Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages201-250

Suedezii jură să asculte de Gustav Vasa. 


Dar adevărul este că nici n'avea de gând să-şi țină 
promisiunea, de oarece trei zile mai târziu dete o poruncă 
nouă, ca prizonierii să fie omoriţi în închisoare, fără să fie 
lăsat în viaţă unul singur. 

Tatăl lui Gustav fu printre cei dintâi, care au fost u- 
cişi mişeleşte. Şi pe micul Gustav îl aștepta aceiași soartă! 
tristă, dacă nu izbutea să scape din închisoare. Scăpă cu a- 
jutorul unei trânghii, pe care se lăsă în jos, după ce ii le- 
gase un capăt de zăbrelele dela fereastra închisoarei. 

Micul Gustav fugi îngrozit de ceeace văzuse în închi- 
soare, însă nemângăiat si furios din pricina uciderei iu- 
bitului său tată. De aceea, cu toate că era încă prea tânăr, 
işi jură să nu se liniștească, până ce nu răzbună moartea 
tatălui său, alungând din Suedia pe regele Cristian şi oa- 
stea acestuia. 2 

Deocamdată, avea de făcut altceva: să meargă în vre- 
un loc, unde să fie în siguranţă. Ştia că dacă e prins de 
soldaţii regelui Cristian, va fi omorît fără cruţare. De a- 
ceea, stătea ascuns o bucată de vreme, apoi făcea o bu- 
cată de drum, iar se ascundea pentru câtva timp. La urmă, 
ajunse la coliba unui om sărac, care îi dete adăpost, pre- 
cum şi haine de ale fiului său. 

Imbrăcat ca un ciobănaş sărac, Gustav porni din nou 
la drum, mergând multe zile și multe nopţi, singur de tot, 
până ce dete peste stăpânii unor cirezi de boi. Stăpânii ci- 
rezilor îl luară în slujba lor. Gustav era mulțumit, de oare- 
ce în felul acesta putea merge la oraş, fără să fie recunos- 
cut de soldaţii danezi. lar la oraş, Gustav credea că va găsi 
oameni, care să-l urmeze şi să se răscoale împotriva rege- 
lui Cristian. 

Insă, cât de mâhnit şi descurajat a rămas tânărul şi 
viteazul Gustav! 

La oraș n'a găsit pe nimeni, care să asculte. de îndem- 
nurile lui la răscoală și să-i dea o mână de ajutor. Toată 
lumea era îngrozită de regele Cristian, aşa că mavea de 
loc curajul să se răscoale si nici-o încredere în Gustav, 
care nu era decât un băiat tinerel. 

Sărmanul Gustav se găsea acum într'o stare foarte 
grea. In oraș se aflase cine este și se răspândise vestea că 
el îndemna pe oameni să se răscoale împotriva regelui 
Cristian. Se găsea, prin urmare, în primejdia de a fi prins 
de soldaţii regelui şi trimis la spânzurătoare. A aflat chiar 
că soldaţii lui Cristian îl căutau peste tot din noaptea în 
care izbutise să fugă din închisoare. 

De aceea, n'avea altceva de făcut decât să fugă din o- 
raș cât mai repede și să se ascundă undeva, însă nu la stă- 
pânii cirezilor de vite, de oarece se aflase că el, Gustav 
Vasa, este micul ciobănaș. 

Gustav Vasa se găsea, aşa dar, într'o stare din cele 
mai grele, Navea bani, mavea prieteni, care să-l ajute, 
hainele îi erau nişte zdrenţe. Era aşa de sărac, încât n'a- 
vea cu ce să-şi cumpere o bucată de pâine. 

Totuşi, nu era vreme de stat si de gândit. Trebuia să 
fugă din oraş, unde putea fi prins în tot mom. I Fugi 


Gustav Vasa îndemnând pe Suedezi să se răscoale, 


flămând şi cu inima rănită de durere. Nu ştia încotro 
merge, precum nu ştia soarta ce-l așteaptă. Ă : 

Ştia însă un singur lucru. Anume, atâta timp cât va 
fi în viaţă, nu se va lăsa de hotărîrea de a face şi încerca 
tot ce era cu putință pentru liberarea Suediei de sub stă- 
pânirea regelui Cristian. ; ; 

Şi aşa, rătăcind la întâmplare şi flämånzind cu zilele, 
scăpând deseori ca prin minune de primejdia de a fi prins, 
Gustav Vasa ajunse intr'o zi la un orăşel unde sute de 
oameni erau strânşi pentru o serbare. ă 

Zdrenţăros si flămând, cu picioarele însângerate şi cu 
ochii plini de lacrimi, Gustav merse în mijlocul acestor 
oameni si îi rugă să-l asculte, fiindcă are să le spună ceva 
de mare însemnătate. Cei strânşi la serbare îl priviră cu 
milă, dar si cu un simțimânt de simpatie, de oarece Gustav 
era un tânăr chipeș. zi a 7 

Gustav începu să le povestească despre cruzimile si 
fărădelegile făcute de Danezi împotriva Suedezilor aduşi 
în stare de robie. Le povesti cum regele Cristian, om rău 
şi crud, îşi călcase cuvåntul si ucisese in închisoare pe tatăl 
lui Gustav si pe multi alți patrioți suedezi. De asemenea, 
le spuse că ar fi vrut să-l ucidă si pe dânsul, dar că a izbu- 
tit să scape din închisoare. 

Văzând că oamenii îl ascultă si se înduioşează, Gustav 
le povesti că soldaţii danezi îl urmăresc, şi-l caută peste 
tot şi că au să-l omoare, dacă izbutesc să-l prindă. „Insă, 
își încheie el cuvântarea,pentru noi, Suedezii, nu e altă scă- 
pare, decât să ne răsculăm și să alungăm pe Danezi din 
tara noastră”. 

Când Gustav îşi isprăvi cuvântarea, cei veniţi la oraș 
cu gândul să petreacă si să se distreze, fură așa de impre- 
sionati si mâniaţi de cele auzite, că se ridicară ca un sin- 
gur om și jurară să-și dea cu toții mâna, ca să alunge pe Da- 
nezi din Suedia. Il aleseră numai decât pe Gustav Vasa ca 
şef al lor, cu toatecă, aşa cum am spus, Gustav era un 
băiat tânăr, şi se legară faţă de el cu jurământ să-l urmeze 
oriunde i-ar duce. 

Din ziua aceasta, viaţa lui Gustav Vasa se schimbă cu 
desăvârşire. In loc de a fi omul, care se ascundea mereu 
şi era urmărit peste tot, ca să fie omorit, se găsea acum în 
fruntea a mii de Suedezi, oameni plini de curaj şi hotăriți 
să moară pentru dânsul. pie 

Când văzu că are o oaste destul de numeroasă și vi- 
tează, Gustav porni împotriva Danezilor si, una după alta, 
câștigă mai multe victorii, Sfârșitul a fost că regele Cri- 
stian si soldaţii săi au părăsit pentru totdeauna Suedia. 

Suedia era acum liberă. In bucuria, în dragostea şi re- 
cunoștința lor peniru Gustav, Suedezii îl rugară să le fic 
rege. Dintru început, Gustav n'a primit aceasta, spunânu 
că el nu vrea altceva, decât să le ajute să guverneze țara. 
Cu toate acestea, şase ani mai târziu a trebuit, spre nes- 
pusa bucurie a poporului suedez, să consimtă a fi încoro- 
nat ca rege, fiind numit Gustav I-iu, însă în Istorie fiind 
mai cunoscut cu numele de Gustav Vasa. 

A fost încoronat cå rege în anul 1523 (Gustav Vasa era 
atunci în vârstă de 27 de ani) si a domnit până la 1560, 
când a încetat din viață. 


N. BATZARIA 


MICI 


POVESTEA UNUI PISOIU 
CARE A FUGIT DE ACASA 


15) Micicy, Bobby şi Saxa întorc casa pe dos 


Cioburile stau nemișcate lângă masă. A alunecat peste 
ele şi faţa de mătase, de pe mesuţa lustruită. Nimic nu se 
mișcă. După ce le mai miroase un pic şi mai trage cu laba 
să se convingă (nu ştiu de ce), Micicy le întoarce spatele 
dispreţuitor ca unul ce şi-a făcut datoria şi nu mai are ce 
căuta acolo. 

Trece în camera Puicăi, după ce a mai dat câteva labe 
şi-a rupt chiar un colţ (pe care doamna Grigoriu îl privea 
cu atâta plăcere şi grije cum creştea) al unui „Asparagus”! 
ce atârna până la pământ ca un val de dantelă verde. 
Nici acolo nu s'a scos covorul de pe divan şi-au mai rămas 
printre perne păpuşa Puicăi şi clownul cel caraghios cu 
nasul mare şi roşu şi îmbrăcat jumătate în galben, jumă- 
tate în albastru. 

De multă vreme stau clownul și. păpuşa între perne, 
liniștiți si nemişcaţi. Păpuşa are o rochiţă roză de tafta cu 
volănaşe şi e blondă si rumenă ca Puica. Stă foarte mân- 
dră şi țâfnoasă în colţul ei. Clownul, spre deosebire de to- 
varășa lui, te pofteşte cu un surâs binevoitor. E numai voe 
bună, cu faţa lui caraghioasă, cu picioarele şi cu mâinile 
lui lungi de-a ocupat jumătate din sofa. 

Pe Micicy îl atrage nasul roşu, pentrucă i se pare că e 
de mâncare. Ii dă cu laba. Clownul se apleacă înainte. Mi- 
cicy îl ia cu lăbuţele după gât şi-l ţine strâns să nu scape. 
Clownul cade peste Micicy, greoi. Micicy a încremenit. E 
prins într'o cursă. Nu ştie cum să scape. A căzut cu labele 
în sus si abea reușește să-și recapete echilibrul. Clownul a 
rămas așa îndoit în două si nu se mişcă. 

Micicy nu ştie ce să creadă. După ce de frică sa dat 
jos de pe sofa, se urcă iar şi vine la clown. Incepe să-l 
tragă de un picior. Clownul nu face nici o mişcare. Acum, 
îl trage zdravăn, l-a dat jos de pe sofa şi văzând că tot nu 
se mişcă, l-a lăsat în mijlocul odăii, întins ca un mort pe 
parchetul gol... 

In timpul acesta, Bobby plimbându-se prin curte fără 
nici o ocupaţie, a dat de uşa ce ducea înspre etaj, deschisă. 
Fără să stea prea mult pe gânduri, a mai împins-o puţin, 
cu capul si a intrat în gang. Saxa, care era si ea în grădină, 
nu s'a prea neliniștit atâta vreme cât Bobby se învârtea 
prin faţa ei greoi şi stângaci negăsindu-și locul. Se mulțu- 
mea să-și întoarcă uşor capul alb si mătăsos de Spitz deş- 
tept după mişcările plimbării lui Bobby, nepierzându-l din 
ochi. Când a văzut că nu mai vine însă, s'a sculat şi ea şi a 
pornit să-l caute. A nimerit pe aceeaşi cale şi a ajuns în 
gangul întunecos. Bobby urca treptele câte. trei-patru 
deodată cu labele lui enorme și botocănoase. Dintr'o fugă. 
Saxa l-a ajuns. Când a văzut-o lângă el, Bobby s'a oprit şi 
a rânjit colții într'un hiîrrrr... care voia să spună că nu-i 
pare bine. Dar Saxa nu sa speriat şi abea i-a întors Bobby 
spatele continuându-și mersul, că Saxa a fost iar tipa-tipa 
pe urmele lui, cu paşii ei mici si isteți. 

Ajuns sus, văzând-o iar lângă el, Bobby sa mulțumit 
s'o apuce un pic de după gât, dar nu prea tare, aşa că 
Saxa după câteva schelălăituri a pornit-o iar după el... 

Micicy era în sufragerie si se juca de data asta cu un 
capac de bombonieră, pe care-l dadea de-a dura pe par- 
chet si îl pândea cu aceeaşi seriozitate ca pe un şoarece a- 
devărat, când Bobby şi Saxa şi-au făcut apariţia în uşă, 
după ce au trecut si ei prin cele patru camere prin care a 
trecut Micicy, fără să se oprească. Tonţi cum erau, Bobby 
ramolit și greoi si Saxa puturoasă, mergeau prin camere 
ca pe drumul mare si ar fi trecut prin toate liniștiți, dacă 
n'ar fi dat de Micicy. | 

Surpriza a fost de amânoduă părțile: cât ai clipi Mici- 


1) Plantă exotică decorativă, 


də ANIȘOARA ODEANU 


cy a fost pe bufet, peste o tavă întreagă cu pahare de cris- 
tal, care s'au răsturnat şi sau spart într'un clinchit frumos 
de clopoței şi acolo între sticlele sparte sa zburlit cât a 
putut el de fioros, cu inima bătându-i de frică de moarte... 
Bobby a fost deajuns să se ridice în două labe ca să se 
poată sprijini de marginea bufetului gata să-l înhaţe pe 
pisoi. Micicy s'a urcat si mai sus, răsturnând un vas japo- 
nez care a căzut în capul Saxei, care ne putând face nimic 
altceva lătra asurzitor cu lătratul ei subţire la picioarele 
lui Bobby. Saxa s'a depărtat urlând, ca apoi să revină și 
mai furioasă. A început să latre şi Bobby. gros si să-se o- 
pintească să se urce şi el pe bufet, băgând jos tava cu pa- 
hare sparte pe care fusese Micicy mai înainte. 

Micicy, dându-și seama că deocamdată e înafară de 
pericol, stătea în vârful bufetului, zburlit încă dar totuşi 
mai liniștit. 

Saxa, văzând că ea nu poate să facă nimic, de jos de 
unde e, a sărit pe un scaun, apoi pe o măsuţă care era la 
aceiași înălțime cu bufetul, dar atât de departe de bufet că 
tot nu putea să-i ajute cu nimic. 

In felul acesta i-au găsit pe toți doamna Grigoriu și 
Puica întorcându-se dela biserică. 

Ce-au zis fiecare, vă voiu spune în capitolul următor. 


* 


16) Ce a zis doamna Grigoriu 


V'am promis că vă voiu spune în capitolul acesta, ce 
a zis doamna Grigoriu. Ei bine, doamna Grigoriu la înce- 
put n'a zis nimic: a rămas mută de spaimă ! Numai la asta 
nu se aştepta! Natural, n'a putut să-şi dea seama imediat 
de toate pagubele. Ceeace a speriat-o, era doar faptul că 
Bobby, şi Saxa au ajuns să umble cu labele lor murdare 
pe parchet. 

Mai târziu, când, urmată de Puica, îngrozită și ea, 
doamna Grigoriu a descoperit toate stricăciunile, ceeace 
s'a întâmplat a fost cât se poate de trist. Fără nici o vorbă, 
mama Puicăi a luat pe Babby, pe Saxa și pe Micicy si i-a 
aruncat în stradă, iar pe Ilona a chemat-o sus, i-a poruncit 
să-şi strângă lucrurile, i-a dat plata pe şapte zile înainte și 
a dat-o şi pe ea afară după câini şi după pisoi. Puica, tre- 
murând toată gata să plângă, n'a îndrăznit să spună nici 
un cuvânt: doamna Grigoriu era furioasă cum Puica n'o 
văzuse niciodată... Un nod i s'a pus Puicăi în gât împiedi- 
când-o să rostească vreun cuvânt. 


U serbare de artiști în vârstă de 5 ani. 
PIE pt re ceeace PRR i e ai E DRE 


Ilona a plecat hohotind in plåns, iar Bobby, Saxa si 
Micicy ajunşi în stradă s'au oprit blegi în faţa porţii nesti- 
ind încotro s'o ia. Ba mai mult, Bobby a încercat să apese 
clanța ca să deschidă poarta, aducându-și aminte de cum 
a fost dresat de mic. Cel mai curajos dintre cele trei ani- 
male date afară, a fost tot Saxa, care după ce a încercat si 
ea la uşă și a văzut că nu se poale intra, a luat-o înainte 
pe lângă zid. După ea a plecat şi Bobby. (Am uitat să vă 
spun că printr'o minune, înfricoșaţi de noua lor situaţie, 
nici câinii nu-l mai dușmăneau pe Micicy şi nici lui Micicy 
nu-i mai era aşa de frică de ei...) 

N'au făcut Bobby si Saxa nici douăzeci de metri, că a 
pornit-o şi Micicy în urma lor, fricos ca şi în ziua când a 
iugit de acasă si a ajuns în faţa pensionului de fete. 

Când a venit domnul Grigoriu acasă, a găsit-o pe 
doamna Grigoriu plângând în camera de bae si pe Puica 
trântită pe sofaua ei hohotind. Domnul Grigoriu era un om 
bun si înţelept si mai ales nu se pierdea cu firea. A cam 
incruntat el din sprâncene la început, simțind că sa pe- 
trecut ceva neobişnuit, apoi sa încumetat să vorbească. 

— Ce-i cu voi, de ce bociţi ? Uuf, dar urât îți mai stă 
când plângi! a încercat s'o mângâie pe doamna Grigoriu. 
Dar doamna Grigoriu furioasă încă — i-a împins mâna. 
continuând să plângă. I-a trebuit tatălui Puicăi multă răb- 
dare, ca să înţeleagă tot ce sa întâmplat. 

— Şi pe Micicy l-a dat mama afară... şi pe Micicy.... 
tată... pe Mi-ci-cy... hi... hi... continua Puica să urle, recă- 
pătându-şi glasul... 

Domnul Grigoriu s'a scărpinat după ureche. A tușit: 

— Bine, dar aici, nu era decât un vinovat! Ce ţi-au 
făcut câinii ?? Şi Micicy al Puicăi ??? Animale proaste... 
au văzut si ei ușa deschisă si... hai să intre. Omul că-i om 
şi câte nu face. Dar un biet animal, săracul, ce poţi să-i 
ceri. Ilona a fost toantă, asta-i tot. 

— „Dar să-mi strice ei toată casa, Bobby tău şi Saxa 
ta — şi dracul ăla de pisoi... că era drac nu pisoi... pui o- 
moriît... laptele din cămară, cine şi-a vârit nasul si coada 
în el ?? Găinile... cine le-a zburătăcit de s'au speriat să nu 
mai vadă om ??! Dar un pisoi”... continua să bombănească 
doamna Grigoriu. 


— Ei şi acum dece mai plângi ? a continuat să zâm- 
bească blând domnul Grigoriu. Câinii sau dus. Pisoiul s'a 
dus. Ilona s'a dus. 

— Dar lucrurile mele stricate ?? 
goriu. 

— Care-? Hai să le vedem... 

— Oglinda de cristal. 

— Una, ridică. domnul Grigoriu un deget, ţinându-le 
pe celelalte strânse în palmă. 

— Paharele de cristal. 

— Câte ? 

— "Toate. 

— Numai şapte, mamă ! ţipă din camera ei Puica, gân- 
dindu-se că aici trebuia să-l apere pe Micicy. 

— Două, numără domnul Grigoriu. 

— Ce două ?! Opt... 

— Ei bine: opt! cedă. 

— Vasul japonez. 

— Npuă. 

— Asparagusul... 

— Zece, continuă să numere calm domnul Grigoriu. 

Altceva ? 

— Cum, nu-i destul ? se necăji iar doamna Grigoriu... 

— Şi acum să-ţi mai număr eu trei, continuă domnul 
Grigoriu: 

Bobby, Saxa şi Micicy. De ce să ai trei pagube în plus? 
Nu-s destul zece ? Dealtfel, oglindă, pahare, bibelouri, gă- 
sesti câte vrei. Dar pe câini, pe care-i avem de atâta vreme 
si pe Micicy care e aşa de drăgălașe ?? 

După multă vorbă , doamna Grigoriu se mai linişti, 
convenind cu jumătate de gură că dacă Bobby, Saxa și Mi- 
cicy se mai găsesc, are să-i primească. 

N'a vorbit degeaba domnul Grigoriu, că în aceeași zi— 
pe la ora 2 după masă — când Puica—al cărei singur gând 
era la Micicy — s'a dus la poartă să vadă dacă nu sa în- 
tors, s'a trezit cu Bobby şi cu Saxa care așteptau să li se 
deschidă, pocăiţi. 

De Micicy însă, nici urmă. 


tună doamna Gri- 


(Va urma) 


Curse de automobile conduse de copii. 


a „Cre Arta: 


ULTE păsărele au scăpat de la moarte în feluri 
ciudate, însă sunt foarte puţine acelea care au 


„Căpşor Albastru” își povestește întâmplarea. 
fost chiar în botul pisicii, trăesc încă şi pot spune 
o poveste. 


Aceasta sa întâmplat iubitului meu „Căpşor 


albastru”, micul piţigoiu care locuește în cuibul din bătrâ- 
nul ulm dela marginea grădinii. 

Când era încă mic şi şedea cu fraţii săi în cuib, nu a- 
vea altceva de făcut decât să mănânce şi să doarmă. Dar 
când îi crescură penele şi când puii de pasăre trebuiră să 
plece în lume, avură multe de învăţat. 

Ei văzură pa mama lor cum priveşte înfricoşată o di- 
hanie mare şi îngrozitoare, care şedea sub pom. Mama pu- 
ilor dădu un țipăt scurt si sbură de acolo, mititeii țipară și 
ci si sburară după ea. 

In acelaș fel au învăţat să ia în seamă si alte pri- 
mej dii. 

Micii piţigoi se făcură din ce în ce mai mari și mai 
prevăzători. Dar pisica cea mare şi bătrână, care venea 
câte odată în grădină, era mai deșteaptă de cât ei, 

Pisica se putea ascunde în iarbă atât de bine, încât să 
nu se vadă nimic. Ea stătea atât de liniștită, încât nici o- 
chiul cel mai ager nu o descoperea. Numai aşa putea să 
prindă pe „Căpşor albastru”. 


Pisica jucându-se cu „Căpșor albastru” 


A 
ta 


Odată „Căpşor albastru” särea pe pământ încoace şi 
încolo, prindea gândaci şi nu se gândea la nimic rău. 

De odată, văzu un corp mare, negru asupra sa. Două 
ghiare îngrozitoare îl înșfăcară şi apoi se găsi cu totul în 
puterea pisicii. 

Pisica luă Piţigoiul în bot şi-l duse în mijlocul 'ivezii. 
O clipă se uită împrejur dacă nu e văzută de nimeni, apoi 
se aşeză tihnit. Nu se grăbea de loc să mănânce păsărica. 
O privea cum zace dinaintea ei și părea somnoroasă. 


Un băefaş scapă pe „Căpşor albastru” 


„Căpşor albastru” însă, când se simţi liber, întinse ari- 
pioarele şi fâlfâi cu ele. 

Flutură din aripi în dreapta si în stânga — încercă să 
se înalțe. Dar aripioarele nu-l ajutară și tocmai când reu- 
şise să se înalțe puţin, pisica îi dădu o lovitură cu laba, în 
cât căzu iar la pământ. 

De trei ori lăsă pisica pe piţigoiu să se înalțe si de trei 
ori îl atinse cu laba și îl aduse din nou pe pământ si de fie- 
care dată spefanta păsăricii de a scăpa fu tot mai slabă. 

Pisica vru să-l lase încă odată să se înalțe si să-l tragă 
jos — şi pe urmă îşi linse botul şi se bucură de ospätul 
gustos. 

Pentru ultima oară ea lăsă pe „Căpșor albastru” să se 
înalțe şi vru să-l doboare cu laba. Dar nu întinse laba des- 
tul de sus. ,,Cäpsor albastru” mai flutură în aer. Pisica se 
pregăti să sară, însă tocmai atunci fugi într'acolo un băe- 
tel. Băeţelul dete un țipăt. Pisica fu aşa mirată, încât uită 
pe „Căpşor albastru” si o luă la goană. 

Păsărica obosită flutura mereu. Inimioara îi bătea de 
o teamă grozavă. Incetul cu încetul însă se linişti. 

De odată își luă sborul cu un strigăt de bucurie. Scă- 
pase. 

In românește de TITU 


(IATA 


Prelucrare 

DE. E EEE 
fost odată un rege foarte bătrân, care avea trei 
fii. 

li iubea la fel de mult pe toţi trei. Deaceea 
greu lucru era pentru el să spună care merită 
mai mult să-l urmeze la tron, căci în țara aceea 

era obiceiul ca regele să hotărască el cine îl va urma la 
domnie. : 
i Intr'o zi însă își chemă băieţii si le spuse: 

„Vedeţi voi palatul acela alb, în depărtare în mijlocul 
pădurilor ? Acolo stă Prințesa Mada cu zâna, naşa ei. Co- 
pila e orfană. Care dintre voi trei va putea să o ia în că- 
sătorie, va fi moștenitorul meu. Gerard, fiind cel mai ma- 
re, îşi va încerca cel dintâiu norocul.” 

Gerard fu nespus de încântat şi a doua zi, o porni dis- 
de-dimineaţă. 

Mergea, făcându-şi fel de fel de visuri, dar drumul 
prin pădure era foarte obositor şi de aceea se bucură când, 
în sfârșit, zări înainte-i palatul cel alb. Suflă odată lung 
din corn și un păzitor se ivi întrebându-l cum îl chiamă si 
ce doreşte. Apoi îl pofti înăuntru şi-l duse într'o sală mare 
de primire. 

Era foarte întuneric aci, dar Gerard isbuti să vadă o 
femeie bătrână, care torcea. Era nasa prinţesei Mada. 

„Știu pentru ce ai venit, zise ea, dar mai înainte de a-ţi 
da pe prinţesă de soţie, te voi pune la două încercări. In- 
tâi: va trebui să petreci o noapte în odaia aceasta sub în- 
făţișarea unui șoarece. Nu vei scoate însă nici-o vorbă sau 
sunet. Vrei să te supui la această încredere? Dacă vei greşi, 
îți vei putea căpăta din nou înfățișarea de om, mâncând 
0 ceapă.” 

Firește, Gerard primi şi cât ai clipi din ochi, tânărul 
şi voinicul prinţ se schimbă întrun șoarece. Zâna părăsi 
odaia- şi Gerard rămase singur. 

Privi curios în jurul său; erau puţine de văzut. Dar 
sus, pe cămin, lucru neobişnuit; de fiecare parte era câte 
o pisică mare făcută din lemn de abanos. 

Șoarecele sta într'un colţ, așteptând să înceapă încerca- 
rea. El ştia că ceva se va întâmpla si deaceea era nerăb- 
dătcr. In turnul palatului, ceasul bătu miezul nopţii: două- 
sprezece bătăi puternice. Şi, minune, ca şi când atâta ar fi 
așteptat, din toate părţile năpădiră zeci de șoareci. 

Gerard nu putu să înțeleagă de unde veneau si apoi, 
ăștia nu umblau cum umblă șoarecii de obicei. Oh, nu! 
Aştia intrară încetişor pe picioarele din dărăt, doi câte doi, 
şi începură să cânte serios în cor: 


„Lingura şi strachina 
"Tam-ta-ra-ta-ta.” 


Un şoricel tinerel se plimba la braţ cu unul mare, gros 
si bătrân care se bălăbănea ca o rață. Pe Gerard atâta îl 
înveseli priveliștea, încât îl pufni râsul și, uitând făgăduiala 
dată, zise unui șoarece: „Oare ce naiba va apucat, de fa- 
ceţi atâtea năzbâtii ?” 

Deodată, toţi şoarecii fugiră pe-aici încolo si, minune! 
pisicile cele de lemn căpătară viaţă şi săriră în mijlocul 
odăii. Gerard încercă și el s'o şteargă, dar se părea că pisi- 
cile se înfuriaseră numai pe dânsul. 

O luă la fugă prin odaie, căutând un loc pe unde să 
iasă afară. Dar mâţele nu-l slăbeau deloc. Fu o goană săl- 
batecă; Gerard nu mai putea. In cele din urmă pisicile so- 
cotiră pesemne că l-au gonit destul de departe, căci se în- 
toarseră la palat și se făcură la loc de lemn. 

Gerard se opri acum câteva clipe să se odihnească. In- 
țelegea că încercarea dăduse greș si nu avea acum altă do- 
rință decât să se facă om la loc, ba chiar cât mai repede 
cu putinţă. f 


13 


CH VEEL 


de Traian Stefanovici 
EI 9 N S SPFETI 


In bucătăria tatălui său avea să găsească el o ceapă. 
Isi dădea bine seama ce primejdie ar fi fost dacă ar fi în- 
tâlnit o pisică. Dar merse cu multă bägare de seamă si a- 
junse în bucătărie. Aci bucătăreasa cea grâsă curăța car- 
tofi. Pe masă, lângă ibricul de cafea, se afla un coş plin cu 
ceapă. Gerard, cu nasul lui de şoarece, îl mirosi imediat. 
Se cățăra tocmai pe un scaun, când deodată îl văzu bucă- 
tăreasa care numai de două lucruri în viaţă avea frică: 
de stafii si de șoareci. 4 

Deaceea, cum îl văzu, scoase un țipăt, scăpă jos coșul 
cu cartofi si se cocoţă întâi pe scaun şi apoi în mijlocul 
mesei de unde, cu fustele ridicate până la genunchi, începu 
să sbiere: „Săriţi ! Ucigașii ! Foc! Ajutor |” 

Spre mai marea ci groază, văzu că şoarecele sări şi el 
pe masă şi fugi înspre coșul cu ceapă. 

De spaimă, svârli atunci cât-colo coşul de pe masă și 
sărind jos, o luă la fugă pe use afară. 

In vremea aceasta, Gerard apucase să muste o bucă- 
țică din ceapă si pe dată îşi căpătă din nou înfăţişarea lui 
adevărată. 

Aceasta însă era prea mult pentru bucătăreasă. Scoase 
un oftat din fundul inimii si căzu ca o cârpă într'un scaun 
din apropiere. 

Din fericire, Gerard n'avu mult de lucru, până să o 
aducă iarăşi în simţiri; mai ales când îi strecură în mână 


(Citiţi continuarea la pag. 14) 


0 VESTE BUNĂ PENTRU CITITORII NOȘTRI! 


Aducem la cunoștință numeroșilor noștri cititori 
și cititoare că organizăm de Paști, anume pentru ei, 


Un grandios festival 


artistic-cultural 


HRT 
care va avea loc Luni 9 Aprilie (a doua zi de Pasti) 
inainte de amiazä, in 


SALA OPEREI ROMANE 


Programul va constitui cea mai mare bucurie 
pentru cititorii noștri mari și mici. 

Biletele — loji, fotolii, balcoane, etc., — cu pre- 
turi foarte modeste, se pot reține de pe acum la 
redacția „Dimineața Copiilor“, str. Const. Mille, 
7-9-11, etajul II (ascensor). 


Pentru cititorii talentaţi 


In afară de grandiosul program artistic care se 
va desfăşura la serbarea de Paşti pe care o 
organizează „,„Dimineaţa Copiilor“ în sala 
Operei Române, revista va da prilejul să a- 
pară pe scenă şi cititorii sau cititoarele talentate. 

Rugăm de aceea pe toţi aceştia, să se adre- 
seze de urgenţă la redacţia „,„Dimineţii Copii- 
tor**, în palatul ,,Adeverului *, etajul II (ascensor). 


câţiva gologani de aur. O făcu să promită că nu va spune 
niciodată şi nimănui ceeace se întâmplase. 

Gerard se-înfăţișă tatălui său şi-i spuse că... n'a isbutil. 
Cât despre păţanie, nu pomeni o vorbă. ` 

Veni apoi rândul celui -de-al doilea fiu — prinţul Ste- 
fan. El fu deasemenea prefăcut în şoarece, dar mult mai 
tare decât frate-său, nu deschise odată gura cât finu noap- 
tea toată. 

A doua zi de dimineaţă, zâna veni la el pentru a-l su- 
pune la a doua încercare. Il schimbă într'o pisică şi tre- 
buia să păzească o bucată mare de brânză ce se afla pe 
masă. Ii dădu si un inel de aur, pe care trebuia să-l țină în 
gură. Ştefan avea să păzească astfel, încât nici un şoarece 
să nu guste din brânză şi, în acelaș timp, să nu lase să-i 
scape inelul din gură. 

„Asta n'o să mi se întâmple mie”, gândi Ștefan. Dar 
lucrurile eşiră tocmai pe dos. 

Cei o sută de şoricei apărură la miezul nopții, însă nu 
mai jucară ca în ajun. Se repeziră cu toții la brânză. A- 
tunci pisica, cu ghiarele ei ascuţite, prinse vârtos pe cåfi- 
va din ei, dar nu-i răzbi. Şoarecii se făceau din ce în ce 
mai îndrăzneţi, până când Stefan în focul luptei, scăpă 
inelul din gură. Pe dată pisicile de pe sobă înviară şi-l pu- 
seră pe fugă. 

„Ca să te faci om la loc, va trebui să lipăi niţel lapte, 
— îi spusese zâna. 

— Dar unde să găsesc eu acum lapte ?” gândi Ştefan. 

Incet, încet, ziua începuse să se lase. Nu departe de 
acolo se afla o gospodărie țărănească. Aci lumea începuse 
lucrul. Fumul se ridica din coșuri. Prin uşa deschisă Ştefan 
văzu pe stăpâna casei. Pregătea mâncarea. Pe masă era o 
oală cu lapte. 

