Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1927 (Anul 4, nr. 151-202) 848 pag/DimineataCopiilor_1927-1669230546__pages251-300

Îi = — — — —— T zWI. 


DIMINEAȚA COPIILOR a 


aina şi puişorii 

Gălbinușa, căci aşa o cheamă pe 
găina noastră, scosese de câteva zi- 
le doisprezece puişori. Ştii tu, Pu- 
iule, să numeri până la douăspre- 
zece? la să vedem: unu, doi, trei, 
cinci..., nu, Puiule, după trei vine 
patru. Vezi dar că te-ai încurcat. 
De aceea, mai bine să nu numă- 
răm, ci să privim puişorii. 

Cât de drăguţi sunt sărăcuţii de ei! Şi vezi cum 
işi caută de mâncare şi cum fac chip, chip, chip! 

Dar uită-te la acela cum sa băgat sub aripa 
Gălbinuşei şi cum isi scoate căpşorul printre pene. 
Nu-i aşa că e frumos? 

„A, vrei să prinzi unul şi să-l ţii în mână! Nu, 
Puiule, că lui nu-i place aceasta. Plânge mititelul 
şi spune că-l doare dacă îl strângi puţin. Se su- 
pără şi maică-sa Gălbinuşa şi te pişcă de picioruş: 
tap, tap! şi apoi plângi şi tu, Puiule. Şi acum nu-ți 
şade de loc bine să plângi. 

Dar ştii ce a păţit unul din puişorii aceştia, u- 
nul galben şi cu căpşorul alb? Il ţii minte, nu-i 
aşa? 

Maică-sa îi spunea pe gâineşte: 

„Clo, clo, clo!” adică: „Stai lângă mine şi nu 
fugi departe!” 

EI, însă, era ştrengar şi neascultător. Dar cum 


PAG. 11. 


umbla singur, îu zărit de uliu. Uliul, Puiule, este o 
pasăre mare de pradă. Şi uliul, care sbura sus de tot 
în cer, se lăsă în jos, îl luă în cioc şi apoi îl în- 
ghiţi. 

Biata Gălbinuşa il căută peste tot şi plânse după 


dânsul. lar seara, când ii strânse pe ceilalţi puişori 
sub aripele sale, le zise: 

„Vedeţi ce păţesc copiii, când nu ascultă de ma- 
ma lor!” 

Dar tu, Puiule, asculti de mămica ta şi nu te duci 
nicăieri fără dânsa. 

Bravo, Puiule, să trăeşti şi să creşti maaare de 
tot! 


OAIA CARE FUGISE DELA STĂPÂN 


O oaie fugise dela stăpânul său şi, depărtându-se 
de turmă, luase drept drumul la pădure. Aicea în- 
tâlni un cerb căruia îi zise: „In sfârşit, slavă lui 
Dumnezeu că m'am văzut liberă!” 

— „Ce este? Ce s'a întâmplat?” o _intrebă cer- 
bul. 2 

— „Mă săturasem, îi răspunse oaia de viaţa de 
roabă în care trăiam pe lângă om. Eu i dădeam 
omului tot ce este mai bun pe lume: îi dădeam 
lâna mea şi laptele meu. In schimb, care imi era 
răsplata? Luni întregi dearândul mă ţinea închisă 
intrun grajd întunecos. Dar acum am fugit, am scă- 
pat, aşa că sunt liberă şi stăpână pe capul meu”. 

- „E adevărat că eşti liberă, îi zise cerbul, dar 
spune-mi, te rog, cine îţi va da hrană în vremea 
de iarnă, când tot pământul va fi acoperit de ză- 
padă? Şi cine te va apăra de duşmani? Nu uita că 
tu m'ai coarne şi nici un alt mijloc de apărare. Fii 


bună şi gândeşte-te numai ce te vei face, când lu- 
pul va da năvală asupra ta”. 

Oaia plecă în jos capul la cuvintele acestea, iar când 
auzi de lup, nu mai stătu o clipă pe gânduri, ci 
se întoarse cât mai de grabă acasă. 


MARCI POȘTALE pentru colecţiuni. 
Mare ocaziune de mărci în serii şi pachete. 
China 4 val. lei 8., Norvegia vechi 5 val. lei 10., Filipina 3 
val lei 9., Canada 7 val. lei 10., Nyassa 3 val. le: 42 Munte- 
Negru 3 val. lei 10., Ceilon 3 val. lei 10., Nicaragua 3 val, lei 
10., Bolivia 3 val. 10., Chile 3 val. lei 6. 


Pachete 

25 buc. Col. franceze, lei 17.—50 buc. mărci bunc cal, I lei 18. 
75 buc. mărci diferite le 42. - 100 bue, mărci diferite lei 15, 
20 buc, col. engleze bune lei 30,—20 buc. col. portugheze și ita- 
liene lei 35. Lot general M. & K. 117 buc mărci, nici una la 
fel, lei 40. Albume Pako lei 95 buc. Albume «Schvaneberger» 
pentru colecționari avansați, lei 100. Nu pierdeţi ocazia. 

Măreile se trimit imediat după primirea costului, plus 10 lei 
pentru speze. 

Mărăcineanu & Kreiss 


Str. Lascăr Catargiu No. 1, Câmpina. 


PAG. 12. 


Pe o uliţă strâmtă de sai, mergea într'o zi de 
vară o văduvă sărmană şi istovită de neajunsuri. 
Doamne, — se gândeşte ea în sine, — ce bine ar 
fi să am şi eu casă şi grădină şi să nu locuiesc 
pe la străini, căci mila străinului e ca frunza spinului; 
spinul rău te mai înţeapă şi străinul nu te-aşteaptă. 
Frunza spinului e verde şi străinul nu te crede. 

Cum mergea aşa înainte, cufundată în gânduri, 
zări sub un zăplaz de nuiele o floare gingaşă şi stră- 
vezie de culoare albăstrie. Atunci se puse în genunchi 
şi se plecă s'o miroase. Deodată i se păru că aude pe 
floare şoptindu-i: „Tu suflete blând şi milostiv, lu 
inimă chinuită şi nemângăiată, nu fi tristă, căci pe 
locul unde cresc se află sub pământ o peşteră tăi- 
nuită. In ea sunt ascunse comori multe. Sapă lângă 
mine, dar nu mă smulge şi vei găsi bogății. A- 
cestea sunt păzite de vrăjitori. Să nu te sperii de 
ei, ci să-ţi culegi atâtea pietre nestimate, câte vei 
putea duce într'o legătură; de vei lua mai multe, 
va fi rău de tine! 


Biata văduvă alergă în grabă la locuinţa ei şi 
işi aduse un hârleţ. Cu acesta săpă lângă floare 
şi dădu de peşteră. Se cobori în lăuntrul ei şi văzu 
doi vrăjitori cu înfăţişare diabolică. 

Aceştia păziau două vase uriaşe de cristal, strânse 
în cercuri de aur. 


` 


„Unde-s pietrele nestimate”, întrebă ea pe vrà- 
jitori? In loc să primească un răspuns, o săgetară 
priviri fioroase; Văduva însă nu se sperie, ci repe- 
zindu-se la vrăjitori, mi-i mângâie şi mi-i alintă 
cu coada lopeţii. 

Deci deslegându-li-se limba, unul din ei grăi: — 
„Vezi aceste două vase lucitoare? Unul e plin cu 
lacrimile orfanilor, văduvelor şi nedreptăţiţilor, iar 
celălalt cuprinde bogăţiile acelora, ce le-au adunat 
mişeleşte şi pe nemuncite. Sunt pietre ce apasă con- 
ştiinţa acelora, ce le-au îngrămădit cu truda altora. 
Moaie aceste pietre în lacrimile din vasul dealăturea 
şi se vor preface în nestimate”. 

Văduva făcu după povaţa vrăjitorilor şi când crezu 
că-i vor ajunge, le legă în basmaua ei şi ieşi din 
peşteră. O astupă la loc, apoi se plecă, sărută floa- 
rea gingaşe şi albăstrie şi se duse acasă. 

Vându la oraş o parte din nestimate, iar din banii 
primiţi îşi cumpără casă şi grădină, unde a trăit 
multă vreme mulţumită şi îndestulată. 

Cealaltă parte din nestimate o dărui primăriei din 
acel sat cu scop să fie ajutate văduve sărmane şi 
copii orfani în timpul iernii şi când se vor afla în 
nenorocire. 

Eufrosina Simlonovici, direotoare-Cernăuţi 


————= T 


PITIS 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Ó` 


PAG. 13. 


IMPÁCAREA SOARECILOR 


mai mare veselie. 
Noaptea, când nu se mai auzea nicio miş- 
care, şoarecii, chiţăind, 

zători. 

Să-i fi văzut cum se furişau printre sacii cu grâu, 
cum îşi vârau căpşoarele prin spărturi, cum rodeau 
boabele. 

Uneori, după ce sfârşiau masa, se încingea o horă 
straşnică între şoareci, mari şi mici, laolaltă, chiţăiau 
şi ţopăiau, de parcă tot pământul era al lor. 

Ce bine ar fi trăit bieţii şoareci, dacă pisica, duş- 
mâna lor de moarte, nu i-ar fi vizitat câteodată! 

Era o pisică neagră, cu ochii sclipitori, care-i pân- 
dea neîncetat şi tocmai când le era lumea mai dragă, 
răsărea între ei. 

„Să fi văzut fugă, să fi auzit chiţăituri! 

Mulţi cădeau sub labele ei... Şi bieţii şoareci se 
chinuiau în zadar ca să găsească un mijloc, pentru a 
aduce odată liniştea în ţara lor... 

Intr'o zi, regele şoarecilor chemă tot poporul din 
cele patru colţuri ale magaziei la o constătuire se- 
cretă... 

Veniră şoarecii cu duiumul; oratorul se sui pe o 
boabă de grâu şi se pregăti de cuvântare... 

Am uitat să spun că la această măreaţă întru- 
nire se aduse şi drapelul şoricesc, pe care era de- 
semnată o pisică omorâtă de şoareci. 

Insfârşit, regele începu discursul; le aminti de su- 
ferinţele cari le îndură din cauza pisicilor, zugrăvi 
în culori negre purtarea barbară a neamului pisicesc 
şi pomeni pe cei cari au căzut în lupta pentru li- 
berarea magaziei... 

Ceru sfatul tuturor; unii ziceau să se pregătească 
de războiu, să ucidă pisicile, însfârşit erau prea în- 
flăcăraţi de discursul regelui, ca să poată lua vreo 
hotărîre. ` 

..Dar regele, după o gândire de vreun sfert de 
ceas, le spuse că ar fi mai bine să se împace cu 
pisica; drept aceea, o delegaţie în frunte cu el, tre- 
buia să meargă la pisică spre a vorbi de împăcare. 

Zis şi făcut; pisica le ascultă cererea cu smerenie, 
îi privi mai dulce ca orişicând... Vedea un şir ne- 
sfârşit de şoareci, şi sufletul ei era plin de bucurie. 

Un gând îi fulgeră prin minte... 

Le spuse că doreşte din tot sufletul ca să se împace 
cu neamul şoricesc şi pofti delegaţia pentru a doua zi, 
ca să iscălească marele act. 

Şoarecii, veseli, au venit a doua zi în număr mare, 
dornici să ia parte la înfăptuirea visului lor, la sem- 
narea actului care însemna sfârşitul suferinţii. 
` Pisica nu se zărea nicăeri... 

Deodată, ce le văzură ochii? 


a conacul unei moşii boereşti, era o magazie 
plină cu grâne; poporul şoricesc trăia în cea 


ieşiau din ascun- Í 


Dintr'un colţ al magaziei, răsăriră vreo zece pisici 
cu labele întinse... 

A fost un măcel grozav; jumătate din şoricei au 
căzut pe câmpul de luptă din magazie... Mulţi au mu- 
rit de frică, mulţi s'au ales cu picioarele rupte.... 

...Deatunci, şoarecii mau mai încercat să se îm- 
pace cu pisicile. 

Const. Goran 
———o k= -A--— 
[WBate seaua 
— Nu te mai legàna aşa cu scaunul. Ai să-l strici. 
— Vezi, tată. Aşa m'aş legăna, dacă aş avea un 


cal de lemn... 
x * x 


„Cum, mănânci un măr pe stomacul gol?” 
— Dar nu e gol. Am mai mâncat patrul... 
*** 


— Mamă, mai dă-mi o bucată de cozonac. 

— Văd că mai ai una întreagă. 

— Da, dar dacă nu-mi dai, o mănânc pe asta 
mai încet!.... 

+. 

— Aveţi un restaurant mizerabil. Nu-l voi re- 
comanda prietenilor mei. 

— „Atunci... poate duşmanilor dv?l.. 

Culese de Wodan 


PAG. 14. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


ROMAN PENTRU TINERET 


5) Marioara la judecată. 


n ziua următoare, Marioara abia se trezise din 

somn, că văzu intrând în închisoarea ei un jan- 

darm, care o luă şi o duse la tribunal. Săr- 

mana de ea îu străbătută de fiori de spaimă, 

când puse piciorul în sala de judecată, o sală 
veche, boltită şi întunecoasă. 

Judecătorul şedea într'un fotoliu mare, căptuşit cu 
catifea roşie ca sângele. Grefierul, ţinând condeiul 
în mână, era aşezat înaintea unei mese foarte lungi 
şi aşa de veche, că înegrise toată. 

Judecătorul îi puse Marioarei o mulţime de între- 
bări, la cari ea nu răspundea decât potrivit adevă- 
rului. 

Jură că e nevinovată, întărindu-şi spusele cu la- 
crimi şi oftări. Decât judecătorul îi zicea: „Pe mine 
nu mă poţi înşela, făcându-mă să cred ceeace nu 
este cu putință. Afară de tine, nimeni altcineva n'a 
intrat în odae, aşa că tu şi numai tu ai luat inelul; 
prin urmare, recunoaşte-ţi fapta!” 

Marioara repetă, vărsând şiroaie de lacrimi: „Nu 
pot să spun decât ceeace am spus; nu ştiu nimic 
despre vreun inel; nu l-am văzut şi nu l-am luat!” 

— „Dar inelul a fost văzut în mâinile tale, îi 
intoarse vorba judecătorul adăugând: Ce ai de spus 
la aceasta? 

— „Aşa ceva nu e cu putinţă!” strigă Marioara. 

Judecătorul sună şi Zoica fu introdusă în sala de 
judecată. 

Cuprinsă de mânie şi invidie din pricina rochiei şi 
cu gândul rău de a face ca Marioara să nu mai fie 
iubită de stăpânii ei, Zoica spusese oamenilor dela 
curtea boerească: „Inelul a fost furat de păcătoasa 
fată a grădinarului. I l-am văzut în mână, când 
se dedea jos pe scară. Ea, însă, îndată ce ma ob- 
servat, l-a ascuns speriată. Numai decât am bănuit 
ceva, totuşi de teamă să nu o învinuesc pe nedrept, 
am păstrat tăcerea. Se poate, îmi ziceam eu, ca 
şi inelul să-i îi fost dăruit, aşa cum i-s'au dăruit 
şi alte lucruri. Insă, dacă l-a furat, lucrul o să iasă 
la iveală, aşa că am vreme să vorbesc şi să spun 
ce văzusem. Sunt foarte mulţumită că astăzi nici 
mam intrat în odaia stăpânei mele. Oameni răi, cum 
e această făţarnică Marioară, sunt în stare să facă 
aşa ca să cadă bănuiala şi asupra oamenilor cinstiţi.” 

Zoica fusese crezută şi chemată să repete spusele 
sale înaintea judecății. Când intră în sala de jude- 


cată şi judecătorul o îndemnă să spue adevărul înain- - 


tea lui Dumnezeu, Zoichii începu să-i bată inima tare 


ADAPTARE pe N. BATZARIA 


şi să-i tremure genuchii. Totuşi Zoica, o fată rea 
la suflet, nu plecă urechea nici la cuvintele judecăto- 
rului, nici la glasul conştiinţei, ci îşi zise singură: 
„Dacă spun acum că minţisem, voiu fi gonită de 
stăpânii mei, sau poate chiar aruncată la închisoare!” 
De aceea, stărui în minciuna sa şi-i zise Marioarei 
cu toată neruşinarea: „Tu ai luat inelul şi eu l-am 
văzut în mânile tale!” 

Marioara se îngrozi de această clevetire. Cu toate 
acestea, nu spuse nici un cuvânt de hulă şi ocară, 
ci, plângând, putu să zică doar atâta: ,, Nu-i adevărat 
că ai văzut inelul în mâinile mele! Aşa dar, cum 
îndrăzneşti să minţi cu atâta neruşinare şi să mă 
nenoroceşti pe mine, care nu ţi-am făcut nici un 
rău?” 

Zoica, insă, nu se gândea decât la interesul său 
personal. De altfel, intr'insa nu se potolise de loc 
ura şi invidia ei impotriva Marioarei. De aceea, stă- 
rui din nou în minciuna sa, adăugându-i o mulţime 
de amănunte — născocite şi ele. Apoi, la un semn al 
judecătorului, eşi din sala de judecată. 

„Vinovăţia ta e dovedită!” zise judecătorul, în- 
dreptându-se spre Marioara. Uite, fata din casă dela 
boerii Veveriţă a văzut chiar inelul în mâinile tale. 
Spune-mi acum unde l-ai ascuns!” 

Decât Marioara susținea mereu că mare nici un 
inel. Judecătorul dădu atunci poruncă, aşa cum se 
obişnuia pe vremea aceea, să fie bătută până la 
sânge. Marioara tipa, plângea, se ruga lui Dumnezeu, 
repeta într'una că e nevinovată, dar toate acestea 
nu i-au ajutat la nimic. Sărmana de ea a fost chi- 
fuită fără milă. Palidă, tremurând toată şi sânge- 
rând din mai multe răni, fu aruncată din nou în în- 
chisoare. Rănile o dureau groaznic; trecuse de mie- 
zul nopţii şi ea nu putea să adoarmă. In sfârşit, 
Dumnezeu îi trimise un somn alinător. Si 

A doua zi judecătorul o chemă iarăşi la dânsul. 
Văzând că nu izbutise cu asprimea şi cu răul, se 
încercă cu blândeţe şi cu promisiuni atrăgătoare să 
o facă să mărturisească furtul inelului. „Ştii, îi zise 
el, că pentru fapta ta meriţi pedeapsa cu moartea. 
Insă, dacă spui unde este inelul, nu ti-se va mai 
întâmpla nimic. Vei fi iertată şi te vei întoarce li- 
niştită la casa tatălui tău. Gândeşte-te bine şi alege 


-între viață şi moarte. Vezi că eu îți vreau binele. 


La ce îţi va folosi inelul ce ai furat, după ce ţi-se va 
tăia capul?” 

Marioara, însă, stărui în spusele sale dela început. 
Dar şi judecătorul, care observase dragostea ei pentru 


n. 


e oo 


DIMINEAȚA COPIILOReRe0o0o.....09Â0.00......ooooooooooooooooeoe PAG. 15. 


tatăl său, zise mai departe: „La urma urmelor, dacă 
tu nu ţii la viața ta, gândeşte-te, însă, la tatăl 
tăul. Vrei, oare, să-i vezi capul căzând sub securea 
călăului? Căci cine altul, dacă nu tatăl tău te-a în- 
demnat să minţi cu atâta încăpățânare? Sau poate nu 
ştii că şi el va fi pedepsit cu moartea?” 

Ingrozită de cele ce auzea, Marioara isi pierdu 
aproape cunoştinţa. „„Mărturiseşte, repeta judecăto- 
rul, că tu ai furat inelul. Spune numai cuvântul 
„da” şi ai scăpat şi viaţa ta şi viaţa tatălui tău.” 

Era o ispită foarte grea pentru Marioara. Multă 
vreme nu zise un cuvânt. H veni chiar gândul să 
spună că a furat inelul şi că l-a pierdut pe drum, 
dar se răsgândi şi isi zise: „Nu, e mult mai bine 
să mă ţin de adevăr. E un păcat să minţi şi nu 
vreau să cad în păcatul acesta, chiar dacă minţind, 


mi-aş putea scăpa viaţa şi aş scăpa şi pe tatăl meu. 
Voiu asculta numai de Tine, Dumnezeule, şi in 
Tine imi voiu pune toată încrederea!” 

După aceea adăugă cu voce tare şi adânc mişcată: 
„Dacă zic că am furat inelul, ar fi să mint şi chiar 
de ar fi să mor, nu vreau să scap dela moarte prin- 
tr'o minciună. Insă, dacă trebue să curgă sânge, cru- 
tati, vă rog, pe bunul şi bătrânul meu tată! Pentru 
dânsul îmi vărs bucuros sângele.” 

Toată lumea, care “era de faţă, fu foarte induio- 
şată de cuvintele acestea. Până şi judecătorul, un 
om foarte sever, se simţi mişcat şi sguduit. Insă, nu 
mai zise nimic, ci făcu un semn şi Marioara fu 
dusă din nou la închisoare. 

(Va urma) 


[ITI LI ITI TI ITI TITEL ST error PETE LL LL led ll SE nalba una 


„BRÂNZĂ ZBURATĂ... 


rimise şi moşier, într'o zi, pe sluga sa — 
i care era de neam ţigan — la oraş, cu o 


scrisoare, ca să-i cumpere zarzavaturi. Prin- 

tre altele, se găsea scris în scrisoare şi „brân- 
” ză sburată”, — adică tot un fel de brânză 
„amestecată cu smântână. Țiganul, doritor să ştie ce 
i-a scris boerul, pe hârtie, ca să târgue, opreşte un 
drumeţ în cale, şi-l roagă să i-o citească. Toate îi 
intrară pe-o ureche şi-i eşiră pe alta, numai „brânză 
sburată” îi rămase în minte. 

— „Ce-o mai fi şi asta?!” — se gândea el. „Nu 
cumva o fi vre-o drăcovenie de-alea de sboară?!” Şi, 
ajungând la oraş — după ce negustorul îi aşeză toate 
târguelile în coş, — il întrebă, cu îngrijorare: 


— „„Haoleu, zău, da' nu cumva brânza asta a 
dumneavoastră sboară?...” 

Negustorul — care de-abia işi mai stăpânea râsul, 
îi răspunse: 

— „Apoi, vezi, s'o fereşti bine, că asta e d'aia 
de sboară...” 


Şi tiganul plecă cu teamă, ţinând cu mâna un 
ştergar de-asupra coşului — ca să nu sboare brânza. 

Ajungând pela calea jumătate şi apucându-l foa- 
mea, tiganul ce se gândi: 


„Hapoi, să mă canonesc eu, aşa, până acasă, 
nu e treabăl... Ia, so mănânc mai bine şi ştiu ce-oi 
spune, apoi, boerului”. 


Şi se aşeză pe marginea şanţului, îmbucând de 
zor, de frică să nu sboare brânza. 

După ce isprăvi de mâncat, o luă la fugă, spre 
sat, de credeai că sboară, nu altceva... Şi într'o ju- 
mătate de ceas, fu acasă... Boerul, din pridvor, vă- 
zându-l că fuge aşa nebun — îi zise: 

— „Da' ce-ai, mă Ioane, de fugi aşa?...” 

— „Haoleoo, cucoane..., sai degrabă, că sbor în 
slăvile cerului!... Drăcia aia de brânză, a d-tale, a 


a MEZ. Amm 
— = ti 


sburat din cos, pe drum, si-a nimerit taman in gura 
mea, care stătea căscată de zàdull...” 

Și tiganul prinse a da ocol curţii, ca urmărit de 
streche. 

lar boerul se ţinea cu mâinile de pântece, râzând 
de prostia lui... 


dnausnaannaannsa 


COMOARA CU POVEŞTI? 


COPILUL CRESCUT IN PEŞTERĂ? 


HAPLEA CU PORTRETUL LUI MOŞ NAE? 


ZIBLIOTECA:  Ș 
UNIVERSITĂ ARĂ, 
Edi <a Es 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Ri. Str.-Loco. — «Un vis». Regretăm, dar nu publicăm 
comnozitii de clasă. Dar dece nn iai parte la consursul literar ? 

Dum. Dum.„Brasov. — Foarte cunoscuta anecdotă cn 
«Francisc Í si cârbnnarul», înteresează puțin pe cititorii nostri. 
De altfel. ei o stin din cărtileTde scoală. 

F. Jeb. — «Micul Ionel si stejarul...» e o schită destul de bine 
scrisă (unele înflorituri de stil ar fi putut lipsi), dar nu e o 
poga propriu, de oarece pentru aceasta îi lipseste subiectul și 
actiunea. 

Costică Mlad.-Craiova. — Fsti încă prea mic pentru a face 
de pe acum poezii, cari să fie bune de pubficat. De o cam 
dată citeste poeziile si hucåtile scrise de cei mari, fii băiat dră- 
gut si cât mai sănătos. 

Cidr. D. R.-Loco. — „Primăvara“. Am publicat destule poezii 
despre „Primăvară“ si frumusetea ei. Afară de aceasta, d-ta 
fiind mică, nn cunosti încă arta de a face versuri. De aceia con- 
tinnă să fii drăenta noastră crtitoare si nu duce grijea colaborărei. 

