Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0016

imprimat legal. 


e ( e * () e 


UBEVERNDUL 








CORNELIU MEDREA : BAS-IUI le PENTRU MONUMENTUL LUI SP. O. TOS 


An. XLIII, No. 16. - | | 


17 Aprilie 1927. 





949 


Baladele vârstei de aur 


(Hexametri) 
]. PRUNCUL. 


Glumele soarelui roz, în dimineața sglobie, 
Joacă prin albul polog ce'plouă pe-un leagăn de spuma 
Dragostea toată din lume strânsă-i, de strajă m oda: 
Grele pleoapele mamii puţir, sadoarmă şi ele, 


Iar în culcuşul molcuţ, cald şi cu miros de lapie, 

Doi ochișori sunt deschişi, catifeluțe rotunde ; 

Două mânuţe se-agită stângaci şi nedumerite : 

Miei bucurii lără rost îi adie prin trup în răstimpuri, 


Alb nouraş străveziu, strop tremurat de lumină, 
Sufletul lui e un vis. țesut dintitun cântece de leagăn, 
Insă din sufletul lui, poate din toată făptura, 

Azi prima dată “flori un gând, o nălucă ciudată, 
Chip obsedant şi vrăji, icoană vieleauă şi dulce: 
Sânul din care a sorbit atâta nectar de viaţă. 


Dar în zadar prin văzduh mânuţele mici se agită, 
Dar în zădar, bucuros, în rimul plăcerii respiră: 
Sânul e numai miraj, sânul e numai „idee...“ 
(Grele pleoapele mamii puţin adormit-au şi ele), 


Realitatea e-un siinx de piatră tărămdurare ; 
Insă curând va vorbi consalator, poezia : 
Degetul lui, repezit în văzduh, nimereşten guriţă. 


Buzele-l prind, iar micuțul adoarme sugând din minciună... 


Câte asemenea vin să-l brănească de-aici înainte ?.., 
EUGENIU SPERANTIA 


La Schitul din irugă 


UNIVERSUL LITERAR 


În dimineți de iarnă, când toată firca tace, 
Veniţi cu mine 'n codru—în albul schit de pace: 
Sub bolți de cureubee cu colonade albe — 
Icoane în firide — cu nimburi de argint — 

Stau pini bărboşi ca sfinţii, împodobiţi cu salbe, 
Purtând scufii de chiciuri din fir de mărgărit.,. 


In brazi ard policandre cu ramuri de argint: 

In orice ram scânteie o candelă de aur, 

In orice policandru s'aprind făclii de raze, 

Și“n orice văgăună sascude un balaur 

Ce fierbe piatră scumpă — smaralde şi topaze.., 


Dar din tăria nopţii, cu sulița-i de aur, 

Pe calu-i alb de spnmă, un Făt-Frumos răsare 
Și sulița şi'nfinge în solzii de balaur 

Şi sânge roş se scurge pe pinza de ninsoare, 
Balaurul noptatie sub sulița-i se frânge 

Şi sugrumat se sbate în bălţile-i de sânge : 
De după deal se urcă Diruitorul sourc.. = 


In zori de ziuă, roşii când codrul stă să iacă, 
Când vântul nu mai bate şi toaca nu mai-toacă, 
Câna clopotul pădurei în zare nu mai plânge, 
Pământu 'ngenunchiază şi mâinile îşi frânge, 
Şi le ridică tainice spre cer, în semn de rugă 
Utrenia începe la Schitul din irugă. 


Un Corb bătrân —- un stareţ citeşte din scriptură 
In cartea alh'a vremii cu argintate pagini — 
Hieroglife negre, crestate de natură, 

Pe file de zăpadă — arhaice imagini... 

Citește 'n Cartea vremii cu argiiitate pagini... 


Un măcăleandru gângav-clucer la mânăstire, 
Ave] ce dă frliţiei sălag și-adăpostire, 
în Uivesă eliepte din sfintele Cnzanii — 


Vechi slove înțelepte din minunate cronici, 
Un altul, dascăl, cântă tropare din psaltire, 
Jar alţii fraţi călugări, mai tineri, mai ironiei, 
In strană țin isonul şi bat pe rând mătanii 

Pe rând citind ceaslovul și sfintele pisanii... 


+ 


Dar iată că'n tăcere un glas de clopot sfânt 

Işi cheamă credincioşii în glasu-i de aramă; 
Să-şi dea uitării toată lumeasca grijă-i cheamă, 
lar sufletul să-şi plece urechea la pământ 

Și inima să-şi plece smerita îrunte-a rugă, 

Căci liturghia 'ncepe la Schitul din irugă. . 


O, suflete, desbracă-ţi pământească grijă 

Şi*n Schitul păduratie — Biserica naturii -- 

In dangătul de clopot ce plânge'n glas de schiță, 
Venind din alte ceruri, în tânguiri de vers: 
Ascultă liturghia din slovile Scripturii 

In catedrala sfântă, holtită'n Univers?... 


lar Soarele cu zorii rupând catapeteasma 
Când iese, ca un preot, din misticul coclaur 
Cadelniţind în zare tămâie şi mireasmă 

Și ridicând în slavă Potirul său de aur,— 


O, suflete, atuncea sub bolta mânăstirii, 

Ascultă mila Păcii şi jertfele Iubirii : 

Şi laudă-L. deapururi şi-L binecuvinfează 

Pre Cel ce din Potiru-i ne*mpărtiăşeşte o rază, 
Pre Cel ce facla vieţii ne-o dă din mână“ ' mână 
Şi“n suflete ne-aprinde — Lumină din Lumină |... 


ION BUZDUGAN 
*) Dn volumul + „PGdăorii de nramă“, sub tipar, 


UNIVERSUL LITERA 


„Cristalizarea“ 'lui Stendhal 
— FRAGMENT DIN „PERSONALISMIUL ENERGETIC“ 1) — 


Scsitorul francez de Stendhul IBeyle; 
a expus, cu unu secol înaintea noastră, o 
icorie foarte frumoasă asupra faptului 
cum naşte iubirea pentru o femeie, sub 
numele de teoria cristalizaţici, un termen 
pe care lam utilizat şi noi cu privire la 
formarea personalităţii. lată cum descrie 
Stendhal cristalizaţia. 

lu minele de sare dela Salzburg, ci- 
neva aruncă în adâncimea neumblaui a 
minei o eracă de arbore, pe care iarnaa 
despuiavo de frunze. După două :auvrei 
luni cracă se scoate acoperită cu cele 
mai strălucite cristalizări. Rămurelele ci 
cele mai mici, mai mici decât picioarele 
de piţigoi, sunt împodobite cu o îufinitate 
de diamante saline scânteetoare, aşa că 
aproape nu se mai cunoaşie craca primi- 
tivă. Acelaş lucru şi în procesul iubiv»ei, 
Aceia ce numim cristalizare este operu- 
ţia spiritului care descoperă din orișice 
o nouă perfecțiune pentru persoana iu- 
Dită. Odată cristalizaţia începută, acel ce 
iubeşte simie plăcerea să descopere rând 
pe rând perfecții noui iubitei sale. tic- 
care nouă descoperire îi dă satisfacția 
unci dorinţe împtinite. Doreşte ra per: 
soana iubită să fie delicată, iato delica- 
tă ; dorește apoi să fie ambițioasă, iat'o 
ambițioasă, deşi această nouă atitudine 
contrazice pe cea imediat precedeută, 
Aci stă rațiunea, pentruce iubirea este 
cea mai puternică dintre pasiuni. În «ce 
lelalte pasiuni, dorinţele au de luptat eu 
realitatea rece ; în iubire realitatea se 
modelează după dorinţă.  lubirea este 
dar pasiunea în care dorințele cele ui: 
violente procură cele mai vii plăceri. Din 
momentul ce iubeşte, omul cel mai înţe- 
lept nu mai vedd lucrurile aşa cum suni. 
FI cristalizează toate perfecţiile în yu: 
rul iubitei. 

Să fie oare cristalizarea de care amin- 
team la geneza personalităţii  omencști 
de aceiaşi natură cu critsalizarea pe cure 
e produce pe craca uscată sarca din fun- 
dul salinei dela Salzburg; şi cum cvste 
şi cristalizarea iubirii de care vorbeşte 
Stendhal ?  Stendhal este crud faţi de 
iubită, asemănând'o crăcii uscate. Dacă 
cul serveşte drept impuls  cristulizării 
persoanei, să fie el indiferent prucesu- 
ui cristalizării, aşa cum este indifecent 
obiectul în jurul căruia sarea cristali- 
zcază ? Bunul simţ ne spune că nu. 

Ful nu poate fi iudiferent. Dacă celeste 
infirm, în jurul lui nu poate cristaliza o 
personalitate puternică ; iar dacă el cete 
puternic, în jurul lui nu poate crisializa 
o personalitate slabă, sau infirmă. Și cu 
toate acestea bunul simţ în cazul acesta 
nu poate fi hotăritor. Cazurile la tari 
am făcut aluzie mai sus, când am vortit 
de corespondențe dintre eu şi persanali- 
tate, sunt greu de conciliat cu bunul simţ 
Problema cere în orişice caz o aienție 
deosebită. Să încercăm a prezenta d'te- 
ritele feţe ale problemei. [i 

O primă faţă este aceia a depeuleaţii 
în timp. Am putea-o rezuma în următoa- 
rea întrebare : În ce rapori de succesiu- 
ne stă cul faţă de personalitate? Bunul 
simi ne spune că eul este anterior. Dar să 
vedem ce ne răspund rezultatele zerce- 
tărilor ştiinţifice, şi negreşit ale celor mai 
recente. Aceste rezultate sunt tocmai 
contrarii. Părerea favorabilă  anteriori- 
tății eului este considerată de cei mai 


3) O, Rădulesnu.Motru : „Personalis- 
stil eaezgatție, cara +a apare zilele uces. 
tea în editura „Caani poanlalan, 





de C. RADULESCU-MOTRU 


mulţi psihologi contimporani ca o părere 
demodată. În special cel mai stălucat 
veprezeniant al psihologiei franceze cuni- 
timporane, Pierre Janet, esie cu desăvâr- 
şire favorabil cului, După Janet, conştiin- 
ţa eului este o ultimă achiziţiune în cvo- 
luţia vicţei sufleteşti. Ea sa format “luă 
ce individul omenesc a discutat vreme 
iudelungară cu ceilalți membrii ai socie- 
tăţii, şi dupa ce sa obişnuit cu diferite 
posesiuni (nume, avere, profesiuni, cic.) 
cu viața socială, ea a fosti inceputul re- 
Hexiunii indiciului asupra sa însăşi, lia- 
inte de a avea conştiinţa de sine, omui 
a funcţionat în societare ca persoană. Şi 
o dovadă pentru apariţia tardivă a cu- 
lui o ziăreşte Janet în cazurile patolvice 

Cu câi omul este mai ridicut pe trep 
tele reflexiunii, cu atât cul e mai stăpâi 
pe conştiinţa lui; cu cât omul este mai 
primitiv, cu atât eul este mai expus la 
diminuări şi dedublări,  Intâwziaţii cau 
degeneraţii aduc la lumină din nou fa- 
zele prin care a trecut eul până ce el să 
ajungă la deplina conştiinţă de sine (Dr. 
Pierre Janet: De Fangoisse ă lextase, 
Paris 1936, pag. 202). 

Eul este aşa dar fructul iar nu sămân- 
ja personalităţii. Spre aceiaş părere înt- 
chină şi Jean Piaget, unul din cei mai 
citiţi pedagogi conlemporani, (Scrierile 
lui Jean Piaget: Le langage ct la pensce 
chez lenfant (1925) Le jugement et la 
raisonnement chez lenfant (1924) şi la 
representation du monde chez lenfaut 
(1926), au făcut sensație în lumea peda- 
gogilor). După Piaget, copilul începe viu- 
ja sufletească dela o stare de nedife- 
renţicre între ea şi lumea externă, din 
care cauză la el: numele obiectelor sunt 





DI 


tot atât de veale ca şi obieciele:; inten- 
țiile şi emoţiile sunt proectate în ohiue- 
ie, iar obiectele introjectate iu <ubicet, 
Copilul (până la 7 ani) este egocentrist 
şi în acelaş timp ultra-realist. El este unu 
animist, fiindcă. la el eul nu sa separat 
bine de lumea externă. obiectivă. Când 
peparaţia între eu şi lumea externă se 
face pe deplin, atunci copilul şi-i: săvâr- 
şit evoluția : este un om cu conştiinţă de 
sine, Eul este prin urmare la sfârşitul 
iar mu la începutul evoluției sufleteşii. 
Observăm însă că amândoi aceşti stra 
luciţi reprezentanţi ai psihologiei uvu- 
iemporane confundă eul cu conştiinţa de 
sine. Pentru ei cul nu este o simţire pri- 
mitivă, intuitivă, ci o conştiinţă organi- 
zată pe judecăţi. Aceasta mai ales la 
Janet, care ne vorbeşte la eu de vefle- 
xiune. La Piaget mai puţin. Totuş nici la 
Piaget diferenţa. între simţirea cecului la 
reflexiunea; asupra eului: nu este păsiru- 
iă, deşi la dânsul găsim diferența intre 
copilul simplu egocentrist şi copilul e- 
goist. Această confuziune este plină de 
consecințe. Asupra eului superior, luai 
în înţelesul conştiinţei de sine, care: psii- 
olog ar putea să aibă altă părere? lul 
superior este evident ultima verigă care 
se adaogă la evoluţia conștiinței ome- 
neşti. Dar nu de aceasta este vorba tot- 
deauna. Poate fi vorba şi de o simţire 
»rimitivă a eului, în care să nu încapă 
-eflexiunca. Poate să fie un eu-sirmu- 
tire, la rădăcina unui eu-abstracţie, cum 
este și un spaţiu intuiție de desublul 
unui Spaţiu măsurătoare abstractă. iul 
superior, abstract, presupune existența 
simțirii lui primitive, cum şi măsurătou- 
rea spaţială presupune intuiţia spaţiului. 

Prin urmare, părerea că personalitatea 
este anterioară cului, părere pe care o 
găsim împărtăşită de mulţi psihologi 
contemporani, în special de cei doi ci.aţi 
mai sus, trebue, întro privinţă cel puţin, 
să fie supusă reviziuirii, 


RODICA MANIU: PORTRET 








244, 


Aşteptând clipa revederii 


U l 


Sosii in orăşelul acela, într'o diuvucu- 
ță luminoasă de April, după ce tronul ună 
purtase ca. nn uragan, atâtea ceasuri prin 
noapte. 

Coborii grăbit şoseauu ce duce dela 
gară spre târg, în căutareu nuui arlăpusi 
şi cum firea mea nu se îmţăca cu sgo- 
moiul orașului, mă simţii fericit găsind 
la marginea târgului o cameră mare, vu- 
rată ce da întrun pridvor îmbrăcat cu 
glicină. 

Mă instalaşem destul de bine și tiin- 
pul se scurgea liniştit în noua mea lo- 
cuinţă.  Plecam de dimineaţă la liccul 
uade îmi predam lecţiile, la întoarece 
mă opream la birtul din colţul bulevar- 
dului, unde aceleaşi figuri luau re- 
semnaţi masa şi de acolo acasă. 

Seara rămâncam până târziu în prid- 
vorul cu glicină, unde visam fericit în 
tăcerea ce mă înconjura. 

Trecuse aproape o lună de când şc- 
deam acolo şi viaţa pentru mine îşi scur- 
gea clipele cu acelaș ritm plăcut, al me- 
lancoliei. în care mă închisesem. 

De câtva timp! însă, îmi atvăsese aten- 
ţia o fiinţă ciudată, pe care o întâlnezum 
în fiecare zi în drumul meu. Fra un 
domn înalt, cu părul cărunt, cu fața a- 
bosită, Ochii îi erau pururea stinşi. ir 
pasul măsurat. 

Intr'o după amiază, abia făcui câţiva 
pași şi iarăşi mă îintâlnii cu necua sscu- 
tul. Mă privii lung şi în ochii săi zării 
parcă o selipire bizară şi un surâs pric- 
tenesc îi înflori pe buze. 

L-am urmărit cu privirea până s'a de- 
părtat şi a,intrat întro curte din fața 
locuinţei mele. 

De atunci, de câte ori ne intâlneam. 
zăream aceiaş privire luminoasă, acelaş 
sutâs şi nu ştiu de ce o bucurie nvinţe: 
leasă îmi coborau in suflet. 

Căutai să aflu dela proprietăreasa ra 
cine era domnul, şi ca îmi spuse: — „Nu 
ştiu cum îi zice... a venit la noi dapu 
război şi și-a cumpăral căsuţa asta... ]şi 
pierde vremea, mai toată ziua, îngrijind 
florile şi pomii“. 

„Trăeşte singur cuc, numui cu o serti- 
toare hătrâuă care-i pregătește de mân- 
care... şi-i dereiecă casa... Nu vede pe 
nimeni. In fiecare zi face o plimbare pe 
bulevard şi pe urmă se întoarce acasă... 
Când a picat la noi, toţi ne întrebau... 
Cine o fi? De unde a venit? Dar cine-i 
putea şii urma ?... Acuu însă uc-am de- 
prins cu el... 

Câteodată mai lipseşte din oraş şi cânil 
se întoargp. parcă stă şi mai posac, 

Asculiai lămuririle gazăei şi rănnisei 
pe gânduri. 


N 


Fra o seară senină, parfumată. Duoschi- 
sesem larg ferestrele ca să între mirosul 
teilor înfioriţi din preajma casei mele. 
L.uai vioara uitată de atâta vreme si îiu- 
cepui să cânt. 

Coardele vibrau înfiorate sub urcus. 
Cântam „liiebesle:d” de „Rreisler”. No- 
tele dureroase ale cântecului ucela, sbu- 
rau vrăjite. 

