Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0019

La 


Î. îi 1997 Ă 





Mronrimat Tare 


4) 


UBNEVERDUL 
SA ESEEAL 














H. CATARGI: NATURA MOARTA i (Salonul Oficial) 


In acest număr: EMIL. ISAC. MIHAIL CELARIANU, ION PILLAT, EUGENIU SPERANTIA, SCARLAT STRUȚEA- 

NU, MARCEL ROMANESCU, MIRCEA ELIADE, FLORICA MUMUIANU, N. N. MATHEESCU, PAUL L PAPADO- 

POL, ION CĂLUGĂRU, MIHAIL POPESCU, EUGEN VICTOR, N. MILCU şi RADU GYR, GEORGE DIACU, N.N. 
TONITZA şi PERPESSICIUS. 


An. XLIII, No. 19. 


7 Mai 3927, 


Lei 3 





iai 


UNIVERSUL LITERAR 


Baladele vârstei de aur 


(Hexametri) 
III. ADOLESCENTUL 


Cine-ţi va spune vreodată. de ce ai rămas astă seară 
Incremenit sub suflarea de ficr a nopții ce cade? 
Bolta se umple de-atâtea scântei, întărâtate, 

Bolta se umple de-atâtea chemări săgetătoare. 


Tainice îorțe nervoase se scurg din imensele spaţii, 
Fire de-argint, magic svârlite de fiece astru, 

Vin să se lege subtil de inima ta frământată, 
Inima, inima ta se simte furată de stele. 


Inimă, inimă, cine te vrea ?... şi cine te cheamă 
De pe secretele *ntinderi ale lumilor albe ? 

Sigur, acolo te-aşteaptă zâmbind, ascunsă 'ntre raze, 
O şcolăriță pe care-o privişi, astăzi, pe stradă... 


TUGENIU SPERANTIA 


Unde mor păsările 


Unde mor păsările sburătoare ?,., 
Sau le rechiamă, oare, 
Acel ce le-a dat sborul peste noi, 
Ca să le adune n paradisele-i de pene, 
Când moartea le surâde din antene ? 

Li 

m. 

Că din atâtea pasări, câte sunt, 
Ca sulițele “n soare şi prin vânt, 
Niei una nu-şi dă duhul pe pământ, 
So vadă şi s'o plângă muritorul 
Sau să-i arunce hoitul cu piciorul. 


Acel ce le-a pictat cu roşu “n pene, 3 
Cu graiuri şi cu galbenuri — Selene, 

Tot El, care le-a dat sălbatic cânt, 

Le strânge “n mare stol de pe pământ, 
Să-şi înflorească-apururea covorul, 

Ca să-l atingă — Domnul — cu piciorul. 


MIHAIL CELARIANU 


TROIŢE 
Isvorul tămădui:: 
Pentru V. Neagu 


Către veşnica fântână 

s'au pornit doi orbi zâmbind; 
tot ținându-se de mână 
simțeau sângele svâenind, 

Şi simțeau sburând şoseaua 
ca o aşchie din rindeaua 
soarelui scăpărător, 

că de albia luminii 

se lăsau îuraţi vecinii 

spre isvor. 


Dacă rătăceau drumeagul, 
dacă poticneau în gropi, 
făcea ochi în vâri ciomagul, 
se. sculau ca nişte snopi, 

lar în visul lor himeric, 

tot uitând de intuneric, 

îşi ghiciră Dumnezeul ; 
soarele stârnise parcă'n 
lacrămile lor un cearcăn: 
curcubeul. 


-— Văd, strigă muindu-şi pleoapa 
la isvor bătrânnl orb. 

„— Văd, a râs mezinul. (Apa 

era aripă de corb). 

Dar lumină mai curată 

decât apa strecurată zi 
limpeziseră în gând ; 

şi sub huet de ocară 

orbii. se: îmbrăţişară 


tremurând. 
MARCEL ROMANESCU 





UNIVERSUL LITERAR 


De vorbăjcu Giovanni Papini 


La Florenţa, Via Giambatiista Vico,n. 
3. O casă cu etaje, din piatră vânătă. 
Sun la cea dintâi uşă. 

— Signor Papini ? Di sopra. 

Ure scările, hotărât să-mi înăbuş emo=- 
jia. Nu izbutese. Mă turbură uelinuştea 
că şi în ceasul când am primit plicul cu 
seris urât, larg, pătat, -din Florenţa. 

Imi deschide servitoarea. Ajuug intro 
odaie inaltă, tixiţă de cărţi, cu tum de 
țigarc. Aştept, cu ochii prin rafturi, Prin- 
to uşă nebănuită, între biblioteci, apa- 
re un bărbat lung, oacheş, cu. părul de- 
zordonai, fără guler. 

— Siguor Elhaue ? Mi piacce, 

Giovanni Papini nu e atât de urit pe 
cât se crede. L inali, svelt, cu uchi vioi 
şi cearcăne negre de prea multe lecturi. 
Nu se arată deloc stânjenit de vizită. 
Vorbeşte repede,  neuboşii, ţintuindu-şi 
cu pxivirile tovarăşul. 

hRegretă că na întâlnit nici un român 
în Florcuţa, care să-i traduc articolele 
pe cari le-am publicat asupruri, 

— Şi sunt prea bătrân ca să mai învăţ 
vomâneşte.... 

kumează jigare după ţigare. Ne oprim 
în faţa unor ratturi pline cu traducerile 
cărţilor sale. Imi încarce braţele cu tăl- 
măcirile „Omului sfârşit”. „Storia dâ 
Cristo” — se intinde pe câteva rafturi. 

— Nu ştiu de ce nu sa publicat „Po- 
vestea lui Crist* în rowâneşie. Alexan- 
dru Marcu mi-a scris că va apure în 
«ditura „bundaţiei Principele Carol”, 
dar nu mai ştiu nimic. Cred că nu sa 
tipării încă. 

Ne aşezăm aproape de lereustră, pe 
scaune comode, lângă cutia cu ţigări. ]l 
întreb de „Umul renăscut“, urmarea la 
„Un uomo finito”, 

— Aşteptăm cu sinceră nerăbdare con- 
fesiunea irământărilor lăuntrice din ju- 
rul convertirei. Credem că va [i o operă 
de artă şi o biogratie reprezentativă ge- 
neraţiilou, E cecace ne interesează mai 
suit. Va îi rezolvirea unei probleme pe 
care trebuie să și-o puvă elita: întrucât 
e necesară experienţa mistică unei conş- 
tiințe contemporane. 

— Dumneata îmi ridici prea multe greu- 
tăţi dintr'odată, Am să to întreb mai 
târziu ce înţelegi şi ce se înţelege în 
lhomânia prin misticism. Deocamdată, iţi 
răspund la cea dintâi întrebare. 

„Omul renăscut” e aproape gata. Nu-l 
public, încă, pevtrucă eu nu sunt un 
scriitor care public pentru bani. Aştept, 
apariţia alici cărţi, — opera mea defi- 
jiitivă — asupra căreia îţi voi comunica 
amănunte ce pui imeresa, cred, pe ro- 
mâni. „Omul renăscut“ e o carte auto- 
biogralică, de un interes restrâns. 

—— Şi cu toate acestea, dacă va Îi scrisă 
ca „Un uomo îinito“, va căpăta o valoare 
reprezentativă. Mulţi dintre noi vom re- 
cunoaşte într'ânsul, după cum ne-am Te- 
cunoscut în „Omul sfârşit“, 

— Cecace îmi spui dumneata, e intere- 
sani. Mi-amintesc, chiar, că mi-ai scris 
odată, şi mi-ai mărturisit o identitate 
de experienţe sulleteşti cu cele ale mele. 
Cred, însă, că e numai o exagerare, „O- 
mul sfârşit“ am fost eu şi nimeni altui 
nu poate spune că sa recunoscut între 
întrânsul. Au fost experienţe  datorite 
unor împrejurări ce nu se pot repeta. 
Să nu-ţi fie teamă că vei fi învinuit de 
simulare, de papinism. Experiențele su- 
fleteşti nu se pot repeta întocmai, şi nu 
se pot simula. ă 

. Lucrez acum la o carte pe care o 

Andesc din tinereţe. E aproape afârgită. 
Ku o public, încă, pentrucă e capodo- 


pera mea, cartca cea mai scumpă, şi ne- 
cesită o muncă enormă. Se numeşte „A- 
damo“, şi e o carte asupra Omului. O 
carte ce ar fi putui fi scrisă acum cincir 
zeci, o sută de ani gau după câteva se- 
cole. O carte care nu e numai a mea. 
Până acum sau scris cărţi de ana- 
tomie, de fiziologie, de psichologie, an- 
tropologie şi socivlogie. Toate se ocupă 
de om, dar nici una nu-l cuprinde in- 
tegral. Eu vreau să scriu o carte asupra 
Omului, cu suferinţele, nădejdile, lupte- 
le, înfrângerile, biruințele Imi. Acest A- 
damo, pentru care a trebuit să adun a- 
tât material — nu din cărţi, fireşte — 
cra aproape sfârşită prin 1920. Acum, a 
trebuit să modific mult vechea versiune 
și să schimb radical pe alocuri. E u- 
proape o scriere din nou. 

— Va apare curând? Am citit într'un 
magazin literar că unu rămâne decât să 
revedeţi manuscrisul. 

— Magazinele literare ştiu adesea lu- 
cruri cari mie îmi sunt necunoscute. De 
lapt, nu pot preciza nimic asupra apa- 
riţiei. 

— Dar „Gli lavorai della vigna“ ? 

— Va apare şi aceasta, dar e o carte 
fără multă importanţă. Sunt retipărite 
câtevu studii şi prefețe, scrise la date 
deosebite. 

— Cum priviţi cărţile din tinerețe? 

— Ca pe nişte experiențe necesare. 
Nu mi-e ruşine de ele pentrucă acela 
am fost eu. Poate mai târziu va trebui 
să reneg şi cărţile scrise după conver- 


PX. 


“GLOVANNI PAPINI 





20i 


siune — dacă acum, le-aşi renegu pe ce- 
lelalte dinainte. Cea mai bună dovadă 
că le recunosc drepi ale melc, e faptul 
că le retipărese. O singură excepţie: 
Memmorie d'lddio, o carte întru totul 
ateistă, 

— De altfel, însăşi cărtile ce par 
ireligioase, după o lectură atentă, se do- 
vedesc a fi preludiile conversiunei: L:- 
Altra Metă, Polemiche religiose sunt du- 
reroase. O întreagă viaţă lăuntrică îşi 
căuta satisfacerea în experienţa misti 
că. Erau o chemare, care îţi strânge ini- 
ma. Şi poziţia  Polemicilor ce autentice 
mistică. Sunt îndrepiate împotriva ra- 
tionalizării religiei, împotriva modernis- 
mului, filozoficizării lui Croce şi Gentile. 


- In ele, cereaţi deplina independenţă a 


misticismului de rațiune. 

— M'am ridicat pe vremuri împotriva 
lui Crocc,din pricina vagului abstraci şi 
al nefastei influente hegelianc. Nu mi-am 
modificat părerile, dar nu le repet, pen- 
trucă Croce reprezintă astăzi în Jtala 
un intelectual şi un muncitor. Gentile e 
mult mai incoherent, mai  indigerabil, 
mai germanic. Scrie îrci patru cărţi pe 
an, dar spune mereu aceleaşi lucruri. 

„Dar să ne întoarcem. Dumneata ce 
înţelegi prin misticism ? 

— O viaţă interioară bogată şi o orga- 
nizare a acestei vieţi în afara cadrelor 
facultăţilor raţionale.... 

— Nu e suficient. Kant a avut o viață 
interioară complexă şi intensă, şi cu toa- 
te acestea nu a fost un mistic. Teosofii 
şi antroposofii, cari nu sunt mistici puri, 
au deasemenea o viaţă interioară orga- 


(Portret inedit) 


- 


4. 
Lă 
= II 
DPI 5 Me 
Ya [ed br î.. fi 5 


nizată în afara cadrelor facultăţilor ra- 
ționale. 

— Unirea cu Divinitatea... 

= Aceasta e. Experienţa mistică e 
transformarea omului în Dumnezeu. Li 
început a tost un dualism intransigent: 
Dumnezeu — Om. Prin Christ, sa în- 
cercat o colaborare între cele două Prin- 
cipii, cu scopul de a mântui pie Om, de 
a-l transforma în Dumnezeu, dar veni- 
rea lui Crist a rămas fără rezultat. Oa- 
menii nu şi-au îndepărtat besiia. Sin- 
gura nădejde, e de a face să renască 
Crist în noi. de a deveni noi Dumnezeu. 
Dar lucrul acesta e atât de greu... 

— Care a fost misticul cel mai perfect 
şi mai specilic italian ? 

— Trebuie să precizezi, pentrucă sunt 
mistici catolici, şi mistici în afara bBi- 
sericei. 

— Misticul cel mai catolic, a fost, fără 
îndoială, lon Bonaventura... 

-— Un mistic, aşi spune, metafizic. la- 
copone da Todi e cel mai perfect din 
a doua categorie... 

Dar asupra mişcării religioase contem- 
porane, din lialia, ce credeti? E o ade.- 
vărată renaştere mistică. Sunt mistici 
puri, şi mistici amatori. Şi sunt studioşi 
harnici şi preţioşi. | 

— Foarte adevărat. Între numele pe 
care mi le-ai pomenit în ultima scrisoare, 
regret că nu întâlnesc şi pe Zanirugnini. 
E unul dintre cei mai reprezentativi şi 
dintre cei măi autentici. A publicăt de 
curând două cărţi pe cari te sțătuesc să 
le citeşti : Le vie del sublime (bocca E- 
ditore) și ltinerario di uno spir.to che 
si cerca. Acum câteva zile, a apărut iot 
de fanlrognini o scurtă istorie a îiloso- 
fiei : Da 'Ialete a noi (Carabba), un mo- 
del al genului. i 

— Dar Manacorda ?... Nu cunosc, din 
nefericire, decât pagini răzleţe.... 

— Trebuie să-l citeşti, E tot atât de 
original. : taia 

Papini îmi arată, de mult timp, cărţi 
după cărţi. Dispare în odăile alăturate, 
tot atât de pline cu rafturi, şi îmi aduce 
câte o carte rară, câis o broşură pe care 
mi-o recomandă entuziast. Pare că mă 
cunoaşte de mult. Nu se stânjeneşte de 
italiana mea, dureroasă pentru un poet 
florentin. 

— lată Mistica minore şi Verso una 
nuova mistica. Manacorda pregăieşte a- 
cum Mistica maggiore, cartea lui capi- 
tală, şi un volum din Dizionario del omo 
salvatico ? j ÎN 

— Am lucrat la el mult timp şi se află 
scris în bună parte. Dar Giulliotti com- 
pune acum o culegere de psalmi, iar eu 
am fost prins de ale lucrări. Vom con- 
tinua Dicţionarul mai târziu. ad 

„Mă întrebi dacă eu sunt un mistie 
pur. “Trebuie să recunosc, cu durere, că 


nu suni. Eu nu am decât arareori expe- 
vienţe mistice. Restul timpului sunt nu- 
mai un amator. Dealtfel, eu am spus şi 
altădată , cei mai mari mistici sunt ne- 
cunoscuti. Pentrucă îndumnezeirea omu- 
lui nu poate fi redată nici prin vorbă, 
nici prin gesturi. Adevărata experienţă 
mistică e incomunicabilă. Cei cari şi-au 
scris memoriile, nu sunt cei mai perfecţi. 
Şi însăşi memoriile lor sunt mult depăr- 
tate de realitatea, de concreteza expe- 
zienţei. 

A treia categorie de misiiei, sunt dile- 
tanţii, amatorii, erudiţii, criticii. Ei sim- 
patizează cu misticismul, dar nu au ex- 
pertențe intense... 


