Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1939_048_0030

VAIVEDSUL LIIIPAL 


PROPRIETAR: 


BOC. AN. „UNIVERSUL” RUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Înscris;ă sub No. 163 Trib. Iitov 








Arta în artist 


1 de NICHIFOR CRAINIC 


Arta nu există în natură, ci în spiritul omenesc. Ea e o 
însușire înnăscută a omului de geniu. Artistul se naște cu 
ex, iar cine n'o are în sânge, e cu neputinţă so dobândea- 
sc& prin voință, prin educaţie sau prin cultură. Apariţia gqe- 
niului e o surpriză. Am putea spune; e una din minunile 
naturale ale vieții omeneşti. Genialitatea nu se poate preva- 
dea: şi așa zisa lege a eredității n'o poate lămuri. Geniali- 
tatea nu se moșieneşte şi nu se reproduce în urmași. Ade- 
sea, dimpotrivă, geniul consumă atâta energie spiriiuală, în- 
câ! urmașilor nu li se tremsmite nici măcar o inteligență mij- 
locie. Geniul e ireductibil la un factor comun. Pentru cei vechi 
el nu constituia o problemă de deslegat. Enigma lui şi-o ex- 
plicau printr'un adaus de putere supranaturală în omul ales, 
printr'o inspirație devină, Antichitalea considera pe artişti 
profeți ai zeilor. 

In fața gândirii modeme, geniul apare descoronat de 
vechiul prestigiu divin. El a deveni! problemă de cercetat 
și soluționart. In cel mai rău caz, e considerat ca o anomalie 
de natură patologică, fie fiziologică, fie psihiatrică. În cel 
mai bun, e socotit ca o lanieţă universal omenească, izbucnită 
numai în cutare sau cutare celebritate printr'un concurs spe- 
cial de împrejurări, Patologia geniului însă nu explică absolut 
nimic. Căci dacă Dostoiewski, de pildă a fosa! epileptic, nu în- 
semnează că miile de oameni, cari au nenorocul să fie epi- 
leptici, devin prin acest concurs de împrejurări Dostoiew ski. 
Și dacă Eminescu a sfârșit în noaptea groasnică a nebuniei, 
nu însemnează că nebunii devin poeți de geniu. Afară de 
aceasta, nu toți oamenii de geniu sunt clienți ai casei de 
nebuni sau ai cliniceior psihiatrice. Ipoteza patologică, dim- 
potrivă, pune întro lumină mai enigmatică apariția geniu- 
lui. Căci dacă la mii și mii de nefericiți aceeași boală se 
manifestă ca o pustiire subnormală a ceeace este omenesc, 
la omul de geniu ea apare înfrântă de măreția supranorma- 
lă a plăsmuirilor artistice. Ipoteza patologică e ilustrată în 
deosebi de nume ca al lui Cesare Lombroso, Max Nordau 
și Sigmund Freud. E în firea negalivismului iudaic să în- 
jozească in mod sadic tot ce e strălucire şi nobleță în crea- 
ţa spiritului omenesc, 

Să admitem totuși că genialitatea ar fi un efect al stărilor 
patologice, cum perla e un produs al siridiei bolnave. ln ca- 
zul acesta, ne imâinim cu cealaliă ipoteză, a universalității 
geniului. Această ipoteză sună în chipul următor: din mo- 
ment ce producția genială o gustâun cu toții și o demontăm 
critic în părțile din care e alcătuită, însemnează că toți sun- 
tem deci egali cu geniul. Să admitem deocamdată câ așa 
este. Dar dacă geniul e rezultațul, să zicem, al epilepsiei sau 
al nebuniei, și noi totuşi suntem la nivelul lui de înțelegere, 
nu urmează în mod logic că toţi suntem sau epileptici sau 
nebuni? 

Ipoteza latenței universale a geniului o reprezintă în 
chip exemplar ]. Segond prin cartea Le probleme du genie. 
Autorul, un mediocru şi asiduu colecționar de anomalii din 
biografiile celebre, nu observă că normalitatea, pe cara o 
susține, se contrazice flogrant cu anormalitatea, pe care o 
televă in viața unor ocmeni de geniu. Asemenea încercări 
de lămurire, pe lângă faptul că nu explică nimic, isbuteae 
în plus să discrediteze ştiinţa în numele căreea sunt debitate, 

Universalitatea genialității, în contradicție cu explica- 
ţia patologică, e o idee din ce în ce mai larg acceptată în 
estetica modernă. Ea pare inspirată de ideologia democra- 
tică a egalizării oamenilor, Latentă în toți, genialitatea n“ar 
fi asttel decât un corespondent estetic al drepiului universal 
de a vota. Precum în tața urnii nu există om superior şi in- 
ferior, tiindcă toți sunt unități egale ale suveranității popu- 
lare, tot astfel creatorii de artă și amatorii sunt consideraţi 
când „cnalogi“, când „identici“ în genialitate. Marele este- 
ticiam italian Benedetto Croce e de această părere. Din mo- 
ment ce amatorul gustă și înțelege opera, el se bucură de ge- 
niu real ca și creatorul ei, Esența cartei, după Croce, e intui 
ţia lirică și această intuiție lirică aflându-se şi în omul de 
geniu și în amatorul de artă, constituie astfel o bază co- 
mună, un principiu egalizator între creatorul de frumos și 
cunoscătorul de artă. La întâia vedere, ea se bucură de apa- 
rența valabilității, dar nu rezistă unei critici oricât de su- 
mare. Dacă admit că e o lege după care capacitatea de în- 
țeiegere a amatorului este egală cu capacitatea creatoare 
a geniului, ar trebui să admit şi inversul acestei legi după 
care amatorul, în locul geniului, să creeze arta, iar creato- 
rul să devină simplu amator. Am avea în cazul acesta un 
fel de joc de-a geniul, trecut ca o bilă de popice dintr'o mână 
într'alta. Dar lăsând gluma laoparte, să observăm că teoria 
lui Benedetto Croce despre identitertea intuiției lirice, se în- 
temeiază pe o regretabilă confuzie. 


(Urmare în pag. 7-a). 





Sfuga pădurii 


Tu trebue să 'mparţi lumina cu mistreții, 
cu iepurii în care nu ai tras alice — 

de milă — când ceaslovul milelor, ce zice, 
nu ştiai ; când râdeau vânătorii, isteţii ! 


Cum raza 'ntinde masa pe-albastru'nvârtecuș, 
în ochiul de isvor, la goange, locul zânei 

de joc să-l muţi în alte cascade ale clinei, 

că slugă ești pădurii întregi, vătaf de urşi! 


Să ştii să baţi în pinteni, voios, când plouă'n munte, 
și trăsnetul s'asculți cu calmul de bondar 

ce facen hanul florilor beţie de nectar, 

şi braţul să 'mpleteşti la cerbi în ramuri crunte. 


Tu, ca să fii poet pădurii, alte semne 

nu trebuie să ai decât un tibișir, 

şi dacă vrei prea mult, pe lira ta un fir 

din chica somnoroasă a unui Strâmbă-Lemne... 


SIMION STOLNICU 


ABONAMENTE ; LEi 220 pe 1 an 





„ 120 pe 6 luni 


Autorităţi şi instituţii — Lei 500 





REDACȚIA” ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str, Brezoianu 23-25 
TELEFON 3.30.10 








Van Gogh 





Lanul de grâu 





Carnet de vacanță (1937) 


VALEA RHINULUI 


FRANCEZII LA HEIDELBERG 


Intorcându-ne seara acasă pe o stradă 
principală, întâlnim două studente îromceze, 
braţ la braţ, cu capul gol, în shoris, călcând 
băieţește şi fredonând un cântec vesel. Fac 
parte, fără îndoială, din grupul de studente 
şi studenţi francezi veniți pentru cursurile 


de vară la Heidelberg. Dar e uluitor să des- 
coperi deodată cât de mult se schimbă st: 7- 
da la trecerea lor. Au, cum se spune pe lo 
noi, un „succes nebun”. Nemţii aceştia pla- 
cizi îşi zâmbesc unul altuia, ca și cum s'ar 
felicita că au avut norocul să asiste la un 
asemenea spectacol. În deosebi femeile sunt 
înduioșate, urmărind cu ochii pasul sprinten, 
săltăreț, al celor două franțuzoaice cu ge 
nunchii goi. Și nu se pot opri să nu excla- 
me — cu admiraţie maternă, dar şi cu o 
undă de regret — : „Fromcezi | Parisieni |'... 

Asta îmi aminteşte întâmplările din vara 
trecută, în Berlinul Olimpiadei. Entuziasmul 
spontan cu care erau întâmpinați sportivii 
francezi, admirația totală față de glumele 
lor, de „momierele“ lor, de flanela și bascul 
ior. Toată lumea își continua drumul cu mai 
multă însuflețire, după ce manifestase câte- 
va clipe — spornic, teutonic — la trecerea 
autobuzelor cu sportivi francezi. Fără îndoia- 
lă că lucrul acesta nu e întâmplător. Ger- 
mamii, cu tot orgoliul frenetic al rasei lor, su- 
fară de un curios complex de inferioritate fa- 
ță de irancezi. Admiraţia pe care au arătat-o 
întotdeauna marii creatori germani geniului 
francez, este împărtășită întru totul de mul- 
țimea de pe stradă. Evident, admirația acea- 
sta se manifestă complex și divers, după îm- 
prejurări, „Buni soldaţi, francezii |, îţi spu- 
ne neamţul de treabă, care a făcut războiul. 
„Dass war etwas primal”, își amintește tâ- 
năra pereche care a vizitat Parisul. lar cel 
care ştie o poezie de Lafontaine, din școală, 
— ţi-o spune. Intrun anumit sens este un 
titlu de glorie pentru el; şi îşi dă seama de 
asta. 

Asemenea întâmplări te liniştesc. ţi dai 
seama că Europa întredgă nu e decât rezul- 
tatul geloziei, înfruntării şi colaborării — cu 
sau fără voia lor — a acestor două mari tul- 
pine, germanii şi latinii. Pentrucă sentimen- 
tul de inferioritate al nemților față de fran- 
cezi nu are nimic degradant, nu e refularea 
unei invidii sau a unei spaime — cum sunt 
complexele de inferioritate ale rasselor colo- 
rate în stare de robie sau semi-robie. Este 
mai de arabă omagiul permanent pe care îl 
aduc germanicii unor calități pe care nu le 
mai au, sau pe care nu le-au avut nicioda- 
tă : graţie, degajare, ironie, libertaiea de a fi 
neserioş... 


NECKARSTEIN 


Aproape trei ceasuri cu vaporașul pe Nec- 
kar. Îndată ce ieșim din Heidelberg, peisa- 
giul începe să se schimbe. Bolta cerului par- 
că se lărgeşie, dealurile se depărtează. Dar 
mai este ceva: sonoritatea tot mai clară a 
văzduhului de deasupra văiei. Asta îţi a- 
minteşte bucăţi de Grieg — pentrucă și mu: 
zicanţii, cum prea bine s'a spus, își au pei- 
sajele lor. Și, poate, ceva mai mult : operile 
fiecăruia dintre ei păstrează o coresponden- 
ță absconsă cu ceasurile zilei. De ce oare 
este întotdsauna dimineaţă când auzi Lyris- 
che Stiicke ale lui Grieg ?... 

Coborim la debarcader și pornim îndată 
în pădure, spre castelul ruinat. Urcăm pe o 
uliţă bine pietruită; ultima casă e un șopron 


de MIRCEA ELIADE 


la capătul căruia se aude geamătul înăbu- 
șit al unui herestrău. Pădurea e deasă de 
po acum. Încă zece pași şi totul se mistuie; 
aproape că nu se mai aude nici răsutletul 
înfundat al herăstrăului. Un sfert de ceas de 
drum, la întâmplare, urmând cărările după 
capriciu, și întâlnim o aleie „particulară“. 
Pornim spre cealaltă parte a pădurii. Şi, de- 
odată, fără să se tacă prin nimic presimțite, 
ruinele caştelului. Bălăriile şi iedera au cres- 
cut viguroase pe grămezile de moloz, prin- 
ire rumegătura pietrelor. O clipă, am impre- 
sia că ruinele acestea suni cu desăvârșire 
părăginite. Dar descopăr repede câteva 
bănci, bine ascunse sub frunziș. O pereche 
se odihnește cu oarecare solemnitate. Pe un 
zid, o fată tără vârstă, încruntată de atâta 
atenție, își pregătește aparatul de fotografiat, 
apăsându-şi-l în piept. Ruinele sunt abando- 
nate vegetației, pentru a nu corupe cu nimic 
peisajul. Dar și turiștii sunt ţinuț: în seamă. 
Băncile suni măiestru distribuite; de ori unde 
ai privi, nu descoperi decât una singură, şi 
aceasta bine camuilată. Scriu aceasta fără 
nici o ironie. Căci, astfel, castelul își păstrea- 
ză melancolica lui nuditate. Pe ziduri, pe 
bolovane, pe ruini — nu vezi acum pe ni- 
meni. (Dacă sunt bănci ? |). Și înţelegi mai 
bine melancolia acestor pietre care au înce- 
iat să trăiască de câieva sute de ani. Rein- 
toarcerea construcției la condiția sa primor- 
dială : piatra, matricea minerală. 


PIETRELE ȘI MOARTEA 


Asta îmi aminteşte un vechiu aforism, pe 
care niciodată nam avut curajul să-l măr- 
turisesc. Există un singur tel de „moarte” 
pentru regnul mineral : deslipirea din matri- 
cea telurică, gi integrarea într'o construcție 
nă&scocită de spiritul omului. Pietrele astfel 
smulse din modul lor firesc de a fi, încep să 
participe la un nou destin: acela al condi: 
ției umane — dramatice, agonice, efemere. 
Un bloc de piatră desprins din zidul unei 
cetăţi și prăvălit în vale, stă acolo „mort”. 
Nu e locul lui, acolo; nu sa născut și nă 
crescut în acel peisaj. Ilzbutise să fie însufle- 
țit de o altă viață, spirituală de astă dată, 
numai atâta timp cât se afla intearat într'o 
construcție. Amort în el însuși, blocul de pia- 
tră participa atunci la formă. Așezat de m&- 
na omului întrun fel sau altul, devenise 
transparent și viu — căci în construcție se 
r&sirânge o întreagă cosmologie. 


Condiţia aceasta, nobilă dar nefirească, 
a pietrei este, desigur, eiemeră. Îndată ce 
spune ceva cere nu era implicat în modul 
ei de a fi — piatra cade sub legea timpului. 
Şi când trupul viu al construcției se sfarmă 
— pietrele nu se mai pot „întoarce” în for- 
mele anterioare (matricea telurică, peisa- 
jul). Mor, atunci, și ele de aceiași moarte de- 
gradată a celor mai mulţi dintre oameni. În 
fond, ca să-mi duc gândul până la capăt, 
ceeace face omul, construind, este o ispitire 
a regnului mineral. El vrea să modifice 
modul de viață şi de expresie al minereu 
rilor şi pietrelor, și izbutește. O siâncă în pei- 
sajul său nativ spune ceva — şi cu totul 
altceva spune ea, fracturată sau rotunjită, 
într'o construcție. De data aceasta participă 
şi ea la expresia ideilor, a normelor. Tră- 
ieşte mai intens şi spune mai precis —— dar 
toate acestea temporal, pentrucă lucrul mâi- 
nilor omeneşti cunoaște moartea. Cred dea- 
semenea că se poate încerca o apropiere în- 





(Urmare în pag. 3-a) 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 5 LEI 


o îi e a dd ee oi ami. 


ANUL XLVille Nr. 30 
SAMBATA 29 lulie 1939 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 





Subiectivismul în 
cercetarea literară 


— Istoria literară și critica literară — 
I de G. C. NICOLESCU 


Un aspect dominant în literatura noastră actuală este 
cel de criză, bineînţeles în ceea ce priveşte calitatea, iar 
nu cantitatea ei. Lucrul a prilejuit articole şi anchete, mai 
atente sau mai superiiciale — în orice caz a fost exami- 
nat de mulți. Totuși, nu s'a ajuns la niciun rezultat, pen- 
trucă fiecare a căutat totdeauna mai ales direct remediile, 
fără să-şi dea seama că ele nu puteau fi aflate atâta vre- 
me cât cauza nu era precis identificată, Eu însumi, care 
sunt departe de animatele discuţii literare ale zilei, am 
fost ispitit acum câtăva vreme de această problemă a cri- 
zei literare românești. 

Articolul scris atunci n'aducea ca noutate decât afir- 
maţia, care va fi surprins şi supărat pe mulţi, că vina a- 
cestei crize nu cade asupra publicului, ci asupra scriito= 
rilor. Şi încheiam cu speranţa că voi putea reveni asupra 
celui mai important aspect al ei. Voiam să vorbesc despre 
critică. Şi am întârziat să o fac — de ce n'aș mărturisi-0?— 
şi din cauza dorinţei de a nu intra pe un teren în care orice 
discuţie devine imediat o polemică. Nu însă excesiva pru- 
dență a determinat această rezervă, ci teama de a îi ne- 
voit să citez nume și exemple, din care ar fi reieşit insu- 
ficiența şi vinovăția criticei în criza noastră literară, tea- 
ma de a fi bănuit că urmăresc o „intrare în circulație“, 
prin solidarizarea tuturor împotriva mea, ceea ce n'ar îi 
fost greu de realizat, şi, în sfârșit, teama de a da naștere 
unei discuţii în care totul să treacă pe plan personal, iar 
fondul principal al lucrurilor să rămână în situaţia de mai 
înainte. 


Intâmplarea face să se fi produs două manifestări te- 
oretice în ce priveşte istoria literară și critica literară și în 
legătură cu acestea discuţia se poate face fără a-i da un 
caracter personal. Este vorba de articolul d-lui G. Căli- 
nescu: Tehnica criticei şi a istoriei literare, din volumul 
Principii de estetică (Buc. 1939), şi eseul Problema criti- 
cei literare, din volumul Pagini de critică literară (Buc. 
1938) al d-lui Vladimir Streinu. Un critic dublat de un 
istoric literar, de o parte, un critic literar pur, de altă 
parte, sunt alăturaţi printr'o concepţie înrudită în pri- 
vința participării elementului subiectiv la judecata lite- 
rară. 

Alăturarea însă provine şi din altă cauză. Deși cei mai 
mulţi susţin că istoria literară şi critica literară sunt două 
lucruri deosebite, mie îmi par numai două aspecte deo- 
sebite ale aceluiaşi obiect. In privința raportului dintre 
critica literară şi istoria literară, special sau incidental, 
s'au scris unele lucruri, dar pretutindeni s'a făcut o a- 
dâncă distincţie între ele, chiar dacă s'a cerut uneori isto- 
ricului liţerar, alături de erudiție să posede şi gustul cri- 
ticului. Cel mai aproape de adevăr mi-a părut însă Thi- 
baudet, care era deopotrivă critic şi istoric literar el in- 
suşi, când a spus: „Je sais bien que la critique et Ihistoire 
litteraire, cela aussi fait deux rives distinctes; mais le cri- 
tique qui ignore Lhistoire litteraire na aucune chance 
de durer lui-mâme dans l'histoire litteraire, et lhistorien 
de la litterature qui manque de gout critique tombe â plat 
dans un morne pedantisme“. (Physiologie de la critique, 
Paris, 1930, p. 76—77). Cu alte cuvinte, spre deosebire de 
cei citați mai înainte, care ridicau pe primul plan pe cri- 
tic, punând accentul pe necesitatea ca istoricul literar să 
aibă şi gustul acestuia, socotesc tocmai că nu poate îi ci- 
neva critic și nu poate pune în valoare gustul său, dacă 
îl are, fără să fie istoric literar. La noi, mai ales, pentrucă 
acţiunea criticei se aplică în special asupra actualităţii, se 
crede, în general, că e suficientă lectura operei despre 
care urmează să se scrie şi, eventual, o cultură literară 
care, oricât de mare, nu poate fi suficientă atâta vreme 
cât nu este de specialitate. Ca să iau un caz concret, mă 
opresc asupra recent apărutei ediţii a operei lui I[. Heliade 


(Urmare în pag. 7-4) 





Copacul 


Van Gogh 








UNIVERSUL LITERAR 








29 1939 


lui ie 


CRONICA LITERARA 


Din definiţia poeziei ca o di- 
ferenţă de mărime dintre viața 
vniversalului viu și viața uma- 
nă, vom scoate şi definiţia ade- 
cuată a metaforei. Metafora este 
instrumentul prin care încer- 
căm să diminuăm această dife- 
renţă cosmică, instrumentul de 
care ne slujim să ne apropiem 
de mister, să-l  aproximăm. 
Crescută din materialul cuvin- 
telor cotidiane, metafora se va 
deosebi de limbajul abstract- 
degradat, prin funcţia ei. Func- 
ţia ei este aceeaș cu a poeziei. 
Căci poezia în sine, este o struc- 
tură analogică, o „abstracţie“. 
adică o desprindere a realului 
viu şi universal, din devenire, 
din nesemnificativ şi moarte. 
Poezia însăși, în întregul ei, este 
tot un instrument, o metaforă, 
ea comunică altceva decât ceea- 
ce „psihologic“ și „conceptual“ 
pare că este, ea încearcă să re- 
veleze misterul, să unifice rea- 
lul, să ne integreze în cosmos. 
Prinurmare, prin metaforă nu 
trebue să înțelegem numai anu- 
mite cuvinte din poem, cele cu- 
noscute cu numele de „figuri“, 
„comparaţii”, etc. In totalitatea 
ei, poezia împlineşte o funcţie 
metaforică. „In limbajul poetice 
cuvintele nu sunt numai expre- 
sii, ci sunt corpuri, substanţe, 
cari solicită atenţia şi ca atare, 
S'ar zice că stările sufletești ex- 
primate în poezie, câștigă, dato- 
rită acestor virtuţi actualizate 
ale cuvintelor, potența unui 
mister revelat în chip definitiv. 
Cuvintele limbajului poetic de- 
vin deci revelatorii prin însăși 
substanța lor sonoră și prin 
structura lor sensibilă, prin ar- 
ticularea și ritmul lor. Eie nu 
exprimă numai ceva prin conţi- 
nutul lor conceptual, ci devin 
revelatorii prin însăşi materia, 
configurația și structura lor ma- 
terială. Limba poetică nu între- 
buințează cuvintele numai pen- 
tru darul lor expresiv-concep- 
tual, ci şi pentru unele virtuţi 
latente ale lor, pe care tocmai 
poetul ştie să le actualizeze.... 
Limbajul poetic este prin urmare 
prin latura sa materială, ritmică 
și sonoră ca atare, ceva „,„meta- 
foric“, (Lucian Blaga). 

Conform acestui adevăr des- 
pre funcţia metaforică în sine 
a poeziei, se pot cita nenumărate 
strofe sau poeme întregi, din 
poeții mari, fără a întâlni „ti- 
guri“, „comparații“, etc. Sim- 
bolul învălue total poezia, ea 
este un corp analogic, o cores- 
pondenţă. Conţinutul ei cores- 
punde altundeva, în lumea jin- 
duită de voinţa noastră de cu- 
noaștere metafizică. Iată două 
strofe din Eminescu: 


Și dacă ramuri bat în geam 
Și se cutremur plopii, 

E ca în minte să te am 
Sincet să te apropii; 


Și dacă stele bat în lac 
Adâncu-i luminându-l, 
E ca durerea mea s'o'mpac 
Inseninându-mi gândul. 


Nici o comparaţie, nici o „me- 
taforă“ propriu zisă. Totuşi, în 
puține poezii din literatura uni- 
versală se stabileşte ca aici, o a- 
tât de profundă analogie între 


om şi cosmos, între suflet şi via- 
ţa universală. Ca în cea mai 
limpede viziune magică a lumii, 
„ramurile“ apropie iubita, iar 
„stelele“:  înseninează gândul. 
Corespondenţele magice își pro- 
duc influenţa. „Durerea şi iubi- 
rea devin aici moduri de înţele- 
gere a lumii, instrumente de cu- 
noaştere'““. (Dan Botta). 

Funcţia global metaforică a 
poeziei este evidentă. Se naște 
însă întrebarea: ce rol îndepli- 
nesc atunci metafora propriu 
zisă, figura, comparația? După 
opinia noastră, funcția metafo- 
rei izolate, risipite ici şi colo, în 
strofe, este cu mult scăzută față 
de acea globală a poeziei. 