Deodată rămăsei încremenit, zărinl în 
picioave, lâugă uşă, pe vecinul mey.:. 

Sta nemişeat. cu capul în piept-zi-aâtul- 
ta cu privirea dusă deparie, . 

Când intrase, de când era acdlo. iu 
ştiu ! Imi spuse cu vocea domoată: ..Mlă 








>; 


iertaţi cam intrat asa, fără să Bat, dar” 
nu voiam să vă opriți, sfărâmând far-. 


meciul acestei bucăţi” zi se prezintă: 
„Colonelul Manea”. 

l-am oferit un fotoliu si în seara aceia 
a stat până târzin de tot, ascultânil cu- 
cornic bucăţile ce-am cântat. 

De atunci ne-am împrietenit şi uproa- 
"a în fiecare scară venea la mine. tron 
fericit că găsisem un totarăş nepliciisi- 
tor pentru serile mele de singurătate, 
căci Colonelul nu vorbea mult. mai toa- 
tă convorbirea noastră alunecânil în ju 
rul muzieci. 

Fără a fi muzicant, avea nare prire- 
pere şi de multe ozi îmi dădea Sfaturila 
uni adevărat maestru. 





VINTILA V. PARASCHIVESCU 


Întruna din sevi, îmi souse că execut 
cu multă simțire, due că ar trebui să re- 
pet mai mult. Oftă apoi din adânc, ca și 
cum ucest sfat părea a-i fi răscolit oare- 
cari amintiri. 

NL 

Ma pofiit între Duminică să prazim 
impreună. O masă îngrijită, cu măncări 
fine şi vinuri ruginite. Tot timpul inosei 
am discutat artă și golitică. Bun Doves- 
titor, punea în toate multă logică şi a:te- 
văr, |n câteva fraze învia 0 intreagii ni- 
mosferă, dar diu toate spusele lui roeşea 
o notă de sarcasm şi de udâncă nenule 
țumire. 

TŢrecurăm după dejun întrun salonas 
cu miros de vechiu, mobilat fraunos, cu 
covoare turceşti. sofale largi, scaune in- 
crustate cu sidet, pereți încărcaţi cu arie 
de demult tablouri de preț şi portrete 
de familie. 

In acest col plăcut ni se aduse ru 
feanu servisă în cești iurcesti de atu, 
țin cizelate. 

Colonelul:-8e. ridică în gizioare, dosehi- 
se um „sicati. vechiu de abanos şi scoase 
dinte'o: cutie de piele, încet, ca pe un 
|ucăte Aer. mare valoare. o vivară pră- 
uită. "O Şterde cu evlavie şi dându-ini-o. 
îmi spuse : i 

— „E vioara cu care cânta fiul meu... 
mai vrea so încerci ?* 

” Am luat'o, am acordato şi trăgând cu 








arcuşul, notele țâşniră ca o minune. 


UNIFERSUI TITEhAR 


„ „Ce să cânt ?* 

.-- „Ceni vrea !“ 

Și am rântat, o sonatiă de „Beethoven”. 

Când ultimul acord se Lăsă agale, cu 
pasărea rănită lu aripă, mă ridicai în 
picioare. 

Colonelul cu [uţu în mâini plângea. 

„Sunt atâtea anintiri legate de cân- 
tocul acesta... că nu mi-am putut înfrân- 
ec durerea... dar că să mă înţelegi as- 
cultă...“ 

Și incepu incet, îneci. 
plăcut : 

— „Era în timpul luptelor dela Miâră- 
seşti, De cinci zile sijelia de foc, re 
cea peste ai nostri. 

Pământul se  cutremurvu. Regimeniul 
meu era adunat în spatele frontului peu- 
tru ultimile pregătiri ale atacului. Aştep 
tam toţi clipa hotăritoare. 

Dădeam trupei şi ofiterilor  uliimele 
Sfaturi si tocmai votam să comand înain- 
utrea, când, aghiotantul meu, îmi aduse 
o telegramă, 

Și colonelul se sculă iat, deschise du- 
lapul «le abanos şi sroase a hârtie în- 
gălhenită. 

— „lite-o !* 

O privire câtva tip, apoi mi-o rili 
«domol ca o rugăciune: „Prietene. fiul 
tău grav rănit, trimes la spitalul de eva- 
cuare No. 3. Colonelul Turbure” 

Tăceam şi îl contemplam cu  înduio- 
sare. 

—— „Da. urmă ci, un camarad îmi ves- 
tea marea durere. Băiatul meu rănit, de- 
jatte de mine şi cu în preajma celei mai 
mari bătălii, 

Imi amintesc, cum lacrimile-mi sedeau 
agățate de pleoaşe, guta să pice, dar vă- 
zândl regimentul în jurn-mi, mi-am dat 
srama că sunt şeful lor şi că şelul nu 
trehue să fie slab... şi atunci, înălţân- 
du-mi capul ce stătuse plecat de durere. 
um comandat inaintarea... 

„Drumul spre front mergea pe la mar- 
ginea unei păduri zdrentuite de obuze. 
Trupu se scurgea încet, printre copaci, 
fevindu-se de acroplane.  Descălecasem 
şi păşeam fără ca cei din jurul meu să 
bănuiască ce furtună bântuia în sufletul 
meu. 

„Radu, singurul vlăstur al neamului 
meu, rănit... cine ştie în ce chinuri so fi 
„bătând, cine ştie dacă... dar nu voiam 
ă merg cu mintea până acolo... 

— „Și gându-mi aluneca departe... lini 
aminteam de toate... de sojia mea dragă, 
cate plătise cu viata naşterea cestui 
copil... toată tinereţea hri si toată ferici- 
vea ce o gustasem împreună cu el, până 
la venivea războiului când, porunca  da- 
torici ne-a aruncat pe unul întro parte 
şi pe altul într'alta“ 

„Câuta minunat, Sfârşise conservatorul 
şi ca pe un artist mare. lumea îl aclama, 
când le cânta la vre-un: concert. 

„Eu îl ascultam ceasuri întregi. în fie- 
'are seară şi noaptea ue priudea pe a- 
mândoi pierduţi in vraja muzicei. 

„Și cum spuneam, u venit războiul, aş 
fi putut să-l um la mine la regiment dar 
cl sa opus. Primeam regulat veşti bune 
de pe frontul dela Sojevu. unmle era teu- 
pa ui... şi asa am dusto liniştit până la 
telegramă... 

„Ce sbucium însă dela jrimirea ei? 
Gândurile-mi alerguu nebune încoace și 
încolo... Când îmi venea în minte băiatui 
vrednic şi cuminte, artistul de care yor- 
bea o lume... când, îl vedeam în mijlo- 
cul focului luptându-se cu înverşunare.., 
Și parcă-l şi zăream cum cade rănit. 
cum o targă îl duce la postul de prim 
ajutor... şi de acolo, mai departe la spi- 
tal... unde pe un pat alh zăcea rănit de 
moarte... si ă 


cu alasul ?ui 


UNIPERSUL LITERAR 


„Şi în suflet, ura împotriva duşmanu- 
Îi mi se ridica uriaşe şi nempăsată ! 

„Șuerături lungi de gloanţe, clămpâui- 
tal mitralierei şi bubuitul tunului eloco- 
icau văzduhul şi ne vesti frontul Ne-am 
oprit şi am luat formaţia de luptă. 

„Imi aduc aminte ca acum. ce luplă 
inmrozitoare a fost... Par'că vid tot mă- 
celul. 

„Dau ordine şi batalioanele mele se u- 
runcă la atac... se avântă nebunrvşte... lo- 
vesc rețelele de sârmă si trec ca un vi 
for peste ele... 

„Lupta era grozavă. În regiment duul 
nostru avea în față o întreagă divizie 
duşmană. Dar vitejilor nu le pasă de 
asta. Fiecare bucăţică de pământ cuceri- 
tă dela inamic, o apărau dârj, mitreau 


pe ea, pentru ca, dar înașoi nu se dă- 


deau. 

„Eu eram între ei, aruncam cn pranu- 
te, fugeam dela un capăt la altul a] sec- 
torului meu, îi încurajam, dam ordine... 


„Voiam să-mi uit nenorocirea în învăl- 
măşeala luptei şi să-mi răzbun băiatul! 

„Și lupta sa frământat asa. până sea 
ra târziu, când noaptea nc-a mai dat pu- 
țină pace. 

„Bătălia în ziua aceia era câstigură. 

„Mi-am căutat un Ice de odihnă, dur 
un m'am putut odihni... speranţe nou cai 
şi presimţiri rele îmi sfâşiau suilerul... 

In cap mi se ciocneau ideile. iar în 
ureche aveany încă freamătul luptei. 

„Țineam minte clipa când am priiit 
telegrama, dar parcă nu iai ştiam cum 
a fost lupta... Un lucru însă mă coplesea 
de bucurie... Biruinţa! 

„Regimentul meu, rezerva accia prous- 
pătă care se aruncasce aşa de voiuicoșe 
la atac, dăduse victoria... dar grija de 
băiat, m'a chinuit toată noaptea... 


IV 


„Am cerul Generalului trei zile pur 
misie şi am alergat lu spitalul de cra- 
cuare să-mi văd copilul. Pe drum  ă 
simțeam îmbătrânit. Tremuram de neti- 
nişte. Ochii îmi ardeau în cap, iar în 
ereer îmi alerguu două întrebări: [E 
bine ?.. E mort?... 

„Abătut ciocănii lu poaria spiialului. 

Un soldat îmi deschise si repede, ca 
dus de vânt, intrai înăunuu. 

Mă primi şeful spitaluluii, un luciu» 
îualt cu chipul blând, îmbrăcat întrun 
halat alb. 

Cu glasul întretăiat holbhorosii: — „Sum 
Colonelul Manea. Copilul meu... f.ocote- 
nentul Mauca... e aci?“ 

„A fost grav rănit, îmi răspunse chi- 
rurgul, cu vocea tărăgănată, 

-- „Unde?“ lam întrebat. 

— „la piept !* 

— 912% 

„Doctorul, mă privi lung şi mişcat se 
vede de durerea ce mi se întizărise pe 
faţă, îmi răspunse: „F. scăpat”... 

— „Pot să-l văd?“ 

— „Nu, doarme... lăsaţi-l să doarmă... 
a fost operat... puteți să vi înapoiaţi fără 
grijă... vă voi tine cu îu curent”, 

„Rămăsei nemişeat. ÎN priveam fix 
cercetându-i sufletul. 

— „Doctore, nu-mi ascunzi nunic? E 
scăpat de orice primejilie ? Nu se poute 
ivi vre-o complicaţie ?* 

— „Nici una!” îi fu, răspunsul, 

„O, sluvă ţie Doumne! um strigat şi 
fericit i-am luat mâna, i-am strâns-v lu 
inimă, coborii apoi  sprinten 1teptele 
clădirii, 

„Copilul meu sc(pase !., Seipuse  c- 
pilul ! Ă Ă 

„Medicul rămase sus în-use şi na pri- 
vit până mam îndepărtat. 


Pi 


„Cum venisem... şi ce fericit plecam... 
o bătălie mare câștigată şi feciorul, tontă 
bucuria mea, scăpat! 

Şi colonelul Manea, suspină iu, şi 
tăcu 

Liam lăsat căâtevu vlipe cu duverea 
lui şi apoi încet, îl întrehbai: — Şi pe 
urmă 2 

—  „Plecasem fericit... cu sufletul îm- 
păcat... mergeam în jos. pe drumul pră- 
fuii, care. ducea de la spital, spre gură. 

„Automobile sanitare sburau spre spi- 
ial. aducând suferinţe nouă. 

„Pe marginea soselei, deoparte şi de 
alta cruci şi îngriuliri primitive, arătau 
mormintele celor ce'si dăduseră  vinţa 
pentru, jară... 

„Mă oprii şi citii câteva nume, Mă pâu- 
deam : Suut morţii din spital... Cine stie 
dacă părinții lor vor sii vre-odată unde 
odihuesce ? 

„Plângeam în mine pe părinții acelora 
cari au rămas cu aceustă rană, ce nu se 
vindecă niciodată !.. 

„Pucuria că fiul men e scăpat, nu-mi 
«dădea egoismul să nu plâng pe ceilalți. 

„Ajunsei la o cruce curată albă si 
prouspăi lucrată din lema de brad. 

„Mă oprii şi citii: locotenentul Pardu 
Manea din infanterie,  GAĂugust JO? 

„Am rămas cu ochii mari deschişi și 
fără s:lânset, fără nici un strigăt, mam 
|răbuşit pe mormânt...” 

Lacrimi mari şiruiau, acum pe obrajii 
Colonelului. iar vocea i se înecase de du- 
rare. 

Pe urmă, continuă fucef, printre sus- 
ine 





245 


„Când m'am trezit. era târziu... am să- 
vutat pământul udat de lacrimile mele... 
si am plecat.: 

„Nu-mi mai amintese cum am Ajuns 
la gară. Simţeam o greutate mare care 
“mi apăsa bătăile inimii... în cap parcă 
primisem o lovitură tare... şi ca bn som- 
nambul m'am reîntors pe front. 

„Acolo abia m'am trezit” Războiut lam 
terminat la Mărăşeşti. Ultimele zile de 
atacuri furioase ale inamicului m'au gă- 
sit acolo, în primele rânduri ale  regi- 
mentulu: meu... 

„Vroiam să mor şi en, să-mi regăsesc 
feciorul 1 

„Moriea pe mine însă nu ma vrut! 

„La îşi alege îniotdeauna fructe pre- 
jioase ! Ce folos că mi-au pus pe picpt 
atâtea decoraţii, cânul mi-au rupt din su- 
let liniştea şi fericirea ! 

„Incet, încet însă. toate sau stârșit... 

O filozofie firească ma schimbat şi 
mu făcut aşa cum sunt.. 

— „Cu iertfa fiului meu... cu fii at- 
tora, țara a fost desrobitiă şi mărită. 
ian visul nostru împlinit... Aşa a vroit 
Ihuimnezeu ! 

„M'am retras Qin ovstire.. mi-am culn- 
păvat aci căşcioara asta, în apropiere de 
locul unde odihneşte Radu... 

„Regulat mă due şi stan de vorbă cu 
el şi apoi mă reîntoarce aci, în liniştea asia 
măreaţă... unde îmi duc cu resennare 
restul zilelor, așteptând clipa revederii... 

„bug de lume... de sgomot... de prie- 
ieni, dumneata singur mi-ai plăcut. ai 
multi din figura fiului meu... cânţi fru- 
mos ca şi el.. da. da... fi semeni mult, 


CORNELIU MEDREA : BISTUI. PICTORULUI M. BUNESCU 





pm aa ae 





246 


G CE AMĂ dea 
Ce Mini E 





Un artist dela Comedia Franceză, cu- 
noscut pentru avariţia sa, şedea intro 
cafenea şi părea foarte necăjit. Un amic 
se apropie de el şi-l întrebă: 

„Ce ai, macstre? pari foarte necăjit“, 

„Și sunt, cu adevărat. Cunoşti pe Pier. 
re Wolff“. 

„Da“. 

„M'am întâlnit cu el şi am vorbii des- 
pre teatru. Apoi l-am invitat la masă 
Jentru astă-seară“. 

„Şi 2 

„Ei bine, e de o nedelicatețe şi o n- 
brăznicie neînchipuită“. 

„A refuzat ?* 

„Din contră, a primit...“ 

„Atunci cum ?....* 

„Dar bine, dacă l-am invitat trebuia 
să refuze. O politeţe reclamă! pe alta. Ce 
Dumnezeu !..“ 

E d 

„Colecţia“ celebrului umorist Alphon- 
se Allais, conținea trei obiecte, pe cari 
duvă mari insistențe  consimţea  întot- 
dcanna să le arate. 

— lată, zicea el. o bucată dintr'o falsă 
Stântă cruce, craniul lui Voltaire pe 
când era copii și o ceaşcă cu îoartă în 
sțâuga, pentru uzul stângacilor, 


+ 


Progresele cremaţiei ne reamintesc 
naivitatea contelui de Marbois, fost imein- 
bru al senatului francez. Sub domnia lui 
Ludovic-Filip, se depusese, la scnal. 
proiectul pentru a se aduce în iranţa 
cenuşa ni Napoleon. dela Sânta-Elena. 

„Cum ?*, strigă Marbois, „cenuşa lui 
Napoleon ? Deci englezii au făcut infa- 
mia de a arde pe Napoleon ca și je 
Jeana diArc ?* 


ZOE LECCA 


Şi-mi arătă portretul acelui viteaz. 
Cum rămăsesem în tot timpul povestirii 
cu vioara în mână, am pus-o deoparie 
pe sofa şi apropiindu-mă de perete, pririi 
portretul. 

Un tânăr semeţ, cu o privire ageră, 
ce parcă căuta dincolo de infinit. 

Apoi mişcat şi îndurerat, i-am strâns 
mâna ca unui! prieten drag, fără a putea 
să-i spun un singur cuvânt de mângâiere. 

Câtva timp pluti în odae o linişte pro- 
fundă, ca întrun templu părăsit, 

Seara năvălea prin fereastră. şi îmbră- 
ca în cenuşiul ei, interiorul acela trist 
şi singutatec, 

Colonelul Manea rupse cel dintâi tă- 
cerea : 

— Mai cântă odată sonata aceia de 
„Beethoven! 

Am luat vioara şi cu inima sfâșiată, 
incepui să cânt. 

Întunericul ne învăluia încetul cu în- 
cetul pe amândoi şi în timp ce suuleiele 
se amestecau în valuri de armonie, Colo- 
nelul nemișcat, sta îmyietrit în  dure- 
rea sa. 