Fără să mai stea pe gânduri, sări pe masă și îşi vâri 
botul în oală. Din nenorocire însă femeea folosise tot lap- 


tele, asfel că nu mai erau decât câteva picături pe fund la 
care nu ajungea. Tocmai acum se întoarse şi femeea şi 
văzu o pisică cu nasul în oală. 

„Vai, bată-te Dumnezeu de hoaţă !” ţipă ea, croind-o 
de câteva ori cu lingura de mâncare. Stefan sări de pe 
masă. Lovind oala care căzu jos și fiind de pământ, se 
sparse în bucăţi. a 

Cât ai clipi din ochi, Ştefan lipăi câteva picături de 
lapte şi se făcu prinţ la loc. Avu grije să plătească paguba 
făcută şi o porni apoi, în grabă, spre palat. Dar şi el, ca şi . 
Gerard, nu spuse nimic tatălui său despre cele întâmplate” 

„Conrad, — zise regele, — iată ţi-a venit rândul. E 
păcat că nici unul din fraţii tăi nu vrea să-ți spună nimic 
despre cele ce o să ţi se întâmple, dar eu tot cred că vei 
avea mai mult noroc ca ei> ` 


— „Voi face, tată, tot ce-mi va sta în puteri ca să is- 
butesc”. Si cum zise acestea, Conrad şi porni la drum spre 
palatul cel alb. Şi el fu schimbat în șoarece, dar duse în- 
cercarea la bun sfârşit. Apoi, ca si Ștefan, se schimbă în- 
tro pisică. 

Dar Conrad era băiat deștept. Işi zise: „Va trebui să 
țiu într'alt fel inelul, aşa ca să nu-l mai scap. Dar cum?” 

Era miezul nopții si şoarecii începuseră să sosească. 
Atunci îi veni un gând straşnic. Cu grije strecură inelul 
pe coadă si acesteia îi făcu un nod. De îndată ce soarecii 
se apropiară de brânză, se repezi la ei sfâșiindu-i cu dinţii. 
Aceştia se speriară grozav şi o şterseră în găurile lor. Când 
veni a doua zi, zâna si văzu bucata de brânză neatinsă 
zise : 

„Iţi doresc noroc, băete!” şi pe dată el îşi căpătă difi 
nou înfăţişarea. 

Și se căsători cu Mada, trăind fericiţi viaţa toată. Cu 
Mada pe care așa de curios şi-o câștigase de soţie si regină. 


TRAIAN ŞTEFANOVICI 


„DE ALE INCEPĂTORIL OR" 


IN ZIUA DE 1 MARTIE 


— SCHIȚĂ — 
EES REDAT SE 


n ziua de 1 Martie, mămica a chemat-o pe Fifi şi 
i-a zis: 

„Iată ce ţi-a adus Moș Martie!” Şi-i legă de gât 
un mărţişor cu şnur de mătase alb ca laptele, ca 
să n'o pârlească soarele arzător de vară şi roșu 

ca para focului, pentru ca obrăjorii ei să rămână tot anul 
rumeni ca doi trandafiri îmbobociţi. 

Cât de tare s'a bucurat Fifi! 

Repede a ieșit în curte şi şi-a strigat toate prietenele. 
Mimi, Coco, Dora, Nuţa, Tanţa au venit si sau minunat şi 
ele de cadoul căpătat. Şi doar fiecare avea câte un mărţi- 


sor, dar par'că nici unul nu era atât de frumos ca al Fi- 


ficăi. 

Şi când Dorel, cățelul ei cel cu ochi de mure, i-a lăsat 
cu lăbuţele două pecetii pe rochiţa albă, a încruntat sprân- 
cenele şi i-a spus pe un ton de ocară: 

„Fii cuminte, căci altfel Moş Martie n'o să-ţi aducă 
mărţișor!” 

După amiază, mămica a luat-o la cinema, se dedea un 
film frumos, cu Stan si Bran. Cât a mai râs! 

In drum spre casă, când spunea mămicăi „impresiile” 
filmului, zări la un colţ de stradă o fetiță sărmană, care ce- 
rea milă trecătorilor. Copila trebuia să ajute pe mama ei 


Un artist de cinema de 11 ani, dă autografe admiratorilor 
săi de aceeași vârstă. 


14 


care era bolnavă şi pe încă un frăţior mai mic. Nu găsise 
de lucru nicăeri. Fifi privi cu milă obrăjorii trişti ai bietei 
fetiţe şi cu mirare gâtul ei gol: Fetiţa n'avea märfisor. ` 

Fără să zăbovească, își deslegă snurul de mătase albă 
si roşie şi-l legă de gâtul sărmanei cerşetoare. 

Mămica o privea mirată că se despărţise atât de uşor 
de bucăţica de sticlă colorată ce-i făcuse atâta bucurie, dar 
Fifi plecă cu sufletul împăcat, căci făcuse o faptă bună. 


lași 


TILLY-JEANNE-GHIULEA 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 aboramente pe 6 luni gi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Joc în pătrate 


DE SIYLVAN și ANDREI SPINER 
T 


Pătratul I. 
1) Care face rame; 2) Localitate in Banat; 3) Mijlo- 
citor; 4) Nume de fată; 5) Cuţitul măcelarului. 


Pătratul II. 


1) Care face sobe; 2) A frige cu apă; 3) Puneamo 
bară; 4) A indica; 5) Potrivit la vers. 

Pătratul HI. 

1) Apar deodată; 2) Să (se) ivească; 3) Povara mă- 
görului; 4) Sprijinitori ai viței; 5) Se făcea mai rar. 

Pătratul IV. ; 

1) Brutar; 2) Apărură; 3) Despot; 4) Metale; 5) Pro- 
vocat o rană. 

Pătratul V. ; 

1) Prietena; 2) Nume masculin; 3) Nume de fată; 4) 
Red. jocurilor; 5) Publicati anuale, letopiseți. 

Vertical la fel. 

Deslegările acestui concurs se primesc până în 15 zile 
dela apariția acestui număr. 


Aritmogriful scriitorilor 


SS 


k 


Rândurile orizontale dau numele a zece scriitori şi 
poeţi români. Rândul vertical — A-B dă numele unui ge- 


nial poet român. 
Pentru uşurare: D—7; R=15. 


IACOB I. LAZĂR 
Piatra-Olt 


ENIGMĂ 


In trupul cărui animal se află împlântat un bold 
DE EDMOND BRAWERMAN 


Deslegătorii concursului pe luna Februarie 


CAPITALA 
Au deslegal toate jocurile: 


~~ Bombonica V. Fussu; Ecaterina Budișteanu; Chivuţă Ioana ; 
Cötneliu Dragomirescu; Sylvia şi Dory Bayer; Letitia şi Laurenţiu 
Cosmescu; Elena Paliţa; Cohn Paul; Stefänel Negru; Saul Ifich- 
sohn; Stoica Adriana; Costiner Iréne; George Valentin Albulescu; 
Hacker Maria; Cleo Exergian; Rizescu Gh. George; Mihăilescu M. 
Mircea; Goldenberg Sergiu; Gottlieb Gheorghe; Zambila Bergel; 
Marey Goldenberg; Traian şi Zizi Ionescu; Costel A. Ctona; Pau- 
lette Cauly; Leonid Gh. Petrescu; Valeria Adriana Iancu; Ovidiu 
Georgescu; Teodorescu I. Constantin; Viorel I. Marinescu; Iosif V. 
mg Lula si Izu Ludatscher; Sachelarescu Despina; Arald si 
s Bergheanu; Ionelus Căpitan Dumitrescu; Alda Barendson; 
Taras Reviţa; Benu Weissmann; Olaru Viorica; Rădulescu-Niculi- 
na-Verona; Gheorghe Pană; Toto Aragon; Del Pincas; Ecaterina 


şi” Viorica Anghelescu; Muşeteanu D. Ştefan; Iacob şi Irimia Stei- 
ner; Lala Horovitz; Margareta I, Brăneanu; Mircea si Claudiu Gri- 
gore; Harry şi Beatrice Focşaner; Solo Iacob; Halpern Anuţa; 
Stancu Aurel; Stern Mişu; D. Zamfirescu; Pompilia şi Romeo Ra- 
deş; Angela C. Georgescu; Albala Radu; Angel E. Vasiliu; Gaby 
Thauby; Topliceanu D. Ilie; Vasilescu C. Constantin; Sonia Mircea 
şi Sergiu Blauștein; Tiberiu Marin; L. Haimovici. 


NU AU DESLEGAT COMPLECT TOATE JOCURILE: 


Marilena Stroescu; Baier Michel; Haimovici Ioseph; Krainik 
Sylvian; Rovena Herscoyici, Bellina Braunstein; Florian Eugenia; 
David Rafael; Rosenberg Netty; Dora Ostapovici; Elena Georges- 
cu; Weissman Artur; Bianco R. loan; Viorica D. Marincel; Monica 
Fărcăşanu; Tudor N. Băluţă; Desire N. Atias; Jeanne Noemi Lau- 
fer; Marinescu N. Valeria; Silviu Schwartz; Petcu Emilia; Marioa- 
ra Rozorea; Aurelia Ionescu; Iosef Steinberg; A. Cauly. 


Qeros 


Pe balustradă. Țărăncuja în livadă. Surioara și fratele. O drăguță cititoare. 


Fotografii de cititori 


Păpușa cu păpușica în braţe. 


O viitoare cititoare. 


Maestru de trotinetă. In pijama. Frățiorii. 
PPS AE. SVR ER KRA | 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MARTIE SERIA IV 


Atelierele „Adevărul” $. A. 


lavai 
> 
= 
vB. 
„a 
w ` 
K.p 
e>, 
: 
AL 


MN 5 
LA U 


pis 


lisus, opit, cu mielul în- braţe. 


După un tablou de LUINI 
aflat în Pinacoteca Ambro- 
siană, Milano. 


båteva lămuriri despre 


...Dar mai înainte de a da lămuririle despre care este 
vorba, ţinem să ne îndeplinim o datorie foarte plăcută. 

Este datoria de a face drăguţelor cititoare si iubiților 
cititori cu ocaziunea sărbătorilor de Paşti, urările cele mai 
bune şi mäi sincere. Din partea revistei voastre „Diminea- 
fa Copiilor”, vă urăm la toţi cât mai multă sănătate şi voe 
bună. Vă dorim din tot sufletul să fiţi pururi sănătoşi, ve- 
seli, dar în acelaș timp cuminţi și ascultători faţă de părin- 
ţii voştri si de toţi câţi vă duc grije şi se ostenesc pentru 
voi și binele vostru. 

In dorinţa aceasta, vă întâmpinăm cu vestea cea mare 
şi cu urarea cea mai frumoasă. Cu vestea si cu urarea cu- 
prinsă în cuvintele: „Cristos a înviat/”. 


Când trebue sărbătorit Paștele? 


Intrebarea aceasta nu se pune nici o dată cînd este 
vorba de cealaltă mare sărbătoare creștină: Crăciunul, a- 
dică Nașterea Mântuitorului. Se știe că în toți anii Crăciu- 
nul este în ziua de 25 Decembrie. Numai că data de 25 De- 
cembrie nu este în toţi anii în aceiași zi a săptămânii. Une- 
ori se întâmplă să fie Duminică, alte ori Lunea, Marţia sau 
oricare altă zi din săptămână. 

Cu sărbătoarea Paştilor se petrece cu totul într'altfel. 
Asa, prima zi de Paşti trebue neapărat să fie Duminică, de 
oarece se ştie că lisus Cristos a înviat în noaptea de Sâmbă- 
tă spre Duminică. Insă, din cauza aceasta, data la care ser- 
băm Paștii se schimbă din an în an. Așa, dacă în anul ace- 
sta prima zi de Paşti este în Duminica de 8 Aprilie, este si- 
gur că la anul viitor nu poate fi tot la 8 Aprile. Aceasta 
pentrucă 8 Aprilie din anul viitor nu va fi într'o zi de Du- 
minică. 

Vedem, prin urmare, că nu este cu putință ca săr- 
bătoarea de Paști să aibă pentru toţi anii o dată fixă. Din 
cauza aceasta, se schimbă și datele sărbătorilor, care sunt 
în legătură cu sărbătoarea de Paşti. Astfel de sărbătoriri 
sunt Duminica Tomei, Inălţarea Domnului, Rusaliile etc. 


Ce a hotărât biserica despre Paști 


Intre credincioşii din primele vremuri ale creștinismu- 
lui erau mari neînţelegeri în ce priveşte data la care tre- 
buia să sărbătorească Paștii. Insă împăratul Constantin cel 
Mare (devenit mai târziu Sfântul Constantin) şi a cărui 
Capitală a fost Constantinopol, oraş ce-i poartă numele, a 
ținut în anul 323 primul sinod ecumenic în oraşul Nicea 
(astăzi Isnik) din Asia Mică. 


Spunem că „sinod ecumenic” înseamnă o mare adu- 


DIMINEAȚA 


C OrPo E O R 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI DEE? 


REDACŢIA ŞI 
Bucureşti, Str. CST. MILLE, 
Ț'EE E: FO N: 


săi bătoarea Paștelui 


nare de înalte feţe bisericeşti — Patriarhi, Mitropoliţi, E- 
piscopi — din toate țările creştine. 

La sinodul acela sa alcătuit simbolul credinţei crești- 
en — „Crezul”, care începe cu cuvintele: „Cred într'unul 
Dumnezeu...”. Dar tot la Nicea sa hotărât şi data la care 
trebue ţinută sărbătoarea Paştilor. S'a hotărât anume ca 
Paştii să fie in prima Duminică ce urmează lunei pline 
după echinocțiul de primăvară. 

Echinocţiul de primăvară (echinocțiu e timpul când 
ziua este egală cu noaptea) cade în ziua de 21 Martie, aşa 
că Paştele nu poate fi serbat mai înainte de 22 Martie, dar 
nici mai târziu de 25 Aprilie, ci în intervalul de timp din- 
tre aceste două date. 

e astia . . .. 
Ce este „Duminica Floriilor“ 


Duminica Floriilor sau Floriile este, precum se ştie, 
Duminica de mai înainte de Duminica Paştilor. Marea si 
atât de frumoasa sărbătoare a Floriilor este întru aminti- 
rea zilei când Domnul nostru lisus Christos a intrat la 
Ierusalim, iar poporul i-a eşit întru întâmpinare cu ra- 
muri de finic si şi-a așternut hainele pe jos, pentru ca să 
calce pe ele Mântuitorul lumei. 

Plin de bucurie, poporul cânta zicând: „Osana întru 
cele de sus; binecuvântat este cel ce vine în numele Dom- 
nului !”. 


Cele două cărți ale lui Moș Nae 


La Crăciun, Moș Nae a scos pentru iubiții săi cititori 
romanul „Lir şi Tibişir”, un roman care, precum i s'a scris 
sau i s'a spus verbal. a fost citit cu plăcere de toţi câţi l-au 
cumpărat.  Aceia dintre cititori, care nu l-au cumpărat 
încă, sunt sfătuiţi să se grăbească a-l cumpăra, deoarece 
mai târziu n'au să-l poată găsi. 

Adăugăm că romanul „Lir şi Tibişir”, un roman foar- 
te amuzant, are aproape 200 de pagini format mare, e îm- 
podobit cu multe desene, este cartonat şi are o frumoasă 
copertă în culori. 

Acum, de Paşti, Moş Nae dă cititorilor săi de veste că 
a scos o nouă carte. E deajuns să spunem titlul acestei 
cărţi, pentru ca toţi cititorii să înțeleagă numai decât des- 
pre ce este vorba. 

Noua carte a lui Moş Nae se numeşte „Nouile pățanii 
ale lui Haplea”. Este în versuri, are toate paginile bogat 
ilustrate, fiind ca un Album foarte frumos si în ea nu este 
vorba decât despre Haplea. 

Credem că drăguţele cititoare şi iubiții cititori se vor 
grăbi să cumpere „Nouile pățănii ale lui Haplea”. 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an . . . . kei 200 
Pe şase luni . . = = „ 1oo 
Pe trei luni 5o 


ADMINISTRAŢIA 
7-9-11 
3 — 84 — 30 


ANUL 11 


REDACŢIA ŞI 


A 


4 Aprilie 1934— Nr. 530 


DMINISTRAŢIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 
ABONAMENTE: 6 LUNI 


100 


200 LEI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


Director: N. BATZARIA 


MANUSCRISELE NEPUBLICA T 
NU SE INAPOIAZ 


CALATORIA AT 


A LUI NICU$OR 


umblat mult Nicuşor, dar, în sfârşit, a ajuns. 
A A sosit in tara pe care o visa de mult si unde 
ne-am duce cu toții, numai să stim drumul. 
Se uită Nicuşor, se minunează si nu mai poate 
de bucurie. Căci ce vede el? 

Toate casele din tara în care se găseşte acum sunt 
clădite cu prăjituri. Uşile si ferestrele sunt de zahăr, iar 
stâlpii de ciocolată. Gardurile dela case sunt făcute din 
cârnaţi, unii fripfi, alții prăjiți, aşa după cum e gustul 
fiecăruia. 

Din toate fåntånile curge vin dulce si când ţi-e sete, 
mai decât să-ți lipeşti buzele de gura ţevei. 

Pe sălcii si pe plopi cresc chifle și franzeluţe şi sub 
arbori curg râuri de lapte. Chiflele şi franzeluţele cad 
în râurile de lapte şi se înmoaie singure. 

Peştii plutesc deasupra apei. Unii sunt fripţi, alţii 
prăjiți, alţii fierţi. Inoată foarte aproape de țărm, aşa că 
dacă eşti leneş din cale afară şi nu te hotărăști să întinzi 
măcar mâna, n'ai de cât să strigi: „sst! sst!” și peştii ies 
din apă si îţi pică în mână. 

Păsările sboară în aer fripte şi gătite. Sunt de toate: 
găini, gâște, curci, potârnichi şi multe altele. 

Dacă nu vrei să-ţi dai osteneala să te scoli în picioare 
şi să întinzi braţul, ca să le prinzi, n 'ai decât să aştepţi 
puţin cu gura deschisă: sboară şi îți pică ele în gură. 

Purcei de lapte găseşti acolo în tot anul. Merg pe 
stradă fripfi gata si fiecare dintr'insii poartă înfipt in 
spinare câte un cuțit. Ti sa făcut poftă? Trage cuțitul 
si taie-fi o bucată cât de mare îţi place. 

Brânza creşte ca pietrele, în bucăți mai mari şi mai 
mici, iar pietrele nu sunt altceva decât pateuri şi brân- 
zoaice. 

Când plouă, nu cade decât miere dulce în picături. 
Iti place? Deschide gura şi înghite câtă pofteşti. 

Când ninge, ninge numai zahăr, iar grindina e făcută 


- 


din bomboane amestecate cu smochine, 
darine. 

Ai nevoie de bani? Scutură pomii, că pică bani par'că 
ar fi pere. Strânge, până nu mai poţi, bani de aur şi de 
argint. 

In acea țară fericită sunt şi păduri mari. Pe arbori 
cresc cele mai frumoase haine: paltonașe, jachete, pan- 
taloni, mantale de ploaie, etc. Şi le găseşti în toate culo- 
rile: roşii, verzi, galbene, albastre, albe. Dacă îţi trebue 
o haină nouă, du-te în pădure, azvârlă o piatră şi haina 
pică din pom. 

In livezi cresc numai haine pentru cucoane si domni- 
şoare. Toate hainele acestea sunt de catifea, de mătase şi 
de alte stofe frumoase. Şi toate sunt după cea din urmă 
modă. 

Pe pomii roditori cresc brose şi ace de aur. toate îm- 
podobite cu pietre preţioase din cele mai fine. De crăcile 
brazilor atârnă ceasornice de aur, iar pe trestiile din lac 
cresc ghete şi pălării. Pălările de damă sunt cu pene de 
strut şi cu perle. 

Aceasta e ţara în care se găsește acum Nicuţor. Bă- 
iatul însă vede că nu e loc acolo pentru oamenii munci- 
tori şi pentru cei ce fac fapte bune. Aceștia sunt izgoniți. 
Sunt ţinuţi în mare cinste cei ce nu fac altceva decât să 
mănânce, să bea şi să doarmă. lar cel mai leneş dintre 
toţi e făcut împărat şi are venituri frumoase. 

Nicuşor nu mai poate de bucurie că se găsește într'o 
astfel de țară. Pentru că am uitat să vă spun, lui Nicușor 
nu prea îi place să „muncească. 

„Mamă, mamă”, strigă el, „nu știi că într'o zi au să 
mă facă şi pe mine împărat în ţara aceasta? 

— In care ţară şi ce fel de împărat? îl întrebă mai- 
că-sa, apucându-l de brat şi zguduindu- L. 

Nicuşor deschise ochii si vede că se găseşte in pat. 
Intelese atunci că toată călătoria sa în tara trântorilor fu— 
sese numai un vis. MARCU IONESCU 


stafide şi man- 


| DIMINEAŢA 


D IOTNEATA 


ROMAN PENTRU COPII ȘI TINERET 


de DINU PIVNICERU 


6) Poruncile lui Lăcomilă şi răscoala poporului 


Vrăjitorul Ctirifon îi mai spusese ceva sfetnicului Tin- 
tilin cu privire la soarta și viitorul lui Făcăleţ. Ba chiar 
acest „ceva” era de o însemnătate foarte mare. 

li spusese anume că Făcăleţ va fi crescut şi îngrijit de 
zâna Melisa, până ce băiatul va împlini vârsta de 19 ani. 
Abia atunci îl va trimite strălucitor de tinereţe, plin de 
putere și de înţelepciune îndărăt la împăratul Lăcomilă. 

„Spune-i, aşa dar, împăratului  Lăcomilă, îi zise lui 
Tintilin vrăjitorul Ctirifon, să se ţie bine şi să nu cumva 
de moare, mai înainte ca Făcăleţ să fi împlinit 19 ani. 

— Va trebui să mănânc de şapte ori pe zi şi să dorm 15 
ore în fiecare noapte”, zise Lăcomilă, când auzi vestea a- 
ceasta. Ctirifon mai spuse ceva. „Trebue, zise el, ca Făcăleţ, 
după ce se întoarce acasă la palatul lui Lăcomilă, să nu va- 
dă, până ce nu împlineşte vârsta de 21 de ani, nici o lăptă- 
reasă şi să nu bea o picătură de lapte. Dacă va face întoc- 
mai așa, îi va merge bine în viaţă, mai ales că eu am să-l 
ocrotesc şi am să-l ajut totdeauna. Insă, dacă între vârsta 
de 19 si 21 de ani, va întâlni în drumu-i vreo lăptăreasă sau 
va sorbi ceva lapte, va avea parte de mari supărări şi chiar 
de nenorociri. Acestea să-i spui împăratului tău si priete- 
nului meu Lăcomilă, ca să ia bine aminte”. 

Când află şi această veste, ce se gândi să facă mult 
deşteptul Lăcomilă ? 

„Se prea poate, își zise el, să uit până atunci. Nu e 
ușor lucru să ţii ceva minte 19 ani la rând. De aceea, este 
mai bine să fac chiar acum, ceeace va trebui să fac peste 
19 ani”. 


Si ce făcu Lăcomilă ? Dete poruncă strașnică la toate 
lumea ca nimeni să nu ţie în cetatea sa de scaun nicio 
vacă, nici o capră, nici o oaie şi nici vreun alt animal, care 
dă lapte. 

Iar un sfetnic mai glumeţ îi zise: „Am aflat, Măria Ta, 
că sunt si gâşte, care dau lapte. 

— Să fie tăiate sau îndepărtate și gâștele !” porunci 
Lăcomilă, adăogând că nu este voie să se crească decât 
gâscani. 

„Dar poruncile strașnice ale lui Lăcomilă nu se opreau 
aci. Mai porunci ca nici o lăptăreasă să nu locuiască în ce- 
tatea de scaun sau să vie dela țară.. Dacă va fi prinsă vre- 
una, să fie spânzurată numai decât. Porunci deasemenea, 
ca de jur împrejurul cetăţii de scaun, până la o depăr- 
tare de 20 de km., să nu fie nici un animal dătător de lapte 
şi, de sigur, nici o lăptăreasă. Ce animale vor fi găsite, să 
fie înjunghiate, iar lăptăresele spânzurate. 

Acestea au fost poruncile împăratului Lăcomilă. Pen- 
tru ca să fie îndeplinite întocmai, Lăcomilă strânse toată 
oastea, — adică pe cei 70 de soldaţi şi pe cei 30 de gene- 
rali, — precum şi pe toţi sfetnicii săi, despre care ştim că 
erau în număr de 100. 

k După ce veniră cu toții în sala cea mare a palatului, 
Lăcomilă le tinu cuvåntarea ce urmează : „V'am chemat 
să vă cer să îndepliniţi poruncile mele, de care atârnă nu 
numai viaţa iubitului meu fiu Făcăleţ, ci si viaţa voastră, 
precum şi soarta puternicii mele împărăţii. De aceea, în- 
cepând de astăzi și până în ziua în care Făcăleţ va împlini 
21 de ani, voi nu veţi avea altă grije și altă treabă, decât 
să cutreeraţi zi şi noapte oraşul si împrejurimile până la 
o depărtare de 20 de kilometri. Veţi supraveghia ca nici în 


i 


oraş, nici în întinderea de 20 chilometri de jur împrejur 
să nu fie nici un animal dătător de lapte — din care 
mi s'a spus că fac parte si gåstele — și nici o läptäreasä. 
Dacă nu îndepliniţi întocmai aceste porunci, să ştiţi că vă 
spânzur pe toţi.” 

Să fi văzut acum ce era în cetatea de scaun și chiar în 
întreaga împărăție a lui Lăcomilă ! Generali cu pieptul 
plin de decoraţii, soldaţi având la un picior o opincă, iar 
la celălalt o gheată veche, sau mergând cu totul desculți ; 
sfetnici împărăteşti cu bărbi până la brâu — umblând cu 
toţii de dimineaţa si până seara târziu în căutarea de vaci, 
oi, capre si de lăptărese. Ba chiar si de gâște, cu toate că 
ştiau și ei că gâştele nu dau lapte. Dar dacă aşa era po- 
runca împăratului ! O îndeplineşti, fără să ai voe să te în- 
trebi dacă este sau nu este dreaptă și cuminte. 

Impărţiţi în mai multe grupuri, toți oamenii aceștia 
intrau prin curţile, prin grajdurile şi prin casele locuito- 
rilor. Căutau prin beciuri si prin pivniţi, scotoceau toate 
colţurile si podurile caselor, ca să descopere să nu fie cum- 
va ascunse ceva capre, vaci, oi, gâște sau lăptărese. Nimeni 
n'avea voe să bea lapte sau să aducă lapte în oraș. 


Ii a es 


` 


Hristos a înviat ! 
Adevărat a înviat! 


Alte grupuri bäteau imprejurimile orasului. Umblau 
ca nebunii pe câmp, prin livezi, cercetau văile si pădurile. 

Dar atâta prigoană şi strășnicie stârni o adâncă ne- 
mulțumire în populaţia orașelor şi în populaţia satelor. 
Mai întâi oamenii se plângeau aşa, mai pe ascuns. Insă pe 
urmă, prinzând curaj unii dela alţii, au început să se plân- 
gå şi să protesteze pe faţă. Se adunau în grupuri mari, iar 
cei mai isteţi la vorbă ţineau discursuri puţin respectu- 
oase pentru împăratul Lăcomilă. 

Unul din vorbitori a avut chiar curajul să zică : „E o 
curată nebunie, ceeace a poruncit împăratul ! Plâng copiii 
mici după puţin lapte şi plâng şi oamenii bătrâni. Jos cu 
aceste porunci.” 

S'au petrecut şi alte lucruri foarte puţin plăcute pen- 
tru oamenii împăratului. Anume, câțiva sfetnici au fost 
prinşi de către locuitorii în ale căror case intraseră, bătuţi 
până la sânge si tunşi de bărbile lor. 

Nici altor grupuri, pe care au pus mâna păstorii din 
jurul oraşului, nu le-a mers bine. E drept, că într'o încăe- 
rare cu un grup de soldaţi de ai împăratului Lăcomilă, sol- 
daţii au tras cu pușştile în aceia cu care se încăeraseră, 
omorînd pe loc pe doi oameni din popor. Insă, acest omor 
îndoit, în loc să-i facă pe ceilalți să se astâmpere şi să se 
supună fără să murmure poruncilor împăratului, avu o 

„urmare cu totul contrarie. 

La înmormântarea celor doi omoriîţi au luat parte tot 
poporul din oraș și ţăranii din vreo douăzeci de sate. Cu 
prilejul acesta s'au ținut discursuri, prin care oamenii erau 
îndemnați să se răscoale. Iar răscoala a și isbucnit. 

Dela cimitir, toată lumea a pornit în ţipete și strigăte 
drept spre palatul lui Lăcomilă. In număr de mai multe 
mii, fiecare se înarmase aşa cum putuse: cu o furcă de 
fier, cu o coasă, cu o secure sau chiar cu un ciomag mai 
gros. 

Când i sa adus vestea despre răscoală, Lăcomilă era 
la masă — la a cincea masă din ziua aceea. Cât p'aci să se 
înece cu un picior de găină, pe care tocmai îl dădea pe gât. 
Se opri din mâncare si sărind în sus, zise tremurând de 
spaimă: „Incuiaţi toate porţile palatului si trimiteţi vorbă 
generalilor şi soldaţilor mei să vie numai decât la palat.” 

Dacă era lesne ca porţile să fie încuiate, nu era tot așa 
de lesne să fie chemaţi şi aduşi generalii şi soldaţii, care 
erau împărţiţi peste tot în diferite grupuri. Iar mulţi din- 
tr'înşii, aflând că a izbucnit răscoala şi că răsculații sunt 
în număr de mai multe mii, în loc să vie la palat, au făcut 
calea întoarsă şi au mers să se ascundă, care pe unde a a- 
pucat. 

„Intre acestea, poporul, care se răsculase, ajunse la 
porţile palatului, ţipând şi strigând din ce în ce mai tare. 
Dar porţile fiind încuiate, răsculații nu puteau să pătrun- 
dă înlăuntrul palatului. Printre răsculați se găseau însă și 
câţiva fierari şi lăcătuşi, care ziseră: „Stai că ştim noi cum 
să le deschidem !” 

Merseră la atelierul lor și se întoarseră cu drugi de 
fier, cu ciocane şi cu altfel de scule. In câteva minute, pri- 
ma poartă a palatului fu descuiată, deschisă, iar mulţimea 
pătrunse în curte. ; 

Acum gluma se ingrosa rău de tot pentru împăratul 
Lăcomilă. Din marea (?) lui oaste, abia dacă veniseră şap- 
te soldați si patru generali. Ce-i drept, veniseră si vreo 
douăzeci de sfetnici din o sută, câți erau cu toții. Insă sfet- 
nicii aceştia tremurau si abia se țineau pe picioare de frică 
— si nici generalilor si soldaților nu le era mai la inde- 
mână. Işi dădeau bine seama că nu e chip să potolească cu 
forța furia deslănțuită a poporului. 

De aceea, generali și sfetnici se înfăţișară lui Lăco- 
milă si îi ziseră: „Stăpâne şi împărate ! E în mare primej- 
die viaţa Măriei Tale, precum şi viaţa noastră a tuturor. 
Răsculaţii sunt prea mulţi, iar noi suntem prea puţini. 
Prin urmare, lucru mai cuminte este să-i potolim cu bi- 
nele. Să le vesteşti anume Măria Ta că te-ai răsgândit şi că 
iai îndărăt poruncile ce ai dat. 

— Dar dacă fac aşa, pe Făcăleţ îl ameninţă toate ne- 
norocirile !” strigă Lăcomilă, care, de altfel, nu tremura 
mai puţin decât generalii şi sfetnicii săi. 


Insă, primul sfetnic Tintilin, care isbutise să se stre- 
coare și el până la palat, luă cuvântul și zise: „Măria Ta, 
avem Înaintea noastră 19 ani pånä la întoarcerea Lumină- 
tăţii Sale Făcăleţ, așa că, până atunci, nu e nici o grabă și 
nici o nevoie să facem ceeace ne-a spus vrăjitorul Ctirifon. 

— Dar dacă uităm atunci când Făcăleţ vine acasă ?” 
îi întoarse vorba împăratul Lăcomilă. 

Dar se găsi un leac şi pentru acesta. S'a hotărit anume 
ca în fiecare încăpere a palatului să fie pusă câte o in- 
scripţie cu cuvintele scrise cât mai mari: „In ziua în care 
prințul Făcăleţ va împlini 19 ani, să fie alungate din ceta- 
tea de scaun și din împrejurimi toate animalele dătătoare 
de lapte şi toate lăptăresele.” 

Mulţumit cu aceasta, Lăcomilă eşi în balconul palatu- 
lui şi vesti răsculaților că au voie să ţină si capre, și vaci, 
şi oi şi gâşte, precum şi lăptăresele au voe să vie în oraș 
şi să vândă lapte. 

