Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1934 (Anul 11, nr. 517-552) 502 pag/DimineataCopiilor_1934-1669230896__pages301-350

Maica Lina şi-a pierdut degetarul 


AICA LINA avea din totdeauna obiceiul să 
piardă câte ceva, iar aoum, tocmai când cei doi- 
sprezece copii ai ei veniseră pentru vacanţa de 
vară, aşa că maica Lina avea foarte mult de cu- 
sut şi de cârpit, ea îşi pierduse degetarul. 

Il căută în sus şi-l căută în jos, dar n'a fost chip să-l 


- găsească. A scotocit, a golit şi a răsturnat cu fundul în sus 


toate lăzile şi dulapurile, a scos scândurile cu care erau 
parchetate camerele, a împrăștiat peste tot toate lucrurile 
din casă şi din bucătărie, așa că n'aveai cum să te mişti şi 
pe unde să treci. Dar n'a fost chip să găsească degetarul. 

Nu-l văzuse nici unul din cei doisprezece copii, nici 
bucătăreasa și nici servitoarea. 

Maica Lina era însă aşa de încăpăţânată, că nu vroia 
să ceară un alt degetar dela o vecină, sau să meargă să-și 
cumpere unul nou. Ținea morțiș să-și găsească degetarul 
pierdut. Şi așa, după ce întoarse toată casa cu fundul în 
sus, merse să-l caute în grădină. ] 

Tocmai când îi spunea grădinarului să sape peste tot 
în grădină şi să vadă dacă n'ar fi degetarul acolo, maica 
Lina zări pe sergentul de stradă. Dete fuga după el şi-l 
întrebă: „Domnule sergent, n'ai văzut degetarul meu ? 

— Ha, ha, ha ! râse sergentul, mi se pare că l-am vă- 
zut. Dacă mergi mai întâi drept pe strada aceasta, apoi a- 
puci pe prima stradă la stânga, apoi a cincea la dreapta, 
după aceea, a treia la stânga, apoi, a noua la dreapta și 
după aceea, a şaptea la stânga, mergi şi ajungi la o răs- 
pântie, de unde se desfac douăsprezece drumuri și, după 
ce le numeri, apuci pe... 

— Ei, ajunge ! strigă maica Lina. Cum pat ține minte 
tot ce mi-ai spus ?” Şi maica Lina porni drept înainte, a- 
lergând cât putea mai iute şi zicându-şi mereu: „Prima la 
stânga, a cincea la dreapta...” 

După ce făcu aşa o bucată de drum, iată că întâlni pe 
d-na Broască țestoasă, care, îmbrăcată în haina de sărbă- 
toare, pornise să se mai plimbe şi să mai hoinărească. 

„Doamnă Broască ţestoasă, o întrebă maica Lina, n'ai 
văzut cumva degetarul meu ? 

— Ce ? Ce spui ? zise d-na Broască ţestoasă, care era 
cam fudulă de urechi. 


— Degetarul ! N'ai văzut cumva degetarul meu ? îi 
strigă maica Lina. 

— O, nu, nu l-am văzut !” răspunse d-na Broască țes- 
toasă, clătinând încet din cap, ba la dreapta ba la stânga. 

Maica Lina porni glonţ înainte. Insă, înainte de a fi 
mers departe, d-na Broască ţestoasă îi strigă, zicându-i : 
„Intoarce-te, întoarce-te I” 

Maica Lina se întoarse, iar d-na Broască ţestoasă îi 
zise: „Da, cred că am văzut un degetar sau; poate, mi s'a 
părut numai că am văzut. Sau, poate, ceeace am văzut, nu 
era degetar. Sau, poate, n'am văzut nimic. 

— O, Dumnezeule, zise supărată maica Lina, nu poţi 
înţelege o vorbă din ceeace spun aceste proaste de broaște 
țestoase !” Şi fugi alergând. 

Nu merse departe, că a văzut mai mulţi cărăbușşi, 
stând în mijlocul drumului. Unul sau doi din cărăbușii a- 
ceştia, îndată ce au văzut-o, au sburat drept la dânsa. 

„Maică Lino, îi strigară ei, vino şi să vezi ce pălărie 


nouă şi frumoasă are fetiţa noastră Cici”. Şi o duseră în 


mijlocul lor. Acolo stetea Cici, mândră de pălăria ei nouă 
— care pălărie nu era altceva decât degetarul pe care îl 
pierduse maica Lina. 

„Sfinte Dumnezeule, strigă maica Lina, dar unde ai 
găsit degetarul meu ? 

— Degetarul ? Care degetar ? întrebă mirată Cici, fe- 
tiţa cărăbușşilor. 

— Pălăria ce ai pe cap, îi întoarse maica Lina vorba. 
Pălăria aceasta e un degetar şi degetarul acesta e al meu 
şi trebue să mi-l dai numai decât, fiindcă am o grămadă 
de haine de cusut şi cârpit pentru cei doisprezece copii ai 
mei. 

— Dar aceasta e pălăria mea cea nouă, zise Cici a- 
proape plângând. Am găsit-o lângă poarta unei case”. 

Atunci îşi aminti maica Lina că i-ar fi căzut cu o zi 
mai înainte, când mergea cu lucrul de cusut la vecina ei 
Taţa Siţa. 

„Taci şi nu plânge, îi zise ea micuţei Cici, că am să-ţi 
fac numai decât o altă pălărie şi mai frumoasă”. 

Luă degetarul, şi-l trecu în deget, scoase din buzunar 
un ac şi aţă şi după ce şezu jos pe iarbă, rupse o floare 


galbenă, îi cusu la un loc foile, așa că făcu o frumoasă pă- 
lărioară galbenă. 

Toţi cărăbuşii stăteau în jurul ei, privind-o cum lu- 
crează. Când pălărioara a fost gata, ei au spus că este mai 
frumoasă decât degetarul, iar maica Lina a fugit glonţ a- 
casă, unde avea atâta de cusut şi de cârpit. 


ALICE DELEANU 


MAINII $ PUNY 


O poveste cu multe peripeții 
DAST e E m ee 


6) Ce au pus la cale Martinică şi Ghiţulică 


Mai spun o poveste cu Puky din pădure şi cu Marti- 
nică din pădure, fiindcă drăgălașul nostru Puky nu-mi dă 
pace. Nici nu se gândeşte că eu am şi alte treburi, ci îmi 
sare pe genunuhi, își trece de gâtul meu  braţele-i mici, 
albe şi rotunde, mă priveşte drept în ochi şi mi se roagă 
frumos, zicându-mi: „Moş Nae, mai spune-mi o poveste cu 
Martinică din pădure şi cu Puky din pădure”. 

Şi iată că eu spun încă una, însă nu cred că are să fie 
cea din urmă. 

Acum, lăsaţi-mă să mă gândesc şi eu puţin, aşa cum 
face de obiceiu Martinică... Da, m'am gândit şi mi-am a- 
dus aminte de povestea ce trebue să spun. 

Intro după amiazi, Puky, Martinică şi Ghiţulică pur- 
celul stăteau de vorbă. Vorbeau şi mai gustau din bunătă- 
tile ce îşi avea fiecare. Deodată, Puky zise: „Astăzi am vă- 
zut un elefant. 

— Un lilifant ? întrebă Martinică. — Un pirlifant ? în- 
trebă Ghiţulică. Şi ce făcea ? 

— Trecea sărind prin pădure, răspunse Puky. Eu 
l-am văzut, dar cred că el nu m'a văzut pe mine”. 

Spun din partea mea că Puky, când a zis că văzuse un 
elefant, ori glumea, ori nu ştia ce sunt şi cum sunt făcuţi 
elefanții, fiindcă în pădurea în care locuia el cu prietenii 
săi, nu era nici urmă de elefant. 

Vestea dată de Puky i-a făcut foarte curioşi pe Marti- 
nică şi pe Ghiţulică. „Un lilifant ! — un pirlifant !” ziceau 
ei miraţi. 

Dar Ghiţulică se aruncă în vorbă. „Şi eu am văzut un 
pirlifant, zise el. Sau, poate, n'am văzut şi numai mi se 
pare că am văzut. 

— Şi mie, grăi Martinică, mi se pare că am văzut şi 
mi se pare că n'am văzut”. lar adevărul este că ei nu văzu- 
seră niciodată vreun elefant. 

Au mai vorbit ei despre una, despre alta, până ce a 
început să se însereze. Era vremea când fiecare trebuia să 
meargă la locuința sa. Urându-și unul altuia: „Bună sea- 
ra — Pa! — La revedere pe mâine !” cei trei prieteni se 
despărţiră. Puky plecă singur, fiindcă locuia mai departe, 
iar Martinică şi Ghiţulică, fiind vecini, plecară împreună. 

După o bucată de drum, Ghiţulică zise lui Martinică : 
„Ştii la ce mă gândesc ? 

=. — Ştiu, se grăbi Martinică să răspundă, fiindcă şi eu 
mă gândesc la acelaş lucru. 

— Dar la ce te gândeşti tu ? îl întrebă Ghiţulică. 

— La ce mă gândesc ?” îi întoarse Martinică vorba. 
Apoi, zise, după ce se gândi puţin: „Ştiam, dar am uitat! 

— Şi eu ştiam, dar am uitat”, răspunse şi Ghiţulică. 

Atunci au hotărit să şadă jos şi să se gândească, pen- 


10 


Localizare de Moş Nae 
„oaza te E E PETRE ac a 


i 


gândit, Martinică strigă : „Ştiu, ştiu la ce mă gândeam ! 
Mă gândeam să prind un lilifant ! 

, — Şi eu ştiu ! Şi eu ştiu ! strigă şi Ghiţulică, sărind . 
în sus şi jucând. Şi eu mă gândeam să prind un pirlifant ! 

— Dar eu m'am gândit şi cum să-l prind, zise Mar- 
tinică. - 

— Şi cum ai să-l prinzi ? 

— lată cum. Am să sap o groapă, dar o groapă mare 
şi adâncă. Lilifantul o să treacă pe acolo, n'o să vadă 
te an şi o să cadă înăuntru. O să cadă tocmai până în 

und. 

— Şi de ce n'are să vadă groapa ? îl întrebă Ghiţulică. 

. — Pentrucă, îi explică Martinică, lilifantul o să se uite 
sus, la cer, ca să vadă dacă plouă sau nu plouă. Şi fiindcă 
o să se uite la cer, n'o să vadă groapa şi o să cadă”. 

Ghiţulică, începând a fi cam invidios, îi întoarse vor- 
ba, zicându-i: 

„Dar dacă plouă în adevăr, pirlifantul n'o să se uite 
la. cer, aşa că o să vadă groapa şi o să se ferească de ea. 
Şi dacă se fereşte, nu cade. Şi dacă nu cade, nu-l prinzi”. 

. E drept, Martinică nu se gândise că se poate întâmpla 
să plouă când „lilifantul”, cum îi spunea el, sau „pirlifan- 
tul”, cum îi spunea Ghiţulică, va trece pe lângă groapă. De 
aceea, începu să-şi frece botul cu laba stângă. Era semn că “ 
se găseşte în încurcătură. 

Işi frecă botul, până ce simţi că-l doare. Insă, odată cu 
durerea, îi veni şi gâmdul bun. „Ştiu !” strigă el. Apoi adă- 
ugă mulţumit: „Dacă plouă, lilifantul tot o să se uite la 
cer. O să se uite să vadă, dacă nu încetează ploaia, așa că 
tot nu vede groapa şi tot cade în ea”. 


Ghiţulică nu mai avea acum ce spune. Se luă, aşa dar, 
cu binele pe lângă Martinică şi îi zise: „Nu vrei să ne fa- 
cem tovarăşi, să săpăm groapa împreună, să prindem îm- 
preună pirlifantul şi apoi să fie al nostru ? 

— Vreau bucuros, răspunse bunul Martinică. Mai ales, 
adăugă el, că se poate întâmpla să prindem mai mulți lili- 
fanţi: doi, trei, zece. Şi atunci îi dăm şi lui Puky unul sau 
A. 

După ce s'au înţeles să fie tovarăși şi să sape groapa 
împreună, Martinică întrebă: „Unde facem groapa ? 

— lată ce zic eu, răspunse Ghiţulică. Să stăm la pân- 


dă, până ce vedem că vine pirlifanutul. Atunci ne apucăm «< 


şi săpăm repede o groapă în drumul lui. 

— Dar, îi zise Martinică, lilifantul o să ne vadă şi o 
să se întoarcă din drum. 

— Nu ne vede, fiindcă, așa cum ai spus mai adineauri, ~ 


o să se uite la cer. 


— Dar dacă se uită în jos, ne vede, se sperie şi fuge. 
Fuge şi nu mai trece pe drumul acela”. 


Cum vedem, nu era lesne de ales locul unde trebuia 
săpată groapa. Tăcură amândoi, adâncindu-se în gân- 
duri. Se gândiră, se gândiră, până ce tot Martinică, fiind 
mai deştept, vorbi cel dintâi şi zise: „Ascultă, Ghiţulică, 
să zicem că tu vrei să mă prinzi pe mine. Ce ai să faci şi 
cum ai să faci, ca să mă prinzi ? 

-— Am să fac, răspunse Ghiţulică, o groapă mare şi a- 
dâncă. In fundul gropii am să pun o oală plină până în 
vârf cu miere. Tu ai să treci pe la groapă, ai să te uiţi în 
fund şi ai să vezi mierea. „Uf, ce miere-multă și bună!” 
ai să-ţi zici singur. Ai să sari apoi în groapă şi n'ai să poţi 
ieşi. lar eu am să vin şi am să te prind. 

— Da, îi întări Martinică vorba, aşa are să se întâm- 
ple. Numai că eu n'am să sar dintr'odată în groapă, ci am 
să viu la marginea gropii, am să mă uit în fund, am să 
văd oala plină la vârf cu miere şi am să-mi zic singur : = 

„Uf, ce miere multă şi bună !” Insă, pe urmă, am să-mi 
złe iarăşi: „Dar groapa e adâncă şi dacă sar și mă duc în 
fund până la oala cu miere, rămân acolo şi nu'mai pot să 
es. De aceea e mai bine să-mi văd de drum şi să mă las 
păgubaș de bunătatea de miere”. Şi am să plec, depărtân- 
du-mă dela groapă. 

aino: mierea o să mă cheme: „Martinică, vino să mă 
mănânci !” Eu am să mă întorc din drum și am să mă uit 
din nou la miere şi mierea se va uita la mine şi îmi va 
spune: „Martinică, vino să mă mănânci !” Atu: cu Pam 
să mai pot răbda, am să sar în groapă, am să mănânc toa- 
tă mierea şi am să rămân acolo. 

— Jar eu, zise Ghiţulică, am să viu şi am să te prind. 

— Aşa să facem şi cu lilifantul, zise Martinică. 

— Să facem, răspunse Ghiţulică, dar e vorba: pirli- 
fantului, poate, nu-i place mierea, ci îi place ghinda de 
stejar, care îmi. place şi mie, fiindcă este mâncarea cea 
mai gustoasă de pe pământ. De aceea, eu zic să punem în 
fundul gropii ghindă de stejar”. 

Insă Martinică strâmbă din nas şi zise: „Fugi încolo cu 
ghinda ta de stejar, pe care nu o mănâncă decât cei de o 
seamă cu tine. Miere, să punem miere fiindcă nimic nu e 
mai bun, mai gustos și mai dulce decât mierea”. 

La urmă se învoi și Ghiţulică să pună miere. Se învoi 
cu atât mai ușor, cu cât se gândi că dacă pun ghindă, ghin- 
da trebue să o dea el, iar dacă pun miere, mierea trebue 
să o dea Martinică. De aceea, zise: „Fie și miere! Dar 
trebue să aduci o oală dela tine, din cămara ta. 


ți 


La teatru 


— Aduc, aduc”, răspunse Martinică. 

După ce s'au înţeles ce să pună în fundul gropii, au 
căutat un loc mai potrivit unde să sape groapa. Au ales 
un loc tocmai la jumătatea drumului dintre cele două lo- 
cuinţe ale lor. Şi saw mai înţeles ca Martinică să meargă 
şi să aducă de acasă la el oala cu miere,iar în vremea acea- 
sta Ghiţulică să sape groapa, mai ales că era priceput la 
săpat de gropi. 

Ghiţulică se apucă de treabă, iar Martinică merse a- 
casă după miere. Intră în cămară, se sui pe un scăunaș și 
deschise dulapul în care ştia că este o oală cu miere. Şi nu 
putea fi altceva în oală, fiindcă Puky scrisese pe ea cu li- 
tere mari: „MIERE”. 

Insă Martinică, vroind să fie şi mai sigur că este în a- 

devăr miere, dete la o parte hârtia, cu care era acoperită 
gura oalei şi privi în oală. 
„După coloare, zise el vorbindu-și singur, trebue să 
fie miere. Dar îmi aduc aminte că un unchiu al meu spu- 
nea odată că a văzut brânză de aceeaşi culoare cu mierea. 
lar dacă este brânză, n'am făcut nimic, fiindcă lilifanţilor 
nu le place brânza. Ia să gust puţin, ca să văd dacă este 
miere sau brânză”. 

Gustă aşa de puţin, că din câteva înghiţituri, goli oala 
până la mijloc. „Da, e miere, își zise Martinică, dar se 
poate ca brânza să fie mai la fund şi atunci iarăşi n'am 
făcut nimic. la să mai gust puţin”. Mai gustă aşa de „pu- 
ţin”, că abia dacă mai rămăsese câteva picături de miere 
în fundul oalei. 

„Du, e miere şi nu este brânză, își zise din nou Mar- 
tinică. Foaric bine ! Lilifantul o să vadă că e miere şi o să 
sară în fundul gropii”. 

Mulțumit şi lingându-se mereu pe bot, Martinică se 
duse cu oala goală la locul unde Ghiţulică săpa de zor, ca 
să facă o groapă mare şi adâncă. 

„lată, zise Martinică, am adus oala cu miere. 

— Ai adus oala, dar wai adus miere, îi răspunse Chi- 
țulică, privind în oală. 

— Mai este puţină la fund, îi întoarse Martinică vor- 
ba. Pentru un lilifant, e deajuns atâta”. 

In sfârșit Ghiulică puse oala în fundul gropii, eşi din 
groapă, apoi el și Martinică merseră fiecare acasă, înţele- 
gându-se între dânșii să se întâlnească a doua zi la groa- 
pă la orele şase dimineaţa. 


3 


(Va urma) 


Live 
SI COPIILuoa 


ntr'un sat trăia un ţăran cu cei doi fii ai lui. Cel 
mai mare dintre ei era deştept şi ştia să-şi ajute 
în toate, cel mic însă era .prostuţ şi când îl vedea 
lumea spunea: „Ce-o să mai facă şi el!” 

Când era ceva de făcut tot cel mai mare se 
apuca de treabă, dar când trebuia să iasă noaptea, sau nu- 
mai să treacă prin curtea bisericii, spunea: „Nu, tată, că 
mă'nfior !” 

Când se povesteau apoi seara la gura sobei basme cu 
balauri, atunci ascultătorii spuneau câte-odată: „Ah, mă'n- 
fior !” lar fiul cel mic sta întun colț, asculta și nu putea să 
înţeleagă ce vroiau să spuie oamenii prin: „Ah, mă'nfior!” 
e Ce tot spun ei aşa, că nu mam înfiorat nici odată, de- 
sigur că va fi ceva pe care n'o cunosc încă!” 

Intr'o zi însă tatăl îi spuse: „la ascultă, tu de colo, din 
colţ, te faci mare şi trebue să înveţi şi tu o meserie. Vezi 
pe fratele tău cum lucrează și tu...” 

„Ei tată, răspunse el, dacă de asta ţi-e, lasă că'nvăţ eu 
ceva: să mă'nfior că tot nu prea'n,țeleg ce vra să zică”. 

Fratele său râse, tatăl oftă şi-i zise: „Bine, învaţă, dar 
n'o să-ți câştigi pâinea cu meseria asta”. Câteva zile mai 
târziu, veni dascălul prin casa omului şi acesta îi spuse cum 
stau lucrurile. Atunci dascălul îi răspunse: 

„Dacă nu-i decât atâta, apoi lasă pe mine. Dă-mi băia- 
tul pe câteva zile”. Tatăl era mulţumit şi băiatul plecă la 
biserică. Intr'o noapte veni dascălul, trezi pe băiat şi-i spuse 
să se ducă să tragă clopotele. El se sculă și se urcă în turn. 
Dascălul însă i-o luă înainte şi când veni să apuce frân- 
ghia clopotului, văzu pe scară o matahală albă. 

„Cine-i acolo ?” strigă el, dar stafia nu-i răspunse și 
nu se mișcă. Răspunde-mi, urmă băiatul, sau pleacă, n'ai 
ce să cauţi noaptea aici. Dascălul însă, căci el se învăluise 
în cearceafuri, nu se mișcă de loc. Băiatul îi strigă din nou: 
„Ce cauţi aici? Dacă nu-mi spui, să ştii că te arunc pe 
scară în jos!” Dascălul se gândi că i-ar fi frică s'o facă şi nu 
îi răspunse. Atunci tânărul îşi făcu vânt şi aruncă mătă- 
hala cât colo. Apoi se întoarse în odaia lui şi adormi. 

Soţia lui aşteptă să vie soţul ei înapoi. Văzând că în- 
târzie, trezi pe băiat şi-l întrebă: „Nu ştii unde e bărbatul 
meu ? S'a urcat în turn înaintea ta !” — Nu l-am văzut, 
răspunse el. Dar am văzut o stafie şi fiindcă nu vroia să 
îmi răspundă am repezit-o pe scară în jos. Duceţi-vă şi vă 
uitaţi, poate că va fi tot acolo”. 

Femeia alergă într'acolo şi văzu pe bărbatul ei lungit 
pe jos, cu un picior rupt. Repede îl aduse acasă şi se grăbi 
spre locuinţa tatălui spunând să-și ia fiul dela ei, ca făcut 
o mare nenorocire. Tatăl se sperie, veni fuga, şi începu să 
certe pe băiat. „Ce înseamnă asta ?” 

„Tată;ăi răspunse el, ascultă te rog şi o să vezi că sunt 
nevinovat”. Dar părintele îi vorbi: „Ah, cu tine am numai 
nenoroc, pleacă de aici, să nu te văd în ochii mei !"”—,„Bine 
tată, dar aşteaptă până s'o face ziuă, şi-apoi plec să'nvăţ 
şi eu să mă'nfior”. 

„Invaţă ce vrei, numai să pleci. Uite îți dau 500 gal- 
beni, fă ce pofteşti cu ei, numai să nu spui nimănui de un- 
de vii, cine eşti şi cine ţi-este tată”. 

— „Bine, dacă doreşti numai atâta, nu-i greu de ţinut 
minte”. A doua zi de dimineaţă, băiatul își luă ziua bună, 
băgă banii în buzunar și o porni pe drumul mare, mormă- 
ind mereu: „Dac'aș putea să'nvăţ să mă'nfior !” 

In timpul acesta, veni un om care-l auzi vorbind sin- 
gur. Omul merse în tăcere câtva timp cu flăcăul și când pu- 
tură să vază spânzurătoarea, omul îi spuse: „Vezi tu po- 
mul cel de-acolo? Sunt spânzurați şapte oameni şi învaţă 
să sboare acum. Așează-te de desupt şi aşteaptă până când 
te-ei înfiora”. — „Numai atâta, îi zise băiatul? E uşor de 
făcut. Dacă învăţ așa de repede, îți dau cei 500 de galbeni 
mâine dimineaţă !” 


12 


Povestea unui băiat care a 
ume sa invete a se infiora 


Traducere din limba germană 
TANIRA IES EASON în E EAE A EE 


Apoi băiatul se aşeză la piciorul spânzurătoarei şi aş- « 


teptă. 

Intre timp se făcuse noapte şi un “vânt rece începu să 
bată. Şi pentrucă îi era frig, îşi aprinse un foc; spre mie- 
zul nopţii însă, vântul se înteţi. Băiatul nostru auzi cum 
morţii se loveau unul de altul şi se gândi: 

„Eu tremur jos, lângă foc, dar sărmanii ceia de sus ce 
trebue să mai clănţăne din dinţi”. Şi pentru că era milos 
din fire, se urcă pe scară, deslegă pe cei şapte morţi şi-i 
duse jos. Apoi aţâţă focul, îi aşeză de jur împrejur, ca să 
se încălzească. 

Dar ei stau nemişcaţi, aşa că focul începu să le pâr- 
lească hainele. „Păziţi-vă de flăcări, că de nu, vă spânzur 
din nou !” Morții însă nu auziau şi lăsau hainele lor să 
arză mai departe. Atunci băiatul se supără şi-i puse pe toţi 
la loc. Apoi se culcă și dormi până a doua zi de dimineaţă, 
când veni omul să-i ceară banii. 

„Nu, îi răspunse flăcăul, căci tot nu ştiu cum e când 
te'nfiori !” Atunci văzu omul că nu-i nimic de făcut şi ple- 
că unde i-a fost drumul; dar băiatul își urmă calea zicând 
mereu: „Ah, de-aş simţi că mă'nfior !” 

Un căruţaș care venea din urmă, îl auzi şi-l întrebă: 

„Cine eşti? — „Nu ştiu”, răspunse băiatul. — „De unde 
eşti 7?” — „Nici asta n'o ştiu !” — „Cine ţi-e tată pe — „As- 
ta nu pot s'o spun !” — Da” ce tot mormăi acolo ?” — „Ei, 
aş vrea să învăţ să mă'nfior şi nu pot”. — „la nu mai vorbi 
prostii, spuse căruţaşul, mai bine vino cu mine la un han”. 

Băiatul îl însoţi şi seara ajunseră acolo. Cum intră 
zise: „Ah, aş vrea să mă'nfior”. Hangiul râse şi-i spuse: 
„Dacă de asta-ţi arde, te'nvăţ eu”. Soţia hangiului îi taie 
vorba: „la mai taci, atâţi şi-au încercat norocul şi-ar fi pă- 
cat ca şi acesta să moară. „Băiatul însă răspunse: „Dacă 
w'ar fi prea greu, tot aş vrea să'nvăţ că pentru asta am ple- 
cat eu de-acasă”. 

Nici nu-l lăsă pe hangiu în pace, până când acesta îi 
povesti că nu departe de-acolo este un castel fermecat, 
unde ar putea să'nveţe să se'nfioare, dacă ar vrea să-l pă- 
zească trei zile. 


lecat 


Regele a promis aceluia care ar îndrăzni, sa uea pe fi- 
ica lui drept soţie şi ea este cea mai frumoasă dintre fe- 
mei. In castel erau felurite bogății păzite de către duhuri 
rele. Mulţi tineri au încercat, însă nici unul n'a mai ieşit 
de acolo. 

A doua zi băiatul se duse la rege şi grăi: „Dacă îmi dai 
voie, aş vrea şi eu să păzesc trei nopţi castelul”. Regele îl 
privi şi pentrucă îi plăcu îi spuse: „Poţi să-ţi alegi trei lu- 
cruri pe care să le iei cu tine”. Atunci el răspunse: „Un 
foc, un strung cu un cuțit și o bancă”. Regele îi trimise 
ivatea aceste în castel. Când se făcu noapte, băiatul se 
duse sus, își aprinse focul într'o odaie și își puse strungul 
lângă el. „Ah, dacă m'aș înfiora, îşi spuse el, dar mo să 
mă'nvăţ nici aici”, 

Către miezul nopţii vru să-și aţâţe focul şi auzi din- 
trun colț al odăii: „Au, miau, ce frig ne este !” — „Proş- 
tilor, le spuse el, ce ţipaţi? Dacă vă este frig, veniţi şi în- 
călziţi-vă la focul meu”. Nici nu isprăvise bine vorba şi dci 
motani negri ieşiră din întuneric. Se așezară de o parte şi 
de alta a băiatului și se uitau cu ochi mari la dânsul. Du- 
pă câtva timp ziseră: „Vrei să jucăm cărţi ?” — „Da, cum 
nu”, răspunse el. Dar arătaţi-mi labele voastre. Pisoii 
scoaseră ghiarele. 

„Ei, le zise el, ce unghii lungi aveţi, staţi puţin să vi le 
tai”. Apoi îi înșfăcă și le înșurubă labele. „V'am văzut de- 
getele, și mi-a trecut pofta să joc cărţi cu voi”. Apoi îi o- 
mori și-i aruncă în apa ce curgea lângă castel. După ce 
scăpă de ei şi vru să se așeze iarăși la foc, veniră din toate 
colțurile pisoi şi căţei negri, până când umplură odaia. 
Se repeziră apoi la foc şi vrură să mănânce flacărea. Du- 
pă ce se uită un pic la ei, le spuse: „V'aţi jucat destul, 
acum plecaţi” şi dacă văzu că nu vor, începu să-i omoare. 
până când nu mai rămase nici unul. După aceia îşi aţâţă 
din nou focul şi vru să se culce. Zări un pat într'un colţ şi 
se lungi. Nici nu apucase bine să 'nchiză ochii, că simţi că 
patul mergea singur prin tot palatul.. 

„Imi place, zise el, mai repede !” Patul începu să a- 
lerge, apoi se întoarse deodată şi flăcăul nostru se găsi cu 
patul în cap. Se sculă, aruncă perna cât colo, se culcă lân- 
gă foc la el în odaie şi adormi. 


A doua zi dimineaţă veni regele și când îl văzu culcat 
pë jos, crezu că duhurile rele îl omoriseră. Atunci zise: 
„E păcat, că era băiat frumos”. Tânărul auzi aceste cu- 
vinte, se sculă și spuse: „N'am murit încă”. Regele se miră, 
se bucură şi-l întrebă cum petrecuse noaptea. „Foarte bine, 
răspunse flăcăul. O noapte sa trecut, să le vedem şi pe 
celelalte două”. 


Când se duse la han, hangiul făcu ochii mari: „Nu cre- 
deam să te mai văd teafăr, îi zise el. Ai învăţat ce doreai ? 

— „Nu. Dacă aş găsi pe cineva să mă'nveţe!” A doua 
noapte se duse din nou în castel, îşi aprinse focul şi începu 
din nou: „Ah, dacă m'aș înfiora”. Aproape de miezul nop- 
ţii se auzi un sgomot, întâi mai încet, apoi mai tare şi tot 
mai tare. Deodată se linişti totul. In fie băiatul văzu cum 
din hornul casei cădea o jumătate de om. 


„Hei, îi spuse el, mai trebue o jumătate, atâta e prea 
puțin !” Atunci sgomotul reîncepu şi cealaltă jumătate 
căzu în odaie. „Aşteaptă, îi zise tânărul, să fac un foc mai 
bun”. După ce făcu aceasta, văzu că cele două jumătăţi se 
lipiseră și că un om îi luase locul de pe bancă. 

„Da, dar noi n'am vorbit așa, strigă el, banca este a 
mea !” Omul voi să-l împingă dar băiatul îl aruncă jos şi 
se așeză la Jocul lui. Atunci mai căzură câţiva oameni în 
odaie. Ei luară oase și două capete de morţi, le aşezară şi 
începură să joace popice. Şi băiatul ar fi vrut să se joace 
de aceia îi întrebă: 

„la ascultați, pot să mă joc şi eu?” „Da, dacă ai bani!” 
— „Am destui, zise el, dar mingile voastre nu sunt prea 
rotunde”. El luă capetele de mort, le puse în strung şi le 
rotunji; apoi se puse pe joacă și pierdu ceva din banii lui. 

