Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages251-300

şi cerere. Sări apoi în spinarea trântorului, care, luându-și 
sborul, se ridică sus de tot în văzduh, sbură iute ca săgeata, 
aşa că în mai puţin de cinci minute eşi din pădurea albinelor. 

Dar nu trecu mult la mijloc şi regina Melisa află despre 
fuga lui Făcăleţ şi a trântorului, care era comandantul albi- 
nelor. li venea să turbeze de mânie şi vroia să trimită împo- 
triva celor doi fugari toată oastea sa de viespi. Insă, după 
ce se mai potoli puţin, îşi schimbă gândul şi zise: „Făcăleţ 
este un nerecunoscător, cum nu s'a pomenit. Nu i-a plăcut 
să stea la noi? Cu atât mai rău pentru dânsul! Să ştie însă 
că o să plătească scump nebunia -ce a făcut. O să se căiască 
de fapta sa de a mă părăsi în felul acesta pe mine, care nu 
i-am fost numai doică, dar o adevărată mamă, îngriiindu-l şi 
iubindu-l cu toată puterea dragostei de mamă. 


„Şi când te gândeşti—vorbi mai departe regina Melisa — 
că mai sunt puţine zile, până să împlinească vârsta de nouă- 
sprezece ani. Atunci ar fi putut pleca dela noi, fără să-l ame- 
ninţe vreo primejdie. Totuşi, nu-i vreau răul, ci doresc din 
tot sufletul ca până în ziua acea să nu i se întâmple să bea 
lapte sau să dea ochi cu vreo lăptăreasă. 

„Cât despre trântor, îşi încheie Melisa vorba, văd că a 
fost un slujitor lipsit de credinţă. De aceea, mai bine că s'a 
dus şi am scăpat de el”. 

Pe când regina Melisa îşi vărsa în felul acesta necazul ce-i 
pricinuia fuga lui Făcăleţ, trântorul sbura mereu, depărtân- 
«u-se cât mai mult de împărăţia albinelor. Sbură, până ce de 
sus zări apa unui râu. Atunci se lăsă în jos, oprindu-se toc- 
mai la marginea râului. Se dete jos şi Făcăleţ, iar trântorul 
îi zise: 

„Acum am scăpat de orice primeidie din partea albinelor. 
Aş fi dorit să te însoțesc, dar vrăjitorul, care m'a prefăcut 
din om în trântor, nu-mi dă voe. De aceea, trebue să ne des- 
părţim. Ascultă numai ce am să-ţi spun şi te rog să faci în- 
tocmai — aceasta pentru binele tău şi pentru binele meu. 

„Vezi că înaintea noastră se fac două drumuri. Dacă apuci 

„pe drumul dela stânga, să ştii că vei ajunge la o livede ne- 
sfârşit de întinsă. In livedea aceea vei vedea o turmă de ca- 
pre albastre, care pasc în jurul unui colibe. Să nu care cum- 
va de intri în colibă, fiindcă dacă intri, să ştii că eşti pier- 
dut pentru totdeauna și că nimeni şi nimic nu te mai poate 
scăpa. $ 

„De aceea, continuă trântorul, este mult mai bine să mergi 
pe drumul dela dreapta. Ținând mereu drumul acesta. vei 
ajunge la un palat, care este pe jumătate dărâmat. Ai să 
treci prin mai multe curţi şi grădini pustii, în care nu cresc 
decât buruieni. Ai să vezi apoi o scară mare cu trepte de 
marmoră. La capătul scării încep la dreapta şi la stânga mai 
multe săli măreţe, foarte bogat împodobite şi luminate. ca şi 
când s'ar pregăti vreo serbare. 


slti spun că dacă intri într'una din aceste săli, uşa sălii se 
va închide singură și din clipa aceea nimeni nu va putea să 
te scape de acolo. Insă, dacă nu intri în nici una din săli, ci 
mergi drept înainte, tocmai în fund vei da de o poartă mare 
de fier, încuiată cu şapte lacăte. Este deajuns să-ţi spui nu- 
mele, zicând: „Sunt Făcăleţ!” şi poarta se va deschide. Pe 
poarta aceasta vei intra într'o cameră mai mare decât sălile 
şi decât celelate camere. In cameră vei vedea un pat cu aşter- 
netul pregătit. Să te culci în pat şi să petreci noaptea în 
cameră. 

„lată, iubitul meu prinţ Făcăleţ, tot ce te rog să faci. Ii 
fac această rugăminte şi pentru binele tău şi pentru binele 
meu. Atâta am avut să-ţi spun. 

„Ba mai am un cuvânt de spus, adăugă trântorul. Anume 
să-ţi urez drum bun şi noroc in tot ce vei încerca în viaţă”. 


Cu acestea spuse, trântorul îşi luă rămas bun dela Făcăleţ, 
se ridică în sus şi sbură, pierind în înălțimile văzduhului. 

Nu mică i-a fost mirarea lui Făcăleţ despre tot ce-i pove- 
stise trântorul. A stat puţin, vrând să se mai dumerească şi 
să-şi mai amintească toate amănuntele, apoi, făcându-şi sem- 
nul crucii, porni şi el la drum. Se înoptase, însă lumina lunei 
pline înprăştia întunericul şi lumina drumul. 

Şi era aşa de plăcut să mergi în acea noapte de vară! Su- 
fla un vânt lin şi răcoritor, care făcea să foşnească frunzele 
arborilor şi să alunge oboseala drumeţului. Se mai auzea 
cântec de privighetoare şi ţârâitul greerilor din livezi, de 
unde venea miros de flori şi miros nu mai puţin plăcut de fân 
proaspăt cosit. 

Făcăleţ porni, aşa dar, la drum mulţumit, bucuros şi plin 
de nerăbdare. Fra nerăbdător să vadă dacă sunt adevărate 
minunile despre care îi povestise trântorul. Numai că, fie din 
nebăgare de seamă, fie că a făcut-o înadins, în loc să apuce 
pe drumul de dreapta, cum îl povăţuise trântorul, apucă pe 
cel din stânga. \ 

In răcoarea nopţii şi la lumina razelor de lună, Făcăleț 
umblă toată noaptea. In zorile zilei ajunsé la livedea în care 
o turmă de capre cu păr albastru păştea în jurul unei colibe. 

„Aceasta, îşi zise Făcăleţ, trebue să fie coliba despre care 
mi-a spus trântorul că dacă intru în ea, sunt pierdut pentru 
totdeauna”. 

Dar coliba avea par'că un magnet ce te atrăgea cu o pu- 
tere, căreia nu era chip să te împotriveşti. Aşa, Făcăleţ, ți: 
nând seamă de povaţa trântorului, vroi să se îndepărteze de 
colibă, însă încercarea i-a fost zadarnică In adevăr, în loc de 
a se depărta, el se apropia tot mai mult. Se apropia, până ce 
se pomeni în poarta colibei. 

Poarta era deschisă, dar despre ceeace Făcăleţ a văzut în 
colibă şi despre tot ce i s'a întâmplat acolo, vom povesti în 
capitolul ce urmează. 


(Va urma) 


Un ciritor tucrând cu tăticut său în grădină 


$ 


uee cmo eeo aei a aM 


=== rej şOricei cenuşii se plimbau întrun pod. Frrt, 
frrt, frrt!... se aude cum aleargă pe scânduri... 
In podul acesta, erau merinde de tot felul: grâu, 
făină, nuci, brânză. 
Cei trei şoricei mâncăcioşi au să se ospăteze 
bine. 

Dar mai înainte de a se aşeza la masă, trebuia să vadă 
dacă pisica nu se învârtea pe colo... 

Nu, pe semne, are treabă în altă parte Repede, şoriceii se 
strâng în jurul unei bucăţi mari de brânză şi iată-i muş- 
când cu poftă. 

Frrt, îrrt, îrrt... Cine umblă pe aici?... Cele trei boturi 
ascuţite se ridică... Sst! SŞoriceii ascultă... privesc... A!.. e 
bătrânul dr. Şobolănescu, care merge la vizita bolnavilor. 

D-rul Şobolănescu nu este ca ori şi care şobolan. Mai în- 
tâi, fiindcă e un şobolan mare cu mustăţi lungi şi pe urmă, 
fiindcă e tobă de carte. 

„Bună ziua, doctore!” 

— „Bună ziua, copii, poftă bună!... la să văd şi eu ce mân- 
caţi acolo”. 

— „E o brânză minunată, doctore, gustaţi un pic. Am vă- 
zut noi bucata de slănină din cursă, dar i-am scos limba”. 

— „Bine, bine, copii, fiţi prevăzători! Păziţi-vă de curse 
şi mai ales nu ronţăiţi niciodată din ce nu cunoaşteţi”. 

D-rul Şobolănescu, care e întotdeauna grăbit, fiindcă are 


CPICLI UI — 
NE AS CUI JAI OP 


 ————__—————————————————————————————— 


mulţi bolnavi, îşi urmează drumul şi se strecoară după 
un dulap. Cei trei şoricei cenuşii au isprăvit prânzul, dar 
iată că unul, ce mâncăcios! se apropie de o farfurie şi gustă 
din ce e înăuntru. . 

Vai!... Ce s'a întâmplat? Şoricelul ţipă şi se tăvăleşte în 
praf: „Ajutor!... ajutor!...” 

Toţi şobolanii şi toţi şoarecii vin în fugă. D-rul Şobolă- 
nescu a sărit atât de repede, încât şi-a pierdut ochelarii şi 
pălăria. In farfurie era otravă de şoareci!... 

Bătrânul doctor e foarte supărat, dar nu are timp să facă 
morală bolnavului care se vaită frecându-şi stomacul. lute 
îi dă o doctorie, îl culcă pe paie şi îl îngrijește aşa de bine, 
încât după o clipă, iată-l pe lăbuţe. 

„Ah! Ah! zăpăcitule, neascultătorule! spune d-rul Şobo-. 
lănescu, trăgându-l de ureche, dacă n'aş fi venit la timp. 
uşa-i că acum erai otrăvit? 

— „lartă-mă, domnule doctor, n'o să mai fac! Hi, hi, hi. 
eu nu văzusem niciodată otravă de şoareci! 

— Tocmai de aia, neasculătorule, nu trebuia să te a- 
tingi”. 

Şoricelul cenuşiu lăsă capul în jos, meritase lecţia aceast. 

Dacă pisica nu l-a mâncat, mai trăieşte încă şi aleargă 
prin pod, căci din ziua aceea s'a ferit să ronţăie din tot ce 


găsea 
Din limba franceză de MARGARETA PETCU 


DE ALE INCEPĂTORILOR 


CIOBĂNAŞUL DEŞTEPT 


A fost odată un cioban, foarte deştept, despre care se du- 
sese vestea în toată lumea. Împăratul acelei ţări, în care se 
afla ciobanul, a auzit, dar n'a crezut, şi l-a chemat la dânsul. 

Atunci împăratul îi zise: „Dacă ai să poţi să-mi răspunzi 
la trei întrebări, pe care ţi le voiu pune, ai să fii copilul meu 
şi vei locui în palatul meu”. 

Ciobănaşul întrebă: „Cum sună cele trei întrebări?” 

Impăratul zise: „Prima este: Câte picături sunt în oceanul 
cel mare?” x 

Ciobănaşul răspunse: „Impărate, opreşte toate fluviile de 
pe tot pământul, ca nici o picătură să nu se scurgă în ocean; 
atunci pot să-ţi spun câte picături sunt”. 

Impăratul îl întrebă din nou: „Câte stele sunt pe cer?” 

Ciobănaşul răspunse: „Daţi-mi o foaie mare de hârtie!” Si 
a făcut cu tocul, atâtea puncte, că nici nu se puteau număra. 

Apoi a răspuns. „Sunt atâtea stele câte puncte sunt aici, 
număraţi-le!” 

Dar nimeni nu putea să le numere. 

Impăratul făcu a treia întrebare: „Câte secunde are veş- 
nicia 2” 

Ciobănaşul răspunse: „Intr'un oraş este un munte de dia- 
mant, care are o oră în lăţime şi o oră în adâncime. Aici vine 
la fiecare 100 de ani o păsărică şi râcâie cu ciocul ei muntele 
şi când tot este râcâit, atunci este prima secundă din veşni- 
cię”. 

Impăratul îi zise: „Ai deslegat cele trei întrebări“ca un om 
învățat. De astăzi ai să locueşti în palatul meu şi ai să fii ca 
iubitul meu copil”. 


Din nemţeşte de VICTORINE ANDRÉE 


6 


ŢĂRII MELE 


Din veacuri depărtate, 
Din trecutul vitoros 

Din două neamuri neuitate 
Se 'nalță un popor glorios. 


O, falnică şi mândră țară, 

Tu visul visurilor mele, 

Te 'nalți ca virgină fecioară 
Trecând prin pragul vieții grele. 


De râuri line sărutată 

Ce curg prin luncile 'nverzite, 
In lanuri aurii bogată 

Ce de natură-s dăruite. 


Frumoasă Țară Românească, 
Scăldată 'n sânge de strămoşi 
In veci, în veci să propăşească 
Să bată duşmani numeroşi. 


N. D. — Chişinău 


Cine a cumpărat romanul „Lir şi Tibişir“ o 
Moş Nae, trebue negreşit să ia şi „Nouile pă- 
ţanii ale lui Haplea“, carte pe care Moş Nae 
a scos-o în ajunul sărbătorilor de Paşti. lar 
cine wa luat până acum nici pe una, nici pe 
cealaltă, trebue neapărat să le ia pe amân- 
două. Atât preţul romanului „Lir şi Tibişirii, 
cât şi preţul cărţii ssNeuile păţanii ale iui Hap- 
lea“ este de 60 de lei volumul. De vânzare la 
librării. 


< sasia 


Poveste engleză 
stai to EA rii cre eee 


==  ânărul Deric nu ştia şi nu-şi amintea cum de 
nimerise în comuna în care locuia de atâţia ani 
de zile. Insă oamenii din comună povesteau că 
l-au găsit râtăcind în pădure, l-au luat cu dânşii 
şi l-au dat în grija unei femei bătrâne. Această fe- 
meie murise de mult, aşa că Deric trăia singur, singurel. 

Prietenii săi iubiţi erau statuile ce făcea din piatră sau din 
lemn, de oarece Deric era un sculptor iscusit. 

Un bătrân din comună îi dete şopronul, din care Deri- îşi 
făcu atelierul şi locuinţa. Drept chirie, stăpânul şopronului 
îi lua din când în când câte una din frumoasele statui. 

Brutarul din comună îi luă un mic Cupidon. (Cupidon era 
după închipuirea Grecilor din vechime zeul iubirei). Pe acest 
Cupidon brutarul îl punea pe tortele de nuntă, iar în schimb 
îi dedea lui Deric pâine. 

Lăptarul, în schimbul plăţii pentru lapte, îi luă o statuetă 
de piatră, reprezintând o vacă, pe care o puse la fereastra 
prăvăliei. 

Ce greu îi venea lui Deric să se despartă de statuile sale! 
„Ah! zicea el suspinând. Dacă aş avea pe cineva cu care să 
stau de vorbă sau care să se joace cu mine, cât aş fi de fe- 
ricit!” 

Cu gândul acesta se apucă să facă două statui de piatră 
*— una reprezintând un băiat, iar a doua o fetiță. „Băiatul 
acesta şi fetiţa aceasta, îşi zise Deric, au să fie fratele meu 
şi sora mea”. e 

Se apucă de muncă, alegând piatra cea mai fină şi mai fru- 
moasă ce a putut să găsească. Lucra cu toată băgarea de 
seamă şi cu toată dragostea. Vroia ca aceste două statui să 
pară cât mai vii şi să semene cât mai mult cu un adevărat 
băiat şi cu o adevărată fetiţă. 

Când le a isprăvit, s'a uitat lung la ele şi a strigat plin de 
bucurie şi de mândrie: „Sunt un prinţ şi o prinţesă! Totuşi, 
sunt fratele meu şi sora mea! Şi cât aş dori să fie vii!” 

Şi iată că veni să le vadă stăpânul locului pe care era clă- 
dit şopronul, în care lucra şi locuia Deric. Le privi cu ochi 
lacomi şi cu gânduri necurate. Işi zise în sinea sa că pe sta- 
tuile acestea, dacă le ar vinde la oraş, ar putea să ia bani 
bunişori. Plecă, aşa dar, dela şopron şi merse să se înţeleagă 
cu doi oameni, care erau hoţi de meserie, ca să vină chiar în 
noaptea aceea şi să fure cele două statui, la care Deric ţinea 
aşa de mult. 

După ce s'a înoptat, Deric, simțindu-se foarte obosit, se 
culcă în pat, însă fără să-şi ia privirile dela statuile, pe care 
nu le numea într'altfel decât „fratele meu şi sora mea”. 

Le privea, ofta şi îşi vorbea singur zicând: „Cât de mult 
doresc, ca tu, frăţiorule, şi tu, surioară, să veniţi şi să staţi 
de vorbă cu mine! 

— Dacă doreşti aşa de mult, iată că venim!” îi răspunse- 
ră ele. Şi spre nespusa mirare a lui Deric, atât „îrăţiorul”, 
cât şi „surioara”, s'au dat jos de pe stâlpii de piatră, pe care 
erau puşi, şi merseră să şadă lângă Deric. 

„Dar aceasta e o vrajă! strigă Deric din ce în ce mai 
mirat. 

— In adevăr, este o vrajă! îi întări vorba fetița, adăugând: 
Suntem cu adevărat fratele tău şi surioara ta. Află, iubitul 
nostru Deric, că tu şi noi suntem prinți şi am venit să te 
luăm şi să te ducem la casa părinţilor noştri. 

— Dar cum vine asta? „întrebă Deric, iar băiatul de piatră, 
adică „frăţiorul”, zâmbi şi îi răspunse: 


ze” vena d e 


ITIRIIIISTIIIE 


Prelucrare de Vasile Stănoiu 


„Un vrăjitor rău ne luase vieţile noastre, spunând că nu 
vom învia din nou decât atunci când tu, scumpe frate, ne vei 
face chipul în piatră şi vei dori să fim vii. Atunci te vom lua 
şi te vom duce la casa părinţilor noştri, care ne aşteaptă de 
atâta amar de vreme. 

— Haidem, să plecăm mai repede! îi zori fetița, mai îna- 
inte de a veni cineva, care să ne oprească”. 

Cu toate că Deric era mereu mirat şi nedumerit, îşi strân- 
se totuşi sculele, mai luă şi statuete şi alte lucruri, câte putea 
duce în spinare, şi porni la drum cu „frăţiorul” şi cu „su- 
rioara”. 

Vreo jumătate de oră după plecarea lor, veni, însoțit de 
alţi doi hoţi, omul care îşi pusese în gând să fure pe cele două 
statui. Găsiră însă şopronul gol şi mai văzură că sunt trân- 
titi la pământ cei doi stâlpi de piatră, pe care erau aşezaţi 
„frăţiorul” şi „surioara”. Au căzut când aceştia doi se dădu- 
seră jos. Stâlpii erau însă aşa de grei, că trebuia o putere 
puţin obişnuită, ca să-i poată -ăsturna. 

In vremea aceasta, Deric, având la dreapta pe „surioara” 
sa, iar la stânga pe „frăţiorul” său, mergeau înainte, mereu 
înainte. Pe unde se opreau să mănânce ori să doarmă în tim- 
pul nopţii, Deric dedea, în loc de plată, câte o statuetă din 
cele ce luase la plecare. Acum le vindea, fără să-i pară rău, 
fiindcă era fericit, ştiind că nu mai este singur. 

In curând, sosiră în împărăţia lor, unde tatăl lor împăra- 
tul şi mama lor împărăteasa îi primiră cu lacrimi de bucurie 
şi de fericire. 

„Si totul ar fi fost de minune şi frumos, dacă învierea ce- 
lor două statui de piatră şi călătoria cu ele n'ar fi fost un 
vis. Când se trezi în patul său din şopron, Deric, frecându-se 
la ochi, îşi zise că visul ar îi fost minunat, dacă ar fi ținut o 
viaţă întreagă. 


d) n 


Povestiri istorice 
ERA E DEEE PIESEI PE 
ele ce urmează s'au pu.recut într'o vreme când 
(. regii Angliei stăpâneau o bună parte din Nordul 
Franţei. Partea aceasta a Franţei se numea, pre- 
cum se numeşte şi astăzi, Bretagne (Bretania). 

Şi iată că a murit regele englez Richard, căruia 
pentru curajul său i se spunea Richard Inimă-de- Leu. N'avea 
copii, aşa că a fost ceartă pentru tron. Poporul englez do- 
rea ca prințul Arthur, nepotul regelui Richard, să fie ales ca 
rege. Prinţul Arthur locuia atunci cu mamă-sa într'un castel 
din Bretania, adică în provincia engleză dela Nordul Franţei. 

Era un prinţ bun, curajos şi bine făcut, însă încă în vârstă 
mică, 

Insă loan, fratele regelui Richard, merse la Londra şi fă- 
când „poporului tot felul de promisiuni, care sau dovedit 
mincinoase, izbuti să fie încoronat ca rege al Angliei. 

Indată ce puse mâna pe trun, noul rege loan se arătă aşa 
cum îi era firea: rău, bănuitor, crud şi lacom. lar gândul că 
în Bretania trăeşte prinţul Arthur, spre care se îndreptau 
toate privirile şi speranţele poporului englez, nu-i dedea li- 
nişte nici ziua, nici noaptea. 

Din potrivă, prinţul Arthur ducea pe lângă mamă-sa o 
viaţă liniştită şi fericită. Creştea ca un copil voinic şi chi- 
peş şi nici nu se gândea măcar să ajungă rege. Era aşa de 
mulțumit cu traiul din Bretania! 


Dar în Anglia creştea zi de zi mai mult nemulţumirea îm- 
potriva regelui loan. De această nemulţumire căută să se fo- 
losească regele Filip, care domnea atunci în Franţa, şi se 
găsea în ceartă cu regele loan. In scopul acesta, regele Fi- 
lip stărui mult pe lângă Prinţul Arthur să se răscoale împo- 
triva regelui loan, să-l dea jos de pe tron şi să-i ia locul. i 
tie că o să-i dea soldaţi francezi, cu care să pornească 
la luptă. 


N'a fost aşa de greu ca Prințul Arthur să fie convins să 
ia armele împotriva regelui. loan, care era unchiul său. Am 
spus că era încă un copil, aşa că nu-şi dedea în deajuns sea- 
mă de greutăţile ce-l aşteptau. Era încredințat că va eşi bi- 
ruitor şi că va fi ales ca rege. 


Şi aşa, porni la luptă cu câteva sute de soldaţi ce-i dăduse 
regele Filip al Franţei şi cu o mie sau două mii de oameni 


tr 


w 


E Spice PU 1 ma, 


Prinţul Arthur în închisoarea de ta vastel 


TRISTUL SFARSIT 
PNN UL 


p 


de N. Batzaria 
AER Ei e PE De Sa 


ce putuse să strângă pe loc. Insă eşi cu totul într'alifel de 
cum îşi închipuia curajosul, dar prea tânărul şi puţin .price- 
putul Prinţ Arthur. 

Regele loan veni şi el în Bretania cu o armată engleză 
de trei ori mai numeroasă. lar într'o noapte, pe când Prin- 
tul Arthur şi oștenii lui erau cufundaţi în somn, regele loan 
îi atacă pe neaşteptate şi îi făcu pe toţi prizonieri. Puțin 
după aceasta, toţi câţi se dăduseră de partea lui Arthur au 
fost omoriîţi din porunca regelui loan. 

Cât despre Prinţul Arthur, el fu închis  într'un castel, a 
cărui pază a fost încredinţată unui nobil numit Hubert de 
Burgh. 


Totuşi, regele Ioan nu era liniştit. Atâta vreme cât Prinţul 
Arthur era în viaţă, el nu se simţea în siguranţă. Ştia mai 
ales că poporul englez îl ura din ce în ce mai mult, dorind 
tot atât de mult ca Arthur să le fie rege. Şi să vedeţi la ce 
ticăloşie fără seamăn se gândi regele fără suflet şi fără milă. 


Era o noapte fără lună, o noapte în care tunetul bubuia şi 
vântul sufla cu atâta putere, încât credeai că e prăpădul lu- 
mei. In noaptea aceea, la castelul în care era ţinut închis 
Prinţul Arthur, veniră trei oameni. Unul dintr'înşii era călare 
şi îmbrăcat în haine de nobil, iar ceilalţi doi mergeau pe jos 
şi erau îmbrăcaţi ca oameni din popor. 

Cel ce venise călare, chemă pe Hubert de Burgh şi îi zise: 
„Sunt trimis de Măria Sa regele loan să-ţi dau această scri- 
soare şi să-ţi spun să faci întocmai cum ţi se poruncește”. 

Hubert de Burgh scoase pecetea de pe scrisoare şi începu 
să o citească. Dar pe măsură ce o citea, se făcea tot mai 
palid la faţă şi se încrunta. In adevăr, ceeace îi scria regele 
loan şi îi poruncia să facă, era o nespusă grozăvie. 

Aşa, după ce îi aducea mai întâiu la cunoştinţă că îi ia co- 
manda castelului, îi scria despre Prinţul Arthur, spunându-i 
că din pricina acestui prinţ, pe care unii vor să le fie reg. 
se produc turburări mari în Anglia şi mai ales în Bretania. 
Insă — scria mai departe regele loan — dacă i s'ar scoate 
ochii, poporul n'ar mai voi ca un orb să fie rege. De aceea. 
i se poruncea lui Hubert de Burgh să ajute pe cei trei oa- 
meni, ca să scoată ochii Prințului Arthur. 


Pe când Hubert citea scrisoarea, cei doi, care însoţiseră 


Hubert de Burgh goneşte pe cei doi călăi 


f 


DON 
pe jos pe crainicul venit călare, înroşeau în foc nişte vergele 
de fier, ca să le înfigă apoi în ochii nenorocitului prinţ. 

Hubert de Burgh rămase ca înlemnit, când luă cunoştinţă 
de conţinutul scrisoarei. Nici el nu era un om prea bun la su- 
flet, însă nici aşa de păcătos şi fără milă, ca să se gândească 
la orbirea unui copil. 

Insă, nici el nu mai ştia ce să facă. Ar fi dorit să-l scape 
pe sărmanul Prinţ Arthur, dar cum să se împotrivească po- 
runcilor date de regele însuşi? A se împotrivi, însemna a-şi 
pune în primejdie propria sa viaţă. 

De aceea, în primele momente se hotări să asculte de po- 
runca regelui. Spuse, aşa dar, crainicului regesc şi celor doi 
călăi, care înroşeau în foc vergele de fier: „Staţi puţin, ca 
să mă duc şi să-l pregătesc pe Prinţul Arthur pentru soarta 
ce-l aşteaptă”. 

Intră în camera în care bietul 
somn. 

„Bine ai venit! îi zise el lui Hubert de Burgh. O, nu ştii 
ce vis frumos am visat! Se făcea că sunt în Anglia într'un 
palat mare şi frumos. Aveam o mulţime de servitori, de os- 
teni şi de paznici. Toată lumea mi se închina şi îmi spunea: 
Măria Ta. Să ştii, în ziua în care am să fiu rege, am să te 
fac pe tine primul meu ministru şi am să-ți dau bogății ne- 
numărate. ; 

— Prinţule, îi răspunse Hubert, căruia îi dăduse lacrimile 
în ochi, priveşte pentru cea din urmă oră lumina, căci n'ai 
să o mai vezi vreodată”. 

La auzul acestor vorbe, Prinţul Arthur sări din pat şi cu- 
prinzând genunchii lui Hubert de Burgh, îl întrebă îngrozit: 
„Cum? Au venit să mă omoare? Vor să-mi ia viața? 

— Nu vor să-ţi ia viaţa, ci lumina ochilor”, îi răspunse 
scurt şi întunecat Hubert, care lovi odată cu piciorul în pă- 
mânt. Lovitura aceasta era semn pentru călăi să intre. 

Cei doi călăi intrară, având în mâini fiarele înroşite în foc. 
La vederea acestor fiare, sărmanul Prinţ Arthur dete un ti- 
păt de groază şi îngenunchie înaintea lui Hubert, rugându-i- 
se să-l apere şi să nu-l lase să fie orbit. 

Şi iată că se înmuie inima lui Hubert. Mila fu mai piter- 
nică într'însul decât datoria ce avea de a se supune po: ncii 
date de rege. Se întoarse. aşa dar, spre cei doi călăi şi le 
zise: „„Plecaţi! Câtă vreme sunt eu stăpân ` aicea, nam să 
dau voe să-l nenorociţi pe prințul nostru”. 

Călăii plecară şi cu ei plecă dela castel şi crainicul rege- 
lui. Prinţui Arthur scăpase de îngrozitoarea nenorocire de 
a-şi pierde lumina ochilor. Insă, în scurtă vreme după aceea 
şi-a pierdut viaţa, cum vom vede numai decât. 

E drept, Hubert de Burgh răspândi după câteva zile ves- 


copil abia se trezise din 


9 


tea — care era un svon născocit înadins de el — că Prinţul 
Arthur a murit. l-a făcut chiar slujba înmormântării şi în- 
mormântarea, numai că în schimb pusese corpul unui alt 
copil cam de aceiaşi vârstă şi care murise de moarte bună. 

Dar n'a trecut mult şi regele loan a aflat că vestea despre 
moartea Prințului Arthur este o minciună. Atunci se hotărî 
să se scape prin moarte de acest prinţ, din pricina căruia nu 
putea să aibă un traiu liniştit. Sub pretext că i-ar fi drag — 
mai ales că îi era nepot — şi că, prin urmare, vrea să-l aibă 
mai aproape de dânsul, îl luă dela castelul în care comanda 
Hubert de Burgh şi-l duse la un castel, la poalele căruia 
curgea râul Sena. (Se ştie că râul Sena, care este un râu 
destul de mare, trece prin Paris). 

In noul castel sau, mai bine zis, în noua sa închisoare. 
Prinţul Arthur nu fu lăsat mult timp. Intr'o noapte tristă şi 
neagră, a fost trezit din somn şi scos afară. De atunci, n'a 
mai fost văzut. 

Multă vreme nu s'a ştiut ce se întâmplase. S'a aflat însă 


pt 


Prințul Arthur înaintea regelui Franţei 


mai târziu că nenorocitul copil, care era Prinţul Arthur, a 
avut parte de o moarte groaznică. A fost anume dus la un 
loc pe ţărmul Senei şi acolo a fost înjunghiat. l-au legat apoi 
un pietroiu mare de gât şi l-au aruncat în Sena. 

Acesta a fost tristul sfârişt al Prințului Arthur. 


N. BATZARIA 


Prințul Arthur trezit ain somn în noapt a cind 
a fost omorât. 


ADN 


Cak 1L0> 


a MART 


O poveste cu multe peripeții 


GA A PUNY 


Localizare de Moș Nae 
ROGER REC E E ESREZ-A EI IE L a | 


2) Ce păţeşte Martinică cu un balon 


Puky i-a scos lui Martinică toţi spinii şi mărăcinii. Marti- 
nică nu se mai văeta acum de durere, însă îi venea să se 
scarpine mereu. Se scărpina şi zicea: „Ce bună e mierea! 
Ce dulce e mierea!” Zicea aşa, scotea limba şi se lingea pe 
bot. 

„Care miere e bună şi dulce? îl întrebă Puky. 

— Mierea din stejar! Mierea din stejar! 

— Mierea din care n'ai mâncat? 

— Şi din care n'am gustat”. 

Puky râse, auzind răspunsul acesta, iar Martinică râse de 
asemenea. Apoi tăcură puţin amândoi, când deodată Marti- 
nică strigă: „Prietene Puky, dă-mi, te rog, un balon. 

