Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1926 (Anul 3, nr. 99-150) 760 pag/DimineataCopiilor_1926-1669230529__pages401-450

ANUL II DIMINEATA | 
lili [= 


REVISTA SĂPTÂĂMANALA 
Director: N. BATZARIA 


DIMINEA RTA 
COPIILOR 


| y n ii 
„Puişorilor, iată din nou frumoasa revistă ! Preţul Lei 


PAG. 2 


Marele poet Eminescu. 


Acum vreo două săptămâni, s'a făcut de către 
delegaţi ai mai tutulor societăţilor culturale, pre- 
cum şi de foarte mulţi poeţi şi prozatori de ai 
noştri un pelerinaj la mormântul nemuritorului poet 
Mihail Eminescu cu ocaziunea împlinirei a 37 de 
ani dela moartea sa. Cititorii vor găsi în corpul 
revistei fotografia lui Eminescu. 

Eminescu este, prin minunata sa limbă română, 
prin admirabila frumuseţe a versurilor, prin nobleţa 
sentimentelor şi prin înălţimea ideilor şi cugetărilor 
sale, cel mai bun poet român şi unul din marii 
poeţi ai lumei. 

Multe din poeziile lui Eminescu au fost tra- 
duse- şi în limbi străine şi au fost foarte mult pre- 
tuite şi admirate. ; 


Eminescu filosof şi patriot. 


Dar Eminescu nu este numai un mare poet, ci 
este şi un cugetător adânc, un filosof însemnat şi 
totdeodată un patriot cum puțini se găsesc. 

De asemenea, Eminescu a fost şi un ziarist prin- 
tre cei mai buni şi mai culți pe cari i-am avut noi 
Românii. Articolele sale cari au fost strânse în 
volum se pot citi şi astăzi nu numai cu plăcere, 
dar şi cu mult folos. 

In ele, ca şi în toate scrierile sale în proză şi în 
versuri, Eminescu apare ca un neîntrecut meşter 
al condeiului, un scriitor stăpân pe limbă, un om 
foarte cult şi un patriot pentru care binele ţării 
şi al naţiunii au fost mai presus de orişice. 

Şi omul acesta ale cărui opere vor trăi atâta cât 
va trăi poporul român, a avut o moarte foarte tra- 
gică. 

Intro zi, în Casa de sănătate unde: eza îngri- 
jit, a fost lovit pela spate cu un drug de fier de 
un nebun care i-a spart capul în două şi i-a pro- 
vocat moartea. , 


Origina lui Eminescu. 


Din cauza numelui său de familie, au fost unii 
cari au pretins că Eminescu mar fi Român de ori- 
gină. Ba că ar fi Ucrainian, fiindcă vechiul său 
nume era /minovici, ba că ar fi Turc sau Armean, 
fiindcă cuvântul emin (cuvânt de origină arabă) în- 
seamnă în limba turcă credincios. 

‘Astfel de interpretări de origină sunt curate fan- 
tezii şi născociri. Eminescu este, în ce priveşte ori- 


TCAŢE, $ AMESTECAi 


DIMINEAȚA COPIILOR 


gina, (căci de admirabilele sale sentimente româ- 
neşti nici vorbă nu poate fi) Român Moldovean. In 
adevăr, el e născut în comuna /pofești (jud. Bo- 
toşani) din părinţi originari din moşi strămoşi în 
acea comună, unde n'a existat nici o dată vre-o 
familie turcească sau ucrainiană. 

Cât despre aşa zisa sa origină armeană, s'a în- 
şelat rău de tot un profesor din Bucovina, când 
şi-a închipuit că Eminescu e Armean, fiindcă cu- 
vântul emin ar fi cuvânt armenesc. Am arătat mai 
sus că acest cuvânt este de origină arabă şi-a intrat 
şi în limba turcă. s 


Mai puţină grabă. 


„Și mai multă modestie. E sfatul ce-l dăm citito- 
rului nostru, d. Alex. Tom., care crede că noi am 
greşit scriind în n-rul 125 „Multe flori sunt prin 
lume, dar puţine miroase (în loc de „„mirosesc” şi 
„Erodot” (în loc de; Herodot”). 

lată acum şi explicaţia, ca să se vadă cât de mult 
ar. câştiga tinerii noştri, dacă ar fi mai puţin gră- 
biţi şi mai modeşti. 

In exemplul dintâiu am scris sau mai bine zis 
am lăsat forma miroase de oarece ,,Multe. flori 
sunt prin lume, dar puţine „miroase”, e un pro- 
verb . popular şi n'avem voe să schimbăm produc- 
țiile literaturei populare. Aşa a zis poporul, aşa am 
scris şi noi. 

Cât despre Erodot, am scris aşa, iitâiu fiindcă 
aşa se pronunţă româneşte, iar al doilea, şi în ori- 
ginal (adică în limba greacă) nu există nici un H 
la începutul cuvântului. 

Herodot cu h este o formă franceză şi noi Ro- 
mânii mavem nici o obligaţie să scriem aşa cum 
scriu Francezii. 

Tot aşa noi scriem Omer, pe când Francezii scriu 
Homère. 


Ce nu-i politicos să facem. 


Nimic nu e mai puțin politicos decât să strâm- 
băm din nas, atunci când suntem invitaţi de alt- 
cineva la masă şi să zicem că mâncarea nu e 
bine făcută sau chiar că nu ne place. Aşa ceva 


e un semn că nu avem creştere bună. 
ELL LL LL LL LL LL ll] 


Citiţi 


Inchisoarea de flori 
Preţul 20 LEI 


X ABONAMENTE: 1 AN 
à 6 LUNI 80 ,„ 


25 IULIE 1926. — Nr. 128 


Era într'o zi frumoasă 


de Mihăilescu-Conemy 


Monolog 
Era într'o zi frumoasă! Era-n Iulie! Căldura / 
Copleşise-ntreaga fire. Plictisit cu'nvăţătura, 
(Că nu ştiu cum se făcuse, rămăsesem corijent, 
Deşi mulţi îmi spun adesea că sunt elev eminent), 
Aruncai cartea deoparte şi-am plecat „de capul meu”, 
Cu câţivâ colegi de clasă cu care mă joc mereu. 
Am ieşit, la câmp, afară şi-am lăsat oraşu-n urmă. 
Era într'o zi de vară. Cald, frumos. i 
Colea o turmă 
De oițe, păştea iarba din livada răcoroasă; 
O poveste era câmpul! şi prin iarba mătăsoasă 
Alergam, aşa-n neştire, — mânji scăpaţi din 
[herghelie —, 
Lumea toată era-a noastră! Şi mai bine să ne fie 
Hotărârăm ca în gârla, ce curgea şopotitor, 
Să intrăm „la răcoreală”. „Haide!” toţi au zis în cor. 
Zis, făcut. Cu toţi intrarăm. Apa nu e tocmai mare; 
E pân'la genunchi;... la mijloc;... Nu ştiam că apa are 
„Ochi” sau „copcă”. Deodată unul nu sa mai 
(văzut... 
Il strigarăm, dar degeaba, nu-i scăpare, l-am pierdut. 
Uite-l! a ieşit deasupra! vai, din nou la fund se lasă! 
Ce să facem? ce să spunem celor ce-l aşteaptă-acasă ? 
S'a-necat! zadarnic plânsul, jalea noastră de copii, 
Nimenea nu ne aude-n locur'le-astea-aşa pustii. 
Am ieşit la mal, pe fugă şi ne-am îmbrăcat plân- 
[gând 
Şi de milă şi de frică, având toţi acelaş gând. 
Ingroziţi, o luăm spre casă având să spunem în- 
[tâmplarea, 
Dar deodată, în pădure, ni s'a rătăcit cărarea, 
lar pe cer nori grei se-adună, fulgerele se-ndesesc, 
Tună, fulgeră, trăsneşte, arbori mari se prăvălesc, 
Şi-n puhoi de valuri vine apa, totul să înnece. 
Noi ne-am strâns unul în altul. Uraganul nu mai 
i [trece. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 
150 LEI 


Director : N. BATZARIA 


UN NUMĂR 4 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază. 


Şi-ngenunchi, într'o mocirlă, ne rugăm Domnului 
[Sfânt 
Să -se-ndure, să-nceteze ăst potop de pe pământ.. 
Rugăciunile, pe care m'a-nvăţat mama odată, 
Eu le-am zis. Şi-n gând 'mi-apare biata mama, dis- 
[perată 
Cum întreabă, în tot locul: „Unde-o fi copilul meu!” 
Nu mai e nici-o scăpare! Doar nădejdea-n Dum- 
[nezeu! 
doar atât 
[am zis. 


Lângă noi un trăsnet cade. „Mamă!” 


Mama este lângă mine. 
„Doamne, bine c'a fost vis!” 
Mihăilescu-Conemy 


BUNICUL 


Sub nucul din grădină 
mașez ca'n vremuri iară, 
pe locul unde bunul 
spunea în orice sară, 

— golind comoara-i plină 
de basme, câte unul. 


Și glasul lui molatec 
— aşa precum era — 
cu- nucului şoptire 
din alte lumi părea, 
brodând cu-atâta farmec 
un basm fără sfârşire. 


Bunicul nu mai este 
own vremurile bune.. _ 
doar nucul mai rămase, 
prin frunze el îmi spune 
în şopot, o poveste, 
de bunul ce plecase. 
Sandu Glavacioc 
-omk 


Turiuraş 


omnia pe vremea aceia peste târguri Sar- 
sailă, cu doisprezece slujitori, şolticari de 

Y mama focului, cari toate ziua puneau bețe 
în foate gospodinelor prea flecare şi co- 
piilor isteţi numai la joacă. 

“ Când pe la miezul nopţii, ora raportului, se adu- 
nau cu toţii, ca să li se iscălească condicuţele pline 
de isprăvi, să fi avut puterea să stai ascuns în- 
trun colţişor nebănuit de ei, ai fi avut ce auzi.... 

„Treci, bobocule, la raport!”  * 

Ş'un glas subţirel, cu mâna la tichiuţă, abia în- 
gâna: 

„Eu am ars sosul nevestei pivnicerului, cea care 
săptămâna trecută, când m'a prins la smântână, 

mi-a ars câteva vărguţe, de m'aţi scos mai mult 
mort din cămară. Am dat apoi zor mare focului, de 
i-am pripit mămăliguţa şi friptura. Când am văzut 
că nu prinde de veste, cu ghetele pline de noroi 
şi hainele prăfuite am jucat pe de-asupra talge- 
relor abia spălate. Aş mai fi dat eu iama şi pe 
la odaia copiilor, dar venise pivnicerul mai de- 
vreme ca niciodată şi mi-a fost teamă să nu mă 
Simtă şi să pue mâna pe biciul cel plumbuit. 

— „Atât? Slabe isprăvi! Trebuia să pârleşti ro- 
chia cea înflorată a mamei şi mai trebuia să dai 
o raită şi pe la scufia bunicuţei, cea cu panglici şi 
mărgele multe, să dea vina pe copii şi să-i smin- 
tească în bătae. 

Şi cwn picior îl trimite la locul lui. 


PP 


DIMINEAȚA COPIILOR 


A y ara o 


E O ii: a 


voinicuil 


“de Margareta Nicolau 


„Tu, sprâncenatule, cu ochii de smoală, ia treci 
şi tu la inspecţie. După chip, pari a fi un mare 
hoţoman; ia să-ţi vedem şi isprăvile.”, 7 

Fără răsuflare, potca îşi scoase la iveală năz- 
drăvăniile. Ei SAN 


Am furat cucoanei Leana Cälătorul... 

Am chilit eu vremea când mai mare-i zorul, 
Ca să ducă ?n casă scoarțe nebătute, 

Cu sudălmi săncarce slugile limbute. 
Țimte, păruială, zarvă câtă vrei, 

Ti-am chemat şi Vrajba ca Să-mi râd de ei. 
Mândrei notărese i-am furat cheița 

Dela dulăpiorul cu zaharicale; 

O să creadă iarăş ca umblat fetița 

Și-o să facă dânsa ce-o găsi cu cale. 

La dugheana...” 


— Bun, măi sprâncenatule, nu mi-ai stat de- 
geaba. Il mângâe pe umeri şi-i dete o pungă gal- 
beuă plină cu tutun franțuzesc. Plesnesc ceilalţi 
drăcuşori de ciudă, că ei n'au lins decât tigăile ş'au 
încurcat ghemurile bătrânelor aproape oarbe, iar prin 
găurile uşilor au iscodit încăperile copiilor. 

Ceasul din clopotniţa bisericii a bătut unu. Ceata 
a plecat atunci să se aciueze în podul judecătoriei. 
Străjerii  dormiau adânc, aşa că nau simţit 
pe necuraţi strecurându-se pe lângă ei şi făcân- 
du-le cu tifla. 

Perdeaua grea a somnului li se aşternuse de mult 


\ 


DIMINEAȚA COPIILOR 9090000000000000000000000000000000000000000o. PÁG. 5 


“pe pleoape, când iată că soseşte dela ţară 7urfuraș, 


copil orfan, îmbrăcat cu iţari de dimie, bondiţă 
roşie şi cuşmă ciobănească, făcută din doisprezece 
mjeluşei nefătaţi. 

Calcă cu paşi voiniceşti băiatul şi zurgalăii de 
la opincuţe deşteaptă dulăii de prin curţi şi-i larmă 
mare în târg. Căci ce pui de-om se 'ncumetă să 
umble singurel în puterea nopţii? Nws oare destule 


duhuri rele cari momesc pe neştiutori şi-i duc pe. 


pustii locuri? Ei, multe piedici grele îs pe mea 
asta, dar trebue să ai sufletul curat ca a lui Ţur- 
turaş, ca să te poţi strecura fără nici o primejdie. 
Şi cum spuneam, merge ĉl pe uliţile pustii şi unde 
vede lumină, acolo se opreşte să ceară adăpost 
pentru o noapte. Pasă-mi-te locul cu pricina era 
chiar judecătoria. 

„Bucuroşi de oaspeţi, oameni buni”, 
jerilor. 

„Aş dori să măi şi eu o ţâră, unde s'o găsi.” 

Oamenilor li s'a făcut milă de drumeţ. I-au dat 
un braţ cu pae şi lau urcat în pod. 

Sa întins băiatul în culcuş şi prin întuneric n'a 
văzut ce dihănii are ca tovarăşi. N'apucase să-şi 
moae oasele, când o behăitură năzdrăvană îi iz- 
beşte auzul. 

Hop, fop, uite-așa! a 
> Hop, fop, caș aş vrea! 

Dracul SarsaiWY băiguia prin somn, că i se părea 
că joacă la, înmormântarea cotoiului dela lăptărie. 

Ţurţuraş sări ca ars. 

„Sfinte Petre, stai-mi de pază. Ti i-oi dărui tot 
ce-am de prisos pe mine: căciula s'o ai de vreme 
rea, bondița şi opincile cu canâfuri roşii, dacă su- 
puşii tăi au trebuință de ele; mie-mi ajung ițarii 
şi cămăşuţa, că-i vara în toi şi până or desfrunzi 
copacii, mulţi urşi cu brânză mai am de înghiţit.” 

Sf. Petre i-a ascultat ruga şi pe-o aripă de vânt 
a şi sosit lângă băiat. 

Ca să nu se scurgă vreme multă, dete căciulei 
puterea să vorbească. 

„Turturaş, eşti cu dușmanii raiului în acelaș loc, 
Pune-ţi cușma pe-o ureche și la luptă cu noroc.” 

Nici ma lăsat-o să sfârşească şi sa şi năpustit 
prin întuneric asupra demonilor şi ca loviturile så 
meargă din plin, Sf. Petru lumină câmpul de bă- 
tae cu cuşma lui de raze veşnic nestinse. Mult 
sânge drăcesc a curs în noaptea aceia şi când a 
văzut băiatul că nu poate podidi cu luptă dreaptă 
şi-a adus aminte de Ivan, cu turbinca lui ferme- 
cată, şi şi-a dat jos cuşma din cap şi-a făcut 
la fel cu el: n 

„Paşol în cușmă, stârpitură!” 

Şi unul câte unul le-a venit rândul la toți, iar 
lui Sarsailă care se cam codea, i-au fost de tre- 
buinţă | vre-o câteva picioare. Apoi şi-a desfăcut 
nojiţele dela opinci şi-a legat cu tărie gura în- 
Chisorii drăceşti şi când totul fu gata, iată că-l 


zice el stră- 


MIHAIL EMINESCU 


(PIRTRET DIN TINEREŢE) 
SNNNRNNNUCONNSNNENPENNOUNCONNENANNUNCNNNCEANANDEGRAGANRROCA 


bate moş Petre peste umăr şi răzând pe sub mus- 
tăți îi zice: 

„Măi băeţaş, dă-mi mie mogăldeaţa asta cu în- 
veliş de piei de miel, că am mare trebuință de 
ea. Vreau s'o atârn la băerile cerului pe vreme 
de furtună. Ţie în schimb ţi-oi da o pălărie cu cor- 
deluţe vrăjite, să m'aibă puterea să s'atingă de tue 
nici boală, nici Pecan. 

A doua 'zi când băiatul s'a dat jos şi-a pornit 
după muncă, un străjer sfătos i-a s! ‘rigat din urmă: 

„Mă prichiduță mă, par "că venişi Co cuşmă cât 
turla bisericii ş'acu văd că pleci c'o pălărie plină 
de zorzoane. Nu-i lucru curat cu tine!” 

S'ar fi întors el din drum să-i spună toate păţania, 
dar şi-a zis în sine: 


„O întâmplare wo prea crezi, 
Când cu ochii tăi wo vezi.” 
Margareta Nicolau 


PAG. 3. DIMINEAȚĂ COPIILOR 
T de Vasile Stănoiu 
„Mămico, mă doare un dinte, mă dor toţi SOAT — „Dar tot se udă picioarele şi mämifichii i=e| 
ţii!” zice văetându-se mica Ticuţă. = „frică de răceală. 
— „Te dor, fiindcă ieri, când ai fost la „Tanti”, — „Ei bine, dacă e aşa, grăieşte din nou „tă- 
ai mâncat multe bonboane. „_ticu”, luaţi o maşină. 


— „Dece să dăm atâţia bani pe maşină?” se 
împotriveşte Ticuţa în care se deşteaptă deodată 
spiritul de economie, cu toate că nici nu ştia ce 
însemnează cuvântul--,,economie”. 

Dar nici „tăticu” nu se lăsă bătut. „Nu-i ni- 
mic, zice el, pentru ca, pe iubita mea Ticuţă să 
nu o mai doară dinţii, cheltuiesc bucuros o sută, 
două de lei”. 

“Ticuţa nu e încântată de generozitatea lui „tă- 
ticu”, pentrucă ea nu caută decât pretexte, ca să 
scape de vizita la dentist. 

„Nu, tăticule, nu e aşa mare zor, grăieşte ea, < N 
uite că mi-a trecut durerea, aşa că mergem mâine 
cu mămica”. 

„ Tăticu” se face că o crede şi nu măi pomeneşte 
de dentist şi de mers la dânsul. 

Dar Ticuţii durerea nu-i trecuse de loc. Ba a- 
cum a apucat-o şi mai rău. La masă nu mănâncă 
nimic, iar după masă izbucneşte în lacrimi. „Tă- 
ticu” nu mai poate răbda şi o ia pe genunchi. „Des- 
chide guriţa, zise el, să vedem care dinte te doare”. 

Mai mut fără voie decât cu voie, Micuța des- 
chise guriţa şi-i arătă lui tăticu dintele ce crede 
ea că o doare. 

„E un dinte de lapte şi abia se ţine, îi spune 


— „Nu cred ca bonboanele..., dar of! mă doare, 

nu mâi pot de durere! 
ó — „Ei, mai rabdă, o linişteşte maică-sa, până 

după masă, când mergem la dentist şi... 

— „Și mi-i scoate?... 

— „Nu pe toţi, dar unul care te doare mai mult”. 

Când aude de dentist şi de scos, pe Ticuţa noa- 
stră o trec toţi fiorii. „Ştii ce e, mămiţico, zice 
ea, par'că sa mai potolit durerea”. 

— „Cu atât mai bine, îi întoarce maică-sa vorba, 
afară plouă cu găleata şi e o vreme aşa de rea”. 

Ticuţa binecuvântează ploaia care o scapă de- 
dentist. Se face, că nu o mai doare, rabdă, sa 
stăpâneşte, dar... durerea nu o slăbeşte dk loc. 
Când după o oră şi ceva, „tăticul” ei se întoarce 
acasă, o găseşte cu ochii plini de lacrimi. 

„Ce ai, mica mea Ticuţă?” o întrebă el. 

—.„,Tăticule, mă doare un dinte, mă dor toţi 
dinţii”, se plânge ea, dând lacrimilor drumul. 

— „Vai, biata mea Ticuţa”, zise „tăticu”, ridi- 
când-o în braţe. Nu maì sta, ci du-te cu mămi- 
ţica la dentist. Iţi scoate dintele, până să clipești el Ticuţei. Nici nu e nevoie să te duci la dentist, 


din ochi şi fără să simţi vre-o durere”. că ţi-l scot eu numaidecât”. 
— „Da, decât afară plouă şi... po Ticuța sări în sus, când auzi că e vorba să-i 
— „Şi luaţi o umbrelă. RES : scoată dintele. Hri 
F, na ó 3 
de n ce > Sa r e à Ena - cula TR SEES E se ce ci i ai ta, imi iii i sii aice ai 0 


DIMINEAȚĂ COPIILOR 000000000000000000000000000000000000eeete0ee Aj. $. 


Fugi tocmai în celălat colţ al odăiei şi de acolo 
întrebă speriată: „Ce, tăticule, ai fosi şi tu den- 
tist? 

— „Nam fost, dar tot mă pricep să scot un 
dinţişor care e aproape să cadă. Uite, vino, des- 
chide gura şi până zici „unu”, sa şi făcut”. 

Dar Ticuţa caută să se îndrepteze şi mai mult, 
„Tăticu” se gândeşte acum la o şmecherie. 

„Bine, Ticuţo, nu ţi-l mai scot, însă mi-am a- 


dus aminte de o doctorie, ca să nu te mai doară 


nicioaată. Să ne dea mămica un capăt de aţă şi 
cu aţa aceasta să legăm dintele care te doare. Ii 
trece durerea numaidecât”. 

„Mămiţica” a înţeles gândul lui „tăticu” şi se 
grăbeşte să aducă un fir de aţă, căruia îi face 
un nod la un capăt. 

Şi tăticu grăieşte din nou, zicând: 


„Vino, acum, Ticuţo, să legăm dintele”. 

Decât Ticuţa nu se încrede. „Dă-mi să-l leg 
eu”, zice ea: Il leagă aşa cum poate şi tot ea 
ține în mână şi capătul celălalt. 

Tăticu începe să se plimbe cu dânsa prin o- 
daie şi să-i spuie o poveste foarte frumoasă. Ti- 
cuţa ascultă cu atenţie şi lasă chiar din mână ca- 


pătul firului de aţă. Fără să simtă ea, tăticu il ia ` 


în mână şi tocmai când Ticuţa se gândea mai 
puţin, tăticu trage odată şi când Ticuţa întreabă: 
„Ce e?” tăticu îi arată legat de aţă dintele care 
o durea. 

Ea vede că a fost înşelată, însă nevroind ca 
„tăticu” să o creadă aşa de puţin deşteaptă, îi 
zise: „Eu ghicisem ce vroiai să-mi faci cu firul 
de aţă, dar mam prefăcut că nu înţeleg”. 

Prelucrare din franțuzeşte de Vasile Stănoiu 
———— 00 00 ———— 


Pinguinii (Pasărea-peşte) 


Pinguinul este o pasăre care seamănă aşa de 
mult cu peştii, încât cu drept cuvânt îi se zice 
pasărea-peşte. 

Trupul său, care e destul de lung, este acoperit 
cu pene, penele acestea seamănă însă a solzi de 
peşte. Picioarele îi sunt în partea dindărăt a cor- 
pului. Deaceea, când stă pe ele, pinguinul îşi ţine 
corpul în sus ca şi-omul. Aripele îi sunt ca un 
fel de lopeţi, iar penele de pe dânsele sunt ca 
şi solzii la peşti. : 

In lungime, pinguinul are un metru şi mai bine. 