Dacă poezia în sine nu are 
fiinţă metaforică, — figurile din 
cuprinsul ei nu prezintă nici un 
folos, nu conving, nu revelează 
nimic. Poetul trebue să se preo- 
cupe de funcția metaforică în 
sine a poeziei, iar nu de meta- 
torele izolate. Să-l intereseze în- 
tregul, iar nu partea. Oricât de 
ingenioasă ar fi partea, netopiiă 
într'un tot, nu împlineşte nici o 
menire, nare „mesaj“, Un poet 
mare nu este creator de imagini, 
de metafore, — ci un descoperi- 
tor ur analogie, de fecunde co- 
respondențe revelatoare de mis- 
ter. Oricât de metaforică ar pă- 
rea opera lui, oricât de capti- 
vante ar fi metaforele semănate 
în versurile sale, valoarea liris- 
mului său se va afla dincolo de 
aceste străluciri verbale, — în 
rădăcinile mistice, creatoare de 
pârtii între om şi cosmos. Așa 
ni se pare a fi opera poetică a 
d-lui Lucian Blaga, considerată 
în critică, de mult, ca năpădită 
de metaforism. De fapt, în acea- 
stă operă lirică, metaforismul i- 
zolat stă supus  metaforismului 
de ansamblu, și nu vom întâm- 
pina nicio „figură“, care să nu 
plasticizeze sau să nu reveleze. 
Iar în ansamblul ei, opera am 
văzut că este produsul unei 
gândiri magice. Intr'o poezie de 
viziune magică  inflorescența 
metaforismului este, pe de altă 
parte, cât se poate de naturală, 
fiindcă se apelează cât mai des 
la simboluri, la semne, spre a 
stabili relații, a înoda corespon- 
denţe.  Metaforismul constitue 
însă o lume de vrajă pe care 
poetul trebue s'o stăpânească. 
EI trebue să supue metafora „i- 
zolată“, funcţiei general meta- 


forice a poeziei. În vers nu tre- 
bue să se remarce dibăcia for- 
mală a metaforei, ci prezenţa u- 
nei esențe iniţiatice sub simbol. 
Poezia este un ritual de luare 
în posesiune, iar nu o îndemâ- 
nare seacă, o cimilitură. 
Inşelarea metaforică ni se pa- 
re a fi răul de care suferă mai 
grav decât de orice poezia tâ- 
nără de azi. Intr'un veac în care 
poezia are o înaltă funcţie reva- 
latorie, și în care metafora este 
instrumentul ei înaintea ritmu- 
lui, a rimei, a armoniei, etc,, ti- 
nerii poeţi au putut crede că 
metafora, ca procedeu figurativ, 
este calea decisivă în lirism. Și 
au început să construiască me- 
tafore, după o manieră genera- 
lizată ca o  molimă, fără să se 
mai gândească la structura în 
sine a poemei, la sensul ei de 





Cercetări asupra poeziei noui 


METAFORA 


ansamblu. Metafora izolată a 
crescut în câmpul lor senzitiv 
ca ierburile spinoase pe un pă- 
mânt pietros, ce nu se lasă arat 
nici semănat. Oricâtă vegetaţie 


ar avea un astfel de pământ, 


cine poate spune despre el că este 
cultivat ? 

Obârşia metaforismului se gă- 
sește la d. Lucian Blaga, care a 
spus: „flori cu sâni de lapte“, 
„Ssnopii de senin ai cerului“, 
„amtora eului“, „pieptul gân- 
durilor“, „sănii grele de tăceri“, 
„poteca sărutărilor deieri“, „gâ- 
tul pașilor de cai pe drum“, „cli- 
pe de tămâie și de in“, „dege- 
tele amintirii“, etc... In oricare 
poezie a d-lui Lucian Blaga, me- 
taforele de acest fel sunt topite 
în întreg, şi analiza ar putea a- 
răta cum fiecare se justifică 
prin sensul magic al cuvintelor. 
Ceea ce nu se întâmplă decât 
rareori la poeţii de ale căror 
producţii ne-am ocupat. Denun- 
ţând procedeul, noi denunțăm o 
lipsă de profunzime, atragem a- 
tenţia asupra  conformismului, 
asupra absenței unei arte poeti- 
ce originale. Metafora „tip'* con- 
stă în alăturarea a două substan- 
tive, unul concret şi altul ab- 
stract, fie punând unul în geni- 
tiv, sau legându-le prin prepo- 
ziţia „de“ „cu“: „pieptul gându- 
rilor“, „clipe de tămâe“, Vom 
cita cât mai multe exemple din 
poeţii noui, spre a arăta cum 
procedeul le stârpește nota per- 
sonală, îi uniformizează, nu ie 
garantează durata peste timp. 
Fiindcă „metaforele“ par îrm- 
prumutate unul de la altul sau 
lucrate în comun, ca într'o de- 
vălmășie lirică, lată la dq. Geor- 
ge A. Petre: „perne de linişti“, 
„perna  cugetului“, „piciorul 
gândului“, „pumn de cuget, 
„ciobote de gând“, „Everestul 
nimicului“, „bulgări de tăcere“, 
etc. (Umbre şi lespezi), a. Ha- 
m mbie Th. Țugui: „lăstarele 
tăc:- i”, „jgheaburi de lumină“, 
„azuna bucuriilor“, „mângâiere 
cu degete de melodie“, „foi gal- 
bene de soare“, „cocorii gându- 
rilor“, „mugurii sufletului', „al- 
tar de pagini“, „palme de lună, 
„ciob de veșnicie“, etc. (Liane 
crude); d. Aurel Chirescu: „cu- 
cii îluerului“, „frunzele zilelor“, 
„imnuri de smalţ“, „inima ste- 
lei“, etc. (Finister); d. Valeriu 
Olaniuc: „snopii de lumină“, 
„îngerii înimii“, „ramuri de nă- 
dejde“, „brâu de zile grele“, etc. 
(Țărmul luminii); d. George To- 
doran : „mânzii timpului“, „po- 
rumbeii gândului”, „îngerii în- 
doelilor“, „mări de elegie“, 
„Vreascuri ds astre“, „zodie de 
lapte“; „cerul pâinei“, „cetină 
de gând“, „snop de vers“. „buze 
de-amintire“, „frunza anilor“, 
„turma psalmilor“, „pumn de 
primăveri“, „laptele jarului“, 
„rândunici în brâu de primăva- 
ră“, „albăstrele'n vers de bucu- 
Tie“, „lăstunii liniştilor“, „leat 
de poezie“, „turme de ispită“, 
„vârtelnița trecutului“, „pumn 
de dor“, „zarzări de gânduri“, 
„brâu de înserare, etc. (Rod pe- 


ste mâine); d. Teodor Al. Mun- 
teanu: „creanga visului“, „ra- 
murile amurgului“, „ciorchini 
de vis“, „holdele amintirii“, „„li- 
turghia amintirilor“, „snop de 
cer“, „iarna baladei“, „ușile vre- 
mii“, „curpeni veşteji de neli- 
nişti“,  „plosca  desnădejdiei“, 
„ceşti de plâns“, „zarzări de lu- 
mină“, etc. (Viori de lut); d. Gh. 
Antonovici: „crengi de zâm- 
bet“, „cote cu răcoare“, „tălăngi 
de soare“ etc. (Mircea Streinul: 
Poeţii bucovineni); d. Ghedeon 
Coca: „larg de elegii“, „viscol 
de destine”, „lănci de zodii“, 
etc. (op. cit.), d. George Dru- 
mur: „funde de tăceri“, „ma- 
luri de lumină“, „păunii dimi- 
neților“, „braţe de tăceri“, săl- 
băticiuni de azur“, „dulămi de 
baiade“ (op. cit.), d. Teofil Lia- 
nu: „file de stihii“, „crengile a- 
marului“, (op. cit.) etc. d. Vasile 
]. Posteucă: „dumbrăvi de gân- 
duri“, „mânile cu piânset de ca- 
val“, „dumineci de singurătate“ 
(op. cit); d. Iulian Vesper: 
„Smirna orei albastre“, „seara 
cu palmele 'nflorate“, „cercuri 
de elegii“, „lemnul scund al se- 
rii“, „aleile timpului“, „dimi- 
neaţa braţelor“, „Luceafărul gân- 
dului“,  „mărăcinișul  lunei“, 
„peierine de stele“, „dimineaţa 
timpului“, „pare de soare“, 
„creangă de senin“, „frunzele e- 
legiilor“,  „crângul de rugă- 
ciuni“, „genele luminii“, „tăceri 
de albine“, etc. (op. cit.), d. Cri- 
stojor Vitencu: „urechile mă- 
rii“, „scrin de tăceri“, „ritul du- 
rerii”, etc. (op. cit.), d. Ernest 
Bernea : „nasul durerii“, „cănile 
vremii“, „poala tăcerii“, „mânile 
nopții“, „genele serii“, „stânca 
durerii“, „pasul tăcerii“, „cân- 
tec de minune“, „azimă de sea- 
ră“, etc. (op. cit.), (Gând şi Cân- 
tec); d. George Meniuc: „arca- 
de limpezi de linişti“, „parcul 
sufletului“, „geamul orizontu- 
lui“, „ciocârlia solfegii bean a- 
zur“, (opt. cit.), d. Ion Șugariu: 
„cicoarea poeziei“, „codri de cu- 
vinte“, „zâmbetul caișilor“, „pu- 
pilele mulgeau laptele zărilor“, 
„ugerul de sare-al depărtărilor“, 
„pluguri de lumină“, „ograda 
gândului“, „viţeii tăinuitelor cu- 
vinte“, „oile de gând“, „merele 
avântului“, „pruncul gândului“, 
„cerul inimii, „roua gânduri- 
lor“, „struguri de poezie”, „du- 
minica surisului“, „geamuri de 
poem“, „degetele gândului“, 
„roua inimiior“, ete. (Trecere 
prin alba poartă); d. Mihai Be- 
niuc: „aurul tristeţii“, „parcul 
înserării“, „aurul poemii“, „ies- 
lea clipei“, „pomul zării“, „pisi- 
ca uritului“, „lăcustele anilor“, 
„vârtelniţa trecutului“, „cerul a- 
mintirii“,  „cismele  ciasului“, 
„caldarâmul vremii“, „trupul a- 
notimpului“, „vatra inimii“, 
(Cântece de pierzanie; d. Emil 
Giurgiuca: „pârâul lunii“, „că- 
pătâiul serii“, ieslele aurorii“, 
„floarea zilei“, „trupul zorilor“, 
„snopul soarelui“, „maicile se- 
rii“, „zambilele amintirii“. „do- 
rința lunii“, etc. Anotimpuri); 
d. George Fonea : „plânsul mâi- 


nii“, „tâmplele tăcerii“, „fundă 
de senin“, „obrajii aurorii“, „oile 
iernii“,  „marchizele tăcerii“, 
etc. (Intoarcere în vreme); d. 
Grigore Popa: „toi de lună“, 
„vatra veacului“, „obrazul pă- 
mântului“, „flora suferinței“, 
„cerbii visului“, „pâinea din 0- 
brazul lui lisus“, etc. (Cartea 
anilor tineri); d. Vlaicu Bârna: 
„dunărea viorii“, „pomeţii se- 
rii“, „vreascuri de nori“, „păr de 
ape“, etc. (Cabane albe); d. 
Constantin Salcia:  „cosciugul 


nopții“, „vrafuri de ani“, „lea- 
găn de tăceri“, „talazuri de vis“, 
„făcliile  tristeţii“, „crengi de 
vis“, etc. (Logodna apelor) d. 
Vasile Culică: „canarii gându- 
rilor“, „castana inimei“,  „flu- 


de CONSTANTIN FANTANERU 


turii lacrimilor“, „pletele vise- 
lor“, „frunzișul anilor“ ; „pal- 
mele tinereţii“, „degetele copilă- 
riei“, „pieptul rugăciunilor“, 
„strugurii  îmbrăţișărilor“, ete. 
(Ili); d. Alexandru Baiculescu : 
„fluerul tristeţii“, „foi de lună 
plină“, „lire mari de cer“, „fac 
ciocârliile gargară cu azur“; ete. 
(Cale lactee); d. Petre Ecovescu: 
„târgul imaginilor“, „porţelanui 
simbolului“, „coasa oricărei im- 
presii“, „a ironiei pisică“, „cerbii 
revoltei'',  „deochiatul vorbelor 
iarmaroc“, „copoiul gândului“, 
„dunărea văzduhului“, „castana 
văzduhului“, „negoiul de'ntune- 


mt 


aric“, „haţegul de vrajă“, etc, 
“etc. (Dajdia umbrelor). 
(Va urma) 


RAINER MARIA RILKE: 


Povestiri despre bunul Dumnezeu 


Trad. cu un studiu despre 


Rândurile ce urmează au ros- 
tul să anunţe doar apariţia în 
ed. „Miron Neagu“, a cărţii lui 
Rainer Maria Rilke, „Povestiri 
despre bunul Dumnezeu“, tra- 
dusă din limba germană şi pre- 
cedată cu un studiu despre Ril- 
ke, de d. Nichifor Crainic. Lo- 
cul nu ne îngădue o prezentare 
mai largă, așa cum tălmăcirea 
merită, datorită studiului d-lui 
Nichifor Crainic despre poezia 
religioasă a lui Rilke. Altădată, 
când împrejurările  ne-or ajuta 
(scriem acum în luna de conce- 
diu, — departe de bibliotecă), 
vom analiza amplu acest studiu, 
poate cel mai de seamă din câte 
sau scris asupra poetului mis- 
tic german. D. Nichifor Crainic 
numeşte concepţia religioasă a 
iui Rilke, „panteism evoluţio- 
nist“. „Panteism'“, fiindcă Rilke 
caută pe Dumnezeu nu altun- 
deva decât în lume, în tot ce 
există, în sufletul omului cât de 
sărac şi trist, în ființa lucrurilor 
cât de șubrede și efemere; „e- 
voluţionist“, fiindcă Dumnezeu 
nu se găseşte tot, dintr'odată, ca 
un adevăr preexistent, ci el se 
dobândeşte treptat, ca un câştig 
al dragostei şi al credinţei. La 
ființa lui Dumnezeu se constru- 
eşte ca la zidirea unei biserici, a 
unui dom. Acești zidari sunt în 
deosebi căutătorii de frumusețe 
şi adevăr, poeţii şi artiștii. Dum- 
nezeu există, — în viziunea mi- 
stică a lui Rilke, — atât câteste 
descoperit de om, — și trăește 
atât cât trăeşte cel care l-a gă- 
sit în sufletul său. 

Moartea omului însemnează 
și moartea lui Dumnezeu, dacă 
nu are cui să-l lase moștenire: 


Ce te vei face, Doamne, cândeu 
VO muri? 
Eu sunt ulciorul tău — când mă 
voiu sparge ? 
Băutura ta sunt — când mă voiu 
strica ? 
Sunt haina șindeletnicirea ta, 
cu mine-ţi pierzi tu înţelesul. 


După mine, tu nu vei mai avea 
lăcaş 

unde vorbe calde şi prietenoase 
să tentâmpine ; 

picioarelor tale trudite le vor 
lipsi 

sandalele de catifea, care sunt eu. 


Rilke, de Nichifor Crainic 


Ce te vei face, Doamne? Mie 
mi-e teamă! 
(Stundenbuch) 


A face pe Dumnezeu princi- 
piu imanent în lume, însemnea- 
ză a-i condiționa existența de 
strădania omului de a-l găsi și 
de dăinuirea omului care l-a 
descoperit. Această atârnare a 
lui Dumnezeu de soarta firavă 
a omului, o numește mai depar- 
te, d. Nichifor Crainic „mizerie 
metafizică“. Cu totul altceva 
este mistica ortodoxă, pentru 
care Dumnezeu este principiul 
transcendent al lumii, Tatăl din 
care purcede tot ce există și că- 
ruia omul îi este fiu. In creşti- 
nismul tradiţional spiritul crea- 
tor nu se confundă cu creatura, 
şi credinţa că Dumnezeu se îi- 
dentifică cu Jumea este osândită 
de doctrină! Concepţia lui Rilke 
se alimentează însă din mistica 
germană veche, a Evului mediu. 

Meister Eckart afirma identi=- 
tatea dintre eul uman și Dum- 
nezeu, iar calea spre Dumnezeu 
nu era decât calea spre adâncul 
cel mai intim al sufletului. Spre 
a găsi pe Dumnezeu, ajungea să 
fie descoperită esenţa pură a eu- 
lui omenesc. Cu cât mai pro- 
fund este isvorul misticismului 
ortodox, care vede pe Dumnezeu 
ca o măreaţă transcendenţă, ve- 
cinică înainte de om şi după om! 
Desvăluind „mizeria metafizi- 
că“ a concepției religioase a lui 
Rilke, — a. Nichifor Crainic 
subliniază în schimb mai vigu- 
ros strălucirea lirismului poetu- 
lui german. „Dar o mizerie în- 
fășurată în mantia înstelată a 
celei mai fermecătoare poezii ce 
sa scris în vremea din urmă. 
Numai în această carte a Cea- 
slovului (Stundenbuch, n. r.), 
sunt ca la trei mii de versuri și 
aproape fiecare vers este o ima- 
gine nouă, inedită. Ritmul în- 
cordat le rostogolește unele pe- 
ste aitele într'o Niagară de poe- 
zie. La rândul ei, fiecare ima- 
gine e un nume nou, pe care 
poetul i-l dă lui Dumnezeu. 

Toate lucrurile din cer şi depe 
pământ poartă numele lui, iar a- 
cest nume cade peste lume ca o 
ninsoare cosmică în care mii şi 
milioane de fulgi se contopesc 
în aceeaș strălucire unică'“, 


„Moartea absolutului“ 


Este sigur că gânditorii veacului trecut au 
abandonat cercetarea „numenală“ a lumii, nu 
pnt.ucă evid_nţa relativiiăți materiei le-ar 
fi părut categorică, dar pentru a căuta astfel 
și înaltloc, absolutul. Sentimentul relativităţi: 
şi toate lucrările apărute în acest sens, sunt 
de dată destul de recentă, relativitatea însăși 
este o noţiune modernă, la care sa ajuns nu 
prin critica destructivă pe care autorii relati- 
vişti ar fi făcut-o „lucrului în sine“, absolu- 
tului, dar din anal'za experimentală a lumii 
fenomenale. Este uimitor cu câtă uşurinţă s'a 
putut propaga această confuziune. Aproape 
nimeni, dela Kant, nu sa mai ocupat de ab- 
solut, Fichte însuși îi reproşase lui Kant că 
încurcă teoria cunoașterii cu această mortă- 
ciune de „numen“. Toată lumea a fost de acorâ 
ca să se renunţe la „lucrul în sine“, nu însă 
la absolut, caşicum n'ar fi fost de aceiași e- 
sență. Urmând îndemnul lui Fichte, H.gs! şi 
Schelling au iniocuit, grosier, absolutul nu- 
menal prin aceia „fenomena:“. Această încer- 
care de mistificare a esenţelor, nu dovedește 
însă alt lucru decât dorinţa vie, a omului, de 
a „trăi absolut“, de a şi-l „apropria“, aureo= 
lându-şi, astfel, artificios, existența, dorind să 
fie, cu orice preț. a>miurgc. asem?nca div:- 


verifice, aici, în existenţa aceasta, a faptelor 
şi a varieţăţii, idealul fix, nepămânțean, apar» 
tinând esențial lumii „de dincolo“, Nu s'ar fi 
ajuns însă niciodată la asemenea atitudine 
prometeică, fără de ajutorul raţiunii, 

Omul a fost foarte sensibil la rezultatele 





Cronica ideilor 


n ————— 





de MIRCEA MATEESCU 


„științifice“ pe care le-a obţinut, asupra ma= 
teriei fenomenale, pornind dela rațiune. Dacă 
a putut pune „ordine“ și stabili o cauzalitate 
între oarecari evenimente biofizice, concluzia 
a fost că acest instrument miraculos al cunaş- 
î.nţei, inte.igenţa, poate epuiza cognitiv în- 
treaga realitate. 

Şi atunci, dece să mai alergăm după o ultă 
realitate, după una pe care nimeni n'a vă- 
zut-o vreodată, nimeni n'a cunoscut-o, cei mai 
„dogmatici“* mulțumindu-se să afirme doarcă 
există? Intr'o epocă în care știenţifismul ra- 
ționalist a dat atâtea roade concludente pen- 
tru stăpânirea realităţii, nu cumva aveau 
dreptate Fichte, Hegel şi ceilalți să renunţe, 
ușurați, la „moriăziunea aceia. de numen“, 
nădăjduind, astfel o cunoaștere totală a :umii, 
pe cale rațională, deci postulând un alt ab- 
solut? 

Să vedem însă care au fost urmările „cre- 
dinței" în „absolutul fenomenal“. 1) 

Tot căutând „eternul“ și „imuabilul“ în di- 
recția concretului pozitiv, până la urmă, 
raţiunea însăşi a ieșit compromisă. „Idealul se 
alterează în domeniul faptelor“ — scrie unde- 
va Charles Rcuouvier, gânditorul 'care a dat 
totuși lovituri atât de puternice obsolutului. 
Pin antichitate, dela Platon şi Aristot, tre- 
când prin scolastică, Descartes, Spinoza, Lei- 
bniz și până la Kînţ, raţiunea a fost un 
„ideal“ de o alță natură decât faptele. Raţi- 
unea putea fi considerată ca o fărâmă de 
divinitate, dăruită omului pentru a putea 
cunoaşte, şi stăpâni realitatea, dzci peniru 


a-l şd:stinge de materie și de animale, însă 
niciodată n'a putut fi confundată cu divini- 
tatea însăși. Grăuntele de lumină, încredin- 


țat omului pentru a scoate din negură și din 
anonimat diversitatea haotică a faptelor, în- 
cercâna o unitate a lumii, prin cunoaștere, 
nu se poate confunda deci cu lumina însăși. 
„Aceleia'“', îi este posterioară și esenţial infe- 
rioară. Genetic şi prin vocaţie, raţiunea omu- 
lui este așadar transcendentală, cum foarte 
bine a remarcat Kant, nu transcendentă. Ea 
tinde, cu alte cuvinte, să se ridice „pe dea- 
supra faptelor“ fără să isbutească însă, întot- 
deauna, să rămână astfel, ca o entitate în 
sine, ca o suprastructură în totul neîntinată 
de pe urma „comerţului cu realul“. 2) 
Omul nu isbuteşte însă niciodată a se trans- 
cende? Am scris, intenţionat, omul nu rațiu- 
nea omului, pentrucă ni se pare că o verita- 


bilă transcendenţă, o apropiere de absolut, 
Ge numen, de esenţă3), nu incepem d.cât 
în măsura în care depășim raţiunea umană, 
printr'un act de credinţă, deci printr'un efort 
ontologic, metafizic, nu unul logic. Logica ne 
poate ajuta să cunoaștem  circumstanţialui, 


Gar, cum observă cu dreptate un ta'catitapă- 
rător al „rațiunii pure“, „la croyance de la 
raison, dans sa valeur, repose sur un acte de 
foi“. 4) Deci primul ca și ultimul act este cre- 
Gința. Pentru ca să apreciem just şi să în- 
ţelegem normal eficiența rațiunii, este nece- 
sar nu să ne încredem. înfituaţi. în posib i:- 
tăţile de cunoaștere „absolută“ pe care le are 
logica asupra realităţii pozitive — dar să cre- 
dem în originea transcendentă a raţiunii. Să 
nu confundăm niciodată aparenţa de divini- 
tate — (pe care Altcineva a dat-o intelectului 
omenesc, înzestrându-l cu aptitudinea şi în- 
clinaţia  transcendentală), — cu însăşi dvi- 


n pa a a a a ad a O a a a a a a e RP n tf 


nitatea, cu esența primară, aievea transcen- 
dentă. 