— Şi ce să faci cu balonul? îl întrebă Puky. 

— Mă întrebi ce am să fac cu balonul? îi întoarse Marti- 
nică vorba. Stai să mă gândesc puţin, fiindcă ştiam eu ce 
am să fac cu balonul, dar acum am uitat”. 

Martinică se puse să se gândească. Işi scărpina botul cu 
laba dreaptă de dinainte, apoi îşi zicea, vorbindu-şi singur: 
„Ce am să fac cu balonul? Ce am să fac cu balonul?” Şi 
iarăşi îşi scărpina botul şi iarăşi se întreba: „Ce am să fac 
cu balonul? Ce am să fac cu balonul?” 

Insă, aruncându-şi privirile spre stejarul din care căzuse, 
îşi aduse aminte şi strigă: „Ştiu! Stiu! Cu balonul vreau să 
mănânc miere! 

— Vrei să mănânci miere cu balonul?! îl întrebă Puky 
nedumerit. 

— Da, da! Mă suiu cu balonul în stejar şi mănânc toată 
mierea. 

— Dar albinele? îi aminti Puky. Ce te faci cu ele? 

— Hm, da, albinele!” făcu Martinică cam nemulțumit. 
Stătu să se gândească, apoi zise iarăşi: „Albinele n'au să 
mă vadă şi n'au să mă simtă. 

— Dar cum ai să faci să nu te vadă şi să nu te simtă? îl 
întrebă Puky râzând. 

— Cum am să fac să nu mă vadă şi să nu mă simtă?” re- 
petă Martinică. Stătu iarăşi pe gânduri şi după ce se gândi 
bine, zise din nou: „Ce fel de baloane, ai tu, prietene Puky? 

— Am trei baloane, care mi-au rămas de ieri, când ne-am 
jucat cu vecinii noştri lepurilă şi Ghiţulică purceluşul. Un 
balon e galben, al doilea este verde şi al treilea albastru. 


10 


sat 


l| 
Ea 


— Pe care zici să-l iau? întrebă Martinică. y 

— Dacă te agăți de balonul verde şi te sui cu el, îi zise 
Puky, albinele au să creadă că eşti o cracă de stejar. Dacă 
te sui cu balonul albastru, au să-şi închipuie că o bucată de 
cer se coboară în stejarul lor. 

— Dar au să mă vadă pe mine, iar eu sunt „galben”, zise 
Martinică, privindu-şi blana de un galben închis. Dar, adău- 
gă el după o clipă de gândire, aş putea să mă fac negru. Şi 
dacă mă fac negru, albinele au să creadă că sunt un nour şi 
au să-şi zică: „lată o bucată de cer, care vine la noi împreu- 
nă cu un nour”. Aşa au să creadă, iar eu am să le păcălesc 
şi am să le mănânc toată mierea”. 

Martinică nu spuse mai mult, ci se repezi la o mocirlă din 
apropiere, se tăvăli în ea de mai multe ori pe toate părţile, 
până ce se acoperi tot de noroiu. „Acum sunt negru!” îşi zise 
el şi alergă din nou la Puky. 

In vremea aceasta, Puky sufla în balonul albastru, vrând 
să-l umfle cât mai mult. Când balonul se umflă bine, bine, îi 
zise lui Martinică: „Acum e gata!” 

— Şi eu sunt gata! răspunse  Martinică, agăţându-se de 
balon cu cele două labe de dinainte. Balonul se suia, iar Mar- 
tinică al nostru cânta singurul cântec pe care ştia să-l cânte: 

„Ce plăcere, ce plăcere! 

Să mănânci mereu la miere! 
Buu-buuu-bum! 

O mănânc eu toată acum!” 

Când se apropie de vârful stejarului, se uită jos la Puky şi 
îi strigă: „Nu-i aşa că seamăn cu o bucată de cer şi cu un 
nour negru?” 

Puky îl răspunse râzând: „Semeni cu un urs, care merge 
să fure miere”. 

Dar albinele îl simţiră pe Martinică. Il simţiră, începură să 
sboare în jurul lui şi în jurul balonului. Işi ascuţeau chiar a- 
cele, ca să-l înţepe. Martinică îi strigă iarăşi lui Puky: „Pu- 
ky, nai o umbrelă?” 

— Am, zise Puky, dar ce vrei să fac cu umbrela? 

— Dă fuga, îi strigă Martinică, ia-o, ţine-o deschisă şi a- 
leargă în jurul stejarului, zicând: „Plouă, plouă, o, cât 
plouă!” Albinele au să creadă că plouă în adevăr, au să mă 
lase în pace pe mine şi au să sboare să se ascundă în scorbu- 
rea stejarului. lar eu merg şi le mănânc mierea”. 

Puky îi făcu în voe. Dete fuga la căsuţa sa, luă umbrela, o 


i 7 


Cu baloanrle în Cişmigiu 


deschise şi ținând-o deschisă deasupra capului, alerga de jur 
împrejurul stejarului şi zicea, strigând cât mai tare — ca să-l 
audă albinele: „Plouă, plouă, o, cât plouă!” 
La rândul său, Martinică se porni din nou să cânte: 
„Ce plăcere, ce plăcere! 
Să mănânci mereu la miere! 
Buu-buu-bum!” 
O mănânc eu toată-acum!” 


Dar albinele erau mai hoaţe şi mai şirete decât Martinică 
şi decât Puky. Ele vedeau bine că nu plouă, că nu cade mă- 
car o picătură de ploaie. De aceea, n'au fugit să se ascundă în 
scorbura stejarului, ci au început să sboare mai multe, cât 
mai multe în jurul lui Martinică şi în jurul balonului. - 

Martinică încercă acm să le păcălească într'altfel. Se lăsă 
de cântat şi începu să vorbească, zicând: „Sunt un nour cu o 
bucată de cer! Sunt un nour.cu o bucată de cer!” 

Dar nici minciuna aceasta nu prinse. Albinele erau mult 
mai deştepte decât îşi închipuia el. „Aleargă mai iute cu um- 
brela şi striză mai tare că plouă!” îi strigă Martinică lui 
Puky. 

Puky începu să alerge mai iute cu umbrela şi să zică mai 
tare: „Plouă, plouă, o cât plouă!” Albinele nu erau surde, aşa 
că auzeau bine, dar nu credeau. Se vedea că nu plouă, că nu 
cade măcar o picătură de ploaie. Sburau deci şi mai multe în 
jurul lui Martinică şi în jurul balonului. 

Dar una din albine, — mi se pare regina lor — se aşeză 
tocmai în vârful nasului lui Martinică şi îl înţepă aşa de tare, 
că, de durere, bietul Martinică văzu stele verzi. Alte albine i 
se aşeză în spinare, iar una drept pe coadă. 

Văzând aceasta, Martinică strigă lui Puky: „Albinele ace- 
stea sunt foarte rele, aşa că şi mierea lor trebue să fie rea şi 
neplăcută la gust. De aceea, e mai bine să mă cobor din nou 
şi să mă las păgubaş. 

— Coboară-te, îi zise Puky. 

— Dar nu pot din pricina balonului. Prin urmare, ia puşca 
şi trage în balon, ca să-l găureşti şi să se desumile”. 


11 


Puky avea puşcă mică de salon şi trăgea bine. Insă nu-i 
plăcea să-şi găurească şi să-şi strice balonul. Totuşi, văzând 
că într'altfel nu e chip ca prietenul său Martinică să se poată 
da jos, alergă acasă, se întoarse cu puşca, o duse la ochi şi 
trase în balon. 

„Oh!” se auzi de sus un strigăt de durere al lui Martinică, 

„Am nimerit bine?” întrebă Puky de jos. 

Ai nimerit, dar nu în balon”, răspunse Martinică, urlând 
încă odată de durere. 

Puky încărcă din nou puşca o duse la ochi, trase pentru a 
doua oară, nimerind de data aceasta drept în miilocul balo- 
nului 

Se auzi o pleznitură şi numai decât după aceea un buf? şi 
un Oh! Martinică picase de sus. Puky îl nimerise cu puşca, 
iar el se lovise rău în cădere. De aceea, se ridică cu greu în 
picioare şi ajutat de Puky merse la căsuţa acestuia, ca să fie 
îngrijit. 

In adevăr, Puky îi spălă rana — era o rană uşoară la laba 
stângă dindărăt—i-o legă şi îl culcă pe Martinică în patul său. 


„Ei, Puky, l-am întrebat eu pe Puky al nostru, pe îngeraşul 
cu cei mai frumoşi ochi albaştri şi cu părul rupt din razele de 
soare, ţi-a plăcut povestea cu Martinică şi Puky din pădure? 
— Mi-a plăcut, îmi răspunse Puky, dar spune-mi încă una! 
— Am să-ţi spun, dar acum mergi să faci baie”. 
Ascultător cum este, Puky, căruia îi place să fie cât mai 
curat, merse să-şi facă baie, aşa cum face el în toate zilele. 
Insă nu merse singur, ci luă şi pe Martinică al său, aşe- 
zându-l pe o margine a băiei. 
(Va urma) 


„Ac IE IE Za > 050 SS ERA ua BEES ta ei ate a 

Preţul nnui volum din „Nou le păţțanii ale 
lui Haplea“ este 60 de lei, iar nu 160, cum a 
apărut în n-rul trecut din cauza unei greşeli 
de tipar. 


ică povestea asta ar fi adevărată şi că oamenii 
au păstrat-o ş'au spus-o unii la alţii, ca să dove- 


dească lumii că răutatea şi duşmănia nu înving 
niciodată binele şi dreptatea. 

Aşa... spune povestea că a fost odată o fată de 
mpărat, frumoasă şi vrednică de nu i se mai afla pereche pe 
ume. 

De când era mititică rămăsese fără mamă şi nu avusese 
bucuria să cunoască mângâierile dulci şi alintările dragos- 
tei de mamă. Totuşi domnița Rozalinda — aşa o chema — 
a crescut mare şi voioasă în castelul măreț al tatălui său 
dar mai ales şi-a petrecut copilăria în parcul nespus de fru- 
mos al castelului. 

Parcul acesta era aşa de întins că îţi trebuia mai bine de 
două zile de mers cu trăsura ca să-l ocoleşti. 

Domniței Rozalinda nimic nu-i plăcea mai mult ca aceste 
plimbări şi împăratul îi dăruise o trăsurică frumoasă şi un 
cal micuţ şi alb ca laptele. 

Toată ziua domniţa alerga cu trăsurica ei de colo până 
colo; culegea flori, aduna fructe gustoase şi mai presus de 
toate îi plăcea să se joace cu căprioarele şi iepuraşii cari mi- 
șunau prin parc şi cu care se împrietenise de-abinelea. 

Intr'o zi, trecând cu trăsurica pe lângă ruinele unui vechiu 
castel, din care nu mai rămăsese în picioare decât un turn 
inalt, zidit din piatră şi cu gratii groase de fier la ferestre, 
văzu o mulţime de servitori ai tatălui ei lucrând de zor prin 
iufărişul de porumbe şi scaeți ce creşteau cu duiumul pe 
colo. 

— Ce lucraţi acolo? — întrebă domniţa oprind trăsura. 

— laca, domniță, stârpim cuiburile unor paianjeni ce s'au 
înmulțit pe aci. 

Domnița se dădu jos din trăsură şi apropiindu-se de tu- 
fişuri privi curioasă. 

Până atunci ea nu mai văzuse o casă de paianjen şi pânza 
pe care o ţeseau ei cu atâta măiestrie şi rămase plină de ad- 
mirație. 


1 


9 


< 


— Opriţi această muncă barbară! — porunci domniţa. — 
Ce vină au aceste micuţe vietăţi cari ţes cu atâta măiestrie 
pânza lor? Plecaţi numai decât de aci şi de seară voi vorbi 
eu cu tatăl meu. 

Oamenii plecară şi domniţa se apropie curioasă de o pân- 
ză mare şi frumoasă ce sta aninată între doi pomi. Pânza 
era aşa de fin ţesută, că mult se minună domniţa şi nici nu 
băgă de seamă cum un paiajen mare şi frumos, ce strălucea 
în soare de parcă ar fi fost de aur, se cobori pe un fir sub- 
tire până lângă ea. 

— Fii binevenită, domniţă bună — grăi cu glas uşor pa- 
ianienul. — Eu sunt regina paianjenilor şi bunătatea ta ma 
bucurat foarte mult. De azi încolo vei fi şi domniţa noastră 
cum eşti a acestui popor. lată în dar dela mine această bu- 
căţică de pânză ţesută de mine. Când vei fi la vreo primei- 
die, scutură de trei ori pânza şi-ţi voi veni în ajutor. 

Zicând acestea regina păianienilor se urcă înapoi pe fir 
şi pieri prin frunzişul copacilor. 


Seara începea să se lase şi domniţa se urcă în trăsură, 
grăbind spre castel. Avu grijă să ascundă în sân pânza mă- 
iastră şi în noaptea aceia visă un vis frumos... Se făcea că 
regina paianienilor o plimbă prin împărăţia ei unde văzu 
minuni neînchipiute de ţesături măiastre. 

A doua zi se sculă în sunet de trâmbiţi şi tobe şi tatăl ei 
— împăratul — intră la dânsa îmbrăcat în haine de sărbă- 
toare şi-i zise: 


— lubita mea copilă. m'am nlictisit stând singur fără o 
tovarăşe de viaţă Astăzi îţi voiu aduce o mamă care te va 
iubi şi îngriji şi pe care te rog să o iubeşti şi tu. E regina 
Gorgona, vecina noastră. 

Zile grele au început de atunci pentru biata domniţă. 
Mama vitregă era o vrăjitoare rea care din prima clipă a 
început să o prigonească. 


— Lasă că am să scap eu de tine! i-a zis într'o zi dominiţei 
şi în adevăr, într'o noapte nişte slujitori ai vrăjitoarei au 


H FATA 


Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


SERIA sii = CINEL == 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


PI Mie N PARP {| POȘTA JOCURILOR 


Au trimis soluţiile jocurilor după termenul fixat: 

I. şi J. Finkelstein; Fredonia Berceanu; Mircea Leibovici; A- 
chimescu Narsing; Elena Cobzac, Loco; Octavian Mureşan, Trg. 
Mureş; Grünfeld I. Puiu-Focşani; Cernătescu Corina-laşi; Romec 
V. Chiş-Sighet; Zlatna-Vioara Popescu; Sol. Lesnicevschi, Galați. 

T. C.-Craiova. — Jocul Dys., „In fugă....” ne-a dovedit că „gra- 
ba strică treaba”. Dece nu lucraţi cu tuş? 

Sch. A. Cernăuţi; Sp. A. Loco; B. N. Constanţa; V. N. M. Loco. 
Mai încercaţi. 

Diogen Gafiţa. — Vom publica jocul „Cuvinte încrucişate”. Dese- 
nele nu prea se potrivesc cu subiectul jocului. Vă rog trimiteţi des- 


N; legarea aritmografelor şi a jocului de mai sus. 
S. D. — Abonații pot trimite banda de abonament în locul cu- 
E poanelor. 
S I. I. L-P. Olt. — Mulţumim pentru interesul ce-l purtați revistei 
< noastre 


aganna, 

. f 

mm i Volumul „Nouile păţanii ale lui Haplea“ 

da PE A n auaa este în format mare, cu toate paginile împo- 
- dobite cu desene admirabile şi cu o foarte 


IA '/| JOIRIc | le! frumoasă copertă în culori. E o carte care 
a este citifă cu muită plăcere şi înveseleşte a- 
tât pe copii, cât şi persoanele mari. Preţul u- 


Flori de primăvară nui volum lei 60. De vânzare la toate librăriile. 
Dedicat lui MOŞ CINEL 


ORIZONTAL: 1) Anotimp. 9) Floare. 10) Posed. 12) Stat 
in Africa. 13) Notă muzicală. 14) Flori de câmp. 16) Sunt. 
18) Exista. 19) Instrument şcolar. 20) Pronume. 21) Uimesc. 
22) Lună. 24) Cămaşe ţărănească. 26) Apă în Elveţia. 27) 
Floare. 28) Campion. 30) Coniuncţie. 31) Graţia, 32) Flori 
cu miros plăcut. 

VERTICAL: 1) Mere uscate (Mold). 2) Plantă. 3) Balaur 
pă în Franţa. 8) Flori care vestesc sosirea primăverii. 11) 
(Olt). 4) Serveşte la spoit. 5) La telefon. 6) ...ca ghiaţa. 7) 
Lună. 12) Notă. 15) Fuior. 17) Respect. 21) Urnea. 23) Lu- 
crat pământul. 25) Spui. 26) Pronume. 27) larăşi. 29) Traistă 


31) Notă. 
IACOB I. LAZAR, P. Olt 


= Deslegările acestor jocuri se primesc la sfârşitul concur- 
“sului. 


De vorbă cu cititorii 


V. Au. Loco. — „Ciobănașul” — Iţi publicăm tradu- 
cerea la rubrica „De-ale începătorilor”, ca să vezi, după 
îndreptările ce am făcut, că nu este chiar aşa de uşor să 
faci o bună traducere dintro limbă străină. Da ai tradus 
cuvânt cu cuvânt, făcând frazele aşa cum au fost în textul 
german, dar cum nu se potriveşte în limba română. 

Gh. Sc. Chişinău. — „Țara mea”. Poezii în genul pa- 
triotic se reuşesc foarte greu şi aceasta numai de poeţi 
adevăraţi. Slăbuţă și poezia „Primăvara”. Nu uita că eşti 
încă în clasele primare, așa că este prea de vreme, ca să 
poţi face poezii bune de publicat. Te sfătuim să continui 
a fi drăguţul nostru cititor. 

N. D. Chișinău. — Poezia „Ţării mele” se publică la 
rubrica „De-ale începătorilor”. 

- Tar. Rev. Loco. — Povestea cu subiectul „Fărămiturile 
de pâine” s'a publicat de mult în „Dimineaţa Copiilor”. 

M. Kup. Rădăuți. — Iţi mulțumim pentru dragostea 
ce porţi „Dimineţei Copiilor”, însă nu te supăra dacă îţi 
spunem. că poezia „Revista mea” nw prea este ceeace, se 
numeşte poezie. In afară de aceasta, nu şade bine să ne 
lăudăm singuri. 


R. Al. Ialomița. — Frumoase sunt sentimentele ce 
exprimi în poezia „Tara mea”, dar forma în care sunt ex- 
primate, nu este așa de reușită. Repetăm că poeziile în Orehestră cu cei mai mici artişti 
gen patriotic sunt printre cele mai greu de reușit. AEL BEAT N ERE It 
15 i 


(O IIRINEATA 


DIN TARA 


"9 


i eaat 


Bucureşti.— Calea Victoriei 
A EN AEE A AA E S 


Dunărea. Portile de fier 


Balcic.— Aleea de trandafiri 


jiis sept stele POR 


r 


Ciu j. Piaţa Unirii 


Sinaia.— Castelul Peleş 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA APRILIE ERIA III 


FETIȚA: Cine telefonează? Preţul 5 lei 


CUŢU: Mămica spune să citim „,„Dimimeaţa Copiilor“. 


Să mai amintim câteva reguli de ortografie 


O chestiune despre care am mai scris 


Sunt mai multe luni de când am scris pe larg despre orto- 
grafie şi am arătat în mod destul de amănunţit regulile sta- 
bilite de Academia Română. Insă, precum avem  ocaziunea 
să vedem din scrisorile trimise de cititori sau din manuscri- 
sele acelora care vor să fie colaboratori ai revistei noastre, 
se fac destule greşeli de ortografie şi-de punctuație — unele 
chiar în adevăr nepermise. 

Mai spunem cu părere de rău că astfel de greşeli nu sunt 
făcute numai de elevi din cursul primar, ceeace se poate tre- 
ce mai lesne cu vederea. Insă, ne pare rău când vedem că fac 
mari greşeli de ortografie şi de punctuație elevi din clasele 
superioare de liceu, ba chiar tineri care sunt studenţi univer- 
sitari. 

Şi când te gândeşti că, în comparaţie cu alte limbi, limba 
română are o ortografie aşa de simplă şi uşoară! 


Câteva exemple de greșeli 


Nu este tocmai mic numărul acelora care scriu în felul ce 
vom arăta numai decât, cuvinte şi expresiuni, cum sunt cele 
ce urmează: „du-te, l-am văzut, şti bine, fi cuminte, mia zis, 
ve-ţi veni, să'mi răspunde-ţi, î-mi scrie, î-ţi va spune, făcân- 
dui, aducânduşi, părând-u-ise etc.”. 

Toate acestea, aşa cum le-am scris, sunt greşit scrise din 
punctul de vedere ortografic. „Du-te”, de exemplu, trebue 
scris cu liniuţă între du şi fe, aceasta din cauza că sunt două 
cuvinte. Este verbul „du” şi pronumele personal „te'-. Tot cu 
liniuţă trebue scris l-am din expresiunea „l-am văzut”, pen- 
trucă şi aci avem două cuvinte: pronumele personal 1 si ver- 
bul am. Mai spunem că nu este corect să se scrie cu apostrof 
(lam), de oarece apostroful se pune numai când a căzut o 
literă, iar la pronumele personal în forma prescurtată I n'a 
căzut nicio literă. 


Cum trebue scrise celelalte cuvinte 


Ştii bine, fii cuminte trebue scrise aşa, adică punând câte 
doi i la fiecare din cele două verbe. Dece? Pentrucă aşa se 
pronunţă. Mi-a zis nu se poate scrie decât aşa, de oarece 
avem pronumele personal în forma prescurtată mi şi verbul 
a (dela a avea). 

La veți veni, „veţi” trebue scris într'un singur cuvânt, adi- 
că fără să punem liniuţă. De asemenea, vom scrie: să-mi (tot 
cu liniuţă, iar nu cu apostrof) răspundeți (la verbul „răspun- 
deţi” nefiind nevoe de nici o liniuţă). La fel, nu este nevoe de 
nici o liniuţă la îmi, îți. Este însă nevoe de liniuţă la făcân- 


du-i, aducându-şi. Motivul e că atât la „făcându-i”, cât şi la 
„aducându-şi sunt câte două cuvinte: verbul şi pronumele 
prescurtat. lar părându-i-se se va scrie în felul acesta, iar 
nu „părând-u-ise”, cum înadins am scris greşit mai sus. 

Dacă s'ar scrie cu mai multă atenţie şi s'ar ţine seamă de 
arătările noastre, nu s'ar face greşeli de ortografie. Repetăm 
că, din fericire, ortografia limbei române este foarte simplă 
şi uşoară, aşa că nu şade frumos să nu o cunoaştem şi să 
scriem cu greşeli. 


O lămurire mai greu de dat 


Una din drăguţele noastre cititoare ne roagă să-i arătăm 
când trebue, în cuprinsul unei povestiri, să începem propo- 
zițiunea dela capul rândului. lată o lămurire ceva mai greu 
de tot. Totuşi, vom spune două reguli, care pot fi de folos. 

Intâiu, trebue început dela capul rândului, ori de câteori 
scriem un dialog. Ceece spune fiecare din ceice vorbesc, 
trebue scris începând propoziţiunea dela capul rândului. Re- 
gula este deci simplă şi uşoară, când e vorba de un dialog. 

Când n'avem de scris însă un dialog, este mai puţin sim- 
plu şi uşor să arătăm când trebue început dela capul rân- 
dului. Spunem totuşi ca regulă generală că vom începe pro- 
pozițiunea dela capul rândului, ori de câte ori avem de scris 
o ideie nouă sau trecem la altă chestiune. 


O poveste despre „Lir și Tibișir“ 


Aducem la cunoştinţa cititoarelor şi cititorilor că romanul 
„Lir şi Tibişir” de Moş Nae a fost aşa de mult căutat, că n'au 
mai rămas decât puţine exemplare. De aceea, doritorii de a 
avea acest roman, care a plăcut tututror câţi l-au citit, să se 
grăbească a-l cumpăra, fiindcă mai târziu nau să-l poată 
găsi. 

Preţul unui volum de aproape 200 de pagini, format mare. 
cartonat şi împodobit cu multe desene, este de lei 60. De vân- 
zare la librării. 


Noua carte „NOUILE PAŢANII ALE 
LUI HAPLEA” de Moş Nae, cuprinde întâm- 
plările cele mai hazlii din viaţa lui Haplea. Toa- 
te paginile acestei cărţi sunt împodobite cu nu- 
meroase desene, aşa că este şi ca un Album de 
toată frumuseţea. Preţul unui volum este de 
lei 60. De vânzare la librării. 


DIMINEAȚA 


929 1-1. 5 OR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI Di -GEJ 


REDACŢIA ŞI 
Bucureşti, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 


T EGYE E OSN 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
100 
5o 


Pe un an . . a - 
Pe şase luni .. . . ss 
Pe trei luni . . . - sa 


ADMINISTRAŢIA 


3 — 84 — 30 


REDACȚIA ȘI 


25 Aprilie 1934— Nr. 533 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 
100 + 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE, 


Director: N. 


wr 
+ 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
BATZARI NU SE INAPOIAZĂ 


PISICA 


acă nu-l cunoaşteţi pe domnul lerbărescu — 
pe mult învățatul domn lerbărescu -— şi dacă nu 
ştiţi ce a păţit în ziua de Vinerea din urmă, fiți 
buni şi ascultaţi-mă să vă spun cine este şi să vă 
povestesc păţania lui, care e şi hazlie şi neplăcută. 
E hazlie pentru alţii şi neplăcută pentru dânsul. 

Domnul lerbărescu este „tobă de carte”, însă ştie carte nu- 
ea întrun singur fel. Cunoaşte toate ierburile şi toate flo- 
rile. 

Ştie cum le spune, cum cresc, ştie cât trăesc. lar un ierbar 
mai bogat ca al său nu găseşti în şapte ţări. Şi cum să nu fie 
bogat acest ierbar, când, cât e ziua de mare, d. lerbărescu 
nu face alt ceva decât să cutreere livezile, câmpiile şi pădu- 
rile, ca să culeagă toate felurile de ierburi şi toate felurile de 
flori? 

Dar păţania lui din ziua de Vineri i-a cam dat de gândit. 
Anume, pe înserate, d. lerbărescu se întorcea foarte multu- 
mit că în ziua aceea găsise un fel de flori, cum nu mai 
văzuse până atunci.. Era foarte mulţumit, dar şi tot atât 
de obosit. 

Sezu, prin urmare, pe o bancă dela intrarea în oraş, ca să 
se mai odihnească. Dar cum şezu, cum i se închiseră ochii şi 
adormi. Adormi şi începu să sforăie. Şi iată că tocmai atunci 
treceau pe acolo doi copii, fraţii Lică şi Gică, amândoi ştren- 
gari neîntrecuţi. Când văzură că d. lerbărescu doarme dus, 
se gândiră numai decât la o ştrengărie. 

„Gică, îi zise încet Lică, aşteaptă-mă puţin, că mă întorc 
îndată”. 

Plecă şi se întoarse după două, trei minute cu opisică în 
braţe. Era pisica Tuşei Leana, iar ştrengarul de Lică o prin- 
sese, fără să fie văzut de Tuşa Leana. 

„Ce facem cu pisica? îl întrebă Gică pe şoptite. 

— Ai să vezi numai decât”-, îi răspunse Lică tot 
încet. 

Lică scoase din cutia d-lui lerbărescu toate ierburile şi 
florile, iar în locul lor puse pisica. După această ispravă, cei 
doi ştrengari o şterseră cât mai iute. 

După puţin, se trezi şi d. lerbărescu, care, fără măcar a 
bănui ce i s'a întâmplat, luă drumul spre casă, gândindu-se 
la numele ce ar trebui să dea florii ce găsise în ziua aceea. 

In vremea aceasta, Tuşa Leana, care ţinea foarte mult la 


aşa de 


tusei Leana 


pisica sa, umbla din casă în casă, întrebând: „Nu cumva e 
aici pisica mea? N'aţi văzut pe Mițu Mițişor al meu?” 

Insă, nimeni nu o văzuse. 

Necăjită şi supărată foc, Tuşa Leana umbla de colo până 
colo, căutând mereu pe Miţu Miţişor al ei, când iată că trecu 
pe lângă d. lerbărescu. 

„Miau! Miaauu!” auzi ea, venind din cutia d-lui lerbărescu, 
un miorlăit de pisică. 

„Hoţule! îi strigă Tuşa Leana înfuriată. Mi-ai furat pisica! 
Scoate numai decât pisica! 

— Dar eu nu fur nimic şi n'am furat nici o pisică!” răs- 
punse d. lerbărescu uimit şi chiar fără să înţeleagă bine des- 
pre ce este vorba. 

Insă Tuşa Leana îi smuci cutia de ierburi şi flori, o deschi- 
se, iar din cutie sări de o dată Miţu Miţişor. 

„Mai îndrăzneşti să spui că nu eşti hoţ şi că nu mi-ai furat 
pisica!” strigă Tuşa Leana din ce în ce mai furioasă, aşa că 
făcuse să se strângă. 

Bietul d. lerbărescu, deşi se ştia nevinovat, plecă în jos 
capul de ruşine şi se grăbi să meargă acasă la el. 

Nici până astăzi n'a înţeles cum de i-a intrat pisica în cutia 
de ierburi şi flori. A rămas însă încredinţat că blestemata de 
pisică i-a mâncat florile noui ce găsise în ziua aceea. 


VINTILA BRATU 


Un compozitor şi artist de 9 ani 
De i 


AVENTURILE 


EMACALES 


ROMAN PENTRU COPII ȘI TINERET 
oieri IPEE poetei 


de DINU PIVNICERU 
„STEA EMI OTE 5 205 BA a 


9) Fata dela colibă şi palatul din pădure 


„Să intru sau să nu intru?” Aşa se întrebă de câteva 
ori Făcăleţ, când ajunse la poarta colibei din livede. Un 
moment avu curajul să-şi zică singur cu toată hotărîrea: 
„Nu, n'am să intru, ca să nu dea peste mine nenorocirile 
despre care mi-a vorbit trântorul”. 

Insă, când privi o dată înlăuntrul colibei, hotărîrea de 
a nu intra se spuberă şi pieri. Căci ce i-a fost dat lui Fă- 
căleţ să vadă în coliba aceea? 

Chiar în mijlocul colibei era o fată, care se pregătea 
să mulgă niște capre. Fata aceasta era îmbrăcată într'o 
rochie albă, tivită cu fire de aur. Dar frumuseţea fetei fă- 
cea să nu te uiţi la rochie şi nici să bagi în seamă la tot ce 
mai era în colibă. 

Cât de frumoasă era ea? Era frumoasă, că nici picto- 
rii cei mai iscusiţi nar putea să o picteze. Cu atât mai pu- 
țin sar putea descrie în cuvinte. Așa, se spune despre zâ- 
nele din poveşti că erau de o frumuseţe fără seamăn. Dacă 
le-ai fi pus însă alături de fata din colibă, sar fi părut u- 
râte sar fi ruşinat de ele însele de urâţenia lor. 

Mai spun că trandafirii şi crinii se luaseră la întrecere 
ca să coloreze obrajii fetei. Dar nici cerul şi nici soarele 
wau vrut să se lase mai pre jos. Cerul a ales din albastrul 
său tot ce avea mai frumos, mai limpede şi mai senin și l-a 
pus în ochii ei. La rândul său, soarele a trimis razele sale 
cele mai aurii şi mai strălucitoare, ca să coloreze părul fe- 
tei. lar căprioarele erau mai puţin sprintene și svelte, de 
cum era fata din colibă. 

