Rost anul II, nr. 21-22, noiem.-dec. 2004

a 





“ 


PN cana 
an II e Ta PI e noiembrie-decembrie 2004 . 100 cai pagini L] PTR 000 lei e www.romfest.org 


Coperta |: Părintele Constantin Galeriu 


numărul 21-22 e 
noiembrie-decembrie 2004 





DARUL 


m Fenomenul Băsescu 
de Claudiu Târziu... 3 


MAIRIIORISAISVEACU LUI 
= Fapte, vorbe, gînduri........... 4 


REPIERE: 
m Părintele Galeriu - 
De la tinerețea fără bătrânețe 
la viața fără de moarte 


de Răzvan Codrescu............ 10 
= Jerifă și răscumpărare 
de Cristian Ivănuţă.............. p 


m Părintele Galeriu 
și creștinismul social 


de George Enache............... 14 
= La moartea Părintelui Galeriu 

de Nicolae 

Stroescu-Stînișoară............. 18 


= De la sărăcia cu duhul la 
Lumina cea neînserată 


de Antonio Aroneasa........... 2 
= Stat naţional, biserică națională 
de Răzvan Codrescu............ 25 


POLII CAFELAŞDESCUSUIT; 


m Cum se albesc găurile negre 


de Varujan Vosganian.......... 29 
m România de după alegeri 

de Mihail Albișteanu............ 3I 
= Nostalgia URSS 

de Adrian Marcu.............n.2 34 


= $armul personal 
și politica internaţională 


de Adrian Marcu................ 36 
IMI AID 
= Toader Paleologu............... 38 
(Cainii RODIĂNIA 


m Biserica Ortodoxă, casa şi 
patria românilor din Portugalia 
de Dumitru Manolache........ 4 


(SONORA ORUL 


m Despre întemeierea metrică 
a conservatorismului 


de Mircea Platon............... 43 
ESEUL 

m Pe urmele marilor confruntări 
de Nicolae 

Stroescu-Stînișoară........... 49 


= Amintiri din Berlin............. 53 
= Pisica lui Petrarca 
și Sfintul Mitică 
de Cristian Bădiliță........... 55 
PORŢI [Dă RAISEzNI Dag 
= Lumina sacră și timpul liturgic 
de Prof. Constantin Miu..... 9 


= Câteva cuvinte 
scara îngerul păzitor 
de Pr. Gheorghe Calciu......63 


HISIIORIA! 


m Boieri-monahi 
în vremea lui Matei Basarab 


de Dr. Violeta Barbu.......... 65 
= Transnistria - țara nimănui 2 
de Viorel Dolha................. 6 

LNLIala 0) 
= Ipostazele femininului 
e Corina Bistriceanu......... 74 


(UNTUL DIONIS 


= Primejdia mărturisirii 


de St. lustin Popovici......... 7 
= Un model pentru convertiți 

de Pr. Dan Bădulescu........ 79 
= Puterea duhovnicească a 

Părintelui Arsenie Boca......82 

DECGANIIIA RI) 

m Convorbiri cu Dan Ciachir 

de Mircea Platon............... 84 
= Lupii mielului........... cc. ...... 85 


= Națiunea și provocările 
(post)modernității 
e Cristi Pantelimon.......... 86 
= Viața lui Ștefan cel Mare 
folosită în susținerea 
“moldovenismului“ 
de Ștefan Pavel................. 87 


LA ROSU 


= De ziua republicii, 
acea abdicare de la adevăr 
de Mircea Platon............... ]] 


= Cocktail de tradiții în credința 
lui Vasile Andru 
de Alexandru Anghel.......... % 


m “Obscenitatea publică“ 
a pișcotarilor Europei 
de Richard Constantinescu..95 





Aust 


Fondată 2002 


Revistă naţională editată de 
Asociaţia ROMFEST XXI 


DIRECTOR 
Claudiu TÂRZIU 
tel.: 0740.103.621 

rost 2romfest.org 


DIRECTOR 
ADMINISTRATIV 
Nicu BUTNARU 
tel.: 0723.504.807 
romfest Oromfest.org 


REDACŢIA 
Mihail ALBIȘTEANU 
Cristi PANTELIMON 

Mircea PLATON 


COLABORATORI 
PERMANENŢI 
Corina BISTRICEANU 
Alexandru BOER 
Pr. Gheorghe CALCIU 
Răzvan CODRESCU 
George ENACHE 
Dumitru MANOLACHE 
Viorel PATRICHI 
Adrian Nicolae PETCU 
Marcel PETRIȘOR 
Nicolae STROESCU-STÎNIȘOARĂ 
Varujan VOSGANIAN 


DESIGN & GRAFICĂ 
Omni Press & Design 


EDIŢIE INTERNET 
Dragoş DORAN 


CORESPONDENȚĂ 
C.P. 62, O.P. 66 — Bucureşti 


DIFUZARE 
Rodipet SA 


ABONAMENTE 
La redacţie sau prin Rodipet SA 
(nr. catalog 4843-VI) 


ISSN 
1583-6312 


www.romfest.org/rost 


Reproducerea unor articole apărute în revista Rost 
este permisă numai cu acordul scris al redacţiei. 
Rost este difuzată în ţară și în comunităţile 


românești din Europa, SUA și Canada. 


editorial 





L i NA 


Victoria lui Traian Băsescu 
are gustul dulce al răzbunării. Ani 
de umilințe, de privaţiuni și de su- 
ferință au fost răzbunați printr-un 
moment de satisfacție. Bucuria 
s-a descătuşat în stradă. Mii de 
oameni i-au scandat numele, au 
dansat şi au deschis șampanii. Nu 
toți sînt fani Băsescu, dar, cert 
lucru, sînt anti-Năstase. Primul 
simbolizează luptătorul singuratic, 
celălalt — sistemul ticăloșit. 

Puţini se așteaptă ca sub 
regimul Băsescu să curgă lapte și 
miere. Dar cei care l-au votat pe 
marinar sînt convinși că, prin 
alegerea sa la Cotroceni, a fost evi- 
tată, în ultima clipă, prăbușirea 
țării în dictatura înmănușată a oli- 
garhiei PSD. 

Românii au dat a doua şansă 
„Dreptei“l să desăvîrşească tran- 
ziția de la totalitarism la statul de 
drept și de la centralismul și etatis- 
mul comunist la o economie func- 
țională de piață. Responsabilitatea 
cade în principal pe umerii lui Tra- 
ian Băsescu. De cum se va achita 
de aceasta depinde dacă Băses- 
cu va face istorie. Va fi liderul 
la nivelul luptătorului? Înclin să 
cred că da. 

Băsescu nu este doar un luptă- 
tor, ci un adevărat fenomen. A 
învins în toate alegerile directe în 
care s-a avîntat. În 2000, a cîştigat 
Primăria Capitalei, îngenunchin- 
du-l pe Sorin Oprescu, vicepreșe- 
dinte al PSD și unul dintre cei mai 


Claudiu Târziu 


sf 


Fenomenul 
Basescu 


populari lideri ai partidului. În 
2001, l-a înlocuit, prin vot, la con- 
ducerea PD pe Petre Roman, 
fondatorul și, pînă atunci, liderul 
necontestat al partidului. În vara 
acestui an, Băsescu l-a bătut, la 
scor de forfait, în cursa pentru 
Primăria Generală a Bucureştiului, 
pe Mircea Geoană, ministru de 
Externe și fruntaș al PSD. lar 
acum l-a înfrînt pe însuşi Adrian 
Năstase, șeful autoritarist al guver- 
nului și al partidului foștilor comu- 
niști. Și asta în ciuda faptului că 
s-a lansat tîrziu în campanie, ca 
soluție de avarie după retragerea 
lui Theodor Stolojan, și chiar dacă 
a avut de înfruntat o mașinărie 
infernală de propagandă. Năstase a 
cheltuit zeci de milioane de dolari 
pentru campania sa nu atît din con- 
turile sprijinitorilor politici, cît 
mai ales din bugetul statului. 
Nesfirşitele pomeni electorale, 
susținerea de către cea mai mare 
parte a presei — cumpărată tot cu 
bani publici —, ajutorul discret dat 
de unii ierarhi ai Bisericii Orto- 
doxe Române? și turarea la maxi- 
mum a aparatului de partid nu l-au 
putut scoate totuși învingător pe 
Năstase. Băsescu a convins prin 
stilul direct, uneori cam conton- 
dent, prin sinceritate (cel puţin 
aparentă), prin alura de învingător, 
prin discursul autoritar, dar mai 
ales prin impresia lăsată că își 
asumă responsabilitatea cu orice 
risc. În cîteva cazuri, a arătat lim- 


pede că este conștient de răspun- 
derea pe care şi-o ia. De pildă, răs- 
punzînd unei întrebări-capcană, a 
afirmat că l-ar demite imediat pe 
ministrul Apărării dacă acesta i-ar 
propune să facă demonstrații de 
forță pe Prut, fără consultarea 
NATO, în care sîntem parte și cu 
care trebuie să ne consultăm în 
toate chestiunile de securitate. 

În alte momente a știut să 
revină asupra unor poziții contro- 
versate. De exemplu, atunci cînd a 
stîrnit rumoare cu declarațiile sale 
pe tema homosexualității a avut 
puterea să spună: „Am greşit“. 

Una peste alta, Băsescu a pre- 
luat frîiele puterii. Coşmarul PSD 
este aievea. Dar de-abia de-aici 
începe greul pentru Traian 
Băsescu. Întâi, el are datoria de a 
instala Alianţa PNL-PD la 
guvernare. Eliminînd din struc- 
turile de putere PSD — principalul 
generator de corupție — apar pre- 
mizele unei dezvoltări normale a 
țării. Cum va aduce Băsescu 
Alianța PNL-PD la putere nu 
importă: fie prin constituirea unei 
majorități în Parlament cu ajutorul 
PUR și UDMR, fie prin alegeri 
anticipate. 

Apoi, să vegheze ca noii 
guvernanți să-și îndeplinească pro- 
gramul, care pe hîrtie este grozav. 

La final de mandat, vom ști 
cine este Traian Băsescu: un mare 
conducător sau doar un dibaci 
cîştigător de alegeri. BI 


1 Pun ghilimele la „Dreapta“ pentru că Alianţa PNL-PD este o grupare politică deocamdată doar declarativ de dreapta, 
nefundamentată ideologic și doctrinar ca atare. PD este membru al Internaționalei Socialiste, iar PNL nu s-a dovedit 


de dreapta cînd a participat la guvernare. 


2 Băsescu a pierdut cel puţin cîteva sute de mii de voturi din cauza frondei sale la adresa Bisericii (şi-a menţinut decizia de 
a nu autoriza construirea Catedralei Mîntuirii Neamului în Parcul Carol din Bucureşti). Mai mult, Băsescu nu a mizat 
ipocrit, ca toţi ceilalți candidaţi la Preşedinţie, pe atașamentul românilor faţă de Biserică. El nu a avut un mesaj explicit 
pentru creștinii practicanți, nici nu a apărut în clipuri sărutînd icoane şi închinîndu-se, spre a impresiona poporul. 

In schimb, la validarea victoriei sale de către Curtea Constituţională, a ţinut un discurs la finalul cărui a rostit apăsat 


„Așa să-mi ajute Dumnezeu!“. 


vost nr. 21-22 


sf 


martori ai veacului 


Fapte, vorbe, ginduri 


O Alegeri anticipate? 
Electoratul român, nehotărît cum 
e, a pus ţara într-o situaţie 
delicată: nici una dintre cele 
două mari alianțe nu poate face 
singură guvernul. Poate că 
PSD+PUR ar obţine votul în 
Parlament pentru un Cabinet 
format alături de UDMR și 
celelalte minorități. Dar nu e 
sigur, căci nu toţi deputaţii 
minorităților vor fi de acord să 





sprijine PSD+PUR, iar la Senat 
nu există parlamentari ai 
minorităților, alții în afară de 
UDMR. În plus, Băsescu nu va 
accepta niciodată un guvern 
alcătuit de PSD. Și, pînă una, 
alta, el este cel care decide cine 
va face guvernul. Băsescu a 
declarat că îi va încredința lui 
Călin Popescu-Tăriceanu sarcina 
de a face cabinetul. Numai că 
nici PNL şi PD nu au suficienți 
parlamentari pentru a căpăta 
girul legislativului. PUR și 
UDMR se mai gîndesc. Liderii 
lor se îndeamnă reciproc la 
trădare. Pînă la ora cînd scriem 
aceste rînduri, nu e clar dacă 
PUR şi UDMR vor lăsa baltă 
PSD şi se vor alia cu PNL-PD. 
Oricum, fără vrerea lui Băsescu, 


se va ajunge la alegeri anticipate. 
EI singur poate să numească un 
premier și acela va fi, după toate 
probabilitățile, din partea 
Alianţei D.A. Dacă PSD, PUR și 
UDMR vor respinge Cabinetul 
D.A. în Parlament de două ori, 
preşedintele va declanșa alegeri 
anticipate. lar anticipatele vor fi 
cîștigate cel mai probabil de 
Alianţa D.A. Știind bine toate 
acestea, credem că PUR și 
UDMR vor fi iarăși ce-au fost și 
mai mult decit atît: trădători şi 
pragmatici. Şi vor merge cu 
Alianţa PNL-PD. 


O Planuri pentru un mare 
partid de dreapta. Cu 
excepţia PNL, nici un partid de 
dreapta nu a intrat în Parlament. 
Ca şi în 2000. Am mai spus că 
PNL nu este cu adevărat un 
partid de dreapta. Eticheta „de 
dreapta“ este mai degrabă un 
deziderat decit o realitate. Nici 
cît a fost la guvernare, nici cît a 
stat în opoziție, PNL nu 

s-a înghesuit să propună măsuri 
ŞI inițiative legislative 

„de dreapta“. Totuși, într-o 
aprigă bătălie electorală 
dominată de social-democrați, 
PNL este cel care a primit masiv 
votul electoratului de dreapta. 
Aşa încît trebuie să-l considerăm 
ca exponent al acestuia. ȘI o 
facem cu speranţa că un mai 
vechi plan, al cărui principal 
susținător este abilul Valeriu 
Stoica, va transforma PNL 
într-un partid de dreapta. Ne 
referim la proiectul de fuziune 
dintre PNL, PD şi, eventual, alte 
formaţiuni extraparlamentare de 
orientare creştin-democrată. Cu 
un blazon creştin-democrat 
moștenit de la PNŢCD, noul 





partid rezultat ar putea să 
pretindă aderarea la Partidul 
Popular European. Intrarea în 
Internaționala 
Creştin-Democrată i-ar oferi noii 
formaţiuni un sprijin important 
pe plan european. Gheorghe 
Ciuhandu, liderul PNŢCD, 

a propus o unificare a 
creştin-democraţilor în jurul 
partidului său, dar este destul de 
probabil că va accepta și o 
fuziune cu PNL-PD pentru a 
salva ce se mai poate salva. 
Crearea unui puternic partid 

de dreapta ar echilibra spectrul 
politic şi ar desăvârși 
polarizarea sa. 


O Lider naţionalist britanic, 
arestat. Nick Griffin, șeful 
Partidului Naţional Britanic 
(BNP), a fost arestat, în 
decembrie curent, de poliția din 
West Yorkshire, sub acuzaţia de 
incitare la ură rasială. Poliţiştii 
l-au ridicat într-o dimineaţă de 
acasă, la cinci luni după ce BBC 
a difuzat un documentar care 
denunța, aşa cum transmit 
agențiile de presă, „amploarea 
sentimentelor rasiste în cadrul 
formațiunii politice.“ 


rost nr. 21-22 


martori ai veacului 


Documentarul prezenta imagini 
filmate cu camera ascunsă. În 
înregistrare, activiștii BNP 
mărturiseau că au comis delicte 
din motive de ură rasială, iar 
Griffin, liderul partidului, 
condamna islamismul ca fiind „o 
credință malefică, amăgitoare““. 


O Bani europeni pentru 
mănăstiri. Mănăstirile din țară 
pot beneficia de finanţări prin 
Programul SAPARD pentru 
proiecte în domeniul 
exploatațiilor agricole şi 
agroturism, a anunţat Gheorghiță 
Corbu, directorul general al 
Agenţiei SAPARD România. 
Potrivit acestuia, pentru 
investiţiile în exploatații agricole 
mănăstirile pot primi sume 
cuprinse între 5.000 şi 500.000 
de euro, iar pentru cele în 
diversificarea activităților, cum 
ar fi agroturismul, cu sume de la 
5.000 de euro pînă la 200.000 de 
euro. Toată lauda că există şansa 
ca banii europeni să mai meargă 
şi în sprijinul mănăstirilor, nu 
numai al baronilor PSD. Rămîne 
însă de văzut dacă, prin 
accesarea unor fonduri 
SAPARD, mănăstirile nu se 
transformă în cooperative 
agricole de producție, ori în mici 
firme de turism, abătîndu-se de 
la menirea lor. Nu e treaba 
mănăstirilor să „producă“, 

să facă bani din munca 
monahilor. lar UE nu sprijină 
decît proiecte care promit să 
devină adevărate afaceri, pe care 
să se sprijine comunitățile locale. 


0 O pomană de ris. Cresc 
alocațiile pentru copii. Cu 
15.000 de lei. Este una dintre 
ultimele pomeni azvârlite 
poporului de Cabinetul Năstase 
în încercarea de a se menţine la 
putere. Gestul spune multe 


vost nr. 21-22 





despre ce crede PSD despre 
români: că pot fi cumpăraţi ieftin 
și că sînt proşti. Măcar asupra a 
50 la sută dintre noi s-au înșelat. 


D Băsescu şi UE. În primele 
ore de la alegerea sa ca 
preşedinte al României, Traian 
Băsescu a declarat că va cere 
redeschiderea unor capitole de 
negociere pentru integrarea ţării 
în UE. Omul ştie bine că PSD a 
obținut în genunchi închiderea 
negocierilor, în speranța că asta 
va conta la votul din turul doi 
pentru președinție. Cabinetul 
Năstase a acceptat cele mai dure 
condiții puse, pînă azi, vreunei 
țări candidate. De ce? Socoteala 





pesedistă a fost simplă: dacă 
vom cîştiga alegerile, ne 
descurcăm noi; dacă le pierdem, 
n-au decit să se descurce 
învingătorii. Declarația lui 
Băsescu a stîrnit reacții dure în 
UE şi în țară. Oficialii europeni 


sf 


au atras atenţia că, dacă se 
redeschide negocierea, există 
riscul ca aderarea României să 
fie amînată. Diverși „analiști“ au 
opinat și ei că „Băsescu ne 
îndepărtează de Europa“. Staţi 
uşor, tovarăși, că nu se prăvale 
drobul de sare! Întîi, Băsescu are 
dreptul și datoria de a cere 
reluarea negocierilor pe anumite 
capitole, dacă apreciază că ne-au 
fost impuse condiţii pe care nu 
le putem îndeplini. Doi, UE ne 
va primi în sînul său mai 
devreme sau mai tîrziu, pentru 
că are o politică de extindere. A 
pieței în primul rînd. Trei, dacă 
ne grăbim ca fata la măritat 

să intrăm în UE şi nu sîntem 
pregătiți, am dat de necuratul. 
Costurile sînt atît de mari încît și 
pregătiți vom avea dificultăți 
majore, aşa cum au avut și ţări 
mai dezvoltate. De altminteri, 
Băsescu este singurul preşedinte 
care, încă din momentul victoriei 
sale, a spus că vrea ca românii să 
cunoască mai ales costurile 
integrării. Ca la intrarea într-un 
club, cînd aderi la UE întâi 
plăteşti şi apoi beneficiezi de 
eventualele avantaje. 


D Încă o tumbă 
a fățarnicului Vadim. 
C.V. Tudor, marele învins al 
recentelor alegeri, s-a mai făcut 
o dată de ris. El a înțeles să 
răsplătească gestul interesat al 
lui Ion Iliescu — încă preşedinte 
al țării — de a-l decora cu Steaua 
României printr-o linguşeală 
scîrboasă la adresa „bătrînei 
şandramale staliniste“. Iliescu, 
pe care revista „România Mare“ 
l-a bălăcărit ani în șir, i-a atârnat 
la piept extremistului de serviciu 
o tinichea pentru merite 
necunoscute. O fi contribuit 
Vadim la apropierea României 
de Europa prin atacurile isterice 
(2) 


5) 


sf 


pe care le-a dus împotriva UE 
ani la rând? Va fi propus 
senatorul PRM vreo lege 
nemaipomenită în Parlamentul 
țării, pe unde nu calcă decît 
lunea, cînd îşi face numărul de 
clovn al regelui? O fi scris 
poetul scatofil vreo operă 
nemuritoare despre care va fi 





ştiind numai Iliescu? Nu. PSD 
are nevoie de sprijinul PRM în 
Parlament pentru a rămîne la 
guvernare. Iliescu îl ştie sensibil 
la onoruri pe bietul Vadim. În 
consecință, Iliescu l-a băgat în 
seamă, iar C.V. Tudor 

a reacționat previzibil: a şters 
dușmănia dintre el și 
„Bunicuţa“, şi-a cerut scuze 
public pentru lăturile pe care 

i le-a turnat în cap pînă acum și 
urmează să acorde un suport 
discret eventualului cabinet 
propus de PSD. Încă o dată, 
făţărnicia liderului PRM se 
dovedeşte fără margini. 

Să recapitulăm doar cîteva dintre 
dubioasele şi bruștele sale 
schimbări de poziție Din 
antisemit înverşunat 

s-a transformat în filosemit 
convins. Iniţial s-a declarat 
social-democrat, iar acum umblă 
să adere cu formațiunea sa la 


Partidul Popular European. Cît 
nu-i ies din vorbă, toți membrii 
PRM sînt arhangheli ai dreptății, 
monumente de sfințenie, modele 
pentru societate, iar cînd îl 
părăsesc sînt denunțați ca 
infractori, țigani, extremiști, 
nespălați, vagabonzi, inculți, 
obsedați sexual ș.a.m.d. Şi 
invers, cei care îl critică sînt 
zdrenţe umane, anomalii ale 
naturii, iar cei care, deşi l-au 
încondeiat cîndva, i s-au alăturat, 
devin exemple de onestitate, 
valori culturale inestimabile... 


O Un ziar pentru războiul 
fratricid din PNL. Un ziar cu o 
prezenţă destul de discretă pe 
piața românească, „Gardianul“, 
urmează să-şi schimbe patronul 
în curînd. Cotidianul a fost 
înființat, în urmă cu vreo doi ani, 
de către Gabriel Stănescu (nepot 
al liderului țărănist Gabriel 
Ţepelea) cu banii lui Aristide 
Roibu, trezorierul PSD. Opt luni 
de relativă independență 
editorială au creat o oarecare 
credibilitate ziarului. Apoi, 
patronul a pus piciorul în prag: 
nici o dezvăluire despre afacerile 
dubioase ale vreunui membru al 
PSD nu a mai pătruns în ziar. 
Încet, încet, jurnaliștii cu 
coloană vertebrală au părăsit 
corabia, care s-a transformat 


Gardianul 


stirile de azi 




















arhiva | parerea ta | contact 


|. Prima pagina 
Eveniment 
Dezvaluiri 
Externe 

Politica 
Economie 
Societate 


E 
Sport m i ulii 
Media-monden . 


Fie RA TIȚ i E di 
Linia fierbinte = i i 5 rm aine De 
d] 


Mafia alcoolului a 
adus prejudicii de 
zeci de milioane de 
euro! 





intrebarea zilei | 
[citeste ..] 





martori ai veacului 


într-o bărcuţă șubredă a presei 
românești. Pierderea alegerilor 
de către Adrian Năstase a fost 
lovitura de graţie: barca a 
început să ia apă. Se pare că 
salvarea poate veni doar de la un 
nou patron, care să bage bani și 
să întoarcă mortul de la groapă. 
Interesat de cumpărarea 
„„Gardianului““ s-ar fi arătat Sorin 
Roșca Stănescu, directorul 
ziarului „Ziua“. Rămîne de văzut 
dacă pentru el, pentru grupul 
„Ziua“ (aparținînd sindicatului 
petroliștilor) sau pentru Dinu 
Patriciu, fostul patron de la 
„Ziua“. Lider liberal care ar cam 
colabora la guvernare cu PSD, 
Patriciu a intrat în conflict cu cea 
mai mare parte a conducerii 
PNL. În grupul său de fideli sînt 
vreo zece parlamentari care ar 
sprijini un guvern PSD, dacă 
Patriciu le-o va cere. În plus, 
Patriciu nu îl înghite pe Traian 
Băsescu, care va avea în 
continuare un cuvînt de spus în 
chestiunea direcției de mers a 
Alianţei PNL-PD. În aceste 
condiții, Patriciu are nevoie de 
un ziar ca, la nevoie, să „pac la 
războiu!“. Că ziarul nu va fi unul 
independent o intuim şi din 
faptul că Gabriel Stănescu îl va 
conduce în continuare. 


0 210 ani de la plecarea 
Sfintului Paisie. La 

15 noiembrie s-au împlinit 

210 ani de la plecarea la 
Domnul a Sfîntului Paisie de la 
Neamţ, considerat de actualul 
stareț al mănăstirii, arhimandritul 
Benedict Sauciuc, „simbolul cel 
mai înalt al vieţii noastre 
spirituale“. Cuviosul Paisie 
Velicikovski s-a născut în 
localitatea Poltava, din Ucraina, 
trăind însă cea mai mare parte 

a vieţii sale în Ţările Române, în 
special la Mănăstirea Neamţului 


rost nr. 21-22 


martori ai veacului 


din Moldova. În această 
mănăstire se și află mormîntul 
său. La Mănăstirea Neamţului a 
tradus Filocalia din limba greacă 
în slavonă, răspîndind-o în țările 
slave şi provocînd, prin toate 
scrierile sale, o înnoire 
duhovnicească a ortodoxiei din 
Rusia şi Ucraina, în secolul 

al XIX-lea. Pe cînd era stareţ la 
Neamţ Sfîntul Paisie, în ctitoria 
voievodală a lui Ștefan cel Mare 
vieţuiau peste 1.000 de călugări 
din 23 de țări ale lumii. În ciuda 
fecundei sale lucrări 
duhovnicești și cărturărești, pe 
tărîmuri româneşti, Sfîntul Paisie 
nu a fost canonizat de Biserica 
Ortodoxă Română, 

ci de Biserica Rusă, în 1988. 


O Despre Valeriu Gafencu la 
Radio România Cultural. Joi, 
25 noiembrie 2004, începînd cu 
ora 22.10, Cristian Curte, 
realizatorul emisiunii Ziduri de 
lumină de la Radio România 
Cultural, l-a avut invitat 

în studio pe Claudiu Târziu, 
preşedinte al Asociaţiei Romfest 
XXI şi director al revistei rost. 
În cadrul serialului „O istorie 

a Bisericii sub dictatura 
comunistă“, cei doi au discutat 
despre închisoarea de la Tîrgu 
Ocna. La Tg. Ocna comuniștii 
au înființat un penitenciar- 
sanatoriu, în care deținuții 
politici grav bolnavi erau duşi 
să moară, nu să fie tratați. 
Împrejurimile puşcăriei sînt 
pline de oasele opozanților 
comunismului. Claudiu Târziu a 
evocat personalitatea exemplară 
a studentului Valeriu Gafencu, 
care, prin înalta sa trăire creştină 
şi prin influenţa pe care 

a exercitat-o asupra celorlalți 
frați de suferință, a împiedicat 
săvîrşirea „reeducării“ în 
închisoarea Tg. Ocna. „Valeriu 


vost nr. 21-22 


Gafencu este considerat de toți 
foştii deținuți politici un sfânt al 
închisorilor comuniste. Cei care 
l-au cunoscut spun despre el că 
avea darul clarviziunii și că și-a 
cunoscut ziua morţii“, a spus 
directorul revistei rost. De 
asemenea, Claudiu Târziu a 
povestit cum l-a salvat Valeriu 
Gafencu pe pastorul protestant 
Richard Wurmbrand, evreu de 
origine și fost comunist înfocat, 
convertit la creştinism. Gafencu 
primise de la un prieten 
streptomicină — pentru tratarea 
TBC-ului de care suferea — și a 
cedat medicamentul lui Richard 
Wurmbrand, salvîndu-l pe 
pastorul protestant, dar 
condamnîndu-se pe sine la 
moarte. După ieșirea din 
puşcărie, Wurmbrand a reușit să 
fugă în Occident, unde a făcut 
cunoscută jertfa lui Gafencu. 
Emisiunea a inclus şi un scurt 
interviu cu dr. Aristide Lefa, 
supraviețuitor al închisorii Tg. 
Ocna. Dr. Lefa a arătat cum a 
reușit Valeriu Gafencu să facă 
din pușcăria comunistă un fel de 
mănăstire, în care se făcea 
„Rugăciunea inimii“ 24 de ore 
din 24. În finalul emisiunii, a 
fost prezentat un documentar 
despre dărîmarea, la ordinul lui 
Nicolae Ceaușescu, a Bisericii 
Sf. Vineri din București. 


Q PS Gherasim Putneanul 

a trecut la cele veşnice. PS 
Gherasim Putneanul, Episcopul 
Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei 
și Rădăuţilor, a trecut la cele 
veşnice la 6 decembrie a.c., la 
vârsta de 80 de ani, după o lungă 
și grea suferință. Prea Sfinția Sa 
s-a născut la 30 mai 1924, cu 
numele de mirean loan Cucoșel, 
într-o familie de credincioși din 
localitatea suceveană 
Bogdănești, iar în data de 1 iulie 





sf 


1945 a intrat în obştea Mănăstirii 
Neamţ. La 23 martie 1946 

a depus voturile monahale și 

a primit numele Gherasim. 

A absolvit Seminarul Teologic 


de la Mănăstirea Neamţ în 1953, 
apoi Institutul Teologic 
Universitar din Bucureşti (1957). 
A fost egumen la mănăstirea 
Neamţ (1957-1962), profesor la 
Seminarul Teologic din 
Mănăstirea Neamţ (1957-1959), 
stareţ şi arhimandrit la 
Mănăstirea Putna (1962-1976), 
iar, în perioada 1977-1985, 
arhiereu vicar la Arad. Mai 
tîrziu, s-a transferat la Episcopia 
Buzăului, iar din 2 iulie 1992, 
când i s-a înmânat decretul de 
recunoaștere la Putna, a fost 
episcop vicar al Arhiepiscopiei 
Sucevei și Rădăuți. PS Gherasim 
s-a ocupat de restaurarea 
întregului complex mănăstiresc 
şi de organizarea muzeului 
mănăstirii Putna. De asemenea, 
a organizat Muzeul Etnografic 
de la Mănăstirea de maici Sf. 
Gheorghe din Cămârzani, Vadu 
Moldovei, unde s-a retras, de 
altfel, în ultimele luni, ca urmare 
a problemelor de sănătate. 
PS Gherasim a scris lucrările: 
Catalogarea manuscriselor 
românești din Biblioteca 
Mânăstirii Secu (1994); În duhul 
evlaviei ortodoxe (1999); 

r5 


7 


sf 


Cuvinte și tâlcuiri arhierești 
(1999), Mierea din drumul 
pelinului (2000); Iarba din roata 
amurgului (2001); Precizări 
tipiconale (2002); Tămâie și exil 
(2003); Zihna însemnărilor 
(2004). În anul 2000, 

PS Gherasim Putneanul a fost 
declarat cetăţean de onoare al 
municipiului Rădăuți. 
Dumnezeu să-l odihnească 

în pace! 


O PRO TV l-a scos pe Traian 
din imn. La | decembrie este 
Ziua Naţională, dar și ziua PRO 
TV. Postul de televiziune cu 
pricina organizează anual cîte o 
bilciotecă jenantă pentru a se 
prea-lăuda şi pentru a pune în 
umbră prin ziua sa de naștere o 
sărbătoare a întregii țări. 

A făcut-o şi în acest an. Mai lată 
decît în alţi ani. Între altele, o 
trupă de muzicanți şi mai multe 
vedete ale televiziunii au cîntat 
imnul naţional sub bagheta 
Andreei Esca. Aceasta citea 
versurile înainte, iar ceilalți 
intonau după ea. Ajunsă la strofa 
a doua, Esca a rostit: „Acum ori 
niciodată să arătăm în lume/ 
Că-n aste mîini mai curge un 
sînge de roman/ Și că-n a 
noastre piepturi păstrăm cu 
fală-un nume/ ȘI că-n aste miini 
mai curge un sînge de roman.“ 
Toată lumea a repetat textul 
modificat, doar unul a întrebat 
timid: „Dom”ne, nu vă supăraţi, 
da” nu cumva ultimu” vers din 
strofa a doua era «Triumfător în 
lupte, un nume de Traian?»“. La 
care Andreea Esca a răspuns 
tîmp: „Ba da, dar fiind în 
campanie electorală se interzice 
orice referire la unul dintre 
candidați“. Va fi crezut că e o 
glumă bună. Și-atunci de ce nu a 
eliminat şi numele „roman“ din 
text, că era unul Petrică fără gât 


care candida la președinție? 
Orice-ar zice, de ce s-a temut 
Adrian Năstase şi implicit 
Adrian Sârbu, amic al primului 
și patron al PRO TV, 

n-au scăpat. Traian a fost iarăși 
triumfător în lupte. 


O A mai plecat un 
„partizan“. Oastea cerească s-a 
înmulţit cu un suflet: Lucreția 
Jurj. A fost una dintre puţinele 
femei care au luptat în munți și 
singura supraviețuitoare a 
grupului de luptători 
anticomuniști condus de Teodor 
Șușman. Nucleul de „partizani“ 
a acționat în Munţii Apuseni, 
timp de zece ani (1948-1958). 
Împreună cu soţul ei, Mihai Jurj, 
și-a petrecut patru ani prin 
păduri, hăituită de trupele de 
Securitate. Arestată în 1954, 
Lucreția a rezistat cu îndirjire 
periplului prin închisorile Jilava, 
Mislea, Miercurea-Ciuc, Cluj și 
Văcărești, în 1964 fiind eliberată 
bolnavă de turbeculoză. Toţi 
ceilalți membri ai grupului 
Șușman au murit împușcați în 
luptele din munţi sau executaţi 
imediat după arestare, iar 
multora, inclusiv lui Mihai Jurj, 
soţul Lucreţiei, nu li se cunoaște 
locul în care au fost îngropați. 
consultării integrale a dosarelor 
din arhiva fostei Securități, 
reconstituirea firului existenţei 
grupării Șușman se realizează 
aproape în exclusivitate cu 
ajutorul istoriei orale. Mărturia 
Lucreţiei Jurj a fost transcrisă de 
istoricii Cosmin Budeanca şi 
Cornel Jurju în paginile cărții 
Suferința nu se dă la fraţi..., 
apărută la Editura Dacia. 


O „Nu da şpagă!“ nu apare 
la tv. Campania naţională 
„Nu da șpagă!“, organizată de 


martori ai veacului 


Fundaţia Concept, nu a fost 
susținută de TVR, PRO TV și 
Antena 1. Cele trei mari 
televiziuni au refuzat difuzarea 
spotului „Nu da şpagă!“ pe 
motiv că n-au spaţiu publicitar. 
Spotul ironiza obișnuinţa de a da 
mită. În schimb, posturile 
respective au difuzat pînă la 
refuz clipuri în care era 
popularizat număr de telverde de 
la guvern, ajutoarele pentru 
căldură și alte poveşti de adormit 
vigilența electoratului. 


Q Procesul comunismului, 
pe internet. La 2 noiembrie 
a.c. a apărut un site, 
www.ProcesulComunismului.com, 
„dedicat unui proces public, 
intentat celor care au adoptat 














comunismul, complotînd contra 
intereselor României (1917- 
1944), l-au instalat prin teroare 
şi genocid (1944-1964), l-au 
organizat ca pe un lagăr de 
exploatare, exterminare și 
alienare (1964-1989) și l-au 
convertit în final într-un 
capitalism distructiv, pentru a 
valorifica prada şi a evita 
judecata (1989-2004-?)*. Autorii 
acestui tribunal virtual 
precizează că nu vor să-i pună la 
stilpul infamiei pe cei care poate 
au crezut în comunism sau au 
făcut parte formal din PCR, ci 
vor să radiografieze holocaustul 
roșu: „Ne interesează, cît mai 
concret, cine au fost cei 
exterminați, întemnițati, 


rost nr. 21-22 


martori ai veacului 


schingiuiţi, deportați, deposedați, 
mințiţi, folosiți ca sclavi, 
dezumanizați, compromiși 
moral, alungaţi din ţara lor şi 
cine a organizat această 
monumentală crimă împotriva 
poporului român“. Ei mai spun 
că s-au simţit chemați de datoria 
de a face lumină în condițiile în 
care nu există un „Niirnberg“ 
care să judece crimele 
comunismului din Europa de 
Est, iar România se află încă sub 
controlul vinovaţilor. 


O Mănăstirea Arnota, în 
pragul prăbuşirii. O 
exploatare de calcar ameninţă să 
distrugă Mănăstirea Arnota, din 
Vilcea. Tot muntele Arnota, 
parte a masivului Buila, este 
format din calcar pentru 
extracția căruia se foloseşte 
dinamită. Exploziile au afectat 
grav mănăstirea, care este un 
monument vechi de patru secole 
şi are o mare valoare de 
patrimoniu. Zidurile s-au fisurat, 
frescele şi picturile interioare și 
exterioare au fost stricate. 
Biserica riscă să se prăbușească 
în orice moment. Culmea, 





exploatarea minieră de pe 
Arnota nu are autorizație de 
mediu, iar autoritățile nu iau nici 
o măsură. Mănăstirea Arnota, 
purtînd hramul Sfinţilor 
Arhangheli Mihail şi Gavril, 

a fost ctitorită de Matei Basarab, 
între anii 1633 şi 1634, pe 


vost nr. 21-22 


temelia unei biserici mai vechi. 
Pridvorul cu turlă a fost adăugat 
de Constantin Brîncoveanu, la 
începutul domniei acestuia. Tot 
el a reconstruit catapeteasma, o 
adevărată operă de artă 
sculpturală, și a renovat pictura, 
fără să o înlocuiască pe cea 
originală. Ușa bisericii, sculptată 
în lemn de castan, are o 
inscripţie în limba slavonă: 
„Aceste uși le-a făcut Constantin 
Brîncoveanu vel-logofăt“. Foarte 
valoros este şi portretul lui Matei 
Basarab, realizat în 1644 de 
zugravul Stroe din Tîrgovişte. În 
pronaosul bisericii se află două 
morminte: cel al lui Matei 
Basarab și cel al lui Danciu vel- 
vornic, tatăl lui Matei Basarab, 
fost oștean al lui Mihai Viteazul. 


O Siîrbii nu permit 

ridicarea unei biserici 
româneşti. Preotul român 
Boian Alexandrovici, din 
Malainița-Negotin (Serbia) a 
cerut sprijinul trimis Asociaţiei 
Învățătorilor Arădeni pentru a 
putea construi prima biserică 
românească din Timoc. 

Sfinția Sa a purtat o intensă 
corespondenţă cu autoritățile 
sîrbe, timp de doi ani, pe tema 
ridicării lăcașului. Într-un sfîrşit, 
sîrbii au refuzat categoric să 
autorizeze ridicarea bisericii 
ortodoxe românești Timocului. 
La 1 Decembrie, Ziua Naţională 
a României, un grup de 
învăţători au protestat în faţa 
Primăriei Arad, strîngînd 
semnături pe o scrisoare trimisă 
ambasadorului Serbiei și 
Muntenegrului la Bucureşti, în 
care se solicită rezolvarea 
cererii formulate de preotul 
Boian Alexandrovici. Precizăm 
că românii din Timocul sîrbesc 
au fost supuși de-a lungul 
timpului la o cruntă discriminare 


sf 


etnică, religioasă şi culturală. 
Toţi cei care vor să sprijine 
financiar clădirea bisericii 
românești din Timocul sîrbesc, 
pot face donaţii, prin ordin de 
plată sau mandat, în contul 
ROGOCECEAR0137 
ROL00000091, al Asociaţiei 
Învăţătorilor Arădeni, 

deschis la CEC Arad (sucursala 
Bd. Revoluţiei nr. 5-7), cu 
mențiunea „Pentru Românii 
Ortodocși Malainiţa“. 
Informaţii suplimentare 

pot fi obținute la Viorel Dolha, 
preşedintele Asociaţiei 
Învăţătorilor Arădeni, 

tel.: 0744.195.155, sau direct la 
preotul Boian Alexandrovici, din 
Serbia, tel.: +381.63.81.57.209. 


O Pentru apărarea istoriei 
românilor. Comitetul pentru 
Apărarea Istoriei Românilor din 
Republica Moldova a cerut 
Ministerului Educaţiei să 
reintroducă în programa pentru 
examenul de bacalaureat 
Istoria Românilor și Istoria 
Universală și să întrerupă 
cursul experimental de 
Istorie Integrată. Istoricul 
Ion Varta, preşedintele 
comitetului, a declarat că prin 
excluderea disciplinelor Istoria 
Românilor și Istoria Universală 
de la examenul de Bacalaureat, 
regimul comunist de la Chişinău 
urmărește „demolarea valorilor 
naționale românești“. El spune 
că autoritățile au ignorat opinia 
istoricilor, a elevilor, profesorilor 
şi a societății. Comitetul 
Naţional pentru Apărarea Istoriei 
Românilor a solicitat 
responsabililor din domeniul 
educaţiei să respecte moratoriul 
asupra istoriei în şcoală 
recomandat de APCE în 2002 şi 
a ameninţat că, în caz contrar, va 
recurge la acțiuni de protest. m 
(2) 


9 


sf 


repere 





Răzvan Codrescu 


Pălrinialo Salariu 
De la tinerețea fără bătrinețe 
la viața fără de moarte 


Preoţii trec, bisericile rămân... La Sf. Silvestru, biserica pe care 
Părintele Galeriu a prefăcut-o în frunte a parohiilor bucureștene 
din ultimul sfert de veac, evlavia își înalță mai departe cântările, 
iar bucuria praznicelor străluminează sufletele și chipurile 
credincioșilor. Au însă cu toţii o strângere de inimă, căci gândul alunecă 
mereu, înfiorat, spre cel ce s-a mutat de la noi, dar al cărui duh dă parcă 
târcoale zidurilor ce au reverberat de atâtea ori la glasul lui ca un tunet suav. 
Iar afară, peste mormântul cu flori întotdeauna proaspete, lumina 
îngenunchează ca spre o tainiţă a ei... 


De un leat cu România 
împlinită între hotarele ei firești, 
Părintele Galeriu (21 noiembrie 
1918-10 august 2003) a fost tri- 
mis s-o cheme, cu glas mare, din 
pustia acestui veac, la cealaltă 
împlinire, mai presus de hotarele 
Firii: împlinirea în Duh. 

Dumnezeu n-a căutat la 
puţinătatea noastră şi ni l-a dăruit 
la vreme de cumpănă, ca să 
străbatem, agăţaţi de sutana lui de 
lumină, prin bezna de iad a 
comunismului. Chitul roşu a 
căutat să-l înghită în pântecul lui 
cu zăbrele, dar Dumnezeu a vrut 
să fie vărsat afară, ca să strige 
prooroceşte, ca-ntr-o altă Ninive, 
dreptatea Celui Preaînalt. 

La Biserica „Sf. Silvestru“, 
pe care a prefăcut-o în Templu 
suprem al Cetăţii, Părintele Ga- 
leriu s-a făcut cuvânt crucificat 
păstorilor și turmei, răscumpă- 
rând vremurile, cu smerită mă- 
reţie. Jertfa, ca temei de înviere, 
cum însuși a spus-o, a fost pasi- 


10 


unea lui de o viață. Ca preot, ca 
duhovnic, ca profesor, ca orator 
public, pe Părintele Galeriu 
toată lumea îl asalta și pentru 
toți găsea o fărâmă de timp şi de 
tărie. În vremea din urmă părea 
obosit, dar se aprindea vorbind 
şi parcă o putere de sus pogora 
mereu asupra lui, însuflețindu-l. 
Zăbovea în el, atotprimeni- 
toare, tinerețea fără bătrâneţe a 
harului... 

Şi iarăși Dumnezeu n-a 
căutat la puținătatea noastră şi a 
făcut să rămână stâlp viu de 
lumină în urma Părintelui 
Dumitru Stăniloae, Bogoslovul 
neamului românesc. La răscruce 
de veacuri și de milenii, Părintele 
Galeriu a fost — dincolo de toate 
cârtirile, de care la noi nu scapă 
nici sfinții! — figura tutelară a 
gândirii teologice românești de 
după prăbuşirea comunismului, 
iar Ortodoxia a respirat prin 
plămânii lui ca prin puterea unei 
stihii... 


La 10 august 2003, în Secţia 
de Terapie Intensivă a Spitalului 
Clinic Universitar din București, 
la ceasul când se îngână lumina 
cu întunericul, n-a dispărut un 
om, ci o instituţie. În contextul 
cel mai ingrat al istoriei noastre, 
Părintele Galeriu, înţelept ca 
şarpele şi curat ca porumbelul, 
găsise calea mărturisitoare spre 
lamura neamului, aducând la 
asumarea credinței și a vieţii 
creștine o adevărată oştire de 
tineri intelectuali, care au albit cu 
vrednicie sub călăuzirea lui du- 
hovnicească... 

Când ne e greu fără Părin- 
tele Galeriu, mângâiere să ne fie 
în încredințarea nestrămutată că 
ne veghează nevăzut din ceruri, 
iar în cuvântul lui, fie și citit 
dintr-o pagină tipărită, învie 
răbdător pentru fiecare dintre 
noi, în acel „acum “ inepuizabil 
despre care îi plăcea să vor- 
bească adesea și de unde nici o 
moarte nu-l poate răpi. 


rost nr. 21-22 


repere 


Părintele Constantin Galeriu 
(numele în buletin: Costachi Ga- 
leri) s-a născut la 21 noiembrie 
1918, în satul Răzeşi, comuna 
Răcătău, judeţul Bacău, din pă- 
rinții Neculai și Elisabeta Galeri. 

Între 1930 şi 1938 a urmat 
Seminarul „Sf. Gheorghe“ din 
Roman, apoi Facultatea de Teo- 
logie din București (absolvită în 
1942, cu lucrarea de licenţă În- 
dumnezeirea omului, sub îndru- 
marea lui Nichifor Crainic). 

Hirotonit la Biserica „ZIlă- 
tari“ (unde era deja cântăreţ și se- 
cretar de redacție al săptămânalu- 
lui Ortodoxia, condus de părin- 
tele Toma Chiricuţă, marele pre- 
dicator bucureştean al epocii in- 
terbelice), a fost preot în satul Po- 
dul Văleni din comuna Poenarii 
Burchii, județul Prahova (1943- 
1947), apoi la Biserica „Sf. Va- 
sile“ din Ploieşti (1947-1973), iar 
în ultimii 30 de ani la Biserica 
„Sf. Silvestru“ din București 
(unde a început să slujească regu- 
lat de la 1 mai 1975). 

Căsătorit din 1943 (prenu- 
mele soției: Argentina-Cristina, 
n. Vărgatu), a devenit tată a patru 
băieţi: Rodion (viitorul director al 
Editurii Harisma), Serafim, Nar- 
cis, Ciprian. 

Incomod ideologic noului 
regim comunist, a fost deţinut 
politic între 7.08-7.09. 1950 
şi 16.08.1952-26.10.1953, fiind 
purtat prin mai multe penitenciare 
şi în lagărul de muncă Peninsula 
(Canalul Dunăre-Marea Neagră). 

În 1973 a obţinut titlul de 
Doctor în Teologie, cu teza Jer/fă 
și răscumpărare. 

A fost mai întâi „preot spiri- 
tual“ (1973-1974), apoi lector 
(1974-1977) şi profesor titular 
(1977-1991) la Institutul Teolo- 
gic Universitar din Bucureşti. În 
1992 a fost numit profesor con- 


vost nr. 21-22 





Secvenţial biografic 


sultant și conducător de doctorat 
la Universitatea din Bucureşti. 
După pensionare, a mai funcțio- 
nat ca profesor la Universitatea 
„Valahia“ din Târgovişte şi la Fa- 
cultatea de Drept a Universităţii 
Ecologice din Bucureşti. 

La 1 ianuarie 1990 a fost nu- 
mit de către P. F. Părinte Patriarh 
Teoctist vicar al Arhiepiscopiei 
Bucureştilor. 

A primit Premiul Senatului 
Universităţii din București 
(1942), premiul revistei Flacăra 
(1990), titlul de Doctor Honoris 
Causa al Universităţii Ecologice 
din București (1992), Diploma de 
Onoare a Societăţii Academice 
„Titu Maiorescu“ (1993), precum 
şi mai multe distincții bisericeşti. 

A fost, între altele, președinte 
de onoare al Ligii Culturale a 
Românilor de Pretutindeni, mem- 
bru în Comisia Naţională 
UNESCO şi în Consiliul Naţio- 
nal UNICEF, preşedinte al Editu- 
rii „Harisma“, membru fondator 
și preşedinte de onoare al 
Asociaţiei Filantropice Medicale 
„Christiana“, preşedinte al Fun- 
daţiei „Elena Doamna“, preșe- 
dinte al aşezământului „Sf. Steli- 





sf 


an“ (pentru ocrotirea copiilor 
străzii), memdru fondator şi pre- 
şedinte de onoare al Asociaţiei 
„Delphi“ (pentru recuperarea 
bolnavilor psihici), membru de 
onoare al Fundaţiei „Memoria“, 
preşedinte executiv al Frăției 
Ortodoxe Române. 

Volume publicate (selectiv): 
Jertfă şi răscumpărare (1973; 
reed. 1991), Meditaţii la „Tatăl 
Nostru“ şi la „fericiri“ (1990; 
reed. 2002), Tâlcuiri la mari praz- 
nice de peste an: 22 de modele 
omiletice (2001), Între Geneză și 
Apocalipsă. Convorbiri realizate 
de Dorin Popa (2002), Cartea 
celor nouă Fericiri (2004) etc. la 
care se adaugă un mare număr de 
studii și articole publicate în pe- 
riodice din ţară și din străinătate 
(Ortodoxia, Glasul Bisericii, Stu- 
dii Teologice, Mitropolia Banatu- 
lui, Revista Pedagogică, România 
liberă, Ziua, Contemporanul, 
Puncte cardinale etc.). 

În ianuarie 2002, în urma 
unui accident vascular cerebral, 
rămâne parţial paralizat. 

În iulie 2003 are un nou atac 
cerebral, fiind internat la Spitalul 
Clinic Universitar din București, 
unde a zăcut în stare de comă, 
stingându-se din viaţă duminică 
10 august, la ora 21. 

A fost înmormântat miercuri 
13 august, puţin după prânz, în 
coasta Bisericii „Sf. Silvestru“, iar 
timp de mai bine de un ceas, până 
ce sicriul a fost purtat spre mor- 
mânt, pe cerul de deasupra bi- 
sericii a stăruit, în jurul soarelui 
ascuns sub nori, un larg curcubeu 
circular, pe care fotografiile nu-l 
pot reda în toată tainica lui splen- 
doare, dar care a rămas adânc înti- 
părit în memoria miilor de creştini 
veniți să-şi ia rămas bun de la cel 
mai de seamă predicator ortodox 
român al secolului XX. (R.C.) m 


11 


sf 


repere 





Cristian Ivănuță 


Jertfă şi rascumparare 


Părintele C-tin Galeriu a fost, 

incontestabil, una dintre cele mai mari 

autorități duhovniceşti ale românilor 

din secolul al XX-lea. Cei care l-au 
cunoscut, l-au auzit predicând în diferite ocazii 
vor păstra în fiinţa lor puternica pecete pe care 
le-a imprimat-o intensa sa trăire creștină. 


A adus la credinţa vie în Hristos tineri 
intelectuali, vârstnici şi oameni simpli; 


sămânţa cuvântului sădită în ogorul Domnului 
a încolțit și a crescut dând roade vrednice 


de învățătura și credința sa. 


Lucrarea părintelui C-tin Galeriu, Jerffă și 
răscumpărare, este teza sa de doctorat, susținută în 
anul 1973. Hotărârea părintelui de a o reedita a venit 
să răspundă efervescenţei religioase create în 19809, 
o dată cu îndepărtarea regimului comunist, dar în 
același timp a fost și un prinos de recunoștință față 
de Jertfa supremă, conștient asumată, de sufletele 
curate a mii de eroi, care, în acel decembrie 
însângerat au strigat pe străzile Timișoarei şi ale 
Bucureştiului: „Vom muri dar vom fi liberi!“. 

În partea întâi a lucrării, intitulată „Premisele 
jertfei şi răscumpărării“, părintele a încercat să 
depășească interpretarea jertfei numai în lumina 
Răscumpărării prin sublinierea virtuților ei de 
ispăşire şi împăcare cu Dumnezeu. În primul rând 
jertfa se descoperă ca act originar, precedând actul 
căderii şi situându-se la temelia creaţiei divine. Prin 
forța sa de dăruire „jertfa face posibilă continua și 
ascendenta asemănare cu Dumnezeu a omului, creat 
după chipul divin“. În substanţa ei spirituală jertfa 
este iubire, adevăr și libertate.“ Jertfa nu s-a născut 
din conştiinţa păcatului, ca plată pentru păcat, ci a 
devenit pe urmă, prin însăși structura ei, antidot al 
păcatului“. Jertfa ne situează în zona originară a 
sfințeniei dumnezeiești. Creaţia reprezintă un dar dat 
nouă de către Sfânta Treime, iar jertfa noastră este 
darul pe care îl aducem Creatorului. Dumnezeu nu 
ne dorește spectatori, ci ucenici ai săi, anume ca prin 
aportul creativității și slujirii noastre să-i aducem 
acestuia răspunsul nostru original față de darurile 
Sale. Noi trebuie să prefacem lumea prin sufletele 


12 


noastre luminate de Sfântul Duh, iar transfigurarea 
ei prin jertfă este darul nostru către tronul dumne- 
zeiesc. 

Părintele Galeriu vorbeşte, de asemenea, despre 
sensurile pe care le capătă actul jertfei. 