Pinguinii trăiesc mai ales în părţile de Sud ale 
globului pământesc. Cea mai mare parte din vreme 
şi-o petrec în mare, fiind foarte buni înotători. 
Dorm chiar pe suprafaţa mărei, iar când li-e foa- 
me, se vâră în apă şi prind peşte. 

Pe pământ, pinguinii umblă încet şi cu greu. 
Fac paşi mici şi pun picioarele. unul după altul, 
Din pricina aceasta, când umblă, îşi leagănă trupul 
de o parte şi de alta. 

Pinguinii se nasc din ou, ca şi celelalte păsări. 
Ouăle le depun pe uscat şi când e vremea cloci- 
tului, pinguinii se strâng în număr foarte mare, 
30 până la 40 de mii la un loc. A 

De când începe clocitul şi până ies puii, pin- 
guinii nu mai stau în apă. 

Când ies la țărm, se aşează în rânduri ca şi 
soldaţii. Ceva mai mult: se aşează chiar în gru- 
puri după vârstă. Deoparte tinerii, de partea cea- 
laltă cei mai înaintați în vârstă. Ordinea aceasta 
e respectată cu toată stricteţea. Aşa stau nemişcaţi 
ână flămânzesc. 
cica su Vlad Nicoară 
O ock 


~ 


1) „Să vedem“, îşi zice Haplea, 
„Ce mai e'n revista noastră, 
Ce mai scrie despre mine...“ 
Si se-aşează la fereastră. 


3) Dar copiii fac în stradă 
Zarvă mare, hărmălae: 
„Măi tăceţi!“ le zice Haplea, 
„Nu strigaţi, că e bătae!“ 


2) Şi se pune să citească, 
Cum îl ştim noi că citeşte, 
„Bâ-a-hbâa, mâ-a-mâa“, 
Haplea cum silabiseşte. 


4) Ce să tacă, ce s'asculte, 
Cântacuma toţi în cor: 
„Ura, ura, să trăiască 
Haplea, Frosa, Hăplişor!“ 


ca 


DIMINEAŢA COPIILOR 


5) Insă Haplea-—ce deştept e!— 
Zice: „N târg toţi fuga dați, 
Unul dă pomană mere, 
Câte-aţi vrea să căpătaţi“, 


JJa 8s 
LAHN 


7) Când îi vede, Haplea-şi zice: 
„Dar minciuna ce-am scornit 
Poate-o fi adevărată, 


___ Poate-aşa-i cum am grăit“. 


9) Ei pornesc, iar după dânşii 
Vin Prostilă şi Tănase, 
Vin vecinii şi tot satul, 
Nimeni nu vrea să se lase. 

& 


6) Cred copiii, încep alerge, 
Ca nebuni o iau la goană, 
Căci de când există lumea, 
Toţi dau fuga la pomană. 


8) Sare'n sus şi strigă: „Froso! 
„Lasă'ndată orice treabă 
Şi să mergem la pomană, 
la ş'o coşniţă de grabă“. 


AON 


10) „Unde ţi-i pomana, Hapleo? 
Satui tot cum l-ai mințit?“ 
Pân’ să spue-o vorbă Haplea, 
In bătaie l-au zmintit! 


PE SI | 


BÀG. id. 


/ |, 


ceasta e povestea straşnicului războiu pe care 
l-a dus Rikki-tikki-tavi singur singurel, în 
odăile de baie ale marelui pavilion din can- 
tonamentul Segowlee. 

Darzee pasărea-croitor, l-a ajutat şi Su- 
şundra şoarecele de mosc, care nu îndrăzneşte să 
umble niciodată prin mijlocul pardoselei, ci alu- 
necă numai dealungul pereţilor, i-a dat un sfat; 
dar Rikki-tikki a făcut numai el toată isprava. El 
e un mic animal care seamănă puţin cu un pisoi la 
blană şi la coadă, dar şi mai mult cu o nevăstuică 
la obiceiuri şi la cap. ~ 

Ochii lui sunt trandafirii ca şi vârful. năsucului 
său neastâmpărat; el poate să se scarpine în orice 
loc îi place, cu oricare labă ar vrea, de dinainte 
Sau dir urmă, după plac; mai poate să-şi umile 
coada până seamănă cu un pămătut bun de cu- 
răţit sticlele, iar strigătul lui de războiu când co- 
teşte prin ierburile înalte, este: Rikk-tikk-tikki-cik. 
` Intr'o zi, apele mari ale verei îl târiră în afară 
de vizuina unde- trăia şi îl duseră, zbătând din 
labe şi strănutând, dealungul unui şanţ care măr- 
ginea drumul. Acolo în şuvoiul de apă, dete de 
un ciuf de iarbă care plutea şi se agăța de el, 
pierzând cunoştinţa. 

Când îşi veni în fire, zăcea la soare, în mij- 
locul unei alei de grădină foarte ameţit, pe când 
un băieţaş zicea: 

— Uite, o nevăstuică moartă. Hai s'o .îngro- 
păm. 

— Nu, zise mama, e un animal drăguţ care sea- 
mănă cu nevăstuica; să nu-l îngropăm şi să-l du- 
cem și să-l uscăm, poate că nu e mort. 


RIKKI TIRIEI -TAVI lo. RUDYARD 
SAU MÂNCĂTORUL » ȘERPI 


DIMINEAȚA COPIILOR 
KYPLIN 


ÎN ROMANESTE DE 


( i 


gr i e 
r a 


Il duseră în casă unde un om îl luă în mână 
şi susținu că nu e mort, ci numai pe jumătate 
înăbuşit; atunci îl înfăşurară în bumbac, îl expu- 
seră la căldura unui foc plăcut, şi... Rikki-Tikki 
deschise ochişorii şi strănută. 

— Acum — zise omul — (un englez care tocmai 
se mutase în pavilion) — să nu-l speriaţi şi o să 
vedem ce o să facă. Rr 

E lucrul cel mai greu din lume ca să sperie ci- 
neva o nevăstuică, fiindcă e foarte curioasă. Cu- 
vântul moştenit din tată în fiu în familia lor este: 
„Caută şi găseşte”, şi Rikki-tikki nu putea fi 
altfel. 

El se uita la vata în „care era înfăşurat, şi de- 
cise că nu e bună de mâncat, alergă apoi îm- 
prejurul mesei, se aşeză, îşi netezi blana, se scăr- 
pină şi sări pe umărul băeţelului. 

— Nu-ţi fie frică, Teddy, îi zise tatăl său. Aşa 
se împrieteneşte el. 

— Uff! Dar mă gâdilă sub bărbie, zise Teddy. 

Rikki-tikki îşi vâri nasul între guler şi gâtul mi- 
cuţului băiat, îi mirosi urechea, se cobori pe scân- 
duri unde să aşeză scărpinându-şi nasul. 

— Dumnezeule, strigă mama lui Teddy, şi. asta 
se numeşte un animal sălbatic! Imi închipui că e 
aşa de îmblânzit, fiindcă ne-am purtat bine cu el. 

— Toate nevistuicile din specia asta sunt aşi, 
zise bărbatul ei. Dacă Teddy nu-l va trage de coadă 
şi nu va încerca să-l bage în cuşcă, va alerga 
prin casă toată ziua. Să-i dăm ceva să mănânce. 

li deteră o bucăţică de carne crudă. Rikki-tikki o 
găsi minunată şi când isprăvi de mâncat, eşi pe 
pridvor, se așeză lá soare şi îşi umflă blana ca 


a 


F 


‘y 


DIMINEAŢA COPIILORY0000000000000000000000090000000000000000ooe PÁG. 11. 


să o usuce până la rădăcină. Apoi se sifaţi mai 
bine. 


— Sunt multe lucruri de descoperit în această - 


casă, îşi zise el. Aşa de multe încât tot neamul 
meu nu le-ar. descoperi o viață întreagă în altă 
parte. 

— O să rămâi aci. 

Şi îşi petrecu întreaga zi umblând prin toată 
casa. 

Se înecă pe jumătate în lighianele cu apă, îşi 
vâră nasul în cerneala din căiimara biroului, şi 
apoi 'şi-i arse la ţigara englezului pe ai cărui ge- 
nunchi se căţărase ca să vadă cum scrie. 

Când sosi noaptea, alergă în camera lui Teddy 
ca să privească cum se aprind lămpile; iar când 
Teddy se urcă în pat, Rikki-tikki se căţără şi ei. 
Dar era un tovarăş neastâmpărat fiindcă trebuia 
să. se scoale la cel mai mic sgomot ca să cerceteze 
pricina lui. Părinţii lui Teddy veniră să-şi vadă 
băiatul înainte de a se duce în odaia lor de culcare 
şi găsiră pe Rikki-tikki cu ochii mari deschişi. 

— Nu-mi place asta, zise mama lui Teddy, el 
poate să muşte copilul. 

— să nu-ţi fie nici o teamă, zise tatăl, Teddy 
este mai în siguranţă cu acest mic animal decât 
cu un câine de pază... 

Dacă un şarpe ar intra acum în odaie....... 

Dar mama lui Teddy nici nu voia măcar să se 
gândească la aşa grozăvii. 

Dimineaţa următoare, Rikki-tikki veni la cafeaua 
cu lapte care o luau toți pe ceardac, pe umărul 
lui Teddy; îi deteră şi lui o banană şi puţin găl- 
benuş de ou şi se urcă pe rând pe genunchii tu- 
turor fiincă o nevăstuică bine crescută speră tot- 
deauna să devină o nevăstuică domestică şi să aibă 
multe odăi prin care să alerge. Ori, mama lui Rikki- 
tikki, locuise odinioară în casa generalului din Se- 
gowlee şi învățase cu deamănuntul pe fiul ei ce 
trebue să facă dacă întâlneşte oameni albi. Apoi 
Rikki-tikki ieşi în grădină să vadă ce mai era de 
văzut. 

Era o grădină mare, numai pe jumătate îngri- 
jită, cu stufişuri de trandafiri splendizi, cu lămâi 
şi portocali şi desişuri de ierburi înalte. Rikki-tikki 
îşi linse buzele. 

— Iată un minunat loc de vânătoare, îşi zise el. 

La gândul ăsta, coada i se sbârli ca un pămătut 
şi el începu să alerge de jos în sus şi de sus în 
jos prim grădină, mirosind în toate părţile, când 
auzi nişte glasuri plângătoare yenan dintr'un stu- 
fiş spinos. 

Erau Darzee pasărea- ATA şi soția lui. 

Ei îşi construiseră-un cuib frumos din două frunze 


largi ale căror margini le cususeră cu fibre şi apoi ` 


le umpluse înăuntru cu bumbac. şi trunzişoare pu- 
foase. Cuibul se legăna de-o parte şi de alta, iar 
ei plângeau la intrarea lui. 


Be 


/ 


— Ce vi sa întâmplat de plângeți? îi întrebă 
Rikki-tikki. 

— Suntem foarte nenorociţi, zise Darzee. Unul 
din copilaşii noştrii a căzut eri din cuib şi da 
la mâncat. 

— Hm! zise Rikki-tikki, iată ceva foarte trist... 
Dar eu sunt străin aci. Cine e acest Nag? 

Darzee şi femeia lui, drept răspuns, se ghemuiră 
în cuibul lor, căci din iarba cea deasă dela rădăcinile 
stufişului se auzi un şuerat înăbuşit... un îngrozitor 
sunet... “care făcu pe Rikki-tikki, să sară de trei 
palme înapoi. 

Atunci, încet, încet se înălţă din iarbă capul cu 


A capişonul lui Nag, marele cobra negru care are vre-o 


cinci picioare lungime dela limbă până la coadă. 

După ce îşi înălţă aproape jumătate din trup 
deasupra pământului, el începu să se legene dela 
dreapta spre stânga, întocmai cum se leagănă în 
vânt o buruiană uşoară. Apoi măsură pe Rikki-tikki 
cu ochii lui răi de şarpe, care nu-şi schimbă nici- 
odată expresia, orice gânduri i-ar trece prin cap. 

— Cine e Nag? zise el. Eu sunt, Nag. Marele 
zeu Brahma şi-a tipărit semnul lui peste tot popo- 
rul nostru în clipa când primul şarpe cobra îşi 
întinse capişonul ca să apere pe Brahma adormit 
la soare... Priveşte şi tremură. 


(Va urma) 
DOC k 


LEUL, LUPUL ȘI VULPEA 


după L. Tolstoi 


Un leu bătrân şi bolnav se odihnea într'o peş- 
teră. Toate animalele veneau să-l vadă, numai vul- 
pea nu venea niciodată. Lupul se bucură de aceasta 
şi se duse înaintea leului s'o ponegrească pe vulpe. 

„Ea te socoteşte drept o nimica toată; nici 
o singură dată n'a venit să vadă, cum îi merge 
regelui.” 

Tocmai atunci sosi şi vulpea. Auzise cuvin- 
tele lupului şi se gândi: „„Aşteaptă, cumetre, am eu 
ac de cojocul tău.” Intră în peşteră şi leul, cum 
o zări, începu să râcnească. Şireata însă, se în- 
elină până la pământ şi zise: „Nu te înfuria, stă- 
pâne, ci îngădue-mi să vorbesc. N'âm putut să viu 
până acum, fiindcă am cutreerat lumea, dela un a- 
păt la altul, în căutarea unei doctorii pentru Măria- 
Ta. Acum am găsit-o şi iată-mă înaintea ta.” 

— „Şi care e acea doctorie?” întrebă leul. 

— „lată care: de vei jupui un lup viu şi vei 
îmbrăca blana lui călduţă...” 

Leul nu mai aşteptă alt ceva, ci pe dată îl şi jupui- 
pe lup de piele, iar vulpea zise răzând: „Aşa-i 
cumetre, pe boieri să-i sfătueşti de bine, nu de rău. 

Dacă faci cuiva un rău, nu te aştepta la bine, 
căci: după faptă şi răsplată.” 

Din ruseşte de Mira Han-Galaţi 


= ———— 


zi 
— După o legendă — 


COPIILOR 


da Dimitrie Nichifor 


MOTTO: 
Munceşte cu plăcere şi 
mulţumeşte-te cu ce ai. 


ntr'un port, departe, trăia cândva, o familie fe- 
ricită compusă din părinţi, trei băieţi şi o fată. 
Părinţii erau bătrâni, dar plini de viaţă, 
băieţii erau flăcăi în toată puterea cuvân- 
tului, şi câştigau banul muncind ca hamali 

în port, iar fata care era logodită, m'avea altă grije 
decât să mai coase câte ceva pentru zestrea ei. 

Seara când băeţii scăpau din port, în loc să 
se ducă prin cârciumi cum făceau alţii, veneau dea- 
dreptul acasă unde adesea găseau şi pe logodni- 
cul sorei lor, şi cu toţii luau masa şi închinau câte 
un pahar cu vin. Apoi după ce discutau veseli 
câte în stele şi 'n soare, se apucau de cântat. 
Atunci ei se rugau de bătrâni să-i -acompanieze 
cu ghitara, — căci moşul era un virtuos ghitarist 
pentru că o învățase din tinereţe; şi uite aşa pe- 
treceau ei fiecare seară până târziu, în veselie şi 
cântece. 

Părea că niciodată vre-un nor întunecat nu o să 
le tulbure această fericire. 

Alături de căsuţa lor, care respira atâta far- 
mec şi mulţumire sufletească, se ridica frumoasa 
casă a unui bogătaş. Acesta, care era veşnic ne- 
mulţumit şi îngândurat de afacerile pe care le a- 
vea, se mira, ba chiar invidia fericirea ce domnea 
în căsuţa de alături. Dispus într'o zi, el se ho- 
tări să le facă fericirea şi mai mare; aşa că într'o 
bună dimineaţă asvârli în curtea lor o pungă cu 
bani de aur. ; 

Disdedimineaţă când bătrânul eşi din casă a- 
fară, rămase foarte surprins la vederea pungei. O 


ridică de jos, o deschise şi când văzu într'însa 
un pumn de aur, crezu că înebuneş:e de bucurie. 
In toată viaţa lui nu văzuse atâta bănet. Apoi ui- 
tându-se împrejur, ca nu cumva, să fie văzut de 
cineva, o băgă repede în sân. lar când intră în 


“casă nici chiar bătrânei ma spus nimic de feri- 


cirea ce a dat peste ei, ba din contră, ferindu-se 
de ea, ascunse punga în fundul unei lăzi. Toată 
ziua aceia, bătrânul a stat posomorit şi gânditor, 
iar seara când băeţii au venit dela port, nu le-a 
mai cântat, ci a stat tot timpul pe o ladă, pre- 
textând că nu se simte bine. De sigur, că şi dân- 
şii mau vrut să-i tulbure liniştea, şi atunci pentru 
prima oară în mica şi fericita căsuţă, plutea un 
nour de tristeţe. 

A doua zi tot aşa, a treia la fèl, mă rog, 
trecuse aproape o lună de când în casa lor nu 
s'au mai auzit cântece de veselie. Starea bolnăvi- 
vicioasă a bătrânului i-a întristat pe toţi. 

Intr'una din zile bogătaşul întâlnind pe unul din 
fiii bătrânului, i-a cerut să-i spuie cauza pentru 
care nu se mai aude nici ọ veselie în casa lor. 

Flăcăul îi spuse de boala bătrânului care din 
ziua de acum o lună a devenit bolnav de nervi, 
care îl pune» pe gânduri, nelăsându-l să doarmă 
toată noaptea: 5 

— Să vedeţi, domnule, continuă flăcăul, să ve- 
deți în ce hal a slăbit...., nu-l mai cunoaşteţi... 
uneori tresare sdin somn... are frică de hoți, iar 
de o săptămână nu mai doarme de cât pe o ladă 
pe care o ține închisă şi nu lasă pe nimenea să 
umble într'însa. 

La vorbele acestea bogătaşul pricepuse acum tot 
adevărul, deaceea răspunse zâmbind: 


nai 


14 Pi 
mss si d 


DIMINEAŢA COPIILOR 000000000000000000000000000000000000ooooeooe PAG. 13 


— Eu am crezut că înlesnindu-vă cu bani mai 
mulţi veţi fi şi mai fericiţi de cum eraţi, când 
colo... m'am înşelat. 

Flăcăul deschise ochii mari şi se uita prostit, ne- 
înțelegând nimic. 

„Atunci bogătaşul îi explică totul, iar la plecare 
Il Zlse: i 

— Să spuneți bătrânului să-mi dea punga ina- 
pol; iar eu voiu avea grije de nunta surorei voa- 
stre. 

Seara când flăcăii veniră dela lucru, ştiau cu 
toţii adevărata cauză a boalei bătrânului care le 
răpise timp de o lună liniştea şi mulţumirea su- 
fletească. 


Deaceea căutară să-l ia cu binişorul. Ii spuseră 
de punga de aur care era a boerului de alături, 
cum că el însuşi ştia de existența ei în ladă... Şi 
că e mai bine să fie cinstiţi, mai ales că bogătaşul 
vecin a promis să aibă grije de nunta surorei lor 
şi poate chiar să o şi înzestreze. 

Vorbele acestea scoase pe bătrân din gândurile 
sale, care zise tare, totuşi calm şi plin de mirare: 
. — Dar de unde ştiţi voi toate acestea? 

— Chiar dânsul a spus-o; a aruncat punga în 
curtea noastră ca să ne încerce. 

— Da, da, să ne încerce cinstea noastră, zise 
acum şi bătrâna, — iar noi cum am fost cinstiţi 
toată viaţa, nu trebuie să ne mânjim tocmai acum: 
haide moşule, dă-ne să-i ducem punga. 

Copleşit din toate părţile, bătrânul cu mâna tre- 
murândă scoase punga din fundul lăzei şi o dete 
bătrânei: 

— Na, duceţi-o!... 


Apoi scoțând un oftat ca şi cum ar fi scăpat 
de ea, îi reveni deodată toată veselia. 

Din seara aceia fericirea a reintrat în mica lor 
locuinţă, mai ales că bătrâna care dusese punga 
cu aur, s'a înapoiat cu vestea că boierul le va în- 
zestra fata şi le va cumpăra pentru ei şi căsuţa 


unde se ascunde atâta fericire. 
Dimitrie Nichifo 


———— cc = kr ———— g 
Cei trei prieteni 


Un mânz, o capră şi un porc, legară prietenie 
şi porniră să găsească un loc unde ar putea trăi 
mai bine. Şi iată că nimeriră într'o peşteră, unde 
tocmai atunci o haită de lupi era la un ospăț mare. 

Prietenii noştri se speriară rău de tot, lupii însă 
îi poftiră frumos să vie, ca să bea câte un pa- 
har în sănătatea lor şi să cânte şi un cântec. 

Când veni rândul cântecului, porcul grohăi cât 
îl ţineau puterile: „go! go!l”, capra nu se lăsă 
mai pre jos behăind: „mec! mec!”, pe când mân- 
zul necheză de se cutremurară toţi munţii şi toate 
văile. Lupii însă se speriară aşa de mult, că o 
rupseră la fugă, părăsind şi peşteră şi mâncare 
şi tot. i . 

Cei trei tovarăşi îşi aleseră acum în peşteră lo- 
cuinţa, mai ales că de jur împrejur găseau tot 
ce le trebuia pentru hrană. Dar nu trecură multa 
zile la mijloc, că lupii căpătară din nou curaj şi 
îşi ziseră: „Dar dece ne-am speriat de nişte di- 
hănii aşa de slabe şi de neputincioase? Haidem! 
să mergem şi să le mâncăm!” ` 

Dar când să pornească, ziseră că e mai cu- 
minte să trimită mai întâiu pe doi dintr'inşii ca 
să vadă ce fac cei cari le-au luat peştera. Se du- 
seră şi văzură de departe că porcul scormonea cu 
botul în pământ, capra rupea crăci, ca să mă 
nânce frunzele, aşa cum fac mai totdeauna caprele, 
iar mânzul ducea coada încoace şi încolo, vrând 
să se apere de muşte. 

Intorcându-se la tovarăşii lor, cei doi lupi ex- 
plicară cu totul altfel cele ce văzuseră. Asculta- 
ţi-i: „Fraţilor, e jale şi prăpăd, dacă apropiem 
de peşteră. Să vă spunem ce-am văzut 'cu ochii 
noştri. Capra pregătea bețe şi nuiele, ca să na 
bată, porcul ne căuta în pământ, zicând într'una: 
„Unde sunt lupii? Unde sunt lupii?” Iar mânzul 
mişca şi în sus şi în jos coada şi zicea: „Să 
vte lupii să-i biciuesc! Să vie lupii să-i biciuesc!” 

La spusele acestea, lupii s'au îngrozit şi mai 
mult şi nu s'au mai apropiat de peşteră. 

Stan Protopopescu 


———— 000 k 


Omul cât trăeşte, învăţătură de ajuns nu do- 
bândeşte. 


4 


———— omm 09 ———— 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ceva despre Italia şi ltalieni 


— Scrisoarea unei colaboratoare — 


O colaboratoare a noastră care a plecat de cu- 
rând în Italia, unde se duce acum pentru prima 
dată, ne trimite de acolo o lungă scrisoare cu im- 
presiile ce i-au produs Italia şi Italienii. 

Din scrisoarea aceasta extragem cele ce urmează: 


Când m'am dat jos întâiu din tren la Triest, 
bucuria mi-a fost turburată de o vedere puţin plă- 


Aceasta e vestita „Punte a Suspinelor' din 
Veneţia, punte care leagă Palatul ogilor de teri- 
bilele închisori de pe vremuri. 


cută. Pe peronul gărei am văzut doi ciocli, de 
altfel foarte bine îmbrăcaţi, cari se plimbau  ne- 
despărțiți încoace şi încolo. „Ce caută aicea cio- 
clii aceştia?” am întrebat pe unchiul meu cu care 
făceam călătoria în Italia. 


Unchiul a râs foarte mult de intrebarea mea. 
„Nu sunt ciocli, îmi zise el, ci sergenţi italieni”, 
„carabinieri”, cum le zice în limba italiană”. 

