu putea să 
ştie ce este în această scorbură, aşa că, dacă pun- 
gile nu mai sunt la locul lor, ai venit tu şi le-ai 
furat”. 

Bietul Radu rămase trăznit, auzind astfel de 
învinuire. 

In sfârșit, merseră la judecată. In fața judecă- 
torului, Costea avu din nou neruşinarea să spu- 
nă că hoţul este Radu şi nimeni altul. 

„Pot şi să vă dovedesc, adăugă el. Dovedesc 
cu stejarul însuşi, care va vorbi şi va spune că 
Radu e hoţul”. 

Judecătorul zâmbi la auzul acestor cuvinte şi 
chiar se trezi în el bănuiala că hoţul ar putea-să 
fie Costea. Cu toate acestea nu-şi dădu pe față 


PAG. 6: 


> ai 

gândul, ci zise: „Mâine dimineață vom merge cu 
toţii să auzim pe acest stejar năzdrăvan, care 
ştie să vorbească”. 

Ce făcu însă necinstitul de Costea? Găsi pe un 
tânăr, cu care făcuse chefuri la cârciumă, şi îi 
zise: „Am să-ţi dau o sută de lei, dacă intri şi te 
ascunzi în scorbura stejarului din pădure şi la 
întrebarea ce-ţi va pune judecătorul, răspunzi 
că Radu a furat banii”. 

Tânărul, care nu era mai de treabă decât Cos- 
tea, primi cu bucurie. 

A, doua zi, judecătorul, urmat de aprod, de 
Costea şi de Radu, se duse la stejar şi strigă: 
pigiare, ştii cine a furat cele două pungi cu 
bani? 


0909000000090000-0-00-00-0-0-0-00-0-0-090000-9-0-00-0-0-0-0-0-00000000.. G 


DIMINEAȚA COPIILOR 


— Rog, vorbiți mai tare, domnule judecător”, 
răspunse din scorbură mătângul, care n'auzise 
bine întrebarea. 

Judecătorul râse cu hohot, dar în acelaş timp 
înţelese că totul fusese pus la cale de Costea. De 
aceea, grăi din nou, strigând cât mai tare: „Dacă 
nu eşi numai decât din scorbură, să ştii că dăm 
foc stejarului!” 

Cel din scorbură m'așteptă să i se mai spună o 
dată, ci sări afară şi mărturisi totul. 

Și aşa, a vorbit stejarul. lar după această vor- 
bă, Costea apucă drumul ce duce la închisoare, 
de unde nu ştiu dacă a eşit până în ziua de as- 
tăzi. j 

Dinu Pivniceru 


E plină sala verde, mare 
De diamante lucitoare. 
Dar soarele când se iveşte, * 
Numai decât le prăpădeşte.- 
Diamanțele cura le numești ? 
Sala:ce-i poţi să ghiceşti? 
E Dan. ERE 
Iarna; fug şi viu la vară, 
Vremea mi-o petrec afară, » 
Iar copiii mei drăguţi 
De străini îmi “sunt crescuți. 
Cine sunt, o spun mereu, 
Spune cum mă numesc eu ? 
E E 
E aşa, nu-s eu de vină: 
Unul are punga plină, 
Altul goală, cum se ştie. 


Peru PPPPIAPOPRODODARROPERARARADRRRARA HOROA ODDA HAEA AEAEE H 


licențiată in educatie fizică 


predă ore de gimnastică su- 
ie edeză, medicală şi ritmică. 

Programe speciale pentru 
copii. | A se adresa la administrația 


revistei sub „Educație fizică“ 


Dar să-mi spui acuma mie, 
Din aceste pungi oricare, 
Cu ce o vei ţine oare? 
XXX 
Două ferestre, fiecare 
Este liberă'n mişcare. 
Văd uşor ce le'nconjoară, 
Dar mai bine văd afară. 
x % x 
Suntem patru surioare: 
Două mici, două mărişoare, 
„Alergăm-şi tot fugim. 
Noi, mai mari, cât ne căznim. 
Pe cele mici, zău, nu putem 
Să le-ajungem; le vedem 
Inainte că tot sboară — 
` Ghicitoarea e uşoară. 
** > 


m | GHICITORI ŞI INTREBĂRI CU PĂCĂLELI | m | 


Eu nu-ţi spun cum mă numeşti, 

Ci îți spun să mă ghiceşti, 

Şi deaceea, spune-mi mie 

Ce nu vreau să-ți spun eu ţie. 
**% 

Vrei să afli cine sunt 

Şi cum este-al meu cuvânt ? 

Este lesne, doar să ştii. 

Doi p, doi r, doi u să scrii. 

Insă stai şi nu uita 

Un ă înc'a adăog& 

Puţinte] deştept de eşti, 

Poţi chiar iute să ghiceşti. 


Răspunsurile se vor publica în 
n-rul viitor. 


Citiţi cu toţii: 


HAPLEA 
ALTE PĂŢĂNII ŞI NĂZDRĂVĂNII 


tette 


IA: tor. 


UN RĂSPUNS CUMINTE 


De ziua ta ce să-ți iau, 

Un cal sau un patefon? 

Ba, mămico, mai bine vreau 
Un pachet Suchard, 

Cea mai fină ciocolată! 


d 


DIMINEAȚA COPIILOR == E eee e e PAG 


ad ibid aaa erer errereen een PAPARAORRAA HAON AAAH EEEE AAAA AAAA HHHH PRL eeee e 


Â9000009000900000000000000090000000000000Â, 0900000000000 00000000000000000000009 10000000 P000e00PreeeeereceeeoRA retete reeteeeeeereeeLeere 


ada ad 


|| SOARELE $I LUNA |*| 


Insă seara când se lasă, 
Când se face umbrăn casă, 
El ne spune „noapte bună” 
Şi răsare mândra lună. 

E şireută şi zâmbeşte, 

La copii le povesteşte 
Multe basme şi poveşti 

Cu Domniţe'mpărăteşti, 
Dar pe urmă, pe la gene 
Ea trimite pe Moş Ene 


Mai de vreme — şi se spală, 
Se îmbracă, ia gustare, 
Simte-apoi plăcere mare 
Soarele să tot privească 
Sus pe bolta cea cerească. 
Cum se'nalță, străluceşte. 


Mirciulică azi se scoală 


Cum pe toți înveseleşte, __ Ce lenchide ochişorii 

Florilor cum dă viuță, - Zice: „Nani, puişorii ! 

Cum alungă nouri şi ceaţă, Hai la pat să vă culcaţi, 

Cum desmeardă toată firea Ca să nu mă supăraţi”. 

Şi aduce fericirea. ~ Maria Sorel 


etetett tettetett ee 


K a a a 


EAEHEAEEEHHHOHAEAAHHHAEAAAOAAHAA 000000000090900000tr90e004000PPP ArII 700004 00904000009PPP00PÂ ELA PAe00000000000004âa. tttttttttttttttt 
3 i ci 
PARA 0-0-0-0-00-00-00-00 PARA IARA AAAHHH 


7404000000 P000900000000000000000000000000000900000000+ 
Î10P0900000090000004090-000000009000-00-9000990000000405-060PPPPPPPe PA PPPPOPOLPA DP POPA PPA PRPOLPOLAAPAPLOPRPPRRAPAPOORO0OP00900090000000000000000009000000000000400evaeee 


PAG. 8 E PE DIMINEAȚA COPIILOR 


A SOSIT HAPLEA! 


| Desene de GEO |! P Cd d 


Dati-mi voe pe Hăplina Deci, vă spun că patru zile’ Am primit o telegramă 
Puţintel a o lăsa Am lipsit din Bucureşti. Dela Haplea, depe mare :- 
Și să scriu iar despre Haplea, M'am întors acum cu sacul, „Joi sosesc eu la Constanţa, 


Căci mai am de spus ceva. Până sus chiar plin de veşti. Te doresc şi salutare“. `- 


Zău, nam stat de loc pe gânduri, Mault regret că n'avui vreme Când sosirăm la Constanţa, 


Ci cu trenul am pornit Să scriu Frosei la Hăpleşti, Dela gară o pornesc, 
Să merg iute la Constanța, Ba n'am spus nici la prieteni, Cititori câți sunt acolo 


Sd-i urez eu bun sosit. Care sunt la Bucureşti. Despre Haplea să-i vestesc. 7 


Vreau să alle toată lumea 
Că soseşte, în sfârşit, 
Bunul, scumpul meu. prieten, 
Aşa mult ce l-am dorit. 


Să-l întâmpine cu muzici 
Şi cu flori şi cu buchete, 
Și să fie rânduri, rânduri, 
Inşirați băeți şi fete. 


lată Joia... Doamne sfinte ! 
Ce de lume, ce de flori ! 
Ce de muzici care cântă! 
Și sunt mii de cititori. 


Toți privesc cu ochii ţintă 
Drept spre mare „doar zăresc 
Cum soseşte'n port vaporul... 
Aşeptând, se'nveselesc. 


Ji 


/ 
d 
[N 


Si mai scrie despre Haplea, 
Sănătos că-i şi voinic, 

Doar de răul cel de mare 
Suferi şi el un pic. 


Trece ziua, vine seara, 

Dar vaporul n'a sosit. 

Ce-i cu el şi ce-i cu Haplea? 
Mă întreb neliniştit. 


IS 
OS 


X 
Intristată şi-amărâtă 
Pleacă lumea, plec şi eu, 


Teatăr să ne vie Haplea, 
M'am rugat lui Dumnezeu 


Dar sosi o telegramă 

Din Stambul, dela Bosfor, 
Că-i furtună rea pe mare 
Și nu pleacă vrun vapor. 


EN 


A 


E A 
a! 


A 


N 


Ins'a douazi penserate, 
Pe când nimeni- nu ştia, 
lată, vime şi vaporul 
Haplea singur debarca. 
(Va urma) 


PAG. 10 


ÎN pie 


x% 


TIGARA 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ZAZA îi 


DE FOI |* 


aaa aa n | de Alexandru Bilciurescu © EE Sa aa. a m 


opiii neascultători au nevoe întot- 

deauna de-o păţanie, care să le ser- 

vească drept pildă pentru viitor şi 

să-i facă supuşi şi respectuoșşi față de 

părinţi şi de cei ce sunt mai în vârstă 
decât dânşii. 


Nu asculta pe-ai tăi părinți 

pa scotea mereu din minți, 
ăcând necazuri tuturor 

Săndel cel neascultător... 


Dacă vedea pe un om mare, bând vin, bu- 
năoară, el pe ascuns se repezea la sticlă şi 
bea până când se'mbolnăvea. Degeaba îi spu- 
neau părinţii că unui copil nu îi este permis 
să facă ceiace vede la un om în vârstă. Lui 
Săndel această dojană îi intra pe-o ureche şi-i 
ieşea pe alta. 


Dacă părinţii îi spuneau: 


„Noi plecăm de acasă. Stai cuminte, Săndel, 
şi ai grijă să nu rămâie casa singură. 

Nu eşi în curte, căci e prea frig şi ai putea 
răci!” 

Săndel făcea tocmai pe dos. Eşea din casă, 
lăsând uşile deschise şi jucându-se în curte cu 
alţi diavoli de vârsta lui, se alegea c'un gutu- 
raiu straşnic ori cu durere de gât. 

Intr'o bună zi, veni la părinţii lui Săndel un 
unchiu din provincie, care fuma ţigări de foi. 

~ „Vezi tu, Săndel, îi spuse tatăl său, Unchiul 
Grigore are urâtul obicein de a fumà, dar e 
prea bătrân acum, ca să se mai desbare de pa- 
tima tutunului. Tu, însă, să ţii seamă de 
ceeace îţi spun şi după cum nici eu nu fumez, 
tu, fiul meu, să mu pui niciodată ţigara în 
gură, fiindcă fumatul e vătămător sănătăţii!” 

Dar frumoasele sfaturi ale tatălui său, ca 
de obiceiu, au rămas fără efect asupra lui 
Săndel cel neascultător. 


+ 


ys 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 11 


„Dacă unchiul Grigore fumează, atunci asta 
trebue să fie lucru plăcut!” îşi zise- Săndel şi, 
profitând de faptul că plecaseră toți de acasă, 
îşi puse planul în aplicare... 


Intră&n odaie "'ncetinel, 
Și, ca un om mare, 
Aprinse o ţigare... 

Trase un fum, două, trei... 
Avu un gust de acreală 
Și pe urmă simţi 


BRUTARUL 
şi 
MĂCELARUL 


Un brutar a întâlnit pe stradă pe un măcelar, 
cu care se cunoştea. 

„Bună ziua, prietene, îi zise brutarul, de unde 
vii la ora aceasta? 

— Viu tocmai de la brutăria d-tale unde am 
cumpărat o pâine de un chilogram, îi răspunse 
măcelarul. 

— Dar văd că n'ai nici o pâine, îi observă bru- 
tarul mirat. Unde ai ascuns-o? 

— Nam ascuns-o, ci am pus-o în buzunarul 
mic al vestei”, îi zise măcelarul, voind să-i spu- 
nă cu aceasta că pâinea era foarte mică şi lipsă 
la cântar. 

Fireşte, brutarului nu-i plăcu răspunsul a- 
cesta. 

După câteva zile, se întâlni din nou pe stradă 
cu măcelarul. 

„Ştii de unde viu? îi zise el măcelarului. De la 
măcelăria d-tale, de unde am cumpărat un cap 
de bou. 

— Şi ce ai făcut cu el, că văd că nu-l ai? îl în- 
trebă mirat măcelarul. 

— L-am pus sub pălărie”, răspunse brutarul 
în bătae de joc şi crezând că în felul acesta s'a 
răzbunat, 


AAA HHH 


HHHHHHHHHHHH 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărți: 


1. Poveşti cu noroc, o carte apărută în volum 
format mare şi cu toate paginile împodobite în 


minunate ilustrații și culori. 


2. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


PEA A 


Mai mult târându-se decât mergând, se duse 
drept în odaia lui şi se culcă... 