Astfel, prin dăruire şi lepădare de sine, jertfa 
este un mijlocitor al comuniunii desăvârșite atât în 
relația om-om, cât și în relația om-Dumnezeu. 
Lepădându-ne de sine, uitând de noi, ne identificăm 
cu nevoile, necazurile sau bucuriile aproapelui nos- 
tru şi, în același timp, ne lăsăm cuprinși de Dumne- 
zeu, astfel încât ajungem să spunem ca Sfântul 
Apostol Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci lisus Hristos 
trăieşte în mine“. În al doilea rând, jertfa are un sens 
creator, aceasta fiind instrumentul creaţiei. În al 
treilea rând, jertfa ca aspirație spre continua 
depășire și înnoire. Prin acest act, noi ne depăşim 
condiţia de creaturi devenind prin înnoirea creaţiei — 
creatori — fii ai lui Dumnezeu după har. Al patrulea 
sens la care face referire textul lucrării este cel de 
răscumpărare; salvarea făpturii din păcat şi din 
moarte de către Arhiereul creaţiei, Domnul nostru 
lisus Hristos, pe care Sfântul loan Teologul ne con- 
firmă că l-a văzut pe acesta „junghiat de la înte- 
meierea lumii“ Apocalipsa XII-8). 

Partea a doua a lucrării, intitulată „Plinirea jert- 
fei și răscumpărării în lisus Hristos“, insistă asupra 
actului jertfei din perspectiva căderii protopărinților 
noștri, Adam și Eva, manifestat în Noul Testament 
ca act al răscumpărării noastre şi repunerea oame- 
nilor în calitate de fii ai lui Dumnezeu după har odată 


rost nr. 21-22 


repere 


cu chenoza lui Adam cel Nou, Întruparea, moartea și 
Învierea Sa. 

Chenoza presupune revelaţia transcendenței lui 
Dumnezeu în lume; deși nevăzut din fire, Dumne- 
zeu, prin Fiul Său, se face văzut în întruparea din 
Sfânta Fecioară Maria, aşa arătându-se marea sme- 
renie a Creatorului faţă de creația sa. Părintele Gale- 
riu distinge o chenoză anterioară Întrupării, fapt care 
a pregătit lumea Vechiului Testament pentru venirea 
lui Mesia la „plinirea vremii“. Adevărata chenoză se 
manifestă însă o dată cu Întruparea Fiului lui Dum- 
nezeu ce s-a golit pe sine pentru a ne umple pe noi 
de energiile necreate ale Sfintei Treimi. Altfel, dacă 
s-ar fi revelat în ființa Sa ne-ar fi copleșit şi ne-ar fi 
anulat şansa de a parcurge drumul de la chip la ase- 
mănare cu Dumnezeu. În întâmpinarea chenozei lui 
lisus vine şi natura umană în persoana Maicii Dom- 
nului, ca cea aleasă și capabilă de dăruire și primire. 
Pe bună dreptate, părintele considera că „religia 
creștină nu venerează simplu fecioria, ci fecioria 
care naşte, care rodeşte pe Fecioara-Mamă“. În acest 
sens, înțelegem și învățătura ortodoxă care cheamă 
femeile să devină mame pentru a se mântui. Căci 
principalul scop al procreării nu este plăcerea soților, 
ci nașterea de fii. Femeia deși trupeşte își pierde 
fecioria, prin curăţenie, abstinență și jertfă față de 
copii şi Dumnezeu, dobândeşte fecioria spirituală. 
Marea taină a Maicii Domnului, care naște pe Fiul 
lui Dumnezeu păstrându-și fecioria, ne dezvăluie 
condiția originară a femeii și a bărbatului de dinain- 
tea căderii, destinați de către Creator să perpetueze 
specia umană printr-o altfel de unire decât cea tru- 
pească în comuniunea acestora cu Sfânta Treime. 

Răcumpărarea — înțeleasă ca izbăvire, salvare, 
dezrobire — este strâns împletită și cu starea 
păcătoasă a omului. Păcatul a dezunit, scopul 
răscumpărării îl reprezintă refacerea unității şi a 
comuniunii cu Dumnezeu. Chiar în Sfânta 
Scriptură se constată o echivalență între a răs- 
cumpăra şi a reuni. lar în „lisus Hristos cele două 
firi radical opuse, necreată şi creată, sunt unite 
într-un singur „cu“. Altfel spus, răscumpărarea 
noastră de către Mântuitorul înseamnă împăr- 
tăşirea, sfințirea şi unirea cu El. Dar pentru aceas- 
ta, Fiul Omului a trebuit mai întâi să-și asume firea 
umană în totalitatea ei, ceea ce nu înseamnă că 
Dumnezeu se substituie subiectiv anulând per- 
soana în unicitatea şi libertatea ei. Persoana lui 
Hristos reprezintă pentru noi pletudinea existenței, 
la care ne raportăm ca origine a vieții dar şi ca 
finalitate a acesteia. 


vost nr. 21-22 





Accesul la Hristos, la actul Său restaurator, se 
face prin jertfa noastră. Renunţând la lumea aceasta, 
adică la plăcerile acesteia și la păcat și închinân- 
du-ne viața lui Dumnezeu noi ne sfințim în El. Jertfa 
pe care ne-o asumăm ne duce la sfințenie. Totodată, 
prin Jertfa Sa supremă Hristos, Dumnezeu-Om 
sfințește firea noastră, dându-ne șansa să devenim și 
noi sfinți, jertfindu-ne Domnului. 

Moartea şi Învierea lui Hristos în opera răscum- 
părării sunt văzute ca unitate. Și moartea, şi Învierea 
săvârşesc opera răscumpărării. „Prin moartea lui 
Hristos moare în el o lume, cea veche, iar Învierea 
pune început noii Împărăţii, celei de-a opta zi.“ 

Învierea, deși este o iniţiativă divină, reprezintă 
un fapt care ne priveşte pe noi toţi: „Ne este dată s-o 
dobândim şi s-o înțelegem“ dăruindu-ne oamenilor 
şi lui Dumnezeu. Vom înţelege că Învierea nu e un 
act final, ci aşa cum spunea Sfântul Grigore de Nisa 
în veacul viitor făptura noastră va înregistra un pro- 
gres infinit. 

În finalul lucrării, părintele Galeriu face o ana- 
liză a jertfei și Învierii în viaţa Bisericii. 

Aceste acte i se revelează Sfântului loan 
Evanghelistul ca facând parte din condiția eternă a 
Fiului. Domnul inaugurează răscumpărarea prin 
Înviere în persoana Sa. El revarsă puterea Învierii 
peste trupul său care este Biserica. „Înălțându-se la 
cer, Domnul se îndepărtează de ucenici sensibil pen- 
tru a-i învăţa să-l poarte spiritual.“ De aici înainte 
„El devine o permanentă și universală prezenţă în 
Duhul Sfânt“. Cuvântul şi duhul fac să renască în noi 
Chipul. La Cincizecime are loc nașterea Bisericii. EI 
nu va mai putea fi cunoscut decât în Duhul Sfânt, 
adică în viaţa Bisericii. Ruperea de Biserică 
înseamnă separarea de Trupul cel Răstignit şi Înviat 
al Mântuitorului. După cum Biserica „se și multi- 
plică şi unifică cu fiecare mădular pe care-l naște“. 

Pentru a ne naște în Hristos noi trebuie să murim 
lumii. Nu ne poate ajuta decât Harul Sfântului Duh ce 
lucrează în Biserică prin Sfintele Taine. Murim lumii 
şi renaştem la viața în Hristos prin Botez, Mirungere 
şi Euharistie, şi creştem duhovnicește prin participarea 
activă şi la celelalte Sfine Taine ce culminează în Eu- 
haristie care „profetic anticipează Parusia Domnului“. 

Concluzia părintelui Galeriu, formulată în acest 
studiu, este grăitoare, credem, pentru rostul condiției 
pe care şi-a asumat-o şi a crucii pe care a dus-o ma- 
rele predicator: am fost creați din iubirea lui Dumne- 
zeu pentru a răspunde tot cu iubire, ca astfel să acce- 
dem la iubirea infinită în Împărăţia și Lumina cea 
neînserată a Sfintei Treimi. m 


13 


sf 


repere 





George Enache 


Părintele Galeriu 
Şi jSragşei nisi sosiali 


„Marele scandal al secolului 
XIX este că Biserica a pierdut cla- 
sa muncitoare“. Aceste cuvinte, 
aparținând abatelui Cardijn, rezu- 
mă una din dilemele majore ale 
bisericii creştine şi anume ati- 
tudinea faţă de marile transformări 
sociale produse în epoca modernă, 
care au bulversat radical ordinea 
instituită de secole. Asimilarea 
noilor realități nu a fost deloc 
ușoară din partea bisericii, care a 
manifestat continuu rezerve față 
de societatea pe cale de a se naște, 
datorită rolului marginal care era 
rezervat religiei și bisericii. Din 
partea cealaltă, biserica era perce- 
pută drept un stâlp al așa-numitu- 
lui „Vechi Regim“, partizană a 
unei ordini tiranice, care ucide 
sensul și semnificația libertăţii. De 
aceea, noile curente ideologice, 
care au pus accentul pe probleme- 
le sociale, au insistat, mai mult sau 
mai puțin, pe ideea că una din con- 
dițiile obţinerii libertăţii este 
emanciparea de sub tutela biseri- 
cii, a religiei în general, care oferă 
o reprezentare falsă (falsificată) 
asupra lumii şi a vieţii, fiind nece- 
sar să se adopte o atitudine rațio- 
nalistă, scientistă, față de pro- 
blemele umanităţii. Solidaritatea 
dintre problemele sociale şi con- 
fruntarea ştiinţă — credință va fi su- 
bliniată de diverși ideologi, mer- 
gând, în cazul marxism — leninis- 
mului, până la afirmarea unei 
legături de directă cauzalitate între 
combaterea religiei și emanci- 
parea omului. Dacă în programul 
Partidului Social — Democrat 
din Germania, elaborat de Karl 
Kautsky se spunea: „Partidul nos- 


14 


tru consideră religia drept o 
chestiune particulară; pentru noi 
ca social democrați, pentru noi ca 
partid, religia este o chestiune par- 
ticulară“, în cazul curentului ideo- 
logic dezvoltat pe linia Marx, 
Engels şi Lenin se afirma că reli- 
gia este o chestiune particulară 
numai în raport cu statul, dar nu și 
în raport cu partidul proletariatu- 
lui. Partidul Comunist nu putea să 
aibă o atitudine indiferentă faţă de 
religie; el trebuia să ducă o luptă 
ideologică împotriva concepției 
religioase despre lume. 

În societatea comunistă reli- 
gia nu-şi avea sensul. În primul 
rând pentru că era plină de con- 
tradicții și de falsificări pe care 
știința modernă le-a demontat 
punct cu punct. Hypatia, Miguel 
Servet, Galileo Galilei, Giordano 
Bruno și alte victime ale limitelor 
inerente oricărui timp istoric au 
devenit martirii unei contrabiseri- 
ci, cea a iluminaților, a celor care 
propovăduiesc adevărul integral, 
bolșevicii devenind cei mai cre- 
dincioși slujitori ai acestuia. 

Dacă fundamentele teoretice 
ale creştinismului sunt șubrede, nu 
se poate găsi ceva pozitiv nici în 
diversele practici pe care acesta le 
impune. În primul rând, este nega- 
tă posibilitatea „transformării con- 
știente, revoluționare, a societă- 
ţii“, prin inducerea unei atitudini 
de pasivism, prin raportarea per- 
manentă la voința divină. Făgădu- 
ind fericirea veşnică dincolo de 
moarte, creștinismul îi abate pe 
oameni, zic ideologii comuniști, 
de la căutarea fericirii pe acest pă- 
mânt. Religia dăunează pentru că 


predică individualismul, „cultivă 
psihologia de mic proprietar“. Mai 
mult, religia cultivă naționalismul 
şi separatismul. Prin urmare, „nu 
există nici un domeniu al vieții 
sociale în care religia să nu joace 
un rol negativ“, iar încercările 
unora de a arăta că religia şi comu- 
nismul sunt compatibile, că „pu- 
terea sovietică și partidul comu- 
nist ar înfăptui idealurile creştinis- 
mului“, este un fapt care trebuie 
respins deoarece „comunismul și 
religia, principiile lor, scopurile 
lor, sarcinile lor, morala lor sunt 
absolut opuse şi de neîmpăcat“. 
Legăturile care s-au făcut între 
idealurile creştinismului primar și 
cele comuniste au fost negate cu 
vehemenţă, iar curente de gândire 
precum „socialismul creștin“ de la 
jumătatea secolului XIX şi „creşti- 
nismul social““, dezvoltat la înce- 
putul veacului XX, erau calificate 
drept „agheasma cu care popa 
sfințește necazul aristocratului“. 
Cu toate acuzele aduse de 
ateii comuniști, curentul de gândi- 
re care punea accentul pe un dia- 
log între religia creştină şi pro- 
blemele sociale contemporane, pe 
credința că parabolele Mântuito- 
rului oferă multe răspunsuri dile- 
melor cu care se confruntă omul 
modern, a cunoscut o dezvoltare 
excepțională, în ciuda unui drum 
sinuos și nelipsit de frământări. 
Nume precum F. Lamennais, 
F. Maurice, Ch. Kingsley sau J. 
Ludlow sunt printre cele mai 
cunoscute între cele care operează 
o transformare radicală în traiectul 
gândirii sociale creştine, anume de 
la accentul pus pe ideea de status, 


rost nr. 21-22 


repere 


de ordine imuabilă, la promovarea 
unei concepții „revoluţionare“, în 
care se insistă pe ideile de liber- 
tate, frăție şi egalitate pe care le 
regăsim în cuprinsul Noului Testa- 
ment. De aceea, biserica trebuia să 
fie atentă la revendicările oame- 
nilor muncii, la dreptul lor la un 
salariu decent, la limitarea numă- 
rului de ore de muncă etc. Publica- 
rea de către papa Leon al XIII — 
lea a enciclicei „Rerum novarum“ 
(1891), în care se vorbește deschis 
despre asigurarea unui minim de 
trai, de ocrotirea muncii femeilor, 
reducerea zilei de muncă. Encicli- 
ca este un atac la adresa capitalis- 
mului liberal, văzut în continuare 
de biserică în același rând cu co- 
munismul ateu. Cu toată această 
apropiere forțată, fondul proble- 
mei era în mare parte corect, prin 
afirmarea clară a ideii că soci- 
etatea este subordonată în capita- 
lism ideii de profit, fapt care orien- 
tează omenirea spre idealuri prea 
„materialiste“ şi împiedică o ade- 
vărată armonie socială. Aceasta 
poate fi realizată prin asumarea de 
către societate a valorilor creștine, 
printre care la loc de cinste se află 
filantropia. 

Impunerea regimurilor de tip 
totalitarist în Europa şi declanșa- 
rea celui de-al doilea război mon- 
dial a făcut ca problema rolului 
creștinismului în viața bătrânului 
continent să devină mai actuală ca 
oricând. Unul dintre cei mai de 
seamă gânditori, care s-a aplecat 
în mod special asupra acestor pro- 
bleme, este neotomistul Jacques 
Maritain. Refugiat în America, 
acesta redactează o mică lucrare 
ale cărei exemplare vor fi paraşu- 
tate deasupra Franţei. Aceasta se 
intitula Creștinism și democrație 
şi căuta să arate că există o a treia 
cale între comunism, „care voia 
să-l alunge pe Dumnezeu, și fas- 
cism, care voia să-l aservească și 


rost nr. 21-22 


să-l înregimenteze, a corupt religia 
din suflete și a decreștinizat 
Biserica însăşi“. Soluţia proble- 
melor sociale este democraţia, dar 
o democraţie care să își asume 
idealurile creștine. Maritain este 
convins că „în principiul său esen- 
țial această formă și acest ideal de 
viață comună pe care îl numim 
democraţie vine din inspirația e- 
vanghelică și nu poate subzista 
fără ea“. Apropiat de tendinţele 
gândirii de tip personalist, Mari- 
tain este un apărător entuziast al 
ideii de respectare a demnității și a 
drepturilor persoanei, fiind con- 
vins că lisus Hristos a oferit, prin 
cuvintele sale, cheia adevăratei 
libertăţi şi demnități a persoanei: 
„Creștinismul a proclamat că aco- 
lo unde este dragoste şi caritate, 
Dumnezeu este și că depinde de 





noi să facem din fiecare aproapele 
nostru, iubindu-l ca pe noi înșine 
pentru el într-o anumită manieră. 
Hristos 1-a ocărât pe cei bogați și 
pe farisei, el a promis săracilor și 
celor care suferă persecuții pentru 
dreptate că a lor va fi împărăția 
cerurilor, celor care plâng că se 
vor mângâia, celor care sunt flă- 
mânzi și însetaţi de dreptate că ei 
se vor sătura, celor milostivi că se 
vor milui, celor cu inima curată că 
vor vedea pe Dumnezeu, celor fă- 
cători de pace că se vor chema fii 
lui Dumnezeu“. Aceste idei, deşi 
uneori li s-a uitat sursa, au conti- 
nuat să modeleze conștiința laică, 
care „a înțeles dignitatea persoa- 
nei umane şi a înțeles că persoana, 
făcând totodată parte din stat, tran- 
scede Statul prin misterul inviola- 
bil al libertăţii sale spirituale și 








prin vocaţia sa spre valorile 
absolute“. 

Considerând democrația drept 
cel mai dezirabil sistem politic în 
raport cu creştinismul, Maritain 
atinge o chestiune extrem de sen- 
sibilă, cea a raportului dintre 
politică și religie. EI arată că „nici 
creștinismul, nici credinţa creştină 
nu trebuie să fie înfeudate nici 
uneia dintre formele politice ori- 
care ar fi ea... Aceasta rezultă din 
distincția fundamentală introdusă 
de către Hristos între lucrurile care 
sunt ale lui Cezar și lucrurile care 
sunt ale lui Dumnezeu... Poţi să 
fii creştin și să te mântuiești mili- 
tând pentru nu importă ce regim 
politic, cu condiţia, totuşi, ca el să 
nu ofenseze legea naturală și legea 
lui Dumnezeu... ceea ce importă 
vieții politice a lumii și soluționă- 
rii crizei civilizației nu este nicide- 
cum de a pretinde: creştinismul va 
fi legat de democrație și credința 
creştină îl obligă pe fiecare credin- 
cios să fie democrat; este a consta- 
ta că democraţia este legată de 
creştinism şi că direcția democra- 
ției s-a ivit în istoria umană ca o 
manifestare temporală a inspiraţiei 
evanghelice“, fiind vorba de creş- 
tinism „ca ferment al vieţii sociale 
şi politice a popoarelor“. 

Aceste nuanțe sunt cele care 
fac ca lucrarea lui filosofului neo- 
tomist să-şi păstreze o certă va- 
loare şi la cei peste 60 de ani tre- 
cuţi de la redactarea ei şi ne per- 
mite să atragem atenția asupra pe- 
ricolelor la care este supus „crești- 
nismul social““, dintre care cel mai 
important este dat de pierderea di- 
mensiunii duhovnicești a religiei 
lui Hristos, care nu mai are drept 
scop îndumnezeirea omului, ci 
eșuează într-o searbădă asistență 
socială, o filantropie devenită au- 
tomatism, și cultivarea unor tot 
mai lipsite de duh creştin „drepturi 
ale omului“. Deşi scrisă cu inteli- 


16 


gență, cartea lui Maritain este de- 
parte de a fi convingătoare în de- 
monstrarea legăturilor dintre creș- 
tinism și democraţie, după cum la 
fel de șubrede sunt apropierile fă- 
cute între religia lui Hristos și 
rânduielile medievale, sau la fel de 
legitime. Francez, deci republican, 
Maritain se simte că este mai 
aproape de acest sistem politic. În 
România interbelică, monarhie 
constituțională, teologii demon- 
strau că acesta ar fi sistemul cel 
mai potrivit, conform rânduielilor 
creștine. Creștinismul transcede 
inevitabil toate  determinațţiile 
lumești, situându-se într-un plan 
unde libertatea și supunerea, pasi- 
unea și înfrânarea se îngemănează 
într-o sinteză superioară. Omul 
devine liber dacă stăpânește pa- 
timile și se supune voinței divine, 
tinzând către „chipul nemuritor al 
lui Dumnezeu“, de care atât de 
frumos vorbea părintele Stăniloae. 
Aceasta nu înseamnă însă negli- 
jarea problemelor sociale. „Fer- 
mentul creștin“ va fi mereu treaz 
la tot ceea ce ar putea aduce atin- 
gere demnității umane. 

Deşi a fost acuzată că pune 
prea mult accentul pe latura mis- 
tică şi neglijează aspectele sociale, 
Biserica Ortodoxă Română a 
manifestat, cel puţin în perioada 
interbelică, un interes ridicat față 
de problemele „creştinismului so- 
cial“, interogațiile asupra rolului 
religiei, bisericii sau preotului în 
societate fiind numeroase iar răs- 
punsurile diverse, unele dintre ele 
demne de a fi consemnate în anto- 
logii europene asupra chestiunii. 
Nu este locul să insistăm aici asu- 
pra tuturor aspectelor ridicate de 
„creştinismul social“ de la noi. Ne 
vom mulțumi să amintim un arti- 
col, extrem de interesant, aparți- 
nând lui Dumitru Spânu, datând 
din 1929 şi intitulat „Socialismul 
în marginile moralei creștine“. 


repere 


Autorul privește cu simpatie 
ideile socialiste, însă le reproșează 
spiritul materialist, datorat epocii 
în care au apărut (începutul seco- 
lului XIX). Evoluţia istorică a ară- 
tat caducitatea separaţiei dintre 
credință și socialism, fiind impe- 
rios necesară împăcarea dintre 
cele două viziuni. „După autorii 
aceștia (socialiști), afirmă Spânu, 
Hristos n-a fost decât un revolu- 
ționar proletar. Şi biserica veacuri- 
lor de început cultiva spiritul co- 
munist, așa că învățătura creştină 
modernă este o denaturare a cre- 
dinţei originale“. Autorul român 
arată însă că „creştinii primari au 
primit pe robi și oameni liberi, dar 
nu a trecut la un plan de rezolvare 
a problemelor epocii, fie pașnic, 
fie prin forță. Sf. Scriptură recu- 
noaşte forța pentru menținerea or- 
dinii sociale date, dar arma înfăp- 
tuirii legii creștine este pentru 
toate timpurile dragostea, care în- 
vinge de fiecare dată forța și te- 
roarea. Nici pretinsul comunism al 
Părinților Bisericii nu este altceva 
decât afirmarea constantă a drep- 
tului la viaţă al tuturora, și a celor 
lipsiţi şi a celor neputincioși“. În- 
cercarea de asimilare a gândirii 
creștine nu este altceva, consideră 
Spânu, decât afirmarea implicită a 
creștinismului ca o forță vitală 
pentru realizarea adevăratului ide- 
al social. „Scopul ultim al socialis- 
mului este de fapt un cerc concen- 
tric cu cercul idealului pământesc 
al creştinismului“. 

„Într-un glas cu creştinismul, 
socialismul dezaprobă și condam- 
nă abuzul de libertate, concurența 
neloială în goană după avere, că- 
mătăria, stoarcerea, risipa și 
luxul... dar creştinismul este ab- 
solut superior socialismului; cel 
dintâi se bazează pe iubire, cel de- 
al doilea pe ură, lupta de clasă. Ce 
este bun în socialism ca intenţie, 
găsim de mult în creștinism ca 


rost nr. 21-22 


repere 


intenție și practică. Drumul de 
până acum al socialismului s-a 
încurcat pe terenuri imposibile, nu 
rămâne decât calea mai pe încon- 
Jur, anevoioasă şi ea, dar sigură a 
moralei creştine pentru scăpare“. 
Dacă Spânu polemizează cu 
reprezentanții socialismului „cla- 
sic“, în 1945, un tânăr preot din 
Prahova avea curajul să pună în 
discuție la modul deschis, de pe 
poziţiile creştinismului social, câ- 
teva dintre dogmele fundamentale 
în domeniul religiei a bolşevicilor 
care invadaseră ţara. Tânărul se 
numea Constantin Galeriu. 
Părintele Galeriu era membru 
al Uniunii Preoţilor Democraţi. Nu 
trebuie blamat pentru aceasta. 
Utilizarea acestei organizaţii ca un 
instrument de bolşevizare se va 
face treptat. Iniţial, mulţi dintre pre- 
oți au aderat purtați de convingeri 
similare cu cele ale lui Maritain. 
Era timpul democraţiei, celelalte 
forme de guvernare fiind conside- 
rate caduce. În plus, puterile victo- 
rioase se prezentau pe ele însele 
drept reprezentante ale demo- 
crației, iar URSS a căutat să joace 
un timp acest rol în ţările care ulte- 
rior vor deveni sateliți ai Moscovei. 
Că lucrurile se vor lămuri foarte 





Te Tg Bogdan Onofrei 


vost nr. 21-22 





repede, aceasta este altă chestiune. 
Pe moment exista o efervescenţă, o 
căutare al drumului pe care trebuie 
să-l apuce societatea românească 
și, în particular, biserica. 

În acest spirit, Constantin 
Galeriu va publica în 1945 o bro- 
șură de 32 de pagini, intitulată Mi- 
Siunea noastră, referindu-se la 
preoți şi biserică. În puţine rân- 
duri, el atacă concepția bolșevică 
despre raporturile dintre religie și 
Știință și despre rolul social al 
creștinismului. Dovedind cunoş- 
tințe ştiinţifice deosebite, din do- 
menii diverse, de la fizica atomică 
la biologie, părintele Galeriu com- 
bate materialismul comunist, cău- 
tând să demonstreze prezența spi- 
ritului în natură. În consecință, 
contradicția dintre ştiinţă şi religie 
devenea caducă, iar combaterea 
celei de-a doua nu-şi mai avea 
sensul. Mergând mai departe pe 
firul raționamentului, tânărul preot 
ajungea la rolul social pe care tre- 
buie să îl joace creștinismul. La fel 
ca și Dumitru Spânu, părintele 
Galeriu apreciază eforturile socia- 
lismului de a realiza fericirea oa- 
menilor, subliniind însă limitele 
ideii de fericire în concepția socia- 
listă. EI spune că „fericirea adevă- 


sf 


rată nu stă într-o senzaţie trupeas- 
că, ci într-o nobilă delectare spiri- 
tuală. Dacă oamenii nu ar fi mai 
buni, cinstiţi, iubitori, drepți, mo- 
rali cu alte cuvinte, nu se poate 
vorbi de fericirea lumii. Aveţi (oa- 
menii politici) datoria de a preface 
omenirea, din păcătoasă, într-o 
lume spiritualizată. Aceasta n-o 
puteți face decât prin biserică, reli- 
gie, morală, pe care vreți să le ig- 
norați. lar dacă acceptaţi domnia 
spiritului, atunci cu ea vine un alt 
adagiu: existența lui Dumnezeu şi 
apoi nemurirea sufletului“. 

Recuzând vechile regimuri 
autoritate din România, părintele 
Galeriu recuza în broşura citată și 
aberațiile ateiste ale comunismu- 
lui, arătând că este posibilă o coa- 
bitare a regimului democratic cu 
creştinismul, fapt respins cate- 
goric de propaganda bolşevică. 
Prin frumuseţea expresiei și prin 
rigurozitatea demonstrației, Mi- 
siunea noastră este una din lucră- 
rile de referinţă în ceea ce privește 
„creştinismul social“ în România. 
Părintele Galeriu a fost de altfel un 
admirator al lui Jacques Maritain 
şi unul din promotorii de frunte ai 
operei acestuia în România. Mi- 
siunea socială a bisericii a devenit 
o constantă a preocupărilor lui 
Constantin Galeriu, raportată per- 
manent la marea tradiție a Răsări- 
tului, fapt exprimat prin remarca- 
bila sa operă Jer/fă și răscumpă- 
rare. Dincolo de cărțile sale, ră- 
mâne amintirea, pentru cei care |- 
au cunoscut pe părintele Galeriu, 
unui om aflat mereu aproape de 
ceilalți, în preajma căruia nu te 
simţeai niciodată neglijat, dar 
care, în același timp, parcă nu era 
din această lume, în fața căruia 
orice răutate sau turpitudine se 
veştejea. Se poate spune, fără tea- 
ma de a greşi, că părintele Galeriu 
a fost o întruchipare a idealului 
social-creştin. m 


IA 


repere 





Nicolae Stroescu-Stînişoară 


La moartea 


peri nialu 


Nu l-am cunoscut pe părintele Galeriu pe cînd 
eram încă în ţară, ci abia în tumultul interior şi exte- 
rior al acelui timp în care aurora promitea să biruie 
încă odată negurile istoriei impuse dar şi a 
capitulărilor şi slăbiciunilor noastre, în orizontul 
„acelei învieri spirituale din Decembrie 1989 pe 
care o evoca el în cartea sa intitulată Jer/fă și 
Răscumpărare (Bucureşti, Harisma 1991), mărtur- 
isind că ceea ce el considera ca fiind „caracterul 
esențial al resurecţiei din Decembrie“, anume „spi- 
ritul de jertfă, îndeosebi al tineretului nostru“, ţinea 
de ceva care l-a preocupat și pe el de-alungul 
întregii vieți, ca temă de meditație, ca explorare a 
acestei căi radicale a „împlinirii făpturii şi mai ales 
a condiției umane“. lar teologia părintelui Galeriu 
nu se sfia, în mod expres, să ducă spre rugăciune. 

Cartea aceasta, care reproducea, neschimbat, 
textul lucrării de doctorat din 1973, am primit-o 
abia după ce am avut, în iunie 1991, o convorbire la 
Radio Europa Liberă, pentru ascultătorii din 
România, așa că am fost, atunci pe moment, plăcut 
surprins de felul cum a acceptat, imediat şi bucuros, 
raportarea mea, în legătură cu noțiunea de jertfă, la 
forme de asceză pe care le găsim și în natură, de 
pildă lungile intervale de nemișcare, însetare și 
foame pe care le parcurg păsările cînd îşi clocesc 
ouăle și apoi în eforturile istovitoare de a-și hrăni 
puii etc. Un exemplu din mulțimea de manifestări 
ale unui impuls, care, chiar dacă izvorăşte din 
zestrea genetică a instinctelor fundamentale, ar 
putea deschide o perspectivă asupra unor corespon- 
denţe ale ascezei în natură. Prudenţele mele față de 
eventualele rigori teologice s-au dovedit deci dintru 
început de prisos în întîlnirea cu acest om al 
Bisericii la care amploarea impresionantă a 
cunoștințelor se asocia cu spontaneitatea intuiției și 
a receptivităţii. Elanul dialogic al părintelui Galeriu, 
presărat cu belşuguri de erudiție și fulgurații de fer- 
voare religioasă şi înțelepciune netulburată, nu e de 
redat. Oricum, actul suprem de jertfă, cel al 
Mîntuitorului, îl tălmăcea mult dincolo de concepția 
oarecum familiară a unei ispășiri substitutive și 
anume într-o triplă abordare: 1. Ca o recapitulare, 


18 





] Salariu 


prin întruparea Mîntuitorului, a întregii umanități şi 
a întregii creaţii. 2. Ca o sfințire a lumii prin pătrun- 
derea naturii harice în natura umană. 3. Ca o 
ofrandă care prin moartea pe cruce a lui Hristos a 
realizat, odată cu Învierea Lui, transfigurarea 
făpturii. 

În acel dialog în fața microfonului ne-am întâl- 
nit şi în gîndul că însăși creația divină poate fi 
înțeleasă ca o jertfă iubitoare adusă de Fiinţa eternei 
desăvirşiri pentru „instituirea unui nou existent, a 
unui partener în existență“. Deci creaţia se înte- 
meiază pe jertfă și a fost mîntuită prin jertfă. Părin- 
tele Galeriu a fost de acord cu o justificare reli- 
gioasă şi metafizică a ecologiei mai ales în măsura 
în care ea reprezintă și o încercare de regăsire a 
ascezei, prin renunțare la egoismul de putere și la 
consumul nestăvilit al naturii din partea omului, 
ceea ce implică și recunoașterea incipientă sau 
deplină a caracterului de făpturi al celor aflate în 
lumea care ne înconjoară. 

Convorbirea noastră radifonică din iunie 1991 
vroia să rețină şi cîteva puncte de reper asupra 
Renașterii din secolele XV-XVI, în vederea unei 
eventuale renașteri pe care ar fi putut-o prefigura 
ieşirea din totalitarismul ateu comunist, cu toate 
determinările și consecințele lui de ordin planetar. 
Euforii post-decembriste, alunecări în utopie? Poate 
și asta, dar și priviri lucide aupra revoluţiei 
antropocentriste post-renascentiste şi 1scodiri ale 
șanselor unui umanism religios (poate umanismul, 
dus pînă la capăt, fi nereligios?), confruntări cu 
gravele simptome istorice ale alienării religioase. 
Din momentul în care religia este percepută ca 
experiență a apartenenței sau participării la o reali- 
tate ființială spontană şi autonomă, preocuparea de 
relația omului cu religia dobîndeşte o prioritate 
firească şi care poate explica emanciparea de con- 
venţiile academice și de prejudecățile spiritului 
vremii. Dar cred că în primul rînd o anumită neîn- 
frîntă tinereţe sufletească a acestui realist creștin, 
care a fost părintele Galeriu, îi dădea în asemenea 
discuţii nu numai impetuozitatea stilistică şi argu- 
mentativă, ci şi îndemnul la priviri de sinteză, 

(2) 


rost nr. 21-22 


repere 


anticipări şi integrări metafizice. Fiecare întîlnire cu 
el te punea în prezența unei mereu suprinzătoare 
îmbinare între inepuizabila experiență de viaţă 
socială și istorică, intelectuală și duhovnicească, pe 
de o parte şi o naturaleţe şi spontaneitate care resta- 
bilea ca prin farmec inocența lucrurilor şi a 
relaţiilor, pe de altă parte. 

Personalul german al agenţiei particulare din 
Minchen care îndeplina serviciul de recepţie a oas- 
peților în holul de intrare al Europei Libere aveau, 
pentru prima oară în viața lor, prilejul de a fi salutaţi 
cu o generoasă binecuvîntare ortodoxă din partea 
acestui om care, de la veșmîntul preoţesc pînă la 
zîmbetul deschis şi puţin poznaș, le aducea o adiere 
dintr-o altă lume, spărgîndu-le monotonia cotidiană 
şi chiar făcîndu-i să-şi uite obligațiile şi rutina pro- 
fesională. Cu toate că venea la mari intervale de 
timp, era singurul pe care nu îl mai rugau să își arate 
pașaportul. Era numai un schimb de zîmbete, pre- 
lungit la ei în mirare bucuroasă şi respect. Sînt sigur 
că humorul discret dar inseparabil al părintelui 
Galeriu gusta acea briză de încîntare și uitare a con- 
semnelor pe care o isca la porțile Europei Libere. lar 
farmecul se repeta la membrii celorlalte secții naţio- 
nale cu care ne încrucişam pe coridoarele Europei 
Libere, la taximetristul bavarez şi mai ales la chel- 





vost nr. 21-22 





nării din micul restaurant, aşezat la marginea stră- 
vechei pieți străjuită de biserica și mînăstirea fran- 
ciscană Sfînta Ana, pe care îi binecuvînta rînd pe 
rînd și îi consulta asupra unei mîncări de post. 
Părintele Galeriu ascultase, în anii comunismu- 
lui, Radio Europa Liberă. Şi era încă o sursă de 
mirare să-ți dai seama că acest strălucit teolog și 
deţinător al unei vaste culturi polifonice, despre care 
aflasem şi cu cîtă rîvnă se dăruiește credincioșilor 
parohiei lui și activităților multiple în ceea ce aș 
numi o apologetică modernă şi comprehensivă, 
țintind toate treptele societății şi culturii, găsise timp 
şi pentru ascultarea nu numai a emisiunilor reli- 
gioase şi de cultură ci şi de actualități politice interne 
și internaţionale, de tineret, de cronici despre lu- 
mea comunistă, de „radio magazin“ etc. Făcîn- 
du-i acum cunoştinţă cu redactorii respectivi, se 
bucura de a-i vedea, în sfîrșit, la faţă și îi bucura și 
pe ei arătîndu-le cît de bine își amintește de 
conținutul emisiunilor lor şi că le prețuiește munca. 
Cu mine, pe care, de asemenea, nu mă cunoștea 
decît de la Radio, a intrat dela primele cuvinte într-o 
comunicare și o rezonanță care pe observatorul din 
afară l-ar fi putut face să creadă că suntem de mult 
în dialog. Eu şi alții l-am primit la Europa Liberă ca 
într-o casă care este şi a lui și am văzut că se simţea 





ca la el acasă. Odată, venise după o călătorie obosi- 
toare, a intrat într-un lanţ de convorbiri pînă după 
amiaza tîrziu şi mai ştia și că trebuie să transmită la 
Bucureşti un text pentru nu ştiu care publicație. 
Soluţia pe care i-am oferit-o a fost să punem alături 
două canapele din biroul meu, improvizînd un pat, 
pe care să doarmă cîteva ore, iar după aceea o secre- 
tară îi va bate la maşină textul respectiv. L-am con- 
vins că „transformarea biroului directorului în dor- 
mitor“ nu ne deranjează cu nimic şi m-am retras în 
alt birou, lăsînd vorbă la ce oră trebuie deșteptat. 
Cînd am revenit l-am găsit dictînd de zor, cu o față 
radioasă. Era încîntat că dormise la Europa Liberă! 
Am constatat că părintele Galeriu, de altfel 
foarte discret, vroia în scurtul timp cît eram împre- 
ună să-mi ofere posibilitatea de a cunoaşte fundalul, 
adeseori ocultat, al anumitor evenimente traumatice 
şi încărcate de durabile și grave consecinţe, din isto- 
ria noastră contemporană. Cred că la mijloc era nu 
numai, desigur, dorinţa de a-l ști îndeajuns informat 
pe cel care conducea un departament românesc de 
radio la Miinchen, ci și expresia unei corespunză- 
toare calde solidarități. Dorea să-i dăruiască celui 
care se găsise atiția ani departe de țară ceva din 
cunoștințele lui sigure asupra unor întîmplări 
istorice şi așa oricum voalate de vîrsta lui fragedă la 
timpul cînd ele se produseseră. În sensul acesta, 
mi-a relatat, de pildă, ce aflase de la unul dintre fii 
lui duhovnicești și participant direct, de voie de 
nevoie, la o tragică și sîngeroasă operaţiune a repre- 


repere 


siunii de stat pe timpul lui Carol al II-lea și care nu 
a rămas fără urmări pentru destinul țării noastre, în 
pragul celui de-al doilea război mondial. S-a întîm- 
plat ca eu să am în memoria mea românească (de 
care părintele Galeriu se îngrijea să nu aibă o anu- 
mită lacună) o confirmare neîndoielnică a celor care 
mi le spunea, la distanță de atitea decenii, părintele 
Galeriu. Tatălui meu i se confesase cîndva (la mo- 
dul profan, dar cum s-ar putea exclude, în raport cu 
asemenea cumplite neomenii la ordin, răsunetul cît 
de tîrziu al conştiinţei păcatului?) în termeni 1denti- 
ci unul dintre executanții acelei crime de stat. 

Părintele Galeriu nu putea fi omul niciunui par- 
tid dar avea o profundă conștiință istorică şi o vizi- 
une foarte clară a înrădăcinării pezentului în trecut 
ca și a datoriilor creștinului faţă de cetate. Pe făgașul 
acesta, al unei detaşări față de politică şi în același 
timp al unei ascuţite percepții a posibilelor valențe 
spirituale şi teologice ale unor acte și așezări politi- 
ce, s-a străduit pentru reînsuflețirea relațiilor dintre 
Coroană şi Biserică, în 1992, neînțeles şi zădărnicit 
în eforturile lui la vremea aceea de către lideri politi- 
ci, de altfel bine intenţionaţi, aparținînd tocmai 
opoziţiei monarhiste. Dar pentru părintele Galeriu, 
eşecurile făceau parte, acceptată fără nici o ezitare şi 
resentiment, din drumul neîncetatei dăruiri. 

Jertfa, motiv central al meditaţiei teologice a 
părintelui Galeriu, oglindită şi în acţiunile lui, era 
înțeleasă în profunzime prin ideea unei duble 
dăruiri: primordiale, a lui Dumnezeu, prin creaţie 





rost nr. 21-22 


repere 


(aş zice, în orizontul creației continue) și prin Re- 
velație şi a omului, ca răspuns, prin dăruire față de 
Creator şi față de aproapele. Iar „în această viziune 
a darului şi a dăruirii la care ne solicită conștiința 
creaţiei, referirea credinciosului la Dumnezeu 
Creatorul nu înseamnă deloc renunțare la un efort 
personal, ci o «luptă cu Dumnezeu» (Facerea, 
XXXII, 28), o Jertfă pentru adevăr, pentru a zidi pe 
alții şi a mă zidi pe mine“ (Jer/fă și Răscumpărare, 
pag. 68). Şi părintele Galeriu îl citează pe Lavelle, 
care a spus: „Absolutul nu e locul odihnei noastre, 
punctul în care creația s-a imobilizat deodată“. O 
caracteristică esențială a personalității şi vieţii 
părintelui Galeriu, admirată de unii şi neînţeleasă de 
alții, s-ar putea numi neodihna dăruirii. 

Jertfă şi Răscumpărare este, în cadrul teologiei 
moderne românești, o lucrare care împleteşte teolo- 
gia fundamentală cu cea a Revelaţiei, demersul 
speculativ metafizic cu teologia dogmatică şi pro- 
pune o antropologie creştină: „Revelația ne învaţă 
că Dumnezeu este dragoste. Existenţa îşi are 
începutul de asemenea în dragoste ca dar al lui 
Dumnezeu... Semnele Răscumpărării trebuie să re- 
veleze în cele din urmă și în noi «chipul» lui 
Dumnezeu, această realitate fundamentală, pentru a 
putea spune: omul este dragoste“ (Părintele 
Constantin Galeriu, Jertfă și Răscumpărare, con- 
cluzi1). Această teologie şi antropologie fundamen- 
tală a dragostei, avînd drept corolar o stringentă 
etică a slujirii aproapelui, se înfăţişează ca un întreg 
în care teoreticul fuzionează fără fisură cu practicul. 
Dar această coerenţă ideatică şi etică a elaborării 
teologice a părintelui Galeriu precum şi consecven- 
ta respectare a criteriului concordanței ultime cu 
adevărul revelat în Sfînta Scriptură, nu s-au consti- 
tuit într-un sistem rigid și închis. Părintele Galeriu 
gîndea armonic şi în matca tradiţiei dar nici decum 
conformist. Adeseori spunea că trebuie să avem 
curajul de a gîndi antinomic. Tradiţionalistul nu 
escamota contradicţiile cu care ne întîmpină reali- 
tatea și preţuia virtuțile gnozeologice ale paradoxu- 
lui. El avea multă sensibilitate estetică, un foarte viu 
interes pentru evoluţia ideilor științifice, pentru isto- 
rie, pentru marile culturi ale lumii. Slujirea lui 
Dumnezeu, a aproapelui, a patriei o înțelegea şi o 
practica independent de orice sisteme, ideologii și 
convenţionalisme. Încîntătoarea comunicativitate 
spirituală a Părintelui Galeriu era corelatul unei pu- 
ternice înzestrări hermeneutice. 

Ultima dată l-am întîlnit la Niirnberg, la Mitro- 
polia noastră Ortodoxă Română pentru Germania și 


vost nr. 21-22 





Europa Centrală şi de Nord, cu prilejul conferinței 
anuale eparhiale. Fusese invitat de Mitropolitul Se- 
rafim ca să le vorbească zecilor de preoți ortodocși 
români, veniți din toată Europa împreună cu mireni 
reprezentanţi ai parohiilor. În cuvîntarea ţinută, 
care, potrivit stilului lui de gîndire, reținea fenome- 
ne şi momente ale prezentului, luminîndu-le însă 
din perspectiva unor întrebări și valori permanente, 
ne-a vorbit, cu mare însuflețire, despre ultimele 
comunicări ale unor americani specialişti în biolo- 
gia creierului care au ajuns la concluzia că gîndirea 
nu poate fi dedusă din substratul material al creieru- 
lui, ci vădește o origine și o dinamică imaterială. 
Încă odată Părintele Galeriu vroia să dea piept cu o 
provocare acută, căci în ultimul timp progresele 
făcute în investigarea şi experimentarea microbio- 
logică asupra celulei cerebrale, au dus la recrude- 
scenţe ale reducționismului materialist cu tentative 
nu numai de a explica, de pildă, experienţe spiri- 
tuale și mistice prin cauze bio-chimice, hormonale 
etc. ci şi de a încerca să le producă pe cale chimică, 
electrică etc. Savanţi americani, somități ale biolo- 
giei cerebrale pe plan mondial, citați de Părintele 
Galeriu, cu rezultatele cercetărilor lor afirmînd teza 
contrară, cea a respingerii determinismului material 
ca explicaţie totală şi definitivă a spiritului, 
reprezenta mai mult ca sigur o noutate și o excelentă 
piesă de dosar pentru preoții noștri în lupta lor de 
apărare a conștiinței religioase şi a credinței, în 
mijlocul avalanşei informaţiilor simplificatoare, 
pseoudo-știinţifice, desprinse de şi nu arareori chiar 
contrare țelurilor superioare ale existenței. 

În convorbirea noastră de la Radio, în 1991, la 
un moment dat, venind vorba despre semnificația 
noţiunii de păcat, eu am spus, trăgînd o scurtă con- 
cluzie: „Aceasta este esența păcatului, închiderea în 
egoul tău“. La care Părintele Galeriu mi-a răspuns. 
„Exact. Asta este şi moartea, domnule Stînișoară. 
Pentru că moartea înseamnă strîngerea în sine și 
ruperea de viață, de Dumnezeul cel viu. Aşa am 
înțeles realitatea morții însăşi“. „Unde este deschi- 
dere spre Dumnezeu nu mai e moarte“, am adăugat 
eu. Pornind de aici, Părintele Galeriu și-a exprimat 
dezacordul total față de formula folosită de atâtea ori 
în publicaţiile noastre cînd a murit cineva: „a trecut 
în neființă“. „Eu sunt revoltat de expresia aceasta. 
Să spui de Eminescu, de Iorga că au trecut în nefi- 
ință!.... 

ȘI am fost amîndoi de acord că această expresie 
conţine „un sacrilegiu nu numai față de Dumnezeu, 
ci și faţă de om“. m 


21 


sf 


repere 





Antonio Aroneasa 


De la sărăcia cu duhul la 
Lumina cea neinserată 


Numai un fericit poate tâlcui „Fericirile“ lui Hristos din 
Predica de pe Munte asemenea părintelui Galeriu. 
Cunoaștem foarte mulţi „Cele nouă Fericiri“ spuse de 
Ș Mântuitorul Hristos și, în mare, știm și înțelesul lor. 
Insă, în mod obişnuit ne oprim la un înţeles sărac, lipsit de 
adâncimea unei cugetări creştine izvorâte din viață. Numai viața 
în Hristos tălmăcește prin însăși trăirea ei fericirea. 


Fericiți cu adevărat au fost 
sfinții care l-au căutat pe Hristos 
toată viaţa şi toată viaţa lor a fost 
o căutare a Lui tocmai pentru că 
El i-a găsit mai întâi! Fericirea 
autentică vine din lumină și nu- 
mai lumina dumnezeiască poate 
inunda cu adevărat inima omului 
pentru a izvori de acolo înspre lu- 
me. Dar, ce este fericirea? „Este o 
stare de împlinire continuă a fiin- 
ței noastre. Această împlinire o 
dobândeşte creștinul viețuind 
după voia lui Dumnezeu...“ 
Este un paradox, însă nu trebuie 
să ne mirăm întrucât creștinismul 
conține un număr mare de para- 
doxuri pentru un om „normal“. 
Nu trebuie să amintim decât de 
unitatea în ființă a Celor Trei Per- 
soane ale Dumnezeirii, Tatăl, Fiul 
şi Duhul Sfânt; sau de Dumneze- 
ul care își dă viaţa pentru mân- 
tuirea lumii și exemplele ar putea 
continua. Pe lângă acestea și mul- 
te altele, Hristos mai exprimă o 
sumă de paradoxuri, mai exact 
nouă, în „Cele Nouă Fericiri“ din 
„Predica de pe munte“. Pentru 


noi cei care ne imaginăm o ferici- 
re susținută de latura materială a 
existenței în mod exclusiv, Feri- 
cirile şi tâlcuirile părintelui Gale- 
riu la acestea ar trebui să fie mo- 
tiv temeinic de schimbare a opti- 
cil. Trebuie se ne vedem viața în 
lumina credinței, pornind de la 
„sărăcia cu duhul“, ori aceasta 
implică ceea ce Părinţii numesc 
metanoia, o schimbare a minții şi 
a viziunii asupra vieţii. „Pocăin- 
ţa, metanoia, în înțelesul ei ade- 
vărat, înseamnă schimbarea gân- 
dirii, înnoirea gândirii, a vieţii în- 
seși. Fericirea propovăduită de 
Mântuitorul cere pentru realiza- 
rea ei o asemenea schimbare“? 
În cazul acesta ceea ce reprezintă 
paradox pentru omul dezrădăci- 
nat de Biserică, va fi firesc pentru 
cel care își supune întreaga ființă 
de bunăvoie Domnului. 


A fi sărac cu duhul 


Prima „condiţie“ pe care o 
cere Mântuitorul Hristos pentru 
dobândirea bucuriei veșnice întru 


El este sărăcia cu duhul. Aceasta 
a reprezentat piatră de poticnire 
pentru multe minți, ceea ce a 
făcut să se creadă că Hristos cere 
celor care cred în el să fie săraci 
cu mintea, adică, pur şi simplu 
proști. Ori tocmai aici stă sărăcia 
minţii în înțelegerea precară, lip- 
sită de autenticitate, a cuvintelor 
lui Hristos. Punând această stare 
ca o condiție pentru dobândirea 
mântuirii, Hristos descoperă deo- 
dată sensuri adânci, deosebite și 
nebănuite ale sărăciei cu duhul. 
Sărăcia cu duhul este înțeleasă 
foarte frumos de părintele 
Galeriu ca „sărăcie conștientă de 
sine în fața nesfârșitei bogății a 
lui Dumnezeu și a creației“.3 Și 
mai spunea părintele Galeriu 
continuând tâlcuirea, că în 
această sărăcie omul este de fapt 
conştient că nu are de oferit lui 
Dumnezeu decât păcatele sale. 
Omul, în relaţia sa cu Dumnezeu 
nu poate decât să recunoască 
smerit că primește „din plinătatea 
Lui, har peste har“4 oferind în 
neputința sa, spre curățire, un 


! Rugăciunea Tătăl nostru; Cartea celor Nouă Fericiri. Tâlcuiri de Părintele Galeriu, București, 


Editura Harisma, 2004, p. 69 
2 Idem, p.70 
3 Idem, p.T2 
4 loan 1, 16 


22 


rost nr. 21-22 


repere 


suflet plin de păcate. Un alt sens 
pe care îl aduce la suprafață 
părintele, plecând de la tâlcuirile 
Sfinților Părinți, este smerenia. 
Numai omul smerit, lipsit de 
slavă deșartă, poate să își supună 
voința lui Dumnezeu pentru ca 
EI, așa cum ştie, să îi ofere mân- 
tuirea ca dar sacru de nepreţuit. 
„Așa au înțeles Sfinții Părinţi 
această Fericire. Sfântul Grigorie 
de Nyssa spune: «Mie mi se pare 
că Cuvântul a numit sărăcia 
duhului smerita cugetare de 
bunăvoie» ...La fel Sfântul loan 
Gură de Aur înţelege pe: «săracii 
cu duhul drept cei smeriţi de bună 
voie, adică lipsiţi de trufia minții 
şi de nemăsurata iubire de sine, 
păcat prin care s-au pierdut 
îngerii cei răi şi primii oameni“ “.5 


Transcenderea 
spațiului și 

. 2 ” 
a timpului 
prin... smerenie 


Părintele Galeriu tâlcuieşte 
„Muntele Fericirilor“ urcând 
treaptă cu treaptă spre restabilirea 
ontologică a chipului știrbit prin 
păcat şi prin îndepărtarea de 
Dumnezeu. Ar fi prea mult să tre- 
cem prin fiecare fericire şi nu este 
aici locul, însă trebuie spus că 
fiecare fericire are un înţeles 
adânc, iar Hristos urcă prin feri- 
ciri către unica fericire, pornind 
de la sărăcia cu duhul. De ce este 
nevoie să fi smerit pentru a te 
mântui? În primul rând pentru că 
nu poți primi altfel darurile dum- 
nezeieşti decât recunoscând că nu 
poți decât să primeşti. „Ce ai tu 
pe care să nu-l fi primit? lar dacă 
l-ai primit, de ce te fălești ca și 
cum nu l-ai fi primit?“ Tot binele 


5 Idem, p.73 
6 1 Corinteni 4, 7 
7 Matei 3, 3 


vost nr. 21-22 


pe care îl avem este un dar dum- 
nezeiesc şi cel care recunoaște 
acest dar ca pe o binecuvântare 
îşi oferă viața ca dar, în chip 
euharistic lui Dumnezeu. 
Indiscutabil, smerenia este o 
virtute esenţială, iar actualitatea 
ei este incontestabilă. Dacă 
smerenia autentică în duhul lui 
Hristos ar „birui“ minţile noastre 
în mod sigur altfel ar fi tratați cei 
de lângă noi. Însă, m-am oprit 
asupra primei fericiri şi pentru 
că pornind de la aceasta se 
poate face o legătură frumoasă cu 
alte două realități duhovniceşti 
dragi părintelui: cununia făpturii 
umane cu Creatorul şi vederea 








luminii dumenzeiești prin trans- 
cenderea luminii fizice și a celei 
raționale. 


