Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1944_053_0027

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23-25 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, ICN LUGOSIANU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. Iifov 





particulare 


m r - == Do — 
L) 
$ | 


ABONAMENTE: 
autoriLăţi şi instituții 1600 lei 
12 lani 800 „ 


] 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Sir. Brezoianu 23—35 
TELEFON 3.30.10 





6 luni 450 „ 


Rostul şi putinţele artelor plastice 


O problemă ca aceea pe care şi-o pune 
studiul de faţă implică o concepţie despre 
rostul şi posibilitățile artelor zise „figura- 
tive'“, „alta: decât concepţia vetustă şi naivă, 
a imitaţiei aparenţelor sensibile ale lucru- 
rilor. Conceptul de „mimesis“, „care a 
făcut atâtea servicii artei, îndrumând-o 
către studiul realităţii, atumci când încă nu 
izbutise să ajungă până la realitate, o 
deserveşte în modul cel mai crâncen, 
obligând-o Ja atitudine servilă faţă de 
obiect, de îndată ce posibilităţile tehnice 
ale artistului nu numai că sunt în mă- 
sură să redea plastic lumea obiectivă, dar 
solicită chiar sarcini mai înalte decât a- 
tâta. Dacă penmanenţa acestui concept se 
poate urmări de-alungul întregei istorii 
a doctrinelor ctiticei de artă, — cu va- 
riantele inerente, e drept, — nu e mai 
puţin adevărat că el nu mai funcționează 
oridecâteori ideea autonomiei artei, între- 
văzută cu un secol mai înainte de Chris- 
tos de către epicurianul Philodem, îne- 
tează să funcționeze. Scopul artei fiind 
socotit, în. cazurile acestea, exaltarea unui 
sentiment exterior ei, a celui religios de 
pildă, dogma imitaţiei e implicit suspen- 
dată sau. în cel mai bun caz, redusă la 
o soluţie rutinată care, excluzând obser- 
vaţia artistică, pururi reînoită, şi înlo- 
cuind-o prin acceptarea canoanelor tradi- 
ției, duce la un soi de automatism al pro- 
ceedelor, asemănător grafiei,  diminuând 
sau suprimând cu totul valoarea intuitivă 
a semmnelor utilizate, bune doar să: trans- 
mită un gând, să semnifice fără a figura. 

Celt două tendinţe, de a reprezenta 
imaginea lumii aparente, așa cum ea se 
impune vizudlității, tendinţă pe care s'o 
numim, din necesități care ţin: de econo- 
mia limbajului, figurativă, şi tendința de 
a transmite conţinuturi spirituale, pe care 
o vom numi, din aceleași raţiuni, semni- 
ficatoare, sunt categoriile la care se re- 
duc cele pe care — am descoperit-o cu 
surpriză — își bazează concepţia sa. este- 
tică un Mieczyslaw Wallis Walfisz ?). 

Deosebinud între semnul-efigie, produs 
al asemănării cu obiectul, individualizat și 
nefungibil, și semnul-convenție, simbol 
grafic ori sonor, reproductibil și tungibil, 
Wallis Walfisz, pe lângă intenția de a 
stabili o clasificare a artelor pe bazele 
metodei semantice, propune o cercetare 
asupra structurii semantice a operei de 
artă. Elementele semantice din constitu- 
ţia fiecărei arte şi raporturile lor în opera 
de artă, iată ce socoteşte ei a putea con- 
stitui sarcina criticei de artă. i 

O asemenea analiză ni se pare a fi în- 
reprins noi pentru cazul plasticei, într'u- 





FRED MICOŞ 


de ION FRUNZETTI 


nul din studiile inedite de mari dimen- 
siuni pe care nu putem decât încerca al 
rezuma aici, începând prin a despărţi in- 
tenţia semnificatoare. Slujindu-se de con- 
ceptul semnului-eţigie, prima intenţie se 
poate identifica uşor cu dezideratele rea- 
lismului obligator al concepţiei mimetice 
în plastică. De altfel, distincţia nu ni se 
pare nouă, oricât orgoliul personal al es 
teticianului polon, sau: dorinţa de a crede 
în originalitatea sa, ne-ar îndemna s'o a- 
rătăm ca atare. Piaton, împărțind în „Re- 
publica” sa, arta care se ocupă de asemă- 
nare (icastica) de arta care se ocupă de 
aparențe (fantastică), operă în fond o di- 
viziune oarecum similară. Cele două in- 
tenţii sunt reductibile una la alta, atâta 
vreme cât acordăm celei semnificatoare 
rolul de a transmite conţinuturi sufieteşti 
ale autorului, prin opoziţie cu cea figu- 
rativă, care chiar când se însărcinează cu 
transmiterea unor asemenea conţinuturi, 
o face în numele obiectului, rolul autoru- 
lui reducându-se în cazul acesta la acela 
pur exterior. de a ne prilejui întâlnirea 
cu obiectul, cu „tema”. Lucrurile se schim- 
bă însă, de îndată ce noţiunea de reah- 
tate capătă un înţeles mai larg. Intr'un 
studiu prezentat la acelaş congres, un alt 
estetician, întâmplător tot polonez, Lon 
Chwistek, abordând problema ispititoare 
a „ideii de realitate 'în teoria picturii”, 
deosebea tipuri de realitate, corespunzând 
tipurilor de realism în plastică. Realita- 
tea obiectelor corespunzând picturii naive 
a primitivilor, realitatea materiei, cores- 
punzătoare naturalismului, în căutarea le- 
gilor de geometrie şi de ecleraj care re- 
gizează lumea externă, realitatea impre- 
siilor subiective, — în care nu e greu să 
descoperim rădăcina  impresionismului 
încă din faza sa venețiană sau spaniolă, 
şi în fine realitatea imaginilor — care se 
poate descoperi în pictura copiilor şi ne- 
bunilor. Dacă reprezentării acestora, se 
adaogă reprezentarea concretă a imagini- 
lor evocate de imaginile vizuale prin aso- 
ciație, aveam pictura expresioniștilor. Ta- 
tă aşadar cum norma implicită a realis- 
mului în: pictură, capătă diverse înţele- 


guri, după conţinutul pe care-l acordăm . 


noţiunii de realitate. 

Pricepem, în posesiunea acestor distinc- 
ţii, dece atâtea revoluţii în: acest domeniu, 
toate în numele realismului, au dus la 
rezultate atât de diferite. Incercarea de a 
stabili un progres în plastică va fi tot- 
deauna determinată. în rezultatele ei, de 
poziția criticului sau istoricului de artă, 


(Urmare în pagina 3-a) 


Ploaia (Aqua forte) 





En ceata cea polonă de poeţi — hatmun : 
Cu laurii pe frunte, Kochanowski „Jan. 


limbajul teoreticsipractic 


de LEON DICULESCU 





Nu încercăm să desprindem înţelesuri necunoscute specialiș- 
tilor şi nici să inmulțim numărul teoriilor linguistice, 

Vom fi mulţumiţi, dacă vom izbuti să arătăm în ce chip !im- 
bajul comercial, ca procedeu de comunicare dintre oamenii de 
afaceri şi instituţiile comerciale, ummează sau nu, idealurile ie 
stilizare ale exprimării propriu zise. 

Dintru început vedem că navem de a face cu manifestarea 
unei gândiri sistematizate ce vrea să susţină convingeri în sfera 
speculaţiei ţeoretice sau practice, - 

Corespondența comercială nu este actul comercial în sine, ci 
este mărturisirea ordinei sale interne; este reglementarea for- 
mală a unei experienţe ce condiționează într'o măsură această 
manifestare, 

Este simțul practic devenit normă şi aplicat în diterite impre- 
jurări ale activităţii comerciale. 

Mai atenţi fiind, sistemul acesta de a întreţine relaţiile și 
de a soluţiona dela distanță necesităţile comerciale, izvorăşte 
cum este şi firesc, dintro conștiință: economică, Aceasta însă nu 
ne împiedecă să recunoaştem că mijloacele sale de exprimare 
sunt altele chiar de cât cele întâlnite în activitatea spiritului 
practic (etic şi economic) de care se'ieagă în chip hotărit. 

Şi pentru a preciza cele două tehiri de limbaj, — teoretic şi 
pracțic — reamintim caracterul activiţăţilor ce le corespunde. 

Activitatea teoretică, ori cum ar" interpreta lumea, nu-şi pără- 
seşte accentul personal, ci rămâne în principiu tot o deslușire a 


minţii omeneşti în faţa universului, 


Mai abstractă sau mai concretă, mai în conformitate cu rea- 
litatea externă a lumii sau mai strâns legată de viaţa interioară 
a spiritului care meditează, activitătea teoretică nu se poate 
desface complet de-un anume colorit individuaj ce se revarsă 
peste întregul cuprins al gândului în acţiune. 

Acel Eu intim, început al universuiui fiecăruia, bizuit pe pro- 
priile puteri, se ridică semeţ peste substanţa pozitivă a reali- 
tăţii şi ori cât ar vrea să se obiectiveze ascu-tâna de ritmul natu- 
sal al lucrurilor ce. discută, iși trăeţte idealurile sale raţionale 
sau fantastice. i 

Filosofică sau poetică, viziunea unei atari activităţi rămâne 
intâi ecou al subiectului şi pe urmă al obiectului. Desceea înter- 
preiarea ce dă lumii, ori cât de dredptă şi sigură ar fi, rămâne 
tot un univers conform vieţii sale initerioare. 

Activitatea practică în schimb, sg desfăşoară într'o continuă 
renunțare de ceeace este subiectiv în firea individului, fiindcă 
acesta nu trebue să se înalțe solitar spre a se proecta pe sine, 
ci trebuie dacă e posibil numai să dea prilej lucrurilor să se 
afirme independent, 

Intr'o asemenea situaţie, gânditorul pare să-şi descopere ma- 
rile calităţi, prin absenţa sa, supunându-se cursului vieţii reale 
şi înregistrându-i conştiincios fenomenele observate şi experi- 
mentate, 

Cu această atitudine ştiinţifică, omul ar deveni un dezinte- 
resat descoperitor de adevăruri existente, iar prezentarea lor n'ar 
fi decât o descriere analitică a substanțelor vieții, aşa cum natura 
le-a dat, nemodificate de spiritul wmnan. i 

Idealul activităţii practice este să definească forme'e reali- 
tății şi să le motiveze în însăși scorța pămânească a lucrurilor 
ca pe nişte elemente vitale ale cxintonțai. 

Inăbuşiniu-se astfel gândul personal, lipsind omul, ar în- 
semna că lipseşte stilul. 

Şi totuși, subiectivismul, ori câţ de absent ar părea că este, 
indată ce se tinde la o cât de slabă sistematizare, se dă în vileag 
firea constructivă şi sistematică a minţii noastre. 

Stil există în orice manifestare a spiritului. Glasul său tur- 
bură chiar obiectivitatea rece a ştiinţiticului. 

Insuşi omul de ştiinţă se vede silit uneori să inventeze cu- 
vinte, spre a întăţişă cât mai rotunzit sensul exact aj constată- 
rilor sale. 

Amintim cum marele sociolog şi economist modern, Vil- 
fredo Pareto!) voind să-și lămurească observaţii'e sale perso- 
nale, luminlază o serie de noţiuni şterse până atunci pentru 
limba italiană şi simte chiar nevoia să iscodească altele de-a 
drepiul necunoscute (ex. otelimită, etc..) 


EXPRESIE, RELIEF ȘI LIPSĂ DE RELIEF, 


Când spiritul se priveşte pe sine in adâncirea unui înţeles 
nou, caută nuanţe deosebite pentru a se recunoaşte, Limbajul 
prinde atunci culoarea minţii care se agită să-şi lămurească :n- 
teriorul; se fîvese peisagii necunoscute în viaţa timbii. Intimita- 
tea individuală iese la iveală căutând veştmânt cât mai evoca- 
tor şi mai impresionant. 

In activitatea comercială nimeni nu se gândeşte la asemenea 
iueruri. Dimpotrivă, nu se cere nici scoaterea de înțelesuri noui, 
nici colorarea diferitelor aspecte ale realităţii, ci păstrarea el. 
materială concretă, 

Realitatea nu se prezintă omului de afaceri decât prin xali- 
tăţile sale esenţial practice, — ca substanţă de consum fizic şi 
folos în omenire, însăşi noțiunea de frumos este învinsă de aceea 
de bun sau folositor. 
ri 

!) Vezi Gândirea economică a lui Pareto (extras din Obser- 
vatorul Social-Economic, Brașov, No. 1, — 1944. 





(Urmare în pag. 2-a) 





III 


Apare 'de 3 ori pe lună SG i 
PREŢUL 24 LEI 


SI 


GEORGE VOINESCU 





Miliţian 





Sunt unele romane, unele 
cărți de circulație universală 


- despre cari nu poți scrie un 


rând, fără să ai trează în 


minte ideia că săvârşești un 
act inutil. E ca și cum ai în- 


verca să-ţi închipui că vorbind 
întrun articol despre Edgar 
Poe sau Oscar Wilde (nume 
alese într'adins, tocmai prin 
faptul că 'sunt prea notorii), ai 
uimit lumea cu vastele tale 
cunoştinţe în materie de eru= 
diție literară, după ce zeci şi 
sute de scriitori le-au tălmăcit 
şi răstălmăcit în toate chipu- 
vile personalitatea artistică, 
după ce sute de mii sau mili- 
oqne de oameni le=au citit 
parțial sau în întregime opera. 
Deşi zelului tău presupus nu 
i-ar lipsi unele bune intenții, 
ca de pildă discrimimarea 0- 
mului sau popularizarea scrie- 
rilor, totuşi munca pe care o 
împlineşti ține de pulpana ba- 
valului, e învăluită cu 'alte cu- 
winte întrun fel de „aura me- 
diocritas*, inerentă lucrurilor 
comune. 
Cu toate acestea Martin E- 
- den al lui London e o carte 
mereu actuală. Dar nu pentru 
calitățile ei unanim recunos= 
cute, cât pentru scăderile «ei, şi 
muri alles pentru problemele de 
viață pe cari le ridică. 
Inainte de-a fi un simplu 
matelot venit de pe mare, 
Martin Eden «e dotat cu o 
mare capacitate de înţelegere. 
Firea lui sensibilă, în opoziție 
cu manierele sale ari sunt ale 
unei brute simpatice, îi ajută 
să-şi formeze o viaţă sufletea- 
scă proprie. Nu de reeducare e 
vorba, pe plan moral, ci de un 


“Invitaţie la lectură 


de LIVIU BRATOLOVEANU 


complex de împrejurări cari îl 
fac să devină un tuminat, 
„Angelica” Ruth, cu frumuse- 
țea şi cultura ei aleasă, dar 
mai ales cu educaţia primâtă 
dela părinţi, e desigur pricina 
acestei iluminări. ? 

Ă 5 die asta e viaţa intelec= 
tumlă — îşi zicea el — şi Ruth 
e adevărata minune a frumu- 
sepii !... „Işi uitase de sine și=i 
sorbea cuvintele cu priviri ne- 
sățioase, Să trăieşti pentru o 
astfel de femeie 1... Ca să ţi-o 
apropii, so cunoşti... A, da!.. 
Şi să moni pentru ea.!... Cărţile 
aşa dar aveau dreptate. Mai 
erau pe lume şi astiel de fe- 
mei, — şi ea era una dintre 
ele. Dădea aripi închipuirii şi 
pânze mari, hminoase se des= 
făşurau  înainte-i, ţesute cu 
năluciri de dragoste, uriașe, 
nelămurite, izvoriie din poe- 
zie, bu gesturi eroice trezite 
pentru o femeie, — pentru o 
femeie palidă, asemenea unei 
flori de aur. Şi, prin ceața a- 
cestei năluciri, oglinditoare — 


ca printro minunăție feerică. 


— privea cu nesaţ această fe= 
meie reală, aşezată alături de 
el, care-i vorbea despre lite- 
vatură şi despre artă“. 

Prietenia ce se leagă între 
cei doi tineri, e plină de ezi- 
tări şi teamă ca să izbucnea- 
scă în dragoste. Dragostea re- 
ciprocă vine mult mai târziu 
-—— şi Martin Eden ca s'o mea 
rite pe Ruth, să fie demn de 
iubirea ei, încearcă să se imi- 
țieze în lumea ideilor care-o 
frământă. 

Nici mai mult nici mai pu 
țin, bruta cu suflet de copil 
vrea să devină scriitor, Să 





ANUL Liil 
Sâmbătă 30 SEPTEMBRIE 1944 


Redactor responsabil ;: TRALAN CHELARIU 





Nr. 27 


scrie pentru Ruth, să ajungă 
bogat, E un fel de-a se mani- 
festa al lui Jack London îm- 
potriva ideii că talentul se 
naște, că omul vine pe lume 
odată u el. 