Când s'au întors părinţii din oraş, l-au găsit 
pe Săndel galben la faţă şi chinuit de friguri. 

In grabă au trimis după doctor... 

Cât a suferit Săndel de pe urma nesocotinţii 
sale, numai el ştie! 

De-atunci n'a mai eşit din cuvântul părin- 
ților şi porecla de „Săndel cel neascultător” 
a dispărut, după cum dispar urmele vijeliei 
când apare curcubeul... 

Alex. Bilciurescu 


CITITORI, A APĂRUT 
„Jerfia Lilianei“ 


cel mai frumos, cel mai înduieşător 
şi cel mai interesant roman Pa 
© copii şi tineret 


„jertfa Lilianei“ 


a apărut într'un volum foarte 
frumos tipărit, împodobit cu nu- 
meroase ilustraţii şi având o mi- 
©  nunată copertă în culori © 


„jertfa Lilianei“ 


este un roman care nu trebuie să 
lipsească din nici o casă. / Preţul 
unui volum format maro, Lei 60 
De vânzare la toate librăriile. 


1i i 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


| Almanahul Şcolarilor pe anul 1931 


în care găsiți o minunată şi foarte variată 
materie de citit, printre care două frumoase 
piese de teatru pentru tineretul şcolar. 


De vânzare la chioşcurile de ziare şi la librării 
"PREȚUL, LEI 25 


Citiţi cu toţii 


Haplea în străinătate 


— DIMINEAŢA COPIILOR 


Prelucrare din franţuzeşte de Deteste 


argareta se dusese de mică copilă cu pă- 
rinții săi în America. Acolo se îmbogă- 
A! A ţiseră, ajungând să aibă o proprietate în- 
Gii tinsă. Intr'o zi, tatăl fetiţei aduse acasă 

o tânără negresă și îi zise Margaretei : 

Această mică sclavă va fi de azi încolo servitoa- 
rea ta. Ceeace i-ai porunci, ea trebue să facă.” 

Margareta se uită cu milă la fetița aceasta, o luă 
de mână şi o conduse în odaia ei. Mica negresă 
plângea. Margareta nu înțelegea ce spune, căci ne- 
grii vorbesc o limbă a lor, şi de-abia după un an 
mica negresă putea să se facă înțeleasă de stăpâna 
sa. 

Totuși, Margareta nu trata pe biata fetiță ca scla- 
vă, ci ca prietena ei. Făceau împreună ceeace aveau 
de făcut. Atunci când se pregătea pentru Marga- 
reta vre-o petrecere, Suleica (astfel se numia ne- 
gresa) lua și ea parte; când Margareta primia 
vrun cadou, Suleica își avea partea ei. Marea plă- 
cere a Margaretei era să o 'nveţe a coase și a tricota 
și pe urmă a ceti și a scrie. 

Nici un sclav, în toată întinderea Americei, nu 
era așa de fericit ca Suleica. Totuși, era uneori 
foarte tristă. Margareta o găsi într'o zi plângând. 
„Dar ce ai, Suleico? o întrebă ea. 


— O, dragă Margareto, îi răspunse sclava, cam 


codindu-se, sunt așa de fericită lângă d-ta, ca și 
cum ași fi sora d-tale, însă nu pot să fiu pe deplin 
fericită. 

— De ce nu? îi zise Margareta. 

— Fiindcă am aflat că mama este așa de nenoro- 
cită. Ea e sclava unui stăpân neomenos, care po- 
sedă o moșioară la doi chilometri de aici. Se poartă 
cu ea mai rău decât s'ar purta cu un câine. 

— E trist, zise Margareta, însă tu nu poţi s'o a- 
juți. 

— O, aşi putea, dacă n'ași fi eu însămi sclavă. 

— Cum asta? o întrebă Margareta. 

— Nu-mi cere să-ți răspund la întrebare, îi în- 
toarse Suleica vorba. Iți spun numai că dacă eu aşi 
fi liberă și mama mea ar fi liberă.” 

Aceste cuvinte mișcară inima Margaretei. Se a- 
propiau sărbătorile Crăciunului, când tatăl său îi 
zise: 7 

— Scumpa mea fiică, nu știu ce trebue să-ți dau, 
pentru ca să te bucuri. Cere tu însăți ce'i vrea.” 

Margareta se uită cu gingășie la tatăl său și-i 
zise: 

„Nu-ţi cer nimica nou; te rog numai să-mi dai 
voie să fac ce-oi vrea cu ceeace mi-ai și dat. 

— E prea puţin, zise tatăl, și consimt din toată 
inima. Mai gândește-te și la altceva.” 


© 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


Margareta era în culmea bucuriei. Ea nu avuse 
timp să se gândească la altceva. 

Sosi ziua Crăciunului. Pe o masă lungă era un 
pomișor iluminat și dedesubtul lui tot felul de lu- 
cruri minunate, pentru Margareta. Pe masa de ală- 
turi era un alt pomișor iluminat, însă dedesubtul 
său nu era decât o scrisoare. Margareta luă de mâ- 
nă pe prietena sa și o conduse la masa aceea. „Ceea- 
ce vezi aci, este al tău”, îi zise ea. 

Suleica se zăpăci crezând că Margareta voia să-și 
bată joc de ea. Nu știa dacă trebuia să-i mulțumea- 
scă, ori nu. Insfârșit, puse mâna pe scrisoare: 
„Conţine, poate, ceva prețios”, își zise, dar nu erau 
decât câteva rânduri scrise. Se apropie imediat de 
lumină și citi: 


„Dragă S uleica! 


„Tata mi-a dat voie să fac ceeace vreau, cu tot 
ce-mi aparține. Tu erai sclava mea. De azi încolo 
nu mai eşti. Iți dau jibertatea. Pleacă şi caută să 
scapi pe nenorbcita ta mamă. 

MARGARETA” 


Suleica, după câteva clipe de surpriză în care era 
ca și căzută din nori, își arătă bucuria și recunoş- 
tința printr'un potop de lacrimi, apoi se aruncă de 
gâtul Margaretei și o acoperi de sărutări. Dease- 
meni arătă și tatălui Margaretei bucuria, sărutân- 
du-i mâinile și udându-i-le de lacrimi. 

A doua zi, își luă rămas bun. Era mișcător să 
vezi pe cele două prietene strângându-și mâna pen- 
tru cea din urmă oară. 

Primul pas al Suleicăi fuse de a se duce la stă- 
pânul unde lâncezea mamă-sa. Fiind primită înain- 
tea lui, îi zise cu o voce hotărîtă și în acelaș timp 
rugătoare: „Domnule, uită-te la mine. Sunt tânără 
și puternică; pot să-ți fac mai bune servicii decât 
bătrâna mea mamă. Dă-i libertatea, vreau s'o înlo- 
cuesc ca sclavă pe lângă d-ta.” 

Zgârcitul ar fi primit bucuros acest schimb, dar 
avea în momentul acela musafiri la cină şi-i era ru- 
şine. De aceea, îi zise să vie din nou a doua zi, că 
o să se mai gândească. 

Atunci, unul dintre conmeseni se sculă și zise: 

„Nu, o astfel de dragoste de fiică trebue să fie 
răsplătită. Dacă nu vrei s'o faci d-ta, o voi face eu. 
Spune-mi cât prețuește mama acestei fete, vreau s'o 
liberez.” 

La aceste cuvinte, zgârcitul se zăpăci și se ruși- 
nă foarte mult, și de rușinea oaspeţilor, zise Sulei- 
căi: 

„Pleacă de-aici, nu vreau să te mai văd nici pe 
tine, nici pe mamă-ta. Pleacă, ia-o cu tine, îi dau li- 
bertatea.” 


Scoţând un strigăt de bucurie, Suleica se repezi 
pe ușă afară, ca să caute pe mamă-sa. In câteva cli- 
pe se întoarseră amândouă, sea runcară la picioare- 
le zgârcitului pentru a-i exprima recunoştinţa lor 
cât puteau mai bine. 

Suleica nu uită de a se duce cu mamă-sa la Marga- 
reta pentru a o face părtașă la fericirea ce datorau 
generozităței ei. 

Mama și fiica lucrară de-atunci încoace zi. și 
noapte, ca să câștige cât le trebuia pentru a se 'n- 
toarce în patria lor, în Africa, de unde le luaseră. 
Ele trăiră, acolo, foarte fericite și în fiecare rugă- 
ciune mulțumiră lui D-zeu că le mântuise. 

Deteste 


PARIA AAAA ARAARA LLLLLILE ERETT EEEE LO PPOROOR O PAPA Errr 


CUVINTE INŢELEPTE 


Apucăturile rele, dacă nu le alungăm din noi, 
din musafiri devin stăpâni. 

E mai bine să înduri o nedreptate, decât să o 
faci. (Florian). 

Zile fericite sunt acelea cari sunt binė ocupate. 

E fericit omul care ştie să-şi pună inima în 
partea datoriei. 

Un lucru de prisos este totdeauna scump, 
chiar când nu costă decât un fleac. (Franklin). 

O faptă frumoasă găseşte în ea însăşi răs- 
plată. 

Curajul mare se vede la primejdie mare. 

Să nu-i dai limbei voe să-ţi întreacă gândul. 

Un talent rar, dar foarte necesar, este de a 
şti să nu vorbeşti decât când trebue şi mai ales 
de a şti să taci. 

Copiii au mai mult nevoe de exemple decât 
de sfaturi. (Joubert). 


PAG. 14 === 


aricica şi cu domnul Marin Jurlea sunt 
vecini şi prieteni. Sunt vecini, pentru- 
b că şed alături cu casa şi prieteni, pen- 

trucă şi câinii lor sunt prieteni. 
Maricica îl are pe Bubi, un căţel nu 
prea mare, alb şi numai cu o pată neagră la una 
din urechi, care ştie să dea frumos din coadă. 
Câinele lui domnu Jurlea e mai voinic, cenușiu 
şi cam face pe haimanaua. Adică atuncea când 

găsește poarta deschisă, iese pe stradă. 

Maricichii niciodată nu i-ar fi trecut prin 
gând că ea, o fetiţă mică şi care trebuia încă să 
se ridice în vârful picioarelor ca să apese pe 
clanţa dela poartă când se întorcea dela şcoală, 
poate să fie prietenă cu domnul bătrân şi înalt 
de alături şi despre care auzise că e pensionar. 


Dar într'o zi Bubi, care de mai multă vreme tot 
da târcoale pe lângă gardul vecinului, a reușit să 
dea o scândură la o parte. Maricica a dat fuga 
într'acolo şi care-i fu mirarea, când de partea 
cealaltă a gardului văzu pe Azor, câinele cenu- 
şiu al domnului Jurlea. 


Câinii şedeau faţă în faţă și se priveau par'că 
cu teamă fără să se sinchisească de ea, 
când Azor, ca şi când ar fi zis „bună ziua“, încli- 
nă din cap şi mai aplecându-se puţin, trecu în 
grădina lor. 

Negreșit că Maricichii i-a fost frică, atunci 
când a văzut aşa namilă de câine, cum era Azor, 
a venit la ei în grădină, însă n'a ţipat și nici n'a 
fugit. Dânsa tocmai pregătise strachina cu bu- 
cățele de pâine şi de carne pentru dejunul lui 
Bubi. Atunci a luat strachina şi a început să le 
arunce de mâncare şi lui Bubi şi lui Azor, una 


până 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


NA 


N 


f h ON 3 | 
Vp 
„ni 


şi una, carne şi pâine cum se nemerea. Maricica 


n'a părtinit pe nici unul. 

Ce era mai ciudat, era că cei doi câini au stat 
foarte liniștiți, fiecare aşteptându-şi rândul, de 
par'că ar fi fost prieteni de când lumea. 

Când Maricica isprăvi de împărţit, deasupra 
ulucilor răsări capul cu mustăţi albe al domnu- 
lui Jurlea. 

„Aa, aicea era Azor al meu. Credeam că iar a 
plecat hoinar pe stradă şi voiam să pregătesc o 
nuielușe ca să-l pedepsesc. 


— Cum, dumneata îţi baţi câinele? întrebă 
mirată Maricica. 
— Nu, răspunse domnul Jurlea. Până acum 


n'am făcut niciodată asta, dar Azor e foarte nea- 
scultător și fuge mereu de acasă. Atunci, ca să-l 
fac cuminte, m'am gândit să încerc şi calea a- 
ceasta. 

— Uite, vezi, Bubi n'a fugit niciodată până a- 
cum de acasă”, zise Maricica, mândră că are un 
câine ascultător. 

— Da, dar el se mai joacă uneori cu dumnea- 
ta, pe când săracul Azor n'are nici un prieten 
mai de seama lui şi îşi caută şi el tovarăşi pe 
stradă, îşi apără domnul Jurlea câinele. 

— Asta cam aşa e, aprobă Maricica. Dar de a- 
cum înainte să vezi că n'o să mai fugă. 

— Pentruce? 

= Pentrucă Azor al d-tale s'a făcut prieten cu 
Bubi al meu şi în loc să plece pe stradă, are să 
vie să se joace aci”. 

Intradevăr cei doi câini par'că ar fi crescut 
împreună, aşa de bine se învoiau între ei, jucân- 
du-se în felul lor. Găsiseră prin curte un moto- 
tol de hârtie şi acum se hârjoneau pentru el. Şi 


4+ 


4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Eee: DAGO 


amândoi păreau foarte veseli și mulţumiţi de 
cunoștință. 

Dar atunci pregătise şi domnul Jurlea mânca- 
rea pentru Azor şi deaceia îl căutase, ca să i-o 
dea. L-a chemat deci la el în curte, arătându-i 
mâncarea peste gard. 

Câinii s'au oprit din joc, s'au uitat unul la al- 
tul, au stat puţin, apoi amândoi hop! au trecut 
în curtea domnului Jurlea. 

Maricica a dat fuga şi s'a suit pe o masă, care 
era lângă uluci să privească şi ea ce se petrece 
dincolo. 

Acolo domnul Jurlea făcea ceiace făcuse ea 
cu puţin mai înainte, adică dădea de mâncare 
lui Azor şi lui Bubi, la amândoi la fel. 

