Preocupari Literare — Dec.1940-Ian.1941

„PREOCUPĂRI 
LITERARE 


Revista Soc. Prietenii Istoriei Literare 


Director: V. V. HANES 


LITERATURA, ISTORIE LITERARA, FOLCLOR 


Intâmpinarea cu lampă Ionel Teodoreanu 
Spectrul Rozei Jon Pillat 
Conceptiile lui Caragiale despre artă Gr. Tăușan 
Basarabia în scrierile lui D. C. Moruzi P. V. Hanes 
; Poetul Vladimir. Maiakovski Elena Eftimiu 
 — Yesaur din Cugir (jud. Hunedoara) I. Neda 
T Periodice românești la Paris Vasile V. Hanes 
.— Cronica literară Dinu Pillat 
DT 
NOTE. Mario Roques despre Poezia Románeascá de azi. — In jurul Cente- 
narului „Daciei Literare“. — Revista Academiei Germane si cultura ro- 
mânească, 


x. CARTI. Oropsiţii de Elena Mátasá. —- Sonetele lui Shakespeare de Gabriel 
Dona — Basarabia, poezii de Volbură Poiană Násturas. — Din alte 
vremi, de G. Bezviconi, 


Anul V, Nr 12 -Anul VI, Nr. 1. Bucuresti, Dec. 1940 — Ian. 1941. 





LEI 15. — 





PREOCUPĂRI LITERARE 
Secretar de redacţie : DINU PILLAT 
Colaboratori: 


Alecu (Niculina) — Belciugátianu (Anita)— Cazan (I. C.) — Cio- 
culescu (Şerban) — Ciuchi (Eugen) — Creţu (Napoleon) — Dihoiu 
(Const) — Dragomirescu (M.) — Dimitriu (1. О.) — Dinulescu 
(Aurel) — Dvoicenco (Eufrosina) — Eftimiu (Elena) — Emery Kish 
(AL) — Epure (AL) — Georgescu (L) — Gerota (Const.) — Ghia- 
cioiu (V.) — Ghibănescu (Gheorghina) — Gregorian (Mihail) — 
Haneş (P. V.) — Haneş (V. V.)— lordan (AL) — Lozinski (Gr.)— 
Manoliu (Radu) — Milian (Claudia) — Mincev (D. N.) — Naghiu 
(I. E.) — Neagu (G. 1.) — Neda (I. Gh.) — Nisipeanu (1.) — Papa- 
dopol (L Paul) — Perieteanu (L Gr.) — Pillat (Dinu) — Pillat 
(Ion) — Popovici (A. Lucia) — Preajbă (Scarlat) — Roman (L) — 
Stamatiad (Alexandru) — Streinu (Vladimir) — Șandru (D.) — 
Simonescu (D.) — Tăuşan (Or) —' Tempeanu (Virgil) — Teodo- 
reanu (L) — Teodorescu (P.) — Tomescu (Mircea) — Todor (A. P.) 
Uscătescu (Soimu) — Vasiliu (AL)— Xenofon (I) 








Revista Preocupări Literare apare odată pe lună. 
Redacția şi Administraţia : Str. Roma No. 58 (Parcul Bo- 


naparte). 
Telefon 2.07.54. 
ABONAMENTE 
PE UNAN PE % DE AN 
Pe unan .. ... Lei 150 Pe!dean . . . . . Lei 80 


Abonamentele pe un an incep 
la 1 Ianuarie. 


Pentru învăţători, studenţi şi 
elevi .. .. Lei 80 


Abonamente de sprijin . . . 


Abonamentele pe !/, de an încep 
la 1 Ianuarie si 1 lunie. 


Pentru învăţători, studenți si 
elevi . . . . . . . Lei 50 


. Lei 250 si 500 


Abonamentele se plătesc la Administraţia revistei (Str. Roma 58) 


www.dacoromanica.ro 


PREOCUPARI LITERARE 


Revista Soc. Prietenii Istoriei Literare 
Director: VASILE V. HANEȘ 
Anul V, Nr. 12 — Anul VI, Nr. 1. Bucuresti, Dec. 1940 — lan. 1941. 








INTÂMPINAREA CU LAMPA 


(Inainte cuvântare la volumul: „Ce-a vazut Ше Pân soară“) 


lubite Cetitor, iata ceti spun din prag: 

Află să aceste foi nu respectă nicio rândmala: nici pe-a roma- 
nului de care eşti ahotnic, nici pe-a poveştilor de care-ai fost 
pătimaș. Pole de faţa sunt zălude ca inima de {taină a in ігі о 
stiților şi ca mintea de pomină a copiilor, căci ele au purces din 
vinul ochilor lui Ше Pânişoară. Vezi dar că-s altf^l decat vrerea ta. 
cetitorule cuminte. Tu pofteşti în toate câte o rânduială: în mintea 
ta, în inima ta, în căminul tau, în neamul tau; si chiar în lumea de 
apoi tot rânduiala vrei, cu îngerii sirag în podul cerului și dracii 
îngropaţi în beciul iadului. 

Dacă vântul iti duce lin corabia, îl bine cuvantezi și-l preama- 
resti; dacă ţi-o frânge însă şi răstoarnă, il be stemi ре el. Ti-e 
drag focul din sobă și te cuibăreşti la gura lui, fiindcă te slujeste 
blând ca boul; dar dacă-i iaraşi taur şi se sminteste roșu, vrei 
să-l ucizi cu apă. 

Copilul tău să nu te supere cu zurba varstei lui, cuci îl vrei 
odraslă fără toane a potolirilor părintești, nu frate târziu al copi- 
lăriei tale duse. 

Ucizi mereu nebunia, socot'nd-o buruiană, din tine si din ele 
ce te impresoará si cauti necontenit înţelepciunea, încredințat c. ai 
găsit-o când te vezi scrumit în ochii morţi ai oglinzilor. Asa să 
fie. Ai găsit moartea nebuniei; dar la ce-ti foloseste un asemenea 
mormânt. 


Pământul care se zghihuie turbat subt picioarele tale, — е în- 
telept ? 
Noroadele care se bat în capete ca munţii din poveste, inte- 


lepte sunt ? 

Norocul care trece sprinten pe lângă tine, ducându-se plocon 
la netrebnic, — înțelept sá fie? 

Moartea care-a sărit din timpul bătrâneții, alàāturandu-se omului 
tânăr in spaţiul vieții lui, — e înțeleaptă ? 


www.dacoromanica.ro 


106 lonei Teodoreanu 


Și tu, înțeleptul meu, eşti fericit? eşti împăcat, ești senin? ştii 
tu încă nemeri, printre atâtea sbârcituri amare ale chipului tău, 
poiană de sulfină a surásului? Si ai descoperit tu oare întradevăr, 
învățând, trudindu-te, luptând, jerfindu-te si pátimind, —  înţe- 
lepciunea. ? 

Nu văd ce aur ai gasit, dar parcă il zaresc pe cel ce nu-l mai 
ai. Ţi-ai pierdut copilăria, sărac de tine, nu fiindcă te-ai indepár- 
tat de anii ei cu dimineaţă, ci fiindcă te-ai destoinicit mereu să 
fii întocmai ca toti oamenii, vazând ca ei (orbește), judecând ca 
ei (în cor), trăind ca ei (în turmă), cuprins treptat în marea lor 
carte care te-a uscat și strivit, sleindu-ti mireasma raiului. 

Ţi-ai pierdut nebunia minții; dat și pe-a inimii ţi-ai pierdut-o, 
Esti tare singur între atâţia ca tine. lar uneori, atins de înger, te 
apucă dorul şi cauti să cumperi cu arginti nebuniile vinului, ne 
mai ştiind că aurul lor a fost odată în tine. Viile vinului brumate 
de cer, în tine le-ai avut, fericitule, dar le-ai schimbat pe apă și 
apa ţi-a stins focul. 

Spune-mi drept, cetitorule, n'ai vrea uneori sa fii şi altfel de cum 
eşti, intro lume care-i mereu altfel de cum vrei? 

.  Nu4i vine câteodată să spui înţelepciunii: du-te, -- duca-se, — 
detunánd-o'n slavă cu piciorul? 

Nu-ţi vine uneori sa faci tumbá năstrușnică subt nasul oamenilor 
troieniţi de bărbi şi de: rugina minții ? 

Nu-ţi vine să scoţi limba din senin? sa'nlocuesti vorba cun 
rânjet sau cwn muget? să-ţi pui capul aplecat in prastia picioarelor 
şi astfel sa priveşti o lume răsturnată ? 

N'ai vrea să fii câteva clipe muscă sau tántar, tulburând diavoli- 
ceste chipul celor sálutati si ascultați de tine cu smerită silnicie ? 

N'ai vrea së: te îndrăgosteşti de-o zână atât de mică — abea 
cât un frag rostopolit de'subt foaia de brustur a cofitii — încât 
având-o în pâlma, doar so poti privi, tinándu-ti suflarea si fiindu-ti 
dor de ea ca de ceva din cer, cáci altfel dragostea ta n'o poate 


ajunge ? 
Şi spune-mi drept, daca mai poti, in tainifa gândului tau — unde 
singur te afunzi, са bă np te închidă alții în casă cu gratii — nu 


te descoperi uneori nebun, cu un oftat de uşurare? Nu te vezi 
dealungul câtorvă Secunde care depasesc cadranul orelor, atotsta- 
pânul lumilor ? cu fecioarele albind spre tine ca livezile de portocal 
în floare ? risipind 'aurul'ca un slăvit Septemwrie? zburând са pa: 
sărea timpului prin orice, ` chiar și prin moarte? înalt ca munții, 


www.dacoromanica.ro 


Intâmpinarea cu lampa 707 


dar cu umblet si cu vaz? pieptanând čo mâna fosnetul padurilor ? 
tulburánd cu alta părul greu al marilor? șadunând cu amândoua 
din vázduhuri, toate pasările care vin în zbor, cântând spre prima- 
vara lor ca fetele cu cozile în vânt ? 

Nu ridica din umeri, om cuminte. Inchide ochii, lasa lutul tau 
sa se "nfioare de azur și floare, si adu-ti adânc aminte. 


* 


lar acum asculta intàmplarea mea. 

Státeam mai ieri, dupa cutremurul pamántului, la masa mea de 
lucru, cu sufletul pe umar si obrazul dus in albastrimi de luna 
plină răsărita peste frunza lui Novembre. Frunzele se desprindeau 
abea foşnind. Si iata cá am auzit copită blânda în ograda. Cânii 
mau bătut. Si iata ca mi-a aparut la geam, călare pe-un magar de 
fum, un om supt la obraz, cu barba încâlcita, păr cazut pe frunte 
$1 cu ochi de vin. 

— Mat, mi-a spus, vorbindu-mi de-a calare, ca un Imparat al 
toamnei. 

— Cine ești, Măria Ta? l-am intrebat cu zâmbet. 

— Nu mă cunoşti? Doar îs Ше Pânișoara si aista, tot Ше, îi 
măgarul meu. 

— laca! 

Lampa ardea pe masa. Luna ardea pe cer, între stelele ei. Cadeau 
frunze. Ше parcă venise pe Calea Robilor, viscolit de pulberile ei, 
semănând la chip cu cel dela Ierusalim. 

— De unde vii, Ше Pânişoara ? 

Ciudat e că vorbeam cu el nu'n carte ci chiar la fereastra mea. 

— Dela Právale-Baba. Mai intrebi ? 

Si ce vrei dela mine ? Vin? 

— Tu mai vin. Nu te fuduli cu vorba lui frátini-tau. Tu esti 
condeer, măi. Asta-i tocmala ta. Eu t'oi spune si tu îi scrie: sa 
afle toată lumea cá Fánutá mo murit. 

— Cum, lie? Fánutá n'a murit? Doar cu l-am îngropat cu 
mâna mea în cimitirul Damaschinilor și Machedonilor dela Pră- 
vale-Baba. Nu erai tu de fața? Nu era Domnica, mama lui?... 

Ше sa uitat de sus la mine, de-a calare, şa oftat си mare 
mila : 

— Măi, numai beţivul stie sa creada. laca, еи Ше Pânișoara, ma 
uit depe măgarul meu la stelele lui Dumnezeu. Voi oamenii de 
apa chioară spuneţi că stelele sunt moarte. Da eu, Hie Pânișoara, 


i 


708 lone] Teodoreanit 


le văd cum zburda în poala lui Dumnezeu si tare mi-i drag să má 
uit la ele. Utie-asa, măi, mam uitat eu la Fánutà. Măi condeerule, 
ascultă vorba lui Ше: nu-i om sa pue fáráná pe un năzdrăvan ca 
Fánufá. Fănuţă e ca steaua lui Dumnezeu: arde. şi ti-i drag la inimă. 
Să-ţi spum cum l-am văzut... 

Și mi-a spus, de-a călare, la fereastra toamnei, „între lună si 
stele, până la ceasul zorilor, când numai frunzele mi-au mai fos- 
nit la fereastra luminată. lar eu am scris cele ce vin. 


* 


Acum e rândul tău, cetitorule. Ascultă deci: Daca ѕетіліа ne- 
buniei n'ai pierit din line, daca povestea lui Fănută, cel dela Pra- 
vale-Baba, ţi-a deschis o /eacă inima, cât să încapă struna unei raze 
de luna, duca Ше Pânișoara, їп care vinul aprindea felinarele pâ- 
nă'n stele, drag ţi-a fost, — atunci poftim, apleaca-ti ochii asupra 
acestei cărțulii cu ceață de ccr, de vis si vin; iar dacă nu, rămâi 
sănătos cu inima şi mâna ta închise si te du la alţii. Eu nu te 
vreau; nici tu nu mă afli. 

Al tău care te "ntàmpina în pragul casei cu aceasta vorba și cu 
lampa umbrelor. 

lonel Teodoreanu. 


Vineri, 15 Novembre, 1940 


Spectrul Rozei 


SPECTRUL ROZEI 


de Ion Pillat 


Roza pe masá sta 
Ruptă tulpinii — 
Albă ca mâna ta, 
Piere grădinii. 


Moartea o prinde ca 
Sborul albinii. 

Vântul floarea îi ia — 
Umbrele, spinii. 


Feţele ei de acum 
Numai cenuşe, 
Albă părere de fum — 


Tremur prin tremur de zori, 


Fără cütuse 
Aripi, arhanghel de Hori. 


www.dacoromanica.ro 


709 


710 Gr. Tauşan 


СОМСЕРТШ Е LUI CARAGIALE DESPRE ARTĂ 
de Gr. Tăușan 


Opera lui Carageale integrată definitiv în patrimoniul spiritua- 
litátii româneşti, prezintă aspecte de o valoare estetică pe care timpul, 
cu marele lui meșteșug de adaptare la adevăr etern a ceace era 
constatat sau neînțeles, s'a însărcinat a ni le pune într'o lumină 
tot mai vie. 5а zis, și nu afirmăm nimic nou reeditând această 
părere, ca literatura realistă a lui Caragealé/ їп special literatura 
dramatica — trăeşte dintrun conformism cu actualitatea care o 
făcea interesantă la un anumit moment, așa încât literatura lui 
Carageale e perimată, precum din alt punct de vedere unii con- 
temporani vedeau în pictura realistă a teatrului caragilian, o tri- 
vializare a tipurilor sociale, sau uneori chiar o imoralitate, cum 
susțineau unii critici teatrali de pe vremuri, nepricepători în des- 
cifrarea nobletei de gând care aureşte si diamantează presupusele 
trivialitáti sau si mai presupusele atacuri ale moralei curente. 

Adevărul e altul. Carageale pictează tipurile omenești ale timpului 
său, cu un talent de observaţie ce uimește, și cu un meșteșug de 
expresie care distinge marea creaţie de artă, prin eternele aspecte 
ale sufletului însuși. Obiectivul artei sale a trecut astfel dincolo de 
pervazul anilor, pentru a găsi înţelesul ascuns al unei dinamici 
sufletești în саге omul etern se regăsește, trezit la o nouă vieaţă în 
cadrul unei epoci istorice trecătoare, Deaceia tipurile sale nu sunt 
prinse ca plantele întrun erbar pe o cutie, ci sunt vietăți care 
trăesc într'o epocă istorică, nu pentrucă aparțin ei si mor odată cu 
ea, ci pentrucă în mișcarea lor s'a întâmplat să-și găsească într'o- 
limitatie a timpului infinitatea intelesului lor adânc si permanent. 

Si deasemenea (cum recunoaste aceasta Paul Zarifopol, omul de 
subtil gust literar si expertul literar cel mai necontestat ce l-am 
avut in exegeza criticá a ultimilor ani), opera lui Carageale nu este 
mică în desfășurarea ei cantitativă şi ca atare ea este departe de 
a fi o producţie, care prin modesta ei prezentare, să sugere gân- 
dul unui diletantism, sau unei boemii literare, în care scriitorut 
compune, în momente rare de inspiraţie, fără preocuparea constantă 
a celui ce se devotează artei. 


Conceptiile lui Caragiale despre arta ти 


De fapt, volumele mari ce cuprind scrisul intreg al lui Carageale, 
cu piesele lui de teatru, cu scenetele cari desvoltate ar fi putut 
creia noui piese dramatice, cu schițele, cu polemicile, cu glumele 
lui — de o necontestată savoare artistică — fac un' ansamblu res- 
pectabil, ce se însărcinează a desminti opinia nestatorniciei la 
lucru a lui Carageale, a acestui eminent artist care isi cheltuia 
spiritul sáu creator ca și Oscar Wilde în conversații, spre a dovedi 
că este original creator chiar si in atât de efemera vehiculare de 
gânduri ce trec de la om la om, într'un fulger de înţelegere, pe 
timpul unei „causerii“ trecătoare. 

Dar mai este ceva. Carageale apare — și asupra acestei laturi 
am dori să ne oprim cât de puţin aci — ca un spirit reflexiv, ce 
se apleacă cu ochi de interpretător asupra însăși mecanismului 
creator în artă. 

Se desprinde astfel din opera sa un Carageale mai puţin cu- 
noscut si anume un comentator al emoției estetice, in care fără 
erudiție sterilă, fără citatii de autor și condus numai de sagacitatea 
sa intelectuală reușește să dea expresii de o impresionantă valoart, 
unora din cele mai aride probleme de estetică. 

Dacă concepțiile sale estetice nu sunt cu totul originale și chiar 
dacă un tânăr licenţiat in litere ar putea găsi pagina dintr'un 
tratat de estetică în care opinia lui Caragiale și-ar fi găsit o for- 
mulare anterioară, rămâne însă, prin felul cum exprimă el adevărurile 
critice, ca un admirabil ghid literar și ca descoperitor cu merite 
personale, a izvoarelor ce creiază farmecul încântărei şi vrajei 
artistice. . 