Această confuziune s'a întâmplat însă — şi 
stăruie de un veac. Logicism empirisi pnzi- 
tivismul sociologic, psihologicismul vitalist 
intuiţionist, etc. — celelalte curente fenome- 
naliste despre care am scris și pe care le vom 
prezenta în continuare — prejudiciază proble- 
ma absolutului nu prin „descoperirile ştiinți- 
fice“ pe care le-au introdus în cunoaștere — 
dar peatrucă, fără să renunțe 'a meiafzcă și 
la Absolut, logicienii empiriști, tot căutându-l 
în direcţia rătăcitoare a lumii concrete, nu 
l-au găsit: şi de aici relativismul, pluralismul, 
şcoale care nu au putut lovi absolutul (uu- 
menal) căci nu de el a fost vorba — dar 
ne-am convins despre multitudinea variatilă 
a materie:  (fenomenu.ui) — ceiace ia plan 
științific — tehnica poate să însemneze ceva, 
dar în plan metafizic nu aduce nimic nou, 
starea de haos a cosmosului fiind cunoscută, 
cu multe mii de ani în urmă, filosofiei verice 
și apoi oricărei filosofii. Nu se poate trage 
deci nici o concluzie cu pr.vi:re la ex stența 
sau inexistența absolutului, din preccuparea, 
exclusiv fenomenalistă, a modermilor. Singu- 
ra „inovaţie“ introdusă de autorii empirismu- 
lui reiativist este confundarza iatenț onată a 
fenomentului cu numenul, a absolutului cu 
temporalul. Cei vechi, au cunoscut mai mult 
sau mai puţin din lumea biofizică fenomena- 
1ă, au crezut ma: muit său ma: p-ţin în 
existența necesară a absolutului, însă nici- 
odată nu le-au confurdat. Sunt ad cvate rân- 
durile lui Julien Bendu:... „aici este noutatea: 
altădată răul bârfea binele, dar lăsându-i in- 
tactă difinițiunea; astăzi însă, îl confiscă, în 
profitul său“... 5) 

Omul a fost, întotdeauna, gelos şi temător 
de existența lui. Mai bine zis, gelos pentrucă 


a fost temător. O incursiune în preocupările 
autori'or psiho'og c'șii, ar fi, într'adevăr, fruc- 
iuoasă, pentru a dovedi exasperarea specifică 
şi nervozitatea anormală care a cuprins su- 
fletul modern. Simmel, Tillich şi în deosebi 
Karl Jaspers£) vorb=sc d> „stuația limită a 
omului“ în raport cu orizontul universal, care 
îl atrage, tentacular. O furi: n 4 siuşită. dar 
certă şi foarte violentă, stăpânește sufletul 
modernului. Modernul n'a înţeles, asemenea 
medievalului, necesitatea firească a absolutu- 
lui, mezesitatea firească a anon:matu'u.. Dzs- 
coperirile științifice din veacul trecut i-au 
crescut prea mult orgoliul. Revolta împotriva 
„absolutului'' — care întârzia şi refuza să se 
releve, „cauzal“ și imediat, modernului fizi- 
calist, a condus mai întâi la negarea lui, apoi 





(Urmare în pag. ultimă) 





1) Este insuportabil acest paradox. Principhal 
necon radicţiunii la care logica se referă în tot 
locul, aici este mai flagrant ignorav decât ori- 
unde .Un lucru nu poate să tie şi să nu fie, 
esenţial, şi totodată, Temporalul (fenomenul) nu 
poate îi absolut. 

2) Vd. Iulien Benda „La fin ge VEternel“, 
pag. 168. 

3) Iulien Benda are următoarea frază, in car- 
tea sus citată, la pag. 184... „Indiferent dacă este 
vorba de „Fiinţa“ eleaţilor, de „Binele superior 
existenţei“ a] lui Platon, de „Gândirea gândirii“ 
a lui Aristote, de „Sufletul lumii“ al Alexandri- 
nior, de Dumnezeu, fără întindere și netempo- 
ral al teologiei creştine, de substanța lui Des- 
cartes sau Spinoza, de Numenul lui Kant sau 
Ideea universală a lui Hegel, toate metafizicile 
care au influenţat omenirea până astăzi, au in- 
teles idealul printr'o diferență de esență „in ra- 
port cu realul“... Facem rezerve în ceiace pri- 
veşte „metafizica“ hegeliană. 

4) Benda, op. cit. pag. 176 

5) Op. cit. pag. 109, 

6) Va. Karl Jaspers, „Psyehopa'hologie gân6- 
rale, trad. A. Kastier et T. Mendousse, Aban, 
Paris. 


29  lulie 1939 


POEME 











Fetele irumoase, cu ochii strălucitori și capetele date pe spate, 
au dansat în brațele cavalerilor sprinteni, 
Limpede au sunat râşetele lor, parfumuri sșumpe au adiat ro- 


chiile în multe cute. 


Cele mai frumoase fete, sburând pe vârful pantoților mici, s'au 


învâriit aci în dans. 


Acum balul s'a sfârşit, — dimineaţa albeşte — în sala pustie, 
în aerul îmbâcsit și acru, candelabrele mai ard o lumină galbenă. 
Parchetul e mâniit, mucuri de ţigări, confetti, serpentine rupte și bom- 


boane călcate. 


Doar o păpuşe de cârpă uitată pe un scaun, de o frumoasă gră- 
bită, privindu-se în oglinda înceţată, zâmbește din buze brodate. 


MORMÂNTUL 





Hămesiţi de aur, au ridicat lespedea grea pe care nu era însem- 


nat nimic, nici măcar crucea, 


In zarea luminărilor, oase albe străluciră. 
Două schelete alăturate, — căpăţânile întorceau privirile seci 


spre perete. 


Mâinile de came râcâiră în sgura măruntaelor, sângerându 


și 


unghiile, dar nu aflară nici măcar banul de trecere, Sufletele îngemă- 
nate nu căutazeră în moarte drum spre altă parte. 





TOAMNĂ 


Pe strada albă, frunzele se alungă. 

Castane lucioase zas lângă trotuar, o tufănică strivită de un 
trecător, cu violetul pătat, aşteaptă mătură'orul, 

Lângă o poarlă jumătate ,putrezită, spânzură un steag cu vop- 
seaua crăpată şi înegrită, pe care un Ion răpănos botează un Cris- 
tos azcuns sub batista albă, înodată cu bom. 

O pisică mică, slabă și murdară, se prelinge pe lângă ziduri 


în spre soare, 





Gravura contemporană 


Dacă cineva ar încerca să facă un 
studiu asupra gravurii româneşti, ar 
avea în faţă un câmp foarte restrâns 
de cercetări. Afară de interesul pur 
documentar al celor vechi, celelalte 
încercări oricât de merituoase ar fi, 
rămân eforturile mai mult sau: mai 
puțin isbutite ale unor izolați. Acpa- 
stă lipsă de interes a publicului şi 
mai ales a artiștilor, ne apare aproa- 
pe firească în evoluția artei în ulti- 
mii 50—60 de ani. 

Era și greu, în circuitul artei noa- 
stre, să avem creatori în gravură. 
La noi, arta europeană a început să 


intereseze și să-și facă drum odată 
cu Aman abia. Contemporanii lui 
au fost ultimii cari au trăiţ în at- 
mosjera lui Corot, Courbet. Împre- 
sionismul bătea la ușa vremii şi 
odață cu el! apăreau primele semne 
ale crizei din zilele noastre, când 
nevoia de originalitate a luat la unii 
importanţa unui scop, a unei religii, 
la alţii aspectele unui  cubotinism 
zgomotos. O bună parte din artiștii 
contemporani mai continuă și azi, în- 
îro formă sau alta impresionismul, 
alții pendulează în sferele atât de 
primejdioase ale abstracţiei. Exces de 
sensibilitate la unii, exces de lirism 
literar la alţii. Toţi însă au gonit 
omul ca element formal de inspi- 
rație. De aci sărăcia picturii de azi. 
Cei ce moșteneau pe impresionişti, 
exersau miop „micile lor sensaţii“ 
pe câţiva centimetri pătrați, imvo- 


i 


de PAUL MIRACOVICI 


când pe Cezanne, pictorul care e cu 
desăvârșire cu neputinţă de imitat... 
Gravura, prin natura însăși a teh- 
nicei ei, prin necesitatea de a se ex- 
prima numai prin alb şi negru, s'a 
resimţit cel mai mult de pe urma 
acestor stări de lucruri. Ea nu putea 
să flateze „micile sensaţii“ cu ajuto- 
rul a două mere și o floare, pentru 
că-i lipsea culoarea, această teribilă 
scuză a celor ce fug de strânsorile 
unei discipline. Or, gravura cere o 
disciplină de meșteșug, şi calităţi de 
artizan dacă vreţi, calităţi care au 
fost suporturile solide, coloana ver- 
tebrală a măestriei marilor pictori 
de odinioară.  Instinctul pe care se 
bizue cei mai mulţi dintre pictorii 
de azi, nu ajunge. Dela Renoir în- 
coace nu cred să avem pilda vreunui 
mare artist care s'a așezat la șevalet 
fluerând şi — în ritmul comod al 
instinctului să picteze capodopere. 
Toţi artiștii contemporani se plâng 
că „s'a pierdut meșteşugul celor vechi“ 
dar ei nu fac aproape nimic pentru 
a-l recuceri, cei mai mulți vor să-l 
regăsească... Generației de acum îi 
revine sarcina atât de grea de a în- 
văța din nou o limbă pe care înain- 
taşii noştri, grăbiţi, au uitat-o. 
Aceste reflecții mi-au venit în 
minte vizitând o expoziție pe care 
prea puţini au văzut-o; expoziţia a- 
telierului de gravură a d-lui prof. 
luca. D-sa a reorganizat, a creeat e 





(Urmare în pag. ?). 








Heidelberg 


UNIVERSUL 


LITERAR 


IN PROZA 





CALUGARIȚA BATRANA 








Călugărița bătrână, sue drumul aspru care coteşte spre bordeiul 


muierii cu basma vânătă și gură știrbă, iscusită în descântări, 
Zadarnic târit pe lespezi de piatră și plâna de icoanele mari, în 


ciuda anilor, dorul-blestem stăruește ? 


Bătrână cu port negru și pas șovăitor, unde rugăciunea nu ajută, 


are putere fiertura spurcată a vrăjilor ? 


DORINȚĂ 


Zugrăvește-mi toamna cu liniște dumnezeiască ; parcul în care 
a adormi! domnița obosită de zare ; pomii de aur incandescent şi ia- 


rul iederelor tremurătoare,. 


Zugrăvește-mi lacul în care cerul nu mai încape de irunze, și 


ultimul trandafir palid în lumina blândă, 


Zugrăvește-mi toamna asta atât de sfântă, că buzele mele nu 


cutează să te atingă, 





tre această ispitire a regnului mineral din 

partea omului, și ispitirea acestuia de către 

Lucifer — dar am ajunge prea departe. Un 

lucru e sigur: orice ispitire schimbă şi „în- 

nobilează' modul firesc de a fi... dar cu 

preț | 
- FEREGI 

Se zăreşte de aici Neckarul, foarte argin- 
tiu, în vale. Putem distinge cu uşurinţă va- 
porașul de cursă penuu ile.dsibsrg, Ceva 
mai in susul fluviului, o dragă sa pregăte- 
şte să-și înceapă lucrul, purtăndu-şi alene 
cazmaua pe fundul apei. 

Ne rsîntoarcem în pădure. Și pentrucă e 
incă prea devreme să coborim la debarca- 
der, ne așezăm pe marginea cărăruei. 
Timpul trece încet, fără spasm. Intâlnesc 
foarte aproape de mine buchete mari de fe- 
regi. Sunt poate obszdai da ultimele lecturi 
folklorice, sau poate numai mi se pare — 
dar feregile acestea îmi absorb deodată a- 
tenția, ca un lucru miraculos, plin de taină. 
Na pot uita, acum, că sămânța de tleregă — 
după credințele germanice, mai ales — face 
pe om nevăzut. O anumită sămânță de fe- 
regă, culeasă cum trebuie — într'o anumită 
noapie, cu un anumit ritual — era deajuns, 
în legendă, să ajute eroului să se facă ne- 
văzut după voie. 

Privasc cu oarecare bănuială buruenile a- 
cestea, zâmbind. Am impresia că ascund 
ceva, că în ele zace nefolosită o putere stra- 
nie, de care nimeni dintre noi nu mai șiie 
cum să se apropie. Bate încet o unduire de 
vânt dinspre râu, şi lrunzele iscusit dante- 
late tremură. -Răspund ele oare îndoelilor 
mele ?... lată un viermuș negru răsucindu-se 
la rădăcină. Stând mult timp cu ochii apro- 
piaţi de pământ, spaţiul începe să se 
schimbe. O lime întreagă se însullețeşte, că- 
pătând adâncime, proporții. Și terega tre- 
mură cu nesfârșit& graţie, cu tainele ei im- 
penetrabile, bine pecetluite. 

„„Altădată, steteam multe nopţi dearân- 
dul aproape de un zid cu iederă. Ajlasem 
atunci str&vechea mitologie a acestei plante, 
şi veneam în fiecare noapte s'o iscodesc. 
Dacă totuşi credințele acelea fantestice, în- 
gropate astăzi în tomuri vechi, sunt adevăra- 
te ? mă întrebam, şovăind, oarecum în glu- 
mă. Văzusern nu de mult un film cu „vam- 
piri”, şi mă turburase remarca doctorului de 
acolo: „ăsta e norocul vampirilor, că ni- 
mneni nu mai crede în ei |'' Oare toate acele 
puteri care au înspăimântat cândva mintea 
şi sufletul omului, şi în care nu mai crede 
aproape nimeni în zilele noastre, nu-și con- 












































DIMINEAȚA ALBASTRĂ 





de NELA STROESCU 





PPP PREA pm. AS = 
- Re să 4 f a 


In noaptea cu stele pălite, aș vrea să bat la ușa ta. A 
Ți-aș cere pâine și un strop de vin, ca pentru supremele împă- 


cări — în depărtări, un cântec de cocoș ar deslega, inima s'ar sbate 





ca pitpalacii în site, când se apropie toamna. 


Atunci, dimineaţa ridicând geana, lumea întreagă ar îi albastră. 


VARĂ 


Foarte sus, peste capetele noastre, aproape de cerul negru, cren- 
gile se frământau gemând. 


Ne oprirăm paşii, Tăcere. Picături mari, fierbinți ca sângele, 


prinseră să cadă rare. 


Apoi. repezită, ploaia lovi în frunziș cu desperarea cu care baţi 


în vis, la ușa care-ţi stăvilește mântuirea. 


Sub ploaia caldă, ne-am sărutat cu ochii umezi. 


VALEA RHINULUI 


(Urmare din pag. 1-a) 


tinuă ele magia, neștiute de nimeni, într'o lu- 
me hermetic închisă ?... 


MAINZ 


Dela Heidelberg la Mainz, vreo două ceasuri 
cu trenul, CODONM 10 UMP CA Să putem prinae 
Vaporul pe tnhin. lrecem prin oraşe iara să 
VEeuein APLOAPE NIMIC, N CIGIA de vechea CaLe- 
Graiă, Neagra, AS Ge Care! creste daneiate 1ţi 
loveşu mereu privirue. U promenada NEsIAIŞIA, 
CU îl PIINE GUNAȚ, Pe MULUl LUVIULuL, Apu nu 
MOL AIE AICI CULVULEA vVerue-auri€e, CĂUNULA In 
baiaae. Un pod unaș, în MOcul Orașul, lea- 
ga ceie doua armuri. YVapoare şi șiepun irec 
Moicom tara glaba, 

Vaporui nosiru, care ne duce la Koln își în- 
tărziaza plecarea cu căteva minute, caci un al- 
tul mcarcat cu studenți itahen, se apropie de 
debparcader. be zaresc desiul de bine, za0:no- 
toșu şi neodihniții excursionişti. In CUPA cand 
Vaporul 10r se opreşte La arin, izbucnește Gio- 
vinezza. bunt adunați coieva mu ae oumeni, 
ACOLO, SA- primeasca. şi suie de copii din zit- 
lerjugend, cu cape.ele 10r Pionde, Ușor arse de 
soare, se AU, CINEVA INCEPE SA VOrLeUusca, 
Nu-i auzim. Vaporul nosiru se desprmae cu o 
NEPONUNA OJUNMIE ȘI, iara sa se depărteze 
prea muit de țar, se inareapia spre poaui cei 
mare, riuleşie destul de repede, cu icaita min- 
CINOASĂ OPOSEGIE A Motorului, lrecem podul 
principal, și ne intămpIna altul, legana din 
aoua părţi o insulă enormă, împădurită, 


RHEINGAU 


In partea aceasta a fluviului întâlnim mereu 
insule mari, inverziie, cu copaci Patrani Oglin- 
dindu-și coroanele în apă. Ne ailăm in celie- 
brul Hneimgau, ȘI viile se intind cuci una lângă 
alta, mulanau-se întocmai capriciilor terenului, 
urmarindu-i adancimile, cotunle, imbucăturile 
— şi apoi inălțandu-se în talduri pe dealurile 
line, parcă tericue că pot respecta, măcar une- 
ori, spiritul ordinei germanice. iată, pe mana 
dreaptă, Eltville, cu ruini romantice pe înălți- 
mile ain spate. Lângă el, aproape lipit, Erbach; 
iar in tuna, pe munte, Haumentai, Aici, în Hhemn- 
gau, se iac cele mai bune vinuri de Hhin, ni 
se spune. Te-apucă pofta să le guști numai pri- 
vind malurile acesiea însorite. Dealtiel, eutoria 
ţi-o dă deadreptul numele lor, culoarea lor au- 
ne, panda, sucirea lor nehrească, paharele 
cu picior lung în care iţi sunt servite. Totul par- 
iapa aici la un anumit, și toarte discret, delir 
al culorilor deschise, al nuanțelor bionde, Și 
grânele care se coc pe maluri, alături de bu- 
tucii de vie, și soarele liniștit „deşi suntem în 
miez de vară, promovează aceiași nobilă, fer- 
tilă şi totuși grațioasă culoare : galbenul. 

Mă simt deodată solidarizat cu această re- 


giune a gloriilor blonde, unde până şi vinul din - 


pahar sticlește auriu şi limpede, asigurindu-te 
discret că toxinele au fost expurgate intocmai 
ca şi oricare alt rest mineral, opac, nociv. Totul 
este european în această vale a Rhinului cres- 
cută sub semnul aurului. Cel puţin de data a- 
ceasta am scăpat de obsesia culorilor întune- 
cate, barbare, mineralizate. Imi aduc aminte că 
am publicat acum vreo zece ani un articol, 
Fragment monden, în care îmi  mărturiseam 
mirarea că moda și gustul european promovea- 
ză tirania nuanțelor brune și a negrului. Culo- 
rile acestea întunecate demonstrează încă oda- 
tă cât de puiernice sunt influențele barbare 
extra-europene — pentrucă Europa a cântat în- 
totdeauna „la Dame Blanche“, pe Donna Bian- 
ca şi „Blanche fleure“. Jazzul, snobismul artei 
negre, expresionismul, ereziile solare, au pro- 
movat ca prototipul frumuseţii europene pe 
omul cu pielea întunecată, opacă, mineralizată. 
Contemporanii noștri vor să lie „bronzaţi”, să 
aibă pielea „areenie“ sau chiar „tuciurie“, fără 
s&-și dea seama că această reîntoarcere la lu- 
ciul mineralelor nu e deloc glorioasă... 

Articolul meu n'a convins pe nimeni, atunci. 
In fond, nu e deloc de mirare. Pigmeniul acela 
mineral nu e dorit întâmplător de fiecare dintre 
noi. El răspunde unei solidarizări cu magia me- 
taluraică, de care suferă toată cultura eurame- 
ricană., Oţelul acela pe care am încercat să-l 
facem sclavul nostru, a fost mai tare decât noi 
— şi se răzbună, 

Omul modern nu mai vrea să fie „oțelit! — 
el e ispitit și de sclipătul oțelului, pe care şi l-a 
împrumutat, în priviri, în epidermă, în mora- 
lă... 

ie aici, slavă Domnului, suntem în Rhein- 
gau 





de MIRCEA ELIADE 
ROMANTISM ȘI BICICLETĂ 


Dela Râdesheim se urcă o pereche de en- 
glezi care vizitează valea Rhinului în etape. 
Merg câţiva chilomeiri în jos, pe această admi- 
rabilă şosea cara se întinde, netedă și curată, 
chiar pe malul drept al fluviului — apoi se urcă 
întrun vaporaş şi se coboară la stana urmă- 
toare, ca să petreacă noaptea întrun „han ro- 
mantic”. 

Adevărul este că planul lor are nebănuite 
surprize. Au venit dela Mainz până aici cu bi- 
cicletele unor prieteni germani. Par a cunoașie 
destul de pine tona regiunea aceasta, deşi vor- 
bese lameniabil nemțeşie. Dar e cova eMoțio- 
nant în iubirea lor pernuru Hhun, peniru peisajul 
JErInAnIC ȘI peniru romanusm. lenaru are in 
mana un VOLUMAȘ modest, dintre cele ce se 
Vana M CROCUE Qin SAN, SGU CDIAr la rca 
librane ae pe vapor. Un volumnaș ae legenue 
medaievaie germanice. in iona, nu e 0 Sunuplă 
Giuuiind TOQULILOABLĂ UL COLLUUIZILOILL OLE ISIUUILuse 
ENgIezZIlOI CA SUuNI SENUINGIINUL şi INC Ugusuţi 
Uuma pt OLANE , EG d ELgiezu, Coral 107 
„CAN, e un Lucru l0urie SeriUs, LOITIE AV, 
TE»pONSADiL, ȘI MArAgJOSUȚI COLE Sicupesc prin 
CURBULOLLE JUSSSC Ul IOINUNUSIN Siligulu 10[ po 
SiDunLULE OO DUpLIAVISIULE ; CUCI LTUNSOLINUA gi 
peie, Gal ae DUINELE, Ce CASNICE i0r 1 Lot 
AUSU PLUSJUN GE INELINCONCU AGULSLE ALUN? 
HACEUŞIA SULNPIG PIIILDULE pe VCLeU RUUDUUL, pe 
Care un Quill BIduL OI ULU-O LUPU Cauvu CU, VĂ 
aeveni, cu cat va trece unerejeă, un episod 1e- 
genaar, 

Nu e deloc întâmplător faptul că cei mai 
senurmeniali și mc „IOMANUCI europeni sunt 
ENIIezil ȘI ŞeINANU, NEAMUL SOLA ancorate 1n 
MOLAIG ÎGIIUULIUALC. edi nu LCEIC SC EXPLIC CUCEA- 
SI COINCIAENIA prin ceeace se numește „reiu- 
lare” ; agica, Penuruca VIGIa Or iornuuura este 
alal de MOonoonăa ȘI lipsit de AVENLuIa, AS9- 
menesa oameni iubesc ȘI aoresc dragosiea ab- 
SOLUL, Aventura, nunia nevazulă, judecata a- 
ceasta, oricat de iniengena ar părea, este to- 
tuş. superiicială. Penirucă, de tapt, puterea o- 
mu.ui de a uanstorma Viața ȘI pe.Sagiul, PAnă 
la transtigurare, este nestarșiiă. și este o pu- 
tere reală, nu o iluzie. Cel care iubește, irans- 
forma nur adevăr pe tovarașa dragusiei sa.e 
într o Beauwice sau 1s0.0a -— și deaici nu este 
decât un singur pas până la transngurarea „Că- 
minului banal in ce. meu desăvarșii pe:sa) me- 
dieval. 

Lin acelaş motiv — ancorarea lor în realiia- 
tea maritaia și civilă —— deriva poate iubirea 
englazilor şi a germanilor pentru Evul Mediu; 
episod pe care, din punct de vedere ieologal, 
ei il reneaga, m buni protestanți ce sunt. Cato- 
licii, ca și oamenii aventurilor, nu sunt obsedaţi 
de iarmecul medieval; în Franţa, în liaha, în 
Spania, Evul Mediu nu e prezent decat în 
preajma catedralelor — și oamenii „Culți” vor- 
besc toarte puţin de el. Trecutul romantic e 
mult mai activ in viaţa unor oameni care sau 
hotărit nu numai să rămână serioși — dar să 
şi îşi respecte întru totul destinul. 


LORELEI 


Toată lumea a ieşit pe covartă ca să admire 
această stâncă celebră. Trecem foarte aproape 
de ea. Este întradevăr magnilică, înaltă,  a- 
bruptă, aspră — şi fluviul curge aici mai repe- 
de, iar apele sunt foarte adânci sub mal. 

Nu mi-aduc aminte versurile lui Heine, şi nici 
nu încerc să le aflu, Sunt încântat însă auzind 
pe un specialist în lucrurile rhenane, în spatele 
meu, afirmând că stânca aceasta — cât e ea 
de frumoasă - - și-a căpătat celebritatea numai 
în urma poemului lui Heine. Călătorii streini de 
acum o sută și mai bine de ani, abia dacă o re- 
marcau ; în niciun caz, Lorelei nu avea pe 
atunci aureola romantică pe care a căpătat-o 
în urma versurilor lui Heine. 

Poezia — ca şi cultura în genere — adaogă 
csva naturii, contribuie nu numai la înfrumuse- 
area Cosmosului, ci și la „semnilicarea” lui 
(dacă mi se îngăduie o asemenea expresie). 
Locurile nu ne apar numai mai frumoase după 
ce au îiost cântate de un poet mare — ci ne 
apar, în primul rând, cu sens, cu semnificaţie. 
Ele încep să ne vorbească, aşa zicând, cohe- 
rent. Puţină magie poetică la mijloc — și stân- 
ca aceasta abruptă, bazanltul &sta încruntat, se 
preface îndată întrun tovarăș neodihnit de 
conversaţie. 