A doua zi regele veni aria şi-l întrebă cum i-a mers. 
Când auzi de isprăvile lui se miră mai mult decât ziua tre- 
cută. In noaptea a treia, flăcăul se ze ra pe bancă şi vorbi 

„supărat : „Dacaş simţi că mă'nfior'” Noaptea târziu ve- 


ura şase bărbaţi cari purtau un sicriu. „Ah, trebue să fie 
vărul meu care a murit săptămâna trecut”, îşi zise băia- 
tul. Oamenii puseră sicriul jos, el se duse acolo și ridică 
în sus capacul: un om mort zăcea înăuntru. 

„Lasă că am leac pentru tine, o să te încălzesc puţin”. 
Dar mortul tot mort a rămas. Atunci îl scoase din sicriu 
şi-l culcă lângă el în pat. După câtva timp, mortul începu 
să se miște. Atunci băiatul spuse: 

„Vezi, vere, cai înviat !” Mortul însă strigă: „Vino 
mai aproape că vreau să te omor!” — „Ce, asta ţi-e mul- 
țumirea ?” El luă omul, îl puse în sicriu, cei şase oameni 
veniră iarăşi şi plecară cu el. „Și tot n'am învăţat cum e 
eând te'nfiori !” 

„Lasă că-ţi arăt eu, ce înseamnă, că o să te omor”, îi 
zise un bătrân uriaş, care intrase fără de veste în odaie. 
„Nu te grăbi atâta îi răspunse băiatul, dacă mor, trebue să 
vii cu mine”. — Lasă că te'nvăţ eu minte”, vorbi uriașul. 
— „Incet, încet, mu striga aşa de tare, că poate sunt eu mai 
puternic decât tine”. — „Asta o s'o vedem, grăi bătrânul. 
Dacă eşti mai tare decât mine, nu te omor, vino cu mine, 
acuma”. ]l conduse prin niște săli lungi, într'o fierărie, luă 
o secure și dintr'o lovitură, adânci nicovala în pământ. 
„Asta pot s'o fac şi mai bine”, spuse băiatul şi merse către 
cealaltă nicovală. 

Bătrânul se apropie să vază şi barba lui lungă cădea 
pe jos, atunci flăcăul despică nicovala şi prinse barba un- 
chiașului înăuntru. Apoi luă o vargă de fier şi bătu într'a- 
tâta pe bătrân, încât acesta îi promise bogății mari, numai 
să scape. Băiatul îi dete drumul şi merse cu el în pivniţă, 
unde uriaşul îi arătă trei dulapuri pline cu galbeni. 

„Unul este pentru săraci, grăi el, al doilea pentru rege 
şi al treilea pentru tine !” Deodată se auzi clopotul bă- 
tând de 12 şi uriașul dispăru. Flăcăul se întoarse la el în 
odaie şi dormi dintr'o bucată. 

Dimineaţa următoare veni regele şi întrebă: „Desigur 
c'ai învăţat ceeace vroiai să ştii ?” — „Nu, răspunse el, de 
ce ? Fiindcă am văzut un mort şi un uriaş ?” Atunci regele 
grăi: „Tu mi-ai scăpat castelul şi o să te însori cu fiica 
mea !” Tânărul aduse apoi banii, făcu precum îi porun- 
cise bătrânul şi sărbători nunta. Dar, cu toate că era fe- 
ricit, tot spunea: 

„Numai de-aș putea şti ce-i aceea de a te înfiora!” 
Intr'o seară soţia lui se gândi să-i împlinească dorinţa. De 
aceea, noaptea, după ce bărbatul ei adormise, ea luă o căl- 
dare plină cu obleţi şi o turnă pe el, aşa că peștişorii se 
mişcau pe trupul lui. 

Atunci se trezi şi strigă în culmea fericirii: 

„Ah, mă'nfior, mă "'nfior! Ce bine că ştiu acum cum 
e când te'nfiori !” 


de SANDA ZAHARESCU-KARAMAN 
e E 
„Lir şi Tibişir” și „Nouile pățanii ale lui Ha- 
plea” sunt cele mai frumoase cărți scrise de 


Moş Nae pentru copii şi tineret. Preţul fiecărei 
cărți este 60 de lei. 


p Í Í l i 
estrilă, Albilă şi Negrilă erau trei purcei, care 
trăiau cu mama lor într'o cocină mare din 

D curtea unei moşii. 

Pestrilă era un purceluş foarte puţin curat. Ce 
fericit se simţea în ziua când în curte erau gră- 
mezi de noroiu și băltoace cu apă murdară, în care să se 
tăvălească. In zadar îl certa mamă-sa şi îl povăţuia să fie 
curat. Pestrilă n'auzea de urechea ceea. 

Al doilea, Albilă, era un purceluș destul de deştept, 
însă de o lăcomie fără seamăn. Fericirea lui era să poată 
mânca, fără să se oprească o clipă nici ziua, nici noaptea. 
Când omul de serviciu punea în copae mâncarea pentru 
el şi pentru Pestrilă şi Negrilă, Albilă se repezea cel din- 
tâiu şi era bucuros să nu lase pentru fraţii săi nici o fă- 
râmă. In zadar îl certa mamă-sa şi îi spunea că o să sfâr- 
şească rău cu atâta lăcomie. 

Negrilă, al treilea purceluş, era bun, drăguţ şi nici la- 
com, nici murdar. Totdeauna curat, părul îi strălucea şi 
îi era moale şi bine orânduit, par'că ar fi fost de catifea 
neagră. 

Negrilă, în afară de aceasta, era mult mai inteligent 
decât Petrilă şi Albilă, iar inima mamei sale se umplea 
de bucurie, auzind cum este lăudat de toţi vecinii. 

Iată însă că sosi vremea când mama celor trei purcei 
se simţi bătrână, slabă şi aproape de moarte. Chemă aşa 
dar, lângă dânsa pe cei trei purcei şi le vorbi în felul ce 
urmează: 

„Dragii mei copii, simt că nu mai am mult de trăit. 
Insă, mai înainte de a muri, aş dori să zidesc pentru fie- 
care din voi câte o casă, de oarece, după moartea mea, 
casa în care am trăit aşa de bine şi mulţumiţi, va fi dată 
la altă familie de porci, iar voi veţi rămânea pe din afară. 
Şi acum spune-mi mai întâiu tu, Pestrilă, ce fel de casă 
doreşti să-ţi fac? 

— O casă de noroiu, se grăbi să răspundă Pestrilă. 

— Iar tu, Albilă? 

— O casă cu foi de varză, răspunse Albilă. 

— Copii nebuni! zise amărâtă mama lor. Apoi întrebă 
pe Negrilă: „Ce fel de casă vrei să clădesc pentru tine, 
dragul meu? 

— O casă de cărămidă, răspunse Negrilă, ca să fie 
cald iarna, în timpul verii să fie răcoare şi să fie sănătoasă 
tot anul. 

— lată ce va să zică purcel cuminte! zise mama pur- 
ceilor. Am să vă fac în acelaş timp cele trei case, însă as- 
cultaţi acum bine ceeace mai am să vă spun. V'am poves- 
tit destori că dușmanul nostru de moarte este vulpea. 
Când va afla că eu am murit, va veni să încerce, ca să vă 
răpească şi să vă ducă la vizuina ei. Să ştiţi că vulpea 
este foarte șireată. Va veni și vă va spune că vi e prietenă 
şi că vă doreşte tot binele, însă voi să juraţi acum că nu 
o veţi lăsa să intre în casele voastre, oricât ar căuta ea să 
vă înșele cu prefăcătorii şi vorbe mincinoase”. 

Cei trei purcei jurară, mai ales că li era tare frică de 
vulpe. Scurt timp după aceea, mama lor muri, iar ei se 
mutară fiecare în casa sa. 

Pestrilă era încântat că are o casă de noroiu şi toată 
ziua nu făcea altceva decât să stea tăvălit. Dar iată că în- 
truna din zile auzi în poartă bătăi ușoare, pe când o voce 
blândă îi zicea: „Drăguţule Pestrilă, îmi dai voe să intru 
şi să-ţi văd casa ta cea nouă? 

— Cine eşti? întrebă Pestrilă, tremurând tot de frică, 
fiindcă se temea să nu fie vulpea. 

— Un prieten bun, răspunse vocea de afară. 

— Nu ești prieten, ci eşti vulpea cea şireată, îi întoarse 
vorba Pestrilă. Nu-ţi dau voe să intri la mine. 

— Cum îndrăzneşti să-mi răspunzi în felul acesta ? 
strigă vulpea răstită şi fără să-şi mai prefacă vocea. Ai să 
vezi îndată ce se va alege din tine”. 


24 


Mbilä şi Neorilă 


Cu labele şi ghiarele ei făcu o gaură mare în casa lui 
Pestrilă, intră, îl legă pe Pestrilă cu o sfoară, îl luă în spiz, 
nare şi-l duse apoi la vizuină. i 

Ziua următoare, vulpea veni la casa lui Albilă, care, 
ca şi Pestrilă, nu vroi să-i deschidă. Insă, cu labele și ghia- 
rele ei, vulpea deschise o gaură în păretele făcut din foi de 
varză, intră, îl legă pe Albilă cu o sfoară, îl luă în spinare 
şi-l duse apoi la vizuină. 

A treia zi vulpea merse la casa lui Negrilă, despre 
care casă ştim că era clădită din cărămidă. Şireata şi 
hoaţa de vulpe vroia să-i prindă pe cei trei purcei, să-i 
frigă în acelaş timp şi să poftească apoi la un ospăț pe 
toţi prietenii şi cunoscuţii. 

Insă, nu-i merse bine de rândul acesta. N'a putut nici 
să-l înşele cu vorba pe Negrilă, ca să-i deschidă, nici să in- 
tre cu sila. De aceea, se văzu nevoită să plece furioasă şi 
cu coada între picioare. 

Câteva zile mai târziu, Negrilă merse la oraş, unde își 
cumpără o cratiţă mare cu capac. Dar când se întorcea 
spre casă cu cratiţa pe umeri, simţi că e urmărit. Intoarse 
capul şi văzu că era vulpea. Bietul Negrilă fu cuprins de 
o spaimă nespusă. “ 

luţi cât putu pasul, până ce ajunse în vârful unui 
deal. La poalele dealului se vedea căsuţa sa de cărămidă. 

Lui Negrilă îi veni un gând minunat. Ridică mai în- 
tâiu capacul cratiţei, intră în cratiţă, puse iar capacul la 
loc, apoi împinse cratiţa cu piciorul. Când vulpea veni în 
vârful dealului, văzu spre marea sa ciudă şi mirare că 
ceva negru şi rotund se rostogolește în jos, însă nu zări 
nici urmă de Negrilă. 

Se pregătea să se întoarcă furioasă că l-a scăpat, când 
mai văzu ceva, care o făcu să turbeze de mânie. Văzu cra- 
tifa oprindu-se tocmai la poarta casei lui Negrilă şi văzu 
cum din cratiţă a eşit Negrilă, şi-a luat cratiţa în casă, 
apoi a încuiat poarta cu trei lacăte. a 

„Nu mă las nici moartă, până nu pun mâna pe bleste- 
matul acesta de Negrilă!” strigă vulpea. Cobori dealul şi 
începu să dea târcoale casei lui Negrilă, privind și gândin- 
du-se cum ar putea să pătrundă înlăuntru. La urmă văzu 
că nu este alt mijloc, decât să se urce pe acoperiş şi să in- 
tre în casă prin coşul dela cămin — ceeace a și făcut, pre- 
cum vom vedea după puţin. 

In vremea aceasta, Negrilă umpluse cratiţa cu apă Şi 
o pusese pe foc să se încălzească. Tocmai când apa se în- 
călzise şi începuse să fiarbă în clocote, Negrilă zări sus pe 
cămin, mai i apoi cele două labe de dinainte ale 
vulpei, apoi... buf! văzu cum vulpea căzu drept în cratița 
cu apă fierbinte. 

Negrilă se grăbi să pună bine capacul cratiței și lăsă 
acolo pe vulpe, ca să mai fiarbă şi să se mai pârjolească. 
lar el merse glonţ la vizuina ei, unde găsi pe Pestrilă şi 
pe Albilă, legaţi în fundul viziuinei şi tremurând de frică, 
ştiind ce soartă îi așteaptă. Ii deslegă şi îi luă cu el acasă. 

Apa din cratiţă fierbea mereu în clocote, însă vulpea 
nu mai mişca: murise deabinelea. 

Din ziua aceea, Pestrilă şi Albilă s'au mutat la casa 
lui Negrilă, cu care au trăit liniștiți și mulţumiţi, vinde- 
cându-se, unul de defectul murdăriei, iar al doilea de de- 
fectul lăcomiei. 

STAN PROTOPOPESCU 

a ap PR o a 0 i 20 e T AIE SE 

Dela Haplea, citire: „Mă supăr dacă aflu că 
vre'un cititor r'a cumpărat cartea ,„NOUILE 
PAŢANII ALE LUI HAPLEA“ în care Moş Nae 
a scris întâmp! rile c-le mai interesante şi 
mai hazlii din viața mea. Cine ţine la mine, 
trebue neapărat să meargă la librărie, să dea 
60 de lei şi să cumpere cartea , NOUILE PA- 
ŢANII ALE LUI HAPLEA. 


(IZA 


Concursul de 


== SERIA lii C:NEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărți în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


jocurilor pe luna Aprilie 


Deslegările 


ARTIMOGRAF GEOGRAFIC 
A 
vV 


ACIA 


—anmnacocw 
„CCcUuozmOac 
PpImAĂAzarIar 
P>P>---rzZza 

>>P>O0>-=— 


rapor 
aiaiai r A i Kat a 


ARITMOGRIFUL SCRIITOR LOR 
CREANGA 


ISPI 


> m 

Lu POE das 
w -Qp J< 
-J0ZzZ>uOmr 
Omcmzv0u> 
A>rummuar 
QZZI cocec 
DERE C H 
A > 


SARADA 
FAR-FUR-IE 
ENIGMA 
CHEIE-CHEI 
ENIGMĂ 
VACĂ 


15 


SARADA 


Partea ’ntâia: artist de film 
Cu destulă fală 

Partea doua-i cinema 
Chiar în capitală. 

Iar, cu partea treia începe, 
'Tristeţea amară 

Toate, trei, vor da un om 
Iubitor de ţară. 


SARADA 


Prima parte o spun anume 
O găsiți printre pronume 
Printre litere greceşti 
Partea doua o găseşti. 

Cu a treia am terminat 
Căci cu ea vam salutat 
Toate trei de le uniţi 
Continent o să găsiţi. 


SARADA 


Prima parte e la mare 
Călăuză de vapoare 
Cea din mijloc e o floare 
Foarte aprinsă la culoare. 
Ultima o veți găsi 
La țărance de-ți privi 
Toate dacă le-aţi unit 
La ea mergeţi de-aţi răcit. 
D. NOCHT şi I. STERNBERG 
PIERD e RET DED ea A S T EEE a E E O i 


Din scrierile lui Moş Nae pentru tinere! 

E cam lungă lista scrierilor pentru copii şi tineret ale 
lui Moş Nae, cum i se spune în general d-lui N. Batzaria, 
directorul revistei „Dimineaţa Copiilor”. 

Insă, ceeace aproape nu se ştie de către cititorii re- 
vistei este că Moş Nae a scris și în dialectul român din 
Macedonia. A scris anecdote în versuri, strânse în patru 
broşuri mici şi ajunse foarte populare printre Românii 
Macedoneni. A mai scris, tot în acelaș dialect, poveşti, 
schiţe, nuvele, a condus şi a redactat reviste şi a înfiinţat 
în Macedonia primul ziar românesc — Deșteptarea, pe 
care îl scria tot în graiul Românilor Macedoneni. 

In limba română de aici, scrierile lui Moş Nae pentru 
copii şi tineret sunt, precum am spus, destul de numeroa- 
se. Aşa, citând din memorie, avem : 

MANE: „Suflete de viteji”, „Lir şi Tibişir”, „Copi- 
lul crescut în peşteră”, „Inelul pierdut”, „Jertfa Lilianei” 
— Acestea apărute în volum. Apoi — tot romane — publi- 
cate în „Dimineața Copiilor”, dar care mau apărut încă 
în volum: „Din călătoriile unchiului meu”, „„Mitică face 
ocolul pământului”, „Cei doi fraţi”, „Răpirea celor două 
fetiţe” şi altele semnate cu pseudonime. 

CARŢI CU POVESTIRI: „Bucuria copiilor”, „Omul 
întors din raiu”, „Comoara cu povești”, „Poveşti cu noroc”, 
„Inchisoarea de flori”, (traducere după Max Nordan), „E- 
vreica” (traducere după Andersen), „Regele râului de 
aur” (traducere din limba engleză), „Clopotul fermecat”, 
„Fluerul năzdrăvan” (traducere din limba rusă), „Of și 
Țepeluş” (poveşti din Macedonia), „Plici și Plum”, „Ştren- 
găriile lui Gigi”, „Ca să mai râdem”, etc. . 

CARȚI DESPRE HAPLEA: „Haplea — pățanii și năz- 
drăvănii”, „Haplea la București”, „Haplea în străinătate”, 
„Haplea — alte pățanii şi năzdrăvănii” (aceasta în proză), 
„Haplea la şcoală”, „Nouile pățanii ale lui Haplea” (acea- 
sta e cea mai nouă). 


i Curea Re roci SERRA II 


A 3 vie ai 
a 


Preţul 5 lei 


TEN 


Frăţiorul cel mic în cărucior 


Ce-i cu săptămâna cărții 


O lămurire pentru cititori 


„Săptămâna cărţii” a trecut. Cu toate acestea, mai 
mulţi cititori ne scriu, rugându-ne să le dăm lămuriri. Do- 
resc anume să ştie ce este această săptămână ? Ba chiar 
un cititor ne serie, precum urmează: i 

„Oare, din 52 de săptămâni, câte sunt într'un an, nu- 
mai o singură săptămână trebue să fie a cărţii? Numai 
în această săptămână trebue să citim sau să citim mai 
mult, pe când în celelalte săptămâni nu trebue să citim 
sau avem voe să citim mai puţin?” 

Din felul cum pune întrebările, cititorul nostru arată că 
n’a înţeles ce este „săptămâna cărții”, precum n'a înţeles 
nici scopul pentru care a fost înființată. De aceea, deși a 
trecut, totuşi credem că este bine şi de folos să dăm des- 
pre „Săptămâna cărţii” lămuririle trebuincioase. 


Diferite alte săptămâni 


In afară de „Săptămâna cărţii” şi chiar mai înainte 
de a se înfiinţa această săptămână, s'au înființat şi sunt 
şi sunt şi astăzi şi alte săptămâni. 

Așa, avem, bunăoară, „Săptămâna mamei, „Săptămă- 
na copilului”, „Săptămâna laptelui”, „Săptămâna stru- 
gurelui”. 

Câteva cuvinte despre 
mâni”. 

In „Săptămâna mamei” se caută a se desvolta mai 
ales în copii sentimentele de iubire părintească și de re- 
cunoștință pentru mamele lor. Li se pune în vedere cât 
de mari sunt sacrificiile, cât de nemărginită este dra- 
gostea şi grija ce duce de copiiro mamă. Se ştie că o ms- 
mă ar răbda ea bucuros de foame, numai să nu-și vadă 
copilul flămând. 

Atrăgându-se atenţia copiilor asnpra acestor lucruri, 
li se arată câtă recunoştinţă și cât respect trebue să aibă 
ei pentru mamele lor. 

Să nu le necăjească nici odată, ci să asculte totdeau- 
na de poveţele lor, poveţi care sunt numai spre binele şi 
folosul copiilor. 

In „Săptămâna copilului” ni se arată mai bine nouă, 
celor care nu mai suntem de mult copii, cum trebue să în- 
grijim de dânşii, ca să fie sănătoşi, şi cum să le dăm o 
creştere cât mai bună. 

In „Săptămâna laptelui” și în „Săptămâna strugure- 
lui” se caută a ne îndemna să bem — de sigur, în toate zi- 
Jele anului — mai mult lapte și să mâncăm mai mulţi 
struguri. Aceasta, pentrucă atât laptele, cât și strugurii. 
folosesc mult la sănătatea noastră. 

Laptele şi strugurii sunt o hrană din cele mai bune 
şi mai sănătoase. 


fiecare din aceste „Săptă- 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


PAGINI 


DELES 


TELEFON: 


„Săptămâna cărţii“ 


„Săptămâna cărţii” n'a fost înfiinţată, așa cum și-a 
închipuit cititorul din a cărui scrisoare am scos rândurile 
de mai sus, adică să ne îndemne să citim numai în cursul 
acestei săptămâni, ci ea a fost înfiinţată ca să ajute la o 
cât mai mare răspândire a cărții şi a gustului de citit. 

Aşa, în „Săptămâna cărţii”, toate cărţile se vând cu 
20 la sută mai eftin decât este preţul lor. Tot în această 
săptămână librăriile şi Casele de editură fac expoziții de 
cărţi, la care invită lumea să le viziteze. De asemenea, au- 
torii de cărți stau câteva ore pe zi la aceste expoziţii şi 
semnează cu mâna lor cărţile pe care le cumpără diferiţii 
cititori. 

Tot cu scopul de a ajuta la răspândirea cărții, se ţin 
la şcoli serbări și șezători la care se vorbeşte despre carte 
— acest prieten cel mai bun al fiecăruia din noi — şi des- 
pre nepreţuitul ei folos. 

Repetăm că în „Săptămâna cărții” se caută a se ajuta - 
cât mai mult la răspândirea cărţilor şi a gustului de citit. 
nu pentru săptămâna aceea, ci pentru toate săptămânile 
și zilele anului. 


La noi se citește puţin 


„Săptămâna cărţii”, aşa cum am descris-o mai sus. 
era şi este cu atât mai trebuincioasă, cu cât — trebue să 
spunem cu multă părere de rău — la noi se citește puţin. 
In comparaţie cu alte ţări şi mai cu seamă cu ţările din 
Apusul Europei, se citește chiar puţin de tot. 

La noi, cartea este puţin răspândită, deci e puţin răs- 
pândit şi gustul de citit. In câte case vei găsi, bunioară. 
biblioteci cu cărţi, așa cum eu, care scriu aceste rânduri, 
am văzut în foarte multe case de țărani din Elveţia? 

La noi, dacă se citeşte ceva la oraşe, în schimb, la 
țară se citește prea puțin. Numărul cumpărătorilor de 
cărţi de citit sau al abonaților la reviste este la ţară abso- 
lut neînsemnat. 

Iar un popor,la care nu e răspândită cartea și dorința 
de a citi şi de a se instrui, stă din toate punctele de vedere 
mult mai prejos decât celelalte popoare. 

lată ce rău mare se caută a fi lecuit prin „Săptămâna 


cărţii”. 


Haplea ne scrie: 
„Cei ce mă iubesc, 
Noua-mi carte o citesc 
lar cine mu mă citeşte, 
E semn că nu mă iubeşte 


PREȚUL ABONAMENTULUI 


Pe un an - Lei 200 


Pe şase luni . 
Pe trei luni 


REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
3 — 84 — 30 


t 
B i 
4 ii 


REDACȚIA ȘI 


1 AN 
6 LUNI 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR 
ESTE STRICT INTERZISĂ 


ABONAMENTE. 
100 „ 


LINEATȚA | 
COPLILOR 


ADMINISTRAŢIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


200 LEI 


Director: N. BATZARI 


23 Mai 1934— Nr. 537 


— 


N 


k 
UN EXEMPLAR 5 LEI 


IN STRĂINĂTATE DUBLU E 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIA 


Cele trei intrebări ale impăratu 


fost o dată — e mult de atunci un împă- 

rat tânăr şi, de sigur, bogat, aşa cum sunt toţi 

împărații din povești. Şi ar fi fost bun împăra- 

tul acesta, dacă ar fi fost mai darnic şi ar fi a- 

jutat cu ceva pe săracii din împărăție. Insă el 

nu se gândea decât la sine însuși și nu cheltuia decât pen- 
tru petrecerile sale. A 

Impăratul află că în cetatea sa de scaun trăeşte un 
om bătrân şi foarte bogat, care cheltuia o bună parte din 
avere ca să ajute pe bătrânii nevoiaşi, pe femeile văduve 
şi pe copiii fără părinţi. 

Ii ajuta cu bani şi în fiecare zi întindea în curtea ca- 
sei sale mese mari, la care oricine putea să vie şi să mă- 
nânce. 

„Ce om sucit!” îşi zise împăratul, aflând aceste veşti. 
Şi trimise pe unul din sfetnici, ca să-l cheme la palat pe 
bogătaşul acela. 

Omul veni foarte mirat, fiindcă nu înţelegea ce trea- 
bă poate să aibă cu el împăratul. 

„Ascultă, îi zise acesta, este oare adevărat că tu faci 
nebunia de a-ţi cheltui banii pentru alţii? 

— Nu este o nebunie ceeace fac, îi răspunse bătrânul 
bogat, ci îmi îndeplinesc datoria de a veni în ajutorul se- 
menilor noştri, care sunt în necaz şi în nevoe”. 

Cum vedem, era un răspuns frumos și înțelept. Impă- 
ratului însă nu-i făcu nici o plăcere. Din potrivă, îl supă- 
ră şi de aceea îi zise bătrânului bogătaș, vorbindu-i răstit: 
„Am să-ți pun trei întrebări şi dacă până mâine nu-mi dai 
răspunsul, care trebue, să ştii că îţi taiu capul și îţi iau 
toată averea”. 

Bietul om îngălbeni, auzind astfel de vorbe. „Măria 
Ta, încercă el să zică tremurând, nu m'am făcut vinovat 
cu nimic şi...” însă împăratul îi tăie vorba, zicându-i: „As- 
cultă cele trei întrebări ale mele şi dacă până mâine 
nu-mi aduci răspunsul potrivit, îţi spun încă o dată că am 
să-ți taiu capul. . 

„Prima întrebare: cât am să mai trăesc? A doua în- 
trebare: în cât timp pot face călare ocolul pământului? A 
treia întrebare: la ce mă voi gândi după răspunsul ce-mi 
vei da la cele două întrebări?” 


«e PIINEA y 
r 


Omul plecă zdrobit de durere şi nu putu să închidă 
ochii toată noaptea, fiindcă se gândea mereu la întrebă- 
rile împăratului. 

Insă, cam în zorii zilei se linişti și putu să mai ați- 
pească. După aceea, se sculă şi merse la împărat. „Cât am 
să trăesc? îl întrebă acesta. 

— Vei trăi până în clipa în care îţi vei da suflarea 
cea din urmă, îi răspunse bătrânul. 

— Şi în cât timp pot face călare ocolul pământului? 

— Dacă porneşti o dată cu soarele şi mergi cu aceiași 
iuţeală ca el, vei face ocolul pământului în 24 de ore. 

— Şi la ce mă gândesc eu acum? îl mai întrebă împăra- 
tul. 

— Te gândeşti că sunt mai puţin prost, de cum ţi s'a 
părut ieri, când m'ai văzut pentru întâia oară”. 

Impăratul, mirat de înţelepciunea bătrânului, găsi că 
răspunsurile sunt foarte potrivite. De aceea, nu numai că 
nu-i tăie capul şi nu-i făcu vreun alt rău, ci îl rugă să pri- 
mească să-i fie cel dintâiu sfetnic şi să-l înveţe şi pe el să 
guste plăcerea şi bucuria ce simţi atunci când faci altora 
bine şi ajuţi pe oamenii nevoiaşi. 

ALICE DELEANU 


Un cor de scolari. 


AVENTURILE — 
JTACALE T 


ROMAN PENTRU COPII ȘI TINERET 


de DINU PIVNICERU 
IAEE peace AS ee 


13) Baia de foc a lui Făcăleţ 


Făcăleţ, atras de cântecul peştilor, care în adevăr 


cântau foarte plăcut şi frumos, se apropie de locul acela. 


Văzu că erau mai multe basinuri şi în fiecare basin înota 
alt fel de pești. Cu toate acestea, peștii din diferitele ba- 
sinuri cântau acelaș cântec. 

Făcăleţ se opri să asculte. Era 
cântecului. 

„Eu ştiam, îşi zise el la urmă, că peştii n'au glas şi că 
prin urmare, nu pot să cânte. Aicea însă peştii cântă şi 
cântă aşa de frumos. lar dacă peştii cântă, înseamnă că 
pot şi să vorbească”. 

Zicându-şi acestea, Făcăleţ se apropie de un basin 
in care un crap se deosibea prin vocea sa mai frumoasă 
şi mai puternică de cât a celolrlalţi peşti. „Domnule Crap, 
ii zise Făcăleţ, fiindcă nu ştia cum să-i spună întralt fel, 
fii bun și spune-mi în ce ţară mă găsesc eu acum?” 

Insă crapul îi dete înainte cu cântecul şi nu răspunse 
nimic. „Fe pomeneşti că e surd!” se gândi Făcăleţ şi puse 
aceiaşi întrebare altor pești, dar tot nu primi nici un răs- 
puns. „Se vede treaba, îşi zise mai pe urmă, că peştii ştiu 
să cânte, dar nu ştiu să vorbească”. 

Se depărtă deci de basinuri şi porni înainte. Drumul 
îl ducea acum printr'o grădină semănată cu legume, dar 
puse în mare neorânduială. Fără să bage de seamă, izbi 
cu piciorul un castravete. 

„Prinţule Făcăleţ, îi strigă de jos 
dată bagă de seamă unde calci”. 

Făcăleţ rămase nespus de uimit, auzind că un castra- 
vete vorbeşte şi că ştie chiar cum îl cheamă. Totodată, 
simţi o mare mulțumire, că a găsit pe cineva, cu care să 
poată vorbi. „Domnule Castravete, îi zise el, te rog să mă 
ierți, că n'am făcut-o înadins și te mai rog să crezi că îmi 
pare foarte bine că pot face cunoștință cu domnia-ta. Mai 
am o rugăminte sau mai bine zis, două rugăminţi: prima, 
ca să mă lămureșşti în ce țară mă găsesc, iar a doua ca 
să-mi spui cum se face că îmi știi numele, de oarece n'ai 
avut când şi unde să mă vezi și să te întâlneşti cu mine. 

— Prinţule Făcăleţ, îi întoarse castravetele vorba, tre- 
bue mai întâiu să ştii că toți oamenii, care vin în valea a- 
ceasta, sunt făcuţi numai decât într'o legumă — întrun 
castravete, întrun dovleac, întrun ardeiu şi aşa mai de- 
parte. Stă însă scris în cartea soartei că un singur om nu 
va păţi nimic, dacă va veni aicea, și că omul acela va fi 
prinţul Făcăleţ. Imi era deajuns atâta, ca să știu cine ești. 

— Dar cum se face, îl întrebă Făcăleţ, că poţi să vor- 
beşti, aşa cum vorbesc oamenii? Un castravete, oricât ar 
fi el de neam mare, este tot un castravete. 

— Mă faci să râd, îi întoarse castravetele vorba. Află, 
aşa dar, că eu nu m'am născut castravete, ci nu sunt altul 
decât logodnicul zânei Mirabela. Acum mai bine de două 
sute de ani în urmă, păcătosul și groaznicul vrăjitor Dar- 
man, furios că Mirabela se logodise cu mine și nu voise 
să-l ia pe dânsul, a făcut ca ea să se schimbe într'un cro- 
codil, ori de câte ori ar fi privit-o vreun om, iar pe mine 
m'a prefăcut în castravete şi m'a adus în valea aceasta. 
Pe Mirabela ai scăpat-o; acum e rândul să mă scapi şi pe 
mine și pe mulţi alți ca mine. 