Mi-a venit inima la loc. Acum însă, uitându-mă 
la aceşti sergenţi, îmbrăcaţi într'o uniformă aşa de 
curioasă, mă gândeam că nu le-ar şedea tocmai 
bine, fugărind pe hoţi cu pălăria lor à la Napo- 
leon şi cu fracul cu pulpanele lungi. 

Dela Triest ne-am îmbarcat pe vapor, care în 
două ore ne-a dus la Veneția, drumul fiind toată 
vremea de-alungul coastelor Märei Adriatice. N'am 
simțit însă cum au trecut cele două ore, căci nu 
mă mai săturam privind numeroasele palate, ca- 
stele şi vile cari împodobeau ţărmul mărei. 

Dacă aş fi avut un unchiu în America şi dacă 
unchiul acesta mi-ar fi lăsat la moartea lui câ- 
teva sute de milioane de dolari, primul lucru ce 
aşi fi făcut cu banii aceştia, ar fi fost să-mi cum- 
păr un castel pe coastele Mărei Adriatice. 

Deocamdată să ne dăm jos din vapor, “căci ia- 
tă-ne sosiți la Veneția. Italienii îi mai zic ora- 
şului acestuia „Venezia la bella” (Veneţia cea fru- 
moasă) şi „Perla Italiei”. Ambele calificative sunt 
pe deplin meritate.. 

Se ştie mai întâiu că în ce priveşte poziţia, Ve- 
neţia este unică pe lume. Aşezată în fundul Adria- 
ticei şi clădită pe un grup de insuleţe, la Veneţia 
comunicaţia se face dela o casă la alta pe apă, 
cu vestitele bărci numite „gondole”. Deaceea, dacă 
îi ceri cuiva adresa, îţi răspunde: „Stau în ca- 
nalul cutare sau în râul cutare, căci la Veneţia 
canalurile şi râurile ţin loc de străzi şi bulevarde. 

Sunt şi străzi de uscat, dar aşa de înguste, că 
nu e loc să treacă o trăsură printr'însele. 

Dealtfel, la Veneţia nu sunt nici trăsuri, nici 
automobile. Dar ce sunt? Vapoare, vaporaşe, gon- 
dole şi canot-automobile, adică bărci mai mari cu 
motor. 

Este şi o piaţă şi încă una din cele mai frumoase 
din câte există pe faţa pământului. E Piața Sfân- 
ului Marcu, unde rămâi uimit şi în admiraţie de 
frumuseţile ce te înconjoară. 

“In faţă ai vestita biserică „San Marco”, iar a- 
lături de dânsa Palatul Dogilor. "Chiar dacă nai 
vedea alt nimic, şi tot eşti răsplătit îndeajuns” pen- 
tru cheltuielile ce ai făcut cu drumul, dacă ai vă- 
zut /[ Palazzo dei Dogi (Palatul Dogilor) din Ve- 
neţia. Ar trebui să umplu zeci de pagini, ca să-l 
pot descrie. 

Şi pe când te uiţi şi te gândeşti cum de au 
ajuns oamenii la atâta perfecţiune artistică, vezi 
că pe umeri şi pe braţe ţi-se aşează câţiva din 


— —— -= =< m MM i ÃO 


DIMINEAȚA COPIILOR 0900000ooo0000000000000o000000000000000oooeoe PAO. 15. 


atât de drăgălaşii porumbei cari umplu Piaţa San 
Marco. Sunt aşa de blânzi, că se lasă prinşi şi 
mângâiaţi, ba mai stau nemişcaţi, ca să se foto- 
grafieze cu tine. Şi par'că îți vorbesc. Iţi vorbesc 
cu atâta gingăşie, că prinzi numai decât dragoste 
de dânşii. 

Mă uit la lumea care forfoteşte în jurul meu 
şi mai trag cu urechea, ca să prind limba în 
care se vorbeşte. Ei bine, ştii că a trebuit să mă 
întreb în mine însămi: „Oare Veneţia este în An- 
glia?” In adevăr, auzeam vorbindu-se mai mult en- 
glezeşte şi vedeam mai mulţi Englezi şi Engle- 
zoaice, decât Italieni, aşa de mare e numărul En- 
glezilor cari vin să viziteze Italia. A 

Fiecare Englezoaică îşi are neapărat un câine 
şi un aparat de fotografiat. 

Câini sunt foarte mulți la Veneția, dar toți sunt 

cu stăpânul lor, toți au botniță şi toți sunt cu- 
raţi şi bine îngrijiţi. Câini de stradă, cum există 
pe la noi, nu se văd pe aicea. 
__Şi alte lucruri neplăcute nu se văd. Aşa, de 
pildă, nu se poate mai mare minciună decât a- 
ceea că Italienii mar fi curaţi şi că pe străzile 
oraşelor din Italia mar fi curăţenie. Să vie Ro- 
mânii la Veneţia şi să vadă că şi în ce priveşte 
curăţenia, ar avea multe de învăţat dela fraţii no- 
ştrii Italieni. 

Am zis „fraţi” şi în adevăr Italienii sunt nişte 
fraţi cât se poate de drăguţi şi de îndatoritori. 
Oricare Italian e gaţa să te servească fără nici un 
interes şi cu o deosebită plăcere. Şi din punctul 
de vedere al bunei creşteri şi al politeţii avemi, 
deasemenea, de luat frumoase exemple şi învăţă- 
minte dela fraţii Italieni. i 


AVERE 


N'am parale, — nam nimica 
Am o singură plăcere 
Când mănânc puţin „SUCHARD” 
Mi-se pare cam avere. 

N ———— COC k ———— 

Merg cu oameni la piaţă, cresc la unii chiar 
pe față şi pe la case mă găsiţi, pe afară de pri~ 
viţi. 

(7ns09) 


Xe 

Hop, hop, hop, surcele îngrop; ghemuri strânse, 
funii întinse. 
(72uodad) 
* k i 

Sunt cercel cu toartă, dar om nu mă poartă, ci 
numai m'agaţă, la case în faţă. 
(7n799v7) 
Trimise de Marioara Georgeacu-Galaţi 


De vorbă cu cititorii 


Nu publicăm fotografii. — Răspundem aci tutulor per- 
soanelor cari ne întreabă dacă publicăm anul acesta foto- 
grafiile elevilor premianţi, că nu publicăm astfel de foto- 
grafii. De altfel, n'am publicat nici anul trecut. Experienţa 
făcută acum doi ani, când am publicat, ne-a arătat că 
dacă am produs unora bucurie, am supărat şi mâhnit pe 
cei mal mulţi, cari, dintr'o cauză sau alta, nu s'au învred- 
nicit de premii. Aşa dar, rugăm să nu ni-se trimită nică 
o fotografie de premiant, căci ea nu va îi publicată, iar 
excepţii bine înţeles că nu vom face. 

Manuscrise cari nu se iau în cercetare. — Cu toate 
că am scris de nenumărate ori, dar mai dăm şi acum 
de veste că nu luăm în cercetare şi nu dăm nici un 
răspuns scrisorilor şi manuscriselor cari nu poartă sem- 
nătura întreagă şi adevărată a trimiţătorilor. De aceea, 
toţi câţi ne scriu fără să-şi dea numele şi semnează 
numai „Un cititor” sau „X. Y” sau alte iniţiale să nu 
se aştepte la nici un fel de răspuns din partea noastră. 

Manuscrisele lor nu sunt citite şi sunt aruncate pur şi 
simplu la coş. 

V. S.-Loco. — Dacă urmăreai regulat revista noastră, 
ai fi ştiut că trebuie să-ţi dai numele întreg. De bucata 
„lonel şi Maria” nu ne mai aducem aminte. 

Cât despre aceea cu „Subprefectul”, bucată pe care o 
cunoaştem din originalul francez, traducerea cam lasă 
de dorit şi conţinutul ei nu e de natură să intereseze 
ve cititorii noştri. 

Fireşte că pe noi nu ne supără faptul că vei colabora 
la altă revistă. 

E. T. Şt.-Argeş. — „Snoave” în versuri, copiate şi 
trimise de d-ta, dar făcute de alţii. Aşa ceva nu merge, 
n'ai voe să semnezi d-ta bucăţi făcute de alţii. Nu merge 
nici „Rujan şi Vasile”. : 

G. L.-Mirceşti. — Ne pare bine că ptimeşti regulat 
revista, iar în acelaş timp ne pare foarte rău că nu-ți 
putem publica. glumele carı nu sunt tocmai reuşite. Află 
că e foarte greu să faci glume originale reuşite. 

G. N. Tărniceru-Focşani. — Ți-se publică poezia „Cân- 
tec de leagăn”. Ai făcut o traducere destul de frumoasă. 
Munceşte înainte. 

St. Gr.-Focşani. — Sunt frumoase sentinientele ce a- 
răți în poezia „Scumpă Românie”, dar nu sunt destul 
de puternic exprimate. Află că poeziile cu caracter pa- 
triotic se reuşesc foarte greu. 

I. N. V.-Preajba. — Iți publicăm o glumă.  Bucata 
„Cele mai mari păcate” e prea lungă pentru ceeace a- 
nume vre. să arăţi şi cu digresiuni inutile. Lasă pentru mai 
târziu astfel de încercări literare. 

N. P.-Loco. — „Haplea şi împăratul” e scrisă cu 
creionul şi pe ambele feţe ale hârtiei. In afară de aceasta, 
nu e redată tocmai bine. Să-l lăsăm pe Moş Nae să ne 
spue despre Haplea. 

S. Rob.-Fălticeni.-— „Doi fraţi” e o compoziţie de 
clasă cu multe şi inutile înflorituri de stil. In al doilea 
rând, e vorba într'însa de unele impresii personale ale 
D-tale. Află însă că întâmplările noastre personale îi in- 
teresează puţin pe cititorii noştri. 


AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA 


Mi-au sosit mărci poştale străine bune, 100 mărci cu 60 
lei, conţinând colonii şi mărci din toate continentele. Nu mă 
contundaţi cu alţii căci sunt mărci între mărci ; în asortimentele 
mele se găsesc numai mărci bune. Reviste de mărci cu adrese 
da făcut schimb, vând 2 reviste 15 lel. Carnete de mărci vând 
cu 8 lel unul. Marfa se expediază, numai cu bani înainte 


Zuri. B-dul Maria 5 Etaj 1. Bucureşti. 


Pre 


"PAGINA DISTRACTIVA 


Rezultatul concursului lunar No. 10 


1) 'ncurcătură 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


DIMINEAȚA COPIILOR 


OECO 


2) Joc aritmetic 


lubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuți. 


m 


3) Saradă 
Litera m 


— e —_ 


a 3 
4) Intrebare 
Namele 


CAPITALA 


- Au dezlegat 4 jocuri, următorii cititori: 


Moscovici Albert. . 


_Au dezlegat 2 jocuri, următorii cititori: 


Milcu P. Ion, Charllotte şi Emil 
Ştreitman, L. Z. Brun, Leon Calma- 
novici, Schwartz Isi, Gherman Simon. 


Au dezlegat 1 joc, următorii cititori: 


Dumitrescu P. Constantin, Georgescu 
N. Gh., Orlea Ion, Chinzbrunner Moritz, 
Dumitru F. Georgeta, Pino Ellenberg. 
pele le ni AA 

PROVINCIA: 


Au dezlegat 4 jocuri, următorii cititori: 
ISMAIL: David şi Marica Şteiner. 
Au deslegat 3 jocuri, următorii cititori: 


FOCŞANI: Avram lacob. 
ISMAIL: Leonida I. Motniac, Motniac 
Marcu. - 

ODOBEŞTI: Iosif Avram. 

SLOBOZIA: Neculae E. Gheorghe. 
TECHIRGHIOL: Savel Dr. Thierer. 


Au dezlegat 2 jocuri, următorii cititori: 


BAILEŞTI: Constantin M. Giubegeanu. 
BRAILA: Nicolae şi Mircea C. Pe- 
trescu. 


postus 


"iat amet 


DESLEGĂTORII JOCURILOR 


BUZEU: Raly Stănescu, Georges Stă- 
nescu, Tyty Cafengiopol. 

CAINARI: Rotaru Diomid. 

CAMPINA: C. N. Draghia. 
CERNAUŢI: Frederic Hauben. 
CONSTANŢA: Economu Chirilă, 
DOROHOI: Mihail Cuşmaru. 
EDENIȚI: Rodica şi Titel Mitru, 
FALEŞTI: Avram Şnaider. 


“FAUREI: Stan şi lon loniţă. 


GALAŢI: Mondy Leibovici. ` 7 
LUDUŞUL DE MUREŞ: Leb. Francisc. 
ODOBEŞTI: Leibovici Herşcu, C. Mihai. 


Hu dezlegat 1 joc,- următorii cititori: 


BARLAD: Emil C. Budăi. 

BISTRIŢA: Aurel Moldovan. 
BOTOŞANI: Vexler Marcu, Bercovici 
Rubin, Ruvinschi Emilia. 

CARACAL: Eugen Ştefănescu, 
CAMPINA: G. Cavaropol. 

CHIŞINAU: Valentin Holban. 
CONSTANȚA: H. Mihalache. 
CORABIA: Gică Boicescu, Sandu Boi- 
cescu, Birştein B., Marin Stănescu, Va- 
lentinois C. 

CRAIOVA: Aurora Ghiorghiu, Ani M. 
Constantinescu, Mişică Constantinescu, 
Popescu D. Constantin, Preoţescu D. 
Dan, Mişu Ştefănescu, Pârvulescu I. 
Georges, Dumitrescu I. Petrică, 
FALEŞTI: Osias Himan. 

FALTICENI: Isac Catz. i 
FOCŞANI: Emilia Raisel, Avram N. Du- 
mitru, Bedros Emanoil. 


34|10|15|8 | 1134 
34| 4 | 5 [14[11[34 
34| 7 | 2 | 9 (16/34 


34 34 34 34 34 34 


34|13[12] 3 | 6 [34 


34 34 34 34 34 34 


GALAŢI: Rebeca Mendelsohn, Cane- 
llide Georges, Goldring Paltih. 
PARLIŢI: Boris Doroşchievici, Borea 
Strijinincy. : 

PIATRA.-N.: Moise Calman, Wizenfeld 


Lupu. 

PITEŞTI: Betty şi Lică Davidescu. 
PLOEŞTI: Gh. V. Nacu, laromir lerek. 
PREDEAL: Octav E. Maller. 

RENI: Boris Haimovici. 

TELEAJEN: Costache I. Niculae. 
TG.-MUREŞ: Târnoveanu Tiberiu.. 
VASLUI: G. Corciovescu. 


IN NUMARUL VIITOR VOM PU- 
BLICA UN NOU ŞI FOARTE INTE- 
RESANT CONCURS CU PREMII. 


PREMIANŢII 


Hu eşit la sorţi următorii premianţi: 

PREMIUL I. — Moscovici Albert 
Bucureşti. 

PREMIUL II. — David şi Marica 
Şteiner, Ismail. 

MIUL III. — Nicolae E. Gheor- 

ghe, Slobozia. 

PREMIUL IV. — Economu Chirilă, 
Constanţa. 

PREMIUL V. — Leon Calmanovici, 
Bucureşti. - 


* * k : 
Premianţii sunt rugaţi a ne trimite 
adresele lor exacte pentru a li se pu- 
tea expedia premiile. 


De ce ai luat... Vai de acela ce are pâine şi nare dinţi să o 


Un ţigan furase peste noapte curcanul preotu- mănânce. 

lui şi fusese prins. Dus în faţa judecătorului fu xXx 

întrebat. ; Cine umblă la Crăciun în cămaşe, la Paşte umblă 
— De ce ai luat omule, curcanul preotului? . cu cojoc. 


— De coadă, domnule!... e e i see Beaute EI Eat si 
| |, Vâlceanu Atelierele „ADEVERUL“ S, A. 


m la — j am n Li 


u DIMINEATA 
| 190 COPIILOR 


REVISTA SĂPTAMANALA 
Director: N. BATZARIA 


. 


„STII CE? SĂ TRIMITEM ŞI NOI LA REVISTĂ CÂTE UN DESEN!“ PREŢUL, LEI 4 


PAG. 2 


Cum să socotim datele. 


Un cititor ne scrie că citind în vechile cărţi ro- 
mâneşti, a văzut că anii sunt socotiți cu totul alt- 
fel de cum îi socotim noi. De exemplu, cronicarul 
Gr. Ureche scrie că lupta dela Valea Albă a lui 
Ştefan cel Mare cu Turcii a avut loc în anul 6984. 

Ce înseamnă acest an şi cu ce an de al nostru 
corespunde? Aşa ne întreabă cititorul nostru. 

Răspundem. Scriitorii cei vechi socoteau anii, nu 
dela naşterea Domnului nostru lisus Cristos, aşa 
cum îi socotim noi, ci dela Facerea lumei, aşa 
cum se arată în Vechiul Testament. 

Din cifra aceea navem decât să scădem 5508 şi 
gsim anul corespunzător dela naşterea lui lisus Cri- 
stos. Facem o simplă scădere şi vedem că ne dă 
anul 1476. 


Ce sunt 55087? 


5508 este numărul de ani dela Facerea lumei 
şi până la naşterea lui lisus Cristos Intotdeauna 
când întâlnim la un scriitor însemnarea anilor dela 
Facerea lumei, n'avem decât să scădem dintr'înşii 
5508 şi obţinem anii aşa cum îi socotim noi. Pu- 
tem face şi contrariul. De exemplu. Vrem să ştim 
câţi ani au trecut dela Facerea lumei. Pentru aceasta 
n'avem decât să adunăm 1926 cu 5508 şi rezultatul 
7434, sunt anii ce au trecut dela Facerea lumei. 
după calculele făcute în Vechiul Testament. 

Vedeţi că operaţiunile de făcut sunt foarte u- 
şoare. 


De ce origină sunt Francezii ? 


E ‘întrebarea domnişoarei Z. Mih. din localitate. 
Se vede că ea ţine la Francezi, sentiment pe care, 
de altfel, îl împărtăşim şi noi înşine... Dar să răs- 
pundem întrebărei. 

Cea mai veche populaţie din Franţa au fost Galii, 
de origină celtică. De aceea şi vechiul nume al 
Franţei era Galia. Galii s'au bătut cu Romanii. 
Vestitul general roman Juliu Cesar a izbutit, după 
lupte grele şi sângeroase de ani de zile, să-i înfrângă 
pe Gali, un popor foarte viteaz şi să le cucerească 
ţara, care a fost colonizată de Romani. Din ameste- 
cul Galilor cu Romanii a eşit o populaţie de limbă 
şi cultură romană. Mai târziu îm Galia au năvălit 
şi triburi germane dintre cari cel mai însemnat au 
fost Francii. Francii au supus o mare parte din 


Galia şi au reuşit chiar să-i schimbe numele, dân- 
du-i numele lor (Franţa, adică ţara Francilor). 

Dar Francii, cari nu erau aşa de numeroşi şi 
erau înapoiaţi in ce priveşte cultura, au fost înghi- 
ţiţi de civilizata populaţie galo-romană. S'au ro- 
manizat şi ei cu desăvârşire, însă numele poporu- 
lui eşit din acest amestec a rămas al lor. 


——-— 


Cine este ,‚„Dalai-Lama‘“‘? 


Să satisfacem curiozitatea cititorului nostru N. 
Al. dela Galaţi. şi să răspundem în câteva cu- 
vinte întrebărei de mai sus. A 

„Dalai-Lama” este şeful religios suprem al bu- 
diștilor, adică al popoarelor cari se ţin de religia lui 
Buda. Oraşul de reşedinţă al lui Dalai-Lama este 
Lasa din Tibet, oraş situat la peste patru mii de 
metri înălţime dela nivelul mării. Nici un alt oraş 
de pe pământ nu e situat la o înălţime aşa ie 
mare. 

Străinilor cari nu sunt budişti nu li-se dă voe 
să meargă la Lasa, oraş locuit aproape in între- 
gime de preoţi şi călugări budiști.. 

„Dalai-Lama” nu se arată nici o dată, ci stă 
toată viaţa închis în palatul său, unde trăeşte în- 
conjurat de membrii clerului budist. 


Turc, musulman, mahometan. 


Un cititor doreşte să ştie care este deosebirea, în 
ce priveşie inţelesul, dintre cuvintele de mai sus. 

Râspundem: „Musulman” şi „mahometan”, ca in- 
teles, înseamnă absolut unul şi acelaş'lucru, adică 
om care aparţine religiei lui Mahomet. 

„Turc înseamnă om care aparţine rasei, naţiunei 
turceşti. Aşa dar, cuvântul „„Turc” are o însemnare 
numai. naţională, pe când „„musulman” sau „ma- 
hometan” au o însemnare numâi religioasă. De a- 
ceea, dacă se zice — şi e foarte drept — că „Turcii 
sunt un popor de religie mahometană”, nu putem 
spune că „Mahometanii sunt un popor de religie 
turcească.” 

Aşa ceva e tot atâta de greşit, cum e greşit dacă 
am spune „Creştinii sunt un popor de religie ro- 
mână”, în loc de — cum e şi exact — „Românii 
şunt un popor de „religie creştină”. 

Şi după cum nu există o religie română, tot 
aşa nu există şi o religie turcească, ci e religia mæ- 
hometană din care fac parte şi Turcii. 


1 AUGUST 1926. -- Nr. 129 


Intir'o zi de vara 


E o zi de vară caldă, 
Satul leneşit de soare 
Mişcă ?n adieri sfioase, 
Ale pomilor frunzare. 


Dorm pe ici, pe colo, câinii 
Tolăniți la umbră deasă, 
Iară liniştea pe uliți 

Curge *n valuri de nvitasă. 


Numai sus, pe ceru-albastru 
Găi hoțane de pădure, 
Piruiesc. Şi-așa în treacăt, 
Parc'ar vrea și pui să fure... 


Voica-i singură *n ogradă, 


Căci ai casii-s duşi în țarnă 


Să mai tae vătălugă, 
Bună pentru foc la iarnă. 


Ea lăsată e de mama, 

(Cum îi dat când eşti mezină) 
Ca să apere de rele, 

Puișorii de găină. 


Mândră ca o santinelă 
Cu arțag de femeiuşcă, 


i MINE ATA 
COPIILOR. 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 
UN NUMAR 4 LEI 

IN STRAINATATE DUBLU 


BUCURESTI. — Str. 
ABONAMENTE: 1 AN 
6 LUNI 80 


Director : N. BAȚZARIA 


CE M | 


4 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază. 


Și rămase cu suspinul 
Mititica gospodină. 


Seara când se "ntoarse mama 
Și văzând-o plânsă foarte, 
Pe mezina santinelă, 

O întreabă de departe: 


— Ce-i cu tine, Voica mamii, 
De ce ai tu ochii roșii? 
Parcă mie "mi vine-a. crede, 
Că te-au sărutat cocoşii. 


Gluma însă mu se prinse, 
Fata plânge iar o leacă, 
Apoi Spune cum o gae 
De la cloșca porumbacă 


A luat un pui. 

— Mămico, 
Ifi era mai mare mila 
Cum fipa Săracu "n ghiare, 
Piu, piu, piu, făcu copila. 


— „Si de asta plângi atâta 
Fata mamii inimoasă? 

Bine că te am pe tine 
Pui bălan pe lângă casă! 


de Cristian Sârbu 


Vrând S'alunge frate, gaia, 
Bubuie cu glas de puşcă.. Cristian Sârbu 


Despre pictorul Grigorescu se spune că era 
atât de priceput, încât dintr'o trăsătură de pen- 
sulă, schimba pe un copil care plângea, într'un 
care râdea... 

— „Asta nu e nimica, spune Petrica, eu, când 
plânge îfrăţiorul meu, îi bag o bomboană 'n gură 
Şi... la minut râde!,,, Biy wei 


Bu, bu, bu, dar cum se vede, 
O hofană mai bătrână, 
Pricepând că Voica mare 
Decât o găteajă în mână, 


Se repede şi înhaţă 
Un puiac lipit de tină, 


E: Abe 


Pie 3 RED IE A 


— Poveste”populară din €aucaz — 


n om bogat zise într'o zi vecinului siu, 
care era sărac lipit: 
„Vino mâine să mergem împreună la vâ- 


nătoare!” 
— „Cum să viu la vânătoare, îi întoarse 
cel sărac vorba, dacă n'am ce lua de mâncare?” 

