Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1932 (Anul 9, nr. 412-463) 754 pag/DimineataCopiilor_1932-1669230709__pages551-600

DIMINEAȚA COPIILOR 


curgătoare“ simţi răsuflarea moşneazgului, o răsu- 
flare îngheţată ce trecu peste ea, făcând-o să tre- 
mure toată. 

Insă, sprintenă, izbuti să scape, cântând cu glas 
batiocoritor: „Apa curgătoare se strecoară printre 
degetele tale, aşa cum peştele se strecoară printre 
degetele pescarului“. f 

Moşneagul ridică în aer pumnul încleştat şi stri- 
gă: „Pescarul nu şi-a adus încă undița; vai de 
peşte în ziua în care va fi prins!“ 

Un vânt rece sufla acum printre brazii din munte. 

„Apa curgătoare a îndrăsnit să-şi râdă de Moş 
Ghiaţă! Oare ce se va întâmpla?” ziceau ei, ple- 
cându-şi capetele lor bătrâne. 

„O să fie rău!“ murmurară cele din urmă flori 
din livede. Şi cum închidem noi pleoapele, aşa îşi 
închideau şi ele petalele. 

lepurii se întorceau la culcuşul lor. „Moş Ghiaţă 
o să se apuce de treabă!“ ziceau ei. 

In adevăr, Moş Ghiaţă înainta mereu. Pe unde 
trecea, de jur împrejur să lăsa o tăcere de moarte. 
Firea întreagă amorţea şi îngheţa. 

Peste zăpada albă fluturau aripile negre ale cor- 
bilor. Singură, „Apa curgătoare“ îi dădea înainte 
cu cântecul ei. 


Era o noapte rece şi cu cerul acoperit de stele. 
Părul de argint al frumoasei „Ape curgătoare“ 
strălucea la lumina lunei. 

Atunci, Moş Ghiaţă se plecă din nou deasupra ei 
şi de rândul acsta o strânse cu un pumn de fier. 

„M-a prins!“ suspină „Apa curgătoare“. lar Moş 
Ghiaţă o închise sub un înveliş tare şi alb. „E pala- 
tul tău de cristal, închisoarea ta“, îi zise Moş Ghia- 
tă, râzându-şi acum de dânsa. 

Aţi văzut, copii, ţurţuri de ghiaţă, atârnând iar- 
na de pe straşinile caselor? Sunt lacrimile frumoa- 
sei domniţe „Apa curgătoare“, roabă a lui Moş 
Ghiaţă şi a iernei. Domnița plânge după viaţa sa 
de libertate. 

Oare n'o să audă nimeni plânsetele şi suspinele 
ei? Nu-i va fi nimănuia milă de dânsa? Nu-i va veni 
nimeni în ajutor? 

„Apa curgătoare“ plânge şi geme în palatul de 
cristal în care este închisă şi zidită. E adevărat, 
Moş Ghiaţă i-a dat colane de diamant. Dar ce preţ 
au pentru ea coloanele acestea? Ea nu mai poate 
să râdă, să cânte şi să joace, aşa cum îi doreşte 
sufleţelul. 


Intr'o dimineaţă, pe când domniţa „Apa curgă- 
toare îşi pieptăna frumosul său păr şi suspina amă- 
rită, iată că auzi un glas, care zicea: „Ziduri care 
închideţi şi chinuiţi pe frumoasa domniţă, topiţi-vă 
la căldura dorului meu !“. 

Şi glasul mai zicea: „Vrei, frumoasă domniţă, ca 


=M PAG. 44 


părul tău de argint să-l prefac în păr de aur? Vrei 
să-ţi împodobesc rochia cu pietre preţioase din cele 
mai minunate? Vrei ca râsul tău să izbucnească 
din nou ca o cascadă de perle?“ 

Deodată, „Apa curgătoare“ simţi că se prăbu- 
şeşte închisoarea ei de ghiaţă. Liberă şi ușurată, 
porni din nou să hoinărească dealungul pământului. 

Cine o însoțea? Acela care o scăpase şi care nu 


era altul decât Soarele, cel mai frumos Făt-Frumos 
din câţi Feţi-Frumoşi se văzuseră vreodată. 0 in- 
soțea Soarele, care se urcase în carul său de foc, 


Dar orice lucru început are un sfârşit şi orice lu- 
cru începe din nou. 

Intr'o zi, Moş Ghiaţă îşi va târî din nou pe pă- 
mânt lunga sa barbă îngheţată. „Apa curgătoare“ 
îşi va bate din nou joc de el. El o va închide din 
nou în palatul de cristal. lar Soarele, cel mai îru- 
mos Făt-Frumos, o va scăpa din nou. 

Şi din nou brazii din munte vor spune. “Priviţi 
„Apa curgătoare“. Vedeţi cum alunecă pe pământ, 
mângâindu-l'*. 

Şi din nou ea va cânta: „Sunt domniţa hoinară, 
sunt Apa curgătoare; palatul meu este pământul 
întreg“. 

Adaptare din franțuzeşte de Marcu Ionescu 


PP AGJd S sina cinei a ati al 


== DIMINEATA COPIILOR 


Tr 


RR 
NAAS 
A "a - 


7.7 


Pi 


i 


(l 


4 


Æ |CODREA IUBITOR DE SĂRACI 


Lp 


| | A RRE 
Qo 
de ALEXANDRU BILCIURESCU E, 99 
© 


«4» um începu vacanța cea mare, locuitorii 
străzii Saita din Bucureşti nu-şi mai 
aflau odihna. De dimineață până seara 
târziu, nu auzeai decât ţipete ca de săl- 
bateci, plânsete sau strigăte disperate: 

copiii se jucau de-a războiul! 

Codrea, care se amesteca şi prin jocurile acestei 

cete de băeţi, vorbi astfel într'o zi camarazilor săi, 
aşezat fiind -pe un butoiu: 


dăm seama că jocurile de-a războiul nu sunt fä- 
cute pentru fiinţe cu suflete umane şi cu minți lu- 
minate. Aceste jocuri sunt pline de. răutate; + Rău- 

| Li Li A 


„Băeţi, noi care suntem școlari, iat Sant H- 


tatea este un cusur, adică o pată în sufletul omu- 
lui. 

— Bravo, bravo! Codrea! strigară: toţi copiii 
care se strângeau mereu mai mulţi în jurul orato- 
rului, privindu-l cu interes şi mirare. 

— Ai dreptate, strigară ei, dar cum vrei să ne 
petrecem timpul de vacanţă? Ce putem face altce- 
va? ; 

— Ce? E simplu, răspunse Codrea de sus de pe 
butoiu. 

Ați auzit cu toții desigur dela părinții voştri că 
trăim timpuri grele... 

— Auzit! auzit! strigară copiii în cor. 


j~ 


DIMINEATA COPIILOR == 


— Aţi mai auzit, desigur, dela profesorii noştri 
că fiecare om e dator să ajute pe altul la un necaz, 
sau la o mare nevoe. 

— Auzit! auzit! strigară 
în cor. 


— Deci, ascultați ce avem de făcut. 

— S'auzim! s'auzim! strigară copiii curioşi. 

— Beby şi cu mine, ne vom mânii obrazul cu 
tăciune, ne vom pune pălării negre de domni ma- 
ri, cravate şi redingote scoase din cuferile cu 
naftalină... 

— Ei, şi pe urmă? 

— Pe urmă, staţi să vedeţi. Paulică o să-şi dea 
pe păr şi pe faţă cu cretă roşie, va îmbrăca o blu- 
ză rusească şi va face pe dansatorul. Astfel vop- 
siti şi îmbrăcaţi, nimeni nu ne va mai recunoaşte. 
Vom porni pe străzi şi unde vom vedea lume mai 
multă; de plidă, pe la staţii de tramvai, prin faţa 
bodegilor, noi vom da o reprezentaţie. Beby va 
cânta la vioară, eu din cobză, Paulică va dansa 
un dans rusesc, iar Izu, că e mai mic, va strânge 
banii. Aceşti bani îi vom da în fiecare zi altui ne- 
norocit. 

— Bravo! bravo! strigară toţi, înveseliţi de i- 
deea straşnică a lui Codrea. O să fie un haz ne- 
bun, ceva ce nu sa mai văzut, ceva de toată îru- 
museţea. 

„Acum la lucru, băeţi!' comandă Codrea, să- 
rind jos de pe butoi. 


Din ziua aceea nu se mai auzea pe stradă nici 
un strigăt sălbatic ca altă dată, nici lupte nu mai 
vedeai, nici bătăi cum vezi la copiii rău crescuţi 
şi. fără de minte. Din contră, îţi era mai mare 
dragul să-i priveşti strânşi prin colţuri de stradă, 
făcând repetiţii de cântece şi dansuri. Toată lumea 
eşea pe la ferestre şi-i privea mâncându-i din ochi. 
Dar într'o zi, aceşti trei copii buni, care munceau 
pentru un scop nobil, filantropic, fură prinşi de 


iarăşi băeţii şi fetele 


PAG. 15 


domnul maior, adică de tatăl lui Beby, tocmai pe 
când se mânieau şi îşi schimbau hainele. Maiorul 
fu cât se poate de furios şi voi să-i pedepsească as- 
pru pentru fapta lor. li închise într'o cameră, unde 
trebuiau să stea o săptămână întreagă. Degeaba 
se rugau ei, că nu era chip să fis ascultați. Numai 
că Ionel, unul din prietenii lor care îi admira, se 
duse într'o fugă la părinţii lui Codrea și Paulică 
și le spuse întmâplarea adevărată. Aceştia se bu- 
curară nespus, când auziră ce suflete nobile aveau 
copiii lor şi se duseră acasă la domnul maior. 

, Dar bine, domnule maior, nu vezi d-ta ce copii 
buni sunt băcţii noştri? Te rog să le dai drumul să 
iasă îndată în stradă, ca să lupte pentru alinarea 
suferințelor altora, care nu sunt decât tot oameni 
ca şi noi lăsaţi de D-zeu pe acest pământ“. 

In vremea asta o ceată întreagă. de copiii, 
aflaseră întâmplarea, aştepta rezultatul. 

Băeţii se vorbeau cu toţii. „Dacă nu-l mai lasă 
pe ei să dea reprezentații, vom porni noi să le luăm 
locul, căci prea a fost frumos gândul lui Codrea“. 

Dar pe când vorbeau astfel, iată că se pome- 
niră cu trupa venind vesel să pornească din nou 
la drum. 

Copiii din stradă izbucniră în strigăte de bucu- 
rie, şi laudă. 

„Bravo, Codrea, bravo, bine că nu te-ai lăsat! 
Aşa ne placi!“ 


lar Codrea cu trupa sa, drept mulţumire pen- 
tru manifestaţia de simpatie ce i se făcuse, le dete 
şi lor o prea frumoasă reprezentaţie gratuită, 
înainte de-a pleca mai departe. 

Glasul lor răsuna plin de voioşie, făcând din 
strada liniştită un cuib de rai, iar Paulică dansa un 
dans căzăcesc, de parcă ai îi zis că-acum "şi-a 
dat drumul cu parașuta din miezul Rusiei. 

Alex. Bilciurescu 


care 


me A. E ae AED a Pe E Ea ate an aa. E E ED ie A aa at 


CITIŢI CU TOŢII 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ“ 


DE MOȘ NAE 


Cea mai frumoasă şi mai distractivă carte 
pentru copii şi cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 
De vânzare la librării 


ww w wv 


POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 

Erau dulciuri bune şi fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N'a fost ca Suchard, ciocolată! 


Po... 


ABONAŢI-VĂ LA REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


BIBILO1 


nr lau 
-I 


PAG. 16 


DIMINEATA COPIILOR 


Bietului iepuraş-drăgălaş îi mergea rău de tot 
dela o vreme încoace. N'avea şi el o clipă de linişte, 
iar de frică ajunsese să nu mai DORIA dormi. La cel 


Mg eh 


mai mic sgomot, la cel mai slab foșnet, tresărea 


speriat şi o lua la fugă. 


| lepurele şi broaştele | 


Fugea mereu, fără să ştie, încotro merge şi unde 
ar putea fi la adăpost. 

La urma urmelor, i se uri cu viaţa aceasta şi îşi 
zise amărit: „Mai bine mă duc să mă înec şi să 
sfârşesc pentru totdeauna cu chinurile mele. Toţi 
mă prigonesc şi toţi îşi bat joc-de mine. Şi câinii, şi 
oamenii şi vulturii. Mie îmi este frică de toţi şi nu 
e pe pământ nici o fiinţă căreia să-i fie frică de 
mine“. 

Zicând acestea, iepuraşul-drăgălaşul porni drept 
la râul din apropiere cu gândul să se arunce în apă 
şi să Se înece. A 

La marginea râului, se găseau mai multe broaşte, 
stând de vorbă în graiul lor: „coac-coac-coac!“. 

Broâștele, când văzură că iepurele se apropie de 
ele, se speriară şi se aruncără în apă. La vederea 
acestor broaște, cărora le-a fost frică de el, iepu- 
rele rămase mirat locului. 

„la vezi, ia vezi! îşi zise el, care va să zică, sunt 
şi fiinţe mai îricoase decât mine. Care va să zică, 
eu, pe lângă broaște, sunt un viteaz, un erou! Da- 
că-i aşa, nu mă arunc în apă şi nu mă înec“. 

Şi iepurele se depărtă, păşind mândru şi semet. 


St, Pr, 


N = = eee -= = = = = Si ei 


[DE VORBA CU CITITORII | 


că ai face mai bine să citeşti şi să înveţi mai 


N. H. Mar.-Loco. — Iti publicăm două din poe- 


ziile trimise de d-ta. 

A. Buc.-Loco. — „Rustice”. E curios că toc- 
mai în prima strofă rima nu este corectă. In ade- 
văr, „golaş“ cu „falş“ şi „aripile” cu „prăfuitele”, 
rimează cu greu. Incolo, poezia este publicată, dacă 
îi faci rime mai potrivite. 

D. Her. Loco. — „Visul”, „Ploaia”. Te sfă- 
tuim în interesul d-tale să nu te grăbeşti să 
fii scriitor şi să trimiţi versuri spre publicare. 


“Eşti abia în clasa l-a — fie şi de liceu — aşa 


„ADEVERUL” $. A. 


Atelierele 


multă carte. Iţi va veni şi rândul să fii scrii- 
tor. 

— „Zânele din lilieci”. Pentru 
cineva care vrea să colaboreze la revistă, mai 
ales printr'un basm neobişnuit de lung, şi lo- 
cueşte în Capitală, cel mai bun lucru este să 
vie în persoană la redacţie, ca să i se dea în- 


“drumările necesare. La redacţie se poate veni 


în orice zi de lucru între orele 5-8 după 
amiază. 


j~ 


DIMINEATA 
PI 54 Oi bă 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ , 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


e ap 


„Lasă, căţeluşule, că te faci sănătos şi apoi ne jucăm”. 


PREŢUL 5 LEI 


Schimbarea orei dela 1 Octombrie 


Darea orei înapoi. 


Cu începere dela 1 Octombrie viitor, vom da cu 
toţii ceasornicele noastre cu o oră înapoi. Intre 
altele, ştiţi ce înseamnă lucrul acesta? 

Inseamnă că luna Septembrie, în care ne găsim 
acum, va fi mai mare cu o oră. 

lată cum: Orice zi se socotește, începând în- 
dată după miezul nopţii. 

Aşa dar şi ziua de 1 Octombrie va începe după 
ora 24 (12 noaptea) din noaptea de 30 Septem- 
brie. Insă, când va fi ora 1 după miezul nopţii, 
vom da ceasornicele inapoi cu 0 oră şi vom spune 
că este tot 24. Ceeace înseamnă că Septembrie va 
avea de două ori aceiaşi oră dela sfârşitul său. 

Şi așa, începând dela 1 Octombrie, ora 12 de 


atunci va îi 11,-ora 1 va fi 12 şi aşa mai departe. 


Copiii vor merge la şcoală tot la ora la care merg 
şi acum. Numai că, începând din Octombrie, ora 
8 dimineaţa, de exemplu va fi ceeace este acum 
ora 9. 


— — — — 


De ce se schimbă ora? 


La această întrebare, răspundem mai întâiu, că 
aşa cere o lege, care s'a făcut acum mai multe 


luni. Este o lege prin care sa stabilit orariul de 


vară şi oruriul de iarnă. Orariul de vară — dela 


1 Aprilie până la 1 Octombrie — este cu o oră 
înainte, iar orariul de iarnă — dela Octombrie 


până la 1 Aprilie — este cu o oră în urmă. 

Cititorii însă ne mai pot întreba: „Dece s'a fă- 
cut această lege şi dece nu se păstrează tot anul 
aceiași oră? "Dece să socotim ora întrun fel vara 
și într'altfel iarna?“ 

Intrebările sunt drepte şi sunt foarte lămurite, 
Nu ştim însă dacă şi răspunsul nostru va putea 
îi tot aşa de lămurit, încât să fie lesne înţeles chiar 
de cei. mai mici din drăguţii noştri cititori. 

Să ne dăm silinţa să răspundem, aşa cum. do- 
rim. i d . : 


Fiecare localitate îşi are ora ei. 


La miezul zilei, în momentul când razele soa”: 


relui cad drept perpendicular pe pământ, sunt o- 
rele 12, de zi. Insă, nu pretutindeni razele acestea 
cad perpendicular în acelaş moment. 


De exemplu, în ţările care sunt la Răsărit de 
România, aceste raze cad perpendicular mai de 
vreme decât în România. Aceasta înseamnă că 
pentru locuitorii din aceste ţări miezul zilei este 
mai de vreme decât la noi. Aşa, când la noi sunt 
orele 12 de zi, la ei trebue să fie 12%, 12% sau 1, 
după cum sunt aşezate mai puţin sau mai mult 
spre Răsărit de România. 

Contrariul se întâmplă cu ţările, care sunt la 
Apusul: României. In aceste ţări razele soarelui 
cad perpendicular mai târziu decât în România. 
Aşa dar, când la noi sunt orele 12 de zi, acolo 
trebuie să fie 11%, 1174, 11, după depărtarea la 
care $g găsesc de România. 

„Insă nu dela o ţară la alta, dar chiar înlăuntrul 
aceleiași ţări, razele soarelui nu cad perpendicular 
în aceiaşi cilpă în toate localităţile. Bunioară, la 
Oradea cad mai târziu decât la Bucureşti. 

