Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0031

An. 


MARIUS BUNESCU : IARNĂ LA MITROPOLIE 


XLIII, Nr. 31, 


31 iulie 1927, i III A. 





Lei 3 


— 


URIPERSUL LITERAR 





Printrun surâs 


Sin vezumai, negustoreşte 
Trăgând o linie sub dric —- 
Cât vântu'n frunză ne grăesie, 
Cât burta macină, fireşte, 


Trăim peniru pufin nimic. 


Encins de floare-albasiră drumul 
Şi-i beat de siele până'n fund! 
Și“n Dbasmu-acesta, noi duiumul, 
luăm prafum paşi, colim cu tumul 
Mânaji de clopotul proîund.- 


Dar până să ne pierdem urma 
Isferie de banal! ucişi, 

|n ţareul proaspăt de frunziş 
Tot behăe o elină turma 


Cu ochin hasm întredesehişi / 


Lai ION PILLAT 


Că'n revărsarea-a tot ce este 

TPalazul pâna ne'mpânzi - - 
Şi-un biet ghebos e o poveste 
Cu porţi de aur şi ca creste 
In fierbinfeata Ju; de-o zi, 


Că orice suflet e în sine 
Un spațiu “n care-ameţitor 
Urcând din hăuri de rubine 
Alcargăn duduii de şine 


Topazul soarelui sonnr, 


Că ultima gtobulă vie 
la sboruri pe finalu-opac, 
O, font! nccastă fcerie 
Și-aleargă fildeşu “n vecie 


Ca bila trasă de un fac. 


Dan rezumat, privind regeşte, 
-- Că suntem turmă pe colnie 
Ori licărim în greul cleşte — 
Sub laba ce ne wrecheşte 
Trăim pentru puţin nimie, 


GEFORCE GREGORIAN 





DON GQUICHOTTE; dece e GUS DOTA 


rr 


5 


CNI LIU 


O 


Ca iu vrenuutile cele dle demult, ani 
ualele azi necuvântătoare, au avut ni 


numai grai. dară şi împărății cu 
toecmeală de legi, aşezări şi  vrân- 
dueli care  adescaori au inptrecui 
pe cele ale oamenilor, noi, cei de 


azi, o stim şi din bazmele bătrânilor ss: 
din scrisele mărturii ale invăţaţilor. Buz 
mele ca şi învățații, ne vorbese de .„lm- 
părăţia Leilor”, „a Tigrilor“. „a Serpilor! 
„a Furnicilor, „a Albinelor” sau ..Vies- 
pilor...* Vie-ne îngădnit acum, să amin- 
tim şi noi de o împărăție, care a pierit 
îna'o atât de adâncă depărtare de ani. 
încât abia într'o foae de papyrus atlută 
in mormântu: unui preot egiptean de că- 
tre un iefuitor de morminte. (care mui 
apoi sa făcut călugăr intro mânăstire 
grecească din Siria acum zece secole) 
găsirăm întâmplător o măruntă însern- 
nare. O transcriere întocmai, iradueau- 
d-o din limba puţin înflorită a scrihului 
Siparis, discipol după cât se pure, al 
Marelui preot cgipţian Amzis. 


—— Coborâi-an peste ceiatea lui Lis 
cântecele amurgului, iar de pc malurile 
şase luni verzi ale zeului Nillis. sentore 
tecioarele cu panere pline de crini şi 
lotuşi. Stăpânul meu Amzis, soarele în- 
țelepților şi Regele Prceoţilor, îmi deave- 
leşte din gp;ulberea şi nisipul morţilor. 
piatra de lumină şi enmiuţenie a viilor. 
Glasul lui Amzis e blând iar ochii lui, 
închişi. Cunună «te erini îi împodobește 
fruntea şi-i sărută sufleiul. levorul  cu- 
vintelor lui Amzis curge lin iar cu îl 
prind răcoros şi curat în câmpul înflorii 
al foii de papyrus. 

Te vei fi iutrebat şi tu Sipuris, de ce 
ne închinăm noi negrăit de frumosului 
cu ochi de diamante negre Bou Apis!!! 
Află astăzi, că cea diniâi împărălie zi- 
dită subt stele de Marele Oziris a fosti 
„|Impărăţia' Boilor“. Indestularea cu bu- 
nătăţi, strălucirea şi puterea acestei Im- 
părăţii, întrecean pe ale tuturor împără- 
țiilor cunoscute nouă pe pământ. Fiind 
intâia zămislire a mâinilor Marelui Ozi- 
ris, iată pentru ce ne închinăm noi sin- 
gurului adevărat supraviețuitor al ei, 
celui la o sută de ani odată născut zeu 
Apis. 

Impărăţia Boilor !... Străjuiau în mij- 
locul ei, munţi înalțicu vârfurile nori. 
De jur împrejurul munţilor, se răsfâjau 
în lumină acaluri rotale şi câmpii nes 
fârşite. 

Ca trei panglici albastre, trei fluvii 
uriaşe îi încercuiau trupul și o mare 
caldă, veşnic liniştită, îi scilda umerii 
şi spatele. Boii. mândrul norod cu coar- 
ne de aur, trăiau fericiji subt cârnia a 
nouă înţelepţi din casta lui Zaapis. 

Odihnă din răsărit în apus de soare. 
nu cunoşteau. Uhii, frământau şi cotiu- 
dau pământul împărăției, ca si scoată 
din el rodul bucatelor hrănitoare. Alţii, 
săpau drumuri, zideau celăji și ridicau 
Temple zeului Osiris, prin cari să sc 
poată apăra de năvălirile cine ştie că- 
ror neaşiepiaţi duşmani. lară meşteri de 
nimeni întrecuţi. le țeseau vesiminte şi 
le făureau arme, podoabe zilelor de săr- 
hătoare şi tărie în ceasuri de primejdie. 

De mii de ani vieţuiau Boii, de vimeuni 
supăraţi în fericita lor împărăție și pen- 
tru smerita credință ce-o arătau  înţe- 
leptului Oziris, dară în deosebi pentru 


a | 


SANDU TELEAJEN 


muli staruitoarea blândeţe urătalu «le 
ci, în purtarea cu toate vietăţile pă- 
mâniului. De sentâmpla unui lup, să 
fie stfâşiat de vulpe, ori unui urs, să se 
trezească jupnit dee mistreți, casa celui 
nai sărac dintre Boi îi cra deschisă. 
Câinii cei veşnie lihniţi de foame ori 
serpii scriviţi de elefanţi, cu laptele va- 
cilor sentremau.  Paserile cerului de 
multe ori între coarnele Boilor bătrâni 
işi făcrau cuiburi. lar prin cetăţile de 
margine străinii atât se ostencau ci 
infruțiarea din cascavalul otpeției Bai- 
ilor. că nopţile îi înloeniau în  pătule 
lângă doamnele vaci. Oamenii, fiarele, 
peştii, paserile, toate lighioanele de prim 
păduri, din văzduh și din ape sedeau zil- 
nic la pândă să se mănânce între ele. 





SANDU PELEAJEN 


Boii. nu căulan altă îndestulare, de cât 
apa pentru scie şi roadele cele verzi ale 
câmpiilor și poenilor penru hrană. Dacă 
munţii le erau plini cu fier, cărbuni, ar- 
gint şi aur, ei meştereau podoabe, cu 
cari să stea în temple la închinare, în 
fața Marelui Zeu. Negustorie cu neam 
străin nu cunoşteau,  prisosul roudelor 
şi-al agoniselii lor, dăruindu-l cu mân- 
dră bunăvoc oricuj le-ar fi cerut. Şi iată 
că după o curgere «le tericite sute de 
veacuri, poenile, dealurile şi câmpiile 
înfloritei împărății se îmbogăţiră cu 
nişte musafivi minunați.  Roiuri de bâ- 
zulite de aur cari cântau din zori până'n 
scară, iar nopțile se -cnibăreau prin 
scorburi de copaci pe care le'ncărcau 
cun rod numai de zei cunoscul... 

Se adunară'n stat mare, împlătoșali şi 
grei de arme can ceasuri de primej- 
die, toate căpeteniile de vaste ale Boilor. 
Preoţii ridicară altare noui,  aprinseră 
ruguri pe cari se topiră malgdăre uriaşe 
de flori şi ramuri sfințite. Norodul, cerși 
în genunchi, Marelui Zeu, un semu ari 
un cuvânt lămuritor. 

lar cuvântul nu întârzie, Un nor alb 
cu iuima'm flacări țâşni din capul de 
aur al zeului Oziris. 

Si pe buzele lni tot norcdul Boilor 
auzi picurând în aer vnrbele: 


“ , 
Pentru blânda curățire a tuinuii 
voastre, trimisu-vam jumătate din lu- 
erăloarele grădinilor mele:  Albinele. 
Yrăiți cu elen pace, pentru can ţara 


voastră, să nu curgă numai lapte ci şi 
miere |... 

— Sânge cald al inimilor vousire, lu- 
mină a stelelor şi purpură de bucurie a 
pământului, Oziris, slavă Ţie!.. 

Astfel acoperiră ci înir'nu slrigăt cu- 
vintele de foc. iar bucuria lor nu mai 
cunoscu margini... Crainici înaripaţi por- 
niră spre ccle pairu vânturi, Albinele 
Imvă pofiile 'n stat... 

Nu trecu mult şi lucrătoarele lui Ozi- 
ris sosirămn roiuri de aur, inovărăşite dle 
un zumzct care făcu pe Boi să înţelea- 
gă o taină până aiunci străină lor: mu- 
zica. 

Din polire de flori, Boii pustară hru- 
na cca numai de zei cunoscută : mierea. 
Dar aceia ce-i umplu de uimire şi spai- 
mă, fură armele nouilor venite... 

La picioarele împărăției lor, siăpânean 
şerpii, Cu ci adeseori Boii se găseau în 
grele neînţelegeri. Iscodilori,  pizmătă- 
reţi și veninoşi, limbuţii târâtori li se 
fnrişau. peste hotare, ajungând pânăn 
inima cctălii de scaun. O asemenea is- 
coadă, prinseră acum .gustânil miere 
dintr'un potir. 

— Mici suzioare, cum să-l pedepsim ? 

— Nimic mai usor î... 

Două ace abia văzue îi ințepară 
ochii. Şi sarpele iscoadă rimase nemiş- 
cat... Norodul cu coarne de aur și ochi 
de diamante negre, ingenunchie smerii ; 

— Laudă 'Ţie, celui ce ne hrăneşti pre 
noi cu miere și ne aperi due vrășmaşi cu 
ace otrăviie |, 

Zeci de veacuri apoi, viețuiră Boii cv 
Albinele laolaltă, verotiţi de pletele lui: 
Oziris şi temuţi de toţi vecinii. Pâuă ce 
într'o zi, dinspre Soare-răsare, Boii vă. 
zură înălțându-se nouri de fum tăiaţi 
cu limbi de flacări şi auziră vaeie şi răc- 
nete înfricoşate,  cutreerând  văzduhul. 
Spre geana acelei zări turburi, se topiră 
crainici, trei roiuri de albine. Aşteptân- 
du-le reîntoarcerea, Boii, lăcuţi și gravi, 
se gătiră de luptă. Când soarele apuse 
pentru a ireja oară, crăinicii sentoaysc. 
vă cu zumzei ca ronotul furtunelor. 

-- Veste neagră |... O împărăție nouă 
se ridică peste pământ. 

Vicţuitoarele cunosc puierea crudă «a 
celei mai poftiloare de sânge cald din. 
tre ele, a Leului. Unele de voe, cele ma: 
mulie din groază şi slăbiciune i-au că: 
sui în genunchi si îi sau închinat: 
„Rege |!” 

* 


Noul „Rege“ nu poate să doarmă. A 
eupus aproape întreg pământul. În jurul 
lui, întâlneşte numai servitori şi frunți 
plecate. Turme fără număr de capre şi 
ai, îl hrănesc şi-l îmbracă. Herghelii de 
cai îl poartă. ca vântul din zare'n zare. 
Blănile cele mai felurite îi îimpodohese 
umerii, Inchise *n colivii de mătase, mii 
de păsărele-i pregătesc aţipivea și-i lea- 
pă somnul. Ba şi dintre ai lui, pe cei 
slabi, neîndrăzneţi ori bolnavi, îi înjugă 
la munci aspre ridicându-și din. sudoarea 
și braţele lor, palate. Pe alţii, înarmaţi și 
Hămânzi îi asmută să-i cuccrească robi 
noui și prăzi cât mai bogate. Până sa 
jungă Ja Impărăţia Boilor, de ei, cea 
mai cumplit vrăjmăşită, un singur norod 
mai trebuise ingenunchiat: al Câinilor. 
Odinioară, sub regi puternici, duşmani 
de neînfrânt în luptă dreaptă. Mai apoi 
din pricina răuiăţilor între ei aprinse, 
blestemaţi de Oziris să rătăcească pe pă- 





484 








MARIUS BUNESCU : VâÂI.COY 


mânt hărţuiţi şi huiduiţi de toate se- 
minţiile vicţuitoarelor. „Regele“ Leu, ar 
fi putut să-i strivească într'o singură zi, 
Cunoscându-i de aproape însă, îi ştia 
credincioşi în prietenia cu cci puternici, 
isteţi în treburi, răvdători la suferinți şi 
mai ales deprinşi să sărute luba oricui 
i-ar fi izbit din joacă, ori mânie, pesie 
ochi... 

Prefăcânqu-li-se prieicn, îi adormi cu 
momeli. Puteau. ci, Câinii, dispreţai prie- 
tenia leului ? Tar când îi auziră şi gra- 
iul, inimile lor se topiră, ceară în gura 
focului : 

— Intotdeauna vam prețuit ca pe un 
neam de viteji. Pentru asta, nici nam 
gândit să mă lupt cu voi, ori să vă pun 
ca alţi trufaşi, în lanţ... Supuneţi-mi do- 
hitoceasca Impărăţie a Boilor  si'mpart 
cu voi în jumătate, Domnia Pământalui! 

Câinii, săraci cu duhul, se'nvoese. şi 
dau femeile şi copiii în ghiarele Leii 
şi pornesc, — robi ai şireteniei lui, să-i 
cucerească Împărăţia cea încă nesupusă. 

* 

Cu lupta, nu isbutesc nimic. Acele Al. 
binelor, zopitele şi coarnelor Boilor se lo- 
vediră de neiînfrânt. Cei scăpaţiidin urgia 
nevăzulelor săgeți otrăvite, picrcau unii 
striviţi, alţii cu burțile sparte. Și iată-i 
cu cozile'ntre picioare, linniţi din măcel, 
îndărăt, la prietenul Leu. Leul de 
furie, asurzi cum singur raget pe toţi 
măgarii pământului şi sfărâmă'n dinți 
zece turme de-0i. Pe câini îi culcă din 
două sărituri la pământ şi-i băgă pe toţi 
în lanțuri. 

. 

Petreceau de veacuri în robie. Să le 
dăruiască „Regele“ slobozenie nici pic 
de nădejde. Jinduiau necurmat câinii să 
vupă lanţurile, să se-adune toți în ţara 
din care. răstrăbunicii le lăsaseră scris, 
că i-ar fi scos cu amăgire piigână, Leul. 
Pentru că lanţul învaţă şi pe cel mai 
neputernie animal să fie rău şi viclean, 
ajunseseră şi ei răi şi vicleni. Se mâncau 
între ei şi se linguşeau între ei. Chiar 
pe Leu îl muşcau pe furiş, iar când îi 
privea în ochi, făceau tumba'n ţărână 
şi-i lingeau labele, lingușindu-l : 


— Regele regilor şi Putere a puter- 
nicilor ! 

Băgară de scamă că linguşirile, pu- 
neau în ochii Leului zâmbet şin glasul 
lui înduioşare. Ţinură sfat şi unul mui 
îndrăzneț, hotări să-i înceree inima : 

-- Fiu al Soarelui, de ani necurmați 
ne laşi să lâncezim în lanţuri. Dă-ne în- 
sgire să năvălim pentru a doua pură 
peste împărăţia Boilor !... 

După ce se socoti îndelung, Leul răs- 
unse : 

— Vă dau, însă, nu la toţi. Mam în- 
văţat. cu voi şi nu vreau să vă pierd fi- 
rul neamului. Să plece numai javrele î... 

Asfel se treziră Baii, că'n hotarele lor 
«chilălăesc, moarte de foame şi jigărite. 
nişte arătări, cari scmănau pe departe a 
fi din neamul războinic şi dolofan odi- 
nioară, al Câinilor. 


* 


Cu ascmenea  stârpituri, Boii nici nu 
catadixiră să se puemn proptă. Sutaşii de 
fruntarii intrară'n vorbă : 

-- Ce-i cu voi necmâncaţilor ? 

Un dulău numai pielea şi oasele, mt- 
logi : 

— Străluciţi Domni, am scăpat cu vai 
şi amar din robia Leului, Goi, desculți 
și fără o piatră de căpătâi, rătăcim prin 
lume. Milostiviţi-vă pentru o urjumă ue 
mămăligă şi-un sorb de apă, că vom fi 
şi noi de ajutor aci la margine. 

Sutaşii cu coarne de arginti râscră : 

— Ajutor. nouă ? 

— Şi vouă şi slăviţilor voştri fraţi, prea 
măriților întru vietăţi şi nesupuşi Leu- 
lui. vitejilor Boi. Drept mulțămită, iată, 
vă dăruim şi noi pungile ce vedeţi pline 
cu galbeni grei, strânşi pe unde-am ro- 
bit, în chinuri şi munci aspre. 

Sutaşii făcură ochii mari. Slujba lor 
în Împărăţie le era plătită un galben pe 
ioată viaţa. Javrele cu chip de câini, iu- 
tindeau fiecăruia, o pungă  îutreagă, 
pentru un nimic. Se învoiră.. 

Vestea despre iscusinţa, priceperea şi 
supusa purtare a javrelor primite lângă 
fruntarii, mersese fulger in toată impă. 


UNIVERSUL LITERAR 


răția. Intr'un an. nu rămăsese cetate ori 
aşezare cât de măruntă în care câinii, 
întremaţi de trai bun, harnici şi săritori 
să nu împlinească cele mai grele slujbe. 
Imbuibaţi prin veacurile de lercşă pace. 
Boii începuseră să lase, pe nesimțile, nu 
numai trebile casnice pe seama câinilor 
ci și sarcinile împărăției. Ei, se  mulţu- 
meant să mănânce în linişte, să ragă une- 
ori de plictiseală, să rumege şi... mai a- 
les, să doarmă. Aveau doar, nişte ajutoa- 
re atât de iscusite care alergau pentru 
ci, car fi fost păcat de moarte să se de- 
dea vcehilor oboseli. Ba chiar rusinos. O 
împărăție în care curge lapte şi miere, cu 
servitori atât de credincioşi, trebue să 
fie mânlră ! lar mândria împărăției Boi- 
lor cum se putea altfel arăta, de cât, ca 
Tiveure Bou să-şi ţină coarnele pe sus şi 
să fie slujit de unul, doi, ori mai mulţi 
câini... 