— „Nu e greu să capeţi, îl învăţă omul cel bo~ 
gat. Spune nevestei tale să cerşească făină în sat 
şi să-ţi facă apoi o turtă”. 

Aşa se şi întâmplă. A doua zi, când omul sărac 
porni la vânătoare, avea în traistă o turtă foarte 
gustoasă. 

Umblară ei toată ziua după vânat, dar nu gă- 
siră nimic. Obosiţi şi flămânzi, seara îşi aleseră 
lângă pădure un loc unde să poposească la noapte. 

Hprinseră un foc mare, şezură jos, iar omul cel 
bogat zise celui sărac: „Să cinăm, mâncând fiecare 
ce şi-a adus de-acasă”. 

Cel bogat se ospătă cu tot felul de bunătăţi, 
iar săracul îşi mâncă turta şi îi se păru aşa de 
bună, că nu lăsă nici o fărimitură dintr'iînsa. , 

Ziua următoare cei doi tovarăşi se puseră din 
nou să vâneze, dar şi de rândul acesta norocul 
nu-i ajută de loc. 

Degeaba umblară şi se trudiră până seara târ- 
ziu, căci de împuşcat, nu putură să împuşte nici 
o pasăre măcar. 

Se duseră la locul unde înoptaseră noaptea tre- 
cută, aprinseră din nou un foc mare, iar omul 
bogat, scoțând din traistă de-ale mâncărei, îi zise 


DIMINEAȚA COPIILOR 


e 


Preluoraref de Ail-Baba 


celui sărac: „Să mâncăm ce ne-am adus fiecare 
de-acasă”. 

“Şi începu să mănânce cu poftă, fără se se uite 
că tovarăşul său mavea nimic şi murea de foame. 
Intr'un târziu îi zise: „ţi fac şi ţie parte din 
mâncarea mea, dar dacă mă laşi să-ţi scot un 
ochiu”. 

Dintru început omul cel sărac nu primi, ba chiar 
se supără auzind astfel de vorbe, dar foamea îl 
chinuia într'atâta, că la urmă stătu să-i scoată 
ochiul în schimbul unui codru de pâine. După ce 
mâncă pâinea aceasta şi rămase fără un ochiu, 
omul cel bogat îl goni de acolo, nedându-i voie 
să doarmă măcar şi să se încălzească lângă foc. 

Ce să facă bietul om sărac? Porni şi el, mer- 
gâna aşa la întâmplare, străbătu pădurea şi eşind 
dintrînsa, zări în depărtare o lumină şi se în- 
dreptă spre dânsa. Când se duse mai aproape, 
văzu că acolo era o casă goală de tot. Omul in 
tră într'însa şi se urcă în pod, unde se ascunse. 

Nu trecu mult la mijloc şi iată că veniră um 
lup, un urs, şi o vulpe. Şi ursul zise celorlalţi: 
„Mi-e foame! Hai să scoatem fiecare din noi, ca 
avem de mâncat”. 4 

— „Eu, grăi vulpea, am o bucată de pânză ti- 
vită cu aur. De câte ori mi-e foame sau mi-e 
sete, o scutur şi cad dintr'insa mâncăruri şi bău- 
turi din belşug”. 

— „Eu, făcu ursul, am o groapă mare plină cu 
galbeni de aur: veniţi să vi-o arăt!” 


- 


DIMINEAȚA COPIILOR 90000000000000000000000000000000000000000oce PAG. 5 


— „Cât despre mine, zise lupul, eu am cu to- 
tul altceva: de câte ori mă duc să fur vre-o oaia 
şi sunt rănit de păstori sau de câini, alerg la 
arborele ce-l vedeţi aici aproape de casa noastră, 

mă frec de dânsul şi mă vindec, făcându-mă tot 
aşa de bine cum fusesem mai înainte”. 

Şi din nou se amestecă ursul în vorbă şi grăi 
zicând: ‚Deocamdată, să lăsăm bunătăţile noastre 
acolo unde sunt, şi să-i tragem câte un pui de 
somn, iar după ce se luminează de ziuă, să mer- 
genr. şi să ne căutăm fiecare hrana noastră”. 

— „Eu, zise vulpea, am să mă duc în sat să-mi 
fac cinste cu o găină, două”. 

= EU merg la stână, ca să mă ospătez cu o 
oaie mai grasă”, făcu lupul. 

— „lar mie mi-sa făcut poftă de nişte miere”, 
grăi şi Moş Martin. 

“Cel din pod auzea totul, aşa că a doua zi, după 
ce animalele plecară fiecare în partea sa, eşi din 
ascunzătoarea sa, luă bucata de pânză năzdrăvană 
a vulpei, umplu un sac cu galbenii ce-i ţinea ursul 
în groapă, îşi frecă de arborele de care vorbise 
lupul, ochiul său înțepat şi se făcu îndată REN 
aşa cum fusese mai înainte. 

Vesel şi mulţumit că s'a făcut sănătos şi că s'a 
îmbogăţit aşa pe neaşteptate, porni spre casă, o- 
prindu-se în drum la păstorii dela stână. 

Abia intrase el în vorbă cu păstorii, că hop! 
pică şi lupul, ca să-şi ia o oaie, aşa cum avea 
obiceiul la fiecare două zile. 

Dar păstorii îl primiră pe jupânul lup cu pietre 
şi cu ciomege. Un păstor îl izbi chiar aşa de 
bine, că-i sparse capul în două, făcând să-i curgă 
mâduva dintr'însul. 


"Omul cel sărac — ştim că acum nu mâi era 
sărac — strânse de jos această măduvă şi o puse, 
în traistă. Din partea sa lupul dădu fuga la ar- 
borele năzdrăvan şi se frecă de dânsul, ca să se 
vindece de rana din cap, dar de rândul acesta nu 
avu nici un folos, fiindcă toată puterea de vin- 
decare a arborelui trecuse în omul care se frecase 
înaintea lui. 

Cât despre omul nostru, acesta îşi văzu mai de~- 
parte de drum şi ajunse într'o cetate al cărei stă- 
pân — un voevod vestit — zăcea bolnav de a 
boală căreia nu-t putuseră găsi leac doitorii şi 
vracii cei mai iscusiţi. 

„Il fac eu bine!” zise şi prietenul nostru, atland 
despre ce este vorba. 

După ce fu chemat la căpătâiul bolnavului, a- 
mestecă întrun pahar cu lapte, puţină măduvă din 
capul lupului şi i-o dete voevodului să o bea. 
Acesta, cum o bău, cum se făcu îndată bine, ca, 
şi cum i-s'ar fi luat boala cu mâna. Dar nu se 
scumpi nici la răsplată, ci îi dărui omului care 
îl vindecase, armăsarul său cel mai sprinten, pa- 
loşul cel mai tăios şi puşca cea mai bună. lar 
când omul, despre care nu se mai putea spune 
că e om sărac, încălecă pe armăsar şi se pregăti 
să plece, voevodul îi mai dărui şi o turmă de, 
oi cu păstori şi cu câini. Aşa îmbogăţit, se duse 
el acasă, unde nevasta şi copiii îl primiră cu o 
bucurie care nu se poate spune cu vorba. 

Dar omul cel bogat, care se purtase aşa de rău, 
nu mai putea de ciudă şi necaz, văzând că ve- 
cinul său, care mai înainte mavea după ce bea 
apă, astăzi îl întrece şi pe dânsul în bogăţie. „Ve- 
cine, îi zicea el, iartă-mă pentru răul ce ţi-am 


NU | | 


A) 


à 
$ 
A 
WT 
3 


DAG. 6 0000000000009000000000000000000etecvoveceneee DIMINEATA COPIILOR 


făcut şi spune-mi, rogu-te, cum de-ai ajuns să fii 
aşa de bogat”. 

— „Iți spun, dar dacă mă laşi să-ţi scot şi eu 
un ochiu, aşa cum îmi făcuseşi şi tu mie pentru 
o bucată de pâine”. 

Şi omul cel bogat stătu, iar săracul îi scoase un 


_othiu şi îi zise după aceea: „Aşteaptă să se înop- 


teze, treci prin pădurea unde am vânat împreună, 
şi eşi înir'o câmpie unde vei zări o lumină. In- 
dreaptă- -te în spre acolo şi vei da peste o casă, 
în care locuiesc ursul, lupul şi vulpea dela cari, 
am primit bunătăţile ce vezi aicea” 

Aşa făcu şi omul cel bogat şi nimeri în iile; 
văr casa cu pricina. Nu după mult veniră şi stă- 
pânii casei, adică ursul, lupul şi vulpea. 

„Prost mi-a mers? zise vulpea. „Am dat târ- 
coale pe la toate coteţele de găini şi ma tost 
chip să mă înfrupt măcar cu un puişor de trei 
zile”. . 

— Nici mie nu mi-a mers mai bine, grăi Moş 
Martin, în loc să mănânc miere, cât p'aci să-mi 
las pielea în mâinile ţăranilor”. 

— „lan uitaţi-vă la mine!” făcu lupul jelindu-se 
şi arătând rana din cap. „lată ce fel de oaie 
mi-au dat păstorii! lar arborele meu şi-a pierdut 
toată puterea de tămăduire”. 

— „Și mor de foame!” zise vulpea. 

— „Şi mor de foame!” mormăi Moş Martin. 

— „Şi mor de foame!” urlă lupul. 

lar vulpea căută bucata sa de pânză năzdră- 
vană, pentru ca scuturând-o, să scoată dintr'însa 
mâncare şi băutură. Dar nu era nicăieri. 

Se duse şi ursul la groapa sa de bani, pentruca 
scoțând câţiva galbeni, să-i dea lupului, ca să 
meargă în sat şi să cumpere ceva de-ale mân- 
cărei. Dar groapa era goală. 

„Mi-au furat banii!” strigă Moş Martin, mipis 
rat foc. 

— „Mi-au furat pânza mea cea năzdrăvană! 
strigă şi vulpea, vărsând şiroaie de lacrimi. 

Dar iată că din pod se auzi ca un sgomot, ca 
o mişcare. Vulpea, ca mai sprintenă, sări întâiu 
să vadă ce e în pod. După dânsa lupul şi la urmă 
Moş Martin. 

Şi îl găsiră pe omul cel bogat, căruia de frică 
îi clănțăneau dinții, par'că fusese apucat de KAD 
perechi de friguri. 

„Acesta e hoţul!” strigă vulpea, muşcându-l de 
piciorul drept. 

— „Acesta e hoţul!” urlă lupul, muşcându-l de 
piciorul stâng. 

— „Acesta e hoţul!” zise şi Moş Martin, ibadi 
gându-l în brațe. 

Şi îl pedepsiră pe loc, adică îl mâncară, fără 
să lase un oscior dintr’însul. 

Cât despre omul care fusese sărac, duce şi as- 
tăzi un traiu cum mi-l-aş dori şi mie însumi. 

Ali-Baba 


m 


Puţină Mitologie 


SATURN 


Titan şi Saturn erau. frați, fii ai Cerului şi ai Pă- 
mântului (Ghea); dar Titan ‚fiind cel mai mare, avea- 
pretenție să i se dea lui să stăpânească lumea. 
Mama lor, care ținea mai mult la Saturn, între- 
buinţă atâtea rugäminți şi mângâeri încât Titan re- 
nunță la domnie, dar numai dacă fratele său, la 
rându-i, îşi ia obligația de-a nu creşte nici un 
băiat, pentruca imperiul să se întoarcă tot Tita- 
nilor. Saturn primi, aşa că-şi luă obiceiul, de ’n- 
dată ce soţia sa năşiea vr'un fiu, să-l înghită de 
viu. 

Cibele, soţia lui Saturn, nu putu să privească cu 
indiferență cruzimea aceasta; ea înşelă privegherea 
soţului ei şi'n locul lui Jupiter, care tocmai venise 
pe lume, Saturn înghiţi o piatră înfăşată, fără să-şi 
dea seama de viclenie. 

Jupiter, dus în ascuns în insula Creta, fu alăptat 
de o capră; şi pentruca strigătele copilului să nu 
fie auzite de Saturn, preoţi ai Cibelei făceau să 
răsune insula de sgomotul tobelor şi al zurgălăilor, 
sau dansau în jurul leagănului, lovindu-şi scutu- 
rile cu lăncile. Inşelăciunea fu totuşi descoperită; 
şi Titan, mâniat contra fratelui său — căci crezuse 
câ şi-a călcat jurământul — îi declară războiu, îl 
învinse şi-l făcu prizonier. 

“Jupiter — devenit mare — privea cu durere lo- 
cul unde Saturn era în sclavie, şi se pregăti să-l 
scape. Strânse deci o armată, atacă pe Titani, îi 
goneşre ŭin Olimp (reşedinţa zeilor), şi dă tronul 
din nou tatălui său. Dar Saturn nu se bucură prea 
muli de această glorie: un prooroc îi spusese că 


"unul dintre fiii săi îl va detrona şi gândul acesta 


îi otrăvea viaţa. El vedea cu gelozie toate progresele 
pe care le făcea Jupiter, şi teama-i închise inima 
ori căror sentimente părinteşti: începu să întindă 
curse unui fiu atât de demn pentru dragostea sa. 
Dar Jupiter, îndemânatec, le ocoli pe toate şi după 
ce încercă în zadar un mijloc de împăcare, declară 
războiu lui Saturn, îl goni din cer şi se stabili el 
acolo pentru totdeauna, ca stăpânitor al cerurilor. 
Danlsia 
PT D0C a ———— 
Cele două ceasornice 


Intr'o casă se găsiau două ceasornice. Primul lu- 
cra dar mergea înainte. Al doilea stricat şi nu 
lucra deloc. Intr'o zi primul care era cam mândru, 
zise către celălalt: - 

„Tu eşti stricat şi fără de folos. Eşti deci bun 
de aruncat la gunoi. Fugi de lângă mine.” 

Dar al doilea îi răspunse: 

„Cred că sunt fără de folos, dar vezi că nu fac 
nici un rău. Tu însă care înşeli pe oameni? 

Spiridon Vultepsis-Brăila 


DIMINEAŢA COPIILOR 909000000Â00Â00Â0000000oo0000000oo0ooo0eteee PAG. ? 


Un mare învățat român: B. P. Haşdeu (1836-1907) 


pre care am pomenit la rubrica „De toate 
şi amestecate” din n-rul 127 al Revistei. 
Vrând să scriem ceva mai mult, facem 
„un articol aparte. 
Hașdeu — numele său întreg Bogdan Petriceicu 
Hașdeu este unul din cei mai mari învăţaţi, mai 


ales ca istoric şi ca filolog, pe cari i-a avut vreodată ' 


poporul român. 
S'a născut în anul 1836 la Hotin din Basarabia 


dintr'o veche familie românească. A studiat în Ru- 
Sia şi a intrat chiar în armata rusească cu gradul de 
sublocotenent. Dar ne mai vrând să fie în serviciul 
Rusiei, în anul 1586 a venit în Țara Românească, 
unde a rămas până la sfârşitul vieţii sale, ajun- 
gând un profesor universitar vestit şi un învăţat 
cu care ne putem mândri cu toată dreptatea. 

Ca istoric şi filolog, Haşdeu ajunsese cunoscut 
şi prețuit şi în lumea savanţţilor din Europa, fiind, 
pe vremea sa, unul din cei mai mari filologi ai lu- 
mei. Mai ales pentru noi Românii scrierile sale 


în ce priveşte trecutul neamului şi al limbei sunt 
de o neîntrecută valoare. 

Cu. toate acestea, când a venit în ţară şi a în- 
ceput să scrie, Haşdeu nu cunoştea în deajuns limba 
literară română, aşa că făcea destule greşeli. A- 
jutat însă de un talent fără pereche şi de o neo- 
bişnuită putere de muncă, Haşdeu reuşi ca nu după 
mult să fie stăpân pe toate secretele limbei, ajun- 
gând ceiace se numeşte un adevărat maestru al 
limbei şi al condeiului, iar toţi câţi au avut fericirea 
să-l aibă ca profesor la Facultatea de Litere din 
Bucureşti mau să-l uite niciodată pe acel profesor 
cu o barbă şi cu o figură de patriarh, cu ochii stră- 
lucitori de viaţă şi de inteligenţă şi care vorbea aşa 
de frumos şi de atrăgător. 

Ce a scris Haşdeu şi cari sunt meritele sale? 
“In ceiace priveşte meritele, reproducem aci cuvin- 
tele spuse de neuitatul nuvelist M.. Gane în discursul 
pronunţat în ziua în care Haşdeu fusese primit 
ca membru al Academiei Române. 

„Cât va exista un neam românesc, o limbă ro- 
mânească şi o cultură .românească; Haşdeu va stră- 


‘luci pe cerul cultural al neamului ca un luceafăr de 


mărimea întâia.” 

Cât despre scrierile sale, ele sunt foarte nume- 
roase, dar cele mai însemnate dintre cele cu caracter 
filologic sunt: „Cuvente den bătrâni” şi „Etymo- 
logicum magnum.” In ,,Cuvente din bătrâni” (2 vo- 
lume) -a publicat documente şi studii foarte impor- 
tante despre -vechea limbă română şi despre modul 
cum s'a dezvoltat. 

„Etymologicum magnum” (Marele etimologic) este 
un dicționar al limbei române, însă un dicționar 
care, dacă s'ar fi putut continua şi termina, ar fi 
fost unic în lume, ca mărime, plan şi alcătuire. E 
deajuns să spunem că Haşdeu a muncit la dânsul 
ani de zile peniru ca să facă litera a şi să ajungă 
la jumătatea literei b. Haşdeu însă sa oprit, iar 
dicţionarul său n'a mai fost continuat, aşa cum 
îl proectase el. 

Printre lucrările istorice, pomenim că cea mai 
cunoscută este „lon Vodă cel cumplit”, dar mai im- 
portante sunt: „Arhiva istorică a României” şi 
„Istoria critică.” 

Fireşte, dela Haşdeu ne-au mai rămas şi multe 
alte studii istorice şi filologice. De asemenea, a 
scris piese de teatru („Răsvan Vodă şi Vidra” e 
cea mai însemnată), romane, nuvele, versuri, iar 
la bătrâneţe şi în deosebi după moartea fiicei sale 
lulia Hașdeu, o scriitoare de geniu, s'a ocupat toată 
vremea cu cercetări despre spiritism. 

Haşdeu a murit în anul 1907 în originalul său 
castel dela Câmpina. 
N. B. 


1) Un pungaş intră la Haplea, 2) Hapiea-l simte, dar se face 


Socotind caci găseşte Că maude, nici nu vede, 
Din belşug şi bani şi lucruri— Ba chiar râde şi e vesel 
Caută dar şi scotoceşte. Hoţul că bogat îl crede. 


3) Trec aşa un ceas sau două, 4) Scoate deci o tabacheră ; 
Hoţul tare-i supărat i dintr'însa o ţigară 
De ciordit că nu-i nimica— i-aprinzând-o pe'ntunerec, - 


Şi se-apucă de fumat, e îndreaptă spre afară. 


PAG. 9 


5) Haplea merge drept la dânsul, 


fi k 6) Dar acesta când simțit-a, 
'N tabacheră mâna'ntinde, Lângă el că-i cineva, 

O ţigară ia, pe urmă Ingrozit, se pregăteşte 
Dela hoţul o aprinde. lute putina spăla. 


7) „N’avea teamă“, Haplea-i zice, 8) „Ba ne facem chiar tovarăşi, 
„F ură, neică, liniştit, Şi'mpreună răscolim 
ulțumesc chiar pentru cinste Toată casa. Orice lucru 
Şi la mine cai venit. Noi frățeşte-l împărțim. 


ipm 
4 


a 


9) „Insă bine ştiu că nu e 10) „Nu-i frumos şi nu-mi dă mâna 
Nici atâta de furat; Să se afle, să se ştie, 
Deci, te roy ca bun prieten Că la Haplea cel vestitul 


Să nu spui cumva în sat, E pustiu şi sărăcie“, 


-ù 


SID 


PAG. 10 


(2) (URMARE) 


E] îşi întinse mai tare capişonui şi Rikki-rikki 
văzu pe spatele şarpelui semnul unor ochelari care 
aminteşte şi mai bine forma unui ochiu de copcă. 

Micuţul se. speri puţin, dar cum o nevăstuică 
nu are frică multă vreme, mai cu seamă când mama 
ei a hrănit-o de mică cu şerpi morţi, Rikki-tikki îşi 
veni în fire şi se gândi că menirea lui pe lume 
e de a se război cu aceste uricioase animale și 
de a le mânca. 

Nag ştia şi el lucrul ăsta, şi în fundul inimei 
lui de ghiaţă, se înfioră de teamă. 

— Ei bine, — zise Rikki-tikki, şi coada lui 
se umflă din nou, — de eşti sau nu însemnat, nu 
mă priveşte, ştiu însă că asta nu te îndreptăţeşte 
de îel să mănânci puişorii de păsărică ce cad 
din pom. 

Nag se gândea şi pândea cele mai mici mişcări, 
din iarba care se afla la spatele lui Rikki-tikki. El 
ştia că prezenţa unei nevăstuici într'o grădină în- 
seamnă moartea pentru tot neamul lui şi voi să 
scape de el prin viclenie. 

— Să stăm puţin de vorbă zise şarpele... D-ta 
mănânci bucuros ouă... De ce nu am mânca şi moi 
puii ain ele? 

— La spatele tău!... Bagă de seamă ia spatele 
tău! cântă deodată Darzee. : 

Rikki-tikki ştia acum prea multe ca să-şi mai 
piardă vremea căscând ochii. El sări în sus cât 
putu de tare şi tocmai sub el şueră capului Nagai- 
nei, femeia cea rea a lui Nag. 

Ea se târâse pe la spate în timpul când stă- 
tuseră ei de vorbă; iar Rikki-tikki auzi şueratul ei 
de necaz că şi-a greşit lovitura. 

El căzu aproape deacurmezişul spatelui şerpoai- 
cei şi o nevăstuică bătrână ar fi ştiut că acesta era 


Y o mer 


S aN Pi a S 
momentul cel mai nimerit spre a-i zdrobi coastele 
cu o muşcătură zdravănă; dar lui îi fu frică de 
grozava izbitură a coadei ce putea să-i trântească 
Nagaina. Totuşi nu se lăsă şi o muşcă, dar nu 
destul de adânc, apoi sări departe de coada care 
biciuia furioasă în juru-i, lăsând pe şerpoaică plină 
de sânge şi turbată de necaz. 

—  Ticălosule Darzee! şueră Nag, am să-ţi arăt 
eu ţie. 

Şi începu să biciuiască cu coada cât putu ajunge 
de sus în direcţia cuibului din mijlocul stufişului 
de spini; dar Darzee şi-l clădise departe de a- 
tingerea şerpilor iar cuibul nu făcu decât să se 
legene încoace şi în colo. 

Rikki-tikki simţi cum i se aprind ochii (când 
ochii unei  nevestuice se roşesc înseamnă că e 
furioasă), se instală pe coadă şi labele dela spate 
ca un mic kanguru, se uită împrejur, şi scrâşni 
din dinţi de turbare. 

Dar Nag şi Nagaina dispăruseră în iarbă. Când 
un şarpe dă greş la atac, el nu spune nici nu lasă 
să se ghicească ce va face pe urmă. Rikki-tikki nu-şi 
puse mintea să se ia după ei, căci nu se credea 
în stare să ucidă doi şerpi deodată. Deci porni 
spre aleia de nisip din apropierea casei şi se aşeză 
ca să se gândească. Era vorba de o afacere foarte 
serioasă pentru el. 