VINTILA V. PARASCHIV ESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


SIBIUL 


Ca, strajă împotriva barbarilor ce ame- 
nințau dinspre răsărit şi în acelaș tinip 
şi pentru colonizare, regii Ungariei, încă 
de pe la începutul veacului al XII-lea, 
au adus şi aşezat în partea de sud-est a 
Transilvanici, neamuri germanice, mai a- 
les din ramura saxonă. a căror urmaşi 
Qăinuiese şi până astăzi, sub denumirea 
de Saşi. 

Aceştia, datorită privilegiilor căpătate, 
și în acelaș timp muncci şi priceperei. 
sau aşezat cu temcinicie, rcusina să for- 
mezc, în părţile unde au fost orânduiţi, 
țara saşilor, în care au început să înflo- 
rească încă de pe la sfârşitul veacului 
al XII-lea, vestitele oraşe cetăţi. ari a- 
proape toate trăiesc şi până în ziua de 
astăzi. 

Aşezarea temeinică a saşilor aici, pre- 
cum și oraşele cetăți întemeiate de ace» 
ştia, a făcut, de altfel, ca numele Tran- 
silvaniei în limba germană să se cheine 
„Siebenbiirgen“, cele şapte cetăți. 

Una din aceste şapte cetăţi este Sibiul 
(Fig. I), așezată pe valea Cibinului 4), ru 
departe de revărsarea acestuia în Olt. ca 
streajă la trecătoarea formată de acesta. 
lângă granița Țărci românesti, 

Adevăratul întemeietor al acestui oras 
cetate a fost „niirenbergianul Ilerman'“, 
dela care i-a rămas și numele. cum se 
găseşte trecut în cele mai vechi dacu- 
mente, „Villa Hermani“, — oraşul lui 
Ilerman. 

Prin aşezarca-i minuuată, oraşul uce- 
sta a jucat mare rol politic-comereial in 
istoria Principatelor române, fiind în a- 
celaș timp şi multă vreme capitala pra- 
vinciei transilvane. 

Intre zidurile lui, — căci Sibiul + fost 
cetaie puternică, de prin veacul al 
XIV-lea până în cel de al XVIII-lea, — 
sau adăpostit în multe rânduri, de vre- 
muri grele, domni şi boieri pribegi, unii 
din ei odihnindu-şi rămăşijele sub ala- 
rele ridicate şi întreținute cu bani grei 
din tară. 

In timpuri de r&smeriță, boierii, — mai 
ales cei olteni, — şi-au găsit întotdeauna 
adăpost sigur. punând aici la cale nu sare 
ori şi răsvrătiri împotriva domnilor haini. 

Turcii au avut întotdeauna tcamă de 
vorâșul roşu“, căci aşa obicinuiau să-l 
numească, probabil că de aici şi trecătua- 
rea Turnul roşu. 

Din punct de vedere comercial, Sibiul 
a fost oraşul de legătură între Ţara ro- 
mânească şi oraşele germane şi prin cl 
stau strecuvat atât spre noi, cât şi spre 


1) În unele documente. Sibiul se nume- 
şte şi Cibin, după numele râului. 


Peninsula balcanică, ținând drumul drept 
al Oltului, mărfurile oraşelor renanc. 

In timpul cât a fost capitala Transil- 
vanici, şcolile şi instituţiile sulturale de 
aici radiau în întreaga proviucie ideile 
luminătoare. 

În universitatea săsească de aici san 
pus la cale toate uneltirile împotrivi ro- 
mânilor şi în 1848 aici mişcarea a lost 
mai puternică. 

Figura noastră reprezintă Sibiul cum 
se afla pe la 1735, când austriacii, siguri 
de stăpânirea Transilvaniei, hotăriră să-i 
ridice harta topografică. 

Cu ocaziunea aceasta, inginerii anca 
nimi, — cari n fi decât Friedrich 
Schwadner şi lo: Weiss. — au găsit 
cm cale ca să a hărței şi schița c- 
raşelor şi cetăților i însemnate pe a- 
cea vreme ?). 

In figura de faţă, avem în partea slân- 
gă sus, stema oraşului, în câmp auriu 
trei frunze de nufăr unite, printre cure 
se încrucişează donă pumnale, toate îi- 
vând, deasupra o coroană regală. 

Stema aceasta. până la 1568, când 
“labilit definitiv actuala stemă, a fost 
confundată a MR a Transilvaniei. 

In purtea dreaptă, sus, avem apoi car- 
tusul, care poartă numirea orasului, în- 
podobit într'o pante cu produsele câm- 
piei şi ale munteliii. iar în cealaltă. cu 
ale podgoriei. . 

Din oraş apoi sunt reprezentate, în 


punciul A  biserifiă săsească catedrală, 
în B biserica  iezulțftor. în C biserica 
franciscanilor, numat despre cea orto- 


doxă nici un semn ! 

In punctul D mai e însemnată apoi 
poarta Eroului, în E poarta Elisabeta, 
in TF turnul luminei, în G vechea pri- 
mărie și în II turnul de observaţie, atât 
pentru caz de incendiu, cât şi în caz ile 
primejdie din afară. 

In turnul de observație se mai aflu şi 
ceasul sare dădea semnalul soulărei şi 
al încetărei lucrului odată cu stingerea 
luminilor. 

Vederea oraşului este lucrată în ins 
şi se păstrează în Arhiva de răsboiu, de 
la Viena. 

Publicarea ei serveşte pentru cunoa- 
sterea trecutului provinciei care sa ulipit 


la România Mare. 
MII. POPESCU 


2) Prospekt der in Fiirstenthumb Sie- 
benbiirgen  liegenden  Iauptstadt und 
Tlaupt-Festung auch anderen Siădten und 
Schlâssern sambt denen iu die Kai. unt 
titrkischen Wallachey wie auch in die 
Moldau pgehende Beitih und Fahr-Piissen... 
„usammengetragen im Jahr 1755. 





SIBIUL după o gruvură inedită din veacul XVIII 


UNIVERSUL LITERAR 


De vorbă cu 


INTREBARE DIRECTA. — DEBUTURI 
CU DIPLOME. — DESFIINŢAREA 
SA SE APRAGA ATENȚIA PUBLICULUI 
CE? — GENERAȚIILE SIMULTANE IN 


Căâud am scris, nu de mult, în revista 
unor fineri că dela Eminescu încoace li- 
toratura noastră na cunuscul un mai 
paterni şi mai original creator de valori 
poetice și de genuri verbale — poemă li- 
ricii sau epică, portret, articol, nuvelă, 
medalion. pamțiet — cu T. Arghezi, ar 
scăpal (poate pentru întâia oară în viafa 
mea !) meinsultat de imbecilii dân cer- 
ncală, tnul sinaur, ridicol pria situația 
lui de subaliern al celui mai ridicol per- 


sonagiu cin țară —— ați ghicit: a d-lui 
Drogonirescu dela „Palanga! -— a în- 


cercat e glumă care, din lipsă de ecou 
<a dercompus în umiliniă si neant. În 
consliința câtorva inşi care în planul spi- 
ritual pushifică existența homâăâniei şi care 
gusiă si alle valori decăl cele create de 
Dumnezeu pentru buricele degelelor sau 
peniru preluizirea și punclarea urechei 
fomoeşti. T. Arghezi e uzi singura vitrină 
cit giuvaăere autentice sub cristal, pres- 
cliimbale aproape săptămanal şi pururea 
inedite. Bogăția și noutatea limbei lui ro- 
miâneşii ar fi discreditat orice dicționar 
de Academie, dacă ar fi existat, prerum 
simpla lui exislență pe trotuar sau pe 
platforma unui famnai compromile şi 
condimnă la poziții sinistre toată acea 
pletloră de profesori de „stil: — bătrâni 
care fopăe ca tinerii şi tineri cari fac mu- 
Ire die bătrâni — tînfipți cu gurile tremu- 
rănde la fâta vacii bugelare trasă de pi- 
cioarele dinapoi în aula „facultăților“ de 
uilere. 

Orgi uriaşă, T. Arghezi justifică ntre 
no 0 generație şi un veac, iar în timpii 
repezi care ne aşteaptă e poate unicu? 
dintre poeţii români menit să fie răsfoil 
in submarin sau în avionul inlerconlinen . 
tal. Poemele lui sunt. de cele mai aduse 
ori, numai fragmente și trunchieri, Din 
uinirca inițială a omului care se aude ros- 
tind cuvinte și sonoritiți revelatorii, au 
ciizut pe hârtie abea câleva polriviri de 
silube. Și cu foate acestea. dela  sumoltui 
grav şi bolnav ca un Satan tărit pe fun- 
duri de peșteri în nesru strălucitor până 
fa sluma în vers, ca un colibri de aur în 
jrunzişuri de otel, nicio hârâitură, nicio 
notă străină, venită de aiurea : totul se 
reutdivgă din aceiași constelație armonică 
si fermecutoare. Prin această orgă au. tre- 
cut anolim puri nebanuite si numai biruind 
pe înulor — ceiace nu se va întâmpla alăt 
de curând ! — adevăratul prejuilor al mo- 
lodiilor argheziene le pu pulea reconstitui 
“dela obărște si le va putea desvălui înse- 
faţilor de nutzici imaginare, 


INTREBARE DIRECTA . 


Dă-mi voie, iubite domnule  Ailerra, 
să-mi aleg din chestionarul domniei tale 
numai întrebările ce pot fi deslegure in- 
direct. Nu am scris niciodată: cu, nici 
odată părerea mea, niciodată sunt. Biu- 
talitatea 'ormulei directe afectează tu- 
deauna ca o dovadă de prostie czriă din 
partea aceluia care afirmă: „eu cred 
că...“ şi «l-ta vii să provoci răsuunsuriie 
unui camarad care ciusteşie la maxim 
şi pe de-asupra tuturor noțiunilor iateu- 
tului, inteligența. 


DEBUTURI LITERARE 


Intrbarea dumitale de căpetenie : De- 
buturile literare e fără de răspuns. 


d. T. Arghezi 


LITERARE. MOLIMA  CRETINILOR 
ŞTIINŢELOR” IPOHETICEI — C.M 
ASUPRA VALORILOR REALE ESPETI- 
TIMP. — PROECTE. CONTIMPORANII. 





Întradevăr, când debuiează scriitorul: 
în momentul în care se desface Jin cer- 
neala lui un fluture viu sau o pasăre 
vie ? la data artificială a tiparului ? Sau 
te raportezi la debutul intim. ascanănă- 
tor cu mersul. noaptea, al lui lisus pe 
ape ? . 

Debutul literar, cu semnificareu pra- 
fică a cuvântului. camaradul d-taie incă 
nu ştie să fi avut. Dacă sa întâmplat ca 
eforturile lui de-a realiza pe cale de sin- 
veză, în cuvinte, vegetalele, metatele şi 
lemnăria, să fie considerate ca o literu- 
tură, el nn se simte câtus de puţin »:- 
novat., EI nu face literatură si uu a râv- 
nit să dispute nimănuia, nici dascălilor 
nici egalilor, un litlu literar. Îvirea lui 
in literatură e pur accidental. Un prie- 
ten, N. D. Cocea, l-a denunţat că serie 
şi a publicat din încercările lui neinchi- 
puit de imperfecte. Scriitorii, calificați 
de o deprindere veche. lau primit între 
ci. fără ca el să fi râvnit la această 
cinste. 

Debut ? Dax cercetătorul de counsis- 
tențe şi de arome, imitatorul în plun 
deosebit al naturii, artistul. nu debutea- 
ză oare oridecâte ori înceixe, în fiece de- 
sen şi construcțiune ? Trebuia să existe 
neapărat în literatură un habilat, o în- 


TUDOR ARGHEZI 





247 


toxieajiune, o reţetă, după care scrisul 


işi pierde: virginitatea şi  prospoţimea, 
devenind o facilitate lină, emolientă, u- 
niformă ? Atunci sunt în domeniul artei 
două atitudini, profetică şi publică, una 
pentru perfediiuni neîncetat imposibilă 
şi alta pentru tipar. 


MOLIMA. CRETINILOR CU DIPLOME. 


Camaradul d-tale a trăit câriva ani în 
Europa. A cunoscut doctori de universi- 
tate cărând prin porturi cu spinarea, a- 
copuriji de făină — şi a găsit repaestiţia 
justă, In Euroa nu este obligatoriu ca 
un cretin laureat să-şi instaleze funcţiu- 
nile creerului la o catedră. pentru a 
permanentiza soluția prin idioție şi a 
ştirbi inteligenţa curată, transparentă și 
sonoră a unui tineret înjugat cu forța, 
ia vehicularea dobitoacelos intelectuale, 
Cultura noastră, lipsită de substratul a- 
dânc al popoarelor Occident, a situat 
pe ereştetele învăţământului unu număr 
considerabil de proşti. Inteligența nativă 
mobilă a tinesetului românesc intră în 
vândăşia universitară a dascălilor, pe 
care sclecținnea frunceză, île pildă, îi 
rândueşte la serviciile municipale. Odată 
ce le smulgi penele colorate, nici vulitu- 
vul nici găina nu mai știe să se ridice și, 
mărginindu-se să ceară fiertură şi apă, 
uită în cotețul universitar şi simola în- 
«deletnicire de a sări după muşte. 


DESCUNȚAREA „ŞTIINŢELOR 
IPOTETICE + 


Se impune desființarea din universi- 
ate a tuturor cursurilor elucubrative şi 


Desen de Marcel lunev 





] 

i 
li 
, 


248 


ipotetice, care nu pot fi profesate pe coi- 
puri precise si în laborator. Ştiinţa fără 
material fizic, fără putinţa unui experi 
ment. e o pseudo-ştiință, o astrologie, 
un ghicit în drojdii şi în întuneric. Com- 
pară paralel zece promoții ale facultăţii 
de litere cu zece promoţii de ingineri 
chimişti şi mecanici, şi numără inteligen- 
țele active şi numerotează capucitatea 
de aplicare. 


CUM SA SE ATRAGA ATENȚIUNEA 
PUBLICULUI ASUPRA VALORILOR 
REALE ARTISTICE 


Pentru ce? Lectura de preferință a 
unui tânăr care a trăit 20 de ani în casa 
şi subt influenta firească a coresponden- 
tului d-tale, ccusistă în cărțile băiatului 
de cârciumă şi ale scrpentului din post. 
Mai mult: sa examinat odată vratul ue 
vublicații cu care un împortant bărbat po- 
litic călătorea în tren pentru un refugiu 
odihnitor meritat, la moşie. Pe lângă 
Furnica, Femeca galantă, Pardon şi alte 
reviste de aceeaş categorie de umor, pri- 
sonagiul politic luase. noi nouţe, din Ii- 
brărie şi cărțile d-lui Teodor Speranţia, 
un specimen caracteristice de trivialitate 
fioroasă literară, 

Renunță la atenţiunea publicului şi a- 
dresează-i acestuia de preferință o lite- 
ratură tecnică profesională, de care l-au 
lipsit sistematic editorii. la care pot co- 
labora cu efect toți scriitorii. Poate că 
este calea cra mai sigură rentru orien- 
tarea la timp către „valorile artistice 
reale“. 


GENERAȚIILE SIMULTANE IN TIMP 


Trepinin nceendență prin generații Sau 
prin individualități: Subt Eminescu, &- 
brupt și sideral, nu se află nici o treapia 
şi deasupra lui niciuna. E artificial de 
conceput piscuri en scări şi munţi cu as- 
censor şi cu tout-ă-lGpont. Suntem con- 
timrorani cu Iomer, cu Moisi. cu Evon- 
ghelistn! Toau şi cu Anton Pann, cântă- 
relul dela biserica Olari. 


PROECTPE. CONTEMPORANII 


Proiecte literare. nici-unul. 
substentiale : tumulturi. 

In literatura românească acinală s'au 
remareat câteva pene purtate cu în- 
dividualitatea nccesară unei mişcări de 
zboruri planate. Imi pare rău că printre 
ele stă şi pana d-tale. Imi mare rău din 
pricina sentimentului de  reciprociiuie., 
ia care te-ai putea simți obligat... 


Năzuinţi 


Câtusi de puțin! Pentru orice um cult, 
omagiul trebue să devie de uzi înainte în 
fata acestei poezii, ubligatoriu. Si-apoi 7. 
Arghezi la găsit cel mai buu argument 
când, duă ce serisesem arlicolul omagial 
amiiit mai sus, peste câtva imp m'am 
găsit pe neaşteptate în fuță-i. Eram rust- 
nat și surprins. Dar strângându-mi măna 
poeclul mi-a redat independenta. şoptind: 
„N'ai scris despre mine. ai scris despre alt- 
ceva... 


F. ADERCA 





UNIVERSULUI. LITERAR? 


Iubirea, ura și frica 


Verdraengte Libido wird ziiv Angst 
(Frend) 


Cât de neţărmurită e marea sufletului 
nostru şi totuş melodiile ci uu se cântă 
decât pe trei strune : iubire, ură şi frică. 

Toate trei derivă dintrun singur iz- 
vor ; tendința spre menținerea individii- 
lui şi a speței. Cu toate ucestea iubitea. 
ura şi fica nu se diferenţiază complet, 
ele mai comunică între. olaltă, împrumii- 
tându-și reciproc cuantumuri energetice, 
pe cari le trausformă fiecare după siste- 
mul ei. Astiel ce cunoscută bunăonra 
transformarea iubivei în ură, Acest fe- 
nomen e bine vizibil. atunci când ura se 
îndreaptă asupra factorilor externi ce 
se pun în drum spre obiectul dorit. Toa- 
lă energia afectului iubire“ e prefăcută 
în ură şi tinde să distrugă acele piedici. 

Mai puţin vizibilă e această transfetru- 
re în cazul când, piedica spre obicet şi 
însuş acel obiect se întrunesc în acecaş 
persoană (de ex. ura turci femei pe iubi- 
tul care ?a părăsit-o). 