Aceasta ar însemna ca fiecare localitate din 
una şi aceiași tară să-şi aibă ora ei. Insă lucrul nu 
este cu putinţă, pentru că ar da naştere la mari 
încurcături. 


„„Fusurile*: orare. 


Să mai spunem un lucru, mai ales pentru citi- 


torii noştri ceva mai înaintați şi care stiu să se fo- 
losească de o hartă geografică. 

Ştim că pe o hartă sau pe un glob geografic 
sunt trase diferite linii. Liniile trase de sus în jos, 
dela un pol al pământului la polul celălalt, se nu- 
mesc meridiane, iar liniile care taie meridianele 
se numesc paralele. Pe aceste linii se măsoară 
ceeace numim grade de longitudine şi grade de 
latitudine. Globul pământesc este împărţit în 300 


de grade de longitudine. Două localităţi, aşezate 


una de alta, la o depărtare de 15 grade de lon“ 
gitudine, fac între ele o'deosebire tocmai de o oră. 

Insă, pentru înlesnire, s'au luat în Europa trei 
„fusuri orare“, adică trei feluri de a socoti ora. 


„Fusul orar din Europa de Apus, fusul orar din Eu- 


ropa centrală şi fusul orar din Europa răsări- 

teană. , 

Adică atunci când, de exemplu, sunt orele 10 la 

Paris, trebue să fie 11 la Viena şi 12 la București, 
„Dar vedem că “despre chestiunea aceasta va 

trebui să scriem în numărul viitor. 


o 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


eee a a 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LFI | IN STRAINATATE DUBLU 
6 LUNI 100 . | UN NUMĂR 5 LEI 
BUCUREŞTI. — Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 ` 


2 Octombrie 1932 — Nr. 451 ‘Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCĂȚILIR ESTE STRICT INTERZISA 


*rrrrrrrrrrrrrry 


-v 


Pryyvrvyvrvevvrvrr eevee v 


ERARA RETTER ASAA ATASE EEEE ETEE EEEE EEEE SEAE aii EEEa aaia aa Eaa EEE Eaa Eaa adaa ae Doo Potaseseeeesenreenteeeetae: 


: $ 
ta aa $ 
: |MERGI LA ; 
: ŞCOALĂ| 
$ 
Eri sburdai pe câmp, băiete, Să fii bun şi silitor, $ 
: Soarele-ți râdea în plete, Să asculti pe "nvălător.” : 
i Fără grijă te jucai, $ 
; După fluturi alergai. Si la şcoală ea te-a dus. 
Intro clasă ai fost pus, f 
Insă azi, mama te-a luat, Unde-erau alli copilaşi 
Cu un şorț te-a îmbrăcat Cu ochi fricoşi, toli drăgălaşi. 
Si te-a pieptănat frumos, 
Apoi ţi-a zis drăgăstos : Netule, dedoumt adhi 
Tu, ca un copil cuminte i 
„Nelule, eşti mare-acum. Silitor vei învăța, $ 
Mergi la şcoală. Hai la drum ! Lecțiile-li vei prepara. $ 
Nina i 
o PPOPIPRPIAERRROORACARO PPPPODLAARORARDORORRLOLeAoLLoRRLoLEtttI e ŞPtoeeeeoeeeeoeeeeaeareereteneooreeeeeteeeoneseoeerotoeeeteoeeeee 
99000000 0PeePAeee0000e0I0eeeeeeeeetetereseeaeeeeereeeererere i Î0etaa00000000000040P0009eo Pere oteea a oeeetatoneetea sesseeoeeeee 
*|ICĂTELUL|X 
x]cATrELuLi 
Jos în vale la izvor, lar fetița cea miloasă 
Sub un tei mirositor, Duse câinele-acasă, 
O fetiță stă torcând, II spălă şi îl hrăni 
Cântec vesel tot cântând. Si frumos îl îngriji. 
Dar spre casă când mergea, Căţeluşul slab şi mic 
$ După dânsa tot venea, Azi e un dulău voinic. 
$ Tot venea un biet căţel, Curte, casă le păzeşte, 
$ Jigărit ca vai de el. Pe stăpânii săi iubeşte. 


RRR ER ER EEE RETETE EEEE TE ETTEEETEE EEEa 


i Jon Stănescu-Max 
LAAAAAAAAA LLALA AAAA AEA] 90000400000000000000400004900000000000P0000 rererere 


aars 


j~ 
AS, 
Vi di 
A n a . a 
De când nu mai sunt pitici 
POVESTE de ALI-BABA : 
POPULARĂ 


ece nu mai sunt astăzi pitici? Şi 
de când nu mai Sunt pitici? Şi 
cum au pierit piticii?“ 

Uite aşa mă întreabă Mirciuli- 
că, iubitul meu nepoţel, căruia îi 
plac mult poveştile cu pitici şi 
care doreşte să vadă un pitic în 
carne şi în oase. Bine că în fun- 
„ dul sacului mewam găsit o poveste aruncată şi ui- 
tată acolo cine ştie de când. Şi e tocmai povestea 
în care este vorba despre pitici şi despre când şi 
cum au pierit ei. 

O scriu, ca să fie citită şi de alţii. 

Ştim cu toţii că piticii îşi aveau locuințele înlă- 
untrul pământului, unde era ţara şi împărăţia lor. 
Să nu credeţi însă că locuinţele acestea erau ceva 
găuri mici şi întunecoase, aşa cum ar îi, bunăoară, 
vizuinile vulpilor şi ale altor sălbăticiuni din pă- 
duri. 

Inlăuntrul pământului, piticii locuiau în încăperi 
mari, bogat împodobite şi luminate tot timpul ca 
ziua. Erau împodobite cu aur, cu argint, iar lumina 
o dădea sclipirea sutelor de mii de pietre preţioase. 
Fiindcă trebue să mai ştim un lucru. Piticii Scor- 
moneau măruntaele pământului şi scoteau grămezi 


i 


DIMINEATA COPIILOR, 


mari de aur, de árgint şi de pietre prețioase. Aşa 
făceau ei, din tată în fiu, de mii şi mii de ani. 
Piticii erau, prin urmare, nespuş mai bogați de 
cât oamenii, care locuiau pe pământ. Oamenii din 
vremea accea nici nu băiiuiau ce bogății zac în pă- 


mânt şi nici nu şe pricepeau să sape înlăuntrul pă- 
mântului şi să le caute. De aceea, erau săraci şi du- 


ceau un traiu necăiit şi amărât. 

„Dar piticii nu-erau şi ei oameni?” mă întreabă 
Lili, care urmăreşte ceeace scriu aci. 

De sigur, piticii erau și ei oameni, adică aveau 
chip de om, vorbeau în limba lor piticească, dar 
care era o limbă ce semăna cu graiul nostru ome- 
nesc. Tot aşa, se îmbrăcau şi ei în haine de stofă, 
numai că pe cap purtau nişte căciuli mai mari de 
cât dânşii şi îşi lăsau nişte bărbi, care aiungeau 
până la pământ. 

O altă deosebire dintre pitici și oameni este că 
piticii erau niste omuleti, adică erau mici, mici de 


“tot. Un copil de om, chiar în ziua când se naşte, 


este un uriaş față de pitici. lar mai mici decât pi- 
ticii erau... cine credeti? Erau copiii de pitici. 

Cât de mici? Mai mici decât degetul cel mic al 
lui Mirciulică. 


Insă, aşa mici cum erau, mergeau în toate zilele 


la şcoala piticească și învățau lucruri de mare fo- 


los pentru dânşii. 
lată, î în povestea despre care am spus că am gă- 
sit-o în fundul sacului meu. văd că e scrisă o lecţie 
din clasa a patra primară dela scoala niticească. 
„Ce trebue să ştie un pitic?“ întrebă bătrânul si 
învățatul profesor Min pe elevul său Bum. un elev 
care trecea printre cei mai deștepți și silitori. 


Bum răspunse în felul ce urmează: ..Noi piticii nu 
trebue să spunem niciodată oamenilor de pe pă- 
mânt ce bogătii sunt înlăuntrul pământului și nici 
să le arătăm drumul. care duce la locuintele noastre. 
Avem însă voe ca în timpul noptii, atunci când ei 
dorm dusi, să ne strecurăm în casele lor şi să le 
dăm o mână de ajutor. Insă. ei nu trebue să ne va- 
dă. iar mai înainte de a se lumina de ziuă. noi sun- 
tem datori să ne întoarcem de grabă la locuinţele 
noastre. 

— Bravo, Bum, foarte bine!“ îi zise profesorul 
Min, care strănută așa de tare. că săriră cât colo 
cele două perechi de ochelari ce purta pe nas. 

- După aceea, îi mai zise: „Fiindcă sunt mulțumit 
de tine, îţi dau voe ca în noaptea asta să eşi pe pă- 
mânt, să te plimbi, dar să ştii că nu trebue să te 
întorci, până ce nu faci vreun bine, până ce nu dai 
vreunui om o mână de ajutor“. 

De bucurie, Bum trânti căciula jos şi începu să 
cânte şi să sară. Acum pentru întâia. oară i se dă- 
dea şi lui voe să iasă sus pe pământ, ceeace pentru 
pitici era o mare cinste şi o nespusă fericire. 


Mai înainte a a porni, profesorul Min îi dete lui 
Bum unele sfaturi de mare preţ. 


„Să nu stai mult în casele oamenilor, îi zise el, 
şi mai ales să nu care cumva te aşezi pe nasul 
celor care dorm. Lucrul acesta îi gâdilă şi îi face 
să se trezească. Işi închipue că e o muscă şi izbesc 
cu palma. Se poate să te lovească rău şi să te 
omoare sau să te prindă de viu. Dacă te prind de 
viu, te silesc să le povesteşti de unde vii, unde 
sunt Locuințele noastre şi ce bogății se găsesc în 
împărăţia noastră. De aceea, să nu te apropii de 
rasul oamenilor care dorm“. 

Micul pitic Bum îşi aducea aminte de sfatul a- 
cesta, când se strecură în comera în care dormea 
Pertişor, elev, ca şi el, în clasa a patra primară. 
Petrişor dormea dus, însă lângă el stătea deschisă 
o carte de şcoală. Bum se uită în cartea aceasta 
şi văzu că era o carte de geografie, că era deschi- 
să la partea în care scria despre: munții şi râurile 
țării. 

„„Trebue să fie lecţia ce are copilul acesta de om 
pentru mâine, îşi zise Bum, adăgând: hai să-i dau 
şi eu o mână de ajutor, ca să o înveţe mai bine“. 

Şi privind în carte, şopti de câteva ori la ure- 
chia lui Petrişor lecţia de geografie, până când 
înţelese că Petrişor o știa acum bine. 

Insă... îşi aruncă privirile la nasul lui Petrişor 
şi nu şi le mai putea lua de acolo. Nasul lui Petri- 
şor era un nas mare, obraznic şi ridicat drept în 
sus. MG y 

„Ce ar fi, dacă m'aş cățăra până în vârful aces- 
tui nas? îşi zise Bum. De acolo trebue să am o 
vedere foarte frumoasă“. Şi uitând de sfatul ceri 
dăduse bătrânul şi învățatul său profesor Min, 
nesocotitul Bum se cățără în vârful nasului lui 
Petrişor. j 

Petrişor nu se trezi dintr'o dată. Dar Bum nu-şi 
găsea astâmpăr. Se porni să sară, să facă tumbe 
si chiar să-i gâdile lui Petrişor nasul. Atunci, 
Petrişor se deșteptă și izbi cu palma, zicând: .„Fugi 
încolo, muscă păcătoasă!“ fiindcă îşi închipuise 
că este o muscă. 

Insă, deschizând ochii şi trezindu-se bine, văzu 
ceeace nu văzuse nici odată. Văzu o făptură mică, 
mică, dar cu chip de om şi făcută, aşa cum sunt 
făcuți oamenii. 

„Cine eşti tu? întrebă Petrişor şi mirat şi speriat 
de această arătare. 

— Sunt piticul Bum, elev în clasa aibă pri- 
mară la şcoala piticească. 

— Şi de unde vii? 

— Din ţara piticilor“. 

Lui Petrişor îi pieri orice teamă, prinse cu două 


(Giot urmarea în pagina 7 


4 « i - 
E T a fi ia — atlas lit 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


I*|Poveste din Târgovişte X% 


n frumosul orăşel Târgovişte există o casă 

cu grădină mare şi cu un lac plin cu pește. 

( Aci veneau Şerban şi Mircea să-şi petreacă 
vacanța cea mare. Anul acesta, de cum in- 

trară pe poartă, băeţii priviră lacomi în toate 
părțile. Cum se vedeaw mai mari decât în alţi ani 
şi prin urmare vredeau că acum sunt mult mai 
puternici, ziseră cu aere de oameni de ispravă: 


„Ce grădină, îrăţioare! 
Bună pentru vânătoare. 
Nu de turcă sau de zmeu... 
Pe cuvântul meu!...” 


Dar Mircea, ca să nu rămână mai pe jos decât 
iratele său, zise şi el iute : 


„Frăționule Serban, 

Ce mai ştiucă şi biban, 
Ce mai lin şi ce mai crap 
O să-ți dau eu peste cap. 
Uite-mă acum pripit, 

Mă apuc de pescuit.” 


Şerban îşi luă puşca încărcată cu gloanţe de 
carton şi începu să alerge prin toată grădina după 
vânat. Trăgea după toţi iepurii și după toate vul- 
pile pe care le găsea dormind la umbră şi care nu 
erau decât nişte câini şi pisici nevinovate. Băiatul 
nu îşi dădea seama cât e de urât şi nedrept să 
sperii şi să canonești animalele. Dar lasă că nui 
merse lui mult aşa, căci un dulău ciobănesc de pe 
la vecini, care venise să se odihnească acolo la 


DIMINEAȚA COPIILO 


PAG. 7 


umbra unor pomi, se repezi la el cu o furie gro- 
zavă. Şerban începu să tipe şi să cheme într'aiu- 
tor pe unchiul său, care îşi citea gazeta Poi şi 
îşi fuma ţigara într'un scaun de pai: 


„Nene Bony, nene Bony, 
Vulpea îmi mănâncă pantalonii. 
Puşcă, şapcă, geantă, tot 

li îincape’n bot.” 


Bunul său unchiu îl găsi plin de sgârieturi şi-i 
spuse că nu e frumos, ba chiar că e păcat să sperii 
şi să canoneşti animalele. Dar pe când îi căuta ră- 
nilė şi îi făcea această frumoasă morală, auzi alt 
strigăt de ajutor, de data asta din spre partea la- 
cului. Era Mircea care striga: 


„Maă'nec, mă'nec, irăţioare, 
Mau prins racii de picioare 
Bâldâbâc! m'au tras în apă 
Şi-acum uite că mă papă!” 


Ce se întâmplase? Mircea adormise pe mal cu 
undiţa i in mână. Cum la un moment dat se moleşise 


.....ccocoosoooommococooococooooocooose 


de tot, căzuse în apă. Trezit din somn, îşi aminti 
de nişte raci pe care îi visase, dar care nu se a- 
flau în apă lângă el. 

Nenea Bony, cum spuneau cei doi băeţi unchiu- 
lui lor, îi luă de mână şi-i duse acasă Unul era 


Ciuciulete de apă, altul plin de zgârieturi. Puineai 


în râs când îi vedeai cât erau de zeribuliți. Serban 
şopti către Mircea : 


„Ce zici, îrăţioare, 
Oare, 

Nu ne-am prea grăbit 
Să plecăm la pescuit 
Şi la vânătoare?...” 


Dar Mircea, privind la pantalonii rupti şi uzi, la 
zeăricturi şi la apa care curgea încă; răspunse: 
„Ba mi se cam pare, 
Căci şi-acum par'că duc 
Racii în spinare...” 


i Voichița Cercel 


Urmare dela „povestea din pag. 5- -a: 


De când nu mai Sunt mitici 


disek pe N şi i sili să povestească despre tà- 
ra piticilor. 

Temându-se să nu fie strivit intre degetele lui 
Petrişor, Bum spuse totul. Povesti cum e ţara pi- 
ticilor, ce bogății .sunt acolo, pe unde este drumul, 
cum trăesc piticii, ce fac ei toată ziua. Adică Bum 
a dat pe faţă tot ce piticii păstrau de mii de ani 
în cea mai mare taină. 

După ce a aflat tot ce dorea să afle, Petrişor i-a 
dat lui Bum drumul. 

In ziua următoare, Petrişor s'a apucat'și a scris 
pe hârtie tot ce-i povestise Bum. ~ eà 

Bum s'a întors în ţara piticilor, unde, pentru 
nesocotinţa sa,-a fost pus în lanţuri și osândit la 
munca silnică pe viaţă. 

Au trecut la mijloc mai mulți ani. Petrişor se îă- 
cuse bărbat şi uitase aproape cu totul de întâm- 
plarca din noaptea în care prinsese pe piticul Bum 
şi de povestea despre ţara piticilor. Insă, într'una 
din zile; pe când, căuta nişte hâgtii, dete peste hâr- 
tiile în care scrisese tot ce îi povestise Bum. Le citi 
cu toata băkatrea de seamă şi apoi își zise: „Ce ar 
îi să încerc Sa găsesc drumul, care duce la țara 
piticilor?" eshti 


AV] 


«celelalte bogății, pe care piticii.le 


Luă ceva merinde în traistă şi însotit de câinele 
său Ursu, porni în căutarea acestei ţări subpa- 
mântene, aşa cum îi spusese Bum. După multe 


“zile şi multe nopți, găsi, în sfârșit, peşteră pe unde 


se intra în ţara piticilor. 

Dar o vaste întreagă de pitici, înarmată cu lănci 
şi săbii, îi aţinu drumul. Petrişor văzu că nu e chip 
să-i răpună şi făcu calea întoarsă. 

Insă după câteva zile veni din nou, dar nu veni 
singur. Avea şi cl o oaste de oameni, inar ppa cu 
toţii până în dinţi. 

Se încinse o luptă groaznică, 0 luptă pe viața şi 
pe moarte între pitici şi oameni. Oamenii, fiind 
mult mai mari şi mai pernek eşiră biruituri din 
lupta aceasta. 

Dar. şi piticii ținură piept cu toată vitejia şi se 


"luptară până la cel din urmă pitic. 


