XE3RES A REDACŢIEI: TEHIMiUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎMTEII NR. -\, COD
3F PTTR^^ SECTORUL 1. TELEFON 17 60 IO,' INT.aOSS.IISl
REVISTA LUNARA editata DE G.C.
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
AUTODOTARE-
AUTOUTILARE ..
Sesizor
Oscilatorul „Franklin"
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
Amplificator de volum
constant
Alimentatoare stabilizate
Generator sinusoidal
Indicatoare de balans
Sursă dublă
CQ-YO .
Convertor US
Manipulator electronic
Filtru
HI-FI .
Bass, Loudness, Hiss, Rumble
Compresor de dinamică
Preamplificaţoare AF cu
amplificatoare operaţionale
Notarea circuitelor RCA
LABORATOR .
Watt metru
TEHNICĂ MODERNĂ .
Microcalculatorul L/B 881
AUTO-MOTO.
Autoturismele „OLTCIT":
Service
Dialog cu testerul: Ruptorul
şi condensatorul
LA CEREREA CITITORILOR.
Recondiţionarea şi
modernizarea televizoarelor
înlocuirea etajelor FI şi AF
sunet
CITITORII RECOMANDĂ ..
Convertor
stabilizat
Corector de ton
Refolosiţi sculele uzate
Radioreceptor
FOTOTEHNICĂ .
Canon reflex
Fotografierea cu teleobiectivul
şi macrpfotografierea
REVISTA REVISTELOR .
Detector de metale
Milivoltmetru
Receptor
Releu acustic
PUBLICITATE .
I.E.M.I.-Bucureşti
SERVICE .
Radiocasetofonul auto
BLAUPUNKT CR
MANIPULATOR
SL16TR0N1G
(CITIŢI ÎN PAG. 6—7)
nn
yrry
ii
I
îl
iu
Sesizorul descris în acest articol
vine ca o recomandare adusă
cercurilor de fizică şi electronică
din şcoli, în vederea autoutilării la¬
boratoarelor.
Pentru detecţia radiaţiei nu¬
cleare, unul din cele mai simple dis¬
pozitive, care s-a realizat prima
dată în anul 1928 şi care se folo¬
seşte şi în prezent foarte mult, este
„contorul Geiger-Muller". Construc¬
tiv, acest dispozitiv se prezintă sub
forma unui tub de sticlă sau metal
umplut cu un anumit amestec de
gaze. Pe centrul tubului este dispus
un fir conductor subţire, care este
anodul, iar electrodul la care este
conectat se inscripţionează de obi¬
cei cu Catodul este tubul meta¬
lic sau, în cazul unei construcţii din
sticlă, stratul conductor cu care este
acoperit tubul de sticlă pe interior.
Aceste dispozitive se folosesc
pentru detecţia radiaţiilor y, iar cele
prevăzute şi pentru detecţia parti¬
culelor a sau fi au la unul din capete
o fereastră foarte subţire din mică
10 A/m) prin care acele particule
care au o energie suficient de mare
pot trece în interiorul tubului.
Un detector Geiger-Muller se co¬
nectează ca în figura 1. Un foton y
care ajunge să fie detectat deter¬
mină producerea unei avalanşe de
perechi de sarcini electrice electroni-
ioni în interiorul tubului. Tensiunea
Fiz. DRAGOŞ FĂLÎE
anodică a tubului scade datorită
căderii de tensiune ce apare pe rezis¬
tenţa R (de valoare mare), determi¬
nată de curentul electric (l p ) produs
de colectarea sarcinii interioare de
către electrozii tubului. Căderea de
tensiune U 0 l p • Rt ajută la „stinge¬
rea" descărcării care s-a produs în
tub.
Punctul de funcţionare al detec¬
torului se stabileşte fixînd tensiu¬
nea de alimentare U în plaja de va¬
lori specificată în catalog pentru ti¬
pul de tub folosit. în cazul în care
tubul şi-a schimbat parametrii da¬
torită îmbătrînirii, punctul de func¬
ţionare se stabileşte după cum ur¬
mează.
Se realizează unul din cele trei
montaje propuse şi se verifică func¬
ţionarea lui folosind în locul tubului
circuitul echivalent din figura 2,
unde C — 10 -e 20 pF şi R = 3,6 -r 10
Mfl.
Se reglează tensiunea U la o va¬
loare de cca 50 V, iar la fiecare
acţionare a comutatorului K trebuie
să se audă o pocnitură în difuzor.
După ce s-a verificat funcţiona¬
rea montajului, se conectează tubul
respectîndu-se polaritatea celor
doi electrozi şi se creşte tensiunea
de polarizare pornind de la aproxi¬
mativ 200 V. Cînd tensiunea de po¬
larizare a atins o anumită valoare, în
difuzor încep să se audă pocnituri
aleatoare cu o perioadă medie de
cîteva secunde. Aceste pocnituri se
datorează detecţiei radiaţiei de
fond şi frecvenţa lor depinde în pri¬
mul rînd de parametrii detectorului
folosit.
Daca mărim în continuare tensiu¬
nea U, frecvenţa cu care se aud
pocniturile (numărul de pulsuri pe
minut) se mai măreşte puţin, dar
dacă tensiunea depăşeşte o anu¬
mită valoare, în tub pot să apară au-
todescărcări (trenuri de pocnituri
periodice), datorită oscilaţiilor de
relaxare, sau pot să dispară total
pocniturile în momentul în care în
tub apare o descărcare continuă.
Funcţionarea într-un astfel de re¬
gim trebuie evitată deoarece poate
duce la distrugerea detectorului.
Punctul de funcţionare se stabi¬
leşte pentru o tensiune care este cui
cel puţin 50 V mai mică decît tensiu¬
nea la care încep să apară auto-!
descărcări. I
în figura 3 este prezentată I
schema unui sesizor de radiaţii aii-1
mentat direct de la reţea (220 V ). 1
Valorile pieselor componente sînt:
C„ C 2 , C 3 , C 4 10 nF : 22 nF/1 000
V; C. 47 -r 100 nF/1 000 V; D 1f D 2 ,
D 3 1N4Q07; R 3 R 4 3,3 Mii; R 6 .
5 CARCASA 6
4000 spire Cu Em 0= 0,07
1 2
O- -o
152 spire Cu Em ţ> 0,23
3 4
o-■■■■■■■■■■■--o
36 spire Cu Em 7X0,07
C 1 i2
+ lp
I lOet.
I L
—w —
02
* rt ■*
03
—fa n
SC/,.
C5=
X , 4 Oet.
If 5 . J
i+iSjBV
Ik 1 ”
3 5 D
a l
= 2,2 Mfi; R 6 = 10 fs/.li.
Rezistenţele R 3 şi R 4 se aleg din
gama de valori 1 r 10 MU astfel ca în
punctul marcat U tensiunea să
poată fi reglată cu potenţiometrul
R 5 în regiunea tensiunii de palier a
detectorului utilizat.
Bobina L. se realizează dintr-un
conductor bine izolat cu PVC, care
se înfăşoară o dată sau de două ori
în jurul unui aparat de radio cu tran-
zistoare. în acest mod se urmăreşte
să se realizeze un cuplaj slab cu an¬
tena de ferită a receptorului.
în momentul în care tensiunea de
polarizare a detectorului (U) este
corect reglată, în difuzorul aparatu¬
lui de radio se vor auzi pocnituri în-
tîmplătoare, determjnate de nivelul
de radiaţii prezent. în funcţie de de¬
tectorul utilizat, nivelul fondului de
radiaţie este de aproximativ 10 r
100 impulsuri pe minut.
Montajul din figura 4 este alimen¬
tat la baterii şi se utilizează tot îm¬
preună cu un aparat de radio.
Tensiunea de alimentare se re¬
glează cu ajutorul potenţiometrului
P. Valorile pieselor componente
sînt: R, 330 : 560 îi; R s 4 - 100
Mfi; P 100 500 îl (bobinat); D
1N4007, BAY159; T BC107,
BD137; C, 10 : 47 M F; C 2 220 :
470 nF; C 3 2,7 8,2 pF; C 4 0,047
: 0,1 yu F/1 000 V.
Transformatorul se bobinează pe
un miez de ferită tip E • E, cu secţiu¬
nea de 0,25 cm . conform detaliilor
din figura 5
în cazul in care înfăşurarea 5-76
nu a fost conectată - corect, tensiu¬
nea U ce se obţine este mai mică şi
se recomandă schimbarea capete¬
lor înfăşurării 5—-6.
în cazul în care se utilizează un
contor cu tensiunea de palier mai
mare de 500 V, la înfăşurarea de
înalta tensiune a transformatorului
se va conecta un multiplicator de
TEHNiUM 8/1986
tensiune, de exemplu ca acela din
figura 6 (eventual cu mai puţine ce¬
lule). Piesele componente pot fi: C 1(
C 2 , C 3) C 4 =0,047 - 0,1 juF/1 000 V;
Dl D 2 , D 3 , D 4 - 1N4007, BAY159.
O schemă de detector de radiaţii
prevăzută şi cu un instrument indi¬
cator este dată în figura 7.
Piesele componente au următoa¬
rele valori. R, = 330 -:-560 fi; Rj = 4
100 Mfi; R, = 2,2 + 12 kfi; R 4 = 12
kfi; R 5 = 22 r- 47 ki>; R e = 0+ 22 il;
R 7 = 100 kfi; C 1( C 5 , C 7 = 10 = 47 vF;
C 2 = 0,22 + 0,47 /uF; C 3 =2,7 t-4,7 P F/
1 000 V; C 4 = 0,047 + 0,1 juF/1 000
V; C 6 = 0,1 mF; P, =500 li ■+ 1 kfi,
bobinat; P 2 = 100 kfi; D, = 1N4007,
BAY159; D 2 = 1M4148; T, = BD137;
T 2 , T 3 = BC251; IC — CDB41121;
DIF = cască de 68 fi sau difuzor de
8 -P 16 il; I = microampermetru de
50 - 200 M A.
La ieşirea 1 se poate conecta un
numărător digital.
Pentru toate montajele descrise
se poate utiliza ca detector conto¬
rul de radiaţii gama de tip G - 19- H,
produs la I.F.I.N-Bucureşti.
OSCILATORUL
Prof. MIHAI COPUŢiU,
Liceul S ,C, A. RcsBtti 1 * »
Unul dintre cele mai stabile oscila¬
toare cu frecvenţă variabilă este cel
numit Franklin. Principial, un astfel
de montaj este format dintr-un etaj
oscilator şi unul sau mai multe etaje
separatoare.
Prezentăm în cele ce urmează un
astfel de montaj echipat cu trei
tranzistoare: primele două sînt folo¬
site pentru producerea oscilaţiilor,
iar cel de-al treilea serveşte ca etaj
separator.
Circuitul oscilant este format din-
tr-o bobină notată cu L, un conden¬
sator variabil de 50 pF, un conden¬
sator semireglabil de 10—40 pF şi
un altul fix de 56 pF, legate în para¬
lel. Acest circuit oscilant este cu¬
plat, cu ajutorul condensatorului de 1
100 pF, la intrarea primului tranzis¬
tor (T, folosit ca amplificator.
Cel de-al doilea tranzitor (T 2 ) are
un dublu rol, de amplificator şi de
mversor de fază. în acest mod, cu
ajutorul condensatorului de 30 pF,
un semnal în antifază .cu cel exis¬
tent la ieşirea lui T, este readus la
intrarea acestuia. Ansamblul for-
In m I
lizatâ. contribuie la obţinerea unei
bune stabilităţi a întregului montaj.
în cazul de faţă, pentru un inter¬
val de timp de 30 de minute, variaţia
frecvenţei semnalului produs este
în jur de 200 Hz.
Datele referitoare la bobina L. sînt
cele corespunzătoare producerii
unui semnal avînd frecvenţa cu¬
prinsă între 5 şi 5,5 MHz. Subliniem
\!00pf\
m
mat din aceste două tranzistoare şi
componentele pasive corespun¬
zătoare constituie oscilatorul pro-
priu-zis.
Oscilaţiile de înaltă frecvenţă
produse de oscilator sînt aplicate
etajului separator, echipat cu tran¬
zistorul T 3 , prin. intermediul unui alt
condensator de 30 pF. L.a bornele
de ieşire se obţine o tensiune efec¬
tivă de înaltă frecvenţă de aproxi¬
mativ 1,5 V.
Cele trei tranzistoare folosite în
montaj sînt de tipul BFY39. Modifi-
cînd corespunzător rezistoarele de
polarizare, pot fi utilizate şi tranzis¬
toare de tipul BC107, BC171 etc.
Bobina L. este realizată pe o car¬
casă avînd un diametru de 8 mm, pe
care se înfăşoară 25 de spire din
sîrmă cfe cupru emailat de 0,5 mm.
Lungimea înfăşurării este de 25
mm. Spirele acestei bobine sînt fi¬
xate folosind un adeziv de înaltă
frecvenţă.
Trebuie precizat că rigiditatea
mecanica a bobinei, cît şi cea a ca¬
blajului, pe lîngă alimentarea stabi-
faptul că acest oscilator poate fi fo¬
losit pentru producerea unui sem¬
nal avînd frecvenţa cuprinsă între 3
MHz şi 30 MHz numai prin schimba¬
rea bobinei, deci fără a modifica
restul montajului.
Tensiunea de alimentare este
stabilizată şi poate fi cuprinsă între
6 V şi 12 V.
Dintr-un aparat de radio portativ
cu performanţe reduse din cele ce
se găsesc în comerţ pentru amatori
şi cu două generatoare de semnale
sinusoidal şi dreptunghiular se
poate face un veritabil complext.de
laborator pentru depanări şi testări
de montaje în domeniul audio şi
radio.
Aparatul conţine:
— amplificatorul obişnuit al apa¬
ratului de 0,5 W max, care
poate amplifica orice semnal
ce se introduce prin potenţio-
metrul de 5 kfi; etajul de radio
— al cărui semnal al postului II
Bucureşti este destul de tare şi
clar pentru a putea fi injectat
Arh. ALEXANDRU ftjlCA
şi cules apoi din alt punct al
montajului testat şi pus în evi¬
denţă de amplificator; pentru
montaje deosebite se poate
obţine la alegere din K1 şi K2
semnal sinusoidal de 1 000 Hz
sau altă frecvenţă obţinută cu
X , x V 10
formula f =--generat
6,28 RC a
de tranzistorul T7 sau un ge¬
nerator de semnal dreptun¬
ghiular ori trenuri de impul¬
suri reglabile din PI şi P2 pro¬
duse de tranzistorele T8 şi
T9 în montaj de mult ivi braţ or.
Montajul se alimentează de la
orice tip de sursă de 9 V.
P I
^fŢ -ipif 47oy <oop
GENERATOR DE SEMNAL
SINUSOIDAL 10b0Hz
”^N' (B,+ f*j+ 4 OK)-C 4
Ci* Ci
GENERATOR DE SEMNAL DREPTUNGHIULAR
TEHNIUM 8/1986
B - ■
BBB
Circiiitete electronice destrnate
controfufuî automat al amplitudinii,
•ca şi diversele montaje care au ca
scop reducerea (compresia) dome¬
niului de nivel pentru anumite sem¬
nale AF de intrare cu plaja de va¬
riaţie excesiv de mare, utilizează
frecvent aşa-numitele amplifica¬
toare de volum constant. Acestea
sînt de fapt nişte amplificatoare AF
cu caracteristică liniară de redare în
frecvenţă, dar care prezintă un cîş-
tig în tensiune foarte mare pentru
semnalele slabe de intrare, respec¬
tiv un cîştig mic (sau chiar o atenu¬
are pronunţată) pentru semnalele
de intrare cu nivel mare. în ansam¬
blu, ele realizează un gen de „stabi¬
lizare" a nivelului de ieşire, concre¬
tizat prin reducerea de un anumit
număr de ori a plajei totale de va¬
riaţie la ieşire faţă de intrare.
O modalitate simplă de obţinere a
unui amplificator de volum con¬
stant este prezentată în figura 1. în
bucla de reacţie negativă a amplifi-^
catorului inversor realizat cu ope¬
raţionalul /ÎA741 este intercalat un
element liniar comandat automat
prin tensiune, respectiv canalul
unui J-FET (BFW10, 2N3819 etc.).
Cîştigul în tensiune al montajului
este dictat, pe de o parte, de rapor-
ALIMENTATOARE
STABILIZATE
Un ultim artificiu pe care îl pre¬
zentăm se referă la riscul — ade¬
seori nebănuit de către începători 1
— ca la un moment dat cursorul po-
tenţiometrului de reglaj de la ieşire
să părăsească pista elementului re-
zistiv, întrerupînd astfel „alimenta¬
rea" amplificatorului de eroare cu
fracţiunea cuvenită din tensiunea
de ieşire. Un astfel de incident, care
nu este chiar atît de improbabil,
poate avea urmări neînsemnate,
după cum însă poate şi să pricinu¬
iască pagube mari, de la caz la caz
(în funcţie de schema concretă a
stabilizatorului şi de natura monta¬
jului alimentat cu tensiunea de la ie-
MMOM/l ^ ?41
Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU
tul R 2 /R„ iar pe de altă parte de ra¬
portul divizorului variabil format
din R 3 şi rezistenţa drenă-sursă a
canalului, prin relaţia:
n „ R 2 r 3 + R DS
. .Ros
Tranzistorul este folosit ca rezis¬
tenţă variabilă controlată printr-o
fracţiune din semnalul de ieşire
(culeasă, redresată şi titrată prin
grupul Di, R 5 , C 1f R 4 )- Pentru sem¬
nalele de comandă mici, deci atunci
cînd şi nivelul AF de la ieşire este
mic, rezistenţa canalului este foarte
mică în comparaţie cu R 3 , ceea ce
conduce la un cîştig foarte mare al
buclei de reacţie, cu tendinţa de
creştere a nivelului de ieşire. Invers,
atunci cînd tensiunea negativă apli¬
cată grilei este mare (nivel mare la
ieşire), canalul FET-ului devine
practic blocat, rezistenţa sa este
cvasiinfinită, ceea ce duce la
scăderea cîştigului buclei, cu ten¬
dinţa de scădere a nivelului de ie¬
şire.
Acest procedeu de „stabilizare" a
nivelulului AF de ieşire (utilizat
frecvent şi în oscilatoarele în punte
Wien) are ca neajuns stabilitatea
mediocră în curent continuu, ceea
(3A741-8pini
ce impune introducerea reglajului
de offset (potenţiometrul P în figura
1). Explicaţia constă în contrărea-
cţia slabă a amplificatorului atunci
, cînd FET-ul are canalul deschis
( r ds î° ar te mică).
Remediul — care permite inclusiv
eliminarea reglajului de offset —
constă în intercalarea unui conden-*
sator pentru blocarea componentei
continue între drena FET-ului şi
punctul R 2 , R 3 , ca în detaliul din fi¬
gura 2. Intr-adevăr, în curent alter¬
nativ condensatorul C 2 se com¬
portă ca un scurtcircuit, deci rapor¬
tul divizorului R 3 -RDS nu este afec¬
tat, pe cînd în curent continuu C 2
întrerupe circuitul R 3 -RdS’ obţinîn-
du-se astfel o reacţie negativă pu¬
ternică prin R 2 şi R 3 , deci o bună
stabilitate în continuu.
Rezistenţa de intrare R, se alege
în funcţie de domeniul de utilizare,
mai precis de nivelul maxim al sem¬
nalului ce se aplică la intrare, pe
baza de cca 200 klî/IV valoare efi¬
cace Ui. De exemplu, pentru Ui~ 10
Vef se ia R t -2 Mit, pentru Ui =50
mVef se ia R^IO k£l etc.
Condensatorul C 2 care filtrează
1 ! R 5 UlOOkil
BFW10 R 4
R 3 n33°kTL
C2 SSlpFînepolariz
tensiunea de comandă a grilei in¬
troduce o constantă de timp a con¬
trolului automat al nivelului (la ne¬
voie, valoarea lui se poate optimiza
experimental).
Montajul asigură un raport de
compresie de cca 30 dB. în cazuri
extreme, cînd se impune o compre¬
sie mai mare, se pot înseria două
său chiar mai multe astfel de ampli¬
ficatoare.
(URMARE DIN NR. TRECUT)
şirea acestuia). în cazul schemei
simplificate din figura 22, măsura
de precauţie consta în introducerea
rezistenţei suplimentare R x . Fără
această rezistenţă, incidentul men¬
ţionat s-ar solda cu apariţia la ieşire
a întregii tensiuni nestabilizate de
intrare, Uj, cu toate consecinţele
posibile (într-adevăr, T 2 ar rămîne
blocat, divizorul din baza lui T, nu
ar mai opera, deci T, s-ar afla în
conducţie maximă, polarizat prin
R 3 ). Prezenţa lui R x preîntîmpină
acest efect, ea continuînd să polari¬
zeze suficient baza lui T 2 pentru
menţinerea tranzistorului în conduc¬
ţie în cazul incidentului. Valoarea
lui R x se alege mare în comparaţie
cu valorile elementelor din divizor,
pentru' a nu afecta limitele dome¬
niului U s (eventual ajustarea lui R,
şi R 2 pentru delimitarea plajei se
poate face după montarea lui R x ),
dar totuşi nu foarte mare, pentru a
mai asigura conducţia lui T 2 . Se re¬
comandă aplicarea preventivă a
procedeului, chiar în cazul stabili¬
zatoarelor construite deja, mai ales
atunci cînd acestea urmează să ali¬
menteze montaje cu circuite inte¬
grate. Oricum, calitatea contactului
de la cursor este greu verificabilă şi
ea poate suferi t în timp prin uzură,
oxidare, slăbirea arcului etc.