Şi nici armata — zic Câinii — uu se 
cade să mai [lie servilă de Boi, Întâi, că 
armata cra bună în vremile sălbatice cânul 
animalele se sfâşian între cele zilnic. A- 
cum, până şi Leul sa făcut blând ca un 
miel. Şi al doilea, e ruşinos să vezi uu 
ou, soldat. Boii trebue să se îndeletni- 
cească cu luernri mult mai nobile, Ma- 
zica „bâzuliţelor de aur,: o fi fost fru. 
mousă, ha-hă-hăăă 1... cu mii de ani in 
urmă. Acum Boii trebue să-şi aibă omus 
zică a lor. Pe urmă un Featru al lor... 
mai ales Teatru. Armata chiar trebue 
lepădată. Lei colo, câte-un Bou, care nu 
are de lucru, să fiv generul, Soldaţi, se fac 
ei, câinii la nevoc, ca din pământ. Pe ur- 
mă. cu bani poți tocmi oricâtă armută 
vrei |... 

Şi boii... 

„SC “nYrDesc,, 

Sar albinele, se necăjese, plâng, pe 
mulți dintre Cârmuitori şi Mari preoţi, îi 
înţeapăn urechi, „en zadar, Boii rume- 
gă si dorm, în vreme ce câinii, le sug 
bogăţiile, dărâmă cetăţile întărite, îşi a- 
duc mereu tovarăşi noi din cei lăsaţi în 
stăpânirea Leului şi-l vestesc să fie guta 
de năvală. 

Leul, atât aşteaptă. Inconjurat de cei 
din urmă lângă el rămaşi câini, aleargă 
trufaș să pună şi Boilor jugul... 

Oziris, zeul cel neadormit, deschide un 
ochi şi priveşte acolo unde i se pare şi 
lui ca hotărit şă fie țara în care să curgă 
lapte şi miere... 

In vreme ce Cârmuitorii şi Marii preoţi 
sunt aruncaţi în lanţuri de Câinii sluj- 
hași, Boii, toropiți de trândăvie nici nu 
visează că Leul li sa ridicat stăpân în 
Cetatea de Scaun. Unii iau lecţii de mu- 
zică, alţii învaţă dansul iar cei mai mulţi 
dorm. Graşi şi somnoroşi, Boii tree din 
braţele somnului, cu gâturile între res- 
teele jugurilor, 

Cei prea graşi, Leul hotăriișie să fie 
sfâşiaţi de potăile jigărite. Cei potriviţi, 
să fie puşi în frigiri pentru el. 

Cei slubi, să fie opriți de sămânță, 
pentruca Ieul şi slugile lui, Câinii, să 
aibă şin vutor pe eine pune la jug şin 
frigări.., 

Aşa picrin pulbere Impăriăţia Boilor! 

— Dar albinele ? 

— Albinele Siparis ?.. Ele, uitam să-ţi 
spun, s'au strâns într'un roi cât se umbri 
fața pământului : 

— Oziris, stăpân al Luminii şi-al Focu- 
lui etern, ce ne porunceşti ? 

— Grădinile mele  v'aşteaptă. 
înşelat amar, socotind că Boii, 
hrăniţi cu miere. 


M'am 
pot fi 


SANDU TELEAJEN 


UNIVERSUL LITERAR 


Psihologia socială 


In vorbirea curentă. deseori ne 'cste 
dat şă anzim aceste două cuvinte, afir- 
mate dcopoirivă şi de cel mai obscur 
gazetar în cea mai obscură foaie şi de 
cel mai pretenţios profesor de pe cea 
mai importantă catedră, Psihologia so- 
cială este, până la un punct, o noţiune 
oficială, dacă mă pot exprima astfel, o 


națiune care face parte din vocabularul - 


de guvernare al unui stat. Alături de 
„ordine“, „legalitate“, ..constituţionalism'“ 
„interese superioare“, etc, „psihologia 
socială“ ce o noţinne curentă menită a 
desemna o stare de mulţime cristalizată. 
Se vorbeşte, în chipul acesta, cu o uşu- 
vință înspăimântătoare, pe cari numai o 
sănătoasă ignorare a studiilor sociale o 
poate scuza, despre „sufletul românesc“, 
“lespre „sufletul franțuzesc“, despre „su- 
fetul evreiesc“ și a. m. d. Sufletele 
acestea coleclive nar fi, în această 
concepție oficioasă, simple entităţi spiri- 
imale sau simple cşatodaje metafizice. 
ci trăinicie şi cvidente realități sociale. 

Și de aci, iată o ştiinţă nouă, sau mai 
bine zis amplificarea unei ştiinţe vechi : 
iată psihologia socială, a cărei menire 
este să ne explice fenomenele sociale, 
aşa după cum psihologia obişnuită ne 
explică fenomenele sufletești ale indivi- 
zilor, 

Bizareria acesici ivorii. care rimâne 
una și aceiaşi, desvoltată pe mai multe 
fațete de diferiţi sociologi din şcoli di- 
ferite o vom sublinia după ce vom în- 
dica modul în care problema cste vă- 
zulă de diferiţi autori printre cari de si- 
gur excelează Gabriel Tarde. 

Sistemul sociologic al lui Tarde este 
simplu. Unica realitate socială — pen- 
tru cl — o constituie individul și nu- 
mai individul prin cceace are cl co- 
mun în spiritul său. Fenomenul social, 
în natura vi intimă, este un fenomen 
de inter-nenetrațiune psihologică. Căci 
ceeace face, pe fiecare din noi, să acti- 
veze. în viaţa dc 'toate zilele, sunt două 
mobile sufleteşti puternice, comune prin 
pcneralitatea lor: dorința şi credinţa. 
Prin neîncetala acţiune a oamenilor, îm- 
pinşi de aceşti doi motori  psihici. se 
siabilesc relaţii sociale, mulțumită feno- 
menului însuşi de  inter-penetraţiune 
psihologică, mulțumită fenomenului de 
imitație. 

Tmitaţia nu e un accident şi nici o la- 
titudine. Ea e o necesitate. O necesitate 
rezulată Qin o lege de psihologie ele. 
moentară : dorinţa de a ne șlefni eul du- 
pă modele superioare. De aceca și ca- 
ca ci de activare c din interior în afa- 
ră, şi na din afară în interior. Nu îmi. 
tă. fiind sihţi de societate, ci imitiăm, 
fiind împinşi de un impuls întern, ab 
interioribus ad exteriora, Dar viața so- 
cială nu e numai o monotonă depănare 
de nesfârşite imitaţiuni. Viaţa socială 
capătă impuls şi prin aliceva. Prin în- 
venţie. Prin ingenioziitatea personalită- 
ţilor, evenimente şi fapte sociale pot fi 
inventate, cu scapul ultim şi util de a fi 
imitate de marca massă a indivizilor, 
Dar acest proces de inventivitate şi de 
imitație ce, crede Tarde, un proces s0- 
cial, un proces care, nu c propriu unui 
individ, ci e comun tuturor indivizilor. 
In psihicul fiecărui individ, există o la- 
ture socială, un mic laboratoriu sociali- 
zat, în 'cari pătrund şi se întretaie aces- 
te circonferințe de relaţii sociale. Psi- 
hologia socială va avea să se ocupe au 


cu aceste laiure, ci cu procesele inter- 
psihice, cari se petrec, prin mijlocirea 
ei. În conformitate cu expunerea gene- 
rală a teoriei lui Tarde, în lucrarea sa, 
mai mică, întitnlată „Etude de Psycholo- 
gie sociale”. Asociologul francez afirmă 
clar : „Psihologia colectivă — psihologia 
inter-cerebrală — sociologia, nu este po- 
sibilă decât pentrucă psihologia indivţ- 
duală intra-cerebrală, închide în ea e- 
elemente transmisibile şi comunicabile, 
dela o conştiinţă la alta, susceptibile de 
a conlnera între ele, pentru a forma 
forje şi entități cu adevărat sociale, cu- 
rente de opinii sau intensității de pasi- 
uni populare, energie tenace de tradiţie 
sau de cntume naţionale“. (Cap... Da So- 
ciologie). Şi: 

„Faptul social elementar este comuni- 


- carea sau modificarea unei stări de con- 


știință. prin acțiunea unci fiinţe con- 
ştiente asupra alteia“. 

Nu tot asticl vede lucrurile, Emil 
Durkheim. Pentru acesta, afirmaţia lui 
Tarde e greşită fiindcă ne menține în 
domeniul psihologici, în domeniul cer- 
cetărilor asupra stărilor sufleteşti indi- 
viduale, şi nu trece în domeniul, propriu 
zis, al cercetărilor sociale. Durkheim ad- 
mite sufletul social ca o realitate socială, 
primordială şi predominantă. Indivizii nu 
sunt creatori ai societăţii, ci sunt cre: 
ațiuni ale societăţii. Postulatul lui Dur- 
kheim. aşa cum l-a observat şi Tarde, 
este : „un simplu rapori de mai multe 
ființe, poate deveni cl însuşi o fiinţă 
nonă, adescori superioară celorlalte“. 

Nu, adeseori, cum socoate Tardc, ci în- 
totdeauna superioară celorlalte. Conccp- 
tul Jui Durkheim despre societale este 
un concept autoritar şi autocrat. Socie- 
tatea dictează individului, mentalități şi 
atitudini. 

Fa îi impune voia şi tendința sa. 

Opinia publică, moravurile, morala 
comună, exercită asupra fiecărui indi- 
vid o presiune exorbilantă. cu atât mat 
accentuată, cu cât nu e materială. Ci 
pur etică. 

Dar societatea e un mănunchiu de tra- 
diţii, de fapte istorice, de lucruri consu- 
mate şi experimentate. Pe cari le-a _cris- 


485 


talizat în mentalitatea comună, după mo- 
delul căreia se adaptează şi creşte şi 
conștiinţele individuale. 

„Idealul este colectiv, nu individual— 
afirmă Durkheim: omul numai asimi- 
lîndu-şi idcalnrile elaborate de către sa- 
cictate este capabil de a concepe un nou 
ideal. 

Societatea furnizează omului posibili- 
tatea de a-şi forma idealuri. Idealul co- 
leciiv tinde să se individualizeze, Dar, 
totdeodată idealul personal se degajează 
din idealul social“. 

„O societate e o realitate sui-generis, 
o sinteză idealistă, de idei şi sentimente 
individuale, cari îi dau o realitate pro- 
prie“ şi... conştiinţa colectivă este o con- 
ştiinţă a conştiinţelor“. 

Modul de a vedea a lui Durkheim îl 
adoptă şi l.ovy-Brubhl, de altminteri un 
continuator al său, care constată că 
mentaliiatea colectivă n'a fost una şi a- 
cciaş, ci că au fost mai multe mentali- 
tăţi colective, corespunzătoare gradului 
de dezvoltare morală şi intelectuală a 
diferitelor societăți. Amândoi deci cons- 
tată suflete sociale, cu desvollări pro- 
prii, pe cari urmează să le cerceteze 
noua stiință, sociologia, — anexă insig- 
nifiantă, în aceste teorii, a psihologiei 
individuale. 

Interesant este, desigur, și concepția 
Ini Gustave Le Bon, exprimată în „Psy- 
chologie des  foules“, asupra sulletului 
colectiv. Gustave Le Bon, constată exis- 
tenla stărilor de mulţime, înzestrate cu 
un fel de suflet coleciiv, penirucă anu- 
mite acic, idei și sentimente nu apar 
decât la indivizii, ce se găsesc în mulţi- 
me. În mulţime, socotoşte Le Bon, per- 
sonalitatea proprie a ficăruia dispare, 
se şlerge, și patrimoniul inconștient al 
rasci vine de ocupă primul loc, hetero- 
genul se şterge în omogen. In mulțime, 
individul dă drumul tendintelor sale in- 
conştiente. 

Dar pe lângă aceasta, pe lângă incon- 
ştientul hereditar al rasei, mai sunt şi 
alte donă caractere, pe care le găsim 
în starea de mulţime. deci la  sufletu) 
colectiv : contagiunea mentală, dela indi- 
vid la iudivid, și sugestibilitatea — Gus- 
tav Le Bun compară starea individului, 
când ce în mulţime, cu o stare hipnotică— 
Alice caractere ale mulțimii observate de 





PAN iOANID: CASA ȚARANLASCA 


a cam 





VASILE POPESCU : STUDIU 


Le Bom: mulţimea e docilă, ea ure ne 
voie de un stăpân, pe care să-i iubease 
că, dar de care să se teamă ; şi mulţimea 
nu iubeşte adevărul, ea are nevoie de 
iluzii. a căror strălecire so bipnoti= 
zeze. 

Unu autor englez, Mac Dougali, intro- 
duce in esptearen stărilor de mulţime. 
ua factor non: orgunizareu, 

Dougall recunvaşte că fenomenul cel 
mai vemareabil la o stare de mulţime, 
consistă îu exaltarea şi intensificarea 
emotivităţii la. indivizii componenți, EL 
remurcă apoi scăderea nivelului inte 
lcctual. în mulțime, pentrucă, inteligeu- 
țile inferioure atrag, fatal, la invelul lor, 
inteligenţite superioare. 

Pentruca o stare de mulţime să fie co- 
ordonată, continuă, şi utilizabilă ea ire- 
buie să fie organizată. Oceastă organi. 
zave constând în specializarea şi dife- 
vențiereu activităţilor fiecărui iuti us. 

Sigmund Ficud introduce factorul în- 
leresant al croului, în explicarea unei 
stări de mulțime. Faptul că indivizii se 
adună în grupuri, faptul că rămâne și 
durează în aceste grupuri, se explică 
doar prin fireşti tendințe amoroase, prin 
naturale autuşări afective, cari constitu- 
iesc fondul suftetului colectiv. Instinctul 
sexual, ca şi cel nuritiv. e un instincl 
social. EI rectimnă neapărat existenti gru- 
pului, pentrucă numai în grup el își poa- 
te găsi realizare să menţionăm teoria 
lveudistă, pe cate 0 socotim, în oarecare 
măsură, îndreptăţită. Cea mai curioasă 
şi cea mai puerilă, este concepția socio- 
logului și economistului berlinez, Wer- 
ner Somburt. concepţie. pe cure an pus 
tea-o denuni : aritmeticism social, 

In. cele două lucrări ale sale, mai im. 


portunie, în „l.e Bourgeois” şi „Les Juifs 
ct lu vie ceonamigue“, şi în deosebi, în 
acrasta din urmă, la cap. XII aa speci- 
ficite uite, Werner Sombari  socoate 
că un suflei social n'ar fi altceva decât 
un sumuni de specialități personale, Di 
ceiăte au cele cunup. bine înteler. 

Sombari îucepe prin a face o consta 
tare onestă : .„Psihulogia colectivă“ a de- 
venit. în ultimul timp, un subiect pen- 
tru diletanţi, iar eccace priveşte în dev- 
sebi psihologia evreilor, ca a fost un fel 
de spori politie, pentru spiritele obtuze, 
cn instincie grosolane, spre marea dis- 
perure a celor cari, în această epocă de 
pveiudecăți jalnice. mai au încă puţiu 
bun simţ şi imparţialitate. 


„Voi spune chiar — afirmă apoi Som- 
bart — că trebuie să admilem existenţa 
sutleiclor colective, ca formând  sub- 


stanja lumei sociale. A iposiazia o psihi- 
că colectivă esie pentru  teoreticianul 
ştiinţelor sociale, o necesitate logică“, 

Și iată procedeul aritmetice al lui Son 
bart : 

Statistica ne lurnizează  observațiuni 
concrete asupra diferitelor evenimente 
și mişcări de massă. Aceste observaţiuni 
statistice servesc să stabilească o serie 
de indivizi, caracterizați prin proprie- 
lățile lor specifice. Să însemnăm prin 
a, b. e d. e f. g. h. î.k. proprietăţile a- 
cestea arunjând pe indivizii observați, 
după calitățile inerente fiecăruia, obți- 


uen următorul tablou schematic : 

ÎI EA pre seta grup tul e bd fu 
P sa Ș ăi N LB | + Pr 3 
. E 2 4 het 
LU :: , A hill 
[ N i ă de az, 


UNIVERSUL LITERAR 


Se face apoi o adunare sumară, şi se 
găsește bunăvasă : 





proprivtățile a b Î 4 de Fori == NU în 
ef. de d ud Bu, 
b k, 1 datuz 2y' n 


.. d 


La acesle coustalări uvubiective, se a- 
Waugă constatări obiective asupra Îor- 
telor naturii, asupra înstiuţiilor. ete, şi 
prin calcule de plusuri şi de minusuri se 
poate obţine sufletul colectiv tipic. 

Pot spune — crede Somburt — după 
această sacoleală : iată germanul! iată 
evreul! iaţă franţuzul! Aceste exe 
plare nu există real, de acest lucru e 
conştient şi Somburt, sunt creaţiuni de 
pură imaginajie, necesare cercetărilor și 
experimentărilor sociale ! Şi această o- 
peraţie năstruşnică este numită, cu toată 
seriozilatea, o operaţie... ştiinţilică, 

Indireei. Sombart a folosit „spirutelor 
obiuze en instincte grosolane”, me va 
începuse prin a-i condamna. Căci aceste 
„spirite obluze cu instincte grosolane” 
au formulat — tevriile ridicole ale puri- 
tăţii de rasă, ule sufletelor naţionale, 
irctucritile. definilne, ca expresii de 
cinică pură ! 

Și Heinrich Heriz şi Jean Finot şi a- 
“ăți ulţii au vombăini aceste leorii, cari 
pornesc din premize false şi ujuug lu 
cvucluzii absurde, Di uu demonstrat că 
vu exisiii suflete naționale, ca expresii 
de etnică pură, pentrucă punciul de ve- 
Were eîniv este total greșit. 

In Jucrărea „Le preiuge des tacest 
Jean Finoi, analizând de aproape ieori- 
ile rasisle, constată superficialitatea lor. 
In a treta parte a lucrării, în enp. | la. 
iimentul psihologiei popoarelor”, linot 
remarcă la ce curioase contraziceri uu 
ajuns sociotogii şi elnologii, cari au voit 
si cereeteze si să fornruleze psihologia 
iteritelor popoare, Asifel pentru Fenan 
Grecii erau un poror religiox vrin exce- 
lenţă, iar pentru Fustel de Coulanges, 
ciaţu greacă încarnează viuja anli.reli- 
gioasă, 

Peniru Zellee, Germauii suni un po- 
por îmitntiv, în timp ce pentru Momsen 
ei sunt în deosebi un popor inventiv. 

Pentru Jules Cluretie tot ce este elar 
i lămurit este franțuzesc : în schimb 
pentru Frangois Copec, în Franţa, ori- 
ce idee puternică devine greoaie şi ori- 
ce idee grea devine obscură. Pentru 
Chambeslain, Byron a fost un veritabil 
zerntian, poutru Drieseminn, cel a fost 
însă un celt vulgar. Chamberlaine soco- 
tea pe Ceraiites un mare arian ; pentru 
Driessman el na fost însă decât un Cel- 
in-lber. În timp ce pentru Driessmann, 
ştiinţa exactă a fost opera celţilur, Cham- 
berlain crede că ca a fost opera germa- 
nilor, Woltmunn socotia spiritul gernan 
caracterizat prin universalim, în timp 
ce Chamberlain îl considera excesiv de 
covent. Și alâtea şi atâtea alte contra. 
dicţii, cari rezuliă din natura  lucruri- 
lor! E locul să se spună: cel puţin pu- 
noți-vă de acord, domnilor rasizti !... La 
pagina 403 a volumului său, peniru a da 
d lovitură serioasă teoriilor rasiste, lean 
Finot, înziră uumele popoarelor, cari au 
contribuit la formnven sângebi francez: 
„Aguiianii, berii, Vareonii, Silurii, Salii 
Liliecii, Suezii, Valguinţii, Sar:lonii, Con- 
imoranienii, Areni, Biturigii. Santorii. 
Pictoni, Cawmholecticii, Agesinii, 'Euro- 
ni. Auulegadii, Carnutii, Venetii, Curio- 
soliiii, Redonii, Osiomnienii, Obrieantne- 
vii, Lexovienii, Auberii, Ekducnii, Lencii, 
Uloinii, Vandalu Teifalii, Agatirşii, Ru- 
tenii. Polonezii, Venciii, Belgii, Galatii, 


UNIVERSUL LITERAR 


Cinelinii, Vizigoţii, Burguuzii. Francii, 
Saxonii, Ălmanzii, Suevii, ete. cu anu: 
mite subdiviziuni:  Fenicieni, Sirasini, 


Evrei. Firusci, Pelaggi, Sabini, 'Pyvreui, 
popoare moungolice, ţigani, eic. 