— Te aş scăpa bucuros, îi zise Făcăleţ, cu toate că 
mie unuia urâciosul acela de Darman nu mi-a făcut vreun 
rău, însă... 

— Te înşeli, îi tăie castravetele vorba. Deocamdată, 
îţi spun numai că vrăjitorul Darman este acela care a fă- 
cut să ţi se dea numele de Făcăleţ, nume de care zâna 
Lăptina are atâta groază şi o ia la fugă de câte ori îl aude. 


uimit de frumuseţea 


castravetele, altă 


Dar până la urma urmelor vei izbândi să iai în căsătorie 
pe Lăptina. Acum însă ai altceva de făcut, dacă vrei să 
mă scapi pe mine şi pe toţi şi pe toate, care au avut a- 
ceiaşi soartă ca a mea. Pentrucă trebue să ştii că suntem 
multe sute de tineri şi de zâne, pe care Darman ne-a adus 
în această vale, prefăcându-ne pe unii în peşti, iar pe al- 
ţii în tot felul de legume. 

— Şi ce am de făcut?” întrebă Făcăleţ, din ce în ce 
mai mirat de tot ce-i spunea castravetele. 

Acesta îi răspunse, zicându-i: „Ceva mai încolo de 
locul acesta este palatul vrăjitorului Darman. E un palat 
măreț, dar nu se vede, fiind înconjurat din toate părţile 
de o cingătoare de flăcări. 

— Dar nu zăresc nici palat, nici flăcări, i se împotrivi 
Făcăleţ, care privea ţintă spre locul unde îi arăta castra- 
vetele. 

— 'Ţi-am spus că palatul nu se vede. Cât despre flă- 
cări, nici ele nu se văd, dar se simt. N'ai decât să mergi 
spre partea aceia şi ai să te încredinţezi că ţi-am povestit 
adevărul”. 

Făcăleţ înaintă, dar pe măsură ce înainta, simțea o 
căldură din ce în ce mai mare. Ajunse chiar la un loc, de 
unde nu putea să facă un pas înainte, de oarece simţea 


Prințesa Josefina, fiica hegelui 


Leopold al Ill-lea al Belgiei 


că-l topește căldura. Se întoarse, așa dar, la castravete și 
îi zise: „Da, ai avut dreptate. Dar mi-am dat seama că nu 
este cu putință să pătrund până la palat, fiindcă flăcările 
m'ar arde şi m'ar preface în scrum și cenuşe. 

— Ba este cu putinţă, îi întoarse castravetele vorba. 
Dacă apuci pe cărarea din dreapta, ai să ajungi mai în- 
tâiu la o pădure de chiparoșşi, iar după ce treci pădurea 
aceasta, ai să vezi o pădure de lămâi şi portocali. In mij- 
locul acestei păduri este un lac de foc. Intră în lacul aces- 
ta și fă o baie de foc, care îţi va fi de mare folos. 

— Numai atât? răspunse Făcăleţ râzând. Văd, dom- 
nule Castravete, că îţi place să glumești, când îmi spui să 
merg și să mă arunc în foc și flăcări. Mulţumesc pentru 
binele ce vrei să-mi faci, dar n'am poftă să mă văd fript 
şi ars. 

— Prinţule Făcăleţ, îi zise castravetele vorbind foarte 
serios. Baia de foc nu este primejdioasă, așa cum ai putul! 
să-ți închipui. N'ai să eşi din ea nici fript, nici ars, ci cu 
puteri noui şi necunoscute, care te vor ajuta să duci la 
bun sfârşit fapte şi isprăvi din cele mai minunate. Află că 
vrăjitorul Darman însuşi, dacă nu face în toate zilele o 
baie de foc în lacul despre care ţi-am vorbit că este în 
mijlocul pădurii de lămâi și portocali, îşi pierde toată pu- 
terea şi ajunge o zdreanță de moșneag hodorogit. Dela a- 
ceastă baie îşi ea el toată puterea. 

„Mai află, povesti mai departe castravetele, că dacă 
nu faci baie de foc, n'ai să poţi pătrunde în palatul lui, pa- 
lat unde ţine ca roabe atâtea zâne, care n'au vrut să se 
mărite cu el. 

— Cum, în palat sunt zâne nenorocite? întrebă 
căleţ. 

— Nenorocite, așa cum nu pot să fie alte fiinţe-pe pă- 
mânt. Ca să le pedepsească și ca să-și răzbune pe ele, vră- 
jitorul Darman nu le-a prefăcut nici în legume, nici în 
dihănii, ci în ceva mai groaznic. 

Anume, trupul lor de fecioare zvelte şi miădioase l-a 
prefăcut în trup de babe, punându-le o cocoaşă în faţă şi 
o cocoașă și mai mare în spate. Dar ceeace a făcut cu chi- 
pul acestor nenorocite, un chip de o nespusă frumuseţe. 
întrece orice grozăvie. Când te uiţi la ele, te scârbeşti şi 
totodată te îngrozești. 

„Unele au un ochiu mare şi urit, iar al doilea mic de 
tot şi vârit în fundul capului. La unele nasul le trece de 
bărbie, pe când la altele este întors spre dreapta sau spre 
stânga, ajungând până la urechi. 

Au toate gurile mari, de le ajung până la ceafă, iar 
în loc de șiragul de mărgăritare albe, cum erau mai înain- 
te dințişorii lor, au niște colți strâmbi și lungi ce le des- 
pică buzele. 

— Ce ticăloşie şi ce grozăvie! strigă Făcăleţ, scârbit 
şi mâniat de răutatea vrăjitorului Darman. 

— Dar să-ţi mai dau o veste, care îţi va face şi mai 
puţină plăcere. Nu mai departe decât acum vreo două 
ceasuri l-am văzut pe vrăjitorul Darman întorcându-se 
călare pe vulturul său şi aducând o nouă pradă, adică o 
nouă zână. M'am uitat bine şi am văzut că este zâna Lăp- 
tina. 

— Zâna Lăptina în mâinile lui Darman! strigă Făcă- 
leţ scos din fire. Dacă-i aşa, mă reped numai decât la baia 
de foc, chiar de-ar fi să nu mai es din ea și să fiu ars şi 
prefăcut în scrum și „cenuşe” - 

Făcăleţ își luă rămas bun dela castravete și porni a- 
lergând spre lacul de foc. Străbătu pădurea de chiparoși 
și intră apoi în pădurea de lămâi și portocali. Lacul de 
foc era în mijlocul acestei păduri. 

Din lac se înlățau limbi mari şi puternice de flăcări. 
Flăcările acestea treceau printre lămâi și portocali, însă 
nu-i ardeau şi nu pârleau măcar o frunză. Totuşi, când a- 
“unse la marginea lacului, Făcăleţ simţi că îi slăbeşte cu- 
rajul. Dar par'că o mână nevăzută îl împinse dela spate și 
Făcăleţ se pomeni în mijlocul lacului, văzându-se cuprins 
din teate părţile de flăcări. 

La început, dete un țipăt, dar o clipă după aceea se 
` simți așa de bine, încât căută să intre cât mai adânc în 
baia de foc. Nu simţea că-l arde, ba chiar nu simţea vreo 
căldură ce să nu poată fi suferită., 

Din potrivă. Simţea în tot trupul o ușurare și mai sim- 


Fă- 


tea cum e pătruns de o putere ce-i fusese necunoscută pâ- 
nă atunci. Nu se mai îndura să iasă, când, după vreo ju- 
mătate de oră, auzi o voce din văzduh: „Făcăleţ, ajunge!” 

Eşi cu totul alt om. Simţea că ar fi în stare să sboare. 
In acelaş timp, par'că i se luă o pânză de pe ochi și Fă- 
căleț văzu palatul vrăjitorului Darman și văzu cingătoa- 
rea de flăcări, care îl înconjura. 

Insă, în loc de a merge drept la palat, Făcăleţ se în- 
toarse la castravete, vrând să afle dela acesta ce are de 
făcut de acum încolo. 

Castravetele îl povăţui precum urmează: 

„Mergi și intră fără teamă la palat. N'ai să întâmpini 
nici o piedică şi toate porţile au să ţi se deschidă singure. 
Intr'una din sălile palatului ai să-l vezi pe vrăjitorul Dar- 
man dormind. Apropie-te de dânsul și scoate-i inelul ce 
ai să vezi că are în degetul inelar dela mâna stângă. In 
inelul acesta stă toată taina puterii sale. 

„Bagă însă bine de seamă că, dacă se întâmplă să în- 
tâlneşti pe zâna Lăptina mai înainte de a fi luat inelul lui 
Darman, să nu-i spui nici o vorbă, să nu-i spui numele 
tău, ba chiar să te prefaci că nu o cunoști. Și acum, curaj 
şi izbândă desăvârşită!” 

Făcăleţ porni acum spre palatul vrăjitorului Darman. 
Străbătu prin cingătoarea de flăcări, fără să simtă vreo 
căldură, deși flăcările erau flăcări adevărate şi care ar fi 
prefăcut într'o clipă în scrum și cenuşe pe oricare alt 
om. Ajunse apoi la poarta mare a palatului. Poarta se 
deschise singură şi fără să facă vreun sgomot. Se deschise 
poarta aceea şi se deschiseră toate porţile şi ușile dela să- 
lile şi odăile palatului. 

Făcăleţ intră în palat, dar rămase încremenit de ceea- 
ce i-a fost dată să vadă. 

(Va urma) 


im găsit un ou în cuibul căzul 
EP ID ADR Doe A 30 rio DD 


cum trei zile, am primit dela Hăpleşti două 
scrisori: una dela Haplea, iar a doua dela coa- 
na Frosa ...sau, ca să fim mai politicoşi, una 
dela coana Frosa, iar a doua dela Haplea. 
Chiar mai înainte de a le deschide, am bă- 
nuit că trebue să se fi întâmplat ceva neplăcut. Am bănuit 
după faptul că fiecare din aceste două scrisori era în alt 
plic şi dată separat la poștă. 

M'am grăbit deci să le citesc şi am început cu scrisoa- 
rea trimisă de coana Frosa. Fiindcă ştiu că o să păstraţi 
secretul, iată că o scriu din nou aici — bine înțeles, în- 
dreptând greşelile de ortografie, care nu sunt multe, ci, 
așa, două, trei la fiecare cuvânt. 


„Moş Nae, dragul meu! Doresc mai întâiu ca această 
scrisoare să te găsească în momentele cele mai fericite ale 
vieții tale. Iar dacă întrebi despre mine, află că sunt ne- 
norocită şi amărâtă, cum n'am fost nici odată în viaţa 
traiului meu. Dar se vede că așa a fost destinul soartei 
mele. 

„Și dacă mă întrebi că din ce pricină am ajuns să fiu 
așa de nenorocită și amărâtă, îţi spun dumitale ca la un 
frate mai mare că tot necazul şi tot răul, care ma făcut 
să slăbesc şi să ajung ca un țâr — fiindcă m'am cântărit 
de Sfântul Gheorghe şi m'am îngrozit, când am văzut că 
n'am decât 93 de chilograme — mi se trage dela păcătosul 
care ah! mi-a otrăvit viaţa şi mi-a jurat moartea. 

_»„Știi că din pricina păcătosului de Haplea mi-am 
pierdut pofta de mâncare, aşa că abia dacă pot mânca 
de patru ori pe zi şi că am ajuns să nu dorm decât numai 
zece ore pe noapte? Se chiamă că mă duc de râpă şi mă 
prăpădesc repede de tot. 

„Dar, poate, ai să mă întrebi: Dar ce-ţi face Haplea?” 
lar eu îţi răspund: „Dar ce nu-mi face? Mai întâiu, nu știe 
să se poarte cu o ființă delicată, bine crescută şi potilicoa- 
să cum mă ştii că sunt de când mă cunoşti. Când eu îi 
vorbesc cu binișorul şi îi spun: „Bătu-te-ar Dumnezeu să 
te bată și praful să se aleagă din tine, nu vezi că am ajuns 
ca un ţâr?” el îmi râde în nas şi îmi răspunde ca un mo- 
jic ce este: „Frusinico dragă, nu vezi că ești rotundă şi 
dolofană, par'că te-ar fi umflat cineva?” 

„Apoi alta. Când eu îl aştept la masă cu toate bună- 
tăţile — cu pastramă de acum doi ani, cu varză acră de 
anul trecut — el stă și zăbovește la cârciuma lui Stan Po- 
citu, bând şi mâncând cu proști și cu tâmpiţi de seama 
lui. lar eu, sărmana, după ce îl aştept o oră, după ce îl 
aştept două ore şi văd că nu mai vine, de necaz, mă apuc 
şi mănânc singură toată mâncarea. Vezi, prin urmare, ce 
rău mă chinuese din pricina blestematului de Haplea. 

„Şi dacă ar fi numai atât cât ţi-am scris până aci! — 
și am scris vărsând câte zece lacrimi la fiecare cuvânt. 
Dar mai este ceva, care mă va face ca într'o zi să fug, să-l 


părăsesc şi să vin să stau la dumneata la Bucureşti. Iți 


spun, dragă Moş Nae, ca să te bucuri, că dacă viu, nu mai 
plec, ci am să stau toată viaţa, ca să-ţi duc de grije. 

„Dar să-ţi povestesc necazul meu cel mai mare. L-ai 
cunoscut pe notarul Blegilă și ai văzut ce om fain, potili- 
cos şi cilivizat este. De când a venit în comună la Hăpleşti, 
aveam și eu cu cine să mai schimb o vorbă, să mai aflu 
veşti despre modă, să învăţ vreun cântec mai nou. Insă 
Haplea nu-l poate suferi. Din  „prost” şi din „dobitoc” 
nu-l mai scoate. Mi se pare că îl gelozează, unde mă vede 
pe mine așa de frumușică şi delicată. 

„Așa, când eu, care mă știu curată la suflet, îi spun 
să-l poftim la masă pe Blegilă sau să mergem la plimbare 
tustrei împreună, Haplea se încruntă, se face foc de ne- 
caz şi îmi strigă: 

„Dă-l încolo pe dobitocul și pe pomanagiul de Blegilă, 
că nu pot să-l văd înaintea ochilor!” lar dacă îl invit eu, 


fără să-l întreb, în ziua aceea Haplea nici nu dă pe acasă . 


Când se întoarce seara, începe să mă certe, iar eu — ce să 


Veşti neplăcute dcla llăpiești 


de MOȘ NAE 


fac? — pun mâna pe măturoiu şi îl mângâiu puţin pe 
spate. 


„Vezi, prin urmare, Moș Nae dragă, de ce traiu necă- * 


jit şi amărit am avut eu parte. De aceea, să nu te miri, ci 

să te bucuri de acum, dacă te pomenești într'o zi cu mine 

acasă la domniata. Și ca să-ţi facem plăcere şi mai mare, 
am să aduc pe Hăplişor, pe Hăplina şi cățelul Dorel. 

i „Aşa dar, pa! și la revedere. Scriu eu, nenorocita 
rosa”. 


Aceasta este scrisoarea — cum vedeţi, destul de lun- 
gă — ce am primit din partea coanei Frosa. Să vă spun 
drept, dar, vă rog, să n'afle ea, vestea ce-mi dă că va veni 
la mine şi că va sta toată viaţa ei, nu mi-a făcut nicio 
bucurie. Din potrivă. Insă acum să copiez și scrisoarea ce 
am primit dela Haplea. lată ce-mi scrie acest prieten 
vechiu. 


„Dragă Moș Nae, râd încă de ceeace s'a întâmplat pe 
ziua de ieri. Dar mai întâiu să-ți spun că Frosa mea sa 
scrântit din nou. A scos-o din minţi dobitocul și pomana- 
giul acela de Blegilă, care, cum miroase că la noi e cew? 
mâncărică mai bună sau mă vede că merg acasă cu vreo 
damigeană de vin, hop! se poftește și el singur. lar Frosa 
nu mai ştie cum să-l primească mai bine, cum să-i vor- 
bească mai dulce. li zâmbeşte toată vremea, adică îi zâm- 
beşte în aşa fel, că proasta de ea deschide gura până la 
urechi. 

„El — ah! cum îmi vine să-l strâng de gât! — îi dă me- 
reu cu clanţa: „Stimată coană Froso, cât eşti de faină, o- 
norată coană Froso, cât eşti de geantilă şi cilifizată! Stima- 
tă pe dincoace, onorată pe dincolo — îi tot dă cu compli- 
mente prosteşti. Când îl aude, Frosa mea se umflă în pene, 
se strâmbă şi se schimonoseşte, de crezi că-i apucată de 
alte alea. 

„Când am văzut scrânteala ei, ce mi-am zis? la să stau 
mai puţin pe acasă şi mai mult pe la prieteni, așa, ca să-i 
fac Frosei în necaz. 

„Insă, ieri s'a întâmplat ceva de care, cum ţi-am scris 
mai sus, râd şi acum. Mă întorceam acasă cam pe la scă- 
pătatul soarelui, când aud paşi în urma mea. Era Blegilă, 
care mergea și el la noi. Atunci, ca să nu dau ochi cu dân 
sul, m'am abătut puţin la Tănase, cu care ştii că suntem 
vecini. Să fi trecut aşa vreo trei minute şi iată că am au- 
zit din casă dela noi ţipete. 

„Am dat fuga să văd ce sa întâmplat. Ştii, Moş Nae. 
ce sa întâmplat? Ceva frumos de tot. Pe semne, Frosa 
mă văzuse, când mergeam spre casă. A luat, aşa dar, mă- 
turoiul și s'a pus la pândă înlăuntrul porţii. Când sa des- 
chis poarta, ea închipuindu-și că sunt eu, a tras și a lovit 
cu toată puterea pe... Blegilă, care, dând un țipăt, a că- 
zut aproape leșinat. 

„Am intrat şi eu în casă şi am văzut — o, cât m'am 
bucurat! — că Blegilă are un cucuiu pe frunte. Să-i fie 
de bine! 

„Dar să-ți mai spun ceva, dragă Moş Nae. Mi sa urit 
cu raiul acesta și de aceea m'am hotărît să viu la Bucu- 
reşti şi să stau la tine cel puţin şase luni de zile. Ştiu că 
vestea aceasta o să-ţi facă mare bucurie. 

Aşa dar, pa! şi la revedere. Al tău prieten necăji6 
HAPLEA”. 


PA ET E E, ZE E O PN 36, ZODIE re Reni 

Cărțile, care plac tuturor şi înveselesc toa- 
tă lumea sunt, negreşit, romanul „Lir şi Tibi- 
şir şi „Noile păţanii ale lui Haplea”, ambele 
scrise de Moş Nae. 


* 


Tiți şi Siţi, doi şoricei mititei, dar foarte deştepţi, au 
mers într'o zi la pescuit. Au găsit şi ei o luntre sau — mi 
se pare — era chiar luntrea lor şi au pornit în largul apel. 
Intr'o cutie, aveau ei nişte viermişori şi alte bunătăţi, care 
plac peştilor. Insă, nici nu se gândeau să prindă peştii, 
înșelându-i şi atrăgându-i, așa cum obișnuesc să pescuiasă 
oamenii. A 
Deştepţii noștri şoricei au pus doar cutia cu viermi- 
şori în mijlocul luntrei, aşa, numai ca să fie văzută de 
ti. 
ati Adevărul este că au întrebuințat un mijloc cu totul 


—.—. === 
-E 


„Măicuţă dragă, — cartea mea găsească-te cu bine! 
Tu numeri zilele — aşteptând o veste dela mine. 


Parcă te văd cum urmăreşti, din prispa casei noastre, 
Impărțitorul de scrisori cu bluza lui albastră. 


— Da, Mamă-Radă, azi ți-aduc și dumitale o carte, 
Știu, ţi-a trimis-o Neculai, deacolo, de departe! 

Tu ai să strângi la piept, duios plângând, răvaşul meu. 
Sărută-l, mamă, tot aşa îl sărutai şi eu 

'Nainte să-l trimit. Dar vezi, Azor e lângă tine, 


Arată-i cartea și să-i spui că vine dela mine. 


ll văd cum mișcă din urechi, lătrând de fericire. 
Și amândoi la "'nvățător, plecaţi, să-i dea cetire. 


Sunt bine mamă. Aci învăţ minuni ca din poveste! 
Dar noaptea, în dormitorul larg, ce trist şi frig îmi este! 


Sunt zeci de paturi cap la cap. Școlari dorm din greu. 
Eu cer să fac la fel cu ei. Dar mă trezesc mereu. 


Un mijloc usor 
de pescui 


ne şi prin aceste găuri şi-au trecut codiţele. 

In felul acesta, din frunză au făcut un fel de plasă 
sau năvod. Din apă, peştii au zărit cutia, în care ştiau că 
trebue să fie viermişori. Şi fără să vadă sau fără să se uite 
la frunza în care cei doi şoricei îşi băgaseră codiţele, îno- 
tau, apropiindu-se mereu de luntre. 

Când şoriceii simţiră că s'au strâns destui pe frunză, 
ridicară dintr'o dată codiţele "n sus şi peștii, uimiţi şi spe- 
riaţi, se pomeniră în luntre. 

Așa izbutiră şoriceii Țiţi şi Siţi să se întoarcă dela 
pescuit cu luntrea plină de pești. 


ADEL 


din internat 


Tiptil cobor din pat și viu la geamul înghețat. 
In fața mea se 'ntinde acum orașul luminat. 


Dar trec cu ochii peste el și gândul iar îmi sboară 
Spre casa noastră. Tu acum, ca 'n fiecare seară, 


Torci lângă foc. In faţa ta-i un scăunel stingher. 
Azor, cu ochi 'n ochii tăi, așteaptă lângă el... 


Şi vântul sufă în fereştri. Şi noaptea e târzie... 
La ce spre ușă tot priveşti, că nare cin'să vie.... 


Te culcă, mamă, şi adormi, mereu cu mine 'n gând. 
Aci, departe "ntre streini, adorm şi eu oftând. 


„„Imi place cartea şi doresc sajung odată „domn. 
Dar unde-i mâna ta, s'o simt pe fruntea mea, prin somn... 


Nu plânge, mamă, anii trec, noi iar vom fi 'mpreună, 
Și cât de mândră o să-mi fii, măicuța mea cea bună. 


LUCREȚIA DĂSCĂLESCU 


~ 
4 


„ati EST NURA ARICI AI a Ie DEAE BAIE BCU Pe pirate teren 


set 


au påfit zece copii de Tur 


Şapte copii de Turci se-apucară 


Pe cântat, pe jucat şi pe sărit. De lucru — cărămizi tot cară. 
In sus, din deal, unul a căzut, O cărămidă, vai! a lovit 
Deci din zece, nouă s'au făcut. În cap pe unul, care-a murit. 


GER mu ae E NI 


Şase copii de Turci la scăldat 


Nouă copii de Turci pe jos şedeau 


Şi soarta tristă toți își plângeau, Au mers, dar vedeţi ce sa 'ntâmplat. 
Dar unul a murit înecat Un crocodil din apă-a eşit, 


In balta de lacrimi ce-a vărsat. A prins un Turc și l-a "'nghițit. 


gi 


Opt copii de Turci spre cer priveau Cinci copii de Turci au sunat 
Și de-o cioară mult se speriau, La o casă, cerând de mâncat. 
Dar cioara pe unul l-a răpit, Din casă, eşind un uriaș, 

Departe, departe, cu el a fugit. A prins să frigă un copilaș. 


Patru copii de Turci sau suit, 

Cum vedeţi, întrun pom ce-au zărit, 
Dar unul din pom alunecă, 

Mort, sărmanul, jos pică. 


Trei copii de Turci au înidlnit 
Nişte gâște — şi sau îngrozit. 
Unul din ei a fost luat 
Și tot de gâște a fost păpal. 
Doi copii de Turci sau suit 
Pe-o girafă de călăril. 
Unul din girafă a picat, 
A murit şi na mai mişcat. 


Un copil de Ture, aflat-am eu, 
A fost prins, bietul de un leu, 
Ce pe gânduri nici n'a stat, 

Ci îndată l-a păpal. 


-PN 


Micii colecționari de mărci poștale 
„RED PRI SEI REED TREBE DETINE 


NARI 


O poveste cu multe peripeții 


GA M PUNY 


Localizare de Moș Nae 


7) Cum a eşit vânătoarea de „lilifanţi“ 


Așa dar, cum am spus, Martinică și Ghiţulică s'au în- 
p să se întâlnească a doua zi la orele şase dimineața 
a groapa, pe care Ghițulică o săpase, ca să prindă „lili- 
fanți” sau „pirlifanți”. 

Am uitat însă să spun că mai înainte de a se despăr- 
ţi şi de a-și ura unul altuia: Pa! — Noapte bună!” Marti- 
nică întrebă pe Ghiţulică: „Ai acasă la tine ceva frânghii 
sau ceva sfori mai groase? 

— Ce să facem cu ele? 

— Ca să le trecem de gât „lilifanţilor”, pe care îi vom 
găsi în groapă, și aşa să-i ducem acasă”, îi lămuri Martı- 
nică. 

Dar Ghițulică n'avea nici o frânghie şi nici măcar un 
capăt de sfoară. Insă, nevrând să spună că n'are, zise lui 
Martinică: „Nu e nevoie să-i legăm, pentrucă mi-a spus 
un unchiu al meu că „pirlifanţii” vin după tine, numai 
dacă îi chemi fluerând. 

— Unii vin şi alţii nu vin, zise Martinică, dar despre 
aceasta vorbim mai bine mâine dimineaţa, după ce ve- 
dem câţi „lilifanţi” au căzut în groapă... Şi acum, dragul 
meu Ghiţulică, pa! şi noapte bună! 


— Pa! şi noapte bună!” răspunse şi Ghiţulică. Se îm- 


brăţișară, se pupară pe bot şi merseră fiecare acasă la el. 
Martinică se culcă în pat, închise ochii, dar văzu că 


nu poate să adormă. Se întoarse pe o parte, se întoarse. 


pe partea cealaltă, închise şi mai strâns ochii, îşi puse pe 
ei cele două lăbuţe de dinainte, îşi zise de mai multe ori: 
„Mi e somn! Ah, cât mi e somn!” dar tot nu putu să a- 
doarmă. 

Văzând aceasta, stătu să se gândească şi să se întrebe 
singur: „Dece nu pot să dorm? Dece nu pot să dorm?” 

Insă, mai înainte de a se întreba pentru a treia oară, 
auzi un chiorțăit şi.apoi încă unul ce veneau tocmai din 
fundul burţii sale. O dată cu chiorțăitul, Martinică simţi 
că burta îi este goală, așa de goală, par'că n'ar fi pus ni- 
mic într'însa de o lună de zile. 

„Ştiu! Ştiu dece nu pot să dorm! strigă Martinică să- 
rind din pat. Nu pot să dorm, fiindcă mi e foame. Şi ce 
trebue să fac, atunci când mi e foame? — Să mănânc! — 
Şi ce trebue să mănânc? — Trebue să mănânc miere!” 

Așa își vorbea Martinică, întrebându-se şi răspunzân- 
du-și singur. Ba chiar de bucurie că va mânca miere, în- 
cepu să sară prin odaie şi să cânte, zicând: 


„10 


„U, ce bine, o, ce bine, 
Martinică e de tine! 

C'ai să papi acuma miere. 
O, ce bine, ce plăcere!” 


Martinică sărea și cânta, dar în burtă îi chiorțăia şi 
mai tare. „Acum, numai decât!” zise Martinică, ca şi cum 
a răspuns cuiva, care i-ar fi "vorbit din burtă. 

Mersese deci şi deschise dulapul, unde ştia că pusese 
de mai multe zile o oală plină cu miere. Ba chiar Puky 
scrisese cât mai frumos pe o hârtie şi cu litere cât mai 
mari cuvântul MIERE şi lipise hârtia pe oală. 

Insă, degeaba căută Martinică în dulap, degeaba 
sgâi ochii şi aprinse şi un felinar de mână, ca să vadă mai 
bine: nu era nici o urmă de oală și nici o picătură de 
miere. 

Martinică rămase ca plouat. „Nu mai înţeleg nimic, 
îşi zicea el singur, învârtindu-se prin odaie şi — de ne- 
caz — frecându-şi botul cu lăbuţa dreaptă. In dulap a 
fost o oală şi în oală a fost miere, pentrucă dacă nu ere 
miere, Puky n'avea de ce să scrie cuvântul „Miere” şi dacă 
nu era oală, Puky mavea pe ce să lipească hârtia, pe care 
a scris cuvântul „miere”. 

„Va să zică, a fost şi oală și miere, iar acum nu este 
nici oală, nici miere”. 

Supărat, Martinică se învârtea iarăşi prin odaie şi 
iar își freca botul cu lăbuţa dreaptă. Deodată, se lovi cu a- 
ceiași lăbuţă pe frunte şi strigă: „Ştiu unde este oala mea 
cu miere! Am pus-o în groapă pentru „lilifanţi”. Ce prost 
am fost! Ce prost am fost! Am dat „lilifanţilor” miere și 
am rămas eu flămând! Altă dată o mănânc singur şi nu 
mai dau la nimeni”. 

Martinică se culcă din nou în pat, închise iar ochii 
mai strâns, îi acoperi cu cele două lăbuţe de dinainte şi 
încercă să adoarmă. Dar somnul tot nu-i venea. Atunci îşi 
aduse aminte că bunică-sa îi spunea că, dacă vrei să a- 
dormi, n'ai decât să numeri ceva. 

„Am să număr albine”, își zise mai întâiu Martinică. 
Dar se răzgândi numai decât, fiindcă, pomenind de albi- 
ne, par'că începu să simtă înţepăturile lor. 

„Am să număr lilifanţi”, îşi zise apoi Martinică. Şi în- 
cepu: „Un lilifant, doi lilifanţi, trei lilifanţi”, fiindcă Mar- 
tinică ştia să numere până la zece, fără să greşească. 

Insă, se lăsă și de număratul „lilifanţilor”, pentrucă 


să vedeţi ce i sa întâmplat. Fiecare „lilifant”, pe care îl 
număra, venea deasupra patului lui Martinică, ţinând în- 
tre labe o oală cu miere, din care lingea cu poftă — ceeace 
îl făcea pe bietul Martinică să urle şi de foame şi de necaz. 

De aceea, se lăsă de număratul lor, dar mai zise: „Uf. 
ce bună şi gustoasă este mierea ce mănâncă lilifanţii! 
Cred că eu n'am mâncat până acum miere mai bună și 
mai gustoasă”. 

Apoi, iar închise ochii, iar îi acoperi cu lăbuţele, dar 
văzând că nu e chip să adoarmă, sări din pat, eşi din o- 
daie și porni glonţ spre groapa în care pusese în ajun 
oala cu miere. 

Soarele nici nu se gândea încă să se scoale din pat, 
aşa că mai era destulă vreme până să-și trimită razele, 
care să alunge întunerecul nopţii și să lumineze pămân- 
tul. Insă Martinică era obişnuit să umble în întunerec, aşa 
că nu rătăci drumul şi nu se lovi de arborii din pădure. 

In mai puţin de două minute ajunse la marginea gro- 
pii, se aruncă în ea, de unde a eşit aşa cum vom vedea 
peste puţin... 