Sa înserat. Au trecut aproape două 
ceasuri, de neostenite cuvântări, de pe- 
regrinări printre cărti, In biblistecă, 
fum gros de tizară. Giovanni Papini a- 
prinde lumina. Mă ridic să plec, cu da- 
vurile primite sub braţ. La uşă, mă 
cheamă să-l vizitez a doua zi. Dar, pru- 
dent, refuz. Imi amintesc atâtea pagini 
sincere împo'riva vizitatorilor inoțor- 
tuni, din Un uomo finito. | le reamintesc. 
Zâmbete tăinuite. Îmi strânge mâna vi- 
guros şi mă bate pe umăr. 

— Dacă mai ai nevoie de ceva, scrie- 
mi. Îţi trimit răspuns în România. A ri- 
viderci.... 

Sa închis uşa. Cobor treptele şi ajung 
în stradă cu sufletul în zâmbete. AMlă 
opresc şi ascult. Mă chema, ispitilor, 
Florența. Şi pornesc pe străzi, odată cu 
cele dintâi lumini care sc aprind. 


Firenze, April, 


MIRCEA ELIADE 





UNIVERSUL LITERAR 





Califul Ilesam Îl, care a trăit in secv- 
lul al XI, era spaima supușilor săi, prin 


cruzimea sa. Intro zi plecă prin ţară 
fără nici o suisă. Intâluindu-se cu un 
arab, îl întrebă: 

„Cine este acest om care se nu'aeşie 
Ieşam şi de care se vorbeşte atât 7: 

„Heşam nu este un om“, răspunse a- 
rabul, „ci un tigru, un tiran sângeros, 
disprețuit de toi poporul“. 

„Dar ce-a făcut ?* 

„fot felul de crime dintre cari cea 
mai mică ar fi de ajuns spre a-l condam 
va la moarte“, ; 

„Il cunoşti ?* 

„Nu. Şi asta ar fi pentru mine v tra- 
gică onoare“. 

„Ei bine !* strigă Hegam, nebun de 
mânie. „priveşte-l bine, e în faţa ta”. 

„La rândul tău ştii cine sunt ?* 

„Nu“, 

„Sunt unul din membrii familiei Zubur 
ai cărei .descendenţi înebunesc o zi pe 
an şi ziua mea de nebunie e tocmai us- 
tăzi“. 

In faţa acestei prezenţe de spirit, lle- 
șam surâse şi se depărtă, spre a nu muui 
pedepsi pe acel om. 

- 

Un ilustru pictor englez, James Tlior- 
nill, lucra pe o cupolă înaltă a bisericei 
Sfântul Paul din Londra. Schela era ri- 
dicată la câteva sute de metri înălţime 
şi nu era înconjurată cu nici un parapet, 
Intr'o zi pe când se afla pe schelă cu un 
prieten, lordul Arundel, pictorul încân- 
tat de capul sfântului Paul pe care toc- 
mai îl terminase de pictat, nită în ce loc 
se află şi spre a-şi admira opera, se de- 
părtă încet mergânii cu syatele spre umar 
ginea schelei. Amicul său văzu pericolul; 
dar era prea târziu spre a i-l arăta, căci 
pictorul nu mai avea decât un pas de fă- 
cut şi ar fi alunecat, căzând dela o îniil- 
țime ameţitoare. Prietenul lui  lames 
Thornill avu o inspirație subită. Luă o 
pensulă cu vopsea brună şi o aruncă pe 
capul sfântului Paul, mâzgălindu-l  în- 
grozitor. 

„Ai înebunii !* sirigă pictorul şi se 
repezi asupra profanatorului. 

„[i-am aistrus opera, dar ţi-am salvat 
viața”, răspunse nobilul prieten, arătâu- 
du-i marginea schelei. 

Dându-şi seama de primejdia din care 
scăpase, pictorul se îmbolnăvi şi stătu la 
pat câteva zile. Mai târziu, el pictă un 
tablou ce reprezenta uceastă scenă şi 
care se pâseşte şi astăzi la familia lor. 
dului Arundel. 


d 


Harris, direciorul revistei unde Bernard 
Shaw a fost critic dramatic mulţi ani, po- 
vesteşte următoarea anecdotă care sc in- 
tâmplă colaboratorului său la un teatru. 

Intro seară un controlor declară lui 
Shaw că nu poate intra în sial cu costu- 
mul pe care îl puria. Shaw se grăbi şi 
scoase vestonul. 

— No, nu, spuse controlorul, Vreau să 
spua să vă îmbrăcaţi la tel cu celelalie 
persoane, 

EL îşi plimbă privirea în rândul doaim- 
nelor foarte decoliate. 

— Nu pot să-mi scot cămaşa, zise el, ca 
să fiu la fel cu clienţii d-voastră ! 

Și plecă. 


UNIPERSUL LITERAR 


S.D.E.P. 


Ihu! priveşte succesiunea  secumdelor, 
Numără vârste şi cearcănele vremii în 
fulgerarea scurti a inirmii!! Le aj în minte 
apele ce Sau scurs, wimcele ce au sunat 
şi tistețle? Expresul lumecă mobi pe 
esofagul piametei; — între ziduri, orele 
înteerupte de un țipăt ce creşte.., tho! 
aşa se perimdă vieţile până stabilesti 
pelicula la uncapitoi. Ne oprim. La ca- 
pitoiui unic — fără repetiție. Viaţa pro- 
fetului, aşa cum s'a strecurat prim strâm- 
bătate, — desluşită în muchii de pietre 
sub ape — mu trebue ascunsă. Măcar 
de sar opirti pana şi ntar creşte, priu- 
tre pagimi, fapta ca viile, măcar de sar 
sdruno ma virginitatea  făpturilor alese, 
cară îşi prind în piept înțelepciunea ca 
pe o eglamtimă, socot pe înțelept o că- 
tuie de mirosme; măcar de nu s'ar râşni 
dela sine isprăvile. cuvintele ar ţipa ca 
gaiţele şi ar alumga pe ascultători... 


Ti bine! îl chema simplu: Iehuây 
A'Chaiot. Nu sa născut decât dintr'o 
enrstă familie de mestesugari. (corci- 
tură de mongol stins în sânme iidov) la 
inceputul secolului XX, dela Christos, 
la censurile şase de seară. când pur- 
ere j'citatia iubimii, Nastere de lvcca- 
făr sthneher, în zumzetul vnei nopţi 
pâtiite de singurătatea târgului. care 
prevesti cataclisme. Coeaca, mai târziu, 
se și îndeplini. Nu atât din vira lui cât 
a timnitor: nu atât din vrerea lui. cât 
din a maenetilor răutății. lehudy se dove- 
di incandescență țâsnilă din focurile unui 
incendiu sidoral. planet stabil în îm- 
ten'peria ersmică. săltat peste veselia, 
peste sctipiron nlăcută a nthi-nuintoi si 
nivelului, dincolo de pepininra. unde, 
nntura-si creste etnlonii de renroduc.. 
tie. Rominiscantă dintro existentă ne- 
vercsimilă,. te întâmnina ca a surpriză 
de care ai mai fost surprins. Sunt fiinţe 
la care te uiţi. — I/'am văzut? te în- 
trahi, — Nn! rănnunzi. Cu neputinţă 
să le identifici. să le asemeni cu ceva 
văzut sau iravinat. Au răsărit din ab- 
«tur, +rărse shăitântlu-se si vârând ab- 
surd, sa măhuse în anonimatul dafi- 
nitiv. Distrată şi îngâmfată, (insist să 
fiu crezut pe cvvânt, căci eu constat 
fără să iîmvant nimic). natura schimbă 
adu«ca. formele în care-şi tinăreşte făn- 
tuvile în serie. Cum nu admite corse- 
tiv si. Ain al ci imbold nu-si înfireapiă 
niciclată greseala, fe trezesti cun 
exomplar-om.  imnrimat într formă 
hbenipnă de rlefant, câini trasi în ti- 
pare de mnzirivni. caii din Eberfeli 
tipăriti în locul cuvenit, desigur unor 
matematicieni. Si cred. că e prea afc- 
văvat cneace spune fiindcă de multe 
ori m'am îmniedicat de fiinte. cu ne- 
putintă să ti fost demozitate în vre-o 
matrice.  Fiinte spontane fără nastere 
și întimilere. fără rontinut si farmec, 
piutini pe incertitudine, A'Chaiat sa 
trezit din aroare namilă cum sar fi 
destentat din somn. rocă !a răsnântia 
a denă fluvii. Asvâriit dintr'n presato- 
pie fără concent simetrie. într'un vene 
piinit s? cultivat. ca o nildă de fannă 
Qiznăvută  Namilă crnită pieptiş dim 
carieră. cărnnri de piatră. wne  nlea- 
pate si înnodate la încheeturi, nchii 
ahlie masati ne dnnă dranerii nămă- 
dite Ain mraf Ae marmoră. osânză si 
cenvă si nas catmwe. s'a îrarmat de tim. 
min cun ga neutri de parumbită 
Jăuză, prudenţă şi  bunăcuviinţă. Se 


U.N.I.A. 


de ION CALUGARU 
d-rei Anne Marie Călinescu 


syicna fără întrerupere .Cână ieșea din 
casă, montat în reclamă, de en gros, cu 
galoşi de spânzurat în vitrină sau ghete 
— după anotimp — prevăzute cu piroa- 
ne pentru lunecușuri, sisteme de ab- 
sorhit praful și lapoviţa, nădragi cilin. 
drici de tuciu, pălărie de clocit, pălă- 
riuţe sau căciulă (sub care să se adă- 
şi stească stâna cu turma ei respectivă), 
yăma precaut, pipăind cu delicateţă pă- 
mârntul, Îşi dispreţui forța şi o îmblân- 
zia ca pe o jivină, Prevăzătoare, natura 
nu l-a amestecat nici în atmosfere de 
ncastâmpăr viril sau puber, în metro- 
pole destrămate de circulaţie, cei l-a 
starornicit întrun târg pustiu şi cumin- 
tv, (in târgul unde sa născut, al cărui 
nume nam să-l pomenesc totuşi). Când 
profetul — căci profet a fost, deşi n'a 
cuvântat — râdea, i se disiocau verte- 
brele şi se speriau ecourile pitite după 
case. Râsul stârnia o vijelie de aşehii, 
vrăbii, ca cekuri de pui. hârtiuţe şi 
frunze cu sunet de arginţi, shurând do- 
sorientat. Doe aci purcede o tragedie fără 
Vacrimi, reținută, fără rezonanţă. De 
aci, amonimatul lui Ichudy. Un om a 
tăcut. Un om a fost silit să se menţină 
ursuiz, să-și reprime veselia, (să se a- 
rate nici cald, nici voce. când ar fi pot- 
tit să sburde), să nu scape cumva un 
hohct asemuil de oameni cu o explo- 
zice de ccrazită sau un sbârnâit inde- 
ceni. Ichudy na râs decât de câteva 
ori în viaţă, Şi atunci! Numai pe uliţă, 
nun.ai în ceasurile când nu circulă mi- 
nori și femei pravide. Pricimi ? In casă, 
își interzicea râsul, să nu se răstoarne 
rnchila; în biurou — trebue să se ştie; 
era contabil — să. nu sperie pe şef, care 
sentihil la râs, sughite nervos; pe stra- 
dă. de groaza minorihr cu praşiii şi 
a femoilor gravide cari nasc monştri 
hiiziţi cână îl remarcă. Totuş, avea în 
ners, sprinieneala unei căpriţe la curse 


293 


de cbatacole, o politeță de subţire cul- 
tură în tinută. Deși tinerețea lui des 
minte (a murit la 22 ani și a vieţuit 
de fapt numai 5, adică dela 17 la 22), 
îşi trecuse bacalaureatul, era în posesia 
unei licenţe magna cum laude, ştia la- 
tineşte şi grecește, mai ales, cecace de- 
netă că-și întregise ființa cu, ceeace 
bine sa definit, cultură generală. In 
virtutea unei superstiții era inteligent 
şi, consecvent cu sine-şi, revoluționar, 
Desigur, omul e mai presus de toate 
dator să bâjbâia, să imite câţiva viteji, 
câteva canaliil istorice — să-şi aleagă 
un costum din cele câteva, din garde- 
roha formulrlor epocale. Se recomandă 
adolescenților, cură Napoleon, o cură 
Cezar Licurg, sau alţii, alegere după 
clanul în care te statorniceşti, după 
cum preferi iaurtul sau nucile de Ca- 
lifornia, lehudy, deşi se poseda până în 
Aamănuntimi, nu veuşişe să-și stugrume 
un vițiu: îi plăcea să se excite inte 
lectual până la leşin. 


Chiote şi bocete îl străbăteau pazrcur- 
gând iernile; pnimăverile despicau dru- 
muri. Zulufi de umbre cu tambure. ban- 
jot şi viorile cu plâns de căţele, bas de 
tomehre, Atunci gândia: rău e de viața 
deavelopată pe placa fără pateton viaţă 
fără unduire; rău e de glasul compri- 
mat ce se ia numai în pastile. Cine ron- 
țăte mucava ? peste cine na ţâsnit Ju. 
mina cea adevărată? Cine n'a auzit cum 
suenină luceferii când se umezesc ochii 
vă:duhului de catifea ? Dar, fire cu 
porniti de aventurier, sa menţinut la 
suvrafata unui târg spintecat de câteva 
uliii. aonservându-şi: virtualttățile vite- 
z». visând ziua pontificatului, ziua răs- 
colită de cutremure, care amenință. 
Când dulăii ( nu mai latră după capri- 
cii şi ureche) concertează în tenebre, 
cu puvitrul de note swriiinit pe cer. 
caii nechează fără retribuție în ovăz şi 
camenii, deşi trăesc cu teasta pe umeri, 
dună calendar. judecată şi cărți de bu- 
călărie teorstică. crrâă c'au sugrumat 
suverstiţiile, au sterilizat creeri şi tră- 
iesc ca viţa fără filoxeră,,, 





SABIN POP: PORTRET DE FAMILIE (FRAGMENT) 
(Salonul Oficial) 


294 





G. PETRAŞCU: NATURA MOARTA 


otv 
0 E E EEE 


LOC REZERVAT -) 
pentru 
VIAŢA, ISPRAVILE ŞI DRAMELE 
PROFETULUI 


poa a A A 





O amărăciume se răspândește din casa 
mortului, ande au prohodit popii cato- 
lipi, au râs prietenii și au hohotit fe- 
meile, duce pe imvizibile căi aeriene 
până la vagonul funerar, oprit pe pe- 
ron... Mortul a fost într'adevăr lihertin. 
De un îrist și inconsecvent lhertinaj. 
N'a lăsat nici testament. Această moar- 
te sa săpat cicatrice pe virgina sa în- 
conşiiență de bivoliţă. Multe întâmplări 
au fost consumate, solidar cu mortul. 
Când l-a cunoscut. părea un creol tâ- 
năr, cu greşite conceptii de viaţă: prea 
cuminte şi obiectiv. IN ura și l-ar fi 
ucis. Ti ura mai ales linistea faţă de 
viaţă, prezenta. de spirit. Dragostea sa 
relevat țârziu, câmd nu l-a mai avut 
sut; ochi, când îi despărți un zid de 
timp. Apoi Iehudy sa destrămat. Nu 
sa mai stiut niciodată pe sine, — Nu 
vreau să fiu asa! Dece m'am ascuns de 
mine. ca de un musafir inoportun? 
Când sa pierdut nu ştia. A fost joc 
sau vis? —. Cine mă va găsi, va primi 


1) Aci începe viața [ul cea adevărată, caa 
iri doiană, Aş putea croi simplu. fără opin 
tire. fisurile şi întâmpltrile cari au crescut pe 
mietca lui, să tund vegetatia ce 1-a coplesit, 
Cumosc serpuirile profetului printre orânduiri, 
izam învățat pe  dearostul dramele, 1-am 
ghicit suh mocniri. N'ar trebui să invent nimic. 
Simplă pâlmie să fiu și ar afumae. Totuşi, mi-e 
cu neputinii să umplu golurile. să-i domesti- 
cese pornirile, să-l oblig, prin mime, să se spo- 
vedeasci. Micar trebui puritatea platinei, ino= 
cența mimeralhui ca să mă învrednicesc să-l 
ating. Spre rusinea şi țalea mea m'am timp să 
medit. să mă meculeg. Sunt silit să circul, să 
mă otrăvese cu licorile tutumor, Dacă se gă- 
seste cineva să-mi ofere o vară cu munţi si 
reemterere, mă oblig să tramsmit posterității 
veridica și sumbra întrupare a profetului, 


(Salonul Oticial) 


un premiu! Până acolo a mers îndo- 
iala da sine, că dădu un anunţ la ga- 
zetă că se cavtă pe sine. Bine înţeles, 
nimen; nu sa prezintat să-l restituie. 


