Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1924 (Anul 1, nr. 1-46) 714 pag/DimineataCopiilor_1924-1669230485__pages1-50

Intrat. în 


_ de anul 


mn ТІГЕ 


„Dimineaţa Copiilor“ 


Dece ese o nouă revistă pentru copii și ce urmărim ? Cuprinsul ei va răspunde 
mai bine acestei întrebări. ; 

я Din partea noastră ţinem să spunem că, scoțând „Dimineaţa Copiilor“ în forma 
de revistă, nu facem decât să înfăptuim un gând pe care lam avut mai de mult. Gàn- 
dul acesta, Гат avut din ziua în care ziarul „Dimineața“ hotărâse publicarea în numărul 
de Duminecá а „Paginei Copiilor,“ : 

«Pagina Copiilor« a fost о încercare, o pipăire a terenului si a nevoilor tinerilor | 
cititori. Era o îndrumare si tot deodată un mijloc de a-ne apropia mai bine de sufletele 
curate ale tineretului, de a-i cunoaşte mai amănunţit gusturile şi dorințele intelectuale. 

Incercarea a izbutit. Pe de o parte, noi, cei cari ne-am luat greaua sarcină de a 
“conduce „Dimineaţa Copiilor“ am avut prilejul să ne lămurim şi mai bine asupra unor 
chestiuni pe cari le cunoşteam din experiența noastră de până acum, iar, pe de altă 
parte, s'a făcut dovada că tineretul şcolor este dornic de o publicatiune în felul celei 
се i-o prezintám astăzi. 

In adevăr, cititorii de Duminică ai «Paginei Copiilor» sunt cei cari au contribuit 
mai mult si au grăbit scoaterea ,Diminefei Copiilor“,[9_revistă care este a lor şi apare 
nu numai pentru distracţia lor, сі şi са să-i învețe теген lucruri nouă şi folositoare, să le 
formeze caracterul, să le dezvolte și să le întărească sentimentele frumoase, întrun cuvânt 
să-i facă buni Români si membri folositori ai societății 

In aceestă direcțiune „Dimineafa Copiilor“ va căuta să desăvârşească ceiace 
face şcoala si familia. De aceea, o recomandăm buneivointi a părinților și-a membrilo: 
corpului didactic, ca să o răspândească cât mai mult printre tineri şi copii. 

lar copiilor le mai spunem şi următoarele: 

Noi, dragii noştri, ne vom strădui din toate puterile ca să vá dám с revistă de 
care să fifi pe deplin mulțumiți. Aducem experiența r^ “та destul de lungă şi marea 
dragoste ce o avem pentru voi. 

„_ „Dimineaţa Copiilor“ vine ca un bun | ги, dar са un prieten ma 
›айтап care vă va da şi învățătură şi sfaturi-pre| си drag, сі -о cu plăcere 
. Dorinţa noastră este ca „Dimineafa Сор а за fie din ce~în се me 
ună. Ajutaţi-ne ca să putem înfăptui această do. ` ajute cu sfatul, cu expe 
пеща şi cu cunoștințele lor toți oamenii de “bine. 
. n „Dimineafa Copiilor“ noi am pus nádejd frumoase. Sá facem q 
toții asa, ca aceste nádejdi să se infáptuiascá. 


М. В. . "dor Castrisanu 


REDACŢIA și ADMINIST 
BUCUREŞTI. — STRADA SARINDAR, 9- 
Ahonamenta: Un an 150 E numàr ` 

Şase luni 80 străinăte 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


um meore ere rea 


PAG. 3 


BOALA LUI DOREL 


“a Unchiule, ia mai spune-ne 
p poveste! 
— О poveste cu zmei şi cu ba- > 


A OS Фе” а 
2 


(3 №27 
A 


NDS 
* 


lauri, îndreaptă vorba Nicuşor, 
care stă călare pe genunchiul 
meu cel drept. 

— Ba una cu zâne $1 cu Пеапа 
Cosinzeana, -stărue Silvia care 
mă tot trage de un nasture dela 
haină. 

Si nu e chip ca neastámpáratii 
copii sá se potoleascá si sá-mi 
dea pace. 

Eu însă încrunt sprâncenele, 
fac pe supăratul şi le zic: ia mai 
slăbiţi-mă cu poveştile si си ba- 
laurii şi Cosinzenile voastre? De 
povești imi arde mie acuma? Nu 
vedeţi cum geme şi se sbate bie- 
tul Dorel despre care nu ştim în- 
că dacă scapă cu viaţă?“ 

La aceste vorbe copiii mă lasă pe mine şi se duc 
câteşi trei în jurul lui Dorel care stă culcat în col- 
tul odăiei într'un aşternut ce i-am pregătit din 
ziua în care a căzut bolnav. 

Căci Dorel e bolnav, este aşa de greu bolnav, 
încât câteodată, văzând cum sgăieşte ochii şi cum 
geme, credem că s'a şi dus, Гат pierdut pentru 
totdeauna. 

„Şi care e boala lui Dorel?“ 

О să vorbim si de aceasta, dar mai întâiu тай 
vrea să ştiţi cine este Dorel? 

— Il cunoaştem, se grăbeşte să-mi spună Nicu- 
lina, Dorel e un căţel. 

-- Місшіпо, zic eu, aşa se vorbeşte de iubitul 
și drágutul nostru Dorel? Dorel е un cátel. 

-- Mititel. 

— Frumuşel. ` 

— Subtirel. 

— 54-1 treci printr'un inel. 

— E, e, mai domol cu versurile, copiilor! Bine 
că ştiţi cine este Dorel. Ceiace văd însă cá nu 
ştiţi încă deajuns, este са ш weer 
si mai frumos ca Dorel nu g 

— Ce frumos, se amestec 
cioasa de Niculina. jerpelit 
că-i numeri unul câte unul С 
sul, | 

— E slab şi arată jerpel | 
pentru că a dat boala intr'ài 
zut mai înainte de a se imb 


Deocamdată însă nu e vorba de frumusețe ci 
de sănătate si chiar de viaţa lui Dorel. „Scapă ori 
nu scapă?“ lată întrebarea ce ne-o punem în toa- 
te zilele şi care ne face să fim supăraţi şi necă- 
Ни. Pentru că Dorel e al nostru si îl iubim asa de 
mult, aşa de mult... ; 

— Mai mult decât pe mine? mă întreabă Silvia 
care stătea lângă Dorel şi mă priveşte cu ochii 
săi mari şi zâmbitori. 

— Nu mai mult decât pe tine, copilă dragă, реп- 
tru că tu eşti fetiţa noastră cea bună şi iubită, dar 
vorba mea е că şi pe Dorel îl iubim și că trebue 
să-i ducem de grije. Nu-i aşa că si tu, Silvio, îl iu- 
beşti mult pe Dorel? 

— Muult; foaarte mult, răspunse fetita intiu 
zând cât mai largi braţele ei mici şi rotunde. 

Şi ca să ne arate cát de mult ţine la cátelus. 
se duse de scoase o bonboană din sertarul măsu- 
tei unde îşi păstra ascunse bunătăţile si i-o dete 
lui Dorel, ca să o mănânce. 


647 


гі de făcut? Cum să-l scăpăm pe Dorel?“ 

rebam noi mereu. 

Dar duceti-l la doctor, arátati-l unui medic 

nar, ne spuse un vecin care mai avusese 

ne bolnav. 

vedeţi cá se prăpădeşte bietul cátelus? 

oua zi, cum ne am sculat, şi cea dintâi grijă 

stră a fost 541 ducem pe Dorel la doctor. 

ıcem, dar cine să meargă cu el şi cine sá'l 
în braţe ? 

uşor grăi cel d'întâiu şi zise: „bine înţeles, 
merg cu unchiul şi că eu îl duc în braţe pe 


iu si eu, făcu Silvia, căci tu nu ştii cum să-l 
i să-l faci să răcească pe drum. 

a eu ştiu să-l înfăgor mai bine, se amestecă 
Dă şi Florica. 

şi Victor care na împlinit nici trei ani 
À vină şi el, са să vadă cum o săi facă 
ıl lui Dorel. 


sfârşit, pe Victor Гат lăsat acasă, iar noi cei- 
am pornit-o cu toţii. Nici n'am eşit însă bine 
asă şi iată că se porniră copiii pe ceartă. Fie- 
vroia să-l poarte pe Dorel, fiecare stia mai 
si numai el сит să-l ţină si cum să-l їпїа- 
› ca să nu răcească. 
2150г, ca băiat mai răsărit: si mai voinic ce 
puse cel dintâiu mâna pe căţel. Dar nici fe- 
: nu se Jásará bătute cu una cu două. Silvia 
P Ti-a М ++Ятаа do Cna- 


M 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


lase de obiceiul acesta, precum şi de acela de a 
spune câte o răutate. Ea crede că aşa îace pe de- 
steapta, pe când adevărul e cá este o fetiţă rău- 
tácioasá. 

— Pe Dorel nu-l întrebă, iram răspuns supărat 
că nu mă lasă să-mi termin vorba. Ştia doar 4ос- 
torul că un câine nu poate să vorbească, însă un 
câine înţelege totul şi este mai bun la inimă decât 
unele persoane. 

..Si asa, са să má întorc din nou undê mi-a 
tăiat Niculina vorba, după ce îi luă temperatura 
şi văzu că are 40 de grade — ceiace este prea 
mult şi pentru un câine — doctorul zise : dece 
ай venit cu el așa de târziu? Aşteptaţi să moară 
şi după aceia să mi-l aduceţi? Să vedem acum, 
dacă scapă cu zile.“ 

— Scapă-l, domnule doctor, scapă-l, incepurá 
să i se roage copiii. 

— Da, să încercăm, să ne silim, dar trebue să” 
ingriiifi bine şi să faceţi tot ce am să vă spun. 

Şi ne scrie pe o bucată de hârtie mai multe 
doctorii. Unele ca să-i dăm cu linguriţă să le bea, 
altele ca să-l fricţionăm, după aceia să-i facem 
comprese. Ne a mai spus ce trebue să-i dăm să 
mănânce şi ce nu trebue. 

„Faceţi toate acestea şi să mi-l aduceţi peste 
trei zile, ca să văd cum ii merge," ne zise la 
sfârşit doctorul. > a 

Două zile au 'şi trecut, aşa cá mâine va trebui 
să-l ducem pe Dorel: din nou la doctorul. 

„Dar acum пи” merge mai bine?". mă întrebă 
Fănică. 

— Credem şi пог că este ceva mai bine. l-am 
fiert orez cu lapte si a mâncat puţin. Na gemut 
şi nu s'a sbătut aşa de mult. Par'că şi ochii îi s'au 
mai deschis şi îi sau făcut mai vioi. 

Numai că merge cam greu, când e vorba să-i 
dám lingurita de doctorie. Fuge, caută să se as- 
сипай, iar când punem mâna pe el, tine dinţii cát 
mai strânşi, Trebue să-i deschidem gura cu sila si 
să-i turnám doctoria in gât. Nu ştie, săracul de el, 
cá aceasta o facem numai pentru binele lui. 

Dela un căţel mic nu poti cere însă lucruri mai 
presus de mintea si inteligența lui. Mai ales când 
te gândeşti că sunt şi oameni mari si in.toatá fi- 

* -osc interesul si fac tocmai con- 
trebue să facă. 
N. RATZARIA 


„DIMINEAŢA COPIILOR” ` 


DIN „IARNA PE ULIŢĂ“ de G. COSBUC 


Vine-o babá 'ncet pe stradá Nu e chip sá-i faci cu buna Ce-i pe drum atâta gură? 
In cojocul rupt al ei е păzească crumul lor! — ,Nu-i nimic, Copii strengar'. 
Şi încins cu sfori de tei, Râd şi sar într'un picior — „Ei auzi! vedea-i-asi mari 
Stă pe loc acum să vadă Se 'nvârtesc si tioã-'ntr'una Par'că trece-adunătură 

Mai cu zor, 5. ед бен 


бі ea ce-i 


ii mulţi ani, la ţărmul unui lac adânc, 
а castel măreț. In castelul acesta trăia 
ră şi foarte frumoasă. Fata era logo- 
in fiu de împărat. Dar în ajunul nunții, 
1 Pau omorât pe acest logodnic si Гаи 
apa lacului. 

А plângea toată ziua la tármul lacului, 
le îi cădeau în apă si se prefáceau în 


tă-va vreme a pierit si fata cea fru- 
“în apa întunecată a lacului apáru un 


necunoscut până atunci. Aceasta li se 
_ le curios bătrânilor pescari, încât isi 
. re dânşii : „De bună seamă că peştele 
t е de cât fata ce locuia în castel. Se 
a, vre-o vrăjitoare rea la inimă a pre- 
peşte, pentru ca în chipul acesta să fie 
_ па aproape de trupul logodnicului ei.“ 
a pescarii se fereau să-l prindă peştele 
„Are а trăit multi ani în lacul de lângă 


i veni la lac un soldat tânăr şi începu 
iscá. Pescarii îl rugară să nu prindă 
1 alb, pentru că acest peşte este logod- 
de împărat. 
1 îşi газе însă de cuvintele lor si când 
“SI alb intră în mreaia lui, el isi zise plin 
2: „Ah, acum ştiu cá am să má ospátez 
e foarte gustos.“ 
peştele acasă şi îl puse în tigae, ca să-l 
. Peştele plângea, aşa cum ar îi plâns 
evărat, soldatul însă râdea şi îl întorcea 
tigae. 
- peştele nu se prăjea. Soldatul începu să-l 
îurculiţa si la fiecare intepáturá peştele 
de dureros, încât ori cine s'ar îi cutre- 
milă. Numai soldatul se arăta nepăsă- 


e acestea, peştele nu se inrosea si пи se 
ldatul însă îi zise: „си toate cá nu esti 
t, totuşi cred că ai să fii destul de gus- 


"DIMINEAȚA COPIILOR" 


"urn sa fácut pástrávul 


— LEGENDĂ — 


când îndreptă din nou furculi(a ca să-l infepe $ 
să-l ducă la gură, peştele sări din farfurie si se 
prefăcu într'o fată frumoasă, aşa cum îusese mai 
înainte. Imbrăcată într'o rochie albă, cu un văl 
alb pe cap si cu o panglică de aur în jurul părului, 
Numai că din multe locuri ale trupului sângele îi 
curgea şiroae. 

„lată unde m'ai intepat cu îurculita, tu, soldat 
fără milă, îi zise ea arătându-i rănile ce i le fă- 
cuse. 

Când auzi acestea, soldatul se mâhni foarte 
mult, că se purtase aşa cu fata cea frumoasă. 

„De ce nu mai lăsat în lac?“ îl întreba ea. De 
се m'ai impiedecat să-mi fac serviciul?“ 

Soldatul se întristă amar si începu să se roage 
de iertare: „Nu știam că tu ai o slujbă de îndepli- 
nit în fundul apei“. 


$9 
Fata îi întoarse vorba: „Eu ат о datorie. А“ 


colo în apele adânci îmi aştept pe logodnicul meu. 
Şi dacă mă caută şi nu mă găseşte, să ştii că am 
să te prefac într'o broască râioasă şi murdară. 


Auzind acestea, soldatul căzu în genunchi ru- 


gându-i-se să-l ierte. Logodnica fiului de împărat 
ii zise : „Leapădă-te de relele tale apucături si 
fii de aici în colo om cu se cade, pentru că dacă 
vei îi şi în viitor tău la inimă, să ştii că n'ai să 
scapi de blestemul meu si de pedeapsa mea, ori 
unde ai fi. Deocamdată, du-mă la lacul din care 
m'ai scos. 

Nici n'apucá soldatul să-i spună un cuvânt de 
mulţumire, că logodnica fiului de împărat se îăcu 


din nou nevăzută şi înaintea lui stătea acum iarăşi 
peştele cel alb. Soldatul îl puse într'o farfurie şi 
alergă în îuga mare la lac, temându-se că vine lo- 
godnicul ei şi nu o găseşte. i 

După ce aruncă peştele în lac, apa lacului de- 
veni roşie ca sângele. Râurile dela munte au spă- 
lat sângele, însă pe trupul păstrăvului au rămas 
petele roşii făcute de intepáturile cu îurculița ale 
soldatului fără milă. 

Şi aşa s'a făcut păstrăvul care până în ziua de 
azi a rămas cu pete roşii. 


<. 2 
"Uu, 


опа ANUL LA LUCRU 


Dimineaţă, un ţigan, 

Vine drept la Popa Stan; 
Se 'nvoește, la prágit.. 
Popa 'n casă l-a poftit. 


De mâncat pe loc i-a dat; 
Гага după ce-a mâncat: 
—«Най» îi zise.« Du- te-n luncă 
«Și așterne-te pe muncă.» 


Dar în loc tiganul stând, 
Se rugă, cu glasul blând: 
— «Știi ce mi-a venit în minte? 
„Dă-mi şi prânzu-acum părinte! 


«Dă-mi-l, zău!.. acuma chiarl.. 
«Ca să nu pierd vremea iar, 
«De amiază, cu prânzitul, 

«Сапа am început prágitul i» 


«Ci. ео iau.. cu Dumnezeu, 
«Dela câmp, spre cuibul meui» 


Popa... nu se'mpotriveste ; Popa... ce eră să facă ?.. 
Rugămintea i-o 'mplineşte.. 1-а adus si cina: — «Іаса!» 
Isprávind şi de prânzit: 
-— «Bits d 4 i figanu-a tot mâncat”. 

Ei!» tiganul а aráit.. А К ӨШ ia ШАНДЫ; 
«Stii acum ce-ar fi cu cale ?.. Se sculă apoi, fudul: 
«Záu, má rog Sfinţiei tale: — «Ei, acuma.. sânt sătul!.. 
Dă-mi si cina !.. ca diseară 3 
«Eu să nu te supăr iară.. „Noapte bună!“ Şi porni 

lute.. din cotrè меп, 
Popa... din privdor: — «Не! 
mái 1...» 


(A strigat) «Creştine! Stăi! 


«Către casă vrei s'apuci?.. 
«Сит ?.. La lucru nu te duci?» 
‚ «Ce?» (figanu-a zis, din drum) 
«Vrei' să-ți mai lucrez, de; 
acum ?.. 


«Eu, părinte prea cinstit, 
„După cină, nam muncit 
«Nici la tata, când trăiă: 
«Месит la Sfinţia ta!» 


ео 


PAG. 8 


Mielul şi 281 райа | 


(Fabulă engleză) 


— „Ce s'a inlámplal cu mine?“ își zise cu mirare 
Un miel micu| ат slaul, văzând zăpada care 
Căzuse pesle noaple. „Eri, blana mea cea crea]d 
„Ета cu mult mai albă са 'n astă dimineață 1 
„Credeam că nu-i pe lume ființă mai curală, 
„Abia pe ici-pe cólo, dacă-mi zăriai vre-o palüd...; 
„lar, azi, privindu-mi blana, îmi pare-agà urită 
„i-ai noșiri lofi au јаја alái de mohorilă ! 
„Ah! dacă sunt acuma. cum egli tu, mamă dragă, 
„Și precum văd că este și turma noasiră 'nireagă, 
„Socot că nu-i pe lume, mai vrednicá de milă 
„Ființăcum i-a noasirăl.. De mine, vai, mi-e silù!..“ 


— „Hei, fătul meu“, răspunse mămica lui, bálránd, 
„Те nşeli de crezi că роще тї{оаза noaslrà lână, 
„Ам, în limp de-o noapte, să sufere schimbare! 
„Noi astăzi suntem loale, aceleași la culoare 
"Са ieri, ca'ntoldeauna, cu-aceiagi albiciune, 
„De care, admirând-o, ziceaji că-i o minune. 
„Dar, vai, proslulii mamei, când v'apără în faţă 
„О пєй alâi de albă cum тай văzul ín меда, 
„V-aţi întristat! Ei bine, să шар din asta șlire 
„Cât sunteți de departe de o desăvârşire 1.,.“ 


Teodor Castrişanu 


Legea, în China, ре 'i zile „de іп- 


«hisoare ре omul car 201 дт 
în public. 

Greutatea oului de proape 

E. şi conținutul lui « ela с 


găseste in 24 de ouă 


? „DIMINEAȚA COPIILOR”. 


„FURNICA 


O făptură mică 

— Mai cât un nisip 
Harnică furnică ` 
Neagră е la chip? ` 


Dar, de дітіпегій, 
Cum a răsărit, — 
Dornică de viață. ` ` 
lese la muncit l.. : 


Câutând merinde 
Umblă ne'ncetat 
Şi cu ele 'ntinde 
Drum nemá urat... 


la- câte-un gràunte 

In spinarea ei, 

Gata ca să 'nfrunte 
Duşmani vechi şi grei... 


După cum găseşte 
Duce cu avânt 

Și cămara-i creşte 
Татісӣ 'n pămâni 4... 


lar acum că-i vreme 
Req, — zăpadă, ger, — 
Ea nu se mai teme 
Când de foame pier 


Leneşii, — ci zice 
Clătinând uşor: 
„Doamnei Ce јегісе 
„E cel sirângător 1... 


Moş Grigore Sfátosu 


о бю 
Ce este táticul? · 


fticul meu: când lucrea;á, pune pe toată 
‚а stea cu gura căscata. 
u! Dar ce meserie аге? 
doctor de boale de gât! 


> 
e 
“> 
«c ã 
<a 
3 
а 
a. 


Sá vă spun eu cum ii chemă? Unul a simtit cá prada 
;:enculet si Nicușor. É'n al unditei mic ac ; 

Unul e pescar de seamá Celalt colindând livada, 
lară celalt e vânâtor. Dă de-o pasăre $i: , paac ! 


. saat 


Pe cànc 3 când. mâhnit pescarul 
Şi pesc: t dă cu pumnu'n cap, 
Nu in p "п bot prepelicarul 


Vánàáàtoi pasáre, ci un crapl 


~. 


РАС 10 


„DIMINEAȚA COPIILOR! 


ала dintru diamant 


Era odată o zână regină peste un popor mare. 

urioasă însă şi rea de fire, ea supără aşa de 
mult cu faptele ei pe celelalte zâne încât ele o 
pedepsiră să dispară din palat vreme îndelungată 
lăsând-o să-şi aleagă locul închisoarei. 
‚ Se gândi mult regina се să facă, unde să se 
ducă şi la urmă îşi alese loc sigur de închisoare 
în diamantul cel mare care slujea de lampă de 
noapte fetiţei ei dragi. 

Acolo, în diamantul care sta zi şi noapte în- 
гип dulăpior cu sticlă din odaia micei prințese, 
zêna trebuia să stea până fetița ei ar fi făcut o 
faptă bună ca nimeni pe lume în stare să spele 
toate ráutátile maicá-sei. 


E FIE we. 
{ / : 


EOS 
jo 
39. t 


Dar zilele ireceau м unca prințesa creştea. 
Când era cuminte si blândă, diamantul din dulá- 
pas strălucea tare de tot noaptea si іе еі і se 


“părea prin vis că simte pe frunte numai dez- 


mierdári. 
Când însă prinţesa nu asculta, se rástea la în- 


‚ grijitoarea ei, bătea pe Pisi sau nu vrea să înveţe 


de loc lecţiile, adormea în întuneric, de oarece 
diamantul se făcea negru de tot si în somn Теа 
simtia cum îi pică pe obraji lacrimile fierbinţi ale 


 mamei, care avea voie să iasă pe lume câteva 


ceasuri pe noapte nestiutá de nimeni. 