Ar. Far.-Tutova. Poeziile trimise de rândul acesta sunt 
prea literare si cu subiecte despre cari sa scris prea mult 
(„Bnnicul“. „Mama“). Nouă ne trebuie poezii simple si cu actiune, 
adică povestind ceva." Nu uifa că e vorba de o revistă destinată 
în primul rând copiilor. In afară de aceasta, scri! asa de mărunt, 
că ne ar trehni o Impă, ca să putem descifra scrisul matale. 

Coh. Str.-Dorohoiu. — Te sfătuim să nu-ti cheltuesti de- 
geaha si hârtia si banii pentru postă, trimițându-ne lucruri co~ 

iate si de cari n'avem nici o nevoe. 

I. Fil.-.Bacău.— «Să fim cuminţi». Revista noastră va înceta 
de a fi «simpatică», cum îi zici mata, dacă publicăm într'însa 
tot felnlde încercări de începători. In loc de a scrie alte bu- 
căti. de ce nn iai parte la concursul literar ? 

D-rei Miorica Vârn. «Moş Nae» ti-ar trimite cu plăcere 
rândurile ce-i ceri, dar ce să facă, dacă «mica ṣi drăguța citi- 
toare» a vnitat să-si dea adresa ? 

C. I. Pir. — Credem si noi că «ghicitorile» trimise de d-ta 
sunt originale, însă sunt cele mai lesne de ghicit. Vezi că tot 
ghiritorile nopulare sunt mai reusite. 

Paul Drăg.-Loco. — «Vara la tară». Nu e oare mai bine 
să ne bucurăm de frumusețea verei la ţară, decât să facem me- 
reu poezii deanra dânsa ? 

J. Ram.-R.Vâlcea.—«(impoierul» se publică. «In noap- 
tea Invierei» este scrisă într'un stil prea literar pentru revista 
noastră. 

Val. Tros.-Reni.—«larna». Ce plăcere simţi, mică domni- 
soară. de a ne trimite din nou poezii copiate și de a le semna 
cu numele matale? Ti-am mai spus că asa ceva nu se permite. 
Cât despre bncata tradusă, am mai spus de zeci de ori să nu 
ni-se trimită bucăți luate sau traduse din cărțile de şcoală, fiind- 
că bucățile acestea sunt cunoscute de cititori. 

C. Mar. — T.-Măonrele. — «Băncnţa». In loc de a ne tri- 
mite bucăţi de cari nu avem nevoie (având noi înşine materie prea 
multă și mai bună), dece nu iai parte la «concursul literar», 
care a fost făcut anume pentru ca începătorii să-şi arate price- 
perea la scris ? PAE., 

Rem Jon -Piteşti. — Cele trei poezii trimise de d-ta au în 
genere o formă prea llterară peutru revista noastră, pe cure 
mulţi, cari vor să ne fie colaboratori, vedem că o confundă cu 
o revistă de literatură sau cu o revistă ce apare pentru a publica 
încercările începătorilor. Programul si scopul ei însă sunt cu 
totul altele. 

I. Dum.-Ploeşti. — Am atras deseori atenţia tinerilor cititori 
că nimic nu e mai greu decât să faci poezii patriotice reuşite. 
Cele două poezii trimise de d-ta sunt slăbuţe. Mai atlă cu ocazia 
aceasta că pronumele posesiv «noştri», nu se scrie nici o dată 
cu doi î, cum l-ai scris d-ta. 

F Ios. A. Dav -Loco. — «Vestitorii primăverei». Socotim că am 
publicat destule poezii despre «primăvară», iar cea trimisă de 
d-ta are versurile prea lungi, ceeace îngreunează citirea, 


—— k O 


DIMINEAŢA COPIILOR 


LUPUL IN PIELE DE OAIE 


Jupânul lup sugrumase o oaie mare. Jupuind-o 
de piele, se îmbrăcă el în pielea aceasta zicându-şi: 
„Aşa îmbrăcat, păstorii vor crede că şi eu sunt o 
oaie şi mă voiu putea strecura în turmă, unde mă 
voiu înfrupta pe îndelete şi fără nici o teamă”. 

Adevărul este că dintru început îzbuti să treacă 
drept oaie şi să pătrundă în turmă. Insă, în timpul 
nopţii, când păstorii dormeau, jupânul lup sugruma 
câte o oaie, mâncând-o pe loc. i 

Dar norocul acesta nu merse multe zile, fiindcă 
păstorii văzură că oile se împuţinează. Atunci cer- 
cetară cu băgare de seamă toată turma şi-l des- 
coperiră pe lupul îmbrăcat în pielea de oaie. Bine 
inţeles, nu-l lăudară pentru isprava lui, ci-l şi o- 
morîră îndată lovindu-l cu beţele. 

Un băiat, care se găsea şi el acolo şi care era fiul 
unuia din păstorii aceştia, îi zise tatălui său: „Dar cine 
şi-ar fi putut închipui că într'o piele de oaie stă 
ascuns un lup?” 

—  „Băete, îi întoarse vorba tatăl său, întâm- 
plarea aceasta iti arată că te inşeli atunci când îl 
judeci pe cineva după haina ce poartă şi că e foarte 
adevărată zicătoarea că nu haina face pe om”. 


KED — 
AVERE 
N’am parale, — n'am nimica 


Am. o singură plăcere 

Când mănânc puţin „SUCHARD” 

Mi-se pare cam avere. 
PPP CL le 

Numai pentru scurt timp, vând reviste de mărci cu adrese de 

făcut schimb cu toate ţările din lume, prețul unei reviste 10 lei. 
La fiecare revistă dau gratis una marcă jubiliară, 100 mărci 
străine bune diferite, conţinând colonii și diferite alte continente 
vând cu 60 lei. 


Zuri. B-dul Maria 5 Etaj |. Bucureşti. 


Cereţi pretutindeni 


CA SĂ MAI RÂDEM 


O carte minunată pentru copii şi tineret. Co. 
pertă în culori, peste o sută de desene de W. 
Busch şi versuri de Moş Nae. 

Preţul unui exemplar: Lei 20. 


Ce conține noua carte „EVREICA ? 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vestitului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 

CPE LILI LI LL LL Lele bal belele 


Atelierele „ADEVERUL“ $. A. 


—— 


JU (C Wu ru sa = 


ua Af 


; BIBLIOTECA 
SII VERSITĂȚII 
LA S S 


— ms 
—rçauv=avrs 7 


2 


at 
“ID 


3.3 A 
PRI a Lar O 9 


PAG. 2 


PUD o e C a Pa 


— ai ws . G aka s Gss aa 


DIMINEAȚA COPIILC 


Cu ocaziunea sfintelor sărbători de Pasti urăm 
iubiților noştri cititori şi cititoare sărbători fericte, voe 
bună, sănătate multă şi le zicem: 

„CRISTOS A INVIAT! 


Trei mari locuri sfinte. 


"a 

Au trecut aproape 1900 de ani de când sa să- 
vârşit marea şi dumnezeiasca minune a Invierei Dom- 
nului şi Mântuitorului Nostru lisus Cristos. De atunci 
şi până astăzi câte schimbări nu s'au produs pe 
pământ! Au fost împărăţii mari, puternice şi s'au 
prăbuşit, au pierit popoare întregi, oraşe înfloritoare 
au dispărut fără urmă. 

S'au făcut naţiuni nouă şi lumea a tuat cu totul 
altă înfăţişare. 

Cu toate acestea, trei localităţi sfinte pentru lumea 
creştină au rămas neclintite şi neatinse, stând şi as- 
tăzi acolo unde au fost şi în bună parte aşa cum 
au fost acum 1900 de ani. 

Aceste trei localităţi sunt: 


—— — J. 


Betleemul, Nazaretul si lerusalimul. 


Stim din scrierile sfinte că Domnul nostru Iisus 
Cristos s'a născut în cetatea Betleemului. 

Ei bine, nu numai că Betleemul stă şi astăzi pe 
locul unde a fost dintru început, dar se ştie şi locul 
unde s'a născut Mântuitorul în staulul de vite. Pe 
locul acela a fost zidită una din cele mai frumoase 
biserici creştine. 

Ştim de asemenea cà părinţii lui lisus Cristos. erau 
din Nazaret şi că acolo şi-a petrecut Mântuitorul 
anii copilăriei şi tinereţei. Nazaretul stă şi astăzi pe 
aceleaşi temelii şi nici nu e prea mare schimbarea 
dintre oraşul, aşa cum este în zilele noastre, şi aşa 
cum era pe vremea aceea. 

Acelaş lucru şi cu Ierusalimul, unde Domnul no- 
stru lisus Cristos a pătimit, a fost răstignit şi a 
înviat a treia zi. Sa ştiut chiar încă de mult locul 
unde fusese înmormântat Mântuitorul şi deasupra 
sfântului Său mormânt se ridică o biserică, la care 
se duc în pelerinaj creştinii din toate părţile lumei. 


Ce să citim de Paşti?) 


Răspunsul este foarte uşor: vom citi următoarele 
cărţi, cari sunt cele mai frumoase, mai interesante 
şi mai atrăgătoare: 

“1. COMOARA CU POVEŞTI de ALI-BABA, cu- 
prinzând întrun volum format mare cele mai fru- 


TOATE $ AMESTEC 


“moase” poveşti din câte a scris Ali-Baba si având 


toate paginile împodobite cu admirabile. ilustraţii în 
culori, făcute, atât ele, cât -şi minunata copertă de 
mult talentatul desenator Dragoş. 

2. COPILUL CRESCUT IN PEŞTERĂ, romanul 
care, publicat în „Dimineaţa Copiilor”, a plăcut aşa 
de mult cititorilor şi care a apărut acum într'un 
foarte elegant volum, împodobit cu o frumoasă copertă 
în culori şi cu o mulţime de desene, făcute de Sirin. 

3. HAPLEA — PĂȚĂNII ŞI NAZDRAVANII, edi- 
tia a doua, cu portretul lui MOŞ NAE. Despre această 
carte, care face deliciul cititorilor, nici nu e nevoe să 
to mai mult. 

4. „EVREICA”, cuprinzând cele mai frumoase po- 
vestiri de Andersen traduse de N. Batzaria. 

Volumul are o copertă în culori de Dragoş şi mai 
multe frumoase desene în text de Sirin. 

5. CA SË MAI RADEM (în genul lui „Lir şi 
i cu desene de W. Busch şi text de Moş 

a2 

6. SUFLETE DE VITEJI, cunoscutul roman pen- 
tru tineret de N. Batzaria. 

Aceste cărți, cari se găsesc de vânzare la toate 
librăriile, sunt cel mai frumos cadou de Paşti şi o 
podoabă pentru biblioteca oricărui cititor. 


insemnarea numelor de fete. 


Dăm în rândurile ce urmează însemnarea şi o- 
rigina mai multor nume, pe cari le poartă, de sigur, 
multe din drăguţele noastre cititoare: 

Sunt de origină veche greacă următoarele nume, 
a căror. însemnătate o arătăm în paranteză: Doris 
(bogat înzestrată), Dorotea (Darul lui Dumnezeu), E- 
leonora şi Laura (Compătimitoarea), Irena (Pacinica), 
Melania (Intunecoasa), etc. 

De origină latină sunt: Augusta (Inàltata), Beatrice 
(Fericita), Clara (Curata), Clementina (Blânda), Lucia ` 
(Strălucitoarea), Margareta (Mărgăritarul), Natalia (A- 
ceea care se bucură de viaţă), Paulina (Mărunţica), 
Rozalia (Frumoasă ca roza), Sabina (Răpita), etc. 

De origină ebraică sau din alte vechi limbi orientale 
sunt: Ana (Drăgălaşa), Alina (Inălțata), Elisabeta (Con- 
sacrata lui Dumnezeu), Gabrie'a (Dumnezeiasca), Isa- 
bela| (Nevinovata), Ioana (Copila graţiei), Rebeca (Cea 
bine hrănită), Sara (Stăpânitoarea), Suzana (Cea. cu- 
rată ca crinul), Sidonia (Pescăriţa), etc. 


Citiţi „Comoara cu poveşti“ 


24 APRILIE 1927 — Nr. 167 


6 LUNI 100 


Hepreducerea buc plor este strict interzisă 


CRISTOS A INVIAT! 


E soare cald şi bucurie, 
Tot satul este fericit; 
Sosit-a ziua Invierii 
Mântuitorului iubit. 


Pluteşte'n aer, ne'ntinată 
Mireasma florilor — şi-i cânt 
De păsărele, — pretutindeni 
Purtat pe aripe de vânt! 


Tot omul gândul îşi îndreaptă 
Spre Cel ce s'a sacrificat, 
— Mântuitorul omenirei — 


Zicând: „Cristos a înviat!” 
Aure! 


In zări S'arată ziua 
Cu Paştele de-aldat 
Aduce veselia 

In inime, în sat. 
Reinvie hora sfântă 
In luncă, în câmpie ; 
E voioşie ’n toate, 

In suflet bucurie. 
Tresaltă fluturi, gâze 
In aerul curat: 

E ziua Sfântăn care 


„Cristos a inviat“. 
Gostin Făget 
——k= 


| DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI. — Str. SARINDAR 9— 11. — TELEFON 6/67 
ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI || UN NUMĂR 6 LEI 


IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


a 


Manuscrisele nepublicate nu se Tnapolază 


YYYYYYYYYYYYYYYY 


DE PASTE 


Satul tot e veselie, 

Nimeni nu e trist, 
Aducător de bucurie 

Azi, învie Crist... 

Straiul vechi de altădată, 
Pomii şi-l schimbară, 

Şi de Paşte, firea toată 
Râde 'n Primăvară... 

Glas de clopot nu mai tace, 
Sună tânguios, 

Pe pământ şi 'n cer e pace, 
Ca "'nviat Cristos... 

Chiotă flăcăii m drum, 
Râd frumoase fete, 

Ei le prind glumeţi-acum, 
Smalt de flori în plete... 
Imbrăcaţi în strae albe, 
Hora trag vârtos 

Tineri şi cu plete dalbe, 


` C'a 'nviat Cristos... 


Nici un suflet nu mai plânge 
Azi în larga zare; 
Bucuroşi copiii strânge 
Flori de lăcrămioare... 
Sufletu le e ca floarea, 
Alb şi nepătat; 
Ciocnesc ouă fiecare, 
Cristos a înviat... 
Un păstor de deal, departe, 
Cântă doina dus, 
Inălţând ca dintr'o carte, 
Imnuri lui Isus... 5 
Sună cobza 'n lung şi'n lat. 
Cântecu-i voios, 
Horă mare este 'n- sat, 
C'a 'nviat Cristos... 
Zaharia Gesrga Burulană 
— ODER RER — eea 


`. 


PAG. 4 


ti ES 

| L. 
; pi zs ue. ue 
y dia Tš i fin 


iz s" sal H (4 t A 


`: WW: 
ila VE i ni 


- AMINTIRI — 

; è când cel care scrie aceste rânduri era un 

©) copil, aşa cum sunteți cei mai mulți dintre 

voi, iubiți cititori, în comuna noastră o 

22 mare şi frumoasă comună de munte nu 

era încă o biserică românească. Cu toate 

că la noi nu se găsea nici un grec, in biserică însă se 
slujea greceşte şi tot greceşte se învăța la şcoală. 

Aşa apucaseră oamenii din bătrâni, iar România 

fiind cam departe şi ea însăşi ducând pe vremea a- 

ceea lipsă de şcoli şi de învăţători, nu ne putuse veni 

incă în ajutor. 

Am zis că România era cam departe, deoarece co- 

muna în care scriitorul rândurilor de față a văzut lu- 
mina zilei se găseşte hăt departe în Macedonia. 


DIMINEAȚA 


COPIILOR 


E o comună aşezată pe un vârf de munte, de 
unde ai o privelişte minunată asupra bogatei câmpii 
ce se întinde la poalele lui. 

Si aşa, neavând biserica noastră românească, mer- 
geam cu toţii la biserica în care slujba se făcea în 
limba greacă. De altfel, trebuie mărturisit adevărul 
că această biserică, zidită în întregime cu banii şi 
osteneala părinţilor noştri, era de o frumuseţe deo- 
sebită. 

Mare, cum nu sunt multe ca dânsa nici la Bucu- 
reşti, foarte solidă şi bine impodobită, podoaba cea 
mai de preţ a acestei biserici era templul ei de o 
frumusețe şi de o valoare artistică fără pereche. E 
deajuns să spun că un artist, cum rar găseşti, lu- 
crase la dânsul templul era de lemn două 
zeci de ani neintrerupti, ca să sculpteze într'ânsul 
cele mai insemnate întâmplări din Vechiul şi Noul 
Testament. Păcat că templul acesta nu mai există 
astăzi, fiind nimicit de un incendiu în timpul unei 
revoluţii! 

La această biserică mergeam noi, ascultând sfânta 
slujbă într'o limbă din care nu înţelegeam mai nimic. 

Și nu era voe să se spună pe româneşte măcar 
o rugăciune, cât de scurtă ar îi fost ea. Nici un 
„Doamne, milueşte!” şi nici un „Cristos a înviat!” 
Greceşte şi iar greceşte. 

Dar a mers treaba aşa cât a mers, până când 
intro zi ma mai putut merge. Hotăriseră toţi câţi 
işi trimeteau copiii la şcoala română, care se des- 
chisese nu de mult, să-şi facă un lăcaş de rugăciuni 
românesc. Fireşte, nu putea fi vorba să se clădească 
aşa dintr'o dată o biserică mare şi frumoasă, cum 
era biserica greacă. Dar oamenii erau mulţumiţi şi 
cu o încăpere cât de mică şi de modestă, numai 
să se poată ruga lui Dumnezeu în limba română şi 
tot în această limbă să asculte sfânta slujbă. 

N'a fost nevoe de multă vreme şi gândire, pen- 
tru ca hotărîrea să fie înfăptuită. Sa luat etajul 
de jos al şcolii noastre, s'au dărâmat păreţii, cari des- 
părţeau clasele una de alta şi s'a obţinut în chipul 
acesta o sală destul de încăpătoare, care a fost pe 
loc prefăcută într'o bisericuţă. Au muncit cu toţii 
de zor, fiecare a adus de acasă câte o icoană şi 
în mai puţin de trei zile în locul fostelor odăi de 
clasă aveai înaintea ta un lăcaş de închinăciune cât 
se poate de bine făcut şi împărţit. 


Se apropiau sărbătorile de Paşti. Număram mereu 
zilele, cari ne despărțeau de ele. Le număram, întâiu 
pentru că noi simțeam mai bine decât alţi copii 


DIMINEAȚA CUPIILU Reeoooooooo0000000o0ooo000090000000000000eoce 


farmecul şi frumuseţea lor. Aceasta, deoarece pentru 
noi cele şapte săptămâni de Postul mare erau de 
post adevărat, în timpul cărora nu mâncam nici odată 
de dulce. Stricarea postului era socotită ca un mare 
păcat, de care ne feream cu tot dinadinsul. 

Apoi de Paşti se întorceau în comună, venind din 
străinătăţi îndepărtate, o mulţime de bărbaţi, duşi 
acolo pentru un câştig mai bun. Inapoierea lor 
tăcea ca în zilele de Paşti să fie în comună multă 
viaţă şi mişcare, iar mulţi dintre noi copiii ne a- 
legeam cu daruri frumoase. 

Unde mai pui plăcerea de a vedea în curte mielul 
de Paşti, un miel pe care nu era familie să nu-l cum- 
pere viu şi pentru care plângeam în şiroae de la- 
crimi, atunci când era vorba să fie înjunghiat. 

Dar de Paştii de cari îmi amintesc acum ne lega 
şi o bucurie nouă şi, de aceea, mai atrăgătoare. Bu- 
curia că atunci pentru întâia oară era să se cânte la 
noi în comună „Cristos a înviat!” în limba română. 

Cu multe zile mai inainte ne repetam mereu cu- 


PAG. 5 


vintele: „Cristos a inviat din morţi, cu moartea pe 
moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dă- 
ruindu-le”. 

In sfârşit, iată şi Noaptea sfântă a Invierei. Clo- 
potele dela biserica mare grecească sunau vestind că 
începe sfânta slujbă — cea mai mare şi mai stântă 
slujbă a creştinătăţii. Ne am grăbit să mergem lą 
bisericuţa noastră, unde preotul, obosit de atâtea. 
zile şi seri de slujbă şi denii, slujea cu o voce mai. 
domolită, mai stinsă. 

Când veni, însă, rândul lui „Cristos a înviat!” se 
învioră din nou şi preotul şi un fior puternic sgudui pe 
toţi credincioşii, cari umpleau sfântul lăcaş. 

Şi răsună din toate piepturile un „Cristos a înviat!” 
cum nu cred să mai fi răsunat de atunci. Era în a- 
cest „Cristos a înviat!” şi bucuria pentru Invierea 
Fiului lui Dumnezeu, dar şi bucuria că ne tusese dat 
să vestim această Inviere în dulcele şi frumosul no- 
stru graiu românesc. 

N. Baizaria 


din ochişorii ei căprui, mângăe rochiţa ro- 
şie ca para focului, ce arde frumos în sobă... 
E ziua numelui ei, zi de Noembrie, cu 
iarnă timpurie, cu fulgi de zăpadă... 
Va veni multă lume şi mai ales mulţi copii, să se 
joace cu ea... 


SI a n'a împlinit nici 5 ani... Privirile ei vioae 
$ 


Ce de ochisori vor admira-o pe ea, „Regina mică”, 
de ziua ei cea mare! 

Se găteşte cu rochita ei cea nouă şi obrájorii ei 
iau, de bucurie, culoarea îmbujorată a rochiţei.... Nu- 
mai buclele ei negre fac contrastul, dar şi acolo de- 
asupra bretonului s'a prins un fluture de panglică 
roşie. 

Şi are şi un guleraş de dantelă albă, parcă e o 
salbă de petale albe, printre care se văd stropi: de 
rubine din culoarea roşie a rochiţei... Aa 9 

Nu-i lipseşte nici cordonul alb de piele şi mânecu- 
Mile cu butonaşi sclipitori şi are şi pliuşoare, ce cad 
frumos în rochiţa de mătase. 

Ciorapii sunt fini şi pantofii de lac... Niciodată nu 
fusese aşa gătită, aşa frumoasă, aşa sărbătorită.... 
Cu degetele ei fine şi grăsuțe, se aşează peste tot... 
In gândurile ei micuțe se vede „Doamnă mare”!... 

Fericită, primeşte felicitări de pretutindeni... Chiar. 
şi păpuşa de dar, parcă o admiră... Păcat că nu are 
şi ea o rochie aşa roşie şi trumoasă!... 

Musaftirii. sunt serviţi cu dulceaţă. 

Tinica aşteaptă cu nerăbdare să i se iacă şi ei 
onorurile cuvenite. Va lua singură dulceaţă, ca nici- 
odată... Aşa îi promisese şi mămica ei, când a ru- 
gat-o frumos, să o lase... 

Cu curaj, vâră lingurița de argint în chiseana plină 
cu dulceaţă de cireşe amare. Dar când să scoată 
linguriţa, chiseaua alunecă şi se vărsă peste rochița 
ei roşie... 

Boabe mari şi negre pătează rochița cea roşie. in- 
gurita cade la picioarele Tinicăi... 

Ea nu ştie ce să tacă!... Şi-a stricat rochiţa 'ei cea 
roşie şi scumpă!... De ruşine nici nu plânge... Se stă- - 
pâneşte, muşcându-şi buzişoarele aprinse..., două perle 


strălucesc în ochişorii ei... E minunată în durerea el ~ 


stăpânită... Toată lumea o mângâe... Isi schimbă ro- 
chiţa... 


a 


PAG. 6  eeo.0ee0000000000000000006000000eetteeetoeee D] MINEAȚA COPIILOR 


Pe încetul e luată de veselia copiilor şi uită pentru 
moment rochita cea roşie ca para focului, pe care 
au răsărit boabe mari si negre, stropite cu roua o- 
chişorilor ei plânşi... 

. < Intrun târziu, când seara toată lumea plecă, 

ea singură în odălţa ei, se scoală din pat, înainte de 
a adormi și imbrăţişează şi sărută rochiţa roşie, 
parcă se desparte de o prietenă scumpă... 

<. Dacă n'a fost vinovată chiseaua, lingurița sau 
dulceața, poate a fost vinovată eal... E incă prea 
mică, pentru ca să se poarte ca o „doamnă mare!”... 


... Şi dacă va face o rochiţă roșie păpuşicăi sale, 
nu va lăsa-o niciodată singură să ia dulceaţă de 
cireşel... 

.. Da, va face o rochiță roşie păpușşicăi sale, 
care, micuță... nu se va purta ca o „doamnă mare'”l... 
ca eal... 

Cu gândul pironit aci, adormi liniştită... 

Necazurile copiilor sunt: ca norii de inceput de 
primăvară, ce îug pe cerul senin, deaceia copilăria 
e fericită... 