Şi povestea e aceeaş pentru toate po- 
poarele. Cu toate acestea. rasişiii. îm 
permeubili evidenţii, vor couiinua să «e: 
firme cu încăpățânare puritatea de rasă. 
cu expresia sufletului naţionai, etnic! 

Inconiestahil. există stări de mulţime 
psihicuri colective. Dar aceste stări co- 
lectire sufleteşti, uu sunt expresia nicia 
unei purităţi de rasă, nici a unei anumi- 
te organizaţii. nici a unei înter-penctra. 
țiumi psihologice şi nici nu au o realtie. 
te mroprie. 

Stările colective sufleteşti  suut deri- 
vate psihice ale altor fundamenie, cari 
sunt la baza societăţei: instinctele su- 
ciale şi mediul natural şi social, Tustiuc: 
tele sociale, cari udun pe indivizi, cari 
forinează şi întreţin  agregatul social, 
sunt: înstinetul sexual. de înmulţire şi 
instinctul nutritiv, de hrănire.  Ace:te 
două instincte. sunt materiale. în aeali- 
zarea lor şi comune tuturor itdivizilor. 

Starea hipnutică de care ne vorbeşte 
Gustave Le Pon este exptesxiunea psihi- 
că a unor puiernice ataşamente Inu- 
teriale : sexuale şi nuiritive. Dar psihi- 
cul colectiv mai ce şi rezultatul mediului 
natural și social. Pe acelaș teritoriu 
geografic. în uceiaş ambianţiă iutelectua- 
lă, în aceleaşi condiții materiale, nu exis- 
tă si nu pot exista mai multe psihicuri 
colective (nu vor etnologii, cari juu ca 
punct de deosebire numui origina etui. 
că, îndepărtată şi nu ţin seamă şi de 
ambianța socială. actuală), ci există nn. 
mai un psihic colectiv.  deteiminat de 
condițiile materiale ale societăţi şi  fa- 
vorizut de ambianța inieleciuală și mo: 
vală, - : 

Astfel înţeles, psihicul colectiv nu mai 
« o entitate abstractă, inetafizică, și plu- 
tind în nori, ci o realitate sorială. mn 
derivat psihice din stări sociale, e expre- 
stiune şi nu o condițiune. 

“lată deci evroareu cea mare a psiholo- 
giei sociale. Fa se mărginește să studie- 
7e psihicul social, pe care îl ia în sine 
şi pentru sine, neglijând faptul foarte 
important că el nu e condiţia faptelor 
sociale, ci doar expresia lor, 

Sociologia nu se mărgineşte la u cer- 
ceta psihicul colectiv. Ea merge, în a- 
dânc. Studiază faptele sociale. natura și 
înlănţuirea lor intimă şi în urmă apoi 
ștearsa lor  expresiune  psiho-socială : 
psihicul colectiv. Psihologia. socială ce în 
funcţie de modul cum coneepi faptul so- 
cial, şi dacă îl concepi alifel decât psi- 
hic, psihologia socială e un non  sen:. 
Aduce şi a glumă, la fel ca şi „ştiinţa 
literaturii“ a veselulni nostru profesor 
universitar. Dar pentru a înțelege toa- 
ie aceste lucruri e nevoe de spirit stiin- 
țific, şi spiritul ştiinţific cere : precizare, 
simplificare şi clarificare. 


N.N. MATEESCU 





De vorbă cu d. 


EVOLUȚIA SENTIMENTULUI 


IMPORTANTE DIN EVOLUȚIA LIRICEI ROMANEŞTI. —- 


48? 


Camil Baltazar 


TIŞTI DIN ACEIAŞI GENERAȚIE. — PROECTE LITERARE. 


Dragostea și admirația noasiră pentru 
Camil Baltazar are o biografie, Senţimen- 
iele excesive care ne copleşise la început, 
proveneau din două Izvoare. [utăiul. ura 
neagră care cursese, pe capul lui de înger 
neudaptat, din căteva guri titerare otră- 
pite ; ul doilea, nevoia de a păsi un rea- 
„bn disperării de a nu putea afla în 
poezia scriitorilor evrei-romăâni echivalen- 
tel unui Blank, bunăoară, din lumea fi- 
nanciară, Lăsând la o parte zgomotele 
mari critice. prooocale de un (iherea, de 
un Sanielevici şi de acea pleiadă  neis- 
iovită de ziariști, care au dat și dau viață 
puternică paginei de o zi, privesc cu 
«paimă la istuvirea acelei mlidițe care ue 
la honetiti-Poman încouce, a purtat doar 
floarea mică și suavă a unui Barbu Nene- 
țetunu. Camil Baltazar mi se pare că aduce 
şi un fomperament și o tehnică. Vreau 
să le marele poet pe care evreii ai: 
pliiurile dunărene îl plăie-c uzi culturu 
româneşti ! 

Technică aduce întradevăr : prin cht- 
muinarea oricărui rilhm,. „Versul“ baltaza- 
viun e mai mult o modulare muzicală, v 
țitanie, o făşie de catifea pe care senli- 
mentul se scurge leneș fără nicio reţinere, 
Dacă ar fi avut şi o ureche mai fină, ar 
fi creat un fel nou de cântece. E pe 
această cale. 

Temperament aduce cur sigtratță : ut 
temperament — ducă pulem spune aşa — 
creştin, foarle deparle de luvu. bleslomul 
si nostalgia fure a profolilor. E un sfănt 
liturgic, cu ochi mari și podoabe bogate 
bizantine în degele prelungi şi firave, 
prin creerul căruia frec  uuminişuri de 
stele, catapelesme, arhangheli şi desfușu- 
rări de ceruri albastre. 

Va putea eși de-uci e poezie mare, tuni- 
ver:ală, cel puţin tot atăt de molipsiloare 
că altădată socialismul unui Gherea, lot 
utăt de insemnală uzi ponlru ţară ca ac- 
țiunile Bihcii Bercoviiz ? 

Toate elementele sunt de față in Ve. 
cernii, în Fluaute de mătuse, in Reculegeri 
în nemurirea ta. in Biblie. in Câulece 
Trupeşti. Poetul trebue să ia un mai ril- 
mie contact cu marile pomme ale lumii, 
apoi cu propria ui Ssunțire, și — dacă 
împrejurările îl vor ajuta — să ne cânte 
in sfârșit Cântecul (-lopotului, Legenda 
Veacului său. 


* 


EVOLUŢIA SENTIMENTULUI LIRIC 
PRECURSORII 


Dacă în anul 4920 aşi fi ştiut că se 
poate scrie o întreagă carie lirică numai 
«a graficul vorbitor al unor desenuri 
(cum a  făcuto Cocteau în „Maison de 
Sante”, de sigur că volumul meu de „Ve- 
cernii“* nu ar fi apărut. 

Picat însă atunci proaspăt diu proviu- 
cie, inexperimentat şi cu mâinile tremu- 
rânde pc coardele lirice deabia  deslu- 
şite ; fără să fiu pătruns de esenţa şi 
fără să cunosc întim lemnul vioarei pe 
câte cântam, am chinuit coardele cu u- 
cele episoade de sanatoriu, prolixe unele 
şi suficient de tragice altele cu să con 
țină destule impunități. 

Popasul musical pe care l-am făcui cu 
„Flaute de mătase” ma identificat puţin 
asupra miiloacelor cu care Iucram. 

Îustinciiv am simţit că poezia adevă- 
vată e numai sunet şi culoare ; jocu ub- 
surd de cuvinte cari pot, fără anecdotică 


LIRIC. PRECURSORII. -- MOMENTELE MAI 
ORIGINA.... AR- 
şi osatură, să aibă totuşi o mireasmă 


proprie şi nu sânge cu suficiente glo- 
hule roşii, 

Lămurirea începe cu „Reculegeri în 
nemurirea ta“. 

O dublă lămurire. 

Iniâi, am simțit şi mam pătruus de 
lumina tragică a acelui desiin care, pu- 
nându-ți în mâini jucăria cu strune te 
va gani, pribeag şi nefericit, legănân. 
du-te între ceruri şi oameni ca pe un 
mare și prea ştiutor copil. 

M'am înfricoşat de treptele de foc ce 
le va urca acest copil pentru a se apro- 
pia de mewile şi înuliele mistere rare şi 
uni stiut că accasti elevație ccpilul n .u 
plăti cu sângele şi carnea propriei sale 
existențe. Atunci am scris „Reculegeri în 
nemurirea ta, 

A doua limurire a fost în experiența 
ce a făceam asupra țesăturii şi țesutului 
cuvântului. 

„Biblice“ e uu pepas de care simţeane 
uevoie. . 

Vroiam să văd dacă puteam evada din- 
tre vechile pravile ca să scriu o carte 
de laudă obiectivă şi de cântec gâlgăit a 
fecioarelor cbree. 

In acelaş timp să fac și puţină giimn- 
nastică a versului crmetizat în „Recu- 
legeri“. 

Imi pare rău că volumul a plăcut ce- 
lor mai mulţi tocmai pentru defectul de 
a îi lucrat numai din louminişuri şi faci- 
ltăti. 

Aşi vreu să-ţi vorbesc de cartea mea 
„Strigări trupeşti lângă lesne“ pe care 
o posezi şi la care eu ţin foarte mult. 

Acele câteva descântece._ trupeşti pot fi 
porțile înalte cari să-mi deschidă deu- 
mul spre paradisul poeziei la care râr- 
nesc, şi care nu e nici „poezie pură“ nici 
„poezie impură“ ci poezie pur şi simplu. 

Adică acea stare de pur mister care 
te face să uiţi verbul şi adjectivul cu- 
vântului şi să-l pui pe hârtie cu aroma 


. A 


și sângele lui nealicrat. 

Dorcti precursorii mei în porzie? 

Toţi poeţii cazi mi-au plăcut, înainte 
de a îucepe să scriu, 

Momentele nai importante din evolu- 
ţia liricei româneşti. 

Apariţia poeţilor : 

EMINESCU 

TUDOR ARGHEZI 

ION BARBU 


ORIGINEA... 


In familia meu eu nu man bucurat de 
o educaţie evreiască ; cultura şi litera- 
tura ebraică nu 0 cunosc ; mai puţin pe 
cea idişistă, , 

Am trăit departe de orice manifestare 
evreiască. 

Copilăria mea se dislramă şi se refm- 
pletește sub un cer pur românesc ; ado- 
lescenţa mi sa înălțat în leagănul doi- 
nei şi dealurilor româneşti ; am crescut 
şi m'am sbuciumat: am umblat şi m'anr 
bucurat în sfâşierea și înoirea limber 
şi graiului românesc. 

Toate umintirile și toate întâmplările 
minunate ale vieţii mele, şi-au lăsat pri- 
vele lacrimi şi întâiul sâuge. 

Lucrând în piatra luminoasă a graiului 





488 


CAMIL 


românesc mi-ant dat suma câte rotun- 
jimi şi câte înălțări cuprinde. am aflat 
câte rezonanje prelungi şi nebănuite po- 
sediă. . 

Socot deci din ioideauna limba româ- 
nească — sânge din sângele meu. 

Nu văd deci, din acest punei de vedere 
nici o legăiură între orhgina mea şi arla 
ce o fac. 

Am simțit însă că sunt evreu numai 
in ziua când literatul a fosi jiguit şi bru- 
talizat fiindcă a fost luat drepi evreu. 
De atunci am ajuns să ştiu că, sistema» 
tic şi tacit voi fi, îndepăstat dela multe 
injghebări şi instituţii din cari ar fi îre- 
huit să fac parie. 

Am simțit că mi se va suspecta întot- 
deauna buna mea credință româneuscă , 
dacă voi scrie o piesă, niciolală un teu- 
tru naţional nu o va juca ; dacă S.S. R. 
va face un inrneui Ge şezători,cunu voi 
fi chemat . oricâi de valoros aşi fi soco- 
tit de critica românească şi oricât de 
vechi scriitor. iar dacă sar întâmpla ca 
“România să între în război şi cu m'aşi 
oferi pentru întâiele rânduri, mi se vă 
bănui sentimente de pactizare şi irădare 
cu inamicul. 

Dacă prieteni, mei cari cotesc cole de 
aici bănuesc că ele sunt simple fantazi 
de om carc suferă de mania persec uţici 
antisemite, le pat oricând servi tapte au 
tentice, 


ARTIŞTI DIN ACELAŞI GENERAŢIE 


Doamua Hortensia Papadat-Bengescu, 
ventru care am o mare iubire literară. 
Socoi că este primul prozator român al 
generaţiei mele, 

Matei Ion Caragiale, peniru acei „Crai 





BALTAZAR 
— desen de Marcel lancu — 


de curte veche“ trecuți neobservaţi de 
cei mai mulți, şi iubiţi autentic numai de 
câțiva inițiați în taina artei ciudate şi 
grele a acestui vrăjitor pe arginturi și 
mătăsuri vuginite. 


lon Călugăru, siârpii şi lichelizai de a- 
tât talent viguros ce işi găseşte tipare a» 
tât de neobişnuite. 


Paul Zarifopol, ul cărui scris are gus- 
iui amar şi dulce al sâmburilor de caise. 

lon Vinea, poet de rezonanţe unice; 
prezator cu pcnija de platină muiată a- 
deseori în licoarca mătrăgunei. 


Perpessicius, Prinţ de nobilă staiură 
priutre atâţia vugmişirii rurali ; cald şi 
înţelegător avocat a] generaţiilor suece- 
sive pentru care pledează susţinut şi ge- 
neros şi cu 0 egală înirepătrundere şi 
senzihilizare. 

Poet de autentică inspiraţie, 


Ion Barbu. Zăpăcit şi turmentail de v- 
trava propriului său geniu pe ul cărui 
rug arde cu o incandescenţă necunoscuti 
pocziri române până astăzi. 

Scrie cu o cridă de var imediat pe ca- 
iupetesmele şi panopliile create anume 
pentru vrăjile şi poveştile sale. 

Defiuiţia generaţiei mele ? lai-o: 

+ Putinţa de a-şi diversifica talentul în 
genuri diferiie de literatură. 

Prowmtitudinea cu care  încrucişează. 
un joc de ariă cu celălalt întrebuințând 
la urmă jiu-jitzul pamfletului, 

Cred că războiul le-a adăngat o serw- 
zitate şi o adâncime care, de multe on 
îşi găseşte expresia în generositale şi 
largă înțelegere. 


UNIVERSUL LITERAR 


Mesaj 


Soldat spânzurat la Angora 
aurit pe tâmple cu cercei, 
captiv dus uşor de ieniceri 
—  învineţit, în cer la ceasul trei 


Cap în somu albit! In străluciri, 
până stenuna ta o să apună 

acolo stai neplâns şi înălțut -- 
lună sub steagul semilună. 


1926 SERCIU DAN 


PROECTE LITERARE 


Pe cât de uşor scriam pe vremuri, pe 
atât de greu o fac acum. 

Când voi [i răuşit să pot scrie cu un 
ciob de planciă, cu o sgârietură pe hâr. 
tie. cu o lumină pe care sto pun cu degc- 
tul şi cu o linişte pe care s'o fac din două 
dungi albastre ue creion. 

Când voi fi reuşit să eliberez cimântut 
de ioţi paraziiii cari îl sufocă acum ; a- 
tuuci, găsind alfabetul nou şi imedit pe 
care îl doresc, voi publica. 

„Sângele meu în porţii zilnice“ o carte 
de proză pe care o am nevovăzută iu 
două cuete compacte. 

„Cina cen de taină“, o carte de poeme 
creştine în care «luhul lui Isus să fie fi- 
ligramat numai din ușoare  uiini de 
lacrimi şi plutiri impouderabile, 

„Daphnis şi Chloe“ o poemă ciohăneas- 
că (începută în „Sirigitri trupeşti”) viri- 
la şi rotundă ca un sex de adolescentă 
la vârsta întâiei treziri. 

„Metal pur“, o carte de poczii, alcă- 
tuită din toaie acele elemente disparate 
cari. puse n singură dată inspirat —— lac 
poezia nudă şi integrală. 


. . . . . 


Stil prefios, gongoric --- risipind în 
dreapta și stânga biiuterii verbale. Ar 
pulea scri şi vorbi alifol un cântăreț din 
!luute de mălase ? Chiar când își caută 
p cumeră mobilată, Camil Bultazar în- 
treabă de preţ în silabe cântărețe. E des- 
linul pasărilor cu zborul pe sus: „Les 
ailes «le potte Tempechent de uarcher...“ 


i. ADERCA 





UNIVERSUL LITERAR 


Indoiala 


Pe unde-atâtea lupte fură date 
Sub cerul roşu, Bunule Stăpân, 
Iubirea şi credinţa îmi rămân 
Ca'ntinse peisagii devastate 


Prin scuturi mari de aur răsiurnate, 
Ud, arde greu câte un pumn de fân; 
Eu îndoială nouă mai îngân 

Prin linişti de tărâmuri blestemate, 


Pise dur vămas gândirea Te înfruntă, 
Dar ca'mntrio valen piept, ființă vie, 
Increzătoare. inima Te cântă: 


-—Răspuns unie pe unde totul jai-ii: — 
Trosnesc, când boarea vocii ei adiu, 
Copacii arşi cu brafele de staiii 


Vraja 


in vatră vrăjitoarea cu ghiocul 
Svârli găoacea mută la'ntrebări, 
—  Bolborosind zănatice cântări, 
Cu ochi=i miei, ținti hipnotic, focul... 


In aimostera goală de mişcări, 

Cum stam surâzător : să-mi văd norocul, 
Cu rădăcini frecuse'n mine locul 

De vrăji neisbutite şi pierzări 


Ce, toate,—mi rămureau; ca 'nfr'un ştejur 
Răsbind prin ziduri — cerurilor surde 
Să-şi sune frunza lui în râs de-avar: 


Lua forme vii din foc-și îl stropea, 
Un șarpe, mie. ce-i da puteri absurde 
sând frunza cu venin îi aurea. 


489 


Poiană înoptată 


Părere besna grea ca să-mi arafe 
Icoana Ta colindă'n mine cum 

Lumina lunii 'ncetină din drum 
Când trece prin poene înoptate. 


Cu arbori negri, streji întunecate, 
Pădurea mă încereue acum. 

Doar sufletul. din lut un fir de fum, 
Luă spre soare căile 'nlunate.. 


Pe-uici, uşa căzură îulgi de soare, 
Că m'a orbit ciudata lor ninsoare... 
De-atunei pieriră : văz, mişcare, şoaple. 