Astfel, mica prinţesă ajunse la vârsta d `e 
ani. Era mare şi voinică şi îi plăcea mı i 
se joace p'afará prin grădinile palatului e 
totdeauna o insotiau doi lachei imbrácati al 


bastru si fir si buna ei doicá. Intro zi de “nà 


printesa se айа la castelul ei din munti < зе la 


plimbare pe zăpada din aleia parcului. De odată 
ea zări la poalele dealului din apropiere doi copi« 
laşi zdrentárosi care ieşiseră din păduricea în- 
vecinată. Era un băieţel si о fetiță, care impin- 
geau sus la deal în spre o colibă dărăpănată, o 
săniuţă cu gáteje de lemne. Dar mititeii se urneau 


си greu şi cum d'abia suflau şi pisau în loc cu . · 


săniuţa, iată că le esi înainte o namilă de om îm- 
brăcat în verde, cu о pălărie cu pană de cocos, 
care îi luă pe copii de ureche ţipând : „Ah, vam 
prins şi pe voi ca pe tatăl vostru, furând lemne 
din pădurea regelui. La închisoare haimanalelor 
să vă învăţ eu minte. 

Mititeii începură să plângă aşa de jalnic în cât 
prinţesa, care văzuse de departe cele petrecute, 
alergă ca un îulger spre ei şi gonind cu un semn 
pe pădurarul încremenit, se înhămă la săniuţa cu 
güteje şi urcă intro clipă dealul urmată de copii. 

lar când prințesa ajunsă la colibă le porunci 
să facă focul, să рше de mămăligă şi să măture 
prin odaie, ei se roşiră şi se îngălbeniră, dar as- 
cultară. Dar de prinţesa nu státu pe loc. Ea puse 
masa, mângâie copiii, le zise să nu mai plângă 
că o să le aducă ea pe tăticu. \ 

Ceea ce şi făcu îndată ducându-se la închisoa- 
rea castelului de mână cu generalul palatului, 
care o ascultă imediat. 


Bucuria copiilor d'a revedea pe tatăl lor care ` 
nu fusese vinovat de alta decât că luase câteva | 


gâteie pentru a încălzi p'ai lui, îu negrăită. 

Plânseră cu toţii, plănse şi fetița dar erau la- 
crimi de fericire. 

lar când veni seara, prinţesa adormi de grabă 
obosită de câte făcuse, puţin cam înfrigurată şi 
presimtind nu ştia nici ea се. 

Peste noapte insá se desteptá ca nici odatá. In 
odaie era o lumină mare şi lângă ea, îmbrăcată in 
alb sta zàna, mama ei, care vru să îugă si să se 
ascundă ca de obicei în închisoarea ei. 

Dar о mână micuță apucase га ei si un glas 
dulce şopti: ; 

— Nu mai pleca, mămico. Cá am să Ни mereu 
bună şi cuminte şi о să fii îericită cu mine. 

Zâna nu ştia се să facă, nu ştia dacă osânda ei 
era sfârşită şi se uită cu griii spre dulapul cu dia- 
mantul. Dar o, minune, piatra scumpă dispăruse şi 
la razele zilei care sosiau mama şi fiica văzură în 
locul ei un tra: afir Фо îrumuseţe rară, alături d 
un îraged bob * 1. : 

Zànele ierta: pe mama regină care domni 
bună şi miloas n nu fusese nici odată. 

Fulmen. 


DIMINEATA COPIILOR” = — 


PAG. 11 


Păpuşa care zicea: mama! 


"Anul acesta == Moş Crăciun 
mi-a adus o păpuşă mare şi 
frumoasă. А! се minuinată pă- 
puşe mi-a adus Moş Crăciun! 

Dacă о tineam cu cápusorul 
în sus, раривіса privea cu ochi- 

„şorii ei drept înnainte. Dacă 
o aplecam şi o culcam, păpu- 
şica închidea ochii. 

Dar de astea nu mă miram 
еп aşa de mult. Altceva mă 
făcea să stau pe gânduri: Pă- 
ривіса mea vorbia. Dacă apă- 
sam uşurel cu degetul pe piep- 
tul ei, păpuşica zicea lămurit: 
ma-ma, întocmai са un copil 
adevărat. 

Multe lucruri pricep şi eu, 
dar asta nam priceput-o de 
loc. Ce avea păpuşica mea — 
„acolo în piept, de zicea: ma- 
та? 

Am întrebat pe mama ! Am întrebat pe bunica! 
Am întrebat pe fîrăţiorul meu. Той mi-au spus cá 
păpuşa are o maşinărie în piept. Dar eu tot n'am 
priceput. Mai ales, n'am putut să înțeleg cum tre- 
buia să fie masinária aceea, de putea să zică, aşa 
de limpede si de frumos : та! ma ! ? 

Si într'o zi, când eram singură іп odăiță, am 
desbrăcat frumuşel rochifele pàpusii, i-am spart 
pieptul cu vârful foarfecilor si am găsit masinária. 

Era о muzicutá si un burduf de piele, ca cel de 
la harmonici. Dar era un burduf mititel si de- 
licat si sübtirel, ca pentru păpuşi. Eu am desfăcut 
burduiul cel mititel şi m'am uitat bine la el. 

Era gol! După ce am privit шазшана aceea pe 
toate părțile ; după ce am sucit-o şi am răsucit-o 
cât am vrut, am închis burduielul, am aşezat mu- 

xicuta la loc şi am potrivit maşinăria în pieptul 
păpuşei, cum am putut mai bine. Am îmbrăcat 
apoi păpuşa cu rochitele şi am asezato pe masă 
lângă fereastră. Dar nenorocire ! 

Nu ştiu din ce pricină, de atunci, pápusica mea 
ma mai zis: та-та. De geaba o mângâi, de 
geaba o rog frumos ! Ori cât о apás eu cu dege- 
tul pe piept — păpuşa tace. di 

Ce 10105 că ştiu cum este făcută 'mamíüria, 
care £icea mamă, dacă pápusica nu maiyorbeşte! 


Sürmana, pápusica mea ! Dacă о t5. сірі 
şorul în sus, ea mă priveşte cu ochis | ei mar 
şi frumoşi — albaştri şi par'că-mi 216... 

„ Tu n'ai tost mama теа! Dacă era! тата т 
r А EE i 


cea bună, nu-mi Spărtgeai pieptul cu foarfecile si 
nu-mi агата muzicuța. Nu! Tu nu esti mama 
mea ! i | 
De aceea nu-ți ті. zic : ma-mă. 

| Florian Cristescu. 


| 


` Din traista lui Moş Glumici 


— La ziua ta die naştere, ifi voi dărui, dragă 
Nicuşor. câte cinci lei de fiecare an ce ai! 
bunicujule, ce păcat cá nu sunt de 
vârsta dumitalej. - iei т ү 

i dy Бе фт LE dct d 

.— lonescul& 'spune-mi ce este pământul pe 
саге locuim ? O stea sau o planetá?* - 

— Planetá./ e. à 

— Are lumină proprie ? ) 

— Nu. | 1 ; тко 

— Atunci, dela cine avem noi lumină ? 
== Dela uzina electrică L.. 

iL s“ Š 

— Un şcolar s'ar putea asemăna cu clopo[elu! 
electric, care suná deindatá ce apesi pe butor 
Tot astfel /şi şcolarul : Cum îl întrebi ceva, е! 
trebue să/ răspundă imediat, 

— Foarte bine, mamă! Dar când lipseşte cu. 
rentul ? fü wa 


ei: Aie TN ido 
— Domnişoară Milico, orologiul cêl mare din 
perete а căzut jos! Două secunde mai înainte, 


í 
, 


t să omoare pe bietul Tufudache, care 
chiar acolo... Ce-i de făcut 9 

"rologiul ? Intoarce-l din пом; e си. 
de în întârziere 


' 


PAG. 1? 


= „DIMINEAȚA. COPIILOR” 


BRADUL FERMECAT 


La marginea unei păduri de brazi se zărea o 
casă mică şi sărăcăcioasă. Acolo trăia о femeie 
bătrână cu doi перо{е!. Biata bătrână era foarte 
slabă, aproape nu vedea, abia auzea şi se mişca 
foarte cu greu. 

-S'ar fi prăpădit cu totul, dacă nu i-ar fi.dus de 
grije cei doi nepoți. 

Aceştia erau însă în vârstă mică. Fetiţa, pe 
care o chema Lenuţa, intra în al zecelea an, iar 
micul Vasile п’ауеа decât patru anişori. 

In fiecare zi cei doi copii se duceau în pădure, 
ca să culeagă fragi şi ciuperci, iar în timpul iernei 
să strângă vreascuri. Pădurea era o pădure ca 
toate pădurile. Oamenii bătrâni povesteau însă că 
într'ânsa se găseşte un brad fermecat şi că oricine 
ғат îi atins de el, murea pe loc, pentrucá іп a- 


cest arbore îşi alesese locuinţa o vrăjitoare rea 
sub îorma unui şearpe. 
Greutatea cea mare era că acest brad nu se 
deosibea prin nimic de ceilalţi brazi din pădure. 
Гепща şi Vasile auziră ^^ ^' ^^v2ete^ + ----4- 
însă de oarece nimeni nı 
şearpele cel groaznic, ei 
teamă pădurea in lung si' 
Odată, într'o frumoasă 
cosuletul si se duserá să 
ra aceea se făcuseră puţin 
piii erau nevoiţi să umble 
De aceia, pătrunseră adâr 
Lenuţa, ca mai márisoa 
toate felurile de ciuperci 
bune. e 


“Cât despre micul Vasile, el greşea adeseori si 
strângea ciuperci rele sau otrăvitoare, pe cari Le- 
nuta i-le asvârlea mereu din cosulet. 

De multă alergătură, cei doi copii obosiră şi 
ilàmánzirá. Se pregăteau să se întoarcă aca- 
să, când Vasile, aruncându-și privirile asupra unul 
brad, strigă plin de bucurie: · 

— „Lenuţo, Lenuţo, ia te uită ce ciuperci iru 
moase pe craca bradului acesta ! 

— Nu te.atinge de dânsa, e ciupercă otrávitoa- . 
re! se grăbi să-i răspundă Lenuta. 

Era însă târziu, ciuperca. In 
aceiaşi clipă se produse un cutremur ingrozitof> 
bradul se desíácu în două si dintr'ânsul sări un 
şearpe verde cu solzii strălucitori şi purtând pe 
cap o coroană de pietre preţioase. \ 

Bietul Vasilică se ascunse plin de groază după 
surioara sa. Amândoi copiii au rămas impietriti la 
locul lor şi nu-şi puteau lua privirile dela şardê 
cel minunat. 

„Să vie aproape de mine cel ce a rupt. ciupercă 

с pe arborele meu!" strigă searpele cu glas răstit. 

"n cuvintele acestea micul Vasile se inghesui 
çi mai mult in sorá-sa, ținându-se strâns de haina 
ci, iar inima Lenuţei fu cuprinsă de milă pentru 
iratele ei. 

„Nu“, îşi zise fetiţa in gândul său, „mai bine pier 
eu decât iubitul meu frátior.'' 

— Eu am rupt ciuperca, grái ea cu glas tre- 
murător si făcu un pas înainte spre searpe. 

— Tu sau băiatul? întrebă şearpele incovoin- 
du-se. L 

— Eu, răspunse Lenuta mai tare. 

Micul Vasile tăcea molcom. 

— Dacă-i asa, dă mâna încoace, îi рог.1:.: 22..- 
рее... > 

"Tremurànd toată ca varga, Lenuta se duse si 
mai aproape de şearpe si întinse mâna. Searpele 
se încolăci іп jurul braţului fetitei. In aceiaşi clipă 
sa <tinea strălucirea ce esea dintr'ânsul, pieri pie- 

arpe şi înaintea copiilor apáru o fată fru 
mbrăcată în haine scumpe, încărcată de 
:etioase şi purtând pe сар o coroană pe 
diamante. 
ultumesc,. mica mea mántuitoare", zise 
Қа drăgălăşenia, strângând mâna Lenuţei. 
inperca de pe bradul în care má gáseam, 
с Vraja şi farmecele vrăjitoarei celei rele 
&. Să capăt din nou chip omenesc. De о 
ani vrăjitoarea сеа rea mă ţinea in-, 
iele de şearpe.“ 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


„Din porunca ei eram osândită să trăesc în for- 
ma de şearpe până ce va veni cineva să rupă ciu- 
perca de pe arborele meu. Dar vrăjitoarea cea 
rea făcea întotdeauna în asa fel, încât în jurul a- 
cestui arbore să crească numai ciuperci rele ca 
nimeni să nu le rupă. Tu сеа d'intâiu ai rupt ciu- 
perca şi cu aceasta m'ai mântuit... lată acum şi 
răsplata mea!“ Şi scoase de la gâtul său un colier 
făcut numai din perle şi diamante şi-l dărui Le- 
ищет. 

Am uitat să vă spun că fata cea prefăcută în 
searpe nu era alta decât o fiică de împărat. 

Lenuţa însă nu primi darul si isi îndepărtă mâna. 

„Nu mi-se cuvine mie vreun dar“, zise ea, „pen- 
trucă nu eu te-am scăpat, ci îrate-meu. Fu te-am 
minţit, el a rupt ciuperca.“ 

— Am văzut eu cine а rupt-o,-răspunse :24т- 
bind fata de împărat. Totuşi, primeşte darul aces- 
ta de care eşti vrednică, pentrucă tu erai gata să 
induri toate chinurile, ca să-ți scap! ne *- tele tău, 
care tremura de frică înaintea şe 


Fii însă liniştită, căci ат să-l.» ssc şi pe 


dânsul. lată, báietele, ia aceasta, zise iata de ini- 


РАС. 13. 


părat, dându-i lui Vasile o bucată din pielea de 


searpe. 


Dar văzând cá Vasile primea darul cu teamă si 
şovăeală, ea adăugă: „Păstrează-l bine darul a- 

cesta, cu toate că deocamdată nu ai nevoie de 
dânsul. Eşti încă prea mic, ca să știi cât pretueste. 
Dar ascunde-l bine, căci are să te facă .1teaz $. 
curajos, ca tu singur. să рой apăra pe cei slabi si 
apăsaţi... Şi câtă vreme îl ai cu tine, vei izbuii în 
tot ce vei întreprinde. 

Zicând acəstea, fata de împărat pieri din осий 
copiilor. lar гі o luară la Siga spre casă, se duscrá 
la bunica lor şi povestiră totul. 

Tradusă de ALI-BABA 


6556388 


Sâmbăta lui Azorei 


Azorel, cátelusul cel mic si aşa de drăguţ, isi 
plânge păţaniile si zice: „lar a venit nesuferita 
zi de Sâmbătă. Unde să mă ascund са sá'scap de 
baia ce vrea să-mi facă mica mea stăpână Flori- 
ca ? Săptămâna trecută m'am pitulat sub cana- 


‚ реа, m'am băgat sub scaun, mam îurişat în dosul 


sobei şi totuşi n'a fost chip să scap. M'a prins 
de coadă. m'a certat, mi-a spus că sunt un căţel 


rău cresuut şi m'a vârât іп cáldare. Aoleo! сит 
m'au durut ochii când mi-a dat cu săpun! Si i-am 
spus, m'am rugat frumos să mă lase in pace, că 
sunt destul de curat, dar vezi cum sunt oamenii : 
se laudă că ei ştiu totul şi când colo nu ne înte- 
leg nici măcar pe noi câinii. Uite eu, care nu sunt 
decât un cátelus de trei luni si pricep îndată tot се 
mi se Spune. 

N'ar fi oare си putinţă să nu mai fie nici о zi 
de Sâmbătă? X Ç 


| \\ 


“A fost o dată un împărat, care a clădit o bise- 


cà măreaţă în cinstea si lauda lui Dumnezeu 
“Sfântul. A vroit însă ca întreaga biserică să fie 
“tăcută numai cu cheltuiala sa. A poruncit, aşa 
lar, că nimeni nu аге voe să ajute măcar cu un 
зап la clădirea ei. 

Biserica era acum terminată gata. А fost sfin- 
їй cu mare pompă, aşa cum se cade unui lăcaş 
мапі. 


Împăratul mai porunci si о placă de marmorã,. 


iar un pictor iscusit scrise pe dânsa cu litere de 
aur că împăratul — şi numai el — a clădit bise- 
rica şi că nimeni altul n'a ajutat cu ceva. 

O mână nevăzută şterse însă peste noapte nu- 
mele împăratului şi în locul lui scrise numele u- 
nei biete femei sărace. Şi aşa a doua zi toţi tre- 
zătorii citirá că femeia cea săracă a clădit fru- 
moasa biserică. 

_ Impáratul se mânie foarte mult, când văzu a- 
seasta. Porunci ca numele  femeiei să Пе şters 
numai decât şi ca al său să fie scris din nou. 

Peste noapte însă mâna cea nevázy*à şterse 
pentru a doua oară numele impáratulisi si scrise 
iarăşi pe acela al їеп ^" ^ ` š 
“se întâmplă acelaş lu 

Numai atunci пират 


я 


LATA 


5% Д FA LE Shi s EE žagi 
uka TR E Aa au 
? vil A EIS HOC 
: iy" ] 


"m 


"DIMINEAȚA COPIILOR". 


сенси 


.% 
see eoo 9 


"il 
7 


n 
degetul lui Dumnezeu. Puse oameni” 


trebue să fi 


să o caute pe femeie şi să o aducă la dânsul. ; 
Femeia eşi înaintea împăratului, tremurând de 
frică şi de groază. Împăratul îi zise: „ascultă, 


femeie, aicea se petrec lucruri minunate şi nein- 
telese. Spune-mi tot adevărul, în numele lui Dum- 
nezeu dacă tii la viaţă ! N'ai auzit, oare, de po- | 
гипса mea Că nimeni n'avea voie să ajute cu ceva 
la clădirea bisericei ? Şi nu cumva cu toate aces- 


tea tu ai dat ceva bani ?“ 
Femeia se aruncă la picioarele împăratului şi îi 
zise : „milă şi iertare, Doamne si Stăpâne ! O să 


spun totul. Sunt o femeie săracă si nevoiaşe care 
câştig cu împletitul atât cât să nu mor de foame, 

Totuşi, îmi prisosise un leu si as fi fost bucu 
roasă să-l pot da ca aiutor pentru clădirea bise- 
ricei. Mi-era însă teamă să fac ceva împotriva 
poruncii Мане; Voastre. De aceia, cu leul meu 
am cumpărat si eu nişte fân şi lam asternut în 
drumul boilor cari trăgeau pietrele cu cari a fost 
clădită biserica. Aşa mi-am putut împlini dorinţa, 


‚ fãrã să fac ceva împotriva poruncii Măriei Voa- 


stre“. KK Ru 
Impăratul їп miscat foarte adânc de cuvintele 


feme зеп îi înțelese gândul cel 
cura ult leul ei decât toți gal- 
beni dărui  ferneiei о pungă 


154 placa de marmoră pe 


Tradusă de F. D, ` 


жел 
TE 
A 
м. 
¬ 
^— 
4 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


de bucurie. Cânta de îericire cerul şi cânta şi pă- 
mântul, văzând că e trezit la o nouă viaţă. 
„Toată firea cânta si era veselă, aflând cá vine 
din nou fecioara cea frumoasă si atât de mult aş- 
teptată, 

Numai Baba larna turba şi spumega. Nu mai 
ştia cum şi în ce fel să o facă pe frumoasa fecioară 
care nu era* dlta decât Primăvara, Primăvara cea 
pururi tânără şi veselă, să se întoarcă din drum. 
‚ Incepu cu ocări, blesteme şi ameninţări. 

„Du-te încolo“, îi striga ea, „du-te şi nu arăta 
lumii fata ta cea uriîcioasă. Du-te, că de unde 
nü...“ Si blestema Baba Iarna si inclesta pumnii 
si scrásnia din dinti. 

Vesela si frumoasa Primăvară răspundea cii 
zâmbete şi cântări de bucurie si isi căuta înainte 
de drum. Si pe unde călcau piciorusele ei sprintene 
se topea zăpada si ghiata se făcea nevăzută. 


Dece? Dece? Dece? 


Dece lunei în care am intrat îi zice 
luna Martie? 


^umele шие! acesteia, ca si, de altfel, numele 
lor lunilor, vine dela Romani. Strămoșii nostri 
aani îşi închipuiau că există mai multi zei, 
» tre cari si zeul Martie, 
 . аге era socotit ca zeul războiului, dat, mai 
^.^ la început, si ca zeul care: apăra ţarinile şi 
„ele. Din această din urmă cauză еі au dat 
„ele де Martie primei ми? cu care se începe 
ara. In nonór шісі Martie i se mai zice si 


PAG. 15 


„O, dar afurisita de Primăvară are de gând să 
mă prăpădească deabinelea!“ îşi zise mânioasă 
Baba larna. Şi, în disperarea ei, ne mai ştiind ce 
să facă si cum să o alunge, începu să facă bulgări 
de zăpadă şi să arunce cu dânşii în tânăra fecioară. 

Şi trăgea bine baba cea rece şi îngheţată. Nu era 
bulgăre care să nu o nimerească pe Primăvată, 
care nici nu-şi dădea osteneala să se apere măcar 
de loviturile Babei Iarna. 

Ba încă râdea de câte ori era lovită de un bul- 
gäre de zăpadă. Se mărginea doar să-i privească 
atunci când, după се o loveau pe dânsa, cădeau 
din nou la pământ. 

Si cum îi privea, cum bulgării se prefáceau іп 
flori, în flori albe, modeste cari răsăreau din ză- 
padă. Aşa s'au făcut ghioceii, acești vestitori at 


primăverii si ai zilelor frumoase. 
: ds ALI-BABA 


Tot despre Martie Romanii credeau cá este ta- 
täl lui Romulus, întemeietorul Romei si primul res 
ge al lor. 

De aceea, Martie avea mare trecere la dânșii 
şi în cinstea lui se ridicau mai multe temple. 

Mai este o planetă căreia îi zice Martie, dar 
despre dânsa vom vorbi altă dată. 


S | ТАП 
D =Z =° LL = 


—————— 


thias Jean; Cecilia Erb; Gusly Klaren- 


Deslegarea problemei атизаще din 
numărul 1. Nugustorul a perdut 89 
de lei, pius galosii. 

Deelsgarea saradei din numărul 1. 
Duş-m-an (duşman). 