Văzând-o, Făcăleţ rămase pironit locului. O privea 
țintă şi pe măsură ce o privea, sufletul său se umplea 
de fericire. Precum ştim, era prima ființă omenească, pe 
care o vedea în viaţă, cu toate că — precum iarăși mai 
ştim — peste câteva zile Făcăleţ al nostru urma să împli- 
nească vârsta de nouăsprezece ani. 

Fiindcă privirile şi toate gândurile îi erau îndreptate 
numai spre dânsa, Făcăleţ nu vedea și celelalte minunăţii 
ce mai erau în colibă. Nu vedea, de pildă, că toate caprele 
ce se învârteau în jurul fetei, așteptând să fie mulse, a- 
veau părul de coloarea albastră, aşa cum nu sunt nicăeri 
alte capre. De asemenea, Făcăleţ nu vedea nici găleata în 
care era să fie strâns laptele. Găleata aceasta nu era nici 
de lemn, nici de pământ, ci era făcută dintr'o singură bu- 
cată din diamantul cel mai strălucitor. 

Tot așa cum n'a băgat de seamă nici eslele şi nici a- 
şternutul pe care caprele din colibă se culcau în timpul 
nopții. leslele erau, ce-i drept, de lemn, însă de lemn de a- 
banos, despre care se ştie că este un lemn negru foarte 

„scump şi foarte frumos. 

ar pe jos, vedeai, în loc de paie, flori plăcut mirosi- 
toare de iasomie. 

Făcăleţ însă privea mereu la fată şi mavea ochi pen- 
tru altceva. Privea, fără să spună o vorbă și fără să facă 
un pas înlăuntru. 

Dintru început, fata nu-l văzuse şi nu-l simţise când a 
venit. Insă și-a ridicat şi ea privirile asupra lui, mai în- 
tâiu s'a speriat și s'a dat cu câţiva paşi îndărât. Apoi, vă- 
zând că Făcăleţ este un flăcău chipeș şi că o priveşte cu 
ochi plini de admiraţie, i-a pierit teama și l-a salutat din 
cap, în acelaş timp zâmbind, aşa cum numai îngerii știu 
să zâmbească. 

Zâmbetul acesta îi dete lui Făcăleţ puţin curaj. „Cât 
eşti de frumoasă!” exclamă el. Dar fata, făcându-se că n'a 
auzit, îi zise: „De ce stai în poartă şi nu vii înlăuntru? Ştiu 
doar că ești acela pe care îl aştept”. 


Făcăleţ n'aşteptă să fie chemat pentru a doua oară. 
Mai ales cuvintele din urmă ale fetei îi alungaseră sfiala. 
Intră în colibă, căzu în genunchi înaintea fetei şi îi zise cu 
glas cam tremurător,dar cu ochi strălucind de bucurie şi 
de fericire. 

„Să fie oare cu putinţă ca tu, făptura cea mai frumoa- 
să ce a eşit vreodată din mâinile lui Dumnezeu, să mă fi 
așteptat pe mine? Să fie oare adevărat că mă cunoşti şi 


„că ştii că eu sunt prințul Făcăleţ, cel crescut de albine? 


— Făcăleţ?!” repetă fata într'un strigăt de  nespusă 
groază. „Nenorocita de mine, tu eşti Făcăleţ?” mai zise 
ea şi o sbughi din colibă afară, fugind ca înebunită de 
spaimă. 

Văzând felul ei de a se purta, bietul Făcăleţ rămase 
încremenit şi năuc. Nu putea să înțeleagă dece numele 
său a făcut-o pe frumoasa fată să se. sperie așa de tare și 
să o ia la fugă. 

„„Dar nu era timp-de stat pe gânduri şi de făcut soco- 
teli. Fata fugea, alergând mai iute decât o căprioară și se 
depărta mereu. 

Atunci Făcăleţ, atras de dorul ei, se luă după dânsa 
Sprinten era și el şi alerga, așa cum aleargă un voinic fără 
pereche, insă fata alerga și mai tare. A 

Aşa, fugind unul după altul, fata intră într'o pădure 


Fetiţa cu păpuşa 


deasă și puțin după aceea pieri din ochii lui Făcăleţ. O 
căută el peste tot, răscoli toate tufişurile şi ascunzişurile şi 
bătu toate cărările pădurii. dar n'a fost chip să o găsească. 

Soarele era aproape să se culce, când Făcăleţ ajunse 
pe drumul pe care mergea, înaintea porţii unui palat dă- 
râmat pe jumătate. Era, cum e lesne de înțeles, palatul 
despre care îi vorbise trântorul, căci totul se potrivea cu 
descrierea ce-i făcuse. 

Făcăleţ a văzut ziduri de marmoră pe jumătate căzu- 
te. a văzut stâlpi de marmoră prăbușşiţi, balcoane stărâmate 
în care își făcuseră cuiburile bufniţe şi cucuvele. A mai vă- 
zut grădini întinse în care mai răsăreau pe-aici, pe acolo. 
câteva flori,singurele urme ale frumuseţii de odinioară. A 
mai văzut eleștee părăsite, havuzuri stricate. 

Infăţișarea acestor ruine îţi strângea inima, îți amăra 
sufletul şi te făcea să te gândeşti la zădărnicia lucrurilor 
omenești. Insă gândul lui Făcăleţ era numai la fata, care 
fugise din colibă. O vedea numai pe dânsa şi de chipul ei 
îi era plin sufletul. De o dată, o rază de speranţă îi învioră 
curajul. 

„Dacă îngerul, care s'a speriat de numele meu, n'ar fi 
ascuns în palatul acesta?” Așa își zise Făcăleţ, tresărind de 
fericire la un astfel de gând. 

Călăuzit şi luminat, aşa dar, de speranţă că va găsi pe 
frumoasa fată, Făcăleţ merse drept înainte. Străbătu mai 
întâiu trei curţi mari şi părăsite. In curţile acestea nu ră- 
măsese în picioare decât nişte arbori bătrâni, cu crăci veş- 
tede şi uscate, care, la suflarea vântului, se izbeau unele 
de altele şi trozneau aşa că te treceau toţi fiorii. lar um- 
brtie serii făceau ca acești arbori să pară un fel de uriași 
din basme sau, mai bine zis, niște schelete de uriași. 

Făcăleţ merse înainte, până ce ajunse la o scară mare 
cu trepte de marmoră. Pe scara aceasta intră în poartă din 
palat, care rămăsese nedărâmată. 

Dar... ce-i aceasta? Făcăleţ se opri, şi inima începu 
să-i tremure. Şi cum nu i-ar fi tremurat la ceeace a văzut? 
De o parte şi de cealaltă a scării stăteau doi lei — nu lei fă- 
cuţi din marmoră sau din piatră, ci lei adevăraţi, lei vii şi 
înfricoşători la vedere. 

Mai făceau leii aceștia ceva de care s'ar fi speriat şi o- 
mul cel mai curajos de pe pământ. Anume, de câte ori res- 
pirau, scoteau pe ochi și pe nări făşii de flăcări. Erau flă- 
cări, care ardeau şi care luminau toată partea din prejur 
mai puternic decât ar fi luminat chiar soarele. Se poate, 
prin urmare, să nu te sperii şi să nu-ţi tremure inima? 

Făcăleţi se opri aşa dar, locului, neavând curajul să 

„se suie pe scară şi să treacă printre cele două dihănii. In- 
să, iată că s'a întâmplat ceva, care l-a scos din încurcătură. 
S'a întâmplat că leii, de îndată ce l-au văzut, s'au speriat 
aşe de tare, că au rupt-o la fugă, urlând groaznic. 

„Bine că am scăpat de ei!” îşi zise Făcăleţ, prinzând 
din nou curaj. Se sui voiniceşte pe scară şi intră în palat. 
Auzea el acum urlete şi răgete de alte dihănii, dar nici nu 
se sperie,nici nu se oprea să vadă de unde vin. De aseme- 
nea, amintindu-și bine tot ce îi spusese trântorul la despăr- 
tire, nu intră în nici una din sălile ce erau, înşirate de o 
parte şi de alta. 

Toate aceste săli erau mari, foarte bogat împodobite și 
uminate, ca și când sar fi pregătit vreo serbare. Făcăleţ 
msă ținea minte că trântorul îi spusese că dacă intră în 
reuna din săli, ușa sălii se va închide singură și el na 
a mai putea eși, de acolo. De aceea, se mulțumi să le pri- 
ească și merse drept înainte până în fund, unde dete de o 
oartă mare de fier, încuiată cu șapte lacăte. 

In fiecare lacăt era o cheie de aur. Făcăleţ încercă una 
upă alta toate cele şapte chei, însă, în zadar. Nu numai 
ă nu se deschidea vreun lacăt, ci cheile nu se mişcau mă- 
ar cât de cât. 

Făcăleţ nu mai ştia ce să facă, mai ales că nici nu era 
je gândit să po=. scoate poarta din ţânţâni. Nici o sută de 
»ameni ca el 2'=+ fi putut să o urnească din loc, atâta de 
mare și grea era poarta aceea. 

-Dar iată că își aduse aminte ce îi spusese trântorul. 
Strigă, aşa dar, cu glas tare: „Sunt Făcăleț!” In aceiaşi cli- 
pă, căzură cele șapte lacăte, căzură cele șapte chei de aur 
şi poarta se deschise toată. 

Poarta se deschise, iar privirilor lui Făcăleţ apăru 
un salon de un lux, de o bogăţie și de o frumuseţe, cum nu 


ar 


sa pomenit nici la palatele împăraților celor mai bogați și 
mai puternici. Să arătăm şi noi în puține cuvinte ceva din 
frumuseţile acestui salon. 

Drept în mijlocul salonului, era atârnat de tavan un 
candelabru cu 500 de lămpi de cristal, în care erau încru- 
state mii de pietre preţioase. Aceste pietre, prin strălucirea 
lor, luminau salonul ca şi ziua. Şi ce vie, dar mai ales ce 
plăcută era lumina lor! 

Sub candelabru, era o masă mare, făcută toată din fi, 
deşul cel mai curat, pe când cele zece picioare ale ei erau 
toate împodobite cu diamante şi rubinuri. De o parte şi de 
alta a uşii salonului erau două dulapuri de marmoră nea- 
gră şi pline cu farfurii, cu sticle, pahare, cuțite, linguri — 
toate de aur strălucitor. Mai vedea şi o mulţime de obiecte 
curioase aduse cine ştie de unde. 

In colţul din dreapta al salonului era patul—un pat așa 
cum n'o să ne fie dat să vedem vreodată în viaţă, iar drept 
în faţa patului o oglindă, făcută dintr'un metal lustruit, 
despre care nimeni n'ar fi putut spune ce este. Oglinda a- 
ceasta era mare câtrei oameni mari, puşi unul peste al- 
tul. | 

Dintre tot ce a văzut Făcăleţ în salon, oglinda îi atra- 
se mai mult curiozitatea şi băgarea de seamă. Se duse în 
faţa ei, zicându-și: „la să mă văd cum arăt după atâta 
drum ce am făcut!” Şi se privi în oglindă, dar ceeace văzu, 
îl umplu de mirare şi de uimire. 

(Va urma) 


POR EA ZICE AED REZ Pe IE TR EERO RE E CO EREI 


Haplea ne scrie: 
„Cei ce mă iubesc, 
prea oe: o citesc 
ar cine nu mă citeşte, 
E semn că nu mă iubeşte 


E 
i 

3 
; 
B 
4 


-i 


DE ZIUA DE NASTERE A 


N 
N 


N acea frumoasă zi de Duminică, drăguța noa- 
stră Doina s'a trezit mai de vreme ca de obiceiu. 
Era doar pentru dânsa şi pentru noi toţi, care o 
iubim așa de mult, una din zilele cele mai mari: 
era ziua ei de naştere. 

Doina se sculă din pat, râzând şi cântând, dar sus, pe 
cer, râdea și soarele, iar păsările cântau vesel în pomii din 
grădină. De sigur, cântau pentru Doina, felicitând-o în 
frumosul lor graiu că astăzi este ziua ei de naștere. 

Doina se spălă şi se îmbrăcă în grabă, dând fuga în 
sala de mâncare.Nu pentrucă îi era foame. In ziua aceea, 
Doina ar fi stat nemâncată până seara, însă ştia că în su- 
fragerie o aşteaptă cadourile pe care negreşit trebuia să le 
primească. 

Când intră în sufragerie, ne găsi acolo pe noi toți: pe 
mămica ei, pe tăticu, pe Tanti Lucreția, pe Moş Nae şi pe 
mine,care scriu aceste rânduri. După ce am sărutat-o, am 
îmbrăţișat-o şi i-am urat ani mulţi, mulţi, i-am spus să stea 
la masă și să-și bea cafeaua cu lapte. 

Insă Doina privea spre pachetele înşirate pe masă și 
nici nu se atingea de ceaşcă. „Nu vezi că se răceşte cafeaua 
cu lapte?” îi zise tăticul ei. Insă, în zadar: Doina nu-şi lua 
privirile dela pachete. 

„Hai să vedem mai întâiu ce este în pachetele ace- 
stea”, m'am aruncat eu în vorbă, văzând nerăbdarea ei. Şi 
i-am spus Doinei să le desfacă ea însăși. 

In cel dintâiu pachet erau cărţile „Lir și Tibişir” şi 
„Nouile pățănii ale lui Haplea”, dăruite de Moş Nae. Drept 
răsplată, Moş Nae căpătă un sărut din partea Doinei. 

In al doilea pachet era o păpușă — pentrucă am uitat 
să spun că drăguţa noastră Doina n'are decât şapte anişori 
— cei mulţi înainte. Păpuşa aceasta închidea şi deschidea 
ochii, era un cadou din partea mea. M'am ales şi eu din 
partea Doinei cu un sărut şi un compliment frumos. 

In pachetul al treilea erau înfăşurate două cutii. Una 
din cutii avea tot felul de obiecte de folos: foarfeci, un de- 
getar de argint, ace, mosorașe de aţă etc. Cutia a doua era 


DOINER 


6 


+ 


o cutie cu pensule şi culori de pictat. Aceste două cutii e-.5 
rau un cadou al tăticului Doinei. 

Dar de nimic nu se bucură mai mult Doina, decât de 
ceeace a găsit în pachetul al patrulea. In pachetul acesta 
— un pachet lung — era o umbrelă, o foarte frumoasă 
umbreluţă de soare. Doina bătu din palme de bucurie, a- 
lergă la mămică-sa, o îmbrăţișă şi zise: „Mămico, nu-i așa 
că tu mi-ai făcut cadou umbreluța? 

— Umbreluţa, îi răspunse râzând mamă-sa, ţi-a fost 
făcută cadou de Tanti Lucreția. Eu ţi-am cumpărat o ro- 
chiţă şi o pălărie”. 

Se înţelege că Tanti Lucreția a avut parte de mulţu- 
mirile, de sărutările şi de îmbrăţişările cele mai calde şi 
cele mai multe. 

„Dar se apropie ora să mergem la biserică, zise tăti- 
cul Doinei. Insă Doina se grăbi să întrebe: „Nu-i așa că 
am voe să iau şi umbreluța? 

— Dacă bei toată ceașca de cafea cu lapte şi dacă mă- 
nânci toată felia de pâine cu unt”, îi zise mămică-sa. 

Văzând că într'altfel nu se poate, Doina bău toat: 
ceașca de cafea cu lapte şi mâncă felia de pâine cu unt.” 
Dar când să pornim la biserică, Doina încercă în zadar să 
deschidă umbreluţa: nu știa cum se deschide. I-am des- 
chis-o eu și am pornit. 

Nu prea ardea soarele, aşa ca să fie nevoe să mergi 
cu umbrela deschisă, însă chiar de n'ar fi fost soare de loc, 
şi Doina tot deschisă ar fi ținut-o. Şi ce mândră era! Şi 
cum privea și la dreapta, şi la stânga și înaintea ei, ca să 
vadă dacă lumea îi admiră umbreluţa și mai ales că o văd 
prietenele ei. 


Drumul până la biserică era destul de lung, iar pe 
Doina o cam dureau mâinile, tot ținând umbrela sus și cât 
mai ridicată. Insă, putea să o doară cât de mult, că ea nu . 
s'ar fi îndurat să o lase jos şi să o închidă. Ba şi în biserică 
ar fi vrut să intre cu umbrela deschisă, dacă mămică-sa 
nu i-ar fi închis-o. Dar la eşirea din biserică, tot mămică- 
sa i-a deschis-o din nou, fiindcă Doina nu ştia nici cum se 
deschide, nici cum se închide. 

Insă, marea bucurie a Doinei a fost în după amiaza 
acelei zile de Duminică. Pentru după amiaza aceea, Doina 


(SIEU 


invitase, cu voia mămichii sale, pe mai multe din priete- 
nele ei, precum și pe verișorul ei Sandu. 

Au venit mai multe prietene: Tiţa, Lilly, Dida şi altele 
pe ale căror nume le-am cam uitat. S'au plimbat, s'au ju- 
cat prin grădină de unde, cu voia părinţilor Doinei, au cu- 
les flori, cu care au făcut mai multe cununi: o cunună mai 
mare și mai frumoasă pentru Doina și alte cununi mai 
mici pentru ele. 

I-au pus Doinei cununa pe cap, iar după aceea Lilly şi 
Sandu au ridicat-o pe sus, plimbând-o prin grădină şi cân- 
tând: „Mulţi ani trăiască! Mulţi ani trăiască!” 

Doina era veselă și mulțumită, dar mai veselă şi mai 
mulțumită decât orişice, era că poate să arate invitaţilor 
frumoasa ei umbreluță de soare. „Aţi mai văzut o umbre- 
luță ca aceasta? Nu-i așa, că nu se mai găseşte alta mai 
frumoasă?” Aşa întreba ea mereu pe prietenele sale, iar a- 
„cestea o lăudau şi se rugau de Doina să le dea şi lor ca să 
o ţină şi să se mai plimbe și ele câte puţin cu umbreluţa. 

Ziua sar fi sfârşit de minune, dacă nebunaticul acela 
de Sandu n'ar fi făcut una cam boacănă. In adevăr, pe 
când Doina arăta umbrela și o lăuda, ce gând să-i treacă 
prin capul lui Sandu? er i a 

Văzu jos furtunul de stropit florile din grădină și lu- 
ându-l în mâini, zise: „Ia să vedem, trece apa prin umbre- 


Cel mai mic Cowboy aruncând lațul 


‘ 


lă?” Şi nici una, nici două, îndreptă furtunul spre umbre- 
aţa pe care Doina o ținea deschisă, 

„Astâmpără-te, Sandule! Lasă jos furtunul, Sandule!” 
îi strigă Doina, căreia i-au dat lacrimile, văzând cum i se 
udă frumoasa umbrelă. Insă Sandu n'auzea de urechia a- 
ceea. Din potrivă. Cu cât Doina striga mai tare, cu atâta el 
căuta să stropească şi să ude mai rău umbrela. Şi nu se lă- 
să, până ce nu văzu pe Doina plângând în şiroaie de la- 
crimi și zicând: „Mi-ai stricat umbreluţa! Mi-ai stricat um- 
breluţa !”. 

Plânsetele şi țipetele Doinei fură auzite în casă, iar 
mămica Doinei eşi să vadă ce s'a întâmplat. „Sandu mi-a 
udat umbreluţa şi mi-a stricat-o!” zise Doina, plângând și 
mai tare şi alergând la mămică-sa. 

La rândul său, Sandu, care se căise de fapta sa, plecă 
în jos capul şi zise rușinat: „Am să mă rog de tăticu să-i 
cumpere alta la fel”. 

Insă mama Doinei văzu că umbrela nu s'a stricat, fi- 
indcă fusese stropită cu apă. De aceea, căută să potolească 
mai întâiu pe Doina: „Nu s'a stricat de loc, îi zise ea. Ai să 
vezi, după ce se usucă, stând puţin la soare, că va fi iarăşi 
cum a fost mai înainte de a fi stropită”. 

Şi adevărul este că, după ce a stat vreo jumătate de 
oră la soare şi s'a uscat, nu se vedea pe ea nici o urmă de 
apă. Atunci i-a trecut şi Doinei supărarea. l-a întins lui 
Sandu mâna şi i-a zis, zâmbindu-i: „Sandule, nu mai sunt 
supărată pe tine. Nu-i așa, că nici tu nu eşti supărat pe 
mine ?”. 

Dar s'au împăcat și mai bine și și-au căpătat cu toţii 
din nou veselia, când mama Doinei i-a chemat să vie în 
casă şi să mai guste din tortul şi din prăjiturile ce făcuse 
anume pentru ziua Doinei. „Au gustat” așa de puţin, că 
din tort din prăjituri n'a mai rămas măcar o firimă. 


MARIA SOREL 


Cereţi la librării 


„Nouile păţănii ale lui Haplea’ 


de MOȘ NAE 


„„Nouile păţanii ale lui Hoplea” este o carte 

a cărei citire trezeşte râs şi veselie dela înce- 
put până la sfârşit. 
* In această carte, care este de format mare 
şi cu toate paginile împodobite cu numeroase 
desene, „Moş Nae” a strâns tot ce a scris el mai 
frumos despre Speo şi nenumărate păţanii 
şi aventuri ale lui Haplea. 

Din câte cărți a scris Moş Nae despre Ha- 
plea, „Nouile păţanii ale lui Haplea” este, fără 
îndoială, cea mai frumoasă şi mai reuşită. 

Moş Nae nu putea face cititorilor săi o sur- 
priză mai plăcută de Paşti, decât scoțând pen- 
tru dânşii „Vouile păţanii ale lui Haplea”. 

Cartea va avea, desigur multă cutare. De 
aceea, sfătuim pe cititori să se grăbească a o 
cumpăra. 

De vânzare la toate librăriiie. Preţul unui 
volum lei 60. 


SROAZNICA == 
FAPTA ^A UNUI UNCH 


Doi copii omorâţi în închisoarea „Turnul“ dela Londra 


Victeanul şi răul duce Richcerd 


| 
E i 
SA 


URISE un rege al Angliei, Numele acestui rege 

era Eduard al IV-lea, lăsând trei copii: doi băeţi 

şi o fată. Potrivit legii, tronul se cuvenea băiatu- 

lui mai mare — prințului Eduard, care la moar- 

tea tatălui să nu era la Londra, ci locuia cu un 
unchiu al său — lordul Rivers, un om foarte bun — într'un 
castel din provincia numită „Țara Galilor” de la Sudul An- 
gliei. 

Mamă-sa însă, care locuia la Londra cu al doilea prinţ 
şi cu mica prinţesă, trimise oameni să cheme pe prințul 
Eduard, ca să vină la Londra unde trebuia să fie încoronat 
ca rege. 


Insă, un alt unchiu al prinţului Eduard şi anume Ri- 
chard, ducele de Glucester, îşi pusese în gând să devie el 
cege, îndepărtând pe nepotul său. Precum se va vedea din 
cele ce urmează, Richard acesta era un om de o răutate 
fără seamăn.. Ştia însă să se prefacă aşa de bine, adică era 
atâta de făţarnic, încât toţi câţi nu-l cunoşteau de aproa- 
pe, credeau despre dânsul că este foarte cum se cade și 
mai ales că ţinea mult la nepotul său Eduard. 

Prinţul Eduard era printre cei ce-l cunoşteau; de a- 
ceea, se ferea și se temea de dânsul. 

Și iată că prinţul Eduard, însoţit de bunul său unchiu 
lordul Rivers și de lordul Grey, un alt nobil, care îi era de 
asemenea foarte devotat, porni să meargă la Londra, pen- 
tru a fi încoronat ca rege al Angliei. Dar pe drum aflară 
că și ducele Richard pornise întru întâmpinarea prințului 
Eduard şi că se găseşte la mică depărtare de drumul lor. 
Atunci lordul Rivers și lordul Grey merseră să-l salute, spu- 
nând că aşa se cuvine să se poarte cu un unchiu al regelui 
— adică al prințului Eduard. 

Merseră, însă nu se mai întoarseră. In adevăr, Ri- 
chard știa că nu va putea pune mâna pe tron câtă vfeme 
prinţul Eduard este înconjurat și apărat de oameni devo- 
taţi. De aceea, Richard hotărise în răutatea inimei sale să 
se scape mai întâi de oamenii aceștia. 


Şi așa, când sr re Rivers — acesta era unchiu după 
mamă al prinţului Eduard — și lordul Grey merseră să-l 
salute, Richard porunci soldaţilor săi să-i arseteze și îi în- 
chise într'un castel, unde, scurtă vreme după aceea, le tăie 
la amândoi capul. 


Pe când cei doi lorzi erau duși să fie închiși, răul şi 
fățarnicul duce Richard merse întru întâmpinarea nepotu- 
lui său Eduard și prefăcându-se că este nespus de bucuros 
că-l vede şi că are cinstea să salute în el pe „noul rege al 
Angliei”, spuse că vrea să-l însoţească la Londra şi să ia 
parte la serbările încoronării. Adevărul este însă că el a- 


de N. Batzaria 
+ MEIER 35300 ta acneea 


vea cu totul alte gânduri şi că aceste gânduri numai bune 
nu erau. 

lată, intrară în orașul Londra. Locuitorii Londrei erau 
foarte bucuroşi să aibă ca rege pe tânărul Eduard. Ii eşiră 
cu toţii întru întâmpinare, umplând străzile orașului. 

Alături de Eduard, călărea ducele Richard, care, cu 
pălăria în mână, striga mereu poporului: „Salutaţi pe re- 
gele vostru! Salutaţi pe regele vostru !” Lumea, care îl ve- 
dea că se poartă în felul acesta, își închipuia că este şi el 
bucuros și că ţine foarte mult la nepotul său Eduard, care 
urma să fie încoronat ca rege. 

Insă, adevăratele sale gânduri au început să iasă re- 
pede la iveală. Aşa, până la ziua încoronării se hotăriîse ca 
Eduard să locuiască la palatul Episcopului de la Londra. 
Dar ducele Richard se împotrivi, spunând că Eduard n'ar 
fi în siguranţă la palatul acela şi că este mai bine să stea 
într'una din încăperile din „Turnul” Londrei. „Turnul era 
însă o vestită închisoare din care, odată ce ai intrat acolo, 
nu prea era nădejde de eşire. 


Ceeace, precum vom vedea, s'a întâmplat şi cu neno- 
rocitul Eduard. 

In loc de a fi pe tron şi de a locui într'un palat regal, 
era ţinut închis în „Turn” şi supraveghiat de aproape de 
oamenii în slujba ducelui Richard. 

Ducele Richard se puse acum pe lucru, ca să-și pregă- 
tească drumul, care ducea la tron. Mai întâiu, prinse, în- 
chise şi omori pe nobilii, despre care ştia că țin cu Eduard. 
Apoi, trimise oameni, care au ridicat cu sila pe al doilea 
frate al lui Eduard, ducându-l şi pe el la închisoarea 
„Turnul”. 

Insă poporul Londrei ţinea ca Eduard, şi nu altul, să 
fie rege. j 

Ducele Richard întrebuință, pentru a câștiga simpa- 
tia locuitorilor Londrei, altfel de mijloace, adică mijloace 
necinstite. Cu bani, înduplecă pe un preot și pe un nobil 
să meargă în mijlocul poporului şi să ţie predici şi cuvân- 
tări în care să spună că nu e bine ca un copil, cum era E- 
duard, să fie rege şi că regele cel mai nimerit un este altul 
decât ducele Richard. 


Ducele Richaru spunând poporului: ,Satutafi 
pe regele vostru!" 


OREN 


= t pDA ayi 3 
Prințul Eduard şi fratele său în închisoarea , Turnu" 


In predicele şi cuvântările ținute, preotul şi nobilul, 
despre care am pomenit, spuneau și o mulțime de min- 
ciuni pe seama lui Eduard, zicând că e lipsit de inteligen- 
tă, că ar fi rău și pornit spre fapte de cruzime și alte nea- 
devăruri de genul acesta. 

Locuitorii Londrei au început să creadă ceeace li se 
spunea, aşa că au început să zică despre ducele Richard 
că ar fi un rege foarte bun. 

La rândul său, vicleanul duce Richard se arăta popo- 
rului, îmbrăcat ca un rege, și făcea mereu daruri în bani, 
iar cu banii aceștia a câștigat şi mai mult sufletul mul- 
țimei. 

Ba într'una din zile, oameni aleşi de poporul din Lon- 
dra merseră la el şi îi propuseră să fie rege. Insă Richard, 
care nu socoti încă momentul potrivit, se prefăcu că nu 
primește, zicând că nu vrea să ia coroana de rege de pe 
capul „iubitului” său nepot Eduard. De altfel, atât despre 
Eduard, cât şi despre fratele mai mic al acestuia, el nu 
spuse că îi închisese în „Lurn”, ci că i-a pus să locuiască 
puţin timp, fiindcă acolo ar fi în siguranţă. 

In timpul acesta însă, el continua să se arate poporu- 
lui, să-i împartă bani şi să-i dea tot felul de serbări și pe- 
treceri la care lua și el parte. Cu astfel de mijloace, Ri- 
chard câştigă zi cu zi simpatia şi încrederea poporului din 
Londra. 

In sfârşit, în ziua în care crezu că nu mai are de ce se 
teme, îşi dete pe faţă gândul adevărat, făcând să fie ales şi 
încoronat ca rege al Angliei. 

După ce sa văzut pe tron şi după ce a văzut că la 
Londra nu-l ameninţă nici o primejdie, Richard a pornit 
într'o călătorie lungă prin Anglia. Ținea să fie cunoscut de 
întreg poporul englez şi primit peste tot cu cinstea ce i se 
cuvine unui rege. : 

Pe când se găsea în călătoria aceasta, Richard puse la 
cale şi săvârși fapta cea mai mișelească şi mai grozavă, ca- 
re va rămânea ca o pată neștearsă pe amintirea lui. Anu- 
me, în timpul acelei călătorii hotări el uciderea lui Eduard 
şi a fratelui acestuia. 

Așa, printr'un om al său de încredere, trimise lui Sir 
Robert care era guvernator sau comandant al „Turnului” 


o scrisoare cerându-i să ucidă pe cei doi prinți şi promi- 
țându-i în schimb o răsplată foarte mare. Dar Sir Robert 
era un om bun la suflet, așa că nu primi să săvârșească o 
astfel de ticăloșie. 

Richard însă nu se lepădă de gândul său. Ştia că atâta 
vreme cât cei doi prinți sunt în viaţă, el nu poate fi sigur 
că va rămânea pe tron. Se aștepta ca într'una din zile po- 
porul englez să se răscoale, să-l dea jos de pe tron şi în lo- 
cul lui să pună pe Eduard, care trebuia să fie adevăratul 
rege. 

Găsi așa dar, pe un nobil. care pentru bani, consimţi 
să facă tot ce i sar cere. Acestui nobil, Richard îi dete o 
scrisoare către Sir Robert, căruia i se poruncea ca pentru 
o zi şi o noapte să predea omului trimis de rege comanda 
„Lurnului”. 

Sir Robert, deși bănuia pricina pentru care este înde- 
părtat mavu încotro și trebui să se supună. 


Oameni: lui Richard merg să ucidă pe cei doi prinți 


Atunci omul regelui — numele acestui păcătos este 
Sir James Tyrrel — tocmi doi criminali de rând, şi merse 
cu ei noaptea la „Turn”. Cei doi criminali intrară în odaia 
în care dormea Eduard şi fratele său, le traseră pernele de 
sub cap şi le puseră pe feţele celor doi prinți, ţinându-le 
așa, până ce bieţii prinți, nemai putând respira, şi-au dat 
sufletul şi au murit. 

Trupurile lor fără viaţă au fost înmormântate în a- 
ceiași noapte într'un loc ascuns dela „Turn”. Nici până as- 
tăzi nu sa aflat locul acela. 