Pe când Martinică se arunca în fundul gropii, iată că 
şi Ghiţulică se trezi din somn. Se trezi, dar nu se grăbi să 
se scoale din pat, ci începu să se gândească şi să-și vor- 
bească singur: „In groapa ce am săpat aseară, au să cadă 
pirlifanţi. Dar ce fel sunt pirlifanţii? Sunt ei frumoși, aşa 
cum suntem noi, porcii? Sunt sălbatici? Și se dau ei la 
porci? Sau poate că nu se dau la un porc de neam mare, 
cum sunt eu? Sau poate că nu știu că eu sunt de neam 
mare și atunci se dau la mine”. 

Tot gândindu-se şi tot vorbindu-și în felul acesta, Ghi- 
țulică își zise că este mai bine să nu meargă la groapă şi 
să spună lui Martinică a doua zi, că l-a durut capul. 

La urmă însă îi veni alt gând. „„ Am să merg, îşi zise el. 
mai înainte de a merge Martinică şi am să mă uit în groa- 
pă. Dacă văd că în groapă sunt pirlifanţi, o iau la fugă și 
mă întorc repede acasă. Dacă văd că nu sunt, stau și-l a- 
ştept pe Martinică”. 

Sări, așa dar, din pat şi merse la groapă. Merse însă 
încet, cu băgare de seamă, oprindu-se la fiecare pas şi tră- 
gând mereu cu urechea. Și pe când trăgea cu urechia și se 
apropia de gropă, auzi că din fundul gropii vine un sgo- 
mot şi un fel de urlet. „Pirlifanţi, strigă Ghiţulică speriat, 
în groapă sunt pirlifanţi!” 


Făcu stânga "'mprejur, vrând să fugă din nou acasă 
şi să se încuie. 

Insă era doritor, era foarte curios să vadă cum este 
făcut un „pirlifant”. Şi aşa, își luă inima în dinţi şi căl- 
când uşor, cât mai uşor, se apropie de marginea gropii şi 
privi înlăuntru. Tocmai în fundul gropii era o dihanie, pe 
care Ghiţulică nu putu şi nici nu stătu să o vadă bine. Và- 
zu numai că dihania aceasta avea un cap mare, foarte 
mare, un cap care era în formă de oală. Şi mai văzu că 
dihania, care ţipa şi urla, alerga încoace şi încolo, se lo- 
vea cu capul acesta şi arăta a fi furioasă. 

„Ce uriţi și ce răi sunt pirlifanţii!” își zise Ghiţulică și 
o rupse la fugă. Dar nu se duse acasă la el, ci merse drept 
la Puky, pe care îl sculă din somn. 

„Puky! Puky! strigă Ghiţulică tremurând, vino să vezi 
un pirlitant în groapa ce am săpat eu şi Martinică. 

— Hai să mergem!” îi răspunse Puky, căruia nu-i era 
frică de nici una din vietățile pădurii. 

Până să ajungă la groapă,aproape se luminase de zi. 
S'au dus, au privit în fundul gropii, ca să vadă... pe cine? 
Pe Martinică! Acesta era ..virlifantul”, de care se speriase 
așa de mult fricosüul Chiţulică. să 

Lui Martinică îi intrase în cap oala de miere, oala pe 
care el însuși o pusese în ajun. Bietul Martinică se căznea 
acum să o scoată și nu putea. Se căznea să iasă din groa- 
pă, dar nu putea, fiindcă nu vedea din pricina oalei. De 
uceea, alerga încoace şi încolo, urla şi striga: „Ajutor! A- 
jutor!” 

Până la urmă, izbuti să se caţere şi să iasă, mergând 
lângă Puky și Ghiţulică. A început să se trântească pe jos 
şi să se lovească cu capul de copaci, doar, doar s'o sparge 
oala. Dar oala nu se spărgea. 

Văzând aceasta, Puky zise:  Martinică, așteaptă-mă 
puţin să dau fuga până acasă la mine și să aduc ciocă- 
nașul”. 

Puky alergă acasă, aduse ciocănaşul, cu care lovi de 
câteva ori oala, până ce putu să o spargă. 


„Uf! credeam că mor!” zise Martinică și în semn de 


mulţumire, îl îmbrăţișă pe Puky, iar Puky, care iubea 
mult pe Martinică, îl pofti să ia gustarea împreună. 
(Va urma) 


Copiii de chinezi îmbrăcați în haine de sărbătoare 


in păstor... ginere de impăr 


oicu era un ciobănaș, căruia îi muriseră părin- 

ţii. Avea însă o mamă vitregă, dela care bietul 

Voicu primea mâncare puţină și bătae multă. 

In schimb, îl scula în toate zilele mai înainte de 

a răsări soarele și-l trimitea să ducă la pășune 
turma de oi. 

Intro caldă zi de vară, Voicu duse turma în vârful u- 
nui deal, ca să o adăpostească la umbra arborilor. Dar nu 
departe de rădăcina unui arbore, văzu o pereche de pan- 
tofi de toată frumuseţea. Voicu se bucură mult de panto- 
fii aceştia şi-i băgă în traistă. 

Pe înserate, când se întorcea acasă cu oile, îi eşi înain- 
te un băiat, care îl întrebă: „N'ai găsit cumva în vârful 
dealului o pereche de pantofi? 

— Am găsit, îi răspunse Voicu, dar vreau să-i duc 
mamei mele vitrege, că, poate. aşa o împac să nu mă bată 
şi îmi dă să mănânc mai bine. 

— Pantofii sunt ai mei şi te rog să mi-i dai, stărui bă- 
iatul. Să ştii că o dată şi o dată, am să-ţi fiu şi eu de folos”. 

Voicu scoase din traistă pantofii şi-i dete. 

Ziua următoare merse iarăşi cu turma de oi sub arbo- 
rii din vârful dealului. Acum găsi acolo o căciuliță roşie 
de mătase, tivită cu fir de aur. „Ce căciuliță frumoasă!” 
își zise Voicu și o băgă în traistă. 

Insă, pe când se întorcea acasă pe înserate, îi eşi în 
drum o fetiță, care îl întrebă: „N'ai găsit cumva în vârful 
dealului o căciuliță roşie? 

— Am găsit, îi răspunse Voicu, dar vreau să o dau 
mamei mele vitrege, că, poate, așa o împac să nu mă bată 
şi îmi dă să mănânc mai bine. i 

— Căciulița este a mea şi te rog să mi-o dai, stărui fe- 
tița. Să ştii că o dată și o dată, am să-ți fiu şi eu de folos”. 

Voicu scoase din traistă căciulița și i-o dete. 

Ziua a treia găsi, tot în vârful dealului, un clopoțel de 
argint. Voicu vru să-l încerce, ca să vadă cum sună. Clo- 
poțelul dete un sunet aşa de plăcut, că nici o muzică n’ar 
fi putut să fie așa de frumoasă. La auzul lui toate oile în- 
cetară de a mai paşte și se îngrămădiră în jurul lui Voicu. 
lar când Voicu nu mai sună din clopoțel, oile se împrăș- 
tiară din nou. 

Voicu era încântat de clopoţelul acesta. Insă, când în- 
cepu să se însereze şi porni cu turma spre casă, iată că îi 
eşi în drum un moșneag, care îl întrebă: N'ai găsit cumva 
în vârful dealului un clopoțel de argint? 

— Am găsit, răspunse Voicu, dar pe acesta nu-l dau. 
Am fost păcălit de două ori și am dat pantofii şi căciulița 
roşie”. 


Poveste de ALI-BABA 
TENE SEA PPE DE REEN EESE E 

Insă moşneagul stărui, zicându-i: „Dă-mi-l, te rog, iar 
în locul lui, îţi dau alt clopoțel, cu care ai să poţi să-ți 
strângi turma de oi. In afară de aceasta, spune-mi trei do- 
rințe și au să fie îndeplinite. 

— Dacă-i așa, răspunse Voicu, poftim clopoţelul și 
dă-mi altul în locul lui. Cât despre cele trei dorințe ale 
mele, iată care sunt ele: Vreau să ajung împărat, vreau 
să iau în căsătorie pe domnița cea mai frumoasă şi, al 
treilea, vreau să locuesc în palatul cel mai frumos. 

— Ai cerut prea mult, îi zise zâmbind moșneagul. To- 
tuşi, dorinţele tale au să fie îndeplinite, însă ascultă bine 
la ceeace am să-ţi spun. Chiar în seara aceasta vei pleca 
de acasă îndată după miezul nopții şi vei porni'pe dru- 
mul ce duce spre soare răsare. Ai să mergi aşa, până ce 
ajungi la un palat mare. Ia și fluerul acesta. Când ai să 
fii în încurcătură, suflă o dată în el. Când ai să fii la ne- 
voe mai grea, suflă de două ori, iar când ai să fii în pri- 
mej die mare, rupe-l în două. Atunci, eu am să viu numai 
decât şi am să-ţi dau o mână de ajutor”. 

Voicu mulțumi moșneagului pentru darurile şi promi- 
siunile făcute și se întoarse acasă. 

Indată după miezul nopţii, plecă, apucând pe drumul 
ce ducea spre soare răsare. Merse aşa câteva zile şi câteva 
nopţi, până ce ajunse la un palat împărătesc, fără pere- 
che de frumos. Intră în bucătăria palatului și întrebă pe 
unul din bucătari, dacă nu este ceva de lucru și pentru el. 

„Împăratul, îi răspunse bucătarul, are nevoe de un 
cioban la oi, dar să știi că îți taie capul, dacă pierzi mà- 
car o singură odie. 

— Primesc şi așa!” zise Voicu, a cărui nădejde era 
în clopoţelul şi în fluerul ce-i dăduse moșneagul. 

Adevărul este că nici o oaie nu sa rătăcit şi n'a pu- 
tut fi răpită şi mâncată de lupi. Din pricina aceasta, îm- 
păratul prinse multă dragoste pentru tânărul nostru 
Voicu. 

Insă, într'una din seri, pe când se întorcea cu turma 
de oi, Voicu zări la o fereastră a palatului o fată de o 
frumuseţe neîntrecută. Era domnița Liliana, fiica unică 
a împăratului. De atunci Voicu aștepta cu toată nerăbda- 
rea să vie seara, ca să poată zări la fereastra palatului pe 
frumoasa domniță Liliana. 

Aşa au trecut câţiva ani la mijloc. Domnița Liliana 
ajunsese în vârsta de măritat, iar Voicu un flăcău chipeș 
şi voinic. 

Dar într'una din zile o veste îngrozitoare se răspândi 
în tot palatul: Domnița Liliana pierise fără urmă. Zdrobit 
de durere, împăratul trimise în toată ţara oameni să ducă 


da 


vestea că dă pe domnița de soţie şi o jumătate din împă- 
răția sa aceluia care va putea să o găsească şi să o aducă 
îndărăt la palat. 

Mulţi voevozi și alţi tineri vestiți pentru vitejia lor 
merseră în căutarea domniţei, dar se întoarseră fără nici 
o ispravă. Dar iată că într'o noapte, lui Voicu i se arătă în 
vis moşneagul despre care a fost vorba mai sus, şi îi zise: 
„Ai să o găsești tu, dacă mergi pe drumul din spre 
miazăzi!” 

In dimineaţa următoare, Voicu se înfăţișă împăraiuu- 
lui și îi ceru voe să meargă şi el să caute pe domnijţa 
Liliana. 

„N'au găsit-o, îi zise cam supărat împăratul, atâția 
voevozi şi tineri vestiți pentru vitejia lor şi cum ţi-ai în- 
chipuit că ai să o poţi găsi tu, un păstor de rând? 

— Dacă nu o pot găsi, răspunse Voicu hotărât, pri- 
mesc să mi se taie capul! 

Împăratului îi plăcu un astfel de răspuns şi îi dete 
voe, ba chiar vru să-i dea şi un cal, însă Voicu îi zise: 
„N'am nevoie de cal, nu cer decât o traistă cu merinde” 


Voicu plecă la drum, petrecut de râsetele de batjo- 
cură ale tuturor oamenilor dela palat. Merse așa muite 
zile şi multe nopţi, ținând mereu drumul ce duce spre 
miazăzi, până ce ajunse la marginea unui lac foarte mare 
şi adânc. In mijlocul lacului era o insulă, iar în mijlocul 
insulei se zărea un palat tot aşa de frumos ca şi palatul 
împărătesc. 

„Voicu făcu ocolul lacului şi ajunse la o parte de un- 
de se vedea mai bine palatul. Tresări însă de bucurie, 
când la o fereastră din turnul pulatului putu să zărească 
pe domniţa Liliana. Dar bucuria îi pieri îndată gândin- 
du-se că mare cum să meargă până acolo. 

Işi aduse însă aminte de fluer şi de tot ce-i spusese 
moşneagul. Aşa dar, scoase fluerul şi suflă o dată în el. 
„Bună seara!” se auzi un glas îndărătul său. Voicu în- 
toarse capul şi văzu că era băiatul, căruia îi dăduse pan- 
tofii găsiţi în vârful dealului. .. ` 

„Ce doreşti? Il întrebă băiatul. 

— Vreau să merg la palatul din insulă, îi răspunse 
Voicu. 

— Suie-te în spinarea mea”, îi zise băiatul. 

Voicu se sui, dar în aceiaşi clipă băiatul se prefăcu 
` întrun șoim mare şi puternic. Șoimul se înălță în văzduh, 


zbură deasupra lacului şi apoi, lăsându-se din nou în jos, 
il cobori pe Voicu la poarta palatului. 

Voicu intră în bucătăria palatului şi întrebă pe bu- 
cătar, dacă nu e ceva de lucru şi pentru el. Bucătarul îi 
răspunse: „Stăpânul nostru, care este un uriaş, cum nu se 
găseşte al doilea, are nevoie de un cioban la oi. Dar să ştii 
că îţi rupe gâtul ca unui puiu de găină în ziua în care vei 
pierde măcar o singură oaie. 

— Primesc şi aşa!” zise Voicu. 

Ziua următoare, Voicu duse la păşunat turma de vi, 
sunând din clopoțel și cântând, aşa cum îi era obiceiul. 
Domnița Liliana şedea la fereastra din turn și-l urmărea 
cu privirile. 

Noaptea târziu, când toată lumea dela palatul uria- 
şului era cufundată în somn, Voicu merse sub fereastra 
turnului. De sus, domniţa Liliana, care, pe semne, îl aṣ- 
tepta, îi zise: „Am fost răpită de uriaş şi m'a pus în lan- 
turi pe care nu pot să le rup”. 

Atunci Voicu suflă de două ori în fluer şi iată că în 
aceiași clipă auzi îndărătul său o voce: „Bună seara!” Voi- 
cu întoarse capul și zări în întunerec pe moşneag, care 
îl întrebă: „Ce doreşti?” 

— Vreau să fiu dus la domniţa Liliana şi să o scap, 
răspunse Voicu. 

— Vino după mine”, îi zise moşneagul. 

Voicu văzu cum toate porţile palatului se deschid nu- 
mai la un semn al moşneagului şi cum lanţurile în care 
era ţinută legată domniţa Liliana, căzură şi se rupseră în 
bucăţi, îndată ce le atinse moşneagul. 

După acea, fără să piardă vremea, tustrei merseră 
la marginea insulei, unde Voicu văzu că îi aşteaptă fetiţa, 
căruia îi dăduse căciulița roşie de mătase. Moşneagul îi 
zise fetiţei: „Să-i treci dincolo și cât mai bine pe acești 
doi tineri aşa de drăguţi”. 

Cât ai clipi din ochi, fetiţa se prefăcu întrun peşte 
de o mărime neobişnuită şi zise domniţei Liliana şi lui 
Voicu: „Suiţi-vă în spinarea mea, dar să ştiţi că îmi voi 
pierde toată puterea, dacă pe drum unul din voi doi dă 
vreun țipăt”. 

Porniră deci pe întinsul lacului. Dar mai înainte de 
a ajunge la jumătatea drumului, uriașul se trezi din 
somn, îi zări şi trecându-și repede aripile sale de vultur, 
se ridică în sbor şi se luă după dânșii. 

Domnița Liliana îl văzu cea dintâi şi, de mare spaimă, 
dete un țipăt sfâşietor. In aceiaşi clipă peştele işi pierdu 
toată puterea şi se duse în fundul lacului, lăsând pe cei 
doi tineri deasupra apei. 


(Citiţi continuarea în pag. 14-a) 


13 


(NINA 


(Urmarea din pagina 13-a) 


Uriaşul îi prinse pe amândoi și zicându-le: „Vă arăt 
eu vouă!” îi duse îndărăt la palatul său. Pe domniţa Li- 
liana o încuie din nou în turn, iar pe Voicu, căruia îi puse 
lanţuri din cele mai grele la mâini şi la picioare, îl aruncă 
în beciul cel mai întunecos. 

Bietul Voicu îşi pierduse acum orice nădejde. Dar 
după puţin, îi veni în minte că mai are ceva de făcut — 
anume, să rupă fluerul în două, ceeace se şi grăbi să facă. 
Şi iată că auzi îndărătul său o voce: „Ce doreşti?” Era 
din nou moşneagul. w e ATI 

Voicu răspunse: „Vreau să pot duce pe domniţa Li- CA . RE A ART | 
liana la tatăl ei împăratul”. ` 

Atunci moşneagul îl luă de mână şi-l duse într'o sală 
plină de arme strălucitoare. Acolo, moşneagul îi zise lui 
Voicu: „Desbracă-te de hainele ce porţi”. Voicu se des- 
brăcă, moşneagul le aruncă în foc, lăsându-le să ardă. Dar 
spre marea sa uimire, Voicu văzu că din cenușa hainelor, 
moşneagul a făcut o cămașă de zale, un coif, un scut şi o 
sabie, aşa cum până atunci nu se văzuseră altele la fel 
pe toată faţa pământului. 

„Nu este nicăieri o sabie, care să te poată străpunge, 
îi zise moşneagul, iar de sabia ta va pieri uriașul din pa- 
latul acesta”. 


Dar nu isprăvise bine de dat porunca aceasta, că Voi- 
cu intră în sală și strigă uriaşului: „Vino să te lupţi cu 
mine!” Insă uriașul, îndată ce văzu sabia lui Voicu, zise 
tremurând: „Dela sabia aceasta mi se va trage moartea” 
şi căzu, rostogolindu-se pe jos. 

Voicu îi reteză numai decât capul, luă apoi de mână 


E % $ SRT pe domnița Liliana şi, ajutat de moşneag, o duse la tatăl 
In vremea aceasta, uriaşul făcea mari pregătiri pentru ei împăratul. 


căsătoria lui cu domnița Liliana. Poftise la ospăț mulți Sfârşitul povestei se ghiceşte. Voicu s'a căsătorit c® 
alți uriași şi făcuse domniei daruri foarte bogate. Când  domniţa Liliana, iar după moartea împăratului, s'a urcat 
petrecerea era în toiu, uriașul porunci la doi servitori să el în scaunul împărătesc. 

meargă şi să vadă ce face Voicu în beciul de sub pământ. ALI BABA 


NIZ CIC DAE T grau = EF 
TS Por à a Tai O Ak T> 


ere a reci a paie. - P că l 
a. 


Puiu și bnnica la cimitir 


i 


„Dece plângi, bunicuţo!, întreabă Puiu care abia a îm- 
plinit trei anișori. 
„__— „Plâng, drăguță, pe bunicul tău care a murit și stă 
aici sub florile astea”. 
j Puiu se uită la flori, apoi la bunică și întreabă: „Tre- 
buie să plâng și eu, bunicuţo?” 
— Cum vrei, Puişorule dragă. 
— Dar nu-mi veni să plâng, bunicuţo! 
si „Nu-i nimic, Puișorule scump”. 
ss, ăzând însă că bunica e tristă de tot, că plânge cu su- , 
ghițuri, o privește înduioșat, apoi o trage de rochie şi cu un 
aer grav spune: 
— „Bate-mă puţin, bunicuţo, ca să plâng și eu!” 


ANA CIUMETTI 


-> > 


Concursul de jocuri pe luna Mai 


Æ SERIA IV 


C'NEL == 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


Olat | Telat [hi iT T9 
Ola! [Al | [| ja îi [n ui! 

|| i | [ul | [ului ef | Li la 
al [ai jAL | | hi [of [9Ţ_ 
Sa erai a | ob a 


AL LI | 19| | LL Lai 


„Fuga consoanelor“ 


Punând în căsuţele goale anumite consoane veţi afla 


- în rândurile orizontale şase titluri din vol. „Noile păţanii 


ale lui Haplea”. 
Rândul vertical A. B. dă numele autorului 


volum. 


acestui 


IACOB I. LAZĂR 
P.-Olt 


SARADA 


De Ile na . B lu-Abrud 


Partea ’ntâia e pronume 
Ce îl zici în loc de nume 
Cun prieten când vorbeşti 
Pe care îl tutuești. 


* 


Partea doua e trăsură 
Ce scoate flăcări pe gură 
Şi gândiţi-vă niţel: 
Este toată de oţel. 

* 


Plantă, este întreg cuvântul, 
Nepermisă pe moşie 

Deci îndreptaţi-vă gândul 
La monopol sau regie. 


Concursul de jocuri pe luna Mai e compus din 5 
(cinci) serii. Deci, deslegările jocurilor se vor trimite du- 
pă apariţia numărului viitor. Jocurile trimise separat, nu 
vor fi luate în seamă. 


Deslegătorii concursului pe luna Martie 
CAPITALA 


Bergel Zambila (9); Gella şi Osias Finkelştein (8); Rosenbaum 
Any (7); Vasile N. Mănescu și Jeny Zamfirescu (6); Bârlea Victor 
(4); Gheorghe Pană (4); Marinescu N. Valeria (4);  Bonbonel 
Frâncu (3); Richard Flinker (3); Sultane Cristescu (3); Teodo- 
rescu Sofia (2); Polivgher Louis (2); Olaru Viorica (9); Bom- 
bonica Fussu (9); Sorinel Goteman (9); Gabriela Cpt. Stănescu (8); 
Taraş Reviţa (8); Costel A. Ctona (7); Bayer Michel (7); Gaby Ră- 
dulescu (7); Nestor Victor (6); Elise Silberman (6); Florian E. 
Eugenia (6); Cârnu I. Victor (6); I. şi J. Finkelstein (9); Dodo 
Haimovici (9); Taubmann Silvya (9); Zuzu-Cireşica cpt. Dumi- 
trescu (9); Chicoş Mariana (9); Rizescu Gheorghe (9); Rovena 
Hersovici (9); Traian şi Gică Ionescu (9); Gella Mihăilescu (9); 
Cleo şi Virginel Exergian (9); Panaitescu Ion (8); Pompilia şi Ro- 
meo Rodes (8); Nicoleta Georgescu Tistu (8); Sofica şi Dodo An- 
tonescu (8); Corneliu Dragomirescu (8); Lilica şi Mielu Pretor (8); 
Sachelarescu Despina (8); Gaster Clara (8); Angel E. Vasiliu (8); 
Mya Gheorghiu (8); Avramescu Iancu (8); Aspasia Dumitrescu (8); 
Lelia Schaller (3); Lily Eisenberg (8); Rudy Braunstein (9); Mari- 
nescu A. Marga (8); Silvya şi Dory Brayer (8); Alda Barendson 
(8); Iosifovici I. Vladislav (8); Lula şi Izu Ludatscher (8); Rădu- 
lescu Niculina Verona (8); Schapira Nelu (8); Teodorescu I. Cos- 
tin (8); Lanteţ H. Carmen (8); Paul Elias (8); Ivan Gh. Radu și 
Petru Ion (7); Stella Gobay. (7); Elena Paliţa (7); Angela C. Geor- 
gescu (7); Nataliţa Radovici (7); Viorica Marinel (7); Dinu Gany 
(9); Achimescu Narsing (9); Tănţel Naneş (7); Niculina Găină 
(7); Dan Leibovici (9); Bădulescu P. Nicolae (7); Elena Ebzac (7); 
Desirée Atias (9); Emil Cecil Zuchermann (8); Alexandru Verzea 
(2); Titel şi Nelu Stănescu (2); Niculescu Constanţa (3); Ghinsberg 
M. (1); Friedman Ecaterina (2); Riba Reich (2); Lucia Cohn (2); 
Moscovici Dorina (7); I. Daiu (2); Ionescu Vlaicu (4); Creangă 
Mihaela (2); B. și R. Solomon (4); Puica Pribeagu (9); Ela Cohn 
(2); Radu V. Ştefan (9); Pascovici Elena (1); Radu Alinescu (2); 
Măciuceanu Stefania (7); Lucia E. Hockel (2); Niky Moldoveanu 
(6); Mioara Buruiană (7); Florette Stoleriu (2); Bianco Ion (3); 
Reghina Fizychi (2); Leon Rizescu (1); Gh. Gotlieb (8); Dan şi 
Edy Brodman (8); Paulette Cauly (2); Stoica Adriana (9); Mi- 
hăilescu Mircea (5); Hacker Maria (7); Mirea Daniel (5); Ma- 
rioara Rozorea (4); Ivonne C. Zarafu (7); Gaby Thouby )9); Tu- 
dor Bălută (2); I. Teculescu (2); Louis şi David Chitlaru (6); Va- 
lentina Tăriceanu (1); Sussman Zigu (2); Popescu Maria (8); Se- 
gal Ghizella (3); Mircea Leibovici (9); Jean Jâger (9); Letiţia 
Cosmescu (9); Mela şi Zâna Bercovici (2); Lora Lift (9); Gol- 
denberg Marcel (9); Mușeteanu Gh. (9); Weissman Renée (8); Hal- 
pern Anuţa (8); Cohn Paul (8); G. V. Albulescu (8); Paladescu 
Cristina (6); Pepita Kurzberg (8); E. şi M. Sngher (2); Ov. Geor- 
gescu (7); Costescu Niculaie (8); Rozenberg Netty (8); Linderman 
Henriette (8); Toto Aragon (9); Ecaterina și Viorica Anghelescu 
(7); Margareta Brăneanu (6); Floru, Olga şi Lily Gruenberg (1); 
Nuşu Flelz (2); Lidya Gredeanu (1); Piculina Roman (1). 

Acest concurs se va încheia în numărul viitor. Va avea prin 
urmare 5 (cinci) serii. 

Deslegările se trimit toate odată. Cele trimise separat nu vor fi 
luate în seamă, 


CUPON DE JOCURI 
PE LUNA MA ISERIA IV 


DIMINEATA] 
N COPIILOR 


„Sst! umblaţi mai încet, să nu-i stricați somnul!“ Prețul 5 lei 
DEE piei o DEE a Biz DE ISO II E NEI SEE E S A PE PRD 3 0 SEPT E III ECE JEL se ES Zr p I 


Dâspunsuri, sialuri, îndrumări 


„Fiindcă îmi place foarte mult...“ 


Cuvintele „fiindcă îmi place foarte mult” le întâlnim 
destul de des în scrisorile ce primim dela iubiții noştri 
cititori. Ne bucurăm și noi de faptul că revista noastră 
este citită cu plăcere şi ne dăm toate silințele să o facem 
din ce în ce mai bună, aşa ca să placă din ce în ce mai 
mult. 

Dar... iată că este un „dar” la mijloc. Dacă aceia care 
ne scriu, sar mărgini să ne spună că revista „Dimineaţa 
Copiilor” le place, noi am fi bucuroşi și foarte mulțumiți. 

Insă, după ce ne scriu cuvintele că le place, adaogă: 
„De aceea, vă rog să-mi publicaţi poezia (sau. povestea) 
mea şi să mă încurajați, aceasta fiind prima mea încer- 
care”. 

lată, cu acest adaos la scrisoare şi cu poezia sau po- 
vestea ce ni se trimite, chestiunea se cam încurcă. 


O revistă bună și „încurajare.“ 


Să explicăm dece se cam încurcă chestiunea. Pentru 
ca revista „Dimineaţa Copiilor” să fie mereu bună, deci 
să placă totdeauna, trebue neapărat ca tot ce se publică 
în ea, fie în proză, fie în versuri, să fie câf mai plăcut la 
citit. Astfel de bucăţi însă nu pot fi scrise decât de scrii- 
tori, adică de persoane, care au cultură, au experienţă și 
au şi talent la scris. 

Dacă, de pildă, revista ar fi scrisă numai de copii de 
clasele primare, ea nu poate fi nici bună, nici plăcută la 
citit şi sar ajunge ca fiecare să nu citească decât ceeace 
a scris şi publicat el însuşi. 

In cazul acesta numărul cititorilor ar scădea foarte 
mult, aşa că „Dimineaţa Copiilor” nu-şi va putea îndeplini 
scopul pentru care ese. 

Ce este însă cu „încurajarea”, ce ni se cere să dăm şi 
pe care avem şi datoria să o dăm? 


Incurajem talentul, dar nu capriciul 


lată, în cuvinte puţine, dar lămurite, răspunsul ce a- 
vem de dat la întrebarea de mai sus. Dar când se întâmplă 
să primim o bucată în proză ori o poezie scrisă cu talent, 
ne grăbim să o publicăm cu o deosebită plăcere. Incura- 
jăm, de asemenea, orice început cât de modest, orice lică- 
rire cât de mică de talent. Pentru aceste din urmă bucăţi 
avem „rubrica începătorilor” şi nu este vina noastră, dacă 
această rubrică nu apare regulat în fiecare număr. 

Insă, nu putem, navem voe să încurajăm capricii și 
slăbiciuni — uneori capricii și slăbiciuni ale copiilor, alte 
ori chiar ale părinţilor, care stărue pentru publicarea u- 
nor încercări ce nu sunt bune de publicat. 

Nu publicăm astfel de bucăţi, întâiu, pentrucă ar fi 
să facem o nedreptate cititorilor, care cumpără revista, 


DIMINEAȚA 


COPI 4. OR 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


PAGINI) Di EI 


REDACŢIA ŞI 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
TE ai N E O NE | 


ca să găsească în ea lucruri bune şi plăcute la citit. 

Al doilea, pentrucă facem rău chiar copiilor, care ne 
cer să-i încurajăm, publicându-le primele lor încercări. Le 
facem rău, deoarece îi facem să creadă că ştiu să scrie= 
atunci când nu ştiu încă. lar când vor crește mai mari şi 
vor ajunge prin cultură să facă deosebirea între o bucată 
bine scrisă și o bucată prost scrisă, o să aibă dreptate să 
se supere pe noi, că i-am indus în eroare. 


Belșugul de poezii 


In comparaţie cu „poeziile” ce ni se trimit cu rugă- 
mintea de-a fi publicate, bucăţile în proză sunt mult mai 
puţine. 

Se înţelege pricina pentru care este atâta „belșug de 
poezii”. Pricina este că autorii lor îşi închipuese — de si- 
gur, pe nedrept — că nimic nu e mai uşor decât să faci o 
poezie. N'ai nevoe de multă învăţătură, ci este deajuns să 
găseşti 10, 12 cuvinte care rimează între ele. De exemplu. 
găseşti cuvintele vară-fară, mare-tare, albină-grădină, că- 
suță-drăguță şi altele la fel, apoi cauţi a face cu ele pro: 
pozițiuni, care să aibă mai mult sau mai puţin înţeles şi 
legătură şi... se crede că poezia s'a făcut. 

