REVISTĂ LUNARA EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. ANUL XIX - NR. 222
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
SUMAR
AUTODOTARE-
AUTOUTILARE .pag. 2-3
Ceas TV
Fotoaparat stereoscopic
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .pag 4—5
Temporizator
Artificii cu relee
A.B.C.
CQ-YO. pag. 8-7
Transceiver US
Etaje RF de putere
HI-FI .pag. 8-9
Amplificatoarele audio cu
tuburi electronice: un pas
înapoi?
Compresor de dinamică
TDA4930 — amplificator
stereo
LABORATOR . pag. 10—11
Circuitul integrat /SE555
TV—DX. pag. 12—14
Recepţia în banda SHF
INFORMATICĂ .pag. 15
Calculatorul electronic între
două generaţii
ATELIER . pag. 16—17
Sistem automat pentru
orientarea antenelor TV
CITITORII RECOMANDĂ . pag. 18—19
Jucărie muzicală
Preîncâlzirea aerului în
carburator
Vopsirea cu materii
colorante
Tester logic
ROSTOV-105
FOTOTEHNICĂ .. pag. 20-21
NIKON F4
Realizarea fotografică a
etichetelor
REVISTA REVISTELOR .pag. 22
Egalizator
Generator
Amplificator 10 MHz — 1 GHz
Redresor
PUBLICITATE ...pag. 23
Aspiratoare de praf
SERVICE .. pag. 24
Selectorul de canale AX 1188
cr
LI VIU PAlUŞ, Suceava
Amatorilor de automatizări le
prezint un ceas pentru televizor.
Circuitul care este „eroul" acestui
articol este integratul specializat
MMC351, produs de întreprinderea
„Microelectronica". Este un circuit
ce face parte din categoria CMOS.
Circuitul are o bază de timp pilotată
de un cuarţ cu frecvenţa de 32 768
Hz; ieşirea informaţiilor pentru dis-
play este multiplexată şi apare la pi¬
nii 14, 13, 12, 11, iar la pinii 7, 8, 9, 10
apar ieşirile pentru comanda anozi¬
lor (catozilor) display-ului. Pentru
decodificarea informaţiei multiple-
xate am folosit un ^decodor de la
BCD la 7 segmente. în funcţie de ti¬
pul de afişaj de care dispunem (cu
catod comun sau cu anod comun),
vom folosi decodorul MMC4511
pentru catodul comun şi, respectiv,
CDB447 pentru anod comun. Inte¬
gratul MMC351 permite o alimen¬
tare de la +3 V la +18 V; în cazul fo¬
losit de mine el este alimentat la +5
V, tensiune determinată de tensiu¬
nea de alimentare a circuitului
CDB447.
distantierj
■ distanţi er
1=10 mm
Circuitul MMC351 permite vizuali¬
zarea timpului pînă la ora 12,00; pen¬
tru demarcarea timpului AM/PM se
foloseşte ieşirea din numărătorul de
ore de la pinul 15, care după un ciclu
fire conexiune
fata cu
suduri
anozilor se face prin grupul de rezis¬
tenţe R7—R10 şi tranzistoarele
T2—T5. Grupul R6, R11, TI face
afişarea timpului AM/PM; grupul R5,
T6 şi R19 permite afişarea frecvenţei
de 1 Hz ce rezultă din lanţul de divi¬
zare, afişare ce se face pe punctele
conţinute în display. Oscilatorul este
de tip RC, format din grupul R3, R4,
CIO, Cil şi cristalul de 32 768 Hz (de
tipul celor folosite în ceasurile de
mină), plus inversorul/amplificator
conţinut în MMC351. Rezistenţa R4
poate fi între 5 şi 20 MH; în cazul ales
am folosit R4 de 6,8 MH. Pentru a
scădea influenţa paraziţilor se co¬
nectează pe intrările de setare ore/
minute cîte o rezistenţă de 1,8 MH; în
caz contrar precizia ceasului va
lăsa de dorit. Prin folosirea unor re¬
zistenţe de calitate, de exemplu pe-
liculare, în cazul rezistenţelor R1,
R2, R3 şi R4 şi al unor condensa¬
toare de calitate pentru CIO şi Cil,
veţi avea satisfacţia de a fi posesorii
unui ceas de precizie bună, In cazul
ceasului realizat de mine precizia
este de +1 s la 10 zile.
Partea de alimentare se reali¬
zează cu un circuit MA7805. O mare
atenţie trebuie acordată realizării
antiparazitării blocului de alimen¬
tare prin folosirea condensatoare¬
lor C4—C9 de bună calitate. Monta¬
rea în televizor nu pune probleme
deosebite.
BIBLIOGRAFIE :
DATA BOOK — Microelectronica
de numărare de 12 or© va genera o
tensiune de comandă pentru aprin¬
derea unui LED, în acest caz LI. Co¬
nectarea decodorului cu display-ul
se fac© prin intermediul rezistenţelor
R12—R18, rezistenţe ce limitează
tensiunea pe display, în funcţie de
valoarea lor alegem o luminozitate
mai mică sau mai mar© la display
(atenţie ca tensiunea p© segment si
nu depăşească 3 V, fapt c® ar duc© la
deteriorarea aflşajului), Comanda
LISTA DE PIESE :
R1, R2 - 1,8 MH; R3 - 100 ktt;
R4 - 6,8 Mii; R5 + R10 - 4,7 kil;
R11 - 500 H; R12 + R18 - 220 O;
R19 - 220 O; CI - 100 mF/10 V; C2
- 100 nF; C3 - 4 700 /uF/16 V; C4,
C5 - 100 nF/250 V/50 Hz; C6 + C9
- 100 nF/250 V/50 Hz; LI -
MDE1533 V; CIO - 45 pF; Cil - 5
+ 36 pF; XTAL - 32768; TI + T6 -
BC170; TR — transformator reţea
„Cosmos" sau „Gloria".
i/)Jy
§ «< & ,/T\
137
>p Tf
a|
■«»o.«»tKr v»
1 • • • •
• • • •
• * • • a a a * * «tunfitm
^¥r4
R18 T2T3T3T6T4T5T1
1
TEHNIUM 5/1989
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Este recomandată utilizarea a
două blitz-uri montate pe diago¬
nală, pentru atenuarea umbrelor,
sau a unui blitz cu două lămpi, pre¬
cum şi utilizarea blitz-ului cînd ilu¬
minarea este naturală, pentru ate¬
nuarea umbrelor tari care afectează
detaliile, deci şi efectul de relief. Ca
orientare, trebuie ştiut că atunci
cînd iluminarea dată de blitz este
egală cu cea ambiantă, se închide
diafragma cu un indice faţă de va¬
loarea indicată. Dacă între ilumina¬
rea blitz-ului şi cea ambiantă este
diferenţă de o diafragmă, se închide
diafragma pe aparat cu o jumătate
de indice faţă de valoarea cea mai
mare, iar dacă diferenţa este de
două diafragme, se ia în conside¬
rate numai iluminarea cea mai pu¬
ternică.
VIZIONAREA imaginilor stereo¬
scopice se poate face cu un vizor
dublu realizat din două vizoare de
diapozitive din comerţ montate în¬
tre ele, eventual cu distanţa intero-
culară reglabilă. Lentilele trebuie să
fie de calitate superioară. Proiecţia
se poate realiza pe un ecran din
pînză metalizată cu două aparate
de proiecţie cu filtre de polarizare
pe obiective, privind prin ochelari
cu filtre de polarizare. Dacă se face
retroproiecţie pe un ecran din geam
mat, nu mai este nevoie de ecran
metalizat.
Imaginile negative pot fi copiate
pe hîrtie fotografică la dimensiunea
de 6/6 cm şi lipite pe un carton una
lîngă alta şi pot fi privite printr-un
sistem cu două lentile montate pe
un dispozitiv.
PROBELE cu fotoaparatul stere¬
oscopic se fac pe film negativ alb-
negru, developat negativ sau rever¬
sibil, pentru a economisi materia¬
lele color şi pentru a scurta durata
de realizare a primelor imagini ste¬
reoscopice.
Rugăm cititorii revistei
care doresc sâ trimită mate¬
riale spre publicare să le re¬
dacteze citeţ şi inteligibil, să
prezinte atît modul de func¬
ţionar© al montajului, cît şi
detaliile constructive şi de
reglaj.
Totodată să fie consem¬
nat© rezultatei© măsurători-
lor şi tipul instrumentelor de
măsură utilizate, acolo unde I
este cazul. \
în scheme, executate
conform normelor STAS, să
fie trecute tipul şi valoarea
pieselor componente, valo- j
rile tensiunilor şi curenţilor j|
în diferite puncte. ?
TEHNIUM 5/1989
3
Montajul descris in continuare a
fost conceput pentru uzul fotoama-
torilor (expunerea hîrtiei la mărire,
iluminarea pe durată limitată a su¬
biectului de fotografiat etc.), dar el
îşi poate găsi numeroase alte între¬
buinţări „casnice", de pildă ca auto¬
mat de scară, comutator temporizat
pentru lumina dintr-o încăpere în
care intrăm sau prin care trecem
pentru un timp scurt etc.
Schema de principiu este dată în
figura 1, iar în figura 2 se indică o
sugestie de intercalare a blocului
temporizator propriu-zis într-o in¬
stalaţie electrică existenta, alimen¬
tată de la reţea (220 V/50 Hz) şi
avînd consumatorul Rs-
Siguranţa fuzibilă Sig se dimen¬
sionează în funcţie de curentul ma¬
xim absorbit de Rş, iar becul cu neon
Ne (model miniatură, utilizat în
„lămpile de veghe") este opţional,
servind ca indicator optic de func¬
ţionare, mai precis punînd în evi¬
denţă poziţia „închis" a întrerupăto¬
rului bipolar l la H| b , pentru a nu uita
aparatul conectat la reţea în mod
inutil,
în circuit a mai fost intercalat un
comutator K (basculant, cu două
poziţii), pentru a permite alimenta¬
rea consumatorului la alegere, fie
direct de la reţea —■ poziţia D, fie
prin intermediul contactelor tem¬
porizatorului — poziţia T. în acest
caz din urmă, transformatorul pri¬
meşte alimentarea de la reţea în în¬
făşurarea primară, dar pentru iniţie¬
rea unui ciclu de temporizare dorit
mai trebuie apăsat un timp scurt
butonul B (cu revenire, contacte
normal deschise). Bineînţeles, în
prealabil se selectează din poten-
ţiometrul P durata necesară.
Analizînd schema de principiu,
observăm că tensiunea din secun¬
darul transformatorului (cca 9 V ~)
este redresată monoalternanţă cu
dioda D,, iar tensiunea obţinută
este filtrată cu condensatorul G„
rezultînd astfel cca 12 V pentru ali¬
mentarea blocului de comandă a
releului, Desigur, redresarea se
poate face, mai bine, în punte (bial-
ternanţă). dar în acest caz nu este
Strict necesar, avînd în vedere con¬
sumul redus.
Blocul propriu-zis de ■■temporizare
este alimentat însă dintr-o sursă
stabilizată de 9 V, obţinută din pre¬
cedenta cu ajutorul celulei R,-D z .
Condensatorul care asigură tem¬
porizarea este C 2 ; el se încarcă
brusc la apăsarea butonului B şi se
descarcă apoi lent prin grupul re-
zistiv P+Rg conectat în paralel. în
acest sens, schema pare compli¬
cată în mod inutil prin introducerea
tranzistorului T, şi a pieselor afe¬
rente R 2 , Rş, R 4i D 2 , deoarece în¬
cărcarea rapidă a lui C 2 ar fi putut fi
asigurată direct de la plusul sursei
stabilizate, printr-un buton plasat
adecvat. S-a avut însă în vedere po¬
sibilitatea — destul de probabilă, de
fapt — ca butonul B sâ se afle amplasat
la o distanţă mai mare faţă de mon¬
taj, ceea ce ar conduce la căderi
semnificative de tensiune pe firele
de conexiune, în varianta indicată,
curentul prin contactele butonului
şi prin firele sale de legătură este
foarte mic, de cca 150 mA. Intr-
adevăr, apăsarea butonului B stabi¬
leşte polarizarea bazei lui T, în sen¬
sul intrării în conducţie. Cum acest
tranzistor este în conexiune cu co¬
lectorul comun, în emitorul său
vom regăsi „repetat" potenţialul
aplicat bazei, în realitate mai puţin
cu cca 0,65 V, cît reprezintă căde¬
rea pe joncţiunea bază-emitor.
Tensiunea maximă la care se în¬
carcă iniţial condensatorul, pe care
o vom nota cu U 0 , este cu încă apro¬
ximativ 0,65 V mai mică, datorită
căderii în direct pe dioda de sepa¬
raţie D 2 . Valoarea U 0 are o bună re-
productibilitate, graţie stabilizării
tensiunii de alimentare a lui T v Pu¬
tem uşor stabili o valoare „rotundă"
pentru U 0 , de exemplu U 0 = 5 V,
prin alegerea adecvată a raportului
R 2 /R 3 , eventual prin ajustarea ex¬
perimentală a lui R 3 .
După eliberarea butonului B,
tranzistorul T, revine în starea de
blocare, iar C 2 , încărcat la tensiu¬
nea U 0l începe sâ se descarce lent
prin singura cale posibilă, respectiv
prin grupul PtR 6 . într-adevăr,
dioda D ? interzice descărcarea prin
R 4 , iar grila FET-ului T 2 prezintă o
rezistenţă de intrare încă şi mai
mare,
Intervalul maxim de temporizare,
tmax, este determinat de capacita¬
tea lui C 2 , de rezistenţa totală a gru¬
pului P+Rg, de valoarea iniţială »
tensiunii pe condensator, U 0 , ca şi
de valoarea finală, U,, corespun¬
zătoare momentului în care releul
revine în repaus. Ţinînd cont de le¬
gea exponenţială de descărcare a
unui condensator C printr-o rezis¬
tenţă R,
U(t) = U 0 ■ e +RC (i)
deducem expresia intervalului
tmax ~ ti—1 0 pentru cazul nostru
(cmd t 0 =0):
t m
= (P+Rs) *<v InOJo/U,)
( 2 )
unde P şi R 5 se exprimă în ohmi, U 0
şi Ui în volţi, C 2 în farazi, iar t max re¬
zultă în secunde.
în funcţie de scopul urmărit, se
alege intervalul t max de ordinul zeci¬
lor sau al sutelor de secunde (orien¬
tativ pînă la cca 10 minute), avînd
posibilitatea de a jongla cu valorile
P, C 2 , U 0 şi Uv Practic se vor folosi
potenţiometre P liniare, între 1 Mii
şi 10 Mii, condensatoare C 2 de
bună calitate (tantal, tensiune cît
mai mare), cu valoarea nu mai mare
de 47—68 /j.F (pentru a asigura în¬
cărcarea lor rapidă la apăsarea bu¬
tonului, fără a pune în pericol tran¬
zistorul Tt). în legătură cu alegerea
lui vom face unele precizări mai
departe.
Revenind la {schema de principiu,
observăm că simultan cu apăsarea
butonului B şi cu încărcarea lui C 2
la tensiunea U 0) potenţialul din
sursa FET-ului T 2 (conectat ca „re¬
petor" pe sursă) capătă instanta¬
neu o valoare mai mare decît U 0 ,
ducînd la anclanşarea bruscă a re¬
leului. într-adevăr, blocul de co¬
mandă a releului este constituit din»
tr»un circuit Darlington T 3 +T 4 ,
avînd pragul de intrare în conducţie
(respectiv de blocare) aproximativ
egal cu suma căderilor de tensiune
pe cele două joncţiuni bază-emitor
înseriate şi pe diodele D 3 plus D 4 ,
adică de cca 4 x 0,65 V ~ 2,6 V.
FET-ul T 2 joacă aici rolul foarte
important de adaptare între impe-
danţa mare cu care trebuie „ur¬
mărită" descărcarea în timp a iui C 2
(fără a perturba legea exponenţială
amintită) şi impedanţa considerabil
mai mică necesară la intrarea blo¬
cului de comandă T 3 -T 4 ,
O dată cu anclanşarea releului (şi
eliberarea lui B), consumatorul R s
este alimentat prin contactele de lu¬
cru k-, normal deschise, care se în¬
chid, începînd astfel un ciclu de
temporizare.
Pe măsura descărcării în timp a
lui C 2 , potenţialul din sursa lui T 2
scade* şi el corespunzător, cu un
anumit decalaj faţă de tensiunea la
bornele condensatorului. Acest de¬
calaj nu este însă constant, depin-
zînd pronunţat de caracteristicile
Idsş ?i Up ale FET-ului, de valoarea
rezistenţei din sursă, R 6 , ca şi de
temperatură. Este astfel posibil ca,
respectînd strict valorile pieselor
indicate în schemă, releul să nu re¬
vină în starea de repaus nici chiar
atunci cînd tensiunea la bornele
condensatorului C 2 a ajuns la zero.
în practică, deşi ne-ar tenta să „îm¬
pingem" descărcarea lui C 2 pînă la
tensiunea finală U,=0 (pentru a
obţine durate mai mari de tempori¬
zare cu capacitatea dată), nu avem
interesul sâ o facem din conside¬
rente d© precizie. într-adevăr, în
imediata vecinătate a lui zero, va¬
riaţia tensiunii pe condensator de¬
vine foarte lentă, neputînd oferi un
prag ferm de eliberare a releului, iar
pe de altă parte, influenţa factorilor;
perturbatori externi creşte foarte
mult. Aşadar, vom considera o ten¬
siune finală la bornele lui C 2 diferită
de zero, de pildă U. i V,
Cu atît mai mult, pentru U r =1 V
este posibil şi probabil ca potenţia¬
lul în sursa lui T ; , să se menţină
peste pragul de cca 2,6 V corespun¬
zător eliberării releului, datorită
„decalajului" amintit, Ce trebuie
făcut în astfel de cazuri? O primă
soluţie evidentă ar fi sâ selecţionăm
tranzistorul T a conform montajului
experimental auxiliar din figura 3,
reţinînd exemplarele pentru care Uş
are valori cu cel puţin 1 V mai mici
decît pragul de cca 2,6 V, adică pen¬
tru care U s < 1,6 V (mai sigur, U s <
1,2 + 1,4 ty). Sarcina este destul de
dificilă însă, chiar presupunînd ca
avem FET-uri la discreţie. Mult mai
simplu pare sâ creştem puţin pragul
de comutaţie al blocului de co¬
mandă T 3 +T 4 , de exemplu mărind
numărul diodelor înseriate (inexpli¬
cabil, aparent) sau înlocuind pe D,
şi D 4 printr-o rezistenţă adecvată.
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Sistemul Internaţional de unităţi de măsură (S.l.)
recomandă ca multiplii să fie formaţi cu cîte un
singur prefix. Prin urmare, nu vom „construi"
unităţi de forma m y A (milimicroamper) sau Mkg
(megakilogram), ci le vom prefera pe cele reco¬
mandate, în cazurile de faţă nA, respectiv Gg.