Auzind vestea aceasta, răsculații s'au împrăștiat liniș- 


tifi şi răscoala s'a potolit. (Va urma) 


Intrebare: 
Cum iși petrece un copil cuminte vacanța de Paști ? 
(Citiţi răspunsul la pagina 11). 


Romanul „Lir și Tibişir” şi noua carte apărută „Noui- 
le pățanii ale lui Haplea”, ambele de Moș Nae, trebue să 
fie citite de toţi copiii si de toţi tinerii. 


O veche poveste populară 


NTR'O colibă dela marginea unei păduri, trăiau 
odată un tăietor de lemne si soţia sa. N'aveau 
copii şi nici oameni bogaţi nu erau. Aveau totuşi 
cele de trebuinţă pentru un traiu de oameni care 
se mulţumesc cu puţin. 

_ Aşa, din grădina, care era în jurul colibei scoteau tot 
felul de legume, iar din pomii roditori tot felul de fructe. 
Mai aveau două, trei pogoane de pământ, pe care le semă- 
nau cu grâu şi cu porumb, o vacă lăptoasă şi câteva oi cu a 
căror lână nevasta tăietorului de lemne făcea haine pentru 
ei amândoi. 

Duceau, așa dar, un traiu în care, dacă nu era belşug, 
nu era însă nici sărăcie mare. 

Dar într'una din zile, tăietorul de lemne găsi pe căra- 
rea ce duce în pădure, o carte cu scoarțe groase și cu slovă 
veche. O deschise și văzu că este o carte de povești rămasă 
din bătrâni. De atunci, în fiecare seară el citea soţiei sale 
câte una din poveştile acestea. 

Dintre multele povești, una mai ales le plăcu la amân- 
doi. In povestea aceasta se spunea că sunt vrăjitori şi zâne, 
care îţi îndeplinesc orice dorinţă, putând chiar să prefacă 
pe un tăetor de lemne într'un rege sau împărat. 

In noaptea în care citise povestea aceasta, tăietorul de 
lemne n'a putut să închidă ochii şi să adoarmă. Işi zicea 
mereu în gând: „Dacă ar fi o zână sau un vrăjitor, care 
să-mi îndeplinească și mie dorinţele !” 

Cu gândul acesta merse a doua zi la pădure, ca să taie 
lemne, aşa cum făcea în toate zilele. Insă, îa ziua aceea, i- 
nima nu-i dedea de loc brânci la lucru. După câteva minu- 
te, aruncă securea jos, iar el sezu pe o buturugă, zicându-și 
din nou: „Dacă ar fi o zână sau un vrăjitor, care să-mi în- 
deplinească și mie dorinţele!” 

Și iată că înainte-i se ivi un iepuraș, care, stând pe la- 
bele dindărăt, îl privea cu ochi strălucitori. lepurașul îi 
zise: „Eu știu ceva cu care ţi-se poate îndeplini orice do- 
rinţă. Ştiu anume că în scorbura unui arbore este ascunsă 


6 
A 
(oi 


“44 DORINŢELOR 


de Ali-Baba 


o piele, pe care zânele au ţesut-o, muncind la ea trei sute 
de ani în cap. Cine îmbracă pielea aceasta şi doreşte ceva, 
dorinţa i se îndeplineşte numai decât. Insă, cu fiecare do- 
rință îndeplinită, pielea se micşorează, se strânge şi în a- 
celaş timp, se face mai mic și omul care o poartă şi a că- 
rui dorinţă se îndeplineşte. Dacă vrei să o vezi, merg să 
ţi-o aduc, dar dacă îmi dai cuvântul că mai să o îmbraci 
şi n'ai să o iai. Căci dacă o iai, zânele au să se răzbune rău 
pe mine si pe tot neamul meu”. 

lepurașul merse si se întoarse cu pielea dorințelor, ci: 
re era mai de grabă o manta fină şi țesută cu o măestrie 
neîntrecută. 

„Dă-mi numai voe să o îmbrac odată şi ţi-o dau înda- 
tă îndărăt”, îi zise iepuraşului tăietorul de lemne. 

lepurașul îl crezu pe cuvânt, ba chiar îi ajută să o îm- 
brace. 

Pielea era cam mică pentru talia tăietorului de lemne, 
așa că îl strângea. Dar îndată ce o îmbrăcă, şiretul de el 
zise: „Doresc ca pielea aceasta să fie pentru totdeauna a 
mea şi nimeni să nu poată să o ia de pe mine!”. 

Nici nu făcuse bine această dorinţă, si simţi că pielea 
se micșorează, îl strânge mai tare, dar mai simţi în acelaş 
timp că şi el se făcuse mai mic Totuşi, porni spre coliba 
sa, vesel si încântat. 

lepurașul se luă după el, rugându-i-se: „Dă-mi pielea 
îndărăt! Dă-mi pielea îndărăt !” 

Ca să se scape de iepure, tăietorul de lemne zise: „Do- 
resc să mergi tocmai; la celalt capăt al pământului!” Si 
bietul iepuraș o pori într'acolo în fuga mare. Dar odata 
cu aceasta, pielea :iorințelor se micşoră şi mai mult, îl 
strânse si mai ta”:, iar omul se făcu si mai mic. 

Când ajuns: la colibă, nevastă-sa se miră si chiar se 
sperie, văzând că se făcuse mai mic de cum era cu câteva” 
ore mai înainte. „Ce ai păţit, omule ?” îl întrebă ea, cru- 
cindu-se. 

Tăieturul de lemne îi povesti întâmplarea, apoi zise : 


„Doresc numai decât o masă bogată, cu mâncărurile 
şi băuturile cele mai gustoase”. Dorinţa îi se îndeplini, dar 
şi pielea se micşoră, făcându-se şi el mai mic. 

Mâncară si băură după pofta inimei, dar omul, după 
ce se cam lrecu cu băutura, începu să zică: „Doresc să fiu 
boer bogat si coliba să fie prefăcută întrun palat măreț. 
Doresc să um o moşie întinsă, păduri, vii, livezi. Doresc să 
am turme de oi, cirezi de vaci şi herghelii de cai. Mai do- 
resc...” dar sc opri, simțind că pielea se micşorează mereu, 

+ il strânge prea tare şi că se face şi el din ce în ce mai mic. 

Acum se pomeniră el şi nevastă-sa întrun palat de 
toată frumuseţea. Zeci de servitori stăteau gata să le înde- 
plinească poruncile. Inaintea palatului se întindea o gră- 
dină împodibită cu florile cele mai frumoase si mai rare. 
Atât el, cât şi ea erau îmbrăcaţi în haine făcute din stofe 
fine si scumpe. 

Insă, când tăietorul de lemne se uită într'o oglindă, se 
sperie văzând că dintr'un om cât un munte, cum era mai 
înainte, acum _ ajunsese să fie un pitic mititel. „Nu mai fac 
nici o dorinţă ! îşi zise el supărat şi amărât. 

Ziua următoare, porunciră servitorilor să înhame la o 
trăsură aurită șase armăsari albi si merseră să facă vizite 
la boerii dela moşiile vecine. „Au să rămână cu gura căs- 
cată şi au să crape de necaz, zise femeia, când ne vor ve- 
dea că suntem de bogaţi şi cum suntem îmbrăcaţi”. 

Dar n'a eşit așa cum își închipuise dânsa. Boerii la 
care au mers, erau si mai bogaţi, iar soțiile lor erau şi mai 
luxos îmbrăcate şi purtau giuvaericale mai multe. 

Tot ce au câștigat din vizita aceasta, este că peste tot 
unde au fost, oamenii şi-au râs de statura așa de mică a 
tăietorului de lemne, care nu-i ajungea nevestei sale nici 
până la mijloc. 

Așa dar, soția tăietorului de lemne se întoarse acasă 
galbenă de mânie. „Bărbate, îi zise ea, nu mai merge cum 
suntem acuma! Cere pielei să ne facă mai bogaţi decât toţi 
mojicii aceia, care şi-au bătut joc de noi. Cere-i să ne facă 
prinți, așa ca ei să vie să ni se închine şi să stea smeriţi în- 
naintea noastră. Altfel, eu nu mai pot trăi!” 

Omul nu vroia să-i facă nevestei pe plac, fiindcă ştia 
ce-l aşteaptă: să se facă și mai mic, să ajungă ca o păpușă, 
cu care se joacă fetiţele. Dar nevastă-sa îl sâcâi si îl ne- 
căji aşa de mult, că, până la urmă, ca să se scape de gura 
“ei, zise şi el: „Doresc să ne facem prinți, mai bogaţi si mai 
puternici decât toţi boerii din ţară”. 

li se îndeplini și această dorinţă, însă pielea îl strânse 
rău de tot, iar el ajunse să nu fie mai mare decât o păpuşă 
mică. Ca să potă sta si el la masă, i se puse chiar pe masă 
un scăunel şi i se dete să mănânce din niște farfurii, care 
erau o adevărată jucărie. Servitorii -rådeau pe inf undate, 
ori de câte ori îl vedeau. 

Omul era tare amărât, văzându-se în ce hal ajunsese, 
însă nevastă-sa, în schimb, nu mai putea de bucurie şi de 
îngâmfare. Era prințesă! Boerii, care îşi râseseră de dânsa 
şi de soţul ei, veneau acum smeriţi şi făceau plecăciuni şi 
temenele până la pământ, iar soțiile lor nu mai ştiau cum 
să o lingușească mai mult şi să o facă să uite vechiul necaz 
şi să le ierte. Ce semeaţă se purta ea cu ele, cum le privea 
de sus şi cum abia le răspundea cu jumătate de gură! 

Intr'una din zile, regele ţării aceleia trimise veste că 
va veni cu regina să-i viziteze, să-i cunoască si să ia masa 
la dânşii. Vestea aceasta făcu „prinţesei” o nespusă plăce- 
re, simțindu-se foarte măgulită. 

Insă soțul ei nu era de loc bucuros. Ce-i drept, era el 
prinţ, dar ce prinț ? O palmă de om. 

Cu toate acestea, nu se împotrivi să se facă mari pre- 
gătiri pentru primirea regelui si reginei. Si iată că trâm- 
bițaşii regelui vestiră sosirea. 

Un servitor al palatului purta pe o pernă pe Luminăţia 
Sa Prinţul tăietor de lemne, iar după dânsul venea „prin- 
tesa”, îmbrăcată ca o prinţesă si împodobită cu grămezi de 
giuvaericale strălucitoare. 

Aşa eșiră ei la poarta cea mare a palatului întru în- 
tâmpinarea regelui şi reginei. 

Regele întrebă, îndată ce se dete jos din trăsură: „Cine 
este prinţul la care am cinstea să viu astăzi ? 

— Eu sunt, Măria Ta !” se auzi vocea slabă şi piţigă- 
iată a „prințului”, care era purtat pe o pernă. 

La vederea acestui prinţ mai pitic decât piticii, pe re- 
ge îl pufni râsul, dar regina îi dete cu cotul și îi făcu semn 


să nu râdă, cu toate că şi ea însăşi avea mare poftă de râs. 
Fostul tăietor de lemne se făcu roșu de ruşine, iar „prin- 
tesa” îngălbeni de mânie. 

In timpul mesei a fost şi mai rău. Regele nu putea nici 
să mănânce, nici să bea, fiindcă îl năpădea mereu râsul, 
uitându-se la „prinţul”, care şedea pe un scăunel pus chiar 
pe masă şi cum mânca din farfurii de păpuşi. Intr'un rând 
chiar îi zise: „la seama să nu cazi în castronul de ciorbă, 
că te îneci!” 

După plecarea regelui si reginei, „prinţul” plângea de 
mâhnire, pe când „prinţesa” spumega şi turba de necaz. 
„Va să zică, tot se găsesc pe pământ oameni mai mari, mai 
puternici şi care pot să-şi bată joc de noi ! Dacă e aşa, tre- 
bue să ajungem ca noi să fim cei mai mari si mai puter- 
nici !” 

Asa îşi vorbea singură „prinţesa”, încleştând pumnii si 
plimbându-se furioasă prin încăperile palatului. In seara 
aceleiași zile, îi zise soțului său: „Bărbate, cere ca tu să a- 
jungi un împărat, iar eu o împărăteasă, înaintea cărora să 
cadă în genunchi toţi prinții şi toţi regii de pe faţa pămân- 
tului. Cere ca toți prinții si regii de pe pământ să ne plă- 
tească bir şi să vie de două ori pe an să ni se închine. 

— Ia slăbește-mă cu cererile si dorinţele tale nebu- 
neşti ! i se răsti omul. După ce că am ajuns un pitic, de ca- 
re îşi râde toată lumea, vrei acum să mă faci şi mai mic şi 
să pier cu totul ?” 

Insă, în zadar vorbea el aşa, fiindcă femeia nu-i de- 
dea pace, o clipă, ci îi spunea mereu: „Cere-i pielei dorin- 
telor ca tu să ajungi împărat, iar eu împărăteasă. Cere ca 
toţi prinții şi regii de pe fața pământului să ne plătească 
bir şi să ne cadă în genunchi”. 

Și nu-l lăsa liniştit nici ziua, nici noaptea. 

Văzând omul că nu mai e chip să fie lăsat în pace, zise 
si el, plângând de supărare: „Doresc să fiu împărat si ne- 
„astă-mea împărăteasă. Doresc ca toţi prinții si regii pă- 
mântului să ne plătească bir şi să ni se închine. 

Dorinţele îi fură îndeplinite, însă, cu ce preţ? Ajun- 
sese aşa de mic, aşa de mititel, că trebuia să-l priveşti cu 
un ochian, ca să vezi că este si el o făptură omenească. 
Abia dacă era cât un deget dela o mână de a noastră. 

Cu toate acestea, toți prinții si toţi regii îi trimiteau 
bir şi daruri şi veneau să i se închine, iar el îi primea pur- 
tat în palma mâinei de un servitor al palatului. Şi râdeau 
pe înfundate toţi prinții şi toți regii. „Ce mai împărat, să ne 
trăiască! îşi ziceau ei. Par'că ar fi nu om, ci un puişor de 
găină!” 

Insă „împărăteasa nu mai putea, in semeția ei, să se 
îndure si să stea alături de ,,impärat”. Ii era ruşine să vadă 
lumea că are un astfel de soț. In afară de aceasta, vroia să 
domnească singură. 

De aceea, chemă câțiva meşteri zidari si le porunci så 
clădească în fundul grădinei palatului o căsuță mică, mi- 
titică, un fel de casă de păpuşi. In cäsuta aceasta puse ea 
să locuiască „Măria Sa Impăratul”, dându-i şi câțiva ser- 
vitori, care să-i ducă de grije. 

Bietul om stătea în căsuţa aceea amărât si necăjit. 

Intr'una din zile, când privea dela fereastră, văzu tre- 
când nu departe de acolo un tăietor de lemne. Omul acesta 
mergea sprinten cu securea pe umeri şi cânta o doină bă- 
trânească. Era semn că este mulţumit de traiul ce ducea. 

Vederea tăietorului de lemne îl făcu pe „impărat” să 
isbucnească în plâns si să ofteze după traiul de odinioară. 
Fără să stea mult pe gânduri, zise strigând cu glas tare: 
„Doresc să fiu iarăşi un tăietor de lemne. Doresc să fiu ia- 
răşi cu nevastă-mea în coliba noastră dela marginea pă- 
durii şi să trăim aşa cum trăiam mai înainte de a fi îm- 
brăcat păcătoasa de piele a dorințelor”. 

In aceiași clipă, fugi de pe el pielea dorințelor, omul, 
din pitic, ajunse din nou mare şi voinic, așa cum fusese pe 

când era tăietor de lemne, pieri palatul, pieri toată măre- 
tia si bogăţia, si în locul lor se ivi mica si vechia colibă de 
la marginea pădurii. 

Și sau pomenit că el si nevastă-sa stau la masă, mân- 
mând cu linguri de lemn și din străchini de lemn, dar a- 
mândoi veseli şi mulțumiți. 

De atunci, se întrebau mereu: „Oare n'a-fost un vis tot 
ce li se întâmplase ? 

— Se poate să fi fost un vis, dar un vis tare urât”, zise 
tăietorul de lemne. ALI BABA 


Christos a mviat!... 


Doamne!... fulgii de ”ntuneric 
S'au cernut din zarea-albasträ 
Aninând in chip eteric 

Doliu la fereastra noastră. 


A'noptat 1... sin astă seară 
Noaptea sa lăsat pioasă, 
Aprinzând făclii de ceară 
Pe la fiecare casă... 


Nici-o stea nu luminează, 
Nici-un sgomot nu străbate 
Pacea nopții, ce veghează 
Taina firii 'nlăcrimate. 


Doar creștinii trec în șoapte 
Spre biserica lor vie, 

Ca să vadă 'n astă noapte 
Cum Isus Christos învie]... 


Preotu'n altar cuvântă 
lar creştinii se închină, 
Implorând iertarea sfântă 
Pentru tot ce-i învenină. 


Deodată glas de clopot 

Sparge pacea nopții sfinte... 
Vai... Tăcere!... Nici-un sgomot!.. 
Toţi privesc cu luare-aminte. 


Blând, Isus Mântuitorul 

Se înalță din mormântu-i, 
Ca să 'mbune tot poporul 
Cu blândețea și cuvântu-i. 


Cerul se aprinde!... Zorii 
Råd în zare ne 'ncetat 

Iar prin sat toţi trecătorii 
Spun „Christos a înviat!... 


NICOLAE GRAUR 


w 
e o 
Ouă ro şii 
Printre ouăle ”nrogite 
E şun ou de lemn, cu care 
Sanda vrea să păcălească 
La dejun, pe mama-mare. 


A ciocnit cu toată lumea 
Şi nici unul nu-i rezistă, 
lar la urmă strânge oul, 
Ascunzându-l în batistă. 


După masă fuge 'n curte, 
Căutând cu orice preț, 
Să-şi ascundă oul, care 
E de lemn, întrun coteţ. 


Şi-mi mai spune: „Dau găinei 
Oul meu, făcând un semn, 

Ca să capăt până mâine 
Câţiva puişori de lemn”. 


Zi de primăvară 


Un epure, fricos, cu ochii roșii, 

Se joacă, cu urechile ciulite, 

Intr'o grădină, prin noian de roze, 
Pe sub caișii cu crengile 'nflorite. 


lar pe alee, lung şireag, departe 
O ceată de furnici îi mută locul 
Stun gândăcel în zale aurite 
Incet-încet îşi caută norocul. 


Ca împărații, liliacul, iată 

Inclină'și fruntea de petală albă 
Către un fir smerit de păpădie 

Ce par'c'ar sta de jos să-i dea o jalbă 


lar fluturii mii, bătând grăbit din aripi 
Duc veşti spre culmea ninsă de lumină, 
Că mult umbrită mica floare plânge 
Stingheră, cu petalele în tină... 


Vezi iepurele alb, cu ochii roşii, 
Cum sare, cu urechile ciulite ? 
Şi soarele, de-asupra tuturora 
Năvalnic dor de viaţă le trimite ! 


MIHAI HOCIUNG 


Rânduri către îngerel 


Ingerule iubit, 

Eu deaicea îţi trimit 

Triste rânduri din condei 
Nu sunt multe: — două-trei. 


II 
„„Să îți spun c'am ascultat 
Că la școală-am învățat — 
Să mă rog lui Dumnezeu 
Ingerelule — mereu. 


de SULTANICA IONESCU-Ghimpaţi 
Cereţi la librării 


„Nouile pățănii ale lui Haplea” 


de MOŞ NAE 


: SE Ba a EEE FT AG 
„Nouile pätanii ale lui Hoplea” este o carte a cărei 


citire trezeşte râs și veselie dela început până lə sfârşit. 

In această carte, care este de format mare şi cu toate 
paginile împodobite cu numeroase desene, „Moş Nae a 
strâns tot ce a scris el mai frumos despre Haplea si ne- 
numărate păţanii şi aventuri ale lui Haplea. 

Din câte cărţi a scris Moş Nae despre Haplea, „Nouile 
pățanii ale lui Haplea” este, fără înd'ală, cea mai fru- 
moasă si mai reuşită. 

Mos Nae nu putea face cititor''or săi o surpriză mai 
plăcută de Paşti, decât scoțând p tru dânșii „Nouile pă- 
țanii ale lui Haplea”. 

Cartea va avea, de sigur, multă căutare. De aceea, 
sfătuim pe cititori să se grăbească a o cumpăra, ea fiind 
cel mai frumos cadou de Paşti. 

De vânzare la toate 'ibrăriile. 
lei 50. 


Preţul unui volum 


är 


i 


Tristul sfärsit al unei printese mici 


Povestiri istorice 


Cititorii noştri ceva mai înaintați la învăţătura de car- 
le ştiu că Anglia sau, ca să se înțeleagă si mai bine ceeace 
vroim să spunem, Marea Britanie se compune din Anglia 
propriu zisă, din Scoția, care este la Nordul Angliei, si din 
Irlanda, o insulă despărțită de Anglia printr'un braţ de 
mare. 

Acum câteva sute de ani, Scoţia forma un stat deose- 
bit de Anglia, având, prin urmare, alt rege decât regele 
care domnea în Anglia. Unul din regii Scoției, un rege vi- 
teaz, bun si iubit de popor, era regele Alexandru al III-lea. 
Insă nenorocirea l-a urmărit pe regele acesta. 

Rând pe rând, i-au murit regina si cei doi băeţi ai săi, 
dintre care cel dintâiu născut trebuia să-i urmeze la tron. 
Ce-i drept, avea si o fată — pe prințesa Margareta, însă ea 
era departe, fiind măritată cu prințul Enric al Norvegiei. 
Dar nici această prinţesă n'avu parte de viață mai lungă, 
fiindcă muri scurt timp după ce dăduse naștere unei fetiţe. 

Regele Alexandru al III-lea primise deci una după alta 
atâtea lovituri din cele mai grozave si mai dureroase. Ră- 
măsese fără soţie şi fără nici un copil. Aşa dar, ducea, deşi 
rege, un trai foarte necăjit şi amărit. Unica lui rază de 
mângâiere era să afle veşti despre nepoţica sa, fetiţa fiicei 
sale Margareta. 

Fetiţa aceasta fusese botezată tot Margareta, după nu- 
mele mamei sale. Insă, în loc să-i spună Margareta sau, 
cum era mai exact, prinţesa Margareta, tot poporul nu-i 
spunea într'altfel decât „Fetița Norvegiei”. Era o fetiţă 
dulce, drăguță, un adevărat îngeraș cu ochi albaștri si pă- 
rul blond. 

Bunicul ei, regele Alexandru al III-lea al Scoției, nu 
avusese putinţa să o vadă, fiindcă în vremea aceea regii 
nu prea eşeau din ţară si nu obișnuiau să-şi facă unul al- 
tuia vizite. De aceea, îi ducea mult dorul şi plângea pentru 
dânsa, știind-o că încă de copil în fașă rămăsese fără 
mamă, 

Insă în curând se întâmplă o altă nenorocire cu ur- 
mări cât se poate de triste. Se întâmplă nenorocirea să 
moară însuși regele Alexandru al III-lea. Muri de o moar- 
te pe cât de neașteptată, pe atât de groaznică. 

Anume, într'o noapte, călărea singur si ajunsese la 


7 de N. Batzaria 


țărmul mării. Din pricina întunericului des, nu putu să 
vadă că mergea drept spre o prăpastie. Calul său simţi 
primejdia şi sări dintr'odată înapoi. Dar sări așa de iute, 
așa de brusc, încât aruncă din sea pe rege, care căzu, iz- 
bindu-se cu capul de o stâncă. Lovitura fu aşa de grozavă, 


că regele fu omorît pe loc. 
Și până astăzi stâncii aceleia i se “spune 


gelui”. 

Această moarte năprasnică a regelui a fost o nenoro- 
cire mare pentru tot poporul scoţian. Murise regele, care 
era iubit aşa de mult, şi murise, fără să lase un moștenitor 
la tron. Singura ființă, care avea dreptul să-i urmeze, era 
„Fetiţa Norvegiei”, adică prinţesa Margareta. 

Dar această prinţesă n'avea atunci decât vârsta de 
trei anişori şi era în Norvegia, trăind liniștită şi fiind foar- 
te iubită si alintată de tatăl ci, prinţul Enric. Nici prinţu- 
lui Enric — şi cu atât mai puţin ei — nu le trecuse măcar 


tahea re- 


\ 


DA 


yeh n 
A K 
SANA 


Én 
. 


Moartea regelui Alexandru al II-lea al Scoției 


> RP SNRA a OOPS PE Te eve ua 


„Fetiţa Norvegiei” $i Prinţul Enric, tatăl ei 


„N 
prin gând că într'o zi „Fetiţa Norvegiei” va ajunge regină 
în Scoţia. i 

Insă poporul din Scoţia, văzând că nu este altcineva, 
care să fie rege, se gândi să cheme pe „Fetiţa Norvegiei” 
şi să o incoroneze ca regină a Scoției. Asa dorea poporul, 
dar nu la fel gândeau multi dintre boerii scoțieni. Aceştia 
nu vroiau ca o copilă, care navea decât trei ani, si mai 
ales o copilă al cărei tată nu era scoțian, să fie regină. 

De aceea, ei se Înțeleseră să aleagă pe unul din ai lor, 
pe care să-l încoroneze ca rege. 

Insă regele, care domnea atunci în Anglia, vroia să se 
facă așa cum dorea poporul scoţian. Adică, să fie adusă 
„Fetiţa Norvegiei” şi să fie încoronată ca regină a Scoției. 
Vroia lucrul acesta, nu din dragoste pentru Scoţia şi pen- 
tru binele poporului scoţian, ci pentrucă nutrea cu totul 
alte gânduri. Se gândea anume ca după ce „Fetiţa Nor- 
vegici” creşte mare, să o ceară în căsătorie pentru fiul său, 
care era şi moștenitorul său la tronul Angliei, si în chipul 
acesta, să ajungă ca Anglia şi Scoţia să aibă un singur 
rege. 

Fără să ştie de gândurile, pe care, de sigur, le ţinea 
ascunse, ci mulțumit că și regele Angliei este de partea lui, 
poporul scoţian trimise în Norvegia soli, ca să ceară ca 
prinţesa Margareta, adică „Fetiţa Norvegiei”, să vie în Sco- 
ţia, unde urma să fie încoronată ca regină. 

Precum am spus, mititica n'avea atunci decât trei ani- 
şori. Ea nici nu ştia ce înseamnă să fii regină şi să fii în- 
coronată. Creştea pe lângă tatăl ci ca un copil bun, drăguţ 
şi fără nici un fel de griji şi necazuri. Era alintată de toți 
cei din jurul ei şi foarte iubită de poporul norvegian. 

Cât despre Scoţia, patria mamei sale, ea nici nu ştia 
ce fel de ţară este şi nici măcar unde vine. Insă prinţul 
Enric, tatăl ei, ştia că Scoţia este o ţară cu climă aspră si 
cu oameni tot atâta de aspri şi puţin ciopliţi. Şi mai ştia că 
mulți nobili scoțieni sunt împotriva „Fetiţei Norvegiei”, 
aşa că n'au să-i facă o primire bună. 


De aceea, când veniră solii scoțieni si cerură ca „Fe- 
tita Norvegiei” să meargă cu ei în Scoţia, ca să fie încoro- 
nată ca regină, prinţul Enric le răspunse: „Copila mea este 
prea mică si nu vreau să mă despart de ea.” Și stărui cu 
atât mai mult în această hotăriîre, cu cât văzu că „Fetiţa 
Norvegiei” isbucenise în plâns, când auzi că e vorba să ple- 
ce dela tăticul ei si să meargă într'o ţară ce îi era cu totul 
necunoscută. 

Că era să fie regină ? Am spus mai sus că nici nu era 
în stare să-și dea seama de lucrul acesta. Unei fetiţe de trei 
ani îi plac jucăriile, păpuşile, îi place să fie alintată și să 
trăiască pe lângă părinţi şi pe lângă alte fiinţe, care îi sunt 
dragi. Ce poate sti ea că a fi regină, este un lucru aducător 
de cinste ? 


Dal 


De aceea, s'a pus pe plâns, când a atlat că au venit oa- 
meni străini, ca să o ia şi să o ducă într'o ţară străină. Işi 
îmbrăţişă pe tatăl său şi se ruga, udându-i obrajii cu la- 
crmi, să nu o trimită cu oamenii străini, ci să o ţină cu 
dânsul. 

Atunci prinţul Enric zise pentru a doua oară oameni- 
lor veniţi din Scoţia: „Copila mea este prea mică si nu 
vreau să mă despart de ea.” 

Totuşi, până la urmă, prinţul Enric se lăsă înduplecat 
şi o trimise în Scoţia. O îmbarcă pe o corabie mare şi îi 
dete câteva însoţitoare şi câțiva însoțitori dintre femeile si 
oamenii de serviciu dela palatul său. 


Dacă ne uităm pe o hartă a Europei — şi sfătuim pe 
cititorii noştri să urmărească povestirile istorice având 
înaintea lor o astfel de hartă — vom vedea că drumul din- 
tre Norvegia şi Scoţia trebue făcut pe mare si că drumul 
acesta nu este lung. 


Insă, trebue să ținem seamă de următoarele două lu- 
cruri. Întâi: drumul trebue făcut prin Marea Nordului, iar 
printre mările din Europa, Marea Nordului este aceea care 
e mai mult bântuită de furtuni groaznice. 


Al doilea. Astăzi drumul acesta se face într'un timp 
foarte scurt, pentrucă astăzi sunt vapoare mari, iuți si pu- 
ternice. Dar pe vremea când s'au întâmplat cele ce poves- 
tim aicea, nu existau vapoare, ci numai corăbii cu pânze 
şi cu lopeţi. Aceste corăbii mergeau încet şi erau mult mai 
sguduite de furtună. 


E drept, corabia pe care sa îmbarcat „Fetiţa Norve- 


giei”, era o corabie mare, însă tot o corabie cu pânze şi lo-: 


peţi, așa că mititica prinţesă mavea de făcut o călătorie 
plăcută. Si adevărul este că îndată ce corabia a ieşit în 
larg, „Fetiţa Norvegiei” a fost apucată de răul de mare ce 
a venit să se adaoge la durerea încercată din pricină că își 
părăsise pe iubitul său tată şi ţara sa de naştere, unde se 
simţea aşa de bine. Suferea şi plângea mereu. Până la ur- 
mă, a căzut bolnavă la pat. 


Bolnavă, „Fetiţa Norvegiei este debarcată în insula 
Orkney 


10. 


~“ 


=: RN 2 
„Fetiţa Norvegiei” 
_ In vremea aceasta, în Scoţia poporul făcea mari pre- 

gătiri, ca să-i iasă întru întâmpinare şi să-i facă o primire 

cât mai frumoasă. In acelaș timp însă, regele Angliei si 
boerii din Scoţia se certau si se sfădeau între dânșii, deoa- 
rece nu se înțelegeau asupra mai multor lucruri ce pri- 

veau pe „Fetiţa Norvegiei”, adică pe viitoarea regină a 

Scoției. 

Cine trebue să-i iasă mai întâi întru întâmpinare si 
cine trebue să-i întindă mai întâi mâna, când se va da jos 
din corabie ? Unde trebue să locuiască si cine trebue să lo- 
cuiască în acelaș palat ? Cine să-i fie tutore, până va ajun- 
ge majoră ? 

lată unele din chestiuni asupra cărora se certau şi se 
stădeau regele Angliei si boerii din Scoţia. Ei nu știau însă 
că toată cearta şi sfada lor erau să fie de prisos. 

„In adevăr, mititica si puţin fericita „Fetiţă a Norve- 
giei” se simţea din ce în ce mai rău. Se simțea aşa de rău, 
încât căpitanul corăbiei, în loc să o debarce în Scoţia la lo- 
cul unde era așteptată de regele Angliei, de boeri si de 


PD A PRO E DE DESENE TEO Eng PP ENI SE ZISA GREOAIE ZT, 
Somn uşor 


S'a întunecat acum de tot, 
Se'ntinde pacea încetișor, 
Adoarme apa la sipot: 

„— Somn ușor ! 


— Fă-ţi cruce, dragă puișor, 
Cerând ajutorul divin, 
Apoi te culcă 'n pătişor 

a Si dormi lin! 


Ingerul tău de veghe 

Să-ţi fie ajutoare, 

Să cresti voinic subt zeghe, 
Si mare. 


Cerul ursita să-ți poarte, 

Prin aspre, grele meleaguri, 

De bucurii să ai parte 
Şiraguri! 


Să birui dårz în viață, 
Să-ţi fie vis dulce traiul, 
. Să ai drept zestre, dulceaţă 
Si raiul! 
M. BAȘTEA 


Premianţii concursului pe luna Februarie 


PREMIUL I: 1 ab. pe un an la „D. C.”; Ionescu I. Eugen, str. 
Vintilă Vodă No. 20. Slatina-Olt. 