Aşa pieri. neamul piticilor, iar -oamenii puseră 
mâna pe aur, pe argint, pe pietrele preţioase și pe 
strânseseră de 
mii şi mii de ani. După aceca, oamenii au învățat 
să scormonească şi ci pământul până în adâncimi 
şi să scoată toate comorile din lăuntrul lui. 

ALI-BABA 


PAG OO E —OO—O—O—O—£—£—O£—O—£——= DIMINEAȚA COPIILOR 


MAREA NENOROCIRE 
LA A Lvi | 


” HAPLEA 


PARTEA lIl-a 
| Desene de GEO | | Text de MOŞ NAE | 


Dragii mei, vă dau de veste, . Insă, chiar de nu vaş spune, Un cocoş! Da, ăsta-i mortul, 
Că'n sfârşit, uf! am aflat Cred că singuri ați ghicit, Un cocoș deci m'a făcut 
Cine-i mortul pentru care Că povestea asta lungă La Hăpleşti să merg de grabă. 
Haplea stă tot întristat. Este fiindcă a murit Și tot timpul l-am pierdut. 


Hapleo, bată-te norocul! De-mi scria că ăsta-i mortul, Dar vedeți ce spune Haplea: 
Văd, srrântit eşti puțintel, La Haăpleşti nici nu mergeam, „Ei, Moş Nae, dac'ai şti 
Să faci tu pe desperatul Ci cocoşi vr'o trei sau patru Ce cocoş fu răposatul, 


Pentru..., pentr'un cocoşel ! De aci îi trimiteam. 'N felul ăsta n'ai vorbi. 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


La (CC 


E Ph | me 


mai ep Ati 
Na) Pe mă că = 
ia dă 
DU y kT prd 
{ - y 
„In Hăpleşti cocoş ca dânsul. „Din Blegeşti, din alte sate, „Să mi-l cumpere, oricare 
N'a mai fost şi n'o să fie, Lumea în adins venea Bani grămadă mi-ar fi dat, 
Când cânta el „cucuriguu!“ Să-l asculte dimineața, Nici la zece mii de galbeni, 
Tresăreai de bucurie. Când din somnu-i se trezea. Jur că nu m'aş fi uitat. 


„Căci era el pentru mine Ce-aş putea să-i spun din parte-mi „Hapleo dragă, văd acuma 
Bucuria mea cea mare, Stau puțin şi mă căznesc C'ai dreptate, c'ai avut 
Pentru asta-l plâng într'una Râsul să nu mă puinească, Mare, grea nenorocire, 
Și oftez de desperare”. Apoi astfel îi grăesc: Insă, ştiu ce-i de făcut. 


şi 

aia Mii 
Mergem mâine la piață - Să încercăm, el vorba'ntoarce, "'Ncepe iar poveste lungă, 
Și alegem împreună Dar nu cred că-i de găsit Dar îi spun dela obraz 
Din cocoşi pe cel mai mândru Un cocoş ca răposatul... Că-s sătul de-atăta vorbă, 
Și cu voce ce răsună. Dar ţi-am spus cum a murit?“ Că povestea-i ware haz. 


EA E 5 E 


PAG. 10 DIMINEATA COPIILOR 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


>r i à LDA L ae | 0 14. 
1) ILIE Z. MĂINESCU Clasa I-ia, Şcoala de băeți, FLORICA Z. MĂINESCU, Clasa III-a, Şcoala de fete şi IONEL 
Z. MĂINESCU, Clasa IV-a Şcoala de băeţi,-Balș. 2) FEDER FELICIA. Clasa IV-a, Institutul „Soc. Ortodoxe“,- 
Galaţi. 3) POPESCU M. SARMIZA, Clasa I-ia, Şcoala de fete din Com. Prăjani-Slănic,-Jud. Prahova. 4) TRIŞCOIU 
GH. FLOREA, Clasa II-a, Şcoala de bieţi Nr. 2,-Alexandria. 5) LEW TOPOROV, Clasa Il-a, Şcoala de băeți 
„Vasile Alexandri“.-Cet.-Albă. 6) MARILENATAL. ALBINA, Clasa IV-a, Şcoala de fete Nr. 2,Giurgiu, 7) DORA 
AL. NAVREA, Clasa IV-a, Şcoala de fete Nr. 2,-Giurgiu. 8) CALMANOVICI L. HARY, Clasa l-a, Şcoala de băeți 
„Sf. Andrei“„Bucuresti. 9) ROIZENTUL HAIM DAVID, Clasa V-a complimentară din Briceni,-Jud. Hotin. 10) 
SABINA BERCOVICI, Clasa I-ia, Institutul „Notre Dame de Sion“, laşi. 11) FRIEDMAN I. SCHEINA, Clasa I-ia, 
Şcoala de fete „Unirea“, Pașcani. 12) SCHAJOWICZ FILIP, Clasa IV-a B., Scoala de băeţi,-Cernăuţi. 13) VICTOR 
BÂRLEA, Clasa III-a, Liceul „Sf. Gheorghe“.-Bucureşti. 14) STĂNESCU V. MARIETA, Clasa I-ia, Şcoala de fete 
“Regina Maria“,-Bucureşti.. 15) ȘTEFĂNESCU D. ELENA, Clasa II-a B. Institutul „S-ta Maria“, Sucu: sala Bărăţiei,=” 
‘București, 16) LEIBU ICHIEL, Clasa IIl-ia, Școala de băeţi „Ioana R. Rosetti“ din Brusturoasa,Jud. Bacău. 


eee, 
a 


DIMINEAȚA COPIILOR == PAG. 11 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


i 


| si ace „je i 
1) COSTIN I. IOAN, Clasa III-a și COSTIN I. DUMITRU, Clasa II-a, Şcoala de Dăeţi „N. Cristescu“ =Mihăileni 
(jud. Dorohoi. 2) LIGIA CERBULESCU, Clasa III-a, Şcoala primară de Stat din Dej. 3) OTTILIA LITTMAN, 
Clasa I-ia, Institutul „S-ta Maria“,-Bucureşti. 4) LAZAR I. SEGALL, Clasa IV-a, Școala de băeți Israelită-Română, 
Tecuci. 5) LEHRMAN ZIGMUND, Clasa II-a A.. Şcosla de băeţi Nr. 1 „Trei Ierarhi“ -Iași. 6) WITTAL S 
MARTHA, Clasa I-ia A., Scoala de fete „Lueaci“,-Bucureşti. 7) MELINTE MARIA, Clasa i-a l'ceală, Institutul 
„S-ta Eleva“,-Bucureşti. 8) MOISI BRANDMANN, Clasa II-a, Şcoala primară de Stat din: Gura-lumorului,-Jud. 
Câmpulung. 9) MOSCOVICI OTTO, Clasa Ill-a B., Şcoala de băeți Nr. 7 „Gh. Asachi“-laşi. 10) SILVETA 
NEUMANN, Clasa I-ia, Scoala de fete Nr. 1,-Galaţi. 11) BUBIS SARAH, Clasa IIl-ia, Şcoala de fete „Voinţa“,- 
Bucureşti. 12) MIRCEA MARINESCU PRAHOVEANU, Clasa I-ia, Şcoala de băeți Nr. 22 „Arhiereul Calist,-Bucureşti. 
13) BUFTI I. AURICA, Clasa III-a, Institutul „S-ta Maria“ București. 14) RĂDULESCUiMARIA, Ciasa Ill-ia, 
Scuala de fete Nr. 16,-București. 15) BĂLAN C. CONSTANȚA, Clasa II-a, Şcoala de fete din com. Mileanca,-Jud, 

Durostor. 16) BERCOVICI ISIDOR, Clasa II-a, Şcoala de băeți „Trei Erarhi“,Iaşi. 


PAG. 12 


A 


© 
06] de NICOLAE MIHAESCU 
© 


je multă vreme, trăia la marginea 
unei păduri, înr’o colibă, o femee 


tare sărmană, care n'avea altă 
mângâere decât aceea că o d- 


ruise Dumnezeu cu un băețel de 
o rară drăgălăşenie şi cuminte- 
nie. 

Femeea îşi câştiga hrana pen- 
tru dânsa şi pentru copil, adunând cât ținea ziua, 
vreascuri, pentru cari i se dădea pe o traistă de 
mălai, fie un codru de pâine, fie un ban sau doi, cu 
cari îşi cumpăra cele -cei mai trebuiau pentru 
traiul lor tihnit. Băeţelul se ducea şi el prin pădure 
şi creştea voinic, în cântecele păsărilor şi în sbur- 
dălniciile sale pe paiiştele întinse şi verzi. 

Şi aşa se făcea că mama şi copilul trăiau mul- 
țumiți si împăcaţi de viaţa lor. 

Zilele fericite, însă, se curmară deodată, căci 
femeea căzu, într'un timp. greu bolnavă. O apu- 


D LACRAMIOAREÍ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


> 


pa ENDA 


poe 


© 
==090 


case o mare ploae în pădure, pe când aduna uscă- 
turi în sarcini, răci şi se îmbolnăvi, la puţină 
vreme după aceea. 

Băeţelul şedea trist la căpătâiul mamei sale iu- 
bite şi-i lăcrămau ochii, văzând-o pe biata mamă- 
sa în suferinţă. 

Cum ar fi vrut el s 
putere avea el oare? 

Intr'o dimineaţă din luna Mai, când pădurea se 
umpluse de viaţă nouă. femeea se sculă cu o rază 
de lumină pe faţă. Un gând lăuntric îi însenina 
par'că faţa suptă de suferință. 

Pasă-mi-te sărmanei femei i se arătase, peste 
noapte în vis, o bătrână care-i spusese că se va 
însănătoşi îndată, dacă va pune în prima noapte 
după vis. la căpătâiu. un coșuleţ plin tot cu flori 
curate, culese în fapt de seară. 

Femeea. cum se deşteptă din somn spre dimi- 
neaţă, înviorată puţin de nădeide, îi desvălui vi- 


să o însănătoşească! Dar ce 


pt 


DIMINEAȚA COPIILOR 


sul, băeţelului ei, care să tot îi avut şase anişori. 
Auzind cele spuse de mamă-sa, copilaşul aşteptă 
cu multă nerăbdare să astințească soarele, căută 
un coşuleţ şi porni cu el să culeagă flori. Băeţelul, 
odată aflat în pădure, începu să strângă, cu sâre, 
florile curate, ce-i ieşeau în cale: 
In coşuleţ se strânseseră flori, mai mult de ju- 


mătate, când umbrele serii începură să coboare 


tot mai dese şi mai negre. 

Teama că n'o să mai vadă şi n'o să mai poată 
culege flori să umple coşuleţul, începu să-l stăpâ- 
nească pe copilaşul, căruia i se împăienieniseră 
ochii de lacrimi. 

Intunericul se lăsa tot mai mult şi coşulețul încă 
nu se umpluse. 

Băețelului, îngrijorat şi mai tare, începură să-i 
curgă lacrimi jos. pe iarba deasă. 

Şi — minune dumnezeească: din fiece lacrimă 
căzută, răsărea o floare albă şi cu mireasmă tare. 


= PAG, 13 


Pica o lacrimă, răsărea o floare, pica o lacrimă, 
răsărea o îloare, pica o lacrimă, răsărea o îloare şi 
copilul, care plângea tot mai tare, le aduna dpi zor, 
umplându-şi coşuleţul. 

Plânsul lui se curmă pe urmă şi plecă în goană 
spre coliba, în care zăcea scumpa lui mamă. 

Femeea bolnavă, de cum îşi văzu copilul, 
mai învioră par'că, îi ceru florile şi le puse la 

căpătâiu. 

După aceea, mama şi copilul se culcară. 

A doua zi de dimineaţă, când copilul deschise 
ochii, se bucură nespus de mult, văzându-şi mama 
cum umblă sănătoasă prin colibă. 

De prea mare mulțumire. mama îsi îmbrățişă 
copilul, într'o strângere lungă și caldă. 

In coșuleţ, nu se stie cum. se aflau numai flori 
crescute din lacrimile băetelului, flori, cărora de 


atunci le-a rămas numele de lăcrămioare. , 
Nic. Mihăescu 


z 


Emera SEI 


| Cuiul încăpățânat | 


Ciocanul s'a apucat să bată un cuiu într'o scân- 
dură. Cuiul însă îi zise: „Nu vreau să intru în scân- 
dură şi nu vreau!“. 

Ciocanul însă nici nu-l băgă în seamă, ci, după 
ce-l puse în scândură la locul potrivit, începu să-i 
dea tare la cap. Aşa putu să-l înfigă până la miilo- 
cul scândurii. 

„Mă opresc aicea şi nu intru mai mult!“ grăi din 
nou încăpăținatul cuiu. Dar ciocanul îi mai dete una 
cu putere. Atunci cuiul se strâmbă şi se plecă deo- 
parte. 

„Nu mai poţi să-mi faci nimic! îi zise el cioca- 
nului. 

— Lasă că am eu ac de coiocul tău!“ li intoarse 
ciocanul vorba. 

Ciocanul chemă în ajutor cleştele, care îl ajutase 
de multe ori să scoată cuie și apoi să le potrivea- 
scă. 
Cleştele apucă cuiul de cap şi ori cât acesta se 
văeta de durere, nu-l lăsă până ce nu-l scoase din 
scânduri. 

„Acum eşti iarăşi al meu!” îi zise ciocanul. Şi 


= 


punându-l pe o piatră, începu să-l bată tare, ca să-l 
facă din nou drept, cum era mai înainte. 
După ce-l îndreptă, îl aşeză iarăşi în scândură la 


BIET! 


i! MI UU HHHH 


locul de mai înainte şi dându-i câteva lovituri pu- 
ternice în cap, îl sili să intre tot în scândură. Nu 


i-a lăsat afară decât capul, care se vede şi astăzi. 


St, Pr. 


= 9-00 0000000080 I- D 


Po UP Ce eee a ae eee = 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


T amare 


| AVENTURILE LUI GUGULICA | 


ŞCOALA CEA NOUĂ 


„teva zile mai zăboviră Gugulică și tatăl 
său prin Berlin, uitându-se pe la vitrine, 
mergând prin muzee şi la teatru apoi 
într'o dimineaţă, bagajele lui Gugulică 
fură aşezate întro maşină, luară şi ei 

loc şi se opriră în faţa unei clădiri mari împrej- 
muită cu ziduri aşa de înalte, că nici o pisică 
nar fi putut sări de partea cealaltă. 

Era şcoala cea nouă în care trebuia să înveţe 
Gugulică până se făcea mare. 

In vorbitor fură întâmpinați de un domn cu 
ochelari, care vorbi mult cu tatăl lui Gugulică 
şi privi cu luare aminte copilul. 

Acum, când îşi dădu seama că ya rămâne la 
Turci, Gugulică se puse pe plâns. 

Tatăl său îl mângâe, îi spuse că toţi copiii 


oamenilor bogaţi învaţă aici şi că nu va trece 
múlt și va veni să-] ia în vacanţă. 

Domnul cu ochelari apăsă pe un buton de 
masă și îndată apărură alţi doi domni tot cu 
ochelari și-l luară pe Gugulică mai mult pe sus. 

Tatăl său îi auzea plânsul, dar se gândi că 
toţi. copiii fac aşa la început. Dădu domnului 
aceluia o sumă de bani şi adresa, ca să-i scrie 
mereu ce face Gugulică și plecă chiar în ziua 
acea din Berlin. 

Rămas singur, Gugulică plânse până nu mai 
putu. În jurul lui se strânseră copii şi-l mân- 
gâiau cu vorbe drăguţe, dar Gugulică îi privea, 
fără să înţeleagă nimic. 

Dacâ nu știa turcește! 

Un clopot sună, Copiii se aşezară doi câte doi 


> 
F 


= 


DIMINEAȚA COPIILOR 


tat 


PAG. 15 


și plecară în sala de mâncare. Fu şi Gugulică 
pus între ei şi se trezi la masă în faţa unei supe, 
care-i gâdila nările. Plânsul, se vede, îi făcuse o 
foame de lup. Sorbi supa printre suspine. Toate 
mâncările îi plăcură, dar îi fu cam greu să le 
mănânce fără pâine. Ce curios şi cu Turcii ăștia 
să mănânce ei cartofi! 

După masă școlarii se jucară în curte și a- 
veau atâtea jocuri, încât Gugulică, privind, își 
uitase puţin supă area. 

In clasă apoi, încă i se părea foarte curios cum 
mergea gura Lurcilor. „Știu ăștia lecţia, nu ca 
noi”, gândea  Gugulică. Se uita la ci cu ochii 
mari, fără să priceapă ceva. 

Abia seara în dormitor îl podidi iar plânsul. 
Aproape că nu dormi toată noaptea. Nici odată 
îi i se păruse tatăl său mai rău decât acum... 
Să-l lase aici, părăsit printre Turci? 

Chiar atâta nu merita! 

Nu trecu însă nici o săptămână și Gugulică se 
obicinui cu noua lui şcoală, ba chiar începu să-i 
placă. 

Invăţase toate jocurile şi se juca, înţelegân- 
du-se prin semne cu noii lui colegi. Nu ducea 
decât lipsa lui Titiflencea. 

Incet apoi şi fiindcă nu avea cu cine vorbi în 
limba lui, Gugulică prinse a pricepe limba cea 
nouă şi rupea chiar câte o vorbă. Doar începu- 
tul fu greu. 

Trej luni după internarea lui în şcoală, 
lică vorbea nemţeşte destul de bine. 

Profesorii și directorul erau încântați. Tată- 
său fu anunţat de progresul copilului şi se bu- 
cură atât de mult, că îi trimese băiatului un 
pachet plin cu bunătăţi. 

Bine înţeles, Gugulică tot nu ştia ce limbă în- 
vață. 

Află însă curând, spre hazul clasei. Era la 
sfârşitul trimestrului. Profesorul de limba ger- 
mană voi să vadă cu ce uşurinţă răspunde Gu- 
pulică și-l întrebă tare şi rar: 

„In ce ţară te afli tu, domnule Gugulică?” 

Gugulică răspunse tot tare, să audă toată clasa 
cum învățase el de iute: 

„Eu mă aflu în Turcia, domnule profesor. 

— Cum îţi permiţi să dai astfel de răspunsur i, 
domnule, se răsti profesorul. E ruşinos să spui 
despre țara noastră că e Turcia! Te rog să răs- 
punzi serios. 