Mia Dan 


Cum sa. îndaaptat Ci 


— 


A / A f 
V 


1⁄4 M j I 
h, h 


f ; E E ea £ N 
Hi h WR, ? 
P1 i Pie w ED 
-— Poveste dela românii din Moravia — 


fost o dată un cizmar, care lucra de obiceiu 
Sâmbătă seara până la miezul nopții, ba 
deseori îl apuca lucrând şi ziua de Duminică 
2 până la ora când se întorcea lumea dela 
Slujba dela biserică. Fireşte că Lunea nu 
lucra, iar în ziua de Marţi îl vedeai stând încă la 
cârciumă. 
` Intro Sâmbătă seară, noaptea târziu, intră la el 
in odaie un coşar înegrit de fum, rugându-i-se de 
un adăpost pentru noaptea aceea. Cizmarul părea că 
nici nu vrea să-l audă, ci îi dedea înainte cu lucrul. 
„Meştere, îi se ruga coşarul, lasă-mă să înoptez 
aicea! E târziu şi nam când să ajung acasă!” 
— „Nu se poate, mi-e odaia mică”, îi răspundea 
cizmarul, fără măcar să-şi arunce o dată ochii asupra 


lui şi să vadă cine este omul care îl roagă în felul 
acesta. 

„Dar am să mă strâng într'un colţişor”, spunea 
din nou coşarul. y 

— „Nu se poate! Nu se poate!” o ţinea într'una 
cizmarul. 

Cu toate acestea, coşarul nu plecă, ci se duse în 
bucătărie ,se urcă pe cuptor, se culcă şi adormi îndată. 

Se luminase de zi. Cizmarul lucra înainte. Nevastă- 
sa se sculă din somn şi-l mustră zicându-i: „Petre, 
Petre! cum nu ţi-e frică de Dumnezeu? Toată lumea 
merge la biserică, iar tu munceşti ca într'o zi de 
lucru.” | 

— „Inchide-ţi clanța, femeie! strigă el răstit. Am 
mult de lucru şi de aceea muncesc.” 

Nevastă-sa se duse la biserică, stătu acolo până 
ce se isprăvi sfânta slujbă şi apoi se intoarse acasă. 
Petre lucra încă. „Pentru Dumnezeu, îi strigă ea, 
încetează o dată cu lucrul din zi de sărbătoare!” 

Insă cizmarul n'auzea de urechia aceea. 

Nevastà-sa. se duse la bucătărie, ca să facă toc 
în cuptor. Puse lemne, aprinse focul şi apoi veni din 
nou în odaie, unde Petre nu se lăsase încă de lucru. 
Ea îi strigă supărată: „Tot mai lucrezi, tu om fără 
lege şi fără Dumnezeu? Să ştii că o dată şi o dat? 
te va lua pe tine diavolul, fiindcă nu vrei să te ţii 
de poruncile lui Dumnezeu!” š i 

In clipa aceea dădu buzna în odaie coşarul, care 
se trezise, fiindcă focul din cuptor începuse să-l ardă. 
Văzându-l aşa de negru şi la față şi la imbrăcăminte, 
cizmarul îşi închipui că este Aghiuţă în carne şi în 
oase. Ingrozit, sări pe fereastră în stradă, coşarul, 
fără să-şi dea bine seama de ce face, sări şi. el pe 
fereastră, iar după coşar sări şi nevasta cizmarului. 
Femeia era încredințată şi ea că acest coşar este 
chiar Scaraoţchi, care a venit să-i ia bărbatul. De 
aceea, alergă după dânsul, strigând. cât o ţineau pu-_ 
terile: „Te rog, drăcuşorule; nu-mi lua- bărbatul!” 

Aşa alergară tustrei până în mijlocul satului unde 
lumea se strânse mirată în jurul lor. 

Acolo se opriră şi văzură cum stă treaba. 

Cizmarul se întoarse ruşinat acasă şi din ziua aceea 
se cuminţi, nu mai lucră în noaptea de Sâmbătă spre 
Duminică şi nu mai ţinu ca sărbătoare ziua de Luni. 
Se îndreptă şi de atunci totul îi merse spre bine. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 7 


MOS NAE CĂTRE CITITORI 


Cititori şi cititoare, r 
Rog pe toți nu mă lăsați, 

Ci în zilele acestea 

Ajutor veniți să-mi dați. 
Vine Haplea! Şi nu-i singur 
Vine Frosa, Urechilă , 
Hăplişor şi cu Hăplina, 

Ba mai vine şi Prostilă. 

Şi Tănase şi nevasta-i, 

Vin grămadă din Blegeşti, 
Din Prosteşti şi din Pârliții, 
Ba vin oaspeți din Tâmpeşti. 
Ati citit ce-mi scrie Haplea, 
Că de Paşti cu toții vin, 

Vin la mine, ca să stee 

Pâr la vară cel puţin. 

Ce mă fac eu, biet Moş Nae? 
Unde-i pun şi-i găzduesc? 
N'am o casă aşa de mare, 
Zău, nam unde să-i primesc. 
Musafiri treizeci la număr! 
Nu-e treabă de glumit. 

Patru luni să-ți stea în casă! 


Cum să pictaţi ouăie de Paşti 


Dacă doriţi ca de Paşti să aveţi ouă frumoase, 
pictaţi-le. 

Sunt două feluri de preparat ouă. 

1. Fierbându-le până ce devin tari. 

2. Găurindu-le cu un ac şi scoțându-le albuşul 
şi gălbenuşul, până ce rămân goale. 


a 


Acesta este cel mai bun mijloc, ca să conservaţi 
ouăle pictate. 

Dacă doriţi să pictaţi un ou tare, pe care mai 
târziu să-l mâncaţi, trebue să luaţi culpri ce nu 
es la apă. 

Incepeţi să desenaţi uşor, cu un creion, modelul 
pe care il doriţi, pe coaja albă a oului. După aceia 


Vai de mine, ce-am pățit! 
Dar speranța-mi este toată 

'N cititori şi cititoare, 

Voi scăpați-mă acuma 

Din această grea strâmtoare. 
Să primiţi şi voi în gazdă 
Din toți oaspeții ce vin, 

Drag mi-e Haplea şi cu Frosa 


muzsunmonunnununusnams suuwansnasswansananmaunannmuzanswanmasusnmunasacungunaspuraaqSpausucnannaanaananas a 


Si Haplina, Hăplişor, 

Dar cu dánsii vlne-o droale, 
Vine un intreg popor. 

Să primiți cu bucurie 

Trei sau patru cel puțin. 
Uite, unul ia, de pildă, 

Pe trei dascăli din Tâmpeşti, 
Altul ia pe musafirii, 
Care vin dela Blegeşti. 
Altul ia pe don Prostilă 
Cu stimata lui cucoană, 
Cu Tănase şi nevasta-i 

'Si face altul de pomană. 
Deci, veniţi cu toți la mine, 
Să mai stăm, să chibzuim, 
Şi pe oaspeți cât mai bine 
Noi aicea să-i primim. 
Faceţi rost şi de buchete, 
La cucoane ca să dăm 

Si cu toți n păr la sară 
Să eşim să-i aşteptăm. 


MOŞ NAE 


daţi cu pensula pe deasupra linilor trase cu creionul. 
Dacă desenul trebuie să se repete de mai multe 
ori, împărţiţi suprafața oului în părţi egale. In patru 
părţi, dacă doriţi să imitaţi modelul No. 2. In două 


părţi, pentru modelul No. 4. In 5 părţi pentru No. 3. 


Orice fantezie este permisă. Oare: nu este fru- 
mos modelul No. 1? Priviţi la puişorul acela care 
se căzneşte să iasă din ou. Dar modelul No. 4? 
Reprezintă ziua şi noaptea. O parte a oului rămâne 


albă. O împodobiţi cu un soare auriu care luminează 
ziua: partea cealaltă e albastră ca cerul, pe dea- 
supra căreia se lipesc hărtioare în formă de lună 
şi stele. Priviţi deasemenea oul cu modelul românesc 
precum şi cel cu îlori. 

Tot aşa puteţi colora ouăle după dorinţa voastră 
şi cu orşice modele, 

Elsa Giasberg 


2 


PAG. 8 


DIMINEAȚA COPIILOR 


VISUL LUI IONEL 


are necaz a căzut azi pe capul bietului 
Ionel. Domnul profesor l-a ascultat la 
aritmetică şi ca niciodată, Ionel n'a ştiut 
lecţia. Nu e vorbă că vina toată e a lui 
— prea sa dat la joacă mult aseară şi 
cartea nici ma deschis-o măcar. l-a făcut domnul 
profesor o morală de l-a trecut Dunărea şi apoi — 
colac peste pupăză la eşirea din clasă cu cine 
credeţi ca s'a întâlnit domnul profesor? — Nas 
în nas cu tatăl lui Ionel şi i-a spus pe şart: „Dom- 
nule Dumitrescu, Ionel wa ştiut azi lecţia!” 

Bietul băiat şade acum bosumf— lat în fundul curţii 
şi-şi şterge ochii de lacrimi. In salcâmul de la 
poartă ciripesc voioase un stol de păsărele. Ionel 
priveşte amărât la ele şi i se pare că păsărelele 
râd de el cu ciripitul lor. Necăjit, ia o piatră şi 
aruncă în păsări. Păsările îşi fac vânt pe pomul 


de alături şi încep iar ciripitul lor voios. Hotărât 
lucru, toţi s'au pus în gând să râdă de el: Tata 
l-a bătut, mamă-sa l-a dojenit aspru, Lilica-soră-sa 
şi cu Lina servitoarea au râs de el pe'nfundate şi 
acum până şi păsările îşi bat joc de el. 

„Ah! — îşi zice Ionel — de ce nu pot să fiu acum 
un uliu mare? Să omor toate păsările, mamei să-i 
fur toţi puii care i-au scos găinile, Lilichii să-i 
iau păpuşa şi să i-o arunc în gârlă, pe Lina s'o 


ciocănesc în cap cu ciocul şi s'o sgâriu pe față 
până i-o da sângele......... ” şi cum se gândea, Ionel 
aşa, iată numai că se iveşte în faţa lui o babă 
urâtă, urâtă şi cocoşată 


şi-i zice: „Eu sunt regina 


vrăjitoarelor din lume, am ascultat rugăciunea ta 
şi am venit să-ţi îndeplinesc dorinţa. Uite ai aci în 
sticluţa asta o băutură pe care dacă. o bei, te schimbi 
numaidecât în ceeace vrei.” Zicând aşa, baba ii 
dădu sticluţa şi pieri de parcă o înghiţise pământul. 

Ionel rămase uimit cu sticluţa în mână şi nu-i 
venea să creadă ochilor ceeace văzuse.. Desmeticin- 
du-se puţin, îşi făcu curaj şi setos de răsbunare, 
dădu pe gât băutura fermecată zicând în gând: 
„Vreau să mă fac un uliu mare!” Deodată, cum 
înghiți băutura, începu să se facă mai mic, mai mic 
şi în locul mâinilor îi crescură aripi, în locul pi- 
cioarelor nişte ghiare lungi, corpul i se acoperi 
tot cu fulgi, capul i se împodobi cu un cioc mare. 

„Ura!” strigă Ionel fericit şi îşi luă sborul prin 
aer. Acum înţelegea graiul păsărilor cari strigau 
speriate: „Fugiţi, fugiţi, uliul, uliul!” Dintr'o as- 
vârlitură de aripi, lonel fu între ele şi începu să le 
sfâşie cu ciocul şi cu ghiarele, apoi sbură pe geamul 
deschis în casă, luă păpuşa din braţele Lilichii care 
fugi speriată ţipând ajutor, aruncă păpuşa în gârla 
ce curgea prin fundul grădini şi triumfător se în- 
toarse în sbor ca glonţul către ogradă. 

„Acum am să bag spaima în puii de găină — 
zise el — şi apoi să ne răfuim şi cu Lina.” Dar, 
Dumnezeule mare! Ce-i văzură ochii? Tatăl său, 
înarmat cu puşca de vânătoare, eşise în curte şi-l 
luase la ochi. Poc! răsună arma şi bietul Ionel se 
rostogoleşte la pământ. Atunci vrăbiile se reped 
asupra lui şi încep să-l ciugulească cu ciocurile lor 
mici. „Ajutor! ajutor!” începe să strige Ionel şi 
sbătându-se în ghiarele morţii...... se trezeşte din 
somn. Bietul băiat, necăjit cum era, adormise re- 
zemat de ulucă, în fundul curţii şi totul nu fusese 
decât un vis urât spre marea lui bucurie. 

D. Const. Mereanu 


DIMINEAȚA i ae (at 


Fj Mii: ; 


- ` m 


SPRE GOLGOTA 


Spre Golgota încet suie 
O pietroasă cărărulie, 
Cel ce lumea a mângâiat, 
Cel ce morții-a înviat. 


Spre Golgota anevoios 
Duce crucea sa Cristos, 
Cel ce răul a iertat 
Ce bolnavi a vindecat. 


lar convoiului urma 
Preacurata Maria, 
Cu durere negrăită 

Si de lacrimi istovită. 


Şi pe cruce între doi 
Făcători de rele-apoi 
Cu piroane-l țintuiesc, 
Ca pe-un sclav îl răstignesc. 


Dar apoi a treia zi, 
El pe moarte birui, 
Şi "n mărire-a înviat, 
Dumnezeu adevărat. 
Eufrosina Simlonovici, direotoare-Cernăuţi 
——— Rz 


UNUI GHIOCEL 


Ghiocel alb fără pată 

Câtă bucurie odată 
Mi-aduceai gândind că vine 
¿“2221 după tine. 


Ak a an 
Când sub razele de soare Astăzi... Când privesc la tine, 
Culegeam câte o floare Nici măcar să cred nu-mi vine 
Si apoi jucam "nainte Că de-atunci şi pân'acum 
Eram cepilaş cuminte. | Străbătui atâta drum. 
Orj. Ovanasslar-Galaţi 
—— OEI N IEDOD -— 


ica Marioara, care are numai opt ani, este o 
fată foarte drăgălaşe. Mama ei scuturând 
| în ajunul Paştelui în dulapul unde fetița isi 
ţinea hainele, găsi o hârtie de o sută de lei, 


bani de care dânsa nu ştia nimic. 
„Hm, se gândi ea, Marioara îmi ascunde eco- 


Seara îi zise: „Mâine dimineaţă, puişorule dragă, 
ai să cumperi nişte bomboane, fiindcă-i Paştele şi este 
şi ziua ta de naştere. Trebue să ai ce da prietenelor 
tale, când vor veni”, 3 

— Da, dragă mamă, dar vezi... mam bani. 

Mama Marioarei nu spuse nimic, dar a doua zi, 
zi de Paşti, pe când erau cu toţii la masă, la urmă 
sa servit fiecăruia un ou de ciocolată; numai Ma- 
rioarei i sa dat unul de lemn. 

Pe când, foarte mirată, se uita la el, neştiind pri- 
cina pedepsei, mama sa zise: „Fetelor cari spun 
minciuni, în ziua de Paşti li se dă un ou de lemn”. 

Biata fetiţă n'a îndrăsnit să spună ceva şi foarte 
ruşinată, începu să plângă. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


După masă iacă soseşte mătuşa Elena, care iu- 
beşte mult pe Marioara. O sărută, o aşează pe ge- 
nunchii săi, dar bagă de seamă că ochii fetiţei sunt 
roşii. 

„Ai plâns, copilul meu?” întrebă mătuşa Elena. 

— Nu, mătuşică, răspunse fetița ruşinată. 

— Ba da, luă vorba tatăl Marioarei, a spus o 
minciună mare, aşa că azi, zi de Paşti a primit drept 
pedeapsă un ou de lemn. Mătuşa, foarte mirată, şi-a 
întrebat nepoţica, după ce au rămas singure: 

„Adevărat, drăguță, ai minţit?” 

— Da, tuşico. Să vezi: suntem patru prietene şi 
ne-am vorbit să strângem câte cât putem şi să 
cumpărăm mamei unei fete foarte sărace stofă de 
o rochie. Până acum am pus fie-care câte o sută 
de lei deoparte. Când vom avea bani destui, vom 
cumpăra rochia. Mama, se vede că a găsit suta mea 
în dulap, căci ma întrebat de am bani, iar eu i-am 
răspuns că nu; mi-a fost greu să mint, dar nu m'am 
gândit că fac rău. 

Ce-o fi vorbit mătuşa cu tatăl Marioarei, nu ştiu; 
dar a doua zi el aduse fetei sale un ou mare de 
ciocolată, şi îi zise: 

„lacă, scumpa mea, ţine un ou de ciocolată, nu 
de lemn, deschide-l. Marioara desfăcu oul şi dinăun- 
trul lui căzură două hârtii de 500 lei noui şi fru- 
moase. Acum, adăugă el, du-te şi ajută pe mama 
fetei aceleia sărace, iar ţie cumpără-ţi prăjituri şi 
bomboane cât mai multe!” 

Părinţii Marioarei îşi sărutară fata cu dragoste. 

Ce fericiţi erau! Şi niciodată zilele de Paşti m'au 
fost mai bine petrecute ca în anul acela. 

Dorina E. Koşoa 
——co k= 


HAPLEA LA BUCURESTI 


Dragi cititori, Haplea vine la Bucu= 
reşti! Vine cu Frosa, cu Hăplişor, cu 
Hăplina, cu Urechilă, cu Prostilă, cu 
Tănase şi cu o mulţime de alți musa- 
firi, Aşa cum i-a scris lui Moş Nae, vin 
să stea cu toții vre-o patru luni. Moş 
Nae şi-a luat însărcinarea să scrie la 
revistă, săptămână cu săptămână, tot 
ce Haplea şi ceilalți vor face mai de 
seamă la Bucureşti, 

lar talentatul nostru desenator lor- 
dache va face ilustraţii cât mai adevă- 
rate şi mai frumoase. 

Aşa dar, începând cu numărul viitor, 
urmăriţi cu toţii în „DIMINEAŢA CO- 
PIILOR* la pag. 8-9, „HAPLEA LA BU. 
CUREŞTI“. Suntem siguri că o să vă 


placă. š 
———A kama 


— 


n lucrător german sosi într'o zi la Amster- 
dam, din Olanda. Nu mai văzuse niciodată 
un oraş atât de mare, cu case atât de fru- 
moase şi de înalte. 

Când ajunse în mijlocul străzei principale, 
văzu una care-i păru mai frumoasă decât toate. 

O privi mult de tot, gândindu-se la căsuţa ta- 
tălui său, acolo departe în satul lui. In cele din urmă 
nu se mai putu opri şi, adresându-se unui trecă- 
tor, îi zise, scoţându-şi politicos şapca: 

„Dragă domnule, nu mi-ai putea spune a cui este 
casa asta frumoasă cu balcoane aurite? 

Dar omul care desigur că se grăbea, şi care nu 
pricepea limba germană, tot aşa cum nu înţelegea 
celălalt olandeza, îi zise simplu: Kannitverstan. 

E un cuvânt olandez care însemnează: „Nu te 
înţeleg!” 

Dar omul nostru crezu că era numele proprietarului 
de care întrebase. 

Mergând, îşi zicea: 

„Trebue”să fie bogat, acest domn Kannitverstan!” 

Trecând prin străzi, pieţe, bulevarde, sosi în port, 
unde fu şi mai uimit decât atunci când văzuse ca- 
sele din oraş. 

Erau acolo atâtea vapoare, că se întrebă mai în- 
tâiu cum va face să le vadă pe toate. 

Dar o corabie, care se întorcea din Indii, îi atrase 
atenţia. Tocmai se ocupau să o descarce şi pe mal 
erau grămezi întregi de lăzi şi de pachete. Şi se 
descărca mereu marfă nouă, butoaie pline de zahăr 
şi de cafea, de orez şi de piper, baloturi de bumbac 
şi tot felul de alte lucruri. 

După ce privi mult timp, lucrătorul german nu 
se mai putu abţine. Zărind un om care tocmai ducea 
o cutie grea, îl întrebă: 

„Prietene, nu-mi poţi spune numele celui căruia ii 
aparţine această corabie minunată?” 


p—. 


PAG. 11 


—  „Kannitverstan!” răspunse. acela. 

— „Ah! Ah! Vezi asta? Nu e de mirare să ai o 
casă atât de frumoasă, când ai o corabie care-ţi 
aduce din India astfel de bogății!” 

Şi se întoarse trist, gândindu-se: 

„Cât de bogat e acest domn Kannitverstan, şi 
cât de sărac sunt eu!” 

Sosind în colţul unei străzi, întâlni o înmormân- 
tare mare. Patru cai trăgeau un cosciug minunat a- 
coperit cu perdele negre şi, doi câte doi, prietenii 
mortului mergeau după dric. 

Omul nostru rămase acolo, ţinându-şi cu respect 
şapca în mână, lăsând să treacă convoiul. 

Totuşi se apropie de cel ce mergea în urmă şi, 
trăgându-l de mânică îi zise: 

„lartă-mă, domnule, dar trebue să fie unul dintre 
bunii d-tale prieteni cel pe care-l conduceţi la ci- 
mitir, căci pari foarte trist!” 

— „Kannitverstan!” răspunse celălalt. 

— „Kannitverstan!” Lucrătorul simţi curgându-i de- 
alungul obrajilor două lacrimi mari. 

„Sărmanul Kannitverstan! Ce-ţi rămâne acum din 
toate bogăţiile tale? Atâta cât îmi va rămâne şi 
mie din sărăcia mea!” 

Şi cum mavea altceva mai bun de făcut, înto- 
vărăşi înmormântarea până la cimitir. Văzu cobo- 
rând sicriul în mormânt şi când termină totul, ple- 
că cu ceilalţi. 

Găsi în cele din urmă un han în care se vorbea 
limba germană, ceru pâine şi brânză pe care le 
mâncă cu poftă şi întorcându-se în oraş, găsi, în- 
sfârşit, de lucru. 

Şi când, din când în când, se simţea cam trist 
văzând atâta lume bogată pe pământ, în timp ce 
el era aşa de sărac, mavea decât să se gândească 
la domnul Kannitverstan din Amsterdam şi se mângâia 


îndată. 
Danlsla 


e 


PAG. 12 


BIMINBATA COPI?LOR 


CÂND FACI PREA MULTĂ GIMNASTICĂ 


Desene de W. Busch 


I) Don Forţilă scoai 
i Ert " 


că se-apucë, 


Obi oii cum era, 


it Ja ai: a 


E BA 
9 


E 


2) Greutšfi de fier ridică, 
Să te sperii cât sunt grele, 
Eu sau altul m'am fi'n stare 
să w ut a TR 


ja 
| A x 


MM) x 3 
Le 
/ 


| [|N 


3) Dar Forţilă-i ta braţ 
Are Torme a el ia 
Nu găseşti în toată ţara 
Un al doilea ca şi el. 


Localizare de MOȘ NAE 


4) Vreo sută chilograme 


Pentru dânsul sunt nimică, 
Ca un paiu, ca pr de pene 
Dintr'o dată le ridică. 


= g 


== 


=== 


III p == 


5) td chiar lucru de mirare, 
an priviți cum stă culcat, 
š: cu dinții n Yeskac yap 
um uşor a ridicat. 
mul 


6) La picioare de asemeni 
Don Forţilă-i ne 'ntrecut, 
Greutatea cea mai mare, 
Zău, vedeţi cum a ținut, 


7) 'N vremea aceasta Moş Dinică 
Isi ia ceaiul cu nevasta 
Ş'arătând spre sus tot spune: 
„Fă, femeie, ce-o fi asta?“ 


8) Sus Forţilă-acum se 'ncarcă 
Cu trei, patru greutăți, 
Moş Dinică tot citeşte 
In jurnalu-i noutăţi. 


9) Dar cam şubredă-i podeaua 
Şi se rupe — grozăvie! 
Don Forţilă cade, merge, 
Ca să-i facă chiar piftie. 


10) Moş Dinică şi mnevasta-i 
Şi cățelul se 'ngrozesc, 
Tremurând, se-ascund, se vâră 
Cam pe unde nimeresc, 


PAG. 13 


| 


| ) Ilis 


PAG. 14 


II) Farfurii şi cesci şi străchini 
Praf şi țăndări Pali făcut, 
lar Forțilă peste moşul 
Chiar căiare i-a căzut. 


12) Syâriat şi plin de sânge, 
Nu mai ştie cum să iasă 
Moş Dinică şi mevasta-i, 
Şi cățelul ţipă 'n casă, 


mi 


III 


SA) 


q ón u ri 


W 


Ah 


L 
Iy 


u 1 


O INTREBARE LUI HAPLEA 


Un om bogat, darnic de felul său, dar căruia îi 
cam plăcea să se distreze pe socoteala celor săraci 
cu duhul, trecând într'o zi pe la Hăpleşti, chemă la 
dânsul pe Haplea şi-i zise: „Hapleo, am auzit că 
eşti om deştept şi cu ştiinţă de carte. De aceea am 
venit să te pun la o mică încercare. Iată, îţi dau 
douăzeci de poli, dacă ştii să-mi spui cine a fost 
tatăl celor trei fii ai lui Noe: Sem, Cam şi Iafet, 
despre cari e vorba în Vechiul Testament. 

— „E grea de tot întrebarea aceasta, răspunse 
Haplea, însă dacă mă laşi să mă gândesc o noapte, 
mâine îţi aduc răspunsul.” 

— „Bine, îţi dau răgaz până mâine!” îi zise omul 
cel bogat. 

Haplea fugi într'un suflet acasă şi chemând-o pe 
Frosa, îi strigă: „Froso, dacă ştii să-mi spui cine a 
fost tatăl fiilor lui Noe, avem de câştigat douăzeci 
de poli!” 