Hu. deslegat ȘI PROBLEMA ȘI 5А- 

ВАРА DIN No. 1 următorii: 
DIN CAPITALA 

Suchard Alex.; Henriette Barth.; Ar- 
thur şi Eugenia Barth; Lupovici Za- 
haria; Georgela Tocilescu; Marcel Hai- 
movici; Grunberg Mihaiu; Alex. Pe- 
trescu; Iosit Finchelstein; Dănilă Vla- 
dimir Constanlinovici; Iacob Assael; H- 
dolt L. Braunștein; A. Carol; Aurica 
Askenaszy; Horovitz M. Ше; Alice 
Vianu; Feinstein Solo; Herman Hbra- 
movici; Simion Leonard; Cristache 
Georgescu; Leventer Isac; Altons Kin- 
dler; Sergiu Bischoff; Hauler A. Tu- 
dore]; Negulescu С. Maria, В. 
Tra: Hanganu Gh, Al- 
fred Kaiserman, Victor A. Constanti- 
nidi, Магейе Argintaru, Stăncescu G. 
Mircea, Ela si Jeni Bourin, Michelsohn 
M. Jeanna, Jean Goloteanu, Puiu Аг- 
тапа Alterson, Radu Negreanu, Be- 
niani? Paul, Rudy: - Greichen, Gheor- 
ghiti Lăzărescu, Yvonne Ghica Danie- 
lescu. Ў 

AU DESLEGAT NUMAI SARADA 
următorii: Lazăr Elena; Popescu I. Ti- 
ti; Angela Focsáneanu; Stefan Mihiii- 

Angela Focsáneanu; Stefan Mihăi- 
lescu; Ackerman Otilia; Alex. T. Ema 
noii; Amos Erbstein; Marinescu Va- 
sile; Lidis Iacobi; Canciu C. D-tru;: 
Niculescu Stelian; Mihail M. Doros; 
V. Gorescu; Marioara Masler, Pele- 
cude V. Pascal; Annie Gutman; I. A. 
Stelánescu; Buthi Loblovic; Pau: Co- 
pelovici; Matilda Gavrilescu; Maria 
Niculescu; Henrietie Froimovici; Tan. 
tza Mateescu; Corneliu Gh. Temenschi; 
С. N. Ionescu; Dorel Renert; Adrian 
Kazanoschi; Lecny Dattelkremer; Cor- 
пена I. Rădulescu; Schechter Jean; 
Negroiu I. Alex.; Iuliu Kramer; Della 
Pergolla; Margareta Dr. Botez; Is- 
pásescu Mişu; G. Roiu; Jean Weiss; 
Popescu P.. Const; N. V. Stoicescu; 
Lia loneseu-Dolj; Соапай I. loan A- 
lex; Henriette Samucl; Mircea Grun- 
berg; Didi C. Atanasiu;  Ferdinanti 
Marcus; Eugenia  Amuday; Уйди 
Gheorghiu; Virginia Gkeorghiu; Lupet 
N. Petre; Stiucá D. ion; Jean [рїї 
triu; Mihăilescu Melania; Ovidiu Cons: 
tantin2scu; Beatrice Neuberg, Iosit We; 
singer; Manired Pomeranz; Мана Eps- 
cher; Aurcea Palanchevici; Marcel si 
Elisa Engher; Lucian Dimitriu; | Eu- 
genia , Nástascscu; Consiantinescul С: 
D-tra; Н. L R, А; Elena Marinescu; 
lone! Motzoi; Katz I. Marcu; /Ма- 


A 


SLE "Í 


teld; М. Samel; Ella Fronescu; Ап- 
gela Oprescu; Lenuta P. Dionisie; 
Ghisela si Nicu Trister; Iordan Petre; 
Kahane Carol; Armand Grun; Gh. Voi- 
culescu; Armand Avramescu; Marià 
Anna Papadopol; Edgar Einhorn; 1. 
Ghinsberg ; Florica si Sida Ebner; Eu- 
gen М. Boldur; Paul Calet; ріаси 
б. Ion; Grigoriu Elena; Porn N. A- 
lex; Cornelia Ştefănescu; Aron Ma- 
thias; Alex. Stoian; Ion Cristescu; 
Schuler Abram; Carolo Rozenberg; Da- 
vid Stein: Roza Leibner; Lucian Iva- 
nov; P. C. V; ABE L. Traien; 
Gabor Ion; Valeriv B. Constantinescu; 
Lazăr Ostfeld; Nini Flecs; George 
Stoenescu; Mitică Predescu; Mişu Pre 
descu; I. Bercovici; Pincu Frischtak; 
Marcovici D. Neculai; Filip Berarii; 
Pavel Lăpușneanu; [зас Ornstein; Co- 
rüciu I. Grigore; Georgescu I. Radu; 
Püunità Ştefănescu; Comsa Emil; Po. 
pescu Amelia; Dan М. Simionescu- 
Râmniceanu; Macedon Const; Nicuşor 
Cutava; Candida Wagner; Vladimir 
Mirescu; бірі Burichovici; Dan lucă 
şi Nonel Bertinie; Ermil р. Nichitor; 
Bunescu Mihail; Eugenia Т. Petrescu; 
Constantinescu Victor; Sandu şi Maria 
Drăghici; Elena Bucsenesscu; Arthi 
Mendelovici; Laura Radu-Stoian; Emè- 
пой Aronovici; Crețu, Georgici si Ni- 
cusor Cucută; Dimitriu C. Simion; 
jean І.гіроуісі: Cocuta Сар. Сһеог- 
ата; Panaitescu C. Vasile; Duţu si 
Rodica Arhiri; Mărculescu Eustațiu; 
Tache Manoilescu; Athanasie Mirescu: 
Aurel Grunbaum; Peligrat Romulus; 
Siegtried Arnold Zaraiu; Ionel Vasi- 
На; Rădulestu P. Neagu; Rozalia Can- 
ter; D. Lăzărescu; Druckman Adoli; 
Schwartz Bernhard; Alex. Dumitru; 
Feldştein David; Isac Ghelmann; Du- 
disteanu D. Petre; Blasbalg Bino; Ma- 
rian 1... Neculai; Lăscău lon; Оуезеа 
Sylvia; Eugen Campos; Carol Abra- 
movici; Dora Leibovici; Maria D. Cer- 
celani: Maria Predescu; Stelia Kibrik 
Kannet Corneliu;. Dumitrescu V.; Be- 
Па C. Ecaterina; Icn Stoica; Leonard 
L Simion; Ionei Serban; Const. No- 


‚ topol; Schonfeld Bernhard; V. Blumer; 


Ionescu Т. lan; Feldman A. Herman: 
Cappon Solomon; W. H. Lerner; Pe. 
tanca В. Alex.; ione! Fotolici; Jack 
Lobel; Marcei si Victor Goldenberg: 
lonan Poppe; Ricu Donnenfeld Abra. 
movici I. Аргат; Beniamin M. Michel- 
sohn; Zamfirescu Petre; Clara si Isac 
Finkelstein; Marin Klar: Iordăchescu 
Апізоага; Hans Goldmann: Ireno Chan 


‚ Sidonne Gartenberg; Coca  Válceanti; 


D. Maiorescu; В. Albala; Gr,, Buzatu; 
Zehariade Rodica; Marieta D. Theo- 


„DIMINEAȚA COPIILOR”: 


CÁRI 


doru; Rotman Isac; T. Stein; Ап: 
Costea; Schonberg Zissu; Rădulescu 
Petre; Mircea Arie; Tailer Florica; 
Cecilia Constantinescu; Otto Grunberg; 
Maier Seidman; N. Cahane; Sardu 
ionel; Teodor şi Andrei Stroescu; Mi- 
şu D. Angelescu; Jules Carniol; Han- 
si Dobrzanski. ; 

Edith Rosenthal, Mitică Stoenescu, 
Gigi Ionescu, Linaru Maria; Nicolae 
Мави, Fita şi Misu Marinberg, Gică 
D. Pantazi; ce Men Ştefănescu, 
Smilovici Paul, Alfredo si Ella Weiss, 
Maria şi Emil Dumitriu, loan Mihăi- 
lescu, Marcel si Ficu Lupovici, Ioset 
Beer, Ionel Sotir Filip. Lydia si Ma- 
rius Wechsler-Verea, Melanie Roscnt- 
hal; Maria Jinga, Ecaterina D. Vláde. 


scu, Fraţii Mocioinita, Nicolae Nicola=, 


escu, Eugenia A. Teodorescu, M. Po- 
pescu-Olt, Alexandru şi Liliy B. So- 
cianu, Irina Fronescu, Lupu Weiss, Va- 
siliu Constantin, Elbi Laub, Nicolae L. 
Ionescu, Sylvia Costescu, Feicher Char- 
lotte, E. Lieghel, Coca Herscovici, Va- 
leria Geta, Гепа wen Hainerich 
Цісѕоћп, Beer Rosa, Mihăilă N. Voicu 
Strulovici Mariea; Nety Iliescu, Sece- 
leanu В. С. Iosifescu Eliza, Honitz, Ше 
Alexandrina Constantinescu, User Se- 
gal, Apostol Constantin Boroianu, Sán- 
dulescu George, Elena *Gaman, Rai- 
mund Lazăr, Jean Streuner, Lina L. 
Mendelsohn, Boigin B. Dragoș, Gigi, 
Georgescu M. Costanţa, Regina Her- 
man Sincă N. Gheorghe. Cálbureanu 
IA. Niculina, User Ber, Gogu С. E- 
lena, Manole М. Gheorghe, Sariu N. 
loan, Niculaie Popovici, Leon N. Ny- 
anconsky, Mitică S. Gherassy, Schwariz 
Butii, Spirache Stănescu, Nicu Baruch, 
Constantin Scordeli, Toma Zico, lose: 
lina Hallay, Sofiea Ionescu, Lucia Stoi: 
ей, Paulina Goldstein, Rene! M. Farcht 
Pierette Abegg: Theodor Spachner; Si 
naia Ion; B. Balaban. : 


Ingtiintare către abonati 


Toti сопи revistei „Dimi- ` 


neata Copiilor“ vor primi gra- 
tuit la sfârşitul anului o scoarță 
foarte frumoasă pentru а-5{ strûn 
се colectia revistei. 

In n-rele viiloare vam publi” 
cu premii importante pentru а- 
honatii si cititorii revistei. 


Cosi: ks 
CITIŢI 


№ 


с СЛОМА, ШШШ 


ка 


(DIMINEAȚA COPIILOR” ` = 


PAG. 15 


BOGATUL CEL SĂRAG 


— Poveste de fabulistul rus Crilov — 


„A fost cândva şi undeva un om 
sărac lipit pământului. Intro 
noapte, neputând să doarmă, în- 
cepu să se gândească şi să-şi 
zică singur: 

„De ce pe lumea aceasta viața 
este aşa de grea pentru oamenii 
săraci, pe când cei bogaţi strâng 
grămezi de bani? Sunt oameni 
cari au lăzi pline de galbeni şi 
tot strâng şi strâng şi nici nu se 
îndură să mănânce după poíta 
inimei. Sá fi fost eu bogat, zău 
că п'а$ îi trăit aşa. Aş fi trăit 
cum se cuvine şi aş fi dat şi ce- 
lor în nevoie“. 

De odată auzi un glas care îi 
zise: 

„lată primeşte traista aceasta, 
dacă ţii aşa de mult să fii bogat. 

Intrinsa е numai ип ban, dar 

îndată ce-l scoţi dinlăuntru, un alt ban îi ia locul. 
Strânge câţi bani doreşti şi aruncă după aceea 
traista în gârlă. Până n'arunci traista, nu poţi să 
cheltuesti şi nu poţi să cumperi nimic cu banii 
ce ai scos dintr'ânsa, căci îndată se prefac în 
solzi de peşte“. 

Omul cel sărac se zăpăci de atâta bucurie. 
După ce îşi veni în fire, puse mâna în traistă si 
scoase un ban. Când se uită, văzu că un alt ban 
se mişcă înlăuntru. 

„lan te uită“ — îşi vorbea el singur — ce no- 
roc a dat peste mine ! Intro noapte am să strâng 
o întreagă grămadă de bani, mâine am să fiu om 
bogat, iar poimâine arunc traista în râu-şi mă pun 
pe traiu împărătesc“. 

In ziua următoare se răsgândi însă şi îşi zise : 

„E mai bine să mai strâng o grămadă de bani ; 
се е dacă mai tin o zi traista la mine ?“ 

A strâns încă o grămadă mare, dar după a- 
ceea a vrut să mai strângă una şi încă una şi nu 
era chip să se despárteascá de traistă. 

li se făcuse foame, dar afară de un codru de 
pâine uscată, alt ceva п’ауеа în casă. lar să mear- 
gã şi să-şi cumpere ceva mai bun şi mai gustos, 
nici nu era de gândit : toti banii 1 s'ar fi prefăcut 
în solzi de peste, dacă mai întâiu nu arunca trais- 
ta în râu. 


despárteascá de traistă. Rontái pâinea 

şi tare şi se puse din nou pe scos ba 
noapte si el îi dedea înainte cu scosi 
După ce se lumină de zi, se duse, bătu 
Ше oamenilor, cerşi o bucăţică de pâin 
toarse repede ca să scoată bani şi me: 

Aşa trecură săptămânile, trecură lur 
plini şi un an întreg, iar е] tot nu se mi 
gă traistă. ` š 

„Cine nu e bucuros de bogăţie?“ îşi 
gur. „Tot omul doreşte să aibă cát ша! 

Trăia tot asa de sărac ca si mai înc 
se cu desávársire cá vroia sá ducá ur 
belşug şi să mai ajute si pe alţii. Din câ 
îşi aducea aminte de lucrul acesta şi st 
traista până la râu, dar se întorcea ia 
fără să o arunce. 

Se gârbovise, îmbătrânise, devenise |: — 
ben са lămâia. Totuşi, nu înceta să s — 
din traistă. | 

Aşa a murit bogatul acela sărac, tinê 


nă traista cu bani. 
Tradusă de M., Nae, 


Š mini d dd a aim adie 
(XEREZ REY NAE A | 5 0l RAT PD т тз IE PIERRE PERII ERIE NUN UN D вает BETTER 


Pisicilor nu le place apa pentru că blana lor nu 
'antine nici o substanță grasă si i-ar trebui decl 
- mult timp pentru a se usca după baie, : 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Concurs de desen 


lată un desen neterminat, la 
care e vorba să se complec- 
teze capetele. Premiul se va a- 
tribui tinerilor artiști cari vor 
desena  fizionomiile cele mai 
comice cu cerneală „tuş“. 

Se va tăia apoi această 
pagină şi ni-se va trimete îm- 
preună cu adresa exactă a 
concurentului. Desenul care 
va fi clasat întâiul, va fi re- 
produs în „DIMINEAŢA CO- 
PIILOR“ - 


PROBLEMA AMUZANTA 


Venind frigul şi umezeala, un domn intră în- 


tr'un magazin de încălțăminte, alege o pereche de 
galoşi de 11 lei şi dă negustorului o hârtie de o 
sută. 

Neavând máruntis pentru rest în teighea, пе- 


„gustorul trimite pe băiatul din prăvălie, care 


schimbă suta la un zaraf vecin. Muşteriul pri- 
meşte restul la hârtie şi pleacă cu galoşii în pi- 
cioare. 

După un ceas, zaraful aduce hârtia înapoi, 
spunând cá e false si cere alta bună în locul ei. 
Negustorul se supune si dă zarafului altă sută. 

Să пе răspundeţi : Cât а pierdut negustorul ? 


SCI ES ZI ее талына ENE TU EN RE ANA CRIN TIN ` KWIAWEXKAY ` 


In numărul viitor, „Dimineaţa Copiilor“, va în- 
cepe publicarea unui frumos roman, cu întâm- 
plări foarte mişcătoare din vremea războiului 
pentru intregimea Таги şi a Neamului. 

Acest roman alcătuind о lectură foarte plăcută 
şi în acelaş timp înălțătoare, este datorit d-lui 


N. Batzaria, şi poartă titlul „SUFLETE DE 


VITEJI“. 


ŞARADA 


de MOŞ-TOADER 
Întâia parte-i pe sub ploaie, 
Sau poate chiar când facem бате. 
A doua, de luaţi bine seama, | 
De două ori еп vorba: тата. ` 
A treia nu e lucru rar 
Ca s'o aflaţi în calendar. 
Cuvüntu'ntreg, şi eu şi voi 
Il ргопищат des la război. 


Notă. — Numele deslegătorilor, pentru а m publicate, 
vrebuesc trimise în plicuri francate, pe adresa: , Dimi- 
neata Copiilor“, str. Sărindar No. 11, Bucureşti. Ef vor 
concura si la un premiu pe care redacţia noastră îl va 
oferi. Nu se va ţine seamă de deslegările trimise mai 
târziu de 2°се zile dela publicarea şaradelor şi celor- 
lalte probleme, ghicitori, etc. 


сори, 4 
CITITI 


„ALMANACHUL ЭСДА ОЕ“ 


iu NE PU 
ce Ii. c 


FIE VREMEA BUNĂ, REA. EU CITESC REVISTA MEÀ 
PRETUL З LEI 


Іп vremea aceea, un țăran plin de duh, cu spor 
fa vorbă şi agerime la minte, muri. Іп clipa în cafe 
sufletul lui părăsea învelişul trupului, nimeni пи 
veni să-l ia ca să-i arate calea vieţii de apoi; nici 
Sfântul Arhanghel Mihail ca să-l îndrume spre 
Rai, nici diavolul să-l ducă în lad. 

Neştiind pe unde s'o ia, omul privi în toate pàr- ` 
tile şi văzu, nu departe de el, spre dreapta, pe 
Biântul Mihai ducând voios cu el sufletul altui om. 

Sufletul ţăranului nostru se luă după el şi se 
strecură pe la spatele lor în Rai. Dar Sî. Petre 
саге păzea poarta, îl văzu şi-i zise: 

— Nimeni nu poate intra singur la noi. Şi apoi 
pe tine te ştiu eu bine cát pretuesti. Nu-i loc реп- 
tru tine, aici. 

— Apoi, Sfinte Petre, răspunse sufletul, de се 
stai în Rai, tu care te-ai lepădat de trei ori de 
Domnul nostru Isus Christos? Locu-ti e acolo unde 
sunt cei ce au vândut pe ai lor. Ре când eu, am 
fost doar un om rău de gură, dar bun de suflet și 
socot că am dreptul să rămân în Rai. 

Sf. Petre rămase incurcat şi chemă în ajutor pe 
ntul Pavel, căruia îi zise: 

la vezi, Їй să înţeleagă pe sufletul ăsta obraz- 
să n'are ce căuta aici. 


Sf. Pavel încercă să-l dăscălească pe cel cu pri- 
tina, dar sufletul nu-i dete răgaz: 

— Lasă, Sfinte Pavele, zise el, nici tu n'ai drept 
ва mă mustrezi. Ai fost rău de suflet, ai pus să 
bată cu pietre ре Sf. Ştefan Я ai pricinuit moartea 
multor oameni de treabă numai pentru Са aveau 
altă credință. Crezi cá nu te cunosc? 

Sî. Pavel chemă în ajutor pe Sî. Toma. Dar a- 
bia încercă Sfântul să deschidă gura, şi iată că 
Sufletul îi zise si lui; 7 "SES 


TARANUL IN RAI 


„DIMINEAȚA COPIILC 


dé Dr. |. C. DRÁGESCU 


— Те cunosc şi pe tine, Sfinte. N'ai vrut'sá 
în învierea Domnului; te-ai purtat cu el ca 
mai neînduplecat dintre necredincioşi. Aici 
oare, pe drept, locul? 

Cei trei apostoli, puşi în mare încurcătur 
sfátuirá între ei şi sfársirá prin a se duces - 
murească cele întâmplate lui Isus Hristos. — 
tuitorul păru foarte mirat de îndrăzneala s 
lui şi zise Apostolilor: 


dem atunci dacă are să mai îndrăznească. 

Sufletul iu adus in fata Domnului lisus H 

— Ве ce ai intrat in Rai fără voia lui Sf. 
şi de ce vrei să rămâi aici cu orice pret? 

— Doamne, zise sufletul, пи m'am lepăd: 
tine niciodată, n'am şovăit să cred in inv  — 
ta, n'am făcut să Не omorît cu pietre пі · 
mi-am împărțit păinea си cel sărac, l-am în _ 
la focul meu, l-am îngrijit când а fost 
m'am spovedit şi mam închinat totdeauna 
cernicie si cu umilinţă adevărată. Evanghel 
spune că Dumnezeu iartă pe cei ce au tráit : 
Am venit până aici fără să mă oprească ni ` 
în drum; de ce aşi pleca? Nu ai spus oare í 
tu că cel intrat în Rai nu va mai ieşi din el 
dată? S'ar putea oare să-ţi calci tu cuvântu 
tru sufletul unui păcătos de ţăran fără îns: - 
tate? 

= Suflete; zise Domnul, ai judecat cu mu . 
dráznealá, dar n'ai fost lipsit de dreptate. F- 
unde eşti. 

—Mulţumescu-ţi, Doamne. Cel drept 512 
totdeauna prin a izbuti. Mai mult preţueşte 1 
decât puterea, zise sufletul pornind voios р 
mul ce ii sta slobod de-acum, i 


Li 


(DIMINEAȚA COPIILOR” = 


PAG. 3 


“REDACŢIA ŞI ADMINI 
BUCUREȘTI. — STRADA ge fe 
ABONAMENTE: UN AN "- LEI КОП 


ŞASE LUNI 


O LECŢIE D 


. Am să vă mai povestesc ceva din viaţa şori- 
сейог. Nu ştiu dacă vam spus cá şi micuţii $0- 
ricei merg la școală şi învaţă carte ! 
Dacă nu vam spus — уо spun acum. Si са să \ 
întelegeti mai bine cum învaţă soriceii, am să vă 
povestesc, ce sa întâmplat odată — în şcoala 
vestitului dascăl Сһцеһігоп — la o lecţie de 
canto. 


хх oc 


D. Chitchiron puse mai întâiu pe unul din so- 
ricei să spuie — rar si tare — poezioara ,%а 
suit in pod Ronticá^ pe care elevii o cunoșteau 
de multá vreme. 

Şcolarul-şoricel ieşi lângă catedră, se asezá cu 
fata spre colegii săi — cari stau liniştiti în bănci 
— Я începu repede-repede, ca o maşină : 

S'a suit în pod Ronţică 


“а suit in pod Roníicá — 


Chif-chi( ! — 
Si s'a 'ntálnit c'o pisică ! 
Chit-chit ! 
Pisica sta nemişcată, É 
Mâr-mâr ! e 
De credeai c'ar fi de vulă | 14 
Sfâr-siâr ! " 
Dar pisica mri de vatá à 
Tii-fi ! 
E pisică — adevărată. ê 
Tii-fi f сі 
< Ronticd, nu fii nerod! 
Chi(-chit ! 


Dà-te iute jos din pod! 


PAG. š 


După ce cântă încă de două ori strofa aceasta, 


se duse la catedră — se aşeză, iar după o mică 
pauză zise : ; 

— „Cine poate să cânte acum, împreună cu 
mine ?“ 

Cel dintâi care ridică lábuta fu  nebunatecul 
Ront Соаца fără vâri. După el mai ridicară câte 
o lábutá si alţi vre-o doi-trei soricei. 

— „Cam puţini!“ se gândi d. Chitchiron. — 
„Dar să vedem! Hai! Incepem. Una! Două! 
Trei ! 

