Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0020

= 


TA A 
po te git ? E N 1927 





UVEIVEREDUL 
RETEA 





(Salonul Otioial) 





Dat 


306 


UNIVERSUL LITERAR 





„Intaşteptare 


Aş vrea, un colț de uliți să mi te dea, deodată, 

Un dar, o bucurie aidoma visată, 

Să te opreso cu ochii ce-or stărui tăcut 

Să-ţi spun banal şi sincer „de când nu ne-am văzut“ 

Şi „ce mai faci“ pe urmă şi încă de acestea 

Cercând saseund că tristă mi-e, tot cum ştii, povestea... 


Aş vrea, să nu crezi gândul că „ţi-a fost rob mereu” 
Doar să-mi întorci cu zâmbeţ răspunsuri, — pe când eu 
Nestăpânindu-mi bine nebuna bucurie 

Puțin buimac, — şi poate vorbind cu „tu“ şi „ţie“ 
(Atât de mult alături îmi eşti când nu te văd!) 

Să simt cum râsum pieptul meu gâlgâe prăpăd. 


Aş vrea să fie, “n toamnă, o zi adânc mai tristă 
Ca celelalte toate ; să simt căn noi există 

Unica bucurie ce-o lasă cerul crud 

Ca pe o rază “n ţărmul bătut de vânt şi ud. 


Să mergem mult pe uliți tăcute împreună... 

Yu ai privi tributul de frunze cum şi-adună 
Avarul toamnei sfetnic; vânt slab, -- dar îndestul 
Să smulgă tot ce-i aur din arbori, nesătul ; 
Inţelegând ec-n preajmă haotic se petrece 

Ca pe-un fior, din vremuri când străbătuse rece, 
Eu, n'o să-mi mai înăbuş un chin aproape fizic 
Că poate, “n case scunde, vre-un copilaş e îtizic... 


pe toate, lutu-o strânge “m gingii înfiorate — 
Şi'nţepenind salcâmii, doar vâriurile-useate 
Or sfâşia la sânge obrajii albi de nori. 


Vom merge mult, pe uliți noi singuri trecători. 


Ţi-oi spune “ncet cum, zile, crezând iubirea moartă 


Smulgea de gânduri vântul ca'n steaguri negrem poartă... 


Induioşat vorbindu-ți tu să m'asculți, tăcând 
Comoara vorbei tale ce o aştept, — doar când 

Eu mâinile-ţi lua-voiu ca două albe azi mi, SA 
Incet, spre gura caldă, — de piept să mi te reazimi... 


O ploaie-o să ne prindă sub plânsu-i pătimaş 
— Întârziaţi romantici la margini de oraş — 


Ciudata primăvară în sufleț când se'ndeamnă. 
Când ca era aevea, era în suflet toamnă... 


Și întregind decorul va cobori amurg: 
Din soare, cicatrice, vezi cojile cum curg... 


Va bântui, în preajmă, pe caseletn paragini, 
Acceaş desnădejde sub veşnic noi imagini : 
Cum într'un joc frenetic de repetate-oglinzi, 
O îlacără, ici moare ca dincolo so prinzi... 


Mai strâns am fi prieteni şi, bucuroşi de oaspeți, 

Cu sufletele albe ca norii — mult mai proaspeţi 
Când vânturi reci bătându-i şi ploaia când i-a stors.,. 
Piecat spre ei se vede, ici-colo, ceru'ntors.., 


Părca-vor raze de-auz cănalță peste uliţi 

Pal, visul Salomeei, înfipt pe-un con de sulii, 
(Căci clipa despărțirii va reveni cu fast, 

In ton cu toamna, — însă cu sutletun contrast); 
„Ci soarele-o sta galben, pe-un tron de nori, departe!.. 
Și când, perdele roșii ce se deschid spre moarte, 
Alţi nori, vor fi o poartă spre celălalt tărâm, 

O să ghicim, din stradă, prin braţe de. salcâm, 

Că soarele asemeni cun fiu semeţ de rege 

Mai sus de mintea noastră, călcând a morţii lege, 
Prin văi de peste zare colindă, m alt pământ, 

Ici, — qoar perdele roşii sto agita în vânt, 


Am să te rog cu ochii să-l urmărim pe cale 
Cu suiletul în zare “nelinat ca peste-o vale; 
Văd bine, deodată în ochi am să-ţi citesc 

Că sunt nebun ori poate că nu te mai iubesc. 


Şi totuşi, gura caldă ca discul unui soare 
Când şi-o apune raza pe gura ta de îloare, 
Simțind: adânc de suflet, în zare cum înclin, 
Te vei lipi de mine, Vei tremura puţin. 


N 


C. M. TEODORESCU 





UNIVERSUL LIIEPAR 


Mahaialele * 


In după amiezele calde de demult, ca 
în upma unei intenţionate potriviri, tre- 
buia să rămin de obicei singur in mij- 
locul îmbelşugatei noastre grădini, ale 
cărei dimensiuni — peniru privirile meie 
de copil ce nu împlinise încă zece ani — 
păreau imense, 

Părinţii se odihniau în încăperi răco- 
roase. su» schiul storurilor lăsate, hu 
ştiu pe uude rătăceau Iraţii şi surorile ; 
se auziau doar cin cînd în cind silabi- 
siri îudătătnice din  odăile catului de 
Jos. ram izolat, pe o bancă de lemu, 
sub cortul părului bătiin, şi  virsia-mi 
nu-mi îngăduia cunoaşterea tuturor ţi- 
nuturilor înconjurătoare. După plimbări 
domoale pe alei, mă aşezasem aiyrit pe 
scândura verde a băncei, căci pe umeri 
imi apăsa greoi stinca Mistezului. Oh, 
necunoscutul acesta care-mi veghea pe 
creşict şi roiia în juru-mi era pentru 
mine preocuparea de fiecare clipă. Co- 
pil netericit [toti copiii cu oarecare pu- 
tere de închipuire sunt nefeniciţi), mă 
trudiam mereu să clădese lun bine 
conturate pe carc apoi să le aşez cu îli- 
grijire în jurul grădinei noastre cu gar- 
duri precise. Şi locurile acestea se des- 
trămau zilnic, căci indicii vizuale con- 
crete nu puteam avea pentru întiriparea 
lor. Singurele „date“ ce mi se puncau la 
îndemină, pentru rezolvirea problemei, 
cTau sunete amalgamate, sgomote pre- 
lung repetate, muzici, murmure, în stâr- 
şii glasul colectiv al mabalalei, ce mă 
inlânţuia în neştire, fără să-i pot pipăi 
fiinţa. 

Oraşul ce se cățară la spatele casei, 
spre deal, şi de care parcă era suspen- 
dată grădina noastră, nu mai însemna 
de mult o taină pentru mine. Dar hao- 
sul. din vale, de dedesubt aşi putea spu- 
ne, voisem să-l visez cu gândul şi prilej 
pentru aceasta nu se arăta. De-aculo, 
din focarul acela de zumzete forioii- 
toare, se  remificau departe în aţă, 
peste o gârlă (allasem că o gârlă curge 
în apropiere), dealuri verzi ce-mi oco- 
leau orizontul privirei cu un chenar, 
populat cu minuscule case văruite şi 
drumuri şerpuitoare ca nişie afluenţi, Şi 
oricit îmi tăceam socoteala că aceste 
dealuri, fiind o continuare a „enigme 
din vale, trebue să prezinte asemănări 
lămurite cu acea lume dosită sub dim- 
buri şi frunţi de copaci, totuşi judecata 
aceasta firească şi logică eru departe 
de a mă multumi. La urma urmei şi dea- 
lurile îmi erau aproape tot atit de ne- 
cunoscute, căci nu le străbătusem decit 
cu privirile, adesea strecurate prin bi- 
nocluri lucioase. Ochii mei se deschi- 
sese, miraţi şi iscoditori, asupra acestei 
lumi. Analizam în toate anotimpurile 
premenirea  înfăţisărei  întinderilor şi 
metumorfozarea clădirilor. Oamenii ce 
păşiau pe acele drumuri aveau cel mul: 
înălțimea unui creion şi-i contemplam 
cu nesfârşita curiozitate a copilului a- 
plecat asupra unui muşuroi de lurnici. 
Când jucăriile răvăşite pe mese nu-mi 
mai dădeau plăceri variate, în ore me 
horiîte de scrbători iernatice, ingenun; 
chiam pe paele scaunelor aşezate lîngă 
ferestre şi reluam cu ardoare urmărirea 
atentă a scumpilor mei liliputani. Era o 
jucărie pe care uatura mi-o dăduse în 
dar şi pe care nu aveam nevoe să o pă- 
zese ca săi nu se strice sau să o string în 
cutii de şindrilă albă. Jucăria aceasta 
trăia pentru mine în fiece clipă. Poate 





*) Din volumul „Viurări“ ce va apare, 


dacă cinematograful ar fi fost şi pe a- 
tunci atit de perfecţionat ca azi. lilipu- 
tanii mei ar îi trecut mai liniştii pe 
drumurile lor noroioase. Dar în acei 
monstru sfîrşit de veac, găscarm în dis- 
tzacţia aceasta scnsaţii pe care nimeni 
din cei din juru-mi nu le bănuia şi plîn- 
geam când amurgul umbrea paşii tacti- 
coşi şi rari ai marionetelor mele şi trans- 
forma întreaga pinză din fata origina- 
Inlui meu aparat proector, în ochi roşi 
de lumină selipitnare, ce se înfrăţiau cu 
scinteierile aireior. Şi noapica, ideia 
că filmul meu continuă în întuneric îmi 
pravoca insomnii, iar dimincaţa în zadar 
săream pe marginea patului, să văd de 
mai stărueşte în mersul lui cel din urmă 
liliputan ce-l condusesecm aseară până 
la o răspintie (un om „en manches de 
chemise”, îndemniînd o vacă din urmă) 
totul se transformase ca într'un calei- 
doscop pe care l-ai agita nervos cu 
mâna. 

Aşa dar nu puteam să am decit indi- 
cii vagi în privința bazei nevăzuie a 
acestei largi figuri geometrice ce mă 
străjuia dcla naştere cu lumea ei pu- 


ruri activă şi aferată, deşi atît de mi- 
nusculă. 

Resemnat, legănam picioarele,  stînd 
pe banca de lemn, care scirția şi plă- 


nuiam fel de fel de mijloace pentru în- 
treprinderea unei măreţe călătorii, Din 
cerdacurile de lemn învecinate, por- 
neau în surdină cântece de vioară. Ză- 
riam, printre  trunze, visful  arcușului 
roşu care. tremurător „arăta cerul cu de- 
getul“, Din cînd în cînd pere coapte 
cădeau domol în jutu-mi, ca nişte stele. 


De după case scunde care-și jincau, 
printre ziduri, acoperișurile — umere 
doborite de povara anilor — se înălţau 


smeie guralive, de colori cărămizii. Nu 
puteam cîtuşi de puţin pricepe de un- 
de-şi procurau  „băeţii” hirtia aceasta 
aşa de neobișnuită, din care fabricau 
sburătoarele lor jucării. Urmăream cu 
ochii atenţi aţa pe care alunecase ră- 
vaşe rotunde şi, intrigat, constatam că 
se pierdea sub aceleaşi acoperişuri ne- 
căjite, din lumea aceloraşi mahalale. 
Din cadrul de visări, mă  smulgeau 
sunetele marşurilor funebre ce treziau 
cartierul de mai multe ori pe săptămână. 





O, BACALU: ȘANTIER LA RAMADAN 


507 


Mă urcam pe ireptele unui chioșc de 
lemn. De acolo zăream înaintînd, ca un 
şarpe diform, convoiul de înmormântare, 
pe una din străzile încăpătoare ce nu- 
mai din acel loc se vedea. Dispărea apoi 
pentru ciîleva clipe printre copaci şi ca- 
se, ca mai tirziu din nou să se ivească 
pe o altă stradă mai îngustă, aşezată 
mai pe deal... Şi sunetele de clopot so- 
seau pe undele de aer, ca filiraie prin 
vaiă. 

In mabala se lucra cu rîvnă din zori 
Şi pină în seară. 

Din cînd în cînd sirenele vuiau pre- 
lung. 

Activitatea aceasta, pe care o simțiam 
apărindu-mă cu muşchii ei, nu ştiam în 
ce direcţie e îndreptată. Către care ţintă 
rivniau oamenii din vale? Ce lucrau 
ci? Ce  :planuri vojau să pue în apli- 
care? Zidiau oare o uriaşă clădire al 
cărei acoperămînt lucitor îl voi zări în 
curind pe deasupra frunzelor foșnitoa: 
re ? Inălţau un turn ca acel al lui Ba- 
bel, despre care mi se vorbisc în ore de 
clasă ? 

Şi numele acestor cartiere mărginaşe 
ale Jaşilor aveau ceva străin în ele şi 
aspru :; Tătăraşi, Rufeni, Ţicău, Şovogari.. 

Auzisem că locuese în unele din a- 
ceste mahalale oameni răi, despre care 
se povestiau isprăvi demne de ale hai. 
ducilor de pe vremuri. Pe lângă ei, îşi 
mai târau sdrentelec unor existenţe pe- 
nibile : Evrei, Țigani, meseriași umili. 
Zidarii bărboşi ce lucrau de câteva săp- 
tămâni la noi erau din Tătărași, li pri- 
veam ca pe nişte eroi când, seara. luîn- 
du-şi parte din unelie, dispăreau tăcuţi 
spre vale... 


A trebuit să se apropie, totuşi, şi cca- 
sul în care pinza de întuneric să fie ri- 
dicată, întocmai ca o cortină, de o mină 
nevăzută, i 

Intro Duminică după amiazi, părinţii 
fiind în oraş, mă trezii ca de obiceiu ca 
totul singur sub umbra părului din gră- 
dină. De siraşina casei înalte, cu două 
etaje, crau proptite de muli schele so- 
lide, pătate de var. Viriul :or :ucepu, 
mai cu seamă acum, să mă atragă în- 
tocmai ca un magnet. Urechile "mi vi- 
jiiau, privirile mi se aprindeau, murmu- 
rul din vale mă chema, maşina vuia ca 
o voce de goarnă. 

Un. pas timid pe cea dintăi treaptă a 


(Salonul Oticial) 





06 


scărei ce dice pe platforma schelelor... 
încă unul... 

apoi încă unul... 

un pas mai e: 

„Ura, înainte wa!“ 

«Și, vrăjit, atinsei virful inălţimei de 
atita timp rîvnată. 

A fost o revelaţie. 

O lume nouă şi nelămurită se ivi. 

Case galbene şi roze, îngrămădite mi- 
zerabil unele  întraltele,; se prăvăliau 
posace pe povîrnişuri. 

Bănuiam, ceva mai jos, oameni mulii, 
ca furnicele în zi de ploae, 

Aproape le zăriam creștetul capalui. 

Fum gros de maşină ce abia respira, 
se înălța ca o jerifă spre cer. 

Un lampion de felinar părăsit, un 
smeu atunci tras „acasă“, un steag fil- 
fiind pe un capăt de băj apăreau ca să- 
race vestigii ale enigmei : ce ani întregi 
mă torturase cu fiinţa ei. 

lar a doua zi dimineaţa, o ciudată po- 
trivire a făcut ca tată-meu să mă ia în- 
tro scurtă plimbare, tocmai prin cartie- 
rul acesta, ce-l cunoşteam în sfârşit de 
la distantă. 

N'a fost o deziluzie, dar nici o creşte- 
re a iluziilor inmagazinate ; a fost o îre- 
cere ca în vis. aiurită, pe drumuri on- 
dulate. 

Se canaliza girla din vale. 

Maşina greoae, cu o roată lată ca un 
sul, vîra cu severitate petrișul în pă- 
mânt. i | 

Un popor întreg de lucrători rufoşi se 
apita în jurul voabelor. al hirletelor şi 
al altor instrumente de muncă. Uriaşe 
coşuri cu prune umede se etalau în pra- 
guri de dugheni. Glasuri răguşite por- 
niau din încăperi negre. Copii sdrențo- 
roşi şi muwvdari înălțau smcie, din care 
unele aveau forme de stele. 

Şi toţi ţipau, chiuiau, avînd parcă an 
surplus de energie, pe care cu orice 
chip trebuiau să-i cheliniască pină la e 
anumită oră. 

kăcîndu-ne drum prin grămada acea- 
sta de gesturi şi vociferări, înaintam în- 
cet pe uliţă de țară, spre inima Rufe- 
nilor. Treceam pe lingă biserici fără 
turn, păzite de braţe crucifieate de pia- 
tră, pe lingă case pe care le descope- 
riam una cite una, ca pe nişte vechi cu- 
noştințe ce ar fi luat momentan proper- 
ţii uriaşe. 

lată cerdacul verde, în care se alun- 
gau mai deunăzi doi copii sburdalnici ; 
iată coridorul cu geamuri sparte ce-l 
contemplam din vremuri străvechi... ŞI 
cîrciuma cu obloanele galbene... și tam 
şanul populat de vite. i Ă 

Totul părea trecut prin lentilele unei 
lunete enorme... aaa 

Și de-odată. întorcindu-mi privirile în 
urmă, o altă lume similară îmi apăru, 
In vale, mahalaua ce încctase de a mai 
fi o taină şi peste gîrlă. un deal asemă- 
pător, cu alte clădiri văruite, alte dru- 
muri şi alte biserici. 