Munca, stăpânirea necondi- 
ționată a voinţii, cu orice sa- 
crificiu, e cheia de aur care 
deschide orice posibilitate, care 
atinge orite culme râvnită, 

„Repeziciunea progreselor 
lui Martin Eden era un izvor 
de. surprindere şi luare-amânm 
te. Descoperea în el posibili- 
tăți de nebănuit, care înflo- 
reau în fiecare zi ca nişte 
plante într'o brazdă roditoare. 
Uneori, citindu=i din opera lui 
Browning, Ruth se minuna în 
fața ciudatelor lui interpre- 
tări, în legătură cu anumite 
pasagii cari aveau nevoie de 
lămuriri, şi nu putea să pri- 
ceapă cum de erau mai înțe- 
lepte decât ale ei aceste inter- 
pretări, venite dim partea unui 
om care nu cunoștea decât 
viața şi lumea. Concepţia lui 
asupra lucrurilor îi părea însă 
naivă, cu toate că de multe 
ori se simţea atrasă de îndrăs- 
neala acestei înflăcărări, a că- 
rei văpaie aproape că nici nu 
era în stare s'o urmărească. Se 
mulțumea atunci să vibreze în 
fața ciocnirilor. cu o tărie în- 
conștientă“... 

„Pentru Ruth, aceste îme 
prejurări erau îndeajuns de 
nelămurite, Ea mu avea nici 
un fel de experiență în legă- 
tură cu pornirile inimii, obiș= 
nuită să vadă lucrurile cu to- 
tul altfel, din pricina cititului, 
schimbând, datorită literaturii 
fanteziste, tmealul în reai. Nu 
se îndoia câtuși de puţin că 
marinarul grosolan i se stre= 
cura în inimă, îngrămădind în 
ființa lui, zi de zi, puteri de 
neînlăturat, cari întro zi a- 
veau so învăluie întreagă“, 

Odată pornit pe acest drum, 
Martin Eden nu va pierde nici 
un prilej pentru aaşi însuşi 
cunoștințele necesare carierei 
de scriitor. Munceşte zi şi 
noapte, munceşte intens, câte 
20 de ore din 24. şi cumpără 
Cărţi, frecventează biblioteci, 
citeşte mult și pe nerăsuflute, 
se interesează, se îniţidză pu- 
fim câte puţin în tainele scri- 
sului. Dar arta cere nume- 
roase sacrificii — și drama lui 
Martin Eden începe din ziua 
când pune mâna pe toc să dea, 
curs primelor idei care-l fră- 
mântă. În nici o carte din câte 
am citit, condiția de viață a 
scriitorului nu apare mai lim- 
pede ca în romanul lui Jack 
London. E drama dintotdea= 
una a omului studios dar să- 
rac, Revistele la cari încearcă 
să-și facă un nume, îi Tefuză 
sistematic manuscrisele — a- 
celeaşi manuscrise cari peste 
doi sau trei ani mai târziu a= 
veau să-i aducă celebritatea şi 
bogăţia. Oameni cari altă dată 
îl ocoliseră, adică în timpul 
când m'avea ce să mănânce, ce 
să îmbrace şi cu ce să=și plă- 
tească chiria, acum — după ce 
urca pe treptele cele mai înal- 
te ale gloriei — îi întindeau 
mâna bucuros, îi căutau prie= 
tenia, îl pofteau la mesele, la 
reuniunile, în societatea lor. 

Dar Martin Eden nu se sim- 
te fericit în mijlocul acestor 
Oamemi cari vor săzl ghiftuia- 
scă, să şi-l facă prieten. Fuge 
de ei, scârbit, desgustat, așa 
cum fuge şi de Ruth, femeia 
pe vare o adora, dar care nu 
avusese încredere în talentul, 
în misiunea lui de scriitor. 


Î ae răi 








(Urmare în pag. 2-a) 


mag aa a na e ata aa ta a mata ina ma an i 


(Vespazian: Kochowaki 
„Psalmodia polonă” -85-—6) 

Plămădită in decursul a două perioade — din- 
tre care prima, coincizând cu epoca regelui Si- 
giamund Ik Cel Bătrân, e considerată cu drept 
cuvânt drept o continuitate a celei de a doua; — 
produsul a doi factori de căpetenie, care i-au şi 
imprimat caracterul, anume: 1) influenţa poeziei 
autohtone dela sfârşitul Evului Mediu și 2) în- 
râuririle umanismului, înfiltrat prin vieaţa dela 
curte şi având ca agenţi propagatori şi împămân- 
tenitori, între alţii, pe Filip Callimah Buonaccorsi 
— unul dintre primii „docti in litteris humanio- 
ribus” — şi pe regina Bona, — poezia polonă din 
veacul al XVI-lea își are originile în cântul şi în 
acrisul religios. Nesdruncinată mărturie a aces- 
tui adevăr, sunt înseși molitfeinicele şi cărțile cu 
cântece bisericeşti, tipărite, — atât cele catolice, 
mai întâi, câţ şi cele protestante (ca.o consecinţă 2 
Reformei), mai târziu, — cari toate, continuând 
tradiția cântărilor medievale au servit drept 
platformă desvoltării ulterioare nu numai a liri- 
cei religioase, dar și a poeziei profane sau semi- 
profane. Culegătorii. şi editorii, precum şi imita- 
torii plăsmuiriler lirico-religioase ale Evului 
Mediu, au fost așa dar cei dintâi autori ai cele: 
mai vechi cărţi polone profane — în proză și în 
vetsuri. „ 

O fugară cercetare şi caracterizare a activită- 
li acestor autori de cărţi, ca şi a poeţilor polono- 
Jatini din acest timp, ajunge pentru a da cetito- 
rului o icoană ' completă a evoluţiei poeziei 
polone în epoca Renaşterii, în „secolul de aur” 
al literaturii şi culturii polone în genere (1300-—- 
1650). Să începem deci cu primul din ei, cu acela 
care e considerat drept autor ipotetic al „celei 
dintâi cărți polone”, — cu Biernat din Lublin. 

în istoria poeziei polone, numele acestat scrii- 
tor s'a statornicit grație colecției lui versificate 
4 fabulelor lui Eeop — favorita îectură medie- 


POEZIA POLONA în VEACUL al XVI-lea 


vală. Călăuzit de un just simţ artistic, Biernat, 
nu Numai ca anticipat lucrarea de mai sus cu 
traducerea acelei popu'are romanțe, cire-şi arc 
obârşia în literatura bizantină şi care conţine 
biografia fictivă a lui Esop, pretinsul ereator al 
fabulei, mărscăriciu şi înţelept în una şi aceeaşi 
persoană, — dar a reușit şi să împletească textul 
acestor fabule cu o sumedenie de strofe prover- 
biale — nefolosite, din păcate, în modul cuvenit, 
de către paremiologii poloni. 

Priceperii cu care acest scriitor a știut să îm- 
prumute, din izvoarele sale, elemente satirice; 
râvnei, pe de altă parte, cu care el a căutat să 
dea expresie tendinţelor didactico-satirice (carac- 
teristice epocii literare, în care el s'a format, şi 
corespunzătoare totodată individualităţii lui în- 
săşi, — de vreme ce el se manifestă nu numai 
în al său ,Esop”, cei şi în dedicaţia acestei opere, 
precum și în dialogul, conservat fragmentar: 
„Convorbirea lui Caron cu Palinur'), se datorește 
faptul, că amintita lucrare a lui Biernat a servit 
drept bază pentru evoluţia nu numai a fabulei, 
dar şi a genului satiric în literatura polonă. 

In activitatea sa literară însă, Biernat n'a fost 
un izolat. EL a avut tovarăși: pe profesorii şi pe 
tipografii eracoviani — ale căror merite totuşi, 
cu toată atenţia acordată şi poeziei. au fost mai 
mari pe tărâmul prozei polone. Toan din Koszyc- 
zek, Baltazar Opec, Hieromim Spiczynski -— iată 
numele câtorva din acei contemporani ai lui 
Biernat, cari. prin culegeri şi alcătuiri de cân- 
turi, precum şi prin redactări. de epigrame — în 
care făceau elogiul cărților lor preprii și al celor 


străine — au contribuit, într'o largă măsură, la 
continuitaţea susamintitei desvoltări a liricei me- 
dievale și la inaugurarea genului epigramatic, 
sortit a avea foarte numeroşi adepţi printre poe- 
ţii poloni de mai târziu. 

Caracteristica comună a tuturor acestor secrii- 
tori — cu excepţia doar a singurului Biernat, 
care, ca om al epocii prereformal€, nutrise un vă- 
dit desgust pentru corupția clericală din timpul 
său — este îngustimea orizonturilor — pur sco- 
lastică de altfel — şi limitarea la un singur tip 
de scrieri şi la anumite cercuri de cetitori. Toţi 
au scris în deobște sub inspirația sau la comanda 
tipografilor cracoviani, urmărind mai ales crea 
rea unor pieţe de desfacere pentru editurile Jor. 
în cercuri relativ destul de largi: fie printre fe- 
mei, fie printre curtenii magnați, fie în sfârşit 
printre orășenii în stadiu de polonizare (pentru 


cari în deosebi era destinată întreaga literatură. 


medievală, tălmăcită ae către dascălii din Craco- 
via). Cultura umanistă era străină acestor serii- 
tori, dar tocmai datorită acestei lacune, ei au fost 
in stare să menţină contactul direct cu vieaţa 
curentă, nestingherită de schematele şi clişeele 
antice — ceea ce se vădește, în chip netăgăduit, 
din însuşi graiul lor. Şi acesta e mativul de căpe- 
tenie, pentru care ei sunt consideraţi, eu drept 
cuvânt, ca primii precursori ai lui Rej. 

Alături de aceşti profesori, — feciori de oră- 
şeni care şi-au tăcut educaţia la Academia Ja- 
gellonă, — păşesc colegii lor: mai fericiți, mai 
bine” înzestrați de natură, stăpâni desăvârşiți pe 
limba latină, căreia îi datorează, în primul rând, 


de MARIAN ZBASKI 


cariera lor. Doi din ei — Andreas Critius 
(Krzycki şi Joannes Dantiscus (Dantyszek) — au 
fost deţinătorii unor înalte demnități bisericeşti, 
ceilalți — Janitius, Paulus Crosmensis, Joannes 
Vislicensis, Nicolaus Hussovianus — au căutat şi 
au rCușit, graţie unor panegirice moderne, mai 
mult să-şi atragă mecenaţi foarte bogaţi și ge- 
neroși, decât să cucerească laurii nemuririi. 
Creatori — pe o scară întinsă — ai poeziei ca 
valerești, care a fost continuată de un XKocha- 
nowski şi Szarzynski, cultivatori deopotrivă ni 
genului satirica-didactic şi epigrammatie — poeţii 
polono-latini din timpul lui Sigismund Cel Bă- 
trân au pus, cei dintâi, bazele unei tradiții lite- 
rare, căreia îi va fi aservită întreaga poezie 
polonă din epoca Renaşterii — atât cea latină, cât 
şi cea „vernaculară” (indigenă). Căci: dacă — în 
afară de Klemens Janicki (Clementius Janicius), 
poeta laureatus, cel mult promiţător — niciunul 
din aceşti scriitori. n'a fost poet în adevăratul 
înțeles al cuvântului, în schimb, grație culturii 
lor alese, toţi au aplicat, în creaţiile lor, cele mai 
înalte norme artistice, norme având strânse le- 
gături ou limba de care s'au servit: latina uma” 
nistă. Ori, tocmai una din consecințele acestei 
tradiţii a fost şi împrejurarea, că cei mai atră- 
luciţi poeți ai secolului — Rochanowski, Szarzyn- 
ski, Klomowicz şi mulți alţii — au fost scriitori 
bilinguistici, polono-latini, scriitori care s'au stră- 
duit a atinge maximul perfeoției — atât de ușor 
de realizat în latineşte — în acea „sermo vulga- 
ris”, mai puţin proprie şi maj puţin maleabilă: 
în limba polonă. Dar meritul ced mai nare ai 


acestor scriitori este. aceia, de a îi făcut din lite- 
ratură — din poezie în deosebi — UB inNStrumeni 
şi oarecum o necesitate a vieţii cotidiane; la a- 
ceâsta au contribuit, într'o anumită măsură, şi 
reprezentațiile teatrale dela castelul Wawel. 

Imcoronare a ţuturor acestor circumstanţe, e 
faptul că, pe la Jumătatea veacului al XVI-lea, 
în ajunul morţii regelui celui Bătsân, Polonia era 
deja pregătită pentru marea recoltă poetică, Că- 
lăuzitorui şi laureatul ei întru actasta a tost un 
scriitor : recompensat, pentru o lucrare dedicată 
monarhului, cu proprietatea unei moşii şi cu 
titlul glorios de „poet şi de altfel profet polon” 
iMias vatis poloni), — un scriitor care leapădă 
rutina. latină, pentru a serie numai în limba ma- 
ternă, —- cu numele: Mikolaj Rej (Nicolae Rey). 


MIKOLAJ REJ ŞI OPERA LUI 


Mikolaj Rej, seniorul din Oksa şi Naglowice 
(1505—1569), autorul „Oglinziii, este  reprtzen- 
tantul tipice ai generaţiei sale, după cum Jan 
Kochanowski e reprezentantul cele: următoare. 
In iudividualitatea-i creatoare, și-au găsit o ar- 
monioasă împerechiere: waracteristicele colecti- 
vității, care l-a produs și un rar taient ierar. acest 
înstărit nobil este creaţia acelei pături sociale, 
care începând cu vreo câţiva ani înainte de 
naşterea lui — lupta pentru dobândirea unei pozi- 
ţii dominante în stat, a reușit să ducă la bun 
sfârşit procesul acesta. Forma nu prin conștien- 
tela tendințe culturale ale nobilimii polone din 
epoca sa (cuin e cazul, bunăoară, lui Kochanowski 
său Zamoyski din generaţia ulterioară), ci mal 
curând prin comandamentele ei instinetive, cari 
indicau acestui tânăr destoinic calea spre carieră, 
— Rej a ştiut să-şi pună le punet lipsurile şi res- 
tanțele culturii sale, devenind astfel, pe la jumă- 
tatea veacului, un literat de mâna întâia şi — 

PD dt OR n Rt tc a tt 


(Urmare în pas 3-a) 


4 
= 








Limbajul teoretic si practic 


(Ummare din paz. l-a) 


Cuprinsul gândului comercial este cantitațe, calitate şi cost, 
legate de materia care intră în posesia oamenilor, Se înţeiege că 
moare invenția spiritului ce înfrumuseţează lucrurile şi prezintă 
realitățile ideale, şi stărue adevărul material, nemodificat în 
simetria și culoarea lui naturală, 

Scrierea literară sau artistică este pictură a sufletului, în timp 
ce scrierea comercială este fotografierea materiei în circulaţie 
ca valoare, în raport cu diferitele momente ale activităţii co. 
merciale. 

Aşa că limba ae aci nu se poate spune că rezolvă un senli- 
ment sau o reflecţie, ci doar o nevoie de a stabili relaţii practice 
directe, sigure şi cât mai expeditive. 

Dacă pentru literatura teoretică şi chiar practică, limba este 
ceeace culoarea este pentru pictură sau nota muzicală pentr 
muzică, pentru literatura sau mai bine zis corespondența comer: 
aială, limba nu este decât o repetiţie de forme ce tind să lânce- 
zească sub nivelul expresiei, fiindcă este artificiu lipsit de relief 
subiectiv. : 

Convenţionalul formelor expresive atinge rraximum în cores- 
pondenţa comercială. Totul este tipizat, şi gândul vine, nu să se 
răscolească pe sine, ci să asculte de un procedeu de comunicare 
fixat de mai inainte, 

Cuvântu: apivane că şi-a p.erdut calitatea psihologică, păs- 
trând numai o semnificaţie cu totuj materială, day nu sub iormu 
dinamică, ci pietrificată în etichetă închisă pentru orice intenţie 
de modificare, Este o pasivitate a minții care se mărgineşie de 
bună voe la un repertoriu de formule şi expresii care circulă ca 
un dictat absolut. Deaceea,. motivele ce formează conţinutul aces- 
tui limbaj respectat ca oficial, ja rândul lor, sunţ condiţionate de 
un fel de codice, nu de o intenţie individua.ă. 

Privită filologic, limba aceasta nu reprezintă adâncul unei 
fiinţe etnice, cu adevărurile. şi legile după care s'a desvoltat în 
frământările sale istorice. Sub 'procesul linguistic de aci, nu gă- 
sim însușirile fireşti ae unui întreg popor, prin nevoile sale de 
viață metatorică sau prin alte înclinări ale spiritului, ci numai 
un aspect al firli practice, redus la o înmănunchere da interese 
legate de un grup social, Perspectiva vieţii comerciale este tvr- 
mată mereu din aceleaşi imagini peale ale materiei destinate să 
circule spre consum. 