PREMIUL II: 1 ab. pe 6 luni la „D. C.”: Sandrela Chirţoiu, 
dep. de fermentare C. A. M., Bârlad; Ileana si Emil C. Bellu, str. 
Eminescu No. 20, Abrud; Rizescu C. George, şos. Viilor, 126, Loco. 

PREMIUL II: 1 ab. pe 3 luni la „D. C.”; Harry şi Beatrice 

“Focşaner, calea Moşilor, 88, Loco; Ovidiu Georgescu, str. Axente 
Sever No. 17, Loco; Stroescu V. Victor, str, Craiovei 17, Pitești ; 
loan I. Onessea, str. Regală 99, Brăila. 

PREMII IN CARȚI: Vor primi cărţi în val. de 80 lei: Marga- 


mare mulţime de popor, se văzu nevoit să se oprească la 
Orkney, o insulă mică dela Nordul Scoției. 

Acolo debarcă aceea, care urma să fie regină. Insula 
Orkney nu era locuită decât de puţine familii de pescari, 
aşa că „Fetiţa Norvegiei” nu fu așteptată, cum sar fi în- 
tâmplat dacă debarca în Scoţia, de mulţime de popor cu 
muzici si steaguri. 

Apoi, se simţea așa de bolnavă ! Nu-i ardea ei acum 
de muzici şi de alaiuri vesele si sgomotoase. A fost dusă 
într'o căsuţă de pescari si culcată întrun pat foarte mo- 
dest. Pe patul acesta închise ea frumoșşii săi ochișori al- 
baștri si încetă din viaţă. 

Si aşa, în Norvegia tatăl ei rămase fără copil, iar Sco- 
tia rămase fără regină, 


N. BATZARIA 


t 


» 


reta I. Brăneanu, str. Negoi 43, Loco; Liviu Feneşanu, Ohoba-Bis- 


tra; Traian şi Zizi Ionescu, str. General Candiano Popescu No. 55, 
Loco; Mihail M. Nicolae, str. Carol I No. 6, Caracal. Ada Guşu, str. 
Mitropoliei, 20, Sibiu; Leon Gh. C-tin, str. Galian 4, Huşi; Corne- 
liu Dragomirescu, str. Arionoaei No. 23 bis, Loco; Taras Reviţa, 
str. Gh. Coşbuc, 14, Loco; Eugen Meilich, str. Puşchin 56, Chişi- 
nău; Cohn Paul, calea Moșilor 177, Loco. 


11 


Copii cuminţi is! petrec vacanța citind cărți 
frumoase scrise anume pentru ei: 


Dănel în vacanţă, album colorat . „ Lei 35 
Corina în vacanţă, album ilustrat in culori . 35 
30 


Neaţă in Africa, album ilustrat în culori. . . . » 


Păţaniile Luţei, album colorat .. . . . . . + » 30 
Hoţul de Stele de Mona Rădulescu PI l 
Haplea la şcoală de Mos Nae. . . . . . . » » n 40 
Haplea în străinătate de Mos Nae. eta ae ga 300) 
Glume pentru copii de Horia Prundu-Petre Cetină . , 30 
Aventurile lui Gugulică de Mona Rădulescu. . . „ 25 
Cărticica păsărilor şi animalelor de Ion Ciresu . . » 30 
Prima călătorie în lumea basmelor de Selma La- 

gerlăf, laureată a premiului Nobel . . . . . e » 80 
A doua călătorie în lumea basmelor de Selma La- 

gerlöf, laureată a premiului Nobel . . . . . . » 80 
Familia lui Chiţ Chiţ (teatru pentru copii) de Ion 

Pas ART ST LET a Be aa SN at ata at la ae 50 
Floarea din Poveste de N. Pora . 50 
Iconiţa Zorinei de C. Manolache . ; 30 
Inelul pierdut de N. Batzaria . 40 
Irozii de Anton Pan . RASER EK DAS DE 20 
Isprävile lui Mirică Piţigoi de Ion Ciresu . 20 
Jertfa Lilianei de N. Batzaria . LA 60 
Jucării de Moş Grigore Stătosu . . . . . . . e*s 2% 
Păsărică, draga mea de Ion Pas. . . . . . . . » 40 
Moara Piticilor de Ion Rotaru 40 
Povești cu noroc de Ali-Baba . d PEOR A za 80 
Povestri pentru copii de L. Tolstoi, traducere de A. 

Tom oo oe to ae WMS N Jada UV 0 cc Fe on a SS 00) 
Bambi (Povestea unui pui de cäprioarä) de Felix 

Salten (trad, de Zamfira Dimitrescu) ẹ AN 40 
Marinarii fără teamă de Rudyard Kipling (traduce- 

re- de. Victori loan Popa)... te e ci 
Cartea celor 7 basme de Marta D. Rădulescu . Aa 100 
Lir şi Tibişir de N. Batzaria . AIF Pra di Că 60 
Pe unda fermecată de Titela Col. Haque (Tanti 

Radio) Sa va: Ra e oa ase Mao haz A p 60 
Noile pățłanii a lui Haplea de Mos Nae. . . . „ 60 


Toate cărțile sunt tipărite pe hârtie velină si conțin 
numeroase desene în culori. Editura Adeverul 


ntr'o pädure, departe, departe, era un luminis, iar in 
I luminisul acela sc găsea o casă mică, mică de tot, 
aşa de mică încât puteai chiar trece pe lângă dânsa, 
fără să o bagi în seamă. Această locuinţă aşa de mică era 
marele palat al lui Iepurilă, iepurele despre a cărui înţe- 


lepciune se spuneau minuni si despre a cărui bunătate 
mersese de mult vestea în lumea copiilor. 
In jurul locuinţei sale, înțeleptul si bunul lepurilă, 


care avea o numeroasă familie de întreţinut, cultiva o gră- 
diniță în care vedeai varză, sfeclă și alte bunătăţi ce plac 
atât de mult iepurilor. 

Deseori lepurilă dedea si ospeţe la cari chema si alți 
iepuri din vecini, șobolani şi câteodată şi pitici. 

lată însă că sosise primăvara cu florile şi frumuseţea 
ci. „Nevasto, zise într'o dimineaţă lepurilă, adresându-se 
cucoanei lepurilă. A venit primăvara, așa că nici sărbăto- 
rile de Paști nu sunt departe. De aceea trebue să ne facem 
de pe acum rost de ouă, pe cari să le văpsim si să le pic- 
tăm, pentru ca să fie gata la timp. 

Așa grăi înțeleptul lepurilă. Işi puse apoi pălăria în 
cap, își luă la subţioară umbreluţa, de care nu se despăr- 
tea niciodată la drum, își mai trecu în lăbuţa dreaptă de 
dinainte un coșuleț și luându-și rămas bun dela nevastă-sa, 
porni să meargă la satul din apropiere. 

Era un sat, în care nu se găsea nici un câine și ai că- 


rui locuitori nu făceau iepurilor nici un rău. Mai ales pe 
lepurilă îl iubeau toţi oamenii de prin partea locului. 

lepurilă se duse drept la un coteţ de găini si, bine 
crescut cum era, bătu la use: „toc ! toc !” i 

„Intră !” se auzi din lăuntru vocea Gălbinușei, găina 
cea frumoasă, 

lepurilă intră şi grăi în felul următor: „Am venit, cu- 
coană Gălbinușe, să te rog să-mi dai câteva ouă. Se apropie 
sărbătorile de Paști si copiii cei buni şi cuminţi așteaptă, 
ca de obiceiu, să le fac darul din toţi anii”. 

Gălbinuşa, care era deasemenea bună la suflet, îi um- 
plu lui lepurilă cosuletul cu ouă proaspete. Mulţumind, Ie- 
purilă luă înapoi drumul spre casă. Insă, când să treacă 
prin pădure, se porni deodată o ploaie puternică. 

„Să-mi trăiască umbreluţa !” zise lepurilă si deschi- 
zând-o, mergea adăpostindu-se sub dânsa. Nu după mult, 
auzi din urmă un glas, un fel de sâsâit. Intoarse capul si 
văzu pe vecinul său Șobolanovici, care mergea prin ploaie, 
ud leoarcă. 

„Vino şi te adăpostește sub umbreluţa mea !” îi zise 
bunul lepurilă. 

Mergeau amândoi braţ la braţ, vorbind despre cele ce 
citiseră în ajun în „Gazeta iepurilor gi șobolanilor”. 

„Am citit, zicea  lepurilă, că a fost găsit la marginea 
satului un pisoiu înecat şi până acum nu se știe nimic de 
părinţii lui”, | 

— „Te rog, nu-mi pomeni despre pisoi si pisici !” îi se 
impotrivi Șobolanovici, care — știm din ce pricină — nu 
putea suferi neamul pisicesc. Şi Şobolanovici adăugă: 
„Dare-ar Dumnezeu să se înece toţi cotoii si toate pisicile, 
aşa ca să nu rămâie nici urmă din dihăniile acestea !” 

— „Rău la inimă mai ești, vecine !” îi zise lepurilă 
mustrându-l. it 

Dar ploua înainte, vărsând cu gäleata. „Pe ziua de azi, 


4 


(Cititi continuarea in pag. 13-a) 


i 


+ 


> 


Ra + să Ap Cum se tin ei de mijloc, 
t D Sar in sus şi stau pe loc, ` 
NNa N I-la Ila-la ! 

NY A Motel lac'aşa şi tot așa ! 
Ny Kg Vine-acuma și Dorel, 
Ta. După dânsul Azorel, 


Vine Mitu Miţişor, 

Tot sărind întrun picior, 
I-la Ila-la ! 

Iac' asa si tot aşa ! 

Dar Sosoiu Sosolici, 

Ce-i regină'ntre pisici, j 
Zice: „Umblă'ncetişor, | 
Dragă Mitu Mitisor, | 

lar să joci tu, dacă-ţi place 
Adă laba, vino'ncoace, 


I-la Ila-la ! 


= Sunt mirati şi tot privesc 
Si de râs se prăpădesc. 


lac'asa si tot aşa ! 


ORR soartei 


lac'asa si tot aşa ! 
Vai, ce horå au intins, 
Amândoi cum s'au încins, 


Că vă fac eu de rușine” 


I-la Ila-la ! 
/ lac'asa şi tot așa! 
ÅG Vrechilă joacă, sare 
( Dă din coadă, din picioare, 


Să jucăm noi Mureşanca f <54 
Si Bătuta si Ardeleanca e Pi 
I-la Ila-la ! |) 


I-la Ila-la ! 


Urmarea din pagina 12a la: „O poveste cu 


grăi din nou lepurilă, îngerii de sus din cer şi-au umplut 
prea mult stropitorile lor.” 

Decât Şobolanovici, care trecea drept un mare cărtu- 
rar, râse de cuvintele lui lepurilă şi-i zise: „Ploaia se for- 
mează altfel, vecine Iepurilă. In vremea când locuiam la 
oraș în casele marelui învăţat Tobă-de-Carte, profesorul 
meu, am citit într'una din cărţile lui că apa se formează 
din apa pământului. Această apă se evaporează, se urcă 
sus în văzduh în formă de aburi, aburii aceștia se strâng 
multi la un loc, dând naștere nourilor, iar nourii, când 
sunt prea groși, se varsă pe pământ în formă de ploaie. 

De altfel, la Universitatea noastră din Șoricăcești...” 

Insă, Şobolanovici navu vreme să-și isprăvească dis- 
cursul, căci ajunseră la casa lui lepurilă, unde se des- 


părțiră. 
„Nevasto !” strigă lepurilă intrând în casă, unde își 


scoase pălăria si lăsă jos coșulețul cu ouă si umbreluța. 

„Nevasto !” repetă el, cheamă si pe copii, veniţi cu to- 
ţii, ca să văpsim si să pictăm ouăle de Paşti ce am adus de 
la Gălbinușa”. 

Si veniră cu toţii, iar iepuraşii sărutară rând pe rând 
mâna înţeleptului lepurilă. lepurilă puse la mijloc coșule- 
ful cu ouă şi începură acum să muncească de zor. Unul 
spăla ouăle, un alt iepuraş le ştergea frumos cu un ștergar 
curat, ca să nu rămâie pe dânsele nici o urmă de praf sau 
de noroiu, un al treilea pregătea văpseaua. 

După aceea, lepurilă şi nevastă-sa luau fiecare ou în 
parte, îl văpseau și-l pictau după nişte modele ce le lua- 
seră dela Academia de pictură din lepureştii-de-sus. 


Alergând chiar voiniceşte, 
Vrechilă cel poznaș, 
Cântă ca un tråmbitas. 


lac'așa şi tot așa! 

Urechilă le zicea, 
Ingroșindu-și vocea sa: 

„Zău nu-mi place cum jucaţi, 
Ci opriți-vă şi staţi 

Si priviţi acum la mine, 


13 


lar urechile îți par 

Că sunt aripi de... măgar. 
Găşte, rațe când aflară, 
'N fuga mare alergară, 
S'un cocoș şi cinci găini 
Au venit de prin vecini. 
I-la lla-la ! 

lac'așa şi tot aşa ! 

z Toţi acuma au pornit, 
Pe jucat şi pe sărit, 

lar când fură întrebaţi 
Ce-au de fac ei ca turbaţi ? 
Au răspuns cu toțin cor: 
„Haplea, Frosa, Hăplișor 
Cu Hăplina au venit 

Si pe toți ne-a'nveselit”. 
I-la Ila-la ! 

lac'așa si tot așa! 


MOS NAE 
ARRIR per) EN RR SAS cul RADA YR NIT AV DS DEN ti d Da acc PAIN 


iepuri şi cu ouă roşii, 


După ce au isprăvit cu treaba aceasta, au scos un ca- 
tastif mare. lepurilă îşi puse ochelarii pe nas si citi în ca- 
tastif numele copiilor, cari peste an fuseseră cuminţi. 

„La fiecare din copiii aceştia, zise lepurilă, le vom 
duce în dar câte unul din ouăle ce am pictat acum.” 

Şi așa au și făcut, ’ 

ALICE DELEANU 


TAME 


MICICY 


POVESTEA UNUI 
CARE A FUGIT DE ACASĂ 


PISOIU 


17) Cum se sfârşeşte povestea unui pisoiu care a fugit de acasă 


"AU mers multă vreme împreună Bobby, Saxa 

si Micicy, pentrucă Bobby şi Saxa sau încăerat 

cu niște câini, iar Micicy speriat sa cocotat pe 

un gard. Când sa dat iar jos, Bobby si Saxa nu 

-mai erau, dispăruseră după un colț într'o hărmă- 

laie îngrozitoare... Din nou pe trotoar. de data asta singur 

cum era la începutul povestirii noastre, cu deosebirea că 

nu mai era acum zăpadă si frig, Micicy a mers multă vre- 

me, fără să-şi dea seama ce sa întâmplat cu el. Nu era ne- 

căjit de loc. Nici măcar frică nu-i era, cu toate că locurile 

îi erau necunoscute. Doar când trecea câte un câine, se mai 

trăgea Micicy într'o parte zburlindu-se, apoi, văzând că 

nu-i luat în seamă, își continuă drumul liniştit. La o coti- 

tură doar, niște copii răi au vrut să-l prindă, dar Micicy 

le-a scăpat printre degete şi a luat-o la fugă, urmărit de 

pietre şi bolovani care nu l-au atins. S'a mai speriat Micicy 

de o mașină care a claxonat chiar lângă urechea lui, sa 

zburlit gata de atac, dar maşina a trecut înainte fără să-l 
ia în seamă, răscolind în urma ei un nor de praf. 


Dela o vreme, a simţit că i se face foame. Era ora 
prânzului şi de prin bucătării venea miros de mâncare 


până la stradă, mai ales miros de carne şi de grăsime. Isto- 
vit de umblet şi de foame, Miciey s'a oprit la poarta unei 
case. Par'că de nicăeri mirosul bucatelor nu venea mai ta- 
re. Dintr'un salt, Miciey a fost pe creasta zidului. Dar, în 
acelaş moment, dulăul mare din curte l-a simţit şi a înce- 
put să latre atât de mânios că Micicy n'a ştiut cum să sară 
la stradă. 


Şi-a continuat drumul necăjit. Din când în când câte 
o cucoană se oprea să-l mângâie, dar nimeni nu se gândea 
să-i dea de mâncare. Doar o fetiţă i-a zvârlit o bomboană 
de şocolată, pe care Micicy a mirosit-o, a întors-o de câte- 
va ori cu laba, apoi a lăsat-o: 
de ţigănaş, îmbrăcat numai într'o cămășuţă şi cu un ciuf 
în cap prin care nu trecuse niciodată pieptenul, n'a fost de 
părerea lui Micicy: a luat bomboana de jos cu mâna şovă- 
itoare, ca şi când ar fi furat-o şi, în acelaş timp, a dat din 
picioare şi din mâini ca să-l sperie pe Micicy, care din nou 
a luat-o la fugă. Un domn a asvârlit un muc de ţigară, Mi- 
cicy sa dus să-l miroase și s'a ars la bot. Sa mai înveselit 
când a găsit o broască, o broască surie care a ieşit de sub 
trotoar si a început să salte caraghios pe picioarele ei 
lungi. Micicy a pândit-o, a pus laba pe ea, a apucat-o chiar 
cu dinţii, dar a simţit că € par'că altfel decât un şoarece 
si n'a îndrăznit de cât s'o fugărească... Broasca, îngrozită, 
a luat-o întins spre apă. (Strada era pe marginea unui râu 
care curgea prin mijlocul orașului). Acolo, sa ascuns în 
nişte _bălării, încât Micicy a pierdut-o din vedere. In 
schimb a dat de alte broaște, le-a fugărit pe rând şi toate 

i-au tras chiulul. 


In centru, malul apei era înalt şi boltit cu piatră. La 
câțiva paşi de casa Puicăi, era un pod de fier, doar pe aco- 
lo putea să cobori spre apă, pe niște trepte înguste de pia- 
trä. Dar Micicy, cum a tot mers, a dat de mahalale, unde 
malul scădea din ce în ce, până ajungea abia cu puţin 
mai înalt decât apa. Acolo primăvara erau totdeauna 
inundaţii; lumea nevoiașă ştia cu câteva zile înainte să se 
mute în podul casei. Casele erau pline de igrasie si de boa- 
lä. Acum însă, în ajunul Paştilor, erau şi ele vesele și multe 
spoite din nou, în alb si cu chenare roșii, albastre, verzi... 

Pisoii familiilor nevoiașe nu căpătau nimic de mân- 
care zile întregi. 

Doar, la o lună odată li se dădea să lingă câte un blid 
şi acela lins înainte de către copiii flămânzi. Toată hrana 
lor erau şoarecii — de care nu se puteau plânge că lip- 
sesc — şi ceeace puteau să scormonească prin gunoaie. 


nu era de mâncare. Un pui . 


14 


de ANIȘOARA ODEANU 


(Cam de prin partea locului era şi Micicy, pisoiul hoţ cu 
mutră de chinez care furase șoarecele lui Micicy). 

Pe aici, copiii se jucau pe stradă murdari şi cu zarvă 
mare, se băteau, se zgâriau, urlau . Pisicile erau sperioase, 
câinii răi. Lui Miciey a început să-i fie frică... Era gata să 
se întoarcă înapoi când a zărit o ceată de ştrengari la câţi- 
va paşi de el, pe malul apei. Dar, a fost prea târziu... Copiii 
l-au înconjurat, râzând și ţipând ca niște sălbateci. Micicy 
a vrut să fugă, întâi înapoi, apoi să-şi facă loc printre ei, 
dar n'a mai putut. Copiii l-au înconjurat din trei părți si 
cercul se tot strângea, iar din partea ce: alaltă era apa. Co- 
piii plănuiseră, în gândul lor rău, să-l facă pe Micicy să 
sară în apă, apoi să nu-l lase să iese, să se bucure de dis- 
perarea micului pisoi condamnat la moarte. Erau așa de 
gălăgioşi copiii, că Micicy nici nu se mai gândea să se a- 
propie de ei. Se apropia tot mai mult de mal. Și mai ră- 
mânea un pas. 

Micicy nu mai văzuse niciodată o apă curgătoare, dar 
instinctul îl învăţa să nu sară acolo. Cercul se făcea din 
ce în ce mai strâns în jurul lui. Unii copii au început să-l 
lovească cu piciorul, dar l-or îndemna să sară în apă. Mi- 
cicy însă, tremurând tot, s'a făcut mic, mic şi n'a mai făcut 
nici un pas. — Mişu — cel mai rău dintre copii — cu faţa 
plină de bube urâte, a propus: 

— Ti dau un vânt de ajunge în mijlocul râului. 

— Nu, — l-a oprit Georgică, îl luăm mai bine şi-l spân- 
zurăm de un copac. 

— Nu, nu, aşa! vreau să-l înecăm! a ţipat Ionel. 

— Ti legăm ceva de gât!... 

Micicy, văzându-se în primejdie din- toate părţile şi 
fără nici o scăpare, a întors ochii îngroziţi spre ceata de 
derbedei si a început să miorlăe cu un miorlăit disperat, 
care l-a întărâtat si mai mult. Mişu sa aplecat să-l ia. L-a 
prins de coadă. Cu o încolăcitură, Micicy i-a cuprins mâna 
şi i-a înfipt ghiarele şi dinţii atât de aâdne în ea, că urlând 
de durere, Mișu i-a dat drumul. 


Pe acelaș durm, cu bocceaua în spinare, mergea si I- 
lona spre satul ei, smorcăind încă-a plâns. Dracu a pus-o 
să fie aşa de netoată. Era aşa de bine la doamna Grigoriu. 
Ce se face ea acasă, unde sunt șapte fraţi si tata lor se în- 
toarce acasă beat şi-i umple de vânătăi?! Ii părea bine că-l 
vede pe loska, dar cu loska a vorbit că va sluji să-şi strân- 
gă bani ca să poată să se ia. Acum, desigur, au s'o pună la 
lucru acasă şi toate planurile ei se vor duce pe copcă. O, 
dacă doamna Grigoriu ar mai primi-o acum, ce bună si 
harnică s'ar face Ilona, n'ar mai fi nici o servitoare ca ea! 
Aşa se gândea Ilona mergând încet pe drum. Până la ea a- 
casă zece kilometri, pe care îi făcea pe jos... In două-trei 
ore ajung — se gândea. 

Când a ajuns în dreptul cetei de copii, Ilonei i s'a pă- 
rut că aude un miorlăit ce seamănă cu a lui Miciey. Săra- 
cul pisoi, s'a gândit Ilona, ce vină avea el ca să-l dea afară?! 
Era aşa de bine îngrijit în casa doamnei Grigoriu. Ce va 
face Micicy singur ? Dar desigur că se va întoarce şi se vor 
întoarce şi Bobby si Saxa și vor fi iar primiţi. Doamna Gri- 
goriu e cam nervoasă. Dar domnul Grigoriu e bun şi desi- 
gur că a făcut şi pe doamna Grigoriu să-i mai treacă ne- 
cazul... 

Abea l-a scăpat Mişu pe Micicy, care a fugit, toţi copiii 
ceilalţi au luat-o pe urmele lui hotăriţi să-i facă seama cât 
mai repede. „Micicy!” — a auzit pisoiul, în groaza fugii lui, 
o voce cunoscută. Dintr'o mişcare Micicy a fost în braţele 
llonei, înfingându-şi ghiarele atât de tare că Ilona a dat 
un țipăt. Copiii au si înconjurat-o, întinzând mâinele. 

— Ce căutaţi aici ?! Hai, căraţi-vă ! — le-a strigat 
Ilona. 


a 


— Dă-ne pisoiul. El al nostru — sa înfipt în faţa ei 


Ionel. i 
— O să-ți mai dau şi o palmă ! a ridicat måna Ilona. 
Copiii ceilalți täceau. Un semn — si ar fi tăbărât asupra 


Ilonei, ca să-şi smulgă prada. Mişu — a si apucat-o de brat. 
„Atunci Ilona i-a ars o palmă aşa de zdravănă că Mişu şi-a 
dus måna sgâriată la obraz şi i-au dat lacrimile de atâtea 
dureri. Cu o mână ţinându-l pe Micicy, Ilona a întins-o pe 
cealaltă gata să le mai tragă si altele. Speriaţi, copiii sau 
dat înapoi, hotărându-se să arunce cu pietre si cu bulgări 
de pământ... Noroc că de atâta zgomot au ieşit de prin curţi 
părinţii care cu ce a apucat prin mâni — si țin te la bătăi 
si injuräturi de fierbea toată mahalaua mai „rău decât în 
vremea tocilor. 


Ilona s'a întors înapoi cu Miciey în braţe. 


Pe la ora 5 după masă doamnei Grigoriu a început 
să-i pară rău de ce a făcut. Puica plângea într'una. A tre- 
buit să-i promită tatăl ei că va da anunţ la ziar, promițând 
o recompensă celui ce îl va aduce pe Miciey. „Cum să-l 
să-l descriem ca să fie recunoscut ?” i-a cerut domnul Gri- 
goriu părerea Puicăi. „Spune că-i cel mai dulce si mai fru- 
mos pisoi din lume” — a îngânat Puica printre înghiţituri 
de plâns. A 'nceput să se însereze, când după multă chib- 
zuială, Ilona a îndrăznit să se întoarcă înapoi. 


Puica sătea la fereastră privind tristă cum curgea apa, 
cum apusul de soare se oglindea în ea departe. Si se mai 
vedeau acolo departe nişte munţi vineti cu creştetele încă 
pline de zăpadă. Doar dunga de zăpadă care-i mărgihea îi 
mai deosibea acum de cer, altfel când şi cerul era albastru 
pe înserat — munţii semănau cu nişte nori negri ce vin de 
departe cu furtună. Ce trist curgea apa, ce trist era apusul 
soarelui şi oamenii care treceau pe pod şi toate erau triste 
în orașul mic și 'n sufletul Puicăi. De acum nimic nu va 
mai înveseli casa, până si viaţa i se părea Puicăi fără rost. 
Abea s'a potolit, iar a apucat-o plânsul... Toate, dece ? Pen- 
tru că Micicy nu mai era. Ce-o face el, sărmanul pisoi a- 
cum ? Singur pe stradă, vine noaptea. Frigul. Foamea. Si 
Micicy e mic... şi atât de dulce ! 

Lacrimile îi jucau în ochi si printre lacrimi toate lu- 
crurile i se păreau Puicăi că joacă... 

Dar, ce-i ? 

S'a frecat la ochi. 


Cum privea pe fereastră, dealungul străzii, a recunos- 
cut o siluetă care se apropia: Ilona ! Şi ţinea ceva în braţe, 
ceva mic, alb, ...un animal... Micicy | 

— Miciey!! Miciey!! Mamă! Miciey!!! a început să stri- 
ge Puica. Doamna Grigoriu a venit la ea înspăimântată, 
crezând că i sa făcut rău. Sa dus la fereastră. A privit si 
ea la stradă. Puica n'a mai așteptat şi sărind trei trepte 
deodată, a si fost jos. 

lată-l pe Micicy în braţele Puicăi, tremurând tot încă 
— dar mulţumit... şi blând cum de multă vreme n'a mai 
fost. 
Puica nu mai ştie ce să facă de bucurie. Râde şi plân- 
ge şi ţopăel... 


E ziua de Paşti. 

Familia Grigoriu stă la masă. A venit şi unchiul si bu- 
nica. Bunica e albă și blândă. Bunicul e mai roşcovan si 
plin de haz. Toată lumea e mulțumită. Se ciocnesc ouă 
roşii. 

— Christos a înviat ! 

— Adevărat a înviat... : 

Pe un scaun lângă Puica, Micicy sta cuminte màn- 
cându-și si el portia de carne fără să se dea jos să murdă- 
rească covorul așa cum făcea deobicei. 

Se bea în sănătatea celor din casă. Puica îi şopteşte 
domnului Grigoriu ceva la ureche. Domnul Grigoriu suri- 
de, dă din cap aprobativ si ridică din nou paharul. 

— Beau acum în sănătatea şi pentru pocăirea celui 

mai tânăr dintre noi: Micicy! 

Auzindu-şi numele, Micicy ridică repede capul. Puica, 
surăzând îi întinde paharul ei. Micicy lungeşte întâi gâtul, 
dar mirosul vinului îl respinge. In glumă, Puica înclină 


- puțin paharul și-i toarnă o picătură pe bot. Enervat, Mi- 


cicy dă cu laba ca să se şteargă. 
Din bucătărie se aude cum Ilona plină de voe bună, 
cântă în gura mare un cântec dela ea de acasă. 


Aici se sfârşeşte povestea lui Micicy, Mai mult nu știu 
să vă spun, pentrucă Micicy trăeşte încă. Mi-a spus doar 
Puica — deunăzi — că sa făcut dela întâmplarea asta 
mai cuminte şi că din zi în zi e mai mare şi mai frumos. 
Cu Bobby şi cu Saxa se împacă bine de tot. 


— SFARȘIT — 


RĂSĂRIT DE SOARE 


Ca o geană argintată 
Zorile mijesc, 

Noaptea fuge nlăcrămată, 
Stelele pălesc. 


Zarean răsărit saprinde 
Si din brâu de foc, 
In tăcere se desprinde 


Soare'n mijloc. 


Saltăn car doritul mire, 
Scăpărând voios 

Și aruncă peste fire 
Vălu-i luminos. 


Vălul fermecat străbate 
Firea de fiori 
Si preface'n nestemale 


Roua de pe flori. 


Råd câmpiile'n lumină 
Cât cu ochii vezi, 

Pulbere de soare fină 
Scântee în livezi 


In beteală'ncins, zâmbeşte 
Codrul fericit, 

Pe părae licăreşte 
Aurul topit. 


Si de raze'nviorate 
Găzele svonesc, 

Cântă păsările toate, 
Fluturi dănțuesc. 


Lumea ntreagăn fericire, 
Ca un colț de rai, 
'Nalţă imn de preamărire 
Cerescului crai. 
BAIULESCU FELICIA 


A T > cui 9 IA EP 


FMORINEI 
— Vv 


Poveste engleză 


N povestea de faţă vom afla mai bine cine a fost 
frumoasa Florimell, despre care ştim din poves- 
tea trecută că s'a maăritat cu viteazul cavaler 
Marinell. 

Florinell întrecea deci în frumuseţe pe toate 
fecioarele din țara zânelor. De aceea, fusese cerută în că- 
sătorie de foarte mulți cavaleri. Ea însă nu iubea decåt pe 
Marinell. Dar iată că intr'o zi ajunse la urechilė ei vestea 
că Marinell fusese ucis în luptă de mândra şi frumoasa 
Britomart. 

„Ce va face acum Florinell ?” se întrebau toate fetele 
şi toți cavalerii din țara zânelor. Insă Florinell zise hotărî- 
tă: „Voi merge să-l găsesc ! Viu ori mort, vreau să-l găsesc 
pe Marinell !” 

Florinell avea părul lung si mai galben decât aurul 
cel mai curat. Ochii îi erau albaştri ca şi cerul, iar obrajii 
trandafirii. Pe cap, purta o cunună de aur si giuvaericale 
strălucitoare. Calului ei alb ca zăpada îi puse şeaua de aur 
şi frâul de aur şi porni la drum, străbătând păduri şi câm- 
pii în căutarea lui Marinell. 

Merse așa patru zile, fără să dea de urmele lui. Insă, 
în ziua a cincea, pe când trecea printr'o pădure singura- 
tecă, fu văzută de un tânăr, care se luă după dânsa, vrând 
să o străpungă cu lancea. 

Florinell porni într'o goană nebună. Calul ei fugea ca 
vântul. Cu toate acestea, ea auzea răsunând nu departe de 
dânsa ropotul copitelor dela calul tâlharului. Părul ei auriu 
fluturat de vânt părea că este o făşie de lumină dintr'o stea 
căzătoare 

Mai mulţi cavaleri, văzând-o cum trece plină de fru- 
museţe si de strălucire printre arborii pădurei, şi-au închi- 
puit că nu este o făptură omenească. Insă, când au văzut 
pe tâlhar alergând în urma ei, şi-au dat seama că este si 
ca o ființă pământeană şi s'au luat după tâlhar. Speriat, 
tâlharul a fugit, ascunzându-se în desișul pădurei. 

Dar  Florinell nu văzuse pe cavalerii, care au sărit 
să o apere. Ea fugea mereu si îi se părea că aude ropotul 
copitelor dela calul tâlharului. Așa fugi ea toată ziua si nu 


se opri nici noaptea. Căprioarele fugeau speriate înaintea 


*» 


ci, iar toate celelalte vietăţi ale pădurei priveau uimite la 
armăsarul alb, care sbura ca vântul, ducând o fecioară al 
cărei păr auriu strălucea în lumina stelelor. 

Când se iviră zorile zilei, calul se opri obosit şi acoperit 
de spumă şi sudoare. Erau acum într'o vale străjuită de un 
deal împădurit. Florinell văzu că nu departe de locul a- 
cela se ridică o dâră de fum. 

Mulțumită că poate găsi un adăpost pentru armăsarul 
său si pentru ea însăși, Florinell se îndreptă înspre partea 
aceea. 