Și gândul că şi la ferestrele vre-uuei 
case de pe dealul pe care mă găsiani, 
vre-un copil ar fi studiat de ani de zile, 
îngenunchiat pe scaune de pac, armata 
de liliputani ce forfotia nervoasă şi din- 
colo, îmi dădu fiori nedifiniţi. Și cu 
poate voi fi fost urmărit în grădina meă 
ie ochi neliniştiţi, ce ar fi rîvnit lumea 
noastră, de dincolo de gârtă. 

După câțiva paşi, tata imi arătă, prin- 
tre pomi imagina casei părintești, scrin- 
ciobul de lemn, banca, scara de piatră 
ce cobora în grădina de flori, foişorul 
şi părul fecund.a Infăţişarea lucrurilor 
era nespus de citioasă şi, nu ştiu de ce, 
demnă de milă. Parcă aşi fi privit totul 
pe o ilustrată eftină sau pe o fotografie 
pereuşită. 


UNIVERSUL LITERAR 


De vorbă cu d. E. Lovinescu 
SINCRONISMUL ŞI VALORILE ESTEŢI CE. — STILUL EPOCEI NOASTRE, — 


CERC DE ADMRAȚIE MUTUALA ? 


Marnic cercetător literar, cânlăritor de 
valori, i-a fost destinul să trăiască îm zo- 
dia pamfletului şi să primească pentru 
buna lui credinţă, pentru munca neinlro- 
ruptă de nici o durere a omului din- sine, 
insultele ca niște lătrăluri de câini cu pic- 
ca sritată, care-l urmează de douăzeci și 
cinci de ani. 1 sau adus învinuiri de foale 
felurile: sămânța injuriei pentru E, Lovi- 
noscu sa vădit înzestrată cu dorul de a 
vlăstări nebănuil de multe flori rânjite. 
iiunăoară, de ce e gras ? Apoi, de ce n'ure 
espii ? Apoi, de ce are? Apoi de ce a v- 
causlat Maiorescu? Apoi, de -ce în timpul 
războiului a fost de partea României? A- 
poi de co lucrează, între țigani, cu stil de 
„acnsieur” ? Insfârşitt, în ultimul timp, 
Je ce scrie domnule, de ce serie cărți găti- 
dite, în loc să concureze la Premiul Nu- 
fionat? 

No înşine, adescori, am adus obiecţii 
domnului Lovinescu şi am primit şi dexi- 
gur, vom mai avea obiecții de adus şi de 
primil. Sunt scânteile iscate între oameui 
vii. Dragostea noastră și admirația pentru 
efortul său cerebral au crescul însă din 
clipa în care am simțit că acestui om î se 
cere cu violență, să aducă în scrisul său, 
loalc însuşirile posibile ale geniului ome- 
mese ! D-lui Lovinescu i se cere, cu îndăr- 
jire, ochi stficloşi şi pumni strânşi, să fie: 
şi înifiator și judecător; şi precursor şi is- 
turic; și elegant şi viguro ; şi urban şi ru- 
ral; etc, ete, etc. 

Dar cei care au răsfoii o singuva dată, 
din întâmplare, manualele stupide de lim- 
ba română ale unui Mihalache Dragomi- 
rescu, cei care au stat de norbă un sfert 
de ceas cu profesorii secundari clociţi de 
acelaşi sinistru berbant al critidei noasire 
—işi dau bine scâma că volumele de critică 
ale lui E. Lovinescu, fără „a fi vârâte în 
şcoli prin tirania didactică, desinfectează 





Dar mai cu seamă ceea ce mă umplu 
de nelinişte ncînteleasă fu. apariţia, în 


baiconuyl casci. a mamei  învesmintată 
în alb, fluturînd o naframă spre noi. Mi 
se părea că-i eroina din „Barbă albastră“ 
(poveste de atitea ori ascultată în seri 
de” iarnă), ce fac din turnul castelului 
semne desnădăjduite de ajutor. 

Şi părea singură în ostrovul acela de 
peste girlă ; părea că de ani priveşte, 
răzimată de balustrada de fier a balco- 
nului casei. „le soleil qui poudroie et 
Yherbe qui verdoie“, fără ca cineva să-i 
fi întins o mînă de sprijin... lar nafra- 
ma ce se agita tumultuos în aer lua în- 
făţisarea unei pinze ferfenițite de co- 
rabie. 

Enervat, cu sughițuri de : emoție în 
răsuflare, mişcam  inconştieut batista şi 
rîideam silit de aspectul casei, al dealu- 
rilor, al lumei întregi, 

In jurul nostru nu mai respira nici o 
vietate, nu se mai înfiora nici o frunză. 

Şi din cc în ce ne simţeam mai nelalo- 
cul nostru, mai izolați în mahalaua ce 
ne adăpostia vremelnic, mai stingheri pe 
dealul care uu era al nostru... Şi o clipă 
avui impresia că suntem locuitorii unei 
planete depărtate, ce ar fixa. silueta pă- 
mîntului rătăcitor în spațiu. 


I, M. RAȘCU 
1948. 


— „ADVERSARII“ SBURATORULUI... 


alinosfera şi crează între elevii şi profeso- 
rii de literatură ai țării româneşti singura 
slare de spirit în care se pot ini cu. udevă- 
ret constelațiile poeziei. Aceste cărți nau 
pătruns afăt de bine în conştiințele toate, 
tinere şi curagiouse, dacă manualele mi- 
halachiste rau fost încă aduse cu lopata 
în piețele publice şi arse ca gunoae împo- 
?vivă fănțarilor. 

Schelăria operilor critice nu e mai dura- 
bila decât a poeziei pe care sa răzimal, 
Pe Eoileau îl gustăm în măsura în care ne 
mui place Racine, iar din opera lui Tuine, 
Bruneficre, Brandes,.. duhul puternic al 
veacului a rupt coperișul şi ruincasă cele 
mai subtile turle. 

Fa rămâne însă de-apururi în istoriu li- 
feraturei române, chiar după spulberareu 
construcției criticului nostru, prezența ca 
o pildă a spiritului său țin, elegant și mlă. 
dios, prietenul a trei generaţii de artişti. 


SINCRONISMUL ȘI VALORILE ES. 
TETICE. — Nu există antinomie 


y S | i între 
sincronism şi valorile estetice. 
„„Simeronismul — PBtecum am arătat 
şt avurea — nu se raportează tiumai la 


inu din girencupările omenesti, ci sta- 
bileşte în totalitatea lor o iniedependen- 
ță care ledăun stil şi un ritm. formele es- 
tetice îi sunt deci supuse ca şi fenome- 
nele, sociale şi economice. Omul nu este 
o fiinţă abstraclă sau izolată: acţiunea 
lui sjiitituală suferă presiunea atinosfe- 
rii morale a veacului după cum supra 
țața trupului suportă presiunea atmos- 
ferii fizice. 

Dar dacă sincronismul este numai o 
lege de existență a vieţii sociale, consi- 
derată în toate marifestările ei, printre 
care întră şi esteticul, nici „atiferentie- 
rea” nu trebue privită decât ca o replică 
necesară desvoltăgii şi progresului acc- 
leiaşi vicți sociale. 

Ceeace nu înseamnă anularea impor- 
tanței diferențierii : dimpotrivă, trebue 
so exaltăm ca pe adevăratul agent al 
progresului și ca pe singurul reactiv 
împotriva multiplicării în serie şi a con- 
tinuităţii vegetative. 

Apreciabilă ca tendință şi efort, dife- 
rențiarea nu se valorifică însă decât 
prin rezultate şi în însăşi cadrele ei de 
manifestare ; în estetică  diferenţiarea 
Ny reprezintă aşa dar prin sine o valoa- 
re, ci numai o lăudabilă tendintă a că- 
rei importanţă rămâne de precizati înă- 
untrul cadrelor esteticei. 

Dar dacă valorile estetice nu se deo- 
sibesc de celelalte valori spirituale, ci 
sunt numai simple rezultate ale lupici 
dinire cele două forțe inegale din a că. 
ror ciocnire iese civilizaţia lumii. — ele 
nu sunt nici în contradicție cu princi: 
piile sinronismului. Oricât de minimă şi 
de impercepiihbilă ar fi. şi deşi reprezintă 
un efort individual — în cele mai multe 
cazuri şi mai alcs în cazurile în care e 
valabilă, diferențierea nu e o acțiune 
constieniă şi arbitrară , ca însăşi este 
determinată, — dacă nu încă de o stare 
de spirii gencrală — totuşi de anumiţi 
factori sufleteşti în strânsă interdepen- 
dentă. Ea este prin urmare rezultatul 
perceptibil al unor cauze deseori imper- 
ceptibile. De ar îi solitară şi arbitrază, 
acţiunea i-ar fi nulă ; tocmai prin strân- 
sul ei determinism cu momentul istoric, 
rolul ei capătă, prin fecunditate, o im- 
portanță apreciabilă în determinarea e- 
tapelor progresului, In acest sens, de- 


UNIVERSUL LITERAR 





E. LOVINESCU 


parte de a fi antinomică, diferențierea se 
înglobează. ca un element decisiv în le- 
gea generală a sincronismului sub im- 
periul căreia se desvoltă viaţa civiliza- 
țiilor molerne. 


STILUL EPOCEI NOASTRE. 


Cât despre întrebarea asupra vtrăsă- 
turilor caracteri'tice ale stilului epocei 
noastre“ cu aplicaţii precise la literatura 
română contemporană — îţi mărturisesc 
că n'am soluţii ce se pot exprima pe 
calea lapidară a unor răspunsuri categu- 
rice Problema nu-mi pare, desigur, ab- 
surdă şi intră în vederea preocupărilor 
ele viitoare. In ordinea intențiilor mele 
ca ar trebui să preceadă chiar ș' Istoria 
civilizației române și numai întâmplarea 
a trecut o la rezervă. Cum în orice caz, 
ea se desvoltă mai mult în domeniul i- 
potezelor, reclamă şi un tact şi un cal- 
cul de probabilităţi ce o feresc de fvr- 
mulări definitive. 


CERC DE ADMIRAȚIE MUTUALA ? 


După aceste eliminări de oportunitate, 
rămîne numai chestia: „e oara cercul 
Sburătorului“ un cerc de admiraţie mu- 
tuală“ — ca singură chestie discutabilă 
pe această cale de conversație. Sub for- 
“mă polemică ai tratat-o, de alifel, şi d-ta 
în coloanele  Sburătorului. Rezervele, 
ce mi-am impus în privința celorlalte 
două chestiuni, îmi dau libertatea de a 
fi, cel puţin în această chestiune, mai 
explicit. Existenta cercului Sburătorul, 
ştii tot atât qe bine ca şi mine, este de 
opt ani o realitate săptămânală, ca să 
nu spun cotidiană : o trăim cu toții, şi, 
atent faţă de fenomenele vieţii literare. 
tii sigur că-i înregistrez şi evoluţia şi 
ritmul cu destulă obieciivitate pentru 
a-i preciza mai târziu fizionomia ; după 


istoricul formaţiei civilizației române si 
aj literaturii române contemporane, voi 
îmtmeprinde şi istoricul mişcării noastre, 
nu din excesivul sentiment al importan- 
tei ci cosmice ci din convingerea că ust- 
tel de mişcări colective sunt destul de 
ware în evoluția culturii noastre pentru 
a merita să fie fixate nu numai sub for- 
ma doctrinară ci şi sub forma vie a con- 
vicțuirii cu multiplele ei incidente ce 
explică şi pe oameni dar luminează și 
momentul literar. Nu mă întrebi nici de 
rostul, nici de mecanismul acestui cere 
de elaboraţie literară — şi bine aci: 
Ar fi să anticipăm asupra unei operații 
în curs. Te mărgineşti numai la obice- 
țiunea admiraţiei mutuale pe care am 
cultivat.o : e, negreşit, cea mai nedrea- 
ptă învinuire ce ni s'ar putea aduce. Ac- 
tivitatea mişcărei noasire se desfăşură, 
în genere, într'un singur plan, pe care 
Yam putea numi al esteticului, pentru 
u-l deosebi de tendinţele etice şi sociale 
încă destul de curente, şi al modernis- 
mului, pentru a-l deosebi de unele pro- 
cedee ostentative. Dar această tendinţă 
generală nu numai că nu este exclusivă 
şi se adaptează după însăşi natura ge- 
nurilom literare — şi cazul lui Brăescu 
este din cele mai convingătoare — dar 
chiar pe propriul său teren de luptă se 
descompune în nuanțe destul de percep- 
tibile: nu pot decât aminti, de pildă, 
divergențele noastre în chestiuni totuşi 
importante şi polemicele în însăşi coloa- 
nele Sburătorului, în paginile Istoriei li- 
teraturi române contemporane şi al că- 
ror ecou a fost înregistrat şi în Universul 
literar prin articolele d-tale. Adevărul 
e că ceeace caracterizează pe membrii 
esenţiali ai cercului nostru este indivi- 
dualismul şi respectul individualităţii : 
aceasta îi face tăria, şi totodată și slă- 
biciunca în unele privinţi. Pentru a se 


309 


menţine printre noi trebue să ştii ascul- 
ia adevărul sub forma mlădioasă. a u- 
nora, sub forma mai brutală a altora; 
nu că ne-am atribui o competenţă lite- 
rară fără greş, dar prezenţa a treizeci 
de oameni a căror preocupare exclusivă 
e literatuză, determină o atmosferă care 
situează aproape dela sine ; chiar tă- 
cerea conţine în ea un principiu de va- 
lorificare. Utilitatea unei astfel de at- 
mosferi, — ori care ar fi tendinţele doc- 
trinare şi posibilităţile ei de afirmare 
— este neindoioasă: şi nu e duminică 
in care fiecare din noi să nu dedubleze 
şi să. nu se verifice, chiar de n'ar fi de 
cât prin acele imponderabile ce se des- 
prind din orice colectivitate omenească. 
Acest respect al individualităţii ştii prea 
bine, deoarece ai spus-o d-ta însuţi, 
merge până la anarhie şi nu se poate 
plânge nimeni dintre noi de a fi găsit 
în tovarășul său de luptă o simplă com- 
plezenţă ce-şi aştepta reciprocitatea: cele 
mai încăpățânate rezerve, pe care le 
trezesc operele noastre sunt tot printre 
noi, fie dintr'un anumit fel de a vedea. 
fie chiar numai din dorința,  legitiină 
până la un punct, a afirmării indepen- 
denţii atitudinii. 

O astfel de atmosferă de sinceritate, 
în care talentele se situează dela sine 
prin virtutea verificării săptămânale, nu 
este însă prielnică decât caracterelor 
tari ; asişti, deci, ca şi mine şi de atâţia 
ani la scurte apariţii de elemente tinere 
ce încearcă fără a mai insista apoi sau 
de temperamente slabe ce-şi caută prin 
încordare o valorificare disproporționa- 
tă. Cu îngăduinţa noastră principială, ue- 
păsători, lăsăm să se desăvârşească în- 
suși procesul vieţii de integrare şi de- 
zintegrare : o atmosferă literară repre- 
ziuiă un habitat cu inegale efecte indi. 
viduale şi nu cred să mă înşel afirmând 
că habitatul conviețuirii noastre litera- 
re e dezinteresarca, respectul individua- 
lităţii şi — lucru aproape de necrezut 
-- omenia, 


ADVERSARII“ SBURATORULUI.... 


Mă întrebi, toituș, pe ce cale a prins 
consistentă această părere destul de ge- 
neralizată a unui cenaclu format pe baze 
de admiraţie mutuală. Nu mai vorbese 
de cei din afară, de cei ce nu ne cunosc 
sau de cei ce ne duşmănesc pentru a- 
tâtea motive întâmplătoare, Rău voitorii 
cei mai înverșunaţi sunt însă toţi prin- 
tre noi: cea mai mare parte din toţi a- 
ceşti tineri care se încearcă cu atâta 
timiditate decentă în vreo lectură poe- 
iică ne sunt duşmanii de mâine, dacă 
speranţele lor nu s'au realizat sub for- 
ma visată de dânşii. Citeşte, nu mai de- 
parte, foiletonul „Cuvântului“ din luna 
trecută şi vei vedea cum foiletonistul, 
după ce atăţia ani sa încercat în lec- 
turi poetice şi prozaice nefericite pe al 
căror efect mi-am dat silința să-l în dul- 
cesc, un tânăr ne ia acum de sus de tot. 
ne tratează de incompetenti şi de ma- 
sonerie Jiterară_— în care, totuși, sa 
străduit să intre |... Dar. cum ţi-am mai 
spus, totul trebue privit ca un fenomen 
natural şi când porneşti la o acţiune, 
trebue să ai în vedere şi riscurile ei. 


Foiletonistul cu pricina e un june mă- 
runt, pueril şi senil, care răspunde la nu- 
mele de Stelian Mateescu, poreclit „micul 
Kant“, aulor de societăți de estetică din 
care nu face parte nimeni, uluit toată ziua 
de câtă măreție poate duce în ființa-i ne- 
însemnată, Uneori, din senin, devite Țu- 
rios. 

E prototipul „adoersarului”, El dezleagă 
taina: se va ști mai bine de-aci înainte că 
polemiştii apucați brusc de indignare îm.- 


310 


S.D.E.P. 


U.N.I.A. 