Deaceea, corespondenţa fiind lipsită de gândul care adânceşte 
sensul lucrurilor, devine combinaţie intelectuală. 

De altfel, pentru omul de afaceri, nu interesează glasul lu- 
cerurilor, ei lucrurile cu prețuirea Jor efectivă, fizică şi care nu 
sunt obiect de gândire, ei de schimb şi intrebuinţare practică. 

Vico ar spune că interesează „pia le cose che le sue voci“ și 
este adevărat, că aci lucrurile sunt mute. 

Suntem departe de gândirea ca freamăt nesfârșit al con- 
ştiinţii umane. N'avem nimic de esenţă simbolică sau metaforică, 
— marea și generala însușire a livabilor, după cum răsună în cu- 
vintele aceluiaș Vico (generalmente la metafora fa il maggiot 
corpo delle l.ngue appo tutte le mnazioni). Găsim doar un 
strict și elementar vocabular, proprietate comună spiritului prac- 
tie, înclinat. numai să înregistreze preţul lucrurilor în raport cu 
cererea şi oferta, oa momente decisive îm viața comercială, 

Comparată cu ce e trei limbi:) menţiohate de bătrânul filosot 
napoietan, amintit mai sus, am spune că se apropie de lingua 
pistolare născocită pentru ea cel îndepărtați să comunice între ei 
nevoile prezente ale vieţii lor (per comunicare i lontani tra loro i 
presenti bisogni della lore vita). 

Dar limbajul acesta oricâţ n'ar ascunde în sine manifestări 
căutate de gândire, unde să se frământe găsirea şi formularea 
ecourilor de viaţă, ca în stiluri-e de creație, prezintă totuşi ase- 


-mănări, 


Oriee limbaj se întemeiază pe o convenţie, dar aceasta este 
mereu înfrântă de natura limbii, ca manifestare intimă a sen- 
sului etnic, Limba comercială este numai un dicționar mereu răs- 
foit după cum dictează un proţocoi. 

Am spune ră sufletul şi gândul lipsesc în alegerea cuvintelor, 
fiindcă totul este numai o convenţie. Deaceea toate scrisorile co- 
merciale par gâudite şi scrise de acteași persoană care ştie să 
respecte regulile anumitor tipuri de sorișori, 

Aşa că studiind corespondența comercială, nu ne oprim asupra 
motivelor și dorințelor oamenilor sau formelor, ci asupra tipu- 
rilor de scrisori care suh acecaş atitudine fac să sc recunoască 
aceleaşi lucruri şi sub aceleaşi formu'e, ace.aş adevăr. 

Fără îndoială, convenţia aceasta, conştient împrumutată oricui 
vrea să facă o scrisoare comercială, nu este-cea pe care o găsim 
în v.aţa oricărei limbi, sub forma acelei mlădieri necondiționate 
de elemente logice. Prin urmare, felul acesta de exprimare impus 
de natura intereselor în discuție şi cârmu.te protocoiar, inseamnă 
date sigure de orientare, şi devine și o mărturie documentată 
juridic. 


STILUL COMERCIAL 


Avânădu-se în vedere relațiunile ce trebue să existe între oa- 
menii de afaceri şi instituţiile comertiale, se înțelege, că atenţia 
se îndreaptă spre ceeace pare să le asigure o bună desfăşurare 
a activității, spre încrederea între cei interesaţi și spre respec- 
tul pentru firma sau indvidul respecțiv. 

Este limpede că, ceaace este însemhat în corespondența comer- 
cială, contrastează cu ceeace orice altă scriere ţintește să rea- 
lizeze. 

Xdealu! oricărui scris este să înfățişeze cât mai exact gândirta 
sau simțirea ce vibrează sub rânduri, să dea imaginea conţinutu- 
lui care va fi cu atât mai credincios prezentat, cu cât mai des- 
toinic a fost scriitorul în a-și desvăluj sincera intimitate. 

într'o atăre stare, totul se îndreaptă spre cultivarea formei 
“are se mlădiază în raport direct cu firea celui ce îşi frământă 
mintea spre a fi personal. 

Alegerea de cuvinte, îmbogățirea nuanţelor ce dau culoare și 
inţeles deosebit limbii, duc la o îndepărtare de limbajul comun. 
Acest lucru pare să se observe şi în limbajul comercial, numai 
că acestula îi lipseşte individualitatea cuvântului. Avem impre- 
sia, că firea omului a renunţat la ceeace inteligența şi închipui- 
rea sa formează obiect de glorie. Nu se mai păstrează din istoria 
ce se ascunde înapoia fiecărei vorbe proectată de ființa su- 
biectivă. 

Suntem departe de limbajul mereu creație, viață a gândului în 
destășurare sau expresie a sentimentului, ca artă, după cum a- 
firmă Benedetto Croce şi mai departe, de identificarea pe care o 
adânceşte Giovanni Gentile, când, mai apropiat de miezul luoru- 
rilor, observă corectând concepţia, crociană, că nu este vorba ide 
expresie, ci de sentimentul însuşi în care se manifestă direct şi 
fără intermediar, 

Fiind o limbă ce devine limbaj numai prin repetarea stereo- 
tipă a diferitelor cuvinte şi formule, reprezintă un specific toc- 
mai prin a nu se ridica la nuanţe expresive. Rămâne adesea la 
aluzii de gândire, fără desvoltări:; 

Mai mult ca ori unde, limba corespondenţei comerciale este un 
ţesut al memoriei care trebue să aibă pi ezente o seamă de nbli- 
gaţii de repertoriu. 

In virtutea acestei convenţii precizată de orice tratat de cores- 
pondenţă comercială, avem un .știl absolut obligatoriu și o limbă 
care este un lexic închis, 

Avem stilul calcul în expresii. 
un stil unic, rotunjit după nerme exclusiviste, singurul izvor de 
inspiraţie pentru toată lumea comercială. i 

Limbajul este forma unui conţinut neschimbat şi nu devine 
idee sau problemă, motiv de speculație mintală, ci rămâne o in: 
registrare uniformă a relaţiilor. şi: elemente'or materiale care cir- 
culă în raport cu necesităţile vieţii economice. 

Atitudinea omului de afaceri trebue să mărturisească înțele- 
sera vremii în care trăeşte; manitestările sale să tindă spre ce- 
eace progresul vieţii sociale îi oferă. 

Numai înşirăm diferite:e condițiuni stilisțice. ale scrierii comer- 
ciale, fiindcă în general, nu se deosebesc prea mult de cele ale 
stilului-creat, 

Singura şi marea deosebire este că în scrisoarea comercială, 
mijlocui de comunicare pare mai mult o dogmă, deoarece nimeni 
nu atinge un stil personal, după cum ne-am aștepta. Aci nu vor- 
bim de scriitori, ci de oameni însărcinaţi cu alcătuirea unei 
scrisori. 

Este ceva care se învaţă ca orice profesie. Avea totuşi de ob- 
servaf, că ceeace constitue un speeltic a! corespondenței de care 
vorbim, devine un compromis al sincerităţii, în orice alt mod 
de exprimare, Ne oprim puţin la însuşirea, stilistică, aşa numita 
convenienza care trebue să înlăture „le ricercatezze stilisticha i 
modi di dire alati, le fioriture del linguageio figurato”. 


2) Gli egizi narravâno, per tutta la scorsa del loro mondo 
innanz;, essersi parlate tre lingue, correspondent imel numero e 
nell ordine alle tree tă scorse pur innanzzi nel loro mondo; degli 


dăi, degli eroi e degli”uomini: &' dicevano. la prima lingua essere., 


statia geroglifica o sia sagra 6vvero divina, la seconda simbolica o. 


per iri o si per imprese erdiche; “ta terză pistalare pet comubi- .. 


.. (bill pag î7a):: di 


Pre EREI 5 8 O Ati i ARE 


Tot ca un cuprins a] acelei convenienza, este şi Seriale de a fi 
urban în exprimare, peniru a nu se ivi celalt termen, să-i zicem - 
vulgar. 

O altă condiţie stilistică pe care o notăm, este la proprietă, în 
privinţa întrebuințării cuvintelor. Deși limba şi stilul în discuţie, 
sunt departe de a fi interior subiective, totuși li se cere o însușire 
a acestui îel de viaţă. 

Observaţia răsună pretenţios a stilistică şi gust artistic, însă 
rămâne in realitate mai mult o dorinţă de construcţie gramati- 
cală, de exactitate linguistică, Dealtfel, sfaturile pentru a se ob- 
ține la proprie.ă, au ceva, searbăd şi retoric, pentrucă măsura 
graiului comercial îşi recunoaște tocmai un merit din a mu-şi 
însuşi atitudini subiective, singure!g care definesc după concepița 
estetică, proprietatea şi intimitatea cuvântului. 

Cât priveşte la brevită, este fără indoială, scop esențial în e- 
conomisirea timpului în afaceri. 

Cine gândeşte estetic, vede îndată că nu se ajunge la concep- 
ţia ideală din artă, ci se rămâne tot la ceva scolastie, analitic. 
Ceeace se socatește armonie este abia o rânduire externă de teeh- 
nică pentru a plăcea auzului, Acelaş lucru spunem despre ele- 
ganza, care „consiste nell'insieme delle doţi su accennte”, 

Este o concluzie retorică, cu toate că această cerinţă poate fi 
şi un ideajJ de înalt sens estetic. Dar din causă că idealurile a- 
cestea presupun altceva decât ceeace se urmăreşte în corespon- 
dența comercială, totul trebue socotit ca o recomandaţie bună 
pentru o lustruire externă a stiluiui comercial, care nu va de- 
păşi programul știut, pentru a se avântă în ecourile vieţii su- 
bieotive. 

Din tot ce am spus despre stilul şi limba calculată a oamenilor 
de afaceri, cum și din sistemul de prezentare externă a scrisori- 
lor, răsare ideia că lipsind indvidualismul linguistic, lipseşte şi 
acea facultate care face ca limba să fie o evocare, cum pe drept 
ar cere un filolog idealist, și n'am avea nici un stil propriu zis, 
deoarece nu se constată un centru linguistic, ci a pasivitate sau 
o simplă repetiţie a cuvintelor 3). 

Nu “se simte acel accent „che da i] significalo alle parole, quel 
tono, che come si usa dire, fa la musica“ 4). 

Acea nnanțare de cuvinte dată de accentul limbii, este natural 
să n'o întâlnim, fiindcă avem mai mult technica unuj mod dea 
scrie, decât scrisul în sine, ca faculiate expresivă a spiritului, 

Iar dacă totuşi vorbim de un stil comercial, avem in față numai 
technica sa, care se poate învăţa, spre deosebire de stilul Creaţie. 
unde technica este redusă la un antecedent al artei. Deaceca stilul 
comeroia! nu este o nuanţă psihică, ci o mentalitate şi o experi- 
enţă practică, în care stăruie imitația unor procedee de limbaj 
mecanizat, ca semn al unei discipline în virtutea cărela spiritul 
creator tace, 


LEON DICULESCU 





3) C. r. K. Vossler, Positivismo e idealismo _nelia scienza 
de! linguagio, La terza, Bari, pag. 5% 


4) G. Gentile, Op. cit, pag. 235. 


UNIVERSUL LITERAR: 


LUPTĂ... 


Ordinei i se supune doar dis- 
ciplina. 

Şi din această înţeleasă şi în- 
sușită regulă, omul face temelia 
începutului oricărei lupte. 

Mai precis: fuce lege, dela care 
el, cel dinţâi, să ny se abată, 
tocmai ca să nu îngenunche o 
ideie sau o luptă. | 

Cu această şi numai cu aceas- 
tă sinceră convingere, credem că 
au pornit toţi cari au izbutit să 
înfăptuiască ceva, şi mu cu ar- 
tificiul unor simple ambiţii și 
vanităţi, poate să 
confuzii. 





N'am fi pus această problemă 


dacă cele întâmplate — zilele 
trecute — la Sindicatul artişti- 
lor nu ar fi determinat iîntreba- 
rea, dacă la unii artiști mai 
există, disciplina supusă princi- 


 piului de ordine şi de autoritate, 


Ne-am găsi — poate — nepo- 


-trivit situaţi lângă cei cari ju- 


decă mai aspru atitudinea — ca 
şi vocabularul — celor cari până 
mai eri găseau mulțumirea într'o 
impusă dar — adăogăm noi — 
aspră izolare. 

Totuși nu putem ceda mai 
mult bunăvoinței atât de largi, 
fără să nu atragem atenția tutu- 
cor asupra adevăratelor reguli ale 
unei lupte: ca să  întemeezi, 
au-i nevoe să te sbaţi sau să în- 
vinuești ; e nevoe să munceşti. 

Iată regulile făcute să înţelea- 
să toţi cel cari vor să impună 
munca lor cu fapta şi firea cu 
legea. 


MUNCĂ... 


Îi i 


Creeze doar, 








30 Septembrie 1944 











unei neobosite trude depusă pen- 
tru satisfacerea problemelor nc- 
loriceşti, 

A tăgădui interesul ce-l poar- 
că înterpretul lui „Homlet” ue- 
voilor tuturor actorilor, ca si 
activitatea ce-o depune de-a în- 
lătura toate păsurile, mar  în- 
semna altceva decât de-a meşte- 


șugi săvârşirea păcatului lipsei 
de recunoștință. 
Și pentru asta, singura noas- 


tră vină ar fi să credem că 
d-nii : Critico, C. Antoniu, kă- 
gădaru şi d-na Dina Cocea cred 


altfel decâ: cum erer toti ae- 
torii. 
REALIZARE... 

Vedeți ? ... Am. putea avea le- 


sitimul motiv să fim încântați că 
o veche notiţă a noastră a dus 
la târziul succes de azi, încât să 
și determmăm obligația de-a ni 
se recunoaşte mocrituil. 

Reamintiţi-vă cum pe baza a- 
tător întemeiate motive, ceream 
ca scriitorii, autorii şi criticii 
dramatici să aibe cel puţin a- 
vantajul intrării gratuiţe la tea- 
tru, tocma: pentru a se face le- 
gătura cât mai largă cu ceeace 
preocupările or formează înde- 
plinirea unei adevărate funcții 
în aceast domeniu. 

Realizarea a venit dela ucela 
care peste vrafurile de hârtii şi 
dosare, vede nsvoia unei cât mai 
dese prezenţe a  scri'torului. a 
dramaturgului sau a criticului, 
la teatru, 

De obicei nu punam preţ mare 
decât pe hotăririle în care ve- 
dem o dreaptă unăsură. 

E ceeace facem acum, stabilind 
dispoziția d-lui; Victor Eftimiu 
la elogiul cuvenit. 


PROPUNERE... 


Nu din îndemnul succesului de 
realizare a celor arătate mai sus, 
formulăm o nouă propunere, ci 
din nevoia de-a ne mărturisi ne- 
dumerirea legată incă de exis- 
tența multor societăţi şi asociaţii 
privind o singură categorie de 
profesiomiști. 


voia aceasta ca fiecare să aibe 
sindicatul, societatea sau osocia- 
ţia separate ?, 


Când normal ar fi să fie o 
singură societate, cu selţii pri- 
vind: literatura, presa, teatrul 


critica, ştiinţa, care ar uni mai 
mult şi mai cu succes pe toţi ai 
scrisului şi — fireşte — ar re- 
zolva mai cu izbândă toate pro- 
biemele privind interesele co- 
imune. 

S'ar cuveni o atentă studiere 
şi a acestei propuneri câre, rea- 
lizându-se, n'ar avea un mai fru- 
mos cuvânt de laudă, decât pe 
acela al: dreptei prețniri. 


„IMPRUMUT”... 


Atăta timp cât peste ce poale 
omul să facă, vreo ispită îl îm- 
pinge să facă și mai mult, ne- 
voia unei grabnice măsuri pare 
cât mai justificată, 

Cu oricare alte cuvinte nu 
ne-am fi pus de acord cum 
ne-am pus cu acestea cari dau 
începutul notiţei de față, fiindcă 
— la dreptul vorbind — nu ar 
fi legat mai just înţelesul lor de 
problema actorilor împrumutaţi 
scenelor particulare de către 
Teatrul Naţional. 