Alt uecanism e şi mai Curios şi a 
me acela când iubirea se manifestă de 
la început sub fowmnă de ură. Acesta se 
întâmpla de obicei atunci când piedicile 
spre ohicetu) dorit sunt de ordin sociul 
(moral) şi însuşite sub formă «le zonştiin- 
ță. Aceasta nu admite a priori iubirea şi 
atunci ura, care ar trebui să se adreseze 
acelor factori morali, e proectată ssu- 
pra obiectului dorit. Astfel de cazuri se 
întâlnesc uulese prin saloane : câte o cu- 
coană şopteşte mai mult sau mai puţiii 
discret la urechea unei vecine, „uh unite 
la d-l acela, nu ştiu de ce umni-i aşa de 
antipatie de parcă i-as da palme, nn 
“aş lua dle bărbat (sic!) să ştiu că e sin- 
uri) pe lume!” Vecina însă nu vele 
nimic  untipatie în el, ba din contra, îl 
află simpatic, voinic, ete. Dar tocmai e- 
ceasta a văzut-o şi cea dintâi, ba încă 
şi mai mult şi tocmai aceasta o turnură 
şi o face să reacționeze cumva:  nepu- 
tându-şi permite iubirea,  canalizează 
energia acesteia pe făgaşul urii. Dava- 
da ? Se întâmplă doar de-utâteu ori că 
adevărata iubire străpunge barajul  mo- 
ralei şi lumea observă apoi nedumerită 
cul, tocimai acei ce nu se puteau suferi 


încep Să se îndrăgească  pătimaş unul 
de altul. 
In rezumat afectul iubire” se poale 


ivansforma în „ură“ atunci când anuniți 
factori fac imopsibilă cheltuirea afaciut- 
lui sub forma iubirei. Acei fuctori pot 
să Fie ai străini de obiectul dorit (de 
ex. ura unui tânăr sau unei fete pe pă- 
rinţii cari nu le permit să se ia), bei 
pot ține de însuşi acel ohicct (câud ucc- 
sta fi vefuză satisfacția) ; c) ci pot ţine 
însă tot uşa de hine şi de subiect (ura 
asupra persoanci proprii. care poate 
duec la idei de sinucidere sau de auto- 
castrare la impontenții sexuali masculini 
și la ideia de a-şi da foc la iimpoteatele 
-- frigidele — femenine). 

Mai greu de înțeles decât vuţortul din- 
tre inbire şi ură e raportul dintre aces- 
te două şi frică. Cea mai clară e trans- 
formarea fricei în ură. Cine nu-l urâşie 
pe cel de care e frică! „Să te ferească 
D-zeu «le lovitura fricosului!“ zize a 
vorhă și e foarte natura). Dar se immui cu- 
noaşte şi transformarea fiicei în uibire. 
Sunt mulți indivizi cari nu sunt în stare 
să iubească decât persoane cari le pot 
insțira frică (mazochism) !). 
| 

1) De obicein aceștia sînt copiii unor 
mame severe. 





Frica, în general, excilă sexual. ste 
fel cataclismele, cutremurele mari de 
pământ, grozăviile răshoaelor predispun 
la orgii. Mulţi copii de scoală, de frica 
profesorilor ajun până la orgusm. 

Dar transformavea fricei în ură şi ii 
bire, deşi mai vizibilă, e lotuş mai rară, 
De obicei aceste două se prefac în frică. 
Acest fenomen lam putea exprima prin 
următoayea frază. care are valea 
unei axiome: Orişice ființă vrea să iu- 
bească, dacă nu poate iubi atunci urăste, 
dacă nu poate nici uri, atunci îi e frică. 

Această situație o putem observa în 
stil mare în societatea noastră: fetele 
tinere vreau să inbească. Incru de alifel 
foarte natural, dar şi fetele băteâue ur 
vrea să iubească şi tot natural ar fi şi 
aceasta, dar situaţia se complică prin 
faptul ă se lovesc de o serie de [aciori 
fiziei sau morali cari le fac imposibilă 
iubirea, şi ulunci tot afectul lor se pre- 
face în ură față de sine sau de lumea ce 
nu le aduce nici o sațisfarție, dându-le 
prin aceasta caracteristica fetelor  bă- 
trâne (vele), Dar, dacă acestea pot ui, 
încă bine — pentru ele, mai rău peniru 
alții. dacă însă nu-şi permit nici măcar 
să urască. atunci uu le rimâne decit o 
cingură cale de reacțiune: frica. dân- 
du-ne prin aceasta a doua caracteristică 
a fetelor bătrâne (anxioase). San una 
sau alta. Dar câteodată amândouă la un 
loe şi atunci însemneazi că afectul lor 
a fost usa de puternic. în cât nu sa pu- 
tut cheltui totul sub forma de ură ti sia 
mai transformat şi în frică. 


Această situație o putem obserta în 
stil mare la categoria amintită, dar o 
întâlnim destul de des la ambele se. 
în toate vârstele însă, natural, tot la fe- 
mei mai mult, si mai alecs în jurul me- 
nopauzei când toată nevoia lor de iubi- 
e si-o transformă în ură (soncrele cla- 
sice) sau, dacă nu. în nevroze anxivuse. 

Mai imwortante însă, din vunet de se- 
dere psichologie şi practic. decât trunis- 
formavea complexului iubire-ură în fiî- 
că sunt derivatele acestea. Nevroza un- 
Sioasă se poate manifesta generalizută, 
adică cu toate simptomele unei crize 
anxioasc (palpitaţii. constrieții innecor- 
date. sudori. roşeală sau paliditate a 
[ntei, tendinți la mietiuni dese şi liarei, 
aufocări, tremurături. cte.). dar se poate 
manifesta şi fragmentar, adică nu sub 
forma de criză en toate simptomele  a- 
mintite. ri numai prin mul sau câteva 
din acele simptome, pierzând prin a- 
creasta curacterul de criză anxivasă, si- 
mulând mai mult o afecţinne organică 
(de ex.: astmul nervos, pseudo-ansina 
vectorală, pseudodiabetul insipid. cerize- 
le  gastrocolice. sughiturile, vămsăturile. 
tremuriturile nervoase. ete). ve rari 
le-am putea numi. după Stekel, frică 
localizată, iar după Freud, turhurări d 
conversiune. 

Trebne să ne oprim aici întrucât sn 
intentionăm să intrăm în capitole de 
patologie. 

Ca. încheiere am vrea să aminlim pu- 
mai că termenul de frică“ sar potrivi 
mai mult pentru o situaţie în care se 
vede periclitat individul. O situație a- 
naloagă, în care ce jprimejduită speia, se 
numeşie, în lipsa unui termen curat ro- 
mânese, „anxietale”, desi anibele stări 
comunică îutreolultă şi se confundă. 


DR. C. VID 


UNIVERSUL LII ERAR 


Calendarul viei 


MARŢIŞOR ' 


Priveşti de pe poteca ce urcăn deal la noi, 
Din sbor întâia barză cum cade pe zăvoi. 


Vezi trenul cure intră încet de tot în gară 
Si omul cate sapă şi plugul care ară. 


A nins cu nea fe'floare pu prunii din livezi 
Si munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi. 


Auzi pe sub podgorii un 'câine care latră, 


Te simţi legat de toate —- nu poţi urni o piatră. 


Aceste lucruri simple ce veşnice îți sunt! 
Ce sfăntă bucurie descoperi în pământ. 


Ce limpede fe chiamă un cuc: odată. două — 
De îiecave dată ti-e inima ta nouă, 


De fiecare dată mai trainic te unesti 
Cu farmecul acestor privelisti câmpeneşti, 


[n gază. iată. trenul a început să miște. 
Toţi pomii ninşi. pe dealuri îi flutură batiste, 


Gâlgâitor, din iarbă un şipot sia trezit. 
In fine şi prin ramuri c corul limpezit. 


Ce râsete, ce chiot pe drumurile viei — 
Pe-unde au mers părinții îți duci şi tu copiii. 


O nouă viață astăzi de viața veche legi, 
Dau muguri pretutindeni din veştedele crengi. 


Cu apa ei lhmmina ţi-a betezat câmpia. 
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via, 


Pe barza ce se duce pe Argeş tot îi su, 
Pe-afdincul ros al vicții la rare fe-ui supus, 


PRIER 


Bubuitor, furtuna lung pe zăvoi răsună. 
Ca o valeuscăn goană pe o padişcă. tuvă, 


Cad firele de ploaie şi soarele cu acul 
Luminii mi le coase ca Să cârpească sacul 


Acestor nori zăuatici cari lasă tot mai tare 
Rubiele transparente, pomană pe cărare. 


Mirouse gardul vici a ierburi şi a ploaie, 
A tras din nou îurtuna cu pusea prin zăvoale, 


Dar na putut să'mpuste, vezi, pasărea ce are 
Polei pe vârt de aripi și-albastru pe spinare. 


Ea sbaară, sparge norii, aşterne pe hotar 
Seninul primăverii ca sufletul tău clar. 
Departe-s norii negri, îți tlueri cânii şui, 
Spre fetele ce sapă cântând în vie, sui, 


249 
Zâmbeşti la toți copacii — ei astăzi îți sunt fraţi. . 
Şi uiţi de Capitală, de genii, de cantrați, 
La Capşa, în localul lor de literatură, 
Stau --- gogoşari — maeştrii acriți de-atâta ură 
Si castraveți — discipoli: verzui ca murătura : 
Doct. picură oţelul în svarțuri. 'Cască gura 
Prin abureala sticlei. din stradă, liceenc... 
—. Păzea! — printre picioare. sbuenind din burucue, 


Vătuiul, o iuleşte devale... şi-a fost dus. 
Toţi câinii după dânsul — iar fu priveşti de sus, 


Râzând cu hohot, fuga cemn râpă se prăvale... 


Zău, nu regreţi că astiel najungi în manuale. 


FLORAR 


E Mai şin codru cucul îmi cântă drept în faţă. 
Cu Soarele poteca porneşte'n dimineaţă — 


Cu drumul și pădurea, hai murgule. ia deal! 
Moi legăna în pasul'tău legănat de cul, 


Prin pânzele luminii zări-voi de. departe 
Și Argeşul şi lunca deschisă ca o carte. 


In care — slove negre — un cârd răsleţ de ai 
Inşiră versuri simple la margini de zăvoi. 


O cât aşi du ea Domnul să'mi hărăzească darul 
Să pot să le descoper şi eu abecetarul... 


Dar sunt un om şi nu pot citi decât cerneala, 
Prin frunzele în tremur. o pasăre sineala 


Din pene își arată -- Să fie cerul, ca? 
Pe vâri de deul, strâng frâul şi mă Tidie în sea, 


S'o luăm spre Valea Popii, so luăm spre Valea Mate, 
Spre Izvorani să mergem ? — Tot una mi-i. În zare 


Negoiul alb miaşteaptă de când copilării. 
Hai. murgule ! şi du-mă, în voe, nnde-oi ştii... 


Străbate o pădure. coboară şi se suie, 
Ajunge 'o poiană în cap de cărăruie. 


La poalele poienii. dosită de arinişti, 
O apă lin îşi mână strălimpezile linişti, 


O moară stă bătrână, uitată pe pârâu 
De oumenii din sate cu holdele de grâu. 


Dar roata ei mai cântă de apă dusă Tur 
Și macină polenul luminii din Florar. 


ION PINA AT 











Ruskin şi hermetismul estetic 


Cu toate însuşirile de seamă ale lui 
John Ruskin, doctrina idealistă le după 
Kant în estetică începe să-şi arate cu 
Ruskin epuizarea, tocmai grajie primei 
încercări mai serioase de a o cxempli- 
fica, deşi autorul englez este considerat 
ca o autoritate incontestabilă în criiica 
de artă plastică mai ales. 

Interpretarea creațiunii de arlă ca o 
ecuaţie de rezolvat cra una din înfăţişă- 
pile mai caracteristice chiar şi ale sufle- 
tului păgân antic. 

Platon ne vorbeşte, spre pildă, despre 
semnificarea mistică a părului. După 
cum un arbore. susţine Plaion, îşi ere ră- 
dăcinile în pământ și din pricina aceasta 
trebue să rămână locului. purtând fruc- 
tele. pe care le cer legile naturii, tot 
astfel şi omul fiind dintro altă familie 
își are rădăcinile în cer şi toată pitarea 
îi este dată omului. ca aducere aminte 
de libera sa origine spre a se mişca pe 
pământ în serviciul cerului. Părul ca- 
pului este semnul acestor rădăcini divi- 
ne. De altminteri. continuă Platon, chiar 
păsările cerului îşi: trag origina din acei 
oameni inocenți ale căror gânduri eruu 
îndreptate spre cer şi care aveau, «lin 
această cauză, pene în loc de păr. 

La Stoici misticismul acesta hermetie 
ia o şi mai mare desvoltare în estetica 
lor. Diogene Taertiu nc spune, că Possi- 
donius formula poezia în modul urmă- 
tor: Poezia este o operă simbolică al 
cărei înveliş acoperă o imitație a !ucru- 
rilor divine şi omeneşti. 

Suni autori antici care îşi puncau din 
punct de vedere estetic întrebări de a- 
cestea : De ce trei Graţii ? De ce ele sunt 
considerate surori? De ce îşi dan ele 
mâna ? De ce sunt tinere. fecioare și su- 
râzăteare ? De ce îmbrăcămintea lor e 
străvezie ? 

Se pare că Chrysip nu fusese mulţu- 
mit cu răspunsul unora. care creicau că 
una dintre Graţii oferă o bincfacere, a 
dona o primeşte, iar a treia o dă înapoi, 
după cum relatează Seneca, şi atunci a 
scris o carte întreagă ca să rezolve pro- 
blema. carte, de care Cicero ce foarte 
putin entuziasmat, spunând despre ea, 
că e 'purj și simplu ineptă. 


Ceeace Winckelmann sau Lessing re- 
prezintă pentru şcoala imitaţionistă, este 
John Puskin în  docirina idealistă de 
după Kant. : 

Pentru Nuskin cunoaşterea logică în- 
semnează, plecarea de la periferia abiec- 
tnlui spre a se ajunge la centru. Când 
cineva. care nu e artist vrea. să descrie. 
apere pildă, un şarpe, el va arăta în cu- 
vinte, linii sau chiar prin culori dacă 
vrea, că replila avea capul, solzii, cor- 
pul sau încolăciturile aşa sau altfel. Ar- 
tistul merge însă direct la adevărul e- 
senţial al obiectului, el îi surprinde în 
individualitatea sa ascunsă. care este 
canza generatoare a tot ce se vede la su- 
prafaţă. Şi când va ajunge să desemneze 
capul și încolăciturile şarpelui, el nu va 
face decât să desvolte sub felurile as- 
pecete adevărul central. căci artistul dce- 
duce, nu induce. (|. Milsand, Etude sur 
John Ruskin, Paris 1864): 

Aceaslă facultate de a surprinde în- 
săşi esenta lucrurilor prin suprema con- 
formare. a formelor cu această c'enţă 
este tocmai teoria idealismului post- 
kantian, 

Procedeul Ini Ruskin se deosibeşte insă. 
de acela al lui Winckelmann. Criticul 
german vedea în artă reproducerea unei 
perfecţiuni, care poate crește prin acensiă 


reproducere ; Ruskin caută în [iccare o- 
peră de artă ideea, pe care creațiunea 
artistică să o încorporeze. Dacă această 
încorporare este absolut simbolică, udică 
dacă fiecare element de detaliu. cores- 
punde elementului idea] din accl tot c- 
senţial, opera «e izbutită. De sigur că 
Schelling și mai ales Hegel nu larfi com- 
bătut, dacă Yar fi cunoscut, cum au fă- 
cut cu Winckelmann şi aceasta fiindcă și 
Nuskin. mai ales Ruskin, pleacă de la 
idee la formă, nu de la întruchiparea 
artistică la idee. 


In realitate Ruskin privește opera de 
artă ca o înlănțuire de text hiewoslifie 
pe care îşi propune să-l descitreze. 

Pentru Ruskin ca şi pentru întreaga 
sa şcoală. opera de artă este alcătuită 
„din cuvintele unei poeme dintro limbă 
uitată” (Le repos de Saint Mare, 8 2534, 
Paris 1915), pe care  interpretatorul e 
menit să o deslege. 


Un tablou, spre pilăă. zice Ruskin este 
„ca talismanul lui Saladin. care, scufun- 
dat în apă limpede, o transforma îuir'a 
băutură binefăcătoare, iar  talismanul 
continua să rămână un ţesut uşor ce aur 
şi mătase“ (Ibid, 8 187). 

Vom lua la întâmplare câteva din in- 
terpretările lui Ruskin : mai întâi un ta- 
blou. al lui Carpaacio din seria Sfintei 
Ursula, şi anume tabloul. care reprezintă 
întâlnirea din fața castelului Saint-Ange, 

„Veţi găsi de la început, zice Ruskin. 
că toţi episcopii şi cardinalii aceştia sunt 
de sigur nişte portrete. Figurile lor sunt 
prea variate, prea liniștite şi prea com- 
plete spre a putea fi inventate chiar «de 
cea mai puternică imaginație. Carpaccio 
înfăţişează pur si simplu trăsăturile cle- 
rului din timpul său, aruncând fără în- 
doială ici şi colo trăsături care ar fi pu- 
tut insulta pe cei țintiți, cum ac fi de 
exemplu, acrul sobru prea categoric la 
unul, viclenia prea evidentă la altul, 
sensualitaiea prea ostentativă la un al 
treilea. ă 

De cât că Ruskin a ştiut să găsească 
înapoia tuturor acestora -ceeace constituv 
esenţa și forța caracterului lor în adân- 
curile sufleteşti, adică o înteleaptă me- 
ditaţic şi o tandră umilinţă... Cu cât pri- 
vesc acest tablou, cu atât rămân mei în- 
cremenit de felul cum credința bisericii 
creştine ni s'a transmis din au în an prin- 
iro serie de ficțiuni, care fără să pre- 
tindă altceva sunt în mod proviudenţial 
convertite în  expresiurea adevărului... 
Să vă amintiţi numai, când ânalizaţi a- 
cesti tablou, că scopul pictorului nu e ă 
ne face să credem, că Sfânta Ursula a 
condus astiel această procesiune de lu 
malul mării, sau, că ea a îungenunehiat 
astfel în faţa Papii. după cum nici slân- 
tul Sebastian al lui Mantegna nu însem- 
nează, că sfântul a stat vreodată asitel 
în picioare, liniştit şi mulţumit cu trupul 
străbătut de săgeți. 