„S'a suit ín pod Ronţică... 

Soriceii chitáirá atât de fals, în cát ar îi râs si 
mátele, dacá i-ar fi auzit. 

Mai ales, Ront Codi(d fără үйгі, chitíia asa 
intr'aiurea, ca şi cum ar îi fost un cátelus strâns 


mai laşi de 
"sd en 4 рой cânta, de 
Û ! ! Stai jos!“ 


tedră şi se plim- 
zise : „Staţi jos 
zul. Ascultati, să 


începu. 54 cânte 


două-trei silabe : 


i mare, vărgată 


+ 
лі se fácurá ne- 
clasei a rămas 
mâţa începu să 
1S, păpuşoi, сит 
“е copilaşii. Se 
'efăcea că-i dă 


umul — dar sta 
ghiara întinsă 


— „Păcat că nu-i şi d. Chiţchiron aici, să m 
cânte ! Am avea mai mult chef de joc !“ zise рік 
sica, amărând si mai mult sufletul bietului pri. 
zonier. 

lar când soricelul era aproape lesinat de frici 
şi de oboseală — pisica îl luă în dinţi, se ascuns 
cu el sub catedră şi-l mâncă liniştită. 

Fiorian Cristescv 


0М925305 


Іп iarna asta си ger cumplit 
- eu ат rămas lângă mamica 
atât de cuminte cum nu тат gându 
tăcut ascultător şi liniştit 
‚са să mă joc în casă cu pisica, 


Am trenuri de carton 

pitici de porțelan 

şi un pian, 

palate de hărtie 

soldați 

echipați 

ca pentru bătălie. 

In sobă pălpăie un pui de foc 

şi тата când mü priveşte cum mă joc 
nu mdi poate de-atáta bucurie. 


Am aşezat, 

pápusile călări pe cai de lemn 
soldații aşteaptă doar un semn 

са să pornească la atac ; 

cățelul stă de santineld în iatac 

şi eu alerg de colo până colo 

mă 'npiedic de covor si mă lovesc 
mü scol şi iar zâmbesc A 

mi ndrept ре сар Всһа de hârtie. 
Мата din pragul uşii mă priveşte 
zâmbeşte 

şi gândeşte . í 


~. = „Nici tu nu esti mai mult decât о jucărie.. 


Horia Rob eanu 


=== „DIMINEAȚA СОРИГОВ 


45: 
га 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 
S'AUZIM DE BINE, MOS GHIATA (егі РАС. 7 


РАС. б — 


„DIMINEAȚA COPIILOR 


Mica prietenă a copilului orb 


— Imitatie după Wladimir Korolenko — 


š Petrică, báetasul lipsit de lumina ochilor, stătea 
singur pe dealul din apropierea satului. Stătea sin- 
gur cu gândurile sale. Deodată auzi paşi usori cari 
se apropiau de dânsul. 


„lan ascultă“, îi strigă un glas de fetiță, „cine 
cânta pe aicea din Паш?" 

-- Eu, răspunse Petrică supărat, pentru că lui 
nu-i plăcea societatea altor copii şi dorea să fie 
lăsat mereu singur. De aceea, adăugă: „du-te, nu 
vreau să vii lângă mine!“ 


— Da?! îi întoarse fetița vorba, isbucnind in 


trun hohot de râs. Nu cumva pământul este al tău? 

La aceste cuvinte, orbul se supără şi mai rău 
şi îi strigă cât îl tinea gura: „du-te! du-te! fugi 
de-aicea !'* 

— Ce băiat rău crescut! îşi zise singură fetiţa 
şii întoarse spatele. 

A doua zi Petrică stătea tot pe dealul din apro- 
pierea satului. Se căise de purtarea sa grosolană 
cu fetiţa din ajun. Dorea, o aştepta să vie, ca să-i 
vorbească şi sã-i cearã iertare. Dar fetita nu se a- 
rãtã decât în ziua a patra. Indatã ce-i auzi paşii, 
Petrică îi strigă: „tu eşti?“ 

Ea nu răspunse, ci se opri după ce mai făcu câți- 
va paşi şi şezu jos aproape de Petrică, făcând un 
buchet din îlorile ce strânsese pe câmp. 

— „Tu eşti?“ o întrebă din nou bietul orb, care 
nu putuse să-şi dea încă seama că tovarăşa lui era 
lângă dânsul. 

— Nu vezi că sunt eu? îi zise ea, luându-şi un 
aer de domnişoară mare. lar după aceea îl întrebă 
„de ce te-ai supărat pe mine?“ 


— Nu, nu sunt supărat, grăi băiatul cu o voce 
blândă. 


— Nici eu. Dacă-i aşa, hai să ne jucăm. 

— Eu nu ştiu să mă joc, pentru că... pentru că... 
şi cuvintele i se opriră în gâtlei. 

— Ce copil ciudat eşti! îi zise fetiţa. Poate că 
ţi-e teamă de mine, fiindcă nu mă cunoşti încă. Mie 
nu mi-e teamă de nimeni... Şi îi aruncă flori pe 
piept si pe obraji. 

— Unde ai cules florile acestea? o întrebă Pe- 
tricã. 

-- Aici, răspunse ea arătând locul cu capul. 

— Іп livede?, 

-- Ха, гісі. 

— A, în pădure! бі се îlori sunt acestea? 

— Cum, nu ştii ce flori sunt àcestea? Dar vad 
că nu ştii nimic. 

Petrică luă câteva îlori în mână, trecu repede cu 
degetele peste ele şi zise: „acestea sunt viorele, 
aceasta e floarea Turcului...“ 

Tot în felul acesta уго! să facă si cunoștința feti- 
tei. Cu mâna stângă o apucă de spate, iar cu mâ- 
na dreaptă îi pipăi părul, pleoapele, îşi trecu dege- 
tele pe obrajii fetiţei, ca să-şi dea seama de trásá- 
turile fetei. 

La început, fata fu miratá, după aceea însă їп 
cuprinsă de teamă. Se sculă repede de lângă Pe- 
re se dete câţiva paşi îndărăt şi se pomi pe 
plâns. 


„Cât eşti de rău!“ îi zise ea printre lacrămi. „Ce 
ţi-am făcut?“ 

In loc de răspuns, Petrică se trânti la pământ. $! 
începu să plângă cu sgomot şi să suspine din а- 
dâncul inimii. 

Fetiţa se apropie din nou de dânsul, zicându-i: 
„de ce plângi? Linişteşte-te! Uite, mie m 
зирагагег“ 


Бе ase: 2м să-l prive 


E „DIMINEAȚA COPIILOR” 


Dchii băiatului curgeau încă lacrămi, dar aceşti 
ochi nu se mişcau şi privirile lor erau fixe. Pe fata 
lui se citea o durere adâncă si fără leac. 0 

„Ciudat mai eşti!“ îi zise ea cu jumătate de 
voce. 

— Nu, nu sunt ciudat, ráspunse Petricá, nápádit 
din nou de lacrámi. Nu sunt ciudat, ci sunt... orb. 

— Orb? Un moment biata fetiță rămase încre- 
| menită. Orb? repetă ea si se cutremură toată. Dar 
$ humaidecât după aceea fu cuprinsă de un senti- 
# . ment de nemărginită milă pentru sărmanul băiat 
{ - fără vedere. Fără să stea mult pe gânduri, îşi tre- 
i cu braţele în jurul gâtului lui Petrică si státu aşa 
Bê multă vreme, amestecându-şi lacrimile ei cu lacri- 
| mile băiatului. 

După ce se mai linişti, începu să-i vorbească de 
alte iucruri. 

„Soarele a apus“, îi zise dânsa. 

— Eu nu ştiu cum e soarele... Il simt numai. - 

— Ah! nu stii cum e soarele? Dar pe mămica 
ta o ştii? 


“ ^ 


— О, da! pe mămica o ştiu bine. li cunosc paşii 
de departe. 

Vorbiră apoi de altceva. 

„Eu ştiu să citesc“, zise Petrică, „şi în curân 
am să învăţ să scriu“, 

— Dar сит рой tu să citeşti? 

. — Citesc cu degetele. Am altfel de carte, г 
citesc foarte uşor şi repede. 

— lar eu, grăi fetita, citesc cu opm. 
foarte rău. Si cine te învaţă pe tine ‹ “| 
trebă ea. A 

— Maxim. i 

— Acela care merge în саг?" 
om rău, de câte ori îl văd, m: 

te bate? 


a К 


PAG. 7 


lui, o întrebă: „aicea stă un băiat care nu vede?“ 
Ма trimis mama la dânsul. N'as putea să-l văd?“ 

lar Petrică, auzindui vocea, se grăbi să strige 
din odaie: „mamă, este fetița cu care ne-am cuno- 
scut ieri şi despre care ţi-am vorbit“, 

Din ziua aceea, Petrică şi cu fetița, pe care о 
chema Evelina, deveniră prieteni nedespártiti şi 
luară lecţia împreună dela bunul si drágutul de 
Maxim. 

Petrică пи se mai simţea acum singur şi пепо 
rocit. 

p^ зуга de Marcu юпезси. 


Să auzim de hine, Mos Mos (Шай! 


Cât de supărat si IR IN e Mos Qhiaţă. 
Şade pe tronul său de zăpadă, îşi reazămă capul 
cu barba sa lungă şi îngheţată pe un braţ şi cade 
adâncit în gânduri, 

Slugile sale credincioase şi-au pierdut orice pw 
tere şi stau liniștite şi potolite. Nu mai suflă Cri 
vátul. Viforul nu mai ridică zăpada, nu se mai aud 
furtunile cari desrădăcinează arborii cei bătrâni. 

Stă gânditor Mos Май ş si zice singur: 
„Hei, văd cá nu mai pot. А“, "етеа să mă 
duc de pe pământ. Nu e сп ·. . “рі cu soa- 
rele. Cát de mult mam r; ~ "It m'am 
trudit, dar tot el m'a bi: + пиве. Wı, “Qeli 
má arde, mi-a topit ^ ` 1 апеј 
mele împărăteşti. 

Si ce ciudati ^ . hk ê ^ „se bu- 
cură că văd dir - š afıãvara ? 
Ce e aicea ^. « stăpân pe 
pământ e“ T peste tot e 
curat. p-. i şa 19 Ыр „să priveşti. 

я De ^ 3 Noroiu, praf, căl- 
ш? 


(r) „mântă cu gânduri а- 
ge şi-şi caută înainte de 
» în apă. Topeste ghiata şi 
chiamă din nou la viaţă, pă- 
;borii cu flori si ffunze, face sá 
зе dealuri, si pe câmpii. 
Ci шай şi îl năpădesc gândurile ач 
ată că se clatină şi tronul său. Sare în 
„ie şi îi vine ametealá de ceeace vede. 
: soarele nu iartă şi nu cruță nimic. Рісіоач 
! de -enului lui Mos Ghiatá s'au topit si s'au pre" 
t intr'o báltoacá de apá. 
a Nu mai e nici o scăpare. lsi chiamă Mos Ghiatá 
pe servitorii săi credincioşi, Crivátul si Viforul, 
si fuge cu ei peste nouă mări si nouă tări. 

Sá auzim, de bine. Mos Qhiaţă, si trăiască pri 
mávaral 


PAG. о 


Cântecele Sandei 


M A N lI Ş IL E 


Sanda nu mai vrea nici trenuri 
Nici rochife, nici păpuşi, — 
Vrea cu orice pret să aibă 

О pereche de münusi. 


Eri i-am cumpărat ; = si-acuma ' 
De nimica nu-i mai pasă. 

Cu mănuşile în mână 

Doarme 'n pat sau umblă 'n casa. 


Si le trage 'ncet pe deget, 
Si cum este jucăuşă, 
Вага două destule(e 
intrun deget de mănuşă. 


Cellalt deget, care-atárnd, 
МЫ; arată si îngână: 
— „Tată, mi-am pierdut un deget 
„Si-am doar patru la о mână!“ 
A. de HERZ. 
* ж ж 


NU POATE DORM: 


fencuşor, „băiatul mamei“, 
Este dus la internat, 

Unde тигі prieşte munca 
Si stă 'ntr'una înbuînat. 


— „Се сай twn inlirmerie?" 
Il întreabă într'o zi 

Domnul doctor, plin de grije. 
Când 1а vizită veni. 


— „Sânt bolnav. Am insomnie“, 
li răspunde trăgănat, 

„N'am dormit treizeci de zile, 
„De când sunt în internat!“ 


~ „Caz ciudat! Іа scoate limba! 
„N'ai nimic. Eşti sănătos... 
„Cum se poate-atâtea zile 

„Să nu dormi? E curios!" use 


— „Păi... să ştiţi... treizeci de zile“ 
li răspunde el şoptit, 
„Nam putut, c'aici nu-i voie 
„Decât noaptea. de dormit. 
Teodor Castrişanu. 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


Lilica și pápusile.. 


Nu-i pe lume nici o îată 
Ca Lilica de 'ngriiată! 

‚ -Are-o lume de păpuşi: 
Una mare nici un dinte 
Alta таге ochi şi minte, 
lar a treia nu-i cuminte 
Că ascultă pe la uşi)... 


Stă adesea 'ngünduratá: 
Eri căzură toate-odată 

De pe masă pe covor! 
Gata numai pentru rele, 
Alergaserá tustrele, 

— Cea mai mare dintre ele 
A rămas făr'un picior!... 


„Dacă-ți fi mereu cuminte 

„Și veti lua la siat aminte, 

„Veţi trăi ani cát mai mulți! 

Şi, cu vocea tremurată, 

la păpuşa vinovată 

Siro povățueşte: „lată 

„Ce se 'ntâmplă când m'asculfi!...““ 
Moș Grigore Sfătosu. 


Ni ғап trimis din partea cititorilor sute şi sute 
de sarade şi diferite jocuri distractive, precum si 
o mulțime de bucăți în versuri şi în proză. Ni este 
absolut cu neputinţă sd le facem loc în revistă, 
căci ar insemna să nu mai publicăm altceva. 

De aceea, am. hotărât ca, după ce alegem ре 
cele bune, să publicăm în mod treptat din acestea. 

Rugáüm, asa dar, pe aceşti colaboratori să aibă 
răbdare până le vine rândul şi să socotească lă- 
murirea de față drept răspuns, timpul neingáduin- 
du-ne a răspunde fiecăruia. 


———— 


си În шурф А CUFULUK” 


PLATESTE, С. 


EP C 


TE-AM PRINS! 


de MOŞ NAE 


— ME 2 £x 


asi se duc la Haplea 2. Dar сапа v 


1 remea-i să plătească. 
umar e intr'un sat. Ce mai ceartá se porneste ! 
1asá, cer intr'una — „Eu fac cinste 1* — „Ba e rându mil 


n şi de mâncat. — „Ba diseară tu plăteşte! 


n râde Haplea-al nostru, 4. — Haide, Hapleo, zice unul, 
іп de bucurie ! Să-ţi legăm noi ochii 'ndată, 
oameni de-am eu parte, T pe cine prinzi tu 'ntáiul, 4 
p de sărăcie“. ela dânsul cere plată, 0 


4 


6. latã-vine şi nevasta-i, P 
Când îl vede, se cruceste. î Êv 
„Hal te-am prins“, îi strigă Haplea, 

„Scoate banii şi plăteşte 1“ | Û 


m—— >. Wên "om Ro asa 
im J 


РАС. W detener 


Intrun sat din fundul Olteniei 


(Urmare) з) 


„Suflete de viteii. 


— Аш venit după doctor, îi răspunse Ionel, înseni- 
nându-se la tată, pentrucă la vederea omului pe care îl 
socotea ca prieten prinse din nou curaj. Am venit după 
doctor, făcu el din nou, pentrucă mamii îi merge toarte 
rău, dar nu m'au lăsat să intru în ambulanță şi nimeni 
n'a vrut să mă asculte si să-mi dea o mână de ajutor. 

La aceste cuvinte caporalul îi zise să aștepte până 
ce se întoarce. In adevăr, nu după mult se şi întoarse, 
dar de data aceasta nu era singur. Alături de е! mer- 
un om înalt, în vârstă cam de vre-o cincizeci de ani şi 
purtând uniforma de ofiţer din oastea duşmanului. La a- 
propierea lor Ionel se sculă în picioare şi luă o ţinută 
respectuoasă, 

Noul venit îl privi cu blàndeie si apoi îi zise româ- 
neşte şi pe un ton cât se poate de prietenesc: „hai 
să mergem sÁ ó vedem pe mama ta!” 

»Negresit, ăsta trebue să fie doctorul”, 
în sinea lui. 


îşi zise Ionel 


Casa lui Ionel era așezată la marginea satului si de- 
parte de acea unde se găsea ambulanța medicală, Ре 
drum doctorul — căci cel. îmbrăcat în unitormă de ой- 
ler străin пи. ега altul decât medicul militar de care î) 
vorbise caporalul Oprea Bradu — intră în vorbă cu lo- 
nel întrebându-l despre fel de tel de lucruri şi rămase 
mirat de răspunsurile înțelepte si de deșteptăciunea băia- 
tului. 

‚ Când ajunseră acasă şi intrară în odaia bolnavei, aceasta 
era aşa de rău chinuită de friguri, încât aproape nici 
nu-şi dădu seama că intrase cineva în Casă 


„DIMINEAȚA COPIILOR") 


de N. Batzaria 


Doctorul se apropiă încet de bolnavă, îi pipăi pulsul şî 
ii trecu mâna pe truntea care îi ardea ca jăratecul. După 
aceea cercetă cu bágare de seamă piciorul rănit aí bol- 
navei, umblând cu шаге grijă ca nu cumva să-i pro- 
ducă alte dureri. 

Din rană tot mai picura sânge, iar piciorul se um. 
flase si se invinelise. 

Rana fu curățată si spălată. Doctorul se uită apoi fins 
са să vadă de mar fi rămas cumva vre-o schije din obu= 
zul ce făcuse explozie si care fusese pricina nenorocirel. 

După câteva minute de cercetare, ridică mulțumit са 
pul şi îi zise lui Ionel: „fii fără grije căci mama d-tale 
are să se tacă bine în câteva zile şi o să se poată să 
se scoale din pat”. 

Infásurá apoi rana întrun bandaj adus de el si plecă 
spunând că are să vină a doua 2, ) 

Ionel ieşi după doctor muljumindu-i și luându-i mâna ре 
care o acoperi cu sărutări. 

In noaptea aceea bolnava nu tu asa de chinuiti de 
dureri, trigurile se potoliră şi putu dormi liniștită. 

А doua zi dimineața, revenindu-si bine în fire, îl in- 
trebă pe băiat că cine era omul care venise în ajun şi 
îngrijise de ea. 

„E un doctor din oastea дшшапа”, si îi răspunse Ionel, 
dar nu arată a ne dori răul, mai ales că vorbeşte așa 
cum vorbim şi noi". 

Nu mult după aceasta veni şi doctorul.. 

„Ei, cum їй mai merge pe ziua de azi?” o întrebă 
el cu acel aer de bunătate, care nu-l părăsea niciodată. 

Bietei temei i-se inclestase parcă limba în gură. Nu 
putea înțelege cum se face ca omul, care servea in oas- 
tea dusmaná, să îngrijească si să aibă milă de ea. soția 
unul soldat român. 

Nu-i vorba, îi spunea Ionel si auzea si ea acum cu 
urechile sale că doctorul, deşi îmbrăcat in  unilormă 
străină, vorbește româneşte са si ea. Dar сай dușmani 
nu ne învață limba, ca să ne poată apoi înşela mai bine 
şi să afle dela noi tot ce le poate fi lor de tolos? 

Omul acesta nu putea fi însă dintre acei dușmani cari 
ne doresc răul. Privirea lui blândă și compătimitoare a- 
răta un suflet bun si o inimă in care nu putea încolijı 
răutatea, 

Dacă mar fi fost aşa, dece ar fi venit să îngrijească si 
să vindece pe o Româncă? (Va urma 


2 împărțeală cu tâlc Dracul şi hoţul 


Intr'un sat trăia odată un ţăran bogat şi 
п tânăr marinar după о lungă călătorie ре cit. Un hot se hotărâse să-i fure vitele. 
е, a fost poftit la masă intro familie compu- mergea hoţul pe drum, iacá se întâlne: 


din tatăl, mama, doi Баей şi două fetițe. dracul. 

a masa îmbelşugată se aduse ca îripturi, cinci „Unde te duci, fârtate ? întrebă dracul 
ambei şi un pui de găină, iar tânărul fu rugat „әй fur vitele zgârcitului ! — răspunse 
lacá el impárteala. — Dar d-ta, frumuselule ? 

larinarul luă un porumbel, îl tăie în două sil — Eu tot la zgârcit merg, să-i iau sufle ° 


ãrti între cei doi fii ai gazdei, dând fie-căruia Сапа ajunseră în curtea zgárcitului era 

+ o jumătate; apoi împărţi tot asa al doilea po- şi toti ai casei dormeau. Hoţul spuse: 

ibel între ambele fetiţe, cum si p'al treilea în- „Aşteaptă să mă îndepărtez cu vacile şi 

gazdă şi nevasta lui. mă îi vei lua suiletul ! 

ămânând doui porurmbei, tânărul îi opri ре a 

1401 pentru el şi începu să mănânce, ca şi cum 

[ea trebuia să Не mulțumită de împăr- 

ta lui. 

Jesi gazda rămăsese cam mirată de cele în- 

` plate, ea nu zise nimic si rugă pe marinar să 

artă tot el puiul de găină. 

“ânărul ascultă şi dete capul de pui celor doi 

‚ câte un picior la fiecare аш beti şi fetelor 

e o aripă. 

estul puiului îl opri pentru dânsul. Atunci gaz- 

care îl poitise, nu se mai putu tine şi rugă pe 
шатіпат să-i explice de ce a făcut o împărţeală a- 


şa de ciudată. Dar diavolul nu se învoi: 

— Să vă spun, zise tânărul. Am încercat, pe cât — Intâi să-i iau sufletul şi pe urmă tu v; 
mi-a stat în putinţă, să potrivesc cum e mai bine Altfel se poate trezi de zgomot, si eu 
lucrurile. păcălit. 


.. Domniata cu soţia si cu un porumbel faceţi trei; - ndi daci 9 di 

doi Баей si un porumbel fac trei. Cele două fetiţe si eu 2 Ef ое е um n 
a un porumbel а trei; iar eu şi doi рога е! "6 4 2 
асет tot trei. In ceeace priveşte puiul, v'am dat keyên EN КАН AR } 
capul d-tale şi soţiei, fiind-că amândoi sunteţi ca- ү > риев се la urmă, fie 


pii familiei. Hotul striva * 

Báetilor le-am dat picioarele, fiindcă ei sânt că a venit cel negru 
stâlpii casei, iar fetitelor aripile, fiindcă se vor 
mărita şi vor sbura din casă. lar mie mi-am pás- — leşi repede afară ‹ 
trat coşul pieptului de pui, fiind-că seamănă cu o le ! 
corabie si eu am venit aci сц o corabie si voi porni teptará ai casei, amân 


itoasa. 
Fuimen Adantată da Cristin 


sd үш 


pas, тт —===———ə ,— 


|___ POVESTEA LUI 


. $0501 stă şi povesteşte. „Miau!  miaau !“ 
‚ zice el. 