Să ne explicăm: 

Mai întâi e acea ispită a in: 
teresului material făcut să  în- 
trețină la actor mai totdeauna a- 


„Vântul de-a face mai mult decât 


poate, angajindu-l la o ispravă 
care în loc să-l oprească la ho- 
tarul posibilităților lui, îl trece 
dincolo, tocmai atât cât trebue cu 
să urzească baza confuză a unui 
rol nepătruns; 


In al doilea rând,e acea situa- 
ție care în ciuda talentului unui 
actor armonizat nimai unui an- 
sâamblu potrivit lui, scena parti- 


"Luni 2 Oct, 


care 


culară îl apropie de ceva 
îi micșorează prestigiul menţiu- 


nii de pe afiș: „dela Teatrul Na- 
țional” încât iese cu totul altceva 
decât girul numelui dela care 
aștepta un succes, 

Aşa fiind, ar mai avea rust că 
se prelungească sistemul împru- 
mutării actorilor dela scena  v- 
țicială lu acelea particulare, 
când pe deasupra atâtor incon- 
veniente mai stărue âcela al lip- 
sei de angajament: cu care ac- 
torii particulari nu de-a face ?... 


AFIȘ... 


Despre activitatea Teatrului 
Naţional se va putea vorbi peste 
puțin timp, când scena ulicială 
va găşi o provizorie găzdui ire în 
saa Colegiului Sf. Sava. 


Premiera dela „Stud:o” va ti 
cu piesa d-lui Dinu 
Bond, având titlul schimbat: 


„Cântecul vieţii“, iar interpreţi 


principal pe d. G. Storin şi d-na 
Natasa 


Alexandra. 





A doua premieră. a. nouii. sta- 
giuni o va constitui presa lui 
Jean Anouille „Călător fără ba- 
gaje”, în traducerea d-nei. Doro- 
theia Christescu, cuprinzând în 
distribuţie numele doamnelor : 
Lilly Popovici și Mația Vplun- 
taru, 

Ceeace ne-ar chema se o -înte- 
resantă premieră se pare că nu 
e numai piesa aleasă de d. Vas- 
liu Birlic, pentru teatrul său 
„Colorado”, ci mai mult inter- 
pretarea d-lui Puiu Iancovescu, 
făcută să reinoiască legăturile cu 
pubi:cul bucureștean rupte de a- 
proape două stagiuni, 


In ce priveşte Teatrul 'Nustru. 


Prin aceste însușiri se atinse 





INCEPUT DE STAGIUNE 


Intreruptă încă din Aprilie 
de r.gorue războiului, 3VagIu- 
Dea. IUZICalĂ iși MI)EȘLe pri- 
Me mManiresrari, Snoasă incă 
QUpĂ atatea INCErCarI, Găr CU 
Ssutâu yă ue pe acum Dugață 
în 1nţeupun interesante și 
PiOlui pasii U Uioara Lu 
prinzăcoaie Și ielurata, în toa- 
ve aoimenue. 

LuiiapueivOri, Îără ingraduri 
Și excluderi arbitrare, execu- 
danț. care nu vor avea de în- 
depunit de cât o singură con- 
dipune: calitate, ansambluri 
alcâtuute pe considerente pur 
muzicale, iată ce se așteaptă 
deia noua stagiune, 

Vuipresiuiica noastră este că 


se va resimți mai mult ca oTi- 


CÂNa hpsa ue »all ue concert, 
ceeace va ii poate un nou în- 
demn pentru ciădirea, când 
se va putea, sau amenajarea 
ŞI a altor săi. 

Ceeace hpseşte în special, 
este o sală ae o sută cincizeci 
până la două sute de locuri, 
o sală a cărei închiriere să 
fie necostisitoare, a cărei in- 
timitate să-i dea oatmosteră 
particulară de cerc, de cena- 
clu, în care artiști tineri, 
compozitori de tendințe pe 
care mica lume a invitaţilor 
este cea dintâi care va trebui 
să le judece, asociaţii de ca- 
meră, Vor putea, găsi am- 
blanţa, caldă şi mediul bun 
conducător: de muzică pe care 
îl aşteaptă. 

Ne gândim la micul juvaer 
al edificiului Pleyei, din Paris, 
salle Debussy. Câte diserete 
dar minunate concerte n'au. 
fost ascultate acolo, câte clipe 
memorabile mu şi-au înscris 
prezenţa fecunâă în spaţiul 
restrâns dar încărcat ide 
bucuria frumosului al minus 
culei săli, dintre aceleași im- 


punătoare ziduri ale sălei cele 





mari, de cincisprezece ori mai 
vastă, și a sălei „Chopin“ de 
trei ori mai încăpătoare si- 
tuată cam între „Dalles“ şi 
„Ateneu“ ca număr de locuri. 

Pentru moment, nu se cu- 
nosc încă decât prea puține 
date, despre viitoarea staziu- 
ne, dar pregătirea, ei, ca în- 


tran stup îndepărtat de al-. 


bine, își divulgă de pe acum 
zumzetul, pentu cine ascultă 
cu atenție. 

Concertul simfonic își în- 
scrie prima manifestare la 1 
Octombrie, Orchestra, simio- 
nică evreiască, de sub condu- 
cerea d-lui Emil Cobilovici, 
muzicant de cultură franceză 
şi vechi şi actual membru al 
„Filarmonicei“, va da acept 
semnal de deschidere stagto- 
nală. 

„Filarmonica“, unde maes- 
trul George Enescu va, dirija 
o întreagă serie de concerte, 
își va putea deschide stagiu- 
nea abia la 22 Octombrie în 
sala „Aro“ de unde se speră 
că după trei concerte, se va 
putea trece din mou în tiradi- 
ționala sală a „Ateneului“, în 
plină reparație, după mrutăla.- 
rea suferită, 

„Opera“: se va deschide pro- 
babil cu marele succes dela 
sfârşitul anului trecut, 
„Lakme'“, având în repetiţie 
şi „Eugen Oneghin“ de Ceai- 
kovski. Data deschiderii ar 
putea preceda pe a „Filarmo- 
nice! Li i 

Cât "despre coneartele imdi- 
viduale şi de grupări de ca- 
meră, de compoziţii noi, eve- 
niment atâi de rar la noi, deşi 
de importanţă vitală în viaţa 
muzicală de oriunde, sperăm 
ca în curând să le vedem 
anunțate, cât mai multe, mai 
valoroase, și mai... cerute de 
public. 


ROMEO ALEXANDRESCU 





Invitaţie la lectură 


(Urmare din bag. I-a) 


— „Erom acelaș! sunt gân- 
durile cari îl frământă pe Mar-: 
tin Eden. Acum mă ghiftuiţi, 
pe câtă vreme atunci mă lăsați 
să mor de foame; misaţi închis 
ușa în nas, m'ați desconside- 
rat, asta numai din pricină că 
nă poiam. „să-mi caut un rost“. 
Eram. acelaşi şi tot <e fac a- 
cum, era făcut şi-atunci, Acum 
vă întrerupeţi cu respect când 
vă vorbesc, îmi smulgeţi cu- 
vintele de pe. buze, căutaţi să 
nu vă scape nimic din ce vă 
spun. Vă, mărturisesc că parti- 
dul din oare faceţi parte e pu- 
tred şi în loc să vă înfuriaţi, 
faceţi „bun“ şi „ah!“ şi rămâ- 
neți încredințaţi că am multă 
dreptate în spusele mele, un 
băiat cumsecade nu tocmai 
idiat, ci fiindcă sunt celebru, 
am bani, foarte mulţi bani, 
Dacă ași spune că luna eo 
feiie de brânză verde, aţi în- 
cepe să mă «plaudați, ori mați 


„îmdrăsni să ridicaţi glasul în 


fața mea, fiimdcă sunt om bo- 


gat. Şi sunt acelaşi, vă repet, 
“sunt același de pe vremea vând 


mă lăsaţi să mă târăsc în no- 
roi ia picioarele voastre !“ 

O carte amară, o carte tui- 
burătoore scrisă cu revoltă şi 
pasiune, în care se descifrează 
biografia sbuciumată a creato- 
rului ei, 

Că Jack London este un To-= 
mantic rătăcit primire contem- 
porani, asta nu mai încape în- 
doială. Romanului i se văd fi- 
rele albe ale cusăturii, inten» 
ţia şi hotărîrea de-a da o re- 
plică usturătoare întregii numi 
ghiftuite, — dar mai mult de- . 
cât aceasta, i se fac desiluşite 
problemele de umanitate pe 
cari le ridică, suferinţele şi în- 
treaga condiție de viață a 
scriitorului neasistat în împre- 
jurări când o bucată de pâine 
sau un cuvânt de încurajare ar 
constitui singurele lui bucurii. 

Citiţi povestea vieţii lui Mar 
țin Eden, dacă nu vă displace 
meseria  căutătorului de co- 
mori, şi veți înțelege că aced= 


stă carte e mai mult decât un 


roman autobiografic. 


LIVID BRATOLOVEANU 


Abaterea dela recunoașterea 
unei munci nu-i calea pe care 
so socotim indicată dreptei noa- 


condee. 


stre judecăți. au trei: 
De aceea, găsim. necesar să  niune. 
spunem că ce-a realizat d. 


George Vraca, în calitate de pre- separată. 
ședinte al Sindicatului  Artişti- 
lor, constitue meritul unei  în- 


țelepte conduceri, ca și elogiul 


E vorba de toţi mântuirii de 


Gândiţi-vă că numai sazetarii 
sindicat, asociaţie şi u- 


Urmează. scriitorii cu socictate 
Pe urmă, autorii și criticii dra- 


matii au alte asociaţii aparte. 
Din ce interes sa născut ne- 





pare că şi el își va relua curând 
activitatea, deschizând stagiunii 
cu „Noaptea regilor” de Shakes-- 
peare, : ; 
Despre ce își propun alţi di- 
rectori, e prudent; să trecem sub 
tăcere, fiindcă timpurile sunt așa 
de grele ca să poată aduce vrev 
realizare -în planurite lor. - 


1. M. LEHLIU 





=Zamolxe= 


(Templul lui Zamolxe. La picivarele altarului 
Decebal, stând drept). 


DECEBAL (invocător) 

Zeu bun şi falnic şi puternic, dă-mi incă 
douăzeci de ani să bat pe Romani şi locul lor 
îl vom lua noi şi cultul tău l'om răspândi 
prin mine peste tot! 


ZAMOLXE 


Nu. 
E scris altfel. 


DECEBAL 


Dar'de ne lași pe noi te lași pe tine, tu 
singur ești prin noi și noi te-avem pe tine. 


LAMOLXE 
Nu! 
DECEBAL 
O, Mare Umbră ! Spune-ne de ce? 
| ZAMOLXE 
E. scris! Aşa e legea! 
DECEBAL 
Şi vor distruge ţara, regatul meu. poporul ? 
ZAMOLXE 
Ca să renască)... 
DECEBAI, 
Şi când... și cum ?..... 
ZAMOLXE 
Prin foc, ca aurul şi ca diamantul! 
DECERAL 
Zamolxe, Zeu protector, Zeu bun şi mare, 
tu care ne iubeşti şi ne ajuţi ca pe copiii tăi, 


mi-e inima îndurerată, de ce mi-o mai stri- 
veşti ? 


ZAMOLXE 
Da, ştiu, 
Eu țe-am ales, eu ţi-am dat slavă, eu 
te-am creiat. 


Mi-6 milă de durerea ta, şi-o înţeleg, Qar 
dacă ai vedea în timp cum văd şi eu, te bu- 


cură tu, Decebal de slava care te aşteaptă; 


văd focul cum căleşte firea şi cum ciocanul 
bate, alături, metale vechi şi noui. 

Din ține și prin tine şi — Deceba] — şi 
peste tine! 

Va fi şi-acela tot poporul tău!,. 


DECEBAL (cu disperare întunecat) 


Poporul meu sunt eu, poporul meu e-aces- 
ta, poporul meu i-altarul tău, Zamolxe! 

Când ţu şi eu şi el nu vom mai fi, poporul 
Meu Du va mai fi nici el. 


De pgeaba-j tot ce tu mi-ai spus, Zamolxe, 
și tot ce-am înţeles că-i scris, ca să renaş- 
tem  aitfe] în focul şi durerea mare-a vrr- 
mii d... 

Dar ce am eu qu cei ce-or fi „atunci“? 

Nu-i simt în mine, nu-i cunosc, nu-j ştiu, 
Zamolxe: cu cei ce vor veni, nu am nimic? 

De ce nu ne ajuţi Zamolxe ? 


ZAMOLXE 


E scris, ţi-am spus, 

Tu vei trăi în ei dar eu în cei ce vin sunt 
mort. 

Tu, Decebal, în schimb, ales iubit şi mare 
rege, tu nu te plânge deci. 

Iar soaria -ce ţi-e dat acum, 
glorie, te'nalță ! 

E tot ce-am mai putut să-ți dau. 


să mori cu 


DECEBAL 


Eşti generos și bun Zamolxe că mi-o dai. 

Și moartea mea de căpitan şi rege'mi-va 
fi frumoasă și dragă ca o lumină de crepuscul. 

Dar inima pentru poporul meu, când îi 
sunt rege, e-o inimă de tată pentru copiii lui. 

O, tu Zamoixe, ce-ai dat viaţă şi ai creiat 
copii, ce-au fost şi «ei părinţi, gândeşte-te ! 

Gândeşte-te ce simte un părinte oricât ar 
fi să-1 bucure cununa de erou pe care i-o în- 
tinzi, când bucuria mare a morţii el nu pou- 
te s'o guste şi nu se poate-o clipă gândi !a 
el, câna tu-i anunți durerea că el copiii îşi 
va pierde, copiii lui cei dragi, pe care, ca 
părinte, el i-a crescut și i-a iubit şi i-a jucat 
pe brațe. 


ZAMOLXE 


Durerea ta e mare, 

Dar e scris, ţi-am spus-o. 

Suportă, Decebal, şi asta. 

(Se aud loviturile de berbec z: de batiste 
in porţi care cedează cu sgomot mare, ru- 
manii răsbind în palat). 


DECEBAL 


Zeu protector şi bun, să-ţi ducem altarul 
sfânt de-aici, departen munţi când vin cu- 
cerițorii, 

Ti au răsbit şi-acuma umblă prin cetate 
iar porţile palatului bătute-s de berbeci şi 





de ALEXANDRU DRAGHICI 


focu-a început să urce înalte limbi de flă- 
cări. 
Să-ţi luăm de-aici altarul, să-l ascundem, 
să le rămâie acelora cen munți te-or ptoslăvi. 
(Flăcările se întind cuprinzând. o drapsrie 
din apropierea altarului. amenințând să-. 
cuprindă și pe-acesta), e 


ZAMOLXE 
Nu, Decebal, degeaba, în clipa când po- 
porul şi tu nu veţi mai fi, nu voi mai fi nici 
eu ! Și dispariţia va fi mult mai adâncă... 
(focul cuprinde şi altarui). 


DECEBAL (privind prin f ăcărij 


Adio, Zamolxe |... 


ali a 


ZAMOLXE 
A, nu, nu spune-așa,... 
Tu, Decebal, 


tu încă vei veni la. miste ! 
DECEBAL 


(in extaz, plin de recunoştinţă) 
faţa la pământ) 


căzând cu 
a i 
Zeu mare, îngăduitor şi bun? 
ZAMOLXE 
(cu glas care creşte peste zzomotul luptei, 
dărâmăturilor de ziduri şi de grinzi aprinse, 
peste vreme, peste viaţă şi moarte) 


Celortalţi, — poporul cel prin veacuri, — el 


“va avea un a'tul mai mare și mai bun. 


Şi dacă spun că totu-i scris, ecă e Scris ! 

Şi totu-i cu un scop ce vremii limitate-i 
scapă. 

Şi totul cu un scop și “o voinţă de umi- 
nă, căci sabia ce vine azi — Romanii sunt 
doar braţul ce face drum și va aduce cu ea 
cuvântul nou ! 

Și, la fel, durerile ce vor. veni în urmă, 
totul, sunt tot pentru lumina care vine. 

Și tot pentru lumina care vine s'or disloca 
noroadele ce vor mai veni încă! Iar paşii lor 
purtaţi sunt din acele adâncuri de lumi ne- 
cunoscute, din funduri de ţări fără lumină — 
popoare dislocate fără ca să ştie anume 
pentru ce, — anume ca să-şi ieie şi ele la 
timpul lor lumina, . 

Deci du-ţe, Decebal, tu vei muri și.eu la 
fel, dar nu poporul tău, 

Căci tu, vei fi al lui şi-ai săi rămâi! 

(S'auad Romani: sfărimând porțile, Deceba. 
iși trage spada şi-şi încrucișează puterniceie 
jui brațe, aşteptând întunecat). 