GENERATOR
SINUSOIDAL
O metodă simplă de obţinere a
oscilatoarelor sinusoidale de au-
diofrecvenţă constă în folosirea bu¬
clei de reacţie „în dublu T". în po¬
fida condiţiei critice de oscilaţie,
care necesită un calcul prealabil şi
o ajustare experimentală, aceste
generatoare se remarcă prin stabili¬
tatea deosebită a frecvenţei şi a for¬
mei de undă, îndeosebi în raport cu
| variaţia tensiunii de alimentare,
avantaj pe care constructorii ama-
; tor! îl exploatează din plin.
| în figura 1 este ilustrat procedeul
| pentru cazul folosirii ca element
! amplificator' a unui operaţional de
uz curent (/îA74i, capsula cu 2 x 7
pini). Generatorul este calculat
pentru frecvenţa de cca 1 kHz,
reţeaua în dublu T, plasată în bucla
de reacţie negativă, fiind aici con¬
stituită din elementele R,, R ? ; Rj, R„,
C,, C 2 , C 3 .
în general, pentru „echilibrul" re¬
ţelei (limita de oscilaţie) se impune
ca: Ri = R 2 sa R; Ci = C* s C; R 3 + R-,
« kR şi Cj “ C/k.
Cu aceste notaţii, unde k este o
| constantă la alegere, frecvenţa de os-
I cilaţie este dată de relaţia f ~ 1/2 ttRC.
Se demonstrează în teorie — noi
nu o facem aici — că valoarea op¬
timă a coeficientului k este în jur de
0,2. Adeseori însă, valorile standar¬
dizate ale componentelor disponi¬
bile ne obligă să alegem, pentru
frecvenţa dorită, alte constante,
mai mult sau mai puţin apropiate de
0,2, aşa cum este cazul exemplului
propus, cu k 0,5 (invitaţie amato¬
rilor de a reproiecta schema pentru
f 1 kHz şi k 0,2).
Montajul din figura 1 debitează o
tensiune sinusoidală cu valoarea
eficace reglabilă (din P) în interva¬
lul orientativ 0 5 V. Pentru distor¬
siuni minime, rezistenţa ajustabilă
Ri se potriveşte experimental astfel
îneît funcţionarea să fie cît mai
apropiată de pragul de oscilaţie.
Schema prezintă neajunsul unui
precar control automat al amplitu¬
dinii, ceea ce înseamnă că nu se
pretează unor aplicaţii care implică,
mai mult sau mai puţin, „etalona-
rea" nivelului de ieşire. într-adevăr,
controlul amplitudinii este aici
efectuat numai prin neliniaritatea
internă a operaţionalului în vecină¬
tatea limitei de saturaţie a semnalu-
TEHNIUM 8/1986
INDICATOARE
DE BALANS
Montajele alăturate servesc la in¬
dicarea dezechilibrului de volum
între cele două canale ale unui am¬
plificator stereofonic de audiofrec-
venţă şi implicit la efectuarea co¬
respunzătoare a reglajului de ba¬
lans, prin ajustarea potenţiometru-
iui cu care este prevăzut în acest
scop amplificatorul.
Varianta din figura 1 foloseşte ca
instrument indicator un miliamper-
metru cu zeroul central, transfor¬
mat în voltmetru prin înserierea po~
tenţiometrului P (care se pune ini¬
ţial la valoarea maximă înseriată).
Semnalele de la cele două ieşiri ale
amplificatorului stereo, preluate de
exemplu direct de pe difuzoare, se
aplică intrărilor In 1-Jn2, unde sînt
redresate monoalternanţă cu ajuto¬
rul diodelor D : —D (pentru obţine¬
rea unor praguri reduse de co¬
mandă se folosesc djode.de dete¬
cţie cu germaniu). în continuare,
tensiunile redresate sînt filtrate cu
C-r-C?. şi aplicate unor rezistenţe
egale, R t —R 2 . Instrumentul mă¬
soară tocmai diferenţa căderilor de
tensiune pe aceste rezistenţe, indi-
cînd totodată — graţie zeroului
central — sensul dezechilibrului
(prin deviaţia acului spre stînga sau
spre dreapta).
Sensibilitatea montajului este su¬
ficient de bună, putînd pune în evi¬
denţă un dezechilibru de ordinul
zecilor de milivolti, bineînţeles pen-
îv 9 + 9V
tru semnale de intrare de peste 0,2
— 0,3 V, capabile să „deschidă" dio¬
dele.
Montajul din figura 2 cîştigă în
sensibilitate atît prin redresarea cu
dublare de tensiune a celor două
semnale de intrare, cît şi prin utili¬
zarea ca indicator a unui microam-
permetru, tot cu zeroul central
(şuntat de grupul R 5 —P—R 2 ). în
plus, el dispune de un element de
„etalonare" — potenţiometrul P —
care permite aducerea la zero a
acului atunci cînd la cele două
intrări sînt aplicate semnale egale.
Sînt compensate astfel neidentită-
ţile inevitabile ale componentelor
din cele două „braţe" ale schemei.
Ultima variantă (fig. 3) reduce
simţitor pragul semnalelor de in¬
trare ce pot fi comparate, prin utili¬
zarea celor două tranzistoare, în
î™ —-HA/--*-*—LJ- 1
"iSa lOUUin.
LRţ Zero centrai J
h,lk£L l
---4
‘Ci
a. ... as .
-4-
Di
, htl
- x—” 4 —
-
D3
-0
0 —ir 1
2,2 pF
In* 1 D 2 3
0—.——.
[ C 2 S
; W
1 ^ I
1 Zero central 1
R 1 Mlkil 1kJlM R 2
! T « iin - Ti h c f s
pY
s D43
II
2*2pF
l In.2
DvD2.D3,D4s4kEFD108
01^2,03,04 * 4 *£FD 108
l C 2
Dl
Zero central
f jXf
1 2 'l
«jnikfl. WflA ikjigRt
□« o 2 T
! IpFl
■t 3 Ţ ] Ct S
2,2 pF BC1
pD 4 r 5[W
configuraţie de repetor, cu polari¬
zare statică. Nesimetria componen¬
telor poate fi şi aici compensată
prin acţionarea potenţiometrului P.
Montajul necesită alimentare cu
tensiune continuă bine filtrată, care
poate fi eventual obţinută chiar din
sursa amplificatorului.
Utilitatea unui indicator de ba¬
lans în exploatarea amplificatoare¬
lor stereo este indiscutabilă, el per-
miţînd „încărcarea" echilibrată a
celor două canale. Montajele de¬
scrise nu au valori critice ale com¬
ponentelor, inclusiv sensibilitatea
instrumentului indicator poate fi
schimbată, dar înainte de încorpo¬
rarea In lanţul electric al amplifica¬
torului se recomandă o minimă ve¬
rificare experimentală, în condiţiile
extreme de funcţionare, precedată
bineînţeles de un calcul elementar
pentru protejarea instrumentului,
de la caz la caz.
~ 74iN!L.
_5. + "V”''
"6-9V
Rl
1
15kll
15kfl.
Co __
!
Ci
11_
10nF
f II
c 4
r 5
jiokiir
r 6
JlOkil
fi 9
10nF
c 3 S
20nF
R 3 [J6,8k.a l
r h H
R4 BTk a
0,1-lpF
U— -~|| — 0
lOkil
, n
a, OV
Di 1N4148
c 4 1
■—1|—o
ai-i fi f ;
SURSĂ DUBLĂ
L r 5 1 r 6
llOkiiniOkil
C 3 I R 3 M 6 , 8 kjQ_ R 7 nikil
” nF T.<k
Pentru experimentarea rapidă a
montajelor care necesită tensiuni
diferenţiale de alimentare, sime¬
trice sau nu, la un consum redus de
curent, se poate improviza o sursă
dublă, aşa, cum se arată în figurile
alăturate. "în esenţă, este vorba de
utilizarea unui amplificator operaţio¬
nal în configuraţie de repetor, ali¬
mentat nesimetric de la tensiunea
disponibilă, U, căruia i se,aplică pe
intrarea neinversoare un potenţial
median. Cel mai frecvent este cazul
tensiunilor diferenţiale simetrice,
cînd în divizorul rezistiv Ri— R> se
folosesc rezistenţe egale, eventual
sortate experimental. Tensiunea de
offset a operaţionalului, de ordinul
milivolţilor, nu are aici o influen ta
semnificativă.. Dată fiindj im pedanta
foarte mare a intrării operaţionalu¬
lui, se pot folosi rezistenţe R,—JT
de valori relativ ridicate (IO^JJoD,
kil), fără a fi afectată stabilitarea
tensiunilor de ieşire (avaratqj impor¬
tant în comparaţie cu JsLirseJe" dui-
ble, realizate prin sirofllă y Diviza re
rezistivă). J!L
în figura 1 este exemplificat pro¬
cedeul pentru obţinerea tensiunilor
simetrice de ± 4,5 v pleiînd de*£ţJ^
baterie miniatură de 9 \[. Operaţio¬
nalul, de tip / 1 A 741 în capsulă D|L
cu 2 x 7 terminale, perrwte~etifef4ţi
de ieşire de maximum 20 mA.
în cazul folosirii mai îndelungate
a bateriilor se dovedeşte utilă inter¬
calarea unei celule simple de stabi¬
lizare, aşa cum se indică în figura 2 .
Prin alegerea tensiunii nominale U
a diodei Zener (cu cca 2—3 V mai
mică decît U) se stabileşte suma
tensiunilor de ieşire, iar din jocul
valorilor R — R se poate plasa,
după dorinţă, punctul median.
Exemplul numeric (valorile din pa¬
ranteze) corespunde realizării unei
surse simetrice de ± 6 V plecînd de
la o tensiune unică de cca 18 V
(doua baterii miniatură de 9 V le¬
gate în serie).
E 7 kil[j> CnşfclWpF
^ X10 ov
5 - -
C 2 drî10|JF
R 3 {220A)
lui de ieşire.
Un remediu simplu îl constituie
introducerea „circuitului" de con¬
trol automat al amplitudinii ilustrat
în figura 2. Dioda D , conectată în¬
tre ieşire şi intrarea inversoare a
AO, -prin intermediul potenţiome¬
trului P, intră în conducţie progre¬
siv, reducînd pronunţat cîştigul
operaţionalului atunci cînd căderea
de tensiune pe ea atinge cîteva ze¬
cimi de volt.
Iniţial, cursorul potenţiometrului®
P se deplasează în extremitatea de
sus. Se ajustează trimerul R 4 pînă la
dispariţia oscilaţiei, după care se
readuce în zona de oscilaţie, cît mai
aproape de prag. în aceste condiţii,
tensiunea de ieşire atinge cca 170
mV în valoarea eficace, cu disţor-
siuni foarte mici. Acţionînd asupra
potenţiometrului P, tensiunea efica¬
ce de ieşire poate fi crescută pînă la
cca 3 V.
Tu ~7 c 3
(2x9V) D Z / 47 uFI
k (PLi2Znr
Rlh47kill_4 >sl11
741
—•tV
R2M47kjL
Vo M
-¥i
C 0 RVEKY 0 R
m
Ing. ANDRiAN MICQLAE,
miezuri oală de la bobinele F.l. -=
470 kHz. Conţin cîte 10 spire din
CuEm, 0 = 0,25 mm. Cuplajul între
cele două bobine se realizează ca-
pacitiv prin intermediul lui C 3 . Co¬
recţia acordului pe porţiuni de
bandă se realizează din condensa¬
torul variabil Cv, care este comun
tuturor benzilor.
Celelalte bobine se realizează în
aer, avînd diametrul interior al în¬
făşurării de circa 7 mm. Sîrma utili¬
zată este CuEm cu diametrul de 0,6
4 - 0,8 mm. l _5 şi L 6 conţin cîte 10
spire, L 7 , L. 8i L 9 , L 1? cîte 6 spire, iar
L 1t şi L 12 cîte 4 spire. Cuplajul din¬
tre bobinele filtrelor de 7, 14, 21 şi
28 MHz se realizează inductiv.
De remarcat faptul că selectarea
benzii se realizează cu ajutorul unui
comutator cu 5 poziţii care, în func¬
ţie de banda selectată, deschide o
pereche de diode ce cuplează filtrul 1
trece-bandă în colectorul tranzisto- 1
rului T.
Semnalul cules la ieşirea filtrelor j
de bandă se aplică la intrarea mixe¬
rului realizat cu o capsulă TAA661, §
Sarcina acestuia o constituie un
filtru de bandă acordat (L 13 —C 24 ). :
în cazul în care se utilizează un os-
cilator (XO) cu cristale de cuarţ, re¬
zultă o frecvenţă intermediară va¬
riabilă, deci este necesar un acord
continuu al circuitului L 13 —C 24 .
Dacă la bornele XO se cuplează un
VFX, nu mai este necesar acordul
continuu al circuitului amintit.
Pentru o frecvenţă intermediară
de 10,7 MHz, bobina L 13 se reali¬
zează în aer cu diametrul interior de
7 mm. Conţine 8 spire din CuEm cu
diametrul de 0,8 mm.
Pentru cazul în care se doreşte î.
extinderea posibilităţilor unui re- r
ceptor monobandă se poate utiliza
convertorul descris în continuare’.
Schema din figură conţine amplifi¬
catorul selectiv de radiofrecvenţă şi
mixerul. Oscilatorul fix XO poate fi
un montaj Colpitts cu cuarţuri co-
mutabile sau generatorul prezentat
în paginile revistei „Tehnium" nr. 1
şi 2 din 1986.
Semnalul provenit din antenă se 1
aplică la intrarea etajului amplifica-
tor (T) prin intermediul unui trans- |
formator adaptor Tr. Tranzistorul Tr ■
lucrează în montaj bază comună. în |
colectorul acestuia sînt conectate |
filtrele trece-bandă corespunză- :
toare benzilor de radioamatori. r
Bobinele filtrului pentru banda de
3,5 MHz (L 3 şi L 4 ) sînt realizate pe 4
iDIO C19 4
220 pB
—rlH
“X lOCnF
6 5 4 3 2
” TAA 661
-C26 5QpF I
R1 « ii
. C2 10nF
MANIPULATOR
Sli m 1S!I - ■ m X m
Ing. VASULE CIOBAWIJA, V03APS
Manipulatoarele electronice înr
care „punctele" şi „liniile" se for¬
mează prin divizarea semnalelor
unui oscilator de tact sînt bine cu¬
noscute radioamatorilor. Alăturat
se prezintă un montaj deosebit, rea¬
lizat pe baza circuitului integrat de
temporizare /JE 555.
Să urmărim iniţial schema logică
echivalentă a circuitului (fig. 1) şi
funcţionarea sa ca oscilator de re¬
laxare (astabii) (fig. 2).
Divizorul intern, format din trei
rezistenţe egale, stabileşte tensiu¬
nile pragurilor celor două compara¬
toare la valorile: 0,66-E c (PS) şi
0,33-E c (PJ). Ieşirile comparatoare¬
lor constituie comenzile Set şi Re-
set pentru circuitul basculant bista-
bil RS, circuit a cărui ieşire Q se
aplică tranzistorului de descărcare
(Q 16 ) şi amplificatorului inversor.
O comandă suplimentară de adu¬
cere la zero (ALO) se poate folosi
pentru inhibarea circuitului. în
montajul din figura 2, condensato¬
rul C se încarcă exponenţial prin
curentul ce străbate rezistenţele R A
şi R b .
Ieşirea este la nivelul „1“ şi tran¬
zistorul de descărcare este blocat.
Cînd tensiunea pe condensator
depăşeşte pragul de sus (PS),
schema basculează, ieşirea trece în
„0“, iar tranzistorul de descărcare
se deschide. începe procesul de
descărcare a condensatorului prin
R b şi tranzistorul Q 16 saturat.
Această stare durează pînă se
ajunge la pragul de jos (PJ), cînd,
prin intermediul comparatorului 2,
schema basculează din nou. Ieşirea
trece în „1", iar Q 6 se blochează,
întregul ciclu se re, )etă,.iar conden¬
satorul este supus unei noi
încărcări. în concluzie, tensiunea
pe condensator variază în*re 0,33 E c
şi 0,66 E c , iar cea de ieşire aproxima¬
tiv între zero şi E c (fig. 3).
Timpii de încărcare şi descărcare
(t, şi t 2 ) depind numai de valorile
componentelor externe, şi anume:
L = 0,69-(R a + R b )-C
t 2 — 0,69-R b -C
Factorul de umplere al tensiunii
de la ieşire, adică raportul dintre t,
şi t 2 , se poate modifica prin alege¬
rea corespunzătoare a valorii R B .
Astfel, dacă R A este mult mai
mică decît R B , rezultă: t! —1 2 ; în timp
ce pentru cazul: R A = 2R B se obţine:
t, = 3t 2 .
Pe aceste rezultate se bazează func¬
ţionarea manipulatorului propus, în-
trucît semnalele avînd t, = t 2 constituie
.puncte", iar cele cu t, = 3t 2 „linii".
Pauza dintre elementele unui ca¬
racter este evident egală cu t 2 .
Pornirea astabilului în momen¬
tele în care se acţionează cheia de
manipulare, schimbarea rezistenţei
R a la trecerile „puncte"—„linii",
precum şi corectarea automată a
lungimii acestora se realizează cu
ajutorul celor 4 porţi NAND, ce intră
în compunerea circuitului integrat
CDB400.
în starea de repaus, cînd cheia de
manipulare nu este acţionată, in¬
trările porţii P 3 se află la nivelul lo¬
gic „1“, determinînd acelaşi nivel la
ieşirea porţii P 4 . Prin dioda D 1 con¬
densatorul C 1 se menţine încărcat,
la o tensiune ce depăşeşte cu puţin
nivelul pragului- de jos, adică
0,33-E c . Această stare se stabileşte
cu rezistenţa R v Ieşirea circuitului
/îE 555 este menţinută astfel la nive¬
lul „0“, tranzistorul de descărcare
Prag SUS£-
(PS! jg
control i
Prag JOS £
(PJ) |
Amplificatori
.unversofi
LJS
TrigherR-S
pE 555E
iv* lAL O
J 11 7
JaDesc
TEHNIUM 8/1986
în poziţia jos (R p = P); în sunetul
vorbirii se disting şi frecvenţe mai
joase.
Alimentarea schemei se face cu
tensiune nesimetrică . (o singura
sursă), mărimea sa depinzînd de ni¬
velul semnalului ce se prelucrează,
în gama de tensiuni de alimentare
cuprinse între 8 ^ 24 V, semnalul de
intrare Uj poate fi cuprins între 50
mV -r 3 Vef.
Lista de piese
Cil = CI2 = /ÎA741; C, - C 2 = 510
pF; C 3 = 150 pF; C 4 = 1 n F; C 5 = 0,22
ixF; C 6 = 200 pF; C 7 = 160 pF; C 8
100 ju/35 V; C 9 = 4,7 m/16 V; R, = 39
kl>; R 2 = 2,2 Mii; R 3 = R 4 = 47 kli; R 5
= R 6 = 270 kli; R 7 = 68 kli; P 100
Ing. PAUL HAŞAŞ
permite trecerea frecvenţelor mai
mici decît f 0 ? - -—, iar
27tV/r 6 r 7 c 6 c 7
amplificarea acestui filtru este: A 2 ■-
Schema propusă, intercalată în
lanţul AF, îmbunătăţeşte calitatea
sunetului prirv tăierea brumului de
joasă frecvenţă şi a fîşîitului de
înaltă frecvenţă, permiţînd numai
trecerea unui spectru al vorbirii,
frecvenţele cuprinste aproximativ în
gama 500 Hz -r 4 kHz.
Filtrul trece-sus realizat cu Cil
permite trecerea frecvenţelor mai
mari ca f 01 , unde f 01 se calculează
E= &-24V
Amplificarea globală în tensiune
a filtrului de vorbire este: A — A, • A 2 ,
care se poate lua egală cu 1, pentru
ca în lanţul de amplificare intercalat
să nu producă modificări de ampli¬
ficare. In acest caz, se aleg C, = C 2
şi R 6 = R 5 .
Cu potenţiometrul P se poate re¬
gla frecvenţa f 01 ; cursorul în poziţia
sus (R p - 0): sunetul se aude mai
ascuţit, cu frecvenţe înalte; cursorul
cu formula: f 01 ■
R "\ R2C2C3
amplificarea acestui filtru este: A
Filtrul trece-jos realizat cu CI2
Dioda D 4 înlătură tensiunile de
autoinducţie ce apar pe bobina re¬
leului.