Intr'o vale întunecoasă găsi o colibă mică si veche, clă- 
dită cu trestii si ramuri de arbori. In coliba aceasta locuia 
o vrăjitoare mai rea si mai urâtă decât Muma Pădurii cu 
fiul său, de asemenea rău la inimă si urât la chip. 

Când Florinell ajunse la uşa colibei, văzu că vrăjitoa- 
rea stă înlăuntru, pregătind fermece şi băuturi vrăjite. 
Vrăjitoarea se sperie, văzând chipul îngeresc al frumoasei 
Florinell. Isi închipui că e chiar un înger, o zână bună, ca- 
re venea să o pedepsească pentru multele ei fără-de-legi si 
fapte rele. 

Insă Florinell, ai cărei obraji înlăcrimaţi semănau cu 
un crin stropit de rouă, vorbi dulce și blând, rugându-se 
de vrăjitoare să-i dea adăpost. Pentru întâia oară în viaţa 
ei, reaua şi bătrâna vrăjitoare simţi că i se strecoară milă 
în inima sa de fiară. Indemnă pe Florinell să nu mai plân- 
gă si îi spuse că o adăposteşte la coliba sa 

Cam pe la vremea prânzului, iată că veni şi fiul vră- 
jitoarei. La vederea frumoasei Florinell se sperie și el, așa 
cum se speriase si mamă-sa, și stătea nemișcat, fără să 


E a apr 


16 


VRAJITOAREA 


Prelucrare de Vasile Stănoiu 


poată spune o vorbă. Dar Florinell îi vorbi si lui aşa de 
blând si drăguţ, că îi pieri frica. 

Florinell a stat câtăva vreme la coliba vrăjitoarei. Fiul 
acesteia se îndrăgosti însă de Florinell. li aducea din pădu- 
re fructele cele mai gustoase si îi împletea cununi din flo- 
rile cele mai frumoase. li mai aducea păsări cântătoare si 
îmblânzea pentru dânsa veveriţe şi alte vietăţi. Insă, într'o 
bună dimineaţă, când calul ei, odihnit, se simţea din nou în 
puteri, Florinell plecă dela colibă, fără să fie simțită de 
vrăjitoare şi de tiul vrăjitoarei. Fugea în goana nebună a 
calului, tremurând la fiecare umbră şi la fiecare sgomot. 
Se temea să nu fie urmărită. 

Dar vrăjitoarea şi fiul ei se treziră din somn, tocmai 
când Florinell fugise departe. Mai ales fiul vrăjitoarei era 
nemângâiat. Işi sgâria obrajii, se lovea singur cu pumnii si 
își smulgea părul. 

„i-o aduc îndărăt, ori o omor!” îi zise vrăjitoarea, 

căutând să-l liniştească. Scoase  dintr'un beciu cea mai 
groaznică dihanie ce se văzuse vreodată. Era o dihanic, 
care semăna cu o. hienă, dar care fugea mai iute si decât 
armăsarul cel mai iute şi decât căprioara. 

Vrăjitoarea îi zise : „Ori să-mi aduci îndărăt pe Flori- 
nell vie, ori să o prefaci în bucăţi!” 

Dihania porni ca un glonţ şi în curând zări calul alb 
pe care călărea Florinell. Fugea iute şi calul, dar despre 
dihania vrăjitoarei credeai că are aripi şi că sboară. 

Gonindu-se unul pe altul, esirå din pădure. Florinell 
văzu întinzându-se înaintea ei apa mării. „Mai bine mă 
înec, zise ea, decât să fiu sfâșiată de dihanie”. Sări din 
cal, care nu mai putea de oboseală, şi fugi drept spre 
mare. La ţărmul mării era o barcă mică, în fundul căreia 
dormea un pescar bătrân. Florinell se aruncă în barcă, 
puse mâna pe o lopată si porni spre largul mării. Dihania 
vrăjitoarei ajunse la țărm prea târziu, iar ca să intre în 
apă, îi era frică. Se repezi deci asupra calului sărmanei 
Ylorinell, îl sfâşie si se pregăti să-l mănânce. 

Insă, tocmai atunci trecea pe acolo un cavaler viteaz, 
care cunoştea pe Florinell. Cavalerul cunoscu si calul si 
vrând să-l scape, scoase sabia și se aruncă asupra diha- 
niei. O lovi si îi făcu nenumărate răni. Putea chiar să o 
ucidă deabinelea, dar își zise că e mai bine să o ducă vie 
acasă la el. 

In nisipul dela ţărmul mării, cavalerul văzu un colan 
de aur, împodobit cu giuvaericale. Era colanul ce-i căzuse 
Florinellei. Cavalerul trecu “colanul acesta de gâtul di- 
haniei şi începu să o tragă după el, aşa cum ai duce un 
câine. Insă, pe când se îndepărtase dela țărm, îi esi înainte 
un uriaș, cu care cavalerul se încăeră la luptă. 

Atunci dihania îi scăpă din mâini si fugi îndărăt la co- 
liba vrăjitoarei. 

Când vrăjitoarea văzu că dihania se întoarce cu cola- 
nul Florimellei, fu foarte mulțumită, inchipuindu-si că 
Florimell a fost ucisă. Alergă să vestească pe fiul său, dar 
acesta, văzând că dihania s'a întors fără Florimell, strigă 


turbând de mânie că va omori si dihania si chiar pe ma- 


mă-sa. 

Speriată de această ici vrăjitoarea se căzni 
să-l împace si să-l mulţumească pe fiul său. Luă zăpadă, 
argint viu şi ceară şi amestecându-le, făcu cu meșteșugul 
său vrăjitorese un chip de tată, care semăna foarte bine 
cu Florimell. Chipul acesta avea obrajii trandafirii, ca si 
obrajii Florinellei, iar două lămpi mici şi aprinse lumi- 
nau, aşa cum străluceau ochii Florinellei. Ii făcu părul cu 
fire din aurul cel mai fin. li mai făcu şi haine, ca şi hai- 
nele Florinellei, iar pe cap îi puse colanul de aur împodo- 
bit cu giuvaericale. 


(Citiţi continuarea în pag. 17) 


Chemă apoi pe o altă vrăjitoare tânără si punând-o 
înlăntrul chipului făcut de ea, o învăţă să se miste, să um- 
ble şi să vorbească așa cum ar fi vorbit Florinell. După a- 
ceasta, o duse la fiul ei, spunându-i că este adevărata Flo- 
rimell. Acesta crezu şi rămase încântat. 

Falsa Florimell stătea toată ziua cu fiul vrăjitoarei. 
Insă, într'o zi, pe când erau ei doi la pădure, un cavaler 
rău o răpi şi fugi cu ea, lăsând pe fiul vrăjitoarei mai a- 
mărât şi mai nemângâiat decât oricând. 

Să ne întoarcem acum la adevărata Florinell şi să ve- 
dem ce s'a întâmplat cu dânsa. In barca în care dormea 
stăpânul ei, bătrânul pescar, Florinell se depărtă mereu de 
țărm, legănată de valurile mării. Dar după o bucată de 
vreme, iată că se trezi și pescarul. Pescarul acesta, om bă- 
trân, era foarte rău la suflet. 

Văzând că Florimell are pe ea giuvaeruri şi este îm- 
brăcată în haine scumpe, se aruncă asupra ei, o trânti în 
fundul bărcii, pregătindu-se să o sugrume. Sărmana Flori- 
nell plângea si țipa, dar nu era nimeni să o audă. 

Insă iată că păstorul tutulor turmelor din mare trecea 
tocmai pe acolo, plimbându-se în trăsura sa, trasă de peş- 
tii numiţi delfini. Auzind ţipetele, păstorul merse drept la 
barcă si lovi pe pescar cu bätul său aşa de tare, încât pes- 
carul rămase aproape mort. Luă apoi pe Florinell în tră- 
sură şi o duse la locuinţa sa, care era o peşteră în fundul 
mării. lar acolo îi ceru Florinellei să se căsătorească cu 
dânsul. Spunem aci că păstorul acesta era un moșneag u- 
rât si cu o barbă albă ce-i cădea până la genunchi. 

„Eu iubesc numai pe Marinell”, îi răspunse Florinell. 

Atunci, păstorul, care se pricepea la meșteșugul vră- 
jitoriei, luă chip şi înfăţişare de un cavaler tânăr, gândin- 
du-se că în felul acesta va fi iubit de Florinell. Dar Flori- 
nell îi dete acelaş răspuns. 

Văzând aceasta, bătrânul păstor crezu că o poate face 
pe Florinell să se căsătorească de frică. Si aşa, se prefăcu 
pe sine însuşi in tot felul de lighioane si dihănii, care de 
care mai groaznice. Dar nici toate acestea nu-i folosiră la 
ceva. La urmă, închise pe Florinell intr'o peşteră intune- 
coasă, zicåndu-si in gând: „Nu va putea să rabde chinul 
din peştera întunecoasă si va consimți să se mărite cu 
mine !” 

Florinell însă zicea în închisoarea ei: „Iubesc numai 
pe Marinell si sunt fericită că sufer din pricina lui”. 

Trecu aşa câtăva vreme, când, printr'o întâmplare fe- 
ricită, Marinell veni pe acolo si auzi glasul si plânsul ei. A- 
tunci mama lui Marinell, despre care stim din povestea 
trecută că era o nimfă a mării, se rugă de Neptun, regele 


= ro SE SS 


şi stăpânul mărilor, să poruncească bătrânului păstor să 
dea drumul frumoasei Florinell, care dorea să ia de soţ pe 
Marinell. 

Așa scăpă Florinell din închisoare. Marinell o scoase 
din mare! şi o duse în fara zânelor, unde se căsători cu dân- 
sa. Se făcu o nuntă frumoasă si în fiecare zi se dedeau lup- 
te între cavalerii veniţi de pretutindeni. 

Marinell esea biruitor din toate aceste lupte, însă în- 
truna din zile a fost biruit şi el de un alt cavaler tot așa de 
viteaz. Cavalerul acesta avea un scut, pe care era zugrăvit 
soarele, luminând un lan de grâu. 

Dar îndată după luptă, scutul i-a fost furat de cavale- 
rul cel rău, care răpise pe falsa Florinell și venise şi el a- 
colo, ca să ia parte la lupte. Nimeni nu putea să vadă faţa 
cavalerilor, fiindcă era acoperită în întregime de cască. 

De aceea, când cavalerul cel rău, arătând scutul cava- 
lerului care biruise „pe Marinell, păşi înainte şi spuse că el 
e biruitorul, deci că el a câştigat premiul, Florinell, care 
era regina luptelor, îi întinse lui cununa de biruinţă. 

„Eu nu m'am luptat pentru tine ! zise cu mojicie cava- 
lerul cel rău, respingând cununa. Eu m'am luptat pentru 
alta, care este mult mai frumoasă!” 

Florinell se făcu roşie de ruşine, dar mai înainte de a 
spune ceva, cavalerul cel rău aduse în faţa ei pe falsa Flo- 
rinell, care semăna aşa de bine cu adevărata Florinell, în 
cât nici Marinell nu putea să le deosebească. 

Tocmai atunci, cavalerul, al cărui scut fusese furat, își 
făcu loc în mulţime. „Hoţule şi mincinosule, care te împo- 
dobești cu pene străine! strigă el cavalerului celui rău. 
Unde ti-é sabia, cu care zici că te-ai luptat ? Şi unde sunt 
rănile ce ai primit în luptă ?” 

Zicând acestea, smulse din teacă sabia sa plină de 
sânge şi arătă rănile primite dela Marinell. Aşa fu prins 
cavalerul cel rău. 

„Nici aceasta nu este adevărata Florinell!, zise mai de- 
parte viteazul cavaler, arătând spre chipul făcut de vrăji- 
toare. Vino, adevărată Florinell, şi stai lângă chipul a- 
cesta !” 

Florinell veni, dar în clipa aceea chipul făcut de vră- 
jitoare, adică falsa Florinell, se topi dintr'o dată si pieri 
fără urmă. Nu rămase dintr'însa decât colanul de aur și 
giuvaericale, pe care Florinell le uitase la ţărmul mării. 

Nici cavalerul cel rău nu stătu să zăbovească pe acolo. 


` Dete calului său pinteni şi o rupse la fugă, mergând să se 


ascundă cine ştie în ce păduri sălbatice. 
lar Florinell si Marinel au trăit ani mulţi si fericiţi. 


VASILE STĂNOIU 


Hora la Tusnad 


OBRAJII 
LuiHOF-L 


. w 
Poveste chineză 
E E EEE 
TR'UN orăşel din China trăia o dată un om, al 
cărui nume era Huk-Li. Era un om foarte mun- 
citor, care nu numai că îşi căuta de treabă, dar 
îşi îngrijea singur şi de gospodărie, fiindcă n'a- 
vea soţie. 

„Ce om harnic este Huk-Li! spuneau vecinii săi. Ce 
mult se trudeşte! Nu-și părăseşte nici odată casa şi nu pe- 
trece măcar într'o zi de sărbătoare”. 

Insă Huk-Li nu era așa de cinstit, cum credeau vecinii 
despre dânsul. E drept că în timpul zilei muncea din greu, 
însă în timpul nopţii, când oamenii din orăşelul acela erau 
culcaţi şi dormeau. Huk-Li, în tovărăşia unor hoţi şi tâlhari 
intra prin casele celor bogaţi si fura tot pe ce punea mâna. 

Asa au mers lucrurile câtăva vreme şi cu toate că, din 
când în când câte un hoţ era prins şi pedepsit, nici o bănu- 
ială nu cădea asupra lui Huk-Li, socotit de toată lumea ca 
un om foarte de treabă. Huk-Li a putut deci să câştige o a- 
vere frumoasă din partea cei se cuvenea la hoţiile să- 
vârşite. 

Insă, într'o dimineaţă, pe când eşea din casă, un vecin 
l-a întrebat: „Ce-ai păţit, Huk-Li, de ţi sa umflat aşa de rău 
obrazul drept ?” In adevăr obrazul drept al lui Huk-Li se 
umflase, făcându-se de cinci ori mai mare decât obrazul 
stâng. 

Huk-Li puse bumbac pe obrazul drept si îl înfăşură în 
cârpe, crezând că prin căldură are să se dezumfle si are să-i 
treacă. 

Insă, zi după zi umflătura se făcea mai mare, aşa încât 
ajunse ca obrazul umflat al lui Huk-Li să fie mai mare de 
cât capul lui. Şi pe măsură ce se umfla, îl durea mai rău. 
Toţi vecinii își râdeau si făceau haz pe socoteala lui. 

Dar iată că în orăşelul acela veni, fiind în trecere, un 
doctor, despre care se spunea că este aşa de iscusit, că ştie 
să vindece nu numai boalele care se văd, ci să alunge duhu- 
rile rele din om şi să deslege orice vrăji si fermece. La doc- 
torul acesta merse Huk-Li, cerând să fie lecuit. 

Doctorul îl cercetă cu toată băgarea de seamă, apoi îi 
zise : 

„Pricina pentru care ţi s'a umflat obrazul este că tu ai 
săvârşit ceva păcate mari şi prin aceasta, ai supărat duhu- 
rile bune, care se războiesc cu duhurile rele. De aceea, doc- 
toriile mele nu-ţi pot folosi la nimic. Insă, eu tot te pot le- 
cui, dar cu următoarele două condițiuni. Intâi să te legi cu 
jurământ că n'ai să mai cazi în păcat si că în viaţă ai să te 
porţi ca un om cinstit. 7 

„Al doilea. Să-mi dai mie o jumătate din banii pe care 
i-ai câştigat pe nedrept si pe căi necinstite. Te las să te gân- 
desti 24 de ore si apoi să vii cu răspunsul”. 

Huk-Li se gândi 24 de ore si văzu că n'are încotro. O- 
brazul drept i se umfla mereu si il durea din ce in ce mai 
mult. Făcu deci jurământ să se lepede de furturi si de tovä- 
răşia cu hoţii si punând într'o pungă mare o jumătate din 
banii câștigați prin hoţie, merse din nou la doctorul cel 
vestit. 

După ce doctorul luă banii si îi încuie bine, îi răspunse 
precum urmează: „In prima noapte cu lună plină te vei du- 
ce la poiana din mijlocul pădurii negre şi te vei sui în ste- 
jarul din mijlocul poienei. Acolo vei aştepta până la miezul 
nopţii, când piticii si spiriduşii, care trăesc înlăuntrul pă- 
mântului, vor veni să joace şi să petreacă. Ei au să te vadă 
şi au să te cheme să joci singur hora piticească. Dacă joci 
bine și ei sunt mulţumiţi, roagă-i să te vindece şi te vor face 
bine. Insă, dacă joci prost, să ştii că va fi si mai rău de tine, 

Atâta aveam să-ţi spun, iar acum mergi cu Dumne- 
zeu”. 

Huk-Li aşteptă cu nerăbdare sosirea primei nopţi cu 
lună și merse la poiana din mijlocul pădurii negre, suindu- 
se în stejarul din mijlocul poienei. Acolo aşteptă tremu- 


Preiucrare de Vintilă Bratu 


Îi i 
rând toată vremea de frică, să vină piticii şi spiriduşii, ca- 
re în timpul zilei trăiesc întlăuntrul pământului. Au venit 
sute şi sute de pitici si spiriduşi şi prinzându-se de mâ- 
nă, au început să joace. să sară, să cânte şi să chiue, cu- 
prinşi de o nespusă veselie. 

Insă, sus, în stejar, Huk-Li tremura mai rău decât var- 
ga. Din pricina că tremura așa de tare, alunecă din craca 
în care şedea şi căzu cu câteva crăci mai jos. Sgomotul ce 
făcu în cădere fu auzit de pitici şi spiriduşi. Işi înălțară 
privirile spre stejar şi-l văzură. 

Atunci, acela care era căpetenia piticilor si spiriduși- 
lor, îi strigă cu glas poruncitor: „„Dă-te jos!” Huk-Li se dete 
jos, mai mult prăbuşindu-se, decât coborându-se. 

„Ce ai căutat la noi ?” îl întrebă căpetenia piticilor și 
spiriduşilor, iar Huk-Li îi povesti nenorocirea întâmplată 
cu obrazul drept şi sfaturile ce-i dăduse doctorul cel is- 
cusit. 2 

„Bine, vom vedea ce-i de făcut! îi întoarse piticul vor- 
ba. Insă, mai întâiu, hai să joci singur hora piticească” Zi- 
când acestea, toți piticii si spiridușşii făcură în poiană un 
cere mare şi puseră pe Huk-Li în mijlocul lor. 

Dar lui Huk-Li numai de jucat si dansat nu-i ardea. 
Abia se putea ține pe picioare de spaimä, iar pe lângă a- 
ceasta, în căderea din stejar îşi zdrelise rău trupul. De a- 
ceea, stătea nemișcat în mijlocul cercului de pitici şi spi- 
ridusi. 

„Incepe !” îi strigă şeful piticilor si spiriduşilor. „In- 
cepe !” strigară de asemenea într'un glas toţi piticii şi spi- 
riduşii. 

Nenorocitul de Huk-Li începu să joace Insă, abia miş- 
că de câteva ori picioarele si căzu la pământ, spunând că 
nu mai poate juca. 

„Dacă-i aşa, îi strigă mânios şeful piticilor şi spiridu- 
silor, să ştii că ai să fii pedepsit. lar pedeapsa este că ţi se 
va umfla şi obrazul stâng”. Acestea zise, piticii şi spiridu- 
şii plecară, lăsându-l pe Huk-Li singur în mijlocul poenei. 

Huk-Li se întoarse şi el acasă foarte speriat de ame- 
ninţarea şefului de pitici şi spiriduşi. A doua zi, când sa 
trezit din somn, s'a văzut că ameninţarea aceasta nu era 
zadarnică. Obrazul stâng i se umflase tot aşa de mult ca si 
obrazul drept. 

Bietul Huk-Li ajunsese o dihanie groaznică. In afară 
de aceasta, cele două umflături îi astupaseră ochii, așa că 
aproape nici nu putea să vadă. Dete fuga la doctor, însă 
doctorul plecase din oraş. Navu altceva de făcut decât să 
aştepte încuiat în casă si zvârcolindu-se de dureri, patru 
săptămâni, până să fie iarăşi prima noapte cu lună plină 
şi să meargă din nou la poiana din mijlocul pădurii negre. 
Până atunci, când îl mai lăsa puţin durerea, juca acasă ho- 
ra piticească, vrând să o înveţe mai bine. 

In sfârşit, sosi şi noaptea mult așteptată. Huk-Li mer- 
se iarăşi la poiană, se sui iarăşi în stejarul din mijlocul po- 
ienei si aşteptă miezul nopții, când veniră piticii si spiri- 
dușşii. Se dete jos din stejar şi le zise: „Mă vindecati, dacă 
joc bine hora piticească ? 

— Să vedem mai întâi cum joci !” îi răspunse căpete- 
nia piticilor si spiriduşilor. 


Adevărul este că de rândul acesta, Huk-Li jucă foarte * 


bine hora piticească spre marca mulţumire şi bucurie a pi- 
ticilor şi spiridușilor, care săreau pe loc şi băteau mercu 
din palme. 

Piticii și spiriduşii plecară, Huk-Li se întoarse de ase- 
menea acasă și se sculă a doua zi vindecat pe deplin si de 
obrazul drept şi de obrazul stâng. De atunci se ţinu de ju- 
rământ, lăsându-se de hoţii şi de fapte rele şi trăi prin 
muncă de om cinstit. 


T 


Din viata fiintelor mici 


ă plimbam intr'o zi la ţară, când l-am văzut pri- 
ma oară. Era pe marginea drumului, unde se 
aflau tufe pline cu mure şi măceș, iar ziua de 
lunie se părea a fi o sărbătoare pentru întreg 
pământul. L-am văzut zburând tot timpul prin 
fața mea, parcă ar fi vrut să-l bag în seamă si desigur că 
vroia asemenea lucru spre a mă îndepărta de cuibul său, 
care se afla ascuns într'una din tufe. Era o păsărică foarte 
frumoasă și la început am crezut că venise de pe alte me- 
leaguri sau că fugise dintro colivie, unde o închisese 
mâna omenească. Uitându-mă bine la ea, văzui că are ca- 
(pul cenușiu, aripile negre amestecate cu galben împără- 
tesc, iar ciocul bătea în albăstriu. 
Cum mă crezu plecată, se întoarse la soţia lui, căreia 
îi spuse: 
„Am scăpat de ea, dragă” 
suna cam așa: 
„Aș vrea o bucăţică de 


49. 1. se » 


på.i.i.i.i.i.ne! 


Soţia lui însă nu era atât de frumos îmbrăcată. 

De odată el se opri din cântec și spuse: 

„Du-te şi te plimbă puţin. De acum poţi fi liniştită, 
căci nu mai este nimeni prin prejur. 

— Bine, mă duc, dar bagă de seamă, fiindcă am vă- 
zut o pisică neagră plimbându-se pe aici”. 

Cuibul era frumos clădit cu iarbă uscată și mușchi 
împreună cu fire de păr, iar înăuntru se aflau cinci ouă. 

Așa fiind, doamna Sticlete își luă zborul peste câmp 
spre pădure în căutarea de insecte. Ajunsă acolo obosită, 
se asezå pe un butuc spre a se odihni, când deodată văzu 
o lighioană cu multe picioare, care fugea foarte repede. Se 
:aşeză la pândă, până mai zări alta la fel şi voi să o prindă, 
dar nu putu, căci lighioana era acoperită cu un fel de 
zale. Când vru să atingă ligioana cu ciocul, aceasta își băgă 
capul înăuntru si se prefăcu întrun fel de minge, mică şi 
lucitoare. 

„Cine eşti, de unde vii şi cum te cheamă? o întrebă 
păsărica grozav de curioasă. 

— Numele meu este cărcâiacul sau clopotul şi sunt 
rudă îndepărtată cu racul. 

— Ce întuneric trebuie să fie sub butucul acesta! spu- 
se păsărica. Nu-ţi place soarele? 

— Nu, nu-mi place soarele. Sunt mult mai fericit la 
întuneric. Numai noaptea ies după mâncare. 

— Şi ce mănânci? 

— Numai frunze uscate şi salată verde. Dar să știi, 
că în orice caz nu-ți mai răspund nimic, căci ai încercat 
să mă mănânci”. 

Și fugind repede, repede, se ascunse sub butuc. 

Când doamna Sticlete se întoarse acasă, istorisi totul 
bărbatului ei. Domnul Sticlete rămase tare surprins şi o 
luă la drum la iuţeală, ca să vadă şi el cele aflate. Dar în 
zadar. Nu văzu nimica. Se întoarse acasă şi abia acum îi 
vesti consoartei sale ce s'a întâmplat, cât timp ea era ple- 
cată. Adevărul fu că el se speriase foarte tare, când un 
om care venea mânând un cal, de care era legată o căsuță 
pusă pe nişte roate. Căsuţa avea ferestre mici la care 
erau atârnate niște cârpe drept perdele. Omul spunea ceva 
femeii din acea căsuţă, femeie ce avea faţa tuciurie şi pă- 
rul ca pana corbului. El zicea că, după un drum atât de 
lung, ar trebui ca ea să se odihnească puţin, însă femeia 
îi răspunse, că locul de popas nu este bun, câmpia fiind 
mlăștinoasă. 

„Ce bine mi-a părut văzându-i plecând! In căsuţa a- 


şi începu un cântec, care 


ma Să DE. STICLETE 


ceia mai era si un băețel şi niciodată nu poţi să știi ce 
poate să-ţi facă un băeţel din soiul acesta!!... 

— Da, ai dreptate, dragul meu, răspunse doamna Sti- 
clete; dar ce se aude?” 

In depărtare se auzi: „Cucu! Cucu!” 

Domnul Sticlete privi în jurul său speriat afară din 
cale. 

„Nu te mișca, draga mea. Este pasărea aceia obrazni- 
că ce se chiamă Cucu. Nu-ţi aduci aminte de ceiace ne-a 
povestit anul trecut doamna Vrabie? Ea ne-a spus, că Cu- 
cul a pus un ou în cuibul ei şi când puiul ieși din ou, 
crescu aşa de mare, încât întreg cuibul era ocupat numai 
de el. Puii doamnei Vrabie nu mai avură loc și unul câte 
unul căzură jos împinşi de puiul cel mare. La început, 
biata doamnă Vrabie nu ştia ce este cu puiul acesta cres- 
cut împreună cu ceilalți. Mai târziu puiul deveni foarte 
mojic şi de o lăcomie de neînchipuit. Intr'o bună zi zbură 
şi aşezându-se pe craca unui pom vecin, începu să strige 
cât îl ţinea gura: „Cucu! Cucu! Cucu!” 

„Domnul si doamna Vrabie se uitau unul la altul cu 
nespusă mirare. „Ce fel de copil am crescut noi? Nici u- 
nul din ceilalți copii ai noștri nu cântau ca acesta”. „Doam- 
na Vrabie, mai ales, era tare încurcată. Zbură mai aproa- 
pe, îl chemă, dar toate fură degeaba. Puiul de cuc zbura 
departe, tot mai departe”... 

„Mai rar atâta nerecunoştiinţă !” zise doamna Sticlete 
adâncă necăjită. 

OLGABUDIŞTEANU 


Nu intraţi în sărbătorile de -Paşti, până nu cumpăraţi 
„Nouile păţănii ale lui Haplea” de Mos Nae. 


OPERA ROMÂNĂ 
LUNI 9 APRILIE 1934 


(A DOUA ZI DE PAȘTI) 
ora 10 inainte de amiază, va avea loc 


UN GRANDIOS FESTIVAL 
ARTISTIC-CULTURAL 


Baami 
ORGANIZAT DE REVISTA 


„DIMINEAŢA COPIILOR: 


anume pentru cititorii si cititoarele din Capitală 
S'a pregătit un program extraordinar de bogat, 
care va face deliciul celor mici. 
MOŞ NAE (d-i N. Batzaria) va sta de 
vorbă depe scenă, cu micii şi dragii lui prieteni. 
IN PROGRAM: FIGUREAZĂ 
Producțiile senzaţionale ale comicului 
muzical belgian PERENIELLOS 
Concert executat de o fenomenală orchestră de copii 


Scenete comice — Trupă de barişti — Dansuri 

şi balet pentru copii — Cei mai nostimi clowni 

şi augusti — Ricolini Redivivus?! — Producțiile 
copiilor talentaţi, etc. etc. 


Bilete — loji, fotolii, balcoane etc. — cu preţuri modeste, se pot 
reţine din vreme la redacţia „DIMINEȚII COPIILOR” 


Palatul „Adeverul“, etaj II (ascensor) 


ZI cu căldură innäbusitoare. Cosasii, cu cămașa 
leoarcă în spate, sau așezat la umbra nucului 
să-și bată coasele. 

I „Grozav a mai dogorit azi soarele!” zise u- 
n 

— „Are să plouă, vere, ce crezi, cu zăduful ăsta ?” 

In adevăr, nori grei se ridicau spre „Cornul Caprii”. 

— Zor, flăcăi, că vine ploaia, îndemnă moş Stancu pe 
cei ce strîngeau ovăzul depe miriştea rasă. 

Cosaşii mai ţăcăniră puţin coasele, le ascuţiră cu gre- 
sia, puseră teaca la picior şi luară brazda din capătul mi- 
riştei. Cei dinainte, n'apucară să tragă cîteva pale, că di- 
trun culcuş, ţuşt un iepure, tulind-o de-a latul miriștei... 
Doi pui micuţi, se gătiau să-şi deschidă drum prin lanuf 
necosit, după mamă ; dar... n'avură timp. Călin puse mâna 
pe ei. 

— „E mic, Căline, n'alegi din ei nici o gură de carne”, 
zise Ilie. 

— „Lasă-l, Căline, că-i păcat de el! adaugă altul. 

— „Ba, asta-i vorbă: i-oiu duce acasă la copii 
joace cu ei”. 

lepuraşii, ca două pisici mici, cu urechile lungi pe 
spate, așteptau cu inima ticâind. 


să se 


A doua zi, mam pomenit, cu un copil, care-mi adu- 
cea un iepuraş mic, trist. Mi s'a făcut milă de el. l-am 
vârât botişorul într'o farfurioară cu lapte dulce. Sorbia cu 
poftă: nu mâncase de mult. Zic: „Ce noroc a dat peste el, 
ca încăput pe mâini bune!”. 

li pregătesc un culcuș; nu e mulțumit; îl pun în iarbă. 
Adoarme iepureşte şi caută cu botişorul cârn, sânul 
mamei. Aduc laptele, nu vrea să mănânce. E ca un prizo- 
nier, care din dorul libertăţii pierdute, refuză mâncarea. 
Ce milă mi e de el! 

Il văd în culcușul lui din miriște: îl udă roua, îl plouă, 
totuş ce fericit e între ai lui! Mama pleacă încoace şi'n- 
colo; ei ascultă porunca să nu iasă din culcuș. Se joacă cu 
frăţiorul, cum sar juca doi pisoi mici. Mama vine târziu, 
se culcă lângă cei doi neastâmpăraţi, flămânziţi de sben- 
guială, cari vårå năsucurile în blana mamei şi sug miş- 
când pe rând piciorușele' scurte, adormind. 

Am o blană de iepure; o pun lângă el. 

Ii place mult să doarmă cu botul în ea. Visează: pare 
că e în culcuș, lângă mama. E trist... ca un copil răpit dela 
părinţi... Nu plânge, căci nu are lacrimi; nu strigă, căci nu 
are grai. Cu atât mai mare e durerea lui de copil, care 
plânge în inimă. 

li dau câte bunătăţi toate, ca să-l fac să uite... Copiii, 
cred că vi s'a întâmplat uneori să fiți departe de mama si 
să plângeţi de dorul ei. Oricâte bunătăţi şi jucării vi sar 
da, totuş, fără ele, e mai bine lângă mama... 

Il hrănesc cu frunze de varză, cu lapte... s'a făcut mă- 
ricel. Totuș, nu mă iubeşte: caută singurătatea, spre a se 
gândi mai cu dor la ai lui. Il găsesc ascuns printre flori, 
prin unghere... am încercat să-i fac de joc cu pisicii: el, 
ciulește urechile, ei îl scuipă... 

Ce frumos răsare soarele! Toată firea e veselă. Doar 
iepurașul meu stă ghemuit, trist; nimeni nu-i intră în voe: 
e fără poftă de joc, fără poftă de mâncare. Inghite în silă, 
se gândește: mai bine nar mai mânca. Pentru ce trăeşte ? 
Pentruca dorul de ai lui să-l frământe mai mult ? Mai bine 
ra stärgi cu așa viaţă ! Par'că e bolnav, ştiu: nimic nu-l 

oare. 

La început, până s'a deprins cu laptele de vacă, sufe- 
ria de stomac; acuma, nu. Oare nu te îmbolnăveşi de do- 
rul cuiva și nu mori ? 

Vreâu să-i fac viaţa plăcută, vreau să-l liberez, vreau 


miroase iarba primprejur... 