DECEBAL 


Acela ? Poporul meu ? i 
In mintea mea și dânsul moare ! - 


ZAMOLXE 
Se va'nălța,.., 
DECEBAI, 


Pe-aceta ?.... 
Eu nu-l cunosc! 





sea 30 Septembrie 1944 = 








HNERACLEIA 


Cână m'am hotărit să merg spre He- 
racleia, toamna mi-a trimis un răvaș. 
Printre şuviţele de aur împletite în 
coama unui cais, câteva frunze de 
chihlimbar se legănau molcom în bă- 
taia soarelui, învăluite într'un șirag de 
musculițe, ce se pierdeau jucăuse pâ- 
nă, în vecinătatea unei glicine. 

Zborul lor mic şi colectiv, se deşira 
cu un zumzet abia auzit. 

Era, prin fereastra casei meie, afară 
pe aleia de plopi, un colț de i neînchi- 
puită frumuseţe. Un vas antic, de o 

"mărime neobişnuită, se afla tot aco- 
perit cu o plantă agățătoare impodobi- 
tă cu o puzderie de floricele albe, iar 
in faţa lui un pâlc de zinnia multico- 
lore se ofereau soarelui, vesele, canâi- 
de, cu silueta lor liniară. 

Rătăceam cu privirea unde mă Fur- 
tau ochii, în văzduhul albastru, împâu- 
zit de nori scămoșaţi, când o adiere 
ae vânt mi-a strecurat în odaie o frun- 
ză de plop ruginită, căzută undeva pe 
parchet, cu un fâșâit moale. i 

Toamna era în pârg. De pe câmpuri 
se adunaseră, recoltele și hambarele se 
“umpluseră cu roade nouă, iar în cgră- 
zile dobrogenesști, pătulele cu porumb 
şi glugile de strujeni laolaltă, se adăo- 
gau din plin decorului rustic. Cornul 
abondenţei se răsfăţa în tot locui, 
“printre şurele de paie și căpiţele de 

-- făn, înmugurit pe câmpurile verzi și o- 
“goarele răscolite sub cormana plugu- 
lui, pierzându-se în zare și pe subt sâ- 
nuri.de piatră, pe unde păşteau în voie 
cârduri de oi. 

Poate mi s'a părut mie că în anul 
acela, toamna a. poposit cu atâta bel- 

-şug. N'aș îndrăzni să mă conirumt în 

__ privinţa aceasta. nici cu prietenul meu 

_.vechi în ale vânătoarei, pădurarul moș 
'udor Uzum din satul Ghiolpunar, 
căruia i se prizăriseră din pricina se- 
cetei de peste an cei câțiva stupi de 
albine, ne mai având cum culege nec- 
tarul din florile câmpului atât de pu- 
ţine şi nici cu lipoveanul cu barba de 
Christ din satul Ghindărești, Evdochin 

'Peclist, care a plutit cu loteca lui pes- 
cărească pe Dunăre, timp încheiat de 
o lună, ca să aducă la punctul pescă- 


resc doar câteva chilograme de cegă. 
Nu m'a$ încumeta să iau părerea 
nici altor prieteni de-ai mei, fiindcă 


stiu bine că rodul la vii nu le-a um- 
plut poloboacele, iar poama a fost pe 
alocurea strivită năpraznic de grindi- 
“nă, încât toamna pentru ei nu a fost 
îndeajuns de dionisiacă. 

Oricum aș încerca să justific elanui 
meu pentru întinderile brune și frun- 
za ruginită, nu voi găsi sprijinitori 
printre sceptici. Căci atunci când apu- 
surile însângerate sunt propriile noas- 
tre răstigniri, determinismul lor nu 

: mal poate avea nici o însemnătate. 
- Plidd robii unei intuiţii implacabile, 
zadarnc freamătă vâriuri de codri și 
se ofilesc undeva, pe un răzor, în veci- 
nătatea pământului răscolit, sulfina și 

- garofița săibatecă, fiindcă ele au mu- 
„ri şi mai de mult pentru noi. Nu mai 
avem puterea de ințelegere a perma- 


"  nentului fenomen, a bobocului de tran- 


dafir pe jumătate înghețat, cules din 
îmbrățişarea rece a brumei și adus în 
cdaie ca să moară până a doua zi în 
glastră. 

Mă întreb, totuși, cu gândul pribeag, 
cum de se iroseşte viața lui așa de re- 
pede în ambianța intimă a căldurii 
din cameră, când acolo, afară, alintat 
fară prietenia razei de soare, de atâta 
risipă de vânt, ar mai fi trăit poate 
multe zile de frig, între mixandre şi 
tufănică ? 

Nu vreau să-mi descoper sufletul gol 
de simţire, când mă găsesc în faţa lu- 
cerurilor cuprinse de adâncă tăcere, a 
căror prezenţă este atât de elocventă 
și plină de măreție, înconjurată de 
tăinuirea vieții care a pulsat odinioară 
aici, a nimbului de aur profilat cândva 
pe frunza moartă acum, sau pe o pia- 
tră votivă acoperită de lut și de urme 
ce cu greu se regăsesc în trecut. 

La tot pasul, simţirea noastră e răs- 
colită. profund, dacă facem popasuri 
Se gânduri cu puteri ce renasc din a- 

3. 

Viaţa, ca lungime de spaţiu, e mică 
şi uneori firavă, dar atât de însemna- 
tă, prin ceea, ce lăsăm după noi, încât 
controversa dispare când ne confrun- 
tâm cu trecutul, — când ne întoarcem 
înapoi şi ne dezgropăm din uitare. 

E poate opera unui mare cenobit ac- 
tivitatea acelui ce s'a înălţat smerit 
din aristocrația inteligenţii și a gân- 
dului românesc, — acel neîntrecut și 





emerit erudit care a fost profesorul 
Vasile Pârvan, când a poposit în Do- 
brogea, între vânturi şi arșiță de soare, 
ca să patineze scripturi vechi epigra- 
îice, de unde să cuieagă înțelesul vre- 
murilor de măreție care au trecut pe 
aici. Ca şi Eminescu, a apărut ca un 
bolid ca să ducă o viaţă de înaltă as- 
ceză şi să se dăruiască din plin, spirl- 
tualizării științei şi culturii românești 

Pârvan a descins în Dobrogea ca să 
facă săpături arheologice cu discipoli 
și emuli, dintr'o înaltă pasiune ştiin- 
vifică, dar și cu o foarte complicată 
armătură de conştiinţă filosofică, a 
vând o singură saţisiacție în viaţă ca 
un mare singuratic ce a fost, în des- 
coperirile pe care le-a făcut, ca să le. 
ge firul unei permanente dâinuiri tra- 
co-greco-romane pe aceste meleaguii, 
vocuite cu mult înainte de Trogiodiţii 
lui Strabo. : 

L-a încântat cât se poate spune des- 
pre un asemenea excepțional stoic, 
învelișul telurie care ascundea în a- 
dâncuri vestigiile unor mărturii ne- 
strămutate ce se vor verifica şir de 
milenii înainte, cât va dura omenirea. 

In lumea anticilor, a poporului dela 
sate și orașe, viaţa reprezenta cel mai 
mare bun dăruit de zeii din Olimp. 


Dincolo de împărăţia morţii se întin- 
dea  atotputernicia lui Plato, — zeu 
macabru și implacabil. Viaţa indivi- 


duală ca şi cea socială, — dar mai a- 
les aceasta din urmă —— chema pe ce- 
tățean să ia parte la toate destătările 
şi dregătoriile municipale. Preţul  a- 
cestor îndeletniciri era acela ce se răs: 
cumpăra cu nume şi faimă, — nomen 
et honor. 

Erau vremuri de beatitudine  colec- 
tivă, ce se desiăşurau între cei doi 
poli: panem eţ circenses. Lumea gre- 
co-romană avea prin excelență preo- 


cupări hedoniste,  dionisiace. Morala 
unui Epicur era o expresie de  tidela 
reprezentare. 

Dar, cetățeanul roman, libertul şi 


uneori sclavul, erau chemaţi să ia par- 
te la viaţa publică, în plină desfășura 


re. In far, în cluburi sportive, econo- 
mice, în asociaţii religioase, pretutin- 
deni cel doritor de mărime işi pâsea 


locul său. 

Nici o clipă ain viaţă nu era risipită 
în deșert. AI 

Atâtea şi atâtea vestigii, de lut, de 
piatră, de marmoră, ne vorbesc despre 
O societate animată care a trăit pe 
aici. Tomis, Callatis, Histria, Aegissus, 
Carsium, Axiopolis și câte aite cetăţi 
nu ne adeveresc despre viaţa anticilor 


din Pontui stâng, 


„Am în fața mea o urnă mică de pă- 
mânt ars, cât un poa de palmă, — din 
cele care se găsesc așa, de des pe und2 
hârlețul sapă temelii de case şi răs- 
toammă lutul netrebnic. Mi-a dar-o un 
om umil, cu sumanul rupt și cu mus- 
tăţi în ţurţuri, pe vreme de iarnă, 
pentru câțiva gologani. Era viscol afa- 
ră cu îunigei albi, scoboriţi din văzduh 
în spirală, care-ţi plesneau faţa cu ra- 
fale de vânt. 

Nu înseamnă mare lucru de artă, 
dar chenatul ei imprimat care incon- 
Jură excavaţiunea, in iundul câreia se 
atlă borta pe unde se turna untăclem- 
nul, toarta ei tocită de mâini necunos- 
cute, apoi cele două şănţiulețe uşoare 
care se adaogă ornamentului, repre- 
zintă o irumusețe veche, sensibilă de 
două mii Qe anl. 

Oricât am incerca să cuprindem în 
vorbe trecutul atât de depărtat, ori- 
câtă intuiţie ;. iantezie de evocare am 
cheltui ca să readucem pe antici în 
mijlocul nostru, totul e primit sub be- 
neficiu de inventar, fiindeă nu putem 
avea înţelegerea netedă a devenirilor 
de atunci, a complexului dinamic bio- 
social, a unor timpuri reconstituite 
uneori cu multă subtilitate pe baze de 
mărturii, dar şi cu ajutorul multor ipo- 
teze iîndrăsneţe.  Verificăm în viaţa 
noastră de toate zilele înlânţulrea u- 
nui şir de fenomene și cu câtă trudă 
şi eroare ajungem la capătul conclu- 
ziilor, Gândurile contimporanilor nu 
le putem pătrunde în structura lor de 
elaborare intimă. Atunci, cum putem 
să intuim întrun orizont larg, cuprin- 
zător, ceea ce nu ne mai aparţine de 
două mii de ani! 

Cu aceste sfredelitoare reijlecţii, am 
plecat ia drum într'o zi spre amiază. 
cu un grup de prieteni, să vizităm He- 
racleia. Cunoseusem toată Dobrogea, cu 
Balcicul regesc, cu falezele miraculoa- 
se ale capului Caliacra, cu Valea fără 
iarnă a Batovei, cu Ecrenâ, cu minu- 


nâtele pajişte și boschete ce acoperă, 
ialezele în amfiveatru ale mărei ae ala- 
bastru de lângă satul Surtuchioi, cu 
canaralele de piatră ale calcarului ju- 
rasic de pe Dunăre, unde se mai gă- 
seşte şi astăzi implăntat tundalul cetă- 
ţii Carsium, cu munţii Măcinului şi 
pădurile baubadagului, cu bâlţile ce se 
incheagă cu urizontui de la Jurilofea, 
ale lacului Sinoe, cu toată stepa do- 
brogeană risipiia prin satele tâtăreşti, 
peste care se așterne patriarhalitatea 
biblică a litaniilor in umbrele inseră- 
rii, din turnul moscheelor, — CUunos- 


cusem, in sfârşit, toate cetăţile antice 


„de aici, dar, uni scâpase prin capri- 


ciul ciudati ai întâmplării să rătăcesc 
și pe malurile hazeimului, ale cau ape 
Se invecinesc intr'o parte cu Sturari- 
șurile Babadagului,  pierzanau-se de- 
parte, în marea albastră, 

Incă o cetate descoperită în Dobro- 
gea, de către arheologii noştri in cer- 
cetari asidui, nu mai e pentru n-mani 
de mult un miracol. Fiindcă la to, pa- 
Sul aproape, lutul scormonit aă ia 
iveală un ciob, o monedă, o inscripție 
epigralică sau un umăr de ZEivăut pusi” 
jeiău sub greutatea veacurilor. Cu atât 
iai mut atunci când o asemenea te- 
tate e fixată pe harta și identiricavă, 
pe teren prin vesugiile ingenui ce se 
cescoperă privirii, nu Mai sesizează €e- 
noția Vie, amta, a contaciuiul cu iu- 
isea Moartă, a, vieţii care a irecut pe 
ulci. Se petrece un tenomen de rtptul- 
ție a cunoaşterii, care scade pouuuLo- 
picește sub raportul intensității, ca și 
o piesă de teatru văzută de mai mulve 
ori, i 

De aceea, Heracleia sclădată în soa- 
reie tcamnei și al tanteziei mele, re- 
piezenta o giamădire de pieure, cu 
ADSCrIpţii implantate deandoasele mn 
temea ei milenară, cu movile de pâ- 
mant așternute deasupră, şi cu vreo 
aură de graiuri plimbareţi pe spinarea 
unei turme de 01, abătuta Să pască pc 
aici intr'o doară. Ciuisem de câtva 
vimp Lauda Vieţii la tără a lui Catul 
şi aveam proaspăt în minte pe Hora- 
iu. 

cetatea însă cu numele atât de tru- 
1n0ş, ne chema la dânsa să ne întâțușe- 
ze alt gen de rume, inaite Și mMeque- 
vale. Cu creneluri în ziduri, cu portice 
ia inirare şi cu o tristă veghere ge pu 
înălțimea considerabiiă a stâncii pe 
care se atiă clădită. Am avut inturţia 
Cetăţii Neamţului, a lui Stefan Vodă. 
Măreaţă e incă şi astăzi, cu zidurile 
aşa anonime cum sunt, findeă nicăer: 
nu se zârește vreo încrustare de literă 
care să amintească vremurile de sbu- 
cium și de războaie, dâr ce impună- 
toare trebue să fi fost altădată, când 
nicio piatră nu era prăvălită dela lo: 
cul ei, pentru ca să servească la te- 
melii de case băștinașilor cruzi şi bar- 
bari. 

in interiorul ei de vreo două mil și 
mă. bine de metri pătraţi, n'am întâl- 
nit nici o urmă a vreunui miliţian ro- 
man sau medieval, — căci cetatea are 
probabil o onigină tare veche: la înce- 
put trebuie să fi fost grecească, apoi 
romană şi mai târziu folosită de că- 
tre alte popoare care sau scurs pe aici. 

Zadamic am ascultat în taină o 
șcaptă, un svon,.un ecou rostit de vreo 
xeitate intr'un colţ al ruinelor. Zadar- 
nic mi-am purtat pașii de jur împre- 
Jurui ei, căci n'am găsiv nici un indi- 
ciu asupra  vechimei sau măreției 
veacurilor. 

Am scrutat atunci lung depărtările, 
cu apele intinse ale Razeimului și stu- 
tărișurile Babadagului și n'am  desco- 
perit nici o monoxilă din vremurile 
de altă dată. Doar câteva dube pescă- 
rești ale unor lipoveni bărboși pe ca- 
re-i petrecusem cu privirea când se 
urniseră dela, chirhanaua din apropie- 
re, alunecau în larg cu izbituri de bă- 
băici sclipitoare. 
puse a. cu > . , Li a. 2. 

ş A . , . Dă a . E) , . LI] Li 

Când am eșit pe sub portice, soareie 
apunea trist în dosul cetăţii. 


VALERIAN PETRESCU 


A. 