Dece zice „miau, miaau ?“  Pentrucá acest 
Sosoiu — par'că v'am spus şi altă dată — este un 
pisoiu. 

Dar credeţi că Sosoiu este asa un  pisoiu са 
toti pisoii ? 

E, e! De ati avea voi unul ca Sosoiu, nu ştiu 
ce aţi face de bucurie. 

„Г’ат văzut“, îmi zice Niculina, „este un pisoiu 
negru са un drac şi care nu ştie decât să sgârie“. 

— Nu-i asa, Miculino, Sosoiu sgárie, pentrucá 
vrea sá ne arate cát de bine stie el sá desemneze 
şi cât de drepte sunt liniile pe cari le trage. 

Si — Zici apoi cá Sosoiu este negru ca un drac. 
Arátati-mi insá un pisoiu cu párul „aşa de strălu- 
citor şi care să n'aibá | un fir de păr alb sau de 
altă culoare ! 

Şi uitaţi-vă ce cápsor аге, ce picioare fine şi 
cum merge mereu cu coada în sus. 

„Ce faci acolo, Florico ? 

— Nimica, unchiule, îl sărut pe Sosoiu, pentru 
că e asa de drăguţ si asa de deştept! 

Da, Sosoiu e cel mai deştept pisoiu din câţi am 
văzut vreodată. Рой să ascunzi ori unde vrei 
nâncarea, cá tot o găseşte. Drágutul de el, să 
nu-i fie de deochi! 

Acum când ştiţi cine este Sosoiu, vă spun încă 
"lată cá Sosoiu stă si povesteşte. 

„Miau, miaau !“ zice el, iar Dorel îl ascultă. 

Despre Dorel nu vă spun ceva, pentrucă ştiţi 

+ Dorel este cátelisul nostru care a fost aşa de 

теп bolnav. 

Şi iată ce-i spune Sosoiu lui Dore! : 

' Tu, Dorel, te lauzi cá ai fi de neam mare si 

te-ai fi născut într'o casă bogată. Ce eşti tu, 
cù să zici cá te tragi dintr'o familie mare? Un 


' team de frig si de foame. 


— „DIMINEAŢA COPIILOR" 


505010 


câine ре care stăpânii te ceartă, câte odată chiar 
te bat şi te tin afară ре frig si ploaie. 

„Eu însă sunt din neamul pisicesc. Imi spunea 
mama са a îost odată un Mifu Pisicovici, care 
era împărat peste lumea întreagă. Vezi, eu sunt 
de neam împărătesc. 

„Şi cum trăesc eu? Ca o prințesă. Dorm în 
patul Florichii, stau la masă cu dânsa, mănânc 
după pofta inimei din toate bunătăţile şi nu mă 
scoate nimeni afară din casă. 

„Ce-i drept, eu nu m'am născut într'o casă bo. 
gată. Nici nu ştiu adică unde'm'am născut. М’ап 
pomenit mică de tot asvârlită în stradă. Şi ploua, 
mă Dorel, şi mi-era frig şi mi-era foame. 

„Mi-au, miaau 1“  plângeam săracul de mine. 
Se vede că mă născusem întro casă de oameni 
răi la inimă, ca să mă arunce în stradă, aşa mic 
cum eram. 

„Căci oamenii sunt răi, nu ca noi pisicile“. 

— Să má ierti, îi taie vorba Dorel, răi sunt stä- 
pânii noştri? Rea este mica noastră stăpână Flo- 
rica? Dacă zici ceva de ea, să ştii că îţi rup co 
jocul. 

— Nu zic ceva rău de Florica, grăi Sosoiu. E? 
m'a scăpat pe mine de 
la moarte şi peire. 

Ştii tu, Dorel, cum am 
venit eu in casa aceas- 
ta? 

Intro seará ploua 
mult si eu nu mai pu- 


Plângeam, dar toti сай 
treceau pe acolo nici nu 
se uitau la mine si n'a- 
veau nici o milă. 

Ba chiar un báiat — 
Doamne, cát de rái sunt 
oamenii! — a luat de 
jos o piatră si a arun- 
са{-о in mine. Ce-i fá- 
cusem eu, о pisicutá mi- 
cá, slabá si prápáditá? 

Іп síársit, trecu şi Florica pe care eu nu o ctt 
noscusem până atuiici. 

„Mi-au, miaau !“ plângeam eu si mă rugam. 

— Pisi ! Pisi! auzii eu vocea Florichii. 

M'am apropiat de dânsa. ea m'a luat în brate, 


Temar 


casa noastr? 


. — Zi, la îi, nu a noastră, îi 
îndreptă atem -ai stăpânilor, 
nu ai c de aicea, plecăm şi 
ioi cu 

E misc, zise  Sosoiu. Eu 
D E ci cu soarecii din casă... 


i au te mişca! Par'cá aud 
ceva în colțul acela. 

Şi Sosoiu lăsă vorba 
începută, merse încet în 
partea de unde auzise el 
ceva şi se puse la pândă. 

lan uitãti-vã cum ii 
strălucesc ochii. Ii stră- 
lucesc aşa de mult, că 
ţi-e frică să te uiti la 
dânşii. 

Sosoiu stă la pândă, 
se lungeşte, ascute ure- 
Chile. Nu trece mult şi 
odată sare şi se în- 

сә în gură cu ce? Си ип şoricel. Cu un 
есе mic de tot şi asa de frumos. Si tremura 
acul, pentrucá stia ce-l aşteaptă. 

După ce-l mâncă cu piele, cu coadă, cu tot, se 
duse iar la Dorel şi îi zise: 

„Si-mi Не de bine ! Uuf ! ce gustos а fost, „ce 
fraged !“ 

— la nu mai vorbi de gustul şoarecilor, că îmi 
""^ráu, îi întoarse vorba Dorel. 
csoiu însă îi întoarse spatele zicându-i : „vezi 
ш eşti de neam mare, dacă zici că nu-ţi plac 
tecii ?“ 


Ali-Baba, 


ой citıforii revistei noastre sânt sfátuifi 
:dstreze numerele citite. La sfârşitul anu- 
ei vor putea obține din partea noastră о 
arfă, frumos ilustrată, pentru а lega co- 
ia pe un an întreg şi a o păstra astfel 
»ibiiotecd. 

bonafii nostri vor căpăta scoarța în mod 
Ші. 


PROBLEMĂ AMUZANTĂ 


m un număr de gâşte. Dacă герей acel număr 
>g, apoi pe jumătate, apoi pe siert si cu încă о 
gâscă să facă о sută. 
Care este acel număr? 
inu |әзү 


K Trimisă de Мех. Marinescu 


Cai пахагауапа 


(Poveste chineză) 


A iost odată un ţăran care desgropá in t: 
sa o mare oală de pământ. O duse acasă si ii 
nevestei sale să o curețe. Dar îndată ce femeia 
dădu cu o perie în oală, iată că oala sa umplut 
de perii. Şi oricâte scoteai, altele le luau locul. 

Bărbatul vindea acum perii, asa că toată fami- 
lia avea cu ce trăi din-belşug. И 

Intr'o zi căzu din întâmplare în oală un galben 
de аш. Numaidecât регШе dispárurá si оа! «е 
umplu cu bani. Familia 'se îmbogăţi acum í ` 
mult, pentru cá din oală putea scoate oricâţi i 
ar fi dorit 

Țăranul avea în casă pe bunicul sáu car 
slab şi tremura din tot trupul. Şi deoarece 
neagul acesta nu mai putea face altceva, l-. 
să scoată galbenii din oală. lar când bietul в 
era obosit şi nu mai ри- 
tea, ţăranul se supăra 
pe dânsul şi-l certa fá- 
ră milă, spunându-i că 
e leneş şi nu mai e bun 
de nimic. 

Insă intr'una din zile 
puterile îl părăsiră cu 
desăvârşire pe sărma- 
nul moşneag. Căzu în 
oală şi muri. 

Indată ce căzu înăun- 
tru, toti banii dispărură ` 
şi oala se umplu de bu- 
nici morti. Țăranul era nevoit să-i scoată ш. · 
о unul şi să-i înmormânteze. Cu итоги: . 
lor îşi cheltui însă toţi banii ce-i scosese п. 
inte din oală.. lar când nu-i mai rămase 
ban, se sparse oala şi ţăranul deveni mai $: 
cât oricând. 2 


aT УЕ ЖА 


„Din traista lui Mos lu 


Lilica este cu bunica ei la Constanţa. 
Intr'o zi, plimbándu-se pe tárm, intrebá 
ca: j 
-- „Mamă mare, soarele se duce?“ 
— „Da, drăguță“ | 
— „Dar dacă se scoboară î în mare, n'o: 
nânce peştii 2“ 


a o oe 


Cum se deser 


РАС. 14 


Pátania unui băiat 


— Care vroia să fie prea deştept — 


Un oarecare băiat, deştept numai іп strengárii, 
dar care la vârsta de 10 ani nu ştia încă să citeas- 
cà, fu dat pe mânile unui învăţător foarte bun. 

Invátátorul începu să-i arate literile zicându-i: 
„aceasta este prima literă a aliabetului şi se nu- 
meşte a“. 

— A? întoarse vorba micul ignorant. Dovedeş- 
te-mi mai întâi că semnul acesta este litera а. 

— Taci şi ascultă. A doua literă se numeşte be. 

-- Be? Cum îmi dovedeşti că această literă se 
numeşte be? 

Invăţătorul îşi pierdu răbdarea şi-l dădu afară. 

Părinţii lui îl incredintará, după aceea, unui alt 
învăţător .Dar încă dela începutul lectiei, băiatul 
care vroia să facă pe deşteptul, îl întrerupse pe 
învăţător, zicându-i: „mai întâi să-mi dovediti са 
într'adevăr literele acestea sunt a şi be. 


M 
Dis 
D - „loc de răspuns, învățătorul îl apucă de ureche 
| trase cu putere. 
— „А! а! urechia..., utechia!'“ 
— fı 'rechia?! îi zise învățătorul, dovedeste-mi 
ai în Ai că obiectul acesta se numeşte o ureche. 
"© umoasă întrebare! grăi băiatul. Apoi aşa 
dată lumea. 
"te bine, făcu învățătorul, fără să-i lase u- 
movi; Ge 2 asemenea toată lumea le zice а si be 
Сізгейе "i litere ale alfabetului. Cred cá iti ajunge 
Nestor T' j| acesta, nu-i aşa? 
Еш; ul care voia să Не prea :dest ү dar 
HUŞI: " aceea se puse pe muncă, învăţânii si `as- 
na Тийе си rânduială si bágare de seatfná. М. М. 
COM. L ж ox ж 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


Azorel lui Dorel 


à 


[ubitul meu Dorel, iti doresc sănătate Si iti sărut 
botişorul. Află că niciodată mam râs asa de mult 
ca în ziua de alaltăieri. Să-ţi povestesc Ce 5а In- 
tâmplat, căci este foarte nostim. UA e MER 

Stăpânul meu mai mare, conasu, cum îi Zice bu- 
cătăreasa noastră, are un pisoiu.., adiĉă îl ştii, e 
acel Miti cu care ne-am certat la început, dar a- 
cum suntem prieteni. Si stăpânul meu ţine aşa de 
mult la Miti, încât stă la masă cu dânsul, pe Când 
pe mine mă trimite la bucătărie cu toate că îl iubesC 
mult mai mult si mi-aş da si viața pentru dânsul: 

Miti însă stă la masă, îşi are farfuria lângă far-! 
furia stăpânului. Acesta isi impárteste mâncarea 
cu Miti, căruia ii trece şi un servetel de gât. Când 
se pune la masă, Miti este întotdeauna nelipsit de 
la locul lui. i 

Alaltăieri Miti n'a venit la ora mesei Co: 
nasu l-a chemat de cáteva ori, dar Miti n'a rás- 
puns si nu s'a arătat. 

lată-l însă că vine când masa era aproape pe 
sfârşite. Vine grăbit, sare pe masă, se duce la locul 
său de lângă conaşu $1... ce face? N'ai putea să 
ghiceşti niciodată. Aducea în gură doi soareci pe 
cari îi prinsese. Şi repede de tot îşi pune unul în 
farfuria sa, iar al doilea în farfuria lui conaşu. 

Sá-] fi văzut pe conasu si pe toti dela masă cum 
бай scárbit, cum au sărit în sus si cum au lăsat 
si masá si máncare. 

Din ziua aceea pe Miti nu-l mai primesc să stea 
la masă. lar Miti mi-se plângea mie si îmi zicea: 
„cât de nerecunoscători sunt oamenii! Am vrut şi 
еп să fac odată cinste stăpânului meu si să-i dau 
din mâncarea cea mai bună şi mai gustoasă се е 
pe lume, căci ce este mai bun decât soarecii?" — 

— Taci, Miti, i-am tăiat eu vorba, că auzind de 
şoareci, îmi trece şi mie pofta de mâncare. 

Sper că peste două zile să viu şi să te vizitez. 


Până atunci, te imbrátisez cu toată dragostea. Al 
tău Azore! 


ИАА и 


Qum se desemnează mai usor un căţel. 


ê ити нм { 


„DIMINEAŢA COPIILOR 


1) de Becuta Rindman — Roman 
Un juriu compus din desenatorii nostri а cer- 
vetat toate desenele trimise de tinerii participanţi 
la concursul nostru din No. 1. 
Din 16 desene, alese ca find cele mai bune, 
două au obținut premiul ce am instituit. 
Premiul câştigat constă în câte un exemplar 
din, „Almanahul şcolarilöt pe anul 1924“ şi câte o 


Ca să vă creadă grozavi 


Spuneţi unui prieten să-și pună în gând orice 
număr ar voi (să zicem că şi-a ales numărul 6). 
După aceea, spuneţi-i să-l înmulțească cu 2 (adică 
6Х2--12). Spuneti-i apoi să adauge un număr pe 
care vi-l alegeţi singuri. Poate îi orice număr, nu- 
mai să fie număr cu sot. Să zicem că i-ati spus să 
adauge numărul 14.(adică 12+14=26), Spuneţi-i 
ca totalul să-l împartă prin 2 (26: 2--13). După ce 
a făcut şi această împărţire, spuneţi-i să scadă nu- 
mărul ce şi-l alesese el în gând adică 13--6--7). 
Nu-i mai spuneţi şi nu-l mai întrebaţi nimic, ci zi- 
ceti-i de-odată: „ţi-a rămas 7“. El va rămânea mi- 
rat şi îşi va inchipui că ştiţi să-i ghiciţi ce are în 
gând. 

Totuşi, socoteala este foarte simplă. Totdeauna, 
făcând aşa după cum v'am arătat mai sus, priete- 
nului vostru îi va rămânea jumătate din numărul 
се rati zis să adauge la num ‚ după ce l-a 
înmulţit cu 2. Іп socotez' ` 0. i 
mas 7, pentru cá 7 e jur ^ — 
xemplu, îi spuneati să a 

Repet cá totdeauna 
rent de numărul ce si |. rând. Să aveţi 
numai grija să-i spune un humăr cu 
50% Stie-tot. 


acelaş, indife- 


PAG. 15 ` 


Rezultatul concursului de desen dela No. 1 


Z= s ? AR 382. 
2) de Mircea Pãdureleanu - Buzău 
elegantă cutie cu bomboane fine de ciocolată. 
lată şi numele celor cari au obținut menţiune 
onorabilă : 

Polizu Valter, Iosef Herscovici, Ionel Niţă, Dora 
Tanovici, Alfons Aldeanu, Titi Popescu, Didi С. 
Athanasiu, Jac lticson, Zarchiscovici C. Victor, Zi- 
bileanu Dumitru, Alfonz Kindler, Мізшісі Con- 
drus, Mircea Dinescu, Demetrius Berea. 


Costa Reduta: 


Nica 1. D, Buzàu.—Am ales una, Se va publica la timp. 
AL. S. В. Buzău, — ldem, două, 

P. C. lon. Buzău. — ldem, două, 

МИ. G. М. R.-Sárat. — Mulfumlri pentru atenţie, dar nu e 


AA 


д М 


bine să пе facem singuri reclamă 

Maria Löser. Loco.—Am prim 

Н. Erl. — Il reținem. 

Titi. G. Cristea. Constanţa. — ( pour 
tru aprecierile matale. 

D. I. Dumitrescu.— Avem де . 
mai târziu. 

C. şi Em. Lieb. Craiova. — 
potrivit, 

Stef. D. Leon. laşi. — Vom 
la rând, 

А. Н. Buhuşi, — Trimiteţi. 

E, g P. Seg. Buştenari. — D- 

$. Ficsh. Vaslui. — Nu merg 

Tuturor corespo! . 

Scrieţi pe o singură pagină a 
сай prea lungi. u scrieţi nin 

e cu altă corespondenţă. Nu 
trimiteţi pe aceeaşi foae сц desl 

C, Zamora (Gorj).—De unde : 

George Delaputna, — E bun? 

loan Rădulescu, — „Tiganui 
făcut-o d-ta ? No! credeam cà € 


[e X ЭМ 


x 


РАС АА „DIMINEAȚA COPIILOR” 


DESI 


Hu mai destegat SARADA si 
PROBLEMA din No. 1 al re- 


vistei următorii: 

Din CAPITALA: Mateescu Marga- 
reta; Sylvia Benyaik, Ella Rosenfeld, 
Kraus lulian; Isac Lazár; M. Blumen- 
thal; Goldstein Toni; C-tin si Alex. 
Costoli; Adelina Cohen, Bolgiu B.; Ve- 
ronica Feinstein; H. Abramovici, Leo- 
nard, Апща si Belmora Abramovici, 
Paui I. Talianu; Alex. Negreanu; San- 
da Gh. Bălănescu; Schwartz Simai; 
Chirifá V. Alexandrina; Olga Sávu- 
lescu; Otilia lucovici; Roscu Alexan- 


ru. 

Din BRAILA: Сосша, Micuța si Ni. 
си Hasnas; Gang F. Mauriciu; Ionel 
Dogaru; Max Somovici; Tity Marcus; 
Pinchas L. Abramovici. 

BERHECIU: Jeaa şi Sandu Rubin- 
сісіп. 

BALŞ: Nicolae М. Ştefan. 

BUZAU: Bănică Săndulescu; Iones- 
cu 1. Dumitru, 

BAZARGIC: Zizel B. 

BACAU: Davidovici Herman; Vale- 
ria Merlescu. 

BARLAD: Nicolaie Dr. Mironescu; 
Maricica Borza; Israel Segall; Lupu 
Bucholtz. 

CONSTANTA: Zizica V: Popescu. 

CERNAUTI: Margareta Ciocoi, Irina. 
Costiner. 

CALARAȘŞI: Irina Dragomirescu. 

CRAIOVA: Vasilescu D. loan, G. 
Diamandescu, - Ionescu C. Const. 

CHISINAU: Бійіпеі Bossie; 
geta Gh. Obroja-Iasi. 

CAMPINA: Consuella Slama; Radu 
și Dinu Griecc^--- В. Dimitriu; Мап. 

ram H. Bernhard; 
“itty Weissler; Io- 
ıescu Constantin; 


Geor- 


Const.; Traian 


“Cohn: 

scu А. Nicolaie 
1; Suzana şi 
21 Haimovici, 
Чсо]аи G. E- 


Iancu; Strul 


‘raian şi Io- 
quta David- 
ela Zaichi- 
‚ АЫ şi 

Feldman, 
; Eugen S. 


1. 

1;  Malvi- 

láteanu. 
Linteanu. 


А п 
Е 222 — 
MARASESTI: Gh. Rădulescu. 
MOINESTI: Littman Osczr; Li!tman 
CAROL. N 
ODOBESTI: Lorica Maliner: 
PLOESTI: Mircea Стеющ; 
Gheler; C-tin G. Pavel; 
nescu; C. Ionescu. 
COM. PETROXiTA: (Jud. Dàmbovi- 
ta): Elena D. Popescu. : 


PITEŞTI: Nicolescu Ion. 
ROMAN: Rozin Herman; Tri(a Gas- 


parides. 

T-MAGURELE: Cristianu si Hariti- 
na Becu. 

TG.-OCNA: Majerescu Sotie. 
ZIMNICEA: Florin C. Traian. 