Este astfel cu adevărat izbitor, modul cum Carageale explică 
miracolul frumuseţii. Remarcăm mai întâi că după el arta este o 
integratie a vieţii însăși în formele ei cele mai pure si eterne. 

„Pentru a face o operă de artă, — scrie el — o operă viabilă, trebue 
talent, talent si iar talent. Am zis intr'adins viabilă, pentru ca dintru în- 
ceput să eliminăm din discuție ideea de durabilitate atât de străină 
în discuţie. Adesea literații fac greșala (după părerea noastră, mare) 
de amestecă, în cercetările lor despre creatiuni intelectuale, între- 
barea: opera aceasta rămâne ? Cât timp va rămânea ? Așa întrebări 
sunt absolut afară din chestie. Intrebarea noastră față cu o lucrare 
de artă, nu poate fi decât aceasta: opera aceasta vieazá? Căci 
încă odată, dacă are vieatá, aibă-o pentru azi, mâine sau pentru 
veacuri — ea va fi trăit, asta e condiţia fiinţei: vieata, nu durata 
vieții. S 


712 Gr. Táugan 


Mă rog, între o insectă care tráeste o singură zi la umbra unei 
piramide eghipteue şi piramida acea, care este deosebirea cea mai 
adâncă ? Dimensiunile ? Densitatea și soliditatea structurii materiale ? 
Durabilitatea în timp? Desigur nu. Deusebirea cea mai adâncă 
intre ele e că insecta e vie, iar piramida nu. 

Piramida e de granit, insccta ue nişte ţesuturi mucoase ; insecta 
d'abia se vede, și piramida e piramidală; insecta nascută azi dimi- 
пеа,а, va muri deseară; iar piramida e o veche cunoștință a soa- 
relu’, şi poate va sta neclintita si rece pe temelia ei până mult după 
се suarele va îi iucetat a-i mai putea trimite măcar o rază de căl- 
dura si de lumină. Da, piramida sta și va sta! iar insecta va muri, 
însa traeste. 

Așa e si cu opera ue artă. Ea trebue să trăiască, să vieze, si 
ca toate ființele va avea si ea o durată în timp. Nu am putea cu 
toate astea să ducem prea departe compaiaţia aceasta, fiindca ne- 
am lovi de o deosebire mure care există între tiința propriu zisă 
și Dap opera de artă.“ 

Caraterul viubilitaţei face din o adevărată operă de айй, o 
eternitate cosmica. 

„Precum un buo de grau gasit peste cinci mii de ani în sicriul 
unei mumii eghipteuc, semanat ш pamânt bun, reînvie ca și bobul 
cules anul trecut, ascmeuca о ol era de artă viabilă, după o 'pără- 
Sire și uitare ue veacuri, reiu.viaza iaraşi la căldura ochilor pri- 
серии. Sub casmaua lucratorulu prost care sapă să gi croiască un 
drum, sar {апдап de marmora; «і ar merge înainte cu fapta lui 
distrugatoare, daca altcineva uu 1 ar opri mâna; căci fiinţa în care 
loveşte casinaua doarme ascuusa, nare inca glas sa strige. Ea а 
adorinit decand сы uii игша осш pricepuţi şi-au întors privirile 
dela dansa; dar la сеа ашёи pri ire a altor do: ochi pricepuţi, ea se 
va deștepta sigur și cu о noua şi întreagă putere de vieatá, va 
chima la dânsa о ішпе. . 

Cata vreme mau uormit capo opcre, atài nate întrun ungher pe 
peretele unei taverae, mu ae m f (ul lulelelor proletare! 

Arta poarta asıfıl n ea, atunci cand reuşeşte a concretiza o visiune 
sau o intuiție a отшш de talent, o putere de trăire, ce-o apasă 
de orice vicisirudine a tunpului. Ea ware nevoe de sustineri externe, 
de laude, precum nu se poate teme nici de recunoaşterea nepri- 
cepufilor unei epoci. Cel ce a știut sa descopere un fragment sau un 
aspect din eteruitate, are priu chiar aceasta asiguratá durabilitatea 
creatiei sale. 


Basarabia si scrierile lui D. C. Moruzi 713 


BASARABIA ÎN SCRIER LE LUI D. €. MORUZI 
de p. V. H :nes 


D. C. Moruzi nu era cunoscut páná in 1905 nici ca scriitor, 
nici ca basarabean, desi ajunsese la vársta de 55 de ani. In 
acel an a publicat in ziarul Cronica o serie de articole despre 
Românii din Basarabia, iar in anul următor, le-a completat cu 
câteva capitole despre Ruși şi le-a strâns în volumul Ruşii și 
Românii. 

In prefata afirma, vorbind despre Basarabia, „o ţară unde am 
rude și prieteni“, iar la sfârșit lasă cu limbă de moarte să fie 
îngropat în pământul Basarabiei: „Nu-mi va fi oare dat să-mi 
odihnesc oasele alăturea de părintele meu, în biserica dela 
Danuteni, învalit în neagra si mánoasa fáráná a Basarabiei, re- 
devenită si ea pământ românesc?“ 

In 1912, când se împlineau 100 de ani dela răpirea Basa- 
rabiei, el apare cu o nouă carte, de astădată nu studiu, ci 
roman, ,Pribegi în fara răpita“, a cărui acțiune se petrece în 
Basarabia. Este уіеаја propriei sale familii, prezentată în cadrul 
atragător al provinciei românești de peste Prut. 

Familia lui sta iarna la Chişinău si vara la două moșii din ju- 
detul Soroca: Ciripcau si Cosăuţi. Cea din urmă venea chiar pe 
malul Nistrului. Nu odată evocă el acele locuri. Vrând să înşire 
în treacăt frumusetele Basarabiei, cu numele căreia îşi intitulează 
un capitol din cartea sa Ruşii si Românii, amintește malurile 
Răutului, ale Bâcului si ale Nistrului: 


„Cine la noi isi face o idee sau a auzit măcar dc Răutul poetic si acoperit 
cu galbenele flori ale nufárului, cu albele corale ale crinului de apá, curgánd 
în taină printre stâncile înalte şi páduroase ale Orheiului? Cine crnoagste tai- 
nijele si ascunzátorile săpate în stânci, unde se adăposteau, pe malurile Ni- 
strului, creştinii moldoveni de jaful şi năvăliriie turcilor dela Hotin şi Bender ? 
Dar bisericuţa tainică de lângă Tribujeni, săpată intr'o stâncă înaltă pe dea- 
supra apelor visătoare ale Răutulul basarabean ? In ea se adunau băjenarii 
să asculte liturghia sfântă ! Dar codrii Bâcului? Dar podgoriile nesfârşite cu 
viile şi livezile lor ? Dar câmpiile strălucitoare şi pământul negru şi mănos, 
în care pofi săpa si pe un stânjen, fără ca să dai de lut ? Si comoara aceasta, 


714 P. V. Hanes 


nesecata de poezie si inspiratoare de artă, doarme îngropată in nepăsarea 
románului...* 


Nistrul se bucürá de atenfiune specialá. Sá deschidem la ca- 
pitolul Po doroghi stolbovoi, adicá pe drumul cu stálpi, deci 
drumul impárátesc sau, cum ar fi la noi, soseaua nationalá: 


„De cum ai ieşit din oraş (Soroca), dai de cele două maluri uriaşe între 
care curge Nistrul nostru cel bătrân. Drumul este săpat din partea noastra 
cam la jumătatea înălțimii malului, De te uiţi in sus, vezi numai stânci aple- 
cate, gata să te striveascá, de s'ar prăbuşi, iar jos se deschide o prăpastie 
ameţitoare, în fundul căreia cl oteste râul, hotar de neam: larg şi maret, 
adânc si verde, curat si limpede, de poţi număra de sus şi stâncile şi pietri- 
celele care îi imbraca tundul! Prăpastie ameţitoare si tu apă atât de adânca 
şi vijelioasă ! De ce nu v'afi păstrat aceleaşi înălțimi şi aceleaşi adâncuri dela 
izvor şi până la mare? Poate că Prutul nu var fi luat atunci locul, hotárni- 
cind nu două neamuri, precum o faceţi voi şi astăzi, ci numai două state? 
Dar nu! Acest zid grozav de apărare, abia ţine în jos până la Bender, lasând 
din vreme drum larg deschis si oardelor tatare si oastelor návilitoare ; cur- 
gând Nistrul blajin pâna la mare, între două maluri nisipoase, iar în sus nu 
dăinueşte zidul nici până dincolo de Hotin! De nu ne-ai putut apăra de vrăj- 
masii din partea ta deschisa, o! Nistrule, malurile tale stâncoase au fost sta- 
vilă de nepátruns pentru oștile polone, mult mai puternice decât nişte oarde 
de barbari ; şi astăzi stâncile tale lamuresc şi luminează istoria. Și în adevăr : 
leşii mau îndrăznit sa pătrundă în ţară decât prin Pocuția, iar Hotinul nu 
l-au stăpânit decât în scurte răstimpuri, prin surprinderi sau tradari! Si curge, 
curge, Nistrul Românilor prin acele locuri, întunecat sub soare de stâncile 
uriaşe, de frunzişurile copacilor, înluminate abia pe alocurea de vreo spăr- 
tură de mal. Dar atuncea! Ce sclipire în acea rază de soare căzând pe luciul 
apei! Pare lumina unui fulger închisă întrun smaragd uriaş! Apoi maul stâng 
(din partea leşească) dispare deodată. Nistrul liber apare ca de foc, sub razele 
arzătoare de amiază şi privirea-[i se întinde pe câmpiile cultivate ale Po- 
doliei“. 


Atenţiunea scriitorului se ^ndreaptá mai mult spre ţară şi spre 
vicata de țară, pe care o duceau boierii pe atunci, — pe la 
1850—1880. Ne vorbește de drumuri, desi drumuri erau puţine. 
Singurele drumuri soseluite erau acelea care legau orașele. Am 
văzut că le 'zicem „doroghi stolbovoi“, drumuri cu stâlpi. Stâlpii 
aveau pe ei numărul verstelor. Aceste drumuri erau largi de 
12 stânjeni. Incolo, mergeai pe pământ, ori prin miriști. Asa. 
li sentâmplă eroilor romanului, când plecau dela Cosăuţi la 
Chişinău, până dedeau în drumul cu stâlpi. In capitolul „O 
iarnă la Chișinău'* ni se descrie asemenea, drum: „Маі cu caii 
cneazului (eroul romanului), mai cu cai țărănești trecu prin 
mirişti, prin câmpii îngălbenite şi presărate cu stoguri de fân, 


Basarabia si scrierile lui D. C. Moruzi 715. 


girezi de paie trierate si lanuri de pápusoi pe jumátate culesi 
până la posta din Sáráfeni". Dar pe marginile lor, tamazlâcuri 
de vite, cârduri de oi si de dropii. Drumurile treeeau prin codri: 
„Trecură prin Orhei si dădură de codrul cel mare, care-și îm- 
brăcase vestmánt de toamnă, cu frunze galbene, printre frunze 
verzi, pregătindu-se a-și îmbrăca haina de iarnă, cu chiciură alba 
pe crengi si cu toate frunzele la pământ“. 

Pe asemenea drumuri trebuiau căruțe si carete bune. Si fiindcă 
erau lungi si pline de praf, apoi trebuiau și cupeuri, cum zi- 
cem noi, dar basarabenii le ziceau trăsuri cu sticle. Toti boierii 
aveau asemenea trăsuri, fiindca regulat se mutau Vara dela oraș 
la ţară si iarna dela țară la oraș. Dacă trebuiau sa umble si 
mai mult, de pildă până la Chiev, Moscova ori Petersburg, 


cum sa întâmplat cu tatăl lui Moruzi, apoi atunci se slujeau de 


o careta specială, zisă în glumă „dormeză“f, a cărei descriere 


o gasim în capitolul „Prin stepe“ și merită so urmărim: 


„La vreme rea, nici mar fi avut ce trage la dânsa șase bouleni voinici, fie 
noroiul şi peste butucul roatei; dar, la vreme bună, mergea şi cu opt cai de 
cei voinici, din poştele împărăteşti bine înţeles, căci cu de-ai noștri nici cu 
zece! Dar adevărat cá era trăsură de drum. Sus, cât tinea podul caretei, erau 
două rânduri de valize mari si late, facute din piele de vacă; si în fiecare 
puteai să asterni albituri, așternuturi si haine fără să le îndoiești, oricât de 
lungi ar fi fost. Cu rânduiala asta, cu cât le-ai fi tixit mai tare, cu atât ieșeau 
mai nebofite si mai bine călcate. Dinapoi, o coada, cát un faieton cu poclet, 
pentru ca si slugile sá fie adápostite de frig si de ploaie. Sub scaunul din 
coadă era pivni[a cu cadre de sârmă pentru 24 de sticle: tot acolo era si 
camera pentru rezervele de máncáruri, cuprinsá intr'o ladá de tinichea, ca sá 
le ferească de praf sí de căldură. Ináuntru, pe laturea dreaptă, ascunsă în 
capitonajul îmbrăcămintei. biblioteca, iar din partea opusă, în acelaşi loc spi- 
Jerta, De trágeai de doi nasturi de sidef, aşezaţi chiar sub geamurile din faţă, 
ieșea de sub рагіеа de sus a caprei vizitiului o masă pusă, cu farfurii, tacâ- 
muri, pahare, încadrate ca la vapoare, și cu două tingiri ermetic închise 
pentru bucate. Scaunul pe care sedeai era prevăzut cu două rânduri de perine. 
De-ţi venea somn, împingeai masa la loc si trágcai de alţi doi nasturi, aşe- 
zati ceva mai jos decât cei dintâi şi-ţi venea o parte din peretele de dinainte 
să se aşeze până la scaun, deschizând o gaură adâncă cât ţinea capra trăsurii, 
care si ea era făcută destul de lungă, anume ca să poată încăpea intr'insa 
picioarele omului celui mai lung. Atunci nu-ți mai rămânea decât să așezi 
perinele de sus la nivelul celor de dedesupt, ti se făcea așternutul ca acasa 
$i puteai dormi și desbrăcat, dacă aveai poftă. Totul era așa de bine pre- 
văzut, că, de ridicai cele două rânduri de perine, se deschidea un scaun si 
un... (cum să zic mai cu perdea?), un fout à l'égout sau, mai exact, tout à 
la doroghi stolbovoi ! Dar nu erau numai acestea huzururile ce le găseai în 
această minunată caretă ! |luminatul era înfățișat cam astfel: în trăsură, două 


www.dacoromanica.ro 


716 P. V. Hanes 


'reflectoare cu lumânări, ca să te poti distra noaptea citind pe Paul de Kock, 
atunci la moda, dar numai când hopurile întâmpinate pe drum îţi dau pas 
la această petrecere; таг afară pe lângă cele două felinare obișnuite la 
orice trasura, un altul sus de tot, deasupra capului vizitiului, cu un cogea- 
mite reflector, în care ar fi ars şi două lumânări deodată, dacă iamgşeicii 
(vizitin) nedepiingi încă cu lumina, nu le-ar fi stins, precum si pe cele din 
felinarele de pe laturi, preferând încă întunericul. Nici soneria nu era negli- 
jată : înaunuru, un gáetan de matase verde cu canaf trecea prin o găurice 
mică tocmai la coada. lenacache îşi lega de încheietura mânii capatul de 
af ră, așa cá, de ігареа beizadea de canef, isi trezea camardinerul, oricât de 
adanc ar îi dormit“. 


Boierul care călătorea atât de confortabil înţelegem cá era 
chiar părintele autorului. Ne mai este prezentat ca foarte iu- 
bitor de ţărani. Aflăm din capitolul „Conașul Titi“ al roma- 
nului ca, venind odată holera în sat, atât boierul, cât şi cucoana 
au dat singuri sătenilor toate ajutoarele şi, când mau mai avut 
ce face, boierul s'a repezit la Soroca si a adus doctori, felceri, 
doctorii, ba şi pe administratorul de plasă și dorobanţi şi au 
izbutit în două săptămâni sa stingă molima. Boierii rezistau ru- 
sificării, cel mult dacă unii se prezentau ca ruși la oras, dar 
la ţară deveneau moldoveni neaoşi. Așa ni se prezinta vestitul 
Andronache Donici în capitolul „O iarnă la Chişinau“, în casele 
lui din capitala Basarabiei. Tot acolo întâlnim și descrierea 
caselor părintești dela ţară ale scriitorului. 

Casele boierești la oraș erau încăpătoare, dar nu arátoase. 
Explicaţia ne-o dă D. C. Moruzi în Ruşii şi Românii, capi- 
tolul despre boierime, spunând că boierii nu-și cládeau singuri 
casele, ci le cumpărau gata dela arhitecți polonezi ori ruși, 
care le construiau pentru speculă. Ni se vorbește și de două 
palate, în acelaș capitol: un palat al lui Iorgu Balş și altul a4 
lui Iordachi Catargiu. In cel din urmă au locuit la 1877 Țarul 
Alexandru al II-lea și marele duce Nicolae Nicolaevici. 

Moşiile boiereşti erau de mii de fălci. Moşia Bujor a lui 
Ion Cheşcu, tatăl reginei Natalia a Serbiei, avea aproape 3000 
de falci. Intreagă slujea numai pentru creşterea vitelor, nu se ara. 
Moșierul avea altele în acest scop, fiecare cu lanuri-de 1—2000 
de fălci; iar aceste lanuri nu se lucrau pentru vânzare, ci nu- 
mai pentru hrana sătenilor care lucrau pe ele, de asemenea 
pentru hrana argaților de pe moşie si pentru hrana cailor (ovăz 
$i orz). Moșierul se mulțumea numai cu venitul ce-l avea din 
vânzarea vitelor. Si chiar aga, lanurile, care se lucrau, se arau 


Basarabia si scrierile lui D. C. Moruzi 717 


doar odată la trei ani, atât de bogat era pământul. Cât priveste 
ce *nsemna creșterea vitelor, scriitorul ne-o arată cu mult hu- 
mor astfel: „de crescut creșteau ele, bietele dobitoace, cum 
puteau: sub ochiul lui Dumnezeu, sub ciomagul ciobanului, 
măciuca boarului, harapnicul herghelegiului şi dinţii ascufiti ai 
lupului'^ — toate acestea in capitolul: In casă nouă din roman. 