E 


Sahatcriu, Sanatoriu cu pridvoare și 
capela, sanatoriu retras şi auster. Cine 
a cruțat citadela de credință caritabilă, 
în sbaterea anilor, în curgerea pasiuni- 
lor şi repeziciunea distrugerii ? Nu se 
ştie, După dânsul, călugărițele carita- 
bue. sclavele celeste cari plutesc prin 


- coridoare, trebuie să fie neapărat culte, 


cu aptitudini predicatoare. Ceeace l-a 
mirat e că loa găsit simple. drăguţe, 
femti cari livrează un surâs, fomei care 
nu apostojesc. 7 B (camera în care fu- 
sesc găzduit) o găsi scundă. O cămăruță 
dresată cu profesională și hine învă- 
țată caritate. Se pleca peste dânsul şi-i 
pipăia pieptul c'un sân dur de bec Părea 
îngriiată de mersul boalei și se frămân- 
ta. Când gemea dânsul, cămăruta po- 
runcia patului să suspine. Oglinda nea.- 
eră, pat de zinkweis. După ce își agă- 
ţase valtonul. Tohudyv se puse sastepte 
un timp să învie sperietoarea. Aşteypla 
un demn care trebuie să vină si să-i 
vânture paltonul.  Intermitent cugeta, 
Cusgeta mereu la sisiriţele alhe, olan- 
deze. Descinse cu gulere scrobite. din- 
trun paraiis marin. unde valunite's 
Nmperi si distilate. unde mu se fumează, 
ci se brau siropuri reci. cn patul. Slavă 
de Riviera. de nlaie si statiune clima- 
terică Călveăritele hrune au carnea ca 
vinul copt ta nodeoriile din sud. — hă- 
lanelc au pnttele. nervii si sâmeele stâr- 
pit. - carnea macerală, snuzită cu neri 
nalizi. Când întră în cameră îsi brăz- 
dează feţele si-si ascnt un surâc ca 
un cicion. Sunt întavărăşita do o tăcere 
acră cu chip de cioclu Când se re- 
trag. o nmhră de cevart fârsie ne cori- 
dor. Tehudv sa potolit cână shughi pe 
unsă 0 fetită în alh. Doctorita cn ochi 
maenntici. Din ohraz nn sa deslusit de 
cât ochii. atât de admirahili, că s'a sters 
orice exnreste da no dânsii. Worzi si ne- 
tozi nusi ca hiinterii în catifnaua cear- 
cănului și în trei cercuri de arpint. 


ION CĂLUGĂRU 


DNIVERSUL LITERAR 


De băut 


In jurul meu strigoiul toamnei 
Si granguri beţi vestese călăii 
Că via aşteaptă ispășirea 
Păcatlului înstruguririi. 


Voinice, toarnăn pumnii mei 
Sângele curs din rana vici 
Atât de roşu ca să piară 

De ciudă însta macului, 


Striveşte struguri între pumni 
Şi încunună-mă cu struguri 

Din cari să pienre spre buze 

Să nu zădărnicese vre-un strop, 


Să beau, Betia e minunea 

In care mincinos nu este 
Acel ce prăbuşit în tină 

Va spune că se simfe“n shor. 


O. dac'adorm de tot. de tot 
In vie să mă'ngropi: la toamnă 
De-asupra mea să striveşti struguri 
Şi prin fărână să-mi strecori 
Mustul fierbând. 

Voinice toarnă. 


Când voi cânta mi-or crestem tâmple 
Struguri, maci înfloriți şi viţă, 

In cinstea tinereții tale, 

Mai toarnă, toarnă vin. 


FLORICA MUMUIANLI 





Cântec 


Fonae Ae pelin amar, 
Frunză de pelin, 

M'ai făcut Doamne doinar 
Chinuit și biet drumar 
Pe pământ străin. 


Nu mi-e cântecul voios 
Că e drumul greu... 
Nu mi-e cântecul duios 
Ci e aspru, viforos 

Ca destinul meu. 


Şi mi-e sufletu'ncruntat, 
Frunză de pelin, 

Că pe unde am umblat 
Oamenii au înoptat 
Cerul meu senin. 


Stele cad şi mă'mpresor 
Umbre de amurg... 
— Visul meu tăinuitor, 
Visul meu cel trecător 
Piere în amurg. 


Sin adânc de nopți m'afună 
Fraţii de mi-i chem... 

— Doar tăcerile'mi răspund 
Sin adâncuri de pătrund 
Umbrein juru-mi gem — 


Si tot merg fără hotar, 
Frunză de pelin, 

Riet aoinar, sărman drumar, 
—- Frunză de pelin amar — 
Singur şi străin. 


EUGEN "VICTOR 


UNIVERSUL LITERAR 


Legea progresului 


Ce este progresul ? 

lată o problemă, care ar putea foarte 
bine să fie privită din punct de vedere 
filosofic, metafizic; dar care poate să 
fie, deasemenea, studiată şi din punct de 
vedere social, ştiinţific. 

I. vorba deci despre progresul socie- 
tății. Ne locailzăm la latura sociologică 
a j:roblemei, pentru că însemnătatea 
practică a acestei laturi e covârşitoare 
faţă de celelalte. Pe câlă vreme în do- 
meniul filosofiei, plutim în sfera consi- 
deriţiunilor abstracte şi a aprecierilor 
subiective, în domeniul social al pro- 
blemei ne aflim pe tărâmul sigur al rea- 
litătii sociale, şi discutăm fapte şi date 
concrete, relaţii de cauzalitate şi de de- 
venire. Şi tragem din acestea concluzii 
practice, îndemnări de viaţă şi norme de 
purtare. 

Poate fi identificat progresul cu mer- 
sul înainte al societăţii ? Negreşit nu! 
Mersul înainte al societăţii nu e pro- 
piu zis un proces — cu toate că aparen- 
țele indică acest lucru — ci pur şi sim- 
plu o fatalitate, o necesitate, o condiție 
de viaţă. Mai mult decât atâta, mersul a- 
cesta înainte e cadrul, e jghiabul prin 
care societatea dăinuieşte. - i 

Progresul nu poate fi această dăinuire 
fatală a socictăţii; ci cl poate fi un 
processus social, o desfăşurare într'un 
anumit senş a evenimentelor sociale şi 
de aci începe, ca în ori şi ce problemă 
de sociologie ; inevitabilul: magistri cer. 
tant! Progresul fiind un processus, o 
desfăşurare de evenimente sociale în- 
trun anumit sens, cată a se determina 
însuşi acest sens. 

Şi de aci încolo începe gâlccava. 

llerberi Spencer, în faimoasa lucrare 


„Primile Principii“, a formulat legea 
progresului în - următoarele ' cuvinte: 


cvoluția în genere, şi progresul în parti- 
cular. constau într'o trecere. treptată și 
fatată, dela siniplu la compus, dela omo- 
gen la heicrogen, dela unitate la multi- 
plicitate. La baza acestei  multiplicări 
de neînlăiurat se află, socoate Spencer, 
o observațiune empirică : instabilitatea 
omogenului. 

Tot ce este omogenitate, unitate, şim- 
plicitate se caracterizează, în mod pro- 
priu, prin instabilitatea, prin străduința 
prin tendinţa oarbă către heterogenitate 
wmuțiiplicitate, complexitate. 

Legea evoluţiei, pentru. Spencer, se re- 
duce la neînceiata integraţie a fenome- 
uelor, din ori şi ce domenii. F.xemple. 
de întegraţii în viata socială: dela fa- 
milie și trib răsleţe s'a ajuns la concen- 
trări în oraşe și sale. In limbaj dela mo- 
nosilabe s'a ajuns la polisilabe, la cu- 
vinte. ÎInlegraţia. în industrie este evi- 
dentă : Mașinile, desroltarca şi concen- 
trurea capitalului  constituiese probe 
ivefutabile de integrație industrială. în 
muzică, integrație se constată prin tre- 
cerea dela cadenţa simplă şi monotonă 
a cântecului vechiu la frazele complexe 
ale muzicei de azi. Şi în literatură pro- 
uresul integruției este evident, prin com- 
plexul caracterului şi relaţiilor morale 
ale eroilor din diferitele opere artistice. 
„Evoluţia ne apare astfel ca o schim- 
barc de la o formă mai puțin coherentă 
la o formă mai coherentă“. Ansamblul 
vieţii inorpanice, organice și superorga- 
nice sa eleciuat prin trecere dela sim- 
plu la compus. 

Și în societate, susține Spencer, se ur- 
mează evoluţia după legea schimbării 
omogenului în heterogen. Pe măsură ce 


tribul progresează, diferenţa între gu- 
vernați şi guvernanti se accentuiază, bu- 
năoară. In langaj, dela exclamaţie şi 
până la toate părţile de cuvânt sau gra- 
maticale, avem toi o schimbare dela o- 
mogen către hetcrogen. In acelaş timp cu, 
trecerea dela incohercnit la  coherent, 
este şi o trecere dela uniform la multi- 
form. 

„Evoluţia se poate defini o schimbare 

a unei omogenităţi incohcerente într'o hc- 
tervgenitate coherentă“. 
* Dar evoluţia ne apare şi ca o schim- 
bare dela nedefinit, la definit; fazele 
succesive, pe cari le traversează socic- 
tățile arată progresul dela o organizare 
nedeterminată către o organizare deter- 
minată, 


Ceeace sileste la această evoluare pro- 
gresivă dela indefinit şi omogen la de- 
finit şi beterogen, este ceiace se cunoaște 
sub numele de instabilitatea omogenu- 
lui. lată ideile lui Spencer, în această 
privință : „Omogenitatea este o condi- 
ție de echilibru nestabil. Instabilitatea 
este consecinţa faptului că diversele 
părț ale unei agregațiuni omogene sunt 
în mod necesar expuse diverselor forțe 
diferind fie prin speţă, fie prin intensi- 
tate şi ca urmare ele sunt modificate 
diferit. Instabilitatea omogenului se gă- 
seşte pe deplin verificată atât în lumea 
omogenică cât şi în cca organică, vege- 
tală sau animală. 

Grupurile de oameni primitivi, fără 
Druanizație erau uniți prin relații omo- 
gene ; acestea au evoluat către grupuri 
sociale unite prin relaţii cterogene: și 
aci avem cheia inegalității sociale (Op. 
cit.“, cap XIV). 

Aşa dar peniru Herbert Speneer, pro- 
cesul progresului social — ca şi ori şi ce 
progres, în genere — constă în trecerea 
de la simplu la compus, dela omogen la 
hetcrogen, dela uniform la multiform şi 
dela îndistinet la diferențiat în virtutea 


unei observaținni elementare empirice ;. 


instabilitatea omogenului. 


Or, tocmai această empirică constatare 
elementară, Gabriel Tarde o contestă. 
Pentin el. evolutia progregivă a socie- 
tății s'a realizat şi se realizează dela 
myltiplicitate la unitate. „Evoluţia rea- 
lității sociale, scrie Tarde în „Legile so- 
ciale“, % trad. românească“ a constat 
în trecerea treptată dela o mulțime de 
armonii foarte miri la un număr mai 
mic, de armonii mai mari şi la un nii- 
măr foarte mic de armonii foarte mari, 
până când ajungem, într'un viitor neho- 
tărit, la consumarea progresului social 
într'o civilizaţie unică şi totală, cât se 
poate de armonioasă“. 

In lucrarea „legile imitației“ acelaş 
Tarde, la finalul capitolului III despre 
„Guvernământ“ ajunge la concluzia că 
„socictaiea actuală va ajunge de la o 
stare de libertate acinală, la o viitoare 
stare de uniformizare generală“. 

Şi în fine în „Logica socială“, tot Tar- 
de constată că totul se operează în evo- 
lmţia socială prin multi-conştiință ; care 
în urmă, tinde a opera prin uni-conştiin- 
ță! Această fatală uniformizare şi stabili- 
ve de unitate — potiticeşte, Tardce visa un 


armonios imperiu universal! — se rea- 
lizează de către acel factor social a 
toate făcător : de către imitație, care 


fiind o pornire increntă indivizilor. ope- 
rându-se ab interioribus ad  exteriora. 
iniformizează. prin anonimat, pe indi- 
vizi în totalul societăţii, De oare ce, imi- 


2% 


iația, în credința lui Tarde, socializează 
individul... 

Tarde afirmă, aşa dar, că, la începu- 
tul ei, societatea era heterogenă. Acelaş 
lucru. crede și CGuneplovicz. „Am  de- 
morStrai în „Lupia raselor“ — scric el, 
în Prâcis de Sociologie“, că hipoteza plu- 
ralităţii primitive a  hoardelor umane 
este singura Dază raţională, pe care so- 
ciologia poate să se sprijine pentru a 
da explicaţțiuni satisfăcătoare, tuturor 
fenomenelor sociale“. (Pag. 22), 

Henri Berr crede, ca şi Tarde, că pro- 
gresul consiă într'o tendinţă către uni- 
tate, iar nu către multiplicitate, cum 
credea Spencer. „Daci progresul uman 
-— serie el — se realizează în grupuri fe- 
lurite, prin efortul unor societăți dis» 
tincte şi uneori dusmane, reflexiunea va 
avea de scop să reglementeze și să 
strângă aceste relațiuni. Prin solidari- 
tate reală și prin logică conștientă, ten- 
tativelor de unificare imperialistă li se 
vor substitui, din ce în ce, dispoziţiuni 
către o bună înţelegere. Și evoluţia îs- 
torică, într'un sens pare să tindă într'o 
societate a naţiunilor la organizarea 
omenirii“, (p. XXIII Prefaţă la volumul 
„Des elans aux empires“ par Moren et 
Davy). 

Ch. Bougle, în „les idees galituires“, 
ajunge la aceiaş concluzie. în ce pri- 
veşte tendinţa evoluţiei progresive către 
unificarea societăţilor. 

Pe PDurlheim ni-c greu să-l catalo- 
găm în una din cele două concepții ale 
lui Spencer saualui Tayvde.Pentriucă, în 
teoriile sule sociale, se apropie şi de o 
concepţie şi de alta se apropie de con- 
ceptia unitară a Iui Tarde atunci când 
consideri societatea ca pe o realitate 
morelă proprie, sui-generis, autoritară, 
răsărind din fie ce individ şi fiind totuși 
ceva aparte și autonom. Se apropie însă 
de Spencer, când readuce evoluţia istori- 
că a societăților, Ja trecerea dela tolida- 
vitatea  represivă mecanică (uniformi- 
zantă) la solidaritatea civilă organică 
(individualistă, deci multiplicistă). 

Şi pentru a termina cu criticarea lui 
Spencer, remarcăm observaţiile lui An- 
tonio Labriola, cari-l consideră pe Spen- 
cor un  metafizician, de speţă vulgară, 
„Nu e greu — scrie cl — să distrugerm 
în Spencer, ce datoreşte savantului: şi ce 
se datorește filosofului, deoarece el face 
scrimă uşoară cu categoriile de homo- 
scm și heterogen. indistinct şi diferen- 
țiat, cunoscut si necunoscut, cari consti- 
tuiese sau reminiscențe ale unui kantian 
inconştient sau, o caricatură din Hegel". 