Surprinzi, cu acest prilej, în ce consta mult 
l“udata solitudine a romanticilor: înr'o exili- 
rantă conversație cu peisajele vrăjite ale Na- 
turii, 





(continuă) 














4 











Stilul românesc în arhitectură 


Mişcarea artistică din timpul nostru 
și mai ales bunăvoința cu care a fost 
îmbrăţișată arta românească, — deci, şi 
arhitectura naţională, — au avut darul 
de a trezi interesul pentru monumen- 
tele trecutului nostru și a se desveli 
comorile de frumuseți artistice rămase 
dela înaintași. 

Această bogată şi aleasă moștenire, 
ne-a dat credința că pășind pe urmele 
trecutului, vom ajunge într'o zi, la de- 
săvârşirea unui stil naţional, inspirat 
din arta veche românească și adaptat la 
cerinţele timpurilor de față. 

Şi mai cu seamă acum, când peste în- 
treg cuprinsul ţării noastre adie un 
vânt de înviorare, de renaștere morală, 
economică, socială, este credem momen 
tul :cel propice, ca Renașterea maţională 
să sufle colbul așternut de veacuri pe- 
ste monumentele de antă ale trecutului 
nostru. 

Și după cum stă soris în istoria popoa- 
relor din trecut, despre epoci înflo- 
ritoare, de pe urma cărora au rămas mo- 
numente de artă nepieritoare, — epoca 
lui Pericles la greci, a lui Octavian Au- 
gust la Romani, sau aceea a Renașterii 
italiene, tot astfel să năzuim ca azi să se 
înalțe în tot cuprinsul României, monu- 
menţte cari să poarte pecetea timpurilor 
noastre de înflorire și renaștere naţio- 
nală, pe cari istoria arhitecturei româ- 
nești să le înregistreze la capitolul de 
mândrie naţională al stilului din Epoca 
Regelui Carol II al României. 

Graţie străduinţelor de ani și ani, ale 
comisiuniii monumentelor istorice, sau 
putut strânge la un loc și clasifica pe 
epoci, şi pe caractere arhitecturale, în 
paginile Buletinului acelei comisiuni, 
cum şi în prețioasele publicaţiuni ale 
d-lor Nicolae Ghica Budești și Gheorghe 
Bueș, prețioase cercetări asupra arhitec- 
turii din Ţările românești şi Moldova 
de odinioară, din care răsar pline de lu- 
mină şi măreție cele două epoci clasice 
de artă românească: Epoca lui Ştefan 
cel Mare și Epoca Brâncovenească. 

In paginile acestor publicaţiuni, cum 
şi în cele din recenta lucrare a d-lui ar- 
hitect Gr. Ionescu, întitulată „Istoria 
arhitecturii românești“, aflăm docu- 
mento și concluziuni cari ne îndreptă- 
țese să credem, că întradevăr pe pă- 
mântul românesc, a înflorit și a rămas 
de veacuri, o artă pământeană, uitată și 
părăsită mai apoi, dar pe care noi, cei 
de azi, suntem datori s'o cercetăm și s'o 
chemăm la o nouă viață, potrivit vremu- 
rilor şi cerintelor moderne. 

In afară de publicațiunile mai sus 
amintite, ne mai stau la îndemână pagi- 
niie „Analelor arhitecturii“ apărute în 
anii 1891-94 —acum vreo 45 de ani —, 
sub îngrijirea soc, arhitecților români, 
care, prin articole semnate de arhitecţii 
1. Socolescu, Gh. Mandrea, Gh. Sterian, 
N. Gabrielescu, St. Ciocârlan, au arătat 
starea în care se aflau monumentele 
nostre istorice, în acea vreme, cum şi 
felul cum se rcstaurau câteva din elc, 
Curtea de Argeș, St. Dumitru din Cra- 
iova, Mitropolia din Târgoviște, Trei 
Erarhi și St, Niculae Domnesc din Iași, 
de către arhitectul francez Lecompte de 
Neuy, 

Tot din această pleiadă de arhitecţi ro- 
mâni, făcea parte și arhitectul Ioan Min- 
cu, care prin geniul său și din marea 
dragoste și admiraţie ce avea pentru ve- 
chile monumente istorice și naţionale, 
a colindat mânăstirile și satele noastre... 
„Am răscolit şi am cercetat, o bisericuţă, 
o casă veche, și alte vechituri și am cre- 
zut că se poate face ceva cu ele... In 








i tie 


SD eee 


de LON D. TRAIANESCU 
arhitect-protesor 


ochii mei ele erau ca nişte rădăcini să- 
nătoase ale unui arbore rupt de iîurtună 
şi-am încercat să pun altoiul meu peste 
ele. Azi, spre bătrâneţe, văd că altoiul 
s'a prins, că a dat lăstare, şi cred că ele 


UNIVERSUL LITERAR 








lulie 1939 


29 





Cronica muzicală 
a a 


Compoziţia românească in stagiunea trecută 


Din terțetul de tineri compozitori, în 
care sunt concentrate aşteptările generale 
ale celor ce urmăresc evoluția muzicei ro- 
mânești, Dinu Lipatti, Paul Constantine- 
scu, Constantin Silvestri, Paul Constanti- 


Altă lucrare a fost „Simfomietta“ diri- 
jată de d. Albred Alessandrescu la „Fi- 
larmonica“. 

Adaptarea coreografică direct inspirată 


de ROMEO ALEXANDEESCU 


D. Mihail Andricu, a cărui cu- 
coscută fecunditate compozitorea- 
scă părea de la o vreme fie nepu- 
să la lucru, fie rămasă fără ecou 
public, a prezentat o nouă lucra- 


vor ajunge departe“. 


Așa a grăit el, cu puțin timp înainte 
de a-și închide ochii pe vecie, ca o proo- 
rocire de ce avea să se aducă la înde- 
plinire de către elevii săi, generaţia tâ- 


nescu este acela care a dominat în desfă- 
şurarea muzicală a anului. 

Două lucrări impregnate de savoarea și 
pulsaţia activă ale unui interesant tânăr 
talent, au fost ascultate pentru prima dată 


din muzica „Nunții în Carpaţi“, întocmită 
de d-na Floria Capsali la „Opera română“ 
cât şi tălmăcirea clară, pricepătoare, po- 
trivită, dată de d. Alfred Alessandrescu 
„Simfoniettei“, au contribuit de sigur să 
treacă peste pragul obicinuit al prejude- 


re, „Suita Pitorească“, dirijată la 
„Filarmonica“ de d. Jonel Perlea. 
Meșteşugul contrapunctic, folosit 
fără uscăciune şi cu deosebită a- 
tractivitate melodică şi ritmică de 
d. Andricu, abilitatea remarcabilă 


nără de arhitecți, crescuţi în spiritul 
Şcoalei naţionale de arhitectură, 

In cele ce vor umma, vom cerca să de- 
pănăm firul arhitecturii româneşti, cu 
gândul de a aduce puţină lumină și în- 
demn, ca și arhitectura națională să 
poată merge în pas cu progresul de azi 
al României întregite, înviorată de a- 
dierea unei „Renașteri naţionale“ ! 


în răstimpul de care ne ocupăm și au în- 
trunit, pe drept, nu numai încurajări, dar 
recunoașteri, subliniate de presă și împăr- 
tășite, prin chipul primirii, de public. 

Una a fost baletul „Nunta în Carpaţi“, 
partițiune zugrăvită în culori proaspete 
şi evocatoare, smălțată de pitores popular 
şi expresie națională, de un stil caracte- 
ristic şi cu viu accent personal. 





căților și preferințelor publicului cele 
două compoziţii, obținându-le un succes 
cu atât mai îmbucurător, cu cât nu pri- 
vește un chip de a compune cu laturi de 
jertfă sau concesie, gustului lesnicios. 

Prin proporţii, tâle autohton, fantesie 
de calitate şi îndemânare de elocuţiune, 
Simfonietta este de sigur una din cele mai 
isbutite pagini orchestrale compuse de cei 
din generaţia nouă. 





HENRI CARRE: 


„La Marquise de Pompadour“ 


Deosebit de însușirile înăs- 
cute pe care obișnuit le numim 
cu un singur cuvânt: vocaţie, 
arta de a plăcea mai presupune 
şi un anumit tact, care se do- 
bândeşte  printr'o îndelungaţă 
și răbdătoare exercitare a ane- 
lor însușiri. Folosirea lui înles- 
neşte și face plăcute raportu- 
rile sociale și, în genere, supor- 
tabilă, viața în comun. 

E un omagiu pe care-l aduce 
d. Henri Carre — în recenta 
biografie a marchizei de Pom- 
padour, — amintirii celebrei 
favorite a Regelui Ludovic al 
XV-lea, recunoscând acestei 
burgheze ridicată pe treptele 
tronului, un tact suprem, care, 
adăogat farmecului personal, 
i-a îngăduit să se impună, timp 
de 19 ani, cu autoritatea și pre- 
stigiul unei regine. 

Biogratia de care e vorba în- 
cearcă să fie o reabilitare a a- 
cestei femei, isbutind să înfăţi- 
şeze cititorului o imagine edifi- 
catoare a marchizei de Pompa- 
dour și o apreciere critică, lip- 
sită de părtinire, în care se face 
parte deopotrivă mărturiilor 
celor mai felurite și fireşte, 
contradictorii asupra rolului și 
influenţei exercitate de fru- 
moasa marchiză, în societaţea 
timpului său. 

Dacă, în ce priveşte ambi- 
țiile-i politice, rolul pe care l-a 
jucat în conducerea Franţei a 
fost nefast, deşi o parte din 
răspunderea greşelilor făptuite, 
poate cca mai însemnată, se da- 
toreşte lipsei de voinţă a mo- 
narhului care îngăduia capricii- 
lor unei femei fără experienţă 
să dicteze cu autoritatea cuve- 
nită doar unei conduceri chib- 
zuite și inspirată de raţiunea de 
stat, trebue totuși să se recu- 
noască celebrei favorite meri- 
tul de a fi fost o protectoare a 
artelor, prin exemplul şi în- 
demnurile date. 

Severităţii cu care a fost ju- 
decată de vn Diderot sau de 
fraţii Goncourt, de pildă, aceș- 
tia recunoscând în ea, un rar 
exemplu de „urâțenie morală“, 
se cuvine să i se opună obser- 
vația lui Voltaire, subliniind 
ceea ce posteritatea avea să re- 








țină în primul rând din biogra- 
fia doamnei de Pompadour, în 
avantajul ei, şi care înfățișează 
totodată judecata aproape una- 
nimă a scriitorilor contimpo- 
rani: „Marehiza gândea aşa cum 
trebue. In adâncu inimii, era 
dintre ai noștri. Ea proteja li- 
terele atât cât putea; iată sfâr- 
şit un vis frumos“. 
3. KESSUL: „HOLLYWO0p, 
VILLE MIRAGE“ 


Flaubert scria undeva, în u- 
nul din romanele lui, că idolii 
trebuesc priviţi de departe, de- 
oarece apropiindu-se prea mult, 
adoratorul riscă să-i rămână pe 
mâini poleiala a cărei străluci- 
re îl amăgise. J. Kessel a în- 
drăsnit să pătrundă în secretele 
„orașului amăgire“ Hollywood, 
sanctuar universal al iluziilor, 
şi cartea pe care o publică — 
rod al experienţelor adunate 
dealungul celor două luni, în 
care timp a participat la ritmul 
de viață și preocupările locuito- 
rilor ,„Movielandului“, — e ge 
o amărăciune abia îndulcită de 
optimismul ultimelor pagini. 

„Hollywood, ville mirage“ 
nu e propriu zis o descriere, o 
înșiruire cuminte de amănunte 
şi observaţii distribuite după o 
topografie metodică, ci o cas- 
cadă de impresiuni  turbură- 
toare, a căror desordine chiar 
sugerează mai bine strania în- 
făţișare, atmosiera incompara- 
bilă a acestui microcosm înă- 
untrul căruia nu pătrund ecou- 
rile lumii înconjurătoare și un- 
de sensul obișnuit al valorilor 
omeneşti se pierde aproape cu 
desăvârșire, 

Hollywod-ul apare un sana- 
toriu imens, în care ziua dom- 
nește o liniște lugubră ca în 9- 
rașele miniere —- cu străzi pu- 
stii care se întretaie dupăo 
geometrie riguroasă și lipsită 
de îmbulzeala pitorească a mul- 
țimilor, pentru că toată popu- 
laţia oraşului e  absorbiţă de 
vastele studiouri cinematogra- 
fice, acele „uzine de amăgiri” 
care produc câte 900 filme pe 
an şi unde omul devine o mar- 
fă preţuită doar în măsura ren- 
tahilităţii ei. Preocuparea fi- 
nanciară absoarte toate gându- 
rile, macină nervii şi sănătatea 
celor condamnaţi să trăiască în 
această „ocnă aurită, factice şi 
monstruoasă“, într'o cadență 
de uzină sub ţeroarea unor per- 
sonagii fabuloase: „producer-ii“ 
a căror tiranie amintitoare de 
aceea a vechilor satrapi orien- 
tali nu este egalată decât de o 
stupiditate de necrezut. Iată o 
scenă concludentă pentru crite- 
riile „artistice“ ale acestor mag- 
naţi atotputernici: „,Regisorul 
filmului „Nimic nou pe frontul 
de Vest“ arată câteva bobine 
din filmul său încă neterminat, 
tânărului „producer“ de care 
depindea. 

— Scenele tale de tranșee sunt 
foarte bune, spuse acesta, dar 
trebue să scoţi şoarecii. Regi- 
sorul îi privi murmu- 
rând: 

— Dar nu s'au văzut nicio- 
dată tranșee fără şoareci. 


uimit, 


— Se prea poate răspunse 
celălalt, totuși eu nu m'am dus 
vreodată să le văd și apoi, soţia 
mea care e însărcinată, are o- 
roare de aceste animale. Nu a; 
vrea ca șoarecii d-tale s'o îm- 
piedice să vadă filmul“. 

La nedumerirea lui Kessel, 
că în atari condițiuni, Holly- 
wood-ul răspândește totuși în 
lumea întreagă filmele cele mai 
frumoase și mai mișcătoare, i 
s'a răspuns că acelea sunt „mi- 
racole datorite... neatenţiei pro- 
ducer-ului“, 

Despre felul de viaţă și înfă- 
țișarea de toate zilele a acelor 
idoli ai mulțimilor de pretu- 
tindeni cari sunt vedetele ce- 
lebre ale ecranului, mărturia 
autorului confirmă fără încon- 
jur presimțirile şi temerile în- 
dărătul cărora fiecare dintre 
noi mai păstrăm poate o urmă 
de speranţă. 

Acela care, lipsindu-i însu- 
flețirea fanaticului nu se apro- 
pie înfiorat de emoție, va fi în- 
spăimântat de prăpastia dintre 
realitate și închipuire: „Bărba- 
ţii, desigur, răspund mai bine 
făgăduclilor ecranului. Unii au 
chiar trăsăturile, expresia care 
ilustrează rolurile lor, dar în ce 
privește femeile, nu e nici una 
care să amintească de sirenele 
sălilor de spectacol. Una e şa- 
şie, cealalta are aerul unei bu- 
ne, oa treia arată un obraz ve- 
șted și ochi fără expresie. Alta 
dă la iveală prostia cea mai 





L ucian 


Cartea străină 





crudă şi vulgaritatea cea mai 
plată, în trăsături tămâiate de 
universul întreg“. 

Sunt însă prea puțini acei 
care îşi păstrează cumpătul şi 
judecă cu sângele rece și nepăr- 
tinirea lui J. Kessel. 

Nesfârşit mai numeroasă e 
turma adoratorilor fanatici, şi 
de entuziasmul indiscret al a- 
cestora, bieţii actori se tem mai 
mult decât de ipoteticii gang- 
steri, apărându-se cum pot, tă- 
cându-se întovărășiți de gărzi 
personale ca, de pildă, cutare 
artistă care a primit ca omagiu 
bucăţi smulse din propria piele 
a unui adorator anonim. 

Dacă iîrumusețea însăși e în- 
şelătoare în paradisul artificial 
şi efemer al „movieland-ului'“ 
atunci, cel puţin, sumele fabu- 
loase pe care le încasează ar- 
tiştii, regizorii şi producerii ce- 
lebri, sunt reale? Nu tocmai. 
pentrucă nouăzeci la sută din 
ceea ce câștigă, peste o ciiră 
lesne atinsă, şi repede depăși- 
tă, reprezintă impozitul cuve- 
nit statului. 

Si atunci, pe frontul acestui 
E:dorado al închipuiri:or, unde 
se desăvârşește metamorfoza în 
cifre a tuturor valorilor sensi- 
bile şi intelectuale, pot stă scri- 


se următoarele cuvinte rezu- 
mative: „Frumuseţe  iluzorie, 
paradis iluzoriu, câștig iluzo- 
riu“. 


MIHAI NICULESCU 


Blaga 


a instrumentării, întrec în această 
lucrare, resursele evidenţiate de 
alte compoziţii ale d-sale, păs- 
trâna acelaș debit curgător, dar 
nu icftin, fără complicaţii inutile, 
dar nu pândit de simplism, adesea 
însutleţit de un colorit rustic îm- 
prospeţitor. 

Deşi executată anul trecut la i- 
naugurarea marei fresce a istoriei 
românilor dela „Ateneul român“, 
„Povestea neamului“ de Sabin 
Drăgoiu, trebue considerată apă- 
rând pentru prima dată în con- 
cert public în această stagiune, 
când a fost dirijată la Filarmonica 
de d. George Georgescu. Poem 
descriptiv, lucrarea d-lui Drăgoiu 
trezeşte adesea, din mănunchiu- 
rile polifoniei, mirezmele împru- 
mutate dintr'o cunoaștere amă- 
nunțită şi vie a folclorului nostru. 
Reliefuri sugestive, ilustrări sono- 
re care explică aproape tot atât 
de direct cât şi fresca, icoanele 
desfășurării vieții neamului, clipe 
deosebit de fericite ca muzică și 
stârnire de imagini, sunt cu vădit 
dar închise în această narațiune 
simfonică. Totuşi, judecată în an- 
samblu, lucrarea suferă, în liber- 
tatea desvoltării ei și în stabilirea 
liniilor mari de acea lipsă de omo- 
genitate şi de continuitate pe care 
o impune un program, mai ales 
când este urmat întrun chip poa- 
te prea strâns. 


Un concert simfonic de muzică 
românească dirijat la Ateneu de 
d. Constantin Silvestri cu concur- 
sul orchestrei „Radio“, a prezen- 
tal câteva lucrări românești, u- 
nele în primă audiție, semnate de 
d-nii Constantin Silvestri, Paul 
Constantinescu,  Scărlătescu-Ro- 
galsky, o iscusită orchestrare a 
popularei „bagatele“ și de Zeno 
Vancea, tânăr compozitor încă ne- 
cunoscut la Bucureștii, dar catre, 
judecând după dansurile cântate 
în acest concert, este dotat cu 
vervă companistică, ingeniozitate 
de condei şi simț al armoniilor 
iăcute să pecetluiască bine o in- 
tenţie expresivă, un tablou, o su- 
gestie şi să contribue activ la cre- 


area unei atmosfere de vibrație 
proprie. 

Principale aspecte ale musicei 
româneşti noi în totalitatea unci 


stagiuni, compozițiile indicate mai 
sus, au fost, din foarte marele nu- 
măr de lucrări ce de sigur îşi aş- 
teaptă rândul la viaţă, acelea că- 
rora împrejurări prielnice le-au 
permis să iasă din întuneric. Este 
de dorit ca posibilităţi cât mai 
largi să fie de ajutor musicei ro- 
mânești în viitor, spre a se crea 
mișcarea vie, stimulentă şi fecun- 
gă de care are nevoie muzica noa- 
stră spre a răzbate, a se ridica, 
a-și statornici existența și va- 
loarea. 





Cu strămoşescul suflet oltoit 
Inflor subt o lumină nevăzută. 

Din nepătruns făcutu-mi-am lăută, 
Isvor din întunerec şi din mit... 


Când liniștea de seară mă sărută, 

Mă simt trăind din timp neţărmurit ; 
Câţi fost-au neam al meu, câţi au murit, 
La mine ?n vis și 'n sânge se strămută... 


Din vechi mormânturi crește spre înnalt 
* Un pom cu ramuri din cântare nouă, 
Un fraged vis de steauă și de rouă 


Venit de pe tărîmul celălalt... 
— Copii vorbesc în fraze legănate 
Ori vocea ta de-azur, Divinitate ? 


GRIGORE BUGARIN 


Ynnoire 


Am zâmbit când ciripea noaptea 
în pragul dimineţii 

şi în auz șoptea 

fâlfâirea aripelor tinereţii... 


Au pornit zorii să culeagă spicele cerului 
în doniți de lumină ; 

norii îşi sprijineau în cârjile munților 
falduri de hermină. 


De ancorele clipelor venale 
s'au spânzurat cerceii aurorii... 


CONSTANTIN ALMAJANU 


1939 


29 lulie 





Cortegiu de Daimyo 


Primăvara anului 1700 sosise 
pe furiș în capitala shogunală, 
odată cu mugurii de prun, miro- 
sul de iarbă verde şi apele um- 
flațe ale Sumidei. & 

Pâcla trecuse şi aproape în fie- 
care zi, de pe câmpul de la Yo- 
yogi se zărea conul uriaș al mun- 
telui Fuji, acoperit de zăpadă 
dela creştet până la brâu. 

In cartierul Tepposu, la casa 
Daimyului Naganori, de câteva 
zile era o zarvă ca într'un stup 
de albine, desmorţite de soarele 
molatec și desmierdător al lui A- 
prilie. 

— Gata  lăzile cu kimonouri 
pentru stăpân? — striga Ono Ku- 
robe, administratorul, uitându- 
se pieziș la șelul copiilor de casă. 

— Ha! Gata stăpâne, răspun- 
dea acesta cu voce rotundă de 
gong. 

—— Gata lăzile cu kimonourile 
stăpânei? 

— Haiii! răspundea camerista 
cu voce de clopoțel atins în 
dungă. 

— Gata caii? 

— Hoo! mârâia șeful grajdu- 
lui, 

— Gata palankinul Domniței? 

— E! 

— Ashigarii şi samuraii străjii 
ştiu fără de greș noul dans al 
capetelor, ca să-l joace la îintra- 
rea în fiecare localitate sau la 
popasuri? 

— Hee! arunca răspunsul şeful 
strajei: gata. 

— Sayo-de  gozaimasu  întă- 
rea cu voce plângătoare șeful 
ashigarilor ce de pe acum purta 
sutanele  kimonourilor sumese, 
gata să treacă prin toate șuvoa- 
ele de munte. 

Și odată cu răspunsul. fiecare 
din cei întrebaţi, punea genun- 
chii la pământ, fața palmelor pe 
podeaua de paie de orez şi frun- 
tea deasupra palmelor. 

— Ha! 

— Bine, răspundea Ono. Știţi 
că în fruntea alaiului merg doui 
sulițași cu două închipuiri de ca- 
pete în vârful sulițelor, fiindcă 
n'avem de unde pune capete a- 
devărate. 

Cine nu-i gata la semnal, să-și 
pună mai dinainte capul într'u- 
na din sulițe. 

Dând să iasă, Ono zări pe tâ- 
nărul Otaka gătit de drum. 

— Dumneata Otaka rămâi a- 
ici, în garda casci. 

— Ha! răspunse acesta, salu- 
tând la rându-i. 

Dar după icşirea lui Ono, lui 
Otaka i se păru că aude vâjâit 
de cutremur și că se mișcă toată 
casa, 


Un an stătuse el la Yedo ca 
pe tăciuni. De o săptămână nu 
mai avea astâmpăr cu gându! la 
plecare și acum, hop, deodată: 
Otaka rămâi aici. 

— Impotriva dușmanului lupţi 
cu sabia și îi tai sau îţi taie ca- 
pul. Impotriva soartei nu s'a gă- 
sit încă altă armă decât răbda- 
rea, gândi tânărul. 

Dar pe lângă răbdare se în- 
tâmplă să mai vină şi norocul. 
Câteva clipa înaintea plecării, 
Daimyo Naganori cercetând din 
ochi înşiruirea de oameni ce aş- 
tepta gata în curte, i se păru că 
lipsește cineva. 

— Aha! Otaka, unde-i Otaka? 

-— Rămâne în garda casei, 
răspunse Ono ISurobe. 

— Merge cu noi, hotărî Dai- 
myo. Nu știi că Otaka este bă- 
trânul castelului și apoi ne tre- 
pue cineva pe drumul ăsta lung, 
care să ne facă poeme şi să în- 
semneze cele petrecute în călă- 
torie, să... 

—— Ha! răspunse cu grabă şi 
bucurie Otaka, lipind capul de 
lespezile de piatră. 

Namu Amida Butsu! înălță el 
in gând rugăciune către atotpu- 
ternicul Buddha. 