3 E S 


Dacă prin cărțile vechi de istorie -naturală veţi 
vedea că o mangustă (nevăstuică) când e muşcată 
de un sarpe, aleargă să mănânce o iarbă care o 
lecueşte de venin, să nu credeţi. Scăparea ei nu 
depinde de cât de ochiul ei viu şi de marea age- 
rime a mişcărilor. Iar cum nimeni nu a putut urmări 


pai asa A Mb IER IEEE pl = F pe > i 


DIMINEAȚA COPIILOR 900000000000000000000000000000000c00ooeoeeoe PAG. 11 


vr'odată lupta lor încălcită şi. grozav de repede, 
Sa crezut că nevăstuica îşi scapă viaţa mâncând 
ierburi vrăjite. : 

Rikki-tikki se ştia că este un pui de nevăstuică 
şi la gândul ăsta se simţi destul de mulţumit că a 
ştiut să scape aşa de îndemânatec de lovitura fu- 
rişe a Nagainei. El căpătă încredere într'însul, iar 
când Teddy se cobori alergând pe potecuţă, Rikki- 
tikki se simţi dispus să primească laude. Dar toc- 
mai în clipa când Teddy se pleca, ceva răsări 
puţin în iarbă şi un glas subţirel zise: 

— Băgaţi de seamă, eu sunt Moartea. 

Era Karait, micuțul şarpe de culoarea nisipului, 
căruia îi place să se ascundă în praf. Muşcătura 
lui e tot aşa de primejdioasă ca şi aceia a şar- 
pelui cu ochelari, dar este aşa de mic încât nimeni 
nu-l bagă de seamă ceeace îl face şi mai periculos. 

Ochii lui Rikki-tikki se înroşiră din nou iar el 
porni spre Karait, cu mersul acela legănat moş- 
tenit din străbuni. E un mers care pare caraghios, 
dar. e astfel de cumpănit încât la fiecare colţ 
îşi poate schimba imediat: direcţia: lucrul care e 
nepreţuit când ai a face cu şerpi. 

Rikki nu-şi da socoteală că întreprinde ceva şi 
mai greu decât lupta cu Nag: Karait este aşa de 
mic şi poate să se întoarcă aşa de uşor încât dacă 
Rikki nu va reuşi să-l muşte la partea de sus a 
spatelui aproape de tot de cap, va fi pierdut. 

Dar el nu ştia aşa ceva; ochii lui erau roşii ca 
jarul şi se legăna înainte şi înapoi căutând un 
loc bun de unde să apuce pe şarpe. 

Karait se repezi ca o săgeată. Rikki sări într'o 
parte şi încercă să-l atace dar capul otrăvit al 
şarpelui şueră deasupra umărului său atât de a- 
proape, încât trebui să sară peste trupul lui 
Karait care nu-l slăbea căutând să-şi înfigă colții. 

Teddy strigă atunci spre casă. 

— Oh veniţi să vedeţi iute. 

— Nevăstuica noastră se luptă cu un şarpe. 

Si Rikki-tikki auzi pe mămica lui Teddy dând 
un țipăt, pe când tatăl alergă afară cu un băț; dar 
pe când venea, Karait făcu un salt necugetat şi 
Rikki-tikki şi sărise ca fulgerul în spatele lui muş- 
cându-l la ceafă cât mai aproape de cap. Muşcă- 
tura asta înţepeni pe Karait şi Rikki-tikki se pre- 
gătea să-l mănânce începând cu coada, după obi- 
ceiul familiei lui când îşi aduse aminte că 
o mâncare prea grea slăbeşte puterile şi iuţeala unei 
nevăstuici e marea ei putere de care simţia că va 
avea nevoie în curând. Deci trebuia să renunţe la 
gustosul fel. Se mulţumi să facă o baie de praf 
sub nişte tufe de reţină pe când tatăl lui Teddy 
izbia cu băţul cadavrul lui Karait. 

— La ce slujeşte asta? se gândi Rikki-tikki; 
treaba e făcută gata de mine. Atunci mama lui 
Teddy îl luă din praf şi îl strânse la piept, 
plângând că-i scăpase băeţelul de la moarte; iar 
tata lui Teddy îi spuse că e providenţa lor; pe 


când Teddy se uita la toate astea încremenit de 
uimire. 

Rikki-tikki petrecea straşnic deşi nu înţelegea ni- 
mic din mulţumirile ce i se adresau. 

In seara aceia, strecurându-se printre paharele 
de pe masă, i-ar fi fost uşor să se îndoape cu toate 
bunătăţile mai mult ca de obiceiu, dar la gândul că 
Nag şi Nagaina trăesc, cu toată plăcerea ce şimţea 
d'a fi răstăţat de mama lui Teddy şi da sta pe 
umărul băeţelului, ochii lui se înroşiră deodată şi 


' scoase lungul lui țipăt de războiu: Rikhi-tikki- 


tikki-cik. 
(Va urma) 


k= 


Minciuna nu foloseşte 


O vulpe, un lup şi un catâr mergeau împreună 
la drum. Işi părăsiră ţara, unde era o foamete 
cumplită şi porniră să meargă într'o ţară despre 
care auziseră povestindu-se tot felul de minuni. 


. Acolo erau — zice-se — nenumărate turme de oi, 


pe cari nu le păzea nici un păstor şi nici un 
câine. In ţara aceea iarba creştea aşa de înaltă 
că pentru catâr nici nu era nevoe să se plece, ca 
să o rupă. : 

Şi aşa, merseră ei multe zile şi multe nopţi, 
dar nu fu chip să nimerească acea ţară a tăgăduinţei. 
şi a belşugului. Slăbiseră rău de tot şi de îlă- 
mânzi ce erau, nu se mai puteau ţine pe picioare. 

Şi vulpea grăi zicând: „Nu e alt ceva de făcut 
decât să mâncăm pe cel mai tânăr dintre noi. De 
aceea, fiecare din noi să spue ce vârstă are”. 
`. — „Eu, zise lupul, mam născut în vremea când 
trăia Tata Noe, care m'a luat în corabie atunci când 
sa întâmplat potopul”. 

— „„Minţi, îi întoarse vulpea vorba, şi să ştii că 
minciuna nu-ţi va folosi la nimic. Cât despre mine, 
se ştie că îmbătrânisem şi că aveam o barbă albă 
atunci când Dumnezeu l-a făcut pe om”. 

— „Din partea mea, grăi catârul la rândul său, 
nu ştiu ce vârstă am. Insă, puteţi afla numai decât. 
N'aveţi decât să vă uitaţi sub potcoava dela pi- 
ciorul meu drept dindărăt. Acolo a scris stăpânul 
meu anul naşterei mele”. 

— „Eu sunt mioapă şi n'am vederea bună”, zise 
vulpea, uită-te tu, lupule, că ai ochi mai buni”. 

Indată lupul îşi apropie capul de piciorul dindă- 
răt al catârului, dela care primi însă o izbitură 
aşa de puternică, în cât îşi pierdu conştiinţa. 

„Nu ţi-am spus că minciuna nu-ţi va folosi la 
nimic?” îi zise vulpea. Şi văzând că lupul îşi dete 
sufletul, şireata de vulpe se înţelese mai întâiu 
cu catârul, ca să stea acolo unde poposiseră, iar 
după aceea luă trupul mort al lupului şi îşi pre- 
găti mâncare pentru o săptămână de zile. 

Stan Protopopescu 


PAG. 12. 2000000000000004000000000000000000000000e0ee DIMINEATA COPIILOR 


oana vulpe o ducea rău de tot Adică ce 
rău, că murea de foame ea şi cu copiii. 
Decât era şi din vina ei, fiindcă vulpea 
aceasta era cam într'o ureche, cum veţi ve- 
dea numaidecât. Aşa, într'una din zile, în- 
tâlnind în drum o oaie, se repezi asupra ei. 

„Ce vrei cu mine?” o întrebă oaia. 

— „Să te mănânc!” se grăbi vulpea să-i răs- 
pundă. 

— „Bine, mănâncă-mă, dacă ai poftă, îi întoarse 
oaia vorba, numai nu uita că aşa crudă, carnea mea 
mare nici un gust. Deaceea, du-te şi găseşte o 
căldare în care să mă fierbi; eu stau şi te aştept 
aicea până vii înapoi”. 

Vulpea se duse acasă la dânsa, ca să ia o căl- 
dare, dar când veni înapoi, nu găsi, fireşte, nici 
urmă de oaie. 

A doua zi întâlni o capră şi sări asupra ei. 
„Ce vrei cu mine?” o întrebă capra. 

— „Să te mănânc!” 

— „Aşa cum sunt, cu părul lung, n'am nici un 
gust. Deaceea, du-te şi ad-o o foarfecă să mă tunzi 
şi apoi să mă mănânci. Eu stau şi te aştept aicea 
până vii, înapoi”. 

Prostuţa de vulpe se duse după foarfecă, dar 
când se întoarse, capra fugise de mult. 

In ziua a treia, iată că-i eşi înainte un lup: 
„Incotro, cumătră?” o întrebă el. 

— „Sä caut ceva de mâncare, fiindcă mor de 
foame. 

— „Vino cu mine!” îi zise lupul. 

Mergând ei aşa o bucată de drum, văzură un 
cal păscând într'o livede. „Bun!” îşi zise lupul 
printre dinţi şi se aruncă asupra calului, sugru- 
mându-l şi doborindu-l la pământ. După aceea îl 


AE 


. 
Q Wu-t 
tă 
sfâşie şi dădu şi vulpei o bună ciosvârtă, aşa că 
vulpea şi puii ei avură ce să mănânce câteva zile. 

După ce nu mai rămase nimic, vulpea porni din 
nou în căutarea de hrană. Intâmplarea făcu să în- 
tâlnească şi ea un armăsar care păştea într'o li- 
vede. 

„Fac şi eu ca lupul!” îşi zise ea, dar când să 
se arunce asupra armăsarului, acesta se întoarse 
şi o întrebă: „Ce vrei cu mine?” 

— „Să te mănânc!” 

— „Pe mine nai să mă poţi mânca, îi întoarse 
armăsarul vorba, dar iată că eu tot îți fac un 
bine:. Sub potcoava dela piciorul meu drept din 
dărăt, am ascunşi cinci galbeni de aur. Ja unul 
şi cumpără-ţi carne gata dela măcelar”. 

Vulpei îi plăcu propunerea aceasta, dar când se 
aplecă să vadă unde sunt galbenii de sub pot- 
coavă, armăsarul îi trase o lovitură aşa de tare, 
că vulpea sbură până la vre-o douăzeci de me- 
tri cu capul spart în două. 

Târîndu-se cu chiu, cu vaiu într'o groapă, îşi 
plângea soarta „zicând: 

„Am fost păcălită de oaie şi de capră. De oaie, 
pentrucă am vrut să fiu bucătar, — de capră, pen- 
trucă am vrut să fiu bărbier, ceiace na fost neam 
de neamul meu. lar acum m'am apucat să caut 
bani sub potcoavele armăsarilor! Bine zic oame- 
nii: Capul face, capul trage!” 

Dar pe când se căina în felul acesta, un pà- 
stor se apropie pe nesimţite de groapă şi izbind-o 
cu un bolovan, o lăsă moartă pe loc. 

Pielea ei o puteţi vedea la un blănar, de al 
cărui nume nu mi-aduc aminte. 


d.oVule 


Vintilă Bratu 
—— Doc SE EDO n 


DIMINEAȚA COPIILOR +00 


PAG. 13 


ra în toamna anului 1917. 
l Un regiment se oprise într'o vale adă- 


1E, postită într'o parte de o pădure, iar 
în cealaltă, de un şir de arbori mari, plan- 
taţi pe malul unei gârle. 

Noaptea începuse să se ivească şi cum poziția 
părea amenințată, colonelul se gândea să înainteze. 
Adună în juru-i tot corpul ofițeresc precum şi re- 
angajații, ca să de destăinuie intențiunile sale. 

— Un ultim cuvânt domnilor: căutați un sub- 
ofițer inteligent şi energic..., care la nevoe să ştie 
să moară pentru datorie. Puteţi pleca domnilor. 

După vre-o cinci minute, un tânăr sergent se 
prezintă colonelului. 

— D-le colonel, zise el salutând, 
sub-ofiţer care..... 

— Care să n'aibă frică pentru a-şi pune viaţa 
în joc... pentru că nu-ţi ascund misiunea pe care 
vreau să ţi-o încredinţez. Pe o parte este com- 
plectă izbândă, pe de alta... moarte sigură. Primeşti 
mai înainte de a şti ce ai de făcut? 

— Orice d-le colonel, în serviciul patriei sunt, 
răspunse plin de viaţă sergentul. 

— „Bravo sergent! eşti un viteaz. Uite ordinele 
mele. Ascultă bine pentru ca să poţi înţelege mai 
bine. Regimentul o să părăsească această poziţie 
şi o să-şi urmeze drumul înainte; ţin ca mişcarea tru- 
pei mele să se facă fără sgomot şi în secret. Urmă- 
resc unirea regimentului meu cu grosul Diviziei, 
dar mă tem să nu fiu întâmpinat şi vreau să evit 
o ciocnire în care s'ar sdrobi. O să mă folosesc de 
întuneric ca să plec. Deci o să râmâi aici, las pe 
seama d-tale toate mijloacele de întrebuințat, numai 
să ieşi din încurcătură, asta natural va atârna de 
situaţiile în care ai să te găseşti. Iată aici o hartă 
tii prudent şi ai curaj.. atâta-i tot... Acum rămâi cu 
bine prietene şi cu... D-zeu înainte”. 


aţi cerut un 


Soarele era sus, liniştea cea mai complectă stă- 
pânea valea. De multă vreme regimentul plecase. 
Numai un cerşetor şezând pe o grămadă de pie- 
triş, ar fi putut spune pe care din cele trei dru- ` 
muri apucase. De odată o ceată de călăreţi duş- 
mani se ivi în colţul drumului. Cerşetorul foarte 
mişcat, se ridică şi se prefăcu că vrea să-şi ur- 
meze drumul. s 

— Hei!... strigă şeful detaşamentului duşman, a- 
restați-l pe omul acesta. Şi înaintă cu revolverul 
în mână. 

— Unde este regimentul care era aici aseară? 
In ce parte a plecat?!? 

— Dar bunul meu domn de unde pot şti eu!!! 

— Răspunde! Ştii că a petrecut noaptea aici? 

— vă asigur d-le căci nu ştiu nimic! 

— Număr, unu, două, dacă până la trei nu răs- 
punzi, îţi zbor creerii... două şi... 

— Eiīiare, ertare, am să vă spun! 

— in sfârşit! Ei bine, treci înainte. Ne vei servi 
de călăuză, dar bagă de seamă, cel mai mic gest, 
cea mai mică ezitare din parte-ţi înseamnă moar- 
tea. Atât îţi spun, — acum ia-o înainte. Cerşetorul 
fără să zică nimic, se aşeză în capul trupei. 

După un sfert de ceas de umblet, părăsi dru- 
mul, ca să intre în pădure, unde nişte urme proa- 
spete dădeau dovadă că un regiment trecuse pe 
aici. 

Ofiţerul părea mulţumit şi da ordine de supra- 
veghere. 

Un călăreț fu trimis înapoi pentru a da o de- 
peşe. La câteva sute de metri se zăreau mai multe 
case ascunse între arbori. 

Duşmanii recunoscură că sunt nelocuite. 

Aceasta nu prea plăcea cerşetorului, totuşi se opri 
la intrarea cătunului şi privi atent în jurul său. 
Apoi de odată, se repezi şi sări dintr'o aruncătură 


PAG. 14 2900000000000900900000000000oosoeeoeeeooeeoe DIMINEATA COPIILOR 


gardul care mărginea drumul. Dar ofițerul observase 
mişcarea. 

Un gloţ porni şi nenorocitul fugar ăi fără să 
scoaţă un strigăt. 

Era oare un semnal acesta? 

Da! şi el îl făcuse cu preţul vieţei sale! 

O vie împuşcătură isbucni, şi-o ceată de călăreţi 
eşi dintr'un şopron de pae. Numai ofiţerul duş- 
man rămase în picioare, restul patrulei fusese cu- 
rățat. Fu prins şi făcut prizonier, iar vagabondul 
ridicat pe un pat făcut din puşti. 

Cursa reuşise de minune, — regimentul era salvat. 


Prizonierul fu adus în faţa colonelului, iar cer- 
şetorul fu coborât murind de pe patul improvizat. 

Incercă să facă salutul militar, dar un val de 
sânge i se urcă în gât şi-l înăbuşi. Colonelul se 
apropie, apoi descoperindu-se salută pe mort şi a- 
rătând pe falsul cerşetor le zise: 

— Copii salutaţi-l! A fost un erou! 

Cu bărbaţi ca el vom face România-Mare! 

Cele proorocite de Colonel s'au realizat, deşi multe 
jertfe s'au adus şi mult sânge s'a vărsat. Avem azi 
o „„Românie- Mare”. 

Nillu 


MOS FTUROANĂ 


reţi o poveste, copii? 

» Astăzi vă voiu spune de ce mi-a ră- 
mas până acuma porecla de Țurcană.... 
Eram cinci copii acasă. Unul şi unul. Toţi 
mărunți, dar la nebunii eram toţi mari. 


Și încă ce mari! Balauri cât casa, nu altceva! 
Toată ziulica o auzeam pe biata noastră mamă: 
Nicule! Fii cuminte, Andrei! Stai locului, 


„Taci, 


Gică! Nu mai ţipa, Steluţo! Te bat, Alexandre...” 

Dar nu e vorbă că mama când voia să aibe 
linişte, nu bătea niciodată numai pe unul din noi, 
ci pe toţi de-a rândul. Atunci, fie că ne înghe- 


„bine decât voi toţi! 


de Alex. Bilciurescu 


suiam într'un colţ şi tăceam ca peştele, fie că ne 
risipeam prin casă; liniştea astfel era asigurată; 
însă pentru câtă vreme?... Doar câteva minute. Apoi, 
Apoi, iarăşi începea gălăgia. 

Intr'o sărbătoare de toamnă, eşirăm câte- -şi cinci 
la joc. Eram cu toţii înnoiţi din cap până "n pi- 
cioare. Părinţii noştri se îngrijiseră de cu vreme 
de hainele noastre, fiindcă eram copii de şcoală 
şi trebuia să fim toată iarna pe drum. 

Noi eram foarte mândri de tot ceeace înnoisem, 
dar mai cu seamă de căciuli, care erau de toată 
frumuseţea: călduroase şi ţuguiate *ca nişte căpă- 
ţâni de zahăr. 

Deodată, zărirăm câţiva băetani pe podul. râu- 
lui ce ducea spre moară. Işi asvârleau pălă- 
riile în sus şi, acela care isbutea să atingă cea 
mai mare înălţime, câştiga un gologan. Nu ne gân- 
dirăm multă vreme şi ne repezirăm cu toţii, ame- 
stecându-ne în jocul lor. In sfârşit ne veni şi nouă 


rândul să asvârlim cu ţurcanele — cum ne 
spuneau ceilalţi băeţi în râs — dar aceasta mai 
mult de ciudă, fiindcă maveau şi ei astfel de 


căciuli.  Asvârliră cu toţii, dar niciunul nu 
putuse să atingă o înălţime satisfăcătoare. Iar bie- 
tele căciuli ale fraților mei, din noui-nouțe şi fru- 
moase, acum erau de nerecunoscut. 

Iată că-mi veni rândul şi mie: „Parcă aţi fost 
nemâncaţi de-o lună!” le zisei eu. „Sä vedeţi ce 
mai vârtejuri o să facă ţurcana mea! Puteţi să-mi 
daţi de pe-acuma gologanii! 

Fraţii mei şi ceilalţi băeţi îmi râseră în nas. 

„Păi vezi tocmai tu, tocmai tu!” Mă pusei în 
ambiţie şi le zisei: — ,„,Țurcană să-mi ziceţi dacă 
n'oiu fi eu acela care voiu asvârli ţurcana mai 
[idd 

O apucai de moț, făcui câteva roate cu ea, apoi 
o asvârlii din toate puterile. Dar țurcana în loc 
să sboare în văzduh, căzu în lături şi o înghiți 


(Citește urmarea în pag. 15 jos) 


DIMINEAȚA COPIILOR 00000000000000000090000900000000000etoeoeeee PAG. 15 


Dintr'o călătorie în Laponia 


Scrisoarea IV. — Pescuitul morunului. 


Pe bordul vaporului 
Nordstyern 95 Ian. 1885 


Scumpii mei nepoți, 


m ancorat în portul archipelagului Lotolen; 
deoarece ne aflam în ţara faimoasă prin 
pescuitul morunului, trebue să vă povestesc 
şi în această privinţă. 

Pescuitul începe acum. Morunii ajung pe 
aceste ţărmuri în şiruri dese spre a-şi depune ouăle 
şi pescarii depe toată coasta sosesc spre a-i prinde 
Unii au înfruntat marea în micile lor luntri, alţii 
vin în vaporaşe mai mari; o parte în fine e tran- 
sportată cu vapoarele. Sunt cam la 20—25000 pes- 
cari cari se întâlnesc la Lofolen din Ianuarie până 
în Martie şi la 25—35000000 morunii cari în acest 
interval de timp se pescuesc. Se află telegraf dea- 
lungul coastelor Norvegiei, ca dealtfel în arhipela- 
gul Lolofen. Ei bine, firul electric care, în restul 
lumii anunţă evenimente politice, încoronări sau ab- 
dicări, detronări, răsboae sau tratate de pace, are 
aici ca misiune principală să vestiască Norvegiei 
pe ce țărm şi-a făcut apariţiunea morunul, dacă e 
gras sau slab, neîndestulător sau din belşug, în- 
cotro s'a îndreptat; şi toate ziarele publică aceste 
importante depeşi. In alt anotimp opinia publică 
din Norvegia se ocupă de scrumbie. După aceste 
ştiri se orientează grupele de bărci şi bursele din 
Cristiania, din Bergen, din Cristiansund îşi urcă sau 
coboară valorile (acţiuni, efecte). Iată cum desco- 
perim legături curioase între lucruri care pare a nu 
avea niciun fel de apropiere şi între oameni cari 
nici măcar nu ştiu unul de existența altuia. Acum 
câţiva ani, pe când vizitam vara aceste insule un 
pescar mă întrebă cu mult interes: ce ar promite 
măslinele la noi? t+). 

— Cum oare vă poate interesa acest lucru? — 
îl întrebai. 


(Urmare din pag. 14) 


apa râului, ducând-o spre vâltoarea morii şi dusă 
a fost pentru totdeauna. Toţi băeţii începură să 
sară ca pe arcuri şi să râdă sau să strige cât 
îi luau gura: „„Țurcană! Ţurcană!” 

Şi strigătele lor mă zăpăciră atât de tare, încât 
îmi păru că apa morii era cât p'aci să mă în- 
ghită asemenea ţurcanii mele noui-nouţe. 

Şi iată de ce am rămas până "n ziua de astăzi 
cu porecla aceasta; dar de nuelele date de mama, 
fiindcă pierdusem căciula, să nu mă întrebaţi, căci 
par'că şi acuma mă furnică ceva pe tot trupul!... 

Alexandru Bilciurescu 
mpm 00 —— 


— E natural, — îmi răspunse: — când aveţi o 
frumoasă recoltă de untdelemn, aveţi mai mlţi bani 
sá ne cumpăraţi batogul şi facem şi noi afaceri mai 
bune. ` 


Alt tip de Eschimos 


Dacă şi ţăranul ar şti puţină geografie şi ar 
cunoaşte originea lucrurilor ce consumă, ar putea să 
se intereseze şi el de depeşile care anunţă cantitatea 
şi calitatea morunului pe coastele norvegiene! 

Morunul e aici atât de îmbelşugat că orice mij- 
loc de a-l pescui.-e bun. Mai adesea se întrebuin- 
ţează undiţa, dar o undiţă foarte simplă: un cârlig 
greu fără momeală. Pescuitorul îl scoboară în mare 
şi îl trage aproape sigur, la fiecare aruncătură, că 
apucă un morun de coadă, de pântece sau de cap. 
Aceşti moruni se prepară în două chipuri, după 
cum vrem să-l facem batog uscat şi sărat sau moale 2). 
In primul caz sunt uscați întregi (după ce li se va 
fi aruncat capul şi întestinele) atârnându-i în aer; 
în al doilea sunt despicaţi în două, săraţi şi apoi 
uscați pe stânci dealungul țărmului. Din ficaţi se 
face celebrul uleiu de ficat de morun 5). Capetele se 
înşiră ca nişte mari coroane şi se usucă în aer 
spre a le transforma apoi în guano +). 