UNIVERSUL LITERAR 


m 








IC IE a 


CĂRȚI Rostul şi putințele artelor plastice 


ȘI 
REVISTE 


AMINTIRI de ION VLASIU 

Scrise vioi, cu un stil mustind 
de viață și culoare rurală, Amin- 
tirile d-lui Ion Vlasiu ne duc în- 
tr'un Ardeal însorit, în satul co- 
pilăriei cu chipuri şi umbre ce 
foşnesc în paginile cărţii. Bucăţi 


- ca „BACU“, „TALIE“, „GESPRII 


DELA CRUCE“, „ERAM NIŞTE 
NEGHIOBI“, etc. — de un puter- 
nic relief — vădesc măsura talen- 
vului de povestitor al autorului 
acelei neuitate „CUM AM PLE- 
CAT DIN SAT* — care s'a bucu- 
rat anii trecuţi de un rea] suc- 
ces, 

Cronicar ai unei copilării pe- 
irecute pe malurile Mureşului, 
Vlasiu slujeşte arta prin  preci- 
ziunea şi prospeţimea imaginilor 
şi prin eleganța povestirii -- 
mult depărtat de c'işeul sămănă- 
torist, 


Colecţia „Cartea retugiatuiui 
ardelean“ — din bogatul program 
de tipărituri pentru popor a Fun- 
daţiei Culturale Regale Regele 
Mihai I înscrie un nume şi operă 
de valoare, alături de nume ca 
Mihai Beniuc, Pavel Dan, Gabriel 
Țepe'ea, elitaţi în aceeași colec- 
ție. ” 





A apărut BEVISTA FUNDA- 
ȚIULOR REGALE pe Septembrie 


cu următorul sumar: Martha 
Bibescu : Scrisoare fără răspuns 
către un tânăr care a murit; 
7. Arghezi: Versuri: Mircea 
Vulcănescu : În amintireu pTo- 
fesorului Francisc Rainer;  V. 
Voiculescu : Din o cântare d cân- 
tărilor projanăi ; Victor Papilian: 
După douăzeci și cinci de anii; 
Miron R. Paraschivescu : Ou- 
menii pământului; Andrei Oţe- 
tea: Marile puteri și mișcarea 
revoluționară din 1821 în Țărie 
Româneşti ; luam Vesper: Ver- 
suri; Radu Tudoran: Noaptea 
când sa rutăcit copila; M. Ber- 
za : Funcțiunea regalității în con- 
cepția carolingiană; Ion Frun- 
zetti: Din ciclul Dianei; G. Măr- 
gărit : Psalm pentru o țară ne- 
cunoscută ; Ovidiu Papadima : 
lon Ghika între religie şi știință. 
Mexte şi "Documente: 'Victor 
Slăvescu : Nicolae Kretzulescu și 
Domnttorul Cuza. 

Comeutarii critice : Tudor Via 
nu: FiJuri şi forme literare (St, 
O. Iosif; Mircea Demetriad); 
Şerban Cioculescu: C. Hogaș: 
Pe drumuri de munte 1; Petru 
Comarnescu : Tipăriturile Şcoalei 
Sociologice dela București (111). 

Cronici: Arta esenţă neînţelea- 
să, de Adrian Marino, Structura 
şi evoluția universului de T. Ves- 
cun; Două piachete de versuri 
de Tr. Bădoiu; Grănicerii Bănă- 
țeni și comunitatea de avere de 
Cornelia Bodea 

Revista Rewisteior ; 
românești, 

Note: Bucureşti; Tudor Vianu, 
Soare Z. Soare; La Teatrul Na- 
țional de Camil Petrescu; Rusia 
văzută de Wendell Wilkie; Por- 
tretul Mareșalului Stalin; După 
război: o singură lume; La maour- 
tea scriitorului Liviu Rebreanu 
de P. Comarnescu; Dela istorie 
la roman de Al. Ciorănescu; Pe 
marginea unei încercări de re- 
construire a metafizicei; Despre 
reflectare şi reflecțiune; In ju- 
rul unei discuții asupra filosofiei 
ştiinţifice, de Florian Nicolau; 
Eugenio D'Ors despre religie şi 
artă; Teatrul viitorului de Ovi- 
diu Drimba. 


streine - 





(Urmare din pag. 1) 


față de problema aceasta a realismului 
implicit. Un studiu care să se întemeieze 
pe viziunea despre realitate a diferitelor 
epoci şi îndivizi, și care să urmărească 
întrucât mijloacele tehnice ale fiecărei 
şcoli în pictură de pildă, pot traduce a- 
ceastă viziune, ar fi o reconstituire in- 
ternă a istoriei picturei. El ar permite 
clarificarea noţiunii de stil în plastică, le- 
gând-o de raportul dintre posibilităţile 
tehnice ale grupului respectiv şi concep- 
ţia raţională a sa despre realitate, ori sen- 
timentul irațional al fuziunii cu ea. O îs- 
torie internă a artei ar aduce, credem, 
drept rezultat, convingerea că nu se poate 
vorbi de.un progres decât în cadrul ace- 
leiaşi: viziuni a realității, că Michel An- 
gelo nu e de loc mai demn de stima noa- 
stră decât Giotto, că pânzele rococo ale 
lui Watteau reprezintă pentru critica in- 
ternă a picturii, un progres nul — în ca- 
drul viziunii respective a realității — față 
de altarele naive ale unor Van Eyck. 
Ideea perfecțiunii operelor unui artist 
care a ajuns la deplinătatea procedeelor 
tehnice pentru exprimarea viziunii pro- 
prii a realităţii, abolind ideea unei revo- 
luţii în sens pozitiv, a unui progres adică, 
în plastică, ar avea drept consecinţă, pen- 
tru contemplator, circumscrierea înţele- 
gerii sale doar la acele opere care ar fi 
produsul unei viziuni a realităţii asemă- 
nătoare cu a sa. Problema afinităţilor e- 
lective ale unor epoci, cu altele dn tre- 
cut, de pildă: romantism şi Ev-Mediu, şi- 
ar cere și ea, înlăuntrul acestui fel de a 
orândui problemele, soluția adecuată. 

Concepţia aceasta, care acordă ideii de 
realitate, posibilitatea de a îngloba şi 
sdeea de resimțire a realității, saivează 
realismul dela primejdia de a instiga pe 
meșteșugarii penelului și ai daltei, la co- 
pierea lipsită de ambiția oricărei inter- 
pretări personale, a naturii, de a reduce 
munca lor la simpla transcriere a rezul- 
tatelor procesului optic, la o chestiune de 
îndemânare, de abilitate meşteşugăreas- 
că, în stare să-i apropie de profesioniștii 
ocupaţiilor manuale, excluzând valoarea 
spirituală a prelucrării şi inutilizând, în 
favoarea execuţiei, pe artist. 

Putinţa de a încadra artele plastice în 
rândul activităţilor spirituale, fără a le 
răpi valoarea hedonistă a bucuriei provo- 
cate de perfecțiunea reprezentării lumii 
aparenţelor vizuale, nu e dată decât în 
această fuziune a intenţiei semnificatoare 
cu intenţia figurativă, în realizarea repre- 
zentativă să-i zicem, de-o-camdată), a te- 
mei, care împacă sensul spiritual cu figu- 
rarea aparenţei materiale, nevoia poetică 
cu nevoia decorativă, Acordând formei 
plastice, (semnului efigie) valoare de ve- 
hicul al unui sens, valoare de simbol, nu 
riscăm să o confundăm cu semmul-con- 
venţie, pentrucă efigia întrebuințată în- 
tr'o operă ca vehicul al cutărei idei, poar- 
tă o singură dată și numai aici acest sens, 
(care de altfel îi impune şi modificările 
formale), în timp ce semnul convenţie e 
reproductibil la infinit, realizării lui con- 
crete putându-i-se substitui un obiect fi- 
zic asemenea. altul decât el, provocând în 
subiect acelaș gând. Cuvântul „om” de 
pildă, semn convenţie al conceptului „om” 
sau echivalentul lui grafic, va evoca în 
subiect întotdeauna acelaş conţinut, Re- 
prezentarea efigie a omului individualizat 
în gesturi, mimică și structură fizică, va 
chema însă de fiecare dată alte înţele- 
suri, 





DEOSEBIREA INTRE SIMBOLUL-CON- 
VENȚIE ȘI SIMBOLUL ADÂNC, NECE- 
SAR, INCONŞTIENT: METAFORA 


Dacă am fi rămas la diviziunea lui Wau- 
lis Walfisz, între semnul-convenţie, fun- 
gibil şi reproductibil fără ca semnificatul 
să sufere vre-o modificare. nici el însuși, 
nici în felul în care e resimţit de contem- 
plator, de-oparte, şi semnul-efigie, năzuind 
la redarea cât mai aproape de model a o- 
biectului, ne-am fi găsit de-odată în fața 
situaţiei paradoxale de-a afirma că arta 
plastică, cu cât utilizează mai intens ele- 
menţul realist al semnului-efigie, cu atât 
scade în semnificaţie spirituală. Şi cu cât 
are de exprimat conţinuturi de conştiinţă 
mai adânci, cu. atât e silită să procedeze 
mai schemațic, mai opus realismului teh- 
nic, cu atât e redusă la a fi mai puţin 
figurativă, 

Intre intenţia figurativă şi intenţia sem - 
nificatoare se află acelaș raport de in- 
versă proporţionalitate, pe care profeso- 
rul Tudor Vianu îl demască a exista în- 
tre intenţia transitivă şi cea reflexivă a 
Imbajului. 

Așa se explică dece manierismul, adică . 
acapararea rutinară a anumitor procedee 
tehnice, a anumitor ticuri mecanice în €- 
xecuţie, moduri ale vre-unei expresii care 
desigur va h exprimat ceva, în arta mae- 
struiui imitat, dar care sunt goale de 
semnificaţie, odată reluate automat de ci- 
raci, nu reuşeşte să trezească în contem- 
platorul avizat, decât oroarea autentici- 
tâţii în faţa artificialului. Pentru a salva 
pictura de poziția paradoxală în care se 
află, poziţie cu totul asemănătoare para- 
doxului poeziei desvăluit de teoreticianul 
citat *), artistul plastic trebue să urmeze, 
faţă de elementele morfologice ale operei 
de artă, exact aceeași strategie pe care o 
execută poetul în, truda sa de reîmpros- 
pătare cu instituţii vii, a clişeelor verbale 
uzate de circulaţie. Ceeace are de făcut 
artistul plastic este să creeze noi meta- 
fore, topind în culoare, lumină, umbră şi 
linie, noui experiențe spirituale. Nu vora 
năzui la expunerea procesului prin care 
un conţinut de conștiință poate fi trans- 
format în pată de culoare ori în arabesc. 
Procesul acesta e de domeniul acelora 
care se vor ignora întotdeauna, așa cum 
nimeni mu mai speră să ajile vre-odată 
mecanismul procesului de elaborare a 
concepielor logice. Tot ce vom înceroă 
să arătăm, este mult, că există asemenea 
corespondențe constante între o anumită 
stare. sufletească şi un anumit semn vi- 
zual, coor.stic ori linear. Că există o va- 
loare simbolică a culorilor, poporui nu s'a 
îndo.t niciodată. E destui să amintim rosul 
magic al roşului care itieșie ae Qeocuuiu 
în credința populară, Știunra insași cun” 
firmă că senzayule de culoare tac apel in 
conștiința noastră la reprezenta ana- 
loage, de domeniul altui simţ. Sinesthesia 
e un fenomen verificat şi audiția couorară 
a format ades obiec.ul cerce.ărilor expe- 
rimentale aie meduc.nii, pe lângă faima ei 
literară, creată de simbolism *). 

Afirmația că munca de creație artistică 
e analoagă cu activitatea metaforică, nu 
e o afirmaițe nouă, nici măcar pentru ca- 
zul plasticei. Alfred Biese a arătat încă 
la stărşitul secoiului trecut în „Philoso- 
phie des Metaphorischen”, că metatora 
este um limbaj universal al spirituiui. În 
orice tomeniu al spiritului obiectiv, pre- 
zenţa ei se poate identifica fără greutate. 
Gânditori de cea mai diversâ formaţie ca 
Ortega y Gasset, Herman Pongs un „Das 
Bild in der Dichtung'), Biaga, ete. au a- 
rătat diversele funcţii ale metaforei și di-, 
versele «i sperii. 

Câştigurile lor complectate cu câștigu- 
Tiie cercetării întreprinse de d. Tudor 
Vianu, nu pot rămâne fără ecou în cazul 
unei refiecții asupra activității creatoare 
a artistului plastic, Că acţivitatea sa plăs- 
muitoare e o activitate metaforică, poate 
fi cu ușurință susţinut, dacă ne dăm sea- 
ma că transferul de la o ordine a reali- 
tăţii, cea inteligibilă, la altă ordine, a vi- 
zualităţii, e posibil şi licit. 


(va urma) 


ION FRUNZETTI 


1) „Arta din punct de vedere semantic. O 
nouă metodă în estetică” în „Deux:eme con- 
gră&s international d'Esthâtique eţ science de 
Part” Paris, Alcan. 1937, tome Il. 

2) „Filosofie și poezie”, Casa Școalelor, 
1934, - | 

3) Vezi sonetul ,Voyelles” al lui Arthur 
Rimbaud. Comentariile suscitate de acest 
poem sunt nenumărăte. 


Cn ot EI a af E ee a OR e E a agp E aaa ae ac PR aaa aripi 20 


ocea ce e mai interesant — un literat de profe” 
slune, care se desinteresează de orice activitate 
politică propriu zisă şi de orice carieră funcţionă- 
rească — (precum ne mărturiseşte insuși biograful 
său, Anleri Trzycieski), pentru a-şi consacra, î 
schimb, timpul şi talentul propagandei religoase 
doar. Psalmii şi diferite cânturi religioase — de o 
autenticitate nu tocmai sigură şi păstrate în parte 
numai — vor fi deci primele începuturi literare ale 
acestui purtător al făcliei scrisului polon. 

Supus unei  indoite  înrâuriri a  deosebitelor 
curente literare ale timpului său: pe de e parte, 
tradiţiei literare, moştenire a Evului Mediu — 
precum văzurăm mai sus, — pe de altă parte, 
idealurilor umanistice, propagate de scriitori Ja- 
țtini — curteni şi universitari, — Rej, produsul 
unui mediu, căruia îi erau cu totul necunoscute 
ideile umaniste, a trebuit să-și croiască un drum 
absolut aparte şi propriu, pentru a putea exprima 
acel ce care era însuși idealul jui artistic, în for- 
mele străine acestui ideal. Datorită acestei :m- 
prejurări, opera lui Rej este — nu arareori — un 
amestec grotesc de elemente neaoşe şi elemente 
importate, medievale şi umanistice, lipsite foarte 
adesea de concordanţă; de aci rezultă şi amuzan- 
tele și în deobşte cunoscutele greșeli şi inexacti- 
tăți comise de acest mânuitor al condetului, ori 
de câte ori verva-i scriitoricească a căutat să de- 
păşească ştiinţa;. dar tocmai pentru acest motiv, 
creațiunea lui poetică e ceă mai elocventă expre- 
sie literară a vieţii elastice a masselor nobilimii. 

Medievalismul lui Rej se evidenţiază atât în 
predilecţia-i pentru anumite teme, cât şi în felu-i 

" original de tratare a temelor alese. El va opera 
aşa dar — în anii tinereţii sale mai ales — în 
forma dialogului versificat, desbătând atunci: fie 
subiecte religioase sau biblice (ca în „Vieaţa lui 
[osif? — dramă compusă în anul 1545), fie teo- 
logice (ca în „Neguţătorul“ — dialog satiric), — 

_ dar şi nu mai puţin teme lumești și politice („Scur- 
tă desbatere între un senior, primar și preot”), 
sau etico-morale (,Warwas şi Dykas”). Credincios 
acestei maniere liţerare, Rej a mers însă şi mai 


[=] 


POEZIA POLONĂ în VEACUL al XVI-lea 


E] 


departe, păşind pe tărâmuri, in care niciun literat 
umanist al timpului său n'ar fi cutezat să se adân- 
cească. Intr'adevăr: prelucrarea catehismului, tăi” 
mărirea în proză a psaltirei, colecţia de cazanii 
sau comentariul teologic — sunt atâtea zuă:turai 
evidente ale eforturilor lui literare de acest fel, 
eforturi ce culminează în formidabila-i colecţi= 
de tratate prozaice, împletite cu părți versificate: 
in celebra lui „Ogindă'“, Lipsei ui de disceruă- 
mânt în materie de genuri literare şi de gust lite- 
rar în alegerea temelor, precum şi —pe de altă 
parte — universaliţății quasi-barbare a spiritului 
său, contrară celei aristocratice a poli-istoricilor 
umaniști — se datoreşte greutatea stabilirii unei 
limite între poetul şi prozatorul Rej, şi aceasta 
cu atât mai mult, cu cât folosința graiului poetic 
şi a celui prozaic este, la acest scriitor, mai mult 
a chestiune de întâmplare, decât de alegere nime” 
rită şi fericită. Numai aşa se explică, pentru ce — 
exceptând cele trei lucrări ale lui Rej: „Oglinda”, 
„Postylla polonă” şi „Apocalipsis” (acestea două 
din urmă conținând expunerea Evanseliei în spi- 
rit calvin), lucrări a căror proză se poate ceţi şi 
astăzi cu adevărată satisfacție — toate cele câteva 
m: de versuri ale operelor lui rimate datând din 
perioada debutului păcătuesc printr'o excesiv de 
plictisitoare vorbărie (ca consecință a  inotiletor 
amplificări şi adaose, întrebuințate la legarea ver- 
surilor). ” da 

In consecinţă: operele lui Rej trebue să fie ju- 
decate şi preţuite nu din punctul e vedere al ya- 
lorilor estetice, pe care le exprimă, ci din cel al 
substratului lor didactico-moral. 