Există aci nenumărate  simbolusi ca 
şi în cercurile crucii dela Cavrită. 

Tabloul lui Carpaccio nu are altă sem- 
nificaţie decât adevărul esenţial ul bu- 
curici sfântului Duh, umplând cu o vi- 


zibilă inspiraţie trupul întreg al bisericii _ 


creştine şi manifestat când la bătrâni, 
când la copii, dar care nu înfrânge legile 
autorității stabilite şi ale erarhici : sfâu- 
tul cel mai mare e bine cuvântat de că- 
tre cel mai mic. când acesta din urmă 
arc o autoritate mai mare. "lot aseme- 
nea trebue să fie interpretate gloriile 
sau bucuriile naturale şi obişnuiie ale a- 
cestei lumi sfințite de influenţa biseri- 


UNIVERSUL LITERAR 


cii: pământul cu câmpiile, mările şi 
munții, graţie tinereții şi seninătatea bă- 
trâneţii urmând o armonic ritmată și |i- 
viştită, procesiunea mulțimilor asemencii 
melodiei unui imn ce se desfăşoară, ca 
şi stindardul purpuriu, recăzând în ue- 
rul uşor unde fâlfâe  totuş prapurul 
sfântului Gheorghe, dar şi arhanghelul 
Mihail însuşi înfăţişat ca o vedenic în 
locul statuii, prăvălindu-se, etc. etc... 
(Ibid, $ 204205), 

Interpretând un alt tablou al aceluiaș 
Carpaccio unde ni se înfăţişează sfântul 
Icvonim în mijlocul unor călugări, care 
şivesc cu toţii în jos împietriţi de du- 
rerc, ca spre groapa unui mormânt, Rus- 
kin declară că ideca din această operă 
este, că moartea vine peste toți oamenii, 
pentrucă tofi au păcătuit. 

„Aceasta este veslea, pe carc ne-o trans- 
mite Carpaccio nouă şi de teamă că nu 
veţi citi acest adevăr şi, ca șă nu cre- 
deţi, că a voit să reprezinte numai ba- 
nalitatea morţii sfinte şi binecuvântate a 
ecclui drept, priviți la stânga în umbra 
strâmtă a colțului colibei. nnde pe ar- 
borele ciudat şi despuiat de frunze sunt 
aşezate dedesubt crucea şi vasul cu aias- 
mă, iar deasupra craniul, care simboli- 
zcază locul de rugăciune a Sf. Ieronim 
în deşert. Falca ae ios a craniului ce că- 
zută în vasul cu aiasmă, 

Aci cl vrea să spună cu tot dinalinsul, 
că pentr cei mai mari ca şi pentru cei 
mai umiliți feciori ai lui Adam, moartea 
este totdeauna emblema păcatului si, că, 
deși toți vor rctrăi la urmă întru Chris- 
tos, totuş cu totii vor trebui să moară 
întru Adam şi că aceustă reîntoarcere în 
pământ nu aduce în ea însăş pacea, ci 
pedeapsa păcatului“. 

Analizând fațada  ca?cdralei din A- 
miens se opreşte în faţa statuii lui Da- 
cul, care serveşte drept soclu staiuii lui 
Isus... „Pe laturile acestui soclu sunt su- 
porturi cu caractere diferite. Suporturi, 
nu captivi şi. nici victime. Basilicul şi 
Asida reprezintă cele mai active prin- 
cipii rău făcătoare pe pământ în răutatea 





SEROVA MEDREA: MATRIOŞCA 


UNIVERSUL LITERAR 


HORAŢIU - 


Către 


Iccius 


Râvnind, comori bogate, te stăpâneşte graba 

De a porni cu oastea în ţările-arăbeşti, 

Căci vrei să'nvingi puterea ne'nvinşilor din Saba 
Şin lanţuri grele Medul barbar să-l umileşti. 


Ce tânără fecioară te va servi odată, 

De-i vei ucide, poate, logodnicul iubit ? du 
Şi ee copil cu fruntea parfumată 

Iţi va întinde cupa la mese, umilii, 


El. meșter să țintească cu arcul părintese ? 
O, cine-ar sta să spună că nu se pot întoarce 
Atâtea râuri care din munţi spre văi gonese, 
Când, altor idealuri fiind sortit de Parce, 


Te hotărăşti acuma sSă'mbraci armura grea 

Şi să pornesti departe, grăbindu-ji paşii repezi ? 
In locul lui Socrate te mulţumeşti cu-o za 

Şi cărțile-adunate de peste tot le lepezi. 


In româneşte de EM. UNGHERU 


mg 


ME Mk 


4 


«) 





lor extremă ; ele sunt totuş piedestaluri- 
le lui Christos. şi chiar în viata lor dis- 
trugătoare indeplinesc voința sa finală. 
Cele două creaturi sunt reprezentate în 
mol exact în forma medievală tradiţio- 
nală, bhasilicul jumătate balaur, jumătate 
cocos , aspida. surdă culeată cu o ureche 
la pământ şi astupându-şi-o pe ecasaltă 
cu coada. 

Prima reprezintă încredulitatea  mân- 
uriei. Basilicul — şearpe — care c regele 
sau cel dintâi dintre serpi — ar fi acela 
care ar zice. că el este Dumnezeu şi că 
va fi Dumnezeu. 

A doua, încredulitatea mortii. Aspida-— 
searpele cel mai de jos— ar fi acela, care 
ur zice că el este noroiul şi va fi noroiu. 


Tn ultimul loc, în fund d'asupra între- 
gului. aşezaţi sub picioarele statuii lui 
Chwistos, sunt leul și balaurul : chinurile 
văcatului omenesc al cărnii. atât cât poa- 
te Fi deosebit de păcatul spiritual si inte- 
lcetua! al mândriei, prin care chiar în- 
gcorii pot să cadă. 

A dori să domneşti mai de grabă decât 
să serveşti — păcatul hasilicului -- sau 
moartea sundlă mai de grabă decât viata 
pe care o asculți — păcatul aspidei — 
aceste donă păcate sunt posibile tuturor 
intetigențelor universului. Dar păcatele 
omeneşti mai ales, mânia și râvnirea, sc- 
mințele în viața noastră a eternei sale 
tristeți, an fost doborâte de către Clhris- 
tos în propria Sa umanitate şi sunt dobo- 
rite şi astăzi de către discipolii Săi. De 
aceea piciorul Său pe capul lor în profe- 
fia : „Imealcabis super lconem «ef aspi- 
dem“. este vesnic recunoscută. ca fiind 
îndeplinită de EI şi de toți servitorii Săi, 
după înălțimea autorității lor şi realita- 
tea influenţii lor. (La Bible d'Amiens, p. 
984--288, Paris 1910). 

Mai toate cărtile lui Ruskin sunt alcă- 
tuite aproape din asemenca interpretări, 
în care criticul englez caută să descifre- 
7e ideea ascunsă în prorria sa încorpora- 
re. Fate poate cea mai autentică aplicare 
a principiului caracteristicist, — idealizin 
nost-kantian — asupra operei de artă. De 
la doctrina pură a principiilor abstracte 
ale lui Iegel trece Ruskin In aplicarea 
acestor principii, analizând opera de artă, 
în care ideea este inclusă. 

In felul acesta însă Ruskin cu toată sen- 


sibilitatea sa artistică şi intuiţia necesară 


de a surprinde imediat frumosul acolo 
unde el se găseşte — ceeace a făcut pe 
unii să-l numească un adevărat „vrăjitor“ 
pe cei mai mulți să-l considere uu iscusit 
revelator al tainelor celor mai adânci, pe 
cari le ascunde frumosul — ajunge să 
transforme arta întro expresiune ulge- 
brică, pe care îşi propune să o rezolve, 
să-i găsească necunoscuta, adică ideea. 
Ne găsim prin urmare în faţa unui ca- 
pitol anumit al hermetieii, care la rândul 
ci constitue  întroducerea în alchimie. 
Când un alchimist ajungea să înțeleagă 
taina camerelor sepulcrale din piramidele 
de care vorbeşte Herodot, sau a turnului 
din Babylon, sau a imensului sanctuar de 
marmură albă din templul indian al lui 
Eklinga ; sau când putca să înţeleagă c- 
locvența mută a templelor chaldeene fău- 
rite după forma cea sfântă a lui Sikra, 
sau a. templului distrus al lui Solomon, 
sau a porților de piatră astăzi sfărâmate, 
care închideau mormântul regilor lui 
Tarael ; numai atunci puteau ei să înccr- 


"ce gruparea aurului, care după ştiinţa me- 


dievală nu era un metal ci însăşi lumina. 
Toate aceste taine se găseau explicate 
într'o carte imaginară, carc trebuia fă- 
cută şi care se numea „Cartea lui Her- 
mes“, (V. Hugo, Notre Dame de Paris). 

Un hermetic însă nu avea nevoe, numai 
decât de explicarea acestor teme enumă- 
rate mai sus, ci dacă cra în măsură să 
deslege una după alta literile de marmu- 
ră ale alfabetului formei, paginile de gra- 
nit şi de culoare din iurul lor. dacă putea 
spre pildă, să degajeze simbolul celor doi 
îngeri. cari sunt pe portalu! sf capele de 
la Notre Dame de Paris şi dintre care 
unul are mâna vârâtă într'un vas şi celă- 
lalt într“un nor, înitierea lui era înfăptui- 
tă. (Ibid). 

lată cum John Ruskin ajunge în sec.ul 
XIX-lea, prin intermediul idealismului 
post kantian să reediteze pe  fonorius 
dâÂntun din sec.-al XIII-lea. unul dintre 
inițiaţii în ştiinta hermetică medievală, 
adăugându-i însă formidabila sa sensibi- 
litate, pe care o pune în serviciul frumo- 
sului, nu al alchimiei. S 

|. Milsand crede că  Ruskin, făcând. » 
hermetismul acesta. caută să arate, că 
o creațiune de artă este rodul imaginației 
creatoare, î ; 





251 


ferenţiate lucrează după o altă mecanică 
decât după cea logică. 

Ruskin prin urmare ax căuta să descur- 
ce firele răsucite ale faculiăţilor noastre 
sufleteşti din momentul creaţiei şi să ne 
„rate logic ceeace artistul realiza: în mod 
inconştient. Dar noi referindune la eecu- 
ce rezultă din opera lui Ruskin. şi la 
ceeace ne spune el însuş la fiecare pas. 
credem că desprinderea aceasta a ideii 
din opera de artă și judecarea valorii ei 
după corespondența dintre inlee şi încor- 
porarea ei este un reflex al idealismu- 
Ini post-kantian, după cum la Winskel- 
mann analiza perfecțiunii greceşti în 
plastică era un reflex al idealismulni 
plastonician pur. Să nc aducem amiute 
cum la acesta din urmă interpretarea 
plasticii greceşti cra destul de aproipe 
de hermetica lu: Ruskin. 

Autorul englez nu descifrează o ale;o- 
ric referindu-se la stabilirea legăturilor 
ce trebuesc statornicite între, ceeace 
scrie pe pergamentul care ce ținut desfă- 
șurat în mână de cutare personagiu «lin 
tablou, şi poziția acestui personagiu ; 
Ruskin degajează ideea numai din date- 
le pur plastice fără niciun fel de indica- 
țiune convenţională. 

Cu toate acestea, graţie unor exagerări 
fatale, se desprinde limpede defectul u- 
nora dintre interpretările lui Ruskin, și 
în acelaş timp o revenire francă la [lo- 
norius d'Antun, căci criticul englez pier- 
de din vedere câteodată opera în sine şi 
atunci inventează. idei. iar dacă opera se 
opune prea categoric ideii găsite. anunță 
că va amâna dezlegarea operei pentru 
altă dată, ca şi când ideea dintr'o operă 
«e artă ar fi o chee cu care să poți des- 
cuia taina frumosului, ajustând-o  me- 
ren pentru fiecare încuetoare, 

Ruskin când contemplă o operă de ar- 
tă, împrumută exact atitudinea creato- 
rutui şi în felul acesta, putem spune îin- 
preună cu Milsand, că artistul deduce, 

Cine cintemplă arta pleacă însă dela 
datele concrete oferite de crcaliune, ca 
să ajungă la concepție. Contemplatorul 
induce. Şi în felul acesta  Winkelmann 
era mult mai aproape de ceeace însem- 
mează valorificarea unei opere de câi 
Tuskin, care a căutat să pue în practică 
idealismul post-kantian. Dacă Schelling 
sau Hegel ar fi fost critici de artă, n'ar 
fi putut serie altfel în ceeace priveşte 
ileațiunea. Dar o astfel de interpretare 
merge spre ocultism, nu spre valorifi- 
care. 

Dacă artă va să zică incorporarea unti 
idei. aceasta nu atrage după sine inter- 
pretarea, artei ca o mitodeie, sau a fru- 
mosului ca o religie, ceeace nu însem- 
nează că trebue să nu recunoaştem ele- 
ganța, cn care Ruskin a stabilit nenumă- 
rate corespondențe arbitrare san frăzazi- 
mea sensibilităţii sale atât de intuitive. 


 SCARI.AT STRUŢEANU 


PI se. 


Ş 
$ 
Ş 














OAMENI DIN CARŢI 


Martin Eden 


Jack London şi-a povestit în Martin 
Eden — viața. Dar nu-i acesta motivul 
peutru care ni-i dragă cartea, Martin E. 
den viețuiește încii.  Vieţuieşte printre 
noi, vânturat îu cenuştul vremii, ucluat 
încă în seamă. Sufletul şi soarta Ji se 
actualizează în oameni feluriți ca  gân- 
duri şi ca întruchipare. Si Martin iden 
va vieţui purwi. 

Ă păşit întro zi, halucinat, sa casele 

domnului Morse. Trup cu case largi, cu 
sânge mult, cu muşchi noduroşi şi grei. 
Chipul dosedea frumuseje aspră, virilă. 
lar în ochi sclipea siguranţa, 
Pentru burghezii Morse, usotoliți, limtu- 
ici, subţire! — apariția lui Martin Eden 
a fost mai mult decât butelia de ozon, 
de care pomeneste Ruth. A fost muanifex- 
tarea, carccum brutală. a unui mascul 
pur, înlăuntrul căruia se ghiceau, torini- 
dubile, forţe latente cc'si aşieptan <es- 
lănţuirea, Martin Fden nu cra un animal 
tânăr şi frumos. Confuzia între  besiia 
albă si masculul pur —- e supărătoare. 
Omul-bestie e inconsiient, dessustă. lar 
masculul farmecă întotdeauna. 

Martin Eden se afla. însă. pe cea din 
urmă treaptă a masculinităţii. Valorile 
lui crau potențiale. Răspănilea iotus flui- 
Jul ispititor al personălită ţii. Serdacea 
prin trupul lui vâujos, prin ochii hotă- 
vâţi, prin cuvântul zgrunțos şi fierbinte. 
palpitând de viață. Ceiuce îl deosibea de 
bestia albă — era scusibilitatea lui ne- 
aşteptaiă, şi nepăsătoare cu care îşi pri- 
vca izbânzile printre femei. 

Inditerenia lui Martin Eden în fanta fe- 
moilor, e semnificativă. F preludiul oxva- 
dării din strânsvarea scuzualităţii. Virili- 
(aicea - — nemuljumiiă de simpla fancţie 
sexuală — îşi cănmtă manifestarea pe alt 
tărâm, mar ridicat şi mai rodnic, 

lar în casele domuului Morse — întât. 
neşte ochii fiicei sale. Ruth, Subiită, «e- 
rebralizată, dialană — Ruth îl domină. 
Ruih îi favmecă. Ruth cra îniruchiparea 
nălucii femenine ce-i turbura, câleodată. 
gândurile. Ruth era chemarea către lu- 
mea de lumină, de distincţie, superioară. 
fericită. Si Ruth a fost scânteia care a 
cdeslăntuit fluviile sufletului, le-a sur 
pai văi, şi le-a povârnit peste prăpăstii. 

Tubind pe Ruth, năzuind so cucerească 
-- Martin Edeu sa cunoscut pe sine. Şi-a 
cunoscut posibilităţile. Și a cunoscut vo- 
ința, înspăimântătoare, neînvinsă, reoșnic 
ațâţată. 

Incepe pentru matelotul tânăr, acei 
câțiva ani de muncă, de darinți cari îl 
purifică, de experiențe curi îl prefac, 
Afunca lui Martin Eden... Care dintre noi 
sar încumeta so împlinească, fără tcu- 
ma cataclismului. a febrei nimicitoare, a 
întunericului fără sfârsit ?... 

Martin Eden muncea sălbatee, cu pofta 
creerului odihnit. cruut ca ochii unui a- 
static. încăpățânat până la sânge, feroce. 
Ceaszurile lui se petreceau într'o necurmu- 
tă, febrilă, intensă. formidabilă activita- 
te. Nu pierdea rici un minut. Nu-si lă 
sa gândul pradă niciunei slăbicinni, nici 
unei desfătănri. Voia să știe. Sc opintea 
să urnească stânca ignoranței, şi-şi 
uvla biruința în oţelul ochilor şi încor- 
darea” pumnilor, fălcile i se încleştan. 
îngrozind. Buzele se striveau, disprețui- 
tor, Suşelii se ugcau pe oase, arşi de 
nesomn şi de foame. 