Logodirea 
cu Lumina 


De când l-a așezat în Eden, 
Dumnezeu l-a chemat pe om la 
nuntă tainică în Împărăţia Sa. 
Chemarea se menţine în contin- 
uare, însă de data aceasta omul 
trebuie să mai depășească o 
limită, şi anume cea impusă de 
păcat. Aceasta este Evanghelia, 
iar „glasul celui ce strigă în 
pustie“7 poate fi și glasul lui 
Hristos Cel ce aduce Vestea mân- 


23 





repere 





tuirii şi o împlinește, pustiul ne- 
fiind altul decât locul cel tainic al 
inimii. Însă Hristos nu încetează 
să cheme. „Aici este întreg mis- 
terul existenţei, întreaga taină a 
vocației umane. Dacă omul este 
conștiința universului, omul este 
între Creator și Făptură, veriga de 
legătură, inelul. Inelul sfânt al 
acestei logodne, al acestei cu- 
nunii divine“.8 Omul este inel — 
extraordinară semnificaţie a aces- 
tei comparații, întrucât inelul 
simbolizează în primul rând veş- 
nicia, iar omul logodeşte creaţia 
cu Ziditorul. Însă, pentru a face 
aceasta, omul însuşi trebuie să își 
împlinească menirea şi să se 
logodească el însuşi cu Hristos 
pentru că nu poate decât în 
Hristos să contemple curat făp- 
turile şi să le ofere ca jertfă Celui 
Căruia îi aparțin de fapt. Prin 
urcuș, omul se uneşte neîntrerupt 
cu Dumnezeu Care, aşa cum este 
dragoste desăvârșită este și 
Lumină. Şi cine putea să vor- 
bească despre Iubire ca Lumină 
neînserată decât Apostolul Iubirii 
care spune atât de frumos că 
„Dumnezeu este lumină şi că 
întru El nu-i nici un întuneric“? 


Am pornit de la o stare a 
omului, sărăcia cu duhul, fără de 
care unirea tainică cu Dumnezeu 


nu poate fi concepută. Pentru a 
ajunge sus trebuie mai întâi să 
sfredeleşti în adâncul inimii pen- 
tru a scoate de acolo mizeria și a 
primi lumina lui Hristos. Cobori 
în inimă ca să urci. Și urci prin 
porunci împlinindu-le, te bucuri 
trăind fericirile şi toate le faci în 
nădejdea fericirii unice de a-l 
vedea neîncetat pe Hristos. Viaţa 
însăși este un urcuş şi Părintele 
Galeriu vorbește atât de frumos 
despre un urcuş în lumină, în 
deplin acord cu Părinții Bisericii 
care şi ei „vorbesc despre reali- 
tatea a trei lumini: 

1. Lumina fizică, sensibilă, a 
soarelui și a electricității produse 
de om, pe care o percepem cu 
ochii firești şi ne privim unii pe 
alții, ca şi toate lucrurile; 

2. Lumina inteligenței, in- 
telectuală, care ajută la arătarea 
adevărului, dezvăluie adevărul 
lucrurilor, rațiunile, rosturile lor; 
pe aceasta o percepem cu mintea. 
Amândouă aceste lumini sunt 
create, ne vin din lumea creată, şi, 
limitându-ne doar la ele, ră- 


mânem în lumea creată, tre- 
cătoare, muritoare ... 

3. Mai presus însă de aceste 
două lumini e Lumina cea de la 
Dumnezeu; adică din însuşi «Iz- 
vorul vieții» — precum spune 
Psalmistul: «întru lumina Ta vom 
vedea lumină» — ni se împărtă- 
şeşte lumina cea preamărită în 
imnele sfinte ale Învierii drept 
«Lumina cea fără de ani», cea 
«pururea fiitoare», «cea veșni- 
că», din care ne împărtăşim cu 
veşnicia.““10 

Lăsându-ne rațiunea inun- 
dată de lumina dumnezeiască nu 
avem cum să nu realizăm că 
sărăcia cu duhul a făpturii umane 
nu este decât o realitate care se 
cere conștientizată. Avem multe 
de primit și nimic de pierdut în 
dăruire. Nu este o mare minune 
ca celui ce se ştie pe sine sărac să 
i se dăruiască Dumnezeu, Cel ce 
este Lumina cea neînserată, spre 
logodire veşnică? Descoperirea 
adâncului inimii și urcușul făp- 
turii — unele dintre cele mai fru- 
moase rațiuni de a exista, ale 
făpturii umane. Omul — adâncul 
care cheamă Adâncul spre neîn- 
cetata bucurie a iubirii veşnice. m 


8 Cu Părintele Galeriu între Geneză și Apocalipsă — Convorbiri realizate de Dorin Popa, Bucureşti, 


Editura Harisma, 2002, p. 217 
91 loan 1, 5 


10 Rugăciunea Tatăl nostru; Cartea celor Nouă Fericiri. Tâlcuiri de Părintele Galeriu, p. 105 


24 


rost nr. 21-22 


repere 








Legitimitatea titulaturii de „Biserică naţiona- 
lă“ pentru Biserica Ortodoxă Română unii poate 
că pur şi simplu n-o înţeleg, fie din slăbiciunea 
minţii, fie din puţinătatea cunoștințelor; alții o în- 
țeleg, dar oportunismul este mai puternic şi atun- 
ci se conformează anumitor comandamente 1deo- 
logice sau stereotipuri din lumea occidentală, așa 
cum ieri făceau ascultare faţă de dogmele ideolo- 
gice emanate din Uniunea Sovietică: așa e omul, 
bietul de el, slab şi ispitit să stea „sub vremi“, cum 
zicea cronicarul. Dar mai sînt şi alții — sărmanii de 
ei, Dumnezeu să-i ierte! — care s-au învechit în 
sminteală şi li s-a întinat lor şi cugetul, şi inima; 
aceștia cred că sînt stăpînii adevărului împotriva 
lui Dumnezeu, răstălmăcind totul şi smintindu-i și 
pe alţii, cu raționamente şi vorbe meşteșugite... 

De unde ar trebui să pornească o astfel de 
discuţie? Desigur, de la nație sau națiune, de unde 
derivă cuvîntul național. Este națiunea o realitate 
sau o simplă convenție? Este națiunea de Ja 
Dumnezeu sau de la oameni? Şi atunci, dacă 
națiunea este convenție omenească, ea are o va- 
loare relativă, ca toate lucrurile omenești; dar dacă 
este realitate rînduită de Dumnezeu, atunci ea face 
parte din ordinea creaţiei dumnezeiești, este bună 
în sine, iar a o nega sau a o dispreţui e o lucrare 
cel puţin nedreaptă. 

La noi, pe vremuri, se limpeziseră aceste lu- 
cruri, mai ales prin osteneala a doi mari teologi: 
Nichifor Crainic (Puncte cardinale în haos şi 
Ortodoxie și etnocrație) şi Dumitru Stăniloae 
(Ortodoxie și românism şi Reflecţii despre spiri- 
tualitatea poporului român). Pentru gîndirea și 
sensibilitatea ortodoxă, naţiunile, naţiile, nea- 
murile, entităţile etnice, sau oricum le-am spune, 
nu numai că sînt realități și nu convenţii, dar ele nu 
au doar realitate istorică sau biologică, ci şi reali- 
tate divin-transcendentă şi morală. Prin urmare, 
specificul național, toate determinaţiile care ţin de 
o anumită ființă națională, nu sînt ceva inventat — 
nici interesat, nici dezinteresat — ci ceva dat, con- 
cret, obiectiv. Desigur, acolo unde o naţiune, în ca- 


* a consemnat Răzvan Codrescu 


vost nr. 21-22 





tat Inztlo na 
isarisz nailonzali 





drul unui stat național, este majoritară, acest fapt 
este firesc să se reflecte în toate. Părintele 
Arhiepiscop Bartolomeu Anania are dreptate cînd 
zice: „Dacă există stat naţional, trebuie să existe 
şi Biserică națională“, adăugînd că Biserica Or- 
todoxă Română este Biserică națională indiferent 
de opoziția unuia sau altuia. Altfel spus, nu se 
poate aboli o realitate de fapt printr-un decret ide- 
ologic; ea poate fi cel mult pusă între paranteze, ca- 
n cazul abuzurilor comuniste, dar nu desființată. 

La unii dintre noi se constată un fel de 
tendință luciferică: nu Tu, Doamne, ci Eu! lar ide- 
ologiile contestatare ale tradițiilor și realităților îşi 
creează și niște scheme de gîndire, și niște limbi 
de lemn; anumite lucruri sînt exaltate tendențios, 
altele sînt aprioric respinse. La fel şi în ce privinţa 
cuvintelor. Națiune, național, naționalism intră în 
categoria celor condamnate în mod pripit, pentru 
că, vezi Doamne, „nu se mai poartă“! 

În realitate, totul e mai simplu decît pare, pen- 
tru orice gîndire sănătoasă: aşa cum un om depo- 
zitează în memoria lui o anumită experiență de 
viaţă, în funcție de care își modelează personali- 
tatea, tot așa și neamurile sînt legate de o tradiție 
proprie, care se reflectă în specificul lor, şi indivi- 
dual, și comunitar. Umanitatea răspunde — a răs- 
puns dintotdeauna — chemării lui Dumnezeu într-o 
formă sau alta. Întrucît nu există umanitate pură, 
necondiționată, ci numai umanitate întrupată în 
națiuni, răspunsurile sînt diferite, chiar dacă 
esenţial convergente (sau, în orice caz, nu neapărat 
antagonice). Unii zic că religia este exclusiv ceva 
din cer, iar națiunea exclusiv ceva de pe pămînt, 
aşa că între ele n-ar exista punct de întâlnire nece- 
sar. Dreapta credință vede însă realitatea în mod 
teandric: cerul şi pămîntul comunică prin icono- 
mia harului; nu sunt două niveluri între care să fie 
o ruptură, ci două vase comunicante, prin voia și 
prin harul lui Dumnezeu. Hristos, bunăoară, a fost 
și din cer, şi de pe pămînt: divinoumanitate onto- 
logic-mântuitoare. Religia cheamă la o existență 
mai înaltă, dincolo de lumea aceasta în care noi 


5 
25 





Foto: Bogdan Onofrei 


5 
i=I 
=] 
tz 
(e) 
= 
Ss 
=! 
E) 
= 
[==] 


n-avem, zice Apostolul, „cetate stătătoare“; dar ea, 
religia, lucrează în lume şi impregnează lumea. 
Capătul e dincolo, dar „calea“ e aici. Fiind o ordi- 
ne integrală, ordinea religioasă nu poate face ab- 
stracţie de factorul „națiune“; pe de altă parte, co- 
munităţile naţionale sînt solidare și printr-o anumi- 
tă comunitate spirituală, istoricește cristalizată şi 
de la sine dominantă. Noi ţinem cu toţii, prin naş- 
tere, de o naţiune, iar națiunea — fie ea română, 
greacă, germană, evreiască, chineză ș.a.m.d. — ţi- 
ne, la rîndul ei, prin tradiţie, de o anumită religie. 
Desigur, un individ poate să opteze pentru o altă 
religie; națiunea însă, în ansamblu, merge pe linia 
tradiției ei. Sau uneori, ca în cazul creștinării dife- 
ritelor popoare, neamul întreg se poate converti 
treptat, dar acestea sînt fapte organice, călăuzite de 
Providenţă, iar nu rezultate imediate ale conjunc- 
turilor ideologice. Ce frumos spunea un francez, 
scriitorul Saint-Exupery parcă, printr-o expresivă 
metaforă: „Recunosc dreptul Templului asupra 
pietrelor, dar nu recunosc dreptul pietrelor împo- 
triva Templului; recunosc dreptul Poemului asupra 
cuvintelor, dar nu recunosc dreptul cuvintelor îm- 


26 


repere 





potriva Poemului; recunosc dreptul Imperiului 
asupra omului, dar nu recunosc drepturile omului 
împotriva Imperiului“. Imperiul vrea să zică, aici, 
comunitatea integratoare, care dă individului un 
sens transindividual — în ordinea naturală: Naţiu- 
nea, în ordinea supranaturală: Biserica. Acestea 
sînt realități și valori care transcend capriciile 
istorice și se află într-o tainică interdependenţă. 

Unii invocă, pripit, aşa-numitul „filetism“. 
Dar aici nu e cîtuși de puţin vorba de filetism. 
Filetismul e o marginală problemă bulgărească a 
secolului trecut. Nici un adevărat creștin nu va 
pune nu zic națiunea, dar nimic altceva mai presus 
de Dumnezeu. Cine procedează sau simte altfel, 
acela nu-i creştin, ci se folosește cel mult propa- 
gandistic de religia lui Hristos. Naţionalul se 
poate subsuma religiosului, dar nu i se poate 
supraordona, nici substitui. În cazul nostru, a 
spune „Biserică naţională“ nu înseamnă a pune 
naționalul mai presus de religios, nici a exagera 
iubirea de neam, ci doar a defini o realitate vene- 
rabilă, în virtutea căreia tocmai spiritualul înno- 
bilează secularul. 


vost nr. 21-22 


repere 


Cît despre raportul firesc religie-națiune, nici 
chiar în pervertita lume modernă el nu ajunge 
inactual şi nu poate fi abolit. Avem marele exem- 
plu al statului Israel, a cărui organizare este ca și 
teocratică. Pentru evreul credincios religia nu se 
poate despărţi de naționalitate, iar istoria este de 
neconceput în afara perspectivei religioase. Sau, 
uitați-vă la multe din frământările lumii contem- 
porane şi socotiți în ce măsură sînt determinanți 
acolo factorii  naţional-religioși: în fosta 
Iugoslavie, în Irlanda, în Cecenia ș.a.m.d. Atît 
conștiința religioasă, cît și conştiinţa naţională 
sînt încă vii şi lucrătoare în lume. 

Este adevărat că, după 50 de ani de îndoc- 
trinare ateistă şi în condiţiile în care spiritul secu- 
larizat din Apus întreține anumite prejudecăţi 
chiar și după căderea comunismului, există, la 
noi, o anume criză a înțelegerii Tradiţiei. Există şi 
neînțelegere, există şi indiferentism. Tocmai de 
aceea instituţiile responsabile, în primul rînd 
Biserica şi Şcoala, trebuie să lucreze temeinic și 
armonios în sens educativ, catehetic, apologetic, 
misionar. Tradiţia vie trebuie recuperată şi rea- 
sumată, pornind de la credinţa în Dumnezeu și de 
la instinctele sănătoase ale neamului românesc. 

Tineretul, mai ales, trebuie să conştientizeze 
nu doar importanța individuală a relaţiei cu 
Hristos, dar şi măreția apartenenței la cea mai 
înaltă tradiție spirituală din istorie. Eu aş zice că 
noi sîntem cu certitudine creștini, dar încă şi mai 
precis — sîntem creștini ortodocși. Căci ce 
înseamnă ortodox? Orto-doxia este „dreapta 
credință“, plinătatea credinței adevărate și neștir- 
birea ei, maxima fidelitate față de Revelaţie; este 
spiritualitatea creştină în lamura ei cea mai pură. 
lar poporul nostru nu doar că a primit creştinis- 
mul, dar l-a primit chiar de la naștere, păstrînd 
Ortodoxia de-a lungul veacurilor, identificîndu-se 
şi străluminîndu-se prin ea, cu mic şi cu mare. Pe 
de altă parte, Ortodoxia nu apare la un moment 
dat în istorie: ea este dintotdeauna, de la Hristos și 
de la Apostoli. Și este real „firea omului“, cum 
observa adînc C. Noica. 

Frații noştri români greco-catolici, pe care o 
conjunctură istorică i-a smuls de la sînul „Maicii 
spirituale a poporului român“, cum numea 
Eminescu Biserica noastră strămoșească, zic une- 
ori, dureros, că Ortodoxia ar însemna „ceţurile 
slave“! Eu cred că-ţi trebuie mult năduf ca să nu 
mai vezi decit „ceață“ în lumea care i-a dat, prin- 
tre atiția alții, pe Rubliov, pe Sf. Nil Sorski, pe 


vost nr. 21-22 





Dostoievski, pe Florenski sau pe Soljeniţin! Dar 
unde erau slavii în veacul întîi, cînd Apostolul 
Andrei propovăduia printre geţi, sau în veacul al 
IV-lea, cînd străromânii se închinau mai toți 
Domnului Hristos? Oare îndărătul „ceţurilor 
slave“ nu stă farul de lumină al Bizanțului ortodox 
Şi imperial, nu stau Sfinţii Părinţi ai Răsăritului şi 
toate Sinoadele ecumenice, nu stă marea tradiţie 
mistică a isihasmului athonit, pînă la sacrul geniu 
„grec“ al Sfintului Grigorie Palama? Cînd s-au 
aşezat pe aici şi s-au creștinat slavii, noi aveam 
deja o tradiție creştină venerabilă, adăpată la 
izvoarele bizantine. Pînă şi conștiința vie a 
romanității imperiale ne-am păstrat-o prin 
Imperiul de Răsărit, al bizantinilor care-şi 
spuneau romei. Această sensibilitate creștină 
răsăriteană a făcut ca şi cuvintele moștenite de noi 
din latina populară (iar nu din cea vorbită la Roma 
şi perpetuată ca limbă sacră a Apusului) să fie 
adeseori transfigurate „ortodox“, cunoscînd o altă 
evoluţie decît în Apus: lumen (lumină) a dat 
„lume“, anima (suflet) a dat „inimă“, *conguaero 
(cuceritor) a dat „cucernic“, ca să mă rezum doar 
la cîteva exemple. 

Că s-a adoptat, circumstanţial și vremelnic, la 
începuturile vieţii noastre statale, slavona ca 
limbă de cult şi cancelarie? Dar aceasta nu era 
decît o simplă formă tîrzie în raport cu tradiția 
noastră creştină răsăriteană, un vehicul care trans- 
porta valori bizantine şi o sensibilitate deja speci- 
fic românească: „suflet românesc în haină slavă“, 
cum frumos a zis Nicolae Cartojan, marele istoric 
al literaturii noastre vechi. 

Ca să se pătrundă de măreţia creștin-ortodoxă 
a trecutului românesc și să priceapă puternica 
legătură ce-a existat la noi între Biserică și Stat, 
din epoca medievală a voievozilor şi pînă-n epoca 
modernă a regalității (să nu uităm că pe blazonul 
Casei Regale scria: Nihil sine Deo), ca să-și 
cunoască tradiția și deci adevărata identitate spi- 
rituală, culturală şi națională, tinerii noştri ar tre- 
bui îndrumați să asculte, dincolo de mărturiile 
istorice bisericești, glasul voievozilor cărturari, 
precum Neagoe Basarab sau Dimitrie Cantemir, al 
voievozilor martiri, precum Mihai Viteazul sau 
Constantin Brîncoveanu, al scriitorilor noştri cla- 
sici, de la Heliade-Rădulescu la Eminescu și de la 
Coşbuc la V. Voiculescu. Zice, bunăoară, Neagoe 
Basarab: „Eu, feții mei, nu ştiu alt rai mai dulce 


decît fața lui Hristos...“! Ce mărturie mai fru- 
moasă a credinţei şi evlaviei ortodoxe se poate 
(2) 

27 


sf 


închipui? Și ea vine de la un om de stat, de la un 
voievod! 

De aceea, trebuie să se ştie și să se spună 
răspicat: recunoscînd Bisericii Ortodoxe Ro- 
mâne titlul de „Biserică Naţională“, recunoaș- 
tem şi poporului român titlul de supremă cin- 
stire de a fi ortodox. 

Rezervele unora faţă de titlul de „Biserică 
națională“ sînt şi reflexul anumitor idiosincrazii 
de proveniență occidentală. Trebuie însă precizat 
că, dacă în Occident nu există propriu-zis Biserici 
naționale (aceasta stînd în tradiția universalismu- 
lui catolic), Ortodoxia este aşezată instituțional pe 
temeiul Bisericilor locale, ce și-au căpătat treptat 
autocefalia. Biserica Ortodoxă Română, de pildă, 
este Biserică autocefală din 1885 (avîndu-şi con- 
ducerea în sînul neamului ei, nu în afara granițelor 
naționale), iar în 1925 a fost ridicată la treapta de 
Patriarhie. Desigur, acest statut asigură o relaţie 
specifică a Bisericii cu Statul, cu organismul 
național în genere. De aceea putem vorbi, atît din 





Foto: Bogdan Onofrei 


28 


repere 





perspectiva trecutului, cît şi a prezentului, de 
Biserică naţională, fără ca prin aceasta să 
intenționăm să lezăm pe cetăţenii români de alte 
naționalități sau confesiuni. Desigur, la acestea se 
adaugă coviîrșitoarea majoritate a ortodocșilor: 
87%, conform recensămintelor recente. Ceea ce 
va să zică, mai exact, că Biserica Ortodoxă 
Română își merită statutul și titlul de Biserică 
națională și calitativ, şi cantitativ, dacă mă pot 
exprima astfel. 

Aş vrea să închei cu o observaţie care mi se 
pare esenţială: noi am ajuns în situația de a igno- 
ra o tradiţie — Tradiţia ortodoxă — pe care Apusul 
însuşi o redescoperă de la o vreme și o prețuieşte 
ca pe un izvor viu și autentic al Revelaţiei. 
Sîntem, unii dintre noi, ca aborigenii de odinioară: 
ne ignorăm propriile valori şi sîntem gata să le 
dăm pe sticlele colorate ale altora! În timp ce acei 
alții, epuizați spiritual într-o lume secularizată, 
ştiu să preia şi să chivernisească aurul și neste- 
matele Sfinților Părinți ai Tradiţiei răsăritene. 

În Occident, interesul pentru 
Ortodoxie este în creștere con- 
tinuă. Sînt tot mai numeroși 
teologii apuseni de marcă, mai 
ales catolici (i-aş cita măcar pe 
H. U. von Balthasar, H. Walden- 
fels, G. Habra, B. Sesboii6), care 
recunosc dreptatea Răsăritului în 
multe probleme teologice, invo- 
cînd tot mai des și mai substan- 
țial tezaurul patristicii răsăritene, 
al gîndirii ortodoxe în general. 
Faptul este confirmat și de enci- 
clica papală Orientale lumen, de 
acum cîțiva ani, în care se recu- 
noaște că Răsăritul este leagănul 
creștinătății, dar și de vizita re- 
centă a Sanctităţii Sale Papa loan 
Paul II în România (la invitația 
Prea Fericitului Părinte Patriarh 
Teoctist), această ţară latină orto- 
doxă pe care a numit-o, invocînd 
o tradiţie la noi destul de uitată, 
„Grădina Maicii Domnului“. 

Se cuvine, pe aceste teme- 
iuri, să ne cinstim numele de Bi- 
serică naţională și deci de popor 
ortodox, adică drept-măritor! 
Amin. 

Părintele Galeriu 


vost nr. 21-22 


olitica, la descusut 





În perioade 
tulburi, 
cum ar fi 
starea de 
război și penuria ce 
urmează păcii, sau 
tranzitorii, cum ar 

fi revoluțiile și 
transformările 
postrevoluţionare, 
corupţia găsește cîmp 
larg de manifestare. 
Instituţiile statului 
slăbesc, apar instituţii 
noi, pîrghiile de 
control acţionează 
sporadic. Pieţele 
funcționează în 
condiţii de absorbție, 
cu o ofertă aflată mult 
sub nivelul de 
solicitare al cererii. 
Este perioada în 

care apar „noii 
îmbogăţiți“, 

care au îndemînarea 
de a folosi aceste 
circumstanţe în 
favoarea lor. 





vost nr. 21-22 





Varujan Vosganian 


sf 


Cum se albesc 
Erie mosro 


În situaţia în care nivelul 
corupției nu scade într-o anumită 
perioadă de timp, înseamnă că 
societatea respectivă nu a reuşit 
să găsească cele mai potrivite căi 
de vindecare a fracturilor institu- 
ționale, iar „noii îmbogățiți“ sînt 
suficient de puternici pentru a 
impune o elită politică protegui- 
toare şi care nu reprezintă, în nici 
un caz, un pas înainte în evoluţia 
organică a societății. Astfel, „noii 
îmbogățiți“ se transformă în ren- 
tieri, iar principalul lor obiectiv 
este tergiversarea schimbării, 
păstrarea elitei restauraționiste şi 
legitimarea acesteia. 

Acesta este cazul României. 
Corupţia a devenit principala te- 
mă de pe agenda publică. Am- 
ploarea ei este semnalată ca atare 
de mediile internaționale şi nu 
poate fi trecută sub tăcere de gu- 
vernanți. 

Corupţia se datorează slăbi- 
ciunii instituționale și fragilității 
pieţelor. Aceasta înseamnă că 
cele două dimensiuni esențiale 
ale tranziției, democraţia în plan 
politic şi capitalismul în plan eco- 
nomic sînt încă departe de a fi 
realizate, iar proliferarea corup- 
ției este expresia fragilității de- 
mocraţiei şi a slabei dezvoltări a 
relațiilor capitaliste. 

Din păcate, sistemul econo- 
mic românesc, în actuala sa moda- 


litate de funcţionare, nu poate ge- 
nera, la scară socială, decît sărăcie 
şi deficite. EI nu este expresia unei 
dezvoltări, cu atît mai puţin a unei 
dezvoltări organice, durabile. Prin 
urmare, tentativele de a lupta 
împotriva corupției, fără a proce- 
da la redimensionarea rolului sta- 
tului şi la o reformă de fond, 
administrativă și politică, sînt o 
iluzie. Actualul sistem instituțio- 
nal românesc însă, nu numai că nu 
este capabil să lupte împotriva co- 
rupției, dar el nu poate supraviețui 
fără existenţa corupției. lar pentru 
menţinerea acestui sistem institu- 
țional, persistența corupției este o 
necesitate organică. 

Configuraţia politică a anilor 
“90 a creat o regulă a accesului la 
resurse, dintre care cele mai im- 
portante au fost legate de avuţia 
statului. Politica românească a 
primului deceniu postrevoluţio- 
nar a fost o întrecere ai cărei cîș- 
tigători au fost cei care şi-au însu- 
şit cu mai multă abilitate și lă- 
comie activele imobile ori finan- 
ciare ale statului. Fie că acestea 
erau sub forma capitalului indus- 
trial, funciar, financiar ori de altă 
natură. lar cei care s-au înfruptat 
mai mult au avut o mai mare 
şansă de a ocupa un loc privile- 
giat în elita politică. 

Cum principalul cîştigător al 
dispariției comunismului a fost 

(2) 


29 


sf 


comunismul însuși, elitelor co- 
muniste le-au luat locul tot elitele 
comuniste, cu singura deosebire 
că ocupanţii din rîndul întîi au 
fost împușcați, „sinucişi“, con- 
damnați la ani mulţi de închisoare 
sau, în cel mai bun caz, pensio- 
naţi. Cei din rîndul doi au trecut 
în rîndul unu, fiii au luat locul 
părinților, finii au luat locul nași- 
lor, ginerii locul socrilor, iar per- 
sistența acestor structuri s-a făcut 
în toate direcţiile, în politică, în 
patronate şi sindicate, în armată, 
în structurile informative, în justi- 
tie, în administraţie. lar una din- 
tre concluziile Raportului „Ale- 
geri 2004“ al Societății Academi- 
ce Române, raport care merită o 
dezbatere mai amplă, mi se pare 
pertinentă: „Spre deosebire de 
alte țări candidate sau noi mem- 
bre ale UE, în România aceste 
grupuri dețin disproporționat de 
mult controlul asupra oportunită- 
ților, descurajînd astfel relațiile 


corecte de piață şi liberă con- 
curență“. 

Un caz tipic de rezolvare 
clientelară îl oferă o ordonanţă de 
urgență, adoptată de Guvern cu 
puțin timp în urmă, care decide 
preluarea de către stat, prin inter- 
mediul Agenţiei de Valorificare a 
Activelor Statului, a datoriilor 
către stat a două societăţi, RAFO 
Onești și CAROM Onești. Dato- 
riile însumează aproximativ 400 
de milioane de euro și reprezintă 
impozite şi taxe neplătite de mai 
mulți ani. Guvernul încearcă să 
acrediteze ideea că în acest fel 
creanțele respective vor reintra în 
circuitul comercial, fie prin con- 
vertirea lor în acțiuni, fie prin va- 
lorificarea lor într-un proces de 
reorganizare. Trebuie să privim 
cu multă reținere astfel de tenta- 
tive pentru că exemple semnifica- 
tive din timpul guvernării PSD ne 
arată că astfel de modalități sînt 
utilizate adesea pentru a favoriza 


olitica, la descusut 





rău-platnici din sfera de influență 
a PSD. lată un astfel de caz, pen- 
tru ca cititorii să poată afla care 
este formula utilizată. La S.C. 
Letea S.A., AVAB a efectuat o 
conversie de creanță, reprezen- 
tînd datorii la fostul BANCO- 
REX, în acțiuni în sumă de 13,4 
milioane de dolari, acțiuni ce au 
fost transferate la APAPS (actu- 
alul AVAS) pentru vînzare. În 
urma vînzării acestor acțiuni către 
Dumitru Sechelariu, pe atunci 
primar PSD, statul a recuperat nu- 
mai 960.000 de dolari, adică 7% 
din totalul creanţei preluate. Cel 
care a cumpărat creanţele a fost 
tot datornicul. Cu alte cuvinte, 
respectivul datornic a scăpat de o 
datorie neplătită de 13,4 milioane 
de dolari, achitînd numai o mică 
parte din această sumă! În ce fel 
au acționat în interesul statului, 
deci al contribuabililor, cei care 
au decis această tranzacţie, vă las 
pe dumneavoastră să judecaţi. m 





rost nr. 21-22 


olitica, la descusut 





Mihail Albişteanu 


sf 


ROMÂNIA 


de după alegeri 





Cînd scriu aceste rânduri mai sunt 
destule zile până să aibă loc primul tur 
de scrutin al alegerilor generale. 

Nu știu, deci, cine va învinge, dar știu 
că multe speranţe se leagă în România de aceste 
alegeri. Cei care votează opoziţia vor schimbarea, 
dar paradoxal este că și votanţii Puterii, acei 
doritori de liniște, așteaptă același lucru. Cu toții 


tru cel al formațiunilor politice și 
al doctrinelor. Este momentul 
adevărului şi al ultimei şanse pen- 
tru generaţia de politicieni (foști 
comunişti) lansați în ianuarie 
1990: vor reuși sau nu să fie 
acceptaţi în familia politică euro- 
peană, cu drepturi egale? 


Scenarii posibile 


sunt conștienți că se produc modificări esenţiale, 


nu doar în societate, ci şi la nivel de cadru 
general. Pe de o parte, se încheie epoca Iliescu, 
pe de altă parte, România este membru NATO 
şi urmează să încheie negocierile cu UE. 


Jocurile par făcute, mai ales în legătură cu 
relația externă: vestul vrea să ne integreze și 
acționează ca atare - nimic nu mai depinde doar de 
noi. Ar trebui ca, în atari condiţii, să nu mai conteze 
prea mult, pentru cetățeanul de rând, cine va con- 
duce ţara pe drumul gata trasat. Lucrurile nu stau 
aşa, pasiunile politice sunt foarte puternice, campa- 
nia electorală are accente foarte dure pe alocuri, și 
asta pentru că atât partidele politice, cât şi electora- 
tul înțeleg foarte bine că acum este ultima ocazie de 
a face modificări de substanță ale cadrului politic. 
Ceea ce se trasează acum, se va păstra în linii mari 
până în 2007 şi după aceea. Importantă nu este doar 
obținerea puterii; pentru multe partide și pentru 
mulți politicieni victoria ar însemna să fie prinși în 
cadru și asta presupune intrarea în Parlament. Şi 
marile familii de partide europene știu asta şi își 
încurajează protejaţii mai abitir ca altădată. 
Internaționala Socialistă şi-a exprimat deja sprijinul 
pentru Năstase, iar creştin-democraţia europeană a 
arătat părinteşte spre PNTCD, lăsând cu buza 
umflată alte formaţiuni politice românești care se 
înghesuiau pe același segment doctrinar. Miza este 
deci mare, nu atât pentru viitorul României, cât pen- 


rost nr. 21-22 


Este clar pentru oricine că 
majoritatea parlamentară și 
guvernarea se vor constitui în 
jurul unuia dintre cei doi poli 
importanți: Uniunea (PSD+PUR) 
sau Alianţa (PNL+PD). Este greu de crezut că una 
din aceste două coaliţii ar avea majoritatea necesară 
pentru a guverna de una singură (deşi PSD ar putea 
obține un avantaj puternic, dacă guvernul reușește 
să încheie negocierile de aderare la UE până la 28 
noiembrie, având în vedere că va negocia cu actuala 
Comisie Europeană, numirea programată a noii 
Comisii fiind amânată). Întrebarea este deci dacă 
una dintre cele două va găsi aliații necesari, sau 
dacă va fi vorba de un guvern minoritar. Mai există 
și posibilitatea, pe care, fiind într-o campanie elec- 
torală dură, ambele părți o neagă vehement, deși 
sunt perfect conştiente de această opțiune, ca inami- 
cii, în imposibilitatea găsirii unei alte soluţii, să se 
alieze într-un fel de guvern de uniune națională, „ca 
să evite alegerile anticipate, pentru binele țării, ca să 
o ducă-n UE“, etc., etc.! Această opțiune poate fi 
accentuată pentru cele două forţe de dificultatea 
unei alianțe cu PRM, care ar fi violent blamată de 
Occident, cu posibilitatea de a pune sub semnul 
întrebării însăși aderarea la UE, dar și de căderea de 
formă a UDMR, confruntată cu dezbinări şi con- 
testări din interior. UDMR și PRM caută să joace 
rolul partenerului necesar guvernării, dar nici una 
(2) 


31 


sf 


dintre aceste două 
formațiuni nu mai are 
forța de altădată? şi în 
plus nu pot fi pentru nici 
un motiv în același gu- 
vern. Ca urmare, spe- 
ranțele candidaților 
principali se îndreaptă 
spre formațiunile politi- 
ce neparlamentare, care, 
dacă trec pragul elec- 
toral, pot deveni par- 
teneri de guvernare. 
Sunt câţiva competitori 
cu anumite atuuri, dar 
cu şanse îndoielnice, 
atât la stânga (Forţa 
Democrată), cât și la 
dreapta (PNTCD, AP, 
URR, PNG). Electora- 
tul pare prea divizat 
între cei doi poli impor- 
tanți, ca să voteze în 
număr semnificativ şi 
suficient aceste forţe 
politice. 

Lupta pentru in- 
trarea în Parlament in- 
fluențează însă campa- 
nia prezidenţială. Din 
nou (şi pentru ultima 
dată, în următorii 20 de ani), candidații la 
preşedinţie reprezintă „locomotive“ pentru partidele 
lor. Unii (Adrian Năstase și Traian Băsescu) vor să 
câștige alegerile parlamentare şi prezidențiale, alții 
(Marko Bela şi Corneliu Vadim Tudor) „stau la coti- 
tură“, negociind şi aruncând la momentul oportun 
voturile lor pe talerul convenabil al balanței de pu- 
tere, în timp ce ceilalți (Petre Roman, Gigi Becali, 
Gheorghe Ciuhandu) nu visează decât să-și tragă 
partidul dincolo de pragul electoral. Mai sunt câţiva, 
care nu au nici o miză, între care şi Marian Miluţ, 
candidatul AP. Dacă ar fi candidat Emil Con- 
stantinescu, AP ar fi avut măcar o şansă teoretică de 
a intra în Parlament. Ceea ce trebuie însă remarcat 
la campania prezidenţială este murdăria ei, vizibilă 
mai mult decât în cazul parlamentarelor. Ani de zile 
ne-am plâns de Ion Iliescu şi de Emil Constan- 
tinescu. Totuşi, vi-l puteți închipui pe unul dintre 
aceștia doi spunându-i celuilalt „iepuraș“ sau 


olitica, la descusut 








amenințând că „îl va lipi de pereți“? Calitatea prin- 
cipalilor trei candidaţi la președinție de a ocupa 
această funcție este îndoielnică, în timp ce oameni 
mult mai potriviţi, și-i numesc aici pe Gheorghe 
Ciuhandu, Marko Bela şi Petre Roman, nu au nici o 
şansă. 

O coabitare Băsescu - PSD, sau Năstase - D.A. 
este imposibilă şi o atare schemă ar duce inevitabil 
la alegeri anticipate. Dar nici o formulă Băsescu — 
guvern minoritar D.A., sau Năstase — guvern 
minoritar PSD nu ar fi o mare fericire, datorită 
instabilității pe care ar genera-o. Spun asta, pentru 
că, în condiţiile în care nici un partid neparlamentar 
nu reuşeşte să treacă pragul electoral, este greu de 
crezut că Uniunea sau Alianţa vor reuși să constituie 
singure guvernul sau să găsească la PRM sau 
UDMR procentele necesare formării unui guvern 
stabil. Rămâne atunci varianta coaliției între Uniune 
şi Alianţă şi în acest caz, benefic pentru România ar 














12 vezi „tost“, nr. 9, pp.16-1 


32 


rost nr. 21-22 


olitica, la descusut 








fi ca Traian Băsescu să fie preşedinte, cu un prim- 
ministru PSD, altul decât Adrian Năstase. Asta pen- 
tru că actualul premier este mai conciliant decât 
Băsescu (să ne amintim rolul acestuia din urmă în 
căderea guvernului Ciorbea), dar și pentru că asta va 
facilita, spre bucuria Internaționalei Socialiste, 
rezolvarea situației stranii a social-democraţiei 
româneşti, care are două partide importante rivale și 
doi candidați la preşedinţie. Astfel, Traian Băsescu 
își va putea respecta promisiunea de a se retrage în 
2005 de la conducerea PD (la Cotroceni, ce-i 
drept...), iar pe scena politică vor avea loc 
regrupările doctrinare necesare. În primul rând, se 
va putea forma un partid social-democrat puternic, 
dintr-o fuziune între PD și PSD, după restructurarea 
drastică a acestuia din urmă (probabil că mulți din- 
tre cei eliminaţi se vor orienta spre PRM, care, bla- 
mat de toată lumea, va deveni mai mult ca oricând 


3 vezi „rost“, nr. 14-15, pp.55-57 
4 vezi „rost“, nr. 9, pp.16-1 


rost nr. 21-22 


sf 


o fundătură a politicii ro- 
mânești) şi după ce membrii cu 
vederi de dreapta ai PD se vor 
îndrepta spre PNL. Un rol în 
această unificare îl va avea cu 
siguranță Petre Roman (şi mai 
puţin Forţa Democrată, folosită 
de el pe post de trambulină? și 
înființată mai sigur pentru acest 
scop, iar nu pentru a deveni un 
partid viabil), având în vedere 
bunele sale relaţii cu socialiș- 
tii europeni. Nu va mai conta 
atunci nici intrarea Forţei De- 
mocrate, ca membru fondator, 
în Partidul Democrat Euro- 
pean. 

Regrupări se vor produce 
şi la dreapta spectrului politic. 
PNL își va putea păstra poziția 
şi orientarea, mai ales dacă 
fluxul venit de la PD va fi 
important. Are însă şi opțiunea 
de a se transforma într-un par- 
tid de centru-dreapta, luând 
locul PNŢCD în Partidul 
Popular European, şi atunci va 
atrage toate grupările de factură 
din România, luând în contul 
său reunificarea creștin-demo- 
crației româneşti. Altfel (adică 
în primul caz), acest rol va trebui să şi-l asume 
PNŢCD, prin tratative cu AP și URR (mai puţin cu 
Becali, al cărui rol în această campanie pare a fi 
acela de a ajuta PSD-ul). Dar în acest caz, Victor 
Ciorbea și Emil Constantinescu nu mai pot avea 
aspirații politice executive, nici la nivel de partid, 
dar nici la nivel de stat. 

Pentru UDMR, deși va intra în Parlament (şi 
asta ar putea fi ultima oară), problemele de abia 
încep. Probabil că vom vedea frământări politice 
importante în sânul maghiarimii din România. Cât 
despre PUR, așa cum spuneam și acum un ant, va 
dispărea, mai ales în masa PSD, pentru că cei care 
au avut de plecat la D.A., au făcut-o după alegerile 
locale. 

Oricum ar fi însă, alegerile din 2004 vor aduce, 
după o perioadă scurtă de frământări, o limpezire 
necesară a vieţii politice românești. m 


33 


sf 





Evenimentele electorale din spaţiul estic 
au condus la situații politice brutale și 
precipitate în ultimele săptămâni. 
Președintele Belarus-ului, Lukaşenko, 


a iniţiat un referendum rușinos pentru obţinerea 
celui de-al treilea mandat, sfidând astfel principiile 
democraţiei. Vladimir Putin se gândește și el la o 
variantă asemănătoare, cochetând — fie şi ironic — 
cu posibilitatea încoronării. În Ucraina, ciocnirile 
dintre opoziţie şi putere, dinainte și de după 
alegerile generale din 31 octombrie, riscau să 


termine sîngeros. 





osirzlejiz 


Vocaţia autocrației în tri- 
unghiul slav  Rusi-Belarus— 
Ucraina, subminarea partidelor 
şi candidaţilor pro-occidentali, 
precum şi imixtiunea deschisă a 
Kremlinului, conduc la ipoteza 
conturării unui scenariu inter- 
venționist, în care Moscova joa- 
că pe o carte dură pentru reface- 
rea imperiului pierdut. 

Cu doar zece ani în urmă, 
dizolvarea URSS-ului părea ire- 
versibilă, iar în lipsa lui Luka- 
şenko și Kucima, naționaliștii 
bieloruşi și ucraineni încercau 
să-și definească identitatea in- 
sistând pe diferenţele care îi se- 
parau de Rusia. După ce Zbig- 
niew Brzezinski a punctat un 
mare adevăr și o realitate geopo- 
litică: „Fără Ucraina, Rusia în- 
cetează să mai fie un impe- 
riu...“, Europa şi SUA au reali- 
zat importanţa pe care trebuiau 
să o acorde Kiev-ului și Minsk- 
ului. Independenţa şi democrati- 
zarea Ucrainei și Belarus-ului 
deveneau priorități indiscutabi- 
le, care ar fi adus efectele mult 
aşteptate pe toată durata Războ- 


34 


iului Rece: îndepărtarea Rusiei 
de Europa, construirea unei zo- 
ne-tampon formată din state sla- 
ve democratizate și chiar influ- 
enţarea procesului democratic la 
Moscova. 

Fără Belarus şi Ucraina, 
Rusia aproape că nu mai avea 
ieşire la Europa și era forțată să 
se autoidentifice cu o putere 
eur-asiatică, situaţie care ar fi 
deturnat ambițiile europene că- 
tre alte regiuni ale lumii. În plus, 
Ucraina era atât de mare şi de 
importantă încât America se 
gândise în mod serios să îi re- 
zerve un loc în NATO. Totuşi, 
Kremlinul a considerat că nu 
poate exista un stat ucrainean 
care să aibă interese contrare ce- 
lor rusești. Prin intervenţii mai 
mult sau mai puţin oculte, la 
Kiev și Minsk au fost instalați 
lideri filo-ruși care, prin poziţii 
de ostilitate faţă de Europa, 
şi-au transformat țările în Rusii 
în miniatură. 

În comparaţie cu optimis- 
mul de acum zece ani, astăzi 
suntem tentaţi să cădem în 


olitica, la descusut 





Adrian Marcu 


cealaltă extremă şi să consi- 
derăm triunghiul slav deja inte- 
erat, atât economic cât și politic. 
Vedem o țesătură de intrigi 
KGB-iste și interese comune 
între ţările din estul extrem al 
Europei. Încercând să aprecieze 
adevărata stare de spirit, mai 
multe institute de sondare a 
opiniei publice din Moscova, 
Minsk şi Doneţk au inițiat un 
studiu care relevă nu doar ele- 
mente de afinitate slavă ci și 
suficiente diferenţe între fostele 
regiuni ale imperiului sovietic. 
Astfel, Ucraina pare să acumu- 
leze mai multe insatisfacții de- 
cât celelalte două state. Oamenii 
nemulțumiți de viața pe care o 
duc ating un procent de 31% în 
Ucraina și doar de 17% în Rusia 
şi 13% în Belarus. Situaţia ţării 
e văzută ca fiind grea sau foarte 
grea de 68% din populaţie în 
Ucraina, 39% în Belarus şi 38% 
în Rusia. De asemenea sunt 
diferenţe între problemele con- 
crete ale populaţiei. Cea mai 
importantă chestiune pentru ruși 
este crima (34% îngrijoraţi, 


rost nr. 21-22 


olitica, la descusut 


doar 23% în Ucraina și 9% în 
Belarus) pe când ucrainenii se 
gândesc mai mult la şomaj 
(40%, pe când în Rusia numai 
22%) şi sistemul de sănătate iar 
bieloruşii la criza de locuinţe. 

În ceea ce priveşte raporta- 
rea la instituțiile politice, 74% 
dintre ruși apreciază drept per- 
formantă activitatea lui Putin; 
din contra, 65% dintre ucraineni 
îl dezaprobă pe Kucima, iar în 
Belarus ne apropiem de o anu- 
me paritate atunci când e anali- 
zată conducerea prezidenţială. 
Populaţia Ucrainei are un nivel 
înalt de neîncredere în toate 
instituțiile politice dar în Rusia 
şi Belarus doar guvernul şi par- 
lamentul sunt criticate de o mare 
majoritate. La întrebarea cheie: 
„Sunteţi mulțumiți de starea 
democrației din ţara dumnea- 
voastră?“ statistica e mai mult 
decât cinică, indicând că cei mai 
satisfăcuți sunt de fapt bielorușii 
(37%) deși trăiesc în cel mai 
nedemocratic stat. Ucrainenii 
mulțumiți de propria democraţie 
ating un procent de 16%, rușii 
de 34%, în timp ce media în UE 
ajunge la 42%. 

Întrebările referitoare la po- 
sibile modificări în statutul ex- 
tern al ţării au adus şi ele anumi- 
te surprize. Şase procente dintre 
ruși şi ucraineni și 10% dintre 
bieloruşi afirmă că nu sunt mo- 
tive care să stimuleze apropierea 
între aceste state slave dar ma- 
rea majoritate a populației susţi- 
ne contrariul. Rușii consideră că 
trecutul istoric, chestiunile de 
limbă și cultură, influenţează 
această apropiere dar la ucrai- 
neni și bieloruşi decizia pare 
dictată aproape în exclusivitate 
de elemente economice şi politi- 
ce. Dintre ruși, 51% doresc să 
trăiască în propriul stat, fără a se 
gândi la o uniune cu statele ve- 


rost nr. 21-22 





cine. La ucraineni acest procent 
e de 32% iar la bieloruși de 
28%. Dacă se pune problema 
unei integrări, pentru bieloruşi 
cea mai tentantă formulă ar fi în 
direcția UE( 28%) pe cînd doar 
11% dintre ruşi și 15% din 
ucraineni visează la Europa. Dar 
oare câți locuitori ai triunghiului 
vor să trăiască într-o uniune 
slavă? Răspunsul e straniu: 9% 
în Rusia, 17% în Belarus și 23% 
în Ucraina. Alţii vor mai de- 
grabă resuscitarea URSS (19% 
dintre ruși, 19% dintre ucraineni 
și 15% dintre bieloruși) sau pur 
și simplu păstrarea formulei cu 
mai multe state independente. 
În mare, însă, cu tot pansla- 
vismul manifest, putem afirma 
că studiul relevă dorința acestor 
țări de reacomodare cu Europa. 
E adevărat, populația trimite 
semnale guvernelor că nu ar fi 


sf 


deranjată de o uniune slavă dacă 
acest lucru s-ar reflecta şi în 
standardul de viaţă. Totuşi, 
ideea integrării în spațiul Rusia- 
Ucraina-Belarus nu e una obse- 
sivă şi nici nu presează cotidian. 
Mai mult, pe baza eşantioanelor 
de vârstă, se consideră că acel 
ideal panslav e încă susținut ma- 
siv de voturile generației care a 
prins URSS-ul dar ar fi într-o 
continuă diminuare o dată cu ri- 
dicarea unor generaţii tinere, cu 
vocaţie europeană. Să ne amin- 
tim că din acea generaţie sovie- 
tică fac parte şi conducătorii de 
azi ai acestor state şi e suficient 
pentru a trage concluzia că inte- 
grarea estului extrem european e 
mai mult un plan politic, reac- 
tualizat de cei care nu acceptă 
noua structura a Europei şi 
care doresc reînvierea gloriei 
imperiale. m 


Foto: Bogdan Onofrei 





O 
O 


sf 


olitica, la descusut 





Adrian Marcu 


Şarmul personal şi 
politica internațion- 


O avalanșă 
de 
informaţii 
media — 

cu nuanţă electorală — 
s-a prăbușit asupra 
noastră, aproape până 
la sufocare, în ultimul 
timp. În prim-plan — 
ideea schimbului de 
lideri, fie prin vot 
(SUA, Ucraina, 
Comisia europeană) 
fie prin înlocuire 
naturală (cazul 
Arafat). Teritorii 
îndepărtate, cazuri 
diferite, personalităţi 
controversate, dar 
aceeași frământare: 
vor schimba noii 
conducători politica 
mondială? Există 

o construcție a 
prezentului și 
viitorului într-o 
continuă metamorfoză 
şi poate fi ea 
influenţată decisiv de 
charisma și voința 
celor mai importanţi 
decidențţi în relaţiile 
internaţionale? 





36 


Speculaţiile nu s-au lăsat 
aşteptate, ba chiar putem spune 
că au fost majoritare în cadrul 
analizei referitoare la noii şefi 
de state. Un Kerry „înţelept“ ar 
fi întronat pacea globală şi ar fi 
relaxat relația America-Europa, 
un Bush orgolios ar fi continuat 
încordarea generală, moșteni- 
torii mai tineri ai lui Arafat ne 
pot demonstra că sunt mai in- 
transigenți decît mentorul, iar 
victoria opoziției în Ucraina ar 
echivala cu extinderea Occiden- 
tului şi bararea influenței euro- 
pene a Rusiei. Scenariile, aproa- 
pe obligatoriu de extremă (occi- 
dentalizare-orientalizare/pace 
—război), au făcut deliciul pu- 
blicului şi au aprins imaginaţia 
celor împătimiți de eternul joc 
de șah planetar. Cele mai multe 
ar influența şi România: Kerry 
nu ar mai fi dat importanță 
bazelor militare la Marea Nea- 
gră, privându-ne de protecția 
americană, lușcenko ne-ar salva 
de coşmarul Bâstroe, iar succe- 
sorii lui Arafat ar putea activa 
un front terorist mult mai vast. 
Îngrijorări, întrebări, angoase... 

Iniţial, la începutul contu- 
rării ştiinţei relaţiilor internațio- 
nale, capacitatea de influențare 
exercitată de lideri asupra poli- 
ticii mondiale nu primea o aten- 
ție deosebită din partea analiș- 
tilor. Actorul individual aproape 
că nu conta în spaţiul internațio- 
nal. Din contra, statul şi siste- 
mul global erau singurele ele- 


mente care modelau politica 
externă generală. Totuşi, deru- 
larea evenimentelor, apariția 
salvatoare a unor conducători 
care reușeau să depășească o 
criză sau să provoace mutații 
importante în lume, au schimbat 
percepţia asupra problemei. 
Personalităţi precum Lenin, 
Hitler, Stalin Gorbaciov, Papa 
Ioan Paul al-II-lea, Helmut Kohl 
sau Ronald Reagan, au creat 
istorie şi au schimbat destinul 
umanității. 

Exploziv, s-a trecut în cea- 
laltă extremă şi toți au devenit 
interesați de subiectivitatea de- 
ciziei de relaţii internaţionale. 
Cursul istoriei fiind determinat 
de hotărârile elitei politice, s-a 
spus că liderii — prin caracteris- 
tici personale — sunt cei care dau 
o formă concretă politicii exter- 
ne, finisând comportamentul 
statelor în arena globală. Ralph 
Waldo Emerson sintetiza aceas- 
tă viziune (conform căreia indi- 
vizii mișcă istoria) într-o frază 
celebră: „De fapt, nu există isto- 
rie, numai biografie.“ Acest 
mod de a privi lucrurile echivala 
acțiunea statelor cu preferinţele 
şi inițiativele personale. Dintr-o 
dată, totul conta! Bolile şi indis- 
poziţiile liderului, profilul psi- 
hologic, ce mânca, ce bea, câte 
amante avea, cum înțelegea o 
relație umană, cum îşi privea 
amicii sau rivalii, cum se rapor- 
ta la Dumnezeu, câte experienţe 
traumatizante avusese în tine- 


vost nr. 21-22 


olitica, la descusut 


rețe, dacă era interesat de stimă 
socială... 

Aflat în mijlocul acestor 
aprecieri, un politician precum 
Henry Kissinger, fost Secretar 
de Stat al SUA și considerat în 
anii '70 cel mai influent om din 
lume, se revolta pe bună drep- 
tate: „Există o tentație profundă 
de a se afirma că politica externă 
e o subdivizie a psihiatriei și că 
relaţiile dintre state sunt identice 
cu relaţiile dintre oameni... Pe 
deasupra acestor exagerări însă, 
liderii sunt totuși determinanții 
decisivi ai politicii unui stat. 
Indivizii sunt creativi, au idei 
noi, au preferințe și atunci când 
sunt puși înaintea a trei, patru 
opțiuni, ei aleg în funcţie de o 
presupusă finalitate. În mod 
firesc, ne aşteptăm ca liderii să 
conducă şi dorim ca oamenii noi 
să conducă într-un stil nou. 
Consolidăm constant această 
convingere subiectivă atunci 
cînd punem un succes sau un 
eșec al unei ţări în relațiile glo- 





vost nr. 21-22 


bale pe seama șefului statului. 
La rigoare însă, în ciuda popu- 
larităţii unui model istoric care 
accentuează pe indivizi, nu tre- 
buie să dăm o importanţă exa- 
gerată liderilor. Cei mai mulți 
dintre ei au operat sub o va- 
rictate de constrângeri: politice, 
militare, psihologice... Avem 
un exemplu chiar de la Abraham 
Lincoln, din secolul XIX, care 
schematiza experiența sa prezi- 
dențială în următorii termeni: 
„Nu am reușit să controlez 
evenimentele, ele m-au contro- 
lat pe mine.“ În fapt, realitatea 
concretă face ca omul politic să 
nu aibă un control total asupra 
situaţiilor. Există numeroși fac- 
tori care determină un anumit 
curs de acțiune: opinia publică, 
interesele de grup, liniile tra- 
diționale de politică internă sau 
externă etc. De asemenea, de- 
cizia e împărțită cu o mașinărie 
guvernamentală, rigidă şi biro- 
cratizată, care are tendința de a 
restrânge variantele alternative. 





Mai degrabă ar trebui să ne 
întrebăm în ce condiţii (cadru 
intern și extern) se poate mani- 
festa liber personalitatea unui 
conducător? Bineînţeles, nu în 
vremuri apatice, de normalitate. 
Poate în momente de criză, de 
presiune politică, într-un stat 
totalitar, în timpul unei cam- 
panii deosebite pentru atingerea 
unui obiectiv deosebit de impor- 
tant și chiar în situațiile în care 
interesul personal al liderului 
cunoaște o implicare majoră. 
Atunci, opinia publică dorește 
lideri cu voință puternică şi le 
oferă suficientă putere pentru a 
schimba în mod decisiv tendin- 
țele politice depășite. 