Avantajele acestui manipulator
constau în simplitatea schemei,
consumul redus şi posibilitatea
reglării după dorinţă a raportului
dintre lungimile „liniilor" şi „punc¬
telor": *
Consumul măsurat fără releu, dar
împreună cu oscilatorul tonal, a fost
de 16 mA (la alimentarea cu 5 V) şi
12 mA în cazul în care tensiunea de
alimentare a fost 4 V.
Manipulatorul prezintă totuşi şi
un dezavantaj, legat de faptul că la
modificarea vitezei de transmitere
(Q 16 ) este deschis, punctul B la
masă, iar punctul A la cca 0,65 V, în-
trucît diodele D 2 şi D 3 sînt deschise.
Dioda D ? se deschide întrucît ie¬
şirea porţii P 4 este la nivelul „0".
Porţile P 3 —P 4 formează un trig-
ger RS. Rezistenţa R 2 este în paralel
cu R 3 +R 4 .
Acţionînd la un moment dat cheia
de manipulare, de exemplu pe po¬
ziţia „puncte", se vor schimba ieşi¬
rile porţilor P, şi P 2 , blocînd dioda D v
Condensatorul începe să se des¬
carce prin R 5 + R e . Se atinge imediat
tensiunea pragului de Jos, circuitul
temporizator basculează, tranzisto¬
rul Q 16 se blochează, iar triggerul RS
îşi schimbă starea, blocînd dioda D 2 .
începe încărcarea condensatorului
prin R 2 , D 3 , R s şi R 6 .
Rezistenţele R 3 şi R 4 nu contează,
întrucît valoarea lor depăşeşte c.u
mult valoarea rezistenţei R 2 . Cînd
se atinge tensiunea pragului de sus,
adică 0,66 E c , se produce o nouă
basculare; ieşirea circuitului fiE 555
revine în starea „0“, tranzistorul de
descărcare se deschide, punctul B
este şuntat la masă şi începe des¬
cărcarea condensatorului C v
Dacă cheia nu mai este acţionată,
descărcarea încetează cînd tensiu¬
nea pe condensator atinge nivelul
fixat de R, şi dioda D, se deschide.
Se observă că nu se atinge pragul
de jos pentru o nouă basculare.
Aceasta se va întîmpla numai cînd
se doreşte transmiterea unui număr
mai mare de puncte şi cheia este în
continuare pe contactul respectiv,
dioda D, fiind blocată de nivelul „0“
de la ieşirea porţii P 2 .
Deci prin pragul fixat cu R 4 şi prin
prezenţa diodei D, se asigură reve¬
nirea schemei de fiecare dată în
aceleaşi condiţii, adică transmite¬
rea integrală a „punctelor" şi „linii¬
lor", chiar dacă respectivele con¬
tacte s-au întrerupt imediat după
iniţierea ciclului de încărcare/des¬
cărcare. „Punctele" au aproximativ
aceeaşi lungime cu „pauzele", de¬
oarece R 2 este mult mai mică decît
R 5 + R 6 .
La transmiterea de „linii", din nou
se blochează dioda D 1( condensa¬
torul se descarcă atingînd pragul
de jos, determinînd bascularea cir¬
cuitului. Ieşirea trece în starea „1“ şi
Q 16 se blochează.
Urmează procesul de încărcare a
condensatorului C, prin R 3 , R 4 , R 5
_ vitezei _ . _ _
se modifică şi raportul lungimilor
„linie"—„punct". Pentru o poziţie
dată a lui R ; , durata „punctelor" şi
„pauzelor" se stabileşte cu poten¬
ţiometrul R 6 . Potenţiometrul R 3 va
stabili numai lungimea „liniilor".
Reglajele se pot face auditiv sau cu
un osciloscop. în al doilea caz, con¬
densatorul Ct se poate înlocui cu
un condensator de valoare redusă
(cca 10 nF) pentru sincronizare şi
vizualizare uşoară a formelor de
undă.
Reglajul începe cu aducerea curso¬
rului rezistenţei semireglabile R, la
capătul rece, blocînd dioda D 4 . Apar
oscilaţii continue, la ieşire apărînd
.puncte". Rotind foarte încet cursorul
rezistenţei R 1t se măreşte tensiunea în
anodul diodei D-,, pînă cînd oscilaţiile
încetează, semn că dioda s-a deschis.
Se verifică dacă oscilaţiile apar imediat
la acţionarea pîrghiei de manipulare.
Se reglează R 6 pentru o viteză do¬
rită, menţinînd cheia pe poziţia
„puncte".
Se trece pe „linii" şi se ajustează
R 3 pentru un raport egal cu 3:1 între
durata „liniilor" şi „punctelor". Os¬
cilatorul tonal (fig. 5) se realizează
tot cu un circuit /iE555, funcţionînd
ca astabil. Deosebirea faţă de cele
arătate anterior constă în faptul că
oscilatorul este comandat folosind
intrarea de aducere la zero (ALO).
Astfel, oscilatorul funcţionează nu¬
mai cînd pe această intrare se
aplică nivelul „1". Frecvenţa de os¬
cilaţie depinde de grupul R 8 , R 9 şi
C 5 . Prin condensatorul C 6 şi rezis¬
tenţa R 10 se conectează casca tele¬
fonică. Oscilatorul tonal se poate
realiza folosind şi alte scheme (fig.
6), în care se folosesc porţile NAND
din circuitul CDB400. In acest caz,
creşte consumul cu cîţiva mA.
Numerotarea pinilor dată în fi¬
gura 4 pentru fi E555 se referă la
/1E555E, adică la capsula TO 116
(DIL 14).
intrare _
f CDB400
| 100330a
şi R 6 , întrucît rezistenţa R 2 este
scoasă din circuit, dioda D 2 fiind
deschisă, iar D 3 blocată. Dioda D 2
se menţine deschisă, datorită nive¬
lului „0“ de la ieşirea porţii P 4 . Fron¬
tul pozitiv apărut la ieşirea circuitu¬
lui /iE555 s-a aplicat la ambele
intrări ale triggerului RS, dar la mo¬
mente diferite, determinînd două
basculări. Pe intrarea porţii P 3 , frontul
pozitiv s-a aplicat direct, iar la intra¬
rea porţii P 4 prin circuitul de întîrziere
R 7 -C 2 . A doua basculare readuce
triggerul în starea iniţială, adică cu
ieşirea porţii P 4 la nivelul „0“.
Alegînd R 3 + R 4 = 2(R 5 + Rg), în¬
cărcarea condensatorului Ct, deci
starea „1“ la ieşire, durează de trei
ori mai mult decît procesul de des¬
cărcare, impulsurile respective con¬
stituind „liniile" din alfabetul Morse.
Întrucît amplificatorul inversor din
circuitul /iE555 suportă un curent
maxim de 200 mA, releuI de manipu¬
lare se poate conecta direct.
Dacă se utilizează un releu elec¬
tromagnetic cu altă tensiune de lu¬
cru, conectarea se face prin inter¬
mediul unui tranzistor npn cores¬
punzător.
BIBLIOGRAFIE:
E.A. Kolombet, Taimerî, li
Radioelektronik, 6/1983
TEHNIUM 8/1986
LI \ _____
LOUDNESS,
HISS.RUMBLE
La deschiderea contactului CNI notat
cu R şe obţine atenuarea frecvenţelor
loase. în acest caz apare o corecţie a
semnalului audio iniţial de tip rumble. Si¬
milar, la deschiderea CNI notat cu H se
obţine atenuarea frecvenţelor înalte.
Această corecţie a semnalului audio ini¬
ţial este de tip hiss. Se observă că în am¬
bele cazuri etajul care conţine tranzisto¬
rul T< devine un filtru activ de tip trece-
sus (în cazul corecţiei rumble) sau trece-
jos (în cazul corecţiei hlss). Cele patru ti¬
puri de corecţii ale semnalului iniţial se
pot acţiona independent sau concomi¬
tent, obţinîndu-se în final caracteristica
amplitudine-frecvenţă dorită.
REALIZARE Şl MONTARE
Montajul se realizează practic pe - o
plăcuţă de sticlotextolit placat cu folie de
cupru, cu toate precauţiile necesare la
realizarea circuitului imprimat (trasee
scurte, configuraţie fizică de cvadripol,
traseu de masă gros, lipsa buclei de
masă etc.). Toate conexiunile care pri¬
vesc semnalul audio util vor fi obligato¬
riu ecranate. Montajul este destinat va¬
riantei stereo, dar tot aşa de bine se
poate folosi, la unele aparate mai vechi,
în varianta mono. Se vor folosi compo¬
nente electrice de bună calitate, iar co¬
mutatoarele (pe cît posibil) se vor ecrana
individual. După realizarea practică,
montajul se alimentează de la o sursă de
tensiune stabilizată şi bine filtrată. Se ve¬
rifică prezenţa tensiunilor notate pe
schema electrica şi apoi eficienţa corec¬
ţiilor în banda de audiofrecvenţă pentru
fiecare comandă (separat). După aceas¬
tă verificare (cu aparate de măsură sau
practic, prin audierea unui program so¬
nor cunoscut), montajul se amplasează
definitiv în lanţul electroacustic iniţial
(ca şi în timpul verificării, între preampli-
ficator şi etajul final de putere). Montajul
poate funcţiona şi independent, în acest
caz realizîndu-se o cutie separată cu ali¬
mentatorul şi dotările corespunzătoare.
Realizat şi montat, corectorul de ton va
aduce o îmbunătăţire substanţială în
ceea ce priveşte posibilităţile de audiţie
HI-FI ale aparaturii moderne.
Pentru îmbunătăţirea calitativă a redă¬
rii unui program muzical sonor, conform
preferinţelor ascultătorului, se folosesc
în mod curent corectoare de ton care
permit modificarea caracteristicii ampli¬
tudine-frecvenţă a semnalului audio ini¬
ţial. Acest lucru se face după un algoritm
bine precizat. Corecţia efectuată în
banda de audiofrecvenţă are un caracter
static, menţinîndu-se constantă indife¬
rent de amplitudinea semnalului audio
util. Cele mai des întîlnite tipuri de corec¬
ţii, împreună cu denumirile consacrate în
mod uzual, sînt următoarele:
■— Bass — accentuarea redării frecven¬
ţelor joase;
— Loudness — accentuarea redării
frecvenţelor joase şi înalte;
— Hiss — atenuarea frecvenţelor înalte
(f >5kHz);
— Rumble — atenuarea frecvenţelor
sub 50 Hz (în scopul atenuării brumului
de la pick-up).
Modul de efectuare a corecţiilor men¬
ţionate anterior este prezentat în figura
2. Pentru corecţia de tip bass (curba 2),
nivelul frecvenţelor joase creşte de la
frecvenţa de 1,5 kHz cu 8 dB. Pentru co¬
recţia de tip loudness, nivelul nivelul
frecvenţelor medii, cu spectrul cuprins
între 200 Hz şi 5 000 Hz, scade cu cca 6
dB (curba 3). Pentru corecţia de tip hiss
(curba 4) sînt atenuate frecvenţele înalte
începînd de la f - 5 000 Hz cu 10 dB, iar
pentru corecţia de tip rumble spectrul
frecvenţelor joase este atenuat, începînd
, de la frecvenţa de 50 Hz, cu 6 dB (curba 5).
Schema electrică a corectorului de ton
este prezentată în figura 1. Semnalul de
audiofrecvenţă util se aplică la intrarea
montajului, prin intermediul grupului R,Ci,
unui etaj de tip repetor pe emitor, care
conţine tranzistorul T-. Acest tip de etaj
are rolul de a optimiza adaptarea impe-
danţelor intrare-ieşire, în scopul corecţi¬
ilor ce urmează a fi aplicate semnalului
iniţial. Atunci cînd contactele B, LD, R şi
ing. EMIL MARIAN
H se află în poziţia Indicată în schema
electrică (neacţionate), montajul per¬
mite trecerea semnalului de audiofrec¬
venţă fără nici o modificare în ceea ce
priveşte caracteristica amplitudine-frec¬
venţă (liniară). în momentul închiderii
contactului normal deschis CND notat
cu B, tranzistorul T, se saturează, rezis-
torul R,. este practic conectat la masa
montajului, iar filtrul trece-jos R C.R.
realizează atenuarea, frecvenţelor medii-
înalte cu cca 8 dB. în acest mod nivelul
frecvenţelor joase, care rămîne nemodi¬
ficat, va fi accentuat faţă de nivelul gene¬
ral al semnalului de audiofrecvenţă ini¬
ţial. Astfel s-a realizat corecţia de tip
bass,
în momentul deschiderii contactului
normal închis CNI notat cu LD, grupul
R^RimCiR-iC^Rh, care reprezintă un filtru
opreşte-bandă, atenuează nivelul frec¬
venţelor medii. Astfel se obţine redarea
mai accentuată a frecvenţelor joase şi
înalte, rezultînd corecţia de tip loudness.
2
rowBUEk^
1^1
y
(Hissl
Sv
7 "
Vâ#
©
r““
-d
R2=
■12 kn -i
F j R7\
C2=10jjF y |
RS\\7,5Ki\
Lj^fî (
|*K
o
)
Sd/fAjJ 1
bn
TI
)
BC 109C
R8 "R10 R11
12 kn 4, 7kn 2,7 kn I
7SknU (S)
y \c7 căi
RW
n«T
\68nF68rA
T_
25 kn
mmsmmam
R12 h R13 ţ
82 kA 11 82 kn. I
C9 I C10 J
1,5nF -f-k-70pF~\
Irig. NICOLAE PAVEL
In activitatea electroniştilor amatori,
cît şi a profesioniştilor se întîlnesc si¬
tuaţii cînd semnalul la intrare într-un dis¬
pozitiv electronic nu trebuie să depă¬
şească un anumit nivel. Este astfel cazul
staţiilor de emisie; pentru a păstra la emi¬
sia MF o deviaţie de frecvenţă constanta,
sau la emisia MA un grad de modulaţie
constant, este necesară limitarea dina¬
micii semnalului modulator.
Un astfel de compresor se prezintă în
figură. în condiţiile unei variaţii de nivel 7
la intrare în plaja 1 mV -r 1,5 V, nivelul de 0 _
ieşire se menţine aproximativ constant '
în plaja de 500 -*• 525 mV. \
Particularitatea schemei constă în mo- ^nimrz<
dificarea factorului de transfer al intrării ,
prin modificarea rezistenţei colector-e-
mitor a tranzistorului Ti, care lucrează 0 _r
cu colectorul nealimentat. Aceasta se
explică prin ecuaţiile Ebers-Molle pentru
joncţiuni polarizate aleator.
Tranzistoarele T. şi Tj realizează o
amplificare în clasă A cu cuplaj galvanic
între etaje şi cu reacţie negativă dublă,
închiderea buclei de compresie se reali¬
zează prin etajul de detecţie cu dublare
de tensiune (diodele D. şi D:) şi etajul
Darlington format cu tranzistoarele T
-îi
feri
Rsn
90,*> [J L-PSOK
1.35 IC
li
Sil
LW 1
JR13
li
Tranzistorul T. asigură o ieşire de
mică impedanţă (montaj cu ieşire pe
emitor), pentru cazul cuplării unei căşti
sau difuzor de mică impedanţă pe ieşirea
compresorului.
Transformatoarele Tn şi Tr.> se utili¬
zează în cazul unor intrări-ieşiri cu impe¬
danţă standardizată de 600 îl. Raportul
de transformare este de 1/1; utilizînd oale
de ferită cu A, - 4 800, sînt necesare 550
de spire pe fiecare înfăşurare cu sîrma
CuEm, cu diametrul de 0,1 mm.
Alimentarea montajului permite ten¬
siuni cuprinse între 6 V şi 26 V.
8
TEHNIUM 8/1986
100 Kn B9Kn.
CU MICIM
OPERAŢIONALE
Prin apariţia amplificatoarelor operaţio¬
nale (AO) integrate, care au început sâ fie
folosite din ce în ce mai mult în domeniul
AF, s-au deschis porţi largi performanţelor
şi'miniaturizării.
în general, AO de uz universal, prin im- '
pedanţa mare de intra/e şi o viteză de va¬
riaţie a tensiunii de ieşire destul de ridi¬
cată, asigură o încărcare minimă a sursei
de semnal şi o înaltă fidelitate în repro¬
ducerea semnalului.
în cele ce urmează prezentăm două
aplicaţii realizate cu AO din seriile 741 şi
LM381, cu corespondentul intern /îA741
, şi /1M381.
In figura 1 este prezentat un preampli-
ficator de microfon (variantă stereo),
realizat cu />'M381 şi alimentat la o sin¬
gură sursă. Asimilat recent în producţia
I.P.R.S., /3M381 este — prin excelenţă —
un preamplificator pentru semnale de ni¬
vel mic şi se poate folosi în aplicaţiile AF
unde se cere o amplificare mare, chiar,
atunci cînd problema zgomotului poate
deveni critică.
//M381 este un AO dual, cele două am¬
plificatoare care îl compun fiind complet
independente, cu un excelent factor de
separare a canalelor (60 dB la 1 kHz).
In circuitul din figura 1 elementul de
intrare (sursa de semnal) este un micro¬
fon (se recomandă cu o rezistenţă in¬
ternă de 600 (1), care oferă o tensiune de
5 mVef (1 kHz). Dar /îM381, prin construc¬
ţie, acceptă posibilitatea cuplării unor
surse de semnal de pînă la 300 mVef.
Datorită particularităţilor de construc¬
ţie, etajul de intrare (intrările inversoare
şi neinversoare) se poate conecta în
două moduri:
— pentru aplicaţii de zgomot mic se
pun la masă intrările (2, 13), reacţia în-
chizîndu-se prin (3, 12). Acesta este ca¬
zul intrării nesimetrice;
— pentru celelalte aplicaţii se foloseşte
configuraţia diferenţială, deci intrările (1,
14), respectiv (2, 13). Intrările (3, 12)
rămîn, de această dată, neconectate, -
în figura 1, rezistenţele R: şi R- asigură
polarizarea şi stabilitatea în c.c., ele
avînd valori diferite, în funcţie de cele
două configuraţii de montaj amintite:
— intrare nesimetrică R. — 1 kfl (ma¬
ximum); R- 19 R.
— intrare diferenţială R-. = 240 kfl
■ (maximum); R. 9 Ry,
Rezistenţele FL şi Ry asigură cîştigul în
buclă închisă în c.a. şi pentru valorile in¬
dicate oferă o valoare:
Condensatoarele C. şi C- separă com¬
ponenta continuă „a preamplificatorului,
în amonte şi aval. în plus; condensatorul
C. asigură, împreună cu rezistenţa de in¬
trare, limita de jos a benzii de frecvenţă a
circuit ului preamplificator.
Rezistenţele R> şi R ; sînt indicate pen¬
tru Creşterea densităţii curentului de co¬
lector al tranzistorului de intrare a AO. în
literatura de. specialitate, din conside¬
rente tehnologice, este indicată valoarea
Ci
0,15mF
v i°" IIT
5mV e f R3M
(1kHz) 27Kd
0,1 JJF
■Hh^2V ef
Ve (1kHz)
2 -Dul°
110 Kn 1 110 Kn
±C3
I 22 °PF
FT fi 22 HF
1 ! (cu l-antal)
TEHNIUM 8/1986
IN1 C4 Mi 1
D 0 —«—
V,^5mV e f 0,1 f f 3 y—
3 '»P f 10 ufX
C5 O^UF 10Ka
r bM
R5 100K
ing. IV1SRCEA DRAGII,
ing. !Q A M DĂfVSOC
/1M381 este compensat intern pentru o
bandă de frecvenţe (în regim de repetor)
de 15 MHz. în aplicaţiile de zgomot mic
unde se cere eliminarea zgomotului de
ÎF, este necesară limitarea benzii de frec¬
venţe. Aceasta se face prin cuplarea în
paralel cu condensatorul de compen¬
sare internă a unui condensator C 3 3.9
pF. Valoarea acestuia determină frec¬
venţa superioară a benzii de lucru.
Corectorul de ton din avalul circuitului
este de tip pasiv şi asigură o corecţie de
x 20 dB la frecvenţele de 400 Hz şi 2 kHz.
La o tensiune de intrare V 5 mVef (1
kHz), circuitul preamplificator din figura
1 asigură obţinerea unei tensiuni de ie¬
şire Ve = 1,5 Vef (1 kHz), nivel suficient
pentru atacarea ,orjcărui etaj final.
Aceasta înseamnă că pentru o tensiune
de 300 mVef (maxim) /1M381 poate oferi,
pentru o alimentare V + 24 V, o ten¬
siune de ieşire maximă de 8 Vef.
Circuitul preamplificator descris pre¬
zintă şi particularitatea controlului de
balans al amplificatorului stereo.