Hu mai desiegat numai ЗАВАРА 
din N. 1 al revisiei următorii: 
Din CAPITALA: Anton Nedelceanu; 
ean Pinchas; Elena T. Teodorescu; 
opescu Р. Caragea; Petre 5. Nichi- 
ta; Virgiliu Chr. Popescu; Puiu An- 
dronic; Gh. Dumitrescu; Haimovici Bel 
la; Vasile C. Alexe; Alex. Dresdner; 
Lăzăroiu; Cornelia Păunescu; Otilia А.; 
Stofter; Elena Fanea; Ştefănescu Ta- 
che; Grigoraşi Georgescu; Mihai Н. 
Haymovici; Virgil V. Vorvoreanu; Pu- 
iu Zaharescu; Ecaterina Constantines- 
cu; Еегеѕіег Frederica; Titi Popescu; 
Mitică Ionescu; Paul  lordăchescu; 
Eutrosina Fermo; А. Sieniverg; Vio- 
rica: Banciu; Rusiechi W. Octavian; 
Cornelia Vasilescu; Cohn Jacques; 10- 
nel Halpern; Maimon Zambila, Moise 
1. Maymon, Geta Rădulescu, Grigoriu 
P. Simion; Nicolae Panoza; ubin 
Arnold; Vodă Ştefan; Frantz Spach- 
ner; Tunescu С. Tudor; Месгоуісі 
Marioara;  Bonbonel Brunn;  So- 
fia Margules; Maria N. Săvulescu; 
Kleinteld Raschela; Vasile V. Marine- 
nescu; Altred Sidt,; Ionescu P. Sma- 
randache; Stoenescu Dumitra; Pleyl 
I. Alexandru, Ionescu Elena; Elias I. 
Solomon; Lidia Manolovici, Mircea Fo- 
tolici; Zamfirescu N. loan; Râmnicea- 
ceanu N. Ioan; Rahnniel Gelbreter; 
Victoria Ionescu; Abramovici Arnould; 
Alexe Marcovici; Mimy Comşa; Zam- 
firescu M.; Leon Meerovici; Dragoş 
Ioan; Silvia Klar; Tony Dikmann; Phe- 
fterman Caroli; Sylvia Marcu; Ada- 
nia 5. Alphonse; Veta Moisescu; Bue- 
scu М.; M. Luca; Moţişor Ionescu. » 


ADJUD: Ely Abramovici; Balaci Ion 
Trică я Veta. ARAD: Aurel Bugariu. 
BRAILA: Vasia şi Angela Golub; Ze- 
zi 1. Cernea; Eugenia şi George А- 
zimaky; Virgil Apostolescu; Solo- 
mon Goldstein; Sava Constantinescu; 
Panagachi V. Vandoros; Agir I. 'Si- 
mon; Alexandrina; 1. Ciuhureanu; Eu- 
gen Г. Manea: David Beatrice; Ste- 


Tica 
Gogu Visi- 


\ 


5 ec à R I 


riade“ S. Jean; Joe Gherasimat; Mos: 
соуісі loset; Victoria si Adolphe Hillel; 
E. lonescu;G. Atanasiu; Pascu 1. Leon; 
ioan S. Panait; Ruscovici S. Apostol; 
Ficu P. Herscovici; Felicia I. Armea. 
nu; Maria T. Nitescu; Paul Somar; 
Negrea A. Mircea; Jetty Solomon; Au: 
rel Jia Negu'escu. BAZARGIC: Lucreţiz 
1. Sion; Ot. BECENI jud. Buzău: Titi 
de la Cárpínistea. BUSTENARI: Elena 
si Paula Segall; BALTENI-OLT: Const 
Muroianu; BACAU: Marin Vasile; Ras- 
chela Posmontirer, Marcu D. Gold: 
enberg; Pavel Bordeianu, Motel, Pe. 
tru, Isac Braun; Beanca Gross; Leon 
Brüll Braunstein Manasse, Woltshaut 
David, Olga Daniil, Tonica Hertescu, 
Lobel Isac, Mericica Lupescu, Cezat 
Merlescu, Emanoil Margareta. BAICO: 
IU: Victor С. Guran, Marioara Al. Tu: 
tulescu, Elena Tiriachiu. BALTI: Ra: 
ia Ackermann. BUŞTENI: Corneliu Ва. 
lășanu, Constantin Lăţescu, Ioan Сат. 
ceag. BRAŞOV: Anton Todicescu, С, 
R. Popescu; Mariescu Costin; Eugen 
Furnică; Ciurea Elena, Valeria, Nela 
si Tiberius Duţu; Sim. Strot, Just. Teo- 
dorescu. BUZAU: Lucia V. Alba, Gigi 
Marinescu; Alex. Roth, Pădurăleanu 
Mircea, Alex. Predescu, M. N. Seică- 
rescu, Bernstein Leon, Titi Brătule. 
scu, Stoicescu Gică, Aurelian Al. С. 
Banciu, Bănică Vasiliu, N. Alexandre- 
scu, Bănică Chiriac, I. В. Aliman, Vio- 
rel Dumitrescu, 1. Glasman, Mihail Cio- 
ceanu, Săraru Stefan, Mihalcea I. E- 
mil, Victorita St. Ciopală, Bănică Maria, 
N. Valeriu, Victoriţa St. Ciopală, Ma- 
ria Tigler, Mihăescu Victor. BOLGRAD 
№ са , Ghillerg. BOTOȘANI: а. Po- 

scu, S. Gross, Н. Rosenberg, Zalt- 
erg Arnold, Volt Isac, Bernhard L. 
Spodheni, Herman si Nathan Leibovici, 
Katz I. Hermann, Peretz Aron, Segall 
Aron Smil, Alder Moritz, Louis Smi- 
lovici, Solica Rosenteld, Lizette Вот- 
biger, Achile Blaha, Iacob Horn, Sami 
Haisser. BRAESTI: jud. DOROHOI: 
Elena Bălan. BARLAD: Helene A. Perl- 
mutter, Moscovici Emanoil, Bergmann 
Eva, Zica a dê Rozica аир Со: 
man Veronica, Апиќа Iticsohn, Gropper 
David. Va urma. 

ж жа 

In numărul viitor vom continua 
cu publicarea numelor dezlegáto- 
rilor dela numărul 1 şi dela nu- 


mărul 2. 


COPI! 
CITIŢI IE 


ІШІМ. ШШШ 


Ê 


sa 


Û 


MINE 
MESE) tr LOR 


DDzT! 3 LEI 


PAG. 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


QU 53J & AT 2 BI T'I A... 


de TEODOR CASTRIŞANU 


pum a primit de la tatăl ei, ca das: ип ied 
шісі, 

-- „Uite, ţi-l dăruiesc pentru că ai fost cuminte. 
АЫ grije de el. Hrăneşte:l, îngrijește-l si, când 
creşte mare, când va îi şi el [ар te va răsplăti în- 
deajuns“. 

— „Cum să mă răsplătească ?“ 

— „Cum ? Foarte bine... Am să-ți cumpăr o tră- 
surică, ai să-l inhami ca pe ип cálut şi, cum eşti 
tu mică si uşoară, vei tine háturile în mână si te 
vei plimba frumusel prin grădină“. 
| — „Ah! ce mare bucurie îmi faci, tată dragă !“ 
' Si Mimilica sra îngrijit cu multă plăcere iedul. 
Mai întâi l-a botezat, chemându-l „Ribibi“. L-a hrá- 
uit cu foi de varză si cu alte frunzeturi din grádi- 
пй, ba l-a învățat să топійе între dintisorii Ini si 
bucățele de zahăr. La spălat în fiecare dimineață, 
l-a pieptănat, i-a pus fundulite roșii şi iată că, în- 
iro bună zi ,Bibibi" nu mai era ied, se făcuse 
mare, ajunsese tap. un tap măricel, voinic si îru- 
mos cum nu mai găscai altul. 

— „Tată dragă, a sosit timpul să-mi cumperi ce 
mi-ai făgăduit : o trăswică“, 

— „Bine, fetita tatei, mâine o vei avea, Dar, 
pentru că afară e zăpadă mare. nu crezi c'ar fi 
mai bine să-ţi cumpăr o săniuță ?“ 

— „Fie si o sániutá !“ 

— „Dar trebue să știi că „Bibibi“ al tău nu este 
încă învățat să tragă la săniuță. Pentru asta tre- 
bue să-ți dai ostenecală, să-l înveţi...“ 

lată si săniuța. Ce încântătoare e! In ea încap 
doi copii. 

Mimilica n'are nici frate nici soră, dar are mai 
multe verisoare, verisori si multi prieteni. Ei vin 
de obicei să se joace cu ea în fiecare Joie, după 
prânz, pentru că atunci n'au scoală, 

La sosirea acestei vesele cete, Mimilica arată 
4üniuta, la care o slugă a înhămat си multă mes- 


tesugire pe Bibibi"! Tapul este acum foarte mare 
îoarte frumos si se arată blând, dar — са Si сег 
mai mare parte dintre semenii săi — este adesea 
şi foarte încăpățânat. ; 

Cu toate îndemnurile copiilor, cari îi strigau 
mereu dii-dii ! hii-hii ! el se îndărătniceşte si nu 
vrea de loc să pornească. Pa încă se si revrita. El 
scoate un „behehe !“ atât de puternic că- Te 
toate imprejurimile. 

Micii copil2şi sunt foarte máhniti, Sá nu le facă 
„Eibibi“ al lor plăcerea de a-i plimba си săniuta ре 
lucioasele potecute din grădină !... Mimilica e né 
căjită foc de această întâmplare rea, la care г” se 
aşteptase. ù 

A încercat fetița, supărată, să-l îndemne la 
mers, cu biciul, dar în zadar. lată însă că-i vine în 
minte bunul gând de a lua animalul cu blândețea. 

Şi iute se duce în casă si se reîntoarce cu câteva 
bucățele de zahăr. Ea le tine în palmă, le apronie 
de botul lui ,,Bibibi", dar are grija de a le tine ceva 
mai la depărtare. pentru ca să nu le poată apuca. 
„Bibibi“ páseste spre mánuta ei. Si cu cât el îna- 
intează, cercónd să prindă zahărul cel gustos са- 
re-i face poftă, Mimilica se dă înapoi. Ea merge si 
el o urmează, fără a băga de seamă că a făcut o 
bucată bunicică de drum. 

Si аға a făcut odată, a mai făcut a doua oară si 
de mai multe ori... El merge acum dealungul unei 
pârtii înghețate. Ca un scaiu se tine de Митийса, 
trăgând după sine săniuța si însfârsit îşi uită si de 


zahăr şi de mica lui stăpână şi, luându-și VAM, » 


plimbă călătorii prin toată curtea. 
Fetitele şi bictosii sunt încântați, А 
Când ға oprit la scară, i-au dat să guste trăi 
bucățele de zahăr, sărutându-l şi mângâindu-l cu 
mulțumire. 


lată ce poti {асе când iei animalele cu blàndefe # | 


„DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 5) 


DiMiMIERCE COP 


REDACTIA SI ADMINISTRATIA : 
BUCURESTI, — STRADA SÁRIN DAR, 9—11 BUCURESTI 
ABONAMENTE: UN AN Pe LEI UN NUMĂR 3 LEI 
түн LUNI | IN STRĂINĂTATE DUBLU 
go 'MARTIE 1924 
— MÀ —À—— o мелена, 


NAaeshunacem Olgutfei 


—POVESTIRE-— 


Striga Tita, din grădină : = „Da ?... Ашисеа.. viu 1“ 
— „Hai, Olgufo, şi tu !... Vind !... Ӯ Si pleacă, 
Fete multe sunt la mine... ( lese ‘п drum Olguta, iacă ! 

„Ne jucăm !.. petrecem bine 1.“ Intră cu paşi іші, din stradă, 


ы La vecina sa `n ogradd. 
lar Olguía-a zis, din prag : 


= „Aş veni si eu, cu drag ! Subt un nuc înalt, umbros,’ 
„Dar mie teamă... Nu ştii oare Fetele, pe iarbă 10$, 
„Că vi-e capra 'mpunsgătoure ?.. Stau spunându-şi ghicitori, 


Cum se spun la şezători, 
. . ы 1 , р е) : 
Mem bs 54.7) у la e i Ea voioasă naintează, 
„Dau de ea... o şterg napol... i ù 
Сарға... după mine 1... Vai Intre ele se а5еа2а... x 
» WE “2. ұу Г Sanda strigă : ,l'auzi(i ! 
„Ce-am pătțit !.. Abia scăpai !^ но Tp 


„Asta... ce-o fi 2... О ghiciţi ?.. 
— „Hai, Olgufo !... lasă teama !... 


„Capra, azi... а 'nchis-o тата, „Am o cureluşe unsă 
„„Jite-o ici, în curtea mică, і „Şi pe sub pământ ascunsă“, 
„Şade tristă, singurică ! Lia zice : — „Оаге.., nu-i... 


„Rădăcina pomului ?“ 


Sanda râde : = „Ti-ai găsit !. 
„Care ştie ?... Май ghicit 24 
Celelalte 'n loc stăteau, 

J) Gûnditodre se priveau... 


„Sarpele e, fetelor !“ 
f. — „Sarpele ?... Of, Doamne Sftinte, 
„Cum nu ne dădea prin minte 2...“ 


<.) 
«j Se ridică Rada : — „іа! 
ж. „Si ntrebarea-mi ascultați : 
„Dacă în această mână 
„Am еп... о oca de lână., 


) — „Ми ştiţi 2... lucrwâşa Uşor ?.« 


А жі. doe 


PAG. 4 ZE 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


er în astalaltš... sare, î Stete cût stătu, sub nuc: 
„Tot о оса dreaptă : саге, Apoi zise : -- „Eu mă duc 
„Zare e mai grea din delê ud „Intr'o fugă, рап la поі; š 
A Е A ê 5%; Pê „Viu numaidecát napoi“. 
ý e-o DO rivă-s, amâ ой t 3 

` $ porni. — ,V'ati râs de mine ?.. 
Fetele sirigat-au, toate, " „Aşteptaţi !'' gándia 'ntru sine, 
Dar Olguta : „Nu se poate ! ap NÊ ara 

„Am Să râd şi eu... acusa !... 

(Zice, sus nălându-si mâna) Caprei... i-oiu deschide uşa 
„Sarea... e mai grea ca lâna !“ EN T T 
Celelalte : — „Vai!“ grăiesc, „Ce cu haz, la rândul meu, 
Si 'ntr'un râset isbucnesc. "Ат să râz de voi, şi eu, 
„Bravo !... să trăieşti, Olgufo !.. „Când o 'ncepe să v'alunge, 
„Ce deşteaptă fusi, drdguto !... „Când vedea-voiu cum và 'mpunge.!^ 


` ` . = . ză в 2 à UP 
Si făcu asa cum zise... 

Dar cánd usa io deschise, 

Capra... fuga iute dete, 

Nu spre celelalte fete... 


Ci-alergă "după Овца !... 
Fugi ! copila, 5йгйсща! 

Fugi! spre poartă, prin ogradá.. 
Până... Би!!.. căzu grămadă... 


Capra та mai S'o ajungă, 
Şi cu coarnele-i s'o 'mpungü !... 


fc Dará din pridvor, sári 

"Sarea decât lâna "п sine, а ; 

„Stim noi !... e mai grea, vezi bine : a Mama -Тйеі... şi-o goni. 

„Dar осаца... tot оса e, û ru, ЖАУ. | 

„Fier de-ai cântări, ori рае !'* £N О 'ncuie din nou, la (ос... 

„Ap Sia PEDIS T iren ter x d кед lar Olgufa.. plângi ! cu foc !... 

Rás-au, toate... să lesine.. ; Către casă drept s'a dus ; 

lar Olguta... de ruşine, Mamei sale, tot, i-a spus. Es 
Ca si macul se 'nrosi, L " xS А š де ahi UM 


Ochii "п jos şi-i atinti. A E . | 
Mă-sa : = „Vezi, copila mea ?... 


Tremura de necádjitd.a | „Vezi 2...“ i-a zis. „De ce-ai fost тей 2.. ` 
Stete însă liniştită ; | „Să-ţi răsbuni „de ce-ai voit 2... 
Nu le arătă, de loc, „Dumnezeu te-a pedepsit !' 


"А mâniei sale foc... Р. Dulfu, . 


DIMINEAȚA COPIILOR” 


PAG. 5 


Marfisorul Dorinei 


Dorinei îi plac bonboanele şi ciocolata şi prăjitu- 
rile şi toate celelalte bunátáfi. Adică, staţi: să ri- 
dice degetul acela căruia nu-i plac. Ce? Nimeni n'a 
mişcat. vre un deget? 

Uite, cá nici eu nu-l ridic, pentrucá.., pentrucă 
îmi plac şi mie. 

De aceea, dacă îmi plac şi mie care de mult, foarte 
de mult nu mai sunt un copil, cum să nu-i placă Do- 
rinei, о fetiță de vreo 6—7 anişori? 

Cu toate acestea, de aproape o lună de zile, Dorina 
nu mai cheltueşte un ban, ca să-şi cumpere bonboane 
sau ciocolată. Zice că s'a săturat de ele, că о dor 
dinţii de ciocolată, că... nici eu nu mai ştiu ce. Cum 
îi dă ceva bani tăticul şi mămica ei, ea îi pune nu- 
mai decât in puşculiţă. 

Dorina s'a făcut, aşa dar, şi strângătoare şi cum- 
pătată. 

De. vreo două zile însă Dorina nu mai are astâm- 
păr. H cheamă mereu într'un colț pe tăticu ei, îi 
tot spune, îi tot şopteşte la ureche. 

Ce-i spune si ce-i sopteste? Віпе-ріпе nu ştiu 
nici ей. 

Am auzit numai aseară, pe când eram la casa lor, 
vorbele acesteà: „dar, te rog, tăticule, să nu afle 
mama, să nu-i spui ceva”. 

Care va să zică, este un mare secret la mijloc. 

Şi am mai văzut-o pe Dorina intrând cu tatăl ei 


într'o prăvălie unde se vând tot felul de lucruri frus 
moase pentru cadouri. 

Atâta ştiu şi mai mult nimic. 

lată însă că veni şi ziua de 1 Martie, adică 
i Martie románesc. In ajun, Dorina este veselă, mult 
mai veselă de cum o ştim de obiceiu. Se aruncă 


„la gâtul mamei sale, o sărută, râde, dă din palme. 


„Dar ce-i cu tine, Dorino?" îi zice mămiţica ei. 

Dorina tace, ştie să-şi păstreze secretul. 

Dar în dimineața zilei de 1 Martie, descuie pe 
furiş lădiţa unde îşi ţinea lucrurile, scoase ceva din- 
tr'însa şi ducându-se după aceea la mama ei, îi 
grăi zicând: „mămiţico, apleacá-(i puţin capul că 
am să-ţi spun ceva la ureche”. 

Şi pe când mama еі credea că într'adevăr are să-i 
spună ceva, Dorina îi trecu repede de gât ип măr- 
fisor foarte frumos ce-l cumpărase din economiile 
sale şi îi zise: „să-l porţi sănătoasă şi să-ţi aducă 


noroc!" 


Marin Opreanu. 


Unii dintre cititori ni se plâng cá nusi văd 
numele publicate, cu toate că au trimis deslegă- 
rile. Vina nu e a noastră. Unii ne-au trimis des- 
legările prea târziu, alții au uitat să semneze si, 
în sfârşit, mai sunt cititori cari, după ce scriu că 
ne trimit deslegarea, au uitat, pe semne, să 9 
pună în plic. 


‚РАС. 6 


Floarea de 'iliac 


O femeie săracă se opri inaintea unei prăvălii la a 
cărei vitrină erau expuse tot felul de flori cari de 
cari mai frumoase. Afară ploua şi sufla un vânt 
rece. Zăpada se topise, dar nu sosiseră zilele calde, 
aşa că florile nu răsăriseră încă în grădini şi pe 
câmpii. 

Florile din vitrina prăvăliei erau însă flori crescute 

în seră şi îngrijite la căldură. De aceea se şi vindeau 
destul de scump. 
! Femeia cea săracă îşi luă totuşi inima în dinţi, 
deschise uşea prăvăliei şi intrând înlăuntru, întrebă, 
după ce puse mâna pe o mică ramură de liliac: „cât 
costă floarea aceasta?” 

— Douăzeci de lei, îi răspunse domnişoara care 
vindea florile, 

' — Douăzeci de lei! exclamă femeia cea săracă 
şi ramura de ІШас îi căzu din mâinile ei cari 
tremurau. 

Două lacrimi curseră pe obrajii ei ѕирі de du- 
rere şi sărăcie şi grăi ca pentru ea însăşi: 

„Sărmanul meu copil! Te-ai născut în luna în 
care înflorea liliacul şi am să te duc în mormânt, 
fără să-ţi pot pune o floare în mână. 

— Ţi-a murit copilul? o întrebă vânzătoarea саге 
fu foarte mişcată de cuvintele bietei femei. 

Luă după aceea, nu o singură ramură, ci un întreg 
buchet de flori de liliac, il puse în braţele пепо- 
rocitei mame şi îi zise cu ochii plini de lacrimi: 

„Nu, nu vreau să-mi plătești aşternutul din mor- 
mánt al copilului tău! Am avut şi eu o surioară...”, 
dar nu putu vorbi mai departe, căci lacrimile o nă- 
pădiră şi pe dânsa. 

Prelucrată de Matei Petrescu. 
Уын 


„Nicuşor învață cifrele şi observă cu mirare că 
6, scris deandoaselea, se face 9. 
— De câţi ani esti? îl întreabă învățătorul. 
“~ De nouă ani, răspunse Nicuşor. 
,* — Cum nouă ani? Abia ai împlinit 6 ani. 

— Da, sunt de 6 ani când stau drept în picioare. 
Dar dacă stau cu capul în jos, sunt de 9 ani. 
f + +. o 


"Adevăruri smulse ат уса. A intrebuinta bine 
Danii, înseamnă a-j dubla | _ 


и 


„DIMINEATA COPIILOR” | 
Un tată cum puțini se găsesc 
de L. TOLSTOI 


Acum mai multe sute de ani, trăiau în Spania 
două popoare: spaniolii şi maurii. Spaniolii erau. 


creştini, iar maurii de lege turcească şi între dân- ` 


şii era o mare duşmănie. 


Odată, un spaniol se luă la ceartă cu un maur. * 


Spaniolul smulse cuțitul dela brâu si îl împlântă în 
pieptul maurului, care căzu mort la pământ. 
Ucigaşul o luă la fugă; dar auzea cum este urmă- 
rit. Caută un loc unde să se ascundă, când vede 
inainte-i o grădină împrejmuită de un zid. Nu stă 


mult pe gânduri, ci sare peste zid în grădină. Dã ^ 


însă peste stăpânul grădinii, căruia, după ce i-a 
povestit tot ce se întâmplase, a început să i-se тоа 
ge, ca să nu-l dea pe mânile urmăritorilor. 
Stăpânul grădinii nu fu mirat de cele auzite. 
Pe vremea aceea, astfel de omoruri erau un lucru 
obişnuit. 
— Bine" îi zise el, „eu n'am să te predau“, 
Luă un măr, îl rupse în două şi dădu o jumătate 


spaniolului, zicându-i: „na, mănâncă-o şi fii oase | 


petele meu", 


Stăpânul grădinii era maur, iar maurii aveau 
nobilul obiceiu să nu permită să fie insultat, ci să 
îl apere cu preţul vieţii lor pe omul саге mâncase 
din acelaş lucru cu dânşii. 

De aceea, maurul îl duse pe spaniol în casa sa, 
îi dete de mâncare și-l lăsă să doarmă. 

Peste noapte au venit oameni la maurul acesta” 
si i-au spus că fiul său este omorît si că nu-l pot 
găsi pe ucigaş. Atunci a înţeles el ce fel de oaspe 
a primit la dânsul. 

După ce au plecat cei ce i-au adus trista veste, 
maurul a pus seaua pe calul sáu cel mai bun, l-a 
deşteptat pe spaniol şi i-a zis: 

„Ascultă, eu aveam numai un fiu, iar tu l-ai o- 
morît. Scoală-te si fugi, căci ţi-am pregătit calul. 

„Eu am să mă {їп de cuvânt şi n'am să te urmă- 
resc, dar dacă te văd oamenii mei, să ştii că eşti 
dus; ei nu te vor cruța“. 

ll conduse pe spaniol până la poartă, vru să dese 
chidă poarta, dar mânile îi tremurau. 

Deschise în sfârşit poarta şi-i zise spaniolului: 

„Fugi cât mai iute! Mulţumesc lui Dumnezeu că 
mi-a dat puterea să-mi stápánesc inima". 

Din rusește de N. M. 


Aducem odată pentru totdeauna la cunoştinţa 
celor ce ne trimit spre publicare bucăţi că ma- 
nuscrisele nepublicate nu se înapoiază. Colabo- 
ralorii sum rugaţi să-şi păstreze câte о copie. 


` 


-ume “са 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


РАС. 7; 


€ Zã ım аа arabului 


Un arab ci: pus- 
tiu îşi pierduse că- 
mi'a. От sărac, пе 
având altă avere de 
cât această cămilă, 
începu să o caute, 
cutreerând pustiul 
in lung si in lat 
şi intrebánd despre 
dânsa pe toţi câţi 
îi întâ nea. 

Unul din aceştia 
îi zise: „cauţi o că- 
mide chioará ае 
ochiul stâng, nu-i 
aşa?” 

Da, se grăbi să-i zică arabul, cămila mea nu 
vedea de ochiul stâng. 

— Si ii lipseau doi dinţi în partea dreaptă a gurei. 

-- Aşa este, îi întări vorba arabul. 

— Şi era şchioapă de piciorul stâng de dinainte. 

-- Tocmai, ea este câmila mea. Unde ai văzut-o? 

— Şi era încărcată într'o parte cu miere şi în 
partea cealaltă cu orez, grăi mai departe drumeful. 