Mare-i grija ta pentru oameni. 
Ai tost și tu odată tânăr și nai 
uitat, 


Bătrânul castelului! Da, aşa îl 
numea, sunt ani de atunci, stă- 
pânul lui de acum. Daimyo Na- 
ganori pe când era mic şi dori- 
tor de joacă, îşi aduna pe toţi 
copiii de samurai de uceiaşi vâr- 
stă şi cu toţii plecau să se bată 
cu dușmanii închipuiţi: 

-—- Un grup aleargă la malul 
mării, ca să împiedice corăbiile 
clanului Heike să debarce. 








= — Tu băiatul lui 
Onodera, cu ceata ta, 
dai fuga pe Atago- 
yama şi împiedici sa- 
muraii lui Mori ca să 
ne atace pe la spate. 

Erau cuvinte auzite la confe- 
rinţele lui Yamaga savantul. 

Mai totdeauna, la astfel de a- 
dunări Otaka răsărea la flancul 
stâng, cu kimonoul sumes la 
spate, cu părul ridicat în sus ca 
o perie, cu nasul neșters și cu 
cinci, șase ani mai mic decâ! toți 
ceilalți, 

Să tot fi avut cinci ani. 

— Şi eu ce fac, întreba copi- 
lul cu ochii țintă la Naganori, 

Din cuvintele ce le spunea, 
lipseau mai jumătate din con- 
soane, iar din gură dinții din 
faţă. 

— A! dumneata..., dumneata... 
pătrânul castelului. Aperi caste- 
lul să nu între în el... ciorile, 

Ceilalți plecau în hohote de 
râs, dar copilul rămânea la da- 
torie umplându-şi poala cu pie- 
tre şi privină cu ochi mari și cu 
credinţă în laturile zării, 


intr'o clipă Otaka înarmat cu 
pensule, cutiuţa de tuş prinsă în 
obiul kimonoului, câteva suluri 
de hârtie adăpostite în mâneca 
largă a hainei, se alătură samu- 
railor străjii. 

Potrivit obiceiului, toţi ai casei 
sau adunat la ușă ca să salute 
plecarea stăpânului. 

Unii din bătrânii care rămă- 
neau, dădeau pe șoptite sfaturi 
celor mai tineri, care își însoțeau 
Daimyo. 

— Aveţi grijă mare de stăpân, 
vremea asta este buclucașă. Când 
ii cald, cânq răcoare, acu-i soa- 
re, acu plouă. 

— Nu uitaţi trecerea de la Sa- 
kata. Apa-i mică dar năbădă- 
ioasă, iar barcagiii sunt nătângi. 

Cortegiul se abătu din 
drum şi urcă spre templul Sen- 
gaku-ji. 

Bonzii le ieşiră înainte. 

Stăpânul, samuraii şi ashigarii, 
unii după alţii își frecară pal- 
mele și îşi plecară frunțţile în fa- 
ţa altarului, apoi o luară întins 
la drum lung de patruzeci de 
poşte. 

Odată cu seara ajunseră toc- 
mai la Tatsuka, dincolo de Yoko- 
hama, căci îi mâna dorul îna- 
poerii. 

Acolo îi așteptau camere scu- 
turate, împodobite cu flori așe- 
zate cu măestrie în vase, ceaiu 
pe măsuţe, sake și sashimi, ra- 
chiu de orez și pește proaspăt. 

Deobiceiu, în preajma amiezei 
Takebayashi da drumul calului 
către locul hotărît pentru popas, 
iar până seara totul era cum se 
cuvine pentru găzduirea unui 
stăpân ca Naganori. 

—- Sunt grele bagajele pentru 
purtători, să avem iertare, iar 
drumul îi lung, spuse Domnița 
cu compătimire și voce rugătoa- 
re, plecându-se până la pământ 
în faţa soţului, 

— Si eu socotesc, răspunse 
Naganori. Să chem pe Ono, să 
vedem ce-i de făcut. 

— Ono, spuse Daimyo la sosi- 
rea acestuia, bagajele sunt cam 
grele şi drumul cam lung. 

—- O vyurushi kudasare mase, 
răspunse Ono — să avem iertare 
stăpâne — alţii duc bagaje mult 
mai grele și nici un alt onorabil 
stăpân nu are atâta grijă cu po- 
pasul și masa purtătorilor. 

— Nu vreau să știu ce-i la 
alții. 

Domnița Aguri dădu din cap 
în semn de aprobare. 

Ono observând gestul! se în- 
clină cu respect. apoi îndrăsni 
să spună: 

— Și ce hotărăşte stăpânul? 

— Să închiriezi patru cai cu 
samare, aşa vom putea ușura pe 
purtători. 

— Ha! 

— Purtătorii de bagaje să se 
schimbe între ei la fiecare leghe. 

— Ha, gomen kudasare, stă- 
pâne, eu zic că doi cai ajung să 
uşureze pe purtători. 

— Nu, spuse Naganori, nici 
caii nu vreau să fie prea încăr- 
“ați. Calul ce-i pui duce, că n'are 
limbă de vorbit. 

Otaka, odată ajuns la popas, 
înainte de orice își pregăti unel- 
tele de scris. Invârti de mai mul- 
te ori în aer dreapta în care ţi- 
nca pensula, pentru ca „să-și fa- 
că mâna“ şi trase cu măestrie 
titlul în caractere mari: 


Jurnal de călătorie. 

Apoi cu litere potrivite: 

Anul al 13-lea ul epocei Gen- 
roku, luna a patra ziua a 10-a — 





adică anul 1700 luna lui Aprilie 
— însoțind pe stăpânul meu Dai- 
myo Asano Naganori Takumi- 
no-Kami şi Domnița Aguri, care 
se reîntorc din Yedo la Ako. 


Numele stăpânului și stăpânei 
întreceau în mărime pe toate 
celelalte litere și erau scrise cu 
cele mai frumoase și mai vechi 
caractere chinezești. 


Printre literele scrise Otaka şi 
zărea apele limpezi și tumul- 
toase ale Chigusei, cu Ako şi 
castelul pe dreapta, Shinhama, 
satul de pescari. înfiinţat de ră- 
posatul Naganao, bunicul stăpâ- 
nului, pe stânga, iar la ieşirea 
din  Shinhama, capul Misaki, 
stâncos,. ascuţit şi cotlonit ca o 
alebardă. 


Auzea freamătul șuerat al pi- 
nilor aplecaţi: deasupra undelor 
albastre ale mării Harima, ve- 
dea chioșcul Domniței îngrijit 
de Namiko și de mama ei. 

— Namiko! 


Când am placat din Yedo, 

Multă lume ne-a salutat la ușă... 

Namiko, Namiko! Floare de run. 

Eu n'am uitat salutul tău de 
[acum un an, 

Nici mâneca chimonoului dusă 
[încet la ochi. 


Singurul urmaș rămăsese Na- 
milko,  Namiko — copilul valu- 
rilor, 

Târziu, când toţi au adormit, 
Otaka a lăsat gândul în voie: 

Prin Shinhama trecea el gră- 
bit spre capul Misaki. Mama lui 
Namiko era soția unui samurai 
din vremea lui Naganao. 

Samuraiul plecase repede „spre 
isvoarele galbene'* după stăpânul 
răposat. N'avusese timp omul ce] 
puțin să-și înfieze un băiat care 
să aibă grijă de altarele strămo- 
şilor. 

Naganori dăduse văduvei gri- 
ia chioşcului şi femeia trăia re- 
trasă acolo, mulțumită. 

Pe Otaka, când era la Ako, îl 
chema adesea marea de la capul 
Misaki, iar mai mult de cât ma- 
rea, de cât pinii şi vântul de a- 
pus, îl îmbia Namiko. 

Acum doi ani plecase într'a- 
colo cu poruncă din partea stă- 
pânului, și întâmplarea făcuse să 
dea cu ochii de față. 

Fie că Namiko avea un kimo- 
no frumos, fie că soarele străbă- 
tea în asfințit prin zăbrelele 
ahogiilor, odată cu mirosul ierbii 
tinere și vântul de primăvară, 
lui Otaka, fetiţa mică de altă 
dată nu i se mai păru fir plăpând 
de bambu, ci ramură de prun 
înmugurit. 

Cele câteva primăveri de când 
Namiko stătea la capul Misaki, îi 
înfloriseră obrajii și-i împlinise 
statura. 

De talie mijlocie, cu faţa mai 
mult rotundă și obrajii plini, cu 
părul sclipind de negru. Ochii îi 
erau atât de alungiţi, încât pă- 
reau că îi taie fața în două. 

Chiar când privea drept îna- 
inte, jumătate din negrul ochilor 
se ascundea sub geana de sus, 
dându-i o înfățișare de adâncă 
gândire: cel mai frumos model 
viu al zeiței Kwannon din toate 
templele Japoniei. 

Fata venise fuga la chemarea 
mamei, dar dând cu ochii de O- 
taka, rămăsese o clipă speriată. 

Ingenunche stângaci pe tata- 
mi, așeză mâinile în faţă, aplecă 
fruntea pe ele şi rosti cu voce de 
copil: Gokigen-y0, cum staţi cu 
cinstita sănătate? 

—— Gomen kudasare, luă vorba 
bătrâna, Namiko era un copil 
când am plecat dela castel. 

Otaka vru să spună ceva, dar 
nevenindu-i glasul, plecă încet 
capul ca să-i răspundă fetei, 

Namiko, simțindu-se privită, 
îşi lăsă ochii în jos, netezi de 
câteva ori kimonoul, privi apoi 
cu luare aminte la mânecile largi 
şi duse încet una din ele la gură. 

— Gomen kudasare reluă bă- 
trâna. Si dumneata erai atunci 
când am plecat noi dela castel, 
un băețandru. 

— Aşari, 

— Așa-i, întări femeia. 

— Ia vezi ce fac gândacii de 
rnătase, Namiko, spuse bătrâna 
apoi, pentru a depărta fata. 

— Hati! Şi fata, dupăce mai 
salută odată pe cel venit, se a- 
propie de ieșire, îngenunche din 
nou, trase shogii într'o parte. 
salută iarăşi, trecu dincolo și iar 
îngenunche să-i închidă. 

Privirea tânărului urmărea 
prin hârtia shogiilor umbra lui 
Namiko ce dispărea încetul cu 
încetul. 

— Dela moartea bărbatului 
meu, am rămas singură pe lume, 
eu și Namiko, dar mărit să fie 


UNIVERSUL LITERAR 


Suflet japonez 








(Fragment inedit ) 


Buddha, că ne-a făcut parte de 
un stăpân bun și milostiv. Poate 
că mai târziu şi Namiko să aibă 
noroc. 

Bătrâna rostise cuvintele ca 
de obiceiu, fără să-și dea seama 
că de data aceasta avea un tânăr 
în faţă. 

— Ha! întări Otaka cu obrajii 
îmbujoraţi și cu gândul la fată. 

Din ziua aceia tânărul a îndră- 
git satul Shinhama și capul Mi- 
saki, unde adeseaori își făcea de 
treabă. 

Binecuvânta ziua când stăpâ- 
nul sau stăpâna îl trimeteau cu 
vreo poruncă și-și lua binecu- 
vântarea înapoi dacă se întâmpla 
să nu vadă fata. 

Dar toate necazurile i-au tre- 
cut lui Otaka, în ziua în care bă- 
tând la intrare, aceia care a ve- 
nit să-i deschidă era Namiko. 

— Unde e onorabila dumitale 
mamă, am venit cu o chestie 
grabnică. 

— Culege foi de dud în gră- 
dină. Mă duc repede să o chem. 

— O clipă, spuse Otaka, în- 
curcat. Se învârti în loc neștiind 
ce să facă, apoi se așeză pe pra- 
gul intrării şi dădu să-și scoată 
sandalele. Fata se aplecă să-l a- 
jute. 

— Ascultă Namiko. 

— Haii! 

-— "Tu ești singură aici cu ma- 
ma ta, N'ai dori să ai un... frate 
mai mare, 

— Ha! răspunse fata din obiş- 
nuința ce are fiecare japoneză 
de a nu contrazice o parte băr- 
hătească, apoi duse mâneca ki- 
monoului la fața ce simţea că i se 
aprinde. 

— Uite, Namiko, spuse Otaka 
prinzând curaj. Acum două zile 
am fost la Naba, unde am întâl- 
nit un negustor cu fel de fel de 
lucruri aduse dela Kyoto. Și cum 
m'a rugat să-i cumpăr ceva, i-am 
luat și eu acul acesta de păr cu 
două berze. 

Mâna care ţinea acul tremura, 
iar berzele păreau că vor să-și 
ia sborul, 








Daimyo Asano-Naganao 


— L-am luat pentru tineo 
imoto-san — surioara mea mai 
mică — și te rog să-l primeşti, 

— Gomen kudasare, răspunse 
fata cu sfială, să întreb întâi pe 
mama. 

— Nu, te rog, spuse la rân- 
du-i tânărul, puţin încurcat. Te 
rog să-l iei acum şi poți să-i spui 
mamei tale după ce plec eu. 

Așa sa înfiripat dragostea în- 
ire cei doi tineri, dar scurtă vre- 
me după aceia, Otaka și-a însoțit 
stăpânul la Yedo. Acum se îna- 
poia cu dorul în suflet și pe sca- 
ra calului, 

De cu dimineaţă alaiul lui Na- 
ganori porni iarăși la drum. 

Marea rămânea mereu în stân- 
ga, colinele se ridicau din ce în 
ce mai numeroase pe dreapta, 
sprijinite în fund pe ferăstrăul 
munţilor Hakone. 

Pe alocuri, alte coiine acope- 
reau vederea mării spre vechea 
capitală shogunală Kamakura; 
în alte locuri, pe dreapta, la Hi- 
ratsuka și la Chigasaki, colinele 
își dădeau în lături perdelele de 
brazi, lăsâna să se vadă în fund, 
conul uriaș al muntelui Fuji cu 
kimonoul alb de zăpadă, ce se 
pierdea în nori şi pădurile de 
brazi ce coborau în cascade verzi 
spre apele oceanului. 

Numai la Kozu şi Odawara, 
aproape de poalele munţilor Ha- 
kone, colinele se dădeau lao 
parte şi pe dreapta și pe stânga, 
făcând din ocean oglindă pentru 
Fuji. 

Cu multă nerăbdare străbătea 
Naganori lungul drumului To- 
kaido, trecând câte patru, cinci 
staţii pe zi. 

— Câte am trecut Otaka? 

— Unsprezece, stăpâne. 

— Şi câte mai avem? 

— Patruzeci şi două până la 
Osaka. 

Otaka le ţinea seama. Mai 
mult chiar decât pe stăpâni, îl 
mâna vântul reîntoarcerii. 

Dela Osaka la Himegi mai era 
cale întinsă de trei zile, iar dela 


Himegi la Ako de încă alte două, 
trei. 


Unii iubesc munţii, 
Alţii marea. 
Eu iubesc locul unde munţii 
Se oglindesc în mare. 
Iubesc răsăritul soarelui 
Și sfinţitul lunei, 
Cântecul greerilor şi sborul 
[licuricilor. 
Iubesc primăvara ce-aduce 
[frunza verde 
Și toamna cu belșugul de orez, 
Dar dacă Buddha mi-ar cere 
Să mă hotărăsc pentru una din 
[ele, 
Aşi spune: 
Namu Amida Butsu 
Iubesc pe Namiko! 


La fiecare popas, Otaka scotea 
sulul de hârtie și însemna cele 
petrecute, vrâstându-le cu fru- 
museţile peisagiilor sau astâm- 
părându-și dorul în câteva ver- 
suri. 

Inainte de a intra în munţii 
Hakone, se pusese ploaia și o ţi- 
nea într'una. 

— Plouă, plouă mereu. Ce-ai 
scris în jurnal despre vizita noa- 
stră la templul Fujisawa, întrebă 
Naganori la unul din popasuri. 

Otaka  destăcu sulul şi ceti 
stăpânului: 


De amăreala ploii lungi 

Și bonzul a plecat din templu. 
Singură ploaia primăverii 

[şi preumblă pașii în Fujisamwa: 
Para-para, pura-para! 


Stau greierașii prin cotloane 
Cu arcuşul subțioară, 
Privind cu grijă la potorul 
Ce năpădește Fujisawa : 
Rapa-rapa, rapa-rapa! 


După un petec de senin, 
Sub strașina unei pagode, 
Vrăbiuțele ţin sfat 

De-o săptămână încheiată : 
Cirip, cirip! Chii-parua! 


Para-para, rapa-rapa! 
Cad picăturile de ploaie 
Pe fața frunzelor de lotus... 


Până și Buddha răbdătorul, 
Din jăâlțu-i sclipitor de aur, 
Se roagă pentru o zi cu soare: 
Tenki, o tenki! 

Soare, onorabil soare! 


A doua zi, către prânz, înmu- 
iat de ploaie, Naganori sa oprit 
o oră la Mishima, la o „casă de 
fluturi“, easă de ceaiu. 

In loc de ceaiu patronul, şti- 
ind ce-i trebue unui Daimyo ce 
vine dela drum lung, a adus pen- 
tru toată naţia multe bunătăţi. 

Şi Otaka Gengo a scris la ple- 
care în jurnal: 

— In casa de ceaiu dela Mis- 
hima am mâncat cel mai bun 
sashimi şi am băut cel mai aro- 
mat sake. Binecuvântat să (ie cel 
care a descoperit... ceaiul. 

Sub aceste rânduri Otaka sem- 
nase pe Akagaki, Hara şi Horibe, 
„băutori de... ceaiu“. Numai că 
numele lui Horibe Yasube se 
transformase în Horibe Ya-sake. 

Naganori a râs cu poftă auzind 
cele scrise. 

Akagaki sa strâmbat când a 
auzit cuvântul ceaiu, iar Horibe 
s'a declarat mulțumit cu noul 
nume și în semn de mulțumire, 
a oferit poetului bidonul cu sake 
din stânga, dăruit de hangiu, ca 
să' nu mai umble, când stă pe 
loc; la cel din dreapta sau la cel 
de la șea. 

Dar ca în toate vremurile, nu- 
mai duioşia după veselie și felu- 
rimea priveliştilor dau farmec 
unei călătorii. 

Pe malul unui pârâiaș ce aler- 
ga din munte spre nesfârșitul o- 
ceanului, drumeții au văzut un 
mormânt, iar alături de el trei 
păpuși mici de lut ce se ascun- 
deau de ploaie sub un cireș mic 
înflorit. 

Pe o scândură înfiptă la capă- 
tul mormântului, era scris nu- 
mele pârâului: Sainokavara. 

— Cine a dat oare acest nume 
pârâului, întrebă  Naganori cu 
duioșie, gândindu-se la tatăl şi 
la bunicul lui, căci Sainokavara 
este numele pârâului peste care 
trec umbrele morţilor, când se 
duc pe lumea ceailaltă, sau când 
vin să ne vadă la mijlocul lunei 
Iulie, în fiecare an. 

Alaiul se opri câteva clipe. 

— Ce-l ţine oare, stăpâne, pe 
acest mort legat de lumea acea- 
sta, de n'a putut trece încă Sai- 
nokavara, murmură Otaka. 

— Viaţa-i de lut, răspunse 
Naganori, privind la cele trei 
păpuși, floare trecătoare de 
cireş. 

In palanchin Domnița își şter- 
gea lăcrămile, iar fata de casă 
văzând-o, șușotea de-albinele, 


de GH. BĂAGULESCU 


In ziua a cincisprezecea de la 
plecare, Daimyo Naganori a a- 
juns la Naba, cel din urmă po- 
pas în drumul spre Ako, 

Seara Sau culcat toţi cu faţa 
spre Miază-zi, adulmecând aerul 
dinspre mare. 

— A ce miroase, fraţilor, în- 
trebă Otaka cu licăriri în ochi. 

— Miros anii copilăriei noas- 
tre, fumul hornurilor, nisipul 
plajei Fericirii şi adierea pinilor 
de pe insula Toriage. 

De cu dimineaţa toţi erau în 
picioare. Caii pofteau stăpânii cu 
nechezat molcomit, ca să încale- 
ce. Purtătorii de lance pieptăna- 
seră nu numai părul lor, dar şi pe 
al închipuirilor de capete, puse 
în vârfuri de suliță. Purtătorii 
lăzilor uitaseră greutatea dusă 
de zeci de leghe şi râdeau cu 
mulțumire. Frânele cailor erau 
împodobite cu flori de kanii — 
glicină sălbatecă — flori ce pre- 
vestesc reîntoarcerea păsărilor 
călătoare. 

Cu ochii închiși, legănat pe 
spinarea calului, Otaka își refă- 
cea în minte planul vieţei de fa- 
milie, a unei familii ce voia s'o 
dureze negreșit anul acesta. 

Akagaki, de bucurie, deșertase 
şi bidoanele lui și pe ale altor 
frați, până şi unul din ale lui 
Horibe, iar acum avea poftă de 
vorbă. 

Stăpânul observase că l-a piş- 
cat bruma pe Akagaki, dar ace- 
sta o ţinea înainte: 

— Otaka, hâc, o să ne facă, 
hâc, la fiecare câte un... 

— Hăâc, îl întrerupse Horibe. 

— Dacă mă întrerupi, o iau de 
la capăt, se proțăpi Akagaki cu 
oarecare supărare printre sughi- 
țuri. 

Otaka o să ne facă, hâc! 

— Hâc, îl întrerupse de data 
aceasta Hara. 

— Fiindcă m'aţi întrerupt şi 
acum, o iau dela sfârşit: capul 
Misaki! 

— Akagaki, chemă Naganori. 

— Ha, răspunse băutorul dom- 
nesc, ştergându-și buzele ume- 
zite cu dosul palmei, dâna pin- 
teni calului și pierindu-i sughi- 
țul. 

Ce poruncește stăpânul? 

— Fiindcă tot drumul n'ai tre- 
cut măsura sakeului, ai zece ryo 
dela mine și trei zile de învoirt. 

— Ha! Să am iertare stăpâne, 
dar nu merit. Până aseară m'am 
ținut bine, dar aseară mi-a mi- 
rosit a Ako şi ce să spun, gomen- 
kudasare, m'am prăfuit. Dar și 
ceilalți nu sunt mai treji, stăpâ- 
ne. He! Dacă nar ști caii dru- 
mul... Așa, savem iertare, pe O- 
taka l-a îmbătat poezia şi capul 
Misaki, pe Horibe, hâc, iertare... 

-— Bine, răspunse  Naganori 
surâzând, după ce vom ajunge la 
castel toţi samuraii din escortă, 
toți purtătorii de lăzi și ashigarii 
vor primi partea lor și trei zile 
libere. 


Revenit la locul lui, Akagaki 
se oţări la Iara: 

— De ce râzi! Dacă nu beam 
eu, nu mai câștigați nici voi. Nu-i 
asa Horibe? 

Horibe, care privea pe subcău- 
șul palmei, zarea spre Ako, lăsă 
mâna în jos şi dădu din cap în 
semn de aprobare, murmurând: 


Pâinea și sakeul laolaltă, 

In bobul de orez 

Este mare înțelepciune 
(dumnezeiască. 


Takebayashi, la semnul stăpâ- 
nului, înfipse pintenii în coastele 
calului şi dispăru ca o săgeată. 

Către amiază porţile castelului 
stau larg deschise, Samuraii în- 
şirați pe dreapta şi pe stânga, își 
așteptau stăpânul. 

Ritmic răsunau în largul văii 
Chigusa gongurile templelor de 
pe Atago-yama, Ako şi Shinha- 
ma, vestind zi de sărbătoare: 
înapoierea Daimyului Naganori,. 


Fragmentul pe care-] publicăm 
esta primul capitol din volumul II 
al romanului „Suflet faponez“, care 
va apare în cursul lunei viitoare, în 
editura „Universul“. 










a = 


mii: 2 dot 





ÎTTPArs 

















6 








UNIVERSUL LITERAR 








PROGRESUL OMENI 





Eu cm sii im ii 











Odată m'am certat cu ne- 
vastă-mea. De ne'nţeles sunt 
femeile astea! D-ta, dragă 
cititorule, poate nu le gă- 
seşti deloc stranii, dar dacă 
cumva, Doamne ferește, eşti 
însurat, cred că mă vei înţe- 
lege. M'am cam obişnuit eu, 
totuși... ciudate mai sunt fe- 
meile! 

Nici nu pot să-mi dau sea- 
ma cum de am ajuns să ne 
certăm. Nu ne-am certat 
chiar rău de tot, — aşa, pu- 
ţin. 

Intr'o seară am rămas aca- 
să amândoi. Ea se înfundă 
într'un colţ al canapelei, iar 
eu şedeam lângă masă. Dela 
niște discuţii cu totul nevi- 
îmovate, hopi că ajunsesem 
să discutăm despre marele 





progres al omenirii. Dar, ce 
ştiu femeile! Și să nu crezi 
cumva, dragă cititorule, că 
nevastă-mea e o proastă, o 
analiabetă dela mahala, e ci- 
tită, fată de pension... vezi! 