Ţăranii basarabeni ies în evidență la fiecare pas din romanul 
scriitorului, iar în Ruşii şi Românii se bucură de un capitol spe- 
cial. Portul lor şi al femeilor ne e descris în capitolul „Га 
tara“ cu prilejul slujbei religioase din ziua Sf. Constantin: 


„Biserica era românească si prin înfaţișarea еі, dar și prin sufletul еі, tixită, 
cum era, numai de moldoveni, dela preoți și până Ја cea de pe urmă babă, 
ducád în braţe vreun strănepot care sbiera ori dormia în fase: bătrânii în 
antereu de cutnie vărgată albastru si rog (culorile Moldovei), barbafii în min- 
tene de aceeași materie, flăcaii în ilice albastre, cusute cu gaietane nr ëre si 
înflorite cu câte o bentulifa de postav roșu, ceva mai jos decât gulerul; fete 
în ca rinfe si pestelci cu cozile aduse pe cap în chip de cununa, impestrifate 
cu busuioc si craife. cu gâtul plin de mărgele ; neveste îmbrobodite în tul- 
pane sau marame fru noase, purtând salbe la gât ; babe în catrinfe și ștergare“ 


Pe {агапі îi mai întâlnim si in iarmarocul de Sf. Dumitru dela 
Chișinău (în capitolul „O iarnă“), vânzând produse de ale lor: 
oale negre de lut, străchini, cane vopsite pe jumătate cu verde, 
chiupuri, cofe, fedeleșe și poloboace. 

Satul basarabean ne este şi el descris: 

„In colo satul cu cásufele lui învelite in Stuf, cu prispă de lut, cu tindă, 
vatră si cele doua odăi în dreapta si în stânga tindei; apoi curtea imprej- 
muită cu gard de nuiele, cosaru pentru porumb, sopron pentru care; în 
dosul casei, grădină şi livadă cu pomi roditori. Toate aceste în condițiuni 
mai bune sau mai rele, mai micisau mai mari, după puterea omului, La preot, 
dascali si câţiva fruntaşi găsiţi si case acoperite cu șindrilă, cu stâlpi de lemn 
pe întreaga fațadă, cum am găsit si în Teleorman. Nimic marata ca esti în 
Rusia $1 te-ai crede de-a binele în fundul Moldovei“, — scrie el în capitolul 
despre Basarabia din „Rușii si Românii“, 

Facem cunoştinţă si cu oraşele Chişinău, Bălți, Orhei şi Soroca, 
Scriitorul ni le prezintă si în Ruşii şi Românii şi în Pribegi în ţară 
răpită. Probabil că n'a cunoscut altele. Cele patru orașe se gă- 
sesc tocmai pe drumul dintre Chişinău și moşiile din județul So- 
roca ale familiei scriitorului. Chişinăul l-a mai văzut şi după 
1879, dată la care a părăsit Basarabia. Ne spune chiar el în ca- 
pitolul despre boierime din Ruşii şi Românii: „Deşi eram copil, 
pot spune că cunosc Chișinăul dela 1854 şi până astăzi (1905). 


www.dacoromanica.ro 


718 P. V. Hanes 


Fárá a fi locuit acolo stabil, nu a trecut niciodatá mai mult de 
patru sau cinci ani, fără ca să-l revăd“. Apoi aminteşte de 
strazile lui largi şi drepte dela gară până în centru, de casele 
mari, dar posomorite, de curțile mari, dar înconjurate cu ziduri 
si mereu cu porţile închise, de culoarea lor cenușie sau albastră, 
de cazărmi, edificii publice, hoteluri, de seminar, de sobor (ca- 
tedrala) și de vasta lui grădină, de palatul guvernatorului, de 
statuia ţarului zis liberator, de sepcile rusești care umpleau stra- 
zile. Chișinăul e format din orașul vechiu și orașul nou. El 
afirma ca la plecarea lui din Basarabia existau amândouă părţile: 


„Pot afirma cu siguranța ca oraşul nou, dela Zalotain şi până la Malina, 
exista deja întreg, ba că avea chiar aspectul de astazi (1905). Afară de sta- 
tuia țarului liberator, afara de vreo câteva cladiri monumentale, ce există 
astazi pe piaţa poliţiei, afară de palatul justiției şi noua închisoare, restul 
exista deja. Aceeași clădire a poliţiei, cu soproanele pentru pompe lăsate 
deschise în bătaia vântului si cu foişorul de foc deasupra, soborul, bule- 
vardul, seminarul, episcopia, palatul gubernatorului, grădina publică şi toate 
cartierele ce înconjoară aveau absolut aceeaş înfăţişare ca și astăzi. Afară 
numai ca orașul nefiind pavat, roțile trasurilor se îngropau pâna în butuc 
int''un strat adânc de nisip...“ 


Orașul vechiu: 


„Dela biserica Sf, llic, ce o zăreşti pe o culme, când sosești cu trenul, daca 
tragi o linie dreapta pâna la orfelinatul lui lorgu Balş, această linie va trece 
negresit prin așa zisă Zolotaia Uliţa (strada de aur), care trebue să fi fost 
extrema limita a vechiului oraş. In adevăr, din Zolotaia ulița şi până în apa 
Bâcului, nu dai decât de aceleaşi străzi strâmte şi întortochiate, de aceleași 
prăvălii cu stâlpi de piatră şi obloane de fier, aceleaşi brutării, măcelării, co- 
jocarii, cu taraba in afara, a la turca, aceleaşi case şindrilite, cu ceardacuri 
şi ograzi mari aruncate la întâmplare, spre mai marea întortochiere a străzilor. 
Dela Zolotaia în sus pâna la cimitirul Malinei de-o-parte și închisoarea noua 
de alta, acolo unde astazi s'a ridicat Chişinăul, care îl cunoşti şi te-a inspai- 
mântat atâta prin rusificarea lui, se întindea de sigur aşa numita vatra ora- 
şului, feliná pe care paşteau vitele târgoveţilor dinainte de 1812“. 


In orașul nou nu vedeai moldoveni. Prin mulțime se pier- 
dea doar lelita Catrina. „Cu o caţaveică peste o fustă de 
stamba cu trei benti de catifea şi cu baris sau testemel pe cap 
vinde vreo gaina ofticoasá sau vreo şase опа“, zice scriitorul 
în capitolul consacrat special Basarabiei; dar tot de acolo aflăm 
că Chișinaul vechiu/era plin de moldoveni. 

Despre orașele Bălți și Orhei vorbește mai puţin, dar in ace- 
lași fel ca în romanul Pribegi, cum vom arăta. Să scoatem întâi 
în evidenţa cum ni se înfățișează aici Chișinăul. Ni-l arată odata 


Basarabia si scrierile lui D. C, Moruzi 719 


iarna si alta data toamna. Pe timp de iarna a sosit să se 
stabileasca la Chișinău familia Mavrocosta, eroii romanului, 
Au trecut apa Bâcului dela marginea orașului spre Sculeni. 
Au dat apoi de gospodarii țărănești, mai mari, ori mai mici, 
împrejmuite cu garduri de nuiele, peste care se aruncau câinii. 
Ulitele nu erau pavate, ci numai șoseluite cu un strat de piatra 
prea mic. Acesta se amesteca cu pământul, se mânca din cauza 
ploi:or si a cárufelor, asa că ulițele ajungeau mult mai jos de- 
cât casele. Doar preoţii aveau case mai bune. Case mai mari 
aveau boierii. Adesea numele străzilor se dedeau dupa numele 
acestor boieri. Intálneai, de pildă, ulița lui Baloş, a lui Do- 
nici, a lui Pruncu, a lui Catichi, a lui Ciuflea, rusificate mai 
târziu sub nume de Baloskaia  Doncievskaia, Prunkulskaia, Ka- 
fikskaia, etc. Alte ulife se numeau după biserici: Sf. Haralam- 
bie, Buna-Vestire, Sf. Ilie, Sf. Gheorghe. Altele dupa meseriaşi: 
ulița casapiilor, a cojocarilor, a morarilor. Altele dupa neamuri: 
ulița armenească, ulița grecească, turcească etc. Şi acestea mai 
târziu și-au rusificat numele. In mahalaua negustorească întâl- 
neai dughene cu fața sub acoperișuri, sprijinite pe stâlpi, groși, 
formând galerii, iar la uşi si la ferestre cu obloane de fjer.. 
Pe câte o tarabă sedea grecește vreun, negustor bătrân, cu an- 
tereu si giubea, șapcă cu cozoroc şi ochelari pe nas. Ulitele 
erau strámbe şi strâmte, — capitolul „Sosirea pribegilor“* din 
roman. In alt capitol „O iarna Ja Chișinău', la începutul sáu, 
ne arată Chișinăul toamna plin de seminţe de floarea soarelui şi 
de coji de harbuji (pepeni verzi) si cu atmosfera mirosind 
toată de acest fruct placut. Semințele le vindeau lipovencele. 
Lipovenii vindeau cvas și îngheţată; iar alți negustori, covrigi. 
In capitolul „Po doroghi stolbovoi“* întâlnim descrierea Or- 
heiului, a Balfilor si a Sorocei. Prin centrul orașului trecea 
șoseaua. Pe amândouă laturile ei erau numai dughene ovreiesti 
iar pe ulițele din dreapta și din stânga dedeai de gospodării 
faránesti, preoțești, ori boierești, ca la Chişinău, Ici-colo, câte 
o biserică veche. La Balţi, scriitorul insistă asupra caselor fa- 
miliei Catargiu, mai vechi decât orașul, şi ni le descrie amă- 
nuntit. In mijlocul orașului era o piață largă, din care se desfă- 
ceau ulițele mai mici ale mahalalelor, Aici steteau Moldovenii. 
Despre Soroca ne vorbeşte mai puţin, dar mai entuziast. „Nu 
cred să fie orășel basarabean, așezat pe un loc mai încântator 
și mai poetic ca bătrâna noastră Soroca, nici drum mai fru- 


www.dacoromanica.ro 


120 P. V. Hanes 


mos, ca acel săpat de turci prin stâncile prăpăstioase de pe 
maul Nistrului şi care duce dela Soroca la Cosăuţi“. 

In capitolul despre boierime din Ruşii si Românii, scriitorul 
citează în ordine alfabetică vreo câteva familii pe care le-a cu- 
noscut în copilărie şi tinereţe la Chişinău: Andrieș, Balș, Bo- 
descu, Ban.oş,. Buznea, Cantacuzino, Catargiu, Catacazi, Cru- 
pensi, Cazimir, Сизи, Ciolac, Cristea, Calmutzki, Crusoveanu, 
Сина, Caso, Cafengi, Dabija, Dicescu, Donici, Frunzetea, 
Gafcnco, Glafcea, Gusti, Hâjdău, Harting, Kesku, Kiriak, Leo- 
nard, Leonardin, Lazo, Mazaraki, Melega, Moraru, Nacu, Roseti, 
Ru u, Rali (Arbore), Ráscanu, Scrivanu, Sinescu, Teodosiu, To- 
muleţ, Ureche, Zota, etc. 

Romanul este ilustrat numai cu figuri şi vederi basarabene, 
ceea ce-i mareste considerabil coloritul local.. Vedem astfel pe 
beizadea Alecu si soția sa domnita Ruxandra ducându-se la 
locuinţa lor din Chişinău, apar bulevardul din Chișinău, o troică 
ruseasca, Răutul basarabean, străvechia noastră Soroca, casa 
lui mos Sandu, razeş basarabean, Intre Ungheni si Tutora, 
moș Sandu cu fiu-său. 

Amândouă scrierile lui D. C. Moruzi, în care am gasit vor- 
bindu-se despre Basarabia, au caracter de propagandă: la una 
vadit, la a doua mai acoperit. Prima, Ruşii și Românii, a fost 
scrisă în timpul revoluției din 1905—1906 în Rusia, după 
războiul ruso-japonez. Nu se desemnase caracterul revoluției. 
Se putea aștepta şi desmembrarea imperiului țarist. Moruzi sa 
gândit îndată la Basarabia și a scris o carte, ca să pregătească 
' spiritul public de dincoace de Prut în vederea evenimentelor. 
In capitolul Basarabia din Rușii si Românii ajunge să afirme 
că românii de dincoace de Prut știu mai mult despre vieata 
şi obiceiurile Burilor și Japonezilor, decât despre ale români- 
lor basarabeni. Si că dintre românii din afara hotarelor tá- 
rii se interesau mai mult de cei din Carpaţi și din Pind, decât 
de cei de peste Prut. Şi i se părea ciudat când se gândea că acei 
români niciodată nu făcuseră parte din ţară, din punct de ve- 
dere politic, pe când Basarabia fusese parte integrantă din 
Moldova. Mai releva şi prejudecățile Basarabenilor față de 
fraţii lor de dincoace de Prut. Românii mar fi tocmai același 
popor cu moldovenii si că moldovenii şi-au lepădat numele când 
s'au unit cu muntenii în 1859. Că Românii au domu si mai 


Basarahia si scrierile lui D. C. Moruzi 121 


târziu rege papistas şi că de aceea bisericile sunt pustii. Că 
societatea românească nu este tocmai morală, fiindca îngadue 
și practică prea mult divorturile si că limba chiar de dincoace 
de Prut nu este atât de curată ca cea moldoveneasca. Ca sa 
lupte contra unor astfel de idei greșite şi de stări de lucruri 
primejdioase a scris cartea. 

Caracterul ei de propagandă nu ne suprinde. Ne surprinde 
acest caracter Ја Pribegi în ţară răpită, scriere intitulată „roman 
social". Imprejurările i-au impus însă si ei caracterul propa- 
gandistic, fiindcă a apărut în anul 1912, când se 'mplineau 100 
de ani dela răpirea Basarabiei, şi a fost, desigur, scrisa în ve- 
derea acestei date. Nu numai împrejurarile, dar si scopul urmá- 
rit de autor, care a fost tot de propagandă. 

După ce sfârșește romanul, autorul își pune această între- 
bare neașteptată si nepotrivită intr'o operă literară: 

„Bine, dar cu Basarabia noastră cum rămâne? Că dor nu de 
dragul principesei Olga am scris această carte? Să se fi pierdut 
şi еа în neam rusesc, ca. nepoții lui beizadea Alecu?‘ Olga este 
personajul cel mai antipatic al romanului. E drept cá de dra- 
gul ei n'ar fi scris romanul, dar de dragul celorlalte da, desi 
n'o spune. Celelalte personaje sunt foarte simpatice nu nu- 
mai noua, dar si autorului: erau doar părinții săi, fratele sau 
vitreg si mai ales viitoarea lui soţie. Deși n'o spune, totuși 
se vede că a ținut ca toată povestea vieții lor să fie scrisă nu 
pentru ea insagi, ci ca o exemplificare a problemei politice 
a Basarabiei. Indată după întrebarea de mai sus urmeaza șapte 
pagini cu caracter politic, unde reia pe scurt ideile din Rușii și 
Românii. 

Ce urmărea cu propaganda lui? 

1. Să trezească dincoace de Prut interes peentru Basarabia; 

2. Să pregătească unirea Basarabiei cu România. 

Ne spune în capitolul consacrat special Basarabiei în Rușii 
si Românii: „Suntem datori a ieși din nepăsătoarea noastra 
nesimţire, a lăsa la o parte orice consideratiune de prudență exa- 
gerată, soră cu nemernicia, si a studia neamul nostru de peste 
Prut“, iar capitolul „Un ultim cuvânt“ îl încheie patetic: „Tre- 
ceti dar cu mine Prutul, iubiţi cititori, si vă veți încredința, cât 
e de mănos, de mândru si de scump inimilor românești acest 
parmac rupt din trupul ţării noastre, acest ţinut frumos, се 
se numește Basarabia, unde fiecare oraș, fiecare sat, fiecare 


www.dacoromanica.ro 


722 Р. У. Напеѕ 


piatră, pot zice, e о amintire sfântă а trecutului nostru falnic 
și unde au ştiut să dăinuiască împotriva tuturor asupritorilor, a 
tuturor prigonirilor şi uneltirilor aproape două milioane dintre 
frații noştri cei mai apropiaţi“. 

Aţi observat recomandarea de mai sus ca românii de dincoace 
de Prut să lase orice prudență exagerată, când era vorba de 
interesul ce-l datorau Basarabenilor. Făcea aluzie, fireşte, la 
greutăţile ce sar fi ivit, în asemenea caz, pentru statul român, 
care nu numai că war fi putut îngădui manifestări prea vádite 
pentru Basarabia, dar se vede nevoit să trimită la Chișinău de- 
legatie specială să salute pe far, în anul când acolo se sarbá- 
torea tocmai răpirea Basarabiei. Dar prudenfa aceasta o 'ntál- 
nim si la el, fiindcă niciodată nu precizează că doreşte sau 
cá luptă pentru unirea Basarabiei cu România, deși, intr'adevar, 
în mod ocolit o exprimă. O exprimă de două ori în prefata 
cărții Ruşii și Românii și odată ca încheiere a întregei carii. 
Nu uitaţi că scria în timpul revoluţiei ruseşti din 1905—1906: 
„Văzând mai cu seamă cum se desfășoară cu o logica de ne- 
înlăturat si cum se apropie tot mai mult idealul ce l-am fost visat 
încă din tinereţele mele“. Celălalt pasaj: ,,Aceia însă, care vor 
fi purtat în suflet un dor atât de sfânt şi de înalt, încât ei sin- 
guri nu mai puteau crede în îndeplinirea lui şi au văzut deodată 
stăvilarele cele mai puternice prăbuşindu-se întrun “potop de 
sânge şi de flăcări, iar dorul lor din tinerețe reivindu-se falnic, 
deși încă depărtat, má vor pricepe....'*. 

Celălalt pasaj care încheie cartea să fie și încheierea comu- 
nicării noastre: 

„Ora sfântă-se apropie! Auziti clopotele Kremlinului sunând 
a jale sfârşitul a zece veacuri de sclavie farista! La muncă 
spornică si roditoare, istorici, poeti, literati, pictori si artişti, ai 
țarii. Reinviati geniul Basarabiei! Aprindeţi-va faclele, ca să 
luminati trecutul, arătând celora din întuneric calea falnica a 
viitorului! Grábiti-vá, nu pierdeţi timpul, căci în curând poate 
se vor împlini versurile bătrânului Conachi: Când norocul își 
schimba pasul, n'aduc anii ce-aduce ceasul !'* 


Poetul Vladimir Maiakovski 723 


POETUL VLADIMIR MAIAKOVSKI 


de Elena Eftimiu. 


Тп primăvara anului 1928, pe când îmi făceam studiile la Praga, 
mă plimbam întro zi cu nişte colegi cehi şi ruși emigraţi pe una 
din străzile principale ale Pragái. La un moment dat scriitorul cau- 
cazian Cheidze ne spune tare: „ iată-l! “ Era Vladimir Maia- 
kowski — marele poet rus — invitat să ţie o conferinţă la Praga. 
Se întorcea în Rusia după o lungă călătorie în America şi Franţa. 
Era oprit in faţa unei vitrine cu cărţi străine a librăriei Торісі, 
de pe Narodni Trida. Uu bărbat înalt, de aproape doi metri, cu 
capul mare şi părul cre tuns mărunt, cu umerii puternici — simplu 
si mare ca Rusia. 