Trad. după St. Sommier de Paul |. Papadopol 
———— ock i 


1). Să nu se uite că autorul e italian. 

2). De drept acesta din urmă e batogul. Celui dintâiu 
n'am ştiut cum să-i zicem în româneşte. (germ. stockfisch; 
ital. stoccafisso; îr. stokfiche, etc.). 

5). Care se dă — şi la noi — copiilor, în nid; g ernii, 

4), Un fel de îngrăşământ pentru ogoare. 


iN A Ai d ci ia a aa aa CI ac ui amana aa ai opera 


PAG. 10.00000000ocovooooooovoootootoeoooeveoototeoeee DI HiNEAȚA CUPIILOR 
apu i . 
De vorbă cu cititorii GHICITORI A 

C. I.-Craiova. — „O vânătoare de lei”. Imtrădiicerea Țigan afumat în cuiu aninat. i 
d-tale te-ai ținut prea mult de textul francez, aşa că (vuis) 
tan nane nau tocmai o Sa apri n parar reuşită. xx 

c. Al.Loco. — .„Balta”. Se si influenţa versu- , a i i iu. 
rilor din „Noaptea de vară” a lui Coşbuc. In afară de Intr'un vârf de paiu, şade oastea a = nia 
aceasta, ai cuvinte de umplutură, cari slăbesc efectul. a dă 1004S 
De pildă, în versul „In fine soarele apune”, acest „in ; j 
fine” numai poetic şi frumos nu este. D-ta ai talent, dar Naşterea mi-e sclipicioasă, îngropăciunea mi-e 
nu te grăbi să scrii versuri şi mai ales să ceri de pe% tinoasă 
acum publicarea lor. 8 ) 

M. Leib.-Galaţi. — Gluma cu sarea dela băcănie am (vpodyz 
pRa de nenumărate ori, ri a doua, aceea cu ghicitul sd 
numelui, nu este tocmai hazlie. ii tu, poate, ce-i în toate? 

L. UdRoşiari de. Mik în pocia. Papia” akota |. SE AIP (miti) 
întâia e reuşită, celelalte strofe au câte ceva care le face Ene ES ; 
să schiopăteze.De ex.: în strofa a treia faci să rimeze aa ik $ r 
„Semn” cu,„dorm”, ceiace nu se poate. Pe urmă expresiuni Lână peste lână şi la mijloc mână. i 
ca „meriţi să te cert”, „Nu pot făgădui” nu sunt de (vśnuyw ) 
loc poetice. d zilel d - „ss 

î in: îi i i ilele, dar A 
Saa prea gi mei ao aa La e La un capăt foc şi scrum, la celălalt un nebun. 

Sp. Vul.-Brăila. — Iți publicăm „Cele două ceasornice” (viwa j). 
şi aceasta ca răsplată pentru sârguința d-tale. Sileşte-te XXX „d 
ri înveţi bine limba română. E un sfat pe care ţi-l Tu mă faci om: eu te fac neom? 

m şi acum. VA , 

Lu-Le.-Constanța. — N'ai citit că am dat de atâtea i (7249089) 
ori de veste să nu ni se trimită bucăţi copiate din alte Trimise de Wodan 
reviste sau cărţi? / — E km a 

Cot. Şt.-Babele. — D-ta să nu faci ca acel copil rău- Ă k ia 
tăcios care a ucis pe bieţii puişori de barză. De altfel Patru frați gemeni născuţi 
nouă nu ne vine să credem că ar fi copii aşa de răi Toţi îmbrăţişaţi crescuţi, 
şi fără milă cari să omoare, numai pentru plăcerea de Totdeauna la un loc, 

a omori, nevinovate păsări, dela cari avem folos foarte Se îmbracă întrun cojoc. 
mare. 

T. Pas.-Loco. — „Păsărica”. Dragul meu, continuă să (ponu 2p mzaw) 
e Sr, lisna pentru sua poran tari dorinței ktis pal 
umitale a face poezii bune de publicat. Poezia nu a : : 2» 
este o simplă potrivire de cuvinte care rimează, ci se „Aşa-i, Ionel, tu ai numai un frate?! 
mai cere şi fond şi o formă mai prezintabilă. D-ta eşti „Da”! | ETON 
încă mic petru ca să cunoşti de pe acum lucrurile acestea. „Ciudat! Ieri am întrebat pe sora ta şi mi-a 

D-rei O. Ovan...-Galaţi. — Nu ţi-s'a răspus prin scri- spus că are doi fraţi!” 
soare pentru motivul că n'avem adresa dumitale. p irimisă de Frederic Hauben-Cernăuți 

Ser. de M.-Bacău. — Mulţumim pentru sentimentele Să) 
d-tale îți ie eviilă, dar regretam că nu putom. publica Re l 
ucata „Calul Arabului”. Motivul e că avem în literatura 
românä cunoscuta poezie „El Zorab” în care acelaş su- PARIUL 
biect e tratat mult mai frumos. Aşteptăm însă din partea y nÉ 
d-tale traduceri, mai ales din limba englezä (căci din Am pariat cu un amic 
limbile franceză şi germană avem prea multe), precum Şi-am câştigat îndată. Ş 
şi adresa şi numele d-tale adevărat. i. bună «ciocolată ; 

Sof.-Câmpina. — Dacă publicăm glumele ce ţi-ai dat Că cea mai bună c $ 
osteneala să copiezi, va trebui să dăm, nu numele d-tale, Este astăzi doar „SUCHARD 


ci pe al revistei din care le-ai extras, aşa că d-ta rămâi AUNESARSEUNDCECRNNONAENCNSANUNNNNASENANENGSENNNNERANNNASN 
Ta penutoscut, i Ă i d fi i 

. I. R.-Loco. — Dintre cele trei poezii trimise de 
d-ta, acea întitulată „Țărei mele” e scrisă întrun ton Inchisoarea e or Li 
declamator şi fără vigoarea necesară poeziilor cu caracter 


patriotic. să ile kohe’ nare o rimă ce se poate Dragii noștri cititori, 

urmări, iar „Ploaia şi frutuna” are expresiuni nepotrivite 

(„Lucrează acum furtună”) şi versuri de umplutură, de E frumoasă, captivantă, 

ex.: „Pe drum nici o ființă”, „Nimic nu se ee. De Alta mai interesantă, 

asemenea, nu se zice „Din sobe ese fumuri, ci , la A 
singular, „fumuri” însemnând cu totul altceva. Nu te grăbi Să mă credeți, nu găsiți, 

să faci versuri şi mai ales să ceri publicarea lor. Dând un pol, deci, vă grăbiţi, 
E LENIN 2007 20 RR RI S'o luați şi s'o citiți 

Citiţi „Of ṣi Tepeluş“. ŞI veți fi prea mulțumiți. 


Un exemplar de 36 pagini cu o frumoasă copertă colorată aut iii Rea ilie 
şI cu lustrațiuni ln text Lei 5 Atelierele „ADE VERUL“ S$. A. 


u DIMINEATA 
GO 


REVISTA SAPTAMANALA 
Director: N. BATZARIA 


oleu! Peştele vrea să-mi fure „Dimineaţa Copiilor“! Preţul lei 4. 


PAG. 2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Greşeli de ortografie. 


Limba română are o ortografie foarte simplă. 
Puţine sunt limbile cari au o ortografie aşa de 
simplă şi de uşoară. Aşa fiind, nu ne este permis 
să facem greşeli de ortografie. A scrie cu astfel 
de greşeli, este ca şi cum am eşi în lume nespălaţi, 
cu părul vâlvoi şi cu hainele pline de pete. 

Cu prilejul acesta spunem că am observat că 
cele mai multe greşeli de ortografie ale celor cari 
ne scriu sunt făcute din nebăgare de seamă sau 
din graba cu care scriu. Dacă ar sta puţin şi s'ar 
gândi, credem că ar scrie corect din punctul de 
vedere al ortografiei. Ca să nu greşeşti, e de ajuns, 
aşa dar, puţină atenţie şi cunoaşterea celor mai 
simple reguli de gramatică. Cu atâta gramatică, câtă 
se învaţă în clasele primare, oricine poate scrie 
foarte corect şi fără să tacă nepermise greşeli de 
ortografie. 


Cam ce greşeli se fac. 


Vedem din manuscrisele ce avem zilnic prilejul 
să cercetăm că cele mai multe greşeli se fac mai 
ales când e vorba de pronumele, în forma scurtată, 
cari se pun după verbe. 


De exemplu. Mulţi scriu „dute? în loc de du-te, 
„tăl”, în loc de fă-/, „ial, în loc de ¿ia-l. De ase- 
menea „ajutăi”, „tăi”, în loc de ajutä-i, fă-i. Apoi, 
„părânduise” sau „,părândui-se”, pe când trebue 
părându-i-se, „tea văzut”, în loc de fe-a văzut, 
„la luat”, în loc de l-a luat, „a tăcuto”, în loc de 
a făcut-o. 

Din exemplele acestea se vede că îndreptarea gre- 
şelilor de ortografie este cât se poate de simplă. Să 
despărţim totdeauna pronumele de verbe şi să nu 
lipim unul de altul două sau trei cuvinte, cari tre- 
bue scrise despărțite. 


Cum se citeşte o carte ? 


„Cum să citesc o carte, ca să mă folosesc mai 
bine de dânsa?” Aşa ne întreabă cititorul nostru 
Nic. Gh. din Capitală. 

Răspundem. Prima chestie este alegerea unei cărţi. 
Să nu te apuci de citit o carte, până nu ceri sfatul 
şi voia profesorului, învățătorului sau părinţilor. După 
ce ei au găsit că e bună şi folositoare, începi 
citirea având alături un creion şi un caet de în- 
semnări, 


= 


Citeşti incet şi cu atenţie. Obişnueşte-te chiar să 
citeşti cu glas tare şi mai rar, pronunţând bine 
toate cuvintele. Indată ce dai peste un pasagiu,- 
care ţi-a plăcut mai mult, transcrie-l în caetul de 
însemnări. Fă la fel cu frazele cari ţi s'au părut 
mai frumoase. Insemnează-ţi de asemenea cuvin- 
tele necunoscute şi caută-le în dicţionar sau întreabă 
pe cineva. 

După ce ai citit-o cartea de câteva ori, rezumează 
în scris şi pe din afară cuprinsul ei şi scrie şi 
impresiile ce ţi-a produs. | 

Aşa te vei folosi mai bine, îți vei înmulţi cunoş- 
tiințele şi îți vei forma stilul. 


„Bucureştii'' sau „Bucureştiul“? 

E întrebarea cititoarei noastre, D-ra Sil. Bar. dela 
Oradea-Mare. Cum să se zică şi să se srie: „Bu- 
cureştii” (la plural) sau „Bucureştiul” (la singular)? 

Iată o chestiune, care nu este aşa de bine lămurită. 
Cu toate acestea, socotim că e mai corect să se 
scrie „Bucureştii sunt Capitala României”, în loc 
de „Bucureştiul este Capitala României”. 

Vom scrie însă: „Oraşul Bucureşti este mare” 
şi nici de cum „Oraşul Bucureşti sunt mari”. A- 
ceasta e o greşeală nepermisă. Aşa dar, ne-am 
înțeles: vom întrebuința! cuvântul „Bucureşti” la 
plural. 

La fel vom face şi cu cuvintele „Pioeşti”, „Găeşti” 
etc. 


„Bar*' şi ,„,dedectiv“ 

Cititorul nostru M. M. /liescu dela R.-Särat do- 
reşte să ştie insemnarea acestor două cuvinte. 

Răspundem că ambele sunt de origină engleză. Bar 
(sau „bar american”) înseamnă un local de consu- “ 
maţie în care de obiceiu nu sunt mese şi nu sunt 
scaune ca să şezi. Consumi în picioare, plăteşti 
şi pleci. 

„Detectiv” este un poliţist (in genere secret) in- 
sărcinat cu descoperirea crimelor. Mai sunt şi de- 
tectivi particulari (cum ar fi fost Sherlok Holmes), 
cari fac, în schimbul unei răsplate băneşti, acelaş 
lucru sau îţi dau informații, asupra unor anumite 
persoane pe cari le urmăresc în taină. 

LAA AAAA AAAA AAAA AAAA AA AAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAA AAAA AAAA] 


Citiţi şi răspândiţi 


„DIMINEAȚA COPIILOR“ 


AB AUIJ3T 1926. — Nr. 130 


6 LUNI 5 , 


Lui Teluţă, 
Intreaga fire râde *n soare, 
Văzduhu-i plin de ciocârlii, — 
Ce armonie... 
Răsună *n crângul nins de floare 
Comoara de copilării, 
De nebunie... 
Cu trilul sfânt al ciocârliei 
Se 'ngână tainicii zefiri; 
Doinesc izvoare... 
Ce fericiți se simt copiii 
In mijlocul întregii firi 
In sărbiitoare!... 
George Gh. Ursu-Bâriad 
———— Doc ko 


Cântec de leagăn 


de marele poet englez Tennyson 


Ce zice mica păsărică, 

In cuibul său, în zori de zi? 

— „Eu vreau să zbor, deşi sunt mică; 
Eu vreau să zbor afară, mamă.” 

— „Nu, tu să mai rămâi puţin, 

Pân' ce aripile-ţi devin 

Puternice”. Peste puţin 

Sbură afară păsărica. 


Ce zice micul copilaş 

In patul său în zori de zi? 

El zice ca şi păsărica: 

— „Eu vreau atară să mă laşi.” 
— „Nu, tu să mai dormi puţin 
Pân'ce picioarele-ţi devin 
Puternice”. Dormi puţin 

Şi-apoi plecă și copilaşul. 


din englezeşte de G., N. Tărniceru 


DIMINEAT, 
COPHLOR 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAȚIA : 
BUCUREȘTI. — Str. SĂRINDAR, 9—11. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE: 1 AN 150 Lu UN NUMAR 4 LEI 


IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


Dă 


Cântec de vară..- 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază. 


Scrisoare dela fară 


—— 


Sorei mele Ana... 


In grădina mea sosit-a 

Un craiu mândru, "mpărătesc, 

Ce-a dat viers plăcut, de vrajă 

La tot neamul păsăresc, ! 


Și-a vopsit, cu roş de aur 
Rodul pomilor, verzui, — 
ar prin cuiburi mici de păsări, 
Incălzindu-le-a scos pui... 


Peste florile de nalbă 
A "mpânzit o boare dulce, 
Ce îmbie *n fapt de seară 
Privitorii să se culce. 


„Și "mi-a pus în suflet dorul 
Doinei de privighetoare, 
lar în ochi învăpăierea 
Sfânt” a razelor de soare! 
G. Breazu-Leurdeni 
>» ——— oc kn 


SAREA 


— „Nżcule, mi-au spus copii 
Că sunt multe bogății 

In pământul României. 
Sarea ’n care loc e, ştii?” 


— „Da! răspunse tare Nicu. 
Stiu, că doar am cumpărat 
Chiar şi azi un chilogram, 


E la cârciuma din sat, 
F. Volcu 


p////j za 
A TES 


(Din minunata poveste a lui Nils Holgersson) 


dată, acum mulți, mulți ani, lupii din Sonf- 
jalt au atăcat un ţăran care umbla cu o 
sanie încărcată cu dogărie. 
Era iarna. Țăranul trecu Ljusnanul pe 
ghiaţă. Lupii goneau după sanie. Erau 
vre-o opt sau zece. Țăranul mavea cal bun, încât 
mavea nici o nădejde să scape. 

Auzind cum urlau lupii în urma lui şi văzând 
ce haită mare avea în spate, îşi pierdu minţile 
şi nu-i dădu în gând să svârle hârdaele, putinile 
şi putineele, ca să uşureze povara, ci se mulţumi 
să bată calul, care fugea cum nu mai fugise nici- 
odată. Totuşi, lupii se apropiau din ce în ce. 

Ținutul era pustiu, cea mai apropiată fermă era 
la cel puţin două mile. Țăranul vedea bine că-i 
sosise ceasul de pe urmă şi, de groază, îi în- 
ţepeniră toate mădularele. 

Deodată văzu ceva mişcându-se printre tufele de 
brazi înfipte în ghiaţă. Când văzu ce este, spaima 
îi crescu şi mai mult. 

Nu erau lupi cei care-i veneau în faţă, ci o 
bătrână cerşetoare. O chema Finnen-Malin şi era 
o adevărată vagabondă. Schiopăta puţin şi pe dea- 
supra mai avea şi o mică cocoaşă, astfel că omul 
o recunoscu de departe. 

Femeea mergea drept spre lupi, căci nu-i putea 
vedea, din cauza săniei. Țăranul înţelese că dacă 
trecea pe lângă dânsa fără s'o înştiinţeze, femeea 
ar fi căzut în chip neîndoios, pradă fiarelor. Dar 


DIMINEAŢA COPIILOR 


de Selma. Lagerlöf 


dacă fiarele sfâşiau pe bătrână, în timpul acesta 
el scăpa! | 

Bătrâna venea încet, şchiopătând, sprijinindu-se 
în băț. Era pierdută fără scăpare, dacă n'o ajuta 
el. Dar dacă oprea calul ca s'o ia în sanie, nu era 
nici decum sigur că o scăpa. Era foarte probabil 
că atunci l-ar fi ajuns lupii, şi ar fi fost sfâşiaţi: 
şi mâncaţi cu toţii: şi el şi baba şi calul. 

Tânărul se întrebă dacă nu era mai bine să jert- 
fească o viaţă, ca să scape alte două. 

Dar dacă mai târziu ar avea mustrări de con- 
ştiinţă? Dacă ar afla oamenii că a întâlnit femeea 
şi a lăsat-o pradă animalelor? 

In sufletul ţăranului începu o luptă mare. In 
cele din urmă îşi zise: 

— Mai bine maş fi “întâlnit-o. 

In clipa aceea lupii scoaseră un urlet grozav. 
Calul se înfioră, porni într'o goană nebună şi trecu 
pe lângă babă ca o furtună. 


Şi baba auzise urletul lupilor. Trecând pe lângă 
dânsa, ţăranul îi citi pe faţă că ştia ce-o aşteaptă. 
Feimeea se opri cu gura deschisă ca pentru a striga, 
cu braţele întinse ca pentru a cere aujtor, dar nici 
nu strigă, nici nu făcu vreo încercare să sară în 
sanie. Rămăsese împietrită. 

— Desigur că păream un duh rău când am tre- 
cut pe lângă dânsa, îşi zise ţăranul, încercând să 
se simtă mulţumit, acuma când era sigur de viaţa lui. 

Dar deodată începu să se frământe, parcă i-ar 


îs 


DIMINEAȚA COPIILOR 90000000000000000000000000000Â.oo.ooooeoooee PAG. 5 


fi ars ceva în piept. Nu făcuse niciodată o faptă 
rea, şi acuma, într'o singură clipă, îşi stricase toată 
viaţa. 

— Nu, orice s'ar întâmpla, strigă el deodată o~ 
prind calul, nu pot s'o las singură cu lupii. j 

Cu multă greutate izbuti să-şi întoarcă sania, 
apoi ajunse numai decât pe Finnen-Malin. 

— Urcă-te repede în sanie, porunci el cu glas 
aspru. — Era înfuriat pe el însuşi că nu pu- 
tuse lăsa femeea în voia soartei. Ai fi făcut mai 
bine să stai acasă, în loc să hoinăreşti de colo 
colo, vrăjitoare bătrână. Acuma o să murim amân- 
doi şi Negru şi eu, şi numai din pricina ta. 

Femeea nu răspunse nimic. Țăranul era însă atât 
de înfuriat, încât n'o cruţă de loc. 

— Negrul a fugit azi cinci mile, aşa că înţe- 
legi că o se ostenească numai decât. Şi povara nu 
s'a făcut mai uşoară de când te-ai urcat şi tu. 

Tălpile săniei pârâiau pe zăpadă, dar ţăranului 
i se părea că aude cum izbesc ghiarele lupilor 
şi simţea că fiarele l-au ajuns. 

— Ne-am dus, zise el. Nici pentru tine nici pen- 
tru mine nu e nici un bine că te-am luat, Fin- 
nen- Malin. 


Abea acuma deschise şi femeea gura. Până atunci 
tăcuse, ca cineva deprins cu ocările. 

— Nu înţeleg de ce nu descarci butoaele, ca să 
“uşurezi greutatea? zise ea. Poţi să te întorci mâine 
dimineaţa să le iei. 

Țăranul înţelese că sfatul e înţelept şi se miră 
că nu-i dăduse şi lui în gând asta. Dădu hăţurile 
femei, deslegă funia cu care legase butoaele şi 
începu înfrigurat să le arunce. Lupii ajunseseră chiar 
lângă sanie, dar se opriră să cerceteze ce era aceea 
ce zbura pe ghiaţă. Prin aceasta, călătorii căpă- 
tară iarăşi un mic răgaz. 

— Dacă nu ajută asta, zise Finnen-Malin, na- 
tural că o să mă arunc eu lupilor, ca să scapi tu. 

Țăranul tocmai se pregătea să arunce din sanie 
un butoi mare de bere, dar, gândurile lui luară 
altă direcţie. 

— Un om şi un cal care nau nici o meteahnă 
mar trebui să se lase mâncaţi de lupi din cauza 
unei femei bătrâne, îşi zise el. Trebue să mai fie 
vreun chip de scăpare. E sigur că mai este unul. 
Răul e numai, că nu-l pot găsi. 

“In cele din urmă începu iarăşi să împingă bu- 
toiul. Deodată se opri şi izbucni într'un râs zgo- 
motos. 

Femeea se uită speriată la dânsul, crezând că 
a înebunit. Dar ţăranul râdea de el însuşi, PI 
fusese aşa de prost. 

Acuma ştia ce avea de tăcut. Era lucrul cel ii 
simplu din lume, deaceea nu putea înţelege cum 
de nu-i dăduse -în gând mai de mult. 

„Ascultă bine ce-ţi spun, Finnen-Malin, zise el. 
E toarte frumos din partea ta ce ai spus: că o să 


te arunci lupilor. Dar nu e nevoe de asta, căci 
acuma ştiu cum putem scăpa toţi trei. Fă numai 
ce-ţi spun. Ia hăţurile şi, orice-oiu face eu, stai 
liniştită şi mână drept la Lisall. Acolo să scoli 
oamenii din somn, să le spui că sunt aici pe ghiaţă 
singur cu zece lupi şi să-i rogi să vie să mă scape”. 

Țăranul aşteptă până când lupii se apropiară din 
nou. Atunci rostogoli butoiul cel mare pe ghiaţă, 
sări şi el din sanie şi se băgă sub butoi. 

Era un butoi mare, greu, făcut ca să încapă atâta 


bere, câtă trebue pentru tot timpul Crăciunului. 


Lupii se repeziră la el, începură să muşte de 
cercuri, apoi încercară să-l răstoarne. 

Ţăranului nu-i era frică, ştia că lupii, nu pot să-i 
facă nimic, deaceea râdea în butoi. 

Deodată însă deveni serios. 

— De altă dată când o mai da peste mine vreo 
nenorocire, zise el, o să mă gândesc la butoiul ăsta 
de bere. Atunci o să-mi aduc aminte că nu trebue să 
nedreptăţesc nici pe alţii, nici pe mine. Intotdeauna 
mai este şi un al treilea drum de scăpare, totul e 
numai să-l găseşti. 

Traducere de A. C. 


Profesorul: „Câte limbi se vorbesc în Europa?” 
Elevul: „Tot atâtea câte ţări sunt!,..” 


N rea siasa 


PAG. © 90000600000040000000000000000000009e00eeeeee DIMINEATA COPIILOR 


Domnişoara „Nas-braguţ' 


„Ascultă, Ano, îi zise bătrânei sale servitoare, 
d-na Maria Bunăreanu, pregăteşte odaia cea verde, 
căci diseară îmi soseşte o nepoţică şi va sta aicea 
vreo douăzeci de zile”. 

— „Care nepoţică? întrebă Ana. Domnișoara Nas- 
Mic, d-ra Nas-Intors sau d-ra Nas-In-sus?” 