[ucea nouăsprezece ceasuri,  beinire- 
rupt, şi dormea numai cinci. Ca un ude- 
vărat mascul, conştient de ţinta lu care 
trebuia să ajungă, cât mai repede: Mar- 


tin Eden ura somnul „Ura amorţeala a- 
ceia care ccprinde întreg trupul, şi-l 
deformează, îl moleşeşte, — şi coprinde 
duhul, şi-l împrăștie, şi-l năruie. Ura 
oboseala care apleacă pleoapele şi îns 
genunchie voinţa. Dar — în cele nonă- 
sprezece ceasuri Murtiu Eden ştia să-şi 
răscumpere pierderea. 

Se aşeză lu masa de lucru, înfrigurat. 
Ciitea cu hotărârea celui care nu vrea să 
piardă nimic din tot ce-i puiea da cartea. 
Şi cetind fără odihnă — înţelese că va 
putea scrie şi el. Şi scrise. Mult şi multe. 
Pe cari, însă, nu i le publica nici an 
„Magazin“ --- pentrucă cra original şi 
necunoscut. 

Prin cultură, virilitatea lui Martin [- 
den se deplasă. Sc sublimă. Ajanse ade- 
văraya virilitate, adevărata prețire a 
sexului : personalitatea, Se întâlneau a- 
cum conştiinţa masculină, cu voința şi 
creaţia. 

Cea dintâi manifestare a virilităţii au- 
tentice a fost fascinajia, puterea de a a: 
trage, de a stăpâni, şi a folosi. 

Activitatea cerebrală distilă forţele ce 
e [rămâutau. oarbe, în suflet. Vivilita- 
tea se concretiză, atunci, în viziunea O- 
mului şi a Vieţii, în concepțiile perso- 
nale pe cari spiritul le impunea iudepen- 
deni de părerile celorlalți. Virilitatea se 
vădi în valorile pe <uri Martin Eden le 
dădu societăţii, legilor, indivizilor. Şi 
mai ales, în creațiile sale, în lucrările Ji- 
terare, — scrise atât de departe de pro- 
duciia emasculată cotidiană. 

Iubirea pentru Ruth a fost catalizato- 
rul care i-a prefăcut sufletul. Voința lui 
Martin Fden nu sia manifestat decât pen. 
iru a ajunge și a cuceri pe Ruth. 

„Și a cucerit-o. Şi a întrecut-o. Ruth sta 
simţit prinsă în vârtejul  tumultuos al 
forțelor emanate de făptura lui Eden. 
Ruih l-a iubit, cu tot sufletul. A iubit 
matelotul în trupul căruia seva spumegă 
ca întrun trunchiu. Şi l-a iubit — pen- 
trucă în personalitatea nou născută a 
lui Martin Tiden, îşi recunvaşte propria-i 
operă. 

Si cu toate acegiea, iubirea lui Ruth... 

Sar spune că Ruth nu l-a iubit indestu), 
Că a rămas încă legată de prejudecățile 
clasei sale. Că n'a crezut în posibilitățile 
lui Martin Eden. Că ar fi preferaț, să-l 


UNIVERSUL LITERAR 


1 
vadă muncind întrunul din birourile 
părintelui său. Că n'a înţeles imensele 
resurse creatoare cari începeau să ge vă- 
dească, îndrăzneț. 

Jubirea — nu i-a răsturnat, lui Rath, 
valorile. Nu i-a deschis o viziune nouă a 
Vieţii şi a Lumii. Iubind — Ruth nu şi-a 
rupt lanţurile cari o ţineau încătuşată de 
burghezie. Şi aceasta — pentrucă Ruth, 
ca întreg sexul, nu avea o personalitate. 
Nu-şi putea afirma hotărât valorile plă- 
cute sufletului său — şi nu avea elanul 
lăuntric pentru a nega pe cele impuse de 
mediu. Nu putea renaşte, în dragoste. 

Intrun cegs întunecat — Martin Eden 
a fost părăsit. A rămas singur, cu sufle- 
tul năruit. Candela care-i lumina drumul 
—se stinsese. Intunerec. 


Izbânda scrisului său nu-l «lesfăta. Fai- 
ma literară îi era străină. In lăuntrul 
sufletului, şuvoaiele secaseră. Dinamis- 
mul frenetic, voruce, creator — se risi- 
pise. Martin Eden ? 

Martin Eden dormea acum mult, şi nu 
mai citea, şi nu sia, și nu-şi frământa 
creerul. Incordarea muşehilor se desiin- 
sa, Ochii. îşi wpierdură luciul crunt al o- 
țelului. Gândurile se împutinară, se co- 
borîră tot mai jos, către vechiul Mustin 
fden, către matelot. Dar nu se putură o- 
dihni nici acolo. Tensiunea la care se 
ridicaseră — îi împiedicau acum să vi- 
breze meschin. 


Cerebralizat — Martin Eden nu se mai 

putea întoarce pe planul acţiunei bru- 
tale, imediate. Povara gândului îi para- 
liza fapta. Inţelegea acum — şi-l desgus- 
tau faptele. 
"EL nu mai avea scop. El se creiuse 
peniru Ruth. Dar Ruth îi rămăsese de- 
parte. Și el trecea prin viață cu sufletul 
pustiu, cu capul greu, şi totul i se părea 
veşted, şi inutil, si mirosul mueszgaiului 
îi înăcrea nările, şi gura îi cra amară, şt 
pașii împleticiţi, 

Viaţa îl apăsa. îl chinuia. De ce să 
trăiască ? I se adunase în suflet tot des- 
gustul, toată marasma, toată otrava e- 
nergiilor consumate şi a resurselor des- 
compuse. 

Moartea era liniştea, era odihna. Şi 
Martin Eden muri. Fireşte. Trebuia să 
moară. Cu sufletul lipsit de axă și de 
temelie. Moartea celui care a crezut în- 
tr'o umbră — şi a cunoscut că e numui 
o umbră, şi a poftit atunci întunerezul 
şi s'a stins. 


MIRCEA ELIADE 


= dt: 


a 
£= 





Cărţi şi 
GUY DE MAUPASSAN'E 


Cu prilejul unui volum al esteticiann- 
lui Gerard de Lacaze-Duthiers asupra 
lui Maugassant, au apărut o serie de ur. 
ticole cavi actualizează opera şi viuţa au- 
torului lui Boule de Suif. In Pen dehors 
(no. 104—105). două articole ample ni-l 
arată pe Maupassant în luptă cu „socie- 
tatea animalică“. a oamenilor şi ru pro- 
iria lu; boală ereditară. 

Maupassant a fost un creer r.uternir. 
un receptacol foarte sensibil al lumii ex- 
terne ; darul său de observaţie a întărit 
concepţia lui pesimistă asupra „inepțiri 
mașinii universale şi abjecţiunei antina- 
lelor omeneşti“. hwpresionat de teoriile 


oameni 


evoluționiste din vremea lui,  Maupas- 
sant n'a cuprins fenomenele cosmice în 
întregime ; el n'a văzut decât ritmul ni- 
micitor în cadrul unităţii vitale -i obser- 
vaţiile lui profunde accentuau ruferinţe- 
le lui morale. 

In studiul său. G. de Iacaze-Duihier:, 
cercetează şi modul de a lucra nl lui 
Maupassant, care a ajuns la acea stăpă- 
nivo ce pare că suprimă efortul şi crează 
bogăţia stilului prin varietatea expresiu- 
nilor, prin precisiunea şi simplitatea lor. 
De fapt, Maupassant pare să fi avut un 
îndrumător în arta scrisului ; prin mun- 
că tenace, el şi-a însuşit un stil limpede 
şi puternic; darul său de observaţie 
servia gândirea lui independentă, crilica 


UNIVERSUL, LITERAR 


lui nemiloasă. pesimismul lui rațional şi 
fără leac. 

Maupassant a suferit pentrucă nu pu- 
tea acoperi urăţeniile şi ororile vieţii 
omeneşii, cu vălurile idealismului. Boala 
lui ereditară a fost agravată de chinuri- 
le morale. „La fiecare pagină, scrie Pen- 
jamin de Casseres,  răsună ecoul nnei 
agonii măreţe, a anci lupie fără răgaz 
cu demonii, a unei sincerităţi în acelaş 
timp jalnice şi nemiloase... Deşi cra unul 
dintre aleşii intelectului, unui dintre 
acei cari au mecunoscut durerea înainte 
de a fi îndurat toată experiența vieţii; 
deşi evu un clar văzător, care ştia că vă- 
lui lui Îsis nu e decât o cârpă munmlură, 
Maupassaut a fost cuprins 'de acea su- 
ferinţă incurabilă în faţa murdătici. a 
mizerici colective şi a mediocrităţii oh- 
scene...“ Fugea la mare sau la munie, ca 
să nu vadă furnicarul oribil a! Parisului 
— oraş de lumină şi de întuneric. În 
isolările lui era cuprins uneori de remu- 
şcări, De ce nu era cl unul dintre ter- 
şerorii sau betegii pe care i-a descris ? 
Scenele de brutalitate şi de josnicie mo- 
rală pe cari le-a expus cu prisosinţă, 
erau pentru Maupassant obsesii de cari 
nu se puteau elibera nici în insomniile 
lui „Din nefericire el a făcut o imasină 
din teroare el a făcut un lucru“, tichee 
B. de Casseres studiul său. Sensibilitatea 
mcrală a lui Maupassant a făcut din el 
o victimă care sa pierdut în negura ne- 
buniei. Opera lui rămâne ca o frescă de 
orori, arare luminată de iubire şi de în- 
dulgenţă. 


JEAN 'GOUDAL:  VOLUNTES We 
L'ART MODERNE, editura Rieder, Paris 


Manifestările atâi de felurite şi de can- 
tradictorii ale artei moderne  irebuesc 
clarificate, sintetizate, unite întro con- 
cepție îndrumătoare. Aceasta vrea se 
facă Jean Goudal, în volumul său: „Voin- 
fele artei moderne“. Ar fi putut spune 
tendințele artei moderne, dar autorul a 
accentuat asupra caracterului voluntar 
conştient al artelor contimporane. În ace- 
[aş sistem stetic, el cuprinde, pe lângă 
pictura şi sculptura, cinematograful, ro: 
manu, mobilatul — pentrucă toate iniră 
în cadru! aceloraşi explicaţiuni. 

Nevoiuu să facă „teorii gratuite“, au- 
torul se foloseşte de numeroase citaţii 
din operele contimporânilor, In csență, 
asistăm azi la o dublă mişcare. „Arta 
tinde să se apropie de viaţă“, să se come 
funde cu realitatea întreagă. „Viaţa, pe 
de altă paste, încearcă să se înalțe până 
la nivelul artei. E un alunecuş simulian 
al artei spre viaţă şi al vieţii spre artă”. 
In unele puncte, arta şi viaţa sau atins, 
contopirea lor va aduce în viitor schim- 
bări profunde şi în viata socială. 

Pornind dela această: idee, autorul a 
>xpus originile a ceiace el numeşte „To- 
talism estetic“. a cărui caracteristică este 
„criza ideei de alegere“. In sprijinul a- 
cestei teme, ne aduce exemple luate din 
domeniul romanului, poesiei. 

Există unele activităţi, căvora li se rc- 
fuză numele de artă; de pildă, cinema- 
togruful. 

Ezpunând  evoluijia cinematografului, 
autaru] vrea să-i dea dreptul de cetăenie 
artistică. Technica nu mai poate fi ținută 
în marginea artei. Ea a ajuns să condi- 
ționeze manifestăyi artistice cari atra 
nu numai mulţimea, ci şi forţele alcse 

În acest sens, autorul îşi termină siu- 
diul prin indicarea unei scări a valorilor 
permanente ale artei. 


P. ARBORE 





CORNELIU & SEROVA 
MEDREA 


LEctărit : amutorii de „specific româ- 
nesc în artă — (pe cale să se constituia- 
scă într'o ligă activă sub președenția 
domnilor G. Murnu şi Brumărescu)  — 
vor ezita să pătrundă în expoziţia roților 
Medrea, sau — dacă'i vor păşi pragul — 
ver ieşi de acolo deconcertați, cu mutre 
lungite de dezamăpire şi, în ochi, cn o 
neliniște vagă de oițe nesatisfăcute — la 
târlă, 

Abonaţii le almanachurile „nudurilor 
academice“ — (luate pe viu la „Liric“ și 
„Venus“... pentru uzul domnilor cu dan 
tura de cauciuc şi a liceenilor cu cozoro- 
cul provocator) -- vor părăsi şi ei expo- 
ziţia aceasta, cu; aceiaşi foame ncîndestu- 
lată și aceiaşi privire jilavă de nemul- 
țumire. 

In schimb, doamnele fanate şi pudice 
e (toate femeile fanate îşi iau aere de 
nisionare) — vos fzce ialbă la Patriarhie 
că soţii Medrea pervertesc tincretul de 
amhe sexe prin sesualismul sculpturii lor 
iar pe Doamna Medrea, în special, pa- 
trioţii vor pâri-o la Siguranţa Statului că 
popularizează — prea simpatic — tipuri- 
le durdulii şi bălane din stepele Rusiei 
sovietice. 

Criticii vor găsi că nici Domnul, săci 
Doamna Medrea nu dau destulă luare a- 
minte principiilor constructiviste,  caie 
te obligă să pleci dela o anumită formă 
geometrică şi să celădeşti sculptural, c- 
vhilibrând în asa fel massele de piatră 
sau de lut. încât ansamblul să fie real- 
rente incliegarea unei arhitecturi rom- 
ei —- (at nu o tisipire de forme şi 
mii, 


Totuşi, în ciuda atâtor diverse cons'de- 
rente. sculpiura soților Medrea trăieşte și 
va trăi cu o vigoare deosebită, fiindcă e 
o inanifesiare liberă, vioaie, inteligentă a 
unor temperamente foarte diferenţiate 
de cele îndeobşte cunoscute la noi. 

Ceiace caracterizează în primul rând 
această sculpiură este o sensualitaie pni- 
ternică şi curată — aproape misiică. 

in misticism al cărnii. 

pus nu al cărnii torturată de ascetism. 
păstrămită şi ulcerată ; ci al cărnii pli- 
ne, vii, ample — de o feciorelnică puri- 
tate. . 

Corneliu şi Serova Mudrea au aici sin- 
gurul punct de atingere vizionară, 

Restul îi deosebeşte — şi temperamen- 
tele lor se bifurcă cu o mare evidenţă. 


Obsedat de armoniile ritmurilor inalte, 
Corneliu Medrea izbutește, prin proce:lee 
de o rafinată simplicitate, să trezească în 
piatră un cântec nou, cu mlădieri leneşe, 
calde şi suggestive, ca ritmul melodic al 
undelor mediterance. 

De aceia d-sa atacă de preferiuţă nu- 
dul femenin, care-i oferă planuri largi şi 
molatice, care-i îngădue să urmărească, 
fără întreruperi bruscate, fără accidente 


anatomice şi fără violenţe, intreaga <ono-. 


ritate lineară, tot plinul mângâietor al 
suprafețelor, toată rotunjimea de Îrnet 
pârguit şi aromat al femeei — care se 
înalţă astfel până la treptele simbolului. 

Dar arta d-lui Corneliu Medrea nu se 
mărgineşte numai la aceste transpuneri, 


eg 


paasi, muzicale, ale uncr viziuni de p rc- 
pribănită lascivitaie. ci se scoboară și la 
temele pământeşti — cum de pildă por- 
tretele, pe cari le interpretează cu o ri- 
gurozitate clasică şi cu un rar simţ ai 
caracterizării definitive, 

Suut în actuala expoziție a d-lui Me- 


“drea câteva portrete contemporane, hu- 


năoară acela al macstrului Dewmetriad, de 
o așa de dramatică concentrare — dar 
iai ales acela al pictorului Marius Bu- 


nescu, susținut cu o surprinzătoare îu- 
chegare plastică, viguroasă. adâncă şi 
limpedc, 


Dacă n'ar fi să irecem la răbojul aces- 
iei cronici, din numeroasele exemplare 
portretistice expuse acum la Atenon, de 
cât piesele mai sus pomenite. d. Medrea 
sar plasa încă printre primii portueLişii 
ai noştri, dotat cu o deosebită înțelegere 
a genului acestuia pe cât de dificil pe 
atât ae delicat. 

însă despre aceustă specială şi neaş- 
teptată îndemânare a d-lui Medrea, vom 
căuta să, ne ocupăm altă dată, mai amă- 
nunţit şi mai cu temei — când vom în- 
cerca. să stabilim şi marile calități pentru 
seulpiura monumentală, cu cari artistul 
nostru este inzestrat îniro excepțională 
măsură. 


Până atunci să aruncăm o privite asu- 
uta lucrărilor tovarăşii de viaţă şi de 
muncă a d-lui Medrea, asupra acelve li 
olaltă îndrăznețe şi gingaşe siluete, curi 
vesfrâng nedomclit nostalgia patriei nc- 
norocite de dincolo de Nistru, 

D-na Sevova Medrea a rămas cu sufle- 
tul nealicyat de mediul românesc, ceio. ce 
pentru rn ariist, dar mai ales pentru iu- 
hitorul de Frumos, este un neprepnit a- 
vauta piu. 

Prospelimea de viziune, delirateţa par- 
ticulară a grupărilor, zvonul lăuntric al 
materiei pe care o utilizează, ingeniozi- 
tatea deseriplivă şi nu stim. ce amestec 
de ortodoxism şi păgânătaie, de indecenţă 
şi nevinovăție, — imprimă  statuetelor 
Doamnei Scrovi o vrajă nouă, până mai 
eri nebăuuită în plastica românească. 