Oglinda lunii razele pierdute 
Su reflectează *n ziduri mari de noapie. 
In amintirea clipelor trecute. 


Liliacul 


„Mi-e noapte. Năbui din culcuşul meu 


Să urc sărbătorindu-Te în aer... 
Dar glasul, stins, aduce-a straniu vaer. 
Mi-l năbuşesc neplâns, mi-l ştiu doar cu, 


Pe înnduri negre diamantul greu, 
De aripile-mi, gândul Tău îmbaer. 
Mereu apuc din torsul lunii caer 
Urcuş pe-o rază — deşirând mereu... 


Bat clopote. bat aripele-mi largi. 
Şi înopiarea surdă ne desparte. 
Stea, jucăria gândului, mi-o spargi! 


De stele fruntea-Ţi scuturi... 

Ars dc stele 
Mă'ntorci, sub întristările-mi de moarte, 
La cuibul meu cu aripele grele, 


C. M. TIIEODORESCU 











490 


| Negura 


De câteva zile, pe la amiază, Parisul se 
umple cu o negură stranie şi apocalip- 
tică. Se lasă înțunerie  şi-în suflete se 
deşteaptă o frică inconștientă. Peste tot 
se aprind luminile electrice. Scânteie 
ochii tramvaielor, 

Bezna durcază aproape o oră şi dis- 
pare fără urme, 

Aceasta nu e ceaţă, ci o negură vur- 
zuie-cenuşie şi posomorâtă ca o prooro- 
cire rea. 

In asemenca momente Parisul bătrău 
şi adormit parcă se însufleţeşte cu siră- 
duleţele sale medievale, cu căruntele 
«lădiri şi case şi-şi trăeşte clipele scur- 
te de viaţă fermecuiă a veacurilor tre- 
cute 

Și ţi se pare, că iată, în curtea Sorbo- 
unei sub bolți vor răsuna pinienii îuste- 
lați ai Marelui Cardinal-hichelicux şi 
va sângera purpura sardinală din care 
va străluci mânerul unei florete, căci 
cardinalul mânuia floreta ca şi cădelni- 
(a. poate şi mai iscusit. 

In asemenea zile neguroase şi verzi 
simţi cât de fantastic ce Parisul şi cât de 
siatornică aici e vechimoa care n'are 
nevoe de spița ncamului. Numai parve- 
niţii se ocupă de arborele genealogic 
pentru trufia cărora e necesară, dovada 
vechimii neamului -— la fel cu acei ar- 
tişti care-şi reclamă dreptul la rolurile 
priucipale nu pe baza talentului lor, ci 
pe critica gazetarilor. 





LEON DONICI 


la: când negura învălue Parisul apar 
şi mai bine colțurile caselor şi clădirilor 
vechi pe care nu le observi în monoto- 
nia solemnă a arhitecturii burgheze din 
vremurile noi. 





*) Publicăn, nentru farmecul lor me. 
lancolic, aceste impresii ale renumitului 
scriitor, Leon Donici, decedat la Paris, în 
lunie 1926. 

Primite nu de mult, prin poştă şi cu 
singura însemnare: „traducere din ru- 
seşte“, cle se «latoresc desigur, unui su- 
filet prieten cu regretatul scriitor. 

Pentru care îi aducem  mulțumirite 
noastre. 


de LEON DONICI 


Și ne amintim că aci a sunat cândia 
goarna militară a Romanilor, că aci le- 
giunile de fier l-au declarat ca împărat 
pe înflăcăratul romantic Iulian. pe care 
creştinismul l-a înfierat pentru totdeau- 
na eu numele de renegat și „apostat“. 

Ne amintim acele timpuri. nai exact 
ne închipuim icoana ucelor vremuri  — 
când aci a fost aşezat un ncam rău şi 
barbar — „Parişii” — pe care magnifica 
răsfăţata şi rafinata Romă ii tolera cu 
curiozitatea îndulgenţii, iar astăzi acei 
„Parisieni” sunt exemplu de eleganţă și 


Tineţu. 
Soarta isioriei e întotdeauna  misle- 
vioasă şi nimănui nu-i este dat a ceti 


A ză 


UNIPERSUL LITERAR 


ziuu de mâine din literile sale nelămu- 
rite 

In negura care satură străzile Patrisu- 
lu: sună. alarma zilei de azi, clânţâe ma- 
şinile de scris, sună telefoanele. sbârnâe 
automobilele. dar toate acestea se par 
aşa de neînsemnate în fața vremurilor 
de demnli ce par'că surâzând privesc la 
urmaşii sgomotoşi şi îngâmfati. 

Dar negura trece. Puțin câte puţiu se 
reîntoarce lumina şi din nou ziua obiş- 
nuită a Parisului revine, vedeniile dis- 
par. şi iarăş din nou, ca şi mai înainte, 
prin cafenele, răsună glasurile obişnuite: 

— Garcon, un boc! 

Și îmi pare atât de rău după aceste 
stranii, dar fermecăioare. momente, căci 
ele sunt aşa de rare. 

LION DONICI 


Paris 1926. februuaie. 


E ao 
)) e DE Ze luă a 





Humoresque . 


= (FILA DE VARA) 


Prin cortina orizontală u frunzelor 
boltei de viţă. filtrează, ude. razele 
plouate de curând, şi. vibratile, încear- 
că în grădină, un joc. Cu igliţele de lu- 
mină, presărate cu mărgele de rouă, pi- 
păe găuri minuscule în ciuvul brațului 
de siropitoare. crescut din cilindrul de 
tinichea, ca dintrun trunchi, absurd. 
Ele năzuesc, cu tot atâtea ace lungi ca 
lănci, să sirăbată, prin grindina mieros- 
copicelor borte, în interiorul cutiei de 
tolă, pentru a descoperi, la fund, seme- 
nii reci de apă, porniţi cu sferele înşira- 
te pe firele lor, din aceleaşi zdrențe de 
nari. Gracile şi lichide, uu parvin decâi 
să tremure, îiactil, pe suprafaţa discului. 
perforat de ciocurile sur zice, u o mie 
de termite. - 

Răzemai de un zid cu bolovunii goi şi, 
printre ei, cu plânsuri de erburi de cei 
mai auteniie românesc, un iârnăcop, ri- 
sid în statură și opac în intenţii, urmă- 
reşte cu furca redusă a celor două ante- 
ne, tentaiivele snopului de aur. lu ex- 
pectativă, el pare hotărât: să-l măture. 
fa bilanţul insuccesului final. ca utensi- 
la de lemn cu coarne, rămăşiţele de fân, 
căzute din car în drum. Arunc stropitoa- 
rea în gura căscată a unui beci. ca să 
impiedice târnăcopul de a se pune, âgre- 
siv, în mişcare, şi alama scuturată pe 
treptele subterane, mă doieneşte. zadar- 


"ui, cu clinchei gol şi prostănac, Imi im- 


pune, în schimb, ofensiva  şobolavilor 
«din podul casei, urmată de o mai adâncă 
tăcere şi de pulberea ninsă în diapratul 
solar, din tavanul sguduit, ca solzii de 
pafialină. 

Această subită emoție, trebueşie risi- 
pită şi o risipesc în gânduri cazaniere, 
cu utenţia la ceaunul uilat pe scaunul cu 
trei picioare, mic, de lemn. In căldarea 
de tuci, pe coaja unui sfert de mămăligă 
cingulesc inci pui de găină, ca dintro 
cărămidă spălăcită, cu mişcări de cap 
comice şi exacte, — frazarea dehutanţi- 
tov de conservator. 

Yulgii răsculați de trecuta furtună, au 
fost lăsaţi, în uimirea lov» gălbue, ne- 


voiaşi, — de u fi ieşit preu timpuriu din 
vu. Si atâta beatitudine estivală, pudra- 
tă de somn. e. pentru mine, pe neaştep- 
tate, sfâşiată de urletul alb al unui cer- 
saf. întins pe frânghie. ca un dement. 
furios de prea multe fluturări inocente, 
în vânt. In timp ce nederanjată de sbic- 
rătul rutei, îşi freacă două aţe de pencl, 
o gânganie, în corsaj mordorat. 

Aşi vrea pe cărarea crângului în chin, 
vizibilă de aici cu ireale ocoliri de bas- 
me, să se arate, cu şapcă, pelerină și tol- 
bă de veşti închise, poştarul. precipitat 
la poarta menajului meu. Şi. acolo, să 
scuture mărul. hoţ benevol. pentru ca. 
tăcute acuma, să cadă în gălăgie rumeniă, 
poamele. -din braţele de sus. 

Cutumiera mea neliniste şi-a găsit, şi 
fării el, orientare. cumpănă şi răgaz. în 
ograda gospodinei şi în fluviosul peisaj. 

Recad în turbina vijelioaselor nedu- 
meriri, curând. La câţiva paşi, mă pri- 
veşte, cu vpehi rotunzi, cu latul plisculni 
crestat de un straniu zâmbet. o rață. 

Pentru că, uitătura mea, umană, nu 
vleră enigmei propuse de bizara uali- 
nacee, răspuns. ca, fără ostentație, dar 
rezolută în calmul ei dispreț, îmi întoar- 
ce, retezată şi trufaşă, coada. Apoi, îu- 
tre o bandă plată de lăptuei unse cu ri- 
polin, şi alta, de pătlăgele prea lustruite 
cu o cremă vânătă. de ghete, îşi poariă, 
în dodelinări, când pe o lopată, când 
pe a doua, șoldurile cu pene domestice, 
cu o provincială. pe un bulevard presă- 
rat cu bucurii liniştite şi cu înţeleaptă 
monotonie. 


Techir-Ghiol, 10 Iulie. 


ELENA PROLOPOPESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


Luni 8—9, Germana 


In clasa | am rămas corigent la fran. 
ceză, germană şi română. Imi petreceam 
după amiezile pe un muidan,  desculţ, 
înăduşit, miop — jucând oina. Ajunse- 
sem vestit în fulgerarea cu care prin- 
deam mingea şi o repezeam în genun- 
chiul celui din careu. Se vorbia chiar 
de intrarea mea în echipa liceului. Două 
iucruri se îmypotriveau, însă. Mai întâi, 
eram cel mai leneş, mai uegligent şi 
mai răutăcios elev din clasă.  Şi-eram 
miop. Dacă vedeam prea bine genun- 
chiul adversarului, apoi nu aveam nici 
odaiă timp să văd mingea, când mă a- 
[lam în careu. Scăpam numai prin ne- 
priceperea celui ce lovea mingea. 

Trei coripgențe însemna o  repetenţă 
aproape sigură. Când am aflat vestea, 
m'am gândit serios, un sfert de ceas, la 
sinucidere. Mă înspăimântau, e drept, 
chinurile şi moartea. Dar pentru că ru- 
şinea trebuia, oricum, spălată printr'un 
act de curaj — mă trudeam să găsesc 
un mijloc, ca prietenii să mă surprindă 
chiar în clipa când voiam să înghit pas- 
tila. Nu ştiam eu prea bine cum puteam 
să capăt pastile din acele cu care se ucid 
oamenii nefericiţi — dar aceasta nu-mi 
stânjenea planurile. Mă închipuiam des- 
perat, cu pastila între dinţi, luptând cu 
prietenii ce voiau să mă păstreze vieţii. 
Auzeam chiar cum srigam, sbătându-mă: 

— Nu, nu,. Lăsaţi-mă să mor !... 

Aici, etam emoţionat, Dintrio nelămu- 
vită dorinţă, mergeam cu gândul şi mai 
departe. Mă închipuiam mort, Zăream 
prietenii uluiţi, colegii bucurându-se în 
ascuns de acest eveniment inedit, şi au- 
zeam plânsul mamii.  Inchipuindu-mi 
toaie acestea, lăctămam,  socotindu-mă 
petsecutat de Faradopol — bărbat tru» 
peş, maior în rezervă şi profesor de ger- 
mană. Băeţii, la groapa mea, strigau: 

— E un criminal. e un criminal !... 

Iar eu regretam că, fiind mort, nu mai 
puteam să-mi arăt nemulţumirea prin» 
trun zâmbet. j 

După un slert de ceas, însă, pe nena 
teptate m'am liniştit. M'am aşezat pe o 
bancă şi priveam rândurile de fericiţi ce 
ocupau bulevardul. 

— Aceştia nu sunt corigenţi la germa 
nă, constaiai eu, întristându-mă. 

De germană mă îngrozeam. La înce- 
put, socotii că e o datorie pairiotică să 
nu învăţ limba duşmanilor .mei. Mai 
apoi, începu să mă stăpânească . teama 
de profesor. Nu ajunsese încă director. 
Venise de pe front cu o tunică ofiţerea- 
scă, şi izbutea să me facă să uităm „lec- 
ţia“ numai cu o privire. 

— Was haben sie heute ? 

M'a înfricoşat preludiul acesta, şea- 
se ani. Cum sunt în banca I, irebue să 
răspund mai întotdeauna : 

— Pas Haus! 
— Măgarule |... Aşa se răspunde ? 


— Se răspunde cu o propoziţie îutreu- 
gă. De câte ori să-ţi spun? Was haben 
sie heute ? 

— Haben sie heute : Das Haus!. 

— Aşa se răspunde ? 

— 0 propoziţie întreagă, bâigui eu. 

Sub propoziţiile, privirile şi propor- 
țiile profesorului de germană — uitam 
tot. 


1) Fragment din „Romanul adoțescen- 
tului miop“. 


— leşi la lecţie. Unde e caetul ? 

In caet se aflau transcrise — cu litere 
nemţeşti“ — câteva duzini de cuvine 
pe cari trebuia să le învăţăm. 

— Drumul ? 

— Weg! 

— Articolul... 

— Der Weg? 

— Das |... măgarule. 

— Podoaba ? 

— $ş... raf ? 

— Cum Schraf ? Podoaba ! 

— Ştiu că începe cu ş, încercam cu 
să-l îmbunez. 

Atunci mă ajula: 

— Și ŞI ŞI 

—. Sehmui ? ezitam cu 

— Der Sechmuck ! măgarule. 

— A şti 

— Wissen. 

— Zi-l tot. 

—— Wissen, wusi, gewusten,. 

— Cum face subjonciivul pasiv, per- 
soana a Ill-a plural ? 

— ? 

— La loc. Trei... 


M'am ridicat de pe bancă, şi am ple- 
cat spre casă. 

Mama ştia. O vestiseră cinci prieteni, 
asigurând'o că am să promovez la toam- 
nă. Furtuna a trecut cu greu. Eu mă a- 
păram, spunând că sunt „persecutat“. 

— Dar de ce te perseculă numai pe 
tine ? 

— Nu ştiu... Aşa, vor să mă persecute,. 

Ne-am înțeles să-mi împart vacanţa 
în două: până în August voi îi liber, 
după aceia voi învăţa cu un meditator. 

Meditatorul era băiatul unui croitor 
eveu, şi-l chema Sami. Nu avea decât 
şaisprezece ani, juca îucă în nasturi, 
citea pe Nick Winter — dar învăța la 
şcoala Evanghelică, şi la Conservator, 
vioara 

— Cum merge, micule ? 


491 


— Ascultă Sami ; astăzi nu facem lec- 
ție. Mama pleacă la bunica. Mai bine 
mâncăm îngheţată. 


— Ai tu bani? 

— Spune-i mamii că-mi trebue uu 
caet. 

— Imi rămâne şi mie douăzeci de 


bani... ; 

— Nu, lasă că îţi dau mai bine mărci. 

— Cât să-i spunem că cosiă un caet? 

—— Cincizeci de bani. 

-. Si dacă nu-mi dă? 

Sami era bănuitor şi deştept. Imi: lua 
toţi nasiurii și mă silea să  cotrobăesc 
prin carioanele neamţului încartierat la 
noi, şi să-i culeg mărci neuzate. Când 
începea ceasul lecţiei, pentru că asista 
şi mama, Sami se arăta sever. 

— Micule, lermana îi dificilă, 
neam asta şi la mama... 

Până în Septembrie, nu invăţasem ni- 
mic. Dar au plecat nemţii, și Ministerul 
n'a mai cerut germana în clasa | gim- 
nazială. Scăpasem. 

Deaiunci. Germana mă obsedează. 


Spu- 


d 


Acum profesorul a ujuns Director. 
Faţa i sa mai înăsprit, glesul răsună 
formidabil în fiecare dimineaţă şi, când 
se înfurie, pălmueşte elevii. 

=- De ce vii târziu ? 

Băiatul, cu ghiozdanul, 
lângă uşă. 

— „să vedeți... 

— Marş !... boule. 

Mie îmi spune numai „măgarule“ și 
unu mia pălmuit decât o singură dată. Imi 
uitasem umbrela în clasă, şi m'am dus 
so iau. Dar toate uşile erau încuiate. 
Am sărit atunci pe fereastră. Pașii Dom- 
nului Director sau auzit. dureroşi. M'am 
ascuns după uşă. 

— Ce-i cu dumneata aici ? 

— «umbrela... = 

— A sunat de ieşire ; de ce nai ieşit? 

— Am ieşit. Dar mam întors. 

Ochii Directorului se înflăcărară. 

— Și... pe unde ai intrat ? 

Intrebarea răsună, pentru mine, ca o 


incremeneşte 





JEAN NEGULESCU : PEISAJ 


492 


trâmbiţă. Nu aveam nici curajul, nici 
puterea să-i răspund. Uitasem cine sunt, 
şi ce căutam în clasa cu un director şi 
o umbrelă. 

Deodată, îmi simţii capul smuls de 
trei ori spre dreapla, de trei ori spre 
stânga. Obrajii mi se înroşiră de ruşine 
şi usturime. Ochii îmi lăcrămau.  Tre- 
muram, odată cu umbrela. 

— Teşi !... Măgarule ! 


Dar nu aveam pe unde ieşi. Mă apro- 


piai de sobă. fascinat. 

— Ai să-ţi arzi hainele, nătărăule! 

li mulţumii pentru sfat, cu o privire 
umilă şi umedă. 

Dar Germana — tot n'o învățamn. 

Anul acesta, mi-am exasperat 
fesovul. 

— Domnule, vă rog, cu mi-am uitat 
cactul acasă... 

— Unu... 

Fram fericit că cel putin, nu mă mai 
chinuia la tablă. Când mă striga. apă- 
ream palid, rigid, cu caetul și curtea, 

— Was haben sie heute ? 

Fireşte, trebuia să răspund eu. Ca să 
simulez lecţia învățată, mă pripeam. 

— Lebens Gote. 

— Nu Gote: Goethe... 

Dar na știam. După un răstimp mai 
lung sau mai scurt, sfârşiam întotdeau- 
na cu „insuficient“. 


pro- 


* 


In fiecare Luni dimineaţă. mă plimb 
înfrigurat printre bănci, gândindu-mă la 
Brand al lui Ibsen. Accasta îmi dă cu- 
raj. Mă încrunt şi mă socotese Brand 
înfruntând furtunile. Nici Brand nu cra 
înţeles, şi nici cu nu sunt înţeles de pro- 
fesorul de germană. Ne potrvim. Puaie 
avem acelaş suflet. Când mă plimb prin- 
tre bănci, simt prea bine aceasta, 

Dar când e zaomot în clasă, nu mai 
pot gândi la Brand. Mă trudese cu 
pumnii la tâmple, dar nu izbutese să-l 
evoc. Nu văd decât nişte munţi acoperiți 
cu zăpadă. Nu se arată Brand. Şi atunci 
tremur, şi mi se strânge inima, şi mă 
sbocium cum se sbuciumă Fănică la 
chimie. Nu ştie nimeni aceasta, dar cu 
tree prin clipe grele când nu se arată 
Brand. Atunci mă apuc să învăţ cuvin- 
tele la Germană. 