MOARTEA ARTIFICIALA 


„Ziua scădea cu descinderi sumbre și 
scăpărări arămii. Străfulgera albeaţă cu 
stingeri cafenii. Pe gcamuri zăpezi de 
cleştar ; — în cabină. inundație de alb. 
Chirlănzi se resfiran peste frunzături 
metalice, pete fosforescente răspândite 
prin unghere tăiate drept şi gemete prinse 
ca flori veştede. Nopți încretiau valuri 
cu sbatere surdă, surpau diguri sunân- 
du-și undele pe tambure, mângâiau îă- 
cut, pe Îuriș. Doctotiţta exprima fără 
glas, un surâs de jale incfabilă. Neinţe- 
leasă, surprinzătoare aromă pe care n'o 
întrebi cum o chiamă, nici de ce-ţi pla- 
ce, nici cât ține Pâlpâiri atmosferice 
sfâşiau scurt ecoul, mistuia cuvântul 
tocit şi opac. Foaia de observatie se 
completa cu trecui rece, prezenta for- 
mule în front orizontal. hârtia se ciu- 
pia sub săgetarea mânei agile. Elociniă 
vegetală de miresme se difuză plutind 
pe unde moi. Inima tăiată de o lamă 
sângera puţin, cu subtilă durere, cu bă- 
tăi de ornic încetinit. În pacient se deș- 
teaptă atunci o Îuciditate aburită. nes- 
tahilă. Luciditate prinsă între degete 
ca boarea ce-ţi lunccă si se uită. luci- 
ditate de beţie inocentă. Masmeţi fără 
curenţi îl trăgeau sus. pe un scripete 
fără sgomot. Privind ființa ştiinţifică, 
ciuta cenpltivată în universitate care so- 
noriza hârtia. Yehudi cugeta că sar pu- 
tea iubi altfel decât în împletirea de 
pulpe. printr'o ascensiune bruscă, în- 
tâmplătoare. peste creştetul ființei pro- 
rii. în limpiditatea paralelă cu besna. 
Sentiment de adâncime, ca ganpgul prin 
care răsună şi se răsucesc tenebrele, pen- 
tru întâiaş dată îi revela fragedele mân- 
pâieri. mistere caste. femeia statornică 
posedată de fluizi şi groaza neohişnu- 
inței. Amărăciuni palide şi esente mi- 
merale se îmhulziau flămânzite la răs- 
nântia nării. Nara e o răspântie de veac. 
La auzul ei ciulit (nara ce pămătuf de 
antene !) tumult de muzici,  despletiri 
ce cată zăvorul portii sub care bat sân- 
ge și inimi și se râsnește gol. Echivoc 
de umbră. tăcere umedă și moliciune 
de serai. Umbre  împresoară chipuri 
poale. aruncă saluri tărcate peste spi- 
nări rotunde de cadâne. aprind obraze si 
luminează înali. La fiecare clipă alt 
triumf. altă profunziune sonoră, alte lu- 
mini plesnesc : triumful tenebrelor cn 
«las de ferestrae şi cucuvăi: — un salt 
brusc de bucurie : Tra la la! Tra la la! 
irâmbiti eu glasuri chineze. sunete ce 
se pipăie în înhmmericul ud. salturi de 
tieri şi îivine şi lumini în roiuri rătă- 
cite da licurici. i 
— Ar tretui sto îubim cum alinti un vis! 
Brusc. nenumbra înshitia pe doctorita 
presimtită prin sbaterile reveriei. Aburi 
calzi pătrundean nara. forţe întunecate 
împingea sviritul în ceturi de pui i 
plutire ne lacuri de apă săleie și desă- 
rată. Cânduri suprapuse întretăiau gân- 





pirina cercului „Sburătorul“ sunt „criti. 
cii“, „filocofii” şi „poelii” a căror vanitate 
a depășit pe neasteptate şi fără cauză mi- 
cul lor ialent. Și poate că demascați în su. 
ferința lor nu vor mai avea de aci înainte 
trisful curai să ridice piatra acolo unde 


altădată. sfioşi, 
ridica pălăria, 


să poată 


F. ADERCA 


erau fericiţi 


duri, svonuri prelungite în profunzimea 
unei pâlnii de con vulcanic. Ape fier. 
binţi, ape alcaline curgeau neîntrerupi 
în bazine şi memoria repeta automat 
Doctoriţa !, Doctoriţa ! Dortoriţa ! (De 
m'ar iubi măcar ca o prevestire !) 

Din clocotirea mocirloasă plesni un 
laminiș, Paşi de catifea, dădeau târ- 
conle. — Trebuie neapărat so iubim! 
Cinci ani de când trupul s'a mecanizat 
în împerecheri reci... (În gând şi peste 
voinţa scămoşată, puse un sărut pe sân 
și gura supsce gura ca pe o rodie). 

O slujnică hărciog aduse un ceai fără 
ispită. Văzul se îndreptă spre ușă cu 
pornire vrăşmaşe. Misterul se întrerupse 
— fum de crini striviți, hlamide de her- 
mine vii alergând prin cabină ca şobo- 
lani: orbiţi de un far. dantelurea de sen- 
timentea, nălucirile păinjenii se topiră, 
în atmosfera incendiată de acizi. Ceaiul 
întrupa lumea de peste drum, dură la 
pipăit, care răspunde fără recurs la 
toată întrebeiea. lume ce nu se ascunde 
de sineși, lume vitează şi dreaptă, Gla- 
sul doctoriţei deveni atunci material, 
imperativ, 

— Ai suferit de vre-o boală venerică? 
La întrebări indiscrete îmi permit, dom- 
nişoară, să nu răspund. — Dac'aş fi fost 
bămbat mi-ai fi răspuns desigur, nu? 
Nâse când văzu cum fiinţa ci se înehca- 
gă din neguri, în cărnuri șlefuite. Pro- 
fetul îşi întregia singurătatea c'un pei- 
saj îniins de făgăduinţi. păşune cu nu- 
treţ de voluptăţi, paradis de beatitudi- 
ne neașteptată. Ceiace îl mânnia numai 
era exaclitudinea doctoriţei și şicana ci 
spinoasă. Dar ea surâdea umflată de 





GEORGETA HOLBAN: 





UNIVERSUL LITERAR 


ispite. Trupul împlântat în  dugzumea, 
apariţie de plantă miraculoasă. Mestea- 
căn desfrunzit. râurând întnneric, mus- 
tind poftă tânără si nelămurire veselă... 
(Și iar viziunea se risipia).... 

Pe muche latră căţei cu perechi că- 
țelele. colți oţeliti apar ca peri de co- 
geamite urziei, pe unde ochiul se plimbă 
ca omul trăitor din propriu imbold. Se 
frământă pânduri în mocirle verzi pe. 
unde te“nfunzi până în sât. limba linre 
nămo) sângeriu, sulf fierbinte.  Mâţe 
miaună, îngheață turbnri avele. fâşie 
prin frunzişul văzAuhului lăstunii. Su- 
venirul ars. blestem în: creeri. se deş- 
teaptă, sângele vesteste prin toate arte- 
rele gonind ca zimbrii ce-şi poartă pi- 
cioarcle pe umăr. Durerea se lasă nori 
de lăcuste, durerea sapă ca o durere... 

Și iar răsare doctorița cu ochii mag- 
netici, (snărgând ceața amuwgnlui) zei- 
tata sbnrdalnică dar tăcută. de zul ce 
ar asculta cun auz subiiat şi o înțelc- 
goro distilată în vremea ce se  desfoaie 
ca nn nufăr. 

Pe fonia de ohservatție arare înscwin- 
ție ae fcstin: Pacientul neagă bolile 
venerice. 

— Acum. dragă domnule, după ce am 
completat foaia de observație. bea cea- 


iul : o floare de tei! — Nu-mi place te- 
iul că face stelnițe, Ceaiul de tei e 
greata pământului. — Când mă întore 
iroebnie să-l găsesc băut.  Doctoriţa 


pleacă. i 
Şi ziua se cufundă în obezitate. 


L] 

O pişcătură de purice cu trompa scur- 
iă — pişcătura unei albini de platină. 
Un iaz de  somnolență se întinde pe 
unde, cu o clipă în trecut sa zărit ca- 
taina de sanatoriu 7B ca de steamer. O- 
chii privind brumă de pahar, pe perii 
ohrazului, sensibili, se prinde chiciură, 


NATURA MOARTA 
(Salonul Oficial) 


UNIVERSUL LITERAR 


vegetaţia subţire de ape limpezi; lin- 
tițe şi spirogiră de polei, Moartea pă- 
trunde lent în carne, străpezeală de 
prune acre. Ninge cu cetăţi cernute prin 
ciur, cu mulţimi şi maşini. Alte stele 
decât stelele luminează căile  nop- 
ţii, altă lună luceşie, peste stâlpii cari 
beau unde de azur în ceşti albe, sus, 
peste semnale şi trenuri străbătând 
beznele. Profetul era trudit de noaptea 
mahmură, necuprinsă. Ceva sa gândit 
şi nu sa aflat. ceva sa ascuns, şi nu sa 
găsit, ceva a fost bun dar amar. cuvân- 
tul sa rupt ca şopârlele ; ceeace se ce- 
rea deslusit a rămas nespus în umezeala 
nopții, predica a rămas nerostită şi pro- 
fetul a rămas, în lipsă de acoliţi, numai 
virtual... 

In zori a venit doctorita şi mai apoi 
călugăritele. Ingeri îl aştern pe targă. 
Pornese pe coridoare, prin paşii cari ră- 
sună dintrun ținut tot mai depărtat, 
prin paşii asvârliți ca pâinile în saci de 
pâslă. Călugăriţele au la dispoziţie vor- 
be de uleiu rânced. Mângâie când nu 
se simte nevoic, socotesc fragil chiar pe 
profetul pacient. La răscrucea coridoa- 
relor Jechudy, A'Chaiot îşi aminti că 
aşa-l chiamă, Cecace-l nedumeri nespus, 
deorece aştepta uitarea ca pe un tâlhar 
tiptil ; aștepți trupul să se împrăștie ta 
o cenuşă fără greutate pc cerul apelor, 
suvenirurile în vremea ce nu va mai 
veni şi numele în veacurile căpcăunc.... 

Sala de operaţii: un hangar minuscul 
cufundat sub benzină. Țipete de femeie, 
de pisică muceniciiă la strung, vin pe 
fire de auz ca pe alei, în goană. Fae- 
toane de jăratec duc mortii la groapă, 
fără popi și cântare, călugărițele plâng 
de jalea biruiţilor, infirmiere amintesc 
pe heruvimii şi răposaţii ce s'au plim- 
bat cândva pe 'aici. Tăcerea împrăjmuie 
sala cu răcoare. Yehudy desluşi peste 
capul său plecată figura doctoriţei sua- 
ve și trunchiul doctorului palid crescut 
uriaș, privind cwâncen. Pe lângă masa 
de iortură mişună femei şi bărbaţi ce 
au cuvântat cândva — prin guma sub- 
țire şi lichidă a văzduhului  sbârnâie 
gâze.  Printro  ferestruică apare 
halucinată o mână ce întinde o cutie de 
metal. Altă mână deaşijderi providen- 
țială primeşte cutia; cutia trece din 
mână în mână, O erupţic de gaze. Peste 
nasul crescut ca botul de maimuţă curge 
isvor de usturoi. În plămâni se sting 
neguwi sărate, neguri iuți — în sală se 
întinde mare de cloroform. Picură lent 
obsesia  cloroforrmului. Doctorul «creşte 
cu mustața sbârlită. Sala se umflă, aluat 
gazos. Pacientul îşi simte pe masă fiinţa 
de infuzor, nic, mic, mic. Numără. Ci- 
frele descriu groaza intestinelor, Unu, 
un pas în gol, doi, un salt în gaze; irci: 
tumba printre ţurțuri de <loroform, pa- 
tru, patru tropote de cai; cinci, cinci: 
pe două rânduri toate durerile, şase, 
şeapte, opt, 0-0-o-p-t numărătoare repe- 
zită, cavalcadă de cifre prin toate ar- 
terele... 

Glasul suspină, ființa se strânge în 
umilinţă. Groază rece suic din intestine 
spre inimă. Cercuri concentrice în ju- 
rul inimei, ziduri de neguri, ziduri de 
cloroform în jurul inimei. ca inele de 
forturi. Din ce în ce mai rece. mai rece, 
Picură, Lumină bruscă. Vâjie. Vâjie e- 
vantalii, ventilatoare miliarde mici mari 
— helice şi suişuri. Sala descrește ca 
apele. Mişună. Doctorul sbârlit s'a strâns 
întrun punct, doctorita o reminiscență 
de furnică, de melancolic. Groază suie, 
pulpele se umflă. 

O subită orbire şi profetul s'a stins... 


ION CALUGARU 


311 


Legea progresului 


Concepţia lui Auguste Comte, asupra 
progresului social, este — malgre-lui — 
metafiziciană. Am mai subliniat, anul 
trecut, întrun articol publicat în pa- 
ginile acestei reviste, flagranta contra- 
zicere din întreg sistemul pozitivistului 
Comte. dinire realitatea metafiziciană 
a teoriilor comtiste şi pretenţia de Ro- 
zilivism învierşunat, a maestrului, 

Imcă odată avem ocazie să subliniem 
această distanțare dintre forma pozitivă 
şi fondul filozofic al teorici pozitiviste. 
evidențiind eroarea acestei teorii în pri- 
vința progresului. În lecțiunea 35! a 
cyrsului său, intitulată : „Legile funda- 
mentale ale dinamicei sociale sau teo- 
ria generală, a progresului natural al 
omenirii“, Auguste Comte stabileşte, ca 
principiu general, că „evolutia intelec- 
îmală este principiul necesar preponde- 
vent al întregei evoluţii sociale“. „Isio- 
ia societăţii este, mai ales, dominată 
de către istoria spiritului omenesc“. 

Dar la fel gândea şi klegel. bunăoară, 
care, în minus. nu afişa pretenţia unui 
pozitivism, gol de sens!.. „Principiul 
ştiinţifice al dinamicii sociale — scrie 
mai departe Comte — îmi pare în între- 
gul cuprins, în marea lege filosofică. 
pe care am descoperit-o în 1822, asupra 
succesiunii consiante şi indispensabile 
a celor trei stări generale primitiv tea- 
logică, tranzitor-metafizică, şi final-pozi- 
tivistă”, 

„Formarea ori şi cărei societăţi reale 
presupune, în mod necesar. influenţa 
preponderență a unui anumit sistem pre- 
alabil de opiniuni comune“, 

Dar şi mai curios: 

Ansamblul desvoltărilor materiale ire- 
bue să urmeze inevitabil un mers. nu 


numai analog, dar perfect corespondent 
ca mersul evoluţiei spirituale“! Pentru 
constă 


„pozitivistul“” Comte, progresul 





întro evoluţie mintală, care — lucru 
foarte curios pentru un pozitivist — are 
miraculoasa putere de a influenţa evo- 
luţia materială a societăţii, realitatea 
ar fi să se plece ideii... 

Dar asta nu mai e nici ştiinţă, nici 
pozitivism, ci curată poezie şi feeriile 
artistice le admirăm şi le iubim, dar e 
absurd să le discutăm. 

Nu ne vom obosi deci să supunem u- 
nui examen critic excelenta operă de 
imaginaţie a nu mai puţin excelentului 
pozitivist Comte. 

Lewy-Bruhh un minunat cunoscător 
al mentalităţii primitive, a adus o notă 
nouă în concepția evoluţici progresive, 
analoagă, oarecum, cu concepţia geolo- 
gică 'a mutaţiunii speciilor, 

Pentru Levy-Bruhl, în ce priveşte cel 
puţin mentalitatea colectivă, progresul 
nu stă între continuitate, ci într'o dis- 
continuitate de stări afective şi de con- 
ceptii logice. Mentalitatea primitivă nu 
e inferioară mentalităţii moderne : nu e 
o treaptă inofensivă a unei mentalități, 
una şi aceiaş, În continuă evoluţie; ci 
mentalitatea primitivă e altceva, e o 
alta, decât cea modernă. Mentalitatea 
primitivă e mistică, adică impermeabilă 
experienţii și prelogică adică insensibilă 
contradictiei, pe câtă vreme meutalita- 
tea modernă e posilivistă, adică e pro- 
dus al experientii, și e logică, adică 
rontormă cu datele empirice ale cunoş- 
tinții, 

Fdward Tylor se ridică însă împotriva 
acestei concepţii. El afirmă : „Nu putem 
să nu recunoaştem în desvoltarea civi- 
lizaţiei, de o parte. o uniformitate a- 
pproape constaniă, care poate fi privită 
za un efect uniform al cauzelor unifor- 
me; de altă parte, corespondența diie- 
vitelor grade de civilizaţie la perioade 
le desvoltare sau de evoluţie, din cari 


GEORGETA HOLBAN: NATURA MOARTA (Salonul Oficial) 


312 
fiecare e produsul unei epoci anterigare 
şi are drept rol să prepare epoca vii- 
toare“ („Civilisation primitive" Cap. |. 
Ştiinţa şi cultura). 

Există însă şi teorii ante-progresiste. 
Jean-Jacques Rousseau susținea că ade- 
vărata epocă de fericire, de bună-stare, 
de prosperitate a fost epoca primitivă, 
epoca zisă sălbatecă, şi care în fond, a 
fost „zodia de aur“ a omenirii. Se ştie 
răspunsul sarcastic al lui Voltaire, care 
l-a apostrofat pe Rouseau cu cuvintele: 
„Vă este poate dor să mergeţi în patru 
labe 1... 

De altminteri şi legenda veche, a „re- 
dutei de aur“ a omenirii, pusă la înce- 
putul şi nu la sfârşitul vieţii sociale! 