Aşa se crede, numai că de cele mai multe ori această 
credinţă este greşită. O bucată în versuri, ca să merite cu 
adevărat numele de „poezie”, trebue să fie exprimată în- 
tro limbă şi într'o formă frumoasă, trebue ca versurile 
să nu fie şchioape sau să aibă cuvinte de umplutură. 

Și mai trebue ca subiectul să merite a fi pus în ver- 
suri. 


DE-ALE INCEPĂTORILOR 


Primăvara 


Acum e primăvară 

Cu soare și verdeață, 

Totu-i frumos afară îi, 
Sub bolta cea măreață. 


In aer sboară fluturi, 
Păsările-au venit, 

Copacii dau iar muguri 

Și flori au răsărit. 

Pe crengi sunt păsărele 
Cari cântușor, duios, a 
Pe câmpuri mieluşele 
Zburdă "'ntr'un ritm voios. 
Copiii sar, aleargă, 

Se joacă vesel, lin, 

In lumea întreeagă 
Speeranţee nouă vin. 


SANDU HORODNICEANU 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Pe un an „ Lei 200 
Pe şase luni 


Pe trei luni 5o 


ADMINISTRAŢIA 


3 — 84 — 30 


ese 


Pa 


ANUL I 30 Mai 1934— Nr. 538 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA: 
BUCUREȘTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


1 AN 200 LEI UN EXEMPLAR 5 LEI 
6SLUNI 100 „ IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCĂȚŢILOR H ” MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
ESTE STRICT AREER Director: N. BATZARI NU SE INAPOIAZĂ 


Fxcursia pâpuşilor 


ntr'o noapte, toate jucăriile dela o prăvălie de ră bine vorba aceasta, că barca se izbi de o stâncă și arun- 


ABONAMENTE. 


jucării înviară şi căpătară darul vorbei. că păpuşile în vârful stâncii. 

„Fii aşa de drăguţ și du-ne la plimbare!” „Sfinte Dumnezeule, vom pieri aicea!” strigară pă- 
se rugară păpuşile de automobilul-jucărie. puşile. f i A i 
„Luaţi-mă și pe mine! se rugă o barcă cu „Insă, iată că din văzduh se auzi un sgomot: „Vir! viir! 
pånze. Era aeroplanul jucărie, pe care păpuşile nu vroiseră să-l 
— Haideţi, săriți mai de grabă!” le răspunse micul au- ia la escursie. De sus, unde sbura, aeroplanul zări pe pă- 

tomobil. puşi — şi îl văzură şi ele:: „Ajutor! Ajutor!”. 
a Păpuşile intrară în barcă şi cu barca săriră în auto- Aeroplanul a uitat cât de rău se purtaseră păpuşile 
mobil. „Suntem gata de plecare!” strigară ele. cu dânsul. Bun la suflet, se lăsă pe stâncă, le luă, luă şi 
Dar aeroplanul-jucărie se rugă la rândul său: „Lua- barca, luă apoi şi automobilul şi se întoarse la prăvălie. 
ți-mă şi pe mine! Luaţi-mă și pe mine! Din noaptea aceea, păpușile au devenit cele mai bune 


— Nu te luăm, îi răspunseră puţin politicoasele pă- prietene ale aeroplanului. 
puşi, de tine n'avem nevoe”. Şi n'au vrut să-l ia cu ele. 

„Ţineţi-vă bine!” strigă automobilul. După aceea, eşi 
din prăvălie şi porni pe stradă, mergând atâta de iute, 
câtă putere avea. 

„Mai iute! Mai iute!” îi strigau păpușşile, iar micuțul 
automobil se silea să meargă mai iute, că nici nu mai pu- 
tea să oprească. Așa ajunse la-țărmul mării, dar nici aco- 
lo nu putu să oprească, ci intră în apă cu un plescăit pu- 
ternic. Acum însă, se opri motorul, aşa că automobilul nu 
putea merge nici înainte, nici să se întoarcă înapoi. 

„Sfinte Dumnezeule! strigară păpuşile speriate, ce ne 
vom face acum ?” 

Valurile mării veneau mari, tot mai mari, iar apa se 
ridica sus, tot mai sus. „Ne vom îneca şi vom pieri aicea!” 
strigau păpușşile, fiindcă nici una din ele nu ştia să înnoate. 

Insă apa ajunse până la barcă, iar barca, în. care erau 
şi păpuşile, începu să plutească pe mare. „Am scăpat ! Am 
scăpat!” strigară acum păpușile bucuroase. 

Barca mergea încet, încet, pe apa mării, care era li- 
nă şi liniștită. „Mai iute! Mai iute!” îi strigau păpușşile 
bărcii. Dar barca, neavând motor, ci numai o pânză mi- 
că, nu putea merge decât încet, încet. 

Insă, nu trecu mult şi cerul se acoperi de nouri ne- 
gri şi vântul se porni să sufle cu toată puterea. Impinsă de 
vânt, barca mergea acum iute, iar păpușile erau încântate. 
Totuşi, strigau: „Mai iute ! Mai iute !” 

Vântul le făcu în voe. Suflă în barcă cu atâta furie, 
că barca începu să sare şi să se învârtească în toate părțile. 
„Opreşte !” strigară păpuşile speriate, dar nici nu spusese- 


ALICE DELEANU 


altii TA 


AVENTURILE 
FACALEI 


ROMAN PENTRU COPII ȘI TINERET 


de DINU PIVNICERU 


14) Făcăleţ la palatul vrăjitorului Darman 
TEORA EP E EI SEI i CI SAO PIE TES EEG E E POPE LACIE DEPRESII SEDII AERIENE IE 


Știţi ce a văzut mai întâiu Făcăleţ, când a intrat în 
palatul vrăjitorului Darman? E foarte greu, aproape este 
cu neputinţă să ne închipuim. 

In cea dintâi sală dela dreapta vreo cincizeci de fe- 
mei se certau, făcând un sgomot asurzitor. Numai că „fe- 
meile” acestea erau tot ce se putea închipui mai urit și 
mai groaznic la vedere. 

Erau nenorocitele zâne, despre care castravetele îi 
povestise lui Făcăleţ. 

Știm din capitolul trecut cum le pocise vrăjitorul Dar- 
man. De aceea, Făcăleţ nar fi trebuit să fie surprins. In- 
să, aşa cum îi le înfăţişase castravetele, era floare de ure- 
che, pe lângă ceeace i-a fost dat lui Făcăleţ să vadă. Cum 
să spun ? Nici o dihanie nu ţi-ar trezi sentimente de atâta 
scârbă şi de atâta groază, cum trezea vederea acelor ne- 
norocite, care se certau şi păreau gata, gata să se încaiere 
şi să se sfâșie cu unghiile lor ce erau ghiare adevărate. 

Văzându-le, Făcăleţ vru să se îndepărteze, însă ele, 
rânjind, țipând, urlând şi făcând tot felul de strâmbături, 
se repeziră drept la el şi-l puseră în mijlocul lor. 

„Ce este? le întrebă Făcăleţ. Nu cumva vă certaţi, ca 
să ştiţi care din voi toate este cea mai frumoasă? 

— Da! da! da!” răspunseră dintr'o dată cincizeci de 
„Yoci. 

Făcăleţ izbucni întrun hohot de râs, auzind pricina 
pentru care se certau acele sgripțuroiace. Şi fiindcă vroia 
să petreacă puţin pe socoteala lor, arătă cu mâna spre cea 
mai bătrână şi mai pocită dintre ele şi zise: „Să vorbeas- 
că mai întâiu această fetișcană frumoasă!” 

„Fetişcana cea frumoasă”, cu un picior foarte lung şi 
subțire ca un fus, iar al doilea scurt şi gros, era plină de 
bube şi de negi din care atârnau fire lungi de păr. Avea 
mustăţi şi barbă, iar de câte ori deschidea gura, din care 
răsăreau cinci dinţi negri, lungi şi strâmbi, trebuia să-şi 
ferească nasul, ca să nu-l muşte, de oarece nasul acesta 
coroiat şi acoperit de păr trecea de gură şi îi atingea băr- 
bia. Se mai deosebea de celelalte „frumuseţi” prin mări- 
mea celor două cocoașe — una în spate, a doua în faţă. 

Așa dar, această „fetişcană frumoasă” vorbi zicând: 

„Nu-i aşa, prinţule Făcăleţ, că eu sunt cea mai fru- 
moasă şi că toate celelalte sunt niște pocitanii pe lângă 
mine ? Care din ele are sbârcituri mai multe şi mai adânci 
decât sbârciturile ce vezi pe obrazul meu de zână? Ale cui 
bube sunt mai mari şi cine are negi aşa de mulţi și aşa de 
de păroşi? Nu mai vorbesc de năsucul meu, de guriţa mea, 
de dinţişorii mei, de drăguţele cocoaşe și de picioruşele 
mele. Vezi, prin urmare, că, fără doar şi poate, eu sunt 
cea mai frumoasă. 


— Da, da, eşti cea mai frumoasă, dar şi celelalte sunt 
nespus de frumoase,” răspunse Făcăleţ râzând şi plecând 
din mijlocul lor. 

Insă răspunsul acesta nu mulțumi nici pe „feţișcana 
cea frumoasă”, nici pe celelalte sluţenii. Se porniră deci 
cu toatele să-l amenințe, să-l ocărască, să-i strige „hui- 
deo!” 

Făsăleţ nici nu le băgă în seamă, ci merse mai depar- 
te, ca să cerceteze încăperile palatului şi să găsească pe 
vrăjitorul Darman, ca să-i smulgă inelul, despre care îi 
“vorbise castravetele, apoi pe iubita sa Lăptina. 


De o parte şi de alta era o mulțime de săli şi odăi. 
Când Făcăleţ se apropia, uşile acestor săli şi odăi se des- 
chideau singure, fără ca el să le fi atins măcar. Faptul a- 
cesta îi întări curajul, fiindcă era un semn că încercarea 
sa va izbândi. 

Insă, alt ceva începu să-l neliniștească şi să-l pună pe 


gânduri. Anume, în toate sălile și odăile în care intră, vă- 
zu mobile foarte scumpe, văzu candelabre de aur, văzu 


oglinzi mari de cristal, încrustate cu pietre preţioase, dar 
nu întâlni nici o fiinţă vie. Nici o urmă de vrăjitorul Dar- 
man şi nici o urmă de zâna Lăptina. Şi nu rămăsese doar 
sală, odaie ori altă încăpere cât de mică în care să nu fi 
intrat şi pe care să nu o fi cercetat cu deamănuntul. 

Făcăleţ se opri să se gândească la ceeace are de fă- 
cut. „Nu cumva, îşi zicea el vorbindu-şi singur, păcătosul 
de Darman, prinzând de veste despre sosirea mea aicea, 
a fugit, luând cu dânsul şi pe iubita mea Lăptina?” 

Dar pe când se gândea și îşi vorbea în felul acesta, 
zări tocmai în fund o poartă de fier, de care nu se apro- 
piase încă. Merse deci la poarta aceea, care se deschise 
singură, așa cum se deschiseseră toate celelalte porţi și 
uşi dela palatul vrăjitorului Darman. 

Poarta se deschise, iar Făcăleţ văzu că ea dă într'c 
grădină, care era în dosul palatului. In mijlocul grădinei 
se înălța un chioșc făcut din mormora cea mai albă şi mai 
fină. 


Doui copii la cireșul înflorit. 


Fără să mai stea pe gânduri, Făcăleţ se îndreptă spre 
chioşcul acela, a cărui ușă se deschise la apropierea lui. 
Intră în chioșc şi la ceeace văzu, fu cuprins de bucurie, a- 
mestecată însă și cu multă scârbă. 

In adevăr, în mijlocul odăiei din chioșc stătea lungit 
întrun pat un moșneag, care părea că doarme dus. Moş- 
neagul acesta, groaznic la vedere, nu putea fi altul decât 
vrăjitorul Darman. Făcăleţ se încredinţă cu atât mai mult, 
„cu cât văzu că în degetul inelar dela mâna stângă a moş- 
-ðeagului inelul despre care îi vorbise castravetele. 

Bucuros că, în sfârşit, a putut să dea peste vrăjitorul; 
care îi răpise pe Lăptina, Făcăleţ, călcând în vârful pi- 
cioarelor, păşi încet, ca să se apropie de vrăjitor şi să-i 
scoată inelul. Insă, abia făcuse doi, trei paşi, că se poticni 
de ceva ce nu văzuse şi se pomeni trântit la pământ. In 
aceiaşi clipă răsună, venind nu se ştie de unde, o muzică 
din cele mai plăcute. 

Făcăleţ, oricât de mult întâmplarea aceasta îl pusese 
în nedumerire, se ridică de o dată în picioare şi privi să 
vadă la ceeace îl făcuse să se poticnească și să cadă. Văzu 
că se impiedecase de o babă chiar mai urâtă decât aceea 
căreia el îi spusese în bătaie de joc „fetişcana cea fru- 
moasă”. 

Mirându-se cum se face că n'o văzuse când a intrat 
în odaie, Făcăleț își aruncă privirile spre patul în care 
dormea vrăjitorul Darman. Dar fu cuprins de o mânie fă- 
ră seamăn, când văzu că patul e gol. Darman, fugise, pie- 
rise fă. urmă. 

Făcăleţ nu mai înţelegea nimic — şi nici n'avea cum 
să înțeleagă, de oarece erau lucruri, pe care el nu putuse 
să le afle. N'aflase, bunioară, că vrăjitorul Darman, prin- 
zând în adevăr de veste despre sosirea lui și ghicindu-i 
gândurile, întrebuințase o șmecherie vrăjitorească. Anu- 
me, în odaia din chioșc pusese să stea culcată cea mai u- 
rîtă babă, adică una din zânele, pe care o prefăcuse în 
babă, pocind-o mai rău decât pe toate celelalte. In afară 


de aceasta, o potrivise în aşa fel, încât Făcăleţ să nu o 
poată vedea, decât după ce se împiedecă şi cade peste 


dânsa. 
Mai orânduise ceva răul, dar mult iscusitul vrăjitor 
«Darman. Orânduise să cânte o muzică, de care să fie tre- 
zit, de îndată ce Făcăleţ cade peste babă. Atunci sar fi 
făcut nevăzut el însuşi și în chipul acesta ar fi scăpat de 

urmărirea lui Făcăleţ. 

Adevărul este că totul s'a petrecut întocmai cum pu- 
sese la cale Darman, care, trezindu-se de sunetele muzi- 
cei, sa și făcut nevăzut. 

Făcăleț însă şi-a închipuit alt ceva. Anume, că Dar- 
man ar fi fugit să se ascundă în vreuna din încăperile 
palatului. Scoase deci sabia din teacă şi spumegând de 
mânie, porni în căutarea vrăjitorului, hotărît ca îndată 
ce-l vede, să se repeadă la el şi să-i taie capul. 

Dar degeaba umblă și căută peste tot, căci nu dete de 
urma lui Darman — și nici de urma Lăptinei. 

Atunci lui Făcăleţ îi veni alt gând. Se gândi că Dar- 
man, cuprins de frică, a fugit şi l-a lăsat pe el, ca să fie 
stăpân al palatului. 

Insă, unde era Lăptina ? „Lăptina, îşi făcu socoteala 
Făcăleţ, — o socoteală foarte greșită — nu trebue să fie 
alta decât baba de care m'am împiedecat, făcându-mă să 
cad. Din răutate şi răzbunare, ticălosul de Darman a pre- 
făcut-o într'o babă, pentru ca eu să n'o pot recunoaşte, şi 
a pus-o să stea mereu lângă dânsul, ca să nu fugă. Ea deci 
şi nu alta este iubita mea Lăptina”. 

Incredinţat de lucrul acesta, Făcăleţ merse alergând 
ïa chioșcul din grădină, unde găsi pe babă în acelaş loc în 
care o lăsase. li căzu în genunchi, îi luă mâinile ei osoase, 
sbârcite şi scorojite în mâinile sale şi începu să-i spună 
cuvinte dulci și alese. 

Insă baba, rânjind, de deschise o gură cât cuptorul 
de mare, îi răspunse: „Nu te cred, decât dacă juri aci, în 
faţa mea, că mă vei lua de soţie şi că vei ţine la mine toa- 
tă viaţa”. 

Dar văzând-o cât este de pocită și de groaznică, lui Fă- 


z 


2 


căleț îi trecu prin gând o bănuială. „Dacă mă înşel şi dacă 
nenorocita aceasta de babă nu este zâna Lăptina?” 

De aceea, în loc să dea numai decât un răspuns, ași 
cum îl dorea baba, el zise: „Dacă tu ești cu adevărat iubi- 
ta mea Lăptina şi dacă va fi cu putință să-ți capeţi din 
nou înfățișarea ta îngerească, jur să...” 

Insă n'avu vreme să sfârșească vorba, că deodată ră- 
sunară multe voci, odaia se umplu de lume, par'că ar fi 
eşit din pământ. Ce lume era aceasta? O lume pe care 
Făcăleţ o cunoștea așă de bine. Erau cele cincizeci de ba- 
be, care se certau, iar în mijlocul lor stătea vrăjitorul 
Darman. 

Toate babele acestea striggau cât le ținea gura: „Ai 
jurat! Ai jurat! Trebue să te căsătorești cu Broscoaia!” 
căci aşa o chema pe baba despre care Făcăleţ îşi închi- 
puise atâta de greșit că ar fi Lăptina. 

„Ba nam jurat de loc!” răspundea Făcăleţ, căutând 
să se depărteze de pocitania aceia de Broscoaia. 

lată însă că se aruncă în vorbă şi vrăjitorul Darman, 
care îi zise: „Trebue să ştii că acum ești în puterea mea. 

De aceea, îţi zic: ori iai pe Broscoaia de soţie, ori, de 
unde nu, să ştii că are să fie de tine rău de tot. 

— Mă poţi tăia în mii de bucățele, răspunse Făcăleţ, 
că tot nu mă căsătoresc cu dihania aceasta”. 

Atunci vrăjitorul Darma porunci babelor, zicându-le: 

„Puneţi mâna pe el și închideţi-l la beciu. Să stea a- 
colo o zi şi o noapte, ca să-și mai vină în fire. O să-l che- 
măm şi o să-l întrebăm din nou, dacă ia ori nu ia în căsă- 
torie pe Broscoaia. Da că o ia, nu pățește nimic, dacă nu, 
va fi rău și amar de el”. 

Cele cincizeci de babe se repeziră la Făcăleţ, îl ridi 
cară pe sus şi îl duseră la beciu, unde îl închiseră. 


(Sfârșitul în numărul viitor) 


4 


Micii tocilari. 


Scrisorile lui Uitucilă 


cum trei zile, am primit dela Uitucilă o scrisoa- 
re, trimisă cu poşta. Scrisoarea trebuia să fie 
pentru mine, de oarece pe plic stătea scris nu- 
mele meu: Domnului Vintilă Bratu, Strada Fră- 
ției No. 13 bis. 

Insă, când am deschis plicul și am început să o citesc, 
a trebuit să mă frec la ochi. 

„Domnule!” Așa începea Uitucilă, cu care suntem 
prieteni de mult, așa că ne tutuim și nu ne „domnim” nici 
odată. 

Nu cumva s'a supărat pe mine Uitucilă, mi-am zis eu, 
și mă ia aşa cu „domnule”?... Dar să vedem ce scrie şi de 
ce e supărat. 

„Dunga dela pantaloni ai călcat-o strâmbă, iar la hai- 
na care mi-ai întors pe dos, ai uitat să coşi trei nasturi. 
Cu toate acestea, nu uiţi să mă plictiseşti în toate zilele, 
cerându-mi să-ţi plătesc niște bani, cu care îţi sunt dator 
de abia de trei ani de zile. Află că sunt supărat pe dom- 
niata şi că nu-ţi mai calc în prăvălie. — Vitucilă”. 

„A înebunit, oare, Uitucilă, mi-am zis eu, după ce am 
citit aceste rânduri? Ce dungă dreaptă sau strâmbă dela 
pantaloni, ce haină întoarsă pe dos cu nasturii necusuţi și 
ce datorie „de abia de trei ani de zile” şi de care n'am 
știut nimic până astăzi? 

Dar eu unul n'am călcat în viaţa mea nici pantalonii 
mei, necum să mai calc şi pantalonii altora. Şi ce haină aș 
fi întors pe dos, eu care nu ştiu cum se ţine acul în mână? 

Insă, după ce am stat puţin să mă gândesc, mi-am 
zis: „Cred că Uitucilă a făcut-o iarăşi boacănă. O fi scris 
în acelaş timp două scrisori: una pentru croitorul său, iar 
a doua pentru mine și le-o fi pus greşit în plic, așa că eu 
am primit scrisoarea croitorului, iar croitorul a primit 
scrisoarea mea”. 

Dar ca să lămurese mai bine încurcătura, am eşit şi 
am mers acasă la Uitucilă. L-am găsit în pat, deşi era a- 
proape ora prânzului. „Ce, nu ţi-e bine, l-am întrebat eu, 
de nu te-ai sculat încă?” 

Când m'a văzut, Uitucilă sări din pat, îmi întinse mâ- 
na şi îmi răspunse vesel: „Sunt sănătos tun, dar, precum 
ţi-am scris, boala mea e o şmecherie, ca să-l păcălesc din 
nou pe unchiul meu și să-mi trimită iarăşi câteva sute 
de lei. 

— Tu mi-ai scris astea?!” i-am zis eu mirat — şi am 
înmânat scrisoarea ce-mi trimisese, ca să vadă singur ce 
mi-a scris. 

Insă, nici n'apucă bine să-și arunce privirile pe ea, 
că se auzi o batae în uşă, ușa se deschise şi în cameră in- 
tră unchiul lui Uitucilă, ținând în mână o scrisoare și a- 
` rătând a fi foarte supărat. 

De altfel, se văzu numai decât că e supărat, de oarece, 
în loc să dea „bună ziua”, îl luă repede pe nepotul său Ui- 
tucilă, zicându-i răstit: „Bine, mă, ingratule şi nerușina- 
tule, cum de ai avut obrăznicia să-mi trimiţi mie o scri- 
soare, în care scrii vreunui nătărău de soiul tău că îţi baţi 
joc de mine? Să ştii că de azi înainte s'a sfârşit! Nu mai 
vezi tranc dela mine, chiar dacă mi-ai scrie că ești pe 
moarte, și să nu mai dai pe la mine, că îţi rup picioarele”. 

Aşa îi vorbi lui Uitucilă unchiul său şi fără să mai aş- 
tepte vreun răspuns, îi aruncă în obraz scrisoarea ce ținea 
în mână și eşi mai furios de cum venise. 

Uitucilă rămase tâmpit, dar nici eu nu eram încântat 
de întâmplarea aceasta. După ce am stat amândoi tăcuţi 
câteva minute, eu am rupt cel dintâiu tăcerea şi l-am în- 
trebat: „Bine, mă Uitucilă, ce i-ai scris unchiului tău, de 
l-ai supărat aşa de tare? 

. — O scrisoare în care spuneam minciuni, dar scrisă 
cu cuvinte frumoase şi politicoase”, îmi răspunse Uitucilă, 
care nu-și mai venea în fire. 

Dar scrisoarea ce-i asvârlise unchiul său în obraz, era 
pe jos înaintea lui Uitucilă. Am ridicat-o şi l-am întrebat: 
„Imi dai voe să o citesc? 

— Da, dragă, îmi răspunse el, chiar te rog să o ci- 


tești, ca să vezi şi tu că unchiul s'a supărat de pomană”. 

Am vrut să o citesc, dar m'am oprit dela primele ĉu- 
vinte. 

„Dragă Vintilă!” aşa începea scrisoarea. „Şi pe un- 
chiul tău, l-am întrebat pe Uitucilă, îl cheamă tot Vintilă 
ca şi pe mine? 
` — Nu, pe unchiul meu îl cheamă Constantin, mi-a răs- 
puns Uitucilă. 

"— Păi, văd că i-ai scris dragă Vintilă”, i-am întors eu 
vorba, arătându-i scrisoarea. 

Uitucilă aruncă o privire la scrisoare, pentru ca în- 
dată după aceea să se izbească pe frunte cu palma mâi- 
nei și să strige: „Aoleu! Am pus scrisorile greșit în plic şi 
am trimis unchiului scrisoarea scrisă pentru tine. Acum 
înțeleg dece sa supărat. 

— Dar nici scrisoarea ce mi-ai trimis mie, nu putea fi 
adresată unchiului tău, i-am zis eu, fiindcă, precât știu. 
unchiul tău nu e croitor”. Şi i-am înmânat din nou scri- 
soarea ce primisem cu poșta. 

„Aoleu! Altă încurcătură! 
luându-se de păr. r 

Din greşală, ţi-am trimis ție scrisoarea ce făcusem ca 
să o trimit croitorului. 

— Iar croitorului, i-am întregit eu vorba, trebue să fi 
trimis scrisoarea pe care trebuia să o primească unchiul 
tău. 

— Aşa trebue să fie!” zise Uitucilă, lăsându-se descu- 
rajat pe un scaun. 

Dar ia să citim scrisoarea ce atât de distratul meu 
meu prieten Uitucilă scrisese pentru mine. 

„Dragă Vintilă, îmi scria el. Am făcut din nou o în- 
cercare, ca să-l păcălesc pe unchiul meu, care crede în toa- 
te gogoșile ce-i spun, şi să-l mai ciupesc de ceva gologani. 
l-am scris chiar acum că sunt bolnav de congestiune gn- 
tero-pulmono-bronchială (sunt cuvinte de care n'am habar 
ce înseamnă) şi că am nevoie urgentă de 1000 de lei pen- 
tru doctor şi doctorii. M'am gândit că, aflând că am o boa- 
lă aşa de grozavă, va veni să mă vadă şi să-mi aducă sin- 
gur miişoara de lei. De aceea, așteptându-l să vie, mâine 
şi poimâine am să stau în pat, făcând pe bolnavul. 

„Tu, dragă Vintilă, să vii la mine poimâne dimineaţa, 
când am să te primesc, arătându-ţi hârtia de o mie deei, 
smulsă dela unchiul meu, care se lasă jumulit așa de les- 
ne. Apoi vom pleca în excursie şi nu ne vom întoarce, på- 
nă ce nu cheltuim ultimul leu din această sumă dată pen- 
tru doctor (?!) şi doctorii (?!). 

Aşa dar, pa! și la revedere poimâne. Al tău, Uitucilă”. 

Abia isprăvisem de citit, că se auziră iar bătăi în ușă. 

„Intră!” am strigat eu. Şi a intrat... croitorul, care, de 
asemenea, ținea o scrisoare în mână. 

„Domnule Uitucilă, începu croitorul zâmbind, de când 
sunt eu unchiul dumitale, ca să-mi scrii „Dragă unchiule” . 
şi să-mi ceri o mie de lei?” Apoi, schimbând tonul şi cam 
încruntându-se, zise aproape răstit: „In loc să-mi plătești 
datoria pentru care mă tot porți cu vorba de trei ani de. 
zile, îţi mai baţi joc de mine, făcându-mă „unchiu”, scri- 
indu-mi că ești bolnav de nu mai știu ce boală şi cerân- 
du-mi să-ţi dau bani? Nu şade frumos să te porți în felul 
acesta! 

— E o greşală, domnule, am răspuns eu în locul lui 
Uitucilă, care privea aiurit. Este chiar mai mult decăt o 
greşală — e o adevărată încurcătură de maţe. Dă încoa 
scrisoarea ce ai adus şi poftim pe a dumitale”. 

Zicând acestea, i-am luat din mână scrisoarea pe 
care Uitucilă o scrisese pentru unchiul său și i-am + dat 
scrisoarea ce îi era adresată. 

Croitorul a plecat furios și amenințând pe Uitucilă cu 
darea în judecată. 

lată ce sa ales din încurcăturile făcute de prietenul 
meu Uitucilă, care nu e chip să se vindece de distracţia 
din pricina căreia face atâtea boroboaţe. 

VINTILĂ BRATU 


strigă din nou  Uitucilă, 


f 


N rândurile ce urmează nu scriu o istoriară în- 
chipuită de mine, ci povestesc o amintire ade- 
vărată. E o amintire de acum câţiva ani, când 
din cauza unei boale, a trebuit să stau mai mul- 
te luni într'un orăşel de munte cu aer curat şi 


sănătos. 

Pe una din străzile orășelului erau, una sub alta, două 
cutii pentru pus scrisori. Amândouă erau în stare bună. 
Insă, pe cutia de sus — era aşa de sus, că un copil cu greu 
ar fi putut ajunge să pună în ea scrisori — stătea lipit un 
afiş, pe care citeai cuvintele: „Rugăm să nu se pună scri- 
sori în această cutie”. 

Curios să aflu pricina acestei rugăminţi, am întrebat 
pe factorul poştal, care mi-a dat lămuririle ce urmează. 

In primăvara anului trecut, „doamna” şi „domnul” 
Vrăbioiu îşi căutau un loc mai potrivit unde să-şi poată 
face cuibul. Nu le-a fost așa de lesne să găsească, de oare- 
ce veniseră cam târziu, așa că toate locurile mai bune, mai 
ales cele de sub streșinele caselor, fuseseră ocupate de mai 
inainte de alte vrăbii. 

Și atunci, au ochit cutia de scrisori, pe care este afișul 
ce ai văzut. Se înţelege, cele două vrăbii nici nu ştiau că 
o cutie de scrisori este pusă de poștă cu totul pentru all 
ceva, decât pentru ca păsările să-și facă acolo cuibul. 

Aşa dar, d-na și d. Vrăbioiu, socotind că această cutie 
este potrivită şi foarte încăpătoare, s'au apucat să-şi facă 
cuibul. Ştii câtă măestrie pun păsările la facerea unui cuib 
şi câte feluri de material întrebuinţează. Beţişoare de 
lemn, fire de paie, lână, puţin pământ şi o mulţime de alte 
lucruri ce se găsesc pe câmp sau pe drumuri, sunt strânse 
şi orânduite cu o artă, în faţa căreia noi, oamenii, stăm şi ne 
mirăm. 

Insă, în prima zi când am deschis cutia, ca să ridic 
scrisorile, cuibul nu era încă început. Am văzut doar în 
cutie câteva fire de paie, de lână şi două, trei beţişoare de 
lemn. N'am ştiut că este vorba despre un cuib, ci mi-am 
închipuit că lucrurile acelea fuseseră aruncate în cutie de 
ceva copii. De aceea, le-am asvârlit şi am curăţit cutia. 

Insă se vede treaba că d-na și d. Vrăbioiu nu şi-au 
pierdut curajul şi nu s'au lăsat de gândul de a-și face cui- 
bul în cutia de scrisori. 

In adevăr în ziua următoare, când m'am dus din nou 
să deschid cutia, i-am văzut pe amândoi cum cărau în cu- 
tie „material” de construit cuibul. Atunci am înţeles și cu 
despre ce este vorba şi nu m'am mai atins de „materialul” 
celor două vrăbii, care lucrau de zor, aşa că în puţine zile 
cuibul era gata făcut. 

„Doamna” Vrăbioiu făcuse unul după altul şase ouă 
mici, mititele, şi s'a aşezat să le clocească. Dar, de sigur, 
nu era lăsată în liniște, de oarece locuitorii veneau la cu- 
tie şi puneau scrisori. Scrisorile acestea cădeau în cutie 
pe spatele ei sau pe căpşorul ei. 