N. BATZARIA 


Inmormânta' eu celor doi prinț omorâţi 


O poveste cu multe peripeții Localizare de Moș Nae 


3) Ce păţeşte Martinică la lepurilă 


4 ui Puky“al nostru — nu lui Puky din pădure 
— i-au plăcut cele două poveşti cu Martinică. De 
aceea, îmi tot dă zor să-i spun şi altele „Insă, îmi 
zise el, să fie tot cu Martinică din pădure şi cu 
Puky din pădure”. 

Nu e lesne să nu-i faci lui Puky pe plac, mai ales că este 
atâta de drăguţ şi te roagă aşa de frumos. Dar i-am zis: „Am 
să-ţi spun, dar lasă-mă să mă gândesc puţin. 

— Aşa cum se gândea Martinică? mă întrebă Puky. 
dea Aşa cum se gândea Martinică”, i-am răspuns eu zâm- 

ind. 

Şi aşa, după ce m'am gândit puţin, i-am spus povestea ce 
urmează: 


Intr'o dimineaţă, Martinică se sculă din pat foarte vesel. De bucurie că a făcut un cântec nou şi că l-a făcut numai 
Se vede treaba, visase ceva frumos şi plăcut. Se sculă, se el, Martinică începu să sară prin odaie şi să zică: Hop, hop, 
spălă şi apoi se apucă să facă gimnastică. Hop, hop!” Apoi se răsgândi şi îşi zise iarăşi: „Stai, stai, să 

„Făcea Martinică gimnastică? mă întrebă Puky mirat. nu uit cântecul cel nou, cântecul făcut de mine! Cum este- 

— Da, i-am răspuns eu, Martinică făcea gimnastică în acest cântec?" se întrebă singur Martinică. 
toate dimineţile, pentrucă Martinică acesta era un urs bine Stătu să se gândească, fiindcă începuse să-l cam uite, după 
crescut. aceea strigă bucuros: „Nu l-am uitat! Nu l-am uitat!” 

Se apucă deci să facă gimnastică şi chiar în faţa oglinzii- Şi se porni să-l cânte. 

Şedea în cele două lăbuţe dindărăt, ridica sus, cât mai sus „Dar cum era cântecul? mă întrebă Puky. 
cele două lăbuţe de dinainte, apoi, întinzându-le cât putea — lată cum era: 

mai mult, le pleca în jos încet. Le pleca şi se silea să atingă -< 

cu ele vârful labelor dindărăt — bine înțeles, fără să cadă şi Trala-la, bum, bum, bum! 

să se rostogolească. Aşa, cum fac gimnastică şi copiii şi oa- Trala-la, plec la drum! 
menii mari. Plec la drum chiar acum! 

Martinică însă, fiindcă era foarte vesel în dimineaţa aceea, Trala-la şi bum, bum, bum!” 


nu făcea gimnastică în tăcere, ci cânta, cânta mereu. 

Deodată,. se opri şi din făcut gimnastică şi din cântat. Se 
opri şi îşi zise, vorbindu-şi tare singur: „Dar ceeace cânt eu 
acum, este un cântec nou. Cine a făcut cântecul acesta? — 
Eu! — Cine sunt eu? — Fu sunt Martinică”. 


Martinică îl cântă de vreo zece ori, ca să nu-l uite, apoi, 
după ce îşi luă gustarea, porni să se mai plimbe prin pădure. 

Se plimba, cântându-şi mereu cântecul, care i se părea că 
este cel mai frumos cântec ce s'a cântat vreodată în neamul 
urşilor. z 

Dar tot plimbându-se şi cântând, ajunse la un loc, unde se ~ 
făcea o mică deschizătură în pământ. Martinică se opri şi îşi 
zise: „Aici e o gaură, dar dacă e o gaură, este semn că pe 
aicea se merge la cineva. Dar cine este acest cineva, la care 
se merge?” 

Şi Martinică stătu să se gândească. Se gândi, se gândi, 
apoi, sări în sus şi strigă: „Ştiu! Ştiu! Aci şade prietenul 
meu lepurilă! lar dacă şade prietenul meu lepurilă, e semn 
că la el sunt atâtea bunătăţi de mâncat. lar dacă sunt bună- 
tăți de mâncat, trebue să le mănânc eu!” 

Incântat că aflase atâtea lucruri, Martinică, după ce mai 
cântă o dată noul său cântec „Trala-la, bum, bum, bum!” 
băgă capul în deschizătura din pământ şi strigă tare: „Este 
cineva aicea? 


— Aici nu e nimeni!” se auzi o voce dinlăuntru. 

Martinică întrebă încă odată, strigând şi mai tare: „Este 
cineva aicea? 

— Ţi-am spus că aicea nu e nimeni. Şi nu e nevoe să strigi 
aşa de tare, că nu sunt surd”, i se răspunse iarăşi dinlăuntru. 

Martinică scoase capul afară şi căzu din nou pe gânduri. 
„Trebue să fie cineva, îşi zicea el, că dacă nu este cineva, 
cum era să spună că nu e nimeni. Aşa dar, nimeni este cine- 
va, iar acest cineva trebue să fie prietenul meu lepurilă”. 

După ce îşi spuse acestea, Martinică băgă pentru a doua 
oară capul în gaură şi strigă: „Nu este aicea lepurilă?” 

— Nu, lepurilă nu este aicea, se auzi răspunsul. lepurilă 
s'a dus la prietenul său Martinică. 

— Dar prietenul său sunt eu! zise bucuros Martinică. 

— Cine este acest eu? 

— Eu, Martinică!” 

Insă vocea din pământ întrebă din nou: „Eşti sigur că tu 
eşti Martinică? 

— Stai să mă gândesc puţin!” Martinică se gândi puţin, 
apoi răspunse: „Da, sunt sigur că eu sunt eu şi că eu sunt 
Martinică. 


— Dacă-i aşa, poftim înlăuntru, pentrucă şi eu sunt sigur” 


că sunt eu şi că eu sunt lepurilă”. 

Insă deschizătura în pământ, care ţinea loc de poartă de 
intrare la locuinţa lui lepurilă, era mică şi îngustă, aşa că 
Martinică abia a putut să se strecoare. „Uf! dar dece nu faci 
'o poartă mai mare şi mai înaltă? zise el, după ce intră. Mi-am 
strivit toate oasele”. 

lepurilă însă îi întinse lăbuţa de dinainte, îi zise „bine ai 
venit!” şi se sărută cu el în bot. Apoi, îl întrebă: „Cu ce pot 
să te ospătez, iubitul meu prieten Martinică? 

— Cu tot ce ai mai bun, se grăbi să răspundă Martinică, 
adăugând: Trala-la, bum, bum, bum!” 

lepurilă, care era un gospodar bun, scoase din dulap o 
bucată de pâine, unt şi miere”. Ce doreşti, îl întrebă el, să 
pun pe pâine: unt sau miere? 

— Şi unt şi miere!” răspunse numai 
Martinică. 

lepurilă îi făcu pe plac, apoi îl mai ospătă cu morcovi, cu 
cartofi, cu foi de varză, cu şuncă afumată şi cu alte bună- 
tăţi. Martinică mâncă, mâncă şi se îndopă, cu toate că nu ve- 
nise flămând de acasă. După ce văzu că nu mai este nimic de 
păpat, îi zise lui lepurilă: „Acum merg să mă mai plimb prin 
pădure şi să cânt cântecul meu cel nou, ca să nu-l uit. La 
revedere, dragă lepurilă! 

— Pa, dragă Martinică”! Işi strânseră unul altuia lăbuţele 
şi se sărutară pe bot. 

Martinică vru să iasă tot pe unde venise. Dar se umflase 
de atâta mâncare, aşa că nu mai era chip să poată trece prin 
„poarta” locuinţei lui lepurilă. Adică, putu să scoată el afară 
capul şi labele de dinainte, dar atât! Rămase, prin urmare, 
pe jumătate afară şi pe jumătate înlăuntru. 


decât lacomul de 


w 
(A 


ta 


„Ajutor! strigă el lui lepurilă. Ajutor, că nu pot eşi afară 
şi nu mai pot intra nici înlăuntru”. 

lepurilă îl împinse dela spate, însă în zadar: Martinică 
par'că era lipit. „Aşteaptă puţin, îi zise lepurilă, să încerc să 
te trag de afară.” Şi lepurilă eşi dela locuinţa sa pe o portiță 
din dos. 

Eşi, cu lăbuţele îl apucă pe Martinică de cap şi începu să-l 
tragă. Trăgea lepurilă de zor, dar Martinică tot nemişcat ră- 
mânea, „Vezi, îi zise el, ce păţeşti, când eşti lacom şi mănânci 
prea mult? 

— Vezi, îi întoarse Martinică vorba, ce păţesc, când nu 
faci o poartă mai mare şi mai largă?” 

Insă, ce era acum de făcut? Tot lui Martinică îi veni un 
gând bun. 

„Mergi, îi zise el lui lepurilă, şi roagă să vie aici priete- 
nul meu Puky. 

— Puky e şi prietenul meu”, îi răspunse lepurilă. Şi dete 
fuga să cheme şi să-l aducă pe Puky. 

„Pe mine? mă întrebă Puky, care asculta ce-i povesteam. 

— Nu pe tine, ci pe Puky din pădure; i-am răspuns eu. 

Şi aşa, lepurilă a dat fuga şi s'a întors numai decât cu 
Puky. „Ajutor, iubitul meu Puky! îi strigă Martinică. Sca- 
pă-mă, scoate-mă de aici!” 

Puky îl apucă de labe şi-l trase cu toată puterea, dar n'a 
fost chip să-l scoată. De aceea, îi zise: „„Martinică dragă, 
până nu slăbeşti şi nu te mai subţiezi, nu e chip să eşi de 
aici. 

— Şi cât trebue să stau aşa, ca să slăbesc şi să mă mai 
subţiez? îl întrebă Martinică speriat şi plângând de mâhnire. 

— Aşa, vreo zece zile, îi răspunse Puky. Insă, nu te las sin- 
gur şi nici nu te las să te plictiseşti. Am să viu cu cărţile 
lui Moş Nae. Am să viu cu romanul „Lir şi Tibişir” şi cu 
Nouile pățanii ale lui Haplea” şi-am să ţi le citesc, ca să te 
distrezi”. 

Puky făcu aşa precum zise. lar după zece zile, el îl apucă 
pe Martinică de labe, pe Puky îl apucă de spate lepurilă, de 
lepurilă se prinseră alţi iepuri. Traseră, traseră cu toţii, până 
ce, în sfârşit, Martinică fu scos afară. 

(Va urma) 


> A a 


Cătelusul meu Pussi 


Dragi copii, vreau să ştiţi cu toţii că astăzi este ziua că- 
țeluşului meu Pussi. Dar trebue să vă destăinuesc ceva: că 
numai coada este a mea. O să mă întrebaţi „dece'-? Da, pen- 
trucă să ştiţi că suntem trei fraţi eu, Lulu şi Lia-Rose. Având 
fiecare în puşculiţa sa o sută de lei, ne-am gândit să ne cum- 
părăm un cățeluş mic şi frumos. Zis şi făcut: l-am cum- 
părat, l-am crescut şi astăzi împlineşte un an. 

Pentrucă îl iubim, ne-am gândit să-i sărbătorim ziua şi 
astfel ne-am sculat în zorii zilei şi ne-am pus pe lucru. 

Nu ştiu dacă veţi vrea să mă credeţi că facem chiar şi 
cozonaci, dar numai din nisip şi var. Eu am luat nisipul şi 
l-am pus în forme. Lia-Rose fiind foarte harnică, a bătut va- 
rul — adică frişca — le-am uns şi astfel pregătite, am invi- 
tat nişte copii. 

L-am adus şi pe Pussi, care crezând că tortele sunt de 
mâncare, a sărit să le mănânce. 

Sfârşitul cred că îl bănuiţi: Pussi — cu toate că el era 
sărbătoritul — s'a ales cu o bătae dela Li-a Rosé, iar eu dela 
mama. Cât despre Lulu, el a scăpat pentrucă a fugit. 

De atunci, ne-am propus că în viitor să nu mai sărbăto- 
rim ziua lui Pussi cel poznaş. 

ADY B. 


AVENTUR 


ți auzit fără îndoială toți de frumosul oraş din 

Italia ale cărui case sunt clădite în apa mării, 

pe niște stâlpi puternici care le susțin şi al că- 

rui nume e Veneția. Acolo, în loc de străzi, va- 

lurile mării se ’ncrețesc şi se alungă, bărci svel- 
te lunecă pe luciul apei ducând pietonii. Comunicaţia în- 
tre case se face prin niște poduri care trec peste 'stradă 
legând etajele unele de altele. 

Dar nu despre Veneția vreau să vă vorbesc, despre 
Veneţia aceea pe care o găsiți poate şi în cărțile de geo- 
grafie. Vreau să vă povestesc o poveste pe care mi-a spu- 
s-o un val, astăvară la mare, întrun amurg frumos, dar 
puțin cam tris: cerul cu toate că nue era înorat, era vine- 
țiu şi gânditor par'că s'ar fi temut de apropierea nopții. 

Voiu încerca să transcriu povestea așa cum am auzit-o. 

Intâmplarea ce mi-a fost povestită, s'a petrecut noap- 
tea târziu. Veneţia dormea. Dormeau oamenii în case 
dela bătrânii trudiţi până la copiii rumeni care surâdeau 
prin vis — zidurile caselor dormeau obosite de viaţa lor 
lungă bătută de vânturi și roasă de apă. Gol cum era şi a- 
dormit, luminat numai de lumina albă a lunii, care aci 
punea plăci de argint pe apă, aci făcea mai întunecos şi 
mai plin de mister un colţ de casă, oraşul părea un înfri- 
coșător uriaş ieșit din mare numai pentru o noapte, pen- 
truca mâine să dispară iar în adâncimi. Din când în când 
câte o barcă cu lampion mic albăstriu mai venea din su- 
sul apei. Când se apropia, îi auzeai pleoscăitul scurt al 
lopeţilor sau câte un cântec italian îngânat încet, încet, ca 
să nu se deștepte apele, zidurile și oamenii. 

Dar apele nu dormeau. Nimeni nu știa, afară doar de 
câte un zid trezit cine știe cum dintr'un vis urit, — ni- 
meni afară de el nu ştia ce făceau apele noaptea. 

Când valurile se loveau de vechile ziduri, oamenii 
spuneau că fac sgomot, nimeni însă nu știa că apele vor- 


12 


/ 


besc. lar noaptea când tot oraşul era cufundat în somn, 
marea pălăvrăgea încontinuu şi râdea voioasă, veghiată 
de stelele mici ale cerului, care şi ele acolo sus țineau sfat 
în limba lor. Doar înspre zi, când cerul se decolora şi ste- 
lele scăpătau, valurile iar începeau să murmure surd — 
şi aşa o duceau toată ziua, până când noaptea venea iar. 

In seara asta, valurile forfoteau mai neliniștite ca ori- 
când... De sus din cer, Dumnezeu uitându-se la pământ, 
a observat cum la marginea unei mări, apa se "'ncreţeşte 
mărunt şi tremură, aşa cum nu mai făcea nici o altă apă 
de pe pământ. Curios, Dumnezeu a trimis un înger ca să 
vadă ce vrea apa mării de se scutură aşa. 

— Spune-i lui Dumnezeu, a spus apa mării în limba 
ei pe care îngerul o înțelegea — că sunt tristă pentrucă 
a fost nedrept. Dumnezeu a plămădit oamenii din pământ 
şi le-a dat viață. Astfel pământul a început să trăiască. 
In schimb, noi apele am fost sortite să rămânem deapururi 
moarte. 

— Dar nu sunteţi moarte!! — s'a supărat îngerul, ne- 
socotite ce sunteţi!! Oamenii trăesc în suferințe şi muncă 
zadarnică şi curând iar se transformă în pământ, în iarbă, 
în flori, în timp ce voi, pentrucă nu vaţi născut niciodată 
oameni, trăiţi veşnic, aşa cum trăește Dumnezeu... După 
aceste cuvinte, îngerul se hotărâ să-şi ia zborul. Dar va- 
lurile disperate, s'au ridicat aşa de sus, că erau gata să-i 
ude vârful aripilor de fulgi albi și mătăsoși. ţ 

— Mai stai, a spus iar apa mării. Roagă-l pe Dumne- 
zeu să ne facă oameni. O singură noapte doar. Orice sar 
întâmpla după aceea — chiar de ar fi să suferim şi să 
murim așa cum mor oamenii. O, un om plămădit din apă, 
ar fi mult mai frumos decât un om plămădit din pământ. 
Ingere, roagă-l pe Dumnezeu să ne facă oameni... 

Gemea “atât de trist apa mării, în ruga ei fierbinte, 
că îngerului i s'a făcut milă. Cu un fâlfâit de aripi ce au 
străbătut liniştea nopţii ca zborul unei paseri mari, înge- 
rul s'a întors la Dumnezeu. 

—- Doamne, îngenunchie îngerul, începând să vor- 
bească. 

— Lasă, nu-i nevoe să mai spui nimic, am auzit, îi 
tăie vorba Dumnezeu. (După ce îngerul a fost trimis pe 
pământ, Dumnezeu voia să citească, înainte de a se culca, 
în cartea lui scrisă cu lumină de soare, dar n'a putut, pen- 
trucă o stea mică şi obrasnică i-a furat ochelarii fiind cu- 
rioasă cum se vede pe pământ cu ei. Atunci, Dumnezeu, ne- 
văzut, a coborât şi el lângă înger și a ascultat ce vorbise 
apa mării). Să li se facă voia. 

A fost deajuns ca Dumnezeu să rostească aceste cu- 
vinte, pentruca valurile mării să înceapă să se svârcoleas- 
că dureros, să se "'nalțe şi să se sfărime în spumă albă și 
strălucitoare. Apoi spuma albă sa strîns în cercuri, care 
au început să se învârtească repede-repede, până din fie- 
care a ieşit câte o formă omenească... Formele creşteau 
văzând cu ochii, într'o clipă toate străzile Veneţiei erau 
pline de făpturi minunate. Avea dreptate apa mării: nu 
se puteau compara oamenii pe care i-a dat pământul cu 
oamenii cari i-a dat ea. : 

Prinţişori şi domniţe de toată frumuseţea, lunecau pe 
ea ţinându-se de mână, fără să se cufunde. Toţi prinţişo- 
rii şi toate domniţele aveau ochii albaștri aşa cum era apa 
mării și părul auriu cum erau razele lunii când se scăldau 
în ea. Pielea lor era roză şi fină ca foiţa de ţigară — și 
din corpul lor ieşea o lumină dulce cum sunt aureolele din 
jurul capului sfinților. Minunate mărgăritare atârnau la 
gâtul subţire şi fin al domniţelor, iar pe cap purtau diade- 
me din pietre rare și din fire de aur pe care le aduceau 
peştii din drumurile lor lungi de pe ape. 

In larg la marginea Veneţiei, luna și stelele s'au gră- 
bit să ridice un palat minunat, aşa cum sunt palatele oa- 
menilor, dar mult mai frumoase. De tavanul sălilor s'au 


AA PININEAȚA 


atârnat lampioane în multe culori — şi în fiecare lampion 
“a ascuns o stea care lumina dulce încăperea, cu o lumi- 
nă care par'că mângâia: 

Unele dintre valurile devenite prinți şi prințese se cu- 
noșteau, pentrucă fuseseră alături, altele atunci se întâl- 
neau pentru întâia dată. Se formau grupuri, grupuri, după 
cum se cunoșteau de mai înainte. 

Mica prinţesă Dona-Mac era nespus de frumoasă în 
pelerina ei de culoarea mării, tivită cu solzi de aur. Incă 
înainte de a ajunge în palatul din raze de lună și de stele, 
a fost ajunsă din urmă de prinţul Val-Frumos care, co- 
chet din cale afară, a întârziat ca să se mai uite încă odată 
în oglindă. 

— Dona-Mac, lasă-mă să vin lângă tine, a rugat-o prin- 
țul Val-Frumos cu voce melodioasă. 

Dona-Mac l-a privit peste umăr şi i-a răspuns aspru: 

— Nu te cunosc și nu vreau să fiu văzută în societa- 
tea cine ştie cui. 

Prinţul Val-Frumos începu să râdă tare vesel: 

— Cum, Dona-Mac, dar zeci de ani, mii de ani am fost 
alături. Eu sunt valul care eram lângă tine, frumoasă 
Dona-Mac. Atâta vreme nu. mi-ai zis nimic — și tocmai 
acum mă respingi? 

Prinţul Val-Frumos minţea, dar Dona-Mac n'avea de 
unde să ştie. Valul de lângă ea se transformase acum în- 
trun voinic chipeș dar încruntat, cu ochii de-un albastru 
închis aproape negru din care scăpărau fulgere de mânie. 
Era cel mai posomorit din toată adunarea. Il chiema Val- 
Rău și o urmărea pe Dona-Mac. El nu s'a mai uitat în oglin- 
dă și hainele lui, tot așa de frumoase ca și ale celorlalţi, 
îl îmbrăcau neglijent. Timid, Val-Rău o urmărea pe Do- 
na-Mac fără să îndrăznească să-i vorbească. Doar când 
l-a auzit pe Val-Frumos minţind, Val-Rău sa apropiat 
şi el. 

— Dona-Mac, iartă-mă că îndrăznesc să-ţi spun câteva 
„cuvinte: Val-Frumos nu spune adevărul, pentru că eu am 
fost lângă tine atâtea mii de ani. Dona-Mac întoarse spe- 
riată căpșorul blond spre Val-Rău. Val-Frumos era mai 
frumos decât Val-Rău — și desigur Val-Frumos era cel ce 
spusese adevărul, gândi capul mic cu păr inelat al Donei- 
Mac. Şi întoarse spatele lui Val-Rău, luând gingaș braţul 
pe care i-l întindea Val-Frumos. Astfel au intrat în sala 
de val. 

Acolo, — ce surpriză! Peştii mării au fost transformați 
și ei în oameni — și îmbrăcaţi în fracuri albastre, formau 


grupuri de oameni muzicanți, ascunși în colţurile marilor 
săli de dans. Uriaşe caracatiţe marine, transformate în flori 
de argint, mascau grupurile de muzicanți, care cântau în 
surdină, cântări frumoase cum pe pământ nu se auzeau 
niciodată. 

La braţul lui Val-Frumos, blonda Dona-Mac străbă- 
tea sălile ca într'un vis. Era atât de fericită. Nici nu-l mai 
vedea pe Val-Rău, care trist stătea numai prin colțurile 
cele mai întunecate, neștiind ce trebue să facă şi bleste- 
mând clipa în care a fost tranformat în om. 

Sub lampioanele colorate, era atâta voe bună, — că 
şi stelele dinăuntrul lor săltau de bucurie. In sală, nu erau 
decât jocuri de lumini și de culori. Mai încolo, pe o mare 
întindere în afară de palat, valuri mari s'au ridicat şi au 
împietrit într'o grădină minunată, pe care mii de licurici 
o luminau blând, ca niște mici lumânări de ceară. 

Acolo veneau prinţişorii și prinţesele Veneţiei, să se 
plimbe şi să iviseze. 

Pe cât era de frumos prinţişorul Donei-Mac, pe atât 
era de prost şi de nestatornic. Iat-o acum intrând în!sală, 
întârziată, o prinţesă cu ochi mari şi plini de foc şi care 
spre deosebire de celelalte, avea părul negru ca întunere- 
cul nopţii. Pe cât era de blondă şi de dulce Dona-Mac, pe 
atât era de aspră prinţesa care a intrat acum. Totuşi, cum 
a văzut-o, prinţul Val-Frumos s'a îndrăgostit de ea. A ru- 
gat-o pe Dona-Mac să-l ierte câteva minute şi a pornit du- 
pă ea, aşa cum pornise după Dona-Mac. 

— Prinţesă minunată, lasă-mă să-ţi cad la picioare, a 
rugat-o mieros prinţul Val-Frumos. 

Prinţesa Dona-Dor l-a privit,peste umăr și i-a răspuns 
aspru: 

— Nu te cunosc şi nu vreau să;fiu văzută în societatea 
a cine ştie cui. 

Prinţul Val-Frumos râse şi de:data asta: 

— Cum, Dona-Dor, doar mii de ani am stat alături... 
Şi iar fu crezut... 

In timpul acesta Dona-Mac văzând că prinţişorul Val- 
Frumos nu mai vine, străbătea singură și tristă sălile lungi 
şi pline de veselie, în căutarea lui. Intr'un târziu, obosită, 
a ieşit în întunerecul grădinii. S'a așezat pe o bancă. A- 
colo, în tăcere, a auzit deodată niște șoapte, foarte aproa- 
pe. Glasul i sa părut cunoscut. Era Val-Frumos, care-i 
vorbea Donei-Dor... 

Mi-a mai spus valul că în seara aceea, a fost atâta 
suspin pe potecile grădinii, că valurile abia au așteptat 
ziua ca să facă iarăși valuri şi de atunci n'au mai vrut nici- 


odată să fie oameni. 
ANIŞOARA ODEANU 


„Lir şi Tibişir” şi „Nouile păţanii ale lui Ha 

plea” sunt cele mai frumoase cărți scrise de 

Nae pentru copii şi tineret. Preţul fiecărei 
cărţi este 60 de lei. 


VURCLLUL CLOSCA 


Cumpărasem un purcel 
Gras, voinic și frumușel, 
Insă negru ca tăciune, 

Negru ca, şi un cărbune. 


„Lasă-mă, în locul tău 

Să clocesc puţin și eu, 
Zău, că nu le sparg de fel, 
Stau încet și frumușel”. 


Insă eu mam apucat 

Și pe frunte i-am pictat, 
l-ara pictat frumos şi fin 
Floare albă ca de crin. 


Gâsca proastă-l asculta 
Şi pe ouă îl lăsa, 
Cloșcă porcul când șezu, 
Țăndări toate le făcu. 


Când acasă-apoi veni, 
i Râsul tare mă pufni 
să d a ufni, 
radă grei: şo eae Căci purcelul zvăpăiat 
Cu o i frumoasă In trei culori era pictat. 
Dintr'o stofă de mătasă. 


Alb pe frunte și pe bot, 
TS lar la coadă, galben tot, 
Der S epi ae a, Insă-i negru pe spinare 
Şi rentei îi fugi Şi pe burtă, pe picioare. 
Drept la gâscă sa oprit. 
Cât de gâscă am aflat, 
Rău de tot sa supărat, 


Gâsca ouăle-și clocește, Când sărmana a văzut, á 
Bucuros deci nu-l primește, Ouăle ce sau făcut. 

Dar purcelul îi zicea: 

„Gâscă, prietena mea, STAN PROTOPOPESCU 


La joacă intr'o zi de Duminică Frăţiorii 
TERETE ES A. 


Concursul de jocuri pe luna Aprilie 


ZI 
E 
= 


SERIA iv 


La acest concurs oferim următoarele premii: 


E it Ma ES îm Bă 


fe Pr [Pi e Ja Ea 


SN 


$ 


CTX) 
n TI, 


CINEL == 


10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 


ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


IN 


A 
a 
fa 
2 
/ 
& 

// 
& 


CHENE SASIE 


A 


RN — 


CC 
A 


N 
N 


U> 
SE 


SE 


-a 
-a 


E IN NE E Ma C 


~ 
D 


Teatru de păpuşi 


x 


A 


>N 


ka 


| | SERAN 


D 


15 


N. BATZARIA 


ORIZONTAL: 1) Destoinicul director al „Dimineții Copii- 
lor”. 6) Urât. 9) ...Vodă, domn al Moldovei. 10) Aici. 12) Sa- 
lutare. 14) Curat. 15) Intindere mare de apă. 18) Măsură de 
pământ. 19) Sărmana..., roman de d. N. Batzaria. 20) Notă 
21) Alifie (Mold). 22) Si. 23) Comună rurală. 25) Fir. 27) Li- 
teră grecească. 28) Oraş în Asiria. 30) Iarăşi. 32) Calapod. 
33) Zeul soarelui la Egipteni. 34) Notă muzicală. 35) Auxi- 
liar al viitorului. 36) Posed. 37) Patria lui Constantin cel 
Mare. 39) Palid. 40) Fire41) Personaj caraghios, născocit 
de Moş Nae. 42) Alt personaj caraghios. 


VERTICAL: 1) Oraş în Macedonia, unde a trăit în tine- 
reţe d. N. Batzaria. 2) Articol. 3) Petrol brut. 4) Se .pun în 
gura cailor. 5) Campion. 6) Sat vizitat de Moş Nae (Unii cred 
că se află prin Ilfov). 7) In prezent. 8) Funcţia lui Moş Nae 
la „Dim. Copiilor”. 12) Palid. 13) A lucra pământul. 16) A se 
sfădi. 17) Voinţa...., ziar în care d. Batzaria a scris primul 
articol. 24) Făcute ca arama. 27) Bilet de plăcintă. 28) Mănie. 
29) Creangă. 31) Pulbere. 37) Fluviu în Egipt. 38) Pe ea în- 
calecă povestitorul. 39) Fluviu italian. 


de TITY CONSTANTINESCU 


Deslegările acestui concurs se primesc 15 zile dela apa- 
riția numărului de faţă. Jocurile trimise — în parte — nu 
vor fi luate în seamă. Abonaţii sunt scutiţi de a trimite cu- 
poanele. 


Cărţile, care plac tuturor şi înveselesc toa- 
tă lumea sunt, negreşit, romanul „Lir şi Tibi- 
şir şi „Noile păţanii ale lui Haplea”, ambele 
scrise de Moş Nae. 


CASA FILATELICA 


DR. ARNOLD JAZLOWITZ 
BUCUREȘTI |, STR. ACADEMIEI No.2 


Oferă de Sft. Paşti tineretului următoarele colecțiuni : e mărci la 
preţuri excepţionale : 
1 Pachet 500 dileritb mărci toată lumea i aie: BIR PRE a Lei 60 
1 è 1000 > 


> Pic ION ERE o do ia e > 160 
1 > 3100 > » » 900 

1 > 500 cu mărci din Atuiea, Asia, Ausiralia, Ame- 
merica. toate diferite. . » 225 

1 > 1000 cu mărci din Africa, Asia, Aust alia Ame- 
merica. toate diferite. ......... > 600 
10 serii diferite mărci străine .............. > 125 
« «d E a a a S < 185 
20 E asi oi sea 210 

=: VE CIRIC, SRC E a Piri 


La orice comandă dublă primiți totdeauna diferite serii de Tur străine 
Renumitele albume de mărci SCHAUBEK 


Albumui colseționarului ii E rac. Lei 60 
AVANS, i ne e e da ele ate « 180 
1 Album cu 7000 locuri, demontabil cu şuruburi .... < 225 
1 idem, cu 10.000 o e R A T < 325 
1 toată lumea permanent, 12.000 locuri .. .. « 650 
1 16. Aa dr ia 3 < £00 
1 în a: uă volumo Europa şi Uebersee « 1150 
1 Europa pentru aproape toate mărcile, 14.000 Jocuri < 1200 
1 pentru toate márcile europene în trei volume, 
1°.000 locuri ..... „ «< 3000 
Clascure pentru păstrarea mărcilor format de buzunar < 40 
1 Claseur format „Cartea', loc pentru 3000 mărci .. . < 225 
i Claseur format , Octav“, loc ipaa 6000 mărci .... < 340 
Sa: niere fine, 1000 DONE eo ar op 15 


Tvate albumele şi claseurele ‘sunt legate elegant şi durabil 
în pânză. 