O sursă frecventă de greşeli în efectuarea cal¬
culelor numerice o constituie formulele sau ex¬
presiile în care diverse mărimi figurează sub un
exponent (puteri negative sau pozitive). De
exemplu, se cere determinarea volumului unui
cub cu latura I - 2,5 cm, pe baza formulei clasice
V := I 3 . în astfel de cazuri este bine să figurăm
simbolul de produs (punct) între valoarea nume¬
rică şi unitatea de măsură, pentru a nu uita că
ambele trebuie ridicate la puterea indicată. Mai
mult, dacă unitatea de măsură este un multiplu
sau un submultiplu zecimal, ca în cazul de faţă,
vom înlocui în prealabil simbolul prefixului prin
factorul corespunzător de multiplicare, tot sub
formă de produs, pentru a nu uita că şi acesta ur¬
mează a fi ridicat la putere. Vom scrie deci:
V = |3 = (2,5 • cm) 3 = (2,5 • IO'* ■ m) 3 = (2,5) 3 •
• 10 6 • m 3 .
PREFIXUL
SIMBOLUL
PREFIXULUI
FACTORUL DE
MULTIPLICARE
tera
T
1 0 i2
giga
G
IO 9
mega
M
IO 6
kilo
k
IO 3
hecto
h
IO 2
deca
da
10
deci
d
10 1
cenţi
c
10 :
mili
m
10 ’’
micro
M
10
nano
n
10 v
pico
P
10 u
femto
f
10 15
atto
a
10 1»
2. ERORI DE MĂSURARE
în practică ne întîlnim foarte rar cu valori nu¬
merice exacte ale diverselor mărimi, fizice, de
exemplu atunci cînd intervin în calcule unităţile
de măsură, multiplii sau submultiplii acestora,
ori cînd rezolvăm probleme sau efectuăm veri¬
ficări şi calcule bazate pe date iniţiale teoretice,
prezumtive. De pildă, putem studia teoretic legea
de încărcare în timp a unui condensator cu capa¬
citatea C — 100 juF, printr-o rezistenţă cu valoa¬
rea R = 1 Mii, de la o sursă de tensiune con¬
stantă, U = 10 V. Vom obţine rezultate frumoase,
exacte (mai bine zis oricît de precise dorim, în
funcţie doar de numărul de cifre semnificative
reţinute la aproximările de rotunjire şi în calcule),
dar pur teoretice.
Atunci însă cînd valorile numerice se obţin pe
baza unor rezultate experimentale — indiferent
dacă este vorba de măsurători directe, absolute
sau relative, ori de măsurători indirecte, pre¬
lucrări prin calcule, interpolare grafică sau tabe¬
lară etc. —, ele sînt inevitabil afectate de un anu¬
mit grad de imprecizie, de anumite erori. Spu¬
nem că avem de-a face cu valori numerice apro¬
ximative şi ne punem în mod firesc problema de a
stabili, măcar orientativ, în ce măsură ar putea
ele sa se abată de la valorile numerice reale (teo¬
retic exacte) care au constituit, de fapt, obiectul
măsurătorii sau al determinării,
Problema este complexă, depăşind cu mult
posibilităţile spaţiului alocat acestui capitol in¬
troductiv din serialul nostru.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
ITIFICII CI IILE
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Pentru astfel de aplicaţii se im¬
pune, desigur, măsurarea preala¬
bilă a parametrilor U a , U e şi R r ca¬
racteristici exemplarului de releu
cu care dorim să lucrăm. De exem¬
plu, luînd la întîmplare un releu cu
caracteristicile nominale 12 V/400 îl,
să presupunem că am determinat
experimental: U a *» 8 V, R r 400 Ii şi
U e =» 3,5 V. Ne propunem să
aplicăm acestui releu procedeul de
„accelerare" din figura 6, alegînd
un raport de supravoltare iniţială de
3:1, ceea ce înseamnă că vom folosi
o tensiune de alimentare U = 3 • U g
= 3 • 8 V = 24 V. După anclanşare (şi
după intrarea în regimul normal de
lucru), vom limita tensiunea la bor¬
nele bobinei la o valoare ceva mai
mare decît pragul de eliberare U e ,
de pildă la cca 5 V = U r (trebuie să
ţinem cont de posibilele fluctuaţii
ale tensiunii de alimentare). Prin ur¬
mare, curentul consumat în regimul
de menţinere va fi l r = U r /R r = 5 V/
400 ii = 12,5 mA (faţă de cca 20 rnA
cît se impune pentru anclanşarea
fermă). Diferenţa de tensiune U- : U r =
= 24 V - 5 V = 19 V va fi preluată de
rezistenţa R M , pe care o putem astfel
dimensiona; R M = (U~U r )/l r = 19 V/
12,5 mA *= 1,5 kii. Valoarea minimă
necesară pentru capacitatea con¬
densatorului se calculează mult
mai complicat, dar, din fericire, ea
poate fi tatonată uşor pe cale expe¬
rimentală (sute-mii de microfarazi
pentru releele uzuale de mică pu¬
tere). Chiar pentru o capacitate
mult mai mare decît cea necesară,
supravoltarea va fi de scurtă durată,
datorită legii exponenţiale de des¬
cărcare a condensatorului.
.Accelerarea" unui releu poate fi
însă obţinută şi fără condensator,
prin simpla intercalare a unei rezis¬
tenţe de limitare şi — bineînţeles —
utilizarea unei tensiuni mai mari de
alimentare. într-adevăr, timpul de
anclanşare, T, este determinat
după o relaţie de forma:
T + M (3)
unde L reprezintă un factor inductiv
(determinat de inductanţa bobinei),
R — un factor rezistiv şi M — un ter¬
men care depinde de mecanica re¬
leului (inerţia armăturii mobile,
elasticitatea îmbinării etc.). Prin
construcţia releului, mărimile L şi M
şînt fixe (modificabile cu mari difi¬
cultăţi), în schimb putem acţiona
uşor în sensul măririi factorului R,
de exemplu prin adăugarea unei re¬
zistenţe adiţionale R M , aşa cum se
sugerează în figura 7,
Tensiunea ae alimentare U se
poate lua de 3—5 ori mai mare decît
pragul de anclanşare fermă, U a , iar
rezistenţa serie de limitare, R M , se
calculează astfel încît tensiunea la
bornele releului în regimul normal
de lucru să fie situată undeva între
pragurile U e şi U a , ca în cazul mon¬
tajului precedent.
Secretul acestui aranjament sim¬
plu de accelerare constă în proprie¬
tatea bobinei (inductanţei sale) de a
se opune creşterii curentului elec¬
tric prin ea. Astfel, între momentul
închiderii întrerupătorului şi cel al
atragerii armăturii, intensitatea cu¬
rentului tinde să fie diminuată faţă
de cea de regim datorită inductan¬
ţei bobinei. Un curent mai mic în¬
seamnă însă şi o cădere mai mică
de tensiune pe R^, ceea ce duce la
o supravoltare iniţială a bobinei, cu
efectul dorit de reducere a timpului
de anclanşare (per ansamblu se
stabileşte un compromis favorabil
între tendinţele contradictorii de li¬
mitare a curentului, respectiv de su¬
pravoltare iniţială). Nici de această
dată accelerarea nu poate fi „îm¬
pinsă" prea departe din cauza fac¬
torilor mecanici intrinseci (terme¬
nul M).
în locul rezistenţei adiţionale R^
se poate folosi, cu rezultate mai
bune, un, bec cu incandescenţă, B
(fig. 8). într-adevăr, efectul de su¬
pravoltare a releului va fi în acest
caz mai pronunţat, ştiut fiind faptul
că rezistenţa filamentului „rece"
este considerabil mai mică decît în
regimul nominal de funcţionare.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Pagini realizate de fiz. ALEX. MĂRCULESCU
In fine, analizînd regimul de func¬
ţionare a tranzistorului T a , ob¬
servăm că „decalajul" amintit poate
fi redus la valoarea dorită prin sim¬
pla alegere experimentală a rezisten¬
ţei din sursă, R§ (se reduce treptat
de la 10 kii pînă la valoarea cores¬
punzătoare).
Cîteva precizări se impun şi în
legătură cu alegerea releului Rel. El
trebuie să posede, evident, con¬
tacte de lucru normal deschise care
să suporte curentul maxim absorbit
de consumatorul de reţea, R s . în
plus, tensiunea lui reală de anclan¬
şare fermă, U a , trebuie să fie mai
mica decît tensiunea disponibilă de
alimentare (cca 12 V) cu cel puţin 2
-r 3 V, pentru a ţine cont de căderile
pe tranzistorul T 4 la saturaţie şi pe
diodele D 3 -D 4 în conducţie, ca şi de
eventualele fluctuaţii ale reţelei
(tensiunea de 12 V nu este stabili¬
zată). Practic, putem selecţiona un
releu din seriile de 6 V sau 12 V,
cu rezistenţa bobinei de cel puţin
200 ii.
în încheiere, să revenim (a inter¬
valul maxim de temporizare expri¬
mat prin relaţia (2), pe care îl putem
acum manevra mai sigur, alegînd,
de exemplu, U r — 1 V. Valoarea lui
R 5 este practic neglijabilă în calcu¬
lele estimative (nu şi la etalonare),
această rezistenţă de limitare avînd
doar rolul de a proteja potenţiome-
trul atunci cînd cursorul este la ex¬
tremitatea de rezistenţă minimă.
Pentru U 0 =. 5 V şi U, = 1 V relaţia (2)
devine astfel:
t max « P-C 2 -ln5« 1,609* P-C 2 (3)
De pildă, dacă luăm P = 10 M12 şi
C 2 = 47 piF, obţinem aproximativ
tmax « 1.609-10-10 6 11-47-10 6F * 756 s.
Pentru o plajă mai mică, de pildă de
cca 60 s, putem scădea valoarea lui
P la 1 t 3 Mîl, alegînd corespun¬
zător pe C 2 între 15 juF şi 47 juF.
în final, potenţiometrului P i se va
ataşa un tambur divizat echidistant
şi etalonat experimental în unităţi
de timp (secunde, zeci de secunde,
minute). La nevoie se pot introduce
două condensatoare C 2 , selecta 1 -
bile dintr-un comutator suplimen¬
tar, obţinînd astfel două plaje dife¬
rite de reglaj.
Realizat îngrijit, montajul poate
oferi ' o reproductibilitate foarte
bună, cu erori relative de sub 1%.
TEHNlUM 5/1989
S
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Din emitor, prin C214 şi R216,
curentul de audiofrecvenţă este
condus la intrarea amplificato¬
rului de audiofrecvenţă, care
este alimentat atît la emisie, cît şi la
recepţie, permiţînd operatorului un
autocontrol în lucrul pe telegrafie şi
YD3BAL, YD3DAC
telefonie. Repetorul (T203) alimen¬
tează prin comutatorul electronic
mixerul echilibrat prin C213 şi filtrul
format din C224, C225 şi şocul de 1
mH. Pentru a asigura o bună stabili¬
tate a amplificatorului de microfon,
acestuia i s-a aplicat o puternică
reacţie negativă (C206, R206 şi
R204). Oscilatorul de audiofrec¬
venţă este de tipul cu defazare R.C.
Elementele care asigură lanţul de
reacţie sînt: R237, R236, C237,
C238 şi C239. Pornirea oscilatoru¬
lui se face prin punerea la bara de
minus a rezistoarelor R236 şi R237
prin cheia de manipulare. Oscilato¬
rul de purtătoare (500 kHz) este
echipat cu tranzistorul T210, căruia
îi urmează un repetor pe emitor
(T209) şi un etaj amplificator (T208).
Reacţia se face inductiv, prin bobina
L204, care asigură şi transferul sem¬
nalului pe baza tranzistorului sepa¬
rator. Potenţiometrul semireglabil
R231 asigură un nivel convenabil pe
baza lui T208 şi implicit la ieşirea lui
L201. De la oscilatorul de pur¬
tătoare, semnalul se aplică mixerului
(D203 — D206) pe braţele A B, unde
găsim şi semnalele DSB şi respectiv
telegrafie modulată.
Prin bobina de cuplaj L115 sem¬
nalul este transferat circuitului
C140, C139. Tranzistorul 1107 este
montat ca amplificator; sarcina lui
este circuitul C136 — L113, care
este cuplat cu L112. Prin condensa¬
toarele C129, 0127 şi 0126 semna¬
lul DSB este aplicat filtrului „trece-
bandă" EMF500. De la filtru, prin
C124, C125, L110 şi circuitul L109,
C121 şi C122, semnalul BLU ajunge
pe baza lui T104, care-l amplifică,
avînd ca sarcină circuitul L108,
C117 şi 0118. Inductanţa LI 07
transferă semnalul mixerului (D101
— D104). Pe priza lui L107 prin
C148 găsim semnalul de la oscila¬
torul 9,5 sau 8,5 MHz. L105 con¬
duce semnalul furnizat de mixer
spre un filtru „trece-bandă", format
din LI05, C114, C115, 0112 şi L104.
Un alt circuit de filtrare este for¬
mat din L103, 0109 şi 0110.
Din divizorul capacitiv C109, 0110
este cuplat un amplificator (TI01),
în colectorul căruia este montat fil¬
trul format din L102, 0102. Bobina
L101 face cuplajul cu mixerul format
din D307-D310 prin condensatorul
C163.
Din secundarul transformatorului
TR304, prin 0326 şi K301D, semna¬
lul este condus spre filtrul „tre-
ce-bandă“ (L302, 0327, 0328, L303
şi C329) şi comutatorul K301C către
amplificatorul de emisie T302 prin
D304 şi 0307.
Pentru obţinerea unei benzi de
trecere foarte mari (1—30 MHz), tu¬
turor etajelor amplificatoare de emi¬
sie li se aplică o puternică reacţie
negativă astfel: T302 are între bază
şi colector circuitul R308, şocul de
3,3 mH şl 0308, al doilea etaj (T303)
are montate componentele R316,
şocul de 3,3 mH şi condensatorul
0317, iar T304 dispune de R323, şo¬
cul de 3,3 juH şi condensatorul 0317.
Cuplajul între etaje se face astfel:
din colectorul lui T302 semnalul
trece prin 0312 pe baza lui T303;
din colectorul acestuia, prin trans¬
formatorul TR3Q1, pe baza lui T304
şi dfi'n colectorul lui, prin TR302, se
ajunge la filtrul „trece-jos“ sau la un
.etaj final de mare putere.
FUNCŢIONAREA PĂRŢII DE
EMISIE ÎN CURENT CONTINUU
Rezistoarele aferente lui T201 sînt:
R204, 205 în emitor, R202, 203 în
bază şi R207 în colector; T202 se
alimentează prin R210 din emitor la
bara de minus, R208, 209 polari¬
zează baza şi R211 alimentează co¬
lectorul de pe rezistenţa de filtru
R215. Etajul repetor (T203) are în
alimentare componentele: R214 în
emitor şi R211, 213 în bază.
Oscilatorul de audiofrecvenţă este
alimentat prin R343 în emitor; R239,
R240 care formează divizorul pentru
alimentarea bazei; R241 leagă colec¬
torul la rezistenţa de filtru R238.
Condensatoarele pentru decu¬
plare sînt: 0204, C208, 0209, 0212
şi C242.
Alimentarea oscilatorului de pur¬
tătoare (T210) are traseul: R234 din
emitor la masă, R235 alimentarea
bazei şi L203 şocul din emitor la
masă, R235 alimentarea bazei şi
L203 şocul de 3,9 mH şi R228 care
alimentează colectorul. Dioda
DZ201 asigură o tensiune stabilizată
pentru alimentarea etajului oscilator,
Etajul separator are în alimentare
rezistoarele: R231 în emitor şi R233
pentru polarizarea bazei, Amplifica¬
torul se leagă la bara de minus prin
R230 în emitor şi R231 în bază. La
bara de plus este legat prin R229 în
bază şi L202 şi L227 în colector.
Condensatoarele pentru decupla¬
rea oscilatorului de purtătoare sînt:
0233, 0230, 0229, 0231, 0227 şi
0235.
Cablajul imprimat şi implantarea pieselor pentru AFI — 500 kHz şi AFI — 9 MHz
TEHNIUM 5/1989
Amplificatorul de DSB (TI07) se
alimentează în emitor prin R216, în
bază prin R128, R127, R125 şi în co¬
lector prin L113 şi R125 la bara de
plus.
Primul amplificator de BLU (TI04)
se alimentează prin R116 în emitor,
R117, R115, R112 în bază şi L108,
R112 în colector. Cel de-al doilea
amplificator de SSB (T101) se ali¬
mentează prin componentele: R102
în emitor, R103, R101, R104 în bază
şi LI02, R101 în colector.
Deschiderea diodei de comutare
D304 se face prin K306, şocul de 1
mH şi R312. Baza tranzistorului
T302 este polarizată de divizorul
R307, R309, emitorul se alimentează
prin R310, R311; colectorul este le¬
gat la bara de plus prin şocul de 1
mH, R314 şi R313. Tranzistorul pre-
final se alimentează în emitor prin
R317 şi R318. Curentul de repaus
este dictat de raportul dintre valorile
rezistoarelor R319-R315. Colectorul
se alimentează prin primarul trans¬
formatorului TR301. Amplificatorul
final T304 are montat în emitor re-
zistorul R324; divizorul format din
R32, R322 determină valoarea
lui Ico-
Colectorul se alimentează de la
bara de plus prin înfăşurarea pri¬
mară a transformatorului TR302.
Etajele amplificatoare de DSB,
BLU şi de radiofrecvenţă au ca de-
cuplări condensatoarele: C137,
CI 35, CI 23, CI 20, C104, C101,
C310, C311, C309, C313, C314,
C315, C316, C319, C321 şi C320.
REGLAJE Şl MONTARE
Pentru obţinerea unor perfor¬
manţe înalte este necesar un minim
de aparate de măsură, lată care sînt
acestea: osciloscop 0—10 MHz; ge¬
nerator de radiofrecvenţă 100 kHz
— 30 MHz, frecvenţmetru digital
0—30 MHz şi un instrument univer¬
sal de măsură.
Reglarea se începe cu etajele os¬
cilatorului de purtătoare (500 kHz).
Pentru obţinerea unei forme de
undă sinusoidală la ieşirea montaju¬
lui (L201) se va tatona valoarea re¬
zistoarelor R235, R233, R231 şi
R229. Dacă montajul nu intră în
reacţie, se inversează capetele bobi¬
nei L204. Echilibrarea mixerului
D203-D206 se face cu potenţiome-
trul R226, care va fi acţionat în sen¬
sul obţinerii unui nivel cît mai mic în
colectorul tranzistorului TI 07 (se vi¬
zionează cu osciloscopul). Reglajul
bobinelor din cele două căi de frec¬
venţă intermediară se face (500 kHz
şi, respectiv, 9 MHz) pentru obţine¬
rea unui nivel cît mai mare şi nedis¬
torsionat, pe poziţia de telegrafie cu
cheia închisă. Pentru adaptarea fil¬
trului EMF5000 se vor regla conden¬
satoarele CI25 şi CI26. Filtrul „tre-
ce-bandă" de la ieşirea mixerului
(D307-310) se reglează pe maxim de
nivel de ieşire în banda respectivă şi
pentru o cît mai mică neliniaritate în
amplitudine pe cuprinsul benzii.