Domnul Director, însă, nu c un om 
viu. Inainte de încheierea anului, ne 
cheamă pe cei ameninţaţi la „îndrepta- 
re“, în cancelarie, E cald, și Domnul Di- 
vector fumează, 

— Ce ştiţi ? 

— Schiller. 

„.- Ştiţi voi pe Sebillor ? 

Noi zâmbim — pentru că toți trebue 
să zâmbească, decâte ori glumeşie a-l 
Director. 

— Hai ? Ştiţi voi pe Schiller ? 

Inţelegem că zâmbetele nau fost dea- 
juns. Unul dintre noi râde. Câţiva ne a- 
jutăm de batistă, d-l Diroctor e satisfă- 
cut. Prudeni, îmi înghiontese vecinii. 
Râsetele trebuesc să înceteze, pentru că 
d-l Director e serios. Dacă râdem prea 
mult, se întunecă. 

— Ia să Gați un extemporal.., 

De daia aceasta, nu se supără. Ne 
ascultă cum citim şi cum traducem din 
manuale trucate — cu gândul la via din 
jndețul Prahova. 

După un ceas şi cincisprezece țigări, 
d-l Director ne dăruieşte ficcăruia me- 
dia „suficient“. 

— Măgarilor !... Ilai? 


MIRCEA ELIADE 


UNIVERSUL LITERAR 


„Ideea“ în opera de artă 


l. FRUMOSUL ESTE FORŢA ACTIVA 


O ramură a estelicii moderne prelu- 
crând teoria străveche a lui Platon şi 
utilizând întru câtva contribuţiunite lui 
Vico şi Baumgarten din secolul al XVII] 
ce ajunge la formularea teoriei clarulu: 
confuz, ni se înfăţişează în cadrul unei 
alie doctrine, pe care o vom numi teo- 
via caracteristicului. 

După această formulare, frumosul în 
artă ar fi acea modificare inerentă o. 
hiectului observat. ca să apară în mod 
ideal aşa, cum ar trebui să fie, deci 
numai ca o expresie a esenței sale, nv- 
mai în ideea obiectului, după cum vor 
zice mai târziu idealiştii de după Kant. 

Numim această şcoală „teoria carac- 
teristicului”, întrucât e vorba în această 
formulă de acea conformare a obiectului 
în aşa fel, în cât să traducă în afară nn 
mai esenta lui, care îl caracterizează. 

Această raportare a obicetului la esen. 
ţa lui e numită de noi caracteristicism, 
spre a dcose)bi accastă teorie de ilealis- 
mul platonician, care disprejuia arta, 

Caracteristicismul se prezintă în două 
faze : cea dintâi până la Kant. cea de a 
doua, după Kant. 


Caracteristicismul din prima fază este 
susținut pe diferite tonuri de către 1. 
Spalleti, Fr. Memsterhuis, L. Mirt, F. IL. 
lacohi şi Goethe. 

F. |. Lacobi şi Gocthe îşi însuşese a. 
proape aidoma. faimoasa teorie a lui 
Homsterhuis, după care, ec frumos cerace 
exprimă în cel mai scurt timp, cel mai 
mare număr de idei. Ă 

Tot aci îrchue si ne aducem aminte 
şi de A, W. Schlegel, care cu puţin îna- 
inte de Schelling arată şi el raportul 
artelor frumoase cu natura şi tot ca şi 
Schelling, Schlegel se ocupă de Dante 
întrun studiu. în care însuşirile sale de 
traducător încep să iasă la ivelă. 

Nu vom găsi la Schlegel eflorescența 
idealistă a lui Schelling. însă caracteris- 
ticismul dinu prima fază apare limpede 
de tot. 

Un nou concept se introduce, dacă ne 
voferim mai ales la Slemsterhuis, în seria 
explicațiunilor : clementul sugestiei. 

După Spaleiti, caracteristicul ar fi. 
prin urmare, conformitatea obiectului cu 
sine însuşi adică eliminarea contradicto- 
rului, fiindcă acelaş Spalctti nec spunc, 
că în genere caracteristicul este sumu 
elementelor din actul cunoaşterii,  ele- 
mente însă, care convin în întregime o- 
biectului, pe care vrem să-l reprezen- 
iăm. 

Ne găsim în faţa unei precizări, asa 
dar. Baumgarten şi Vico întrevedeau au. 
tonomia clarului-confuz în procesul ac. 
tului de cunoaştere şi cereau maximum 
de accentuare a acestei forme de cu- 
noaştere, doctrina caracteristicului mai 
cere şi o alegere a materialului. 

După doctrina caracteristicului în a- 
ceastă fază, e frumos ceeace puczintă o 
scrie de puncic dominante ale obicctu- 
la? luminate specific spre a se stahili 
concordanța perfectă a părţilor luminate 
în acel fel cu întregul. Şi putem ajunge 
la aceasta, umbrind restul  punetelor, 
care nu sunt dominante. 

Prin acest procedeu punctele luminate 
pierzând legătura intimă cu restul ţesu- 
tului umbrit, dar înnodându-se ca cele- 
lalte puncte luminoase, obţinem o serie 


de puncte strălucitoare foarte clare, dar 
întregul este. indistinct, fiindcă sa  în- 
trerupt țesutul elementelor componente 
prin adumbriri parțiale. Aceasia ar  în- 
semna printr'un exemplu paradoxal, ob- 
ținerea conformităţii cu sine însuşi. Le- 
gătura între elementele obiectului «e 
clară, dar indistinetă, fiindcă i sta schim- 
bat natura şi fiindcă s'a oprit distingerea 
prin adumbrirea parțială şi inegală, dar 
numai în vederea notei dominante a to- 
tului. Elementele ce nu convin esenței 
întregului, fiind adumbrite se vor. con- 
verti prin chiar aceasta în punctele lu- 
minoase ideale. căci ne mai fiind distine- 
te cele vor fi târâte şi netezite de imagi- 
naţia noastră nivelatoare, dobândind o 
existență dictată de punctele luminsase 
vecine adică de notele dominante. 

In felul acesta se va crea în jurul 
punctelor luminoase. o muliitudire ins- 
tantance de idei aduse prin reprezein 
tare; ideia căror lipsă de distingere este 
maximă, tocmai. fiindcă nu ealchiază o 
prezentare dată, ci sunt făurite de imagi- 
nația noastră sub imboldul datelor cla- 
re alese în conformitate cu esența între- 
gului. 

Tăurirea de către înaginaţia noastră 
creatoare a acestor elemente de adorer.- 
ță sugestivă, alcătuite  dinir'o infinitate 
de impresiuni indistincte ce vor încadra 
obiectul modificat, după cum am văzut 
constitue tocmai temeiul formulei lui 
Hemsterhuis (ceeace înfățișează în cel 
mai scurt timp un cât mai mare număr 
de idei). 

Prin urmare caracteristicul în prima 
fază aduce clar-confuzului clementn) su- 
gestici ca mijloc cstetigen. lată. prin 
interpretare, formula elarului-confuz de 
la baza doctrinei caracteristicului. 

Doctrina caracteristicului în accastă 
fază, prin Iemsterhuis mai ales, recurge 
spre a întări explicația fenomenului es- 
tetie prin ajutorul notelor caracteristice, 
și la principiul străvechin al unităţii, şi 
la traiarca lui prin formula unităţii în 
varictate (Mendelssohn) arătând, că 
frumosul în artă e un fenomen, care îz- 
vorăste din întâlnirea sensibilităţii omu- 
Îmi. care dă mnltiplul, cu imperativul 
minţal intern, care cere unitatea, deci 
tocmai o răsturnare a datelor problemei 
lui Raumgarten. 

Prinderea în mintea noastră a unui 0- 
bioct gata redus la unitate, star părea, 
ră anunţă „absenta efortului mintal“, de 
care ne va vorbi mai târziu Spencer, cu 
motiv al plăcerii de artă. Acest rol foar- 
tn ferund al imaginațici în estetica mo- 
dernă este însă încremenit într'o formu- 
1ă metafizică, împrejurul căreia caracie- 
risticiştii vor asedia mereu taina frumu- 
sului, dar nu vor reuşi să sliferențieze în 
mul categorie, spre pildă, o schemă în-. 


chciată în câteva linii de o încorporare 
artistică propriu zisă. 
x 

După Kant, care aduce în cesteiică o 

viziune cu adevărat nouă, — de aceca 


și legătura sa cu înaintaşii, în cecace 
priveşte punctul de vedere esteiic e mai 
slubă — caraeteristicismul în loc să dis- 
pară. cum cra de aşteptat în aparenţă, 
sa fortifică şi aducându-i-se o modifica- 
re ideaţiuuii kantiene, intră în faza ur- 
mătoare. kant ca ideaţiune filosofică 
n't admisese o conştiinţă individuală a 


UNIVERSUL LiTihRak 


Descompunere 


Taci ? 


Doar umbrele vorbesc — e seară iar — 


Ce vraci 


Ne_or lecui pe buze liniştea de var, 


Ți-am prins un gând 


— Juca pe zid cu-o umbră — 
Şi mâna ta “nflorită. tremurând 
strivea *ntre degete tăcerea sepulerală. 


„.Ţi-am prins un gând 


şi i-am desprins petală cu petală 
tot ce “nflorise pentru miuc n el. 


Le-am strâns apoi în palmă cu sfială 
și ele mi-au şoptit încet „Moncl“. 


Taci ? 


Doar umbrele vorbese şi gândul 

ce ţi l-am prins hoinar pe-un zid, 

Ştiu !.... liniştea şi toamna ţi-au fost vraci, 
şi gândul tău cu umbrele dearândui 
sunt buze ce sfioase se deschid. 





tipe 





voiuţei proprii fiecăruia şi ireducetibilă 
atlora. Il! aşează eul nostru si voinţa 
noastră în înconştient şi în felul acesta 
sistemele filosofice ce urmează identifi- 
că omenescul și divinul într'un tot, în 
care cel de al doilea va căuta să se puri- 
fice de cel dintâi. Şi cum urmaşii lui 
Kant obţin estetica din metafizica kan- 
liană, nu din estetica lui Kant, ajung la 
Plotin. care la rândul său extrăsese este- 
tica din metafizica aristotelică. Plotin 
se reazemă pe idealismul platonician ; 
succesorii lui Kunt pe idealismul carae- 
teristiciştilor. Estetica germană . post- 
kantiană continuă, prin urmare, punctul 
de vedere a! conformităţii reprezentării 
cu esenţa obiecinlui,. punct de vedere 


scăldat întrun idealism mai accentuat, - 


şi, care consistă în a nu mai demnostra 
nimic, ci a confirma în dialectică pur 
kantiană cele afirmate de caracteristi- 
ciştii din faza primă. 

In gencre filosofia imediat post.kan- 
tiană se caracterizează  prinirun pan- 
teism plotinic în care tot ceeace cade 
sub simțnrile noastre izvorăşte din spi- 
ritul absolut. 

Schelling merge până acolo, încât rec- 
ditează aproape sub aceeaş formă diiu- 
ziunea şi resorbiţiunea lui Plotin. 

„Istoria este o epopee alcătuită în spi- 
ritul lui Dumnezeu. Ea oferă două părți 
principale : una reprezintă depărtarea 
umanităţii de centrul său până la limita 
sa extremă, cealaltă reprezintă întoarce- 
rca sa; una este dintrun anumit punct 
de vedere Iliada, cealaltă Odiseea isto- 
riei. In prima este direcțiunea centrifu- 
gă, în a doua cea ccntripetă. Marele 
punct de vedere al universului se expri- 
mă astfel în istorie“. 

Estetica ce izvorăşte daci e uşor de în 
teevăzut. Ea sc reduce la ideaţiunea lui 
Plotin interpretată de către un kantian, 
care nu era străin de prima fază a carac 
teristicismului. 

Intr'adevăr dela început Schelling ia 
o categorică atitudine împotriva școlii 
lui Winckelmann şi a imitaţionismului 
în genere, 

Ce era arta pentru imitaţionişti ? 


EYP 


pg 





ION POGAN 
„Principiul imitării naturii ar avea, 
fără îndoială, o mare importanţă, dacă 


el i-ar arăta artei cum să rivalizeze cu 
forța creatoare. Dar nu ce nici o îndoială 
asupra înţelesului, care îi se da, atunci 
când cunoaştem starea generală a ştiin- 
ței în epoca, în care a fost formulată, 
pentru prima oară. Ar fi, desigur, bizar 
ca aceea, care refuză naturii orice fel 
de viaţă să recomande imitarea naturii 
în artă. 

lor am putea să ie aplicăm aceste cu- 
vinte ale unui profund cugeiător : „Ti- 
losofia voastră mincinoasă a suprimat 
natura. De ce vreti să o imităm? Ca să 
puteţi avea din nou plăcerea de a exer- 
cita aceeaş violenţă faţă de discipoli ? 

Natura nu era pentru ei numai o ima- 
gine mută, a cărei gură nu a putut să 
scoată vre'odaiă un singur cuvânt; era 
un schelet de formă goală, a cărui copie, 
tot aşa de goală, irebuia să fie transpor- 
tată pe pânză sau sculptată în piatră”, 

Winckelmann viu impresionat de fru- 
musețea formelor în prezentările plasti- 
ce ale antichităţii, arăta că manifestarea 
unei naturi ideale. şi superioare realităţii, 
cum ar îi expresiunca ideilor spiritului, 
constituc scopul cel mai înalt al artei. 
Dar Winckelmann ne având o cunoștință 
pozitivă a eseniei acestor forme, ele ră- 
mâneau toi moarie pentru nişte observa- 
tori morţi, susţine Schelling. 

Dacă formele naturii nu erau zămis- 
lite de o!forţă liberă, cele ale artei se 
găseau pentru Winckelmann în aceleaşi 
condițiuni, Obiectul unităţii era schimbat, 
imitația rămânea nealterată. Dacă imi- 
taţionismul propriu zis produsese cor. 
puri fără suflet, concepția lui Winckel- 
mann arăta numai secretul sufletului, 
dar nu şi pe acela al corpului. Winckel- 
mann cunoștea cea mai pură frumuseţe, 
se grăbeşte să recunoască Schelling, dar 
ca apărea pentru el numai în clemenic- 
le sale separate ; pe deoparte ca Îrmmu- 
seje, care consistă din ideea abstractă, şi, 
care izvorăşte din suflet ; pe de alta ca 
frumuseţe a formelor. 


(Va urma) 
SCARLAT STRUŢEANU 


pă 





Doamna ]. Comyns Carr povestește în 


cartea „Amintiri“ apărută unul trecut 
urmăloarea anecdotă despre marele pic- 
tor James Mac Neil Whistler : 

Odată Whistler trăia într'o pensiune 
de familie, a cărei proprielară avca un 
ravacter tot atât de nestalornic ca și al 
Ivi. Intr'o zi, ca spune: 

-- Mam săturat tot fierbând pește 
pentru domnul Whistler. 

„Jimmy“ deveni furios şi-şi luă revan- 
şa în modul următor: Sub fereastra sa, 
la un etaj mai jos, cra un balcon uude 
se punea adesea un borcan conţinând 
un peştişor roşu, la care proprictara ţi- 
nea foarte mult. Whistler îşi făcu o un. 
diță şi prinse peşiişorul. [Îl fripse la jă- 
vaitec în camera sa, apoi îl trimise doam- 
ei cu o notă reverențioasă în care spu- 
nea : 

— Am aflat că te-ai plictisit lot fier- 
Vând peşte pentru mine ; mi-am luat li- 
bertatea să-l fierb pe acesta pentru dia. 
„Doamna cu peştele roşu intră  întro 
mânie neagră. Day pictorul se amuză 
cel puţin opt zile de aceasta, 

Dă 

Era pe timpul marelui sezon de ienis 
ia Nissa. Printre numeroșii străini dis- 
tinşi, cari veneau la „conrts“* de tenis sau 
se amestecau printre operatori, erau 
mulţi potentați, bărbaţi de stat, diplomaţi: 
Venca şi regele Gustav al Suediei. II 
cunoştea toată Jumea, cu toate că păstra 
un strict incognito. 

Intro zi, el jucă cu o „regină” vu „di- 
vina Suzanne“, un „mised double“. In 


înfievbinţeala jocului , regele Gustav 
călcă pe terenul partenerii sale. 
— Trebue să vă orientaţi mai mult 


spre stânga, îi zise Suzanne Lenglen. 
Regele răspunse surâzând : 
— Foarte just, domnişoară. 
meu Branting mi-a spus-o încă 
câtiva ani. 


A micul 
acum 


+ 

Spiritul lui Alexandru Dumas-tatăl 

Intr'o zi, i se ceru lui Dumas ca să ci- 
tească una din dramele salc. EL refuză 
însă cu încăpățânare. 

Şi cum se insista. 

—- Nu vreau altceva, zise el, decât să 
vă citesc o piesă ! Insă cu o condiţie! 

—— Ah !.. spuneți condiţia... 

— Condiţia e ca piesa pe care o voi 
ceti să fie de altul... Pentrucă prin acest 
mod, dacă are succes, vanitatea mea de 
cititor va fi mulţumită, dacă n'are succes, 
gelozia mea de confrate va fi satisfă- 
cută. 

% 

In 1860, Dumas-fiul vine la tatăl siu, 
care lucra. 

— Cum o mai duci? 4 za 

— Sunt foarte obosit ! 

—  Odihneştecte ! 

— Nu pot. 

— De ce? 

FI deschise o cutie şi arătă doi Indo. 
vici. 

Când am venit la Paris, în 1822, a- 
veam 55 franci. tu vezi că nu mai am a- 
cum decât 40; atât timp cât nu voi fi 
recâștigat cei 13 franci, cari îmi lipsesc, 


trebue să muncesc ! 
RUD, A, ENAPP 





PALE: 


Cronica muzicală 


NECESITATEA FUNDĂRII UNEI BIBLIOTECI MUZICALE 


Lipsa de inleres manifestată faţă de 
chestiunile relative la arta muzicii au 
tăcut ca acum, când în toate direcțiunile 
de activitate culturală românească se 
fac studii pentru cercetarea, distingerea 
şi afirmarea caracteristicului fivei noas- 
tre, numai în direcţiunea inuzicii să ne 
găsim împresuraţi de piedici, de dificul- 
tăți care Îîmpovărează pentru încă mul- 
tă vreme posibilităţile de studii știinţi- 
tice muzicale şi de discernământ. Nu a- 
vem colecțiuni de transcrieri ale cânte- 
celor populare, cum nu avem un muzeu 
de instrumente şi jucării muzicale româ- 
neşti, în care am putea studia realităţile 
artistice ale mclosului popular şi acusti- 
«c ale uneltelor muzicale naționale. A- 
vem opere de stat, concerte simfonice, 
conservatoare de muzică — imitate sau 
organizate după impresiile pe care le-a 
cules într'un voiaj de plăcere prin A- 
pus un amator de muzică. Nu ne-am în- 
vrednicit până azi să studiem temeinice 
problema muzicii noastre, nici nu ne-am 
pus serios asemenea probleme. Când sa 


„ivit vre-o chestiune de natură muzicală, 


am tratat-o, ca buni români, -în acelaş 
spirit empirist, cu. aceleaşi buruene şi 
leacuri vrăjitoreşii; cu care ţăranul ro- 
mân, îşi tratează suferințele. Şi încă 
după capriciile fiecăruia pe care norocul 
le-a aşezat întrun loc de importanţă 
pentru soartu muzicii. Nu am simiit ne- 
cesilăți de cunoaştere, de uprolundaiă 
pătrundere a elementelor determinante 
pentru aprecierea operei de arti muzi- 
cală, judecata critică mărginindu-se la 
vagi impresii personale. După cum nu- 
mai spiritul de imitație sau întâmplarea 
ne-a condus la vre-o măsură convenabi- 
lă pentru promovarea culiurii noastre 
muzicale. 