ANH 


Fotografii z 
dela 
noştri 


Cu jucăriile Bebe 


Un viitor cititor 


Un cititor serios Surioara şi micul marinar 


Sera aspire SERIA [V 


A Sa8daea?e å dawnžosl € 4 


DIMINEATA 


COPIILOR 


pă 


Micul fotograf: Zâmbiţi ca să vă scot frumoși! Preţul 5 lei 


Glume de co 


Tot atât de mare! 


„Ştii că sunt tot atât de mare, ca şi tine?” îi zicea lui Bar- 
bu frățiorul său mai mic Tomiță. 

Barbu râse şi îi răspunse: „Cum eşti, măi Tomiţă, tot atât 
de mare ca şi mine? Ridică-te în picioare. vino să stăm 
alături şi ai să vezi că abia îmi ajungi până la umeri. 

— Aşa e în partea de sus, îi întoarse Tomiţă vorba, însă în 
partea de jos sunt atâta cât eşti şi tu, pentrucă şi picioarele 
mele ajung până unde ajung picioarele tale”. 


Ca să scuture doctoria ! 


„Mămico, zise Jeana, tocmai când se culcase seara în pat. 

Eşti aşa de drăguță să-mi dai sfoara mea de sărit? 

— Sfoara ta de sărit? îi răspunse mamă-sa mirată. Ce să 
faci cu ea acum, noaptea, după ce te-ai culcat? 

— Vreau, zise Jeana, să scutur doctoria ce am luat. Am 
uitat să scutur sticla în care era şi de aceea vreau să sar cu 
sfoara, ca să mă scutur pe mine”. 


O durea numai un dinte! 


„Cum să nu te doară dinţii? o certa mămică-sa pe micuța 
şi drăguța Liliana. Nu vezi câte bonboane ai mâncat? Şi dacă 
mănânci bonboane multe, de sigur că au să te doară dinţii. 

— Dar, mămico, nu poate să fie din pricina bonboanelor, 
răspunse Liliana. Eu am mâncat bonboanele cu' toţi dinţii 
mei, aşa că trebuia să mă doară toţi, însă pe mine mă doare 
numai un dinte”. 


Lingușşitorul 


„Gică, îi spune mamă-sa, eşti un copil rău şi nu-mi semeni 
' de loc. Eu, când eram ca tine, nu-i ceream nici o dată mamei 
să-mi dea bonboane”. 
Insă, linguşitorul şi şiretul Gică răspunse: „Eu îţi seamăn 
ție, dar se vede că n'aveai o mamă aşa de drăguță cum am 
eu”. 


O glumă de școală 


Sandu povestea prietenilor săi de joacă: „Domnul învăţă- 
tor ne spunea astăzi la şcoală că dacă stau pe cap şi tiu pi- 
cioarele drept în sus, tot sângele merge la cap. Dacă-i aşa, 
aş vrea să ştiu, dece acelaş sânge nu merge la picioare, când 
stau în picioare? 

— Foarte uşor de înţeles, îi răspunse răutăciosul Ionel. 
Sângele nu merge la picioare, de oarece picioarele tale sunt 
pline, însă merge la cap, de oarece capul tău e gol”. 


ii peniru copii 


Şireata Lizeta! 


Tata mare văzu că nepoţica sa Lizeta stă pe gânduri. „La 
ce te gândeşti, Lizeto? o întrebă el. 

— Mă gândesc, răspunse Lizeta, ca să aflu, când te-ai 
făcut tată mare? 

— Foarte uşor de aflat. M'am făcut tată mare atunci când 
te-ai născut tu. 

— Şi dacă nu m'aş fi născut eu, nu-i aşa că nu 
tată mare? 

—Nu mă făceam, răspunse râzând tata mare. 

— Dacă-i aşa, ce-mi dai pentru binele ce ţi-am făcut?” 
trebă şireata de Lizeta. 


Cu Fănel! 


„Mămico, îmi dai voe să merg în stradă să mă joc? întrebă 
Mişu. 

— Cum să te joci cu pantofii tăi găuriţi? zise mamă-sa. 

— Nu, mămico, nu vreau să mă joc cu pantofii, ci cu prie- 
tenul meu Făne!”, îi răspunse Misu. 


te făceai 


a 


1n- 


O dădea gratis! 


„Hm! hm! făcu doctorul, care examina pe Tică Văd că 
ai căpătat o răceală. Trebue să-ți dau ceva pentru aceasta. 

— Domnule doctor, răspunse Tică, nu e nevoe să-mi dai 
ceva pentru răceala mea. Ți-o dau, fără să-ți cer nimic. Ţi-o 
dau bucuros gratis”. 


Ce nu înțelegea 


Mica noastră Doina şedea la fereastră, privind cum plouă 
afară. 

„Mămico, întrebă ea după puţin, dece plouă? 

— Plouă, îi răspunse mamă-sa, ca să crească tot ce ese din 
pământ: merele, perele, grâul, porumbul, strugurii... 

— Dacă-i aşa, întrebă iarăşi Doina, dece plouă şi în stradă? 
Plouă, ca să crească şi pietrele?” 


Dela Haplea, citire: „Mă supăr dacă aflu că 
vre'un cititor na cumpărat cartea ,NOUILE 
PAŢANII ALE LUI HAPLEA“ în care Moş Nae 
a scris întâmplările cele mai interesante şi 
mai hazlii din viața mea. Cine ţine la mine, 
trebue neapărat să meargă la librărie, să dea 
50 de lei și să cumpere cartea „NOUILE PA- 
ŢANII ALE LUI HAPLEA“, . 


DIMINEAȚA 


C- O PITLCLOR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 5 LEI 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an Lei 200 


Pe șase luni 
Pe trei luni 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. ONST. MILLE, 7-9-11 
TE LE. FON 3 — 84 — 30 


REDACȚIA ȘI 


2 Mai 1934— Nr. 534 


ADMINISTRAŢIA: 


BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 


100 „ 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR : a 
ESTE STRICT INTERZISĂ Director: N. BATZARIA 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


fost odată un sat încântător la poalele mun- 
A ților. Dar nu vă spun numele lui, pentrucă a- 
cesta este o taină mare. Florile înfloreau tot anul 
şi nu era niciodată iarnă“ Păsările îşi făceau cui- 
bul pe acoperişul căsuţelor, iar soarele strălucea 

de dimineaţă până seara. 

Cu toate acestea nu se vedeau pe drumuri decât oameni 
îngrijoraţi şi grăbiţi să ajungă mai repede acasă. Parcă 
vroiau să fugă de lumină şi de câmpiile înflorite. Mamele îşi 
țineau copiii strânşi de mână, grăbindu-se. 

Casele din satul acela erau întotdeauna încuiate şi nu se 
auzea vr'un cântec, vreun zâmbet. Din când în când, oamenii 
se uitau în sus speriaţi — la dealul de unde se vedea caste- 
lul stăpânului. Era.omul cel mai rău din lume... era aşa de 
mare şi gros, că nu putea să treacă printr'o uşă obişnuită. 
Pe cât era de mare, pe atât era de răutăcios. Castelul lui 
era cenuşiu şi întunecos. In vârful castelului se găsea un 
turn înalt, unde şedea toată ziua, uitându-se mereu în jos 
să vadă ce s'a întâmplat în sat. Când îl apuca pofta, îşi în- 
călța nişte cisme mari cu pinteni aşa de lungi şi ascuţiţi, 
încât s'au speriat oamenii de ei. Era mândru de aceste cis- 
me, lăudându-se că cu ele ese biruitor din toate luptele. 

Când istorisea asta, oameni tremurau şi mai mult de frica 
lui. Mai lua cu el un topor greu, mare şi noduros şi scobora 
valea întortochiată care ducea până în sat. Acolo umbla le- 
gănându-se şi când întâlnea pe nenorociţii trecători, îi lo- 
vea cu coâda toporului, aruncându-i în mlaştina unde se 
scăldau rațele. 

Bieţii oameni nu ştiau ce să facă. Să alerge sau să stea 
pe loc? Dacă nu-l salutau sau nu-i vorbeau, se supăra — 
învârtea ochii şi îşi muşca vârful mustăţilor, sbierând la ei 
— cum îndrăsnesc să-i vorbească. Dacă nu-l salutau sau nu 
i vorbeau, iar sbiera — cum îndrănesc să nu-i dea bună ziua. 
Infuriându-se mai 'mult, îi lovea şi-i trântea jos. Işi freca 
mâinile şi pleca mulţumit, zicând că a mai curăţat patru 
drumuri. Apoi se întorcea acasă, aşezându-se la masă în fa- 
ta unei fripturi îngrozitor de mare. 

Odată, după ce bătuse tot satul, i să făcu o foame mare 
şi mâncă cât zece. A doua zi se sculă cam bolnav. 

lar cum toată viața lui a fost un leneş şi cum nu lucrase 
niciodată, altă treabă n'avea decât să se coboare în sat să 
se lege de oameni. 

După ce se îmbrăcă, îşi căută cismele, — dar nu le mai 
găsi! Căută peste tot, fără să le mai vadă. La urmă, a pus 
o pereche veche. Nu găsi nici toporul lui noduros cu toate 


CAVALERUL | 


că îl căută sub paturi, în bucătărie, în cămară, nu-l găsi de 
loc. Infuriat, fugi în sat să-şi descarce necazul. 

Dar se împiedică şi fiind gros şi burtos, se rostogoli până 
jos ca o minge, cu o iuţeală nemaipomenită. 

Un ţăran, văzând aceasta, se repezi să cheme tot satul. 
După ce a ajuns jos, Cavalerul Bursuc — fiindcă aşa îl che- 
ma — se sculă cum putu, luându-și înfăţişarea cea mai săl- 
batică. Insă, iată că se întâmplă un lucru neaşteptat: toţi 
ţăranii izbucniră în hohote de râs. Inconjurară pe Bursuc 
ţinându-şi burta de râs. 

„He! unde îţi sunt cismele? şi unde îţi este toporul? — ti 
le-au mâncat broaştele sau ți le-a topit soarele?”... 

După aceasta, se asvârliră cu toţii asupra lui. Şi mi ţi-l 
umflară... Il împinseră sub fântână şi apucându-l de nădragi, 
îl aruncară în balta rațelor. 

Ar fi rămas acolo Cavalerul Bursuc, dacă unui ţăran bă- 
trân nu-i s'ar fi făcut milă de el şi nu l-ar fi scos. Ţăranii 
plecară după o ultimă lovitură de picior. Cavalerul Bursuc 
nu mai putu să urce dealul şi la urmă bătrânului îi fu milă 
şi-l luă în căsuţa sa. 

Acum satul nu mai este de recunoscut, toată lumea e ve- 
selă şi se vede mereu un domn burtos cu o droaie de copii 
după el. Este foarte iubit de tot satul. Şi dacă un străin în- 
treabă ce a devenit groaznicul Cavaler Bursuc, el răspunde 
ca niciodată nu l-a cunoscut. 


ALICE DELEANU 


AVENTURILE — 
FACA 


ROMAN PENTRU COPII ȘI TINERET 


de DINU PIVNICERU 


10) Făcăleţ şi fecioara din oglindă 


Ce văzu. Făcăleţ în oglinda cea mare din cameră? Se fre- 
că de câte ori la ochi, fiindcă îi venea să creadă că privirile 
îl înşală, şi se apropie şi mai mult de oglindă. 

De când sunt oglinzi pe lume, în ele nu ne vedem decât pe 
noi înşine. 

Făcăleţ însă nu se văzu în oglindă pe sine însuşi, ci văzu 
o fată de o frumuseţe răpitoare. Nu era fata dela colibă, ci 
alta — tot atât de frumoasă — pe care o vedea pentru întâia 
oară în viaţă. 

Dintru început, lui Făcăleţ i se păru că chipul acestei 
fete este pictat pe oglindă. Insă, care nu-i fu mirarea şi ui- 
mirea, când fata aceea, dintr'o umbră cum se părea că este, 
căpătă trup, se mişcă şi ese din oglindă, înaintând spre dân- 
sul. Făcăleţ se dete câţiva paşi îndărăt, fiindcă se cam spe- 
riase, închipuindu-şi că are înaintea sa o stafie. 

Insă fata din oglindă, zâmbinduri blând şi dulce, se apro- 
pie de el şi îi zise cu o voce, care era ca un cântec de privi- 
ghetoare: „Prinţule Făcăleţ, nu te speria, ci primeşte toate 
mulțumirile mele. Dacă n'ai fi venit aicea şi nu te-ai fi uitat 
în oglindă, eram osândită să stau în oglindă în vecii vecilor. 
Ai venit, m'ai scăpat şi de aceea, îţi voi fi recunoscătoare 
pentru toată viața. 

— Frumoasă fecioară, îi răspunse Făcăleţ, începând să-şi 
vie din nou în fire, fecioară mai frumoasă decât toate făptu- 
rile omeneşti de pe pământ, mă bucur că am putut să-ţi fac 
un bine, cu toate că nu prea îmi dau seama ce bine ţi-am fă- 
cut şi dece spui că ai stat în oglinda din faţa noastră. Insă, 
îţi spun drept că bucuria mea ar fi fost mult mai mare, dacă 
binele ce zici că ţi-am făcut, ţi l-aş fi făcut cu ştirea mea şi 
dacă, pentru a te scăpa, aş fi înfruntat primeidii, care, cu cât 
ar fi fost mai mari, cu atâta mar fi bucurat mai mult. Cu 
toate acestea, vorbi mai departe Făcăleţ, aprinzându-se pe 
măsură ce vorbea, nu cred să fie pe toată faţa pământului 
un om mai fericit, de cum sunt eu acum. Fericit, pentru că 
mă găsesc înaintea fiinţei de o frumuseţe îngerească şi pen» 
tru că pot să-i spun că pentru dânsa... 

— Prinţule Făcăleţ, Prinţule Făcăleţ! îi tăie ea vorba. 
ameninţându-l în glumă cu degetul. Văd că îmi faci compli- 
mente şi îmi spui şi mie vorbe la fel de frumoase, cum îi 
spuneai fetei dela colibă. E oare cu putință să o fi uitat asa 
de repede? Şi e oare cu putinţă că nu mai ţii la dânsa?” 

La auzul acestor cuvinte, Făcăleț rămase năuc de mirare. 
Nu răspunse numai decât, ci plecă în jos capul şi stătu câte- 
va minute dus pe gânduri. Apoi, făcândurşi curaj, întrebă pe 
fecioara din oglindă: „Dar de unde ştii despre fata dela co- 
libă şi despre ce mi s'a întâmplat cu dânsa? Nu sunt nici 
cinci minute de când ai eşit din oglindă şi... 

— Şi cu toate acestea ştiu totul, îi întregi ea vorba râzând. 
Insă, ca să afli cine sunt eu şi ca să ştii mai amănunţit des- 
pre nenorocirea de care am avut parte până acum şi despre 
binele ce mi-ai făcut, hai să mergem în sala de mâncare şi să 
stăm la masă. Imi închipuiam că trebue să fii flămând, pre- 
cum şi eu nu mai pot de foame. La masă, vom sta mai bine 
de vorbă”. N 

Zicând acestea, fecioara din oglindă îşi trecu brațul drept 
de brațul stâng al lui Făcăleț şi merse cu el într'o cameră de 
alături, care era sala de mâncare. Şi sala aceasta era o fru- 
musețe de sală, împodobită cu tot ce poate fi mai de pret 
şi mai de lux. 

In mijlocul ei era o masă, acoperită cu tacâmuri din aurul 
cel mai curat. Numai că nu se vedea nici o urmă de mâncare 
sau de băutură. 


Cu toate acestea, fecioara din oglindă pofti pe Făcăleţ să 
şadă la masă pe un scaun, iar ea luă de pe cămin un beţişor 
de abanos, care avea la cele două capete câte o piatră pre- 
țioasă mare şi strălucitoare. 

Fecioara din oglindă luă în mână  beţişorul de abanos şi 
lovi cu el de trei ori pe o margine a căminului. Ce s'a întâm- 
plat atunci? Ceva de care Făcăleţ a rămas cu gura căscată 
de mirare. 

De o dată, par'că ar fi eşit din pământ, se iviră douăspre” 
zece fete tinere, toate frumoase, dar nu aşa de frumoase ca 
fecioara din oglindă. Se plecară smerite şi ziseră: „Stăpână, 
porunceşte!” 

lar fecioara din oglindă le răspunse: „Să aduceţi la masă 
din mâncărurile cele mai gustoase şi din băuturile cele mai 
alese!” 

Cele douăspreze fete tinere eşiră şi în mai puţin de trei 
minute se întoarseră aducând în farfurii şi 'castroane de aur 
mâncări şi dulceţuri din cele mai gustoase, iar în sticle fă- 
cute fiecare dintr'o singură bucată de smaragd vin şi alte 
băuturi din cele mai alese. 

Făcăleţ privea la toate acestea şi nu mai ştia pe ce lume 
este. Mai de grabă, i se părea că visează. In nedumerirea de 
care fusese cuprins, nici nu se gândea să mănânce. Insă fe- 
cioara din oglindă, zâmbindu-i prieteneşte, îi zise: „Prinţule 
Făcăleț, nu te mai mira, ci mănâncă. Pe când mâncăm, am 
să-ţi povestesc totul, aşa că vei afla tot ce nu înţelegi acum”. 


Cu pluta pe Siret 
Pr] 


Dar, precum ştim, Făcăleţ, câtă vreme a trăit cu albinele, 
nu se hrănise cu alt ceva, dect cu miere. Nu gustase altfel de 
mâncări, ba chiar nici nu-şi închipuise că, afară de miere 
oamenii ar putea să mănânce alt ceva. Fecioara din oglindă 
ştia lucrul acesta şi de aceea, primul fel de mâncare ce-i dete 
să guste, era tot miere. 

Făcăleţ gustă şi zise încântat: „Jur că la regina Melisa 
n'am mâncat nici o dată o miere, care să fi fost aşa de dulce 
şi aşa de plăcută la gust, cum este mierea aceasta. Oare, ce 
fel sunt albinele care o fac sau ce fel de flori sunt acelea din 
care se culege sucul ca să facă această miere? 


— Albinele care o fac, îi răspunse fecioara din oglindă, 
sunt la fel cu celelalte albine. Insă florile din al căror suc se 
face mierea despre care spui că îţi place, sunt flori ce cresc 
numai în grădina zânelor. Grădina zânelor e departe, foarte 
departe de aici, şi nici un om nu poate merge până acolo. 
Florile din această grădină nu se trec şi nu se vestejesc nici- 
odată... Dar, adăugă zâmbind fecioara din oglindă, bea acum 
şi din vinul acesta şi să-mi spui dacă este sau nu este gustos”. 

Dintr'o sticlă făcută dintr'o singură bucată de smaragd, îi 
turnă vin într'un potir de aur, în care, pe partea de afară, 
erau încrustate rubinuri şi alte pietre preţioase. 

Până atunci, Făcăleţ nu numai că nu gustase nici un fel de 
vin, dar nici nu văzuse măcar cum este vinul. In ţara reginei 
Melisa vinul era oprit cu toată străşnicia. Cui îi era sete, bea 
numai apă de izvor. De aceea, pentru Făcăleţ era o plăcere 

mare că poate să bea şi el vin, despre care n'auzise decât din 
poveştile ce-i spuneau albinele. 

Dădu, aşa dar, pe gât vinul din potir şi-l bău, fără să 
năcar o picătură. 

„Cum ţi s'a părut?” îl întrebă râzând fecioara din oglindă. 

— Nici nu poate să fie o băutură mai bună, mai plăcută la 
gust!” răspunse Făcăleţ încântat. Şi adăugă: „Mă mir că re- 
gina Melisa nu mi-a dat să beau. 

— Nici n'avea de unde să găsească vin ca acesta, îi întoar- 
se vorba fecioara din oglindă. Este doar făcut din struguri 
ce nu cresc decât în viile din grădina zânelor. Zânele, fiindcă 
beau din vinul acesta, rămân veşnic tinere, iar tu, -prințule 
Făcăleţ, eşti cel dintâiu om care ai băut din vinul nostru. 

— Va să zică, eşti o zână! exclamă Făcăleţ, privind pe fe- 
- cioara din oglindă. 

— Se înţelege că sunt o zână, îi răspunse ea zâmbind. Şi 
ca să ştii totul, ascultă povestea mea şi a nenorocirei melc. 

Fecioara din oglindă suspină adânc, tăcu câteva clipe, apoi 
vorbi din nou zicând: „Numele meu este Cristalina şi sunt 
fiica unui regine a zânelor. Acum două sute de ani, am fost 
văzută de puternicul, dar foarte răul vrăjitor Darman, care 
îndrăgostindu-se de mine, m'a cerut în căsătorie. Eu însă 
m'am îngrozit de această cerere, fiindcă nu se găseşte pe 

“toată faţa pământului o făptură sau, mai bine zis, o dihanie 
mai urâtă, mai pocită, mai groaznică la vedere, de cum este 
vrăjitorul Darman. 

„Nu-mi este cu putință, vorbi mai departe zâna Cristalina. 
să-l descriu în cuvinte cum este făcut. Îţi spun numai că 
dacă te uiţi la capul lui, te apucă sârba şi groaza. O frunte 
mică de tot sub care sunt doi ochi — unul foarte mare, iar al 
doilea foarte mic. Privirea acestor ochi este ca de fiară săl- 
batică. 

„Din nasul lui Darman poţi să faci şapte nasuri, atât este 
de lung şi gros. E acoperit de fire de păr ca nişte ţepi şi este 
plin de cosuri mari cât o nucă. Nu mă întreba de gură, nici 
de dinţii lui, care sunt lungi, negri, strâmbi şi despărțiți unii 
de alţii. Era oare cu putinţă să mă mărit cu o astfel de di- 
hanie? întrebă ea. 

— Bine înțeles, nu era cu putinţă, se grăbi să răspundă Fă- 
căleț. 

— Crezând că scap de el, povesti mai departe Cristalina, 
mam măritat după un tânăr chipeş, care se numea Firel. 
Insă vrăjitorul Darman, îndată ce a prins de veste, a turbat 
de mânie şi ne a pedepsit pe amândoi —- pe Firel şi pe mine. 
Pe mine m'a osândit să stau în oglinda din care m'ai scăpat, 
iar pe Firel l-a preschimbat într'un trântor din neamul albi- 
nelor. Şi a spus: „Vor sta aşa, până în ziua în care prinţul 
Făcăleţ se va uita în oglindă”. 

„De atunci, au trecut tocmai două sute de ani. In sfârşit, 
iată că ai venit tu, prințule Făcăleţ, şi ne-ai scăpat. 


lase 


— Dar pe Firel n'am avut cum să-l scap, zise Făcăleţ. 

— L-ai scăpat şi pe Firel, răspunse bucuroasă zâna Crista- 
lina, dar şi Firel te-a scăpat pe tine din ţara albinelor. Află 
deci, prinţule Făcăleţ, că Firel al meu nu este altul decât 
trântorul, care te-a luat în spinare, te-a scos în sbor din țara 
albinelor şi ţi-a arătat să faci tot ce ai făcut”. 

Făcăleţ se bucură, aflând că făcuse atâta bine, fără măcar 
să bănuiască. De bucurie, mai bău două, trei potire din vinul 
zânelor. Insă, ameţi, ochii i se închiseră şi adormi pe loc, 
punându-şi coatele pe masă. 

Atingându-l numai cu beţişorul de abanos, zâna Cristalina 
făcu ca Făcăleţ să meargă şi să se culce, fără să-şi dea sea- 
ma, în patul din camera cu oglinda. 

(Va urma) 


Cereţi la librării 


„Nouile păţănii ale lui Haplea’ 


de MOȘ NAE 

„Nouile păţanii ale lui Hoplea” este o carte 
a cărei citire trezeşte râs şi veselie dela înce- 
put până la sfârşit. 

In această carte, care este de format mare 
şi cu toate paginile împodobite cu numeroase 
desene, „Moş Nae” a strâns tot ce a scris el mai 
frumos despre ram şi nenumărate păţanii 
şi aventuri ale lui Haplea. 

Din câte cărți a scris Moş Nae despre Ha- 
plea, „Vouile păţanii ale lui Haplea” este, fără 
îndoială, cea mai frumoasă şi mai reuşită. 

Moş Nae nu putea face cititorilor săi o sur- 
priză mai plăcută de Paşti, decât scoțând pen- 
tru dânşii „„Vouile păţanii ale lui Haplea”. 

Cartea va avea, desigur multă cutare. De 
aceea, sfătuim pe cititori să se grăbească a o 
cumpăra. 

De vânzare la toate librăriile. Preţul unui 
volum lei 60. 


Li 


vanaLoare 


n povestea de faţă este vorba despre un ceasor- 
nic, aşa cum sunt încredinţat că fiecare din noi ar 
dori să aibă. Pentrucă ceasornicul acela..., dar e 
mai bine să spun povestea dela început. 

A fost odată un om bogat, care avea trei fii. Când 
au crescut mari, tatăl lor chemă mai întâi pe cel mai mare şi 
îi zise: „Îţi dau o pungă cu bani şi să mergi să călătoreşti. Vei 
fi primit la înapoiere după felul cum te vei întoarce”. 

Băiatul plecă la drum, cercetă multe oraşe şi multe ţări, 
câtigă bani, învăţă o mulţime de lucruri de folos şi se întoar- 
se acasă îmbrăcat în haine scumpe şi frumoase. Tatăl lui se 
bucură şi dete în cinstea lui un ospăț, care ţinu o săptămână 
întreagă. 

După aceasta dete celui de al doilea fiu o pungă cu bani 
şi-l trimise şi pe el să călătorească timp de trei ani de zile. 
Tânărul acesta se întoarse şi mai bogat şi mai bine îmbrăcat 
decât fratele său. 

„Tată, zise acum cel de al treilea fiu, pe care îl chema 70- 
nică, dă-mi şi mie o pungă cu bani, ca să merg să călătoresc 
şi eu aşa cum au făcut frații mei. 

— Ce poţi face tu, prostule şi tâmpitule! îi răspunse tatăl 
său. Ai să pierzi banii, îndată ce porneşti la drum”. 

Adevărul este că lonică era socotit ca un prost şi un nătă- 
rău. Nu făcea nimic, ci şedea toată ziua lângă vatră. murdă- 
rindu-se cu cenuşe. 

Cu toate acestea, ca să se scape de el, tatăl său îi dete o 
punguliță în care erau treizeci de galbeni. 

Ionică porni la drum şi ajunse după câteva ore de mers la 
marginea unui râu. Acolo văzu că nişte băeţi voiau să înece 
un biet câine. 

„Nu mi-l vindeţi mie? le zise Ionică. Vă dau pe el zece gal- 
beni”. : : 

Băeţii se grăbiră să i-l dea, mai ales că ei l-ar fi dat şi 
fără parale. Ionică porni mai departe, urmat de câine. Tot 
mergând lângă râu, întâlni iarăşi nişte băeţi, care atârnaseră 
un bolovan de gâtul unei pisici, vroind să o arunce în apă. 

— Nu mi-o vindeţi mie? le zise Ionică. Vă dau pe ea zece 
galbeni”. 

Se înţelege că băeţii se grăbiră să i-o dea, ba chiar râseră 
de el, făcându-l prost şi tâmpit. Pe înserate, ajunse la margi- 
nea unei păduri, unde văzu că nişte țărani dădeau cu beţele şi 
cu pietrele într'un şarpe, voind să-l omoare. 

„Nu mi-l vindeţi mie? zise Ionică. Vă dau pe el zece gal- 
beni”. 

Şi dete cei din urmă bani ce avea pe un şarpe, pe care tă- 
ranii l-ar fi dat fără nici un ban. lonică porni mai departe la 
drum, urmat acum de câine, de pisică şi de şarpe. Se înop- 
tase deabinelea, când ajunse la o poiană din miilocul pădurii. 

„Să dormim aicea, zise el celor trei tovarăşi, pe care îi 
scăpase de la moarte. 

— Să dormim, îi întări şarpele vorba, însă vreau să-ţi spun 
de acum că te aşteaptă o răsplată mare pentru binele ce 
mi-ai făcut. Află, aşa dar, că eu sunt fiul unic al împăratului 
şerpilor. Mâine vom merge la tatăl meu, care îţi va da multe 
pungi cu galbeni, pentrucă m'ai scăpat dela moarte. Să nu 
ceri însă altceva decât un ceasornic de buzunar, pe care îl 
vei vedea atârnat în perete. Este un ceasornic fermecat. 
Dacă îl freci puţin în mână şi faci apoi o dorinţă, să ştii că 
ţi se îndeplineşte în aceiaşi clipă”. 

Cu gândul la norocul ce-l aştepta, Ionică nu închise ochii 
toată noaptea, iar a doua zi, chemă, mai înainte de revărsatul 
zorilor, pe câine, pe pisică şi pe şarpe, ca să pornească la 
drum. Porniră, şarpele mergând înainte spre locul unde era 
împărăţia tatălui său. 

Totul se petrecu întocmai cum spusese şarpele. 'onică 
ceru, iar împăratul şerpilor îi dete ceasornicul atârnat în 


`~ 


ARN 


de _Ali-Bab& 
E E a a 


perete. Ionică îşi luă apoi rămas bun dela împăratul şerpilor 
şi dela şarpele, pe care îl scăpase dela moarte, şi luă ìndárăt 
drumul spre casă. 

Insă, când ajunse din nou la poiana din pădure, simţi că 
foamea îl răzbise rău de tot. „la să încerc, dacă e adevărat 
ce mi s'a spus despre ceasornic!” îşi zise el. Il frecă intre 
mâini, şi apoi zise cu glas tare: „Vreau mâncări bune şi 
multe ca să fie şi pentru prietenii mei, câinele şi pisica şi mai 
vreau o sticlă de vin vechiu”. 

Nici nu isprăvise bine de vorbit, că o masă bogată s'a aşter- 
nut înaintea lui. lonică mâncă, până ce nu mai putu, şi tot aşa 
de mult se îndopară şi câinele şi pisica. 

„Acum, să-i trag un puiu de somn”, îşi zise lonică. Se 
culcă, iar când se trezi, văzu că se înoptase. Frecă iarăşi cea- 
sornicul şi zise: Vreau pe locul acesta o cameră bună şi un 
pat moale”, ceeace s'a şi făcut, în acelaş minut. 

lonică umblă câteva luni prin lume, apoi se întoarse acasă 
la tatăl său, însă îmbrăcat tot în hainele în care plecase. A- 
ate haine erau acum rupte, aşa încât curgeau sdrențele de 
pe ele. 

Tatăl său s'a supărat tare, când l-a văzut că se întoarce 
rupt, zdrenţuit şi fără un ban. „Stiam că un prost şi un tâmpit 
ca tine n'o să poată face nimic!” îi zise el răstit. lonică tăcu 
şi şezu iarăşi lângă vatră, murdărindu-se cu cenuşe. Insă a 
doua zi, Ionică merse la livedea tatălui său, scoase ceasorni- 
cul din buzunar, îl frecă în mână, apoi zise: „Vreau ca pe 
locul acesta să se ridice o casă cu trei caturi, cu balcoane, cu 
mobile frumoase şi cu o grădină de flori în jurul ei”. 

Şi iată că s'a ivit o casă de o nespusă frumuseţe. Ionică 
merse după aceea la tatăl său şi îi zise: „Tată, fii bun şi vino 
cu mine până la livede ca să vezi ce am făcut acolo. x 

— „Cine ştie ce prostie ai făcut!” îi răspunse tatăl său su- 
părat. Totuşi, merse să vadă şi rămase încremenit, văzând 
minunea de casă şi minunea de grădină. Insă lonica nici nu-i 
dete răgaz să-i pună întrebări, ci îi zise: „Cheamă, te rog, 
la un ospăț ce-l voi da mâine, pe preot, pe primar şi pe toți 
prietenii şi cunoscuţii noştri”. 