Prin ajustarea valorii condensato¬
rului C328 se obţine o „acoperire"
mai mare sau mai mică a filtrului.
Reglajul acestui filtru se face foarte
uşor cu ajutorul unui vobuloscop
(cine dispune de el). Amplificatorul
de microfon are ca reglaj de nivel
potenţiometrul R201. Poziţia aces¬
tuia va fi aleasă pentru un semnal
cu distorsiuni minime la ieşirea eta¬
jului amplificator de radiofrecven-
ţă-emisie. Rezistorul semireglabil
R244 stabileşte un nivel optim la in¬
trarea comutatorului de audiofrec-
venţă.
Singurul reglaj al părţii de recep¬
ţie constă în alegerea pragului de
RAA (R133) şi al indicatorului de
cîmp (R132).
După montarea pieselor pe plăcile
de cablaj imprimat acestea se vor
închide în cutii metalice confecţio¬
nate, din tablă subţire de fier cosito¬
rit. în capace se vor practica găuri
în dreptul elementelor de reglaj (bo¬
bine şi potenţiometre semirealabile).
NR.
CONDENSATOR
VALOARE
(PF)
BANDĂ
(MHz)
C301, 329, 327
270
3,5
- „ -
150
7
- |( -
100
14
- m -
56
21
— „ -
47
28
C328
33
3,5
— m —
3,3
7
— „ —
4,7
14
2,2
21
— „ —
2,2
28
DATELE DE CONSTRUCŢIE ALE BOBINELOR
NUMĂRUL
BOBINEI
DIAMETRUL
SÎRMEI
(mm)
DIAMETRUL
CARCASEI
(mm)
TIPUL
MIEZULUI
NR. SPIRE
OBSERVAŢII
L 101
0,1
FI 10,7 MHz
3
priză la spira
L 102
0,1
— M —
14
14
L 103
0,1
— M —
14
— m —
L 104
0,1
— „ —
14
L 105
0,1
— M —
14
L 106
0,1
— )( —
2x3
L 107
0,1
FI 455 kHz
2x7
L 108
0,1
— „ —
70
priză la spira
L 109
0,1
- ^ -
70
23
L 110
0,1
7
— „ —
L 111
0,1
— „ —
70
priză la spira
L 112
0,1
_ h _
7
23
L 113
0,1
— „ —
70
priză la spira
L 114
0,1
- n -
70
23
L 115
0,1
— „ —
40
— H —
L 201
0,1
— m —
7
L 202
0,1
— „ —
70
L 203
0,1
— „ —
70
L 204
0,1
— , t —
7
L 301
0,2
05
ferită
33 priză la 11
banda de 3,5
0,3
— m _
— „ —
19 priză la 5
banda de 7
0,3
— i( —
— „ —
10 priză la 3
banda de 14
0,3
— „ —
— 1( —
7 priză la 2
banda de 21
0,3
— „ —
— „ —
33 priză la 11
banda de 28
L 302
0,2
0 5
ferită
33 priză la 11
banda de 3,5
0,3
— n _
— „ —
19 priză la 5
banda de 7
0,3
— „ —
— » —
10 priză la 3
banda de 14
0,3
— „ —
— „ —
7 priză la 2
banda de 21
0,3
— u —
— u —
7 priză la 2
banda de 28
L 303
0,2
05
ferită
33 priză la 11
banda de 3,5
0,3
— ,, —
— „ —
19 priză la 5
banda de 7
0,3
— „ —
— „ —
10 priză la 3
banda de 14
0,3
— „ —
— „ —
7 priză la 2
banda de 21
0,3
— n —
— „ —
7 priză la 2
banda de 28
TR301 1
0,3
tor ferită
2x 12
Se înseriază
corespunzător
TR302
0,3
- iţ -
2x 15
- -
TR303
0,3
— » —
2x 15
“ » ~
ÎAjE RF DE PUTERI
Ing. TUDOR TAnASESCU» Y03-H00 OOO/b
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Alte posibilităţi de îmbunătăţire a
calităţii (tehnică AF)
Deşi în mod teoretic un amplifica¬
tor RF—SSB poate funcţiona în
clasă B „într-un singur tub“, spre
deosebire de AF, unde sînt necesare
două tuburi, deoarece nu dispunem
de dispozitive perfect liniare (am vă¬
zut câ şi tuburile prezintă neliniari¬
tate la niveluri mici), alegerea unui
curent de repaus prea mic conduce
la apariţia unor distorsiuni (mai ales
la nivel mic) gen „cross over", Este
necesară alegerea unui curent de
repaus mai mare (experimental), de¬
oarece la construcţia tuburilor de
RF obişnuite nu s-a ţinut seama de
acest mod de lucru. în general, ele
au fost dimensionate pentru lucru în
clasă C, problema liniarităţii nefiind
importantă. Indicaţii de catalog sînt
puţine în acest sens, dar pot fi utili¬
zate datele referitoare la regimul AF
cînd s-a prevăzut funcţionarea aces¬
tor tuburi şi ca modulatoare. Folosi¬
rea a două tuburi în contratimp în
clasă B prezintă o proprietate inte¬
resantă în sensul că în regiunea ne¬
liniară comună ambele dispozitive
distorsionează dar în sens contrar,
astfel încît rezultatul în sarcină este
un semnal curat.
Folosirea în contratimp a două tu¬
buri în etajele RF—SSB, în afară de
avantajul calităţii, mai conduce la un
avantaj suplimentar. Astfel, în cone¬
xiune paralel se obţine o dublare a
puterii. în schema contratimp cu
aceleaşi tuburi se poate obţine o
putere de circa 34-3,5 ori mai mare,
în condiţiile unui randament sporit.
Aceleaşi concluzii sînt valabile şi
în cazul tranzistoarelor, pentru care
schema în contratimp este în mod
deosebit recomandată.
Montaj experimentai
Şi pentru că nici o teorie nu poate
fi acceptată pînă nu trece „proba de
foc" experimentală, iată în figura 29
un montaj practic care realizează
pe rînd cele două tipuri de schemă
(catod la masă, grilă, la masă) prin
decuplarea corespunzătoare nece¬
sară fiecărei configuraţii.
Circuitele oscilante se formează
exclusiv pe capacităţile proprii tu¬
bului şi pe inductanţele parazite de
montaj minime considerate.
Tubul şi regimul de c.c. rămîn
neschimbate.
Realizarea decuplărilor conduce
la obţinerea pe rînd a celor două ti¬
puri de oscilatoare amintite în ca¬
drul articolului (Miller K.M., Col-
pitts G.M.). Aprecierea stabilităţii
se poate face prin experimente de
„forţare" de intrare în oscilaţie şi de
scoatere din această stare.
Tubul ales iniţial este de tipul
6P36S, care oscilează cel mai uşor
şi cel mai „violent", avînd parametri
„optimi" în acest sens (capacităţi
proprii şi pantă foarte mari).
Experimente cu 6P14, EL84 şi
G807 conduc la aceleaşi rezultate
în condiţii similare.
Montajul se execută în următoa¬
rele condiţii: pe o placă de circuit
imprimat 10x10 cm se fixează la
centru soclul tubului; toate rezis-
toarele vor fi de tipul antiinductîv,
condensatoarele de tipul plachetă
disc ceramice, cu terminale tăiate la
circa 5 mm faţă de corp pentru a se
realiza inductanţe minime.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
7
TEHNIUM 5/1989
AMPLIFICATOARELE AUDIO
CU TUBURI ELECTRONICE:
UN PAS ÎNAPOI?
în momentul actual, cercetările
intense din toate ramurile electro¬
nicii şi electrotehnicii îşi spun pe
deplin cuvîntul în ceea ce priveşte
aparatura electronică de larg con¬
sum. Specializarea, miniaturizarea,
creşterea parametrilor calitativi,
scăderea consumului de energie ar
putea face anacronic şi desuet su¬
biectul pe care îl vom trata în conti¬
nuare: amplificatorul de audiofrec-
venţă cu tuburi electronice.
Semiconductoarele, circuitele hi¬
bride sau integrate, oricît de sofisti¬
cate şi specializate, nu au putut în¬
lătura complet şi definitiv tuburile
electronice, care mai sînt şi astăzi
utilizate în unele domenii ale elec¬
tronicii (între care şi cel al audio-
frecvenţei). Progresele citate mai
sus au lăsat marelui public impresia
că între tuburile electronice şi reda¬
rea HI-FI a sunetului există o in¬
compatibilitate evidentă. Progre¬
sele înregistrate în tehnica semi¬
conductoarelor, ca şi avantajele
oferite de reducerea consumului
energetic, a consumului de mate¬
riale, a greutăţii produselor, au de¬
terminat restrîngerea ariei de utili¬
zare a tuburilor electronice care,
cel puţin în domeniul audio, apar ca
o prezenţă bizară.
Dacă urmărim realizările actuale
din domeniul HI-FI, vom observa
că firmele de mare prestigiu au în
nomenclatorul de fabricaţie şi pro¬
duse ce conţin tuburi electronice.
Aceste produse sînt de uz profe¬
sional sau sînt destinate unui public
avizat şi dispus să achite un preţ de¬
loc neglijabil. Spre exemplificare,
cităm faptul că un preamplificator
şi un amplificator final cu puterea
de 2 x 40 W, echipat cu tuburi elec¬
tronice, produs de firma LUXMAN
(din Japonia), modelul CL—360
(preamplificator) + MQ—360 (etaj
final) costă de trei ori mai mult decît
sistemul 880 produs de TECHNICS
(Japonia), ce conţine un amplifica¬
tor clasa AA de 2 x 80 W nominal,
tuner cu sintetizare de frecvenţă,
cititor de compact discuri, dublu
casetofon cu autorevers, pick-up
cu braţ tangenţial direct-drive, ega-
lizor cu analizor de spectru, două
incinte cu trei căi şi telecomandă în
infraroşu.
Nu vom analiza cauzele ce au de¬
terminat acest „anacronism", ci
vom încerca să prezentăm cititori¬
lor unele certe avantaje ale monta¬
jelor cu tuburi electronice şi în spe¬
cial ale amplificatoarelor de audio-
frecvenţă.
Vizavi de consumul relativ mare de
energie, de greutatea mare, de pre¬
zenţa transformatoarelor în lanţul de
amplificare, amplificatoarele audio
cu tuburi prezintă o serie de avantaje
care nu sînt deloc de neglijat:
Ing. AUREL1AW MATEESCU
— simplitate şi număr de compo¬
nente mult redus în comparaţie cu
amplificatoarele cu componente
discrete şi semiconductoare de pu¬
tere echivalentă;
— rezistenţă mare la greşeli de
exploatare şi întreţinere;
— liniaritate mare a caracteristi¬
cii de frecvenţă;
— o mare „puritate" a sunetului. *
După cum se ştie, este foarte im¬
portant ca elementele unui lanţ de
audiofrecvenţă să nu introducă noi
componente care nu există în sem¬
nalul iniţial. Componentele electro¬
nice ale unui amplificator pot ge¬
nera armonici ale sunetului pe care
îl amplifică. Atunci cînd armonicile
generate sînt de ordin par, ele pro¬
voacă o alterare a timbrului sunetu¬
lui, aflîndu-se la interval de o octavă
de fundamentală. Aceste distor¬
siuni sînt distorsiuni de frecvenţă.
Atunci cînd armonicile sînt de ordin
impar (3, 5, 7 etc.), acestea conduc
la apariţia distorsiunilor armonice
sau de neliniaritate, care se mani¬
festă printr-un sunet răguşit, sunet
„de tranzistor", •
Prin măsuri simple şi alegerea
corectă a punctelor de funcţionare
ale tuburilor, coeficientul de distor¬
siuni de frecvenţă şi mai ales de dis¬
torsiuni de neliniaritate al amplifi¬
catorului cu tuburi poate fi redus la
valori foarte mici comparativ cu
etajele cu semiconductoare, la care
aspectul general al schemei se
complică mult.
Coeficientul de distorsiuni de in-
termodulaţie, care arată în ce
măsură două semnale audio, unul
de frecvenţă joasă şi unul de frec¬
venţă înaltă, se influenţează reci¬
proc, este, în general, mult mai re¬
dus la amplificatoarele cu tuburi.
Din punctul de vedere al construc¬
torului amator, un amplificator cu
tuburi electronice poate fi uşor
abordat şi cu rezultate surprin¬
zătoare pentru constructor: respec¬
tarea schemei, a indicaţiilor con¬
structive asigură reuşita construc¬
ţiei. Eventualele greşeli sînt mai uşor
de corectat şi mai „ieftine" decît în
cazul semiconductoarelor, cînd o
greşeală are repercusiuni extrem de
costisitoare (defectarea circuitelor
integrate, a tranzistoarelor de pu¬
tere, componente costisitoare în
general). Teama de a lucra cu ten¬
siuni mari este nejustificată în cazul
în care se respectă normele gene¬
rale de protecţie. Apoi să nu uităm
că în orice televizor cu semicon¬
ductoare sînt potenţiale ridicate,
dar există şi reguli de electrosecuri-
tate care se respectă în cazul inter¬
venţiilor şi reglajelor.
Pentru exemplificarea calităţilor
unui etaj final echipat cu tuburi
electronice vă propunem să încer¬
caţi construcţia unui amplificator
avînd următoarele caracteristici
tehnice:
— puterea nominală de ieşire
P n = 6 W;
— sensibilitatea lă intrare pentru
obţinerea puterii nominale Ui = 1 V;
— banda de frecvenţă redată
este de 30 20 000 Hz, cu o nelinia¬
ritate sub ± 1 dB;
— coeficientul de distorsiuni
THD < 0,1% la P = 4 W;
— alimentarea anodică Ua = 300 V
la un curent la = 100 mA.
Evident, în cazul construcţiei ste¬
reofonice, consumul de curent se
dublează, fapt ce trebuie luat în cal¬
cul la construcţia alimentatorului.
Pentru obţinerea unui coeficient
redus de distorsiuni, etajul final lu¬
crează în clasă A, fără curenţi de
grilă, montaj rar utilizat datorită
randamentului mai scăzut.
Tot în vederea îmbunătăţirii per¬
formanţelor, se remarcă următoa¬
rele detalii:
— reacţia negativă de circa 24 dB
obţinută prin reţeaua ce leagă se¬
cundarul transformatorului de ie¬
şire de catodul primei triode;
— grupurile R8—€3 şi R9—C2
care asigură compensarea nece¬
sară la frecvenţe înalte;
— cuplajul galvanic între anodul
primei triode şi grila celei de-a Il-a
triode, care asigură o redare neate¬
nuată a frecvenţelor joase (atenu¬
are'introdusă de reactanţa capaci-
tivă a condensatorului de cuplaj);
— trei circuite RC sînt cuplate pe
înfăşurările transformatorului de
ieşire: R20—C9, R21—CIO şi
R22-C11.
Transformatorul de ieşire are ur¬
mătoarele date constructive:
— secţiunea miezului S — 7,5
cm 2 ;
— primar: 2 x 2 275 spire CuEm
0,16 mm;
—■ secundar; 72 + 30 spire CuEm
1,1 mm;
— tolele se montează lamelat în¬
treţesut, deci fără întrefier.
Bobinajul se va executa astfel:
— se bobinează prima jumătate
a primarului şi se izolează cu un
strat de preşpan de 0,25 mm;
— se bobinează secundarul care
se izolează identic cu prima
secţiune a primarului;
— se bobinează ultima secţiune
a primarului, după care se izolează;
— se conectează sfî-rşitul primei
secţiuni a primarului cu începutul
8
TEHNIUM 5/1989
TDA4930-ÂMPLI Fi CÂTOR STEREO
Circuitul integrat monolitic
TDA4930, realizat în tehnologie bi¬
polară, este un amplificator de au-
diofrecvenţă, în clasă B, stereofo¬
nic. El poate funcţiona ca amplifi¬
cator monotonie în punte. Dispune
de următoarele facilităţi:
— minimum de componente ex¬
terne:
— protecţie la scurtcircuit a ieşi¬
rilor;
— protecţie la suprasarcină şi
depăşirea domeniului de tempera¬
tură;
— domeniu larg al tensiunii de
alimentare.
Ing. AURELIAN MATEESCU
Circuitul este produs de firma
SIEMENS pentru utilizări diverse şi
în special pentru receptoarele de
televiziune stereofonice. Poate fi
utilizat în domeniul de tensiune de
alimentare cuprins între 8 V şi 26 V,
cu rezistenţe de sarcină între 1 fi şi
16 D. Primele etaje sînt amplifica¬
toare diferenţiale cu reacţie nega¬
tiva puternică.. Compensarea in¬
ternă de frecvenţă limitează banda
de frecvenţă la 4,5 MHz. Etajele fi¬
nale sînt realizate cu tranzistoare
cvasi pnp, avînd tensiunea de satu¬
raţie redusă. Fiecare element de
putere este echipat cu un circuit de
protecţie independent ce asigură
ieşirile amplificatoarelor împotriva
scurtcircuitului în curent continuu
si alternativ
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
COMPRESOR DE DINAMICĂ
1, MINAI
Compresorul de dinamică sus, suprimînd componentele
prezentat în figura 1 este reco- de joasă frecvenţa generatoare
mandat în traficul radio şi chiar de distorsiuni în procesul de
!a înregistrări magnetice. compresie.
Cuplînd microfonul la con- Rezistenţele R1 şi R2 impun
densatorui CI, acesta trans- cîştigul în curent continuu al
mite mai departe semnalul, dar circuitului operaţional,
împreună cu impedanţa de in- Rezistenţele R3 şi R4 for-
trare formează un filtru trece- mează un divizor ce apare ca
referinţă (tensiunea) pentru teazS în fază o parte a curentu-
amplificarea circuitului. lui de emitor şi permite reface-
Diodele, împreună cu C3 şi rea sinusoidei. Ieşirea se face
R7, formează bucla de reacţie pe impedanţa mică.
în curent alternativ, respectiv Nivelul de intrare minim este
stabilesc cîştigul fixînd pragul de 100 mV, banda de trecere
la compresie. este 600 Hz — 2,2 kHz,' iar dis-
La ieşirea circuitului operaţi- torsiunile între 2% şi 5%.
onal urmează un etaj de refa- în figura 2 se prezintă cabia-
cere a formei semnalului. Con- jul şi dispunerea pieseior pe ca-
densaîorul C7 filtrează frecven- blaj.