— „Dar prea o faci de oaie cu prostia ta, măi 
Hapleo, îi întoarse vorba Frosa, luându-l peste pi- 
cior. Păi, nu vezi că-ţi spune numele tatălui şi tu 
tot nu poti să înţelegi? 


m sab 


— Stai, Froso, nu mă lua aşa, ci spune-mi cum 
vine treaba asta.” 

Frosa îl luă atunci pe departe şi-i zise: 
noşti pe morarul Neagu.” 

— „Cum să nu-l cunosc? făcu Haplea, că doar 
ni-i vecin. 

— „Bine! Morarul Neagu are trei fii: Marin, Călin 
şi Sorin. Acum cine este tatăl acestor trei fii ai mo- 
rarului? Morarul Neagu, nu-i aşa? 

— Am înţeles, am înţeles! Mulţumesc, Froso”, îi 
zise Haplea, aşteptând cu nerăbdare sosirea zilei de 
mâine, ca să câştige douăzeci de poli. 

A doua zi se duse cu noaptea în cap la omul 
cel bogat, îl trezi din somn şi-i zise: „Am câştigat! 
Acum ştiu cine a fost tatăl celor trei fii ai lui Noe.” 

— „Ei, cine a fost?” întrebă râzând omul cel 
bogat. 

— „Vecinul nostru, morarul Neagu”, 
răspundă Haplea. 


Pi “Citiţi, citiți, citiți! — > 
COMOARA CU POVEŞTI 


E MINUNAT an 


„II cu- 


se grăbi să 


ntr'o pădure, departe, departe, era un luminiş, 

iar în luminişul acela se găsea o casă mică, mică 

de tot, aşa de mică în cât puteai trece chiar pe 

lângă dânsa, fără să o bagi în seamă. Această 

locuinţă aşa de mică era marele palat al lui Ie- 
purilă, iepurele despre a cărui înţelepciune se spuneau 
minuni şi despre a cărui bunătate mersese de mult 
vestea în lumea copiilor. 

In jurul locuinţei sale, înțeleptul şi bunul Iepu- 
rilă, care avea o numeroasă familie de întreţinut, cul- 
tiva o grădiniţă în care vedeai varză, sfeclă şi alte 
bunătăţi ce plac aşa de mult iepurilor. 

Deseori lepurilă dedea şi ospeţe la cari chema alţi 
iepuri din vecini, şobolani şi câte odată şi pitici. 

lată însă că sosise primăvara cu florile, verdeaţa 
şi frumuseţea ei. „Nevasto, zise într'o dimineaţă Ie- 
purilă, „adresându-se cucoanei lepurilă. A venit pri- 
măvara, aşa că nici sărbătorile de Paşti nu sunt de- 
parte. De aceea, trebue să ne facem depe acum rost 
de ouă, pe cari să le văpsim şi să le pictăm, pentru 
ca să fie gata la timp”. 

Aşa grăi înțeleptul Iepurilá. Işi puse apoi pălăria 
în cap, îşi luă la subţioară unbreluța, de care nu se 
despărţea nici odată la drum, îşi mai trecu în lăbuţa 
dreaptă de dinainte un coşuleţ şi luându-şi rămas bun 
dela nevastă-sa, porni să meargă la satul din apro- 
piere. 

Era un sat, în care nu se găsea nici un câine şi ai 
cărui locuitori nu făceau iepurilor nici un rău. Mai 
ales pe Iepurilă îl iubeau toţi oamenii de prin partea 
locului. 


lepurilă se duse drept la un coteţ de găini şi, bine 
crescut cum era, bătu în uşe: „toc! toc” 


PAG. 15 


intră!” se auzi din lăuntru vocea Gălbinuşei, gă- 
ina cea frumoasă. 

lepurilă intră şi grăi în felul următor: „Am venit, 
cucoană Gălbinuşe, să te rog să-mi dai câteva ouă. 
Se apropie sărbătorile de Paşti şi copiii cei buni şi 


TOER 


— — V iwa; www s 
W - " — ci Is Cai sie — ° N 


cuminţi aşteaptă, ca de obiceiu, să le fac darul din 
toţi anii”. 

i Gălbinuşa, care era de asemenea bună la suflet, 
îi umplu lui lepurilă coşuleţul cu ouă proaspete. Maul- 
țumind, lepurilă luă înapoi drumul spre casă. Insă, 
când să treacă prin pădure, se porni deodată o ploaie 
puternică. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


„Să-mi trăiască umbreluţa!” îşi zise lepurilă şi des- 
chizând-o, mergea adăpostindu-se sub dânsa. Nu după 
mult, auzi din urmă un glas, un fel de sâsâit. Intoarse 
capul şi văzu pe vecinul său Şobolanovici, care mer- 
gea prin ploaie, ud leoarcă. 

„Vino şi te adăposteşte sub umbreluja mea!” ii 
zise bunul lepurilă. 

Mergeau amândoi braţ la braţ, vorbind despre 
cele ce citiseră în ajun în „Gazeta iepurilor şi şo- 
bolanilor”. 

„Am citit, zicea lepurilă, că a fost găsit la mar- 
ginea satului un pisoiu înecat şi până acum nu se 
ştie nimic de părinţii lui”. 

— „Te rog, nu-mi pomeni despre pisoi şi pisici!” 
îi se împotrivi Şobolanovici, care — ştim din ce pri- 
cină — nu putea suferi neamul pisicesc. Şi Şobolano- 
viči, adăugă: „Dare-ar Dumnezeu să se înece toţi 
cotoii şi toate pisicile, aşa ca să nu rămâie nici o 
urmă din dihăniile acestea!” 

— „Rău la inimă mai eşti, vecine!” îi zise lepurilă 
mustrându-l. 

Dar ploua înainte, vărsând cu găleata. "Pe ziua 
de azi, grăi din nou lepurilă, îngerii de sus din cer 
şi-au umplut prea mult stropitorile lor.” 

Decât Şobolanovici, care trecea drept un mare căr- 
turar, râse de cuvintele lui Iepurilă şi-i zise: „Ploaia 
se formează altfel, vecine lepurilă. In vremea când 
locuiam la oraş în casele marelui învățat Tobă-de- 
Carte, profesorul meu, am citit întruna din cărţile 
lui că ploaia se formează din apa pământului. A- 
ceastă apă se evaporează, se urcă sus în văzduh în 
formă de aburi, aburii aceştia se strâng mulţi la 


un loc, dând naştere nourilor, iar nourii, când sunt 


prea groşi, se varsă pe pământ în formă de ploaie. 
De altfel, la Universitatea noastră din Şoricăneşti...” 


— 


wa 


DIMINEAȚA COPIILOR »0000000000000000000000000000e00oeoteeeeeeeee PAG. 17 


Insă, Şobolanovici mavu vreme să-şi isprăvească 
discursul, căci ajunseseră la casa lui lepurilă, unde 
se despărţiră. 4 
ç „Nevasto!” strigă lepurilă intrând în casă, unde 
işi scoase pălăria şi lăsă jos coşuleţul cu ouă şi um- 
breluţa. 

„Nevasto! repetă el, cheamă şi pe copii, veniţi cu 
toţii, ca să văpsim şi să pictăm ouăle de Paşti ce 
am adus dela Gălbinuşa”. 

„Şi veniră cu toţii, iar iepuraşii sărutară rând pe 
rând mâna înţeleptului lepurilă. lepurilă puse la mij- 
loc coşuleţul cu ouă şi începură acum să muncească 
de zor. Unul spăla ouăle, un alt iepuraş le ştergea 
frumos cu un ştergar curat, ca să nu rămâie pe 


dânsele nici o urmă de praf sau de noroiu, un al 
treilea pregătea văpseaua. 

După aceea, lepurilă şi nevastă-sa luau fiecare 
ou în parte, îl văpseau şi-l pictau după nişte modele 
ce le luaseră dela Academia de pictură din lepureştii- 
de-sus. 

După ce au isprăvit cu treaba aceasta, au scos un 
catastit mare. lepurilă îşi puse ochelarii pe nas şi 
citi în catastit numele copiilor, cari peste an fuseseră 
cuminţi. 

„La fiecare din copiii aceştia, zice lepurilă, le vom 
duce în dar câte unul din ouăle ce am pictat acum”. 

Şi aşa au şi făcut. 

Vasilie Stănoiu 


munusununnananunununuznusanusunununusunununun sunnunasnucrunuananunnanunaunanuzsasunnanasawsananasannanuqaasnasasanunsunnanannaus 


i n negustor de vite dintr'un oras de provincie 
[3 trimise pe fiul său, un băiat cam puţin pri- 
copsit, să înveţe carte la şcolile cele mai 
înalte din Bucureşti. In vacanţa de vară bă- 
iatul se întoarse acasă. 
Tatăl său îl întrebă: „Nu mi-ai putea spune şi 
mie cam ce-ai învăţat toată vremea la Bucureşti?” 
„Multe şi de toate, răspunse băiatul, dar mai 
ales filozofia. 
— Filozofia?! grăi mirat negustorul de vite, adău- 
gând: Cam ce este filozofia aceasta? 
E greu de explicat în puţine cuvinte, îi întoarse 


fiul său vorba, însă am să-ţi dau un exemplu din 
care ai să poţi înţelege mai bine. Aşa dar, d-ta, tată, 
crezi că în momentul acesta te găseşti acasă. 

— Nu numai cred, dar văd că sunt acasă, în odaie 
la mine, că doar nu sunt nici orb, nici nebun, ca să 
nu-mi dau seamă de lucrul acesta. 

— Ei bine, îi zise băiatul, cu ajutorul filozofiei 
am să-ţi dovedesc că te înşeli şi că nu eşti acasă. 

— Tare sunt curios să văd ce dovezi ai să aduci 
pentru prostia ce ai spus”, grăi în bătaie de joc 
negustorul de vite. 

Băiatul însă îşi luă nişte aere grozave şi zise: „Dacă 
în momentul de faţă eşti acasă, înseamnă că nu 
eşti la casa vecinului nostru.” 

— „De bună seamă că nu sunt la vecinul nostru. 

— Dar dacă nu eşti la vecinul nostru, înseamnă 
că eşti într'alt loc, iar dacă eşti într'alt loc, asta în- 
seamnă că nu eşti acasă.” 

Negustorul de vite se uită lung în ochii băiatului, 
clătină amărât din cap şi după ce stătu câteva clipe pe 
gânduri, îi trase dintr'o dată băiatului o pereche de 
palme, de tânărul filozof văzu înainte-i trei duzini 
de stele verzi. 

„Tată, dece mă loveşti?” strigă mirat băiatul, fre- 
cându-şi obrajii cari îi ardeau ca focul. 

„Eu?” îi întoarse vorba negustorul de vite, făcând 
şi mai pe miratul, „te înşeli băete, nu te-am lovit. 

— Cum nu m'ai lovit, tată? Uite, mi s'au aprins 
obrajii şi se văd urmele degetelor. 

— Totuşi, răspunse liniştit negustorul, am să-ţi 
dovedesc îndată că nu te-am lovit şi dovada am să 
ţi-o fac cu ajutorul filozofiei tale. In adevăr, nu sunt 
nici două minute de când tu însuţi mi-ai spus şi 
mi-ai dovedit că eu nu sunt acasă, ci întralt loc. 

lar dacă eu sunt într'alt loc, pe când tu eşti acasă, 
nici nu era cu putință să te fi lovit. Vezi, prin ur- 
mare, că filozofia ta îți dovedeşte că te-ai înşelat 
când ţi-ai închipuit că eu ţi-am tras părechea de 
palme.” 

Viad Nicoară 
CĂ =00——— 


Păi | 


PAG. 18 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pe N.BATZARIA 


6) Moș lon la Marioara în închisoare. 


udecătorul se găsea în încurcătură mare. „Sun- 
tem în ziua a treia, zicea el a doua zi grefie- 
QM rului, şi nu ştim mai mult decât am ştiut în 
primul moment. Dacă aş avea un semn cât 
de mic, pentru ca să întrevăd putinţa că alt 
cineva ar fi furat inelul, aş crede şi eu în nevinovăția 
fetei grădinarului. Atâta încăpățânare la o vârstă aşa 
de fragedă este ceva ne mai auzit. Ce-i de făcut, însă, 
că toate imprejurările sunt împotriva ei? Da aceea, 
afară de dânsa, nu e cine să fi furat inelul.” 
Judecătorul se duse din nou la cucoana boerului 
Veveriţă, întrebând-o încă o dată despre cele mai 
mici amănunte. Intrebă din nou şi pe Zoica. Aproape 
toată ziua, cercetă actele procesului, cântărind fie- 
care cuvânt spus de Marioara înaintea judecății. Seara 
târziu chemă la dânsul pe Moş lon, aducându-l din 


închisoarea în care era pus. 


„Moş loane, îi vorbi el, sunt cunoscut de toată 
lumea ca un om foarte sever, dar nimeni nu poata 
spune că in viața mea am săvârşit cu bună ştiinţă 
vreo, nedreptate. Crede-mă, prin urmare, că nici eu 
nu doresc moartea fiicei tale. Insă toate împrejurările 
arată că ea a furat inelul, aşa că, potrivit legei, tre- 
bue să moară. Cu toate acestea, dacă dă inelul înapoi 
şi in chipul acesta repară răul, Marioara poate fi 
iertată, ţinându-se seamă de vârsta ei tânără. 

„Insă, dacă mai continuă să tăgăduiască cu aceiaşi 
încăpățânare, ca şi până acum, moartea ei e sigură. 

„De aceea, du-te la dânsa şi convinge-o să îna- 
poieze inelul, iar din parte-mi îţi dau cuvântul că 
în cazul acesta — dar numai în cazul acesta — fiica 
ta nu va îi osândită la moarte „ci îi se va da 
o pedeapsă uşoară de tot. H eşti tată şi poţi totul 
pe lângă dânsa. Insă, dacă te întorci fără vreo is- 
ptavă, ce pot gândi altceva decât că şi d-ta eşti 
înţeles cu dânsa şi că ai luat parte la furtul ine- 
lului? Iți spun încă o dată că, dacă nu se găseşte 
inelul, treaba va eşi rău de tot.” 

“Moş Ion răspunse: „Am să-i vorbesc; ştiu însă 
depè acum că fiică-mea n'a furat inelul, aşa că nu 
va spune că e vinovată. Voiu încerca însă totul şi 
dacă, cu toată nevinovăția sa, iubitul meu copil va 
trebui să moară, socotesc drept o mare favoare că 
mi-s'a dat voe să-l văd încă o dată.” 

Un paznic conduse pe Moş Ion la închisoarea în 
care se găsea Marioara şi puse o lampă cu uleiu 
în scobitura din părete, alături de strachina cu mân- 


care şi de ulciorul de pământ. După aceea pazni- 
cul eşi, încuind uşa îndărătul său. 

Marioara dormea uşor, întinsă pe aşternutul de 
paie şi cu fața întoarsă spre părete. Când deschise 
ochii, observă licărirea roşiatică a lămpii şi zări pe 
tatăl său. Dând un strigăt puternic, sări în sus şi 
căzu aproape leşinată în braţele lui Moş lon, iar el 
o sprijini şi o asezá încetişor pe aşternutul -de paie, 
luând loc lângă dânsa. 

Stătură tăcuţi multă vreme, pe când la amândoi 
lacrimile. le. curgeau  şiroaie. 

In sfârşit, Moş Ion începu să = "eq Te 
vit însărcinărei ce avea din partea judecătorului. 
„Tată, îi strigă Marioara tăindu-i vorba, cel puţin 
d-ta nu te vei îndoi de nevinovăția mea. Crede-mă, 
tată, că nu sunt o hoaţă şi că mam ţinut de creş- 
terea ce mi-ai dat”. 

—  „Linişteşte-te, copila “mea, . răspunse Moş lon, 
te cred, dar te-am întrebat şi ţi-am vorbit aşa cum 

mi-se poruncise.” 

Amândoi tăcură din nou. Moş. Ion se uita la Ma- 
rioara. Obrajii fetei erau palizi şi slăbiţi, ochii roşi 
şi umilaţi de plânset, frumosul şi bogatul ei păr 
despletit şi împrăştiat: „Sărmanul meu copil, grăi 


el, Dumnezeu ti-a dat o suferință foarte grea. Ba 


mă tem de ceva şi mai rău, şi mai groaznic! Se 
poate... se poate să-ţi taie şi capul.” 

— „Tată, îi întoarse Marioara vorba, nu mă tem 
pentru mine. Insă — o Dumnezeule! — 'dacă mi-ar 
fi dat să am îngrozitoarea nenorocire, ca să văd bă- 
trânul tău cap căzând sub securea călăului... 

— „Nute teme „pentru mine, zise Moş lon, mie 
nu mi-se întâmplă nimic. Viaţa ta e, însă, în primejdie. 

— „Dacă-i aşa, strigă Marioara bucuroasă, mi-s'a 


„luat piatra cea mai grea depe inimă. Tată, nu mi-e 


teamă de moarte! Murind, mă duc la Dumnezeu, 
mă duc la mama, care este în cer.” 

Cuvintele acestea îl mişcară adânc pe Moş Ion, 
care plângea ca un copil. „Binecuvântat fie Dumne- 
zeu, zise el, că te găsesc aşa de curagioasăl E ade- 
vărat că este nespus de dureros pentru un biet 
om bătrân, cum sunt eu, pentru un tată iubitor 
să-şi piardă pe unicul său copil, singura mângâiere 
şi bucurie a bătrâneţelor sale. Insă, adăugă el cu 
o voce stinsă, Dumnezeule, fază-se voia Tal Ceri 
inimei mele de tată o jertfă foarte grea: iată, Ti-o 
dau! Incredinţez mâinilor Tate tot ce mi-a fost mai 
drag pe pământ. 

„Da, e mai bine, iubită Marioară, să mori nevino- 


——— C 


DIMINEAȚA COPIILOR eeeeeeeedeeeeteteteeoeoeoeeeeeoeoeteeeeoeeee PAG. 19 


vată, decât să te fi văzut căzând în păcat şi în 
noroiul stricăciunei. lartă-mă că ili vorbesc în felul 
aesta, însă te ştiu aşa de buriă şi de curată, că meriţi 


să fii pusă alături de ingerii din ceruri. Dar lumea este ` 


rea, foarte 'rea, aşa de rea că până şi îngeri au 


căzut în păcat. De aceea, mori, dacă aşa este sfânta 


voinţă a “lui Dumnezeu. Insă mori cu mângâierea 
că aceasta este moartea cea mai frumoasă, fiindcă 
este moartea unei nevinovate.” 

Un potop de lacrimi îi tăie vorba. „Mai am ceva 
de spus, adăugă Moş Ion după un răstimp de tă- 
cere. Zoica, fata din casă, a dat mărturie împotriva 
ta, jurând că văzuse inelul în mâinile tale. Dacă 


e să fii osândită la moarte, mărturia ei e pricina: 
morţii ta'e. Dar o ierţi — nu-i aşa, neducând cu 


tine nici un sentiment de ură pe lumea cealaltă? 

„Pe acest aşternut de paie, în această temniţă în- 
tunecoasă, încărcată cu aceste lanţuri grele, tu eşti 
mai fericită decât dânsa în bogatul palat al stăpâ- 
nilor ei. E mai bine să mori nevinovată, ca tine, 
decât să “trăeşti în ruşinea în care trăeşte dânsa. 
De aceea, iartă-o, aşa cum Mântuitorul a iertat pe 
duşmanii Săi!” 

Marioara îl încredinţă că mare nici o ură împotriva 
Zoichii. Ë 

„lar acum, grăi mai departe Moş Ion, care auzea 
că vine înapoi paznicul, te încredinţez lui Dumnezeu 


„braţele. ei.’ 


şi îndurărei Sale, precum şi Mântuitorului, care, deși 
nevinovat, a fost chinuit şi răstignit ca un făptuitor de 
crime. Şi dată aceasta e cea din urmă oară când 
te văd, în curând te voin urma şi cu în cer. Simt că 
nu voiu putea supraviețui loviturei ce mi-se dă.” 

Intră paznicul închisorii, spunându-i lui Moş lon 
că e vremea să plece. Marioara, vrând să-l mai 


` ție, îl cuprinse strâns în brajele sale, - aşa că Moş 


lon a trebuit să se smulgă aproape, cu forţa din 
Biata Marioara îşi pierdu cunoştinţa şi 
căzu leşinată la pământ. 

Moş lòn fu- dus din nou înaintea judecătorului. 
„In fața lui Dumnezeu Celui Atotputernic, strigă el 
ridicând mâinile spre cer, jur că fiică-mea e ne- 
vinovată şi că nu e hoaţă!” 

— „Şi eu aş dori să cred la fel, zise judecătorul, 
însă, din nenorocire „nu pot să dau judecata după 
spusele tale şi ale fiicei tale, ci aşa cuni- sunt faptele 
şi cum stă scris la cartea de legi.” i 

Wa urma) 


Ce conține noua A „EVREICA < 


Conţine cele mai frumoase povestiri ale vest tului 
scriitor ANDERSEN, bogat ilustrate și cu o splendidă 
copertă în culori. Lei 30, la toate librăriile. 


MODELE DE COPIAT ŞI COLORAT 


In modelul de faţă, cititorii cari 
îl vor copia şi colora să aibă în 
vedere mişcările celor doi copii, 
expresiunea feţei lor, fără să uite, 
bine înţeles” şi pe micul urs din 
față. 

Ce fac copiii, o vedem bine: 
merg pe acele mici biciclete de 
lemn, cărora le zice trotinete. Sau 
poate că le zice şi altfel. 

Intru cât priveşte coloratul a- 
cestui desen, el este destul de 
variat. La fiecare copil sunt de 
colorat hainele (fiecare intr'altíel), 
ciorăpiorii, pantofiorii, apoi e ur- 
sul, trotinetele, etc. 

Incă ceva. Atât modelul de faţă, 
cât şi desenele ce am publicat 
până acum şi ce vom publica 
de aci încolo, sunt de asemeni 
foarte bune, ca să fie brodate 
de drăguţele noastre cititoare, cari 
îşi pot arăta şi cu acest prilej. 
hărnicia lor. 


Cre. Owwaro.: 


Copii cu trotineie 


PAG. 20 90000000000000000000000000000000000000000oec DIMINEATA COPIILOR 


 SPĂRGĂTORUL DE ALUNE | 


dată doi. copii au mers în pădure şi au cules 
Í alune, apoi aşezându-se la umbra unui co- 
N pac, au vrut să ie mănânce; dar nici unul 

din ei nu avea briceag, iar cu dinţii nu le 

puteau “sparge. Au început, aşa dar, să se 
vaete şi să zică: „Ah! de ce nu vine acum cineva, 
care să vrea să ne spargă alunele!” 

Nici nu isprăviră bine vorba că văzură venind 
din pădure un omuleţ mititel, care se apropia de 
ei cu pas mărunt. Dar cum era omuleţul? Avea un 
cap mare, o coadă mare şi ţeapănă, haină roşie 


şi pantaloni galbeni. In timp ce se apropia, omule- 


tul cânta zicând: 


„Sar, sar, musc, muşc, 
Străbat toată pădurea verde. 
Când din pom cade aluna, 
Sar ca vesela veveriţă 

Sparg şi rod ziua 'ntreagă”. 


Cei doi copii cât p'aci să moară de râs văzând 
pe acest pitic caraghios. Totuşi îl întrebară: „Vrei 
să spargi alune? Vino la noi şi sparge-le pe a- 
cestea”. Omuleţul zise în barba lui albă şi mare: 


„lonel mă cheamă, cu nuci trăesc 
Am spart cu sârguință pentru mine, 
Şi pentru voi de sparg o duzină, 

Să-mi dați ca răsplată doar două.” 


„Da, da! strigară băeţii. Poţi să mănânci cu noi, 
numai să spargi cu sărguinţă!” Piticul se aşeză a- 
lături de ei, — cu mare greutate însă — din pricina 
cozii lui ţepene şi zise: 


După Fraţii Grimm 


„Ridică în sus lunga-mi coadă, 
Aruncă aluna în gura mea, 
Strânge-le de jos, una, două, trei, 
Indată toate alunele vor fi sparte”. 


Acum lucrau cu toţii şi nu se mai auzeau râsete, 
copiii şedeau lângă piticul cu coada cea lungă şi pri- 
veau cum după fiecare troscăit sdravăn, alunele să- 
reau din gura lui. Când toate fură sparte, omuloţul zise: 


„Sar, sar, musc, mușc, 
Vreau răsplată, acum îndată!” 
Unul dintre copii voi să-i dea răsplata — aşa 

cum erau înţeleşi, celălalt însă — un copil rău 
îl opri pe acesta şi zise: „Pentru ce vrei tu, secătură, 
să iei din alunele noastre? Mai bine le mâncăm 
singuri. Pleacă de aci, spărgătorule de alune şi cu- 
lege-ţi singur”. Dar piticul se mânie sălbatec şi strigă 
răstit: 

„Nu-mi dai nici o alună, 

Imi faci în necaz, 

Te iau de mof 

Şi-ţi rup capul cu dinţii”. 


Copilul cel rău râse şi îi răspunse: „Tu să-mi 
rupi mie capul? Poftim să te văd, altfel te fac să 
simţi nuiaua mea de alun” 

Spărgătorul de alune se făcu roşu de mânie, se 
repezi spre băiat, străbătând aerul ca un peşte care 
înnoată, îl prinse de cap cu mâna lui mică „trosc!” 
şi capul băiatului celui rău căzut la pământ. 