Cheidze ni l-a prezentat. Ne-a poftit apoi pe toti să luăm o 
сеа$са cu ceai la cafeneaua Artiştilor. Tot timpul a vorbit Maia- 
kowski. Ne-a povestit impresiile culese din călătoriile sale. Era 
îndrăgostit de Crimeia. Ne-a citit, în manuscris, versuri din vo- 
lumul ce-l pregătea ,, Cristale de Boemia “. Despre România stia 
că are o muzică populară nostalgică și auzise că poporul român 
are multe afinități cu cel rus. Ne-a invitat pentru a doua zi la con- 
ferinfa lui, în sala Teatrului Vinilrady. 

La conferință a vorbit despre iubirea intre oameni si libertatea 
gândirii. Bine înţeles a adus si elogiul comunismului. Prea mare 
lucru însă mam înţeles. Ceia ce nu pot uita însă, este succesul pe 
pe care l-a avut. Nu cred ca un alt orator să fi cunoscut atâtea 
aplauze si ovafii ca Maiakowski. In aer se aruncau pălării, mâinile 
se agitau ; sala părea hipnotizată. In timp ce vorbea, umbla de 
colo până colo cu mâinile în buzunar; avea o voce puternica, 
distinsă și un timbru plăcut, о dicfiune clară, o limbă simplă gi 
expresivá, figuri scenice. 

După doi ani, in primăvara lui 1930, s'a răspândit vestea cá 
poetul Vladimir Maiakowski s'a sinucis. 

Anul acesta împlinindu-se 10 ani dela moartea lui, Rușii l-au 
sărbătorit proclamându-l cel mai mare poet al Revoluţiei lor și al 


www.dacoromanica.ro 


124 Elena Eftimiu 


secolului, Este poetul care a avut o influență desăvârşită asupra 
culturii poporului rus. Este novatorul si avantgardistul care a 
deschis o epocă nouă în literatura rusă, mai ales în poezie, în care 
a adus o formă si un cuprins nou. Este gânditorul care sa legat 
pentru totdeauna cu inima și cuvântul de epoca în care a trăit și 
de clasa din care făcea parte — cea proletară. A căutat să tre- 
zească în oameni dorința pentru o vieatá nouă și lupta care trebue 
dusă pentru cucerirea acestei vieţi. El stie ce este bine și ce este 
rău. Cunoaste si înțelege cauzele răului in vieafá. Poetul Maiako- 
wski trăia cu bucuriile și durerile poporului sáu, îi înţelegea sen- 
timentele si gândurile, îi cânta eroismul și virtuțile. A fost, ca si 
Dostoiewski, alături de oamenii săraci, amăriţi nenorocifi, asupriti 
si nedreptăţiți. Era cuprins pentru aceștia de un sentiment de milă 
profundă. 

Maiakowski s'a născut în Bagdad în Julie 1803 intro incapere 
a închisoarei imperiale dela periferia orașului. Părinţii lui erau 
învăţători. Deși copil, l-a influienfat mult revoluția din 1905. In 
anii 1906 familia lui s'a mutat la Moscova. Cu tovarășii dela școală 
lua parte la demonstrațiile politice si la meetinguri. Pentru agitaţii 
politice a fost închis de câteva ori. La închisoare citea pe clasici 
ruși si pe poeţii contemporani. Liber, citea pe Marks, pe Engel 
pe Hegel, și pe Lenin. 

In anul 1911 și-a început activitatea poetică în același an cu 
Wittman și Verlaine. 

Atunci vechiul imperiu trăia o criză grea internă. Literatura 
în acele momente trecea si ea printr'o perioadă bonlavă si căuta 
un adăpost spre a scăpa de mizeria morală și materiala, de frica 
si nesiguranța zilei de. mâine. Lumea de atunci, cuprinsă de panică 
și intr'o predispozitie sufletească penibilă este reflectată în opera 
scriitorilor Artibasev, Leonid Andreev, Ciricov, Bunin, Kuprin și 
alţii. La începutul secolului 20, a apărut Maxim Gorki care a sim- 
tit catastrofa ce va veni si a redat-o in opera sa „Vestitorul de 
furtună“. Această operă a lui Gorki. care a apărut ca o reacție а 
pesimismului si a laşităţii, pentru a aduce apoi speranța zilei de 
mâine, a influențat adânc pe Maiakowski. 

Maiakowski a început să scrie în revistele futuriste cari apareau 
la Moscova. In 1913 pe scena teatrului „Luna Park“ din Petersburg 
sa jucat prima piesă a sa: „,Tragediea lui Vladimir Maiakowski* 
regizată şi jucată de el. In această tragedie se descoperă pe sine, 
Si rostul vieţii sale. La premieră a fost si Maxim Gorki care 


www.dacoromanica.ro 


Poetul Vladimir Maiakovski 725 


și-a dat seama ce talent are în fata sa. În anul revoluţiei din Oc- 
tombrie 1917 a scris piesa Misteria Buff — e expresia eroică, sa- 
tirică şi epică a epocei. E dedicata tuturor popoarelor care lupta 
pentru libertate. In 1918 a început să scrie scenarii de filme în cari 
juca singur rolurile principale. In 1921 a scris poema 150 de mili- 
oane în care descrie conflictul statelor unite cu Rusia, transformă 
aceste tari în oameni care luptă pentru binele omenirii si cer ca 
lumea sa devină mai bună. In acest an 1921, s'a deschis la Petro- 
grad casa artistica a fraților Serapion — niște negustori foarte bo- 
gati, care și-au pus palatul lor la dispoziţia scriitorilor si artiștilor 
ruși. Aici igi citeau versuriie simbolistul Blok, Gunilev și alții. 
Maiakowki şi-a citit aici poema sa ,1915“ dedicata celor ce 
îndură foamea și frigul. In poemă slăveşte pe omul superior, acela 
care suportă cu umilință asuprirea pentru ca apoi să se ridice dea- 
supra celorlalţi. Ca si Nietzche are mult dispreț pentru burghezii 
pedanti si pentru mediocritate. e 

In 1923 Maiakowski a scris câteva poeme între care menfionam 
„Pro eto“ (Pentru aceasta ). Vladimir Ilici Lenin si ,, Horago" (Foarte 
bine), poemá pliná de dragoste pentru familia socialista, mándria 
pentru Succesul ei, increderea intr'o inflorire mare si nemai vázutá. 
In Ногаѕо sláveste pământul Rusiei si al marilor ruși. 

In 1928 a scris eseul „Dați cronici“, căci cronica este hrana zilnică 
fără de care nu se poate trăi. Prin cronică se arată vieala așa cum 
este. 

În 1929 a scris teatru. Dreptatea comsomola, Inchisoarea și Baia, 
şi „Moscova arde“. Eroul comediei feerice „Inchisoarea“, Prisa- 
pchin visează o vieaţă liniștită și confortabilă, așa cum și-o în- 
chipuie el. Nu vrea să trăiască întrun mediu artistic şi savant unde 
se insultă oameni sau se frământă idei, idei care pot aduce schim- 
bări fundamentale în legile vieţii omenești. Aceşti savanţi cheama 
martori pentru susținerea ideilor lor pe aceiași oameni pașnici ca 
şi el, cărora le vorbesc și le impun părerea lor. Ultima sa lucrare 
scrisă în anul mort este „Vo ves golos“ (Din tot glasul). „Sinu- 
ciderea“ o  tragi-comedie neterminată si „Omul materie“. Tea- 
trul lui Maiakowski este agitaţie, emoție, pasiune si aureola vieții 
саге va veni. Teatrul lui era o tribună de pe care se răspândea 
satira şi conflictele epocei, realitatea pe care trebue să se ridice și 
să se organizeze masa de milioane de oameni. Teatrul lui este fără 
eroi. Eoii sunt poporul care luptă pentru o ideie. Spaţiu si timp 
nu este. El trăia evenimentele și apoi le prezenta completându-le 


www.dacoromanica.ro 


126 Elena Eftimiu 


pe scená, care trebuia sá serveascá massele. La piesele lui, teatrul 
se schimba in meeting. Cunostea finefele artei scenice, a lucrat 
multă vreme cu Meyerhold. Sub influiența lui au crescut drama- 
turgii si scriitorii Tretiakov, Visnewski, Bezunenski, Pogodin, Glebov, 
Selvinski $i alții. 

Prin anul 1921 Vladimir Maiakowski a început sa scrie poezii cari 
au atras atenţia lui Lenin. In prima sa poezie „Eu“ (la) este redat 
programul planului său. „O grămadă de iubire am pentru planu- 
rile noastre pe care le vom răspândi ca fumul, cu paşi giganți. 
Grămadă de iubire şi de ură am în suflet. Dar cu dragostea mea aş 
vrea să salvez întreaga lume“. Cu aceste cuvinte își începe cariera 
poetică. Pentru Maiakowski, poezia trebue să alimenteze ideile înalte 
și să dea o nuanţă de romantism vieții. Ea trebue sa se în- 
toarca la vieata si să prinda tot ce este actual. Să nu cunoasca 
margini. Să treacă peste frontieră ca un vârtej revoluţionar, să 
cheme —a luptă. Să fie un izvor nesecat de muuca si în acelaș timp 
un templu al odihnei spirituale. Poezia este o munca grea, este 
ceva complicat, cu mult mai greu de pătruns de cum se crede, 
trebue sa fie curata, iese din suflet spre a brava eternitatea. 

In poezia lui Majakowski predomina naționalismul. Cele n ai fru- 
moase versuri le-a scris pentru noua ordine a lumii, pentru omul 
nou si pentru vieafa care va sa vie. Sláveste vieata și realitatea pă- 
mánteasca. Era un vizionar care a prevăzut destramarea vech, age- 
zări sociale, capitalismul fara sens, salbatec si neomenos care pa- 
trunsese in politica, morală, vieafá si arta, ca o ratacire, ca o plaga. 
Maiakowshi a scris „Versuri despre pașaportul soviet“, „Marusii 
sa otrăvit“, „Negru si alb“. In toate versurile sale este futurist si 
are încredere în tezaurul sufletesc al oamenilor liberi, în lupta- 
tori si creatori In fiecare poezie a sa punea câte о „bomba“ și 
un „steag“, cum spunea el. In versuri patetice a cântat revoluţia 
$i а sustinut-o, iar în satira a satirizat pe dușmanii revolutiei. In 
Levii Mars, Marşul stâng. 

Desi era cunoscut ca un poet agitator, el era un liric adânc si 
original, cum este în „Poema primaverii“. Versurile lui traiesc si 
respiră cu pasiune si dragoste pentru om. Un mare umanist si prie- 
ten al fericirei. Fericirea pamântească în concepția lui se cuprin- 
dea în lupta pentru socialism. Poporul rus, destinul si vicaţa lui 
era un izvor nesecat de inspirație pentru el. A ştiut sa pătrunda 
tainele adânci ale științei, să unească lirica adânca cu proza aspra, 
arta oratorică cu cea gazetareascá, sarcasmul cu zimbetul, amarul 


Poetul Vladimir Maikaovski 127 


cu optimismul plin de vieatá. Niciodată n'a voit si ma putut cobori 
ideia revoluţiei în care vedea viitorul omenesc. Nu voia să se 
despartă de pământ, de realitate, de stil. Disoreţuia burghezimea 
falsă si pe cei care căutau frumosul în ireal, in exotic, în cuvin- 
tele pompoase. Sentimentul realităţii i-a dat posibilitatea să privească 
întreaga lume și să descopere încantările еі. A cântat mâudria 
omului şi credința în puterea lui: „nimic nu este mai puternic 
decât omul“, li plăcea să stea de vorbă cu mulțimile nu cu indi- 
vidul. Le vorbea despre pământ, putere, vieatá, muncă si sănătate, 
căci mulțimea nu înţelege mistica simbolică si nici mo in- 
tereseaza. 

Odată cu revoluţia din Octombrie, poezia lui Maiakowski se 
transformă în luptă socială. Laudă avioanele, cântă fabricele, a 
scos poezia din salon în stradă. La Moscova își declamă versurile 
pe estrade, în aer liber, ca să fie ascultat de mulțime, căci tipo. 
grafiile erau ocupate cu tipărirea manifestelor revoluţionare. Multe 
din idealurile savante bolşevice au devenit pesiunile sale. Odată cu 
distrugerea capitalismului Maiakowshi a frânt vechite forme ale poe- 
ziei, dând ru numai o [cezie rouă dar si un rcu tip de poet 
Cu el începe să se discute problema unui nou „Eu“ — poetul ir- 
dividual. Pentru el tipul poctului ideal este Lenin. 

Maiakowski era un adept al teorici „arta pentru artă“. A dus 
o luptă aprigă simbolismului. Impreuna cu Chlebnicov au pus în prac 
Dä teoria futuristă care vrea să dea o nouă formulă subiectului, 
frazei şi cuvintelor. Lui Maiakowski îi plac diminutivele şi stilul 
telegrafic Poeziile sunt scrise la persoana H singulara san plurală. 
Versul lui are o metrică severă, seamănă cu stilul oratoric Limba 
e un fel de dialog. Pune cuvinte în gura eroilor din poezii, în 
replicele dramatice de un adevărat dinamism. Comparaţiile lui sunt 
originale. lată câteva exemple: mä simt singuratiec ca si privirea 
care piere a orbului. Muzicantul nu-și poate desprinde mâinile 
sale din dinții albi ai clapelor furioase. Isi mărgineşte opera la 
viziuni concrete. El vede totul marit. Transfórmá ideile abstracte 
în tablouri concrete cu care se îmbracă subiectele şi doctrinele 
ființei omeneşti. Nu-i plac umbrele, 11 atrage tot ce este chip, cu- 
loare, parfum, gust. Pentru el nu exista eri sau mâine, ci numai 
astăzi. 

Maiakowski s'a gândit și la copii, cărora le-a consacrat versuri ca : 
„Stihideteam“. Era sigur cá prin aceste poezii copiii vor învăța 
să traiascá, sa simtă, si gândească şi să activeze, In poeziile „Cum 


728 Elena Eftimiu 


să fii“, „Calul de foc“, „In jurul lumii“ si în multe alte poezii, 
vrea să insufle copiilor câteva concepții despre lume, vrea să le 
arate câtă muncă se depune peatru facerea unei jucării, să cunoasca 
geografia. Copiii trebue să știe că unii oameni sunt săraci, 
iar alții bogaţi. Desleagá multe probleme pedagogice. In poveștile, 
cântecele sau anecdotele cu haz este multă morală; în toate scti- 
erile sale pentru copii este tot atât de serios, de cinstit şi de 
îndrăsmeţ, ca și în celelalte. Maiakowski totuși nu uită pentru cine 
scrie, Í 

Maiakowski iubea Ucraina cu oamenii ei frumoși, cu satele in- 
florite si orașele deschise. Tot ce scria era trăit de el și adânc 
cugetat. A scris despre femeile ce-și pierd tinerețea prin restau- 
rante noaptea, despre indienii flămânzi, exterminați de exploataţia 
capitalistă. Despre fata americana care înoată în dolari si care îşi 
caută tovaraș de vieatá пи un suflet de om ci unul tot atât de bogat 
ca şi ea. Poetul cere ca lumea toată să muncească. Mulţi din eroii 
sai sunt mândri, nemulțumiți, nu recunosc nici o autoritate, neagă 
burghezia, arta „ipocrită si vieata mocirloasă“. Pentru el nu există 
cei de „sus“ sau cei de „jos“. Toţi oamenii sunt egali. Se simte 
in opera lui un moralism pátetic, ironic, supărăcios. De multe ori 
nu se împacă nici cu sine. In toate creaţiile lui slavește nașterea 
noului om, care sá se ridice deasupra legilor naturii, sá se elibereze 
pe sine si pe cei din jurul sáu. Omul in sufletul cáruia sá rásune 
toată gama pasiunilor omenești si toate conflictele interioare. In loc 
de milă pentru sine si pentru lacrimile și suferința omenirei, în 
locul pesimismului nemărginit, la el și-a făcut loc o adâncă credinta 
în realizarea dreptăţii sociale. Forța poemelor, a versurilor, a epi- 
gramelor şi a dramelor lui Maiakowski consistă în faptul că poetul 
a îndrăsnit să-și pună problemele pe cari şi le-au pus marii scriitori 
geniali ruși, probleme de interes general. Interesele lui personale 
sunt legate de interesele poporului său. Noua concepţie a patriotis- 
mului a gasit în ei pe noul cântăreţ. 


La 14 Aprilie 1930 s'a sinucis. Cu un glonţ în inima a pus сардї 
vieţii sale şi dragostei nefericite. El care toată viaja a luptat pentru 
o fericire mai mare pe pământ a căzut jertfă burgheziei. „Corabia 
dragostei s'a izbit de vieață“ au fost ultimele lui cuvinte — scrise o 
clipă înainte de a muri. A lăsat următoarea scrisoare: 

„Pentru cá mor să nu învinuiți pe nimeni şi rog să nu plângeți prea 
mult. Ştiţi că nu-mi place acest lucru. Mamă, surori şi prieteni, 


Poetul Vladimir Maiakovski 729 


iertati-ma. In afara de aceasta, alta ieșire pentru mine nu 
este. Lila, iubește-mă mereu. Familia mea este Lila Brik, mama, 
sora, Veronica Vitoldovna Polonska. Rog tovarásii dela guvern sa 
le ajute pentru ca vieafa lor să fie mai suportabilă“. 

A doua zi а fost expus în fața publicului. Peste o suta de mii 
de oameni au trecut în fața catafalcului. Când a murit multi cre- 
deau că s'a terminat odată cu el si acea neliniște pe care a adus-o 
cu sine în literatura și artă, neliniște pentru viitoarea pace a lumii. 
Dar sa văzut că după moarte a rămas aceiași neliniște, acelaş gigant. 
Versurile lui continuă să legene tineretul. Pe estetica şi tehnica 
poeziei lui se sprijină poezia rusă de astăzi. Este poetul cel mai 
inspirat, cel mai delicat și cel mai omenesc al Rusiei. Ca orice poet 
național, el continuă să trăiască în conștiința poporului, îl influen- 
feazá, îl educă. A aruncat o punte vie spre urmași, în nemurire, 
căci nu este numai un poet national, dar si universal. Opera lui a 
apărut in 27 limbi ale Rusiei si 21 limbi străine. 221 de cărți intr'un 
tiraj de aproape şapte milioane exemplare. 