Joseph de Maistre a formului teoria 
degenerescenții, după care, la început, 
oamenii au fost perfecţi, dar cu timpul 
au degenerat. De Maistre punea proble- 
ma teologic — teologia creștiiă amin- 
teşte doar de gonirea din rai a lui Adam 
şi Eva —, o serie de filosofi şi etnologi 
au pus însă problema etnografic, Ince- 
pând cu Contele de Gobineau, Cham- 
berlain, Valcher Leponge şi toţi rasiştii, 
sa încetățenii teoria neadevărată a pu- 
rităţii de rasă, Pentru aceştia amestecul 
de rasă este funest viialității unei rase. 
Din această cauză, rasa germună este 
singura, care poate progresa, multumită 
purității sale. în iimp ce toate celelalte 
vor degenera. Mai mult decât atâta, ra- 
siştii afirmă că rasa albă, din tauza a- 
mestecului, este predispusă spre o fatală 
degenerare ! 

Erori peste erori : Istoria ne arată că 
amestecul raselor nu e funest ci e bine- 
făcător progresului etnic, Amestecul de 
rase mărește vitalitatea popoarelor și 
intensifică energia lor. 

Cartea lui Jean Finot „Le prejugâ 
des races“ constituie o documentată con- 
damnare a acestor false teorii, cari pro- 
pagă ura şi desnădejdea şi cari imprăş- 
tie idei, complectamente false, asupra 
progresului social. 

E o constatare elementară de  erhpi- 
rism istoric că progresul e o lege futală 
a societăţii. EL se referă la dinamica so- 
cială, care tinde, de o parie la unifica- 
rea instituţiilor sociale, de altă parte lu 
perfecționarea tehnicei şi la desvoltarea 
ideilor în societate. De ce unificare? 
Pentrucă, după cum bine sa spus, civi- 
lizaţia este o plantă, care mai repeile 
se propagă decât se desvoltă. Pentrucă 
instituţiile sociale ajung la o desvoltare 
oarecare, la un tip de perfecţiune, mul- 
“tțămită unor eforturi îndelungate a câ- 
torva genezaţii şi mulţumită intluenţii 
unor idei generoase şi unei culturi a- 
vansate, E firesc dar să se întindă şi să 
se unifice aceste concepţiuni şi aceste 
instituțiuni în toate ţările, pentruca să 
se ajungă. pretutindenea, la acelaş ni- 
vel de cultură, de tehnică şi de civili- 
zaţie. 

Vorbeam, la început, de consecintele 
practice ale studierii laturii sociale din 
problema progresului. Şi iată că aceste 
consecințe : progresul social constăl în 
tendința către unificare, către  nmani- 
zare, către perfecţionare a stărilor pre 
zente. Istoria e în favoarea teoriei uni- 
tare. Evoluţia formelor de stat tinde că. 
tre această unificare : la început ceiate, 
apoi feudă, şi azi stat-naţiune, contor- 
maţia viitoare a organizației sociale vu 
fi, cum spune şi Farde, un „Stat al Na- 
tiunilor“. 

Și această operă de unificare nu se 
face, cum credea Tarde, pe baza imita- 
ţiei, fenomen psihologic, ci pe baza des- 
voltării materiale a societăţii, lenomen 
social. Condiţiile materiale; cconomice 
ale societăților urmează legea de uni- 


UNIVERSUL LITERAR 


Cărţi si oameni 


"“MARGEL PROUSP SAU TOTALISMUL PSIHOLOGIC 


Acesta e titlul unui fragment «lin car- 
tea lui Jean Goudal : „Volontâs de l'art 
moderne“, pe care am prezentat-o în 
cronica precedentă. In câteva pagini, e 
expusă caracteristica psihologică a ope- 
rei lui Proust: „A la reherche du temps 
perdu“. Punctul de plecare e un scepii- 
cism absolut, care socoate totuşi că urice 
lucru poate fi adevărat dintrun anumii 
punct de vedere. O opinie contrară poate 
fi susținută ca şi cea adevăraţă. 

Proust a vrut să spună totul. Cu pri- 
lejul unui eveniment, el explica una du- 
pă alta toate ipotezele, cu aceiaşi con- 
vingere. „Lumea posibilităților mi-a fost 
mai la îndemână decât lumea reală“ 
scria Proust. Poate că, din cauza înde- 
lungatei sale boli, el n'a putut cuprinde 
realitatea din stradă, din lume ; în uimn- 
bra odăci sale. Proust reconstruia rea- 
litatea, cu grija de a nu scăpa nici una 
din ipotezele cari ar putea lămuri un 
fapt, un temperament. Una din aceste i- 
poteze e acea adevăraiă ; Proust nu ştia 
care, sau nu era sigur; de-aceia îngră- 
mădia' atâta material psihologic în jurul 
unui fapt divers. Cititorul, în massa a- 
cestor date psihologice, va întâlni desi- 
gur, pe ncaşteptate, elementul, :poteza 
care corespunde propriei sale constituţii 
psihologice. 

lată de ce opera lui Proust e alât de 
masivă şi compactă, fără capitole şi a- 
proape fără aliniate Şi prin aceasta «l 
voia să redea acel totalism al vieţii ne- 
întrerupte, uitând insă că atenţia citito- 
rului nu poate fi câştigată decât prin in- 
termitențe. Eroii lui Proust nu snat in- 
dicați prin trăsături caracteristice, ci 
prin toate caracteristicile din diverse c- 
poci, din diverse momente. De-aici rezul.- 
tă o suprapunere de imagini, cari ascund 
imagina iniţială sau o deformează sau o 
distramă. Acelaș personagiu pare alcă- 
iuit dintro serie de individuatităţi. 
Proust vrea să redea toate aspectele un 
nui personagiu, toate nuanțele posibile 
ale unui sentiment, toate interpretările 
posibile în jurul unui fapt. Belşngul o- 
perei sale covârşeşte. Din el, cititorul 
poate alege ce-i place, şi e sigur că la 
un moment dat se va recunoaşte în tuţi 
eroii multiplii ai lui Proust. = 


formizare şi de concentrare a capitalis- 
mului. Capitalismul determină evoluţia 
vieţii economice. Şi această structură 
materială a societății, determinată de 
capitalism, creiază progresul mopal şi 
social, în sensul de unificare, cu confi- 
guratia socială a celorlalte naţiuni mai 
avansate. La cauze identice, efecte iden- 
tice. Uniformizarea prin progres a socie- 
tăților moderne, e o consecinţă a capi. 
talismului. Și cum capitalismul pătrunde 
necesar, în toate țările, aduce condiţii 
de progres social, uniforme pentru toate 
țările, Viaţa socială devine cosmopolită 
— pe nesimţite şi — deseori — pe ne- 
gândite ! 

Tată deci şi consecința practică a unui 
mic sindiu științifice de sociologie ! 


N. N. MATHEESCU 


INTELECTUALISM ŞI POLIȚICA 


Problema atitudinei intelectualilor faţă 
de viața politică, apare tot mai des în 
publicații literare şi sociale din Orci- 
dent. Astfel, în Les Derniers Jours, Dri- 
eu, La Rochelle şi Berl o expun fiecare 
în forme deosebite, pe cari Ramon Fer- 
nandez le cercetează la rândul sâu în 
Europe (No. 51), pentru a găsi calea de 
mijloc. Drieu şi Berl ignorează elemen- 
tul spiritual sau religios, ek cred prea 
mult în „elementul catastrofic“ al vieţii 
sociale : revoluția, deci în primatul 
marxist, Legile marxiste nu sunt defini- 
tive ; legile psihice suferă mereu modi- 
ficări, impuse de evoluţia culturală și 
spirituală. Fernandez scrie: „Astăzi, e 
inutil unui intelectual să fie om cinstit, 
dacă nu e om „religios“... O religie strict 
omenească... Dacă voim să salvăm valo- 
rile durabile ale civilizaţiei noastre, să 
le transmitem civilizaţiei viitoare, trebue 
să descleştăm cu orice preţ pe om de fa- 
talismul social, să înlocuim spaţiul divin 
cu un spaţiu interior menținut şi sporit 
prin silința unei gândiri active“. 


Aceasta înseamnă primatul personali- 
tăţii, în Jocul primatului social. Intelec- 
tualul, prin firea lui e individualist; e] 
nu scapă totuşi de „prejudecata catas- 
trofică“ (revoluționară) sau de „preju- 
decata reacționară“ (tradiționalistă). Pen- 
tru a se libera de aceste prejudecăţi, in- 
telectualul trebue să se purifice de senti- 
meniul și de ideea proprietății, introdu- 
când (precum cere şi Jean Prevosti în 
ideologia socialistă noţiunea libertăţii. 
Politica, precum am arătat deseori, orice 
fel de politică, e incompatibilă cu ade- 
vărata libertate. Ea se bizuce în primul 
rând pe forță şi intoleranţă. 

Ramon Fernandez îşi rezumă părerile, 
foavie apropiate de semnificația înaltă a 
umanitarismului. Intelectualul trebne să 
se împotrivească prejudecăţilor politice, 
isolându-se (în sens cultural), pentru a 
asigura valorile permanente ale civiliza- 
ției. Evident, el nu poate fi contempla- 
tiv, ca în alte vremuri, ci un om de arc- 
țiune în sferele spiritualismului. Deci, 
intelectualul va influența în mod indi- 
rect viața publică, „creând sau degajând 
o forţă spirituală pe care politica nn e 
poate crea“ san măcar atrage în dome- 
niul ei. Intelectualul nu poate ignora 
realtiatea. Dar el nu trebue să uite că, 
deasupra ei, sunt necesitățile perma- 
nente ale vieții ce tinde spre idealuri 
supra-politice, culturale şi spirituale. 


Pai P. ARBORE 


Epigramă 


Lui N, Miles, autorul volumului de 
poezii „Grădina de sidei“, 


Ca meşterul străbun, şi Milcu 
Durând grădina lui; poznaşă, 
Sacrifică pe-altarul artei 
„Toţi nasturii dela cămaşă ! 


ION GANE 


UNIVERSUL LITERAR 


Calendarul Viei 


UNDREA 


De eri albine albe pe via ta roesc — 
Toţi prunii şi toţi merii în iarnă fnflorese. 


Petalele cu aripi de ghiață cad domoale 
Pe un covor mai moale ca iarba cca mai moale. 


Sau şters din faţa țării şi drumuri şi poteci — 
Stă Argeşum zăvoaie cu tălpile Ini reci 


Şi nu cutează moşul pe prund măcar uu pas. 
IJsvoarele cu harba în țurțuri au rămas 


Şi straşină făcându-şi la ochi cu palma mânii, 
Tot căutând cărarea, stă cumpăna fântânii, 


Anzi întâi un zgomot, apoi — deodată — clar 
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleştar. 


Sunt clopouleii sănii : ascultă-i bine cum 
O îlamură de sunat îţ; flutură pe drum, 


Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal, 
Iți sună la ureche o toacă de metal... 


Dar în odaia cramei cu focul în cămin, 
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai pliu. 


Te-aşezi cu ei la masă, citeşti şi prociteşti 
Şi vinul vechi şi vinul mai nou ce-l pritocești. 


Butucii ard în sobă cu trosnet şi scântei. 
Din rodul viei tale eşti bucuros să bei — 


Cucernic penfru Ulmu şi Gyr ridici bărdacă, 
Pe fratele Hercscu nu-l uiţi cu cana seacă. 


Şi, cu poet al viei serhându-i sfântul hram, 
Inchini pentru Horaţiu, Virgil şi Francis Jammes 


GHENAR 


„Perdelele's lăsate şi lămpile aprinse” 
Frumosul vers anume îl chiemi acum în minte 


Vre-un critic să temveţe, discipol să te facă — 
Estetului ilustru inchină.i o bărdacă. 


Opt zile după Franţa descoperi pe Proust — 
Vezi, omul nostru nu e toemai aşă de prost. 


Dar lasă, desmorţită din somn de focul tău, 
Să sbârnăe o muscă lovindu-se mereu 


De limpezimen'nchisă a geamului, pe care 
Nu toți să o priceapă — vezi bine — sunt în stare. 


Ghenar veni cu vânăt amurg şi roşii zori... 
Şi mă gândese că dacă ai fi şi vânător, 

Ei tipe 
Te-ai duce după iepuri în lunca ta ce esic 
Sub chiciura din sălcii poiana din poveste. 


$13 


Şi i-ai găsi sub tule pitiți, ca bulgări mari 
De-omăt, ciulind urechea deodată la ogari. 


Iu linistea deplină a iernii se aude 
Împuşcătura tare cu lungi ecouri surde. 


Măcieşul cel mai negru te miri că-a înflorit? 
Nu —: şi-a lăsat doar viața un iepuraş rănit. 


Priveşte-l : pe cearceafal zăpezii se sfârşeşte 
Ca un copil cuminte ce'n patul lui boleşte. 


De-uceea, ştiu, tu pușca în mână nu vei laă — 
Vei reciti poeţii iubiţi la vatra ta. 


Şiim serile de iarnă tihnit vei aşteptă, A zl zi 
Din must -— vin clar, din suflet—vers limpede,să deă. 


FAURAR 


Pe dealurile ninse mergi astăzi la pădure, 
Cobori spre Valea Mare sub cerurile sure — 


Şi fagi cu coajă albă, la șipotul de leac, 
Ca stranii colonade de templu se desfac. 


Te-opreşti să bei din apa curată ce dă viață — 
Iți spune pădurarul: E şipot sfânt, nu “nghiaţă. 


Și dă să cheme basmul vechia al isvorului — A 
Dar nu-l asculţi, ţi-e gândul — vezi tu — la faţa lui. 


[ți aminteşti borăeiul poenij, toiul verii, 

Şi câinii cure Jatră doar, doar o să te sperii. 
j 

Şi înta răsărită în drum ca din pământ 

Şi ploaia de lumină a soarelui în crâng. 


Şi gardul viu şi umbra pădurii tremurate, 
Potecile, răscrucea — îţi aminteşti de toate. 


De muşehiul cald pe râpa de unde, “n codru vezi 
Colinele albastre cn vii şi cu livezi, 


De guruitul dulce-al porumbului sălbatic, 
De fata mai slioasă ca un porumb sălbatic, 


De serile sub fagii prieteni când o stea 
Se anima de frunze ca fala să mai stea... 


Iți aminteşti de toate — vezi toate : ochiul, geana... 
— Moş Pavel, ce-ţi mai face, de-acum un an, leana? 


-- Boerule, am dat-o după un cârciumar 
De prin Lereşti; e omul chiabur.. 


Auzi doar rar 
Cum sună şi răsună, departe, în pădure, 
Auitor, a moarte — deparţe — o secure. 
“TON PILLAT 





a e a 


314 


Hedoni:smul estetic 


(urmare) 


Zeising n'a plecat dela operă ca să a- 
jangă la secțiunea de aur, ci a plecat de 
la secţiunea de aur ca să ajungă la 0- 
peră, unde voia s'o găsiască în orice caz, 
orice s'ar întâmpla... chiar şi dacă n'ar 
găsi-o. Nu raţionamentul deductiv mate- 
matic prin excelenţă este condamnabil la 
Zcisine întru cât nici nu la întrebuințat, 
ci verificarea unci „corespondențe“ între 
ipoteza filosofică şi o formulă matema- 
tică, aceasia este preşala, atunci când 
verificarea se face numai prin măsnră- 
toarea, care dă greș de cele mai multe 
ori, iar când răuşeşte, aceasta se întâm- 
plă numai graţie unei interpretări spe- 
ciale. 

Egalitatea unghiurilor nu este conţinu- 
tă .în egalitatea laturilor, care definese 
triunghiul echilateral, ca rezultă, iar 
măsurătoarea verifică. 

Pentru Zeising existența secțiunii de 
aur este conținută în creațiunea de artă, 
dar ea nici nu rezultă nici nu se verifică 
adese ori nici prin ajutorul măsurătorii, 
nici prin ajutorul gustului. 

Orice ereațiune de artă plastică este 
proporțională în forma ei pun exterioa- 
ră, dar nu orice contur aparent propor- 
ționat trebue să închidă o creaţiune de 
artă plastică. Aceasta n'a înțeles-o Zei- 
sing. Este aceeaş greşală, pe care o în- 
tâlnim în critica operelor de artă poeti- 
că. Orice poezie are un vestmânt verhal 
literar, dar nu orice expreşivitate ver- 
bală cu caracter literar acopere o caon- 
cepție poetică. 

Zeising a fost victima matematicianului 
Tuca Pacioli şi a ercatorului de artă Leo- 
nardo da Vinci si robul tradiţiei forma- 
lismului herbartian. 

Luca Pacioli poate e mai cunoscut ca 
teolog, fiindcă era minorit. Leonardo da 
YVinei ca pictor fiindcă a dăruit omenirii 
pe Mona Lisa, iar Herbart ca pedagos, 
fiindcă a formulat educaţiunea prin in- 
strucțiune. 7eising însă rămâne csteti- 
cian numai ca înaintaş al Îui Fechner și 


“deci un slujitor al teoriei hedoniste, pe 


“are esteticienii experimentali, în punte 
cu Fechner. îl vor cita necontenit. 

