Tehnium/1982/8203

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ÎN CINSTEA ANIVERSĂRI! A SO DE
ANI DE LA CREAREA UNIUNII
TINERETULUI COMUNIST...

RADIOTEHNICĂ PENTRU
ELEVI .......

Valoare eficace — valoare
medie

Identificarea dispozitivelor
semiconductoare

TRANSCEIVER 144-145 MHz

Citiţi în pag. 6

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

-------------—----â58S3B5aBB8WEfli5iaMWMWWBWMBMMBMfflBit<!55âMa5tTligJSMNB6W!5rffi«l

REuACTI

PIAŢA SC

PRE

IM 17 60 IO. IIMT. 1151, 2059

*»

EXPOZIŢIA NAŢIONALĂ

RECREAŢIE

TillSO-STIINTIfili

I I

Un eveniment deosebiMn comple- constituie exponatele realizate de

xul de acţiuni ce a marcat aniversa- elevii şi studenţii din şcoli şi insti-

rea celor’60 de ani de la crearea tute de învăţămînt superior, creaţii

Uniunii Tineretului Comunist l-a ce atestă generos materializarea

constituit inaugurarea Expoziţiei na- triadei învăţămînt-cercetare-produc-

ţionale de creaţie tehnico-ştiinţifică, ţie, sub semnul căreia se concreti-

ampiă manifestare ce a relevat eloc- zează astăzi formarea pentru muncă

vent calitatea implicării tinerei gene- şi viaţă a tinerei generaţii,

raţii în mişcarea „Ştiinţă-tehni- De asemenea, multitudinea de
că-producţie“, în introducerea nou- aparate, montaje, instalaţii, rneca-

iui în variate domenii de activitate, nisme, machete funcţionale relevă

în promovarea şi aplicarea inovaţii- implicarea tinerilor în rezolvarea ce¬
lor şi invenţiilor în sprijinul produc- lor mai diverse teme din diferite

ţiei. profiluri ale economiei naţionale:

Oglindă fidelă a muncii de creaţie automatizări, electronică, electroteh-

tehnico-ştiinţifică depuse de sute de nică, construcţii de maşini, agricul-

mii de muncitori, tehnicieni, maiştri, tură, medicină, urbanism etc. Deait-

specialişti şi cercetători din întreaga fel, valoarea temelor rezolvate de

ţară, Expoziţia naţională reliefează membrii comisiilor de creaţie tehni-

varietatea domeniilor în care se ma- co-ştiinţifică la nivel naţional echiva-

nifestă contribţia tinerei generaţii la lează pentru anul trecut cu peste

performanţele prezente şi viitoare 500 milioane de lei,

ale societăţii noastre. Proba calităţii lată cîteva realizări semnate de tl-
acestei contribuţii este pe deplin nerii utecişti: inovaţii, invenţii, pro-

atestată prin intrarea în producţie, duse industriale, a căror aplicare în

aplicarea concretă, materializarea practică echivalează anual cu în-

numeroaselor idei şi iniţiative venite semnate economii, sporuri de pro-

dîn partea tinerilor, de la locurile de ductivitate a muncii, reduceri de

muncă, în industrie şi agricultură, în consumuri de materiale şi materii

cercetare şi proiectare. prime, de combustibili şi energie

Un loc aparte în Expoziţia naţio- electrică,
nală de creaţie tehnico-ştiinţifică îl

TELEX l.T.i.

• Întîmpinînd cu fapte de derea de autocamioane din Bra-

muncă exemplare cea de-a 60-a şov a dus la un total de 145 de re-

aniversare a Uniunii Tineretului pere fizice realizate din materiale

Comunist, uteciştii din întreprinde- recuperabile.

rile industriale ale Capitalei s-au ® Valoarea contractelor de eer-
angajat să efectueze în sprijinul cetare şi creaţie tehnico-ştiinţifică

producţiei peste 800 000 ore de semnate de tinerii ce activează la

muncă patriotică. Acest volum de Casa de cultură a ştiinţei si tehni-

muncă se va concretiza în lucrări cii din Braşov si la filialele aces-

de revizii şi reparaţii la mijloacele teia din Codlea, Victoria, Săcele si

fixe în folosinţă, aprovizionarea Făgăraş, în colaborare cu prest'i-

operativă cu materiale şi materii gioase unităţi economice si de

prime a locurilor de muncă, repa- cercetare ştiinţifică, s-a ridicat în

rarea pieselor de schimb şi a altor 1981 Ja peste’ 1 500 000 de lei.

produse rezultate din casarea ma- • In cadrul schimburilor de
sinilor, utilajelor, instalaţiilor. onoare ale tineretului, organizate

• în decursul anului 1981, crea- periodic în 15 întreprinderi din Ga-

ţia tehnico-ştiintifică a tineriilor laţi şi Tecuci, s-a realizat o pro-

utecişti din judeţul Braşov s-a ducţi„e de 75 milioane de lei.

materializat în realizarea a 1 200 • In anul 1981, uteciştii gălă-

teme de cercetare, la care au par- ţeni au preluat şi realizat 216

ticipat 10 500 de muncitori, ingi- teme de cercetare şi proiectare în

neri şi tehnicieni. valoare de peste 80 milioane de

• Iniţiativa „Bunul gospodar al lei. .

metalului", luată de tinerii de la ® In cursul anului 1982, 1 500
f.U.G.-Făgăras, I.S.-Rîsnov, „Me- de studenţi, adică peste o treime

fronom", „Rulmentul" si „Tracto- din numărul viitorilor specialişti

ru!“, a dus la economisirea a 30 care se pregătesc la Universitatea

tone de material inoxidabil, a 15 din Galaţi, participă la activitatea

tone de otel special, a 10 tone de de cercetare în cadrul cercurilor

laminate finite si a 50 tone de alte de profil şi în colective alături de

materiale anual. cadrele didactice din catedrele de

• „Din deşeuri, produse noi", specialitate.

iniţiativa tinerilor de la Intreprin- © in cadrul întrecerii „Tineretul-

factor activ în realizarea obiecti- şi subansambluri pentru maşinile
velor deceniului ştiinţei, tehnicii, agricole, preluarea din planul te-
calităţii si eficientei’" participă matic de cercetare al întreprmde-
69 870’ de tineri din'judeţul Timiş, rilor a 96 de subiecte care, apîi-
iar valoarea economiilor realizate cate în practică, vor avea o efi-

se ridică la aproape 19 milioane cienţă economică anuală de

de lei. 14 165 000 de lei.

• Valoarea temelor de cerce- • Valoarea materialelor si ma-

tare, producţie si proiectare re- teriilor prime refolosibile redate

zolvate de tinerii’ muncitori si stu- circuitului economic de către ute-

dentii timiseni se ridică la oiştii mureşeni este de peste

2 600 000 de lei, cu un milion de 2 470 000 de lei. 47 019 tineri sînt

lei peste angajamentul asumat. cuprinşi în întrecerea „Tineretul -

® Cercurile de creaţie tehni- factor activ în realizarea obiecîi-

co-stiinţifică din unităţile econo- velor deceniului ştiinţei, tehnicii,

mice şi Institutul de ’învăţămînt calităţii şi eficienţei". Fi au econo-

superior Suceava vor prelua în misit în 1981 materii prime şi ma-

acest an 40 de teme de cercetare ieriale în valoare de aproape

cu o eficienţă economică de 4 mi- 19 00„0 000 de lei.
lioane de lei. • în activitatea cercurilor şi so-

• Iniţiativa Comitetului jude- cietăţilor ştiinţifice din judeţul

ţean Botoşani al U.T.C., „De la fie- Mureş sînt antrenaţi 5 200 de ute-

care tînăr - o idee valoroasă în cişti. Valoarea aplicării în produc-

sprijinul producţiei", se va mate- ţie a soluţiilor şi temelor rezolvate

naliza la nivelul anului în curs echivalează cu 65 000 000 de lei.

prin concretizarea unor lucrări în ® Numărul tinerilor utecişti clu-
valoare de peste 6 300 000 de lei jeni antrenaţi în realizarea de in-

(invenţii, inovaţii, realizări cu venţii şi inovaţii şi care participă

aplicabilitate practică). la activităţi de cercetare ştiinţifică

• Angajamentul organizaţiei ju- cu aplicabilitate practică se ridică
deţene Constanţa a U.T.C. pentru la 41 125.

anul 1982 cuprinde, printre altele, ® In municipiul laşi îsi desfă-

realizarea suplimentară a 20 300 scară activitatea 83 de cercuri de

MWh energie electrică, 2 500 de creaţie tehnico-stiintifică în care

tone îngrăşăminte cu fosfor, 9 300 sînt antrenaţi 20 300 de tineri, în

tone de ciment, reconditionarea a anul 1981 fiind soluţionate 120 de

8 000 piese de schimb, ansambluri teme de cercetare.

TEHNIUM 3/1982

Tînărul losif Laitar de la întreprinderea de con¬
strucţii aeronautice din Braşov este autorul ban¬
cului de verificări RTM-4 MF-S, care permite co¬
nectarea, verificarea şi reparaţia blocului RTM cu
sau fără cutie de comandă, utilizat în industria
aeronautică.

Blocul electronic de co¬
mandă pentru maşinile de su¬
dat prin rezistenţă, realizat de
tinerii ingineri pitesteni Viorel
Haret şi Smgranda Nicolae si
asimilat la întreprinderea de
autoturisme din Piteşti, reduce
simţitor importul (de la 4 mi¬
lioane lei valută la un milion
de lei), aducînd în acelaşi timp
importante sporuri de produc¬
tivitate a muncii.

Maşina de turnat bucşe prin
centrifugare, realizată de inginerul
Mihai Bogasievici de la I.C.M.-Re-
sita, reduce consumul de metal cu
iO’%, elimină rebuturile şi are o pro¬
ductivitate de peste 2 milioane de
lei pe an. Realizată prin autodotare,
instalaţia este aplicată la turnătoria
de neferoase de la I.C.M.-Reşiţa.

O nouă premieră industrială,
radiocasetofonul RC 520 cu
alimentare mixtă şi 5 lungimi
de undă, este rodul creaţiei
colectivului de muncitorii teh¬
nicieni si ingineri de la între¬
prinderea „Tehnoton“-laşi, în
care ponderea o deţine tinere¬
tul.

TEHNIUM 3/1982

VALOAREA MEDIE J VALOAREA EFICACE
Umed=U = Uef

SEMNAL

sin2o<-

zero

Atunci cînd avem de-a face cu semnale
electrice şi-studiem efectele energetice ale
aplicării lor la bornele unor consumatori
daţi, primul lucru care ne interesează este va¬
loarea eficace a tensiunii. Pentru tensiunea al¬
ternativă sinusoidală, problema este simplă şi
binecunoscută, dar în practică ne întîlnim azi
tot mai frecvent cu semnale dreptunghiulare
(unipolare sau bipolare, simetrice sau nu), cu
semnale triunghiulare («dinte de ferăstrău»),
cu sinusoide redresate mono sau bialternanţâ,
întregi, limitate sau secţionate sub un anumit
unghi (vezi funcţionarea tiristoarelor şi a tria-
curilor), cu impulsuri şi paraziţi de cele mai
diverse forme. Ce reprezintă în toate aceste
cazuri valoarea eficace a tensiunii şi cum
poate fi ea dedusă din forma semnalului?

lita valoare efi
ir, se obţine

adică aceeaşi expresie ca în cazul curentului
continuu, rolul tensiunii u de acolo fiind ju¬
cat aici de valoarea Uef.

înţelegem acum semnificaţia valorii eficace
v«e. : ea reprezintă tuloarca tensiunii continue ce
ar trebui aplicată la bornele rezistentei R pen¬
tru a dezvolta în ea aceeaşi cantitate de ener¬
gie în acelaşi interval de timp. Cu alte cuvinte,
introducerea mărimii Uef nu este formală,
«de frumuseţe», ci poartă o semnificaţie fizică
directă, uşor verificabilă, deosebit de utilă în
calculele care implică energia sau puterea. In
alternativ, valoarea eficace a tensiunii joacă
— din punct de vedere energetic — rolul pe
care îl are în continuu valoarea tensiunii. Toc¬
mai din acest motiv ea a fost generalizată în
industrie, majoritatea instrumentelor de mă¬
sură fiind etalonate special pentru indicarea
valorii eficace.

Analogia de mai sus ar putea via naştere
unei confuzii, anume că valoarea eficace a
tensiunii alternative ar reprezenta compo¬
nenta continuă a semnalului respectiv. Lucru¬
rile nu stau însă aşa, componenta continuă a
semnalului fiind egală cu valoarea medie pe o
perioadă a valorilor instantanee ale tensiunii
u(t). Mai concis:

suprafefe

Pentru a putea face această generalizare, să
reamintim întîi de ce şi cum a fost definită
valoarea eficace a tensinii, Uef, în cazul unor
semnale alternative sinusoidale de forma: u(t)

Considerind circuitul simplu din figură, să
calculăm energia calorică dezvoltată (prin efec¬
tul Joule) în rezistenţa R în decursul unei pe¬
rioade T. Tensiunea fiind variabilă în timp (la
fel şi curentul), nu putem aplica direct formu¬
lele cunoscute din cazul curentului continuu:

semnale (rezultatele fiind preluate după re¬
vista «Toute l’Electronique», iunie 1979). Lă¬
săm cititorilor plăcerea de a verifica, sub
formă de exerciţiu, aceste relaţii şi eventual
de a-şi completa tabelul cu alte forme de
semnal ce îi interesează.

După cum spuneam la început, cele discu¬
tate îşi găsesc aplicaţie practică în toate pro¬
blemele în care se cere determinarea energiei
(sau a puterii) debitate de o sursă cu formă
cunoscută de tensiune pe un consumator dat.

Exemplu de calcul

Un termoplonjor electric (fierbător) de 300
W la 220 V^este folosit la putere redusă, de
exemplu în vederea t&rmostatârii unui volum
relativ mic de apa. iri acest scop i s-a ataşat
un variator de curent cu un singur tiristor.
unghiul de deschidere a fiind de cca 90® =
7T/2 (forma e de semnal din tabel). Care va
fi puterea fierbatorului in noile condiţii de

De aceea vom diviza intervalul de timp
(O—T) în fracţiuni infinitezimale, dt, pe du¬
rata cărora să putem presupune constantă
valoarea tensiunii, de exemplu egală cu va¬
loarea instantanee u(t), corespunzătoare
mijlocului intervalului dt. Energia dezvol¬
tată în R într-un astfel de interval dt va fi

Introducem şi aici valoarea eficace a ten¬
siunii, Uţf, ca reprezentînd valoarea tensiu¬
nii continue ce ar produce acelaşi efect ener¬
getic ca u(t) In intervalul de timp dat: E =

= • T. Comparînd cele două relaţii,

deducem expresia valorii eficace a tensiunii:

dt. Energia totală

Aplicînd aceasta definiţie exemplului de
mai sus, regăsim faptul — binecunoscut
dealtfel — că valoarea medie a tensiunii al¬
ternative sinusoidale este zero, adică această
tensiune nu are componentă continuă.

Să trecem acum la generalizarea propusă.
Vom considera o tensiune electrică u(t), va¬
riabilă în timp după o lege arbitrară (orice
formă de semnal). Pentru simplificare vom
presupune că semnalul, alternativ sau nu, este
periodic, adică forma sa se repetă identic
după un interval constant de timp, T.

Repetînd raţionamentul făcut în cazul ten¬
siunii alternative sinusoidale, obţinem:

intervalul (O—T) se va obţine însumînd
toate fracţiunile dE(t), adică — aşa cum se
demonstrează în analiza matematică —
efect tind integrala definită a funcţiei dE(t)
între limitele O şi T:

abel că noua valoare
Iu bornele fierbătoiului'

jumătate

expresie valabilă pentru orice formă de sem¬
nal periodic. Menţionăm că ea poate fi gene¬
ralizată şi pentru semnale aperiodice, efectu-
înd integrarea pe întreaga durată a semnalu¬
lui.

Pentru exemplificare — dar mai ales pen¬
tru aplicaţii practice nemijlocite —, în tabelul
alăturat au fost prezentate expresiile valorilor
Umed şi Uef pentru cîteva forme uzuale de

din valoarea eficace iniţială U e /i = 220 V,
deci U e f 2 — 110 V. Puterile fiind proporţio¬
nale însă cu pătratele valorilor eficace ale

deducem uşor

tensiunii,

astă expres
îl curentului

versă repetitivă de vîrf (Vrrm), respec¬
tiv tensiunea de vîrf repetitivă în stare
blocată (’ V D rm ), în volţi. Polaritatea in¬
versă este indicată prin adăugarea lite¬
rei R (de la „reverse").

Exemple: BYX82-400 — diodă re-
dresoare de putere, cu siliciu, de uz
profesional, cu Vrrm = 400 V; BTW27-400
— tiristor de putere, cu Vdrm — 400 V.

SISTEMUL AMERICAN „JEDEC"
cuprinde:

— o cifră, care indică „în mare" na¬
tura componentului astfel: 1 — diode,
2 — dispozitive cu trei electrozi (tran-
zistoare, tiristoare), 3 — dispozitive cu
patru electrozi (MOS — dublă poar¬
tă etc.), 4 — dispozitive optoelectro¬
nice;

— litera N, care arată că este vorba
despre dispozitive semiconductoare;

— un număr de identificare, com¬
pus din dpuă pînă la patru cifre.

IDENTIFICAREA DISPOZITIVELOR
SEMICONDUCTOARE

poartă; 2N1595- — tiristor.

SISTEMUL JAPONEZ se compune
din:

— o cifră indicînd „în mare" natura
componentului (aceeaşi semnificaţie :
ca la sistemul „Jedec");

— litera S, precizînd că este vorba
despre dispozitive semiconductoare;

— încă o literă (pentru dispozitivele
active), indicînd funcţia; de exemplu,
în cazul tranzistoarelor (2S), a doua li¬
teră semnifică:

2SA — pnp, înaltă frecvenţă;

2SB — pnp, joasă frecvenţă;

2SC — npn, înaltă frecvenţă;

2SD — npn, joasă frecvenţă;

2SJ — FET, canal P;

2SK — FET, canal N;

— un număr de identificare, cuprin-
zînd două pînă la patru cifre.