Oricum, datorită comple- 
xităţii subiectului, încă se pre- 
lungeşte o dezbatere aprinsă și 
eternă: vremurile tulburi îi for- 
țează pe oamenii obişnuiţi să 
devină mari lideri sau perso- 
nalitățile puternice se impun în 
chip strălucit, indiferent de tim- 
purile în care trăiesc? mi 


Foto: Bogdan Onofrei 


sf 


interviu 


Claudiu Târziu 


Toader Paleologu: 





„JPOINOHEU] Su clostorzta 
compnomlitesuniversitatea! 








foneme sesi 





Toader Paleologu este fiul cunoscutului 
scriitor și om politic liberal Alexandru 
Paleologu. A absolvit Ecole Normale 
Supsrieure (Paris) în 2001 și a obținut 


titlul de doctor al Școlii de Înalte Studii şi Științe 
Sociale (Paris) și a Universităţii din Minchen în 
același an. A predat la Boston College, iar acum 
este conferenţiar la European College of Liberal 
Arts din Berlin. Anul acesta, Editura Cerf (Paris) 
i-a publicat teza de doctorat, Marele Inchizitor. 
Contribuţie la teologia politică. Volumul urmează 
să apară în limba română la Editura Humanitas. 


- Purtaţi un nume notoriu și respectat. 

Cît a contat ajutorul pe care vi l-a dat 
tatăl dumneavoastră, Alexandru 
Paleologu, în formarea dumneavoastră? 

- A contat enorm şi totodată n-a contat deloc. 
Am avut acasă o atmosferă intelectuală excepţio- 
nală, am cunoscut oameni de prim rang intelec- 
tual: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, 
Theodor Enescu, Virgil Cîndea, Gabriel Liiceanu, 
Andrei Pleșu. Ăsta a fost norocul nașterii mele în 
familia Paleologu. În rest, importanţa lui tata ca 
scriitor şi senator n-a avut nici un fel de efect pen- 
tru mine în Franța, pentru că acolo nu era cunos- 
cut și nu putea să influențeze chiar să fi vrut. 

Cariera mi-am făcut-o prin forţe proprii şi-mi 
datorez numai mie reușita. 

În România, evident, numele Paleologu 
înseamnă ceva. Pentru cei care îl simpatizează pe 
tata este un fel de garanție că nu sînt un terchea- 
berchea și aceste persoane mă simpatizează și pe 
mine aprioric. Altele, care nu-l suportă pe tata, nu 
mă privesc nici pe mine cu ochi buni. 


38 


- Ani în şir v-aţi şcolit în străinătate. 
Cum sînt tratați tinerii studioși români 
în străinătate? Este școala românească 
o bună carte de vizită? 

- Calitatea studenţilor este cartea de vizită care 
contează. Și sînt foarte mulți studenţi excelenți, 
care își fac doctoratele în universități occidentale. 
Calitatea umană şi știința de carte sînt cele care te 
fac respectat; loazele sînt tratate cum merită pentru 
că sînt loaze, nu pentru că sînt români. 

- Apropo de doctorate, la noi a devenit 

o modă să obţii un titlu de doctor... 

- În România s-au dat titluri de doctor pentru 
lucrări care nu îndeplinesc nici un criteriu. Sînt 
cunoscute cazurile unora care și-au luat doctorate 
susținîndu-și tezele cu profesori din propriul par- 
tid, teze de necitit. Comerţul cu titluri de doctor 
compromite universitatea românească. lresponsa- 
bilitatea și nesimţirea unor șmecheri de politicieni 
afaceriști este profund dăunătoare pentru zecile de 
mii de universitari români care vor să facă o cari- 
eră în afară. 


rost nr. 21-22 


interviu 


- În inflaţia de doctorate pe ochi frumoși, cât 
mai contează azi un titlu obținut pe merit? 
- Contează pe piaţa job-urilor universitare. 
Doctoratul meu are o greutate mult mai mare decît 
doctoratul luat pe puncte la universitatea Cucuieţii 
din Deal, ca să nu dau un exemplu concret. Astfel 
de persoane nu pot promova decît în sistemul închis 
românesc; în afară nu are nici o valoare titlul lor. 


Crezul de generaţie 
e o prostie 


- Unde-i tînăra generaţie 

din cultura română? 

- Sînt tentat să răspund printr-o glumă: la Paris. 
Sînt reticent faţă de noțiunea de generaţie. Nu-mi 
place nici discursul supralicitant despre tineri. Mă 
delimitez de gargara juvenistă. Există o diferenţă de 
nivel extraordinară între tinerii din cultură, din 
domeniile de cercetare științifică și tinerii politi- 
cieni. Și fac parte, ca vîrstă, din aceeaşi generaţie. 

Nu mi se pare convingătoare ideea de generaţie 
omogenă. Chiar și într-un grup ca acela format din 
Cristian Bădiliță, Petre Guran, Adrian Papahagi, 
Bogdan Călinescu și eu însumi există puncte de 
vedere foarte diferite. Era o carte în anii '30 Crez de 
generaţie. Ei bine, consider că e un mod viciat de a 
pune problema. Există un singur crez, acela e 
Crezul de la Niceea. Crezurile de generație sînt 
niște prostii. Nu am nici un crez de generaţie comun 
cu Victor Ponta. El e cu Che Guevara, cu „interzis 
la dreapta“, cu cravată roșie de pionier, cu lucruri 
care mă dezgustă. Nu avem nici un punct comun. 
Referindu-mă și la tinerii din alte partide politice: 
nu sînt convingători, iar unii sînt chiar mai răi decît 
cel pe care îi înlocuiesc făcînd atîta tam-tam. 

- Nu există un crez politic de generaţie, 

dar poate exista unul în cultură? 

- Nici în cultură. În lumea culturală, există de 
pildă un fenomen de care eu ca tînăr vreau să mă 
delimitez: cel al tinerilor furioși. Aceștia vin în nu- 
mele generaţiei tinere şi se dau la oameni consa- 
crați ca Andrei Pleșu sau Gabriel Liiceanu. Nu 
spun că aceste persoane sînt intușabile; nimeni nu 
e infailibil şi mai presus de orice critică și de con- 
testare. Dar ideea că există un soi de complot al așa 
numitelor grupuri de prestigiu e o stupizenie. Chiar 
şi sintagma „grup de prestigiu“ e caraghioasă. 

Noi, la Paris, ne spunem „grup de presiune“ 
pentru a lua în derîdere toate aceste marote din 
dezbaterea actuală. 


vost nr. 21-22 


sf 


Și eu sînt tînăr, dar nu am de-a face cu 
anumiți tineri care exploatează, în mod nejustifi- 
cat, statutul lor biologic de oameni de 30 de ani. 


„Mediocri se ţin 
de comploturi, 
nu «grupurile de prestigiu»“ 


- Referitor la „grupurile de prestigiu “, 
există totuși personalități ale vieţii 
culturale de la noi, care, fără a acționa 
după un plan prestabilit, ajută tineri 
cărturari Să se afirme. 

- Așa este, dar acele persoane, cum sînt 
Andrei Pleșu şi Gabriel Liiceanu, nu fac asta pen- 
tru că au vreun interes. Un exemplu concret: pe 
Liiceanu îl cunosc de multă vreme, îl admir și 
cred că şi el mă apreciază într-o oarecare măsură, 
însă în ultimii ani nu am mai vorbit. Am avut 
opinii diferite în privința războiului din Kosovo, 
iar el a fost nemulțumit de un text pe care l-am 
scris despre atitudinea sa și a altor doi intelectuali. 
De atunci nu ne mai salutăm. Cu toate acestea, va 
publica traducerea lucrării mele de doctorat 
despre Carl Schmitt, apărută anul acesta la Editu- 
ra Cerf. E o probă de deschidere din partea lui. Ce 
interes ar fi avut să facă asta? 

Cei care au lansat sintagma „grupuri de pres- 
tigiu“ susțin că aceste grupuri complotează să 
urce pe unul, să-l dărîme pe altul. Pleşu și 
Liiceanu nu sînt astfel de oameni. De comploturi 
se ţin oamenii mediocri. Mediocritățile sînt orga- 
nizate și gîndesc în termeni strategici de con- 
fruntare. Oamenii valoroși nu au nevoie să tragă 
sfori şi nici nu rîvnesc puterea de acest tip. Un om 
ca Pleșu poate face din generozitate anumite ges- 
turi, dar nu din nu ştiu ce fel de interese. Şi-a pus 
la bătaie propria persoană pentru a-i ajuta pe alții 
într-o instituţie, New Europe College. Andrei 
Pleşu este un om foarte generos cu cei mai tineri. 
ŞI e un criteriu foarte important, care dă calitatea 
umană: atitudinea față de cei mai tineri. Există 
unii generoşi față de tineri, alţii meschini. 


„Românismul 
nu €e un produs vandabil 
de unul singur“ 
- Cum ne integrăm cultural? Cum facem 


să circule valorile culturale românești 
în Europa? 


39 


- Sînt două aspecte: există anumite vîrfuri 
culturale româneşti pe care le putem promova ca 
atare, Cioran, Eliade... Mai este un alt nivel: ce 
aducem noi ca identitate culturală? Nu putem 
vinde românismul ca produs care să suscite mare 
interes. Nu poţi vinde cultură română de una sin- 
gură, trebuie să o integrezi într-un ansamblu mai 
vast: ortodoxie, cultură central-europeană sau 
diferite variante în care sîntem parte. În mod para- 
doxal, faptul că nu considerăm limba română o 
limbă slavă — altminteri, nici nu este prin structura 
şi prin vocabularul ei de bază — a jucat împotriva 
noastră. Pentru că nu a fost predată în departa- 
mentele de limbi slave ale marilor universităţi, 
departamente care sînt foarte puternice. Sper că 


40 





interviu 


nu mă va acuza cineva că sînt 
agent al imperialismului rus, dar 
sînt multe cuvinte de origine 
slavă în limba română. Ideolo- 
gizarea latinităţii limbii române 
este o carte perdantă. Trebuie să 
fim deschiși şi către valenţele 
slave ale culturii noastre. Ge- 
nerații întregi de intelectuali 
români au fost hrăniți spiritual de 
cultura rusă. Refuzul slavităţii 
din principiu este o sărăcire a 
dezbaterilor culturale de la noi, 
inclusiv pentru a integra cultural 
Basarabia. Dacă ne vom uita în 
continuare de sus la basarabeni, 
disprețuindu-i pentru că vorbesc 
cu accent sau uitîndu-ne chiorîș 
pentru că ştiu rusește și sînt pene- 
trați de cultură rusă, ne tăiem sin- 
guri craca de sub picioare. 
Trebuie să înțelegem că ei sta- 
bilesc o punte necesară și fe- 
cundă cu una dintre marile cul- 
turi ale lumii. Mă uit cu admirație 
la basarabeni pentru că au natural 
ceva care mie îmi lipseşte, au 
cunoașterea directă a unei culturi 
pe care eu tînjesc să o cunosc mai 
mult. 

- Așadar, susțineți 

că ar trebui să punem 

în valoare cultura 

română așezînd-o 

într-un context... 
. - Ne putem integra prin dia- 
log cu alte sfere transnaționale din care noi facem 
parte în mod indubitabil. Am dat exemplul 
valenţelor slave ale culturii române, dar la fel de 
bine se poate vorbi despre dimensiunea central- 
europeană a Transilvaniei şi a Banatului, despre 
aspectul spiritualității ortodoxe, care este foarte 
important. Trebuie să facem front comun cu pri- 
etenii noştri din Bulgaria, Grecia şi Rusia, pentru 
a prezenta această bogăţie a noastră. Mai este şi 
dialogul nostru cu catolicii. Apoi și prin franco- 
fonie ne putem face auziți în lume. 

În concluzie, dincolo de vîrfurile care se 
afirmă ca românești, cred că trebuie să fim 
conştienţi de diferitele planuri ale identităţii noas- 
tre culturale. m 


rost nr. 21-22 


cealaltă Românie 


sf 


Dumitru Manolache 


Biserica ortodoxa, 
casa şi patria 
românilor din 





În Lisabona şi în împrejurimi trăiesc 40.000 de 
români, majoritatea ortodocși. Oameni plecați 
din ţară, la muncă, pentru a-și întreţine familiile 
rămase în România. Apropierea Crăciunului, 


a celorlalte sărbători de iarnă, dorul sunt tot atâtea tainice 
chemări spre acel „acasă“, unică și inconfundabilă simţire, 
indiferent de meridianul pe care te-ai afla. Pentru românii 


plecați, ca şi pentru cei de aici, Biserica reprezintă acea 
frântură de patrie, cu care fiecare dintre noi ne 
identificăm. Recent, PS Ambrozie Sinaitul, 


Episcop Vicar Patriarhal, a trăit emoția de a fi părtaş 


la bucuria românilor din Portugalia, veniți în număr mare 


la întâlnirea cu ţara. 


Era 21 noiembrie 2004. În 
acea zi din Postul Crăciunului, 
parohia ortodoxă română din 
Lisabona, aflată sub jurisdicția 
Mitropolitului de Paris, losif Pop, 
şi-a serbat hramul „Intrarea 
Maicii Domnului în Biserică“. 
PS Ambrozie a participat la 
această sărbătoare, în calitate de 
delegat al PFP Patriarh Teoctist. 

În capela parohiei, aflată în 
centrul Lisabonei, în imediata 
apropiere a ambasadei noastre în 
Portugalia, se strânseseră sute de 
români. Mai puţin celebri decât 
„căpşunarii“ din Spania, mai 
puţin numeroşi decât ucrainenii 
şi frații noștri de peste Prut, care 
sunt peste o sută de mii, ei veni- 
seră la întâlnirea cu patria. 
Auziseră de prezența episcopului 
sosit din țară, și de aceea trăiau o 
mai mare bucurie. 


rost nr. 21-22 


Vorbindu-le despre 
Maica Domnului 


„Înconjurat de credincioșii 
români proveniți din toate zonele 
țării şi îndeosebi din Transilva- 
nia, am slujit Sfânta Liturghie, 
vorbindu-le despre Maica Dom- 
nului, cea atât de apropiată ini- 
milor românilor. Dar nu numai 
lor. Portughezii o venerează și ei 
în mod cu totul deosebit pe 
Maica Domnului, iar sanctuarul 
de la Fatima, pe care l-am vizitat, 
este cea mai vie mărturie în acest 
sens. În zilele următoare, am vi- 
zitat comunitatea românilor din 
nordul Portugaliei. M-a impre- 
sionat sărăcia cu care se luptă 
acolo românii, dorul lor de casă, 
dar și ataşamentul față de Bise- 
rică şi hotărârea cu care se stră- 
duiesc să aibă o biserică româ- 


nească. M-a uluit asemănarea lor 
cu băștinașii, cu limba vorbită de 
aceştia, firea prietenoasă, domoa- 
lă, iubitoare de ospeție, faţă de cei 
veniți de departe, competiţia len- 
tă cu timpul şi cu disciplina civi- 
lizaţiei citadine“, ne-a mărturisit 
PS Ambrozie. 


Preotul-păstor 
şi oile sale 


În Portugalia ființează o pa- 
rohie ortodoxă la Lisabona, păs- 
torită de preotul Marius Viorel 
Pop, şi două filii, la Faro şi la 
Porto, aflate sub jurisdicția Mi- 
tropolitului de Paris, Iosif Pop. 
Slujbele se desfășoară în bise- 
rici catolice, puse la dispoziția 
comunităților românești, care 
au fost adaptate, pe cât posibil, 
slujirii ortodoxe, prin adăugarea 


Ey 


m 


41 


sf 


catapetesmei cu icoane ortodoxe, 
şi prin folosirea obiectelor litur- 
gice specifice. 

Capela ortodoxă din Lisabo- 
na se află în imediata apropiere a 
ambasadei noastre în Portugalia, 
biserica fiind și sediul altor acti- 
vități specifice unei comunități 
de emigranţi. Aici se desfășoară 
cursuri de limba portugheză, dar 
şi de limba română pentru copiii 
proveniţi din numeroasele familii 
în care unul dintre părinți este de 
origine iberică, alte cursuri și 
meditații. Tot aici funcționează 
biblioteca românească şi se 
desfășoară asistența socială și 
juridică. 


Demersuri pentru 
un centru 
cultural-religios 


Activitatea preotului Marius 
Viorel Pop se împarte între cele 
trei lăcașuri de cult ortodoxe 
amintite. În fiecare a doua vine- 
re din lună, însă, păstorul își 
vizitează „oile rătăcite“. Adică 
asigură asistența religioasă celor 
câțiva români deținuți în închi- 
soarea Caxias, de lângă Lisa- 
bona. 


5 
s=I 
=] 
= 
le) 
= 
Ss 
= 
Er) 
= 
[==] 
S 
[=] 
Esi 


42 


Preotul Pop beneficiază 
de o puternică susținere din 
partea Excelenței Sale, domnul 
ambasador Teodor Baconsky, cel 
care a reprezentat cu mare cinste 
și folos interesele statului ro- 
mân pe lângă Sfântul Scaun, nu 
cu mulți ani în urmă. Domnul 
ambasador face în prezent de- 
mersurile necesare pe lângă 
autoritățile portugheze, pentru 
a obține pentru comunitatea 
românilor din această țară o 
locaţie unde să se construiască 
centrul cultural-religios româ- 
nesc. 


Depărtarea 
apropie 


Departe de cei dragi, românii 
din Portugalia se simt aproape de 
cei rămaşi acasă, prin Biserică. 
Prin rugăciune. Prin Dumnezeu. 
Paradoxal, dar depărtarea apropie 
sufletele. De aceea, prin Maica 
Domnului, ei s-au apropiat de 
portughezi. Sfântul Anton de 
Padova, ale cărui moaşte au fost 
venerate anul acesta și în 
România, i-a apropiat şi el de 
portughezi, fie și numai prin fap- 
tul că sfântul s-a născut în această 


cealaltă Românie 


ţară. Despărțiţi de o graniţă vre- 
melnică, românii de o parte şi de 
alta a Prutului se simt fraţi acolo. 
Așa se explică de ce preotul loan 
Gherboveţchi și protodiaconul 
Gavriil Gemănaru, originari din 
Basarabia, aflați sub jurisdicția 
Moscovei, au ţinut să-l întâl- 
nească pe episcopul venit din 
țară. Şi tot acolo, PS Ambrozie a 
simțit nevoia să rostească o 
rugăciune pentru sufletul celui 
care a fost Carol al II-lea al 
Romaniei, mort la Estoril, orașul 
în care a locuit Mircea Eliade, în 
perioada în care a funcționat ca 
atașat cultural al României în 
Portugalia. 

Fie ca noi, cei de aici şi ei, 
frații noştri din diaspora, să trăim 
precum ne învață Sfântul Apostol 
Pavel, în Epistola către Romani 
12, 10-13: 

„În iubire frățească, unii pe 
alții iubiți-vă; în cinste, unii alto- 
ra dați-vă întâietate. La sârguință, 
nu pregetați; cu duhul fiţi 
fierbinți, Domnului slujiți. Bu- 
curaţi-vă în nădejde; în suferință 
fiți răbdători; la rugăciune stă- 
ruiți. Faceţi-vă părtași la tre- 
buinţele sfinţilor, iubirea de 
străini urmând“. m 





rost nr. 21-22 


conservatorul 


sf 


Mircea Platon 


John Keats: poetică şi maniere sau 


Despre întemeierea metrică 
a conservatorismului 


Când, în 1850, Philarete 
Chasles scria că poezia lui Keats 
are de suferit din cauză că poetul 
„avait peu connu les hommes “|, 
criticul francez putea fi suspectat 
că judecă literatura engleză 
pornind de la premise care nu-i 
erau specifice. Până la ethosul 
misionar al Victorienilor, literatu- 
ra engleză nu şi-a etalat cu obsti- 
nație specificul național, aşa cum 
şi-a fluturat literatura franceză 
panașul galic. Citindu-i pe scri- 
itorii din epoca Hanoveriană nu 
devii anglofil. Dacă însă-i citeşti 
pe filosofii sau romanticii fran- 
cezi devii francofil. Acolo unde 
spiritul creator britanic şi-a re- 
vendicat întotdeauna excentrici- 
tatea şi individualismul, literatura 
franceză şi-a purtat întotdeauna 
cu sine fundalul istoric. Cu puter- 
nica excepţie a lui Candide, lite- 
ratura franceză nu a putut opune 
straniilor dezrădăcinări din Gu/- 
liver s Travels sau Robinson Cru- 
soe decât texte care erau ecouri 
ale saloanelor, reflexe ale unor 
forme de sociabilitate. Dar până 
şi Candide nu era un personaj, ci 
o societate, ducând după sine o 
întreagă suită care reproducea în 
miniatură lumea pariziană. Scrii- 
torii englezi au cunoscut mai de- 
vreme decât omologii lor de pes- 
te Canalul Mânecii gustul înstră- 
inării, al mizantropiei, al întorto- 
cherii. Această originalitate nu a 


fost întotdeauna cea a evaziunii 
„la modă“, nu s-a născut dintr-un 
grăbit unison cu prezentul, ci 
dintr-o idiosincratică relație cu 
trecutul. Dar chiar și așa, judeca- 
ta lui Chasles îşi găsește confir- 
mată relevanţa estetică în cores- 
pondenţa lui John Keats, făcân- 
du-ne astfel să încercăm a desluși 
legăturile, în amonte şi în aval, 
dintre arta poetică și comporta- 
mentul lui Keats în societate. 

Într-o scrisoare din 22 de- 
cembrie 1818 către prietenul său, 
pictorul Benjamin Haydon, Keats 
îi înfățișa acestuia inconsistența 
prestaţiei sale sociale în absenţa 
prietenului său: „Believe me I 
never rhodomontade any where 
but in your Company — my gene- 
ral Life in Society is silence. 1 feel 
in myself all the vices of a Poet, 
irritability, love of effect and 
admiration — and influenced by 
such devils I may at times say 
more rediculous things than I am 
aware of ''2 

Chiar dacă Lordul Houghton 
ne-a lăsat imaginea unui Keats a 
cărui societate era, în iarna 1817- 
1818, „much sought afier, from 
the delightful combination of 
earnestness and  pleasantry 
which distinguished his inter- 
course with all men, “3 nici el nu 
poate trece cu vederea bruschețea 
anumitor gesturi. Confruntat cu 
nedreptăți sau bârfe la adresa 


altora, obișnuita sa blândeţe lăsa 
locul unor „looks of indignation 
almost terrible“, ba chiar ducea 
la părăsirea camerei, gest însoțit 
de declarația că ar trebui să le fie 
ruşine celor care zăbovesc în 
compania unor persoane „who 
could utter and believe such 
things“. Oscilaţiile umorale ale 
poetului erau prea nestăpânite 
pentru a-i îngădui să fie un per- 
fect om de lume. Deşi con- 
vivialitatea prietenilor nu i-a lip- 
sit niciodată, dificila artă a con- 
versaţiei de salon, în care îţi tre- 
buie mai multă luciditate decât 
pasiune, şi mai multă ironie decât 
idealism, pare a-i fi fost străină. 
Urmarea acestui fapt a fost aceea 
că mulți l-au văzut drept un om 
incapabil de mânuirea codului 
social, un veşnic adolescent 
„weak, constrained, and bujjeted 
by inadequacy “4 

Ajunși aici, se cuvine să ne 
întrebăm care e ponderea convi- 
vialității în proiectul estetic al lui 
Keats. Nu e el preocupat, ca tipi- 
cul „poet romantic“ vagabon- 
dând prin imaginarul colectiv, 
doar de evaporarea unor eterne 
frumuseți, sau măcar adevăruri, 
din sinele său izolat de corupția 
flecărelii generalizate? Nu locu- 
ieşte el într-o mansardă, deasupra 
furnicarului uman, muindu-și 
condeiul direct în cernelurile văz- 
duhului și scriind direct pe perga- 


! Etudes sur la literature et les moeurs de l'Angleterre au XIXe siecle, Paris, Amyot, 1850, p. 199. 
2 The Letters of. John Keats (ed. M.B. Forman), London, Oxford University Press, 1960, p. 270. 
3 Richard Monkton Milnes, Lord Houghton, Life, Letters and Literary Remains of John Keats, London, 1848, 2 vol., 


1, 128. 


4 Thomas McFarland, The Masks of Keats. The Endeavour of a Poet, Oxford, Oxford University Press, 2000, p. 21. zi 


vost nr. 21-22 


43 


mentul posterității? Nu e, în vizi- 
unea lui Keats, stinghereala antu- 
mă feștila din candela gloriei pos- 
tume? Nu. 

Aflăm singurătatea în con- 
cepția de viaţă a lui Keats, dar e o 
singurătate care acompaniază. 
Nu e singurătatea penitentului re- 
tras în deșert, ci a monahului ve- 
nit în lume să predice, să ajute, să 
convertească: „În the midst of the 
world I live like a Hermit“.5 
Aflăm şi asceză, dar e o asceză 
poetică, un canon al închipuirii: 
„My Imagination is a Monastry 
and ] am its Monk“ Poetul se 
retrage în propria-i imaginaţie așa 
cum pustnicul se retrage în rugă- 
ciune, pentru a iubi mai bine lu- 
mea. Un paragraf precum: „7 ad- 
mire Human Nature but I do not 
like Men — 1 should like to com- 
pose things honourable to Man — 
but not fingerable over by Men“ 


ne arată în ce măsură iubirea lui 
Keats pentru semenii săi trece 
prin poezie, la fel cum iubirea 
misticului trece prin lisus 
Hristos. 

Keats nu e un ideolog mizan- 
trop iubind Umanitatea în pofida 
oamenilor. Prietenii pe care i-a 
avut şi dragostea de care s-a 
bucurat din partea lor mărturisesc 
destul acest lucru. Acei „Men“ 
pe care îi disprețuieşte nu au un 
grad mai mare de concreteţe 
decât „Human Nature“ pe care o 
iubește. „Men“ sunt oamenii în 
societate, indivizii care se adună 
ca să-și potenţeze sau clevetească 
beteşugurile. Dragostea sa față de 
persoane concrete este la fel de 
mare ca aversiunea pe care o în- 
cearcă împotriva  genericilor 
„Men“, în vreme ce iubirea sa 
pentru „Human Nature“ este 
egalată de repulsia pe care i-o 





5 The Letters of John Keats, p. 399. 
6 Ibid. p. 508. 
7 Ibid., p. 271. 
8 Ibid., p. 133. 


44 


conservatorul 





stârnesc anumite vicii și apucă- 
turi ale omului social. Şi toate 
sunt de fapt manifestări ale 
poeziei. 

Iubirea față de oameni ali- 
mentează și e alimentată de crea- 
ţia literară. Binele pe care Keats 
dorește să-l facă omenirii e con- 
ceput nu în termeni de activism 
politic, ci de meditație lirică 
văzută ca trăire a adevărului: „/ 


find that ] can have no enjoyment 


in the World but continual drink- 
ing of Knowledge — 1 find there is 
no worthy pursuit but the idea of 
doing some good for the world — 
some do it with their society — 
some with their wit — some with 
their benevolence — some with a 
sort of power of conferring pleas- 
ure and good humour on all they 
meet — [...] there is but one way 


for me — the road lies through 


application study and thought “8 


vost nr. 21-22 


conservatorul 


Dispreţul faţă de „Men“ e, şi el, o 
consecință a poeziei — a poeziei 
reprimate: „JI suffer greatly by 
going into parties where from the 
rules of society and a natural 
pride I am obliged to smother my 
Spirit and look like an Idiot — 
because 1 feel my impulses given 
way to would too much amaze 
them — 1 live under an everlasting 
restraint — never relieved except 
when Î am composing “.9 
Abundenţa şi calitatea șuvo- 
iului poetic depind de curăţenia și 
adâncimea albiei sufleteşti a poe- 
tului. Asemeni misticilor, el își 
taie voia, adică se leapădă de 
sine, pentru a face loc revelaţiei. 
Caracterul poetic „it is not itself — 
it has no self- it is every thing and 
nothing — it has no character, “10 
e doar o transparență care 
primește. Intensitatea poetică, 
care e „the excellence of every 
art, “|! provine din această con- 
centrare a universului în lentila 
sufletească. Or tocmai trans- 
parenţa sufletească e cea care e 
periclitată de „Men“. Atunci când 
descrie cum personalitatea îi e 
anihilată în societate şi cum e 
locuit de ceilalți: ,, When 7 am in a 
room with People if I ever am 
free from speculating on cre- 
ations of my own brain, then not 
myself goes home to myself: but 
the identity of every one in the 
room begins so to press upon me 
that ] am in a very little time 
annihilated, “12 Keats nu e ne- 
mulțumit că nu mai e el însuși. E 


9 Ibid,, p. 252. 

10 Jbid., p. 226. 
11 Ibid., p. 70. 

12 Ibid., p. 227. 
13 Ibid., p. 71. 

14 Ibid., p. 425. 
15 Jbid., p. 226. 
16 Ibid,, p. 316. 
17 Ibid., p. 144. 
18 Ibid., p. 335. 


vost nr. 21-22 


supărat pentru că în acest caz 
lepădarea de sine, în loc să-i 
aducă belșugul poeziei, îi aduce 
întunecarea ignoranței. Străduin- 
du-se să practice acea „Negative 
Capability““ care îi îngăduia lui 
Shakespeare să accepte orice 
„uncertainties, Mysteries, 
doubts, without any _irritable 
reaching afier fact and rea- 
son, “13 poetul refuză să fie luat în 
stăpânire de duhuri opace. El nu 
acceptă ca adevărul artei, rezultat 
al renunțării la propriile-i certitu- 
dini, să-i fie tulburat de prezum- 
țiozitatea altora: „The only 
means of strenghtening ones 
intellect is to make up ones mind 
about nothing — to let the mind be 
a thouroughfare for all thoughis 
A... All the stubborn arguers you 
meet with are of the same brood. 
They never begin upon a subject 
they have not preresolved on. 
They want to hammer their nail 
into you “.14 

Pentru Keats, eul nu e sub- 
stanța, ci mediul poeziei. El nu e 
subiectiv, nu se deapănă pe sine în 
versuri precum Wordsworth, de al 
cărui „egotistical sublime “15 ia 
distanță. Chiar dacă multe din 
aserțiunile sale par a se explica 
prin ocasionalismul socotit de 
Carl Schmitt drept motor al ro- 
mantismului, Keats nu consideră 
lumea văzută doar un pretext de 
speculație estetică. EI ştie că exis- 
tă un adevăr diferit de cel al 
poeziei, şi că adevărul e mai fru- 
mos decât frumosul neadevărat: 


sf 


„, Though a quarrel in the Streets 
is a thing to be hated, the energies 
displayed in it are fine; the com- 
monest Man shows a grace in his 
quarrel — By a superior being our 
reasonings may lake the same 
tone — though erroneous they may 
be fine — This is the very thing in 
which consists poetry; and if so it 
is not so fine a thing as philoso- 
phy — For the same reason that an 
eagle is not so fine a thing as a 
truth “16. Proclamând că „afier all 
there is certainly something real 
in the World, “1! poetul refuză să 
se închidă în solipsism. Realitatea 
e autonomă față de existenţa sa, îl 
precedă, constituie o Tradiţie. 
Acceptarea Tradiţiei constituie o 
formă de luptă împotriva preju- 
decăţilor văzute ca izolare în ato- 
mul propriilor certitudini. Ac- 
ceptând realitatea, poetul își 
crează posibilitatea dialogului, a 
schimbului de ecouri între sine și 
lume. Răsturnând perspectiva lui 
Wordsworth, el nu caută lumea în 
sine, ci se caută pe sine în lumea 
devenită principiu al individua- 
ției. În viziunea lui Keats, spiritul 
omenesc e rezultatul interacțiunii 
a trei elemente: „These three 
Materials are the Intelligence — 
the human heart (as distinguished 
from intelligence or Mind) and 
the World or Elemental space 
suited for the proper action of 
Mind and Heart on each other for 
the purpose of forming the Sou/ 
or Intelligence destined to possess 
the sense of Identity“ 18 


45 


sf 


Structura lumii însă nu e lini- 
ară. Nu e un „great chain of 
being“ precum cel teoretizat de 
A.O. Lovejoy, ci mai degrabă o 
„great sphere of being“. Lumea 
nu e articulată doar în amonte sau 
în aval. Modelul lumii nu e silo- 
gistic, ci mai degrabă simbolic, 
sinestezic, funcționând după mo- 
delul presocratic al logicii mito- 
poietice a terțiului inclus: „7he 
Imagination may be compared to 
Adam s dream — he awoke and 
found it truth. am the more zeal- 
ous in this afțair, because I have 
never yet been able to perceive 
how any thing can be known for 
truth by consequitive reasoning — 
and yet it must be“.!9 Imposibili- 
tatea etanșeizării logice are drept 
consecință un parcurs al cunoaș- 
terii omeneşti care e spiralat și, 
preluând poate o imagine a lui 
Francis Bacon,20 asemuit unei 
plase de păianjen: „Man should 
be content with as few points to 
tip with the fine web of his Soul, 
and weave a tapestry empyrean 
full of symbols for his spiritual 
eye, of softness for his spiritual 
touch, of space for his wandering, 
of distinctness for his luxury“. 
Deși pare să contrazică posibili- 
tatea unei asemenea ţesături 
diversitatea caracterelor şi pre- 
ocupărilor omenești nu face decât 


19 Ibid., p. 67. 


să o potențeze: „Minds would 
leave each other in contrary 
directions, traverse each other in 
numberless points, and at last 
greet each other at the journey's 
end Â...â Man should not dispute 
or assert but whisper results to his 
neighbour“?! Cu această ultimă 
frază în minte, întărită de ideea 
experienței ca principiu al indi- 
viduaţiei, e lesne de înțeles aver- 
siunea lui Keats pentru acei 
„Men“ a căror conversaţie nu e „a 
search after knowledge, but an 
endeavour at effect“ sau o tenta- 
tivă de dominare. De vreme ce 
poetul e convins de existenţa unui 
adevăr care nu poate fi perceput 
decât prin frumuseţea lui („| 
never can feel certain of any truth 
but from a clear perception of its 
beauty“22), şi dacă preţul pentru 
acuitatea simțului estetic e trans- 
parența propriului eu („Not any 
individuality, any determined 
character“23), e clar că dogma- 
tismele și nimicurile prin care 
societatea încearcă să colonizeze 
poetul îi vor tulbura acestuia 
oglinda apei. 

Pentru Keats, natura proce- 
sului cunoașterii e consecința 
directă a naturii obiectului cu- 
noașterii. Dacă lumea e un sistem 
de energii cu ramificări sfidând 
linearitatea logică, singura mo- 


conservatorul 


dalitate de cunoaştere e intuirea 
confluențelor, a nodurilor țesă- 
turii cosmice. De aici importanța 
frumuseţii (uneori și a pitorescu- 
lui), văzută nu ca agrement al 
unui parcurs, ci ca epitom al unui 
discurs. „This intuitive, imagina- 
tive element of the mind is essen- 
tially synthetic, not only in the 
concrete shaping and expression 
of truth but in its momentary 
seizure of truth as well,“ scrie 
marele exeget keatsian Walter 
Jackson Bate.24 Având de a face 
cu o realitate care nu izvorăște 
din, și nu se lasă redusă la, eul 
poetic, Keats încearcă o obiecti- 
vare a versului, o dezlegare a lui 
de servitutea lirică. De aceea ape- 
lează la măști mitologice. Pro- 
pensiunea dramatică a lui Keats25 
îşi află explicaţia în această con- 
cepţie a adevărului armonic, a 
realității polifonice care nu poate 
fi exprimată doar în termenii 
eului romantic (precum Words- 
worth a cărui filosofie e „engen- 
dered in the whims of an 
Egotist“20) sau în cei ai ade- 
vărurilor convenţionale („Many 
have original minds who do not 
think it — they are always led 
away by Custom'27), neverificate 
prin experienţă („A Proverb is no 
proverb to you till your life has 
illustrated it“28). Confruntat cu 


20 «The wit and mind of man, if it work upon matter, which is the contemplation of the creatures of God, worketh 
according to the stuff, and is limited thereby; but if it work upon itself, as the spider worketh his web, then it is 
endless, and brings forth indeed cobwebs of learning, admirable for the fineness of thread and work, but of no 
substance or profit.“ Francis Bacon, Advancement of Learning, Macmillan, London, 1902, p. 192. Intr-o notq de 
subsol de la pagina 512 a ediţiei scrisorilor lui Keats din care citez, se aflqg menţionatg „a much damaged copy of 
Bacon's Advancement of Learning, possessed by Keats when young, and containing many manuscrpt notes by 


Hazlitt.* 


21 The Letters of John Keats, pp. 102-103 


22 Ibid., p. 258. 
23 Ibid., p. 66. 


24 Negative Capability. The Intuitive Approach in Keats, Cambridge, Mass., Harvard University Press, 1939, p. 21. 
25 The Letters of John Keats, pp. 368, 439. 


26 Ibid,, p. 9%. 
27 Ibid., p. 102. 
2 Ibid., p. 316. 


46 


rost nr. 21-22 


conservatorul 


această nevoie de ipostaziere a 
vocii poetice datorată naturii 
lucrurilor care se cer exprimate, 
Keats recurge la arhetipuri, la 
măştile epocilor „naive“, în sen- 
sul schillerian al cuvântului. 
După cum observa Thomas 
McFarland, „Keats”s greatness as 
a poet is attained in large and 
decisive part by the successful 
assumption of two different 
masks, what may be called the 
mask of Hellas and the Mask of 
Camelot““.29 

Această concepție a poetului 
ca „impersonator“ ne aduce în 
pragul unui text a cărui relevanță 
pentru posibilele interpretări ale 
poeziei lui Keats nu a fost nicio- 
dată, după ştiinţa noastră, pome- 
nită. Şi asta probabil datorită fap- 
tului că, deși scris între 1770 şi 
1780, Le Paradoxe sur le come- 
dien al lui Diderot nu a văzut lu- 
mina tiparului decât în 1830, 
aproape un deceniu după moartea 
lui Keats. ȘI totuși, având în ve- 
dere influența Saloanelor lui Di- 
derot asupra cercului lui Keats,30 
ar putea fi util să aruncăm o 
privire asupra opiniilor filosofu- 
lui francez, surprinzător de simi- 
lare celor ale lui Keats. Astfel, un 
mare actor nu are nevoie de pasi- 
une: „J'en exige, par consequent, 
de la penstration et nulle sensibi- 
lite, Part de tout imiter, ou, ce qui 
revient au m&me, une egale apti- 
tude a toutes sortes de caracteres 
et de r6les“.31 Actorii care „joacă 
din suflet“ sunt inegali, „au lieu 
que le comedien qui jouera de 
reflexion, d'etude de la nature 


humaine, d'imitation constante 
d'apres quelque model ideal, 
d'imagination, de memoire, sera 
un, le mâme a toutes les represen- 
tations“.32 

Actorul care se joacă pe sine 
e condamnat la sclavie faţă de 
propriile oscilații. Avântul e ur- 
mat de căderi și de aceea arta tre- 
buie să se bazeze pe ceva mai so- 
lid decât inspiraţia: „Les hommes 
chauds, violents, sensibles, sont 
en scene; ils donnent le spectacle, 
mais ils m'en jouissent pas. C'est 
d'apres eux que l'homme de 





sf 


genie fait sa copie. Les grands 
poctes, les grands acteurs, et 
peut-âtre en general tous les 
grands imitateurs de la nature, 
quels qu'ils soient, doues d'une 
belle imagination, d'un grand ju- 
gement, d'un tact fin, d'un gout 
tres-sur, sont les etres les moins 
sensibles. Ils sont egalement pro- 
pres â trop de choses; ils sont trop 
occupes a regarder, ă reconnaitre 
et a imiter, pour Gtre vivement af- 
fectes au dedans d'eux memes 
[...] La sensibilite n'est gucre la 
qualite d'un grand genie“.35 


i 
Z 
Cm 
9 
= 
6 
= 
Ss 
3 

E) 
9 
ea 
E 
— 
9 
Ra 


29 Thomas McFarland, The Masks of Keats. The Endeavour of a Poet, Oxtord, Oxford University Press, 2000, p. 2. 


30 Amplu documentată în Martin Aske, „Still Life with Keats“ în Keats: Bicentenary Readings, Edinburgh, 
Edinburgh University Press for the University of Durham, 1997, pp. 129-43; lan Jack, Keats and the Mirror of Art 
(1967), şi Michael Fried, Absorption and Theatricality: Painting and Beholder in the Age of Diderot (1980). 


31 Le Paradoxe sur le comâdien, în Diderot s Writings on the Theatre, ed. F.C. Green, Cambridge, Cambridge 


University Press, 1936, p. 254. 
32 Ibid., p. 254. 
33 Ibid., p. 257. 


vost nr. 21-22 


47 


sf 


Apelul la modele artistice, lucidi- 
tatea,  cameleonismul, toate 
trăsăturile enunțate de Diderot 
drept trăsături ale omului de 
geniu se regăsesc şi la Keats, 
neexcluzând lipsa de sensibili- 
tate: „| now my dear Bailey that 
thereafter should you observe 
any thing cold in me not to put it 
to the account of heartlessness 
but abstraction — for | assure you 
1 sometimes feel not the influence 
of a Passion or affection during a 
whole week*.34 

Dacă Keats îşi modelează 
intonația poetică, adică stilul, 
după elizabetani, Chaucer sau 
Petrarca, după cine își modelează 
el gesticulația măştilor sale? 
Dacă, aşa după cum am văzut, 
contactele sociale îi exacerbau 
patetismul de care se dorea elibe- 
rat, rolul răcoritoarei oglinzi în 
care-și poate controla ţinuta e 
jucat de artele plastice. Impor- 
tanţa picturii şi sculpturii pentru 
imagistica poemelor lui Keats a 
fost minuțios şi penetrant argu- 
mentată de lan Jack; ceea ce ne 
rămâne de discutat e influența 
artelor plastice asupra comporta- 
mentului lui Keats. Pentru Keats 
adevărul poetic e rodul unei as- 
ceze, al unei discipline care nu e 
numai intelectuale sau emoțio- 
nale, ci şi corporale. Poezia cere 
un anumit comportament exterior. 
Shakespeare a trăit, spune el, „a 
life of Allegory“, în vreme ce 
Byron doar „cuts a figure“.35 Or 
ceea ce definește alegoria e desfă- 
şurarea plastică a abstracțiunii, a 
categoriilor gnoseologice sau 
ontologice. Și tocmai acest lucru 
încearcă să-l facă și Keats atunci 
când îi scrie surorii sale Fanny 
Keats, la capătul unui pasaj bogat 


descriptiv: „| should like the win- 
dow to open onto the Lake of 
Geneva — and there I'd sit and 
read all day like the picture of 
somebody reading“.36 Sau când, 
după ce își descrie ambianța 
camerei și poziția sa exactă: „The 
fire is at its last click —I am sitting 
with my back to it with one foot 
rather askew upon the rug and the 
other with the heel a little eleva- 
ted from the carpet“, încheie 
visător: „Could 1 see the same 
thing done of any great Man long 
since dead it would be a great 
delight: as to know in what posi- 
tion Shakespeare sat when he 
began “To be or not to be” — such 
things become interesting from 
distance of time or place“.37 
Aceste atitudini nu sunt doar 
poze, ci ascensiunea poetului în 
absolutul formei, obiectivarea lui. 
Lucru imposibil de săvârşit de 
către societate. 

Ceea ce ne rămâne la capătul 
acestei naraţiuni morale e ipoteza 
că Keats nu şi-a scris poezia ca o 
compensație a inadaptării sale 
sociale, aşa cum credea Marjorie 


NOTĂ EXPLICATIVĂ 


conservatorul 


Levinson, ci că stângăcia îi era ali- 
mentată de concepția sa despre 
poet și poezie. Keats a suplinit 
lipsa societăţii conversând cu poe- 
ţii trecutului din zorii vitraliilor 
medievale până în amurgul sfuma- 
fo-urilor renascentiste. Aceste 
banchete de taină, iară nu sin- 
gurătatea orgolioasă, l-au ajutat la 
țeserea minuţioasei sale tapiserii 
poetice pe care conversaţia con- 
temporanilor nu i-a îngăduit-o. Ar 
fi deci o bună idee ca discutarea 
opțiunilor politice germinând în 
Keats să se facă ținându-se cont de 
rolul jucat de estetică în definirea 
poziţiei sale ideologice. Poate că 
nu întâmplător T.S. Eliot, cel care 
anunța coerent că e „classicist in 
literature, royalist in politics, and 
anglo-catholic in religion,“ a con- 
tribuit atât de mult la recuperarea 
lui Keats. Eliot și Keats erau 
(asemenea lui Ezra Pound, admi- 
rator moderat al lui Keats dar prac- 
ticant şi teoretician fervent al măș- 
tii poetice, ferm convins că sonete- 
le lui Shakespeare sunt „ghost- 
writing“) poeți „with an attitude“. 
Deși n-aveau lavalieră. m 


Lungile pasaje în limba engleză din textul de mai sus nu sunt 


menite a exaspera cititorul. Ele garantează acurateţea 
comentariului unor chestiuni ce țin uneori doar de umbra frazei 
sau de nuanţa lucrurilor. Fiind vorba despre „atitudinea“ 

unui poet, am preferat să nu modific „poza “ sa lingvistică, 

cu atit mai mult cu cit sunt circumspect din fire, conversaţie 

și experienții în ceea ce privește potenţialul de fidelitate 


al traducerilor. 


În plus, din fericire, limba engleză nu mai e de mult o 
necunoscută, depășind deja limba franceză în preferinţele 
tineretului şcolar românesc. Trag nădejde că acest text 
va contribui și el la cicatrizarea francofiliei noastre. 


Mircea Platon 


34 The Letters of John Keats, pp. 68-69. Binomul Diderot-Keats ar trebui complicat cu Platon și al squ Ion. 


35 Ibid., p. 304. 
36 Ibid., p. 286. 


37 Ibid., p. 306. Vezi şi pp. 312-313, 326. 


48 


rost nr. 21-22 


esenţial 


Primul capitol, scris în toam- 
na lui 2002, e intitulat „Mama tu- 
turor minciunilor“. Autorul amin- 
teşte că, în 1991, Saddam Husein 
numea lupta lui împotriva 
Americii și a aliaţilor ei „mama 
tuturor bătăliilor“, iar sfîrşitul 
războiului Golfului a fost înfrîn- 
gerea dezastruoasă, de altfel pen- 
tru oricine previzibilă, a Irakului. 
„Astăzi se găseşte occidentul în 
pericol ca «războiul împotriva 
Răului», pe care l-a pus în mișca- 
re președintele George Bush pen- 
tru nimicirea terorismului inter- 
naţional şi căruia nu i se fixează 
nici o graniță geografică sau tem- 
porală, să devină «mamă a tutu- 
ror minciunilor». Scholl-Laour 
însuși își dă seama că o asemenea 
introducere le va putea apărea 
unora drept o provocare, dar ob- 
servă că preveniri de genul aces- 
ta șocant, formulate de el, de pil- 
dă în cartea Sabia Islamului, în 
care anunța cu ani înainte „cîm- 
pul de luptă din Asia Centrală“ 
sau dezvăluia „minciunile din ţa- 


rost nr. 21-22 





sf 


Nicolae Stroescu-Stînişoară 


Pe urmele marilor 
confruntari 


Am terminat de citit ultima carte 

a lui Peter Scholl-Latour, ziaristul 

german cu experiență de o jumătate 

de secol pe plan mondial, orientalist 
şi cunoscător calificat științific al Coranului, 
intitulată Kampf dem Terror — Kampf dem Islam?, 
avînd subtitlul Chronik eines 
unbegrenzten Krieges (Luptă împotriva Terorii — 
Luptă împotriva Islamului? Cronica unui război 
nelimitat), apărută în editura Prorylăen, în 2002. 
Cartea, de 495 de pagini, e încărcată de 
contemporaneitate și de istorie în același timp. 


ra Sfîntă“, între timp s-au adeve- 
rit pînă la a deveni constatări la 
îndemîna oricui. 

În ceea ce priveşte eventuala 
acuzaţie de „anti-americanism“, 
Scholl-Latour, acest vechi pa- 
ladin al valorilor cardinale ale 
occidentului, statornic în convin- 
geri dar nepatetic și transparent la 
contradicții, cu mereu reînnoită 
întîlnire cunoscătoare cu orientul, 
evocă distincția la care ţinea 
Charles de Gaulle dintre „Alianţa 
Atlantică, la care consimţise pe 
deplin și NATO, pe care, datorită 
structurii integrate de comandă și 
centralizării tehnice în regie ame- 
ricană îl respingea ca instrument 
al unei hegemonii străine“ (p.31). 
Autorul precizează imediat că în 
anii '60, pe timpul masării tru- 
pelor de şoc sovietice pe Elba, 
Republica Federală Germania nu 
ar fi fost în nici un caz în situația 
de a adopta o asemenea poziție 
independentă. De altfel „magul 
din Palatul Elysee s-a găsit în li- 
nia întîi a solidarității atlantice 


atunci cînd situația se agrava“ (de 
pildă, în timpul crizei cubaneze, 
acel duel global dintre Kennedy 
şi Hruşciov). 


„Ultima iluzie 
a iluminismului“ 


Peter Scholl-Latour este un 
mare lucid înzestrat totodată nu 
numai cu informații de primă 
mînă pînă la cel mai înalt nivel 
(mărturiseşte că în cartea aceasta 
cîtorva dintre interlocutorii lui 
decisivi nu le va da numele real), 
ci şi cu simţ istoric, competență 
cultural-religioasă și capacitatea 
unei empatii care, fără a ceda vre- 
unui sentimentalism, percepe 
dedesubturile, sursele și mobilu- 
rile atitudinilor de durată ale unor 
comunități, etnii, personalităţi re- 
prezentative sau dominante. Con- 
vingerea lui este că actuala admi- 
nistraţie americană riscă să nu 
mai poată regăsi justa măsură şi 
să nu distingă între combaterea 
necesară, consecventă şi necondi- 
ționată a terorismului şi un „răz- 
boi“ cu accente apocaliptice, şi 
coloratură maniheistă, irealist în 
tentativele lui de control cvasi- 
planetar şi cu consecințe impre- 
vizibile care pot rezulta din inci- 
tarea, voită sau nevoită, la cioc- 
niri generalizate între activismul 
lipsit de subtilitate psihologică și 
realism geo-politic al administra- 
ției Bush şi o mare comunitate re- 
ligioasă islamică, cuprinzînd un 
miliard şi jumătate de oameni. O 
viziune confuză a „axei răului“ şi 
autosugestiile negative colective 
pe care le conjură ar putea repre- 

(2) 


49 





AJ 


zenta o adevărată contracarare de 
fapt a misiunii care a constituit 
pînă acum „mândria şi «the Glo- 
ry» a Statelor Unite, promovarea 
pînă la capăt a libertății și drep- 
turilor fundamentale ale omului“. 
Într-adevăr că acestea din urmă 
nu pot fi „impuse“ prin superio- 
ritatea tehnologiei militare de 
orice fel. Cît despre o „globali- 
zare“, interpretată pur și simplu 
ca americanizare universală și 
inginerie economică a unor foruri 
internaționale nesensibile la vari- 
ațiunile socio-economice locale 
şi regionale, Scholl-Latour îl ci- 
tează pe reputatul editorialist 
american, Wiliam Pfaff, care a 
spus că globalizarea „este ultima 
iluzie a iluminismului“. Bineînţe- 
les că Scholl-Latour, a cărui soră 
trăieşte în Statele Unite, are pri- 
eteni de dialog comprehensiv 
americani ca şi de pe alte conti- 
nente, și căruia viaţa i-a fost un 
intinerariu de cunoaștere nu nu- 
mai a evenimentelor fierbinți, ci 
şi a fizionomiilor şi resorturilor 
interioare ale unor mari culturi, e 
departe de orice habotnicii ale 
„conceptelor“ şi de închistări ide- 
ologice, în schimb dovedeşte me- 
reu un instinct sigur în demonta- 





50 





SI 


rea autoînşelărilor utopice (fie ele 
cît de „pragmatice“”) şi scepticis- 
mul sănătos al cunoscătorului în- 
deaproape atunci cînd e confrun- 
tat cu profeţiile laborioase ale 
unor instituții prea sigure de sine, 
cum ar fi unele mari servicii se- 
crete sau cei aflați pe coama valu- 
lui puterii, care ușor te poate face 
surd la pulsul nezgomotos dar 
perseverent al istoriei. Inventarul 
erorilor înregistrate şi în parte la 
timp pronosticate de Scholl- 
Latour pe drumul acesta lung 
și întortocheat te poate pune 
într-adevăr pe gînduri. 


Revoluţia islamică 


Autorul își îndreaptă atenția 
nu spre fenomenul de acum stan- 
dardizat de intelectul occidental, 
dar mai puțin încărcat de semin- 
țele viitorului, care este „funda- 
mentalismul islamic“, ci în pri- 
mul rînd spre ceea ce el numește 
„revoluţia islamică“, ceva mult 
mai puțin spectacular căci se pe- 
trece nu în centrul oraşelor, ci la 
periferiile suprapopulate şi în pă- 
tura țărănească și a micilor meş- 
teșugari și truditori de tot felul. 
De ea ar trebui să se preocupe 


esențial 


mai mult nu numai politologii 
occidentului, ci și clasa avută și 
conducătoare din țările musul- 
mane. Cu atît mai mult toţi cei 
care ar vrea cumva să facă istorie. 

Scholl-Latour, care, vizitînd 
Kabulul, în 2002, stă de vorbă cu 
soldații germani staționaţi acolo 
pentru menţinerea păcii, soldați 
despre care ne spune că ar putea 
să-i fie nepoți şi este îngrijorat. 
Spre deosebire de contingentul 
acesta expediționar german, 
Scholl-Latour a călcat, la inter- 
vale diferite, drumurile şi pote- 
cile acestei țări de munteni răz- 
boinici, în permanentă învîrtejire 
de loialităţi feudale și ciocniri 
sîngeroase, încheieri şi ruperi de 
alianțe, iar pentru imperialismul 
țarist şi cel britanic, care s-au 
concurat aprig și zadarnic pentru 
dominarea lui, un tărîm al haosu- 
lui niciodată controlabil sau ane- 
xabil, pentru sovietici locul unei 
înfrîngeri după care nu s-au mai 
restabilit niciodată. În plus, 
Scholl-Latour este un om care, 
privind cu acuitate și detașare 
prezentul, încearcă mereu să-l în- 
ţeleagă la intersecția dintre filiați- 
unea istorică întodeauna discern- 
abilă și mugurii sau cel puţin șan- 


rost nr. 21-22 


esenţial 


sele şi neșansele arborescențelor 
viitoare. Un asemenea demers, 
care nu acumulează informații 
pentru a le presa în maşina de- 
ducţiilor abstracte sau a le trans- 
forma în cuburi sterilizate de isto- 
rie pentru jocul de construcții al 
ipotezelor fără acoperire în expe- 
riența trăită, nu se poate mulțumi 
nici cu minciunile convenționale 
ale diplomației internaționale, în 
creştere în ciuda înăspririi prac- 
ticării celui mai nud pragmatism, 
nici cu o optică fragmentară a lu- 
mii actuale. 