Fechener ținând de rău pe 7eising pen- 
tru apriorismul săn matematice deci de- 
ductiv caută să stabilească stiinta gene- 
rală a plăcerii estetice, formulând în ur- 
ma experimentelor deci inducând rezul- 
tatele, că plăcere estetică însemnează o 
plăcere imediată și apoi specificând con- 
ținutul acestei noţiuni ne arată că unele 
plăceri imediate sunt pur sensibile: o 
culoare, un sunet etc; altele nasc din 
raporturi conținute în sensibil: un a- 
cord muzical ; altele izvorăsc din repre- 
zentările asociate, care sunt imediat îu- 
zionate în datele  sensoriale: formele, 
cuvintele ; ultimele, în sfârşit, apar din 
raporturile dintre aceste reprezentări. 

Fechner îsi va propune în estetica ex- 
perimentală trei obiecte:  impresiunea 
directă a rgrezentărilor sau a raportu- 
rilor lor; asociaţiunile pe care acestea 
le evocă, armonia. pe <arc o produce corn- 
binarea acestor doi factori. 

Punctul de vedere și obicetul lui până 
aci ca şi critica adusă lui Zeising pentru 
raționamentele pur deductive sunt vala- 
bile în principiu, de cât câ principiul 
odată pus, destincțiunea între plăcerea, 
care nu e de cât plăcere şi plăcerea, care 
e estetică rămâne o problemă. fundamen- 
tală întru cât caracterul de „imediată“ 
a plăcerii estetice este absolut insnfi- 
cientă. pentru această deosebire, după 
cum constată si Hartmann Chiar dacă 
sar accentua ori cât de multi că e vorba 


de o plăcere imediată ca obiect al repre- 
zentărilor, după cum spunea altădată 
Herhart. 

Și vestitul pahar cu lapte de care ne 
vorbeşte Guvyau ar provaca o astfel de 
plăcere în timpul urcuşului pe munte 
gândindu-ne la el ca preţ al oboselii 
noastre. 

Astăzi credem însă că puţini vor fi a- 
ceia, care să susțină caracterul estetic 
al unei asemenea plăceri de care ne va 
vorbi câţiva ani în urma filosoful fran- 
cez căutând să scoată cu totul altceva la 
iveală de cât voise Fechner. Herbartian 
ca ideaţiune filosofică Fechner ne va ror- 
bi de principiile formale ale plăcerii cs- 
tetice. . 

Plăcerea după el este sau directă : re- 
prezentarea în sine, sau indirectă: a. 
sociațiunile pe care această reprezentare 
le trezeşte. 

Directă sau indirectă plăcerea va fi 
sau materială : conținutul reprezentării ; 
sau formală : raporturile dintre vlemen- 
tele constituitive ale reprezentării. 

Plăcerea față de materialitatea repre- 
zentării o contestase Ilerbart. Fechner 
pune în locul negaţiuei lui Herbart o a- 
firmaţie, iar plăcerea faţă de formatiia- 
tea reprezentării o repetă după Ilerbart, 
fiindcă aceasta rezultă din experienţă, 
zice Fechner. Fără ca să ne spue vre.o 
dată mai mult Fechner ne întreține nu- 
mai asupra modului „cum“ se întâmplă 
fenomenul, căci toate explicațiunile date 
sunt achitări exterioare şi silnice faţă de 
obligajiunile sale contractuale cu filoso- 
fia pe care o îmbrățişa, dispreţuind.v. 

Rolul estetic al asociaţiunilor, al su. 
gestici în genere este — fapt curios — 
mult mai accentuat decât al experimen- 
telor, care n'au avut alt rol decât să ve- 
rifice teoriile străvechi. Şi în privința a- 
ceasta de şi îl combate pe 7eising. lech- 
ner este foarte aproape de înaintasul 
său. Zeising plecase dela quasi postula- 
tul secțiunii de aur spre al verifica, 
Fechner face o statistică a plăcerii prin 
experimente spre a ajunge la teorii 
foarte puțin noui şi chiar la secțiunea de 
aur a înaintaşului său, ce o împrumutase 
la rândul său de la Luca Pacioli — Leo- 
nardo da Vinci. 

E adevărat că Fecher recunoaşte sec- 
țiunii de aur un caracter estetic înferior, 
însă experiența propriu zisă o face tot 
aproape numai ca să ajungă la scețiunea 
de aur. 

Ca exemplu avem celebrul dans al drep- 
tunghiurilor. Fechner ia 10 dreptunghiuri 
de carton alb cu o suprafaţă aproape e- 
gală dar cu laturile în proporţii liferite 
începând dela î/i până la 52 şi între 
altele având şi raportul secțiunii de anr 
54Pt. Ele sunt aşezate în dezordine pe 
o masă neagră şi apoi diferite persoane 
sunt chemate să-şi aleagă dreptunghiul 
care îi place. Aproape toţi aleg dreptun- 
ghiul 34/21. 

Sau, spre a decide superioritatea uneia 
dintre cele două madone ale lui Ilotbein, 
care se găsesc la Darmstadt şi la Dresda, 
Fechner a făcut apel la vizitatori, băr- 
baţi şi femei de diferite naționalități, 
spre a obține o statistică relativă la di- 
ferite elemente : concepția madonei, pro- 
porţiile ansamblului, coloritul etc. 

Rezultatul a fost o statistică nu o con- 
cluzie estetică ; fiindcă de îndată ce ne 
îndepărtăm de formele simple. experienţa 
pierde în preciziune ceeace câștigă în cx- 
tensiune. 

Schasler numeşte metoda lui Fechner 
„O medie de judecăţi arbitrare din par- 


UNIVERSUL LITERAR 


tea unui total arbitrar de persoane alese 
în mod arbitrar“, iar B. Croce în legă- 
tura cu răspunsurile scrise ale celor în- 
rebaţi asupra preferințelor, spune că nu 
înțelege de ce „Fechner, care avea gata 
în mintea sa această teorie, după cum o 
numește el, endemonistică, să se agite 
până într'atât, încât să enumcre princi- 
pii și legi, să construiască experienţe şi 
tabele, care n'aduc nici un sprijin teoriei 
sale“. 

Dar tot el răspunde: 

„Poate că toate acestea nu erau pen- 
tru el de cât un prilej ca să se joace de 
a singuraticul și ca să-şi facăi o colecţie 
de mărci postale. 

Intr'adevăr Fechner nu răuşeste să pă- 
sească prin experienţă caracterul speci- 
fic al plăcerii estetice şi când încearcă lu- 
cerul acesta mai mult teoretizează de cât 
experimentează. Şi teoriile sunt vechi, 
iar experimenţele nu le verifică pe aces- 
tea atât cât verifică plăcerea ca plăcere. 

Ylementul asociativ, pe care îl recu- 
noaşte în fenomenul estetic n'a fost cer- 
cetat mai de aproape mai ales d ecătre 
el. care ca psiho-fizician ar fi putut să 
ducă departe problema estetică. Fechner 
sa mulțumit numai să dea exemple. 





C. MEDREA : Nud 


UNIVERSUL LITERAR 


Ch. Labo scrie despre Fechner că este 
o veritabilă enigmă rebelă felului wos- 
tru tradiţional de a concepe, o atitudine 
aproape ostilă față de geniul nostru na- 
ț'emal, acest amalgan de idei, care ar 
putea fi subtil dacă ele ar fi clare, dar 
care nu e decât grosolan, pentru că ele 
rămân confuze, 

Atât Fechner cât şi contimporanii sau 
urmaşii săi rămân, după cum zice Ch. 
Lalo suspendaţi între donă ipoteze gere- 
rale asupra plăcerii estetice: principiul 
mecanic, al economiei forțelor si princi- 
piul inteleciualist al unității multiplului. 

Contimporanii şi urmaşii săi nu pat 
depăși limitele acestei pendulări. 

Alex Bain, după ce distige plăcerea es- 
tetică, de plăcuiul în genere şi pe acesta 
din urmă de util, ne spune că ochii și ure- 
chile sunt cele două căi pe unde pătrun- 
de în spiritul nostru influenţele esteti- 
ce, celelalte simţuri servese mai mult 
sau mai puţin la interesele noastre egois- 
te. Citându-l pe Sully, care spune, că 
simetria şi contrastul, varietatea şi uni- 
tatea şi în sfârşit, că tot ceeace contribue 
spre a aprecia în mod conştient asemă- 
nătorul răspândit în ceeace este 'livers, 
însemnează frumosul,  Bain îl aprobă 
în total. Cât despre secţiunea de aur 
(Golden Section) are rezerve în nceeaş 
măsură în care nu poate îmbrățișa teoria 
Imi D. R. Hay, după care putem găsi pro- 
porţia numerică a operelor de artă, nu 
între linii, ci între unghiurile formate 
prin diferitele diviziuni lineare, Astfel 
într'un drept unghiv, unghiurile făcute 
de către diagonale ar fi în proporții sim- 
ple cu unghiul drepi ca 1:2 (întrun pa- 
trat), 1:35, 1:4, 2:3, cte., ceeace în mod 
natura! dă raporturi simple între ele de 
ambele părţi ale unghiului drept. 

Studiind faţa omenească, proporționată 
şi deci frumoasă, D. R. Hay trasează o 
clipsă a cărei axă mare este lungunea 
totală a capului de Ja frunte până la 
bărbie. Lărgimca sau axa mică este de- 
terminată prin următoarele considura- 
iuni armonice : se unesc extremităţile 
jumătăţilor din axa majoră şi minoră, 
ca să obținem un triunghiu dreptunghiu 
și atunci unghiurile ascuţite sunt între 
ela ca 50 față de 60 san ca | către 2; a- 
ceasta produce o elipsă dominantă cons- 
irită pe nn triunghiu dominant şi ase- 
mănător cu acordul quintei în muzică, 

Pentrv Baiu explicaţia aceasta este o 
ipoteză de necrezut, fiindcă nu se poate 
admite ca spiritul nostru judecând figu- 
ra omenească să-şi construiască o dia- 
gramă ideală şi să simtă plăcere din nte- 
lodia unghiurilor ; această proiunădă me- 
lodie a unghiurilor nn poate fi acceptată 
decât ca un echivalent rnatematic al u- 
nui farmec mult mai aparent pe care D. 
R. Hay a uitat să-l explice. 

In realitate acest fenomen pentru Bain 
este caracterul cxpresiv sau sugestiv pe 
care îl studiază însă în vechea traditie 
asociaţionistă ca Spencer dar mai ales 
ca Fechner. Echivalentul matematic nu 
lipseşte în ideațiunea lui Baiu, dar e 
mai redus: e o matematică fără calcule. 
Linia curbă procură plăcere, zice Raiu, 
pe când cea dreaptă nu, fiindcă urmări- 
rea ei presupune efort, tensiune. (fHu- 
garth). De asemeni, soliditatea, stabilita- 
tea și simetria procură plăcere deci suni 
artistice, fiindcă şi în natură efectele cu 
aceste caracter procură plăcere, adici e- 
moţiunea frumosului natural. 

Sully susține — şi aci se vede limpeâe 
formularea experimentală a principiului 
speucerian al economiei efortului -— că 
atunci când urmărim cu ochiul liniile 
unei forme, dacă mişcarea e orizontală 
ochiul cheltueşte un efort mai mic: nii 


se mişcă decât un muschiu; mișcarea 
verticală cere activitatea a doi muschi, 


iar cea oblică reclamă cooperarea a trei 
muschi. Când mişcarea executată nu cere 
eforturi prea mari, simţim plăcere, când, 
din potrivă, eforturile acestea sunt chel- 
tuite, plăcerea dispare. 

Wundt va fi de aceeaş părere adiiu- 
gând că economia efortului să fiec campa- 
tibilă cu unificarea celei mai mari mul- 
tiplicităţi. 

In ultimul timp aceste explicaţiuni i 
sa dat următoarea formulă. 

Sensaţiile plastice decurg numai din 
mișările impuse mai ales ochiului din 
partea diferitelor forme; mișciirile aces- 
tea obligatorii modifică tensiunea mus- 
chilor acestui organ şi regimul fluxu- 
lui sanguin provoacă asifel o sensaţie fi- 
zică determinată de fiecare forma pri- 
mară, producându-ne plăcere sau durere. 
(Ozenfant şi Ch. Jeanneret). 

In sfârşit putem cita tot între ultimele 
formulări, aceea a lui Ch. Henry după 
care celula nervoasă este un rezonator 
complex, analog cu placa fotografică; ar- 
tistul apare ca un mecanism de o sensi- 
bilitate profunaă și multiplă, cărcia va 
trebui să-i trasăm pentru diferite medii 
în timp şi în spațiu, nenumărate curbe 
de rezonanţă. 

In felul acesta şcoala hedonistă expe- 
rimentală a dat sensaţiei plastice o ori- 
gine mecanică graţie luării în conside- 
rare numai a relațiunilor matematice în- 
tre mărimi. 

Iată cum așa zisa estetică experimen- 
tală a ajuns un simplu capitol al opticii 
sau al acusticii din fizică, încetând cu 
desăvârşire din această cauză a mai fi o 
estetică, adică o ştiinţă, a frumosului 
şi continuând a fi o ştiinţă a plăcerii sau 
câte odată chiar o colecţie de cugetări 
pentru care cognoscibilul e indiferent 
sau, spunea Fr. Vischer „o unire barocă 
între misticism şi matematică, 

Paviot (Astral des Sous, Paris, 1924) 
spre pildă ne vorbeşte între altele despre 
numărul 696 şi nota fa ; despre trinitatea 
sunetelor sau activitatea lui 23; despre 
secretul quintelor şi al octavelor în vi- 
braţiile eterului ; despre aboslut și rega- 
tul numerelor, chiar şi despre preziceri 
astrologice sau concertul divin. 

Nota fa a gamei-tip egală cu 696 de vi- 
braţiuni este nota manifestărilor Fiului, 
le aceea se numeste terestră. Relaţiunile 
sale cu numărul 19 sunt ciudate. 

Vibrațiunea 190.008 în raport cu nota 
fa aă drept coeficient 273 sau 3X7X13. 
Apariţia acestui factor 13 indică in- 
Îlnenţa spiritului tenebrelor în raporiul 
care regulează ciclul lui Methon prin 
19 ani. 

Numărul 190.008 descompus în. factorii 
săi de 7X8X9X15X29 e.de asemeni e- 
locvent. 

Simbolul fiecăruia din aceste numere 
ne este cunoscut siciclul lui Methon ne 
apare ca efect al armoniei măreţe, a mu- 
nifestărilor celor irei'persoane divine cu 
înserul luminii şi al spaţiului (p. 40). 

In fruntea cărţii se găsește o prefaţă 
semnată de G. Chevrier. 

Considerarea științei numerelor, spune 
G. Chevrier, în preocupările de ordin 
utilitar ne-a închis spiritul nostru pentru 
înțelegerea naturii lor. Pentru noi nv- 
mărul nu este decât expresiunea cali- 
tății şi ideea, că am putea vedea, fără să 
adăugăm nimic, în fiecare număr cxpre- 
siunea unei cantităţi în. mod distinct ne 
pare pe cât de incompreheusibilă pe a- 
tât de extravagantă. Unii au crezut, că 
găsesc în această cucerire a fenomenu- 
lui sensibil din partea numărului o jus= 
tificare strălucitoare a filosofiei pitago- 


315 


Amurg străvechi 


Amurgul a trecut atât de lin 

Că lam pierdut cu jocul prin poeni 
Şi-acum mergeam la braț pe serpcutin 
Să coborâm cu noaptea în Buşteni, 


Se auziau pâraele cum cad 
Vuind pe stânci—Şi eu visam—la ce? 
— Când luna senălța pe vâri de brad 
Visarea mea alături sa'ntrupat 

Și — poate — ai ghicit atunci de ce 
Cu-atâta drag pe nume te-am chemot, 


Tesuse luna de pe culmi de muuțţi 
Pe vale cel mai scump păinjeniş 

Şi noi cununi de raze-aveam pe frunţi 
Când am ieşit din codrun luminiş, 


Aiat de bine ne înțelegcam 

Privind la munţii cu argint pe stânci! 
— In toată feeria te vedeam 

Și'n umbra deasă-a genelor ghiciam 
Cum ard în doruri ochii tăi adânci. 


Dar uam ştiut că tendrăsgii, şi tu 
Din taina mea nimic n'ai priceput — 
— Oh, vremea cât de repede trecu! 
Şi visul meu pieri abia 'nceput. 


Tan minte si-azi când zilelc*mi deşir 
Te văd, ca eri. în falnicul decor, 

Dar nn mai pot să prind pierdutul îir, 
In noaptea altor vremuri când cobor, 


Doar uneori îmi sună-atât de lin 
O amintire vagă la urechi 
Şi iarăşi mă revăd pe serpentin 
Şi“n gene limpezi lacrimile vin 
Că retrăese amurgul cel străvechi 
(Sfârşit) 
EUGEN VICTOR 





reice, Mă îndoesc,că această opinie eîn- 
temciată, căci ea se reazimă pe o necu- 
noaştere absolută a ceca ce insemnează 
numărul pitagoriec. 

Chevrier caută să arate, că numirul 
pitagoreic este expresiunea unci calități, 
nu a unei cantități. Calitatea este expre- 


" siunea vicţii ; cantitatea este exprosiunca 


formei. Șiiinţa vieţii se sprijină pe nu- 
mărul viu, ştiinţa formei, pe numărul 
mort. 