-Fiind uşoare şi căzând încet, nu-i pricinuiau, bine în- 
teles, nici o durere, însă cine ştie ce se gândea şi își spu- 
nea în mintea ei de pasăre? Oricum, a stat să-și cloceas- 
că înainte ouăle, pe când soțul ei „domnul Vrăbioiu”, 
zbura mereu în jurul ei şi îi spunea, poate, în graiul pă- 
săresc: „Nu te teme, eu sunt aproape de tine și gata să te 
apăr!” 


Vrâbdioviu 


o 


4 


Dar ce haz făceam eu unul, când, ducându-mă să des 
chid cutia, ca să ridic scrisorile, vedeam cum „straşnicul 
domn” Vrăbioiu se pregătea par'că să mă atace şi ciripea 
amenințător, par'că mi-ar spune: „Să nu te atingi de soția 
mea şi de ouă, că fac moarte de om!” 

Cu trecerea de zile însă, sa potolit atât el, cât și soția 
sa din cuib. Mă vedeau că umblam cu toată băgarea di 
seamă, când scoteam scrisorile din cutie si că n'am nici un 
gând rău. Se obişnuiseră, aşa dar, cu mine. 

Dar iată că sosi ziua, când din ouă eşiră şase puişori. 
Acum lucrurile începură să se schimbe. De câte ori mă 
vedeau, puişorii, mai ales dacă se întâmpla să fie singuri 
în cuib, se speriau şi se zăpăceau. Le vorbeam eu cu bini- 
şorul, ba chiar le zâmbeam, închipuindu-mi că în felul a- 
cesta au să priceapă că nu le doresc răul și că nu le sunt duş- 
man, dar se vede că puii de vrabie nu ştiu ce este vorba 
noastră şi nu înţeleg ce înseamnă a zâmbi cuiva. 

“ Insă, poate că până la urma urmelor, sar fi obișnuit 
cu mine şi ei, așa cum se obișnuiseră şi părinţii lor. 

Dar iată că sa aflat peste tot în orășel că în cutia de 
scrisori este un cuib de vrabie și că în cuib sunt şase pui- 
şori. Au aflat mai ales copiii, pe care îi ştim cât sunt de 
curioși. 

Și așa, de câte ori eşeau dela școală, trebuia să treacă 
neapărat pe la cutia de scrisori şi să se uite la puișorii din 
lăuntru. Nu se uitau cu vreun gând rău, pentrucă în toate 
zilele le aruncau firimituri de pâine și căutau să şi-i facă 
prieteni, vorbindu-le frumuşel. Dar bieţii puişori se spe- 
riau. Se speriau, băteau din aripi, ciripeau, fugeau care 
încotro. 

Văzând aceasta, mi-am zis: „Puişorii au să moară de 
frică — şi e păcat”. Mam rugat, așa dar, de locuitori, care, 
punând mână dela mână, au strâns o sumă, cu care am 
cumpărat altă cutie de'scrisori. Atunci, cutia cu cuibul am 
ridicat-o mai sus şi am lipit de ea afişul prin care publicul 
este rugat să nu pună scrisori. 

Aşa se face că în acelaș loc sunt două cutii de scrisori, 
una deasupra alteia. 

Bine înţeles, puişorii de vrabie şi părinţii lor au fost 
cei mai mulțumiți de această orânduială. Ca dovadă, este 
că şi în primăvara aceasta tot acolo şi-au făcut cuibul, așa 
că despre vechea cutie de scrisori se poate spune: „Vila 
Vrăbioiu”. 


MARIA SOREL 


contrabandiștii 


Aid Vi Erro 


ina merseră într'o zi la margi- 


rıca Și surioara sa 
nea mării și văzură că în apropiere era deschizătura unei 


Intrară, însă, după ce făcură câţiva paşi, în peşferă se 
făcu întunerec desăvârşit. „Bine că am în buzunar o tor- 
€ tă şi o cutie de chibrituri!” zise Petrică. Aprinse, aşa dar, 
că”, torța, iar la lumina ei, cei doi copii putură să pătrundă 

Aşa zise Petrică, băiat curajos, iar surioara sa Tina, mai adânc. 
care, de asemenea, nu era fricoasă, consimți numai decât, 

nat i 


Merseră așa înlăuntru, tot mai înlăuntru, până ce a- 
junseră la un loc, unde, deodată, văzură strălucind o lu- 
mină puternică. La vederea acestei lumini, Tinei începu 
să-i cam bată inimioara și să-i cam tremure piciorușele. 


Totuş, neavând încotro, merse cu frăţiorul ei. Când 
ajunseră mai aproape de locul unde era lumină, văzură 
doi oameni, care, după îmbrăcăminte, nu arătau a fi oa 
meni cinstiţi. „Sunt doi contrabandiști!” șopti Petrică. 


Parcă împinși de cineva dela spate, Petrică şi Tina, 
în loc să se întoarcă şi să fugă, se apropiară și mai mult de re lumina şi despre ce este vorba. Contrabandiștii nu erau 
cei doi contrabandiști. Așa putură ei să vadă că acei con-  contrabandiști adevăraţi, ci artişti de cinematograf. * 
trabandiști rostogoleau un butoiu, iar unul din ei avea în In peşteră se lucra un film. 
mână un pistol. 


Dar când au fost aproape de tot, au înțeles ce rost a- 


w 


din peşteră 


Operatorul filmului veni la Petrică şi Tina, îi salută, Se înţelege, Petrică şi Tina primiră cu plăcere să fa- 
le vorbi frumos şi îi întrebă, dacă nu vor să ia şi ei parte că pe artiştii de cinematograf. Atunci, amândoi fură îm- 
la filmul acesta. „Ajungeţi dintr'o dată artişti cunoscuţi de  brăcaţi în altfel de costume şi li se arătă ce au de vorbit, 
toată lumea”, le zise operatorul. cum trebue să se mişte şi ce au de făcut. 


După o ceartă și o luptă — de sigur, nici cearta, nici Directorul și operatorul filmului le spuseră că au ju- 
lupta nu erau adevărate — cu unul din contrabandiști, cat foarte bine rolul lor şi — ca răsplată le deteră câteva 


Petrică şi Tina, țipând şi făcând pe speriaţii, se prefăcură bilete de intrare la cinematograful din orașul unde lo- 
că o iau la fugă, vrând să scape. Era tot ce aveau de fă-  cuiau Petrică şi Tina. 
cut. 


Cu ce bucurie văzură după o trecere de câtva timp, In după amiaza aceleiași zile, merseră — bine înţe- 
că într'o zi la cinematograful din orașul lor se lipise un les, însoţiţi de părinţii lor — la cinematograf şi se văzură 


afiş cu titlu Contrabandiștii din peșteră. „Este filmul no- pe ei înșiși în film, în scena din peșteră. A fost întâmpla- 
stru !” strigară Petrică şi Tina, bătând din palme. rea cea mai fericită din viaţa lor. 


O poveste cu multe peripeții 


Localizare de Moș Nae 


8) Ziua de naştere a lui Urechilă 


In dimineaţa zilei de 29 Mai, Urechilă — spun încă o 
dată: Urechilă din pădure, nu Urechilă al lui Haplea — 
s'a sculat mai de vreme ca de obicei şi a mers să se spele la 
balta din apropierea locuinţei sale. Apa din baltă era lim- 
pede, aşa că te puteai vedea într'însa ca într'o oglindă. 

Urechilă mai avea obiceiul ca în fiecare dimineață. 
mai înainte de a se spăla, să-și privească chipul în baltă, 
fiind încredinţat că un măgăruş mai frumos, mai bine fà- 
cut nu se găseşte pe toată faţa pământului. 

Işi privi, aşa dar, chipul în dimineaţa acelei zile de 29 
Mai, însă nu fu mulţumit de felul cum arăta. Trebue să 
spun că în dimineaţa aceea, Urechilă se sculase posomorât 
şi supărat. Nu dormise bine, fiindcă toată noaptea fusese 
frământat de gânduri triste. 

De aceea, după ce îşi văzu chipul în apa din baltă, zise, 
vorbindu-și singur: „Astăzi sunt mai puţin frumos decât în 
celelalte zile. Sau, poate, arăt aşa, fiindcă mă privesc prin 
partea aceasta a bălții. la să trec în partea cealaltă şi să 
mă privesc de-acolo”. 

Urechilă trecu în partea cealaltă a bălții şi se privi din 
nou în apă. Văzu însă că şi acum arată tot așa de posomo- 
rât și supărat. „O fi umblat cineva prin apă și o fi făcut 
vre-o şmecherie, ca să nu mă văd așa frumos, cum mă știu 
că sunt din totdeauna”. 

Aşa îşi vorbi deşteptul nostru Urechilă, apoi se apucă 
să se spele. Se spălă bine pe faţă, pe urechi, pe gât, ba își 
mai săpălă cu toată grija şi picioarele şi coada. 

După ce isprăvi de spălat, îşi zise din nou: „la să mai 
încerc şi să mă privesc încă odată în apă. Poate, acum arăt 
mai frumos”. Se uită deci în apă, însă, de rândul acesta, 
văzu că arată şi mai puţin frumos. Ba se vedea cu două 


capete, ba cu trei urechi, ba cu o jumătate de gură. Aceas- 
ta din pricină că, pe când se spăla, el pusese în mișcare și 
turburase apa din baltă. 

Și mai nemulțumit, dar şi mai încredințat că totul este 
„0 şmecherie” a dușmanilor săi, Urechilă vru să se înde- 
părteze dela baltă, 


dar auzi îndărătul său paşi, care se 


apropiu. Se întoarse să vadă cine «este, când se pomeni fa- 
ță'n faţă cu Martinică. 

„Bună dimineaţa, prietene Urechilă. 

— Bună să-ţi fie inima, prietene Martinică, răspunse 
Urechilă, adăugând şi vorbind din ce în ce mai posomorât 
şi mai încruntat: 

„Da, e o dimineaţă bună, e o dimineaţă frumoasă,—de 
aşa dimineaţă bună şi frumoasă să aibă parte numai duş- 
manii mei. 

— Ce-i cu tine, Urechilă ? întrebă Martinică mirat. Ce 
ai, de eşti aşa de posomorât și necăjit ? 

— Din potrivă, din potrivă, îi întoarse Urechilă vorba. 
Astăzi sunt vesel, astăzi sunt mai vesel decât oricând, pen- 
trucă astăzi este pentru mine ziua cea mai fericită din via- 
ţa mea. 

— Ce zi aşa de fericită este pentru tine ziua de astăzi ? 
întrebă iarăşi Martinică, mirându-se tot mai mult și înţele- 
gând din ce în ce mai puţin. 

— Astăzi, îi explică Urechilă, este ziua mea de naștere. 
Oare nu vezi ce cadouri frumoase am primit astăzi dela 
prietenii mei ? Nu vezi aceste cutii cu prăjituri, aceste pa- 
chete de ciocolată, aceste bucăți de turtă dulce ?” Şi vor- 
bind în felul acesta, Urechilă arătă cu piciorul ba la dreap- 
ta, ba la stânga, ba înaintea lui. Apoi, zise din nou: „Nu le 
vezi ? 

— Jur, răspunse Martinică serios, că nu le văd şi că nu 
văd nimic din tot ce mi-ai spus. 

— Nici eu nu le văd şi nu văd nimic”, îi întări vorba 
Urechilă, râzând așa ca unul, care face haz de necaz. 

Martinică nu mai întrebă ceva, ci stătu să se gândeas- 
că puţin. Cu lăbuţa dreaptă de dinainte începu să-şi frece 
tare. botul. 

Era semn că se gândeşte mult şi că se gândește adânc. 
După ce se gândi, se gândi, întrebă pe Urechilă: „Dar este 
adevărat că azi e ziua ta de naștere ? 

— De sigur că astăzi e ziua mea de naștere, fiindcă as- 
tăzi e 29 Mai, iar dacă e 29 Mai, este ziua în care m'am 
născut eu. Şi dacă m'am născut astăzi, înseamnă că astăzi 
este ziua mea de naştere. 

— Dacă-i aşa, zise Martinică îmbrăţişându-l şi pupân- 
du-l, îţi urez ani mulţi și fericiţi ! 

Şi eu îţi urez ani mulţi şi fericiţi, îi întoarse Urechi- 
lă vorba. 

— Dar astăzi nu e ziua mea de naștere, îi zise Martinică 
râzând. 

— Ce-are aface? Iți urez ani mulţi şi fericiţi, pentruca 
în fiecare zi de 29 Mai să vii la mine şi să-mi urezi ani 
mulţi și fericiţi”. 

După aceea, Martinică îl întrebă iarăşi: „Și e adevăra! 
că n'ai primit nici un cadou dela rude și prieteni ? 

— Nici măcar un fir de iarbă!” răspunse Urechilă sus: 
pinând trist din fundul inimei. 

Suspinul acesta îl făcu și pe Martinică să suspine. Sus 


| Vp 10 


GIA ȘI PUNY 


ta 


pină şi se înduioșe aşa de tare, că era cât p'aci să plângă. 
„Sărmanul Urechilă ! îşi zicea el, care avea un suflet aşa 
de bun. Să fie astăzi ziua lui de naştere și să nu primească 
nici un cadou !” Apoi, vorbind tare, îi zise lui Urechilă : 
„Să mă aștepți aicea şi să nu pleci, până nu mă întorc”. 

Martinică plecă, îndreptându-se spre locuinţa sa şi vor- 
bindu-şi singur: „Am să-i fac eu un cadou. Trebue să-i fac, 
pentrucă e păcat ca bietul Urechilă să fie aşa de trist şi să 
nu primească nimic de ziua lui de naștere ”. 

Tot mergând şi vorbind în felul acesta, Martinică zări 
pe Ghiţulică. Ghiţulică era tocmai înaintea porţei unei lo- 
cuințe şi se căznea să ajungă până la mânerul clopoţelului 
dela poartă. 

„Salutare, Ghiţulică ! 

— Servus, Martinică ! 
latineşte. 

— Dar ce faci aicea ? îl întrebă Martinică. 

— Vreau să ajung să trag mânerul dela clopoțel, îi răs- 
punse Ghiţulică. 

— Stai să-l trag eu în locul tău”, îi zise Martinică po- 
liticos. Şi trase de două, trei ori de clopoțel. Clopoţelul su- 
nă, însă nu veni nimeni să deschidă. 

Așteptând să vină cineva şi să deschidă, Martinică po- 
vesti lui Ghiţulică despre Urechilă. „Sărmanul Urechilă, 
zise el, nu ştii cât e de trist şi amărât ! Astăzi e ziua naşte- 
rei sale şi nimeni nu i-a făcut vreun cadou. „Dar dece nu 
vine cineva să ne deschidă şi ne face să aşteptăm așa de 
mult ?” Şi Martinică mai trase de două, trei ori de mâne- 
rul clopoţelului. 

„Dar cine vrei să-ţi deschidă, îi strigă Ghițulică, nu 
vezi că e poarta ta şi casa ta ? 

— Ai dreptate, răspunse Martinică, după ce privi poar- 
ta locuinţei sale. Cum să viu eu din lăuntru, ca să des- 
chid, când eu sunt afară ? Dar dacă aicea e la mine, pof 
tim să intrăm”. 

Intrară, iar Martinică, scoțând din dulap-o oală mică 
plină cu miere, zise: „Oala aceasta și cu mierea din ea o 
dau lui Urechilă cadou. 

— Ce oală frumoasă ! făcu Ghiţulică. Nu vrei să i-o dai 
și din partea mea să fie cadoul nostru — al tău şi al meu ? 

— Nu, nu-i bine aşa, îi se împotrivi Martinică. Trebue 
ca fiecare din noi să-i facă lui Urechilă un cadou. Trebue 
să-l facem pe prietenul Urechilă să se bucure şi el, astăzi 
de ziua naşterei. 

— Dacă-i aşa, zise Ghiţulică, îi dau din partea mea ba- 
lonul galben ce l-am câştigat luna trecută la alergările de 
purcei. Merg să-l umflu şi să i-l duc”. Şi Ghiţulică merse 
acasă la el să umfle balonul galben și să-l ducă lui Urechilă. 

La rândul său, Martinică luă oala cu miere şi porni 
să i-o ducă lui Urechilă. Era o zi caldă, iar drumul până la 
locuința lui Urechilă era destul de lung. Cam pe la jumă- 
tatea drumului, Martinică se simţi obosit și şezu jos, dar 
mai simţi altceva. Ceva care începea dela vârful nasului, 
intra în gură şi se cobora prin gâtlej tocmai până în fundul 
burţii. 

Acest „ceva” era foamea. Da, lui Martinică i se făcuse 
foame. Luă oala cu miere între lăbuţe și își zise mulțumit: 
„Deştept mai sunt, să nu-mi fie de deochi! “Ştiam că o să 
mă apuce foamea, așa că am pornit la drum, luându-mi 
de-ale mâncării. Ceilalţi urși sunt niște proști : pleacă la 
drum și nu-și iau merinde”. 

Şi — lip, lip, lip, lap, Martinică dete gata toată oala cu 
miere, fără să lase o picătură. „Să-mi fie de bine!” își zise 
apoi singur, mai dându-și cu limba pe bot. 

Pe urmă, așa cum avea obiceiul, stătu să se gândească. 
„Unde mergeam eu, când am luat cu mine oala cu miere?” 
Deodată sări în sus, fiindcă își aduse aminte. „Sfinte Dum- 


îi strigă Martinică. 
răspunse Ghiţulică, luând-o pe 


nezeule, ce-am făcut! strigă Martinică. Fm mergeam la U- 
rechilă, ca să-i dau de ziua lui de naștere oala și cu mierea 
din ea. Acum am oala, dar din miere n'a mai rămas nici o 
picătură”, 

Și Martinică stătu să se gândească din nou. Se gândi, 
se gândi, apoi îşi zise: „Sărmanului Urechilă, care era aşa. 
de trist, trebue să-i duc ceva. Fără cadou din partea mea, 
nu se poate... Am găsit, am găsit! strigă Martinică bucuros. 
li duc oala. O spăl şi rog pe Puky sau pe altcineva, pe care 
întâlnesc mai întâiu în drumul meu, să-mi serie pe o hârtie 
cuvintele „Felicitări sincere”, lipesc hârtia pe oală şi aşa 
o dau lui Urechilă. Işi poate pune şi păstra în ea tot felul 
de lucruri”. 

Mulţumit că poate eşi din încurcătură, Martinică spălă 
mai întâi oala la un izvor din apropiere, apoi merse drept 
înaintea sa, când văzu că se găsește tocmai la castanul în 
care își avea locuința coana Bufnița. 

Se sui în castan, bătu în poartă, iar coana Bufnița, care 
îl văzuse venind, îi strigă din lăuntru: „Poftim, poftim, pri- 
etene Martinică!” 

Martinică intră, spuse frumos „sărut mânușşiţele”, după 
aceea şezu în fotoliul în care îl pofti coana Bufnița. 


(Va urma) 


Ce cuminte sta la pieptănat! 


Palatul pâsârilor 


Poveste 
p ES 

alatul păsărilor era undeva în munţii Carpaţi, dar 

nu se mai ştie în care parte anume. Au trecut 

așa de mulți ani de când nu mai este! 

Tot ce se ştie despre „palatul păsărilor” 

este că era zidit pe o ridicătură de pământ din- 
tro pădure aşa de deasă, că foarte greu ţi-ai fi putut face 
drum prin ea. Brazii şi alţi arbori ce înconjurau palatul, 
crescuseră aşa de înalţi, încât îi treceau de acoperiş, aşa 
că de departe nu se zăreau decât turlele palatului. Se mai 
ştie, de asemenea, că de jur împrejurul lui era săpat un 
șanț larg şi adânc, plin până sus cu apă. Peste șanțul a- 
cesta era aruncat un pod, care putea fi ridicat sau lăsat 
în jos. Când era ridicat, nu era cu putinţă să treci șanțul 
şi să ajungi înlăuntrul palatului. 

Nu departe de palat se găsea un oraş mare şi înflori- 
tor.Cu toate acestea, în vremea când sau întâmplat cele 
ce vom povesti aicea, nici un locuitor al oraşului nu mer- 
gea și nici n'avea curajul să meargă până la palatul pă- 
sărilor. Nici atunci şi nici mai târziu, cum vom mai vedea 
din povestea de faţă. 

Cât despre cei dela palat, este deajuns să spunem că 
în vremea povestei noastre palatul nu era locuit decât de 
un singur om, de stăpânul său, bătrânul și foarte bogatul 
boer Vasile Draznea, boer de viță veche. 

N'avea familie și nu ţinea pe lângă el nici un servitor, 
nici un om de pază. De mulţi, de foarte mulţi ani de zile, 
nu mersese la oraș și nu trecuse de șanțul de apă, care în- 
cingea palatul şi grădinile palatului. Aşa dar, nu-l vedea 
nimeni, precum nici el nu vedea vreo ființă omenească. 

Lumea dela oraşul din apropiere se întreba mirată şi 
nedumerită: „Ce face, cu ce îşi petrece vremea singur cuc 
boerul Vasile, închis în palatul său? Dece nu iese şi dece 
nu dă nimănuia voe să meargă până la dânsul?” Şi câte 
vorbe goale nu se spuneau pe socoteala lui? Așa, judecă- 
torul zicea: „După cât am putut eu să aflu, boerul Vasile 
sa făcut vrăjitor. Cu meșteșugul vrăjitoriei, umblă să gă- 
sească mijlocul ca din pietre să facă aur. De aceea stă în- 
chis la palat — ca să nu-i vadă lumea uneltele de vrăjito- 
rie și să nu-i fure taina. 

— Te înşeli, domnule judecător, îi întorcea vorba pri- 
marul oraşului. Alta e pricina pentru care boerul Vasile 
nu ese în lume şi nu primeşte pe nimeni. In tinereţile sale, 
acest bcer a făcut o moarte de om, a ucis pe un unchiu al 
său, ca să pună mâna pe averea lui. L-a înjunghiat chiar 
intr'o sală a palatului. Dar sângele celui omorît sa împră- 
știat în toate încăperile palatului, formând pete mari şi 
roşii. De atunci, boerul Vasile spală zi şi noapte aceste 
pete de sânge, dar nu e chip să le şteargă. Petele rămân 
tot aşa de mari şi tot așa de roșii. Aceasta este pricina 
pentru care nu primeşte pe nimeni şi nu vrea să dea ochi 
cu nimeni”. 


Alţii însă spuneau că boerul Vasile nu mai este în 
toate minţile. Dar se înşelau cu toţii, când spuneau ast- 
fel de povești și prăpăstii despre bătrânul şi bogatul boer 
Vasile Draznea. Omul nu se făcuse vrăjitor — nici nu se 
gândea măcar ca din pietre să facă aur, tot aşa cum nu 
făcuse niciodată vreo moarte de om, aşa că mavea ce pete 
de sânge să şteargă şi să spele. 

Dar nu cumva să fi fost adevărat că nu era în toate 
minţile? Şi vorba aceasta era o minciună tot aşa de mare, 
ca și celelalte ce se spuneau pe seama lui. Adevărul era cu 
totul altul și era spre lauda și cinstea boerului Vasile 
Draznea. Adevărul era că acest boer se hotărise să tră- 
iască singur, fiindcă lui nu-i plăceau multe lucruri ce ve- 
dea că fac alți oameni. 

De pildă, nici o dată nu se îndura să taie un arbore 
sau să smulgă din rădăcină o floare sau măcar un fir de 


de ALI-BABA 

Ei E, IEZI CEREA, ESUEIE, 

verdeață. „Şi arborele, și florile şi firele de verdeață, îşi 

zicea el, îşi trăesc viaţa lor, viaţă care le-a fost dată de 

Dumnezeu. Prin urmare, cum pot să nimicesc eu, ceeace 

nu este în puterea mea să dreg şi să pun la loc? Apoi de 

unde ştiu eu, că nu simt și ele durere, așa cum simţim 
şi noi oamenii?” 

Aşa se gândea boerul Vasile și aceasta era pricina 

pentru care nu tăia nici un arbore şi nu smulgea din ră- 


dăcină nici o floare şi nici un fir de verdeață. Şi — bine 
înțeles — cu atât mai puţin sar fi îndurat el să omoare 


o fiinţă vie, să taie măcar un puiu de găină. 

Mai ales în ceeace priveşte păsările, boerul Vasile nu 
sar fi îndurat să le smulgă măcar o pană, un fulg cât de 
mic. Păsările erau doar cea mai mare grijă şi cea mai 
mare dragoste a lui. lar numele de palatul păsărilor, ce 
s'a dat palatului lui, era dat cu toată dreptatea. Tocmai pen- 
tru ca păsările să nu fie supărate, speriate sau urmărite, 
boerul Vasile nu dedea nimănuia voe să meargă la pa- 
latul său. Păsările erau familia sa, erau copiii săi, erau 
singurele fiinţe, la care el ţinea cu toată dragostea şi cu- 
răţenia sufletului. 

La rândul lor, şi păsările îl iubeau. Nici o pasăre, ori- 
cât ar fi fost ea de sălbatică, nu se speria de el şi nu se 
ferea din drumul lui. li mâncau din palmă, îi săreau pe 
umeri, i se așezau pe genunchi şi nu fugeau, ba chiar sim- 
teau o plăcere, când boerul Vasile le mângâia pe cap sau 
se făcea că vrea să-şi ascundă capul în aripile lor. 

Păsările! Dar îndată ce mirosea a primăvară, mii, 
zeci de mii de păsări de tot felul soseau din toate părţile 
pământului, ca să-şi clădească, așa cum făceau în toţi anii, 


Nie 


AU 


Pi C A E: 4 
argila ET 
J 


AND 
AEN = 


m 


cuiburile sub straşina, în turlele sau în arborii din jurul 
palatului, care era palatul lor — palatul păsărilor. Ve- 
neau, întorcându-se din țările calde, unde își petrecuse- 
ră iarna, veneau din ţările îngheţate dela Miazănoapte, ve- 
neau din ţările dela Răsărit și din țările dela Apus. Acolo 
erau acasă la ele. Acolo își creșteau puii în toată liniștea 
şi sburdau în toată voia. De accea, palatului păsărilor i 
se putea spune și „raiul păsărilor”. 

Au trecut aşa ani după ani, când într'o după amiazi 
dela sfârşitul verei boerul Vasile şedea în grădina pala- 
tului tolănit într'un scaun. Chipul îi era senin, precum 
şi sufletul îi era senin. 


Din când în când zâmbea. Zâmbea la gândul că putea 


trăi liniştit şi neintinat la suflet și la inimă. 

Pe când stătea așa liniștit şi zâmbitor, sute şi mii de 
păsări se strânseră sburând în jurul lui. Erau păsări ce se 
pregăteau de plecare în țările calde. lar un cocor, care 
trebuia să fie călăuza păsărilor pe drumul lung și înde- 
părtat, se lăsă în jos, se aşeză pe genunchii boerului Va- 
sile şi îi vorbi precum urmează: 

„Iubitul nostru stăpân şi binefăcător! Să nu crezi că 
noi, păsările, uităm cât îți suntem de recunoscătoare ţie, 
care de atâţia ani de zile eşti mai mult decât părintele 
nostru. In ţările calde din Africa, în ţările îngheţate dela 
Miazănoapte, în ţările dela Răsărit şi dela Apus, în in- 
sulele asvârlite în depărtarea mărilor şi oceanelor — pre- 
tutindeni pe toată întinderea pământului, faptele tale sunt 
cunoscute şi numele tău este binecuvântat de întregul 
neam al păsărilor”. 

Aşa vorbi cocorul, iar boerul Vasile se simţi cuprins 
de o nespusă fericire. Era pentru el răsplata cea mai fru- 
moasă și mai prețioasă a vieţii sale şi a purtării sale. Se 
lumină la faţă, întinse mâna dreaptă, ca să mângâie dră- 
găstos capul cocorului..., dar în aceiaşi clipă, mâna i se 
lăsă în jos rece şi țeapănă, capul i se lăsă pe piept şi boe- 
rul Vasile închise ochii: îi închise pentru totdeauna. 

Văzând aceasta, păsările îşi amânară plecarea. Se strân- 
seră toate, se strânseră multe mii, formând un nour de 
aripi. Se strânseră şi se porniră să cânte în cor. Era un 
cântec de slavă în cinstea boerului Vasile şi totodată un 
cântec de durere sfăşietoare pentru moartea acestui pă- 
rinte al lor. Și era aşa de frumos cântecul păsărilor şi așa 
de puternic, încât toţi locuitorii orașului din apropiere e- 
şiră din case și alergară în piaţa din jurul bisericii, între- 
bându-se: „Oare, ce sa întâmplat la palatul păsărilor?” 
Şi oamenii nu se dumereau în nici un fel, ci ascultau mi- 
raţi şi înduioşaţi cântecul nemaipomenit de frumos, cân- 
tat de corul miilor de păsări. 

Atunci un tânăr, cunoscut pentru curajul său, eşi din 
mulțime şi zise: „Voi merge eu să văd. 

— Lasă-te de gândul acesta, îl sfătuiră oamenii. Cine 
încearcă să ajungă până la palatul păsărilor, nu se mai 
întoarce viu”. 

Dar îndrăzneţul tânăr nu vru să asculte de sfatul a- 
cesta și nici nu se temu de amenințarea că mare să se 
mai întoarcă în viață, ci porni la drum, înarmat cu un 


băț şi cu o secure. Cu securea putu să-și facă loc priu 
desișul pădurii. š 

Aşa putu el să ajungă până la șanțul larg, adânc și 
plin cu apă, care încingea palatul păsărilor. Işi făcu de 
trei ori semnul crucii, se aruncă în apă şi putu să treacă 
înnot de partea cealaltă. 

“ Păsările, mirate și speriate că alt om decât „părintele 
lor” vine la palat, sburau în jurul lui, ba chiar unii vul- 
turi se pregăteau să se, repeadă la el. Insă tânărul viteaz, 
apărându-se cu bățul, merse înainte, până ce ajunse la 
locul unde boerul Vasile Draznea zăcea mort în scaunul 
său din grădină. In mână ţinea un sul de hârtie de perga- 
ment. 

Tânărul nostru se descoperi înaintea boerului mort, 
se închină cu toată smerenia, apoi, luându-i din mână 
sulul de hârtie de pergament, se întoarse repede la oraş, 
unde lumea nu-l aștepta să se întoarcă viu și teafăr. Tâ- 
nărul dete primarului sulul de hârtie ce luase din mâna 
boerului Vasile, iar primarul, după ce chemă pe preot și 
pe judecător, desfășură acest sul și văzu că era testamen- 
tul boerului. 

Prin acest testament, boerul Vasile lăsa toată avere: 
sa — o avere foarte mare — orașului, ca din ea să clă- 
dească o biserică mare, o şcoală frumoasă, o casă în care 
să fie găzduiţi şi îngrijiţi bătrânii săraci şi căreia să i se 
spună „Casa bătrâneţei liniștite”. De asemenea, lăsa mulți 
bani, ca să fie ajutate văduvele sărace şi copiii orfani. 

Punea însă o condiţie: nimeni să nu meargă la palatul 
său şi acest palat să nu fie vândut niciodată. 

„Vreau ca şi după moartea mea, scria în testamentul 
său boerul Vasile, palatul meu să fie, așa cum a fost și 
cât am trăit eu, palatul păsărilor şi numai al lor. Il las în 
întregime acestor fințe iubite, care au făcut fericirea vie- 
tii mele şi să cadă blestemul greu pe capul acelora, care 
vor călca această dorinţă”. = 

Ziua următoare trupul neînsufleţit al boerului Vasile 
a fost adus în oraş şi înmormântat cu toată cinstea şi cu 
mare alaiu. Toţi locuitorii orașului au mers după sicriul 
acestui om, despre care se povesteau atâtea prăpăctii. Se 
căiau şi plângeau toți câţi îl învinuiseră pe nedrept. 