Expoziţia de anul acesta, a soţilor Me- 
drca, este, pentru amatorii fini, prilejul 
unei rare sărbători snfieteşti — şi o 
scrâșnitoare dezamăgire pentru cârtitorii 
cu înțelegerea și sensibilitatea beteagă. 


N.N. 


TONIL/A 





SEROVA MEDREA:; TATAROAICI 


254 


ARDEALUL ŞI PROB LEMELE CULTURALE 


Un comunicat al guvernului ungar 


Papricaşul unguresc e, întradevăr, e 
mâncare foarte delicioasă. Bine gătit, el 
are un gust plăcut, care te îndeamnă nu 
numai la mâncare, ci şi la bănturi. Mai 
ales aceasta merge foarte bine după ce 
te-ai săturat cu papricaşul naţional un- 
guresc, Dar dacă mâncarea stâmpiiră 
pentru câteva ceasuri foamea, băutura 
te înveseleşte şi le predispune la multe 
lucruri, cari pot avea, în anumite împre- 
jurări, efecte şi urmări de durată mai 
lungă şi de importanţă mai mare. 

Dacă papricuşul simplu catât de ade- 
menitor, îşi .poate oricine iuchipui ce 
plin de adeviirate farmece ar fi fosti pa- 
pricaşul unguresc înmiănat şi cu situaţii 
şi funcțiuni politice, din cere „inteli- 
ghenţa” noastră nu se inifruptase încă. 
Am văzut în articolele anterioare, că te- 
renul peniru coruperea multora dintre 
„intelighenți” cra bine pregătit, 

Norocul nostru a fost, că împăcarea 
ubgurimei cu românimea nu era dorită 
de bărbaţii de stat şi politici mashiari, 
cari îşi dedeau foarte bine scama că 
chiar şi numai o umbră de împăcare 
ne-ar fi folosit mai.mult nouă şi le-ar 
fi slăbit situaţia lor, nu atât faţă de nui 
cât mai cu seamă faţă de Burg-ul din 
Viena. bi 

In epoca, care ne-a interesat până u- 
cum în cercetările făcute la acest loc, 
tendinţa maghiarimei de-a se emaucipă 
tot mai mult de sub tuiela politică a cer- 
curilor imperialiste din Viena devenise tot 
mai pronunţată. Intre Budapesta şi Viena 
târgul se făcea, în privința chestiunilur 
nuționale, totdeauna pe pielea naţionali- 
tăților, ceeace era sinonim cu pielea bic- 
tului român. Dacă Ungaria mai făcea 
concesii Iabsbuwgilor,- aceştia neapărat 
trebuia să sacrifice naţionalităţile alin 
Ungaria. Prin târguieli de felul accata, 
Budapesta reuşi să secată chestiunile na- 
ționalităţilor cu totul de sub influenţa şi 
„ocrotirea“, cum mai credeau unii naivi 
de-ai noştri, a. casei domnitoare a Habs- 
burgilor. 

Peutru maghiarime cra cvident,.că o 
împăcare cu românii ar fi însemnat pier- 
derea celui mai puternic ,„ă tout“ în ncgo- 
cierile politico-naţionale cu Viena. Dacă 
românii ar fi fost împăcaţi, ce ar- 
gumente mai puteau aduce guvernanţii 
din Budapesta în strădaniile lor de-a ol- 
jine concesii naţionale ? Pericălul ire- 
dentei daco-române era o sperietoare de 
efeci şi pentru cei din Viena. 

Dar din calculaţiile guvernanţilor ma- 
ghiari nau lipsit, de sigur, nici urmă- 
toarele considerațiuni : 

Impăcarea cu românii ar fi avut. în 
mod logic, o destindere a rapoaturilor 
încordate politice şi o libertate de ac- 
țiune mai largă îndeosebi pe terenul 
cultural si economic. De această liber- 
tate ar fi profitat înir'o măsură mai ma- 
ve massele româmsmaului. Ţăranii și-ar fi 
îmbunătăţit situaţia economică şi o școa- 
lă primară română ar fi luat o desvol- 
tare mai mare. 

In privinţa intelectualilor situaţia sar 
„fi prezentai astfel : 

Un număr oarecare dintre ei ar Îi in- 
trat în diferitele servicii ale statului. al- 
ţii ar fi făcut politică. Şi pentru unii şi 
pentru alţii renegarea neamului ar fi 
fost o urmare sigură, care desigur că 
mar fi fost ceva logic, dar era firesc şi în 
strâusă legătură cu slăbiciunile omeneşti. 

Restul intelectualilor, cari n'ar fi ac 
cantat slujbe la stat, şi acețiie ar fi fost 


cu siguranţă cei mai mulţi, ar fi devenit 
adversari şi mai înverşunați ai unguri- 
mei. ; i 

kvident, că dintre aceste trei ipoleze 
numai cea dela mijloc prezenta oarecare 
avantagii pentru scopurile urmărite de 
guvernanţii dela Budapesta. Dar şi aceste 
avantajii erau mai mult sau mai puțiu 
problematice, fiindcă şi conții din truu- 
tea statului ungar ştiau să aprecieze lu 
justa lor valoare pe renegaţi, atât din 
punct de vedere al naţiuuei, căreia 1 sc 
utaşau, cât şi din punci de vedere al in- 
iluenţei ce-o mai puteuu cxercita asupra 
națiunei din al cărei sân plecau. (Câteva 
cazuri de renegaţi cum au fost Moldo- 
van, Şeghescu, Burdea cu loncştii patro- 
naţi de cl, şi mai recent Mangra, le dă- 
deau măsura exactă a câştigului real ce 
l-ar îi putut avea pe urma renegaţilor. 

Celelalte două ipoteze erau clare ta 
lumina soarelui şi nu mai lăsau nici o 
îndoială asupra efectelor şi urmărilor 
lor. “Țăranii ar Îi profitat de sigur de bi- 
necuvântările împăcărei, dar ei niai vda- 
tă nu sar fi împăcat cu asupritorii lui 
de veacuri. Intelectualii rămaşi naţiona- 
lişti curaţi ar fi continunat lupta intpo- 
triva guvernelor uugare şi glasul lor ar 
fi avut mai mare ecou la țărănime decât 
al celor înfrăţiţi cu ungurii. 

Aceasta ar fi fost situaţia în cazul u- 
nei împăcăn. O situaţie, care în nici un 
caz unu putea să convină conților uua- 
ghiari, cari nu urmăreau armonizarea 
socială a naționalităților, ci desființarza 
ucestora prin maghiarizare. Împăcurea 
cu românii ar fi anihilat însă complet 
politica de maghiarizare. 

O maghiarizare desăvârşită sar îi pu 
tut face numai prin desfiinţarea şcolii 
primare şi celorlalte şcoli româneşti, 
prin educaţia învăţătorilor dela ţară în 
spirit maghiar. Aşa s'a proecdat (aţă cu 
şvabii din Banat şi rezultatele an lost 
cele mai satisfăcătoare. 

Lozinca guvernanţilor maghiari pu pu- 
tea fi deci împăcarea cu românii, ci ma- 
ghiarizarea lor, Şi fiindcă, din partea ro- 
mânilor ofertele de împăcare deveneau 





UNIVERSUL LITERAR 


iot mai stăzuitoare, prim-ministrul Khuen 
Iâdervary se hotiiri să pună capăt aces- 
iei comedii, care incepuse, poate, si-i 
plictisească sau îi încunica alte socoteli. 
Şi la inceputul lunei Octombrie prolită de 
un articol apărat în ziarul din Budapesta 
„Pesti Naplo” în legătură cu îratauivele 
de pace, ca să deu prin oficiosul „beleti 
Lrtesită” următorul comunicat oficios : 

„. adevărat că guvernul se allă ses- 
zat de mai multe memorii din parica u- 
nor fruntaşi români. Guvernul i luat cu- 
noşiunţă de ele, dur încă na terminat 
siudiul lor. 

„De altă parta unu se poute încă jixu vu 
anumită dață pentru încheierea îujele- 
gerci, pentru că in calea acesteia stau 
îucă foarte multe diticultăţi. Aşa de luni 
de zile, presa româncască duce o vie 
CAupanie conu ÎMpăcărel, deşi nuine- 
roşi vameni politici români îi sunt favo- 
raiuli. Apoi, în ultimul tim sa produs 
o desbinăre în sânul partidului naţionali 
român şi asta a contribuit la ingrouiarea 
iratativelor, 

„Sctiziunea asta se datorește imprejn- 
rărei că cei mai tineri vor să înlăture de 
lu conducerea organizărei pe cei mai iu 
vârstă fiindcă aceştia, iu mare parte, 
sunt pentru o apropiere de maghiuri”. 

Comunicatul acesia a lost transmis 
prin „Agenţia telegrafică ungară” şi ziu- 
rului „Universul” diu Bucureşti, împreu- 
ună cu un rezumat al celor petrecute 
înainte. Diu „Uuiversul” a fost reprodus, 
lără comentarii dar în mud semmțicativ 
pe pagina primă, de oticiosul guvernu- 
lui „Voința Naţională”. Era uşor de îu- 
jeles, că cercurile guvernamentale din 
Bucureşti se bucuruu de acest slârşit. 

Cuvernanţii din Budapesta erau bine 
informaţi despre frământările din sânul 
partidului naţional român. Cele preves- 
tite lu siârsitul comunicatului său sau 
dat curând pe faţă. La 11 Decembrie a- 
celaş au apărea în „lvibuna” din Arad 
articolul în care cei din fruntea partiilu- 
lui erau timbraţi de măgari, locul se 
deschisese şi atacurile au urmat din î- 
mândouă taberele cu o violență de ne 
descris. i 

Khucen lledervury conta, probabil, pe 
această ceartă internă în, socotelile sale. 


ION. BAILA 


NOTIŢE CRITICE 


Alte epigrame 


Fpigrama este — desigur — cenuşerea- 
sa literaturii. Aruncată pe nedrepi lu fi- 
nalurile coloanelor, ea înlocueşte nai a- 
desea vignetele sau chiar ?... albitura. E 
— în aceasta chiar — o necinstire, o co- 
borire a prestigiului unei specii poetice 
satirice valoroase şi stăruitoare dealuu- 
gul scrisului universal. F. drept că naţiu- 
nea în sinc a suferit o deviaţiune de sens: 
dela lirismul pur, la cel preocupat de mo- 
rală. Acest lucru sa întâmplat însă a- 
tunci, în chiar sânul literaturii care-i 
dăduse naştere, Astăzi epigrama îşi păs- 
trează înțelesul secundar; spiritul. De- 
aici însă a dificultate — aceia a realizării 
Iui depline. Şi tot de-aici un necaz: inui- 
vizii cu pretenţii de spirit sunt așa de 
numeroşi, încât și epigrama începe să 
degenereze în simplă versiticație, uieori 
chiar : defertuoasă, Desaiei o tiouă dimi- 


nuare a, prestigiului acestei speţe portice 
câre, reprezentată prin realizări prea 
multe şi dubioase, seamănă neincredere 
şi dezorientare. De-aici — obligaţiunca 
pe care fiecare fițuică, şi-o impune de a 
servi — printre aliele — şi „epigrame” 
iubiţilor şi numeroşilor săi cetitori. 

Realitatea e însă cu, totul alta: cele 
mai multe dintre elc, departe de a fi pro- 
duse ale afectivitiiţii, dau pe faţă, fie o 
intenţie batjocoritoare, fie numai nevoia 
de a glumi, Cercetate de aproape ele se 
reduc la calemboururi silite, glume cefe- 
mcre sau insulte terre-ă-ierre. 


Cu volumaşul recent al d-lui I. C, Po- 
pescu-Polyclet (RamuriCraiova), lucrurile 
nu stau tocmai aşa. Parcurgându-i cele 
peste 50 de păgini — am ajubs la închee. 
re că d-sa tiu este uici un debutant, titi 


UNIVERSUL LITERAR 


un ambițioş — ci un sincer şi pasionat 
închinător al epigramei. 

Natural că nici d-sa nu uită partea 
foarfecelor (e aşa de greu de umplut 
chiar 50 şi ceva de pagini), nici d-sa 
(deşi la a doua colecţiune) nu sa vinde- 
cat de racila jocului sinistru de vorbe, 
ca în epigrama inițială : : 


UNUI BOGAT CARE 
A MURIT 


Că-aveai o blană când trăiai, 
Vedeam o lume că se miră. 
Azi, însă, eşti în patru blăni, 
Si nimeni nu te mai admiră, 


în care spiritul (atât cât poate fi, îu a- 
semenea împrejurări fatale) e prea rrud 
spre a nu-şi lua sborul din domeniul 
poeziei ; 

Sau de predilecţia scabrosului (pe care 
nu vrea să-l boicoteze) ca în următorul 
catren ncîntitulat : 


Mă'ntrebi de Igrec casierul 
Dacă, să verse o să poată 

Suma'nsuşită. Da, o varsă... 
Dar după ce va bea-o toată. 


în care verbul repetat (cheia spiritului 
acestei epigrame) constitue o flagrantă 
călcare a legilor poeziei ; şi câte alle 
ncajunsuri. 

Important este însă altceva: faptul 
îmbucurător că această atmosferă variată 
lasă să ţâşnească, pe alocuri, unele ade- 
vărate realizări în care finetea şi nouta- 
iea spiritului se îmbină cu perfectibili- 
tatea hainci expresive. lată-le : 


D-RULUI THIRON, PROF. 
UNIV. IAŞI 


Thiron, ilusirul om de ştiinţă, 
E ca şi Haekcl un ateu, 
De-aceia tot ce serie dânsul.., 
Nu are niciun Dumnezeu! 


LUI C. M. AUTORUL VO- 
LUMULUI DE VERSURI 
„PLACARI” 


Citind volumul tăn de Flacări 

Oricât am fost de indulgent, 

Ve drept ţi-o spun: nu are'ntrânsul (1) 
Niei o scântee de talent. (). 


LUI A. G. care...(%) 


Că mă'njuri prin „Adevărul“ 
Eu nu fac pe mitocanu 

Să-ţi răspund, căci mă răsbună 
Cei ce ţi-au cetit romanu, 


Va continua d. I. C. P. Polyelet să scrie 
epigrame? Constatările de mai sus ne fac 
să credem că da. În acest caz, ne-am în- 
gădui un sfat: să-şi restrângă directive- 
le, să se canalizeze în sensul celor citate 
san, cel mult, în acela a] glumei uşoare. 


PAUL Î. PAPADOPOL 





1) Aici ne-am permis o uşoară modifi- 
care de formă, epigrama fiind, altfel, 
inaccesibilă. 

2) Natural că nu stăruim asupra irca- 
lităţii ideologice a acestor citate. 

3) Autorul romanului Omul descompus, 
Cream că o greșeală; în realitate e: 

ZI] [i 


SINTEZA 


Aşa sa va numi noua revistă lunară, 
ce va apare zilele acestea, sub condu- 
cerea d-lor G. Nichita şi G. Călinescu, cu 
colaborări diu cele mai preţioase şi iu- 
tun excelca:i tipar. lu convorbirea acor- 
dată „Vieţii lircrare” (il; 45, 9 Aprilie 
1927), d-l G. sC. lăm.ureşte 4 oglte 

zi A aro ZE (3-0, A IN) 

uouei alcătuiri. „Nu e ne,te ei, SR 
vistă să aibă numai decât princi PA Pe 
d-sa.. Scriivorul în genere, penuru 4 avea 
un stimuicmii continuu de activitate, are 
nevoe de un entuziasm mereu proaspăt“, 
Dacă, ceeace va întruni în jurul Sin- 
tezii, pe seriitoni, va fi comuniunea în 
entuziasm, directiva critică, însă va a- 
plica un relativ dogmatism, înlocuind 
amjume  mutaţia valorilor estetice, pe 
care o profesează d. E. Lovinescu (nu- 
Mai cât, ne-am îngădui să adnotăm, la 
axcesi, punct, că o istorie litesară, cum 
Gsie aceea a d-lui Lovimescu, se cârmu- 
eşte după alte legi de cât un sistem cri- 
tic), .piin mutaţia „idealurilor antisti- 
ce”. Dar să dăm cuvântul d-lui G. Că- 
linescu : 


De aceea, în judecarea operei de artă, me 


“ Vvoun pune skintr'un punat de vedere de rela- 


tiv dogmatism. Pemtru moi, nw valoarea e mu- 
tabilă, că idegiul artistic, adică ceeace îşi pro- 
pum scriitorii în Chip deliberat, Dacă unele 
opere nu mai prezintă azi acelaş imteres, în- 
seamnă că nu era vorba de-o valoare reală, 
ci de o eroare de apreciere, făcută prin ra- 
portarea: operei la generaţia ii, iar am da uui- 
versalitatea spiritului uman. Criticul trebue să 
fie un raportor al umanităţii, iar aut reporter 
al oportumităţiă 

A admite mutaţia valorilor este a mega po- 
sibilitatea oriticei. Comstatând că ceeace plă- 
cea eri mu mai place azi, înseamnă să te faci 
ecoul opiniei publice în loc să înxdrumezi gus- 
tul publicului, Fireste, nu există un frumos 
absolut. De asemenea nu avem putimța să a- 
firmăm eternitatea lui, deşi permanenţa esteti- 
cului este o necesitate, ba chiar un postulat 
al minţii care creiază şi al minţii care iude- 
că. Dar există o literatură care trece peste 
secole şi care prin aceasta me dă increderea 
în permanență ei, prin faptul că imclude ex- 
presia elementară a umanităţii, 

Omenirea, în decursul vremitor, neputând re- 
ține toate creaţiile, care se înşiruesc pe diferite 
trepte de valori, selectează un mimăr restrâns 
de opere mai cuprinzătoare de umamitate. 