Citiţi urmarea în pag 21 Jos. 


DIMINEAȚA  COPIILOReeeeeeeo0000o000000000oooooooooooooooooeeeee PAG. 21 


ama lleanei, o fetiță drăguță şi bună, ză- 


cea bolnavă de mult timp. 
| „Măicuţă dragă, zise într'o zi Ileana, de- 
Je sigur că azi vor îi multe ciuperci în pă- 


dure, mă duc să adun câteva”. 

Biata femeie, a cărei boală se înrăutăţea văzând 
cu ochii, dădu din cap în semn că o lasă, 

lleana alergă până în pădurea din marginea sa- 
tului, unde isbucni întrun hohot de plâns, că de- 
abia mai vedea ciupercile, cari erau toarte multe în 
dimineaţa aceasta 

După ce îşi umplu legătura cu ciuperci, se aşeză 
pe iarbă ca să se odihnească. Tocmai în acest timp, 
trecu pe acolo o babă cu o sarcină de vreascuri în 
spinare. Văzând fetița cu obrajii uzi de lacrimi, se 
apropie de dânsa şi o întrebă, zicându-i: 

„Dece plângi, draga mea?” 

Ileana îi povesti cât e de nenorocită, fiindcă mama 
ei e bolnavă. 

Baba stătu puţin pe gânduri, apoi îi zise ur- 
mătoarele: 

„Uite, mica mea copilă, vezi colo dealul acela?” 

Si îi arătă cu degetul un deal, care se vedea peste 
vârturile copacilor în marginea pădurii. 


(Urmare din pag. 20) 

Aceasta este povestea primului spărgător de alune. 
Fiţi cu băgare de seamă, copii, pentru ca, nu numai 
capul vostru, dar nici cea mai mică parte dintr'un 
degeţel să nu fie muşcată şi să nu faceţi cum a tăcut 
străbunul vostru şi strămoşul spărgătorilor de alune 
şi să nu mai avem nici o poveste cu copii răi. 

In româneşţe de Marla Grigorescu 


it fel 
ua NUL LA (pă 


„Acolo, zise ea mai departe, creşte o floare, care 
e veşnic înflorită şi atât de frumoasă şi de străluci- 
toare, încât îţi ia vederea!... Şi această floare se nu- 
meşte: „Floarea vieţii”. Dar ca să ajungi până la 
dânsa, e greu de tot, căci nu e nici un drum, iar 
dealul e sălbatec. Şi iată ce-i cu floarea aceasta: 
dacă, ajungând până la ea, o rupi şi o duci mamei 
tale să o miroase, ea se va face bine. Numai, draga 
mea, să ai grijă să nu o smulgi din rădăcină, căci 
altfel se va întâmpla rău cu măicuţa ta. Dar eu, 
copila mea, îi zise baba mângâind-o, te stătuesc 
să-ţi iei gândul dela Floarea vieţii, căci eşti prea 
mică pentru ca să birui toate piedicile din drum”. 

Fetiţa mulțumi bătrânei şi îşi jură să înfrunte to- 
tul, numai să ajungă la Floarea vieţii. 

După aceea, alergă în spre deal. Când ajunse la 
poalele lui, nici nu mai putu să meargă de oboseală. 
Se lăsă jos la umbra unui măceş, se răcori cu câteva 
fragi, apoi urcă dealul. Mărăcinii îi însângerară pi- 
cioarele, mâinile şi faţa, iar hainele i-se sfâşiară... 

Când ajunse în vârful dealului, văzu printre alte 
flori de câmp, o floare albă şi strălucitoare, parcă ar 
îi fost ruptă din soare. Inţelese numaidecât că era 
Floarea vieţii, se apropie de ea şi o apucă de tul- 
pină, ca să o rupă. 

Da! ce nenorocire!... Pământul fiind nisipos, floarea 
eşi cu rădăcină cu tot. Ileana nu băgă de seamă şi 
scobori dealul. Sângele îi curgea din mâini şi din 
picioare, dar ea nu vedea nimic şi nu simţea nici 
o durere. 

Când intră în odae, alergă la patul mamei sale 
şi îi strigă plină de bucurie: 


PAG. 22 004000000000000000000000000ocooooocoooooooee DIMINEATA COPIILOR 


„Mamă dragă, miroase această floare, că iți va 
da sănătate”. 

Dar deudaţii se trase înapoi speriată... mama sa 
sta nemişcată in pat, iar corpul îi era rece ca ghiaţa. 

Ileana se uită îngrozită la floare şi strigă: 

„Nenorocitii floare, i-ai dat mamei viaţă, sau i-ai 
luat-o şi pe care a avut-o?” 

Şi vrând să o strivească cu picioarele, se opri, căci 


îşi aduse aminte că ea era vinovată, fiindcă smulsese 


floarea din rădăcină. 
Luă atunci floarea -de jos, care îi vorbi astfel: 
„Scumpă fetiţă, pe deul.a răsărit iarăşi Floarea 


vieţii din sufletul mamei tale, căci în acelaş timp 


când m'ai smuls pe mine, mama ta a murit, iar su- 
fletul ei s'a prefăcut în. floare, însă ma întorit.. Du-te 


şi plânge pe tulpina acelei flori pentru greşeala ce ai 
făcut de a mă rupe, până când va înflori. Mama ta 
va căpăta viaţă în clipa în care va înflori floarea. A- 
tunci rupe-o şi adă-o să o miroase, şi îndată ea se 
vă însănătoşi”.. 

Ileana făcu întocmai. Trei zile şi trei nopţi plânse 
pe tulpina îloarei, care înflori în ziua a patra. 

Fetiţa o rupse cu grijă şi o duse. mamei sale, 
care era acum în viaţă. Mirosi floarea şi ca prin mi- 
nune se însănătoşi. a 2 ir 

; = š: Marioara Popa 

1000050 DDBRESVURDEDONUORGRIUNNDOURECRan Gan aan aaa aunaae 


“Din lipsă de spaţiu „Rezultatul concursului literar” 
se publică în n-rul viitor. E 


—— 
munuuusssusnunausqnunmiumsnu sunnnumnunmsauannunumunaaassuspusuuszannanananununna, susunananawanunanunnnnuanuasausnznüunanúansar 


aplea si Hàplisor 

Nu-i asa, Puiule, cà ai văzut 

de mai multe ori poza lui Ha- 

pla şi aceea-a lui Hàplisor 
şi că îi cunoşti bine pe amân- 
doi? 

„li cunosc, îmi spui tu, şi 

îi cunosc toţi copiii”. 

Aşa este. li cunosc toţi co- 
piii, de accea să zicem: „Trăiască toţi copiii!” si 
să povestin, ceva despre Haplea şi Hăplişur. 

Haplea se anucase să înveţe carte pe Hăplişor. 
„Dece să-l dau la şcoală, îşi zise el, mai bine îl 
învăţ singur”. 

Să vezi acum ce fel de învăţătură i-a dat Ha- 
plea. 

Haplea avea mai multe oi şi capre, câțiva miei 
şi un măgar. Ai auzit de măgarul lui Haplea: e 
vestitul Urechilă. Sa apucat Haplea şi a luat atâtea 
bucăţi de carton, câte litere sunt în alfabet. Eu le am 
numărat şi ştiu că luase douăzeci şi trei. 

După aceeu, pe ficeare bucată de carton — şi 
erau cartoane mari -- a desenat câte o literii. A 
atârnat apoi de gâtul lui Urechilă cartonul pe care 
era desenată litera A, pe urmă rând pe rând, a atâr- 
nat celelalte cartoane, până s'au isprăvit toate, de 
gâtul oilor, caprelor şi meilor. 

„Uite, Hăplişor, zise Haplea mulţumit de ceeace 
făcuse: Ține :minte că Urechilă este litera A, oaia 
cea şchioapă este litera B, capra cu un corn rupt 
este litera C, mielul cel negru este litera D.” 

Aşa ii arătă Haplea până la sfârşit. 

Hăplişor, deştept cum ştim că este, tinu minte 


2, 1 — s 


ce-l învăţă tatăl său. Tinu minte, numai vezi 
întâmpla* când ducea oile, caprele şi mieii pe 
în loc să le zică pe nume, îl auzeai strigând: 

„D, nu sări peste şanţ! P, vino încoace! S, 
bate cu M!” 


ce st 
câmp, 


nu te 


„ar când la sfârşitul anului a trebuit să dea exa- 
men la şcoală, şi domnul învățător şi toată lumea 
ce era strânsă acolo au făcut haz şi au râs cu poftă 
mare de răspunsurile lui Hăplişor. 

Aşa, când domnul învăţător îi arăta la tablă li- 
tera C, şi îl întreba ce literă este, Hăplişor răspundea 
numai decât: „Este capra cu cornul rupt!” Pentru 
litera R, zicea: „Este mielul care a căzut în şanţ!” 

Insă tu, Puiule, nu vei căpăta astfel de învăţătură, 
ca pe urmă să-şi râdă lumea de tine şi... de mine, 
care te învăţ literile. 


— 


" Rezulati acora yee No. i6. 


DESLEGĂRILE JOCURILOR 


1) Aritmogrif muzical de silabe 


DO-CAR 
MI-LAN 
SOL-DAT 
DO-SAR 
DO-LIU 
SOL-DĂ 
MI-RE 
DO-TĂ 


Hu deslegat IV jocuri următorii ci- 
titori: 


CAPITALA: 


Micheline Delage, Emilia Cohon, O- 
sias şi Jullieta Abramovici, Periman 
Fedora, Licherdopol Florian, Berman 
Melania, Klainmannn Adeia, Iacobescu 
G. Silviu, Fuchs M. Ioseph, Mimi Ro- 
senberg, Zizi Melchisedec, Dondi S. 
Friedman, Lelia şi Manel Kaufman, 
Ella Blitz, Hélene Vainglied, Marga- 
reta şi Charlotte Lévy, Cazimir Ze- 
chivicz Frida Zeltzer, ea Hasan, 
Narcis Penchas, Sylvia sner, Adolf 
M. Löbelsohn, Iordan Petre, Albert 
Schwam,, Ştefan C. Antal, Bella Cal- 
maonvici, Micu şi Marcel Reischer, M. 
Sabetay, Gabriel L.- Gabriel, Mosco- 
vici Albert, Marioara Simionescu, Ra- 
-fael Constantinescu, Guth  Floretta, 
Cohn H. Simion, Gabler Tony, I. Cior- 
ni, Panu Waltrude, Em. Ionescu, Cor- 


nel Burileanu, Edy şi Marioara Fro- . 


nescu, Ella Cohn, S. şi O. Berschads- 
cky, Goldenberg Sara, Florica Ettin- 
er, Marinescu O. Vasile, Elena I. 
avelescu, Gilberte Nahmias, Lenuţa 
şi Victoria A. Andreiescu, Schermann 
Sergiu, Mariette Herşcovici, Alina Mi- 
rea, Orlea Ion, Mircea Bălănescu, Mar- 
cus Ludvig, Dumitrescu Radu, Eugen 
Lucian Moroşanu, Michelsohn Jeana, 
Valeria Hagi, Anton Danciulescu, 
Maria Tochi, Lactiţia P.  Niculscu, 
Iancu şi Betty Fromann, D. Schwartz- 
marder, Grecu R. Ştefan, Ion Nenciu- 
lescu, Corneliu Iordăchescu, I. Coren- 
berg, Jean Moscovici, Kruch. David, 
Juji Perlman, 
Birnbaum Bernardo,, Carmen Ştefă- 
nescu, Cocargeanu Magdalena, Mau- 
riciu Lax, lon V. Popescu, Paula Feu- 
erştein, Cleopatra Ceaperi. 


Negreanu M. Savel; 


. 2) Enigmă 


SPECTRU-SCEPTRU 


3) Joc infinit 


Sopranucastana nasturemy 


Beg eq F40 9 131 


4) Carte de vizită magică 


DEZLEGĂTORII JOCURILOR 


Au deslegat trei jucuri următori 
cititori din 


CAPITALĂ : 


Constantin N. C., Lelia şi Marcel. 


Kaufman, Julien Edgar Kofler,- Ma- 
rin Nicolae, Bertine Justa Georgescu 
N. Gh., Ionescu ñlexandru, Focsaner 
Sofica, Tunsu A. Aureliu, Elisabeta ñ. 
Tunsu, Bădescu Aurel, Henry Behar, 
Edgar Einhorn, Frenkel M., Albert şi 
Bubi Levy, Basil şi Florica Meller, 
Leordeanu N. Valeriu, Richard Gadol, 
Saver Abramovici, Anton Donciulescu, 
Marioara Mateescu, Petre Dumitriu, 
Marioara şi Sofica Stamatie, Aurel 
Stoicescu, Chira D. Radu, Acselerad 
Sigmund, Rodica I. D'm 'trescu, Petre 
Dimitrescu, Elena T. Dimitrescu, Puşa 
Maiorescu, Wolf Beti, Lulu A. Arni- 
cescu, Ichim Dumitru, Emanuel Cap- 
pon, Bruteanu Ilie, Grigorescu Dumi- 
tru, Beatrice Spiner, Jcs3 Golcring, Eu- 
genia- Amuday, Coca Ardeleanu, Io- 
nescu C. Const., Pârvulescu D. Vale- 
riu, Steriana Schein, Nuţi Bébé, Dida 
şi Miriy Donnenfeld, Petre N. Lupea, 
Lunica şi Fromica Moreno, Andrei Tu- 
dor, Hssael Iacob, Dumitrescu Euge- 
nia, Sonia Camermann, Ionescu Gh. 
Constantin, M. Herţovici, Marcel şi 
Henry Jurist, Rachel si Sabina Se- 
gall, P. Necula, Moscovici Simon 
Subaşanu Elena, Moldoveanu St. Ro- 
mulus. 


Au deslegat donă jocuri următorii 


cititori din 
: CAPITALĂ: 

Mircea M. Vrânceanu, Armand M. 
Vrânceanu, Edi Gh. Dumitru, Mircea şi 
Harry Juster, Veta Moisescu, Fane 
Moisescu, Marinescu Paraschiva, Po- 
pescu Caliopy, Suirin Iteanu, Băluţă 
C. Angela, Hinţescu V. Victor, Pepi 
Abramovici, Angela Gagea, Dumitrescu 


FUNCȚIONARA 


G. Petre, Vasilescu Alexandrina, Dul- 
berger Iulian, Bolintineanu N. Anghel, 
Rosner I. ñimé, Costea Maria, Vir- 
ginia Dumitrescu, Angela Ipcar, Lö- 
ghin Maria, Fira Regenştreii, Ana 
şi Carol. Spinner, Mihăilescu F. Oc- 
tavian, - Anchelovici I. Solomon, Sava 
P. Ion, Fiţa şi Mişu Marienberg, 
Georgescu Aurel, Grünberg Avram, 
Răducanu Petre,  Hroneanu Aurel, 
George Paltinescu, Cecilia Petrescu, 
Valentin B. Ciutac, Calciu Ortansa, 
Angela Niţescu, Andrei Valzi, Ivonne 
M. Spachner, Stoicescu S. Tyte, Edgar 
şi Lu na Moisescu, Armand şi Otto 
eltz. : 


Au deslegat un joc, următorii citi- 


tori din 
CAPITALĂ: 


Stoenescu Bicuţa, Miron Nedioglu, 
Georgetta M. Rubinştein, Sorin Nis- 
sim, Samuil- Izidor, Stan C. Gheorghe, 
Sylvia Stradella, Vas'l2scu, G. Stelian, 
Natalia Kiss, Macs Gherson, Păun N. 
Gheorghe, Simion I. Teodor, Paras- 
chivescu Alexandru, Stănescu R. A- 
lexandru, Mitzi Negoiţă, Ivonne M. 
Spachner, Octavian Iliescu, Ortansa I- 
liescu, Odette Clinceanu, Rosca Ma- 
ria, Edith Rappaport, Catherina Ca- 
pelovici, Ițic Rubin, Bibica Nicolai» 
de, Aurelia Ionescu, Ortansa Iliescu, 
Salaci L Gheorghe, Dumitru Iliescu, 
Haim  Rabinovici, Willica Herşcovici, 
Eskenazy Carol, Costică Răduţă, Jea= 
na Butculescu, 'Rohrlich Aurica, Hen- 
rietta Marcus. 


+ In numărul viitor vom publica şi 
numele celorialţi deslegători : (Pros 
vincie), precum şi numele premia- 
ților. 

Tot în numărul viitor vom pu- 
blica Concursul lunar No. 17, cu 
mari premii. 


BIBLIOTECA | 
i UNIVERSITĂȚII 

i -IPAG 124 
I Pe 


Intr'un fel se porneşte şi altfel se isprăveşte 


wu... 4000... ......... DIMINEATA COPIILOR 


= = 


CW ARN 
KUR 
5 Vå 


1). La trei iepuri merge Pic, Şi-i poiti politicos, 
Mult deşteptul de pitic Să-i picteze-un ou frumos. 


2). Mari artişti sunt iepuraşii Frumuşel să zugrăvească, ' 
Si se-apucă drăgălaşii Pe don Pic să-l mulţumească. 


PY 


X 
DDATA 
. NAY. 
A) | 
y 5 
PANN 
3). Dar pe când lucrau de zor, Pic şi “iepuri îngroziți, 
Hop! din ou un puişor — La pământ sunt prăvăliţi. 


4). Insă spaima le-a trecut Vede lesne cititorul, 
Şi la urmă ce-au făcut? Horă-au prins cu puişorul. 


Tateneruie „ADEVERUL“ S. A. 


Sa 
` 
. 


dà 
' 


“a < AN i T lU L eN 
, Q y g d ` 

<N / ra sf Ë 

s r /.e 


Păsările : „Sù cântăm, să cântăm frumuseţea primëíoerei 7“ PRETUL LEI 5 


Duminica 'Tomei. 


După ce Domnul nostru lisus Cristos a înviat din 
morţi, s'a arătat chiar în ziua Invierei Sale aposto- 
lilor Săi, cari erau strânşi în odaia unei case. 

Insă, apostolul Toma (cuvântul Toma înseamnă în 
limba ebraică geamăn) lipsea în ziua aceea dela 
Ierusalim, iar când s'a întors, ma vrut să creadă în 
spusele celorlalţi apostoli, cari îl încredinţau că Mân- 
tuitorul a- înviat şi. că li-s'a arătat lor. 

Atunci lisus Cristos. se arătă din nou, vrând să 
împrăşie indoiala acestui apostol. li spuse să se uite 
la mâinile Sale şi să pue degetul in semnele cuelor 
şi în rana dela coastă. 

La vederea Mântuitorului, orice îndoială s'a risi- 
pit din mintea apostolului Toma, care a strigat plin 
de căință şi de dragoste: „Domnul meu şi Dum- 
nezeul men!” 

După aceea, sfântul Toma a muncit şi a indurat 
multe chinuri pentru răspândirea religiei creştine. A 
avut o moarte de martir şi mormântul său se gă- 
seşte în biserica din oraşul Edesa (Asia Mică). 


Cine a fost Sfânta Ana. 


Drăguţa noastră cititoare, d-ra Ana C... doreşte să 
ştie ce a fost sfânta pe al cărei nume îl poartă. 

Lămurim mai întâiu că cuvântul Ana este de ori- 
gină ebraică, însemnând „Plăcuta”, „„Graţioasa”. 

Cât despre Sfânta Ana, se ştie că a fost mama 
Sfintei Fecioare. In adevăr, părinţii Maicii Domnului 
sunt Sfântul Ioachim şi Sfânta Ana. Incă din cele 
dintâi veacuri după lisus Cristos, atât sfântul loa- 


chim, cât şi sfânta Ana au fost cinstiţi în bisericile 


creştine. Despre corpul sfintei Ana se zice. că în 
anul 710 a fost adus din Palestina la Constantinopol, 
unde împăratul Justinian I zidise cu vreo două sute 
de ani mai înainte o biserică în onoarea acestei sfinte. 


De unde vine cuvântul „imposibil“ ? 


E întrebarea gentili noastre cititoare, d-ra Fan. 
Flor. dela Brăila. 

Bine înţeles, ştim cu toţii că „imposibil” înseamnă 
„ceeace nu este cu putință”, contrariul lui fiind ,po- 
sibil”. 

Cuvintele acestea sunt de origină latină. In limba 
latină există chiar un proverb, -care sună aşa: ad 
impossibilem nemo tenetur, adică: nimeni nu este 
obligat să facă ceeace nu e cu putinţă. 


Cine a tost Emile Zola. 


Buna noastră cititoare, d-ra Emilia P. dela Bazar- - 
gic doreşte să fie lămurită asupra lui Emile Zola. 

Emile (citeşte Emil) Zola, născut în -anul 1840 la ' 
Paris şi mort tot acolo în anul 1902, a fost un ve- 
stit scriitor francez, care a scris foarte multe romane 
în genul literaturei naturaliste. 

Cu naturalismul său, Zola a depăşit însă măsura, 
căci în scrierile sale el vede mai ales partea rea şi 
josnică a societăţii omeneşti, cusurile şi păcatele oa- 
menilor, exagerându-le şi pierzându-le intro lumină 
puţin plăcută. _ 

Multe din scrierile lui 


Zola “au 
în limba română. > 


Íost traduse si 


Insemnšášri de cuvinte. 


Cititorul nostru D. A» C-tin dela T.-Măgurele vrea 
să fie lămurit asupra însemnărei următoarelor. cuvinte: 
comod, factor, harem, ctitor, efect şi radiografie. 

Comod, cuvânt de origină latină, înseamnă ceva 
care este de o îritrebuinţare uşoară şi plăcută. ` 

Cuvântul factor are diferite înseninări: a) slujba- 
şul care aduce scrisorile şi telegramele; b) In Aritme- 
tică, fiecare din numerele cari se înmulţesc între. ele, 
ca să formeze un: produs; c) fiecare, din elementele, 
cari contribuesc la obţinerea unui rezultat. 

Harem, cuvânt de origină arabă, înseamnă femeile, 
cari se găsesc în casa unui mahometăn, precum şi 
partea din casă, care este rezervată pentru femei. 

Ctitor, cuvânt grecesc, înseamnă întemeietor de bi- 
serici sau de alte lăcaşuri sfinte. 

Efect, la singular, înseamnă produsul unei cauze 
sau impresia cauzată de un fapt. La plural“ rente, 
hartii de ale Statului si mobile, vestminte. 

` Rudiogratie este fotografierea cu ajutorul razelor X., 
a unei părţi din corpul nostru, unde avem vreo .du- 
rere. Cu ajutorul radiogratiei se poate şti cam ce este 


“la partea, care ne pricinueşte durerea. 


Un răspuns lesne de dat. 


Drăguţul nostru cititor Gh, Cr. dela Buzău ne in- 
treabă dece atunci când în casă domneşte o linişte de- 
săvârşită, diferite obiecte (garderobă, masă, uşe) în- 
cep să pocnească, fără să le atingă cineva. 

Răspundem că din pricina că lemnul din care sunt | 
făcute obiectele acelea este uscat sau din pricina 
încheieturilor cari se mai lasă, obiectele citate poc- 
nesc şi atunci când nu e linişte în casă. Insă, n'auzim 
tocmai din cauza sgomotului de afară sau din lăunţru. 


1 MAI 1927 — Nr. 163 


MIELUL SBURDALNI 


ABONAMENTE: 1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 ,, 


` 


Reproducerea b : «ţilor este strict interzisă 
î AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAĂ 


TA 


š Z |+! W 23 
Un mieluşel sburdalnic, 

Cum sunt şi mulţi copii, 

Şi drăgălaş ca dânşii, 

Tot sburdă prin câmpii 

In iarba din livede 

Mereu se tăvălea, 

De-i groapă sau de-i piatră, 

Hop! iute le sărea. 


„Copile-i zice măsa, 

Mai stai, te potoleşte, 

Că cine nu-i cuminte, 

Să ştii că o pățeşte!“ 
Dar mielul cel sburdalnic 
Urechea nici nu pleacă, 
Un şanţ văzu'nainte-i 
Sărind doar vrea să-l treacă 


Ci lat ş'adânc e şanțul 
Si cade într'insul mielul, 
Rupându-şi picioruşul — 
Și plânge mititelul. 


Cum şchioapătă, priviţi-l 
Si pildă să luați, 
Vă ese rău, când mama 
Ce spune n'ascultați. 
Moșuleţ 


„REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR 9— 11, — TELEFON 6/6: 
UN NUMĂR 5 LEI 

IN STRAINATATE DUBLU 


Director: N. BATZARIA 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


TOBOȘARUL 


L-a sărutat pe frunte 
Si l-a pus să 'nvete 
Din tobă să cânte, 


Să bată din bețe. —= 

S 
O clipă-i şi dânsul BIE L 
Un mic toboșar. NIV 
Dar deodată plânsul 
Il cuprinde iar. 


Şi când fu aruncată 

El zise doar atât : 

— Nu-mi place toba, tată 
Că prea cântă urât !... 


loen Spic 
——— = —V —-h 


——— aet 


CE FAC COPII SILITORI 


Nuta mea când se culcă, . 
Lângă pat frumos îşi spune: 
Cu glas tare-o rugăciune, 
Face cruce şi se culcă. 