Preoţii şi dascălii cântau rugăciunile obişnuite la în- 
mormântări, iar clopotele bisericilor sunau prelung şi jal- 
nic. Insă, şi cântecul şi sunetele clopotelor erau acoperite, 
înăbuşite de cântecul ce venea din văzduh, de cântecul 
de slavă şi de jale, cântat de miile de păsări, care au pe- 
trecut la mormânt pe „părintele lor”. 

De când e lumea și pământul, nu sa auzit un cân- 
tec mai frumos și totodată mai înduioşător. 

După o zi sau două, păsările au plecat. Au plecat să 
ducă în ţările calde din Africa și în insulele asvârlite în 
întinderea mărilor şi oceanelor vestea că a murit „părin- 
tele lor”, că a murit boerul Vasile. Şi tot neamul păsărese 
din cer și de pe pământ a plâns de jale şi de durere. 


ALI BABA 


In clasă. Elevele clasei a 3-a, școala primară „Principesa 
Elena” din București. La ora de gimnastică. Exerciţii 
în aer liber. 


fost odată o prințesă care se născuse fără 

inimă. Era singurul copil al unui rege. Şi vă 

închipuiţi, desigur, cât de mult se îngrozi, când 

îşi dădu seama că frumosul său copil — căci 

ea era întradevăr foarte frumoasă — nu pu- 

tea să râdă sau să plângă, sau chiar să ţie la ceva. Nici 

măcar cele mai hazlii povestiri şi pozne ale lui Nam- 

moe, bufonul regelui, nu isbuteau s'o facă să zâmbească 

şi nici cea mai tristă istorisire a celor mai necăjiţi supuși 
ai regelui nu puteau stoarce o lacrimă din ochii ei. 

In cele din urmă regele Noagleum trimise după cei 
mai vestiți doctori din ţară să-i cerceteze copilul şi să-i 
afle răul de care suferea. După un lung sfat, -cel mai 
bătrân dintre doctori, a cărui barbă ajungea până la ghe- 
tele sale ascuţite, spuse: 

„Majestate, ne-am încredinţat că pricina neîndoioasă 
pentru care prinţesa este lipsită de simțăminte este că 
că sa născut fără inimă”. 

Regele se îngrozi, iar regina plânse atât de mult, încât 
slujitoarele sale aduseră găleți în care strânseră lacri- 
mile sale. O prinţesă fără inimă! Exista oare mai cum- 
plită nenorocire? 

Regele ţinu atunci sfat cu sfetnicii săi şi, la puţină 
vreme după aceasta, se lipi pe porţile palatului următoa- 
rea înştiinţare: 

„Cei mai învăţaţi şi venerabili doctori ai țării noa- 
tre. văzând că frumoasa noastră prinţesă n'are inimă, fă- 
găduese jumătate din regat şi mâna fiicei mele oricui va 
putea să-i dea inima ce-i lipseşte”. 


REGELE NOODLEUM 


Până seara întreg ţinutul aflase de această înştiin- 
țare şi toţi principii de prin vecinătate porniră să răsfo- 
iască prin cărți magice, să se sfătuiască cu vrăjitori şi să se 
gândească cu capetele înfășurate în şervete ude, la chi- 
pul cum ar putea să dea domniței o inimă. 

Acum, de partea cealaltă a palatului regal, era o 
grădină frumoasă unde se țineau puii cei albi ai curții și, 
cât era ziua de lungă, stătea în grădina aceea un flăcău 
voios care păzea puii să nu sboare pe-aci încolo. Il chema 
Simplicitas şi-şi petrecea cea mai mare parte a timpului 


1 


F A 


Prințesa fără inimă 


Traducere din limba englăză 


de Traian Ștefanovic: 
TEI SUR SSE ENE EEE: PETER 


privind la ce se petrece pe drum, şi, mai ales, la drăgă- 
lașa prinţesă care sta pe o canapea de lângă fereastra 
odăii sale. Uneori, când strălucea soarele, ea se așeza 
așa, încât frumosul ei păr ca aurul se revărsa peste fe- 
reastră afară şi când soarele cădea pe el, îi lua ochii lui 
Simplicitas care-şi spunea: 

„Vai Doamne! Cum aş vrea să am eu tot aurul acela 
şi să mă joc cu el!” 

Ca toţi ceilalţi vecini, cetise și el înştiințarea după 
care, întorcându-se la grădina lui, îşi zise, scuturându-și 
capul încârlionţat: 

„Oh, ce greu lucru trebue să fie facerea unei inimi!” 

In ziua următoare se prezentă la porţile palatului un % 
şir uimitor de prinți. 

Erau acolo mari fanfare de trompete şi o mulţime 
de copii alergau pe de lături strigând uraa ! de câte ori 
intra călare câte un prinţ. 

Simplicitas merse până la gardul grădinii şi răzimân- 
du-şi de el braţele încrucişate, privi în sus, spre fereastra 
domniţei. 

Ea sta acolo culcată ca deobicei, uitându-se în grădi- 
nă şi... căscând. 

Primul prinț adusese o inimă de aur, aşezată pe o 
tavă tot de aur şi bătrânul medic al curţii o puse în piep- 
tul prinţesei. Nici-o schimbare! 

Bufonul Nammoe ţopăi şi cântă, dar prinţesa privi a- 
fară şi... căscă. 

Veni apoi un prinţ cu o inimă de argint. Regina po- 
vesti cea mai tristă poveste pe care o ştia ea, aşa de tristă 
că ea însăşi plânse până i se roșiră ochii. Dar,... tot de- 
geaba: prințesa puse la gură mâna ei cea albă pentru a-și 
ascunde un nou căscat și iarăși privi spre Simplicitas, în œ 
grădină. 

Incereară atunci inimi făcute din pietre scumpe, inimi 
brodate, inimi de mătase, inimi fermecate, dar toate fără 
folos. Prinţesa deveni arțăgoasă și se arătă obosită. 

In vremea aceasta Simplicitas se dusese să se aşeze 
din nou la umbra merilor, deoarece nu mai putea să vadă 


CERP EOI ESI TREIA TERTI E REES T EEA O SONERII, AI 
(Citiţi continuarea în pag. 15-a) 


e 


Concursul de jocuri pe luna lunie 


SERIA | 


CINEL 


La acest concurs oferim următoarele premii: 10 premii în cărţi în valoare de 800 lei, 1 abona- 
ment pe 1 an, 3 abonamente pe 6 luni şi 4 abonamente pe 3 luni la „Dimineaţa Copiilor“ 


La şcoală 


ORIZONTAL : 
1) Acolo ne luminăm mintea. 5) Obiect şcolar. 10) Fa- 


bricanţi de oale. 11) Nume de fată. 12) Dau naştere. 13) 
A se uimi. 14) Eră. 15) Judecător în infern. -17) Bloc de 
hărţi. 19) Campion. 21) Traistă. 23) Trag afară. 25) Conj. 
27) Graţiez. 28) Aluat, 29) Povestiţi. 31) Inconjurat. 32) 
Animale. 33) Cucoană mare. care n'ăre ce căuta la şcoală 
34) Balaur (Olt). 35) Rugăciune. 37) In Siberia. 39) La răs- 
timpuri (poet). 41) Masagiu. 43) Mă înclin. 45) Pe cer când 
> plouă. 46) „Cap” sec. 49) Ciolan. 51) Solid. 53) A alunga. 
55) Locuitor din Elada. 56) Pe ea ne suim. 57( Floare. 59) 
A se ivi. 60) In vârstă mică (fem.). 62) Provincie. 64) Ne- 
potul lui Mahomed. 65) Verighetă. 66) Poftim! 
VERTICAL: 
1) Isvor de petrol. 2) Jumătate din „clasă”. 3) Ciolane. 
t) Care trage cu arcul. 40) Măsură chinezească. 5) C- 
biect şcolar. 6) Examen verbal. 7) Interj. de gonit câinii. 
3) Afirmaţie. 9) Profesor de școală primară. 11) Nume de 


fată. 16) Obiecte şcolare. 18) Elev. 20) Plantă care se prin- 
de de lucruri. 22) Flori. 23) Eleve. 24) Măsuri vechi. 26) 
Măsură. 29)Elevă cu drept de învăţătoare. 3la) Conj. 33a) 
Avânt. 36) Bănuţi. 38) Tablou bisericesc. 42) Măsură. 44) 
Privitor la paşte. 46) Scrie alb. 47) Servește la scris cu cer- 
neală. 50) Conj. 52) Apostoli durerile. 54) Ceas. 58) Margi- 
nile unui „ciob”. 61) 360 zile. 63) Ca la 61. 
de. IACOB I. LAZĂR 


Deslegările acestui concurs de cinci serii se primesc 
timp de 15 zile dela apariţia acestui număr. Deslegările se 
pot trimite „imprimat”, putând conţine colecţiile mai mul- 
tor deslegători într'un plic, având fiecare cupoanele res- 
pective. 


0 poveste mi-a spus luna 


O poveste mi-a spus luna 
Și vrăjit, am adormit; 

O poveste cum, vre-odată, 
Alta nam mai auzit. 


Și ca prințul cel puternic 
M'am visat la fel și eu: 
Imbrăcat numai în zale 
Și în luptă cu un zmeu. 


Mă credeam viteaz și mare 
Impărat peste cei mici; 

In palate fermecate, 

Cu domnițe și pitici. 

Când la sfat cu Strâmbă-Lemne, 
Sau sub teiu-adormitor, 

Din cofița Cosânzeanei, 

Că beam apă de izvor... 


La fereastră te-aștept, lună, 
Să vii iarăși, să-mi zâmbeşti 
Și să-mi spui în faptul serii 
Din frumoasele-ți povești! 


ALBERT H. 


(Continuare din pag. 14) 


bine camera prinţesei. Adia un vântuleţ răcoritor şi flo- 
rile de măr cădeau pe mâinile lui şi pe iarbă. Alene strân- 
se o mână plină de flori şi-apoi alta şi alta până ce-şi um- 
plu poala cu ele. 

Un flutur i se lăsă atunci pe umăr și îi şopti: 

„Simplicitas, înmoaie-le în rouă şi încălzeşte-le în bă- 
taia soarelui!” Apoi se duse jucând pe-aci încolo. 

Simplicitas se scărpină în cap zâmbind. Căută în iar- 
ba deasă ce creștea în fundul grădinii şi o găsi, după cum 
spera, udă încă de roua din ultima noapte. Işi scăldă în 
ea pumnii plini de flori de măr, pe cari le frământă puţin 
şi când căpătară forma dorită, le ţinu în lumina soarelui. 

Chemă apoi pe un băeţel din mulțimea dela porţile 
palatului ca să aibă grije de puii săi, iar el se strecură pes- 
te drum, în sus, pe scările palatului. 

Nici un servitor nu-l opri, pentrucă toţi erau îngrămă- 
diți pe lângă ușa camerei prinţesei așteptând rezultatul 
incercărilor de inimi. Simplicitas îşi croi drum printre ei, 
vână ce se văzu oprit de medicul curții: 

— „Tinere, ce cauţi tu pe-aci? Eşi afară!” 

— „Nu ies, căci aduc o inimă pentru piinţesă”, zise 
Simplicitas arătând inima sa din flori de măr, care fusese 
înmuiată în rouă și încălzită în bătaia soarelui. 

Mult se miră bătrânul doctor şi tot așa şi Regele Nood- 
leum; iar regina plânse amar văzând un flăcău atât de 


15 


grosolan în odaia frumoasei sale copile; dar înștiinţarea 
spunea „oricui”, aşa că nu rămânea altceva de făcut decât 
să încerce inima. Hotăriră deci ca să pună în pieptul prin- 
țesei şi această din urmă inimă. 

Dar, vedeţi minune! Fără ca cineva să fi apucat să 
spună o vorbă, prinţesa se ridică şi arătă prin fereastră, 
afară. 

— „Oh, ia te uită! zise ea, isbucnind cu poftă în râs 
argintiu, „ia te uită la nătărăul acela de băeţaș cum go- 
nește bieţii puişori!” 

Simplicitas când auzi aceasta o luă la fugă în jos pe 
scări, sărind câte patru trepte deodată şi când ajunse în 
grădină, luă la rândul lui la goană pe băețașul de acolo. 
Văzând şi aceasta prințesa râse așa de mult, încât trebui- 
ră să-i dea să bea apă dintr'un pahar de aur. 

— „Totuşi nu poţi să iei de bărbat un flăcău de jos ca 
ăsta, drăguţa mea”, zise regele scârbit. 

— Eu pe altul de cât pe ăsta nu iau!” zise prinţesa, și 
lacrimi ca diamantul prinseră să cadă din ochii săi în pa- 
harul cel de aur. 

Văzându-le, regele și regina se gândiră la minunea 
pe care Simplicitas o făcuse pentru copilul lor, așa că por- 
niră să-l aducă iarăși la palat, şi-l îmbrăcară în haine de 
prinţ, pentru ca să se facă la îndemână căsătoria. 

Simplicitas fu nespus de fericit să ia de soţie fru- 
moasa prinţesă cu părul ei minunat ca de aur şi îngrijiră 
împreună puii, trăind fericiţi tot restul vieţii lor. 


GAA 


Săptămâna 
copilului. 


O fetiţă bună, care împarte mâncarea cu miorițele 


Noul roman al Dimincţii copiilor 


Doctorul Mititelu, medicul animalelor 


Acesta este titlul noului roman, a cărui publicare în- 
cepe chiar în n-rul de faţă al revistei. In n-rul trecut scri- 
sesem că săptămâna viitoare vom anunţa titlul noului ro- 
man. 
lată că nu anunţăm numai titlul, ci începem să şi pu- 
blicăm romanul. Ştim că drăguţelor cititoare şi iubiţilor ci- 
titori le plac romanele, care sunt potrivite pentru vârsta 
lor. De aceea, cu toate că apare povestirea „Martinică și 
Puki”, despre care ni se scrie şi nijse spune verbal că pla- 
ce foarte mult — ceeace ne paai publicăm încă un ro- 
roman, aşa cum făcusem până acum cu „Aventurile lui Fă- 
călef de Dinu Pivniceru. ; 

Suntem siguri de acum că noul roman „Doctorul Mi- 
titelu, medicul animalelor”, va fi citit şi urmărit de citi- 
toare și cititori şi chiar de persoanele mari cu toată plă- 
cerea şi cu tot interesul. De altfel, precum se va vedea dela 
primul capitol, este scris într'o limbă cât se poate de u- 
şoară și plăcută, aşa cum au fost scrise şi celelalte romane 
apărute până acum în „Dimineaţa Copiilor”. 


Ceva despre noul roman 


Romanul „Doctorul Mititelu, medicul animalelor”, are 
un subiect cu totul aparte, și este întrun gen cum nu s'a 
scris până acum în limba română. 

Aşa, precum cititorii vor vedea chiar dela început, doc- 
torul Mititelu, care îşi pierduse clientela, fiindcă iubea 
mult animalele și ţinea acasă la el tot felul de vietăţi, se 
face medic veterinar, adică medic de animale, însă, după 
ce mai întâiu a învăţat graiul animalelor, așa că poate 
vorbi direct cu ele. Aflând aceasta, animalele merg sin- 
gure le el şi îi spun în graiul lor ce boală au şi ce le doare. 
lar doctorul Mititelu poate să le îngrijească şi să le vinde- 
ce mult mai bine, decât oricare alt doctor. 

Dar vestea despre acest doctor năzdrăvan, singurul 
om care a învăţat limba animalelor, sa răspândit la ani- 
malele de peste tot pământul și la toate păsările cerului. 

Din această pricină se petrec lucruri din ce în ce mai 
minunate, despre care cititoarele și cititorii vor lua cunoş- 
tință pe măsură ce se vor publica diferitele capitole din 
roman. 


Noul roman nu este original 


Mai spunem că noul roman „Doctorul Mititelu, medi- 


est ee aE aval nu este original, ci a fost tradus din limba 
engleză. 


DIMINEAȚA 


COP ELA O DA 


Revistă săptămânală pentru copii şi tineret 


16 PAGINI 


= AREA SE = 


TEL E: FO NE: 


Titlul lui în limba engleză este „The Story of Doctor 
Dolittle”, iar autorul romanului se numește Hugh Lofting 


In Anglia, în Statele-Unite ale Americii de Nord, pre- 


cum şi pretutindeni unde se vorbeşte ori se citeşte limbe “~ 


engleză, romanul acesta a avut un succes extraordinar. A: 
proape nu există copil sau tânăr, care să nu-l fi citit. 

Acesta este motivul, care ne-a îndemnat să-l traducen 
şi noi în limba română pentru iubiții noştri cititori. 

Spunem cu ocazia aceasta că romanele bune și potri- 
vite pentru copii şi tineret sunt puţine la toate popoarele. 
chiar și la popoarele mari şi înaintate în cultură. De aceea, 
este bine ca atunci când găsim un astfel de roman, să-l fa- 
cem cunoscut și cititorilor noștri români. 


Traducătorul noului roman 


Traducătorul noului roman este acela care scrie rân- 
durile de față — N. Bafzaria, directorul revistei. 

lată, eu, Moş Nae, m'am apucat de dragul copiilor să 
învăţ acum la bătrâneţe limba engleză, limbă în care sau 
scris şi se scriu pentru copii şi tineret lucruri în adevăr mi- 
nunate. De altfel, am şi publicat în „Dimineaţa Copiilor” 


mai multe poveşti, luate din limba engleză și iscălite cu un” 


pseudonim, pe care să-mi dea voe cititorii — să-l păs- 
trez ca un secret al meu. 


Atragem atenția cititorilor, care vor să fie colabo- 
ratori, că traducerile din limbi străine, luate din cărţile 
de şcoală, interesează puţin. Aceasta pentrucă, în genere, 
sunt curioscute, multe din ele fiind traduse şi găsindu-se în 
cărţile românești de şcoală. Şi noi publicăm traduceri în 
„Dimineaţa Copiilor”, însă nici odată din cărţile de şcoală. 


nene tn PR a DE DR e A RE PE Dei DIR ARZI. PE i ARTERE” DEI SAE 


Noua carte „NOUILE PAŢANII ALE 
LUI HAPLEA” de Moş Nae, cuprinde întâm- 
plările cele mai hazlii din viaţa lui Haplea. Toa- 
te paginile acestei cărți sunt împodobite cu nu- 
meroase desene, aşa că este şi ca un Album de 
toată frumuseţea. Preţul unui volum este de 
lei 60. De vânzare la librării. 


e 


Cărţile, care plac tuturor şi înveselesc toa- 
tă lumea sunt, negreşit, romanul „Lir şi Tibi- 
şir şi „Noile păţanii ale lui Haplea”, ambele 
scrise de Moş Nae. 


PREŢUL ABONAMENTULUI 


Lei 200 
Too 
5o 


Pe un an - Š 
Pe şase luni . - =- 5 
Pe trei luni . - e 


REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
București, Str. CONST. MILLE, 7-9-11 
3 — 84 — 30 


2 


ori vita) 


REDACȚIA ŞI 
BUCUREŞTI.—STR. CONST. MILLE (SĂRINDAR) 7-9-11 TEL. 3-8430 


„TAN 200 LEI 
ABONAMENTE, 6 LUNI 


13 lunie 1934 — Nr, 540 


ADMINISTRAŢIA: 


UN EXEMPLAR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


109,9...» 


REPRODUCEREA BUCĂŢILOR : 3 
ESTE STRICT INTERZISĂ Director: N. BATZARI 


MANUSCRISELE NEPUBLICATE 
NU SE INAPOIAZĂ 


CUM A SCAPAT 
PIc-PIC DE ULIU 


ic-Pic era fratele lui Cip-Cip, iar Cip-Cip era o 
vrabie, aşa că și Pic-Pic era tot o vrabie. 

Intr'o zi pe la amiazi, Cip-Cip stătea pe un 
gard, plângând şi văetându-se: „Bietul Pic-Pic |! 
lubitul meu frate Pic-Pic! Sa dus, l-am pierdut 

pentru totdeauna!” 

Aşa se văeta Cip-Cip şi din gard se lăsa în jos pe drum, 
se uita în toate părțile, se uita sus pe cer, doar, doar, o zări 
undeva pe Pic-Pic. Insă nu-l vedea nicăeri. Atunci sbura din 
nou în gard, sbura de acolo pe craca unui măr şi începea 
să se vaete iarăși. 

Dar iată că auzi lângă el o voce aspră, care îl făcu să se 
cutremure. „Ce-i cu tine, prietene Cip-Cip?” îl întrebă vocea 
cea aspră. 

Cip-Cip, tot tremurând, întoarse capul și văzu că este 
prietenul său mai mare Corbilă. „O nenorocire, o nenoroci- 
re grozavă, prietene Corbilă, i se tângui Cip-Cip. Frăţiorul 
meu, iubitul meu frăţior Pic-Pic a fost răpit! 

— Răpit de cine şi cum s'a întâmplat aceasta ? întrebă 
Corbilă. 

— Acum câteva minute, îi povesti Cip-Cip printre la- 
crămi, Pic-Pic îşi făcea în mijlocul drumului baia sa de 
praf. Ştii că noi vrăbiile facem în toate zilele, ba chiar de 
câteva ori pe zi, câte o baie de praf. Insă tocmai când Pic- 
Pic îşi făcea baia de praf, am văzut cum de sus, din văz- 
duh, s'a lăsat un uliu drept la el. P'urmă n'am mai văzut 
nimic. Insă, e sigur că uliul l-a luat în cioc pe Pic-Pic şi l-a 
dus cine ştie unde, ca să-l mănânce. Poate chiar că până a- 
cum l-a și mâncat. Bietul Pic-Pic! Bietul Pic-Pic! 

— A, păcătosul! A, blestematul! zise Corbilă plin de 
mânie, fiindcă şi Pic-Pic îi era un prieten foarte bun. Aş- 
teaptă-mă aicea, că mă iau după uliu. Poate că-l ajung şi-l 
scap pe Pic-Pic, cu toate că uliul este mai mare și mai pu- 
ternic decât mine,” 

Corbilă se ridică în văzduh şi sbură cu toată iuţeala spre 
partea unde îi spusese Cip-Cip că sburase uliul. 

In câteva minute îl ajunse, adică ajunse să sboare a- 
proape de el şi să vadă că uliul n'avea nimic, nici în cioc, 
nici în ghiare. ` 

Era semn că nu-l răpise pe Pic-Pic. 


„Se vede că Pic-Pic stă ascuns undeva”, își zise Cors 
bilă, întorcându-se din drum și sburând acum cât mai a- 
proape de pământ. Sbura încet și striga: „Pic-Pic! Pice 
Pic ! 

— Cucu !” auzi la un moment dat răsunând dintr'un 
tufiş, pentru ca o clipă după aceea să audă: „Prietene Cor- 
bilă, pe mine mă cauţi? Eu sunt Pic-Pic!” 

La auzul acestor vorbe, Corbilă se lăsă numai decât în 
tufiș şi văzu că în adevăr Pic-Pic era acolo. Mulţumit, îl 
întrebă: „Dar cum ai scăpat de păcătosul de uliu ? 

— lată cum, îi povesti Pic-Pic. Când l-am văzut pe u- 
liu că se lasă în jos şi că vine drept asupra mea, eu m'am 
băgat tot în praful din drum, aşa că nu putea să mă vadă. 
Apoi, pândind un moment când era întors cu spatele la 
mine, am eşit din praf şi m'am ascuns în tufişul acesta, de 
unde n'am curajul să es de teama că mă vede iar uliul. 

— Nu te mai vede nici un uliu, îl asigură Corbilă, 
fiindcă uliul a sburat și s'a dus departe de aicea. Dar hai- 
dem la Cip-Cip, că plânge mereu după tine”. 

Pic-Pic se întoarse la Cip-Cip, care nu mai putea de 
bucurie, văzând că iubitul său frate scăpase teafăr. 


VINTILA BRATU 


DOCTORUL MITITELU 


Roman englez 
Pia o Dara Bette 


1) Cum a sărăcit 


fost odată un doctor, care se numea Jon Mititelu. 
Doctorul acesta a trăit acum mulţi ani în urmă, 
adică în vremea când bunicii noştri erau copii în 
vârsta mică. Altcum, era un doctor priceput şi 
știa bine leacul multor boli omeneşti. 

Doctorul Mititelu locuia într'un orășel, numit Păunești. 
Toţi locuitorii oraşului, tineri şi bătrâni, îl cunoşteau foarte 
bine din vedere. Şi în orice parte a oraşului ar fi trecut, 
când îl vedeåu mergând pe stradă cu pălăria sa înaltă pe 
cap, fiecare zicea: „Trece doctorul. Ce om deștept!” Şi 
câinii şi copiii alergau cu toţii după el şi se ţineau de urma 
lui. Până şi ciorile, care locuiau în clopotniță, croncăneau, 
când îl vedeau, şi clătinau capetele. 

Casa în care locuia doctorul Mititelu, era o casă foarte 
mare ca un covor întins de verdeață, cu bănci de piatră şi 
cu sălcii plângătoare. 

Sora doctorului,  domnișoara Sofia Mititelu, îngrijea 
de gospodăria casei; însă grădina era numai în grija lui. 

Doctorul Mititelu era mare iubitor de animale și creș- 
tea multe şi de tot felul. In afară de pești, care locuiau în 
eleşteul din fundul grădinei, avea iepuri în cămară, şoa- 
reci albi în pianul său, o veveriţă în dulap şi un ariciu în 
beciu. Mai avea o vacă şi un vițel, un cal bătrân — în vår- 
stă de douăzeci şi cinci de ani — şi schilod, găini şi porum- 
bei, doi miei și multe ale vietăţi. 

Dar mai dragi decât toate îi erau rața Dab-Dab, câi- 
nele Jip, purcelul Gub-Gub, papagalul Polinesia şi bufnița 
Tu-Tu. 

D-ra Sofia Mititelu bombănea des din pricina animale- 
lor, spunând că dihăniile acestea au murdărit toată casa. 
lar într'una din zile, o cucoană bătrână, care suferea de 
reumatisme, venise la doctor şi fără să-l vadă, se aşeză pe 
ariciul, care dormea pe canapea. De atunci, cucoana a- 
ceasta nu mai dete pe la doctorul Mititelu. ci în fiecare 
Duminică mergea la Boueni, un orăşel la vreo zece chilo- 
metri de Păunești, unde se căuta cu alt doctor. 

La urmă, d-ra Sofia, ne mai putând răbda, îi zise doc- 
torului: „Ascultă, loane, cum vrei să vie bolnavi să se cau- 
te cu tine, când ţii în casă atâtea dihănii? Ce mai doctor 
eşti tu, când sala de așteptare şi toată casa sunt pline de 
arici şi de șoareci ? Cucoana cea bătrână este al patrudea 
client, pe care dihăniile l-au făcut să nu mai dea pe la tine. 
l-am auzit pe domnul Grigore şi pe domnul Petre, spunând 
că mar mai veni la noi, chiar de ar fi bolnavi pe pragul 
morții. Zi de zi ne merge tot mai prost şi sărăcim tot mai 
rău. Dacă te mai porţi aşa cum ai apucat-o să ştii că nici 
una din persoanele „bine” din oraş n'o să mai vrea să te 
aibă ca doctor. 

Dar eu țin mult mai mult la animale, decât la toate 
persoanele „bine”, răspunse doctorul. 

— Ai ajuns de râsul lumei!” îi aruncă în obraz soră-sa, 
eşind supărată din odaie. 

Și aşa, cu trecere de timp, doctorul Mititelu înmulţi 
mereu numărul animalelor; dar în aceiaşi măsură se îm- 
puțină numărul clienților. Până la sfârşit, rămase fără nici 
un client, afară de pisicarul Martin, care nici nu băga în 
seamă dihăniile din casa doctorului. Martin împărțea bo- 
joc la casele care aveau pisici. 


MEDICUL ANIMALELOR - 


Traducere de N. Batzaria 


Doctorul Mititelu 


Insă Martin nu era bogat; în schimb, cra un om să 
nătos şi nu se îmbolnăvea decât o singură dată pe an 
în sărbătorile Crăciunului, când dedea doctorului Mititelu 
zece lei pentru vizită și pentru o sticluță de doctorie. 


Numai cu zece lei nu se putea trăi un an de zile, chiar 
în vremea aceea indepărtată; şi dacă doctorul n'ar fi avut 
pusă la o parte o sumă oarecare de bani, nimeni n'ar fi 
putut spune ce sar fi întâmplat cu dânsul. 

Cu toate că ajunsese sărac, tot nu lăsa să treacă o zi, 
fără să aducă acasă o dihanie oarecare. Și, bine înţeles, 
hrana animalelor costa ceva parale. Deci și suma de bani 
ce avea strânsă, se făcea mai mică, tot mai mică. 

Văzând aceasta, doctorul Mititelu îşi vându pianul, iar 
pe şoareci îi puse să trăiască în sertarele biroului său. Dar 
şi banii ce luase pe pian, au fost cheltuiţi în scurtă vreme. 
Doctorul vându atunci costumul ce îmbrăca în zilele de 
sărbători și ajunse din ce în ce mai sărac. 

Acum, când trecea pe străzile orășelului cu pălăria sa 


Prima fotografie de premiant primită în unul acesta. Este a lui 
Mircea Mişicu, nepoțelui lui Moş Nae, care (adică Mircea nu Moş 
Nae) a fost clasificat întâiul în cl. Il-a primară la Galaţi, 
cu media 9.20. 


(20 


înaltă pe cap, oamenii își spuneau unul altuia: „Trece doc- 
torul Mititelu. A fost o vreme „când era doctorul cel mai 
bine cunoscut în oraş şi în tot ținutul. Acum însă, priviţi-l: 
n'are bani, iar ciorapii îi sunt plini de găuri”. 

Insă câinii, pisicile şi copiii îi alergau din urmă și se 
țineau după el, făcând așa cum făceau pe când doctorul 


era om cu dare de mână, 


2) Doctorul Mititelu învaţă 
limba animalelor 


Cele ce urmează sau petrecut într'o zi, când doctorul 
Mititelu stătea de vorbă în bucătărie cu pisicarul Martin, 
care venise să-l consulte pentru o durere de stomac. 

„Doctore, îi spunea Martin, dece nu te laşi de meseria 
de medic de oameni şi nu te faci medic de animale?” 

In vremea aceasta, papagalul Polinesia şedea la ferea- 
strå; privind la ploaia ce cădea afară şi cântând pentru 
sine însuşi un cântec de marinari. 

„Vezi, doctore, spunea mai departe pisicarul Martin, 
d-ta ştii totul despre animale — mult mai mult decât a 
ştiut cineva vreodată. Bunăoară, cartea ce ai scris despre 
pisici este minunată! Imi pare rău că eu nu ştiu să scriu 
şi să citesc — altfel aş fi scris şi eu câteva cărţi. Insă ne- 
vastă-mea Teodosia este femeie care a umblat la şcoală şi a 
învățat destulă carte. Ea mi-a citit cartea dumitale des- 
pre pisici. Ei bine, tot ce pot spune despre această carte, 
este să spun că e minunată ! 