Preamplificatorul AF din figura 1 asi¬
gură următoarele performanţe:
— banda de frecvenţe (răspuns plat):
30 Hz 20 kHz;
— cîştigul la mijlocul benzii: 50 dB;
— zgomotul la intrare: 4,37 • 10 yV;
— factorul de rejecţie a tensiunii de
alimentare: 100 dB (f = 120 Hz);
— rezistenţa de intrare: 100 kl>;
— tensiunea de intrare maximă: 300
mVef;
— curentul de ieşire: 8 mA;
— tensiunea de ieşire maximă: 8 Vef.
în figura 2 este prezentat un preampli¬
ficator cu răspuns plat în frecvenţă, reali¬
zat cu /IA74i şj alimentat, de această
dată, de la o sursă dublă, ± 15 V.
Deşi este, aparent, mai dificilă realiza¬
rea unei surse duble de tensiune, ea este
indicată pentru a se putea .lucra cu ten¬
siune de mod comun zero. Sursa de ali¬
mentare trebuie să fie foarte bine filtrată
şi situată în apropierea montajului în
care se utilizează AO.
Condensatoarele de 0.1 AF pe bornele
de alimentare sînt conectate pentru eli¬
minarea reacţiilor de ÎF prin bornele de
alimentare. Pentru eliminarea compo¬
nentelor de JF ale tensiunii de alimen-
- 470nFp|
J» IKn
DMH'
V;=SmVef W 12
l5V ef =.47nF
l Ţ^îăo«F/ / 25
tare se conectează pe polul pozitiv al
sursei un condensator de 10 /uF, -iar pe
polul negativ — a cărui rejecţie este ceva
mai slabă pentru semnale de ÎF .— un
condensator de 22 juF, de preferinţă cu
tantal. »
Comportarea în frecvenţă a circuitului
din figura 2 este dictată de particularită¬
ţile circuitului de reacţie în formă de T, a
cărui prezenţă măreşte banda de frec¬
venţe.
După frecvenţa de frîngere ce limi¬
tează inferior banda de trecere (la 3 dB),
condensatorul C pune la masă rezis¬
tenţa R. şi amplificarea circuitului este
dictată numai de raportul rezistenţelor
care intervin în c.a. Reactanţa condensa¬
torului C. este foarte mare, astfel circui¬
tul R,.C. este practic în gol şi nu afec¬
tează valoarea cîştigului la frecvenţe
joase şi medii. La o anumită frecvenţă
însă, condensatorul CL îşi face simţită
prezenţa, circuitul R-RXT intervenind în
valoarea cîştigului. Acesta va creşte cu o
pantă de r- 20 dB/ decadă şi va anula
atenuarea de 20 dB/decadă introdusă
de AO lă frecvenţe înalte. Amplificarea
va rămîne constantă pînă la o fecvenţă
de frîngere (la limita supefioară a benzii
de lucru), determinată de egalitatea
reactanţei condensatorului C. cu rezis¬
tenţa R„. După această frecvenţă de frîn¬
gere amplificarea se va atenua cu o
pantă de 20 dB/decadă.
Afirnjpţiile făcute sînt corecte const.
derînd câ amplificarea în buclă deschisa
a AO este foarte mare la frecvenţe joase
şi medii, devenind complexă numai la
frecvenţe înalte. Astfel, reacţia se va
comporta ca un circuit de compensare "
prin întîrziere a fazei, obţinîndu-se mări¬
rea benzii de frecvenţe.
Circuitul preamplificator prezentat în
figura 2 asigură următoarele, perfor¬
manţe:
— banda de frecvenţe: 40 Hz x 20 kHz;
— cîştigul la mijlocul benzii: 54 dB; :
~ rezistenţa de intrare: 27 kfl;
— tensiunea de intrare maximă: 200
mVef;
— curentul de ieşire: 5 mA.
BIBLIOGRAFIE:
AN64 — Application note, National
Semiconductor, May 1972;
AN72 — Application note, National
Semiconductor, September 1972;
AN70' — Application note, National
Semiconductor, August 1972.
Firma RCA utilizează un cod de
notare a circuitelor integrate care
cuprinde patru elemente (notate în
exemplul de mai jos cu literele a, b,
c şi d):
CA 741 C T
Ex: — — — ~~
a b - c d
Primul element, notat „a“, indică
tehnologia de fabricaţie şi tipul cir-
cuitulup după cum urmează:
CA — circuit integrat analogic;
CD — circuit integrat digital;
CDP —- microprocesor;
MW — circuit integrat tip MOS.
Elementul al doilea, „b‘‘, exprimat
Ide regulă printr-un număr, defi¬
neşte circuitul ca funcţiune (741
este cunoscutul amplificator ope¬
raţional de largă utilizare, produs şi
în R.S.R.).
Al treilea element, „c“, face pre-
cizări la variante ale circuitului care
au parametri electrici şi de tempe¬
ratură deosebiţi. în mod curent
acest element nu se utilizează.
Ultimul element precizează mo-
RCA
Ing. A U R ELI A IM MATEESCU
3 dul de încapsulare a circuitului şi
3 are următoarea semnificaţie:
i D — capsulă ceramică tip DIL sau
DIC;
E — capsulă de masă plastică tip
DIL sau DIP;
F, X — capsulă sticloceramică tip
DIL;
3 G — cip cu ermetizarea execu¬
tată în masă plastică;
H — cip neîncapsulat;
K — capsulă ceramică cu termi¬
nale pe două feţe;
L — capsulă BLC (Beam Lead
Chip);
:t Q — capsulă cu patru rînduri de
terminale, de tip QUIL;
1 S — capsulă tip TO-5 cu termi-
- nale dispuse pe două rînduri,
ii tip DIL-CAN;
T — capsulă TO-5 cu terminale
, dispuse pe un cerc.
e BIBLIOGRAFIE:
R.T.E. nr. 12/1985 (R.P.B.j;
R.C.A. — Linear Inteamssd Cirswîs<
w RCA 1980
WATTMFTRU
1 INTRODUCERE
Utilizind un cîrcuu integrat multi¬
plicator de tip ROB8095 produs la
I.C.C.E.-Bucureşti se poate construi
un wattmetru capabil să măsoare
puterea absorbită de diverşi consu¬
matori, putere ce se măsoară în waţi
— W, în volt-a m peri — VA sau volt-
amperi-reactivi — VAR.
în acest mod se poate obţine un
wattmetru cu următoarele calităţi:
— factor de scală foarte uşor de
ales;
— răspuns cu frecvenţa rapid,
util atunci cînd se urmăresc şi se în¬
registrează variaţiile rapide ale pu¬
terii;
— cost scăzut, realizat cu piese
româneşti;
— factorul de putere poate varia
de la 0 la 1 şi în particular se pot
măsura regimuri tranzitorii.
Wattmetrele de tip industrial sînt
foarte scumpe şi necesită aparate
separate pentru măsurarea fiecărui
parametru în parte. De asemenea,
au dezavantajul unor posibilităţi li¬
mitate de măsurare în cazul va¬
riaţiei factorului de putere. Măsura¬
rea puterii în cazul în care variază
factorul de putere se poate realiza
cu ajutorul instrumentelor dinamo-
metrice, dar care au dezavantajul
unui răspuns cu frecvenţa slab da¬
torită caracteristicii de transfer
lente, precum şi o destul de puţin
precisă proporţionalitate între ie¬
şire şi intrare.
Toate aceste dezavantaje şi gre¬
utăţi dispar din principiul de func-
E sin cat _
/^\ Isin ( c*)î
Ing. GRIGORE ODOBESCU,
ţionare prin utilizarea soluţiei cu
circuit integrat multiplicator.
2. TEORIA MĂSURĂRII
La, intrările multiplicatorului
ROB8095 se aplică semnalele co¬
respunzătoare curentului şi tensiu¬
nii de la consumatorul a cărui pu¬
tere urmează să fie determinată.
La ieşirea multiplicatorului vom
avea în orice moment o tensiune
proporţională cu produsul celor
două tensiuni de intrare.
Dacă presupunem că tensiunea
şi curentul sînt de forma:
e(t) = Esinwt
i(t) = Isin(wt-c)
puterea instantanee va fi (fig. 1):
P(t) = e(t)-i(t) = E-lsin<ot-sin(wt c) =
—E-lcosc ---E-Ucos(2«;t-c).
Componenta de curent continuu,
adică puterea medie pe o perioadă,
frecvenţă dublă, ce are o putere
medie nulă pe o perioadă, are o am¬
plitudine -~EI. Dacă se notează
cu x şi y amplitudinile negative şi
pozitive ale formei de undă de la ie¬
şirea multiplicatorului, vom putea
.scrie:
yEIcosH
! A
D2 A,
H R 2 R4f
- 4, | I
R6 r^t
Deci puterea medie pe o perioadă
va fi:
Aceasta este puterea exprimată
în waţi şi se poate obţine prin deter¬
minarea lui y-x cu ajutorul circui¬
tului prezentat în figura 2.
După cum se observă, avem de-a
face cu un sumator. Partea pozitivă
a formei de undă este redresată cu
grupul D 2 , R 2 , C 2 . Condensatorul
C 2 se încarcă la valoarea de vîrf a
părţii pozitive, iar prin R 4 va rezulta
un curent de intrare în CU (intrarea
pozitivă a lui CU este virtual la
masă).
Partea negativă a formei de undă
de la ieşirea multiplicatorului este
redresată de grupul D,, R,, Ci. iar
tensiunea de pe C, va genera prin
R 3 un curent de intrare în CU de
sens contrar. Cei doi curenţi se
scad în nodul A, iar diferenţa lor va
genera un curent de intrare în CU.
Pentru a măsura puterea expri¬
mată în volt-amperi (VA), formele
de undă pentru curent şi tensiune
sînt redresate la valoarea de vîrf şi
se apfică multiplicatorului ca ten¬
siuni continue conform relaţiei:
P(VA) ~ El
Tensiunea de ieşire se aplică am¬
plificatorului CI6 cu amplificare re¬
glabilă pentru a putea fi afişată pe
acelaşi instrument de măsură.
Pentru puterea reactivă se por¬
neşte de la expresia:
P(var) =-“Sinc = -~cos(c+90°)
După cum se observă, va trebui
introdus un circuit de defazare cu
90 pe călea semnalului de ten¬
siune. în acest fel, la ieşirea multi¬
plicatorului vom avea:
P(t) = Esin(ojt-r90 ) • Isinţcut-c) =
- - Ecostut • lsin(<ot-c) =
adică tocmai componenta de cu¬
rent continuu pe o perioadă.
Dacă folosim notaţiile x şi y, obţi¬
nem:
de unde rezultă:
Deci, pentru a măsura puterea
reactivă, se introduce pe calea de
măsurare a tensiunii circuitul din fi¬
gura 3, cu ajutorul căruia semnalul ;
se defazează cu 90 ; apoi semnalul
de la ieşirea multiplicatorului se
aplică la circuitul ce realizează func¬
ţia y-x, acelaşi ca la măsurarea pu¬
terii în W.
Schema bloc a wattmetrului este
dată în figura 4. Multiplicatorul rea¬
lizat cu circuitul integrat ROB8095
lucrează în patru cadrane şi are la
ieşire o tensiune de forma:
Factorul de multiplicare k a fost
ales k — 0,1 prin folosirea unor re¬
zistenţe corespunzătoare în circui¬
tul de reacţie.
Circuitul ROB8095 se poate uti¬
liza şi ca divizor, operator de
rădăcină pătrată sau dublor de
frecvenţă, prin folosirea unor
scheme corespunzătoare.
în cazul folosirii ca multiplicator
se utilizează o schemă de forma ce¬
lei din figura 5. în funcţie de tensiu¬
nile de alimentare şi tensiunile de
intrare V x şi V y alegem valorile re¬
zistenţelor conform tabelului.
Factorul de multiplicare k este
dat de relaţia:
2R l
„ is = -
l 3 -R X Ry
Pentru a regla multiplicatorul se
şuntează rezistenţa R 8 — figura 4
cu o rezistenţă de valoare mică, ast¬
fel ca să putem obţine o valoare V y
= 5 V v , semnal alternativ luat de la
un generator. De la acelaşi genera¬
tor se aplică semnal şi pe'i(t) astfel
ca să obţinem V x — 5 V v , iar defaza¬
jul între i(t) şi e(t) să fie nul. Se trece
prin următoarele etape:
1) V x = V y = 0. Se reglează offse-
tul (P 0 , figura 5), astfel ca la ieşire
să avem 0 V;
2) V x = 5 V; V y = 0. Se reglează y
offset pînă cînd la ieşire obţinem o
valoare minimă a tensiunii alterna¬
tive;
3) V x = 0; V y = 5 V. Se reglează x
offset pînă cînd la ieşire obţinem o
valoare minimă a tensiunii alterna¬
tive;
4) V x = V y = 5 V. Se reglează k
factor — R B — pînă cînd la ieşire
obţinem o valoare de vîrf U p = 2,5 V
pentru un factor de multiplicare k =
0 , 1 .
în cazul folosirii wattmetrului la
frecvenţă mai mare, este necesar ca
amplificatorul CU — figura 5 să fie
de tip rapid, de exemplu ROB715 în
TEHNIUM 8/1986
! Rezistenţe (kll)
R,
r 5
Re
Rt
Rs
r 9
Rl3
Ra
Rb
Rl
Rx
k
Toleranţă
5%
1%
1%
1%
1%
1%
1%
5%
20%
0,5%
|5%
V = -1-32 V
V = -15 V
-10V<V X <-10V
9,1
121
o
o
11
121
15
13,7
12
5,0
11
15
15
V - -fi5 V
-5V<V<-5V 3 ’° 300 100 100 300 00 13,7 12 5,0 3,4^ 8,2 8~2
-5V<Vy<-5V
V = -15 V
V 10V<V 5 <+10V 1)2 121 100 11 010 13,713,7 12 5,0 1,5 15 15
-lOViVwi-IOV
+15 Vp
T
Aio
6
2KaMKo
V”
-CZ3-»
X
-jW,,
i nRin R L[] R L
n
1 T Ţ y
1 C “£
8 ROB 8095
r? •
I __
14 . R
-15V 25KO- +15V
R5 1MD U
—o-
L
& 1
şa%T
ţia! de la ieşirea multiplicatorului în
semnal faţă de masă.
Valoarea curentului este luată
prin intermediul unui şunt R s , de
valoare mică, pentru a nu afecta ca¬
racteristicile reţelei de alimentare,
ştiind că reţeaua de alimentare are
o rezistenţă internă de circa 0,1 fl.
Tensiunea de pe şunt este amplifi¬
cată apoi de 10 ori de către circuitul
Cil — figura 4.
Circuitul CI2 are rolul de a efec¬
tua redresarea semnalului de cu¬
rent. fără a avea pierderi datorită
căderii de tensiune pe diodă. Alter¬
nanţa negativă va deschide dioda
O-, şi va încărca pe C-, la valoarea
de vîrf a tensiunii de intrare, deoa¬
rece avem o cădere de tensiune
nulă între intrările + şi - ale lui CI2.
Alternanţa pozitivă va deschide
dioda D 2 , realizînd o reacţie totală
asupra lui CI2 şi astfel la ieşire vom
avea o tensiune egală cu cea de la
intrare. Căderea de tensiune de pe
dioda D 2 este redusă cu un factor
egal cu amplificarea în buclă des¬
chisă a lui CI2, care este de ordinul
a IO 5 .
Dioda D 2 conduce cea mai mare
parte a timpului, iar Dt conduce pe¬
rioade scurte doar pentru a aduce
tensiunea pe C 1 la valoarea de vîrf.
Scăderea tensiunii de pe C, se da¬
torează curenţilor de scurgere ai
condensatorului, precum şi curen¬
ţilor de intrare în multiplicator.
Precizia măsurării, atunci cînd se
măsoară puterea în VA, va fi dată de
precizia multiplicatorului, de liniari¬
tatea lui, care de regulă este. sub
±1% în cazul unei alegeri corecte a
rezistenţelor de reacţie.
în cazul măsurării în W sau VAR
mai intervin erorile introduse de
blocul y-x, respectiv căderea de
tensiune de 0,2 V ce apare pe dioda
cu germaniu. Acest lucru va duce la
o anumită neliniaritate la capătul de
jos al scalei. Prin ajustarea cîştigu-
lui lui Cil (figura 2) vom putea mic¬
şora erorile, astfel ca în plaja 20 -f
100% din gama de' măsurare erorile
săjie sub 5%.
în cazul în care vrem să eliminăm
erorile datorate căderii de tensiune
pe diodele din blocul y-x va trebui
să efectuăm detecţia la vîrf cu aju¬
torul unor circuite operaţionale, ca
în figura 6.
Wattmetrul a fost realizat în două
variante, anume ca wattmetru de
reţea şi ca wattmetru de „ultrasu¬
nete".
în cazul watt metru lui de reţea,
tensiunea de intrare este U = 220
Vef = 310 V v . Divizorul de la intrare
trebuie să asigure la tensiunea ma¬
ximă de intrare U = 240 Vef = 340 V v
o tensiune V y la intrarea multiplica¬
torului de maximum 10 V v .
Valoarea şuntului R s se alege în
funcţie de puterea maximă ce se
măsoară, în aşa fel ca, după amplifi¬
carea cu 10, la intrarea V x a multi¬
plicatorului să avem maximum 10 V v .
S-au ales două game de măsurare
pentru putere, 100 W şi 1 000 W.
Puterea în W este dată de relaţia:
In cazul unei puteri maxime de
100 W avem un curent maxim:
E mjn • COSu’mjn
* _ 2 - 100 10
280 -0,5 ~ 7
S-a considerat un defazaj maxim
cose = 0,5, corespunzător unei în-
tîrzieri de 45°.
Deci, în acest caz, rezistenţa de
şunt va fi:
U x max
R s = —0,7 n.
în cazul gamei de 1 000 W vom
avea o rezistenţă de şunt de 10 ori
mai mică, în aceleaşi condiţii de de¬
fazaj maxim, deci R s = 0,07 fi.
în cazul wattmetrului pentru ul¬
trasunete avem pentru tensiune o
valoare maximă E = 700 V v (din
construcţia generatorului de ultra¬
sunete) şi deci divizorul de tensiune
va fi format din 1 Mii şi 14 kf 1. Re¬
zistenţa de 1 MII a fost realizată din
două rezistenţe în serie şi o capaci¬
tate de valoare mică în paralel pen¬
tru a compensa capacitatea de in¬
trare la borna V y a multiplicatorului.
Curentul maxim pentru gama de
100 W va fi:
- 2 • 100 _ 4
700 • 0,5 ~ ~T A ‘
Deci şuntul de curent va fi:
Pentru gama de 1 000 W avem
R s = 0,175 n.
După cum se observă, gamele de
tensiune, curenţi şi puteri se pot
modifica foarte uşdf în funcţie de
necesităţi.
La ieşirea multiplicatorului vom
avea, la puterea maximă şi defazaj
nul, o amplitudine de tensiune la
vîrf de:
U 0 - 0,1 Vx ■ V y = 0,1 (R s • l max ■ A u ) -
• Vy = °, 1 ( -T • y- • 10) . 10 = 5 V.
Deci pentru CI5 va trebui să avem
o amplificare de 2 pentru ca la ieşire
să avem tensiunea de 10 V cap de
scală pentru Instrument.
Pe poziţia VA avem E = 700 V şi P
1 000 VA şi se poate scrie:
P 1 000 10 .
E 700 " 7 A-
Deci tensiunea la ieşirea multipli¬
catorului va fi:
U 0 = 0,1 V x • V y = 2,5 V.
Prin urmare, pentru CI6 va trebui
să„avem o amplificare de A
în vederea creşterii stabilităţii cu
temperatura se poate termostata
partea din circuit ce conţine multi¬
plicatorul cu piesele aferente şi am¬
plificatorul de ieşire.
4 CONCLUZII
Realizarea unui instrument de
măsură capabil să măsoare puterea
în W, VA şi VAR prin simpla comu¬
tare este deosebit de utilă în prac¬
tică. Realizarea este de asemenea
economică din punct de vedere al
preţului, încadrîndu-se şi în privinţa
preciziei (5%) în cerinţele uzuale
Gama de măsură pentru putere şi
tensiune se poate ajusta foarte uşor
în funcţie de necesităţi.
Schimbările tranzitorii de putere
pot fi înregistrate sau oscilografiate
pînă la o frecvenţă maximă de 1 Hz.
Pentru a creşte precizia de măsu¬
rare şi în domeniul puterilor mici
(de la capătul de jos al scării), în
blocul y-x trebuie înlocuite diodele
prin circuite de redresare care să
elimine căderile de tensiune.
Răspunsul tranzitoriu se poate îm¬
bunătăţi înlocuind circuitul de re¬
dresare prin circuite cu memorare-
eşantionare. Acurateţea de măsu¬
rare depinde şi de puritatea sinu¬
soidală a formei de undă, în special
în cazul măsurării puterii reactive —
VAR —, măsurare care se poate
efectua numai pentru frecvenţa de
reţea (50 Hz).