În perliplul lui în timp şi spa- 
țiu, Scholl-Latour poposeşte și 
meditează în focarele care răs- 
frîng încrucișarea şi ciocnirea, cu 
coordonate regionale și planetare, 
a fluxurilor și refluxurilor energe- 
tice ale puterilor lumii, aşa cum 
se arată și aşa cum sunt pe cale să 
dea naştere altor configurații. 

India, a cărei populaţie atinge 
un miliard (iar factorul demogra- 
fic a devenit unul cu consecinţe 
majore în lumea noastră, inclusiv 
în întîlnirea bîntuită de tensiuni 
dar neprohibitivă de dialog dintre 
lumea  euro-americană şi cea 
musulmană) ca și Pakistanul ina- 
mic au devenit, în contra voinței 
Statelor Unite puteri atomice, iar 
conflictul lor asupra Kașmirului 
rămîne insolubil. Statele Unite și 
Rusia au schimbat vechea rivali- 
tate cu o sofisticată apropiere ge- 
nerată de alianța anti-teroristă 
(formulă bine venită pentru Putin 
împotriva aspirațiilor de autono- 
mie ale Ceceniei, cîndva acceptate 
de Moscova printr-un preludiu 
diplomatic înfăptuit de generalul 
Lebed — şi el unul dintre inter- 
locutorii lui Scholl-Latour —, mort 
între timp) şi printr-o încercare de 
modus vivendi, nelipsit de con- 
tradicții și adversităţi de interese, 
dar a cărui exersare a început în 
privinţa extracţiei şi transportării 


vost nr. 21-22 


(foarte dinamice de partea ameri- 
cană) a petrolului din zona cau- 
caziană. Una dintre cunoștiinţele 
mai vechi ale lui Scholl-Latour 
din Rusia, ale cărui ţinută ele- 
gantă, fineţe de analiză și sferă de 
informaţii cu tîlc depășesc cu mult 
orizontul de şef la firma Lukoil, îi 
spunea lui Scholl-Latour: „În 
curînd nu veţi mai putea să-l faceţi 
să creadă pe vreun asiat, şi cu greu 
şi pe un rus, că războiul purtat de 
Statele Unite în Afganistan nu a 
fost motivat în primul rînd de 
interese petrolifere“ (p. 421). Dar 
tot acel personaj, cu alura unui 
nobil ofiţer din Război şi Pace al 
lui "Tolstoi, reținea că, pentru 
viitoarele paralelograme de forțe, 
decisive vor fi totuși geografia și 
demografia. Şi aici cum s-ar putea 
ignora enormele presiuni demo- 
grafice care se vor naște în curînd 
pentru Rusia dinspre China? Cît 
despre formele în care se vor ma- 
nifesta ele, cine le-ar putea pre- 
vedea cu exactitate? Fiodor Iva- 
novici în orice caz recurge la o 
imagine cu ecouri seculare, spu- 
nîndu-i interlocutorului german: 
„Poate că atunci cînd aţi vizitat 
cîmpul bătăliei de la Stalingrad aţi 
constatat că uriaşa statue a 
«Patriei Mame» care de pe colină 
își înalță sabia năpraznică, simbol 
al victoriei împotriva Germaniei 
lui Hitler, privește totuşi spre 
răsărit, ca și cum din adîncurile 
Asiei ar veni o nouă năpastă, o 
nouă năvălire tătară asupra sfintei 
Rusii“ (p.421). Ceea ce nu se 
poate să nu te facă să-ți amintești 
de pasajul din cartea lui Scholl- 
Latour unde acesta menționează 
declarația unui înalt și influent 
consilier al preşedintelui american 
potrivit căreia rezolvarea situației 
conflictuale din Orientul Apropiat 
și Mijlociu nu este decît un prelu- 
diu, condiția prealabilă, a confrun- 
tării inevitabile care trebuie să 





decidă mai devreme sau mai tîrziu 
între America și China asupra 
controlului Pacificului de vest. 


Redeşteptarea 
Chinei mistice 


Despre China, care înre- 
gistrează foarte atentă asemenea 
declaraţii din preajma Casei Albe 
şi despre care Scholl-Latour e 
convins că în cîteva decenii va 
începe să dispute rolul de putere 
dominantă mondială, analiza 
autorului merge, ca întodeauna, 
mînă în mînă cu punerea în ori- 
zontul mai larg al constantelor și 
tendinţelor stilistice culturale și 
istorice. Crede că la perioadele de 
dezagregare a puterii centrale 
prin care a trecut China a con- 
tribuit confucianismul marcat de 
preeminența covîrşitoare acor- 
dată elitelor intelectule și biro- 
cratice în defavoarea dacă nu 
Chiar disprețul clasei şi virtuților 
mlitare. A existat în istoria Chinei 
un cult confucianist al ordinei 
cosmice rituale asociat cu un 
pedantism doctrinar pus în slujba 
păstrării unei armonii statice de la 
vîrful pînă la baza societăţii care 
îşi era sieși suficientă în invulner- 
abilitatea sa şi ignora funcția 
apărării, pînă la repulsie faţă de 
elementul războinic. 

Scholl-Latour arată cum de- 
alungul civilizației chineze com- 
ponenta aceasta confucianistă 
anti-militară a dus la înlesnirea 
instaurării unor cuceritori străini 
pe tronul Chinei sau la dezmem- 
brarea acesteia. În clipa de față, 
China pare să se întoarcă spre o 
reabilitare și o accentuare a rolu- 
lui armatei, ceea ce poate releva 
preocuparea și desfăşurarea deli- 
berată a efortului de menţinere a 
coeziunii Imperiului de Mijloc, în 
condiţiile complexe ale provocă- 
rilor modernizării și ale iniția- 

(2) 


Bj| 





tivelor politico-economice de stil 
capitalist, fără renunțarea la mo- 
nopolul puterii comuniste. Peri- 
colul nu pare să vină din partea 
minorităților etnice, în descreşte- 
re, inclusiv cea musulmană. El 
s-ar putea isca dintr-o altă direcție 
mult mai greu controlabilă pentru 
că e legată de însăși o structură 
străveche sufletească a poporului 
chinez. Scholl-Latour ia în consi- 
derare în privința aceasta mișca- 
rea „Falun Gong“. El a detectat 
just capacitatea acesteia de a gen- 
era tendinţe centrifugale față de 
dogma statală întemeiată pe un 
materialism și ateism neconcesiv. 
Cred că Scholl-Latour încă odată 
a perceput un factor cu puternice 
virtualități de influențare a isto- 
riei contemporane, chiar dacă am 
fost mai de mult înclinat să-i con- 
fer miscării „Falun Gong“ o pon- 
dere a capacității destabilizatoare 
de sistem în China contemporană 
mai mare decît cea apreciată de 
ziaristul german. Cred că în pri- 
vința evaluării amenințării pe 
care o implică „Falun Gong“, 
care potrivit estimărilor celor mai 
prudente cuprinde cel puţin 100 
de milioane de chinezi, conduce- 
rea de la Pekin mă confirmă înde- 
ajuns prin interzicerea pe care a 
decretat-o cu ani în urmă, înso- 
țind-o cu persecuții violente, 
arestări și condamnări. Scholl- 
Latour observă că „o ciudată dar 
tipic chineză învățătură sau 
«sectă» a apărut“ sub numele 
acesta de Falun-Gong, „care își 
trage puterile ei magige, teoriile 
ei de însănătoşire pe cale psihică 
din străvechea religie populară a 
taoismului, parțial din anumite 
interpretări ale budismului de 
observanță Mahayana“. Scholl- 
Latour nu ia însă deloc în consi- 
derare sfera principiilor etice și 
religiozitatea cu nunaţe teiste (nu 
apersonale) a acestei, am putea 


52 


spune, renaștere antimaterialiste 
în China strictului antispiritua- 
lism comunist. 

În 2002 am fost martorul, la 
Miinchen, al unei prezențe comu- 
nicative a acestei mişcări de 
redeşteptare a unei Chine mistice, 
cu îndemnuri de înnoire morală. 
Peste drum de consulatul chinez, 
am văzut o foarte tînără chine- 
Zzoaică, aşezată într-o poziție me- 
ditativă pe trotoarul necirculat în 
acel colț al cartierului străvechi 
care împrejmuieşte fostul palat 
regal al Bavariei cu un parc secu- 
lar, braţe de ape pe care plutesc, 
majestuos și parcă sfidînd timpul, 
şiruri de lebede imaculate și cît 
vezi cu ochii se întinde rondoul 
vechilor case nobiliare. Neînso- 
țită de nimeni, mi-am dat seama 
că orele treceau pe lîngă ea nelu- 
ate în seamă. Poziția meditativă o 
alterna, în tăcută și grațioasă 
armonie, cu ridicarea în picioare, 
ținînd braţele întinse către con- 
sulatul chinez ca o transmitere de 
energie spirituală sau invocare. 
Din cînd în cînd, revenea la pozi- 
ţia iniţială, împreunînd mîinile 
cufundată într-o rugăciune sau re- 
găsire lăuntrică. De partea cealal- 
tă a străzii, funcționarii consula- 
tului chinez intrau și ieșeau din 
clădirea masivă, urmărindu-și 
vioi şi impenetrabili treburile și 
comportîndu-se ca și cum com- 
patriota lor le-ar fi fost invizibilă. 

Am așteptat un moment în 
care puteam spera să nu-i tulbur 
acel mod de demonstrație aproa- 
pe hieratică, dar al cărui scop era 
foarte clar exprimat pe un afiș 
lipit de gard: atragerea atenţiei, 
protestul și cererea de ajutor 
împotriva prigoanei declanșate în 
China contra mișcării Falun 
Gong și am schimbat cîteva cu- 
vinte în limba germană cu ea. 
Alături aşezase pentru eventualii 
interesați un teanc de afişe care 


esențial 


explicau şi căutau să răspundă la 
unele întrebări cheie asupra ca- 
racterului și scopului acelei miș- 
cări. În marginea afişului erau în- 
scrise pe verticală, cu litere chi- 
nezeşti (însoţite de traducere) 
trei virtuți cardinale: „Adevăr“, 
„Milă“, „Toleranţă“. 

Dar despre semnificaţia ac- 
tuală și coordonatele cultural- 
istorice şi politice ale acestei 
mișcări spirituale chineze aș dori 
să revin în altă parte. Deocam- 
dată am vrut numai să rețin un 
mănunchi de informaţii și reflec- 
ţii asupra unei cărţi a cărei densi- 
tate e pe măsura complexității 
tensiunilor și pericolelor prezente 
şi potenţiale ale lumii actuale. 

Cartea aceasta a lui Peter 
Scholl-Latour, indiferent de cum 
recepționezi amploarea faptelor, 
orizonturilor de geografie cultu- 
rală, unghiurilor de perspectivă a 
interpretărilor, este în același timp 
o operă estetică prin cuprinderea 
simfonică a unei îndelungi pere- 
grinări prin felurite peisaje exte- 
rioare şi interioare, asaltată de va- 
lurile nemiloase ale timpului 
istoric dar și mîngîiată de poezia 
evocărilor unui trecut, aură dia- 
fană, care însoţeşte totuși tenace 
prezentul, sub o contemplare 
lucidă și nepărtinitoare, dar înseni- 
nată de o înţelepciune adunată în 
atitea întilniri cu misterul uman și 
primejdia şi care, din cînd în cînd, 
își arată scurt, discret, dar neîn- 
doielnic, legătura decisivă cu o 
spiritualitate înconfundabilă. Pe la 
începutul cărții, autorul ne vorbeș- 
te despre prietenia și dialogul lui 
cu un bine informat american de 
origine est-europeană, stabilit în 
Franţa. Cei doi stau la sfat înde- 
lung, cîntărind îngrijorări şi şanse, 
iar în intervale Peter Scholl-Latour 
ascultă înregistrări de muzică 
monahală gregoriană iar celălalt 
înregistrări de coruri ortodoxe. m 


rost nr. 21-22 


esenţial 





Amintiri din 
Memoriile berlineze! ale lui Horia 
Stanca nu au primit atenţia meritată. 
Criticilor, ziariştilor, cititorilor români 
le e frică de acea epocă: prea plină de 

probleme, de avânturi, de arhangheli și de 

demoni. De „Germania hitleristă“ sau de 


„România cruciată“ — de literatura, arta şi 
sociologia acelor ani — se ocupă, cu infinite 


precauţii, doar istoricii?. 


Din fericire, la patriarhala 
sa vârstă, Horia Stanca nu pare a 
ține cont de modele şi terorile 
momentului și povestește. De- 
pune mărturie. Își face datoria 
cu o onestitate îmblânzită doar 
la nivelul expresiei, nicidecum 
al ideilor. 

Născut la 26 septembrie 
1909, la Vulcan, Hunedoara, ca 
fiu al preotului (doctor în 
filosofie şi publicist) Sebastian 
şi al Mariei, Horia Stanca? face 
studii universitare la Cluj. De- 
vine doctor în drept în 1935. Ac- 
tivitatea jurnalistică şi-o începe 
în 1930, la „Națiunea“ clujeană. 
În perioada 1935-1940 e redac- 
tor la „Națiunea Română“ și 
„Tribuna“. Cronicar literar la 
„Symposion“. După cedarea Ar- 
dealului de Nord se refugiază la 
Bucureşti. Lucrează la „Ardea- 
lul“ şi la „Sfarmă Piatră“. Mobi- 
lizat, ia parte, ca ofiţer, la bătă- 
liile din Crimeea (1941-1942). 
Revenit de pe front, în concediu, 
e trimis ca ataşat de presă la 
Legația română din Berlin 


(1942-1945). Instaurarea „repu- 
blicii populare“ stârnește asupra 
sa întreg stolul de nenorociri și 
persecuții menite a distruge un 
„dușman al poporului“. Prin anii 
'70 revine în viața literară 
românească. A publicat tradu- 
ceri, eseuri și cronici literare în 
„Secolul 20“, „Transilvania“, 
„Viaţa Românească“, „Jurnalul 
Literar“ şi altele. 

Frumos curgător, de o gra- 
vitate neîncrâncenată, cu melan- 
colie hrănită nu de zodia autoru- 
lui, ci de veştejirea înainte de 
vreme a României, fragmenta- 
riumul berlinez pendulează între 
anecdotă cu miez și solide 
judecăţi de valoare, între roman- 
tism cavaleresc-adolescentin și 
matură meditație ardelenească. 

Avem, ilustrând prima cate- 
gorie, o întreagă suită de por- 
trete feminine: „Kathe Dyckhoff 
era o veritabilă frumuseţe, o fru- 
museţe care surprindea prin 
linie şi culoare“; „Apariţia Ma- 
riei Pop în salonul unde eram 
aşteptaţi a stârnit o adevărată 


Berlin 


rumoare. Înaltă, platinată, ochi 
albaștri, rochie lungă de un al- 
bastru deschis, decoltată, umeri 
laţi, braţe rotunde, o capă arun- 
cată pe umeri, i-a fascinat pe 
invitați.“; „Charlie începuse 
să-mi umble pe inimă. Mă do- 
mina cu personalitatea ei, cu 
parfumul spiritual ce-l răspân- 
dea în jurul ei, cu privirile ei 
umede, provocatoare, cu seduc- 
ţia luciului lor opalescent, cu 
pieptul ei rotund turnat parcă pe 
mulajul sânului frumoasei su- 
rori a lui Napoleon, expus în ar- 
gint ca decor de vitrină“. 

Și de evocări ale unor per- 
sonalități* răvăşite mai apoi în 
negura puşcăriilor sau a exilu- 
lui: „Cum venisem de pe front şi 
după un refugiu cu garderoba 
cam sumară, m-am grăbit să-mi 
fac haine. După vreo lună am 
intrat pe poarta legaţiei îmbrăcat 
tip-top, nou nouţ într-un costum 
Prince de Gales pe maro. În 
poartă, gata să iasă, l-am întâlnit 
pe ministrul nostru Raoul 
Bossy, om extrem de amabil și 


! „Fragmentarium berlinez (1942-1945), Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2000. 
2 Înghiontiţi, pănă nu demult, de harnicul dar suspectul Zigu Ornea. 


3 Frate mai mare al poetului Radu Stanca. 


4 Al. Busuioceanu, Mircea Eliade, Sorin Pavel, Petre Ţuţea, D.C. Amzăr, Bucur Ţincu, N.I.Herescu, George 


Georgescu, Liviu Papadima, lon Marin Sadoveanu, Sergiu Celibidache, lonel Perlea sau Carl Schmitt 


vost nr. 21-22 


53 


Foto: Bogdan Onofrei 


- 


de delicat. L-am salutat, s-a 
oprit, mi-a strâns mâna şi an- 
ticipând scuze mi-a spus: 

- Te văd în haine noi. Bravo. 
Frumos. Numai că, vezi dum- 
neata, când porți haine în ca- 
rouri, pui cravata în dungi sau 
cel mult uni. Și-apoi, ca să le 
păstrezi linia, nu bagi nimic prin 
buzunare. 





Observându-mi jena, a adă- 
ugat apoi: 

- Nu e nevoie să te jenezi. 
Le înveți pe toate, cu timpul!“ 

Atunci când amintirile o cer, 
penetranta cursivitate jurnalis- 
tică lasă loc unor mai largi rotiri 
pe bolta stilului, precum în cazul 
expresionistei evocări a bom- 
bardării și „agoniei Berlinului“. 


esențial 





Arcuită dinspre un trecut 
însângerat epopeic5 înspre un 
prezent diminuat de la frescă la 
pictura de şevalet, volumul lui 
Horia Stanca e un îndemn dis- 
cret, fără neologisme, la restau- 
rarea persoanei. La reîntregirea 
omului. Dar are cineva urechi 
de auzit? 

m 


5 „Am petrecut astfel o seară în compania locotenetului Marseille, celebrul pilot de vânătoare, 
venit de pe frontul din Africa, unde doborâse 102 englezi, să primească Crucea de Fier cu frunze de stejar şi 
briliante. Foarte stingherit, aproape un adolescent, bea şi tăcea. Imbulzit de întrebări stupide, zâmbea fără să 
răspundă. Intors a doua zi pe front, avea să fie doborât și el câteva săptămâni mai târziu. La înmormântare, 
acolo în Africa, patru avioane engleze, zburând la mică înălțime, i-au lăsat pe mormânt o coroană de flori. 


Se mai lupta cavalerește acolo“. 


54 


rost nr. 21-22 


esenţial 





sf 


Cristian Bădiliţă 


Pisiez lui Porrarea 
si Siimaul Wlitiezi 


Vorbesc mult și uneori 
foarte bine. Spun banalități se- 
ducătoare. Au diplome, funcții, 
titluri și ocupă posturi cheie. 
Peste ei nu poți trece. Vămuiesc, 
țin totul în frîu. Sînt pseudo-kat- 
echonii modernităţii (sînt mod- 
erniști, cu toții). Trăiesc în capi- 
tale, numai în capitale (detestă 
provincia), adeseori pe lîngă po- 
liticienii zilei. Au stofă de con- 
silieri, trag sfori cu dexteritate. 
Fac parte din toate comisiile, 
acordă premii pentru „cele mai 
bune cărți, filme, piese de tea- 
tru, traduceri, eseuri, romane, 
poezii, tablouri, sculpturi, trata- 
te științifice, enciclopedii, co- 
lecții“. Numele lor se etalează 
pretutindeni. Acordă zilnic in- 
terviuri, despre orice subiect, iar 
în preajma unui eveniment im- 
portant profetizează. Discută 
degajat, sclipitor, cu o mînă în- 
fundată în buzunarul pantalo- 
nilor. Apreciază, execută, elo- 
giază. Pun coronițe la fiecare 
sfîrşit de an și nu așteaptă să li 
se sărute indexul papal. Sînt 
chou-chou-rile posturilor de 
radio și televiziune. Stîrnesc 
reacţii, produc ecou, declarațiile 
lor circulă din gură în gură. 
Conduc reviste, edituri, supli- 
mente. Execută, taie și spînzură, 
ignoră și binecuvîntează. Impun 
respect, ce mai! Terorizează 
constructiv. Dar mai ales apără 
Valorile, cu majusculă. Stîrpesc 
nonvaloarea fără drept de apel. 
Cultivă conversaţia „de salon“, 


vost nr. 21-22 


(stromate) 


deși mulți dintre ei locuiesc în 
apartamente fără salon. Au pres- 
tanță, umor, clasă, panaş. Au 
spirit, sînt calamburgii. Umbra 
lor planează peste imperiul cul- 
turii. Sînt elitiști, stilați, hiper- 
culți şi, trebuie s-o spun, absolut 
nesemnificativi. 


Într-un interviu din Renaș- 
terea John Breck aşază față în 
față icoana și pornografia. Icoa- 
na, spune el, nu ni-l arată numai 
pe Dumnezeu, ci ne arată în pri- 
mul rînd pe noi înşine, aşa cum 
ar trebui să devenim: în confor- 
mitate cu modelul sfinţeniei. 
Icoana e dublă reflectare: a Pri- 
vitorului ceresc și a celui pămîn- 
tesc. Pornografia e şi ea o icono- 
grafie, dar demonică. Holbîn- 
du-se la o imagine pornografică 
insul se vede pe sine depersona- 
lizat, în stadiul de animalitate 
instinctuală. Și această imagine 
propune un „model“, dar per- 
vers. Icoana compune, porno- 
grafia descompune, adesea ire- 
mediabil. Terapia schițată de 
teologul american ţine de utopie, 
dar e cît se poate de justă: con- 
sumatorul de pornografie trebuie 
sensibilizat la povestea per- 
soanelor din dosul trupurilor 
dezgolite și exhibate. Fiecare 
„star“ are în spatele cearcănelor 
o tragedie, care începe frecvent 
cu un abuz sexual, cu un viol, cu 
o maltratare. Dacă în conștiința 
lui mai există un strop de uma- 
nitate, atunci terapia poate avea 


succes. „Altfel, nu rămîne, tot 
vorba lui John Breck, decît ru- 
găciunea noastră“. Din păcate, 
John Breck nu va putea veni la 
congresul despre actualitatea Pă- 
rinților de la Bucureşti. Am vor- 
bit cu el azi dimineaţă la telefon. 
Voce caldă, măsură, curiozitate 
vie, dar ambalată în discreţie. 


V. Nemoianu îmi scrie, din 
SUA, că a făcut parte din juriul 
unei teze despre Blaga. Un tînăr 
american a ajuns întîmplător la 
Cluj, fără să ştie boabă româ- 
nește, l-a descoperit pe Blaga, a 
rămas trei ani acolo și a învăţat 
limba, apoi l-a citit pe autorul 
Poemelor luminii din scoarță-n 
scoarță. Absolut tot, de la poezie 
pînă la tratatele filozofice. 
Acum pregăteşte cîteva tradu- 
ceri pentru o editură americană. 
Să fi venit oare ceasul mondial 
al lui Blaga? Ajunge ca un creier 
bine plasat şi bine mobilat să fi 
făcut „clic“. 


Ce admir în primul rînd la 
Eminescu, Eliade, Steinhardt, 
Thibon, Raspail, Jiinger etc.? 
Răspuns imediat: onestitatea in- 
telectuală. Cînd această onesti- 
tate e dublată și de talent, rezul- 
tatul nu poate fi decît exemplar. 
Cinstit  intelectualmente nu 
poate fi decît omul inteligent şi 
neînfricat. Laşii se mint singuri 
şi scriu cărți numai pentru a se 
justifica pe ei înșiși sau a-l 
murdări pe alții. 

(2) 


55 


sf 


Bruges: Bosch, Judecata de 
apoi, la muzeul Gronninge; 
Memling, după care tînjam de 
mult, la Spitalul Sfîntul loan, 
transformat în pinacotecă; Bi- 
serica Sfintului Sînge, unde m-a 
bușit plînsul sărutînd relicva; 
plimbarea pe canale; lebăda di- 
vină care trecea pe sub un pod 
de piatră cu puiul între aripi, ca 
o zeitate a Orașului, singuratică 
şi imperială. 


La Lille prindem ultima zi a 
expoziţiei Rubens, pe care-l 
iubesc pentru multitudinea ta- 
lentelor sale (pictor, diplomat, 
poliglot, desenator etc.) şi pen- 
tru contrareformistul său limpe- 
de exprimat în tablouri: pretu- 
tindeni sugerată taina euharis- 
tiei, transsubstanţierea, negată 
de Reformă. O „Închinare a 
magilor“ sublimă: micul Isus își 
pune, aparent involuntar, mînuța 
pe creștetul regelui închinător 
binecuvîntîndu-l. Acesta îi să- 
rută piciorul ridicat spre ado- 
rare. Cine sărută piciorul lui 
Dumnezeu primeşte binecuvîn- 
tarea miinii Sale. 


Am fost invitat să particip şi 
eu la o anchetă despre „cearta 
intelectualilor“, realizată de re- 
vista Dilema (de fapt, o ceartă 
între două mari şi late grupuri de 
presiune). N-am răspuns şi-mi 
pare rău acum. Ar fi trebuit să 
trimit următoarea pagină din 
Steinhardt, pe care-o recitesc cît 
pot de des (e o replică la 1 Co- 
rinteni 13,13): „Degeaba le-am 
avea pe toate: inteligența, cultu- 
ra, istețimea, supracultura, doc- 
toratele, supradoctoratele (ca 
profesorul din Lecția lui Eugen 
Ionescu) dacă sîntem răi, haini, 
MoJiCI și vulgari, proşti şi ne- 
rozi, doi bani nu facem, se duc 
pe apa sîmbetei și inteligenţa şi 


56 


erudiția şi supradoctoratele și 
toate congresele internaționale 
la care luăm parte și toate burse- 
le pentru studii pe care le câști- 
găm prin concursuri severe. Ni- 
mic nu poate înlocui și suplini 
nițică bunătate sufletească, niţi- 
că bunăvoință, toleranță, înțele- 
gere. Niţică susținută bună cuvi- 
ință. Bunătatea sufletească nu-i 
o virtute subtilă și rafinată, e un 
atribut de bază al ființei ome- 
nești şi totodată un atribut al cul- 
turii. Bunătatea este alt nume al 
definiției dată de Aristotel omu- 
lui: fiinţă socială. Fără bunătate 
nu putem convieţui decît în con- 
diții de groază şi Justificînd a- 
marnica afirmaţie a lui Sartre: 
ceilalți, iată iadul! Există un al- 
truism elementar exprimat prin 
bunătate care este o axiomă a 
vieții obşteşti. Berdiaev spunea: 
pîinea pentru mine este o prob- 
lemă materială (subînţeles ego- 
istă, vulgară), dar pîinea aproa- 
pelui meu, continua Berdiaev, 
este pentru mine o datorie spiri- 
tuală. Reiese de aici în mod vă- 
dit că nimic nu poate suplini în- 
tru totul bunătatea. Ştim că de- 
am vorbi toate limbile și toate 
dialectele pămîntului şi de-am fi 
capabili să clasificăm conform 
cu clasificarea zecimală toate 
volumele tipărite în toate limbile 
pămîntului de la Gutenberg și 
pînă astăzi și de am fi tobă de 
carte şi de erudiție şi de am cu- 
noaște întrebuinţarea tuturor ter- 
menilor specifici, tuturor știin- 
țelor şi tehnicilor tot nu ne pu- 
tem numi oameni culți dacă sîn- 
tem niște pizmăreţi, niște bădă- 
rani Și nişte răi la suflet. Că de 
ne-o place sau nu, cultura nu 
este numai acumulare de cunoş- 
tinţe ci o subțirime a caracterului 
și capacitatea de a nu considera 
bunătatea drept o simplă virtute 
desuetă şi sentimentală. Să nu 


esențial 





săvîrşim regretabila eroare de a 
lua drept scriitori pe simpli 
făcători de cărți și drept oameni 
de cultură pe simpli memoriza- 
tori de informații.“ Amin! 


O dimineaţă, cu Ștefan, la 
Cernica, tăcere, blîndeţe, lumi- 
nă. Trecem pe la mormintele lui 
Stăniloae (neîngrijit; am cerut o 
mătură fără succes), Benetict 
Ghiuş, Andrei Scrima. Undeva, 
lîngă Scrima, citim pe o cruce 
de piatră: „Chiril Monahul (Bar- 
bă Roșie). Evacuat în 1944 din 
Mînăstirea Curchi din Basarabia 
şi venit în Mînăstirea Cernica. 
Trecător cu pasul rece/Stai, 
oprește-te, nu trece,/Și privește- 
acest mormînt,/Căci vei fi și tu 
ce sînt.“ Dincolo de caracterul 
desuet romanțat al versurilor, 
m-a izbit acest „sînt“ final, 
aproape imperativ, ontologic și 
solar. Cum să nu tresară oricine 
se află provizoriu dincoace de 
crusta inefabilă a morţii. 


După amiază, la Cina, cu 
Tudorel Urian și Dan Stanca. 
Vorbim la telefon cu Dan C., 
care se află la spital, victimă a 
unui infarct prematur, din feri- 
cire nu şi foarte grav. Tudorel şi 
Dan C. bat recordurile la de- 
misii. Să trăieşti din demisii — 
ce destin de lux într-o lume a 
parvenitismului cronic şi-a lin- 
guşelii conaturale. Sincer, visez 
o ţară unde ascensiunea socială 
nu ar fi posibilă fără un număr 
obligatoriu de demisii în c.v. 
(semn de curaj şi demnitate) și 
unde resemnarea, pasivitatea în 
fața nedreptăţii și prostiei, pru- 
dența și muşcarea limbii, cari- 
erismul și tîrîrea pe burtă ar fi 
aspru pedepsite prin lege. 


Ultima convorbire la Bucu- 
rești, cu C.M.I., revoltat de 


rost nr. 21-22 


esenţial 


Foto: Bogdan Onofrei 


Franţa atee (episodul scoaterii 
din constituția europeană a fra- 
zei despre rădăcinile noastre 
creştine), va ţine un curs pe 
această temă şi-l voi trimite ne- 
greşit romanele lui Jean Raspail. 
Pînă în 2007 românii ar trebui să 
profite, să scrie liber și fără bot- 
niță. 2007 va fi anul reintrării la 
stăpîn, al cenzurii și autocenzu- 
rii ideologice, al sfirşitului aces- 
tei libertăţi precare ce va fi durat 
o clipă istorică, din 1990 pînă în 
2007, cît viaţa unui adolescent. 
Totul va reintra cuminte în mu- 
lura goşismului occidental „de 
dreapta“ şi ne vom scoate cu 
nostalgie din rafturile memoriei 
bancurile de vremea epocii de 
aur. Îmi povesteşte apoi, pour la 
bonne bouche, despre pisica lui 


vost nr. 21-22 





Petrarca, reîmpăiată an de an la 
Padova. Turiștii rup din ea, ca 
suvenir, cîte o lăbuţă, cîte o 
mustață, cîte un şold, pînă cînd 
nu mai rămîne nimic, iar anul 
următor animalul totemic tre- 
buie regenerat. Anul trecut o bă- 
buţă l-a invitat direct pe C.M. 
adresîndu-i-se cu un suriîs bălțat: 
„Prendetene, signore, prende- 
tene, e tutto fresco!“ Moaştele 
pisicii lui Petrarca! 


Corespondenţa Eliade-Cu- 
lianu, indecent publicată într-o 
Serie Culianu (cele mai multe și 
interesante scrisori sînt ale lui 
Eliade) mi l-a făcut extrem de 
simpatic pe autorul Erosului și 
magiei, de care altfel n-a fost 
chip să mă apropiu. Îi ţin ca- 





valereşte partea, cu dinții, în fața 
oricărui detractor, venit sau ne- 
avenit, dar dacă e să fiu sincer 
cu mine și cu prietenii de patru 
stele mă văd obligat să spun că 
de la Culianu n-am reușit să în- 
văţ mai nimic, decît poate din 
cartea despre Renaștere. Scri- 
sorile sale către Eliade sînt sim- 
ple, frumoase, deştepte foc, cu 
umor excelent. Ce mai, le-am 
pus la inimă! 


Majoritatea românilor sînt 
formalişti şi fără fond. Lucrul 
acesta se percepe cel mai bine în 
viaţa religioasă. Credincioșii 
ortodocşi se închină, în general 
postesc, participă la liturghii, se 
împărtăşesc, se spovedesc, se 
roagă, dar asta nu dintr-un senti- 
ment mistic de evlavie, dintr-o 
pornire interioară, ci pur şi sim- 
plu „pentru că aşa se cuvine“, 
„aşa se face“ și nu altfel. 
Formalismul, lipsa de fond (în 
religie, viață socială şi familială 
etc.) explică de ce același ins, de 
pildă, după ce iese de la li- 
turghia duminicală, e capabil să 
se îmbete criță, să înjure bir- 
Jărește, să dea cu mașina peste 
tine fără scrupule, să-și ia ne- 
vasta în pumni şi s-o bage în 
spital, să-şi înjughie soacra ori 
să-și viziteze ibovnica nestrivit 
de remușcări. În cazul lui, re- 
gistrul vieții „profane“ e com- 
plet diferit de cel al vieţii sacre, 
primul fiind forma care amba- 
lează existenţa, al doilea avînd 
consistenţa pitorească a fondu- 
lui ontologic. Românul e un ani- 
mal formalist din cap pînă-n 
picioare, pînă-n vîrful unghiilor. 
Noi, românii, trăim încă imitînd 
natura, nu harul divin eliberator. 
Cînd dă harul peste noi devenim 
habotnici, hulpavi, extremiști, 
bătuţi în cap cu maiul. Natura 
noastră se simte acasă în cadrele 

(2) 


E 


esențial 





formalismelor cosmosului, cu 
ritmurile şi secvențele sale ina- 
movibile. E vară, se coc roadele; 
e duminică, mergem la biserică; 
e noapte, apar stelele; sînt Paş- 
tile, trebuie să ne spovedim; e 
toamnă, se culege via; ne moare 
un apropiat, se cuvine să-l plîn- 
gem și să nu ne mai tăiem barba 
o veme. Acest „se cuvine“, im- 
perativ formalist exterior, poate 
conviețui fără probleme cu la- 
xismul vieții noastre profane, 
„interioare“, cu fondul nostru 
teluric, miticesc, mahalagesc. 
Căci una e formalismul legii 
strămoșteşti (adică naturale) și 
alta fondul vieţii noastre sociale 
şi „intelectuale“. Burghezul 
apusean, „om al cetăţii“, e la fel 
de formalist ca şi noi, dar for- 
malismul lui intră în consonanță 
cu fondul vieţii psihologice, 
fondul și forma stimulîndu-se și 
influențîndu-se reciproc. De 
aceea în Vest n-o să prea întîl- 
nești credincios mujic, nici popă 
Mitică. Stăteam şi priveam zile- 
le trecute mulțimea care se în- 
ghesuia la mormîntul Sfintei 
Filoteia de la Curtea de Argeș. 
Unii nu se sfiau să apostrofeze 
şi să-și îmbrîncească „fraţii“ 
care „se băgau în față“. Vocife- 
rau la trei paşi de racla cu ose- 
mintele sfintei fără să-şi dea 
seama de incongruitatea situa- 
iei. Apoi, ajunși lîngă moaște, 
se închinau automat de cîteva 
ori, atingeau cu degetele can- 
delele agățate în tavan, de fapt, 
puneau mîna, voinicește, pe tot 
ce se poate pune mîna în interi- 
orul baldachinului de piatră, și 
plecau mulțumiți şi, în felul lor, 
împăcaţi. Își atinseseră țelul, îşi 
făcuseră datoria. Cu cîțiva ani în 
urmă, de Jubileul catolic, aflîn- 
du-mă întîmplător la un congres 
la Torino, am avut privilegiul să 
văd şi să mă rog în faţa Sfîntului 


58 


Giulgiu. Și acolo era puhoi de 
lume, dar traseul fusese bine or- 
ganizat, iar pelerinii aveau drep- 
tul să se oprească, individual, în 
faţa Giulgiului pentru o rugăciu- 
ne de cîteva minute. N-am sim- 
țit nimic exterior în adoraţia lor. 
Doar lacrimi şi rugăciune taini- 
că. Apusenii își rezervă apetitul 
formalist pentru viața publică, 
socială, chiar familială (polite- 
țea e primul lucru care sare în 
ochi unui român atunci cînd 
ajunge în Occident). Desigur, 
apusenii sînt formaliști şi în 
actul religios, dar formaliști din 
respect față de conţinutul trăit al 
credinţei lor, nu simpli imitatori 
ai unui cod exterior. Credin- 
ciosul e credincios în toată ple- 


nitudinea şi adîncimea cuvîntu- 
lui. Nu încape jumătate sau sfert 
de măsură. În România, 100% 
din populație e „credinciosă“, 
întrucît 100% e formalistă sufle- 
teşte; în Franța, doar 60% din 
populaţie e credincioasă, întru- 
cît 0% e formalistă sufletește. 

Asta nu înseamnă că Mitică 
mi-ar fi antipatic. Doamne 
fereşte! Dar nici simpatic nu 
poate să-mi fie, mai ales Mitică 
de azi. Mă amuză și mă întris- 
tează în acelaşi timp, mă calcă 
pe bătături, dar consider că e 
dreptul lui „natural“ să o facă. 
Mitică local, ca prototip al for- 
malismului ortodoxist, ar merita 
canonizat... măcar provizoriu: 
Sfintul Mitică. m 





Foto: Bogdan Onofrei 


rost nr. 21-22 


orția de transcendenţă 





sf 


Prof. Dr. Constantin Miu 








Lujimina Szerz ŞI 











ear DU] ieursis 


Dintre numeroasele secvenţe biblice în care se 
manifestă Lumina sacră, ne vom opri la două: naş- 
terea Mântuitorului și minunea vindecării orbului. 

În Sfânta Scriptură, motivul biblic al magilor 
apare într-o secvenţă din Sf. Evanghelie după Matei, 
2:2, 7; 9-10. În poezia „Magii“, Vasile Voiculescu 
alătură motivului magilor acela al stelei călăuzi- 
toare, care îi va atrage pe cei trei crai de la Răsărit, 
aceștia urmând-o pe un drum parcă din totdeauna 
cunoscut: 


Ca trei lunateci prinşi de-un farmec, nici nu 
priviră înapoi, 

Ci s-avântară-n largul lumii, 

naivii, gârbovii eroi. 

Deși din porţile cetății 

un pas afară n-au făcut, 

Mergeau ca duși de aripi 

pe-un drum de-a pururi cunoscut. (5.n.). 


La Blaga, în poezia „Naştere“ (volumul La 
cumpăna apelor), inhabitarea sacrului în profan ia 
forma Luminii sfinte, care mărturiseşte Slava Tată- 
lui Luminilor, căci — spune teologul Paul Evdoki- 
mov — „Atributul Slavei este Lumina.“!: „Făptură 
nouă, iată pe frunte/întâia lumină te-a uns.“ 

Fără Lumina mântuitoare, credinciosul nu se 
poate naște duhovniceşte. Aceeași Lumină mărtu- 
risitoare care L-a uns pe Pruncul Sfânt trebuie să se 
sălășluiască şi în aleşii Domnului: 


Griji, biruinţi și uimiri încercând 

în prejma ta Sta-vom ades. 

Dura-vei în noi o lumină, 

mare ca-ncrederea cu care azi ne-ai ales. 


Ideea veșniciei pe care o incumbă Lumina 
sacrului este reliefată de către poet atât la nivelul 


grupului verbal, cât și la cel al grupului nominal: 
prin natura sa semantică, verbul la viitor („dura- 
vei“), plasat în poziție iniţială de vers atrage atenția 
asupra timpului Mântuirii care va să vină ca o 
lumină. Nucleul grupului nominal îl constituie sub- 
stantivul „lumina“ care, în relaţie cu determinantul 
„mare“ şi comparația „ca-ncrederea cu care ne-ai 
ales“ se constituie într-o construcție specială, de 
natură calitativă, spre a evidenția natura tainică a 
acestei Lumini sacre. 

Poezia „Orbul“ (volumul Destin) aduce în prim 
plan calea dureroasă a devenirii noastre întru ființa 
duhovnicească. Această creaţie a lui V. Voiculescu 
ne-a făcut să respingem ideea că poetul ar fi un sim- 
plu versificator al scenelor biblice. De ce? Pentru că 
aici, imaginându-se o altă întâlnire între Mântuitorul 
nostru şi orbul ce fusese vindecat de către Acesta, 
discursul liric se încarcă de semnificaţii mistice. Se 
poate lesne sesiza că poetul porneşte de la o reo- 


fanie, relatată în Sf. Evanghelie după loan, 9:16. 


Această minune a Mântuitorului transmite o idee 
teologică importantă: „fără această Lumină, pămân- 
tul ar fi rămas în afară de cunoștința de Dum- 
nezeu“2. În poezia „Orbul“ (comentată de noi în 
capitolul deja amintit al volumului de față), 
Voiculescu va aprofunda această idee sub aspect 
mistic: poetul dă Luminii, după care tânjește orbul 
vindecat, semnificația unei /umini a iubirii și 
cunoașterii. 

Tudor Arghezi imaginează şi el altfel teofania 
din loan, 9:1-6, în poezia „Cei doi orbi“ (ciclul A/te 
cuvinte potrivite): 


Mergându-și Domnul drumurile sfinte, 
Doi orbi ieșiră Domnului nainte. 
Legaţi de braţ și spânzurați în bâte, 
Păreau, iscați din depărtare, 

O plăsmuire cu-arătări urâte, 

Cu coarne, cu spinări şi opt picioare. 


! Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu, asociaţia creştină Christiana, Bucureşti, 1995, p. 130. 
2 Arhim. Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucureşti, 1995, p. 127. 


3 Idem, p. 112. 


vost nr. 21-22 


59 


orția de transcendență 





Născuţi în beznă ca-ntr-un mâl de apă, 
Ei au rămas încătușaţi de-o groapă 

Și s-au târât și-au dibuit domol, 

Ca mărăcinii fără de tulpină 

Pe-o nentreruptă margine de gol, 

Între lumină şi-ntre rădăcină. 


-Mântuitorule! strigară cât putură, 
Trimite orbilor căutătură. 

Spintecă gloata cu Cuvântul, 

Că ne strivesc bolnavii şi ne ceartă, 
Și poruncește a cădea pământul 
De pe lumina ochilor-ne moartă. 


Iisus întinse mâna și 
S-a luminat lumea de zi. 


După cum se poate remarca din părțile narativă 
şi descriptivă ale poeziei, cei doi orbi sunt plăsmuiri 
hidoase, fiinţe ale întunericului. Cei doi orbi sunt 
înfățișaţi ca fiind o plăsmuire a monstruosului. 
Enumeraţia din prima strofă, cu valoarea unui 
superlativ stilistic calitativ, de esență malefică, 
potenţează trăsăturile acestui monstru bicefal. 

Acești „Dioscuri“ ai întunericului au rămas pri- 
zonierii necredinţei: „Născuţi în beznă ca-ntr-un 
mâl de apă,/ Ei au rămas încătușaţi de-o groapă“ 
(s.n.). Reţinem că bezna şi groapa sunt în aceste ver- 
suri două metafore sugestive pentru desemnarea 
condiţiei subumane. La nivelul întregului vers, cea 
de-a doua metaforă dezvăluie ideea imposibilității 
celor doi orbi de a-și depăși condiția de muritori — 
robi ai necredinței. Lipsa lor de decizie, în ceea ce 
priveşte credinţa este sugerată la nivelul registrului 
verbal cu ajutorul a două verbe a căror sferă seman- 
tică trimite la categoria subumanului: „s-au târât“, 
„au dibuit“. 

Imperativele din strofa a treia ( „trimite“, „spin- 
tecă“, „poruncește“) relevă nu atât nevoia de a li 
se reda lumina ochilor, ci curiozitatea faţă de puter- 
ile Mântuitorului. Aşa ne putem explica gestul lui 
lisus din finalul poeziei: „lisus întinse mâna, şi/ 
S-a luminat lumea de zi“. Să mai spunem că prin 
acest gest, Mântuitorul le arată celor doi orbi calea 
pe care trebuie s-o urmeze — Calea Luminii 
Mântuitoare. 


La Blaga, sentimentul religios transpare chiar 
din volumul Poemele luminii, iar iubirea ca modali- 
tate de cunoaștere (specifică acestui volum de 
debut) „se asociază cu emoția religioasă.) De 
reţinut că metafora simbol definitorie pentru întreg- 
ul volum amintit este /umina, aceasta fiind sub- 
sumată erosului, având sorgintea sacră: „Lumina 
ce-o simt/ năvălindu-mi în piept când te văd,/ oare 
nu e un strop din lumina/creată în ziua dintâi/din 
lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?“ (Lumina). 
Viziunea lui Blaga asupra Luminii sacre este 
asemănătoare celei a lui Voiculescu. În poeziile 
celor doi, „iubirea se contopește cu Lumina și 
Lumina pătrunde în suflet, iar o astfel de Iubire- 
Lumină — în opinia Părintelui Stăniloaie — este Viară 
veșnică.5 

Lumina sacră îi provoacă protagonistului poe- 
ziei lui Lucian Blaga — „Lacrimile“ (volumul Poe- 
mele luminii) — O durere metafizică, insuportabilă”: 


Când izgonit din cuibul veşniciei 

întâiul om 

trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe 
câmpuri, 

îl chinuiau mustrându-l 

lumina, Zarea, norii — și din orice floare 

îl săgeta c-o amintire paradisul — 

și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. 
Odată, istovit de-albastrul prea senin 

al primăverii, 

cu suflet de copil întâiul om 

căzu cu faţa-n pulberea pământului: 
„Stăpâne, ia-mi vederea, 

ori dacă-ţi stă-n putință împăienjenește-mi ochii 
c-un giulgiu, 

să nu mai văd 

nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici 
nori, 

căci, vezi — lumina lor mă doare. “ 


și-atunci Milostivul într-o clipă de-ndurare 
îi dete lacrimile. 


Durerea aceasta duhovnicească este cauzată — 
după cum mărturisește întâiul om — de nostalgia 
Paradisului. El vede într-o serie de elemente ale 


4 Tudor Vianu, Versificaţia modernă, Editura pentru literatură, București, 1968, p. 241. 


5 Arhim. Sofronie, op. cit., p. 104. 


6 Cf. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae, Spiritualitatea Ortodoxă. Ascetică şi Mistică, Editura Institutului biblic şi de Misiune 


al BOR, București, 1992, p. 280. 
7 Arhim. Sofronie, op. cit., p. 97. 


60 


rost nr. 21-22 


orția de transcendenţă 





lumii profane (flori, nori, zâmbetele Evei) compo- 
nentele care au fost cândva ale sacrului. Ca atare, 
solicitarea adresată Stăpânului Suprem de a-i lua 
vederea este perfect îndreptățită, căci numai aşa 
poate scăpa de nostalgia Paradisului pierdut și, 
implicit, de durerea metafizică de care se plânge. 

Întâiul om cu suflet de copil nu poate suporta 
lumina sacrului, pentru că el nu este pregătit s-o 
primească: „Oamenii nu pot să se unească cu 
Lumina dumnezeiască şi necuprinsă și s-o vadă, 
decât curățindu-se prin păzirea poruncilor. ..““8 

Dar cel „izgonit din cuibul veşniciei“ nu ştia 
un lucru foarte important, fără de care nu putea 
primi Lumina sacră: „...omul cel dintâi, pribeagul, 
nu știa să plângă“ (s.n.). De aceea, Milostivul se- 
ndură de el și-i dăruie lacrimile. Sfântul Serafim de 
la Sarov afirmă că „Unde nu sunt lacrimi, nu este 
mântuire.“” Din perspectiva afirmației Sf. Serafim, 
putem înţelege că lacrimile dăruite sunt premer- 
gătoare mântuirii. 

S-a spus că poezia „Eu nu strivesc corola de 
minuni a lumii“ este specifică pentru cunoașterea 
intuitivă, pe care Blaga o exprimă cu mijloacele 





Foto: Bogdan Onofrei 


poeticului. În cele ce urmează, vom detalia acest 
aspect, arătând că în această creație, care deschide 
volumul Poemele luminii, eu-l poetic parcurge două 
etape în ceea ce priveşte mistica luminii: contem- 
plarea lui Dumnezeu în natură şi, respectiv, contem- 
plarea Lui nemijlocită. Aceste două etape cores- 
pund, sub aspect structural, celor două părți ale 
poeziei mai sus amintite. 

În cursul său de Teologie mistică, Nichifor 
Crainic distinge două feluri de contemplaţie: naru- 
rală și supranaturală. Cea naturală (artistică şi 
filosofică) „poate să fie sensibilă când, angajând 
simţurile, gustăm (...) frumusețile lumii creatu- 
rale...“ 10 (s.n.). „Lumea“ care transpare din poezia 
pe care o discutăm este una a contemplațiilor in- 
telectuale care, „în esenţa ei, este luminoasă“.!! De 
aceea, „Intelectul concentrat asupra problemelor 
metafizice poate să piardă perceperea timpului şi 
spațiului material, ca şi cum ar ieși din limitele lor. 
Tocmai în asemenea cazuri mintea îmi apare ca o 
lumină“:!? (s.n.). 

Distincția pe care Blaga o face în prima parte a 
poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii“ 


8 Placide Deseille, Nostalgia Ortodoxiei, Editura Anastasia, 1995, p. 188. 
9 Kallistos Ware, Împărăția lăuntrică, asociaţia creştină Christiana, București, 1996, p. 47. 


10 Nichifor Crainic, Sfințenia — împlinirea umanului, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, laşi, 1993, p. 187. 


1! Arhim. Sofronie, op. cit., p. 98. 
12 Idem, p. 98. 


vost nr. 21-22 


61 


sf 


între lumina mea și lumina altora (mintea = lumina) 
este, în fond, distincţia între viața contemplativă şi 
cea necontemplativă: 


Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

și nu ucid 

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc 

în calea mea 

în flori, în ochi, pe buze ori morminte. 
Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului 
ASCUNS 

în adâncimi de întuneric 


Să observăm că distincția între viaţa contem- 
plativă şi cea necontemplativă e făcută printr-o afir- 
maţie exprimată prin intermediul unei duble negaţii 
(„nu strivesc“, nu ucid“), spre a evidenția în felul 
acesta modalitatea de cunoaștere proprie eu-lui 
poetic: „Contemplaţia — spune Nichifor Crainic — e 
cunoaștere intuitivă, adică o cunoaştere prin 
dragoste divină.“I5 

În prima parte a poeziei, se manifestă latura 
intuitivă a contemplației, în disjuncție cu modali- 
tatea de cunoaştere neintuitivă, rațională (lumina 
mea/lumina altora). Latura afectivă a contemplației 
este detectabilă în partea a doua a poeziei: 


dar eu, 

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină — 
și-ntocmai cum cu razele ei albe luna 
nu micșorează, ci tremurătoare 
mărește şi mai tare taina noptii, 

așa îmbogățesc și eu întunecata zare 
cu largi fiori de sfânt mister 

și tot ce-i ne-nţeles 

se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari 
sub ochii mei — 

căci eu iubesc 

și flori şi ochi şi buze și morminte. 


Să spunem că în această parte ne putem lămuri 
în privința celor două categorii de taine: a lumii 
taină şi taina nopții. „Taina — spune Părintele Stăni- 
loae — nu e una cu întunericul, ca în gândirea și filo- 
sofia occidentală, ci e una cu lumina.“!4 În sprijinul 


13 Nichifor Crainic, op. cit., p. 109. 


orția de transcendență 





t Bigdan Onofrei 





a 





id 


afirmației sale, Părintele Profesor citează un frag- 
ment din Imnele dragostei dumnezeieşti ale Sf. 
Simeon Noul Teolog: 


„De aceea, limba mea nu are cuvinte 
și mintea mea priveşte cele săvârșite, 
dar nu le explică. 


(în Studii de teologie dogmatică ortodoxă, 1991, 
p. 331)15 


Recunoaștem în vorbele Sf. Simeon Noul 
Teolog ceea ce Blaga exprimă poetic în partea a 
doua a poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a 
lumii“: sporirea, îmbogățirea cu „largi fiori de sfânt 
mister“ a tainelor lumii — natura creaturală. E vorba 
aici de contemplarea frumosului indicibil, care, în 
ultimele două versuri ale poeziei, va lua forma con- 
templaţiei active,!* prin puterea de trăire prin iubire. 
Sporind cu lumina sa a lumii taină, prin iubire, — așa 
cum mărturiseşte răspicat —, eu-l poetic realizează 
de fapt un act de cunoaştere a Luminii dumnezeiești 
răsfrânte în frumusețea lumii creaturale. lar natura 
acestei lumini — infuzate — este deiformă: „Lumina 
aceasta care este de la Dumnezeu este Lumina 
iubirii și a cunoaşterii.“!7 (s.n.). m 


14 Dumitru Stăniloaie, lisus Hristos — Lumina lumii și Îndumnezeitorul omului, Editura Anastasia, Bucureşti, 1993, 


p. 218. 
15 Idem, p. 218. 

16 Cf. Nichifor Crainic, op. cit., p. 189. 
17 Arhim. Sofronie, op. cit., p. 112. 


62 


rost nr. 21-22 


orția de transcendenţă 





sf 


Pr. Gheorghe Calciu 


Câteva cuvinte despre 
ingerul păzitor 





Când Dumnezeu a creat oștile cereşti — 
serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, 
puteri, stăpâni, începători, arhangheli 
şi îngeri, nouă ranguri cerești, 


împărţite în trei grupe de câte trei triade — 

în marea lui milă, El a hotărît ca îngerii să fie cei 
mai aproape de oameni, să aibă o neîntreruptă 
legătură cu ei spre călăuzire, ajutorare și sfințire. 