— Da, da, strigă arabul plin de bucurie, convins 
că şi-a găsit cămila. Unde ai văzut-o Unde este? 

— Nu şiiu, şi n'am văzut-o, răspunse e! cu nepăsare. 

— Cum nu ştii şi cum zici că n'ai văzut-o, când 
mi-ai spus întocmai cum este cămila mea, îi intoarse 
vorba arabul care începuse să se supere. Dacă nu 
mi-o dai numai decât, să ştii cá mă plâng judecă- 
torului şi are să fie rău de tine, 

— Hai să mergem la judecată, îi zise drumeţul. 

Judecătorul, un om bătrân cu o barbă lungă şi 
care şedea jos turceşte, fumând dintr'o lu'sa de trei 
metri. după ce ascultă plângerea araL..ui, se în- 
toarse spre drumej si îi zise: „dece nu-i spui omu- 
lui unde este cămila şi dece zici că n'ai văzut-o, după 
ce i-ai spus întocmai cum este?” 

— Cu toate acestea, domnule judecător, eu n'am 
văzut пісі о cămilă, răspunse 4гитефш, Mă veţi în- 
treba însă de unde ştiu că era chioară, ştirbă, 
şchioapă şi că era încărcată cu miere şi cu orez? 

Să vă lămurese numai decât, Trecând ре la mar- 
ginea pustiului, acolo unde creşte ceva verdeață, 
am observat cá verdeafa era mâncală numai in 
partea dreaptă şi neatinsă in partea stângă. De 
aci am înțeles că nu vedea de ochiul stâng. 

Tot în iarbă am văzut tăieturi făcute cu ті 
la depărtări egale. Era un semn că acea cămilă 
n'avea doi dinţi în partea de sus a gurei. 

De asemenea, am observat că urmele lăsate pe 
nisip de piciorul drept al cămilei erau adânci, 


f 


pe când cele lăsate de piciorul stâng abia se pu- 
teau distinge. 

In sfârşit, într'o parte a cărărei pe unde trecuse 
am văzut roiuri de muste trândave cari, zum» 


zăind şi sbârnăind, sugeau din ceva dulce, pe când 
în partea cealaltă o mulțime mare de furni:i harni-e 
cărau, strângând pentru timpul iernei, nişte boabe 
mărunte. Era foarte lesne să іпіс:езі că povara 
cămilei se compunea din miere asupra cá.eia se 
aruncaseră muştele şi din orez pe aie cărui boabe 
le cárau furnicile. 

lată de unde am ştiut cum era cămila ce şi-a 
pierdut-o omul acesta. De văzut, însă, jur pe sfântul 
Dumnezeu că n'am văzut nici o cămilă. 

Judecătorul se miră de priceperea acestui drumef, 
care îl întrecuse şi рз vestitul Sherlock Holmes şi 
îi dete drumul. lar arabul încă igi mai cau'ă cámila. 


Saladin 
жжж 


Mişulică 


Xm. 0095 


Mişulică, băiat bun, 
Піпіго сеаѕсӣ cu săpun 
la si face la büsici 

Alte mari si alte mici, 
Dar privi(i la Misulicá : 
Este însuşi o bdsicd. 


Lache, 


PAG. 8 = - - „DIMINEAȚA COPIILOR! 


CUCOANA VULPE ȘI JUPANUL MELC 


— IMITAȚIE — 


A fost odată, de mult, 

De mar fi nu s'ar povesti, 
Când dobitoacele vorbeau 
Spunând destule neghiobii, 

A fost de mult o coană vulpe, 
Ѕігеаій, zău nevoie mare, 

Ce coborind într'o câmpie 
Odată, într'o inserare, 

Văzu pe-un mele ce se grăbea 
La drum: 


— 


„Amice, ce-ai ри, 
Intrebá vulpea, ; 
„de-ai pornit 
„acum, atâta de grăbit?“ 


—Cucoană vulpe, îi răspunse 

de-odată melcul, am plecat 
„Vrând până mâine dimineață 
»Sajung la târg, neapărat)...“ 


— „Jupâne melc, vrei poate-a râde... 
„Dar asta nu e glumă bună: 
„La târg о să ajungi, amice, 


„Аза сит mergi, cam... peste-o lund!"... 


— Ва nu, răspunse melcu-atunci, 
„$i са să vezi că-s melc de viaţă, 
: „Eu fac prinsoare со s'ajung 
„La târg, chiar mâine dimineață 
`„Майцеа ta“... 
Atunci vulpea 
Râzând, îi spuse: 
„Bun, primesc. 


„Şi de voi pierde, sunt datoare 
„La târg, o masă 50-11 plátescy. 


— „5і-асит, îi spuse melcul nostru. 
„Spre a vedea că sunt cuminte, 
„Și că sunt sigur de izbândă, / 
„lfi dau şi trei paşi înainte..." 


Şi coana vulpe, iar râzând, 
Trei paşi de grabă numără 
Pe când jupânul melc îndată 
De coada ei se agăță... 
' ,Esti gata? 
— Gata, spuse бй. 
Şi vulpea ’п goana ei nebună, 
Porni peste câmpii şi dealuri, 
Іп noaptea limpede, cu lună... . 


Intreaga noapte alergü... 

De dimineață-a doua zi, 
Cucoana vulpe de-uşa închisă 
A târgului se poticni., ` 


Căci era prea de dimineață 
Si târgul încă era'nchis; . 

lar de pe coada vulpii-atuncea, 
Coborind melcul cu dichis, 
Intră subt poartă şi strigă 

La vulpe, roşie de mânie: 


„De ce-ai întârziat atâta? | 
„Te-aştept aci de-o veşnicie! „ 


Banul Mărăcina 


O drăguță cililoare а үке »Diminea[a 


Copiilor“ 


e ee. 1. Haplea merge într'o seară 
La o crâșmă d,intr'un sat. 
„Ei, crágmare dorm aicea 
„Dă-mi odaie, dă-mi şun pat. 


2. „Dar cum treaba mă zoreste 3. Dar cu Haplea е $’ип popă 4. lar crâșmarul face 'ntocmai 
„Мате 'n zori să pot pleca Popa zice: „ascultați Chiar cu noaptea 'n cap se dus 
„Ai tu grije, măi Bădiţă, „Să umbl!ati cu binişorul, Și pe Haplea cel grăbitul 
„Mai de vreme-a mă scula“. „Nu vreau somnul să-mi ѕїгісан“. | trezeşte cum îi spuse. 


$. Pe 'niunerec iute Hapiea 6. Dar când ziua luminează 7. „Măi da prost a fost crágmarul 

Mi se 'mbracă... însă сит? Stă pe loc şi se privește, „Ptiu al naibei om sucit! .. 
'N rasa popei și potcapul Şi ca popă când se vede. „N loc pe mine să mă scoale, 
Şi porneste 'ntins la drum, 'N cap cu pumnii se loveşte { „Е! pe popa Га trezit“, 


РАС. 10 


utrum sat din fundul Olteniei 


9 (Urmare) 


Suflete de vileji. 


Cam la asttel de lucruri se gândea bolnava, când 
loctorul întrebă cum îi merge pe ziua de azi. Si văzu 
& el se bucură şi e mulţumit, ‘сапа îi spuse cá se 
imte mai bine. 

După ce se uită din nou la piciorul rănit si îi 15% 
liste doctorii pe care trebuia să le ia peste zi, doc- 
orul se sculă ca să-şi ia rămas bun dela bolnavă si dela 
тісі! Ionel. 

„Domnule doctor", îi zise temeia privindu-l си un sen» 
iment de recunoștință, cu toate că nu suntem oameni 


cu dare de mână şi bărbatul meu e departe, totuşi din 
putinul ce avem dorim să vă răsplătim pentru marele 
bine ce mi-aţi făcut si pentru osteneala ce уай dat 
să veniți şi să îngrijiţi de mine”, 

91 scolând de subt pernă două hârtii de câte o sută 
lei fiecare, le întinse doctorului. Acesta însă tăcu un 
pas înapoi si isi retrase mâna. 

„Să-mi plătești in bani?” zise el aprins la tali. „Аза 
гуа n'am să primesc niciodată! Ce este micul si ne- 
însemnatul meu serviciu, pe lângă serviciul ce ni-l a- 
duce soțul d-tale şi tatăl bunului şi drăgulului meu prie- 
ten lonel?” adăogă doctorul întorcându-se spre băiat şi 
desmerdându-i părul şi obrăjorii cei rumenis 


da N. Batzaria 


— Се serviciu? întrebă femeia în culmea пейитегігеї, 
pentrucá, пісі nu bănuia măcar ce a vrut să înţeleagă 
doctorul cu spusele sale. 

— Cel mai mare si mai sfânt serviciu ce-l poate a< 
duce cineva. N'a spus oare micul Ionel că tăticul lui 
sa dus să-și verse sângele pentru frați cari gem subt 
robia străină? Si eu sunt unul din ac-si ігай, exclamă 
doctorul adânc mişcat şi cu un glas tremurátor. 
` „Ец ce vam dat'? grăi el din nou, după ce tăcu o 
bucată de vreme „Ajutorul ştiinţei mele, adică mai nimic. 
Ai voştri însă isi dau pentru binele si scăparea noastră 
sângele şi viața. Vedeţi, prin urmare, că tot noi vă 
rămânem datori pentru vecii vecilor”, 


Doctorul veni si în ziua următoare si mai multe 
zile dearândul. Bolnava era acum a!ará de orice pri- 
mejdie. Frigurile încetaseră, piciorul se desumtlase şi 
rana începuse să se vindece şi să se închidă. 


Cu toate acestea doctorul venea іп tcate zilele şi nu 
părea пісі о dată grăbit să plece. Simţea o plăcere să 
stea de vorbă cu Ionel din care igi făcuse un prieten, Si 
îi mai plăcea doctorului să povestească despre ai săi si 
despre lucrurile de acasă la el. Acolo, în casa aceea 
prietenească, între mama, căreia îi mergea din ce în ce 
mai bine, şi între deşteptul băiat, care îi era asa de 
drag, doctorul putea să se destăinuiască şi să-şi usureze 


Sufletul de tot greul si amarul ce-l apăsa. 


Era şi el *Român, dar Român din Таға Ardealului, 
adică din tara care nu văzuze încă răsărind şi pentru 
dânsa soarele libertăţii si sosind ziua în care toli traţii 
de acelaş sânge să-şi dea mâna şi să trăiască uniţi şi 
fericiți laolaltă. 


„lonel, ştii tu ce este Ardealul?” îl întrebă doctorul, 
— Ştiu, cum să nu știu răspundea acesta. Ardealue 
este o provincie românească ce a căzut subt robia Un- 
gurilor, dar care va fi liberată acum de armata noastră, 


— Să dea Dumnezeu! zicea doctorul oftànd, căci multe 
și cumplite sunt suferințele Românilor din Ardeal. 


Şi doctorul povestea cum sunt ргідопі{і Româmi, cum 
Ungurii le închid şcolile, se amestecă în biserici, cum 
le batjocoresc neamul si limba, cum aruncă în puscárii 
pe cei ce au curajul să-şi arate pe taţă dragostea lor 
pentru neamul si araiui românesc şi cum cu toate acestea 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Românii (in piept vitejeşte si nu se lasă rápusi de dus- 
manii lor. 

Micul Ionel asculta cu multă аепйипе şi sorbea cu о 
adevărată lăcomie tot ce povestea acest doctor român 
pe care о soartă vitregă, îl osândise să slujească în 
oastea duşmanilor neamului românesc. 

Dar într'una din zile doctorul veni mâhnit si amărât. 

Bănuit de superiorii săi că se arată prea prieten pen- 
tru populaţia română, primi poruncă să părăsească îndată 
satul si să se ducă undeva ре trontul rusesc la sute şi 
la mii de kilometri depărtare. 

„lonel, drăguţul meu”, îi vorbi 
în ochi. ê 

Azi e cea din urmă zi când ne vedem şi nu ştiu dacă 
ne va îi dat să ne mai întâlnim vreodată în viaţă. 
Dar, uite, mama, desi e aproape vindecată, are încă 
nevoie de îngrijire. Tu ştii acum să-i schimbi singur pan- 
samentul. Numai că nare să fie aşa de lesne să сарей 
bandaj nou. Decât hai cu mine să te prezint doctorului 
care vine în locul meu. Аш să-l rog să-ţi dea din două 
în două zile câte un bandaj nou. E drept că el nu e 
Român si că, desi stie româneşte, este din neamul dus- 
„manilor noştri. Dar se poate să-l înduplec să facă atâta 
lucru. Bagă numai de seamă să nu-i vorbeşti şı lui aşa, 
tum vorbeam noi doi împreună”. 

In aceiaşi zi doctorul plecă din sat şi cu el se duse 
Я сарогаіш Oprea Bradu. 

Ionel era trist, căci pierduse doi prieteni buni, dar 
mai cu seamă era foarte mâhnit din cauza plecărei doc- 
torului. 

După се trecu încă о zi la mijloc, se duse la doctorul 
cel nou, că să-i ceară pansament pentru maică-sa. A- 
cest doctor îl primi cu răceală si îi vorbi іпіго ro- 
mânească stricată pe un ton cam supărat. Ionel plecă 
totusi mulţumit cá obținu ceeace-i trebuia, 


doctorul cu lacrimi 


Va urma. 


In India elefanții sunt нигерийца, Intre altele şi la cons- 
ruirea drumurilor de fer. 

Desenul de mai sus reprezintă un elefant purtând in trom- 
pa sa o şină de fer cu uşurinţa cu care noi am purta în mână 
un simplu baston. 


Сапа stui in casă si mai сар? 
(1 1458949} ed [idea Hoos pugo} 


, 


= жа РАС. I 


Dorel lui Azorel : 


Prietene dragá, nu 
ştii ce s'a întâmplat 
cu mine. Ош! Să nu 
care cumva de atingi 
spinarea mea că sar 
în sus de durere. Vrei 
să ştii cine m'a făcut 
aşa ? Bucătăreasa, Lina 
cea rea şi cu inimă de 
piatră. 

Să-ţi povestesc cum s'a întâmplat, са să vezi cât 
de răi sunt unii oameni. Intru în bucătărie. Nu era 
nimeni. Ре masă văd însă o friptură tocmai atunci 
scoasă de pe foc şi care răspândea un miros 
cât se poate de plăcut. 

„Fugi încolo şi nu mă duce pe mine în ispită!? 
îmi zic eu în gând. Dar friptura se uită la mine, 
se uită şi par'că îmi face în necaz. Eu înaintez un 
pas spre dânsa, ca să o speriu şi să-i zic să mă lase 
în pace Ea nu-şi ia ochii de la mine şi se apropie şi 
mai mult. 

„Du-te încolo!” îi strig eu, când ea mi se vâra 
tocmai sub bot. Deschid gura, ca să o cert, ea însă 
nici una nici două: hop! îmi sare în gură. à 

Ce.era sá fac? Am máncat-o, cu toate cá mie 
nu prea imi plac fripturile, dar am máncat-o de ne 
caz, ca să nu mai rămână urmă dintr'insa. 

Nici nu terminasem bine şi iată că vine şi Lina. 

Şi m'a bătut, dragă Azorel şi m'a bătut! Şi când 


te gândeşti că numai friptura era de vină. 
J tàu ca frate, Dorel, ' 


TRAISTA LUI MOS GLUMICI” 


O doamnă trimise într'o zi pe servitorul său, ca 
să ducă o scrisoare şi un coşuleţ cu pere la tatăl 
ei. 

Servitorul acesta era şi lacom si prost. Nu stia 
nici să scrie nici să citească.. Pe drum mâncă 0 
parte din pere. 

„Bătrânul“ îşi zise el, „nu va putea sti ce am fă- 
cut eu pe drum“. Nu-i fu mică mirarea, când dom- 
nul cel bătrân îi zise: „ştiu că ai mâncat 6 pere“, 

— De unde ştiţi d-voastră? Cine v'a spus? 

— Hârtia aceasta, îi răspunse bătrânul, arătânc 
du-i scrisoarea. 

— Este cu neputinţă, întoarse vorba servitorul, 
hârtia n'a văzut nimic, căci era în buzunarul теш 

Tradusă de Dârdală T. Ше (R.-Sárat) 
+ % + SA 
lonel. — Aceste două linii drepte sunt egale. 

Profesorul. — Dar de unde știi? Explică. 

lonel. — Dacă mi-a suflat din bancă. 

Herescu М. loam 


PAG. 12 


TIE 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


Cum s'au tăcut florile | 


— LEGENDĂ — 


Odată, — о. de atunci e mult, e foarte mult — ре 
pământul pe care îl locuim şi astăzi, nu creştea 
nici o floare. Nu erau flori nici în grădini, nici 
în livezi, nici pe câmp. 

„Dar nu creştea nimic pe pământ pe vremea 
aceea?” mă întrebă Silvia, căreia îi plac foarte 
mult florile. 

— De bună seamă, creșteau, doar atâta cá florile 
nu răsăriseră încă. Creşteau, ca şi acum, arbori, ba 
chiar erau mult mai înalţi decât cei de astăzi. Ar- 
borii aceştia dădeau însă numai frunze şi nu în- 
floreau niciodată. 


De asemenea, livezile şi câmpiile erau acoperite 
de verdeață printre care răsăreau ierburi şi plante 
înalte, aşa de înalte în cât un om călare se putea 
ascunde. intr'insele. 

Aceste plante şi ierburi erau însă de o singură 
culoare: toate erau verzi şi numai verzi. Când venea 
primăvara, când soseau zilele frumoase şi cu soare, 
ori încotro ţi-ai fi aruncat privirile, nu vedeai decât 
un întins covor verde. 

Şi oricât de frumos e verdele, dar par'cá ii şeade 
mai bine, când e presărat şi cu alte culori. 

Intr'una din astfel de zile de primăvară Sfântul 
Dumnezeu зе coborise din ceruri, de pe scaunul său 
de lumină şi mărire şi venise să cerceteze pământul. 
Venise înconjurat de о mare mulțime de osti inge- 
reşti care îi preamăreau slava şi puterea. 

„Nu-i aşa cá e frumos aicea pe pământ?” întrebă 
Dumnezeu pe îngerii cari erau mai aproape de 
Dânsul. 

— Doamne, cuteză să zică îngerul Gabriel, este 
frumos şi măreț tot ce а eşit din mâinile Tale 
dumnezeieşti. Ar fi însă şi mai frumos, dacă această 
coloare de verde din livezi, din câmpii şi din pă- 
duri ar fi presărată şi cu altfel de culori. E frumos, 
grăi mai departe îngerul, dar par'că îi lipseşte ceva 
ca să fie şi mai frumos. ' 

— Lipsesc florile, îşi zise în gând Dumnezeu cel 
mare şi sfânt, 


Intorcându-se după aceea către mulţimea. cea mare 
de îngeri, le zise: „n'aţi vrea să vă luaţi la întrecere 
şi să faceţi care poate cele mai frumoase jucării?” 

— Bucuros, Doamne, se grăbiră să răspundă dră- 
guţii de îngeri, dar din се să le facem jucăriile 
acestea? 

— Din razele soarelui. Să căutaţi însă să luaţi raze 
de culori diferite şi să le amestecați aşa între ele, 
în cât jucăriile voastre să fie cât mai fin colorate şi 
cât mai plăcute la vedere. 

Să fi văzut atunci cum într'o clipă s'a umplut văz- 
duhul de mii şi mii de îngeri cari sburau mai sprin- 
teni decât păsările râzând şi cântând de mare bu- 
curie ce era pe dânşii. Şi cum se асё{аи de câte о 
rază de soare şi se urcau sus, tot mai sus în căutarea 
culorilor celor mai vii şi mai fine. 

După о bucată de vreme fiecare din ei se infáfise 
înaintea lui Dumnezeu ţinând în mână jucăria ce o 


făcuse. Dumnezeu se uită cu drag la frumusețea de 
jucării şi îi lăudă pe îngeri pentru isteţimea şi price- 
perea lor. Luă apoi jucăriile şi le aruncă una câte 
una in vârful plantelor. 

„Dar ce fel de jucării erau acestea?” îmi tăie vorba 
Nicuşor. 

— N'ai priceput, тісше Nicuşor, că aceste jucării 
erau îlori, fiindcă fiecare înger făcuse câte o floare? 
Aşa, unul făcuse trandafirul, altul crinul, un al treilea 
viorelele şi aşa mai departe. 

Şi iată că pământul se acoperi de flori cari de 
cari mai plăcute la vedere. 

„Ce frumos e acum!” strigară îngerii în cor. 

Aşa s'au făcut florile. ù 
Ali-Baba. 

wU Yan ken — 


Titel. -- Fac prinsoare pe un leu că nu. câştigi 
la joc !... 

Jenică. — Si eu, má prind pe doi lei cá câştig!.. 

Ştefănel. — Haideţi... daţi banii incoa.. Vi-i 
voi ţine eu! 

Titel. — Bine, da ! dar... pe tine... cine să te tie. 
în timpul iocului 2 


„DIMINEAȚA COPIILOR” |. 


Cele trei topoare 


Odată un ţăran scăpă, în mare, un topor. Se a- 
şeză trist ре {агт şi începu să plângă. Zeița mării 
îl auzi. Ауа milă de ţăran şi fácu să apară din va- 
luri un topor de aur şi-l întrebă: „Acest topor 
este al tău ?“ — Nu, nu-i al meu, spuse ţăranul. 

Zeita mării făcu să apară din valuri un alt to- 
por, de argint. Şi întrebă din nou pe ţăran: 
„Oare nu-i acesta 2“ — Nu, nu-i al meu, răspunse 
ţăranul. Atunei zeiţa făcu să apară adevăratul to- 
por. Țăranul se umplu de bucurie. : „lată-l, acesta 
este al meu!“ spuse. Şi zeiţa mării îi dărui câteşi- 
trele topoare, pentru cinstea lui. 

Ajungând acasă, ţăranul arătă topoarele cele 
strălucitoare şi începu să povestească, de-a-fir-a- 
părul, despre tot ce s'a întâmplat cu el. 

Acum ştia întreg satul. Un ţăran se gândi că 
war fi rău să capete si el un topor de aur. Veni 
la ţărmul mării, isi aruncă toporul în apă si se 
aşeză jos. Şedea şi se făcea că plânge. 

Zeița mării făcu să-i apară si lui, din valuri un 
topor de aur şi întrebă: „Acesta este toporul 
tău 2“ Țăranul se bucură strasnic şi strigă cât îl 
tinea gura: „E al meu, e al meu, dă-mi-l incoa- 
ce!“ Insă zeiţa privi, cu dispreţ la ţăran, se scu- 
îundă in mare şi aduse cu ea toporul ţăranului. 

Mult timp a stat ţăranul pe ţărmul mării, aş- 
teptând, însă nimeni nu se ivi. - x 

Cátre seará plecá abátut spre casá. 