(URMARE DIN NR. TRECUT)

In acest caz, sufixul conţine:

— o literă, indicînd toleranţa tensiu¬
nii Zener (A — 1%, B — 2%, C — 5%,
D — 10%, E — 20%) şi

— un număr, care exprimă tensiu¬
nea Zener medie (în volţi); în interiorul
grupului de cifre ale numărului din su¬
fix poate să apară şi litera V, care ţine
locul de virgulă.

Exemple: BZX55C6V2 — diodă sta¬
bilizatoare cu U =6,2 V ± 5%, de uz
profesional; BZX46C12 — dioda sta¬
bilizatoare, de uz profesional, cu
U-„- 12 V ± 5%.

în cazul diodelor redresoare şi al ti¬
ristoarelor, sufixul este format dintr-
un număr care reprezintă tensiunea in¬

Exemple: A A 112 — diodă de sem¬
nal (mică putere), cu germaniu, de uz
curent; BFR 91 — tranzistor cu siliciu,
de mică putere, înaltă frecvenţă, de uz
profesional.

După numărul de serie, care carac¬
terizează tipul de bază, mai pot fi
adăugate:

— o literă indicînd o variantă con¬
structivă (mici diferenţe de ordin me¬
canic sau electric); ea nu are o semnifi¬
caţie fixă, cu excepţia literei R, care in¬
dică polaritatea inversă;

— un sufix, cu diverse semnificaţii.

O subclasificare prin intermediul su¬
fixelor se aplică în cazul diodelor de
referinţă şi stabilizatoare de tensiune.

TEHNIUM

Captarea şi utilizarea sunetuiui
pentru diferite comenzi de semnali¬
zare şi acţionare, automată repre¬
zintă un subiect de mare atracţie
pentru constructorii începători. Pe
ele o parte, datorită faptului că sune¬
tele !e putem produce oriunde şi
oricînd, cu mijioace banale, iar pe
de altă .parte datorită simplităţii
schemelor de .amplificare şi acţio¬
nare, atunci cînd nu ne interesează
fidelitatea prelucrării, ci numai' asi¬
gurarea-unui anumit prag.

Alăturat propunem experimenta¬
rea unui astfel de montaj, indicînd
numai cîteva dintre numeroasele po¬
sibilităţi de utilizare practică. Este
vorba despre un preamplificator de
audiofrecvenţă (fig. 1 ) cuprinzînd un
etaj cu tranzistorul T 1f urmat de'un
amplificator operaţional de tip
j~U\ 741. Tranzistorul’este în montaj
cu baza comună (condensatorul C 3
pune baza la masă din punct de ve¬
dere alternativ), ceea ce asigură eta¬
jului o impedanţă joasă de intrare 1 .
Se poate astfel utiliza ca traductor
un microfon dinamic (cu impedanţa
sub 5QQ.fi ) sau .chiar un difuzor mi¬
niatură de la radioreceptoarele por¬
tabile (de exemplu, de 8X170,8 W).
Tranzistorulpoate" .fi de tip
BC 109C, BC 173C. ABC 109 sau
chiar BC,107-108,. dacă se selecţio¬
nează. -un .exemplar cu zgomot pro¬
priu redus..':

Din colectorul tranzistorului, sem¬
nalul este aplicat prin C 4 intrării in-
versoare a „integratului, Intrarea
neinversoare este polarizată prin di-
' vizorul ■ R 5 -.R 6 la jumătate din tensiu¬
nea de alimentare. Integratul poate
fi oricare din tipurile echivalente
7 41, J3 A 741. SFC 2741,
S.N 2741, MC 1741 etc. Numerotarea
terminalelor în figură corespunde
capsulelor dual in line cu .2x4 ter¬
minale şi celor circulare.

Montajul, se alimentează cu ten¬
siune continuă de 12 V, bine filtrată
(eventual stabilizată). Singurele re¬
glaje necesare constau în ajustarea
valorilor tui R-, (în jurul lui 100 kX2 )
şi R 7 (între 100 kXl' şi 2 Mii) pen¬
tru o audiţie maximă nedistorsionată
în cască a sunetelor produse în faţa
traductorului. Se pot folosi căşti te¬
lefonice cu impedanţă mare
(1 000— 4 000 12 ), conectate la ie¬
şirea preamplificatorului, ca în figu¬
rile 2 şi 3. Cu potenţiorneîrui de vo¬
lum la maxim, în cască trebuie să se
audă clar şi suficient de tare vorbi¬
rea în 'şoaptă în faţa traductorului.

După aceste reglaje se poate
trece la exploatarea preamplificato¬
rului pentru diferite comenzi. Un
prim exemplu este dat în figura 4,
unde se „modulează" iluminarea
unui bec L (alimentat de la reţea
prin intermediul unui tiristor) în rit¬
mul sunetelor primite de traductor.
Intre ieşirea preamplificatorului. şi ti¬
ristor s-a intercalat un tranzistor
(Ta), care măreşte apreciabil sensi¬
bilitatea.. Semnalul este adus în bază
prin condensatorul C 8 (de preferinţă
1 zat) si rezistenţa de limitare
Fî 9 . Eventual se poate intercala aici
. şl un filtru pasiv care să delimiteze
j frecvenţelor de comandă.
Rezmtenţa R 10 . care are rolul de a li¬
mita curentul prin poarta tiristoruiui,
se ajustează plecînd de ia valori mai
mar: ;ba exemplu, 3 kli) spre valori
mai mbi (pînă la cca 820X1 , în

IVI. ALEXANDRU

funcţie de „sensibilitatea" tiristoru¬
iui).

Tiristorul poate fi de orice tip care
suportă 400 V/3-10 A (de exemplu,
KY 202 M), iar siguranţa fuzibilă se -
dimensionează după consumul be¬
cului L (eventual mai multe becuri
în paralel).

Schema nu pune probleme deose-
.îbîie.. Din. trimerele R 1ţ > si R,,. ca si

prm alegerea -adecvata- a lut Gg

(10-50><-F), se ajustează durata au-
tomentjnerii la cca A s. Releu! tre¬
buie să fie cu anciansare fermă la
11,5 V şi să posede contactele men¬
ţionate în figura 7. Dacă se foloseşte
un releu cu tensiunea de anciansare
mai mică, în serie cu el se va monta
o rezistenţă care să limiteze curen¬
tul absorbit la valoarea de ancian-
şare fermă.

Contactele releului pot fi folosite .
pentru alte comenzi, cum ar fi:

— acţionarea unui consumator C
alimentat de ia aceeaşi sursă de
tensiune (fig. 8) sau de la o sursă
separată, U 2 (fig. 9);

— întreruperea unui consumator
C alimentat de la aceeaşi sursă (fig.

10) sau de la o sursă separată (fig.

11) : .

~oÂ

— acţionarea (respectiv întrerupe¬
rea) cu automentinere nelimitată a
unu: consumator alimentar de ia

a mm.:, surs? ou de la o sursa se¬
parată de ensiune r _
în acest ultim caz se poate re¬
nunţa la temporizarea circuitului
(Cp), auto'menţi nerea nelimitată fiind
asigurată de un grup suplimenta* *de
contacte ale releului, conectate ca
în figura 12. Consumatorul C poate
fi, de exemplu, un radioreceptor
care „porneşte" automat dimineaţa,
comandat de soneria ceasului deş¬
teptător. O soluţie mai elegantă
pentru această aplicaţie este folosi¬
rea montajului din figura 4. Radiore¬
ceptorul se conectează în circuitul
de anod a! tiristoruiui (în locul be¬
cului), siguranţa se redimensio-
nează, iar în locul alimentării de la
reţea se aplică sursa de tensiune
continuă a radioreceptorului.

Ao-

Se va avea grijă ca nuiul reţelei să
fie conectat întotdeauna la masa
montajului, unde se aplică şi minu¬
sul sursei de 12 V c.c. Bineînţeles, nu
se vor atinge piesele cu mî’na şi nu
' t se va efectua nici un reglaj cu mon¬
tajul alimentat ,de la reţea, existînd
pericolul de electrocutare.

O altă posibilitate de utilizare este
cea din figura 5, unde a fost redată
o variantă clasică de releu vox, cir¬
cuit frecvent întîlnit în staţiile de
emisie-recepţie, în instalaţiile de in-
terfoane etc. Despre ce este vorba?
în cazul interfonului, de exemplu, se
ştie că trecerea de la vorbire la as¬
cultare se face cu ajutorul unui co¬
mutator dublu cu două poziţii, care
inversează distribuirea bornelor de
intrare şi de ieşire ale amplificatoru¬
lui între postul central A şi „abona¬
tul" B (fig. 6). Prin introducerea cir¬
cuitului vox, trecerea se poate rea¬
liza automat, rolul comutatorului fi¬
ind preluat de contactele releului,
aranjate ca în figura 7. în poziţia
normală (releul neanclanşat), abo¬
natul B este conectat la intrare (deci
este pe „vorbire"), iar operatorul A
la ieşire („ascultare"). Tot la postul
central A se găseşte şi instalaţia
vox, cu traductorul izolat fonic faţă
de difuzorul interfonului. Atunci
cînd operatorul A începe să vor¬
bească, circuitul vox intră în ac¬
ţiune, releu! său anclanşează şi îl
trece pe B pe „ascultare". Pentru a
se asigura o bună „fiuenţă" a con¬
vorbirii, circuitului vox i se prevede
o menţinere temporizată de cca 1 s,
după care, dacă A nu mai vorbeşte,
releui revine în repaus şi B trece au¬
tomat pe „vorbire".

2 20V,

p r-sr-r-wi

10 L

J F

r4 *

r ~i

[ D .X 2x U?

pi L 9 H1 k 11

- d bX Rj

)

47jjF NţîOOkl)

^ PpjjH

J 108

_ I_.

F307 1 Hel J

0UT ţ

m L

9 Li

J n

_ N!

Y™MD

ni m

6 0

b -

ND-contacte normat deschise
NI--contacte normat închise

mmm.’ 3/1982

CQ-TO

TUHSCEint
PENTRU BANDA
IE 144-145 IBz

8mg„ GEORGE PIIMTILIE,
YD3AVE, maestru al sportului

In almanahul Ţehnium-’82 a fost prezentat un transceiver pentru
unde scurte care lucrează în banda de 20 de metri, destinată radioama-
tor or. î -o : osind unele subansambluri ale construcţiei, a fost realizat
acest transceiver pentru 2 metri. Din schema prezentată în almanah a
fost preluată ideea folosirii unui filtru cu cristale de 10,7 MHz, realizabil
de către radioamatorii care deţin cunoştinţele necesare privind modul'
de funcţionare a cristalelor si a filtrelor’ cu cristale.

La realizarea întregului aparat ad
fost folosite în mare majoritate piese
accesibile amatorilor. Problema
principală o constituie reglarea şi
acordul aparatului.

Din articolul menţionat au mai
fost preluate schemele formatorului
de semnale cu purtătoarea supri¬
mată (bandă laterală dublă — BLD),
amplificatorul de frecvenţă interme¬
diară pe 10,7 MHz pentru recepţie
şi, bineînţeles, modul de realizare a
filtrului cu cristale pentru obţinerea
unei singure benzi laterale (BLU). în
această idee nu se va mai prezenta
în acest articol modul de realizare,
reglare şi acord al filtrului cu cris¬
tale şi al blocului formator de BLD.

Menţionăm că valoarea sensibilităţii
este dictata de performanţele tran¬
zistorului folosit la intrarea recepto¬
rului (T6 din figura 2).

Emiţătorul are la ieşire (în antenă)
o putere de 3 W (PEP),
întregul aparat se alimentează de
la o sursă stabilizată de curent con¬
tinuu cu tensiunea de 12 V şi are un
consum maxim, la vîrf de modulaţie,
de 500 mA. Pentru a lucra în fonie
(BLU), sş poate folosi orice tip de
microfon dinamic cu o impedanţă
minimă de 200 £l
Pentru ascultarea în difuzor sau
că ti se poate folosi orice amplifica¬
tor de audiofrecvenţă, cu o sensibili¬

tate de ordinul a 50 mV, câre, de re¬
gula, se află în dotarea „laboratoru¬
lui" oricărui radioamator.

2. FUNCŢIONAREA
RECEPTORULUI

Semnalele captate de antena, cu¬
prinse în domeniul de frecvenţe de
144—145 MHz, după ce sînt amplifi¬
cate de tranzistoarele T6 şi T5 (fig.
2), sînt aplicate mixerului 2. La
acest mixer ajunge şi semnalul de la
oscilatorul cu frecvenţa variabilă de
tipul VFX, care poate varia frecventa
în limitele 133,3—135,3 MHz. La ie¬
şirea mixerului se obţine frecven-
ţa-diferenţă de 10,7 MHz care se

aplica la intrarea filtrului cu cristale
(fig. 3). în continuare, după amplifi¬
carea de către tra/izistoarele TI5 şi
T14, semnalul ajunge la intrarea mi¬
xerului echilibrat, realizat cu diodele
D1-D2 (fig. 3).

La acest mixer se aplică >i semna¬
lul de la oscilatorul de bătăi (BFO)
pilotat cu cristalul 02. La ieşirea mi¬
xerului se obţine semnalul de joasă
(audio) frecvenţă, care este pream-
plificat de tranzistoarele T18-T19.
Pentru reglarea automată a manu¬
ală a sensibilităţii receptorului se'fo¬
loseşte montajul realizat cu diodele
D3-D4, tranzistorul T20 şi piesele
aferente. De ia ieşirea preamplifica-

AMPLIF1CAT0ÂRE
SEMNALE 10,7MHz

1. DESCRIEREA GENERALĂ

Aparatul prezentat funcţionează în
limitele de frecvenţe de 144—145
MHz folosind modurile de lucru
BLU şi CW. La emisie şi la recepţie
se lucrează pe aceeaşi frecvenţă
(sistem monoacord).' Receptorul
este de tipul superheterodină, cu o
singură schimbare de frecvenţă, cu
frecvenţa intermediară de 10,7 MHz
dictată de frecvenţa cristalelor folo¬
site la realizarea fiitrului. Sensibilita¬
tea este mai bună de 1 j^\l pentru
un raport semnal-zgomot de 10 dB.

torului de audiofrecvenţă se cuiege
şi semnaiui necesar funcţionări) am¬
plificatorului de ascultare (fig. 3).

3. FUNCŢIONAREA
EMIŢĂTORULUI

Semnalele captate de microfon
sînt amplificate dp tranzistoarele
T16-T17 (fig. 3) şi apoi aplicate la
mixerul fofmator de semnale BLD
(Dl şi D2). La acest mixer se aplică
si semnalul sosit de ia BFO. Semna¬
lul obţinut la, ieşirea mixerului (cu
bandă laterală dublă — BLD) şi pur¬
tătoarea suprimată, după amplifica¬
rea prealabilă de către tranzistorul
T13, este aplicat filtrului cu cristale,
ia ieşirea căruia se obţine un semnal
cu o singură bandă iaterală — cea
superioară, cu frecvenţa de 10,7
MHz. Acest semnal BLU se aplică
mixerului 2 (fig. 2) împreună cu
semnalele de la VFX şi în final se
obţine un semnal cu BLU în banda
de 144—145 MHz. După ce traver¬
sează filtrul format din L10-L11 cu 1
MHz lărgime de bandă, semnalele
amplificate de tranzistoarele T7-T10
ajung în final în antenă, prin inter¬
mediul contactelor releului REL 2.

TEHNiUM 3/1982

o.imf;

SURSÂ

1000. ,
aF 'j

îr

COMUTARE Rx/Tx

IN _
4H8[

°'^ F I

BUTON

Rx/Tx

4. BLOCUL VFX

Întrucît se foloseşte un filtru cu
cristale cu frecvenţa de 10,7 MHz,
fapt care dictează valoarea frecven¬
ţei intermediare, pentru acordul în
bandă este nevoie de un oscilator
cu frecvenţa variabilă în limitele

133.3 — 134,3 MHz, ştiut fiind faptul
că din însumarea valorilor acestor
două frecvenţe se obţine exact do¬
meniul de bandă de lucru ai apara¬
tului, în cazul nostru 144 —
145 MHz.

Deoarece, în condiţii de amator,
practic nu se poate realiza un osci¬
lator cu o stabilitate a frecvenţei su¬
ficient de bună, necesară lucrului în
modul BLU direct în domeniul de
frecvenţe de 133,3 — 134,3 MHz, a
fost adoptată varianta folosirii unui
VfX, ca în figura 2.

Pentru realizarea montajului VFX
a fost folosit un cristal (Q1) cu frec¬
venţa proprie de rezonanţă de
12,4 MHz. Tranzistorul TI este
montat în regim de oscilator pilotat
cu cristal, care selectează, în circui¬
tul de colector, armonica a 5-a a
acestuia (regim Overtone). Tranzis¬
torul T2 funcţionează în regim de
dublare de frecvenţă, în final obţi-
nîndu-se în circuitul de colector al
tranzistorului T2 un semnal cu frec¬
venţa de 124 MHz. Acesta, împre¬
ună cu cel sosit de la oscilatorul cu
frecvenţa variabilă (VFO), se aplică
mixerului inelar cu 4 diode (mixer
1). VFO-ul generează semnale cu
frecvenţa cuprinsă în limitele
9,3—10,3 MHz. La ieşirea mixerului
este conectat un filtru cu banda de
trecere de 1 MHz, acordat pe porţiu¬
nea de bandă de 133,3 —

134.3 MHz (suma celor două frec¬
venţe aplicate mixerului).

în continuare semnalul obţinut
este amplificat de tranzistoarele T3
şi T4, lucru necesar funcţionării co¬
recte a celui de-al doilea mixer. .

5. FORMATORUL

DE SEMNAL BLU (FIQ. 3)

Descrierea amănunţită a funcţio¬
nării, precum şi modul de realizare
şi reglare a acestui subansamblu au
fost prezentate în almanahul Teh-
nium-’82. între schema de principiu
prezentată în almanah şi cea din re¬
vistă există unele deosebiri minore
uşor reperabile de către cititori.