Și aşa sau făcut prieteni şi câinii şi stăpânii. 
Acum amândoi câinii se plimbau în voe prin a- 
mândouă curţile şi le şi păzeau pe amândouă ; 
iar la mâncare fiecare îşi împărțea mâncarea 
cu a celuilalt. Stăpânii lor se întâlneau tot lân- 
gă gard, vorbind despre câinii lor şi despre al- 
tele, Maricica suită pe masă şi domnul Jurlea 
stând numai în picioare, căci era tare înalt şi nu- 
mai când voia să privească cum dă Maricica de 
mâncare la câini, se suia pe un scăunel. 

Trecu astfel mai multă vreme, dar proorocirea 
Maricichii că Azor, având un prieten, are să se 
facă cuminte şi n'are să mai plece pe stradă, nu 


Sa împlinit. Neascultătorul de Azor cum găsea ` 


o poartă deschisă, fie de la casa Maricichii, fie 
dela cea a stăpânului său, o tulea pe drum. 

Noroc că Bubi era mai cuminte şi nu trecea 
niciodată nici una din cele două porți. 

Domnul Jurlea a vrut de mai multe ori să-şi 
pedepsească aspru câinele, dar întotdeauna Ma- 
ricica s'a rugat pentru el şi a fost iertat. 

Dar într'o zi, Doamne, sa întâmplat ceva în- 
grozitor. Maricica în ziua aceea a fost invitată la 
o mătuşe şi s'a întors de acolo abia spre seară. 
Cum a ajuns acasă, bine înţeles că primul ei 
gând a fost la cei trei prieteni ai ei, Bubi, Azor 
şi domnul Jurlea. Pe Bubi l-a găsit singur lângă 
uluci şi şedea trist cu botul pe labe. L-a strigat 
pe Azor, dar degeaba a mai strigat de vreo câ- 
teva ori, căci cel strigat n'a venit. 

Mâncarea câinilor era pregătită şi ea 'voia să 
le-o dea, mai ales că ghicea după cum începuse 
să se uite Bubi la ea, că trebue să-i fie tare foa- 
me. Ce să facă acum? Numai lui Bubi nu voia 
să-i dea şi pe Azor nu ştia unde să-l găsească. 

„Să ştii că iar a fugit haimana pe străzi”, îşi 
spuse Maricica. Insă acum n'avea să-l mai apere 
în faţa domnului Jurlea, ci avea să-i spue să-l 
bată bine ca să se înveţe minte. 

Dar Maricica nu ştia că acum este prea târ- 
ziu, căci în timpul cât a fost ea în vizită la mă- 


tuşea ei, Azor după obiceiul lui, plecase iar pe 


„stradă şi îl călcase un automobil. 


Pe când se gândea Maricica ce să facă cu mân- 
carea câinilor, a auzit paşii lui domnul Jurlea în 
curtea de alături. Cât ai clipi din ochi, a fost pe 
masa de lângă gard, să-l spue pe Azor că acum 
trebue pedepsit. Domnul Jurlea însă care părea 


foarte abătut, îi spuse să nu se mai îngrijească 
de Azor şi să dea de acum înainte de mâncare 
numai lui Bubi. Maricica foarte mirată de pur- 
tarea vecinului ei, se duse să întrebe servitoarea 
ce s'a întâmplat. Şi dela aceasta află groaznicul 
adevăr. 

Maricica a fost în ziua aceea foarte tristă și 
seara chiar a plâns. / 

Au trecut câteva zile, iscodind mereu pe lân- 
gă uluci, dar domnul Jurlea şedea toată ziua în 
casă şi când pleca în oraş, mergea grăbit şi cu 
capul în jos. In sfârșit, odată pe când Maricica 
se întreba ce-o fi cu bunul ei vecin şi prieten, l-a 
auzit pe acesta strigând pe Bubi. 

Bubi desigur sa repezit în curtea vecinului, 
dar Maricica n'a avut curajul să se suie pe ma- 
să ca altă dată, ci s'a uitat de astădată printr'o 


“crăpătură a gardului în curtea cealaltă. 


Domnul Jurlea îl aștepta pe Bubi cu strachina 
de mâncare. Şi în timp ce Bubi a început să mă- 
nânce, Maricica a văzut două lacrimi rostogo- 
lindu-se pe obrajii lui. 

Tot în ziua aceea a venit la părinţii Maricichii 
în vizită mătuşa la care a fost în ziua când sa 
întâmplat nenorocirea. 

Când au rămas singure, mătuşa a luat-o pe 
genuchi şi a întrebat-o: 

„Maricico, săptămâna viitoare este S-ta Maria, 
adică ziua ta. 


r—— 


BIBLIOTECA 


| UNIVERSITÄȚIL 


PAG. 16 = 


Inainte să z DE 3 a-ți 
cumpăr”. fk i 

Şi Maricica sa dus în curte, l-a mângâiat pe 
Bubi şi s'a gândit. Când să plece mătuşa, a lua- 
t-o tainic la o parte. 

„Tanti, de S-ta Maria este şi ziua celor pe cari 
îi chiamă Marin, nu-i aşa? 

— Da, Maricico, aşa e”. 

Ochii Maricichii selipiră de bucurie. 

„Pentru ziua mea, Tanti, vreau să-mi cumperi 
un căţel. 

— Păi, nu-l ai pe Bubi? 

— Nu-i nimic, vreau să am doi. 

— Bine. 

— Da, dar vreau să-l cheme Azor şi să fie ce- 
nuşiu”, 

In ziua de S-ta Maria, Maricica n'a avut răb- 
dare și s'a sculat de vreme de tot, când abia ră- 
sărise soarele. A ieşit în grădină, unde florile e- 
rau umede de rouă şi Bubi ca un leneş dormea 
încă, 

Dar n'a aştpetat mult şi a venit un om cu un 
coş mare care a întrebat de domnişoara Mari- 
cica. 

A iscălit bucuroasă şi nerăbdătoare biletul de 
primire, apoi s'a repezit la coş. Inăuntru, între 
ramuri verzi şi flori era un cățeluş cenuşiu, care 
semăna cu celălalt Azor, dar avea gâtul alb și 
era mai vioiu. 

De gât îi atârna un bilet pe care seria: „Pen- 
tru Maricica, dar dela mătuşa ei”. Insă Maricica 
l-a scos şi a atârnat de gâtul căţeluşului, care de- 
venise neastâmpărat şi amenința să sară din coș, 
un alt bilet pătuit frumos și în care scrisese ea 
în ajun, cam aşa: 


„Mă cheamă Azor şi Dumnezeu m'a trimes la 
dumneata, pentrucă iubeşti câinii şi îi îngrijești 
bine“. Iar ca adresă: D-lui Marin Jurlea, cadou 
de ziua lui. 


A chemat tainic servitoarea şi rugând-o să nu 
mai spue' la nimeni, i-a spus să ducă coşul ală- 
turi şi să-l aşeze binişor în dreptul ușii d-lui Jur- 
lea. à 

Câteva clipe mai târziu Maricica privea prin 
crăpătura gardului cum bătrânul ei prieten, dom- 
nul Jurlea, mirat de ceiace găsise în faţa uşii și 
înduioşat de ceiace citise în bilet, mângâia ve- 
sel şi mulțumit pe noul Azor. 

Dar Maricica nu ştia ceva şi anume că şi la ea 
se uită pe furiş părinţii ei dela o fereastră şi că 
lângă ei era o masă plină de cadouri pentru ea, 
dintre cari unul trimes de d. Marin Jurlea. 

Dinu Roco 


OULLLLLELELEKEETEEEEEEEEEEEEEEETEEE EEE EEEE AAEE AE AAAA AAAA AAAA ARAE EESE E AAEE Aa 


Cereţi la librării: 


INELUL PIERDUT“ 


== DIMINEAŢA COPIILOR 


| DE VORBĂ CU CITITORII 


An. Cim. — „Țiganul”... Regretăm, dar într'o 
revistă destinată copiilor, nu putem să publicăm 
bucăţi în cari e luată cam în râs înalta şi sfânta 
misiune de preot. De altfel, nici bieţii şi atât de 
necăiiţii ţigani nu trebue să fie luaţi mereu ca su- 
biecte de glume şi ironii pe socoteala lor. Mai 
ales în copii nu trebue cultivat sentimentul, de ca- 
litate inferioară, al bătăei de joc. 

Con. Ind.-Loco. — „Noapte de toamnă”. Poezii 
în genul descriptiv şi cu înflorituri de stil nu prea 
sunt gustate de micii noştri cititori, cari preferă 
fie în proză, fie în versuri, bucăţi cu acţiune şi 
scrise mai uşor şi mai simplu. 

Şt. Cr.-Loco. — „Cântec de leagăn”. Da, e o 
poezie reuşită şi am dat-o spre publicare. Numai 
că nici noi nu putem şti, când îi va veni rândul. 
Avem poezii afară din cale de multe. 


li isiiiaiaadaia iai aia i dai aaa aia aid i ii aaa dai a iai i aaa d dă d Ad 


A apărut! / A apărut în volum 


Haplea 
in străinătate 


"de MOŞ NAE 


Uu volum format mare de aproa: 

pe 90 de pagini, cuprinzând toate 
păţaniile lui - Haplea în străinătate, 

Are o splendidă copertă în culori, 

iar toate paginile sunt îmbogă- 

tite de desene minunate de 
talentaiul desenator GEO 
PREŢUL UNUI VO- 
LUM LEI 50 


Da vânzare la toate librăriile. 


Atelierele „ADEVERUL“, S. A. 


Vy 


„Aoleu, ma trântit în sănadă nenastâmpărata de săniuță”. PhauL LEI 5.— 


pigo e e 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


|| INSEMNĂRI DE CUVINTE |% | 


Despre cuvântui „automobil“: 


kaăspundem aci la 
cititori. 

Cuvântul „automobil”. Despre cuvântul acesta 
am Scris, precât ne aducem aminte, întrun „Al- 
manah al Şcolarilor” din anii trecuţi. Se vede însă 
că s'a uitat. De aceea, dăm din nou explicaţia lui. 

„Automobilul” e un cuvânt compus din două 
cuvinte: „auto” şi mobil”. Cuvântul „auto” este 
de origină greacă şi înseamnă „singur, prin el 
însuşi”. Cuvântul „mobil? este de origină latină 
şi înseamnă „care se mişcă”. Prin urmare, „auto- 
mobil” înseamnă „o trăsură care se mişcă sin: 
gură”, adică fără să fie tras de cai sau boi. 

In ceeace priveşte inventatorul sau, mai exact, 
constructorul automobilului, răspundem că auto- 
mobilul, aşa cum este astăzi, a eşit din munea și 
silinţele mai multora: 

Precum ştim, automobilul se pune în mişcare 
cu ajutorul benzinei, adică a forței dată de ben- 
zină. Sunt însă şi automobile, cari merg cu elec- 
tricitate. 


întrebările puse de diferiţi 


Telegraf. telefon, wii 


Sunt chestiuni despre cari am mai scris. Scriem 
însă din nou, fiindcă suntem mereu intrebați de 
drăguții noştri cititori şi ne place când îi vedem 
că se interesează de astiel de lucruri. 

Cuvintele „telegrai, teleion, telescop”, televi- 
ziune” şi altele cari au înainte cuvântul „tele”, 
sunt, precum se vede, formate fiecare din cuvin- 
tele „tele” -şi încă un cuvânt. Cuvintele acestea 
sunt de origină greacă, afară de cuvântul „tele- 
viziune”. 

Cuvântul „tele” înseamnă în limba greacă „de- 
parte”. 

Să le luăm acum pe rând. „Telegrai” sau „tele- 
grafie”. „Graio” în limba greacă înseamnă „scriu” 
deci „telegrai” sau „telegrafie” înseamnă „scriere 
departe”, adică scriere care se poate trimite de- 
parte. 

„Telefon”. „Foni” (cu accentul pe i) inseamnă 
în limba greacă „voce”. Deci „telefon” sau „tele- 
fonie” înseamnă o voce, o vorbă „care merge de- 
parte. 

„Lelescop”. „Scop” este dela un verb grecesc, 
înseamnă „privesc”. Deci „telescop” este un ins- 
trument cu care priveşti departe. 

Televiziune”. Cuvântul „viziune” este un cu- 
vânt de origină latină, iar însemnarea lui o ştie 
oricine. Deci „televiziune” înseamnă vedere de- 
parte. 


Barometru, termometru. 

Şi aceste cuvinte, compuse fiecare din două cu- 
vinte, sunt de origină greacă. „Metru” vine de la 
verbul grecesc „metro” (cu accentul pe 0), care 
înseamnă „măsor”. 

„Barometru”. „Baro” vine dela cuvântul grec 
„Varos”, greutate. „Barometru”, deci, ar îi să în- 
semne un instrument cu care se măsoară greuta- 
tea. Insă, în realitate „barometrul” arată starea 
atmosferei, cum este timpul şi cum se anunţă să 
fie pentru ziua următoare. 

Termometru”. Cuvântul: „termo” vine de la 
grecescul „termi”, însemnând „căldură”. Şi ştim 
că „termometrul” este un instrument cu care af- 
tam căldura, adică temperatura din corpul nostru. 