Nu vă miraţi de numele acestea, căci biata Ana, 
o femeie trecută de şaizeci de ani, nu ţine nici 
o dată minte numele persoanelor, ci singurul lu- 
cru care o impresionează şi pe care nu-l uită este 
forma nasului. Se uită la nasul fiecăruia şi apoi 
îi dă o poreclă, care pentru Ana este singurul şi 
adevăratul nume. 


Stăpână-sa, d-na Bunăreanu care îi cunoştea be- 
teşugul acesta, îi răspunse ca ceva foarte firesc: 
„Nu, nepoţica pe care o aştept acum n'are nasul 
nici prea mic, nici întors şi nici în sus, ci are 
un nas regulat, drăguţ, iar numele ei este Dorina”. 

— „Am înţeles, răspunse Ana adăugând: Nu- 
mele ei este, care va să zică, domnișoara Nas- 
Drăguţ”. 

lar după puţin, Ana grăi din nou zicând: ,Cu- 
coană, eu zic că e mai bine să nu o punem pe d-ra 
Nas-Drâăguţ în odaia cea verde. Ştiţi că nici una 
din domnişoarele cari au venit la noi na vrut să 
stea în odaia aceea mai mult de o noapte. 

Aşa o să se întâmple, de sigur, şi cu domnişoara 
Nas-Drăguţ. O să-i fie frică să stea şi să doarmă 
în odaia aceea care e colo sus şi despre care se 
spune câ......” 

— „Şi despre care se spun prostii”, îi întregi vorba 
d-na Bunăreanu. „Du-te şi fă-o gata. Nepoţica mea 
Dorina e  curagioasă, dar are nevoe de o odaie 
mai mare, cu mai mult aer şi lumină”. 


de Vasile Stănoiu 

Ana nu mai zise nimic. Se vedea însă că nu-i 
place să facă odaia până la care trebuia să urce 
atâtea trepte. 

Cum pe înserăte ‚iată că veni şi Dorina sau dom- 
nişoara Nas-Drăguţ, cum îi zicea acum Ana. 

După ce fu sărutată, îmbrăţişată de bunică-sa 
şi întrebată de sănătate şi de toate câte, Dorina 
zise: „Aş vrea să mă spăl puţin şi să-mi mai fac 
toaleta”. 

— „Ano, strigă d-na Bunăreanu, condu pe Do- 
rina în odaia ei, în odaia cea verde”. 

— „Poftim, domnişoară Nas-Drăguţ, îi zise Ana 
cu un aer, ca şi cum Dorina ar fi ştiut că o cheamă 
aşa încă dela naştere. Poftim să vă arăt odaia cea 
verde”. 

— „Ah, odaia cea verde, de cari i-a fost aşa 
frică verişoarei mele Silvia. Ci-că e plină de şoa- 
reci, de guzgani, ci-că umblă stații şi alte prostii”. 

— „Cum, d-tale nu ţi-e frică de şoareci şi de 
statii?” întrebă mirată Ana, urcând cu greu trep- 
tele scării. 

— „De loc, îi răspunse Dorina. Mai întâiu pen- 
trucă stațiile nici nu există, iar cât despre şoareci, 
ei sunt aşa de drăguţi şi aşa de mici, că nu pot 


i 


să ne facă nici un rău. Ai auzit că pe cineva l-ar 
fi mâncat şoarecii?” 

Anei nu-i plăcu felul cum vorbea d-ra Nas-Dră- 
guţ. De aceea, încercă să o cam sperie, zicându-i: 
„Hm, de, o domnişoară mică, singură colo sus, 
se întâmplă ca noaptea să auzi un sgomot neo- 
bişnuit şi......” 

— „Şi am să mă scol să văd ce este, îi răs- 


“> 


DIMINEAȚA COPIILOR 000000000900000000060006666090600000006tteee PÀG. ? 


punse curagioasa Dorina, adăugând:. „Ştiu că hoţii 
nu pot să vie pe acoperiş, iar cu şoarecii mă îm- 
pac uşor”. 

In sfârșit, iată-le ajunse la odaia cea verde. Când 
Dorina intră înlăuntru, strigă încântată: „Dar e 
o minune de odaie! Mare, cu aer, cu mobile alese 
şi cu o vedere aşa de frumoasă. Nici nu mă aşteptam 
la aşa ceva”. 

— „Să vedem cum ai să vorbeşti mâine”, îşi 
zise Ana îndepărtându-se. 

A doua zi când Ana urcă din nou treptele şi-i 
duse domnişoarei Nas-Drăguţ cafeaua cu lapte, o 
găsi pe această domnişoară veselă şi foarte mulţu- 
mită. 

„Ai dormit bine?” întrebă Ana. 

„Minunat de bine!” fu răspunsul care displăcu 
bătrânei servitoare. 

Ana eşi din nou ,dar se întoarse după puţin, 
aducând mătura şi ce mai trebuia, pentru ca să 
facă curat în odaie. 

Insă, pe când urca treptele, din lăuntru, din o- 
daie Dorina o auzea cum se vaetă şi îşi zice sin- 
gură: „Uf, multe mai sunt şi treptele acestea, mai 
ales pentru bătrânele mele picioare cari abia se 
mişcă! Ce ideie şi pe cucoana să-şi găzduiască ne- 
poatele tocmai la etajul de sus în odaia cea verde, 
par'că jos nam avea odăi destule! Şi domnişoara 
Nas-Drăguţ, căreia nu-i e frică şi care e hotărâtă 
să stea toată vremea în odaia aceasta!” 


Acum înțelese Dorina dece Ana vorbea aşa de 
rău pe socoteala” odăiei verzi. Nu-i plăcea să fie 
locuită, pentrucă îi dedea ei mult de lucru. De aceea, 
îndată ce Ana intră în odaie, îi zise zâmbindu-i: 
„Ano, am să-ți fac o rugăminte: să mă laşi să în- 
grijesc de odaia mea numai eu singură... Eu am 
să mătur, eu am să şterg praful, eu am să fac 


- Haplea vorbeşte Iatinește 


Odată Haplea avea un vecin, care se ducea în 
toate zilele la vânătoare. „la-mă şi pe mine, ca 
să văd şi eu cum se vânează”, îi se rugă într”o 
zi Haplea. 
`— „Bine, Hapleo, nai decât să vii mâine”, îi 
răspunse vânătorul. 

A doua zi, Haplea, înarmat cu un băț, căci puşcă 
Mavusese în viaţa sa, porni cu vânătorul şi mer- 
seră la balta din jos de Hăpieşti, unde se pu- 
seră la pândă. 

Nu trecu mult şi iată că se ivi un cârd de rațe 
sălbatice. Cum le zări, Haplea începu să strige 
din toate puterile: „„Raţe, uite rațe cari sboară”. 

Dar auzind glas de om, rațele se speriară şi 
sburară departe. Vânătorul îi zise atunci. lui Ha- 
plea: „La vânătoare trebuie să taci, să nu scoţi 
o vorbă, căci, precum văzuşi, vânatul se sperie şi 
fuge”. $ 

— „Să mă ierți, îi răspunse Haplea, dar n'am 
ştiut că-i aşa”. i 

După puțin timp, un alt stol de păsări se văzu 
apropiindu-se de locul unde stăteau la pândă vâ- 
nătorii noştri. Şi de data aceasta Haplea nu putu 
să tacă, ci sculându-se în picioare, începu să stri- 
ge: Paseribus, ratibus multibus! 

Rațele, sau ce mai erau, se speriară din nou 
şi fugiră. „„Măi Hapleo, dar nu ţi-am spus să 
taci?” îi zise supărat vânătorul. 

Haplea însă îi întoarse vorba zicându-i: „Bine, 
decât eu n'am strigat pe româneşte, ci am vorbit 
latineşte. De unde puteam să ştiu că şi rațele cu- 
nosc limba latină?” 

——— ks ——— 
La! şcoală: 


— Ionel, răspunde-mi la chestiunea următoare: 
ce diferenţă este într'o jumătate şi 8 şaisprezecimi. 

— 22a. i 

— lată, dacă îţi dau o jumătate portocală şi 8 
şaisprezecimi de portocală, pe care ai alege? 

— Aşi lua jumătatea de portocală. 

— Şi de ce? 

— Cu şaisprezecimile aşi pierde 3 sferturi din 
zeama portocalei. 

Din franţuzeşte de Eugenia Amuday-Loco 


peste tot curat. Şi să vezi că ai să fii mulţumită 
de cum am să fac”. 

Dorina nu mai zise civa, ci luându-i Anei mătura 
din' mână, se şi puse îndată pe treabă. 

lar Ana, coborându-se jos, se duse la doamna 
Bunăreanu şi-i zise: Cucoană, o nepoţică mai dră- 
guţă decât domnişoara “Nas-Drăguţ ma mai fost şi 
nu va fi”. 

Prelucrare de Vasile Stănolu 


PAG. 8 DIMINEAŢA COPIILOR 


i) Apucaţi pe drum de noapte, 2) Ca să ceară găzduire 


Rupţi de foame, obosiţi, Dela cârciuma „Nea Chibrit“ 
Haplea, Hăplişor şi Frosa | — „Cine e ?“ strigă crâşmarul 
Sunt, hieţii, nevoiţi p Cu un glas cam răguşit. 


3 — „E Alteța Sa Prinţesa 4) Când aud de-astfel de oaspeți, 
Şi cu Prințul de Coroană, Vin cârciumar şi servitori, 
Hai, mişcaţi-vă mai iute, | _ Alergând vin să deschidă 


Că nu cerem de pomană“ Şi se'nchină zece ori, 


DIMINEAŢA COPIILOR 


5) In odaia cea mai mare 6) Dara doua zi văd că F rosa 
Sunt, fireşte, rd a Este cam dela Hăpleşti, 
Cu mâncare, băutură Haplea, Hăplişor nu poartă 
Cât mai bună sunt oiistij. ied scumpe şi domneşti. 


7) Zice Haplea: „Ce-are-aface! E Dar la plată, Haplea spune: 


Impărat sunt eu acasă, „Zău, mă credeți, n'am un leu !“ 
Hăplişor e prinţ, iar Frosa —„Dacă mai, făcu cârcimarul, 
Din poveşti e o crăiasă “ Nu te las să pleci nici eu.“ 


c22 CAS 


9) -aaie Ce: zici, Froso ? ? 10) Ce-a mal fost t, ghiciţi, cred, lesne: 


Ce noroc pe noi a dat, „Măi gol ani, ai, vă căraţi! 
Om drăguţ, vrea să ne ţie, De poftiţi şi altă dată, 
Pe băut și pe mâncat,“ Vii de-aicea nu scăpaţi.“ 


PAG. 10 


RIKKI = TIRIEI = TAVI |». RUDYARD KYPLI 
SAU MÂNCĂTORUL DE SERPI în ROMANESTE DE Y? 


(3) (URMARE) 


Teddy îl duse să se culce şi stărui ca el să 
doarmă pe umărul lui. Rikki-tikki era prea bine 
crescut ca să muşte sau să zgârie. Dar pe dată 
ce adormi băiatul, porni să-şi facă rondul de noapte 
în jurul casei şi în întuneric se izbi de Suşundra 
şoarecele de mosc care alerga dealungul pereţilor. 

Suşundra este un micuţ animal cu inima veşnic 
îndurerată. El plânge şi bodogâne toată noaptea. 
încercând să-şi facă curaj ca să poată alerga prin 
mijlocul odăilor; dar nu reuşeşte niciodată. 

— Nu mă ucide — zise Suşundra, aproape plân- 


când. Rikki-tikki, nu mă ucide. 

Dar ce crezi tu, că un omorâtor de şerpi 
omoară şoarecii ide mosc? zise Rikki-tikki cu dis- 
preţ. 


Acei ce omoară şerpii vor muri la rândul 
lor muşcaţi de şerpi zise Suşundra mai plân- 
gătoare ca oricând. Şi cum pot să fiu sigură că Nag 
nu o să mă cutunde cu d-ta în vre-o noapte în- 
tunecată? 

— Nu e nici un pericol, zise Rikki-tikki; căci 
Nag este în grădină şi ştiu că tu nu te duci acolo. 

- Vărul meu Şua, şobolanul, mi-a povestit... în- 

cepu Suşundra. 

Dar el se opri deodată. 

— Ţi-a povestit ce? 

— Sşt. Nag e pretutindeni, Rikhki-tikki. Ar fi 
trebuit să vorbeşti cu Şua în grădină. 

— Nu i-am vorbit... Deci trebue să spui tu ce 
ştii. Iute, Suşundra, că dacă nu, am să te muşc. 

Suşundra se aşeză jos şi plânse aşa de tare încât 
lacrimile îi curgeau dealungul mustăţilor. 
Sunt un biet om nenorocit, suspină el. Nu 
am destul curaj să alerg prin mijlocul odăilor... 
Şşt! Nu trebue să-ţi spun eu nimic... D-ta nu auzi 


Rikki-tikki? Rikki-tiki îşi ascuţi urechile. Casa era 
foarte tăcută, totuşi lui i se păru că aude un foarte 
uşor foşnet asemenea zgomotului, ce lar face o 
viespe care ar umbla pe un geam sau ca o frecă- 
cătură de solzi p'o cărămidă. 

-- Este Nag... sau Nagaina, îşi zise el, care se 
târeşte dealungul burlanului din sala de baie... Ai 
dreptate Suşundra, ar fi trebuit să întreb pe Şua. 

El se furişă în odaia de baie a lui Teddy, dar nu 
găsi pe nimeni, apoi se duse în odaia de baie a 
mamei lui Teddy. In josul zidului cârpit cu ip- 
sos, fusese scoasă o cărămidă pentru burlanul de 
scurgere care eşea afară şi în momentul când Rikki- 
tikki intră în odaie el auzi p'acolo cum vorbeau în 
grădină şarpele Nag cu soţia lui Nagaina. 

Când casa va fi goală, zicea şerpoaica, va 
trebui ca şi el să plece şi atunci vom fi noi stă- 


pâni pe grădină. Intră încet şi adu-ţi aminte că va 


trebui să muşti mai întâi pe omul care a ucis pe 
Karait. Apoi să vii să-mi spui ce s'o mai întâmpla 
şi vom porni amândoi să vânăm pe Rikki-tikki. 

— Dar eşti sigură că ne va sluji la ceva de vom 
ucide atâţia inşi? întrebă Nag. 

— Foarte sigură. Când casa asta era goală, oare 
avea ea de oaspete o mangustă? Atât timp cât nu 
va sta nimeni aci, tu vei fi regele, iar eu regina 
grădinei; şi adu-ţi aminte că pe dată ce puii noştri 
vor sparge ghioacele lor acolo unde se află la loc 
sigur în pepenărie... vor avea nevoie de Haige şi 
de spaţiu. 

— Nu m'am gândit lå asta, zise Nag. Mă duc, dar 
cred că va fi zadarnic să mai vânăm după asta 
şi pe Rikki-tikki. 


(Va urma) 


s 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 11 


ŢIGANULCELSARAC 


— Poveste populară dela Ţiganii din Ardeal — 


Era odată un ţigan sărac lipit. Ţiganul acesta se 
ducea în toate zilele şi cerşea pə la case'e oame- 
nilor bogaţi. Intr'o zi se duse la o femeie văduvă 
şi-i ceru puţină pâine. Femeia ii răspunse: „Pâine 
n'am copt încă şi n'am decât grâu”, 

„Dă-mi şi grâu!” îi întoarse tiganul vorba. 

Femeia se supără şi aruncându-i în obraz un 
singur bob de grâu, îi strigă răstită: „la-l şi te 
cară!” 

Ţiganul îşi puse bobul de grâu în buzunar şi 
își căntă mai departe de drum. Intră la un boe 
şi-i zise: „Cucoane, te rog păstrează-mi bobul a- 
. Dar când 


cesta de grâu; am să-l iau la înapoiere” 


se întoarse, găina boerului mâncase bobui de grâu, 
Văzând aceasta, ţiganul zise: „Găina este a mea, 
fiindcă mi-a mâncat bobul de grâu”. 

— „A ta să fie!” îi făcu şi boerul, dându-i--o. 

De acolo ţiganul se duse la un vecin şi-i zise: „Ve- 
cine, păstrează-mi, te rog, găina aceasta; o iau 
la înapoiere”. 

Dar când se întoarse, pisica vecinului îi mâncase 
găina. 

Ţiganul cel sărac zise: „Pisica este a mea, fiindcă 
mi-a mâncat găina”. Şi plecă, luând pisica în 
braţe. 

De acolo merse la un alt boer şi-i zise: ,Cucoane, 
păstrează-mi, te rog, pisica, o iau la înapoiere”, 


ata ailih ntre $ i 4 


Prelucrare de Ali-Baba 


Dar când se întoarse, câinele boerului îi mân- 
case pisica. „Câinele este al meu!” zise ţiganul şi-l 
luă. 

Câinele îl dete altui boer, zicându-i: ,Cucoane, 
păstrează-mi, te rog, câinele; îi iau la înapoiere”. 

Când se întoarse, un bou de al boerului împunsese 
câinele şi-l omorise. Ţiganul zise: „Boul este al 
meu, fiindcă mi-a omorit câinele”. 

— „Al tău să fie!” făcu şi boerul şi i-l dete. - 

Boul îl (duse la un alt boer şi mai bogat, căruia 
îi zise: „Cucoane, păstrează-mi, te rog, boul; îl iau 
la înapoiere. Dar când se întoarse, un cal lovise 
boul şi-l lomorise. 

„Calul este al meu!” zise ţiganul şi se dusa 
călare pe cal. Trecu însă împăratul şi-i luă ţiga- 
nului calul, (de oarece calul său căzuse bolnav. Im- 
păratul, aruncându- -se pe calul ţiganului, îl goni peste 
măsură, aşa că în clipa în care ajunse la palat, plezni 
fierea în cal şi bietul cal căzu mort la pământ. 

A doua zi împăratul îl chemă pe ţigan şi-i zise: 
„Calul ţi-a murit, în schimb am să--ţi dau bani mulţi, 
foarte mulţi.” Şi împăratul îi dete ţiganului bani 
foarte mulți. pia 

Ţigahnul ajunse acum om bogat, aşa că nu mai 
avea nevoe să cerşească. Işi făcu o casă frumoasă 
şi luă în căsătorie pe văduva care îi dăduse un bob 
de grâu. 


———— 00 knn 


Legenda ecoul ui 


Eco, fiică a aerului, se îndrăgosti de Narcise, 
pe care-l urmărea în pădure, la vânătoare, pe ma- 
lul apelor sau în fundul pustiilor, sperând să ob- 
ție dela el un cuvânt binevoitor, o privire priete- 
nească sau orice altă dovadă de atenție. Osteneală 
zadarnică: un dispreț îndărâtnic era singura răs- 
plată a încercărilor ei. Cu inima sfâşiatä de du- 
rere, fiindu-i ruşine de-a se fi umilit atâta, Eco 
se retrase în desimea pădurilor, nu mai locui decât 
în peşteri şi văgăune şi slăbi într'aşa hal încât 
mu mai rămaseră decât oasele pe ea. Chiar oasele 
îi fură transformate în stâncă aşa că, în cele din 
urmă nu i-a mai rămas decât vocea, care răsună 
până "n ziua de azi în păduri şi printre stânci. 

Daniela 


aee aa 


PAG. 12 


— Legandă — 


n marea şi frumoasa noastră comună de munte 
cimitirul este aşezat tocmai în vârful dealului 
celui mai înalt. In copilăria mea — o copilă- 
rie apusă de mult — mă duceam des la cimi- 
tirul acela. Intâiu, pentru că aveam morţi şi 
morminte de cercetat şi de îngrijit şi, al doilea, 
pentrucă de nicăeri nu aveam o privelişte mai 
frumoasă. Se vedeau ca într'o măreață panoramă 
casele albe şi curate ale comunei noastre şi se 
vedea, ca un covor verde şi pestriţ, câmpia care 
se întindea la poalele munţilor, în ale căror coaste 
întemeietorii comunei îşi durase locuinţele, cari erau 
fala şi mândria noastră. 
lar o mătuşe a mea — fie-i ţărâna uşoară, căci 
şi ea doarme de mult în frumosul cimitir din vâr- 
ful dealului — îmi arăta pe rând cine doarme som- 
nul de veci în mormintele pe cari le cercetam. 
Dar într'un colţ mai retras din cimitir se găseau 
unul alături de celălalt trei morminte de cari ni- 
meni nu mai ducea grije şi peste cari iarba şi bu- 


ruienile creşteau în toată voia. De câte ori tre- 


ceam pe lângă dânsele, mătuşă-mea se simţea stră- 
bătută de un fior şi căuta să se îndepărteze cât 
mai iute. Intr'una din zile îmi spuse povestea lor, 
iar această poveste glăsueşte precum urmează: 

De mult, foarte de mult trăiau trei voinici, oa- 
meni săraci şi necăjiţi, dar drepți şi temători de 
Dumnezeu. Tustrei lucrau, scoțând pietre dintr'o 
carieră, care se vede încă la marginea comunei. 
Când plecau de acasă, îşi luau fiecare câte o lampă 
cu uleiu pentru o zi, fiindcă lucrau în pământ şi 
la întunerec, şi merinde tot pentru o zi. 


DIMINEAŢA 


COPIILOR 


á 


de N. Macedoneanul ] 

Insă, într'una din zile pământul sub care lucrau 
se prăvăli şi le astupă eşirea. Bieţilor oameni nu le 
rămânea decât să moară de foame în acea carieră, 
care acum era să fie mormântul lor. 

Văzând că nu e nici un chip de scăpare, se ru- 
gară ca Dumnezeu să primească sufletele lor şi se 
hotăriră să aştepte cu curaj să le sune ceasul din 
urmă. Până atunci, îşi ziseră să lucreze înainte a- 
tâta cât îi mai ţineau puterile. 

S'a petrecut însă cu dânşii o minune, cum mu 
se mai vede în zilele noastre. Anume, lămpile lor 
nu se mai stinseră şapte ani de zile şi nici mle- 
rindele nu li-se isprăviseră în vremea aceasta. Dar 
cei trei lucrători nu-şi dădură seama că trecuse 
atâta vreme, ci la sfârşitul celor şapte ani, când 
se stinseră şi lămpile şi se isprăviseră şi merin- 
dele, ei îşi închipuiau că nu trecuse la mijloc de 
cât o singură zi. Şi nu se uitau că părul din cap 
le crescuse mare de tot şi că barba le ajunsese până 
la genunchi. 

Când rămaseră pe întunerec şi fără mâncare, 
pieri şi mădejdea că ar putea să scape. Cu toate 
acestea, fiecare dintr'inşii avea câte o dorinţă. Aşa, 
cel dintâiu zise: „Nu doresc altceva decât să văd 
încă odată lumina zilei şi apoi să mor.” Al doilea 
zise: „Eu doresc să mai stau odată la masă cu ne- 
vasta şi copiii şi după aceea să mor.” 

La rândul său al treilea lucrător grăi zicând: 
„Dorinţa mea este să pot trăi încă un an acasă 
cu toţi ai mei şi apoi să mor.” 

Dumnezeu din ceruri le ascultă rugămintea şi 
le dede putinţa să iasă din pământ. Primul lu- 


oil mii 


DIMINEAȚA COPIILOR 00000000000000Â00000000000000000000000000ooe PAG. 13 


crător ieşi cel dintâiu, văzu lumina zilei, cerul 
albastru şi câmpul verde, apoi se prăbuşi la pământ 
şı rămase mort pe loc. 

Eşiră şi ceilalți doi şi se duseră drept la satul şi 
la casele lor. Dar nimeni nu-i mai recunoşteă, 
aşa de mult se schimbaseră. 

„Cum nu ne mai cunoaşteţi?” ziceau ei trişti 
şi amărâţi, „suntem bărbaţii voştri şi nu lipsim 
de acasă decât de o zi.” ` 

— „Sunt şapte ani de când au murit bărbații 
noştri”, le răspundeau ele, „şi n'aveau barbă şi 
nici părul aşă de mare”. 

Cei doi lucrători cerură atunci să le dea foar- 


feci, ca să-şi taie părul şi barba şi săpun, ca 
să se spele. 