în varianta de faţă a fost utilizat
un singur oscilator cu cristal (BFO)
pentru folosirea numai a benzii late¬
rale superioare (în banda de
144 MHz se foloseşte în regimul de
lucru BLU numai banda laterală su¬
perioară). Deci frecvenţa de oscila¬
ţie a cristalului va fi inferioară benzii
de^ trecere a filtrului cu cristale.

în regim de emisie'se foloseşte ca
amplificator al semnalelor cu frec¬
venţa de 10,7 MHz tranzistorul T13,
iar pentru recepţie tranzistoarele
TI4 şi T15.

Ca urmare a acestui fapt, între fil¬
trul cu cristale şi mixerul inelar (mi¬
xer 2) nu a mai fost intercalat ampli¬
ficatorul cu dublu sens de amplifi¬
care, pentru semnalele cu frecvenţa
de 10,7 MHz. Restul montajului este
identic cu cel descris în almanah.

6. AMPLIFICATORUL
EMIŢĂTORULUI

Semnalele BLU cuprinse în limi¬
tele 144 — 145 MHz, obţinute de la
mixerul 2 din însumarea semnalelor
sosite de la VFX şi de la generatorul
de semnale BLU (cu frecvenţa de
10,7 MHz), sînt selectate de filtrul
trece-bandâ format din L10-L11 şi
cele două condensatoare trimer afe¬
rente de 3—12 pF. Notă: valo rile‘tu¬
turor condensatoarelor trimer din
scheme sînt exprimate în pF.

Aceste semnale sînt amplificate în
continuare de tranzistoarele T7-T10.
Primele două (T7 şi T8) lucrează în
clasa A, iar celelalte două (T9 şi
TIO) în clasa AB. La ieşirea etajului
final se obţine un semnal cu o pu¬
tere de ordinul a 3 W (PEP).

7. AMPLIFICATORUL
RECEPTORULUI
(DE ANTENĂ)

Semnalul captat de antenă, după
ce traversează filtrul trece-bandă
,(L13-L14), se aplică pe baza tranzis¬
torului T6 de tipul BFX 89 sau
BFV 90. Se poate folosi şi un tran¬
zistor de tipul BF 200, dar acesta
are un factor de zgomot mai ridicat.

înainte de a fi aplicat mixerului 2,
acest semnal este amplificat şi de
tranzistorul T5

8 . BLOCUL VFO (FIG. 4)'

Oscilatorul cu frecvenţa variabilă
ce lucrează în limitele 9,3 —
10,3 MHz este prezentat în figura 4.
Pentru acord a fost folosită o sec¬
ţiune a unui condensator variabil de
tipul celor din receptoarele „Alba¬
tros" sau „Mondial". Pentru a per¬
mite un acord comod, a fost folosit,
pentru antrenarea condensatorului
variabil, un sistem de demultiplicare
mecanică cu fricţiune cu raportul
1 : 20 .

VFO-ul are un stabilizator de ten¬
siune încorporat de 9 V.

9. DIVERSE

Pentru comutarea regimurilor de
lucru recepţie-emisie (Rx/Tx) au
fost folosite două relee miniatură de
12 V; unul are 4 contacte, fiecare cu
două poziţii (REL. 1), iar celălalt nu¬
mai 2 contacte (cu două poziţii).

Se recomandă a se ecrana separat
următoarele subansambluri: VFX,
amplificatorul Tx, VFO, filtru! cu
cristale, formatorul de semnale BLD
şi amplificatorul Rx. Realizarea păr¬
ţilor mecanice rămîne la aprecierea
amatorilor, în funcţie de posibilităţi.

TEHNIUM 3/1982

Sng. MARCEL TfBERIU ILIAŞ S
Clmpis Turzii

Cititorii care doresc sâ abordeze cuiatorul" ceasului, un numărător

această construcţie complexă pot soii- binar care numără 60 de secunde,

cita informaţii suplimentare direct de 60 de minute, 23 de ore, 59 de mi¬
la autor, pe adresa: Cîmpia Turzii, sîr. nute, 59 de secunde şi aşa mai de-

P arcul ui- nr. 3, bloc 6, 'ap. 7, cod 3351, parte.

judeţul Cluj. Informaţia binară dată de numără¬

tor este „tradusă" în sistem zecimal
1. GENERALITĂŢI cu ajutorul decodoarelor, iar semna¬

lele obţinute sînt aplicate pe tuburile
• Spre deosebire de aparatele elec- Nixie de afişare,
ironice similare de fabricaţie indus- Circuitele integrate care intră în
trială (ceasuri de mînă cu afişare componenţa ceasului sînt alimentate

numerică, dispozitive de numărare cu tensiunea de. 5,6 V, continuă, sta-

etc.), prezenta construcţie poate fi bilizată. Tensiunea de alimentare a

destinată upor scopuri didactice, de tuburilor Nixie este de 170 Vcc.

laborator, de măsurare a unor pro¬
cese deosebit de rapide etc. 2. TRANSFORMATORUL

Ceasul electronic este realizat în

întregime cu circuite integrate, iar Se foloseşte un miez format din
pentru partea de afişare s-au folosit tole E+l cu secţiunea S=4 cm 2 . Car-

tuburi Nixie. Avînd în vedere scopul casa se execută din textolit sau

propus, nu a fost necesară o minia- preşpan. Bobinajul este format din

tufizare deosebită. conductor CuEm astfel:

întreaga construcţie este compusă — primar: 220 V — 2 630 spire —
din patru subansambluri principale: 0 0,15 mm;

transformatorul de alimentare, placa —secundar 1: 170 V — 2 370 spi-

de alimentare, placa de comandă şi re — 0 0,1 mm;

placa d„e afişare. Toate se pot de- — secundar 2: 2x7 V — 2x98

taşa separat, fiind cuplate între ele spire — 0 0,55 mm.

cu fise cu contacte multiple de tip -

CONECT — Bucureşti. 3. REDRESOR+STABILiZATOR

Figura 1 redă schema bloc de

funcţionare. După cum se poate ob- Piesele din blocul de alimentare
serva, „inima" ceasului o constituie (fig. 2) sînt: lr= întrerupător de tip
un cristal cu cuarţ de 1 MHz. Osci- miniatură, monopolar (se montează
laţiile de 1 MHz sînt divizate din 10 pe placa de afişare); S = siguranţă
în 10 cu ajutorul unui lanţ de şase fuzibilă de 0,2 A; D1-D4 = F407 (800

divizoare de frecvenţă, obţinîndu-se V, 1 A); D5-D6 = EFR136 (50 V, 1 A);

în acest mod baza de timp de 1Hz. D7 = D805 (5,6 V; 1,4 A; 8 W); LED =

Acest semnal este introdus în „cal- LD57 (3 V, 50 mA, verde; se mon¬

tează pe placa de afişare); CI = dată de numărător, în sistem zeci- j

0,1 acF, 250 V; C2 = lOOO^F, 25 V, mal.

electrolitic; C3 = 200/^. F, 15 V, elec- Un decodor are patru in rări bi

trolitic; R1 = 13 kn, 5 W; R2 = zece ieşiri. Dintre cele zece ieşiri, •

56 41, 0,5 W. numai aceea este activă care zeci-

mal corespunde unei stări binare la
4. PLACA DE COMANDĂ intrare. întotdeauna ieşirea care se

află la potenţial zero comanda cato- 1
Schema de funcţionare a ceasului dul tuburilor' Nixie. Cele zece ieşiri

este reprezentată în figura 3. Oscila- (de la zero la nouă) ale decodoare- J

torul este format din două porţi lor se cuplează corespunzător la fi-

ŞI-NU, poarta a 3-a avînd rolul de lamentele (catodul) tuburilor Nixie, 1

formare a impulsurilor dreptunghiu- de la zero la nouă. Anodul fiecărui 1

lare. Variaţia fină a frecvenţei oscila- tub, prin intermediul rezistenţelor de |

torului se face cu ajutorul unui tri- limitare R3-R8, se conectează la j

mer (Tr), înseriat cu cristalul de tensiunea de afişare de +170 V. I

cuarţ. Fixarea rapidă a timpului exact se

Semnalul dreptunghiular de 1 realizează cu ajutorul comutatoare- î

MHz, generat de oscilator, ajunge la lor K1-K2. Comutatorul K1 este de

intrarea unui lanţ de sase circuite tip claviatură (de la radiorecep-

integrate divizoare de frecvenţă toare), cu patru contacte normal

(12—17). Semnalul de 1 Hz obtiput la deschise. Prin fiecare din aceste j

ieşirea lui 17 este introdus în conţi- contacte se pot transmite la numă- ;

nuare în numărătorul de impulsuri rător semnale dreptunghiulare de j

care, cu ajutorul circuitelor integrate 1 Hz, 10 Hz, 100 Hz, 10 000 Hz, |

19-14, va număra binar succesiunea semnalele fiind preluate de la ieşirea

impulsurilor, respectiv trecerea tim- divizoarelor 17, 16, 15 sau 13.

puiui (secunde; 60 de secunde = 1 înainte de intrarea semnalului în
minut; 60 de minute = 1 oră; 23 de numărător, acesta trece printr-o

ore, 59 de minute, 59 de secunde, poartă ŞI-NU (18) la care este co-

după care ciclul se va repeta). nectat K2 (START-STOP).

Fiecare numărător are patru ieşiri Schema de principiu este indicată
binare, care se cuplează la cîte .un în figura 3, iar cablajul imprimat în

decodor 115—120. Acesta are rolul figura 4. la scara 1/1.

de a decodifica informaţia binară * Ordinea de montare a pieselor pe

această placă , este următoarea: cir¬
cuitele integrate, rezistoarele, con¬
densatoarele, circuitele de alimen¬
tare, cristalul de cuarţ.

Pentru a nu complica schema cir¬
cuitului imprimat, reţeaua de ali¬
mentare a circuitelor’ integrate s-a
montat pe placă cu ajutorul unor
conductoare de cupru emailat 0
0,8 mm, traseu marcat în figura 4 cu
linie întreruptă. Cele două linii de
alimentare precum şi conductoarele
de coborîre la bornele de alimentare
a circuitelor integrate s-au izolat su¬
plimentar cu tub PVC pentru a se
înlătura posibilitatea scurtcircuitării.
Pentru identificarea precisă a borne¬
lor de alimentare a circuitelor inte¬
grate, izolaţia de PVC a conductoa¬
relor s-a ales în culori convenţionale
(roşu la +5,6 V şi albastru la masă).

în afară de stabilizarea tensiunii
de +5,6 V, pentru înlăturarea Semna¬
lelor false, care pot deregla funcţio¬
narea circuitelor logice, s-au prevă¬
zut pe liniile de alimentare a aces¬
tora condensatoarele de filtraj
C3-C6, montate la distanţe egale.

Ieşirile de la zero la nouă ale de-
codoarelor se cuplează la filamen¬
tele corespunzătoare ale tuburilor
Nixie prin intermediul unor fise de
tip CONECT.

Piesele de pe,placa de comandă
sînt: Q = cristal cu cuarţ de 1 MHz;
Tr= trimer, 6—20 pF; Ci = 10 nF,
stiroflex; C2 - 240 pF, ceramic;
C3-C6 = 47 nF; R1 = 1,5 kXl ; R2 = 1
kQ ; R3-R8 =34 kD„ ; II, 18, 121 =
CDB400; 12, 13, 14, 15, 16, 17, 19, 111,
113, 114= CDB490; 110, 112 =
CDB492; 115, 116, 117, 118, 119, 120 =
F74141PC-IN DON ESI A.

5. PLACA DE AFIŞARE

Tuburile Nixie se pot monta pe
placă prin intermediul unor picio¬
ruşe, confecţionate din ţeavă de cu¬
pru 0 int. = 1,2 mm, sau capse fi¬
xate direct pe placă (în lipsa unor
socluri adecvate).

Conductoarele de legătură de la
placa de afişare la fişa de conectare
tre-buie să fie cît mai scurte şi flexi¬
bile.

Piesele de pe placa de afişare
sînt: lr= întrerupător miniatură, mo-
nopolar (1NI-1ND); K1 = comutator
tip claviatură (de la radioreceptoare,
4NI—4ND); K2 = întrerupător minia¬
tură, monopolar „(1NI-1ND); LED =
LD57 (3V, 50 mA, verde); tub Nixie
pentru afişare= Z560 M (170 Vcc; 1,5
mA pe fiecare filament).

6. CASETA

Caseta ceasului este confecţio¬
nată din lemn furniruit. Partea fron¬
tală cu orificiile pentru tuburile Ni¬
xie, comutatorul K1, K2, LED, între¬
rupător reţea, este confecţionată din
tablă de inox sau din aluminiu elo-
xat, cu un aspect deosebit de plă-

7. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE

Se conectează comutatorul K2 pe
poziţţa STOP.

Se conectează întrerupătorul de
reţea Ir. La conectarea acestuia se
va aprinde LED-ul de culoare verde,
care indică prezenţa tensiunii de
5,6 V.

Se comută clapetele selectorului
K1, corespunzătoare semnalului de
10 000 Hz = 1/10 000 s.

Se conectează K2 'pe poziţia
START.

Se lasă să funcţioneze pînă cînd
pe placa de afişare apare indicaţia
orelor cu o unitate în minus faţă de
ora exactă dorită.

Se conectează K2 pe poziţia

STOP.

Se comută clapeta selectorului

K1, corespunzătoare semnalului de
100 Hz = 1/100 s.

Se conectează K2 pe poziţia

START.

Se lasă să funcţioneze pînă cînd
pe placa de afişare apar ora dorită
şi minutele cu o unitate în plus faţă
de timpul exact dorit.

Se conectează K2 pe poziţia

STOP.

Şe comută clapeta selectorului
K1, corespunzătoare semnalului de
1Hz = 1/s, care constituie baza de
timp.

Se urmăresc la un ceas etalon
ora, minutul şi secunda, iar cînd
cele două ceasuri au aceeaşi indica¬
ţie se conectează K2 pe poziţia
START.

Cu această comandă se consideră
încheiate punerea în funcţiune şi re¬
glarea ceasului.

Este bine ca ceasul etalon folosit
să fie cel de la televiziune. în cazul
în care apar abateri de timp de ia o
zi la alta sau în cursul aceleiaşi zile,
este necesar să se facă O corecţie a
unităţii de timp, cu ajutorul conden¬
satorului semireglabil Tr. Aceste
erori se datorează cristalului de
cuarţ, care prezintă abateri de la un
tip lâ altul de 10- 5 —10- 6 Hz, ceea
ce reprezintă abateri de 2,5—25 de
secunde pe lună. Această eroare
este prezentă şi la ceasurile electro¬
nice profesionale construite pe plan
mondial.

în afara utilizării ceasului ca in¬
strument de măsură a timpului de
6ază, acesta poate fi folosit şi pen¬
tru măsurarea unor procese rapide
cu o precizie de pînă la o milionime
de secundă, datorită posibilităţii de
a introduce în numărător semnale
de 1 MHz, 100 kHz, 10 kHz, 1 kHz,
100 Hz, 10 Hz, 1 Hz.

în cazul de faţă, datorită faptului
că s-a folosit selectorul K1 cu patru
comutatoare pentru a introduce
semnale de 10 kHz, 100 Hz, 10 Hz şi
1 Hz, se va exemplifica metoda de
calcul a duratei pentru un proces
rapid cu o precizie de zecimi, su¬
timi, sau zecimi de miîmi de se-
Gundă.

Formula generală de determinare
a duratei unui proces este: ab x
3 600 + cd x 60 + ef x 1, în care ab
reprezintă afişarea orelor, cd afişa¬
rea minutelor, iar ef afişarea secun¬
delor.

8) EXEMPLU

Considerăm indicaţia maximă afi¬
şată într-un ciclu al ceasului.

a) Pentru determinarea timpului
scurs cu o precizie de zecime de se¬
cundă, selectorul K1 fiind pe poziţia
10 Hz, procedăm astfel:

1) 23 x 3 600 + 59 x 60 + 59 1 =
82 800 + 3 540 + 59 = 86 399 zecimi
de secundă = 8 639,9 secunde.

2) 8 639 : 3 600 = 2 ore 1 439 se¬
cunde.

3) 1 439 : 60 = 23 minute 59 se¬
cunde. x

Deci un ciclu complet al ceasului
are loc în 2 ore, 23 de minute, 59 de
secunde şi 9 zecimi, selectorul K1
fiind pe 10 Hz.

b) Considerăm aceeaşi indicaţie,
însă comutatorul K1 se fixează pe
100 Hz, deci cronometrăm cu o pre¬
cizie de sutime de secundă.

1) 23 x 3 Ş00 + 59 x 60 + 59 x 1 =
86 399 sutimi de secundă = 863, 99
secunde.

2) 863 : 60 = 14 minute 23 se¬
cunde.

Rezultă că ciclul complet în
această poziţie are loc după 14 mi¬
nute, 23 de secunde şi 99 sutimi de
secundă.

9) BIBLIOGRAFIE

1. Herşcovici H. — Circuite inte¬
grate în aparatura de automatizare,
Editura tehnică, Bucureşti, 1976.

2. Bulucea C. — Circuite integrate
liniare, Editura tehnică, Bucureşti,
1976.

3. Vătăşescu A. — Circuite liniare
integrate, Manual de utilizare, voi. 1
şi 2, Editura tehnică, Bucureşti,
1980.

4. Catalog I.P.R.S.-Băneasa, 1976.

5. Tehnium, 1979, 1980.

6. Ezermester, 1980.

APRINBEIEA
IN INEPTE A LUMINII

-DUMITRU PARPALĂ, Se

Roşi® Montană

nu au potenţiale adecvate pentru a
deschide EFT-urile, am ihtrodus
tranzistoarele T 2 — T 6 alimentate cu
—-15V, în montaj de inversor.