* 

Hedonismul acesta experimental a 
moştenit însă tradiția considerării ocbi- 
lor şi a urechilor ca organe exclusiv re- 
ceptive pentru frumos. În felul acesta, 
fireşte, confuzia între plăcut şi frumos 
nu încetează , dar, dacă un reprezentant 
mnai dârz al acestei şcoale ar renunța la 
prejudecata „organelor nobile“ de mai 
sus, n'ar fi de mirare să ni se vorbeuscă 
vreodată de caracterul estetic al unei 
gădilituri avante aplicată prin ajutorul 
unui aparat electric, fără îndoială, pe 


„care l-am mânui prin ajutorul unei table 


de logaritmi. 

Poate că procedeul ar fi acela al lui 
Webor şi Fechner, prin care intensitatea 
senzaţiei este proporțională cu logarit- 
mul 'câtului eşit din împărțirea intensitiă- 
ţii totale a energiei agentului extrem cu 
intensitatea minimală cerută de pragul 
conştiinţei... celui gâdilat. Sar putea 
construi asifel scaune tragice, paturi co- 
mice şi leagăne idilice. 

Senzaţiile de pipăit ar putea să expri- 
me de asemenea forţa destinului, iar 
cele de miros, implacabila, dar sublima 
dezagregare a materiei organice. 

O estetică  mânuită de matematicieni 
mistici e o disciplină inutilă, dar adâncă. 


SCARLAT STRUŢEANU 





di 
CLUJUL. 


In partea de răsărit a munţilor apu- 
seni, pe valea Someşului, în locul ve- 
chei cetăți romane Napoca sa ridicat 
aşezarea Claudiopolis din care a dat ro- 
mâneşte Clujul în ungureşte Colosvar 
iar în germană Kluvsenburg. 

Aceasta datorită faptului că a fost a- 
şezat în apropiere de majoritatea po 
porului unguresc şi când influența pc- 
porului acestuia a devenit atotputerni. 
că în Transilvania s'a mutat aici şi Ca- 
pitale provinciei, lucru mărturisit de 
altfel şi de artist după cum îl intitulează 
în figura. de faţă „oraş unguresc”. 

In Claudiopolis sa născut la 1445 ro- 
mânul Mathei Corvin care a fost cel mai 
însemnat rege al Ungariei. 

In amintirea acestui fapt Ungurii i-au 
ridicat apoi aici o statue măreaţă. 

Ca oraş liber Clujul a fost recunos- 
cut în anul 1405. 

In figura noastră care datează din 
1755 avem îu planul din fund dealurile 
ce se prelungesc din munţi apuseni, pe 
care dealuri se aflau din cele mai vechi 
timpuri podgorii renumite. 

In planul din faţă este redat oraşul 
înconjurat cu ziduri crenelate şi pre- 
văzut cu numeroase turnuri de apărare. 


UNIVERSUL LITERAR 


Pictori români din sec. XIX: 
0. Petrescu (1848), G. Bardazar-Panaiteanu (1860) 


Privire pictorii şi desenaiorii svmâni 
din prima jumătate a secolului XIX a- 
fară de G. Asachi, Negulici, Leca, Ma- 
teescu, mai amintesc şi despre un pictor 
puţin cunoscut care a trăit în anul (538 
şi a luat parte la mişcarea revoluționară 
din acel an. el este C. Peirescu. 

Despre activitatea lui artistică şi stu- 
diile ce le-a făcut nu avem ştiri mai de 
loc. S'ar putea bănui că a fost pricten cu 
[. Eliade Rădulescu. Ion Brătianu şi alţi 
revoluționari români din acel timp. 

Această mişcare cu rezultate aşa de 
frumoase el a imortalizat-o în 5 aquarele, 
cari sunt singurele documente iconogra- 
fice din acel timp şi iscălite K, Petres- 
cu. 1848. 

Dela el nc-a rămas: 1) Constituţia; (2 
aquarele). Scena reprezintă un grup de 
revoluționari în frunte cu steagul trei 
culori pe care seric „Dreptate, trăţie”. 
Toţi au la pălărie penaj treicolori. O a- 
quarelă are titlul „Constituţia“, alta 
are titlul „Constituţia din București de 
la Lunie ît, anul 1848“ (Cu litere chiri- 
lice), 


2) 1. Eliade. Incins cu lentă naţională, 
are figură tânără, cu totul deosebită de 
cea cunoscută. 

3) Costum naţional. Reprezintă o fe- 
mee și un băiat dela ţară. Femeca este 


de IOAN C. BACILA 
îmbrăcată cu iie, fote, încinsă cu brâu şi 
la gât poartă salbă. 
4) Costum naţional. Reprezintă un 
pandur, cu puşca pe umăr şi la brâu are 
un iatagan şi două pistoale. 


LE 
G. BARDAZAR-PANAITEANU 


Profesorul dela şcoala de Arie.t'ru- 
moase din laşi. G. Bardazar-Panaiteanu, 
destul de bine cunoscut prin anii 1860-70. 
a avut o activitate destul de frumoasă 
pe tărâmul artistic şi patriotic. 

Influențat de începuturile lui G. A- 
saki, care prin desenurile pentru calen- 
darele lui cun scene din istoria Moldovei, 
precum şi incercarea de a da un album 
patriotic, îşi găseşte un imitator în G. 
Bardazar-Panaiteanu. Afară de câteva 
desenuri scoase mai iârziu în. litografie 
(Ştefan cel Mare împreună cu fiul său 
Alexandru, bust, în faţă în medalion o- 
val ; şi O Romană cu fiul şi reprodusă 
la Miinchen la Kammerer) el avea de 
gând să scoată un foarte important al- 
bum istoric şi national. 

Dacă a apărut ucest album, nu art nici 
o ştire, dar proectul s'a păsirui şi se gă- 
seşie în colecția de stampe a Arnde- 
miei Române. 





CLUJUL (după un manuscris din veacul XVIII 


Cetaiea este ridicată în 1715 după in- 
dicatiile generalului Steinville. 

La spatele orașului în punctul 1 este 
castelul, în oraș apoi în punctul 2 bi- 
scrica catedrală, în 3 biserica iezuiţilor, 
în 4 biserica franciscanilor în 5 şcoalele, 
în 6 casa de rugăciuni a luieranilor, în 
7 biserica calvină, iar în 8 colegiul col- 
vin 

La punctul 9 se află poarta mijlocie, 


în 10 poarta morilor ce ducea spre S- 
meş, în ti poarta monetăriei în 12 casa 


'de rugăciune a arianilor. 


In 1848 împrejurul cetăţii Cluj sau 
pwtat lupte crâncene între Unguri, Rc- 


mâni și germani. 


Că a fost cetate puternică ne dove- 
dește şi stema „o cetate cu trei iurnuri 
crenelate în câmp albastru“ aşezată 
întrun eartuş baroc. 


Că in adevăr era capitala provinciei 
şi prin urmare avea multă animaţie ar- 
tistul a ţinut să ne arate prin bogăţia 
excesivă de chipuri omeneşii ocupate 
fiecare după felul muncei obişnuite. 

Astfel se prezenta Clujul pe la înce- 
putul veacului al XVIII când a devenit 
definitiv capitala Transilvaniei. 


MIR, POPESCU 


(UNIVERSUL LITERAR 


Pictorul avea de gând să reproducă 1? 
portrete, 13 documente, 6 sigiluri şi $ 
=cene istorice, care toate ar fi avut ros- 
tul lor la cunoaşterea istoriei Româuilor. 

Pentru ca albumul să aibă mai mulţi 
abonaţi, Panaiteanu dă în fotoarafie un 
document din 1659 a lui lon Şiefan Dom- 
nul Moldovei şi portretul lui Gr. Ghica 
«din 1664. 

La sfârşitul albumului el adaugă: 

„Fotografiile aceste din care se ulătu- 
rează o probă, sunt făcute de pe însuşi 
originale : picturi, calcogralie şi docu- 
mente. Fiecăruia i se va însemna uri- 
ginea. 

Preţul întregului album este de 20 gal- 
beni plătit înainte”. 

Mai jos se dă numele abonaților. 

Lista pe prenumerafiune. Numele o- 
noraţilor abonenţi : 

D. A, Sturdza, 20 galbeni, plătit. D. C. 
Sturdza, 20 galbeni, plătit. B. Pogor, 20 
galbeni, plătit, A. Papadopol-Calimah, 
20 galbeni, plătit. Th. Rosetti, 20 ualbeni, 
plătit. P. P. Carp, 20 galbeni, plătif. 

Dau după planul făcut de el conținu- 
tul albumului. 


Album îstoricu şi nationalu de G. B. 
Panaiteano. 

Acest album va cuprinde următoarele 
patruzeci şi patru fotografie. 


1. Portrete 


1. Yonu Ignatie Ducele Valachiei de pe 
o pictură originală în stilul bizantin din 
1150. 

2. Mateiu Corvinu de pe o caltografie 
a timpului, 

3. Mihaiu Viteazu calcografie de Sade- 
ler, 1601 (Adevăratul portret a lui Mi- 
haiu aflatu de N. Balcescu în biblioteca 
din Parisu). i 

4. Georgie Ştefan Răzvanul calcografit 
de Biner. 

5. Vasilie Lupu depinsn de  Wester- 
weld şi calcoprafitu Ilondius 1651, 

6. Mariea, fiica lui Vasilie Lupu și s50- 
ţia lui lanu Radziwill de pe o stumpă a 
timpului din Theatrum Enropeum. 

7.  Stefanu  Georgizza, depinsu de 
Bloem şi calcografitu de K. Bianchi. 

8. Mihne-Vodă depinsu şi calcografitu 
de E. Wideman Qin 1651. 

9. Constantin Şerban  Bassarab de- 
pinsu de A. Blouen şi calcografitu de N. 
Bianchi din 1054. j 

10. Giorgie Grigorie Ghica depinsu de 
L fToorenvliet şi calcogafiiu de G. Dout- 
tatos Univer. 1664. j 

11. lonu Grigorie Chica, calcografitu 
de E. Meysens din 1665. 

12. Dimitrie Cantemir. 

13. Constantin Brancovanu. 

14. Grigorie Ghica betrânula. 

15. Neculaiu Mavrocordatu. 

16. Alecsandru Calimach. 

17. Daniel Apostolu. 


Ți. Documinte 


1. Uricu: latinescu a lui Mircea cu si- 
gilu. 

2. Asemene. 

5. Uricu a lui Stefanu cel Mare cu si- 
gilu. 

$. Asemene. 

5. Asemene. 

6. Uricu a lui Bogdan fiul lui Ştefan 
eu sigilu. 

7. Sowisoarea lui Ștefan Tomşa cu fuc- 
simile şi sigilu. 

8. Facsimile a lui lJespot-Vodă 1501. 

9. Uricul lui Petru cel Schiop cu sigil 
1579. 

10. Scrisoarea lui George Ghica din 
1658 cu sigilu și faceimile. 


i Iti 





E. LOVINESCU : Istoria literaturii ro- 
mâne contemporane, vol. il: Evoluţia 
critice; literare ; ed.. „Ancora-Benve- 
nisti”, 


Cunoașteţi, de sigur, refrenul acela 
care ne-a impuiat wrechile dela război 
încoace, refren “de-o elegie mai sfâșie- 
toare ca versul „regretului“ lui Alecsan- 
dei („pe când eram în lume, tu singură 
și cu”) şi mai neînduplecat ca cealaltă 
placă de gramofon („seceta literară”) 
dimpreună cn care ne-a torturat bietele 
noastre trudnice clipe de odihnă: „nu 
mai avem critici”, 

Pensionari articulaţi, pierduţi în reve- 
ria unei miraculoase valute ante-belice, 
riurmutind amintiri din jurnalurile lor 
de cheltueli zilnice ; poeţi mobilizați în 
slujba idealurilor iridentiste sau război. 
nice, pe la oficioase foi de mare cartier, 
tineri deprinși în fraciice domestice în 
schimbul unor adjective graţioase — cu 
toții s'au întâlnit, cel puţin dela război 
încoace, în rândurile aceluiaş car pe trei 
voci : „Nu mai avem critici“. Şi ochii li 
se umezesc când pronunță numele lui 
Maiorescu şi al Ini Dobrogeanu Gherea 
și le lasă gura apă când îşi amintesc de 
&ubstanțialele ceaiuri dela d. Mihail Dra- 
gomirestu. Dacă le-ar fi în putere ar în- 
via glorioasa umbră a criticului dela 
„Convorbiri literare” — fără să-şi aducă 
aminte că oliinpianul Maiorescu abdicase 
la bătrâneţe, în fata naţionalismului în 
artă -—şidacă ar putea ar contribui şi €i 


TG „cotă parte de“ pentru reeditarea . 


vestitelor ceaiuri din Gramont, fără să 
bage de scamă că „Hornimens“-ul de 
altădată e astăzi doar o biată iarbă răs- 
fiartă pentru a nu ştiu câta oară şi că 
locul biseniţilor de pe vremuri l-a luat 
naționala şi cazona galetă. Ei nu vor 
să recunoască legile fatale după care Ma- 
iorescu, oricât de olimpian a trebuit să 
moară iar d. Mihail Dragomirescu, în 
ciuda tuturor aparenţelor, să-şi tnchee 





11. Seriscarea lui Jonu Şiefan din 1059 
cu facsimile. 

12. Asemene din 1665. 

13. Uxricu cu facsimile a 
Lupu. 


lui Vasile 


IIL Sigilur; 


1—3. Sigilul Ini Mircea. 
4—5. Sigilul lui! Mircea cel Mare, 
6. Sigilul lui Petru Rareş. 


IV. Scene istorice 


1. Asedia Târgoviştei la 159%, de pe o 
calcografie a timpului. 

2. Bătălia dela Obertia de pe o calcu- 
grafie a timpului. 

3. Bătălia lui Wiszniawiecki cu Turcii 
la Chotin din 1675, de pe un relief de 
fildeșu. 

4, Bătălia dela Chodin, de pe o calco- 
grafie a timpului. 

5—7, Detailurile acestei bătălii. 

8. Prinderea lui Cloşca,de peo calco- 


grafie a timpalui. 
IOAN C. BACILA 


activitatea critică în preziua războiului, 
Poezia trecutului este a realitate psiho- 
logică cu mult prea organică, pentru ca 
ficeave să nu vadă realitatea prin luneta 
întoarsă a propriilor lui măguliri lată 
dece dacă prohodul pentru pierderea cri- 
ticei e în rândul celor umane, el nu este 
mâi puţin jignitor mientru actualitatea 
fie creatoare, fie aritică de astăzi care 
trebue să adaoge şi ea talantul ei la co- 





E. LOVINESCU 


moara lrecutului şi care nu se poate de- 
plasa pentru fiecare verdict critic, la 
marginea cetăţii, la cimitirurile glorioase, 
pe mormintele autorităţilor defuncte. 
Fără să mai adăogăm că momnintele sunt 
de felul lor tăcuie şi că poate nici un glas 
p'ar străbate țărîna mută. F locul poate 
să amintim că Virgiliu avea dreptate 
sfătuind pe Dante să se plece hotărârii 
divine şi să nu compătimească cu cei ju. 
ruiți de o fatalitate inevitabilă, 


Adevăruri sugerate, ca un preţios pre- 
ambul. de lucrarea d-lui E. Lovinescu și 
pe cari le aşezăm, omagial, în chiar pra- 
gul acestei cronici, pentrucă ele se cu- 
vin, întrutotul acestui al doilea volum 
din „Istoria literaturii române contenpo- 
rane“ în care ne este prezentată „evo- 
Inţia criticei literare”, Pentry că ceeace 
se desprinde şi din acest al doilea volum 
— şi consemnăm prin aceasta oportuni- 
tatea introducerii noastre — este calda 
şi susținuta pledoarie a d-lui Lovinescu 
pentru actualifate, pentr modernismul 
contemporan. În afara calităţilor de sis- 
temă, de erudiție a amănuntului, de pu- 
tere sintetică -- ceeace dă lucrării o cla- 
vitate şi o ordonanţă din cele mai profi- 
tabile — însușiri asupra cărora vom mai 
reveni în decursul străbaterii acestei is. 
torii a literaturii, — cred că este de da- 
toria noastră să desprindem axa centra- 
lă a lucrării, să accentuăm prezenţa a- 
celui spirit de justiție, care dând isto- 
riei literare toate onorurile, nu rămîne 


neîntrerupt la căpătâiul raclelor și nu 


mă 


uită că viaţa din juru-rte, se desfăşoară, 
în ritmurile ei, şi că are şi ea dreptul 
să ne reclame atenţia. 

Reconstituind, fie cursul ideologiei [i- 
terare, în primul volum, fie pe cel al cri- 
ticei literare, în acest al doilea, d. lo- 
vinescu era inevitabil mânat să alcătuia- 
scă atlasul gustului literar dela 1900 în- 
coace şi în acelaş timp cartea neagră a 
sectarismelor deci a injustiţiilor ce sau 
succedat în ultima perioadă a istoriei 
noastre literare, Urmărind reacţiunea 
diverşilor mentori faţă de modernism, d. 
Lovinescu recunoaşte pe deoparte insu- 
ficientele acestor criterii, curiozităţile şi 
sofismele lor ia pe de alta aduce un ne- 
întrerupt omagiu acestui spirit modern, 
pe care-l încorporează, ca pe o necesi- 
iate sufletească a ființei noastre etnice. 
Şi din acest punct de vedere poate că ar 
fi de meditat dacă aşa zisele „revizuiri“ 
ale d-lui Lovinescu nu sunt oare, sub a- 
ere de inconsequenţă, aspecte ale unci 
lupte de clarificare, etape ale unui marş 
către mareu înţelegere critică. In orice 
caz ultimule sale lucrări, cele două ale 
prezentei istorii literare ca şi  volu- 
mul asupra poeziei noui, sunt o dovadă 
despre comprehensiunea d-lui: Lovinescu 
şi despre generositatea cu care pledează 
cauzele ideale ale literaiurii române. A- 
titudine pe care şi istoricul şi criticul o 
favorizează cu infinite resurse. 