A băsat.de seamă: Tatăl, 
Când se roagă — îi dă ce cere, 
Ca să 'nvețe—ii dă putere: 
Viața, totu-i dela Tatăl. 


Astfel fac copii-aceia 
Care-s veşnic silitori 
Si cuminţi. De-atâtea ori 


Nata face ca aceia. : 
Costin Făget 
——— DORZ — p 


YYYYYYYYYYYYYYYY 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 4 


O POVESTE CU. 
FLORI ŞI PĂSĂRI 


Prelucrare de Vasile Stănoiu 


álin se uită pe fereastră şi-i strigă surioarei 
sale: „lleano, zăpada sa topit toată. Haidem 
până la pădure, ca să vedem ce mai e pe 
acolo!” 

— „Să mergem!” răspunse Ileana. 

Copiii se luară de mână şi porniră la pădurea, 
care li era aşa de bine cunoscută. Şi cum să nu le 
fie bine cunoscută, când ei erau copiii unui pădurar, 
care aproape opt luni pe an îşi avea locuinţa în mij- 
locul pădurei şi nu se muta în satul din apropriere 
decât în lunile de iarnă? 

In pădure nu dăduse încă nici o frunză şi nici 
un fir de verdeață. Ba nici zăpada nu se topise încă 
bine. De odată, însă, din mijlocul unei pânze de 
zăpadă răsări o îloare, albă ca şi dânsa. 

Era un ghiocel, care îndată ce deschise ochii în- 
trebă: „Sunt oare floarea, care a răsărit cea din- 
tâi? Şi nu cumva m'am grăbit să es?” 

Şi îi răspunse un glas zicându-i: 

„Da, eşti cea dintâi floare ce ai răsărit, dar nu eşti 
singura care vesteşti primăvara. lată că ne-am în- 
tors şi noi din lumea noastră călătoare”. 

Ghiocelul îşi înălţă căpşorul şi văzu pe un arbore 
doi grauri, cari îşi făceau cuibul. 

„Bine aţi venit, prieteni”, le strigă el bucuros. 

Nu trecu mult şi Călin cu Ileana văzură că din 
pământul negru răsărea o mică floare de un al- 
bastru închis. Era vioreaua, care râzând de bucurie 
că a înviat din nou, dete „bunăziua” ghiocelului şi-l 
întrebă: „Vecine ghiocei, ce ai visat tu în timpul 
iernei P” 


DIMINEAŢA CODI LOA 400000000000000000000000606ii300000ttotetoce PAG. 5 


— „Am avut visuri frumoase, ii răspunse ghio- 
celul. Te-am visat pe tine şi soarele cu lumina lui 
şi pădurea cu arborii întrunziţi şi livedea cu florile 
şi verdeaţa ei.” 

Dar iată că se ivi un fluture pestriţ, care sburând 
încoace şi încolo, zise: „Văd că am eşit de vreme 
din învelişul meu, dar nu mai puteam să stau în- 
trinsul. Mă duc să vestesc brânduşei şi celorlalte 
flori că a sosit primăvara”. 

Şi fluturele sbură mai departe. 

Abia se depărtă fluturele şi în pădure răsunară 
glasuri şi ciripituri şi cântece de păsări. Erau cin- 
tezoii şi piţigoii şi siredeluşii şi multe alte păsări, 
cari se întorceau la vechile lor cuiburi. 

„Să ne grăbim să ne facem cuibul!” strigă har- 
nicul cintezoiu. Am văzut că mesteacănul şi sal- 
cia au început să înverzească şi au să creadă despre 
noi că suntem nişte leneşi şi trântori”. 

— „Creadă ce poftesc!” zise stredeluşul, care nu 
prea avea poită de lucru în ziua aceea. 

„Vine, vine primăvara! strigă veselul scatiu. In 
livedea dela marginea pădurei au răsărit galbenele 
brânduși şi mulţime de alte flori. Numai arborii 
mau încă frunză. Să cântăm, ca să-i trezim din 
somn şi să înverzească şi dânşii”. 

Şi toate păsările cântară în cor aşa de frumos 
şi aşa de puternic, în cât alunul şi porumbarul des- 
chiseră speriaţi ochii şi începură să dea frunze verzi. 

„Cuac! cuac! am venit şi eu!” orăcăi o broască, 
privind cu ochi lacomi la muştele ce sburau la lu- 
mina soarelui. 

Se mai treziră şi cărăbuşul şi măriuţa, cari îşi 
petrecuseră iarna ascunşi sub un muşchiu moale şi, 
fiindu-le sete, băură din roua dimineţii. 

„Am băut cam multă şi mi-s'a urcat roua la cap”, 
zise cărăbuşul căruia îi venea ameţeală. 

— „Aşa ai fost tu din totdeauna: lacom şi nesătul”, 
îl certă măriuţa. 

„Zum-zum-zum!” se auzi zumzetul unei albine, 
care zicea în graiul ei: „Odată cu florile, am venit şi 
eu să culeg mierea cea dulce.” 

De atâta larmă se trezi şi frasinul şi mesteacă- 
cănul şi de bucurie că văzură din nou soarele şi vre- 
mea frumoasă, se îmbrăcară numai decât în frun- 
zele lor verzi. 

„Gu-gu-gu! cât e de frumos în pădure!” grăi gun- 
gurind, un porumbel sălbatec. 

Dar privighetoarea se uita cam mâhnită, văzând 
că nu înverziseră toţi arborii pădurei. „li trezesc 
eu!” îşi zise ea. Şi începu să cânte cântecul ei cel 
mai frumos, cântec în care proslăvea măreţia pri- 
măverei şi frumuseţea vieţii. 

La auzul acestui cântec arborii bătrâni, ca şi co- 
păceii tineri isi goniră somnul şi se grăbiră să-şi 
îmbrace podoaba lor verde. Numai stejarul dormea 
dus și m'auzea nimic. 

„Salutare, prieteni!” auziră Călin şi Ileana. Era un 


grangure, cu care se cunoşteau din anul trecut şi care 
se întorcea tocmai acum din ţările calde ale Atricel. 

„Cucu-cucu! Bine v'am găsit!” le strigă şi cucul. 

„Bine v'am găsit! zise la rândul ei şi mierla. 

„Bine v'am găsit! Bine v'am găsit!” cântară în 
cor toate păsările, cari îi iubeau pe cei doi copii, fiind- 
că nici odată nu le făcuseră vreun rău. 

„Bine ați venit! Bine ați venit!” răspundeau bu- 
curoşi Călin şi Ileana. 

După ce tăcură celelalte păsări, grangurele începu 
să spue ceva în graiul său. Călin îl înțelese şi îi 
zise surioarei sale: „lleano, grangurele ne spune să 
ne grăbim să ne întoarcem acasă, fiindcă se apro- 
pie furtuna”. 

Şi în adevăr, de undeva din depărtările cereşti se 
auzi un bubuit înăbuşit. La auzul lui o şopârlă care 
şedea la rădăcina stejarului închise speriată ochii, 
muştele îşi incetará jocul şi păsările amuţiră. Nici 
o frunză nu se mai mişca pe arbori şi în pădure 
se lăsă o tăcere desăvârşită. 

Răsună al doilea şi al treilea bubuit, pe când Că- 
lin şi Ileana se întorceau grăbiţi acasă. 

Deodată se porni un vânt, care aduse deasupra 
pădurei şi livedei nouri negri şi deşi. Işi ascunse şi 
soarele faţa şi îşi retrase razele. Incă un bubuit şi 
se lăsă pe pământ, peste. arbori şi peste flori o 
ploaie bogată şi binetăcătoare. 

Trei ore în şir tinu ploaia. După aceasta se ivi 
pe cer măreţul curcubeu, vestitor de vreme frumoa- 
să. Şi soarele veni să dea pământului o nouă căl- 
dură şi să-l scalde în lumină. ; 

După o săptămână Călin şi Heana se duserá din 
nou în pădure. Totul era acum mult mai frumos, 
mai verde şi mai măreț decât rândul trecut. Se tre- 


zise din somnu-i greu şi stejarul, împodobindu-se 


cu frunzele sale de un verde închis. 
Primăvara luase stăpânire in neîntrecuta sa fru- 


museţe. 
Vasile Stănolu 


———v k= 
Ce se face singură în casă? 
(e1m4gdg39) 
£ 3 * 
La trup sunt usor 
Fàrá aripi sbor. 
(mao3) 


Culese de,lonescu |. Eiena-Loco 
manannunannasausnanununannsnanunaunaaunananususnanunuunanunnanunua 


Citiţi 
„„Haplea— Păţănii şi năzdrăvănii”' 
Ediţia a lla Preţul, Lei 50 


<=uwuan aun. sss ana... anna nnansoanesae 


Çiti'i, citiți, citiţi! 


COMOARA CU POVESTI 


Preţul Lei 80 E MINUNATA! 


PAG. 6 


ROMAN PENTRU TINERET 
ADAPTARE pe N.BATZARIA 


7) Marioara este osândită 


(Sp oată lumea din partea locului aştepta cu ne- 
răbdare să vadă cum se va isprăvi cu ju- 

9 decata împotriva Marioarei. Toți oamenii de 

bine tremurau pentru viata ei, cáci in vre- 

mea de atunci hotia era pedepsitá cu cea mai 
mare asprime. Mulţi fuseseră osândiţi la moarte, pen- 
trucă furaseră o sumă de bani ce nu ajungea nici 
la o douazecea parte din preţul inelului. 

Boerul Veveriţă dorea din tot sufletul ca Marioara 
să fie găsită nevinovată. A citit el însuşi toate hâr- 
tiile şi actele procesului, ceasuri întregi a stat de 
vorbă cu judecătorul, dar ma putut să se convingă 
de nevinovăția Marioarei, de oarece îi se părea cu 
neputinţă ca altcineva, afară de dânsa, să fi putut 
fura inelul. Soţia sa, jupâneasa Ruxandra, şi fiică-sa 
Ancuţa îi se rugau cu lăcrămi în ochi ca Marioara 
să nu fie condamnată la moarte. lar în închisoare, 
Moş Ion se ruga lui Dumnezeu şi ziua şi noaptea, 
ca să scoală la iveală nevinovăția Marioarei. 

Cât despre Marioara, de câte ori îl auzea pe paz- 
„nic cu legătura de chei, credea că vine să-i vestească 
sentinţa de moarte. 

Intre. acestea, călăul curăța de ierburi locul de 
osândă. 

La rândul ei, Zoica văzu pe călău într'una din 
plimbările ei şi deodată inima îi fu străpunsă ca 
de o împunsătură de cuţit. Se turbură toată, seara 
la masă era palidă la faţă şi puteai vedea că nu-i 
merge de loc bine. Dormi o noapte foarte neliniştită, 
văzând meren în vis capul tăiat şi însângerat al 
Marioarei. Conşiiinţa ei cea rea nu-i lăsa un mo- 
ment de linişte. Totuşi, această fată rea şi de nimic, 
s2 gândea numai la dânsa, aşa că nu avu nobilul 
curaj să riărtiuisească adevărul şi să îndrepte răul 
ce-l făcuse. 

In siârşit, judecătorul dete sentinţa: Marioara me- 
rita moartea pentru marea hoţie săvârşită şi pen- 
tru că a negat cu încăpățânare faptul. Insă, având 
in vedere vâista ei tânără şi buna reputație de care 
se bucurase până atunci, pedeapsa cu moartea era 
schimbată ia închisoare pe toată viaţa. De asemeni, 
tatăl ei, Moş Ion, care, fie cu fapta, fie din pricina 
relei creşteri ce i-a dat, se făcuse complice la vina 
ei, era isgonit pentru totdeauna de pe pământurile 
boerului Veveriţă, iar tot avutul lor să fie vândut, 
ca să despăgubească, fie cât de puţin, marea pier- 
dere ce au pricinuit prin furtul inelului. 

Insă boerul Veveriţă îmblânzi această sentinţă, ho- 
tărînd ca şi Marioara să nu fie închisă, ci să fie is- 


gonită cu tatăl ei. Porunci chiar ca a doua zi în zori 
hotărîrea să fie înfăptuită. 

Când Moş lon şi Marioara treceau, conduşi de oa- 
menii judecății pe la poarta conacului boeresc, eşi şi 
Zoica să-i vadă. Această fată fără suflet şi Dum- 
nezeu devenise din nou veselă. Se ingrozea şi ea la 
gândul ca Marioara să fie osândită la moarte; era însă 
foarte mulţumită, aflând că Marioara va îi isgonită din 
locurile acelea. Era mereu stăpânită de teama că 
înt”'una din zile Marioara i-ar putea lua locul. Acum 
se scăpase de teama aceasta. Şi aşa vechea ei ură, 
răutatea inimei sale, biruiră din nou. 

Intr'una din zile, duduia Ancuţa, văzând coşuleţul 
de flori ce-i adusese Marioara, îi zise Zoichii: „la 
de aici coşuleţul acesta, fiindcă deşteaptă în mine a- 
mintiri foarte triste şi nu pot să mă uit la dânsul, 
fără un sentiment de durere!” 

Zoica îl luase atunci în odaia sa, iar în momentul 
când Marioara, fiind isgonită, trecea pe la poarta 
conacului, Zoica eşise cu coşulețul în mână. şi, în- 
tinzându-l Marioarei, îi zise: ,la-ti înapoi darul, căci 
stăpâna mea nu primeşte nimic din partea ta. Slava 
ta a trecut, ca şi florile pentru cari ştiai cum să 
te învârteşti, ca să fii cât mai bine plătită. Din 
parte-mi simt o plăcere, ca să-ţi înapoez coşuleţul.” 

H aruncă la picioarele Marioarei şi se întoarse la 
conac, râzând batjocoritor, trântind poarta cu sgomot. 

Marioara ridică de jos coşuleţul şi îşi văzu înainte 
de drum, vărsând lacrimi de durere. Tatăl său n'avea 
măcar un băț, ca să se sprijinească, iar ea nimic 
altceva decât coşuleţul acela. De o sută de ori, poate, 
îşi întorcea privirile, ca să vadă încă odată casa 
părintească, până ce, în sfârşit, şi casa şi conac 
şi clopotniţa bisericii pieriră îndărătul unei coline 
împădurite. 

Paznicii lăsară pe Moş lon şi pe Marioara la gra- 
nila pământurilor boereşti, graniță care se găsea în 
mijlocul unei păduri. Moş lon, obosit de mâhnire şi 
durere, se aşeză pe o piatră acoperită cu muşchiu 
şi umbrită de un stejar bătrân. 

„Vino, copila mea, zise el, cuprinzând pe Ma- 
rioara în braţele sale, vino să mulţumim întâiu lui 
Dumnezeu că ne-a scos din închisoarea cea întune- 
coasă şi ne-a dus sub cerul liber şi la aer curat. Să-i 
mai mulţumim că ne-a scăpat viaţa şi mi te-a dă- 
ruit din nou pe tine, iubitul meu copil. 

Şi îndreptară amândoi lui Dumnezeu o rugăciune 
de mulţumire şi de, recunoştinţă. Rugăciunea aceasta 
le făcu mult bine, aducându-le din nou în suflete 
speranță şi mângâiere. 

(Va urma) 


DIMINEAȚA “COPIILOR 


Scriu această scrisorică, Ce-am aflat eu, măi Dorel, `” Ca prieteni să trăim, 

Scump prieten Dorelică, C'ai tovarăş un căţel Trebue dar arătat, 

Lângă un morman de oase, Un prieten var îi dat — C'asta nu-i adevărat, 

Cari de care mai gustoase. Nu ştiu de-i adevărat — De-altiel lucru-i dovedit 

De când Paştele a 'nceput, Un căţel neam de cioban, Incă nu s'a pomenit, 

Altă grijă nam avut Că Var fi chemând Osman, Câini pe câine să omoare. 
Decât griia de mâncare. Si c'ar fi el ca şi noi, Dar cu dânşii cum e oare? 
Zi şi noapte-am tot mâncat, Câine chipeş şi de soi. Tot se bat şi tot se ceartă, 
Si ce mult m'am îndopat, De-i aşa, te rog fierbinte, Un pe altul nu se iartă, 
Tot privesc acum la oase Să-i duci grije ca părinte, Tot trăesc în duşmănie, 

Şi deşi sunt bune, grase, Să nu-l musti şi să nu-l cerți, Deseori chiar se sfâşie, 

Nu mai vreau şi nu mai pot, De greşeşte, tu să-l ierti, Case 'ntregi si muite sale 
Că sătul ş'umilat sunt tot. Spune-i şi lui Cuculic, Sunt de dânşii dărâmate, 
Bine e de sărbători! Care nu mai este mic, Pe când noi, de ne muşcărm, 
Mă gândesc chiar uneori Să se poarte mai frumos, Foarte iute ne 'mpăcărmn. 
Că ar îi, zău, mult mai bine, Să nu-l muşte pentrwun os, Dar să las astfel de gânduri 
Paştele un an de-ar ţine, Ci şi el să-l îngrijească Şi să 'ncheiu aceste rânduri, 
Tot în chef s'o ducem strună, Si frățeşte să-l iubească. C'o îrățească sărutare 

Cu mâncare, voe bună, _ De noi oamenii tot zic, Şi c'o sinceră urare. 

ici o grije, nici necaz, Că ne batem pe nimic, Din limba câinească 
Să mă crezi că are haz. Un cu altul noi nu ştim, , de Mos Nae 


MODELE DE COPIAT Si COLORAT 


Cărucior cu urs si cu păpuşe 


In modelul de față avem, pre- 
cum se vede, mai multe figuri. De 
o parte a căruciorului din mijloc 
e o păpuşe, iar de partea cealaltă 
un puiu de urs. Ceva mai sus sunt 
patru maimuţoi, iar la stânga lor 
două căni şi o ceaşcă. 

Cu toate acestea, modelul nu e 
aşa de greu, ca să-i sperie pe iu- 
biți noştri cititori. 

Figurile sunt simple, deci lesne 
de desenat şi nici coloratul lor nu 
cere cine ştie ce iscusință. Doar 
păpuşa ar putea fi colorată in cå- 
teva culori diferite. O coloare pen- 
tru rochiţă, alta pentru şorţişor, 
alta pentru pălăriuță, o a patra 
dă ' pentru ciorăpiori. Dar suntem si- 
v< Omware. ae i guri că cititorii noştri ver reuşi. 


PAG. 8. eesesooooi i ++? DIMINEAȚA COPIILOR 


p... 


Cal 


1) Uite-mi tremură, zău, mâna, 2) Hai să spun întâi cum Haplea 
Cum să 'ncep, nici eu nu pot, i toţi oaspeții ete < 
Cum pe rând să spun povestea, um din tren se ă 
Stau pe gânduri şi socot. Şi'n ce fel au fost primiţi. 


p; i 


să 43%, fiuk 


+ 
fi 


j 

3) Pe peronul şărei suntem 4) lată strigă un cu spote Ki 
Eu şi mii de cititori, „Vine trenul din n: pleşti ! , 
imbrăcaţi de sărbătoare La o parte, căci soseşte š 


Şi ţinând în mână flori. Domnu Haplea'n Bucureşti I“ 


DIMINEAŢA COPIILOR cc. PAG. 9 


tara S 


5) Noi suntem miscati şi veseli. 


e star şi cântăm „Coaiiă Froso, să trăeşti ! 
Cântăm cântecul lui Haplea, Hăplişor, Hăplino, vivat! 
„Bun venit“ aşa-i urăm. Ura, oaspeţi din Hăpleşti I 


7) Alţii dau buchete Frosei, 8) Altul pupă p'Urechilă 


Dar priviţi, vă rog cum este: Şi-i dă iarbă verde, bună, 
Roohia-i lungă, p lăria, lar Tănţica pe Hăplina, 


Par'că-i zână din poveste. Care plânge, mi-o'mbună. 


LI 
par) 


panam gy 
, = 


9) Hăplişor e luat pe braţe 10) Cât de Haplea, ce-aş mai spune, 
` De prieteni, ca şi el, Este vesel, grăsuliu 

Dar pe coadă unul calcă Š pe toți ne'mbrățişează... 

Pe drăguţul de Dorel. ar miroase a rachiu. 


X 


PAG. 10 9090990000000000090000000000000cecoeeoeeeeoeee D] MINE ATA ' COPIILOR 
REZULTATUL CONCURSULUI LITERAR 


La concursul literar, anunţat în No. 161 al re- Renée Lily Baron (Galaţi); 


vistei noastre unii dintre colaboratori au luat parte cu Constantin Bugeanu (Timişoara); 
lucrări în versuri, iar alţii cu lucrări în proză. Teodor M. Tudorachi (Galaţi); 
Dintre bucăţile trimise am ales bucata în versuri Dolores Stănescu' (Câmpina); 
trimisă de elevul Neculai Gh. Mihăescu dela R.-Sărat Georgeta Bulodum (Cernăuţi); 
căruia îi dăm premiul I-iu. Petre Cebotorenco (Lipcani); 
Bucata aceasta se publică în No. viitor. Timică şi Ninu Costinescu (laşi); 


Premiul al doilea a fost câştigat de d-ra Mira Han Maria Cristescu (Giurgiu); 
"dela Galaţi, iar al treilea de d-ra Ana Gomboş dela Ţapelea I. Anghel (Pleniţa); 
Dumbrăveni (jud. Târnava-Mică). Ambele aceste lu- Palade Cicerone (Galaţi); 


crări, cari sunt în proză, vor fi publicate treptat. Ahile E. Gheorghiade (Brăila); 

Felicitând pe premianţi, ţinem să mai lămurim că Ana Mişurnov-(Galaţi); . 
la cercetarea bucăților am ținut seamă şi de vârsta Coifman Mişu (Iaşi); 
participanților, de modul îngrijit şi curat cum au Svariman Beniamin (Galaţi); 
scris, precum şi de forma în care au scris. Unii dintre Ersilia Bergheanu (Sighețul- - Marmaţiei); 
colaboratori au făcut numai descrieri, cu multe în- Aurel Moldovan (Bistriţa); 
florituri de stil, ceeace nu făcea ca bucăţile lor să fie Săndulescu A. Constantin şi Jenny Pârvulescu (A- 
mai frumoase., lexandria); 

Nam ţinut seamă de bucăţile făcute în aso- Finia N. Goldfarb (Galaţi); 
ciaţie. De asemenea am observat că unii elevi de Ivan Alexandru (Braşov); 
clasele primare mau făcut decât să copieze — se Catriniei Neculai (laşi); 
cunoştea după greşelile făcute la ortografie — bucăţi C-tin Ioniță Irimiea (Băicoi); 
ce le au fost dictate de persoane mai mari. Nici Manolescu I. Eugen (Focşani); 
de bucăţile acestea nu s'a ţinut seamă. Chiril Economu (Constanţa); 

Vestind că în curând vom anunţa un nou concurs Marioara Marinescu (T.-Măgurele); 
literar, în condițiuni cam schimbate, dăm mai jos Octavian . Nistor (Timişoara-Cetate); 
numele celor cari au participat la concursul literar Nelli Horn (Vatra-Dornei); 
de mai sus. Șuta Mihai (Satu-Mare); 


° Comes Victor (Tg.-Mureş); 
La concursul literar din numărul 161 al revistei Crăciun C. Petru (Liteni); . 


noastre au luat parte următorii: Cristescu Gheorghe (Făgăraş); 
| Nedelcovici C. Gheorghe (Buzău); 
DIN CAPITALA = Negru V. Niculae (Galaţi); să 
Bădescu Aurel, Bety Wald, Mihăilescu Elefterie, Mihai Bighescu (Baia-Mare); . 
Bertine Juster, Yvonne Spachner, Micheline Delage, Viorel I. I. Gheorghiu (Brăila); 
Em. lon S. Ionescu, Grigorescu D. Dumitru, A. Pim- Cohn Strul (Dorohoiu); 


per, Angela Ipcar, Felmeri Albert, Stefan C. Antal, Aristot S. Vultepsis” (Brăila); 
Fanny Pecinick, Avram Boxer, Săndulescu D. Te- Pălău I. Aureliu (Constanţa); 


mistocle, Juji Perlman, Lulu Tomicescu, Dumitriu P. Nicolau Gh. Neculai (Galaţi); 

Cristea, Mauriciu Herşcovici, Gigi Răpianu, Mălăescu Elena Tomescu (Călăraşi); 

Gh. lon, Nicu Vidraşcu, Săndulescu A. Constantin, Emanuela Cantacuzino (laşi); 

Eugen Lucian Moroşanu, lon Ceslauschi, Sonia Ca- Kitzler „M. Naum (Bârlad); 

merman. Bobocea R. Spirea (T.-Măgurele); 

Dora Gâtlan (Bârlad); 

DIN PROVINCIE Virginia Frumuşeanu (Roman); 
Ionel St. Boboc (Buzău); Dan Pavelescu (Bârlad); 
Florica Dumitrescu (Poiana-Câmpina); Moscovici Iacov (Soroca); 
Virgil Grigoriu (Giurgiu); ” Golda I. Avram (Ploesti); 

M. Vicovschi (Soroca); Eugen Jebeleanu (Braşov); 
Comes Titus (Tg.-Mureş); Mihăilescu Gheorghe (Bitesti); 
Nicu Cornea (Constanţa); i Nicu Beldie (Tecuci); 

“Aurora şi Dorina Cernătescu (Buzău); A. Baiculescu (R.-Sărat); 
Pătărlăgeanu P. Valeriu (Buzău); melci E Ruxandra S. Palade (Ga'aţi). 
Mioara Dr. A. Caramatescu (T.-Severin); şi cei trei. premiaţi. 