ţele înalte de după compresie,
iar condensatorul C6 reinjec-
celei de-a I l-a secţiuni, obţinsn-
du-se punctul median.
Acest amplificator poate fi atacat
de un preampiificator cu tuburi elec¬
tronice sau tranzistorizat, avînd ten¬
siunea de ieşire de 1 V pe o sarcina
de minimum 100 kn.
Cablajul se poate executa pe
placă de sticiostratitex placat cu fo-
iie de _cupru sau convenţional, cu
cose. în cazul folosirii cablajului
imprimat se vor utiliza socluri no-
nale cu implantare pe cablaj. Se va
prefera alimentarea separată a fila¬
mentelor, cu două fire torsadate ce
vor evita apropierea de circuitele de
grilă. Pentru evitarea brumulul de
reţea, pe înfăşurarea de filament se
prevede un potenţiometru bobinat
de circa 100 D, tip radioficare, al
cărui cursor se va lega la masa. La
reglaje se va stabili poziţia cu mini¬
mum de brum de reţea.
Cei ce vor executa montajul vor
avea o plăcută surpriză;
— montajul se execută uşor şi nu
necesită aj-ustări şi reglaje, dacă
sînt verificate componentele înain¬
tea montării;
— se poate utiliza transformatorul
de ieşire al radioreceptoarelor MO¬
DERN (R.S.R.), ROSSINI (R.D.G.),
F EŞTI VALS şi ESTONIA (U.R.S.S.);
— ca transformator de reţea se
poate utiliza transformatorul- de
reţea al receptoarelor citate mai sus
sau se poate bobina pe toie^recupe¬
rate. Calculul este clasic. în cazul
montajului stereo se va ţine cont de
consumul total (circa 20 mA ano-
dic);
— redresarea se face cu o punte
1PM8 sau cu patru diode F407 sau
echivalente;
— la montaj, axele transforma¬
toarelor vor fi orientate perpendi¬
cular; se va prefera ecranarea în
tablă de oţel moale de 1 mm;
— montajul poate fi atacat direct
de o doză de pick-up de tip piezo,
prin intermediul unui potenţiome¬
tru de 1 MD. pentru reglajul volumu¬
lui. Doza se va înseria cu o rezis¬
tenţă de 0,5 MD.
Deşi puterea de ieşire pare mică
în comparaţie cu cea a amplifica¬
toarelor curent utilizate azi, audiţia
va lăsă. impresia utilizării unui am¬
plificator cu semiconductoare cu
putere de 2—3 ori mai mare.
BIBLIOGRAFIE:
Ghidul radioconstructorului ama¬
tor, U.R.S.S., 1973
Colecţia „Tehnium", 1970—1980
Colecţia „Radio" (U.R.S.S.), 1965
—1980.
George Racz, Tînărul audioama-
tor, 1964
Revue du son (Franţa), 1960—
1970.
_ LISTA COMPONENTELOR:
R1 — 270 kD; R2.- 1 kD; R3.- 4,7
kD; R4 — 100 kD.; R5 — 680 kD;
R6 — 100 kD; R7 — 1 kD; R8 — 680
kD; R9 — 30 kD; R10 — 15 kD/1 W;
aii — 680 k îl, R12 — 680 kD; R13
— 1 kD; R14 — 1 kD; R15 — 220 D;
R16 — 220 D; R17 — 100 D/1 W;
R18 — 100 D/1 W; R19 — 15 kD/2 W;
R20 — 3 kD; R21 — 2 kD; R22 — 15
D; R23 — 180 D; R24 — 100 îl] Ci —
25 n F/25 V; C2 — 30 dF, ceramic;
C3 — 5 pF, ceramic; C4 — 50 mF/350
V; C5 — 0,1 y. F/400 Vcc, polistiren;
C6 — 50 mF/25 V; C7 — 50 ^F/25 V;
C8 — 50 m F/350 V; C9 —
1 nF/1 000 Vcc, polistiren; CIO —
1 nF/1 000 Vcc, polistiren; Cil —
0,1 /uF/400 V, polistiren; C12 — 0,1
mF/400 V, polistiren; TI = ECC81;
T2 = T3 = EL84.
NOTĂ. Rezistoarele nespecifi-
cate au puterea de 0,5 W.
TEHNIUM 5/1989
9
CIRCUITUL INTEGRAT J3E555
Unul din circuitele integrate mult
utilizate de radioamatori în diverse
automatizări este E555.
Observînd figura 1, putem con¬
stata că acest, circuit este format
din două comparatoare, un multivi-
brator bistabil, un amplificator de
ieşire şi un tranzistor.
Fiecare comparator detectează
un nivel de tensiune, primul tensiu¬
nea de comandă, secundul tensiu¬
nea de referinţă, respectiv de în¬
cărcare a unui condensator exte¬
rior.
Schimbarea stării acestor com¬
paratoare impune bascularea mul-
tivibratorului care, la rîndul său, co¬
mandă amplificatorul de ieşire şi
tranzistorul TI.
Considerînd circuitul după o pu¬
nere la zero, condensatorul C este
scurtcircuitat de TI. Dacă un im¬
puls negativ este aplicat la borna 2,
comparatorul 1 determină bascula¬
rea multivibratorului.
în acest moment TI se blo¬
chează, iar amplificatorul de ieşire
îşi schimbă starea. Condensatorul
C începe să se încarce şi tensiunea
sa atinge pragul comparatorului 2,
acesta îşi schimbă starea, făcînd să
basculeze multivibratorul ce deter¬
mină intrarea în saturaţie a lui TI şi
descărcarea lui C şi implicit o nouă
schimbare de stare a amplificatoru¬
lui de ieşire.
Dacă nu mai soseşte un impuls
negativ la borna 2, sistemul rămîne
în starea descrisă ca a unui multivi-
brator monostabil. Durata unui im¬
puls furnizat de circuit este funcţie
de RC.
Este posibil ca în funcţionarea
monostabilă sistemul să rămînă la
zero şi atunci se aplică un impuls la
borna 4. Dacă această bornă nu
este folosită, se recomandă a fi co¬
nectată la + spre a nu se produce
declanşări parazite.
O altă utilizare a acestui circuit
este prezentată în figura 2, care este
un multivibrator astabil cu autode-
clanşare. în acest caz condensatorul
se încarcă prin R1 şi R2 şi cînd ten¬
siunea la bornele sale atinge 2/3 V
comparatorul 2 îşi schimbă starea,
multivibratorul bistabil basculează,
TI se saturează şi C se descarcă prin
R2. Dacă tensiunea la bornele con¬
densatorului atinge 1/3 V, compara¬
torul 1 îşi schimbă starea, multivibra¬
torul basculează din nou'şi TI se
blochează. Condensatorul continuă
să se încarce şi ciclul continuă.
Timpul de încărcare se poate scrie
ti = 0,693 (R1 + R2)C, iar timpul de
descărcare este t2 = 0.693R2C.
Perioada semnalului furnizat de
un asemenea multivibrator astabil
se poate scrie:
T = 0,693 (R1 + 2R2)C
care în frecvenţă apare
_ 1,44 _
F ~~ (R1 + 2R2)C
Nu se poate obţine un semnal
perfect dreptunghiular cu acest
gen de circuit, dar dacă Rt este
mult mai mic decît R 2 , atunci sem¬
nalul poate fi considerat dreptun¬
ghiular.
Dacă R1 este mult mai mare ca
R2 obţinem impulsuri foarte scurte
în raport cu perioada semnalului.
Este prevăzută o intrare supli¬
mentară pe circuitul de intrare a re¬
ferinţei comparatorului 2 care se
aplică la borna 5. în acest caz, dacă
aplicăm o tensiune superioară de
2/3 V, timpul de încărcare a con¬
densatorului este mai lung, creşte
perioada semnalului şi invers dacă
aplicăm o tensiune inferioară lui
2/3 V perioada semnalului descreşte.
Este posibil să facem o variaţie a
tensiunii la borna 5 între 10% şi 95%
COMPARATOR
COMPARATORI
ir o ir u ’ n MNAL a|
hh h h C0MAND * î
I l_J L_J l_J L_ TENSIUNE
REFERINŢĂ 1 ,
IcOtvSPx
" BÎSTA82L
—O 3
6 O-
L 2 J
»—9—-Q——*
TENSIUNE
DE IEŞIRE '
.TENSIUNE
LA BORNELE I
TENSIUNE
DE IEŞIRE
± c TENSIUNE
I tA<? 0RNELE
din V, dar nu trebuie să uităm că
stabilitatea frecvenţei este funcţie
de stabilitatea tensiunii aplicate la
borna 5.
Pentru anumite construcţii putem
varia tensiunea la borna 5 în dorinţa
variaţiei frecvenţei, dar avînd în ve¬
dere că încărcarea condensatorului
este exponenţială, efectul acestei
tensiuni asupra frecvenţei nu va fi li¬
niar.
Amplificatorul de ieşire poate
furniza un curent maxim de 200 mA,
iar în multe aplicaţii se intercalează
între circuitul 555 şi sarcină un tran¬
zistor de putere.
Există multe aplicaţii ale circuitu¬
lui 555, dar ne vom referi în continu¬
are la un circuit de temporizare şi,
pentru că radioamatorii folosesc
acest circuit, să vedem cum func¬
ţionează un manipulator telegra¬
fic.
Elementul de bază este un multi¬
vibrator astabil, care se poate rea¬
liza foarte simplu cu circuitul E555.
Oricînd dorim să blocăm funcţio¬
narea unui astfel de oscilator tre¬
buie să determinăm descărcarea
condensatorului C.
Dar am văzut că în funcţionare
tensiunea la bornele sale variază în¬
tre 1/3 şi 2/3 din V (tensiunea de ali¬
mentare). Dacă montajul nu este
modificat, atunci prima semialter-
nanţă va fi sensibil de două ori mai
lungă decît următoarea, ceea ce nu
poate fi admis pentru manipulato¬
rul electronic.
Remedierea situaţiei constă în a
obliga condensatorul să se des¬
carce sub 1/3 V, aplicînd această
valoare prin intermediul unei diode
care nu va influenţa ciclul de în¬
cărcare şi descărcare (fig. 3).- Aici
apare schema unui oscilator modi¬
ficat pentru obţinerea unor semi-
alternanţe sensibil egale. Tensiu¬
nea aplicată diodei se ajusteaza
spre a obţine 1/3 V (sau puţin supe¬
rioară) ia bornele lui CI prin trime-
rul PI. Dioda face parte din seria
1N914 sau 1N4148.
Acest oscilator poate fi de baza
pentru un manipulator morse, dar
trebuie avut în vedere că durata
unei linii este de 3 puncte şi deci
cum obţinem aceste diferenţe de
timp?
O soluţie ar fi utilizarea a două
oscilatoare cu E555.
O altă soluţie ar fi un singur osci¬
lator unde o semiperioadă are du¬
rata unui punct. Spre a obţine o li¬
nie facem suma unei perioade şi a
unei semiperioade, cum se repre¬
zintă în figura 4. Apare aici interca¬
larea unui divizor prin 2 asigurat de
circuitul 7470, frecvenţa oscilatoru¬
lui este divizată prin 2 şi apoi făcînd
suma celor două semnale obţinute
(fig. 5).
Prin cheia linie punem condensa¬
torul Ci la masă cu ajutorul lui D4
X CHEIE
PUNCTE
CĂTRE
TERMINAL
12 DE LA
7470 •
DE LA NE555
R4 ZSLZEI ÎR5 .
4,7k(t; î Clock I şASkC!
D4 teT4.10.lt*
LA o-—f—H- -SN 7470 L
CHEIE iN914 Q r -H—
FIG.3, D5 ,, A 9 _ . 03 1N91 '
IN914“ “ \ jPSK Qp-|
^ _j
CĂTRE
TERMINÂL4
TEHNIUW 5/1989
care permite formarea unui punct,
în acest timp intrarea J este la zero
ce permite trecerea în 1 a ieşirii Q
la care şi semnalul oscilatorului va
fi 1.
Este absolut necesar ca J să fie la
zero înainte ca semnalul oscilatoru¬
lui să fie 1, altfel obţinem un punct
urmat de o linie fiindcă circuitul
flip-flop nu a fost pregătit să-şi
schimbe starea pe primul front
crescător şi trebuie să aştepte-pe
cel următor ce soseşte numai după
un punct urmat de un spaţiu.
Acest fenomen se poate produce
dacă tensiunea de polarizare re¬
glată de PI este prea aproape de
tensiunea de declanşare a lut E555.
în caz de funcţionare eronată se re¬
glează PI.
în momentul cînd oscilatorul
trece în 1 şi ieşirea Q trece în 1,
atunci releul de ieşire se atrage.
Cînd ieşirea oscilatorului revine
la 0, circuitul 7470 nu îşi schimbă
starea şi releul este în continuare
atras datorită ieşirii Q şi diodei D3;
trecerea oscilatorului în 1, Q = 0,
dar releul .este în continuare atras
prin D2. în fine, cînd oscilatorul
trece în 0 releul se eliberează. Cînd
o linie începe cheia poate fi elibe¬
rată fiindcă Q = 0, dar D5 ţine la
masă pe CI. Se poate face o reglare
a vitezei prin potenţiometrul P2.
Se poate realiza un manipulator
electronic şi sub altă formă dacă la
circuitul 555 se ataşează un circuit
7400 (CDB400) cu patru porţi
NAND (fig. 6).
Aici cheia stă în poziţie mediană
şi ieşirea porţii A este 0, deci ieşirea
porţii B este 1, care polarizează
condensatorul C2 la o valoare fixă
prin' PI. Oscilatorul este blocat şi
ieşirea sa (terminalul 3 este la zero),
dar o intrare a porţii C este la 0 şi ie¬
şirea la 1, deci ieşirea porţii D este 0.
Cînd fixăm cheia pe punct o in¬
trare a lui A este 0 (dată de ieşirea
oscilatorului), deci ieşirea sa trece
în 1 şi C2 se descarcă pînă la 1/3 V şi
ieşirea 3 va trece în nivel 1.
Porţile A şi B îşi schimbă din nou
starea, dar oscilatorul nu este afec¬
tat fiindcă C2 se încarcă deasupra
tensiunii de polarizare. Ieşirea
porţii C este 1, deci terminalul 7
poate fi considerat la +V şi viteza
de încărcare a lui C2 depinde de R
şi P2. Cînd tensiunea la bornele lui
C2 atinge 2/3 V, oscilatorul îşi
schimbă starea şi C2 începe să se
descarce prin R3 şi P2. Dacă cheia
este menţinută în punct, ieşirea
porţii B este 0 şi condensatorul se
va descărca pînă la 1/3 V şi un nou
ciclu va reîncepe. Dacă cheia este
eliberată din punct, C2 se descarcă,
dar nu ajunge pînă la 1/3 V şi oscila¬
torul rămîne blocat. Dacă ieşirea 3
(E555) este 0, cînd apăsăm cheia li¬
nie obţinem acelaşi fenomen ca
pentru punct, deci ieşirea oscilato¬
rului trece în 1. Intrarea porţii C
vede mult timp această apăsare a
cheii datorită condensatorului CI,
care obligă poarta D să basculeze
în 0 şi să se menţină, R2 este la
masă şi C2 nu poate să se încarce
decît prin R1, P3, R3, P2. Cînd ten¬
siunea la C2 atinge 2/3 V, oscilato¬
rul basculează, C2 se descarcă prin
borjia 7 (prin R3 şi P2). Aceasta sta-
j bileşte timpul lung pentru linie faţă
de un punct şi spaţii egale între cele
două semne.
TDA 4930
(URMARE DIN PAG. 9)
Un circuit de protecţie
la curent continuu la ieşire prote¬
jează sarcina atunci cînd conexiu¬
nile de masă devin aparente în tim¬
pul funcţionării în punte. Pentru a
evita supraîncălzirea este pre¬
văzută o singuranţă termică pentru
ambele amplificatoare, care limi¬
tează curentul absorbit de la sursă
atunci cînd cip-ul are o temperatură
ridicată. Pentru economie în com¬
ponente externe, reacţia negativă
ce fixează cîştigul amplificatoarelor
la Gv'= 30 dB, ca şi divizorul tensiu¬
nii de referinţă la intrare, au fost in¬
tegrate.
Circuitul este . încapsulat în
capsula P-SIP9 cu 9 terminale,
avînd următoarea semnificaţie a pi¬
nilor:
pin 1 — ieşire canal dreapta;
pin 2 — intrare inversoare canal
dreapta, Ri > 22 kfl;
pin 3 - intrare neinversoare canal
dreapta;
pin 4 — masa montajului;
pin 5 — plusul tensiunii de ali-
pin 8 — reducere zgomot parazit
canal stînga + dreapta;
pin 9 - ieşire canal stînga._
PARAMETRII ELECTRICI Al CIRCUITULUI (Ua =
= 19 V;
Tmediu =
25° C)
PARAMETRUL
MINIM
TIPIC
MAXIM
UM
Curentul de repaus (Ui = 0), 15
30
60
mA
Tensiunea la ieşire (Ui = 0), U9; 1
9
9,5
10
V
Impedanţa de intrare, Zi 7; 3
Puterea la ieşire (f = 1 kHz)
regim* stereofonic
20
kn
THD = 1% P 9; 1
7
8
w
THD = 10% P 9; 1
regim monofonic (punte)
9
10
w
THD = 1% P 9; 1
14
16
w
THD = 10% P 9; 1
Randamentul
18
20
w
P9 = PI = 10 W: f = 1 kHz, r?
Curentul absorbit
70
%
P9 = PI = 10 W; f = 1 kHz, 15
1,5
A
THD pentru P9; 1 = 0,05 -5- 6 W
0,2
0,5
%
fi= 40 Hz ± 15 kHz
.Cîştigul în tensiune
stereo Gv
30
dB
punte Gv
36.
dB
; Tensiunea la ieşire cu protecţia
1 de curent continuu activată
0,15
0,30
V
Domeniu de lucru
Tensiune de alimentare
Rs > 8 n
8
26
V
Rs = 4
8
22
V
Temperatura capsulei (P = 10 W)
Mărimi maxime
-20
+85
°c
Tensiune alimentare
32
V
Curent maxim absorbit
2,5
A
Tensiune intrare
-0,3
Ua
V
Temperatura joncţiunii
150
C
TEHNIUM 5/1989
II
□r. fiz. DRAGOŞ FĂLIE
(URMARE DIN NR. TRECUT)
, în figura 1 este prezentată sche-
ma-bloc a instalaţiei de recepţie.
După prima mixare, semnalul de
frecvenţă intermediară (fii = 120
MHz) este filtrat cu filtrul F şi se mi¬
xează din nou în mixerul M2 cu os¬
cilatorul local OL2, rezultînd frec¬
venţa intermediară fi 2. A doua frec¬
venţă intermediară, fi 2, este de
aproximativ 570 MHz şi, ca atare, cu
acest semnal se poate intra direct în
media frecvenţă a receptorului de¬
scris în numărul 6 din 1988. Frec¬
venţa oscilatorului local se poate
varia fin prin schimbarea tensiunii
de, alimentare a oscilatorului local.