A murit ca şi Esenin pe care l-a influenţat. El este însa mai 
uman, mai pământesc şi mai puţin sentimental. Cu el a murit un 
mare glas al trubadurului revoluției — un adevărat maestru al cu- 
vântului. 

Poezia lui însa ma murit. Ea trăiește în poporul rus. Versurile 
lui au intrat în vieata poporului rus, în уіеаќа fabricelor, a uzinelor 
şi a colchizurilor. 


130 loan M. Neda 


TESAUR DIN CUGIR (JUD. HUNEDOARA) 
de loan M. Neda 


CRAÀCIUNUL-COLIN DE. 


De cum incepe postul Sfintelor Sárbátori ale Nasterii Dom- 
nului, flácaii, fetele si copiii din acest sat, se aduná in grupuri 
pela casele unora din ei, cu scopul de a învăța cântece de 
Crăciun 1). 

Aceste repetiţii merg până în scara ajunului. Din timp, co- 
pii își fac steaua si isi procura îmbrăcămintea pentru a merge 
cu 110211. - 

Copiii colinda de cum incepe a se insera si páná la 12 noaptea. 
Deia miezul nopţii si până dimineaţa, fetele si flacaii le iau 
locul la colindat. 

Dám mai jos câteva colinde ce se cântn în acest lac cu oca- 
zia Crăciunului : 


«) Sus la poarta raiului Si sg duc la fagadău 

Şade Maica Domnului Si ?njură de Dumnezeu. 
C'un pahar galben în mână. Ми le frica сој trăsui, 
Ea tot pláage si suspina Dar mi-e milă de conii 


Si vin îngerii de o întreaba: Că rămân pe drum pustii.2) 
Dece plângi Maicuta draga? 
О da eu cum sa nu plâng — 5) Sculati, sculati mari 


Ca sunt oameni pe pamânt [boeri 
Dimineata cum se scoala Ca nu-i vreme de a dormi 
Nu se ?nchina, nu se spala Că-i vreme de a'mpodobi 


Vota. — Partea l-a sa publicat în aceasta revista, an. ЈУ (1939), nr, 8 pag. 
351 363. 

1. In cuisul. anului nu se cánta din colinde, ei cred ca li se fic bube în 
gura. 

2, A se vedea variantele din comunele Hendorf siSalcau din jud. Tárnava- 
Mare si comuna Dragus din jud. Fagaras (cf. Florian Cocişu, Despre răs- 
pândirea geografică a unui cântec de stea, în Sociologie Româneasca, 1M (1938), 
p. 44, nr. 54). 


Tesaur din Cugir 


Ca nici noi n'am dormit La brazii rotunzi 
De asară, dealalia sară Ca el să vâneze 
Din sara ajunului Cel cerbut murgut. 
Spre ziua Cráciunului. Cel cerbut murgut. 
C'am uniblat de-am colindat Când il auzi 

Și pe Domnul l-am cătat. in calea lui esi 
L-am cătat şi l-am aflat Din grai grai: 
Aici în curtea lui Crăciun — Fecioraș de crai 
In ieslea boilor născând. Nu mă săjeta 


Unde Domnul când 


Roua peste boi cadea 


năștea Că mi-or săjetat 
Nouă frati de ai mei 


Prin pociumb fáclii ardeau. Slugile ce le ai. 
Doamnà dacá auzea Si din carnea lor 
Până afară că-mi ieşea Mult te-ai onorat 
Cu cismuta îmi tropotea Si te-ai uspatat. 

Si din grai asa-mi gráia: Mai bine te arunca 


Dar voi cetini de 
Prea din noapte ati 


ficiori In coarnele mele 
mánecat Sa ne putem duce 


Nici cocosii n'au cántat Sus la muntii crunti 
Moi pe noi ne-ati colindat. La brazii rotunzi 
Dar întoarceţi-vă înapoi La piatră muschiata. 
Si sáriti în cea gradina fa isvoare reci 

Si vá гирей} flori în mâna Vin fete de Greci 
$1 le muiati în fântână Si tu ti-i alege 

Şi veniţi tot răhorând Fata Grecului 
Răhorând si prehoránd Ai mai mititica 

Si pe Domnul pomenind. Si mai frumusica. 


Cá voi de li-ti pomeni 


El pe voi vá va dárui 


C'un colac de grâu 
Cu ferdela masurat 


d) Pe un strop de mare 
curat Lerui Doamne 
La masá galbena 


Cu vin rosu strecurat. Sade Dalba, sade 
Firul și-l torcea. 

c) Roaga mi se roagă Fir de aurel, 
Dăi Domnului, Doamne Si de dormi "n el. 


Fecioras de crai 
Ca pe el să-l bată 
Vânturile toate 
Gândurile toate. 

Sus la munţii crunti 


Pe un strop de mare 
Pe mare la vale 
Sunt doi paltini "nalti 
Маі şi minunati 
Si in várvutul lor 


www.dacoromanica.ro 


731 


732 Ioan M. Neda 


Sunt doi soimi. 

Jos se slobozirá 
Firul apucará 

In ghiara il luara 
Si se ridicará 
Cuibul să şi-l facă 
Cuibul puilor 

Si al soimilor. 

— Hai razá de soare 
Mult esti umblátoare 
Nu cumva ai vázut 
Cine mi-a luat 

Fir de aurel 

Si de dormi ?n el. 
— Maica Domnului 
Eu cà am vázut 
Cine ţi-a luat 

Fir de aurel, 

Si de dormi "n el. 
— Du-te si le spune 
Firul sa-l aduca 

Că de nu-l aduce 
Eu voi blestema 

Si mai rău le-o sta. 


€) La nunta ce s'a întâmplat 
In Cana-Galileii. 

Fosta și Isus chemat 

In Cana-Galileii. 

Iarasi Maica lui Isus 

In Cana-Galileii. 

Vazând ca nu-i vin deajuns 
In Cana-Galileii. 

Zise fiului iubit 

In Cana-Galileii. 

Vinul tot sa ispravit. 

In Cana-Galileii. 

Apoi Isus sa sculat 

In Cana-Galileii. 

Slujile şi le-a chemat 


In Cana-Galileii. 

Apă în şase vase a pus. 
In Cana-Galileii. 

Si le-a umplut până sus 
In Cana-Galileii. 
Atunci el le-a cuvântat 
In Cana-Galileii. 

Apa in vin sa preschimbat 
In Cana-Galileii. 
Atunci toţi au crezut 

In Cana-Galileii. 

Că Mesia s'a născut. 

In Cana-Galileii. 


f) О ce veste minunata 
Lângă Viflaim s'aratá 
Ceriul strálucea 
Ingerii veneau 

Pe-o raza curatá. 
Pástorilor din cámpie 
Le vesteste o bucurie 
Că intr'un mic locaș 
Din acel oras 

E sfánta Maria. 
Pástorii cum auzirá 
Spre locasul sfânt pornirá 
Unde au aflat 
Pruncul luminat 

Si il preamárirá. 


g) Sai cocos din pod pe vatra 
Hoi dai ler boieri bătrâni. 
Sá te ciumpelim odatá 

Hoi dai ler boieri bătrâni. 
Să te baje gazda în poale 
Hoi dai ler boieri bătrâni. 
far acum să ne lasă ?n casă 
Că afară plouă tare 

Hoi dai ler boieri bătrâni. 
Căci suntem în haine verzi 


www.dacoromanica.ro 


Tesaur din Cugir 133 


Hoi dai ler boieri bătrâni. 
lară dacă nu ne crezi 
Hoi dai ler boieri bătrâni. 
leşi afară si ne vezi 
Hoi dai ler boieri bătrâni. 


h) Trei sinoare de matase 
Colindăm Doamne 
Sloboază-mă gazdă'n casă 
Colindăm Doamne 

Că de asară îs tot pe afară 
Colindăm Doamne 

Si calul mi-o cimpovit 
Colindăm Doamne 

Şi ar trebui potcovit 
Colindăm Doamne 

Cu potcoave de colac 
Colindăm Doamne 

Si cu cuie de cárnat 
Colindám Doamne 

Si cwn ciocan de răchie 
Colindăm Doamne 

Bună ar fi gazdă să fie 
Colindăm Doamne 
Trandafir rosu'n fereastră 
Colindăm Doamne 

Rămâi gazdă sănătoasă 
Colindăm Doamne 


i) Colon sus si mai în sus 
Este o dalbă mânăstire 

Si înăuntru cini era 

Era Maica Precista 

C'un fiu mic ce tot plángea. 
Maicá-sa din grai gráia: 

— Tad Fiule nu mai plànge 
Cáci Maicá-ta ti-o da 

Douá mere, douá pere 
Douá dalbe ale mele 

Si cheile raiului 


Raiul ca să-l stăpâneşti 

Si cerul să-l lácuiesti. 

j) Sfânta Maica lui Isus 
Rátáceste în jos si'n sus 
Pe câmpia unui râu 

Printre grâne până'n brâu. 
Caută loc să s'odilineascá 
Si pe Fiul sfânt să-l nască 
Sub un plop cu frunză deasă 
Jos pe pajiște se lasă. 
Plopul frunza'si clátina 
Pace Muma nu-și afla. 
Tulburată Maica Sfântă 
Din grai astfel îi cuvântă: 
— Alelei plop neîndurat 
Fii de astazi blestemat 

Şi de mine pe pământ 

Si de Dumnezeu cel Sfânt. 
Frunza ta să maibă stare 
Cât e ziulica mare 
Sbată-să ca de furtună 

Şi pe vremea cea mai bună. 
Sfânta Maica a lui Christos 
Rătăceşte în sus si'n jos 
Pe un plai scăldat în soare 
Prin fânețe numai floare. 
Şi pe Fiul Sfânt să-l nască 
Caută loc să s'odihnească, 
La un grajd de cai soseşte 
Acolo ea poposeste. 

Caii rod fac tropot mare 
Si odihná Maica n'are. 
Supáratá Maica Sfântă 

Din grai astfel le cuvântă: 
— Fire-ati cailor să fifi 

Si de Mine afurisiti 

Si de Domnul pe vecie 
Mersul fugá sá vá fie. 

Zi şi noapte să “mâncaţi 
Rar voi să vă sáturati 


www.dacoromanica.ro 


134 


Numa'n ziua de pripas 

Nici atunci decát un ceas: 
Sfânta Maică Preaslăvită 
Rátáüceste obosită 

Prin livezi înrourate 

Pe sub pomi cu crengi plecate. 
La un grajd de boi sosește 
Jos în iesle poposeste, 
Boii blânzi la ea privesc 

Si suflând mi-l aburesc. 
Odihnită Maica sfântă 
Din grai astfel cuvântă: 
— Boulenilor iubiţi 
Binecuvántati să fiti 

Si de Domnul si de Mine 
Si de Fiul care vine. 

La umblat sá aveti pas lin 
La mâncare sat deplin 

Câte un ceas voi să mâncaţi 
lar un ceas să rumegati. 
Pela cântători târziu 
Preaslăvita naște Fiu 

Și când naşte Maica Sfânta 
Ingerii vin în zbor şi cântă. 
leslea cea cu fân pe jos 
Se preschiniba în rai frumos 


— 


Ioan M. Neda 


lará grajdiul cámpenesc 
In palat impárátesc. 

Mii fáclii pe jos s'aprind 
Ca luceferii lucind 

Jar prin iesle cresc bujori 
Fánul s'a schimbat in flori. 
Si veneau mojneni cárunti 
Juni păstori de oi din munţi 
Falnici Crai din tári stráine 
Pruncului să i se închine, 
Mama trandafir la față 
Cuprinzându-şi Pruncul în braţe 
Sărută desmierdátor 
Obrăjorii rupti din soare 1) 


1) Patru păstori se 'ntálnirá 
Raza soarelui, floarea soareiui 
Si asa se sfátuirá 

Haideţi fraților să mergem 
Floricele să culegem 

Să împletim o cununita 

Să-i ducem lui Christos 

Să ne fie,de folos. 

Traudafir roşu în fereastra 
Rămâi gazdă sanătoasă. 


1 А ce vedea varianta acestei colinde in comuna Albești, jud. Târnava- 
Mare cf. L. Cocisiu, ibidem, p. 544, nr. 48). 


www.dacoromanica.ro 


Renașterea Romáttiet mzderae 135 


PERIODICE ROMÂNEȘTI LA PARIS 
de V. V, Hanes 


Pe lângă articole, studii şi traduceri de scrieri româneşti, în re- 
vistele şi ziarele streine, emigranții români scoteau şi publicaţii perio- 
dice în limba natală, cu scopul de a crea o atmosferă de entusiasm 
wi deJlámurire în mijlocul Românilor ce se găsiau în numar impor- 
tant în Capitalele Europei, precum” şi de a transmite în țară gân- 
durile şi îndemnurile lor. 

Astfel erau: România Viitoare, Junimea Română, Opiniunea și 


Buciumul. ! i 


In România Viitoare (Paris, 1850) publică George Cretzianu „Pom- 
pietii Români“ 1, în onoarea vitejilor cari au ţinut piept Turcilor, in 
dealul Spirei, la 18482; iar Nicolae Băicescu tipăreşte „Cântarea 
Româ йеї“, după” ediţia franceză a poemului lui Russo, cu cunos- 
ruta prefață că scrierea a fost găsită in una din mănăstirile 

Seid +. 

e E publicată în fruntea revistei: 
M oni trecură de când, printr'o trădare mişelească, smulsi din 
“poporiilui, lipsiți de dulcea căldură a soarelui patriei zacem, 
ierind pe pământul strein, pe pământul exilulu:. Dar nici odată 
Înima noastră nu se simte mai dureros frământată decât in minu- 
tele -acelea când imaginaţia pe aripele saie ne strămută în mijlocul 
acelui popul mare şi bun, pe care atât l-am iubit, căruia am slujit 
cu credinţă si dela, care, о márturisim cu mândrie сат primit dovezi 
netăgăduite de dragoste, căci sprijinul şi ajutorul lui nu ne-a. lipsit 
ofícánd în lucrările, în întreprinderile noastre a socotit că vede un 
semn de râvna noastră pentru binele obstesc; nici o dată, zicem 
inima noastră nu sângerează mai mult, decât când în fiecare suflare 
a vântului. ce trece peste Carpaţii noştri si ajunge până la noi, 
auzim un suspin, un răcnet al suferințelor țării. Ne ascunserăm însă 





* p, 63; 

3 cf. şi I. N. Apostolescu, Z'izfl... p. VII; 

» №, „Preocupări Literare“, No. 9 si 10, Noemvrie si СЕНЕ 1939, arti- 
*culele „d-lui Petre V. Flanes, despre Alecu Russo. 


736 V. V. Hanes 


doi ani durerea, ne inecaram, fraţilor Români, suspinele, ne sorbiram 
lacrămile fără a vă da nici un semn de compătimire, fără a vá 
trimite nici un semn de nădejde, nici un cuvânt de mângâiere şi 
fratie... 

»lrebuirám dar în curs de doi ani а ne mărgini în fierbintele 
rugi ce ardicam pe tot minutul cătră cer pentru mântuirea patriei; 
a-i apăra drepturile înaintea populilor luminafi si a guvernelor 
arătând însemnătatea politică a României în interesul Europei şi 
al „civilizației; ne muncirăm a-i dobândi ajutoare în prezent şi 
alianțe în viitor în contra siluirii ce-o apasă sub câmuirea cea fără 
de lege a ciocoiului si sub barbara invazie a streinilor... 

„Fraţilor, nu daţi crezámánt vorbelor apăsătorilor ţării, nu vá 
lăsaţi să vă amágeascá nici făpăduelile, nici invitările ciocoilor și al 
Muscalilor ca printr'o mişcare fără semn să práváliti {ага în prăpastie. 
Aşteptaţi în răbdare si rezignatie ziua ursită. Sentinele ale poporului, 
deslipite de trupul lui și răspândite de vijelii pe fata lumii, noi 
priveghem cu luare aminte şi pipăim lucrarea surdă ce se face în 
inima populilor-frati si nu vom lipsi a vă prevesti în ceasul deștep- 
tării generale, aceea ce aveţi a face. Fapta voastră atunci va fi 
mare şi glorioasă, căci misia Românului ce a luat de devisă: dreptate, 
айе, este aceea dea se afla el mai întâiu, în câmpul de batae, în 
avangarda luptelor democraţiei în contra tiraniei !* 


Paris, 20 Sept. 1850 


Junimea Română (Paris, 1851)! era redactată de mai mulți 
români, printre cari putem cita ре G. Cretzianu, A. Odobescu. . 
mitrie Florescu, Dr. P. Iatropolu, Dimitrie Berendei si Al. Sihleanu. 

Ziarul era organul Soc. „Junimea Română“, al cărei suflet era 
Cretzianu. Au apărut trei numere tipărite pe hârtie subțire si ușoara 
са să se poata strecura clandestin în ţară, pe sub vămile si caran- 
tinele rusești 2. | 
. In aceastá revistá s'a publicat discursul lui Bálcescu, „Mişcarea 
Românilor din Ardeal“, pe care-l rostise dinaintea compatriotilor 
sai, la Paris, în 3/15 Mai 1851, cu prilejul comemorării marii adu- 
nări depe Câmpia Libertăţii, dela Blaj, la 3/15 Maiu 1848. 





1 Mai Juin, 2 numere, 4° mare (32X26). Tip. de Soie. Se găsesc exemplare 
din primul număr in 4° (28X21). In Ian. 40, 4 (28x21). 

Cf. Publ. per. rom., Hodos, p. 354—355. 

V. si N. Iorga, Z. . s. 19, Ш, p. 290 (nota). 

2 Al. Odobescu, Opere Complete, Buc. 1908, p. 243 245. 


. Renaşterea României e. uern' 737 


Din nota dela sfârşitul primului numar se vede каш spre 
înfrăţirea tuturor Românilor : 

„Rugăm pe fraţii nostri cari vor priimi această foae să copieze 
articolele ce vor socoti de cuviință si să le împrăștie în popor. De ` 
o cam dată foaea nu e redijată de cât de studenţi Munteni și Mol- 
doveni: așa dar, pentruca să fie un adevărat organ al Republicei 
Românilor, invităm pe junii democrați din Transilvania, Bucovina 
şi Banat a se pune în relaţie cu noi fără întârziere. — Orice pri- 
veste această foaie se va adresa, la cetățeanul Dimitrie Florescu, 
rue de l'Est, 1“. 

Principiile călăuzitoare ale revistei erau: 

10 Principiul insurecției, cel dintâi drept al unei pat împilate. 

2? Din dreptul de apărare naște principiul solidarității între popoa- 
rele cari au aceeași soartă (Românii solidari cu Polonii, Ungurii, 
Italienii). 