Din fericire, toate aceste triste câns- 
tatări aparțin irecutului. Din ce în ce se 
resimte şi la noi nevoia de a recurge la 
documentarea şi adâncirea şiiinţilică a 
chestiunilor muzicale, de a. se face cer- 
cetări potrivit metodelor de  investiga- 
țiune ştiinţifică. Orice orientare în pri- 
vința reorganizării vieţii noastre muzi- 
cale linde să fie molivată pe bază de 
studii serioase care uiilizează cunoştin- 
jele despre stările de-aiurea ca materia! 
documentar, comparativ, ca analigon sau 
dătător de sugestii pentru tendinţele 
noastre de propăşire. Chiar critica mu- 
zicală caută să se documenteze înainte 
de a pronunţa o părere în privința as- 
pecielor sau  productelar de viaţă mu 
zicală românească. 

Pășim deci în iaza de tranziţie, dela 
primitivitaie la organizarea conşiientă a 
factorilor de desvoltare a culturii muzi- 
cale. Pentru aceasta însă devine de o 
absolută nevoie unealta. sigură de in- 
sirucţiune : cartea. Şiiinţa muzicii este 
ajunsă astăzi la aşa de însemnate pro- 
grese, în cât în orice domeniu de preo- 
cupare muzicală, se găsesc studii cerioa- 
se, cercetări datorite unor investigaţiuni 
sistematice făcute după toate rigorile 
metodologice pentru aflarea adevărului. 
Mai mult, muzicologia posedă lexicoa- 
ne, dicjionare, opere de consultare, de 
indicarea  isvoarelor şi documentelor, 
de o preciziune şi valoare ştiinţifică ce 
jine foarte sua prestigiul  specialităţii 
noastre şi oferi largi posibilităţi de sin. 


dii oricui vrea să lucreze în această di- 
reețiune. 

Necesităţile de educaţiune muzicală şi 
de orientare în oricare ramură de acii- 
vitate muzicală reclamă imperios funda 
rea unei biblioteci muzicale. Este poate 
un secret pentru muliă lume, că până 
azi nu avem 0 asemenea bibliotecă pu- 
blică. Jar studii de interes muzical nu se 
găsesc nici în biblioteca Academici ro- 
mâne nici la „Fundaţia Carol”. Printre 
tinerii studioși muzicali ca şi printre 
critici se observă îmbucurătoare tendin- 
ță de a consulia iextul muzicii ce se 
execută în audiţiunile publice. Fi bine, 
cine nu-şi poate procura cu bani pro- 
prii o partitură, nare cum s'o studieze, 
san so consnlie, necum sto urmărească 
la execuţiunea publică, la concert sau 
repetițiuni. Nu există o bibliotecă a tea- 
trelor clasicilor şi romanticilor muzicali, 
deşi aproape nu se poate concepe con- 
cert sau orice fel de audiție muzicală 
făvă <a programul să nu conţină una 
din operile marilor muzicieni ai celor 
două sceole trecute. De asemenca nu se 
găsesc nicăieri studii introductive în o- 
pera muzicală, cum sunt acele minuna- 
te colecțiuni de „Fiihrer* sau „Ein- 
fihrung“, „guida atiraverso la muzica“ 
„analyses musicales”, ete. studii care 
sunt indispensabile pentru o perfecţio- 
nare a gustului şi pentru sporirea posi- 
bilităților de împărtăşire cât mai com- 
pletă a frumosului artistice muzital, Sar 
pune la îndemâna diletaniului primele 
inişloace de a-şi desvolta capacitatea de 
percepţiune muzicală, introducându-l în. 
cetul cu încetul în studii mai înaintate şi 


PV pt LIPEIEA, 


coniribuind astfel în cea mui largă mă- 
sură la desvoltarea culturii muzicale. 
Dar de o netăgăduiiă importanţă. şi nea- 
părată uecesitate este biblioteca imuzi- 
cală pentru studenți. Nu numai dela con- 
serrator, dar chiar dela universitate; sunt 
foarte numeroşi studenţi cari caută să 
se orienteze în studiile muzicale la fel 
cum se orientează în celelalte discipline. 
Râvna pentru muzică este mult mai vie 
printre studenţii noşiri ca altădată. La 
operă şi concerte studenţii vin în mare 
număr, cu o nepotolită curiozitate şi in- 
teres peniru a deterinina condiţiunile 
estetice şi tehnice hotăritoare în produc- 
țiunca operii de artă muzicală. Ei nau 
însă cum căpăta lămuriri în privinţa in- 
lereselor lor ştiințilice şi artistice muzi- 
cale pentru că nu au unde afla materia- 
lui indispensabil pentru studiu, cărţile. 
Dar în afară de studenţi, orice om cu as- 
pirațiuni culturale vrea astăzi să capete 
îndrumări în istoria, estetica, structura 
tehnică sau teoria muzicii. Alt mijloc 
pentru satisfacerea acestor aspiraţiuni 
culturale nu este de cât biblioteca mu- 
zicală, Se înţelege că această bibliotecă 
ar cuprinde şi toate documentele relaiiv 
la muzica românească, bibliografia res- 
peciivă şi diferitele culegeri de cântece 
populare româneşti şi străine, Dacă n'ar 
fi alipite Academiei române care posedă 
o bogată colecţie de manuscrise relativ 
la muzica noastră bisericească, ea ar pu- 
tea funcţiona ca dependentă de Minis- 
terul artelor. Organizarea ei ar urma să 
jină în seamă cele două aspecte sub cu- 
re pot fi înfăţişate studiile muzicale: 
ars et scientia. lar abonamente la revis- 
iele muzicale mai importante ar ţine le- 
gătura cu actuliiatea mişcării muzicale, 
secțiunile principale pe care le-ar cu- 
prinde o asemenca bibliotecă muzicală, 
ar fi următoarele : a) lexicoane, dicţio- 
nare, studii bibliografice, colecţii de stu. 





N, N. TONITZA: CLOVNUL CEL BATRAN, 





INTRE 


SPECIFIC ROMANESC 
ŞI 
FUTURISM 
(Jalnica fîragodie a unui june picior 
român 


V. 


Pictorul nostru urmează astfel ; 


Când, peste o jumătate de ceuz. reve- 
nirăm la maşină ca să pornim, găsirăm 
ioate patru cauciucurile sparte. plus o 
piesă principală dela moior. şterpelită. 

Ancheta deschisă cu o impresionantă 
alabilitaie de către însuşi donmul căpi- 
tan Romeo lonescu-Stop, nu ajunse la 
itei un rezultat, 

Virește, în timpul cercetărilor fură 
sfărâmate vre-o patruzeci de coaste ţă- 
răueșii şi strămutați vre-o duzină de că- 
priori din jandarmeria inferioară —. ceia 
ce ntă convinse pe deplin că ne aflam 
in sânul oştirii româneşti, adică ideal a. 


stguraţi în viaţa, onoarea şi avutul 
nostru, 
Cum erau condamnați lu imobilitate 


până la sosirea, dela Bucenreşti, a piese. 
lor după care domnul căpilan trinisese 
un curier special —. siliţi am fost să acu 
ceptăim găzduirea preotului Grigore 
Bumbulescu, despre care d. Romeo-Stop 
he spusese că e un bărbat cn excepţio- 
nale calităţi de minte şi de inimă, Dar 
mai presus de toate un „înfocat: luptă- 
ior pentru triumful democraţiei româ- 
neşti şi un mare iubitor de artă: 

— pF wn flokorist de prima linie, (ne 





Er SĂERE Ss: 





dii ştiinţifice (cum sunt voiumele  oma- 
siale, dările de seamă asupra congrese- 
lor, operilor literare şi teoretice ale ma- 
rilor maeştri). colecţii de reviste sau pe- 
riodice (cum sunt almanachuriic, anna- 


vele diferitelor asociaţii muzicale); b) 
istoria muzicii pe ţări, pe genuri. 
pe perioade ; c) ştiinţa muzicii  compa- 


rative, cu material muzical pe continente, 
țări, regiuni, etc.) ; d) biogratii ale com- 
pozitorilor, teoreticienilor, muzicologilor, 
personalităţilor în legătură cu muzica ; 
c) teoria muzicii, opere de pedagogie 
mazicală, insirumente, auzul, vocea şi 
cântul, organizarea vieţii muzicale, acu» 
stică, psihologie sonoră, estetică ; î) par- 
tituri muzicale, simfonie, operă, uvertură, 
poem simfonic concert pe instrumente. 
lied, etc. g) manuscrise muzicale şi h) 
veviste muzicale în curs de apariţie. A- 
ceasta ar fi schiţa unei biblioteci muzi- 
cale pe care, de sigur, am compleia-o cu 
timpul, adăogându-i secţiuni ale ştiinţe- 
lor şi artelor învecinate, ca istoria arie- 
lor plastice şi literaturilor, estetica gene- 
rală, etnografie etc. — Biblioteca muzi- 
cală este astfel prima măsură pe care 
oficialitatea o datoreşte tendințelor de 
organizare şi promovare a culturii muzi- 


câle româneşti, 
GIORGE DIACU 


informa d, căpitan)... un tuleleciual sub- 
ţive, care, dacă a rămas în satul său na- 
tal si nu s'a lăsat momit de co catedri 
teologică ce i se oferia la Bucureşii, e 
pentru că vrea să pătrundă cât mai a- 
dânc în spiritul ţăranului român, pe care 
il iubeşte, îl adoră, îl idolairisează... Un 
al doilea Creangă...“ 

Când am păşit, către ora mesei, în 
curiea părintelui Grigore -Bumbulescu, 
Stinţia Sa se găsea pe prispa casei — (0 
casă eu frumoase stucaturi italieneşti și 
grădiniță cu copacii tunşi geometrie)—.,. 
şi -admonesta o mare mulțime de cres- 
iini cari. cu capetele descoperite, ascul- 
tan smeriţi, în tăcere adâncă, iar numai 
în răstimpuri câte um bătrân, cu gestul 
plin de umilință şi de implorare. îucerca 
să geasmă, să îngaimne o explicaţie. să ri- 
posteze : 

- „Iuterjecţii ahjecte ce sunteţi |... 

— „Părinte... 

— „TPacă-ţi gura vocativule !.. ţara Lo- 
mânească trebue să rămâie a românilor. 
Cine voicază pentru bolşevici înseamnă 
că-şi vinde ţara și trebue spânzurat, căci 
Domnul Dumnezeul Patrici mamei voas- 
tre pedepseşte până în al unsprezecilea 
neam pe vânzătorii de țară !î..." 

- „Noi, părintele, votăm...” 

-— „Inchide pianul 1... interjecţie scâr- 
navă !.. ablativ suspecti... ad-ver-bn- 
le!!! Un om fără căpăţână, este om 
sau hoit ?...” 

-— „Hoit, părinte...” 

- „Asa î... Moitul e bun la ceva 7...“ 

— „Nu, părinte. 

— „Vezi !?... Apoi dacă omul. că e de 
umt singur, când nare cap e hoii. adică 
lucpu  netrebnie şi puturos care tuebuc 
ingropat, ca să nu impută satul... ȘI 
o Iei întreagă îiră cup se poate ?. 

— „Cum să se poată, părinte ?,.. 

-- Este 71, 

— „Este... 

— „Deci dară : einr face cinste trupu- 
ui 2... cine cârmueşte trupul ?.. cine sfă- 
tuieşte pe trup, cum să-şi poarte picioa- 
vele. cum să ducă bucătura Ja gură, 
cum să are, să sămene, să culeagă, să 
vândă. să  cconomisească peniru casă, 
pentru nevastă, pentru copii şi pentr 
urmași ?. 

— Capu: părinte... 

— lată, aşa e şi cu țara: dacă uu dai 
ascultare capului ţării, ţara nu se poate 
aşterne pe treabă regulată şi cuminte, ct 
vmblă bezmetică, se împute şi-o umple 
viermii, ca şi pe trupul fără de cap... se 
face hoit, mă Î.. hoit se face !!.. anzitui- 
m'aţi ? 1. 

— „Mai vorbă...“ 

-— „Aşa... deci dară vreţi. voi să 
sprijiniți capul ia al țării sau trupul 
mort şi fără cap ?... 

— „Capu... părinte”. 

— „Bun 1. Dar cine este acun capul 
țării româneşti...?* 

— „Guvernul... părinţele“, 

— „Aşa î.. Guvernul fraţilor dresgiii. 
Cuvernul este capul Patriei, pe el tre- 
bue să-l sprijinim, să-l ridicăm, să-l scă- 
păm dela potopul, dcia năvala viermilor 
opoziţiei...“ 


— „Domnule căpitan, preotul ăsta ce 


Li 


0... 

— „E o extraordinară forţă democra- 
tică, O brigadă morală... 

— „Fii prudent !... îmi şopti doctoriti, 
strângându-mă de braţ... altfel mai ză- 
bovim aici încă o săptămână ...".., 
“ . Lă Li Li Li L] Li Li . . . 


“N. N, TONITZA 


4, 


Ce-a scris poetul 
Dimitrie Anghel? 


I. GENERALITAȚI 


Reînvierea bibliografică a lui Dinuiggie 
Anghel. a cărui moarte năprasnică (pe- 
trecută cam la 1 an dela aceia a neferi- 
citului său prieten şi colaborator Ştefan 
O. Iosif) ne-a impresionat-- în dimineaţa 
unei zile din 1914 — mi se pare o dato- 
vie. Putevnică prin realizările de artă 
pe care le conţine, impresionantă şi stă. 
vuitoare prin îugrijirea neticuloasă de 
care autorul ei dă dovală ia fiecae pas, 
nouă prin conținutul şi mai ales prin 
forma ei aleasă, europeană prin factură 
şi atmosferă — ea continuă să rămână 
totuși necunoscută marelui publice cititor. 
Sâ mă întreb asupra cauzelor acestui 
fenomen curios care lipseşte un artisi 
desăvârşit de înţelegere şi popularitate 
şi un public interesat şi în siare de for- 
maţie de o operă plină de însuşiri? E o 
încercare hazardată, 

Se pare că ne găsim în faţa unei tă- 
ceri vinovate : actualitatea însetoşată du. 
pă sine însăşi, se simte jenată alături de 
umbrele străvezii ale marilor înaintaşi 
dispăruţi... Sau, poate, Dumnezeu ştie ce-o 
mai fi... Fapt sigur e că D. Anghel —- în 
ciuda tuturor calităţilo» operei lui — nu 
poate fi gustat şi cunoscut. Nuinai atât, 
dar soarta a fosti cu el şi mai ingrată: a- 
tâția contemporani «de-ai lui, alâţi semă- 
nătorişii entusiaşti, atâţi reprezentanţi 
inzesitați ai generaţiei luminate de din- 
nainte de răaboia au reuşit să trează, 
swijinizi de recomandarea nu totdeauna 
fericită, a unei prograne analitice, barie- 
cele ingrutitudiner contemporane, însho- 
snindu<se Ja finele manualelor de el. VIL. 
în timp ce celălalt dioscu —St. O. losiţ— 
apor: M. Sadoveanu şi C) Goga, poi eon- 
stiai acuțeţiunea de-o oră a unui prote- 
sor priceput, prietenii şi tovarășii lor Ge 
hrpită-lEm. Gârleanu, D. Anghel și cen- 
vu live co grrvitate. d. N. Torga—nu Sun 
putut bucura de o soariă asemănătoare. 
Făvă să le fie inferiori, ci au fost consi- 
deraţi cu toiul alifel, poate prune deși 
poate, deadreptul imorali, poate numai.. 
incâneatiri — de autorul prograniei ana. 
litice care va trebui să fie refăcută cu 
totul. 

Astfel stând lucrurile — c uşor de în- 
teles cât de instructivă este reconstiiui- 
rea bibliografică a unui asifel de scriitor. 

Poate că rcîmprospătarea numelui a- 
cestuia va avea răsunet şi în sufletul a- 
celora cari îi moştenesc dreptul de antor 
ca şi în al reformatorilor învățământului 
şi programei analitice a cursului de lim- 
bă şi literatură maternă. 


PAUI. I. PAPADOPOI. 











19 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


BIBLIOTECA „SEMANATORUL“ 
DIN ARAD 


Ptimim la redacţie, ultimul triplu nu- 
măr, AT5—177Z: „E. Lovinescu, Tacit, |. 
Pagini asupra epocei Impăratului Tibe- 
viu” scos de biblioteca „Semănătorul“, 
editură a librărici diceozane din Arad. 

Inutil să mai stărui asupra valorii în 
sine a autorului tradus sau a prezentaio- 
vului acestei traduceri, cunoscul om de 
litere şi luptător al clasicismului la noi 
în ţară, d.L. Lovinescu. Prin studiile sale, 
prin integrala trauucere a lui Tacit și 
Horaţiu, căroa, după credinţa d-sale că 
nu trebue să le tipărească Virgiliu, le 
vor urma de sigur, operele poetului man- 
tovan, d. Lovinescu a binemeritat dela 
cultura românească şi dela cea clasică, 
în deosehi. Dar două cuvinte despre c- 
ditură. 

Biblioteca „Semănătorul“ şi-a început 
aciivitatea în vremea tulbure a războiu- 
lui şi a împlinit pentru vremurile acelea 
un gol adânc simţit. Activitatea bibliote- 
cii a crescur zi de zi şi astăzi se apropie de 
două sute de numere. Pusăpeobază, de 
larg celeetism, biblioteca „Semănătorul 
a publicat pe lângă opere ale scriitori- 
lor clasici români şi lucrări ale celor 
mai tineri. , 

Biblioteca „Semănătorul“ a îmbrăţişat 
toate ramurile literaturii, lără preferin- 
ţă specială pentru una din ele. De uceca 
au apărut, în afară de lucrări de bele- 
tristică şi nenumărate studii critice, 
„Masca timpului“ schiţe de critică, de 
Tudor Vianu, „Dramă şi teatru“, studii 
şi critici, de Ion Marin Sadoveanu, „Lli- 
guri ardelene“ de E. Lovinescu, „Câţi-va 
scriitori“ de Al. T. Stamatial „Feţele 
unui veac“ de Lucian Blaga, arată aten- 
ţia deosebită pe care biblioteca „Semă- 
nătorul“ din Arad o are şi față de litera- 
tura ideologică. 

Urmând după bibliotecile de populari- 
zare „B. p. toți“, „Minerva“, „Univer- 
sala” (Ancora), a căror osârdie pentru 
vulge-izarea culturii rămâne unul din 
titlurile de recomandaţie a editurilor 
respective, biblioteca „Semănătorul“ din 
Arad a adaos o conştiinţă editorială, un 
plan de lucru. şi o acurateţă technică, 
vrednică de laudă. 