în figura 2 este reprezentată
schema primei părţi a sistemului.
torul doreşte să miniaturizeze mon¬
tajul.
Borna bl este o bornă de test la
care se poate aplica din exterior un
semnal vobulat pentru a se putea
vizualiza caracteristica de transfer
a amplificatorului sau a întregului
lanţ. Fizic, această bornă se reali¬
zează cu o trecere prin sticlă de fe¬
lul celor folosite ca ambaze_ pentru
tranzistoarele de putere. în mo¬
mentul în care această bornă nu
este folosită, se va scurtcircuita la
masă cu un fir cît mai scurt.
Bobina LI are 2—3 spire din
sîrmă CuEm cu diametrul de
0,6—0,8 mm bobinate pe un diame¬
tru de 8 mm. Această bobină for¬
mează împreună cu capacităţile pa¬
razite ale montajului un circuit re¬
zonant şi puternic amortizat, pe
.2
‘F’rcampli p Ca/o r
Acest circuit se montează direct pe
convertorul plasat în focarul ante¬
nei. Dioda Dl este dioda de mixaj
ce se montează în interiorul ghidu¬
lui de undă. Pe capătul piesei 13, ce
pătrunde pînă în cutia ecranată în
care se află montajul, se sudează cu
cositor componentele CI, L2 şi C2.
Cutia în care se realizează mon¬
tajul se confecţionează din tablă
cositorită şi este despărţită în trei
compartimente cu dimensiunile
50 mm x 30 mm şi înalte de 30 mm,
dimensiunile cutiei fiind de aproxi¬
mativ 90 mm x 50 mm x 30 mm.
Aceste dimensiuni nu sînt critice şi
se pot reduce mult dacă radioama-
frecvenţa de 120 MHz. Acordarea
exactă pe frecvenţă se realizează
prin deformarea bobinei LI.
Borna b3 este tot o trecere prin
sticlă. Condensatorul CI2 trebuie
să fie de tip ceramic; el se va lipi pe
borna b3 cu terminale cît mai
scurte. Instrumentul I împreună cu
rezistenţa şunt R9 trebuie să for¬
meze un miliampermetru de 2 mA.
Acest instrument poate fi un indica¬
tor de nivel pentru casetofoane sau
magnetofoane. Valoarea rezisten¬
ţei şunt R9 se stabileşte în funcţie
de sensibilitatea instrumentului fo¬
losit. La reglarea montajului, în lo¬
cul, grupului I —R9 se va conecta un
instrument de măsură universal
pentru a permite măsurarea precisă
a curentului prin diodă.
Bobinele L3 şi L4 au 3 + 3 spire
bobinate cu sîrmă CuEm + mătase
cu diametrul de 0,15 mm. Bobinajul
se realizează toroidal, pe un tor de
ferită cu diametrul exterior de
4 mm, din material Al sau chiar pe o
perlă de ferită obişnuită.
Cu condensatoarele de acord C5
şi C6 se acordează amplificatorul
pentru a avea o amplificare maxima
CXY11, dar se poate folosi orice
diodă Gunn care oscilează între 10
si 12 GHz şi poate da la ieşire o pu¬
tere cuprinsă între 5 şi 50 mW
Dioda CXY11 nu este cea mai potri¬
vită pentru montajul descris, deoa¬
rece ea oscilează doar cu puţin
- 5traf crpi faK,'al de q 0 th ’l
orfani da +L N
r
| ' ; ^ | Subd-rcrt da
\Anadd,h Cupru j Ja ,/,arr, crscn.y*
d d< = rad,ahr CU m/ta-
în banda de lucru.
Bobinele L2, L6, L7 şi L5 sînt reali¬
zate pe un baston de ferită cu dia¬
metrul de 2—3 mm şi trebuie să aibă
o inductanţă de aproximativ 50 juH.
Se pot bobina cam 50 de spire cu un
conductor CuEm cu diametrul de
0,15mm.
Alimentarea montajului se reali¬
zează prin cablu. Borna de ieşire b2
este de tip BNC şi se montează
direct pe cutia ecranată a preampli-
ficatorului.
în figura 3 este prezentată
schema sursei de alimentare a osci¬
latorului cu dioda Gunn. Această
sursă este deosebit de banală şi ra¬
dioamatorul poate să folosească şi
altă schemă dacă nu posedă circui¬
tul integrat /uA7805. Sursa trebuie
să debiteze o tensiune reglabila în¬
tre 5 V şi 10 V, cu un curent maxim
de 300 mA.
Dioda Gunn folosită este de tipul
peste 11 GHz, iar frecvenţa maximă
recepţionată este doar de 11,2 —
11,5.
In figura 4 este prezentată con¬
strucţia unei diode Gunn. Regiunea
ei activă o constituie un strat sub¬
ţire de arseniură de galiu (GaAs)
crescut epitaxial pe un substrat
dintr-un material similar. Acest
substrat are o rezistivitate scăzută
şi, pe de o parte, îndeplineşte rolul
de contact pentru unul din capetele
stratului epitaxial, iar pe de altă
parte, el conduce căldura degajată
de dispozitiv, fiind sudat pe ambaza
metalică pusă în contact cu radiato¬
rul. Al doilea contact al stratului
epitaxial se realizează printr-un fir
ce este sudat pe un strat metalic
foarte fin ce se obţine prin evapo¬
rare pe suprafaţa semiconductoru¬
lui.
Dacă la bornele dispozitivului se
aplică o tensiune care creează un
cîmp mai mare de 350 V/mm în inte¬
riorul semiconductorului, atunci se
produce o oscilaţie sub forma unui
tren de impulsuri a cărui frecvenţa
depinde de grosimea stratului se¬
miconductor. Pentru o diodă care
oscilează la frecvenţa de 10 GHz.
grosimea regiunii active trebuie sa
L-z Lz
ii
TEHNIUM 5/1989
fie de aproximativ 10 jum. unui circuit de acord automat pe
Daca dioda Gunn este montata frecvenţă,
în interiorul unei cavităţi rezo- Diodele Gunn s nt aproape in-
nante, atunci pulsurile sînt conver- destructibile, daca se respecta anu-
tite în oscilaţii sinusoidale normale. mite precauţii la ut lizarea lor şi, în
Există o interacţiune între cîmpul plus, trebuie avut n vedere faptul
generat în cavitate şi rata pulsurilor că, datorită dimensiunilor lor foarte
emise de către diodă, astfel încît mici, se pot pierde cu uşurinţă dacă
schimbarea frecvenţei de rezo- sînt scăpate pe jos. Pentru a pre-
nanţă a cavităţii modifică şi rata de veni distrugerea diodei Gunn tre-
repetiţie a pulsurilor. în acest mod, buie avute în vedere următoarele
frecvenţa oscilaţiei generate se recomandări.
poate uşor schimba prin modifica- Pentru diodele cu putere mică nu
rea frecvenţei de rezonanţă a cavi- este, în general, prevăzut un radia-
tăţii. în funcţie de grosimea regiunii tor. Diodele se pot monta, în funcţie
active, diodele Gunn sînt sortate de sursa de alimentare folosită, cu
pentru diferite domenii de frec- plusul sau minusul conectate la
venţă, deoarece prin varierea ten- carcasă; cu toate acestea, stabilita-
siunii de alimentare şi a dimensiu- tea lor poate fi îmbunătăţită dacă
nilor geometrice ale cavităţii, frec- terminalul prevăzut pentru răcire
venţa oscilaţiei generate nu se este conectat la carcasă şi nu la sis-
poate modifica foarte mult. Diodele ternul ce are rol de şoc. Pentru a îm-
se comercializează pe domenii de bunătăţi răcirea, terminalele diodei
frecvenţă, pentru care este garan- trebuie să intre cît mai fest în mon¬
tată o putere minimă de ieşire. tura care trebuie lipsită de bavuri
Relaţia dintre tensiunea aplicată Este bine să se aplice puţină vase-
la bornele diodei şi curentul, ce lină siliconică pe terminale pentru
trece prin ea este reprezentată gra- a îmbunătăţi conductivitatea ter-
fic în figura 5. Curentul maxim se mică.
obţine la aproximativ 4 V pentru o Dioda nu trebuie niciodată ah-
diodă de putere mică ce oscilează mentată invers. în condiţii normale
în domeniul 10—12 GHz; dacă se se alimentează la 6—10 V cu 150
măreşte în continuare tensiunea mA. La tensiuni de alimentare mici,
aplicată la borne, atunci curentul curentul prin dispozitiv creşte şi
prin dispozitiv scade. Tensiunea de deci este bine ca întreaga tensiune
lucru uzuală este de 7 V şi este situ- de alimentare să fie aplicată direct,
ată aproape la mijlocul regiunii cu Diodele Gunn sînt dispozitive cu
rezistenţă negativă. Graficul puterii rezistenţă negativă şi, ca atare, tind
de ieşire în funcţie de tensiunea să oscileze pe inductanţele para-
aplicată este reprezentat în figura 6. zite. Se pot produce oscilaţii para-
Puterea maximă de ieşire se obţine zite pe frecvenţe mult mai mici
pentru o tensiune de alimentare de (VHF, UHF), care se pot suprima
8—9 V. montînd la capătul şocului de
Variaţia tensiunii de alimentare radiofrecvenţă prin care se ali-
determină modificarea frecvenţei mentează dioda o rezistenţă de
de oscilaţie a oscilatoarelor cu 10—100 il în serie cu un condensa-
diode Gunn, acesta constituind atît tor de 10 nF.
un mod de acord fin al frecvenţei, Cablul ce pleacă de la borna b2 a
cît şi posibilitatea de a se realiza un montajului din figura 2 se conec-
circuit de acord automat pe frec- tează cu celălalt capăt la borna bl a
venţă. în figura 7 este reprezentat montajului din figura 8. Montajul
graficul de variaţie a frecvenţei de din figura 8 se va instala în cutia re-
oscilaţie în funcţie de tensiunea de ceptorului. Diferitele etaje se vor
alimentare a diodei Gunn. Pe grafic monta în incinte ecranate a căror
sînt reprezentate două • curbe: una lăţime este de 50 mm, iar înălţimea
din ele corespunde variaţiei de de 30 mm. Distanţa pe lungimea cu-
frecvenţă cu tensiunea, tipică pen- tiei dintre pereţii diferitelor com-
tru oscilatoarele realizate în cavităţi partimente este în general de 30
coaxiale care au un factor de caii- mm. în compartimentele unde se
tate mic (Q = 50-150), iar cealaltă montează filtrul şi atenuatorul cu
pentru oscilatoarele construite în diode pin, această distanţă poate fi
cavităţi gen ghid de unde, cu un mai mare (40—60 mm),
factor de calitate mare (Q = 1 000). Tranzistorul TI este amplificator
-Oscilatoarele în cavitate coaxială şi separator între intrare şi filtrul de
pot fi acordate electric cu un varac- medie frecvenţă. Rezistenţa R3
tor, acoperindu-se o plajă foarte adaptează impedanţa de ieşire a
mare, pînâ ia 700—1 000 MHz. în tranzistorului TI la cea de intrare a
cazul cavităţilor cu Q mare, plaja de filtrului; această iropedanţă trebuie
acord electronic cu varactor este să fie de 270 ii. Valoarea rezistenţei
maximă, 100 MHz. R3 se stabileşte experimental la re-
Oscilatorul realizat poate fi acor- . glarea filtrului, putînd fi cuprinsă
dat mecanic, cu şurubul din teflon între 0 şi 100 il. Valoarea acestei re-
17, sau electronic, prin montarea în zistenţe depinde şi de factorul de
locul acestui şurub a unei diode va- calitate al bobinelor din filtru,
ractor cu ajutorul unui set de piese Filtrul de medie frecvenţă este de
identic cu cel folosit pentru dioda tip Cebîşev cu trei poli şi cu un riplu
oscilatoare. în acest fel se pot rea- în bandă de 0,5 dB. Acest filtru este
liza atît acordul fin, cît şi adaptarea destul de dificil de reglat pentru a
avea exact alura celui calculat Pen- acesteia se va lipi pe terminalul le-
tru reglarea lui vă recomand ur- gat la masă al inductanţei L, la o dis-
mătoarea procedură: se sortează tanţă de 5—10 mm faţă de capăt. De
prin măsurare capacităţile Ci5, conexiunea dintre L şi C se apropie
Ci16 şi Ci7 folosind o punte de o sondă detectoare. Pentru ca
măsură. Montajul a fost realizat cu sonda să perturbe cît mai puţin cir-
condensatoare ceramice cu coefi- cuitul oscilant, ea trebuie cuplata
cient termic mic; acest tip de con- cît mai slab cu acesta; de aceea
densatoare se poate ajusta prin pi- semnalul furnizat de ea trebuie am-
lire, pornind iniţial de la o valoare plificat cu un amplificator de curent
mai mare. După ajustare, porţiunea continuu, ia ieşirea căruia se co¬
pilită se va acoperi cu lac incolor. nectează un instrument indicator.
Se calculează frecvenţa de rezo- Inductanţele L6 şi L8 şe vor bo-
nanţă a fiecărei celule din compo- bina cu sîrmă de CuEm cu un dia-
nenţa filtrului' L6 cu CI5, L7 cu CI6 metru de 0,6—0,8 mm pe o carcasă
şi L8 cu C17. Se acordează fiecare cu diametrul interior de 6—8 mm,
circuit rezonant în parte folosind prevăzută cu un miez de ferită pen-
montajul din figura 9. Frecvenţa ge- tru reglaj. Inductanţa L7 se va bo-
neratorului de radiofrecvenţă se bina cu sîrmă de CuEm cu diame-
stabileşte precis cu un frecvenţme- trul de 0,2—0,3 mm, pe o carcasă cu
tru digital. Ieşirea generatorului se un diametru de 4 mm, prevăzută cu
conectează la montaj folosind un un miez de reglaj. Numărul de spire
cablu coaxial subţire; la capătul li- se va stabili experimental cu mon-
ber al acestuia se va suda o rezis- tajul de test. După ce aceste reglaje
tenţă de 50 il, iar celălalt capăt al au fost efectuate, componentele se
TEHNIUM 5/1989
13
reasamblează în cutia aparatului, în mixerul echilibrat realizat cu dio-
unde reglajul final se va efectua fo- dele D4, D5, D6, D7 şi .transforma-
losind un generator vobulat. Tot la toarele Trl şi Tr2.
reglajul final se stabileşte şi valoa- Transformatoarele Trl şi Tr2 se
rea rezistenţei R4. în cazul în care realizează pe două toruri de ferită
riplul în bandă este mai mare de 1 cu un diametru de 4 mm din mate-
dB, atunci intrarea şi/sau ieşirea fii- rial Al sau A3. Bobinajul constă
trului se va amortiza cu cîte o rezis- dintr-o înfăşurare cu 4 spire reali-
tenţă. Trebuie evitată eliminarea re- zată toroidal cu un conductor trifi-
zistenţelor R3 şi R4 deoarece filtrul Iar obţinut prin răsucirea a trei con-
se poate dezacorda puternic dato- ductoare CuEm cu diametrul de
rită capacităţilor parazite ale tran- 0,15—0,25 mm. Modul de conec-
zistoarelor TI si T2. tare a capetelor înfăşurării este dat
Inductanţele LI, L2, L3, L4, L5, în figura 11.
L10 şi LI 2 sînt şocuri de radiofrec- Oscilatorul local 0L2 este realizat
venţă care se bobinează pe o ba- cu tranzistorul T5; frecvenţa lui se
ghetă de ferită cu diametrul de 2—3 poate ajusta prin deformarea bobi-
mm, cu sîrmă CuEm 0,15—0,2 mm. nei LII. Inductanţa L5 are 2 spire
Numărul de spire este de aproxima- bobinate pe un diametru interior de
tiv 50—100, iar inductanţa bobina- 3 mm cu un conductor CuEm cu
jului este de 47 mH. diametrul de 0,4 mm.
Bobina L9 se realizează pe un inel La borna b2 se obţine semnalul
de ferită din material Al sau pe o pe a doua frecvenţă intermediară,
perlă de ferită obişnuită. Bobinajul care se va introduce în receptorul
se realizează toroidal, cu sîrmă SHF descris în „Tehnium" 6/1988.
CuEm + mătase cu un diametru de Din receptorul SHF se „sare“ mixe-
1,5—2,0 mm, numărul de spire fiind rul de intrare, dezlipind capătul in-
de 4 + 4 spire. ductanţei LI 2 sudat pe liniă L7 şi se
în figura 10a este prezentată sudează în locul lui firul central al
capsula circuitului integrat ,81053 unui conductor coaxial ce este lipit
din componenţa atenuatorului cu ,a celălalt capăt la borna b2, figura
diode pin. Comanda atenuatorului 8. Cu această modificare, în locul
cu diode pin se realizează manual, unui LNC standard, a cărui frec-
cu potenţiometrul P din circuitul re- venţă intermediară este de 950—
prezentat în figura 10b. 1 750 MHz, se poate cupla LNC-ul
După atenuatorul cu diode pin, descris în acest articol, ce conver-
semnalul este amplificat cu tranzis- teste semnalul de intrare în 120
torul T4, după care se mixează cu MHz.
semnalul de la oscilatorul local 0L2 (CONTINUARE IN NR. VIITOR)
Am t>8 (Am Go]
Cap ac ^e.5a 3
14
TEHNIUM 5/1989
/St 5
1b A O daca A - 1
2a 0-0 0
2b 1+1 = 1
3a 1>1 +■■ 12
3b 0- 0 - 0
4a 1 -0 = 0
WC3+1 =212;:
5a Q. 1
5 b 1,- 0 ■
Ia A-O = A
1b A-1 = A
2a A + 1 - 1
2b A-O- O
3a A • A A
3b /VA = _A
4a (A) A
4 b ~(A)_A •
5a A-A - 1
5b A-A = O
6a A+B-t-C-... = A-8-C- ...
Te orema lui De Morgan:
6b A-B-C- ... --- ĂT-B—C- ...
7a A-(AaB) = A-+-A-B = A
7b A+A-B = A-(A-B) = A
Teoremele şi postulatele notate
cu (a) sînt dualele teoremelor şi pos-
tulatelor notate cu (b), dual itate ce
reprezintă una dintre regulile domi¬
nante ale algebrei booleene.
Această regulă de dualitate consti¬
tuie un instrument foarte iitil în faza
de elaborare a schemelor logice
TABELA 1 TABELA 2
TABELA 4
TABELA 3
TABELA 8
POSTUL/
.SIMBOL SAU
INVERSCR
INTRÂR!