* 


Urmărind evoluţia criticei literare în 
decursul sfertului de veac ce străbatem, 
d. Lovinescu este nevoit să revic, adesea- 
ori, pe drumurile, întâiului volum, ale 
ideologiei literare. E adevărat că d-sa se 
grăbeşte să distingă între consideraţiile 
principale, adică ideologia literară şi în- 
tre evaluările practice, deci critica. Cum 
însă acestea au mers mână în mână şi 
cum în; aceeași teacă au stat şi princi- 
piul ş iaplicaţia, fără să mai amintim că 
în chiar acest volum d. Lovinescu.începe 
în totdeauna cu receptivitatea estetică a 
criticului în care ideologia e fatal reca- 
pitulată — o oarecare repetire pare a so 
produce. Insă arta scriitorului găseşte în 
în verva sa portretistică şi în ascuţimea 
spiritului său critic, suficiente daruri ca 
să prefacă în calitate ceea ce ar fi pu- 
tui fi un neajuns. 

Intregul material e împărţit în 5 cate- 
gorii : critica semimnătoristă, poporanistă, 
estetică, simbolistă și critica nouă — o 
trecere în revistă deci a criticilor ulti- 
mului sfert de vea şi a crezului lor, dela 
maestrul semănătorismului, d. N. Iorga 
şi pânăla benjaminul criticei de astăzi, 
d. Pompiliu Constantinescu. Vom spicui 
câteceva din acest bogat material, fără 
ca mai înainte să amintim de aparatul 
bibliografic ce însoţeşte fiecare para- 
graf şi care dă lucrării o ţinută şininti- 


fică din cele mai moderne. Critica semă-. 


nătoristă aplica în d«meniulproducerilorr 
literare ideologia semănătoristă care to- 


pise în aliajul aceluiaş inel de logodnă, 


cu destinele neamului : eticul, etnicul și 
esteticul, cu precizarea că etnicul era li- 
mitat la singura clasă a țărănimii. Ca 
orice dogmă şi semănătorismul nu putea 
fi decât sectar, deci nedrept pentru tot 
ce nu intra în sfera lui de preferințe. 
Nu este deci de mirare că d. lorga avea 
să preţuiască literatura d-lui Vasile Pop, 
de vreme ce se ocupa de țărănime şi câtă 
vreme o prezinta în lumină simpatică şi 
nu putea decât să condamne poezia ar- 
tistică a lui Anghel: „Când sa ivit poet, 
căuta în lumea florilor, eroii săi, într'o 
vreme când ne dădeam cu toții silința să 
afiAm literaturii româneşti alta izvoare 
şi altă îndreptare. Imnurile către florile 
atu pă Gtuţ îinse afai tb ahdarei, 


Formulă categorică şi exclusivă care a. 
pare ca un consemn neînduplecat fată de 
toate încercările de autonomie artistică. 
Temperamentul de „tribun iritat“ de pre- 
facerile vremii, al d-lui lorgă, tum bine 
caracterizează d. Lovinescu, avea să ne- 
dreptăţească şi literatura română din 
vremea sa şi în orice caz să devieze cri- 
tica dela singurul său drum justificat, a- 
cela al esteticei, Toate însuşirile de ani- 
mator ale d-lui lorga, însușiri de natură, 
politică, au frământat vremea sa şi i-a 
dai un caracter de renaştere culturală, 
ale cărei merite de ne tăgăduit, nu vor 
eclipsa erorile critice pe care, în mod 
fatal, o astfel de orientare culturală tre- 
buia să le atragă după sine, Dar păcatul 
capital, — de care de bună seamă nu d: 
Jorga poate îi făcut răspunzător — stă 
în prestigiul pe care un crez aşa de îs- 
pititor, mai ales, în mâna unui aşa de 
desăvârşit artist, cum era d-l Iorga, îl 
căpăta în ochii celorlalţi teoreticienii se- 
mănătorişti, Este adevărat că exista o ai. 
mosferă semănătoristă, in care respirau 
pu numai d. lorga şi tovarăşii săi de 
luptă dar şi adversarii săi, solemnii a- 
ristocraţi dela „Convorbiri Literare“, ca 
d. Mehedinţi, de pildă. Mirajul unui crez 
așa de compatibil cu fiinţa noastră etni- 
că, nu se putea să nu mângâe fruntea, în 
deosebi, a acelora versaţi în etnografe, 
care uitau totuşi că la altarul „Convor- 
birilor"  oticiase sacerdotele „Direcţiei 
pNoui“, ale cărui sentinţe se inspirau dela 
[prezenţa artistică şi nu dela coniingen- 
!ţele naţioriale. lată de ce majoritatea ie- 
işirilor d-lui Mehedinţi nu par decât va- 
“riante, cu o oclavă mai jos, sau chiar cu 
o octavă mai sus („din cap“ -cum se zice) 
ale formulelor d-lui Iorga. Ceea ce însă, 
la d. lorga, datorită „căldurii pasionale“ 
— cum o numeşte d. Lovinescu — căpăta 
o strălucire  încandescentă, la d. Me- 
hedinii îmracă o lumină de satelit tribu- 
tar. Un Sancho Pansa am zice raportân- 
du-l la impozantul hidalgo, dar înţele- 
gând prin acesta pe scutier şi mai pu- 
țin pe omul de spirit. comun, dar oricum 
savuros, ce călărea pe Rosinanta. Jată de 
ce vorbeam de prestigiul d-lui lorga. Ei 
a fost aşa de fascinant că în para lui 
şi-au ars aripile şi roiul de gâze pigmei- 
ce, din jurul d-lui lorga, dar şi bondari 
venerabili ca; d. Mehedinii, sau d. Mihail 


Dragomirescu, care la răstimp de două. 


decenii abia, s'a convertit la iorghism. 


Cum însă, într'o creionare fugară cum 
e o cronică nu putem stărui îndelung a- 
supra tuturor suggestiilor pe care o lu- 
crare ca aceea a d-lui Lovinescu le sus- 
cită, vom spune, în treacăt, că q. Mehe 
dinţi este una din. pasiunile d-lui J.ovi- 
nescu, pentru activitatea căruia d-sa află 
în totdeauna noui şi delicioase caracte- 
rizări pentru retorismul contra făcut al 
autorului „Primăverii Literare“. Aşa a 
fost în întâiul volum, așa şi acuma, 

„Ca să înţelegi e nevoe să iubeşti“ — 
zice întrun loc Suares şi totul în activi- 
tatea critică a d-lui Mehedinţi a fost re- 
versul unui astfel de imperativ. De a- 
ceea vom reproduce din capitolul acesia 
al lucrării d-lui Lovinescu câteva rân- 
duri cu valoare de generalitate, care ple- 
când dela cazul d-lui Mehedinţi, a cărui 
„Orientare geografică în materie de cri- 
tică literară“ o subliniază, — se pot apli- 
ca şi d-lui Dragomirescu de pildă: „o 
revistă adevărată nu e juxtapunere de 
materia] eterogen, ci o massă omogenă 
organizată prin prestigiul şi competenta 
unui singur animator : la conducerea re- 
vistelor literare n'au ce căuta, deci, geo- 
grai Su colecționari de cusături năţio- 
nale, ci critici tu un ideal estetic dater. 
mizat, 6u oxpsentn și compatință Lita. 


UNIPERSUL LITERAR 


rară şi, mai presus de toate, cu pasiunea 
fenomenului literar şi cu simţul contem- 
poraneităţii : a imita pe răposații înseam- 
nă a ignora elementul esential al perso- 
nalităţii lor, adică simţul pururi prezent 
al viabilului“. 

Şi în măsura în care a aflat criticii li- 
terare a d-lui lorga adevăratul diagnos- 
tic ; politic-cultural, d-lui Mehedinţi : re- 
toric, cu o abilă precizie d. Lovinescu 
diagnosiichează şi critica d-lui Mihail 
Dragomirescu : un spirit didactic la care 
percepţia estetică «e limitata lu operele 
de concepţie, indifewent dacă ceea ce nu- 
mește d-sa concepţie ce duar un aforisIn 
sau un loc comun. Ar îi interesant de re- 
constituit portretul aşa de perfect şi așa 
de amuzant al d-lui Mihail Dragomiies- 
cu. Spaţiul ne lipseşte pentru aceasta şi 
apoi, nu ştiu pentruce, am impresia că 
atâtea din adevărurile acestea sunt axio- 
me pentru marele public. Cei care doresc 
însă să le afle admirabil formulate, vor 
citi paginile d-lui Lovinescu. Amintim 
numai că aici se află şi acea analiză la 
analiză, e vorba de celebrul caz al „Som. 
noroaselor păsărele” din care se vede cum 
„critica activă“ a d-lui Mih. Dragmi- 
rescu, ar fi vrut să colaboreze cu Emi- 
nescu, dacă ar fi fost cu putinţă, Fără să 
mai amintim că poezia, precum s'a dove- 
dit, e tradusă din nemţeşte, cum sa în- 
tâmplai şi cu alte poezii, între altele cu 
sonetul „Veneţiei“ pe care d. Dragomi- 
rescu îl socoteşte — o altă meteahră a 
criticei d-sale estetice cu care falsifică 
cu stăruință manualele de şcoală — șu- 
perior originalul. De ajifel prinripiut a- 
cesta de anexiune trădează ma. puţin 
un misticism naţional cât o alierare a 
gustului—a acelui „gust“ pe care d. M.D. 
pune—şubredă temelic—la baza sistemu. 
lui său“ de „ştiinţă a literaturii“, Ori dacă 
e un lucru adevărat este că — mai puţin 
spiritul didactic şi pasiunea pentru lite. 
ratură — d. M. D. este cel mai mare 
maestru al  tradiţionalei oişti. Gustul 
d-sale s'a exercitat cu o nedesmințită îi- 
ranie în operele tuturor care l-au apro- 
piat şi cărora „atelicrul său de reparaţii 
literare” cum aşa de plastic il numeşte 
d. Lovinescu — ținea să le aplice marca 
petecului său, Cât despre siguranța a- 
cestui gust eu a fost mai cu osebire vioaie 
şi sigură de sine în analiza capodopere- 
lor omenirii pentru cari verdictele au 
fost date înainte de apariţia d-lui M. D. 
Şi penirucă nu putem stărui pentru toţi 
ceilalţi reprezentanţi ai criticei mltimu- 
lui sfert de veac, cărora 4. E. Lovinescu 
le atlă cacarterizări juste, şi pentrucă 
cceace se desprinde din această istorie 
lterară — în care un trecut relativ re- 
cent este trecut de-adrepiul în muzeu (şi 
bună parte chiar în hala de vechituri) 
este acumularea de injustitii critice, sec- 
tarismul arid, întrun cuvânt „tilitatea 
faţă de contemporaneitate, şi de moder- 
nism — ostilitate față de care d. E. L. 
ia permanent poziţie — să ni se îngăduc 
a sfârşi aceste rânduri cu un citat, al că- 
rui înțeles dacă ne este familiar, nu e 
mai puțin viguros exprimat de admira- 
bilul şi critic şi gânditor, Andre Suarăs. 
E cet mai bun epilog la valoroasa lucra- 
re a d-lui Lovinescu: „Dopă semne în- 
tre multe altele, ale marelui critic: să 
poată să admire o operă a unui spirit 
contrar sieşi şi de care totul îl desparte, 
mai puțin forma ; şi apoi, să fie mai sen- 
sibil operilor timpului său decât operilor 
trecutului. Căci marile opere ale trecu- 
tului n'au nevoe de ngi: fiind mai mult 
sau mai puțin nemuritoate, „au nevoe 
să trăiască, parecum, prin noi, Însă ope. 
vile în viață pot să imoară, și ele ne cer 
să le apăr, Numai ele pot fi ajutata la 





PNIVERSUL LITERAR 





SALONUL OFICIAL 
(Hall-ul şi Galeria mică) 


PICIURA & GRAFICA 
IV 


AGAPESCU VICTOR — expune un pei- 
saj în acorduri simple şi expresive, 

ARBORE NINA — un desen de o pu- 
ternică închiegare constrnctivă. 

BAILLAYRE AUGUST — în cele două 
pasieluri — meschin compuse — are câ- 
teva îngemănări calde de culoare. 
„BARLO ELENA — mult simţ decora- 
tiv alioii pe un fantastic eminamente 
moscovit şi totuş delicat ca o stampă ja- 
poneză. 

i cm iui DANCUŞ TRAIAN — 
relă,.. 

BRAESCU D. ca şi BRAESCU D.G. 
—- au aceleaşi calităti şi aceleaşi defecte 
multă supleţă îu stil, dar prea puţină 
fantezie decorativă faţă de întinderea 
panourilor. 

CABADAIEF N. DUMITRU — un soi 
de pointilism. sec şi rece. 

CALINESCU GR. V. VASILE — expu- 
ne două serioase privelişti arhitectonice 
dur văzute prea riguros arhitectonic şi 
pirea puţin pictural, 

CANTACUZINO M. G. — Cu ambele 
desene de peisaj e mereu dibuitor, în 
ciuda vehemenţii d-sale technice, 

COMANESCU ION — are, în peisajul 
expus aici „Spre Branişte“, bune înfră- 
țiri de culoare, Păcat însă că pânza nu 
e îndesiul de organizată. 

COGAN SNEER — două 
forte, într'o tonalitate caldă, 
guri automnale. 

CUTESCU-STORCK CECILIA. — De- 
senul d-sale „Marsilia“ e o admirabilă 
planşă, laolaltă pitorească şi inteligent 
construită. „Careasonne“, deşi cu agrea- 
bile elemente picturale, e mai flotantă, 

DIMITRESCU ȘTEFAN— expune două 
magistrale desene de o largă viziune pic- 
turală şi înalte calităţi de stil. 

FEODOROY VICTOR — în... „portre- 
tul barxitonului Z* a realizat un foarte 
atrăgător afiş decorativ. 

GALACTION LUKI — perzistă în ace- 
leaşi erori. semnalate de noi la salonul 
precedent, 

ILIESCU 'TANŢI — Natură... moartă. 

IOANID PAN — desen., 

IONESCU-PAŞCANU C. — 
de pădure... 

JIQUIDY AUREL. —ar fi putut să tri- 
mită o pânză mai reprezentativă pentru 
aptitudinile d-sale. „Efectul de noapte“... 
este iefiin. Ilustraţie, gen „chic“ —  cu- 
loare vulgară... 


aqua- 


mici  aqua- 
de amur- 


Interior 


E E CE E Et 20 RAE SEE 


09599229) 


viață ; ele sunt dealtfel singurile care 
pot fi admirate contra părerilor şi în 
contra înclinărilor personale. Nu e prea 
greu să fii drept peniru capodoperele 
consacrate de secole. Cu mai multă sau 
mai puțină dragoste, totul a fost pus. 

Să nu ue le fica de morți impotriva ce. 
lot tă viaţă, | A oa E, emtinical 
PERPESSICIUS. 


319 


Cronica muzicală 


„EBREEA“* de HALEVY la „OPERA ROMÂNĂ“ 


Cam anahronică această traducere în 
româneşte a titlului operei lui Fromen- 
thal Halevy :; „La Juive“ „Ebreea“! Pri- 
mele afişe şi programul conţineau chiar 
titlul „Ebrea“, adică termenul curat ita- 
lienesc. Dacă nu sc păstrează titlul ori- 
ginal francez al operei, dece atunci nu 
se traduce în limba română curentă, a- 
dică prin termenul:  „Evreica'? Cine 
mai pronunţă astăzi româneşte : „ebreu” 
sau „ebreie“ — mai ales „ebreie“, pe- 
brea“ sau „ebreea'“ ? — Nu mai vorbim 
de întreg libretul operei, care conţine 
frequenţa asemenea anachronisme. Ar fi 
timpul să ne învrednicim de o revederea 
libretelor de operă pe care le avem tra- 
duse de-acum douăzeci, treizeci de ani, 
într'o dubioasă limbă românească, ce jig- 
neşte simţul actual al limbei. 

V'raducerea titlului şi libretului nu sunt 
însă singurele rezerve de făxui în, jurul 
înscrierii operei ]ui llalery, în reperto- 
rul primei noastre scene lirice. Căci, nici 
din punctul de vedere al valorilor dra- 
matice muzicale şi nici din cel al mor 
mentului istoric, al intervenţiei unei mo- 


ditficări de principiu tehnic dramatic sau 
muzical în evoluţia genului operei, lu- 
crarea lui Halevy nu aduce ceva nou. 
Abiliiatea tehnică de care dă dovadă şi 
în „kbreea“” ca şi în „lulgerul“, şcoală 
severă a profesorului de contrapunct, ar- 
doarca pasionată a caracierului, nu pot 
totuşi ridica pe Halevy din maniera şi 
de sub influenţele marei opere istoric, 
în care aveă să fie întrecut şi umbrit de 
conaţionalul şi concurentul său la for- 
marea acestui gen al .operci pariziene 
de Meyerbeer, Muzical, opera să susţine 
prin câteva faimoase ali, cari, pentru 
un public de operă ca al nostru, sunt de 
natură mai mult a vătăma, decât a con- 
tribui la precizarea logicei dramatice a 
lucrării, Se aşteapiă cu înfrigurare cu- 
tare arie a cardinalului, sau a lui Elea- 
zar, şi-atât. Arii cari pot fi auzite fără 
nici-o alterare a sensului, în sala de con- 
cert. Pentru a-şi crea un auditor de 0- 
peră, conştient, cu interes pentru desfă- 
şurarea dramatică a acţiunii scenice şi 
muzicale, opera noastră de stat îşi poate 
alifel întocmi repertorul. lar dacă este 





KIRIACOFE GR. TH. — expune două 
xilografii şubred construite.  Aquarela 
d-sule „detaliu din plafonul teatrului 
comunal din Timişoara...“ trădează oare- 
care simţ decorativ, dar prezintă silue- 
tări greoaie. Un asemenea proiect, dacă 
proiect este — ridicat la scară — ar fi 
dezastruos chiar pentru un plafon în be- 
ton armat. 