% „La simțimântul de amor corespunde principiul suveranității 
naţionale, căci cei ce-și iubesc patria nu vor s'o vadă nici întrun 
chip supusă. Din principiul suveranităţii naşte acela al întrunirii, fiindcă 
este știut că suveranitatea piere odată ce se înstrăinează a parte 
deed (Rousseau. Contractul Social). 

° „Tot din simţul amorului naște principiul egalităţii, care nu e 
e dc cát frátia practică; si insfársit dreptatea саге cuprinde 
in sine toate celelalte principuri, si fără care revoluţia ar fi ca lumea 
fără aer sau ca un om fără sânge.“ 

Asa dar, in rezumat: 

1° Războiu celor apăsători, solidaritate cu cei apăsați. 

2° Independenţa si unirea tuturor Românilor. 

3? Organizarea adevărații democrații !. 

In articolul program se scrii următoarele : 

„Incă o dată, la voi ne adresăm mai cu seamă, juni patrioți, 
inime tare şi simţitoare! Auziti chemarea fraţilor vostri; si, dacă 
credeţi cá sunt în calea adevărului, mergeţi alături de dânşii. Sá ne 
grăbim mai înainte ca egoismul să vie a ne răi inimile $i a ne 
slăbi curajurile ; ‘să înaintăm pe când focul sacru arde in noi, căci 
un minut de entusiasm pretueste mai mult decât un secol de nelu- 
сгаге. — Voi, ce sunteţi mai bătrâni decât noi, veniţi а ne împărtăşi 
povelile vuastre; vá vom comunica căldura noastră. lar voi, cari 
veniţi după noi, voi cari sunteți încă copii, învăţaţi a pronunța си 





1 Cf. Publ. per. rom., Hodoș şi Sadi lonescu, 1913, p. 356. 


www.dacoromanica.ro 


738 V. V, Hanes 


amor dulcele nume de patrie, adunaţi un capitol de simtiminte g 
neroase spre a nile însufla nouă înșine, dacă vreo dată ne vor 
răci în credinţa noastră. Astfel, România va fi în totdeauna jună, s 
junimea întotdeauna română“. 

„La noi elementele cari constituie o naţionalitate (limba, suven 
rile, obiceiurile, etc.) s'au păstrat neatinse. Insă aceste nume nepre 
tuite trebuie lucrate: avem a forma o literatură națională, o indus 
trie naţională, arte naţionale. Când toate acestea exista și când 
suflarea libertății le va da viață, ne vom putea crede un popor 
nepieritor. Aceasta este gândirea noastră si scopul nostru e d'a 
interesa pe toti la ideea de o renaștere națională, de o civiliz: de 
română“. 

„Pâna acum unirea a slujit ca temă poeţilor; noi ne propunem 
a o propaga cu mai multă seriozitate, a convinge pe toți că nu e 
deosebire între un Român de dincolo sau de dincoace de Prut, « 
dincolo sau de dincoace de Carpaţi; vom spune celor ce vor vui 
sa ne auză că suntem datori nu numai a ne iubi ca frații, ci încă 
a ne da mâna spre a ne ridica ca un singur om când ziua astep- 
tată va sosi“. 

„Spre a ajunge la acest scop, vom întrebuința gândirea sub toate 
formele ei, vom trata arte, literatură, istorie, politica, morala, toate 
dintrun singur punct de vedere: Patria. 

+0 întindere compactă de Români face tara Românilor. Ar fi 
absurd ca intr'o epocă, când ideile de conchetá si de ereditate sunt 
combătute de toate capetele binegânditoare, noi să venim a pretinde 
înființarea unui stat care să coprindă Dacia Trajana sau Aureliana ; 
dar ar fi asemenea o mare slăbiciune ca să lăsăm a se întinde un 
stat strein acolo unde elementul român este predomnitor“. 

„O bătrâni Români, o părinţii noștri! nu vă speriaţi când auziti 
vorbind de revoluţie și revoluționari: revoluția este domnia drep- 
täții, revoluționarii sunt aceia, cari vor să aibă o patrie mare si 
independentă. Departe de a ne împedeca, imbárbátati pe fiii vostri, 
insuflati-e amorul patriei şi ura streinului. Ziceţi, împreună cu noi: 
„Juni Români! un om de orice nafie, de orice treaptă, vá este frate: 
să-l iubifi'si să-l ajutaţi. Insă acela care vine să vá răpească liber- 
tatea sau naționalitatea, este un monstru: să-l goniti, sa-l loviți: cu 
cât îi veți face o rană mai adâncă, cu atât veți merita mai bine 
dela ‘patrie, dela omenirea întreagă“. f 

„incât pentru ceeace" 'se atinge de propaganda, noi o vom face 
pe cát ne iartá puterile noastre; insá misia cea mai importanta si 


www.dacoromanica.ro 


Renasterea Romániei moderne 739 


mai anevoie е a voastră, fraților cari va aflați in ţara, caci totul acolo 
е de făcut. Propagati în familiile voastre, recrutați neîncetat impre- 
jurul vostru soldaţii ce vor compune oștirea viitorului“. 

„Soldaţi necunoscuţi, dar entusiasmafi de amorul patriei, ne pro- 
punem a propaga, cu tot zelul unor inimi înfocate, ideea unirii 
naţionale. Juni noi înşine, ne adresăm mai cu deosebire la junimea 
română din toate provinciile; facem chemare la toate sentimentele 
nobile, la toate inimile generoase ` îndemnăm pe toţi a se aduna 
împrejurul stindardului pe care e scrisă deviza : Unirea Românilor“ 1. 


In 1887 apare la Paris, Opiniunea, organ al Românilor din 
streinătate 1, La ea scriau D. Ralleti, A. Donici, D. P. Vioreanu, 

In acelaş an, apare tot la Paris, Buciumul, cu motto: „Cereți si 
vi se va da, baten si vi se va deschide“; și cu deviza: „Autonomia, 
Unirea si Principe strein*. Direcţia era la Capela Româna din Paris 
(Rue Racine, 22). Era înfiinţată dintr'o „impulsiune spontana a ma- 
joritátii junimii române din streinătate“ si reprezinta ,expresiunea 
unor sentimente colective şi în afara de orice partid și orice spirit 
de parţialitate“. Colaboratori erau: Arhimandritul losafat, C. Bolliac, 
C. Bălcescu, Vaillant, Radu Ionescu, G. Sion, I. Strat si A. Donici. 
Cu începere dela numărul al treilea, revista începe să publice do- 
cumente privitoare la istoria politică a Principatelor, în limba fran- 
cezá, cu scopul de a face cunoscut publicului francez și lumii în 
genere, soarta poporului român si starea lui precara °. 

In 1859, apărea şi o „Correspondance de l'Etoile du Danube" ?, 
iar în 1860, „Independenţa“, a lui Radu Ionescu, având pe Antonin 
Roques, colaborator, poet si dramaturg, în limba franceza *. 


* Săptamânal; No. 1, 30 Mart. 1857; 8 numere; sub direcţia lui B. A., rue 
Dugnay-Trouis, tip. de Soye et Bouchet, (Cf. Pocitan, /nf. Capelei, f. 38 (nota). 

2 Apărea săptămânal, Duminica. Primul număr a apărut Duminică, 22 10 
Mart. 1857, în tip. Soye et Bouchet, Place du Panthéon. 2. Au aparut șeapte 
numere, Articolul de fond al No. 3, e semnat de Arhimandritul losafot. In 
acel articol, autorul face un apel către preoţi pentru alegerea în divanul ad-hoc. 
(Cf. Pocitan, op. cit, p. 38—39). 

3 N, lorga, Jet l. r. 5. 19, WI, p. 248; * ib, p. 264. 


www.dacoromanica.ro 


740 Cronica literará 


CRONICA LITERARĂ 
de Dinu Pillat 


„DIVANUL PERSIAN“ de Mhail Sudoveanu 
Editura „Cartea Românească“, 1940 


In „Inainte cuvántarea*, care deschide volumul „Divanul persian“, d. Mihail 
Sadoveanu spune undeva: „De când lumea-i lume și curtemi mau putut 
lucra altceva mai bun la sindrofiile lor, povesti'e vesele si întrucâtva pildele 
înțelepte au fost pentru ei nu atât huzur, cât nevoie. Au fost vremuri înde- 
lungate când, trăind în mlaştina neliniştii, sub ameni..farea asupririlor, răsboiului 
şi molimelor, bietul muritor nu-şi putea găsi apărare fiinfii şi isbăvire sufle- 
tului decât în asemenea — de ce nu le-am spnne pe nume? — minciuni“. 
Vremurile tulburi de astăzi corespund într'o mare măsură, acelora de саге 
pomeneşte d. N ihail Sadoveanu si volumul sáu de poveşti orientale este un 
magic si încântător refugiu, pentru cititorul dornic să evadeze puțin. din 
contigenfele amare ale realităţii. 

Geneza „Divanului persian“ trebue căutată întrun roman popular, de origină 
orientală : „Istoria Sindipii filozófului", căruia m:rele nostru povestitor i-a 
dat o minunată expresie artistică. 

„Divanul persian“ povesteşte o întâmplare din vieafa lui Kira, împăratul 
Persiei, in legătură cu fiul sáu Ferid, dat spre învățătură infeleptului Sindipa, 
Dascálul, cetind in stele primejdie de moarte pentru discipolul sáu, il sfátueste 
să tacă timp de șapte zile, stârnind astfel mare mirare si nedumerire la curte, 
unde se crede că Ferid a devenit mut. Prea frumoasa Satun, cea mai dragă 
dintre soțiile împăratului, încearcă să ispitească pe tânărul Ferid, care in- 
grozit, rupe pentru o clipă tăcerea. Dându-şi seama de pericolul care ar ame- 
ninfa-o, dacă împăratul ar afla adevărul, prea frumoasa Satun atribue atunci 
pe nedrept tânărului prinţ intenţii nelegiuite. Auzindu-le, împăratul se mâniaza 
şi hotăreşte uciderea fiului sau. Cartea cuprinde apoi: poveștile celor şapte 
filozofi ai divanului, care arată cele mai uimitoare viclenii muieresti, încercând 
astfel să abată porunca necugetata a împăratului. După povestirea fiecărui 
filozof urmează câte una a prea frumoasei Satun, deastădată în spirit potrivnic. 
Oscilând sub impresia poveştilor auzite, împăratul amână mereu uciderea 
fiului său, până în ziua şaptea, când tânăiul Feria începe sa vorbească din 
nou, limpezind atunci adevarul. Cartea se sfârşeşte cu judecarea prea fru- 
moasei Satun, prilej pentru alte pilde pline de înţelepciune, povestite de Ferid, 
Satun si Sindipa. 

Poveştile sunt fermecătoare, având acel parfum caracteristic spiritului 
oriental, atât de sugestiv prins de autor. 

„Divanul persian“ este o carte bogată, plină de neprevăzut ingenios: în 
poveştile sale, cuprinzând adesea accente glumefe, care îi dau o savuare 
deosebita 


www.dacoromanica.ro 


Dinu Pillat 741 


Marea valoare a operei nu stá insá atát in fabulafia ei, cát mai ales in 
substanţa scrisului d-lui Mihail Sadoveanu. 

Limba acea plină de tainice rezonanţe, tonul si topica frazelor, scrise în cel 
mat autentic spirit al poveştilor orientale — au o vraja particulară, care nu 
poate fi disociată critic. , 

Sfárgind de citit „Divanul persian“ am încercat sa-l compárám dintr'un 
senti nent de curiozitate, cu debuturile autorului: „Șoimii, „Povestiri“ si 
„Vremuri de bejenie“, reunite in primul votum din ediţia operelor definitive 
ale d-lui Mihail Sadoveanu, care a aparut primavara trecută, în editura 
„Fundațiilor regale“. 

Am putut desluşi atunci, cu o reală emoție, evoluţia întregului proces de 
creaţie al autorului, dela accentele eroico-romantice ale începutului, având 
adesea climat de epica populară, pâna la simplitatea rafinata a povestirilor din 
ultima epica, de o calitate estetica mult superioara, în care scrisul autorului 
îşi capata ciistalizarea şi plenitudinea definitiva. 

„Div nul persian“ ne-a amintit întrucâtva acel unic „Нап al Ancuţei“, unde 
geniul de povestitor al d-lui Mihail Sadoveanu se realizase poate în chipul 
cel mai desavârșit, 





Rugăm insistent pe cetitorii si sprijinitorii revistei să 
plătească abonamentul spre a ne asigura apariţia în 
anul 1941. 


742 Preocupari Literare, an. V 


NOTE 


A aparut în editura Socec volumul „Poezia românească de azi“, traducere 
de d-na Gheorghina Ghibănescu, studentă la Facultatea de litere din Bucu- 
resti, a operei „La poésie roumaine contemporaine“ de Mario Roques, membru 
al Institutului Franţei și profesor la Collăge de France. 

Desi scrisa de un francez, opera își datorește apariţia cercurilor literare 
engleze. Intradevar in 1936, Universitatea din Oxford, ținând să cunoasca 
mișcarea literară contemporană româneasca, sa adresat romanistului francez 
Mario Roques, profesor pe atunci de limba română la Școala de limbi orien- 
tale din Paris si director al Institutului de limbă și literatură româneasca 
dela Sorbona (azi d-sa şi-a concentrat activitatea la Collége de France, unde 
a fost numit de doi ani, după ce a lucrat 30 de ani la Şcoala de limb: 
orientale). 

Mario Roques și-a ales ca tema poezia româneasca, prezentând curentele 
care se desemneaza. A profitat însă de acest prilej și a vorbit, ca introducere, 
şi de înaintașii consacraţi, V. Alecsandri, M. Eminescu, Gh. Coșbuc, Ovid 
Densușianu. A vorbit în faţa studenților, corpului profesoral și a publicului 
intelectual din Oxford. Prelegerea a fost ţinuta în limba franceza şi publicata 
apoi, în aceeași limba, în volum de Universitatea din Oxford. A fost repro- 
dusă sí în „Revue internationale des études balcaniques* din Belgrad si a 
aparut acum si în limba noastră. — P. V. H. 


Centenarul „Daciei Literare“ a dat prilej lui S. C. (Şerban Cioculescu) să 
publice o поа în „Revista Fundațiilor Regale“ din August a. c. Notiţa se 
refera numai la chestiunea daca revista apărea odata pe luna sau odată la 
doua luni şi la prefafa-program, semnata de Mihail Kogăiniceanu. Aceasta 
din urmă e foarte cunoscută, fiind în-de-ajuns de popularizata de când în 
1904, a intrat în antologiile școlare de literatura româna şi care probabil ca 
au scăpat din vedere autorului notifei, profesor de limba si literatură franceza. 
Prefaţa se găsește şi in Biblioteca pentru toţi si în clasicii români comentaţi 
dela Craiova. Interesantă ar fi fost darea de seamă despre cuprinsul revistei 
(400 500 pag.) ca să fi putut vedea cum s'a realizat prefata-program. Notiţa 
afirmă că Junimea a dus mai departe criticismul lui M. Kogălniceanu, direc- 
torul Daciei Literare, fără să amintească de influența revistei între 1840 și 
1870. Revista a dispărut întradevăr după şase luni, dar a fost continuată 
după patru ani de Propășirea, al cărei conducator de fapt a fost tot M. К. 
După t1 ani a fost continuată de România Literară a lui V. Alecsandri, cu 
colaborarea lui M. K. și Al. Russo. Acesta avea aceleași idei critice ca si M. 
K. si le-a emis întâia dată in 1846, dar le-a consemnat în manuscriptele sale 
încă din 1839. La 6 ani după dispariția României Literare apare Revista, 
Română a lui Al. Odobescu, cu colaborarea lui V. Alecsandri, și cu postume 
ale lui N. Bălcescu si Al. Russo. Aici s'a manifestat cu încercări critice Radu 
Ionescu. Abia acum vine rândul Convorbirilor Literare, care, prin lacob. 
Negruzzi, au încercat un început de continuitate a României Literare, dar 
repede întrerupt, de sigur prin influența lui Titu Maiorescu. Acestuia îi 


www.dacoromanica.ro 


"Note 143 


lipseau si simţul istoric și cunoaşterea miscarii literare româneşti dinaintea lui. 
N'a cunoscut atitudinile critice româneşti anterioare şi n'avea cum să continue 
pe M. K. De altfel criticul este, ca apreciere a operelor literare, caracteristic 
lui, i-a fost strein şi lui M, K. si lui Russo si urmașilor lor. 


Tot astfel se face legătură între Dacia Literară si Semanătorul, care „reia 
si intensifică programul etnic al Daciei Literare“, fără sa se amintească rolul 
mult mai important, mai la timp şi mai rodnic în urmări al cercurilor lite- 
rare dimprejurul lui Al. Odobescu si B. P. Hașdău. Vlahuţă, Coșbuc, Aurel 


Popovici — ca să citim numai dintre semanatoriştii care nu mai sunt in 
vieaţă — cu tot talentul și autoritatea lor mau creat ceva durabil, tocmai 
fiindca reluaseră o temă de mult realizata. — P. V. H. 


„Stimmen aus dem Şiid-Osten“, revista Academiei Germane, aduce in nu- 
marul 11/12 din August 1940, sub semnatura d-lor Prof. Dr. Virgil Tempeanu si 
losef Matejka, — ca prime articole — aspecte din cultura româneassă. 

Colaboratorul nostru D. V. Tempeanu, scrie despre ,Konaki, der erste mol- 
lawische Dichter. ein Freund. deutscher Kultur“, fixând atitudinea poetului 
faţă de cultura germană, ca prieten al acestei culturi, dupa cum reiese din 
scrisoarea adresată de el, în 1837, Mitropolitnlui Veniamin Costache. 

Konaki, nu ca poet, ci ca îndrumător cultural, este de surprinzatoare actua- 
litate în scrisoarea publicată în traducerea germană, aratându-l ca spirit realist 
$1 clar-văzător, socotind cultura germana drept contra-ponderea celei franceze. 