INTRARE
KIESIRE)
1 J/ 2 . .
CALCULATORUL ELECTRONIC
ÎNTRE DOUĂ GENERAŢII
(URMARE DIN NR. TRECUT)
OPERAŢIILE LOGICE
Pe lîngă operaţiile aritmetice,
unitatea centrală execută şi ope¬
raţii logice pe care le vom prezenta
în cele ce urmează, începînd cu o
introducere în algebra booleeană,
urmată de o prezentare a principa¬
lelor funcţii logice cu cîteva exem¬
ple de aplicaţii.
Cît de veche este algebra boole¬
eană?
Ea datează din secolul trecut, mai
exact din anii 1847—1848, cînd ma¬
tematicianul englez George Boole a
dezvoltat algebra care îi poartă nu¬
mele, în două lucrări: ,,Analiza ma¬
tematică a logicii" (1848) şi „O in¬
vestigaţie asupra legilor gîndirii"
(1854), care constituie fundamen¬
tul pentru actuala logică a simbolu¬
rilor. Legătura între algebra boole¬
eană şi... informatică este realizată
de matematicianul american Claude
Elwood Shannon, care, în 1938, o
adaptează pe prima la studiul reţele¬
lor: şi, o dată cu dezvoltarea micro¬
electronicii, deci a logicii integrate,
algebra booleeană îşi regăseşte în¬
treaga dimensiune şi toate posibili¬
tăţile.
Această algebră se bazează pe
ecuaţia x 2 —x = 0, ale cărei singure
soluţii sînt 0 şi 1, cu alte cuvinte, uti¬
lizează numai două simboluri pen¬
tru a executa operaţiile de bază,
realizate prin intermediul unui ope¬
rator, numit poartă; fundamental se
utilizează 3 tipuri de porţi: SI
(AND), SAU (OR), INVERSOR. Ce¬
lelalte (pe care le vom întîlni mai
jos) nu sînt decît variante şi combi¬
naţii ale acestora.
OPERAŢIA SI (AND)
Tabela de adevăr 1 (sau de stări) a
operaţiei descrie cel mai bine func¬
ţionarea porţii, simbolul fiind în fi¬
gura 1:
POARTA ŞI
Ing. ÎV18HAELA SQRODCOV
I = A • B
I = AB
Se observă din tabelă că ieşirea
este 1, numai dacă ambele intrări
sînt 1.
OPERAŢIA SAU (OR)
In cazul acestei operaţii lo¬
gice, ieşirea va avea starea 1,
dacă una dintre cele două intrări
(sau amîndouă) sînt 1. Poarta SAU
este dată în figura 2.
INVERSORUL LOGIC
Rolul său este de a înlocui 0 cu 1
şi reciproc (tabela 3), ceea ce se no¬
tează:
0 = 1
1 = 0 -
Reprezentarea sa este dată în fi¬
gura 3.
Asociind inversorul cu porţile SI,
SAU, rezultatul este negarea (com r
plementarea) ieşir-ii, obţinîndu-se
operaţiile logice SI-NU (NAND) şi
SAU-NU (NOR).
Reprezentările sînt date în figu¬
rile 4a şi 4b şi tabelele de adevăr
sînt 4, respectiv 5.
Una dintre operaţiile logice mult
folosite în practică este SAU exclu¬
siv (notat XOR), caracterizat prin
faptul că dacă ambele intrări sînt 1
ieşirea este zero. Schema este dată
în figura 5.
Fireşte, lista funcţiilor logice nu
se opreşte aici, fiind posibile orice
combinaţii dintre acestea pentru a
genera funcţii logice complexe, a
căror analiză şi simplificare fac apel
la numeroase metode de minimi¬
zare, între care cea mai cunoscută
este aceea a diagrgmelor Karnaugh
(pe care le vom pTezenta într-unu!
din numerele viitoare).
lată în continuare şi cîteva exem¬
ple de scheme electronice. în figura
6 inversorul şi schemele echiva¬
lente, după cum PMOS, respectiv
NMOS, conduce curentul electric.
Să explicăm: dacă tensiunea de
intrare este nulă (0 V), tranzistorul
NMOS nu conduce (este blocat),
dar PMOS este în stare de saturaţie
şi constituie practic un scurtcircuit.
In acest caz, ia valoarea V DD , deci în
cazul nostru 10 V; din contră, dacă
tensiunea aplicată la intrare este
+10 V, PMOS se blochează şi
NMOS conduce; rezultatul este că
ieşirea devine 0 V. Astfel, tranzis-
toarele devin analoage unor între¬
rupătoare, tensiunea de ieşire de¬
venind inversul celei de intrare.
Exemplul nostru a folosit tranzis-
toare MOS, dar se pot realiza astfel
de inversoare (şi orice alte scheme
logice) folosind tranzistoare bipo¬
lare. lată şi un exemplu (figura 7) de
poartă TTL (tensiunea de alimen¬
tare 5 V, tensiunea de ieşire 0 lo¬
gic = 0,2 V, tensiunea de ieşire 1 lo¬
gic (3 V) de tipul SI-NU.
în schema prezentată, funcţia
SI-NU este realizată de tranzistoa-
rele TI şi T2, în timp ce tranzistoa-
rele T3 şi T4 formează circuitul de
ieşire. Cînd tensiunea la oricare
dintre intrările lui TI este joasă (0
logic), joncţiunea bază-emitor este
polarizată direct, şi, deoarece cir¬
cuitul de colector al lui TI este, de
asemenea, circuitul de bază al lui
T2 şi un curent de bază invers mare
nu este posibil, TI se saturează.
Tranzistoarele T3 şi T4 constituie
un etaj de ieşire în. contratimp sau
cu sarcină activă, cu ieşirea în 1 lo¬
gic, tranzistorul T4 se comportă ca
un repetor pe emitor, generînd cu¬
rent de sarcină. Pentru ieşirea 0 lo¬
gic, curentul de sarcină este limitat
numai de rezistenţa mică de satu¬
raţie a tranzistorului T4.
Desigur, nu am dat decît cîteva
exemple.
POSTULATE, TEOREME Şl RE¬
GULI ÎN ALGEBRA BOOLEEANĂ
Comutativitatea:
a) A-B = 8-A
b) A+B = B+A
Asociativitatea:
a) A-(B-C) = (A-B)-C
b) A F(B-C) = (A-B)-C
Distributivitatea:
a) A-(B--C) - A B+A G
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
A
Fto z'rtia unghiulara dorită
_
SISTEM AUTOMAT PENTRU
ORIENTAREA ANTENELOR
Ing. DANIEL BĂDESGU, Hm. VlLCEA
[Perturbaţii
■=!> OBIECJ
1 Decizii J
OBIECT
rpA CONDUCĂTOR
J 1
CONDUS —|
Reacţie
f al Schema bloc a unui
[bl Schema bloc a sistemului utilizat
r " " " ~ "
Rzirionare ^+0*0 ^ Regulator } A.P
Motor c.c, FHReductorh
Comparator
Regulator
R1
/?4
-to¬
ci
CîIZ3r1
•ciw
R6 1
■™^P3
330K
i <$
I
R5
l SMşi
Y
_R2 J
<EV
1
IJ>4
o-
330K
741
■1—<
J
SDK
741
—
rISV
Pi
P
1 P5 ; SOKiîn. |
--
Reductor
r -d 12V V” ”~y“
Motor c.c. i
Amplificator
4+xv i
/Implementează o lege PI.J
T-j = 2N 3055
T 2 = MJ2955
In practica recepţiei TV apare
adeseori situaţia ca mai multe
emiţătoare să fie recepţionate op¬
tim din mai multe direcţii mult dife¬
rite. în aceste cazuri se va instala fie
cîte o antenă specială pentru fie¬
care emiţător, fie o antenă de banda
largă de mare randament, rotativa.
Cea de-a doua posibilitate este
de cele mai multe ori cea mai buna
soluţie, deoarece se poate construi
o astfel de antenă cu un randament
foarte bun. Construcţia mecanică a
sistemului de antrenare presupune
o diversitate de soluţii. Rezolvarea
fcompletâ a acestei probleme o con¬
stituie telecomanda electrică, du¬
blată de posibilitatea stabilirii pre-
. cise a poziţiei antenei.
Mergînd pe această idee. am con¬
struit un sistem automat de orien¬
tare a antenei TV, pe care îl propun
în articolul de faţa constructorilor
amatori. Sistemul este automatizat,
o simplă rotire a unui buton lînga
receptorul TV ducînd la rotirea cu
unghiul dorit a antenei montate pe
acoperiş.
A. GENERALITĂŢI
La baza instalaţiei sta un sistem
automat de reglare. Un sistem auto¬
mat de reglare este un ansamblu
compus dintr-un obiect conducă¬
tor şi un obiect condus. Obiectul
conducător este alcătuit dmtr-un
element de comparaţie, un regula¬
tor, un amplificator de putere şi un
motor de antrenare. Obiectul con¬
dus 1! constituie antena sau siste¬
mul de antene TV.
în sistemul automat, obiectul con¬
ducător elaborează decizii care
afectează starea obiectului condus
(poziţia antenei), decizii elaborate în
I conformitate cu un anumit algoritm,
| pe baza informaţiilor referitoare la
| starea obiectului condus şi a unui
| program de intrare, astfel încît să fie
} extremizate o serie de criterii de ca!i-
I tate (eroare staţionară pe poziţie
| nulă, timp de răspuns dorit}, în eon¬
ii diţiile în care asupra obiectului
! condus acţionează o serie de per-
I turbaţii (vînt, necesitatea orientării
spre un alt telecent.ru etc.}. Aigorit-
! mul care stă la baza elaborării deci-
| ziiior poate fi de tip pr >pc 1 oral,
î integrator, proporţ'i onai-i nteg rator
f- etc. Schema-bioc a unui astfel de
i sistem este dată în figura la.
B. SCHEMA-BLGC UTILIZATĂ
Pentru realizarea scopului pro-'
Ş pus’am folosit un sistem de reglare
j automat (fig. 1b) de tip convenţio-
i nai (S.R.C.). Acesta este un sistem
automat la care obiectul condus
(partea fixă, nemodificabilă) are o
singură intrare şi o singură ieşire,
iar regulatorul (elementul elastic al
sistemului) elaborează deciziile pe
baza abaterii dintre programul im¬
pus la intrarea sistemului şi mări¬
mea de reacţie a sistemului.
Notaţiile din figura 1b au ur¬
mătoarea semnificaţie: DFMR —
dispozitivul de fixare a mărimii de
referinţă, C — comparator, R — re¬
gulator, AP — amplificator de pu-
> tere. M — motorul electric de antre¬
nare, Tr — traductorul de reacţie.
TEHNIUM 5/1989
C. FUNCŢIONAREA SISTEMULUI
Solidar cu axul de antrenare a an¬
tenei este fixat traductorul de po¬
ziţie unghiulară Tr, de tip potenţio-
metric, care transformă poziţia un¬
ghiulară « e într-o tensiune U r , care
poate fi comparată cu tensiunea U v
furnizată de DFMR. Atunci cînd
aceste tensiuni sînt egale, în¬
seamnă că poziţia « e este identică
CU a,.
Dacă însă între U v şi U e apare un
decalai, atunci la ieşirea compara¬
torului C va apărea o eroare e(t) =
= K1[U v (t) - U r (t)], tensiune ce se
aplică regulatorului. Regulatorul
prelucrează această eroare în func¬
ţie de legea de reglare implemen¬
tată şi furnizează o comandă lR<t)
care este amplificată de AP şi apli¬
cată motorului electric.
Motorul va roti antena în acel
sens care conduce la o poziţie fi¬
nală cît mai apropiată de aj şi o va
menţine în această poziţie pînă la o
nouă intervenţie asupra DFMR.
D. ELECTRONICA SISTEMULUI
Schema părţii electronice este
dată în figura 2. Dispozitivul de fi¬
xare a mărimii de referinţă este con¬
stituit dintr-un potenţiometru cu
variaţie liniară, cu posibilităţi de ro¬
tire în domeniul 0 -r 270°, cu ajuto¬
rul căruia se fixează orientarea do¬
rită pentru antenă. S-a evaluat
■ k DFMR ~ 0.055 (V/grad).
Elementul comparator C realizat
cu AO — 0A741 efectuează compa¬
raţia între tensiunea de referinţă U v
şi tensiunea oferită de traductorul
de reacţie, U r . El realizează un factor
de amplificare Ki
cu a £ [0, 1], variabil între limitele
(CONTINUARE ÎN PAG. 20)
TEHNIUM 5/1989
17
Un instrument muzical simplu
poate fi realizat cu ajutorul unui
tranzistor unijoncţiune. Notele sînt
produse cu ajutorul unei fişe mo¬
bile de contact care se deplasează
pe o claviatură formată din cîteva
pioneze.
Prin montarea unor rezistenţe va¬
riabile de acord se poate mări nu¬
mărul notelor.
Un tranzistor unijoncţiune are
trei electrozi, emitorul E, baza 1, Bl
şi baza 2, B2. Cum se observă din
schemă, condensatorul Ci se în¬
carcă prin rezistenţele Rl’-R'
după o lege exponenţială. Cînd ten-
I 1::
.11
■4
C. STĂNCULESCU
siunea la bornele lui CI atinge va¬
loarea de vîrf a tranzistorului uni¬
joncţiune, condensatorul se des¬
carcă prin bobina mobilă a difuzo¬
rului, prin joncţiunea emitor-bază
B,, care devine conductoare. Cînd
tensiunea la bornele aceluiaşi con¬
densator atinge valoarea de 2 V,
tranzistorul unijoncţiune se blo¬
chează, condensatorul se reîn-
carcă şi ciclul reîncepe. Frecvenţa
impulsurilor aplicate difuzorului
depinde, în special, de valoarea re¬
zistenţei totale de încărcare a lui CI
şi de valoarea condensatorului.
Semnalele BF sînt luate la nivelul
R1
emitorului tranzistorului TI prin in¬
termediul lui C2, a cărui valoare nu
va depăşi 33 nF pentru a nu per¬
turba buna funcţionare a etajului
oscilator. R4 serveşte la polarizarea
totală a ansamblului amplificator.
Dacă nota din difuzor este prea pu¬
ternică, trebuie micşorată valoarea
rezistenţei. Bobina mobilă a difuzo¬
rului direct plasată în colectorul lui
T3 trebuie să aibă o impedanţă de
100 -r 250 lî. Montajul poate fi ali¬
mentat cu o baterie de 4,5 V.
Lista de piese: R1=4,7 kO;
R2=1Q0 (1; R3=470 O; R4=680 kil;
CI =47 nF; C2=10 nF; TI = 2N2646;
T2 = BC1Q8; T3 = BC108 sau
2N2222; difuzor cu bobină mobilă
100 n — 250 O; R' — 7 rezistenţe
variabile, 50 kîî.
dacă aerul care intră în carburator
se preîncălzeşte pînă la o tempera¬
tură de 50—80°C. Preîncălzirea se
poate realiza dacă se montează
nişte rezistenţe între filtrul de aer şi
carburator, pe cotul din plastic.
Rezistenţele, în număr de patru
bucăţi, trebuie să fie calibrate pen¬
tru tensiunea de 12 V şi se pot rea¬
liza din sîrma folosită la reşouri. Ca-
librarea rezistenţelor se face tăind
în 20 de bucăţi o rezistenţă de reşou
care este dimensionată pentru ten¬
siunea de 220 V şi puterea de 500 W.
Montarea celor patru rezistenţe se
face între două bride prevăzute cu
cose, distanţa dintre bride fiind de
140 mm (vezi figura). Alimentarea
rezistenţelor se face de la acumula¬
tor, prin intermediul unui întreru¬
pător gen buton de sonerie. Nu se
va folosi un întrerupător basculant
deoarece există pericolul de a uita
rezistenţele conectate, fapt ce ar
conduce la topirea cotului din plas¬
tic sau la un incendiu. înainte de a
porni motorul, se conectează rezis¬
tenţele şi se menţine butonul apă¬
sat timp de 30—60 de secunde, în
funcţie de temperatura de afară.
Realizarea acestui dispozitiv va da
satisfacţii depline; el a fost conce¬
put pentru DACIA 1300. Pentru ce¬
lelalte tipuri de maşini se pot face
adaptările de rigoare.
Se aplică pieselor din aluminiu şi
duraluminiu tratamentul indicat
pentru colorarea chimică, 20% hi-
droxid de sodiu şi cu soluţie con¬
centrată de oţet (9°), caldă, apoi
..o şi ştergere. După acest tra¬
tament, piesele din aluminiu se pot
colora în diferite nuanţe, utilizînd
vopsele diluate, tot felul de cerne¬
luri şi tuşuri pentru vopsirea meta¬
lelor. După uscare, piesele se pot
lustrui cu ajutorul unei bucăţi de
stofă, frecînd suprafeţele.
Rezultatele cele mai bune pentru
colorarea pieselor de radio, televi¬
zor, magnetofon etc. din aluminiu şi
duraluminiu le dau coloranţii de
anilină, Aceştia, spre deosebire de
vopsele, tuşuri şi cerneluri, nu su¬
feră degradări datorită temperaturi¬
lor ce se dezvoltă în timpul func¬
ţionării aparatelor. Pentru a vopsi
piesele cu coloranţi de anilină, aceş¬
tia se vor dizolva în apă şi se vor în¬
COLORANTE
Chim. CORNEL DUMSTRESCU
tinde pe suprafeţele pieselor, Se vor
lăsa un timp să se zvînte la aer şi
apoi se va întinde cu ajutorul unui
tampon cu tifon o soluţie de şerlac
incolor.
ZINCAREA
Această operaţie, prin care se
realizează un strat de zinc pe supra¬
faţa pieselor, este avantajoasă din
două puncte de vedere: primul —
deoarece se protejează piesa con¬
tra oxidării şi al doilea — pentru că
devine mai bună conducătoare de
electricitate, Zincarea se realizează
pe cale chimică cu ajutorul unei so¬
luţii obţinute prin dizolvarea a 150g
sulfat de zilnc în 750 cm^ apă. Se
adaugă apoi prin amestecarea con¬
tinuă 150 g hidroxid de sodiu (sodă
caustică),
Atenţiei Se va lucra cu grijă (ca şi
în cazul colorării chimice), deoa¬
rece dizolvarea hidroxidului de so¬
diu se produce cu degajare de
căldură.
Piesele de aluminiu, în prealabil
curăţate şi degresate, se vor cu¬
funda în această soluţie şi se vor
menţine 3—5 minute, după care se
vor spăla cu apă multă, lăsîndu-se
apoi să se usuce la aer.
Fix. VAS9LE STRATULAT
Pe timp friguros, se întîmplă de
multe ori ca motorul să pornească
foarte greu, cu toate că este bine
pus la punct şi reglat. La tempera¬
turi scăzute, tensiunea de vapori a
benzinei este foarte mică, iar ames¬
tecul carburant intrat în cilindru
este sărac, fapt ce conduce la o
pornire greoaie a motorului şi la o
descărcare inutilă a acumulatoru¬
lui. Acest neajuns poate fi eliminat
18
TEHNIUM 5/1989
MIRCEA HOT, YOB-1767HD
testează rapid nivelul unui punct în
logică pozitivă.