Micii negri automobilişti —— > 


Tatăl său îi făcu în voe şi Ionică dete un ospăț, cum nu se 
pomenise nici la curţile împărăteşti. 

După câteva zile, lonică zise din nou tatălui său: „Fii bun 
şi cheamă pentru mâine la masă pe împărat, pe împărăteasă 
şi pe domniţa, fiica lor”. Apoi frecă în mână ceasornicul năs- 
drăvan şi zise: „Vreau o trăsură toată aurită şi trasă Je sase 
armăsari albi”. 

Se înţelege că se făcu aşa cum ceruse. li spuse după aceea 

tatălui său să meargă la palatul împăratului în trăsura aceas- 
ta, însă omului i- fost ruşine şi a mers pe jos. 
„In dimineața următoare, cu câteva ore înainte de a veni 
musafirii, lonică frecă din nou ceasornicul şi zise: „Vreau ca 
în loc de casa aceasta, să se ridice un palat mai mare şi mai 
frumos decât palatul împăratului! Mai vreau ca dela palatul 
împărătesc şi până aci, drumul să fie aşternut numai cu plăci 
de marmoră albă!” Şi s'a făcut, aşa cum a dorit. 

Este de prisos să spun cât de uimiţi au rămas împăratul, 
împărăteasa şi domniţa, văzând atâtea frumuseți şi atâta bo- 
găţie. Şi fără să stea mult pe gânduri, i-au spus lui Ionică să 
ia în căsătorie pe domniţa, ceeace Ionică s'a grăbit să pri- 
mească. 

lată-l dar pe lonică al nostru ginere de împărat şi chiar 
urmaş la scaunul îinpărătesc, de oarece împăratul acela n’a- 
vea alţi copii, afară de domniţa. 

Insă e o vorbă înţeleaptă, care spune că norocul dă şi pe 
omul prost, dar nu stă toată vremea la el. Aşa şi cu Ionică. 
Intr'o seară, vrând să se laude, îi spune domniţei taina cu 
ceasornicul fermecat. In aceiaşi noapte, pe când Ionică dor- 
mea dus, domniţa îi fură ceasornicul, îl frecă în mână şi 
zise: „Vreau ca palatul acesta să piară cu desăvârşire! Vreau 
Ca dela țărm şi până în mijlocul mării să fie un pod de ar- 
gint, iar la capul podului să se ridice un palat mai frumos de- 
cât acesta şi să mă găsesc eu acolo fără lonică”. Şi se 
făcu aşa cum dorise. 

Când lonică s'a trezit din somn, s'a pomenit iarăşi lângă 
vatră, în casa veche a tatălui său. Nici o urmă din palatul său, 
din bogăţiile sale şi nici o urmă din ceasornicul năsdrăvan. 
Din tot ce avusese, nu-i rămâneau decât câinele şi pisica. 
Toată lumea îşi râdea acum de el — ba chiar şi tatăl său şi 
fraţii săi. 

Văzând aceasta, lonică îşi luă traista în băț şi porni în 
lumea largă, urmat de câine şi de pisică. După un drum de 
câteva zile, ajunse la un loc pustiu, unde era o mulţime mare 
Ùe corbi. Unul din corbi, care venise ceva mai târziu, poves- 
tea celorlalți corbi că a văzut în mijlocul mării un palat cum 
nu este pe toată faţa pământului un al doilea aşa de frumos. 

„In palatul acesta, spunea mai departe corbul, locueşte o 
domniţă de toată frumuseţea”. 

Ionică, oricât era el de scurt la minte, înțelese că domnita 
aceea trebue să fie soţia sa şi că palatul din mijlocul mării 
fu l-a putut face decât cu ajutorul ceasornicului ce-i furase. 
Aşa dar, urmat de câine şi de pisică, luă drumul, care ducea 
la ţărmul mării. Dela țărm, se zărea palatul, strălucind la 
lumina soarelui. 

Ce făcu atunci Ionică? li zise câinelui: „la în spinare pe 
pisică şi mergi înnot până la palat. Când ajungeţi acolo, tu să 
te ascunzi după poartă, iar pisica să intre în palat, să fure 
ceasornicul şi să mi-l aduceţi aicea”. 


Imnul primăverei 


Zăpada se topeşte sub raze vii de soare; 
Din zarea'ndepărtată vin cârduri de cocoare, 
Pe coastă, ghioceii şi-au scos căpşorul iară, 
Să ne vestească'n taină o nouă primăvară. 


S'a dus cumplita iarnă: natura reînvie, 
In sufletele noastre e numai bucurie 

O mândră păstorită, cu flori, şi'n cosițe, 
Păzeşte'n lunca verde o turmă de oife. 


Zetirul lin adie, ducând din îloare'n floare, 
Ca pe aripi de îngeri, miresme 'mbătătoare ; 
Şi fluturaşi prin crânguri iarăşi sboară 

O, Doamne, fă să fie deapururi primăvară. 


TILLY — JANNE GHIULEA 
laşi 


Câinele şi pisica făcură întocmai cum le poruncise Ionică, 
la care țineau foarte mult, fiindcă, precum ştim, îi scăpase 
dela moarte. 

Când ajunseră la palatul din mijlocul mării, câinele se as- 
cunse după o poartă, iar pisica intră în încăperile palatului. 
Acolo, o altă pisică îi spuse că domniţa ţine ceasornicul fer- 
mecat într'o cutie de lemn, care este în beciu. Atunci, pisica 
merse în beciul unde era cutia, văzu cutia, dar nu putea 
să o deschidă. 

Dar deşteaptă cum era, se puse la pândă şi aşteptă. După 
puţin, iată că dintr'o gaură eşi un şoarece. Dintr'o săritură, 
pisica îl prinse. Se pregătea să-l sugrume şi să-l mănânce pe 
loc, însă şoarecele îi se rugă, zicându-i: „Cruţă-mi viaţa. 
căci sunt copil singur la părinţi! 

— Te las să trăeşti, îi răspunse pisica, dar vreau ca tu şi cu 
toţi ai tăi să găuriţi cutia de lemn, ca să pot scoate din ea 
ceasornicul fermecat”. 

Şi unde mi se strânseră toţi şoarecii din beciu şi se puseră 
să roadă cutia cu dinţişorii lor ascuţiţi. Roaseră, roaseră, 
până ce făcură o gaură mare. Atunci pisica lui lonică luă 
ceasornicul între dinţi şi dete fuga la locul, unde o aştepta 
câinele. li se urcă în spinare şi îi zise: „La drum şi să nu-mi 
vorbeşti şi să nu mă întrebi nimic, până ce trecem marea, 
căci dacă îți răspund, îmi cade ceasornicul în apă”. 

Porniră deci din nou spre ţărmul mării. Insă, când mai ră- 
mânea puţin, ca să iasă din apă, câinele întrebă pe pisică: 
„Mai ţii ceasornicul între dinţi?” 

— „Da!” răspunse pisica, fără să se gândească la ceeace 
ar fi urmat să se întâmple. Şi s'a întâmplat că, deschizând 
gura, ceasornicul a căzut în apă, de unde nu-l puteau scoate 
nici ea, nici câinele. 

Au stat atunci amândoi la ţărmul mării, fiindu-le teamă 
să se întoarcă la stăpânul lor Ionică. Dar iată că un peşte 
scoase capul afară din mare. Cum îl văzu, pisica sări la el 
şi-l prinse. li înfipse ghirele şi se pregătea să-l mănânce. Insă 
peştele i se rugă, zicându-i: „Drăguţă pisică, fie-ţi milă de 
mine şi lasă-mă să trăiesc. Sunt mamă de şase copii mici! 

— Te las, îi răspunse pisica, dar dacă iuri că îmi vei aduce 
ceasornicul ce mi-a căzut, uite, colo, în apă”. 

Pisica îi dete drumul, iar peştele se afundă în apă şi aduse 
ceasornicul, cu care câinele şi pisica se grăbiră să meargă la 
Ionică. 

„Acum îţi arăt eu ţie!” strigă Ionică amenințând cu pumnul 
încleştat şi arătând spre palatul din miilocul mării. Frecă în 
mână ceasornicul, apoi zise: „Vreau ca palatul acela să fie 
acoperit de apă şi să se înece toţi câţi sunt în el. Mai vreau 
ca un palat tot aşa de mare şi frumos să se ridice pe locul 
unde era mai înainte palatul meu”. Şi s'a făcut aşa cum a du- 
rit lonică. 

De atunci lonică a dus o viaţă îmbelşugată şi fericită. Tot 
aşa de bine au trăit şi pisica şi câinele, de care Ionică nu s'a 
despărțit niciodată. 

ALI BABA 


y 
= g 


a In escursie cu cămila 
Da i 
7 


O poveste cu multe peripeții 
ERIE CEPE CE SEE E 0 7 E 7 755 DTS SE 


4) Martinică şi Ghiţulică la vânătoare 


uky al nostru râse de păţania lui Martinică din 
pădure. Insă, după aceea îi se făcu milă de bie- 
tul urs, care a stat o săptămână de zile prins în 
poarta, adică în gaura locuinţei lui lepurilă. 

„Şi a slăbit mult? m'a întrebat el. 

— A slăbit destul, i-am răspuns eu, dar în curând s'a în- 
grăşat din nou”. 

Lui Puky îi făcu plăcere că i-am spus că Martinică s'a în- 
grăşat din nou. Luă apoi în braţe pe Martinică al său şi 
după ce-l mângâie, zise: Martinică al meu n'a slăbit de loc”. 

Eu însă am pus mâna pe fruntea lui Martinică şi după ce 
am tinut-o puţin, i-am răspuns lui Puky: „N'a slăbit, dar 
are călduri şi-l doare capul. 

— Dece are călduri şi-l doare capul? mă 
cam speriat. 

— Pentrucă atunci când te cobori sau 


întrebă Puky 


te sui pe scară, 


îl tii pe Martinică de o lăbuţă, îl târăşti pe jos, iar el, săr- 
manul, se loveşte cu capul de toate treptele”. 
ky mi-a promis că de azi încolo n'o să-l mai târască 


pe jos pe Martinică. După ce mi-a făcut această promisiune, 
s'a pornit să se roage şi să-mi zică: „Mai spune-mi o po- 
veste cu Martinică din pădure şi cu Puky din pădure! 

— Hai să-ți mai spun una”. 


In pădure, mai aproape de casa lui Martinică, şi mai de- 
parte de casa lui Puky, se găsea locuinţa purcelului Ghiţu- 


lică. Locuinţa lui Ghiţulică era în mijlocul unui stejar, ste- 
jarul era în mijlocul pădurii, iar Ghiţulică îşi avea patul 
tocmai în mijlocul locuinţei. 

Deasupra porţii, Ghiţulică bătuse în cuie o scândură ve- 

che şi cam ruptă, iar pe scândura aceasta scrisese cuvin- 
tele: „Aci locueşte Ghiţă Ghiţulică” 

Intr'o zi, când Puky... 

„Eu? mă întrebă Puky. 

— Nu tu, ci Puky din pădure. Şi aşa, într'o zi, când Puky 
din pădure s'a dus să-i facă o vizită, l-a întrebat: .,„Dece 
ţi-ai pus două nume şi ai scris că te cheamă Ghiță Ghiţuli- 
că? Nu era deajuns să ai un sigur nume? Uite, pe mine mă 
cheamă numai Puky, pe Martinică îl cheamă numai Marti- 
nică şi pe lepurilă numai lepurilă”. 


GIA ŞI PUNY 


R 


„îti rămâne încă unul. Eu am ascultat de tata mare şi 


Nae 


Localizare de Mo 


Ghijţulică însă este un purcel deştept. De aceea, nu i-a 
trebuit să se gândească, ci a răspuns îndată: „Tata mare — 
şi spunând cuvântul acesta Ghiţulică oftă şi îşi şterse două 
lacrimi, gândindu-se că tata mare al său murise de mult, 
fiind înjunghiat de un măcelar. 

„Tata mare, zise el din nou, mi-a spus într'o zi: „Este 
mai bine să ai două nume şi să zici că te cheamă Ghiţă Ghi- 
tulică, pentrucă se poate întâmpla să uiţi un nume şi atunci 
de 
aceea am scris pe scândura dela poartă: „Aci locueşte Ghi- 
ță Ghitulică i”. Dacă uit pe Ghiţă, spun că mă cheamă Ghiţu- 
lică, iar dacă uit pe Ghiţulică, spun că mă cheamă Ghiţă”. 

Vezi, prin urmare, ce deştept era Ghiţă Ghiţulică purce- 
lul, căruia noi, pentrucă ne vine mai uşor, îi vom spune nu- 
mai Ghiţulică. Şi acum, ascultă povestea. 

Intr'o zi dela sfârşitul iernei, Ghiţulică mătura zăpada din 
faţa locuinței sale. Dar iată că zări pe cineva că se tot 
învârteşte în jurul stejarului în mijlocul căruia era locuința 
sa. Ghiţulică se uită şi vede că acel cineva era prietenul său 
Martinică, pentrucă Martinică era prieten şi cu Ghiţulică. 

„Ce tot te învârteşti aşa? îl întrebă Ghiţulică. 

— Vânez! răspunse scurt Martinică. 

— Şi ce vânezi? întrebă iarăşi Ghiţulică. 

— Am descoperit nişte urme”, îi spuse Martinică, şoptin- 
du-i la ureche. 

— Dar ce fel de urme ai descoperit? 

— Tocmai aşa mă întrebam şi eu şi îmi ziceam: „Ce fel 
de urme am descoperit? Ce fel de urme am descoperit? Dar 
vino să le vezi şi tu”. 

Martinică şi Qhiţulică se uitau amândoi, ca să vadă ces 
fel de urme erau în zăpadă. „Nu cumva sunt urme de lup? 
întrebă Ghiţulică tremurând de spaimă. — Să nu fie urme 
de leu, zise Martinică. — Sau de tigru. — Sau de elefant, — 
Sau de vulpe. — Sau de cocoşi”. 

Spuneau şi ei aşa nume de dihănii ce le veneau în gând. 
Dar Martinică zise: „Hai să ne luăm după urme şi vom găsi 
noi ce este”. Şi Martinică porni la drum, iar Ghiţulică, după 


DIMINEATA 
COPIILOR 


se Stătu puţin pe gânduri, îşi făcu singur curaj şi se luă 
după Martinică. 

„Merseră ei aşa, până ce în fundul cărării. Martinică se 
opri deodată. 

„Priveşte, îi zise ei lui Ghiţulică, aicea sunt urme de 
două dihănii. O dihanie s'a întâlnit cu altă dihanie. Dar care 
dihanie a venit mai întâiu şi care a venit mai pe urmă? lată 
ce nu pot înţelege. 

— Mai întâiu, răspunse deşteptul de Ghiţulică, a venit 
dihania, care a venit întâiu, iar după ea a venit dihania, care 
a venit pe urmă. 2 

— Deştept mai eşti, prietene Ghiţulică! îl felicită Marti- 
nică, pupându-l pe bot. Îţi spun drept, eu naş fi ghicit a- 
ceasta. Insă, mai zise Martinică, dacă aceste două dihănii 
sunt din cele rele şi sălbatice, ai să stai cu mine şi ai să sari 
în ajutorul meu?” 

Ghiţulică nu răspunse îndată întrebării. Se gândi puţin, 
apoi zise: „Dacă dihăhiile sunt doi cocoşi, am să stau cu 
tine şi am să-ţi dau o mână de ajutor. Astăzi, vorbi mai 
departe Ghiţulică, este Miercuri, iar până Vineri n'am acasă 
vreo treabă. Vineri însă îmi vin musafiri: naşul şi mătuşă- 
mea Guița. 

Merseră înainte, ţinându-se de urme, iar ca să treacă vre- 
mea mai uşor, Ghiţulică îi povestea lui Martinică despre un 
unchiu al său, care se îngrăşase aşa de mult, că nu se mai 
putea ridica pe picioare şi că respira foarte cu greu. lar ca 
să nu moară înăbuşit, a venit măcelarul şi l-a îniunghiat. 

Dar Martinică se opri din nou. „Ghiţulică, strigă el, aicea 
sunt urme noui de încă o dihanie. Va să zică, noi vânăm 
tre: dihănii. 

— N'o fi şi noua dihanie un cocoş? întrebă Ghiţulică. 

— Nu, răspunse Martinică, aceste urme sunt de altă diha- 
nie”, Şi Martinică începu să sară şi să cânte: 


„O, ce bine e de noi! 

Eu şi Ghiţă suntem doi. 
Trei dihănii noi vânăm 
Şi pe toate le'mpuşcăm”. 

Insă lui Ghiţulică nu-i ardea de sărit şi de cântat. O bă- 
gase rău pe mânecă, fiindcă se gândea zicându-şi: „Dacă 
dihăniile pe care le vânăm, sunt doi lupi şi un tigru? Ce 
bine să fi fost acum la locuinţa mea din miilocul steiarului 
şi să fi stat cu poarta încuiată! Sau măcar să fi fost cu Pu- 
ky, fiindcă Puky se cunoaşte cu toate dihăniile din pădure 
şi nu le-ar fi lăsat să se repeadă la noi şi să ne facă rău. 

— Dar eu nu cunosc nici o dihanie din pădure, îmi tăie 
Puky vorba. 

— Nu e vorba de tine, drăguţule Puky, i-am răspuns eu, 
ci de Puky din pădure. 

Aşa îşi vorbi Ghiţulică în sinea sa. Cu toate acestea, 
merse după Martinică, în loc să se întoarcă acasă. După 


puţin, Martinică se opri din nou: „Ghiţulică, strigă el, vino 
să vezi că sunt urme de încă o dihanie. Până acum au fost 
e iar acum a venit încă una. Câte dihănii fac toate la un 
oci 

— Patru”, răspunse numai decât Ghiţulică, 
tare la Aritmetică. 

Insă, dacă toate aceste dihănii erau rele, sălbatice şi se 
repezeau la el şi la Martinică? La gândul acesta, pe Ghi- 
țulică îl trecură fiori de spaimă. Se cutremură tot, apoi zise 
lui Martinică: „„Martinică dragă, acum mi-am adus aminte 
că am uitat ieri să fac o treabă, pe care nu o pot lăsa pentru 
mâine. De aceea, îmi pare rău, dar trebue să mă întorc nu- 
mai decât acasă. A 

— O faci, îi răspunse Martinică, după amiazi, când ne în- 
toarcem dela vânătoare şi vin să-ţi ajut şi eu. 

— Nu e o treabă pentru după amiazi, ci trebue să o fac 
între orele... Cât să fie acum ceasul Martinică?” 

Martinică se uită la soare şi răspunse: „Aproape 12. 

— Da, între orele 12 şi 35. Aşa dar, la revedere, iubitul 
meu Martinică”, zise Ghiţulică, făcând calea întoarsă şi 
mergând la locuinţa sa din mijlocul stejarului, care era în 
mijlocul pădurei. 

Rămas singur, Martinică se gândea la ceeace are de fă- 
cut. De o dată, auzi răsunând dintr'un stejar din apropiere: 
„Cu-cu! Cu-cu!” Se uită cu mirare înspre stejar, fiindcă 
glasul acela nu semăna a glas de cuc adevărat. 

Dar mirarea lui Martinică se schimbă într'o mare bucu- 
rie, când văzu că cel ce strigase „cu-cu! cu-cu” nu era altul 
decât mult iubitul său prieten Puky. Puky se dete jos din 
stejar şi îi zise râzând: 

— „Martinică, hoţule, unde porniseşi aşa cu Ghiţulică? 

— La vânătoare, îi răspunse Martinică, îmbrăţişând pe 
Puky. 

— Vroiai să mă vânezi şi să împuşti pe mine, îi întoarse 
Puky vorba, fiindcă toate urmele ce ai văzut, erau făcute 
de picioarele mele. 

— lată cum te vânez pe tine!” strigă Martinică. Şi-l luă 
încă odată în braţe, de sigur, fără să-l strângă prea tare. 

Apoi merseră acasă la Puky şi luară masa împreună. 

(Va urma) 


fiindcă era 


Vara, Vara, a venit)... 


Rândunelele ușoare 

Ce-au venit la cuibul drag, 
Drăgălașe vestitoare, 

Le privesc, zâmbind, din prag. 


Și cu ele, dulcea vară, 
In parfum de flori de tei, 
A sosit la noi în țară 


Să domnească cu temei. 


Soarele de veste a prins 
Cel dintâi, şi nbujorat, 
Roze în calea ei a nins... 


Fruntea'n nimb i-a nconjurat, 


Şi pornind din floare'n floare, 
Vestea zboară ca un vis: 

Sosi Vara roditoare, 

Cu-al ei dulce paradis... 


THEODOR CUZINSKY 


Poveste 
APESE 


mpăratul — i-am uitat numele — porunci să fie 
chemat numai decât iscusitul vrăjitor Bilibur, care 

veni făcând o plecăciune până la pământ. 
„Te-am chemat, îi zise împăratul, să găseşti 
vreun leac pentru multele necazuri şi supărări ce 
ne face, împărătăsei şi mie, fiica noastră, domniţa Dorina. 
E deşteaptă, e frumoasă, dar n'are astâmpăr. Şi dacă ar fi 
numai neastâmpărată. Insă, nu-i place nimeni şi nimic, se 
poartă rău cu toată lumea şi face aşa că la palat navem o 

clipă de linişte. 

— Ştiu ce-i trebue, răspunse iscusitul vrăjitor Bilibur. Să 
o prefac pentru câtăva vreme într'o făptură mică, bunăoară, 
într'un şoarece. Numai aşa o să se cumințească. 

— Gândul tău nu este rău, îi zise împăratul, însă e vorba 
dacă poţi pe urmă să faci aşa, ca să-şi capete iarăşi chipul 
ei omenesc, fiindcă oricât de supărat sunt pe dânsa, dar nu 
vreau ca fiică-mea să rămână şoarece toată viaţa”. 

In loc de a răspunde numai decât, Bilibur scoase din buzu- 
nar o sticluţă plină cu o apă de coloare verzuie şi o dete împă- 
ratului. Apoi îi vorbi, precum urmează: „Păstrează Măria 
Ta sticluța aceasta, iar în ziua în care doreşti ca domniţa 
să-şi capete din nou chipul ei omenesc, n'ai decât să o stro- 
peşti cu apa din sticluţă şi vei vedea că până numeri trei, 
şoarecele se va preface în domniţă, aşa cum este astăzi. 

— Dacă lucrul este atâta de uşor, zise împăratul, chem 
chiar acum pe domniţa Dorina şi să o preschimbi numai de- 
cât întrun şoarece”. 

Zicând acestea, împăratul bătu din palme, fiindcă în vre- 
mea de demult baterea din palme ţinea loc de sonerie, iar 
servitorului, care intră, împăratul îi porunci să cheme pe 
domniţa. Domnița veni nebunatică, zvăpăiată şi strigă dela 
uşe: „Ce vrei, tată? Uf! nu mă laşi să stau o clipă liniştită? 

— Te vei linişti îndată”, îi răspunse împăratul, arătând 
vrăjitorului printr'un semn să facă aşa cum se înţeleseseră. 

Vrăjitorul făcu de câteva ori cu mâna nişte semne tainice 
deasupra capului domniţei şi până să-şi dea seama împăra- 
tul, domniţa pieri, iar în locul ei, un şoricel stătea în palma 
vrăjitorului. Aşa dar, şoricelul acesta era domnița Dorina. 

Impăratul îl puse într'o colivie de aur şi atât el, cât şi îm- 
părăteasa, stăteau ceasuri întregi, privindu-l. Ba chiar împă- 
răteasa, în dragostea ei de mamă, vroia ca a doua zi şoare- 
cele să fie prefăcut iarăşi în domniţa. Insă împăratul se îm- 
potrivea, zicându-i: „Să o lăsăm câtăva vreme ca şoarece, 
că numai aşa o să se cuminţească”. 

Dar într'o dimineaţă, împăratul şi împărăteasa rămaseră 
ca trăzniţi, când veniră la colivie. Colivia era deschisă, iar 
din domniţă, adică din şoarece, nu se vedea nici o urmă. 

Ce era de făcut? Din zecile şi sutele de mii de şoareci, câți 
erau negreşit în împărăție, cum să ştii care este domniţa? 
Ca şoarece, nici ea nu se deosibea întru nimic de ceilalţi 
şoareci. 

Fu chemat în grabă vrăiitorul Bilibur, însă acesta zise: „Eu 
unul n'am nici o vină şi nu mai am nici o putere! Şi nu e 
greşala mea, că n'ați ținut colivia bine închisă”. 

Împărăteasa plângea şi se văeta, iar împăratul scria în- 
truna la porunci. Porunci să fie ținute închise toate pisicile 
din împărăție. Porunci la toţi fierarii şi meşterii lăcătuşi să 
nu facă şi să nu vândă nici o cursă de prins șoareci. Poruncă 
straşnică la toată lumea ca nimeni să nu omoare şi să nux 
chinuiască pe şoareci. Dimpotrivă. Li se poruncea tutulor lo- 
cuitorilor din împărăție să se poarte cu şoarecii mai bine de 
cum s'ar purta cu copiii lor, fiindcă unul dintre șoareci tre- 
buie să fie domniţa Dorina. 

Bune erau poruncile acestea, dar nu ajutau să fie găsită 
domniţa. Impăratul se gândise să dea încă o poruncă. Să po- 
runcească să fie prinşi şi aduşi la palat toţi şoarecii din îm- 


40 


PREFACUIA m OARECE + 


de Vasile Stănoiu 


părăţie. Insă, îşi luă seama, fiindcă văzu că, mai întâiu, cum 
ar fi putut să ştie că în adevăr au fost prinşi toţi şoarecii, iar 
al doilea, cum ar fi ştiut care din şoarecii prinşi este domni- 
ta, ca să-l stropească cu apa din sticluța ce-i dăduse vrăiito- 
rul. 

Dar iată că veni un tânăr chipeş la față, însă sărăcăcios 
ca îmbrăcăminte. „Dacă îmi dai, îi zise el împăratului , pe 
domnița de soţie, eu mă prind să o găsesc. 

— Ţi-o dau, se grăbi împăratul să-i răspundă, şi te mai fac 
şi urmaş al meu la împărăție. Dar cum ai să faci să găseşti 
şoarecele, care este domniţa? 

— Cer, zise tânărul, ca să dai poruncă să se facă un milion 
de bucăţi mari de brânză, adică atâtea, câte case sunt în îm- 
părăţia Măriei Tale. In fiecare casă să se pună în colţul pe 
unde se ştie că se învârtesc şoarecii câte o bucată de brânză, 
iar locuitorilor să li se poruncească să stea de pază, pri- 
vind la şoarecii ce vor veni la brânză. 

— Insă fiică-mea Dorina nu mănâncă nici o dată brânză şi 
nici nu poate să-i sufere mirosul. 

— Tocmai fiindcă ştiam lucrul acesta, am cerut ca în 
toate casele să se pună brânză pentru şoareci, zise tânărul, 
adăugând: Locuitorilor să li se mai dea poruncă să-i lase pe 
şoareci să vie la brânză şi să mănânce, însă să prindă pe 
şoarecele, care nu va voi să guste. Şoarecele acela nu poate 
fi decât domniţa Dorina”. 

Se făcu întocmai aşa cum ceruse tânărul. Şi iată că chiar 
a doua zi după ce fusese pusă brânză în toate casele din îm- 
părăţie, veni la palat un locuitor, aducând în mână un şoa- 
rece. „Şoarecele acesta, zise omul, a început să fugă, îndată 
ce a văzut brânză”. 

Atunci împăratul îl stropi cu apa din sticluţa dată de vră- 
jitorul Bilibur şi în locul şoarecelui, apăru domniţa Dorina. 
tot aşa de frumoasă, însă cuminţită şi potolită. 

Sfârşitul povestei e lesne de ghicit. Domnița Dorina s'a 
măritat cu tânărul chipeş, dar sărac şi dacă n'au murit, trăesc 
amândoi până în ziua de astăzi. 


pereche de cintezoi îşi clădise cuibul într'un alun, 
care crescuse aproape de gardul unei livezi. Şi-l 
făcuse cu toată grija şi măestria din muşchiu luat 
de pe arbori, din fire de păr dela diferite animale, 
din beţişoare subiţri şi de jur împrejur îl împodobi- 

se cu hârtie albă şi cu lână. 
Două săptămâni întregi lucraseră cintezoiul şi soția sa. 
In sfârşit, au făcut un cuib curat, frumos, de care se simțeau 
amândoi mândri. După aceea. soţia cintezoiului intră în 
cuib şi făcu patru ouă mici şi albastre, presărate cu puncte 
negre. Se aşeză să le clocească, iar cintezoiul îi aducea 

mâncare. 

Din când în când, simțindu-se obosită, îi lăsa soțului ei 
mon iar ea mergea să mai sboare şi să-şi mai întindă ari- 
pile. 

Insă, într'o zi pe când se întorcea dela o scurtă plimbare 
printre arborii pădurii, ce-i fu dat să vadă bietei soţii a cin- 
tezoiului? 

Cuibul, frumosul cuib stricat, aşa că din el atârnau câteva 
făşii printre ramurile alunului. Şi nici o urmă din cintezoiu, 
precum nici o urmă din cele patru ouă mici şi albastre. 

Sărmana păsărică ştia că soţul ei n'ar fi părăsit de bună 
voe cuibul şi ouăle. Işi închipui, aşa dar, că vre-un copil rău 
ar fi venit, ar fi stricat cuibul, ar fi luat ouăle şi, poate, l-ar 
fi prins şi pe cintezoiu. 

Soţia cintezoiului se simțea foarte nenorocită. Ne mai 
ştiind ce face, se aşeză pe gardul de lângă alun, lăsă tristă 
capul în jos şi stătu aşa ore întregi. Nu se dădu jos decât 
atunci când simţi că foamea o răzbise rău de tot. Atunci 
sbură în livede şi începu să caute prin iarbă ceva ce ar fi 
fost de mâncare. 

Insă, iată că văzu un şoricel mititel, care şedea în verdeață 
şi îşi spăla botişorul cu lăbuţa. Şoricelul era singur, singurel, 
aşa că soţia cintezoiului îşi închipui că nare mamă. De 
aceea, îşi zise: 

„Am să-i fiu eu mamă, iar el are să-mi ţie locul puişorilor 
mei, pe care i-am pierdut”. 

Merse, aşa dar, la şoricel, îi dete un sărut cu ciocul, apoi 
îi spuse să o aştepte puţin. Plecă şi se întoarse numai decât, 
având în cioc o omidă, pe care o puse înaintea şoricelului, 
zicându-i: „Mănâncă-o, dragul meu, că pe urmă îţi aduc si 
alta”. 

Dar şoricelul nici nu se uită la omidă, ci îşi spălă înainte 
botişorul cu lăbuţa. Şi iată că veni un şoarece mai măricel, 
care era mama şoricelului. „Fii bună şi lasă-mi copilul în 
pace, îi zise soţiei cintezoiului; sunt vrednică să îngrijesc 
singură de el”. 

Zicând acestea, plecă de acolo cu şoricelul şi soţia cinte- 
zoiului îi văzu cum intră în pământ într'o gaură, care era lo- 
cuința lor. Şi sărmana de ea se simți mai tristă decât ori- 
când. 

Sbură şi ea de acolo şi acum zări într'un mesteacăn o 
veveriță, care sărea din cracă în cracă şi se juca, prinzin- 
du-şi coada. 