Vom vedea, în numărul viitor, alle 
teorii despre progres, teoriile  anti- 


progresiste şi vom termina prin a încerca 


N. N. MATHEESCU 


o sinteză, 





UNIVERSUL LITERAR 


Calendarul Viei 


VINICER 


— „âjuns în miez de toamnă, îţi dai cu spaimă seamă, 
Când chiotă culesul în drumul lui spre cramă, 


Că despre lucrul viei vorbit-ai prea puţin. 
Şi totuşi — o, poete uituc — ce subiect plin 


De poezie gravă aveai lu îndemână : 
Cum viaţa peste iarnă adoarme în țărână — 


Ca omul dela ţară culeat în ţintirim 
(Dar taina adormirii acesteia n'o ştim); 


Apoi Prier când vine pe-a Argeşului apă, 
Cum săpătorii vița pe dealuri o desgroapă ; 


Cum tremură golaşă ca pruncul şi-o botează 
Și mierla cu un cântec şi soarele cu-o rază; 


Cum coardele le leagă vierul de arac, 
Cum taie foarda slabă şi lemnul prea sărac... 


Dar plânsul sfânt al vieței, nu-l vei cânta tu oare 
Cu lacrima lui clară, de ochi vindecătoare ? 


Dar despre sulfatare nu pomeneşti nimic, 
Nici despre boala viței ce „filoxeră“ i zic! 


Cum vrei atunci, poete, ca un viticultor 
Din carteați să culeagă un sfat folositor — 


Pe raftul librăriei uitată o să şadă. 
— Da, Coane Mihalache, o ştiu de mult. O cadă. 


Cu must de tămâioasă mai bine să-mi aduci — 
Şi în ceardacul casei, în, tihnă şi'n papuci, 


Ca Anton Pann de veseli când da de un nerod, 
Cu metodologie să bem al vieţei rod. 


BRUMAREL 


Cu soarele azi galben ca îagurii de miere 
În jurul meu se'nchide un măr boltit de mere. 


Din ram eu rup cam basme un rod de aur şi 
O pom vrăjit de toamnă „mu poți să mă reţii. 


Prin ramuri destăcute uşor de mâna mea 
Zăresc comoara viei şi-odihna 'ei mă vrea. 


Sub un butuc de viță rămân culcat pe spate — 
Privesc în gul la cerul cu ape neschimbate, 


In mână iau ciorchina cu bob de chilimbar 
Şi o ridic spre soare, sus — Raza lui cu Jar 


Fantastic o pătrunde : e-un lampion aprins; 
Ii sug lumina dulce şi îocu-i ma cuprins. 


Beau soare — Dar un piersic cu braţul gol m'agaţă 
Şi îmi lipeşte sânul, pietros şi mic, pe faţă, 


En îl sărut cu dinții şi poama lui cu sânge 
Stropeşte pătimaşa iubire ce o frânge. 


O, toamnă, vrăjitoare mai tare decât moartea, 
La tine intrun slujbă cât mă va ţine soarta. 


Dă-mi frunza ta ce sună cu galbenii din lună, 
Dă-mi pe covorul foilor iar coborâtul oilor: 


Dă-mi în zăvoi sitarii, pe mirişte ogarii, 
Şi peste zarea drumului, albastru, sulul fumului; 


Dă-mi în iatac sulfină, pe ceruri dă-mi lumină, 
Şi scâncetul cucoarelor pe liniştea ogoarelor; 


Şi dă-mi un nue stufos, la umbră să stau jos 
Să scriu pe fruntea glici tot calendarul yici. 


BRUMAR 


Pe umeri iei sumanul şi flueri după câni. 
Poteca suc dealul prin via din bătrâni. 


S*au înroşit cireşii, îngălbeniră nucii 
Ce străjue cu bruma de pe Brumar butucii. 


Acolo unde chiot şi cântec fură'n toi, 
Răsună'n guri de pivniţi ciocanul pe butoi 


Dar soarele şăgalnic acoperă cu-aramă 
Şindrila putrezită şi muşchiul de pe eramă 


Şi raza lui de aur prin corzile de vii 
La strugurii luminii te“ndeamnă să mai vii... 


Poete, te îmbată de-acuma doar cu soare. 
Auzi—scâncesc în ceruri, lung, șiruri de cucoare,. 


Dar câinii tăi sburdalnici alungă din tufiş 
Tărcate coţofene sbucenind în sbor pieziş. 


Zâmbeşti amar la pana de nea şi de cărbune — 
Gândeşti la zile rele, gândeşti la zile bune, 


La traiul vechiu ce calcă cu pasul tău tăcut 
Pc-acest pământ pe care de mic l-ai cunoscut 


Şi te întrebi: zăpadă a început să cadă ? 
Sunt iarăş coțotene ca pete de zăpadă, 


Te-oprești săți razimi dorul de ulmii fără foi. 
Te-opreşti săți flueri câinii şi toamna înapoi — 


Revin în goană câinii. dar toamna nu mai vine 
Să-ţi culce la picioare credinţa ca un câine. 


Și singur cu poteca şi câinii iar cobori 
Sub ceru'n care-a iarnă scâncese prelung cucori. 


ION PILLAT 





UNIVERSUL LITERAR 


2 
Floarea lui Sânzi 
S — Urmare — 
Z esti , 
EFIR (povestind) PRIMAVARA (dojenindu-l :) 
„Intr'o noa caldă i - i : 2 A s 
Vesde de rea pe AAaapă ci ua Zefir, Ş fe Ai cules nectarul atâtor lori !... Şi-acum 
== suzi afinceai 2 seu an ia dai 0 itând de mine, alta te cere, pe-un alt drum!?... 
„Floarea mea întrece, lacrima luminii Zeţir! i-ai Avânoie dese patte) 
„Şi balsamul care'mbălsămează crinii jefir +... mi-ai fost aproape 
„Dar pe trupul verde, trainic, al tulpinii, Cam ie e fost: vr'un vânt 
„Floarea nu se pleacă : o omoară spinii., Mi-eşti drag... Credeam, că poate 
„Spune-i tu, corolei, — vrei ?... tristețea mea. La fel de dragă-ți sânt 1... 
(alintându-se) De ce-ai rămas de-odată 
„Si i-am spus-o în taină ! Trupul lăcrima... Asa, cu gândul dus ? 
Floarea “nmirezmată, galeşă, râdea... Zetir, ți-i drasă floarea 
Si a râs cu mine, legănatăm vânt, Sau stelele de sus ?... 
De tulpina care-o leagă de pământ! Ți-i dor de soare, poate ? 
PRIMAVARA Sau = 
(şovăe, apoi cu bucurie) 
„„Şi-ai zburat pe urmă mai departe ?... Spune - 
Ă 2 Ş O!.. Dear fi aşa! 
ZEFIR (mărturisind) Priveşte-mă în faţă | 
malai A (Primăvara cu alt ton tristă). 
Lgngă-o „margherită* *n tremurat de struue (Zefir o priveşte liniştit în ochi). 
albene de soare, — am cântat. să vezi: saȘi... ce-o mai face „ca 2* 
Toată umbra moalc-ascunsă, din livezi, : 
Pârâiasul iute, stufărișul tainic, E înflăcă 
Licuriciul serii, licuriciul crainie, — DELIR finzlAgat] 
Roua care plânge seara peste flori, Mereu, iubire dulce 
Soarele ce râde, luna printre nori, Mereu de ea mi-i dor! 
Şi'nfiorătoare mângâieri, cu care Să nu vosbim că 
Doar Zefirul ştie să alinte-o floarel... : iii ă 
PRIMAVARA. (înciudată) PRIMAVARA (glas înnecat). 
Şi le-ai spus în taină vorbe dragi !... Si ele i Aaa A MAL bine 
Ti-au surâs din ronduri sau printre zăbrele (isbucnind în plâns: ) 
De ferestre“n care cinc stie cine : 
Le-o fi pus cu gândul alintat de tine!.., >" | tal! „01... Floarea florilor !... 
(Zefir » priveşte uimit. Sovăe. Apoi, cu gândurile lui, — 
"ZEFIRUL în timp ce razele de lună îi deschid o potecă de lumină — 
merge şi s'așează în fund. de o parte. pe un trunchi răs- 
„Alintat de mine. — după cum alint iurnat de pom, aproape acoperit de flori). 
Eu la rându-mi floarea cu stizmat de-argint, i 
Floarca minunată, care'n nici-o parte MUMA VANTURILOR 
No găsesc, — şi vecinic cheamă de departe... i fa cai a aud F PRE 
Şi m'a pus pe drumuri multe. neumblate (care a auzit plânsul primăverii, se desprinde de lângă 
Pe cărări înguste și întortochiate, peșteră şi cu glas mângâietor, vine s'o împace). 
Peste zarea “*ntinsă, albă, ca o punte ă i i, 
In grădina a — a poalelor de munte! „Te înţeleg... Su cama El este ut al tău. 
FIE Zefirul e sburdalnic... dar niciodată rău. 
'Tremur said obtine ele cl ! EI e legat de tine prin tot ces preajmă simți, 
Dar tine_alăt AA due. tate ucoare Vă leagă strâns o rază... Un fluture cu zimţi,.. 
ă s a s . * Zefi si ă i LE 
Mă'neălzesc în hora razelor de lună... Zelir, e-al tău, lumino 
(pauză) PRIMAVARA tristă) 
* E * Li 
Primăvară albă. primăvară mică, MAR tema că Alma a 
Vezi ? Zefiru-ţi spune, toate, fără pică! 
EI pe tine numai te-a iubit... Dar iată MUATA: VADTURILOR 
Că pornit în lume după-o minunată Cazi ea eds sad A Și 
Floce, ce se spune ci Ia toţi li-e dragă, — Alungă-i frica asta... căci floarea „DN jul, Serii 
Vrea din ochi lumina dulce să-i culeagă E] crede că-i e dragă... dar doru-i cu măsură, 
Primăverii albe, — să i-o dea întreagă ! i Si floarea asta-i îloarea din vis a tuturor... 
i k i i Un înţelept n'o cere... Cei cari plâng, o vor ] 
h TAR? Și eu aflai că este minune “ntre minuni, E 
PRIMAVARA Şi tocmai de aceia o cred printre minciuni... 
Nu, nu vreau lumina alteia să-mi dai! r 
Pentru mine'n suflet dacă nu mai ai zefirul o cunoaşte ! PRIMAVARA 
Dragostea de-alt“dată, --- du-te după floare ! ACI e acad 
Ști: că o râvneste altul... şi te doare... MUMA Y ANTURILOR 
„Când te scalzi în umbră. — ceri un strop de soure... și pia E TRE 
„Şi visezi unghere adumbrite. când „„ Cu-atât mai binie-ja: pară 
Soarele te'mbracă'n raze, tremurând !... De n'ar fi cunoseut-o, mai drază i-ar îi fost, 
Pe când acum, co ştie, are so uite iară 
ZEFIRUI, Și alta o să-i pară, în viața lui, alt rost... 


„„Aşa este zefirul !., Şi numii el aşa e?.. 
Am aflat de floare, ieri. dela albină. 


Rătăcise drumul peste o colină a PRIMAVARA i 

Şi se depărtase de oştirea care , d Ă 

Zboară către floare... Dar floarea prea Îrumoasă... şi dorul lui... 
(visător :) (Urmează) 


Zboară către fluure... N, MILCU şi RADU GYR 


298 - 


COHALMUL 


(Reps.) 
m mg 


Pe drumul ce dute delu Brasov spre 
interiorul Transilvaniei, în valea Oltului, 
se află a traia cetate sisească Reps, pe 
româneşte Cohalm. 

Fxistența acesteia o căsim de pe Ja 
«fârsitul veacului al XII-lea fiiud prin 
asezare şi construcție mult mai puterui- 
1ă decât Sihiul si Brasovul, 

Privind în figura noustră cetatea ce 
esta renrezentată din partea sudică și 
«din cea snd-estiri ne face împresia unui 
castel medieval. din Oecident. Acezată 
pe vîrful muntelui si fiind bine întărită. 
menirea cotăței cra raza trei 
atât din partea Moldovei, de nnde pu- 
team surveni Tătari, cât și din parica 
Seeuilor. 

De altfel cetatea accasta împreună cu 
Braşovul, Sibiul și Sighisoara forma pa- 
teulaterul de apărare al ţărci Sasilor. 

Cetatea era înconjurată de un zid pu- 
„rnic. care forma patru cnrti de apă- 
rare, prevăzute cu mai nmlte turnuri. 
castelul aflându-se în curtea cca mai 
de sus. 

Ta poalele muntelui se întindeau apoi 
locnințele oamenilor aşezate spre soare 
apune, peste care priveghia castelul cu 

iznicul din turnul de observație. 4 

Populația satului trebue să fi fost des- 
tul de numeroasă judecând după, mări- 
mea si numărul curților castelului ce 
trebuiau să-i încapă la vremuri de pri- 
mcidie. 

Din acesta, astăzi, mai trăcște încă 
satul curat săsesc iar «in castelul de a- 
părare au răma? numai câteva rnine, 


Sasilar 


MIU. POPESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


NOTIŢELE MELE 


Shaw pe drum... 


Intr'un vagon de clasa T, s'a întâlnit 
odată nn <avant englez şi un poet ronân 
Savantul englez vencu din Londra şi se 
ducea la Bucuresti. poetul român se du- 
cea din Clni la Bncnresti, visână linişica 
insulelor Wight. Manfred-ul lui Byron 
şi ciopotele din Wosiminster. 


Discursul se țesu din stofa ieftină a că- 
Jătorici obositoare. Trenul înainta, pers. 
poctiva cra mereu nouă: casele dispă- 
reau ca dinţii într'o gură uriaşă. ne npra- 
piăm de tunel. Când întri întrun tunel, 
te loveşie parcă peste buze degetul mur. 
ței : îcşivom teferi din întunecime? ȘI 
am scăpat de tunel. efci lumina fînviuge 
toiâcauna întunericul. 


Englezul: Dumneata te temi de moarte? 
Eu (banalisând pe Vhahnţă) Nu mă tem 
de moarte, ci de veşnicia ei. 


Englezul (râde). Se vede că nu şti bu- 
dhist. altfel ai considera moartea ca un 
bun suprem, ca a nobilă jertfă a omului 
ticălos, Si noi Englezii am învățat să tră- 
im, chiar pentrucă murim uşor. ia noi 
moartea nu discută, esto pur și simplu 
încctățenită în psihicul nostru, 


Si nu căutăm alt înțeles în moarte, de 
cât unul: a ști a trăi liniştit. Arta este 
perspectiva îrnmuseţii. Dar perspectiva 
fără arta liniştei este o desolare a inte- 
lectului ! 

Eu : Cecil Rhodes, Kitchener. Balfour? 

Englezul : (își umple pipa) Politicieni. 
Vorheşte de-un Byron cure moare cu ah- 
tiarca lui Anacrcon, aminteşte pe seni- 
nul-grotesce Dickens, pe Wilde... 

Eu : (cinic) Pe Shaw... 

Englezul : (rânjind furios). 

Dumneavoastră, popoarele de sud. da- 
că vreţi să ne spuneți ceva neplăcut a- 
mintiți pe Slatin-Paşu ori pe Shaw. Ura 
Ini Taine o  înțelegeţi dacă ne amintiţi 
re Shaw, marele macstru de disarmonic. 
Uitaţi toate: cinismele lui Voliaire, ale 


lui Heine, Siwft. chiur si uliragiarea Eu- 
ropei de către Ghandi. penirn a spune cu 
o superbă reavoință : iată Anglia, Anglia 
care a  plăsmuit geniul negativ al lui 
Shaw, iată pe lohn Bull atăcând morali- 
tatea înăsculă a Genovevei, a nărinților 
monahi, a maicilor... iată-l pe Shaw. an- 
tinoinistul și h&donul, care doboară pie- 
destalul ridicat cu atâta trudă de Fn- 
ropa moală, ca să introducă în arterele 
vieții europene: disprețul pentru con- 
vențiunea idealismului. 