Incepând chiar cu „Scurţa desbatere”, majori” 


(Urmare din pag. 1-a) 


tatea lucrărilor acestui scriitor nu reprezintă în 
fond altceva, decât o incisivă satiră la adresa mai 
ales a nobilimii şi preoţimii (sunt exceptaţi numai 
— cum e cazul de altiel şi la urmaşii lui Rej, 
Bielski și Klonowicz — regele şi senatorii). Dar 
valoarea acestor opere, în care se oglindește în- 
treaga vieaţă politică a Poloniei veacului al 
XVI-lea, nu stă în adâncimea și înțelepciunea sa 
tirei însăși — căci în această latură, Rej a fost 
întrecut de alţi scriitori poloni, — ci în modul 
plastic, propriu zis: în mulţimea și varietatea con- 
siderabilă a tablourilor, prin “care autorul a ştiut 
să înfăţișeze această viaţă. 

In cariera literară a acestui patriarh al litera” 
turii, polone sigismundiane, amintiţele opere nu 








sunt decâţ niște etape în drumul dela medievalism 
la umanism, dela biciuirea moralizatoare la afir- 
marea inconștientă a vieţii, — de tendinţele mo- 
rajizatoare, de această moştenire a Evului Mediu, 
Rej ne isbutind a se lepăda pe dea'ntregul, nicio” 
dată. Nobil fiind, el n'a râvnit câtuşi de puţin vreo 
funcţiune publică, după cum n'a cultivat nici aşa 
numița „potzie dela curte”; totuşi, păşind pe fă- 
gaşul acesteia, Rej a alcătuit un impozant tom-pa- 
negiric în cinstea nenumăraţilor săi prieteni (ca- 
pete încoronate, magnați sau simpli nobili), reu- 
nind în acelaş timp — în 4 tomuri — vestita colec- 
ție a epigramelor în octave: „Zwierzyniec” (Gră- 
dina zoologică), căreia j se adaogă colecţia neşle- 
îuitelor și insolentelor ,Figliki” (Rengbhiuri). 

„Imaginea vieţii unui om de treabă” — un tra- 
tat moralistie în versuri, inspirat după modelul 
lațin +1 lui Palingenius și constituind dovada cla- 
sică a vrajei exercitată de umanism asupra senio- 
rului din Oksa şi  Naglowice; — „Zwierciadlo” 
(„Oglinda sau forma în care fiecare clasă socială 
are putinţa de a-şi cerceta uşor, ca într'o oglindă. 
faptele sale”) — lucrare apărută cu vreo zece ani 
mai târziu (tipărită la Cracovia în 1567) şi foarte 
înrudită cu cea de mai sus — precum şi în sfârşit 
„Historia w Landzie” (Istoria în pustiu) — ulti- 
ma-i lucrare (apărută anonim), scrisă după mode- 
lul fabuliştilor medievali şi ilustrând necesitatea 
respectării poruncilor dumnezeieşii — încheie seria 
operelor lui Mikalaj Rej. 

Cu toate aparențele contradictorii, silueta literară 
a acestui scriitor e foarte greu de fixat, tocmai da 
torită amestecului bizar al elementelor culturale 
— analogice și adverse — ce constitue individuali- 


tatea lui scriitoricească. Singură „Olinda” (Zwier- 
ciadlo), care este acordul final al creațiunii auto- 
rului, e. în stare să ne arate îngemănarea arma- 
nioasă a omului şi scriitorului Rej, ca consecință 
a îndelungatei lui cariere literare. Numai în pagi- 
nile acestei opere putem consiata că tendința mt- 
dievală către moralizare — născută din. nemulţu- 
mirea de vieață — a putut îi împăcată cu princi- 
piile umanismului şi cu afirmaţia vieţii, transfor- 
mată prin efortul creator al naturii umane. 

Atitudinea scriitorului faţă de manifestările ex- 
terioare ale vieţii contemporane — constitue cel 
de al doilea aspect al fizionomiei. lui Rej. O înnăs- 
cută şi veşnic nepotolită curiozitate i-a dictat să 
reacționeze extrem de vioiu faţă de toate manites- 
tările vieţii, iar talentul de scriitor i-a îngăduit să 
fixeze şi să permanentizeze schimbătoarele aspecte 
ale acestei vieţi, într'un fel foarte expresiv și ca- 
pabil a se statornici în mintea -cetitorului, care 
învaţă astfel a privi vieaţa şi a nota fazele ei îluc- 
ţuante. Limba şi stilul acestui scriitor — ambele 
extraordinar de plastice, viguroase, expresive şi 
maleabile, putând trece foarte ușor dela sublim 
la vulgar — au avut, în aceste condițiuni, toate 
şansele pentru crearea unei școale literare, amân” 
două reușind a dovedi, că: cu prețul unei oarecari 
storţări, se poate exprima și în limba polonă — în 
acea, „sermo vulgaris” desconsiderată atâta vreme 
—iot ceea ce fusese socotit până atunci ca un pri- 
vilegiu exclusiv și incontestabil al limbii latine. 

Astfel caracterizată opera lui Mikolaj Rej, înco- 
ronată de un socces netăgăduiţ — întru care au 
contribuit de altfel, într'o bună măsură, şi nedes- 
minţitele calităţi şi talente de societate ale auto- 
rului ei, ale bine crescntalui şi în deobşte iubitu- 
lui „bun tovarăș” — este un prim alon în calea 
desvoltării poeziei polone din epoca Renaşterii; iar 
direcțiunea imprimată acestei evoluţii de către au” 
torul „Olinzii”, e singura care a reuşit să se men- 
ţină, aproape fără niciun fel de devieri până la 
apariţia directivelor noi şi mai pertecte ale poeziei 
1ui Jan Kochanowski. 

MARIAN ZBASKI 


ae i a 












L 
DI d ud 


> 
[3 0 o 


- Nuvela — 


Il 

In ziua, aceea, crâșma lui Ion Dobroiă din Pocoleni 
era goală. Se întâmpla foarte rar asta, căci satul era 
mare şi oamenilor dintr'insul ile cam plăcea băutura. 
Nu se afla, ceas din zi — din zori și până noaptea târ 
ziu — în care, în picioare lângă tejghea sau pe scaune 
în jurul unei mese, să nu fie doi-trei oameni care ve- 
neau aici ca să cinstească un pahar de vin şi să intindă 
taifasul. De obiceiu cârciuma era plină. 

Bună afacere pe mâna lui Ion Dobrotă această câr- 
ciumă! — una singură în tot satul, având local mare 
şi nişte pivnițe de li se.dusese vestea, podoabă, clădită 
de bătrânul Dobrotă, om harnic şi deschis la vorbă și 
faptă, dar şi plin de noroc. Voise să facă ceva cum na 
mai fost şi isbutise. Dar vinurile și băuturile lui! Venea 
lume şi dela oraș, cu trăsurile, mai ales Duminicile, ca 
să bea un pahar de vin din pivniţile lui Moș Dobrotă. 
I se dusese vestea peste șapte târguri... Și înainte de 
a muri, cu bănetul pe care l-a strâns după cârcrumă, 
a înălţat Moș Dobrotă în Pocoleni minune de biserică 
cum nu se află în multe sate, căci biserica veche de 
lemn. imbătrânise rău, era un putregauu şi se gârbovise, 
incât credincioşii se cam temeau să intse intrinsa, 
Când s'a sfinţit biserica, fiind ia masă, Sa ridicat îi 
picioare şi i-a spus fiului său care era acolo întors cu 
câteva zile mai inainte dela cătănie : 

— Cu munca mea de-o viaţă, eu am înălțat spre 
cinstea şi lauda lui Dumnezeu, o biserică. Bani nu mai 
am să-ţi las. Dar îţi las cârciuma, care-i o comoară. Să 
muncești şi so îngrijești ca mine și te va răsplăii. 
Orice muncă dacă o faci cu cinste și dragoste, te râs. 
plăteşte. Din banii pe care mi i-a adus cârciuuma, cu 
am clădit o biserică. Tu, din banii pe care ţi-i va, aduce, 
să ciădeşti o şcoală mândră şi dacă îi putea şi un spi- 
tal în sat... 

-— Amin! a, binecuvântat arhiereul venit la sfințire, 
porunca tatălui către fiul său. 

Și numai după cincisprezece ani satul a avut geouiă 
nouă și după alți zece minunăţie de spital, 

Ion Dobrotă a fost vrednice şi a împlinit porunea 
bătrânului. Si mai avea el de împlinit și alte porunci, 
care erau însă ale sufletului său și trebuia să le asculte. 
Și acele porunci erau tot pentru binele obștesc, căci 
aceeași tragere de inimă pe care o avusese bătrânul o 
avea și el... 

In ziua aceea nu se mira Ion Dobrotă că-i ara goală 
cârciuma — lucru ce nu se mai întâmplase — ci ca 
toți oamenii în casele lor, se mira de potopul acela 
de nămet care s'abătuse asupra lumii, cum nu mai tu- 
sese. Nici vorbă să poată ieși cineva din casă! Trebăluia 
ce trebăluia omul prin cârciumă și iar se mira şi el 
ca prostul: 

—- 'Tii! n'am văzut aşa ninsoare de când mama n'a 
tacut! Ia uită-te bre-bre, a acoperit și zăplazurile. Să 
ştii că ne acopere și casele şi-o să pierim îngropaţi de 
vii sub nămet... A 

Era singur in cârciumă, şi cât ur fi dat să mai fie 
cineva din sat, să aibă cu cine schimba o vorbă, să se 
mire împreună de ceeace se întâmpla. Dar cine să în- 
drăznească să, iasă din casă pe 0 vreme ca asta! 

Gândind astfel, așeza niște sticle în raft, când auzi 
nişte sgomote înfundate la uşa din faţă a cârciumii. 
Intoarse capul, cu privirile intr'acolo, dar nu se mișcă, 
fiindcă crezu că-i numai o părere a lui. Nu putea îi 
cineva... / 

O mână apucase clampa uşii şi voise să deschidă, 
să intre, dar era tras zăvorul pe dinlăuntru și nu putu. 
Ion Dobrotă se grăbi spre uşă și deschise... 

Viscolul răbufni împingând înlăuntru odată cu un 
val de zăpadă și înveliţ într'nsul parcă, un soldat care 
avea lăsate in jos peste urechi marginile suflecate ale 
capelei iar gulerul mantalei era ridicat peste ele. 1 
se vedeau numai ochii. Işi închipuiau că-i un soldat în 

„trecere prin sat, cine știe cu ce misiune, sau poate 
vreunul venit în concediu, dar nu-i trecu prin gând că 
l-ar putea cunoaște. Poaţe era flămând și îngheţat. 
Să-i fiarbă o litră de vin... 

— Bună dimineața domnule Ion... zise ostaşul cu 
voce groasă, răgușită și înghețată și Ion Dobrotă tre- 
sări, căci înțelese că-l cunoaște. 

— Cine ești? îl întrebă pe soldat, privindu-l atent. 








m) 9 


9 + 3 : o 
? da i 
Și E] 4F. + 435 i 
e, id 5 49 
Li Ra a 





. 
o 
Q 


LI] 


[2] 


de MIHAIL*ȘERBAN 


-— Cine sunt? Ai să mă cunoști acuş, nu ne-am văzut 
tare demult, nici n'am călcat de mult locurile acestea, 
care mis dragi ca ochii din cap şi după care n'am mal 

utiut. 

E Vorbind, străinul își desbumbase vârfurile gulerului 
înalt dela mantaua încheiată, peste gură, apoi își des- 
tăcu marginile capelei și se descoperi, 

-— Toader Glonţ! ţipă Ion Dobrotă și se repezi la el, 
prinzându-l de mâini, parcă ar fi vrut să se convingă 
că nu-i o amăgire. Când ai venit bre omule? De unde 
vii ? Ce-i cu tine? Tot satul ie credea mort... N'ai mai 
scris. Nici o veste... 

— 'Ț-oi răspunâe la toate, pe rând, donmule Ion, dar 
spune-mi întâiu, repede, ce face Anica, ce fac copiii? 

- Pe Anica am văzut-o prin sat, după treburi, acum 
căteva zile, înainte de grozăvia asta. Venise să mai 
cumpere ceva, pentru casă... Am întrebat-o și de copii, 
mi-a, spus că-s bine, dar că o roade ca o boală că nu 
mai vii și nu-i trimiţi vești. In fiecare zi te aștepta să 
vii. 

— Săraca... murmură glasul ostașului, înfiorat de 
tristeţe, dar și de bucurie. Mă aștepta? 

— Ce femee măi omule! Bărbat, nu. femee! Ne uitani 
la ea ca la o minune. Ea la câmp, ea la pădure, ea la 
târg, ea acasă. 

Il trase pe Toader Glonţ de mâni și-l așeză pe un 
scaun, apoi se repezi la ușă în fund şi deschizând-o 
strigă cu toată, puterea : 

— Gafiţo, Gafiţo, repede a jumătate la fiert, cum 
știi tu. 

— Nu mai am răbdare domnule Ion, plec chiar acum, 
nu mai pot de dorul lor, trei ani, nu-i șagă... mă mir 
că, n'am inebunit, 

— Stai, cum o să pleci pe viforniţa asta, ar fi o ne 
bunie! 

—— Nu mă sperie asta, domnule Ion... Pe unde am 
fost, am văzut viforniţe mai grozave... 





O licărire ciudată seclipi în ochii soldatului. 

—- Mă duc, Anica mă aşteaptă, de trei ani tot mă 
aşteaptă. 

Glasul soldatului nu mai era al omului de altădată. 
Nici privirile. Şi pe cel dintțâiu și pe acestea din urmă, 
le arseseră flăcăr.le războiului și le făcuse aspre ca 
sgura. Numai când spunea numele nevestei vocea de 
altădată se  desghioca din coaja de seură și ochii îi 
străluceau reinviaţi. Se deschideau intr'inşii adâncimi 
de taină, 

— Stai Toader, măi... îi spuse Ion Dobrotă cu indemn 
prietenesc de dragoste pentru un om înviat din morți, 
Pe jos nai să poţi răzbi. Iţi dau un cal. Ți-l dau și pe 
Vasile, argatui meu, să te însoţească. Nu-i șagă. Uite, a 
venit și vinul. Ta şi ceva în gură. Uite brânză, pește să- 
rat... să-ți dau şi câteva sticle de vin să le duci acasă... 
nu vați văzut de atâta vreme, e sărbătoare mare si 
peste câteva zile-i Sfântul Crăciun, i 

— Să iau... zise soldatul și începu să mănânce și să 





Prohodul bucuriilor Nu vezi tu... 


Se scutur' florile de cais amărui 
Pe case putrezite de nomol, 
Govesc copii bolnavi pe cărărui 
Cu sufletui şi cu stomacul gol. 


In casa de rogoz întunecată 
O ironie veselă și tristă — 
Lumina jucăuşe "ngândurată 
E singura nădejde ce există. 


In rânjetul de moarte milostivă, 
Nici florile'n grădină nwniloresc, 
Miroase toată casa a colivă, 

Ca ceara copilaşii ofilesc. 


In satul ăsta, unde sunt flăcăii ? 

Şi unde-s Cosânzenele frumoase ? 
Schincesc de foame şi se'ntind dulăii, 
Pe prispă lângă caprele râioase ! 


Din hornuri curge fumul ca o lavă, 
Amestecat cu spicuri de argilă, 
Inneacă respiraţia bolnavă 
Închisă'n desnădejde şi în silă, 


In plânset sacadat de tamburină, 
Un mort e dus încet spre cimitir, 
Cuvioasă lumea se închină 

Și popa cată lung în patrafir. 


A 


Un plâns amar, o lungă agonie, 
E tot ce văd, e tot ce pot s'ascult. 
Şi doarme satul ca o colonie 
De madrepori din vremuri de demult. 
si N. NEGRICI 





TIPOGRAFIA „UNIVERS 


Nu vezi tu prin ferestre cum intru pân'la tine ? 
Nu-mi simți mireasma nouă ca mugurii de plop ? 
Ţi-e somn — atât de-adânc de n'auzi că pe loc 

Mi-am strâns tot sborul, astăzi, uitându-mă pe mine? 


M'apropii'n taină mare de masa la de lucru şi merg încei, 
De-ai şti cencătuşată mă sbat să nu mă prinzi 
Plecată peste scrisu-ți mărunt, cu care-aprinzi 
Altarelor lumina, lu care eşti seninul Şi tristul meu poet, 


Imparji tu peste: 21âncul dim viaţa mea pustie 
Năsfrângeri de-aur prinse cu fire nevăzute? 

Și în lumina vie, cu brațe desfăcute, 

M'aduni? Sunt astăzi doar prin tine o torță-atât de vie. 