Tot de aci vine şi cuvântul „„termos”, cu care 
numim vasul ce păstrează timp de mai multe ore 
aceiaşi temperatură a lichidului (lapte, ceaiu etc) 
ce punem într'ânsul. E 


iile m iii ideii adela land iadlaatadanaaaaadă 
[i 


CITIŢI 


C. MANOLACHE 


CORNI UA 
ZZORIRIE 


; Ñ N A E W 


“EDITURA . ADEVERUL - S.A. BUCUREŞTI 


Minunat ilustrată in culori. Preţul 50 Lei 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. CONST, MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


- 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI ||UN NUMAR 5 LEI 
6 LUNI 19% , IN STRAINATATE DUBLU 


15 Februarie 1931 — Nr. 365 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


71920000900000000000000000000090-0000P0000PP000Po00PePePPeeePPPRRLORPOPRORATRODOPOPRROOORRA POPRAPAAPIAAOPRD PEPPPPODRRC PL DOPOOPOROOOROPeReI Po PPOLORO Doo eee 


= LA 
i E ad E E apt e PR e ii Sue APE : 
|X| câ AN |] : 
CANTEC DE LEAGAN 
Haide, dormi, Blând ca noaptea şi senin, i 
O dormi acum, copilașul meu Prințişor înourat, ' j : 
iubit, Să nu ştii ce e suspin, p“ i 
E târziu şi vezi că luna Ca izvorul cristalin » : 
A trecut şi ea de-acuma Fii curat. | SA i 

$ Sus Ja schit. S <} E a 
i Dormi uşor. bo i 
$ Haide, dormi, E lună plină. SR $ 
3 Incet să cadă Ca în basm o stea sa stins... i 
: Umbra genei tale lungi Ingeraşii (doar se'nchină, š 
Pe obrazu-ți de zăpadă... Pe când pomii în grădină i 
Cât n'aş da, ochi-mi să vadă Flori au nins... $ 

Ce-o s'ajungi ! Ştefan Crăciun Ş 
bd 
PA D004000000044900 viseesesessissssessreresenes 


esa ia iasa lia lia ada ala al da aid AAAALAAAAAAAAAAAAA AAA AHAAA HEO aiiaaaabaaadaaaă 


ZIDARUL, RIDICÂNDU-ȘI CASĂ... 


+ 

i 

š 

Hi 

; ş 

Zidarul, ridicându-şi casă, ri Tot astfel facem şi "n viață- : 

Trufaş, de visuri amețit, Greşeli pe cari le uităm; f 

A pus o slabă cărămidă Dar mai târziu soarta ne'nvață $ 

s HAWA a PET > pi 

La temelie. A greşit, Cu multă grijă să lucrăm. 3 

; - 

ş 

Şi într'o bună după masă De vreme ce ori care faptă f 

Speriat, zidarul s'a găsit Din lanţul clipelor ce sbor, f 

` ia > $ 

In cea mai crâncenă obidă: Asupra noastră îşi îndreaptă ) f 

Clădirea lui s'a năruit ! Urmările în viitor ! 

Mihai Hociung 


++. 


1000000090000000000000000000090000000000000 rer nnn erra HHHH HHHH HHH HHHH H HHHH Hh 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 4 >= 


pr j ' ' arme [| ÎN 
„Nae z 


E ILIE ŞI SAR 
[ -ess--a89--000--000--009--000-—-000- | _— Poveste populară rusească — | _-s00-009--000-o00--000-000-000: | 


reme de treizeci de ani, Ilie ză- 
cuse lângă vatră, în coliba mai- 
cei sale, căci era un.biet schilod 
cu brațele şi picioarele uscate, 
neputincios şi de nici un ajutor 
în casă sau pe câmp. Dar după 
ce trecură anii aceştia liniştiţi, 
lui Ilie i se întâmplă din nou ce- 
va cum nu se mai întâmplă în zilele noastre. As- 
cultaţi şi o să vedeți. 

Intr'o zi de vară, maică-sa şi tatăl său îşi luară 
furcile de lemn şi se duseră la livedea plină de 
soare, înconjurată de brazi înalţi unde clăi de fân 
erau ridicate. Ilie îu lăsat ca de obiceiu în colibă. 

Deodată auzi la uşă un glas dânc ce zicea: „In 
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. — 
Amin!” răspunse Ilie fără şovăială şi deodată trei 
călători se iviră pe prag, dându-i bună ziua. Erau 
oameni bătrâni şi buni. Bietul Ilie ghici îndată că 
erau cântăreţi umblători, cari pentru puţină mân- 


E-NOURI 


care sau băutură, înviorau viaţa ţăranilor cu cân- 
tecele lor. 

Când cerură să li se dea ceva ca să-şi poto- 
lească setea, Ilie le răspunse frumos şi dulce, te- 
mându-se să nu-i supere. 

„Oameni buni, le. zise el, tot ce se află în a- 
ceastă casă e ca şi al vostru, tare îmi pare rău că 
nu not să mă ridic de pe lângă sobă, ca să vă pot 
sluji”. 

Atunci călătorii evlavioşi se uitară drept la 
dânsul, şi în fata privirei lor neclintită, Ilie îşi lä- 
să ochii în jos ca în fața Sfintei Cruci. Pe când 
stătea cu ochii aplecaţi, bătrânii îi ziseră: 

„Scoală-te şi spală-te, căci vei putea de acum 
înainte să umbli şi să ne sluieşti”. 

Ilie simţi că vrând ne vrând, trebuia să le dea 
ascultare. Se ridică de lângă vatră şi începu să 
umble cu picioarele unui bărbat voinic şi puter- 
nic. Apoi întinzând bratele sale cărnoase, luă 
ceaşca, o umplu cu rachiu şi secară, şi îngenun- 


5, 


i m PAG. 5 


DIMINEAȚA COPIILOR ===> 


chind, o întinse musafirilor sfinţi. Luară ceaşca; 
e ra unul după altul şi o înapoiară flăcăului zi- 
à 


nd: „Bea şi tu, llie”. 

Tânărul bău fără să sufle un singur cuvânt, 
așteptând mai departe bunul plac al musafirilor. 

llie, fecior al slăbiciunei, îi ziseră ei, cum îţi 
merge acum cu puterea? 

— Vă mulţumesc cu smerenie, bunii mei domni, 
răspunse ilie închinându-se adânc în faţa lor. Pu- 
terea mea este acuma aşa de mare, încât aş putea 
desigur răsturna pământul”. 

Bătrânii îşi luară ochii dela el şi se uitară unul 


“la altul cu o privire aşa de curată şi înţeleaptă,— 


parc'ar fi fost o rază de soare — încât ochii flă- 
căului se lăsară iarăşi în jos. 

Apoi, unul din musafiri, care părea să fie cel 
de frunte, zise cu glas liniştit şi sigur. 

„Dă-ne să mai bem odată!” Ilie le dete. După 
aceia ei îi ziseră: 

— llie, fecior al slăbiciunei, cum îţi merge acum 
cu puterea? 

— Vă mulţumesc cu smerenie, bunii mei domni, 
răspunse llie, puterea mea e mare şi acum, dar 
numai pe jumătate cât a fost. 

— Aşa şi trebue să fie, ziseră bătrânii, căci da- 
că ar fi mai mare, sânul moale al pământului care 
e mama noastră, n'ar putea să te ţie”. 2 

Cei trei bătrâni îi porunciră apoi să se ducă 
afară, în căldura soarelui de vară. ilie ieşi din co- 
libă pentru intâia oară, petrecut de mântuitorii 
săi, şi acolo, scăldat în lumină, primi binecuvân- 
tarea bătrânilor şi menirea sa în viaţă. 

„ilie, fecior al puterei, Dumnezeu însuşi te-a 
scăpat de slăbiciune. De aceea eşti ţinut să aperi 
legea cu adevărat impotriva tuturor necredincio- 
şilor, cât de puternici şi de îndrăzneţi ar îi, amin- 
tindu-ţi întotdeauna că na fost scris că ţi se va 
sfârşi viaţa în luptă”. 3 

„Pe toată intinderea lumei albe, nu este altul 
mai. puternic decât tine afară de Sviatogor cu 
care te vei întâlni în curând. Fereşte-te de ceartă 
cu el, mai cu seamă cu el. Nu-ţi risipi puterile pe 
meleagurile pământului, pe livadă verde sau în 
pădure, dar porneşte fără întârziere spre oraşut 
domnesc al Kievului”. 

După ce rostiră aceste cuvinte, bătrânii se făcu- 


_ră nevăzuţi, fără ca llie să poată vedea cum sau 


încotro plecară. Ştia numai că era singur în lumi- 
na caldă a soarelui şi întinse braţele cu plăcere, 
parcă s'ar fi deşteptat chiar în clipa aceea dintr'un 
somn odihnitor. 

Apoi llie, care avea acum putere de uriaş, plecă 
în căutarea maicei sale şi a tatălui său şi îi găsi 
odihnindu-se la umbra brazilor, la marginea live- 
zii. Toată ceata de cosaşi dormea, furată de un 
somn adânc. Văzând aceasta, Ilie apucă una din 


_securele lor şi începu să lovească. în. trunchiurile 


de brazi. Spre marea sa mirare, trosniturile nu 
treziră pe ţărani din somnul lor. Tânărul llie lo- 
vea în dreapta şi în stânga, iar după un ceas se 
umpluse de brazi tăiați o livede cât o câmpie de 
mare. Sra 
După ce isprăvi, luă toate securele cari zăceav 
pe iarbă lângă somnoroşii muncitori şi le înfipsc 


adânc într'o buturugă mare, râzând încet: „Ah, 
ah! îşi zise în gând, trebue să mi le ceară mie 
dacă vor să le mai întrebuinţeze”. 

După puţin, părinţii tânărului şi cosaşii se deş- 
teptară, căci doborând brazii din marginea live- 
dei, llie luase şi umbra unde se adăposteau, aşa 
că soarele arzător ii izbea acum drept în față. Cu 
Ochii sclipind, se uitară de jur împrejur şi când 
văzură copacii întinşi grămadă pe pământ şi secu- 
rele adânc înfipte într'o buturugă de brad, înce- 
pură să fie cuprinşi de mirare şi îşi ziseră unul 
altuia: „Dar cine a făcut asta?” 

Atunci Ilie eşi din pădurea unde se pitise, ca să 
se bucure de mirarea lor. In zadar incercau oa- 
menii să tragă securele din buturugă, dar el le 
scoase uşor de tot şi le întinse ţăranilor. 

Vreme de câteva clipe, părinţii se uitară la tâ- 
nărul şi voinicul fîlăcău, ochii tatălui pironiţi pe 
înfăţişarea sa puternică, pe brațele sale cărnoase, 
umerii săi largi şi plini, pe când mama se uita 
neclintit la obrazul feciorului său, care lucea de o 
lumină minunată. Atunci, încleştând mâinile ca 
pentru rugă, închizând ochii, moşneagul aduse 
mulțumire Domnului că era părintele unui mun- 
citor aşa de harnic şi voinic. 


+ 


PAG. 6 >>> e 


llie se închină cu smerenie în fața părinţilor, 
apoi porni razna în lumea largă. 

Pe când Ilie îşi urma calea, văzu un ţăran care 
umbla greoi pe câmp, ducând de frâu un cal tânăr 
cu păr sbârlit. Cu toată vârsta şi bărbăţia lui, a- 
cesta era cel dintâi cal ce-l vedea Ilie. Simţi deo- 
dată o dorinţă arzătoare să fie el însuşi stăpân pe 
acel cal cu păr sbârlit. Avea bani în buzunar, — 
deşi mar fi putut spune când şi în ce chip îi se 
strecuraseră părăluţele în haină — şi se învoi în 


curând la tocmeală. Nu tinu seamă de preţul ce- - 
rut de către ţăranul şiret şi lacom, preţ scump .- 


pentru un cal, dar Ilie nu se pricepea în socoteli 
de îelul acesta. 

„Acuma, îşi zise în gând, pe când mângâia coa- 
ma sbârlită a tânărului murg, va trebui trei luni 
ca să fac din acest mânz un fugar “puternic. Şi 
astfel această vreme va trebui s'o petrec acasă”. 
Se inapoiă deci la coliba părinţilor, şi spre dulcea 
mângâiere a mamei sale, trăi acolo vremea hotă- 
râtă. In tot timpul acesta, Ilie nu se gândea la vi- 


Â900049000000-00-00-00-0000-0000-00-00-00-00-0-00-000-00-000000-0-00-0000-00-000000 1000000000040 At ” 


| Raspunsuriie dela „intrebàrile cu pacaleli 


Roua dimineţii şi livedea. 


s*y% 
Cucul. 

x * y% 
Cu mâna. 

**% 
Ochii. 

y * y 
Roțile dela trăsură. 

* * * 
Ghicitoare. 

X*+% 
Purpură. 


ttrt itthttttttttttttttttttttttttttttttttttt etto tetot0totttttt eeaeee 


licenţiată in educatie fizică 


predă ore de gimnastică su- 
edeză, medicală şi ritmică. 


Programe speciale pentru 


copii. | A se adresa la administrația 
revistei sub „Educație fizică“ 


uneia dintre d-vs. nu irebne 


DIMINEAŢA COPIILOR 


torul său, dar o ciudată presimţire îi zicea că 
menirea şi calea sa în viaţă îi se ţeseau afară de 
voinţa sa. . 

Mânzul cu păr sbârlit fu legat de un stâlp şi 
hrănit cu cel mai scump ovăz din Ţara turcească, 
spre mirarea  moşneagului care totuşi nu suila 
vorbă, căci intâmplările ciudate petrecute de cu- 
rând erau prea mult pentru mintea sa de ţăran. 
După ce murgul fu îngrijit şi hrănit vreme de trei 
luni în felul acesta destul de costisitor, Ilie îl lăsă 
trei nopţi în grădină, ca Puterile de sus să-l în- 
zestreze cu roua dimineții. Apoi încercă iarăşi 
calul care era vioiu şi sprinten, şi văzu într'ade- 
văr că se prefăcuse într'un fugar năzdrăvan, plin 
de foc şi iuţeală, în stare să sară peste nouă ţări 
şi nouă mări, şi supus la cel mai mic semn al stă- 
pânului său. 

Ilie îi dete numele de Sare-Nouri, şi se pregăti 
să pornească în drum spre nenumăratele sale is- 
prăvi minunate. 
Jn româncşte de Maria Ionescu 


HHHH” A 


DRAGI CITITOARE, 
Se apropie 1 MARTIE, când nici 


să-i lipsească tradiționalul 


MĂRTȚISOR 


Pentru a putea cumpăra un mărțişor 
cu adzvărat fin, elegant, modern şi'n 
acelaş timp, MAI EFTIN CA OR- 
UNDE, adresați-vă numi la cuncscuta 
ceasornicărie din Calea Griviței 107. 