20 


iz Ppunasul 


să trăiască. Il mângâiau pe blană, îi spun Män je Sp a aktre fe T duioase, pe 
care el le ”ntelege... Mama lui nu vorbea aşa tare. Altfel, 
ştia să-i arate dragostea: aşa cum şi el o înţelegea. 

Ce bine e să trăeşti între ai tăi, cari te iubesc şi-ţi în- 
teleg graiul şi gândul. 

Plec spre Dumbravă, cu iepuraşul în braţe. Il pun jos, 
ascultă... ciulește urechile... 


pare că a simţit urmele alor săi. Intră mai în pădure. Ce 
sprinten aleargă! Il las: poate că va întâlni pe cineva din- 
tre ai lui. 

Cobor acasă, cu inima voioasă, că am putut da ferici- 
rea unei mici vietăţi! 


Cocoţat p'un ou mai mare, 
Cocoșelul pintenat, 
Strigă cât îl fine gura 
_Că „Hristos a înviat”. 


N Din vecini răspunde altul + 
Cu un glas mai îngroșat 
Şi lovind mereu din aripi 
„Adevărat -a inviat!l” 
FILINA 


Intr'o seara | 


E întunecase. Umbrele desenau pe nisipul umed 
al aleei flori mari de întuneric. 

Pe bancă, în fundul grădinii, dormea o fetiță 
blondă; părea o păpuşe cu rochia ei de baletistă 
şi cu gulerul creț de catifea. 

Era... 

„Aţi ghicit ? 

Era Colombina! 

Adormise așteptând pe Pierot, care-i spusese că o să 
vie în seara asta. 

Şi el venise. Dar în loc să se apropie, să-i cânte din 
mandolină, se ascunsese după un copac şi acum o privea 
cum doarme alintată de cine ştie ce vis copilăros. 

Căci Pierot e timid! De aceia, nici nu se mişcă atunci 
când văzu o umbră venind spre bancă: era Arlechin, care 
căuta o aventură. 

Se apropie tiptil de fetiţă si o sărută. 

» Vai!” Colombina sări speriată, deschise ochi mari și... 
surâse. 

Arlechin făcuse o tumbă; era nostim cu haina lui pes- 
triţă şi cu pălăria pe o ureche. 

Fetiţa nu se mai gândi la Pierot; poate, era supărată 
că-l așteptase degeaba. 

Porni cu Arlechin printre tufișurile de trandafiri si 
sus ^e cer stelele licăreau șiret, bătându-şi joc de băiatul 
care-i privea trist, cu mandolina în mână. 

In grădina tăcută se auzia doar vocea glumeaţă a lui 
Arlechin care spunea verzi şi uscate si din când în când 
râsul argintiu al Colombiei. 

Apoi umbrele lor se pierdură printre aleele parfu- 
mate... 

Si Pierot, ca'ntotdeauna. 

Rămase singur, doar.cu luna! 

MARGARETA PETCU 


Fetiţa cu buchetul de (lori 


Cea mai frumoasă și mai amuzantă carte apărută a 
cum este „Nouile pățanii ale lui Haplea” de Moș Nae. 


Evantai din ouă de Pasti 


-COLIBA FERMECATA: 


uma Pădurii, umblând razna prin lume, ajunse 
intr'o zi la o pădure unde era un moşneag, pe 
care îl chema moș Grigore. Moş Grigore era om 
sărac, însă tare deştept si şiret. 

Aşa, văzând că Muma Pădurii dă mereu târ- 
coale si trage cu urechia, moş Griguyre, numai cu gândul 
să-i facă necaz, începu să-și zică singur, însă destul de 
tare : 

„Ce dulce-i sărăcia! Tare maş 
om bogat!” 

Muma Pădurii se miră, se miră, până ce se supără de 
vorbele moșneagului. 

Se luă după el, hotărită să meargă până la gospodăria 
lui. A mers așa până ce mos Grigore care ducea o povară 
de vreascuri, suflă greu pe nări, afundându-se sub un deal, 
unde se afla o colibă mică... mică de tot!... 

Moșneagul întâlni în pragul colibei băbuţa, care-i îm- 
prumută cârja să se sprijinească până în casă, că era 
foarte obosit de povara vreascurilor. 

Răsufletul de ușurare al lui moș Grigore făcu pe Mu- 
ma Pădurii să-şi dea seama că ajunsese la coliba moșnea- 
gului şi se târî până la ferăstruică să privească înăuntru. 
Mos Grigore se sprijini în cârja băbuţii şi intră în casă, 
fără să uite însă de Muma Pădurii, care se ţinuse pe ur- 
mele lui. Lăsă sarcina de lemne lângă vatră şi privi. prin 
crăpăturile pe care le săpase băbuţa în pereţii colibei. Işi 
dete prea bine seama că pe fereastră trebue să se uite Mu- 
ma Pădurii înăuntru. Cum o văzu că se apropie de fereas- 
trä, moșneagul spuse pentru a treia oară vorbele de odi- 
nioară : 

„Măi... băbuţă, tare 
bogat!...” 

Muma Pădurii să spumege de mânie, nu altceva. 

„Auzi colo... să se simtă amărât de o viață mai bună 
ca aceasta. Tii!... dar prost mai e!... Prost mai el... Şi fiind 
că e aşa de prost, am să mă răzbun amarnic, mai ales cam 
venit după el atâta drum”. 

Sfârşind aceste vorbe, ocoli de trei ori coliba şi a treia 
oară spuse: 

„De azi înainte coliba aceasta să 
unde este belșug”. 

Ca prin farmec, coliba își luă sborul ușurel, tăind văz- 
duhul ca o săgeată. 

Când văzu mos Grigore ciudăţenia întâmplării, se căi 
amar, dar nu se căi prea multă vreme, cå de odată văzu 
că coliba se opri în mijlocul unei câmpii înverzite, şi îm- 
prejmuită de o mulțime de pomi, care mai de care mai 
împovăraţi de poame. Mos Grigore se minună cu băbuţa 
lui, privind cele din jurul colibei, ca pe niște lucruri de 
care nu trebue să te atingi. 

Dar ispita le dete ghes, făcându-i să guste o poamă. 
Dulceața poamei îi ispiti să mănânce si alta, până începură 
să mănânee numai poame, tolănindu-se sătui în iarba 
moale, ca să-și odihnească oasele îmbătrânite. 

In vremea aceasta, Muma Pădurii se ţinea după co- 
liba lui moş Grigore, căci coliba sbura mereu după vre- 
me, de pe un tărâm pe altul. Credea Muma Pădurii că îm- 
belșugarea ce căzuse în calea moșnegilor îi va chinui, pre- 
cum spusese moş Grigore. Deaceea se ținea după colibă, 
ca să se bucure de suferinţa unui om, care ducea o viață 
mai bună de cum dusese până acum; aşa ceva nu mai 
văzuse. 

Aştepta în zadar să audă o vorbă de mâhnire în co- 
liba lui moş Grigore şi putea să aștepte mult şi bine, dacă 
moșneagul cel şiret n'o păcălea din nou. 

Muma Pădurii tocmai se uita pe fereastra colibei, ca 
să vadă cum își petrec zilele bătrânii în viaţa cea nouă, 
când şiretul de moşneag, care o zărise pe fereastră, zise 
către băbuţă: 

„Hei... băbuţo, asta o mai fi cum o mai fi, dar ca să 
trăim o veșnicie aşa, tare maş mâhni. Așa nu-i nimic. O 
să mai trăim un an, doi... Nici n'o să avem vreme să ne 
bucurăm îndeajuns de viața aceasta” 


simţi amărât să fiu 


m'aș simți amărât să fiu om 


stea numai acolo 


Hai să punem trenul pe sine ÄR 


Bäbula. care ştia că femeia nu trebue să zică altfel de 
cum zice bărbatul, întări spusele moşneagului: 

„Aşa ce, moşnege!... în vorbele tale domneşte sfânta 
dreptate...” ej 

Muma Pădurii, care se aştepta la altele, mai să cadă 


jos de mânie. 

„Cum ?... Acum să nu se simtă câtuşi de puţin mâh- 
nit?... Dar nu spunea moşneagul că n'ar putea duce o viață 
îmbelşugată ?...” 

Işi aduse aminte de cele din urmă vorbe ale moșnea- 
gului şi zise: 

„A... dar am să mă răzbun din nou, făcându-i să tră- 
iască veşnic în îmbelşugare”. 

Şi căzu într'o toropeală îndelungată, în care bolboro- 
sea fel de fel de vorbe. Isprăvi, când crezu că fermecase 
pe cei doi bătrâni să nu mai moară niciodată. 

Lui moş Grigore nu-i fu greu să ghicească cum că vră- 
jitoarea îi împlinise şi cea din urmă dorinţă, bucurându-se 
mult în sine. Pe de altă parte, Muma Pădurii se bucura 
nespus la gândul c'o să-l vadă, chinuindu-se o viaţă în- 
treagă. 

Dar moș Grigore, în loc să se simtă amărit, petrecea 
toată ziua, bucurându-se de darurile date de Muma Pă- 
durii, în nechibzuinţa ei cea mare. Coliba fermecată sbiza 
mereu dintr'o parte într'alta, nelăsându-se jos decât a 
colo, unde îmbelșugarea surâdea în strălucirea plaiurilor 
înverzite, în povara pomilor încărcaţi de roadă şi în sbură- 
tăcirea razelor de soare. 

Mos Grigore petrecea toată ziua cu baba lui, fără să 
aibă grije nici să-şi agonisească banul cu care ar fi tre- 
buit să plece pe lumea cealaltă. 

Muma Pădurii se ţinea mereu după coliba lor, uitân- 
du-se toată ziua la ei pe ferestra colibei, doar îi va vedea 
că plâng după viaţa de odinioară, Dar îi fu dat să se în- 
sele şi de data aceasta, căci moş Grigore nu numai că nu 
se scârbise de viaţa îmbelșugată, dar îi mai aduse vrăjitoa- 
rei şi o mare supărare. Băgase de seamă că coliba îi înde- 
plinea întotdeauna  vrerea, lăsându-se jos numai unde-i 
spunea el că-i place. 

Cum el era creștin şi Muma Pădurii era mai mult în- 
rudită cu necuratul, începu să se cam bată cu gândul de 
ziua de mâine. 

Şi deodată, când coliba era în sbor spre alte plaiuri, 
îi spuse să sboare în sus. Şi sbura coliba, până ce trecu pe 
lângă porţile raiului, unde spuse colibei să se oprească o 
clipă. Coliba se opri, iar moşneagul păşi către poarta raiu- 
lui, unde auzind pe Sfântul Petre zângănind cheile, ceru 
să-i ducă o jalbă înaintea lui Dumnezeu. Sfântul se înde- 
plecă si duse jalba rnoşneagului la Dumnezeu, dar nu ştiu 
cum făcu, că uită cheile în broască si se întoarse repede, 
găsind pe moșneag străjuind în locu-i la poarta raiului cu 
cheile în mână. 

Sfântul Petre s'a bucurat foarte şi ca răsplată pentru 
credința lui, l-a luat ca ajutor la păzitul porţii raiului. 

Şi de atunci moș Grigore trăeşte fericit, fiind si acuma 
slugă plecată la poarta raiului. 


ELENA ALECU 


Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


SERIA I 


CINEL == 


La acest concurs oferim urmätoarele premii: 


10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 


1 abona- 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni și 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Invierea Domnului 
muia A ERETT 


a E E am să 
Zi | Ae 1 1 e 


ORIZONTAL: 1, 6, 7) Cuvinte grăite de toți creştinii de 
sf. Paşti. 13) De Paşti e colorat. 14) Felicitaşi. 16) Cimili- 
tură. 17) Debil. 19) Azi. 21) Dau creştere frumoasă. 22) 
Graţiez. 23) Notă muzicală. 23a) Negaţie. 24) Nu vorbesc. 
25) Oraş în Chadea. 27) Campion, carte de joc. 29) Zeul 
soarelui la Egipteni. 30) Fac o săritură. 32) A lucra pă- 
mântul. 33) Pronume. 35) Bărbierit. 36) Măsură. 37) Nu- 
me feminin. 38) Ca la 29 oriz. 39) Aci. 43) Animale domes- 
tice. 48) Judecătorul lui Isus. 50) Asa cum e oul de Paşti, 
cu flori pe el. 53) Atmosferă. 54) Fire. 55) Notă muzicală. 
56, Ea e martoră la botezul pruncului. 58) Coridor. 59) 
Sărbătoarea învierii Domnului. 60) Vopsea pentru ouă. 

VERTICAL: 1) Metal. 2) Filmează. 3) Pronume. 4) 
Com. urbană. 5) Locuitor din Transilvania. 6) Aceea 
(pop). 7) Pronume. 8) Poftim ! 9) Doresc. 10) Infern, 11) 
Fac o lucrare de aritmetică. 12) Linistit, cuminte. 15) Nu 
se mișca. 18) Armă veche. 20) Div. de timp. 25a) Punct 
cardinal. 28) Sărman. 31) Sădit (rădăcina unei plante). 
33) Mama lui Isus. 34) Sprijinitorul viei. 40) Nume mas- 
culin (diminutiv). 41) Un fel de viţă agăţătoare. 42) Tur- 
na. 44) Pană de despicat. 45) Plantă. 46) Oră. 47) Tran- 
sporţi. 49) Remediu. 50) Aţă. 51) FI. în Siberia. 52) Pro- 
nume. 54 la ca 27 oriz. 57) 365 zile. 

de IACOB I. LAZAR-P. Olt 


POSTA JOCURILOR 


E. I. C.-Corabia. —Jocurile trebuesc făcute în tuş. 

Gh., H. şi M.-Loco. — Mai încercaţi. 

L. şiO. R.-Ditesti; M. C.-Tg.-.Mureş; L. H.-Loco.—Mai încercaţi. 
Iancu Kiriţă. — Vom alege ceva. 

N. S. Gh.-Focşani. — E prea greu. 

S. I.-Loco. — E cam greu jocul. 


Deslegările se primesc la sfârșitul concursului, 


RECTIFICARE: In numărul trecut s'a făcut o greșeală. In loc 
de „Care face rame” trebuia să fie „stat pe loc”. Greşelile pricinuite 
de această cauză nu sunt luate în seamă. 

Deslegătorii din provincie se vor publica în numărul viitor. 


ræ- 


R 
E. 
T 
C] 
A 
T| 
| 


=jelAfelehblo 
ewer pole abdomen |< 


C 


Plecând dintr'un colț si citind în continuare, veţi afla 
o urare care o face revista „Dimineaţa Copiilor” citito- 


rilor săi cu ocazia Sf. Sărbători. 
de IACOB I. LAZĂR 


Oul pascal 


ORIZONTAL: 2) Cum nu e oul de Paşti. 6) Cântecul 
îngropăciunii Domnului. 8) Nădușeşti. 9) Negaţie. 10) Ast- 
fel. 11) Popor vechiu. 13) Nume, grecesc. 16) Salutare fa- 
miliară. 18) Ou, desenat cu flori. 22) Pungaş. 23) Palntă. 
25) Suie. 26) In floarea vârstei. 29) Sărbători pentru în- 
vierea Domnului. 30) Boală de piele. 

VERTICAL: 1) Leagăn de Paști. 3) Cum e oul de Paşti? 
15) Cantitate derteminată de medicament. 7) Obiect ro- 
tund şi neted. 11) Privegheri însoțite de post în ajunul 
Paştilor. 12) Val.14) Măsură de timp. 15) Animale despre 
care se zice că aduc ouă de ciocolată copiilor cuminţi. 16) 
Colac adus de credincioși la biserică, în ziua de Paşti. 19) 
Aparat de măsurat greutăţile. 20) Din nou. 27) Astfel. 28) 


Posezi. 
TITI CONSTANTINESCU-Craiova 


cC E JOC 
E E a 


` i 
Å 
i , 
N 
. 
s 


a 


Micul pompier. 
Baby Le Roy—Paramount 


i Prețul 5 lei 


De toate si 


amestecate 


Că a fost un cutremur 


Să ridice degetul acela care nu sa speriat de cutre- 
murul de pământ ce a avut loc în seara de 29 Martie 
trecut... Adică, eu cer lucrul acesta, dar nu mă gândesc, 
că n'am cum să văd cine ridică degetul şi cine nu-l ridică. 
Insă, după câte mi s'a spus, sau speriat nu numai copiii, 
ci şi persoanele mari. £ 

Poate, chiar printre persoanele mari au fost cei care 
s'au speriat mai mult. 


LE i 


Adevărul este că cutremurul din seara de Joi, 29` 


Martie, a fost destul de puternic. Aşa, un învăţat italian, 
anume Forelli, a făcut, ceeace se numeşte după numele 
lui, scara Forelli. Adică după puterea lor, a împărţit cu- 
tremurele de pământ în 10 grade. De aceea, când se pro- 
duce un cutremur de pământ, se spune a doua zi că a 
fost de gradul al 5-lea, al 6-lea, al 7-lea și așa mai departe. 

Spunem că un cutremur de pământ de gradul al 10- 
lea, care este gradul cel mai mare, înseamnă o nenoro- 
cire complectă și fără leac. E prăpăd în toată puterea 
cuvântului, căci nu lasă nimic nerăsturnat şi nedărâmat. 
O clădire, oricât ar fi ea de mare şi solidă, este prefă- 
cută în ruine. 


Cum a fost cutremurul dela noi 


Se susține că cutremurul dela noi din seara de 29 
Martie a fost de gradul al 7-lea, ceeace — trebue să re- 
cunoaştem — nu este puţin. Numai că n'a avut aceiaşi 
putere în toate localităţile din ţară, unde s'a produs. De 
pildă, la Iaşi a fost ceva mai puternic — acolo trebue să 
fi fost de gradul al 7-lea — şi a produs stricăciuni, pe când 
la Bucureşti a fost ceva mai slab. 

Un alt cutremur de pământ, de asemenea destul de 
puternic, a avut loc la noi în ţară în anul 1929. 

Ca si atunci, tot așa și de rândul acesta, epicentrul 
cutremurului a fost în regiunea dinspre Focşani. Acolo 
se produc turburări şi căderi de straturi înlăuntrul pă- 
mântului, iar aceste truburări si căderi dau naștere la 
cutremure. 


DIMINEAŢA 


C:O:P TI ETTOR 


Revistă săptămânală pentru copii si tineret 


16 PAGINI 9- LEI 


Ceiace nu se poate sti 


Una din dräguftele noastre cititoare, căreia nu-i este 
ruşine să spună sincer că sa speriat — pe când alții mau 
această sinceritate — ne întreabă cum sar putea sti de 
mai înainte că o să fie cutremur de pământ. ; 

„Dacă ştiu — fie şi cu o oră mai înainte — ne scrie 
drăguţa de ea, es cu părinţii mei în stradă sau așteptăm 
întrun loc viran, până ce trece cutremurul de pământ”. 

Gândul cititoarei noastre nu e rău, dar altul este răul. 
Anume, cel puţin până astăzi, oamenii de știință mau gă- 
sit încă nici un mijloc, pentru a putea sti de mai înainte 
ora la care pământul se va cutremura. Nu se poate şti 
măcar cu câteva minute mai înainte. 

Cred însă că este deajuns să stim următoarele lu- 
cruri: întâiu, că în ţara noastră cutremurele de pământ 
au loc destul de rar. Al doilea — şi lucrul acesta este 
mai important de ştiut — că la noi n'au să fie vreodată cu- 
tremure de pământ, așa cum se întâmplă în alte ţări, ca 
Japonia sau Italia de Sud. Cutremurele dela noi mai 
mult ne sperie, dar nu ne fac vreun rău mare. 


;Martinică si Puky“ 


In N-rul de faţă, cititorii vor vedea începutul unei 
noui şi foarte amuzante povestiri, întitulată „Martinică 
şi Puky”. Incepem publicarea acestei povestiri, acum când 
sa terminat povestea pisoiului Micicy, poveste despre care 
am aflat că toţi cititorii noştri au fost pe deplin mulţu- 
miţi. Eram de mai înainte siguri de lucrul acesta, de oare- 
ce d-ra Anișoara Odeanu, autoarea povestei „Micicy”, este 
o scriitoare de mare talent. 

Sperăm că si noua povestire „Martinică gi Puky” va 
fi citită şi urmărită de cititori cu tot interesul şi cu toată 
plăcerea. 


Ce-i cu Haplea? 


„Moş Nae, de ce nu mai scrii despre Haplea? Ce-i 
cu el?” Asa îi scriu lui Moș Nae mai mulţi cititori. lar 
Moş Nae răspunde: „Puţintică răbdare, dragii mei, căci 
îi vine din nou și foarte repede rândul lui Haplea. Na 
scris câtva timp, pentrucă bietul Haplea a fost bolnav”. 

Deocamdată, Moş Nae a scos cartea „Nouile pățanii 
ale lui Haplea”. Citiţi-o şi veţi fi mulţumiţi. 

e me o i bo i E ERE ITE e SOONER i CE ETNIE Pa VS Dee 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


„ Lei 200 
100 


Pe un an 
Pe şase luni . 
Pe trei luni 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TE LE FO N. 3 — 84 — 30 


REDACȚIA ŞI 
1 AN 


6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE, 100 


11 Aprilie 1934— Nr. 531 


fn 


ADMINISTRAȚIA: 


Director: N. BATZARI 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 
200 LEI 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


+ 


NUTESMUTI 


ufi si Mufi sunt cei mai buni prieteni din lu- 
me. Nuţi e un drăgălaş băiat de cinci ani, cu 
păr galben şi ochi mari; Muţi — cu 3 ani mai 
mic decât prietenul său — e un motan mare, 
cu blană vărgată în negru, alb si gri, cu doi ochi 
lucitori, ca două becuri electrice. Aproape toată ziua îi 
vezi împreună. Vara, Nuţi se joacă printre rondurile de 
flori, — pe când Muţi, culcat pe banca de alături, îl ur- 
măreşte, spălându-şi harnic blana. Iarna, stă în faţa fo- 
cului, — Nuţi răsfoind vreo carte cu poze, sau dregând o 
jucărie stricată, îi povestește lui Muti un basm, iar el, în- 
colăcit la picioarele copilului, sforăe aprobator. La masă, 
Muti îşi are porţia lui, pe scăunelul de lângă bufet, supra- 
veghiat de ochii îngrijoraţi ai lui Nuţi, care mănâncă la 
masă, lângă mama. Seara, Muţi adoarme lipit de picioarele 
lui Nuţi şi, dacă mai târziiu lulișca îl duce pe divanul din 
sufragerie, dimineaţa — când deschide ochii Nuţi — îl ză- 
reşte alături, sforăind vesel. Uneori totuşi, cei doi prieteni 
sunt siliți să se despartă. Când Nuţi pleacă cu mama în 
oraş — Muti îl privește cu tristeţe din prag și, — până a- 
junge în faţa vitrinelor pline de jucării — Nuţi e trist gi 
nemulțumit că şi-a părăsit prietenul. Alteori însă, porneşte 
Muţi în călătorie pe acoperișuri şi atunci Nuţi nu mai are 
pace. Il caută în toată casa, în curte, ba chiar — dacă nu-l 
vede nimeni — ese si în stradă, privind speriat în toate 
părţile, până când Muti apare după vreun gard, 

Intr'o dimineaţă de iarnă, cei doi prieteni stau în faţa 
focului, care trosnea vesel. Muţi sforăia încet, culcat în 
braţele lui Nuţi, care nemișcat, — ca să nu-l trezească, — 
priveşte spre geam, afară, fulgii mici și albi de zăpadă, 
care cad cu spor. Deodată se deschide ușa şi mama apare 
încruntață: — A! Aci erai, domnule Muti? Am o socoteală 
cu d-ta. Nuţi, bănuind pericolul, își încolăceşte mâ- 
nuţele în jurul prietenului drag şi — protector — îl strân- 
ge la piept. — „Dar ce a făcut mamă?” Mama, furioasă: 
— „Vino de vezi: s'a suit pe bufet, a umblat la borcanul 
cu smântână si l-a răsturnat, spărgându-l în zece bucăţi!” 

Muţi s'a trezit şi, parcă bănuind primejdia, privește 
nemișcat nuiaua din mâna mamei. — „lartă-mă, mamă — 


spune Nuţi cu lacrămi în ochi, — nu-l pedepsi pe Multi, că 
zău, nu-i el vinovat! Eu am făcut”. Mama se încruntă mai 
tare (ca să nu isbucnească în râs) şi-i zice: — „Vino 
de-mi arată cum ai făcut ca să ajungi sus, pe bufetul de 
trei ori mai înalt decât tine”. Nuţi cu Muţi în braţe ur- 
măriţi de mama, au venit în sufragerie. Nuţi priveşte 
borcanul spart, bufetul înalt, murdărit de smântână — si 
tace. — „Ei, îi zice mama, — arată-mi cum ai ajuns tu sus. 
— „Am pus scaunul” — șopteşte băiatul. — „Dar, uite, 
sue-te pe scaun acum, și vezi că nu ajungi nici până la ju- 
mătatea bufetului!” Nuţi priveşte în sus. — „Am mai pus 
încă un scaun”, răspunde el încurcat. — „Dar cine ţi l-a ți- 
nut pe cel de deasupra, căci uite-te la mine, acum dacă 
pun un alt scaun peste acesta, cel de sus nu stă singur”. 
Nuţi înghite în sec şi deodată, cu inima la gură: — „Mi 
l-a ţinut Muţi!” 

De data asta mama nu-şi mai poate fine râsul. Nuţi 
prinde curaj si sare de gâtul ei: — „lartă-ne pe amândoi, 
mamă, mo să mai tacem”. —. Bine — zice mama — pe 
Muti îl ert, dar tu dece minţi?” Nuţi, în braţele mamei, 
o roagă frumos: — „Nu te supăra, mamă, dar trebue să-l 
apăr pe bietul Muti — ca să nu-l baţi pe el. Eu sunt mare 
— dar el e mic, şi-l doare mai rău”. 

Mama îl sărută cu dragoste pe Nuţi, pe când Muti — 
parcă ar fi înţeles cele întâmplate — se freacă pe picioa- 
rele micului său prieten — sforăind drăgăstos. 


LUCREŢIA DĂSCĂLESCU 


AVENTURILE — 
LACA 


ROMAN PENTRU COPII SI TINERET 


de DINU PIVNICERU 


7) Cum trăia Făcăleţ in împărăţia albinelor 


Pe. când oamenii trimişi de împăratul Lăcomilă a- 
duceau la palat pe toţi pruncii din împărăție şi pe când 
Lăcomilă, urmat de doica lui Făcăleţ, îi cerceta pe aceşti 
prunci unul câte unul, zâna Melisa, care răpise pe Fă- 
căleț, făcea pregătiri din cele mai mari. 

Aşa, îl duse mai întâiu într'o poiană, din mijlocul 
unei păduri. Pădurea aceasta era așa de mare, că îţi 
trebuia multe zile, ba chiar săptămâni întregi, ca să o 
poţi străbate dela un capăt la altul. Dar mai era atâta 
de deasă, că nu puteai să-ţi faci drum prin ea, decât cu 
securea. De aceea, nici un om nu se încumetase până 
atunci să intre în această pădure și nimeni nu văzuse cum 
este poiana din mijlocul ei. 

Poiana era însă tot ce se poate închipui mai frumos. 
Mai întâiu, era așa de întinsă, că nu o puteai cuprinde 
“toată cu ochiul. Al doilea, ori în care parte a ei îţi în- 
torceai privirile, nu vedeai decât flori, mii, zeci de mii, 
sute de mii de flori — toate nespus de frumoase si răs- 
pândind un parfum îmbătător. 

In poiana aceea nu era nici odată frig, dar nu era 
nici prea cald. In zilele de vară sufla un vânt răcoritor, 
care potolea arşiţa soarelui. 


De îndată ce zâna Melisa aduse pe Făcăleţ, porunci 
mşeterilor din regatul său să clădească numai decât în 
mijlocul poienei un palat de marmoră roşie. Palatul avea 
însă forma unui stup de albine — un stup de o mărime 
cum nu se mai văzuse vreodată. 

Când palatul era gata clădit, zâna Melisa, despre care 
am spus că era regina albinelor, chemă pe grădinarii cei 
mai iscusiți si le porunci să sădească de jur împrejur 
mai multe rânduri de portocali, de lămâi și de chiparoși. 

Avea însă nevoe de miere pentru dânsa şi familia sa 
şi mai ales pentru Făcăleţ, mai ales că era lucru hotrât 
ca Făcăleţ să fie hrănit și crescut cu miere. Ştim doar că 
până la vârsta de douăzeci de ani, el n'avea voe să bea 
o singură picătură de lapte şi nici să vadă pe vreo lăp- 
tăreasă. 

De aceea, regina Melisa chemă dintre albinele, peste 

care domnea, un roiu de o sută de mii de albine, spu- 
nându-le că ele nau altă treabă, decât să facă miere pen- 
tru dânsa, pentru familia ei si pentru Făcăleţ. Se înţelege 
că trebuiau să facă mierea cea mai bună, cea mai gustoa- 
să. Aveau doar de unde culege sucul pentru o astfel de 
miere: dela minunatele flori din poiană. 
” Insă regina Melisa, care se vedea că este o regină în- 
țeleaptă ce se gândeşte la toate, se temea ca nu cumva 
într'o bună zi în regatul ei năvălesc pe neașteptate ceva 
dușmani şi răpesc pe Făcăleţ. 

Pentru a se pune la adăpost de o astfel de primej- 
die, regina Melisa luă măsuri foarte severe. De jur îm- 
prejurul pădurii, care închidea poiana, puse, ca să stea de 
pază, câteva zeci de mii de viespi. Trebue să spun însă 
că viespile acestea, care făceau slujba de soldaţi grăniceri 
ai reginei Melisa, erau mari, așa cât ar fi un soldat ade- 
vărat. Erau mari şi viteze, iar acele cu care înţepau, a- 
veau mărimea unei sulițe. Vedem, prin urmare, că a- 
ceste viespi erau o adevărată oştire — ba chiar o oştire 
din cele mai bune. Indată ce zăreau că vreun om sau vreo 
altă făptură se apropie de pădure si caută să intre în ea, 
viespile se repezeau asupra lor, îi străpungeau cu acele şi 
îi lăsau morți pe loc. 

După ce a luat toate aceste măsuri, regina Melisa se 


4 


linişti, ştiind că regatul său este bine apărat şi că Făcăleţ 
e la adăpost de orice încercare de a fi răpit. De aceea, 
acum se ocupă cu tot dinadinsul, ca să-i dea o creştere cât 
mai bună, învățătură cât mai multă şi să-l facă să fie 
cât mai sprinten la trup şi cât mai voinic. 

Am spus că Făcăleţ, era hrănit numai cu miere. Insă, 
în loc ca mierea să-i facă rău sau să-l lase mic şi sfrijit, 
așa cum ştim că se născuse, s'a întâmplat tocmai din po- 
trivă: creştea văzând cu ochii şi se făcea zi de zi mai chi- 
peş. „Vreau, zicea regina Melisa, ca Făcăleţ, pe care îl iu- 
besc mai mult decât dacă ar fi fost copilul meu adevărat, 
să ajungă să n'aibă seamăn pe lume. Vreau mai ales să 
întreacă în deșteptăciune şi în ascuţime a minţii pe toţi 
prinții, pe toţi regii și pe toţi împărații de pe faţa pămân- 
tului. Şi mai vreau să fie așa de chipeş și frumos, că ori- 
care fată din popor sau oricare domniţă l-ar vedea, să se 
topească de dorul lui”. 

Pentru aceasta, regina Melisa se purta față de Făcă- 
let ca o mamă bună şi drăgăstoasă, dar totodată şi ca o 
profesoară destul de severă. Il învăţa mai cu seamă arta 
de a vorbi frumos. A vorbi frumos, adică, a vorbi puţin, 
dar cu miez și plin de duh. 

Alte albine, care treceau drept cele mai învăţate, îi 
dădeau lui Făcăleţ tot felul de lecţii: lecţii de istorie, de 
geografie, lecţii de matematici, lecţii de desen, de dans, 
etc. Insă, i le dedeau în așa fel, încât căutau să nu-l plic- 
tisească şi să nu-l obosească. 


Un pescuit. 
DOES SPRIE ii 


Eseau, de pildă, dimineaţa cu el la plimbare prin 
poiană şi se opreau înaintea unei flori, pe care erau pică- 
turi de rouă. li arătau de unde vine roua, cum se formea- 
ză ploaia, explicându-i că toată apa ce se găsește pe pă- 
mânt — apa din mări, din oceane, apa din râuri, din 
lacuri, din izvoare şi fântâni — este aceiași şi în aceiași 
cantitate dela începutul începuturilor. 

„Picătura aceasta de rouă, îi explicau albinele, a fost 
şi pe alte flori. A fost acum o sută de ani, acum o mie de 
ani, acum zece mii de ani si va mai cădea cine știe unde 
si cine ştie pe ce floare și peste alte mii de ani si de nenu- 
mărate ori. 