Tăcerile din spaţiul ce-am străbătut Uşor 
Se-abat arar spre tine. Tu nu ești vinovat. 
Cununa ta de lauri, cununa dempărat 
Trimisă de Appollo, prin mersul Muzelor 


Te'ndepărtează'ntvuna de liniştea cea mare. 
Tu joci şi cânţi acvea, tu vezi şi-auzi cântări, 
Dulci melodii de îngeri, seninul peste zări, 
Tu nu rămâi în umbre, și nici în aşteptare, 


Ți se deschid palate şi-albastre şi verzi mări. 
Te'ntâmpină sirene, te prind în mreaja lor. - 
Dar nu te pierzi, de-acolo, desprins tu nai cu zor. 
Te-abaţi peste talazul pierdut în depărtări. 


Tentorei când vrei acasă, cununa ta de zeu 

Deschide pentru tine și cerul şi pământul. II 
Atunci dece, când pragul ţi-l trec, cuvântul 

Nu si-l auzi, iubite, de-odată cum vreau eu? 


ILEANA BUSUIOCEANU 





" S.A. BUCUREȘTI STR. BREZOIANU 22 —25 


UNIVERSUL 


bea în tăcere, privind fix într'un punct. Şi, după un 
răstimp, leagă firul vorbei: de cal n'am nevoe, nici de 
urgat. Mă duc pe jos, pe jos am venit şi până aici, dela 
gară, din oraș, Ce să mai scot. oamenii din bârlogul lor, 
pe-o vreme ca asta? Nu-i nevoe, nu... mă duc. 


— Dute cu bine. 'om mai vorbi noi al'dată, mi-i 


povesti de pe unde ai fost și ce-ai văzut. 

— Multe am pe suflet, domnule Ion... zise 'Toader 
Glonţ, şi oftează. Si amintirea celor trăite ii moae 
ochii ca întrun untdelemn. 

Iși pune capela, îi dă marginile în jos, până pe umeri, 
iși ridică gulerul mantalei şi-i inchee vârfurile în taţă. 

Când a păşit peste prag, sa scufundat în nămei 
până la centură. .Mâncarea și băutura lui Ion Dobrotă 
i-au dat puteri. S'avântă, luptă cu troenii, îi răzbate. 
Uliţile satului sunt pustii și casele, pe jumătate scu- 
tundate in omăt par niște mușuroaie uriaşe de furnici, 
Ninge des și viscoleşte. Parcă plutește în văzduh o cocă 
cleioasă şi curge peste sat. Nu vede la doi pași şi abia 
mișcă picioarele. I-i gândul numai la Anica şi la copii. 
Ce vor face când îl vor vedea. Mă vor mai cunoaşte 
oare copiii? se întreabă. 

— Mai bine luam calul... se trezeşte el spunând când 
a trecut de marginea satului şi nămetul i-i mai sus de 
mijloc. Așa nămet n'am văzut nici acolo. 

Ti vine în minte casa dintre dealuri și alte ierni, nu 
ca asta și totuși zăpada se grămădea peste casă mai-mai 


.5'o acopere. Dar atunci era el acasă. N'a ales bine acel 


loe pentru casă. E-adevărat că-i lângă ogor şi mai fe- 
vită de vânturi, dar iarna când viscolește e bucluc. Şi-i 
vine în minte şi alt gând, gând rău. de spaimă. Dacă 
nămetul a acoperit acasa?! O, săgeată de groază îi stră- 
punge inima, Ar sbura! Dar nu poate nici să meargă. 
Picioarele îi sunt ca legate. Nămetul i se opune cu în- 
verşunare. 

— Mă întorc să iau calul. Omul m'a învăţat, de bine 
și nu lam ascultat. 

Ion Dobrotă l-a primit cu mustrări. 

— Dece nu mai ascultat. Ți-am spus, ia calul, Nu mai 
pierdeai vremea, de geaba. Am fost s;gur că ai să te în- 
torci. Cât. ai bate din palme sunt gata şi caii şi Vasile .. 
O să-i spun să ia şi două lopeţi... c'o să vă înzăperziţi, 
şi pusca... pe-o vreme ca asta dihăniile umblă „ca tur- 
bate. 

Toader Glonţ tace. Gândul acela de spaimă i sa în- 
fipt ea un şurub în creer şi-l chinue. Dacă nămetul a 
acoperit casa? Ii va găsi morţi pe toţi. 

— Uf... se oţărăste și se cutremură, cam fața unei ve- 
denii groaznice. 

Crivăţul suflă tot mai tare, vâjie și fluezră la colţuri 
de case şi'n. hornuri ; smucește de ferestre, râde şi plân. 
ge în hohote. Trâmbe de zăpadă se'nvălue în văzduh şi 
cad grămezi. Ochiul priveşte cu groază potopul de ză- 
padă și suiletul se înfioară, 

Ton Dobrotă are cai 'puternici şi sprinteni. Nu-s de- 
prinși cu statul în grajd. Li-i mai dragă sburdă şi goa- 
na. Nu li-i frică de vremea rea. Intruntă vifornița ca 
nişte smei. Dar, dupăce au ieșit din sat, şi pasul lor 
scade şi arcurile trupurilor se incordează să plesnească 
ru alta. 

Toader Glonţ e inainte, deschide pârtie și Vasile ar- 
gatu) vine la doi paşi după el. Amândoi sunt cu lopeţiie 
in mâini şi când nămetul e prea, semeț și calul potic 
nește şi se opreşte, sar jos in troianul până la gât și-și 
deschid drum. 

— A/'datâ parcă nu era aşa de lung drumul is:a... se 
gândește Toader Glonţ şi nerăbdarea de a ajunge aca.- 
să îi frige inima. Insă bucuria că totuși va ajunge îi 
șterge amărăciunea închipuitilor negre. De ce nau u- 
ript caii! Ii vine să creadă că tot:nămetul acela l-a dat. 
Dumnezeu anume ca să-l întârzie pe el să ajungă a- 
casă. A 

De. atâta sforţare caii au năduşit. Ies aburi din pi0- 
lea la, ca din niște cazane cu fiertură. îs numai o 
apă. Insă muşchii li-s tari şi”ntinși. Răzbat greu, dar 
răzbat, 

Toader Glonţ îl aude pe Vasile, argatul, mormăind în 
umma, lui, şi-şi închipue că sau cârtește contra puterii 
lui Dumnezeu care a trimis asemenea vifomniță pe pă- 
mânt sau poate își înjură stăpânul că ln scos din casă 
ca să-l pue pe drumuri, pe aşa vreme când nu-ţi vine 
să dai afară nici un câine, In urletul viforniţei însă 
nu-i aude vorbele, căci vântul i le ia de pe buze și le a- 
runcă în vârtejul alb, care le duce pe cale întoarsă. Dar 
poate că vrea să-mi spună ceva, își zice Ion Glonţ, și 
oprește calul, 

— Nu ne-om fi rătăcit? întreabă sluga ţipând de 
parcă unul ar fi la un capăt și altul la celălalt capăt a) 
pământului. Şi totuşi abea îl aude.. 

— Nu. N'avea grijă. îi strigă Toader Glonţ. 

Apoi își zice : 

— Orb să fiu şi tot înnimeresc, 

Ninsoarea.i tot mai deasă şi viscolul mai furios. Înţe- 
păturile acelor de ghiaţă le-a umflat ploapele și ochi: 
ii astară ca de piper, Mergeau la întâmplare, ca într'o 
noapte întunecaasă, pe drumuri necunoscute. "Toader 
Glonţ nu se îndoia că e pe drumul cel bun, Era tot mai 
nerăbdător să ajungă acasă, sâ-şi vadă nevasta și co- 
piii, să i se ridice de pe inimă piatra erijii. 

Nu se așteptau, când un urlet inforător spintecă tur- 
tuna şi li se înfipse în inimi ca niște săgeți. Dihăniile 
trebuiau să fie aproape. Caii se opriră brusc, neliniștiţi, 
Picioarele lor scormoneau și băteau nervos zăpada în 
loc, 2 

— Na-na-na,... făcu Vasile, argatul, ca să liniştească 
animalele şin clipa următoare slobozi un foc de armă 
care clocoti în văzduh și se stinse înăbușit de potopul 
ninsorii. 

Ascultă in viferniţă. Urleţul nu se mai repetă, 

— S'au dus, ducă-se pe pustii... mormăi iar Vasile ca 
dintrun butoi. 

Arcurile picioarelor călăreţilor se strâng, mâinile 
smucesc frânele și caii pornesc iar, Dar n'au făcut nici 
zece păşi și deodată, în clocotul viforniţei, destrămân- 
du-i pânza deasă apare o umbră, ca, o nălucă. Inimile 
s'au strâns și caii s'au smucit înapoi, crezând că-l a- 
tacuj dihăniei care urlase odineaori. Vasile argatul a 
ridicat pușca. Dar mai înainte ca, degetul să fi atins 
trăgaciul, năluca a și ajuns lângă ei și sa oprit, 

Poader Glonţ priveşte ca nebun. 

— Roibu al meu! saude strigătul de uimire, de bu- 
curie fără marigini şi de spaimă în acelaşi împ, al lui 
Toader Glonţ. 

Calul fugar, sa lipit de calul lui, parcă i-ar cere a- 
jutorul și apărarea. Toader Glonţ întinde mâna, prinde 
frâul, î ltrage spre el, mai aproape. Animalul şi-a recu- 
noscut stăpânul în clipa când acesta a vorbit si gâtul 











LITERAR PI 30 Septembrie 1944 ——= 


lui se intinde cu alt tremur decât al spa.mei pe care a 
tras-o. Botul a, atins genunchiul, se lasă pe el, cum fă- 
cea și altă dată. Toader Glonţ mângâe calul cu mâna 
înfiorată și ochii lui” care n'au plâns niciodată în cei 
trei ani cât a lipsit, ani plini de grozăviile pe care le-a 
trăit, plâng acum. 

Vasile argatul priveşte nedumerit. Nu înțelege ce se 
întâmplă. 

__—— Ce cauţi aici ? Cu cine ești ? De ce ţi-i trâul rupt? 
isbucnesc în clipa următoare întrebările din gura lui 
Toader Glonţ către calul roib. | 

O bănuială cumplită i s'a înfipt în creer ca un cuţit 
şi-l doare. Se clatină. Ă 

Inserarea își cerne tot mai des pulberea neagră. In 
întunerec, sgomotele viforniţei devin şi mai înfiorătoa- 
re. Niciodată nu sa lăsat noaptea atât de devreme, Boa- 
rele parcă sar fi stins pe cer. 

— A fost cineva pe cal. A căzut, Uite frâu! rupt... stri- 
pă Toader Glonţ cu disperare şi groază, ca să-l audă în 
soţitorul care-i acum lângă el şi întinde capul ca să a- 
udă şi să înțeleagă ceva. 

— Sigur că i-a acoperit. Venea cineva să ceară ajutor 
in sat. Care o fi fost? Anica sau Gheorghiţă ? 

Ridică amândouă mâinile, ie face corn la gură şistri- 
gă cât poate în furtună: Gheorghiţăăă... Anicăăă... A- 
poi ascultă, fără răsuflare, dar nu aude decât vânzolea- 
la viforniţei, cu îlvwerături şi gemete, cu hohote de râs și 
plâns amestecate. Cu captele ridicate şi cu urechile ciu- 
lite, caii ascultă şi ei larma viforniţei, viforniţă cun 
n'a mai fost. 

Furtună mai cumplită decât aceea de afară bântue 
in sufletul lui Toader Glonţ. Fără altă judecată, el sare 
jos de pe cal, afundându-se până aproape de umeri în 
nămet. Argatu! face şi el la fel. 

—- Pe-aici pe-aproape trebue să fie... strigă iar Toa.- 
der Glonţ ca să-l audă celălalt. S"'a spăriet calul la ur- 
letul dihăniei şi-a trântit jos pe cine a fost pe el. Așa-l. 

Braţele se incordează şi lopeţile spulberă  nămetul. 
Deschid doi pași cărare şi mâinile lor caută, bâjbâind 
în omăt, 

— Nu-i! Nu-i! — saude repetat, chinuit, glasul lui 
Y'oader Glonţ la fiecare aplecare. Desnădejdea îl cu- 
prinde tot mai mult. Dar caută mereu, caută cu iînver- 
şunare. 

După ce.au străbătut o -bucată bună de drum, răz- 
bind nămetul, lopata lui Toader Glonţ a, atins ceva, 
parcă un ghemotoc de cârpe şi mâinile s'au repezit spre 
dânsul. 

— Ea-i! strigă bucuria dintr'insul, cu speranţa că 
ra venit prea târziu, Apoi mâinile ating faţa, a cărei 
căldură a topit zăpada şi-i udă. Sub haine, trupu] fe- 
meii e fierbinte. 

— Anica ! o strigă el cu glas care nu mai este al iui. 

Mâinile îngheţate bpâjbâie și caută nodul broboade!. 
care-i şi ca jilavă și calaă, ca să-l desfacă. [i caută o 
chii, gura și-o strigă mereu, sfâşietor. Trupul sei e fier 
pinte, cum era în culcuşuj lor de altă dată, din care 
lipsise atâta. 

— Dă o sticlă de-acelea, din traistă... strigă argatului 
care stă alături încremenit, 

Când are în mâini sticla cerută, îi toarnă femeii în 
gură printre dinţii încleștaţi. Ii mișcă mâinile într'o le- 
gănare ritmică, ii lovește obrajii şi o strigă mereu. fi, 
intan târziu, se pare că mişcă. De atâta groază cât 
trăise în ziua aceea nu inebunise, dar clipa aceea de 
bucurie și speranță mai-mai să-j înebunească. 

— ANICcO !, o strigă, sunt eu. Toader. Mam întors. 

Vasile, argatu, luptă cu nămetul, care crește mereu. 
val după val vine şi saruncă peste ei, să-i acopere, Dacă 
n'ar da, din mâini mereu, repede s'ar umple groapa 
în care se află. Mai încolo, scufundaţi în zăpadă, caii 
stau liniștiți. Parcă ar astepta și ei să se întâmple o 
minune. ' 

Când un geamăt slab scapă printre dinţii încleștaţi 
&i femeii. Toader Gilonț s'apleacă și-și lipesşte urechia 
de gura ei, ascultând. Vorba pe care o asteaptă nu vine, 
dar firişorul de sânge pe care- inăbușise zăpada și-a 
găsit iar drum şi începe să curgă. Trupul stins începe 
să se răcească. 

Toader Glonţ a înteles. Se ridică. Il strigă pe Vasile, 
argatul. 

Dacă ar fi fost lumină și i-ar fi văzut chipul, acesta 
ar fi luat-o la fugă peste câmp, îngrozit... 

* 


Când au ajuns în fața casei dintre dealuri, Roibu a 
scos un nechezat prelung și jalnic, ca niciodată. Năme 
tul cel cum n'au mai văzut oamenii din Pocoleni ajun- 
sese la streaşină şi urca acum spre vârful ei, 

d trebuit să sape șanț lung și adânc ca să ajungă ia 
uşă. 

Când au bătut, le-a deschis Gheorghiţă, fără să mai 
intrebe cine-i, crezând că-i mama ; dar când au dat cu 
ochii de soldatul strein și de celălalt, om — necunoscut 
și el — s'a, speriat. S'a tras înapoi și cei doi au intrat 
aducânii cu ei o povară grea, parcă ar fi fost trupul u- 
nui om bolnav. Ajungând în odata, în care mama aprin- 
sese lampa înainte de a pleca l-au pus Jos. Apoi sol- 
datul şi-a scos capela şi, oftând, şi-a șters sudoarea de 
i munte Atunci Gheorghiţă Va recunoscut și a stri- 
gat : 

— A venit tata! 

Dar n'au apucat să se aprindă luminile bucuriei în 
ochii lui şi celălalt om, pe care nul mai văzuse, s'a a- 
plecat și a ridicat un colţ al învelitoarei de pe trupul 
așezat jos. Copiii au: văzut chipul alb ca zăpada al ma: 
mei, dar numai Gheorghiţă a înțeles și a căzut în ge- 
nunchi lângă ea, strigând-o. 

Tatăl privea în gol, cu ochii împietriţi. Copiii plân- 
geau în neștire. 

a viforniței s'auzea tot mai îndepărtat, tot mai 
stins... 




















ma aie pt et 


SN 

.. 
NA 
a 


po 


.  WÂRar3 


Dede 


Doo ore acte 


ACAD 


te) 


N 





Tan poștală plătită în munrerar cva form aprobării diz. G-le P. T. 'P. Nr, 24.424.938 


Ș : 
ET a da hip i 4. i 0 Ta