Registrul primeşte comenzi de de¬
plasare pe intrările de tact

Traductorul acustic conţine un
microfon cu cărbune, un transfor¬
mator ridicător miniatură (defazor
„Zefir" sau realizat pe un tor sau
oală de ferită avînd n^ 100 de
spire, n 2 = 500—1 000 de spire). Ur¬
mează un amplificator neliniar sen¬
sibil, compus din două tranzistoare
în etaj Darlington, T-, şi T 2 . T 3 ser¬
veşte pentru obţinerea impulsului de
comutare la atingerea unui senzor
(suprafaţă metalică), bazat pe ampli¬
ficarea brumului aplicat prin inter¬
mediul unui deget. Astfel, în colec¬
torul lui T 2 se obţine un impuls ne¬
regulat care este aplicat apoi unui
circuit basculant monostabil integrat

(CDB 4121). Acesta permite obţine¬
rea ia ieşire a unui impuls cu durata
de cca o secundă (în acest timp alte
comenzi nu au nici un efect). Impul¬
sul obţinut comandă trecerea regis¬
trului în starea următoare. Sensibili¬
tatea maximă a microfonului se ob¬
ţine la bătăi din palrrrş (semnale
acustice scurte şi puternice).

Blocul de alimentare furnizează
cca —15 V pentru blocul de comu¬
tare şi 5 V pentru circuitele integrate
şi traductor.

Regulatorul de lumină' este prevă¬
zut cu filtry de deparazitare penîru
instalaţiile electrice din jur. Bobinele
SF 1, SF 2 vor avea cca 20—30 de
spire, din sîrrnă CuEm 0 0,4—0,6, în
aer, diametrul bobinei fiind de 1 cm.

Pentru vizualizarea basculării mo-
nostabilului se poate monta o diodă
luminescentâ pe ieşirea lui, ca în
schemă.

Propun cititorilor schema uriui
montaj ce permite aprinderea în
trepte a luminii electrice dintf'-o în¬
căpere sub acţiunea unor comenzi
acustice sau tactile. Am instalat
acest montaj în dormitor şi funcţio¬
nează foarte bine.

Modul de lucru. Se alimentează
montajul şi se trece comutatorul MC
(control de mod) în poziţia 1. Se
aplică o comandă acustica sau se
atinge senzorul, ce poate fi un mic
disc metalic. Becul (lustra) se
aprinde slab (treapta I). Se trece MC
în poziţia 2, după care ia fiecare
nouă comandă se basculează mon¬
tajul în treptele următoare (II — lu-
'minâ medie, III — maxim de lumină,
IV — stingere) şi apoi ciclul se reia.

Analizînd schema se constată
existenţa mai multor etaje ce pot fi
studiate şi separat.

în partea de jos se află un regula¬
tor de lumină cu tiristor. Schema
este cunoscută, singura particulari¬
tate aici fiind comanda în trepte a
unghiului de. deschidere a tiristoru-
lui prin comutarea unor rezistenţe.
Operaţia de comutare este reaHzată
prin deschiderea succesivă a unor
tranzistoare cu efect de cîmp de ti¬
pul ROS 01, ROS 104. Tiristorul tre¬
buie ales astfel încît să suporte cu¬
rentul maxim al becurilor.

Comanda TEG-urilor am realizat-o
cu ajutorul unui registru de depla¬
sare conectat în inel (ieşirea ultimei
celule legată la intrare). Pentru
aceasta am utilizat o capsulă
CDB495. Deoarece ieşirile acesteia

a jg

T|,T2, T 3-BC1°7
To -BC109 !

220ajf| 33QjjF 4f 7 6 5 4 3 2.1 U 11

16V n®Tî IOVTţT/ CDB4121 O \A,

T 8 9 10 11 12 13 14 Js

7 6 5 4 3 2 11
CDB495 d MM

1TEC2 nioo

Mu JLlN4(xr

DkoU 2Mill

^T 6

j 27 k il

ipjJ> 3^8 [!

t 4J5.T 6 ,T 7 =BC177U79

TEC1+3-ROS01jROS104

68 «M» '

nF mm Ţ

ISIllllIliii
îl IIINI

Mulţi dintre cititori au realizat in¬
stalaţii de producere a energiei eleq-
trice cu generatoare eoliene sau hi¬
draulice. Datorită accesibilităţii
largi, aceste instalaţii sînt de ten¬
siune redusă, de la 6 la 48 V. Pentru
o funcţionare corectă este necesar
să se conecteze baterii de acumula¬
toare tampon, care să uniformizeze
tensiunea de alimentare. Schema
din figură indică modul cel mai co¬
rect de conectare a acestor baterii.
Se poate remarca divizarea instala¬
ţiei în două părţi principale cu ajuto¬
rul comutatoarelor şi C 2 , ceea ce
permite ca atît generatorul cît şi ba¬
teria să genereze tensiune în bara
de conectare BC, separat şi în regim
tampon. Funcţionarea în aceste re-

Sreg. M. FLORESCU,
Titu

gimuri este semnalizată de două be¬
curi conectate pe contactele auxi¬
liare ale comutatoarelor. Fiecare
dintre surse este controlată de cîte
un ampermetru A distinct, precum şi
de un voltmetru comun V, c#re se
conectează, pe rînd, cu un comuta¬
tor voltmetric, eliminîndu-se posibi¬
litatea de conectare în paraiel a sur¬
selor în timpul măsurării. Fiecare
sursă se protejează cu cîte două
elemente fuzibile alese pentru cu¬
rentul maxim debitat în sarcină în
cazul funcţionării individuale.

în schemă figurează şi un bloc de
control al izolaţiei BCI, care este
opţional, putînd fi prevăzute numai
două borne de control la care se co¬
nectează un ohmmetru.

Sarcina se conectează la barele
de curent cu un grup de comuta¬
toare K şi se protejează cu fuzibile
corespunzătoare circuitului respec¬
tiv. Bara de curent se dimensio¬
nează pentru un curent cel puţin
egal cu de 1,5 ori curentul maxim
din sarcină.

' în cazul în care generatorul utili¬
zat este de tip auto, este necesar ca
la bornele acestuia să fie conectat
un acumulator mic, care să permită
amorsarea funcţionării generatorului
pentru cazul în care acesta lucrează
independent.

Acumulatoarele folosite trebuie
instalate cu respectarea unor măsuri
de securitate. Astfel, dimensionarea
capacităţii lor în Ah se face cunos-
cînd puterea necesară în instalaţie şi
timpul în care bateria debitează iri- _
dependent, ca să nu fie depăş-it cu- "
rentui de descărcare prevăzut pen¬
tru acumulatorul respectiv. în cazul
în care se face o legare a bateriilor
în mod mixt, este necesar să fie
identice grupele legate în serie, pen¬
tru a obţine o încărcare şi o descăr¬
care corecte.

Camera în care se depozitează
aceste acumulatoare trebuie să aibă

__1

o ventilaţie corespunzătoare, ştiut fi¬
ind că în timpul încărcării se degajă
gaze cu caracter periculos; în ace¬
laşi timp trebuie să asigurăm o tem¬
peratură mai mare de —5° C pentru
o funcţionare normală,
întreaga încăpere se va vopsi cu

3/1982

Prezentăm în cele ce urmează
două scheme de termometre elec¬
tronice. Schema din figura 1 repre¬
zintă un termometru destul de sofis¬
ticat, dar de mare precizie. Elemen¬
tul termosensibil este dioda de co¬
mutaţie D, de tip 1N4148 sau 1N914.
Se ştie că dacă printr-o diodă trece
un curent constant (în sensul de
conducţie), tensiunea pe diodă este
aproape proporţională cu tempera¬
tura.

Pentru a obţine o tensiune stabilă
de referinţă s-a prevăzut o super-
diodă Zener formată din ICI şi DZ1.
Circuitul integrat ICI trimite un cu¬
rent constant prin dioda Zener, a
cărei'tensiune Zener nu depinde la
rîndul ei de variaţiile tensiunii de ali¬
mentare. A fost ales tipul de diodă
5V6 deoarece este ştiut că acest tip
este cel mai puţin dependent de
temperatură. Circuitul integrat IC2
formează o sursă de curent în al că¬
rei circuit de reacţie se află plasată
dioda termosensibilă D. La o schim¬
bare de temperatură pe diodă, creş¬
terea tensiunii la ieşirea din IC2 se
cifrează la aproximativ —2 mV pe
grad Ceisius. Această tensiune de
ieşire intră în amplificatorul IC3 şi
de acolo în aparatul de măsură.
Pentru etaionare folosim semiregla-
bilele PI şi P2. Cu PI se reglează
temperatura cea mai joasă pe care
dorim să o măsurăm (de exemplu
0° C), punînd aparatul M pe zero;
cu P2 reglăm celălalt cap de scală,
pentru cea mai înaltă temperatură
ce vrem să o măsurăm (de exemplu
50° C).

Deoarece întregul montaj con¬
sumă un curent infim (circa
3,5 mAî, alimentarea se poate face

vopsea alchidică de tip normal care
rezistă la acizi mai bine decît vop¬
seaua de ulei.

Acumulatoarele trebuie montate
astfel încît să se poată controla uşor
şi la nevoie demonta pentru înlocu¬
ire şi reparaţii. Pentru utilizarea co¬
rectă se vor respecta toate indicaţi¬
ile date pentru acumulatoarele auto
(din manualul de întreţinere pentru
autoturisme).

Aparataju! de conectare şi protec¬
ţie utilizat poate fi de tip auto, dar
conductoarele nu pot fi cele din
construcţia instalaţiei normale de
220 V, secţiunile trebuind să fie ma¬
jorate corespunzător.

în încheiere, cîteva cuvinte despre
aparatele ce se pot utiliza în instala¬
ţiile de curent continuu de joasă
tensiune.

în primul rînd, iluminatul se face
cu becuri de tip auto, el fiind supe¬
rior din punct de vedere al randa¬
mentului luminos iluminatului cu
becuri normale. Acest lucru permite
ca o instalaţie relativ slabă să asi¬
gure un iluminat optim pentru un
număr mare de camere.

Aparatura electronică se poate
conecta la asemenea reţea cu res¬
pectarea indicaţiilor date de con¬
structorul aparatului pentru cazul le¬
gării la instalaţia auto (numai în ca¬
zul în care tensiunea reţelei coin¬
cide cu cea indicată). Pentru restul
cazurilor, cuplarea se va face prin
utilizarea unui stabilizator care are
aici şi rolul de reductor de tensiune.
Nu se recomandă înserierea de re¬
zistenţe simple.

în afară de frigiderul „Fram“ pen¬
tru autoturisme, putem să utilizăm
orice alt frigider cu absorbţie, pen¬
tru care refacem rezistenţa de încăl¬
zire la noua tensiune de alimentare
(puterea fiind de 125—175 W).

Putem, de asemenea, imagina mo¬
dificări pentru alte tipuri de aparate,
prin rebobinarea sau înlocuirea de
motoare (numai pentru motoarele
cu colector).

M. VRÎWCE'ANU

uşor de la o baterie tip 6F22 de 9 V.
Pentru funcţionarea aparatului se
acţionează întrerupătorul SI (între¬
rupătorul S2 fiind în poziţia ,,a“). Cu
SI închis şi S2 în poziţia „b“, mi-
croampermetrul M (reglat din P3)
poate da indicaţii despre starea ba¬
teriei, funcţionînd ca voltmetru. De¬
oarece în acest din urmă caz circui¬
tul se închide prin D, citirea tensiu¬
nii ia bornele bateriei depinde de

este apoi izolată de T2. Semireglabi-
lul P2 da naştere unei tensiuni de
offset care polarizează pe T3 în a ? a
fel încît tensiunea dintre emitoarele
lui T2 şi T3 este proporţională cu
temperatura. Microampermetrul M şi
semireglabilul PI formează un volt¬
metru care măsoară această ten¬
siune. Tranzistoarele T2 şi T3 trebu¬
ind să lucreze în acelaşi regim ter¬
mic (şi avînd în schemă colectoarele
comune), pot fi prinse cap la cap
într-un manşon de tablă în aşa fel
încît să facă un cît mai bun contact,
în ipoteza că se folosesc tranzis-
toare în capsulă epoxi ■ (BC 547),
acestea se vor lipi unul de celălalt
pe părţile plate ale capsulelor sau se

Tensiunea de alimentare este sta¬
bilizata din R8, D/1 şi D/2. Ca şi la
montajul precedent şi din aceleaşi
motive s-au ales diodele Zener 5V6.
Cu aceste diode şi cu lipirea lui T2
de T3, ansamblul este aproximativ
independent de temperatură, permi-
ţînd numai sondei TI să determine
indicaţia instrumentului M. Dacă, se
realizează montajul şi pentru tempe¬
raturi mai mari (pînă la 100° C), TI
trebuie conectat ia montaj printr-un
cablu termorezistent. în plus, dacă
există posibilitatea, şi terminalele lui
TI vor fi încapsulate într-un adeziv
siliconic.

Cu elementul termosensibil cufun¬
dat (numai capsula!) în apă cu

temperatura termosensorului.

Valorile componentelor indicate in
schemă corespund unui domeniu de
măsurare 0—50° C (depinzînd şi de
poziţia lui P2). Prin schimbarea re¬
zistenţei R7, domeniul de măsurare
poate fi lărgit. Astfel, pentru R7 =
33kXl se poi măsura temperaturi
pînă la 100° C.

în cazul temperaturilor negative
se inversează bornele microamper-
metrului şi 0° C devine punctul de
citire pentru —50° C, iar +50° C de¬
vine 0° C.

.Termometrul a cărui schemă este
dată în figura 2, în ciuda simplităţii
sale, are o bună stabilitate şi o pre¬
cizie remarcabilă. Elementul termo¬
sensibil al acestui circuit este tran¬
zistorul TI care funcţionează ca
atare datorită capacităţii sale de am¬
plificare. Prin aceasta, tensiunea ba-
ză-emitor (care depinde de tempera¬
tură) se amplifică pînă la —25 mV
pe grad Ceisius. Această tensiune

vor introduce tot intr-un mic man¬
şon de tablă sau plastic. Pentru cei
ce posedă capsule cu cîte două
tranzistoare special pentru monta¬
jele cu amplificator diferenţial, pro¬
blema identităţii termice este rezol¬
vată.

gheaţă în topire, fixăm 0° C pe ze¬
roul aparatului din semireglabilul
P2. Din PI reglăm celălalt cap de
scală (de exemplu la 100° C) daca
TI este pus în apă la fierbere. Aten¬
ţie! La aceste reglaje picioruşele lui
TI nu trebuie să atingă lichidul!

Acest dispozitiv este foarte util
pentru vizualizarea stărilor logice la
circuitele TTL. Atrag de la început
atenţia că nu poate fi utilizat pentru
vizualizarea stărilor circuitelor
CMOS deoarece curentul relativ
mare de intrare duce în mod cert la
deteriorarea acestora.

Funcţionarea dispozitivului este
foarte simplă şi nu mai necesită ex¬
plicaţii. LED-ul „L“ indică starea lo¬
gică LOW la intrare, LED-ul „H“ sta¬
rea HIGH. Ultimul LED indică un
semnal alternativ la intrare şi este
foarte util pentru detectarea impul¬
surilor scurte. Circuitul sesizează
impulsuri de cîteva zeci de nanose-
cunde sau chiar mai scurte.

Montajul se realizează pe o plă¬
cuţă de circuit imprimat şi se încor¬
porează într-un stilou sau un pix, de
unde se conectează, cu ajutorul
unor fire prevăzute cu cleme, la ali¬
mentarea circuitului verificat. O co¬
nectare eronată se exclude datorită
diodei D.

fiSîia TTL

TEHMUM 3/1982

Această clasă de torpiloare, echi¬
valentul de acum o sută de ani al
vedetelor moderne cu aripi subacva¬
tice, reprezenta principala forţă de
lovire a flotei noastre în plină mo¬
dernizare. Dacă luăm în considerare
că 21 'de noduri reprezintă o viteză
respectabilă şi pentru contemporanii
noştri în ale navigaţiei, atunci era o
viteză formidabilă pentru străbunici.

Un asemenea tip de navă este ine¬
dit şi în literatura de specialitate,
deşi în marina franceză s-au.-con-,
struit peste o sută de exemplare în
diferite variante.

Construite în 1888 ia şantierele
din Le Havre, aceste nave erau de
fapt torpiloare de intercepţie, fiind
interesant de remarcat cîteva detalii
tehnice: coca cîntărea 13 450 kg,
maşina propulsoare de 578 CP
4 500 kg, iar căldările 8 600 kg. Apa
dulce nu reprezenta decît 4 000 i,
iar cărbunii 5 000 kg, ceea ce îi dă¬
dea o autonomie redusă, ia viteză
maximă. Echipajul era relativ mic,
cuprinzînd 15 oameni, postul de co¬
mandă fiind de tipul cazemată. Fine¬
ţea deosebită a corpului era o încer¬
care de cîî mai bună utilizare a pu¬
terii furnizate de maşini, dar şi un

inconvenient în căzui navigaţiei pe o
mare montată, avînd o proastă sta¬
bilitate, defecţiune de construcţie ce
va duce la pierderea pe furtună a
Sboruîui în cursul primului război
mondial.

lată principalele caracteristici teh¬
nice:

Lungime. 36,25

Lăţime...... 3,45

Pescaj. 2,20

Viteză .. 21 de nod..

Datorită fineţei liniei corpului,
acest model la o scară convenabilă,
1 : 20, 1 : 25, ar putea fi ideal pentru
clasa EK, autopropulsate militare.

Armamentul se compunea din
două tuburi lanstorpile în prova,
două torpile de şcondru şi două tu¬
nuri Hotchiss, cu cîte 5 ţevi.

Aceste nave s-au distins în cursul
primului război mondial, Smeul dis-
trugînd, probabil, un submarin ger¬
man în faţa Constanţei.

Opera vie era vopsită în roşu,
opera moartă fiind neagră, cu ex¬
cepţia coşurilor, a catargului şi a
trombei de aerisire, care erau gal¬
bene. Cabina de comandă şi supras¬
tructura maşinilor erau albe.