Oropsi(ii. Nuvele de Elena Matasa. (Editura „Luceafarul“, București), — 

Acest prim volum, al autoarei, are pe banderolă mențiunea : „Doamna Elena 
Mătasă define premiul acordat de „Uniunea Naţionala a Femeilor Române“, 
pe anul 1938, pentru nuvelă“. E o indicaţiune buna pentru aceasta carte, care 
foloseşte și îndeamna sa și-o procure cititorii care tin să fie în curent cu tot 
ce apare în publicistica literară, la псі. O adevărată carte de vizita, de reco- . 
mandare, e сигёпіш autoritar al d-lui Liviu Rebreanu, care stă în fruntea 
primei nuvele „Ого, <“, după care-şi poartă si titlul cart, 

Citind şi reproducând pasagii din ceeace d, Rebreanu spune, aflam : „Car- 
lea d-nei Elena Mătasa cred că nu vrea sa stârneasca nici-o revoluţie, Este, 
mai presus de toate, o carte cinstită, izvorâtă dintr'o inspiraţie cinstită, rea- 
lizată cu mijloace cinstite. Numai faptul că autoarea îndrăznește sa арага 
cu un volum de schițe, si încă dela țară, in vremea când se debutează cel 
puţin cu un volum psihologic, ar putea fi socotit ca un semn de curaj si de 
probitate literară. Schifele d-nei Mătasă au o frágezime ademenitoare. E în 
toate o bogăţie de culori, un clocot de viaţă şi o atmosfera curată care nu 
se poate sa nu impresioneze pe cititorul iubitor de literatură simplă, directa 
aproape idilică. O limbă românească pura, caldă, ici-colo modernizata, îm- 
podobeste inspiraţia scriitoarei. Nemeșteșugit, stilul jongleazá natural cu 
imagini clare întrun ritm săltăreț de pastorală în armonie permanentă cu 
micile întâmplări care alcătuiesc scheletul schițelor“. 

lată girul oferit de maestrul Liviu Rebreanu, eare o recomandă pe autoa. 
rea volumului de nuvele ,Oropsifii". 


744 Preocupári Literare, an. V · 


D-na Elena Mătasa își face intrarea în literatură întrun chip cát se poate 
de promițător. Ceeace e de remarcat, constant, e că autoarea urmează ace- 
iaşi linie neşovăelnică, în toate nuvelele și schițele, luându-și snbiectele din 
lumea celor necájifi, anonimi, precuni e în întâia nuvelă „Oropsiţi“, ca si în 
nuvelele „Ileana“, „Nebuna“ și „Flori pentru Isus“. Nota dominantă e a tri- 
ste[ii, a deznădejdii, a morţii, a duioşiei. Excepţie, dela această notă, fac 
numai „Fetele popii“, „Buftea“ „Atila Hulpasa* și „Lupul“. Astfel: „Вија“ 
moare; „Bolnava“ e ftizică ; „Ileana“ înebunește; „Ciobanul“ e -nebun din 
dragoste; „Nebuna“ este Aurica, soră cu Ruxăndrica ; din pricina acesteia din 
urmă, întâia îşi pierde minţile; iar în ultima nuvela, „Flori pentru Isus“, 
micuța lleana moare. 


E o predilecție ca autoarea să se complacă în alari subiecte, de o realitate 
dramatică, desprin2ánd, din уіеајӣ, numai tragicul în finalitate — moartea 
sau nebunia. — Poate că are dreptate. Examinând societatea noastră, de 
astăzi. oamenii ne oferă numai exemplare de soiul acelor pe care d-na Mătasă 
ni le-a înfaţişat în volumul D-sale de nuvele. Există si câteva, puţine excepții, 
în societate. 

Această tratare, cu astfel de subiecte, nu e o micșorare a scriitoarei. Dim- 
potrivá. Căci toate aspectele mai sumbre ale vieţii și ale societăţii sunt cele 
mai grele de tratat. 

Desfășurarea acţiunilor e naturală, descrierile sunt curgătoare; stilul e în 
acord cu cadrul de acţiune; eroii au vieafá; iar limba e curată. 

Noi recomandăm nuvelele d-nei Mătasă cu tot dinadinsul. — Scarlat Preajbă. 


»Sonete* de Shakespeare, traducere de Gabriel Donna. — Traducerea sone- 
telor lui Shakespeare pe care o avem în față este una din puţinele scrieri, 
poate unica, în acest gen, pe care o avem în românește. Dificultăţile pe care 
le prezintă opera „lui Shakespeare oricărui traducător, au împiedicat ca ea sa 
fie transpusă în româneşte în aceeas măsură în care au fost transpuse operele 
altor autori, Deaceea, deşi incomplectă, — traducerea D-lui Donna nu cuprinde 
decât şaptezeci si patru din cele o sută cincizeci si patru de sonete ale lui 
Shakespeare, — această încercare este totuși un început bun și promiţător, 
aducând în românește partea cea mai puţin cunoscută și, totodată, și cea mai 
dificilă a operei lui. lar versurile, desi poate defectuoase, uneori, ca formă 
păstrează tot farmecul caracteristic lui Shakespeare, redând întru totul atmos- 
fera de tristeţe şi blándete aproape funebră a originalului, 

In fafa meritelor de pionier ale traducerii D-lui Donna, trebue să uităm 
micile defectuozita[i inerente unei asemenea lucrări şi să sperăm că D-sa va 
persevera pe calea apucată, continuând tâlmacirea în româneşte a operei lui 
Shakespeare. 


G. Pezviconi : Din alte vremi, articole, Bucureşti 1940, — Autorul prezintă 
-in acestimanunchiu de articole publicate prin diferite ziare şi reviste, o variată 
înţelegere a vieţii noastre politice, economice și culturale. In special 
problemele în legătură cu Basarabia si oamenii ei de seamă par a fi în cadrul 
preocupăriloi autorului Nota ce se desprinde din cetirea volumului este o 
uşoară amărăciune sub care se vede însă nădejdea că binele si adevărul 
triumfă în cele din u ma. 





www.dacoromanica.ro 


Cšrti 145 


G. Bezviconi: Prinful Constantin Moruzi. Bucureşti 1910, — ! iografia detai- 
lată şi documentată a acestei figuri prea nebagata în seama vine sa aducă o 
valoroasă contribuție la cunoaşterea istoriei noastre dela mijlocul secoluiu 
trecut. 


N. Timirag: Cântecele singurătăţii Cugetarea, Bucureşti, 1940. Se spune 
ca orice traducere bună e de fapt o creaţie, în care traducatorul retraeste 
starea sufletească a autorului, transpunánd-o doar în alta limbă. In cazul 
acesta însă traducătorul e si el un artist, dotat cu cea mai aleasa sensibilita c. 

Cât de adevărată e aceasta afirmaţie ne-o dovedeşte din plin ultimul volum 
de versuri originale al remarcabilului traducător din lirica franceza, d N colze 
Timiras. Sugestiv intitulat „Cântecele singuratafii^, volumul ne desvalue 
multiple teme de inspiraţie directa, grupate de autor în culori, cure conțin 
bogata atmosfera sentimentală a unui suflet traind retras departe de sbuciumul 
lumii şi îndrăgostit numai de contemplarea frumosului. Pe sa zile lin calatori 
nostalgia serilor de toamnă care amintesc atât de trist clipele duse pentru 
totdeauna, trairea calda a primăverii aducatoare de nadejdi, reflectiile asupra 
renunțării la ilusii si vise alcatuesc ciclurile vagi şi melancolice : „Са itecule 
singuiatájii^ şi „Cântarile trecutului“. Aceeași atitudine meditativa si mistica 
în „Cântece dela mare“, în care infinitul apelor este redat dela cea mai de- 
plina liniște a lui până la cele mai violente uraganuri, în tablouri vii, pline 
de evocare. Nota mistică se accentuează în „Versete creştine“, atingând culmi 
de pioasă reculegere, pentru ca în „Cântece pentru ţara“, penelul artistul i 
sa devie de-odata viguros si plin de culoare, în zugravirea mándrilor nostr 
haiduci sau în schifarea figurilor de domni cucernici si viteji, care din uşa 
bisericii unde adusesera slava Atotputernicului, trebuiau să incalece pentru 
a-şi apăra fara de pârjolul Tatarilor. 

Ceeace ne impresioneaza în acest volum e varierea neîncetata a cuprinsului 
vadindu-ne astfel un talent suplu și receptiv în orice direcţie, lucru de aş- 
teptat, de altfel, dela cel care talmacise tot atât de bine pe-un Leconte de 
Lisle ca pe un Verlaine. Faţă de fond, forma e încă si mai variată, poetul 
intrebuinjánd cele mai savante combinári de versuri lungi şi scurte, in strofe 
când simple şi reduse, când ample si de o maiestuoasă complexitate. Trebue 
sa pomenim aci și de numeroasele sonete în care autorul a gasit cu cale 
sa-și toarne unele gânduri si simfamifite si care marturisesc о mare tehnică 
a formei fixe. Alaturi de diversitatea fondului, variația formei vine așa dar 
sa se adaoge valorii acestui volum, a cărui lectură constituie o placută si 
pura evadare din cotidian. 


Volbură Poiana Nasturaș : Basarabia, poezii, Bucureşti, tip. carjilor bise- 
riceşti, 1940. —- E un mănunchiu de bucaji lirice, născute din sufletul eternei 
Basarabii româneşti. În versuri dure si regulate, de-o musicalitate metalică, 
sunt grupate imagini din trecut care-şi au continuarea în clipa realităţii actuale 
Peisagii pe care se decupeaza troițe, câmpii mănoase şi locage sfinte, toate 
se oglindesc în scurte şi sugestive poeme, Mai cu seama cetafile Nistrului, 
care amintesc umbra glorioasa a lui Stefan cel Mare si stau ca niște márete 
straji la marginea stepei, sunt cântate în strofe de bronz şi cremene. O dârză 
mândrie se desprinde din acest volum, care închide între filele lui, plin de 
avânt şi artă, unul cin multele strigăte ale dreptafii noastre. 


www.dacoromanica.ro 


746 Preocupári Literare, an V 


Dela Societatea noastră. = La 21 Noemvrie a. c., Societatea Prietenii 
Istoriei Literare a'mplinit 15 ani. Cine vrea să-i dăruiaseă ceva cu acest prilej, 
e rugat să trimită la sediul ei, B-dul. Pache 72, București. 

Conform tradiţiei, anul acesta și-a "nceput activitatea in а doua Joi din 
Octomvrie, printr'o şedinţa publică închinată lui V. Alecsandri, dela a cărui 
moarte sau impliuit 50 de ani. Sau făcut două comunicări: una de d-I C. 
Gerota despre Poezia eroica a lui V. Alecsandri, alta de d-l Paul Papadopol 
despre Caracterul fundamental al teatrului lui V. Alecsandri. 

Şedinţele publice au continuat astfel: 

Intra IV-a Joi din Octomvrie au făcut comunicări: d-l C. Dinu despre 
Basarabia în scrierile lui N. Dunăreanu şi d-na Agatha Grigorescu Bacovia 
despre Poefii Bucovineni contemporani. 

Intra Il-a Joi din Noemvrie: d-l N. Mihăescu Nigrin despre Faóulistul-dese- 
nator Krafft şi d-1 Petre V. Hanes despre Basarabia în scrierile lui D, C. Moruzi. 

Şedinţele publice urmeaza regulat intr'a doua si a patra Joi din fiecare lună, 
la orele 5 p. m. saille de bibliotecă ale liceului Mihai Viteazul din Bucureşti, 
B-dul Pache 72, afara de vacanțe si sărbatori (din această cauză în luna Decem- 
vrie e ședința numai într'a doua Joi, iar in lanuarie numai intr'a patra). 

Rugám persoanele care au făcut comunicari pâna acum și care vor mai 


face să ne trimită un rezumat de zece rânduri, pentru a le publica în 
Preocupari Literare, 


Comitetul de patronaj. Dela 1 lanuuarie înainte, consiliul de administraţie 
al Societăţii se transforma în Comitet de Patronaj, cu aceiași membri si to 
sub președinția d-lui D. Arghir. 


Publicații. 


1. Anuarele economice si statistice. Anul XXIII No. 79. Având un sumar 
foarte interesant în care remarcam articolul d-lui O. Scarlatescu despre „In- 
teresele Italiei în România“. 

2. Colecţia Glasul Tineretului. Anul 1. No. 1, Octombrie, 1940. In cuprins 
se găsește: „Poporale de pe Mureș“, 

3. Academia Română, Memoriile secțiunii Istorice. Influenţa italiană asupra 
dreptului român, de D-l Andrei Rădulescu. 

4. Idem. O carte de Nicolae lorga. 

5. ldem. Câteva scrisori si documente turcesti privitoare la ţările noastre. 
Două scrisori cu privire la cumpărarea de futun din Rusia de G-ral Rosetti. 

6. Idem. Pomelnicul dela Bistriţa şi rudeniile dela Kiev si dela Moscova 
ale lui Ştefan cel Mare, de Damian Bogdan. 


Indice de nnme 747 


INDICE DE. NUME. 


Achmatova Ana 228. 

Alcusin 229 

Alecsandri Vasile 17, 35, 46, 129, 130, 
132, 133, 134, 135, 138, 139, 140, 
169, 170, 174, 175, 184, 209, 217, 
218, 219, 297, 299, 320, 330, (337 348), 
356, (358 363), 588, 401, (403 408), 
(419 428), 433, 434, 451, 457, 458, 
(474—477), 480, 525, 531, 534, 578, 
580, (641—051), 665, 681. 

Alexandrescu Grigore 130, 134, 
141, 183, 370 402, 665. 

Alexandri lon 370. 

Anacreon 310. 

Anacker H. 471. 

Andreev L. 228, 724. 

Anghelinovici D. 230. 

d'Annunzio Gabriele 488. 

Arghezi T. 480. 

Aricescu C. D. 360. 

Aristia C. 521. 

Artibașev 724 

Asachi Gh. 35, 130, 131, 137, 138, 338, 
340, 345, 402. 649, 665, 666, 667. 

Aslan Ed. Th. 205. 


Baar J. 165. 

Bacon Fr. 4. 

Bade W. 465, 466. 

Bagehort 275. 

Báláceanu 524. 

Bálcescu C. 525, 

Bălcescu N. 138, 175, 298, 388, 398, 
402, 521, 522, 524, 577, 612, 642, 
643, 650, 735, 736, 739. 

Balzac H de 9, 76. 

Bárseanu A. 170. 

Bartels А. 14, 467. - 

Bassarabescu 1. A. 597. 

Baudelaire Ch. 84. 

Baumann H. 469. 

Becker Eva. 473. 

Becquerel 275. 

Beethoven L. van 198 

Behr Fritz (93 — 100), 329, 340. 

Beldiman 401, 410. 

Bembo 327. 

Berendei D. 736. 

Bernatd C. 76. 


139, 


Bertillon 275, 

Bertoni О, (263—266) (325—328). 

Bezunenski 720. 

Billecocq A. 578, 

Billinger 468. 

Blaga L. 270, 

Boccacio 489, 490. 

Bodin D. 266. 

Bodmer 16, 

Bodnárescu S 453. 

Bogdan-Duica G 432. 

Bogdan 1. 598. 

Bohafel Al, 655. 

Boileau N. 202, 400. 

Вӧһпе Н. 473. 

Boliac C. 521, 523, 739. 

Bolintineanu D. 343, 388, 457, 474, 521 
523, 524, 534, 587, 600, 601, 60 
606, 607. 

Bonstetten 275. 

Botez C. 684. 

Bossuet 400. 

Brátescu-Voinesti 1. Al. 
685. 

Bratianu D. 176, 579. 

Bratianu І. 176, 177, 451, 523, 577. 

Breitinger 16. 

Brunea 532. 

Bucuta Em. 487. 

Buda Al. 655. 

Bude V. 598. 

Bulgar Boyan 231. 

Bulgariu Th. M. 36, 144. 

Bunin 1. 228, 724. 

Burada T. 170. 

Buricescu 1. Р. (24—29). 

ВигКе 275. 

Bürger 532, 534, 535, 600, 601, 603, 606. 

Byron G. Lord 33. 142, 356, 532. 


36, 507, 68 


Cabanis 275. 

Calimah 432. 

Cámpineanu 590. 

C. Cantacuzen 590. 

Cantacuzino, Stolnicu 410. 

Cantemir Antioch 34. 

Cantemir D. 134, 170, 275, 276, 40 
475, 476. 

Capek 166. 


www.dacoromanica.ro 


748 


Caracas 524. 

Geert 1. L. 5, 258, 261, 488, 503, 
654, (710 712). 

Carducci G. 325, 327, 486, 494, 492, 
403, 495, 496. 

Carek 165. 

Cárlova Vasile 135, 354. 

Carlyle 400. 

Carmen-Sylva 681, 683. 

Carp Petre 488, 597. 

Cartojan N. 610. 

Castiglione 327. 

Cantullus 430, 

Cep 165. 

Cerna (Panait) 271, 409. 489, 598. 

Chateaubriand 133, 142, 508. 

Cheidze 723. 

Chendi Ilarie 46. 

Chlebnicov 727. 

Cioculescu Şerban (5—9). 684, 685. 

Cioranes-u I. loan 205. 

Cipariu 208, 209. 

Ciricov 724. 

Cinchi Eug. (290—296) (592—599). 

Claudel Paul 85. 

Coanda Mariela S1. 

Comte Auguste 12, 400. 

Conachi (Costachi) 31, 32, 401, 132, 712, 

Constantinescu Pimen (516). 

Constantinescu A. Sever (530—539) 
600 607). 

Corneille Pierre 202, 455. 

сер George 45, 80, (93—100), 406, 

Costin Miron 17, 409, 410, 

Costin N..409, 412. 

Crainic N. 36, 81, 268, 269, 298. 

Creanga 1. 17, 40, 102, 174, 261, 593, 
680, 681. 

Crebessac 275. 

Crefeanu Gh. 457, 458, 524, 735, 736. 

Creţu N. (271 273). 

Cretzulescu N. 525, 590. 

Cristopulos 430. 

Czuchnawshi 168. 


Dahlmann 275. 
Danii 10, (79 93), 198, 325, 326, 430, 


Darwin 275, 276. 

Dascalescu 184, 389. 

Delavrancea B. 10—24), 174, 294, 351. 

Demidoff 136, 138, 139, 339. 

Demostenes 133, 

Densusianu A. 349. 

Densusianu O. 72, 79, 131, 174, 221, 
222, 225, (348 357), 429, 432. 

Deparafeanu Al 457, 459, 524. 

Derjavine 33, 141. 

De Sanctis (F.) 85, 91, 02. 


Preocupári Literare, an. V 


Despres H. 176, 578. 

Diderot D. 75. 

Dihoiu С. (79 93){203—266), (325—328). 

Dilthey №. 13. 

Dima Al. 174. 

Dimitriev 229, 

Dinulescu A. (29 33), (304 307. 

Dissescu C, 596. 

Dobrogeanu-Gherea 593. 

Dobrowska Maria 167, 168. 

Donici Alecu 34, 141, 142, 143, 144, 650, 
655, 666, 724, 739. 

Donici A. 716. 

Doranin 229. 

Dosoftei 401, 410, (673 679). 

Dragomirescu I. 398. р 

Dragomirescu М. 5. 