AX 


P. S. Cititoarelor revistei „DIMI- 
NEAȚA CuPIiluuUuK“, lı se face rabat. 


bi 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


Almanahul Şcolarilor pe anul 1931] 


în care găsiți o minunată şi foarte variată 
materie de citit, printre care două frumoase ` 
piese de teatru pentru tineretul şcolar. 


De vânzare la chioşcurile de ziare şi la librării 
PREŢUL, LEI 25 


DIHINBAJA COPIILOR 


PENTRU CITITORII MAI MICUTI 


* 
* 
. 
. 
. 


Pro ootereeeeeeeteneeeeeteeteneenronoreease 


PPP. PL 


*|SUFLET BUN|*| 


Un câine trecea pe stradă. Era un câine fără 
stăpân, slab şi flămând de zile întregi Mergea 
bietul câine cu capul în jos, doar zăreşte vre-o 
coajă de pâine sau vre-un os aruncat. Mergea 
abia târându-și picioarele şi ferindu-se din 
drumul trecătorilor. 

Cum mergea aşa, iată că se aude un strigăt: 
„Cuţu! Cuţu!” 


Işi îndreaptă privirile înspre partea de un- | 


de venea glasul. Vede că îl chiamă un băiat, 
care era la câţiva paşi. 

Increzător, câinele se apropie de băiat. Dar 
acesta îl prinse, îi strânse capul între picioare, 
ca să nu se poată mişca, şi îi legă de coadă o 
tinichea. După aceea, izbindu-l puternic cu pi- 
ciorul, îl alungă, strigând în urmă-i: „Huo! 
Huo!” 

Lovit şi mai ales speriat de sgomotul cutiei 
de tinichea, care se lovea de pietrele din stra- 
dă, sărmanul câine o luă la fugă, alergând ca 
un nebun. Fugea, fără să ştie incotro merge. 

. Dar când să treacă un pod, îi eşi înainte A- 
lina, o fetiță săracă, şi îl prinse. “Alina rupse 
numai decât sfoara de .care era legată cutia 
de tinichea, luă câinele în braţe si cu vorbe 
bune şi măngâieri, izbuti să-l liniştească. Il 


duse apoi acasă la ea şi se rugă de părinţii ei 


să-l păstreze. 

Părinţii Alinei îi ascultară rugămintea. Câi- 
nele fără stăpân şi slab de odinioară este as- 
tăzi Azorel, un câine foarte bun cu cei buni, 


dar rău cu cei răi. 
Maica Lina 


Pe-o Lo o-L-o-L-L-L---L-.-vo-o-oe 


> 


GAALAALALLLLLLLLLL LALALALA LEE E EEEE EEE EE EEEE EEEE EEEE 


> 


tettittttttthte 


PPBALLOOEOOOHOSOOOPOOSOAAOOOOOOOOAOOHEOODOIOSOAASOPANOPA SAEPE AONA AHA HHH 0000 seceneereeeer ot eeeeneaeaneneeere H 


Meee Ae AAAA AEREE EEEEEEEEEEEE TETEE ETEEEE EEEE EEEE E E EEE EErEE rE 


AAAA A ARL LLI IZA AAAA AEE ARESE REEE raea aa aa a TETTETETT ETETE 


900-40%-0004-000000-04 HHAH HEHHE O EHAEO HEHHE HEHHEHE Ataata taeetartatotteteaatotortste 


besser ereeoeeossooossosoesesosososesessoseseeosase> DAAA EEEEEEEEE TE EEEE EEEE EEE EEEE EEE EEEE TEE E EE EEE EEEE EEEE TETEEE EE TETEE E TETES EEEEEEESEEEE EEEE 


.rereeeree AAAA AA AAAA A AARAA AAAA AARAA AAA teeter aa ai 
ere tttettete AAAA A ASAE EEES SAES SAEEEETTETEEETEETTETEYr Errr Errrr errr rrr rrr rrer rrr reer 


PAG. 8 core sH DIMINEAȚA COPIILOR 


*| IN TREN SPRE BUCUREŞTI || 


~ Text de MOŞ NAE 


Desene de GEO 


Nu mai stăm mult la Constanta, Cum mai store şi Haplea! „Ce-i orchestra-aceasta, nene?" 
Ci cu primul tren pornim, Ce concert nepomenit! Ei se'ntreabă supăraţi, 

Dar picăm de somn şi ndată Din vagoane călătorii Dar văzând că doarme Haplea, 
'Nchidem ochii şi-adormirm. Toți grămadă au venit. Au strigat toți încântuți: 


„Bravo, Hapleo! Ura, Hapleo! „Unde sunt?“ îmi zice Haplea — A, oui!“ întoarce vorba 
Fii în țară bun- sosit!“ Şi-i mai trage şun căscat. Şi mă ia pe franțuzeşte: 
Şi strigând şi sguduindu-l, „Eşti în trenul de Constanţa, „Jî dormir o bucăţică, 


Pânla urmă l-au trezit, Oare, Hapteo, ai uitat? ~- Bucarest fu mă trezeşte“, 


DIMINEAȚA: COPILLORh= a= 


Insă lumea nu-i dă pace. 
„Hapleo, somnul lasă-acum 
Şi mai Stai puțin de vorbă, 
Spune cum fi-a mers în drum. 


„Ce-ai pățit la Budapesta? „Dar cu nemţii cum ai dus-o? 
Şi dece-ai mâncat bătae? „Lepezinul' ti-a plăcut? 
Adevăr să fie oare Şin Elveţia, ne spune 


Tot ce-a spus şi scris Moş Nae? Cum se face c'ai căzut? 


„Dar pe mare cu englezii 

Oare cum te-ai descurcat? 

Şi e drept că ei la Londra 

Nu prea'n seamă te-au băgat?" 


Vite-aşa mereu întreabă Ne sculăm şi merzem tolii 
Şi să doarmă nu-l mai lasă. In vagonul restaurant. 
„De-i aşa, le zice Haplea, „Eu fac cinste!“ strigă unul, 


Să vorbim, dar stând la masă.“ Un domn bine şelegant. 


„Să mă ierti, întorc eu vorba, 
Să faci cinste cui doreşti, 
Insă Haplea e cu mine, 

La el să nu te gândeşti. 


„Cât de mult i-am dus eu dorul! Dar e Haplea mare meşter, 


Am oitat, m'am necăjit. Ne împacă pe-amândoi: 
Când prin ţările străine '„N'aveţi grije, zice dânsul; 


Sta închis şi chinuit.“ Voi mânca eu. pentru- doi: -. 
se IE A (Va urma) 


p 
4 
/ 
LA 
7 

rA 

PA 
/ 
4 

A 
5 

|4 
LA 


Da 


ulte s'au mai întâmplat şi mult s'a schim- 

bat fața pământului de vreo cincispre- 
zece ani încoace, adică tocmai dela 
războiul cel mare, care a pustiit pă- 
mântul în lung şi'n lat şi'n urma căruia 
nici astăzi nu s'a potolit jalea şi necazurile. 

Iaca aşa e povestea care vreau să v'o spui şi 
care este adevărul adevărat, şi are începutul cu 
mult înaintea nemiloasei vremi de pustiire. In 
„pravoslovnica Rusie”, cum se zicea pe vremuri 
marelui. Imperiu rusesc, îşi avea moşia întinsă şi 
bogată pe lângă malurile Nistrului un prinţ rus 
bun la suflet ca pâinea caldă, prea milostiv şi 
darnic cu toţi supușii săi. . 

Colindase mult prin lume şi multe văzuse şi 

învățase, dar — mai ales — se îngrozise de câtă 
răutate domnea pe faţa pământului. 
De aceia, se întorsese la cuibul său şi-şi petrecea 
vremea în faceri de bine, muncind alături de tă- 
rani ogoarele sale. La curtea lui avea un fecior 
de ţăran voinic şi muncitor, pe care îl ajuta şi-l 
învăţa ca pe un copil al său, căci pe el nu-l dă- 
ruise Dumnezeu cu copii. 

Vremurile bune însă se sfârşiră odată cu răz- 
boiul. Ţara întreagă“se răsvrăti asupra celor mai 
mari, averile fură pustiite şi prinţul abia, abia 
putu scăpa de moarte fugind cu ce putu lua pe el 
în tări. depărtate. : 

Sărăcia-şi necazurile îl cuprinseră şi zece. ani 


b 


s 


în şir se sbătu în cea mai neagră mizerie încon- 
jurat de lume străină. Intr'o zi care se număra 
pe lângă multe altele, când, mort de foame, abia 
se mai târa pe străzi, se opri în fața unei mari 
prăvălii plină de bunătăţi şi privi cu lăcomie în- 
năuntru. 

Simţea cum ameteala îl cuprinde, când uşa se 
deschise şi stăpânul prăvăliei îl strigă pe nume 
în graiul patriei sale. In fața lui se afla fostul tă- 
ran dela curtea sa, care acum ajunsese mare ne- 
gustor. Se îmbrăţişară plângând şi printre lacri- 
mi îşi povestiră fiecare întâmplările. 

„Acuma, zise fostul ţăran, cu aiutorul lui Dum- 
nezeu, sunt bogat şi tot Dumnezeu mi te-a trimis, 
stăpâne, ca să-ţi pot întoarce tot binele ce mi-ai 
făcut. căci fără ajutorul şi sfaturile-ţi de părinte, 
n'aş fi putut răzbi în viaţă”. 

Din ziua aceia se sfârşiră necazurile bătrânu- 
lui prinţ şi după câtiva ani, când închise ochii 
pentru totdeauna, îi închise fericit, spunând pen- 
tru sine. dar ca o povaţă pentru cei ce stăteau la 
căpătâiul lui: 

„Să fim milostivi şi buni. Cine face binele, de 


bine are parte”. 
D. C. Mereanu 


Î000000000009000000000000000000000000000000000009P00+ 
Cereţi ia librării: 


„INELUL PIERDUT“ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


v 


T 


> 
Paranna aaraa 


a VARIA SAATAVA pyp, 


` 
şs 


sears ..._._. UmU 
K 


TRETA T a 


e Anul Nou, Liliana primise în dar de la 
tuşica ei o păpuşe foarte frumoasă şi 
mare, mare cât un copilaş. 
Păpuşa aceasta minunată ştia o mul- 
time de lucruri. Zicea: „Mamă, tată!” în 
chidea şi deschidea ochii; însiârşit, era o păpuşă 
tare învățată. 
Liana era încântată. Toată ziua o ţinea în braţe, 
o diesmerda şi îi cânta cântece de leagăn: 


„Puiul mamei, puişor, 

Dormi acum, iubit odor. 
Ingeraşi din cer coboară, 
Pătişoru-ţi înconjoară, 

Şi se roagă pentru tine 

Să-ţi dea Domnul numai bine”. 


Aşa îi cânta fetița, toată ziua. 

Păpuşa era cuminte, nu plângea ca frăţiorul 
Lianei. 

Numai. că, într'o zi, ce-i veni Ninetei, prietena 
ei cea mai bună, şi-o întrebă: 

„Cum o chiamă pe păpusa ta!” 

La întrebarea aceasta, Liliana rămase puţin pe 
gânduri. 

„Cum s'o cheme? O cheamă păpuşa. 

— Nu aşa, vreau să spun ce nume i-ai pus? 

Nu i-am pus nici un nume. 

— Atunci, hai s'o botezăm! S'o botezăm!” 
gară toate fetiţele într'un glas. 

Botezul s'a hotărit pentru Duminică la ora 4, 
când mămica şi tăticu vor îi duşi la plimbare. 

Toate prietenele Lianei au venit la botez, fie- 
care aducând câte un dar pentru pâpuşe. 

Nineta, care a primit să fie naşe, a adus un co- 
suleț de paie, îrumos împletit, gătit cu o fundă 
roz, şi înăuntrul coşuleţului, ce credeţi că era? 
Scutiţe, pieptănaşe, boneţele şi tot ce trebue pen- 


stri- 


t 


anns MOD ovvivo.o.vue 
Qon ALAA AAA AA R A AKTIS 


metre mem oann mu mweye vo... 


TELL CI TIS PESE RANA LIRARAR AA Aaa 


tru un-copilaş. Liana s'a bucurat foarte mult, dar 
mai ales păpuşa, care avea să se gătească cu 
toate frumuseţile acestea. 

Insfârşit, au început pregătirile pentru botez. 
Au luat dela lavoir găleata, pe care au umplut-o 
cu apă; din ea au făcut cazanul pentru botez. 

Din câteva monede de nichel, găurite, legându- 
le cu panglicute, au făcut mărturii. 

Irinel, a luat de pe biroul lui tăticu, dicţionarul 
cel gros şi s'a prefăcut că citeşte din el, aşa cum 
citesc preoţii: 

La urmă, au luat păpuşa, şi  desbrăcând-o de 
rochia ei de mătase, au scufundat-o de trei ori în 
cazan, adică în găleata cu apă. Păpuşa n'a ţipat, 
cum fac toţi copiii mici, ci a stat foarte cuminte. 
Dar Liana, ca o mamă bună, s'a gândit, că din 
pricina apei reci, s'ar putea să răcească păpuşa. 
Atunci i-a venit în minte s'o aşeze pe sobă ca să 
se încălzească. . 

Păpuşa a dat din cap, în semn că e multumită. 
Liana de-acum s'a ocupat de musafirii ei. l-a tra- 
tat cu bomboane și prăjituri. Nineta s'a aşezat la 
pian şi a cântat câteva bucăţi frumoase. O altă 
fetită a recitat o poezie, apoi au început să se 
joace diferite jocuri. 

Petreceau atât de bine, încât au uitat cu totul 
de păpuşe. Peste vreo două ceasuri, când şi-au 
adus aminte de ea, Liana a alergat la sobă, dar... 
vai!... nenorocire!... Din frumuseţea de păpuşe de 
adineauri, numai rămăsese decât un băț subţirel. 

Vezi că păpuşa era de ceară, şi din pricina căl- 
durii, se topise cu totul, iar picurii de ceară se 
prelingeau acum pe covorul de piuş. 