CRISTSASM CRĂCiUryOlU

E E El

MII-

IOTI

mmm

IIECTBOMICH

f og T L,4ms

Sistemul electronic de aprindere com¬
pletează sistemul clasic, scopul urmărit
fiind îmbunătăţirea performantelor mo¬
toarelor cu aprindere prin scînteie.
Ideea unui sistem electronic de aprin¬
dere este descrisă în literatura de spe¬
cialitate în mai multe variante de prin¬
cipiu._

a) înlocuirea contactelor ruptorului
cu un comutator static. Acest procedeu
protejează contactele mecanice ale rup¬
torului, care devin doar un element de
comandă. Se cer însă condiţii speciale
pentru comutatorul static, care lucrează
la curenţi de ordinul amperilor şi ten¬
siuni de ordinul sutelor de volţi. Perfor¬
mantele sînt asemănătoare cu ale siste¬
mului clasic.

b) Descărcarea rezonantă a unei ca¬
pacităţi pe bobina de inducţie printr-un
comutator static comandat de ruptor.
încărcarea condensatorului poate fi ex¬
ponenţială sau rezonantă. In cazul în¬
cărcării exponenţiale de la un convertor
se obţin performante superioare siste¬
mului clasic. . Apar însă dezavantaje,
cum ar fi dependenta energiei scînteii
electrice de tensiunea de alimentare în
cazul unui convertor cu tensiune de ie¬
şire nestabilizată, precum şi o funcţio¬
nare nesatisfăcâtoare atunci cînd turaţia
motorului este un submultiplu al frec¬
ventei de funcţionare a convertorului.

în cazul încărcării rezonante a capa¬
cităţii se înlătură aceste dezavantaje.

Sistemul a fost proiectat într-o con¬
cepţie modernă, folosind circuite inte¬
grate. Acest lucru duce la o schemă de

Ung. AQHÎÂN COWDEESCU,
Bucureşti

principiu relativ simplă şi fiabilă, cu
performante ridicate.

Principiul de funcţionare al schemei
electronice (fig. 1) constă în încărcarea
rezonantă a capacităţii C 5 la o tensiune
Uc coiîstantă, indiferent de variaţia ten¬
siunii de alimentare, Ec. în momentul

f l /

C a^oc/

Po&fta 7"4

Ol f

J/U f/400 1 /

deschiderii contactelor ruptorului (K),
capacitatea C 5 se descarcă rezonant
prin bobina de inducţie (L). în secun-
daTul acesteia se induce înalta tensiune
care amorsează scînteia electrică între
electrozii bujiei.

Funcţionarea schemei este descrisă în
cele ce urmează. La deschiderea contac¬
telor K, bistabilul format din porţile
NAND IC 2 , IC 3 trece în starea logică
„1“. Tranzistoarele T,, T 2 , T 3 , care lu¬
crează în regim de comutare, se satu¬
rează. Pe înfăşurarea primară 1-2 a
transformatorului de impuls se aplică
tensiunea de alimentare Ec. în acest
moment se produce şi amorsarea tiris-
torului Th de către tensiunea indusă în
înfăşurarea secundară 3-4. Condensato¬
rul C 5 , încărcat la tensiunea Uc în ciclul
anterior, se descarcă rezonant prin bo¬

bina de inducţie L. Odată cu aplicarea
tensiunii Ec pe înfăşurarea 1-2 a trans¬
formatorului, curentul prin aceasta în¬
cepe să crească liniar cu o pantă deter¬
minată de tensiunea Ec şi de inductanta
înfăşurării primare. Cînd curentul
atinge valoarea Icmax, pe rezistenta R 13
căderea de tensiune este egală cu pragul
de basculare a porţii IC 4 . Se produce în
acest moment bascularea bistabilului în
starea logică ,,0“, iar Tj, T 2 şi T 3 se blo¬
chează. r T 2

„ . LIc max

Energia magnetica---= W L ,

înmagazinată în inductanţa primaru¬
lui transformatorului, se transformă în
energie electrică; condensatorul C 5 se
încarcă rezonant la tensiunea de vîrf
TT . . C 5 Uc 5

Uc, mmagazinînd energia W c = —-—

Circuitul oscilant este format din
ductanta primarului (înfăşurarea 1-2
paralel cu capacitatea C' 5 , reflectată
secundar în primar:

(BD138 T 3 2N3055

) c.

Conectare—pe autoturism.

JbK 1 r 5 K3 pL

« rn° .H

(R) v Ruptor

Notă: la montare se scoate i
densatorul de • pe mptor.

TEHNtUM 3/1982

Un individ oarecare, altul de-
cît proprietarul unui autoturism,
îşi poate însuşi maşina numai în
două cazuri: fie folosind o cheie
falsă cu care reuşeşte să por¬
nească motorul, fie prin scurt¬
circuitarea firelor care merg la
contact.

Pentru evitarea oricăreia din
aceste două posibilităţi, mulţi
posesori de autoturisme au pla¬
sat pe firele de contact un al
doilea întrerupător, camuflat şi
fără de care motorul nu poate fi
pornit. Asemenea dispozitive
prezintă însă inconvenientul că
uneori, din grabă, proprietarul
uită să întrerupă acest al doilea
contact la coborîrea din maşină
aşa încît, cu oricare din cele
două procedee de mai sus, ma¬
şina poate fi pornită de oricine.

Prezentul montaj evită orice
posibilitate de a porni motorul
dacă nu se cunoaşte modul de
funcţionare al dispozitivului. Şă
urmărim schema. Introducînd
cheia în contact şi râsucind-o
fără să cuplăm demarorul, se în¬
chide Si care face să Circule cu¬
rent prin montaj. Contactele
RE a şi RE b fiind deschise, bo¬
bina nu este alimentată şi chiar
dacă am cupla şi demarorul.

Prof. M. VOHWiCU

acesta nu va funcţiona.

Punînd acum degetul pe sen¬
zor, prin circuitul A va trece un
curent slab care va fi suficient
să polarizeze baza tranzistorului
T 1 şi să-l aducă în conducţie.
Baza lui T 2 fiind acum polari¬
zată, se va deschide şi Darling-
tonul T 2 -T 3 , iar curentul de co¬
lector din T 3 va acţiona releul
RE, închizînd contactele RE a
(prin care se alimentează prima¬
rul bobinei) şi RE b care fac ca
releul să rămînă anclanşat chiar
după ce_am luat degetul de pe
senzor. în acest caz, cu cheia
putem pune în funcţiune dema¬
rorul şi deci putem porni moto¬
rul.

La întreruperea contactului,
releul declanşează şi dispozitivul
este din nou pus în starea ini¬
ţială.

Rezistenţa R 3 , condensatorul
C 2 , ca şi condensatorul de stabi¬
lizare Ci, montate în linia de ali¬
mentare a lui T 2 , protejează cir¬
cuitul împotriva efectelor de ten¬
siune tranzitorii şi care ar putea
fi generate, de exemplu,, de mo¬
torul ventilatorului sau al stergă-
toruiui de parbriz. Prin R 3 , C 2 şi
Ci se împiedică astfel excitarea
parazită a releului.

în ce priveşte senzorul, acesta
poate fi realizat cu uşurinţă şi
camuflat într-un loc accesibil
celui ce cunoaşte secretul.

Dacă trebuie să ducem ma¬
şina la „Service 11 , este necesar
ca în prealabil să scurtcircuităm
între punctele 1 si 2 contactul
RE a .

Cu unele mici modificări,
montajul poate fi folosit şi în

alte scopuri, pentru a pune în
funcţiune diverse alte meca¬
nisme prin simpla atingere cu
degetul.

Montajul de faţă se poate fo¬
losi atît la maşinile cu alimen¬
tare la 6 V (şi minusul la masă),
cît şi la cele cu 12 V, avînd în
vedere ca în fiecare caz să pu¬
nem un releu adecvat.

■■uns

Deoarece contactele K vibr
chidere, există pericolul unei
parazite a schemei. Pentru a
fenomen, încărcarea, respectiv descărca¬
rea capacităţii C, din circuitul de in¬
trare se fac cu constante de timp dife-

în figura 2 se arată diagramele de
funcţionare ale schemei. Se observă că
un ciclu complet durează 5.5 ms, lucru
ce limitează funcţionarea schemei la
6 200 rot/min.

în figura 3 este reprezentat cablajul
imprimat văzut dinspre partea plantată.

Se foloseşte un tiristor de minimum
3 A/500 V. Transformatorul de impuls
are o.secţiune de 4 cm 2 şi este prevăzut
cu întrefier de 0,1 mm. Se bobinează la
început înfăşurarea primară care con¬
ţine 70 sp. 0 1 mm, apoi înfăşurarea
secundară care conţine 800+60 sp. 0
0,2 mm, cu izolaţie după fiecare strat.
Se folosesc • tole E10.

Tranzistorul T, (2N3055) se mon¬
tează pe un radiator de 100 cm 2 . în fi¬
gura 4 este reprezentat sistemul de co¬
nectare pe autoturism. Conectarea se
face direct pe bobina de inducţie cu
ajutorul a două plăcuţe de sticlotextolit.

Sistemul de aprindere a fost astfel
proiectat încît energia dezvoltată de
scînteia electrică să fie independentă de
tensiunea de alimentare şi de turaţia
motorului. Totodată, ruptorul devine
doar un element de comandă, oxidarea
şi uzura contactelor fiind practic elimi¬
nate. Schema funcţionează normal la o
variaţie a tensiunii de alimentare între 8
şi 16 V, la o turaţie maximă de 6 200
ture/min a unui motor cu 4 cilindri în
patru timpi. Gama temperaturilor de
lucru este intre — 30°C şi +85°C. La
testarea pe un autoturism SKODA s-au
înregistrat o scădere a consumului de
carburant cu cca 7%, porniri foarte
uşoare la rece, demaraje îmbunătăţite,
eliminarea oxidării contactelor ruptoru-
lui. reducerea depunerii de calaminâ pe
bujii şi în camera de ardere. Montarea
pe autoturism este foarte simplă şi nu
necesită nici un reglaj suplimentar. La
montare sînt necesare o curăţire per-
fectâ a contactelor ruptorului şi decu¬
plarea condensatorului de pe ruptor.

Pentru posesorii de autoturisme
„Dacia“-1300 sau de alt tip care sînt
echipate cu alternator trifazat de
12 V prezentăm, alăturat schema
unui regulator de tensiune electro¬
nic, cu performanţe ridicate.

Stabilizarea de tensiune la variaţii
ale turaţiei rotorului alternatorului
între 200 şi 10 000 rot/min este aşa
de bună încît tensiunea la bornele
redresorului (alternatorului), măsu¬
rată cu un voltmetîu de curent con¬
tinuu cu ac indicator, rămîne con¬
stantă, nesesizîndu-se nici o variaţie
a acesteia.

Stabilizarea de' tensiune la variaţii
ale curentului de sarcină este de
asemenea foarte bună. Astfel, varia¬
ţii ale curentului de sarcină al gru¬
pului alternator-redresor între zero
şi 36 A (sarcina maximă admisibilă
a alternatorului) determină variaţii
ale tensiunii la borne, măsurată între
punctele A şi B pe schemă, mai mici
de 1 V.

Regulatorul se compune dintr-un
amplificator diferenţial de eroare,
realizat cu tranzistoârele T, şi T 2 şi
un amplificator realizat cu tranzis-
toarele T 3 şi T 4 în montaj Darling-
ton, care comandă curentul de exci¬
taţie al alternatorului.

Grupul R 7 -C 1 realizează o filtrare
a tensiunii care alimentează regula¬
torul.

Pe baza tranzistorului Ti se aplică
tensiunea de referinţă de 3,3 V obţi¬
nută pe dioda D v Pe baza tranzisto¬
rului T 2 se aplică o tensiune propor¬
ţională cu tensiunea la bornele al¬
ternatorului.

in g, O A VIO MQLOQVAM,

Dioda D 2 a fost introdusă pentru a
permite circuitului Darlington să re¬
gleze curentul de excitaţie al alter¬
natorului de la zero la valoarea ma¬
ximă, obţinîndu-se astfel performan¬
ţele ridicate ale regulatorului.

Dioda D 3 , numită diodă de întoar¬
cere a curentului, protejează tranzis-
toarele T 3 şi T 4 la supratensiunile
care pot apărea datorită autoinduc-
ţiei înfăşurării de excitaţie.

Toate rezistenţele sînt de 0,5 W.

Reglajul tensiunii (la aproximativ
14 V, la un curent de sarcină de
10-20 A) se face acţionînd potenţio-

metrul ajustabil P-, cu şurubelniţa şi
masurînd tensiunea între punctele A
şi B cu un voltmetru de curent con¬
tinuu.

Montajul se va realiza pe o plă¬
cuţă de circuit imprimat de 50x
60 mm şi se va introduce într-o cu¬
tie din tablă de aluminiu cu grosi¬
mea de 2-3 mm. Tranzistorul de pu¬
tere T 4 va fi montat percuţia de alu¬
miniu, dar izolat electhc de aceasta
prin intermediul unei foiţe subţiri de
mică. Cutia de aluminiu va fi mon¬
tată direct pe şasiul automobilului,
avîndu-se în vedere să facă un con¬
tact termic cît mai bun cu acesta.

Dacă vă veţi echipa autoturismul
cu acest regulator, tensiunea insta¬
laţiei va fi constantă, iar bateria de
acumulatoare, avînd un regim de în¬
cărcare raţional, va avea o viaţă mai
lungă şi electrolitul din elemenţii ba¬
teriei va trebui completat mai rar.

R 1[

«L X

S6(f

r ikflh

[6801

560 1

u 3t

r 8 1

OSII

\ _ Ţj

T? /

j 7§/*\

15kâW

s^y

250#

0 / /jTyC’

\fV T

(BC251

0,5W

BC 251 1

T 3 2

j47juF/25V

140

r r

■ftU r

i^6

I PL3V3Z/

J220 t

J150

1 _

U_J

LA.

Rotor!

2N3055

<y+-m

TEHNiUM 3/1982

schema bloc şi curba obţinută
în acest caz, U îS 3 (f). Se obserfă
că în acest caz’curba de rezo¬
nanţă este inversa celei din fi¬
gura 1, realizîndu-se un salt
pentru valoarea frecvenţei inter¬
mediare f 0> semnalele‘ •care au
frecvenţa diferită de valoarea
frecvenţei intermediare fiind ate¬
nuate. Dacă se doreşte .obţine¬
rea minimului de atenuare res¬
pectiv a maximului valorii ten¬
siunii U, e ş , pe o frecvenţă apro¬
piată de Paloarea FI se poate fo¬
losi schema din figura 3. Acest
lucru se obţine prin variaţia ca¬
pacităţii trimerului de 5-15 pF;
montajul este foarte eficient
pentru înlăturarea unei purtă^
toare care deranjează recepţia,
lucru foarte des întîlnit în ben¬
zile de radioamatori.

tivitate variabilă, realizate tot cu
circuite acordate, prin folosirea
unor artificii faţă de o schemă
clasică.

Se folosesc filtre în T; filtrul
funcţionează ca circuit de ab¬
sorbţie, neiăsînd să treacă frec¬
venţă de rezonanţă, restul frec¬
venţelor fiind atenuate.mai pu¬
ţin, după cum se poate observa
în figura 1, care reprezintă
curba Useş (f). Alăturat sînt pre¬
zentate âouă circuite echiva¬
lente ale unui filtru T. S-a ales
ca frecvenţă de rezonanţă f 0 =
460 kHz. Atenuarea depinde de
valoarea rezistenţei R; pentru o
valoare optimă a acestei rezis¬
tenţe se poate atinge o atenuare
de 45 dB. Valoarea rezistenţei R
corespunzătoare atenuării ma¬
xime se obţine din formula:

■YOSCLN

Una din caracteristicile impor¬
tante ce definesc performanţele
unui radioreceptor este.selecti¬

vitatea. Dacă în cazul radiore¬
ceptoarelor de larg consum,
destinate'' recepţionăm staţiilor
de radiodifuziune, se obţin se¬
lectivităţi acceptabile prin folosi¬
rea de circuite acordate ia in¬
trare, în etaju: de mixare şi în
amplificatorul de frecvenţă inter¬
mediară, în cazul receptoarelor
destinate traficului în benzile de
radioamatori este ■ nevoie de" o.
selectivitate mai mare, lucru
care nu se poate obţine cu aju¬
torul schemelor clasice, cu cir¬
cuite acordate.

Soluţia cea mai bună este fo¬
losirea filtrelor cu cristale de cu-
arţ, ceramice sau electromeca¬
nice, clar cu performanţe apro¬
piate şi realizabile cu materiale
la îndemîna oricărui constructor
amato sîn am pi icatoareîe de
frecvenţă intermediară cu selec-

în figura 4 este prezentat un
amplificator de frecvenţă inter¬
mediară pe 465 kHz, cu selecti¬
vitate variabilă, care se obţine
utiiizînd un circuit de reacţie ne¬
gativă cu filtru- T. Selectivitatea
amplificatorului este următoa¬
rea:

— pentru un dezacord (o
frecvenţă care diferă de cea in¬
termediară) de: 800 Hz se ob¬
ţine o atenuare de minimum
6 dB; 1,8 kHz se obţine o ate¬
nuare de minimum 20 dB;
9,5 kHz se obţine o atenuare de
minimum 40 dB.

Selectivitatea se poate aprecia
şi din curba care prezintă atenu¬
area la diferite frecvenţe în jurul
frecvenţei intermediare. La re¬
glaje rezistenţa r se înlocuieşte
cu un potenţiometru de 100-200
kil. Selectivitatea se variază din
potenţiometru! P.

Circuitul Darlingîon realizat
cu tranzistoarele T-, şi T 2 asigură
o amplificare mare. Tranzistorul
T 3 este un demodulator pentru
semnale modulate în amplitu¬
dine, care, fimcţionînd în clasa
B, asigură şi o amplificare de
circa 10 dB.

Pentru un nivel de 50.KV al
semnalului de frecvenţă inter¬
mediară, se obţine la ieşire un
semnal de audiofrecvenţă de

circa 70 mV.

Nivelul semnalului de frec¬
venţă intermediară nu trebuie să
depăşească 300 mV pentru ca
demodulatorul să nu intre în re¬
gim de saturaţie, ceea ce ar
conduce ia distorsiuni puternice
ale semnalului de audiofrec¬
venţă la ieşire.

Frecvenţa de rezonanţă, f 0 , re¬
zultă din formule:

Practic se calculează o va-
loare aproximativă pentru rezis¬
tenţa R şi în circuit; în locui
acesteia se utilizează un poten¬
ţiometru care permite alegerea
selectivităţii dorite.