Printre acești îngeri, îngerii pă- 
zitori sunt cei mai blânzi, mai apro- 
piați și mai iubitori, pentru că misiu- 
nea lor este să aibă grijă de copii câtă 
vreme aceştia trăiesc pe pământ, 
până la bătrâneţe și moarte. Aceşti 
îngeri sunt plini de iubire şi dulci ca 
niște copii, blânzi ca niște copii, vul- 
nerabili ca niște copii şi cresc în mi- 
siunea lor ca niște copii, timizi ca 
niște copii și devin în atitudinea lor, 
tot mai maturi, mai mustrători şi cer 
mai multe de la copil cu cât acesta 
creşte şi sporeşte în lucruri bune sau 
rele. Îngerul îl ceartă pe copilul 
devenit adult, dar mereu este cu el și 
niciodată nu se îndepărtează de el, 
oricâte lucruri rele ar face. 

Aşa cum spune Acatistul Înge- 
rului păzitor, el priveghează neînce- 
tat viaţa fiecăruia dintre noi. Nicio- 
dată nu-l părăseşte pe cel care i-a 
fost încredințat, atâta vreme cât tră- 
ieşte pe pământ, niciodată nu înce- 
tează a-l învăţa și sfătui pe copil, ca 
şi pe adult, atunci când copilul a 
crescut, până la sfârșitul vieţii lui. 

Am să vă spun o scurtă isto- 
rioară despre îngerul păzitor al unui 
copil care i-a fost încredinţat grijii 
lui. Am citit această poveste în Fraţii 
Karamazow a lui Dostoiewski. 


vost nr. 21-22 


Când s-a născut o fetiță, Dum- 
nezeu a trimis îngerul ei păzitor să o 
apere în toate zilele vieții ei, până la 
moarte. S-o păzească de păcate, s-o 
înveţe, să n-o lase să cadă în ispite 
grele. 

Când fetița a crescut, nu a mai 
ascultat de îngerul ei păzitor. Zadar- 
nic îi sufla la urechea inimii cuvinte 
bune, degeaba o învăţa milostenia, 
rugăciunea și iubirea de semeni. 
Fata devenea tot mai rea, mai nepă- 
sătoare de suferința aproapelui, mai 
zgârcită şi cu inima prinsă de averea 
ei. Femeia devenise foarte bogată, 
nu dădea nici o firimitură de pâine 
vreunui sărac, ci punea slugile să-i 
izgonească pe cerșetori cu băţul. În- 
gerul ei era mereu întristat și se gân- 
dea cu groază ce se va întâmpla cu 
sufletul femeii la moartea ei. 

A venit și ziua morţii și a 
judecății femeii. Pentru păcatele ei 
cele multe şi pentru nemilostivirea 
ei faţă de săraci și bolnavi, Dumne- 
zeu a trimis-o în iad să stea în iazul 
de smoală, unde erau aruncaţi zgâr- 
ciții şi nemilostivii. lar îngerul ei 
păzitor se plimba pe malul iazului 
de smoală și plângea pentru sufletul 
pierdut şi se zbătea să-și amintească 
dacă această femeie a făcut vreun 


bine în viaţa ei. Și-a adus aminte că 
o dată, mergând cu căruțele cu re- 
coltă la oraș pentru a o vinde, feme- 
ia a dat un fir de ceapă verde unui 
cerşetor. Atunci a alergat îngerul la 
tronul lui Dumnezeu și, căzând cu 
fața la pământ, a spus: „Doamne, 
femeia aceasta a făcut o dată un 
bine. A dat un fir de ceapă verde 
unui cerşetor.“ 

„Bine, i-a spus Dumnezeu, uite 
aici firul de ceapă, ia-l şi du-te pe 
malul iazului de smoală. Spune-i 
femeii să se prindă de firul de ceapă 
şi trage-o încet afară din iaz. Să fii 
cu grijă că firul de ceapă este foarte 
subțire și se poate rupe uşor.“ 

Îngerul a luat firul de ceapă şi 
s-a dus pe malul lacului. A strigat-o 
pe femeie şi i-a spus: „Domnul 
Dumnezeu S-a milostivit de tine și 
m-a trimis cu acest fir de ceapă pe 
care tu l-ai dat odată unui cerșetor. 
Apucă-te cu grijă de el ca să nu se 
rupă şi eu am să te trag încetişor 
afară din iaz“. 

Femeia a făcut ce i-a spus 
îngerul. Acesta a început s-o tragă 
cu grijă afară din iaz. Când celelalte 
suflete au văzut că un înger o scoate 
pe femeie din smoală, s-au agăţat de 
poala rochiei ei gândind ca îngerul 
le va trage și pe ele afară. Atunci 
femeia a început să-i înjure, să-i 
ocărască și să-i blesteme, lovindu-i 
cu picioarele și strigând: „Lăsaţi-mă 
în pace, nemernicilor, eu am dat 
firul de ceapă, nu voi. Duceţi-vă în 
fundul iazului, blestemaţilor.“ 

În clipa aceea, s-a rupt firul de 
ceapă şi femeia a căzut înpoi în iazul 
de smoală. Și îngerul a început să 
plângă din nou cu tristețe. 

(2) 


63 





V-am spus această povestioară 
ca să înțelegeți că, într-adevăr, înge- 
rul păzitor nu ne părăsește niciodată, 
că el rămâne mereu credincios misi- 
unii pe care Dumnezeu i-a încredin- 
țat-o pentru a mântui sufletul, pentru 
că el iubește sufletul încredinţat gri- 
Jii sale, se roagă pentru el şi-i şop- 
teşte la ureche numai sfaturi bune; el 
este conştiinţa noastră bună, care ne 
duce pe drumul mântuirii, dacă îl as- 
cultăm. El se bucură cu bucurie 
mare când îl ascultăm și plânge când 
ne prefacem surzi la sfaturile sale. 

Fiecare ființă umană, bună sau 
rea, își are îngerul său păzitor. În 
clipa în care copilul se naște, îngerul 
vine la patul lui, trimis de Dumne- 
zeu, ca să-l învețe, să-l apere de pri- 
mejdii, de ispitiri, de influenţele rele 
ale diavolului și ale oamnilor răi. Aţi 
observat că, în clipa în care ești gata 
să săvârșeşti un păcat, o voce lăun- 
trică îți şopteşte: „Nu face asta.“ 
Când un pericol necunoscut te pân- 
dește, același înger îţi suflă la ure- 
che: „Nu te duce acolo“, sau „Fereș- 
te-te de omul acesta“ etc. 

Dacă păstrezi în viața ta măcar 
o mică parte din puritatea copilăriei, 
o mică parte din inocența ta, atunci 
vei auzi glasul îngerului păzitor con- 
ducându-te neatins de vicisitudinile 
vieţii către un mai bun loc în socie- 
tatea creștină, către o mai bună con- 
gregație ortodoxă, vei fi apărat de 
Dumnezeu şi sufletul tău va fi liber 
de orice frică, incertitudine şi îndo- 
ială şi vei avea curajul să înfrunți ne- 
dreptatea, să iubeşti pe aproapele 
tău şi chiar pe vrăjmașul tău. Vei 
păși în lumina lui Dumnezeu. 

Uneori poți să-ți vezi îngerul 
păzitor, nu ca o persoană, ci ca lumi- 
nă, mai mult spirituală în partea 
dreaptă a capului tău, ceva deosebit 
față de lumina soarelui sau a unei 
lămpi. Este o lumină dulce care vine 
de sus și-ți pune în suflet o bucurie 
neînțeleasă. Atunci să înţelegi că 
îngerul tău păzitor este acolo, că 


64 


încearcă să-ți comunice ceva bun. 
Spune o rugăciune, curățește-ți ini- 
ma și mintea, aminește-ţi că a1 un 
prieten, cel mai credincios şi care nu 
te va părăsi niciodată, nici măcar în 
momentele tale de păcătuire. Adu-ţi 
aminte și că un mesager al cerului te 
vizitează și cântă-i: „Vestesc cu glas 
mare, grija ta neîncetată pentru 
mine păcătosul, îngerul meu păzi- 
tor; căci, prin necazurile și ispitirile 
care tulbură pacea sufletului meu în 
această lume frământată, tu te arăţi 
a fi grabnic ajutător și mângâietor 
al meu.“ (Condacul 6 din Acatistul 
Îngerului Păzitor) 

Îngerul păzitor este de față în 
ultimele clipe ale vieţii noastre, el ne 
va lua sufletul și ni-l va apăra de 
atacurile demonilor care vor spune 
că le aparţine lor din cauza multelor 
păcate săvârșite sau nespovedite. 
Îngerul le va răspunde însă că atâta 
vreme cât sufletul nu ne-a fost jude- 
cat şi condamnat, el aparține lui 
Dumnezeu. E] ne va lua sufletul și-l 
va duce în toate locurile pe unde am 
trăit şi ne va aminti tot ce am făcut 
bun sau rău în acele locuri. „lată, va 
spune el, aici te-ai rugat, dincolo ai 


o 


rția de transcendență 


e 
[2 
E= 
[=] 
= 
(=) 
[=| 
Ss 
3 
En 
= 
zf 
= 
9 
234 





ajutat un bolnav, aici ai dat ceva 
unui cerşetor, aici ai facut rău, aici 
te-ai mâniat, sau ai băut, sau te-ai 
lăcomit““, astfel că vom vedea toate 
faptele pe care le-am săvârșit în 
viața noastră. Conduşi de înger, 
vom vedea locurile de fericire ale 
sfinților şi apoi locurile de durere ale 
celor păcătoşi, pentru ca să înţele- 
gem că Dumnezeu este drept, dar 
este şi bun, și milostiv. Vom desco- 
peri în această călătorie a sufletului 
sub conducerea îngerului nostru 
păzitor că și noi am dat poate, unui 
sărac, «un fir de ceapă verde» şi 
îngerul va pleda pentru noi în fața 
Judecătorului Suprem. 

Şi dacă hotărîrea lui Dum- 
nezeu, din cauza multelor noastre 
păcate, va fi împotriva noastră, să nu 
uităm că îngerul nostru păzitor nu 
ne va părăsi, chiar dacă am ajuns în 
«iazul de smoală» şi că va căuta să 
menţină în noi nădejdea mântuirii 
din rău până la Judecata din Urmă, 
când Dumnezeu, luând în seama 
căința noastră, va revărsa mila Lui 
peste noi şi vom fi mutați în 
Împărăţia Cerurilor, prin rugăciunea 
îngerului nostru păzitor. Amin. m 


rost nr. 21-22 


historia 


sf 


Dr. Violeta Barbu 


Boieri-monahi in vremea 
lui Matei Basarab 


„Acest boier era bogat şi fără pereche în 
această ţară... Îl vedeam cum se scula obişnuit la 
vremea citirii rugăciunilor de la miezul nopții, 
citind neîncetat psalmii profetului David şi restul 
ritualului stabilit, de la începutul slujbei până la 
sfârșit, stând într-unul din colțurile bisericii, fără 
să privească nici la dreapta, nici la stânga şi sâr- 
guindu-se cu toata inima, când se ivea prilejul, să 
aprindă şi să stingă lumânările li [să facă] și alte 
slujbe bisericești, ca și când ar fi fost un paracli- 
ser sau chiar şi cu mai multă însuflețire, astfel 
încât tare se minunau de el“. Însemnarea aparţine 
arhidiaconului Paul de Alep care a vizitat Ţara 
Românească la sfârșitul domniei lui Matei 
Basarab, însoţindu-l pe patriarhul Macarie al 
Antiohiei în călătoria sa la Moscova. Autorul era 
impresionat de evlavia boierului muntean, nu 
altul decât Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei 
Basarab şi bunicul viitorului domn Constantin 
Brâncoveanu. Să reținem şi altă relatare din acea 
vreme — a misionarului catolic Petru Baksic, aflat 
în Valahia pe la 1640 — despre viața monastică de 
aici: „Egumenii sau stareţii lor umblă în trăsuri, 
îmbrăcaţi în mătase, încât par tot atâţia boieri... În 
mănăstiri, țiganii fac tot: ară, sapă, muncesc și 
păzesc vitele şi tot ce trebuie făcut fac, chiar și 
țigăncile umblă prin mănăstire și muncesc, fac 
pâine, spală vasele, mătura, mulg vacile și fac tot 
ce trebuie făcut într-o casă, ceea ce e un lucru 
nemaipomenit“. Cele două relatări surprind două 
stiluri de viaţă de la mijlocul veacului XVII: cel 
al boierului evlavios precum monahii şi, respec- 
tiv, cel la egumenului - boier, slujit de robi țigani. 
Dar care dintre acestea se constituia în model în 
epocă: cel monahal pentru cel boieresc, sau cel 
boieresc pentru cel monahal? Sursele literare par 
să ilustreze atracţia modelului monastic, re- 
prezentat de scrieri precum Varlaam și loasaf 
(tradusă de Udrişte Năsturel în 1649) sau Cuvânt 
de învățătură al bunului creştin domn Neagoe 
Voievod, domnul Ungrovlahiei, către două slugi 
credincioase ale sale și dragi, care se lepădară de 


lume şi se dedară vieții călugărești, din aceeaşi 
perioadă (1633-1634). A fost domnia lui Matei 
Basarab o epocă de fervoare religioasă, aşa cum 
pare să o arate numărul mare de ctitorii voievo- 
dale şi boierești? Documentele vremii consem- 
nează că, între 1633 şi 1650, au trecut la mona- 
hism aproximativ 110 bărbaţi şi 30 femei. Mulţi 
dintre aceşti călugări şi călugăriţe sunt amintiţi cu 
numele mirenesc neschimbat, fapt explicabil, cre- 
dem, prin absenţa, în cazul lor, a ceremonialului 
propriu-zis al tunderii în monahism și al depune- 
rii celor trei voturi (sărăcie, castitate şi ascultare). 
Demn de remarcat este faptul că aceşti călugări 
își păstrau dreptul de a poseda și transmite 
bunuri. Documentele atesta că monahii efectuau 
tranzacții de ocine, vii, livezi, ţigani ş.a., cu titlu 
personal. Dintr-un număr de 21 diete călugărești, 
doar patru sunt în beneficiul unei mănăstiri. 
Raportat la numărul mare de testamente ale 
laicilor care-şi lasă averea unui așezământ 
monastic numai pentru obținerea dreptului de 
înhumare în lăcaş, această proporție este semni- 
ficativă pentru atașamentul puternic față de 
averea personală a celor ce intraseră în mona- 
hism. Din cei 140 de monahi, doar 12 sunt boieri 
sau soții de boieri, documentele fiind sărace în 
ceea ce privește informaţiile referitoare la moti- 
vaţia care le-a călăuzit alegerea. Iată câțiva dintre 
acești boieri şi boieroaice trecute la monahism în 
vremea lui Matei Basarab!. Unul dintre aceştia 
este Tudor Rudeanu, mare sluger, pentru foarte 
scurt timp, în 1620. Tatăl său, Ivan din Ruda, a 
fost mare logofăt. După 1621, Tudor a deținut 
dregătoria de simplu sluger, perioadă în care a 
achiziţionat un număr de moșii printre care 
Priseaca, Sultăneşti, Curtişoara. În 1628-1629 
avea ocine în Ciomăgești, Șerbăneşti, Vâlseşti și 
Curtișoara. Tudor Rudeanu s-a călugărit la 
mănăstirea Cozia, probabil în 1632-1633, primul 
act în care semnează „Teofil călugăr“ fiind din 6 
mai 1633. Un an mai târziu, era egumen al 
mănăstirii Cozia. Continuă să-şi administreze 


1 Un studiu mai amplu asupra acestor călugări proveniţi din elită am publicat în 1996 în culegerea 


Studii și materiale din istoria medie. 


vost nr. 21-22 


65 


sf 


moşiile în prezenţa lui rudele îşi fac testament și, 
împreună cu cei trei fii ai săi, se judecă pentru 
români şi vinde ocine. După cum se poate consta- 
ta, statutul de călugăr care a depus votul sărăciei 
nu este, pentru Tudor-Teofil Rudeanu, incompa- 
tibil cu vechea lui condiție boierească. La fel ca el 
mai sunt și alți foşti boieri deveniți monahi și care 
nu abandonează bunurile lumești. Udrea Logofăt, 
cu numele călugăresc Teofil, proprietarul unor 
case din Târgovişte, Pârvul ban din Mihăieşti, cu 
numele monahal de Paisie, Mara Călugărița 


E ae 
DI III IAA 


„Pr ra 
bă 


66 


/ 





CC 


Zi 


historia 


„Bălăceanca cea bătrână“ ș.a. Tunderea în mona- 
hism se făcea, câteodată, la bătrânețe, în schimbul 
de azil (asistenţă). Fenomenul, moștenit din 
Bizanţ, era tot atât de frecvent ca şi obiceiul 
călugăririi văduvelor. Un Tudor, logofăt din 
Vlădeni, om numai cu cap, fără copii, „se 
călugăreşte la mănăstirea Ruda, păstrându-și 
stăpânirea satelor Vlădeni și Vârliți, moștenite 
din averea părintească“. Postelnicul lane din 
Câmpulung, văduv după 40 ani de căsnicie, ajuns 
la boale grele şi nevoie și sărăcie, „intră la 


d e Z 
FE 

ul ad. vie 

+ d 

ic eat PA 

Coreea 


ii 
& 


pa d tă 


vost nr. 21-22 


historia 


mănăstire aducând cu el şi trei ţigănci care să-l 
îngrijească şi care, la moartea sa, rămân 
moştenire obştii“. Dionisia băneasa se că- 
lugărește la mănăstirea Banul din Buzău, rugân- 
du-se de călugări s-o îngrijească până la moarte, 
în schimbul unor vii, a șapte stânjeni de ocină, a 
unor buţi şi vase pentru vin şi a caselor de la vie. 
„Şederea unei femei, fie ea și călugăriță, într-o 
mănăstire de bărbaţi contravenea flagrant tuturor 
pravilelor monahale răsăritene. Erau totuși 
aşezăminte monahale în care coexistau două 
obşti, una de călugări și alta de călugărițe. La 
mănăstirea Râncaciov, călugărițele solicitau dom- 
nici, la 1648, să fie lăsate să locuiască cum au 
locuit şi cu alți egumeni şi călugări“. Teofana 
monahia, mama lui Mihai Viteazul, şi-a sfârșit 
zilele la o mănăstire de călugări — Cozia. 
„Jupâneasa Marina, soţia stolnicul Sârbu, s-a 
retras la Tismana, unde a şi murit. În 1647, 
urmașii ei contestau dreptul mănăstirii de a deține 
moşiile moștenite de la înaintașa lor, că n-au 
căutat-o călugării şi n-au îngrijit-o“. Uneori, însă, 
în ciuda faptului că persoana respectivă s-a 
călugărit, „copiii se obligau să o îmbrace, să o 
încalțe şi s-o hrănească pe mama lor până la 
moarte“. O astfel de mărturie poate să sugereze și 
faptul că nu toţi care se călugăreau intrau propriu- 
zis în mănăstiri. Deseori, cum o dovedeşte și un 
document anterior domniei lui Matei Basarab, 
călugărirea era doar o problemă de raporturi de 
familie și de patrimoniu: doi frați, Ștefan — 
călugăr şi Nectarie — diacon, continuă să locuias- 
că împreună, până la moarte, pe moșiile date prin 
testament Patriarhiei din Alexandria, într-o obşte 
sui-generis, în care cel dintâi a fost călugărit şi 
îmbrăcat în mohaism de cel de-al doilea. Să con- 
semnăm și faptul că, în vremea lui Matei Basarab, 
comportamentul elitei sociale feminine în mona- 
hism nu se rezumă, ca în cazul bărbaților, la 
implicarea în problemele patrimoniale. Unele 
călugărițe nu renunțau nici la privilegiul mater- 
nității. Din mănăstirea în care viețuiește, Pauna, 
fosta jupâneasă a marelui logofăt Nica și 
călugărița cu numele de Paisia, plătește datoriile 
fiului ei, spătarul Preda, eliberându-l din 
închisoare. Monahia Efimia vinde episcopului 
Ignatie al Râmnicului o țigancă şi — mărturiseşte 
ea — „mai mult o am dat-o pentru păcatele mele, 
că am căzut la un păcat în călugăria mea, de am 
făcut un copil“. Deși episcopul a adus-o cu mare 
scârbă la episcopie, făcându-i şi liturghie timp de 


vost nr. 21-22 


40 de zile, cel dintâi martor în zapisul de vânzare 
al Efimiei este chiar fiul ei, Sima. Putem consta- 
ta, din aceste documente, ca şi din altele, că elita 
socială intrată în monahism se bucură de conser- 
varea intactă a privilegiilor statutului mirenesc. 
Pe de altă parte, o elită monahală, egumenici, își 
creaseră, după modelul boieresc, un stil de viață 
similar, beneficiind adesea de un statut compara- 
bil ca cel al episcopului. Uneori, cum este cazul 
mănăstirii Argeș, egumenul primise dreptul dom- 
nesc de a exercita pârcălăbia târgului și de a jude- 
ca, deci, între altele, cazurile de mortasipie 
(delictele de moravuri). Dacă erau îndrituiți s-o 
facă e mai greu de stabilit. Într-un document din 
1649 orășenii din Câmpulung îi învinuise pe 
câțiva monahi că umblă cu femeile lor, „făcând 
mănăstirea și călugării de râs şi de mascara“. Cu 
toate certele avantaje pe care le prezenta traiul în 
mănăstire, vocaţia monastică a boierimii era de 
un nivel modest, ceea ce confirma teza ruralizării 
clerului în Țara Românească. În schimb, pentru 
păturile de jos, călugărirea putea să însemne o 
șansă în plus de schimbare a condiţiei economice, 
culturale și uneori chiar sociale. Cum este, de 
exemplu, cazul mitropolitului Ştefan. Fiu de 
răzeși din Râmeșşti, a devenit pisar la mănăstirea 
Bistriţa munteană, călugăr și mai apoi egumen la 
Tismana, episcop al Buzăului şi mitropolit (1648- 
1653). EI ilustrează perfect concepția despre 
„blagorodie“ (nobleţe) expusă în Pravila cea 
mare (Târgoviște, 1652): noblețea nu stă în 
naștere ori în averi, ci în avuţiile creştine cu care 
omul ştie să se împodobească. Judecând care erau 
aceste virtuţi care i-au asigurat ascensiunea: ele 
constau în abilitatea de a administra cu 
chibzuinţă, dinamism şi eficienţă un patrimoniu 
cu nimic diferit de cel al unei averi boierești: 
moșii, iazuri, mori, livezi, români, ţigani. Calea 
ascensiunii a rămas întotdeauna deschisă în 
Ţările Române pentru monahii proveniţi din 
păturile de Jos. Ceea ce nu se întâmpla în țările 
vecine. În Serbia, de exemplu, încă din 1330, le 
era interzis fiilor de țărani accesul la demnități 
eclesiastice. În încheiere, putem afirma că în 
epoca lui Matei Basarab elita socială şi cea spiri- 
tuală (consacrată) formează două structuri para- 
lele, două domenii de putere diferite. Ele vor 
putea fi mai bine definite când se vor lămuri, în 
lumina unor noi surse de documentare, alte două 
cupluri de relaţii: boierime - domnie și Biserica- 
domnie. m 


67 


sf 


historia 


Viorel Dolha 


Ira NSNISupia — 
tara nimânui (3) 





Transnistria a avut dintotdeauna 
același rol în planurile imperiale 
rusești: de avanpost şi de cap de pod 
militar spre Europa civilizată. 


Astăzi, Noua Rusie își impune poziția la granița 
cu NATO printr-o politică agresivă, de forță. 
Documentarul, a cărei ultimă parte o publicăm în 
acest număr al revistei rost, prezintă istoriografic 
soarta acestei fîşii de pămînt transnistrean, 
rîvnită și folosită de-a lungul secolelor într-un 


singur scop: strategic. 


Toponimia confirma 
românitatea 
Transnistriei 


lată în continuare o serie de 
nume ale localităților de dincolo 
de Nistru: Singuri, Volosovca, 
Cioban, Beseni, Volosschie, Că- 
răcinţi-Valahi, Cotiujani, Ușita, 
(lîngă izvoarele Bugului); Glo- 
doasa, Troianca, Mamaica, Ada- 
başi, Alexandria, Perepelitino, 
Santuia, Mălai (pe lîngă Kiro- 
vograd), Buric, Fundescleevca, 
Vîrşaţi, Curecni (între Cigirin și 
Novomirgorod); Babanca, Bur- 
ta, Tecucica (lîngă Novoarhan- 
shelsk); Răzmerița, Selari, Mol- 
dovea,  Moldovscaia, Odaia, 
Moldovanca (lîngă Olviopol); 
Arcaşi, Cantacuzinca, Moldov- 
ca Braşoveanovca, Pădureţ, Uri- 
ta, Şerbani, Arnautovea (lîngă 
Voznerensk); Baraboi, Grădini- 
ţa, Dobrojeni, Grosulovo, Mol- 
dovanca (lînga Odessa); Coșuri, 
Gușa, Șura-Bondureni, Buda, 
Soroca, Chisleac, Bursuci, Oda- 
eva, Șura (lîngă Gaisan) etc. 


68 


În 1893, Th. Burada menţi- 
onează următoarele sate moldo- 
venești din gubernia Cherson: 
lasca, Grădiniţa, Sevartaica, 
Belcauca (spre Ovideopol), Mă- 
lăieşti, Floarea, Tei, Coşarca, 
Buturul, Perperita, Goiana, Si- 
clia, Corotna, Cioburceni, Spe- 
ia, Caragaciu, Taslac, Doroţcaia, 
Voznisevsca (pe Bug), Moldov- 
ca şi Cantacuzinovca. Același 
Burada găsește, în 1906, în Po- 
dolia satele românești: Lesco- 
văţ, Ruda, Ivăneţ, Rogozna, 
Studenita, Ușiţa, Lipciani, Sere- 
bia, Busa, Coșniţa, Grusca, Oc- 
niţa, Camenca, Lăpușna, Sără- 
ței, Rabniţa, Botuşani, Pietrosul, 
Slobozia, Domnița, Balta, Moş- 
neagul, Senina, Bursucul. 

Tot atunci, potrivit statisti- 
cilor oficiale, trăiau în Cherson și 
Podolia 532.416 de români, în 
Ecaterinoslav 11.813, iar în Tau- 
rida (Crimeea) 4.015. Aprecierile 
asupra cifrelor reale merg pînă la 
1.200.000. La mijlocul secolului 
XIV, în Transnistria existau peste 
400 de sate curat româneşti. 


Alexis Nour (care a identifi- 
cat în Transnistria o localitate 
„Nouroaia“) numeşte ca ultime 
sate ale zonei compact româ- 
nești spre răsărit Glodoşi — cam 
la aceeași paralelă cu Cernăuţiul 
şi Șerbani — la o paralelă cu 
laşiul însă la 200-250 km de la 
Nistru. Acesta a găsit în Kiev un 
liceu care purta numele celui 
care îl întreținea prin donaţii 
uriașe: „Pavel Galagan“. La fel 
de vestiți erau cei din familiile 
Funduclea (numele îl purta şi o 
stradă în Kiev), Cordunean, 
Frunzetti, Măcărescu, Bontaș, 
Gredescu. 

Dintre numele de ape din 
Transnistria amintim Tiligul, 
Ingul, Inguleţul, Baraboi, Volo- 
şica, Balacliica, Berezan, Cu- 
ciurean, Tigheci, Putred, Soro- 
ca, Ocniţa, Darla, Udici, Sahai- 
dac (veche denumire pentru de- 
sagă), Moldovca, Bușa, Tătrani, 
Humor, Merla, Ușiţa. 


In 1918, Transnistria 
cînta „Deşteaptă-te, 
române!“ 


Între 1909 și 1913, ieromo- 
nahul Inochentie a condus în 
Transnistria, la Balta, o „miş- 
care“ pentru reintroducerea lim- 
bii române în biserică. Zeci de 
mii de moldoveni veneau în pe- 
lerinaj la Balta unde li se vorbea 
şi li se împărțeau gazete în lim- 
ba lor. Deși apărat de țărani (60 
vor cădea ucişi), Inochentie este 
ridicat de cazaci și închis. Auto- 
ritățile vor permite însă folo- 


rost nr. 21-22 


historia 


sirea limbii române în biserici. 
În 1914, Austria promitea 
României „toată Basarabia cu 
Odessa“, promisiune ce o va re- 
înnoi. Prezența voluntarilor ar- 
deleni și bucovineni în Ucraina 
a avut un rol benefic în redeş- 
teptarea conştiinţei naţionale la 
românii din Imperiul țarist. 
Ofițerii români vor desfăşura o 
vie activitate culturală atrăgînd 
de partea lor studenţii din Kiev. 
La Odessa se aflau 40.000 de 
ostași şi ofițeri români din arma- 
ta rusă, care vor avea şi ei o pu- 
ternică înrîurire asupra studenţi- 
lor din Odessa și împreună vor 
organiza un congres la 23 martie 
1917. În ziua de 18 aprilie a ace- 
luiași an, la Odessa a avut loc o 
manifestare a soldaților români 
la care au luat parte 12.000 de 
ostaşi și studenţi basarabeni și 
transnistreni. La 9 aprilie ziarul 
„Cuvînt moldovenesc“ publica- 
se programul P.N.M., care cu- 
prindea printre altele şi drepturi 
naționale pentru românii de din- 
colo de Nistru, iar la 14 aprilie 
se înființase „Asociaţia învăță- 
torilor moldoveni din Basarabia 
şi de dincolo de Nistru“. Con- 
gresul învăţătorilor români din 
Rusia, ținut la Odessa, a cerut 
pentru transnistreni serviciu re- 
ligios, şcoli, inspectorat şcolar, 
episcopie la Dubăsari, seminar 
la Odessa, toate în limba ro- 
mână. 


„Pe noi 
cui ne lăsaţi?“ 


În şedinţa Radei ucrainene, 
deputatul transnistrean lon Du- 
mitraşcu va protesta împotriva 
pretențiilor Ucrainei asupra Ba- 
sarabiei. Dumitrașcu împreună 
cu lon Precul şi Valeriu Cicate 
vor conduce „Deşteptarea — so- 
cietate națională a românilor din 


vost nr. 21-22 


Ucraina“ înființată la Kiev la 
26 noiembrie 1917. 

Congresul ostăşesc moldo- 
venesc de la începutul lui no- 
iembrie 1917 din Chișinău a 
avut pe ordinea de zi la punctul 
8 „Moldovenii de peste Nistru“ 
și a hotărît că în Sfatul țării, 
românii de peste Nistru să de- 
țină 10 mandate. S-a mai cerut 
Ucrainei să recunoască români- 
lor de peste Nistru, din Caucaz, 
din Siberia aceleaşi drepturi pe 
care Basarabia le recunoaşte mi- 
norităţilor etnice. Chișinăul mai 
cerea administrațiilor transnis- 
trene să notifice numărul copii- 
lor români de vîrstă școlară. La 
acest congres țăranul transnis- 
trean Toma Jalbă a întrebat „şi 
cu noi, care trăim pe celălalt mal 
al Nistrului, cum rămîne, fraţi- 
lor, pe noi cui ne lăsaţi?“. 

La 17 decembrie 1917 s-a 
organizat un Congres al româ- 
nilor transnistreni la Tiraspol, 
precedat fiind de adunări pregă- 
titoare la Tiraspol la 16 noiem- 
brie şi Grigoriopol la 21 noiem- 
brie, hotărîndu-se ca fiecare sat 
să trimită doi delegați. Ținut sub 
semnul tricolorului, Congresul a 
votat pentru crearea de şcoli na- 
ționale cu predare în limba ro- 
mână şi alfabet latin; introdu- 
cerea limbii române în biserici, 
Justiția în limba băștinașilor, 
medici români la sate, moldove- 
nii să facă armata în oastea na- 
țională şi alegerea a opt repre- 
zentanţi în Rada ucraineană. S-a 
mai hotărît tipărirea de gazete, 
împărțirea moșiilor la țărani și 
să se facă tot posibilul ca Trans- 
nistria să fie alipită Basarabiei. 
Și cum nu ştiau dacă Basarabia 
va lupta pentru această alipire, 
sublocotenentul transnistrean 
Bulat atenționa: „Dacă vom lăsa 
Ucraina să taie o ramură azi, 
alta mîine, din copacul nostru va 


rămîne buturuga“. Trimisul Ra- 
dei ucrainene a urat în încheiere 
„Slavă Moldovei slobode!“. 

Comitetul Naţional Român 
ales a deschis 52 școli româ- 
nești, Rada ucraineană a aprobat 
manualele românești tipărite la 
Chişinău cu litere latine, Consi- 
liul Zemstvei din Tiraspol a în- 
ceput să introducă și în Admi- 
nistraţie și în Justiţie cunoscă- 
tori ai limbii române. Timotei 
Pleşca şi Toma Jalbă au organi- 
zat batalionul românesc, ostașii 
primind echipament, armament, 
cazarmă. Cadrele didactice nu 
au fost silite să urmeze cercurile 
de vară în limba ucraineană, ci 
30 dintre ele au urmat cursuri la 
Chişinău. În satul Lunca s-a ju- 
cat chiar „Piatra din casă“ de 
Vasile Alecsandri. Pînă ce teroa- 
rea bolşevică va pătrunde peste 
tot, pe alocuri, în școli şi în 1919 
se mai cănta „Deşteaptă-te, ro- 
mâne!“. 

La 9 ianuarie 1918, deputa- 
tul Ion Precul, moldovean din 
stînga Nistrului, ia cuvîntul în 
Rada ucraineană şi cere drepturi 
egale pentru compatrioții lui. Se 
preconiza un Congres general al 
românilor din Ucraina în iunie 
1918, dar abia în decembrie 
1919, la o Adunare naţională, se 
pune problema organizării lor 
într-un stat național. La 21 mar- 
tie 1919, în urmărirea bandelor 
bolșevice, românii trec Nistrul 
şi ocupă pentru scurt timp Tiras- 
polul și Razdelnaia. 

La Conferința de pace de la 
Paris, România nu a reclamat 
Transnistria şi rămîn de dome- 
niul istoriei motivele pentru 
care dezrobirea fraţilor transnis- 
treni nu s-a înfăptuit atunci, fi- 
ind siliți să înfrunte încă o epocă 
de suferințe. După spusele lui 
Dominte Timonu (născut în Ma- 
hala lîngă Dubăsari, membru 

(2) 


69 





Foto: Bogdan Onofrei 


mai apoi al Fondului Literar al 
Uniunii Scriitorilor din Româ- 
nia) perioada a fost „„mai grea şi 
mai cumplită“. 

Într-o cuvîntare ţinută la Var- 
şovia, în noiembrie 1920, Take 
Ionescu spunea că „600.000 de 
români trăiesc dincolo de fron- 
tiera estică“. În aprilie 1920 în- 
cep mari revolte țărănești, răscu- 
lații conduşi de Tutunica ocupă 
Balta, răscoala întinzîndu-se în 
raioanele Codama şi Ananev (ra- 
ion despre care „Marea enciclo- 
pedie rusă“ spunea că „moldove- 
nii sînt locuitorii autohtoni ai ra- 
ionului“). În 1922, sub condu- 
cerea lui Chirsulă, revolta a reiz- 
bucnit. După înăbușirea în sînge 
a acestora s-au făcut deportări în 
masă. 


Un stat românesc 
între Rusia și 
România Mare 

După declaraţia din 3 au- 
gust 1923 a Guvernului Sovietic 
privind naţionalitățile şi libera 
folosire a limbii materne, şi ca 


70 


(a 


Titi Xe LAMA 


urmare a tendinţelor brutale de 
ucrainizare, la 3 septembrie se 
întrunesc la Balta delegaţii sate- 
lor românești. Ucrainenii au fă- 
cut opoziţie la organizarea unei 
republici autonome. Și totuși, la 
12 octombrie 1924, se crează 
Republica Autonomă Socialistă 
Sovietică Moldovenească, în 
cadrul Ucrainei, capitala fiind 
Balta, iar din 1928 Tiraspolul, 
cu graniţa vestică fixată declara- 
tiv pe Prut. La Barzula, în apri- 
lie 1925, Congresul Pan-Moldo- 
venesc a fixat graniţele și Con- 
stituția recunoscută de ucraineni 
la 10 mai. 

Cu o suprafaţă, în 1934, de 
8.434 kilometri pătrați şi o 
populaţie de 615.500 locuitori 
(din care 80% români), noua 
republică cuprindea raioanele: 
Balta, Barzula, Camenca, Crut, 
Dubăsari, Grigoriopol, Ana- 
niev, Ocna Roșie, Rabniţa, Slo- 
bozia, Tiraspol. A fost creată 
pentru a aţița pe nemulțumiți 
din Basarabia. Vintilă Brătianu 
considera cu luciditate: „Crea- 
rea unui stat român între Rusia 


historia 


= 


ut iii 


şi noi“ va permite dezvoltarea 
în URSS „a unei vieţi naționale 
româneşti“. 

Moștenirea lăsată de ţarism 
era înfiorătoare: populația anal- 
fabetă, şcoli de limba maternă 
lipsă, conştiinţa națională stinsă, 
oamenii în mare parte neștiind 
de unde se trag și cine sînt. 
Demn de menționat că în 
RASSM nu s-a vorbit totuși de- 
spre „limba moldovenească“, ci 
despre română. Reiese din pa- 
ginile săptămînalului „Plugarul 
roşu“, care, la 21 august 1924, 
relata: „S-a hotărît ca în şcoale, 
case şi în aşezăminte de cultură 
românească să se întrebuinţeze 
limba românească“. 

În RASS Moldovenească au 
funcționat 145 școli românești 
gimnaziale, 18 şcoli românești 
de rang liceal, institut agrono- 
mic, unul pedagogic şi politeh- 
nica, cu o populaţie școlară ro- 
mânească totală de 24.200 din 
care 800 studenți. Din 1933 se 
introduce alfabetul latin. Apar 
DuDUGaț, cum ar fi: „Plugarul 
roşu“, ,„„Moldova Socialistă“, 


vost nr. 21-22 


historia 


„„Comsomolistul Moldovei“, 
„Moldova literară“, „„Octom- 
brie“, „Scînteia Leninistă“. Mai 
existau stație radio la Tiraspol, 
Corul de Stat „Doina“, teatrul 
de stat şi secţie română la școală 
teatrală din Odessa, institut de 
cercetări științifice. Tînăra re- 
publică avea un Congres Ge- 
neral al Sovietelor, parlament 
local, guvern şi chiar un preşe- 
dinte de republică. 


Prigoana 
stalinistă 


În 1937 însă, intelectuali- 
tatea din RASS Moldovenească 
a fost acuzată că a făcut jocul 
dușmanului de clasă, fiind ex- 
terminată în mod barbar. Înce- 
pînd cu întregul guvern al repu- 
blicii şi terminînd cu inimoșii 
scriitori transnistreni între care: 
Nicolae Smochină, Toader Mă- 
la1, Nicolae Ţurcanu, Simion 
Dumitrescu, Petre Chioru, Mi- 
hai Andreescu, Mitrea Marcu, 
Alexandru Caftanachi, lacob 
Doibani, lon Corcin, Dumitru 
Bătrîncea, Nistor Cabac. Atroci- 
tățile staliniste au mers pînă 
acolo încît în satul lui Toma Jal- 
ba (Butor-raionul Grigoriopol) 
au fost împușcati 167 de bărbaţi 
din cei 168. 

Din cauza colectivizărilor 
forțate şi închiderii bisericilor 
(încheiate în 1938) a avut loc un 
adevărat exod peste Nistru atît 
de intens încît a fost nevoie de 
un lagăr pentru refugiații trans- 
nistreni, iar numărul intelectu- 
alilor originari de dincolo de 
Nistru ajunsese atît de mare 
încît la Chişinău, Cluj şi lași, 
apar reviste ale acestora: „Tri- 
buna românilor transnistreni“ 
condusă de St. Bulat, „„Transnis- 
tria“ — redactată de Ilia Zafitur, 


ee 


respectiv „Moldova Nouă“ re- 


vost nr. 21-22 


dactată de N. Smochină. Grăni- 
cerii ruși trăgeau fără milă în cei 
pe care îi descopereau trecînd 
Nistrul. Astfel de evenimente 
erau obișnuite, însă la 23 febru- 
arie 1932 a fost un adevărat ma- 
sacru fiind ucişi 40 de bărbați, 
femei şi copii, fiind un subiect 
de discuţie în Parlament şi în 
presă internă și internațională. 


Sfişierea 
Transnistriei 


Înainte de 28 iunie 1940 şi 
în zilele următoare se vorbea de- 
spre reunirea noilor teritorii din- 
tre Prut şi Nistru cu RASSM. 
Agenţia RATAU transmitea din 
Balta despre mitingul consacrat 
susținerii „întrunirii poporului 
basarabean cu poporul RASS 
Moldovenești.“ Ecouri ale in- 
tenției CC al PC din URSS din 
11 iunie 1940 se regăsesc în pa- 
ginile Moldovei Socialiste din 
13 iulie 1940: „„Cu mare bucurie 
am aflat noi că Sovietul Comi- 
sarilor Poporului din CC al PC 
Unional au susținut rugămintea 
organizatorilor Moldovei și au 
intrat cu propunere în Sovietul 
Suprem al URSS de a întruni 
locuitorimea Basarabiei cu lo- 
cuitorimea RASSM şi organiza 
Republica Confederativă Socia- 
listă Sovietică Moldovenească“. 

Kremlinul comandase cule- 
gerea de date în vederea luării 
hotărîrii privind structura admi- 
nistrativ-teritorială a RSSM. Un 
asemenea raport, datat 15 iulie 
1940 şi semnat A. Scerbacov, 
propune cedarea dintre județele 
basarabene doar a Hotinului 
(care împreună cu Cernăuţiul să 
aparțină Ucrainei), iar din 
RASSM să cedeze Ucrainei 
doar raioanele Balta şi Pes- 
ceansc. Viitoarea Moldovă urma 
să aibă cinci regiuni: Bălți, Chi- 


sf 


şinău, Bender, Akkermann și 
Tiraspol cu raioanele Ananiev, 
Valea  Hotului, Grigoriopol, 
Dubăsari, Camenca, Codama, 
Cotovsc, Ocna Roşie, Rabniţa, 
Slobozia, Tiraspol şi Cer- 
neansc). Regiunea Tiraspol ar fi 
avut 518.385 de locuitori. 

Conducerea fostei RASS 
Moldovenească propune și ea 
cedarea către Ucraina, pe lîngă 
Bucovina de Nord, doar a Hoti- 
nului, Cetăţii Albe şi Chiliei, iar 
de la est de Nistru să fie cedate 
doar raioanele Codama, Baltă și 
Pesciana. 

Prin preşedintele Sovietului 
Suprem al Ucrainei, M. Greciu- 
ha, Kievul cerea, la 22 iulie 
1940, ca Ucrainei să-i revină pe 
lîngă Bucovina de Nord, Hotin, 
Akkermann, Chilia şi Ismail, 
Bolgradului şi opt dintre raioa- 
nele RASSM (Codama, Balta, 
Pesciana, Ananiev, Valea Hotu- 
lui, Ocna Roşie, Cerneansc, Ko- 
tovsk). Deși în urma anali- 
zării propunerilor Ucrainei și 
RASSM, A. Gorkin, secretar al 
prezidiului Sovietului Suprem îi 
propunea lui G. Malenkov (se- 
cretar al CC al PCUS) să se 
adopte varianta RASSM, la 2 
august 1940, Sovietul Suprem a 
adoptat legea formării RSSM în 
varianta propusă de Ucraina. 

La 10 mai 1941 se respin- 
geau demersurile cetățenilor din 
următoarele localități transnis- 
trene de a trece din componența 
Ucrainei în componența Moldo- 
vel: Timcov (raionul Codama) 
Stanislavca (raionul Kotovsc), 
Culmea Veche (raionul Ko- 
tovsc), Grebenichi și Slaveano- 
Serbca (raionul Grosu). Sînt 
aprobate doar cererilor satelor 
Dorotcaia Noua şi Sadovoe (ra- 
ionul Ocna Roșie). 

lată cîteva dintre numele lo- 
calităților din fosta RASSM 

(2) 


71 


5 
= 
=] 
= 
o 
= 
[i 
= 
EX) 
= 
[==] 
5= 
E) 


care treceau la Ucraina: Lunga, 
Hartop, Visterniceni, Borş, Da- 
bija, Cîrleşti, Serpa, Culmea 
Veche şi Nouă (raionul Bîrzu); 
Valea Hoţului, Tocila, Grecu, 
Perişori, Handrabura, $Şalpani 
(raionul Nani);, Păsat, Holmu, 
Pîrlita, Păsăţel, Mironi, Banzari, 
Bursuci, Moșneanca, Raculova, 
Herbina (raionul Balta), Budai, 
Buza, Strîmba, Broșteni, Slobo- 
zia, Buchet, Timcau, Ploti, Șerbi 
(raionul Crutai); Ocna Roșie, 
Clăveni, Tiscolung, Tiscol, Oda- 
ie, Ideia, Coşari, Dihori, Mironi, 
Slobozia, Dubau, Tabuleanca, 
Sahaidac, Topală, Ciorna, Perli- 
cani, Basarabia, Bahta, Mălă- 
iești, Ilie, Brînză, Untilovca, 
Găvănosu (raionul Ocna Roșie). 
Multe din numele românești vor 
fi schimbate: Bîrzu în Kotovsk, 
Mărculeni în Dimovka, Voloşca 
în Pisariovka, Întunecata în 
Svetloe, Nani în Ananiev, Vra- 


72 


bie în Vradievka, Valea Hoţului 
în Dolinskoie, Mălai în Kara- 
taevka, Urîta în Elenovka etc. 

Numele moldovenilor au 
fost ucrainizate şi ele: Sandu, 
Rusu, Buzatu, Cherdevara au 
devenit peste noapte: Sandulen- 
ko, Rusulenko, Buzatenko, Ker- 
devarenko. 


Sub administraţie 
românească 


Între 19 august 1941 şi 29 
ianuarie 1944, România a avut 
sub administraţie temporară 
„Transnistria“ ce se întindea 
între Nistru și Bugul de pînă la 
limanul Niprului, iar în nord 
pînă la apa Niomjai şi a Rovului. 
Teritoriul, în suprafață de 44.000 
kilometri pătraţi şi cu o popu- 
laţie de 1,2 milioane de locui- 
tori, a fost împărțit în 13 judeţe: 
Ananiev, Balta, Berzovca, Du- 


historia 





băsari, Golta, Jugastru, Movilău, 
Oceacov, Odessa, Ovidiopol, 
Rabniţa, Tiraspol, Tulcin. În ve- 
derea deschiderii școlilor la 
1941, primarii urmau să con- 
sulte imediat obştile locale spre 
a stabili limba de predare a învă- 
țămîntului (rusă sau română) 
după alegerea obstei. Păstrînd 
vechea împărțire în 64 de ra- 
ioane, din cei 1623 funcţionari, 
doar 398 proveneau din Româ- 
nia. Din cele peste 1000 de bi- 
serici desființate de comuniști, 
în 1943 nu erau încă reparate 
decît 76. Alături de 219 preoți 
localnici mai slujeau 250 de 
preoți din România. S-au organi- 
zat cursuri pentru 800 de cadre 
didactice, românești din Trans- 
nistria, apar publicaţii ca 
„Transnistria“, „Glasul Nistru- 
lui“, „Bugul“, „Gazeta Odes- 
sei“, „Ţara Bugului“, „Molva“. 
La Tiraspol s-a înființat liceul 


rost nr. 21-22 


historia 


românesc „„Duca Vodă“, iar ci- 
nematografe s-au deschis în Ti- 
raspol, Ananiev și Odessa. Re- 
prezentaţii cinematografice au 
avut loc în toate satele Transnis- 
triei. În satul Hîrjău au fost repa- 
triați români din Kuban (504 
familii de dincolo de Bug au fost 
repatriate între Prut și Bug la 
începutul acțiunii). Din relatările 
bulibașei Coca din Sintești — 
Ilfov, pe malul Bugului era ame- 
najat un fel de lagăr unde au fost 
adunaţi 2.600 de țigani. 

În 1944, o dată cu înaintarea 
frontului, cea mai mare parte a 
Transnistriei a fost încorporată 
în RSS Ucraineană, iar raioane- 
le Camenca, Rabniţa, Dubăsari, 
Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia 
în componența RSS Moldove- 
nești, situație existentă şi în 
prezent. 


O Românie 
extrem-orientală 


În 1966, R. Udler pre- 
cizează că 240 de localităţi cer- 
cetate în cadrul Atlasului Ling- 
vistic Moldav se aflau în Ucrai- 
na (Transcarpatia, Cernăuţi, 
Odessa, Nicolaev, Kirovograd, 
Dniepropetrovsk,  Zaporojie, 
Doneţk, Lugansk), în RSSA 
Abhazia, în Khirghizia. Mai 
existau materiale necartografi- 
ate şi pentru Omsk și Primorsk. 
V. Buescu aduce date noi pri- 
vind diaspora românească de 
peste Ural. În regiunea Oren- 
burg și Turgai există sate pur 
moldovenești. În satul Berdian- 
ski locuiesc basarabeni ce mai 
întîi fuseseră colonizați în Sim- 
feropol. În satul Abiarski a întl- 
nit familii cu numele Septechita. 
În regiunea Samarkand există 
un sat exclusiv moldovenesc, iar 
în satul Orheievka din Semipa- 
latinsk trăiau coloni din Orhei. 


vost nr. 21-22 


Sate româneşti există în jurul 
Omskului și Akmolinskului și în 
regiunea Tansk. În jurul oraşului 
Irkutsk există români, unul din- 
tre satele în care aceștia sînt 
concentrați fiind Ceremskov. 
Lîngă Vladivostok pe fluviul 
Usuri există sate ca Teiul, Zăm- 
breni, Bogatarca, Kişinovka, 
Bălcinești, Dunai, Basarabia 
Nouă, Logănești cuprinzînd la 
1968, 30.000 moldoveni. Pe 
Amur, lîngă Habarovsk, există 
sate ca Inul, Aur, Dunărea. În 
Manciuria trăiau înainte de răz- 
boi 20.000 de români. S-au sem- 
nalat pescari români din Pri- 
morsk care au cerut azil în 
Japonia. 

Între multele valuri de de- 
portări, emigrări, colonizări ale 
românilor spre est, un rol impor- 
tant l-a avut şi strămutarea în 
Siberia și Kazastan între 1906- 
1914 a 60.000 de basarabeni și 
crearea unei adevărate Românii 
extrem-orientale. 


Destrămarea URSS 
nu le-a folosit 
românilor 

din Transnistria 


Recensămîntul din 1989 din 
Ucraina atestă prezenţa români- 
lor la est de Nistru, în regiunea 
Odessa, care cuprinde însă și 
sudul Basarabiei (149.534), 
Nikolaev (16.673), Kirovograd 
(10.694) şi alte regiuni (73.128). 
Există, în 1992, la Odessa o 
Societate Culturală Românească 
„Luceafărul“ care edita şi un 
săptămînal cu același nume con- 
dus de Vadim Bacinschi. Maria 
Mărgărit din Ananiev spunea 
despre acest săptămînal că este 
un „alin pentru durerea ce mă 
încearcă“ și că „ne dor schimbă- 
rile cărora au fost supuse cîndva 


sf 


denumirile satelor noastre“ și 
vorbeşte de „existența de vea- 
curi a noastră pe aceste locuri“. 

Interesele rusești în zonă — a 
căror expresie este conflictul în- 
ceput în 1992 şi tendințele cen- 
trifuge continuate pînă în pre- 
zent — împiedică accesul la viața 
națională măcar pentru românii 
transnistreni din raioanele Mol- 
dovei. Dacă la început 26.000 
de elevi din Transnistria au cerut 
grafie latină, în urma presiunilor 
rusofonilor au rezistat doar şco- 
lile nr. 20 din Tiraspol (despre 
care T. Tabunscic vicepreşe- 
dinte, al Societăţii „„Transnis- 
tria“, anunţa că a crescut de la 
30 la 700 de elevi); nr. 4, 17, 18, 
19, din Bender (Thighina) și nr. 
12 din Rabniţa. În întreaga 
Transnistrie moldovenii consti- 
tuie 40% din populație (ruşii și 
ucrainenii reprezintă doar 22, 
respectiv 28%); în Tiraspol 
unde, în 1940, românii formau 
65% din populaţie, în 1989 re- 
prezentau abia 12%. 

Cu gîndul la aceşti bravi 
români transnistrieni va fi zis 
probabil Corneliu Coposu că 
„integritatea noastră teritorială 
pînă la frontierele estice ale nea- 
mului este o obligeție sfîntă, ca 
a Xl-a porunca a decalogului 
românesc“. 

Autorităţile autoproclama- 
tei Republici Moldovene Trans- 
nistrene de azi controlează pe 
lîngă raioanele de la est de 
Nistru şi orașul Tighina care 
este în Basarabia. În 1992, după 
ce armata Moldovei a intrat în 
Tiraspol, a primit ordin de la 
Snegur să se retragă. Ostașii au 
plîns de necaz. Chișinăul este 
îndreptățit conform dreptului 
internațional să restabilească 
ordinea constituțională în zonă, 
însă a avut şi are niște ezitări cel 
puţin suspecte. m 


73 


sf 


alter ego 





Corina Bistriceanu 








|oosezzala iar 


La febrila căutare a reperelor 
identitare de către aceia dintre noi 
cărora ne vine tot mai greu să ţinem 
piept „tranziţiei“ dinspre tot spre orice, 
există și soluţia rememorării unei ipostaze pe care 
ne grăbim adesea să o renegăm: societatea 
ţărănească. Rubrica de faţă doreşte să readucă în 
memoria obosită a oamenilor modeni care suntem 








aa lui 


modurile de existenţă ale ţăranilor care am fost. 
În aceste reîntoarceri se pot descoperi temeiuri şi 
încredințări care să ne ajute în rezolvarea 
absurdului copleșitor — trepidant-halucinant — 

al vieţii. De pildă, spre clarificarea „problemei“ 
femeii, supusă astăzi, se spune, arbitrariului 
răuvoitor și perfiziei politice a voinţei bărbatului, 
vom aduce câteva date referitoare la condiția 
femeilor în societăţile tradiţionale. 