— Domnule profesor, spuse Gugulică foarte 
revoltat de râsul clasei, aşa mi-a spus tata. 

— Tatăl d-tale a glumit, poate. Cum n'ai ştiut 
că te duci la şcoală în Germania? 

— Nu!”. Şi Gugulică povesti tot cum se întâm- 
plase. | 

„Gugulică păcălitul”, strigară în cor elevii şi 
aşa îi rămase numele pentru totdeauna, 


Gugu- 


Gugulică răse împreună cu profesorui şi cu 
toată clasa de răzbunarea tatalui său. 

A doua zi ceru plic şi hârtie şi scrise lui Titi- 
flencea o scrisoare în nemţeşte, în care îi spu- 
nea tot ce i s'a întâmplat din ziua bătăliei şi îl 
ruga să răspundă ce sa ales cu Țuțu. 

Gugulică nu se gândea de loc că Titiflencea 
nu ştie nemţeşte. Voia numai decât să-i arate 
cât de învățat a devenit el. 

Titiflencea primi serisoarea, o deschise. şi 
rămase cu ea în mână, zicând că trebue să fie 
o glumă a vreunui Chinez. 

Se duse cu ea la toţi pasagerii din hotel, până 
găsi pe unul care-i spuse că scrisoarea vine din 
Germania şi i-o traduse. 

Bucuria lui Titiflencea nu mai avea margini. 
In sfârşit. dăduse de urma lui Gugulică. 

„Ce să-i mai scriu de Țuțu? gândi Titiflencea. 

Țuțu e sănătos, pe când bunul meu prieten a 
ajuns printre străini. ` 

Nu degeaba sunt eu însă Titiflencea 
nea nedreptate nu pot să rabd. 

Il voiu aduce înapoi!” 

Odată hotărârea luată, Titiflencea începu să 
strângă ban cu ban tot ce primea ca bacşiş. A- 
vea, nu e vorbă, de acum o sumă bunicică pusă 
deoparte, dar cine ştie, mai bine să aibă mai 
mult. 


Aseme- 


(Va urma) 
Mona Rădulescu 


DIMINEATA COPIILOr 


| LUNA” SI „LUNA”| 


Printre cititori, vor fi poate unii mai  curioși, 
care să mă întrebe: „De ce ai scris mai sus de 
două ori acelaş cuvânt?” 

Intrebarea e făcută cu rost și de aceea, e nevoe 
să răspund și să dau explicaţii. Am scris de două 
ori acelaș cuvânt, pentrucă este vorba de două 
lucruri deosebite: de „luna” de pe cer şi de „luna”, 
care este a 12-a parte dintr'un an. 

Vedeţi, avem unul și acelaș cuvânt, când ar fi 
trebuit — nu-i așa? — să avem două cuvinte. 
Unul, pentru a arăta luna de pe cer şi altul, pen- 
tru a arăta o împărţire a timpului în 30 sau 31 
de zile, afară bine înţeles, de luna Februraie, care 
are 28 și odată la patru ani, 29 de zile. 

Ne-am înșela însă, dacă am crede că lucrul a- 

lător şi că nu-și are rostul lui 
t rost? 


cesta es E 
sate ac 
í ate numărul zilelor care intră într'o lună, 


pl BL 


JN LIVE 


p: be 


d. pă „fazele” lunii de pe cer. 
o Ce e faze? Cuvântul „faze” este un 
To grecesc şi ar putea fi oarecum tradus 


ie 


prin cuvântul „schimbări”. Luna, în adevăr, își 
schimbă forma. 

Să o privim, de pildă, într'o seară când e „pli- 
nă”, adică într'o seară când este ca un glob ro- 
tund și luminos. Seară cu seară, ea începe să se 
micșoreze. Treptat, treptat, se preface într'un se- 
micerc, apoi într'un arc, până ce dispare, când a- 
vem ceeace spune poporul „Crai nou”, 

După aceea, începe iarăși să se mărească, până 
ce ajunge din nou să fie „lună plină”. Aceste faze 
ale lunei se fac într'un timp de 28 de zile, care 
formează o lună lunară. 

Lunile în timpurile vechi erau socotite după 
fazele lunei și anul era socotit la fel. Insă anul 
acesta era un an mai scurt decât anul nostru de 
astăzi, care este cel adevărat, adică timpul cât 
pământul se învârteşte odată în jurul soarelui. 

Din cauza acestor socoteli, cuvântul „lună” în- 
seamnă şi luna de pe cer și luna care este o îm- 
părţire a timpului. 

VI. Astr. 


Pe 


| DE VORBA CU CIVITORII | 


|. Pr. —- „Dispreţul de mamă” este scris în 
formă de poezie. Totuşi, nu este o poezie, ci e un 
fel de proză în care se exprimă sentimente fru- 
moase, însă care ar putea fi exprimate în mod 
mai reuşit. 

`D. S.-Plopeni. — „Mama”. Tocmai “pentrucă 
ne iubim mamele. să căutăm a ne exprima acest 
sentiment în versuri cât mai bine făcute. lar ver- 
surile trimise de d-ta lasă mult de dorit. 


AL. FLAM.-Loco, — Regretăm că nu putem pu- 
blica traducerea d-tale din Haltrich, de oarece ar 
putea fi interpretată ca o ironizare a lucrurilor 
sfinte. Dacă ţii să colaborezi cu altă poveste. treci 
într'o după amiază (orele 5—7) la redacţie, adu- 
când cu d-ta şi volumul cu povesti de Haltrich. 
Putem alege împreună o poveste. 

|. HED.-Loco. — Iti publicăm poezia „Mergi la 
şcoală”, semnând-o cu pseudonimul ce doresti. 
Schița în proză „Friza păpuşii“” este prea lungă 
pentru subiectul ei. Sunt descrieri şi alte amă- 
nunte, care puteau să lipsească. Ai talent. dar ai 
şi nevoe de îndrumare. 

Z. M. şi Z. C.-Roman. — Atât fabula, cât şi po- 


vestea cu dracul, au fost publicate de mult. Dealt- 
fel.. ambele bucăţi sunt bine cunoscute. 

N. PAR.-Turda. — Destul de frumoasă ca su- 
biect, povestea „Băiatul cu noroc” nu este scrisă 
într'o limbă potrivită povestilor cu caracter popu- 
lar. In astfel de poveşti nau ce căuta cuvinte ca 
„satisfăcut, imediat, corespondare, praxă“ etc. 

Nici „fabula” nu e bine reuşită. iar cacofoniile 


din ea sună neplăcut la ureche. 
MAR.-LOCO. — In patru strofe, câte are în total 


poezia d-tale „Hoinarul'“, revine mereu cuvântul 
„îloare“ şi rime în „oare“ Efectul e neplăcut. Lasă 
de dorit şi fabula „Rugina“. In această poezie se 
repetă „el“, apoi „dânsul“. De asemenea, versuri 
ca „De el nu mai poţi face uz“ nu sunt tomai poe- 
tice. 


PPP wow BPP Pese 
POVAŢĂ TÂRZIE 
Zicea odată un cărturar 
Către un bătrân avar: 


Viaţa nu-ţi era calvar 
Dacă mâncai Suchard! 


Atelierele „ADEVERUL” s. A. 


S 
E 


AE 
JE 


Si 
e 


„Mai încet, Marioară, că îmi cad perele în cap şi îmi fac cucuie”. 


PREŢUL 5 LEI 


= DIMINEATA COPIILOR 


In adâncul apei. 


Nu-i aşa că printre cititorii noştri — când zicem 
„cititori“, înţelegem şi pe drăguţele noastre citi- 
toare — sunt destui care ştiu să înoate şi care au 
înotat chiar în vara aceasta? 

Unii au înotat la vreun strand, alţii în vre-un lac 
sau în vre-un râu, pe când alţii au înotat în mare 
— la Constanţa, la Mamaia ori în alte locuri. 

Inotăm însă la suprafaţa apei, iar capul îl ţinem 
afară din apă. Da, se poate ca printre cititori să fie 
şi unii mai buni înotători, mai isteţi şi mai curajoşi, 
care înotând, intră şi în apă, cu cap, cu tot. Dar, de 
sigur, că intră tot aproape de suprafaţă. Poate, la 
o jumătate de metru şi numai pentru câteva clipe. 

Nu pot merge mai jos, pentrucă îi apasă apa de 
deasupra, precum nu pot sta mult cu capul în apă, 
pentrucă nu pot să rabde, fără să respire. 


Scafandrii. 


Sunt însă şi scufundători de meserie, care se nu- 
mesc „scafandri“ şi care, îmbrăcaţi într'un costum 
special şi primind printr'un tub aer de sus, de pe 
pământ, intră în apă, se afundă još şi stau acolo 
mai mult timp. De sigur, scafandrii nu fac aceasta 
de plăcere şi de distracţie, ci totdeauna cu o treabă. 
De exemplu, să caute vre'un vas, care sa scufun- 
dat, să scoată din el obiecte de preţ sau, uneori, să 
caute şi să încerce a scăpa oameni care sau scu- 
fundat cu vaporul, aşa cum se întâmplă uneori şi 
cu submarinele. 

Totuşi, nici scafandrii nu pot merge prea jos în 
apă. Nu pot merge, de exemplu, decât cel mult 


până la 100 de metri, dar şi atâta în cazuri destul + 


de rare. Mai mult decât orişice, nu pot să rabde 
greutatea masei de apă, care îi apasă. 

Precum vedeţi, sus în văzduh, profesorul Pic- 
card s'a putut sui până aproape la 17 mi de metri 
înălțime, pe când în adâncul apei, oamenii abia 
dacă au putut ajunge până la 100 de metri. 


Isprava d-rului Beebe. 


lată însă că drul. Beebe, un om învăţat, dar mai 
cu seamă curajos, a izbutit să meargă jos în apă 
până la o adâncime de aproape 700 de metri. Anu- 


me, a intrat în apele Oceanului Atlantic aproape de 
insulele Bermude. 

Pentru scopul acesta, d-rul Beebe a căutat să 
imite pe profesorul Piccard. A construit un balon 
de oțel şi cu balonul acesta în care pusese greutăţi, 
ce: se cheamă balast, a izbutit să meargă în fundul 
Oceanului până aproape de 700 de metri adâncime 
— exact 675 de metri. 

Mai spunem aci că submarinele nu se pot scu- 
funda decât până la 150, cel mult 200 de metri. lar 
vapoarele pe care le îneacă furtuna sau vreo altă 
întâmplare nenorocită, nu merg în adânc ci rămân 
aproape de suprafaţa apei. 

Aşa dar, d-rul Beebe a întrecut cu mult pe sca- 
fandri şi orice submarin. De sigur, că el va povesti 
tot ce a putut să vadă până la adâncimea la care 
a ajuns. 


Un mare post românesc de radio. 


Precum ştim cu toţii, noi avem aproape de Bu- 
cureşti un post de emisiune radiofonică a cărui pu- 
tere este-de 12 kilowati. , 

Acum însă s'a hotărât să se construiască în Ar- 
deal, la Blaj, un post de 150 de kilowaţi putere. 

De sigur, un astfel de post, care este un adevă- 
rat uriaş în radiofonie, nu se construeşte dintr'o 
dată. Se cer bani mulţi — cel puţin vreo 120 de mi- 
lioane de lei — precum se cere şi timp. Se crede 
însă că noul post dela Blaj va fi gata într'un an de 
zile. 

Postul acesta va fi unul din cele mai puternice 
posturi de emisiune radiofonică din Europa, aşa că 
glasul lui va îi auzit lesne de către radio-amatorii 
de pretutindeni. Astăzi cel mai puternic post radio” 
fonic, nu numai din Europa, ci şi din toate conti- 
nentele, este postul polonez dela Varşovia şi a că- 
rui putere este de 157 de kilowati. 

La noi, în România, emisiunile acestui post se 
aud cât se poate de bine. 

Al doilea post mai puternic de astăzi este postul 
dela Praga cu o putere de 120 de kilowaţi. 


Pe-o 2-0 2-2 2-o-. 
ABONAŢI-VĂ LA REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR“ 


DIMINEATA | 


COPii 


fetei ind 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI 
; 6 LUNI 100 


IN STRAINATATE DUBLU 
UN NUMĂR 5 LEI 


BUCUREȘTI. —- Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 ~ 


9 Octombrie 1932 — Nr. 452 


N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


ui 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


Luna, rătăcind în noapte 
Cu mii salbe, 

A zărit într'o odaie 

Doi copii in paturi albe 
Și-a trimis o mică rază 
Jos — 

Pe fața lor bălaie 

Vrând să-i vază. 

Ce şăgalnică eşti, 

Lună, 


Te opreşti la orice casă 
Si 'ntri ca un hof: 
- Prin geamuri. 


9-0-0-0-0-0-0-00-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-0-00-00-0-9-0-0-0-9-0-0-0-9-0-0-0-0-0-0P0PAALRAoLoLoorereeee 


YYYY YYYY YY 


Heeh 


Când îmi umbli printre ramuri, 


Luna şi doi copilaşi 


Vezi, drăguții copilaşi 
Cât sunt ei de drăgălaşi, 
l-ai lovit cu raza n față, 
S'au trezit, 
Au mişcat puţin din pleoape, 
Au privit: ` 
„Nu-i dimineaţă!“ 
Şi speriaţi, şoptind aproape, 
Au vorbit: 
— Tu dormi Gică? 
— Nu, Nic'şor! 
— Ce'ntuneric e... mi-e frică, 
Somn uşor! 

N. H. Marcovici 


*| BALTA |% 


Trece-o barcă ’n zori de zi pe baltă. 
Broaște verzi speriate * n apă saltă. 
Vânătoru 'mpuşcă — şi o rață 
Cade între trestii, fără viaţă. 


Balta 'n somn tresare turburată: 
Oare ce sa întâmplat deodată? 
Ici un ochiu și dincolo un altul 
Iși deschide din fundul lor cobaltul. 


Biata baltă vrea şi ea să vadă; 
Dar — de ciudă poate chiar să scadă — 
Nar fi 'n stare — cum o râd tântarii — 
Să zărească.., nici cu ochelarii! 


HHHH HHHH HHHH HHHH HHHH 


- DIMINEATA COPIILOR 


Cele două flori 


POVESTE 


í POPULARĂ de ALI-BABA 


3 elu şi Mia s'au sculat de vreme şi, 
ținându-se de mână, au pornit la 
pădure. Nelu purta trecut de 
braţ un coşuleţ, în care el şi su- 
rioara sa Mia aveau să pună îra- 
gile ce erau să culeagă. 

Nu-i aşa că pentru copii este o 
mare bucurie să meargă la pă” 
dure, să culeagă îragi şi să se plimbe? 

Cu toate acestea, ochii Miei erau plini de lacrimi 
şi nici Nelu nu părea vesel. Aceasta, pentrucă ei nu 
mergeau la pădure de plăcere sau pentrucă li s'ar 
îi făcut poftă de fragi. E adevărat, se duceau să cu- 
leagă fragi, însă nu pentru dânşii, ci pentru mama 
lor, care era greu bolnavă. 

De luni de zile mama lui Nelu şi a Miei zăcea în 
pat. Şi iată că într'o zi i se făcu poftă de fragi. „Da- 
că aş mânca îragi, zicea ea, cred că am să mă fac 
iarăşi bine“. 

Nelu şi Mia auziseră vorbele acestea. De aceea, 
în ziua următoarea s'au sculat de vreme şi au por- 
nit la pădure, ca să culeagă fragi pentru mămica 
loc, pe care o iubeau aşa de mult. 

Indată ce au ajuns la pădure, s'au şi pus pe trea- 


altele“, îi zise el. 


DIMINEATA COPIILOR == 


bă. In pădure păsările cântau tot felul de cântece şi 
sburau din cracă în cracă. Cei doi copii însă nu se 
opreau o clipă, ca să audă frumosul cântec al păsă- 
rilor şi nici nu ridicau măcar o dată capul, ca să le 
privească. 

In pădure mai erau şi pomi roditori plini de fruc- 
te coapte şi gustoase. Dar lui Nelu şi Miei nici prin 
gând nu le trecea să se oprească din culesul îragi- 
gilor şi să rupă ceva fructe. Ochii lor erau numai 
pentru fragi, iar gândul lor, să umple mai repede 
coşuleţul şi să se întoarcă acasă la mămica lor. 

Până aproape de prânz izbutiră să umple coşu- 
lețul până la vârf. Ei însă — ce copii drăguţi! — nu 
se îndurară să guste măcar o fragă. 

Mulțumiți că isprăviseră treaba, Nelu şi Mia se 
luară de mână şi porniră din nou spre casă. Dar 
abia făcuseră câțiva faşi, că se ivi înaintea lor -— 
aşa, de o dată, par'că ar fi eșit din pământ — o fe- 
meie bătrână... dar cum bătrână? Gârbovită până 
la pământ, slabă, uscată şi sbârcită, baba aceasta 


se sprijinea pe un băț gros şi abia putea să se țină 
pe picioare. Ca îmbrăcăminte, era toată îmbrăcată 


în verde. 


„Copii, le zise ea cu un glas tremurător, numi 
dati şi mie cteva fragi? Sunt flămândă şi asa de 


“ slabă, că n'am putere să mă plec şi să culeg eu 


însămi“. 

Mai înainte de a răspunde babei, Nelu sopti la 
urechea Miei şi-i zise: 

„Ce ar fi, dacă i-am da toate fragile ce am cules? 
Culegem noi altele. 

— Să i le dăm“, îi răspunse Mia tot pe soptite. 

Atunci Nelu zise babei: .„Mătușico, întinde, te 
rog șorțul'“. 

Femeia cea bătrână întinse şorțul, iar Nelu de- 
sertă în el toate fragile din coșuleţ. ,.Culegem noi 


Nelu si Mia se întoarseră să culeagă din nou 
fragi. Dar îndărătul lor auziră un glas, care le stri- 
gă: „Veniti încoa, conii! 

— Ce mai vrea baba dela noi?“ îşi ziseră, fiind 
încredintati că tot baba îi cheamă. 

Se întoarseră. dar care nu le fu mirarea. când în 
locul babei văzură stând în acelaş loc o femeie. îm- 
brăcâtă tot în verde. dar tânără si de o frumusete 
răpitoare. Această femeie tinea cu o mână sortul 
plin de fragi, iar în mâna cealaltă avea două flori: 
o floare alhă si o floare albastră. 