„Par'că domniata însuţi ai fost cândva o pisică. Am vă- 
zut din cartea ce ai scris că domniata ştii şi felul cum gân- 
desc pisicile. 

„Apoi, mai ştii ceva? Ai putea să câştigi bani buni, 
iind medic de animale. Pentru asta pot să-ţi dau şi eu o 

„nă de ajutor, Să vezi că am să-ţi trimit pe toate femeile 
patrâne, care au pisici ori câini bolnavi. Mai ales, dacă nu 
sar îmbolnăvi destule pisici, aş putea să le mai îmbolnă- 
vesc eu, punându-le ceva în bojocii ce le împart în toate 
zilele. 

— O, nu, să nu faci aşa ceva! îi tăie vorba doctorul 
Mititelu. Aşa ceva nu e lucru drept şi cinstit. Bietele pisici! 

— Nici eu nam vrut să spun că vreau să le îmbolnă- 
vesc deabinelea, răspunse pisicarul Martin. Numai atât de 
bolnave, ca să-i fac pe stăpânele lor să le aducă la dom- 
niata. Apoi, nu uita că şi fără să mă amestec eu, pisicile 
tot se îmbolnăvesc, de oarece femeile bătrâne au obiceiul 
să le dea totdeauna să mănânce mult mai mult decât le 
trebue. 

„In afară de aceasta, toți țăranii de jur împrejur, care 
au cai șchiopi sau oi bolnave, au să vină la domniata. De 
aceea, îți spun în interesul dumitale: fă-te medic de ani- 
male”. 

După plecarea pisicarului Martin, papagalul Polinesia 
sbură dela fereastră și veni să se așeze pe masă, lângă doc- 
torul Mititelu. 

„Doctore, începu papagalul, care ştia să vorbească, o- 
uul acesta a spus lucruri foarte cuminţi. Fii medic de ani- 
male: asta e ce trebue să faci! Lasă-i încolo pe păcătoşii 
le oameni, care mau destulă minte să priceapă şi să vadă 
ză domniata eşti doctorul cel mai bun de pe pământ. In loc 
le a îngriji pe oameni, apucă-te să îngrijeşti de animale 
i fii medicul lor. 

— O, medici de animale sunt foarte mulţi, răspunse 


doctorul Mititelu, punând afară pe fereastră ghivecile cu 
flori, ca să fie stropite de ploaie. 

— Or fi ei foarte mulți, îi întoarse Polinesia vorba, 
însă pe niciunul din ei nu-l taie capul la ceva. Acum, as- 
cultă. doctore, că am să-ţi spun altceva. Ştii domniata că 
animalele pot să vorbească? 

— Ştiam că papagalii pot să vorbească, răspunse doc- 
torul. 

— 0, noi, papagalii, putem vorbi în două limbi -- în 
limba oamenilor şi în limba păsărilor, zise Polinesia um- 
flându-se în pene. 

„Dacă. bunăoară, eu îţi zic: „Polinesia vrea o bucă- 
țică de zahăr”, domniata mă înţelegi. Insă, ascultă aceasta: 
Che-che, oi-ee, fee-fee? 

Sfinte Dumnezeule! strigă doctorul. Dar ce înseam- 
nă aceasta? 

_ Aceasta înseamă în limba păsărilor: este supa 
caldă? 

— Ciudat lucru |! zise doctorul. 
vorbit nici odată cu mine în felul acesta. 


Dar până acum n'ai 


— Păi, cum să-ţi vorbesc? răspunse Polinesia, că n'ai 
fi înţeles nimic din ce ţi-aş fi spus. Dacă nu înţelegi limba 
păsărilor! 

(Va urma) 


Da a aa m o 


5-4-49. 


DICKIE MOORE, cel mai mic şi mai bun artist 
de cinemaiograf - 


Rex-fiim 


N i 


u ştiu dacă, voi, copii, visaţi ceva când dormiţi, 
dar Veronica, fetița mea, în fiecare dimineaţă 
când se trezeşte, îmi spune ur vis nou. Dacă 
sunteţi curioşi, vă pot spune şi vouă, bunăoară, 
ce-a visat ea într'o noapte: 


Se făcea că era spre ziuă. Veronica deschise ochii şi 
se uită prin odaie. Când privirile ei căzură jos la picioa- 
rele patului, văzu o furnică mâncând dintr'o fărămiţă de 
ciocolată. Binişor, se dădu jos din pat. Când ridică panto- 
ful ei de lac şi era gata să strivească furnica, mâna i se 
opri! 

Furnica ridicase capul în sus şi se uita cu nişte ochi 
rugători spre ea. Veronichii nu ştiu dece, dar pentru prima 
oară i se făcu milă. Trânti pantoful jos, se aplecă şi luă 
furnica apucând-o cu micuţele ei degete şi o puse pe per- 
vazul ferestrei, ca să iasă singură afară. Furnica însă, stă- 
tu pe loc şi se uită drept la Veronica. Deabia atunci băgă 
ea de seamă, că furnica aceasta nu era ca toate celelalte 
furnici, pe cari obișnuia să le strivească cu piciorul. Aceas- 
ta purta pe cap o corcană regală. Trupul îi era stropit cu 
pete de aur, iar la fiecare din cele şase picioare avea câte 
o brățară cu rubine. Păsă-mi-te, era Regina Furnicilor. 

Și cum Veronica se uita cu ochi miraţi la ea, furnica 
începu să vorbească: 

„Iţi mulţumesc, Veronico, că mi-ai cruțat viața. Eu sunt 
Regina Furnicilor şi vreau să te răsplătesc pentru fapta ta. 
Te rog, să primeşti să stai, de azi înainte, la palatul meu”. 

Veronica, şi mai uimită, îi răspunse că merge. 

Atunci Regina Furnicilor dădu de două ori din cap și își 
frecă uşor cele două antene. Și, deşi Veronica nu auzi 
vreun sgomot, bănui că aceasta era un fel de sonerie pen- 
tru celelalte furnici. 

Intr'adevăr, ca din pământ apărură la fereastră patru 
furnici sburătoare. Regina le spuse ceva în limba lor. A- 
tuni Veronica văzu că cea mai mare dintre ele se apropie şi 
o rugă să se suie pe ea. Veronica făcu întocmai. Furnica 
se opinti o clipă și îndată îşi luă sborul în văzduh, purtând 
pe spinarea ei pe micuța fetiță. Celelalte trei furnici le ur- 
mară. 

Au sburat așa ore întregi, n'aș putea să vă spun cât, 
căci Veronica, în grabă, uitase să-și puie la mână ceasul 
pe care bunica i-l făcuse cadou de ziua ei. Mi-a spus însă 
că au sburat deasupra multor ape, peste câmpii întinse și 
peste munţi înalţi. 

Deodată, simţi că furnica se lasă în jos şi când au dat 
de pământ, s'a oprit. 

Veronica cobori depe ea. Se uită în jurul ei şi nu-i ve- 
nea să creadă! Cât vedea cu ochii, erau muşuroaie de toate 
mărimile. In faţa fiecărui mușuroi, stăteau grămezi de fur- 
nici, de toate culorile, mici şi mari, cu aripi şi fără aripi. 
Și chiar lângă ea era o căleașcă mică, toată de aur, la care 
erau înhămate douăsprezece perechi de furnici. 

Acesta era regatul furnicilor şi ieşiseră cu toate ca să 
întâmpine pe prietena reginei Yor. 

Fără multă vorbă, ea se urcă în trăsura, care porni nu 
mai decât. (Veronica îmi spune că trăsura n'avea birjar!) 

Au mers iarăși nu ştiu cât şi deodată, au ajuns în faţa 
unei porţi mari de fier. Deasupra ei, Veronica putu să si- 
labisească cuvintele: 


nici” 

Poarta se deschise singură şi cele douăsprezece perechi 
de furnici traseră căleaşca în faţa unor trepte de marmo- 
ră ale unui palat puţin mai înalt decât Veronica. 

Pe trepte stăteau înșirate pe două rânduri furnicile 
servitori; iar la capătul de sus, pe un covor roşu de mă- 
tase, sta Regina Furnică. Ce minune! Ajunsese acolo îna- 
intea ei! Veronica sări din trăsură şi se duse repede să o 


6 
Ul: DONATĂ 


„Aici nu-pot intra decât copiii care nu strivesc fur” 


salute. Apoi, cu toatele intrară în palat. Ce minuni erau 
acolo, cred că nici în poveşti nu sunt scrise! Din cauze 
strălucirii aurului şi a pietrelor scumpe, răspândite peste 
tot, pe Veronica începuse să o doară ochii. 

Cel mai mult însă, îi plăcu patul în care avea să se 
culce. Acesta era făcut din bastoane de ciocolată și cu so- 
miera din coarde de caramele; salteaua, perina şi pla- 
puma erau umplute cu puf de plopi, iar pânza cu care 
era acoperit patul, ca să o apere de țânțari, era ţesută din 
firicele de zahăr, subţiri ca firele de păianjen. 

Veronica ar fi stat mult acolo, căci îi plăcea să as- 
culte în fiecare seară basmele pe care i le spunea Regina 
Furnică, să mănânce tot felul de fructe, din tava de ar- 
gint, pe care opt furnici i-o aduceau pe spinarea lor. Nu 
dorea să se despartă de palatul acela minunat, în care de 
dimineaţa şi până seara cântau păsări, pe cari nu le vă- 
zuse vreodată în țara ei. Şi ce mult îi plăcea să hoină- 
rească prin mușşuroaiele îngrijite şi curate ale harnicelor 
furnici. Dar avea ceva pe suflet şi nu putea să mai stea. 

Intro seară, Regina Furnică, văzând-o plângând, o în- 
trebă: „„Veronico, nu-ţi mai place să stai cu mine ? 

— Ba da, dar mi s'a făcut dor de mama!” e 

Regina Furnica n'a mai stat pe gânduri. A dat iarăşi 
de două ori din cap, şi-a frecat din nou cele două antene 
şi iarăşi au apărut cele patru furnici. 

Veronica sărută pe Regină şi se urcă pe spinarea fur- 
nicii sburătoare. Trecură peste ape, peste munţi şi câm- 
pii şi se văzu din nou pe pervazul ferestrei casei ei. 


Mai mult n'a putut să viseze, căci soarele răsărise de 
mult, trimițându-și razele calde, printre perdele de dan- 
telă, pe patul şi ochii Veronichii. Acesta o făcu să se deş- 
tepte. 

Au trecut zile întregi, ba chiar săptămâni, de când 
visat visul acesta, dar nu poate să-l mai uite. De atunce 
ori decâte ori merge pe stradă sau se joacă în grădină, sc 
fereşte să calce -furnici sau să le strice mușşuroaiele. lar 
uneori se uită ore întregi după câte o furnică, fiindcă ştie, 
poate, într'o zi are să se întâlnească cu adevărat cu Re- 
gina Furnicilor. 


ANA CHUMETTI , 


4 Lă 
DA Pai? 


La revedere, Cuţule, şi drum bun ! 


PRIMA ZI LA HAPLESTI 


'am spus săptămâna trecută că a trebuit să merg 
la Hăpleşti, pentru ca să scap de... plăcerea de 
a avea ca musafiri la mine — pe Haplea pen- 
tru „cel puţin şase luni de zile”, iar pe coana 
Frosa „pentru toată viaţa ei”, 

Şi așa, după ce am stat puţin de vorbă cu coana Fro- 
sa, m'am dus la cârciumă, unde mi-a spus că este Ha- 
plea. 

Spun aci că la Hăpleşti, fiindcă e comună mare, sunt 
trei cârciumi: a lui Trișcă Șchiopul, a lui Mâţă Ciungui 
şi a lui Stan Pocitu. Despre Haplea ştiam însă că are obi- 
ceiul să meargă la cârciuma lui Stan Pocitu. De aceea, 
am mers şi eu la această cârciumă. 

In adevăr, Haplea era acolo. L-am zărit de departe, 
stând la o masă cu Prostilă, cu Tănase şi cu primarul Ion 
Viţel. Vorbeau — precum mi-au povestit p'urmă şi mie 
— ceva foarte important, de oarece nu m'au văzut nici 
după ce mă apropiasem de masa lor. L-am bătut însă pe 
Haplea prieteneşte pe umăr, apoi am zis cu glas tare. 
„Bine vam găsit, prieteni!” 

Auzindu-mi glasul, au sărit tuspatru în sus  întizân= 
du-mi care de care mai repede mâinile și răspunzân- 
du-mi: „Bine ai venit, Moş Nae! Bine ai venit, Moş Nae!” 

Bine înţeles, toţi, afară de Prostilă, care, cu bâlbâiala 
lui, n'a putut să spună aceste cuvinte decât în vreo cinci 
minute. 

Insă Haplea nu sa mulțumit să-mi spună „bine ai 
venit” şi să-mi întindă mâna, ci ma înbrăţișat şi m'a să- 
rutat. . 

După aceea, îmi zise: „Ai venit să mă iei cu tine la 
Bucureşti. Foarte frumos din partea ta! Tocmai asta îi 
spuneam și prietenului Viţel, că eu n'am să-i pot fi de fo- 
los, fiindcă zilele acestea plec la București, la Moş Nae, şi 
am să stau acolo cel puţin şase luni de zile. Acum, fiindcă 
ai fost aşa de drăguţ şi ţi-ai dat osteneala să vii să mă iai, 
plecăm, dacă vrei, chiar mâine, că eu sunt gata”. 

Știm cu toţii vorba ceea: na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! 
Așa era şi vorba lui Haplea. Eu pentru ce venisem, iar el 
ce îşi închipuise? Insă, nici nu-i puteam spune dela obraz 
înaintea celorlalţi prieteni: „Te înșeli, Hapleo. Am venit 
să te rog să fii bun să stai acasă la tine şi să mă laşi în 
ace să-mi văd la Bucureşti de treburile mele”. 

De aceea, m'am legat de altă vorbă a lui Haplea, care 
spusese că nu poate fi de folos primarului şi l-am întrebat 
pe acesta din urmă: „Dar ce-i cu domniata, domnule pri- 
mar, că prietenul Haplea nu vrea să-ți dea o mână de a- 
jutor? 

— Ce să fie! răspunse primarul Viţel suspinând. Nu 
mă lasă duşmanii să-mi văd liniştit de primărie. Ci-că nu 
fac nici o treabă şi nu dau nici o socoteală de banii ce în- 
casez. Dar ce bani încasez eu, ce venituri are primăria noa- 
stră dela Hăpleşti ? Nici două mii de lei pe an! 

„Și aşa, spunând că eu aș opri pentru mine banii pri- 
măriei şi maş îmbogăţi, s'au strâns câțiva şi sau înţeles 
între dânșii să-l facă primar pe pârlitul şi pe păcătosul a- 
cela de Ghiţă Porcu, Ci-că el ar fi mai breaz decât mine. 

— Un Porc mai breaz decât un Viţel! Asta nu se 
poate!” am strigat eu, prefăcându-mă că sunt foarte supă- 
rat la vestea că prietenul Viţel nare să mai fie primar la 
Hăplești. Intorcându-mă apoi spre Haplea, i-am zis: „Da- 
toria ta de prieten este să stai și să nu laşi ca Porcu să-l 
mănânce pe Viţel al nostru. La aşa vreme se vede prie- 
tenia. 

— Dar, îmi răspunse Haplea, treaba aceasta poate să 
mai ţie două luni de zile, iar eu sunt grăbit să plec la Bu- 
curești şi să stau la tine, ca să mă scap de gurița Frosei. 
Apoi, iată că ai venit să mă iai, așa că putem pleca chiar 
mâine. 

— Nam venit tocmai pentru asta, i-am întors eu vor- 
ba. Am venit să te văd şi să stăm puţin între noi doi de 
vorbă. Şi am mai venit — am adăugat eu — să mai văd 


7 


şi pe prietenii aceştia, cărora le duceam aşa de mult dorul. 
De aceea, m'am grăbit eu să trec la altă vorbă, să-mi daţi 
voe să fac cinste cu un chil de vin. 

— Şi pa...pa...pa...pastramă, zise Prostilă. 

— Şi pastramă!” 

După ce sa băut vinul dat de mine, primarul Viţel şi 
Haplea s'au luat la ceartă. „Acum e rândul meu să fac cin- 
ste, zicea Viţel. i 

— Ba e al meu! răspundea Haplea, fiindcă Moș Nae 
a venit la mine”. 

Insă deşteptul Tănase a ştiut să curme cearta. L-a che- 
mat pe cârciumarul Stan Pocitu şi i-a zis: „Să aduci două 
chile de vin — unul din partea domnului primar, iar al 
doilea din partea lui Haplea. j 

— Şi pa...pa...pa...pastramă!” strigă Prostilă pentru 
care pastrama este mâncarea cea mai gustoasă de pe pă- 
mânt. 

Pe urmă, a venit rândul lui Tănase, ba a venit și rân- 
dul lui Prostilă, aşa că ne-a apucat noaptea, pe când noi 
ciocneam și beam, urându-ne mereu unul altuia noroc și 
sănătate. 

E drept că unul, spunând că sunt cam suferind, n'am 
băut decât două pahare și nu m'am atins măcar de pastra- 
mă — o pastramă de oaie pe care Stan Pocitu o avea de 
cel puţin trei ani de zile. In schimb, primarul Viţel, Ha- 
plea, Tănase și Prostilă nu s'au lăsat până ce n'au dat gata 
ultima picătură de vin şi ultima felioară de pastramă. 

„Acum, hai să mergem pe la casele noastre!” zise Vi- 
ţel, sculându-se cel dintâiu. 

Am eşit dela cârciumă, ţinâridu-ne cu toţii de braţ. 
Bine că, fiind noaptea târziu, nu era nimeni pe străzi, ca 
să ne vadă cum mergeam, adică așa cum mergeau prie- 
tenii mei. 

„Cum se învârteşte pământul! 
cindu-se. 

— O fi vreun cutremur, îi întorcea 
Viţel, împleticindu-se şi mai rău. i 

— Pri...pri..priviţi lu...lu...luuna! strigă Prostilă, râ- 
zând în hohote și uitându-se la lună. 

— Ce-i cu luna? l-am întrebat eu. 

— Râ..râ..rârâde. Işi ba...ba...bate jo...joc de noi!” 
îmi răspunse Prostilă, râzând şi mai tare el însuși. Și cum 
mergea la marginea drumului și se uita mereu la lună, de 
odată: bâldâbâc! a şi mers de-a-rostogolu în groapa broaş- 
telor dela Hăplești. % 

Am vrut să merg să-i ajut să se ridice şi să iasă de a- 
colo, însă ceilalți nu m'au lăsat. „Lasă-l să doarmă acolo, 
îmi ziseră ei, că nu e acum întâia oară, când se culcă în 
groapa broaștelor”. L-am lăsat, după ce i-am urat „noapte 
bună” şi ne-am văzut înainte de drum. Numai că nu prea 
mergeam drept pe drum. Prietenii, umblând pe trei cărări, 
mă trăgeau, ba la dreapta, ba la stânga. 

Din când în când, câte unul din ei se oprea, ca să se 
îmbrăţișeze şi să se sărute cu noi ceilalţi și să ne facă să 
jurăm unul altuia prietenie şi frăţie pe viaţă şi pe moarte. 

— Va să zică, Moş Nae, mâine plecăm la București! Imi 
zicea mie Haplea. 

— Va să zică, mă faceţi şi 
!” spunea Tănase. 

Apoi, aşa, din senin, se porneau să strige tustrei deo- 
dată: „Uraaa! Trăiască Moş Nae!” 

Au început să iasă oamenii de prin case, iar toţi câinii 
din comună să latre şi să se dea la noi. 

Am păţit-o. Mă căiam că m'am dus la Hăpleşti și mă 
căiam şi mai rău că m'am dus să-l caut pe Haplea la câr- 
ciumă. 

Insă, acum nu era nimic de făcut: 
ceam. 

Săptămâna care vine am să povestesc tot ce sa mai 


întâmplat. 
MOŞ NAE 


zise Tănase  împleti- 


vorba primarul 


pe mine ajutor de pri- 


mar 


înghițeam și tà- 


Moș Grigore, şedea la masă, fumându-și liniştit lu- 
leaua. Deodată, îi veni un gând. „Ce ar fi, îşi zise el, să-mi 
cumpăr un măgăruş, un cărucior şi să mă apuc să mun- 
cesc? Deşi bătrân, văd că sunt încă în puteri”. 


Insă Moş Grigore nu ştia că măgăruşul său fusese ani 
de zile la un circ, unde învățase să facă o mulțime de poz- 
ne şi figuri de gimnastică. Şi iată chiar din prima zi, mă- 
găruşul se opri din mers în mijlocul drumului, se aşeză pe 
cap și ridică drept în sus picioarele de dinapoi. 


Moș Grigore crezu că măgărușul o să se astâmpere şi 
n'o să-i mai facă pozne, dacă îl înhamă deandoaselea, a- 
dică, pune căruciorul înainte și măgărușul îndărăt. $me- 
cheria aceasta nu i-a folosit la nimic. Măgăruşul sărea a- 
cum pe loc şi se strâmba la trecători, care făceau mare haz. 


Moş Grigore găsi de vânzare un măgăruș cam bătrâior, 
însă eftin şi-l cumpără. Cumpără şi un cărucior pe care, 
de asemenea, nu-l plăti scump. Inhămă măgărușul la că- 
rucior şi se apucă să vândă cărbuni de mangai, strigâni 
toată ziua pe străzi: „Cărbu-cărbuni!” 


Bietul Moș Grigore! Câte nu pățea acum din pricina 
măgărușului poznaș! Intr'un rând, tocmai când urca un 
drum, măgărușul se ridică pe picioarele de dinapoi, făcând ™ 
tot felul de figuri şi strâmbături şi asvârlind din cărucior 
pe Moş Grigore, care căzu întins în mijlocul drumului. 


ce soi 


Până la urmă, văzând că n'o scoate la capăt cu acest, 
măgăruş poznaş, ce se apucă să facă Moș Grigore? Il puse 
în cărucior, înhămându-se el în locul lui. Aşa se intoarse 
acasă, hotărit să se lase de treaba, de care se apucase, şi 
să se scape de măgăruș, vânzându-l cât mai eftin. 


CUM SE PLANG 


JUCĂRIILE 
ALINEI 


Eu am fost o minge tare şi frumoasă, dar Alina m'a 


trântit de pietre, ma rupt şi ma găurit. 


Eu am fost o carte nouă cu poveşti frumoase, dar A- 


Eu am tost un iepuraş drăgălaş, dar Alina mi-a rupt 
coada, ca să o dea lui Miţu Miţișor să se joace cu ea. 


Eu am fost o păpuşică mititică şi ştiam să zic: „Ma- 


lina nu ma ţinut nici o săptămână, ci m'a rupt, precum ma! Ta-ta!” dar Alina mi-a rupt şi capul şi un picior. 


vedeți, 


puer 
Eu am fost un Vasilache, care săream din cutie şi spu- 
dar Alina m'a stricat şi m'a făcut ca o 


neam: „Cucu!”, 
cârpă. 


Eu am fost un Harap, care nu te pap, dar Alina, care 


mă iubea aşa de mult, nici nu se mai uită azi la mine. 


Eu am fost un căluţ drăguţ. care alergam iute ca vân- 
tul, dar Alina mi-a rupt un picior, mi-a smuls coada şi 
roțile. 


„„Și aceasta din pricina că Alina àre acum pe Marti- 
nică, pe care îl iubeşte mai mult decât pe noi toţi. 


O scrisoare de mulţumire 


Primim scrisoarea ce urmează: 
25 Maiu 1934 Starchiojd Jud. Prahova. 
Domnule Director, 


Noi mai jos iscăliţi, şcolari în clasa IV-a școalei pri- 
mare No. 1 din Comuna Starchiojd, Jud. Prahova, trimi- 
tem prin revista domniei- voastre mulțumiri bunei d-re 
Lis. I. Necula din Ploeşti, istrada Târgşor, pentru grija ce 
ne-o poartă de a ne trimete din când în când revista şi 
cărţi de cetit. Când am văzut pentru întâia oară frumoasa 
revistă cu atâtea chipuri şi poveşti frumoase, numită „Di- 
mineaţa Copiilor” am zis că așa bucurie au mai simţit 
numai oamenii lui Columb când au văzut pentru înâtia 
oară pământul Americii; zău așa! 


Mai zilele trecute, domnul nostru ne-a adus şi poza 
bunei domnișoare și văzând-o, o trimitem domniei-voastre, 
ca so tipăriți în „Dimineaţa Copiilor” pentru a vedea 
toată lumea chipul acelei ce-și aduce aminte de cei ce mau 
cărţi de cetit și nici mijloace ca să-și cum pere. 

Cu toată stima: 


Pântece I. Stelian, Grigorescu N. Ion, Popescu C. Du- 
mitru, Frigea P: Gheorghe, CGheșculescu Ch. Haralambie, 


Bunghez I. Ion, Frigescu I. Ana, Crăciun §. Frusina, Za- 
harăchescu O Dumitru, Brânzea I Oanea, Frigea Gr. Nico- 


lae, Lupu G. Aurelian, Bocan S. Andreiu, Stănchescu C. 


Nicolae, Milu C. Steliana, Băra I. Maria. 


MILL NUCA $ PUNY 


O poveste cu multe peripeții 


10) Un musafir nou in pădure: 


Şi aşa, într'o bună dimineaţă, prietenii noștri se po- 
meniră pe neașteptate că în pădure le-a picat un musafir 
nou: era un „cangar” cu buzunar, iar în buzunarul acesta 
își purta pe copilul său. 

„Ce este cangar și dece spui „cangar cu buzunar”? mă 
întrebă Puky — Puky al nostru, nu Puky din pădure — 
tăindu-mi vorba încă dela începutul povestei. 

I-am dat lui Puky explicaţia ce urmează. Intro ţară 
foarte depărtată trăeşte un animal al cărui nume este 
cangur. Cangurul are o lungime de doi metri, așa că a- 
tunci când stă drept în sus, rezimat pe cele două picioare 
de dindărăt, este aproape de două ori cât tine, drăguţule 
Puky. Femeia cangurului are în-burtă un fel de pungă şi în 
punga aceasta își ţine copiii. 

Să mai spun ceva despre cangur. Picioarele lui dina- 
poi sunt mult mai lungi decât cele de dinainte şi din acea- 
stă pricină, el poate face sărituri foarte mari. Când sare, se 
sprijină pe coada-i lungă şi groasă. 

— Dar dece nu-i spui „cangur” şi îi spui „cangar cu 
buzunar”? mă întrebă iarăși Puky, de ale cărui întrebări 
nu scapi așa de lesne. 

— Pentrucă aşa i-au spus prietenii noştri din pădure, 
i-am răspuns eu. Ei... 

— Care „ei”? îmi tăie iarăşi vorba Puky. 

— Ei, adică, Martinică, lepurilă, Ghiţulică, Urechilă şi 
coana Bufniţă. 

— Dar l-ai uitat pe Puky. 

— Aşa, l-am uitat pe Puky din pădure. Insă acum, tu, 
drăguțule Puky, care ești al nostru şi nu stai în pădure, 


să nu-mi tai vorba şi să mă laşi să spun povestea ce am în-* 


ceput”. 
Pucky mă lasă, iar eu i-am povestit mai departe. 


Localizare de Moș Nae 
Pisa EEE ES ZI Ep BJOOTI PI ZEI 


un „cangar“ cu buzunar 


Intr'o dimineaţă, Martinică, lepurilă şi Ghiţulică stă- 
teau de vorbă la umbra unor stejari, când, deodată, se po- 
meniră cu o dihanie pe care nu o văzuseră până atunci. La 
vederea acestei dihănii, sau speriat și au rupt-o tustrei la 
fugă. Au fugit drept la Puky, pe care l-au găsit făcând 
gimnastică înaintea casei sale. 

„Puky! Puky! Puky! strigară în acelaş timp Martinică, 
lepurilă şi Ghiţulică. Vino să vezi ce musafir nou ne-a ve- 
nit în pădure. E o dihanie groaznică la vedere”. 

Puky merse şi văzu. „E un cangur, zise el. 

— Dar în burtă are buzunar, iar în buzunar are un 
puiu, care îi seamănă. 

— Aşa îşi poartă cangurul puii”, le mai zise Puky. 
Apoi se întoarse din nou acasă, fiindcă, după gimnastică, 
trebuia să-și ia gustarea. Insă Martinică, lepurilă şi Ghiţu- 
lică au stat să se sfătuiască între ei cum ar face să se scape 
de acest „cangar cu buzunar”, fiindcă ei nu ştiau să-i spu- 
nă într'altfel. Ea 

Cel mai meşter la vorbă dintre ei trei era lepurilă. 

„Ce liniștiți eram până acum! începu lepurilă. In pă- 
dure locuiam numai noi: tu, Martinică, tu, Ghiţulică, şi 
eu, când pe neaşteptate... 

— Şi Urechilă, îi tăie vorba Martinică. 

— Şi Urechilă, când, pe neaşteptate... 

— Şi Puky, îi tăie acum vorba Ghiţulică. 

— Şi Puky, când, pe neașteptate... 

— Şi coana Bufnița, îi tăie din nou vorba Martinică. 

— Şi coana Bufnița, zise lepurilă, care începuse să 
se cam supere, când, pe neașteptate, iată că pică acest can- 
gar cu buzunar, despre care nimeni din noi n'auzise până 
acum. Şi ce dihanie, care își poartă copiii în buzunar! Să 
zicem că şi eu mi-aş purta copiii în buzunar şi că aș pune 
în fiecare buzunar câte un copil. Câte buzunare va trebui 
să-mi fac la haină? 

— Şaisprezece, zise Ghiţulică. 

— Şaptesprezece, îi îndreptă vorba  lepurilă. Şapte- 


sprezece buzunare pentru copii și încă un buzunar pentru “* 


batistă, fac optsprezece buzunare. Optsprezece buzunare 
la haină! Nici n'am timp să le fac. 

Insă, e vorba cum să facem ca acest cangar cu buzu- 
nar să fugă din pădure şi să ne lase iarăși singuri și liniş- 
tiți, așa cum am fost până acum? 

— Cum să facem ? zise Martinică. 

— Cum să facem?” zise Ghiţulică. 

După ce îşi puseră aceste întrebări, se opriră din vor- 
bă şi stătură să se gândească. Pe când se gândeau, Marti- 
nică îşi freca botul, lepurilă se scărpina pe ureche, iar Ghi- 
țulică dedea din coadă. Ba, după câteva minute de gân- 
dire, Martinică, după ce moţăi puţin, închise ochii şi se 
porni să sforăe. Il apucase somnul. Dar fu trezit de lepu- 
rilă, care strigă, sărind în sus: 

„Am găsit! Am găsit! 

— Ce ai găsit? O oală cu miere? întrebă Martinică, 
deşteptându-se, fiindcă, pe când dormea, visa că mănâncă 
miere. 

— N'am găsit nici o oală cu miere, lacomule Martini- 
că, îi întoarse lepurilă vorba, însă am găsit altceva. Am gă- 
sit cum să-l facem pe cangar cu buzunar să plece din pă- 
dure. 

— Ei, cum ? Cum ? întrebară într'un glas Martinică şi” 
Ghiţulică. 

— lată cum, le răspunse lepurilă. Ii furăm copilul şi 
când cangar cu buzunar ne întreabă: „Unde mi-e copilul?” 
noi tustrei îi răspundem: „Aha/” 


ts