Pi ` 
j- 


| iaz | À 
ski Ret aL | 
Sie 


NOULCOPIL 


nTEZOIUIUI + 


Soţia cintezoiului, închipuindu-şi că veverița nare mamă, 
îşi zise: 

„Poate să-i ţiu eu loc de mamă”. Sbură lângă dânsa, şi îi 
dete cu ciocul un sărut şi spunându-i să aştepte puţintel, 
merse şi îi aduse în cioc o omidă. „„Mănînc-o, draga mea, că 
îți aduc şi alta”. 

Dar veverița nici nu se uită la omidă, ci sări înainte, ju- 
cându-se mereu cu coada. Şi iată că veni alergând mama 
veveriţii, care vorbi supărată soţiei cintezoiului şi îi zise: 
„N'ai altă treabă, decât să te ţii de copiii altuia? Lasă-mi 
copilul în pace, că sunt vrednică să îngrijesc singură de el”. 

Soţia cintezoiului văzu cum cele două veverite — mama 
şi copilul — se depărtară şi săriră într'un arbore înalt. „Ni- 
meni nu mă vrea pe mine ca mamă!” îşi zise ea amărâtă. 

Insă, iată că auzi un „cip-cip!” slab şi subțire, care venea 
dintr'un tufiş de verdeață. Soţia cintezoiului sbură într'acolo 
şi văzu în verdeață un puişor de vrabie, care părea foarte 
obosit şi tremura de frig. 

„Ce-i cu tine, drăguţule? îl întrebă ea. 

— Mi-a murit mama, răspunse puişorul de vrabie, eu am 
căzut din cuib şi mi-e foame şi mi-e frig”. 

Soţia cintezoiului îi dete cu ciocul un sărut şi spunându-i 
să aştepte puţin, merse şi se întoarse cu o omidă, pe care o 
puse în gura deschisă a puişorului de vrabie. Acesta o în- 
ghiți şi ceru alta. 

Soţia cintezoiului se simţi din nou fericită. „In sfârşit, îşi 
zise ea, am găsit pe cineva, care să mă primească să-i fiu 
mamă! Am să duc de grijă acestui puişor de vrabie, iar el va 
ține locul puişorilor mei”. 

MARIA SOREL 


în 


4 


A a 


“STRIGOIU 
ARE CA 


de Marin Opreanu 
în msi IO DEE DD ji i a as EEE 


n vacahța de Paşti, Jonel Fănescu, elev în cursul 

superior al liceului, şi surioara sa Silvia, elevă la 

şcoala profesională, s'au dus la un unchiu al lor, 

care locuia la Braşov. Casa acestui unchiu era cam, 

la marginea oraşului şi în miilocul unei grădini des- 
tul de mari. 

Cei doi copii erau încântați că pot petrece două săptă- 
mâni într'un oraş curat, cu o climă sănătoasă şi cu împre- 
jurimi aşa de frumoase, cum este Braşovul. Mai erau încân- 
taţi, fiindcă ştiau că au să trăiască foarte bine la unchiul lor 
d. avocat Mihail Fănescu, care ţinea foarte mult la dânşii. 

Insă, chiar în dimineaţa zilei când s'au dus, Silvia, tremu- 
rând încă de spaimă, a alergat în sala de mâncare, unde o 
aşteptau pentru cafeaua cu lapte unchiul şi fratele ei. 

„Aţi auzit?” întrebă ea aşa de grăbită, că nici nu dete mă- 
car bună dimineaţa”. 

„Ce să auzim?” o întrebară miraţi unchiul şi fratele ei. 

— Un strigoiu, care plângea şi se văeta noaptea sub fe- 
restrele camerei în care am dormit”. 

La auzul acestui răspuns, ceilalți doi izbucniră într'un ho- 
hot de rîs. „Un strigoiu care plângea şi se văeta! zise cam 
în bătaie de joc unchiul ei. Apoi adăugă: „Află, dragă Silvio 
că strigoi nu există şi că ei sunt numai o închipuire a unor 
oameni din popor. Cine ştie ce ai visat? 

— Ba n'am visat de loc, stărui Silvia, fiindcă am fost tre- 
zită din somn de plânsetele şi de vaetele lui. lar după ce am 
fost trează, l-am auzit cum a plâns şi s'a văetat mai bine de 
o oră”. 

Ca să o liniştească, unchiul si fratele ei i-au promis că 
în noaptea următoare vor fi şi ei mai atenți, dacă în adevăr 
plânge şi se vaetă cineva în jurul casei. Numai că în zadar 
s'au căznit să-i scoată din cap gândul că strigoii nu există. 

A trecut şi noaptea cealaltă şi dimineața următoare s'au 
întâlnit iarăşi tustrei la cafeaua cu lapte”. Fi, zise Silvia, care 
arăta acum şi mai speriată, am visat şi de rândul acesta? 

— De sigur că ai visat, se grăbi să-i răspundă unchiul ei. 
adăugând: Fu unul n'am auzit nimic”. 

Insă Ionel îi făcu Silviei un semn, că el a auzit ceva, dar 
că nu vrea să vorbească înaintea „unchiului”. 

După ce au luat cafeaua cu lapte, Ionel şi Silvia s'au dus 
în grădină şi acolo i-a zis: „Da, am auzit. Era cam la orele 
11. Am auzit mai întâiu un fel de cântec şi după aceea ca un 
plâns şi geamăt. 


12 


NITA 


— Vezi că am avut dreptate! strigă Silvia mulţumită. 

— Ai avut dreptate, dar numai pe jumătate, îi întoarse 
lonel vorba. Nu e nici un strigoiu, ci cred că a fost vreo 
vulpe, care dădea târcoale pe la cotețele de găini. 

— Dar vulpile cântă şi plâng? întrebă Silvia. 

— Nu ştiu, nu le-am auzit nici o dată, răspunse Ionel cam 
încurcat. Insă, eşti curagioasă, Silvia? 

— Sunt, zise ea, deşi, spunând vorba aceasta, 
cam tremura. 

— Dacă eşti curagioasă, diseară, pe la 11, să eşim amân- 
doi în grădină, ca să vedem ce este „strigoiul” tău, care 
cântă, plânge şi se vaetă”. 

Silvia consimţi, mai mult de ruşine să nu-i spună frate- 
so că este o fricoasă. A pus numai condiţia ca mai întâiu 
să-l audă pe „strigoiu” cântând şi plângând, apoi să meargă 
întru întâmpinarea lui. Ba a mai zis: N'ar fi bine să-l trezim 
şi pe unchiu? 

— Să-l trezim pe unchiu?! răspunse lonel râzând. Dar nu 
ştii că, după ce adoarme, nu poate fi trezit nici de zece tobe, 
care să bată lângă dânsul?” 

In seara aceleiaşi zile, Ionel şi Silvia au stat de pândă, 
fiecare la fereastra odăiei sale. Şi iată că aproape de orele 
11, se auzi dinspre poarta, care dădea în grădină, un cântec 
jalnic, trist, dar care nu părea a fi voce de om, ci mai de gra- 
bă de vreun instrument muzical. 

„Ai auzit? întrebă Silvia pe Ionel. 

— Am auzit! Haidem să eşim în grădină”. 
Ionel luă un baston gros al unchiului său, iar 
puse un mic felinar electric. 

Ţinându-se de mână, Ionel şi Silvia — cum mai tremura 
biata Silvia! — eşiră în grădină, mergând încet şi cu b: sare 
de seamă în întunerecul nopţii şi îndreptându-se spre lo-ul 
de unde se auzea cântecul cel jalnic. 

Când se apropiară la câţiva paşi, cântecul încetă dintr'o 
dată. Atunci Ionel scoase din buzunar felinarul electric, pe 
când cu mâna cealaltă ţinea bastonul ridicat în sus, gata să 
lovească. 

„„„Dar bastonul îi scăpă din mână şi Ionel strigă în culmea 
mirării: „Tu eşti, Sandule? 

— Da, eu sunt”, răspunse foarte încurcat acela pe care îl 
întrebase. 


glasul îi 


Drept armă, 
în buzunar 


(Citiţi continuarea în pag. 13-a) 


ATNA 


3 TINA"MIRCEA 


el mai bun prieten al Tinei era Mircea, frăţiorul 
ei mai mare, în vârstă de şase ani. 
El o învăţa cum să fugă după pisici, cum să 


tragă de coadă pe Tomi, căţeluşul cel mic şi alb, 

cum să ajungă la polița de sus, în cămară, unde 
era borcanul cu dulceaţă de portocale, şi câte alte lucruri 
n'o învățase Mircea. 

Apoi, nu era tot el care bătea pe Mihaiu, băiețaşul veci- 
nului, atunci când voia s'o tragă de buclele ei aurii? Nu bo- 
xase şi triîntise în noroiu pe Stan, băiatul fierarului, care-i 
furase într'o zi mingea? Nu-i prinsese el, la moşia unchiului 
Anastase, mieluşelul cel negru cu pete albe pe urechi? 

Cum vă spun, Tina era convinsă că Mircea ştie ori şi ce 
şi poate să facă tot. 

Cu toate acestea, însă uneori avea şi ea de suferit. 
ce-a păţit odată din cauza lui Mircea: 

Tina observase că de cîte ori mama ei se aşeza în faţa 
toaletei, ca să-şi pieptene părul, sau să-şi puie pălăria, îşi 
privea spatele şi profilul capului cu ajutorul unei alte oglinzi. 
Hai să facă şi ea la fel! Se aşează în faţa oglinzii celei mari 
Şi ţinea, când cu stânga, când cu dreapta, oglinijoara, tot aşa 
cum făcea şi mama ei. Işi admiră părul blond şi buclat din 
jurul. capului, apoi profilul. Ce ciudat! Lasă oglinda ces 
mică jos, se uită în oglinda cea mare fix la nas, apoi iar ri- 
dică oglinioara şi se uită cu multă atenţie la profil. Doamne! 
Nasul ei nu-i drept ca nasul mamei şi nici ca nasul lui Mir- 
cea, ci întors în sus — un năsuc mic şi obraznic. Plină de 
spaimă, începe să plângă. Mircea o aude şi vine să vadă ce 
s'a întâmplat. 

— „De ce plângi, Tina?” întrebă el. 

— „Nasul meu, nu-i ca al tău”, îi răspunde fetiţa printre 
lacrămi şi cu degetul arătător schițează în vânt o linie 
„dreaptă în forma nasului lui Mircea. 

— „Ah! Am o idee, Tina, dar să nu-i spui mamei. Când o 
să ne culcăm, o să-ţi pun ceva pe nas, care are să ţi-l facă 
lung şi drept! 

Toată după masa Tina n'a făcut decât să aştepte sosirea 
serii. 

Când a sosit timpul de culcare, copiii au fost urcați sus 
în odaia lor. Mama i-a acoperit, i-a sărutat, le-a stins elec- 
trica, lăsându-le aprinsă doar o candelă şi s'a coborit. 


lată 


Mircea, îndată ce a auzit paşi pe scară, se scoală, se dă 
jos din pat şi scoate de sub dulapul lor alb, un cârlig de 
prins rufele, pe care a avut de grijă să-l iea din spălătorie. 
încă de cu ziua. 

Tina se uită la el speriată! La lumina slabă din odaie câr- 
ligul pare de zece ori mai mare! Dar Mircea, care ştie toate, 
o asigură că nu doare prea tare. 

Intr'o clipă cârligul stă cocoţat pe năsucul Tinei şi două 
lacrămi i se rostogolesc pe obrazul îraged; dar ce înseamnă 
durerea, când ea voia să aibă a doua zi un nas la fel ca al 
lui Mircea?! 

— „Ce deştept e fratele meu şi ce nas frumos o să am eu 
mâine”, gândeşte Tina, înghițându-și lacrămile! 

Obositi de joaca de peste zi, copiii adormiră. 

A doua zi, Tina se trezește disdedimineaţă, din cauza du- 
rerilor dela nas, pricinuite de cârligul care-l strânsese toată 
noaptea. Se dă jos din pat şi se tepede în vârful picioarelor 
goale. ca să se uite în oglinda dulapului alb. 

Deodată, ţipete disperate îi eşiră din gâtlei. Nasul ei era 
roşu-vânăt şi peste măsură de umflat. 

La strigătul ei veniră în fugă şi mama şi tata. 

Ce-a păţit Mircea pentru fapta lui, nu vă pot spune. Aflaţi 
însă că două zile a fost foarte cuminte: na mai tras pe 
Tomi de coadă, n'a boxat pe nimeni şi nici sfaturi n'a mai 
dat Tinei. 

lar Tina, din ziua aceia, na mai dorit să aibă nas drept 
ca al mamei şi nici ca al lui Mircea. 

Ştiţi voi, copii, care este învăţătura? Să se mulțumească 
fiecare cu ce i-a dat bunul Dumnezeu! 


ANA CIUMETTI 


(Continuare din pag. 1 2) 


Fra Sandu Petreanu, elev în aceiaşi clasă la un alt liceu 
din Bucureşti, dar cu care Ionel se cunoştea încă din clasele 


primare. 
„Dar de când eşti la Braşov şi ce cauţi aicea la această 


oră de noapte? Şi dece mai întâiu cânţi, apoi plângi şi te 
vaeţi?” 
Sandu nu răspunse numai decât, ci, plecându-se, ridică 


de jos un obiect. Era o vioară. „lată cine cântă, plânge şi se 
vaetă, zise el”. Apoi povesti cele ce urmează: 


„Din cauza că am fost bolnav, a trebuit să mă retrag pen- 
tru anul acesta dela şcoală şi am fost trimis de părinţii mei 
la o mătuşă a mea, care stă în casa de peste drum. Mi-am 
adus cu mine vioara de care nu mă pot despărți, aşa de mult 
imi place să cânt din vioară. Insă mătuşa mea, care este 
cam bolnavă, nu poate suferi vioara. De aceea, viu în fie- 
care seară să cânt aci, în grădina unchiului vostru. Ştiam 
că unchiul vostru are somnul greu, aşa că eram sigur că 
nu-l trezesc. Nu ştiam însă că voi aţi venit la Braşov, aşa 
că vă rog să mă iertaţi, dacă v'am făcut vreo supărare. 


— Dar dece cântecul din vioară e mai mult un plânset şi 
un geamăt? îl întrebă Silvia. 


— Pentrucă, răspunse Sandu zâmbind, fac exerciţii pe 


13 


ceeace se numeşte „dublă coardă”. Dacă doriţi, vă arăt nu- 
mai decât”. 

Sandu îşi potrivi vioara sub bărbie şi puse mâna pe arcuş, 
însă în aceiaşi clipă auziră paşi apropiindu-se doi oameni 
care îşi vorbeau între dânşii pe şoptite. 

„Iti spun, zicea unul din ei, boerul din casa aceasta doar- 
me ca un buştean, aşa că n'o să se simtă. Apoi, am aflat că 
are bani mulți. O să dăm, prin urmare, o lovitură frumoasă 
şi uşoară. 

— Numai să nu, fie pe aicea sfrigoiul, care plânge şi se 
vaetă în toate nopţile, îi întoarse vorba cel de al doilea. 

— Vezi că nu se aude nimic, îi zise cel dintâiu. Este semn 
că strigoiul nu vine în noaptea aceasta”. 

Ionel, Silvia şi Sandu, pitulaţi în dosul porții, auzeau to- 
tul. Au înţeles deci că cei doi oameni nu puteau fi decât doi 
hoţi, care veneau să jeiniască. Silvia tremura toată — şi 
nici celor doi băeţi nu prea le era la îndemână. Cu toate 
acestea, Ionel îi zise lui Sandu la ureche: „Sandule, cântă 
din vioară pe „dubla coardă”, ca să te audă hoţii şi să crea- 
dă că strigoiul, de care se tem şi ei, a venit şi în noaptea 
aceasta”. 

Sandu cântă, adică plânse şi se văetă pe „dubla coardă”. 
Auzindu-l, cei doi hoţi o rupseră la fugă, trântind jos sculele 
cu care veniseră să spargă uşi şi casa de bani. De atunci, nu 
s'a mai auzit de dânşii, iar Sandu venea să cânte ziua, înso- 
tit fiind la pian de d-ra Silvia, care era o bună pianistă. 


(zi FAȚA 


recură citeva zile la mijloc, după  întîimplarea 
dela pomană. Sărăcilă îşi păştea viţeaua pe lângă 
o bostănărie. 

Cum şedea el, flămând ca de obiceiu, cu gândul 
la tot felul de bunătăţi, îi trecu pe la nas un miros ademe- 
nitor din apropiere şi cu acesta, gândul necinstit ce nu-l ur- 
mărise vreodată — să intre în grădină, cât doarme pânda- 
rul, că doar n'o fi ăl mare păcat pentru o fărămă de pe- 
penaş. 

Aştepta să treacă soarele la amiază; tot lăsându-i gura 
apă, da târcoale, doar o găsi un locşor să se strecoare în 
grădina cu pricina. Işi legă viţeaua de un ţăruş, la umbră 
şi cînd se uită în grădină ce se vadă? Un pepene galben, 
frumos, ce mai-mai să crape de copt. 

Dar cum să facă? Pepenele era de cealaltă parte a gră- 
dinii şi mai avea de mers. Şi-apoi: dacă se deştepta pân- 
darul? „Mai bine: sărac şi curat” îşi zise şi tot urmărindu-l 
gândul ăsta ruşinos, se hotărî să ceară mai bine unul, de 
poftă, că „tot mai curat e omul cinstit”. 

Dar lucru dracului: când să se apropie de şatra pânda- 
rului, cu gând să-l strige, numai iaca o hărmălae de câini la 
el, să-l facă praf. „Ni! Ho! Nea! Ptiu! strigă şi scuipă bietul 
Sărăcilă, când se văzu fără apărare în gura câinilor, ca'n 
gura iadului. Şi începu cu o sumedenie de vorbe grele pe 
capul lor; iar dacă văzu că nu-i chip să scape de ei aşa, mai 
îmblânzi glasul: „Na Duluş, na Cerceluş!”. Dar... de unde? 
Câinele tot câine şi până nu-şi face damblaua, nu se lasă. 

Dacă văzu bietul creştin, că nu e de glumit cu lupii ăştia, 
se sbătea şi ţipa şi el ca în gură de şarpe, dând din mâini şi 
din picioare, ca mai la urmă, scăparea să-i fie tot la biata 
căciulă: 

„Na-vă, dihănii spurcate” O lasă în seama câinilor de o 
miţuiră ca pe ea şi abia scăpă teafăr peste gardul ghimpat. 

— Dracul te-a vârât şi pe tine, Sărăcilă, aici? Să mi te 
saturi de furat pepeni”, îi zise pândarul, adunându-i perpe- 
litura de căciulă: „Na-ţi-o, fă-o ciorbă acu”. 

— „Naiba când n'am de lucru”, bodogăni Sărăcilă. , Râv- 
nisem şi eu la o felie de pepene; Sarsailă ştia creştine, că ţii 
în cuşnița d-tale, haita asta de lupi?”. 

a „Apoi vezi, că gândul necurat îl pedepseşte Dumne- 
zeu 


4 


— „Nu zău vecine; să chiorăsc, dacă furam: vream doar 
să te rog; cine Dumnezeu m'a văzut pe mine furând? 

Că doar nu mă cunoşti de azi, de ieri”. 

— „la, dup'atâta osteneală, barem să ie-alegi şi d-ta cu 
gustul făcut”, zise pândarul, întinzându-i un pepenaş. 
„Bodaproste, să-l ai pe lumea ailaltă”, făcu Sărăcilă, 
depărtându-se cu „pomana” s'o mănânce în tihnă la umbră, 
lângă viţea, frăţeşte: miezul, el, viţeaua coaja, până-l ter- 
minară. Se întinse apoi la umbră, lângă iunice şi începu să-l 
poarte gândurile la întâmplarea cu câinii. Abia acu simţi 
sgârieturile cu sânge: începură a-l ustura; cioarecii... fer- 
feniţă, căciula... abia se mai ţineau câteva miţe. 


„Bre, drăcia dracului, ce fiare, bre; să te mănânce ziua,“ 


namiaza mare! Să te mănânce cum te-o mânca, flămânze- 
niile naibei! 

Dădu să-şi aşeze căciula pe cap: dar... ce să aşeze? li ieşi 
capul prin fundul ei, de i se vedea chelia; marginile îi atâr- 
nau în toate părţile, ca nişte coade agăţate înadins; să-l fi 
văzut, şi curcile râdeau de aşa acoperământ. Dar copiii? 
S'ar fi ținut cârd în urma lui, ca după altă comedie. Noroc 
că era pe câmp şi nu-l văzu nimeni. 

„Ei” făcu el; „să mă duc să-i caut miţele, să i le cos: mai 
mare râsul să ies în lume cu capul gol”. Şi porni amărit, 
căutând pe jos; dar... ce să mai găsiască. Fundul căciulii, 
de când îl mițuiseră Duluş şi Cerceluş, în grădină, peste pe- 
penii făcuţi val-vârtej? 

— „Ce cauţi, bre, creştine? tot nu te-au scărpinat câinii 
bine? Vrei să nu te mai pot scăpa din gura lor?” 

— Ba nu, vecine, nu-ţi fie cu supărare; uite-aşa şi-aşa cu 
căciula; că i s'a dus fundul dracului. Ce mă fac eu d'acuma? 


— Ce-ai să faci? Vei sta şi aşa. Naiba te-a vârit în gura 


câinilor?”. 

Dar, tot cotrobăind el prin fundul şatrei, dădu de o căciu- 
lă a lui, veche, ce ținea uneori loc de momâe, când năpădiau 
ciorile la pepenii ce dădeau în copt. 

— „Uite, Sărăcilă”, zise pândarul, om bun, ieşind cu că- 
ciula şi dându-i-o. „Numai de noroc să nu te mai plângi, că 
mânii pe Dumnezeu. 


— „Bodaproste”, mai zise Sărăcilă, „să-ţi dea Dumnezeu 


(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


ri 


Li 


Concursul de jocuri pe luna Mai 


= SERIAI 


CINEL == 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, t abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor** 


Scriitorii noștri 
"AR P-lă [ll RIE | [e PU! 
HS] ag 


ml 
să EA PT 


551 | 1/10 1 LIT 


ORIZONTAL: 1) Fabulist român. 10) Articol. 12) Pă- 
răsesc. 13a) Fiinţă. 14) Pronume. 15) Mare poet român. 
18) Ucigaş. 20) Conjuncţie. 21) Priveşte ! 22) A se înţoli. 
23) Oraş în Germania. 24), Cuvânt neschimbător. 25) Ma- 
caz. 27) Apucă ! 27) Cuvânt neschimbător. 29) Pronume. 
31) Dau naștere. 33) Cuvânt neschimbător. 36) Fruct. 38) 
Insângerat. 40) Hoţ de mare. 42) Măsură. 43) Pronume. 
44) Monarh (pl.). 47) Nume de fată. 48) Nuvelist român. 
50) A grăi. 5la) Infirm. 53) Greci. 55) Făcea ca broasca. 
59) Păstrează. 60) Poet român, autorul „României pito- 


>” 


reşti 


VERTICAL: 1) Bardul dela Mircești. 2) Pentru ras. 3) 
Pleacă ! 4) Deosebită. 5) Conjuncție. 6) Pronume. 8) Poe- 
tul țărănimii. 9) Leagă mâna de corp. 10) Prietenesc. 11) 
Diviziune a anului. 16) Zero. 17) Tăcere ! 18) Posed. 25a) 
Scriitor român, 28) Autorul multor basme populare. 30) 
Vârstă. 32) Drum de fer. 34) Incă odată. 37) Se ivea deo- 
dată. 39) Spintecă. 40) Mobilă. 44) Animale polare. 46) Nu- 
me. masculin. 47) ...spinării. 47a) Nu-i furat. 48) Frig. 49) 
Net (ghici ciupercă !) 51) Preş. 52a) Afirmaţie. 54) Plan- 


tă. 57) Exclamaţie. 
IACOB I. LAZĂR 
Piatra-Olt 


Soluţiile jocurilor se primesc la sfârşitul concursului. 
„ Jocurile trimise separat nu vor fi luate în seamă. 
Deslegările se pot trimite „imprimat”. 


bine, că om cu suflet, ca d-ta, mai rar. Şi se depărtă cu jo- 
iana de funie, spre casă bucuros. 

Dar, când îşi văzu în apă, ca într'o oglindă, bunătatea de 
căciulă, nici albă, nici neagră, râse şi el. 

Taman atunci, însă, baba Sultana, vecina lui, văpsia ne- 
gru, nişte cănuri de lână. 

Lui Sărăcilă, îi veni un gând năstruşnic: 

— „Mătuşă Sultano, nu te superi, dar în urma cărnurilor 
d-tale, îi vâri în căldare şi căciula asta, să-i mai scoţi faţă”. 

— Las'o bre, omule, că s'o strica şi mo mai îi bună nici 
de dat la câini”. 

Dar Sărăcilă, ţinea morţiş că el vrea s'o văpsiască, să 
semene: mai... a căciulă”, că prea e brează. Şi apoi, când o 
turti-o pe-o ureche, să semene cu d. Silvic. 

—- „E-hei, lele Sultano, ce ştii d-ta? la să vezi ce mai soiu 
de căciulă am să scot eu din mița asta”. 
— Taci, bre, râse lelea Sultana. 


D-ra Invăţătoare: Obişnuiţi-vă să scrieți cât mai frumos! 


Noua carte „NOUILE PAŢANII ALE 
LUI HAPLEA” de Moş Nae, cuprinde întâm- 
plările cele mai hazlii din viaţa lui Haplea. Toa- 
te paginile acestei cărţi sunt împodobite cu nu- 
meroase desene, aşa că este şi ca un Album de 
toată frumuseţea. Preţul unui volum este de 
lei 60. De vânzare la librării. 


pir şi Tibişir” şi „Nouile păţanii ale lui Ha- 

ea” sunt cele mai frumoase cărţi scrise de 

ş Nae pentru copii şi tineret. Preţul fiecărei 
cărţi este 60 de lei. 


Cărţile, care plac tuturor şi înveselesc toa- 
tă lumea sunt, negreşit, romanul „Lir şi Tibi- 
şir şi „Noile pățanii ale lui Haplea”, ambele 
scrise de Moş Nae. 


— „He, îi vedea”. Şi Sărăcilă îi descoase căptuşiala şi 
vârâ numai căciula în căldarea babei. 

Dar... minune! Când s'o scoată afară din căldare,... scoate 
dacă ai ce: căciula se miţuise toată, cum ai jupui fulgii de 
pe o pasăre. Pasă-mi-te, lâna de pe căciulă se opărise şi se 
jupuise; din toată căciula, nu rămase, decât o coajă gălbue 
ca o piele netăbăcită. 

— „Altă comedie mai fu şi asta” se cruci Sărăcilă. „Poate 
că nu mai am eu parte de căciuli, cât lumea”. 

— „De, nu-ţi spusei eu să te astâmperi, creştine, zise baba. 
jumătate râzând. 

— „Ba mi-ai spus... dar... eu credeam că...”. 

Şi de atunci, Sărăcilă fu nevoit să poarte pe cap doar 
căptuşiala căciulii, care scăpase de opărit, nu ştiu prin ce 
minune; iar peste căptuşială, trânti o pălărie, căpătată de 


pe undeva. 
de MINERVA ALEXANDRESCU 
15 


Bucureşti: Fundaţia Carol | 


Bucuieşti: Palatul Mogoşoaia 


CUPON DE JOCURI SERIA | 


PE LUNA MAI 


Atelierele „Adevărul” S. A. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


Ce frumos au înflorit pomii! Preţul 5 lei 


Anton 


Pann 

Născut în anul 1794 în orășelul Slivden din Bulgaria, 
mort la Bucureşti în anul 1854, Anton Pann, Român Ma- 
cedonean de origină, a fost în vremea lui scriitorul cel mai 
popular. Prin lucrările sale, scrise într'o limbă uşoară şi 
populară, Anton Pann a contribuit mai mult decât oricare 
alt scriitor român la răspândirea învăţăturii de carte şi a 
gustului de citit. 

Este deajuns să spunem că foarte mulţi tineri, care 
nu fuseseră la nici o şcoală, s'au silit să înveţe alfabetul, 
numai ca să poată citi cărțile cu poveşti și versurile lui An- 
ton Pann, aşa de mult plăceau ele. 


Numărul cărţilor şi broşurilor scrise de acest mare 


scriitor popular este de vreo o sută, printre acestea însă 
multe sunt de muzică bisericească, de oarece Anton Pann 
a fost și un mare compozitor de muzică bisericească. 

Printre scrierile lui pentru popor, şi pe care tineretul 
le poate citi şi astăzi cu plăcere şi folos, sunt „O șezătoare 
la ţară” şi „Povestea vorbei”, 


loan M. Râureanu 


Ioan M. Râureanu a fost profesor şi unul din cei mai 
de seamă scriitori români pentru copii şi tineret. S'a năs- 
cut în anul 1832 şi a murit în anul 1904 la Bucureşti. 

In anii când acela care scrie rândurile de faţă, era și 
el un elev la liceu, scrierile lui Râureanu făceau deliciul 
tinerilor, care şi le smulgeau unul altuia, vrând care de 
care să le citească mai repede. 

Ce fel de scrieri erau acestea? Romane sau povestiri 
mai lungi, toate cuprinzând frumoase şi sănătoase învăţă- 
turi morale, însă scrise așa, că te înduioşau şi te mișcau 
până la lacrimi. 

Trebue să mai spunem că scrierile lui Râureanu nu 
sunt originale, ci traduceri sau adaptări după scriieori 
străini și mai ales după scrierile pentru tineret ale preo- 
tului german Cristoph von Schmid. 

După acest scriitor, d. N. Batzaria, directorul revistei 
noastre, a localizat rontanele Jertfa Lilianii, Copilul crescut 
în peșteră şi Inelul pierdut, care au apărut în volum, pre- 
cum și povestirea Cei doi fraţi, care a fost publicată în 
„Dimineaţa Copiilor”. 

Ion Creangă . 

Ion Creangă este cel mai mare povestitor şi unul din 

cei mai buni scriitori în proză din literatura noastră. Năs- 


cut în anul 1837 în satul Humulești din Moldova şi mort în 
anul 1889 la Iaşi, Ion Creangă, care a fost preot și învăţă- 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


| Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 __PACIN! 


i 


mâni pentru tineret 


XIIIA LAAT 


SII IIIII0I aro reveye 


CIXEIIIILII 


ILIO 


tor, a scris în afară de cărți de şcoală, nemuritoarele sale 
„Amintiri din copilărie” şi poveşti, aşa cum nu sau mai 
putut scrie dela el încoace. Sunt admirabile ca fond, ca 
limbă — o neîntrecută limbă moldovenească, — iar măes- 
tria stilului simplu, dar plin de avânt şi sentiment poetic, 
au făcut ca scrierile lui Creangă să rămână un model de 
limbă şi proză românească. č 
ăugăm că aceste scrieri au fost traduse şi în limbi 

străine — mai ales în limbile italiană şi engleză — obţi- 
nând pretutindeni un succes pe cât de mare, pe atâta de 
meritat. 

Scrierile lui Ion Creangă rămân cea mai frumoasă po- 
doabă a literaturii române. 


Theodor Speranţia 


Născut în anul 1856, mort în anul 1929, regretatul 
Theodor Speranţia, care a fost câţiva ani şi colaborator al 
revistei noastre „Dimineaţa Copiilor”, şi-a asigurat un loc 
frumos în literatura română cu caracter popular mai ales 
prin numeroasele sale anecdote în versuri, apărute în 
cursul anilor în mai multe volume. 

De asemenea, a scris şi câteva piese pentru teatrul 
popular, cărţi de şcoală şi studii despre literatura română. 