Eu : Dumncavoasiră nu-l consirterați 
ca pe-o mare comoară sufletească pe 
Shaw ? Poate de-aceasta nu l-ați sărbă- 
torit ? 


Faglezal : Ar trebui ars pe mg ca pe 
Fus. ar trebui să fie afurisit ca Stirner. 
ar trebni nimicit ca pe-o grozavă plasă 
a luxuriei intelectuale... Shaw... Shuw-nl 
dumneavoastră, nu al nostru. 


> 


Trenul se apropia de valea Florilor. 

Flori, tot flori. mii şi mii de flori. Mi- 
rosul proaspăt de fân pătrunde prin fe- 
restile mohorite de fum şi oboseală. În 
vagon, o domnişoară rîde în raze de soa- 
re, și dinţii ei, mărgăritare. 


Tnglezul aprinde iar pipa, tutunul co- 
lonial : gold flade.., Sc uită la mine, ner- 
vos şi indispus. 

Fra amenințată: semelia englezeuscă 
de barba de satir a lui Shaw. 


Savantul englez tăcn. 

3 FO Rie A 3 

Şi poctul român, începu să înţelcagă 
poate pe Shaw. 


— Înţeleg hătrin maestru, de ce nu cșii 
„plăcut“. Fnglezilor bogaţi nu le placi, 
căci prea le arăţi: grimace”. 


AR a 9 


rc. 
Rp 


EMIL ISAC. 





COHALMUL. 


manuscris din veacul XVIII. 


UNIVERSUL LITERAR 


Hedonismul estetic 


Determinarea frumosului drept cauză a 
plăcerii este poate prima informatie es- 
tetică. pe care a dobândit-o omenirea dela 
început. „Frumosul place“ a fost orimul 
strigăt al celui dintâi om cult şi încercări 
încă din epocile cele mai depărtate spre 
a se ajunge la caraterizarea acestei plă- 
ceri. prin analiza fizică a  frumosnlui 
plastic, vom găsi destul de multe Jeși, la 
drept vorbind, nu se stabilea prin aceas- 
ia un raport de cuuzalitate între frumos 
şi calitatea plăcerii, ci o simplă relațiune 
empirică înfre donă momente  ucicsive, 
Creatorii de artă plastică ca şi filosofii din 
antichitate au căutat să stabilească prin 
reţete tehnice nn anumit „canon“ frumu.- 
erţii poetice. fiindcă poezia prin esența 
şi natura ei nu putea să se ofere exame- 
nului fizic al tehnicii. Poate că acea ex- 
clusivă, până la un punct. preocunare de 
versificație exterioară în operele poetice 
străvechi ar fi a urmă a procedeului he. 
donist de altă dată aplicat în această ar- 
iă. în care conținutul nu se mai găsaa în 
domeniul pur fizic, ca în sculptură sau 
în pictură. 

Cele mai vechi încercări spre a se ob- 
tine în formule proporțiile care plac, au 
fost făcute de scoala pitagoriciană, care 
a dictat module templelor şi canoane sta- 
tuelor şi vazelor. 

Cei vechi au căntat să dea mai ales 
frumuseţii omeneşti o măsură ; ei au voit 
mai ales artiştii plastici ai şcoalei din 
Argos. să reducă formele, a] căror echi- 
libru crează frumusețea la proporții 
exacte. Polyclet este unul dintre aceia 
care au fixat aceste madule sau ceeace în- 
semnează canonul în genere. Opera cea 
mai faimoasă a lui Polyctet este statuia 
Doryphorului, san a purtătorului de 
lance. 


Contimporan al lui Fidias. Polvelet sa 
pândit să stabilească o legătură si mai 
dircetă şi mai nozitivă între natura fru- 
mosului şi realizarea lui. Cu acest scop 
a lucrat o statuă. care să servească drept 
dovadă, că principiile cnunțate ae el în- 
tron tratat corespunzător sunt iuste. 
Dacă statuia va plăcea, însemnează că 
regulcle generale de armonie plastică e- 
mise de el sunt adevărate. Din difaritele 
rasagii ale autorilir vechi. ca: Pliniu. 
Quintilian. Lucian şi alții rezultă, că a_ 
ceastă operă sculpturală reprezintă nn 
tânăr cu o foarte amănunțită complexiu- 
nec atlefică: el înaintează încet și cu 
oarecare nenăsare leneşe şi disprețuitoa- 
re : aspectul este acela a! forței, dar al 
unei forțe măsurate și nobile. 


Imcian ne spune că nu era nici prea 
mare de statură ca un urmaş dar nici 
prea mie ca să fic luat drept un pitic; 
avea a proporție exactă şi justă. căci nu 
cra nici prea gras ceeace ar fi slricat 
iluzia făurită dar nici prea slab ceeace 
ar fi făcut din el un schelete sau chiar 
un cadavru. Intritn cuvânt statuia repre- 
zenta pronorțiile cele mai juste şi rele 
mai armonioase. formele cele mai pure 
şi cele mai elegante, tot cceace constitue 
agilitatea şi forţa, frumuseţea naturală și 
grația. 

Pliniu adăoza că artistii timpului său 
se adresau acestei statui, spre a găsi le- 
gile artei plastice. 

Winckelman presupune că Doryphorul 
capo d'opera lui Polyelet ar fi modelul. 
canonul despre care vorbesc antorii 
vechi. întru cât mai toate operele lui 
Polvelet (Diadumenul, Amazoana) se ca- 
racterizeau, după cum spune Varro, citat 
de Plinin, prin proporţiile lor patrate 


(Sizna quadraia). Dacă masele patrate 
ale formelor pot-fi greoae, Polyclet . le 
concretizează prin suplețea atitudinii 
Doryphorul se prijină pe piciorul său 
drept şi ripiditatea corpului în felul a- 
cesta se pierde, 

Alţi autori cred că modelul plastie de 
care vorbeste Pliniu, Quintilian şi Lucian 
nu poate fi Doryphorul căci în cazul a- 


cesta Polyclet ar fi însemnat pe statuia | 


sa puncte, cifre sau figuri oarecare. chiar 
pc figura Dorvphorului. pe 'capetele oa- 
selor. pe pincipalii muşchi : ar fi trebuit 
în afară deaccasta să însemneze şi să 
trasează linii perpendiculare şi cercuri di- 
vizate în părţi egale spre a de prilejul 
să sc recunoască măsurile şi să se poată 
compara. Dacă Doryphorul sar fi pre- 
zentat cu aceste accesorii atât de eviden- 
te, zice Fmeric David, de sigur că Pliniu 
şi cu ceilalți autori ne-ar fi spus-o. 

Cu toate acestea, Eug. Guillaume ser- 
vindu-se de un pasagiu din CGalien a dat 
măsurile canonului lui Polyclet. După el 
unitatea de măsură adică modula este 
dactilul. 

„lărgimea mâinilor la baza degetelor, 
ceeace am numit palma adevărată este 
conținută de trei ori în mijlociu în lun- 
gimea piciorului... Apoi găsim această 
palmă de sase ori în înălțimea gambei și 
avoi iar de sase ori de deasupra soldului 
până la ombilic şi în sfârşit iar de sase ori 
dela acest punct mână la baza  lobului 
urechii. sau mai de, grabă până la orifi- 
ciul auditiv. Şase palme mai dau încă 
si lungimea torsului considerat dela cla- 
virule până la baza regiunii pubiene. 

Palma împarte exact „în pătrn părți. 
distanta dola prima falangă a mijlociului 
până la cot si în patru părți bratul dela 
cot până la umăr. Trei palme măsoară în 
mod oblic capul ăcla bărbie până la si- 
neciput. Lungimea mâinii. mărimea 
măştii. înălțimea picioarelor, spatiul care 
se întinde dela pectorale la ombilic şi de 
aci, până la partea inferioară a pântecu- 
lui, toate aceste diviziuni sunt cgele cu 
două palme“. 


nuase mai bine 


pi 


9099 - 


Odată cu venirea Renaşterii problema 
aceasta este reluată. Leonardo da Vinci 
scrie pentru elevii săi acel „Trattato dell 
pittura“ în care limpezeşte : chestiunea 
perspectivei. iar pentru anatomia umană, 
desenează el singur o serie de planse, pe 
care Ic ntilizează la cursul său de pictură 
dela academia pe carc o înființează la 
Milano. Tot atunci colaborează la opera 
matematicianului luca Pacioli. în care 
cra vorba despre perspeciivă în gennre, 
dar mai ales despre proporiiile formelor 
omenești. în legătură cu' aplicatiunile lor 
geometrice. T.a (509 apare aceaslă oneră 
ilustrată de Leonardo da Vinci sub titlu: 
„De divina propotione“. 

Cu câţiva ani ma 'nainte (1504) Albert 
Durrer dă la iveală în gravura „Adam 
și Eva“ nn minuţios studiu al nuduli, 
pentrn care artisiu! a făcut amănunțite 
cercetări. preocupat să stabilească pro- 
porțiile ideale ale corpului uman. Acea- 
stă preocupare i-a fost sugerată de picto- 
rul venețian Jacopo de Barbari (1470— 
1515), care emigră. în Germania  stabi- 
lindu-se la Nurenberg (1500—15014) și 


care a arătat lui Duerer diferite copti 
după statuele antice. 
In cartea sa „Despre proporţiile for- 


melor omeneşti“, va dezvolta toate su- 
gestiile dobândite atunci şi va arăta. care 
sunt, după el, adevăratele proporții și 
pentru oameni şi pentru animale. făcând 
măsurători şi calcule în tot cazul destul 
de interesante. 

G. Hogarth alt pictor mai târziu în se- 
colul al XVIII-lea caută să <temonstreze 
superioritatea estetică n linii curbe. si- 
zis. arătând că linia 
dreaptă este inestetică atunci când e 
avem în mod exelnsiv întrun obicet ad 
contemplării noastre. Serpentina ur fi, 
min urmare linia frumosului, linia ara- 
ției. Ondnlarca liniei dă mai multă posi- 
bilitate varictații și a ritmului în gencre. 
care este de altfel suporiul vieţii noas- 
tre. fiziologice. 

Toate acestea i-au fost sugerate de 
nisfn nretinse cuvinte atribuite lui Mi. 
chel Angelo şi vor sugera mai departe, 
după cum vom vedea, unul din temeiu: 





LUCREZIA MIHAIL ; COMPOSIŢIE 


(Salonul Oiicial) 





ȘTEFAN POPESCU : PEISAJ INDUSTRIAL 
(Salonul Oticial) 


rile convingerii de estetician a lui A. 
Baiu,. 

Hogarth nu mai este un cercetător al 
proporţiilor propriu zise. el vrea să re- 
ducă în genere cercetarea empirice expe- 
rimentală la un principiu unic, oarecum 
metafizic, pe care experimentarea să-l 
verifice numai. 

In sensul acesta dar ajungând la alte 
rezultate întâlnim mai târziu pe J.Il. 
Wolff, Lihardzik,  Schadow,  Bochenek, 
Carus şi Oersted ; printre aceştia Zei- 
sing va pune bazele aşa zise ştiinţifice 
ale principiului „Secţiunii de am“ (Gold- 
ner Sehnitt), 

Zeising însă prin sistematizarea con- 
tribuţiunilor aduse este şeful şcoalei he- 
doniste matematicizate. El reia faimoa- 
sa secțiune de aur, în care găsise pri» 
mele rudimente matematice. 

Intradevăr încă din antichitate, după 
cun am văzut, s'a căutat să sc găsească 
expresiunea matematică a plăcutului în 
plastică ; modernul 7cising găsește a- 
ceastă expresiune în raportul dintre 
«două fragmente inegale ale aceleaşi mă- 
vimi, fragmente. dintre care cel mic se 
găseşte către cel mare, ca cel mai nare 
către întreaga mărime  Numericeşte, a- 
ceasia s'ar exprima prin vaportul 5:8 
sau 21:34. 

Prin urmare secţiunea de aur însem- 
nează trei cantități, care sunt în propor- 
ție continuă:  aceeaş relațiune leagă 
fragmentele între ele. 

Bocheneck susţinuse că şi Grecii au a- 
plicat privcipiul secțiunii de aur şi că 
acest principiu Sar găsi formulat în ca- 
nonal lui Polvelet sub altă formă. 

Zeising reluând cercetările din care 
am enumerat câteva: (De Vinci-Pacioli, 
]. ÎL Wolff, Bocheneck şi concentrân- 
du-le în formula amintită (secţiunea de 
aur) zice : 


„Acest raport prezidează ca relaţiune 
normală şi fundamentală la toate divi- 
ziunile formei umane. la constituțiinea 
animalelor superioare, la structura plan. 
telor, mai ales în ceeace priveşte distri- 
buirea frunzelor, la formele diferitelor 
cristale, la ordinea sistemului planetar, 
la proporţiile onerelor de artă arhitec- 
tonică și plastică în genere recunoscute 
ca cele mai frumoasc, la acordurile cele 
mai satisfăcătoare ale armoniei muzicale, 
şi chiar la alte aparente prezentate de 
către artă şi de către natură“, 

Prin urmare tot cosmosul prezintă sec- 
țiunea de aur. ceeace însemnează după 
Jeising, că totul are înfăţişare estetică. 

Secţiunea de aur la cei vechi avea mai 
mult proprietăți matematice;  peniru 
Zeising ea are mai ales o valoare este- 
tică. Secţiunea de aur ar fi un raport 
normal şi în natură şi în artă. Acest ra- 
port este îns ădemonstrat în mod dedur- 
tiv, fiindcă secțiunea de aur pentnu Zoi- 
sing este formularea matematică a prin- 
cipiului metafizic din estetică pe cae îl 
găsim în diferite variante, atât în școala 
caracteristicului, cât şi în aceea a cla- 
vului confuz și care consistă dim concepe- 
rea frumosului ca o armonie a nnităţii 
în mniltiplicitatea infinită. armonie  în- 
fățisată ca intuiţie sensibilă şi spirituală 
totdeodată. 

Dela această formulare metafizică Zei- 
Sing putea trece la una intermediară și 
anume că multiplicitatea infinită ar în- 
semna inegalitatea părților, iar nnitatea 
constantă, chiar în această multipliritate, 
ar însemna identitatea raporturilor. adică 
proporția chiar în această inegalitate. 

lar de aci şi până la formula că rapor- 
tul între întreg și părțile sale nu este al- 
tul decât acela, prin care părțile însăşi 
sunt legate între ele nu era de cât un 
pas. Şi Zeising l'a făcut, dar nu ca să gă- 


UNIPERSUL LITERAR 


gească formula, fiindcă aceasta era gă- 
sită oarecum încă dela 1509 de către l.u- 
ca Pacioli şi Leonardo da Vinci, ci ca să 
găsească, am zice, corespondența dintre 
teoria metafizică a caracteristiciştilor și 
formula matematică întrevăzută de că- 
tre Polyelet iar apoi exprimată de către 
Leonardo da Vinci şi Luca Pacioli. 