Nelu si Mia se frecau la ochi si nu mai stiau ce să 
creadă de această arătare. Unde pierise baba și de 
unde răsărise această femeie așa de tânără şi fru” 
moasă? 

Dar femeia aceasta nu-i lăsă mult în nedumerire, 
ci zâmbindu-le drăgăstos, le vorbi cu toată blânde- 
tea şi le zise: „Nu vă miraţi si nu vă speriaţi, că tot 
eu sunt femia cea bătrână, căreia i-ați dat fragile 


= PAG. 5 
din coșuleţ. Eu sunt zâna acestor păduri şi am pu- 
terea să mă fac tânără sau bătrână, după cum do” 
resc. Adineauri am vrut numai să încerc bunătatea 


sufletului: vostru. Am văzut că sunteţi amândoi - 


nişte copii cât se poate de buni şi de drăguţi. Luati- 


vă înapoi fragile şi duceţi-le mai de grabă mamei . 


voastre, care vă aşteaptă. Să ştiţi că o să se facă 
iarăși bine şi sănătoasă“. 


Zicând acestea, frumoasa zână deşertă fragile 
din şorț în coșuleţul copiilor. După aceea, le vorbi 
din nou zicându-le: „Să vă dau şi aceste două flori 
ce am în mână. la tu, Nelule, floarea cea albă, iar 
tu, Mio, floarea cea albastră. Să le puneţi : fiecare 
într'un ghiveciu şi să le stropiţi fiecare dimineață. 
Să ştiţi că aceste două flori vă vor aduce noroc în 
viață. Insă, nu uitaţi un lucru: să nu vă certați nici 
o dată!“ Aţi auzit? Să nu vă certați nici o dată!“ 


Zâna pieri, iar cei doi copii se grăbiră să meargă 


spre casă. Intrară repede în odaia în care mama 
lor zăcea bolnavă în pat şi mai înainte de a-i po- 
vesti tot ce li se întâmplase, îi întinseră coşulețul 
cu fragi. 

Bolnava gustă o fragă şi de o dată .se simţi mai 
bine. Mai gustă vreo două, trei şi se simţi vindeca” 
tă și însănătoșită pe deplin. 

„Mare minune!“ zise ea făcându-și semnul 
crucii. : 

Nelu şi Mia nu mai puteau de bucurie. li poves- 
tiră apoi, din fir în păr cum se întâlniseră în pădu- 
re cu femeia cea bătrână, cum îi dăduseră toate 
fragile, cum după aceea ea se prefăcuse într'o fe- 
meie tânără si frumoasă. cum le-a dat înapoi fra- 
gile si le-a mai dat cele două flori. de care le spuse- 
se să îngrijească şi să nu se certe nici o dată. 

„Zâna aceea trebue să fi fost Sfânta Vineri — 
binecuvântat să-i fie numele!“ le zise mama lor. 


Nelu şi Mia puseră fiecare floarea într'un ghive-, 


ciu şi îngriieau de ele, aşa cum n'a îngrijit de flori 
nici grădinarul cel mai priceput. Ingriiite în felul 


acesta, florile crescură, se făcură mult mai fru- 


moase si din ele eşiră şi alte flori tot atât de fru- 
moase. Răspândeau un miros plăcut, care umplea 
tot satul şi oricine trecea pe sub fereastra pe care 
erau asezate, se oprea să le privească şi se minuna 
de frumusețea lor. 


Pentru Nelu, pentru Mia şi pentru mama lor, 


florile acestea erau în adevăr aducătoare de noroc. 

Dar într'una din zile, uitând povata zânei, Nelu 
si Mia se certară între ei. Se certară dintr'un fleac, 
dintr'o pricină de nimic, aşa cum se întâmplă să se 
certe şi alți copii. Seara, la culcare, nu se împăcară. 

Dimineața următoare se duseră, ca de obiceiu, 
să-şi. vadă florile şi să le stropească. Insă, răma- 


seră încremeniţi, văzând că atât floarea albă a lui 


(Citiţi urmarea în pag. 6) 


P G. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


upă ce avu punga doldora de bani, Titi- 
flencea se duse la o gară cu o mică valiză 
în mână. Nu avea nici paşaport, nici bilet, 
dar frică nu-i era. 

Se urcă în trenul spre Berlin şi rămase 
pe culoar la cl. l-a. Controlorul trecu pe lângă el 
şi nu-i dădu nici o atenţie. 

Titiflencea însă spuse tare: 
„Lucrurile mele sunt la tata!“ şi arătă cu mâna 
spre un compartiment. 


Controlorul salută atunci respectos. Tocmai în 
compartimentul acela era. un minstru. Uitasem să 
vă spun că Titiflencea nu plecase îmbrăcat în uni- 
forma lui. Noaptea, dormi pe un loc rămas liber şi 
a doua zi aiunse la Berlin. 

Aicea fu ceva mai greu. Avea însă adresa lui Gu- 
gulică scrisă cu litere mari pe un carton și o arăta 
la fiecare sergent pe rând. Tot mereu îndreptat pe 
drum bun, se găsi la numărul indicat pe cartonul 
lui, la școala lui Gugulică. După ce vorbi româ- 
neşte portarului, care nu înţelese nimic, fu introdus 
în vorbitor. 

Domnul cu ochelari îl întrebă ce doreşte şi Titi- 
flencea spuse numele lui Gugulică. 

„Aha, e trimes de tatăl său!“ îşi zise „domnul“ 


A 


(Urmare din pag. 5-a) 


Nelu, cât şi floarea albastră a Miei, erau negre, 
mai negre decât cărbunele și mai uscate decât o 
frunză veştedă. 

„Florile s'au uscat si au înegrit, fiindcă ne-am 
certat !“ strigară amândoi copiii într'un glas. Se 
împăcară și se îmbrăţisară numai decât, dar florile 
tot negre şi uscate rămăneau. 


De supărare, Nelu şi Mia s'au pornit să plângă 


— fiecare lângă floarea sa... Şi să vedeţi minune: 
cu fiecare lacrimă căzută, florile începeau să-şi 


piardă coloarea neagră şi să înfrăgezească din nou. 

Şi asa, stropite cu lacrimi de pocăință, cele două 
flori si-au căpătat iarăşi coloarea, frăgezimea şi 
frumuseţea lor. 

Din ziua aceea, Nelu şi Mioara nu s'au mai certat 
nici o dată, aşa că florilor dăruite de zână le-a mers 
bine, dar şi lor le-a mers şi mai bine. Au crescut 
sănătoşi, veseli şi fără să ducă lipsă de ceva în 
viaţă. 

Ali-Baba 


AVENTURILE LUI GUGULICĂ 


de MONA 


RĂDULESCU = 


şi chemă pe Gugulică. Nu vă mai spun ce surprins 
îu Gugulică. 

Se îmbrăţişară, apoi Titiflencea începu să-i spue 
pe şoptite pentru ce a venit. 

Gugulică clipea des şi nu ştia ce hotărâre să ia. 

Văzânduri îndoiala, Titiflencea făcu pe supăra- 
tul. 

„Nici nu-mi vine să cred că te-ai schimbat aşa, 
Gugulică! Vezi ce prieten îţi sunt, iar tu stai la 
gând dacă să mergi cu mine? 

Gândeşte-te numai că noi ne-am bătut cu nemţii 
şi acum tu stai la ei! 

— Bine, dar e pace! 

— „Da, da, numai că dacă mâine se face răz- 
boiu şi te prinde aici, trebue să tragi cu tunul în 
mine! 

— Eu să te omor pe tine, Titiflencea? Imi pare 
rău că vorbeşti aşa! Merg cu tine, ce o zice tata, o 
zice! N'am încotro. 

Dar cum scap de aici? 

— Te învăţ eu! Mai întâiu trebue să-ţi strânegi 
lucrurile să nu te vadă nimeni. Eu voiu sta dincolo 
de zid, la marginea aceea. Tu arunci legătura şi eu 
o prind. 

Aştepţi apoi să plece portarul la masă şi ieşi pe 
poartă, fără pălărie. Te prefaci că strigi pe unul cu 
bomboane. 

— Buun! S'a făcut. Du-te să nu bănuiască ăştia 
ceva!“ 

Titiflencea salută respectos pe domnul cu oche- 
lari şi plecă. 

— „Cine e copilul acesta aşa de cuminte? întrebă 
domnul. 

— „E trimes de tata să vadă ce fac. 
Berlin cu o mătuşe a lui“. 

— Sunt foarte cuminţi copiii din România“ , a- 
dăugă domnul. 

Gugulică aprobă uitându-se în jos şi 
clasă. 

Ceva mai târziu se furişă în dormitor, îşi strânse 
lucrurile şi aşteptă. 

Nici nu apucase să sune de masă, şi Gugulică le 
şi aruncase peste gard. 

Totul urmă apoi aşa cum făcuseră planul. Seara 
îi prinse pe amândoi hoinărind prin Berlin. 

„Trebue să plecăm cât mai iute de aici, spuse 
Gugulică. Cu siguranţă că directorul a-şi anunţat 
poliţia, care o fi în căutarea mea. 

— Da, ai dreptate! In primul rând să ne depăr” 


A venit la 


plecă în 


pe 


== 


DIMINEAȚA COPIILOR 


tăm de Berlin. Haide la gară să luăm primul tren. 
Ori unde, suntem mai în siguranţă decât aici“. 

In goană, copiii fugiau spre gară. Gugulică tre- 
sărea la fiecare uniformă de sergent, iar Titiflen- 
cea era cu ochii în patru. Când ajunseră în gară, 
pornea un tren de mariă spre Hamburg. 

Gugulică şi Titiflencea se urcară şi se ascunseră 
printre lăzi. 

Unele lăzi erau goale, iar altele pline cu saci. 

Titiflencea începu să scoată sacii şi să-i 
din tren. 

Gugulică nu pricepea. 

Când îi se păru lui că e loc în deajuns, îi spuse 
lui Gugulică să intre în ladă și-l acoperi cu saci, 
aşa cum fusese lada înainte. 

„Lăzile acestea cu saci goi nu pot pleca decât în 
România să aducă grâu. Aşa vom ajunge acasă. 

— A, da! Deştept eşti tu!“ se mira Gugulică de 
felul cum făcea Titiflencea lucrurile. 

Titiflencea se ascunse în altă ladă şi se acoperi 
la fel cu saci. 

Trenul mergea destul de încet, aşa că ajunse la 
Hamburg tocmai a doua zi în zori. ; 

Copiii dormeau adânc, aşa că nici nu 
când läzile fură date jos din vagon. 

Un vapor.de marfă sta gata. de plecare. Nu aș- 
tepta decât încărcătura lăzilor. 

Marinarii, grăbiţi, trântiră lăzile destul de tare 
pe vapor. 

Abia atunci se treziră băeţii. Picioarele le. erau 
amorţite şi-i durea capul. 

Deodată se auzi o sirenă. 

Vaporul porni. 

„Titiflencea, strigă încet Gugulică. , 

— Ei? 

— Titiflencea, tu îţi dai seamă unde ne găsim? 

— Până acum nu, dar par'că am auzit o sirenă. 
Trebue să fim în port şi o îi vre un vapor care 
pleacă. 


simțiră, 


arunce + 


PAG. 7 


— Mă Titiflencea, mie mi se pare că mergem. 

— Taci din gură, să văd“. 

Titiflencea scoase capul şi privi. Nu era nici ți- 
pene de om. numai lăzi. 

Gugulică aşteptă puţin şi eşi şi el la iveală. 

Ascultă atent şi auzi ordinele pe care le striga 
căpitanul pe punte. 

Alergă iute la un geam şi privi afară. 

Acum erau lămuriţi. Ştiau că se află pe vapor. 

— Bine, mă, da de unde ştii tu că vaporul acesta 
merge la noi în ţară? întrebă Gugulică. 

— Nu sunt sigur nici eu, de“. 

Se auziră paşi. Copiii se ascunseră şi pândeau. 
Cel care intrase, era un marinar murdar de căr- 
buni. 

Cânta şi căuta ceva printre lăzi. 

Gugulică îşi dădu imediat seama că va fi desco- 
perit şi apăru singur. 

Marinarul rămase locului, apoi se puse pe râs. 

„De unde venişi, micule? îl întrebă în nemţeşte. 

— Dintr'o ladă în care am fost ascuns“, îi răs- 
punse Gugulică. 

Auzinduri glasul, veni şi Titiflencea care nu înțe- 
legea ce vorbeşte Gugulică şi era foarte curios. 

„Cum mă, voi aţi stat ascunși în lăzi? 

— Chiar aşa, ne-am ascuns în lăzi, ca să ne iu- 
căm şi ne-am trezit aici. Nu spune însă căpitanu- 
lui, ne faci un mare bine.“. 

Marinarul râse iarăşi şi îi promise lui Gugulică, 
iar acesta îi traduse şi lui Titiflencea ce vorbiseră. 

Titiflencea se repezi, strânse mâna marinarului 
şi-l puse pe Gugulică să-l întrebe, unde merge va- 
porul? 

„In Brazilia, să încarce cafea“, zise marinarul, 
plecând. 

i (Va urma) 
Mona Rădulescu 


2... oo oo oo oo o-.o-o 


= IE 


Po e D a D i i e eo a 


| ` CITIŢI CU TOŢII 


„HAPLEA LA ŞCOALĂ» 


DE MOŞ NA E 
Cea mai frumoasă și mai distractivă carte 
pentru copii și cea mai bogat ilustrată. 
Preţul unui volum lei 40 


De vânzare la ms rii 
ĀM Y YW VYY 


AU MAI RĂMAS PUȚINE EXEMPLARE DIN 


Almanahul $colarilor 


pe anul 1932 


având o splendidă copertă în culori și toate paginile 
bogat ilustrate și pline de povești fr umoase, de bucăț 
de știință popularizată, de povești umoristice, de 
desene hazlii, de tot felul de probleme distractive 
ghicitori şi întrebări cu păcăleli etc. etc. 
Costul unui exemplar este lei 25 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Nu-l mai cred acum pe Haplea, Să mă pună el pe drumuri, Ca să aflu... ce să aflu? 


De mi-ar scrie orice veşti, Să-mi las treburile toate, Un cocos că i-a murit! 
C'a murit şi el şi Frosa, Să mă ţie-apoi cu vorba Poate, râdeți voi de asta, 
Nu mai merg eu la Hăpleşti. Patru zile încheiate. Insă eu sunt necăijit. 


Ca să uit puțin necazul S'o citiți ş'apoi să-mi spuneți, Sunt vr'o zece ani de zile, 
Şi niţel ca răzbunare, Dacă e sau nu e drept, De când Haplea, sărăcit, 
Am să dau pe față astăzi Că'n Hăpleşti nu se găseşte De nevoe, la o moşie 


Despre Haplea o'ntâmplare. Un ca Haplea mai deştept. Chiar ca slugă s'a tocmit. 


PAG. ? 


„Logofăt“ spunea că este, Pus era să care apă Dar stăpânu-so "'ntr'o vară, - 
Dar să ştiţi că ne mintea, Și de vite să'ngrijească La oraş s'a dus să stea 
Câtă-i ziulica mare, Și să măture, că Haplea Şi din când în când pe Haplea 
Ca o slugă doar muncea. N'avea când să se-odihnească. Dela țară îl chema. 


[E 


Sž-l întrebe de moşie, Intr'un rând văzu boerul „Ce te'ncurcă şi tot te bâlbâi? 
Dacă fânul e cosit, Haplea că-i cam fâstâcit, La moşie ce mai este? 

Dacă grâul merge bine, Că la vorbă tot se'ncurcă. S'a întâmplat nenorocire? 
Ori porumbul de-i prăşit. li grăeşte deci răstit: Mai de grabă dă-mi de veste. 


— La moşie totu-i bine, — Au murit purcei şi scroată! Insă Haplea vorba'ntoarce: 
Doar că scroafa a murit, Zice omul supărat. „Stai, stăpâne, că mai este, 
lar purceii, opt la număr, Spui apoi că totu-i bine! La moşie totu-i bine, 

Zăi, că toți s'au prăpădit. Zău, eşti un neruşinat! Dar mai am să-ți dau o veste“. 