CARACTERISTICI TEHNICE:
Pragul “zero” logic: 0 V - 1,4 V;
verificat, obţinînd una din următoa¬
rele indicaţii:
— pentru starea logică "0" ilumi¬
nează DL1 (roşu);
— pentru starea nedefinită (1,4 V
- 2,2 V) va ilumina DL2 (galben):
Propun alăturat un tester logic
TTL, pe care l-am realizat prin
adaptarea diferitelor scheme din
colecţia revistei „Tehnium" (fig, 1).
Personal am proiectat şi realizat
schema de cablaj a testerului, pe
care l-am realizat şi verificat prac¬
tic.
Testerul se realizează pe o
plăcuţă de circuit imprimat dublu
placat, cu dimensiunile 125 x 15
mm. Se poate folosi şi circuit impri¬
mat simplu placat, dar în acest caz
se vor face legăturile cu fire exteri¬
oare, conform figurii 2.
După montarea pieselor şi tes¬
tare, placa se introduce într-un tub
de plastic la care s-au executat ori¬
ficiile pentru LED-uri şi microco-
mutatorul K.
La un capăt se fixează un vîrf
pentru test, PI, la capătul opus fiind
cordoanele prevăzute cu crocodili
pentru alimentare şi cordonul cu
vîrful P2 prin care se injectează
semnalul în circuitul testat.
Acest tester este util amatorilor,
dar se poate folosi şi în cadrul labo¬
ratoarelor, necesitînd un număr re¬
dus de piese cu un cost scăzut, aju-
tînd la verificarea rapidă a circuite¬
lor.
Testerul este destinat depanării
montajelor cu circuite integrate
TTL, fiind utilizat la determinarea
stării logice a circuitului urmărit. El
Starea "X”: 1,4 V - 2,2 V;
Pragul “unu" logic: 2,2 V - 5 V.
TESTAREA CIRCUITULUI CU
SONDA LOGICĂ
Se alimentează montajul cu 5 V
din circuitul testat prin cablul pre¬
văzut cu crocodili,
în gol iluminează DL2 (galben).
Se atinge cu vîrful PI punctul de
— pentru starea logică "1" va ilu¬
mina DL3 (verde).
Un circuit se testează prin intro¬
ducerea semnalului cu P2, iar cu PI
se urmăresc impulsurile de-a lun¬
gul circuitului.
Cu ajutprul microcomutatorului
K se obţin la P2 tranziţii "sus-jos" şi
“jos-sus" bine definite, porţile cir¬
cuitului CI2 avînd rolul de a elimina
variaţiile lamelei lui K.
ROSTOV - 105
Se cunoaşte faptul că pentru
obţinerea unei înregistrări de bună
calitate pe bandă magnetică inter¬
vin mai mulţi factori:
— calitatea sursei de semnal;
— calitatea aparaturii utilizate;
— facilităţile pe care le asigură
aparatura de care dispunem;
— calitatea benzii magnetice uti¬
lizate etc.
Marea majoritate a magnetofoa-
nelor, ca şi a casetofoanelor, nu
dispun de posibilitatea reglării cu¬
rentului de premagnetizare ca re¬
glaj curent. Pentru a se modifica va¬
loarea curentului de premagneti¬
zare este necesară intervenţia în
„interiorul" aparatului. Producătorii
de aparatură audio precizează în
S ectul aparatului tipul de
i magnetică pentru care a fost
reglat şi pentru care se garantează
valorile performanţelor tehnice spe¬
cificate.
Revenind la magnetofonul ROS¬
TOV 105, conform prospectului,
acesta este reglat pentru banda
A4416 — 66 de producţie sovietică.
Cum în comerţ nu se livrează decît
bandă ORWO - 123 LH, avînd ca¬
racteristici diferite de cele ale ben¬
zii sovietice, în practică am consta¬
tat necesitatea modificării valorii
M. AUREL
curentului de premagnetizare pen¬
tru obţinerea unor înregistrări de
calitate, în special în domeniul frec¬
venţelor înalte.
Deoarece nu toţi amatorii dispun
de aparatura necesară pentru mă¬
surarea curentului de premagneti¬
zare, ce are frecvenţa de circa 100
kHz, voi prezenta modalitatea de
reglare utilizînd numai un ohmme-
tru obişnuit.
Etapele de lucru, pas cu pas, pen¬
tru execuţia reglajului, sînt ur¬
mătoarele:
— se demontează capacul de
lemn de pe partea stîngă a magne¬
tofonului (privit din faţă);
— piaca ce conţine generatorul
curentului de ştergere şi premag¬
netizare este montată în poziţie ver¬
ticală, cu piesele către privitor şi
este plasată după placa ce conţine
elementele de comandă ale VU-me-
trelor. Aceasta este montată în spa¬
tele indicatoarelor cu ac, cu faţa
conţinînd piesele (plantată) orien¬
tată în jos;
— se identifică rezistenţele se-
mireglabile R18, R19, R20, R21,
aflate pe placa oscilatorului de şter¬
gere şi premagnetizare. Sînt mon¬
tate către marginea plăcii şi sînt in¬
scripţionate explicit pe placa pe
care sînt montate. R18 şi R20 sînt
prevăzute pentru reglajul curentu¬
lui de premagnetizare pe viteza 9,53
cm/s, iar R19, R21 pentru viteza
19,05 cm/s;
— conform schemei, un terminal
şi cursorul rezistenţei semireglabile
sînt legate împreună la fiecare din
cele patru rezistenţe semireglabile
R18 -r R21, valoarea rezistenţei
rămase între cursor şi celălalt ter¬
mină! stabilind valoarea curentului
de premagnetizare;
— măsurînd cu ohmmetrul valo¬
rile pentru R18 şi R20, se constată o
valoare de circa 10 kn, iar pentru
R19 şi R21 o valoare de circa 8 kH;
— se acţionează în sensul mări¬
rii rezistenţei’ măsurate pînă la va¬
loarea de 16 kîî pentru viteza de
9,53 cm/s (R18 şi R20) şi de 14 kn
pentru viteza de 19,05 cm/s (R19 şi
R21);
— se fac probe de înregistrare de
la diverse surse de semnal şi cu va¬
lori diverse ale nivelului semnalului.
Pentru valorile date nu s-a observat
distorsionarea înregistrării (pe bandă
ORWO 123 LH) sau scăderea nivelu¬
lui frecvenţelor înalte nici cînd indica¬
toarele cu ac staţionează pe zona
roşie, iar indicatoarele de vîrf (LED)
sînt continuu aprinse;
— se remontează capacul mag¬
netofonului.
RECOMANDĂRI FINALE
— nu se vor ajusta alte reglaje
ale magnetofonului, pentru a nu se
înrăutăţi performanţele; refacerea
altor reglaje nu este posibilă decît
cu ajutorul unei aparaturi de labo¬
rator;
— toate măsurătorile şi reglajele
se execută cu magnetofonul deco¬
nectat de la reţea;
— dacă se doreşte reglarea pen¬
tru alte tipuri de benzi, este bine să
se cunoască precis caracteristicile
acesteia. Informativ, menţionăm că
benzile cu oxid de fier (normale)
sînt cele cu nivelul de saturaţie cel
mai scăzut, benzile care conţin oxid
de crom (tip EE), ca şi cele cu pul¬
beri metalice, admit niveluri de pre¬
magnetizare mari, avînd nivelul de
saturaţie ridicat;
— la înregistrări, reglaţi nivelul
semnalului în preajma valorii 0 dB,
astfel ca numai vîrfurile semnalului
să depăşească această valoare;
— reducerea prea accentuată a
nivelului curentului de premagneti¬
zare nu favorizează frecvenţele
înalte la înregistrare, ci va duce la o
înregistrare de proastă calitate, cu
distorsiuni.
BIBLIOGRAFIE:
Almanah „Tehnium" 1986, pag.
79-81
Instrucţiuni de exploatare şi
schema electrică a magnetofonului
ROSTOV 105.
TEHNIUM S/1989
19
sensul în care trebuie rotit inelul de ziţia aparatului în timpul fotografie-
focalizare cînd operaţia se face ma- rii (încadrare pe orizontală sau pe
nual, lipsa contrastului necesar verticală), astfel încît microproce-
pentru buna funcţionare a sistemu- sorul „ştie" care sînt zonele de sus
lui autofocus şi momentul cînd şi de jos ale cadrului în oricare si-
blitz-ul este gata de lucru. în partea tuaţie. Tot sistemul de măsură ma-
de jos a vizorului sînt afişate: tipul triceală comandă şi blitz-ul pentru
de măsurare a expunerii (spot, lumina de umplere în cazul fotogra-
ponderată central, matriceal), tim- fiilor în contralumină;
pul de expunere, diafragma reglată Obturatorul este cu lamele, unele
automat, modul de lucru (cu pro- din ele fiind confecţionate din fibre
gram, prioritate de timp sau de dia- de carbon pentru a rezista accele-
fiagmă) şi dacă se lucrează cu me- raţiilor mari de la pornire şi oprire,
rrtorarea expunerii. Tot pe latura de Aparatul conţine patru .motoare:
în toamna anului 1988, firma NI¬
KON a prezentat un nou aparat fo¬
tografic profesional, denumit F4.
Succedînd la 8 ani precedentului
tip din aceeaşi clasă (F3), noua ca¬
meră înglobează toate perfecţio¬
nările tehnice viabile care au fost
experimentate în acest interval pe
alte modele.
în numai cîteva cuvinte, F4 se ca¬
racterizează printr-un sistem de au-
tofocalizare „predictiv", trei tipuri
de măsurare a luminii (spot, cu
pondere centrală şi matriceală), un
obturator cu lamele ce poate realiza
pînă la 1/8 000 s şi transport auto¬
mat al filmului cu maximum 5,7 ima¬
gini/secundă.
Să ne oprim mai întîi asupra siste¬
mului „autofocus predictiv". Ter¬
menul este preluat din franceză şi
înseamnă autofocalizare cu previ¬
ziune. în engleză s-a adoptat denu¬
mirea „focus tracking", ceea ce
poate fi tradus prin „urmărire dina¬
mică a focalizării".
Probabil că cititorul este deja fa¬
miliarizat cu sistemul „clasic" de
autofocus, cu senzori optoelectrici
multipli CCD, introdus prima oară
la camera Minolta 7 000 (vezi „Teh-
nium" nr. 3/1989). Două lentile de
separare formează două imagini ale
zonei centrale încadrate în vizor pe
două sectoare fotosensibile, fie¬
care format dintr-un număr de sen¬
zori CCD. Comparînd „imaginile
electrice" obţinute pe cele două
sectoare, microprocesorul stabi¬
leşte care sînt sensul şi mărimea
decalajului dintre ele şi ia o decizie
corespunzătoare pentru acţionarea
micromotorului ce asigură focali¬
zarea. în continuare, după ce s-a
efectuat punerea la punct a clarită¬
ţii sînt comandate ridicarea oglinzii
CONSTANTIN BALA
şatorului) şi momentul cînd se face
expunerea filmului. în acest timp
(zecimi de secundă), distanţa pînă
la subiect poate să varieze şi foto¬
grafia este neclară.
Sistemul de autofocus predictiv
constă în efectuarea succesivă şi în
ritm rapid a „mai multor măsurători
de distanţă. în urma analizei rezul¬
tatelor, procesorul stabileşte dacă
distanţa este constantă, dacă va¬
riază aleator sau dacă variază uni¬
form. în primul caz, sistemul se re¬
duce la cel clasic. în cel de-al doilea
caz, autofocalizarea nu este posi¬
bilă şi aparatul nu poate anticipa
distanţa pînă la „subiect în momen¬
tul declanşării. în cel de-al treilea
caz se calculează care va fi distanţa
probabilă în momentul expunerii şi
se ia o decizie de acţionare conti¬
nuă a motorului de focalizare astfel
încît el să menţină focalizarea co¬
rectă pînă în clipa declanşării.
La Nikon F4 autofocalizarea con¬
tinuă este posibilă pînă la o cadenţă
de 3 imagini/secundă.
Este posibilă şi o altă variantă de
lucru: se reglează de către fotograf o
anumită distanţă pe obiectiv şi apa¬
ratul declanşează automat atunci
cînd subiectul se află la acea dis¬
tanţă (accesoriu opţional montat în-
tr-un „capac de spate" tip MF23,
care sporeşte performanţele apara¬
tului). De asemenea, este prevăzut şi
modul manual de focalizare, asistat
de sistemul autofocus care se limi¬
tează în acest caz la indicarea sen¬
sului în care trebuie rotit inelul dis¬
tanţelor de pe obiectiv pentru o pu¬
nere la punct corectă.
Vizorul, tip reflex, este prevăzut
cu ppsibilităţi de schimbare, 13 ti¬
puri de geam mat şi 4 vizoare sînt
disponibile pentru a satisface cele
jos a cadrului există un indicator
analogic LCD pentru expunere co¬
rectă, util în cazul lucrului în regim
semiautomat, ce simulează acul in¬
dicator de la instrument.
Măsurarea expunerii poate fi
efectuată în trei feluri: numai într-o
zonă restrînsă în centrul imaginii
(spot), pe toată suprafaţa cadrului
cu ponderea centrală sau matri¬
ceal. Această ultimă metodă, intro¬
dusă prima oară la Nikon FA (siste¬
mul AMP, vezi „Tehnium" nr.
12/1987) consideră cadrul format
din cincj, zone: una centrală şi patru
colţuri. în urma măsurării iluminării
unul pentru autofocus, altul pentru
armarea obturatorului, un al treilea
pentru transportul filmului şi ulti¬
mul pentru rebobinare. Viteza ma¬
ximă de transport (5,7 imagini/s)
este atinsă în cazul alimentării de la
6 baterii de 1,5 V. Cu 4 baterii se
obţin 4 imagini/s. O viteză redusă (1
imagine/s) este prevăzută pentru
situaţiile cînd nu se acceptă zgo¬
motul produs de motor la viteze mai
ridicate sau atunci cînd nu este ne¬
cesară o cadenţă mare de fotogra¬
fiere.
Ridicarea manuală a oglinzii, po¬
sibilitatea de supraimpresiune, po-
de vizare şi declanşarea obturato¬
rului.
Se observă că la autofocalizarea
clasică există un decalaj de timp în¬
tre momentul cînd se face măsura¬
rea automată a distanţei (la apăsa¬
rea pe jumătate a butonului declan-
mai variate condiţii de fotografiere.
în vizor sînt afişate o multitudine
de date, pe laturile de sus şi de jos
ale cadrului. Astfel, sus sînt indi¬
cate: diafragma în cazul reglării
sale manuale, corecţia de expu¬
nere, numărul de cadre expuse,
pe fiecare zonă, după un program
de interpretare a datelor stabilit de
fabricant, se ia decizia de expunere
care se preconizează că va da cel
mai bun rezultat. Faţă de modelul
FA, la Nikon F4 s-a introdus un co¬
mutator cu mercur ce sesizează po-
sîrn::
(URMARE DIN PAG. 17)
Pentru realizarea regulatorului R
s-a utilizat tot un operaţional
P A741, care realizează un algoritm
P.l. Funcţia de transfer realizată va
asigura astfel cu necesitate eroarea
staţionară nulă dorită. în limbaj
practic, eroarea staţionară nulă este
echivalentă cu a spune: „dacă DFMR
va fi poziţionat pe a° (0° < a° < 270°),
după un timp de stabilire reglabil şi
el prin acordarea corespunzătoare a
regulatorului R, traductorul de po¬
ziţie Tr va indica cu necesitate tot
Regulatorul realizează o funcţie
de transfer Hr(s) = K 2 1 H-
L Tj2*S J
unde K 2 = R — ^ aRe - , K 2 £ (0,3 ...
100), iar T i2 = (R s + aR 6 ). Ci, varia¬
bil prin modificarea lui K 2 între limi¬
tele T l2min = R's • Ci = 15 MSşiT i2rnax =
= (R 5 + R 6 )*Ci = 5 s.
De remarcat este faptul că timpul
de răspuns al sistemului (timpul
scurs între momentul în care pe
DFMR se fixează poziţia dorită şi
momentul în care această poziţie
este atinsă de antenă şi menţinută
astfel pînă la o nouă intervenţie
asupra DFMR) este de aproximativ
3-T i2 .
Amplificatorul de putere, AP,
este realizat cu două tranzistoare
complementare, oferind un factor
de amplificare K/\p = 0,95.
E. MECANICA SISTEMULUI (fig. 3)
Comanda furnizată de regulato¬
rul R şi amplificată de AP este apli¬
cată motorului electric de c.c. Mo¬
torul (1) este de tip „ştergător de
parbriz", alimentat la ±12 V şi care
are încorporat un reductor de tu¬
raţie melc-roată melcată (2).
Mişcarea de rotaţie dată de
această primă treaptă este aplicată
unei a doua trepte de demultipli-
care, realizată cu perechea de roţi
sibilitatea de a folosi şi obiective Ni¬
kon mai vechi (din seriile Al şi Al-S
— fără autofocus), pe lîngă obiecti¬
vele moderne AF şi Al-P, sînt alte
caracteristici notabile ale camerei
F4.
dinţate cilindrice (3) şi (4). Mişca¬
rea rezultată este aplicată prin
roata (3) axului de antrenare a ante¬
nei (5). La partea superioară a aces¬
tuia s-a prevăzut posibilitatea fixării
unei piese profilate în care se rigidi¬
zează traversa antenei TV.
Corpul dispozitivului de antre¬
nare este constituit din piesa (18)
realizată din două părţi din motive
de prelucrare. Corpul adăposteşte
trei rulmenţi. Doi dintre ei sînt ra¬
diaţi, tip 6204N, şi asigură rotirea
axului (5), iar unul este axial, tip
30302A, asigurînd preluarea greu¬
tăţii antenei sau a sistemului de an¬
tene.
Pe corpul dispozitivului (18) este
sudată placa (6) care asigură fixa¬
rea motorului (1) şi, în acelaşi timp,
realizarea distanţei între axe pentru
roţile dinţate (3) şi (4).
Traductorul de poziţie Tr, tip po-
tenţiometric (15), este fixat în piesa
(18) prin intermediul suportului (12).
Tija lui de antrenare prelucrată pris-
TEHNIUM 5/1989
A ETICHETELOR
Calitatea marcajelor şi înscrisuri¬
lor pe carcasa unui aparat contri¬
buie în mare măsură la realizarea
unui aspect corespunzător al aces¬
tuia.
Printre aite metode de obţinere a
marcajelor se numără şi cea foto¬
grafică. Ea constă în executarea pe
hîrtie fotografică alb-negru sau co¬
lor a diverselor etichete care indică
funcţiile butoanelor, manetelor, bor¬
nelor sau aparatelor de măsură, ori
cuprind denumirea şi precizări pen¬
tru utilizarea aparatului.