V. Pavlov. 
Заа ис, 3c Mum ID AP 
PROBLEMA AMUZANTA 


Scrifi un număr oarecare de 4 cifre. Рипей 
pe un prieten să scrie altul dedesuptul lui, dar 
în care să nu Не, сИга zero. Al treilea număr îl 
scrieţi iar voi, dar socotiți ca fiecare cifră а nu- 
mărului vostru, adunată cu aceea de deasupra ei 
să dea numărul 9. Adică: 

1359 
4836 
5163 

Spuneţi din nou prietenului vostru să scrie un 
număr dedesuptul căruia iar scrieţi voi unul ale 
cărui cifre adunate cu cele de deasupra lui să 
dea pe 9. Astfel .se formează 5 rânduri câte 4 
cifre fiecare rând. Adunând acum toate - nume- 
rele, veţi găsi un număr pe care îl puteţi sti 
dela început dacă din ultima cifră a primului 
număr scáde[i 2, фе саге îl puneţi înaintea pri- 
mei cifre ale aceluiaş număr. 

Astiel ar fi: 21357 rezultatul adunării de mai 
sus dacă ай mai adăuga două rânduri de numere 
ale căror cifre adunate са mai sus să dea pe 9. 
Incercati şi veji vedea, 


| 


PAG. 13: 
Măgarul perceptor 


Odată măgarul îu ales perceptor în regatul ani- 
malelor. Când leul veni cu suita sa, după o lungă 
călătorie pe mare, în oraşul său de reşedinţă, 
măgarul se duse la Palat са să-și îndeplinească si 
acolo datoria. 

— „Obraznicule“ îi strigă vulpea, „ceri birul de 
la Кере?“ | 

— ,Се-аге aface“ răspunse măgarul, „la urma 
urmei, aurul intră tot în tezaurul regal“. 

Leul, care se simţi jicnit de purtarea măgarului, 
dădu poruncă să fie ucis funcţionarul acesta, aşa 
de îndrăzneţ. Şi vulpea, îu însărcinată să prepare 
carnea măgarului pentru mâncarea dela prânz. 

Vulpea ascultă porunca, dar îşi astâmpără ea 
cea dintâi foamea cu inima măgarului. 

Când prânzul îu servit, leul observă lipsa ini« 
теі. 

— „Unde-i inima măgarului?“ întrebă regele. 

— „О, stăpâne luminate“, răspunse vulpea, „ani 
malul acesta n'a avut inimă „căci altfel mar Я ce- 
rut bir dela Ináltimea Voastră“. 

Traducere ыр en еди Avramescu. 


Di a a a a ia cms 
Se extrage în toată lumea în fiecare ап aproa« 


pe un miliard şi jumătate de chilograme aur. 


Pe un timp liniştit, un porumbel călător sboară 
1150 m. pe minut. 


+ ++ Ж 


Cantitatea mijlocie de apă pe care Iordanul a 
varsă іп marea Moartă, intr'un an este de 6 mi: 
Поапе 500.000 tone. 


PAG, A zm 


= „DIMINEAȚA. COPIILQRN 


Cine a náscocit alfabetul ? 


. Nimeni nu stie să spună numele celui dintâiu 
om care a náscocit alfabetul. 

Si aceasta pentracá alfabetul, în forma lui de 
astázi, n'a fost fácut dintr'o datá, ci treptat, trep- 
tat si dupá trecere de multá vreme. 

Mai stim cá la inceput, — de atunci sunt cáte- 
va mii de ani — cánd oamenii au vrut sá scrie, 
nu fáceau altceva decát desemnau obiectul ce vro- 
iau să exprime. 

De exemplu, dacă voiau să scrie cuvântul ochiu 
desemnau un ochiul, Litera O reprezinta ochiul, pe 
când litera / reprezinta pe un от stând în picioa- 
re. Târziu de tot sau simplificat, ajungând să se 
scrie aşa cum le scriem astăzi. 

De asemenea este aproape sigur cá A majuscul 
reprezinta o piramidă. 

Preoţii păgâni din Egipt intrebuintau în timpu- 
rile vechi modul de scriere despre care am po- 
menit mai sus, adică scriau cu litere care erau a- 
devărate desene. 

Această scriere se numea scrierea sfântă sau 
ieroglifică. 

Un alt popor din vechime si anume  Fenicienii, 
au simplificat mult alfabetul, scriind câte un semn 
pentru fiecare sunet. Numai că ei scriau dela drea- 
pta spre stânga, aşa cum este şi astăzi alfabetul 
ebraic şi aliabetul arab pe care îl întrebuinţează şi 
turcii. 

Dela fenicieni alfabetul a fost împrumutat de 
grecii cei vechi cari la început scriau în felul ur- 
mător: întâi, un rând dela stânga spre dreapta, al 
doilea dela dreapta spre stânga, al treilea iar dela 
stânga spre dreapta şi aşa mai incolo. 

Precum vedeţi, aliabetul, ca orişice lucru bun si 
de mare folos, a fost desăvârşit încetul cu încetul. 

Cât despre alfabetul nostru românesc, socot cá 
e de prisos să spun că nu e altul decât aliabetul 


latin. 
mew ( 
ж ж > 


Zahărul 


— „Pentru се tot ce tol йн atâta 
Zuhărul ce ti l-am dat? 

Те va crede toată lumea 
Cel mai rău-crescut băiat!“ 


== „Vai, mămică, ai greşalü 
Şi ţi-o spun: Ti 5а părut: 
Zahărul ce-mi dasi acuma 
Eu nu-l ling, zău, îl sărut!“.. 


Teodor Castriganu 


_ Репа săritoare 


b 3 um 


Luaţi o peniță de oţel, nouă sau chiar veche, 
căutați numai să fie ceva mai turtită. Incrucişaţi-i 
vârfurile puternic, apăsându-le ре о masă până се 
vârfurile să stea bine încrucişate, aşa cum se arată 
în desenul nostru. Apăsaţi după aceia virfurile pe un- 
ghia degetului în sens invers, ca să o faceţi репца 
aşa cum fusese mai inainte. Toate pregătirile acestea 
le veţi face în secret. 

Arătaţi репЦа după aceea prietenilor vostri cari 
au să creadă că este o peniță obişnuită căreia 
nu i s'a întâmplat nimic. Acum spuneţi-le că dacă o 
puneţi vertical ре masă си vârful in sus şi о lă- 
зай să cadă numai dela inălțimea ei, репа va sări 
în aer până la 50 ves s de centimetri in sus. 


Tincula e "grãbitã 

A văzut Tineuta 
că afară incepe să 
fie iar frumos, că 
„Zăpada s'a topit şi 
ea nu-şi găseşte as- 
tâmpăr. Se roagă 
de mámifica ei să-i 
scoată din pod u- 
neltele sale de gră- 
dinărie. Tincufa 
vrea să se apuce 
să-şi cultive din nou 
colțişorul din grá- 
diná, unde igi sea- 
mănă florile de cari 
ingrijeste numai ea 
singurá. 

„Mămiţico, să пи 
иф sa-mi aduci şi stropiioarea”, îi zice Tincufa. 

— Dar este incă prea de vreme pentru a te apuca 
de grădinărit, îi lămureşte mama ei. Mai aşteaptă 
o săptămână două, până se face mai cald. 

Tineufa nu vrea să aştepte însă nici o zi. Ea e 
grăbită. Nici nu se uită că pământul e ud şi că паге 
nevoie să Йе stropit. Tincufa e grăbită, dar e şi 
foarte harnică 


\ 


au Wa lw T ттер " 
ы Е уде... E 
N k A НИ 1 N 


Y 


„DIMINEAȚA COPIILOR" 


PAG. 15 


АІ doilea concurs de desen al „DIMINEȚII COPIILOR“ 


lată, aveţi aci conturul a trei desene, aranjate 
la întâmplare. E vorba ca voi să le tăiaţi şi să 
le Пр! pe o bucată de hârtie, asa fel încât să 
alcătniți un singur desen. comnlectând totdeo- 
dată cu un creion figurile, dându-le oarecare 
expresie. 

Deslegările puse în plic le veţi trimite pe a- 
dresa desenatorului nostru la < Jimincața Соріпог» 
până Mercuri, 27 Martie curent. 


Peirecere în familie 


Grosimea gâtului 

Iată o prinsoare pe care puteţi îi siguri cá o мен 
câştiga, adresându-vă unei persoane de statură 
potrivită. ) 

Intrebati-o de câte ori crede cá are gâtul său 
mai gros de cât gâtul unei sticle de un litru ? 

Inselatá de aparenţă, persoana întrebată vă уа 
răspunde că îl are mai mult decât de patru ori 
mai gros. 

Şi, dacă invártiti de patru ori un fir de ай în 
jurul gâtului sticlei, şi, dacă veţi măsura gâtul 
persoanei cu acest fir, veţi constata cá el e mult 
mai mic. Circumierinţa gâtului sticlei e de cel pu- 
tin 9 centimctri si jumătate, ceeace face 38 centi- 
metri pentru patru inconjururi. E rar ca cineva sá 
aibă in locul cel mai îngust al gâtului, mai mult 
-de 37 с. m. 

In tot cazul, nu faceţi prinsoarea dacă cineva 
susține pentru сИга 4. 

TR EN or келат алза с in Me Ys тел: TREI эк ama ani ия житип YE LASÊ m me m 

Ghicitoare. Ce asemănare estê íritre un actor 
şi un cerşetor? 


(i asad Ұйпр ваши торпршу) 
+ * + ў 
Ре spătarul tronului Persiei se află un papagal 
Sculptaţ în întregime dintr'un singur smarald- 


Nu se vor lua in seama deslegárile ce nu voi 
avea pe un colţ al plicului scris, «Pentru con: 
cursul de de ens cát şi pentru cele ce vor sosi 
mai târziu de 27 Martie. 

Acordăm trei premii pentru desenele cele mai 
reuşite. Premiul întâiu: un abonament pe un an 
la «Dimineața Copiilor». Premiul ai II-lea si al 
III-lea câte un abonament ре şase luni, 


(1) P 
же 
ода Kedactiei 
V. C. (Piteşti). — D-ta esti mai modest. Zici cá eşti: 
traducătorul, Tiganului şi albinei“. Nu e adevărat. 
М, P. К. — Mulţumim pentru urare. ` 
D. C. С. — „Eroul“ păcătueşte cu rima. 
М. Bunescu, — Mulţumim pentru poezie. Jocuri avem prea 
multe. Trimiteţi mai târziu. 
Ше C. Popa. Mulţumiri pentru urări, 
М. A. — Traducerea e bunicică, dar prea lungă. 
Rüd. W. N, — Trimite. 
Диас 1. — De unde-i „Sfârşitul iernei“? 
А. Dum.-Constanţa. — Nu e pentru revista noastră, 
Nicu G.-Loco, — Ai talent dar eşti prea mic pentru versuri, 
E, С.-Вгайа. — Bucata „Şeful de staţie” lasă mult de dorit 
ca traducere şi ca formă, scrie mai ingrijit româneşte, 
С. N. T.-Loco. — Mai târziu să te gândeşti să scrii bucăţi 
pentru publicare. Acum іпуафй. 
Dinu G. N.-Loco, — Vom publica mai târziu „La more 
mânt”. Restul nu merge. 
Mişu 1,-Loco. — Se va publica mai târziu corectată, 
С, І. Loco. — Poszia „Trei semne“ nu o putem publica 
dezvoltând in copii sentimente de superstiție. 
р. В. Brăila, — „Comoara orfanulni^ ци merge din cauza 
pesimismului  dintr'insa, 
В. C. P.-Neamţ. — Poezia „Aştept“ este prea personală, 


rr 


D. Mircea Pădurăleanu dela Buzău, câştigătoru; 
premiului dela concursul de desen din No. 1 
este rugat să ne trimită adresa exactă, 


a al i idi a MEN ^ 


"PAG. 1 zz — 


„DIMINEAȚA „COPIILOR? 


DESLEGÁNRI T 


Au mai deslegat SARADA şi 
PROSLEMA din No. + al revis- 
t.i urmatorii: 

Din PROVINCIE: 

BUHUŞ1: Saul Steinberg, Hel- 

ler Aurel, Zalic Wolt. - CONSTANTA: 
Atanasiu Tănase, Hristu Neculai, Ste- 
rea G. Neculai, Tity G. Cristea, Cor- 
пена МНезси, Lupescu N. Petre, Pam- 
filescu Meria, Clemeniina Heilpern, E- 
miiia К. A.dea, М№:гјаггіа Dumitrescu, 
Costică Florescu, Popa Elena, Găne- 
Scu Tudcrița, Maria Leon V. Rothlän- 
der, Radu G. Berea, Dorina Bărbule- 
scu, Coroeavă, М. Eleni Losatos, Po- 
ica Vento, Alexandru Paveliu, Vasian 
on, Bogdanescu Pompiliu, Corneliu 
- Petrescu, Stefánescu P. Bogdan, CETA- 
TEA-ALBA: Pandele N. Prodan, Nina 
Jachimescu. GARA CIUMENI: Valeria 
Dirie, CAHUL: М. Livezianu, Eugeniu 
D. Năsiăsescu. COMARNIC: Ioan I. 
Rosculet. Com. N. P. CHERCEA: Oc- 
tavian Grigorescu. Com. COSACI: Ot. 
Nucet „Radu D. Meria. CERNAUTI: 
Olga Alexandrescu, Georgette si Rau: 
Franzelty, Carol Berariu, Mircea Ge- 
orman. COMANESTI (jud. Baciu): 
Ghecrghiu А. Maria. CALARAŞ,: Scăr- 
lăţel si Costel Stănescu, Gogu Petre- 
scu, Nicuşor. N. Ştefănescu, Aurelia 
Moroianu, С. Atenduli, Vasile si Lucre- 
На Nicolau. CHISINAU: Ion Tudor, 
Dancs hin Dumitru, Сосща-С]ойса-О- 
breja-lași. CRAIOVA: Mandler Saul, 


Costică D. САЦап, Flavin: Dryn, Sil-. 


viu М. Ploeşteanu, Cornelia Krakaner, 
S. Melina, Tudor Neamţu, Ionel Mun- 
teanu, Minel Vădu'escu, Mircea р. Ră- 
dulescu, Carol Liebermann, Natalia Li- 
vezeanu, Vilhe'm Balscov, Florica Bră- 
tescu, Zala Niţă, Oilonel Kaiser, Ma- 
rius Galano,  Aristiţa Matilda Benle, 
Alexandrescu Si'iean, Gratziella Puica 
Vernescu, Stetan Ionescu, Páunescu N. 
Alex. Ioachimescu Elena, Adolfica Katz 
Velsan Gh. Ioan, Georgetta Stáncescu, 
Weiss H. Meriin, Nicu Gr. Truscá, 
Vior ca si Ortansa Scărlăt=scu, CURTEA 
DE ARGEŞ: Eraestina Michel. CARA- 
CAL: Ecater. Rădulescu, Popa I. D-tru, 
Iorgu Leizo, Ionescu G. Grigore. CLUJ 
Leon Deonide, Maryclise Cerkez, I. 
Valea. COSTESTI-ARGES: Alex. 1. 
Blendea. COTESTI (R.-Sărat): Bre- 
zeanu I. Aurelia. C. LUNG: Titi Po- 
pon Constanța Angheliu, Alex. Nica, 


ec. Тагаѕпіс. DOROHOI: Traian D. ' 


Stănescu. Segall Margareta, Sulimovici 
Fany, Ella Heines, Plut.-Maj. Midvi- 
chi Gheorghe, N. N. Munteanu. DOM- 
NESTI-ILFOV: Pompiliu I. Georgian. 
DAMIENESTI-ROMAN Lorica si Sol. 
Simovie:: DRAGASANI: Ştefănescu R. 
Maria, Stefánescu R. Tudor. FOCSANI, 
Mina L. Iticovici, Neculai Luca, Gh. 


și M. Tárniceru, Dumitrescu B. Cons. 
tantin, Mihăescu Titi, Ema Kancr, Ma- 
ria si Virginica I. Em. Sáráteanu, Cla- 
ra si Irimia Bernstein, Szusi Lora 
Schlesinger, Iliescu Nicolae, Claris Le- 
belsohn, Rappaport, Rubinştein şi Rott 
man, Раш! Marcus şi Toni Davidescu, 
Теша Ana, Ovidiu N. Bălănescu, Pa- 
ula, Fifi я Wiilu Catz, Tritam Веш, 
Р. Copăcescu. FALTICENI: Horea 1. 
Florescu, P. şi H. David, Cotam Zel- 
da, Jeaneta L., Vasiliu A. Mitiţă, Le- 
ny Samuil, Adina Ştefănescu, Elias 
Com., Păduraru Aneta, Hausvatu Ro- 
za, FILIASI (Dolj): Olimpia Constan- 
tinescu. Schela Ешрези de Pădure 
Ршса C. Constantinescu. GALAȚI: Har- 
rg Braunstein, Ioset Grünberg, Louis 
Schwariz, Sávescu T. Elena, Edica Pi- 
nath-Cohen, Emil P. Zuenelli, Silves- 
tru C-tin, Nicuşor Pivniceru, Milo Ei- 
sicovici, Marcel Leibovici, Pascu D. 
Ioan, Marioara si са Toedorescu, 
Paula şi Aurica Herscovici, Renée 
HKousiner, Saulica Haimovici, Marco- 
covici Апа, Rozica I. Ionescu, Lucia 
Rubin, Ştetan Cazac, Tily Haberman, 
Апша şi Sami Braunştein, Weismann 
Martin, M. Zervu, Zibileanu D-tru, Gr. 
Lazarovici, Hristodor Georgescu, Wal- 
ter Rabinovici, Leonida Steinberg, Bert- 
hold Behrmann, Moise Bluma, Panai- 
tescu M. C-tin, Atanase  Volasoglu, 


` Magduţa Moscovici, Fănică Bercovici, 


Mişu Tănăsescu, L. Stolear, Georgeta 
Etstate, Rosenzweig Arnold, Dorneanu 
Marcel, Elena Lupu, Georgescu 1. Gh. 
D-iru Moraru, Vasile Miron, Ioan Gh. 
Feraru D-tru С. Elefterescu, Herman 
Leibovici, . Н. Pardovitz, Iancu Isco- 
vici, Calan G. Nicolae, Leonie si Mar- 
celia ` Mergulies, Steiian Boiceanu, Ga- 
brieia si Emanuel Sirmabnic, Puiu Po- 
pescu, Arih. М. Darie-Georgette. Com. 
GOGEOLAC, jud. Constanţa: Tiu Cia- 
lic. Ioan Popescu, Aron Grassiany, Mi- 
su Eskenasy, Alex. T. Petrescu, Vin- 
tilă I. Stelian. GOLESTI (Muscel): Bo- 
birica Dumitru. HUŞI: Herman Gus- 
tav. ISMAIL: Aron şi Danil Berco- 
vici, Топ Galanis. IAŞI: Ivette Rechler, 
Simon Lobel, Thirer Savel, Virgiı Pa- 
velescu, Boghen I. Iacob, Blum. Jean, 
Victor Streit, Aurel Lambrino, Iuju si 
Strulicá Solomon, Herscovici M. Негз, 
Stetan Untu, Emil Launay, Corneliu si 
Cornelia Clemensevici, Aurel Pădura- 
ru, Florica Pom, Mayer Nathan, Dol- 
fi Abramovici, Serafina Mattes, Sizic 
Seinzon, Titi și Nicu Vitzu, Sarmiza 
Manon, Eily Lazăr, Elena Totan, 
LOTRU: Carol Marcovici. LESPEZI: 
Rozina Zelingher. MEDGIDIA: Iacob 
Petre. MOINEȘTI (Bacău): Ци Fris- 
choft, Lazăr Reiman. MIZIL: Titi Flo- 
rescu, Dan Moisescu, МЕНОШ (Ви- 


zau): C. G. Oproescu. NEGOIU (Dolj): 
Popescu-Stănescu G. Costinel. ODO- 
BESTI: Siridose Goldstarb, Майса si 
Daly Rosenzweig, Jana Iliescu, Tere- 
zica Botoşineanu. ORŞOVA: Jeromică 
C. Iliescu. OCNELE-MARI: Stănescu 
P. Petrus. ORADEA-MARE: Paul Du- 
mitrescu. Com. OBARSIA (Romanați): 
Victor М. Florescu. OLTENIȚA: Le- 
nuta şi Ionel Nicolescu,! Estera S. Nat- 
tali, Rudy Кацїшапп. PLOESTI: $. 
Litman, G. L. M. Tudorică, Popescu 
Т. Nicolae, Georgescu Sidinică, lacob 
51 Simon Solomon, Sisi Weisler, Ma- 
rin N. Amalia, [апі Ion, Ioan Aitel, 
Ghidu I. Neculai, Gheorghe si Ioana 
Papagol, M. Rádulescu, Dragomir C. 
Nicolescu, Manascu Golda, Radu H. 
Lazaride, Jana lliescu, Manoil O. Na- 
cht, Ionel Achil, Eliza Bontila, Maria 
M. Moldoveanu, Luisa Fraiberg, Alex. 
Alcalay, George Dinescu, Vlădescu Gh. 
Steluţa, Ionel Blănaru, Jenny Enáche- 
scu Teisanu, Simy Nicolescu, Апіҙоа- 
ra Angelescu, Com. PATARLOAGELE 
(Buzău): Gogalescu G. Octavian. Po- 
GOANELE (Buzău): P. N. Partenie 
Constantinescu 1. Michail. PODUL-I- 
LOAEI:.L. Solomon. PATESTI (Put- 
na): -Gherasim Ciobotaru. Puesti: Li- 
că Bercovici. PANCIU: Penelope Cor- 
doli, Gigi şi Ionel Maria, Ichimeşcu 
ришиги. PIATRA-NEAMŢ: Aneta Ice 
him, Stan Laurenţiu şi Stan Gh. Vir- 
giliu, Fany Matei, Ghienzan Felicia, 
Anghel У. Şoarec, N. Milord, Miron 
V. Soarec, Puiu și Mitică, Bernhard 
Abeles. PAȘCANI: Bruno Catinca, L, 
Ван, Viener Iancu. PITEȘTI: Mircea 
Fotescu, Valerica Constantinescu, Alex. 
Ionescu, Lucretzia Longin şi Balcic 
Solnitaru, Bucur Bădescu, Viorica М. 
Roman, Rottman Alex, Iancu Lehrer, 
Gabriela Beneroi, Badea M. Theodor, 
Elena I. Deich, Angela C. Dionisescu, 
Grigoraș si Marioara  Zenevic, PLE- 
NITA (Dolj): Vintilă M. Julea, Popa 
1. Constantin, R.-VALCEA: Melania şi 
Sylvia Fritz, Salomea Baciu, Ione! А. 
grezeanu, Arghiropol Mircea, Scarlat V 
Șerbănescu. R.-SARAT: Avram si Mart- 
ha Hirsch, Stoicescu R. Ion, Luca 
Kohn si Aron Bernard, Adelina N. 
Wertenştein, Florea Iulian, Lili C. Di- 
cescu, Constantinescu S. Eugen, S. Co- 


văcescu, Tàmboescu St. Barbu, Con- 
stantinescu 5. В. Valeriu, Şt. d. Cam- 
fane. Va urma! 
COPII 
CITIŢI 


ШШШ ШШШ 


кайикга „ADEVERUL” S. А.