Vă închipuiţi disperarea Lianei, mai ales că 
mămica ei, ca s'o pedepsească de faptul câ nu-i 
spusege nimic de botez, nu i-a mai cumpărat o 
altă păpuşe. Florica Rădulescu 

n ODER == —— 


cam tristă povestea ce vreau 
să spun şi poate că n'aş fi scri- 
s'0, dacă nu sar fi sfârşit cu 
bine. 

Povestea aceasta este în fe- 
lul ce urmează: 

Odată —şi e mult de atunci— 
trăia un boer pe nume Stancu 
Bunea şi cu soţia sa Ruxandra. Oameni cu dare 
de mână, erau în acelaş timp foarte buni la suflet 
şi tare milostivi faţă de cei săraci şi nevoiaşi. 

Cu toate acestea, aveau amândoi un necaz ma- 
re: nu-i hhrăzise Dumnezen cu un copil. 


Boerul Stancu avea încă un necaz, dar de ne- 
cazul acesta nu prea îşi făcu inimă rea. Anume, o 
vrăjitoare din apropiere, fiinţă acră şi cumplită la 
suflet, supărată că nu fusese poftită la un.ospăţ, 
îi jurase o duşmănie nestinsă, 

Dar iată că zece ani dela căsătoria boerului 
Stancu cu Ruxandra, aceasta dete naştere unui 
copil, care era un băeţaş cât se poate -de drăguţ. 


DIMINEATA COPIILOR 


de Dinu Pivniceru 


Vă închipuiţi lesne bucuria părinţilor, cari se cre- 
deau acum în culmea fericirei. 

In seara a treia dela naştere, veniră ursitoarele, 
ca să hotărască soarta şi norocul în viaţă al nou- 
lui născut. 

„Să fie cât mai cuminte!” zise cea dintâi ursi- 
toare. 

„Să fie cât mai bun la suflet!” zise a doua. 

„Să ajungă mai mare şi mai bogat decât tatăl 
său!” zise ursitoarea a treia. 

Insă, din crăpătura uşei se auzi un alt glas ascu- 
tit şi piţigăiat: „Să fie urât la chip şi să aibă nasul 
cât mai lung!” 

Cele trei ursitoare rămaseră mirate, auzind gla- 
sul acesta. „Cine se'amestecă în treaba noastră?” 
strigară ele mirate şi mânioase. Şi întorcându- şi 
privirile spre uşă, zăriră pe vrăjitoarea cea rea şi 
acră la suflet. Ea făcuse proorocirea din urmă şi 
îndată după aceea, râniind de bucurie răutăcioa- 
să, pierise, par'că ar fi înghiţit-o pământul. 

Micul Florea — fiindcă aşa fusese botezat noul 
născut — creştea sănătos, vesel şi voinic. La în- 
ceput era un copil foarte drăguţ la înfăţişare, dar 
pe măsură ce creştea, se subţia şi se pocea la 
Chip, iar nasul i se lungea mereu. 


Când ajunse la vârsta de şapte ani, lui Florea, 
din pricina nasului său lung şi pocit, îi era.ruşine 
să iasă pe stradă şi să se joace cu alţi copii. 

De altfel, de câte ori se întâmpla să iasă, se ti- 
neau grămadă după el, îşi băteau joc de nasul lui 
şi îi strigau într'una: „Năsilă!” Năsilă!” 

Boerul Stancu şi soţia sa Ruxandra îşi iu- 
beau, se înţelege, mult pe Florea al lor. li iubeau 
cu atât mai mult, cu cât il vedeau batjocorit de 
copiii din sat. Şi cum să nu-l iubească, mai ales 
că Florea era copilul cel mai cuminte şi cel mai 
bun la suflet ce s'a văzut vr'o dată? 

Dar nici Florea nu putea trăi toată viața închis 
în casă, fără să îndrăznească a eşi în lume şi a se 
amesteca şi el cu ceilalți oameni. : 


e PAG. 13 


De aceia, când împlini vârsta de cincisprezece 
ani, Florea luă o hotărâre mare. Anume, părăsi 
casa părintească şi se duse în pădurea din apro- 
piere, unde îşi clădi o colibă. 

„Aicea, îşi zise el, am să-mi trăesc traiul, -de- 
parte de oameni şi de răutatea lor.” 

Insă, firea lui bună şi milostivă nu'se schimbă 
nici în singurătaea pădurei. Se căznea să fie de 
folos şi să dea ajutor, ori de câte ori se ivea vreo 
nevoe. 

Aşa, într'una din zile, văzu că un băiat căzuse 
in apa adâncă a râului ce curgea pe la marginea 
pădurei şi era gata să se înece. Florea, care era 
bun înotător şi venise la timp, sări în râu şi-l scă- 
pă pe băiat dela înnec. 


dinainte într'o cursă din care nu era chip să sca- 
pe. Un altul în locul lui Florea, ori l-ar fi omorât 
pe ursul acela, ori l-ar îi lăsat acolo. Insă Florea 
era la suflet tot atât de bun şi cu oamenii şi cu fia- 
rele pădurei. Se grăbi, prin urmare, să scoată pu- 
iului de urs laba prinsă în cursă: 

„li mulțumesc, flăcăule, îi zise ursoiul vorbin- 
du-i cu glas omenesc, şi să ştii că binele ce mi-ai 
făcut, îţi va fi răsplătit. 

— Dar ce fel de urs eşti tu, care vorbeşti ca noi, 
oamenii? îl întrebă Florea mirat şi nedumerit. 

Ursoiul îi răspunse: „Şi eu sunt om din naştere. 
Am chiar vârsta ta şi sunt fiul vestitului vrăiitor 
Mirabon. Insă, vrăjitorul Tirilon, care este duş- 
man de moarte al tatălui meu, m'a găsit singur în 


Intr'o altă zi, văzu la rădăcina unui arbore un 
copil, care gemea şi plângea. Copilul acesta că- 
zuse. din arborele, în care se urcase, ca să ia un 
cuib de păsări. Florea îl ridică pe braţe, îl duse 
în coliba sa şi îi dete toată îngrijirea. 

Altă dată se întâmpla ca drumeţii veniţi de prin 
alte: locuri să se rătăcească prin pădure. Florea 
se grăbea să le arate drumul şi să-i întovărăşeas- 
că, până ce nimereau un. drum. bun şi cunoscut. 

Aşa se purta Florea în pădure, unde trăia o via- 
tă de adevărat pustnic. Faima despre el ajunsese 
departe. Peste tot era lăudat şi vorbit de bine. 

- Insă el, sărmanul, era mereu trist şi nemângâiat 
din pricină că din zi în zi se făcea tot mai urât la 
faţă, iar nasul par'că îi se lungea în fiecafe ceas, 

Intr'una din zile, Florea auzi răsunând în pădu- 
re. un urlet. neobişnuit. Era un urlet şi un geamăt 
de durere. Florea alergă într'acolo şi ce-i fu dat 
să vadă? Un puiu de urs era prins cu o labă de 


pădure, m'a prefăcut în puiu de urs şi mi-a prins 
laba în cursa din care m'ai scăpat.” 

Pe când puiul de urs povestea acestea, iată că 
se zări apropiindu-se un bărbat în vârstă, îmbră- 
cat aşa cum se îmbracă de obiceiu vrăjitorii, şi 
purtând o barbă lungă ce-i acoperea tot pieptul. 
Noul venit era Mirabon, tatăl puiului de urs. -` 

„Fiulezzise el ursoiului, ţi-am auzit glasul când 
gemeai, dar eram prea departe, aşa că nam pu- 
tut veni mai repede.” 

După. aceea, atinse pe ursoiu cu băţul vrăjit ce 
avea în mână şi în locul ursoiului, se ivi un tânăr 
cam de vârsta lui Florea, dar frumos la chip şi 
înfățișare. Tânărul acesta îmbrăţişe pe Florea, zi- 
cându-i: „Tu m'ai scăpat dela chin şi dela moarte. 

— Dacă-i aşa, zise vrăiitorul Mirabon, suntem 
datori să-l răsplătim. lar răsplata mea este să te 


(Citiţi urmarea în pag. 14 jos) 


PAG. 14 ===> 


POVESTEA 


ică în tinerețele lui, Vântul avusese chi- 
pul unui fîlăcău voinic şi frumos. Pentru 
o greşeală făcută însă atunci, e osândit 
să-şi ascundă de-apururi fața. 

In adieri uşoare şi gingaşe, sau în miş- 
cări furtunoase, se strecoară pe negândite prin- 
tre frunzele verzi şi le face să cânte a iale, ca 
să-şi mai uşureze sufletul îndurerat. ` 

Câte odată, i se răscoală mânia şi cu furie ne- 
bună seamănă moarte peste toată lumea frunze- 
lor şi umple sufletele copacilor de tristeţe şi amă- 
răciune. 

Privind grămezile de frunze îngălbenite şi ros- 
togolite înainte de vreme, Vântul se leasănă tur- 
burat de părere de rău şi fuge în împărăţia lui, 
despicând nori. 

— E o poveste veche, de când Vântul a plecat 
din împărăţia sa, ca să cutreere lumea. 

Abia că se înduplecase mamă-sa să-l lase pe 
pământ și fără să ştie, un gând îl purtă în îm- 
părăţia cea mai îndepărtată. 


Şi tot hoinărind ba încoace, ba încolo, zări un 


palat de aur ce se ridica în mijlocul unei poene 


(Urmare din pag. 13) 


scap de pacostea vrăjitoarei celei rele, care te-a 
blestemat încă dela naştera ta să fii urât la chip 
şi să ai nasul aşa de lung. Să piară, aşa dar, bles- 


temul ei şi să te prefaci într'un tânăr tot atât de . 


chipeş, ca şi băiatul- meu, pe care l-ai scăpat dela 
moarte.” 

Așa vorbi vrăiitorul Mirabon, apoi atinse uşor 
pe Florea de trei ori cu bățul vrăiit. După aceas- 
ta,:îi dete o oglindă, pentru ca Florea să se vadă 
într'insa. Florea se uită, însă îşi închipui că oglin- 
da îi arată chipul altui cuiva, al unui băiat frumos. 

Dar când se  încredinţă că chipul. din oglindă 
este chipul său, nu mai ştia cum să se bucure mai 
mult şi cum să-şi arate mai bine mulţumirea şi re- 
cunoştinţa fată de vrăjitorul Mirabon. 

Se înțelege că după această întâmplare ferici- 
ţă, Florea nu mai locui în pădure şi departe de oa- 
meni, ci merse cât mai iute acasă, unde părinţii îl 
primiră cu o bucurie ce nu se poate spune în cu- 
vinte. 

Când împlini vârsta de douăzeci şi cinci de ani, 
Florea luă în căsătorie una din fetele cele mai fru- 
moase şi mai bogate din ţinutul acela şi trăi cu 
ea în bună înţelegere până la adânci bătrânețe. 
Dinu Pivniceru 
CZ x 


@ de MONA RĂDULESCU e © 9 © © © © 


DIMINEAȚA COPIILOR 


VÂNTULUI 


presărată cu cele mai parfumate flori şi înconiu- 
rată de copaci aşa de înalţi, că atingeau cerul. Ni- 
meni nu era de strajă. Făptură de om nu călcase 
par'că iarba. Cu ochiu cercetător, vrăiit, se furi- 
şă binişor în poiană să vază ce-i minunăţia aceea. 

Şi ce văzu atunci, n'a mai uitat niciodată... 

Nespus de frumoase erau florile, strălucitor ca 
focul era palatul, dar fără seamăn de îrumoasă 
era o copilă cu părul bălaiu, ce prinsese soarele 
în pletele ei. 

Inşira cântând mărgăritărele pe raze de lună. 


Frunzele începură să se lead în bătaia Vân- 
tului şi domnița ridică ochii. 

Atâta frumuseţe era în privirea fetei şi atâta 
farmec pe chipu-i gingaş, că Vântul rămase locu- 
lui, cufundat în vis de arătarea fără seamăn. 

Indrăzneală nu mai avu şi se îurişă năuc pe du- 
pă nori. 

Dar din ziua aceea, domniţa îi intră în suflet a- 
dânc, tot mai adânc... 

In fiecare dimineaţă venea în poeniţă şi'n şop- 
tiri de frunze îşi povestea dragostea; iar noaptea 


dorul îl mâna din geam în geam, doar o putea zări . 


copila. 

Aşa o duse Vântul vreme îndelungată. 

lată însă că întro bună dimineaţă domniţa nu se 
mai arătă. 

Şi nici a doua zi şi nici a treia. 

Zadarnic o căută peste tot locul, zadarnică- i fu 
şi desnădeidea, căci chipul drag nu se, mai ivi. 

Tot felul de gânduri îl năpădeau şi dorul îl chi- 
nuia foarte. 

Abătut, era gata să treacă hotarul împărăției, 
când auzi doi oameni vorbind în preaima lui: 


Pa | 


CEC e ee 


bimi NEA i A CoPb l i LOR Îi ea ez 


„Auzit-ai, măi cumetre, că fata impăratului se 
mărită?” 

— „Auzit, auzit, îi înturnă vorba celălalt. Păi 
cine nu ştie de norocul domniţei? Făt-Frumos are 
să-i fie mire. Cică şade acum în palat şi coase la 
zestre, că Duminică-i nunta. Totul e făcut de mâ- 
na ei; aşa domniţă harnică mai rar.” 

Vântul se aşternu pe alături şi ascultă tot. 

O noapte chinuitoare i se lăsă pe ochi şi gân- 
durile dureroase îl chinuiră până ce putu lua o 
hotărâre. | 

— „Dacă aşa stă treaba, işi zise el, nu-mi rămâ- 
ne alta de făcut decât să fur domniţa. Găsească-şi 
Făt-Frumos altă mireasă!” 

Cu ăst gând Vântul făcu calea întoarsă spre pa- 
latul împărătesc. 

Dar vezi, nu era tocmai uşor să ajungă la dom- 
niţă, căci copila mavea voe să iasă din palat până 
in ziua cununiei. 