Aşa dar, cum spuneam, a- 
junsesem să discutăm despre 
marele progres al omenirii, 

— Cât a progresat omeni- 
rea — zic eu — formidabil, 
dom'le! E destul să te gân- 
deşti cum au trăit bieţii stră- 
moșii noştrii. Nici casă, nici 
masă ca lumea! Ori, să tră- 
iești într'o peşteră umedă, 
întunecoasă; să te hrănești 
cu carne crudă! Hm! Pe 
câtă vreme astăzi... 


Ea asculta, ori poatecă se 
făcea că ascultă, 

— Dar — continuai — de 
ce să ne risipim mintea prin 
trecutul acela  nebulos! Să 
Juăm pe bunicii noștri, buni- 
cele noastre! Nici lumină €- 
lectrică, nici tramvai, nici 
telefon, nici atâtea altele, de 
care ne servim noi astăzi. 
Dar, ce lumină electrică! 
Nici chibrituri n'aveau ! Par- 
că e așa de mult decând s'au 
invenat chibirturile ? Mi-a- 
duc aminte, îmi povestea o 
bunică de a mea, pe când 
era ea fetiţă acasă, ca să fa- 
că focul în sobă, trebuia să 
caute jăratec prin vecini, 
care, cine ştie prin ce mij- 
loace au putut obţine o scân- 
tee, să-şi aprindă focul. Pe 
câtă vreme astăzi, ţârc! şi ai 
aprins focul. Ba mai mult, 
țâc! s'a făcut lumină. Ca la 
comandă! Progres, dom'le, 
progres ! 





BA 


as 


A 


— Nu 'nţeleg—începu ne- 
vastă-mea. 

— Ce nu "'nţelegi? E sim- 
plu ca bonjour! (Mă aștep- 
tam la o contrazicere din 
partea ei. Aşa sunt femeile, 
te contrazic în toate), 

— Nu asta i—zice.—Nu'n- 
ţeleg cum puteau  bunicele 
noastre să poarte rochii aşa 
de lungi. Fi! Rochii lu-ungi, 
de măturai jumătate din 
curte cu ele, când treceai pe 
acolo. Cum de nu se 'ncur- 
cau în ele! Ori turnurele 
alea, de ţi se părea că ești 
înfundată  într'un butoi cu 
bere! Fi! 

— Ei — zic eu, aşa, ca să 
spun ceva, căci, să fiu sin- 
cer, nu mă prea pricep în 


treburile femeiești, — pe a- 
tunci așa era moda... Poate 
ștofele nu erau aşa de scum- 
pe cum sunt astăzi... Traiul 
era mai ușor... 

— Da, voi bărbaţii vă gân- 
diţi numai la scumpetea șto- 
felor purtate de noi! — stri- 
gă ea, indignată. 

— Dragă, dar asta e o sim- 
plă părere de a mea... 

Ea mi-a răspuns ceva ne- 
plăcut, de care acum nu-mi 
aduc aminte. Am tăcut. Dis- 
cuţia noastră a luat o întox- 
sătură atât de  deochiată, 
încât trebuia să tac, să evit 
astfel, nu chiar o scenă, ci 
așa, o scenetă familiară. 

Am stat așa, tăcuţi, câtva 
timp. | 

— Să luăm tehnica, de pildă 

-— începui peste vreo zece 
minute, când am socoţit că 
sau mai potolit spiritele -— 
ce progres formidabil a fă- 
cut! Altădată numai în po-= 
vestirile lui Jules Verne era 
vorba de sborul omului prin 
aer, pe niște păsări gigantice 
de fier. Astăzi, aeroplanele 
ne stau la dispoziţie ! 

— Hm! făcu nevastă-mea. 

— Ce «e, dragă? N'am 
dreptate ? 

— Ba da! Eu însă mă gân- 
deam la bunicele noastre. 
Proaste mai erau! Cum se 
îmbrăcau ele! Fără niciun 
gust! Nu-şi puteau arăta 
nici calitatea ciorapului, nici 
linia piciorului! Şi ce e mai 
atrăgător pentru un bărbat? 
Noi am progresat mult în 
privința asta! 


Cântecut fefei de rumân 


Atât de greu îmi e să te cuprind în vers! 

Mă tem că nu vei încăpea întreagă, ca o floare. 
Și poate nici culori destule n'aș găsi în soare 
Să-ţi zugrăvese un suflet larg de univers. 


Se așeză picior peste pi- 
cior, îşi potrivi ciorapul, și-l 
netezi cu palma, se aranjă 
mai comod pe canapea, luă 
jurnalul de mode depe masă 
şi începu a-l răsfoi. 

Nu i-am răspuns nimic. 

— Ce mai încolo 'ncoace-— 
continuai mai târziu — tech- 
nica a ajuns foarte departe! 
Mașşinării peste  maşinării, 
invenţii peste invenţii! Unde 
altădată trebuia bietul om 
să lucreze din răsputeri; 
mai mult, acolo unde trebu- 
iau să lucreze zeci, sute de 
oameni şi animale, astăzi 
nu-i decât o maşinuţă! As- 
tăzi, munca omului se rezu- 
mă doar la o simplă învârti- 






re a vreunei manivele, încât 
pare şi el o micuță piesă din 
corpul acelei mașinării. Ia te 
uită, ce mai blockhausuri se 


Konstruesc acum! Progres, 
domile ! 
— Dragă, ce ar fisă ne 


mutăm şi noi într'un block- 
haus — zise ea, zâmbitoare, 
ridicându-şi ochii depe jur- 
nalul de mode. 

„lar începe cearta“ — par- 
că mi se înregistra în creer 
cu niște litere de foc. 

— Hm. N'ar fi rău — zic 
— O să mi se mărească lea- 
fa... Mama ta se simte tot 
mai rău... 

— A! Tu, dacă ai putea, 
ai spânzura-o!  Păcătosule, 
numai la averea ei te gân- 
deşti ! 

Se  răsuci pe canapea. 
Chiar începu a da din mâini. 
Se 'nroși. Cât p'aci era să is- 
bucnească în plâns. 

— Vai, dragă, cum poți să 
spui una ca asta — căutai să 
mă desvinovățesc, — Nici nu 
m'am gândit la așa ceva! 
Mă gândeam și eu... că ne-ar 
prinde bine ceva parale, 
așa... încolo... peste câtva 
timp... Se poate! 

Ea îşi înfundă nasul în 
jurnalul de mode și n'a mai 
deschis gura, ceeace m'a cam 
mirat. Era în toane bune, se 
vede. 

O linişte apăsătoare um- 
plea camera. Eu n'am mai 
îndrăznit să continui discu- 
ţia. Luai o carte, mă așezai 
în colțul opus al canapelei şi 
începui să citesc, 





De-aș despica pământu'm două cu 'n descântec 
Și n'aş găsi atâta aur ori cărbune 
Cât în cosiţa ta unde răsare și apune 
O stea ce se topește într'un cântec. 


Cu trupul tras printr'un inel de lună nouă 


Te mlădii pe.cărări ca salcia 'noptată 


Iar de te risipești pe câmp cu holda 'nfiorată 
Te-adună vântul în boabe răci de rouă. 


In ochi-ţi de amurg cu raze frânte 

Mă regăsesc ca 'n apele fântânilor prea pline. 
Tu fată de rumân, care trăești în mine, 

Tu ai născut și poesia și pe rumân s'o cânte. 


I. O. SUCEVEANU 


Ea s'a răsucit, s'a răsucit, 
ca un șarpe, în colțul ei, a 
mai tuşit de câteva ori şi sa 
liniștit. Incepu a privi poze- 
le și modelele din jurnal. 
Când îndepărta jurnalul, în- 
tinzând mâna, când îl apro- 
pia din nou, îl răsucea, se 
uita de sus în jos, apoi de jos 
în sus şi în sfârșit, cu mâna 
obosită, îl lăsă încet în 
poală. 

Mă uitai la dânsa. Fa zâm- 
bi. Era într'o stare, în care 
nici ea nu știa ce vrea. Și 
s'ar certa şi nu s'ar certa. In- 
cepu să râdă. Nu 'nţeleg fe- 
meile astea! Fără să vreau, 
începui să râd şi eu. 


— Iţi place? îmi întinse 
jurnalul. 
Fiind cam miop, trebuia 


să mă apropii puţin. In jur- 
nal era poza unei femei de o 
supleţă exemplară, într'un 
splendid costum de sport. 

— Mada — zic. 

— Vezi ceva nou pe ea? 

— N-nu! 

— Hm! Tu nu vezi nicio- 
dată nimic! Tu nu observi 
nicio invenție! Habar n'ai 
de progresul omenirii! Nici 
nu ştii pe ce lume trăiești! 
Ai vrea să umblu într'o hai- 
nă din frunze, ca Eva! 

— Dragă, un costum de 
sport, ce vrei să văd — în- 
gânai. (Nici n'am amintit de 
suplețea purtătoarei  costu- 
mului). 

— Uite aici mai bine! — 
îmi arătă cu degetul fusta 
costumului. 


— O fustă ca toate fustele 


-— zic — cam scurtă, ce-i 
drept... dar... 
— Ce îustă! Nu-i deloc 


fustă! Pantaloni! 

— Cum adică, pantaloni? 
— o privii bănuitor. 

— E fustă-pantaloni ! 

— Fustă! Pantaloni! Ei, 
dragă, ori e fustă, ori îs pan- 
taloni ! 

— Pantaloni-fustă, pros- 





Moş Gămălie era un om nu 
prea înalt, adus de spinare, 
cu mustaţa pe oală și gata 
oricând de ceartă. Când se 
supăra, era foc şi pară. Cu- 
vintele  căpătau în gura 
lui semnificații nemaiauzite 
şi, îmbinate în propoziţiuni 
scurte, icnite, din care, bine- 
înţeles, grijania, cocostârcul, 
lumina, mama și alte alea nu 
lipseau, căpătau violenţă de 


proectil. 
De altfel, când era furios 


nici la obraze nu prea ale- 
gea, mai cu seamă dacă ci- 
neva şi-ar fi permis, arătân- 
du-], să spună: cine-i indivi- 
dul ăsta? 

Copilul unei ţigănci, cu 
care își prinsese mintea un 
român șugubăţ și vrednic, 
Moş Gămălie arăta arămiu, 
întunecat, fără să fi păstrat 
ceva din înfăţişarea stră- 
moșilor lui din partea ma- 
mii. Trăit fie cum, prin bu- 
rueni și prin curțile oameni- 
lor, îşi schimbase viaţa în o 
mie de feluri. La început 
pândar la gâște și hoţ de co- 
livă, mai târziu hoț de cai cu 
un an de închisoare şi cioclu, 
îşi încheiase cariera prin a 
deveni Moș Gămălie și ceea- 
ce numea el; „fonţonar co- 
munal“. 

Născut din greşală şi pă- 
cat, desigur că nici Moș Gă- 
mălie nu putea să nu gre- 
şească şi să nu facă păcate. 

Nu numai că în copilărie 
obișnuia să-și vâre mâinile 
până la coate în coliva mor- 
ților — fapt care atrăgea a- 
supra lui ocările şi bleste- 
mele bocitoarelor din maha- 
la, dar mai târziu săvârşise 
lucruri care, dacă nu-l ono- 
rau, îl arătau ca pe un om 


tule ! Pentru sport. Un ade- 
vărat progres. Uite la ce a 
ajuns moda! Frumos şi prac- 
tic! 

— Da, 
taloni... 

Mă uitai mai atent la fus- 
ta aia... adică... pantalonii... 
cum să spun, pantalonii ăia 
fustă... Mm... fustă-panta- 
loni-fustă. Naiba să-i ia! In 
definitiv era vorba şi de fus- 
tă și de pantaloni la un loc. 
Ciudate mai sunt femeile as- 
tea! Cu modele lor, cu tot! 

* 

Peste câteva zile, într'o 
după-amiază, când lucram în 
biroul meu, intră  nevastă- 
mea. Era într'un costum de 
sport la fel cu acela din jur- 
ralul de mode. 

— Dragă, mergem la pati- 
naj ? — zângăni cu patinele 
de pe umăr. 

Plictisit de atâta lucru, 
consimții să mă duc cu dân- 
sa la patinaj. Abia acolo 
mi-am dat seama cam cum 
vine aia pantaloni-fustă. La 
început era fusta ca fusta. In 
timpul patinatului, fusta se 
desfăcea în pantaloni! De 
ne 'nțeles sunt femeile as- 
tea ! Formidabile, dom'le! 

Pentrucă nu știu să pati- 
nez, şi nici n'aveam patine, 
mă așczai pe o bancă lângă 
plasă. 

Sfâr! sfâr! sfâr! — pati- 
na nevastă-mea. Dar la un 
moment dat — liop —se'n- 
iinse. 

Ca să mă duc s'o ridic, tra- 
buia să sar peste plasă. Dar, 
cum să sar, când se uită aţâ- 
ta lume ! Din fericire, un tâ- 
năr patinator sbură spre ne- 
vastă-mea şi o ridică. Eram 
gata să-i strig un „mulţu- 
mesc“, dar era atâta lume 
acolo ! 

Peste câteva minute o văd 
pe nevastă-mea iar — liop! 
Acelaș tânăr o ridică. Mai 
târziu o aud numai — A!a! 


poate... or fi pan- 


de N. PAPADOPOL 


nu prea lipsit de scrupul. 
Furase odată, într'o toam- 
nă, caii unui ţăran din la- 
blăniţa. Tocmai însă, când 
se pregătea să o ia razna cu 
ei, apare şi proprietarul ca- 
re, negăsind demnă fapta lui 
Moş Gămălie, a sărit pe el. 
Sa încins o bătae din care 
—cu ajutorul Necuratului— 
hoţul a eșit victorios șia 
șters-o cu cai cu tot, Mai 
târziu, fiind prins, Moş Gă- 
mălie a povestit  întâmpla- 
rea pe de rost—în felul lui— 
iar când procurorul l-a în- 
trebat cum a tăcut de l-a bi- 
ruit pe ţăran, el i-a răspuns 
calm, cu un aer de triumf: 
— L-am atins la gămălie. 
Bineînţeles, de atunci i-a 
rămas numele de Gămălie, 
iar când a îmbătrânit, pore- 
cla i-a acoperit toată lipsa 
stării civile, insul devenind 
pur şi simplu Moş Gămălie. 
Faptul însă de a fi atentat 
la averea altuia, nu-l făcuse 
pe Moş Gămălie antipatic 
nimănui. Poate unde avea 
vorba deschisă, fără minciu- 
nă și ocoliri, și unde se pri- 
cepea să facă treburi la care 
nimeni nu sar fi încumetat, 
Bunăoară, da o mână de aju- 
tor la spălatul morţilor, o- 
mora câte o vită schilodită 
cine știe cum și tot el pescuia 
din Dunăre pe cei cari se în- 
cumetaseră să o înfrunte fără 
să cunoască tainele apelor. 
Incolo, Moş  Gămălie era 
un om fără cusur. Ba poate, 
dacă ne-am lua după gura 
lumii, am putea spune că a- 
vea unul: Moş Gămălie bca. 
Dar nu așa, să-şi bea min- 
țile, să cadă prin şanţuri şi 
să se dea la treburi neruşi- 
nate în faptul zilei. Nu. Insă 


— gata să cadă şi o văd că se 
agaţă de... tot de tânărul a- 
cela. Asta s'a mai repetat de 
câteva ori. 

„Aha! — gândii — coche- 
fează ! Lasă, lasă că am să-ţi 
plătesc eu cu aceeaşi mo- 
nedă !“ 

Şi i-am plătit! Mam răz- 
bunat ! Cum ? Simplu de tot. 
Cu ajutorul maşinii. 

Poate, dragă cititorule, mă 
vei întreba: „cum cu ajuto- 
rul mașinii? Care mașină? 
Mașină de gătit, de bărbie- 
rit, de tuns, de cusut, de căl- 
cat, de scris, de cosit, de tre- 
erat, de şters praf, de ascuţit 
creioane ? 
dom'le ? 

Iţi răspund îndată, ai răb- 
dare, Intr'adevăr, ai dreptate 
să întrebi. Avem astăzi ma- 
şinării peste  maşinării! Li 
bine, să-ţi spun. Mașina aia 
mare, galbenă! A S. T.B.- 
ului ! Aia cu şoferul colo sus, 
la „cucurigu“. 

Aşa dar m'am răzbunat cu 
ajutorul maşinii. Și iată 
cum : 

Când trebuie să mă duc 
undeva cu nevastă-mea, în 
oraş, într'o vizită, niciodată 
nu mai iau tramvaiul, numai 
maşina. Chiar dacă mă costă 
mai scump! Chiar dacă oco- 
lesc mai mult! Căci, unde ai 
mai bună ocazie să îmbrăţi- 
şezi, ori chiar să iai în braţe, 
vreo duduie ori chiar doam- 
nă, decât în maşină? Tram- 
vaiul nu prea are hopuri! 

Te urci în maşină —— aglo- 
meraţie. Imbrâncești nevasta 
colo, undeva, întrun colț, pe 
o bancă, dacă o poți găsi li- 
beră, iar singur te postezi 
lângă uşă. La vreo staţie, 
când vezi că se urcă vreo 
duduiţă, subțirică colea, o a- 
puci de braţ ori de talie 
chiar (îi ajuţi să se urce în 
mașină, trebuie să fii galan- 
ton cu lumea femenină). O 
mai ţii în braţe, parcă i-ai 


Care mașină, 


ati 


destul de mult ca să-i strige 
dumnealui primarului, în 
stradă, nu fără motiv: hoțu- 
le, cremenalule, avucatule — 
sau prefectului, cu motiv: 
huo! la mărcuţa! 

„Darul beţiei“, în care că- 
zuse Moş Gămălie de vre-o 
câţiva ani, dacă nu-i făcuse 


neplăceri — fiindcă nimeni 
nu găsise cu cale să-și prin- 
dă mintea cu el — îi prici- 


nuise  oarecari insuccese în 
caricra lui de liber profesio- 
nist. Să vedeţi. Tocmai fu- 
sese ales deputat State Ră- 
dulescu, mare proprictar și 
om blajin, bun de pus la ra- 
nă. După ce băuse în cinstea 
lui două zile-—fiindcă-l pre- 
țuia foarte — Moș Gămălie 
se duse târiș-grăpiș la el a- 
casă, ca să-l firitisească dea 
tâta succes şi să mai încerce 
— dacă cumva so prinde — 
să obţină vreo paţacă-două 
pentru băutură. 

— Ce faci Moș Gămălie? 

— Bine să trăiţi... mulţă- 
mim de întrebare, îngâimă 
Moş Gămălie, bătut în drea- 
pta şi în stânga, ca o scamă, 
de un vânt imaginar.  Venii 


să vă spun... vorba aia... să 


lulie 1939 


29 


LL E 


de VICTOR SPÂNU 











face loc să treacă mai în 
fund (cu toate că nu-i nici 
un loc liber acolo). A pornit 
mașina — o mai ţii iar. Să 
nu cadă cumva! La vreun 
hop, te mai năpustești d-ta 
peste dânsa şi, vrând-ne- 
vrând, se produce un fel de 
îmbrăţișare. După un teren 
aât de fix cum e trotoarul, 
trebuie să te obișnuiești să te 
ţii pe picioare pe podeaua 
atât de mobilă a mașinii! 
Apoi, când se opreşte maşi- 


na la vreo staţie, (și şoferii 
ăștia opresc atât de brusc, 
câteodată !) vezi că duduia 


se năpustește peste d-ta, te 
sileşti s'o ţii locului — ești 
bărbat ! Nevasta însă din 
colțul ei, te străpunge mereu 
cu ochi de viperă, 

M'am răzbunat, nu ? 

Cum vrei, dragă cititorule, 
dar trebuie să recunoşti, mi- 
nunat lucru e mașina! Mi- 
nunată invenţie! Adevărat 
progres ! Incearcă să îmbră- 
țișezi vreo duduie necunos- 
cută pe stradă, capeţi o pal- 
mă, două, ori, şi mai rău, te 
pomenești și cu un  proces- 
verbal. In mașină—și „mer- 
ci“ îți mai spune. Minunată 
invenţie ! 

Câteodată îmi vine să mă 
fac taxator, zău! 

Se apropie mașina de vreo 
staţie, facultativă să zicem, 
Şi vezi acolo o duduiță că stă 
şi aşteaptă mașina, îi strigi 
șoferului, încă dela vreo sulă 
de metri dela stație : „opreş- 
te [acultativa-a !“ și întinzi 
mâna. Așa și alunecă pe ta- 
lie! Ajuţi duduia să se urce 
în maşină, iar dânsa „merci“ 
îți zice. Iar mai departe, la o 
altă staţie, vezi că se înfige 
vreo babă cu un coş de mere 
să se urce cât mai repede în 
mașină, o împingi de spate: 


„Un'te bagi, babo, nu vezi 
că nu-i loc! Gata-a!' 
Minunată invenţie! Ade- 


vărat progres ! 








s'a- 
mai 


trăiţi şi... la mai mare... 
jungeţi sănator... şi la 
mare pe urmă... 

State Rădulescu, obișnuit 
cu tot soiul de oameni, zâm- 
bea îngăduitor, dar cucoana 
lui, scârbită de halul de be- 
ție al lui Moș Gămălie, in- 
terveni prompt: 

Ai face mai bine să te duci 
acasă să te culci, Moş Gămă- 
lie, că ești beat mort! Auzi? 

— Eu beat!... se încruntă 
Moş Gămălie. Vasăzică, în 
loc să puneţi o vorbă bună 
pe lângă dipotat pen'mine, 
ziceți că sunt beat!... Bineee! 
Auziţi  Domi/lor, cică sunt 
beat!... Și eu care îmi puse- 
tem în gând să-i duc crucea 
pân'la cimitir, când o muri... 
Auziţi? Acum s'o ducă naiba 
că cu n'o mai duc... şi Moş 
Gămălie a plecat furios, 
trântind poarta în urma lui. 

Ajuns în mijlocul străzii 
Moş Gămălie putuse totuși 
îngăima : 

— Să trăiţi don' dipotat... 
şi la mai marc... Pe-a d-voa- 
stră să ştiţi c'o duc oricând... 
şi pe vânt şi pe ploae... ori- 
când... şi-acu, dacă vreţi... 


iulie 1939 


===> 29 


Literatura. art 


SĂ NE FIE INGĂDUIT 


a reveni în puține cuvinte, după 
cum am făgăduit, asupra poesii- 
lor d-lui Eugeniu Speranţia, des- 
pre a cărui ultimă carte de ver- 
suri am însemnat, nu de mult, 
câteva frânturi. Dar tocmai fiind- 
că domniasa scrie o poesie care 
nu e cea de toate zilele, ci una de 
o nobilă ținută lirică, ne permi- 
tem să revenim. Semnificativ ni 
se pare faptul că într'o vreme în 
care poemul se banalizează în co- 
tidian, căzând de nenumărate ori 
până la clişeu și la ieftin, d. Spe- 
ranţia scrie hexzametrii, una din 
puţinele forme poetice cu biazon. 
Poesie şi idee — deci muzică și 
gând — strofele d-lui Speranţia 
sunt o pasăre rară în poesia cli- 
pei actuaie. Va trebui să spunem 
că întotdeauna ne apropiem cu 
o clară şi mândră bucurie de 
versul acestui poet, care este în 
măsură egală un gânditor de 
foarte fine nuanțe; dar pentruca 
să nu pară gratuite spusele noa- 
stre, vom cere cetitorului  îngă- 
duința de a-i pune în faţă un 
Mic fragment din cartea „Pasul 
VIA EIOE şi al veciei'“' apărută în 
0: 


Orişice stea este vârf în mii de 
triunghiuri, pe boltă; 

orişice geamăt e-un ton din me- 
; ) lodii!e lumii, 
orice cuvânt e-un grăunte fecund 
al atâtor poeme, 

orișice gest e nodul fatal într'o 
mie de drame. 


tot ce-ţi apare în drum, tot ce ză- 
rești pretutindeni, 
totul te-aşteaptă să-asculți secrete 
din dragostea firii 








nepovestite povești, închise'n a- 

dâncuri mocnite, 

nemaivisate comori, din veci fe- 

recate'n țăcere, etc. 

Nu ne îndoim că aceste minu- 

nate armonii vor grăi destul prin 

ele înșile şi deaceca ne abținem 
azi dela orice comentar liric. 


D. PROF. IOAN ST. BOTEZ 


ne trimiţe o broșură cu câteva 
„Scrisori inedite ale lui V. Alec- 
sandri”, aflate până în prezent în 
cartoanele  b:bliotecii din Galaţi, 
Interesante documente, scrisorile 
acestea aduc câteva date noui în 
opera și'n viața poetului, Răsco- 
lină arhive şi  scuturând co.bul, 
d. loan Șt. Botez va isbuti să a- 


runce din ce în ce mai multă lu- 
mină asupra unui trecut care nu 
trebue să ne scape ; pentru acea- 
sta, gratitudine. 