Zeising credea că extrage din elemen- 
tul iraționâl al secţiunii de aurnecesita- 
tea deviaţiunilor minime în raport cu ca 
insăşi în natură şi în artă. El -nsținva 
că raporturile simple şi raţionale ale 
teoriei muzicale sunt nişte aproxima- 
țiuni ale secţiunii de aur şi numai în 
măsura în care acestea şe apropie de 
ea. Numai atât şi ar fi destul ca sa nu 
dăm seama că în genere, după cum spu- 
nea Ch. Ţalo, experimentarea unor ast: 
fc de raporturi matemajice exacte cesle 
din punct de vedere psihologic, un nva 
sens. , 

In realitate ceeace ămâne din cărțile 
lui Zeising, nu credem că poate depăși 
încercarea de a da un substrat matema- 
tic egularității formeloz, şi simetriei în 
genere. i 

Zeising găsea secțitniea de nur în 
orice : de la forma unor constelaţiuni şi 
de la repartiţia continentelor şi a mări- 
lor pe pământ până la relațiunile ştiinţi- 
fice etice şi religioase. Acest fel de a 
concepte nu putea 'letermina frumuseţea 
unor forme, zice Ch. Lalo, ducă ca se 
găsește în toate formele şi mai alecs dacă 
în aplicarea principiului secțiunii de aur 
se aiustează fenomenul cn să intre între 
hotarele teoriei. , 

Dar fiindcă deviațiunile principale sunt 
o condiție pozitivă el vrea să deao anto- 
ritate specială  raționamentului servin- 
du-se de matematici de unde ia prin lLu- 
ca Pacioli şi Leonardo da Vinri formula 
împărțirii unei drepte în medie şi ex- 
trema rațiune (împărțirea unei lungimi 
în două segmente inegale în așa fel ca 
segmentul mare să fic medie proporţio- 
nală între segmentul mic şi lungimea în 
întregime). formula ce exprimă cea mai 
perfectă proporţie în sensul plastic a] cu- 
vântului, adică aşa numita secțiune de 
aur. 

Zeising este un metfizician, după cum 
am văzut, şi ca atare îmbrăţişează teoria 
caracteristicului. Constată sectiunea de 
aur în exprimarea formală a plasticii a- 
poi întocmai ca şi Ilerbari neagă vuloa- 
rea fondului siiu a concepliei în «pera 
de artă şi conchide de lu un număr finit 
de cazuri observate la un număr infinit 
de cazuri posibile. Trece de la plastică 
la reprezentările pure şi e în stare să 
vorbească poate şi de secțiunea de aur 
în poezie, bine înţeles fiindcă forma este 
elementul unic al artei după 7eisinz ca 
şi după Herbart. Sar părea că 7cising 
procedează prin raționamentul inductiv. 
In realitate el nu demonstrează, ci verifică 
ipoteza metafizică matematicizată a ca- 
racteristicului măsurând operele de urtă 
plastică. Nu se poate demostra că î-t-1=—2. 
Aceasta se verifică. Or deducțiunea lui 
ipotetică — secţiunea de aur — fiind 
falsă, în ceeace priveşte esenţa fenome- 
nului estetic, verificările dau greș. 


(Va urma) 
i SCARLAT SFRUŢEANU 


VRIPERSUL LITERAR 





G. OPRESCU: Țările române 
de artişti francezi (sec. XVIII şi 
editura „Cultura Naţională”, 1926, 76 pa- 
gini + LXXX tabele. 


văzute 


XIX) ; 


Istoria românilor prin călători — că- 
reia d, N. lorga i-a consacrat una din 
cele mui agreabil erudite lucrări ale 
sale, în patru volume şi între capitolele 
căreia ll, X), unul vorbea şi despre 
„Călătorii artişti trancezi în ţările nous- 
tre“, — se  îmbogăţeşte şi completează 
în chipul cel mai fericit, cu prezenta 
monografic a d-lui G. Oprescu. 

Dând materialului propriu zis istorie 
atâta extindere câ.ă era de rigoare pen- 
tru situarea în timp şin igtorie u artiş- 
tilor traucezi, d. Oprescu a alcătuit un 
album retrospectiv, în care informatia 
ilustrată se îiusojeşte cu pitorescul cel 
mai? desăvârşit, 

Centenarul romantismului, a cărui 
qărbătorire se continuă cu un stăruitor 
şi variat cult în ţările occidentale, ar 
putea pune şi pentru noi, — cari am cCu- 
uascut undele acelei mişcări concentri- 
ce, pornite acum un veae (dacă nu și 
mai bine) dinspre Franța — întrebarea: 
întrucât aceşti călători-artişti se încor- 
parează acelui curent inanorat de pere- 
grinație şi exolism, care a fost, între al- 
tele, romantismul, 

Mai toţi ilustratorii prezentaţi de d. O- 
prescu, în admirabilul său album de re- 
produceri, îşi  datorese călătoriile lor 
prin principate unor împrejurări poli- 
tice, uin albia cărora se desutinsese şi 
marele afluent al înrâuririi franceze în 
Orient şi mai ales în Principate, 

tie că, recomandaţți de dragomaui ai 
ambasadei franceze din Constantinopol, 
insoţese suita viitorilor domni ai princi- 
pateloe — cum e cazul lui Louis Duprs, 
„elev al lui David”, însoţind în 1819 în 
drumul dela Constantinopol la  Bucu- 
reşti, pe Mihail Şuţu, al cărui admira- 
bil portret, dimpreună cu al fiicei aces- 
tuia, domniţa Elena, le şi pictează, (por- 
irete de un fastuos academnism şi despre 
cari o slubă imagine ge întâlneşte şi în 
revista noastră, în reproducerile artico- 
lului din anul trecut al d-lui |. C. Bă- 
cilă), fie că-s ataşaţi militari în timpul 
războaelor din Orieut — cum e cazul lui 
Hector de Bearn —, însoţind pe unchiul 
său. ducele Casimir de  Mortemart, în 
misiunea încredințată acestuia de către 
Carol X, wegele Franţei, pe lângă per- 
soana Țarului, în timpul războiului rugo- 
ture din 1828—1829; fie că, în calitate 
ae colaboratori ai consulilor francezi din 
priucipate, oameni politici prin excelentă 
— cum e cazul lui Doussault şi mai ales 
Michel Bouquet, dau cu albumuri de ve- 
deri din principate, sprijin prețios ple- 
doariei lui Bijlecacg, consulul francez 
din Bucureşti, dintre 1839 şi 1940, care 
convius de gândurile de anexiune ale 
Rusiei, stărue (şi e şi rechemat pentru a- 
ceastu), ca Franţa să ia sub a ei protec- 
ținne principatele —, fie că însoțesc pe 
oameni de ştiinţă, cazul lui Ratfet întovă- 
tășind pe printul Anatol Demidoff sau 
al luiLancelot, continuând călătoria, (din 
însărcinarea. revistei „Tour du monde”), 
întreruptă la Pregburg, a iatoricului 


Victor Duruv — în toate aceste cazuri, 
călătorii aceştia artişti, mânaţi pe plaiu- 
rile noastre de motive mai mult politi- 
ce, au adus o intelegere a locurilor stră- 
bătute şi o râvnă de a exprima pitores- 
cul — care, dacă nu-i înglobează între 
romantici şi exallările lor exotice, îi 
anexează totuşi marelui curent spiritual 
dela începutul secolului trecut. Mai ales 
în măgura în care orientările politice de 
după marea revoluţie franceză, impreg- 
nate de umanitarisu şi de validarea 
grupărilor etnice, nu sunt şi ele decât 
un aspect al aceluiaş universal duh 
romanțic. 

Altminteri totul îi îndepărta — ca ar- 
tă — ae subiectivismul romanticilor. „L- 
tinerariul dela Paris la Ierusalim“ din 
1811, al lui Chateaubriand nu avea ne- 
voe gă fie exact -- şi istoria literară a 
dovedit aceasta — pentru că după cum 
foarte just remarcă Henri de Regnier, 
ceeace interesează, era „calitatea viziu- 
pei lor”, mai puţin secretul ţărilor nc- 
cunoscute și mai mult impresia  perso- 
nală a călătorului. 

Chateaubriand nu sa sfiit să o măr 
turisească însuşi, la fel şi lromentin, 
care atât în notele de călătorie cât şi în 
pictura sa orientalistă au aşternut peste 
viziunile exotice masca propriei lor per- 
sonalităti. Dacă adevărul asuferit, în 
schimb, arta a avut de câştigat. 

Fste tocmai invers cazul cu aceşti ar- 
tişti francezi care ne-au vizitat țările şi 
care tocmai în virtutea unui minus de 
artă au putut să ne lase — şi observați 


aceasta a d-lui Oprescu ni se pare va-g, 
labilă —— mărturii prețioase şi de o mare”. Tu 


autenticitate istorică, din trecutul nostru. 

Dacă n'au fost — cei mai mulţi dintre 
ei — artişti cu o personalitate distinctă. 
n'au urmărit mai puțin pitorescul, nou- 
tatea, spectacolul inedit cu care acum în- 
tâia oară veneau în contact şi atât în 
desene, în schiţe, în gravură sau în no- 
tele cp care îusojeau unii dintre dânșii 
— un Raffet, un Lancelot, de pildă — 
jurnalul lor de drum, ilustrat, s'au ară- 
iat sensibili amănântului tipic şi plin de 
poezie din părţile noastre: o troiță, o 
cumpănă de fântână, o diligență, un su- 
rugiu, etc, Pe Lancelot de pildă, ne ex- 
plică d. lorga, citând din călătoria a- 
cestuia, îl interesează bisericuţele pier- 
dute „care valorează mai mult ca artă. 
şi ca tradiţie istorică decât cele câteva 
palate şi biserici clădite din nou în stil 
gotic german, care se șarea stăpâni gin- 
gur înalta favoare oficială”. 


Dar toate acestea sunt oarecum în 
marginea lucrării d-lui G. Oprescu şi nu 
vor putea da o imagine cât de slabă de 
valoarea şi mai ales de occidentala teh- 
nică pe care acest album o realizează. 
Cele 80 de tabele ce urmează schițelor 
biografico-istorice  consakrate fiecărui 
artist în parte, sunt cel mai încâutător 
voiagiu pe drumuri cunoscute, însă în 
decoruri oarecum patriarhale şi peste 
care timpul cu prefacerile lui în porturi 
șin moravuri a presărat o cenuşe emo- 
ționantă. 

De „aceea, oricât ne-am strădui nu vom 
putea egala puterea de evocare, fie a 


301 


desenelor, lui Hector de Bara: Cong- 
tanţa văzută dinspre mare, cu aspect de 
port pordie sau silueta albă a minaretu- 
lui din lsaccea, fie seratele douineşti 
sau călătoria năpraznică a cărujei de 
poştă, sau inocenţa stelarilor din Char- 
1€a Voussault; peisagiile de iarnă ale 
unui Bucureşti de lemn din Michel Pou- 
quet, nici zecile de schiţe, porturi şi ti- 
vuri ale lui ltajfiet dela Cladova şi Cer- 
neţi, prin Giurgiu şi Bucureşii şi până 
la nalteie care cu cărbuni de pe drumul 
Odesei, unde mai întâineşte Raffet pen- 
tru ultima oară cărăuşi moldoveni, sau 
casele umile, bordeele creionate de 
Lancelot sau dexacelaş un bucureşti vă- 
zut din atară, rural şi bisericesc, agpec- 
te ale unor timpuri astăzi înlocuite în 
bună parte şi pe cari călătorul, omul de 
inimă şi de simpatie, cu mult mai pre: 
ţios decât char  desenatorul, Lancelot 
însuși le presimţea pe cale de prefacere, 
când la stârșitul călătoriei gale, pe ca- 
re-l luăm din d. lorga, declară că „a vă- 
zut o aglomeraţie de 6.UU0.Vv0 de oameni 
Scuturând praiui putred a douăzeci de 
veacuri de apăsare, de năvăliri şi barba- 
rie pentru a merge cu îndrăzneală să 
lege leagănul său, tradiţiile sale, stea- 
gul său de una din cele mai mari epoci 
ale iscoriei”, 

„Praf putred“ pe care dacă prezentul 
nu l-a gcuturat definitiv, d. Oprescu l-a 
scuturat de pe arhive şi în painjenişul 
lui mobil ni sa arătat şi mai frumos şi 
mai pitoresc acest trecut. 


ION GARLEANU ;  Viorele, poezii, 
tip. „Serațică”, Hălăuceşti, 1926, 
Siagură preocuparea de cele biseri- 
ceşii. vana abaruiu şi paravanul patra- 
firului, Sunt oare suticiente condiţii să 
fuvorizeze eclosiuuea unui talent poetic? 
lată întrebări pes care şi broşura pre- 
zentă le suskităă-ca atâtea altele. Fran- 
cis Ja mută” tblicul este, în părerea 
multere, “inferior păgâului din Elegii şi 


_x%adului rustic, din Jean de Noarieu. 


AL area Louis Le Cardounel, al că- 
suflu e in repetate rânduri, în epi- 
graf şi în dedicaţii, prezent în culegerea 
aceasia de „Viorele“, era, după spusa 
criticilor, catolic chiar şi înainte de con- 
vergiune. Două nume, două experienţe 
care nu deschid nici un drum către gră- 
dina mistică din ceruri decât celor în- 
semnaţi mai dinainte. . 

Poezia lui Cardonnel după însăşi ex- 
presia sa, urmărea să renască, sub su- 
flul divin, acea „antică uniune între 
Poet şi Preot, amândoi consolatori, amân- 
doi inspirați“. D-l lon Gârleanu nu 
gândeşte altminteri când în poezia „Poe- 
tul“, dedicată „poetului mistic Louis de 
Cardonuel“, înfățișează pe poet ca pe un 
Orfeu, un Prometeu, mai exact un preot: 


fu însă, preot după lege, 
Vesteşti ai vieţii ideal, 

Şi nu e vina ta că lumea 
Grăbeşte 'n drumul său fatal 


Verguri, însă, din care se poate sur- 
prinde şi devierea practică, anti-poetică 
şi prestanța acestor versuri care în ma- 
jotitatea lor amintesc o epocă perimată 
a poeziei româneşti : | 

Nu-mi pare rău că lin pe drum 
işi lasă iar salcâmii floarea 

Şi mândrul Maiu îşi pierde-acum 
In crângul tânăr sărbătoarea. 


Sau aforisme în genul următoarelor : 


Omul... undă călătoare 
Ce se pierdem largul mării. 








SALONUL OFICIAL 
PICTURA 
Iu 
SALA ELEGIEI 


ABUREL PAUL — Cu toate insufieien- 
țele d-sale se prezintă totuşi cald, lumi- 
un, simpatic, 

ARBORE NINA — Expune o natură 

moartă scăpărătoare de ingeniozitate şi 
vervă: decorativă. Tabloul acesta are 
însă o calitate în plus: e trist ca sărbă- 
toarea unui singuratic, 
„AVACIINAN HRANDT — Are vădite 
haruri picturale. Tablourile d-sale par 
însă, de multe oxi, sărace în motiv, Vi- 
țiu în construcţia şi organizarea pânzei. 
O pânză mare nu creşte viziunea picto- 
rulu: Sunt tablouri de dimengiuni insig- 
niliante, unde viziunea artistului se vă. 
deşte UITuşă. 

BAEŞU AUREL — Calcă sănătos spre 
olsemvuţia atentă a realităţii, Cele două 
piege, trimise anul acesta — „Maica Sia- 
riţa! şi „Copilul nimănui“ — au o con 
sisteriță plastică, neîntâlnită încă de noi 
la acest tânăr viriuos. 


BAILLAYRE AUGUST — Figurează 
în sala aceasta cu un „nud“ pesie pu- 
tintă de suportat în. rețină: culoarea 


d-sale ofensează. 

BARBU ELENA — „Flori“... 

RIBERI ŞTEFAN-SECUENI — Bucata 
d-sale „Copii în grădină“— amintind una 
din bunele epoci ale lui Renoir — e plină 
de graţie, „La oglindă“ desvălueşte, la 
autor, un bun gust indiscutabil şi o 
fiumoasă  aplecare către problemele a- 
eordurilor cromatice. 

BIL'ȚPLU-DANCUŞ TRAIAN — „Ali el 
Beduiu“ « privit şi zugrăvit: figura — 





în care frumoasa zisă a Folesiastului e 
abandonată peniru o cugeiare — gen-al- 
bu. 