GEORGES DUHAMEL ŞI RUSIA 

Între scriitorii afirmaţi de după război 
şi în a căror operă drama omului se des- 
făşoară în lumini impresionante, Geor- 
ges Duhamel, alături de Barbusse şi de 
Dorgelăs, a adus o iubire de oameni, un 
umanitarism aşa de veridic că toate ple- 
doariile pacifiste pălesc alături de operile 
lor. „Viaţa martirilor“ şi „Civilizație“ 
au fost întâiele lucrări de atitudine, nu 
mai puțin esietică, în acelaş timp, ale 
scriitorului luptător, pentru un ideal de 
omenie. care este Duhamel. Manifestul, 
dacă se poate numi astfel, scris de Du- 
hamel cu prilejul „aniversării” de 10 
a ni dela isbucnirea războiului mondial 
şi jurământul solemn că nu va cruța nici 
0 energie pentru pentru evitarea in vi- 
itor a cruzimilor războiului, vor rămâne 
printre cele mai călduroase accente de 
suflu creştin, mai convingătoare prin 
puritatea vibraţiei şi prin arta scriito- 
rului ca toate sesiunile societăţii naţiu- 
nilor. Unul singur poate cu mult mai 


mult, prin chiar izolarea lui când crez 
în numele căruia vorbeşte, e curat. Isus 
Chrisios a biruit chiar şi renegarca lui 
Petre. 

Era natural, prin urmare, ca sufletui 
şi inima lui Georges Duhamel să nu ră- 
mână indiferente la stările din Rusia. 
„Nouvelles liti&raires” au început publi- 
careu călătoriei pe care Duhamel u fă- 
cut-o în tovărăşiu lui f.uc Durtain în re- 
publica sovietică.  Dela început seriito- 


_vul declară că relaţiunea lui „pledează 


pentru un popor iş nu pentru o facțiune”. 
Pe deasupra adaogă el, nici un moment 
nu e impropriu că să vorbim despre 
pace. În gândul acesta, se înţelege că 
scriitorul n'a urmărit să surprindă decât 
adevărul şi mu se sfieşte să-l declare. 
Omul şi omenescul din viaţă esie tema 
relației de călătorie pc cure începe să o 
publice Duhamel. 

De uceca, dela început, declară să nu 
se preocupe, între altele de cifre, „Mă 
simt realmente, zice dânsub, impropriu 
ăsior socoteli uscăcioase. Dar să privesc 
un voim în faţă, să-i strâng mânu în tă- 
cere, să--i spionez surâsul ce se trezeşte, 
să supraveghez  uşuura cută ce sc supă 
uneori la colţul gurii lui, iată treaba 
mea, iată plăcerea mea, -Înirastea stă 
recolta mea“. Sunt curacterele literaturii 
lui Duhamel, ale acestui doctor de su- 
Hete şi cărniu caracterizarea lui Massis 
îi vine de minune: „Georges Duhamel 
ou le r&gne du coeu“, i 

Desprindem, pentru ustăzi, din începu- 
tul relației lui Duhamel, rândurile ce 
urinează şi care ni se pare rezumalivă : 
„Rusia e mai mare decât revoluția ci”: 


Culătorul care se îndreaptă spre Rusia, gân- 
deşte în chip natural: „Voiw vodca Rusia re- 
votuționară'”, EL soseşte, deschide ochii, ținiieşte 
urechea şi nu întârzie să înţeleagă că poporul 
rus este un fenomen cu mult mai considenahil 
decât propria lu revoluţie. Rusia întrece, de 
toate părțile, revoluția sa; a-şi zice, limitând 
înţelesul cuvântului, că o conţine, ceeace unu 
înscarmă că nu face siorțări ca să o propage, 

Cilătorul a venit ca să observe, Să studieze 
revuluția; cl simte imediat că va trebui să ob- 
serve, să studieze, să descopere şi săi înţelcagi 
pe poporul rus; bătrâra şi protunda Rusi, 
Cei ce şi-ar închipui că ninic nu e schimbat, 
ar fi dezamăgit dela intrare; iar cel ce şi-ar 
închipui că totul s'a schimbat ar comite o 
greşali nu mai puţin grea, Fără îndoială, re- 
voluţia este peste tot, ca a tranformat. oraşe 
şi sate,.ca s'a inirodus, cu binele sau cu sila, 
Dină și în suflete, Dacă us eveniment, puţin 
probabil de altminteri, ar trimite-o mâine la 
muzeul istoriei, ca va fi fkcut operă durabilă 
şi va îi] lăsat urme imdelibile. Dar revoluţia 
îşi va serba anul acesta, a zecea an:versare 
şi Rusia e bătrână ca şi legendele, 

O sută cincizeci de milioane de oameni nu-s 
oare de cât un fulg în batanța omemească? 
Rusia ! Şi ms spim nimic milioanele de brazi 
şi de mesteacini, de miliardele de îire de iarbă 
care se înfioară de vântul pădurilor si al 
stepetor, şi pertru cari, popor mut, nu sunt 
do cât revoluţii geologice. Nu, îmi sunt de- 
ajuns cei 150 milioane de oameni. Ei trăesc 
mal prost sau mai bine. Bi muncesc, suieră, 
speră, mănâncă, dorm și se înmulţesc, Privin- 
du-i, nu-mi uit de extraordinara aventură care 
le-a răstunnat existența; însă îmi dau foarte 
bine seama, că această existenţă este supusă 
unor fegi milerare care scapă, fiind omeneşti, 
revoluțiunior care nu sunt de cât sociale şi 
politice, Și mai cret că această 'revbluțit nu 
poate fi iwdecată decât în funcţie de acest po- 


por, de Rusia. Orice efori de abstracție desti- 
nată să izoleze fenomenul revoluţionar ar avaa 
valoarea unei ipoteze gratuite, a unei înch% 
puiri a spiritului. Rusia este tot fa locut ci, 
tot acecaş, Mărturiile marilor oameni, precum 
Mussorgsky, Tolstoi, Cogol şi Dostoievski: sunt 
încă vii, încă valabile. Atunci, Rusia bolşevicii? 
Fără îndoială, însă mai întâi Pusia, Rusia în- 
trum cuvânt, a, 

Dacă inajoritatea poporului rus, şi, după cât 
se pare, asentimentul minorităţii care o câre 
mueşte, Rusia e mai puţin unduioasă şi felu 
rită”* ca wmanitatea lui Montaigne al nostru. 
Toate culorile, toate nuanțele sentimentului po- 
Mitie continuă să împesirițeze această mulţiane 
prodigioasă“, 


COVORUL ROMANESC 


La „Muzeul de arte decorătive“ dm 
Paris sta deschis o interesantă expoziţie 
de covoare din Europa septentrională. 
Liart vivant din 15 lulic publică fotogra- 
(ii şi un mic studiu al U lui Pierre Hum- 
bourg. Liu expozeu istoric al covorului. 
începând cu Ilomer şi cu lapițeriile egip- 
tene (5000 a. C), prin. Ovidiu şi ate- 
licrele romane remaniate şi perfecţio= 
uate de invazia orientală, duce până lu 


epoca marilor descoperiri, a voiajurilor 


lui Marco Polo. cari Au adus contactul 
mai intim dintre Orient şi Occident. 

Franţa, Anglia şi Germania rivalizează 
intro artă, în care fiecare ţară îşi allă 
un stil propriu. 

„Totuşi, ceeace pare că au regăsi me- 
şterii actuali ai Europei septentrionale 
şi orientale, este acel secret care dădu 
iapiţerilor din secolul XVI, denumirea 
de : Pictori în materii textile, Lusă ci uu 
dispuneau decât de două zeci de tonuri, 
pe când în Gobelinuri, ajutate de colo- 
ranţii chimici se întrebuințează uslăzi 
14.000 de tonuri. 

Se tree, apoi, în revistă secţiile şi. se 
caracterizează covoarele poloneze, fin 
landeze, lituaniene, norvegiene, suedeze, 
iugoslave şi româneşti : 


Covorul românesc, cu originalitatea lui pro-: 
priv, se immxicşte cu toate esteticele pe cure 
le-am văzut, Se pare chiar că toate ţările ex- 
pezante, sunt legate între ele prin ceeace ma- 
tematicicnii numesc um îactor constant, prin 
ceeace geograficeşie se explică printr'o dis- 
persiune îndepărtată a tuturor acestor popoare 
ce trăiesc în apropierea Dunării, împristiate de 
invaziuni sau de nevoi de cxpansiure. De abt- 
miteri, un factor constant întru totul tehnic, 
se întâlneşte în faptul că războiul (în româ- 
neşie, în text: le razboi) românesc, sau ma- 
sina de ţesut — fa care se țese pânză, se 
hrodează, se țes covoare — se întâlneşte în 
căminuriie lituaniene sau norvegiene. Mai la 
sud decât celelatle ţări, România se remarcă 
prit culori vii şi mai calde. Punctul înodat e 
rar, dar punctul de Smirna sau genul oriental 
se întâlneşte foarte des în „chilim“. Întâi o 
bandă îngustă de decorație — pe malurile Du- 
nării, în Austria, Ungaria, Bulgaria, cea mai 
mică vatră de bucătărie e împodobită cu astiel 
de bande -— motivul geometric domină în raze 
oblice sau verticale, curând însmufleţite de m 
fir orizontal care permite să se varieze con- 
struciiile decorative. Culori totdeauna foarte 
vii, albatrw închis, şi roşu roib. Fionare pro- 
vimChe românească îşi are caracteristicile pe 
care ar fi prea  luug să le emumerăm: câteo- 
dată motivul geometric tace loc florilor foarte 
iin ruanţate, Însă arfa aceasta tinde să dispară 


"şi regretul nu poate îi prea mic, pentru a- 


ceasta“, 


ATELIERELE SOC, ANONIM „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU, BUCUREŞTI, 


UNIVERSUL LITERAR 


„Ideea“ în opera de artă 


1]. SCHELLING ȘI VINCKELMANN 


aurpyinuseze forți, 
în ucelag 


Winckelmanu nu 
prin care sufletul veste vereat 
tit cu trupul eraue nat suflu unic. 
EI na determinat acest iutermediar viu. 
Nu arătat, prin wemare. cum formele pot 
fi zămislite de către îder, si wa arătat 
nai ales cum ajungeau prin idee la 
formă. ci a încercat drumul deja formă 
ia ilec ; drum, pe care Sehaltinge il nu- 
meşte retrograd. întru cât în felul acesti 
nu se poute ajunge la adevihata esenţă, 
ia alsclutul propriu zis. Cugetareu lui 
Schelling e limpede. Există un fel de 
armonie prestubilită între udtei şi lucruri. 
P'cutru fiecave existență noi purtăm în 
suflet un concept ce nu derivă din obiect 
în mod direct. nu e un clcet al experien- 
ei. ci se găscsste  îu încăperea minţii 
noastre în mod tranecendental. Coneep- 
tul acestia este o reminiscență de eseu 
jă divină, ar zice Platon. pe care expe- 
riența nu-l poate modilica, adaugă Kant, 
si dacă e! sc suprapune pcerieci pe obiect 
şi ideca lui, adică csența lui. cum spu- 
nea Spalleti, efectul cste estetic. 

Forma singură, zicea Schelling, nu are 
nici o valoare, căci dacă am considera 
cele mai frumoase forme ale naturii si 
am face abstracţie de principiul activ, 
sure ie însufleţeşte. niar rămânca decât 
proprietăți neînsemnate. cum ar fi ju- 
tinderea şi raporiul lor în spațiu... in- 
ivucât nu jusiapunerea clementelor dă 


naştere formei, ci dispoziţiunea lor. Or, 
dispozițiunea nu poate îi determinată 
deât ge oa forță pozitivă, care să se 
ojună tocmai izolării părtilor, adică să 
supună multiplicitatea unităţii unei idei, 
lucru pe care îl observăm şi în forţa 
dintr'un cristal şi. în curentul magnetic 
din oreanizareu corpului omenesc, ce dă 
păriilor materiei o poziţie relativă şi e 
ordiuc, ambele capabile de a manifesta. 
ideea, unitaica csentiială... Orice unilaie 
nu poate fi decât de natură şi de origine 
spirituală. Şi de utiminteri la ce tiud 
icare cercetările asupra naturii, de nu 
spre a găsi în ca însăși ştiinţa ? Ştiinţa, 
prin care lucrează natura, fără îndoială, 
nu se aseamănă cu aceca a omului, care 
are conştiinţa reflexivă prin ea însăşi. 
Această știință activă este în natură și în 
aviă legătura si forma între corp şi su- 
flet. Fiecărui lucru îi corespunde o idev 
eternă în rațiuuca infinită. 

Dar cum poate ideea aceasta să trea- 
că în realitate, luându-și o formă corpu- 
puli ? Numai prin ştiinţa creatoare, cu- 
re e legată cu raţiunea infinită în mod 
necesar, în acecaş măsură, în care la un 
creator de artă esenţa purtătoare a ideii 
din frumuseţea invizibilă e legată cu 
cecate reprezintă în mod  sensi- 
bil... lu toate cexistenţele naturii, i- 
deca vic nu se arată activă, decât 
în mod orb. Dacă creatorul de astă ar 





MINA BYCK-WEPPER: ODRASLA (Salonul Oficial) 


503 


proceda la fel, opera de artă pu sar 
distinge de natură ; pe deallă parte, da- 
că artistul se supune de tot şi cu con- 
şliinţă realităţii servile, pe care o are 
sub ochi, iar atunci ar crea .larve, nu 
opere de artă“, Artistul trebue să imite, 
nu formele superficiale, ci creațiunea fcr- 
melom, aceasta ar îi corectarea formulei i- 
mitaționiste în doctrina lui Schelling, 
„Findcă ceeace trebue să dea operei de 
artă frumuseţea nu poate fi forma, ci 
altceva, care se găseşte deasupra formei, 
udică : esența, elementul general, în- 
tun cuvânt, privirea, expresiunea spi- 
ritului naturii ce trebue să rezide într'o 
operă de artă“. ă 

ScheHing înirebnințează pentru  foria 
aceasia activă şi vie formula idealismu- 
lui şi nu a caracteristicismului, pe care 
îl neagă de altfel, întru cât nici o fiinţă 
individuală nu există prin limitele sale : 
ca există numai prin forţa, care rezidă 
în ea, şi cu care se menţine ca un tot 
independenti în faţa marelui tot. 


Cum această forţă, zice Schelling, cu- 
ve este principiul  particulavizării, şi 
Lrin urmare al individualizării fiinţelor 
se relevează în ele, ca uh caracter viu, 
sistemul strâmt, care îl neagă. are drept 
consecință necosară punciul de vedere 
insuficient şi. fals al caracteristicului în 
artă. Arta, care ar vrea să reprezinte 
scoarța poală, san simplul contur ex- 
terior al obiectelor individuale, ar fi 
moartă şi de o asprime insuportabilă. 
Fără indoială, că nu individul este. a- 
ecla, pe care voim să-l vedem, ci ceva 
mai mult, ideea sa vic. Dar când artis- 
tul rceunoaşte în el privirea şi esența 
ideii creatoare și o lace vizibilă, el 
transformă individul, aşa încât obține 
din el o lume în siue, o specie. un tip 
etern. 


Şi cu toate acestea acelaş  Scheiliug, 
grație caracterului. iitoric al Filosofiei 


sale, vede în caracieristic nota oricărei 
opere din natură. Caracteristică, : zice 
Schelling, e mai ules natura. arta e idea- 
Listă, 

De la primele sale opere natura este 
caracteristică. Fa închide în silexul as- 
pru forţa jocului şi scânteea luminii, tar 
în densitatea unui metal. sufletul armo- 
nios al sunetului. Pe pragul vieţii, cânil 
incepe să se gândească la organizate, 
recâde învinsă de puterea formei în pre- 
triticare. Viaţa plantelor consistă clin- 
tro tăcută sensibilituic ; dar îu ce con- 
tururi precise şi strânse această viaţă su- 
ferindă este închisă ! În regnul animal, 
pare, pentru prima oară, că începe lup- 
ta între viaţă si formă. Natma iși ascun- 
de primele sale opere îucrustate aspre şi 
acolo unde acestea dispar, viața se în- 
toarce prinirun instinci urtistic la regnul 
cristalelor. In sfârşit ca capătă nu mers 
mai îndrăzneţ şi mai liber şi alunci se 
arată în activisatea acestei vieţi caracte- 
re care suut acelcaş la toate speciile. Ar- 
ta e adevărat, nu joace să-și alcagă pune- 
tul de plecare tot asa de jos ca natura. 
In artă, dacă frumuseţea este devi:otrivă 
de răspândită peste tot, există tous qi- 
ferite gracde în manifestarea şi deziolta- 
rea esenței, pe care arta o vocşte cât mai 
bogată, căci ca vrea să răsunc, Nu un ac- 
ceni. san un sunct 5zolat, nici cChiae un 
acord dciaşaţ. ci melodia armonioasă îi 
frumuseţii totale. Arta piue stăpânire 
de preferinţe imudiat pe ceeace este mui 
înalt -şi mai dezvoltat : pe forma omenca- 
scă. Căci nefiindu-i dat să. -îmbrăţişeze 
ansamblul în imensele sale proporţii şi, 














504 


Seară pe baltă 


Plutese pe ape umbre de tristeţi 

Şi iazurile licărese 

în svâcnifuri de peste prin ostreți 

La -garduri largi în gură de privale -- 


Şi duhe tae lin prin trestii drum, 
Cu'nfreaga lor de peşti și plăşi povară 
Şi urma lor piere pe ape — tum 
'Topit în caldu-amurgului de vară — 


— Pescarii svelţi opresc şi sar pe grind 
Strângând alături dubele'n pripoane... 
Şim seara-albustră focuri se aprind 
Să'mbrăţişeze“n vâlvătăi ceaoane — 









fai 
——— 






fiindcă în celelalte creaturi ființa nu se 
manifestă decât prin străfulgerări izola- 
te. pe când la om ea apare în toată ple- 
nitutidinea fără întrerupere. deaceea nu 
numai, că-i este permis, dar arta e şi o- 
bligată să prindă natura întreagă într'un 
sirigur om, 

Schelling continuă, arătând istoriceşte, 
cum la început arta a fost o reproducere 
tidelă a naturii cu scopul de a fi în an- 
samblu fidelă şi frumoasă, apoi devine 
caracteristică — deci e vorba de o sim- 
plă fază nu de un ideal în artă — şi ci- 
iându-l pe Gothe. compară caracteristi- 
cul faţă de artă cu scheletul faţă de for. 
ma vic. arătând cum curacteristicul în- 
semnează perfecțiunea formei, dar apoi 
spărpând limitele formei începe ace] 
charis al grecilor, adică gratia. 

Prin urmare acest regn începe prin a 
fi imitaționist, devine caracteristice în a. 
carenţă apoi şi ajunge în cele din urmă 
la forma ireductibilă a grației. 

„Cratia în artă cste expresiuneu sn- 
fletnlui... fa apropierea sufletului. o dul- 
se attroră se răspândeşte asupra operei ; 
contururile se sting şi se îudulcesc.. Pu- 
ra imagine a frunuseţii ajunsă lu acest 
grad de dezvoltare, este zcilu drumostei. 
Spiritul naturii-nu se opune sufletului de 
cât în aparenţă ; el este organul și sim- 
bolul acestuia... Toate celelalte creațiuni 
sunt însuflețite numai de spiritul naturii, 
în om apare sufletul, fără de care lumea 
ar fi ca natura fără soare. 