Avantajele metodei fotografice
pot fi rezumate astfel;
— desenul original se face în tuş
pe calc, deci în condiţii „standard",
pentru desenator existînd cele mai
largi posibilităţi de folosire a
şabloanelor, letraset-ului, a instru¬
mentelor şi dispozitivelor ajută¬
toare pentru desen;
— în desen se pot include por¬
ţiuni decupate din reviste (cu rol
funcţional sau estetic) care nu pot fi
realizate uşor de către desenator;
—■ prin fotografiere se poate re¬
duce dimensiunea desenului origi¬
nal de cîteva ori, ceea ce îmbună¬
tăţeşte calitatea contururilor şi ali¬
nierea literelor; de asemenea, se re¬
zolvă problema înscrisurilor de di¬
mensiuni mici (sub 2,5 mm înălţi¬
mea literei), pentru care nu se pot
folosi şabloane;
— este posibilă inversarea tonu¬
rilor de alb şi negru (imagine nega¬
tivă), respectiv obţinerea de mar¬
caje albe pe fond negru (sau colo¬
rat) cu un aspect atrăgător;
— prin folosirea hîrtiei foto color
se pot realiza etichete colorate,
chiar de pe desene originale alb-
negru;
— hîrtia fotografică se taie uşor
în cele mai diverse forme.
Principalele dezavantaje ale eti¬
chetelor fotografice sînt:
— sensibilitatea hîrtiei foto la
acţiuni mecanice (zgîrieturi, lovi¬
turi);
— sensibilitatea stratului de gela¬
tină la apă.
Pentru micşorarea riscului de de¬
teriorare se poate acoperi eticheta
cu o folie subţire de material plastic
transparent. Există, de asemenea,
posibilitatea schimbării etichetei
deteriorate, deoarece obţinerea de
copii fotografice nu este dificilă.
Şi acum să enumerăm diversele
Fiz. QHEORQHE bALUŢA
variante posibile.
Varianta 1;
— Originalul: desen negru pe
fond alb (tuş pe hîrtie de calc)
— Filmul; negativ alb-negru cu
contrast ridicat
— Copia: hîrtie alb-negru; rezultă
un desen negru pe fond alb
Varianta 2:
— Originalul: desen negru pe
fond alb (tuş pe calc)
— Filmul: diapozitiv alb-negru cu
contrast ridicat
— Copia: hîrtie alb-negru; rezultă
un desen alb pe fond negru
Varianta 3:
— Originalul: desen negru pe
fond alb (tuş pe calc)
— Filmul: negativ alb-negru cu
contrast ridicat
— Copia: hîrtie color, cu un filtraj
complementar culorii dorite; re¬
zultă un desen colorat pe fond alb
Varianta 4:
— Originalul: desen negru pe
fond alb (tuş pe calc)
— Filmul: diapozitiv alb-negru cu
contrast ridicat
— Copia: hîrtie color, cu un filtraj
complementar culorii dorite; re¬
zultă un desen alb pe fond colorat
Varianta 5:
— Originalul: desen negru pe
fond alb (tuş pe calc)
— Filmul: diapozitiv color uşoi
supraexpus, astfel încît desenul
apare într-o culoare albastră
— Copia: hîrtie color, cu un filtraj
complementar culorii dorite pentru
fond; rezultă un desen galben pe
fond colorat.
Notă: folosind diapozitive cu ter¬
men de garanţie depăşit, desenul
apare într-o dominantă oarecare
chiar la expuneri corecte, astfel încît
pe hîrtie se obţine culoarea com¬
plementară.
Varianta 6:
— O/iginalul: desen colorat pe
fond colorat
— Filmul: negativ color
— Copia: hîrtie color; rezultă un
desen colorat pe fond colorat,
asemănător originalului.
Desigur, este nevoie de stăpîni-
rea tehnicilor fotografice respec¬
tive şi de un oarecare discernămînt
pentru alegerea formelor şi culori¬
lor care se armonizează.
Facem în încheiere cîteva suges¬
tii suplimentare.
Fotografierea originalelor se va
face pş un „banc pentru reprodu¬
ceri" construit de fabrică sau im¬
provizat, care asigură perpendicu¬
laritatea direcţiei de fotografiere
pe suprafaţa originalului. Ilumina¬
rea va fi uniformă, asigurată de
două sau patru becuri plasate sime¬
tric. Se folosesc obiective cu rezo¬
luţie Bună, diafragmate la 5,6—8,
Pentru copii se recomandă hîrtia
subţire, care se rriulează mai bine
pe suprafaţa pe care este aplicată şi
la care nu este prea'vizibilă grosi¬
mea suportului. Este preferabilă
hîrtia cu suprafaţă plastifiată (cum
este cea color), care nu-şi strică lu¬
ciul în urma stropirii accidentale cu
apă. în cazul hîrtiei alb-negru se va
evita hîrtia lucioasă în favoarea ce-
iei mate, raster sau cristal, pe care
nu rămîn urme de la- apă sau am¬
prente digitale.
matic este introdusă într-un canal
corespunzător dispus la partea infe¬
rioară a axului de antrenare (5).
Protecţia la intemperii este reali¬
zată prin capacele (16) şi (17). Dis¬
tanţele între rulmenţi se asigură prin
piesele tip bucşă (8) şi (9). Piesa file¬
tată (19) împiedică deplasările
axiale. Alte detalii de montaj rezultă
din desenul de ansamblu.
F. REALIZARE, MONTARE,
REGLAJ
Realizarea practică implică două
etape: realizarea părţii electronice
şi realizarea părţii mecanice. Pen¬
tru partea electronică nu am dat de¬
senele de cablaj, rămînînd ca fie¬
care constructor amator să le pro¬
iecteze în funcţie de piesele de care
dispune, schemele fiind simple. în
plus, va fi realizat un alimentator
ca.re trebuie să livreze o tensiune de
±15 V pentru alimentarea părţii
electronice şi ±24 V pentru elemen¬
tul de execuţie, la un curent de circa
3 A.
Partea mecanică se realizează în¬
tr-un atelier, ş-a mers pe ideea re¬
cuperării şi refolosirii unor mate¬
riale metalice, cu excepţia rulmen¬
ţilor, care se recomandă să fie noi.
Dimensionarea o face fiecare con¬
structor, după posibilităţi.
După realizarea practică a celor
două părţi constitutive, se mon¬
tează instalaţia, servomecanismul
pe pilonul antenei, iar partea elec¬
tronică lîngă televizor.
La montarea pe pilon trebuie să
se ţină cont de următoarele indicaţii
pentru o bună funcţionare şi fiabili¬
tate:
— se va alege acea variantă de
dispunere a antenelor (în cazul uti¬
lizării unui sistem de antene) care
să permită aşezarea centrului lor de
greutate cu cel puţin 50 mm sub li¬
mita superioară a axului (5), acesta
trebuind să fie solicitat doar axial şi
nu la încovoiere;
—-^rulmenţii vor fi unşi cu vaselină
de rulmenţi;
— toată partea metalică se vop¬
seşte cu vopsea de ulei;
— pilonul se ancorează sub ser-
vomecanism, ancorele fiind dimen¬
sionate să reziste la un vînt de 150
km/h şi i se prevede legarea la
pămînt.
Reglajele constau în ajustarea lui
P 2l P 3 , P 4 pentru un timp de răspuns
corespunzător. La fixarea servome-
canismului pe pilon se va avea în
vedere ca telecentrele posturilor ce
urmează a fi recepţionate să se în¬
cadreze în domeniul de 0° 4 270
baleiat de antenă.
BIBLIOGRAFIE:
A.J. Fosard — Sărvomecanis-
mes et răgulateurs, Paris, 1973
Circuite integrate analogice,
Bucureşti, 1983.
C. Sergiu, D, ion — Regulatoare
automate, Editura Didactică şi Pe¬
dagogică, Bucureşti, 1985.
TEHNIUM 5/1989
II
*1
I ifi 1 TUB
HllM, ■ vil
MHz-IG
, C5 75fl % 755 Uf# Ci2l5n L
Folosind tranzistoare KT640 şi KT642 se poate construi conform schemei
l alăturate un amplificator de antenă care lucrează în banda 10 MHz — 1 GHz.
Amplificatorul are un cîştig de 20 dB între 10 şi 400 MHz şi 25—28 dB în-
! tre 400 MHz şi 1,2 GHz.
Impedanţa de intrare şi ieşire este de 50 ft, iar alimentarea este asigu¬
rată de la o sursă dublă ±15 V.
RADIO-FERNSEHEN-ELEKTRONIK, 10/1987
U 20k ff,jff s 75n LUo* %[W5n
VTj iKTS40
VT 2 ,VT 3 !KT642A
Montajul este destinat încărcării acumulătoarelor de 6 sau 12 V. Cu¬
rentul debitat poate fi controlat în limitele 600 mA — 6 A.
Transformatorul este astfel dimensionat ca îh secundar să debiteze o
tensiune de 15 V, tensiune care este redresată cu o punte cu diode ce admit
un curent de 15 A. în serie cu acumulatorul este montat un tiristor. Deschi¬
derea tiristorului este comandată de impulsuri date de un oscilator cu tran¬
zistor unijoncţiune.
Curentul de încărcare este comandat de frecvenţa oscilatorului, care
la rîndul ei se stabileşte din potenţiometrul de 250 Mi.
RADIO PLANS, 313
Montajul emite semnale luminoase într-un anumit ritm (destul de lent).
Tranzistorul TUJ 2N2646 produce impulsuri cu frecvenţa ce se stabi¬
leşte din potenţiometrul R1 = 1 Mîl; aceste impulsuri comandă tranzistorul
BC179 (pnp cu siliciu) şi în modul acesta lucrează dioda LED.
Montajul poate folosi pentru indicarea ritmului muzicii la un cor de copii.
TEHNI&KE NOVINE, 5/1989
* R3
x
Dl
J150ÎÎ
1
1N4148
Cr
52
r
TR2
r
1
bl
TC3
J 2.2m f
BC179 4
<
<
X R 5
C470n
>.4
<
D2 y
L
„ îOOfi
m
P
|| §Ş f§p||
Mult apreciat de amatorii de muzică, acest montaj poate produce o mo¬
dificare substanţială a caracteristicii de frecvenţă în gama 50 Hz — 20 kHz,
Cele 5 filtre acţionează în sens de amplificare sau atenuare în 5 zone
distincte, aşa cum est© notat şi pe schemă,
Amplificatoarele operaţionale fac parte din circuitul B082D,
Toate bobinele vor trebui să respecte valorile de inductanţă notate pe
schemă.
ELEKTOR, 3/1988
%
r;^.■.“i ai,A i -mw
ji?L
asyjt
/4 C3
MO
/mm!
TEHNIUM 5/1989
PUBLICITATE M PUBLICITATE H PUBLICITATE M PUBLICITATE 8 PUBLICITATE « PUBLICITATE
ASPIRATOARE
AspiratoroS de praf cu reglaj electronic al
puterii absorbite tip ÂP10E este un nou model
destinat uzului casnic, conceput special pentru
aspirarea cu mare eficienţă a prafului şi a impu¬
rităţilor.
AP10E funcţionează pe baza aspirării şi re¬
fulării aerului de către un sistem de două venti¬
latoare centrifugale, montate pe axul motorului
de antrenare. Aerul aspirat antrenează praful şi
micile impurităţi, care apoi sînt reţinute de sa¬
cul de hîrtie şi sacul de pînză.
Prin dispozitivul electronic cu care este
echipat noul tip de aspirator de praf AP10E se
reglează tensiunea de alimentare a motorului şi
implicit puterea absorbită şi caracteristicile de
aspiraţie.
AP10 şi AP10E satisfac exigenţele prin:
— formă constructivă atrăgătoare;
— putere de absorbţie şi depresiunea regla¬
bile;
— capacitate sporită de înmagazinare a
prafului;
— echipare cu saci de hîrtie, ceea ce deter¬
mină o folosire igienică a aspiratorului;
— refulare verticală a aerului.
TIP: AP10 şi AP10E
PRINCIPALELE CARACTERISTICI TEHNICE
Tensiune nominală: 220 V/50 Hz
Putere absorbită: 150 -r 600 W, cu reglaj con¬
tinuu
Depresiune: 400 4- 1 500 mm cot. apă
Debit de aer maxim: IOT 21*dm 3 /s
Regim de funcţionare: continuu
Clasa de protecţie contra electrocutării: II
TIP ÂP20S
PRINCIPALELE CARACTERISTICI TEHNICE
Tensiune nominală: 220 V/50 Hz
Putere absorbită: 160 W
Depresiune: 1 400 mm col. apă
Debit de aer maxim: 1,2 m 3 /orain
Regim de funcţionare: continuu
Clasa de protecţie contra electrocutării: II.
TEHNIUM 5/1989
13
DINICĂ AURELIAN - jud. Mehe¬
dinţi
Circuitele amplificatorului de pu¬
tere la care vă referiţi au fost pre¬
zentate şi vă recomandăm să reve-
deţi colecţia. Este dificil să vă ex¬
plicăm la această rubrică diferen¬
ţele între două tipuri de televizoare.
ARITON DANIEL - laşi
Nu numai funcţia trebuie respec¬
tată, Ci şi tensiunile de polarizare
atunci cînd este înlocuit cu alt tub.
Consultaţi cu atenţie un catalog
de tuburi.
DUMITRESCU DAN - Galaţi
Trebuie să vedeţi unde injectaţi
programul de la videocasetofon în
televizor.
Semnalul RTTY se selectează nu¬
mai cu un receptor de trafic.
SĂNDULESCU GH. - Piteşti
Zgomotul provine din cuplaje pa¬
razitare; posibil chiar de la motor.
NIŢĂ DRAGOŞ - Focşani
Vă recomandăm să construiţi
emiţătorul numai după ce aveţi au¬
torizaţia.
CHILEA IOAN - Bacău
Vom publica staţii Rx-Tx pe .3,5
MHz.
BORŞOŞ ALEXANDRU - Dej
Reglarea exactă a frecvenţei im¬
pune utilizarea unor potenţiometre
de bună calitate. Montaţi pe spatele
cablajului condensatoare de decu¬
plare la fiecare circuit integrat.
CORNILĂ GABRIEL - Suceava
Vă rugăm să ne trimiteţi încă o
schemă electrică a montajului
Dolby în care să figureze toate valo¬
rile pieselor componente. Schema
trimisă la redacţie conţine multe
omisiuni.
TAMAŞ DAN — Bucureşti
Vă invităm la redacţie pentru
unele precizări în legătură cu arti¬
colul „Efecte acustice".
RADU VICTOR - Bucureşti
Vă invităm la redacţie.
GEORGESCU COSTICĂ - Orşova
Schema originală a fost probată
şi reglată cu tranzistoarele indicate;
orice modificare, inclusiv plantarea
unor componente echivalente, alte¬
rează performanţele montajului. Vă
recomandăm să construiţi un am¬
plificator publicat ce conţine com¬
ponente autohtone sau realizaţi un
amplificator tip I.P.R.S.
RADU VIOREL - jud. Vaslui
La obţinerea lor vă trimitem adre¬
sele solicitate.
KISS ALEXANDRU — Lupeni
Vă recomandăm să vă construiţi
un osciloscop sau să folosiţi un ast¬
fel de instrument din dotarea unui
club.
DRAGOMIR SORIN — jud. Argeş
Tiristorul T1N3 admite 1 A şi o
tensiune inversă 300 V, iar tiristorul
T1N4 admite tot 1 A şi 400 V.
MUNTEÂNU DRAGOŞ - Cugir
Partea electronică într-un mag¬
netofon este proiectată în funcţie
de tipul capului magnetic care va fi
utilizat.
Schimbarea tipului de cap mag¬
netic la magnetofonul „Rostov" a
determinat şi alterarea curbei de
răspuns atît la înregistrare, cît şi la
redare.
Ar trebui să montaţi un cap origi¬
nal şi să restabiliţi vechiul circuit
ŢĂRUŞ 1 ' CRISTIAN - Bălan,' jud.
Harghita
în localitatea dv. nu pot fi recep¬
ţionate staţiile de televiziune la care
vă referiţi.
CÎRJAN VASÎLE - Craiova
în radioreceptor verificaţi starea
tuburilor şi curăţaţi cu spirt contac¬
tele la claviatură.
La televizor verificaţi tubul 6F3P.
IONESCU V. - Bacău
Schemele prezentate la rubrica
„Service" constituie un ajutor pen¬
tru întreţinerea şi repararea respec¬
tivelor aparate şi nu ca să fie recon¬
struite.
GRACIOV FLORIN - Braila
Folosiţi un alimentator ce poate
furniza un curent cu intensitatea de
cel puţin 1,5 A.
Pentru autorizare ca radioamator
luaţi legătura cu Radioclubul Brăila,
Str. împăratul Traian nr. 30, P.O.
Box 70.
USCATU MARIUS — Roman
Am publicat deja atît instalaţii de
aprindere, cît şi relee regulatoare
de tensiune pentru autoturisme ce
lucrează la 6 V; majoritatea acestor
montaje au confirmat utilitatea
practică.
Vom mai reveni cu astfel de acce¬
sorii, dar deocamdată ce avem nu
foloseşte circuitul 723.
SPORÎCI VIRGIL - Momeşti
Vă recomandăm să montaţi două
sau patru antene cu 5 elemente şi
nu o singură antenă cu multe ele¬
mente.
Componente vă puteţi procura
de la Magazinul „Dioda".
STOICA MIHAI - Buzău
Schema electrică a radiorecepto¬
rului Monika a fost publicată în
„Tehnium" 11/1988. Depanarea
magnetofonului impune verificări la
o cooperativă.
ALEXE DAN — jud. Argeş
Tranzistoarele 2N3055, conform
Catalogului I.P.R.S., se construiesc
cu diverse valori pentru ,V CE astfel:
2N3055/1 are V ce = 30 V;
2N3055/3 are V CE = 60 V;
2N3055/4 are V CE = 20 V;
2N3055/9 are V CE = 45 V,
II V
"^T* * 4.'.. if jsj Ţ
I 02 ^ l i l • BAM.ÎBA243 Mi
RADU FLORIN - Focşani
Selectorul de canale AX 1188 Iu- j
crează în FIF şi UIF, fiind dotat cu •
tranzistoare pnp, excepţie făcînd
tranzistorul T2, amplificator FI.
Faţă de schema la care vă referiţi, l
în schema care o prezentăm apar
unele piese cu valori modificate, va- l
lori care corespund fizic în selector.
Astfel, C37 = 1,5 pF; C24 = 4,7 pF; 1
C27 = 1 nF; C53 = 2,7 pF, iar în serie
cu R51 apare o diodă BA243.
Redactor-şef: irig. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fix. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Administraţia
Edituri Sctntela
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—-66.
Tiparul executat iu
Combinatul Poligrafic -Casa Scînteii