12a ţ
~ n ,n
f ^ 1-
. tt / jsv "
■* w
IZa
V SE
ROB 1
1468 —
V SE Cf —
Vouf . a
Vili.
TEHNIUM 8/1986
MICR0G4LCULAT0RUL
W1GOARÂ PâULIâM
LIVIU IOMESCU
ION RUSOVICI
OHBOROHE CHITâ
3. SISTEMUL DE ÎNTRERUPERI
Microprocesorul 8080 are ^imple¬
mentată posibilitatea lucrului pe
întreruperi prin prezenţa unui pin
avînd această funcţiune (INT), ceea
ce ii permite să gestioneze un
singur nivel de A lntreruperi . fără
logică externă. In general, micro¬
calculatoarele sint prevăzuţe să
lucreze pe întreruperi sub o formă
sau alta; in cazul lui L/B881
intreruperile sint deosebit de im¬
portante intrucit au condus la
optimizarea hardware a construcţiei
sale. Datorită faptului că un sin¬
gur nivel de întrerupere era insu¬
ficient, a fost inclus in sistem un
controlor programabil (Intel 8259)
ce ii asigură o deosebită flexi¬
bil i tate.
In continuare vom explica modul
in care L/B881 foloseşte sistemul
de întreruperi pentru a veni in
ajutorul utilizatorului in dezvol-
are unele implicaţii in dezvoltarea
programelor.
3.1. Aspecte hardware
Din punct de vedere hardware,
sistemul de întreruperi al micro-
. calculatorului L/B881 se compune
dintr-un controlor de întreruperi
8259 şi liniile INT/INTA ale grupu¬
lui procesor 8080/8228. Mecanismul
de funcţionare este următorul: in
momentul in car'e oricare din lini¬
ile IR0-IR7 ale circuitului 8259
devine activă (trece in unu), aces¬
ta activează linia INT a procesoru¬
lui; dacă procesorul are Întrerupe¬
rile nemascate (bistabilul intern
INTE este in poziţia activă), el
termină instrucţiunea in curs şi
recunoaşte întreruperea prin acti¬
varea liniei INTA către 8259 care
pune pe magistrala de date instruc¬
ţiunea CALL (OCDh). Ca urmare’,
procesorul execută încă două ci¬
cluri de citire (activind linia
INTA de două ori) la care 8259
vectorul
după cum a
ţiaiizare.
tarea programelor sale.
put trebuie subliniat
L/B881 funcţionează in
sub un mediu "întrerupt"
De la ince-
faptul că
permanenţă
, fapt ce
depune ’ pe magistrală
întreruperii respective,
fost programat la in
Pentru simplificare, în
881/Mon (0 1985 Lixco Software MACR0-30 3.36
17-Mar-80 PAGE 1-8
0224
0224
Level Monitor Routines
4F
cnvnm:
mov
c,a
0225
OF
rrc
0226
OF
rrc
0227
OF
rrc
0228
OF
rrc
0229
CD 0073
caii
hexasc
022C
8
mov
b,a
022D
mov
a,c
022E
CD 0073
caii
hexasc
0231
4F
mov
c,a
0232
C9
ret
0233
0233
7A
;wdout Sends two bytes (ASCII paeked) to console v
routine.
; Input: DE = 16 bit data.
; Destroys: AF.
wdout:
mov a.d
0234
CD 0238
caii
nmout
0237
7B
mov
a,e
023C
023D
0240
0241
0242
0245
0245
0248
024B
024E
024E
024F
0252
0253
0253
0254
0255
0258
C5
CD 0224
78 ■
CD 0ICD
79
CI
C3 01CD
21 0000
DA 024E
2A FF35
09
22 FF35
C9
02
CD 00A1
03
înrnout Sends byte (ASCII paeked) to console via output routine
; Input: A = 8 bit data.
; Destroys: AF.
p output
icorr Corrects MCURS position.
Input: CY = 1 and BC = cursor's absolute addr. in screen,
CY = 0 and & = positive or negative offset for
current positiojh
Output: H = 16 bit addr, cursor's new position.
Destroys: AF, H.
!
corr:
lxi
Ihld
dad
shld
ret
Ti,0
corrOS
scurs
mvsr Moves memory to right, between given addr's.
Input: DE = 16 bit addr, begin of source area,
HL = 16 bit addr, end of source area,
BC = 16 bit addr, begin of destination area,
Destroys: AF, BC, DE.
sint
timp
de mai sus au fost omise sistemele
de determinare a priorităţii şi a
măştii de întreruperi; detalii su¬
plimentare pot fi găsite in foaia
de catalog a circuitului 8259 sau
intr-una din numeroasele lucrări
apărute pe această temă.
Cele 8 nivele de întreruperi
alocate după cum urmează:
- IRO liber;
- IR1 claviatură, ceas de
real, cursoare;
- IR2, IR3 USART;
- IR4, IR5 sistem casetă;
- IR6, IR7 liber;
Nivelele libere sint scoase la
conector şi pot fi utilizate in
aplicaţii ce necesită întreruperi;
similar, IR2/IR3 care sint scoase
la conector şi au prevăzute două
jumpere pe placa de interfaţă a
conectorului KB: in cazul in care
nu se lucrează cu USART-ul pe
întreruperi, ele pot fi folosite in
alte scopuri. IR1 este insă dedicat
monitorului: pe el este cuplat un
semnal de 50 Hz (20 ms) ce provine
din circuitele de sincronizare pe
cadre TU. După cum vom arăta in
continuare, monitorul foloseşte
aceste întreruperi pentru rezolva¬
rea claviaturii, a ceasului de timp
real şi a cursoarelor. Nivelele IR4
şi IR5 sint dedicate casetei, dar
IR5 care este legat la ieşirea 0UT2
a divizorului programabil 8253
poate fi folosit şi în alte sco¬
puri. IR5^0UT2 formează un instru¬
ment puternic de lucru in stabili¬
rea unor intervale de timp exacte
in cadrul unor programe, ca urmare
a posibilităţii de întrerupere a
procesorului de către divizorul
programabil.
3.2. Aspecte software
Monitorul 881/Mon (ca şi 881/Sys)
iniţializează controlorul de
întreruperi alocind o tabelă de
vectori in RAM incepind de la
adresa OFFOOh. Toate nivelele sint
mascate, mai puţin IR1. Vectorii
sint dispuşi la un interval de
patru octeţi, după cum urmează:
0FF00 = IRO 0FFO4 = IR1
0FF08 = IR2 OFFOC = IR3
» 0FF10 = IR4 0FF14 = IR5
0FF18 = IR6 0FF1C = IR6
Atenţie la schimbarea vectorilor
de întreruperi: ei nu ocupă decit
trei octeţi (JMP-ADDR), al patrulea
este folosit de monitor ca locaţie
de variabilă şi nu trebuie distrus!
(CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR)
881/Mon (C) 1985 Lixco Software
User Lqw Level Monitor Routines
0259 13
025A C2 0253
025D C9
3.36 17-Mar-80
ret
d
mvsr
025E
025E
025F
0262
0263
0263
0266
0267
7A
CD 0263
7B
wdsta Converts in ASCII four hex digits and Stores them in
memory at HL addr. (possible a screen addr.)
Input: DE = 16 bit data, hex digits,
H = 16 bit addr, pointer in memory.'
Destroys: AF, BC, HL.
wdsta: '
twoset Converts in ASCII two hex digits and Stores them in
memory at HL addr. (possible a screen addr.)
Input: A = 8 bit data, hex digits,
HL = 16 bit addr, pointer in memory.
Destroys: AF, &, )i,
twoset:
inx h
mov o,c
inx h
ret
crinit Inits cassette device for read operat ion. Routine first
hunts a SYNC code and th
. Output: CY = 1 if "Can
? Destroys: AF, BC, HL.
mvsr:
ldax d
stax b
caii hilo
026B
crinit:
026B
3E Bl
mvi
a,cwt2
026D
D3 13
out
timsta
026F
06 CF
avi
b,0CFb
0271
3E FI
mvi
a,0Flh
0273
32 FF3A
sta
estat
0276
21 0000*
lxi
h,ird4
0279
22 FF11
shld
ir4+l
027C
21 0000*
lxi
h,ird5
027F
CD 02BE
caii
cinit
0232
21 FF1B
lxi
h,kstat
0285
crin05:
0285
3A FF3A
lda
estat
0288
E6 01
ani
1
023A
C8
rz
028B
7E
mov
ă,m
023C
E6 20
ani
20h
028E
CA 0285
jz
crinOS
ffi
7E
E6 IF
mov
•ani
Oflh
0294
77
mov
■ kbuff
0295
3A FF32
lda
0298
FE 18
epi
can
029A
C2 0285
jnz
crinOS
;casend Disables cassette
S Destroys: AF.
029D
, casend:
029D
3E C7
mvi
a,icw4
TEHNIUM 8/1986
881/Hon (C> 1985 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Mar-t
User Low Level Honitor Routines
^ D3 00 out intctO
O^Al DB 01 ifţ intctl
02A3 F6 30 ori 30h
%g ■ « intctl
Wo IK fflvi a,cwt20
02ft9 D3 13 out tins» a
881/fkm (C) 1985 Lixco Software MACRG-80 3.36 17-Mar-£
User Low Level Monitor Routines
02EA 32 FF3A
0,'ED 3A FF3D
02F0 C3 031B
şta estat
. lda byte
cwrend Shifts ţhrough ORC two nuli bytes and writes CRC
1 code on magnetic tape.
Destroys: AF, BC, HL.
06 DF
cwinit:
mvi
b,0DFh
££
avi
a ţ cwt20
D3 13
out
timsta
3E 75
mvi
a ( val2il
D3 12
out
timer2
3E 13
avi
a,val21h
D3 12
out
tiier2
21 0000*
lxi
h,iwr5
22 FF15
cinits
shld
ir5+l
3E C3
avi
a,0C3h
32 FF10
sta
ir4
32 FF14
sta
ir5
3£ C3
mvi
a,icw3
D3 00
out
intctO
DB 01
A0
in
intctl
D3 01
out
intctl
02F4 06 10
02F6 21 02FE
0304
0304 7C
0305 CD 0309
0308 7D
• Wai Destroys- 5 /!f Sy |c era |t USy '' in the nliddle ° f Status line *
mvi b, 16
lxi h,cwrd5
push ~h
push b
caii crc03
^cas jegs two bytes to magnetic tape and shifts them
i Input: HL = 16 bit data.
I Destroys: AF.
C ?hrough e CRC 3 byte frC " n A t0 ma9netic tape and shifts i{
Input :"a = 8 bit data.
Destroys: AF.
nwstri Prinţs an ASCII sţrmg m the siddle of Status line.
tnput: HL = 16 bit addr, string's begining (terminator
is nuli).
Destroys: AF, BC, HL.
C (K r ^i y r'Dc C jfedundancr Check routine. Shifts byte from A
tofough CRC, fesult (IRC word) îs in RAM location "CRC“
Input: A = 8 bit data.
Output: RAM loc. “CRC = new rest.
Destroys: AF. **
02E1
02EÎ 3A FF3A
02E4 £6 02
02E6 CA 02E1
02E9 AF
Shi(ts T biîs ?hî& b “" !r »■ ' s,1 < bi * 1 is
Output: A = 8 bit data from tape.
Destroys: AF.
1 (CJ 1985 Lixco Software MACR0-80 3.36 17-Mar-30 PAGE 1-10
>w Level Monitor Routines - 1u
881/Mon (C) 1985 Lixco Software MACR0-80 3.36 ’ 17 : Mar-80
User Low Level Monitor Routines
&&&£’ a " d a "
Input. BC -16 bit addr. of table,
H = 8 bit data, key.
Destroys: AF, BC, HL.
eep Sends.an acousţic signal to the loudspeaker.
Do not waits emission to complete.
Input: BC =.16 bit BCD integer,value that will devide
the internai 1375 KHz frequency to form
the output signal,
i = Sbiţinteger,.multiple of 20 msec, sound's
lenght. If A = 0, infinite sound, (until Reset
or another caii beep).
"-fCfeţ,extset,brset,pset,oset
; Sets real-time clock, xvect, baud-râte.
; IlitrotU'd'aii.t'iiiiîr' "■ aa u!fr
î Input: HL = 16 bit data.
; Destroys: AF or nothing (AF, BC:, HL at cset).
0391 3E 3F
0393 D3 13
0395 79
0396 D3 10
out timerO
mov a,b
out timerO
pop psw
Monitor equates:
rsta equ 31h
EHNIUM 8/1986
«U¥B - MgfB
H1IIIIMSIU INI
Uf || III f|l| : |: g
îl
Jkr, 6 9
(URMARE OIN NR. TRECUT)
La prereglarea bieleîelor de co¬
nexiune ale direcţiei, distanţa
B =230 mm (fig. 12), strîngîndu-se
contrapiuliţele 1 (fig. 11) la cuplul
de 3,8 daN-m. La montarea bielete-
lor de conexiune ale direcţiei (fig.
12), se intercalează rondelele (imi¬
tatoare 6 şi şaibele de siguranţă 7,
noi (se rabate lungimea şaibei de si¬
guranţă pe cremalieră). Se strîng în
continuare rotulele la cuplul de 5
daN-m, menţinînd 'blocată crema-
liera cu cheia plată. Apoi se asigură
rotulele 8 prin îndoirea marginii şai¬
belor de siguranţă 7 pe rotule (cu o .
sculă fără muchii).
în. continuare se montează bur¬
dufurile de proiecţie (fig. 11). Se in¬
troduc burdufurile 2, respectînd
cota obligatorie 0=45 mm, ce se
realizează cu ajutorul unei cale de
"punere la „0“ a cremaliereî, după
care se fixează bucşele de sprijin 3
pe bucşele excentrice. în fina! se
montează tabla inferioară 5 prin
strîngerea şuruburilor 4 ia cuplul de
1,9 daN-m, după ce în prealabil s-a
uns cu pastă de etanşare planul de
etanşare a carterului cu tabla.
Fiind organ de securitate, la me¬
canismul de direcţie sînt interzise
soluţiile de compromis, reparaţii
sau recondiţionăm de piese în afara
documentaţiei tehnice OLTCIT.
ing. TPAIAN CAÎMjA OP 3 ’"
3 2
INSTALAŢIA DE FRÎNARE
După cum s-a prezentat anterior,
autoturismele Oitcit .sînt dotate,
clasic, cu o instalaţie hidraulică de fr
serviciu şi o frînă de securitate, cu o le
serie de avantaje şi noutăţi (v. „Teh-
nium" nr. 2 şi 3/1984; instalaţia de fi
frînare a autoturismelor Oitcit). s
Părţile principale ale frînei hidrau- li
lice de serviciu şi reţeaua de canali- a
zaţii sînt date în figura 1 (A — g
pompa centrală de frînă; B — limita- e
torul de presiune pe puntea spate; c
C — ansamblul etriere-discuri frînă e
faţă; D — ansamblul etriere-discuri c
frînă spate; 1 — conductă rigidă li
frînă faţă; 2 — conductă rigidă de
legătură între etrierele frînei faţă; 3
— conductă rigidă între pompa de
frînă centrală şi limitatorul de pre¬
siune; 4, 5 — conducte rigide între
limitatorul de presiune şi tuburile 8
ale frînei spate; 6, 7 — conducte ri¬
gide între tuburile flexibile şi
etriere; 9, 10, 11 — piese de fixare a
canalizaţiilor pe garoserie; a, b, c —
etriere prevăzute cu şuruburi cu
căpăcele pentru aerisirea circuitu¬
lui hidraulic).
Cîteva caracteristici tehnice mai
importante ale frînelor autoturis¬
melor Oitcit: frînă de serviciu: dia¬
metrul discului de frînă (faţă — 252
la Special şi 270 la Club; spate —
208 mm); grosimea discului faţă,
ventilat (16 la Special şi 18 mm la
Club); grosimea discului spate
(7 mm la Club şi Special); bătaia
axială maximă a discului (faţă — 15
mm; spate — 5); diametrul pistonu¬
lui receptor (faţă — 42 la Special si
45 mm la Club; spate — 30 mm la
Club şi Special); suprafaţa unei
plăcuţe (faţă — 25,5 la Special şi
35,5 la Club; spate — 15,65 cm 2 la
Club şi Special); suprafaţa totală de
frînare (163,6 la Special şi 205 cm 2
la Club); jocul între tija pedalei
şi -pistonul cilindrului principal
(0,1—0,5 mm);, valoarea presiunii li¬
mitate (25 bari); frînă de securitate:
suprafaţa unei plăcuţe (10,5 cm 2 la
Club şi Special); suprafaţa totală de
frînare (42 cm 2 la Club şi Special).
întreţinerea şi repararea insta-
(aţiilor de frînare. în condiţii nor¬
male de exploatare (reglaje, întreţi¬
nere, controale), elementele com¬
ponente ale instalaţiilor de frînare
asigură o funcţionare corespun¬
zătoare a acestora. Cu toate aces¬
tea, datorită condiţiilor severe de
funcţionare a unor piese din insta¬
laţia . de frînare, pot apărea uzuri
avansate şi uneori chiar defecţiuni
clasice, care trebuie remediate ime¬
diat (se menţionează că aceste de¬
fecţiuni sînt normale, inerente ori¬
cărui tip de instalaţie, prevăzute de
constructor şi care nu afectează
siguranţa circulaţiei dacă sînt sesi¬
zate şi remediate corespunzător de
către specialiştii atelierelor auto-
service). în acest sens se pot enu¬
mera: uzura garniturilor plăcuţelor
de frînă faţă şi spate, dereglarea frî¬
nei de securitate (de mînă), dere¬
glarea limitatorului de frînare, pier¬
deri de lichid de frînă, ruperea unui
cablu al frînei de securitate. în tabe¬
lul 1 s-au prezentat succint defec¬
ţiunile ce pot apărea în timpul func¬
ţionării instalaţiei şi modul de reme¬
diere a lor, indicînd situaţiile limita,
ce trebuie remediate numai de către
personal specializat. Se menţio¬
nează că la autoturismele Oitcit,
TEHNIUM 8/1986
MALOG CU TESTERUL:
EQFTQ
SI CONDENS
După o funcţionare îndelungată,
la ruptor se pot arde sau murdări
contactele, poziţionarea reciprocă
a acestora se poate modifica, iar jo¬
cul dintre ele se abate de la valoa¬
rea nominală.
Arderea, oxidarea sau murdări¬
rea contactelor sînt echivalente cu
creşterea rezistenţei în circuitul pri¬
mar, din care cauză energia disi¬
pată prin scînteie la bujii se reduce.
Efectele creşterii rezistenţei sînt
vizibile atît în diagrama tensiunii
primare, v,cît şi a celei secundare.
Prima dintre acestea se modifică în
"punctele care marchează închide¬
rea şi deschiderea contactelor, aşa
cum se ilustrează în figura 1; scîn-
teierea puternică dintre contacte,
produsă din cauza creşterii rezisten¬
ţei locale, face ca în linia tensiunii
primare să apară puncte parazitare,
cu atît mai ample cu cît murdărirea
sau oxidarea sînt mai accentuate. în
plus, deoarece creşterea rezistenţei
provoacă reducerea intensităţii cu¬
rentului primar înainte de desface¬
rea contactelor, valoarea maximă a
tensiunii de autoinducţie şi deci am¬
plitudinea primei oscilaţii a zonei I se
micşorează. Efectul este, bineînţeles,
diminuarea energiei acumulate în în¬
făşurarea secundară şi reducerea
concomitentă a duratei descărcării
prin scînteie, adică a aceleiaşi prime
zone (fig. 1).
Defecţiunea menţionată este vi¬
zibilă şi în diagrama tensiunii se¬
cundare, manifestîndu-se diferit, ca
şi în cazul precedent, în funcţie de
intensitatea murdăririi sau oxidării.
Din cauză că traseul electric nu
se stabileşte net o dată cu contactul
mecanic, după deschiderea con¬
tactelor oscilaţia de mare amplitu¬
dine în prima fază apare mai tîrziu,
la fel ca şi în faza a treia, deci după
închiderea contactelor (fig. 2).
Aceleaşi modificări ale ambelor
diagrame apar şi cînd contactele nu
sînt corect poziţionate reciproc (nu
„calcă" corect, adică sînt deplasate
lateral sau unghiular).
Jocul incorect dintre contacte se
poate aprecia prin măsurarea un¬
ghiului Dwell, adică prin extinderea
celei de-a treia'faze în ambele dia¬
grame, aşa cum s-a precizat în
datorită faptului că au circuite de
frînare independente faţă-spate
şi o compartimentare a rezervorului
compensator de lichid de frînă, în
situaţia extremă de spargere acci¬
dentală a unuia din circuite, se
poate circula cu atenţie pînă la o
unitate service specializată pentru
remedierea defecţiunii, obturînd
circuitul, defect la ieşirea din
pompă. în acelaşi timp, constructo¬
rul a prevăzut un martor luminos
pentru uzura limită a garniturii
plăcuţelor de frînă faţă numai la au¬
toturismul Oltcit Club.