Şi totuşi, dacă ar fi numai atât nam fi 
stăruit pentru aceste „viorele“ absente. 
„Absente“ când mă gândesc la versul 
acela extraordinar, de poezie populară : 
„viorele, flori adânci, când le vezi mân- 
druţo plângi !* 

Pentru că ar putea; fi şi altceva,pe care 
d-l Ion Gârleanu va gă-l mai aștepte, să-l 
implore, până s'o pogori acel har _ din 
ceruri. Căci iată într'o poezie: „Si. Fran- 
cisc de Assisi și îngerul“, o poemă lipsi- 
tă de. altminteri de elevaţiuue, două 
strofe : 

lar trupul pe patul sărac 
Ca veşteaul crin în grădină 
Se'ndoaie şi cade sdrobit 
De-atâta dulceaţă senină.., 


In linişte blândul zefir 
Sadună la siat eu isvorul. 
Francise în serafic extaz 
Işi cată iubirea şi dorul. 


„„care măcar şi istoriceşte, pot fi aduse 
în dar În recenta sărbătorirea a „Sără- 


AL) ih Î 
cuțului“ din Assis PEAPESSICIUS 


riguras jotogratic ;.. fondul — impresio< 
nism miop. Lipsa de unitate organică a 
tabloului, trădează lipsa unităţii “de .yi- 
ziune şi sentiment. i 

BYCK WEPPER MINA — Mult mai 
bine reprezeniată de cât anul trecut... 
»„Odrasla“ d-sale — deşi insuficient a- 
dâncită ca materie — (d-na Byck pare a 
[i obsedată de genul aquarelă) — e o 
[inză interesantă şi caldă. 

CABADAIEF N. DUMITRU — E ne- 
clarificat încă asupra pleinair-ului — şi 
1ece- 


CALINESCU ANNE MARIE — Indră-: 


gcşte prea mult problema tonului gene- 
rul, în detrimentul construcţiei şi a vo- 
Iumului, Pictorul acesta are însă posibi- 
lităţi de trumoasă dezvoliare în viitor. 

CIUPE AUREL — Expune un poriret 
antipatic. Antipatic mai ales ca materie. 
Vâscos, întunecat, opac. Speram — după 
nota, oarecum distinsă, pe care o aducea 
anul trecut, în grupul ardelenesc — că 
va evolua, nesilit, spre graţia şi claritatea 
latină. : 

CONDOIU VIRGIL — Natura moartă 
este peniru pictorul, pasionat de arta 
lui, cel mai nimerit prilej de concentra- 
re serioasă îu studiu. Nici odată însă di- 
vagare. In pânza expusă aici, d. Condoiu 
ni se înfăţişează distrat. 

CONSTANPINESCU ŞTEFAN — Are 
în sala aceasta un grup „țăran şi țăran- 
că“ — de o superioară interpretare, 

CUŢESCU SLORCK-CECILIA — Ar 
fi putut realiza — (şi, în cazul acesta, cu 
succes) — aceiaş „femeie în mijlocul 
naturii“ pe o suprafaţă modestă. 

DEMELRESCU. DEM. — Ne aminteşte 
— în „Adam şi Eva“ — un alt pictor, 
Coicideuţă sau obsesiune ? 

DEMIAN ANASTASE — Frumoasă sen- 
sibilitate şi cuceritoare graţie în „Dan- 
satoarea“ d-sale, 

ENEA NICU — Desconsideră materia 
şi se pusionează. de truc. 

GEOROCEANU. R. ELIZA — Ştie să 
exprime, cu mijloace modeste, un senti- 
ment delicat, 

GRECEANU OLGA — A realizat în 
„Portretui d-lui George IL. G. Duca“ un 
interesant și agreabil panou decorativ, 

GROSSMAN M. — Expune un nud cu 
apreciabile însuşiri de ton. 

HERŞCOVICIL VIOREL — Are un „în- 
ceput de primăvară“ monocrom şi uscat 
— ca luna lui cuptor. 

IOANID PAN — acelaş, 

IONESCU PAŞCANU Mult mai bine 
reprezentat anul acesta. E însă tot nede- 
finit, 

LANGEVELD ILSE — O 
moartă“ agreabilă. 

LUGASIEVICI LAETIŢIA — Are un 
„peisaj“ cu o cromatică monotonă şi prea 
gol. Figurina de turcoaică —  „Aişhe“, 
sprinten luminată, e brutală ca materie. 

MANEA GRIGORE — Este un talent 
disciplinat, peste măsură de disciplinat, 
în atelierele şcoalelor germane, care 
lau privat de vioiciune şi de acel simţ 
particular, al latinului, ce hotărăşte fră- 
gezimea. unei lucrări de artă. Dacă d. 
Manea ar trăi câtiva ani în intimitatea 
artei franceze, şi, mai ales, dacă şi-ar 
putea însuși spiritul cei, care, în mare 
măsură, egte şi al nostru — debună sea- 
mă nu va întârzia să-şi valoritice, liber, 
calităţile frumoase cu care este înzestrat 

MANIU RODICA. — Işi biciueşte mi- 
nunatul temperament de  aquareiistă, 
înhămându-l la mijloace de expresiune 
care nu-i convin : uleiul. Greşeala acea- 
sta, altădată pe o încăpățânare excesivă 
au făcut-o mulți. Dar au revenit, pocăiți, 
ia chemurea sufletului. -Aquurela a sta- 
bilit frumoaea reputație a d.nei Hodica 


„Natură 


"UNIPERSUL LITERAR 


. Maniu. şi tot aquarela i-o va consolida, 


Artista aceasta e unica noastră aquare. 


„listă — şi..de aceea ne dor incursiunile 


d-săle întrun domeniu care, hotării, îi 
este -dușinan, Dar asupra doamnei Rodi- 
ca Magiu vom mai reveni cu prilejul a- 
cestei cronici, 
MIRCESCU GORI. — Acelaş., - 
MOSCU. ALEXANDRU. — Cu marele 
„portret, in spastel, al d-nei L. V.« — se 


relevă — şi asta e surprinzător pentru 
mulți. — un colorist de o deosebită fi- 
neţă. i 


NEYULIES JEAN. — Dimineaţa bivoli. 
țe,... seara: bivolite.... 

NICHITA GEORGE, — Farmecă prin 
simplitatea. cu care  ştie,să exprime 
jocuri suileteşti de o rară. distincţiune. 

NIŢESCU M, ION. — Anemic..., 

PAL. G. AUGUSTIN. — pictor somân 
american ă la maniere de Boldini, Gan- 
dora et C-omp.... 

PAPADAT NEN, — natură moartă... 

PETRESCU  DRAGOE CONST, — 


fixpuue în sala aceasta o „natură moar- 


- tă“ inteligeni realizată — şi distinsă. 


PIIEREKYDE D, — Are o. „stradă ve- 
che turcească“ cu inconiestabile calități 
picturale. 4, 

PHOERUŞ AL. — Este, anul acesta, 


faţă de anul trecut — în. vădită inferio- 


ritate, : 

POITEVIN SKELETTI, — Piaţă de 
zarzavaturi... 

POPESCU GI, — Agreabil, în peisa- 
jul din mânăstirea Neamţului... . 

PROPS? KRAID RISA. — Se căzneşie 
să fie Ih.-Sion.... 

RADULESCU VETURIA. — Ar dori 
să pară... Petraşcu,,, ; 

SAHAROY MIHAIL, — Pune. multă 
culoare locală,  moscovită, în panoul 
d-sale, eminamente decorativ, intitulat : 
Surugiul rus, , 

SARBU GH. — In „Vestirea Primăve- 
rii“ a dibuii un titlu atrăgător... 

SCAUERU-TECLU.JANETA, —  Vă- 
deşte o emoiiviiate pariiculară în „Case 
la Baleie“,.. 

STOICA NICOLAE. — Expune două 
bucăţi. O „natură moartă“ care este 
prea uscată şi prea împinsă ca executie 
— şi un portret, intitulat „Verde-albas- 
tru“ inteligent organizat, plin de vervă, 
— dar de o cromatică oarecunt vulgară. 
Totuşi, ultima lucrare ne îndreptățește 
să nădăjduim în artistul acesta, încă 
foarte tânăr, 

STORCK ROMEO, — Face cu „Pele- 
rinii* d-sale o zdrobitoare concurență 
enormului panou vecin, intitulat  „Fe- 
meia în mijlocul naturii“ şi iscălit Storck 
Cecilia, 

TECLU LIVIU, — Agreabil... 

THEODORESCU ROMANAŢI — A- 
mestec de Grigorescu ultimă manieră şi 
Băeşu,.... 

TIBOR ERNU, — Prea brutal faţă de 
delicateţa motivelor tratate: Venezzia, 

TROTEANU REMUS. — Mult mai lu- 
minos, mult mai colorit, mult mai înche- 
gat decât anul trecut. 

ULEA PAŞCANU M. — Debil.. 

VAVILINA ELENA. — „Portretul d-nei 
|. P.* este o lucrare anti-picturală.,, 

VELISARATU VASILE. — Incearcă în 
„Copilaşii“ o manieră decorativă depga- 
jată şi clară, dar nu-l secondează nici 
paleta, nici desenul — şi nici gustul. 

VESLOYSCHI  NIŢESCU VERA, — 
Flori... 

VLADESCU CONST, — Expune vo fi- 
gură de adolescentă, plină de graţie şi 
de lumină blondă. Una din cele mai 
calde apariţii picturale din sala Elegiei. 


N, N. PONITZA 


UNIVERSUL LITERAR 


NOTE ŞI OBSERVAŢII 


La o vitrină... 


La vitrina unci librării de pe strada...., 
dar, în definitiv, ce importă strada—gă- 
sosc o carte: 

LUPTA IMPOTRIVA IMORALIȚAȚII 

„O privesc vu atenţie, încântat că, în 
line, şi la noi sau găsit persoane care 
să discute chestiuni ae această natură. 

Sunt guta să plec — deodată însă, con- 
tinuând să cercetez vitrina stăpânit de 
starea sulletească de mai sus — ochii 
îmi sunt puternic impresionați de ce allă 
coperiă, mult mai puţin modestă «decăt 
cea de mai sus: un desemn colorat, lip- 
sit de orice gust, de talent şi de înţele- 
pere literară : două goliciuni — una mus- 
«ulină, cu spatele, alta feminină, cu faţa, 
culcate alături. 

Ce se va ti petrecut în sufletul men = 
e uşor de ghicit: 

lată mi-am zis doi autori şi doi edi- 
tori; unul care luptă împotriva celui 
mai periculos llagel social — imoralita- 
tea — văzând în chiar această luptă o 
datorie slântă, un atu pentru ridicarea 
sufletească a neamului — altul aatipo- 
dul acestuia, cure plantează cât mai a- 
dânce şi mai general, tocmai strada imo- 
ralităţii. Cu un cuvânt ;. două profesiuni 
— două concepţii — două feluri ce a-şi 
înţelege rostul social-naţional. 

Un prim motiv de durere: constata- 
vea acestui dureros dezacord. 

Altul: faptul că editorul (şi scriitorul) 
se fereşte, uneori, să îie un propovădui- 
tor al binelui, frumosului, moralului, 

AL treilea : lipsa de concurs, concuren- 
ţa în rău, pe care o întâmpină unii edi- 
tori (şi scriitori) îusufleţiţi de alticl de 
sentimente, decât cei de mai sus. _. 

In fine — o ultimă constatare ; vitrina, 
imaginea profesionistului numit librar, îi 
înpacă repede pe toţi, îmbrăţişând, ca 
mai sus, şi „Lupta împotriva imorali- 
tăţii“ şi aţâţarea acesteia, prin desene și 
povestiri ad-hoc. = 

i: singurul fel de a-şi face datoria a- 
cesta ? Cred că nu: dacă ţine cu orice 
preţ să desfacă fel de fel de marfă — cel 
puţin să se ferească s'o afişeze la viirină, 
în chip alât de contrastant. 

A cere librarului să citească tot ce 
vinde -— e prea mult, a-l ruga să uibă 
anumite opiniuni despre o carte sau 
alta — însemnează a-l ridica la rangul 
de îndrumător cultural pe care el nu-l 
pretinde ; a-l îndupleca însă cerându-i 
să dea mai multă publicitate sau eviden- 
ță operelor salutare -— este tot ceia ce ne 
permitem. E singurul chip de a contribui 
la educarea corectă şi curată a tinerelor 
vlăstare care, în fața unei vitrine cu a- 
cc:a de mai sus, sunt înclinați să aleagă 
carlea cu „poze“. 


PAUL 1. PAPADOPOL 





Conica muzicală 


„NUNTA TPRAGICA« 


de ALEXIS CATARGI la „OPERA ROMANA“ din 


BUCUREŞTI 


E întârziată cronica noastră asupra 
Nunții tragice, — o ştim, Dar nu putem 
lăsa să treacă gub tacere tocmai eveni- 
mentul muzical care cousacră ea normală 
activitaiea operei noastre de stat şi-i legi- 
limează existenţa. Pe deoparte. lar pe de 
altă parte, pemru întâraş dată, de când 
incercările şi dibuirile ue organizare, au 
cundus la actuala formaţiune de operă îi 
statului, faptul montărei Nunții ivagice 
egle de natură a pune in discuțiune rue 
cunaţiumle şi aptiuuinile pe care lepu- 
leu: cerceta ta lireşii, ale rasei, în pri 
vița capacităţii dramatice muzicale ro- 
mânești, Nu e vorbă, încercări de opere 
româneşti am mai avut: „Madaiena” de 


"AL. 1. Zissu, „Petru Hareş” de Cuudella, 


„Hatmanul Dragan” (probabil, ncrspră- 
vilă) de Stephănescu, etc. Generaţia mai 
tânără nu cred să-şi poată aminu  iîusă 
de reprezentarea  vrcuucia din aceste 
opere româneşti. Abia uc am putea bânui 
gehițându-se necesități de teacru muzical 
romănesc în producţiunea dramatică a 
lui Alcesanun. bince'nţeleş, dacă tacem 
abstracţie de diferitele datini populure, 
în eari de tapt, se vădesc inceputurile 
uoustre de artă dramatică. Nici teatui 
propriu zis şi nici cel muzical nu-şi află, 
în producţiunea originală voimănească, 
geneza în acegte primuive mauitestaţiuni 
uamatice populare. Şi numai în vodevi- 
lui lu Alecsandri, în dintecelul comic şi 
în tecrie, se văd utilizate clementele teh- 
nice populare, de „siugspiel” apoi, sau 
de „vaudeville”, incolo,  producpiunca 
dramatică românească, (după cum este 
cazul — în general vorbiuul — şi cu cul- 
tura noasiră,) poartă proeminente carat 
tere istorice, În icuul muzical româănege 
din cele ce cunoaştem, caracterul istoric 
este singurul ce poate Îi stabilit in mod 
definitiv. 