Prima femeie — 
Pandora, 
cea dăruită de zei 


Prima femeie nu se naşte 
niciodată în același timp și prin 
același act cu întâiul bărbat. 
Vechii greci mărturiseau apa- 
riția celei dintâi femei curând 
după momentul despărțirii lumii 
zeilor de ce a oamenilor, la 
sfârșitul vârstei de aur. După ce 
Prometeu, în urma primului sa- 
crificiu, a împărțit carnea vic- 
timei în două grămezi inegale, 
una, cea mai mare, de oase 
învelite în grăsime, iar cealaltă, 
mai mică, de carne, ascunsă însă 
sub măruntaiele respingătoare, 
zeii au fost puşi să aleagă. 
Marele Zeus nu avea cum să fie 
păcălit de stratagema rudimen- 
tară a titanului, și tocmai de 


aceea a știut, alegând mormanul 
de grăsime, că, o dată cu ac- 
ceptarea cărnii ca substanță a 
făpturilor pe care vroia să le 
protejeze, Prometeu le va fi 
supus legii perisabilității, a 
pieirii. Cu toate acestea, intenția 
meschină a titanului i-a mâniat 
pe zei, care s-au hotărât să 
riposteze prin păstrarea secretu- 
lui focului sacru în sfera divină. 
Tot Prometeu, apărătorul oame- 
nilor, le va procura acestora, 
printr-un furtișag, scânteile care 
vor lumina şi încălzi pământul. 
Înșelăciunea lui are de astă dată 
consecințe mult mai nefericite. 
Răzbunarea părintelui zeilor a 
fost, la rândul ei, perfidă. EI le 
menește muritorilor „o pacoste 
pe care toți/Cu dragă inimă pri- 
mind-o, spre răul lor s-o-mbră- 
țişeze!“!. Aceasta va fi prima 


1 Hesiod, Munci și zile, 57-58. Trad. de lon Acsan. 


2 Idem, 64-68. 


74 








femeie, Pandora, al cărei nume 
se tălmăcea prin „cea dăruită de 
toți zeii“, căci, în desăvârşirea 
intenției lui Zeus, după ce 
făurarul Hefaistos îi va modela 
trupul din lut amestecat cu apă, 
toți ceilalți olimpieni o vor 
înzestra: „Atena/S-o-nveţe cum 
să ţeasă pânza cu mălestrie- 
mpodobită/Reverse Afrodita de- 
aur, pe creştetu-i, tot harul ei — 
/Cumplitul dor și năzuinţa ce-ţi 
lasă trupul fără vlagă — /lar 
crainicul Hermes, călăul-lui- 
Argus, a primit porunca/Să-i 
dea o inimă câinoasă și-o fire 
veșnic prefăcută.“2 Pandora va 
fi, aşadar, cea care, ca zestre, 
aduce oamenilor nu numai 
întinarea nobilei lor seminții 
(întâii oamenii au fost făuriți de 
zei din metale rare, aur, argint, 
aramă, iar cea din urmă 
generație, cea mai nevrednică, 
din fier) cu lutul pieritor, lipsit 
de noblețe, dar și toate relele, 
muncile istovitoare şi molimele 
care accentuează nimicnicia 
pământenilor. 

Femeia este, așadar, la 
greci, un adevărat agent al 
răului, cu o natură inferioară şi 
străină de cea a bărbatului, oare- 
cum temută de acesta din prici- 
na potenţialului său distructiv, 
care se manifestă, totuşi, numai 
sub voinţa neîndurătoare a sorții 
sau a zeilor. Ea nu se identifică, 
cu alte cuvinte, cu răul în sine, 
căci este lipsită de voința male- 
fică. Grecii îşi izolau soțiile în 
gineceu, nu le acordau dreptul 
de a vorbi în adunări sau de a 
purta arme. Cu toate acestei, 
cele două mari epopei şi o mare 


rost nr. 21-22 


alter ego 


parte din tragediile grecilor au 
în centru personaje feminine: 
Elena şi Andromaca, Penelopa 
şi Calipso, Hecuba, Electra, 
Ifigenia, Antigona, Medeea, 
troienele şi  bacantele lui 
Euripide, ca să nu pomenim de 
Lysistrata lui Aristofan. Rolul 
femeii în Grecia veche era acela 
de păstrătoare, de păzitoare a 
căminului familial; soţia era 
simbolul stabilității. Numai din 
pricina trădării acestei meniri de 
către Elena, la îndemnul ne- 
cugetat al lui Paris, este dez- 
lănţuit infernul războiului tro- 
ian. Și numai din datorită vir- 
tuoasei și statornicei Penelopa, 
Odiseu găsește drumul spre 
casă, în ciuda obstacolelor 
Odiseei. Este grăitor, pentru 
acest din urmă caz, că iatacul 
Penelopei, camera de refugiu a 
doritului său soț (şi să ne 
amintim de câte ori îi aflăm pe 
eroii troieni căutând alinarea 
trudei războinice în paturile 
nevestelor) era clădit pe ră- 
dăcina unui „măslin cu frunze 
late/Vânjos şi verde, gros la 
trunchi ca stâlpul“ (Odiseea, 
XXIII, 234-235), a cărei tulpină, 
netezită „cu şart şi drept pe 
ciripie“ chiar de către erou, 
(idem, 243) a devenit picior de 
pat. Crivatul nu putea fi, astfel, 
mișcat, după cum nici Penelopa 
nu a putut fi ademenită de tine- 
rii peţitori să-și abandoneze 
căminul. 


Eva şi 
urmașele sale 


În filiaţie indirectă cu 
mitologia greacă, doctrina creş- 
tină rezervă, la rândul ei, femeii 
o condiţie inferioară faţă de cea 
al bărbatului. Totuşi, în mitul 
creștin această condiţie este sen- 


3 Vezi Georges Duby, Philippe Aries, Istoria vieții private, vol. I-VI, București, Ed. Meridiane, 1994. 


vost nr. 21-22 





sibil îmbunătățită, căci cei doi 
împărtăşesc aceeaşi substanță 
telurică, femeia fiind plăsmuită 
din coasta întâiului om. În mi- 
tologia populară românească 
scenariul biblic este urmat 
aproape total. Faptul că provine 
dintr-o creație considerată de- 
săvârșită îi poate da atributul 
perfecțiunii, dar nu îi anulează 
statutul de creaţie secundară, cu 
rang inferior, asemănător celui 
pe care îl au copii în faţa genito- 
rilor lor. «Și a zis Adam: „Iată, 
aceasta-i os din oasele mele și 
carne din carnea mea; ea se va 
numi femeie, pentru că este luată 
din bărbatul său.“» (Facerea, 2, 
23). În creștinism, aşadar, băr- 





„ 


sf 


bații ar trebui să recunoască în 
femeie propria lor natură, pro- 
pria substanță, chiar dacă aceas- 
ta se află, cumva, împuţinată. În 
pofida acestei consubstanțialități 
consacrate ferm de Vechiul 
Testament, catolicii și protes- 
tanţii au considerat multă vreme 
femeia drept o natură străină, 
ostilă lumii bărbătești, înălțată 
prin morală creştină mult dea- 
supra statutului de ființă carnală. 
De altminteri, încă de la începu- 
turile creştinismului, din secolul 
IV, noua morală intervine cu 
severitate pentru a izola femeia 
într-un spaţiu al circumspecției, 
ba chiar al, panicii. Problema 
femeii păcătoase nu este cea mai 


75 





nouă din cele pe care morala 
recentă le ridică. După cum vom 
vedea, aceasta este preluată și 
rezolvată în mod asemănător în 
cadrul societăților tradiționale, 
prin aplicarea unei morale 
comunitare ce nu ţine neapărat 
de canoanele bisericești. În Evul 
mediu, în occidentul european 
se considera că femeile, „mai 
slabe şi mai înclinate spre păcat, 
trebuiau ţinute în frâu“3 de con- 
ducătorul casei (caput mansi), 
care avea drept de viață și de 
moarte asupra soţiei, surorilor, 
fiicelor şi văduvelor sau or- 
fanelor celorlalți bărbați din nea- 
mul său. Nu se punea la îndoială 
conduita sau statutul care se 
cuveneau femeilor, ci chiar natu- 
ra lor. Întreaga fire femeiască era 
contaminată de păcat, de aceea 
nici o slăbiciune nu le putea fi 
îngăduită, căci fiecare abatere de 
la morală putea fi asemenea unei 
porți imense spre infern, întâi 
abia întredeschise, dar care 
oricând se putea prăvăli sub 
năvala răului. Femeile erau 
aşadar chiar primejdia prăbuşirii 
lumii credincioase, aşa cum, în 
mitul creștin al prăbuşirii, al 
separării lumii divine de cea 
profane, Eva este unealta 
şarpelui, maleficul întruchipat. 
Moraliştii bisericii creştine se 
pare că au omis lipsa voinţei dis- 
tructive care se regăseşte la Eva, 
ca și în cazul Pandorei. Pentru 
aceştia, femeia era unul dintre 
acoliții lui Satan, la fel ca 
ereticii, musulmanii și evreii, o 
momeală pentru pierzania sexu- 
lui tare. În secolul al XV-lea, 
autorul unui tratat intitulat 
Malleus maleficarum  întăţişa 
astfel etimologia denumirii celui 
de-al doilea sex: femina provine 
de la fe şi minus, traducându-se, 


adică, prin cea fără de credinţă. 
Demonismul părea că ţine de 
însăşi natura feminină, căci 
aceasta este „un diavol domes- 
tic“, „amazoană a diavolului“, 
care se înarmează din cap până 
în picioare cu frumusețea tru- 
pească pentru a porni războiul 
împotriva castității. Petrarca o 
descrie ca pe „un adevărat 
diavol, o dușmancă a liniştii, un 
izvor de sâcâieli, un prilej de 
gâlcevi de care bărbatul trebuie 
să se țină departe dacă vrea să 
trăiască în tihnă...“ şi dacă, tre- 
buie să adăugăm împreună cu 
predicatorii epocii medievale, 
vrea să se păzească de căderea în 





alter ego 


păcat; măcar să fi învăţat ceva 
din greșeala lui Adam+. 

În evul mediu occidental, 
aşadar, femeile erau excluse de la 
orice fel de manifestare publică. 
Singurul domeniu al vieţii so- 
ciale în care le mai era permisă 
intruziunea era cel al romanelor 
galante, al iubirii cavalerești, care 
le idealiza frumusețea angelică. 
În rest, chiar și în ceea ce privește 
menirea lor casnică, erau suspec- 
tate de trădare şi erau considerate 
asemenea unor făpturi pericu- 
loase, care trebuie ţinute ocupate 
cu truda gospodărească pentru a 
nu da ocazia naturii lor distruc- 
tive să se manifeste. m 


4 Cf. Jean Delumeau, Frica în Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediată, cap. X, Bucureşti, 


Ed. Meridiane, 1986. 


76 


rost nr. 21-22 


cuvîntul monahilor 


sf 


Sf. Iustin Popovici 
Ch Ch 





Priinojeliz anzir turisi zii 





Vorbeam cu cineva, un om bun, 
desigur, despre „celălalt“. De această 
dată, „celălalt“ era privit din punct 
de vedere religios; era cel neortodox: 


romano-catolic, protestant, musulman etc. 

Și vorbind noi despre „ceilalți“ care își zic 
creștini, i-am spus că nu sînt creştini, chiar dacă 
ei își zic așa. L-a deranjat afirmaţia şi m-a 
întrebat triumfător, sigur pe argumentul 


subînțeles: „Ce, ei nu au Duhul Sfînt?“. 


Se vedea că este sigur de răspunsul afirmativ. 


„Nu. Nu au Duhul Sfînt“, i-am răspuns. 


După un moment de blocaj din partea lui, 
discuţia a continuat. El considera că poziția mea 
este una, să-i zicem, exagerat de dură; că trebuie 
să fii mîndru, trufaș, încrezut — ca să afirmi că 
„celalalt“ nu se mîntuieşște, sau ca se mîntuieşte 
doar în mod excepțional. EI prefera să le lase și 
celorlalți șanse, chiar dacă s-au abătut de la adevăr 
în nenumărate puncte. „Și eu sunt păcătos, spunea 
el, deci cum aș putea să spun despre altul că nu se 
mâîntuieşte!? Este o mîndrie foarte la modă la noi, 
la ortodocși, să spunem că ceilalți nu se mîntuiesc, 
să ne lăudăm că noi sîntem deţinătorii ade- 
vărului“. Recunoaștem uşor aceste cuvinte. Le-am 
auzit din gurile multor oameni care sunt îndoctri- 
nați, conștient sau nu, de „ecumenism“. Și pare 
greu să răspunzi acestor lozinci pline de smerenie 
şi înţelegere față de „celălalt“ dacă nu ai puncte de 
reper cu adevărat stabilite. Cel mai bun punct de 
reper este Hristos. l-am replicat, iubitului meu 
interlocutor, simplu, întrebîndu-l dacă își mai 
aduce aminte de Hristos, de ceea ce a făcut El 
pentru noi. Căci Hristos pentru noi oamenii și 
pentru a noastră mîntuire, S-a pogorît din ceruri, 
S-a întrupat de la Duhul Sfînt şi din Fecioara 
Maria și S-a făcut Om. Şi S-a răstignit, pentru noi, 
în zilele lui Ponţiu Pilat, fiind hulit, batjocorit, 
scuipat, bătut. Şi sîngele Lui cel preasfînt a picu- 
rat în țărîna Palestinei şi a fost călcat în picioare 
de oameni, cai, măgari şi cîini; pentru a noastră 
mîntuire. Și S-a pogorît pînă la iad propovăduind 


vost nr. 21-22 


sufletelor celor robite şi a înviat a treia zi, după 
cum proorociseră Scripturile. Şi a întemeiat 
Biserica, al cărei Cap şi este. Tot pentru noi 
oamenii și pentru a noastră mîntuire. lar această 
Biserică este Trupul Lui; iar El fiind Calea, 
Adevărul și Viaţa, şi Biserica Lui este stilp şi 
temelie a adevărului; este una, sfîntă, sobor- 
nicească și apostolească Biserică; iar porțile iadu- 
lui nu o vor birui. lar noi creştinii drepteredin- 
c1oși, sîntem cu toţii un trup, căci din aceeași pîine 
mîncăm, adică din Hristos-Pîinea cea adevărată 
care S-a pogorit din cer. Şi prin EI, Pîinea cea 
adevărată și Adevărul Însuşi, crește Biserica Lui, 





7 


formată din cei care vin la EI să se vindece și Îl 
primesc pe El ca pe singurul medicament ade- 
vărat, cu tot ceea ce implică aceasta. „Ori dacă 
Hristos a făcut acestea pentru mîntuirea noastră, 
cum poţi să crezi ca orice credinţă, orice religie, 
orice cult mîntuiește? Ce rost mai avea să vină 
Hristos?*. „Dar ei — a mai încercat prietenul să-și 
susțină părerea — nu vorbesc tot în numele lui 
Hristos?*... „Şi? Oricine poate pretinde că 
vorbește în numele lui Hristos. Dar o şi face? 
Chiar și diavolii pretind că vorbesc în numele lui 
Hristos. Dar este o minciună. Cînd vorbeşti în 
numele lui Hristos, nu-ţi spui păreri personale, ci 
ceea ce spune Hristos. Ei nu fac aceasta, ei fie scot 
din cuvintele Lui ce-i deranjează, ori adaugă altele 
care practic anulează învăţătura Sa. Prin aceasta, 
ei devin propovăduitori ai minciunii, lepădîndu-se 
de Hristos Adevărul“. Prietenul meu a fost uimit 
de concluzie. „De ce, mi-a zis el, să pun semnul 
egal între orice altă religie decît Ortodoxia şi min- 
ciună? Chiar dacă sunt unele diferenţe, chiar crezi 
că anulează orice har al «celorlalți»?*. „Nu con- 
tează ce cred eu, i-am răspuns, contează ce spune 
Dumnezeu. Ori în Scripturi stă scris clar că 
Hristos este Capul Bisericii, nu al «bisericilor». În 
Crez, mărturisim o Biserică, nu mai multe, deci nu 
există decît o Biserică mîntuitoare, cea care este 
stilp şi temelie a ADEVĂRULUI! Şi, ca să ne 


aș 


ta 


=) 
E=| 
[=] 
E 
(e) 
= 
cs 
= 
Er) 
=] 
[==] 
= 
9 
Z 





78 


cuvîntul monahilor 


întoarcem de unde am plecat, dacă ar mîntui și 
altele, nu mai era nevoie să vină Hristos. De aceea 
Sfinții Apostoli şi Sfinții Părinți au vestit 
Evanghelia în toată lumea. Pentru că şi-au asumat 
iubirea jertfitoare a lui Hristos. Ei ştiau de la 
Dumnezeu că cel care nu crede în lisus Hristos 
aşa cum El S-a arătat a fi, nu se va mântui. Și pen- 
tru că doreau și ei, cu Dumnezeu, ca toţi oamenii 
să se mîntuiască, au încercat să-i aducă la 
cunoștința adevărului. Este foarte comod să te 
minţi că și cei de alte religii se mîntuiesc. Nu mai 
trebuie să fii, atunci, creştin mărturisitor. Îţi vezi 
de credința ta pentru tine şi gata. Dar atunci, de ce 
S-a mai jertfit Hristos? Nu tocmai că să elibereze 
pe om din robia satanei, tatăl minciunii? Și accep- 
tînd că și minciuna mâîntuieşte, nu consimt de fapt 
la lucrarea satane1?*... Prietenul meu a fost foarte 
ncurcat. Recunoştea că Apostolii au propovăduit 
și răspîndit credința ca pe singura cale de mîn- 
tuire, dar îi era greu să gîndească altfel decît fu- 
sese obişnuit în anii de propagandă anticreștină 
din mass-media. Recunoştea că trebuie să urmezi 
exemplul Sfinţilor Apostoli, dar ... nu putea să o 
facă. „Ca să nu trăieşti conform cu Adevărul este 
o problemă, i-am spus, dar de mărturisit, trebuie 
să-L mărturiseşti așa cum este. Cine greşește 
poate fi iertat, dar pentru cel ce stă împotriva 
Duhului Sfînt nu poate fi iertare“. m 





la 


Y, 


rost nr. 21-22 


cuvîntul monahilor 


O coincidență: 


prima carte 
prin care am 


luat cunoștință 


de părintele Serafim 
Rose este Ortodoxia și 
religia viitorului, apărută 


în 1995, la Chișinău, și pe 


care eu am primit-o 
cadou în 1996. 


Haideţi să plonjăm direct în 
lumea paradoxurilor. Pe vremea 
aceea, eram student la Teologic, 
la a doua facultate, dar, cetățean 
suedez fiind, stăteam în stră- 
inătate, în Suedia. N-am auzit în 
Suedia de părintele Serafim 
Rose, deşi căutam şi citeam și 
acolo. Foarte interesant! Acum 
m-aş gândi care ar fi motivul. 
Un motiv ar fi că, în Suedia, 
Ortodoxia este o zonă destul de 
mică și pricăjită şi al doilea că 
mai este şi foarte ecumenistă. 
Aşa s-ar explica. În sfârşit, mi-a 
plăcut foarte mult cartea, m-am 
regăsit, eram pe aceeași lungime 
de undă şi, între timp, am citit 
din ce în ce mai multe, și în 
engleză, colecția 7he Orthodox 
Word, plus cărămida aceea, Not 


sf 


Pr. Dan Bădulescu 


Un model 
pentru 
convertiți 


of This World, a părintelui 
Damaschin Christensen, carte 
ce are vreo mie de pagini şi care 
prezintă viaţa părintelui. 
Părintele Rafail spune că 
omul din fire e ortodox şi este 
cel puţin un paradox. Pentru 
mine. lată de ce. Am fost numit 
convertit. Dacă m-au numit pe 
mine convertit, îl numesc și eu 
pe Danion Vasile și zic: „Uitaţi, 
alt convertit!““. A fost coleg cu 
mine. Dar cum ne-am convertit 
noi? Părintele Rafail Noica? era, 
pare-mi-se, anglican, botezat 
anglican, iar părintele Serafim 
Rose era protestant. Ei s-au con- 
vertit în sensul cel mai concret 
al cuvântului. Dar Danion Va- 
sile și cu mine, şi cu alți Da- 
nioni şi Părinţi Dani, cum 


ne-am convertit? Căci noi eram 
botezați, mirunși și împărtășiți 
în Biserica Ortodoxă. Care este 
convertirea? la să vedem dacă 
părintele Rafail poate să spună 
că, din fire ortodox fiind, s-a în- 
tors la Ortodoxie. Eu tot timpul 
am fost în Ortodoxie, nu? Am 
Certificatul de Botez. Prima în- 
trebare: cum ne considerăm noi 
oare niște convertiți? Pentru că 
aşa spunem: suntem convertiți, 
suntem întorși. Eu pot să zic că 
sunt întors, pentru că am fost în 
Biserică de mic copil, am pără- 
sit-o şi m-am întors mai la bătrâ- 
neţe. Danion Vasile s-a întors 
mai devreme. 

Dar, dacă într-adevăr omul 
este din fire ortodox, ce caută 
convertiți de tipul ăsta? Asta 


! Primul vorbitor fusese părintele Gheorghe Holbea, care a spus: „prima mea informaţie despre părintele Serafim 
Rose am avut-o din cartea Ortodoxia și religia viitorului, în limba engleză, și îmi amintesc că părintele Serafim 
Rose mi-a atras atenția asupra unui filosof pe care eu, în perioada studenției, l-am admirat foarte mult. 

Este vorba de Nicolae Berdiaev. Având ca temă de licenţă, pe atunci, Persoană și comuniune, cineva mi-a sugerat 
să caut problema personalismului la Nicolae Berdiaev. Având la dispoziţie cărțile lui Nicolae Berdiaev — asta se 
întâmpla în 1987 — cărți care au fost traduse după aceea în limba română, este vorba despre Pentru un nou Ev 
Mediu, Despre destinul omului, Personajele lui Dostoievski, Certitudine Și adevăr, Sensul Creaţiei, îmi venea foarte 
greu atunci să am o privire clară asupra lui Nicolae Berdiaev, pentru că Nicolae Berdiaev pare uneori foarte 
ortodox, adică atunci când se referă la filosofia lui Dostoievski, mai ales atunci când alcătuieşte el această 
metafizică a libertăţii, dar, dacă cercetăm mai cu amănuntul, vedem că Berdiaev este cel care vorbeşte despre 
neființa originară, din care se naşte libertatea originară, din care iese ființa şi apoi din ființă iese Dumnezeu — 
Dumnezeu și libertatea fiind două lucruri care merg paralel. Cel care mi-a atras atenţia asupra faptului că Berdiaev 
se înscrie în acest curent al holismului, al new age-ului, era tocmai părintele Serafim Rose. După aceea, provocat 
de aceste aprecieri critice ale părintelui Serafim Rose, am descoperit faptul că în această filosofie a lui Berdiaev, 
cel puţin partea de început și partea finală țin de altceva, şi anume de ezoterism; Berdiaev poate fi numit filosof 
gnostic, maniheic ș.a.m.d., dar nu trebuie să fie asimilat, aşa cum se întâmplă de multe ori — și am citit chiar 

un studiu asupra lui Berdiaev, într-o revistă de la Sibiu, în care, paradoxal, nu era sesizată nici o abatere de la 
învăţătura de credință a Bisericii“ [n. red.]. 


2 Părintele Holbea făcuse o paralelă între părintele Serafim Rose şi părintele Rafail Noica În.red.]. 


vost nr. 21-22 


79 


este o întrebare care a dat multă 
bătaie de cap. Eu am simțit că 
omul din fire este heterodox. 
Este o fire căzută, aşa cum s-a 
spus, iar convertirea este un 
rezultat al chemării Duhului 
Sfânt. Pasul acestor părinţi este 
total supranatural, suprafiresc, 
este o excepție care confirmă 
regula, și eu văd că noi, mulți 
botezați ortodocşi, avem o fire 
mult mai heterodoxă decât Se- 
rafim Rose şi decât Rafail 
Noica, care sunt modele de orto- 
doxie pentru noi. Omul din 
naștere și din firea lui este hete- 
rodox. Se naşte din nou din apă 
şi din Duh. Da, noi suntem toţi 
născuţi a doua oară, însă nu în 


zi 
= 
=] 
A 
(e) 
FI 
[si 
3 
Er) 
3 
[==] 
= 
II 
Z 


80 


sensul neoprotestant, ci în sen- 
sul ortodox — şi erezia se lipeşte 
de noi. Eu simt că este un efort 
imens de a sta pe linia ortodoxă, 
sprijinit de Duhul Sfânt. 
Ortodoxia și religia viitoru- 
lui abordează, mai mult sau mai 
puţin, o temă care pentru mine a 
devenit esenţială în lucrarea de 
doctorat: New Age-ul — Religia 
vărsătorului, religia viitorului. 
S-a vorbit despre preocupările 
ecumeniste. Părintele Serafim a 
venit dintr-o zonă protestantă, a 
trecut şi prin zona asiatică, cu 
zen, având şi un moment de 
ateism, deci a traversat multe 
perioade. Părintele Sofronie, 
duhovnicul părintelui Rafail 





cuvîntul monahilor 


Noica, a avut şi el o perioadă 
yoghină. A trecut prin căutări 
artistice, pictând la Paris. Este şi 
el un convertit? În sensul Da- 
nion și părintele Dan, da! Pen- 
tru că el era ortodox și rus. Deci 
această convertire, ca aspect, 
este foarte interesantă. 

Părintele Serafim Rose însă 
vine direct dintr-un mediu he- 
terodox şi a ajuns unul dintre 
părinții cei mai influenţi pentru 
genul acesta de oameni cum 
sunt eu şi cum este şi Danion 
Vasile. De ce? Pentru că sunt 
oameni care au urmat un traseu 
bine stabilit, care reprezintă li- 
nia: gimnaziu — seminar — facul- 
tate, adică ortodocşi de mici şi 


rost nr. 21-22 


cuvîntul monahilor 


până acum, provenind din fa- 
milii preoțești, familii de la țară, 
medii curate și oarecum mai 
ferite. Mediul celălalt, cel ur- 
ban, din care provenim noi, oră- 
şenii, urmând traseul: gimnaziu 
— liceu laic, facultate, preocupați 
de rock, de new age, de yoga, 
karate, antropozofism și multe 
altele. După '90, s-au deschis 
porțile Facultăţii de Teologie şi 
pentru cei ca noi. 

Însă noi şi cei ca noi simţim, 
desigur, mare reazem în părinți 
precum părintele Rafail Noica 
sau părintele Serafim Rose. Vă 
amintiți cum a apărut sărbă- 
toarea Sfinţilor Trei Ierarhi? 
Unul zicea: „Sfântul Vasile-i cel 
mai mare!“ „Ba nu, este loan 
„Ba nici unul dintre ei, Grigore 
este cel mai mare!“ și ajunseseră 
să se certe. De ce? Pentru că 
fiecare avea o afinitate. Părintele 
Rafail tot timpul citează: „cum 
spune părintele Sofronie“, „pă- 
rintele Sofronie“ în sus, „părin- 
tele Sofronie“ în jos. Părintele 
Serafim: „Vlădica loan Maxi- 
movici aşa făcea, așa făcea, aşa 
făcea!“ Părintele Sofronie: 
„Siluan Athonitul spunea...“ 
ş.a.m.d. Deci există o așa 
evlavie față de un părinte, dar nu 
spunând că e mai mare decât 
ceilalți — de genul ăsta noi ne 
ferim — sau spunând că Sfântul 
Siluan e mai bun decât Sfântul 
loan Maximovici. Mai auzim și 
vorbe din astea. Nu este normal. 

Afinitatea pe care o am pen- 
tru Serafim Rose nu o pot avea 
față de părintele Cleopa, pentru 
că sunt orășean, acela era 
cioban, eu sunt din oraş, acela-i 
din Moldova, deci, m-am trezit 
că — alt paradox! — mă simt mai 
apropiat de un părinte american, 
deşi sunt din Bucureşti. Genul 
acesta de tineri de la oraș se 
regăsesc foarte mult în părintele 


pec 


vost nr. 21-22 


Serafim Rose și foarte puţin în 
părintele Cleopa. Alt paradox. 
Ca temă de gândire, deci, nu ca 
răspuns: de ce sunt atâția care se 
regăsesc mai mult în părintele 
Serafim Rose şi mai puţin în 
părintele Cleopa? 

Părintele Serafim Rose a 
fost un părinte special, un pă- 
rinte foarte îndrăzneţ şi liber în 
gândire, în sensul bun al cuvân- 
tului. În Rusia este aproape un 
cult pentru el, căci el nu se în- 
chista și nu se poticnea în două 
lucruri: o dată în gândirea juridi- 
că, cine-i canonic, de unde până 
unde e cineva canonic Sau nu, 
iar, pe de altă parte, avea îndrăz- 
neala să nu se afilieze — citez din 
altă lucrare — „unei biserici de 
partid, sau politicii bisericii“ 
care de multe ori urmărește cri- 
terii ideologice și nu duhovni- 
cești. Părintele Serafim este ad- 
mirabil pentru noi şi unii îi zic 
„fericit“, i s-a făcut şi icoană și 
nu au exagerat. 

Gândiţi-vă că este primul 
care a făcut Acatistul și slujba 
Sfântului Cuvios Paisie Velici- 
covski de la Neamţ. Deci slujba 
sa vine de la mare distanţă, de la 
Frăția Sfântului Gherman din 
Alaska. 

Părinţi precum Serafim 
Rose sau Rafail Noica benefici- 
ază de o libertate a duhului pe 
care noi o inspirăm cu bucurie, 
Și nu se împotmolesc în interese 
extrabisericești sau extraduhov- 
niceşti, şi ne dau și nouă curaj 
de a gândi în libertate în duhul 
ortodox, care nu-i duh ideologic 
Și nici duh dogmatist. Au aceas- 
tă libertate a duhului, care expri- 
mă adevăruri exacte. 

Părintele Serafim nu are ba- 
riere duhovnicești și, din această 
cauză, şi-a atras multe probleme 
încă în timpul vieţii. Cu Kalo- 
miros, legat de problema evolu- 


ționistă, ce polemică a dus! 
Scrisori de câte patruzeci de 
pagini — cine dintre noi a scris 
scrisori de patruzeci de pagini? 
Și situația cu Kalomiros tot nu 
s-a lămurit, căci au murit amân- 
doi, unul hăis şi unul cea, şi nu 
s-au împăcat pe acel subiect. 

Și ce ne mai spune acest 
exemplu? Că, în momentul în 
care devii o personalitate, îţi 
asumi acest gen de polemici și 
îți poţi atrage multe dușmănii. 

Cât a trăit, s-au convertit 
mulți dintre rockeri și dintre 
punk-iști. lată, eu nu sunt un 
rocker convertit, căci eu, repet, 
am fost ortodox şi pe urmă am 
devenit rocker. Acolo, invers, 
din rockeri au ajuns ortodocşi și 
unii s-au şi călugărit. 

Lucrarea asta ne arată ce 
duh a adus părintele acolo. Şi 
despre ce duh este vorba? Este 
duhul Sfinților Părinți, un duh 
patristic care te impresionează. 
şi l-a avut, paradoxal, un ameri- 
can cu rădăcini norvegiene, 
suedeze, pe undeva nemţești, le- 
tone, cine știe, o amestecătură. 

Părintele Serafim Rose 
simte duhul Sfinților Părinți mai 
bine decât mulți dintre noi. Deşi 
n-a fost profesor, are valoare 
teologică, iar noi avem multe de 
învăţat de la el și ca ascet, și ca 
mistic. Un mare semn de între- 
bare se ridică: unde ne aflăm noi 
față de el? 

Închei aici. Am spus câteva 
cuvinte, subliniind de ce eu și 
alții care simt şi gândesc ca 
mine avem atâta evlavie și afini- 
tate față de acest gen de conver- 
tiți cu adevărat de la protes- 
tantism şi de la lipsa de har. lată, 
pe părintele Serafim noi îl avem 
la evlavie, ca model de compor- 
tare duhovnicească, patristică, 
un părinte deosebit ce a scris 
atâtea cărți folositoare. m 


81 


sf 











cuvîntul monahilor 








Pujiorsa clunoniesasezi a 
Pai NtelUIFArSenNeI 


În numărul trecut al revistei rost am 
publicat un amplu grupaj despre 
Părintele Arsenie Boca, una dintre cele 


- mai luminoase și totodată misterioase 
figuri ale Ortodoxiei românești. Între timp, am 
intrat în posesia mărturiilor unor credincioşi care 
au cunoscut influența binefăcătoare a Părintelui 


Arsenie. Le redăm aici spre pildă. 


Q Mă bucur cât voi trăi că l-am cunoscut pe 
Părintele Arsenie, reuşind prin aceasta să-mi 
mențin credința şi să mi-o întăresc. Eram bolnavă și 
slăbită |n. red. — din cauza avorturilor făcute sub 
amenințările soacrei] și am fost pentru un sfat la 
Maica Teoctista, care zăcea la pat, în Voila (răbda 
multă durere, fiind bolnavă cu coloana vertebrală și 
auzind un sunet insuportabil în cap). Ea m-a îndru- 
mat să merg la Părintele Arsenie, la Drăgănescu. 
Când am ajuns la Drăgănescu, Părintele era în 
curtea bisericii cu mai mulți creştini. Le știa 
păcatele la fiecare şi-i îndruma cum să o ia pe calea 
cea bună, să se lase de păcate. Când mi-a venit rân- 
dul, știind de ce sunt acolo, mi-a zis: „,Unde-s 
ceilalți?“ l-am spus: „Părinte, sunt pierdută “ și, 
cu lacrimi în ochi, l-am rugat să-mi ajute să-mi 
cresc copiii şi în starea în care mă aflam. Mi-a spus 
că nu sunt pierdută, că trebuie să-mi duc crucea, 
dându-mi poruncă să fiu cât mai des sub patrafir. A 
doua oară când am mers la Drăgănescu aveam 32 
de ani. Mi-a zis să mai fac un copil: ,, Cu greu, o să 
mai ai un copil“. Așa a fost. După ce am rămas 
însărcinată, am mers iar la părintele şi mi-a Zis să 
fiu sub supravegherea medicilor. La naștere, însă, 
n-am avut nici un medic. Surorile se agitau, iar eu 
mi-am văzut moartea cu ochii. Am născut greu, prin 
declanșare de sarcină, o fetiţă care, din cauza suro- 
rilor care au tras de ea, nu putea mişca mânuţa 
dreaptă. Am fost cu ea la doctori la București, iar 
aceștia mi-au spus că mânuța nu se mai poate 
reface şi că va rămâne cu ea așa (nemișcată și mai 
scurtă). Atunci, o soră a mea, Nela, a mers la Părin- 
tele Arsenie şi mi-a adus mir de la Sfântul Maslu. 
Am uns fetița mereu cu mir şi m-am rugat cu la- 


82 


flăcări“, 


crimi la Dumnezeu și — minune — într-o bună zi 


fetiţa și-a miscat mânuţa. Am fost cu ea la control la 


doctorii din București, care au rămas uimiți zicând: 
„Numai printr-o minune dumnezeiască s-a putut 
vindeca“. Îi mulțumesc lui Dumnezeu, Măicuţei 
Sfinte și Părintelui Arsenie, care m-au ajutat şi mă 
ajută. De multe ori am fost la Părintele Arsenie cu 
surorile mele și de câte ori mergeam veneam de 
acolo cu o liniste sufletească și cu o putere pe care 
nu le pot descrie. Ne încărcam cu o putere care ne 
ajuta să ne ducem crucea. Un cumnat, Ovidiu, a 


fost inchis, pe vremea lui Ceaușescu, pentru tre- 


cerea frauduloasă a graniţei. Am fost cu sora mea 
Nela la Părintele Arsenie ca să-i spunem. Părintele 
ne-a Zis: „Să-i pară bine că n-a fost împușcat. 
Apoi s-a întors către lume și a zis: „„ Măi, să știți că 
mulți vor pleca din ţară, dar putini se vor întoarce. 
Va veni vremea când ar dori să se întoarcă și n-or 
mai putea, căci România va fi înconjurată de 
Părintele nu prea era de acord să-ți 
părăsești țara. Înainte de revoluţia din 1989, Părin- 
tele ne-a spus că miroase a praf de puşcă şi aşa a 


fost. Ne-a mai spus că o să ne pască un mare 


cutremur şi blocurile din București vor ajunge ca și 
cutiile de chibrituri. Părintele Arsenie a fost un 
Sfânt și rămâne în inimile noastre ca un sfânt. Acum 
mergem la mormântul Părintelui Arsenie și ne 
rugăm acolo și de căte ori îl chemăm în rugăciune, 
el ne ajută și ne ocrotește. (Viorica Farcaș, 48 ani, 
Voila) 


O Eram la Mânăstirea Brâncoveanu, unde 


am stat două săptămâni, prin 1943. Intr-o zi, bu- 
cătăreasa a atras atenția Părintelui Arsenie că 


rost nr. 21-22 


cuvîntul monahilor 


S-au terminat alimentele. Părintele a zis: „Să tre- 
cem cu toții la rugăciune “. Astfel, a doua zi, dis 
de dimineaţă, a venit o căruță cu doi cai, 
încărcată cu pâine proaspătă, un sac de făină de 
grâu și un sac de făină de porumb. Spunea Părin- 
tele Arsenie să ne spovedim și împărtăşim mai 
des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta 
Liturghie la cer și nu se va mai săvârși pe pământ. 
Apoi a fost arestat şi dus la Canal. Când s-a 
întors de la Canal l-am vizitat la Mânăstirea 
Prislop. Era foarte slăbit, tuns, bărbierit. Mi-a 
atras atenția că sunt securiști care-l urmăresc. 
Când l-am vizitat la Drăgănescu era tot urmărit 
de securiști şi adesea era bătut. Părintele mergea 
într-un sat distrus şi se ruga la un altar a cărui 
biserică a fost dărâmată de Ceaușescu. A fost 
urmărit de patru securiști, care l-au prins şi l-au 
bătut rău de tot. După aceasta ne-a zis: „Nu vă 
necăjiţi de mine, că eu astfel mă hrănesc cu mană 
cerească... Măi, să răbdați și voi prigonirile lui 


antihrist, că numai prima durere o simți, restul 
suporţi cu ajutorul lui Dumnezeu“. (Septimia 


Mani, 80 ani, Codlea) 


Q Părintele Arsenie nu era de acord cu prea 
multe construcţii de ziduri, ci lupta sa era ca, prin 
munca sa, omul să se facă Biserică a Duhului 
Sfânt. Căci zicea: „Pe ziduri vor crește bălării 
dacă nu sunt biserici vii“. (Maica Pahomia) 


Q A venit Părintele la Braşov cu ocazia 
Sfințirii Bisericii Sfântul Nicolae din Schei şi a 
Slujit şi la biserica Blumăna. Acolo, în predică, 
printre altele, a spus: „Trebuie să ne întărim spi- 
ritualicește, fără de care viața noastră este moar- 
tă chiar dacă ne merge numele că trăim. Luaţi 
exemplu de la Ștefan cel Mare, care, cu o mână de 
oameni întăriți spiritualicește, ținea pe tătari la 
Nistru şi pe Turci la Dunăre“ (Nicolae Streza, 
Făgăraș). m 





vost nr. 21-22 


83 


decantări 


Mircea Platon 


Convorbiri cu 
Dan Size nir 


Piaţa literară românească e 
atît de săracă în succese de li- 
brărie încît mă mir că presa cul- 
turală nu acordă importanța 
cuvenită acelor rare volume care 
într-adevăr se vînd. Dincolo de 
arta pentru artă și de arta pentru 
prieteni, rude, vecini şi cunos- 
cuți aduşi cu hapca la o lansare 
săracă în cumpărători şi bogată 
în gustări, există și cărți care 
reușesc să-și identifice şi mobi- 
lizeze un adevărat public. Printre 
ele se numără şi Cînd moare o 
epocă | şi 2 (Ed. Anastasia 2003 
şi 2004), volume prin care Dan 
Ciachir a reușit să-și cîştige o 
audienţă literară pe care ante- 
rioarele sale preocupări teolo- 
gice i-o descurajau. Deși s-a bu- 
curat de două ediţii, excelentul 
volum de eseuri Luciditate și 
nostalgie nu a fost complet di- 
gerat de cronicarii literari care 
au găsit în Ginduri despre Nae 
Ionescu şi în Cronica ortodoxă 
prilej de locvace poticnire her- 
meneutică. Cu excepția lui 
Gheorghe Grigurcu, a lui Dan C. 
Mihăilescu, a lui Octavian So- 
viany şi a lui Alexandru Ciste- 
lecan, criticii literari actuali nu 
par a avea sensibilitate teolo- 
gică, scrisul lor plimbîndu-se în- 
tre universitate și berărie fără a 
mai trece şi pe la biserică. Acest 
fapt a făcut ca foarte bune vo- 
lume de eseuri de obediență reli- 
gioasă și cutezanță estetică sem- 
nate de Sorin Dumitrescu, Radu 
Preda, Costion Nicolescu, Răz- 
van Codrescu, sau Theodor Ba- 


84 


consky să nu aibă și în lumea li- 
terară ecoul meritat. Prins şi el în 
această conjunctură, Dan Cia- 
chir a reuşit să răzbească datorită 
forței epice a Cronicii ortodoxe, 
bucoavnă de 600 de pagini şi 
succesive ediţii care a sfîrșit prin 
a impune. Cind moare o epocă 
(şi numesc astfel cele două vo- 
lume) e o carte în care se simte 
verva autorului consecutivă în- 
cheierii unui ciclu de scris și 
poate și de viaţă. E un capriciu, o 
liberă degajare de energii scri- 
itoricești, o sete de forfotă 
urbană şi culoare locală tipică 
celui întors din izolarea mun- 
toasă a subiectului teologic. 
Chemat, în Cronica ortodoxă, să 
edifice, să explice, să ilustreze, 
să polemizeze, Dan Ciachir se 
relaxează aici evocînd. Farmecul 
scriiturii vine din fragilitatea 
subiectului, din tranzitivitatea 
lui. Dacă în Cronica ortodoxă 


INTELECTUALII BISERICII 





autorul scria dinlăuntrul subiec- 
tului, rămînînd în Biserică, prin 
lumea acestei cărţi el trece. 
Evocîndu-i pe Nina Cassian sau 
pe Eugen Barbu, pe mandatarii 
anilor "60 sau întunericul stradal 
al anilor '80, Dan Ciachir evocă 
împrejurări, episoade, siluete, nu 
momente hotărîtoare, nașterea 
unor mari idei sau începutul 
unor lungi fidelități. Sigur că 
ceva din el a rămas într-o „Casă 
veche din Tulcea“, în perindările 
mateine cu Tascu Gheorghiu, în 
barul de noapte din anii '60 în 
care cînta Aura Urziceanu, dar 
autorul acestor evocări nu mai e 
acolo şi scrie ca şi cum niciodată 
nu ar fi vrut să-i spună clipei să 
mai stea, să rămînă fixat în acel 
album. Mai degrabă decît cu 
melancolie, Dan Ciachir priveşte 
înapoi cu un fel de mirare 
nedureroasă rezultînd într-un ton 
limpede de artist care citeşte o 
partitură fără sughiţuri sau ră- 
guşeli patetice. Conștient că aici 
nu are a face cu adevăruri eterne 
ci doar cu file de ierbar, Dan 
Ciachir nu se ambalează, ex- 
plorînd, pentru prima dată în 
scrisul său, distanța. Şi succesul 
pe care l-au avut aceste evocări 
(în care întîlnim lumea şi bună și 
rea a epocii “60-'80, văzută mai 
mult ca o plajă după refluxul 
mării interbelice: cu crabi vîn- 
Joşi, alge subtile dar și cochilii 
goale) se datorează faptului că 
scrisul său, remarcabil prin 
economia de metafore, e perfect 
potrivit acestui tip de literatură 


rost nr. 21-22 


decantări 


în care scriitorul nu-şi mai 
locuieşte subiectul chiar dacă e 
bîntuit de el. Dan Ciachir nu e 
teleologic, nu îşi devansează 
personajele pentru a regăsi în 
trecut ceea ce se vede cel mai 
bine — sau doar — în prezent. Lu- 
mina e a epocii, nu a studioului. 
Dan Ciachir regăseşte în Pentru 
o ortodoxie realistă (Ed. Anas- 
tasia, 2004) tonul polemicii de 
ținută şi al apologeticii relaxate 
care îl prinde atît de bine. Pr. 
Prof. Radu Dorin Micu — un in- 
terlocutor informat și percutant 


care face ca această carte să fie 
într-adevăr una de convorbiri, 
nu doar un monolog, sporind 
astfel plăcerea și relevanţa lec- 
turii — îl incită pe Dan Ciachir la 
o analiză lucidă a unor atît de 
delicate chestiuni precum învă- 
țămîntul teologic (temă recent 
atacată şi de Mihail Neamţu 
într-un energic articol din „Dile- 
ma veche“), raporturile dintre 
Biserică şi puterea comunistă, 
ecumenismul și „duhul înnoi- 
rii“. Acest volum de convorbiri 
cu Radu Dorin Micu e, într-un 


sf 


fel, aripa teologică a celor două 
volume de evocări „lumești“. 
Dacă în Cind moare o epocă îl 
regăsim, de exemplu, pe Dumi- 
tru Stăniloae evocat în contextul 
istoric al vieţii la bloc, în Pentru 
o ortodoxie realistă găsim per- 
spectiva nu întotdeauna teolo- 
gică dar mereu bisericească 
asupra aceluiași context istoric. 
Intuiesc, dincolo de aceste două 
cărți, o reaşezare de plăci tec- 
tonice care, sînt sigur, ne va mai 
aduce multe lucruri interesante 
din partea lui Dan Ciachir. m 


Lu oii 
inislului 


Dumitru Manolache 


Sfântul Apostol Andrei 


şi protocreştinismul în spaţiul românesc 


a 


Lupii Mielului (Ed. Arhetip, 2004), recentul volum 
al colegului nostru Dumitru Manolache, 
completează firesc originala sinteză a cercetărilor 
globale privitoare la începuturile creștinismului în 
spaţiul românesc, desfășurate de autor pe parcursul 
a 12 ani, și dezvoltate în volumele Dervent, 

o poartă a creştinismului românesc, 

La porţile luminii- Miracolele de la Dervent, 
Andrei, Apostolul lupilor şi Sfântul Andrei 

la Dunărea de Jos. 

Lupii Mielului este o tulburătoare şi inedită 
ipoteză a creștinării noastre prin lucrarea 

Celui dintâi chemat la apostolie, ale cărei dovezi 
sînt descoperite în tradițiile şi obiceiurile despre 
Sfântul Andrei, pe Columna lui Traian, 

în reminiscenţa ritualică a „celui de-al doilea 


LUPII MIELULUI 


Editura Arhetip 


vost nr. 21-22 





botez“ de la Copuzu și în mai puţin cunoscutele 
miniaturi din Codexul Rohonczi. 

Scrisă într-un limbaj accesibil, cu verva specifică 
gazetarului, Lupii Mielului aşază încă o pagină 
la baza cunoașterii aspectelor de început 

ale misiunii Sfântului Apostol Andrei în 
„tinuturile lupilor“ de la Istru. (rost) 


85 


sf 


decantări 


Cristi Pantelimon 


Națiunea şi provocările 
post) modernității 


Națiunea și provocările 
(post) modernității (Ed. Trito- 
nic, 2004), a lui Dan Dungaciu, 
este o extrem de bine informată 
istorie a sociologiei românești 
interbelice (dar şi o „sociologie 
a sociologiei“, ne previne au- 
torul, adică o prezentare a mer- 
sului ideilor în fundal general- 
istoric şi social) în context euro- 
pean, cu un puternic accent pus 
pe ideea națională. O istorie a 
sociologiei din perspectiva ideii 
naționale este, din câte ştim noi, 
un demers unic până în acest 
moment în sociologia româ- 
nească. Cartea are o mare des- 
chidere nu numai spre 
teoriile românești de- 
spre naţiune, dar și spre 
cele mai reprezentative 
surse europene ale ches- 
tiunii, cum ar fi Fichte 
sau Renan. Autorul este 
unul dintre cei mai apli- 
cați cunoscători ai feno- 
menului sociologic eu- 
ropean, dacă nu chiar 
cel mai aplicat. Acest 
avantaj de prim ordin îi 
permite să judece precis 
câmpul teoretic româ- 
nesc al perioadei inter- 
belice. De ce, ne putem 
întreba, perioada inter- 
belică? Raţiunile sunt 
mai multe, din punctul 
nostru de vedere. Este, 
mai întâi, o chestiune 
ce ține de „afinitățile 
elective“ ale autorului 
cu spiritele teoretice 
din perioada interbelică. 


86 


Dan Dungaciu s-a ocupat vreme 
îndelungată de recuperarea ide- 
ilor majore ale sociologiei ro- 
mânești interbelice, idei care 
multă vreme au zăcut sub in- 
dexul fabricat de inchiziţia co- 
munistă de după 1944. Foarte 
puțini români știau înainte de 
1989 de Ion Ionică, de Gheor- 
ghe Brătianu, de Ion Conea, de 
Mircea Vulcănescu chiar; nu 
mulți cunoaşteau câte ceva 
despre Dimitrie Gusti și celebra 
lui şcoală sociologică, în fine, 
foarte puțini bănuiau că românii 
au avut reacții de ordin teoretic 
la toate marile provocări ale 


cd 


Dan Dungaciu 


NAŢIUNEA 


ŞI 


PROVOCĂRILE 
(POST)MODERNITĂŢII 


TRITONIC 


ştiinţelor sociale europene în 
perioada dintre războaie. Prac- 
tic, de la istorici la geografi sau 
gcopoliticieni, de la economiști 
atraşi de teoria politică (cazul 
Mihail Manoilescu) la sociologi 
sau etnografi, o întreagă pleiadă 
de gânditori români era purtată 
de valul uitării, ca urmare a 
fracturii epocii comuniste. Me- 
ritul lui Dan Daugaciu este de a 
fi aruncat „colbul“ de pe aceste 
vechi „cronici“ şi a le fi readus 
în circuitul de idei contemporan. 
Mai mult, el le-a trasat destinul 
la nivel european, arătând cum 
aceste teorii se încadrează (ade- 
—, sea,  depăşindu-l) în 
nivelul de performanţă 

al sociologiei europene 


la vârf. 
Foarte bogată ca 
documentaţie, cartea 


este la fel de bogată în 
plan strict ideatic. Di- 
versitatea este aici la ea 
acasă, dar o idee este 
regină în cartea de faţă: 
ideea naţională. Este 
aici nu numai reflexul 
perioadei studiate, dar și 
opțiunea majoră a au- 
torului, pentru care, as- 
tăzi, într-o subepocă a- 
mețită de vertijul glo- 
balizării, valorile naţio- 
nale reprezintă un reper 
constant şi viu. Cei care 
au nevoie de astfel de 
repere pot găsi în cartea 
lui Dan Dungaciu te- 
meiuri de renaștere inte- 
rioară. m 


rost nr. 21-22 


decantări 





sf 


Ștefan PAVEL 


Vista lui Ştefan cel 
Mare, iv|vsi::) în 
SUS Na roz) 











Înțelegerea semnificațiilor domniei lui 
Ștefan cel Mare a constituit un 
deziderat perpetuu al cunoașterii 
istoriei Ţării Moldovei. Alături de con- 


tribuţiile mai vechi, noi lucrări vin să ridice vălul 
de negură ce încă mai acoperă anumite aspecte 
ale domniei și personalităţii marelui domn. Altele 
însă au rolul de a mări confuzia și de a interpreta 
ideologic istoria astfel încît să justifice pretenţiile 
politice ale unor rusofili comuniști de la Chișinău. 
O astfel de carte este Ștefan cel Mare. Voievodul 
Moldovei (Chişinău, 2004) a lui Vasile Stati. 


Apărută în stânga Prutului, în seria Biblioteca 
„Pro Moldova“, „monografia“ îi are ca recenzenți 
pe Petru Boico și Anatol Dubrovschi. Cartea lui 
Vasile Stati se dorește a cuprinde „concluzii şi 
generalizări ştiinţifice (sic!), interpretări oricum 
netradiționale precum şi mărturii înveşnicite în 
memoria istorică a moldovenilor“ (p. 9) cu privire 
la „Omul Moldovei, oștean a(l) pământului său 
moldovenesc“, „Simbol al Moldovei, patron al 
Republicii Moldovei“ (p. 7). 

Numai că autorul — așa cum ne-a obișnuit și în 
alte lucrări — se folosește de comemorarea celor 
500 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ștefan 
cel Mare pentru a terfeli istoria naţiunii/poporului 
din care se trage. 

Dorind să demonstreze cu orice preţ că 
moldovenii şi românii sunt popoare/naţiuni 
diferite, „istoricul“ V.S. apelează la tot felul de 
tertipuri deprinse din şcoala istorică (istoriogra- 
fică) sovietică (U.A.M. Lazarev, Organizarea sta- 
tului sovietic moldovenesc și problema basara- 
beană). Astfel, din arsenalul său nu lipsesc citarea 
trunchiată din lucrările înaintaşilor săi, selectarea 
doar a istoricilor convenabili „construcțiilor“ sale; 


rost nr. 21-22 


menţionarea părtinitoare și sublinierea la nesfârşit 
a mărturiilor documentare ce întăresc „viziunea“ 
sa și ignorarea celorlalte surse ce vizează proble- 
ma abordată. Pentru a nu da posibilitatea urmăririi 
în aparatul critic al spuselor sale, „cercetătorul“ se 
dispensează de notele de subsol, mărginindu-se la 
trimiteri lapidare după pasajul citat. Și aceasta nu 
întotdeauna. 

În acest mod, dând dovadă de rea-credinţă şi 
de măsluirea instrumentelor de lucru ale unui 
istoric, V.S. reuşeşte nu numai falsificarea istoriei 
ci și mânjirea chipului celui mai mare domn al 
Ţării Moldovei. 

Nu ne propunem să subliniem toate erorile și 
ororile din cartea lui V.S., pentru că ar însemna să 
întocmim o nouă monografie dedicată energicului 
domn. Un asemenea demers nu-și are însă rostul, 
în condiţiile în care există numeroase lucrări care 
au tratat acest subiect (v. Ștefan cel Mare și Sfânt. 
Bibliografie, Sfânta Mănăstire Putna, 2004), igno- 
rate de „savantul““ V.S. De aceea ne-am hotărât să 
îndreptăm doar încălcările flagrante din „istoria“ 
propusă de falsificatorul din stânga Prutului. 
Avem în vedere, în primul rând, discreditarea 

(2 


87 


sf 


unității de neam dintre moldoveni și români, idee 
în jurul căreia V.S. pendulează pe tot parcursul 
„monografiei“ sale. 