„, LITTECKY ANDREI — îşi întârzie 
evoluţia, persistând în specularea cefec- 
telor noctambuleşti — improprii picturii. 
Pictura se hrăneşte din spectrul solar. 

MANIU RODICA. — Deşi desfăşurate 
pe o întindere prea mare faţă de impor- 
tanța motivelor — ambele aquarele ale 
d-nei Rodica Maniu cuceresc prin spon- 
taneitatea technică, prin grația necăuta- 
tă a desenului şi prin deliateţa tușelor 
colorate. In plastica românească d-na 
Rodica Maniu a ridicat arta subtilă a 
aquarelei pe trepte de perfecțiune încă 
neatinse până la d-sa, de nimeni. 

MATEESCU HORTENSE — are un 
„portret“ compus cuminte, dar  deza- 
greabil în culoare. D-na Mateescu pare 
a fi obsedată de o anumită cromatică 
cocliiă, foarte în stima expresioniștilor 
berlinezi... 

MIRONESCU ŞTEFAN VIRGIL — oa- 
quarelă puternică şi plăcut colorată. 


MOSCU ADINA PĂULA — se relevă 


şi anul acesta cu o individualitate pu- 

ternică — şi oarccum bizară în atmos- 

îera actuală a plasticii noastre. 
Bizareria — sănătoasa bizarerie — a 


d-şoarei Adina Moscu stă în aceia că, 
ignorând maeștri şi curente. se lasă fu- 
rată numai de instinctul d-sale, care-i 
călăuzeşte progresele cu o uimitoare fi- 
delitate şi preciziune. Cele două desene 
pe cari le expune acum sunt două mici 
opere de artă pură, — de o puritate cla- 


sică — și, incontestabil, cele mai reuşite . 


din câte cunoaştem până acum în grafi- 
ca românească, Avem credinta nestră- 
mutată că, intensificând studiile pornite 
pe această cale, şi rafinându-le pe lu- 
ciul caprieles al tabliilnr de alamă — nu 
vă lutăczia să se alirine ca un gravor 
d eubopenehacă antpluate, 


femeile au însă — câteodată — fantazia 
de o ireproşabilă cruzime : îşi înăbuşă, 
din fraged, pruncul sufletului lor — ca 


să-şi faciliteze o închipuită ascensiune, 
impusă de mecanica modei, 

Să sperăm însă că adolescenta aceasta 
va şti să rămână toată viaţa ei un spi- 
rit lucid şi adânc pătrunzător așa cum 
ni se înfățișează, spre bucuria tuturora, 
astăzi, a al 

NICHITA GEORGE —  în.. „strada 
veche din Regensburg“... se vădeşte un 
emotiv cu nediscutate daruri de paletă. 

ORAȘANU-SPREITZER JULIETTA — 
aquarelă... 

PANCIU ŞEFAN — „nud... 

PETRESCU DRAGOE CONSI. — ex- 
pune o frescă interesantă. Pentru genul 
acesta autorul e însă prea sgârcit în lu- 
mină. „ha 

POPESCU GH, —are un „Cap de copil 
cu foarte bune calităţi de ton general. 

POPA-KELY ION — în „Aniversarea“ 
d-sale sc etalează pe panou cu o divaga- 
re lipsită de spirit şi antipicturală. 

PRETORIAN FLORENŢA — flori... 

SARBU GH. — e un pictor care nar 
trebui să atace decât motive şi suprafe- 
je ce se pot acoperi într'o şedinţă — 
complet şi definitiv, Figura omenească 
cere o disciplină, în meserie, mai strân- 
să şi mai continuă — şi, fireşte. o mai 
accentuată sprinteneală cerebrală, 'To- 
tuși pasielul „tânăra mamă“ are, pe 
alocuri, calități indiscutabile... 

STEPHANESCU-AREPHY. — Pueril.. 

STEURER IOSIF — are în... „marina“ 
d-sale excepționale calităti de compozi- 
ție — şi o izbutit expresivă atmosferă 
locală. 

_-TIBOR ERNO — o violență cromatică. 
nejustificată de motiv. 


VELISARATU VASILE. —  Autopor- 
tret... 

VERMONT MARGARETA. — Natură 
moartă, 


COSMA HORTENZIA — expune un 
portret în pastel, cam ihconsistent — 
dar totuși agreabil, 


N, N, PONITZA 


) 


varba de această spocă de teatraliiate, 
de mişcări impozante de inase, de pro- 
blematică religioasă sau politică, de ce 
să nu se monteze mai întâi o lucrare ca- 
racteșistică a genului, de  Meyerbeor? 
Dar, numai acest punct de vedere este 
determinant în alegerea unei lucrări ? 
Cu ce promovează cultura noastră muzi- 
cală, reprezentarea „Ebreci“ ? 

Montarea „Ebreei“, date fiind tocmai 
aceste cerinte de teatralitate, de fast, 
pompă şi grandoare, necesită mari chel- 
tueli pentru decoruri şi costume, și deo- 
sebită abilitate reliefarea conflictului 
dramatic, care este de urmărit şi reali- 
zat atât pe laturea muzicală, cât şi pe 
acea a înşcenării. Apoi, suntem în acest 
moment al evoluţiei operei, „marea operă 
istorică“, — în „Ebreea“ cu fond de in- 
tolerante şi lupte religioase, în care sunt 
în opozitie catolicismul şi judaismul — 
moment care trebue cât: mai accentuat 
în întreaga performanţă, tocmai din pun- 
ctul de vedere istoric al atmosferei, Prin 
aceste dificultăţi a isbutit să se strecoare, 
cu oarecare îndemânare, dar nu... „cu 
faţă curată“ admiratul nostru puitor în 
scenă, d. Constantin Pavel. Nu ne va lua 
nimeni în nume de rău, nici d. Pavel, 
dacă rom observa neorînduiala, demnă 
de opera lui Puccini, cu care se mișcă 
masele, într'un cadru de decoraţiune în- 
gust, rigid şi fără perspectivă. Reînvie- 
rea unei epoci istorice apoi, — oricât de 
naturalist sau verist, am fi înclinați să 
vedem, — gcometrizează, orândueşte mai 
rațional şi simetrizează, împrejurările. 
Masele de pe scena Liricului însă au în 
„Ebreea“ exact gesturile şi atitudinile 
lucrătoarelor dela fabrica de ţigări din 
„Carmen“. Cum se împacă şi armoni- 
zează această atmosferă cu imensele val- 
trapuri și trene puriate tocmai de repre- 
zentanţii credinței poporului ?  Folesca 
creiază însă în rolul cardinalului Brogni, 
cea mai isbutită concepție şi interpretare 
din activitatea sa lirică. Numai în exe- 
cutarea cântecelor noastre populare, am 
aflat pe Folescu aşa de definitiv, de ire- 
proşabil. Şi suntem cu atât mai bucuroși 
să constatăm acest admirabil rezultat al 
artei lui Folesco. cu cât într'una eram 
entusiasmaţi de posibilitățile sale vocale, 
dar în rezervă faţă de mijloacele sale 
dramatice. Acum Folescu este în deplina 
maturitate a puterilor sale şi vocale şi 
teatrale, iar în rolul cardinalului îşi a- 
firmă, cu impresionantă gravitate, toate 
bogatele sale însuşiri. 

Alături de Folescu, toţi partenerii au 
făcut sforțări pentru menţinerea armo- 
niei ansamblului, sfortări care sunt de 
relevat şi prețuit în primul rând la teno- 
rul Algazi, care şi-a luat asupă-şi difici- 
lut rol a! lui Eleazar. | dn) 

Darurile vocale ale sopranei  Cojocă- 
reanu, prin frăgezimea şi strălucirea lor 
naturală, sunt bune nădejdi pentru ce- 
eace ar putea deveni tânăra cântăreaţă 
când şi vocea şi înțelegerea rolului și Jo- 
cul de scenă vor întregi în aparița sa 
arțista lirică pe care o vedem desvoltân- 
du-se. Rolul lui Leopold, cântat cu grave 
scăderi la premieră de tenorul Gualtieri, 
a fost mai apoi încredințat lui Mircea La- 
zăr, care se vădeşte, pe zi ce trece, mal 
demn de roluri prime. Menţionind justa 
notă păstrată de baritonul Magiari și s0- 
prana Babici, să recunoaştem fără re- 
zerve meritele de muncă stăruitoare pe 
care le dovedeşte maestrul Massini. In- 
cercatul său simţ de conducere isbuteşte 
să menţină ansamblurile şi să le îndru- 
meze în cea mai deplină siguranţă. Fai- 
moase mbmente de stil nu conţine „Ebre- 
ea“ şi nici Massini n'avea de unde scoate 


meașteptate efecte. —ORGE DIACU 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


REDAGCŢIONALE 

[; Sărbătorirea lui B. P. Hajdeu se va 
face în coloanele revistei noastre, în 
decursul lunei August, luna morții, lui 
Hajdeu, nu în Octombrie cum greșit 
am anuntat în numărul trecut. 

[| Floarea lui Sânzien, piesa în vor- 
suri a d-lor N. Milcu şi Radu Gyr ur- 
mează în numărul viitor. 

LI] Povestea voevodului Mrejer, poemul 
din care d. Radu Boureanul a publicat, 
fragmente în două numere ale revistei 
noastre, va fi continuată în numărul 


viitor. 
SCRIITORII 

OC Marginalia , se numeşte volumul de 
cronici literare pe care-l publică d. Mi- 
hail jorgulescu în editura „Ancora-Ben- 
venisti“. 

Vom reveni... 

(I „Plânge Strâmbă-Lemne“, volumul 
de versuri al d-lui Radu Gyr va apure 
în editura „Flamura“, într'o ediţie «de 
lux. 

Q D. G, Nichita ne anuntă apropiata 
apariție a noului său volum de poczii 
„Culori şi sunete“, 

D) D. N. Milcu va publica un volum 
Ue versuri intitulat: „Fluerul” lui Mar- 
syas. 

DI] „Balta rece“ se va numi volumul de 
versuri al d-lni Radu Boureanul, 


INDEPENDENŢA LA ALECSANDRI 
SI EMINESCU 

Serbarea cineanteranului Îndependenţii 
a readus în mintea contemporanilor ver 
surile de război ale lui Vasile Alecsanulti, 
„Peneş Curcanul”, „Sergentul“, „Baleanul 
și Cawpăiul” aminiese în versuri de o 
cempoziţie primăvăratecii tot optimismul 
„vesclulni Alecsandri“ cum îl sumise E- 
ntinescu. 

Din culcaşul confortabil dela Mircești, 
Alecsandri urmăria desfăşurarea războ= 
iului şi turna în rime şi ritmuri sprin- 
țare un îndemn la încredere, o lecţie de 
energie conformă cu cerinţele pedagogice 
ale zilelor de mare încercare. Cât de 
mult răspundeau aceste versuri iluziilor 
voze ale contemporanilor sa văzut şi cu 
prilejul ultimului războiu. Nu numai că 
ecnerații de generatii au crescut în cul. 
tul lui Peneş Curcanul, dar şi ultimul 
măcel n'a cunoscut, în majoritatea cazu- 
rilor, decăt o inspirație a la Alcesandri. 
Ar fi de văzut dacă această transfigurare, 
artificializare mai exact a realităţii, folo- 
sind sufletului colectiv, nu i-a alterat tot 
odată și percepția avtistică. Cecace e 
cazul. i 

Eminescu n'a cântat războiul pentru 
independenţă. Nu pentrn că militând ere. 
zul politic conservator, avea pentru răz- 
boiul „roşilor“ anumite rezerve, Articolele 
din „Limpul“ pe tema războiului Iudepeu- 
denţii ar lăsa să se creadă de bună seamă 
însă că totul trebue pus în temperamentul 
poetului. Actualitatea nu-i repudia, pre 
cum „Epistolele“ o dovedesc. Războiul 
însă nn l-a cântat de bună seamă pentru 
că nu i-a fost motiv de entusiasm. Sau 
poate şi pentru alte motive a căror des- 
batere nu poate fi urmată cu succes de 
cât cu o cunoaştere amănuntită a istorici 
literare. Ceeace vom mai aştepta, 

, SUB ABAT_JOUR 

Este titlul unui volum a cărui publi- 
citate a invadat toate publicaţiile şi toa. 
te instituţiile de stat şi particulare. Mi- 
nistere, şcoii, ziare, reviste, sunt bom- 
bardaţi cu prospecte ale acestui volum 
de glume traduse din franțuzește. în- 


irun spirit al limbii româneşti, pe care 
numai vânzătorii de haine vechi nu şi 
L-au apropriat. 

A spune că această carte nu este aşa de 
imorală pe cât ar voi să lase să se crea- 
dă, nu este nimic nou. Imoralitatea este 
aşa de ispititoare şi de rentabilă în cât 
dacă nu altceva, măcar un titlu și tot e 
de recomandat din punct de vedere co- 
mexrcial. 

Ceeace trebue vestejit este furtul care 
se practică pe o scară aşa de întinsă la 
noi în ţară în materie de proprietate li- 
terară, Căci a lua de a gata munca al- 
tuia şi a traduce în schiloade forme de 
stil este a săvârşi şi un luri şi o necu- 
viinţă. Sunt cele două motive pentru 
cure deşanțata puhlicitate ce se face a- 
cestui volum, indrgnează. 

Că astfel de lucruri place publiculu: 
lipsit de originalele străine şi-i măgu- 
lesc digestiile, nu e un motiv ca să ne 
impiedice de a înfiera astfel de ma 


nopere, 
CARȚII NOUI 
Lj Vicior Asquini: Directive în cons- 
trucţii şi analize de preţuri unitare. Edi. 
tura „Cartea Românească“, Bucureşti, 
CERCUL „SBURATORULUI“: 
Lu ha şedinţa „Sburătorului“ din 8 
Mai d. Brăescu a citit nuvela Pocăinţa 
şi d-ra Ticu Archip nuvela Înainte de 
broces — ce vor apare în No. 11 al Shu= 
rătorului, D-na Paula Petrea şi-a conti- 
nuat roinunul său în scrisori; d. Lazăr 
Oltea a citit actul IL din piesa sa. Ciubui 
negru. Apoi poezii de d-nii 1. Barbu, 
Vladimir Streinu, Ilarie VYovoura, Mihail 
Cosma. Eug. Gulliau, ete, 


ANGLO-AMERICAN 
Dea NEWSPAPER SERVICE 

Publicaţiile amatoare se pot adresa 
la susuumita, agenţie 68, Fleet Stireeţ 
London, E. C. 4), pentru a obține publi. 
carea următoarelor manuscrise celebre : 

1) „Viața mea“ — povestită de Impără- 
teasa Hermina, soţia ex-împăratului Ger- 
manici ; alcătuite din 8 articole lungi, 
vublicarea lor va începe în lunie, Pre. 
jul : 15 lire, 

2) David Low — celebrul caricaturist 
al jurnalelor englezeşti: „Graphic“, 
„Star“, şi „New Statesman“ a ales pen- 
ta schiţele celebităţile cele mai cunoscu- 
te din viaţa literară și politică engleză : 
Chamberlain, Macdonald, Loyd George, 
Asquith,  Snowden, Churchill, Benett, 
Chesterton, Conrad, Garwin, Shaw, Wells 
Preţul seriei 4 lire, o schiță 10 șilingi, 

3. Ne putem încrede în drusturit de. 
Sir Alfred Mond,  prezidentul socivrăţii 
„imperial Chemical Industrie Ltd“, cel 
nai” mare trust al imperiului britanic al 
cărui capital se urcă la 65.000.000 lire. 

„Trusturile vor fi capabile să facă con- 
curență produselor străine şi în acelaş 
timp să îmbogăţească - condiţiile de pla- 
tă”— socoteşte Sir Alfred Mond, cure 
este de părere că amalgamarea micilor 
societăți în marile trusturi va li esen- 
țialul cel mai important în creşterea in- 
dustriei britanice. 

Publicarea la 15 Mai. Preţul 1 liră. 

4. Tirania lumii ce va veni dePrinţe- 
sa Bibescu (născută. Miss Elisabeth As- 
quith). „În tirania crescândă a profanului 
mecanic, individul se pierde puţin câte 
puţin. Toate vechile interese pentru via- 
țţă vor fi înlăturate şi omul va deveni o 
maşină mecanică“ — este ideia centrali 
a acestui articol, Publicarea ia 22 Mai, 
prețul 1 liră. 


aa a ACEEA 07 RE E E pa NI DR IA E tt aaa ta E CEO e 
223 ATELIERELE 80G, ANONINE „UNIVERSUL“, STR, BREZOIANU 11, BUGUREATI. |