— Dar căldura soarelui va face ca această picătură 
de rouă să piară numai decât fără urmă, întorcea vorba 
Făcăleţ, 

— Se pare numai că piere, îl lămureau albinele. A- 
devărul însă este că ea se schimbă, se preface în aburi, 
care se urcă sus în văzduh. Acolo se strâng mulţi aburi 
sau vapori şi formează nourii. Nourii aceștia cad apoi pe 
pământ în forma de ploaie sau zăpadă. 

Insă, atât ploaia, cât şi zăpada, nu sunt alt ceva decât 
apa care sa evaporat de pe pământ. Este, cum ţi-am 
spus, aceiaşi apă şi în aceiași cantitate dela începutul în- 
ceputurilor, de acum mii şi zeci de mii de ani. De atunci, 
nici nu s'a înmulţit, nici nu s'a micşorat măcar cu o pică- 
tură. Doar nu face alt ceva, decât călătoreşte mereu. Depe 
pământ se urcă la cer, iar din cer cade iarăşi pe pământ”. 

Ii arătau apoi tot ce vedem sus pe cer. Ii arătau din 
re este compus soarele, cât e de mare, la ce distanţă se a- 
flă de pământ, pentru care pricină în lună nu trăeşte nici 
o fiinţă vie, nu creşte nici o floare şi:nu curge măcar o 
picătură de apă. li mai explicau că stelele sunt la depăr- 
tări aşa de mari de pământ, că e foarte greu să scriem în 
cifre depărtarea la care se găsesc. 

„Lumina dela unele stele, îi lămureau lui Făcăleţ în- 
țeleptele şi mult învăţatele sale profesoare, are nevoe de 
multe mii de ani, ca să ajungă până la pământ. Pe de al- 
tă parte, se ştie că lumina străbate spaţiul cu o iuţeală de 
320 de mii de chilometri pe secundă. Vezi, prin urmare, 
cât departe sunt ele și cât nesfârşit de întins este univer- 
sul făcut de Dumnezeu. 

— Dar stelele trebue să fie foarte mici, întorcea vor- 
ba Făcăleţ, fiindcă se văd ca niște puncte luminoase. 

— Le vedem. ca niște puncte luminoase şi ni se par 
așa de mici, tocmai pentrucă se află la depărtări neîn- 
chipuite de pământ. Insă sunt stele mult mai mari decât 
soarele, care este de un milion si jumătate de ori mai ma- 
re decât pământul”. 


Făcăleţ asculta cu bägare de seamă şi se minuna de 
măreţia operei lui Dumnezeu. 

Tot plimbându-se cu regina Melisa și cu profesoarele 
sale prin poiana înflorită şi prin pădurea ce înconjura a- 
ceastă poiană, Făcăleţ primea lecţii, fără să i se spună 
măcar că sunt lecţii, despre viaţa şi obiceiurile păsărilor 
şi ale celolrlalte vietăţi, despre arbori, flori şi verdeață, 
despre pământ și despre ceeace este înlăuntrul pământu- 
lui. I se arăta, ca să vadă el însuși, orice lucru despre care 
i se povestea, așa că Făcăleţ nu simţea nici o oboseală şi 
nici o plictiseală, învățând atâtea cunoștințe de folos. 

Insă, mai mult decât lecţiile despre cer şi pământ, 
despre viaţa animalelor sau despre viaţa arborilor, flori- 
lor si altor plante, lui Făcăleţ îi plăcea să i se spună ver- 
suri şi să i se vorbească despre fapte istorice, despre is- 
prăvile vitejeşti ale împăraţilor şi altor oameni vestiți. 


Din fericire pentru dânsul, atât regina Melisa, cât şi | 


celelalte albine profesoare, nu numai că ştiau pe din a- 
fară o mulțime de versuri, ci aveau ele însele darul de a 
face poezii neîntrecut de frumoase. 

Insă şi în Făcăleţ s'a trezit şi s'a desvoltat darul acesta. 
A început să facă şi el versuri şi s'a văzut că reuşeşte de 
minune. 

Făcea poezii în care cânta minunile din cer şi de pe 
pământ, frumuseţea cerului albastru şi frumuseţea flori- 
lor.. De asemenea, făcea poezii foarte reuşite, în care pros- 
lăvea vitejia şi înţelepciunea strămoșilor. Regina Melisa 


s 


5 


era încântată de inteligența lui Făcăleț si nu mai puțin 
multumite erau celelalte albine. ; 

Insă, era ceva care il punea pe gânduri, ba chiar u- 
neori îl intrista mult pe drăguțul nostru Făcăleț. Anume, 
atât în versurile ce-i spuneau albinele, cât si în poveştile 
despre fapte din istorie, era vorba de împărați, de regi, 
de voevozi, de generali si de soldați — adică, era vorbà de 
oameni, de o mulțime mare de oameni, de zeci de mii, de 
sufe de mii de oameni. i 

„Bine înţeles, îşi zicea el vorbindu-gi singur, oame- 
nii aceştia trebue să fie făcuţi, aşa cum sunt făcut şi eu, 
iar nu ca albinele în mijlocul cărora trăesc. Eu însă n'am 
văzut până acum nici un om. Unde sunt, aşa dar, oamenii, 
despre care este vorba în poezii şi în poveşti?” 

Făcăleţ se întreba aşa pe sine însuși, dar se sfia sau, 
poate, se temea să întrebe pe regina Melisa ori pe albi- 
nele, care îi erau profesoare. 

Este par'că de prisos să spunem că el, care fusese ră- 
pit de acasă, pe când era un prunc de abia câteva zile, 
pici nu putea şti că fusese născut de o femeie şi că se năs- 
cuse printre oameni. 

De aceea, nu putea spune că văzuse oameni. Cădea 
deci pe gânduri si stătea așa ceasuri întregi. 

Regina Melisa și celelalte albine înțelegeau pricina 
pentru care Făcăleţ stă trist si îngândurat. Crezând că-i 
alungă tristeţea și îi îndepărtează gândul dela lumea in 
care trăesc oameni, căutau să-l distreze cu tot felul de 
jocuri şi petreceri, despre care va fi vorba în capitolul ce 
urmează. 


(Va urma) 


DDP AS IERTE), DRE EI E ST SETE DEE e EEE si a 


Romanul „Lir şi Tibișir” şi noua carte apărută „Noui- 
le pățanii ale lui Haplea”, ambele de Moș Nae, trebue să 
fie citite de toţi copiii si de toţi tinerii. 


CA See JE RR ERA AB ER ER O E ER 


Ingerașul. 
Po a-i 


DORURILE Reghe 


egina zânelor locuia intr'un palat măreț. Pala- 

tul acesta era așezat în mijlocul cele mai fru- 

moase grădini ce sa văzut vreodată. O grădină 

cu florile cele mai rare, cu pomi care dedeau 

fructe din cele mai gustoase, cu fântâni, havu- 
zuri şi eleștee cu peşti şi cu tot felul de frumuseți. lar o 
ființă mai drăguță şi mai încântătoare decât regina zâne- 
lor nici nu era chip să se găsească alta pe pământ. 

La palatul ei trăiau mulţi prinți şi multe prințese, cu 
toţii din neamul zânelor. Ce fericiţi erau prinții şi prinţe- 
sele! Fericiţi, fiindcă trăiau lângă regina zânelor. 

Un vechiu obiceiu era ca toţi acești prinți și toate a- 
ceste prințese să vie la palatul reginei zânelor încă dela 
vârsta când erau mici de tot. Stăteau lângă regina zâne- 
lor, până ce prinții împlineau vârsta de douăzeci de ani, 
iar prinţesele vârsta de optsprezece ani. Atunci regina 
zânelor îi trimitea în lumea largă, dând însă fiecăruia la 
plecare darul ce ar fi dorit. 

Dar dintre toţi prinții si prinţesele,prințesa Silvia era 
aceea la care regina zânelor ținea mai mult. Şi iată că 
peste un an era să împlinească şi Silvia vârsta de optspre- 
zece ani, aşa că trebuia să plece şi ea dela regină şi să 
meargă să locuiască întrun palat al său. 

Lucrul acesta nu făcea plăcere nici reginei zânelor. 
nici Silviei. Totuşi, n'aveau încotro: trebuiau să se supună 
obiceiului, ce era o lege, care nu putea fi călcată. 

Ce,se gândi însă regina zânelor? Să trimită pe Silvia 
la câteva din celelalte prințese, care părăsiseră mai înainte 
palatul, şi să vadă cum trăesc ele si mai ales să cerceteze, 
dacă sunt mulţumite de darul ce căpătase fiecare din ele 
când plecase dela palat şi dacă folosesc așa cum trebue 
aceste daruri. 


De aceea, regina zânelor chemă pe Silvia si îi zise: 
„Iubita mea Silvia, înhamă la trăsura mea zece fluturi și 
du-te să faci o vizită prinţesei Iris. Poţi să te întorci după 
două luni şi atunci ai să-mi povesteșşti tot ce ai văzut acolo 
şi tot ce crezi despre dânsa”. 


„e Se ai 


Cu calul la adăpat. 


După contele de Caylus 


Cererea aceasta nu-i făcu Silviei nici o plăcere, însă 
nici nu putea să se împotrivească dorinţei reginei sale. De 
aceea, înhămă zece fluturi la trăsură si plecă. 


Se întoarse tocmai după două luni. Era încântată că 
se întoarce, dar nu mai puţin încântată era şi regina zâne- 
lor, care îi ducea mult dorul. 


„Și acum, drăguţa mea copilă, povesteşte-mi tot ce ai 
văzut și ai simţit. 

— Iubită regină și stăpână, răspunse Silvia, mai tri- 
mis la prinţesa Iris, căreia îi făcuseşi darul! frumuseții. 
Vorbeşte mereu despre frumuseţea ei, însă nici o dată 
wam auzit-o să spună că darul acesta îl are dela Măria 
Ta. Mi sa părut însă că frumuseţea ei, de care la început 
am rămas uimită eu însămi, a făcut-o să-şi piardă orice 
alte daruri si însușiri. Isi închipue că este deajuns să fie 
frumoasă şi că de alt ceva n'are nevoe. 


„Insă, pe când eram la dânsa, întruna din zile a că- 
zut bolnavă. A suferit mult, dar s'a făcut iarăşi bine. Nu- 
mai că i sa întâmplat altă nenorocire, de care nu se mai 
poate mângâia: boala a făcut-o să-şi piardă frumuseţea. 
Acum când se vede urită, nu se poate suferi pe ea însăși. 
Este nespus de amărită si plânge toată ziua. De aceea, te 
roagă să ai milă de ea şi să-i dai îndărăt frumuseţea pier- 
dută. 


„Nenorocita de Iris, povesti mai departe Silvia, dacă 
şi-ar fi păstrat celelalte însuşiri, ca bunătatea sufletească, 
blândeţea, ar fi fost si astăzi tot aşa de plăcută si drăguță, 
cum era mai înainte de a-i fi făcut darul frumuseţei. A- 
cum însă, după ce a pierdut celelalte însușiri si a pierdut 
şi frumuseţea, este în adevăr fiinţa cea mai nenoPbcită și 
aşteaptă scăparea numai dela mila şi ajutorul Măriei 
Tale. 


— Mi-ai povestit tot ce doream să ştiu, îi întoarse vor- 
ba regina zânelor. Insă, din nenorocire nu pot să-i fiu 


printesei Iris de niciun folos; darurile mele nu pot fi date 
decât o singură dată”. 

Wa trecut mult la mijloc şi regina zânelor i-a spus 
Silviei să înhame din nou pe cei zeci fluturi la trăsură și 
să meargă să viziteze pe prinfesa Dafne. „Vei sta si acolo 
două luni”, îi mai zise regina zânelor. 

Fără să-i facă plăcere nici călătoria aceasta, Silvia 
merse în fara unde locuia prinţesa Dafne, însă, în loc de a 
sta două luni, se întoarse după două săptămâni dela ple- 
care. „Nu mi-a fost cu putință să rabd mai mult”, îi spuse 
ea reginei zânelor. 
> Apoi, despre cele ce a văzut, povesti precum urmea- 
ză: „Prințesei Dafne, Măria Ta i-a făcut darul vorbirei 
frumoase. Şi e drept că vorbeşte frumos şi cu cuvinte bine 
alese. La început îţi place să o asculţi, dar vorbește așa de 
mult, că până la urmă îţi vine să-ţi iai lumea în cap. Pen- 
tru orice fleac de nimica, strânge pe toţi sfetnicii şi pe toa- 
te zânele din ţara sa si când se porneşte să vorbească, de 
geaba aştepţi să termine. Vorbeşte ore în şir, fără să se o- 
prească măcar ca să răsufle. Trece dela una la alta, vor- 
beste despre tot şi despre nimic. La sfârşit, nimeni nu mai 
ştie despre ce a fost vorba. Oh, cât sunt de mulţumită că 
am plecat de la ea!” își încheie povestirea prinţesa Silvia. 

Regina zânelor zâmbi şi se bucură în sinea sa, văzând 
că Silviei nu i-a plăcut darul vorbăriei frumoase, dar nes- 
fârşite. 

După câtva timp, a trimis-o să viziteze pe prințesa 
Cintia, căreia regina zânelor îi făcuse darul să placă tutu- 
lor. „Vei sta la Cintia trei luni de zile”, îi zise Silviei. 

Despre prinţesa Cintia şi despre tot ce a văzut acolo, 
Silvia povesti reginei zânelor cele ce urmează: 

„La început, mi-am închipuit că prinţesa Cintia tre- 
Þue să fie prințesa cea mai fericită de pe pământ. In ju- 
rul ei am văzut sute si sute de prinți tineri, silindu-se care 
de care să-i placă mai mult. Când am văzut aşa, mă hotă- 
risem să cer si pentru mine darul acesta. K 

— Şi acum ţi-ai schimbat gândul? o întrebă regina 
zånelor. 

— Da, mi l-am schimbat, räspunse Silvia si am så 
spun din ce pricină. i 

Cu cât am stat mai mult, cu atât mam încredințat 
mai tare că Cintia nu este cu adevărat fericită. In dorința 
ei de a plăcea la toată lumea, Cintia încetă de a fi sinceră, 
prefăcându-se intr'o cochetă şi o fățarnică. Insă tinerii 
prinți, care o înconjurau, au înțeles până la urmă că prin- 
tesa Cintia se iubeşte numai pe ea însăși si că nu este în 
stare să iubească pe alt cineva. De aceea, sau plictisit şi 
ci, au părăsit-o şi au plecat. lată un dar pe care eu nu ţi-l 
voi cere”. 


PREZ POZE PENE i IEZI 
Ce câine frumos! 


Cu aceste vorbe Silvia își încheie povestea despre 
ceeace văzuse la prinţesa Cintia. 

„Mă bucură tot ce mi-ai spus, îi zise regina zânelor, 
însă acum vei mai face o călătorie şi vei merge să vizitezi 
pe prințesa Filida. 

Iţi spun că este cea din urmă călătorie, mai ales că se 
aproape vremea la care vei împlini și tu vârsta de optus- 
prezece ani şi când va trebui să ne despărțim, după ce îţi 
vei alege darul, care îţi va place mai mult”. 

Silvia merse şi la prinţesa Filida, de unde se întoarse 
după o şedere de două luni. La înapoiere, regina zânelor 
o întrebă: „Ai fost oare mulțumită de cele ce ai văzut la 
Filida? 

> Nu, n'am fost mulțumită, răspunse Silvia adăo- 
gând: Prințesei Filida i-ai dat darul să râdă și să glumeas- 
că mereu. Ce-i drept, este un dar frumos. La început, îmi 
făcea multă plăcere să aud cum Filida glumeşte într'una 
şi este pururi veselă. 

é ` Insă, treptat, treptat, am început să mă conving că în 
viaţă nu merge numai cu râs si cu glume. Sunt atâtea si 
atâtea treburi, care nu pot fi puse la cale numai glumind 
şi râzând. 

„Am văzut, continuă Silvia, cum prinţesa Filida strica 
chiar treburi însemnate numai şi numai pentrucă nu pu- 
tea să se desbare de obiceiul de a glumi şi de a lua totul 
în râs”. 

Şi răspunsul acesta îi plăcu reginei zânelor. 

lată însă că sosi ziua în care prinţesa Silvia împlinea 
vârsta de optsprezece ani. O astfel de zi era o zi de săr- 
bătoare. 

Se strânseră, aşa dar, toţi prinții si toate prinţesele, 
care locuiau la palatul reginei zânelor. Făcură un cerc, iar 
regina zânelor, ţinând de mână pe prințesa Silvia, se a- 
şeză în mijlocul lor. 

„Iubita mea copilă Silvia, îi zise regina, astăzi e ziua, 
ca să-ți alegi si tu darul, care îţi place. Gândește-te, așa 
dar, bine şi spune-mi apoi ce dar doreşti să-ţi fac”. 

Dar Silvia n'avea nevoe să se gândească atunci, de 
oarece ea se gândise şi se hotărise mai de mult. Prin ur- 
mare, răspunse numai decât, zicând: „lubită regină şi stă- 
până, te rog să-mi dărueşti cumințenie și măsură la toate”. 

Regina zânelor îi făcu darul cerut şi rămase foarte 
mulțumită, văzând că Silvia a ştiut să aleagă așa de bine. 
In adevăr, cu cuminţenie şi măsură la toate, Silvia duse o 
viaţă liniștită şi mulţumită. 


Prelucrare de VASILE STĂNOIU 


A TA 


VEA OMNIA EL 


Devotamentul și vitejia unei fiice de rege 
E cr e e e e e tei 


< 


Domnita Elena îndemnând pe oameni să se răscoale 
împotriva Romanilor 
ovestea ce urmează este din vremea când Ro- 
manii, strămoşii noştri, stăpâneau cea mai ma- 
re parte din Europa, Asia Mică si țările dela 
Nordul Africei. Adică, imperiul roman cuprin- 
dea mai toată partea de pământ bine cunoscută. 

Nici Anglia, cu toate că era departe de Italia şi cu 
toate că este o insulă, nu scăpase de năvălirea si cucerirea 
Romanilor, 

Mai înainte de a o cuceri, în Anglia domneau mai 
mulți regi. Romanii i-au dat jos de pe tron şi i-au făcut 
prizonieri. 

Au lăsat numai unul singur: pe regele Coel, care dom- 
nea în partea Angliei, numită Essex. L-au lăsat să dom- 
nèască, însă, bine înțeles, cu condiția să asculte întru toate 
de poruncile împăratului roman si să plătească tribut. 

Regele Coel avea un singur copil, pe domnifa Elena, 
care, atunci când sau petrecut cele ce vom povesti mai 
jos, era în vârstă de patrusprezece ani. Domnița Elena în- 
vățase câteva limbi, ştia să cânte frumos din gură şi din 
instrumente muzicale, dar era si foarte harnică şi price- 
pută la lucrul de mână. 

Pe când lucra, îi plăcea să asculte poveşti vechi ce-i 
spunea doica ei despre faptele vitejeşti ale strămoşilor, 
care nu se lăsaseră să fie stăpâniţi de vreun popor străin. 

Şi cu cât asculta astfel de poveşti, cu atâta creştea si 
se întărea într'însa ura împotriva Romanilor. Uita că Ro- 
manii se purtaseră destul de bine cu tatăl ei şi nu se gân- 
dea de cât cum ar putea face să-i alunge din ţară. 

In acelaș timp, se căznea să-l facă si pe tatăl ei să u- 
rască pe Romani și să se răscoale împotriva lor. Insă re- 


8 


Povestiri istorice 


CNA 


de N. Batzaria*» 
F OS RON FR AS 
gele Coel, deşi ţinea nespus de mult la dânsa, nu vroia de 
loc să asculte de asemenea îndemnuri. El era mulțumit 
că e lăsat să domnească, deşi ca supus al Romanilor, şi că 
poate să trăiască așa cum îi plăcea lui mai bine. lar re- 
gelui Coel îi plăceau jocurile, muzica şi petrecerile. 

Insă, într'una din zile, când Elena intră în cameră la 
tatăl său, găsi acolo pe un văr al ei şi văzu că atât vărul 
acesta, cât şi regele Coel erau tare supăraţi. 

Vărul domniţei Elena era în slujba Romanilor şi co- 
manda nişte corăbii de războiu, cu care urmărea şi prin- 
dea corăbiile de pirați. (Ştim că pirați înseamnă hoţi de 
marc). Fusese însă învinuit că oprise pentru sine însuşi şi 
ascunsese banii ce găsise la piraţii, pe care îi prinsese, pe 
când era dator ca banii aceştia să-i trimită împăratului ro- 
man. 

„Nu pot suferi să mi se aducă astfel de învinuire! stri- 
ga el. Romanii trebue să ştie că nu se vorbeşte așa cu un 
prinţ englez!” 

Regele Coel însă dedea trist din cap și spunea că nu 
e nimic de făcut. „Este adevărat, spunea el, că Romanii 
ne-au răpit multe averi şi ne-au despuiat de multe drepturi. 
Insă, dacă ne răsculăm împotriva lor, are să fie şi mai 
rău: au să ne ia totul şi până la urmă, au să ne omoare si 
pe noi. De aceea, spun încă odată: nu e nimic de făcut!” 

Auzind felul cum vorbea tatăl său, domnita Elena 
ma mai putut să rabde şi să tacă. Se aruncă în vorbă si 
strigă: „Cum spui, tată, că nu e nimic de făcut? Trebue 
să iai armele şi să te lupţi cu Romanii. Sunt sigură că da- 
că te pui în fruntea oamenilor noştri, vei eşi biruitor. Dece 
nu sunt — adăugă ea — un bărbat, ca să mă pun eu în 
fruntea vitejilor noştri?” 


i 
( 
) 


A 
i 


Regele Coel vorbind cu vărul Domniței Elena 


(927 TAŢ få 


Copiii de nobili și prinți trimişi îndărăt la părinții lor 


Regele Coel căută să o potolească. Am spus că o iubea 
foarta mult, însă ținea tot aşa de mult să ducă un traiu li- 
niş 

Dar vărul ei o lăudă pentru felul cum vorbi şi zise: 
„Elena are dreptate. Prea ne-am lăsat stăpâniţi şi batjo- 
coriţi de Romani. Suntem însă mai viteji decât îşi închi- 
puesc ei. Eu am sub comanda mea corăbii pe mare, iar tu, 
unchiule și rege, ai sub comanda ta oameni, care se luptă 
pe uscat. Să luptăm împreună şi fără îndoială că vom bi- 
rui pe Romani şi îi vom alunga din ţările si pământurile 
noastre”. 

Regele Coel nu mai putu să se împotrivească. Așa 
dar, consimţi să se răscoale. Strânse câteva mii de oameni 
şi într'o noapte porni împotriva unei oştiri romane puţin 
numeroase, care era în tabără nu departe de oraş. Solda- 
ţii romani, atacați aşa, pe neaşteptate, n'avură nici vreme 
să se înarineze, ci fură făcuţi prizonieri cu toţii. 

După această ispravă, regele Coel se întoarse în oraş. 
Ştia că trebue să pornească si împotriva armatei romane, 
care era în celelalte părți ale Angliei, însă aștepta un a- 
jutor şi dela nepotul său, care comanda corăbiile de răz- 
boiu. Dar nepotul acesta nu dedea nici un semn de viaţă. 

In afară de aceasta, nici lui nu prea îi plăcea să con- 
tinue războiul împotriva Romanilor. Se întoarse, aşa dar, 
în oraş şi începu să-şi trăiască din nou viaţa cu jocuri și 
petreceri. 


Domnița Elena la generalul roman Constantin 


Insă domnita Elena era încredințată că împăratul ro- 
man va trimite altă oaste, care să pedepsească pe tatăl ei, 
pentrucă îndrăznise să se răscoale. De aceea, nu stătu li- 
niștită, ci chemând pe soldaţii regelui si pe ceilalți oa- 
meni din popor, îi îndemnă să fie gata si în acelaș timp 
le ceru să clădească în jurul orașului un zid puternic de 
apărare. 

In această vreme zidul, care era o adevărată fortă- 
reață, a fost clădit şi făcut cât mai înalt. Dar iată că sosi 
şi o puternică armată romană, comandată de generalul 
Constantin, care a devenit mai târziu împărat roman. 

___ Grele necazuri erau acum pentru regele Coel şi dom- 
nita Elena. ; 

Stiau că nu este de glumit cu Romanii. Cåt despre ne- 
potul regelui şi vărul Elenei, au aflat că se împăcase din 
nou cu Romanii si se dăduse de partea lor. . 

Insă, momentele cele mai dureroase au fost atunci 
când a venit în oraş un crainic, trimis de generalul roman 
Constantin. Crainicul acesta aducea o poruncă aspră a ge- 
neralului. „Ori regele Coel se predă singur — si atunci va 
fi pedepsit numai el, ori, dacă nu se predă de bună voe, 
atât el, cât şi tot poporul din oraș, vor fi trecuţi prin ascu- 
tisul săbiei si omoriţi fără cruţare”. 

O nespusă groază pusese stăpânire pe rege si pe toţi 
oamenii din oraş. Dar viteaza domniţă Elena păși înaintea 
tatălui său şi zise hotărită: „ Eu sunt pricina răscoalei, 
deci eu voi merge să mă predau generalului roman”. Și 
făcu aşa cum zise, 

Generalul Constantin rămase foarte mirat, când văzu 
că, în loc de rege, vine o fată — ce-i drept, o fată de o fru- 
museţe răpitoare, căci aşa era domniţa Elena. 

„Sunt, zise ea vorbind cu mult curaj, fiica regelui 
Coel şi viu să cer iertare din partea lui și în acelaş timp 
să încheiem din nou pace si prietenie. 

— Dar noi nu ne luptăm cu femei şi cu fete! răspun- 
se zâmbind generalul Constantin. 

— Eu l-am îndemnat pe tatăl meu să se răscoale şi de 
aceea eu am venit să cer iertare și să încheiem din nou 
pace şi prietenie”, stărui domniţa Elena. 

- Generalul Constantin, care fusese impresionat de cu- 
rajul şi de frumuseţea ei, o întrebă, vorbindu-i blând si 
drăguţ: „Şi care sunt, frumoasă prinţesă, condiţiile tale 
de pace?” 

— Domnița Elena răspunse: „Dacă retrageţi armata 
din jurul orașului şi dacă nu vă atingeţi de tatăl meu și 
de poporul nostru, eu şi cu alţi douăzeci de copii de no- 
bili şi de prinți vom veni, ca să ne luaţi ca prizonieri şi să 
ne ţineţi ca ostatici. In acelaş timp, am să vă aduc pe că- 
petenia răsculaților”. 

Generalul Constantin primi condiţiunile acestea, iar 
în ziua următoare domnița Elena se întoarse cu douăzeci 
de copii, cu toţii fii de nobili şi prinți. 

— Dar unde este căpetenia răsculaților? Văd că nu 
te-ai ținut de cuvânt! îi zise mustrător generalul roman. 

— Ba m'am ţinut de cuvânt, răspunse ea, fiindcă eu 
însămi — si nimeni alt cineva — sunt căpetenia răsculați- 
lor”. Şi povesti tot ce se petrecuse. 

Generalul Constantin o crezu până la urmă şi mai 
făcu ceva. Trimise îndărăt la părinţii lor pe cei douăzeci 
de copii, oprind numai pe domniţa Elena, pe care o duse 
la Roma. După trecere de câţiva ani, se căsători cu dânsa 
şi trăiră amândoi o viaţă fericită. 

N. BATZARIA 


Ce necăjiţi ercu Regele Coel şi Domnița Elena! 


MARU 


O poveste cu multe peripeții 
PESE RI IELA TIN EE E ES CESE, O EE. 


GA A PUNY 


Localizare de Mos Nae 
SETE PEPE a a ZE E 


1) Martinică şi albinele 


Martinică este ursuleţul ce i-am cumpărat de Paşti lui 
Puky. lar Puky, căruia îi mai spunem şi Puiu, este iubitul 
nostru Puky: un copilaş dulce și drăguţ, cum nu este altul. 
Are cei mai frumoşi ochi albaştri, braţele pline şi rotunde, 


iar când îi mângăi cu mâna păru-i rupt din razele de soa- - 


re, te întrebi, dacă e păr adevărat sau făcut din mătasea 
cea mai fină. 

Puky nu plânge nici o dată, ci este pururi vesel a 
zâmbeşte ca un înger. Ba chiar i-am pus acum câteva zile 
o pereche de aripioare albe și când l-am văzut așa, am 
strigat cu toţii: „Puky al nostru e un înger mai frumos 
decât îngerii din icoane!” Iar mama-mare i-a trecut de 
gât o panglicuţă roșie, ca să nu se deoachie. 

De când i-am cumpărat pe Martinică, Puky nu se mai 
desparte de el. Cu Martinică se joacă toată ziua, cu el stă 
de vorbă şi cu el doarme noaptea în pătuc. - 

Martinică, dacă ar fi viu, ar trebui să fie încântat de 
grija şi dragostea ce-i poartă Puky. Insă Martinică este o 
jucărie, un ursuleţ făcut din stofă. Uneori, e chiar bine 
pentru dânsul că este o jucărie şi nu e viu, pentrucă... 
pentrucă Puky, atunci când se dă jos dela etaj, are obi- 
ceiul că-l ţine pe Martinică de o lăbuţă de dinainte şi-l tå- 
răşte pe treptele scării. Atunci auzi: „bum! bum!” E semn 
că vine Puky cu Martinică. 

Insă aci eu am de gând să povestesc altceva. 

De când îl are pe Martinică, lui Puky nu-i place alt 
ceva decât să-i spui poveşti cu urşi. Dacă îi spui vreo po- 
veste în care nu e nici un urs, Puky strâmbă din nas şi 
zice: „Nu e frumoasă; dece nu spune despre Martinică?” 
Spune aşa, pentrucă în toate poveştile, pe urși nu-i chea- 
mă decât Martinică. Puky nici par da voe să-i cheme în- 
tr'alfel. 

Din câte poveşti i-am spus până acum, am scris pe 
cele care mi s'au părut mai frumoase, iar acum m'am ho- 
tărît să le povestesc din nou rând pe rând. 

Aşa dar; una, două, trei! tăcere şi atenţiune! 


A fost o dată, dar e mult de atunci, aşa de mult, că 
poate să fi trecut chiar şi o săptămână. A fost o dată un 


10 


ursuleț, dar un ursuleţ viu, un adevărat puiu de urs pe 
care îl chema Martinică. Martinică îşi avea locuinţa într'o 
pădure. Nu o vizuină, ci o locuinţă cu o poartă, pe care 
Martinică o ţinea încuiată. 

Deasupra porţii era un clopoțel, de care atârna o sfoa- 
ră. Trăgeai sfoara, clopoţelul suna, iar dacă Martinică era 
acasă, venea să-ţi deschidă şi să-ți zică: „Buu! buu!” adi- 
că: „Poftim! poftim!” 

Inaintea porţii era o buturugă, pe care Martinica şe- 
dea în zilele cu soare şi cu timp frumos. 

Intr'o zi, Martinică merse să se mai plimbe prin pă- 
dure. Mergând aşa, ajunse la o poiană din mijlocul pà- 
durii, iar în mijlocul poenii era un stejar înalt, foarte 
înalt. De sus din stejar se auzea un bâziit, un zumzet. 

Martinică şezu jos, la rădăcina stejarului, îşi luă ca- 
pul între labele de dinainte şi se puse să se gândească. 
Mai întâiu, își zise în sinea sa: „Acest băziit şi acest zum- 
zet înseamnă ceva. Ce este însă acest ceva?” 

Martinică se adânci si mai mult în gânduri, apoi își 
zise din nou: „Acest ceva nu poate să fie alt ceva decât că 
în stejar sunt albine. Da, trebue să fie alhine!” zise iarăşi 
Martinică, încântat că a fost așa de deștept. 

„Dar albinele, îşi vorbi mai departe Martinică, fac 
miere. O albină, care nu face miere, nu este o albină, n'are 
dece să fie albină”. Si Martinică îşi strânse singur lăbuţa 
dreaptă cu lăbuţa stângă, felicitându-se singur pentru des- 
coperirea făcută. 

Insă când se porneşte să se gândească și să-şi vor- 
bească singur, Martinică nu sfârşeşte așa de uşor şi aşa de 
repede. 

„Pentruce fac albinele miere?” se întreabă el, vor- 
bind acum cu glás tare. Apoi îşi răspunse: „Albinele fac 
miere, pentrucă mierea ne place nouă, urșilor. Prin ur- 
mare, îşi încheie vorba Martinică, albinele au făcut miere 
în stejarul acesta, ca să o mănânc eu”. 

Alt ceva nu mai avea ce să-şi spună Martinică. Porni, 
aşa dar, să se caţăre în stejar. Se căţăra si cânta — cânta 
şi se cățăra. Cânta, aşa cum ştie să cânte Martinică, un 
cântec vesel, un cântec să-i deschidă şi mai mult pofta. 


- 


4) 
(7 


ps 


„Ce plăcere, ce plăcere! 
Să mănânci mereu la miere! 
Buu-buu-Bum! 


O mănânc eu toată-acum!” 