După ce se tunseră şi se spălară, şi se dichisiră, 
îi recunoscură şi nevestele şi copiii şi avură o 
mare bucurie. Le  gătiră mâncăruri gustoase şi 
le întinseră o masă cu tot ce aveau mai bun. 

Dar unul dintr'înşii abia isprăvise de mâncare, 
că închise ochii şi muri. Al treilea trăi un an: în- 
treg şi muri tocmai în ziua în care împlinise 
anul de când scăpase din pământ. Rând pe rând, 
mormintele lor au fost făcute unul lângă altul 
şi aşa au rămas până în zilele noastre. 

N. Macedoneanul 


| belele belele ll ll LL) Lele ele elle eee LL LL LL III LILI LLIIIITTITTILI 


fost odată o găină şi un cocoş cari au avut 

o grămadă de pui, dar ce folos că mai 

„pe toţi i-a tăiat stăpânul şi dor doi cocoşei 

ARW mititei s'au ales. Şi lau botezat pe unul 
Pintenatul şi pe celalt Moţatul. 

Acu Pintenatul şi Moţatul se jucau cât era ziu- 
lica pe gunoiul din fundul curţei, ba mai ciugu- 
lind de ici „ba de colo, ori luându-se la luptă între 
ei ca să-şi încerce puterile. 

Intr'o zi Pintenatul se ridică cum putu sus pe 
gard şi câtă în toate părţile doar o vedea pe un- 
deva niscai boabe în depărtare că era cam flămând. 
Nu văzu nimic decât dincolo de gard o lighioană 
lungită jos pe pământ făcând pe mortul în păpuşoi. 

— Oare ce să fie? se întrebă cocoşelul. Măi, 
tu ăla de colo, cine eşti? 

Lighioana ridică niţel capul, câtă la cocoşel şi 
îi răspunse: | | 

— Da tu nu mă cunoşti? 

— Dacă nu te-am văzut de când sunt! Nu care 
cumva oi fi rudă cu Grivei al nostru? 


de Lia Hârsu 


Vezi că el nu văzuse încă vulpe până atunci. 

— Ba chiar frate cu el, răspunse şireata de vulpe 
care pricepu cu cine are deaface. 

— Şi ce cauţi aici? întrebă cocoşelui. 

— Mă cam doare o ureche şi auzii că p'aici pe 
lângă gard ar fi nişte râme de cele grase ca să-mi 
fac niţică untură de râmă să-mi pui în ureche. 
Când auzi Pintenatul de râme grase, îi lăsă gura 
apă. 

— Da unde's, făcu el lacom. 

— Ia paci, pe lângă gard. Dă-te jos şi vin 
să ţi-le arăt. 

— Aşi veni eu da nu pot sbura că mi-a tăiat 
chiar azi bucătăreasa aripile, ca să nu o iau hai-hui 
din ogradă. Da o să trimit mâine pe frate-meu 
Moţatul că el poate sbura. 

— Ba eu zic să veniţi amândoi că te-o ajuta 
el să zbori, zise vulpea, şi auzind glas de om 
p'aproape, o şterse cât ai clipi în pădure. 

Pintenatul alergă într'un suflet acasă şi povesti 
ce şi cum. Cocoşul cel bătrân şi găina.crezură cu 


AISI 


PAG. 14 990900000000000000000ooooooeeoeeoeoooeoeeoee D MI NEATA COPIILOR 


adevărat că lighioana era un câine, frate cu Gri- 
vei şi ziseră: | 

— Să mergem şi noi mâine cu copiii să ne os- 

pătăm că mam mai mâncat râme de nu se mai 
ţine minte. 
___ A doua zi se duseră cu toţii la marginea gardului 
dar fiindcă Pintenatul nu putu sbura „găsiră o gau- 
ră în pământ la marginea gardului şi tot râcâind 
de zor, cu toţii lărgiră gaura ca să poată trece 
apoi prin ea. 

Cătară la dreapta, cătară la stânga, scormoniră 
pământul, dar de râme nici pomeneală. 

— Să ştii că ne-a minţit Pintenatul, zise cu ciudă 
Moţatul, ori că la tras pe sfoară pe tontul de pin- 
tenat vre-o şireată de vulpe. 

— Ce face? se răsti Pintenatul, eu tont? Să ştii 
no înghit eu nici în ruptul capului. Hai să ne luăm 
la luptă. | 

— Hai. ' 

Găina sări să-i împace, dar cocoşul cel bătrân 
o potoli zicându-i: 

— Lasă-i soro, că aşa mă luptam şi eu cu frații 
mei când eram tânăr. 

Și unde mi se umilară cocoşeii în pene, unde 
începură a râcâi cu ghiarele în pământ, apoi se 
repeziră unul într'altul şi se ciocniră cu ciocul până 
se tăcură numai sânge. La urmă, Pintenatul, fiindcă 
era mai slab, căzu istovit la pământ. 

In vremea asta, iacă şi vulpea că venia într'un 
suflet să dea iama în păsări. Când o zăriră coco- 
şul şi găina, o cunoscură. Incepură a cârâi înspăi- 
mântaţi cât îi ţineau picioarele. De spaimă nu mai 
nimeriră gaura şi săriră clae peste grămadă peste 
gard. Vezi că le dăduse frica putere. 

Bietul Pintenatul, cum zăcea ostenit şi biruit la 
pământ, cercă şi el să se scoale, dar nu-l ajutară 
puterile. Vulpea se repezi la el şi cât ai clipi îl 
stăşiă tot, apoi sătulă şi mulţumită porni să dea 
şi de alţi proşti ca el ca să-i tragă şi pe ei pe 
sfoară. 

Lia Hârsu 
i VYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYVYYYYYYYYYY 
Nu mănânc! 


Un om se duse la un doctor, să-l consulte. 
il întrebă doctorul. 

— „Nu mănânce”. 

După o lungă cercetare, doctorul îi zise: 

— „Ce ai, dece nu mănânci”? 

— „Nu mnăâne”, d-le doctor. 

— „N'ai poftă?” 

— „Ba am”. 

— Ei, atunci dece?” 

— „Nu mănânc” fiindcă n'am ce mânca, d-le 
doctor. 


„Ce ai?” 


Trimisă de Ana Negru.-Câmpina 
TITI TILL LL LL LL LL LL LL Lele belele ele a all] 


Citiţi „Of şi Tepeluş“. 


Doctor... „Frica de moarte“ 


Era odată un om gras, dar aşa de gras, că erau 
multe porţi prin cari nu putea trece. Şi zi de zi 
se îngrăşa mai rău. De altfel, cât era ziua de 
mare şi noaptea de lungă, nu făcea decât să mlă- 
nânce, să bea! şi să doarmă. Ajunsese nenorocitul de 
el că nu se mai putea ține pe picioare. 

In sfârşit, într'o zi se duse la! un doctor cerându-i 
un leac împotriva grăsimei. 


mi-ai cere. 

Doctorul, care era om deştept şi priceput, îl exa- 
mină, îl ciocăni pe spate şi pe piept, îi pipăi 
pulsul şi după aceea, încruntând sprâncenele, îi zise 
cu un aer foarte serios: „Nu-i nimic de făcut. Vei 
muri peste şapte zile, aşa că e în zadar să-ţi mai 
dau doctorii”. 

Bietul om' se întoarse acasă speriat şi îngrozit. 
Din clipa aceea nu mai mânca, nu mai bea şi toată 
noaptea nu mai putea închide ochiul. Socotea me- 
reu nu numai zilele, ci şi ceasurile şi minutele ce 
mai avea de trăit. . 

Şi la gândul că îi se apropie moartea slăbea vă- 
zând cu ochii. Din zi în zi devenea mai slab, mai 
subțirel. 

Aşa intră el în ziua a şaptea, când doctorul îi 
spusese că va trebui să moară, dar se mira şi nu 
putea înțelege, văzând că trăeşte încă. 

Trecu şi această zi şi sosi ziua a opta. El continua 
să trăiască. Se duse din nou la doctor şi-i zise: 
„lată că au trecut opt zile de când am fost la dum- 
neata şi n'am murit încă”. 

— „Dar acum eşti gras sau slab?” îl întrebă docto- 
rul zâmbind. 

— „De slab, sunt foarte slab, răspunse el, frica 
de moarte a făcut să-mi piară toată grăsimea”. 

— „Tocmai aceasta a fost doctoria mea”, îi lămuri 
doctorul. Pentru dumneata cel mai bun doctor 
a fost... „frica de moarte”. 


Prelucrare de Marin Opreanu 
TD ——— 


——— doc: 
Ghetele lui Hăplinescu 


Hăplinescu, — cred că ştiţi că e văr primar cu 
Haplea — îşi cumpărase o pereche de ghete noui, 
fiindcă acelea pe cari le purta erau numai găuri 
şi făşii. 

Ghetele cele noui le cumpărase dela un cismar 
bun şi erau după ultima modă. Ce făcu însă deş- 
teptul de Hăplinescu? După ce le încălţă, îşi zise: 


„De ce să le port numai pe ele şi să le rup? Mai 


bine să caut să mă ţie cât mai mult”. 

Şi... peste ele îşi încălță şi perechea de ghete 
vechi şi rupte. Urmarea a fost că Hăplinescu al 
nostru nu mai putea umbla de loc, 


a 


„Fă-mă ‘să slăbesc, 
să fiu şi eu om ca toți ceilalți oameni şi îți dau oricât 


- 


CONCURSUL 


La acest nou concurs oferim următoarele 5 premii : 
PREMIUL |.— Zece volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“, 
Un volum „Lir şi Tibişir“ ediţie de iux şi „Inohi- 
saarea de flori“ de Max Nordau. 
PREMIUL |I.—Un abonament gratuit pe timp de 6 luni la „Di- 
mineaţa Copiilor“. 


I) Joc în spirală 


6 nonnnonoono 5 1-2 Măsură de timp 
E E 4 i R 2—3 Râu 
3—4 Pla 
o a -o 3—4 Planetă 
D 30000 4 4—5 Metal 
A 5—6 Continent 
aa 6—7 Țară 
y Ae 7—8 Ţară 


ooonnonp 8 


3) Joc în pătrat 

© casă boerească 

B ceartă 

m  obiceiu urât 

E metal 

E O insrrument muzical 


orizontal şi vertical la fel 


LUNAR No. 11 


PREMIUL III.—Zece volume „Biblioteca Dimineaţa“ şi „„Bibiio- 
teca Tineretul“: Nr. 1, 2. 3 şi 4. 

PREMIUL IV.—Două? colecţii broşate a câte 10 numere din 
„Dimineața: Copiilor“. 


N 


) Joc triunghiular 
B 43 Stat European 
tă Oraş European 
Arbore 

Peşte 

Plantă 

Vocală 


orizontal şi vertical la fel 


4) Ghicitoare 
Ghiciţi vă rog; la hârtii mă lipiţi 
Pe câte-un colțişor umil 
lar dacă cumva inima mi-o striviţi, 
Devin de îndată ca vestitul Nil. 
Băeţi şi fete, de voiţi atunci să mă vedeţi, 
Prin Roma frumoasă, vă poftesc, treceţi. 


Pentru concursul de desen 


Cele mai multe din schițele și vederile ce ni-S'au 
trimis până acum pentru concursul de desen, nu 
arată de unde sunt luate, Sunt sau nu Sunt ori- 
ginale şi ce reprezintă. Aducem, deci, la cunoștința 
celor ce iau parte la concurs, că ei trebuie să 
spuie lămurit ce reprezintă bucăţile trimise de dân- 
şii, din localitate sunt şi sunt ele originale 
sau copii. 

Mai spunem cu prilejul acesta că cititorii cari 
stau la oraș, pot să ne trimită vederi şi de acolo, 
căci şi la oraşe se găsesc destule lucruri de de- 


care 


senat și fotografiat. 
LII LL LL lee belele 
Citiţi 


Inchisoarea de flori 
Preţul 20 LEI 


Cuvinte inutile: 
Un pescar puse deasupra prăvăliei firma aceasta: 
Aci se vinde peşte proaspăt. 

Un trecător se apropiă de negustor şi-i zise: 

— Ce caută aci cuvântul proaspăt? D-ta vinzi şi 
peşte stricat? 

Cuvântul „poaspăt” fu şters. 

A doua zi un client observă: 

— Dece „se vinde”? Ştiu, că doar nu faci colecție. 

Stăpânul şterse „se vinde”. 

— Ce însemnează cuvântul „aci''? întrebă o doam- 
nă; crezi d-ta! că o să mergem să luăm peşte de la 
brutărie? 

Vânzătorul crezu că, în sfârşit, nu mai era nimic 
de zis când un domn intră furios în prăvălie: 

— Nu înţeleg pentru ce mai serii „peşte” pe firmă; 
nu miroase şi de la 1 km. distanță? 

Pe firmă nu mai scrie nimic. 

Trimisă de Eugenia Amuday-Loco 


Dreptatea iese ca untul de lemn deasupra apei. 


nia a 


PAG. 16. 000000000000000000000000000000000oooooooeooe DIMINEAȚA COPIILOR 


De vorbă cu cititorii 


Marg. Geor.-Deva. — Mică domnişoară, asteaptă să 

mai creşti, să mai înveţi carte şi după aceea să te 
apuci de a scrie lucruri bune de publicat. De o camdată 
citeşte ce scriem noi cei mai în vârstă. 
„Găl. C.-Ploeşti. — Poezia ”"Dormiţi uşor!” fiind de alt 
cineva, d-ta n'ai dreptul să o semnezi, precum nici noi 
navem dreptul să o publicăm. Şi am vestit doar de 
nenumărate ori să nu ni-se trimită bucăţi făcute de alţii, 
căci n'avem ce face cu ele. 

Şt. I. St.-Loco. — Poeziile trimise de d-ta, prin forma 
lor, se adresează altui public decât cititorilor obişnuiţi 
ai revistei noastre. Te sfătuim cu prilejul acesta să nu 
tratezi subiecte în cari e vorba de lucruri pe cari mai 
avut cum să le cunoşti, cum e, de pildă, poezia „Prin 
deşert”, poezie care, în mod fatal, e forţată şi arti- 
ficială. Cât despre povestea „Isteţimea unui soldat”, am 
publicat mai de “mult una asemănătoare. 

Ros. I. Ai.-Loco. — Credem că ţi-am mai răspuns 
că din lipsă de spaţiu, nu putem blica „Peripeţiile 
sezonului”. De asemenea din ghicitorile trimise de d-ta 
unele sunt foarte cunoscute, iar altele au fost publicate 
în revista noastră. De sigur că răspundem la revistă 
pentru manuscrisele ce nu publicăm şi cari nu se îna- 
poiază, ci se distrug. 

M. AR.-Loco. — „„Miosotis”. Dragul nostru cititor, nu 
uita că eşti un copitaş în clasa a 3-a primară şi că mi 
cunoşti încă nici ortografia, nici punctuaţia şi nici modul 
cum se scrie o poveste, cum se face legătura de fraze 
etc. Aşa dar, până ce creşti mai mare şi înveţi mai 
multă carte, continuă să fii cititor. Mai târziu îţi va 
veni şi d-tale rândul să scrii bucăţi bune de publicat. 

E. I. A.- Moinești. — Răspunsurile elevilor din glumele ce 
aţi trimis nu sunt de spirit, ci arată că acei elevi mau învă- 
tat carte, iar astfel de elevi noi nu-i putem da ca model. 

Povestirea „De-a soldaţii” este o simplă întâmplare, 
fără vreun interes deosebit. 

R. I. A.-Loco. — Regretăm că nu-ţi putem publica 
nouile ghicitori trimise, fiindcă mai spus de unde le-ai 
luat. In chestiunea romanului ţi-am răspuns în numărul 
trecut. Pentru aparat fotografic adresează-te mai bine 
unui magazin special, unde ţi-se vor da toate lămuririle. 

ION. N. PET.-Loco. — Ţi-ai dat o frumoasă oste- 
neală să extragi atâtea glume, însă din principiu nu 
publicăm glume apărute în reviste româneşti şi cari nici 
vechi nu sunt. Mulţumindu-ţi, aşa dar, de osteneală, re- 
gretăm că nu le putem publica. 

BOR. H.-Reni. — Anecdota cu „S'a furat luna” este 
scrisă cu destule greşeli de limba română. Aşa, de exem- 
plu, nu se scrie „nopţiile” cu doi î, cum ai scris 
d-ta, ci nopțile, cu un singur î. Te sfătuim aşa dar, 
să înveţi mai bine limba română. 

EUG. AM.-Loco. — Iți publicăm trei din glumele tri- 
mise. Poezia cu „Dorel şi Azorel” nu prea merge. Vezi 
şi d-ta: Nu se zice fămbăloiu, ci tămbălău şi ca atare 
nu poate rima cu război. Al doilea: Cuvântul recon- 
ciliați e un neologism, care nu merge în astfel de ver- 
suri. Ii mai lipseşte şi acţiunea. D-ta fiind la primele 
încercări poetice, e natural ca să nu poţi reuşi din 
capul locului. 

Lelia III] 


Inchisoarea de flori, 


Dând un pol, toți vă grăbiţi, 
S'o luaţi și s'o citiți 
$ 


GHICITORI 
Cine mă "'nţelege, cuvinte alege. 
(027409). 
* * x pai 
Strigă noaptea, că' vine moartea. 
(vnvaanong) 
** x a f 
Incepui o cusătură fără pic de tivitură? 
(2414D) 
**x 
Ghicitoare tătărească, cine-o ghici-o, să se fe- 
rească. 
(puv>d)) 
Wodan 
———— DOC k i 


Fiind ora de limba română, profesorul zice: 

— „Ascultaţi, copii! Imi veţi face fiecare o com- 
poziţie despre biciclete în care doresc să fie cel 
puţin cincizeci de cuvinte.” > 

Copiii se pun pe lucru. După puțin timp, profe- 
sorul observă că, Nicu a isprăvit. Foarte mirat îl 
cheamă pentru a-i citi compoziția, care conținea: 

— „Tatăl meu are o biciletă. Ducându-se eri în 
oraş, trecu peste şinele tramvaiului. Dar, se împie- 
dică şi căzu. La sculare văzu că bicicleta s'a stricat.” 

— „Dar bine, Nicule, compoziţia ta nu conţine nici 
cel mult treizeci de cuvinte. Unde e restul?” 

— „Restul? Restul la spus tatăl meu când a venit 
acasă!...” N 


k +> 
Mama (către Sandu): „Inchide uşa că vin muştele. 
Sandu: „Spune-le că nu suntem acasă. 
Trimisă de Paşcanu |. Dumitru-Looo 


Jea — 


Gloată 


SUCARD, SUCHARD şi iar SUCHARD! 
Strigă lumea toată — 
De aceea la .cofetării 
Este atâta gloată. 
——— m ——— 
Nerodul întâi grăeşte şi în urmă se gândeşte. 


.. ° 
La multe cine se gândeşte nici una nu isprăveşte. 


k k k? 
Ce s'a dus pe gât de lup nu mai vede soare. 


kok k 
Nu vinde pepeni la grădinar. 
s.. 


Cine întreabă de. două ori, nu greşeşte nici odată. 


+ $ 
Nu se scoate uşor mielul din gura lupului. 
+. 


Altul să te laude, nu gura ta. 


, 


Atelierele „ADE VERUL“S. A. 


C DIMINEATA 
| 121 COPIILOR 


Dinecroa: N. BATZARIA 


Citiţi în acest număr: 


„JUCATORUL NEASTAMPARAT” 


PREŢUL, LEI 4 


Cu literă mare sau mică ? 


Cititorul nostru N. Mih. dela Craiova este în în- 
curcătură ori de câte ori e nevoit să scrie, desigur, 
nu la începutul frazei, cuvintele domn, doamnă şi 
domnişoară. 

Cum trebue scrise aceste cuvinte în corpul frazei 
cu literă majuscuă sau minusculă? Aşa ne întreabă 
cititorul nostru. 

Răspundem. Aceste cuvinte, nefiind nume proprii, 
ci substantive comune, nu e nici un motiv să fie 
scrise în corpul. frazei cu literă majusculă. De aceea, 
să scriem: „lubite domnule Ionescu, Onorată doamnă, 
stimată domnişoară”. 

lar prescurtate e mai bine aşa: „A venit la noi 
d. Ionescu”. „Azi a plecat la băi d-na sau d--ra 
Petrescu”. 

Cu ocazia aceasta spunem că pe plic, atunci 
când scriem adresa, nu e nevoe să începem cu 
*„Domniei Sale”, ci să scriem direct „Domnului” 
Doamnei sau Domnişoarei Cutare”. 


Petele de pe hârtie. 


Un cititor ne întreabă cum ar putea scoate şi 
şterge petele de cerneală sau de altceva, făcute 
pe caete sau pe cărți. 

Mărturisim că nici noi nu prea ştim. Hârtia nu 
e o stofă, care să se poată spăla şi curăța. 

Ştim însă altceva: anume că cel mai bun lucru 
e să ne ferim de a păta caetele sau cărţile noastre, 
să avem toată grija şi să nu le murdărim. E sfa- 
tul cel mai prețios pe care îl putem da. 


„Fluviu'' şi „râu'' 


O cititoare — se vede că nu prea i-a plăcut geo-- 
grafia — nu întreabă care este deosebirea dintre 
fluviu” şi „râu”, 

»Fluviu”, drăguță cititoare, este. acel curs de apă 
care se varsă într'un ocean sau într'o mare, 

lar „râu” este cursul de apă, “care se varsă 
întrun fluviu sau într'alt râu. Dunărea, de exemplu 
este un fluviu, pentrucă se varsă în Marea Neagră, 
pe când Oltul este un râu, pentrucă se varsă în 
Dunăre. De asemenea Dâmbovița este un râu, pen- 
trucă se varsă...., dar dorim mai bine să ne răs- 
pundă cititorii unde se varsă Dâmboviţa. 


Unul care vrea să fie scriitor. 


Cititorul nostru Pet. D. Focşani arde de dorința 
de a fi scriitor. O dorință cât se poate de fru- 
moasă. 

Pentru îndeplinirea ei se cer, însă, câteva lucruri 
şi anume: Să ştie el mai mult decât aceia pentru 
cari vrea să scrie, să aibă adică o învăţătură mai 
temeinică, să poseadă bine limba, să fie stăpân 
pe subiectul pe care vrea să-l trateze, să aibă 
gust estetic, un stil plăcut şi experiență destulă. 

Scriitor nu poate deveni unul care abia ştie forma 
literelor sau a cărui întreagă învăţătură se măr- 
gineşte la cele 4 operaţii, la câteva reguli de gra- 
matică şi la cunoaşterea fluviilor sau munţilor din 
Europa. 

Aşa dar, mai înainte de a fi scriitor, sileşte-te să 
capeţi învăţătură, citind mult, văzând multe şi ob- 
servând multe. Să nu te crezi scriitor, dacă reuşeşti 
să faci o istorioară de câteva rânduri sau o poe- 
zicară oarecare de câteva versuri. 

Dar n'au început tot aşa şi scriitorii mari? Aşa au 
început, dar n'au publicat decât atunci când au 
reuşit să scrie bine şi frumos. 


Românii transnistrieni. 


Un cititor ne întreabă ce sunt aceşti Români şi 
ce înseamnă cuvântul „,Transnistrieni”, 

Răspundem, Românii transnistrieni sunt Români 
cari locuese dincolo de Nistru, în Ucraina şi în 
Rusia de Sud. Cuvântul „transnistrian” e format 
din prepoziţiunea latină „trans” care înseamnă 
dincolo şi „nistrian” de'a fuviul Nistru. í 

Românii Transnistrieni sunt frați de sânge şi 
de limbă cu noi şi sunt la fel cu Românii din 
Basarabia. 

In număr de vreo lşapte sute de mii, ei îşi 
păstrează până astăzi şi graiul şi portul şi obiceiurile 
româneşti. De sigur, nu sunt fericiţi, căci se găsesc 
în robia străină şi îndură multe rele. 

Şi nu sunt fericiţi şi mulţumiţi nici ceila'ți Ro- 
mâni, cari trăesc în ţări străine şi sunt supuşi 
străinilor. 

Copii, când veţi fi mari, să vă aduceţi aminte de 
Românii care nu sunt liberi şi să le dați tot 
sprijinul şi ajutorul.