Insă, precum am spus, numele şi locul în literatura ro- 
mână ale lui Theodor Speranţia i-l dau anecdotele sale în 
versuri. ) 


Petre Ispirescu 
Petre Ispirescu, unul din cei mai buni povestitori 
populari ai noștri, s'a născut în anul 1830 şi a murit în a- 
nul 1887 la Bucureşti. In tinereţele sale, Petre Ispirescu a 
fost mulţi ani de zile un simplu lucrător tipograf, iar mai 
târziu a ajuns să fie directorul unei tipografii din Bu- 
Tot căutându-şi de meseria sa de tipograf, Petre Ispi- 
rescu a cules din gura poporului şi a publicat Basme, 
Snoave, Ghicitori, Jocuri de copii, apoi Basme păgâ- 
nești, etc. , 
RR TIR RE EEE DEEE IE PREIEI IE PRI EDEA Ea 
Haplea ne scrie: Ta 

„Cei ce mă iubesc, 

Noua-mi carte o citesc 

lar cine nu mă citeşte, 

E semn că nu mă iubeşte 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


=- -= =- Lei 200 
100 


Pe un an 
Pe şase luni . a . - s 
Pe trei luni . . » - xs 


București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
FAEERE TE LE F O N: 


| 
REDACŢIA Şi ADMINISTRAŢIA 


3 — 84 — 30 


ANUL 11 


f: REDACŢIA ŞI 
vi „ii : 

1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂȚŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE, 100 , 


À 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


16 Mai 1934— Nr. 536 


k 
UN EXEMPLAR 5 LEI wr 


IN STRĂINĂTATE DUBLU 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE 


+» 


umele adevărat al acestui prieten este Vlad Io- 

nescu, însă toată lumea nu-i spune altfel decât 

Vitucilă. S'a obişnuit şi el însuşi aşa de bine cu 

numele acesta, că dacă îi spui „Vlad Ionescu”, 
crede că este vorba despre altcineva. 

I s'a dt porecla de „Uitucilă”, pentrucă s'ar părea că 
prietenul meu este uituc din cale afară. Nu e chiar aşa de 
uituc, însă e distrat. Este distrat, cum greu ne-am putea 
închipui că poate să fie un om, care e încă în toate min- 
tile. 

Bunioară, când scrie ceva şi ajunge la sfârşitul pagi- 
nei, în loc să pună tamponul cu hârtie sugativă, nu rareori 
i se întâmplă lui Uitucilă al nostru să toarne peste ceeace 
a scris cerneala din sticlă. lar dacă scrie în acelaş timp 
două scrisori, este aproape sigur că va pune una în plicul 
celeilalte. 

Astfel de „distracţii” sunt mai nimic, sunt floare la u- 
reche. Mai ales eu, care mă întâlnesc aşa de des cu priete- 
nul Uitucilă, am ajuns să nu mă mir. Tot aşa cum nu mă 
mir când, vrând să-și scoată batista, bagă mâna în buzu- 
narul meu, crezând că e buzunarul lui. Sau când trecem 
împreună pe stradă, iar el întâlneşte pe vreun cunoscut, îl 
salută, scoțându-mi mie pălăria din cap. 

Tot pe stradă, mi-a făcut acum câteva zile una boa- 
cănă. Cam pe la ora prânzului, ne întorceam împreună a- 
casă. „Cald mai e!” zise Uitucilă, căci în adevăr era cald. 
Şi — nici una, nici două — văd că se apucă să-mi scoată 
haina. 

„Ce faci, omule? i-am zis eu, oprindu-l la timp. 

— Mă desbrac de haină, fiindcă mi-e foarte cald”, îmi 
răspunse el liniștit. 

Scoţându-mi haina mea, Uitucilă îşi închipuia că se 
desbracă de haina lui! De aceea, nu este tocmai plăcut să 
mergi cu el pe stradă, fiindcă îţi poate face multe boro- 
boaţe. Totuşi, mu prea mă îndur să-l las să iasă singur, căci 

pricina „distracţiei” lui i se poate întâmpla ceva rău 
de tot. Ba chiar, când eşim din casă, trebue să bag de sea- 
mă, dacă este îmbrăcat complect şi cum se cade. De pildă, 
uită destul de des să-și încalţe pantofii şi porneşte pe stra- 
dă numai în ciorapi. 


Săptămâna trecută a eşit însă singur şi să vedeţi ce i 
s'a întâmplat. E se 

Văzând că plouă, şi-a zis: „Să-mi iau umbrela!” Și... a 
luat bastonul, crezând că a luat umbrela. A mers pe ploaie 
vreo două ore cu bastonul ridicat în sus, ţinându-l, aşa 
cum noi ceilalţi ţinem umbrela deschisă. 

Numai când sa văzut ud leoarcă, şi-a dat seama că 
greşise. „Să mă întorc repede acasă și să iau o baie caldă, 
ca să nu răcesc”, îşi zise Uitucilă. 5 

Uitucilă intră în baie, care era gata, aşa cum venise 
din oraş: fără să se desbrace şi fără să se descalțe. Totuşi, 
intră tot în apă, se dete şi se frecă cu săpun — adică şe de- 
dea cu săpun pe haine, pe pantaloni, pe pantofi. Numai 
când eşi din baie şi se uită în oglindă, văzu ce fel de baie 
făcuse. E 

Eşi ruşinat din odaia de baie, merse să se culce, însă 
uită să închidă robinetul de apă. Peste vreo două ore, sa 
pomenit în pat cu ò adevărată imundaţie. 

Acesta este prietenul meu Uitucilă, despre care cred 
că vom mai avea ceva de povestit. 


VINTILĂ BRATU 


INAPOIAZĂ 


ui meu Uitucilă 


| 


AVENTURILE —— 


EACAL 


EA 


de DINU PIVNICERU 


12) Zâna Mirabela şi calul cu aripi 


ROMAN PENTRU COPII ŞI TINERET 
ăcăleţ se îndreptă spre palat, apucând pe o că- 
rare umbrită. Insă, abia făcuse câţiva paşi, că 
înaintea sa se ivi o fecioară tot aşa de frumoasă 
ca Lăptina şi Cristalina. Făcăleţ, ameţit de fru- 
museţea ei, uită o clipă de Lăptina şi începu să-i 
vorbească în felul ce urmează: 

„Se vede că Dumnezeu m'a scăpat dela înnec numai 
şi numai ca să am fericirea să întâlnesc pe cea mai fru- 
moasă fiinţă ce a creat El. Se vede că...” Dar fata dela pa- 
latul acela îi tăie vorba şi-i zise zâmbind: „Prinţule Făcă- 
leţ, eşti un nestatornic şi un uituc. Alaltăeri spuneai tot 
astfel de vorbe zânei Cristalina, eri vorbeai la fel iubitei 
tale Lăptina, iar acum îmi spui mie aceleaşi lucruri. De 
aceea e mai bine să laşi astfel de vorbe goale şi vino să 
stăm la masă, fiindcă trebue să-ţi fie foame. La masă, am 
să-ţi povestesc şi eu ceva şi totodată să-ţi arăt mulţumirile 
mele pentru binele ce mi-ai făcut”. 

Făcăleţ se miră, dar și se ruşină, văzând că şi fata a- 
ceasta, despre care şi-a închipuit că trebue să fie o zână, 
ştie tot ce făcuse, tot aşa cum au știut Cristalina şi Lăp- 


tina. Nu mai spuse nimic, ci merse după dânsa până la 


marginea basinului în care căzuse. 

Acolo, frumoasa fecioară lovi de trei ori cu un beţişor 
marginea basinului şi iată că ieşiră trei zâne din neamul 
zânelor ce trăesc în apă şi care se numesc ondine. 

Una din aceste ondine puse o masă de chilimbar, a 
doua puse pe masă tacâmuri toate de aur, iar a treia scoa- 
se dintr'un coşuleţ mâncăruri şi băuturi din cele mai alese 
şi mai gustoase. 

Pe când stăteau la masă, fata îşi spuse povestea: 

„Află, prinţule Făcăleţ, îi zise ea, că şi eu sunt o zână 
dintrun neam tot așa de mare, ca şi Cristalina, iar numele 
meu este Mirabela. Insă, acum trei sute de ani, uriciosul 
şi groaznicul vrăjitor Darman... 

— Care vrăjitor Darman? îi tăie Făcăleţ vorba. Acela 
care ceruse în căsătorie pe zâna Cristalina ? 

— Da, acelaş. Vrăjitorul Darman veni deci acum 
trei sute de ani la mine şi mă ceru în căsătorie, fiindcă 
așa are obiceiul acest vrăjitor: să ceară în căsătorie pe 
toate zânele tinere şi frumoase. Se înțelege că am respins 
cererea sa și i-am spus dela obraz ceeace este: O dihanie 
şi o pocitanie. Furios, el ma pedepsit, așa cum n'a fost pe- 
depsită nici o altă zână. 

— Nu cumva te-a închis şi pe tine într'o oglindă ? 

— Nu, osânda ce mi-a dat mie a fost şi mai aspră şi 
mai sălbatică. Anyme, m'a osândit ca îndată ce voi fi ză- 
rită de vreun om, să fiu prefăcută într'un crocodil şi să 
stau în apa din basinul acesta. Dar cum nici el nu are 
dreptul la o osândă veşnică, a spus că puterea vrajei sale 
va înceta în ziua în care voi fi văzută de un fiu de împă- 
rat cu numele de Făcăleţ. Şi iată cum, ca şi Cristalina, tot 
aşa îţi datoresc și eu ţie scăparea mea. De aceea, îţi mulţu- 
mesc cu toată recunoştinţa pentru binele ce mi-ai făcut şi 
ca un mic semn de mulțumire, primește, te rog, din par- 
te-mi acest ou, care este un ou de colibri, cea mai mică 
pasăre de pe pământ. Când vei fi la nevoie mare, sparge-l 
şi ce va ieşi din el, îţi va fi de folos şi ajutor”. 

Zicând acestea, zâna Mirabela îi puse lui Făcăleţ în 
palma mâinei un ou ce nu era mai mare decât un bob de 
meiu. Il îmbie apoi să mănânce şi mai ales să bea dintr'un 
vin dulce şi aşa de plăcut la gust, că Făcăleţ dădu bucuros 


pe gât mai multe pahare... Dar ameţi, puse coatele pe ma- 
să şi adormi adânc. 

Nar fi putut spune cât a dormit. Cât de nespusă însă 
îi fu mirarea când s'a trezit din somn |! In loc să fie la lo- 
cul său dela masa din grădina palatului zânei Mirabela, 
Făcăleţ văzu că se găseşte chiar la locul unde fusese prins 
de uriașul, care îl băgase în sac. Nu-i venea să creadă, de- 
oarece ştia bine tot ce i se întâmplase de când fusese prins 
de uriaș. Se frecă la ochi, se uită cu băgare de seamă de 
jur împrejur, dar nu văzu nici urmă de palat, nici urmă 
de basinul de marmoră şi nici urmă de Mirabela. 

Atunci, se întrebă nedumerit : „Nu cumva am visat 
despre uriaș, despre zâna Mirabela, despre basinul în care 

am căzut şi despre masa ce mi-a dat Mirabela?” 

Ar fi crezut, poate, că totul nu fusese decât un vis, 
dacă nu vedea în palma mânii oul de colibri ce-i dăduse 
Mirabela. „Nu mai înţeleg nimic !” își zise la urmă Făcă- 
leţ, pregătindu-se să plece de acolo şi să pornească mai de- 
parte în căutarea zânei Lăptina... Dar din pădure auzi 
paşi, care se apropiau. Făcăleţ își îndreptă într'acolo pri- 
virile, ca să vadă cine umblă prin pădure. 

Sări însă odată în sus. Din pădure eşea, venind în spre 
el, chiar Lăptina. Numai că, în loc de a fi ca o păstoriţă, a- 


ieri 
i 


A 


Jackie Cooper cu câinele său iubit 


cum era îmbrăcată în haine de vânătoare, care o făceau 
să arate şi mai frumoasă. Avea în mână o lance, iar pe 
spate purta un arc şi o tolbă cu săgeți. Părul îi cădea în bu- 
cle aurii pe umeri, iar rochia ei albastră și subţire părea că 
fusese rupță din albastrul cerului. 

Făcăleţ alergă întru întâmpinarea ei, îi căzu în ge- 
nunchi și în cuvinte alese şi simţite începu să-i spue bucu- 
ria fără marigini și marea sa fericire că a putut so întâl- 
nească din nou. Insă Lăptina, încruntând din sprâncene, 


"> îi tăie vorba şi îi zise: „Nu mai cred nici un cuvânt din 


câte mi-ai spus, căci tot așa ai vorbit şi zânei Cristalina 
şi zânei Mirabela. Eşti fiu de împărat, eşti un tânăr chi- 
peş, dar prea  nestatornic. De aceea, îți urez drum bun, 
dar îți mai spun că în zadar îmi vorbeşti aşa cum mi-ai 
vorbit şi că în zadar te ţii după mine. 

— Dar îţi jur, frumoasa mea Lăptina, că eu Făcăleţ... 

— larăş îmi este dat să aud numele acesta groaznic 
şi nesuferit de Făcăleţ ?” strigă îngrozită Lăptina şi o rup- 
se de fugă, silindu-se să piară în desişul pădurii. i 

Făcăleț, se înţelege, se luă după dânsa, dar abia fă- 
cuse câțiva paşi, că se opri locului cuprins de groază. ín 
adevăr, înaintea sa se iviră, parcă ar fi ieșit din pământ, 
şapte uriaşi care de care mai urît, mai groaznic la vedere. 
Obrazul le era acoperit de păr, iar din gurile lor răsă- 
reau nitşe dinți mai mari şi mai ascuțiți decât colții de lup 
sau de tigru. Foarte înalți şi largi în spate, fiecare din uri- 
așii aceștia purta pe umăr câte o măciucă mare şi groasă 
de fier. 

Cum l-au văzut pe Făcăleţ, uriașii, scoțând niște rân- 
jete ca de fiare sălbatice, au început să se apropie de el şi 
să ridice în sus măciucile de fier. Se părea că pentru Fă- 
căleţ nu este nici o scăpare și că i-a sunat ceasul morții. 

Făcăleţ nu era un tânăr fricos, dar cum să te lupţi cu 
șapte căpcăuni, mai ales când n'ai cu ce să te aperi ? In 
adevăr, Făcăleţ mavea măcar un băț sau un briceag. A- 
tunci în groaza şi disperarea sa, Făcăleţ strânse în palma 
mâinei şi sparse oul de colibri. 

In aceiaşi clipă s'a întâmplat o mare minune. Din ou 
a ieşit un cal — bine înţeles un căluţ mic de tot, așa de 
mic, încât abia puteai să-l vezi. Dar până să facă uriașii 
doi paşi, căluţul acesta crescu, se prefăcu într'un cal mare, 
având şi o pereche de aripi mari şi puternice. Făcăleţ nu 
pierdu vremea să se g îndească şi să se mire, ci i se aruncă 
în spinare. ; 
Dintr'odată, calul își luă sborul, se ridică în văzduh 


şi se depărtă de locul acela, lăsând pe cei şapte uriași cu. 


gurile căscate. Așa scăpă Făcăleț de primejdia de a fi 
omorît. 

Calul sbura mereu, iuțindu-și din ce în ce sborul. Sbu- 
ră peste păduri şi câmpii întinse, sbură peste mai multe 
împărăţii, străbătu câteva mări,până ce cobori iute ca să- 
geata într'o vale. Acolo, Făcăleţ se dete jos, fiindcă nu mai 
putea de oboseală. Dar abia descălecă el şi calul își luă 
din nou sborul, pierind repede din ochii lui Făcăleţ și mer- 
gând, poate, la palatul zânei Mirabela. 

Rămas singur, Făcăleţ se uită în jurul său, ca să-şi 
dea seama de locul unde se găseşte. Valea în mijlocul că- 
reia fusese lăsat de cal, era o vale cum nu e cu putinţă 
să fie alta pe faţa pământului. De jur împrejur, era în- 
chisă de stânci mari, însă nu erau stânci de piatră, ci nu- 
mai de ghiaţă şi zăpadă. Cu toate acestea, nu era frig, iar 
printre stâncile de ghiață şi de zăpadă răsăreau arbori 
ciudaţi şi pomi încărcaţi cu fructe ciudate, dar foarte gus- 
toase. De asemenea, la poalele stâncilor se întindea un fru- 
mos covor de verdeață, presărată cu o mulţime de flori. 


5 


„Ce ţară o mai fi şi asta!” îşi zise Făcăleţ nedume- 
rii. Şi se aşeză pe o stâncă de ghiaţă, ca să se gândească 
la ceeace are de făcut. 

Pe când se gândea şi privea înainte-i, văzu că în par- 
tea cealaltă se făcea o cărare, iar în fundul cărării se ză- 
rea ceva ce părea a fi un lac sau o baltă. Făcăleţ se hotărî 
să meargă pe cărarea aceea, ca să vadă cam ce este lacul 
din fundul ei şi ce este dincolo de lacul acela. Dar simţi 
că-l răzbise foamea. Se ridică în picioare, întinse mâna şi 
rupse câteva fructe dintr'un pom. Le mâncă și simţi că 
erau nespus de gustoase. 

După ce cu fructele acestea putu să-și potolească foa- 
mea, Făcăleţ trecu în partea cealaltă a văiei şi apucă pe 
cărare. Insă, pe măsură ce se apropia de fundul ei, auzea 
venind din lac o muzică dulce şi plăcută. „Oare cine cântă 
în locul acesta?” se întrebă Făcăleţ cuprins de mirare. 

Mirarea lui crescu şi mai mult, când văzu ceeace nu 
putea măcar să-și închipuiască. Văzu că muzica din lac 
o făceau peștii, care cântau în cor. 


(Va urma). 
„SEL, e OETI A ME e COD Mie Pete e EEE EEE. a IAT e pa EEE 


Noua carte „NOUILE PAŢANII ALE 
LUI HAPLEA” de Moş Nae, cuprinde întâm- 
plările cele mei hazlii din viaţa lui Haplea. Toa- 
te paginile acestei cărţi sunt împodobite cu nu- 
meroase desene, aşa că este şi ca un Album de 


toată frumuseţea. Preţul unui volum este de 
lei 60. De vânzare la librării. 


Stai să te învăţ să joci cu mingea f 


e Paşti, mi-am îndeplinit şi eu un gând ce mă 

frământa de multă vreme. Mi-am îndeplinit 

gândul de a face lui Haplea un cadou, despre 

care eram sigur că o să-i facă plăcere şi bucurie. 

Anume, am găsit de ocazie — dar nu-i nevoe 

să-i spuneţi lui Haplea că a fost de ocazie — un aparat de 

radio cu trei lămpi şi i l-am trimis ca un cadou de Paşti. 

Haplea s'a grăbit să-mi mulţumească printr'o scrisoare, în 

care, dacă sunt multe greşeli de ortografie şi de punctua- 
ție, în schimb, este plină de cuvinte frumoase şi simţite. 

„Moş Nae, îmi scrie, între altele, Haplea, ştii că până 
nu aveam comedia asta de radio, căreia Frosa îi spune 
dario, iar Tănase rodia, noi ne culcam în toate serile cel 
mai târziu la orele opt şi că acum stăm târziu, târziu de 
tot — uneori, chiar până la orele zece? Şi ştii că ni e casa 
mereu plină de Hăpleșteni, bărbaţi şi femei, care vin și se 
crucesc şi se miră de așa minune şi nu înțeleg nimic din 
năzdrăvănia aceasta? 

„Ba sunt mulţi, care cred că la mijloc e ceva necurat, 
că, adică, eu şi Frosa am legat tovărăşie cu Aghiuţă, ca să 
ne cânte şi să ne vorbească, pentru a prosti pe oameni. A- 
ceștia au venit o singură dată, și-au scuipat de trei ori în 
săi, apoi au fugit, par'că îi alunga din urmă toată ceata 
lui Scaraoţchi. De atunci, se feresc să treacă măcar pe la 
casa noastră, iar când mă văd prin comună, fug din dru- 
mul meu. Eu râd şi îmi văd de treabă şi de plăcere. 

„Alţii — vezi că şi pe la Hăpleşti se găsesc oameni 
proşti şi scurţi la minte — îşi închipuie că totul este o 
șmecherie a noastră — a Frosei şi a mea. Ci-că ţinem as- 
cunșşi în casă lăutari, care cântă din vioară şi alte ostro- 
mente, precum și bărbaţi și femei, care cântă din gură. 

— Bine, mă proştilor şi tâmpiţilor, le spun eu luân- 
du-i mai cu binișorul şi ferindu-mă de a le spune cuvinte 
de ocară, de unde să găsesc și unde să ascund atâţia lău- 
tari şi atâţia bărbaţi şi femei, care să cânte? Şi să zicem, 
că i-aş găsi, de unde să am eu atâţia bani, ca să-i plătesc? 
Nu vedeţi că ăsta e radio, mă, şi la radio nu merge cu șme- 
cherii. 

— Dario e treabă cinstită şi curată, lămureşte la rân- 
du-i Frosa. Când am fost la București, la Moş Nae, şi am 
auzit însă că o domnişoară “sau o cucoană a spus: „Aici 
dario București!” eu am crezut că fata sau cucoana aceea 
îmi spune mie cum o cheamă. De aceea, eu care, cum mă 
ştie o lume, sunt potilicoasă, mam sculat de pe scaun, 
m'am închinat frumos şi i-am răspuns cu vocea mea dulce 
şi subţirică: „Aici Frosa din Hăplești!” Şi am întrebat-o 
cum îi mai merge şi ce vârstă are şi dacă este şi ea deli- 
cată şi subţirică, aşa cum sunt eu. Şi am întrebat-o despre 
Haplea, că pe atunci pe Haplea îl apucaseră nebuniile și 
plecase, fără să mă ia şi pe mine, peste nouă mări și nouă 
țări. 

„Dar Moş Nae mi-a spus: „Coană Froso, degeaba o în- 
trebi și îi vorbeşti, că nu te aude; ea nu este aici”. Dar eu 
nu l-am crezut, tot aşa cum nu l-am crezut, când a început 
una să cânte. Credeam că este ascunsă prin odaie. Atunci 
şi eu şi Prostilă, care venise să mă însoţească la Bucureşti, 
am căutat pe sub scaune, pe sub mese, prin dulapuri, dar 
n'am găsit-o. Și cum să o găsești, dacă nu era acolo? 

„P'ormă, Moș Nae mi-a explicat, iar eu am înţeles — 
că de aia m'a făcut mama deşteaptă — că la dario nu mer- 
ge cu şmecherii, să ascunzi lăutari și fete, care să cânte. 
Daria este.... = 

— la spune-ne şi nouă ce este, dacă zici că nu-i şme- 
cherie şi nici lucru necurat?” o întrebă „madam” Tănase, 
tăindu-i vorba, . 

— „Insă Frosa mea, care degeaba spune că e deşteaptă, s'a 
cam încurcat în răspunsuri. A spus cică tu, Moş Nae, pui 
la cale toată comedia aceasta, că tu ai tocmit lăutari şi 
fete, care cântă pe acoperişul unei case înalte sau în clo- 
potnița cea mai înaltă și că de acolo se aude peste tot. Bine 
că eram eu de faţă, ca s'o scot din încurcătură şi să le arăt 


6 


oamenilor cum se face că vorbeşti sau cânţi şi se aude 
până la capătul celalt al pământului. 

„Şi le-am spus: „Măi, oameni buni, ascultaţi-mă pe < 
mine, că vă lămuresc numai decât. Mai întâiu trebue să 
ştiţi că radio este radio. Radio nu este așa un fleac de ni- 
mic, ci vă spun încă odată că radio este radio. Să vă intre 
în cap aceasta. 

„Acuma cum vine treaba că oamenii vorbesc sau cântă 
la Bucureşti şi noi auzim aicea? Să vă spun eu, Haplea, 
care am vorbit la radio, la Belgrad, și o să înţelegeţi nu- 
mai decât. 

„Ca să auzi, trebue mai întâiu să ai o maşină ca aceas- 
ta, pe care mi-a trimis-o Moş Nae. Dacă n'ai astfel de ma- 
şină, de geaba ciuleşti urechile, că mai să auzi nimic. 

„Al doilea. Ca să auzi ce se vorbeşte şi ce se cântă, 
trebue să fie cineva, care să vorbească şi să cânte. Altfel, 
tot n'auzi nimic. Dar să nu vorbească şi să nu cânte pe 
stradă, la cârciumă sau acasă la el, că tot pauzi nimic. 
Trebue ca acela care vorbeşte sau cântă, să meargă acolo, 
unde este casa stăpânilor dela radio. 

„Când am fost la Bucureşti, Moş Nae wa dus şi la 
casa de radio. E o casă, cum noi n'avem la Hăplești. 

— Mai mare şi mai frumoasă decât casa primarului 
Ion Viţel? mă întrebă prostănacul acela de Tâmpilă. 

— Mă Tâmpilă, i-am răspuns eu, a ştiut naşul să-ţi a- 
leagă numele, că mare tâmpit mai eşti. Află, mă, că graj- 
dul unde oamenii dela radio își ţin caii şi vacile, este mai 
mare şi mai frumos decât cocioaba lui Ion Viţel. E casă 
mare, că ar încăpea într'însa toţi Hăpleştenii. 

„Insă, dacă e vorba să vorbeşti singur, atunci te pune 
într'o cameră mică. Şezi pe un scaun, iar pe o masă înain- 
tea ta stă o drăcie, o maşină căreia îi spune ficromon, foni- 
crom sau aşa ceva. Tu începi să vorbeşti şi te miti In focri- 
nomul ăsta. 

— Şi ce-ţi spune el? mă întrebă cârciumarui Stan 
Pocitu. 

— Ce vrei să-ţi spună? i-am întors eu vorba. Nu-ţi spu- 
ne nimic. Tu vorbeşti, iar noficromul ascultă. Ascultă şi 
tace, însă, chiar în clipa în care ai vorbit, el trimite vorba 
ta, hăt, departe. 

— Dar cu ce o trimite? mă întrebă primarul Ion Viţel. < 
Cu trenul? Cu arioplanul? Sau un un car cu boi? 

— O trimite prin văzduh, nene Viţel! i-am răspuns eu. 
Şi din văzduh, intră în maşina de radio şi ea o dă din nou 
afară şi iată cum se face că auzim şi noi. 

„Nu-i aşa, dragă Moş Nae, că le-am explicat cum nu 
se poate mai bine şi mai pe înţelesul lor?” 

Aşa îmi scrie Haplea, iar eu i-am răspuns, felicitân- 
du-l că este atâta de priceput şi că ştie aşa de bine ce este 
radio. 


4 


MOŞ NAE 
CEA DRENE p EE S A E O SA E 


Volumul „Vouile pățanii ale lui Haplea, 
este în format mare, cu toate paginile impo- 
dobite cu desene admirabile şi cu o e 
frumoasă copertă în culori. E o carte care 
este citifă cu multă plăcere şi învesele a- 
tât pe copii, cât şi persoanele mari. P lu- 
nui volum lei 60. De vânzare la toate librăriile. 


PRIMEI E Me SR SEINI EREI PE DOARE E ENE XE REUE 5 

Cărţile, care plac tuturor şi înveselesc toa-” 
tă lumea sunt, negreşit, romanul „Lir şi Tibi- 
şir şi „Noile păţanii ale lui Haplea”, ambele 
scrise de Moş Nae. 


ichi, frumosul papagal, era iubit de toţi ai casei. 
Şi el şe purta drăguţ cu toată lumea şi ştia să 
vorbească. Penele-i verzui străluceau la lumina 
soarelui. 

Mai mult decât ori şi ce, lui Richi îi plăcea să 
se aşeze pe degetele copiilor și să le muște. Nu se supăra 
nimeni din pricina aceasta, fiindcă Richi muşca în glumă 
şi încet de tot, aşa că nu durea. Dar copiii nu mai puteau 
de bucurie, când îl auzeau pe Richi vorbind. 

Ştia să spună multe cuvinte şi chiar propoziţiuni mai 
scurte. Ba chiar şi învățase pe din afară şi câteva versuri. 
Şi era frumos Richi, cât se poate de frumos ! Avea, cum 
am spus, pene verzi amestecate cu puţin cenușiu şi mai 
avea un cioc mare şi încovoiat. 

Când îi dădeau drumul din colivie, Richi se căţăra 
peste tot în cameră. Se suia pe toate tablourile şi dulapu- 
rile, dar nu-l oprea nimeni. 

Toţi din casă îi duceau mult de grijă. Mai ales în tim- 
pul iernei, copiii se temeau să nu răcească Richi. Richi fu- 
sese doar adus din centrul Africei, unde nu este iarnă, nu 
ninge şi nu se lasă frig niciodată. 

Intro seară din luna Ianuarie, stăpâna casei, mai îna- 
inte de a se culca, făcu încă odată foc în sobă. Seara aceea 
se lăsase un ger aspru. Pământul era îngheţat şi acoperit 
de o zăpadă groasă. 

Richi dormea, simțindu-se foarte bine în căldura din 


SERI 


Când trăeşti afară, la aer liber, trebue să ai somnul 
uşor, altfel, se poate întâmpla ca, pe când dormi, să fii a- 
tacat de vreo fiară flămândă. 

In colivia sa, Richi trăgea cu urechea în întuneric, as- 
cultând în tăcere. Stăpâna casei îi pusese deasupra coli- 
viei o bucată de pânză, aşa că Richi nu prea putea să vadă 
ce se petrece în odaie. ; 7 

Dintru început, în odaie era linişte desăvârşită. Insă, 
după miezul nopții, Richi auzi cum cineva deschisese uşa 
încet şi cu multă băgare de seamă. Printr'o mică deschi- 
zătură din bucata de pânză, a putut să vadă că un om stră- 
in a intrat în odaie, umblând în vârful picioarelor. Omul 
acesta n'avea încălțăminte, deoarece o lăsase jos la scară. 

Umbla încet şi privea speriat în jurul său. După ce se 
încredinţă că este singur în cameră, se apropie de dulap 
cu gândul de a lua totul din lăuntru, chiar și paharele de 
cristal. Dar tocmai în clipa în care pusese mâna pe primul 
pahar, auzi răsunând o voce: „Cine-i ?” 

Hoţul se sperie așa de tare, că scăpă din mână paha- 
rul, care căzu jos. Insă Richi mai flueră, la fel cum flueră 
sergenţii de stradă. : a 

Auzind şi flueratul acesta, hoţul se sperie şi mai tare. 


O luă la sănătoasa și eşi din cameră. Puțin după fuga lui, 
veni şi stăpânul casei, intrând în cameră cu o lumânare 
aprinsă în mână. 

„Nu s'a întâmplat nimic, fii liniştită !” strigă soției 
sale, care se trezise de sgomot și, de sigur, se speriase. 
„Cred, adăugă el, că un hoţ a umblat la dulap, dar Richi 
l-a luat la goană”. 

După aceea, omul se duse la un comisar de poliţie, 
căruia îi povesti întâmplarea, rugându-l să păzească mai 
bine casa. 3 

Hoţul însă n'a putut fi descoperit. Soţiei omului nu i-a 
părut rău că hoţul n'a fost prins. „Se prea poate, zise ea, 
să fi fost vr'up nenorocit, care murea de foame. Eu însă 
sunt mulţumită că a scăpat şi el şi că nu ne-a făcut nici 
nouă vreun rău sau vreo pagubă”. 

Dela întâmplarea aceea, Richi a ajuns să fie şi mai 
iubit decât mai înainte. Spunea şi acum destul de des: 
„Cine-i ?” iar toţi din casă îl ascultau cu plăecere. 


In româneşte de FLORICA 


Civ) 


Scriitori români pentru tineret 


(vezi pag. 2-a) 


a Su. 
PR E. 


e el 
DP 


Ion Creangă