Toate încercările Vântului fură zadarnice. 

In fiecare noapte ciocănea în geam” şi şuera 
prelung. 

Cât era ziua de mare, înconjura palatul şi de pe 
vârful vre-unui copac se uita cu inima sfâşiată la 
dregăturile pentru nuntă. 

Veni Duminica. Impodobită într'o rochie a!bă 
țesută de cei mai măeștri păianjeni din împărăție, 
aduşi de împărat anume pentru asta, domniţa pă- 


răsi palatul alături de Făt-Frumos şi'n cântec de - 


păsărele luă drumul spre biserică. 

Mândru, împăratul îi urma în fruntea întregu- 
lui alai domnesc, îmbrăcat tot în purpură şi aur. 

Turbat, Vântul suflă din toate puterile ca să-i 
întoarcă din drum. 

Dar fericiţi cum erau, mirii nici nu băgară de 
seamă suflarea Vântului şi ajunseră la biserică. 

Pe deasupra capului lor intră şi Vântul. 

Luminiţele pâlpâiau încetişor şi câte o lacrimă 
a: Vântului care se rostogolea stingea flacăra sub- 
tire.. 

“Stătu Vântul până ce nunta luă sfârşit. 

In zorii zilei domniţa și Făt-Frumos încălecară 
pe doi cai împărătești şin goana mare porniră 
spre casa lor. 

Vântul îi urmă la început mai de departe, apoi 
se apropie. din ce în ce, până îi ajunse. şi puse 
toată puterea şi suflă cu atâta înfrigurare şi tărie 
la urechea lui Făt-Frumos, că îl îngheţă. 

Ca un sloi de ghiaţă se prăvăli de pe cal. 

: Speriată, domnița leşină, iar când își veni în fi- 
re şi pricepu tot ce se întâmplase, lacrimi îier- 
binţi i se prelinseră printre gene. 

Fra în împărăția Vântului. Sub chipul unui băiat 
îrumos, Vântul stătea lângă ea şi cu vorbe blaiine 
căuta s'o mângâie de moartea lui Făt-Frumos. 

„Vântule, îi grăi domniţa, sufletul meu este 
prea îndurerat, ca să-mi pot uita dragostea şi du- 


ee noii orei i a iai ai 


mee PAG. 15 


rerea prin vorbe. Lasă-mă să mă du¢ acasă la 
mormântul lui Făt-Frumos, căci nu-ţi pot fi mi- 
reasă.” 

— Nu, nu, se ruga Vântul, rămii aici îr împărăţia 
mea, fiindcă atât cât l-ai iubit tu pe Făt-Frumos, 


177/7 j D Baum Í 
AN : LIN 
Il N K 


| 


— 
CA 
< 


<SS 


R 


e 
AA - 


AN 


phi 


Hum. 


Po, 


ANN 


/ 
f 


te iubesc şi eu pe tine. Ori ce-ar fi, nu te mai las 
las să pleci. Iți voiu împlini toate voile, voiu face 
tot ce-mi vei cere şi-l vei uita pe Făt-Frumos. 
Atunci ai să-mi fii mireasă. 
Pe aripile mele te voiu purta în lumea largă, te 
voiu ridica în înaltul cerului şi orice gând îţi va fi 
împlinit. 


$ mă, stie Vântul!” 
pi Ca să vadă ce se mai petrece pe pământ, Dum- 


a) 


PAG.'16 === 


a ai 


=== DIMINEAȚA COPIILOR 


— „Zadarnice sunt toate 'făgăduelile tale, Vân- 
tule! Mi l-ai omorât pe Făt-Frumos, 
doar jalea sufletului îmi va îi tovarăşă.” 

Isprăvind de spus, copila dădu să plece, dar 


Vântul îi tăie drumul, O luă în braţe şi tocmai - 


când era s'o închidă într'un turn înalt, fâlfâi din 
aripi şi domnița fu aruncată în pădurea vecină. 

Până să-şi dea seama Vântul, ea se aciuiă după 
un copac bătrân. 

Porni s'o caute şi din văzduh o zări. Cu mare 
repeziciune se lăsă spre ea şi'n graba lui crengile 
copacilor trosniră. 

In acea clipă, privirea domniţei lunecă pe o 
floricică plăpândă, care abătută ţinea capul în 
pământ. 

„SChimbă- mă, Doamne, într'o floricică, să nu 
se rugă Domnita cu desnădejde. 


zeu tocmai deschise fereastra cerului. . . 
„i auzi ruga şi cât ai clipi din ochi, copila se pre- 


făcu într'o floricică mică şi gânditoare. 


Vântul se cobori, dar n'o mai putu vedea. 

„M'a zărit de departe, se gândi flăcăul şi s'a 
ascuns. Să-mi las eu întruparea omenească să nu 
să mă ochiască”. Şi aşa făcu Vântul; De atunci 
nu-şi mai putu lua chipul de flăcău, ci fără nici o 
formă .rătăceşte într'una în lumea largă şi caută 
fără hodină. 

Roua i-a spus că domniţa a luat chipul unei flo- 
ricele, dar el n'o recunoaşte şi n'o poate găsi. 

Dorul care-l roade, îl schimbă de zi pe zi. 

Azi, fierbinte şi cu nădeide pune frunzele şi fire- 
le de iarbă să cânte toată povestea lui  într'un 
murmur lin şi duios; mâine, înfrigurat şi mânios, 
bate cu furie în geamuri şi întreabă dacă nu i-a 
fost văzută domnita. 

Oamenii nu-l înțeleg şi aleargă  îngroziţi în 
bordee, iar el se strecoară pe hornuri şi-o câută 
singur. 

Pe-o astfel de vreme mi-a bătut şi mie în geam; 
era pe la miezul noptii, pe un ger cumplit... 

Mi-a fost milă și i-am deschis. 

A căutat încruntat prin toate colțurile casei, s'a 
uitat la mine mirat — poate. pentru că l-am pri- 
mit — şi s'a aşezat la vatră lângă doi cărbuni cari 
mureau pe încetul. 

Aşteptam să aud ce are să-mi: spună şi aştep- 
tarea nu mi-a îost prea lungă. 

La căldura din casă, limba i s'a desl&gat puţin 
câte puțin şi printre lacrimi mi-a povestit dorul 
ce-l mână fără erhțare -à povestea pe care vam 
spus-o. 


Când a terminat, plângeani şi eu de diiretăa lui. 


Mona Rădulescu 


090 PODEOAROPRRA HAON AAAA A HAAA H AO EAA H 


Citiţi: „Haplea in străinătate“ 


de, acum 


DE VORBĂ CU CITITORII | 


Petr. 1.-Tg. Ocna. — Subiecte de felul celui tra- 
tat de d-ta în poezia trimisă se scriu mai bine în 
proză. De altfel, versurile d-tale cam .lasă de 
dorit, iar aprecierile ce faci asupra oraşului Tg.- 
Ocna sunt cam exagerate. O fi el oraş frumos, 
dar nici picat din. cer, aşa cum scrii d-ta, nu este. 
Nu uita că în orişice facem, vorbim sau scriem, 
trebue să păstrăm o măsură. 

“Ada:C.-Loco..— N'a fost'loc în n-rul special 
pentru „Moş Crăciun”, trimis de d-ta. Ne-a părut 
rău, dar n'am avut ce face. 


Pai 


N. VI. len. — Poezia d-tale despre „larnă” se 


va publica, numai dacă, până îi vine rândul, nu 
ne apucă primăvara. Repetăm ` mereu că ni se 
trimit aşa de multe poezii, că nu mai ştim ce să 
facem cu ele. 


Â14909009090000090009000000009090000000PRPPePreeLeRerereeI o PoooRLCroLoLreeere 


A 


A apărut! / A dakul în volum 


Haplea 
$ in străinătate 


“de MOŞ NAE 


i. Vu volum format mare de aproa- 
pe 90 de pagini, cuprinzând toate 
păţaniile lui Haplea in străinătate 
. Are o splendidă copertă în culori, ` 
iar toate paginile sunt îmbogă- 
jite de desene :minunate de 
ăi talentatul desenator GEO 
PREȚUL UNUI VO- 
LUM LE. I 5 o 


De vânzare la toate librăriile, © 


Atelierele „ADEVERUL“, S. A. 


> 


/a 


ANUL VI Tla ATA 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


|| 367 COPiiLOR 


ia $ A S S 7 y E Ni 
Tii DR ha ; 4 
De 0 
e \ EH / ; 
: í i £ AI ; AI 


a? 


Păi 
A 
k 


f 4 LTE 
d Aa AN VW ra 
/ he Ya lti 
i, d A, 
h 4 LEAN (4 
m ETa 
dei 4, : ond 
1 M, Pee „= 
E 


ba b s = = J = / 
i at au =? i -a N 
3 GA ee A 

i A = 3 A A 


Nicule, potrivește-mi puțin patina, că am căzut până acum de patru ori.” 
i ET i PRETUL. LEI 5 


PAG. 2 


? 


Zmeul care se înalţă în aer. 


Cititorul nostru C. A. dela Găeşti doreşte să 
ştie prin ce forţă se ridică în aer zmeul cu 
care, ne scrie, el, sa jucat. deseori în timpul 
vacanței. 

Răspunsul este simplu: zmeul se ridică în 
aer, fiindcă este mai uşor decât aerul. Deci, ae- 
rul e forţa, care îl face să se ridice. 

Pe acest principiu sau întemeiat primii 
constructori ai baloanelor. Baloanele au fost 
umplute cu hidrogen, corp care est mai uşor 
decât aerul. 

Insă principiul pe care sunt construite aero- 
planele, este cu totul contrariu. Anume, s'a 
căutat şi s'a reuşit ca prin deplasarea aerului cu 
ajutorul helicei, pusă în mijcare de un motor, 
aeroplanul să se poată ridica în aer. 


Aeroplan și planetă. 


Cred că nu sunt mulți cititori, cari s'au gândit 
vreodată la asemănarea dintre aceste două cuvin- 
te, în ce priveşte origina lor. 


. 


Şi totuşi ele au aceiaşi origină etimologică, bine 


înțeles, la cuvântul 
doua a lui — „plan”. 

In adevăr, „planetă”, cuvânt de origină greacă, 
înseamnă un corp ceresc, care nu stă locului, 
nare o poziţie fixă pe cer, ci umblă încoace şi în- 
colo, rătăceşte. 

Cuvântul vine dela verbul grecesc plană (cu 
accentul pe o), care înseamnă „rătăcesc”. 

Tot dela verbul acesta vine și „plan”, care este 
partea a doua din cuvântul „aeroplan”. Deci „ae- 
roplan” înseamnă exact un corp care rătăceşte 
în aer, care se plimbă prin văzduh. 


— 


'Bicicletă, motocicletă, 


„aeroplan” luând partea a 


PAL] 


„Bicicletă” este un cuvânt tot de origină grea- 
Că, venind dela „bi”, care înseamnă „două” şi 
ciclu”, care înseamnă  „roată”. De aceea, când 


EJ 


are trei roţi, nu i se mai zice „bicicletă”, ci „tri- 
ciclu”. 

„Motocicletă”, înseamnă o bicicletă, care se 
pune în mişcare cu ajutorul unui motor. De aci Si 
prima parte a cuvântului „moto”. 

Bicicletelor li se mai spunea — şi li se mai 
spune uneori — „velociped”. . Cuvântul acesta 
este de asemenea, format din două cuvinte, însă 
ambele sunt de origină latină. „Veloci” dela lati- 
nescul ..velox-velocis” înseamnă „iute, repede”, 
iar ped” vine dela „pes-pedis”, care înseamnă 
„picior”. Deci, „velociped” este vehiculul, care 


merge iute, fiind pus în miscare cu picioarele. 


Wati, _kilowaţi. 


„W aţi”, cuvânt, precât ştim, de origină engleză, 
este o unitate de măsură a electricităţii, a putere; 
curentului electric. Iar „kilo” este un cuvânt gre- 
cesc, care înseamnă ”o mie”. Deci, „un kilowat” 


înseamnă o mie de waţi. Tot aşa un „kilometru” 
este o mie de metri, un „kilogram” este o mie de 
grame. 

Cuvântul „„kilowaţi” aude şi se întrebuin- 
tează mai des de când cu posturile de emisiune 
radiofonică. De numărul mai mare sau mai mic 
de kilowaţi depinde şi puterea mai mare sau mai 
mică-a unui astfel de post. 


Postul de emisiune radiofonică dela Bucureşti 
are o putere de 12 kilowaţi. Bine înţeles, sunt în 
alte tări posturi mult mai puternice, cari au 50, 60, 
70, 80 sau chiar 100 de kilowaţi. Sunt însă şi pos- 
turi mult mai slabe deeât postul nostru dela Bu- 
cureşti. 

De exemplu, postul radiofonic dela Belgrad 
n'are decât o putere de doi kilowaţi şi jumătate, 
iar postul, înființat acum la Sofia, atinge măcar 
o putere de un kilowat. . 


DE aaa aaa and 
PPPIPRPARAPO EAA HHHH 


COZONACI 


FAINA DE AUR HERDAN 


ERUMOSŞI 


EI: 


ca 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTL — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67. 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI I NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 1% ,„ IN STRAINATATE DUBLU 


22 Februarie 1931 — Nr. 367 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


vrorrvvvrovvovore CEEE ETTET TTOTTE 


HHAH HHHH HH HHHHHHHH Co ia ada Aaaa aadri 


|% | CÂNTEC CERCETĂŞESC | | 


A 


Mi-i drag concertul de albine, Mi-i drag şi fânul din căpi 
De greieri şi cosaşi, Când se clădeşte'n stogu 


Mi-s dragi şi zilele senine $ ) % Mis dragi talazurile mării, 

Și flori şi fluturaşi. $ : Când se isbesc în diguri. 