[nchidere
Stare tehnici
i Ardere (
—h
Ardere pror
lunţatd
neînsemnata
("Durata riormăttf"
Or. ing. M. STRATULAT
numărul precedent al revistei
Dintre defecţiunile pe care le
poate suferi condensatorul trebuie
să fie exclusă scurtcircuitarea totală
a sa, deoarece în acest caz motorul
nemaiputînd porni, nu poate fi vorba
de o verificare cu testerul. Rămîn,
aşadar, deteriorarea Izolaţiei, între¬
ruperile interioare sau defectarea
conexiunii. După cum s-a arătat, în
prima fază a procesului de aprin¬
dere, după deschiderea contactelor,
forţa electromotoare de autoinduc¬
ţie şi energia aferentă ei produc în
circuitul primar, transformat în
contur oscilant, oscilaţii electrice.
Frecvenţa, amplitudinea acestora şi
coeficientul de amortizare a osci¬
laţiilor tensiunii primare depind,
printre altele, de capacitatea con¬
densatorului şi de rezistenţa totală
a circuitului.
După încetarea descărcării prin
scînteie, energia remanentă se di-
sipă prin oscilaţii vizibile,în diagra¬
mele ambelor tensiuni. în faza a
doua energia se consumă în circui¬
tul oscilant, format din înfăşurarea-
primară şi condensator, oscilaţiile
transmiţîndu-se prin autoinducţie
şi în înfăşurarea secundară.
Deteriorarea izolaţiei condensato¬
rului este echivalentă din punct de
vedere electric cu adiţionarea unei
rezistenţe suplimentare plasată pa¬
ralel cu condensatorul (fig. 3a), ceea
ce amplifică efectul de atenuare a
oscilaţiilor din prima fază a diagra¬
mei tensiunii primare (fig. 3b), ca şi a
celor care se produc după încetarea
descărcării prin scînteie; acelaşi lu¬
cru este vizibil mai clar doar în faza a
doua a diagramei tensiunii secun¬
dare (fig. 3c).
întreruperea totală sau parţială a
condensatorului ori desfacerea legă¬
turii firului central (de la oricare din
extremităţile sale) echivalează cu adău¬
garea unei rezistenţe,în serie cu con¬
densatorul (fig. 4a). în funcţie de na¬
tura întreruperii, valoarea rezistenţei
poate creşte pînă la infinit, cînd între¬
ruperea este totală. Efectul acestei
rezistenţe este modificarea regimului
oscilatoriu numai în timpul des¬
cărcării prin scînteie şi este vizibil clar
numai în diagrama tensiunii primare,
aşa cum se arată în figura 4b.
în figura 2 se prezintă — schema¬
tic — ansamblul de operaţiuni prin¬
cipale ce trebuie executate la în-
Stare tehnica Ardere Ardere
buna neînsemnata pronunţată
KV Murdar]re Murdărire v
]% inţe nsă neînsemnata
'r^îTT
Deschidere
hr\tr
re i \ Deschidere'^
închidere
4
2 E=
E
3b
3c
m
i
c D
treţinerea şi repararea părţilor com¬
ponente ale instalaţiilor de frînă.
1. Purjarea (aerisirea) circuitelor
de frînă faţă şi spate (fig. 3). Depla¬
sarea elastică a pedalei de frînă,
uneori chiar pînă la fund, presu¬
pune existenţa aerului în circuitele
de frînă faţă 1 şi spate 2, fapt ce im¬
pune imediat purjarea lor în ateliere
specializate sau de către unii pose¬
sori de autoturisme care au o anu¬
mită experienţă. După ce a fost sus¬
pendată puntea spate (pentru a
preveni blocarea limitatorului în
timpul operaţiei de aerisire) se are
în vedere ca lichidul din rezervorul
compensator să nu scadă sub nive¬
lul minim în timpul executării lucră¬
rii. Se aerisesc circuitele începînd
cu faţa autoturismului (numai etrie-
rul faţă dreapta 3 are şurub de aeri¬
sire) şi apoi spatele (în ordine, etrie-
rul spate dreapta 4 şi etrierul spate
stînga 5), pînă la dispariţia bulelor
din vas (se precizează că după de¬
montarea roţilor se introduc tuburi
transparente pe şuruburile de pur-
jare avînd extremitatea opusă intro¬
dusă într-un vas cu lichid de frînă).
După aerisirea tuturor etrierelor se
verifică nivelul lichidului în rezervor
(maxim) şi apoi etanşeitatea circui¬
telor de frînare prin apăsarea peda¬
lei de frînă cu o forţă de 500 N timp
de 30 de secunde — 1 minut, în care
timp nu trebuie să se simtă nici o
deplasare a pedalei.
2. Controlul şi reglajul limitaio-
rului de frînare. După cum este cu¬
noscut, limitatorul de frînare contri¬
buie direct la menţinerea stabilităţii
autoturismului în regimuri de ex¬
ploatare dure (viteze mari, frînări
puternice), avînd rolul de a evita
.blocarea punţii spate în anumite li¬
mite bine determinate de către con¬
structor. Se au în vedere două lu¬
cruri: controlul şi reglarea presiunii
limitate şi a poziţiei limitatorului.
(CONTINUARE ÎN NUMĂRUL VIITOR)
TEHNIUM 8/1986
15
• R6o5-C6o5
’ La ora actuală mai sipt în func¬
ţiune un mare număr de televizoare
realizate cu tuburi electronice şi
tranzistoare, care au o serie de pa¬
rametri comparabili cu cei ai televi¬
zoarelor moderne, dar care sînt de¬
ficitare la consumul de energie,
precum şi la asigurarea pieselor de
schimb. Aceste televizoare se pot
moderniza în vederea obţinerii unui
consum redus de energie,' iar numă¬
rul tuburilor electronice se poate
şi el micşora. Evident, nu vom în¬
cerca să modernizăm decît televi- .
zoarele care au parametri de recep¬
ţie buni, daţi de utilizarea selectoa¬
relor cu tranzistoare şi care au cel
puţin mediile frecvenţe^ (comun şi
sunet) tranzistorizate. în principal
se pot moderniza eficient televizoa¬
rele din grupa hibrid. Mai jos vom
descrie modernizarea televizoare¬
lor din seria H2, montajele fiind ex¬
perimentate pe un aparat Dl AMA
H2. Această acţiune are mai multe
etape:
— înlocuirea etajului amplificare
sunet cu tuburi cu un bloc prevăzut
cu circuitul integrat MS3A810; redu¬
cerea consumului la această etapa
este de 8,5 W din filamente;
— Înlocuirea tubului recuperator
PY88 cu un grup cu semiconduc¬
toare; reducerea consumului din fi¬
lament este de 9 W;
— înlocuirea blocului alimenta¬
tor cu un bloc pe bază de transfor¬
mator; reducerea consumului este
de 27 W — pierderi pe rezistenţele
filamentelor, plus 41,6 W — pierderi
pe_ rezistenţele redresorului.,
în total, consumul va scădea de la
150 W la circa 6^ W, fiind compara¬
bil cu cel al televizoarelor cu circu¬
ite integrate.
Vom _ analiza acum fiecare din
etape. în figura 1 avem situaţia ini-
devin inutile si tensiunile de alimen
tare UI (265 V) şi U2 (250 V).
Pe o plăcuţă de cablaj imprimat
se realizează un etaj amplificator cu
circuitul MBA810, ca în figura 2. ,în
figură avem valorile: R1 — 1 h;
R2 — 56 ii; R x — 100 ii; CI — 100
MF/16V; C2 — 5,uF/16V; C3 — 0,1 M F;
C4 — 1 000 MF/16V; C5 — *70 pF;
C6 — 0,1 m F; C7 — 2,7 nF; C8 — 100
juF/16V; C9 — 500 nF/16V: R3 - 200 ki 1.
în figura 4 avem elementul recu-
HH--
perator, în stînga varianta cu tub,
iar în dreapta varianta cu diode cu
siliciu. Este vorba de o structură cu
11 celule formate din diode şi rezis-
toare de 60 kii. Diodele pot fi de tip
F4Q7 sau 1N4007. Numărul mare de
"A
-1 Uo
diode nu este dictat de tensiune, ci
de rejtetenţa dinamică, ce trebuie
să cu cea a tubului redre-
sc©,/©dii^de 550 ii. Dat fiind făptui
ctTcf diqda are 50 ii, numărul de 1 i
, C 3
CI 2 ^
3C 1
■M K-4-1 °
,\ H"î : jc 8
4= i Jl L I
J9oq|_
ţială, etajul fiind echipat cu tuburile
PCL86 şi PL8A Pentru început se va
înlocui difuzorul de 750 il cu un di¬
fuzor de la aparatele „Gloria“, care
are acelaşi gabarit de montare. Din
piesele de pe placa iniţială se laşa
neschimbat grupul R605 şi C605
pentru a nu modifica sarcina trans¬
formatorului de linii. Toate celelalte
piese se pot elimina. Este evident ca
tr 3
celule este obligatoriu. în cazul în
care se pot selecţiona diodele la un
caracterograf astfel ca să fie iden¬
tice, se poate renunţa la rezistenţe
Montajul se face pe o placă de ca¬
blaj imprimat din sticlotextolit, dio¬
dele şi rezistoarele fiind fixate pe
cele două feţe, iar la extremităţi fi¬
ind lipite picioarele şi căpăcelul de
la un tub defect. Picioarele se intro¬
duc în soclu în poziţiile 9 şl 3.
Principala modificare are loc în
sursă. în figura 5 se poate remarca
simplitatea sursei iniţiale, obţinută
în detrimentul economiei de ener¬
gie. Sursa propusă este prezentată
în figura 6, ea fiind destul de com¬
plicată. Se poate simplifica sursa,
dar atunci apar unele probleme de
stabilizare, care reduc performan¬
ţele aparatului. Piesele notate cu
coduri reprezintă piese obţinute din
sursa existentă (evident, după o
prealabilă verificare), intrarea trans-
TEHNIUM 8/1986
înlocuirea e
ajelor
I si AF SUNET
formatorului se leagă la întrerupător
prin intermediul siguranţei S900.
Avem. aici, de fapt, trei redre-
soare. în partea de sus redresorul
anodic, care trebuie să sigure valo¬
rile iniţiale ale tensiunilor notate
după schema originală. în sursă se
introduce un filtru LF realizat pe un :
miez de ferosiliciu E+l cu secţiunea
de 5 cm 2 , montat cu un întrefier de
0,15 mm. Bobina are 1 500—1 800
de spire cu sîrmă de 0,35 — 0,4 mm.
Puntea PI este de tip 1PM4.
Al doilea redresor trebuie să asi¬
gure tensiunea necesară etajelor
cu tranzistoare, inclusiv etajului su¬
net integrat. Se asigură redresarea
cu o punte 1PM05. Se realizează un
filtraj electronic cu tranzistoare,
utilizînd un tranzistor 2N3055 şi un
tranzistor BD. Valoarea tensiunii se
reglează din trimerul de 1 kîl la pu¬
nerea în funcţiune. Condensatoa¬
rele au o tensiune de lucru de 25 V.
A treia sursă asigură tensiunile
de 30 V şi respectiv 20 V. Tensiunea
se ia de pe ultima priză a bobinaju-
lui care asigură şi tensiunile de fila¬
mente.
Filamentele se alimentează astfel:
FI - tubul 6P36C;
F2 — tubul cinescop şi tubul
6<I»5 tt:
F3 - tubul PCF802 (9 V).
Tuburile se înlocuiesc deci ca
mai sus, respectiv PL500 şi PCL85.
Bobina LI are 20 de spire cu sîrmă |
de 0,9 mm, bobinate în aer, pe un 1
diametru de 8 mm.
Transformatorul trebuie să asi- 1
gure o putere de 70 W.
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
Modulul P36019, care este ampli¬
ficator şi demodulator FI, plus am¬
plificator AF din televizoarele cu
circuite integrate, poate fi utilizat şi
în unele televizoare vechi echipate
cu tuburi.
Acest modul se poate procura din
comerţ.
La televizoarele „Naţional' 1 VS^-3—
614 şi VS47—632 înlocuirea se face
astfel: din televizor nu se extrag tu¬
burile EF80 notate pe schemă T: şi
Ts, care sînt amplificatoare FI su¬
net, şi nici tubul PCL82, ca să
rămînă alimentate filamentele, dar
se deconectează alimentarea ano-
dică şi de la G: de la aceste tuburi.
La tubul PCL82 şe deconectează
legăturile cablurilor ecranate de la
piciorul 1 (intrare sunet) şi de la
condensatorul C215. Aceste ca¬
bluri vor fi utilizate ulterior la noul
model. Se vor deconecta şi firele
care conduc semnal la difuzor.
Dacă extragem aceste tuburi,
atunci între picioarele 4—5 se co¬
nectează cîte un rezistor pentru în¬
chiderea circuitului de filamente şi
la celelalte tuburi.
Astfel la tuburile EF80 se conec¬
tează cîte un rezistor de 20 il/5W, iar
la tubul PCL82 un rezistor de 55 fi/
5 W. Pentru noul modul se confec¬
ţionează un redresor care să debi¬
teze 12 V. în practică rezultate bune
s-au obţinut cu un transformator de
sonerie, ce debitează pe o punte re-
dresoare 1PM05, tensiunea redre¬
sată fiind filtrata cu un condensator
de 2 200 u F/16 V.
La modulul P36019, în terminalul
3 se conectează condensatorul
C201 din televizor care aduce sem¬
nal FI, iar terminalul 1 se conec¬
tează la potenţiometrul de volum
(capătul care a fost la C215); curso¬
rul potenţiometrului se conectează
la terminalul 4 al modulului. La ter¬
minalul 8 se conectează alimenta¬
rea, iar la terminalul 9 un condensa¬
tor 1 000 /.(F/16 V cu polul minus.
între polul plus al acestui con¬
densator şi 8 se conectează difuzo¬
rul de 4 fi. Tot la polul plus al con¬
densatorului (unde este conectat
difuzorul) se conectează terminalul
7. Terminalele 2 şi 5 se conectează
la masa televizorului.
ir% ir«
I# ||'j
GULAMENTUL CONCURSEI
ARI TEHNICE ALE TINEI
CTII ELECTR
în ansamblul coordonatelor fun¬
damentale ale dezvoltării actuale şi
de perspectivă a României socia¬
liste stabilite de documentele Con¬
gresului al Xlll-lea al partidului, de
hotărîriie Congresului Ştiinţei şi în-
văţămîntului, ştiinţa — puternică
forţă de producţie — ocupă un loc
centrai, determinat de transfor¬
mările de un dinamism spectaculos
pe care le imprimă vieţii economice
şi sociale, cercetarea ştiinţifică
românească avînd un rol hotărîtor
în realizarea dezvoltării intensive, în
ritm accelerat, a industriei, a între¬
gii economii naţionale,' în ridicarea
acesteia la nivelul celor mai avan¬
sate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii
contemporane.
în contextul sarcinilor mobiliza¬
toare reieşite din documentele de
-partid şi de stat, din indicaţiile şi
orientările tovarăşului NICOLAE
CEAUŞESCU, secretar general al
Partidului Comunist Român, actua¬
lul concurs de realizări tehnice cu
tema: „CONSTRUCŢII ELECTRO¬
NICE", organizat de revista „Teh-
nium" împreună cu Comisia pentru
creaţia tehnico-ştiinţifică a tinere¬
tului din cadrul Comitetului Central
al Uniunii Tineretului Comunist şi
cu sprijinul Institutului Central de
Electronică, cu scopul de a stimula
creativitatea ştiinţifică şi tehnică a
tineretului, îşi propune să polari¬
zeze atenţia constructorilor ama¬
tori spre un domeniu cu largi posi¬
bilităţi de aplicare în ţara noastră.
Dedicat aniversării a 65 de ani de
la crearea Partidului Comunist
Român, concursul va evidenţia
contribuţia tinerei generaţii la solu¬
ţionarea unor probleme tehnice
apărute în procesul de producţie, la
îndeplinirea obiectivelor de dezvol¬
tare multilaterală şi ridicare a pa¬
triei pe noi culmi de progres şi civili¬
zaţie.
ART. 1 — Lucrările propuse pen¬
tru concurs trebuie să fie originale
Jlfcllf
şi realizate în afara' sarcinilor de
serviciu; în acest sens se va anexa o
notă din partea întreprinderii sau a
instituţiei tinde lucrează participan¬
tul (acolo unde este cazul).
ART. 2 — La concurs pot parti¬
cipa tineri muncitori, tehnicieni,
maiştri, subingineri şi ingineri,
elevi, studenţi şi cadre didactice,
precum şi colective şi cercuri de
creaţie, comisii profesionale şi pen¬
tru creaţia tehnico-ştiinţifică din
sistemul Uniunjj Tineretului Comu¬
nist de la. nivelul întreprinderilor,
oraşelor, r4$nicipiilor şi judeţelor.
ART. 3 — Lucrările participanţi¬
lor la concurs trebuie să se înca¬
dreze într-unul din următoarele do¬
menii:
I. Construcţii electronice cu apli¬
cabilitate în economie;
II. Construcţii electronice cu
aplicabilitate în procesul instructiv-
educativ;
III. Construcţii electronice cu
aplicabilitate în practicarea edu¬
caţiei fizice şi sportului, în moderni¬
zarea locuinţei, în petrecerea în
mod util a timpului liber.
Se pot aborda următoarele do¬
menii tematice:
a) aparatură necesară optimi¬
zării sau modernizării proceselor
industriale sau procesului de în-
văţămînt;
b) construcţii electronice afe¬
rente realizării de surse de energie
convenţionale sau neconvenţio¬
nale;
c) aparatură realizată prin refo-
.losirea unor materiale sau compo¬
nente din industriile electrotehnică
şi electronică etc.;
d) aparatură de testare a diverşi¬
lor parametri în practicarea sportu¬
lui;
e) construcţii electronice dedi¬
cate jocurilor, jucăriilor, altor forme
de divertisment;
f) aparatură electronică utilizată
în locuinţă.
ART. 4 — Concursul se va des¬
făşura în două etape. Prima etapă,
de înscriere şi selecţionare a lu¬
crărilor, se va desfăşura în perioada
1.07.1986 - 15.09.1986. A doua
etapă va consta în realizarea unei
expoziţii, jurizarea lucrărilor şi
acordarea premiilor. Scrisorile de
înscriere în concurs vor fi tri¬
mise redacţiei, pînă la data de
15.08.1986, pe adresa: Revista
„Tehnium", Piaţa Scînteii nr, 1 cod
79 784, of. poştal 33, cu menţiunea:
Pentru concursul „Construcţii elec¬
tronice". - *
ART. 5 — Scrisorile de înscriere
la concurs trebuie să cuprindă ur¬
mătoarele: menţionarea domeniu¬
lui abordat, descrierea lucrării rea¬
lizate, prezentarea schemei elec¬
tronice şi a performanţelor aparatu¬
lui, numele şi prenumele autorului
sau autorilor, vîrsta, adresa, nu¬
mărul de telefon, şcoala/facultatea
frecventată sau întreprinderea/insti¬
tuţia unde lucrează.
ART. 6 — Autorii lucrărilor selec¬
ţionate pentru etapa a Il-a vor fi
anunţaţi în scris pînă la data de 15
septembrie a.c., iar lucrările, în¬
soţite de o fişă tehnică, calculul teh-
nico-egonomic şi fotografii, vor fi
prezentate în cadrul unei expoziţii
organizate la Institutul Central de
Electronică Bucureşti, în luna no¬
iembrie a.c.
ART. 7 — La o dată stabilită ulte¬
rior şi comunicată prin intermediul
revistei „Tehnium", participanţii la
faza finală a concursului vor fi invi¬
taţi la Bucureşti pentru vernisajul
expoziţiei şi festivitatea de pre¬
miere.
ART. 8 — în vederea clasificării
finale a lucrărilor se vor lua în con¬
siderare originalitatea acestora,
aplicabilitatea actuală şi de per¬
spectivă, precum şi eficienţa eco¬
nomică a soluţiilor prezentate.
în urma evaluam lucrărilor, juriul
va acorda următoarele premii:
Premiul special al juriului, con-
Stînd dintr-un instrument de
măsură MF 35 acordat de I.A.E.M
— Timişoara.
%JrAM J â _
Premiul special a! revistei „Teh-
nium" în valoare de 3 500 de lei
I PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
ECONOMIE:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
II. PENTRU SOLUŢII Şi REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
PROCESUL ÎNSTRUCTIV-EDU-
CATIV:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
III. PENTRU SOLUŢII Şl REA¬
LIZĂRI CU APLICABILITATE ÎN
DOMENIUL SPORTULUI, AL MO¬
DERNIZĂRII LOCUINŢEI Şl DI¬
VERTISMENT:
Premiul I în valoare de 3 000 de lei
Premiul II în valoare de 2 500 de
lei
Premiul III în valoare de 2 000 de
lei
Două menţiuni în valoare de cîte
1 000 de lei.