Ce deosebire ar fi între [iloxofie şi ar. 
tă ? se întreabă Schelling. Răspunsul lui 
eate că ubsolntul este şi obiectul artei şi 
al filosofiei. In artă absolută este însăș 
ideea . în filosofie absolută este o răs- 
frângere a idei... „Filosofia nu prezintă 
calitățile, ci ideile lor; tot aşa se în- 
tâmplă şi în artă: aceleaşi idei, ale că- 
rox realitări, după cum ne arată liloso- 
Tia, sunt copii imperfecle apar în artă 
obieelivate ca idei şi priv urmare în 
perfecțiunea tor. Ele reprezintă în veali- 
tatea, care le restrânge, inielectualul. 

Prin urmare, după cum vedem, singura 
noutate a lui Schelling este. că scoaie 
explicatiunea dată. nu din concepția cla- 
ralui-confuz, ci dintrnn neoplatonicism, 
la care nu putuse să ajungă nici Plotin, 
in ceeace priveşte dialectica şi pu- 
uând accentul, nu pe imitație ci pe por- 
fecţiunea ideii. care se întrupează în roa- 


xp 7 NA p ZE AZ FO ZA 
MM De LA / d A 





Răsar pe zare stelele când ei 
Se'nchinăncet şi'ncep săraca cină... 
„Deasupra creşte spuza de scântei 


Pe bolta ca privalul de senină... 


„„Un glas şopteşie, vorba are spor 
Şi sfatul mergem undaeri domoale 
Cu tresăriri şi“nduioşeri de dor 
Şi-adie slatu'ntre pescari uşor 


Ca un zetir pierdut peste privale 


EUGEN VICTOR 








litate, 

Este interesant de văzut. cum justilică 
Schelling Legile şi Republica lui Platon, 
unde filosoful grec bluinează arta ca a 
manifeslare nedemnă a spiritului uman. 

„Trehue înainte de toate să coucepem 
inalta filosofie, şi pe ceu a lui Platon mui 
ales, ca formând o opozitie definitivă în 
cultura greccască nu numai cu reprezen- 
tările sensibile ale religici. ci cu formele 
pozitive şi reale ale constituției politice. 

Or. întc'un stat ideal şi în ucelas tinip 
moral. ca Republica Ini Platon. putea să 
mai fie vorba de poezic, iar limitele. pr 
care i le impunea nu cran ele necesare?“ 

Pentru Sehelling. filosofia artei ca şti- 
ință are o imporianță absolută egală cu 
aceea a naturii, cecace îşi închipniu că 
za întâmplă şi în ideatiunea lui Platon, 
Prin artă, zice Schelling, acela, care ob- 
gervă natura ca filosof învață si rocu- 
noască. reprezentate în imagini  senai- 
bile, veritabile tipuri primitive, pe care 
mu le găseşte de cât în mod confuz ex- 
primale în natură. el vede cum din aces- 
te tipuri „se vor zămisli formele sensibile, 

Şi în dariuta lui de a comhate imitaţio- 
nismul şi. în acetas timp de a orienta io- 
iul spre estetica idealisiă, referindu-seş 
la Baningurten, scrie : 

„In principiile cele mai generale ule 
primului antor care a dat această deno- 
minare (ostetica) era cel puţin încă o 
urmă a ideii frumosului, considerat ca 
arhetipul care se manifestă în lumea i- 
maginilor şi formelor vizibile. 

Caracterele aperei de artă  peniru 
Sehelline se înfăţişază, prin urmare, în 
felul următor : 

1. Onera de artă reflecicază ideniitatea 
activității conştiente şi a celei inconști- 
ente, Dar opoziția acesior donă activi. 
țăţi este infinită şi ne este distrusă fără 
ca libertatea să ia parte. Opera de artă 
cste deci. în ceeace are ea mui fundamen.- 
tal un infinit inconstient... 

2. Orice producețiune estetică provine 
din sentimentul unci contradieținui infi- 
nite, Sentimentul. care întovărăşeşte per. 
fecţiunca operei de artă. trebue să fie a- 
cela al unei satisfaciii infinite şi trebue 
să treacă în opera de artă... 

3. Creaţiunea artistică provine din 
sciziunea infinită în sinc a două activi- 
tăți, care sunt separate în orice produc- 
tiune liberă. Dar aceste două activităţi 


UNIVERSUL LITERAR 





nitro seară, la „Theatre-Francpis“ Du- 
mas așezat lângă Soumet, văzu un spec- 
tator adormit în stal în timpul unei pie- 
se al cărui autor era Soumet, 

— Vedeti. zise Dumas confraiclui său, 
efectul produs de piesele  dumneavoa- 
siră ! 

A doua seară, se jucu o comedie dn 
Dumas, Autorul sta la intrare. Deodată, 
“oumet Îl bătu pe umăr, şi-i arătă un 
domnu care dormea, zicându-i cu un ion 
acru. 

-- Vedeţi, scumpe confrate. că se pou- 
te. dormi deasemenea ascultând proza 
d-voastră... 

„— Aşi! ripostă Dumas, este tot dom- 
nul ce aseară, care nu sta deşteptat încă. 
- 

—— Domnule doctor, spuneți-mi adesă- 
rul îu faţă, fără înconjur. 

— Vă veţi vindeca, scumpe domn, răse 
punse celebrul doctor Ricord, lucrul esie 
siuur, căci statistica vrea să fie un sal- 
vut la o sută de bolnavi, în cucul d, 

— Ei bine ? 

— D-voastră sunteți tocmai al o sule- 
leu pe care-l tratez şi... până acunt n'am 
salvat pe nici unul. 

L i 

Dumas avea obiceiul să deu o presă 
de 2 franci unui anumit cerşetor «lin car- 
tierul său, Intro zi, el nu găsi asupra sa 
accât două centime, pe care le dădu cor 
şetorului. - 

— Oh? domnule Dumas! 

— Ce vrei amice ! Le vei du... unui să 


Tae. 
RUD. A, KNAPP 


er AR AR p 





Pui 


trebuind să fie prezentate în opera de 
urtă, ca reunite, urmează că infinitul este 
prezentat ca finit. Or infinitul prezen= 
tat ca finit este tocmai frumosul... căci 
avem frumosul. scrie Sehelling, atunci, 
când particularul (realul) vste astfel e- 
gulat cu conceptul său, în cât acest con- 
ccpt însuşi. fiind infinit întră în finit şi 
este contemplat în coneret, Realul prin 
apariţia conceptului devine cu adevărat 
asemănător şi egal ideii, adică universa- 
lul şi particulurul se găsesc în identitate 
absolută. 

Cu toată sistematica sa specilieare, 
teoria [ui Schelling răspândită în diferi- 
tele sale opere (System des transcendene 
telen Idealismus ; Philosophic der Kunst; 
Vorlesungen ueber die Methode der aka- 
demisehen Studien ; Ueber das Vrbacli. 
niss der bildenden Kucnste zu der Na- 
tur) nu depăşeşte, de cât prin gielectică, 
principiul concordării realului cu concep- 
tul său pe care îl găsini la caracteristi- 
cişti, deşi Schelling schimbă teremnii sc- 
cundari. atunci când ne vorbeşte 'lespre 
forța vie creatoare, despre contebplareu 
infinitului în finit despre identitatea unei 
activităţi conşiiente şi a uneia îinconş- 
tiente, cte., etc. 

(Va vrima) 


SCARLAT STRUȚEANU 


UNIVERSUL LITERAR 


Miguel Zamacois 


BALADA ZEFIRULUI 


Fragment din „BUFONII“, scena a V-a actul al III-lea 


JACASSE 


Uşorul vânt ce mişcă în seara viorie, 

Glicinele *nflorite lâng'un butuc de vie, 

E un zetfir, un suflet, a cărui vieţuire 

Cu drag i-am slovenit-o cândva înirio psalţire ... 
Aşa hoinar, zefirul, visând, încetiuel 

Pe-un vânt uşor pătrunse întrun bătrân castel! 
Și-a desmierdat zefirul cu dulcea lui suflare, 
O tânără copilă suavă ca o floare! 
Albaştri-i erau ochii ca adormitul lac, 

Pe-a cărui faţă'n treacăt largi unde se desfac. 
Copila îl vrăjeste cu-a ei cocheţărie ; 
Ondulătoare huclă de păr bogat ea ştie 
Cu-un gest de braţ molatic şi-uşa de mlădios. 
Pe umeri sto resfire în aur mătăsos, 

Zetirul care zburdă şi face nebunii, 

E heat de-amor şt zboară în salt de ciocârlii. 
FI minte şi împarte şegalnici mărturii ; 

Când îl văzuse mâna prin îirele-aurii, 

Şi-a zis : îmi fac regină din ea. căci visătoare 
E tânăra copilă suavă ca o îloare! 

Şi de atunci iubirea mereu i'ngenunchea 
Amantul beat, pe care ea însă, nu-l vedea; 
Şi-i fericit zefirul că*n el a cunoscut, 
Amantul care trece mereu necunoscut ! 

lar când seninu'n ochii ei calzi se întrista, 
După cântări prin cuiburi neobosit zbura ; 
De nu-i putea aduce în jerbă orice floare, 
Prin iarbă, după fluturi, se furişa să-i zboare 
Spre ea, din orice crânguri, câmnpii, păduri, boschete 
Şi după ce-şi făcuse superbele buchete, i 
Din aur şi din ambră, sideiuri şi rubine 

I lc-arunca'n odae în zâmbete senine! 

Iar când era ca fânul să-i culcein valuri coasa, 
E! căuta miresme să-i parfumeze casa, 
Parfumuri delicațe să-i dea şi măghitani, 
Suavei copiliţe de şaisprezece ani. 

Până'n Provence adesea zefirul riătăcea, 

Mai încărcat de miros de portocali venca. 

Ta orice rău zcfirul leac repede-i găsea : 

De noaptea era rece, mai caldă o făcea ; 

De sfaprindea văzduhul, iar cerul stagita, 

El de pe culmi ninsoarea în fulgi o scutura ; 
Tar când citea*n vre-o carte şi cugeta copila, 
Suila*ntradins zefirul, ca să-i întoarcă fila. 

De câte ori în patul ei drăgălaş dormea. 
Zefirul da'ntr'o parte a patului perdea ; 

Și pentru ca să simtă parfumul cărnei ci, 

Ti respira a gurei suflare mai întei, 

Privea apoi estatic contururile-i vii, 

Mânuţele ei albe pe sâni trandafirii 
Şinamorat nebunul ca să'şi aline dorul, 

Pe buzele ei roşii „îşi săruta amorul! 

Dar, vai ! un crai sosise. în haină sompinoasă, 
Pe care încă nimeni nu-l mai văzuse'n casă; 
Era aşa de mândru... venea dintre-Aguitani, 
Să ceară mâna fetei de şaisprezece ani. 
Frumor era şi nobil... veneau *ncărcatț cu daruri, 


Şi i-au sortit copila ce-avea atâtea haruri ! 
După adânci saluturi şi complimente goale 
Inelele se schimbă şi nunta pun la cale!... 

Ori cât ar fi zetirii de parfumaţi, ei oare 

Ce pot ? când cavalerii, safiruri dau pe-o floare, 
Si perle şi rubinuri ?! Atuncea, mâniat 

Zelirul, pe castelul bătrân s'a *nviforat ; 

Şi nopți de nopți şi zile, cu jalnicul lui cânt, 
Izbea urlând din ziduri să-l surpe la pămânţ!... 
Şi“n ziua *n car€-alaiul cu mirii se adună, 

EI a stârnit grozave vârtejuri şi furtună, 

Şi ca să nu se-arunce în calea lor cu flori, 
A scuturat prin parcuri toți trandafirii“n zori ! 
Şi“n ultima-i speranţă în toiul slujbei sfinte, 
A mai cercat din cupe şi vinul să li-l zvinte; 
Trăgea şi clopotarul de nu-si dădea nici pas, 
Dar totuşi, trist în clopot, plângea un singur glas! 


NICOLE (emeţionat) 
Al, inima mea bate! 


JACQUES (acelaş joc) 
Frumoasă povestire 


PIERRE 
JULIEN 


E tristă. 
[ste nouă. 


. ;  VULCANO, (cu asprime) 
E plină de ţiguire. 


SOLANCE (înduioşată) 
Sa consultat zefirul ce-alintă infinitul ? 

OLVIER (cu intereş) 
Bun soț avut-a oare ? 


PI BARONIL (acelaş joc) 
Mai spune-ne sfârşitul 


JACASSE 


Diduse-apoi zefirul o raiță 'ngrozitoare, 
Ca să-şi mărească suflul şi totul să doboare! 
A spulberat în cale tot ce venea spre el. 


Cam la doi ani se'ntoarse spre-acelaş vechiu castel, 
Ar îi putut să-l suile ca pe un fir de pai, 

Dar, lângă“un zid, zefirul, zărind pe flori de mai 
Un prunc. ce l-ar răpune aşa cum stingi o îloare, 
L-a *nduioşat privirea lui galeş-rugătoa re... 

In ochii calzi ai mamei speranţe dulci citi, 

Şi se 'ntrebă ; putea-voi aşa de ctunţ lovi ?... 
Şinvins de simțimântul iubiri“nvingătoare, 

Pe aripa moriştei copilului să sboare 

Se hotări, destinul şi sufletul să'şi dea, 

Spre fericirea mamei ce zile“ntregi torcea... 


(Asistenţa îi facc lui Jacasse ovaţiuni entusiaste). 


irad. GEORGE DUMA 





508 


CARACTERIZARI BIBLIOGRAFICE 


Ce-a scris poetul 
Dimitrie Anghel? 
II. OPERA DE COLABORARE 


Cercetarea de față irebue să inceupă 
prin a vida opera de colaborare sem- 
nată, fie A. Mirea. fie cu numele celor 
Goi scriitori : D. Anghel şi St. O. losif. 

heînvierea acestei opere e cu atât mai 
necesară 'cu cât publicarea ci va întâr- 
zia încă multă vreme. Nu stim cum re- 
7olvă legea proprietăţii literare chestiu- 
nea operelor de colaborare ; cred însă 
că. aici, intervenţia statului e indispen- 
subilă. Mă gândesc la Caleidoscopul lui 
A. Mivea, care conţine atâtea frumuseti, 
atâtea versuri nepieritoare şi atâtea iîn- 
formațiuni de istorie literară, de bogă- 
tia căvuia nu se vor putea bucura însă 
cine ştie câic generațiuni — numai pen- 
tru considerațiunea artificială că. la în- 
făptuirea unei asifel de opere. au con- 
tribuit două afectivităţi. De-aici si ex- 
plicarea acestei groasnice uitări care „a 
închis în  serin, cu mâna ci cea rece, 
toată acea năvală de subtilități de ima- 
gini şi de rime cşite din pana 'scântee- 
tcare a acestui Rostand românesc, pei- 
sagist și social. caustic şi sever, glumeţ 
şi vehement. duios şi senin. Să mui umin- 
tese valoarea documentarea a acestor vo- 
lume în care întâlnim. etichetate de 
multe ori cu spirit. fineţe şi desăvârşită 
adequare şi cunoaştere a situațiunilor. 
cele mai de seamă personalităţi ale scri- 
sului românesc dintre 1908—1910? 

lu gencral opera lui A, Mirea incepe 
cam prin 1006 cu: 

1. frumoasele traduceri 
Ibsen, publicate si în volum mare şi în 
Biblioteca pentru toți (No. 399) în ucelaş 
au. 


(poezii) din 


Şi continuă. în următoarea ordine cro- 
nologică : 


în 1907: 


2. Legenda funigeilor-poem dramatic, 
cdidat, pentru IL oară. la laşi; 

în 1908: 

5. Caleidosecopul lui 4. Mirea, publi- 
cat de D. Anghel şi St. O. losif, în mu- 
rea editură Minerva, Bucureşti : 

4. Cometa-comedie modernă de salon 


în 5 acte, ed. Socec. 

Colaborarea merge intensificându-se. 
Incepută aşa cum am văzut în 1906, va 
culminează între 1908—1910, clar mai â- 
les între ultimii doi ani si încetează 
brusc, odată cu întreruperea raporturilor 
dintre cei doi poeţi. Cea mai bogată pro- 
ducțiune aparține însă anilor 1909 şi 1910. 
Ha constă : 

în 1909 — din: 


5. Legenda  îunigeilor. în Biblioteca 
pentru toţi (No. 534): 
6. Cometa, cd. l-a — ambele reedi- 


tări : atoi = lucrări noul: 

traduceri (teatru) : 

-. Camoens. poem dramatic de Ital 
în col. Biblioteca populară Socec condu- 
să. cu multă pricepere, de duiosul po- 
vestitov Emil Gârleanu, ca nr. 75: 

$. Strigoiul Carpaţilor de Al. Dumas- 
tatăl, tipărit în col. Biblioteca Minerva 
ca nr. 58. 

Originale. în acelaş an. apar: 

9. Carmen Saeculare-p:pem istoric ule- 
eoric naţional ocazional pubiicut în a- 
ccias col. Socec (nr. 05) 

În 1910, cei doi poeți ne dau ultimele 
volume de colaborare si anume : 

10. un volum de versuri : vol. al I-lea 
din Caleidoscop, cditai tot de Minerva: 

Ii. un volum de proză poetică: Cire- 
sul lui Lucullus. Minerva : 

12. un volum de „Portrete“ în Biblio- 


teca pentru toţi (nr. 550) ; iar ca 


UNIVERSUL LITERAR 

15. traduceri : Gringoire de Th. de 
Banville. 

In fine — după doi ani -— reeditează 
pentru a Tla oară: 

14. Cometa. 

In Felul acesta opera lui A. Mirea u- 
pare ca o operă bogată şi variată, pre- 


zentând mai — ales speciile : proza pue- 
tică. proza propriu-zisă, versurile, poc- 
mul. drama şi traducerea — o întreagă 


literatură nestudială şi necunoscută, 


PAUL PAPADOPOL 


_Sebeşul 


la sud de Alba-lulia, pe drumul cere 
leagă acest oraş cu Sibiul sa ridicat în 
timpuri mai noi aşezarea mai mult să- 
scuseă Miillenbach, româneşte Sebeş. 

Orasul acestia fiind aşezat mai în câm- 
pie a servit atunci când sta înființat 
Principatul Transilvaniei. ca loc pentru 
strângerea oștilor chemate de Principe. 

Pentru saşii dela Sibiu însă. Sebeşul 
cra considerat ca un loc de odihnă a- 
vând podgorii renunuite pe dealurile din 
împrejurimi. 

Bogălia podgoriilor a atras de altfel şi 
atenţia artistului, care ne-a făcut aşeza- 
rca oraşului în 1735, lucru ce-l obser- 
văm la cartuşul în care se află scris 
vumele, cartuș împodobit cu siță de vie 
de care atârnă ciorchini din abundență. 

In fotografia noastră oraşul este ară- 
tat ca fiind bine întărit, zidurile puter- 
nice. prevăzute cu turnuri de apărare de 
diferite forme. In interiorul zidului ca- 
sele apar bine liniate. Biserica catedrală 
destul de înaltă turnurile ei servind şi 
ca loe te observare u imprejurimilor. 

Pentru ca să dea un pie de veselie a 
găsit cu cale ca în unghiul din stânga 
de jos să ne prezinte pe doi ţărani că- 
rora stricându-li-se căruța se  căsnese 
să-și încarce povara pe spinarea cailor. 


MII. POPESCU 





SEBEŞUL, aupă un manuscris din sec. XVIII