O REVISTA 


literară, e vorba de „Prepoem"“, 
apare „în dorința de a așeza în 
istoria literară un semn“. Bine!! 
Remarcăm doar minunata tăl- 
măcire a d-lui Mircea Streinul 
din Georg Traki: „Psalm“, poe- 
sia lui Al. Călinescu şi un arti- 
col (reprodus) din Al. Busuiocea= 
nu. Restul, confuz („„Destinele li- 
ricei tinere românești) până la 
șaradă. Păcat. Mai ales că aș- 
teptam altceva, cu totul altceva. 
„Prepoem"' nu e o surpriză plă- 


:cută! 





Subiectivismul în 
cercetarea literară 


(Urmare din pag. l-a) 


Rădulescu, făcută de d. D. Popovici. Este o carte apărută 


UN FOARTE HARNIC 


cercetător al faptului literar este 
4. G. Ursu, pe care l-am urmărit 
cu plăcere. O broşură despre „G. 
ibrăileanu şi Bârladul“, care de 
curând ne-a poposit pe birou, 
confirmă prețuirea gândului nos- 
tru. In paginile documentate și se- 
rioase pe care d. G. Ursu ni le 
trimite, figura adolescentuiui şi, 
mai apoi tânărului G. Ibrăileanu 
trăeşte vie și interesantă. Bogăţie 
şi migală de informaţiuni, iată cu 
ce vine d. Ursu în cartea sa. 
Remarcabil şi îmbucurător e fap- 
tul că d. G. Ursu este un harnic 
şi dârz adept al acelui fenomen 
numit „localism creator“, Bâria- 
dul, iată orașul în jurul căruia 
s'a concentraț băgarea de seamă 
şi truda profesorului G. Ursu; 
dincolo de zidurile sale, orice iu- 
bitor de adevărată cultură va 
trebui să se bucure de munca 
d-lui G. Ursu, muncă de labora- 
tor, dificilă dar rodnică. 


ÎNSORITE RĂVAŞURI 


care cad ca o petală pe masa de 
lucru, din nebănuite colțuri ale 
țări: şi ale inimii, iubesc prospe- 
țimea voastră care e, întotdeau- 
na, de gen feminin. Timide sau 
dârze s:ove, poeşi: migălite cu 
trudă, toate trec pe sub ochi cu 
aceeaşi caldă atențiune, Incet, în- 
cet vom'căuta să ne descurcăm cu 
fiecare în parte. Dar până atunci, 
corespondenţilor noștri necunos- 
cuţi — toată solicitudinea și bu- 
nul gând pe care-l avem în noi. 
Niciuna și niciunul nu trec pe sub 
fuwcile caudine aie ironiei reci, 
care nu e atât de departe! 


LA ARAD 


apare cu regularitate, de vreme 
de doi ani, foaia de literatură şi 
cultură „Innoirea“, condusă de 
Tiberiu Vuia şi de bunui Petre 
Pascu, vechiul nostru  camarad 
şi prieten. Revista este o curată 
și harnică tribună de afirmâre a 
spiritului pur românesc, fapt 
pentru care redactorii ei merită 
prețuire. Râvna lui Petre Pascu, 


UNIVERSUL LITERAR 


a isbutit să strângă în paginile 
Innoirii un grup de poeţi: Gher- 
ghinescu Vania, C. Pârlea, Vir- 
gil Carianopol, Ion Th, Iliea, și 
mulți alții căre imprimă pazinii 
poetice un ritm de talent curat. 
Din numărul ultim (19-——20) des- 
prindem mai ales un poem al lui 
Gherghinescu Vania. 


DOMNUL GEORGE IONAŞCU 


ne roagă să anunțăm că luna vii- 
toare, îi va apare în ed'tura „M:- 
tropolitul Silvestru“ din  Cer- 
năuți, un volum de poeme întiiu- 
lat: „Poeme pentru altă viaţă“. 





George Ionașcu 


Cu toatecă poesiile d-lui Ionaşcu 
vor apare în aşa numitul „sezon 
mort“*, ne bucură vestea; sau toc- 
mai de aceea! 


ANUNȚĂM 
o carte de eseuri! „Priviri în ac- 
tualitate“, datorită profesorului 


sibiian Licu Pop, care lucrează 
în cadrele :;nteresante le grupă- 
rii intelectuale „Thesis“. După ce 
vom fi cetit-o, vom stărui ceva 
mai pe larg asupra ei, convinși 
fiind că gândul nostru bun va fi 
întregit şi de cuvinte bune. Pe 
Licu Pop îi ştim nu numai dela 
„Thesis” ci și din  „Gândirea”, 
„Pagini Literare“ şi „Ramuri“, 
unde condeiul său ne-a reținut 
luarea =minte de câteva ori 








Vod 


REVISTA „FAMILIA“ 


foaia lui Iosif Vulcan, a luat 
viață de câţiva ani, graţie en- 
tuziasmului d-lui M. G. Samari- 
neanu. D-sa a întrunit în pasi- 
nile foarte elegante ale revistei 
o seamă de poeţi și prozatori de 
frunte, isbutind astfei că dea o 
revistă care este un interesant 
magazin de cultură şi de infor- 
maţie literară. Octav  Suluţiu 
care este criticul intransigent 
al revistei, a adus un important 
aport de seriozitate sși de bun 
simţ plin de talent. Ajutat de-o 
mână de intelectuali orădeni, 
dintre care remarcăm pe d. pro- 
fesor G. Bota, d. M. G. Samari- 
neanu este un important factor 
de cultură la graniţa noastră de 
vest, unde un alt scriitor, Geor- 
ge A. Petre, duce o frumoasă şi 
vie luptă prin „Noua Gazetă de 
Vest“. 


' adolescentin de frondă 


„ORIZONTURI“ 


e o revistă interesantă a profeso- 
rilor secundari din Galaţi, care 
isbuteşte să ne convingă că orașul 
acesta nu e un ,„araş barbar“, 
Truda şi bunul simț cu care sunt 
alcătuite paginile ei, dovedesc 
hărn:cia şi pr.ceperea conrucăto- 
riior E. Caraman, Gh. Hasiu, 1. 
Argintescu, 1. Șt. Botez, etc. In 
numărul pe lulie—August vom 
remarca articole semnate de: Gh, 
Hagiu, G. Ursu și poemul d-nei 
Coca Farago. Vioiciunea care se 
cere unei cronici, poatecă lipsește 
uneori revistei, dar aces fapt nu 
scade prea mult din frumosul ei 
nivel, pe care îl remarcăm aici 
cu satisfacție deosebită. „Orizon- 
turi“ este o bună publicație cul- 
turală. și o nouă cunoștință de a- 
cest fel, ne bucură întotdeauna, 


BUCOVINA FOARTE 
PROASPATA 


deci nu aceca a mai de mult afir- 
maţilor: Mircea Streinul, Traian 
ChAariu, Iulian Vesper, E. Ar. 
Zaharia, etc., ne trimite o minu- 
sculă foiţă literară condusă de Oc- 
tav Rusu și botezată: „Orizont“. 
Prospețime şi candoare, slângăcii 


și elan, dau „Orizontului“ un aer 
și țipăt. 
Atitudinea fiind în sine poetică, 
închidem ochii la toate greșelile 
d= poesie şi proză. „Orizont“ va 
trebui să crească, pentruca să 
putem vorbi mai pe larg de con- 
ținutul ei, 


DUMITRU OLARIU 


poet de talent, editează o revistă: 
„Litoral. Au apărutţ două nume- 
re în format „prospect da voiaj“. 
Szriu:  Anişoara Odeanu, Horia 
Stamatu, Ioan Micu ș. a. Intere- 
sante şi sugestive „linoleumuri” 
semnează sculptorul Cristea Gro- 
su. D.n numeroasa recoltă poe- 
tică, pentru cetitorii „Universu= 
lui literar“, copiem: 


Acum, că niciodață mâna ţa 
N'a însemnat un fluviu mai 
aproape 
De mare, cum a obosit pe clape, 
Sfârși-vom îndumnezeiţi așo? 
Ori vom simţi pe malurile sfinte 
Cum însuși Creatorul revărsat 
Va poposi o cipă, înainte 
De-a nărui aripa ce ne-a dat. 
Poezia are titlul:  Meloaie; 
semnată: Dumitru Olariu și ne-a 
pLăcut,. 


NU TOCMAI DE MULT 


o domnişoară „centralistă“ a tri- 
mis modestei noastre persoane 
un plic doldora de versuri, cerân- 
du-ne „o părere“. Domnul Postzl- 
nicu, titularul „Poştei redacţiei” 
să ne ierte dacă vom scrie, aici, 
domnișoare: corespondente. li vom 
spune în prim rând că poesia nu 
e horă de vorbe şi că pentru a 
închega un vers viabil e nevoie 
de custură — deci de muncă. Pre- 
ţu:m elanurile versificale — dar 
numai ca atare. In clipa în care 
taţi: poeţii vor şti să sufere migă- 
lind un vers, ei vor fi scris POE- 
SIE autentică. Tincrei noastre 
prietene nzcunoscute îi dorim să 
poată ajunge acolo; afie însă, că 
drumul pe care va trebui să por- 
nească e unul din ceie nu de tot 
facile, 





în actualitate, deci intră în obligaţia criticei de a se opri 
asupra ei. Dar un critic care nu este și un istoric literar 
nu va putea scrie nimic serios asupra ei, pentrucă el nu va 
cunoaşte prima jumătate a secolului al XIX-a, ca să-şi 
dea seama dacă d. D. Popovici nu greșeşte ca fapte, dacă 
nu interpretează, din această cauză, fals și nu va putea 
să-și dea seama nici de valoarea ediţiei în sine, ca ediţie 
critică (se pare, una din cele mai remarcabile şi mai con- 
ştiincioase ce avem, cu toate că este una de texte alese), 
pentrucă nu cunoaşte nimic din tehnica edițiilor. 

Sigur, dacă un critic ar fi chemat să scrie numai des- 
pre romanele sau poeziile ce apar curent, gustul său ar 
putea fi salvator, dacă ar fi de o calitate excepţională, 
deși ar îi lacune şi atunci în această activitate. Intr'ade- 
văr, cine va putea să studieze serios romanele d-lui Camil 
Petrescu sau ale lui Anton Holban fără raportarea la 
Proust, care a intrat în istoria literară? Dar un critic mai 
are să se pronunţe și asupra lucrărilor curente de critică 
şi istorie literară. Astfel că pregătirea de istoric literar 
este absolut necesară criticului și, aceasta am vrut să spun 
şi atunci când, un articol mai vechi îl încheeam cu afir- 
maţia: „Numai pe fundamentul istoriei literare se va pu- 
tea face critică literară“. 

Așa privind lucrurile, se vede de ce, în momentul când 
doresc să aduc câteva precizări în legătură cu critica noa- 
stră literară, nu pot să nu cuprind amândouă aspectele 
ale unui același fenomen de cercetare. Unul, istoria lite- 
rară, este domeniul celui care își îndreaptă cercetările 
sale asupra scriitorilor cel puţin cu o generaţie din urmă; 
celălalt, critica, este domeniul istoricului literar care se 
preocupă de literatura contemporană. De aceea iau ca 
puncte de plecare articolele citate mai sus, ale celor doi, 
care, prin reputaţia de care se bucură și prin vârsta lor 
(nu sunt nici în epoca primelor afirmări, nu sunt nici din 
generaţia celor ce şi-au spus un cuvânt definitiv şi au fost 
clasaţi) devin reprezentativi. 

Am ţinut să arăt preliminar toate acestea, pentru a în- 
vedera că discuţia ce urmează nu izvorăște din nicio ten- 
dință polemică, ci din dorința de a scoate la lumină, în 
chip obiectiv, unele din scăderile cercetărilor noastre îi- 
terare de astăzi. Iar dacă o leg de articolele amintite, o 
fac numai pentrucă acolo aflu singurele manifestări teo- 
retice ale unor oameni care şi-au făcut un renume în me- 
seria ce o practică. Cu atât mai mult a trebuit să o fac, cu 
cât întotdeauna teoreticienii pot deveni purtători de stin- 
dard sau măcar modele de imitat, 

Dacă la d-nii G. Călinescu şi Vladimir Streinu, talen- 
tul poate salva chiar ceea ce este exagerare în subiecti- 
vismul cercetărilor lor literare, deși, după cum spunea 
Lanson, „talentul şi geniul sunt mijloace, nu dispense“, 
la alţii care îi vor urma pe această cale vom afla numai 
neajunsurile acestui subiectivism, fără niciunul din avan- 
tagiile pe care le put da o expresie fericită și o cultură 
deosebită. Subiectivismul îmi pare să fie una din carac- 
teristicile care, sub aparențele cele mai inofensive, câte- 
odată chiar cele mai seducătoare, dăunează mai profund 
criticei noastre literare actuale, sub toate aspectele ei, şi 
prin asta literaturii întregi. „Eu“, „mi se pare“, „îmi pla- 
ce“, „nu pot suferi““ — sunt criteriile actuale cele mai 
frecvente în judecata literară. Atâta vreme cât ele erau 
apanajul unor oameni fără autoritate, ele dădeau un as- 
pect dezolant, dar nu constituiau o primejdie. Când însă 
pagini teoretice vor să le legitimeze și să dea iluzia că 
sunt nu numai valabile, dar singurele valabile, o discuţie 
se impune. 

Nu m'am gândit niciodată că voi putea zdruncina vreun 
sistem; iar acum nu-mi fac iluzia că voi convinge pe cei 
âoi teoreticiani că n'au dreptate. Este legitim ca domniile 
lor să rămână la aceste idei şi să le apere. Ceea ce doresc 
să fac, este să arăt celor ce s'ar simţi ispitiţi să pornească 
la cercetarea literaturii, mai vechi sau mai noi, după con- 
cepțiile d-lor G. Călinescu şi Vladimir Streinu, că nu-i pot 
duce pe drumul cel bun, la rezultate pozitive și că ele, 
chiar dacă în practica autorilor lor ar da satisfacţie, a- 


ceasta este o întâmplare care nu se poate generaliza. 
G. C. NICOLESCU 





ARIA 





IN AREISIE 


(Urmare din pag. ÎI) 


De dragul unui principiu unificator, pe care îl crede nece- 
sar explicaţiei științifice a artei, estaticianul italian sacrifică 
geniul creator în favoarea amatorului, trecând peste ade- 
vărul psihologic elementar că una e procesul creației artistice, 
şi cu totul alta e procesul prin care amatorul gustă arta. In- 
contestabil că intuiţia joacă rol principal şi întrun caz și în 
celălalt. Dar în realitate, e vorba de două feluri de intuiţie 
deosebite. Amatorul nu poate gusta arta decât în operele 
săvârşite şi existente în mod obiectiv, El ia contact cu ele 
prin organele fizice ale simţurilor: le vede cu ochii trupu- 
lui, le aude cu urechile. Intuiţia lui e ceeace se numeşte 
contemplaţie sensibilă în cel mai propriu înțeles al cuvân- 
tului, Dar tot astiel se petrec lucrurile cu geniul creator? Ar- 
tistul, în procesul creaţiei, își vede mai întâiu opera prin or- 
ganele fizice ale simţurilor, ca iamatorul? Ar trebui să ne fa- 
cem că ignorăm procesul creației ca să răspundem afirma- 
tiv la întrebare. Lăsând laoparte fazele intermediare și va- 
riantele ce-l diferenţiază dela creator la creator, procesul acesta 
constă din două mari momente, fără 'care opera nu se poate 
produce. lutâiul moment e viziunea internă a obiectului ar- 
tiştic, iar 'al doilea moment este expresia exismă 'a viziunii 


sau executarea ei în materia potrivită, în linii şi colori dacă 
e vorba de pictură, în sunete dacă e vorba de muzică. Vi: 
ziunea internă şi expresia ei în materie sunt condițiile nece- 
sare ale operei de arlă. Viziunea lipsită de expresie, ar ră- 
mâne un lucru despre care noi n'am avea nicio cunoştinţă 
estetică, iar expresia în malerie fără viziune anterioară, e o 
imposibilitate. Procesul creaţiei artistice constă deci din două 
faze cu totul deosebite. dar condiționate succesiv: o fază 
subiectivă, pe care o cunoaște singur artistul, fiindcă locul 
unde se produce e spiriiui lui, și o fază obiectivă, de sen- 
sibilizare a viziunii, de care noi ca amatori putem lua cu- 
noștință. Arta, înnainte de a exista obiectiv, există subiectiv; 
în artist. Viziunea lui lăuntrică e lucrul principal, e fenome- 
nul originar al artei. Ca să ne facă să înțelegem lucrul ace- 
sta, ce nu e greu de înțeles, tratatele de estetică aseamănă 
pe artist cu o mamă, Faza subictivă a viziunii interne cores- 
punde cu concepția şi desvoliarea copilului în sânul ma- 
tern, iar expresia sau execuția corespunde cu nașterea, 
Comparația însă o găsim foarte aproximativă, fiindcă ma- 
ma, în stare binecuvântată, își simte copilul dar nu-l vede, 
pe când artistul iși simte și își vede toideodată lăuntric ope- 
ra ce se va naşte. În realitate, ea s'a şi născut în momentul 


" în care ela văzut-o în spirit, 


Acest moment culminant, de bucurie extatică, al reve- 
laţiei interne, când forma viitoarei opere îi strălucește în fan- 
tazie cu toată uimitoarea ei noutate, constituie intuiţia ge- 
nială a operei de artă. Nu e greu însă să înțelegem marea 
diferență dintre acesi fel de intuijie şi dinime intuiţia sensi- 
bilă a amatorului. In urtist, opera e o anticipație de formă 
ideală, pe care el o vede sau o intuiește cu ochiul minţii, 
fără ca organele fizice ale simţurilor să intervină în vreun 
f2], Cu alte cuvinte, contemplaţia creatorului e de alt ordin 
decât contemplația amatorului. Intuiţia sau contemplația a- 
matorului e de ordin sensibil. Intuiţia sau contemplația crea- 
torului e de ordin imaginativ. Inzestrat cu o sensibilitate ex- 
cesivă, cu o emotivitate profundă și cu puterea excepțio: 
nală a fantaziei creatoare, care e distincţia lui între muritori, 
geniul are capacitatea originală de a vedea mintal forme 
noi şi neasemămate, de frumusețe, pe care noi, ceilalţi, nu 
suntem în stare să le bănuim. Și chiar dacă am îi în stare 
să le întrezărim, nu suntem totuși în stare să le coborim din 
ordinea imaginalivă în ordinea sensibilă, de vreme ce nu 
suntem dotați cu facultatea artei. Geniul se ridică peste ni- 
velul comun prin îndoita capacitate excepţională a viziunii 
imaginative și a realizării ei în forme sensibile. El e vizio- 
narul unei noi ordini de existență și fănramul unor miracole 
de frumusețe, prin care ne ridică la întrezărirea idealităților 
posibile, văzute de el. După cum am spus, contemplația sen- 
sibilă e forma cea mai rudimentară de cunoaștere și se gă- 
sește la îndemâna tuturor, Contemplaţia imoginativă însă, 
ca dar estetic, ca putere de viziune a fantaziei creatoare, e 


o însușire a geniului. Căci dacă ar fi o proprietate comună, 
oricine ar fi în stare să făurească artă. Ce e oare mai comun 
omenesc decât cuvântul și, cu toate acestea, ştiind să-l vor- 
bim şi să-l scriem, câți dintre noi pot alcătui din cuvinte 
capodopere poetice? 

Prin urmare, intuiţia sensibilă e o însușire comună tu: 
turor muritorilor, Intuiţia imaginativă, creatoare de trumos, 
e de alt ordin psihologic și nu e o însușire comună, Bene- 
delto Croce și toți esteticienii, cari caută un factor comun al 
esteticei, tac o regretabilă confuzie când identifică aceste 
două feluri de contemplaţie. Teologia mistică, după cum am 
arătat, face o distincţie foarte limpede între una și cealaltă, 
şi astel doctrina creștină ne ajută cu luminile ei analogice 
să despicăm elementele eterogene ale acestei confuzii 
estetice. 

Psihologia mistică e incomparabil mai bogată, mai pro- 
fundă și mai subtilă decât știința psihologică modernă, care 
oscilează între metode contradictorii şi consideră sufletul, 
ca să zicem așa, numai epidermic, După cum esteticienii 
vorbesc ironic despre „misticismul estetic”, tot așa psihologii 
de azi disprețuiesc vechea psihologie speculativă şi res- 
ping din principiu psihologia mistică, fără să bănuiască mă- 
car imensa comoară de cunoștințe cuprinse în ea. Căci psi- 
hologia mistică, îmtemeindu-se fireşte pe speculația teolo- 
gică, e o știință eminamente experimentală cum se măgu- 
lesc învățații de azi s'o numească pe cea modemă. Afară 
de dogmatică, poate în niciun alt domeniu cugetarea plus 
observaţia creștină nu s'au aplicat mai încordat, mai adânc 
și mai critic decât asupra sufletului surprins în toate mişcă- 
rile in raport cu lumea, cu sine însuși si cu Dumnezeu, 
Toată această experiență clasificată cu o rară fineță e o 
terra incognita pentru învățații grosolanei psihometrii ma- 
terialiste actuale. Intre ei, Henri Delacroix, de pildă, e o ra- 
ritate. Fără să fie un credincios, el a studiat cu respectul 
cuvenit psihologia mistică şi în tratatul său mult citat Psy- 
chologie de lart, face adeseori apel la fenomenele vieții 
spirituale pentru a lumina pe cele estelice, fără să aibă însă 
curajul de a-și impune o metodă din aceste analogii acci- 
dentale. Mistica, deosebind cu gelozie viziunile lăuntrice de 
halucinaţiile maladive, distinge în suflet o dedublare internă 
a celor cinci simțuri exteme sau, mai exact, puterile spiri- 
tuale corespunzătoare lor. Cultivate în aspra disciplină as- 
cetică, aceste puteri devin capabile de percepții fără ajuto- 
rul o:ganelor senzoriale. Misticul poate vedea fără să pri- 
veasză și auzi fără să asculte, E vorba de așa numitele per- 
cepții interioare sau sensaţii suprasensibile, cum le nume- 
ște Origen, mulțumită cărora se produc viziunile, audițiile şi 
celelalte revelații interioare de caracter exiraordinar. Ace- 
ste revelații de natură imaginativă, adică conturate în 
forme, suni de aproape înrudite psihologic cu  revelaţiile 
formale din viziunea creatorului de artă. El îşi vede opera 
în regiunea fantaziei creatoare, inundată brusc de lumina în- 
spiraţiei. Ea are forma ce i se va da în momentul execuției, 
ce trebuie s& urmeze, Dar această formă anticipată, de ca 
racter simbolic, nu e văzută in idealitatea ei cu ochiul fizic, 
ci numai cu simțul spiritual corespunzător. Intr'o explozie de 
bucurie, care e un moment de totală uitare de sine și de 
trăire într'o ordine nemărginită, artistul își contemplă opera, 
ca şi misticul viziunea, printr'o percepţie interioară, printr'o 
sensaţie suprasensibilă. Fenomenul nu e de natură comună 
și analogia cu ceeace îi corespunde în mistică ni-l arată ca 
pe un fenomen extraordinar. În mistică, aceste fenomene se 
numesc „fapte extraordinare”, incăodată deci, modul pur spi- 
ritual de percepere a formei artistice revelațe ne determină 
să înlăturăm coniuzia unui Bnedelto Croce, să dilerenţiem 
şi să așezăm pe un plan superior primul proces al creaţiei 
artistice față de intuiţia sensibilă a amatorului, care e modul 
comun de parcepere. Când avem la dispoziţie opera reali- 
zată în contururi materiale, nu e nevoie de bizara ipoteză 
a genialității latente și universale, de vreme ce dispunem de 
simțuri şi de sentimentul frumosului, comun iuturor murito- 
rilor. Ceeace e aliceva decât geniul, 


NICHIFOR CRAINIC 





? 





a. idei... 