Pentru a pune în evidenţă
aceste calităţi aie filtrului T des¬
cris, ei se foloseşte ca circuit de
reacţie negativă într-un amplifi¬
cator de frecvenţă intermediară,
în figura. 2 ’sînî desenate

TEHNIUM 3/1982

Un element de mare importanţă ce
echipează receptorul este S-metrul, con¬
cretizat printr-un instrument ce furni¬
zează informaţii asupra valorii cîmpului
electromagnetic la locul de recepţie.

S-metrul are gradate pe scală valori
de la 1 la 9. Astfel, S9 reprezintă un
cîmp cu valoarea de 100,M V la intra¬
rea receptorului. Celelalte valori ale
gradaţiilor urmează niveluri cu decalaje
de 6 dB: S9=100.K V; S8=50 A'. V; S7=
25M- V; S6=12,5>t V; S5=6,25>^ V; S4
=3,147- ( - V; S3=1,56;^V; S2=0,78
Sl=0,39^u. V, grafic această lege fiind
prezentată în figura 1.

Pentru valori mai mari de 100y<. V
(S9), gradaţiile se fac pentru raportul de
3,13, respectiv 10 dB. în cele mai multe
cazuri, nivelul S se măsoară luînd sem¬
nal continuu de la detecţie în absenţa
controlului automat al amplificării
(CAA).

Măsurarea se mai face între două li¬
mite ale valorilor: limita inferioară este
determinată de curbura de plecare a
elementului de detecţie; limita supe¬
rioară este determinată de saturaţia ra¬
dioreceptorului. De obicei, semnalul
emis de staţiile radioamatorilor şe situ¬
ează între aceste limite.

Realizarea cea mai comodă a unui
S-metru este utilizarea unui miliamper-
metru cu indicaţie liniară, cuplat cu un
amplificator ce are curba de răspuns fo-
garitmicâ. O schemă bloc a unui S-me¬
tru cuprinde un amplificator cu impe-
danţă mare de intrare (care să nu per¬
turbe funcţionarea etajului detector), un
amplificator cu răspuns logaritmii;, un
amplificator de ieşire cu cîştig reglabil
şi, în sfîrşit, instrumentul indicator (mi-
liampermetru).

Ca amplificator de intrare se poate
folosi un circuit integrat care prezintă o
amplificare mare în curent continuu,
amplificare ce depinde de gradul de
reacţie aplicat. în general, amplificatoa¬
rele ce au şi o buclă de reacţie prezintă
unele particularităţi: stabilitate în func¬
ţionare, impedanţă redusă de ieşire, li¬
niaritate ameliorată şi impedanţă ridi¬
cată de intrare. Toate acestea depind,
în esenţă, de elementele din bucla de
reacţie.

în figura 3, de exemplu, amplificarea
etajului este determinată de raportul
elementelor R 2 /Rj din bucla de reacţie,
semnalul de la intrare fiind în fază cu
semnalul de la ieşire (prin modul de co¬
nectare a etajului).

Impedanţa mare de intrare este deter¬
minată prin faptul că o parte a semna¬
lului de ieşire este plasată în serie cu
semnalul de intrare.

Dacă în bucla de reacţie se montează
un element neliniar şi amplificarea eta¬
jului devine neliniară; ca element neli-
niar poate fi folosit un tranzistor.

Verificând caracteristicile unui tran¬
zistor, jse poate observa că pe anumite
porţiuni acestea sînt perfect logaritmice
şi deci tranzistorului trebuie să i se fi¬
xeze o polarizare astfel ca funcţionarea
să să fie pe partea logaritmicâ a carac¬
teristicii.

Schema reală a unui S-metru este
prezentată în figura 4. Circuitul CI-1
este de tip fi A 741 şi funcţionează ca
amplificator de intrare, a cărui amplifi¬
care este determinată de R 2 :

Din potenţiometrul P, se operează
echilibrarea circuitului (offset).

Teoretic, în absenţa semnalului de in¬
trare, semnalul de ieşire trebuie să fie
nul; practic nu se întîmplă aşa din
cauza unor imperfecţiuni ale compo¬
nentelor interioare.

Următorul etaj este amplificatorul lo-
garitmic. Aici rezistorul R 5 limitează
amplificarea, iar condensatorul CI evită
apariţia oscilaţiilor parazite.

- Tensiunea logaritmicâ este preluată
de la bornele joncţiunii bază-emitcr a
tranzistorului T, prin intermediul dio¬
dei emitor-bază a tranzistorului T,

(compensator al derivei termice din
etaj). Circuitul CI-2 este tot.de tipul fi A
741. Tensiunea logaritmicâ se aplică
etajului final CI-3 (tot un fi A 741) prin
intermediu] rezistorului R 7 .

Instrumentul de măsură cu sensibili¬
tatea în jur de 5 mA este cuplat între
ieşirea lui CI-3 şi masă prin intermediul
potenţiometrului P,.

Din potenţiometrul P, se reglează

T| 2 4 6 8 10 5

Âmplif.

intrare

iika I

100 hO-

I *4

J 10 ■

pa 2kn L-T--T—

Ifin C 2 X 4-
ig^r -L

distribuţia pe scală a indicaţiilor S.

Amplificarea etajului CI-3 se stabi¬
leşte din potenţiometrul P,. După cum
se observă, montajul necesită o sursă
dublă de alimentare. Cele două tensiuni
fiind stabilizate la 15 V cu diodele Ze-
ner D, şi D 2 , sursa de alimentare tre¬
buie să debiteze tensiuni mai mari de
15 V, practic 17-18 V.

Montajul electronic propriu-zis con¬
sumă ajproximativ 7 mA pe fiecare ra¬
mură. In acest caz,,valoarea rezistoare-
lor R 13 Şi Rm se determină funcţie de
tensiunea redresorului:

Rl3 SaU Rj4 =■

dacă'U redresor = 18 V, R !3 = 200 fi

După realizarea montajului urmează
reglarea sa.

Prima operaţiune este verificarea ten¬
siunilor de alimentare de +15 V şi
—15 V faţă de masă. Dacă apar aba¬
teri, se schimbă dioda din ramura res¬
pectivă.

Apoi, conectînd intrarea la masă, se
verifică cu un voltmetru ieşirea lui CI-1
(voltmetrul se conectează în punctul de
legătură R 2 -R 3 ). Dacă apare o tensiune
reziduală, se reglează P, pînă cînd
această tensiune dispare.

Conectăm apoi S-metrul la etajul de
detecţie al receptorului (semnalul tre- .
buie să fie negativ).

Aplicăm la intrarea receptorului sem¬
nal cu valoarea de 100 j<. V şi reglăm
din P 2 şi P 3 indicaţia maximă a instru¬
mentului, punctul fiind notat cu 9.
Apoi cu diverse valori din generator se
gradează întreaga scală a instrumentu¬
lui; pentru 50 yn. V corespunde S=8,
pentru 25>ţ V corespunde S=7 ş.a.m.d.

BIBLIOGRAFIE: „Le HaiU-Par-
!eur“,l 526, noiembrie 1975

33 k SI 25 în i5V R ‘ j *

Lin.

I rV-SPORT LA f V

Propun cititorilor un montaj care
permite alimentarea televizorului
„Sport" de la bateria de 6 V a auto¬
turismului „Trabant". Televizorul are
nevoie de o tensiune de 12 V. Bate¬
ria furnizează 6 V, iar ceilalţi 6 V vor
fi furnizaţi de un convertizor care
are secundarul transformatorului le¬
gat în serie cu bateria, astfel încît
cele două tensiuni să se însumeze.
Tranzistorul AD 155 este necesar
pentru a nu permite trecerea curen¬
tului cînd convertizorul nu produce
tensiune. Dacă acest tranzistor ar
lipsi, bateria ar da naştere la curent
care, trecînd prin ambele diode,
le-ar deschide. în aceste condiţii,
convertizorul nu ar putea funcţiona
deoarece, ambele diode fiind în
conducţie, secundarul ar fi în scurt¬
circuit. Transformatorul are miezul
din tole E 10 cu secţiunea de 4 cm 2 ,
înfăşurarea L-, are-14 spire cu priză
la mijloc, din sîrmă CuEm 0' 1,5
mm. înfăşurarea L 3 are 24 de spire
cu priză la mijloc, din conductor
CuEm 0 1,5 mm. înfăşurarea L 2 are
6 spire cu priză Sa mijloc, din con¬
ductor CuEm 0 0,5 mm. înfăşură¬
rile se bobinează în acelaşi sens.
Asteriscurile marchează începutul
înfăşurărilor.

Convertizorul este astfel dimen¬
sionat încît ia o tensiune a bateriei
de 5 V, tensiunea ia ieşire să fie 6,5
V (deci în total 11,5 V).

Curentul absorbit de la baterie
este de 5,5 A la tensiunea de 5 V. La

Ing. CRISTIAN CARNUTU,
Bucureşti
ieşire se obţin 11.5 V si un curent de
2 A. Randamentul este de 84%. Se
poate construi un convertizor care
să furnizeze direct 12 V, dar în acest
caz gabaritul miezului creşte consi¬
derabil, randamentul scade sub
60%, iar ondulaţiile tensiunii cresc;
de asemenea creşte şi puterea disi¬
pată pe tranzistoare. Toate tranzis-
toarele vor avea radiatoare de 25
cm 2 , din tablă de aluminiu de 2,5
mm grosime. Atît radiatoarele, cît si
miezul transformatorului se încăl¬
zesc la 60—70°C. Montajul a fost
experimentat şi a dat deplină satis¬
facţie. Avînd în vedere curentul ab¬
sorbit, televizorul va putea funcţiona'
cel mult 10 ore.' =

FUM

Tv y şr. i_

TEHfWF/l 3/1382

BIT

IRAREA

IMAGINII

ERTRGRAEIC

8ng. V. CĂLINESCU

După precedentul articol, «Punct, finie, suprafaţă», cititorului îi vor fi
prezentate cîteva principii de estetică în alcătuirea imaginilor fotogra-

nereuşite evidente, permiţin-
du-i obţinerea unor fotografii corecte. Desigur, drumul pînă la fotografia
de calitate nu poate doar cu atit să fie garantat, căci talentul, sensibîli-
tates magm ia sînt factorii hotăritori.

Plasarea subiectului în cadrul
imaginii este un lucru hotărît în cea
mai măre măsură în momentul foto¬
grafierii. în procesul negativ-pozitiv
se poate interveni printr-o reînca¬
drare adecvată ia mărire, dar în ca¬
zul diapozitivului orice corecţie de¬
vine imposibilă. Fotograful are la
dispoziţie deci un cadru în care tre¬
buie să cuprindă atît subiectul, cît şi
fondul înconjurător, astfel încît su¬
biectul să fie pus în evidenţă şi me¬
sajul artistic dorit să transpară cît
mai clar. Dimensiunile acestui cadru
sînt în principiu standardizate, ceea
ce nu împiedică- realizarea unor lu¬
crări în formate speciale, respectiv
la care una din laturi este cu mult
mai mare decît cealaltă sau, dimpo¬
trivă, cu laturile egale.

Formatele uzuale în tehnica foto¬
grafică sînt cunoscute atît pentru
materialele fotosensibile negative,
cît şi pentru cele pozitive, astfel încît
nu vom insista. Ceea ce trebuie
menţionat este raportul laturilor
care' este de 2/3 şi 3/4 (excepţie
face formatul 6x6 cm, la care rapor¬
tul este 1) la materialele negative şi
de 2/3, 3/4, 4/4, 5/6 la materialele
pozitive. Fotografiile se realizează în

F «J

i J

a l

Uh
\ . ! {

V-.

e - ~ti

S M

Lj_

R _

i '

-p-f..

) \—
i

l—i_

marea majoritate la formate avînd
raportul laturilor 2/3—3/4, raport
care conferă imaginii o formă este¬
tică, echilibrată.

Vom încerca în continuare să ana¬
lizăm care sînt elementete care con¬
feră cadrului atributele de echilibrat,
de estetic.

Să urmărim figura 1. Cadrul a fost
împărţit o dată prin axele de sime¬
trie (linia punctată) şi o dată
printr-uri caroiaj, determinat de îm¬
părţirea laturilor în trei părţi egale
(linia continuă). Se obţin în cadru o
serie de linii şi puncte, unele avînd
semnificaţii deosebite.

Punctul’ „O", centrul de simetrie ai
cadrului, este considerat un punct
slab, deoarece prin ptesarea subiec¬
tului în centrul imaginii restul "detali¬
ilor vor fi estompate. Desigur, există
şi subiecte care prin caracteristicile
lor impun plasarea în zona centrală.

Liniile FL, EM, GP, KN sînt numite
linii forte ale cadrului,, iar punctele
R, Q, S, T puncte forte. Plasarea su¬
biectului după una din liniile forte
sau într-unul din punctele forte
oferă cele mai bune poziţii în cadru.
Privirea găseşte în mod firesc su-

decît la o aşezare simetrică, atunci -
ci'nd ochiul oscilează între cele doua
jumătăţi ale imaginii, diminuînd im¬
portanţa elementului central. în
plus, diagonalele (figura 2) capătă şi
ele semnificaţii în cadru, cea ascen¬
dentă (stînga jos-dreapta sus) de¬
vine o diagonală forte, cea descen¬
dentă (stînga sus-dreapta jos) o dia¬
gonală slabă.

Punerea în evidenţă a subiectului
se va face, aşadar, prin plasarea sa
peste punct forte sau linie forte din
cadru. Dimpotrivă, estomparea unui
element component al imaginii se va
face prin aşezarea sa peste un
punct slab sau o linie slabă din ca¬
dru. "

Un raport proporţional cu efecte
estetice mai puternice este cel de¬
terminat încă din perioada Renaşte¬
rii de artiştii plastici şi cunoscut ca
„diviziunea de aur“. Acest raport co¬
respunde împărţirii unui segment
(figura 3) în două părţi inegale astfel
încît: AB AR

* Tînnr = w \

Practic, acest raport se obţine îm¬
părţind segmentul în 8 părţi egale şi
luîn’d AR = 5/8 AB şi RB = 3/8 AB.

Refăcînd sistemul din figura 1 prin
prisma raportului „diviziunii de aur“,
se obţine caroiajul din figura 4,
punctele şi liniile analizate menţinîn-
du-şi semnificaţiile. S-a avut în ve¬
dere o împărţire a segmentului şi
dinspre capătul B, obţinîndu-se
punctul R.

Se observă că noul cadru se ca¬
racterizează printr-o grupare mai
strînsă a liniilor şi punctelor semni¬
ficative spre centrul imaginii.

Sigur că în practică nu este nece¬
sară aplicarea strictă a principiului
descris, ochiul, cu un oarecare exer¬
ciţiu, putînd plasa cu mare rapidi¬
tate elementele compoziţionale ale
imaginii în zohele semnificative.
Este iarăşi foarte posibil să se utili¬
zeze reţele corespunzătoare unor
formate curente, care să fie folosite
la operaţia de încadrare din timpul
măririlor. La aparatele cu vizare re¬
flex pe geam mat se poate trasa ca¬
roiajul descris chiar pe acest geam.

O linie de foarte mare importanţă,
necuprinsă în cele anterior expuse,
este linia orizontului. Psihologic vor¬
bind, există automat tendinţa căută¬
rii acestei linii sau identificării unui
element ’ compoziţional cu ea.
Proasta plasare a liniei orizontului
(sau asimilatei ei) poate compromite
o imagine alcătuită altminteri în
mod corect.

Linia orizontului nu se plasează în
principiu de-a lungul axei longitudi¬
nale de simetrie, deoarece împărţi¬
rea egală a imaginii obligă ochiul să
privească distinct partea de jos şi
cea de sus, pierzîndu-se caracterul
unitar al lucrării. Plasarea liniei ori¬
zontului se va face peste linia forte
inferioară sau linia forte superioară,
în funcţie de celelalte elemente din

5/81 3/81

TT-tr-

o ,

imagine ;i de impresia generală
care trebuie fuiYiizata. Astfel, un ch-
zont jos într-o imagine fără detalii în
partea superioară dă o impresie de
dezolare, de pustietate. Un orizont
sus poate provoca senzaţia de stri¬
vire a detaliilor din partea inferioară.

Lmia orizontului reprezintă toib- :
dată o bază de sprijin, înlocuind su¬
prafeţele de, aşezare. Urmărind fi¬
gura 5, vom constata o senzaţie de
prăbuşire a cubului din figura 5a,-
spre deosebire de figura 5b, în ca-'e
efectul este unul de stabilitate.

Deaitminteri, o forţă psihologică
ne obligă întotdeauna să tindem
spre o stare de echilibru, ceea ce
implicit va duce la apariţia unor sen¬
zaţii de instabilitate sau de nefiresc
cînd poziţia unui corp faţă de linia
orizontală, reală sau imaginară, este
. neobişnuită.

iată figura 6. Asimiiînd linia cu li¬
nia orizontului, poziţia cercului pare
firească în figura 6a. Asociaţia min¬
tală cea mai iesne de făcut este cea
dintre orizont şi soare, poziţiile lor
fiind convenţional corecte. Figura
6 b dă o senzaţie ciudată, partea in¬
ferioară părînd o zonă moartă, sta¬
tică. în figura 6c avem de-a face cu
sugerarea unei distanţe foarte mari,
un soare la asfinţit undeva în depăr¬
tare. Senzaţia dată de cazul din fi¬
gura 6d este de tensiune, de depre¬
siune, poziţia cercului fiind nefi¬
rească sub linia orizontului şi lipsită
de stabilitate, ia o relativ mare dis¬
tanţă de baza cadrului.

Aceeaşi forţă psihologică prin
# care căutam echilibrul ne sugerează
totdeauna finalul unei mişcări. Foto¬
grafia unui dansator care execută
un salt este privită ca firească dacă
poziţia dansatorului se încadrează
într-o traiectorie imaginară aie cărei
puncte de început şi sfîrşit pot face
parte din cadru. Totodată, obiecte¬
lor în mişcare ii se va lăsa spaţiu pe
direcţia mişcării pentru ca să nu
apară senzaţia de lovire de obstaco¬
lul imaginar’ constituit de marginea
cadrului. în acest sens să ne gîndim
cum arată firesc o maşină aflată evi¬
dent în mişcare ae ia dreapta la
stînga, în partea dreaptă sau în cea
stînga a cadrului.