Dumitrescu 430, 431. 

Dumitrescu-luși 72. 

Dygasinski 232. 


Dvoicenco Eufr. (33 37), (141 145). 


Eder 276. 

Eggers K, 471. 

Eftimiu Elena (103 
(723 — 729). 

Eliade Pompiliu 72, 

Eminescu Mihail 17, (20 33), 45, 46, 48, 
65, 67,(100— 108), 145, (149—155), 174, 
198, 258, 264, 265, 266, 202, (304 307), 
351, 403, 406, 407, (440—462), 474, 
415, 476, 477, 480, 497,(530 530), 503, 
597,(600 607), 680, 681, 683, 684, 685. 

Engel 724. 

Engelke G. 466. 

Ерше Al. (169 175), (220—227). 

Erbiceanu C. 429, 430. 

Ermatiger E. 13. 

Ernst P. 463. 

Euringer R. 473. 

Everson 400. 


169) (228 232 


Farago Elena (47—49). 
Fénelon 234. 

Feuerbach L, 235, 236, 237, 400. 
Filimon Nic. (358 363), 
Filipescu D. 522, 

Flaubert G. 75, 258. 

Flavius Vegetus 275. 
Florescu C. 524. 

Florescu D. 736, 737. 

Florian J. P. Clarisse de, 202, 
Foissac 275. 

Foscolo Ugo 83, 84, 

France, Anatole 260, 261. 
Friederich cel Mare 13, 


Gane N. 80, 680, 681. 
Garibaldi 74. 


www.dacoromanica.ro 


Indice de nume 


Gârleanu E, (46 47). 

Gegel 724. 

George St. 470 
Georgescu-Váste I. (149—155). 
Gerota C. :403 408). 


Gherea-Dobrogeanu І. (193 —196), 199, 
-490, 602, 603. 

Gessner 16. 

Ghica І, 140. 175, 176, 350, 522, 524, 


525, 528, 577, 641, 642, 643, 645, 650. 
Giovanni 489. 
Girard G. 303. 
Giurescu C. C. 172, 608, 611, 612, 613. 
Glebov 726. 
Goebbels J. dr. 466. 
Goedeke K. 12, 
Goethe Wolfgang von, 14, 15, 193, 400, 
465, 413, 532, 538. 
Goga Oct. 36. 
Gogol N. 231. 
Golescu A. 521, 523, 525, 526, 528, 587. 
Golescu N. 522, 523, 525, 526. 
Golescu St. 521, 525, 526, 587. 
Golombow C. 232. 
Gorki Maxim 228, 231, 724. 
Gorovei A. 46, 179, 171. 
Giat Arturo 265, 266. 
Grandea H. 535. 
Greceanu Radu 608, 613. 
Grigoirie 410. 
Grimm Hans 463, 465. 
Grimm lacob 11, 12, 169, 400. 
Grimm W. 11, 12, 169. 
Gundolf 13. 


Hammer 476. 

Han O. 149. 

Hanes P. V. 11, (105—112), (129—141), 
213,(274—278), (337 345). (349—357 , 
(308—402), (539 543), (713—722. 

Hanes V. V. (175—185), (517—530), 
(611—051), (735 739). 

Hasdeu Alex. 142, 149 

Hașdeu B. P. 35, 174, 211, 225, (271— 
278), 202, 360, 505, 597. 

Hebbel 13. 

Hegel 231. 

Heilmajer 400. 

Heine H. 532. 

Helmholz H. 198. 

Helvetius 275. 

Herbart 235. 

Herder 13, 169, 236, 275, 532. 

Herodot 275. 

Hleym G. 468. 

Heyse P. 473. 

Hilt G. (72—74). 

Hippocrat 275. 

Hoffmann 13. 

Hölderlin 9. 


149 


Horatius 258, 400, 430, 504, 
Hugo V. 9, 75, 83, 202, 204, 343, 406, 
450, 531. 


larnik Urban 170. 

Ibsen H. 198. 

lernik Bârseanul 351. 

lepureanu 525. 

lesenin 228, 720. 

Ihering R. 450. 

llemnicky P. 166. 

loamd G. 365, 366, 367, 368. 

lonescu Radu 739. 

losif St O. 11, 174, 5%. 

losofat Snagoveanu arhim 577, 739. 

lordan Alex. (2/0—280), (419 — 428), 

lorza N. 45, 266, 403, 429, 581, 
608, 611, 612, 613. 

Istrati C 451. 

Ivanov, Vsevolod 218. 


Johst H. 465, 473. 
Josika N. (651 665). 
Jonkovski V. A. 33, 36. 
Joyce J. 85. 


Kaidanov 1. К. 36. 

Kanner B 207. 

Kant Immanuel 14, 76, 532. 

Karagici V. 160. 

Karamsine N. M. 34, 400. 

Karalicev Anghel 231. 

Kerner 17. 

Khemnitzer LL 34. 

Klein ion Micu 208. 

Klinocev N. 228. 

Knap Iosif 165. 

Kneip Jakob 466. 

Kcberstein Aug. 12. 

Koch Fr. 17. 

Koch M. 10. 

Kock, Paul de 716. 

Kogálniceanu Mihail 34, 129, 130, 131, 
132, 133 134, 135, 136, 137, 138, 139, 
140, 141, 142, 143, 144, 208, 337, 338, 
330, 345, 316, 347, 388, 308, 402, 
(400—419), 451, 520, 524, 500, 665, 
666, 667. 

Kolar, Slavko 230. 

Kolbenheyer E. 403. 465, 468. 

Koster 13. 

Korodelak 165. 

Kotzebue 345. 

Krclina 165. 

Kremnitz Mite 100, 103, 683. 

Krylov I. A. 34. 

Kutnisch 685. 

Kuprin 724. 


590, 


Lachmann K. 12. 
La Fontaine, J d 202 261 


www.dacoromanica.ro 


750 


Lamartine, Al. 
450, 598. 

Lapedatu Ion 185. 

Laurian Treb. Aug. 398. 

Lavater 16. 

Lazăr Gh. 649. 

Lecca H, 205. 

Leibnitz G. 532. 

Leiss H. 470. 

Lenau 532. 

Lenin V. llici 724, 726. 

Leopardi Giacomo 83, 265, 266, 271, 
307, 486, 487, 488, 480, 490, 401, 492, 
404, 405, 532. 

Lermontov M. 34, 532. 

Lessing Gotthold Eph. 270. 

Lersch H. 460. 

Levy, Michel 275. 

Lisle, Leconte de, 83, 

Litt Th 13. 

Littré 275. 

Lovinescu E. 5. 

Ludescu Stoica 613. 

Luther M. 14. 


Mably 275. 

Macedonski Alex. 354. 

Machiavelli Nicollo 327, 490. 

Magheru 524. 

Maiakovski V. (723—729) 

Maiorescu lon 524, 525, 526, 528. 

Ma: rescu Titu (65 —68), (68 — 72), (72— 
7 V 103, 199, (207—212), (233—241), 
267, 270, (200— 296), 487, 480, 490, 
491, 531, 593, 594, 595, 597, 508, 599; 
679—086). 

Mallarmé Stéphane 84. 

Man I. 655. 

Maniu Adrian 300, 302. 

Manu Al. 524. 

Manu I. 590. 

Manzoni Alessandro, 
325, 327, 

Marcu Al. 80, 85, 89. 

Marian Fl. S. 170. 

Marian Liviu (474 477). 

Marks 724. 

Martial 430. 

Márculescu Radu (480 485). 

Maroneanu 451. 

Maupassant, Guy de 230. 

Mehedinţi S. 597, 599. 

Meinzenl. 132. 

Melion 0x370. 

Melidon G83. 


Menze H. 47 
Merejkowski D:N79, 80, 81, 89, 
Merker P. 14. 

Mikiewiecz/ A. 400, 532 


Milian Claudia (145—149) 


271, 272, 278, 


de 83, 144, 202, 405, 


Preocupári Literare, an. V 


Milicescu Emilia (19—24). 

Minor lacob 13. 

Minulescu Ion 354. 

Mitilineu 429, 

Mititelu Alexandrina 492, 404. 

Molière 9, 202, 204, 261, 455. 

Móller W. Erberhard 470. 

Montaigne, Michel de 75. 

Montesquieu 133, 275, 276. 

Moruzi D. C. (713— 722). 

Mosoiu Alfred 204, 205. 

Müller Schnick 470. 

Mumuleanu B. Paris 431 (564—565). 

Mund. W. M. 471. 

Murárasu D. 151. 

Muresanu Andrei 454, 457. 

Murgu E. 655 

Murzachevici 400. 

Musatescu. Tudor 358. 

Musset Alfred de, 75, (304—307), 341, 
404, 532. 

Mutev E. 285. 


Nadler Iosif 14, 15, 16, 17. 
Nanu D. A. 205 
Nasedkin 229. 


Naville E. 306. 
Naville Fr. 392, 303, 304, 305. 
Neagu Gh. I (213— 210), (297 303), 


(550—560) 614, Meer (Eer 
Neculce Ion 17, 400. 738 
Neda M. Ioan (37 AA (730— —734). 
Negri Ada (516). 

Negri C. 524, 525, 590, 641. 

Negri Elena 404. 

Negruzzi C. 17, 34, 35, 129, 130, 132, 
133, 134, 135, 138, 140, 143, 279, 290, 
291, 296, 330, 344, 345, 346, 347, 
358, 458, 665, 666, 667. 

Negruzzi lacob 130, 138, 237, 230, 241, 
290, 201, 292, 203, 204, 205, 339, 349, 
490, 493, 501, 595, 598, 680. 

Negruzzi Jacques 680. 

Nica T. 451. 

Nicoleanu N. 356, 457, 524. 

Niebuhr 275, 276. 

Nietzsche Fr. 13, 14, 195, 196, 465, 725. 

Nisipeanu lon (68—72). 

Nohl H. 13. 

Nor 165. 

Nordau Max 199. 


Odobescu Alex. 46, 138, 174, 271, 272, 
273, 590, 736. 

Odobescu C 368. 

Olbrach I. 166 

Omer 406. 

Onciu D. 72. . 

Ortiz R. 80, 266. 

Ossian 33. 

Ovidiu N, ( 55—158) 275, 278, 310, 


www.dacoromanica.ro 


Indice de nume 7 


Quinet 580. 


Palade C. (158—163), (331—336). 

Pamfile T. 170, 171. 

Panferov 229. 

Pann Gh 230, 241, 274, 205, 597. 

Panu A. 170, 433, 434. 

Papadopol P. (45—49), (428—435) (665— 
668). 

Papfalvi 655. 

Papini 79, 81, 84. 

Paris G. 349, 350, 351, 352 

Pavelescu C. 299, 300. 

Pelerson G. 85. 

Pelin 230, 231. 

Peretz 1. 432. 

Регіејеапи І. Gr. (385). 

Perrin 275. 

Pestalozzi 16, 393. 

Petkanov V. 232. 

Petófi Alex. (478—479). 

Petrarca 20, 30, 480, 400. 

Petrașcu 490. 

Petrasincu D. 81. 

Petrov 229, 

Petrovici P. 229. 

Pillat I. (1 2), 174, 298, (709). 

Pogodim 726. 

Pofpin 1, 185. 

Pop Z. N. A. (073—670). 

Pop Siz 655. 

Popescu R. 608, 610, 611, 612, 613. 

Popescu V. (155 158) 

Popovici A. 454. 

Popovici Bánafeanul 289, 328, 507. 

Portici di M. 430. 

Prokupek V. 165. 

Proust M. 193, 194, 195. 

Psahidas 430, 434. 

Puskin Alex. 34, 35, 36, 143, 203. 


Raabe 465. 

Rabelais 75. 

Racine 87, (202—206), 455. 

Radici 229, 230. 

Radici S. 229. 

Rădulescu E. I. 80, 130, 175, 177, 178, 
170, 180, 181, 182, 202, 203, 284, 344, 
390, 433, 455, 456, 477, 522, 523, 525, 
526; 582, 649, 665, 666. . 

Rádulescu P. 66, 68. 

Raicev Gh. 232. 

Ralet 524, 

Ralleti 741. 

Rebreanu L. 36, 358. 

Regnault E. 580 581. 

Reymont L. 167. 

Richard 275. 

Richter I, P. 13. 

Riecke 473. 


Ritter K, 275. 

Robin 275. 

Roessler 277, 278. 

Roman І. (233 241), (608 613). 

Ron 165. 

Ronsard 30, 31, 32, 649. 

Reques A. 471. 

Rosetti C. A. 176, 368, 521, 525, 520 
577 

Rosetti L. 525, 641. 

Rousseau J. ]. 390, 450, 532. 

Roth A. 471. 

Rozabov 228. 

Ruskin J. 198. 

Russo A. 140, 170, 171, 276, 339, (3 
308). 


Sadoveanu Mihail 17, 36, 46, 174. 
387 

Safo 430. 

Sainte-Beuve Ch. A. 598 

Saint-Marc-Girardin de 648. 

Samcusse, Ulas 229. 

Șandru D. 351. 

Sanctis Francesco de 266. 

Sauer (Aug.) 13. 

Saulescu Mihail 303. 

Savilopez Paolo 490. 

Sbiera G. G. 451. 608, 610, 611. 

Scavinski Daniel 135. 

Schen H. 473. 

Scherer Wilhelm 11, 12, 13. 

Schiller Fr. 17, 343, 532. 

Schmidt Erich 13. 

Schirach Baldur von 469. 

Schlosser G. G. 471. 

Schopenhauer Arthur 66, 72, 532. 

Schücking Lewin 13. 

Schulzebur 473. 

Schumann Gerhard 470. 

Scott Walter (158 163). 331, 336, 535. 

Selvinski 726. 

Seukowski O. I. 34. 

Serb Tudor 655. 

Shakespeare William 198. 

Sihleanu AL 457, 534, 601, 607, 736. 

Sincai Gheorghe 208, 666. 

Sion Gh. 183, 213, 457, 739. 

Slavici loan 102, 103, 104, 151, 449, 450, 
451, 452, 453, 593, 

Smântânescu Dan (183 —186),(364—371). 

Solochov Mihail 228. 

Sóns Hermann 465. 

Speroni 327. 

Spranger E. 13. 

Stamati Constantin 33, 34, 141, 142, 202, 
(665 666). 

Stamatiad AL 1. (74 75). 

Stanescu C. N. 492. 

Stankovici Borisov 229. 


752 


Stechetti 480. 

Strabi 1. 741. 

Stratilescu Eleonora (197—201). 
Streinu Vladimir (267—210). 
Strich Fritz 14. 

Sturza A ехаайги 308. 


Tacitus 270. 

Taine Hippolyte 76, 353, 

Tamba S (479). 

Tàusan Gr. (2—5), (65 68), 257—262), 
(513 514), 1710 712), 

Таши Gh. 103, 184. 

Tell Cr. 522, 523 525, 526. 

Tempeanu Virgil (9 19). (463—473). 

Teodoreanu lonel 36, (705—708j. 

Teodorescu Gh. Dem. 170, 451. 

Teodoiesu Р. L (202 206). 

Theocrit „0 31. 307, 430 

Thibaudet Al. 79. 

Tilschova M ria 165. 

Toci.escu Gr 72. 174. 451. 

Todor P Avram (651 665). 

Tolomei 327. 

Tolstoi Leon 79. 

Tomescu Mircea (400 419), 543 550), 
(560 562), (009 – 073). 

Torouţiu | E. 46. 

Tret akov /26. 

Trissino G. G. 327. 

Tucidides 1 33. 

Tutoveanu Gh. 46. 

Tufuianu Ai. (79 79). 

Turner W. 198. 


Ubicini 585. 

Uhland 4/. 

Ukkert 275 

Unger P 13. 

Urban M lo 166, 

Ureche 401, 410, 412. 
Uscatesc.-Soimu Gh. (486 497). 
Uspeuschi 460. 


Vacárescu Alecu 430. 

Văcarescu lancu 202, 203, 204, 431, 432, 
434, 590. 

Vacarescu lenachitfa 407, 430, 431, 476. 

Vacarescu Nic. 432. 

Vaillant 432, 741. 

Valéry Paul 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92 

Válsan G. 598. 

Varchi 327. 

Varlaam (mitrop.) 108 

Vártosu G. 429. 

Vasiliu Alexandru 354. 

Velison 287. 


112), 673. 


Preocupári Literare, an. V 


Veltmanov 285, 

Verbiceanu Zoe 88. 
Verdes Alexandra (100—108). 
Vergilius 258. 

Verlaine Paul 724. 

Vern t 275. 

Vershofen W, 466, 

Vico Gea'basista 400. 
Vigny, Alfred de 450, 532. 
Vilion Francois 88. 
Vioreanu D. P. 739. 


„Virgiliu 83. 


Visnewski 726, 

Vlad Aloisie 655. 

Vlahufa Alex. 46, (145—149) 198, 208, 
298, 200. 

Vlaicov 231. 

Vocance Julieu (74—75). 

Vogt Fr. 10, 450. 

Voi-ulescu V. 303, (480—455). 

Voinescu I. 524, 525, 526, 647, 648 

Vojuikov Dobri (279 280, (410 428). 

Volkov 229 

Von-Vizine D I. 34. 

Voltaire 202, 204, 275. 

Vrba Jan 165. 

Vulcan losif 150. 


Wachler E. 473, 
Walzel Oscar 13, 14. 
Weill Alex 648. 
Werfel Fr. 408. 
Wictor Jan 168 
Wieland 13, 400. 
Wilde Oscar 711. 
Wildenburch 466. 
Wilkeinson 275, 278. 
Wilson 275. 
Winckler 1. 466. 
Wittman 724. 


Xenofon 133. 
Xenoi ol A. D. 46, 130, 139, 239, 241, 
451, 681. 


Young Ed. 532. 


Zaicev 228. 

Zamfirescu Duiliu 298, 407, 486—497), 
597. 

Zamfirescu Mihail 457. 

Zarifopol Paul 710. 

Zimmermann A 450. 

Zinzifov R. 287. 

Zóberlein H. 473. 

Zola Emile (75—79). 

Zotta Sever (338). 


Din cauza spaţiului restrâns, s'au tipărit numai numele szriitorilor si autorilor 
din articolele de fond ale revistei pe anul 1940, 


PRETUL EXTRASELOR 
Pe hârtie velină 





| 16 pagini | 8 pagini | 4 pagini 





In 50 exemplare . 800 lei 500 lei 285 lei 











Prima sutá de ex, 1020 lei 640 lei 420 lei 


Următoarele sute. 250 lei 150 lei 90 lei 


Coperta. . . . |50 ex. lei 260[100ex.lei360| Ч озге 








www.dacoromanica.ro