Privitor la originile lui Ștefan cel Mare, 
„cercetătorul“ scrie: „Născut la Borzești, pe 
Trotuş, în inima Moldovei istorice, moldovan de 
viță domnească moldovenească“ (p. 9). În primul 
rând, Borzeştiul pe Trotuş nu poate fi inima 
Moldovei în nici un chip geografic, politic, strate- 
gic, economic sau cultural. În al doilea rând, le- 
genda cu stejarul din Borzești s-a dovedit a fi o 
creaţie cultă, aparținând lui N. Gane (v. Sorin 
Iftimi, Ștefan cel Mare și Borzeştiul. Dincolo de 
legendă, în vol. Ștefan cel Mare la cinci secole de 
la moartea sa, laşi, Ed. Alfa, 2003). În plus, stu- 
diul prin documente al regimului proprietății din 
zona Trotușului nu confirmă existența unor do- 
menii/moșii ale familiei domnești. 

ȘI, în al treilea rând, Ștefan cel Mare nu era 
doar de „viţă domnească moldovenească“. Se ştie 
că Bogdan al II-lea, tatăl lui Ştefan, s-a refugiat o 
vreme în Ţara Românească, unde s-a căsătorit cu 
Maria Oltea, mama marelui domn (v. Ștefan S. 
Gorovei, Mușatinii). 

De altfel, legăturile matrimoniale dintre cele 
două familii domnești din Ţara Românească și 
Ţara Moldovei sunt mai vechi. Avem în vedere 
aici legăturile dintre Roman I și Mircea cel Bă- 
trân, cu sprijinul căruia Alexandru cel Bun a pre- 
luat domnia în Ţara Moldovei. O fiică a lui Ile 
voievod a fost căsătorită cu Vlad Dracul, iar între 
Petru al II-lea și Vladislav al II-lea se pare că au 
fost relaţii de rudenie. Faptul că Vlad Țepeș şi-a 
găsit azil la curtea lui Bogdan al II-lea şi Ștefan 
cel Mare în Țara Românească condusă de același 
Vlad Ţepeş demonstrează strânse legături (posi- 
bile înrudiri) între conducătorii luptei antiotomane 
din această regiune (v. Ştefan Andreescu, Vlad 
Țepeș. Dracula). 

Desigur, la stadiul actual al demersurilor isto- 
riografice, nu se poate lămuri pe de-a-ntregul 
problema  înrudirilor dintre cele două dinastii 
româneşti. Dar, de aici până la a le nega cu totul 
doar pentru a demonstra „că Ștefan al III-lea cel 
Mare a trăit, a domnit și a murit știindu-se 
moldovan în ţara sa — Moldova“ (p. 9) reprezintă 
o dovadă clară că unele cercuri — cel puţin politice 
— de la Chişinău caută cu disperare o legitimitate 
istorică. 

De oferirea unei legitimităţi politico-istorice 
conducerii de la Chișinău ţin şi eforturile lui V.S. 


88 


decantări 


De a demonstra că moldovenii sunt diferiți de 
valahi, adică de românii de azi. Pentru a demonta 
o asemenea absurditate nu facem apel decât la o 
sursă documentară. Referindu-se la campania lui 
Mahomed al II-lea în Moldova în 1476 cronicarul 
polon Joannes Dlugoss relata: „Oastea basara- 
bilor având aceeași limbă ca și moldovenii și cu- 
noscându-i pe ei în toate ale lor (subl. n.) le da 
mai mult de lucru decât turcii“. Care diferențe, 
domnule Stati? E adevărat că N. Iorga a subliniat 
„caracterul osăbit al Moldovei“, însă marele is- 
toric nu avea în vedere decât particularitățile pro- 
cesului de întemeiere a Ţării Moldovei, respectiv 
a condiţiilor externe care au favorizat apariția 
celor două state medievale româneşti. Românești 
pentru că în secolul al XIV-lea se întemeiază sta- 
tul moldovean și nu națiunea moldoveană. O na- 
țiune moldovenească n-a existat niciodată (poate 
doar în mintea bolnavă a unor răuvoitori pseudo- 
istorici), a existat în schimb poporul român din 
Moldova, condus de o dinastie românească. Că 
avem de-a face cu conducători români în Țara 
Moldovei o demonstrează documentele maghiare. 
Întemeietorul dinastiei din Moldova, Bogdan 1, 
apare la cronicarul loan de Târnave ca fiind ro- 
mân: „Bogdan, voievodul românilor din Maramu- 
reş, adunând pe românii acelui district a trecut în 
taină în Ţara Moldovei, care era supusă coroanei 
ungurești, dar din cauza vecinătăţii tătarilor de 
mult timp părăsită de locuitori.“ 

Că această familie domnitoare cârmuia o ţară 
românească ne-o arată o serie de documente ex- 
terne şi interne. În corespondența cu Suveranul 
Pontif, mama domnului Petru 1 apare în formula 
„Margaritha di Cereth, domina Valahiae Mi- 
noris“ (subl. n.) adică doamnă a Micii Valahii, a 
Ţării Moldovei spre deosebire de „Magna 
Valahiae“, denumire dată Țării Românești. O titu- 
latură asemănătoare găsim într-un act emis la 
Caffa în 1455, unde Petru III Aron apare ca fiind: 
„voyvoda domini velachie inferioris et mocastri“ 
(subl. n.) deci conducătorul unei Valahii. Paralel 
cu numele de Ţara Moldovei, în documentele in- 
terne s-a folosit și Ţara Moldovlahiei, adică Țara 
Românească a Moldovei (v. D.R.H., 1 și III, in- 
dice). Când se raportează la voievodatul de la sud 
de Carpaţi, Ștefan foloseşte — printre altele — sin- 
tagma „l'altra Vlahia“ (cealaltă Valahie), diferită 
de Valahia condusă de el. 

Supușii domnului apar în unele izvoare ca 
fiind valahi, deci români. În faimoasa „Listă a 


rost nr. 21-22 


decantări lo 


orașelor rusești“, târgurile țării Moldovei apar ca toate că citează des documentul din 18.02.1470, 
fiind valahe, de unde deducem că locuitorii erau  V.S. folosește doar traducerea editorului |. 
români. Documentele date de Ştefan cel Mare Bogdan (p. 113-114), unde termenul de valah este 
ilustrează realitățile etnice de la est de Carpaţi. Cu tradus prin moldovean pentru a nu se face con- 
fuzie cu locuitorii Ţării Ro- 
mâneşti. Însă editorii colecției 
„D.R.H.“ au îndreptat această 
traducere, ceea ce pseudois- 
toricul V.S. se face că nu 
cunoaște. Astfel, traducerea 
corectă capătă noi conotații 
care desființează teza „Ștefan 
cel Mare s-a ştiut moldovan, 
domnitor al moldovenilor din 
țara sa Moldova“ (p. 101-102). 
Prin documentul în cauză 
Ștefan scoate din robie pe 
tătarul Oană şi copiii lui fugiți 
în Ţara Leşească: „să şadă în 
țara noastră, el şi cu copiii lui 
slobod și în bună voie și fără 
nici o siluire, cum şed și trăiesc 
în ţara noastră toți românii, 
după dreptul lor românesc (...) 
şi să plătească după legea ro- 
mânească, cum e legea româ- 
nească“ (subl. n.). 

Membrii familiei domnești 
din ţara Moldovei apar ca fiind 
români. Pentru că ne aflăm în 
fața unei false cărți de istorie 
despre Ștefan cel Mare vom da 
un exemplu despre familia 
acestuia. Este cazul Elenei, 
căsătorită cu Ivan cel Tânăr, 
fiul lui Ivan al III-lea marele 
cneaz al Moscovei. Ea este 
numită în documentele rusești 
Elena voloşanca, prin urma- 
re valaha/ românca şi nu mol- 
doveanca cum insinuează V.S. 

Di (p.08). 
N Și cronicarii afirmă că 
moldovenii sunt români. La 
Grigore Ureche găsim scris: 
„Rumânii, câți se află lăcuitori 
în ţara ungurească și la Ardeal 
şi la Maramureşu, de la un loc 
suntu cu moldovenii şi toți de la 
Râm se trag“. În fața unei 
asemenea declaraţii de identi- 

(2) 


vost nr. 21-22 89 


: Ni sa e Le 





tate naţională, calificarea operei lui Grigore 
Ureche ca fiind „prima cronică moldovenească, în 
limba moldovenească“ (p. 42) demonstrează din 
plin profesionalismul „învățatului“ din stânga 
Prutului. Miron Costin în „Cronica Moldovei și 
Munteniei“ are un pasaj edificator: „Despre 
diferitele numiri ale poporului moldovean și 
muntean. Numele cel mai adevărat, autentic de la 
primul descălecat prin Traian este rumân sau 
romanus, care nume acest popor l-a păstrat întot- 
deauna între dânşii... până astăzi, acelaşi nume 
este dat îndeobşte şi muntenilor și moldovenilor și 
celor care locuiesc în țara Transilvania. Rumân 
este un nume schimbat în curgerea anilor din 
roman și astăzi când întreb pe cineva dacă știe 
moldovenește spune: știu românește aproape ca 
scis romanice. Un alt nume ei nu au primit nicio- 
dată“. Nu-i așa că „geniala“ concluzie „cu acest 
nume (de moldovan) şi numai cu acesta au fost 
înveşniciţi în creația populară, în propriile docu- 
mente ale Cancelariei de Stat, în toate cronicile 
moldo-slavone și letopiseţele moldoveneşti în 
limba moldovenilor...“ (p. 52 — 53) e de neclintit? 
Să fim serioşi! În „Hronicul vechimei a romano 
—moldo-—vlahilor“, Dimitrie Cantemir întăreşte 
cele scrise de înaintaşii săi şi descalifică pe cei 
de-o teapă cu V.S.: „Arătă-să pre scurt“, citim în 
capitolul XII al acestei opere, „precum neamul 
moldovenilor, muntenilor și ardelenilor, cari cu 
toţii de un nume de obşte români se chiamă să fie 
rodul său firiși romani“. Poftim pe VS. și pe 
ciracii săi să mai mediteze asupra uneia dintre 
trăsnitele încheieri cu referire la români: „Dacă 
pentru denumirea unui fenomen sau a unei comu- 
nități în anumite epoci sunt folosite (...) apelative 
diferite, înseamnă că denominarea acestui 
fenomen sau a comunităţii nu s-a statornicit încă, 
n-a devenit fapt de conştiinţă. Aceasta e o 
axiomă.“ (p. 52). Aşa-i că sunteți istorici și filo- 
logi de două parale chioare? 

Din cronicarii sus menționați, exponentul 
curentului pro-moldovenesc şi antiromânesc nu 
pomenește nici un rând din cele spuse de noi, însă 
din „Istoria țării Românești“ de stolnicul C. 
Cantacuzino se grăbeşte să citeze: „Încă între dân- 
şii (românii din Ardeal, moldovenii și ceştea de 
țara aceasta) mult se osăbesc, care aceasta iaste 
cum să vede din amestecătura vecinilor lor“ 
(p. 55). Nu am fi obiectivi dacă nu am admite 
unele deosebiri în cadrul provinciilor istorice ro- 
mânești. Diferențe există în rândul tuturor statelor 


90 


decantări 


naționale, din pricina condiției istorice în care au 
evoluat. A se vedea cazul Marii Britanii, Spaniei, 
Franţei, Germaniei, Italiei, Rusiei etc. Însă nu au 
generat — decât în mod artificial — două state de 
aceeași naţiune. 

Astfel, „realităţile“ — surprinse de stolnicul C. 
Cantacuzino — „pe care astăzi la Chișinău te-ai 
mira de le-ar publica cineva“ (p. 55) sunt necon- 
cludente. La o citire atentă a „Istoriei țării Româ- 
nești““ se poate observa lesne viziunea unitară asu- 
pra spaţiului românesc: „Însă Valahii, acești gheo- 
grari şi mai toți istoricii câţi scriu zicea și Mol- 
dovei și ce[teia țara Românească — n.m.]; apoi o 
împarte în două, una de sus; alta de jos îi zic.“ 

Având asemenea mărturii — extrase aleatoriu 
din scrierile cronicarilor români şi străini, din 
actele oficiale interne şi externe — cum poate U.S. 
să afirme existența unei națiuni și limbi 
moldovene? Chiar de la Ștefan cel Mare avem un 
document care denumește limba valahă, adică 
românească: „hec inscripsio ex valahico in la- 
tinum versa est...“ (din omagiul prestat de Ștefan 
regelui polon la 16.09.1485). Cu toate că citează 
acest document (p. 103), V.S. afirmă (preluând din 
comentariul lui 1. Bogdan) că textul omagiului a 
fost redactat în moldovenește și apoi tradus în 
latină. Ca doctor în filologie, autorul ar fi trebuit 
să ştie că „ex valahica“ se traduce doar prin for- 
mula „din valahă“, adică din româneşte. Dar când 
rațiunea este eclipsată de interes meschin nimic 
nu trebuie precupeţit pentru satisfacerea stăpâ- 
nilor care te hrănesc din banii contribuabililor din 
Republica Moldova. 

În aceste condiţii mai poate rezista concluzia 
tendenţioasă că „Ștefan cel Mare [...] vorbea 
limba poporului său, a moldovenilor, limbă pe 
care ei o numeau şi o numesc şi astăzi moldove- 
nească“ (p. 103)? 

Nu ne îndoim că asemenea elucubraţii își vor 
găsi locul în marele coş de gunoi al istoriei, dar ne 
întristăm când șleahta alcătuită din Vasile Stati, 
Petru Boicu și Anatol Dubrovschi găsesc credibi- 
litate şi sprijin de la forurile care ar trebui să ve- 
gheze la respectarea adevărului. Lovind în istoria 
românilor și limba română, acești trei „corifei“ ai 
partidei pro-Moldova reușesc să falsifice identi- 
tatea cărții de căpătâi a propriei ţări — Republica 
Moldova. Dacă ar fi fost cu adevărat istorici și-ar 
fi dat seama că o ţară fără istorie sau cu una falsi- 
ficată e sortită întotdeauna pieirii (v. Imperiul 
Țarist, U.R.S.S.). m 


rost nr. 21-22 


la rost 


Mircea Platon 


De ziua republicii, 
acea abdicare 
de la adevăr 





Mă gândesc de multe ori că cel mai bun mod 

de a demasca minciuna e să fii sec, să o prezinţi 

cititorului într-un decor textual minimalist, astfel 

încât ornamentele prozei tale să nu abată atenţia 
de la palorile ei. Această metodă funționează însă numai 
în cazul minciunii de tip vechi, turnată într-un singur lingou, 
fără meșteșug. Minciuna de tip nou, postmodern, e lucrată în 
mai multe fire, filigranată de persoane care au conștiință 
istorică, oameni care știu să amestece aliajele ideologice și 
planurile temporale astfel încât din ghemul strălucitor al 
tinichelei e mai greu de ghicit miezul calp. 


Trăim, poate, în cel mai micinos dintre secole. 
Poate că, pe vremuri, se practica mai cu fervoare 
eroarea, dar azi se construieşte mai lucid-inginerește 
minciuna. Rescriem istoria nu după ceea ce credem 
noi acum, sincer, că e adevărat, ci după ceea ce e la 
modă. Dacă v-aţi întrebat de ce sunt atât de citite 
cărțile de memorii, răspunsul e pentru că publicul 
intuiește că istoricii de profesie ştiu să mintă fără să 
lase urme. Nu te mint în obrazul paginii, ci în sub- 
sol, în notele care susțin sau care surpă întregul 
argument. Acele mici rânduri, pe care nu le citeşte 
nimeni, înţesate de prescurtări, titluri obscure și 
conexiuni bizare, sunt genomul textului. Se minte 
îngropând adevărul sub bibliografii pletorice, se 
minte accentuând amănunte inutile, se minte 
folosind concepte nepotrivite cu realitatea, 
rebotezând incriminator sau izbăvitor anumite 
realități. Munţii istoriei devin astfel aer uşurel care 
poate fi vânturat după nevoi. Într-un delir nomina- 
list, boieria devine „asuprire feudală“, Shakespeare 
devine un „ideolog falocratic“, iar comunismul 
devine „comunism real“, adică „fascism“. Se minte 
prin omisiune și din interese ideologice. Se minte 
pios-fornăit, „strămoşește“. Se minte din beție de 
putere asupra cuvintelor. 


rost nr. 21-22 


Citim din ce în ce mai abitir cărți de memorii 
pentru că simțim că mărturia personală, fie ea și 
eronată sau mincinoasă, e de preferat pasteurizării 
academice. În cazul memoriilor, chiar și minciuna 
îți spune ceva despre un context existențial, desco- 
peră un om într-o situaţie concretă, nu într-un alam- 
bic abstract. A minţi pentru a-ţi salva viaţa sau re- 
putaţia poate fi uneori de înţeles. A minţi din perver- 
sitate academică sau din frivolitate ideologică e de 
neiertat. A minţi pentru că te înghiontește realitatea 
poate fi dezonorant, a minţi sub zbârnâita poruncă a 
neonului din cabinetului tău de la etajul al treilea al 
unei universități e semn de deznădăjduită sterilitate. 

De ce se minte? Pentru că se poate, pentru că se 
cere, pentru că se vinde, pentru că-i la modă, pentru 
a-ți spori bibliografia, pentru că nu-ți pasă, pentru că 
se uită, pentru că nu minți de vreme ce adevărul nu 
există, sau mai precis de vreme ce teoretizăm o dia- 
cronie de erori ca pe o sincronie de adevăruri care se 
neutralizează reciproc. Ni s-a dat, pentru prima 
dată-n istorie, un compas care dă roată întregul nos- 
tru parcurs. Avem arhive și arhivari specializați, 
facem arheologie cu ajutorul sofisticatelor analize 
chimice şi genetice, cibernetice. Lipsindu-ne un mai 
degrabă esenţial element al recuzitei, și anume 

(2) 


91 


sf 


Foto: Bogdan Onofrei 





„bumbacul în urechi“ — care izolează de ispitele și 
distracțiile lăturalnicului —, avem totuși, asemenea 
înțeleptului eminescian, universul în degetul nostru 


mic. ȘI fix cu degetul ăla ne scobim în nas. 
* 


Născut în 1927 la Sevastopol ca fiu al unui 
ofițer de marină trecut de partea bolșevicilor și 
devenit comisar politic al flotei din Marea Neagră, 
Ilia Djirkvelov a lucrat vreme de 37 de ani pentru 
KGB. Și-a făcut platoşă de medalii urcând treptele 
ierarhiei KGB sub Stalin, Hruşciov şi Brejnev. A 
străjuit conferința de la Yalta, a fost corespondent 
TASS specializat în campanii de dezinformare a 
Occidentului, a înțesat cu microfoane ambasade, a 
recrutat jurnaliști occidentali și a eliminat inamici ai 
Sovietelor în Rusia, Europa şi Africa. În 1980, 
defectează și este luat sub protecție de serviciile 
secrete britanice. În 1987 publică lucrarea „Seret 
Servant. My Life with the KGB & the Soviet 
Elite“ (Londra, William Collins Sons & Co.) în 
care-și detaliază cu oarecare mândrie activităţile. 
Printre ele, și cele desfăşurate pe teritoriul 
României, în 1947, unde a lucrat ca ofițer KGB 
ataşat conducerii trupelor sovietice: „Primirea noas- 
tră în România a fost neprietenoasă şi uneori chiar 
ostilă“, își aminteşte el. „O dată cu lăsarea întuner- 
icului, se întâmla să se mai tragă focuri de armă 
asupra ofițerilor sovietici; mi s-a întâmplat şi mie 
când, într-o noapte, mă întorceam cu soţia de la 
clubul ofițerilor. Ofițerii români își făceau un punct 
de onoare din a nu ne ceda loc de trecere pe trotuar 
şi refuzau să ne salute în ciuda tratatului de priete- 
nie care fusese semnat între țările noastre. Românii 
îi displăceau pe ruși atunci ca și acum (1980). 

Cât despre activităţile lui Djirkvelov, se ocupa 
cu epurarea: „Cele şase săptămâni petrecute în 
România (din mai 1947) au fost extrem de grele 
pentru că trebuia să lucrăm contra cronometru. 


92 


la rost 


Sarcina noastră era să depistăm și să arestăm agenții 
germani sau colaboratorii lor cunoscuţi deja de 
KGB. Această misiune putea fi îndeplinită numai cu 
ajutorul românilor care, date fiind circumstanţele, 
ne-au făcut viața extrem de grea. Am arestat câțiva 
colaboratori, dar succesul nostru a fost limitat. 
România a fost primul meu post în străinătate, dar 
în ciuda a tot ceea ce era ciudat sau nefamiliar, nu 
ne simţeam cu adevărat pe pământ străin din cauză 
că toate vitrinele magazinelor și locurile publice 
afişau trei portrete: Stalin, Regele Mihai și mama 
sa. Fără a-i pune la socoteală pe ultimii doi, care 
aveau să dispară în curând, totul era așa cum eram 
obişnuiţi.“ 

Regele Mihai urma într-adevăr să „dispară“, şi 
aici Djirkvelov servește publicului occidental o 
poveste spectaculoasă: „Tara era încă sub condu- 
cerea Regelui Mihai, căruia guvernul sovietic îi 
acordase Ordinul Victoria. În schimb, Iosif Stalin 
avea să primească întreaga Românie, pe care Regele 
Mihai o va părăsi pentru totdeauna într-un avion 
sovietic de agrement — făcut, de asemenea, cadou.“ 

* 

Că MS. Regele Mihai nu a părăsit România 
într-un avionaş sovietic o ştiu și Majestatea Sa, și 
martorii oculari ai epocii, și istoricii onești, și 
monarhiștii, și „feseniștii““ care jură că a plecat cu un 
tren plin de aur. Întrebarea e, de ce acest om, care 
știa că România fusese procurată de sovietici la 
Yalta, şi nu de la Regele Mihai, pe un avion și o de- 
corație, de ce acest om, deci, minte? Minte trei 
decenii mai târziu şi în condiții care nu l-ar fi obli- 
gat să o facă. 

Să fie din dorința de a-și presăra cartea cu 
amănunte senzaţionaliste care să-i asigure succesul 
de librărie? I-a jucat memoria o festă? Din reflexul 
de a dezinforma pe care și-l antrenase în seviciul 
TASS? Nu ştiu. Tot ceea ce ştiu e că, după 1980, 
povestea cu decorația am auzit-o preluată de unii 
istorici antimonarhişti români. Și mai ştiu că, par- 
curgând paginile lui Djirkvelov, gândul m-a dus 
către începutul „Omului din subterană“ al lui 
Dostoievski. Citez, din memorie, în traducerea lui 
Emil Iordache: „Sunt un om rău. Cred că sunt bol- 
nav de ficat.“ 

Pusă în context, minciuna lui Dyirkvelov îţi 
spune ceva despre sistemul care l-a creat. Despre 
minciuna uriaşă, endemică, originară și postum- 
îmbălsămată care a fost comunismul. Un regim al 
celor trişti și sterpi chiar în victorie. Un regim al 
celor „bolnavi de ficat“. m 


vost nr. 21-22 


la rost 


sf 


Alexandru Anghel 


Cocktail de tradiții în 





eroina lui Vasila Andru 


Mulţi dintre contemporanii 
noștri țin să arate că sunt oameni 
moderni respingând ritualul. În- 
tâlnim des oameni care pretind că 
nu au nevoie de intermediar în 
relația cu Dumnezeu, adică de 
preot, de Biserică, de ceremonial. 
Ei nu au nevoie de duhovnic, 
pentru că se mărturisesc direct 
Lui. Ei nu se împărtăşesc, pentru 
că „acesta este doar o rememora- 
re a Cine celei de Taină“. Ei nu 
nu vin la biserică, pentru că se 
roagă singuri. Nu le trebuie 
Sfânta Liturghie. 

Mulţi dintre semenii noștri 
care, fără a fi atei sau agnostici, 
resping tot ce ţine de Biserică, 
s-au rătăcit pe căi străbătute 
intelectualicește, fără trăirea creş- 
tinească. 

Grav este că unii dintre cei 
care pierd drumul, încearcă să-i 
ducă şi pe alții prin mărăcini. 

Domnul Vasile Andru este 
un om nehotărât. Nu poţi deter- 
mina pe ce poziţie se află: dom- 
nia sa este creştin ortodox decla- 
rat dar refuză ritualul lăsat de 


Sfinții Părinţi. Are aceeași atitu- 
dine şi față de buddhism sau hin- 
duism: „Omul vrea rit pentru că 
el este o sumă de nevoi şi emoții. 
Omul vrea rit pentru că are două 
creiere vechi și numai unul nou. 
Creierele vechi (paleocefal, me- 
zocefal) sunt lacome de rit, de 
ceremonial îndulcit. Hristos n-a 
lăsat ritual, ci a lăsat un nivel de 
trăire și niște revelații cutremură- 
toare“, spune într-un interviul. 

Rămânând pe teren creştin, a 
refuza ritualul sau, ca să spunem 
un cuvânt evitat de dl. Andru, 
Liturghia înseamnă a respinge 
din Sfinții Părinți (Sf. loan Gură 
de Aur, Sf. loan Hrisostom, pen- 
tru a enumera doar doi Părinţi in- 
spirați de Duh în dezvoltarea ul- 
terioară a Liturghiei) și, în ultimă 
instanță, a refuza însemnătatea de 
neegalat a Cinei cea de Taină ce 
reprezintă substanţa cultului „Le- 
gii celei noi“ pe care o anunţă în- 
suși Hristos2. Nu tot El spunea 
că: „Unde sunt adunaţi doi sau 
trei în Numele Meu, acolo şi Eu 
sunt în mijlocul lor“3? 


1 Vasile Andru, India văzută și nevăzută, Ed. Orfeu, 2000, p. 111. 
2 Cf. Pr. Petre Vintilescu, Istoria Liturghiei în primele trei veacuri, Ed. Nemira, 2001, p. 14 şi urm. 


3 Matei 18:20. 


Se pare că această atitudine 
de respingere a riturilor și dog- 
melor dl. Vasile Andru a pre- 
luat-o din buddhismul Zen, din 
care a luat ce i-a convenit, necon- 
ştientizând probabil faptul că 
această practică nu poate fi apa- 
najul oricui+ și, mai ales, nu poate 
fi importată și combinată cu alte 
practici, ca şi ea, ireductibile, ca, 
de exemplu, isihasmul. 

Isihasmul d-lui Andru poate fi 
rezumat doar în două cuvinte: ora- 
tio mentis, o minimalizare dău- 
nătoare practicii isihaste adevărate, 
pentru care această tehnică a ru- 
găciunii nu este decât un mijloc al 
cărui scop, în orice caz, depășește 
nivelul mental. Desigur poți opera, 
după cum am mai spuss, ru- 
găciunea inimii ducând o viață ac- 
tivă, dar de la acest lucru până la a 
o integra într-o triadă ca: „inițiere, 
asceză, realizare“ a d-lui Andru, 
este un drum foarte lung. Să speri 
la o realizare de tip spiritual folo- 
sind o tehnică decontextualizată 
(din mediul monastic), transpusă la 
nivel de grup în săli situate în cen- 


4 „Legea Zen este aceea de autonomie absolută: nici un zeu, nici un cult, nici un idol. Practic să te goleşti de tot, 
chiar și de Dumnezeu. «Dacă îl întâlneşti pe Buddha în drum, omoară-l, spune o zicală. Este necesar să aban- 
donezi totul, să nu mai depinzi de nimic și să continui, cu propria esență, până când este atins punctul critic (este 


vorba de satori, ce se poate traduce prin “trezire”, n. tr.)“, Julius Evola, Zen: The Religion of the Samuri, 1965; afir- 
maţii ce pot fi cu uşurinţă prost înțelese dat fiind raportarea noastră cosmologică, iar nu metafizică, la lume. „Zen- 
ul vrea să deschidă o cale directă către acele valori şi forțe care sunt sursa vie a oricărei culturi, religii și tradiții. 
Dacă nişte oameni care au pierdut legătura cu aceste forțe şi valori încearcă să folosească metodele Zen într-un vid 
spiritual, ei cu greu vor putea trece dincolo de sacmatoria intelectuală și de esteticismul superficial. Zen va ajunge 
atunci o scuză pentru a trăi la fel ca întotdeauna, dând doar alte denumiri acelorași acțiuni: încăpățânarea va deveni 
spontaneitate, slăbiciunea principiu al nonviolenţei, lenea ideal al nonacţiunii, lipsa logicii profunzime spirituală, iar 
emotivitatea inspirație“, Lama Anagarika Govinda, Meditaţia creatoare și conștiință multidimensională, 
Ed. Herald, București, p. 246. 

S Vezi articolul meu „Chilia isihastului în lume“, Puncte Cardinale, anul XIV, nr. 1-2/157-158, 
ianuarie-februarie 2004. 


vost nr. 21-22 93 


sf 


tre urbanistice, este acelaşi lucru 
cu a asculta muzică de Bach dan- 
sând în ritm merenghe. 

Nu vreau să distrug speranţe- 
le nimănui dar, măcar înainte de a 
te apuca de isihasm, să citești cel 
puţin, pentru început, Pelerinul 
rus şi să vezi dacă ai „stofă“ pen- 
tru ceva despre care azi se 
vorbeşte atât de mult, făcându-se 
atât de puţin. Isihasmul riscă să 
ajungă, dacă nu a ajuns deja, o 
modă — la fel cu pasiunea față de 
yoga pentru care, în occident, 
fiecare are un „guru“ tot așa cum 
are și un psiholog —, caz în care 
„achiziția“ unui „părinte spiritu- 
al“ pentru orele de timp liber va 
deveni un „sport“ monden. 

În aceeași carte găsim: „Cu 
siguranță că psihanaliza vine de la 
Dumnezeu [...] Vasisthae, trăind în 
timpuri legendare, a fost primul 
psihanalist (avant la lettre), şi a 
avut drept pacienți câțiva regi şi 
câţiva zei. Căci zeii [...] veneau la 
şedinţe de psihanaliză, știindu-se 
refulaţi... Mai târziu, adică în 
veacul nostru, Freud a avut cu cer- 
titudine un dialog revalatoriu cu 
Dumnezeu. ..“. lată-ne în faţa unor 
explicații de o naivitate greu de 
imaginat. Metoda folosirii psi- 
hanalizei pentru a considera în 
bloc practicile şi ideile vehiculate 
într-o religie nu îi aparține d-lui 
Andru. Există un curent destul de 
puternic la ora actuală în occident 
ce, de la Freud încoace (unele 
excepții făcându-le Jung), a psi- 
hanalizat tot ce se poate cunoaşte 
în materie de spiritualitate. Apro- 
pierile făcute între anumite tehnici 
soteriologice de factură orientală 
şi psihanaliză sunt forțate, chiar 
dacă la nivel exterior apar similitu- 
dini. Legat de aceasta Ananda K. 
Coomaraswamy spune: „După 


6 Înţelept întâlnit în mitologia vedică. 


cum remarcă Jadunath Sinha [...]: 
«Nu există nici o psihologie 
empirică în India. Psihologia indi- 
ană se bazează pe metafizică». 
Explicaţia acestui lucru este că 
«toate sistemele filozofiei indiene 
sunt totodată doctrine ale sal- 
vărib». Cu alte cuvinte, filozofii in- 
dieni nu sunt interesaţi de date sau, 
mai degrabă, de probabilitățile sta- 
tistice de dragul acestora, ci în pri- 
mul rând pentru adevărul elibera- 
tor. [...] S-ar putea obiecta că apli- 
carea atât a psihologiei empirice 
cât și a celei metafizice se face 
pentru a aduce salvarea [...]. Să- 
nătatea pe care pune accent psi- 
hoterapia empirică reprezintă o 
eliberare de condiţiile patologice 
particulare; pe când cealaltă 
pune accentul pe eliberarea de 
tot ce ţine de condiții şi de difi- 
cultăți [...]. 

În timp ce ştiinţa empirică 
este preocupată doar de omul ce 
se află „în căutarea unui suflet“ 
(C. G. Jung, Modem Man in 
Search of a Soul — „Omul modern 


la rost 


în căutarea unui suflet“), ştiinţa 
metafizică se află în căutarea 
Sinelui nemuritor al sinelui, Su- 
fletul sufletului. Sinele sau Per- 
soana nu este o personalitate și nu 
poate deveni niciodată un subiect 
al cunoaşterii, ci numai substanță 
a acesteia [...]. De aici, numim 
psihologia tradiţională mai 
degrabă pneumatologie [s.n.], 
decât o ştiinţă a «sufletului» 
[suflet ce trebuie înţeles aici drept 
latură psihică a omului, n. tr.]'7. 

Mai pot fi găsite multe 
exemple ale inconsecvenţei d-lui 
Vasile Andru, domnia sa se gă- 
seşte într-un spațiu „gri“ al lumii 
religioase de azi, la dânsul găsești 
din toate câte ceva, deși vorbește 
continuu de practică şi iar de 
practică — o practică multicoloră 
pe care a constituit-o luând ce i-a 
convenit din marile tradiții, de- 
mers ce o face inaccesibilă altora 
deoarece este un produs al filtru- 
lui psihologic personal, fiind ast- 
fel o cale ce are pretenția falsă de 
universalitate. m 








VASILE ANDRU 
India 
văzută și nevăzută 





uxis mundi e cthos 
Pace PD 





7 „On the Indian and Traditional Psychology, or Rather Pneumatology“, Metaphysics-Coomaraswamy, 2, editat de 
Roger Lipsey, Bollingen Siries LXXXIX, Princeton Univ. Press, 2001, pp. 333, 334, 335. 


94 


rost nr. 21-22 


la rost 





sf 


Richard Constantinescu 





„JOoseanitztaa pouolieziti 





=) oiseotzirilor Sulrooai 


Bă | 








Simțţiţi-vă ticăloşia, tânguiți-vă și plângeți! 


(Iacob 4,9) 


Știu alții cum sunt, dar eu când mă 
gândesc la locul nașterii noastre, 
la faptul că ne apropiem de careul 
european și ne tragem unii altora 
tricoul, îi dau dreptate amicului care-mi 
spunea că vom intra și noi, românii, în Uniunea 
Europeană, dar o vom face precum pișcotarii 
la vernisaje: așteptând să treacă discursul oficial 
pentru a se repezi la înfulecat de pe masă. 


Vă amintiţi probabil serialul de televiziune 
„Adio, Europa!“, adaptare după romanul cu 
același titlu al scriitorului I.D. Sârbu, recent 
difuzat de canalul național. Reţineţi replica per- 
sonajului — prototip al omului nou transformat, în 
prealabil, după binecunoscuta revoluție, în omul 
şi mai nou, politicianul-om de afaceri și care 
îndărătul zâmbetului (atât de necesar) ne spune: 
„Bă, cu de-alde Noi o să intraţi în Europa!“? Trist, 
dar încă adevărat! Nu știu cine este capabil să 
ducă această luptă a schimbării de paradigmă; 
elita alternativă a fost distrusă iar intelectualii se 
aliază tot mai mult (de nevoie, de teamă?) „elitei 
de pradă“. Parcă și văd, titluri în presa internaţio- 
nală, precum: „Zgribuliți în Europa“. 

Dacă pentru unii multe discipline şi (in)disci- 
pline au fost studiate la fără-frecvență, cu sigu- 
ranţă ticăloşia au urmat-o conştiincios, la zi. Şi 
uneori au aprofundat-o, învățând, din sceptici să 
devină septici. Mai toţi aveau scris în podul 
palmei: „Urâţi! Urâţi! Căci nimic nu-i mai sfânt / 
Ca ura strajă vieţii pe pământ.“ (Eugen Frunză) 
Ticăloşia a devenit Richtungsline, o „direcţie“, 
adevărată condiţie de existență. 

O conspirație a mediocrității, când psitacis- 
mul joacă rolul autenticului, iar cei cu un grad 


vost nr. 21-22 


avansat de necroză a scoarței cerebrale își desco- 
peră pasiunea ideilor și o adevărată slăbiciune 
pentru „ideologie“, având aspiraţia de a deveni 
doctrinari și misionari, creează și descoperă încă o 
nişă a posibilului. Ajungem să constatăm că 
scăderea coeficientului de inteligenţă (regăsită în 
acest tip de ideologie pozitivistă, superficială și 
binară) apropie de misterele lumii, iar scăderea 
acestuia îndepărtează. Se prind de câte un aspect 
favorabil lor pe care-l mitizează, pentru a-şi con- 
tracara micimea. Ajung să poarte o mască, ce 
devine cu timpul de necontestat, pe care în final o 
acceptăm ca fiind chipul lor real. 


Ticăloșia dobândită 


Pretextul acestui material a fost cartea lui 
Andrei Pleșu, „Obscenitatea publică“, faptul că atât 
de bine s-au obișnuit celulele românilor cu tică- 
loşia, încât aceasta a devenit dobândită, dacă ar fi 
să-i parafrazăm pe cercetătorii americani care afir- 
mau că „poporul român suferă de o neputinţă do- 
bândită“. „Tot ce-i românesc nu piere“, nu? Trăim 
într-o societate românească neoplazică, ce si- 
mulează normalul, o ţară în care dacă emitanţii sunt 
patologici, cum altfel ar trebui să fie receptorii? 


95 


Primul lucru care frapează la 
cartea „Obscenitatea publică“, apă- 
rută la Humanitas anul acesta, este 
coperta înfiorătoare. Aceasta repro- 
duce un detaliu din lucrarea „Studiu, 
35 de capete de expresie“ aparținând 
lui Louis Leopold Boilly. Acest risus 
sardonicus de pe copertă sugerează o 
transformare continuă până la spasm, 
care, continuând, duce la exitus. În 
fiecare din noi înainte de '89 era o 
mare acumulare de devieri, de dera- 
paje, de mutilări sufleteşti, care pe 
urmă au evoluat în puseu la suprafaţă, 
după '89 apărând sub formă de 
crispare generală, de frustrare și de 
adversitate schimonositoare. 

De ce „Obscenitatea publică“, 
ne-am întreba? 

Răspunsul ni-l poate oferi Ca- 
ragiale, autorul preferat al lui Andrei 
Pleşu, din care cităm: „Ramurile de 
activitate publică ale unei societăţi se 
pot compara cu deosebitele organe de 
viaţă ale unui individ. [...] Or, precum un individ 
nu se prezintă într-o societate decât cu fruntea 
înainte, iar nu cu burta sau altfel, asemenea o soci- 
etate umană se prezintă în fața lumii întregi cu 
organele sale intelectuale, cu gândirea sa [...]. 
Pentru români, prezentarea în lume încă se face cu 
burta înainte. Ne-am transformat în simple tuburi 
digestive, „măruntaie ce pot fi umplute cu 
vinovăţie“, iată adevărata obscenitate publică. 

„Frecventăm, oricum, inevitabil, marele bor- 
del al tranziţiei. Să ne luăm îndrăzneala de a-l 
povesti.“, scrie Andrei Pleșu, şi chiar asta şi face 
în această carte constituită din texte aparținând 
perioadei 1997-2004, publicate în diverse gazete, 
texte savuroase ale „celui mai strălucit stilist din 
literatura română de azi“ cum îl caracterizează 
Dan C. Mihăilescu. 

Privind la inflația de referințe la morala 
creștină din discursul multor personaje rămase 
încă pe scenă, regăsite în parte și în „Obsce- 
nitatea...“, se observă falsificarea de sine și că 
situația noastră umană are această natură dramat- 
ică: ticăloşia. Întâlnim personaje care în alte vre- 
muri au cultivat „ațipirea strategică“, iar acum 
sunt preocupate de „exigenţa și de prestigiul ade- 
vărului“. Pruteanu, intelectualul trăitor într-o „in- 
flație a răspunsurilor“; Aurelian Bondrea, „unul 


96 





la rost 


din măcelarii cei mai venali ai Ministrului 
Învățământului de sub Ceaușescu“, „implicat în 
falsificări de acte publice cu greu mușamalizate“ 
(datorită contribuţiei sale la „legalizarea“ carierei 
științifice a „cabinetului 2“), practicant al unui 
dezmăț omagiant şi a unei scatofagii lacome, 
multă vreme, care şi-a întemeiat fundația 
„România de mâine“ și o televiziune (de aparta- 
ment), „TVRM“. Vulgus vult decipi, ergo decipi- 
etur. Dedicaţiile către „providenţialul conducător 
care ne-a redăruit libertatea şi conștiința 
națională“ și către „cea mai dreaptă cumpănă — 
susținătoarea puterii cârmaciului țării“ — în care, 
pe lângă cei obişnuiţi într-ale odelor, întâlnim și 
pe loan Alexandru sau Zoe Dumitrescu-Buşulen- 
ga (despre dedicaţiile „sforăitoare“ ale acesteia, 
pe un volum „Opere“ — Călinescu, amintește şi 
Emilia Pătrașcu Bușşe în cartea „Lumea pierdută“, 
Humanitas, 2003) — (curat obscenitate!), constitu- 
ie drept o atmosferă a acestei cărți. 


Despre catedrala 
Mântuirii Neamului 


Chiar dacă la români există o „ispită a con- 
flictului“, un „haos al criteriilor“ şi „a bătut peste 


ce 


noi o adiere de iraționalitate și de sminteală“, 


rost nr. 21-22 


la rost 


Andrei Pleşu crede că „trăim fiecare epocă pe care 
o merităm și care ne trebuie“, pledând pentru o 
nonpatologizare a situației şi îndemnând spre o 
revenire la un minimum de cuviință şi la o ieșire 
din această „nevroză a adevărurilor parțiale“ şi de 
părăsire a sanctuarelor ticăloșiei. Românul, singur 
izvor de spaime şi de obscenităţi, pentru care lipsa 
logosului a generat vid, indiferentism, este „pose- 
dat“ în continuare de ură și încă apără obstinant 
valori obsolescente și luptă pentru idealuri și 
cauze tranşate de mult. 

Un subiect, să spunem „la modă“, este astăzi, 
şi nu numai, cel privind Catedrala Neamului. 

Nu pot să nu-mi amintesc de cartea lui 
Alexandru Horia „Vorbirea în şoaptă“ (Ed. 
Anastasia, 1999) din care citez: „Apusul și-a 
înălțat glasul spre tăriile cerului, a înălțat vârfurile 
catedralelor pentru a-L chema pe Dumnezeu. 
Catedrala e un strigăt de piatră, țipătul încremenit 
în materie. Catedralele sunt reci, sunt nelocuite de 
Dumnezeu. Creştinul apusean a trudit la cantitate, 
a muncit în afara lui însuși, a pus piatră peste 
piatră, clădindu-și o imensă lume a exteriorității, 
pentru a atrage atenţia Părintelui Ceresc asupra sa. 





rost nr. 21-22 


Ortodoxia este o religie a luminii interioare. La 
artiştii români se vede un cult al epifaniei, al 
«gingașei lucrări dumnezeiești în lume». Spiritul 
răsăritean poate oferi astăzi artei moderne un 
lucru esențial: estetica tainei. La creștinii 
răsăriteni casa are duhul unei biserici, aşa cum 
biserica are căldura familiară a casei“. Oare nu 
acelaşi lucru spunea şi Părintele Cleopa când se 
inițiase proiectului construirii Catedralei „Sf. 
Teodora de la Sihla“ în cadrul Mânăstirii 
Sihăstria: „Noi nu avem nevoie de mastodonţi!“ 
Ce contează că mânăstiri şi biserici monumente 
istorice se năruie, că nu sunt aziluri pentru bătrâni 
sau cantine pentru săraci, poporul are nevoie de 
Catedrala Mântuirii Neamului! 

În același spirit, Andrei Pleșu afirmă: „Teza 
zidirii lăuntrice a devenit inactuală. Trebuie, mai 
degrabă, să transformăm credința în şantier 
național. Vrem să ridicăm mioriticul la proporții 
coreene, să arătăm lumii adevărata noastră faţă, 
elefantiaza noastră refulată, cea care, până acum, 
nu s-a putut afirma decât parțial, în «Casa 
Poporului». Vrem ca la Judecata de Apoi, 
Dumnezeu să ne măsoare cu şublerul, să ne mân- 


= 
E= 
= 
EI 
le) 
EI 
S-A 
= 
[==] 
= 
234 


97 


tuie la metru, să ne numere nu păcatele şi virtuțile, 
ci sacii de ciment, cărămizile și fierul cornier 
oferite în dar slavei Sale. [...] Să înlocuim «biser- 
icuţa» tradițională, cu catedrala neamului.“ 

Ce obscenitate mai mare decât faptul că 
Biserica Ortodoxă acceptă lucruri precum cel 
întâlnit în comuna Padeş din județul Gorj, unde 
unul din baronii locali a fost pictat pe un perete al 
bisericii. Sub chipul zâmbitor al „sfântului“ gor- 
jean, imortalizat cu cravată şi ţinând mâna în 
dreptul inimii, scrie „Prof. univ. dr. Dan Ilie 
Morega“. Pe același perete, mai sus, se află un 
sfânt adevărat, fără grade universitare: Sf. Proroc 
Ilie. Sau de ce să nu amintim că, nu mai departe 
de luna precedentă, la slujba de la Catedrala 
Mitropolitană din lași la sărbătoarea Sfintei 
Parascheva, pelerinii veniți de departe au fost 
ținuți la mare distanță de biserică, neavând acces 
în interior pentru a asista la slujbă, fiind „accep- 
tate“ doar înalte oficialități, pe bază de invitaţie 
semnată de Înaltul! Bănuţul văduvei şi al orfanu- 
lui (şi contribuția substanţială a Mitropolitului 
Iosif Naniescu, uitat, se pare astăzi) au construit 
Catedrala Mitropolitană, nu personaje de tipul 
celor invitate! Nu este exclus ca în curând să 
intrăm la liturghie cu abonament, iar cei care nu- 
şi vor permite acest lux vor putea participa la sluj- 
bele din anumite zile (anunțate prin intermediul 
postului specializat), în care Mitropolia va face 
reduceri. Cei ce nu se pot deplasa își vor putea 
achiziționa carduri, pentru a urmări slujbele la 
anunțatul post (de asemenea specializat), întrucât 
acestea vor fi codate. Dar ce poate fi mai 
revoltător decât să-i sune preotului telefonul sub 
sutană, taman la săvârşirea Sfintei liturghii!? Așa 
că, vorba Mitropolitului Iosif Naniescu, „faceți 
cruci mari, că e bătrân dracul!“ 


Nevoia 
de recreștinare 


Pe preoţii „michimaus“, cum inspirat îi 
numea cineva, îi știți? Acei preoţi simpatici, care 
doar de sărbători mai poposesc prin casele noas- 
tre, dar şi atunci pentru a mai arunca câte un ochi 
în casa enoriașului să vadă dacă poate fi „bun con- 
tribuabil“. Cei care sunt prezenți pretutindeni, la 
deschiderea vreunui boutique de cartier (sau de ce 
nu, cum am putut vedea la televizor, la „sfinţirea“ 
unui sex-shop, când busuiocul îşi făcea loc printre 
gonflabile sau vibratoare!), la inaugurarea unei 


98 


la rost 


noi toalete în vreo prefectură, la sfințirea vreunui 
grajd sau coteț cu păsări (sau chiar la sfințirea 
mobilei noi de bucătărie, la proaspătul întors din 
Italia), oriunde te duci, orice faci, ai ocazia să vezi 
câte un preot „michimaus“. Îi vedem în fața ma- 
gazinelor și, aiurea, cerşind pentru biserici fan- 
tomatice, mânăstiri municipale. „Biserica noastră 
se consacră rugăciunii“, spun ierarhii, se roagă 
neîncetat... pentru bani! Vai celui fără bani, 
rămâne cu mortul în casă! 

Mai zilele trecute, aflându-mă pe o stradă 
centrală a Iașului, îl zării pe preotul paroh, la o 
cinzeacă cu doi enoriaşi, drept în faţa bisericii 
sfinţiei sale, care, în treacăt amintim, cam de mult 
aşteaptă restaurarea. În căutarea bisericii pier- 
dute... Este cunoscut foarte bine astăzi cameleo- 
nismul clericilor, dar n-am să citez decât ceea ce 
scria la 1821 G. Barițiu: „Un egumen, un arhi- 
mandrit, un episcop, deşi era post, poruncia după 
un prânz de carne de vită, mânca supă și friptură, 
iar seara poruncia după femeile cele mai frumoase 
şi băutură“... Și nu le da lor, Doamne, ticăloșia 
cea de toate zilele! 

Urmărim statisticile, care arată că, de la rev- 
oluție, numărul ortodocșilor scade cu un procent 
anual. Ne-am declarat, în proporție masivă, 
creștini, dar încă nu ne-am pus în mod fundamen- 
tal, dostoievskian, problema credinţei. În Apo- 
calipsă (21, 26), Sf. Apostol loan spune că la Ju- 
decata finală, neamurile îşi vor aduce „slava și 
cinstea“ lor. Cum vom merge noi, oare, în fața 
Creatorului? Am ajuns, parafrazându-l pe Cara- 
giale, o ţară pe care „o spală ploaia şi o mătură 
vântul“. Cinis et umbra... Cred că ar trebui să fim 
recreştinaţi! 

O mamă îl întreabă pe medic după ce semne 
poate fi sigură că fetița ei murise: „Un miros 
putred de pământ“, fu răspunsul. (Guido Ceronetti 
— Tăcerea trupului, Humanitas, 2002) Mirosul la 
noi se simte, dar nu e atât de pătrunzător... Într-o 
ţară în care normalitatea a devenit o utopie, o ţară 
a dehiscenţei conceptelor, integrarea europeană ar 
trebui văzută în termeni simpli, chiar şi de a ne 
crea o cultură a vespasienelor, și „nu ne-ar prinde 
rău o scurtă epidemie de politeţe“, dar în primul 
rând de a pune un bemol propriilor orgolii. 

Cred că o posibilă cheie a acestei cărți ar con- 
sta în afirmaţia următoare a lui Andrei Pleşu: 
„Dacă nu vom avea curajul de a ne confrunta cu 
realitatea toxinei, vom fi condamnaţi să trăim cu 
mitologia ei.“ m 


rost nr. 21-22 








Romfest XXI 


organizaţia românilor de pretutindeni 


PREȘEDINTE DE ONOARE 
Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa 


PREȘEDINTELE SENATULUI 
Prof. Marcel Petrişor 


PREȘEDINTE 
Claudiu Târziu 


VICEPREȘEDINȚI 
Mihail Albişteanu 
Răzvan Codrescu 


SECRETAR GENERAL 
Nicu Butnaru 
e-mail: romfest&romfest.org 
tel.: 0723.504.807 


Filiale 


BACĂU 
Mihai Moisă 
e-mail: bacau 2romfest.org 
tel.: 0234. 511.609 


BRAȘOV 
prof. Antonio Aroneasa 
e-mail: brasov 2romfest.org 
tel: 0726.329.098 


CONSTANȚA 
Marcel Bouroş 
e-mail: constanta 2 romfest.org 
tel.: 0744.664.431 


GALAŢI 
prof. drd. Cătălin Maghiar 
e-mail: galati Gromfest.org 
tel.: 0721.412.360 


IAȘI 
prof. drd. Mihail Albișteanu 
e-mail: iasi 2romfest.org 
tel.: 0740 132 215 


PRAHOVA 
jr. Dan Nicodim 
e-mail: prahova 2romfest.org 
tel.: 0244.514.337 


TIMIȘ 
dr. Nicolae Colţoiu 
e-mail: timis Qromfest.org 
tel.: 0744.526.671 


Reprezentanţi 
teritoriali 


BIHOR 
dr. Virgil Colţoiu 
e-mail: bihor&romfest.org 
tel.: 0744.839.024 / 0726.339.049 


CLUJ 
Cristian Berce 
e-mail: cluj Qromfest.org 
tel.: 0744.399.582 


COVASNA 
Dan Tănasă 
e-mail: covasna Qromfest.org 
tel.: 0744.822.581 


HARGHITA 
Ștefan Jitaru 
e-mail: harghita 2romfest.org 
tel.: 0742.065.332 


SATU MARE 
Marius Baloş 
e-mail: satumare Qromfest.org 
tel.: 0742.279.277 


SIBIU 
Marius Săraru 
e-mail: sibiu Qromfest.org 
tel: 0269.237.387 


| 
Pr. Arsenie Boca 








P 
* 


Cei care doresc să-și completeze colecția publicației post 
pot trimite contravaloarea revistei (15.000 lei/exemplar — 
pentru numerele 1-9, și 12, 22.500 lei/exemplar — pentru 
numerele duble 10-11 și 14-15, 20.000 lei/exemplar — pentru 
numerele 16, 17, 18, 19 și 20), prin mandat poștal, pe numele: 
Târziu Claudiu Richard, CIP 62, OP 66, Bucureşti. 
Precizaţi pe mandatul poştal ce număr al revistei doriți, 

în câte exemplare şi adresa dvs. Pentru informații suplimentare 
9 sunați la tel.: 0740.103.621 


Piu gremdura 


EWIDŢ. 








Avoneimanio Fost 


cultural, politic, religios 


Abonamentele se fac trimiţînd un mandat poștal (în care specificaţi citeț numele, 
adresa completă şi perioada de abonament) pe numele Târziu Claudiu Richard, 


CP 62, OP 66, București. 


Preţul unui abonament: O 6 luni: 120.000 lei O 12 luni: 240.000 lei. 
Pentru abonaţii din Europa abonamentul este de 25 Euro, iar pentru cei de pe 
celelalte continente, 35 USD pe an. Taxele poştale sunt incluse în preț. 





ID DE cai 
CD 
Ă 
“a! 
==  - 


(a 
= 





> 


Naşterea Domnului, primăvară duhovnicească 


Părintele Cleopa spunea că „Naşterea Mîntuitorului nostru lisus Hristos este primăvara cea 
duhovnicească. Ea pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil către păstori: «lată, vă 
binevestesc vouă bucurie mare» (Luca 2,10). S-au bucurat cerul și pământul de această primăvară 
şi înnoire a neamului omenesc.“ 

Fie ca marea sărbătoare a creştinătăţii să ne înnoiască sufletește pe toți întru credință, iubire 
Ci rac lir:B 

Tuturor colaboratorilor și cititorilor noștri le dorim sărbători cu sănătate și bucurie. Și ne 
rugăm împreună: „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştiinței. 
Ca întru dînsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ţie, Soarelui dreptății, și 
să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie!“