Atât timp cât me vom păstra aceleaşi forme 
de percepere ale lumei, acelaş ritm al gândi- 
rii, să mu vom depăşi viaţa psihologică, şi nu 
vom cădea în viața vegetală sau animală, mis- 
tica apariţie a Beatricei va trezi în noi, lilială 


inocenţă. ci ZU 
ca APOLOGIA CLOWNULUI 


D. 'Pudor Arghezi, al cărui verb des- 
vălue întotdeauna taime al căror secret 
singur d-sa îl deţine, scrie („Adevă- 
vul: literar şi artistic“, VIII, 331, 10 Apri- 
lie 1997) în decursul unei poeme de eli- 
berare, această admirabilă apologie a 
clownului — „idiot profesional al pla- 
netei'*, cum așa de grațios și just îl nu- 
mește d-sa: 


Mi-au plăcut spontaneitatea şi neprevăzutul 
în această meserie. Unu clowm e Superior unui 
actor pentrucă mu urmează servil linia wati text 
străin, Mulțumită denaturării prin obicinuimţă, 
publicul nu mat simte ridicolul acestes con- 
venţiă copilăreşti, dimtre un scriitor şi um îu- 
terprei: unul închipue şi celălatt maimuţăreşte. 
După cum izbuteşte maimuța să fie artificial 
mai Simoeră sau mai adevărată, se gradeazi şi 
calitatea wctorului, care într'o societate activă 
şi 'tmeritozie au ar aveu Ce căuta. Actotul e 
im înctător oare străbate matea fără pericol 
do neo: pe dedasubiui undtiot sii gata în: 
îl5sĂ. Pita Bataz fine 45 avi, 


- profesorilor secundari 


* 
. 


255 


Clownul improvizează; el joacă permanent pe 
Îl iute şi ascuţit al umui tăiş de spadă, cu 
picioarele goale; e mental, original — şt dra- 
ratie. Pasul duri încâlait şi stângaci în urijlo- 
cul arenei e mai artistic şi maj bun decât în- 
treaga dramaturgie imitativă, Imaginează, ca 
să luăm o pildă, un clown în luptă cu 0 muscă 
nevăzută, care îi enervează urechea. El maşie 
misca din mitic şi publicul fără să o zărească 
o vede. Musca îi dă oco! şi zboară sus pe 
grinzi. Clownul se ridică ipotetic până la mus- 
Că. Clowuuil o chiamă şi musca vine. | se a- 
şează pe nas: Clownul o goneşte. | se pune 
pe ceafă: clownul vrea să o surprindă pe la 
spate, Musca se învârteşte în spirale mari, îm- 
prejurul clownuhă şi clownul după muscă şi 
lupta începe şi e condusă... piept la piept. 
Când cade, clownul striveşte musca — şi 
atunci iese dim grajduri, printre perdele, că- 
lăreaţa de înaltă şcoală, Musca şi clowaul a 
iost o comedie gemială, cu care s'a putut com- 
para puţin şi Hamlet... 

Eu am izbutit cxtraordinar în Clown tâm- 
pit. Eram atât de evident tâmpit, încât în tim- 
pul jocului meu, foarte simplu şi schiţat cu câ- 
teva slabe linii, loţile, stalurile, galeriile şi 
parchetul uriau de plăcere, în picioare însăş 
orchestra râdea în hohote în tuburile de alamă. 
Am îost încredințat că şi fiarele sc vor stii, 
cu sensibilitatea lor respectuoasă față de pro- 
stia adevărată, în prezenţa tâmpenici mele ha- 
otiice şi totale. Am intrat în cuşca Icilor, mon- 
tată demonstrativ în mijlocul arenei. Am intrat 
fără teamă şi fără revolver. Am intrat de 173 
de ori cu un egal succes. Puşii faţă în taţi 
cu meînchpuita situaţie a expresiei mele, leii 
Sau dat înapoi şi s'au ascuns ama! într'altul. 


SCRIITORII 


El Vom avea în curâud plăcerea să 
zăbovim mai îndelung asupra volumului 
de Cronici fantaziste ncliterare ale dom- - 
nului N. N. Tonitza. 

Semnalăm deocamdată cetitorilor noş- 
itzi, cărora spiritul şi eminența literară 
a cronicarului nostru plastic le sunt în 
deosebi ode familiare, apariţia acestui 
suculent volum, apărut în  suporioare 
condițiuni tehnice. Coperta, nenumărate 
vignete şi gravuri de o rară sobrictate, 
datorite autorului, împodobesce acest vo- 
lum apărut în editura „IT. Branişteanu“, 
129 pagini — lei 100. 

LI] „Intâmplarea cea mare în viaţa unui 
iubitor de trecut, de frumoş şi de pier- 
dute idealuri. este o călătorie în Eliuda. 
Deşi titlul este al ultimei bucăţi îl pun 
totuşi la început, pe copertă, fiindcă în 
sufletul incorigibilului călător ce sunt, 
întâmplarea cea mare a zugrumat pe toa- 
te cele mici —este epigraful sub care se 
ueschide noul volum Intâmplarea cea 
mare, ad originalului povestitor QC. Gane, 
căruia literatura îi datorește până acu, 
Amintirile unui fost holeric; Prin viroa- 
ge şi coclauri şi Pe aripa vremii, Editura 
„Cartea Românească“ ; 199 pag. lei 10i. 

E] Miresme de departe e titiul unci de- 
licate plachete de versuri din Elena Vă- 
cărescu şi Contesa de Noailles, tălmăcite 
în româneşte de A. Pop Marțian şi Ştefan 
Bălceşii, 

Tipogr. „G. N. Vlădescu şi fiul” ; Cjm- 
pulung, Muscel, 5i pag. lei 30. 

O DL. Const Kirițescu, directorul ge- 
neral al învățământului secundar şi au- 
tor al acelei extensive Istorii a războiu- 
Îui pentru întregirea României, 1916-— 
1919—în trei mari volume—a publicat 
(„Cartea Româneasc” 31 pag.: lei 8). 
conferința pe care a ţinut-o la cercul 
din Bucureşti, 
despre „Socieiatea Naţiunilor i școala”. 

(| în Fditura Î. Brănişteanu va upare 
în curând un roman al d-lui Eugen hel- 
gis, întitulat „Glasuri în surdină“, din 
care am publicat un fragment Sutrus 
site Pstuni,; 28 . 


ni 


UNIVERSUL LITERA 


- 


ECOURI 


INTAMPINAREA „TINERIMIL 
ARTISTICE“ 


Intâmplările se cunosc  decarere uu 
fost consemnate atât în analele cațene- 
lei cât şi în jurnalul glorios al oului 
de onoare. Cronicarul plastice al ziarului 
„Rampa“, d. P, Comarnescu. a relatat 
despre expoziţia  „Tinerimii Artisti”, 
Conecluziunile d-sale nau fost pe placul 
cxpozanţilor şi unul dinue membri, d. 
|. Biju a aplicat cronicarului o  corec- 
țiune muşchiulară. 

-Reamintim acestea pentru că sunt, us- 
tăzi arhi-cunoscute, pentrucă ele au 
fost „purificate“ de focul a două gloanţe 
schimbate pe teren şi mai ales peutru a 
continua. În vreme „ce diferendul se în- 
drepta către singura ieşire — crerdlu-se 
cun putință, acecu a icşirii ce teren, cro- 
nicacul nostru plastic, pictorul N. N, "Le 
nitza, ale cărui merite şi  incalculabile 
servicii aduse acestei reviste nu noi, nu 
aici şi mai ales astăzi, le vcn. recapitula, 
sezisat de această puţin obişnuită şi nouă 
practică, a scris în marginea 'aceslor iu- 
tâmplări o cronică de o acută rezonanță 
sufletească şi cu o artă pe care în dvo- 
sebi o posedă. 

Nefiind : nici d-sa un simplu reporivr, 
nici noi o simplă fcae de informaţiuni, 
cronicarul nostru a tratat această delicu. 
tă cestiune cu toate onorurile cuveniie 
unui atât de rar eveniment. D-sa a pri- 
vit Jucrurile cu gravitate, le-a dezaviat 
şi le-a țintuit cu hotărâre pentru că este 
inaduisibil ca într'o republică de elftă 
cum esle aceca a literaţilor şi artiştilor 
să-şi facă drum anume instincte care, 
dacă sunt justificabile (ce nu se poate 
justifica în lumea asta!) nu suni mai pu- 
țin de blamat. 

ID. N. N. Tonitza a privit întâmplarea 
ca pe o chestiune de moravuri plastice, 
Cum această regretabilă scenă se petre- 
cu în localul „Tinerimii Artistice“ şi cum 
„Tinerimea Artistică“ n'a sorotit de du- 
totia sa să dezaprobe gestul agresiv al 
membrului său, cronicarul nostru a legai 
Jucrurile şi istoric, precât şi artist a 
zugrăvit o pagină din psihologia estetică 
a avesivi societăţi. Era în dregtul său să 
o facă, în Qubla calitate de pictor şi e 
cronicar plastic. Dar iată că „Linerimea 
Artistică“ ne trimite o somaţie, adevă- 
rat nu priu portărei, pentru a rectifica 
o afirmaţiune din cronica d-lui 'Conitza, 
„Dăm cea mai categorică desmințire a- 
firmaţiunei că cea mai mare patrie din 
membrii societății noastre ar fi asistat la 
conflict. Afară de casierița şi servitorul 
Expoziţiei, care nu puteau fi luaţi drept 
membrii societăţii, nici un domn mem- 
bru a] „Pinerimii Artistice“ nu a fost de 
față” — plăsueşte adresa societăţii. 

Luăm act de această desminţire a că- 
rci autenticitate nu o punem.la îndoială, 
nici un moment. (Duţă cum-uun ne gân- 
dim nici o clipă de pildă, să comemănr 
nuditatea acestei informaţii, care ne-ar 
iluce, și poate inutil, prea departe. 

Luăm act, reciilicăm si declarăm că 
am fi publicat adresa Societăţii, la lo- 
cul şi în cuprinsul cert, dacă „Tineri- 
mea Artistică“ s'ar fi mărginit numai fa 
atâta, şi dacă, în alară de polemica a- 
gresivă, adresa menţionată uar fi conţi- 
nut. nu suggestii, dar directive alictate, 
pentru viitoarea alcătuire a acesti re- 
dacţii. 

Asta nu! 





AȚELIERELE SOC. ANONIME „UNIVERSUL“, SŢR. BREZOIANU 11, BUCUREŞTI. 


Reconandăm „Lincrimei Artistice” să 
“vecitească cronica d-lui N. N. Tonitza. 
In afară de rectilicarea, pe care o acou- 
dăm cu justificată generoziiate, nimic, 
din afirmaţiile cronicarului nostri, nu 
poate fi socotii ca îneleganță. 

Ceeuce nu e cazul adresci pe care am 
primit-o și a cărei publicitate. ar însem- 
na a gratuită si nemeritată incleganță la 
adresa. noastră. 

Atâta vreme cât vom fi în acest Ive 
si precât, desigur, omeneşte va fi cu pri- 
țință — ne vom feri, fie să le aplicăm, 
fie să le primim : ineleganțele. 


PE RPESSICIL:S 


REDACŢIONALE 


1] Se înţelege dela sine, că numai av 
lumele ce ui se trimet —şi mai alesacclea 
pe care le priminu —— se bucură deateu- 
ia, mai vemeinică saw mai tugitivă, a 
redactorului, în coloanele acestei re- 
viste, 

LI Cum era de prevăzut, faimosul vers 
din oda către Tahliavch — vides ut alta 
stet uive candidum Soracie” — iălmăci- 
tă în numărul trecut al revistei noastre, 
a apărut în torma: „Fe uită cum Socra- 
te stă albit...“ 

iicoarne cu atât mai emendabilă cu cât 
e mai greu de evitat. 

_Umbra marei viciime a cucutei poate 
fi mulțumită. Faima lui Socrate nu mai 
îngădue nici o alta împrojurruzi. 

LD! Studiul d-lui Ramiro Ortiz 
nuă. în numărul viitor. 


conti- 


SCRITTORIL 


DI A apărut la Paris, în colecția „la 
Brochure mensuelle“, o versiune france- 
ză a „Prineipiilor umanitariste“ ale d-lui 
Eugen Relgis, sub titlul „Les principes 
humanitaristes et [Internaţionale des 
Intellectucis“. 3 


CERCUL „SBURATORIL 


: In şedinţa de la 10 Aprilie a cercului 
Sburatorului, d. Braescu a citit un nou 
act inedit la piesa sa Ministrul, în curs 
de lectură la Teatrul Naţional. D-na Di- 
da Solomon a citit piesa Invierea lui 
Iuda. 

D. M. Steriadi a citit traducerea poe- 
mului CimEfiăre marin a lui Paul Valcry. 
Apoi s'au citit poezii din Valâry și alți 
tineri poeţi şi-au citit din versurile lor. 


REVISS: 


filele ucestea va apare rovirta „SIN- 
TEZA“ la care vor colabora rând pe 
rând d-nii. 7. Arghezi, G. Călinescu, Per- 
pessicius, Em.  Bucuţa, G. Nichita, O. 
Han, N. N. Tonitza, Sergiu Milorian, Ca- 
mil Petrescu. A. Maniu, Fr. Șirato, Va- 
lerian, Şt. Dimitrescu, etc. 


0 A apărut „Galeria Artei”, unul 1, 
No. 3, cu ilustraţii după tablouri de Veru 
Veslovschi-Niţescu, M. 1|. Georgescu, N. 
Vermont, Kimon Loghi, A. Băeşa, Cani- 
sius, Artachino, O, Spăthe, 1. M. Niţeseu, 
G. Chirovici. 


. SOCIETATEA DE MAINE (UV, 15- 
14, 3 şi 10 Aprilie 1927 „Il. G. Wells 
şi democraţia”” scrie dela Paris d. Ion 
Breazu, d. N. N. Matheeseu «despe: ..Des- 
făşurarea revoluţiei ruse“ ; O statistică 
a românilor ardeleni dela începutul vea- 





enlui a], AVIII-lea” publică d-l 4. Pa 
clişeanu ; d. lon Băila îngrijește «le sn- 
plimentul pentru meseriaşi. 

[i GANDUL NOSTRU (VI, 5, hturtie 
1927) : 

D. Sandu Teleajen incepe o mare nu- 
velă „Muguri îu cenuşe... al cărei sfârşii 
il aşteptăm, pentru a ne pronunța. Ies 
pre „Bucureştii antevelici” schițează «d. 
Paul |. Papadopot, un început de amiu- 
tiri, 

Cl BRAZDA (|. 1, Mari. 1927): 

Apare la Călăraşi, ca revistă culturală 
a Universităţii populare „Jalomiţa”, -— 
sub divecția d-lui V, V. Stanciu. În nu- 
mărul prim colaborează : Dimitrie Gu- 
sii, Nichifor Crainic, Dem. Dobrescu, 
1. F. Buricescu, ctc., etc. 


DIN SPRAINATAT: 


E Comitetul „Asociaţiei criticei hte- 
rare” sa întrunit acum câteva zile, con- 
form hoiărivii luate de a indica în îie- 
care lună o listă de lucrări demne de 
discuţie. Iniţiativa uccasta, care a dat 
naştere unor violente discuţii în piesa 
franceză, stârnind mai „ales furia cunos- 
cuului critic al ziarului „le “Temps”, d. 
Paul Si ntlay, nare alt scop decâc de u 
dresa procesul” verbal al conversaţiuni- 
lor schimbate între scriitorii specializați, 
prin profesiunea lor, de a se întreţine 
asupra cărţilor pe cari le-au citit, 

Pentru luna kebruarie, cărţile de mui 
jos au fost acuze în discupe la aduttii- 
rile lor : 

Poezie : Le bar d“eseale de Louis Brun- 
Ţuier, 

Romane: La Cevenne embrasse ie 
violier  diamour de Pierre leroluy; 
Mels quils turent «le doua bstuunie 
Therăse Desqueyroux de Francois Mau- 
riac ; La belle captive de Jeanne Ramel- 
Cals. i 

Fssais : Le gant de crin de Pierre Re- 
vârdy , Les idees de Claude Debussy «ie 
l.con Vallas, 

Istorie : Blaise de Montlue «le Joseph 
le Gras, 

Traduceri: Le Cygne Noir au scriito- 
eului englez Ernest Pascal. 

Diverse : Le geste de la branche rou- 


ge on Liiade irlandaise de hoger 
Chanvire. 

Premiul de literatură colonială (4500 
fr) a fost decernat d-nei Ch. Chiraz 


Baron pentru careca sa: Conficdeners de 
mâtisse. 

Din suma care i-a revenit odată cu 
căpătarea premiului Nobel, Bernard 
Shaw a pus bazele unei fundaţiuni lite- 
rare, anglo-sueideze, 

Shaw a stipulat că fondurile trebue să 
fie întrebuințate numai în scopul de â 
face cunoscută în Anglia, literatura și 
uria suedeză, 

Scopurile fundaţiei spun statutele că 
sunt încurajatea raporturilor culturale 
între Suedia si imyerivl hritanic prin 
văspunderea cunoştinţelor şi aprecierea 
Jiteraturii şi artei suedeze în lumea en- 
gleză. 

Patronajul acestei „Anglo-Swedish Li- 
terary Foundation” a fost acceptat de 
Principele moştenitor al Suedici. 

Directorul muzăului naţional din Sic- 
ckholmw, dr. Axel Guuffin, a acceptat să 
fie consilier pentru chestiunile de artă, 
B. Shaw a cerut ca toate operele ni 
Strindberg să fie traduse în englezeşie, 
ceeace se va face în curând,