O serie de întreprinderi şi insti¬
tuţii de profil vor acorda premii în
obiecte. în funcţie de participare, se
vor acorda, în limita sumelor pre¬
văzute, premii speciale.
ART. 9 — Juriul va fi format din
reprezentanţi ai C C. ai U.T.C., In¬
stitutului Central de Electronică,
O.S.l.M si ai redacţiei.
ART. 10 — Concursul va fi popu¬
larizat prin intermediul presei şi ra-
dioteleviziunii.
Cele mai bune realizări vor fi trans¬
mise instituţiilor şi întreprinderilor
interesate, iar ceie cu largă aplica¬
bilitate vor fi publicate îr; revista şi
almanahul „Tehnium" pentru gene¬
ralizare.
TEHNIUM 8/1986
17
Sînî situaţii în care este necesară
alimentarea unor echipamente ce
au nevoie de tensiuni înalte, la o
sursă de joasă tensiune şi curent
continuu. In acest caz este necesar
un adaptor ce realizează conversia,
în cele ce urmează este descris un
emitor. De asemenea la bornele
diodei DA apare o tensiune inversă
indusă. Tranzistorul T este adus ra¬
pid la saturaţie, ceea ce duce la
creşterea rapidă a curentului în în¬
făşurarea L2, după care se ajunge
la o limitare a acestuia.
serva uşor că nivelul tensiunii stabi¬
lizate este determinat de nivelul
tensiunii diodei Zener D3.
în cazul circuitului prezentat, o
roidal, cu diametrul interior de 15
mm şi secţiunea de 25 mrrr.
Prima se bobinează înfăşurarea
L3 (secundarul), care conţine 860
de spire din CuEm 0 = 0,14 mm.
Peste înfăşurarea L3 se bobinează
un strat izolator cu folie din material
convertizor cu un singur tranzistor
ce permite obţinerea unei puteri de
15 W cu o gamă largă a tensiunilor
de ieşire. Tensiunea furnizată este
stabilizată.
Circuitul funcţionează pe princi¬
piul reacţiei „flyback", utilizai' în
mod curent în blocul de linii al re¬
ceptoarelor TV. Interesant este sis¬
temul de stabilizare care, deşi sim¬
plu, se dovedeşte foarte eficace.
.Cînd se aplică 'tensiunea bateriei,
prin R1 se deschide tranzistorul T şi
ia bornele înfăşurărilor L2 şi LI
apare un salt pozitiv de 1 tensiune.
Punctele marchează începutul în¬
făşurărilor. La început există un cu¬
rent de încărcare a condensatorului
CI. Cînd tensiunea la bornele aces¬
tuia atinge circa 0,6 V, se deschide
dioda D2. Dioda D3 prezintă la bor¬
nele sale o tensiune egală cu
treapta iniţială de tensiune bază-
Datorită reacţiei, curentul în bază
începe, să scadă pînă la valoarea
zero. în acest moment energia în¬
magazinată în miezul transformato¬
rului se aplică la bornele condensa¬
torului C4 prin intermediul diodei
D4. Ciclul reîncepe încărcînd de
fiecare dată puţin cîte puţin şi con¬
densatorul C2, prin intermediul
diodelor Dl şi D3.
La un moment dat se poate ca
tensiunea la bornele condensato¬
rului C2 să devină superioară ten¬
siunii Zener (D3). în acest caz C2 se
descarcă prin D3, menţinînd o ten¬
siune pozitivă pe baza tranzistoru¬
lui T, care rămîne blocat. Descărca¬
rea continuă pînă cînd curentul prin
R1 devine zero, începe să crească
în sens invers şi oscilaţiile reîncep,
în acest mod se realizează o stabili¬
zare comparată a tensiunii de la ie¬
şirea convertizorului. Se poate ob-
tensiune Zener de 5,6 V împreună
cu o tensiune a bateriei de 5 -f- 6 V
permit obţinerea unei tensiuni de
ieşire stabilizate între 290 şi 300 V.
O tensiune Zener de 10 V va avea ca
efect obţinerea unei tensiuni stabi¬
lizate între 485 şi 495 V. Ca regulă
generală se poate reţine raportul de
50 : 1 între tensiunea de ieşire şi
tensiunea Zener.. Aceasta repre¬
zintă o dată. aproximativă ca urmare
a toleranţei introduse de dioda
Zener.
‘Circuitul furnizează o tensiune
stabilizată cu o putere de 15 W sau
mai mare. Astfel, pentru o tensiune
de 250 V se pot absorbi 60 mA fără a
se provoca o variaţie a tensiunii. La
500 V, curentul scade la 30 mA.
Curentul absorbit de la o baterie
de 5 -r- 6 V este de maximum 5 : 6 A,
ceea ce denotă un randament mi¬
nim de 50%.
plastic. In continuare se bobinează
înfăşurarea de reacţie LI, care con¬
ţine 25 de spire din CuEm 0 = 0,22
mm. Ultima se bobinează înfăşura¬
rea L2, care conţine 35 de spire din
CuEm 0 = 1 mm. De remarcat că
spirele celor trei înfăşurări trebuie
repartizate uniform pe circumfe¬
rinţa torului.
Tranzistorul T este de tipul
2N277, AU111 sau price tip PNP de
putere, cu un curent de minimum 6
-4- 10 A.
Se pot utiliza şi tranzistoare ASZ,
dar puterea se micşorează din
cauza curentului admisibil mai
scăzut.
Acceptînd o scădere a randa¬
mentului, se poate utiliza’ un tran¬
zistor 2N3055 cu schimbare cores¬
punzătoare a polarităţilor bateriei,
condensatoarelor electrolitice şi
diodelor.
Schema propusă asigură perfor¬
manţe superioare care încadrează
montajui în clasa de înaltă fidelitate
(Hi—FI) şi reprezintă un prim pas
către construcţia unui egalizator de
octavă. ‘
Schema electrică a preamplifica¬
tarul ui este prezentată în figura 1.
Montajui se realizează pe cablaj im¬
primat, conform desenului din fi¬
gura 2. Pentru varianta stereo se
vor executa două plăcuţe identice.
Se recomandă utilizarea de poten-
Ing. AUSELIAN MÂTEESCU
ţiometre simple pentru a se putea
I regla independent tonul pe fiecare
3 canal.
s Pentru obţinerea unui raport
3 semnai-zgomot cît mai bun, se re- /npaf
comandă utilizarea unor compo- -—
nente de bună calitate, sortate şi
verificate în prealabil; tranzistoa- ^ + ,
rele utilizate vor fi de tipul BC109C (s<S7p>c/7
(BC17X), eventual sortate în ceea ■"*“
e ce priveşte factorul de zgomot şi
i. împerecheate ca factor de amplifi¬
care cu corespondentul de pe celă-
TEHNtUM 8/1986
REFOLOSITI
SCULELE UZATE
» trusa meşterului casei se
şese uneori şi scule care nu se
ii pot folosi în scopul pentru care
fost executate. Astfel:
— o pilă triunghiulară uzată tiu
ii dă randamentul necesar la pi-
î, motiv pentru care este dată la o
rte;
— un cleşte patent care are zim-
uzaţi sau fălcile tăietoare deterio-
e nu se mai poate folosi în ace-
îşi condiţii ca unul nou.
ftceste scule nu se vor arunca,
parece cu mici modificări sînt
ie în gospodărie în alt scop decît
1 pentru care au fost construite.
Pila triunghiulară uzată (fig. Ia),
ipă ascuţire la vîrf, se poate folosi
zgîrierea plăcilor de faianţă în ve-
irea ruperii lor.
Cleştele .patent uzat dar adaptat
■ poate folosi ea sculă de rupt
ăcile de faianţă după o linie
eaptă. Pe fălcile cleştelui patent,
mform figurii 1b, se sudează pie-
île din oţel prezentate în figura 2.
Ruperea plăcilor de faianţă cu-
■inde următoarea succesiune de
seraţii:
— pe marginea plăcii se face cu
'eionul un semn ce marchează
âpătul liniei de rupere:
— se pune placa de faianţă pe o
jprafaţă dreaptă (masă, scaun) cu
artea smălţuită în sus. Peste ea,
|riform figurii 3, cu faţa smălţuită
i jos, se pune la semn o altă placă
e faianţă. Marginea de la semn a
Iacii de sus are rol de liniar. Cînd
e suprapune cea de-a doua placă
e faianţă, se va avea grijă ca latu-
ile ei paralele să se aşeze exact
este laturile paralele omoloage ale
Iacii de dedesubt. Suprapunerea
ste necesară pentru a asigura un-
hiuri drepte la cele două bucăţi de
îianţă ce vor rezulta prin ruperea
lăcii de dedesubt:
— cu mîna stingă se apasă şi se
n în acelaşi timp cele două plăci;
„ CONSTANTIN MUNTE AMU,
Oţelu-Roşu
U
— cu scula confecţionată din
pila uzată se fac două zgîrieturi
energice, pe aceeaşi urmă, pe par¬
tea smălţuită a plăcii de dedesubt,
lîngă muchia plăcii de deasupra;
— se prinde apoi placa de faianţa
zgîriată în mîna stîngă (fig. 4), astfel
ca zgîrietura să fie între degetul
arătător şi cel inelar. Degetul mijlo¬
ciu al mîinii stîngi va fi în dreptul
zgîrieturii;
— cu cleştele patent adaptat se
prinde placa pe latura opusă celei
aflate în mîna stîngă. Zgîrietura de
pe placa de faianţă trebuie să fie co-
liniară cu axa longitudinală a
cleştelui;
— se apasă cu degetele mîinii
drepte pe cele două braţe ale cleşte¬
lui. Prin efect de forfecare se obţine
ruperea plăcii de faianţă pe linia zgî¬
rieturii. ‘
Prin folosirea cleştelui patent se
pot rupe din plăcile de faianţă fîşii,
înguste de pînă la 10 mm.
Aria de utilizare a cleştelui patent
adaptat este mult mai mare. Ei se
poate folosi cu rezultate bune şi la
ruperea plăcilor ceramice glazurate
sau a geamului.
ilt canal; condensatoarele etectro-
tice vor avea curentul de fuga mic
ie va prefera utilizarea condensa¬
telor cu tantal pentru cuplajul
itre etaje, la intrarea şi ieşirea
reamplificatorului); celelalte con-
ensatoare vor fi de bună calitate
nylar, stiroflex etc.); rezistoarele
or fi de preferinţă cu peliculă me-
ilică şi toleranţă de max. ±5%.
Caracteristicile tehnice ale pream-
lificatorului sînt următoarele:
— tehsiunea de alimentare: 16—24
; sursa de alimentare va fi stabilizată
1 foarte bine filtrată;
— impendahţa de intrare: Zi =
150 - 200 kil;
— sensibilitatea la intrare: Ui -
:100mV;
— valoarea rezistenţei; Rx--1.
2 kil, în funcţie de sensibilitatea
tajului următor;
— banda de frecvenţă reprodusă
ste cuprinsă între 5 Hz şi 40 000 Hz
entru distorsiuni armonice totale
THD) sub 0,1%;
— eficacitatea reglajului de ton
ste de minimum ±10 dB.
Potenţiometrul P, asigură regla-
jl de ton pentru frecvenţele joase,
2 pentru frecvenţele medii şi P 3
entru frecvenţele înalte.
Deoarece montajul este prevăzut
u posibilitate de reglaj pentru frec-
enţe medii, nu mai este necesara
orecţia fiziologica (loudness).
BIBLIOGRAFIE:
lectronique Pratique nr. 29/1980.
an
Schema alăturată reprezintă un
microreceptor cu performanţe ridi¬
cate, raportate la numărul foarte
mic de piese.
Montajul este un receptor reflex.
Semnalul RF amplificat de Ti şi T 2
este detectat de dioda EFD108 şi
reamplificat (ca semnal AF) de cele
LJ.BC108
Student M. VLĂDESCU
două tranzistoare. Audiţia se face
în casca CT, cu impedanţa de
50—60 U.
Receptorul este acordat pe un
singur post din gama UM. Acordul
se face cu atenţie şi răbdare, rotind
alternativ trimerele CVi şi CV 2 , pînă
la obţinerea audiţiei optime. Circui-
u fP
tele Li—CVi şi L 3 —CV 2 vor fi acor¬
date pe aceeaşi frecvenţă. Dacă re¬
ceptorul nu funcţionează, se inver¬
sează capetele bobinei L 4 .
Datele bobinelor sînt: Li=110
spire CuEm 0,1; L 2 =10 spire CuEm
0,1; 13=120 spire CuEm 0,09;
1-4=60 spire CuEm 0,09.
L 2 se bobinează peste Li, pe o
bară de ferită plată.
L 3 se bobinează peste L 4 , pe o
carcasă de la transformatoarele FI
(ecranul metalic nu se mai mon¬
tează).
Montajul se execută pe circuitul
imprimat şi, alimentat cu o baterie
R6, este mai mic decît o cutie de
chibrituri.
1> cv£
J'ţş°
Ta
BCt08B
EFD408
EHNIUM 8/1986
19
CANON REFLEX
CARACTERISTICI TEHNICE
Fiz. OH. BĂLUŢĂ
în anul 1986 firma japoneză Ca¬
non a comercializat şase tipuri de
camere fotografice reflex pe format
24 x 36 mm, toate cu un grad avan¬
sat de automatizare. Denumite A 1,
AE 1 Program, FI New, T 50, T 70 şi
T 80, ele au fost lansate pe piaţă —
în ordinea prezentată — în interva¬
lul 1978—1985. în cele ce urmează
vom prezenta principalele caracte¬
ristici tehnice ale acestor camere,
pentru a familiariza cititorii cu per¬
formanţele unor aparate moderne
şi cu tendinţele producătorilor.
CANON A 1. Stabilirea expunerii
se face, la alegerea fotografului,
manual (după indicaţiile expono-
metrului TTL încorporat) sau auto¬
mat. în cel de-al doilea caz se poate
lucra cu prioritate de diafragmă
(operatorul preselectează diafrag¬
ma, iar aparatul stabileşte timpul de
expunere), cu prioritate de viteză
(fotograful fixează timpul, iar apa¬
ratul diafragma), cu stabilirea auto¬
mată a, timpului de expunere pentru
diafragma efectivă de lucru (regim
de lucru util atunci cînd se folosesc
obiective fără pîrghiile de preselec-
ţie a diafragmei specifice monturii
baionetă tip Canon, în cazul macro-
fotografiei ş.a.), sau după „pro-
gram“ (aparatul reglează atît timpul
cît şi diafragma, în funcţie de ilumi¬
narea subiectului şi ţinînd seama de
luminozitatea obiectivului folosit,
reglaj care se face după o lege pre¬
stabilită de constructor — vezi
„Tehnium" nr. 3/1985, p. 16).
Indicarea parametrilor de expu¬
nere se face în vizor, prin afişare di¬
gitală cu diode electrolumines-
cente (LED-uri) roşii. Geamul mat
este interschimbabil, 7 tipuri fiind la
dispoziţia utilizatorului. Măsurarea
luminii se face pe o suprafaţă a pen-
taprismei cu o fotodiodă din siliciu,
pe toată suprafaţa imaginii, dar
acordînd o pondere mai mare zonei
centrale. Sînt posibile supra sau
subexpuneri voite cu maxirbum
două trepte şi memorarea expunerii
în situaţia unor subiecte cu con¬
trast excesiv.
Obturatorul este focal, cu per¬
dele din pînză, avînd deplasare lon¬
gitudinală şi comandă electronică.
El permite realizarea timpilor între
1/1 000 şi 30 s.
Aparatului i se poate ataşa un
„winder" care transportă automat
filmul după fiecare expunere, per-
miţînd la timpi scurţi înregistrarea a
maximum două imagini/secundă,
sau un „motor" ce atinge frecvenţa
de_5 imagini/secundă.
în cazul cînd se lucrează cu blit-
- zuri cu computer „dedicate" apara¬
telor Canon, în momentul cînd blit¬
zul este gata de utilizare (conden¬
satorul încărcat), prin două con¬
tacte suplimentare de pe glisiera de
prindere se transmit comenzi către
cameră, pentru trecerea pe timpul
de sincronizare (1/60 s) şi pe dia¬
fragma reglată pe blitz.
Un spate „Data Back", prevăzut
cu dispozitiv de înscriere optică pe
film a datei sau a unor cifre şi litere
pentru clasificarea clişeelor, poate
fi montat pe cameră.
Sînt disponibile dispozitive de te¬
lecomandă a declanşării fără fir, cu
infraroşii, avînd o bătaie de maxi¬
mum 60 m.
CANON AE I Program este un
aparat mai simplu decît cel descris
anterior; el lucrează manual sau au¬
tomat cu prioritate de viteza şi cu
program. In vizor se face numai
afişarea diagramei stabilite auto¬
mat, prin aprinderea unor LED-uri.
Geamul mat este interschimbabil
(8 tipuri disponibile). Fotodioda din
siliciu măsoară lumina integral, cu
pondere centrală. Este posibilă me¬
morarea datelor exponometrice.
Acelaşi tip de obturator ca la A 1
permite timpi în domeniul 1/1 000 —
2 s. Automatismul descris la tipul A
1 în cazul lucruluj cu blitzuri dedi¬
cate se menţine. în plus, cu blitzul
188 A se face confirmarea în vizor a
expunerii corecte după declanşa¬
rea descărcării.
Este posibilă ataşarea unui win¬
der (2 im/s), a unui motor (4 im/s), a
telecomenzii şi „Data Back“-ului
descris anterior.
CANON F 1 New este versiunea
modernizată a „veteranului" Canon
F 1 care s-a fabricat din anii '60 şi s-a
bucurat de un deosebit succes co¬
mercial.
F 1 New este modelul cel mai ver¬
satil din toată familia. Pentaprisma
standard este detaşabilă şi poate fi
înlocuită cu o alta care include au¬
tomatismul expunerii, cu vizoare
verticale sau tip sport.
Geamul mat interschimbabil poa¬
te fi ales din 32 de tipuri oferite.
Aparatul lucrează manual sau au¬
tomat cu prioritate de diafragmă,
prioritate de viteză sau stabilind
timpul la diafragma efectivă de
lucru.
Obturatorul cu lamele metalice
(aliaj de titan) are defilare verticală
şi permite timpi de la 1/2 000 pînă la
8 s, realizaţi mecanic (cei scurţi) şi
electronic (peste 1/60 s).
Măsurarea luminii se face cu fo¬
todiodă de siliciu, fie integral cu
pondere centrală, fie selectiv pe un
dreptunghi central, fie punctul pe
centrul imaginii, în funcţie de gea¬
mul mat utilizat.
în vizor este afişat optic parame¬
trul de expunere ales de fotograf
(diafragma sau timpul) şi, cu ajuto¬
rul unui ac indicator ce se depla¬
sează în faţa unei scale gradate,
celălalt parametru selectat de ex-
ponometru.
Sînt posibile expuneri multiple pe
acelaşi cadru de film. Camerei i se
poate ataşa motor, „Data-Back", te¬
lecomandă şi magazie pentru o
cantitate sporită de peliculă. Lu¬
crează automat cu blitzuri dedicate.
Ca toate camerele prezentate
pînă acum, şi aceasta necesită pen¬
tru alimentare o baterie de 6 V tip
PX 28 sau echivalentă.
CANON T 50 inaugurează o serie
nouă de camere, seria T. Caracte¬
ristici comune ale seriei sînt: carca¬
sele integral confecţionate din ma¬
terial plastic şi aVînd o formă mai er-
gonomică, un sistem de încărcare
„automată" a peliculei care nu mai
trebuie prinsă manual pe rolul re¬
ceptor, prezenţa unui winder încor¬
porat în aparat, pn obturator cu la¬
mele metalice de tip nou (1/1 000 —
2 s) şi utilizarea ca sursă de alimen¬
tare a unor baterii de format mai
mare.
Revenind la T 50, menţionăm că
aparatul lucrează numai în regim
automat cu program (şi manual ex¬
clusiv pe timpi foarte lungi — B).
Măsurarea luminii se face cu fo¬
todiodă din siliciu, integral cu pon¬
dere centrală. ■
Alimentarea este din două batem
format R 6. Winder-ul încorporat
permite 1,5 imagini/secundă.
Un spate de tip nou „Command
Back 70" permite înregistrarea pe
film a unor cifre ce semnifică, la ale¬
gere: data, ora, numărul imaginii,
date de cronometre, cod pentru
clasificarea clişeelor. Conţinînd un
ceas electronic, el poate declanşa
automat aparatul la intervale pre¬
stabilite.
Aparatul lucrează automat cu
blitzuri dedicate.
CANON T 70 reprezintă o va¬
riantă mult perfecţionată a lui T 50.
Lucrează manual sau automat cu
prioritate de viteză, la diafragma
efectivă de lucru şi cu program.
Dispune de trei programe diferite
pentru obiective cu distanţa focală
normală, superangulare sau teleo¬
biective.