(Va urma) 


PAG. 10 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


1) HOFFMAN ANA, Clasa IIIl-ia, şi HOFFMAN IDA, Clasa I-ia, Şcoala de fete „Israelită-Româcă“,-Fălticeni. 2) 
TOMESCU AL. k LENA, Clasa Il-a, Şcoala de fete Nr. 14 „loan. Creangă“,-Bucureşti. 3) LOGA N. GABRIELA, 
Clasa II-3, Şcoala Soc etăţii ortodoxe române,-București. 4) STANCIU N. MIHAI, Clasa IIl-ia, Şcoala primară de 
băeţi,-Dej. 5) NADIA HOROVITZ, Clasa Il-3, Şcoala de fete Nr. 2,Roman. 6) HENRIETTA ENGHER, Şcoala 
de copii mici Nr. 1V,„București. 7) VIRGINIA PETRESCU, Clasa IV-a, Şcoala de fete Nr. 12,București. 8) 
GLANTZSTEIN ELIZA, Clasa I-ia, Şcoa a de fete Nr. 33 „Spiru Haret'“,-Bucureşti. 9) HERA VALERICA, Clasa 
I-ia, Şcoala de fete Nr. 24,Bucureşti. 10) ERLER BERTHY, Clasa II-a, Şcoala de fete Nr. 2,-București. 11) POPA 
ANA ELENA, Clasa I-ia, Şcoala de fete Nr. 9 „Mecet', Bucureşti. 12) INEL MOSCOVICI, Clasa Ill-ia, Şcoala 
de băeţi „Va ile Adamache“,-laşi. 13) SILVIAN KRAINIK, Clasa IIl-ia Şcoa'a de băeti „Mântuleaca Bucureşti. 
14) LIGIA LANCHIAR, Clasa IIl-ia, Şcoala primară mixtă Evanghelică,-Galaţi. 15) MARIANA MARINESCU, 
Clasa II-a, Şcoala de fete din Com. Negrași,-Jud. Argeş. 16) ALAN H. MARBE, Clasa I-ia, Şcoala de băeţi „S-tul 
Iosit“,-București. 


i~ 


.< 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 11 
Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul I-iu 


1) IRINEL HENRY COMAN, Clasa I-ia, Şcoala de băeţi Nr. 15/21,-București. 2) WESTLER B. DORINA, Clasa 
II-a. Şcoala de fet- „Carmen Sylva“, București. 3) KAGAN MERRY, Clasa II-a, Şcoala de fete „Avâutul Cultural- 
Bucureşti. 4) AUREL M. CHILUG, Clasa IV-a, Şcoala de băeţi din Cernavodă. 5) ITZCOVICI I. SAUL, Clasa 
III-i», Scoala de băeti „Poenărescu“,-Bucureşti 6) CHILUG M. VALERIA. Clasa II-a, Şcoala de fete-Cernavodă, 
1) IONESCU I. GEORGETA, Clasa IIl-ia, Şcoala de fete Nr. 18,-București.. 8) KURZBERG SOLY, Clasa IV-a, 
„Şcoaiele Unite“ de băeți,„Bucureşti. 9) VIOREL M. CLIMESCU, Clasa l-ia, Şcoala Mixtă de băeţi Nr 3,-Hotin. 
10) CONSTANTIN WODRAŞCA, Ş.oala de Aplicəție din Târgovişt». 11) RĂDUȚ ELENA, Clasa IV a, Şcoala de 
Aplicaţie „I. H. Rădulescu“,-Târgoviște. 12) MIRCEA CLIMESCU, Ciasa II-a, Şcoala Mixtă de băeţi Nr. 3,-Hotin. 
13) SANDU I. MARGULIES, Clasa II-a, Şcoala româno-catolică,-Brăila. 14) MAXIMILIAN BENDORFEANU, 
Clasa IlI-ia, Şcoala de băeţi din Com. Dancș,-Jud. Târnava Mare 15) EUGENIA V. DIMITRIU, Clasa Iia, Şcoala 
de fete Nr. 1,-Tulcea. 16) ECATERINA VOLF, Ciasa Iil-ia, Şeoala de fete româno-catolică,-Timişoara. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


- 


ez? 
AE 


ul.’ 


a" 


fi 


ARAE ei, i ah Di) 


MOANA | i 


i N 


pc A Ap A 
E Ş A | | | 
=u f- g 


Vasilică Munte 
şi vulturul năzdrăvan 


| | de NICU CORNELIU 


POVESTE TEODORESCU 


namilă de pasăre pluti deasu- 
pra regelui Mamur şi-i zise cu 
graiu omenesc: 

„Copila ta, — domnița Adi— 
este în puterea mea. Am fura- 
t-o, pentruca să se împlinească 
blestemul tatălui meu, regele 
vulturilor,-ca fiica celui mai pu- 
ternic rege de pe pământ, să fie prada vulturilor. 
Să nu încerci s'o scapi. Acela care va încerca s'o 
scape — om sau diavol — va fi prefăcut de pute- 
rea vrăjilor mele în şarpe“. 

Zicând acestea, groaznica arătare pieri. 

Regele rămase  buimăcit, necrezând cele ce-i 
văzuseră ochii şi auziseră urechile. 

Apoi ca o vielie se repezi prin toate încăperile 
palatului, căutând pe scumpa lui copilă, dar n'o 
găsi. 

Turbând de mânie contra celui ce îi răpise mân- 
gâierea bătrâneţilor şi neţinând seamă de cele ce 
îi spusese acea arătare, regele Mamur lăsă tre- 


P~ 


DIMINEAȚA COPIILOR 


as. a 


ei lui năzdrăvan şi o porni spre împărăţia A 
turilor. 


i Au! 1 C 
. Norii grei se spărgeau în urma regelui, care - 


recea ca fulgerul peste mii de împărații. 


După luni de zile de goană nebună, regele şi - 


calul lui ajunseră la marginea împărăției vulturi” 


calului şi îndată cal şi călăreț se făcură nevăzuţi. 
Nevăzuţi de alţii. Ei însă vedeau pe toţi. 

Vulturul, care răpise pe domniţa Adi, aflase de 
venirea regelui. Mai aflase că „regele şi. calul lui 
veneau spre palat nevăzuţi. 

Ştiind că nurl poate vedea, când se sal apropia 
vulturul făcu nişte semne şi spuse câteva cuvinte 
vrăjite în fața palatului, unde se afla închisă 
domniţa. y 

Apoi se depărtă de palat. : 

Un vânt puternic îi.vesti apropierea- regelui. 

“Deodată, poarta palatului vulturesc se prăbuşi 
cu un zgomot asurzitor şi pe locul ei se iviră doi 
şerpi. 

Vulturul îşi ţinuse făgăduiala. 
lui fură prefăcuţi în şerpi. 

Vulturul se apropie de cei doi şerpi şi cu pute- 
rea vrăjilor lui drăceşti îi adormi. li aruncă apoi 
într'o temniță întunecoasă. 

In ţara regelui Mamur, curtenii văzând că ace- 
sta nu se mai întoarce, trimiseră oşti în căutarea 
lui. Pe toţi însă îi aştepta aceiaşi soartă. Temniţa 
vulturului se umpluse de şerpi. 

Dar toate au un sfârşit. 

Vasilică Munte, — un tânăr frumos şi voinic 
după cum îi era numele, — văzând jalea din ţara 
regelui Mamur şi cum era dornic să-şi încerce pu” 


d 


Regele şi calul 


PAG. 13 


terile cu vulturul năzdrăvan, porni şi el într'a- 
Colo. s : 
In calea lui se întâlni cu una din ursitorile 
domniţei Adi. 
"Aceasta îi dete:o pană de vultur zicându-i: 
„Când vei ajunge în împărăția vulturilor, suflă 


; „de trei ori. în această pană $i îndată te vei preface 
lor. Atunci regele spuse câteva cuvinte la urechea  ĵî 


ZeXrinž Sti 


pe sera porţilor dela palatul vulturilor, fără 


să le atingi, căci sunt vrăjite. Te vei îurişa apoi, 


în odaia vulturului năzdrăvan. Să iei bine seama 
unde îşi va pune cele trei pene din aripa dreaptă. 


Să le iei şi.să sufli de trei ori peste ele. Apoi vei 


vedea ce va mai . urma. 
de palat şi nevrând să-şi calce făgăduiala dată, S 


4 
- Zicând acestea, ursitoarea pieri printre - copa- 


cii. pădurii. Vasilică făcu întocmai cele ce ii spu” 


sese ursitoarea domniţei. Ca păsărică se ascunse 
în odaia > vulturului şi văzu unde puse acesta 
trei pene din aripa dreaptă. Vasilică le luă şi su- 
îlă de trei ori peste ele. Pe dată îşi luă forma lui 
omenească. Vulturul se trezi ca ars, din somn, 
dar nu mai avea nici o putere. Vasilică dintr'o lo- 
vitură îi tăie capul. Căută apoi prin palatul vultu- 
rului şi găsi pe domniţa Adi, legată cu nişte iar 


turi. groase. 


Vasilică le rupse dintr'o zmucitură. Amândoi e- 
şiră în curte şi auziră în temnița palatului voci o- 


: meneşti. Deschiseră  temniţa şi în locul şerpilor, 


apărură regele şi oştenii lui, precum şi calul năz- 
drăvan. Odată cu moartea vulturului NADANA 
muriseră şi vrăjile lui. - 

Incălecară apoi toţi pe calul năzdrăvan şi o por- 
niră spre ţara regelui Mamur. 

lar Vasilică luă în căsătorie pe frumoasa Adi. 
„Nicu Corneliu Teodorescu 


| Cele trei intrebări ale lui Frederic cel Mare 


Frederic cel Mare, regele Prusiei, avea obiceiul 
ca de câte ori vedea un nou soldat în garda sa, să-i 
facă următoarele trei întrebări: 

„Câţi ani ai? De cât timp eşti în serviciul meu? 
Primeşti regulat solda şi hainele tale?“ 

Un tânăr îrancez, care nu ştia limba germană, 
intră în serviciul gărzii regale. Căpitanul său îi re- 
comandă să înveţe pe de rost cele trei răspunsuri 
ce avea de dat. A doua zi, Frederic cel Mare vine 
pentru a-l întreba, dar începe cu întrebarea a doua: 
„De cât timp eşti în serviciul meu? 

— Douăzeci şi unu de ani”, răspunse A e 


Regele, mirat, îi spuse: 


A 
* 
, 


s -Mla i 


„Câţi ani ai”? 

— Un an, Majestate”. 

Frederic şi mai mirat strigă: 

„Tu ori eu suntem nebuni?” 

— „Şi unul şi altul, Majestate”, zise soldatii 

care luă aceste cuvinte drept a treia întrebare. 

„lată, exclamă Frederic, prima oară când mă 
văd tratat ca nebun în fruntea armatei mele”. 

Soldatul tăcu, dar regele întrebându-l din nou, 
îi spuse în limba franceză că nu înţelege nici un 
cuvânt german. Frederic începu să râdă, îndem” 
nându-l să înveţe limba care se vorbea în statele 
sale şi-i spuse să-şi facă regulat datoria. 

Din limba franceză de Josephine Honiz 


PAG. 4 == 


e trei zile şi trei nopţi pe întinsul mării 

nu mai contenea furtuna. Valuri năpraz- 

| } nice brăzdau întinsul apelor, izbindu-se 

zi furioase de malurile stâncoase, mugind 
înspumesgate. 

Intr'un sat de pescari săraci de pe malul mării 
jalea nu-şi mai avea margini. In căutarea hranei 
de toate zilele, pescarii porniseră la pescuit şi 
cea de-a treia noapte se lăsa peste pustiul de a- 
pe furioase, dar nici unul din cei plecaţi nu se mai 
întoarse. 

In seara aceea, în bisericuţa din miilocul satu- 
lui se adunară toţi bătrânii, femeile şi copiii. In- 
genunchiaţi în faţa altarului, ascultau cu smere- 
nie şi credinţă rugăciunile de mântuire. 

Gândurile tuturor zburau spre Dumnezeu şi la- 
crimi mari brăzdau feţele tuturor. Erau acolo adu- 
naţi bătrâni ce-şi aşteptau feciorii, femei ce-şi 
plângeau bărbaţii şi copii cari tânieau de dor du- 
pă taţii lor, plecaţi în largul mării, ca să le aducă 
hrana cea de toate zilele. 

Bătrânul preot sluijea-cu evlavie şi când glasul 
lui răsună cald în cuvintele: „Doamne, Tu care ai 
apărat de furtună pe ucenicii tăi, apără şi acum pe 


cei căzuţi pradă furtunii“, se auziră deodată zeci 
de strigăte ce veneau din spre malul mării. Sfânta 
slujbă tocmai se terminase şi cu mic cu mare cre- 
dincioşii se îndreptară grăb ţi într'acolo, unde se 
auzeau strigătele. 

Mare le fu mirarea şi bucuria, când văzură la 
malul mării, care se liniştise ca prin farmec, o co- 
rabie cu pânze în care se aflau toţi pescarii ple- 
caţi în larg şi de a căror soartă nu se mai ştia ni- 
mic. Fundul corăbiei era încărcat cu peşte mare 
şi scump. 

Nimeni din cei de pe mal nu se dumirea de a- 
ceastă minune ş'atunci cel mai în vârstă dintre pes- 
cari îi lămuri: 

„De trei zile, începu el, ne luptam disperaţi cu 
furtuna, fără să mai sperăm într'o scăpare. Vă- 
zând noi că orice muncă ni-i zadarnică, mai ales 
că fundul corăbiei noastre se şi spărsese, ne-am a- 
şezat cu toţii în genunchi, să ne facem cea din 
urmă rugăciune. Deodată, înaintea noastră pe 
mare se văzu o lumină puternică, pe raza căreia 
plutea corabia aceasta în care ne vedeţi. Un glas 
tainic se auzi: 

(Citiţi urmarea în pag. 15-a) 


== DIMINEAȚA COPIILOR 
a a = 


VALURILOR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ola era o fetiţi de cinci ani, înzestrată 
de bunul Dumnezeu cu toate calităţile u- 
nui copil cuminte. 

Mai ales era foarte miloasă şi ajuta cu 
plăcere pe nenorociţii, care cereau de po- 

mană la poarta casei părinţilor ei. 
Printre aceştia, era şi un biet moşneag orb, în- 
tovărăşit de o copilă nespus de frumoasă, cam tot 

de aceiaşi vârstă cu micuța Lola. 


(Urmare din pag. 14): 


„Eu sunt spiritul valurilor, trimisul Domnului! 
Credinţa voastră şi rugăciunile celor rămaşi aca- 
să v'au mântuit!“ 

„Atunci furtuna a încetat deodată şi ne-am 
urcat toţi în corabia cea nouă, care era încărcată 
cu peşte, precum vedeţi. Fără ca cineva să pue 
mâna pe vâsle sau pe pânze, corabia ne-a adus 
singură la țărm“. 

Astfel vorbind pescarul, toţi cei de față căzură 
în genunchi şi mulţumiră Cerului, apoi descărcară 
peştele din corabie. 

De îndată ce peştele fu descărcat, un vânt uşor 
umilă pânzele corăbiei mântuitoare, care se de- 
părtă încet de mal, înconiurată de o tainică lu- 
mină, ducându-se, poate, pe alte mări cu furtuni în 
ajutorul altor credincioşi în primejdie de moarte. 

D. Constantin Mereanu 


Fetiţa aceasta, acoperită numai în sdrenţe şi 
umblând desculţă şi vara- şi pe timp friguros, o 


„impresionase mult pe Lola. 


Deaceea, îi dădea pe lângă pomana obişnuită 
şi câte o prăjitură două, din acelea pe care mama 
Lolei le pregătea pentru ea. 

Intr'o zi, fetiţa veni iar la poartă, dar de data 
aceasta era singură. Lola, care se juca prin curte, 
o văzu şi-i eşi repede înainte, mirându-se că nu-l 
vede şi pe bătrânul orb. 

Deschise repede poarta şi atunci abia observă 
că fetiţa plângea şi ţie-era mai mare mila s'o vezi 
cât suferea. 

Lola o apucă de mână şi o întrebă blând: 

„Dece plângi?“ 

Printre lacrimi mica cerşetoare îi răspunse: 

„Bunicul meu a murit şi acum nu mai am pe 
nimeni. De două zile nu am mâncat şi acum mire 
aşa de frică să dorm singură pe maidane, unde 
dormeam altădată cu bunicul... 

— Cum, fetițo, tu nu ai casă şi nu ai nici tată 
şi mamă, aşa cum am eu şi alţi copii? 

— Nu. Eu nu am de mult şi dacă nu ar fi fost 
bunicul, poate nici eu nu trăiam până acum“. 

Lola o strânse la piept şi, înduioşată, începu şi 
ea să plângă. 

„Cum te chiamă? o întrebă ea. 

— Marioara“. 


PAG. 16 == 


Ştergându-şi lacrimile, Lola o luă de mână şi-i 
zise: 

„Ascultă,  Marioară, nu mai plânge. De azi 
' înainte vei îi surioara mea dragă şi vei avea tot 
ce”ţi trebue. 

— Bine, dar ce vor zice părinţii tăi? 

— Părinţii mei sunt aşa de buni! Ai să vezi ce 
bucurie le vei face. Acum, vino cu mine“. 

In ziua aceia, toată casa era în sărbătoare. Se 
sărbătoreau cinci ani dela naşterea Lolei. Mama 
ei şi cele două servitoare erau la bucătărie şi zo- 
reau pregătirea mesei la care trebuiau să vie şi 
câţiva invitați. 

Nevăzute de cineva, Lola şi Marioara intrară 
in casă. In camera ei, Lola, o puse pe micuța ei 
prietenă să se desbrace de hainele rupte şi mur- 
dare şi-i dădu din dulapul său, altele noui şi îru- 
moase. 

Apoi î îi aduse din cămară o cană mare cu lapte, 
să-şi mai potolească foamea, până la ora mesei. 

„Ştii ceva, Marioară? Eu cred că tu eşti tare 
obosită şi că ar fi bine să te odihneşti puţin. Uite 
patul meu, culcărte“. 


== DIMINEAȚA COPIILOR 


"După ce Marioara adormi, eşi binişor afară şi 
se jucă mai departe i in curte. 

Aproape de prânz, începură să sosească priete- 
nii şi rudele, aducând diferite. daruri frumoase 
pentru Lola. 

Insfârşit, toată lumea se aşeză la masă. Lola 
merse până în miilocul camerei şi zise cu glas ho- 
tărît şi cât putu de tare pentru a fi auzită: 

„Vă rog foarte mult să aşteptaţi puţin şi voi a- 
duce şi eu aci pe cineva“. 

Eşi repede şi se îndreptă spre camera sa. 

Peste câteva minute, Lola se înapoia ţinând de 
mână o fetiță tot aşa 'de frumoasă, care nu în- 
drăznea însă să se apropie de masă. 

Lola povesti atunci cele întâmplate. 


Părinţii Lolei şi ceilalţi invitaţi sărutară pe Ma- 


rioara şi o aşezară la masă lângă Lola, care era 
acum foarte fericită că scăpase de suferință pe 
acel copil nenorocit. 

Toţi cei de faţă o lăudară pe Lola, urându'i ca 
toată vieaţa ei să facă numai fapte bune. 

Şi din ziua aceia, Marioara fu şi ea un copil fe- 
ricit, trăind alături de Lola ca două surori bune. 

Costin Codescu 


A d ý 


-> o [BOI LUI ADAM] 


Când Adam şi Eva fură isgoniți din raiu, Dum- ` 


nezeu avu totuşi grijă de ei, trimițându-le prin în- 
gerul Gabriel semințe de grâu, doi boi şi diferite 
unelte trebuincioase pentru lucratul pământului. 

Ingerul arătă lui Adam cum se ară pământul cu 
plugul, cum se seamănă grâul şi cum se seceră, 
când va fi gata. 

Când Adam ara pământul, plugul se opri deo- 
dată şi nu mai mişca din loc, ori cât s'au trudit 
boii cu toată puterea. 

Adam îşi pierdu răbdarea şi tot necazul 
vărsă pe bieţii boi, bătându-i îngrozitor. | 

Unul dintre boi, cel mai în vârstă, se plânse cu 
glas tare: 

„De ce te porţi aşa de rău cu noi?“ 

Adam îi răspunse: 

„Pentru că nu trageţi plugul“. 