Şi iar cânta şi iar se căţăra. Se căţăra sus, tot mai sus, 
până acolo unde se auzea zumzetul şi bâzâitul de albine 
şi de unde venea acum un miros foarte plăcut de miere 
proaspătă. Ii rămânea să se suie pe încă o cracă si era toc- 
mai la locul unde Martinică îşi închipuia că este mierea. 

Insă, obosise de atâta căţărat şi de atâta cântat. „Să 
stau puţin si să mă odihnesc, îşi zise el adăugând: Nu e 
bine să mănânc miere, când sunt obosit. Imi cade greu în 
burtă”. 

Si şezu pe craca pe care se găsea. Dar nu trecu nici 
un minut la mijloc și Martinică auzi în jurul său si mai 
ales în jurul capului său: „Bâdzz/ Bâdzz! Vâdzzz! Vâdzz/” 
Şi până să-şi dea seama de ce este, Martinică a simţit pe 
urechi şi mai mult pe bot nişte înţepături, niște înţepă- 
turi..., dar ce fel de înţepături? Dureau așa de tare, că 
Martinică a început să urle de durere. „Buu! Buuu! 
Buuu!” 

Ridică o labă, ca să se apere de sutele de albine ce nä- 
văliseră asupra lui... Dar vai, ce nenorocire! Sa auzit de 
o dată un sgomot, așa, craac! si Martinică se rostogoli vreo 
zece cräci mai in jos. Aci încercă să se agate de craca in 
care nimerise, dar încă o dată craac! si Martinică se ros- 
togoli încă zece crăci. Incercă să se agaţe si aci, dar se în- 
tâmplă acelaș lucru. 

Martinică de rândul acesta căzu de tot din stejar si, 
spre nenorocirea lui, căzu tocmai în niște mărăcini cu 
vârfurile mai ascuţite decât acele de cusut. 

Am uitat să spun că Martinică, de fiecare dată când 
se rostogolea din stejar, striga: „Ajutor! Ajutor!” Insă nu 
era nimeni să-l audă. 

Dar acum, când a eşit din mărăcini, era rău de tot de 
el. Pe spinare, pe burtă, pe labe, pe cap, pe bot — peste tot 
era plin de mărăcini, care îl înţepau și-l făceau să sară și 
să urle de durere. Sărea pe loc, urla şi plângea: „Hu! hoo! 
Hooo!” 


11 


După ce sări, urlă si plânse vreo jumătate de oră, lui 
Martinică îi veni un gând bun. li veni gândul să alerge la 
prieten, care avea în pădure. 

„Cine era acest prieten? mă întrebă Puky, care ascul- 
ta eu toată luarea aminte. 

— Un copil, i-am răspuns eu. 

— Şi cum îl chema pe copilul acesta? mă întrebă ia- 
răşi Puky. 

— Pe copilul acesta, i-am zis eu, îl chema Puky. 

— Ca şi pe mine? mă întrebă Puky pentru a treia oa- 
ră, însă de rândul acesta foarte vesel şi mulțumit. 

— Ca şi pe tine”, i-am zis eu. 

Şi aşa, Martinică a dat fuga la prietenul său Puky, 
care locuia tot în pădurea aceea si avea o căsuţă tot în 
scorbura unui stejar. 


Martinică bătu în poarta căsuţei lui Puky, iar Puky 
esi numai decât să-i deschidă. 

„Bună ziua, prietene Puky, îi zise Martinică. 

— Bună să-ţi fie inima, prietene Martinică”, îi răs- 
punse Puky, poftindu-l în casă. 

Insă ştim că Martinică nu venise în vizită. „Prietene 
Puky, strigă el sărind de durere, fii bun şi scoate-mi mai 
repede mărăcinii, care au intrat în mine”. 

Puky, care ţinea mult la Martinică, a început să-i 
scoată mărăcinii. Pe când îi scotea, Martinică îi povestea 
tot ce se întâmplase cu dânsul. Lui Puky îi venea să râdă, 
însă nu vroia să-l supere pe bunul să prieten Martinică. 

Ii zise numai: „Altă dată să fii cu mai multă bägare 
de seamă şi mai puțin lacom”. 

(Va urma) 


Tatäl nostru 
(Dupä marele scriitor ANDERSEN) 


opiii îşi aşteptau pe mama lor, ca sâ-i culce in 

pat. Desbrăcaţi pe jumătate, se jucau si glu- 

meau. Cel mai mare sărea prin odaie într'un 

picior. Al doilea strânsese în jurul său haine si 

ghete şi începuse să povestească, spunând că se 
găseşte într'o trăsură de împărat. Al treilea călărea un ba- 
ston de umbrelă stricată şi sărea peste niște perne trân- 
tite jos. 

Cât despre mica Liliana, ea stătea în pat, răsfoind 
o veche carte cu chipuri. lată că intră şi mama lof. 

„Incă nu v'aţi culcat? le zise ea cam supărată. Ce sunt 
hainele acestea pe jos? Strângeţi-le si culcaţi-vă repede!” 
Copiii se culcară în pat, dar şi de acolo râdeau. 

„Mamă, zise cel mai mare, Liliana nu merge încă la 
şcoală și cu toate acestea ştie să spună bine , Tatäl nos- 
tru”. Astăzi a învăţat-o Petrică şi ea a repetat după el. A- 
cum nu se încurcă de loc. Zi să-l spună, ca să vezi cum îl 
ştie”. 

De rușine, Liliana își duse mai întâiu mâna la ochi. 
Insă, după puțin, își scoase căpşorul de sub plapomă si se 
uită la maică-sa. Apoi se sculă, îngenunchie în pat, își îm- 
preună mâinile pentru rugăciune, stând așa cum văzuse că 
stau îngerii zugrăviți, şi începu să spună „Tatăl nostru”. 

Dar după ce zise: „Pâinea noastră cea de toate zilele 
dă-ne-o nouă astăzi”, şopti ceva încet de tot, apoi continuă 
cu glas tare. După ce isprăvi, mamă-sa o întrebă: „Spu- 
ne-mi, Liliano, ce i-ai şoptit lui Dumnezeu Tatăl la mij- 
locul rugăciunei?” 

Liliana tăcea. 


„Spune odată. Ori, poate, îți repetai încet rugăciunea? 

— Nu, nu, rugăciunea o ştiu bine, răspunse Liliana. 
I-am spus altceva lui Dumnezeu Tatăl. 

— Ce? 

— I-am spus să nu ne dea numai pâine, ci, odată cu 
pâinea, să ne trimită și puţină brânză”. 

Cu toţii au izbucnit în râsete. Liliana se vâri sub pla- 
pomă şi își acoperi capul. 


Muncă şi răsplată 


(După scriitorul francez RATISBONNE) 


Trei copii, prieteni 
şcoală. 

Unul dintr'înșii zise: „Tata mi-a promis că îmi dă o 
sută de lei, dacă învăţ bine. ; 

— Eu am să inväf bine, ca să mă särute mama”, zise 
al doilea. 

Al treilea zise suspinând: ` „Eu unul n'am să capăt 
ceva, de oarece n'am nici mamă, nici tată. Cu toate aces- 
tea, am să mă silesc să învăţ totdeauna bine”. 

Trebue să învăţăm bine, fără să ne gândim la răs- 
plată, căci cea mai frumoasă muncă éste aceea pe care o 
facem de dragul muncii. 


rii 


tustrei, se duceau împreună la 


Trei prieteni 
După scriitorul german HERDER 


Un om avea trei prieteni. La doi dintr'înșii ținea foarte 
mult şi credea că si ei fin tot aşa de mult Ia dânsul. Cu al 
treilea prieten se purta însă cu multă nepăsare, cu toate că 
acesta îi arăta o dragoste sinceră. 

Intr'una din zile, omul acela fu chemat la judecată, 
fiind învinuit că săvârşise o crimă de care era cu totul ne> 
vinovat, 

„Care din voi, întrebă el pe cei trei prieteni, vrea să vie 


12 


scrii 


XIII 5405-0004 334534 FE TIIA IEEE SITE IKKNIENEIKISKIISIKAKIAINKAIKIAE DIXIE III III LALA iii 


(ori sirâini 


cu mine la judecător si să-mi ia apărarea, mărturisind că 
eu n'am nici o vină?” 

Cel dintâiu dintre prieteni se scuză că nu-l poate în- 
soţi. „Am niște treburi foarte urgente, zise prietenul acesta; 
altfel, aş fi venit bucuros”. | 

Al doilea prieten merse cu el până la poarta tribuna- 
lului, dar se întoarse de acolo şi pieri fără urmă. 

Insă al treilea prieten, dela care se aștepta mai puţin, 
merse cu el, intră la tribunal şi vorbi în favoarea lui cu a- 
tâta căldură si sinceritate, încât judecătorul dete numai de- 
cât drumul omului învinuit pe nedrept. 

Fiecare om are trei prieteni în lumea aceasta. Cum se 
poartă ei în ora morții, când Dumnezeu ne cheamă să ne 
judece? 

Unul din prietenii cei mai scumpi — banul — ne pără- 
sește din capul locului si nu merge cu noi. Rudele și prie- 
tenii ne însoțesc până la mormânt, apoi se întorc la locuin- 
tele lor. 

Insă, al treilea prieten, căruia în viaţă i-am dat mai 
puţină însemnătate, sunt faptele noastre bune. Numai ele 
ne însoțesc până la scaunul judecății dumnezeiești. Aceste 
fapte bune vorbesc în favoarea noastră şi obțin pentru noi 
milă şi iertare. 


Caii lui Gogu 
(După marele scriitor francez ANATOLE FRANCE) 


Micul nostru Gogu are câţiva cai de lemn. Acum 
merge călare pe Roiban. Roiban mare urechi şi coama îi 
seamănă cu un pieptene stricat. Gogu însă îl iubeşte mai 
mult decât pe ceilalţi cai. 

Roiban sboară ca vântul și-l duce pe Gogu în ţări de- 
părtate. Florile ţesute pe covorul din odaie îi se par lui 
Gogu că sunt flori din ţările calde. 

Drum bun, Gogule! Căluţul tău de lemn să te ducă cu 
bine în împărăţia poveştilor. Iar când vei creşte mai mare, 
îţi doresc să încaleci doi cai, care te vor duce totdeauna 
pe drumul cel drept. 

Unul e nebunatic, iar al doilea e blând. Numele celui 
dintâiu este Curajul, celui de al doilea Bunătatea. 


Tirolezul din Brezoi... 
ST i A RE hk IER 


Gäster tare WTA 


afa Sifa a mers in vårful dealului si de acolo a 
rivit de jur împrejur. „Sfinte Dumnezeule! 
i zise ea singură, nu mai văd gâştele. Trebue 

că s'au pierdut, așa că mă duc numai decât să 

le găsesc”. 

Tata Siţa le căută în livedea dela poalele dealului, 
pe cărarea dela pădure, în jurul casei şi în curte, până ce 
ajunse la cocina porcului. 

„Bună seara, drăguţule porc; zise ea, nu cumva ai vă- 
zut gâştele? 

— Nu, nu le-am văzut, îi răspunse porcul, dar viu si 
eu să le căutăm împreună”. 

. Şi așa, Tata Siţa si porcul le căutară în livedea dela 

poalele dealului, pe cărarea dela pădure, în jurul casei si 


in curte, prin lanurile de grâu şi de porumb, până ce a- 
junseră la coteţul găinei Moţata. 

„Bună seara, drăguță Moţato, îi zise Tata 
cumva ai văzut gâștele? 

— Nu, nu le-am văzut, îi răspunse Moţata, dar viu şi 
eu să le căutăm împreună”. 

Tata Siţa, porcul şi Moţata le căutară în livedea dela 
poalele dealului, pe cărarea dela pădure, în jurul casei şi 
în curte, prin lanurile de grâu şi de porumb, jos, dealun- 
lungul sălciilor, până ce ajunseră la eleșteul rațelor. 

„Bună seara, zise rațelor Tata Siţa, nu cumva aţi vă- 
zut gâştele? 

— Nu, nu le-am văzut, răspunseră rațele, dar venim 
şi noi, ca să le căutăm împreună”. e 

Tata Sita, porcul, Motata si rațele le căutară în live- 
dea dela poalele dealului, pe cărarea dela pădure, în ju- 
rul casei sălciilor şi în poiana din pădure, până ce întâlni- 
ră un băiat. 


Sița, nu 


SG 


„Bună seara, drägutule båetel, îi zise Tata Sita, nu 
cumva ai văzut gâștele? 

— Nu, nu le-am văzut, răspunse băiatul, dar viu şi eu 
să le căutăm împreună”. 

Tata Siţa, porcul, Moţata, rațele si băiatul le căutară 
în livedea dela poalele dealului, pe cărarea dela pădure, 
în jurul casei și în curte, prin lanurile de grâu şi de 
porumb, jos, dealungul sălciilor, în poiana din pădure, 
mai încolo la gardul de mărăcini, unde întâlniră pe Ure- 
chilă. 

„Bună seara, drăguţule Urechilă, îi zise Tata Siţa, nu 
cumva ai văzut gâștele? 

— Nu, nu le-am văzut, răspunse Urechilă, dar viu şi 
eu să le căutăm împreună”. 


Tata Siţa, porcul, Moţata, rațele, băiatul şi Urechili 
le căutară în livedea dela poalele dealului, pe cărarea dela 
pădure, în jurul casei şi în curte, prin lanurile de grâu si 
de porumb, jos, dealungul sălciilor, în poiana din pădure, 
la gardul de mărăcini, le mai căutară şi în grădină... până 
ce deteră peste ele. 

Unde credeţi că le găsiră? Lângă poarta din dos, unde 
aşteptau să li se dea mâncarea de seară. 

Tata Siţa, porcul, Maoţata, rațele, băiatul și Urechilă 
strigară întrun glas: „Care va să zică, nu v'aţi pierdut!” 

lar gâștele răspunseră în graiul lor: „Nu, nu! Nu 
ne-am pierdut!” 

Tata Siţa le dete atunci mâncarea de seară, dar mai 
dete să mănânce porcului, Moţatei, rațelor şi lui Urechilă. 
iar băiatului îi dete o bucată de turtă dulce. 


STAN PROTOPOPESCU 


DIN ALE LUI HAPLEA 


La 


restaurant 


Pe cånd lua masa la un restaurant din Blegesti, Ha- 
plea, scotocind prin buzunare, ca să găsească bani, a scä- 
pat din mână un ban de doi lei. L-a căutat el pe sub ma- 
să, pe sub scaune, dar nu l-a găsit. A chemat atunci pe 
chelner şi i-a zis: 

„Ascultă, băete, fii bun şi caută doi lei, care mi-au 
căzut. 

Dacă îi găsești, să mi-i dai îndărăt, iar dacă nu-i gă- 
sesti, păstrează-i pentru d-ta.” 


La frizer 


Haplea intră într'o frizerie, ca să fie tuns şi bărbierit, 
Era o frizerie elegantă si curată. Insă, la un moment dat 
Haplea întoarse capul la dreapta şi scuipă pe jos. Frize- 
rul, văzând aceasta, se grăbeşte să pună în partea aceea 
o scuipătoare. 

După două, trei minute, Haplea scuipă din nou pe 
jos, dar de data aceasta în partea stângă. Frizerul puse 
repede scuipătoarea în partea aceea. 

„Ascultă, omule, îi zise Haplea, ce tot pui pe jos li- 
gheanul tău de bărbierit? la-l încolo, căci se poate întâm- 
pla să scuip în el”. 


Haplea și Tănase 


Haplea povestea la cârciuma din Hăpleşti întâmpla- 
rea ce urmează: „Săptămâna trecută, pe când eram la târ- 
gul din Blegeşti, văd pe Tănase mergând pe partea cea- 
laltă a străzii. E 

Eu eram sigur că este Tănase, tot aşa cum Tănase, 
care mă văzuse, era sigur că sunt eu. Ei bine, ne-am ingse- 
lat. Când m'am dus pe partea cealaltă a străzii, am văzut 
că nu era nici unul din noi doi”. 


La circ! 
Eu ai d ate a 


Cereţi la librării 


„Nouile păţănii ale lui Haplea” 


de MOȘ NAE 


„Nouile päfanii ale lui Hoplea” este o carte, 
a cărei citire trezeşte râs şi veselie dela înce- 
put până la sfârşit. 

In această carte, care este de format mare 
şi cu toate paginile împodobite cu numeroase 
desene, „Moş Nae” a strâns tot ce a scris el mai 
frumos despre Haplea şi nenumărate păţanii 
şi aventuri ale lui Haplea. 

Din câte cărți a scris Moş Nae despre Ha- 
plea, „Nouile pățanii ale lui Haplea” este, fără 
îndoială, cea mai frumoasă şi mai reuşită. 

Moş Nae nu putea face cititorilor săi o sur- 
priză mai plăcută de Paşti, decât scoțând pen- 
tru dânşii „Nouile păţanii ale lui Haplea”. 

Cartea va avea, desigur multă cutare. De 
aceea, sfătuim pe cititori să se grăbească a o 
cumpăra. 

De vânzare la toate librăriile. Preţul unui 
volum lei 160. 


SERIA tl 


Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


CINEL == 


La acest concurs oferim urmätoarele premii: 10 premii in cärti in valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


£ 


 Puțină geografie 


ORIZONTAL: 1) Peninsulă in Europa. 10) Stålp. 11) 
Prieteni. 12) Lucruri necesare in räzboi. 13) Infirm. 15) 
Moș... 16) Țară în Europa. 18) Zăpadă. 19) Continent. 22) 
Culoare. 24) Conjucţie. 25) Oraş în România. 26) Pro- 
nume. : 
VERTICAL: 1) Ţară în Europa. 2) A transporta. 3) 
Ţară în Europa. 4) Afirmaţie. 5) Noroi. 6) Cascadă în A- 
merica. 7) Bold. 8) Instrumente muzicale. 9) Ţară în Euro- 
pa. 16) Numeral. 17) Tăgăduiesc. 20) Conjucţie. 21) Cam- 
pion. 23) Pană de despicat. 22) Conjucţie. 

Deslegările acestor jocuri se primesc 
concursului. 


la sfârșitul 


de EDMOND BRAVERMANN 
ASSA SN IE ia E TIE e RE SIE E E EEE a PIREN 


Deslegătorii concursului pe luna Februarie 


PROVINCIE 


Abrud: Ileana şi Emil C. Bellu; Alba Iulia: Puiu C. Sava (2); 
Sandu Puşcariu (1); Bacău: Georgeta Păsculescu; Becuşor Tecu- 
ceanu (2); Draga Petrescu; Tatiana Făticeneanu; Bălţi : Bufet S. 
Aronzon; Pătraşcu Mihai (2); Bârlad: Florica Cocuţa Jitariu (4); 
Puica, Păpuşa şi Puica Dolinescu (4); Sandrela Chirţoiu; Abramo- 
vici Lily şi Nataliţa Faibiş; Bistrița : Dan Răducănescu şi Ineu 
Baronsky; Bivolari: Anuţa Zuckerman (1);Borănești: Sinţescu V. 
Mihai; Botoșani: Lucretia V. Pilat; Ccuţa şi Dănuţ Lucinescu; 
Nicolau Elena (1); Paul $milovici; Segall Carol (2); Brăila: Kar- 
iol Dorel; Stelian Dumitrescu; lon I. Ovessa; Sofonea S. Mihail ; 
Cristea I. Dumitru; Liliana si Aurel Kaufman; Marcu Gheorghe 
(1); Leibovici S. Leon (1); Braşov: Sandy Netcu; Jonel Găzdău; 
Brustruoasa : Sily Leibu (2) ; Brezoi: Aurica Boboş (2); Burila- 
Mare: Traian Şilianovici; Buzău: Ecaterina Lăzărescu; Mircea Pa- 
nijel; Miriam şi Theodor Charas; Michaela L. Ciulei; Călărași : 
Gr. George; Câmpia Turzii: Radu Roşiu; Câmpina: Lili şi Mircea 
lurciuc; Corneliu Cristea; Caracal: Petrică şi Dinu  Michăilescu 
(4); Nicolae M. Mihăilă; Caransebeş: Valeriu Puiu Bancea (cupoa- 
nrle); Cânneşti: Bara Alexandru (1); Cernăuţi: Dina Retter; Bră- 
ilescu Costel; Grinberg Simon (1); Mircea Scharch; Chişinău: 
Sura Roitman; Iulia Semaca; Şroit S.; Boris Levenştein; Eugen Me- 
ilich; M. Finn; Carl Lempert (1); Maurice Astrer; Anatolie Mi- 
dari (2); Millea Moldaver (3); Cluj: Nicuşor Sava; Margareta Ca- 
ranica; P. Wolkonsky; Cimișlia: A. şi V. Ştirbeţ; Cocioc: Sergiu 
D. Şuler; Comana: Radu Vişan; Florica Drăgnescu; Smeu Elena; 
Cocorozeni: Elena A. Rosetti; Comrat: Polschi Klara (1); Rujea 
Ghendelman (4); Constanţa: Nicolae Martin; Silviu Colonel Cân- 
dea; Vasile Popa Dumitrescu; G. I. Vasiliu (2); Gabriela Bădescu; 
P. Henşcovici; Lucia Savoff; Corabia: Constantin şi Florian Bă- 
descu; Ionel Bădescu; Crin M. Teodorescu şi Bebe Marcu; Cotiuge- 
nii Mari: Silvya Petruscu; Alexei Florica; Covasna: Justin Papa- 
dopol; Craiova: Stanciu I. Marin; Sanda şi Florinel Iovipale; Tity 
Constantinescu; Sandy Eliezer; Dan Liuba; Cetate P. Cicein; F, şi 
H. Lazăr; Târnoveanu Gicu; Popescu D. Octavian; Marioara Nic. 
Sorescu; Cristian 'F. Constantinescu; Avram Sandu (1); Mimiş P. 
Gheorghe; Radu Chiriacescu (2); Criuleni: Buma Crasnoveţ; Dej: 
Stanciu M. Mihai; Dileşti: Lelia şi Ortansa D. Rădulescu; Filiași: 
Florin Brădişteanu; Firiteaz: Nora Serdincanţu; Focșani : 
Aurelia; Elena Z. Neagu; Nicolae S. Ghorghe; Radu Candelattos ; 
Ornştein I. Avram; Galaţi : Jenica şi Bebica Juravlovschi; Mi 

inas; ; Dan Grumberg ; Marcela şi Virginia Io- 
nescu; I. Manes (1); Leon Vidrașcu; Nuchemsohn Jacques; Hub- 
scor Isidor; Ozy şi Harry Zucker; Lisette Grünberg; Marcel 
şi Malvin Goldenberg (4); Katz Mariana; Gherghița: Nuţi şi Emil 
Miroiu; Giurgiu: Constance Stănilă; Georgeta St. Răsuceanu; Ma- 
rioara Gheorghiu; Mariana W. Knopper şi Ioana B. Vişan; Hodosa: 
Eşu Sofia; Huşi: Leon Gh. Const..; Iaşi: Mirener Boris; Dunavetchi 

rcu; I. N. Natansohn; Georgeta P. Zaharia; Rita Nusinchis (2); 
anda Coroi; Viviana Apostoi; Vieriu Theodor; Ivanceneco Con- 
tantin; Maria şi Const. Gârlea; Leon Motes (4) ; Ismail: Dalila şi 
Letiţia Hornoiu; Florea Dumitru Virgil;  Ivești: Surica  Aizic; 
Mondy Wasserman; Herman Kaufman Leordeni: M. V. Paladian 
(1); Lejeani: ici Sava Lipeani:  Veceslav Mateevici (2); 


Mărăşeşti: lonescu P. Virginia (4); Bertha şi lancu Kamil; Mizil : 
Steluş Bălănescu. Popovici I. Constantin;  Ohaba-Bistriţa: Liviu 
Feneşanu; Oradia: Olimpia Gall (1); Nicu Glăvan (2); Otarci; 
Grişa Roitmann (2); Părteștii de sus: Narcis Olinici; Paşcani: 
Culi Friedmann (2); Piteşti: Stroescu V. Victor; Berariu H. Maria; 
Pietroasa: Petroşanu G. Justin ; Ploeşti: Const. Th. I. Damide; 
Stamatiad Margareta; Costin P. Mircescu; Berar Ecaterina; Nico- 
lau loan; Georgescu G. Traian (2); Maria şi Elena lovitz; Ghiţă 
Ionel; P.-Neamţ: Mircea Roic; P.-Ol: Iacob I. Lazăr; Poiana-Mare: 
Gicu Licurici; Recea: Sanda Negreanu; Ripiceni: Feldmann Şloim; 
Groisman Herman; R.-Sărat: Lupescu C. Costel; Sălişte: Dumitru 
Borcia; Sibiu: Ada Guşu; Sinaia: Aniela Opran; Slatina: Estera 
Harcin; Ionescu I. Eugen; Carmen Marinescu; Slobozia: Silvian şi 
Marian Cristu; Soroca: Marie-lvonne-Stroe; Ştefăneşti: Beca Ve- 
chsler; Strehaia: Brezoescu P. Viorica; Stulpicani: Coca si Nerva 
Tibu; Suceava: Dan Radu; Radu Kaufmann ; Sulina: G. Mäcris ; 
Tântava: Popescu-Maria-Eugenia; Tașlic: Ribca Craiz; Tg.-Mureş: 
Rodica Costin; Trestia: Crăciunescu I. Mircea (1); Turda: Mioara 
Pătăceanu, Mircea Raţiu; T.Severin: Violeta D. Lupescu; Elvira 
şi Virginia Răiculescu; Jujescu C. Elena (3); Urzica Mare: Nicu- 
şor G. Meteucă; Meteucă Marinela; Vaslui: Stumer Mina; Videle : 
Steluţa şi Victoria Constantinovici; Zlălunoaia: Traian M. Ştefa- 


novici; Zorleni: Mimy şi Nelly Drugescu. 


Grăbiţi-vă să luaţi 


„LIR şi TIBIŞIR* 


“ un roman de aventuri minunate de 


MOŞ NAE (N. Batzaria) 


Acest roman, tipărit pe hârtie de-cea 
mai bună calitate, cartonat și frumos 
ilustrat, este în format mare şi are 
aproape 200 de pagini. Pentru 


copii şi tineret, romanul acesta este 
lectura cea mai plăcută si interesantă 
PREŢUL LEI 60 


De vânzare, la toate librăriile 


Marinarul, Un micuț cititor. Premianta. 


Fotografii de cititori 


Singurică prin curte... STR O păpușică vie. 


wr y 


CUPON DE JOCURI | 
PE LUNA APRILIE SERIA II 
d N A N N N IRI RN 


O mică viitoare cititoare. 


O drăguță cititoare. 


Surioara și frăţiorul. 


Pretul 5 lei 


1e 


a, flori, vesel 


imăvar 


Pr 


AVENTURILE 


EACAL 


de DINU PIVNICERU 
EOE CAR RISE SERE B IE SEA EE 


ROMAN PENTRU COPII SI TINERET 
e TNA 


8) Fuga lui Făcăleţ dela albine 


Precum am spus în capitolul trecut, Fäcälet, deşi nu ducea 
lipsă de nimic, nu era totuşi mulţumit de traiul în miilocul al- 
binelor. < 

Se retrăgea singur în pădure si se întreba mereu: „Dece 
nu văd oameni, făcuți aşa cum sunt făcut si eu? Unde să fie 
oare cetățile si oraşele, râurile, lacurile si mările, despre care 
mi se spun atâtea poveşti? Si'cum sunt armele, cu care luptă 
oamenii, cum sunt casele lor şi cum sunt caii pe care călă- 
resc? Dece aicea nu văd nimic din toate acestea?” 

Astfel de întrebări îşi punea Făcăleţ şi zi de zi îl cuprindea 
mai tare dorul de ducă în lumea largă, în lumea în care sunt 
minunăţiile din poveştile ce i se spuneau. „Am să plec!” îşi 
zicea el în toate zilele. 

Dându-şi seama de gândurile ce-l frământă, regina Meli- 
sa înmulţi distracţiile şi petrecerile. Aşa, în fiecare seară, 
: Făcăleţ nu se culca până ce n'asculta un concert, despre care 
albinele credeau că este fără pereche de frumos. Concertul 
acesta era dat de o trupă de pisici artiste, care miorlăiau şi 
mieunau pe toate tonurile şi glasurile. 

Distracţiile din timpul zilei erau însă mai interesante şi mai 
felurite. De pildă, regina Melisa adusesee o trupă de maimute, 
care dedeau reprezentații teatrale, jucând mai ales comedii. 
Regina şi celelalte albine se tăvăleau de râs, văzând strâmbă- 
turile şi tot felul de comicării, făcute de maimuțe. Făcăleţ 
însă abia dacă zâmbea un moment. 

Un alt număr de distracţie era un câine dresat, care umbla, 
alerga şi juca pe o frânghie. Câinele acesta fusese cumpărat 
de regina Melisa dela un circ, dând pentru el o mulţime de 
faguri de miere. 

Regina Melisa mai făcu ceva. Tocmi vreo zece papagali şi 
tot atâtea coţofene, ca să-i spună lui Făcăleţ poveşti de prin 
toată lumea şi să-l distreze cât mai bine, povestindu-i glume 
şi anecdote din cele mai hazlii. Aşa credea regina Melisa că 
Făcăleţ are să se lase de gândurile ce-l frământau. 

Insă, se înşela. Făcăleţ se sătură foarte curând de toate a- 
ceste distracţii, iar seara, când trupa de pisici începea con- 
certul, el se grăbea să-şi astupe urechile. Dorul de ducă nu-i 
mai dădea răgaz, năpădindu-i toate gândurile şi făcându-l 
să fie zi de zi mai trist şi mai amărât. 

Intr'o după amiază, Făcăleţ şedea lungit la umbra unui ste- 
jar din pădure. Era singur şi îşi plângea soarta, care îl făcuse 
să trăiască departe de oameni şi de lumea în care trăiau oa- 
menii. Dar pe când stătea aşa, iată că se apropie de el o 
albină din neamul trântorilor. (Se ştie că „trântori” sunt al- 
binele, care nu fac miere). 

Trântorul acesta, care era mare cât un urs, se apropie de 
Făcăleţ, şi îi vorbi în felul ce urmează:  „Prinţule Făcăleţ, 
văd şi înțeleg după chipul tău întunecat că nu-ţi mai place 
să trăieşti aci, în împărăţia albinelor. Jur pe tot ce vrei, că 
mie îmi place şi mai puţin. Mă simt chiar foarte nenorocit, 
că sunt nevoit să stau aci. De câteva săptămâni încoace, re- 
gina Melisa m'a făcut comandant peste albine. Datoria mea 
este să supraveghez ca între ele să nu fie certuri şi bătăi. 

„Insă, povesti mai departe trântorul, nu-ţi poţi închipui cât 
de grea şi neplăcută este această datorie. Albinele, deşi fac 
miere, sunt făpturile cele mai acre şi mai nărăvaşe. Abia se 
potolesc şi ele încep din nou să se certe şi să se încaere. De 
aceea, nu mai pot răbda şi depinde de tine, ca să scapi şi tu 
şi să scap şi eu. 

— Dar cum să scăpăm? îl întrebă Făcăleţ. 

— Cum să scăpăm?! repetă trântorul. Pentru aceasta, tre- 
bue să-ţi destăinuiesc un secret mare. Află, aşa dar, că eu nu 
~am născut trântor, ci am fost un om, aşa cum eşti şi tu. 


4 


După ce scăpăm de aci, am să-ţi spun din ce pricină am fost 
prefăcut în trântor. Deocamdată, îţi spun că numai tu eşti a- 
cela cu ajutorul căruia voi putea să-mi capăt din nou chipul 
meu de om. 

— „In ce fel aş putea să te ajut?” îl întrebă Făcăleţ. 

Trântorul îi răspunde zicând: „lată cum: vezi că ziua e pe 
siârşite şi că soarele se pregăteşte să se culce,. La ora aceas- 
ta, regina Melisa, aşa cum obişnueşte să facă în toate zilele, 
este ocupată cu albinele, care îi sunt sfetnice şi cu care pune 
la cale trebile împărăției. Este, prin urmare, ora cea mai po- 
trivită, ca să fugim, fără să fim văzuţi. 

Suie-te, aşa dar, în spinarea mea, iar eu am să sbor aşa de 
sus, încât viespile, care sunt soldaţii grăniceri ai reginei Me- 
lisa, să nu poată să ne zărească”. 

Auzind o astfel de propunere, Făcăleţ sări în sus, spunând 
că este gata de plecare. Dar trântorul îi mai zise: „Plecăm 
numai decât, însă cu o condiţie: să-mi dai cuvântul că, după 
ce eşim din împărăţia albinelor, ai să faci ceeace te voi ruga. 
Iti spun însă de acum că îţi va fi uşor să-mi îndeplineşti ru- 
gămintea”. 

Incântat că poate să se scape de albine şi să plece în lu- 
mea largă, în lumea unde erau oameni, în lumea unde erau 
cetăţi şi oraşe, râuri, lacuri şi mări, Făcăleț se grăbi gă-l în- 
credinţeze pe trântor că are să-i îndeplinească orice dorinţă 


Micul Făt-Frumos şi micuta Ileana-Cosânzeana 


. 


á