Măsurarea luminii, după dorinţă,
se face integral cu pondere cen¬
trală sau punctiform pe centrul ima¬
ginii. în cel de-al doilea caz aparatul
lucrează cu memorarea datelor ex¬
ponometrice.
în vizor sînt afişate numeric, cu
LED-uri, valorile diafragmei, iar pe
un alt afişaj, cu cristale lichide, si¬
tuat pe partea de sus a carcasei,
sînt indicaţi timpii de expunere.
Acest ultim afişaj are funcţii multi¬
ple, pe el apărînd succesiv: sensibi¬
litatea peliculei, modul de lucru
ales, contorul de imagini, un simbol
care indică existenţa casetei cu film
în aparat, controlul derulării înainte
şi înapoi a filmului, controlul tensiu¬
nii bateriei, timpul rămas pînă la au-
todeclanşare (în secunde), durata
expunerilor îndelungate pe B (în se¬
cunde), un simbol care indică po¬
ziţia reglajului manual/automat al
diafragmei obiectivului,
Transportul automat al filmului
permite 1,1—1,5 im/s, după cum ali¬
mentarea se face de la două acu¬
mulatoare Cd-Ni sau două baterii
format R 6. O baterie suplimentară
cu litiu (3 V) asigură reţinerea date¬
lor memorate electronic (contor,
sensibilitatea peliculei, modul de
lucru) în cazul cînd bateriile princi¬
pale sînt scoase.
Rebobinarea filmului în casetă se
face tot cu motoraşul încorporat, la
comanda operatorului.
Acceptă „Comand Back“-ul de¬
scris anterior, poate fi telecoman¬
dat şi lucrează cu blitzuri dedicate.
CANON T 80 lucrează automat,
după un program normal sau alte
patru programe pentru efecte spe¬
ciale: claritate totală (profunzime
mare), claritate selectivă (profun¬
zime mică), „îngheţarea" imaginii
(timp de expunere foarte scurt) sau
fundal estompat în situaţia cînd su¬
biectul în mişcare este urmărit cu
aparatul (timpi medii).
Mâsurarea luminii (fotodiodă cu
siliciu) se face integral cu pondere
centrală. în vizor se afişează cu LED-
uri modul de lucru. Pe un afişaj cu
cristale lichide situat pe partea su¬
perioară a carcasei apar simbolu¬
rile (pictogramele) programelor,
controlul transportului şi rebobinâ-
rii filmului, un simbol pentru si-
sntru lămurirea surprinzător de
slor confuzii care se fac între
legerea fotografierii cu teleo-
;tivul şi macrofotografiere sînt
esare cîteva pecizări, începînd
definirea acestor moduri de fo-
rafiere.
rin fotografiere cu teleobiecti-
se înţelege, în general, fotogra-
ea unor obiecte aflate la mare
;anţă faţă de aparat (care în ca¬
rtografierii cu un obiectiv stan-
d ar apărea neînsemnat de mici
i n-ar apărea deloc) şi care sînt
nnfficative sau pentru obţinerea
3 r prim-planuri în care dorim ca
ormaţiile produse de perspec-
i să fie cît mai mici (cazul portre-
3r), fotografiere realizată cu aju-
ul teleobiectivelor.
3 rin macrofotografiere se înţe-
ie, în general, fotografierea unor
iecte mici, aflate la o distanţă faţă
aparat mai mică decît distanţa
nimă de fotografiere a obiectivu-
(dacă s-ar realiza fotografierea
această distanţă obiectele ar fi
semnificativ de mici), realizînd o
agine a acestora de pînă la 1/1 sau
ai mare, fotografiere realizată cu
jtorul obiectivelor standard cu-
ate cu inele distanţiere sau pro¬
re. Este adevărat că obiectivele
edeme (în special cele japoneze)
irmit şi macrofotografierea, dar şi
acest caz este necesară acţiona-
a unui mecanism special încor-
aţia cînd există casetă cu film în
iarat, sensibilitatea peliculei, con-
rul de imagini, un simbol pentru
crul cu blitzul şi altul pentru func-
>narea indicatorului acustic etc.
Se poate supraexpune în mod in-
nţionat cu 1,5 trepte.
Pe lîngă transportul automat cu
inder-ul încorporat, rebobinarea
îliculei se efectuează tot cu ajuto-
I motorului, la cererea operatoru-
i.
Alimentarea se face de la patru
iterii cilindrice de 1,5 V, format
AA (mai mici decît R6).
Un alt element de noutate adus
î modelul T 80 este sistemul de
jnere la punct automată (autofo-
js). Firma produce pînă în prezent
obiective autofocus (un obiectiv
jrmal şi două zoom-uri) care sînt
ssemnate prin literele AC. Un ase-
enea obiectiv cuprinde un micro-
otor, sursa de curent (baterii tip
AA) şi sistemul de interconectare
j aparatul. Senzorii optoelectrici
ontaţi în cameră, utilizînd dispo-
tive cuplate prin sarcină electrică
ÎCD), sesizează abaterea de la
aritatea optimă a imaginii şi trans-
it micromotorului din obiectiv co-
enzi adecvate pentru corectarea
calizării. O dată terminată ope-
iţia, este efectuată declanşarea.
O oarecare limitare apare la ilu-
inări reduse ale subiectului, cînd
sternul autofocus nu mai funcţio-
sază (expunere mai mare decît 1/4
la f/2 pentru film de 100 ASA).
Camera poate utiliza şi obiective
asice cu montură Canon, în regim
e focalizare semiautomată, cu
iţionare manuală a obiectivului şi
îmnalizarea focalizării optime.
Un nou tip de „Command Back“
ste adaptabil la T 80.
porat în obiectiv. De asemenea,
există convertoare care măresc dis¬
tanţa focală (transformînd un
obiectiv standard în teleobiectiv)
sau o micşorează (transformîndu-l
în superangular), dar aceasta nu
schimbă cu nimic principiul de
bază.
Din definiţii rezultă şi prima deo¬
sebire între cele două procedee:
spre deosebire de fotografierea cu
teleobiectivul, în macrofotografiere,
pe lîngă obiectiv, mai avem nevoie şi
de un accesoriu constituit dintr-un
set de inele distanţiere sau un
proxar.
Altă deosebire majoră este dată de
modul de vizare în cele două me¬
tode: în fotografierea cu teleobiecti¬
vul vizarea se poate face începînd cu
distanţa minimă, care este 1,5...1,7 m
la teleobiectivele clasice şi 0,7...1 m
la cele macro şi pînă la <*. în cadrul
acestui cîmp de valori, folosind dia¬
fragme adecvate se. pot obţine pro¬
funzimi ale imaginii de ordinul zeci¬
lor de centimetri, sau de la o anumită
distanţă la *. în macrofotografiere
vizarea se poate face doar la o dis¬
tanţă bine determinată, impusă de
lăţimea inelului distanţier folosit,
iar profunzimea nu depăşeşte valori
de ordinul milimetrilor. Orice vizare
la o distanţă mai mare sau mai mică
decît această distanţă impusă nu
poate fi făcută. Există obiective
bune (cum este FLEKTOGON
2,8/35) care pot realiza fotografii de
la 18 cm (deci adevărate macrofoto-
grafii), dar şi acestea nu realizează
măriri mai mult de 0,18, pentru măriri
mai mari fiind necesară folosirea
inelelor distanţiere. De asemenea,
se pot cupla inele distanţiere şi cu
teleobiective, dar comportarea
acestora se modifică radical în sen¬
sul că vizarea se va limita doar la o
distanţă bine determinată, iar aces¬
tea nu vor mai apropia imaginea, ci o
vor mări. Aceasta este şi deosebirea
care, atunci cînd nu este înţeleasă,
duce la apariţia confuziei dintre sen¬
surile .celor două moduri de fotogra¬
fiere. în principal, putem spune că în
cazul fotografierii cu teleobiectivul
imaginea este' apropiată, iar planu¬
rile se comprimă, pe cînd în cazul
macrofotografierii imaginea este
mărită. Aceasta se poate observa
foarte uşor făcînd următoarea ex¬
perienţă: folosind un obiectiv de 35
mm sau 50 mm, vizăm chipul unei
persoane sau un obiect, astfel îneît
imaginea să ocupe toată înălţimea
cadrului şi avînd grijă să avem asi¬
gurat un fundal la o oarecare dis¬
tanţă. Schimbăm obiectivul cu un
teleobiectiv de 135 sau 200 mm, ur¬
mărind ca subiectul vizat să ocupe
iarăşi toată înălţimea cadrului (va
trebui să ne îndepărtăm). Imediat
vom observa că fundalul va fi cu
mult mai aproape, producînd sen¬
zaţia că este chiar în spatele su¬
biectului. în cazul macrofotografie-
rii, atît planurile îndepărtate, cît şi
cele apropiate dispar, putînd fi foto¬
grafiat doar un plan aflat la o dis¬
tanţă bine determinată şi care va
apărea mărit faţă de acelaşi plan fo¬
tografiat cu obiectivul fixat pe dis¬
tanţa minimă de fotografiere.
în sfîrşit, o ultimă deosebire im¬
portantă se datorează unghiului de
cîmp şi modului de formare a imagi¬
nii pe peliculă. Unghiurile de cîmp
ale teleobiectivelor sînt cu atît mai
mici cu cît teleobiectivele sînt mai
puternice, putînd ajunge la valori
de 2 ...3 , faţă de obiectivele stan¬
dard, care au valori de 44 ...45 , sau
superangulare, la care valorile pot
depăşi 60 . Astfel, prin cuprinderea
unei porţiuni mult mai mici dintr-o
imagine care ar apărea în întregime
cu un obiectiv standard, teleobiec¬
tivul realizează apropierea ş.i, impli¬
cit, mărirea imaginii vizate. în cazul
macrofotografierii, unghiul de cîmp
al obiectivului rămîne la fel de mare,
distanţa focală neschimbată, dar se
măreşte distanţa dintre planul ulti¬
mei lentile a obiectivului şi planul
filmului (45,5 mm la aparatele reflex
(URMARE DIN PAG. 17)
Consumurile pentru dimensiona¬
rea bobinajelor sînt: redresor ano-
dic — 0,27 A; redresor 12 V —0,8 A;
Fi _ i,a A; F2 - 1,2 A; F3 — 0,3 A;
U7 şi U8 -0,1 A.
Corespunzător, bobinajele se rea¬
lizează din conductor cu diametrul
de: 0,35 mm — circuitul anodic; 0,65
mm — circuitul de 12 V; 0,22 mm —
circuitul de 30 V; 0,95 mm — circui¬
tul FI; 0,85 mm — circuitul F2; 0,45
mm — circuitul F3. Numărul de spire
se va determina în funcţie de miezul
disponibil.
în practică, realizarea moderniză¬
rii este legată de defectarea tuburi¬
lor sau/şi a difuzorului. în acest caz
se poate realiza şi o etapă interme-
monoobiectiv cu peliculă perfo¬
rată). în acest fel creşte înălţimea
conului de lumină care formează
imaginea pe peliculă şi, implicit, se
măreşte diametrul bazei (egal, în
mod normal, cu diagonala cadrului
imaginii), prin macrofotografiere
realizîndu-se astfel o mărire a ima¬
ginii. Figura 1 încearcă să explice
grafic apropierea produsă de un te¬
leobiectiv, iar figura 2 încearcă să
explice mărirea produsă de macro¬
fotografiere. Desigur, aceste lu¬
cruri sînt bine cunoscute de fotoa-
matorii cu experienţă mai îndelun¬
gată, dar sînt surprinzător de des
confundate de către începători.
diară, în care se elimină tubul, PL84
la defectarea difuzorului, prin cupla¬
rea unui difuzor de 4 si cu un trans¬
formator între anodui şi grila doi a
tubului PCL86, partea de pentodă,
secţionînd circuitele tubului elimi¬
nat. Dacă nu este deja realizat trans¬
formatorul, se va înlocui filamentul
cu o rezistenţă corespunzătoare.
Atragem atenţia asupra grijii de
executare a modificărilor. Secţio¬
narea circuitelor de filament se va
face cu atenţie pentru a nu dete¬
riora şi alte circuite. Tensiunile se
vor verifica cu un aparat de mini¬
mum 20 kfl/V. Piesele recuperate se
vor controla cu atenţie înainte de a
fi montate din nou.
Q.T.C. de YO...
Simpozionul naţional al radioamatorilor, dedicat aniversării a 60
de ani de radioamatorism, organizat !n ţara noastră, şl Campionatul
naţional de creaţie tehnică din cadrul Festivalului Naţional „Cîntarea
României", organizate de Federaţia Română de Radioamatorism, cu
sprijinul revistei „Tehnlum", vor avea loc anul acesta la Craiova în
perioada 11—12 octombrie.
Radioamatorii care doresc să prezinte referate sau comunicări
ştiinţifice în cadrul acestor manifestări sînt invitaţi să ia legătura cu
redacţia revistei „Tehnium", telefon; 90/17 60 10, interior 2059.
’EHNIUM 8/1986
Montajul captează semnalul acus¬
tic, îl amplifică cu un lanţ de tranzis-
toare, după care este comandat un
circuit 555.
Cînd nivelul acustic depăşeşte un
anumit prag (mai mult timp),
această situaţie este concretizată
prin anclanşarea unui releu. Prin
contactele releului poate fi pornită
o sirenă sau alt sistem de averti¬
zare.
ETECTOR
RADIO TELEVIZIA
ELECTRONICA, 1/1986
KA207
LQW1
Etajul cu tranzistorul T, formează
un oscilator a cărui frecvenţă este
dictată în speciei de inductanţa bo¬
binei şi este de aproximativ 300 kHz.
Bobina are dimensiunile din figură şi
este realizată dintr-un cablu coaxial.
Prezenţa unui metal feromagnetic în
zona bobinei modifică frecvenţa de
oscilaţie care prin intermediul circu¬
itelor 4046 şi CA3130 este afişată de
instrument.
MLAD CONSTRUCTOR, 3/1986
Ir*
W2.2*
BCf77
C8*H7nF\
2xXYf32/âOO
3x*sm6
I CA 31 30.
| f?tO-Z2k
\R1
U7ka\
39kSl
C2A
150nF\
RWIn
m
mm
VT1
mm.
nea de intrare este citit pe instru¬
mentul indicator gradat în unităţi de
măsură.
Potenţiometrul R 15 reglează cap
scală, iar potenţiometrul R 18 re¬
glează zero scală.
Utilizînd un montaj în punte acest
instrument măsoară tensiuni cu¬
prinse între 50 mV şi 500 V pe 9
scale. De la divizorul rezistiv sem¬
nalul este aplicat unui tranzistor FET,
VT,. în braţul opus tranzistorul
FET, VT 4 are polarizare fixă. Deze¬
chilibrul punţii comandat de tensiu¬
m-m KA5036 | VT2, VT3 KT203F
RADIO, 4/1986
Aparatul este destinat recepţiei
emisiilor FM din gama UUS.
Elementul principal al acestui re¬
ceptor este circuitul integrat A 283.
Semnalul de la antenă este ampli¬
ficat de tranzistorul VTI şi apoi apli¬
cat etajului VT2 convertor-autoos-
cilator. Pe bobina L7 se obţin 10,7
MHz.
Celelalte funcţii de limitare, dis¬
criminare şi amplificate AF sînt în¬
deplinite de A 283.
Acordul fin al oscilatorului se
face cu dioda varicap KA213, a
cărei tensiune se obţine din oscila¬
torul cu circuitul 4001.
Bobinele au următoarele date: Li
= 3,75 spire CuEm 0,8; L 2 = 6,75
spire CuEm 0,8; L 3 = 2,75 spire
CuEm 0,8; t 4 —L 5 -=- 13 spire CuEm
0,6; L 6 = 3,75 spire CuEm 0,8. Bobi¬
nele sînt fără carcasă, bobinate pe
un diametru de 5 mm cu pas 0,8
mm.
wpzmk
V4001D
vn
SFZ35
\mSF235
FUNKAMATEUR, 5/1986
ÎNTREPRINDEREA
ELECTRO NICE DE
INDUSTRIALE-—
SEMI
M FAMILIA DE TESTOARE
MICROTEST"
Testoarele din familia „MICRO-
TEST“ sînt concepute ca aparate
funcţional-dinamice, portabile, pen¬
tru echipamente pe baza micropro¬
cesoarelor Intel 8080 şi Zilog 80. Ele
asigură generarea de stimuli prin
soclul microprocesorului de pe uni¬
tatea sub test, detectarea defectului
realizîndu-se pînă la nivel de nod.
Prelucrarea răspunsurilor se face
prin program şi prin analiza de sem¬
nătură, iar diagnoza circuitului de¬
fect se face cu ajutorul pulserelor şi
al trasoarelor cu care sînt prevăzute
testoarele.
Testoarele au încorporat, de ase¬
menea, un analizor de semnătură
— teste de identificare a spaţiului Testoarele nu au microprocesor
de memorie necunoscut al unităţii propriu, ele folosind
sub test; microprocesorul unităţii sub test, pe
— teste pentru memorii de tip care îl testează în prealabil.
RAM; Afişarea rezultatelor testelor se
— teste pentru memorii de tip face pe 5 celule în 7 segmente.
ROM. Aparatele sînt autotestabile şi de
în plus, există posibilitatea corn- asemenea sînt uşor de depanat, fi-
pletării setului de teste în funcţie de ind proiectate pentru testabilitate,
cerinţele utilizatorului prin folosirea iar în utilizare nu necesită operator
unei memorii de tip EPROM (USER cu pregătire! deosebită.
EPROM) în soclul de pe panoul Testoarele din familia „MICRO-
frontal al aparatului. TEST" pot fi livrate separat sau fă-
Pe USER EPROM se pot prevedea cînd parte dintr-o trusă de depanare
teste de porturi de l/O, cum ar fi in- de teren care mai conţine un multi-
terfeţe seriale, paralele, interfeţe cu metru portabil cu sondă termica si o
unitatea de floppydisc etc. sondă logică.
care permite culegerea semnăturii
din orice punct al unităţii sub test,
diagnoza făcîndu-se pe baza listei
de semnături corecte ataşate. Ana¬
liza de semnătură asigură detecta¬
rea defectelor cu probabilitatea de
99,998%.
Testoarele din familia „MICRO-
TEST“ sînt prevăzute cu un set de
teste de bază, set ce poate fi extins
cu testă specifice, la cererea utiliza¬
torului.
„MICROTEST“ pot efectua:
— teste de microprocesor;
— teste de magistrale de date,
adrese şi control, împreună cu lo¬
gica combinaţională aferentă;
IEMI
ALEXANDRU MIRCEA — laşi
Rezistorul R z este ^montat pentru
limitarea curentului. încercaţi şi cu
o valoare mai mică, dar trebuie vă¬
zută valoarea limită llo la T z .
Prin micşorarea valorilor la C 2 şi
R 2 (minimum 10 kfl) şi T z cu frec¬
venţă de tăiere mare se pot obţine
impulsuri cu durată mai mică.
STAN JUSTIN — jud Argeş
La multiplele dv. întrebări găsiţi
răspuns în paginile revistei.
ŞERBAN BOGDAN - Breaza
6H3 = ECC85; 6M1 = ECH81; 6H14,
= ECC88; 601 *= ECF80; 61114 =
= EL 84 -- 61118. 6J1 şi 6J5 sînt pen-
tode cu pantă fixă.
IOAN CRISTIAN - Tg. Mureş
BFX89 este foarte bun pentru am¬
plificatoare de antenă.
MOISE DANIEL — Constanţa
Se poate construi un emiţător nu¬
mai în baza, unei autorizaţii.
NICOLEANU NICOLAE - Craiova
Vom publica atît noţiuni teoretice,
cît şi date practice despre construc¬
ţia transformatoarelor de medie pu¬
tere. Urmăriţi rubrica Atelier.
CRĂCIUN IULIAN - Suceava
Se poate cupla antena şi în punc¬
tul B (pe schema trimisă) fără să pe¬
riclitaţi starea radioreceptorului; ali¬
mentarea cu tensiune cuprinsă între
4,5 V şi 9 V. Schimbarea condensa¬
torului de 5 nF modifică tonul sem¬
nalului şi puţin intensitatea.
ajutorul unui generator şi al unui
voltmetru,
PAVEL NELU - Călăraşi
Condensatorul din baza T\ are 4,7
juF, iar cel din emitor J a are 47 juF.
Borna + este notată cu o linie mai
groasă,
MACOVEI ADRIAN — jud. Hune¬
doara
Scrisoarea dv. a fost trimisă auto¬
rului.
ANDREI GABRIEL — jud. Vrancea
Vom căuta să vă trimitem schema
solicitată.
KORMANY LADISLAU - Făget
Valorile bobinelor şi acordul lor în
frecvenţa de lucru se stabilesc cu
Prima parte a schemei a fost publicată în revista „Tehnlum'
nr. 7/198&
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.
fiparul executat la
Combinatul Poligrafic «Casa Sdnti
Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.; prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie; ing, ILIE MIHÂESCU
Redactor responsabil de număr; flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-graficâ: ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Sdntela