O altă temă semnificativă pentru
încadrare este cea a perspectivei.
Redarea în pian a obiectelor aflate
în spaţiu devine posibilă şi firească
respectînd modificările de mărime şi
de poziţionare ^rezultate din legile
perspectivei.

Nu este cazul aici să detaliem
problema perspectivei liniare gîndin-
du-ne la mărimea relativă a obiecte- ■
lor reprezentate în plan, ci ne vom
mărgini la a prezenta aspectele
semnificative fotografic. Vom utiliza;
ca exemplu o clasică imagine a unui
drum drept mărginit de arbori. Ape-
lînd la o imagine concretă sau la
imaginaţie, vom constata că:

— marginile drumului se întîlnesc
într-un punct îndepărtat (punct de
fugă), deşi noi ştim că ele sînt para¬
lele;

— arborii se micşorează aparent
pe măsura creşterii distanţei, deşi,
evident, în realitate sînt de înălţimi
de acelaşi ordin.

Aceste efecte se explică pe baza
modului de formare optică a imagi¬
nii, atît în cazul ochiului, cît şi pen¬
tru un aparat fotografic. Imaginea
recepţionată de retină este însă au¬
tomat corectată pe durata trans¬
ferului nervos şi a analizei realizate
mintal, astfel încît deformările în re¬
darea obiectelor sînt eliminate. Ima¬
ginea înregistrată pe peliculă va fi
însă afectată obiectiv de o serie de
deformaţii, unele corectabiie la mă¬
rire, altele nu. Ca exemplu vom da
situaţii des întîlnite şi uşor de intuit.
Fotografiind o persoană de aproape,
avînd mîinile întinse spre aparat, cu
palmele deschise, vom obţine o ima¬
gine dominată de o pereche de
palme nefiresc de mari în compara¬
ţie cu restul corpului. O asemenea
deformare este necorectabilă. Dacă
fotografiem o clădire înaltă de jos,
vom obţine imaginea clădirii încli¬
nată pe’ spate şi îngustă la partea
superioară. 'Un asemenea defect
este corectabil la mărire prin înclî-

TEHNIUM 3/1982

narea ramei de mărit sau prin roti¬
rea planului portfilm.

Imaginile obţinute pe peliculă vor
părea normale dacă ele au fost date
de obiective cu focală normală
(pentru formatul respectiv) şi nu a
existat în prim plan un obiectiv rela¬
tiv mare pe direcţia fotografierii. Fo¬
losind obiective superangulare, pri¬
mul plan apare exagerat de larg, în
timp ce punctul de fugă se apropie,
imaginea pârînd „turtită". Folosirea
aparatelor reflex este cea mai reco¬
mandată, existînd posibilitatea unui
control direct al imaginii date de
obiectiv, astfel încît deformările să
fie menţinute în limite acceptabile.
Obiectivele cu focală lungă alun¬
gesc perspectiva, deformările în
acest caz fiind mult.mai puţin supă¬
rătoare decît în cazul superangula-
relor.

Analizînd redarea perspectivei în
funcţie de poziţia pe înălţime a privi¬

torului (sau fotografului), vom con¬
stata că redarea în plan apare nor¬
mală corespunzător nivelului privirii,.
Figura 7 stînga sus redă imaginea
corespunzătoare unei perspective
normale centrale, în partea de jos fi¬
ind vorba de o perspectivă laterală,
în partea centrală a figurii, cores¬
punzător poziţiei centrale sau late¬
rale, este ilustrat cazul perspectivei
de sus în jos, aşa-zisa perspectivă a
păsării în zbor. Partea dreaptă a fi¬
gurii 7 redă cazul perspectivei de
jos în sus, aşa-zisă perspectivă a
broaştei. Punctul figurează poziţia
privitorului.

Marea majoritate a fotografierilor
se realizează sub o perspectivă nor¬
mală. Celelalte două cazuri se întîl-
nesc voit cînd se urmăreşte o redare
spectaculoasă, sau inevitabil, cînd
punctul de fotografiere sau spaţiul
avuţia dispoziţie nu permit alte so¬
luţionări.

ÎN ATENŢIA CITITORILOR NOŞTRI

Pentru a vă asigura primirea ritmică a revistei TEHNIUM, reînnoi-
1 ţi-vă abonamentele pentru anul 1982!

Abonamentul la revista TEHS\IIUM costă 9 lei trimestrial, 18 lei;
i semestrial şi 27 lei pe 9 luni.

Abonamentela.se pot face la oficiile poştale, la factorii poştali şi
j la difuzorii voluntari din întreprinderi şi instituţii.

Punctul de fotografiere (punct de
staţie) este important în raport cu-
subiectul pentru o redare corectă şi
expresivă. Alegerea punctului de
staţie este hotărîtoare pentru reda¬
rea în perspectivă a imaginii şi pen¬
tru redarea volumelor în plan. Toto¬
dată, distanţa între subiect şi apara¬
tul fotografic va avea o mare influ¬
enţă. Distanţele mici duc la elimina¬
rea detaliilor, subiectul ocupînd o
mare suprafaţă; distanţele mari fac
ca subiectul să se,„piardă" în spaţiul
înconjurător. Folosind alte obiective
decît cele normale, se poate influ¬
enţa raportul suprafeţelor subiect
spaţiu -ambiant cu riscul apariţiei
unor deformări mai mult sau mai
puţin supărătoare.

în dispunerea spaţială a imaginii
există o multitudine de planuri.
Semnificative însă se consideră trei
planuri: pfim-planul, planul subiec¬
tului şi fundalul. Desigur, prim-pla-
nul poate fi şi plan subiect sau fun¬
dalul să fie înlocuit printr-o culoare
uniformă, pierzîndu-se semnificaţia
de plan distinct.

Prim-planul este cel care cuprinde
părţile recepţionate drept cele mai
apropiate de privitor.

Planul subiectului conţine, evi¬
dent, subiectul şi trebuie să fie pla¬
nul de maximă semnificaţie.

■81

Fondul reprezintă restul elemente¬
lor imaginii, care pot avea sau nu un
rol în compoziţie.

Esenţial pentru reuşita unei ima¬
gini este ca aceste trei planuri să nu
se stînjenească reciproc. Un
prim-plan prost realizat poate dis¬
trage privirea de la subiect sau
poate să-i minimalizeze semnificaţia.
Planul subiectului insuficient dife¬
renţiat de prim-plan va fi diminuat'
ca importanţă sau îşi va pierde chiar
intenţia compoziţională. Un fundal
prea bogat va distrage atenţia, după
cum un fundal prost ales riscă să se
contopească cu subiectul, mai ales
din punctul de vedere al tonalităţilor
sau culorilor.

Intenţia autorului a fost să pre¬
zinte principial o serie de probleme
de natură compoziţională, fără a se
pierde într-o sumă prea mare de
amănunte şi divagaţii colaterale, cO
speranţa ca fotografului amator să-i
fie utile atît în realizarea propriilor
lucrări, cît şi în analiza competentă
necesitată de practica fotografică.

Aplicarea celor expuse nu implică
eforturi deosebite, importantă fiind
înţelegerea logicii şi motivaţiilor psi¬
hologice de bază.

1 îl!

Propun un inel adaptor cu ajuto¬
rul 'căruia se pot folosi obiectivele
cu filet internaţional >M42x1, dar
care posedă şi o acţionare manuală
a diafragmei (HELIOS, DOMIPLAN,
PENTACON-AUTO etc.). Schiţa ine¬
lului este dată alăturat, cu cele două
variante pentru găurile de şurub: va¬
rianta 1 pentru folosirea şuruburilor
de. la inelul cu baionetă sau în cazul
în care se vor găsi şuruburi mai
lungi (Ml,5x8) se va folosi varianta
2 .

Avantajele adaptării la metrica in¬
ternaţională constau în faptul că se
pot găsi o gamă mai mare de obiec¬
tive şi accesorii (inele intermediare)
în comerţ pentru aparatele din seria
PRAKTICA sau ZENIT.

Dezavantajul constă în faptul că
se renunţă la acţionarea automată a
diafragmei direct prin butonul de¬
clanşator, aparatul neposedînd sis¬
temul de acţionare a diafragmei prin
stiftul frontal ca la aparatele PRAK-
TICA.

Un alt dezavantaj constă în faptul
că nu se pot monta corect obiective
cu partea filetată mai lungă de 4,5
mm (fig. 2), sau care lucrează la o
distanţă standard faţă de pelicula
(3) mai mică de 4,5 mm.

Pentru obiective care lucrează la
distanţe mai mari de 4,5 mm se va
executa inelul adaptor la o lungime
egală cu (4,5+a) mm, „a“ fiind dife¬
renţa dintre distanţa de lucru a
obiectivului şi distanţa standard: D=
45+a => a=D— 45.

Cei care posedă obiective cu filet
M39x1 din seriile mai vechi de apa¬
rate pot executa inelul la cotele in-

Ing. SVSUeUREL POPESCU

dicate, cu modificarea M39x1 în loc
de M42x1.

O recomandare mai mult estetică
decît funcţională: punctul marcat cu

vopsea roşie se va trasa după mon¬
tarea obiectivului în inel pentru a se
putea citi indicaţia de diafragmă sau
de distanţă, în raport de el trasîn-
du-se apoi găurile de montaj.

Inelul se poate confecţiona
dintr-un material cu proprietăţi de
aşchiere bune, pentru a tăia un filet
care să nu mai necesite rectificare,
care să accepte un tratament termo-
chimic sau electrochimie de protec¬

ţie anticorosivâ (brunare, cromare,
nichelare) sau se poate folosi un
material inoxidabil (INOX).

în figurile 2 şi 3 sînt redate ele¬
mentele aparatului şi» monturii:

1 ) butonul declanşatorului; 2)
apăsătorul filmului care menţine
strictă cota de 45 mm; 3) pelicula
film; 4,4’) cele două variante de inel
adaptor; 5) obiectivul cu M42x1.

TEHNIUM 3/1982

TELEVIZOARE CU CIRCU5TE IMTEGRÂTE puteţi
cumpăra de ia magazinele şi raioanele specializate ale co¬
merţului de stat. Modelele atrăgătoare DIAMANT, SIRIUS,
OLT, SWAGOV sînt realizate într-o nouă concepţie tehnică
de către întreprinderea „Electronica“-Bucureşti. Noile tele¬
vizoare elimină complet tuburile electronice, permiţînd re¬
cepţia programelor ae televiziune în benzile l-lll (canalele
1-12) şi în benzile l-V (cananele 1-12 şi 21-60).

Semnalul care apare la piciorul 4 tensiune de +70V. Sarcina acestui
al modulului sincroprocesor co- tranzistor este primarul transforma-
mandă baza tranzistorului driver torului driver, al cărui secundar, prin
T701 (BF458 sau BF258). Acest grupul L701//R703 în serie cu R704,
tranzistor este conectat cu emitorul comandă baza tranzistorului final de
la masă si polarizat în colector cu o baleiaj orizontal. Tranzistorul BU205

conduce în mod normal în partea a
doua a cursei directe. Acest tranzis¬
tor poate funcţiona şi în regim in¬
vers pe joncţiunea colector-bază ca
diodă de recuperare, înlocuind deci
simultan tuburile PL500 (PL505) şi
PY88. Montajul prezintă o fiabilitate
mai bună decît cea a montajului
echipat cu tuburi electronice. Etajul
final de baleiaj, orizontal este dimen¬
sionat cu coeficienţi raţionali de uti¬
lizare, asigurîndu-se, faţă de valorile
limită ale tranzistorului final, un re¬
gim electric uşor pentru tranzistor
care, comutînd puteri instantanee
de cca 2 000 VA, disipă o putere in¬
fimă de 3—5 W, spre deosebire de
grupul PL500 — PY88 care numai
pentru încălzirea filamentului con¬
sumă o putere de cca 17 W.

Coeficienţii de utilizare ai tranzis¬
torului BU205 sînt:

— în regim normal, Uce max ^;

= 1 000 V; i c = 1,5 A;

— în regim de avarie sau în re¬
gim tranzistoriu, U cefriax = 1 200 V.

Tensiunea continuă de alimentare
(Uce ) a etajului final de linii este de
125 V+, adică exact atît cît cere bo¬
bina de deflexie clasică pentru asi¬
gurarea cursei directe a fasciculului.
Rezistenţa R705.de 100 prote¬
jează împotriva supracurenţilor tran ¬
zistorul BU205, limitînd curentul
maxim debitabil la 1,7 A (175 V: 100
.0=1,7 A).

Depăşirea acestui curent poate
duce miezul transformatorului de li¬
nii în saturaţie şi poate avea ca efect
arderea siguranţei Si 701. Această

depăşire se' poate produce la apari-..
ţi a descărcărilor în tubul cinescop la
scurtcircuitarea la masă a tensiunii ţ
F.I.T. sau în cazul scurtcircuitam

traseul-,,

zistorulul BU205.

•Tot rezistenţa R705 reduce'ia rni- V
nimum efectul de „pompare" {umfla- '
rea imaginii la creşterea curentului ;

de fascicul), deoarece la intensifica.

rea strălucirii ecranului consumul
baleiajului de finii crescînd cu
30—40' mA pe R705, apare o cădere
de tensiune de 3—4' V, care reduce
sub 3% variaţia dimensiunii imaginii .
(prin scăderea tensiunii U ie i
125 la -120 V).

- :r: '3 " - V . 3

înaltă tensiune {1 500 ’ ' 3

vine posibila alimenta O
tensiunea anodica obţ re-

r’m- r -. m . el ea, deci e ! d

rnr«area ra >3|pf m?

Ş-î a diodei pârâte^
e- e? upe^ v ./ue-a “ r

: 3 "■

dei-parajeîe este prelu -
t lunea Oblector-bazâ ' -nzi
BU205, care conduce < sens ir
celui normai, în prima par • ei
directe.

33. -

tranzistorului l 205 este nepericu-
los şi dec ne sj i ctiv penţf i ace$ţ
tranzistor anumd elaborat.

Conducţia normată a tranzistoru¬
lui BU205 are loc în" partea a doua a‘
cursei directe, cînd tranzistorul este-,
polarizat pozitiv pe bază (Ug s > 0),*,
(Tranzistorul BU205 este de tip"
npn.)

Cele

tranzistorului BU205 $ţnt t sta e în

figura 15 c, din care s ng, p®
de o pari'" starea re* malâ d < n
ducţie tipică pentru orie tt mzîstor

npn şi

în care emitorul devine * .* > iar
colectorul emitor în afâ i de aceste
stări de conducţie d i ui cursei
directe, tranzistorul B1)205 suportă
si o stare c itică de ! ti ui
rata cursei inverse.

R7T5 1 *R71

560Kn. i IMj

220pF

400V~

D701 1

BA 159

R707 R708

560-n. 560 Kj

Rl 05 Si 701
10 IrJOw Q.3AR

BOBINA
DEFLEXlBH.
C704 C705U

C703
- C(22mF.

• imaginea perfec sunetul

cin * i jtă * kj iurit a , r

. dai •'

sumului tie energie electrică • ac-'
tivitaîe dej au re mult s nip li'i

module deconectat) ip ! iiiîate

în funcţionare, ceea e c termină

un mi

i ar e ■

: nunii de reţe e ia

rării unui stabilizator în aparat.

C701 *Jb U R702
68nF T fW’Kn

D703
R7i3 BAI 57

C710
, 22nF

R701 H 1
22Kn.ll

R712

ISQKn.

'M ETAJ FINAL
b T701 BALEIAJ H.
-* BF458

Creşterea numărului de construcţii de microcentrale electrice de diferite tipuri a condus şi la
sporirea interesului pentru sistemele electronice de conversie a curentului continuu de joasă ten¬
siune în curent alternativ de 220 V/50 Hz pentru utilizări normale.

După apariţia în revista noastră a unei construcţii cu tranzistoare pentru puteri de
500 —/ 000 W, un număr mare de cititori au solicitat prezentarea unui montaj pentru puteri mai
mari. Le răspundem în cele ce urmează prezentînd schema unui convertizor cu tiristoare ce se
poate utiliza pînă la puteri.de 10 kW. Montajul poate fi realizat în atelierul şcolar fără prea
mare dificultate.

D|D 2 = KS4060R
W - T202
Vt = T 54(55)

FIGURA 1

condensatorului C, (în microfarazi) este
dată de relaţia:

Schema de principiu a convertizoru-
lui propriu-zis este prezentată în figura
1. Ea poate fi divizată după modul de
lucru în două părţi distincte.în prima¬
rul transformatorului avem un invertor
cu undă dreptunghiulară, cu comutare
forţată şi cu sistem de recuperare a
energiei reactive din sarcină. Valoarea

FIGURA2

unde P este puterea convertizorului in
waţi, iar E este tensiunea de alimentare
în curent continuu în volţi.

Rapoartele bobinajelor din a secundar
sînt date de relaţiile:

Factorul de multiplicare din formulă
se poate optimiza în practică prin vizu¬
alizarea formei de undă cu secundarul
neconectat, care trebuie să fie cît mai
aproape de dreptunghi.

Inductanţa de filtraj L, are un miez
din tole de ferosiliciu de circa 35 cm 2 şi
cuprinde un număr de 60 de spire cu
un conductor de 50 mm 2 secţiune.

în secundarul transformatorului
avem un formator de undă sintetică,
care aproximează sinusoida cu un sis¬
tem de trei dreptunghiuri.

unde n este numărul de spire al înfăşu¬
rărilor secundare.

Pentru calculul transformatorului
mai avem relaţiile:

nr. spire

nr. spire
secţiu¬
ne (mm 2 )

şi respectiv pentru secţiunile din pri¬
mar:

AB=DE=0,34 m şi CD=DB=0,66 n,.

Numărul de spire a fost ales într-o
variantă care să permită o dispersie
mare a tipurilor de tole utilizate la con¬
strucţia transformatorului.

Datele bobinajelor sînt cuprinse în
tabelul nr. 1 pentru două variante con¬
structive. Pentru alte tensiuni sau pu¬
teri, calculul se face cu relaţiile de mai
sus.