Dela această hotăritoare caracieristiciă, 
a culturii noastre nu ge pulca Sustruge 
Alexis Catargi, autaru. operei „Nunta 
tragică“, introdusă de curând în reper- 
torul Operei bucureştene. Dacă drama 
istorică cgte proprie, increntă însuşirilor 
creatoare, personalităţii artistice a lui 
Catargi, este uc discutat, După cum, de 
alijel, este de discutat dacă în persouali- 
tatea creatoare a lui Catargi gunt cumva 
de constatat elementele ce hotărăsc pe 
omul de teatru. Paginile numeroase, de 
veritabilă muzică siumtonică, de calde re- 
vărsări extatice, de prelungi  ciuziuni 
de neturburat calm, pe care ni le desco- 
peră abuudcui „Nunta tragică”, sunt de 
natură a fixa — şi întru insemnut re- 
lief — caracterul prin exceleută liric, al 
pergonalităţii lui Catargi. Lmprejurăniie 
de tapt completează şi confirmi, dacă 
mai este nevoe, aserţiunea noasiră. Şi 
anume. Din drama ce prin concepţie a- 
vea caracterul istoric şi sar îi chemati 
„Dragoş, după numele eroului principali, 
Catargi nu păstrează de cât cadrul exte- 
rior. Conflictul istorie este părăgit ca 
exterior, pentru a desvolta ca motiv dra- 
matic, conflictul interior, de iubire şi ge- 
lozie. Drama a devenit „Nunta tragică”. 
Insă romantismul voit de culorit local, 
lirismul propriu artei autorului, cadrul 
eminamente istoric şi lipsa de proemi- 
nenţă a motivului dramatic interior gunt 
atâtea elemente care anulează permanent 
logica dramatică în opera lui Catargi, 
Amestecul muzicii socotite populure — 
căci este de multe ori lăutărească — în- 
tr'o aoțiiine tiramatică te vrea gă Be teu- 


ireze în afirmarea conflictului intern, es 
laice şi mai cvident pe războinicul Lru- 
&uş, biruitorul oşulor duşimune, ampla 
ngură din traditua aşezarilor şi gospudă- 
Yuri Doagtie pe pământul romanesc, de 
un bict wragoş, puriator al unui biet 
inci smuls ui degetul căpităniei oşulor 
învinse, umilit de a trădare comună, tără 
amploare, jură inălțimea şi puterea pa 
SiUuiiOr care ar Uucbuil Să covârşeastă, 
aşa cum de sigur a voat Cutargi, ngura 
istoricu a lui Drugpuş, Librerul operei 
cgte dutorit insă iui Louis Cernol, care 
Du Cunoăşit, ue bună scumă, DIC istolia 
lomănnlor, nici Sutieiul nostru, nici al 
douuulor şi voevozilor. Dacă este urmă- 
rit ca inouv dramatic contlictul sulici ese 
intern, apoi să recunoaştem cu pgihulo- 
gia poporului şi a vreuui a tost sirenă 


ue cunoaşterea lui Cernoi. Şi întro nai 
mică masură, Chiar a lui Catargi. 
lur jregqueniele crâmpec ue muzică 


populară par menite tocmai de a abate 
atențiunea dela aceste lipsuri Ca înteu- 
pie. Ca realizare insă, le afirmă şi nu 
notărit. - 

Asitel pusă problema, „Nunta tragică” 
unu sc poale sushne de cât cu suulo- 
nie în uonă părţi, cu coruri şi soli, sau 
ca lurmă de cantată, — ca iaşirure de 
iomente cpice şi descripţium. Valuri 
ciuzicaie, în sine, privuut jucrurile inile-- 
pendent de punctul de vedere dramanic, 
prisosesc in partitura operei lui Cutargi, 
Abunucute torente ue hrism  gimtonuc, 
bine conduse, pline de emotivitate, indici 
pe Caturgi cu muzician de rare daruri 
ercatoare.  Iniru cât revederca textului 
muzical datorită maestrului Pessione 10. 
laborează cu partițunea originalului, unu 
ne puteui pronunța pentru cu tiu CUNOIŞ: 
tem acest originul. Dar, oricum, dun au: 
veuțiuuea moLiveior, uiun conuucerea şi 
desvoltarea ideilor, din pompa orchesiru - 
la ce triumtă pegie deciamapa vocală, ni 
se impune coustutarea că îu Alexis (-a- 
turgi, pierit iu vârstă de abia 4b ani, ant 
pierdut pe un puternic compozitor ro. 
mău, minunat înzestrat, solid instruit şi 
îusulictit de cauza muzicii nabhonule. 

Din interpretare cgte de relcevut nu. 
mai ligura impresionantă pe care ishu. 
teşte sa o creeze busul Folescu din rolul 
lui Dragoş, în scenu linală. Static firul 
concepure celelalte roluri, artiştii le-au 
cântat... cum au putut, dar cu serioase c- 
forturi. Nu înţeiegem de ce atât de a: 
plaudatul nogtru puitor în scenă, d, Pa- 
vei, sa învoit cu sgârcenia de a împru: 
n:uia pentru „Nunta tragică” din „Rege- 
le Ysului“ sau „Lohengrin“, Să releva 
cu cuvenitele elogii stăruința şi reușita 
maestrului Pessione, care a pus la punc 
cu atâta înţelegere sinfonică, şi cu alâta 
pietate, partea muzicală a operei regre- 
tatului confrate român. 

GEORGE DIACU 





304 


UNIVERSUL LITERAR 


E CO URI 


REDACŢIONALE 


L! D. F. Aderca va publica în uumă- 
rul viitor al reviste: noastre, 0 con- 
vorbire cu d. E, lL.ovinescu, 

C Universul literar” va comemora 
vasta personalitate a lui laşucu, in 
preajma lui 5 Uctomibrie a. c, câzul 39 
înplinease 20 de ani dăla ruaartea aa 
relui storic. 

(] D. IL. M. Raşeu va înceic. cu tumă- 
rul viitor, colaborarea la „Daivcisul Li- 
terar“. 


SCRIITORI 


D] VUimitoarele întâmplări dintro va- 
canţă, de Alice Gabrielescu, 

Un captivant roman pentru copii şi ti- 
ncret, în care se descrie, cu peripeții 
animate, duioase şi  vesele,. călătoria 
prin țări străine a unui curajos copil de 
paisprezece ani, rătăcit de tatăl său în- 
trun naufragiu pe. ocean. . 

Romanul este premiai de „Cartea Ru- 
mânească“ ; tut pagini, ilustrut de A, 
Murnu ; preţul lei 190. Ş 

OA apărut ediţia [l-a din „Cântările 
liturghiei pentru copii și popor” de d 
D. G, Kiriae, . i k 

Lucrarea .e aprobată de Sf. Sinod și 
de ministerul instructiunii, Pg-jiu; 32 
pagini ; lei 25. : | 

D . „Puterea cărţii“ — cciace irebue 
să ştie orice român cuprins la. minte — 
se numeşte conlerința pe cure 0 ttpu- 
reşte d. Leontin Iliescu, la „Tiparul ho- 
mânesg“, — 16 pag; lei 20, 

D Sa expediat spre vânzare, tuturor 
librăriilor din ţară, volumul de poves- 
tivi tantastice „Paradisul statistic” — ul 
colaboratorului nostru, d. Jon Călugăru. 

Preţul unui -exemplar, lei 75. 


COMEMORAREA LUI B. P. 
HAŞDEU 


Anul acesta împlinirulu-se douăzeci 
de ani dela moara lui B. P. Hașdeu, 
Prietenii istoriei Literare au holărit să 
cunsacre păiru din şed.nţele lor COIMe- 
morării marelui scriuor. Ordinea este 
uumătoarea : j 

Joi, 5 Mai, d. C, Dinu despre B.P. 
tiașdeu, ţ, 

joi, 12 Mai, d. P. V. Haneş, despre B. 
P. Haşdeu, folklorist. 

Joi, 19 Mai, a. P. P. Panaitescu dcs- 
pre B. P. Hasdeu-istoric. ă 

Joi, 26 Mai, d. BR. Caracaş despre B. 
P. Haşdeu-istoric literar. i II 

Sedinţele se vor ţine în sala de biblio- 
tecă a liceului „Mibai-Viteazul“, la ora 
5 d, a. (b-dul Pache 74). 


TOT DEMAGOGIA ŞCOLARA 


Am reprodus, zilele trecuie. din înţe- 
leptale cuvinte ale d-lui C. Rădulescu- 
Motru.  „Demaguogie seolară” numise 
d.sa sistemul acesta de deviare şcolară 
ce se observă după război, în țara Doa- 
stră. Prea multe licee şi prea puţine 
şccili profesionale. Constatarea na plă- 
cut. D. Rădulescu-Motru revine cu nou 
argumente, într'o serie de articole, pe 
care le publică „Adevărul“. Argumen- 
tele suni din cele mai juste. hepradu- 
ccm Qim întâiul articol: 


In domeniu şcolar, demagoria este ca la ea 
acasă, Aci, pe lângă că prejudecățile sunt mai 
puternice ca nicăieri aiurea, dar şi răspumde- 
tea pentru greşelite făcmte este cw neputinţă 


"şi tot 


de stabilit. O lege şcolară rea îşi produce e- 
foctele peste 20-30 de ani, In acest interval, 
se întâmplă multe alte fapte care întunecă ju 
Gecarea legii. Aşa că autorii legei rele nu pot 
fi teaşi la ruspunuere, La noi, în România, ju- 
decarea unici legi şcolare este greu de făcut 
şi din cauză câ legile noastre sunt în bună 
parte inspirate din legi străine. Produc aceste 
icgi străine in ţara lor ctecte bune, atunci e- 
fcotele rele dela voi sunt trecute cu vederea, 
aşa Suht trecute cu vederea etecteie 
bune dela noi, când în străinătate legile an 
Gai etecte rele. Dpaceca la noi nici mu esie în 
tradiţie ca să se aşieple în mod serios expe- 
rimentarea unei. Jexi şcolare, Fiecare ministru 
de -imstrucție poate propune orişicânl o refur- 
mă a învăţământului, fără ca opinia publică să 
sc arate surprinsă, Un tarii vamal m se sehim- 
bă, până ce nu se experimentează. Legea şco- 
liră w'are nevoie de coniirmarea experienţii, 
Justiicarea ci stă în frumuseţea principiilor. 
A găsie ministrul de iustruciie un primcipiu 
îruimos, rciorma se inwpure, Experienţa în ma- 
terie şcolară presupune ce! puțin o statistică 
exactă a elevilor în tot cursm formațiilor: câti 
elevi au intrat într'o şcoală de anume fi; ; câtă 
au părăsit şcoaia, iără să ajungă ta absolvire; 
câţi. în sfârşit, stau dovedit, după absolvire, 
ca- elemente utile societății. Cine nu-are adu- 
hate măcar aceste date esenţiale nu poate vorbi 
în mamele experieaţii. Când s'a făcut da noi 
care un început măcar de a se aduna asemenea 
date ? S'a făcut, cel muult, statistica elevitor 
înscrişi într'um îei de şcoală şi atâta tot. Acei 
citi plează din şcoati,. penimu ce şi Cum, nu 
au jiteresat pe nimoni. Nu a îmtoresat pe ri- 
micii piei nemârul  ciementetor producătoare 
pe care 0 șecală le-a dat sacietăţii.. După for 


"mufa vechiului liberalism, omul de şcoală în 
Remânia Sa mirgimit să deştepte emergiile şi 


să le îndrepte spre şcoală; ce s'a întâmpiat 
cu aceste energii în şcoală şi după şcoală, de 
asa ceva ol nu s'a ma: ocupat. Nw putea să 


sc întâmple decât bime: Jaissez îatre, laissez 
pusser,., 


LITERATURA ROMANA LA 
„PARIS 


LU! Ta serata de porizie modernă româ- 
ncască, organizată de revista „L/Fsprit 
nouveau“, unde a' ronferențiat despre 
limba şi poezia modernă: românească 
poetul Ilarie Voronea şi unde s'au citit 
din poemele d-lor: Ton Vinea, Urmuz, 
Philippide, B. Fundoianu,; F. Brunea, 
Cosma, larie Voronca, sa citit şi nu- 
vela Răpirea lui Oivide (l/enl&vement 
d'Oivide) a  colahoratorului nostru d. 
leon Călugăru, publicată în două numere 
recente ale „Universului Literar“, 


REVISTE 
Q SOCIETATEA DE MAINE (IV. 45. 


16,10. Pe se . - 

9 pagină de creştinească . reculegere 
şi îndemn la o.viaţă. spirituală — serie 
părimitie Gala Galaction în. articolul : 
„Vaburi de spiritualitate” — despre 
„Vărănismul lui Pestalozzi” d. Apostol 
Cuiea; -— d. N. N. Matheeseu continuă 
studiul despre „Desfăşurarea revoluţiei 
vuse"”; —- poeme nervoase, dând o ink- 
puizabilă putere de a-si spori motivele. 
publică d, A. Coirnş, lată, de pildă, ci- 
teva: versuri de vignroasă botărire pe un 
motiv destul de delicat:  - 


Ai moştri sunt aceşti munţi 

pietros, mănoşi, Căruaţi, 

căzi noi ne-am 'cățărat pa ei spre cer, 

moi Je-am deschis adâncurile de-aur şide fier 
şi-am suterit prin ei, pe ploi și ger... 


Nei le-am Spintecat uriaşele pântece, 

nci le-am proslăvit frumuseţile "n cântece 

şi le-am cwioscut sufletul şi furtumile, mai bine 
ca orişicine.., 


Suplimentul artistice Gă un impozant 
„Decebal“ identificat pe columna Tra- 
jan, de d. arhitect Cerchez. In schimb 
articolul d-sale despre „Decebal“ foar- 
te ieroglific, 


(] IDEEA EUROPEANA (VIII, 200, 15 
Aprilie). 

D. Emil Riegler are un frumos articol 
despre Rainer Maria Rilke, — Prezen- 
tând literatura d-lui Ioachim Botez ca 
pe „sm rachiu tare de povarnă — abur 
răcit de borhoi omenesc în care se sim- 
ie şi gust acru de poslete“, redactornl 
păcătmieşte tocmai lață de trecutul li- 
tevar al „Ideci Europene“. Când amin- 
teşte şi de literatura d-lui Emanoil Bu- 
cuța, păcătueşie de două ori, Şi nuc 
doar vorba de scris, 

Nedâciorul însuşi a suprins inferiori- 
tatea artistică a acestui scris. 

Cele câteva însuşiri de povestitor ale 
d-lui 1. B. abia dacă amintesc istorioa- 
rele și literatura de cerc cultural din 
care Coşbuc, scosese totuşi pagini de 
veritabil umor. 


SBURATORUL (1V, 10 Aprilie), 

Răspunzând unor obiecţiuni, d, E, Lo- 
vihescu revine asnpru s„Sincronismului 
şi diferenţierii“ pe care departe de a 
le afla antinomice, le împacă. „Diferen- 
țicreu se înglobează ca un element de- 
cisiv în legea generală a sincronismului 
sub imperiul căreia se desvoltă viaţa 
civilizațiilor moderne“ — un curios a- 
mestec şi totaţie acută, de psihologism 
subcutanat şi de impraprietăţi gratuite 
în meritoasa schiţă „Dintrun colț de o- 
dae“ a d-şoarei Tien Arhip. Inceputul u- 
nui studiu extins, asupra d-nei Îi, Pa- 
pabat Bengescu, publică d. Anton Hol- 
ban. , 


PLASTICE 


Ta „SALONUL OFIGIAL* din anul a- 
cesta s'au decernat următoarele premii : 

FREMJUL NAȚIONAL de 100,000 lei, 
“sculptorului D. Paciurea. 

Bursa de căliitorie de 50.000 lei. sculp- 
torului Const. Baraschi. 

Premiile de 25.000 lei, pictorilor : Lu» 
<reţia Daria Mihail, Take Papatriandafil 
Sabin Pop, lonescu Sin. 

Premiile de 15.000 lei, pictorilor; Lau- 
ra. Cocea. Aurel. Kessler, Catul Bogdan 
Duică, Gh. Tudor, i 

Câte 10.000 lei artiştilor: Elena Sero- 


va Medrea, Paul  Miracovici, Romeo 
Storck şi N, Stoica. 
Preiniul „Elena Simu“ de 5,000 lei, 


sculptorului Boris Contzevitsch. 

Premiul „Anastase Simu” de 5.000 iei, 
pictorului Pâşcu D. 

In afară.ve aceasta, Ministerul Artelor 
a cumpărat dela Salon — peniru Mu- 
zeele- şi Pinarotecile Statului — lucrări 
dfesite- în valoare de 400.000 lei. 


DI Simbătă 50 Apriliea avui loc la „Car- 
tea Românească“ vernisagiul expoziţiei 
TH. PALLADY — (marele premiu na- 
țional de pictură din 1926) — Expozitia 
rămâne deschisă până la 15 Mai c. 


ATELIERELE BOC. ANONIME „UNIVERSUL“, STR. BREZOIANU 135, BUCUREŞTI.