Emanuil Palievici (Cernăuţi); —— MiM 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. ii 


m epurele cel nesocotit 


Ştiu, Puiule, că tu ai văzut iepuri de 
„casă. Ba o dată chiar ai plâns că mămica 


dacă eşti cuminte, îți aduc eu de ziua ta. 

Si nu-i aşa, Puiule, că iepurii sunt 
foarte drăguţi? Mai ales când mănâncă, 
ştii cum mişcă ei botişorul: şi în sus şi 
în jos, şi în sus şi în jos. lar când aud 
ceva, cum întind şi ciulesc urechile! Si 
ce ochi frumoşi au şi ce păr moale şi 
curat! ° 

Dar afară de iepurii de casă, mai sunt şi iepuri 
sălbatici, adică iepurii de pădure, căci sălbatici nu 
sunt nici ei, sărmanii. De îricoşi, însă, nu se spune 
cât sunt de fricoşi. Apoi parcă ţi-am spus şi altă 
dată că iepurii sunt animalele cele mai fricoase de 
pe pământ. Să audă numai că mişcă o frunză, şi 
se sperie, tremură şi o rup la fugă. 

Tu, Puiule „nu eşti fricos, nu-i aşa? 

Dar să-ţi spun o poveste. 

Un iepure de pădure trecea pe lângă un lac, la 
marginea căruia şedeau mai multe broaşte. Broaştele, 


ta nu ţi-a cumpărat şi ţie unul. Ei, lasă, că 


cum l-au auzit, s'au speriat ca nişte proaste şi au 
sărit în apă. 


Atunci iepurele îşi zise: „Uite ce curajos sunt eu! 
De azi, încolo nu mi-e frică de nimeni!” 

Ceva mai departe auzi mormăitul unui urs. In 
loc să fugă şi să se ascundă, nesocotitul iepure se ri- 
dică în două picioare şi-i zise lui Moş Martin (căci 
aşa îl cheamă pe urs): „Hai să ne batem!” 

Dar Moş Martin îl izbi odată cu laba şi-l trânti la 
pământ. După aceea îl şi dete pe gât dintr'o singură 
îmbucătură. 

Vezi, Puiule, e bine să fii curagios, dar e foarte 
rău să fii nesocotit. : 


sununwuannunnausnasasraunmunanannussusnnunananaunaannsaznunasnanununanananannat mnúunúuanncasussunúnanaaunananaunausuanauasuna, 


RÂSUL COPILULUI 


mamă îşi adormea copilul. 
„Nani, copilul meu drag, nani! Fie-ţi Dom- 

I nul de strajă, iubitul mamii. Visuri uşoare 

cu flori şi cu zâmbet can basme legă- 
nă-ți somnul ferindu-l de rele fantazme. 

..Şi pleoapa uşoară a somnului acoperi lumina 
ochişorilor albaştri împlinind dorința mamei..... 

In jurul pàtutului se adunară zâne şi pitici. 

O zână zise: 

„Vreau să facem ca să râdă copilul!” Un pitic 
se supuse. Cu un picior în aer şi cu mâinile în şol- 
duri începu să joace „sârba piticilor”. Ceilalţi îl ur- 
-mau în tact. Copilul zâmbea. Zâna nu. era mulţu- 
mită. 

„Vreau să facem ca să râdă copilul!” Un pitic 
se supuse. Făcu o tumbă şi încă una. Ceilalţi făcură 
la fel. Copilul zâmbea. Fusese mai deunăzi la circ 
şi văzuse aşa ceva. O! nu, lui îi trebuia ceva nou, 
nou de tot. 

Se încinse o horă. Jucau şi zânele şi îşi fâltâiau 
vălurile spumoase ca nişte aripi. Jucau piticii şi îşi 
tremurau bărbuţele ca nişte fîuioare legănate. Ploua 
de sus, o ploaie deasă de flori. Copilul zâmbea. Vă- 


zuse astea cândva şi zâna isi trudea mintea plină 
de înțelepciune şi repeta hotărită: 

„Vreau să facem copilul să râdă. Un unchiaş, pu- 
țintel la trup, eşi din rândul piticilor şi începu să-i 
numere, 

Un, doi, trei, patru.... 

Se încurca la numărat. Erau mulți piticii şi neastâm- 
părați. Nu-şi păstrau locul. Unul din ei sărea me- 
reu. Era Sărilă-Vodă. Un altul se strâmba şi se 
uita chiorâş, era Chiorilă-Vodă şi un al treilea care 
scotea limba de un cot, era cel mai deştept dintre 
toţi şi se numea Prostilă-Vodă. 

Din numărătoare, eşi bătae. Țipau zânele şi se 
sperie copilul, dar răsări deodată şi nu se ştia de 
unde, un Vasilache şi Vasilache le vorbi, cu glas de 
fanfară. 

„Eu voiu face copilul să râdă.” Şi incepu să joace 
bătuta cu chiote şi sărituri, făcându-se apoi - rând 
pe rând şi cal şi maimuţă şi câine şi pisică. Piticii 
jucau şi ei şi zânele se legănau în tact. Florile sbu- 
rau de pretutindeni şi copilul zâmbea, dar nu ştiu 
cum zări în lumea acea pe ,Wama”, mai bună şi 
mai frumoasă ca toate zânele... şi copilul râse fe- 
ricit. 

Annie Câmpeanu 
— —— DOC k= 


—— 


PAG. 12 


FANTANA HOTILOR 


” -d o 


eparte, prin văile râpoase ale Bucegilor, după 

ce călătorul, obosit şi însetat de drum lung 

pe piatră seacă, simte că se sfârşeşte de 

= sete, ca prin minune dă într'o vale verde 

presărată cu flori, prin mijlocul căreea îşi 

croeşte drum, murmurând înceţişor, un pârâu limpede 

ca cristalul, cu apă rece şi sănătoasă şi care işi 

are isvorul la câţiva pași mai sus în marginea unor 

gropi mari şi adânci scobite la rădăcina stâncilor 

măreţe. Cu bucuria'n suflet şi zâmbetul pe buze se 

toleşte setea arzătoare cu apa binefăcătoare a iz- 

vorului. Locul de unde isvorăşte pârâul e lucrat acum 

în chipul unei fâtâni de piatră şi-i zice „Fântâna 
Hoţilor.” 

„la spune-mi, baciule, întrebai odată pe baciul unei 
stâni din apropiere, de ce i sa dat numele de 
„Fântâna Hoţilor” acestui isvor binefăcător?” 
opreşte călătorul şi odihnindu-şi trupul istovit îşi po- 

— Nu e lungă povestea, nepoate, răspunse baciul 
şi dacă nu grăbeşti la drum, până-mi sfârşesc luleaua 
de fumat, e gata şi povestea.” Mă așezai alături de 
cioban. 

Indesând un tăciune aprins în lulea, baciul pufăi 
de câteva ori şi începu: 

„Vreme multă o fi de-atunci, câtă, numai D-zeu 
ştie, că moşnegii cari or finsemnat-o pe răboj au 
murit de mult şi răboajele lor sau pierdut. Acum 
zicem şi noi: a fost odată, că aşa e obiceiul şi zic: 
a fost odată prin aceste locuri o ceată mare de hoţi 
cari băgaseră spaima în lume prin jafurile şi tâlhă- 
riile lor. Ce potere, ce lume înarmată pânăn dinți 
sa pornit după ei să-i prindă însă n'a fost chip, 
codrul era casa lor şi se pierdeau pe poteci şi prin 
văgăuni de nu le mai dădeau de urmă. Se luase 
lumea de gânduri, ba, oamenii de prin satele mai 
apropiate, unul câte unul îşi făceau calabalâcul şi se 


DIMINEAȚA COPIILOP 


trăgeau cu avutul mai la şes să scape de urgia tâl- 
harilor cari nu cruţau pe nimeni şi nimic, nici chiar 
sfintele odoare ale bisericilor nu scăpau de jaful ho- 
ților. Drumul cel greu prin munte, singurul pe care 
puteau oameni să meargă dela un sat la altul nu 
mai era chip să-l baţi. lată însă că dela o vreme nu 
se mai auzi nimic de isprăvile hoţilor. Trecu aşa o 
lună, două, cinci. Oamenii nu se dumireau ce poate fi. 

„Prinzând niţel curaj, o ceată de flăcăi pornită 
înarmaţi la drum să afle veşti de prin satele vecine. 
Colindând văgăunile munţilor, ajunseră pe locul a- 
cesta şi aci ce să vezi? De unde până atunci poiana 
era stearpă, acum curgea prin mijlocul ei pârâul ţâş- 
nind voios de sub gropile astea mari. Apropiindu-se 
de gropi ceata flăcăilor şi privind în fundul lor, 
se dădură înapoi îngroziţi. Toată ceata hoţilor zăcea 
moartă în fundul gropilor pline cu apă. Numai unul 
singur mai dădea semne de viaţă. Repede il scoa- 
seră afară şi cu sufletul la gură povesti cum furaseră 
odoarele unei biserici şi veniseră să le îngroape acolo. 
Deodată, când groapa era destul de mare, pământul 
se clătină sub picioarele lor şi se scufundă. Apa ţâşni 
din toate părţile şi ei neavând pe unde să iasă din 
groapa adâncă, şi-au găsit acolo sfârşitul bine meritat. 

„Sfârşind de povestit, hoţul îşi dete sufletul şi 
astfel scăpară oamenii de necazuri. Cu banii ce s'au 
găsit asupra hoţilor — şi s'au găsit destui — s'au 
zidit câteva biserici, s'au făcut fântâni pe drumurile 
grele şi s'a îngrijit şi această binefăcătoare fântână 
căreia i sa dat numele de „Fântăna Hoţilor.” 

D. Const. Mereanu 

Gnamennsansaznasnanunnuaunsuunnunnasasssnúuasansúusnsananasananan 

Nici n'a apărut până acum o carte cu toate pagi- 
niile cu ilustraţii în culori şi cu poveşti așa de fru- 
moase cum e COMOARA CU POVEȘTI de ALI-BABA. 


Preţul unui volum format mare, Lei 80 


DIMINEAŢA 


fost odată o fetiţă foarte drăguță, care 

avea ochi albaştri şi frumoşi, şi un păr bu- 

clat ca al unei păpuşi. Pe fetiţa aceasta o 

chema Linica. Mamă-sa o iubea mult, to- 

tuşi era mâhnită în sufletul ei, căci Linica 
avea un cusur mare: minţea din când în când. Dacă 
din întâmplare îşi rupea rochiţa, spunea că nu ştie 
cum sa rupt, de spărgea vre-un pahar sau vre-o 
farfurie, deasemeni minţea spunând că le-ar fi spart 
pisica. 

Aşa dar, după cum vedeţi, mama Linichii avea 
tot dreptul să fie amărâtă. Intro zi, însă, părinţii 
Linichii primiră vizita unei zâne; căci pe atunci mai 
umblau zânele prin casele oamenilor. 

Linica, văzând-o aşa de frumoasă, intinse braţele 
spre dânsa şi vru să o sărute; atunci zâna se aplecă şi 
o îmbrăţişe zicându-i: „Dacă vei fi cuminte şi-mi 
vei asculta sfaturile, va îi bine de tine.” 

— „Frumoasă zână, răspunse fetița, voiu face 
întocmai cum doreşti.” 

— „Ei bine! zise zâna, îți dăruesc acest şirag 
de mărgele, pune-l la gât şi vom vedea de meriţi să 
te iubesc.” 


COP ILORm009000900000000000400000 0000000 000**+e***eeç PAG. 13 


Linica nu mai putea de bucurie, căci şiragul era 
minunat de frumos. 

„Nu te veseli atât, copila mea, căci aceste mărgele 
sunt fermecate; de câte ori vei spune o minciună, se 
va desprinde din ele câte una pe care nu o vei mai 
putea găsi., ză 

„Când voiu veni să te văd, vom număra mărgelele, 
iar de va lipsi vreuna, nu mă vei mai vedea niciodată, 
căci nu pot suferi minciuna. Află că eu mă numesc 
„Zâna Adevărului.” 

Linica făgădui că nu va pierde nici o mărgică şi 
zâna pieri. 

In primele -zile totul merse bine, fetița nu minţi; 
dar curând îşi uită vorba şi într'o zi... poc! căzu o 
mărgică. 

Ce nenorocire! 

A doua zi... poc! altă mărgică se desprinse, pe 
urmă alta şi aşa se duse aproape tot şirul. 

Linichii îi fu aşa de ruşine, încât scoase şiragul 
de la gât şi-l aruncă în fundul unui sertar. 

Cioc! Cioc! lacă zâna. 

Linica se ascunse după uşe. 

„De ce te fereşti de mine, fetito, zise pins; de 
ce nu vii să mă săruţi?” 

Linica veni plângând. 

„A! nu mai ai mărgelele?” 

Linica îşi ceru iertare, dar zâna ii zise foarte 
aspru: 

„Copila mea, nu ştii câtă supărare faci mamei tale 
şi un copil care îşi supără părinţii, nu poate fi iubit 
de nimeni.” 

Linica promise că se va îndrepta şi zâna o iertă 
de rândul acesta. 

„Rămâi cu bine, îi zise zâna, mă voiu întoarce 
peste un an.” 

Intradevăr, la începutul anului viitor sosi zâna şi 
găsi pe Linica veselă, cu şiragul de mărgele la gât. 
Din fericire, nu lipsea nici o mărgică. 

„Minunată zână, zise ea, de la plecarea ta n'am 
spus decât adevărul şi mama e foarte fericită.” 

Zâna o îmbrăţişă şi îi dărui multe lucruri frumoase 
şi bune. 

Din frauțuzeşte de Dorina E. Kesca 
—— k= 


Cu totii citim 
ŞI ne'nvesallm 


E frumoasă, minunată, 
Este splendid colorată, 

„Comoara cu povești“, Opizeci de lel am dat, 

Cum alta nu găseşti, Dar sunt încântat. 
ll LL LL LL LL LL LL LL LL lalele 

Ce să citim? 

1) Comoara cu povești, de Ali-Baba; 

2) Haplea — ediţia a doua cu portretul lui Moş Nae; 

3) Copilul crescut în peșteră de N. Batzaria; 

4) Evreica de Andersen; 

5) Ca să mai râdem; 

De; vânzare la toate librăriile. 


IT s 


lată jocurile: 
1) Joc magic 


de Florian Floreseu-R.-Vâlcea 


1 
Baa măsură 
I 1-1 Ú dovadà 
suünúuua vânzător de încălțăminte la ţărani 
ETEF) pânză de in subțire 
gun în räsboi 
=u la gràdinar 
súas pom fructifer 
súa armă de apărare în vechime 
LEANA veche numire a unui râu din Dacia 
== la orice om 
LARA la orchestră 
saus la dogar când face cercuri 
mms culoarea părului 
m= " m culoare 
Dela 1 la 2 un mare oraş în orient. 


3) Joc triunghiu 


Bi BI E EI A gport la Dunăre 
Baa EBA principiu sigur 
Z ë ú m dar făcut prin testament 
orup iubitor de bani 
s... fecior 
EE măsură de suprafaţă 
= consoanà 
Vertical la fel. 


LUNA R No. 1 7 
La acest nou concurs oferim următoarele 10 premii: 
PREMIUL |. — Una frumoasă jcălimară în valoare de Lei 200. 


PREMIUL ||. — Un port-notes legat în pânză cu carnete rezervă 
şi creion. 


de Rotică 
PREMIUL lil. — Un abonament pe 6 luni la „Dimineaţa Copiilor“. 
PREMIUL IV. — 15 volume alese din „Biblioteca Dimineața“ 
PREMIUL V. - 10 volume alese din „Biblioteca Dimineaţa“. 
PREMIUL VI. — X. Câta un volum „Evreica“ şi un volum „Ca 
să mal râdem“. 


2) Aritmogrif muzical 
de Armand și Otto Felz-București 


15,:15, 8; 216 = Monedă ` 
7 “$. Po. = Ţară depărtată - 
8, 2, 5,15, 17,20, 2,4, 17,1 = Fabulist celebru 
7, 15, 8, 4,10, 4,20,2,; += Rugăminte 

5; 2, T. ADP = Pasăre 

14, 4, 82 = Simţ uman 

16; 1,9058 i = Răsculat 

13, 15, 1054-83 = Blând 


In locul cifrelor se vor pune litere, iar de câte 
ori cifra se repetă se vor pune aceleaş litere, ob- 
ținându-se 8 (opt) cuvinte cu semnificaţiile mui sus 
numite. 

Inceputul fiecărui cuvânt este o notă muzicală. 


4) Joc silablic în triunghiu 
de Const. Economu-Constanţa 
n râu în America 
uneltă 


plătit în parte 
notă muzicală 


D 
o 


D000 
DOG 


Vertical la fel. 
In locul fiecărui pătrat se va pune câte o silabă. 


Odată cu deslegările cititorii trebue să trimeată şi cuponul de concurs No, 17 din pag. 16 


Rezultatul concursului lunar No. 16 


Au deslegat patru jocuri, urmă- 


torii cititori din 
PROVINCIE : 


BACĂU: Marcel Şt. Calciu. 
BALCIC: Papadopol Georgeta. 


BĂLȚI: Ionel, Traian si Nicu Vi- 
drascu. 

BÂRLAD: Cecilia Săndulescu, 
Florica Vasiliu. 

BOTOŞANI: Spodheim H. Mela- 
nia, Georgeta  Apostoleanu, Tully 
Weissman. 

BRAŞOV: Eugen Jebeleanu, Iosif 
Fisca. 


BRAILA: Dumitrescu A. Nicolae, 


DEZLEGĂTORII JOCURILOR 


Alfredo N. Hirschfeld, Nicolae Băr- 
bătescu. 
BUZAU: 
iu Rosenştein, 
hail. 
CALARAȘI: Petcu. D. 
Dacia S. Musceleanu. 
CAMPINA: Dorel C. Mihăilescu, 
Const. P. Horjea, Dolores Stănescu, 
Mariora Slavu, Tilcea I. Stella, 
Sandu Reiter. 
CAPALNAȘI: Zeno Moldovan. 
CERNAUŢI: Emanuil Palievici, 
Barbu Grigoroviţa, Eugeniu Chin- 
toiu, Lucius Săveanu. 
CHIŞINAU: Rotaru Diomid. 
COMARNIC: Miron Petroni. 


Vladimir Priobnik, Pu- 
Pătărlăgeanu P. Mi- 


Elisabeta. 


CONSTANȚA: Goldştein Moise. 

CRAIOVA:  Muroianu D. C-tin, 
Marcu A. Haimovici, David şi Her- 
man M. Sternberg, Ramiro Delama- 
re, Reli Ulrich, Petrică L Dumi- 
trescu, Costăchescu Alexandru, Ni- 
cu Ciocâlteu, Mihail Ciocâlteu, An- 
gheloft Carol. 

DOROHOI: Horia Camil Ionescu. 

FOCŞANI: Isidor  Altarovici, Is- 
rael Pincas, Hild K. Panţev. 


GALAȚI: Gabriel C. Bossard, Mi- 
ra Han. 

GIURGIU: Aurel C. Zisu. 

HARLAU: Ostfeld Micu. 

IAŞI: Serafina Simon, Sarina 


Mühlberg, Mircea N. Popa, Iosif, Li- 


37 C w 


DIMINEAȚA COPIILOReeeeeooqoeooo0oeo00000000o42000000oeooeooeeee PAG. 15 


că, David -Flisca- Racoviţa Gheorghe, - 


Negrescu Petre, Al. şi Selly. Haber. 
LIPCANI: Leonaş Leviţchi. 
LOPATARI: Ecaterina C. Milescu, 

Ionel şi Zamfirica St. Boboc. - 
MARCGULEȘTI: Traian Brânzei. 
MISLEA: Mircea V. Şurariu. 
ODOBEŞTI: Iosif -şi Iacob Avram. 
ORHEI: „ie și Victoria Benders- 


chi. 
_PLOEŞTI:.- Dumitrescu O. Victo- 
Pia i 
PLOPANA: Tica şi Belu Marcus. 
RENI: Xenia Ebervain. 
ROMAN: Raluca David, 
Strich. . ; 
R.-VALCEA: Mira: N.. Plesoianu 
SIBIU: Constanta Petrescu, Bebe 
Gabriel Florescu. Š 
Slobozia: Jean N. Anghelescu. ` 
STRUNGA: Aurora M. Tomescu. 
TARGOVISTE: Dida Filip Iacob. 
TARGU-JIU: Lazăr si Jenica A- 
ladjen. `- NE 
VASLUI: Georigcă I. Carciovescu, 
Pantea Octav, Dumitriu Victor. 


Mişu 


Au deslegat trei jocuri următorii 

cititori din 
PROVINCIE : j 

AMĂRĂŞTI DE JOS: Dumitrescu 
Gh. Elena. 

BACĂU : .Mareu Schăchter, Iancu 
Vas. Nicolau. 

BARBOȘI : -Roşca Dumitrică. 


BAZARGIC: Eugenia  Anagnos- 
topol. s. a 

BĂLȚI: Solomon Breiman, M. 
Breiman. 


BÂRLAD : Kitzler M. Naum, Dan 
Pavelescu, Em. Costescu, Grigore 
Costescu, Iulia  Frumuzache, Gr. 
Munteanu, Kaufman Louis, Gropë 
David. 

BRAŞOV : Gh. Panaiteanu, Goi- 
cea Gheorghe, Meret Virgil, Eremia 
I. Simion, Teodosiu Stefan, Basara- 
bescu D. Mitică, - Radu și Tonel Co- 
ciaş, Zaharia Efrem, Şerban C. Ni- 
colae, Russu N. Stelian, Ivan Ale- 
xandru, Niculiță şi Adina -Gilortea- 
nu, Dan Marinescu, Sassu Dumitru, 
Repanovici Niculae,.. Maria Pârvu- 
lescu, Liviu M. Thomas, Petra si Ni- 
cu Cajocaru, Drăghici-Mircea, To- 
ma- Ciucea. 


BRĂILA : Leopold Cohen, Dumi- 
trescu B. Virgil, Aldea D. Mircea, 


Lazăr I. Vasile, Lazăr I. Gaby, Lică 
Weissman, Adjudeanu S. Vanghe- 
lie, Jipa C. Alexe, Ricarda si Herbert 
Cosma. Ada şi Jean Steriade. 

BUZĂU : Florica G. Mihalcea, Fo- 
nel St. Boboc, Zamfirica St. Boboc, 
Pădurăleanu M. Mihail, Firea I. Eu- 
gen, Firea Gheorghe. 

CAHUL : Eugeniu Alexe, Golţman 
Marcu.’ Ă j š 

CĂLIMĂNESTI: Marioara Lucian. 


CÂMPINA : Iosef Balter. 

CERNATU : Marcel Abramovici. 

CHIŞINĂU: Emanuel M. Sein- 
baum. i 


CLUJ : Lucia Tripa: 

CONSTANȚA : Pălău I. Aureliu, 
Pălău I. Niculae, Constantin M. E- 
conomu,. Chiril Economu, Tudorică 
si Miralena Economu, Costică Bo- 


„gatu. 


CORABIA : Valentin Delacorabia. 

CRAIOVA: Paul S. Brădişteanu, 
Georges I. Pârvulescu, Florica Ra- 
du, Victor €. Mihăilescu, Victor 
Hattner,. Bernhard M. Moisescu, 
Marcu Iancu, Benică Herscovici. 

DOROHOI: Mittică Goroşi. 

FĂLTICENI: Mişu Herman, Har- 
ry D. Weissman, Isac Katz. 

FOCŞANI: Manolescu I. Eugen, 
E. si H. Rosner, Emliia Raisel, Emil 
Vainbach. 

GALAȚI: Goldring . Paltin, Lo- 
thar Braunştein, Ismaileanu Geor- 
ge, Iancu Marcovici, Elisov-Ştefăne- 
scu, Tiganu Vasile, Wiese Har, Ri- 
că Nicolau, Corneliu Daniel, Palade 
Panait, Palade Cicerone. 

GIURGIU : Teodor 
Christea I. Mircea. 

IAŞI: Dolfi Grtinberg, Rodica Su- 
tzu, Lică Segall, . Mişu  Coifman, 
Leonciu Horovitz, Sneer Leon, Re- 
beca şi Isac Leibovici, Timică Cos- 
tinescu, Ninu Costinescu. 

ISMAIL: Marcus  Motniack, Ni- 
colae Dumbravă, Terna Pavel. 

LIPCANI: Ciornei Vladimir, Se- 
nic Claudia, Petre Cebotarenco, Gh. 
Costăchescu. 


Simionescu, 


LUDOS: Olivia Popa. 
MANGALIA : Valeriu D. Pascu. 
MOINEȘTI: Faingold Gustav. 


ODOBEȘTI : Costel Mihai. 

OLTENIȚA: Lolica Niculescu. 

PITESTI: Traian Serafin, Filip 
si Avram Lazarovici, Iulian şi Solo 
Rosenthal, Angela C. Diaconescu, 
Bettus şi Lică H: Davidescu. 