Şi boul îi răspunse: 

„Pe tine te-a bătut Dumnezeu, când nu te-ai su- 
pus poruncilor sale?“ 


şi-l 


- Şi Adam se rugă lui Dumnezeu: 

„Doamne, Tu mi-ai ertat păcatul; dar îngădui 
ca ori ce animal să-mi pomenească de păcatul 
meu?“ 


Din acest moment, Dumnezeu a luat animalelor 


-putinţa de-a mai vorbi. 


Dar plugul tot nu se mişca. Atunci Adam începu 
să sape în acel loc, făcând o gaură mare în pă- 
mânt şi dădu de cadavrul fiului său Abel care fu- 
sese omorît de fratele său Cain. 


Din esperanto de Camil Pelrma 


“POVESTEA BUNICII 


He! pe vremea mea copii, 

Erau dulciuri bune şi fistichii. 
Dar să ştiţi că niciodată, 

N’a fost ca Suchard, ciocolată! 


Atelierele „ADEVERUL” 8. A. 


Y 


PEARLS PUD Eder 3 De, 
$ IS 
HI i 


p 


„Hi, căluțule, care eşti capră, hi!” PREȚUL 5 LEI 


Cutremurul de pământ. 


Intr'una din seri de pe la sfârsitul lunei trecute, 
aci în Capitală, precum şi în cea mai mare parte din 
țară, s'a simţit un cutremur de pământ. La ora a- 
ceea — erau orele aproape 10 şi iumătate seara— 
poate că mulți din micuţii noştri cititori dormeau— 
cât p'aci era să scriem „făceau nani”. Unii dintre 
aceștia poate că au fost treziţi din somn. 

Alţii, poate, nu se culcaseră încă şi cu toate a- 
cestea, se prea poate să nu-l fi simţit. Cu atât mai 
bine pentru dânşii. 

Insă, au fost şi unii — nu numai copii, dar şi 
persoane mari — care l-au simţit şi sau speriat. 
Se poate chiar ca unii să îi căutata scăpa prin 
fugă şi a eşi din casă. Să nu se supere aceştia, dar 
să ne dea voe să le spunem că s'au speriat de po- 
mană. 

S'au speriat de pomană, de oarece cutremurul 
de pământ dela noi a fost slab, aşa că nu era vreo 
primeidie. A făcut să se mişte lămpile atârnate, 
ne-a sguduit puţin şi pe noi şi atâta tot. 


Cum sunt cutremurele? 


Sunt cutremure puternice. precum sunt şi CU- 
tremure mai puţin puternice sau chiar slabe de 
tot. După cum se măsoară gradele de căldură, tot 
aşa se măsoară şi puterea mai mare sau mai mi- 
că a cutremurelor. Un învăţat italian, pe nume 
Forelli, a făcut o măsurătoare, o scară, numită 
„scara Forelli”! 

După scara aceasta, cutremurele se împart în 
grade. Incep dela gradul 1 şi ajung până la gradul 
10. Când se produce un cutremur dela gradul 5 în 
jos, cutremurul acesta este aşa de slab, că de cele 
mai multe ori nici nu-l simţim. Se ştie numai că a 
avut loc un cutremur după înregistrarea ce s'a fă- 
cut la Observatorul astronomic de către aparatele 
speciale. Altfel, cum am spus. noi nu-l simțim şi 
nu Ştim că sub noi s'a clătinat pământul. 

Cutremurele de pământ însă. nu numai că se 
simt, ci încep să devină primeidioase dela gra- 
dul 5 în sus. Până la gradul 7, se simt, dar 
nu Sunt aşa de periculoase. Dela gradul 7 în 
sus este, în adevăr. primejdie mare, iar cutre- 
murele de gradul 9 sau — ceeace să ferească 
Dumnezeu — de gradul 10 sunt nimicitoare. Un 


N 
cutremur de_gradul 10 ar fi cel mai mare prăpăd. 
N'ar lăsa în picioare nici o clădire, ar face în pă- 
mânt crăpături până în adâncimi. ar schimba 
cursul apelor. 
Intr'un cuvânt, ar îi cea mai grozavă nenorocire 
ce s'ar putea întâmpla. 


Unde se produc cutremurele 
primejdioase? 


Sunt anume părți pe pământ, unde cutremure- 
le se produc destul de des şi uneori sunt asa’ de 
puternice, că aduc mari nenorociri. 

Astfel de părţi ale pământului. care sunt cunos- 
cute, se găsesc la ţărmul unor mări sau oceane şi 
în apropiere de ele sunt vulcani — unii în activi- 
tate. iar alţii stinşi. 

Aşa, de pildă, în Asia, o tară unde cutremurele 
au loc destul de des şi unele din ele sunt de gra- 
dul 8 sau chiar 9, este Japonia cu insulele ei. 

In Europa, cutremure au loc mai des în Italia: de 
Sud şi pe coastele Greciei. Centrul — mai exact 
se zice „epicentrul” — ultimului cutremur de pă- 
mânt, pe care l-am simţit şi la noi, a fost în Gre 
cia şi mai ales în Peninsula Calcidică, unde a pri: 
cinuit pagube mari, răpunând şi multe vieţi ome- 
neşti. 

Sa primit chiar vestea că din cauza  cutremu- 
rului, o insulă mică din apropierea Peninsulei Cal- 
cidica s'a scufundat în apele mării şi că nenoroci- 
tii ei de locuitori şi-au găsit cu toţii moartea. 


2-2 o-o-o-o-c- 2-19»: o-2-o-2-c-c-c-. 


__ IN RECREAȚIE 


Ştii ce-l o minciună ? 

Când e 'nourat, să spui că-i lună 
Când e senin că tună 

Şi că ciocolata Suchard nu-i bună! 


2-22 2-22 oo 0-2 0-o-o 


E d iii iii aia e ii a i 


Din cauza unui accident de tipografie, 
continuarea romanului „AVENTURILE LUI 
GUGULICĂ“, se amână pentru n-rul viitor 


ba 


DIMINEATA | 
COPiiLOR 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. —- Str. CONST. MILLE (Sărindar), 12. — TELEFON 6/67 


-... 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI | IN STRAINĂTATE DUBLU 
6 LUNI 100 „ UN NUMĂR 5 LEI 


16 Octombrie 1932 — Nr. 453 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


mea 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


VYYYYYvvvvvYvvvvr TYTYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYTY 
ga fe i act o tu PRE ac N ta 6 o ler EE T la ES i Ia 
3 i v. . v . v 
: | Un băiat şi-o fată mică | i 
3 ci ț H 3 
$ In odaia 'ntunecată De biat. $ 
f Sunt doar ei: Linişte-i peste tot locul... i 

Un băiat şi-o fată mică. Drumul e de nea albit... $ 
Stau în noapte, fără frică, S'a stins focul... f 
Singurei. De departe se aude clinchet $ 
Junele-i trântit pe... masă scurt şi amorțit... : 
lar cocheta, pe sofa. Dar eroii stau "departe : 
Nimeni altul nu-i acasă: Ei wau inimi să tresară. EI 
? El şi ea. De cu seară $ 
$ Prin fereastră Până mâine dimineată $ 
: Lund-aruncă în odaie Tot aşa vor sta, pe masă. $ 
i Mii de raze Căci — vedeţi — ca e... păpuşe i 
: Ce cad ploaie EI, paiaţă. : 
$ Pe sofaua cea albastră Şi stăpâna cea micuță i 
: Si pe chipul cel pictut I-a uitat la prânz acasă. Fi 
- N. H. Marcovici : 


ORTIITIILLLLLLILEEEEEETTEEYEYEEYEYYYYYYEEEYYEEEEEEYEEE EEEE PAERATA TETTIE 


HHHH 


+ 
DHH HHHH H HHHH HHHH HHHH HHAH HH PEN IIEP A EA AIE. AAAA A AAAA AAAA AAAA AAAA AA ini aud 


: .[UN OM SUCIT 

Z, 

; Bonjur, Georgică! Ce mai faci? — Măi, măi! ce om, ce vorbe seci! 

$ — Bonjur... la uite, știi că-mi placi! Te-am întrebat: cum mai petreci? 

$ Dar oare, pentru Dumnezeu, — Tronc! De-asta mă oprişi în drum? : 
Ce te priveşte ce fac eu? De petrecut îmi arde-acum, 

; — Ei! doară nu suntem năuci! Când eu descoper cu amar 

: Eu vream să zic: cum o mi duci? Că wam un sfant în buzunar! 

$ — Ce vrei să duc? Mă ştii hamal, Dar — apropo — nu cumva di, 
Birjar, căruță, slugă, cal? Vreo sută cu 'mprumut să-mi dai? 

Victor Adrian 


AARSE AAEE ETTE TE iii iii ia AEAEE AAEE A AAAA AAAA AAAA AAAA EAEE AAA 


PAG. 4 = — 


DIMINEATA COPIILOR 


A MII N TPRI 


'a întrebat iubitul meu nepoţel 
Mirciulică si m'au întrebat şi 
alţii din drăguţii mei cititori: 
„Mos Nae, ai fost vreodată co- 
copil?” 

De întrebarea aceasta am râs 
cu poftă. Dar cunr vă închi- 
puiți, dragii mei. că eu mam 
născut ca Mos Nae, aşa cum 
sunt astăzi? De sigur, am fost şi eu odată copil, 
asa cum sunteti voi acum. 

Dar când le-am spus aceasta, ei mi-au dat zor 
cu alte întrebări: „Şi cum ai fost când erai co- 
pil? Nu ne arăţi o fotografie de atunci? Si unde 


de MOŞ NAE 


ai trăit, când erai copil? La ce şcoală mergeai și 
cum era şcoala?” 

lar mica Adina, care e foarte drăguță. dar îi 
place cam prea mult să meargă la cinematograf, 
m'a întrebat: „Moş Nae. de câteori pe săptă- 
mână mergeai la cinema. când erai copil? Erau 
şi atunci filme sonore?” 

Am râs si de întrebările Adinei, pentrucă.... 
pentrucă, pe vremea când eram copil — vedeti 
ce mult este de atunci — nici nu se ştia ce este 
cinematograful şi nici nu se bănuia măcar că are 
să fie inventât. Aşa că, nefiind cinematograf. nu 
existau nici un fel de filme — nici sonore, nici 
nesonore. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Si câte alte lucruri nu erau pe vremea copilă- 
riei mele! Sau. chiar dacă erau undeva, noi nn 
le văzusem încă. 

lată. Nelu ma întrebat: „Aveaţi lumină elec- 
trică în casă?” lar Silvia mi-a pus altă între- 
bare: „Moş Nae, când erai copil, te plimbai des 
cu automobilul?” Ma întrebat asa, fiindcă pe 
dânsa tăticul ei o plimbă cu automobilul aproape 
in toate zilele. 

— Silvio dragă, pe vremea când eram copil, 
nu existau automobile. nu numai în comuna în 
care. m'am născut si am. copilărit, dar nu existau 
nicăieri pe pământ. Incă nu fusese construit, aşa 
că nu se ştia nimic despre automobil. 

„Dar, Mos Nae, îmi întoarse vorba Silvia. dum- 
neata trebue să fii bătrân de tot. Poate că ai o} 
sută de ani. 

— Nu, Silvio, sunt eu destul de bătrân. dar 
până să ajung — ceeace nu cred şi nici nu do- 
resc să trăiesc atâta — la vârsta de o sută de 
ani, mai trebue mult, toarte mult. Insă te înseli, 
când îți închipui că automobilele sunt de aşa 
mult timp. 

De asemenea, pe când eram copil. nu văzusem 
nici un aeroplan, pentucă naveam cum să văd 
ceeace nu exista încă, Ba chiar tiu minte că, pe 
când eram prin clasa a doua sau a treia de liceu 
— deci, când nu mai eram copil — stăteam de 
vorbă cu colegii mei şi le spuneam: „Ce ar fi 
dacă am face nişte aripi pe care să le agăţăm de 
spate şi să sburăm cu ele? Sau dacă am construi 
un aparat în care să ne aşezăm şi să ne ridicăm 
în văzduh?” 

Ştiţi ce mi-au răspuns colegii? Că nu sunt îu 
toate minţile, fiindcă mă gândesc la lucruri, care 
nu Sunt cu putinţă. 

Vedeţi. prin urmare, că noi nici nu puteam 
bănui măcar că o să vie o zi. când oamenii au să 
călătorească în aeroplane, precum sunt sigur că 
va veni o zi — ši nu e departe de noi — când ae- 
roplanele au să fie aşa de multe, cum sunt astăzi 
automobilele şi trăsurile. 

Cât despre lumina electrică, despre care ma 
întrebat Nelu. îi răspund că nam văzut lumină 
electrică decât atunci, când, împlinind vârsta de 
douăzeci de ani, am plecat de acasă, adică din co- 
muna mea din Macedonia, ca să viu aci, în Țara 
Românească. Pentru întâia oară lumină electrică 
am văzut în Serbia. la Belgrad, si multă vreme 
am stat mirat si nedumerit. 

Insă, la noi în comună sau în oraşul Bitolia, o- 
ras asezat la vreo 50 de kilometri de comuna 
noastră şi unde am făcut liceul, nu era nici po- 
meneală de lumină electrică. Ba mai tiu minte că, 
pe când eram copil mic, asa de vreo cinci sau 
sase ani. în comuna noastră nu prea erau nici 
lămpi cu petrol si nici chibrituri. 


—= 


„Dar când se înopta, stăteaţi pe întunerec sau 
aprindeați opaituri?” mă întrebă Adina. lar Silvia 
zise: „Cine stie în ce sat sărac şi înapoiat te-ai 
născut, Mos Nae!” 

— Silvio, te înşeli, dar mai întâi să răspund A- 
dinei şi să-i lămuresc întrebarea. 

Nu făceam lumină cu opaițuri, căci nici nu ştiam 
ce sunt opaiţurile, ci cu un fel de candele cu uleiu. 
De sigur. dedeau o lumină slabă de tot, însă, să 
vă mai spun ceva. La noi nu era obiceiul să, stăm 
noaptea târziu. Ne culcam de vreme şi ne sculam 
dimineata de vreme — şi aşa era mai sănătos. 

Şi acum, Silvio, să-ţi spun ce fel de sat este 
comuna în care m'am născut, am copilărit şi unde 
am învăţat clasele primare. 

Este o comună care, pe vremea când eram co- 
pil, avea nu mai puţin de 2800 (vezi: două mii opt 
sute) de case şi vreo 14 mii de locuitori. 

Asezată pe vârfuri de munti, străjuită de o fal- 
nică pădure de fag, comuna mea de naştere era 
mândria noastră. fiindcă era cea mai frumoasă co- 
mună românească din Macedonia. Numai case de 


(Citiţi urmarea în .pag. 7-a) 


PG. 6 


DIMINEAȚA COPIILOR 


* Codriţă pa 


| 


s 


+2 
bd | 


ntr'o zi Codriţă eşi în balcon cu mâinile puse 
trompetă la gură și strigă tovarăşilor săi de 
joc, care se aflau în stradă: 
„Băeţi, veniţi la mine, că ne vom distra de mi- 
nune. Am ceva nou-nouţ în minte, care o să 
vă placă la toţi... pe onoarea mea!“ 

Auzind băeţii astfel, săriră ca nişte sfârleze de 
bucurie şi deteră navală la Codriţă acasă. Acolo 
îşi găsiră tovarășul împrejmuit de vre-o zece um- 
brele care mai de care mai noui şi frumoase. Unele 
erau înflorate ca un câmp de primăvară, altele 
roşii în întregime ca nişte maci aprinşi, iar altele 
negre pentru ploae. 

„Dar ce, te-ai făcut negustor de umbrele?*... în- 
trebară băeţii când intrară în casă. 


| Lab 


LI Eize 
20 
de VOICHIŢȚA CERCEL 29” 
& 


raşutise |a] 


Codriță se înroşi tot şi răspunse cam înbufnat:; 

„Dar ce, astea sunt umbrele, nu vedeţi că sunt 
paraşute?... 

— A!... am înţeles, am înţeles, răspunseră băieții, 
acum să vedem experienţele“. 

Foarte încântat că a fost înţeles, Codriţă luă 
cea mai frumoasă umbrelă, o deschise şi eşi cu ea 
în grădină. Prietenii îl urmară aducând cu ei toate 
celelalte umbrele din casă. 

„Acum staţi şi uitaţi-vă la mine, le spuse Co- 
driţă după ce se urcă pe o ladă cu umbrela deschi- 
să.în mână. 

Când voi număra până la trei, îmi voi da dru- 
mul de aici și parașuta are să mă ducă înspre voi 
ca pe un uliu la o cloşcă cu pui“. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Dar când sări de pe ladă, Codriţă se alese cu o 
zgârietură la picior cu una pe nas şi cu umbrela 
ruptă. 

„Ei, n'a fost lada destul de înaltă, dar o să ve- 
deţi voi acum“, le spuse el. Şi se urcă repede pe 
altă ladă mai mare, dar rezultatul a fost că acum 
rupsese încă o umbrelă şi mai avea şi un picior 
scrântit. Prietenul său Beby, ca să se arate şi mai 
grozav, zise tare: 7 

„Băeţi, şi eu am o idee, nu numai Codriţă, și vă 
asigur că e mai bună”. 

Fără să mai aştepte vre-o părere, se urcă repe- 
de pe o scară, ținând în mână două umbrele des- 
chise. 

„Vedeţi voi, o singură umbrelă nu e deajuns, 
strigă de acolo, dar cu două, o să vedeţi cum am 
să mă las pe pământ ca un vultur cu aripele întin- 
se la fel cu două corăbii de pe marea furtunoasă”. 

Dar băeţii râseră cu poftă, când văzură alte 
două umbrele rupte şi alte scrânteli de picioare. 

Acum Codriţă şi Beby se luau la întrecere care 
mai de care în faţa băeţilor nevoind să rămână de 


PAG. ? 


râs. Cu toate astea, experienţa a dat greş, căci 
nici nu se putea altfel, iar nasul lor se umilă ca o 
pătlăgea şi ochii li se făcură ca de broaşte. 

Când mama şi surioara lui Codriţă veniră aca- 
să din oraş, văzură grădina plină de umbrele rup- 
te, care zăceau ca nişte găinuşe fără de cap şi 
aripi. zii) 

Se supărară amar pe Codriţă, că le-a lăsat 
fără de umbrele din cât de multe şi frumoase 
aveau şi îl pedepsiră cu închisoarea în casă pe 
timp de o săptămână. Acum Codriţă se căia amar 
că a făcut o experienţă atât de păgubitoare, care 
a stors lacrimi din ochii Despinei, surioara lui atât 
de bună. Stătea singur în casă şi se gândea. 