Mi-i drag murmurul de izvoare : Mi-s dragi sclipiri de fulgere, 

Şi apa argintie, : Când plouă şi când tună, : 
Dumbrava tainicăn plin soare : Mi-s dragi zorelele scăldate : 
Și glas de ciocârlie. In razele de lână. : 
Mi-i drag un cântec zis de iale Şi mult mi-i dragă o troiță, ; 
Din trişcă de cioban, 3 Ce stă la drum şi-ţi spune : : 
Cu turma-i când coboară 'n vale, Ca Tara ta, Române, nu-i i 
De sus de pe tăpşan. Alta mai mândrăn lume ! : 


Eufrosina Simionovici 


Peh HHHH HH 


(AEAEE EARE E ARE EEE EREEREER EEE EEEE EEEE EEEE AEAEE POAPAOPOAEPA reeeeerteatetovorenetevetetee 


|%| SFÂRŞIT DE IARNĂ | | 


Sa potolit acum ninsoarea Sunt strânși la săniuș, pe Privesc o sanie ce sboară 
Și timpul sa mai încălzit; coastă, Pe şleaul neted, argintiu, 
Din nouri iese blândul soare, Copii, băeți, fete, din sat. Și tot gândesc: copilăria 
Zâmbind pe câmpul troenit. E chiot, luptă cu zăpadă Ma părăsit prea timpuriu... 


Si larmă multă,... câinii bat... 
I I. Alexandrescu 


E PAP00000004 00000000 5000-00-0000000-00000-0-0-0-00-9-00-0-0-0-00-0-0-00-000-00-00-00-00-2-2000.000000000000 


PAPPARRPR00000000009009000004000 41.1... 


LEA NANA AAAAAARAAAAAAA AAA AAAAAAAAANA AAA AAA AAAAAAAAAAAAAAA E AAA RA AAA AAA AAA AAA AAA AAA HH: 


2) Veşti despre oamenii din Marte. 


ăzând că Bir-Bar-Bor, prietenul 
din planeta Marte, pleacă la o 


tat, mă pregăteam să pun apa- 
ratul meu de radio la un alt 
post de emisiune — la un post 
de aci, pe pământ. 

Insă, nu știu dacă a trecut la 
mijloc mai mult de un minut, că Bir-Bar-Bor 
mă chemă din nou la aparat şi îmi zice: „Ascul- 
tă, m'am răsgândit. Am trimis prietenilor mei 
vorbă că nu mai merg la dânşii. Vreau mai bine 
să stau de vorbă cu d-ta, fiindcă nu ştiu dacă te 
mai prind altă dată. Nu-i aşa că nu te superi? 

— Nu numai că nu mă supăr, m'am grăbit eu 
să-i răspund, ci, din potrivă, ci simt o nespusă 
plăcere de a sta de vorbă cu un om din planeta 
Marte. Dar, prietene Bir-Bar-Bor, l-am întrebat 
la rândul meu, nu mi-ai putea spune cum ești 
făcut la chip? 

— Mă întrebi, îmi zise el, ca să mă recunoști, 
când am să viu pe pământ să vă vizitez? Sunt 
la chip aşa cum sunt toți locuitorii din Martie. 


Dar spune-mi mai întâiu cum eşti făcut d-ta, 
pentrucă în felul acesta mă vei înțelege mai 
bine. 

— Dacă-i aşa, ascultă, i-am întors eu vorba. 


Am un corp, un cap, doi ochi”... 

Dar Bir-Bar-Bor izbucni, aşa, din senin, în- 
trun hohot de râs. După ce se mai potoli, îmi 
zise: „Cum ? Spui că ai doi ochi? Ha-ha-ha! Ştii 
că e foarte amuzant? Şi toți ceilalți oameni de 
pe pământ au fiecare doi ochi? 

— Fireşte că au, bine înţeles, afară de nenoro- 
ciții cari din vreo boală sau din altă cauză, şi-au 
pierdut un ochiu. 


masă la care zicea că este invi- 


— Ciudate dihănii trebue să mai fiţi şi voi, 
oamenii exclamă Bir-Bar-Bor, adăugând: dacă 
aveţi doi ochi, înscamnă că aveţi şi două nasuri, 
două guri. 

— Nu, zic eu, avem numai un nas şi o gură, 
dar avem doi ochi, precum avem două urechi, 
două mâini şi două picioare. Se vede treaba, am 
adăugat eu, că voi, cei din Martie, sunteţi cu to- 
ţii chiori, fiindcă n'aveţi decât un singur ochiu”. 

Bir-Bar-Bor se cam supără, auzind răspunsul 
acesta. 

„E adevărat, zise el, avem un singur ochiu, 
dar un ochiu mare şi aşezat frumos în mijlocul 
frunţii. Aceasta nu înseamnă că suntem chiori. 
Oare, voi, oamenii, sunteți muţi, fiindcă n'aveţi 
decât o gură, sau fără minte, fiindcă n'aveţi de- 
cât un cap? Dar câte aripi aveţi? mă întrebă el. 

— N'avem de loc, i-am răspuns, fiindcă moi nu 
suntem păsări, ca să avem aripi. Noi nu sburăm, 
ci umblăm pe pământ cu picioarele. 

— Şi noi cei din Martie umblăm cu picioarele, 
dar când vroim sau când suntem mai grăbiţi, a- 
vem şi aripi cu cari sburăm mai iute decât păsă- 
rile. lar când suntem şi mai grăbiţi, sburăm cu 
aeroplanele. 

— Avem şi noi, oamenii de pe pământ, aero- 
plane și dirijabile şi hidroavioane cu cari sbu- 
răm peste mări și peste oceane la întinderi foar- 
te mari. Aviatorii noştri se înalţă în văzduh på- 
nă la 10 și până la 12 mii de metri. Şi mai avem 
trenuri, automobile, vapoare, ba mai avem și 
submarine, adică vapoare ce merg sub apă. A- 
veţi voi în Martie astfel de minunăţii?” 

In loc să-mi răspundă la întrebare, Bir-Bar- 
Bor se porni iarăşi să râdă în hohote. „Lăudă- 
roşi mai sunteţi voi oamenii! zise el după o scur- 


DIMINEAȚA COPIILOR == 


tă pauză. Aeroplanele şi trenurile şi vapoarele 
voastre sunt pentru noi marţienii o nimica toată, 
un fleac, o jucărie. Insă, mă întrebă el iarăşi, ai 
fost deseori la lună? 

— La lună?! am răspuns eu mirat. Dar nici 
un om n'a mers până acum la lună. Luna nu este 
doar la doi paşi. De ea ne desparte o distanţă de 
386 de mii de chilometri. Deşi distanța e destul 
de mare, totuşi n’ar fi ea o piedică de netrecut. 
Insă, i-am explicat eu, piedica peste care nu e 
chip să se treacă, este că dela vreo 75 de chilo- 
metri încolo, nu mai există aer. Iar fără aer de 
respirat, nu e chip să trăești. 

„Nu mai pun la socoteală, i-am explicat cu 
mai departe, că depărtându-ne de pământ, se 
face un frig de crapă şi pietrele. Dar fiindcă ve- 
ni vorba de frig, nu-i aşa, prietene Bir-Bar-Bor, 
că la noi în Marte, iernele sunt mult mai grele și 
mai friguroase decât la noi pe pământ? 

— Dece să fie mai grele şi mai friguroase?” 
mă întrebă el. 


r 


> 

Această întrebare îmi dădu şi mie ocazia să 
mai râd şi eu puţin pe socoteala necunoscutului 
meu prieten din planeta Marte. 

„Dragă domnule Bir-Bar-Bor, i-am răspuns 
zâmbind, văd că voi marţienii nu sunteţi chiar 
aşa de grozavi, cum mă făceai să cred,şi că aveţi 
ceva de învăţat dela noi pământenii. 

„Află, aşa dar, că Marte al vostru e mult mai 
depărtat de soare decât este pământul. Distanţa 
de la pământ la soare, este, în cifră rotundă, de 
vreo 150 de milioane de chilometri, pe când di- 
stanța de la Marte la soare este de aproape 228 
de milioane de chilometri. 

Prin urmare, pe voi soarele vă încălzeşte mult 


mai de departe, aşa că vă trimite mult mai pu- 
țină căldură. 

— Nici m'avem ce face cu mai multă căldură, 
îmi întoarse Bir-Bar-Bor vorba. Dacă ar fi mai 
cald, n'am putea să răbdăm, iar noi suntem aşa 
de obişnuiţi cu frigul, încât ne mirăm cum se 
face că voi oamenii depe pământ nu vă topiţi în 


timpul verii. Vara la voi trebue să fie un cuptor 
încins şi cred că în timpul zilei staţi ascunşi în 
beciuri sau mergeţi cu toţii la Polul Nord. 

— Nici nu ne ascundem în beciuri şi nici nu 
mergem la Polul Nord, i-am lămurit eu. Noi, oa- 
menii pământeni, suntem obișnuiți şi cu căldura 
şi cu frigul. Nu uita, prietene Bir-Bar-Bor, că moi 
pământenii, suntem mai mari şi mai tari decât 
voi marţienii. 

— Şi de unde ştii lucrul acesta? mă întrebă 
Bir-Bar-Bor. Ai văzut până acum vreun locuitor 
din planeta Marte? 

— Nam văzut nici unul, i-am răspuns eu, însă 
noi oamenii ştim despre planeta Marte multe lu- 
cruri. Mai ales că acum câţiva ani, adică în vara 
anului 1924, planeta voastră sa apropiat de pă- 
mânt la o distanță de vreo 56 de milioane de chi- 
lometri, iar astronomii noştri au putut cu ajuto- 
rul telescoapelor, să observe bine şi să afle des- 
pre ea lucruri interesante şi adevărate. 

— Anume, cam ce fel de lucruri? mă întrebă 
el iarăşi. 

— De pildă, zic eu, că plameta Marte este de 
opt ori mai mică decât pământul şi mai bătrână 
decât el. De aci urmează, pe baza unor socoteli 
făcute de învățații noştri, că şi oamenii din Mar- 
te trebue să fie aproape în aceiaşi proporţie mai. 


N UA 3 a 


DIMINEAȚA COPIILOR 


mici și mai slabi decât noi, 
mânt, 

„Unde mai pui, am adăugat eu, că din cauza 
că sunteţi aşa departe de soare, la voi trebue să 
fie o viaţă mai slabă, mai stinsă de cum e viaţa 
pe pământ. 

„Ceva mai mult. Noi credem că Marte este o 
planetă moartă, aşa că acolo nu există nici o 
fiinţă vie, nu e aer, nu e apă, mu e verdeață, a- 
dică nu e nici un arbore, nici o floare şi nici mă- 
car un fir de iarbă, 


oamenii depe pă- 


EPEOOEEPOODEOHNA OHAN AAAA HH HHHH HHHH 


*| MAMEI Æ] 


Ce poate fi mai scump sub soare decât tine, 
mamă. Pentrucă tu ai fost aceea, care ai îndurat 
suferinţele şi chinurile cele mai grele! 

Tu ai fost aceea, care mă țineai pe braţele tale 
sfinte, legănându-mă când plângeam. 

Tu ai fost aceea, care, câmtându-mi cu glasul 
tău melodios şi dulce: „Nani, nani, puiu’ ma- 
mii!” mă adormeai. 


Tu ai fost aceea, care, deslegându- mi-se lim- 
ba, mai învăţat să pronunţț cele mai frumoase şi 
mai dulci cuvinte: Mamă şi Tată/. 


Tu m'ai învățat să mă rog lui Diigo 


Tot tu ai fost aceea, care, ducându-mă la şcoa- 
lă, îmi arătai cum să citesc şi să socotesc, iar fă- 
cându-mă mai mare, mă sfătuiai cum să mă port 
în lume. 


Când mă îmbolnăveau, vegheai zile şi nopţi în- 
tregi la căpătâiul meu, fără să oboseşti, săru- 
tându-mi obrajii și ochii mei stinşi, îmbătându- 
mă cu graiul tău dulce: „Te mai doare ceva, 
mamă?” 


Și iubindu-mă astfel, cum aş putea să te uit şi 
_să nu te iubesc pe tine, mamă? Cum aș putea să 
te las sărmană, plină de dureri şi de nevoi? 

C. Teodorescu-Merei 


$04900-900004 POATA LO HHHH HHHH HHH HH HHHH HHHH HHH 


| GLUMĂ 


„Bună ziua, mătuşică! 

— Lapte am în putinică. 

— Mătuşică, ce eşti surdă? 

— N'are mătuşica urdă”. 
Trimisă de Aurel Moldovanu-Bistriţa 
m OEI EED —— eae 


— Dar acum crezi tot aşa? mă întrebă Bir-Bar- 
Bor. 

— Acum nu mai pot să cred, de oarece d-ta 
îmi spui că eşti marțian şi că îmi vorbeşti din 
planeta Marte. Totuşi, îmi închipui că trebue să 
fii aşa de mic, încât noi, oamenii pământeni, 
te-am putea strivi între degete. 

— Ha-ha-ha! Ce lăudăroşi mai sunteţi!” 
răspunse Bir-Bar-Bor printre hohote de râs. 

(Va urma) 


îmi 


- N. BATZARIA 


H 


CITITORI, A APARUT 


„jerffa Lilianei“ 


cel mai frumos, cel mai înduieşător 
şi cel mai interesant roman ATS 
© copii şi tineret 


„jertfa Lilianei“ 


a apărut într'un volum foarte 
frumos tipărit, impodobit cu nu- 
meroase ilustrații şi având o mi- 
© nunată copertă în culori © 


„jertfa Lilianei“ 


este un roman care nu trekuis să 
lipsească din nici o casă. / Preţul 
unui volum format mare, Lei 60 
De vânzare la toate librăriile. 


HHHH HHHHH ad 


Să nu lipsească din biblioteca nimănui ur- 
mătoarele cărți: 


1. Poveşti cu noroc, o carte apărută în volum 
format mare şi cu toate paginile împodobite în 
minunate ilustraţii şi culori. 


?. Inelul pierdut — roman foarte înduioşă- 
tor pentru tineret. 


HHHHHH 


HHHHHHHHHH 


Citiţi cu toții 


Haplea în străinătate 


Cereţi la librării: 


„INELUL PIERDUT“ 


A