PLOESTI: Gh. V. Nacu, Adam 
Maria, Quniser Sidonia si Irina, 
Frăţilă S. Valentin, Abramovici 
hack, lalomiteanu T. Mircea, Ghiţe- 
scu M. Ortansa, Olga V. Bălan, Ia- 
romir lezek. 

PREDEAL: Emilia I. Tacu, Graz- 
ziela Henriette, Jolanda şi Daniela 
St. Copăcianu. 

ROMAN : Paulina si Marta Râm- 


„niceanu Rașelica Aizic. 


ROSIORI DE VEDE: Petre $i 
Mişu Nicolaescu, Bucur si Didi Bră- 
nescu. 

R.-SĂRAT:  Grăjdeanu Traian, 
Nicolae şi Ana Anagnostopol. 

R-VÂLCEA: Breazu Ghb, Manda 
I. loan, Bădescu C. Ioan, Artemiza 
Opreanu, Coca Toma Ionescu, Pu- 
chin I. lon, Puchin I. Gh., Durghi- 
nescu loan, Baota Tlie. 

SILISTRA : Popescu G. Mihai. 

SI-ATINA: Tantzy V. Ploeşteanu. 

TARGU-MURES: Goia Th.,. Ale- 
xandru, Comes, Titus, Viorel si Vio- 
rica; 

TECUCI : 

TG.-JIU : 


Nicu Beldie. 
Cioculescu Gabriel, 


TIGHINA: Stefan Capanji. 

TIMIŞOARA: Constantin Bugeanu. 

TURNU-MĂGURELE : Angelescu 
C. Florian, Mihail Gh, Christodore- 
scu, Zamfir I, Stefan, Avram Alb. ` 
Așendorf, 


Au deslegat două jocuri următorii 
cititori din 
PROVINCIE 
ADJUD: Octav Simovici. 
ALBA-IULIA: Bondog Emil. -t 
ALEXANDRIA : Săndulescu A. . 
Const., Jenny Pârvulescu. 4 
ARAD: Claruţa si Mitica Held. 
BACAU: Moritz Marcus. : 
BAIA DE ARAMA: Lelica N. Io- 
nescu. š 
BAZARGIC; 
rescu. 
BARLAD: Segal Bénjamin, 
cos Constantin, Lily Segall. 
BOTOŞANI: Ghingold Izrail. 
BRAŞOV: Crivăţ Ion, Zaharia Io- 
nel, Lenuţa şi Costică Târtoabă. 
„BRAILA:  Panagaki Traulos, El- 
vira și Jean Weber, Elvira Dumi- 
trescu, Herman Enrico, Anghel A- 
lexahdru, Claudiu E. Bejan, Mimi- 
cu Caraianopol. š 
BROȘTENI: Sofia Ciută. 


Calvoco- 


Chi- ` 


Dumitru 


BUFTEA: Nedelcu F. Alexandru. 
BUZAU: George Nedelcovici, Ni- 


colae şi Marioara Caravan,  Rădu- 
lescu Virgil, Marcovici S. Aron. i 

CALAFAT: Eracle D. Popescu. 

CARACAL: Titi Moga, Marioara 
Moga. ; ` 

CERNAUTI: Denghin Constanta. 

CHILIA NOUA: Israel Safris, 
Leon Safris. 

CHISINAU: Sonia si Ida Fahten- 
broit, Holban Valentin. 

CHITILA: Manafu I. Petre, M. M. 
Dumitru. 

CONSTANȚA: Blănaru Cezarina, 
Dumitru S. Amoraţiu. 

CRAIOVA: -Landman A. Grigore. 

FOCŞANI: Marta şi Relu Körner, 
C. Haimovici, I. Rosner. 

GALAȚI: Gh. Ionescu, Tina V. 
Goldfarb, Negru V: Nicolae, Ionescu 
N. Mihail, - Moscovici Carol, Men- 
delsohn Isac, Alex. şi Marcèl Friş- 
berg, Nanu D. Dimitrie, Vasile şi? 
Sofia Lăzărescu, Niculau Gh. Nicu- 
lai. 

GURA-HUMORULUI: 
Patraş. 

HARLAU: Haber Fani. 

IAŞI: Unterman Zissu, Simon 
Naiman, Dinu Bastaki, Ella Teha- 
novschi. 

LITENI: 
ciun. 

NICORESTI: Micu V. Constantin. 

ODOBEȘTI: Arnold si Moritz 
Grainich, Melanie Herscovici. 

PARLITITARG: Doroschevici Bo- 
ris, Crivătz Mircea. 

PIATRA-N.: Ricu Weinberg, Ian: 
cu Herşcovici, Ionescu Elena, Iancu 
Vincler, Bercovici -Zigu. 


Octavian 


Jan Aurelian," P. Cră- 


PAG. 16. 


PIETROŞANI: Necula 
PITEŞTI: Atanasiu Maria. 
PLOEȘTI: : Focșăneanu -Cornelia, 
Costin G. Fotescu, Alexandru G. Fo- 
tescu, George A. Mihail. 
PODUL-ILOEI: Gicuţa si. M. Co- 


itz. 
RAMNICUL-SARAT: Grăjdeanu 
Traian. 
RAMNICU-VALCEA: Ninel Ple- 
şoianu, Puiu Ştefănescu. 
RAŞCANI: Victor Şotropa. 
REDINU-MARE : Fedor 
ceanu. 
RENI: Mimica Stalbovski. 
ROMAN: Avram Rivenzon. 
ROŞIORI DE VEDE: Stănoiu A- 
lexandru. 
SIGHETUL-MARMAȚIEI:  Bălă- 
nică Corneliu. ` 
SLATINA: Gina Oroveanu. 
oqa artar Valentin Paul La- 
zšr. 


n 


Vràn- 


SUHULET: Maricica si Victor 
Popa; Const. V. Petrilă. 

TECUCI: Izu  Eşeanu, - Florea 
Stere. 

Tg.-FALCIU: Fănel şi  Licuşor 


Hanganu, Zenoby Cocindău. 
Tg.-.FRUMOS: Florica Dărânoagă, 
T.„SEVERIN: Pomoja Eugen, Ni- 

cu Boceanu. 


Au deslegat un joc următorii ci- 


titori din 
PROVINCIE : 
BACAU:  Vistig Eugen, Katz Io- 
sif, Leon Goldenberg. 
BALTI: I. Snaider. 
BARLAD: Olympia Getrici, Eu- 
genia Rotaru. 


iii ză PR RE 
“BLIOTECA i 
t UNIVERSITĂȚII. 


BISTRITA: Aurel Moldovan. 
BOTOŞANI: Elena Olaru. 
BRAŞOV: Gheorghe Ardeleanu. 
BRAILA: Achill E. Gheorgheade, 
Sia G. Dumitriu, Aurel Boboc. 
BUZAU: Nicu Seceleanu, Valeria 
Movileanu. 
CAMPINA: Bampino ` Anghelucu, 
Bădiceanu Bebe. 
CETATEA-ALBA: 
Gh. Popescu, 
pescu. 
CHIȘINAU: Cvaci Nicolai, Cvaci 
Natalia. 
CHITILA: Lazăr Cucu, Ionel Chi- 
riacescu. 


Aurelian D. 
Vespasian D. D. Po- 


CONSTANȚA: Ionescu loan, M. 
Stănescu. 

CRAIOVA: Ion C. Radu. 
DOROHOI: Cohn Strul, Mihail 
Cuşmaru. 


FALEŞTI: Avram Snaider, Osias . 


Fihman. 

FOCŞANI: Bedros Emanoil. 

GALAȚI : Natalia Simionescu, 
Brociner Sylvia, Brociner Solomon, 
Rende Lily, Baron, Emanoil: Edel- 
ştein, Heinrich Feldştein, Eduard 
Witek, Iosef  Feldştein, Teodor M. 
Tudorachi, Vasiliu Aneta. 

GHEJA: Elvira Nistor. 

IAȘI: Henry Brill, Loneiu Bădă- 
rău, Eugen C. Filip, Vernştein 
Șloim, Emanuela Cantacuzino. 

JIBLEA: Dutzicki P. Villi. 

LESPEZI: David Grinberg, Iancu 
Moses, Ozias. Şteinberg. 

MOINEŞTI: Oscar si Carol Lit- 
tman. . 

PIATRA-NEAMŢ: Cofetaru Iuda. 

PLOEȘTI: Ionescu D. Tudor, Ni- 


cu Popescu, Cotişteanu M. Petre. 
„RENI: Boris 

Lambetz. ; 
ROMAN: Iancu Abramovici. `. 
SATU-MARE:. Andrei Tarcas. ' 


SLATINA: Clincut C. Filofteia, “ 


Bianchi G. Ana. š 
SLOBOZIA: Elena Tomescu. ` ` ~ 
SAPTE-BANI: Ioachim Toma. 
STEFANESTI: I. Rotărescu. ⁄ 
SULINA: Samson S. Christofor. 
TÂRGOVIŞTE: Natalia Listuzzi. 
TECUCI: Poldy Reisel, P. N. Stoi- 

cescu. 
Tg.-MUREȘ: Socol Emilia. 
Tg.-OCNA: Herman şi Lazăr La- 

= ipa Leon Dolingher, Iosif Na- 

ghel. : 
TIMIŞOARA: Romulus A. Bolza. 
ZIMNICEA: N. Woivozeanu. 


PREMIAŢI 


Prin tragere la sorți au eşit ur 
a... premiaţi la conucrsul lunar 

o. 16: 

Premiul I Angela C. Diaconescu, 
Piteşti. 

Premiul II, Eugen Lucian Moro- 


` sanu, Bucureşti. 


“n/a ul II], Jully Weissman, Bo- 
a 
Premiul IV, Mircea Bălănescu, 


Bucureşti. 

Premiul V, Emanuel Palievici, 
Cernăuţi. 

Premiaţii din provincie sunt ru- 
gaţi a ne trimite adresele lor com- 
plecte; acei din Capitală se pot pre- 


zenta personal la redacţia revistei 
noastre, pentru ridicarea premiilor. 


DIMINEAȚA COPIILOR 


aimovici, Marisa, i 


DE VORBĂ CU CITITORII 


Ghen.-Breaza. — Primisem de mai înainte așa de multe 
poezii de Paşti, că n'a fost loc decât peutru prea puţine din- 
irinsele. Regretăm, prin urmare, că n'am putut pune si vreuna 
din ziile trimise de d-ta. 

Elena I. 1.-Loco. — Iti publicăm câteva din «ghicitorile» 
trimise, Să ştii numai că serntoare nu poţi deveni la o vârstă 
asa de mică, precum nu poti deveni copiind lucruri cunoscute 
şi publicate. 

Cemil Bart.— Ne scrii aşa: «Eu am compus aceste ghici- 
tori şi hazuri,» Nu, dragul meu, wai compus, ci ai copiat și 
chiar cu multe greşeli. Se vede că eşti prea mic, de aceea fii 
mai bine drăgutul nostru cititor. 

Avr. I. Nic.-Loco. — D-ta te căzneşti să faci versuri de 
înaltă literatură, căci pentru o revistă destinată copiilor incer- 
cările d-tale literare nu prea merg. Vorbeşti într'însele de «huos 
înfricoşetor», de tt nopții sau de noaptea stând pe un 
scaun de ubinos>, de «sgomote metalice», lucruri pe cari tinerii 
noştri cititori nu le gustă, Te mai sfătuim să nu te lași ispint 
de cuvinte mari şi răsunătoare. : 

Şt. C. G-Comrat. — «Petrică şi Nelu». Credem şi noi că 
este „originală“, dar e mai degrabă o compunere de clasă,— și 
încă cu prea multă fantazie—decât o bucată de publicat în re- 
vistă, In loc de a ne trimite astfel de bucăţi, dece n'ai luat parte 
la concursul hterar ? 

Chir. M. Ec,-Constanţa. — „Vine primăvara“. Versurile 
d-tale cam slăbuțe, Unde mai pui că am publicat atátea poezii 


de<pre „primăvară“, încât cititorii sunt sătui de ele. Iți mai a- 
tragem atenţia că iarăși, căci se scriu aşa, iar nu cum scrii 
d-ta gresit «iară-şi», «că-ci». Nu trebue nici o despărţire 

Ion. Cat.-Loco. — „Primăvara“. Dragul meu, dar *ne a 
pucă toamna publicând atâtea poezii despre primăvară, 

Pet.-Sânpetru. — Dragă prietene, îmi pare foarte rău că de- 
rândul acesta n'am avut ce alege din cele trei bucăţi: trimise 
de d-ta. Bucata «Amasis» e tradusă cu mrlte franţuzisme;, iar 
celelalte două anecdote le avem şi in limba română, aşa că nu 
e nici o nevoe să le traducem din ungureşte, s 

R. Gh.-Aiudul de sus. - 'Cercetăm orice materie ni-se tri- 
mite, dar de pubticat nu publicăm decât ceeace e bine sers şi 
este potrivit cu programul revistei. De «poezii» nu avem 
nisi © nevoe, având prea multe, cărora nici nu ştim când le 
va veni rândul. 


—— cc N P 


Tăticule 


Eu voi fi sârguitor 

Voi învăţa mereu 

Să-mi ei un pachet „SUCHARD” 
Favoritul meu. 


Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


| CUPON PENTRU CONCURS 17 | 


“+ 


IMINE ATA 
169 oo kR 


REVISTĂ GĂPTÄMANALĀ 
DiırecToR: N. BATZARIA 


— H 


— 


¿ 


„AIDE, HAIDUC, MAI ÎNVAȚĂ SĂ CITEŞTI SI TU FRUMOASA MEA REVISTĂ!“ PREȚUL 5 LEI 


PAG. 2 


DIMINEAȚA COPIILOR 


9 


Cine a fost ultimul rege al Armenilor ? 
Aşa ne intreabá cititorul nostru L. Stamb. dela 


Spunem mai intâiu că Armenii, un popor muncitor şi 
civilizat şi care a suferit prigoniri, aşa cum n'a su- 
ferit nici un alt popor pe fața pământului, au in- 
temeiat în Maie- MUR) unde este Armenia un stat 
independent încă din anul 560 mai înainte de lisus 
Cristos, primul lor. rege fiind lia. 

Mai târziu, Armenii sunt bătuţi de Alexandru cel 
Mare şi cad sub stăpânirea regilor Seleucizi, din Si- 
ria, numiti aşa după Seleucus, care a intemeiat a- 
ceastă dinastie şi a servit ca genera! al lui Alexandru 
cel Mare. In anul 190 mai inainte de lisus Cristos, 
doi dintre Seleucizi, luându-și titlul de rege, şi-au 
împărțit Armenia în două regate: Marea Armenie şi 
Mica Armenie. După mai multe peripeții ambele regate 
au fost definitiv supuse de Turci. Ultimul rege armean 
este Leon al şaselea, rege al Armeniei Mici, in- 
vins şi răpus de Turci in anul 1375. 


Origina și religia Armenilor. 


Armenii sunt de origină indo-europeană, adică -de 
aceiaşi origină cu vechii Romani, Greci, Germani, 
Slavi, etc. 

Ca religie, cei mai- mulți dintrinşii sunt creştini 
a ata ` numiți aşa după episcopul Sfântul Gre- 

, supranumit şi luminator” (Luminatul), care 
pe la anul 300 după lisus Cristos a propovăduit în 
Armenia creştinizmul, convertindu-i pe Armeni la a- 
ceastă religie. 

Aproape in toate punctele ei.sunt la fel cu creştinii 
ortodoxi, având aceleaşi. principii şi credinţă. Diferă 
insă asupra punctului privitor la natura Domnului 
nostru „lisus, Cristos. 

Noi örtödöxii (catolicii şi protestanții cred la fel ca 
noi), credem. că in lisus Cristos sunt două naturi: 
natura dumnezeiască şi natura omenească. 

Armenii, însă, cred că în lisus Cristos este o singură 
natură: natura dumnezeiască. De aceea se şi nu- 
mesc, după un cuvânt grecesc, monofisiți. 


Limba și literatura armeană- 


Limba armeană are un alfabet compus din 36 
de litere, cari diferă de literile alfabetului latin, având 
o formă cu totul particulară. 

Cât despre literatura lor, ea e foarie veche şi des- 


tul de bogată, 


TOATE 9 AWESTEGYIE 


Prima scriere în limba ârmeană este Biblia (Sfânta 
Scriptură), tradusă în veacul al 5-lea după Iisus 
Cristos de către învățatul armean M 

Armenii au dat din sânul lor mulți cărturari, poeţi 
foarte buni şi profesori. distinşi. 

La Veneţia este o vestită mânăstire armeană „San 
Lazaro” a călugărilor numiți Mechitariști. Călugării 
aceştia au contribuit foarte mult la cultivarea lim- 
bei şi la inflorirea literaturei armene. 

Şi în limba română avem unele traduceri din li- 
teratura armeană. 


Cine este Einstein ? 


Drăguţa noastră cititoare, d-ra Franch. Wech. din 
Capitală ne pune întrebarea de mai sus, dorind încă 
să ştie, dacă Einstein mai trăeşte. 

Răspundem că trăeşte, spunem că Einstein este 
un mare fizician şi matematician, profesor la Uni- 
versitatea din Ziirich şi la alte Universităţi din Eu- 
ropa. 

Einstein s'a născut în oraşul Ulm din Germania şi 
a ajuns celebru prin lucrările sale despre ceeace 
se numeşte „Teoria relativităţii”. Regretăm că nu 
putem da aicea explicaţii asupra acestei teorii. E o 
chestiune care nu poate fi lămurită în câteva rânduri 
şi, al doilea, nici înţelegerea ei nu e tocmai uşoară. 

Este o chestiune de matematică superioară, aşa 
că cine nu cunoaşte această ştiinţă, nu o poate in- 
țelege bine. 

Adăugăm numai că teoria lui Enstein este astăzi 
foarte combătută de către alţi oameni de ştiinţă şi că 
multă lume se indoieşte de temeinicia ei. 


Ceva despre Pasteur. 


Cititorul nostru Lev. Stamb. dela Galaţi ne intreabă 
unde s'a născut Pasteur. 

Răspundem că celebrul chimist francez Pasteur ((nu- 
mele lui de botez este Louis: citeşte Lui, cu accentul 

pe i) sa născut in anul 1822 in localitatea Dôle (ci- 
at Dol) din munţii Jura (Franța) şi a murit la 
Paris m anul 1895. 

Pasteur, prin descoperirea serum-ului antirabic (im- 


“potriva turbărei), trece cu drept cuvânt drept unul 


din cei mai mari binefăcători ai omenirei. Cu a- 
jutorut ucestui serum, care se injectează în sângele 
bolnavului, persoanele muşcate de vre-un câine turbat 
se pot vindeca scăpând dela moarte. La Bucureşti 
avem chiar un Institut antirab:c. 


DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUUURENTI. — Str. SARINDAR 9—11. — TELEFON 6/67 


P n = ABONAMENTE: 1 AN tinând Z, Š 
2 i 6 LUNI 100 , || IN STRAINATATE DUBLU # 995 f 
8 MAI 1927 — Nr. 159 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se Inapolazš 


Reproducerea bucăților este strict interzisă 


DE ZIUA MAMEI 


O rugăminte soarelui 


Soare, azi de ziua mamei 

Mai frumos să străluceşti 

Şi din cerul cel albastru 

Pe toţi norii să-i goneşti. 

Zi la păsări ca să cânte 

Cânt mai dulce şi duios, 

Tacă vântul, doar zefirul 

Să adie răcoros. 

Spune câmpului, livedei 

Şi pădurei, dragă soare, 

Pentru astăzi, ca să'mbrace 

Haine noui de sărbătoare. 

Toate îlorile'nflorească 

De pe câmp şi din grădină 

Şi să scalzi tu toată firea 

'N frumuseţe şi lumină. 

Să nu plângă nimeni astăzi 

Şi să curmi orice suspine, 

Vadă mama azi în juru-i 

Feţe vesele, senine. 

Vreau să fie ziua mamei 

Mai frumoasă dintre toate — 

Şi să rogi pe Domnul Sfântul 

Să-i dea multă sănătate. 
Moșuleţ 


Moartea lui Azor” 


Măicuță, lasă-mă să plâng 
Cu capu 'n pernă îngropat... 
Nu pot citi „nici nu mă joc, 
Vai! sunt atât de supărat. 


Azor, tovarăşul meu drag 
De jocuri şi de glume, 
Azor deacum m'a părăsit... 
S'a dus din astă lume. 


S'a 'mbolnăvit şi în zadar 
Am vrut să-l fac iar bine. 
Azi a murit pe brațul meu... 
Ce trist privea la mine!... 


N'o să-l mai văd... s'a dus deacum 
Spre vecinică hodină. 

Plângând amar, l-am îngropat 
Sub nucul din grădină! 


Acolo ne jucam ades 
In serile cu lună... 
Acolo, de atâtea ori — 
Dormit-am împreună... 


De-acuma, la mormântul lui 
Sub nucu "*'mbătrânit, 
Voi sta, gândindu-mă la el 
C'atâta l-am iubit)... 
Lucreția Dăscălescu-Grebăn 


1) Azor, despre care scrie harnica noastră colaboratoare, e 
un alt câine, iar nu drăguțul nostru Azorel, care e teafăr şi 


PAG. 4: 


y7 Š 
CR d ii Piz, A 
— Poveste tătară din Caucez— 


n împărat oare care avea doi copii: un băiat 
şi o fată. Fata împăratului era însă, biata de 
! ea, surdă şi mută: Cât despre frumuseţe, 
se poate spune că nu-i găseai păreche pe 
toată întinderea pământului. Ochii îi strălu- 
ceau ca două stele, sprâncenele par'că i-ar fi fost 
zugrăvite de cel mai mare pictor, iar gura ei era 
ca o cireaşă de Maiu. 

Şi mai era Domnița această zveltă şi mlădioasă 
ca o trestie. Dar pe chipul ei frumos se citea o mâh- 
nire adâncă, dându-i înfăţişarea unui înger, care su- 
feră pentru păcatele oamenilor. 

Tatăl ei împăratul ţinea mult la dânsa, iar fratele 
ei o iubea şi o îngrijea ca ochii săi, ca un vas din 
cele mai preţioase. 

Când simţi că i-se apropie moartea, împăratul că- 
sători pe fiul său 'după o domniţă fermecătoare, îi 
lăsă cu limbă de moarte să aibă grije de soră şi după 
aceea isi dete sufletul. 

Impăratul cel tânăr se ţinu cu toată cinstea de 
cuvântul tatălui său. Implinea îndată orice dorință a 
sorei sale şi veghia ca nici vântul cel mai uşor să 


DIMINEAȚA COPIILOR 


E ; ; 
nu o atingá si sá nu o supere. Se jura numai pe 


numele ei si pe capul ei. 

Sărmana Domniţă fără graiu răspundea la această 
dragoste prin aceiaşi dragoste față de fratele său şi 
față de nevasta acestuia, tânăra împărăteasă. Nu- 
mai că împărăteasa, pe cât era de frumoasă, pe a- 
tâta era de rea la suflet. Mare pică avea că băr- 
batu-so ţine aşa de mult la soră-sa. Zi şi noapte se 
frământa cu gândul cam ce ar putea născoci, ca să 
vâre ceartă şi zizanie între frate şi soră. 

Şi ce făcu această împărăteasă fără frică de Dum- 
nezeu? Rupse cu mâna ei gâtul unei păsări frumoase 
şi la care împăratul ţinea mult de tot, iar când împă- 
ratul se întoarse seara dela vânătoare, îi zise: „lată 
ce a făcut soră-ta, de care îngrijeşti atâta!” 

— „Fie această pasăre ca jertfă prafului pe care 
calcă soră-mea!” răspunse liniştit împăratul, fără să-şi 
facă sânge rău, 

Câteva zile mai târziu, împărăteasa cea rea îm- ' 
plântă cuțitul în gâtul calului celui mai frumos al 
împăratului şi după aceea îi zise bărbatului său: „lată 
ce a făcut soră-ta!” Dar nici de rândul acesta împă- 
ratul nu se supără câtuşi de puţin. 

Insă ura nestinsă ce-i rodea inima, o împinse pe 
împărăteasă la o faptă groaznică. Intr'o noapte îşi su- 
grumă pe copilul său, un prunc în fase, îl duse pe 
nesimţite în odaia in care dormea Domnița cea fără 
graiu şi după aceea alergă ca nebună la impăratul şi-i 
strigă: „Soră-ta ne-a gâtuit copilul. Vino şi să vezi!” 

Impăratul o crezu de rândul acesta şi porunci ca 
soră-sa, care nu era intru nimic vinovată, să fie 
dusă în pădurea neagră, unde să fie sfâşiată şi mân- 
cată de fiarele sălbatice. 

Şi aşa se şi făcu. Slujitorii împărăteşti îi legară 
ochii Domniței, ca să nu vadă drumul pe unde a 
trecut, o duseră în pădurea neagră şi o lăsară a- 
colo. 

Sărmana Domniţă .plânse, plânse mult şi apoi a- 
dormi. Când se trezi din somn, văzu stând înain: 
tea sa un iepuraş cu păr de aur, cu labe de catifea 
şi cu ochi foarte frumoşi. Şi iepurele îi zise, vorbin= 
du-i cu graiu omenesc: „Hai să ne jucăm, frumoasă 
Domniţă!”