în scopul filtrării tensiunii alterna¬
tive, la ieşire se mai introduce un filtru
format dintr-o bobină cu o secţiune a
miezului de 25 cm 2 , bobinată cu un
conductor de 16 mm 2 , cu 50 de spire.
Capacităţile filtrului sînt de 6,8 şi 2,4
(C, şi C 2 ).

Generarea comenzilor se face cu
montajul prezentat în figura 3, succesiu¬
nea comenzilor fiind cea din figura 2.

Montajul cuprinde un registru de de¬
plasare cu trei circuite integrate şi un
decodificator cu protecţie, realizat cu
circuite SAU-exclusiv. Utilizarea acestui
tip de circuit este necesară pentru a îm¬
piedica apariţia unor comenzi false,
care ar periclita montajul.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

IG1-3=(1DB486FI T 24 J-

FIGURA3

GENERATOR AF

Făcînd parte din categoria apara¬
telor de laborator, generatorul a că¬
rui schemă este prezentată alăturat
serveşte la verificarea şi ridicarea
caracteristicii de frecvenţă a amplifi¬
catoarelor de audiofrecvenţă.

Frecvenţele generate sînt: 20, 27,
36, 47, 63, 84, 112 şi 150 Hz. Aceste
frecvenţe prin comutatorul S 2 pot fi

multiplicate cu XI; X10; X100;
XI 000. La ieşire semnalul poate
avea 3 mV, 30 mV, sau 300 mV.

în componenţa sa, generatorul are
un circuit integrat CDB 400 H, un
tranzistor BF 241. Dioda KD 522 se
poate înlocui cu 1N914.

„RAD!0“, 11/1980

SINCRODINĂ144 MB:

De la antenă semnalul este aplicat nei 6 mm. Pe bobina de intrare priza

unui etaj cu tranzistor FET (Tt), este pe spira 2.

montat în sursa altui tranzistor FET Oscilatorul lucrează între 72 şi 73
(T 2 ). Prin circuitul oscilant din MHz, acordul făcîndu-se cu dioda

drena lui T 2 semnalul de 144 MHz varicap D 3 (BB 139 sau BA 105).

este aplicat detectorului format din Bobina din oscilator are 8 spire
diodele Dt şi D 2 . (dimensiune ca şi celelalte bobine),

Tranzistorul T 3 formează etajul priza la spira 3 (eventual se schimbă

oscilatorului local, al cărui semnal prin tatonări),
se aplică tot pe diodele D r D 2 . Sem- Diodele D^Dg sînt IN 4148, iar
naiul de audiofrecvenţă rezultat tranzistoarele BF 245, 2N 3819.
după detecţie este amplificat de eta- Din ieşirea lui T 4 semnalul se
jul cu tranzistorul T 4 . aplică unui amplificator audio.

Circuitele din intrare, drena lui T 2 Receptorul funcţionează pe AM,
şi intrare în mixer sînt acordate în CW şi SSB.
banda de 2m. Bobinele au 6 spire

CuAg 1, pas 1 mm, diametrul bobi- „RADIO COMMUNICATION“,

7/1981

V0BDL0SC0P

Un osciloscop obişnuit poate de¬
veni vobuloscop cu adaptarea gene¬
ratorului alăturat. în acest mod se
pot verifica etajele de frecvenţă in¬
termediară cu frecvenţa de
aproximativ 465 kHz.

Montajul conţine un circuit inte¬
grat cu 4 porţi Şl (poate fi un CDB
400). Primele trei porţi constituie
formatorul de impulsuri dinte de fe¬
răstrău pentru sincronizarea oscilos¬
copului (bază de timp) şi pentru
realizarea devierii de frecvenţă. Os¬
cilatorul de radiofrecvenţă are o

poartă Şl al cărei circuit oscilar
conţine 3 diode varicap (D1-D3), ti
BA 102. Semnalul de s'ncroriizar
prin intermediul lui TI es e aplici
diodelor varicap, iar semnalul vobi
lat, rezultat din emitorul lui T2, s
injectează circuitului supus acordi

Frecvenţa de lucru se poate de¬
plasa din ’Cv. Inductanţa LI este o
bobină de un filtru IF a unui recep¬
tor cu tuburi.

„RADIOAMATER", 1/191

jtf'K CD9081 BA 102

f 15 ■■ mms mo

J 590K WxU T2 1

\BC108 * 3 ° 970 xT 2,2*1

UjO* 2,2 kU2,2A.

0,068 Ci/ 20... 150

SINCRONIZAM

Sincronizarea sunetului cu ima*gi-
nea se poate face înregistrînd pe
banda magnetică impulsuri cu frec¬
venţă şi durată convenabile. Ele¬
mentul electronic influenţează mo¬
torul aparatului de proiecţie (prin
contactele releului se face alimenta¬
rea motorului). Montajul poate fi util

şi pentru schimbarea diapozitivelor. I
Impulsurile magnetice sînt prelu¬
ate de trei etaje amplificatoare, apoi
redresate. _ sj

în fina! este un amplificator de cu¬
rent continuu care acţionează releul. ,!

„FUNKAMATEUR“, 12/1981

- H-. T3: SC IQQo.â.zmmWfU

S30 74... T6: SSZWEoÂ.H 2300

â 70O^H1H ijm 64md

\500k fi fr

LIMITAM DE PARAZIT!

Recepţia semnalelor slabe pertur¬
bate de paraziţi sub formă de impul¬
suri devine neinteligibilă. Receptoa¬
relor de trafic li se poate adapta
montajul alăturat, care prin specifi¬
cul său elimină efectul nedorit al pa¬
raziţilor.

De la detector semnalul de joasă
frecvenţă este aplicat unui etaj am¬
plificator, apoi unui grup filtru de

bandă şi redresat. Acest semnal re¬
dresat şi semnalul de audio de la TI
sînt aplicate unui limitator cu diode
D3-D4. La ieşirea limitatorului
printr-un comutator se ia semnal di¬
rect de la amplificator (TI) sau sem¬
nal prelucrat de limitator.

„FUNKSCHAIT, 13/1979

T2 BC55BB

o 1

-—■*' +9V

9,7 ff

ioo 02 im

15,0 \

mm Xflt

o* =L fi

AAM \aoi2ffS2KJi

TEHNIUM 3/1982

Pentru punerile la punct ale clari¬
tăţii în cazul unor profunzimi reduse
(fotografiere la mică distanţă, foto¬
grafiere la deschideri mari) se folo¬
seşte ca un accesoriu important vi¬
zorul măritor.

Graţie acestui vizor suplimentar
se obţine o mărire de peste 10 ori a
imaginii date de aparatul fotografic
de tip reflex. Cîmpul imaginii mărite
este de circa 8—10 mm. Vizorul din
fotografie, produs de PENTACON,
are un coeficient propriu de mărire
de 2,7 ori, imaginea vizualizată pe
un cîmp de 8 mm diametru fiind de
circa 12 ori mărită.

Dispozitivul este astfel conceput
încît vizarea poate fi făcută şi în
mod normal fără a fi scos de pe
aparat, prin rotirea ocularului. Ast¬
fel, după operaţia de reglare a clari¬
tăţii prin vizorul măritor, încadrarea
se va face în mod normal, vizînd în¬
treg cîmpul imagine.

Vizorul măritor dispune şi de posi¬
bilitatea unei reglări dioptrice.

ii iPlllllll lîilll
II ifeliliillllif

Pentru buna funcţionare a autotu¬
rismului, o atenţie deosebită trebuie
acordată bateriilor de acumulatoare,
în special legăturilor electrice ale
acestora.

Este cunoscut faptul că, din cauza
acidului sulfuric şi a unor defecţiuni
mecanice proprii bateriei, pe borna
plus, mai precis pe colierul de
bronz, apar urme evidente de coro-
dare (vezi fotografia alăturată) ce
creează un contact electric imper¬
fect, resimţit în cele mai multe ca¬
zuri la pornirea autovehiculului.

Remedierea este simplă: se des¬
face colierul de bronz, se curăţă
bine atît ei cît ii borna acumulatoru¬
lui, se fixează ia ioc şi se unge cu o
substanţă protectoare, de obicei va¬
selină.

Recomandăm ca această operaţie
să se facă semestrial.

Pentru implantarea pe placă de
circuit imprimat, componentele tre¬
buie „formate" adică să aibă termi¬
nalele îndoite la o distanţă egală cu
cea a găurilor unde se vor monta.
Pentru această operaţie, prezentăm
un dispozitiv foarte, simplu, de tip

zare atît din aluminiu cît şi din tex-
tolit sau o masa plastică (ABb, du-
ramid etc.). Rezistenţa se a .uza pe
canalul central şi cu mîna se îndoa¬
ie cele două terminale la lungimea
convenabilă.

DEZLEGAREA CAREULUI DIN NUMĂRUL TRECUT

ORIZONTAL: 1) Letcon - C6S. 2) Ulei - Efort. 3) Aerostaţie. 4) Tractor
- Nr. 5) Osar - Auzi. 6) Ananas - Cil. 7) R - Metoda - I. 8) Ape - Uli - Az.
9) Minus - Nula. 10) Acte - Fagot.

Printre cele mai valoroase iniţia¬
tive editoriale ale anului 1981 se nu¬
mără fără îndoială şi publicarea pri¬
mului volum din Enciclopedia prac¬
tică a copiilor. Apărut în Editura
„Ion Creangă 11 , volumul Inteligenţă
şi îndemînare tehnică inaugurează o
serie ce va însuma în final şapte vo¬
lume dedicate educaţiei tehnice şi
estetice a copiilor, sporturilor şi jo¬
curilor preferate, ştiinţelor naturii şi
turismului.

Primul volum al Enciclopediei are
un bogat sumar, în care, firesc, ac¬
centul este pus pe educaţia tehni-
co-ştiinţifică a viitorilor special işti şi
cercetători, a celor ce vor începe să
se afirme pe plan profesional în
preajma mileniului trei. Astfel, o se¬
rie de capitole sînt rezervate ramuri¬
lor cţe vîrf ale tehnicii (Automatica,
cheia de aur a tehnicii moderne, Ini¬
ţiere în tainele electrotehnicii, Elec¬
tronica — simbolul epocii noastre.
Telecomunicaţiile în era vitezelor
cosmice, Gîteva secrete ale mecani¬
cii fine), precufn şi sporturilor tehni-
co-apiicaîive, elemente de bază aie
complexului proces educaţional în
care sînt integraţi astăzi de la fra¬
gedă vîrstă copiii patriei noastre
(Tentaţia zborului începe prin aero-
modelism, Navomodeiismul — o
presimţire a legănatului valurilor,
Atifomodefisimit — primul pas al
constructorului de automobile, Kar-
tingul — o şcoală a curajului şi pri¬
ceperii, Rachetomodelismul, o ini¬
ţiere în numărătoarea inversă).

fNTEUGEMŢĂ
Şi T€HH : C -.i

însoţite de numeroase scherhe şi
montaje, de utile propuneri de con¬
strucţii verificate în practică de ma¬
eştrii sporturilor tehnico-aplicative,
capitolele oferă micilor cititori avi-
jzate introduceri în universul price-
perii şi îndemînării, precum şi ade¬
vărate metodologii privind dotarea
laboratoarelor şi atelierelor proprii.

Instructivă şi avînd un 'caracter
programatic formativ, Enciclopedia
practică a copiilor nu ar f] avut decîî
de cîştigat dacă pe parcursul unor
capitole s-ar fi renunţat la un limbaj
neadecvat, de o falsă elevaţie didac¬
tică, fapt ce poate mai degrabă de¬
ruta decît învăţa pe cei cărora ie
este adresată Enciclopedia. De ase¬
menea, am primit la redacţia noastră
(de ce nu sînt oare adresate aceste
scrisori Editurii „Ion Creangă 11 ?) so¬
licitări din partea cititorilor privind
corectarea unor scheme din capito¬
lul 6 al Enciclopediei. Oare referen¬
tul ştiinţific al cărţii, ing. Liviu Ma-
coveanu’, nu a verificat întregul ma¬
terial? Sau prezenţa sa alături de
autori a fost mai mult simbolică?

G.S.

TEHNIUM 3/1982

BREANĂ GABRIEL — Focşani

Casetofonul dv. nu poate deveni
stereo cu partea electronică încor¬
porată.

MARTIN DĂNUJ — Oituz

Piesa desenată în scrisoare repre¬
zintă un condensator electrolitic 50
JJF/6V.

PAŞCU COSTEL - Baia

Conectînd becuri în paralel pe di¬
fuzor puteţi distruge etajul final au¬
dio.

CGMAN DANIEL - Bucureşti

Deocamdată nu.

BOLOHAN SERIOJA — laşi

Am publicat şi vom mai publica
montaje de orgă de lumini.

ALEXE ROMICA — jud. Bacău
La ce vă interesează, BC 107 A
poate fi înlocuit cu BC 107 C, res¬
pectiv BC 177 A cu BC 177 C.

Tranzistoarele fără inscripţio¬
nare probaţi-le într-un montaj expe¬
rimental.

RĂDOI ION — jud. Olt

Construcţia unui minicalculator

POSTI

depăşeşte posibilitatea unui amator.
Se cumpără.

FURTUNĂ SORIN — Buzău

Nu avem deocamdată.
TĂNĂSUCĂ GABRIEL — Suceava

Construiţi amplificatorul cu pie¬
sele ce le aveţi (2N3055) şi veţi fi
mulţumit.

SĂHLEANU RADU — jud. Suceava

„Caloriferul de buzunar" nu înde¬
plineşte condiţii de publicare.
RADU S. — jud. Vrancea
Luaţi legătura cu magazinul
„Dioda".

CUCOS IOAN —'Bucureşti

Vor fi publicate schemele solici¬
tate.

RAICA HORIA — Baia Mare

Regretăm, dar nu vă putem ajuta
la repararea casetofonului.

PÎSLARU C. - jud. Alba
Cele două tipuri de difuzoare de
40 W acoperă toată gama audio. Nu
vă sfătuim să cuplaţi si un difuzor
de 10 W.

RUS GHEORGHE — Bucureşti

în locul condensatorului menţio¬
nat folosiţi orice fel de condensator
variabil. Modificînd tensiunea de ali¬
mentare, nu ştim cum se va mani¬
festa receptorul.

MITROI GABRIEL — Bucureşti

Materialul trimis va fi publicat în
limita spaţiului disponibil.
MARINESCU DĂNUŢ - laşi

Vom încerca să publicăm cele so¬
licitate.

CONSTANTINESCU C. — Bucureşti

„Orgă de lumini" s-au publicat
multe scheme.

LEMNARU VASILE -Bucureşti

Semnalul preluat de la ieşirea ca¬
setofonului, borna pentru difuzor,
este prea mare pentru excitarea am¬
plificatorului. Vă recomandăm să
montaţi ca sarcină pentru casetofon
un rezistor de 7A/2W. încercaţi apoi
să preluaţi semnal (pentru amplifi¬
catorul de puteti) de la un potenţio-
metru de 100—200 J\. montat în pa¬
ralel pe sarcină.

în felul acesta se poate regla nive¬
lul semnalului.

COMAN GH. — Urziceni

Dacă aparatul are firele desfăcute
şi în claviatură, este foarte greu să-l
mai aduceţi în stare de funcţionare.
Se poate remedia prin comparaţie
cu alt receptor.

LUPU MĂRICEL — jud. Bacău

Redacţia nu vă poate procura
cărţi. încercaţi la Cartea prin postă.

PRAŢĂ CRISTIAN — jud. Gorj

Verificaţi sistemul RAA, semnalul
nu mai este filtrat, deci un conden¬
sator de decuplare este defect.

HOLBAN VALERIU - Galaţi;
MÂNU ELARION — Rm. Vîlcea; CO-
DINOIU LIVIU - Botoşani; IS-
TRATE PETRE - Galaţi; ISVO-
RANU ILIE — Bucureşti; RAD-
VANSKY KAZIMIR - Petroşani;
GRIGORAŞ ILIE — Suceava;
NAICU ŞERBAN - Bucureşti; EPU-
RAN IONUŢ — Bucureşti; NEACŞU
L. — Breaza; PETRAN ION — Cluj
Napoca

Realizările dv. trimise la redacţie J
au fost reţinute spre o eventuală pu- J
blicare în limita spaţiului disponibil. 1

CAZAN HORIA - Bucureşti; î
SĂHLEANU RADU - Suceava; |
BELDEAN DAN - Mediaş; VÎNTU i
AURELiAN — Constanta; BARON ;
C. - Giurgiu; GRĂJDESC J LAU- :
RENŢIU - Caracal; BACHHEIMER 1
Ladislau — Braşov; POPESCU OVI- j
DIU — Cîmpulung Muscel; HANEŞ (
PETRU — Timiş; GHEOGHIU DA- 1
NIEL - laşi; MÂTALU FLORIN - J
Piteşti; RACOTI ALEXANDRU - J
Arad; GHITĂ AUREL — Argeş; î
COSTEA NI STOR - laşi; AMARIEI I
FLORICĂ — Braşov; DRUGĂ C. -
Piatra Neamţ; VLADU CRISTINEL

— Alexandria; MOCANU Al. - Bu- 1
curesti; CIORDARU N. — Bucureşti; f
STOiAN AL. — Timiş; LAZĂR HO¬
MARI U — Constania; POPESCU I
OVIDiU - Argeş; CIOABĂ ISPAS

— Drobeta — Turnu Severin; SIL¬
VESTRU ZOLTAN — Covasna; CO¬
MAN CORNELIU - Snagov; TWAR-
DOWSKY A. - Bucureşti; STOIU
MIHAI - Brănesti; CHIRILESCU
DORIN — Piatra Neamţ; STREZA
LUCIAN - Braşov; IEREMECOV
LAURIAN — Botoşani; SITARU DO¬
RIN - Deva; TOT ŞTEFAN -
Ciuj-Napoca; BURTEA DAN - Te¬
cuci; LUPU MIRCEA — Mangalia;
POPA GABRIEL — Bucureşti

Materialele trimise la redacţie nu ,
îndeplinesc condiţiile de publicare.

Tov. ARGHIR GEORGE din :
Cluj-Napoca, autorul articolului „Ae-
romodei planor cu pilot semiauto¬
mat «Olimpic»-8“, este rugat să ne
trimită la redacţie adresa exactă.