SE VOR IMPLINI 


în toamna care vine, patru lungi 
ani, dela trecerea dincolo a lui 
Niculae Cantonieru. Nu ştim 
câţi își mai amintese de acest 
ciudat și plin de talent nuvelist 
și om, nu ştim câţi i-au recetit 
„Intâmplări-le omeneşti“, sin- 
gura carte a lui, pe care a tipă- 
rit-o într'o îngustă magherniţă 
braşoveană, cu sânge şi lipsuri. 
Cartea plină de promisiuni şi 
pagini de sbucium şi clocot u- 
man, ar merita să fie retipărită 
de-un om de inimă, mai ales 
azi, când atâţi improvizaţi serii- 
tori apar în lumina vitrinelor, 
Pentru prietenia francă şi to- 
tală cu care Niculae Cantonieru 
ne-a cinstit în viață, noi cei 
câțiva — Aurel Marin, Mihail 
Chirnoasă şi încă unul sau doi 
— vom purta lângă inimă, în- 
totdeauna, imaginsa sa de bocm 
visător. Iar la mormântul din 
Giurgiu, va trebui să îngenun- 
chiem odată cu toţii şi să aprin- 
dem o candelă; când ne va sta 
in puteri să facem şi mai mult, 
bunul nostru Niculae Canto- 
nisru poate fi sigur — acolo 
unde e — că nu va fi un uitat! 


PÂNA AZI 


nam prea avut ocazia să scriem 
despre „Pagini literare“ dea Tur- 
da, dar nu din a noastră vină. 
Postul Teodor Murășanu, care se 
trudeşie pentru bunul ei mers, ne 
trimite un bogat caet pe luna lu- 
ne în care scr:u: Em.l Giurgiu- 
ca, Grigore Popa, M. Beniui, Ro- 
mulus Demetrescu, Yvoune Ros- 
signon și a.ţ.i încă. Noi vrem să 
evidențiem însă lumina păttici pe 
care aseastă rivistă mevge de şa 
se ani de zile în publicistica nda- 
stră, menţinându-se mereu li un 
loc de cinste. D, Murășanu care 
e suflctui „Paginilor Literare”, 
face un ges: de curaj linirese și 
de minunată ţinută sufletească, 
cu fiece nou caet al revistei. La 
„Pagini literare“ s'au afirmat în 
special: Mihai Beniuc, V. Bencș, 
Oiza Caba, Grigore Pupa, Ion Co- 
drin — nume destul de griitoare 
azi ; faptul acesta este destul de 
muit. Promitem să mai scriem 
sapre „Pagini literare“, precum 
și despre toată mişcarea din ju= 
rul gi, care ne e muit dragă, nu 
numai de azi. 


ȘTEFAN BACIU 


a a a na ar 


TRIBUNA TINERETULUI 


A apărut numărul 30—31 din 
„Tribuna, fineretului“, d namica 
rev:stă româneasză de sub con- 
ducerea d-iui M.hail Daneș. 

Coiaborează la acest număr, 
printre alţii: Aurel Călinescu, 
V. Oprescu-Spineni, Sezgiu Cri- 
sua; Al. Raicu, Em. Cobzalău, 
etc. 

Revista se prezință sub cele 
mai frumoase  auspicii şi are 
sorţi să insemne în mişzarea li- 
terară de azi un pas înainte. 





Gravura 
contemporană 
(Urmare din pag. 3-a) 


mai corect spus — atelierul de 
gravură al şcoalei de Arte 
Frumoase. Acest atelier a e- 
xistat și până acum dar de mai 
bine de 20 de ani, nimeni nu-l 
mai cerceta. 

Profesorului Iuca vom tre- 
bui să-i fim recunoscători pen- 
tru generațiile de gravori pe 
care-i pregăteşte. D-sa face o 
operă nespus de utilă: aceea 
de a da o pregătire didactică, 
la timpul ei, atunci când îşi 
îndrăgeşte meseria, elevu- 
lui. Entuziasmului profesoru- 
lui, i-au răspuns cu un elan 
care-i răscumpără avatarurile 
începutului un mare număr de 
tineri, printre cari unii au 0 
accentuată personalitate şi 
mari resurse de meşteşug, ca 
Frederic Micoş, Ileana Dumi- 
trescu. Niciunul dintre expo- 
zanți nu este lipsit de interes 
dealtfel, 

Voi cita câteva nume dintre 
cari cei aleși vor continua 
drumul rarilor noştri gravori 
ca: Steriade, Gabriel Popescu, 
Horaţiu Dimitriu. Din aceste 
nume, caâre acum îndreptăţese 
aproape aceleași speranțe, vre- 
mea vu cerne pe cei ce vor Tă- 
mâne; Mag. Smântânescu, Vir- 
ginia Radu-Slăvescu, W, Sa- 
chelarie, D. Şteţănescu, 5. Vă- 
raru, lulia Simu, T. Checais, 
N. Dona, Vlad Diaconescu, Gh. 
Ionescu, C. Marulis, C. Meţia- 
nu, Ecat. Cseh, Mayer, S. Ven- 
tura, LL, Gromicov, Atanasiu. 
Meritul acestui început mai 
mult decât încurajator, e ex- 
clusiv al prof. luca. Cu mij- 
loace cari ar fi descurajat cea 
mai tenace bunăvoință, d-sa a 
înjghebat, contribuind generos 
cu avutul şi mai ales cu tim- 
pul său, la regenerarea cultu- 
lui gravurii, ceeace nu e un 
mic serviciu adus artei româ- 
neşti. 

PAUL MIRACOVICI 














> 18 








UNIVERSUL LITERAR 








29 1939 


lulie 


Dragoste: uitenisipsiapa... 


- Reportaj cu strand — 


De geaba ne vei aştepia, 
cu ochii deschişi înspre mia- 





cele trei corăbii 
încărcate cu mistere. Nu vor 
trece niciodată pe aici, fiind 
că Misterul n'are ce căuta 
la strand, Aici totul e clar, 
net, până la detaliu. Şi noi, 
şi ele, etalăm aici tot ce ne 
am străduit să ascundem în 
oraş. 

Toată lumea ştie ce este 
un 





„costum de baie“: 

O piesă de bumbac (dacă 
e indiscret) ori de lână (da- 
că e gustat pe alocuri de 
molii), 





Intr'un costum de baie 


găseşti uneori 





o femeie. 
Alteori un bărbat, 
se desnează aproape la fel, 
dar e mai puţin interesant. 


care 


La strand, deobiceiu, fe- 
meile şi bărbaţii sunt negri, 
acaiou, ori jupuiţi. O apa- 
Tiție albă e  despustătoare. 
Unde e farmecul femeii cu 
carne albă? De altfel aici 
toată lumea e neutră și ase- 
xuată, Și e natural, omenesc 
şi lesne de înţeles. Cum 


poate să te ispitească o îfe- 
meie 





în halul acesta? 
Nu fiindcă ar fi cumva 
disgraţioasă. Dar poate că 


așa suntem mai aproape de 
frumusețea pură. Aici, până 
şi 





doamna grasă 
e mai puţin supărătoare 
fără rochia, sub care încear- 
că abil, dar zadarnic, să se 
disimuleze,. s 
Iar 


TĂRIE a aa 





domnul gras, 
cel puțin, nu mai e infer- 
nal de transpirat, 


Apa e verde și murdară. 
Cabinele mici şi aglomerate. 
Majoritatea celor care vin 
aici, o știu. Şi totuși vin. Şi 
totuşi fac scandal. (Nimic 
mai amuzant decât enerva- 
rea sonoră a unui domn cu 
glas subțire, sau a unei 
doamne congestionate). 

Dezbrăcat, eliberat, stau 
la „debarcader“ şi privesc 
noul transport de vizitatori. 
E între ei o domnişoară cu 
aer între guvernanță şi mi-. 
că funcţionară.  Imbrăcată 


stângaci, iar rochia purtată 
fără graţie îi împrumută un 
aer și mai neînsemnaf. 





A intrat însă în cabină, și 
peste cinci minute, a reapă- 
rut. Ce schimbare! Acum e 
aproape frumoasă. Mișcările 
nestingherite au căpătat o 
libertate şi o graţie ferme- 
cătoare. 

Nu, nu, ar trebui să ne 
gândim serios la  haineie 
astea pe care le purtăm și 
care ne răpesc orice urmă de 


farmec fizic. Dacă am reveni 
la toga cea plină de graţii? 
Din actuala modă a vestmin- 
telor femeile ar trebui să 
păstreze doar rochiile lungi 
de seară, iar bărbaţii, smoc- 
kingul. 

Aproape săptămânal se 
încearcă aici, câte doui, trei. 
Cred că numai nostalgia 
mării îi trage către fundul 
meschin al lacului. Dar apa 
asta, murdară, şi eșalonată, 
nu merită nici un elan. 

De aceea, și dragostea e 
aici banală și minoră. 

Am găsit-o în apă. 
1,30 m. 


Ta 





Am lovit-o din greşeală. 

— Scuzaţi, vă rog. 

— Nu face nimic. (Zâm- 
bet larg și umed). 

I-a căzut cascheta, 
e ud și șuvițele i sau lipit 


părul 
de gât. Fardul nu se mai 
păstrează decât în urme 
vagi. Are însă o sănătate 
comunicativă, şi vocea cal- 





DIN CARNEIUL UNUI SPECTATOR 


Din clipa când a intrat în 
hallul  umui cinematograf şi 
până se instalează confortabil 
în fotoliul său, spectatorul cine- 


matografic face cunoştinţă cu . 


trei persoane. 

Mai intâiu, după ce a studiat 
cu amănunţime fotografiile ex- 
puse afară, constatând că „Shir- 
ley Tempie a crescut, că Wil- 
lam Powel! a îmbătrânit“, ş. a. 
m, d., viitorul spectator trebue 
să-și scotocească portemonna- 
ieul făcând în acelaş timp, în 


ferite voci, dela sopran la bas. 

Cam cu astia! de lucruri se 
ocună cetățeanul până în clipa 
în care ajunge la cassă, 

Odată ajuns, îşi inţepenește 
picioarele și-și vâră capul în pă- 
traiul din care-l privește calm 
un ca ce se numeşte cassitriţă, 
Işi aduce aminte că trebue să 
se și hotărască asupra locului 
pe care-l cumpără: 

—.„Dudue, dă-mi te rog un 
panterre... Adică, nu. — Un bal- 
con... Ba da!... Un parterre,..“ 





„Program 


cazul unui film de succes, ceea 
ce se cheamă „coadă la cassă“, 


E foarte amuzant să priveşti, 
ca simplu sp=ctator, o astfel de 
„coadă la cassă“. Furia domnu- 
lui gras şi transpirat, care cum- 
pără 5 bilete la „parterre“ în 
faţa tânărului distrat cu oche- 
lari, care încearcă să-i ia locul, 
nu poate provoca decât râsul. 

Dar acelaş domn, nu mai pu- 
ţin gras şi transpirat, cu un gest 
de prim amorez pe care niti- 
odată nu i l-ai bănui, își ce- 
dează locul tinerei dudui foarte 
vopsită și foarte sportivă — prin 
sportivă se înţelege în ultimul 
timp o persoană care nu trebue 
neapărat să practice vreun sport 
dar care în schimb ţrebue să 
poarte un costum de sport, care 
ni practic nu trebue să fie, ci 
numal scump. Dar cum prin 
gestul de adevărată căprioară, 
serviabilul domn a măturat cu 
respectabilul său abdomen, un 
număr impresionant de cetățeni 
p:perniciţi şi nervoși, se iscă o 
intreagă serie de proteste pe di- 


doriţi ?* 


Intre timp mâna casieriței 
face o amuzantă plimbare dela 
biletele pentru balcon la cele 


pentru  parterre... Sus... Jos... 


Sua... JOS... 

O mână care ţine banii nu- 
mărâaţi bine, pentru două bal- 
coans, începe să se agite de-a- 
supra capetelor cari fac coadă: 

— „Hai, domnule, că m'o să 
stăm un ceas aici“ 

In sfârşit domnu! dela cassă 
sia hotărit — a găsit că filmul 
nu e bun și a piezat la alt cine- 
matograf, — aşa că se insta- 
lează la cassă alt cetățean. A- 
cesta, sigur de el, cere un bilet 
la parterre, scoate, surâzător, 
un îişie de monsde de doui lei 
şi începe să numere: 

„Doui... patru... şase... 
opt“... Intre timp mâna nerăb- 
dătoare se agită din ce în ce 
mai mult, = 

Doar „domnișoara dela cassă“ 
trebue să fie calmă. 

Domnișoara cassieriţă! 

V'aţi întrebat vreodată de ce 


Y 


cest cap încadrat de rama ghi- 
șeului de bilete? 

Cassieriţa trebue să fie me- 
reu surâzătoare, să nu se mire 
niciodată de ciudăţeniile elien- 
ților ei. 

Nu vă întrebaţi niciodată ce 
vârstă are cassierița cutărui ti- 
nematograf. Nu veți putea ghici. 
Aveţi în faţa dumnevoastră un 
cap cu părul vopsit, cu ochelari 
și fără vârstă, 

Dacă aţi întâlni-o pe stradă 
aţi mâi recunoaşte-o. Acolo, 
pe trottoir, e o persoană obiș- 
nuită, ca şi dumneata, ca şi 
prietena dumitale. Are picioare, 
umbiă... Nu mai e un simplu cap 
care, pe când o mână ce parcă 
nu-i a ei, oferă domnului mus- 
tăcios un bilet galben, surâde 
dând o informaţie: 

— „Da, filmul acesta, e foarte 
bun", 

Domnul cu mustăţi în fureu- 
liţă se aştepta, poate, să-i spună 
că filmul e prost şi să-i reco- 
mande altul prezentat de un 
cinematograf concurent. 

După ce ai mai primit un 
ghiont dala un domn din spate, 
dar te-ai convins că ai un bilet 
în mână, aranci o privire fu- 
gară în oglimda atârnaţă pe 
unul din pereţii hallului. Să nu 
te miri dacă cravata, acasă im- 
pecabilă, acum este cam trasa 
spre dreapta iar părul ţi-e cam 
sbârlit. Sunt câteva din neplă- 
cerile „coadei“ făcute la cassă. 

Inainte de a intra în sala ci- 
nematograțuiui, trebue să ţreci 
inaintea  ochi.or neincrezători 
ai controiormului dela intrare. 
Pentru al, orice spectator este 
„Dnul care vrea să-i tragă 
chiulul“, Te privește lung și 
plictisit. Incepi să te simţi 
prost. Ii zâmbești, ii întinzi, din 
greșeală, pălăria pe care ai ui- 
tat să o lași la garderoba, şi 
deodată îţi dai seama că cer- 
berul te dispreţueşte. Te dă 
chiar uşor cu mâna la o partie, 
pentru ca să se încline până la 
pământ in îaţa domnului care-i 
întinde, grăbit, cartonul perma- 
nentului: 

— „Vă salut, coane“. 

Şi apoi spre time, plictisit: 

— „Dumneata?* 

Bști complet zăpăcit. 

Ştii că ai cumpărat biletul, 


răbdare trebue să fie capabil a- dar nu-l mai găsești. Il cauţi în 


— De ce ai prins de undiţă un ruj de buze? 
— Am auzit că pe-aici ar fi niște sirene. 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 ' 





buzunarul drept al hainei, umide 
crezi că l-ai pus, dar nu-i acolo. 
Il cauţi în ce! stâng, îl cauţi în 
buzunarele pantalonilor... Nu... 
Ce, naiba?... Poate, l-ai pus în 
pontefeuille. Desfaci portefeuil- 
leul, dar nu-i nici acolo. 

Intre timp, disprețul controlo- 
ruui crește. E sigur că eşti şi 
dumneata „chiulangiu“. Te pri- 
vește atât de atent. încât mici 
nu observă că domnul care in- 
trase, întovărăşit de cimeva, cu 
un permanent la toate c:nema- 
graiele pentru două persoane, a 
părăsit sala, singur. Şi-a plasat 
prietenul la cinema şi acum se 
duce să-l vâre pe altul, tot pe 
gratis, la alt cinema. 

In sfârşit ai găsit biletul. Era 
tot în buzunarul drept dar nu-l 
căutaseşi bine, 

Controlorul ţi-l rupe, plictisit 
— (Ca unele cinematografe îl 
păstrează pentru €l, dându-ţi o 
contramarcă veche) — şi se a- 
adresează unui punct din întu- 
nerecul sălei de spectacol: 

— „Un loc pentru domnul“... 

Indată îţi dai seama, că punr- 
tul este un am. 

Te orbește deodată, o lumină 





de TRAIAN LALESCU 
vărăşit de o fată, ceri două 
locuri în faţă, să știi că plasa» 
tarul te disprețuește: 
„Prostul!“ gândeşte el, 
„vine la cinema cu fata, ca să 
vadă filmul“, 

Așa ceva, nu concepe domnul 
plasator. 

Când trebue să servească un 
licean, plasatorul surâde ștren- 
gărește: 

— „Să vă dau un loc lângă o 
fată arăguţă!“*. 

Elevul se umflă în pene. I-a 


spus: „vă!“ Și de unde-o fi 
Știind că-i plac fetele? 

Dar înainte de a-ţi da locul, 
plasatorul își amimteşte că mai 
mai are și programe: 


— „Luaţi un program, coane. 
că e interesant“. 


După ce i-al dat bacşișul uită, 
să-ţi mai dea programul. 

Şi dacă i-l ceri, e indignat: 

— „Mare cusur mai «e şi cu- 
tiozitatea la om. Auzi, program! 
Parcă trebue să mai și citeşti ce 
vezi pe ecran“. 

Iar dacă ai luat programul şi 
i se pare plasatorului că i-ai 


— 


Bătaie la cassă 


prin care omul încearcă să-şi a- 
rate prezenţa, şi un glas mieros 
te întreabă: 
— „Doriţi 
fund?“ 
Dacă tu, dimpotrivă, dorești 
un loc mai în faţă, plasatorul 
e nemulțumit, Până să te ducă 
în faţă, e convins că pierde un 
alt client. Iar, dacă, fiind înto- 


un loc mai în 


da un bacşiș prea mic, specta- 
torii de lângă dumneata, trebue 
să suporte un minut mănun- 
chinul de raze pe care ţi-l aruncă 
semnificativ prin lanternă. 

Dacă vede că insistența lui nu 
are suzces, se repede spre fun- 
dul sălii să înfasce alt client: 

— „Să vă dau un loc în fund, 
coane?:* 


dă. La restaurant eu beau 
Tom, şi ea.., 





mănâncă covrigi. 

Pe urmă ne întindem cu 
multe precauțiuni, pe nisip. 

Privesc în jur: 

Revăd pe doamna grasă 
in costum albastru, domni- 
şoara unsă pe nas, care 
doarme lângă mine, fetiţele 
care se balansează... 





Inchid ochii: gata, datoria 
mea de reporter ad-hoc e în- 
deplinită. 

„De ce-om fi stând alături? 
Nu ştiu măcar cum o chia- 
mă și peste două ore o să ne 
despărțim. 

Intâlnirea asta, în altă 
parte, ar îi putut căpăta o 
altă tonalitate. Dar aici... 
Incerc, săi spun ceva, dar 
nu găsesc nimic. Şi ea pare 
că se gândește la altceva. O 
imit, şi-mi trec braţul peste 
frunte, ca să-mi apăr pri- 
virea de flăcările soarelui. 

„„Escalele noastre dela 
Malta şi Alger au fost scur- 
te. Am trecut fugitiv prin 
oraşe şi am plecat cu impre- 
sii neprecise. Acum ieșim 
din radă. Se înserează. Ori- 
zontul aleargă, la început 
mai încet, apoi din ce în ce 


de G. VOINESCU 


mai repede. Marea e ca un 
Opal imens — iar cerul, un 
balon de săpun în care se 
întâlnesc raze albastre, ro- 
ze, portocalii. Curând. ora- 
şul nu mai e de câtun a- 
mestec de lumini. 

Mă urc pe terasa barului. 
Toată lumea pare că şi-a dat 
rendez-vous aici. Dar e cu- 
rios. Lumea aceasta, pe care 
până acum câteva ore o cu- 
noșteam atât de bine — îmi 
pare în lumina, ain ce în ce 


mai violetă, stranie, nouă, 
necunoscută. Mă simt sin- 
gur, dar totuși fericit, ax- 


trem de fericit. 

Iată, din mulțime s'a des- 
prins ea. Incerc să-mi rea- 
mintesc cine e, să o plasez 
undeva, să o recunosc. imi 
spune ceva. Deodată, înţe- 
leg, Sunt pe nisip, şi ea mă 
întreabă cu voce caldă, dar 
uniformă, seacă, deprimant 
de banală: 

Intrăm în apă? 

Intrăm, de ce nu? 
aşa e jocul... 

A fost aşa precum am pre- 
văzut. La ora prânzului ne 
am despărţit, și ne-am rega- 
sit apoi, îmbrăcaţi, aştey- 
tând barcagiul care trebuia 
să ne ducă pe malul cellalt. 
Acum ra cu un domn gras 
şi cu o doamnă cu mustăţi. 
Părinţii probabil. Şi ea! Ce 
aer, doamne, de fată alinta- 
tă, în rochiţa scurtă şi îm- 
brăcată în grabă, destul de 
strâmb. 

„Şi ghiața s'a împlinit 
din nou, deasupra tuturor 
flirturilor ratate, şi sa de- 
săvârșit în autobuzul care 
ne-a sdruncinat prelung, ca 
să ne readucă la realitate, o 
realitate dură și citadină. 


Dacă 








POŞTA REDAC 


Eugen Frunză : Versurile de 
efect... pentru un album. „Solul 
de foc și rouă“ e venit prea cu- 
rând pe lume. Saşteptăm ma- 
turitatea. 


A. 1. Georgescu: Deşi nu avem 
obiceiul să ne amsstecăm în 
chestiuni intime de-ale colabo- 
ratorilor noștri  ocazionali, ne 
permitem — fără a le „onora“ 
însă — să redăm câteva versuri 
din „Romanța“ d-tale: 

„In nopţile de Maiu 

E atâta de frumos, 

E totul ca în raiu 

Este Isus Hristos. 

Este o simfonie 

Ce nu pot să ţi-o spuiu, 
E totul poezie 

Ce nu satârnăn cuiu“. 


Totuş, sunt de părere s'atârni 
ceva în cui: lira, 


Dan 1. Dragnea: Am în faţă o 
inflăcărată scrisoare de drazoste 
care, probabil, din greşală a fost 
înârumată redacției noastre. In- 
tr'un stil când reținut — dar vi- 
brând de-o nevăzută -pasiune, — 
când arzător caşi canicula cu 
care ne luptăm în aceste ziie ne- 
iertătoare de cuptor, aşează la 
picioarele iubitei, în fraze mă- 
iestrite,  dogoara sentimentelor, 
însfârşit  mărturisite.  „Scumpă 
ființă a gândului meu“, „din tine 
fac iluzia realițății mele scumn- 
pe“, „te văd, te simt și te admir, 
poate că te și iubesc“ etc. sunt 
câteva fragmenţe luate 1a întâm- 
plare din această foarte simpa- 
tică şi chiar bine scrisă epistolă 
amoroasă. 


Horia  Bottea: Celor câteva 
gânduri despre Câline (sau mai 
bine spus, astfel voite), compri- 
mate în pilule farmaceutice sa- 
vante, le păstrăm admiraţia pen- 
tru partea lor intențională, pen- 
trucă până la urmă n'am înțeles 
mai nimic. O prezentare suocesi- 


— Ce faci domnule ? 
— Mam plictisit de peşti, vreau să prind păsări, 


ŢIEI 


vă de clișee vechi, cărora le lip- 
seşte legătura necesară, singura 
dătătoare de iluzia mişsării, a 
dinamismului. 
Dar, vorba lui Câline. şi-a 
d-tale : qu'on n'en parle plus! 
C. POSTELNICU 








Cronica ideilor 
(Urmare în pag. 2-a) 


la laicizarea supranaturatului. De 
mii de ani, omul a dorit să fie, 
să-și verifice existenţa, însă me- 
reu i-a fost teamă că nu va mai 
fi, că până la urmă, își va pier- 
de identitatea cosmică, A vrut să 
fie mai întâi, în exterioritate, — 
orgoliu pe care l-a denunţat So- 
crate, invitându-ne „să fim noi 
înşine“. Modernul a vrut să fie 
însă şi în eternitate, progresul 
cunoaşterii fenomenale i-a dat 
curaj în acest sens, d=și în mod 
nefiresc, A dorit să „trăiască ab- 
solutul“ — cum ar trăi viaţa a- 
ceasta, trecătoare, pământeană. 
O mare dezordine, un dezechi- 
libru şi un haos patetic s'a pro- 
dus în univers. Neavâna nici în- 
țelepciunea omului antic, nici 
disponibilităţile de trăire teo- 
logică ale medievalului, mo- 
dernul a reacţionat nervos îm- 
potriva absolutului. Inspăimântat 
de rostul limitat al vieţii sale, 
predispoziția patologică a veacu- 
lui l-a îndemnat să recame o- 
dată cu sfârşitul său cert, sfâr- 
șitul lumii şi „moartea absolu- 
tului“, 
MIRCEA MATEESCU 





Taxa poștală piătită în numerar conform aprobării dir. G-ie P.T. T. Nr. 24464-939