„„Codriţă, Codriţă 

Cât o gărgărită 

Sau om de un cot 

Si greu cât un bot, 

Indură'n tăcere şi nu zi nimic 

De vina ta mare din capul tău mic... 
Voichiţa Cercel 


= = == 


Urmare dela povestea din pag. 5-a: ,De când eram şi eu copil“ 


piatră, acoperite cu plăci de ardezie, toate curate 
şi frumos vopsite şi cele mai multe având două 
etaje. Noi nu știam ce sunt bordeiele și colibele, 
dar nu stiam nici ce sunt cârciumile. In toată co- 
muna noastră nu exista o singură cârciumă, pre- 
cum eu nu tiu minte să îi văzut vreodată pe străzi 
vreun om beat. 

Vezi, Silvio, că nu era un sat sărac şi înapoiat 
frumoasa si mândra comună în care m'am născut. 

Mai am ceva de spus, însă despre aceasta vă 
rog să rămână vorba între noi. Ştiţi că până la 
vârsta de 18 ani. eu nu călătorisem nici o dată cu 
trenul şi nici nu văzusem vreun tren? 

De sigur. pe vremea aceea erau trenuri. Şi aici, 
în România, si în celelalte ţări din Europa. Insă, 
abia când ajunsesem la vârsta de 18 ani, s'a con- 
struit o linie ferată dela Salonic la Bitolia. Până 
în comuna noastră însă n'a fost si nici astăzi nu 
este vreo legătură de cale ferată. 

.. Dar micii mei prieteni mi-au cerut să le arăt 
o fotografie din copilăria mea. Dorinţa aceasta asa 
de drăguță din partea acestor prieteni şi mai dră- 
guţi îmi reamintește ceva, despre care cer voe să 
povestesc. 

In vremea când eram copil, în comuna noa- 
stră nu era nici un fotograf, care să aibă atelier şi 
să stea acolo tot anul. In lunile de vară însă, ve- 


nea din când în când câte un fotograf de prin o- 
raşe mai mari. Fotograful de care îmi amintesc, 
era Italian şi se numea Marco. Un Italian, care 
vorbea un fel de limbă italo-română. făcută de el. 

Şi iată, un unchiu al meu — fie-i ţărâna uşoară! 
>~ m'a luat într'o zi de vară şi ma dus la Marco 
să fiu fotografiat. 

Unchiul meu. bărbat înalt și voinic. m'a luat în 
braţe — nu stiu dacă aveam atunci cinci âni. 

Marco, vorbind în limba lui italo-română, ne tot 
potrivea, ca să eşim cât mai bine zicea el. 

Dar când l-am văzut că îşi acoperă capul, aşa 
cum fac fotografii, cu nânza neagră, mam speriat 
atâta de mult, că am început să tip. să plâng si să 
mă sbat în brațele unchiului meu. ! 

„Mi-e frică! Mi-e frică!” strigam mereu. 

N'a fost chip să mă potolesc şi să stau cuminte. 
Asa se face că nam nici o fotografie de când e- 
ram copil mic. lucru de care astăzi îmi pare ne- 
spus de rău. Nu-i aşa că ar fi fost interesant să 
vedeţi un Mos Nae copil? 

.. Insă am mai fost întrebat la ce scoală mer- 
geam şi cum era şcoala noastră. Despre aceasta 
am să povestesc într'un număr viitor...., dacă ast- 
fel de povesti si amintiri sunt pe placul iubiţilor 
nostri cititori. 


Moş Nae 


„Dacă "'ntrebi de ziua 'n care 
Porci şi scroafă au murit, 

Spun că Joi, când biata-ţi soacră 
Drent în put s'a prăvălit“. 


„Asta-i binele, măi Haplea? 
insă spune-mi de-ai văzut, 
Ce-a cătat sărmana soacră 
Și în puț cum a căzut? 


ê 


[2|___CAPITOLULII | Test de MOŞ NAE | 
ZAZ 


Când boerul află vestea, 

A sărit ca ars în sus: 

„Cum, mă, soacra!—Da stăpâne, 
A căzut în puț, s'a dus. 


— Păi, din puț a vrut să scoată 
Pe copilul tău drăguţ, 
Pe lonel ce alunecase 
Şi căzuse drept în puț“. 


„Când am Scos-0, vai! murise. 
Dar încolo, totu-i bine. 

— Nu vorbi! îi strigă omul, 
Taci din gură, că-i ruşine. 


Auzind aşa boerul, 
Nebunie i-a venit, 
Par'că trăznet îl lovise 
Și-a rămas ca înlemnit. 


DIMINEATA COPIILOR 


Când putu iar să vorbească, — N'a scăpat, îi spune Haplea, Stă zdrobit sărmanul tată 
Intrebă înspăimântat: lartă-l Domnul — vai de mine!—  De-astă veste 'ngrozitoare, 
„Nu-i aşa că băețelul A murit chiar ca un înger, Un copil avea şi dânsul 
Dela moarte a scăpat? Dar încolo, totu-i bine“. Și pe-acela nu-l mai are! 


Insă Haplea-i dă nainte: „Când văzu că arde grajdul, — Care grajd? întreabă omul. 
„Vrei, boerule, să ştii, El de foc s'a speriat, - Graidul cel cu vite pline 
Din ce pricină băiatul A fugit aşa'n neştire N'a scăpat măcar o capră, — 
Nu mai este printre vii? Și în puț drept a picat. Dar încolo, totu-i bine. 


Dar păcat e, zău, de casă. — Dar nevasta, vai, sărmana! — Cum, ce.spui? strigă boerul 
— Care casă? Ce vorbeşti? Cum mai rabdă? Cum trăeşte? Și nevasta... vai de mine! 
— Scrum, Sstăpâne-i şi cenuşe, — Lângă mama-i şi copilul — A murit, îi spune Haplea, 
Dumneăta doar să trăeşti. In mormânt se odihneşte. Dar încolo, totwi bine“. 


| SFÂRŞIT | 


PAG. 10 DIMINEAȚA COPIILOR 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


1) COMAN G. MARIA, Clasa IV-a şi COMAN G. BENONI, Clasa II-a, Şcoala primară mixtă din Com Scăeni, 
Jud Prahova. 2) BÂRSESCU DOINA, Clasa I-ia, Şcoala de fete „M. Eminescu“-Tg. Mureș. 3) RELI LOEBEL, 
Clasa III-ia,-Bucureşti. 4) MEILICH I. EUGEN, Clasa I-ia, Şcoala de băeţi Nr. 14-Chişinău. 5) MIROIU I. 
DIAMANDI, Clasa II a, Şcoala de băeţi, Olteniţa. 6) CĂRĂUȘU CRISTINA. Clasa IV-a, Şcoala de fete Nr. 7,- 
Galaţi. 7) COSTICĂ MOLDOVANU, Clasa III-ia, Şcoala primară de stat,-Sf. Gheorghe. 8) LUCICA MOLDOVANU, 
Clasa IV-a, Şcoala primară de stat,-Sf. Gheorghe. 9) BERCOVICI FRIDA, Clasa II-a, Şcoala de fete „Fraternitatea 
Zion“, București. 10) POMERANTZ ALEXANDRU, Clasa l-ia primară,-Bucureşti. 11) SCHWARTZ ISAC, Clasa 
Il-a A. Şcoala de băeţi Nr. 14,-București. 12) VICTORIA V. SAVA, Clasa Il-a, Şcoala de Aplicaţie,-lași. 13) 
BÂRZOTESCU MANUELA, Clasa IIl-ia, Şcoala de fete Nr. 1 „Principesa Elena“,-Bălţi. 14) RFPEDE IONEL, 
Clasa IV-a, Școala de băeţi Nr. 2,-Vulcan (Jud. Hunedoara). 15) DOREL CALMANOVICI, Clasa II-a, Şcoala de 
băeţi Nr. 1,-Galaţi. 16 ONCIUL DIMITRIU, Clasa II-a, Şcoala de băeţi Nr. 5,București, 


PAG. 11 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Fotografiile cititoarelor şi cititorilor cari au luat la şcoală premiul l-iu 


1) GEORGESCU P. RASSIN, Clasa II-a, Şcoala de băeţi Mixtă „„Colentina“,-Bucureşti. 2) WANDERMAN ELLA, 
Clasa IV-a Şcoala de fete „Cultura“,-Bucureşti. 3) DUMITRESU A. ELENA, Clasa lia, Şcoala de băeţi Mixtă 
Nr. 46,„București. 4) KAHAN MOZES, Clasa II-a, Şcoala de băeţi „Moria“,-Bucureşti. 5) IONEL S. ADAMACHE, 
Clasa II-a; Şcoala de băeţi Nr. 1,-Lulcea. 6) ELEONORA SMANȚUC, Clasa IV-a, Scoala de fete Nr. 8,-Timişoara. 
7) SMEU G. ELENA, Clasa IV-a, Şcoala de fete Tip. Urban din Com. Comana,-Jud. Viașca). 8) LAZAROVICI G. 
IOAN, Clasa II-a, Şcoala de băeţi Nr. 28,-București. 9) MALI SEGAL, Clasa I-ia B., Şcoala Instrucţiunea Goldfarb,- 
București. 10) OLGA GEORGESCU, Clasa II-a, Şcoala de fete Nr. 16,-București. 11) FISCHLER NELLY, Clasa 
Il-a, Şcoala Mixtă „Israelito-română“,-Podul Iloaei. 12) WOCUREK FR. ILIE, Clasa III-ia, Şcoala de băeţi Mixtă 
„Stavropoleos“,-Moreni (jud. Prahova). 13) SACHE ROSENHAUPT, Clasa III-a, Şcoala de băeţi „Notre Dame de 
Sion“,laşi. 14) GHEORGHE ALEXANDRU IANCOVICI. Clasa I-ia, Şcoala de stat din Făget,-Jud. Severin. 15) 
VASILIU DANA, Clasa IV-a, Şcoala de fete Nr. 18 „General Florescu“,-Bucureşti. 16) NEGUȘŞ I. MARIA, Clasa 
III-ia, Şcoala de fete Nr. 1,-Roşiori-de-Vede, 


= DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 12 = E = 


*|Podul de argint|x 


© | TEER 

(Or REMET 
DOL: - de 

Do er Pi 


întindea 


Răsărit se 
țara mândră şi roditoare a îm- 


| eparte spre 


păratului Roşu. Avea ţara lui 
câmpii: cu .holde bogate şi nes- 
fârşite, păduri mari şi dese, is- 


voare limpezi, munţi înalţi şi 
dealuri pline de livezi. De ani 
de zile, belşugul şi voia-bună 


domniau în ţara binecuvântată de Dumnezeu a 
împăratului Roşu şi mai avea acest împărat o 
fată fără seamăn de frumoasă, care se chema 
Sorina. 


Alături de împărăţia lui Roşu-împărat, se întin- 
dea ţara împăratului Verde, tot aşa de frumoasă 


ALEXANDRU BAICULESCU 


| | | 


şi bogată ca şi a împăratului Roşu. Dar acest îm- 
părat avea şi o mândreţe de fecior, frumos şi voi- 
nic cum nu mai era altul pe lume, căruia de mici 
se zicea Făt-Frumos. Şi de multă vreme, încă de 
pe când copiii erau mici, cei doi împărați hotărî- 
seră să unească împărăţiile lor mândre, prin că- 
sătoria copiilor. 


Tocmai în vremea aceasta când lucrurile erau 
pe cale de înfăptuire, împăratul Negru, care de 
mult râvnea la ţara bogată a împăratului Roşu, 
porneşte cu războiu contra lui. Şi pentru că era 
prea bătrân ca să pornească în fruntea oștilor la 
luptă, împăratul Roşu lăsă pe Făt-Frumos să-i 
conducă oștile. Făt-Frumos înfruntă aprig oastea 


DIMINEAȚA COPIILOR === 


împăratului Negru, şi după câteva lupte grele, go- 
ni din ţară toată oastea duşmană. Şi cum se în- 
torcea dela războiu învingător şi vesel, ştiind bine 
că acum va lua în căsătorie pe frumoasa domni- 
tă Sorina. văzu de departe palatul mohorit şi 
trist. 

— Ce sa întâmplat? zise Făt-Frumos, când in- 
tră înăuntru. 

— Zmeu? Negurilă a furat-o pe Sorina, răspun- 
se printre lacrămi împăratul Roşu. 

— Mă voi duce s'o caut şi s'o aduc înapoi, chiar 
de-ar fi să mor pe-acolo, răspunse hotărit Făt- 
Frumos. 

In zadar fură toate rugăminţele părinților, ca 
să-l întoarcă dela hotărîrea lui, căci Făt-Frumos 
nevoind să ştie de nimic, plecă în căutarea dom- 
niței. 

Ținuturile pe care le stăpânea zmeul Negurilă 
erau pietroase şi sterpe, şi se întindeau departe 
spre Miază-noapte şi aceste tinuturi ale zmeului 
erau despărțite de țara împăratului Roşu printr’o 
vale prăpăstioasă şi aşa de adâncă, încât nime- 
nea nu-i văzuse vreodată fundul. Peste această 
vale, nu se putea trece altfel dincolo, decât pe un 
pod mândru de argint, care era făcut peste ea. 
Dar acest pod fiind al zmeului, el nu dădea la ni- 
meni voe să treacă. dincolo. In zadar îhcercaseră 
mulţi să treacă, fiindcă zmeul prefăcea podul în 
lemn vechiu care se rupea numai decât, şi cel ce 
ar fi vrut să treacă, îşi găsea totdeauna moartea 
în prăpastia adâncă. 

Făt-Frumos însă, fără să mai aştepte ceva, tre- 
cu într'o goană întinsă peste pod, pe calul lui care 
fugea ca vântul şi trecu nevătămat dincolo, căci 
zmeul obosit, dormia fără întrerupere de câteva 
zile şi nu ştia că cineva vroise să treacă dincolo. 
Şi cum mergea astfel Făt-Frumos prin ţara stear- 
pă şi mohorită a zmeului, întâlni într'o poiană o 
bătrână care-l întrebă: 

„Incotro ai plecat, Făt-Frumos?“ 

El îi povesti toată nenorocirea și bătrâna care 
era o iscusită vrăjitoare îi zise: 

„Să nu te laşi să fii rănit de sabia zmeului, căci 
e otrăvită. Şi când te vei lupta cu el, să-l ţii numai 
în braţe şi să-l strângi tare, astfel ca să nu mai 
poată atinge vreo piatră cu piciorul. Căci de câte 
ori atinge o piatră, el capătă puteri noui“. 

Făt-Frumos mulţumi bătrânei şi plecă mai de- 
parte. Ţara era pustie şi pietroasă. Mai ales îm- 
preiurul palatului zmeului, care începuse să se va- 
dă în zare, nu era pământ deloc, ci numai şi nu- 
mai piatră. Zmeul dormia afară, rezemat cu capul 
de-o piatră. Făt-Frumos desprinse o stâncă, şi-o 
prăvăli asupra zmeului, vrând să-l omoare. 

Dar zmeul nu fu cu nimic vătămat, şi sculându- 
Se zise: 


f ul | 


Lipire 


„Nu ştiai, Făt-Frumos, că nici o piatră de pe 
lume nu mă vatămă cât de puţin măcar. Cum vrei 
să ne luptăm? 

- Luptă dreaptă, 
mos. 

— Mai bine să ne luptăm cu sabia, zise zmeul. 

— Nu, zmeule, luptă dreaptă, că numai atunci 
se poate vedea care-i mai voinic dintre noi amân- 
doi“. i 

Insfârşit, zmeul primi. Făt-Frumos. prinse pe 
zmeu în braţe şi-l strânse -cât putu de tare, dar 
zmeul isbuti să atingă cu piciorul o piatră, și că- 
pătă puteri îndoite. Dar Făt-Frumos, rugându-se 
lui Dumnezeu să-l aiute, ridică pe zmeu în braţe, 
astfel ca să nu mai poată atinge vreo piatră, şi îl 
strânse cu braţele sale vânioase, până îl omori. 

— Tot n'ai să poţi să iai pe domniţa”, zise zmeul 
mai înainte de a-și da sufletul. 

(Citit urmarea în pag. 15-a) 


zmeule, răspunse  Făt-Fru- 


PAG. 14 


——— DIMINEATA COPIILOR 


* | Vaca furată şi caşul otrăvit | * 


89 v L20 
OO de VASILE GH. BRATOLOVEANU |=0>9 
99 99 


se furase unui oltean o vacă şi cu 
toate că o căutase peste tot, nu 
fu chip să o găsească. 

Fapta aceasta ar fi rămas mult 
şi bine în întuneric, dacă nu se 
ivea un al oltean, pe nume Za- 
haria, — dealtfel om deștept şi 
cu frica lui Dumnezeu — care să 
dee veste prin tot satul că el va putea să afle fără 
nici-o greutate pe hoţ şi că vaca va fi înapoiată 
păgubaşului în cel mult două sau trei zile. 

Dar mai "nainte de-a da în vileag numele nele- 
giuitului, într'o zi de. sărbătoare când tot satul se 
afla la horă, Zaharia se urcă pe un scaun și, după 
ce strânse toată lumea împreiuru-i, prinse a le vorbi 
în felul ce urmează: 


„V'am mai spus odată, oameni buni, că eu, care 
am o putere foarte mare asupra oricărei taine, fie 
ea cât de încurcată, după ce mai întâi vă voiu ară- 
ta ceva, poimâine am să dau în vileag numele ade- 
văratului făptaş, — şi aceasta o voiu face numai 
când cel cu musca pe căciulă nu va face tot ceiace 
îi stă în putinţă, ca să dea înapoi vaca păgubaşului. 
Şi acum să începem. Priviți!“... 

Zicând acestea, olteanul scoase din sân o bucată 
de caş proaspăt, şi după ce se prefăcu un timp că 
vorbește cu duhuri necurate, îi îndemnă pe săteni 
să guste odată din el. 

„Luaţi fără nici-o teamă — le spuse Zaharia — 
că numai în felul acesta vă pot aduce mărturia 
furtului“. 


pe a rai ve 


D=